PROGRAMA

PENTRU LIMBA {I LITERATURA ROMÅN~ EXAMENUL DE BACALAUREAT
Aprobat` prin O.M.E.C.I. nr. 5204 / 23.09.2009 2009-2 2010 I. STATUTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN Limba [i literatura romån` ocup` un loc important în structura examenului de bacalaureat, prin ponderea sa reflectat` în prezen]a celor dou` forme obligatorii de evaluare a performan]elor: în competen]ele lingvistice de comunicare oral` în limba romån` [i în competen]ele generale [i specifice formate pe durata înv`]`måntului secundar superior, liceal – în proba scris`, prob` comun` pentru toate filierele, profilurile [i specializ`rile. Curriculumul liceal, care stabile[te principiul studierii limbii [i literaturii romåne din perspectiv` comunicativ-func]ional`, pune accent pe latura formativ` a înv`]`rii, fiind centrat pe achizi]ionarea de competen]e, fapt care a determinat precizarea, în programa de bacalaureat, a competen]elor de evaluat [i a con]inuturilor din domeniile: A. literatura romån`, B. limb` [i comunicare. Proba scris` vizeaz` competen]ele de receptare [i de producere a mesajelor scrise (inclusiv a unor mesaje care transpun în scris strategii [i reguli de exprimare oral`). Evaluarea performan]ei în competen]ele lingvistice de comunicare oral` în limba romån` se aplic` în receptarea mesajelor orale [i scrise [i în producerea unor tipuri de discurs (descriptiv, informativ, narativ, argumentativ) exersate în cadrul înv`]`måntului liceal. II. COMPETEN}E DE EVALUAT Prin sus]inerea examenului de bacalaureat la aceast` disciplin`, elevul va trebui s` fac` dovada urm`toarelor competen]e dobåndite în ciclul inferior [i în cel superior de liceu (clasele a IX-a – a XII-a), corelate cu anumite con]inuturi parcurse în cele dou` cicluri liceale: 1. Utilizarea corect` [i adecvat` a limbii romåne în diferite situa]ii de comunicare Competen]e specifice 1.1. Utilizarea adecvat` a strategiilor [i a regulilor de exprimare oral` în monolog [i în dialog, în vederea realiz`rii unei comunic`ri corecte, eficiente [i personalizate, adaptate unor situa]ii de comunicare diverse Con]inuturi asociate – reguli ale monologului (contactul vizual cu auditoriul; raportarea la reac]iile auditoriului), tehnici de construire a monologului; tipuri: povestire/ relatare oral`, descriere oral`, monolog informativ, monolog argumentativ, exprimarea oral` a reac]iilor [i a opiniilor privind texte literare [i nonliterare, filme, spectacole de teatru, expozi]ii de pictur` etc.; adecvarea la situa]ia de comunicare (auditoriu, context) [i la scopul comunic`rii (informare, argumentare / persuasiune etc.) – reguli [i tehnici de construire a dialogului (aten]ia acordat` partenerului, preluarea/ cedarea cuvåntului la momentul oportun, dozarea particip`rii la dialog etc.); tipuri: conversa]ia, discu]ia argumentativ`, interviul (interviul publicistic, interviul de angajare); adecvarea la situa]ia de comunicare (partener, context etc.) [i la scopul comunic`rii (informare, argumentare / persuasiune etc.); argumentare [i contraargumentare în dialog. – stilurile func]ionale adecvate situa]iei de comunicare – rolul elementelor verbale, paraverbale [i nonverbale în comunicarea oral`: privire, gestic`, mimic`, spa]iul dintre persoanele care comunic`, tonalitate, ritmul vorbirii etc. – ascultare activ`
3

Limba [i literatura romån` – Evaluarea na]ional` – Teste

Competen]e specifice

Con]inuturi asociate – stilurile func]ionale adecvate situa]iei de comunicare – rolul elementelor verbale, paraverbale [i nonverbale în comunicarea oral`: privire, gestic`, mimic`, spa]iul dintre persoanele care comunic`, tonalitate, ritmul vorbirii etc. – ascultare activ`

1.2. Utilizarea adecvat` a tehnicilor de redactare [i a formelor exprim`rii scrise compatibile cu situa]ia de comunicare în elaborarea unor texte diverse

– reguli generale în redactare (structurarea textului, adecvarea la situa]ie, adecvare stilistic`, a[ezare în pagin`, lizibilitate) – relatarea unei experien]e personale, descriere, povestire, argumentare, [tiri, anun]uri publicitare, coresponden]` privat` [i oficial`; cerere, proces-verbal, curriculum vitae, scrisoare de inten]ie – exprimarea reac]iilor [i a opiniilor fa]` de texte literare [i nonliterare, argumentare, rezumat, caracterizare de personaj, analiz`, comentariu, sintez`, paralel`, eseu structurat, eseu liber/ nestructurat – modalit`]i de indicare a bibliografiei, normele cit`rii – normele limbii literare la nivelurile: ortografic [i de punctua]ie, morfosintactic, lexico-semantic, stilistico-textual – limbaj standard, limbaj literar, limbaj colocvial, limbaj popular, limbaj regional, limbaj arhaic; argou, jargon – expresivitatea în limbajul comun [i în limbajul poetic

1.3. Identificarea particularit`]ilor [i a func]iilor stilistice ale limbii în receptarea diferitelor tipuri de mesaje/ texte 1.4. Receptarea adecvat` a sensului / sensurilor unui mesaj transmis prin diferite tipuri de mesaje orale sau scrise

– texte literare (proz`, poezie, dramaturgie); texte nonliterare, memorialistice, epistolare, jurnalistice, juridic-administrative, [tiin]ifice, argumentative, mesaje din domeniul audio-vizualului – sens denotativ [i sensuri conotative – elemente care înlesnesc sau perturb` receptarea: canalul, codul, contextul – fic]iune, imagina]ie, inven]ie; realitate, adev`r; scopul comunic`rii: informare, delectare, divertisment etc.; reac]iile receptorului: cititor, ascult`tor – componentele [i func]iile actului de comunicare – niveluri ale recept`rii [i producerii textelor orale [i scrise: fonetic, ortografic [i de punctua]ie, morfosintactic, lexicosemantic, stilistico-textual, nonverbal [i paraverbal – normele limbii literare la toate nivelurile: fonetic, ortoepic, ortografic [i de punctua]ie, morfosintactic, lexico-semantic, stilistico-textual – tipuri textuale [i structura acestora: narativ, descriptiv, informativ, argumentativ – rolul verbelor în nara]iune; rolul adjectivelor în descriere – rolul formulelor de adresare, de ini]iere, de men]inere [i de închidere a contactului verbal în monolog [i în dialog

1.5. Utilizarea adecvat` a achizi]iilor lingvistice în producerea [i în receptarea diverselor texte orale [i scrise, cu explicarea rolului acestora în construirea mesajului

4

Limba [i literatura romån` – Evaluarea na]ional` – Teste

2. Utilizarea adecvat` a strategiilor de comprehensiune [i de interpretare, a modalit`]ilor de analiz` tematic`, structural` [i stilistic` în receptarea textelor literare [i nonliterare Competen]e specifice 2.1. Identificarea temei [i a modului de reflectare a acesteia în textele studiate sau în texte la prima vedere 2.2. Identificarea [i analiza principalelor componente de structur`, de compozi]ie [i de limbaj specifice textului narativ Con]inuturi asociate – tem`, motiv, viziune despre lume – modul de reflectare a unei idei sau a unei teme în mai multe opere literare, apar]inånd unor genuri sau epoci diferite sau unor arii culturale diferite – particularit`]i ale construc]iei subiectului în textele narative; particularit`]i ale compozi]iei în textele narative: incipit, final, episoade/ secven]e narative, tehnici narative; construc]ia personajelor; modalit`]i de caracterizare a personajului; tipuri de personaje; instan]ele comunic`rii în textul narativ; tipuri de perspectiv` narativ`; specii epice: basm cult, nuvel`, roman; registre stilistice, limbajul personajelor, limbajul naratorului; stilul direct, stilul indirect, stilul indirect liber – particularit`]i ale construc]iei subiectului în textul dramatic – particularit`]i ale compozi]iei textului dramatic – modalit`]i de caracterizare a personajelor; registre stilistice, limbajul personajelor, nota]iile autorului – specii dramatice - comedia; o oper` dramatic` postbelic` – crea]ie dramatic` [i spectacol – cronica de spectacol, discutat` în rela]ie cu textul dramatic [i punerea în scen` a acestuia (pentru proba oral`)

2.3. Identificarea [i analiza principalelor componente de structur` [i de limbaj specifice textului dramatic

2.4. Identificarea [i analiza – titlu, incipit, rela]ii de opozi]ie [i de simetrie, elemente de elementelor de compozi]ie [i recuren]`: motiv poetic, laitmotiv, simbol central, idee de limbaj în textul poetic poetic` – sugestie [i ambiguitate – imaginar poetic, figuri semantice (tropi); elemente de prozodie – poezie epic`, poezie liric` – instan]ele comunic`rii în textul poetic 2.5. Compararea unor viziuni despre lume, despre condi]ia uman` sau despre art` reflectate în texte literare, nonliterare sau în alte arte 2.6. Interpretarea textelor studiate sau la prima vedere prin prisma propriilor valori [i a propriei experien]e de lectur` – viziune despre lume, teme [i motive, concep]ii despre art`; – limbajul literaturii, limbajul cinematografic, limbajul picturii; limbajul muzicii (pentru proba oral`) – lectur` critic`: elevii evalueaz` ceea ce au citit; lectur` creativ`: elevii extrapoleaz`, caut` interpret`ri personale, prin raport`ri la propria sensibilitate, experien]` de via]` [i de lectur`

5

Limba [i literatura romån` – Evaluarea na]ional` – Teste

3. Punerea în context a textelor studiate prin raportare la epoc` sau la curente culturale/ literare Competen]e specifice Con]inuturi asociate

3.1. Identificarea [i expli– tr`s`turi ale curentelor culturale/ literare reflectate în carea rela]iilor dintre opere textele literare studiate sau în texte la prima vedere literare [i contextul cultural în care au ap`rut acestea 3.2. Construirea unei viziuni de ansamblu asupra fenomenului cultural romånesc, prin integrarea [i rela]ionarea cuno[tin]elor asimilate – fundamente ale culturii romåne (originile [i evolu]ia limbii romåne) – perioada veche (formarea con[tiin]ei istorice) – curente culturale / literare în secolele XVII-XVIII: umanismul [i iluminismul – perioada modern`: a. secolul al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea (perioada pa[optist`; Romånia, între Occident [i Orient; criticismul junimist); b. curente culturale / literare în secolul XIX – începutul secolului XX (romantismul, realismul, simbolismul, prelungiri ale romantismului [i clasicismului); c. perioada interbelic` (orient`ri tematice în romanul interbelic, tipuri de roman; poezia interbelic`, diversitate tematic`, stilistic` [i de viziune; curente culturale / literare în perioada interbelic`: modernism, tradi]ionalism, orient`ri avangardiste; identitate cultural` în context european); perioada postbelic` (tipuri de roman în perioada postbelic`, poezia în perioada postbelic`, teatrul în perioada postbelic`; curente culturale / literare: postmodernismul) – curente culturale/ literare romåne[ti în context european

4. Argumentarea în scris [i oral a unor opinii în diverse situa]ii de comunicare Competen]e specifice Con]inuturi asociate

4.1. Identificarea structurilor – construc]ia textului argumentativ; rolul conectorilor în argumentative în texte argumentare literare [i nonliterare – logica [i a coeren]a mesajului argumentativ studiate sau la prima vedere 4.2. Argumentarea unui – construc]ia discursului argumentativ: structuri specifice, punct de vedere privind conectori, tehnici argumentative textele literare [i nonliterare – eseul argumentativ studiate sau la prima vedere 4.3. Compararea [i evaluarea unor argumente diferite, pentru formularea unor judec`]i proprii – textul critic (recenzia, cronica literar`, eseul, studiul critic) în raport cu textul discutat – interpret`ri [i judec`]i de valoare exprimate în critica [i în istoria literar` – eseul structurat sau eseul liber

6

Limba [i literatura romån` – Evaluarea na]ional` – Teste

III. PRECIZ~RI PRIVIND CON}INUTURILE PROGRAMEI a. LITERATUR~ Autori canonici: Mihai Eminescu, Ion Creang`, I.L. Caragiale, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, G. Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, G. C`linescu, E. Lovinescu, Marin Preda, Nichita St`nescu, Marin Sorescu. Not`. Conform programei [colare în vigoare, examenul de bacalaureat nu implic` studiul monografic al scriitorilor canonici, ci studierea a cel pu]in unui text din opera acestora. Textele literare la prima vedere pot apar]ine atåt autorilor canonici, cåt [i altor autori. Pentru proba scris`, elevii trebuie s` studieze în mod aprofundat cel pu]in num`rul minim de texte prev`zute în programa [colar`, despre care s` poat` redacta un eseu structurat, un eseu liber sau un eseu argumentativ, în care s` aplice conceptele de istorie [i teorie literar` (perioade, curente literare / culturale, elemente de analiz` tematic`, structural` [i stilistic`) men]ionate în tabel: • proz` scurt`: basm cult, nuvel`; texte reprezentative pentru aspecte esen]iale ale speciei narative pe care o ilustreaz`; • roman: texte reprezentative pentru aspectele esen]iale ale genului [i ale evolu]iei acestuia; • poezie: texte poetice care s` ilustreze aspecte esen]iale ale genului [i ale evolu]iei acestuia; • dramaturgie: comedia; texte dramatice care s` ilustreze aspecte specifice [i diferite ale genului [i ale evolu]iei acestuia. Studiile de caz [i dezbaterile men]ionate în tabel pot fi valorificate în cadrul probelor orale [i scrise, prin solicitarea argument`rii unor opinii sau judec`]i de valoare (reproduse) pe marginea temelor respective. b. LIMB~ {I COMUNICARE Niveluri de constituire a mesajului Not`. Con]inuturile de mai jos vizeaz`: - aplicarea, în diverse situa]ii de comunicare, a normelor ortografice, ortoepice, de punctua]ie, morfosintactice [i folosirea adecvat` a unit`]ilor lexico-semantice; - aplicarea cuno[tin]elor de limb`, inclusiv a celor dobåndite în ciclul gimnazial, în exprimarea corect` [i în receptarea textelor studiate sau la prima vedere. Nivelul fonetic - pronun]ii corecte / incorecte ale neologismelor; hiat, diftong, triftong; accentul; - cacofonia; hipercorectitudinea - pronun]are nuan]at` a enun]urilor (ton, pauz`, intona]ie) Nivelul lexico-s semantic - variante lexicale; cåmpuri semantice - erori semantice: pleonasmul, tautologia, confuzia paronimic` - derivate [i compuse (prefixe, sufixe, prefixoide, sufixoide), schimbarea categoriei gramaticale - rela]ii semantice (polisemie; sinonimie, antonimie, omonimie) - sensul corect al cuvintelor (în special al neologismelor) - unit`]i frazeologice - etimologia popular`, hipercorectitudinea - sensul cuvintelor în context; sens denotativ [i sens conotativ Nivelul morfosintactic - forme flexionare ale p`r]ilor de vorbire (pluralul substantivelor, articularea substantivelor, forme cazuale; forme flexionare ale verbului, adjective f`r` grade de compara]ie,
7

nr. fiind evalua]i ca atare„.elemente de acord gramatical.rolul figurilor de stil [i al procedeelor artistice în constituirea sensului Not`! Preg`tirea candida]ilor [i elaborarea subiectelor pentru examenul de bacalaureat 2010 se vor realiza în conformitate cu prevederile prezentei programe de bacalaureat [i a programelor [colare în vigoare. adverbe relative) . 8 . argou. descriptiv. stil indirect liber .limbaj standard.). pronume/ adjective pronominale relative. conjunc]ii. „respectarea normelor prev`zute în edi]ia a II-a a Dic]ionarului ortografic.Limba [i literatura romån` – Evaluarea na]ional` – Teste numerale etc.anacolutul Nivelul ortografic [i de punctua]ie .coeren]` [i coeziune în exprimarea oral` [i scris` . 48.stil direct.norme ortografice [i de punctua]ie în constituirea mesajului scris (scrierea corect` a cuvintelor. 31. în cadrul c`rora elevii vor face dovada cunoa[terii acestora.. Conform Adreselor M. limbaj colocvial. stil indirect. con]inutul acestuia fiind valorificat în func]ie de specific`rile din prezenta program` de bacalaureat [i din programele [colare corespunz`toare.C.tipuri de texte [i structura acestora: narativ.) adecvate situa]iei de comunicare . desp`r]irea cuvintelor în silabe.641/ 3 mai 2006.] la examenele de bacalaureat. limbaj popular. ortoepic [i morfologic al limbii romåne (DOOM 2) este obligatorie [. informativ. mijloace lingvistice de realizare a subiectivit`]ii vorbitorului .rolul semnelor ortografice [i de punctua]ie în în]elegerea mesajelor scrise Nivelul stilistico-t textual .elemente de rela]ie (prepozi]ii.Ed. limbaj regional. (între predicat [i subiect – acordul logic.stiluri func]ionale adecvate situa]iei de comunicare . limbaj arhaic. acordul prin atrac]ie. colocvial. acordul atributului cu partea de vorbire determinat`). folosirea corect` a semnelor de ortografie [i de punctua]ie) .871/ 23 noiembrie 2005 [i nr. Manualul [colar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori [i de elevi în predare-înv`]are. . specializat etc. limbaj literar. jargon .registre stilistice (standard. argumentativ . valori expresive ale p`r]ilor de vorbire. începånd cu anul [colar 2006-2007. scrierea cu majuscul`..

se descurc` greu prin h`]i[ul manualelor. în care s` aplice conceptele de istorie [i teorie literar`? C`utånd [i alte op]iuni. maic`?„ (G. a unor competen]e generale [i specifice [i a unui set de valori [i de atitudini gåndite ca deprinderi pentru toat` via]a. aceste ]inte? Doar urm`rind lista autorilor canonici: Mihai Eminescu. propuse de ministerul de resort absolven]ilor de liceu. Ion Creang`. Lucrarea combin` informa]ia [tiin]ific`. Camil Petrescu. concursuri [colare de specialitate. s` descopere c` perspectivele abord`rilor sunt diverse pentru formele literare. sunt formarea. îns`. ale pred`rii integrate? Reflectånd asupra form`rii elevilor. Ca profesori. agreate [i de elevi. Liviu Rebreanu. Marin Preda. s` selecteze ceea ce li se potrive[te ca informa]ie [i stil. dragi elevi. Credem c`. pentru ca elevii s` poat` alege. Caragiale. Nichita St`nescu. pornind de la acelea[i realit`]i literare. am r`spuns întreb`rilor. experien]a de la catedr`. la elevi. multe la num`r. alege]i-ne pe noi! Autoarele 9 . u[or ironice – racordate la atitudinea vårstei tinere – din deschiderea argumentului nostru: E nevoie de înc` o carte. un eseu liber sau un eseu argumentativ. valorificarea unui aparat critic necesar. de la dic]ionare explicative. Tudor Arghezi. apoi. [i a[a – nu-i a[a?! – sunt dezorienta]i. lucr`ri semestriale. al programelor. consider`m c` acest ghid este extrem de util pentru ob]inerea mult doritei preg`tiri performante pentru bacalaureat. Mihail Sadoveanu. referate [i portofolii. pån` la istorii literare. prin aceste elemente. oferind tuturor o carte bun`. dic]ionare de simboluri.L. actual. Lucian Blaga. al experien]elor [i experimentelor f`cute pe ei de profesori cu voca]ie. George Bacovia. C`linescu) Mul]i [i-ar putea pune problema: De ce înc` o carte de eseuri pentru elevii de liceu? Nu sunt destule?! Unele chiar bine construite pe tipurile de subiecte. Cum s` atingem. studii monografice etc. Marin Sorescu? Exersånd cu elevii încåt s` poat` redacta un eseu structurat. Prin urmare. I. mai ales. ARGUMENT „Tot mai înve]i. exploatarea aplicat` a operelor. [tim c` finalit`]ile disciplinei limba [i literatura romån`. oferind elevilor posibilitatea de a constata pluralitatea perspectivelor. în liceu. George C`linescu. care.I. în primul rånd. f`r` preten]ia de a fi [i cea mai bun`. divers [i corect. Titu Maiorescu. Ioan Slavici. Oferta de interpretare vizeaz`. Ion Barbu. a ideilor [i abord`rilor metodologice. Eugen Lovinescu. la limba [i literatura romån`.

Contextualizare/ ilustrare: 10 . Ioan Slavici. EVOLU}IA PROZEI Basmul cult 1 I. caracterul mai complicat al ac]iunii. care au puteri supranaturale. odat` cu întoarcerea romanticilor la nepre]uitele valori ale literaturii populare. în care se nareaz` întåmpl`ri fantastice ale unor personaje reale sau imaginare.II. În literatura romån`. Ion Luca Caragiale. tr`s`turile de construc]ie. prin prelucrarea modelului folcloric. în 1872. ege ende ele e [i ba asme ele e Lui Petre Ispirescu îi revine meritul de a fi publicat antologia Le ro omånilo or. îns` suscit` aten]ia autorilor cul]i. personajele se confrunt`. de fiecare dat`. Barbu {tef`nescu-Delavrancea. în mare m`sur`. dar apare [i în literatura cult`. respect`. Basmul cult. Ceea ce le poate diferen]ia este folosirea insistent` a unor simboluri. Basmul este o specie a epicii populare. Disocieri teoretice • Definirea conceptului Basmul (sl. de atmosfer` [i de viziune etic` ale modelului de baz`. importan]a acordat` descrierii sau dialogului (cu rol secundar în basmul popular). binele. de obicei în proz`. autori de basme culte sunt: Mihai Eminescu. basni „n`scocire”) reprezint` o specie a genului epic. de[i este o crea]ie original`. II. Ion Creang`. modificarea unor tipologii ale basmului popular. viziunea individual` despre lume. Mihail Sadoveanu. nuan]area unor semnifica]ii etc. înving`tor fiind. Grupate în dou` tabere (binele [i r`ul). • Diacronia speciei Basmul se dezvolt` în mediul folcloric.

recompensa. în acela[i timp. cifrele magice (cifra trei). în care fabulosul [i realul se întrep`trund. împ`ratul Ro[ reprezint` pentru erou tot atåtea provoc`ri de a face fa]` unor situa]ii limit`. Fiul de crai este însu[i principiul solar din basmul popular. îndep`rtåndu-se radical de etichetarea. conflictul dintre bine [i r`u. binele [i r`ul nu mai sunt semne contrare. prin individualizarea personajelor. la råndul s`u.. din sporirea num`rului de probe la care este supus eroul. superioritatea mezinului. din amånarea deznod`måntului. Cu mijloace populare. în Po împ`ratul f`r` urma[i. fiind un basm cult.. La nunta împ`r`teasc` au fost pofti]i „crai. Cum Harap-Alb tr`ie[te o adev`rat` „poveste” [i ea trebuie s` fie captivant`. înc` din formula ini]ial` „Amu cic` era odat`.] foarte încurcate”. fizic`. În circumstan]ele date. lupta dintre bine [i r`u. victoria final` a binelui. în aceast` oper`. Creang` grefeaz` pe aceast` schem` povestea unei ini]ieri. „drumurile pe ape [i pe uscat [. ca în basmul popular. la modul general. Tema dezvoltat` este. în raport de excludere. cr`iese [i-mp`ra]i. Cerbul. dar el nu porne[te la drum pentru a readuce lumina în lume. Se c`l`tore[te „a[a de u[or [i f`r` primejdii”. Ursul. povestitorul moldovean creeaz` o oper` inconfundabil`. C`linescu). drept „scriitor poporal”. modelarea moral`. dar. prin ponderea surprinz`toare a dialogului. c`s`toria. f`cut` de junimi[ti. mult nuan]ate [i [lefuite.. c`l`toria. prin dinamismul ac]iunii [i verva povestirii. pedeapsa. prin localizarea [i umanizarea fantasticului. prin construirea unui protagonist f`r` puteri supranaturale. oameni în sam` b`ga]i” dar [i „un p`cat de povestariu” – îndeletnicire ner`spl`tit` îndeajuns în 11 . Din acest motiv. Traseul lui ini]iatic presupune „înv`]area” unor experien]e de via]` necesare. animalul n`zdr`van.” face separa]ia lumii închipuite de cea real` [i a timpului evenimentelor („pe vremurile acele”) de timpul povestitorului („în ziua de ast`zi”). De altfel. Ion Creang` (1837-1889) repune în circula]ie „observa]iuni morale milenare” (G. de a se verifica pe sine [i de a cånt`ri rolul prieteniei (Calul) sau al providen]ei (Sfånta Duminic`). Spånul. personaje cu puteri supranaturale.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire POVESTEA LUI HARAP-A ALB de Ion Creang` Prin intermediul pove[tilor [i al povestirilor sale. ci forme de manifestare care se completeaz`. demitizat`. aventura eroului este cu atåt mai impresionant` [i biruin]a lui mai impun`toare. În calitate de autor cult. acumularea de virtu]i care s`-i permit` s` devin` un împ`rat bun [i iubit. Scrierea p`streaz` tr`s`turile fundamentale ale speciei în variant` popular`: întåmpl`ri fabuloase.. în revista Co onvo orbiri lite era are e. strivind for]ele r`ului [i ale întunericului. o confruntare propriu-zis`. Ironia apare firesc în pasajul final al textului. încerc`rile eroului. Textul face s` r`zbat` viziunea despre lume a unui autor care. nici nu exist`. Dare ea se individualizeaz` prin dimensiunile ample rezultate din prelungirea conflictului. ci pentru a o primi în sine. ove este ea lui Ha ara ap-A Alb apar motive caracteristice precum: Ca în orice basm. între bine [i r`u. prin digresiunile care întrerup firul ac]iunii [i mijlocesc comunicarea direct` a naratorului cu cititorul. Abia la cap`tul acestui drum. lumina drept`]ii [i a în]elepciunii. prin oralitate [i umor. lumea c`reia îi apar]ine el este calificat` prin însu[iri ce ating punctul maxim: „r`zboaie grozave”. el poate d`rui. Po ove este ea lui Ha ara ap-A Alb apare în 1877. chiar f`r` calit`]i excep]ionale.. Contemporaneitatea/ realitatea este lipsit` de asemenea amenin]`ri. deci f`r` întåmpl`ri senza]ionale.

[i adev`rul vie]ii imediate ce contrazice deliciul imagina]iei.. în orice personalitate. Conflictul exterior reune[te mai multe opozi]ii. implicit. cu cåt ac]iunea înainteaz`. chiar titlul sugereaz` caracterul de Bildungsroman al operei (Bildungsroman = roman al form`rii. „slug` neagr`” [i adjectivul „alb”. Totodat`. „Harap-Alb” este un nume format din substantivul „harap” (form` literar`: „arap” ) cu în]elesul „rob”. întrucåt le-a tr`it nemijlocit pe amåndou` [i se va pune necondi]ionat în slujba binelui („alb” ). numele reflect` cele dou` stadii majore ilustrate de protagonist: novicele [i ini]iatul. juråndu-i credin]` Spånului. care merit` efortul naratorului de a-l relata. ru[inea unde o pune]i? Din trei feciori cå]i are tata. sco]åndu-se la iveal` competi]ia în care îi pune [ansa de a deveni conduc`torul unui regat [i. deci „f`r` bani în buzunariu”. complexitatea vie]ii care se manifest` dincolo de separa]ia net` a adev`rului de minciun` [i a esen]ei de aparen]`. iar` cine nu. iese ca rob) [i îl pierde atunci cånd traseul ini]iatic s-a încheiat (recompensarea [i nunta). „povestea”.” Îns` basmul nu este interesat de adåncimi psihologice. a[a c` accentul se deplaseaz` asupra seme]iei faptelor [i a pitorescului eroilor. E[ecul fratelui celui mai mare [i apoi al mijlociului determin` måhnirea [i repro[urile craiului: „. descoperit înc` o dat`. M` pricep eu tare bine ce ar trebui s` fac. ca s` nu gre[esc înaintea lui Dumnezeu. asta nu miroas` a nas de om. un destin remarcabil. s` cunoasc` postura de slug` devotat`. Novicele devine rob. ia spune]i-mi.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire toate timpurile. în acest episod.. Conflictul este generat de scrisoarea primit` de la Verde-împ`rat care î[i roag` fratele s`-i trimit` pe unul dintre fiii s`i ca urma[ vrednic la tron. dar toate 12 . cu unul propriu.. „Harap-Alb”. pentru c` nu are suficient` experien]` de via]` [i nu distinge suficient de clar valoarea de nonvaloare. Titlul. ci de spectaculosul întåmpl`rilor [i al conflictelor exterioare. ca s` se curme odat` toate aceste. „pe la noi. Eroul prime[te acest nume abia în scena în care debuteaz` cu adev`rat procesul lui de formare (coboar` în fåntån` ca fiu de crai [i. nici unul s` nu fie bun de nimica?! [. În consecin]`. {i în timp ce la aceast` petrecere f`r` sfår[it „cine se duce acolo bè [i m`nånc`”. feciorul cel mai demn de stima tat`lui. El trebuie s` parcurg` stadiul suferin]ei (negru) pentru a-i în]elege semnifica]ia [i propor]iile.. dar [i str`dania cititorului de a-l cunoa[te. se uit` [i rabd`”.” Conflictul l`untric al mezinului este surprins.. doar în scena în care Harap-Alb. Dar acest tip de conflict r`måne secundar. al ini]ierii). Ini]iatul va [ti s` cånt`reasc` binele [i r`ul. nominal. Antiteza „acolo” – „pe la noi” stabile[te diferen]a de netrecut între n`scocire. este alc`tuit dintr-o al`turare a unui substantiv comun.] S` umbla]i numai a[a. unde totul este posibil. prin nota]ii organice: se face „ro[ cum îi gotca” [i „începe a plånge în inima sa”.. pån` cånd va fi un st`pånitor chibzuit. toat` via]a voastr` [i s` v` l`uda]i c` sunte]i feciori de craiu. cånd adolescentul entuziast [i neexperimentat se transform` într-un adult cump`nit [i abil. cople[it de dificult`]ile misiunilor încredin]ate de Spån. Termenul prim promite lectorului o istorie deosebit`. frunza fr`sinelului. Po ove este ea lui Ha ara ap-A Alb este istoria unei etape de via]`. Asocierea celor doi termeni este oximoronic` [i poate evoca inerenta coexisten]` a binelui cu r`ul. Ambi]ia fiec`ruia dintre cei trei b`ie]i ai craiului este bine surprins` de Creang`. sugestie a st`rii de inocen]` a eroului. se las` tentat de gåndul sinuciderii: „Se vede c` m-a n`scut mama într-un ceas r`u sau nu [tiu cum s` mai zic. cine are bani bea [i m`nånc`.

Rostul lui în via]a fiului de crai este precizat înc` de la începutul stabilirii rela]iei inverse. îns` împ`ratul Ro[ prelunge[te „muncile” eroului cu alte obstacole.. pentru c` fac pe oameni s` prind` la minte. apa vie [i apa moart` vor fi aduse mai iute de calul lui [i nu de turturica ei. Subiectul se organizeaz` în cåteva nuclee mari. în c`l`toria ta ai s` ai trebuin]` [i de r`i [i de buni”. Ace[tia sunt oameni „însemna]i”. mezinul craiului va fi rob pån` cånd va muri ca fiu de crai [i va rena[te ca împ`rat sau va disp`rea ca adolescent naiv [i se va afirma ca adult responsabil. Înver[unarea Spånului contra vrednicei sale slugi. Simbolistica omului spån [i a celui cu p`rul ro[u deriv` din concep]ia popular`. a respect`rii cuvåntului dat. iar` mai ales de cel spån”. este înlocuit` în opera lui Creang` cu opozi]ia neofit/ ini]iator. într-un moment al ini]ierii pe care îl consider` potrivit revela]iilor. poart` o pecete demonic`. Tot în vorbele craiului r`sun` avertismentul: „. „slug` netrebnic`”. caracteristice oric`rui basm: prezentarea mediului familial din care va ie[i protagonistul 13 . adev`rata menire a Spånului: „{i unii de ace[tia sunt trebuitori pe lume cåteodat`. în fa]a altor încerc`ri dificile (cinci la num`r).) se poate sesiza [i în cazul împ`ratului Ro[. principiu benefic/ principiu malefic.. „slug` viclean`”) fac ca întregul comportament al personajului s` devin` neverosimil.. cu felurite primejdii. dup` ce a aflat de la el cine este [i încotro se duce [i i-a smuls scrisoarea craiului c`tre împ`ratul Verde. La curtea acestuia. Promite c`-l va urma numai dac` smicelele de m`r magice. Dar. la fel [i „farmazoana”. sluga: „. fiul de crai nu îi poate ocoli. capabil s`-[i asume singur sarcini dificile. acestea vor fi instrumentele miraculoase pe care fata le va folosi spre a-l învia pe Harap-Alb. „Farmazoana” a[az` [i ea. pe care atåt de u[or l-ar fi putut ucide. aparent. [i atåta vreme s` ai a m` sluji. dup` ce Spånul îi va t`ia capul.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire se leag` de prezen]a sau de interven]ia cåtorva personaje: Spånul. {i bunii (Calul.” Cu alte cuvinte. ceea ce înseamn` c` în în]elepciunea lui.. fiica acestuia. Construc]ia subiectului. pån` cånd îi muri [i iar îi învie. s` se fereasc` „de omul ro[. vorbele necuvenit de aspre [i r`ut`cioase („fecior de om viclean”. la plecarea de acas`. Ele trebuie în]elese ca impulsuri spre noi confrunt`ri cu necunoscutul. gesturile sale exagerate (îl p`lmuie[te doar ca s` ]in` minte ce i-a poruncit). fiica împ`ratului Ro[. Sf`tuit de tat`l s`u. Antinomia ireductibil`. osp`]ul de propor]ii fabuloase etc. De aceea. diferen]a dintre esen]` [i aparen]`. de fapt. dar întrevede folosul acestei neascult`ri. Spånul este cel mai aspru modelator al protagonistului [i nu un veritabil antagonist. împ`ratul Ro[. Calul îi dezv`luie b`iatului. cånd Spånul devine st`pånul iar Harap-Alb. o piedic` în calea eroului. cu capcane ingenioase (somnul în casa încins` de aram`. din basmul popular. str`daniile lui pline de ur` de a-l face pe Harap-Alb s`-[i piard` via]a par absurde. Spånul nu este cu adev`rat du[manul de moarte al tån`rului întålnit în p`durea labirintic`. Aceea[i obstina]ie de a sc`pa de grupul nedorit de pe]itori. pe c`i ocolite. protagonistul descoper` valoarea prieteniei [i a solidarit`]ii.” Harap-Alb înva]` astfel lec]ia umilin]ei. Se în]elege de aici c` vr`jm`[iile din jurul fiului de crai sunt false [i c` fiecare dintre opozan]i particip` într-o anumit` m`sur` [i cu bun` [tiin]` la [lefuirea caracterului tån`rului prin]. a supunerii în fa]a unei for]e superioare pe care s-o domine prin în]elepciune [i r`bdare. Spånul îi impune protagonistului cele trei încerc`ri caracteristice oric`rui traseu ini]iatic. tat`l intuie[te c` fiul îi va nesocoti îndemnul. chiar cu imposibilul. Sfånta Duminic`) [i r`ii vor contribui la formarea celui c`ruia i-a fost sortit s` ajung` împ`rat.

Astfel echipat. prin scrisoarea trimis` de fratele s`u. preocupat de viitorul propriilor copii [i de reu[ita lor în via]`. îndemnat de Spån s` se r`coreasc`. cu un fond sufletesc mai curat [i primind sfaturile Sf. Po original`. cå[tigånd prin calul n`zdr`van un prieten de n`dejde [i un bun cunosc`tor al tuturor obstacolelor destinate tån`rului s`u st`pån. dep`[e[te amenin]area c`reia nu-i f`cuser` fa]` fra]ii mai mari. „la o margine a p`måntului”. urm`toarea prob` este intrarea în labirintul p`durii dese. fratele craiului devine „mo[ul vostru”. El îi cere tat`lui. „la alt` margine”) [i cele temporale („odat`”) r`mån vagi. Împ`ratul Verde nu are decåt fete [i atunci unul dintre b`ie]ii craiului. mai dep`rtat`”. Nararea f`cåndu-se. de aceea îi va fi u[or. deci nici urma[ la tron) – intriga. r`splata (primirea împ`r`]iei) [i nunta – deznod`måntul. ie[indu-i în cale de trei ori. în conformitate cu virtu]ile. ad`ugåndu-i-se alte [ase „munci”. într-o derulare rapid` a firului evenimentelor. El reprezint` a[adar tat`l grijuliu [i responsabil. pe rånd. î[i anun]` plecarea c`tre ]inutul unchiului lor. De[i schema narativ` e tipic` speciei. se face departe de spa]iul familiar neofitului. cel mai destoinic. Craiul. din care ultima se amplific`. Înc` din expozi]iune se face trecerea dinspre lumea fabuloas` a pove[tii spre universul real. spa]iu întunecat. este chemat s` preia conducerea împ`r`]iei unchiului „c`zut la z`care”. la ie[irea din împ`r`]ie. Ca în orice basm. îi a[teapt` sub un pod. armele [i hainele de mire cu ajutorul c`rora maturul f`cuse cåndva acela[i drum. Fåntåna în care coboar` fiul de crai. deghizat cu o blan` de urs. iar tema [i motivele literare utilizate de ove este ea lui Ha ara ap-A Alb r`måne indiscutabil o crea]ie Creang` au circula]ie universal`. Acesta are o [tiin]` a vie]ii necunoscut` neini]iatului. În chip firesc. totu[i. Craiul este un b`rbat v`duv. În acest spa]iu î[i va face apari]ia c`l`uza mincinoas`. s`-l ademeneasc` pe prin] [i s`-l fac` s`-l tocmeasc` slug`. îngrijorat ca nu cumva „niciunul s` nu fie bun de nimica” [i pus. la tron. este echivalentul grotei. coordonatele spa]iale („într-o ]ar`”. el reface experien]a ini]iatic` a p`rintelui s`u. la timpul prezent. calit`]ile fiului care-i va urma. las` impresia unui imediat al desf`[ur`rii evenimentelor care se petrec chiar sub privirile lectorului-spectator. ce antreneaz` ac]iunile menite s` anuleze dezechilibrul. Duminici ivite în calea lui ca o cer[etoare „gårbov` [i neputincioas`”. denumire ce realizeaz` o desacralizare. al vie]ii obi[nuite. Din ea va ie[i la lumin` tån`rul cu o alt` 14 . în opinia lui Mircea Eliade. în general. lui Verde-împ`rat. Expozi]iunea [i intriga se întrep`trund. la îndemnul b`trånei.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire – expozi]iunea. moartea [i rena[terea simbolic` a eroului precum [i pedepsirea „r`uf`c`torului” – punctul culminant. Intriga se leag` de motivul lipsei. intrarea în labirint. Numai mezinul. coborårea în fåntån` [i dobåndirea altei identit`]i. c`l`toria mezinului pån` la marginile lumii. cel dintåi. pe feciorii s`i care. calul. întålnirea c`l`uzei mincinoase. în fapt principalul „pedagog” al tån`rului: Spånul. cu trei feciori. cu virtu]i materne. trecerea celor trei probe ini]iatice. în postura de a verifica el. de fiecare dat` cu o alt` înf`]i[are. spre a-[i primi învestitura [i dep`[irea probelor – desf`[urarea ac]iunii. un fel de påntece simbolic ce preg`te[te o nou` na[tere. Desf`[urarea ac]iunii cunoa[te cåteva momente importante care compun povestea unei ini]ieri: trecerea podului. Trecerea podului semnific` începutul experien]ei de formare care. lipsa care d` na[tere conflictului (împ`ratul Verde nu are descenden]i pe linie masculin`. „într-o alt` ]ar`. În schimbul ini]ial de replici dintre tat` [i fii. o coboråre rapid` a ac]iunii [i a personajelor în universul familiar lectorului.

este ajutat de Sfånta Duminic`. 15 . înf`ptuit` de c`tre Spånul care îi taie capul. al drumului spre lumina zilei2). Avånd în vedere substan]a realist` a întåmpl`rilor. descifrabil` dincolo de ve[mintele lor fabuloase. Ed. Alain Gheerbrant. apt` s` devin` conduc`torul unei împ`r`]ii. Po ove este ea lui Ha ara ap-A Alb se define[te prin prezen]a formulelor specifice basmului. Pierzåndu-[i numele [i rangul. autorul recurge la perfectul compus [i la perfectul 1 Jean Chevalier. s` o p`zeasc` pe timpul nop]ii pe fata de împ`rat cu puteri de vr`jitoare. oricåt de vag. prin interven]iile unui povestitor care se adreseaz` parc` unui auditoriu familiar [i captivat: „Dar ia s` nu ne dep`rt`m cu vorba [i s` încep a dep`na firul pove[tii”. cåt [i a cerbului (simbol al arborelui vie]ii. simbolic vorbind. pielea cu pietre pre]ioase [i capul cerbului fermecat iar apoi pe fiica împ`ratului Ro[. s` despart` f`r` gre[ macul de nisip. prob` în care se verific`. P`s`riL`]i-Lungil`) s` doarm` în casa de aram` încins`. 1. Realitatea este reconvertit` în fabulos. s` o deosebeasc` de alta leit`. de-a lungul nara]iunii: dinspre lumea real` c`tre aceea închipuit` [i invers. iste]imea calului. ele vizånd calit`]ile excep]ionale ale tovar`[ilor de drum ai eroului sau puterile donatorilor (furnicile. cu moartea lui ca slug` [i rena[terea ca f`ptur` princiar`. Incipitul realizeaz` o pendulare sesizabil`. {i cu toate acestea. Împ`ratul Ro[ le cere lui Harap-Alb [i ajutoarelor lui (Geril`. pentru a înfrånge puterea malefic` atåt a ursului (simbol al întunericului1). de fapt. Compozi]ional. s` fac` fa]` unui osp`] uria[. Naratorul [i lectorul apar]in a[adar ordinii concrete. început` în illo tempore. vol. c`ci nunta. albinele). de so]ie. Fl`månzil`. fabulosul nu este decåt un real deghizat. personajele – universului imaginar. Bucure[ti. 3. care avea trei feciori”. de unde se bat mun]ii în capete. Deznod`måntul reîntoarce ac]iunea la caracterul ei conven]ional: eroul prime[te regatul [i are loc nunta cu fiica împ`ratului Ro[. se poate afirma c` avem de-a face cu un basm nuvelistic. smicelele de m`r. Setil`. apa vie [i apa moart`. Spånul îi va pretinde neofitului s` aduc` „sal`]i” din Gr`dina Ursului. ca pedeaps` pentru dezv`luirea imposturii lui. Cea de introducere face transla]ia brusc` pe t`råmul fic]ional: „Amu cic` era odat` într-o ]ar` un craiu. Toate aceste obstacole sunt trecute cu bine. Artemis. nu s-a încheiat nici ast`zi. Forma regional` a adverbului „amu” precum [i prezen]a lui în debutul frazei ini]iale face ca discursul narativ s` dobåndeasc`. aista ]i-i numele [i altul nu”.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire identitate: „De-acum înainte s` [tii c` te cheam` Harap-Alb. el va trebui s` dea ascultare absolut` asprului ini]iator. 1995. dintru început. Dispari]ia lui Harap-Alb echivaleaz` cu dezlegarea lui de jur`måntul de credin]` fa]` de Spån. cuvenite stabilirii unui cadru spa]io-temporal. 2 idem. moartea simbolic` a lui Harap-Alb. Urmeaz` solicitarea fetei împ`ratului Ro[ de a i se aduce. Tot aici este integrat` [i pedepsirea Spånului de c`tre calul n`zdr`van care îl urc` pån` la nori [i apoi îi d` drumul din înalt. Este. Dic]ionar de simboluri. caracter de spunere. în mai multe rånduri. Dup` ce deschide textul cu forme verbale de imperfect. dar [i de calul n`zdr`van. Ultima încercare presupune o dificultate crescånd` [i un num`r sporit de ini]iatori. Punctul culminant reprezint` momentul suprem al ini]ierii. ie[irea din scen` a ini]iatorului dup` ce a adus novicele la treapta cea mai de sus a preg`tirii sale pentru via]`. În cazul primelor dou` probe. Ochil`.

Personajele acestui basm se grupeaz` în cåteva categorii specifice: eroul solar – Harap-Alb. întreruperea îndeplinind rolul unei necesare pauze în derularea spectatorului: „Dar ia s` vedem. b`uturica mai este ce este. Setil`. În acela[i timp. îndat` che formele de prezent. ca cuvåntul din poveste. Dup` fiecare apari]ie a sa. fabulosul stabile[te numeroase puncte de contact cu realul. em` tustrei feciorii.) sau calit`]i umane (acuitatea vizual` deosebit` etc. c`ci m` roade la inim` de foame ce-mi e! – Ia mai îng`dui]i oleac`.. ele tr`iesc prin limbaj. prin con]inut. Fl`månzil`. Încheierea propriu-zis` este dizarmonic`. Lumii idilice a pove[tii îi ia locul. nes`tul etc. protagonistul nu are însu[iri supranaturale [i nici nu reprezint` un ideal masculin de frumuse]e ori de vitejie. despre împ`ratul Ro[: „Dar n-ave]i [tiin]` c` în`l]imea-sa este tata fl`månzilor [i al înseta]ilor?” Împ`ratul Ro[ se autoîndeamn`: „Dar. înainte mult mai este”. cu efect muzical. tremurånd de ciud`: nu te-am [tiut eu c`-mi e[ti de ace[tia. Angajate în conversa]ie. zise Setil` [. c`ci [tie c` îi 16 . Setil`. sub aspect sonor: „Iar pe la noi... pån` un`-alt`. P`s`ri-L`]i-Lungil` sunt hiperboliz`ri ale unor defecte (omul ve[nic friguros... odat` ce istorisirea a ajuns la sfår[it. spre a sugera îndep`rtarea în timp a faptelor („. specific` basmului. fiin]ele n`stru[nice: Geril`. cine se duce acolo bè [i m`nånc`”. zise Fl`månzil`. transformånd povestirea într-un spectacol fascinant care se joac` sub ochii cititorului/ spectator. irevocabil. care-mi rod urechile s` le dau fata?” Fiecare dintre personaje are rolul s`u. ajutoarele – calul. ia s` m` duc s` v`d. Formula median` este repetitiv` [i. Fl`månzil`. c` de mult î]i f`ceam felul!” Finalul închide rama pove[tii. pl`cerea spunerii se curm` [i ea.” Deoarece în basmul lui Creang`. incursiunea în imaginar este mai pasionant`. donatorii – cr`iasa furnicilor [i cr`iasa albinelor.. semn c`. Prezentul devine timpul unificator al tuturor instan]elor narative: povestitor/ cititor/ personaj. huzureal` [i lipsuri.. Dialogul le d` via]` [i le impune ca veritabile prezen]e: „– Din partea mea. în aceast` aventur` de formare care ia propor]ii neobi[nuite. iar` cine nu. se uit` [i rabd`”. Împ`ratul Verde sus]ine c` vicleanul cerb „este solomonit. Ochil`. m`i. din lumea satului.. bine stabilit. personajele lui Creang` sunt oameni obi[nui]i. armonios: „{i a ]inut veselia ani întregi [i acum mai ]ine înc`. creeaz` sincope între realitate [i fic]iune: „Dumnezeu s` ne ]ie. zise Ochil`. t`råmul arid al realit`]ii. Ochil`. pentru ve[nicie. ce se mai petrece la mas` dup` ducerea lui Harap-Alb? – Hei. – Acum de ne-ar da odat` ce ne-ar da. vor exista boga]i [i s`raci. r`uf`c`torul – Spånul. sunt scheme umanizate prin rostire. Formula de încheiere. plini de verv` [i de umor. c` doar nu v-au mas [oarecii în påntece. viclean.). iar mai apoi valorific` din plin „craiul. cine are bani bea [i m`nånc`.împ`ratul a scris carte. Craiul îi d`ruie[te mezinului o blan` de urs. personajul c`utat: fata împ`ratului Ro[.”). ales-au n`sipul din mac acei nesp`la]i. Dincolo de func]ia lor propriu-zis`.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire simplu. hei! zise Spånul în sine. Geril` întreab`.].”. P`s`ri-L`]i-Lungil`. primind cartea. måncarea-i numai o z`bav`. Sfånta Duminic`. este construit` sub forma prozei rimate. Geril`. întorcåndu-l pe cititor în temporalitatea lui istoric` unde. întors de la ]å]` sau dracul mai [tie ce are de-i a[a de primejdios”.

r`u [i bun. ori nu. c`tre Sfånta Duminic`. apa vie [i apa moart`. dar [i din cauza repro[urilor întemeiate ale acestuia din urm` [i î[i dezv`luie. c` nu-mi v`d lumea înaintea ochilor de necaz. firea ner`bd`toare [i superficial` iese în eviden]` atunci cånd love[te de trei ori în cap. treptat. ca slug`. De asemenea. Harap-Alb se descurajeaz` repede. Numele pe care îl prime[te din partea Spånului relev` esen]a personalit`]ii tån`rului... în fapt aceea a maturiz`rii [i o parcurge al`turi de tovar`[i sau de prieteni mai blånzi sau mai neîndupleca]i. Începe s` cå[tige. trecånd prin ap` adånc`. Pentru Sfånta Duminic` r`bdarea nu înseamn` doar intervalul de a[teptare dintre provocare [i reac]ia la acest stimul. s`-l loveasc`. f`pturile himerice îl avertizeaz` pe Harap-Alb. Sufer` din pricina neputin]ei fra]ilor mai mari de a se dovedi vrednici de încrederea tat`lui. De aceea reu[e[te s` ias` cu bine din situa]iile-limit`. c`ci calul este acela care se repede asupra „ursului”. cånd trimi]`torul (Spånul) îi impune misiuni din ce în ce mai grele. În acela[i timp. e gata s` ri[te via]a sa [i a calului. create de Spån sau de ceilal]i ini]iatori. guvernat de aparen]e [i c`utånd esen]e. dac` nu-i va lua ca tovar`[i. con[tient de pericolele mari la care se expune. construindu-le un stup. cu surprindere. fiecare. cåte o arip` (proba separ`rii macului de nisip [i a identific`rii fetei de împ`rat). unde vegheaz` vigilent craiul. Sfånta Duminic` îl vede. deoarece l-a mai f`cut odat`. b`iatul nu dovede[te vreo calitate deosebit`. În cele din urm` eroul va dep`[i toate obstacolele [i va ajunge cu bine la cap`tul 17 . Comportamentul îi dezv`luie noble]ea firii (îi este credincios Spånului. [tii ce? Una-i una [i dou`-s mai multe. Îns` „milostenia” fa]` de b`tråna ivit` în calea lui e rezultatul capacit`]ii sale de a se l`sa „fr`måntat de vorbele babei” [i nu neap`rat semnul unei generozit`]i reale. primatul ra]iunii asupra instinctului. de gåndul sinuciderii. el este negru („harap”) [i alb deopotriv`. [i nu-[i încalc` jur`måntul de supunere. fiica împ`ratului Ro[ cere s` i se aduc` smicelele de m`r. „slab de înger” [i „mai fricos decåt o femeie” [i îi atrage aten]ia asupra for]ei destinului: „. e atras. vine s` m`nånce j`ratic din tav`. în tinere]e.a[a a trebuit s` se întåmple [i n-ai cui b`nui”. fixåndu-l astfel într-o tipologie. o virtute pe care fiin]a sacr` aflat` mereu al`turi de el o consider` fundamental`: r`bdarea. chiar calul îi m`rturise[te c` drumul pe care îl vor face împreun` nu îi este necunoscut.” Spre deosebire de celelalte dou` odrasle cr`ie[ti. durerea: „– M`tu[`. respect` întocmai sfaturile primite. cu craiul. Mezinul craiului este personajul principal. Nici în scena trecerii podului. înapoi nu m-oiu mai întoarce. s` [tiu bine c` m-oiu întålni [i cu moartea în cale”. pentru o clip`. ci capacitatea de a distinge esen]a de aparen]`. deghizat` în cer[etoare. c` nu va reu[i s` treac` obstacolul pe care îl are în fa]` (proba aducerii „farmazoanei” ca so]ie pentru Spån).Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire va fi de folos (proba aducerii salatelor). Niciuna din experien]ele protagonistului nu este întåmpl`toare. calul cel slab care. se plånge disperat calului sau Sfintei Duminici. dar î]i f`g`duiesc dinainte c`. în]elegånd c` va avea nevoie de ele (proba mor]ii [i a reînvierii simbolice a eroului). odat` pornit din casa d-tale. cr`iasa furnicilor [i mai apoi a albinelor îi d`ruiesc. pråslea dovede[te un sim] al onoarei în concordan]` cu statutul s`u princiar: „{i ori oiu putè izbuti. iar el abia dup` aceea ridic` buzduganul. las`-m`-n pace. to]i cu misiunea strict` de a-i cultiva tr`s`turile valoroase. d` ajutor albinelor. Caracterizarea f`cut` de autor îl înf`]i[eaz` drept „boboc în felul s`u la trebui de aieste”. tot de atåtea ori. el se define[te prin fapte [i prin vorbe. cu fråul. Înainte de a fi caracterizat prin nume. spre a ocoli nunta furnicilor de pe pod etc. fiecare la råndul s`u.) dar [i sl`biciunile. insensibil [i devotat. Fiul repet` experien]a tat`lui. [i anume aceea a neofitului.

„dezmerdat”. „påcli[it” etc. nu reale.. pa[ii. substitu]ia rezultat` din tabu („Mititelul” = diavolul). i-a veni el vreunul de hac. adev`rul ascuns sub minciun` [i. cu simularea deta[`rii afective („Ce-mi pas` mie?”) sau cu interpelarea lectorului considerat a fi un spectator („Eu sunt dator s` spun povestea [i v` rog s` asculta]i.”) Naratorul nu este niciodat` indiferent. asupra actelor acestora („M` rog. cu o aten]ie nesl`bit`. vorbe de suflarea [i f`ptura de prinprejur îi ]ine 18 .. în cele din urm`. {i-atunci buna dispozi]ie este starea de baz` a tuturor participan]ilor la aceast`. cåte-n lun` [i în stele.. El se mir`.. la persoana întåi: „{i gåndesc eu c` din cinci nesp`la]i cå]i merg cu Harap-Alb. se indigneaz`. ca rostire.. Ca [i eroii. naratorul î[i asum` un rol.. stårnit` de Geril` sau r`zbunarea furnicilor care p`trund în a[ternutul împ`ratului Ro[. de-]i venea s` fugi de ele”). termenul popular („cum au ola ane ele e”). Umorul este o caracteristic` ce ]ine atåt de limbaj. prezen]a formelor regionale [i populare („dac`-i gåci-o”).”) contribuie la realizarea unei atmosfere destinse. Discursul narativ îmbin` judec`]i asupra personajelor („s`rmanul Harap-Alb”). apelul la proverbe.[i hai.). Numele (Fl`månzil`.. Setil`). se face sim]it ca voce. poate nu.poate or izbuti s` ieie fata împ`ratului Ro[.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire procesului de ini]iere. Pline de umor sunt [i scene precum cearta din casa încins`. Naratorul este o prezen]` deloc neglijabil`. se umple de bucurie”). Laolalt` aceste instan]e vorbesc moldovene[te. deloc nou`. impreca]ia („Al dracului s` fii cu tot dat de c`ldur`. va fi preg`tit s` devin` un cårmuitor drept [i s`-[i întemeieze o familie. dezonoarea. el joac` o „partitur`” al`turi de personajele textului. misiune de formare a unui tån`r. ceea ce diferen]iaz` tran[ant basmul cult al lui Creang` de specia popular`.” În felul acesta. nebunii de-a lui [Ochil`]..”). suferin]a. se bucur`. se amuz`. Aflånd ce înseamn` nelini[tea. Interven]iile lui îl plaseaz` mai pu]in în postura de „voce a textului” [i mai degrab` în ipostaza de povestitor înconjurat de un auditoriu participativ. Limbajul personajelor [i al naratorului nu cunoa[te diferen]ieri. naratorul se impune mai ales pe latur` auditiv`. Instan]ele comunic`rii. în consecin]` formele regionale.. implicat [i el emo]ional. zic`tori. e curios sau insinuant. invectiva („ghijoac` uricioas`”). „s`l`]i”. [-a mai da împ`ratul Ro[ [i peste oameni. cåt [i de viziunea asupra faptelor. într-un limbaj neconven]ional. hai! în zori de ziu` ajung la palat”). frica. nu tot peste butuci. Primejdiile prin care trece protagonistul sunt „jucate”. Faptul c` el exist` se sus]ine prin vorbire. folosirea expresiilor populare („Dar toat` eau ha angul”). vesele. Oralitatea î[i are izvorul în caracterul de „spunere” al textului [i se manifest` prin: utilizarea interjec]iilor („. „t`r`boiu”. pe loc li s-au muiet cio neamul t`u. dragostea. poreclele (Buzil` – atribuit` lui Geril`). digresive („Lumea asta e pe dos. populare [i chiar arhaice înrudesc toate particip`rile la dialog („amu”. antifraza („{i cånd se duce împ`ratul [i vede cum se îndeplinise de bine poronca lui. diminutivul cu valoare augmentativ` („Geril` sufl` de trei ori cu buzi[oarele sale cele iscusite”). Jovialitatea naratorului [i a personajelor vine din sentimentul coparticip`rii la o înscenare.. „gålceav`”. considera]ii generale. calificarea depreciativ` („smår]ogul ista”). hai! hai. toate merg cu capun jos”) cu supozi]ii asupra finalului unor ac]iuni („. Nu se teme s`-[i exprime p`rerea despre personaje. nimic r`u nu i se poate întåmpla al`turi de atå]ia prieteni [i sf`tuitori care îi urm`resc.

L. valorificarea formelor onomatopeice („a forn`i”. E. Ed. personaje între care se include [i naratorul. Minerva. omul matur. oameni sunt. la Creang`. acela[i aer de familie. Bucure[ti. Ed. Spånule!”). Bucure[ti. (Tudor Vianu) Po ove este ea lui Ha ara ap-A Alb este un basm cult. [iretenie. „a ghior`i”) etc. sl`biciuni. care prelucreaz` teme [i motive ale basmului universal. e ima agina ar [i fa anta astic în pro oza ro omåne easc`. care în basme este reprezentat de uria[i sau zmei. „a dårdåi”. Le sunt comune acela[i patrimoniu prin mo[tenire. invidie. de a le retr`i aventurile. cultivarea prozei rimate [i ritmate („Lumea asta e pe dos.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire duh („F` bine. de nu-i cuno[teai. mul]i coboar`. ur`. s`-]i auzi r`u”). dar nici femeie. Ideea este c` înainte de a fi indivizi umani.. sintaxa oral` a frazei ce favorizeaz` anacolutul („Credinciosul împ`ratului. nu dovedesc prin nimic c` au în vreun fel con[tiin]a prezentului biografic. Po aceea[i familie cu povestitorii populari. nenumi]i.P.. • Nicolae Ciobanu. Stilul lui Creang` este al unui artist original. Manolescu. prezen]a verbelor la imperativ [i a substantivelor la vocativ („– Lipse[te dinaintea mea.”).L.. teatrale. pu]ini suie. 1966: „Geniul humule[teanului este • N. de a pune cu voluptate în fiecare propriile lui aspira]ii neobosite. în Po Substantivizarea unui adjectiv are la baz` credin]a milenar` c` b`rbatul c`ruia nu-i cresc nici barb` nici must`]i nu este b`rbat. Toate merg cu capu-n jos. acelea[i mijloace de realizare.. Io 1978: „Geniul r`ului. adic` de a crea via]`. E. decåt c` scånteia geniului a dat roadele cuvenite numai la Creang`”. 1987: „Toate personajele din opera scriitorului. vi]ii. Între C. b`trånul. bucure[ti. Repere critice ove e[tile e lui Cre eangã. frecven]a enumera]iilor [i a repeti]iilor („to]i erau cu p`rul.” on Cre eang` între e ma ari po ove estito ori ai lumii. auzind aceste. în general ove este ea lui Ha ara ap-A Alb poart` numele de Spånul. cu barba [i cu muste]ele pline de promoroac`. s` anticipeze asupra vårstelor ce urmeaz`. totodat`.R. derivat din timpul biografic trecut [i menit. poft` de m`rire nemeritat`. tulbur`ri [i uimiri. pe de-o parte l-a cuprins spaima. Le aceast` capacitate extraordinar` de a-[i lua în serios eroii (fabulo[i sau nu. tån`rul. r`månånd o crea]ie reprezentativ` a unui povestitor genial. Naturale]ea exprim`rii sale este o calitate ob]inut` prin modelarea vorbirii populare [i regionale. 19 .. cruzime. ei exprim` diferitele vårste ale individualit`]ii umane în structurile ei imuabile: copilul. cu virtu]i scenice. unul macin` la moar`”). „Interesul estetic al cazului lui Creang` este c` în el colectivitatea popular` a devenit artistul individual încåntat s` pluteasc` pe marile ape ale graiului ob[tesc”. draci sunt.P. de care totu[i se distan]eaz` peste a[tept`ri: e fratele genial al acestora. • Mihai Apostolescu. El e creatorul unei «comedii umane» tot a[a de profund` [i de universal` în tipicitatea ei precum aceea a lui Sadoveanu”. dispre] de munc` [i de oameni etc. Aceast` ambiguitate se încarc` cu tot ce este mai r`u în om: ambi]ie de[art`. oameni sau animale). O asemenea imobilitate temporal-biografic` indic` statutul arhetipalgenetic al eroilor.” ecturi infide ele e. iar` pe de alta s-a îndr`cit de ciud`”). 1967: „Creang` face parte din • Ovidiu Bîrlea. Bucure[ti.

Ioan Slavici [i continuånd cu Barbu {tef`nescu Delavrancea [i Al. P`dure eanca a. Tipologia nuvelei romåne[ti [i ilustrarea ei prin opere semnificative: • în func]ie de tem`. ac]iunea mai dezvoltat` decåt a schi]ei. Mo at. Primii autori precum Costache Negruzzi. de Barbu {tef`nescu Delavrancea.Nuvela 2 I. Do oamna a Chia ajna a de .social` – ex. • în func]ie de raportul realitate-fic]iune: oara a cu no oro oc de Ioan Slavici . nuvela a ap`rut în literatura european`. • Cf. mai ampl` [i mai complex` decåt schi]a.a. Caragiale. ulterior (perioada Junimii).psihologic` – ex. Ne Filimon [. eno oro ocirile e unui slujnica ar sa au Ge entilo omii de e ma aha ala a. nuvela romåneasc` este ilustrat` de L. de Ioan Slavici . italienescul novella [i se poate traduce prin sensul noutate. Mo I. Caragiale. M. de Alexandru Macedonski. Nicolae Filimon au scris nuvele istorice [i romantice.realist` – ex. Milo ogul. în timp ce nuvela romåneasc` a ap`rut în perioada pa[optist` (1830-1860). • în func]ie de curentul literar: exa andru L`pu[ne eanul. în secolul al XV-lea. . DEX. . Preda. fapte verosimile etc. articulånd valoric influen]ele culturale europene cu nevoia de originalitate exprimat` de Mihail Kog`lniceanu în revista „Dacia literar`”. cronotopul bine precizat (rela]ia spa]iu-timp).naturalist` – ex. Caragiale. L. Macedonski (sfår[itul secolului al XIX-lea) au contribuit la îmbog`]irea tematic` a nuvelei. la perfec]ionarea construc]iei personajului [i a subiectului. L. Ale Al.fantastic`: S`rma III. P`ca Între e co ote e]e [i Nicu De ere eanu. Po opa a Ta anda a. a. defini]ia nuvelei este: „Specie literar` a genului epic. intriga construit` dup` rigorile clasice.istoric` – ex. Ilustrarea tipurilor de nuvel`: 20 . de I. mai scurt` [i mai simpl` decåt romanul. Mo anul Dio onis de Mihai Eminescu. . În secolul al XX-lea. L. Al. Mihai Eminescu. oara a cu no oro oc de Ioan Slavici. 1998. Odobescu. care înf`]i[eaz` un episod semnificativ din via]a unuia sau mai multor personaje (prezentate în mediul lor social)”. Odobescu. În vre eme e de e de e r`z zbo oi de . S`rma anul Dio onis. Disocieri teoretice: • Cuvåntul nuvela provine din fran]uzescul nouvelle. oara a cu no oro oc. la formarea unor structuri narative proprii. Truba adurul. Marin Preda [. I. Co omo oara a. nuvela poate fi: exa andru L`pu[ne eanul de Costache Negruzzi. de Costache Negruzzi.realist`: ex. • Tr`s`turile importante ale acestei specii: conflictul puternic. • Privit` în diacronie.romantic` – ex. M. Eliade. Rebreanu. Ale de Mihai Eminescu. Zo obie e. de Nicolae . II. F`nu[ Neagu. Ion Creang`. O f`clie e de e Pa a[te e [i În vre eme e de e r`z zbo oi.

De asemenea. G. mentalitate. ate ele e tine ere e]ilo or (1857). Opera sa este eterogen` estetic – realist`. propriu perioadei în care a domnit Alexandru L`pu[neanul. un anume model imagologic. promisiunea de împ`care f`cut` boierilor. Ruxanda. Despre aceast` oper`. în acela[i timp. proz` memorialistic` – [i una în versuri. fiind o veritabil` reconstituire a unei epoci. ambian]`). „de s` va scula. Fra agme ente e isto orice e [i Ne egru pe e alb – Scriso ori la a un p`r]i în proz`: prie ete en – fiecare parte contribuind la îmbog`]irea literaturii romåne[ti cu noi specii: eghin` [i p`l`mid`. transpus artistic în prima jum`tate a secolului al XIX-lea. a ap`rut în 1840. postelnicul Veveri]` au f`cut parte din istoria Moldovei. unele cuvinte celebre sunt men]ionate [i în cronica lui Ureche: „De nu m` vor. publicat la vårsta de 46 de ani. ori f`r` voie. El [i-a încercat talentul mai ales în domeniul prozei. mediu. în primul num`r al revistei „Dacia literar`”. otr`virea lui de c`tre propria so]ie [i înhumarea la m`n`stirea Slatina.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Nuvela istoric` [i romantic` ALEXANDRU L~PU{NEANUL de Costache Negruzzi Costache Negruzzi (1808-1868) ilustreaz` perfect ambi]ia scriitorilor pa[opti[ti de a crea opere originale. 1 G. Minerva. 1982 21 . clasic` [i romantic`. Are. ori cu voie. în primul rånd pentru c` în centru se afl` un personaj excep]ional ac]ionånd în împrejur`ri excep]ionale. trasfigurat` [i motivat` prin formula estetic` a romantismului. Ed. Istoria literaturii romåne de la origini pån` în prezent. fiziologie. ultimii cinci ani de domnie a lui Alexandru L`pu[neanul în Moldova secolului al XVI-lea. Mo]oc vornicul. formule diferite fiind topite cu o mare naturale]e. Tema nuvelei este istoria. eu îi iubesc pre dån[ii [i tot voiu merge. eto opise e]ul }`rii Mo oldo ove ei de Grigore Ureche [i cel al lui Sursa prozatorului este Le Miron Costin. C`linescu men]iona c`: „ar fi devenit o scriere celebr` ca [i Hamlet dac` literatura romån` ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi universale. dar autorul le modific` destinul [i încadrarea în timp. so]ia sa. Ne exa andru L`pu[ne eanul. cu atmosfera specific` (stare de spirit. tradi]ii.”1 Opera valorific` istoria na]ional`. domnitorul. Tom[a. eu îi voiu pre ei [i de nu m` iubescu. v` popi [i el pre unii”. din care valorific` personaje [i evenimente: revenirea cu ajutor turcesc în a doua domnie a lui Alexandru L`pu[neanu (1564-1569). tr`s`turi romantice. întåmpinarea domnului de c`tre solii lui {tefan Tom[a. plecånd de la documente anterioare. cea mai izbutit` dintre crea]iile lui Negruzzi [i un Nuvela Ale adev`rat model artistic pentru scriitorii de mai tårziu.”. C`linescu. c`lug`rirea sub numele Pahomie (Paisie în nuvel`). nuvel`. omorårea celor 47 de boieri. cuprinde trei Volumul P`ca Amintiri de e june e]e. cadru. Spancioc sp`tarul.

de aceast` dat`. aducåndu-[i aminte de întåia lui domnie. G. Rela]iile ascu]ite dintre boieri [i voievod sunt complicate prin conflictul. I – „Iacov Eraclid. cap. numai c`. dornic de r`zbunare împotriva boierilor care l-au tr`dat în prima domnie [i altul. fugind la Constantinopol. dar [i a interrela]ion`rilor dintre clasele sociale cristalizate – boieri [i ]`rani. localitatea [i anul apari]iei. se întålne[te atåt rezumatul cåt [i elipsa – „Patru ani trecuser` de la scena aceasta. descrise de Ureche în „cert`rile” [i „înv`]`turile” sale la adresa celor mari. în care timpul diegetic (al evenimentelor) este mai mare decåt timpul discursului: cap. detalii vestimentare. nu mai t`iese niciun boier. a rela]iilor ]`rii cu Poarta. nesim]indu-se în stare a se împotrivi. perise ucis de buzduganul lui {tefan Tom[a. care credibilizeaz` fresca social`.” Rezumatul are rolul de a selecta secven]ele majore din via]a real` a domnitorului. de ceremonial. „punerea în adåncime”. pre mul]i am s` popesc [i eu” este surprins` zbaterea lui între dorin]a de r`zbunare [i neputin]a trupului cuprins de boal`. IV.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Structura nuvelei este realizat` prin articularea a dou` planuri epice: unul. titlul. Eroul nu are tulbur`ri de con[tiin]`. notele din subsolul paginilor. aducånd în aten]ia cititorului. Elipsa are la baz` tot principiul selec]iei. unde era s` fie [i domnul.”. ca s` asculte liturghia [i apoi s` vie s` prînzeasc` la curte. unele secven]e din via]a real` a persoanei sunt eludate. Mottourile concentreaz` elementele 22 . l`sånd cititorului libertatea de a completa intersti]iile conform imagina]iei [i interesului proprii. de n-ar fi fost vîndut de boieri. III „Capul lui Mo]oc vrem”). Structura impune [i construc]ia unor conflicte diverse. Genette – tipuri de discurs care înconjoar` textul fic]ional: numele [i prenumele autorului.”. Conflictul interior. tipul domnului tiran. armonioas`. care acum cîrmuia ]ara. de existen]` cotidian` contribuie la conturarea atmosferei acelei epoci. specific epocii nestatornice a Evului Mediu romånesc. în care evolueaz` personajul principal Alexandru L`pu[neanul. social`. realizat` prin cele patru capitole anticipate de mottouri semnificative. este mai pu]in conturat. fugise în Valahia [i L`pu[neanul nu întålnise nicio împiedicare în drumul s`u. fiind s`rb`toare. titlurile de capitol. dintre boieri [i norod (cap. Mottourile care înso]esc fiecare dintre cele patru capitole pot fi considerate elemente de paratextualitate (cf. n`scoci feluri de schingiuiri. în Letopise]. exterioare [i interioare (psihologice). izbutise a lua o[ti turce[ti [i se înturna acum s? izgoneasc` pre r`pitorul Tom[a [i s`-[i ia scaunul. credincios f`g`duin]ei ce dase doamnei Ruxandrei. pre care nu l-ar fi perdut. prin concentrare temporal`. ilustra]iile. pre]ul [. editura. numai pe acelea interesante [i semnificative. la mitropolie. „De m` voi scula. dup` înfrîngerea sa în dou` rînduri. prefe]ele [i postfe]ele. puternice. dintre domn [i boieri. a poporului (personaj colectiv).” La începutul cap. am`nunte gastronomice. Dar pentru ca s` nu uite dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omene[ti. un conflict de natur` politic`. Cel mai bine conturat dintre conflicte este cel exterior. prin faptul c` stabile[te un tip de rela]ie cu textul. III – „De cu sear` se f`cuse de [tire tuturor boierilor s` se adune a doua zi. Compozi]ia nuvelei este clasic`. Fiecare capitol se deschide cu un rezumat sau o prezentare. II – „Tom[a. indus de L`pu[neanul. în vremea c`rora Alexandru-vod`. Norodul pretutindene îl întåmpina cu bucurie [i n`dejde. Numeroase fapte. în care se descrie situa]ia Moldovei feudale. de o[tile Despotului. cap.) cu rol evident în orientarea lecturii cititorului. cel care ar accentua dimensiunea moral` a personajului. dar Alexandru L`pu[neanul. poreclit Despotul. în care el nu avusese vreme a-[i dezv`lui uråtul caracter. doar în capitolul IV. subtitlurile.a.

Prin titlu. 1564-1569. Capitolul al IV-lea are drept motto cuvintele: „De m` voi scula. drept singurul vinovat de jefuirea pu]inelor bunuri ale norodului. a unui ajutor t`t`resc. eu v` iubesc pre voi. se insinueaz` conflictul moral [i religios.. [i dac` voi nu m` iubi]i. estompåndu-se grani]ele dintre ele. prin exprimarea voin]ei de putere. Capitolul al II-lea are ca motto cuvintele unei jupånese v`duve cu cinci copii: „Ai s` dai sam`. în caz de nevoie. Este timpul în care tr`iesc personajele [i se desf`[oar` ac]iunea. fiecare dintre capitolele nuvelei dezvoltånd cåte un moment al subiectului. Capitolul I se deschide cu momentul cånd Alexandru L`pu[neanul se întoarce în ]ar` pentru a lua tronul din måinile lui {tefan Tom[a. c`ci. concretizånduse în cuvinte memorabile: „Dac` voi nu m` vre]i.]. va fi pedepsit de instan]a suprem`. în care fic]iunea se îmbin` armonios cu documentul reprezentat de cronic`.. înso]it de [apte mii de spahii [i de trei mii de solda]i moldoveni [i avånd promisiunea. nici te iube[te”. prime[te o solie a boierilor.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire semnificative din fiecare capitol al nuvelei. tot un element paratextual. este specific scrierilor cu caracter istoric din secolul al XIX-lea. dup` obice atunci. care indic` un conflict interior [i apropierea deznod`måntului ca urmare a insisten]ei cu care personajul. ceea ce confer` verosimilitate. Capitolul al III-lea are ca motto structura: „Capul lui Mo]oc vrem. eu v` vreu [. inclusiv cel al voievodului.. cånd se referã la gen. al lui Mo]oc. [i în func]ie de cronologie. o autoreflectare.” Prin aceste cuvinte amenin]`toare. capitolul I are ca motto: „Dac` voi nu m` vre]i. vrea s`-[i impun` voin]a. Rela]iile temporale [i spa]iale sunt clar delimitate. Ac]iunea din nuvel` este ulterioar` istoriei reale. [i voi merge ori cu voia.” Observ`m modul interesant în care se construiesc expozi]iunea [i intriga subiectului. considera c` titlurile sunt de dou` feluri: tematice cånd se refer` la con]inutul operei [i rematice. specie etc. în cetatea Hotinului. accentul cade pe figura central` a operei. personajul principal fiind [i eponim. aproape de legend`.. caracterizate prin lupte sångeroase pentru putere. „unsul lui Dumnezeu”. se constat` complicarea rela]iei dintre protagonist [i planurile secundare ale textului. sugerat de structuri e vre eme ea ace eea. Mul]imii i se ofer` un nume.. Timpul derul`rii evenimentelor este precizat. Cuvintele apar]in mul]imii.. se petrece în Moldova. Domnitorul Alexandru L`pu[neanul roste[te aceste cuvinte în fa]a solilor lui Tom[a.”. Astfel. pre mul]i am s` popesc [i eu”. Dorin]a de r`zbunare [i de putere se manifest`. ) al nuvelei. Titlul tematic (G. Ace[tia îi cer s` plece pentru cã: „norodul nu te vrea. pornind de la diferen]a dintre tem` [i rem`. Vremurile tulburi. El se organizeaz`. Subiectul este armonios construit.. a evenimentelor. format` din vornicul Mo]oc. Timpul este istoric. fiind un procedeu de oglindire a textului în el însu[i. doamn`!. la curtea domneasc` din Ia[i [i la mitropolie. Din punctul de vedere al construc]iei personajului. înc`. „Alexandru L`pu[neanul”. femeile nu ie[eau din apartamentele lor. tr`d`ri ale boierilor [i în]elegeri cu turcii pentru tron sunt descrise în incipitul care rezum` evenimentele ce premerg revenirii lui L`pu[neanul. adunate în fa]a cet`]ii de pu]inele slugi sc`pate din m`celul organizat de L`pu[neanul. eu v` vreu. în func]ie de ordinea fireasc`. Exist` îns` [i un timp trecut neprecizat..”.. Femeia ilustreaz` mentalitatea omului medieval care crede c` orice p`cat. ori f`r` voia voastr`. nu se introdusese înc` moda månc`rilor precum: „În Moldova. Genette.”. [i intriga ac]iunii. . de la cauz` la efect.. formulånd. Se na[te un 23 . pentru accentuarea dramatismului. postelnicul Veveri]` [i sp`tarii Spancioc [i Stroici. pe eiul vre emii de e alese” [i „Ea nu putea afla pricina zgomotului ce auzise. La Tecuci.

Confisc` averile boierilor [i. v`rsînd sîngele multora. pre care cinstindu-l [i supuindui-se ca unui b`rbat. al mor]ii violente. pentru c` aceasta este una din cele zece porunci: „S` iube[ti pre aproapele t`u ca însu]i pre tine [i s` ne iert`m unii pre al]ii. Domnitorul îmbr`cat „cu toat` pompa domneasc`”. iar L`pu[neanul îi promite c` va înceta cu omorurile [i chiar îi va da un leac de fric`. urcåndu-se în stran`. explic` teama. slujitorii [i osta[ii îi m`cel`resc pe boieri. Tot în acest capitol. a da mîna lui Alexandru-vod`. L`pu[neanul arde cet`]ile Moldovei. mor]i sångeroase.” Secven]a aceasta sus]ine antiteza romantic` dintre domn [i so]ia sa. au v`zut c` turma nu poate fi f`r` p`stor. la un semn al lui L`pu[neanul. care dipoza de inima ei f`r-a o mai întreba. iubindu-ne ca ni[te fra]i. Ac]iunea se construie[te liniar. la cea mai mic` gre[eal`. dup` ce îi arat` capul so]ului ei ]intuit de poart`: „Ai s` dai sam`. privise pre un frate lep`dîndu-[i legea [i pre cel`lalt ucis. Capitolul al III-lea preg`te[te punctul culminant dup` rigorile dramatice. cronologic. Ast`zi sînt altfel trebile. [i mai înt`i hot`rît` de ob[tie a fi so]ia lui Jolde (pre care nici îl [tia). cu excep]ia Hotinului. încåt se produce suspendarea total` a timpului diegetic. dar dumneavoastr` [ti]i c` m-a silit numai dorin]a de a vedea contenind gîlcevirile [i vînz`rile unora [i altora. cu care prime[te cuvintele spuse de o v`duv` a unui boier. cu un destin nefericit. Se contureaz` un spa]iu închis. doamn`!.. în ciuda unor avertismente date de Spancioc [i de Stroici. se fac preg`tiri mari de osp`]. ca s` fie sigur c` boierii nu au unde s` se refugieze [i s` comploteze. Capitolul al II-lea con]ine o serie de evenimente care se grupeaz` în desf`[urarea ac]iunii. apare o inser]ie de tip analeps` (secven]` retrospectiv`). cei mai mul]i dintre boieri. „Bate-voi p`storul. am ar`tat asprime c`tre mul]i. dup` un ceremonial de închinare pe la icoane. fiind s`rb`toare [i. prin înl`n]uirea episoadelor [i a secven]elor narative. Boierii [i-au venit în cuno[tiin]`. marcat de bejenie.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire conflict puternic între domn [i boieri. îi invit` la curte. se înf`]i[eaz` boierilor. Boieri dumneavoastr`! S` tr`im de acum în pace. {tefan Tom[a fuge în Valahia. de natur` moral-religioas` a eroinei. în care se prezint` „istoria” doamnei Ruxanda. l`sånd liber drumul du[manului s`u c`tre tron. prin intrigi. 47. precum iert`m [i noi gre[i]ilor no[tri. rugîndu-ne Domnului nostru Iisus Hristos — î[i f`cu cruce — s` ne ierte nou` gre[alele. Unul Dumnezeu [tie de nu mi-a p`rut r`u [i de nu m` c`iesc de aceasta. m-am ar`tat cumplit. cu bucate specifice epocii cosmopolite. dac` ar fi aflat în el cît de pu]in` sim]ire omeneasc`. r`u. sperånd c`. îi omoar`. r`spund invita]iei domnului. fat` [i nepoat` de domn. ar fi voit s`-l iubeasc`. care ]inteau la r`sipa ]`rii [i la peirea mea. Scena este descris` detaliat. [i se vor împr`[tia oile„. Ruxanda îi cere so]ului s` nu mai verse sånge. la mitropolie. plånsul mamei. acum fusese silit` de aceea[i ob[tie. spunåndu-le: „Boieri dumneavoastr`! De la venirea mea cu a doua domnie [i pîn` ast`zi. în timp ce oastea moldoveneasc` s-a mic[orat.. O armat` numeroas` de mercenari pl`ti]i îl p`ze[te. La curte.” [i confer` nuvelei valoare documentar`.” Cuceri]i de cuvåntarea me[te[ugit`. Imediat dup` sosire. pentru a surprinde evolu]ia conflictului politic dintre domnul autoritar [i boierii tr`d`tori. pentru c` sîntem muritori. va reu[i s` supravie]uiasc`. însemnarea iubitului [i c`lug`rirea lui cu sila: „Ea v`zuse murind pre p`rin]ii s`i. În toiul osp`]ului. figura de stil utilizat` fiind climaxul (grada]ia ascendent`). oferind cititorului posibilitatea de a vedea cu ochii min]ii un loc fic]ional: „Închipuiasc`-[i cineva într-o sal` de cinci stînjeni 24 . pentru c` zice mîntuitorul. Mo]oc r`måne lång` domn. atårnåndu-le capetele în poarta cur]ii domne[ti.

care este construit pentru a îndeplini func]ii estetice [i morale [i. Odat` cu boierii. Ed. Oamenii se strång în fa]a cet`]ii. dup` omorårea du[manilor s`i [i atingerea scopului propus. tacîmurile mesii se f`ceau arme în mîna lor. este c`lug`rit. Omorårea celor 47 de boieri este o scen`. v` popi [i el pre unii. Capitolul al IV-lea prezint` deznod`måntul.”1 La patru ani (elips`) de la omorårea boierilor.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire lung` [i de patru lat`. care are la baz` adev`rul cronic`resc: „Mai apoi. În scena final`. surprin[i mi[`le[te pe din dos. daca s-au trezit [i s-au v`zut c`lug`r. Haide! lua]i-l de-l da]i norodului [ii spune]i c` acest fel pl`te[te Alexandru-vod` celor ce prad` ]ara. c`reia îi promisese un leac de fric`. pune slugile s` spele sala de osp`]. Patruzeci [i [epte de trupuri z`ceau pe parchet! În lupta [i trînta aceasta. Mul]i lefecii perir`. s` taie capetele celor uci[i [i s` le a[eze într-o piramid`. Ascultånd strig`tul mul]imii: „Capul lui Mo]oc vrem.” Dup` jerfirea lui Mo]oc. intens dramatic`. scaunele. l-au otr`vit [i au murit. doamn`-sa.” Impresia de real cre[te. joc scenic.”. Într-un moment de luciditate. Mai apoi episcopii [i boierii în]elegåndu acestu cuvåntu [i mai cu denadinsul Roxanda. despre ceea ce se întåmpl` la curte. potrivit propriei dorin]e. [tiind cåt` groaz` [i moarte f`cus` mai nainte în boierii s`i. o sudoare înghe]at`. domnul se îmboln`ve[te de friguri [i. unii cu furia dezn`dejdei. boier tr`d`tor devenit inutil pentru domn. nesocotind r`nele ce priimeau. se încle[tau cu furie de gîtul uciga[ilor [i. spume f`cea la gur`. temåndu-s` de un cuvåntu ca acesta. lovind poarta cu securile. carile era de a-l [i créderea. iar universul fictiv devine credibil. c`l`i [i osîndi]i. domnitorul decide s`-l sacrifice: „– Destul! strig` L`pu[neanul. 2007 25 . Dac` vreunul apuca vreo sabie. pentru a ilustra conflictul de natur` social`. temåndus` doamn`-sa s` nu pa]` mai r`u decåtu al]ii. neavînd nici o grij`. care îi descle[teaz` din]ii pentru a sorbi toat` otrava. O cheam` pe doamna Ruxanda. luptîndu-se. dar în sfîr[it nu mai r`mas` nici un boier viu. ulcioarele se sp`rseser` [i vinul amestecat cu sînge f`cuse o balt` pe lespezile salei. a problemei reprezentate de Mo]oc. Scena beneficiaz` de elementele specifice artei teatrale: recuzit`. unii. s` vad` priveli[tea. trist` a 1 Grigore Ureche. c`deau f`r-a se mai împotrivi. f`r` arme. dup` rang. în acela[i timp. î[i vindea scump via]a. echilibrånd artistic [i moral textul. Ce s` te mai spoveduie[ti? Ce-i s` spui duhovnicului? c` e[ti un tîlhar [i un vînz`tor? Asta o [tie toat` Moldova. din]ii îi scrå[neau [i ochii s`i sångera]i se holbaser`. Miron Costin. actan]i. fiind.. o sut` [i mai mul]i oameni uciga[i [i hot`rî]i spre ucidere. Boierii. masa se r`sturnase. conform principiului popular. îi amenin]` pe c`lug`rii care st`teau în preajma lui [i chiar pe so]ia [i pe fiul lui cu moartea. zic s` fie zis c` de s` va scula. mul]i îns` din cei mai juni se ap`rau cu turbare. talgerele. [i al]ii cu aprinderea be]iei. sunt omoråte [i slugile lor. Cei mai b`trîni mureau f`cîndu-[i cruce. Func]iile personajului colectiv privesc cre[terea tensiunii dramatice a momentului descris [i rezolvarea. prin aceasta. „dup` fapt` [i r`splat`”: „Nenorocitul domn se zvårcolea în spasmele agoniei. c`p`tånd numele Paisie. din perspectiva lui L`pu[neanul. adic` o secven]` în care timpul evenimentelor [i timpul discursului sunt egale. de[i r`ni]i. Chinurile dinaintea mor]ii sunt cumplite.. Ei constituie personajul colectiv. Letop pise]ele }`rii Moldovei. {tefan. nu te mai boci ca o muiere! fii romån verde. ceea ce-i determin` pe ace[tia s`-l otr`veasc`. reapar du[manii lui vechi Spancioc [i Stroici. îi strîngeau pîn-îi în`du[eau. pu]inii care scap` dau de veste norodului. a omorårii lui Alexandru L`pu[neanul.

pre care nu l-ar fi perdut.”2 Naratorul [tie mai multe decåt personajele. care dirijeaz` cititorul spre o anume interpretare a personajului: „Norodul pretutindene îl întîmpina cu bucurie [i n`dejde. a[adar.. aducîndu-[i aminte de înt`ia lui domnie.” Finalul nuvelei se situeaz` într-o rela]ie de simetrie cu incipitul. Este indiferent a [ti dac`. Romantismul romånesc. în care el nu ara acte er.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire mor]ii prevestitoare. se vede [i ast`zi portretul lui [i a familiei sale. ie[ea ca ni[te nasturi pe obrazul lui. avea porunci împ`r`te[ti c`tr` hanul tatarilor Nogai. „Acest fel fu sfîr[itul lui Alexandru L`pu[neanul. cu focalizare zero. instan]e narative cu rol important în ansamblul operei. zidit` de el. […] Autorul acestei nuvele a realizat cu plin`tate norma impersonalit`]ii din primul moment în care a dorit s` scrie o nuvel` [i nu o amintire. de n-ar fi fost vîndut de boieri. Arta prozatorilor romåni. este omniscient`. uneori. avusese vreme a-[i dezv`lui urîtul ca orul lui ce el tira anic de a vedea suferiri omene[ti.” Discursul auctorial se personalizeaz`. sunt construite dup` modelul romantic al epocii pa[optiste. Îns` pe lîng` aceste. Modelele n-ar fi putut lucra cu succes decåt întåmpinate de predispozi]ia autorului. de o[tile Despotului. substitut al demiurgului. Dup` un chin de jum`tate de ceas. izbutise a lua o[ti turce[ti [i se înturna acum sa izgoneasc` pre r`pitorul Tom[a [i s`-[i ia scaunul. avånd [i o func]ie de interpretare. uneori. exa andru încåt dac` din toat` opera lui Negruzzi n-ar fi r`mas decåt nuvela Ale L`pu[ne eanul.”. pentru a atinge acest rezultat. 1973 26 . despre care st` m`rturie întreaga oper`. ca s`-i deie oricît ajutor de oaste va cere. fugind la Constantinopol. Ed. în sfår[it. care acum cîrmuia ]ara. î[i dete duhul în månile c`l`ilor s`i. 1 Dimitrie Popovici. dup` înfrîngerea sa în dou` rînduri. perise ucis de buzduganul lui {tefan Tom[a.. Ele se structureaz` prin consonan]a dimensiunii social-exterioare cu aceea psihologic`-interioar`. îns`. obiectiv.”. Ea presupune cunoa[terea de la distan]`.”1 Prin urmare. Cine vrea s` explice. Tudor exa andru Vianu consider`: „Ceea ce izbute[te în chip uimitor Negruzzi în Ale L`pu[ne eanul este des`vår[ita eliminare a propriei sale imagini din povestirea pe care o întreprinde. […] Faptele povestite. Bucure[ti. dup` cum afirm` Dimitrie Popovici: „Introducerea [i încheierea nuvelei tr`deaz` spiritul analistului. cum a ap`rut Ale exa andru L`pu[ne eanul trebuie s`-[i spun` c` aici a lucrat alc`tuirea fireasc` a autorului. Eminescu. n`scoci feluri „Dar pentru ca s` nu uite do de schingiuiri. astfel.” Perspectiva narativ`. Intrase în Moldavia. concretizåndu-se în portrete literare individualizante. dar Alexandru L`pu[neanul. este auctor. chiar sentimentele autorului.”. î[i tr`deaz` obiectivitatea prin interven]ii caracterizante. Personajele nuvelei. deconspir` inten]iile [i. 1969 2 Tudor Vianu. întov`r`[it de [epte mii spahii [i de vreo trei mii oaste de strînsur`. complexe [i func]ionale estetic [i moral. primul [i ultimul pasaj din nuvel` nu apar]in fic]iunii epice: „Iacov Eraclid. Ac]iunea uman` desf`[urat` în nuvel` descinde din istorie [i conduce la istorie. Negruzzi a avut unele modele literare. unde e îngropat. de caracterul s`u estetic [i moral. nimeni n-ar fi putut aduce vreo precizare despre particularit`]ile morale ale omului care a scris-o. care l`s` o pat` de sînge în istoria Moldaviei. Albatros. din nuvel`. Ed. darul s`u de a privi direct oamenii [i evenimentele [i virtutea de a-[i st`påni afectele. al cronicarului. „Sfîr[ind aceast` de e[`n] ]at` cuvînta are e. iar nu povestitorul faptelor apar în primul plan. La monastirea Slatina. poreclit Despotul. neimplicarea naratorului în ac]iune.

dar mul]i. Dimensiunea [i relieful personajului. afl`m c` în timpul primei domnii. era împodobit cu un surguci alb [i sprijinit cu o floare mare de smaragde. personajul are tr`s`turile clasice ale tiranului accentuate de romantism. Astfel. el roste[te fraza memorabil`: „Pro[ti. prin sublinierea tr`s`turilor importante: blånde]ea. Cånd Mo]oc îi sugereaz` s` pun` tunurile pe oamenii aduna]i în fa]a por]ii. pe care le manipuleaz` în scop personal. Este un bun strateg. el a evoluat spre tiranie [i despotism..Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Figura central` a nuvelei este Alexandru L`pu[neanul. se împ`r]ea despletit pe umerii [i spatele sale. iar Mo]oc. sim]ea p`rul zburlindu-i-se pe cap [i din]ii s`i cl`n]`nind. a c`ruia mînice atîrnau dinapoi. apoi. L`pu[neanul a fost un domn drept [i nu a f`cut v`rsare de sånge. trimit la tipul domnului tiran. îns`. aspect men]ionat de narator la începutul capitolului al II-lea. angelic. romantice [i realiste. sl`biciunea caracterial`. În ipostaza de erou excep]ional. dup` moda de atuncea. care se folose[te de vornicul Mo]oc pentru a-[i atinge scopul. dup` obiceiul vremii de atunci. purta un beni[el de felendre[ albastru bl`nit cu samur. silindu-se a rîde ca s` plac` îl caracterizeaz` direct pe erou: „El rîde st`pînului. degenerînd cu amestecul na]iilor str`ine. care va aduce condamnarea vornicului. tr`ind izolat` la curtea feudal`: „Ea nu putea afla pricina zgomotului ce auzise. iar pe grumazii ei atîrna o salb` de multe [iruri de margaritar. un politician abil. credin]a. este puternic [i inflexibil fa]` de slujitori [i chiar fa]` de propria so]ie: „Muiere nesocotit`! strig` L`pu[neanul s`rind drept în picioare [i mîna lui. s` omor o mul]ime de oameni pentru un om. femeile nu ie[eau din apartamentul lor [i slujnicele nu puteau risca în mijlocul unei o[timi ce nu cuno[tea ce este disciplin`”. r`spunse L`pu[neanul cu sînge rece. personajul este construit antitetic. nu ar fi p`cat?”. Ca personaj. ulterior. dominat de voin]a de putere [i de ura neîmp`cat` fa]` de boierii care l-au tr`dat în timpul primei sale domnii. personaj care ia na[tere prin îmbinarea unor tehnici clasice. care intr` frecvent în raporturi antitetice cu alte personaje [i chiar cu el însu[i. Caracterul s`u sångeros este eviden]iat în mod deosebit în scena omorårii celor 47 de boieri. r`dicînd pre Ruxandra de jos. de a ac]iona vindicativ asupra boierilor.” Alexandru L`pu[neanul cunoa[te psihologia maselor. Exist`. {licul de samur. împregiurate cu petre scumpe. dar îndat`. {i cu adev`rat era groaz` a privi aceast` scen` sîngeroas`. Caracteristicile principale ale protagonistului se subordoneaz` inten]iilor acestuia de a concentra puterea feudal` în propriile måini.” În ciuda unor dominante caracteriale. st`påne[te perfect arta disimul`rii (discursul de împ`care din biseric`). Portretul domni]ei este realizat în tu[e albe. personaj feminin secundar. dar [i noble]ea chipului [i frumuse]ea fizic`: „Peste zobonul de stof` aurit`.. se r`z`ma pe junghiul din cing`toarea sa. poten]iali aspiran]i la tron. P`rul ei. se plec` [i. Domni]a are condi]ia unei femei din epoca respectiv`. pus cam într-o parte. ac]ionånd în împrejur`ri excep]ionale. prin deprindere. Ruxanda este neverosimil` tocmai prin rolul „prea” pozitiv asumat. de a strånge averi pentru a pl`ti d`rile la Poart`. ce se închia cu mari paftale de matostat.” 27 . Antiteza domin` [i rela]ia lui cu doamna Ruxanda. Figura ei avea acea frumuse]` care f`cea odinioar` vestite pre femeile Romåniei [i care se g`se[te rar acum. cu unele aspecte psihologice de factur` realist`. Portretul ei se contureaz` întåi printr-o succint` incursiune în biografie. c`ci. Faptele crude puse la cale pentru anihilarea total` a boierilor sunt un mijloc de caracterizare indirect`. era încins` cu un colan de aur. fiind constråns de cli[eul romantic al femeii înger. în scena omorului [i nota]ii ale naratorului care ea. st`pînindu-se.

l-a dat prad` mul]imii nemul]umite de jefuitori. pre care nu se sile[te a o t`inui.” Moartea personajului este previzibil` în economia faptelor descrise în nuvel`. nuvela este [i ea liniar`: „În curgerea vertiginoas` [i dreapt` a subiectului. Mo]oc trece din istoria real` în permanen]a artistic`.. Stroici este un copil. comentarii subiective la adresa personajelor. Episodul omorårii lui Mo]oc are note fantastice: „Tic`losul boier c`zu în bra]ele idrei acestei cu multe capete. „slugi”. care înc` denot` artificialitate. modul de a reprezenta istoria. construit viguros [i credibil. dar. pasaje care ]in de scopul romanticilor de a instrui cititorii în privin]a obiceiurilor vremii. Dup` Nicolae Manolescu.” Rolul lor este eviden]iat în finalul nuvelei. victim` a propriei dorin]e de putere [i de supravie]uire: „Mo]oc îi s`rut` måna. apare pentru prima dat` în literatura romån`. Mi[c`rile norodului sunt surprinse atent [i gradual. care nu cunoa[te înc` pre oameni. în inima lui este iubire de mo[ie. se cade spre osånda ta s` ne prive[ti. linge måna care-l bate.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Vornicul Mo]oc este un personaj secundar. c`l`ul. Bucure[ti. cit. la început. Negruzzi a preluat scene. se constat` prin faptul c` fiecare personaj are o dominant` caracterologic` care-i limiteaz` evolu]ia.”4 Bazåndu-se pe documentul istoric. Îmi place a privi sume]ia lui. a istoricului dublat de scrut`torul sufletului omenesc. tu care [tiai numai a omorî. care întru o clipal` îl f`cu buc`]i. adaptat realit`]ilor vremii „mi[c`toare”. Oponent al lui L`pu[neanul.”3 Viziunea artistic` a lui Negruzzi. boieri patrio]i. pe 1 2 3 4 Nicolae Manolescu. sunt cel pu]in patru motive pentru care nuvela poate fi încadrat` în curentul romantic: • Are caracter documentar. adic` de a reda culoarea vremii. „oameni boiere[ti”. înva]` a muri. • Simplitatea moral` a personajelor. El era mul]`mit de f`g`duin]a ce cå[tigase. este aceea: „. ca întreaga proz` romantic` de tip Biedermeier din perioada pa[optist`. derutat`. 28 . rostind o replic` în spiritul moralei populare: „Ba. a vestimenta]iei. Ed. contradictoriu. u[or de manipulat. cånd o „ajut`” pe domni]` s`-[i omoare so]ul.” Personajul colectiv. în loc s` mu[ce. Paralela 45. nu [tie ce este îmbunarea [i minciuna. Alexandru L`pu[neanul. nu un suflet complicat. reprezentat în nuvel` printr-o bogat` serie sinonimic`: „norod”. fapte. caracteriza]i direct de L`pu[neanul însu[i: „Spancioc este înc` tîn`r. prin portretul s`u de boier tr`d`tor. sunt sp`tarii Spancioc [i Stroici. asemenea cånelui care. 2008 ibidem ibidem Dimitrie Popovici. viteji [i justi]iari. lui i se par c` toate paserile ce zboar` se m`nînc`. • Se pot observa unele interven]ii auctoriale. numit` de Manolescu „liniaritatea psihologic`”1.. Cånd nu a mai avut nevoie de el. Istoria critic` a literaturii romåne.”2 • Din punct de vedere narativ. mai ales. ipocrit [i la[. op. [tia c` Alexandru-vod` a s` aib` nevoie de un intrigant precum el. Este o particularitate a prozei romantice. Personajul colectiv apare ca o mul]ime nediferen]iat`. încåt: „Portretul indic` fixa]ie [i primitivitate.” În opozi]ie cu Mo]oc. personaje. Costache Negruzzi se dovede[te un observator realist al reac]iilor mul]imii furioase. a månc`rurilor. personajele comit gesturi [i rostesc cuvinte menite a fi memorate. replici deja existente în cronici. „gloat`”.

Dac` Ureche scria pentru a l`sa urma[ilor „înv`]`tura”. moral`. Ia[i. sadic. Academiei. uneori. r`zbun`tor [i perfid. în sfår[it. cit. ca s` utilizeze dialogul ca form` de reprezentare a lumii. dens`. A redus rolul descrierii [i al nara]iunii. Fiecare secven]` începe printr-o expunere rezumativ` pe parcursul c`reia se face trecerea de la domina]ia mai mult ca perfectului. aceasta e minunea crea]iei lui Negruzzi.” 1 G. trecåndu-le prin filtrul sensibilit`]ii sale. apropierea sau îndep`rtarea imaginii de cititor se prevaleaz` deopotriv` de alternan]a dintre relatare. scriitorul evoc` figura cumplit`. prezentare [i descriere. cu minim` interven]ie a naratorului.”1 Repere critice: oria a lite era aturii ro omåne e pe entru ele evi [i pro ofe eso ori: „Nuvela • Coord. Ed.” • idem: „Înr`marea [i focalizarea. chiar monstruos în «dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omene[ti»”. ca „grund” istoriografic. Bucure[ti. cu mai îndelung` insisten]` pe imperfectul iterativ sau durativ. Lite po ostpa a[o optist`. realista atmosfer` de epoc`. Rezultatul e o formul` de compromis bine dozat. La nivelul scriiturii observ`m sobrietatea auctorial`. Isto este remarcabil` [i datorit` îmbin`rii deosebite a elementelor de sorginte diferit`: echilibrul clasic. era atur` [i co omunica are e. Re ela a]ia a auto or – citito or în pro oza pa a[o optist` [i • Liviu Papadima. Dilatarea sau contragerea acestor pasaje regleaz` ritmul urm`ririi ac]iunii. f`r` a fi încercat de mari emo]ii [i exalt`ri. sau de succesiunea timpurilor verbale. stranie a domnitorului.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire care le-a analizat [i le-a comentat. intermediar` prin caracterul ei de generalitate [i estetic`. Polirom. Într-o nara]iune concentrat`. op. excep]ionalitatea romantic` a eroului. dar nu în ultimul rånd. apeten]a pentru «expresiile memorabile»”. sus]inut chiar de «regula celor trei unit`]i». crud [i sångeros ca [i veacul în care tr`ie[te. ca în capitolul al patrulea. aten]ia acordat` am`nuntului semnificativ. ]io ona arul lite era aturii ro omåne e de e la a origini pån` la a 1900. înv`luit` de o atmosfer` arhaic`. Ed. cea mai distant`. cea mai apropiat` de cititor. 29 . Gheorghe Cr`ciun. C`linescu. Negruzzi e un veritabil artist: „Echilibrul între conven]ia romantic` [i realitatea individului. la perfectul simplu narativ. Alexandru L`pu[neanul este un personaj complex. • Dic] exa andru L`pu[ne eanul r`måne un model înc` neegalat al nuvelei istorice 1979: „Ale romåne[ti. sau surprinderea modului haotic de a reac]iona al maselor. 1999: „«Obiectivitatea» nuvelei pare a decurge din faptul c` prozatorul opereaz` cu o tripl` perspectiv`: istoriografic`.

Caracteristicile nuvelei realiste [i psihologice . Disocieri teoretice ealism provine din latinescul re ealis – realitate. 2002 . . Atitudine a omului care are sim]ul realit`]ii. Institutul evolueaz`)-dup` Gilles Philippe. • Re avånd prelungiri [i în secolul al XX-lea.” ealismul denume[te curentul artistic ap`rut în prima jum`tate a secolului al XIX-lea. ca reac]ie la romantism. mediu. P. 124). . curent. atitudine în crea]ia sau teoria literar` [i artistic` avånd ca principiu de baz` reflectarea realit`]ii în datele ei esen]iale.Discurs narativ înc`rcat de sugestii. (< gr.Personaje dilematice. Nume generic pentru concep]iile filozofice care recunosc existen]a independent` a obiectului de subiect. Dic] mi[care. de e la a te eorii la a ana aliz ze. Realismul se bazeaz` pe reflectarea obiectiv`. paralele. Bucure[ti 1996 ambian]`) – dup` Ion Vlad. conflicte puternice [i ireconciliabile. caracteristice. conflictele interioare ale fiin]ei devorate de lumea în care tr`ie[te sau aflate sub presiunea unor indetermin`ri de natur` psihologic`.” (pag. . . – realisme. presupune o lectur` neîntrerupt`.Importan]a personajului central [i a rela]iei acestuia cu planurile secunde ale nuvelei.Mai scurt` decåt romanul.Nuvela realist-p psihologicã I. Ave III. D. veridic` a realit`]ii. mimesis. cadru.Esen]ializare – un singur fir narativ. . osfe ere ei (stare de spirit. . cu planuri epice simetrice. 1998.Capacitatea de a estompa linia dintre real [i ireal.Refuzul textului diluat: „nuvela atrage motivele grave. potrivit c`ruia arta este o rezultant` a imit`rii realit`]ii.Polarizarea ac]iunii [i a personajelor spre un punct nodal.Psihologia protagoni[tilor nuvelei este constant` (cea a eroului de roman oma anul.Este construit` în perspectiva unui final [ocant. cuvåntul re ealism se define[te astfel: • cf.Compozi]ie laborios conceput`.Concentrare epic` [i ordonare a materialului epic. [i promovånd ca principiu estetic – mime • Mimesis – principiu estetic. mai pu]ine personaje [i locuri decåt romanul. imita]ie) II. . alternante sau simultane. .Ac]iunea este centrul nuvelei (romanul privilegiaz` personajul). de origine platonician` [i aristotelian`.Dezvoltarea categoriei narative a atmo entura a fo orme elo or. E. Ilustrarea conceptului de nuvel` realist` [i psihologic` 30 . precum [i posibilitatea de a cunoa[te obiectul. obiective. • Termenul re ]io ona arului explica ativ al limbii ro omåne e. spirit practice. . . Ro European. . . . fr. respingånd idealizarea acesteia esisul.

tehnica detaliului semnificativ. Ed. la tehnica de construc]ie a personajelor prin detalierea tr`s`turilor fizice. Aceast` perspectiv` faciliteaz` viziunea moralizatoare. se raporteaz` obiectiv la evenimente [i la personaje [i î[i construie[te discursul la persoana a III-a. La aceast` orientare ader` [i Ioan Slavici ca membru al societ`]ii Junimea din 1874. Naratorul se situeaz` în afara evenimentelor. iar ca mod de expunere prin utilizarea monologului adresat [i a monologului interior. prin interven]ia b`trånei. dezumanizante a omului cu banul. Coordonatele realiste. a peisajului. cånd se manifest` criticismul junimist. Metodele folosite în cunoa[terea psihicului omenesc sunt introspec]ia [i analiza psihologic` redate în discurs prin stilul indirect. mi[care de sintez` [i de aplicare fervent` a spiritului critic. De asemenea. aceea a rela]iei obsesive. personaj alter-ego. nu în ultimul rånd. Tema încadreaz` nuvela în realismul psihologic: dezumanizarea ca o consecin]` a patimii devoratoare de îmbog`]ire pe fundalul unei societ`]i în schimbare economic` [i moral`. a institu]iilor existente. de realism. Contextul istoric [i cultural. Gheorghe Cr`ciun. este acela al realismului clasic. la tipologia de personaje credibile [i verosimile. a obiceiurilor [i a tradi]iilor. prin care autorul î[i transmite concep]ia moralizatoare care corespunde cu punctul de vedere al colectivit`]ii rurale. Lic` S`m`d`ul [i tehnica de construc]ie a personajului rotund (E. profund. dar [i la nivelul construc]iei simetrice a operei. a mentalit`]ii oamenilor.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire MOARA CU NOROC de Ioan Slavici oara a cu no oro oc. Viziunea clasic` se concretizeaz` în inten]ia moralizatoare a autorului care î[i construie[te personajele [i le creioneaz` destinele pentru a ilustra o tez` enun]at` chiar la începutul nuvelei. Perspectiva narativ` este aceea a omniscien]ei auctoriale. a interrela]iilor umane. 2004 31 . se leag` stilul sobru [i concis al operei (anticalofilismul modernist). explicitat oarecum [i în capitolul al II-lea: „{i fiindc` aici se opresc to]i drume]ii. ca la Balzac. ca element paratextual. cu apari]ii simetrice în oper`. Cartier Educa]ional. personaj care evolueaz` de-a lungul ac]iunii. este cel al epocii marilor clasici. [i oarecum pe 1 coord. în care apare Moara cu noroc. dar [i prin sondarea psihicului pentru a afla resorturile intime ale fiin]ei. de inaugurare a unei direc]ii noi în cultura romån` pe principii valorice ferme. dirijeaz` cititorul spre un sens simbolic. social [i psihologic. publicat` în Modelul existen]ial propus de Ioan Slavici în nuvela Mo 1880 (în 1881 este inclus` în volumul Novele din popor). sociale [i psihologice ale nuvelei sunt dominante [i se refer` la tema abordat`. Istoria Literaturii Romåne pentru elevi [i profesori. în realizarea portretului personajului antagonist. la crearea atmosferei specifice epocii prin descrierea mediului. Forster). prin conexiunile fine dintre „tragedia clasic` [i folclorul romånesc. prin num`rul de capitole [i prin ordonarea materialului epic într-un subiect cu cinci momente [i. Titlul nuvelei „Moara cu noroc”. stilul direct (dialog) [i stilul indirect liber. M. Pozi]ia sa privilegiat` în raport cu aceea a personajelor este subminat` doar de vocea b`trånei. ca în proza tradi]ional`. încetul cu încetul s-a f`cut b`t`tur` înaintea morii.”1 adic` raportarea eroilor la conceptul de fatalitate [i/sau destin.

ci cårciuma lui Ghi]`. în fundul Banatului. voce auctorial` [i personaj alter-ego. intriga. cu oameni s`rmani [i sper` s`-[i fac` o situa]ie mai bun`. prin arendarea cårciumii Moara cu noroc. Ac]iunea nuvelei se desf`[oar` liniar. cu lope]ile nesim]ite mo rupte [i cu acoper`måntul ciuruit de vremurile ce trecuser` peste dånsul. moara este un loc vitalizator. precum fusese vorba”.” [i pån` la Pa[te. munte. ori chiar în }ar`. tr`sur` [. în care se petrec evenimentele din oper` [i la care se raporteaz` personajele fictive. clarific` [i mai mult problema timpului: }ar` înseamn` Principatele Romåne între Unirea din 1859 [i marea Unire din 1918. iar` dac` duminica e noroi. judec`tor. un cizmar s`rac.” Un gånd al lui Ghi]`. În capitolul al II-lea. Expozi]iunea se contureaz` în capitolele I [i II. urm`rind cronologic evenimentele care au condus la moartea eroilor. Gheorghe [i drume]ii mai umbla]i nu mai ziceau c` o s` fac` popas la Moara cu noroc. se men]ioneaz` faptul c` Moara cu noroc are o plasare geografic` semnificativ`. are leg`tur` cu vechea concep]ie popular` romåneasc` a condi]iei umane în univers. r`spunse Ghi]`. în mod ironic. dealuri. arend`. dimpreun` cu R`u] [i cu P`un.. Coordonatelor spa]iale clare: forme de relief (lunca. cåmpia nesfår[it`). Timpul diegetic. conturånd. Cititorul poate deduce contextul istoric. „Abia trecuser` dar cåteva luni dup` Sf. Univers Enciclopedic. iar` d-ta la tustrei. drept sfår[itul secolului al XIX-lea. Subiectul este articulat clasic. vale. Ghi]`. 2002 32 . prin frecventa utilizare a unor termeni care denumesc realit`]i sociale [i economice. Ghi]` î[i puse tare [i tot mai tare de gånd c` mai st` pån’ la prim`var` la Moara cu noroc. Lic` se sim]i cam scos din s`rite cånd nu-l g`si pe Ghi]` singur. prin mentalitatea în acord cu prefacerile epocii a protagonistului. s` r`månem aici. Gheorghe.. î[i ia nevasta [i copiii [i se duce departe. între pripor [i locurile cele rele. toponime care formeaz` o hart` a evenimentelor 1 Doina Ru[ti. cuvåntul noroc.. macin` lumea. s` cårpesc [i mai departe cizmele oamenilor. „Încetul cu încetul. care s`-i permit` schimbarea condi]iei sociale. fiind mai mereu întrerupt` de analiza [i descrierea tr`irilor interioare ale personajului principal.”. ci c` se vor opri la Ghi]`. „Sosind duminic`. [i s` ne punem pe prispa casei la soare. amåndoi la copila[. f`r` s` fie.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire oara a a înce eta at a ma ai m`cina a [.” Fragmentul con]ine o sugestie a morii care macin` destine. birt. la Moara cu noroc. î[i duc cizmele în mån` pån` la biseric`. Gheorghe. precum: calf`. în ziua de Pa[ti. pe cele cinci momente: expozi]iunea. Ana la mine. are o familie de între]inut: so]ie. într-un mediu marcat de modestia mijloacelor materiale. dar în dezacord cu tradi]ia: „Vorb` scurt`. El tr`ie[te la ]ar`. În ciuda unor avertismente date de soacra sa. nu mai era Moara cu noroc. Dic]ionar de teme [i simboluri din literatura romån`. Ed. precizat anul. doi copii [i soacra.] iar` moara a r`mas p`r`sit`.”1 În acela[i timp. este încadrat între dou` repere religioase: de la Sf. care umbl` toat` s`pt`måna în opinci ori descul]i. din care s-a inspirat autorul. în care apare cuvåntul }ar`. cu ideea de soart`/destin. unde nu-l cunoa[te nimeni. un text împotriva titlului: „Simbolul timpului care mistuie. privind eu la Ana. Iac` lini[tea colibei. în vale.a. un alt tovar`[ al lor. iar acolo. situat în miezul universului care se transform` continuu. prezent în titlu. Ghi]` ia hot`rårea s` plece. apoi î[i adun` toat` averea. de Sf. îns`. pe la prånzul cel mic. Nu este dinamic`. [i toat` lumea [tia cine e Ghi]` [i unde e Ghi]`. desf`[urarea ac]iunii. prin urm`rirea nivelului dezvolt`rii limbii romåne. punctul culminant [i deznod`måntul. to]i trei c`l`ri.

Ideea c` omul va fi pedepsit dac` încalc` aceste norme este str`lucit ilustrat` prin destinele tragice ale personajelor. [i dup` ce ai coboråt iar în vale.” Definirea momentului ca intrig` se poten]eaz`.”Porcarii m`nånc` [i beau f`r` s` pl`teasc`. Voi fi f`cut ce voi fi f`cut. Ca element constituent al subiectului operei epice. )” 33 . {icula. cine e tre ece e pe e aici. cele dou` elemente ar putea induce ideea c` totul este preg`tit pentru un nou început. Salonta. Apoi se arat` însu[i [eful porcarilor: „Peste pu]in sosi [i s`m`d`ul. care ajut` la inserarea istoriei oamenilor în istoria locurilor: „De la Ineu drumul de ]ar` o ia printre p`duri [i peste ]arini l`sånd la dreapta [i la stånga satele a[ezate prin col]urile v`ilor. muntele Bihorului) li se asociaz` sugestiile simbolice. la Moara cu noroc. soacra lui Ghi]`. ea îl veste[te c` a sc`pat norocos. [i vo oie esc ca a nime eni afa ar` de e mine e s` nu [tie e. Cititorul ia cuno[tin[` cu un cronotop simbolic. Ori din ce parte ar veni. Aici în vale e Moara cu noroc. conturat la limita dintre real [i imaginar.. Arad. venind despre locurile rele. crescånd a[tept`rile [i tr`irile celorlalte personaje. n. [i dintre multe. dar am f`cut a[a. multe vor fi adev`rate [i multe scornite. iar` mai departe locurile sunt rele. Cre ed c` ne e-a am în] ]ele es!? (subl. Timp de un ceas [i jum`tate drumul e bun. c` m` duc în ora[ [i stau de vorb` cu domnii. astfel.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire (Ineu. intriga este construit` treptat. Multe se zic despre mine. c` o for]` supranatural` decide dinainte.” Intriga se profileaz` în capitolul al III-lea [i este reprezentat` de apari]ia personajului Lic` S`m`d`ul la han. trezind suspiciunea b`trånei. cu al]i actori: „Apoi ea lu` copiii [i plec` mai departe. dar Ghi]` sus]ine c` s-a în]eles s` pl`teasc` Lic`. c`ci. ce i se va întåmpla omului. apoi. ba s`-l fereasc` Dumnezeu pe acela pe care a[ crede c`-l pot b`nui. dar a[a le-a fost dat!. c`ci. Vocea care transmite p`rerea este a personajului alter-ego (purt`torul de cuvånt al autorului).” El sugereaz` concep]ia c` omul st` sub semnul destinului implacabil. Incipitul con]ine un avertisment implicit sub forma unei cuget`ri sau judec`]i cu privire la via]`: „Omul s` fie mul]umit cu s`r`cia sa. care sunt sanc]ionate. cine e ce e în]eles?! Eu vo zice e [i cine e ce e fa ace e. Asociate cu imaginea focului purificator din epilogul nuvelei. în manier` dramatic`. sosesc oamenii s`m`d`ului [i întreab` de el: „Ei întrebar` dac` n-a fost s`m`d`ul pe acolo. Incipitul [i finalul sunt simetrice în discurs. dac` e vorba. Finalul închis apar]ine tot b`trånei. c` ori[icine poate s` cread` ce-i place. Întåi. iar` mergånd spre ele. prin precepte clare [i prin dogme. îns` nimeni nu [tie nimic. M-ai în]eles? Nu doar` c-a[ putea pl`ti tot ce se poate pierde într-un an. ci pentru c` de la mine nimeni nu cuteaz` s` fure. printr-o replic` ampl` a personajului Lic`. nu-i vorb`. Eu sunt Lic`.. la moar` poate s` g`seasc` ori s` a[tept al]i drume]i. nu bog`]ia.. trebuie s` faci popas. Tu vezi un lucru: c` umblu ziuan amiaz` mare pe drumul de ]ar` [i nimeni nu m` opre[te în cale. al fatalit`]ii. fiindc` drumul a fost cam greu. prin utilizarea opozi]iei locuri bune/locuri rele. Fundureni. prin a c`rei voce se comunic` inten]ia moralizatoare a autorului: „Sim]eam eu c` nu are s` ias` bine. ci lini[tea colibei tale te face fericit. drume]ul se bucur` cånd o z`re[te din culmea dealului ple[uv. impunåndu-se în fa]a lui Ghi]`: „Atunci m` [tii de nume. vestitul Lic` S`m`d`ul.. s` adapi calul ori vita din jug [i s` le mai la[i timp de r`suflare. De aceea am s` dau seama despre dou`zeci [i trei de turme de porci. M-ai oie esc s` [tiu to otde eauna a cine e umbl` pe e drum. ca s` nu plece singuri mai departe. s`m`d`ul. vine apoi un pripor. prin care acesta se autocaracterizeaz`. pe care îl urci.

Cånd sose[te [i Lic` [i nu achit`. dar el t`cea. reprezentativ pentru nuvela de tip psihologic se construie[te treptat. doi capul în primejdie. deoarece se confrunt` cu un du[man prea puternic: „Ghi]` r`mase cuprins de gåndurile omului p`guba[. dup` plecarea b`trånei la biseric`. fie prin stilul indirect liber. pentru ca s` poat` zice: «Prea pu]in îmi pas`!» Se gåndea la cå[tigul pe care l-ar putea face în tov`r`[ie cu Lic`. [i a[a ea nu îndr`znea s`-l supere. vedea banii gr`mad` înaintea sa [i i se împ`ienjeneau parc` ochii: de dragul acestui cå[tig ar fi fost gata s`-[i pun` pe un an. dar e[ti u[oar` la minte [i nu în]elegi nimic: sunt cu tine ca f`r` de tine. cånd con[tientizeaz` c` rela]ia cu Lic` poate s`-i fac` mult r`u. Între timp. în zadar te pui bine cu st`pånirea. de care. î[i zicea el. nescrise. dar dragostea pentru bani adånce[te lupta interioar`. Ano. în loc de a-mi alunga gåndurile cele rele. „ Proiectul lui Ghi]` pare nevinovat. El era om cu minte [i în]elegea cele ce se petrec”. pentru c` ea ne-a zis s` nu venim aici. ea s-ar fi dus la el [i l-ar fi mångåiat.” „Mi-e greu s`-i vorbesc maichii. pe care îi înva]` s` atace. c`ci. de-a lungul întregii opere. dar nu are ce s` fac`. vocea naratorului auctorial: „Ghi]` r`mase cuprins de gåndurile omului p`guba[. [i în zadar te în]elegi cu arånda[ul. din care f`ceau parte oamenii precum soacra lui. Eroul particip` la fapte [i întåmpl`ri care-l fac complice al maleficului Lic` [i îl oblig` s`-[i ascund` gåndurile fa]` de so]ie [i de soacr`. sunt gata s` ]in piept cu el. tradi]ionale. accept` jocul s`m`d`ului: „Iar Ghi]` voia cu tot dinadinsul s` r`måie la Moara cu noroc. „un ungur înalt ca un brad”. în plan discursiv fiind reprezentat fie prin stilul indirect. Avea îns` nevast` [i copii [i nu putea s` fac` ce-i pl`cea. mai relaxat. m` la[i s` m` mistuiesc cu ele.” Duminic`. {i dac` pier. Ghi]` se duce la Arad [i-[i tocme[te o alt` slug`. m`cinånd eroul între gånduri [i tr`iri complexe: „Ghi]` întåia oar` în via]a lui ar fi voit s` n-aib` nevast` [i copii. Ghi]` este nemul]umit de situa]ie. pe fondul crescånd al dorin]ei de îmbog`]ire.” Pe de alt` parte. nu putea s` stea nimeni f`r` voia lui Lic`: afar` de arånda[ [i afar` de st`pånire mai era [i dånsul care st`pånea drumurile. dezv`luindu-[i f`r` s` vrea temerile [i nelini[tile. la Moara cu noroc. încåt s` pot s` lucrez cu zece calfe [i s` le dau altora de cårpit. pe Mar]i. amplu. pentru c`-i mergea bine. apoi cump`r` de la Fundureni doi cåini. Ghi]`. vocea personajului principal f`cåndu-se auzit` într-un monolog interior: „{i iar îi venea s`-[i zic`: „Ce-mi pas`!? Eu nu dau nimic. porcarii lui Lic` trec pe la cårcium`. de care se îndep`rteaz`. ulterior. interior – între natura moral` a lui Ghi]` [i dorin]a de a c`p`ta bani pentru profilarea unui statut social mai bun.” Dup` sosirea lui Lic` la han. [i exterior – între Ghi]` [i Lic`. dar [i între Ghi]` [i societatea bazat` pe legi morale. Aci. Trei ani. atåta pagub`!” Desf`[urarea ac]iunii se realizeaz` în capitolele IV-XV. ci se întreba mereu ce o fi avånd so]ul ei. mi-e ru[ine.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Momentul subliniat este [i cel al na[terii unor conflicte puternice. în care se urm`re[te procesul sufletesc al dezumaniz`rii protagonistului. s` m` pun în picioare. discut` cu Ana. el are o motiva]ie serioas` pentru a r`måne la han. pentru ca s` po]i sta la Moara cu noroc. numai trei ani s` pot sta aici. [i cånd nu mai [tiu ce s` fac. promi]ånd c` toat` consuma]ia lor va fi pl`tit` de S`m`d`u. cånd st`tea a[a singur [i posomoråt. [i atåta tot. mai trebuie s` te faci [i om al lui Lic`. Apare Licã înso]it de doi dintre 34 . între Ghi]` [i so]ia sa Ana. El era om cu minte [i în]elegea cele ce se petrec. se va înstr`ina prin lipsa de comunicare: „{i dac` ar fi [tiut Ana ce gåndea [i ce sim]ea el. s` cå[tige bani pentru cizm`ria lui [i. iar` tu e[ti bun`. Conflictul interior. tu te ui]i la mine cu mil`. de aceea. [i blånd`.

Presim]irile eroului ilustreaz` adåncul proces de con[tiin]` prin care trece: „De ce? De toate! Tu auzi cum latr` cåinii. înso]i]i de un fecior [i un vizitiu. mai ales duminica. [i te sperii de nimic. 35 . pentru declara]ii. De la ace[tia. Pintea îi cere s` mearg` cu Laie la Ineu.” Scena înfrunt`rii dintre Ghi]` [i Lic` are caracter dramatic. Sub ochii cititorului. în care se aflau o doamn` în negru [i un copil. spre ziu`. doamna se hot`r`[te s` plece [i-i pl`te[te Anei cu o bancnot` rupt`. la han sose[te o tr`sur` boiereasc`. Lic` începe s` vin` mai des pe la Moara cu noroc. fiindc` nau alt` treab`: mie îns` mi se r`ce[te m`duva în oase cånd îi aud l`trånd. pentru c` este fr`måntat de gånduri negre. Apoi petrec [i Lic` înnopteaz` la han. so]ul ei s-a împu[cat. Pintea merge cu el [i-l sf`tuie[te s-o angajeze pe U]a ca servitoare. au dat de vreo urm`. de vreun gåndac. Ghi]` sus]ine cu t`rie c` Lic` a dormit la han. iar ea vine des la Ineu. îl vede pe Lic` plecånd [i întorcåndu-se de la Fundureni. de unde se întoarce cu mul]i bani de la S`m`d`u. ceea ce face ca suspiciunea s` creasc` [i nu este l`sat s` plece decåt „ca om cu chez`[ie”. cu S`il` Boarul [i cu R`u] [i-l întreab` pe Ghi]`. doamna scoate o cutie cu bani noi [i achit` cu o bancnot` dintre acelea. dac` nu m-ai prins ast`zi. destul de tare cåt s`-l aud` drume]ii poposi]i la han. pe care îl consider`: „om r`u [i primejdios” iar. r`spunse Ghi]` apropiindu-se de dånsul. de[i vremea e rea [i plou`. Lic`. stai aici în pustietate. Pån` la Ineu. imediat dup` asta. semnele pe care le pune el porcilor. comisarul afl` c` Ghi]` ]ine pe o sårm` semnele turmelor lui Lic`. n-ai s` m` prinzi cåt vei tr`i pe fa]a p`måntului.” Cånd afl` de la jandarmul Pintea c` arenda[ul a fost tålh`rit [i a fost l`sat aproape f`r` suflare. dac` a trecut arenda[ul pe acolo. în[irate pe o sårm`. ci te gånde[te c`. E grozav` via]a asta. e grozav`. Ghi]ã prime[te drept r`splat` [ase porci. În ciuda vremii rele.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire oamenii lui [i-i d`. iar Ghi]` este dårz [i motivat. crede c` acesta n-o mai iube[te. Lic` este aspru. dar prieteni nepre]ui]i. de vreun vierme [i latr`. personajele se dezv`luie ca modele verosimile [i credibile ale lumii reale. coeren]a [i succesiunea ac]iunii sunt realizate prin dialog. Momentul ilustreaz` viclenia lui Lic`. c` avea s`-i spun` ceva. dup` semn. O replic` a lui Ghi]` pare s` stabileasc` natura rela]iilor viitoare dintre cei doi. de parteneriat în afaceri [i nu de subordonare: „Nu umbla cu vr`jm`[ie. Cånd Ana o roag` s`-i dea alt` hårtie. Ano. Înainte s` plece. viclean [i vrea s` se impun` ca unic st`pån al locurilor. Dup` plecarea lui Lic`. felul în care crea complicit`]i. Replicile personajelor se intercondi]ioneaz` [i informeaz` cititorii asupra caracteristicilor antagonice ale personajelor implicate în conflict. cum Ghi]` nu-i spune nimic din afacerile lui. Ghi]` ar fi vrut s` se duc` la jandarmul Pintea.” Dup` acest moment de clarificare. Între timp. Ghi]` s-a gåndit la evenimentele petrecute în cursul nop]ii [i a în]eles c` Lic` [i oamenii lui l-au c`lcat pe arenda[ [i c` el însu[i poate fi b`nuit de complicitate. Ana [i mama ei afl` c` doamna e v`duv`. singurul în care avea încredere. dintre care patru nu au semnele [tiute [i. ea fiind de fapt om al jandarmului. superior fizic lui Lic`. Lic` îi cere cheile de la sertarul cu bani [i ia de acolo o sumã ca s` nu fac` „rånd de alt om la Moara cu noroc. tu trebuie s` în]elegi c` oamenii ca mine sunt slugi primejdioase. vine iar Lic` înso]it de Buz`-Rupt`. Îi d` de în]eles lui Ghi]` c` va trebui s` urm`reasc` turmele care trec pe acolo. [i-]i mistuie[ti via]a cu n`luciri de[erte. Ana nu prive[te cu ochi buni prietenia so]ului ei cu Lic`. În cursul anchetei. Peste noapte.

Ca s` le dea mai lesne pe fa]`. Ce-i drept. cånd Ana îi spune c` [tie de bani [i c` a v`zut bancnota cu un col] lips` la femeia ucis`. ca s` scape de povara vinov`]iei. Ru[inea de a trece printr-un proces [i mila fa]` de so]ia sa i se p`reau o suferin]` moral` grea. dar el sus]ine c` le-a uitat la Moara cu noroc. oferindu-i bancnote însemnate. Unele dintre institu]iile statului sunt descrise în nuvel`. f`r` ca s`-]i dai seama pentru ce. unde vine [i Ana. Se decide s` mai stea la Moara cu noroc pån` în prim`var`. dar nu e nici unul care nu-[i pierde bunul cump`t [i mintea întreag`. [i tot omul are p`cate. cu umerii obrajilor ie[i]i [i cu f`lcile late. al`turi. îi d` înapoi lui Ghi]` banii lua]i. apoi s` plece undeva departe.” Judecarea acestor întåmpl`ri tragice se desf`[oar` dup` Sf. cu ochii mari. iar. al treilea se z`p`ce[te. f`r` s` spun` c` o parte îi revine lui [i pune totul pe seama destinului. Caracterul demonic al porcarului iese [i mai bine în eviden]`.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Pe drum. c`ci unul se månie. a fatalit`]ii: „Ei! ce s`-mi fac!? î[i zise Ghi]` în cele din urm`. Ghi]`. îi ]inea de vorb` [i umbla mereu în voile lor. Ghi]` se duce la Pintea ca s` schimbe banii. se hot`r`[te s`-l tr`deze pe Lic` [i s`-l dea pe måna legii. A[a era [i Pintea. numai c` unul le ascunde mai bine. Mai departe. cånd îi explic` lui Ghi]` mecanismul psihologic prin care îi manipuleaz` [i se folose[te de ceilal]i-sl`biciunea: „Pe om nu-l st`påne[ti decåt cu p`catele lui. a[a cum este el. Ghi]` accept` cu greu tårgul propus de Lic`. un om scurt [i îndesat. f`r` ca s` primeasc` banii cånd ei voiau s` pl`teasc`. Vorbe[te cu Pintea [i acesta îi spune c` trebuie s` caute o posibilitate de a-l da prins pe Lic` atunci cånd are bani însemna]i asupra lui. îl tulbur` [i mai mult pe Ghi]`. el nu vorbise înc` între patru ochi cu Pintea. o sl`biciune: îi råde inima cånd î[i vede sporul. Dumitru. g`sesc tr`sura boiereasc` f`r` cal [i. Era îns` între dån[ii unul. Pintea afl` [i trupul ]eap`n al femeii ce poposise la han. Ghi]` este sufocat de ru[ine [i de regrete. Lic` îi spune c` se teme de omul care iube[te o singur` femeie. cu musta]a tuns` [i cu o t`ietur` în frunte. unde nu-l [tie nimeni. dar mai presus de toate om a[ezat [i t`cut la fire. mai ales c` S`m`d`ul are nevoie de bani pentru judecat`. furate de la arenda[ [i de la femeia omoråt`.” În acela[i timp.”. copilul mort. ale c`rui purt`ri d`duser` loc la b`nuieli. caut`-i sl`biciunea.” 36 . ca tot omul. Lic` revine la Moara cu noroc.” De altfel [i b`tråna identificase la Ghi]` acest punct nevralgic: „Are [i el. Oamenii legii descoper` o parte din argint`ria arenda[ului ascuns` la Buz` Rupt`. altul se ru[ineaz`. sc`p` în lips` de destule dovezi. [i-i propune s` „spele” banii la cårcium` [i s` ia [i el jum`tate din sum`. în loc s`-l bucure. de asemenea se prezint` tipologia jandarmului: „Jandarmii de la Ineu se ]ineau cu toate acestea mereu pe drumuri [i abia trecea zi dat` de la Dumnezeu f`r` ca ei s` dea pe la cårciuma lui Ghi]`. cu care Ghi]` se f`cuse prieten bun. A[a m-a l`sat Dumnezeu! Ce s`-mi fac dac` e în mine ceva mai tare decåt voin]a mea!? Nici coco[atul nu e însu[i vinovat c` are cocoa[` în spinare: nimeni mai mult decåt dånsul n-ar dori s` no aib`. la Oradea Mare. iar rezultatul procesului: „Lic` se afl` nevinovat. dar a[a sunt oamenii: e cåte unul pentru care sim]i din clipa ce l-ai v`zut tragere de inim`. Ghi]` se bucura cånd veneau jandarmii [i î[i d`dea toat` silin]a s` se pun` bine cu dån[ii: le d`dea måncare [i b`utur`. iar Buz`-Rupt` [i S`il` Boarul fur` osåndi]i pe via]`. Pintea c`prarul. Biciul [i cu]itul g`site la locul crimei îi apar]in lui Lic`. f`-l s` [i-o deie de gol [i faci cu el ce vrei.

pentru a-l prinde pe Lic`. el r`mase încremenit. Semnele unei serioase tulbur`ri se v`d pe chipul eroului: „. cånd î[i v`zu z`d`rnicit astfel planul. ale c`rui c`r`ri nu le poate nimeni cunoa[te dinainte sau schimba: „Ei! ce s`-mi fac!? gr`i Ghi]`. dar. În acord cu evenimentele prezentate pån` aici. Facla. se ad`poste[te cu calul întro biseric`. cititorul o accept` ca pe o necesitate. dar. pe care. c`utånd pretexte pentru propria vinov`]ie: „Nu-]i fie fric`. tu [tii c`mi e[ti drag` ca lumina ochilor! N-am s` te chinuiesc: am s` te omor cum mi-a[ omorî copilul meu cånd ar trebui s`-l scap de chinurile c`l`ului. soacra. a[a mi-a fost rånduit. luånd-o înaintea lui Pintea [i sper` s` ajung` pentru a o salva pe Ana. Cheam` l`utari. O omoar` încet. întunericul brãzdat de fulgere puternice [i însp`imånt`toare. Momentul este crucial pentru destinul personajelor. Sanc]ionarea drastic` a protagoni[tilor este pe m`sura faptelor s`vår[ite. Slavici. E prea tårziu îns`. cu un cu]it..Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Printr-o elips` se las` în umbr` evenimentele din toamn` pån` în preajma Pa[telui. ca s`-]i dai sufletul pe nesim]ite.”. iar Ghi]` mediteaz` din nou asupra destinului. profanånd lucrurile sfinte. cånd Ghi]` crede c` a g`sit momentul prielnic pentru prinderea lui Lic`. O dat` c`zut în mrejele acestei patimi. Secven]a are valen]e romantice: natura dezl`n]uit`. gåndul c` so]ia îl va în[ela pune st`pånire pe mintea lui [i-i paralizeaz` voin]a. care d` foc. înso]it de R`u] [i de P`un la Moara cu noroc [i se arat` månios c` Ana nu a plecat. R`u] [i P`un ajung la han. cånd veselia este în toi. cine poate s` scape de soarta ce-i este scris`!? Poate c` e mai bine a[a. Ana decide s` r`mån` cu so]ul ei. iar el va ramåne singur cu slugile [i va putea s`-[i pun` planul în aplicare. pentru a petrece [i. deznod`måntul este tragic. ritmul ac]iunii devine alert. Ghi]` consider` c` poate s` ajung` în dou` ore la Ineu [i s` se întoarc` împreun` cu Pintea. f`r` s` vrea. înc` o dat`. Slavici a ilustrat cu o art` des`vår[it`. omul se neag` pe sine însu[i. Pe de o parte. neegalat` în literatura noastr`. chipurile sfin]ilor de pe pere]ii bisericii. Ghi]` este împu[cat de R`u]. În ultimul moment. îi propune lui Ghi]` s` plece [i s`-l lase cu Ana. 1 Pompiliu Marcea. Lic`. Ed. El concentreaz` dramatic consecin]ele înc`lc`rii preceptelor morale ale colectivit`]ii tradi]ionale de c`tre cei dornici de îmbog`]ire. Se vede c` acesta e norocul meu. care i se d` de bun`voie. devine de nerecunoscut. „Ochii lui Ghi]` se împ`ienjenir`. specifice lui Slavici.”. pentru a nu fi bårfi]i de oameni.. Simte. o team` imens` i se strecoar` în suflet [i se întoarce la cårcium`. În capitolele al XVI-lea [i al XVII-lea se contureaz` deznod`måntul. l`sånd-o pe Ana singur`. îi zise el înduio[at.” În vremea aceasta. [i dacar fi nenorocirea mea. la ordinul lui Lic`. în prima zi de Pa[ti. consecin]ele distrug`toare ale setei de îmbog`]ire. so]ia [i copiii vor pleca la rude. la Ineu.” Punctul culminant al ac]iunii este articulat în capitolele al XIV-lea [i al XV-lea. printro tehnic` a grad`rii tensiunii dramatice. Lic` vine duminic`. 1978 37 . Lic` realizeaz` c` [i-a uitat [erparul cu bani la Moara cu noroc. tot societatea îi determin` s` opteze gre[it: „Prin aceast` nuvel`. pe de alt` parte. imboldul de a se întoarce la ea. De Pa[ti. cum începe s` plou`.”1 Ghi]` se gr`be[te spre Moara cu noroc. zgomotele tenebroase ale ploii [i ale våntului. Timi[oara. Evenimentele se precipit`.” Lic` pleac` de la Moara cu noroc. omul d` vina pe destin pentru dec`derea lui moral`: „A[a vrea Dumnezeu! î[i zise el. dar.

el r`spunde: Nu [tiu.. portretiza]i în nuvel` ca grup. un personaj demonic.” Descrierea locului. chiar oameni cinsti]i. are în construc]ia sa [i elemente de factur` romantic`: „El nu putea s` se pun` în primejdie de dragul altora. Doar Lic` reprezentånd r`ul din societate. acoper`månt. nu se mai vedeau decåt oasele albe ie[ind pe ici. am atåtea [i atåtea turme în r`spunderea mea [i nu m` pot strica cu oamenii”. o cårcium` aflat` în apropiere de Ineu. se fac referiri la statura sa [i la faptul c` e matur în compara]ie cu Ana. Prins în capcana propriilor ilegalit`]i. poten]at de regimul nocturn al imaginilor descrise. du[umele. dar nu-l po]i stårpi. toate erau cenu[`.. în nuvel`. aproape idilic: „Ana 38 .” De[i nu este personaj principal.. dup` modelul esteticii realiste. î[i ]inti ochii la un stejar uscat ce st`tea la dep`rtare de vreo cincizeci de pa[i. cu musta]a lung`. cu codori[tea de os împodobit cu flori t`iate [i cu ghintule]e de aur. pe colo se mai vedea cåte un c`rbune stins. El este antagonistul lui Ghi]`. pe colo din cenu[a groas`. Personajele nuvelei sunt verosimile. cu ochii mici [i verzi [i cu språncenele dese [i împreunate la mijloc. [i un portret de familie. ci mai ales om aspru [i neîndurat. un om de treizeci [i [ase de ani. personajul cel mai bine legat de inten]iile moralizatoare ale autorului. ni[te oameni îndeob[te înal]i [i bine f`cu]i.] s`m`d`ul e. dar calul s`u este obosit [i cade. care fusese odinioar` pivni]`. ci un întreg rånd de oameni. oameni erau [i ei. Lic` S`m`d`ul are o mare importan]` în construc]ia nuvelei. numai pentru nevoile lui. personajul malefic de care tremur` toat` lumea. b`tråna [i copiii privesc ruinele cårciumii.. privi împrejurul s`u. cunoa[te pe to]i oamenii buni [i mai ales pe cei r`i. cu c`ma[a neagr` [i cu p`rul str`lucitor de untura cea mult` [i c`zut în plete lungi [i r`sucite asupra grumajilor goi. El [tie ce [tie. din care unii se r`zbun` pe al]ii. Portretul fizic este pu]in realizat. care umbl` mereu c`lare de la turm` la turm`. „[. fiindc` el nu e om singur. A doua zi.” Decorul este sumbru. care [tie toate înfund`turile. iar` în fundul gropii.] s`m`d`ul nu e numai om cu stare.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire hanului. se mut` la Moara cu noroc. Lic` se sinucide: „El se îndrept` încåt p`rea îndoit a[a de nalt ca mai nainte. mai presus de toate. diminueaz` ritmul ac]iunii [i induce cititorului o stare de tensiune. îns`. prin faptul c` este pus în rela]ie cu mediul. pieptar cu bumbi de argint [i bici de carmajin. îns` dintre cei ce poart` c`ma[` sub]ire [i alb` cu floricele. iar` pe Lic` îl po]i speria cu o vorb`. beau [i pl`tesc. mistuite de foc care arat` ca un peisaj fantastic: „Din toate celelalte nu se alesese decåt praful [i cenu[a: grinzi. prin tehnica detaliului semnificativ (tr`s`turi fizice cu semnifica]ii morale). c`ci avea nevast` [i copii. scrå[ni din din]i. din perspectiv` omniscient`. Exist`. Condi]ia sa social` se contureaz` prin însumarea detaliilor: cizmar s`rac. Pintea îl vede [i porne[te în urm`rirea lui. butoaie din pivni]`. [i dac` îl întrebi asemenea lucruri. este realist balzacian: „Lic`. în consonan]` cu tr`irile personajelor. care m`nånc`. înalt. n-am v`zut. [i numai pe ici. pentru a cå[tiga bani. are doi copii [i o soacr` în]eleapt`. de care tremur` toat` lumea [i care [tie s` afle urechea gr`sunului prip`[it chiar [i din oala cu varz`.” Ghi]` este protagonistul operei. apar]ine categoriei sociale a porcarilor. cu decorul de ansamblu. usc`]iv [i supt la fa]`. Lic` fuge. om t`cut. La lumina focului care mistuie Moara cu noroc.”. de[i se folose[te num`rul singular al verbelor: „[. Veneau cåteodat` pe la cårciuma lui Ghi]` [i porcari. Lic` era porcar. c`s`torit cu Ana.” Portretul fizic. apoi î[i încord` toate puterile [i se repezi înainte.

banii pentru cizm`rie. aproape cenu[iu [i printr-un limbaj. Se las` atras în jocul porcarului [i. de întreb`ri [i de temeri. deoarece s`m`d`ul e un fel de st`pån al locurilor. altele de ordin moral [i religios. iar` el însu[i. Ghi]` apare ca personaj dilematic. fiind ucis` în mod tragic la final. ci ca pe un prieten a[teptat de mult` vreme la casa lor. iar` Ghi]` nu e decåt o muiere îmbr`cat` în haine b`rb`te[ti. În caracterizarea direct` realizat` prin introspec]ii monologate. Gheorghe. Fericirea [i lini[tea familiei de la început sunt înlocuite de team`. preg`tind. dominat de dorin]a de a strånge bani. tot are cåte un p`cat. protagonistului i se atribuie calit`]i certe de bun familist. ba chiar mai r`u decåt a[a. Fie cåt de mic. de semnifica]ii al nuvelei. comun pentru narator [i pentru personaje. între pripor [i locurile cele rele. Traseul sinuos. suferin]` moral`. se înstr`ineaz` de familie. Bog`]ia paremiologic` (proverbe [i zic`tori). Abia sosit la Moara cu noroc. [i drume]ii mai umbla]i nu mai ziceau c` o s` fac` popas la Moara cu noroc. dar tot îl are. 39 . doar pentru a-[i atinge ]elul. astfel. f`r` s` [tie. unele chiar legate de crim`. corect în rela]ia cu ceilal]i. prin urmare face ceea ce i-a fost dat.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire era tån`r` [i frumoas`. interior este urm`rit. Ana era fraged` [i sub]iric`. o purta ca pe o pan` sub]iric`. iar acolo. scena din duminica Pa[telui. disimuleaz`. mistuit de gånduri [i remu[c`ri ascunse de ochii familiei. scena final` a omorårii Anei. ce s`-i faci. nelini[te. f`cut` de narator. compromisuri. ci c` se vor opri la Ghi]`. prin caracterizare direct`. harnic [i sociabil. a[a e omul! Oricåt de bun ar fi.” Dup` apari]ia lui Lic`. „De! î[i zise ea. sus]ine limbajul nuvelei în transmiterea mesajului moralizator. popular [i regional. Ana crede c` so]ul n-o mai iube[te [i-l accept` pe S`m`d`u: „Tu e[ti om. transform` locul. dezastrul ulterior: „Dar binecuvåntat era locul acesta mai ales de cånd veniser` cårciumarul cel nou cu nevasta lui tån`r` [i cu soacr`-sa cea b`trån`. o victim` a b`rbatului.” Ea devine. nec`utat. procesul. unele justificate de implicarea legii [i a institu]iilor corespunz`toare. de so]ie. Abia trecuser` dar cåteva luni dup` Sf. eroul r`spunde la ezit`rile provocate de contrastul dintre credin]a sa cre[tin` [i patima banului cu certitudinea c` omul e supus destinului. în scene semnificative. în detaliu. Evolu]ia personajului Ghi]` are un traseu gradual. Lic`. Minte. cinstit. El trece prin st`ri succesive de c`ut`ri. c`ci ei nu primeau pe drume] ca pe un str`in venit din lume. crezånd c` a[a o ap`r`. se dezv`luie toat` lupta unui suflet simplu. Ana era sprinten` [i ml`dioas`. accept` în]elegeri ru[inoase. ci cårciuma lui Ghi]`. Lic`. De fiecare dat`. treptat. nu mai era Moara cu noroc. „Vorbe[te-mi verde-n fa]`” etc. „. înalt [i sp`tos. La început. Iar` pentru Ghi]` cårciuma era cu noroc. [i toat` lumea [tia cine e Ghi]` [i unde e Ghi]`. judec`torul [i jandarmul.” Portretul moral sus]ine e[afodajul ideatic. eroul în]elege c` f`r` acesta nu poate evolua. comisarul. În absen]a unei comunic`ri autentice. Lic` identific` la el dou` sl`biciuni: banii [i Ana [i se folose[te de ele pentru a ob]ine beneficii materiale. precum: prima întålnire cu Lic`. Nuvela se caracterizeaz` printr-un stil sobru. în vale. agresat de viciul interior [i influen]at negativ de personajul demonic. „îmi fac eu însumi gånduri rele despre ziua de måine”.

Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire

Repere critice
entura a fo orme elo or, E.D.P., Bucure[ti 1996: „Nuvela produce, cred, • Ion Vlad, Ave rezultatele cele mai frapante la nivelul unei categorii narative ([i dramatice, osfe era a. E un element consubstan]ial nuvelei, relevånd bineîn]eles) precum atmo capacitatea acestei forme de a construi planuri [i interferen]e multiple pentru un oriz zont de e a[te epta are e al cititorului capabil „s` coopereze” la realizarea efectului: atmosfera. Interioare, tensiunea analitic`, luminile, obiectele, cu sugestia lor adesea extraordinar`, elementele conotative exprimate, desigur, prin limbaj, clar-obscururile, vagul, muzicalizarea-dac` o pot numi astfel – spa]iului narativ, ludicul, structura intim` a personajului, tenebrosul, bizarul (sugerate, evident, prin anume semne) apar]in atmosferei, termen inseparabil al nuvelei.” oria a Lite era aturii Ro omåne e pe entru ele evi [i pro ofe eso ori, Ed. • coord. Gheorghe Cr`ciun, Isto Cartier Educa]ional, 2004: „Comparat` cu proza postpa[optist`, nuvela lui Slavici dovede[te profesionalizarea accentuat` a nara]iunii romåne[ti. Spre deosebire de prozatorii de dinaintea sa, Slavici nu se mul]ume[te s` construiasc` scheme narative simple, previzibile. În plus, de[i autorul des`vår[e[te o oper` cu puternic con]inut moral, el las` personajele s` se mi[te liber, s`-[i urmeze destinele [...] mai mult, el e un fin analist, reu[ind s` reflecte structura interioar` a personajelor. Efortul analizei e dublat de o privire obiectiv`.” ozato orul Bie ede erma aye er: Sla avici , http://www.romlit.ro: „Absolut • Mihai Zamfir, Pro inexplicabil` prin literatura romån` care a precedat-o, proza lui Slavici devine îns` explicabil` prin referire la o cu totul alt` zon` a literaturii europene, mai familiar` autorului decît cea romåneasc`: este vorba de literatura de expresie german`. Romantismul de faz` a doua [i spiritul Biedermayer a produs în Germania, dar mai ales în Austria, spre jum`tatea secolului al XIX-lea, un tip inedit de proz` ce [i-a pus amprenta pe o bun` parte a literaturii epocii. De inspira]ie fundamental romantic`, dar posesoare a unui stil ce transcende deja romantismul, aceast` proz` începe s` exalte valori umane pîn` atunci neglijate: bucuria de a tr`i în acord cu principiile vie]ii cre[tine, apologia familiei [i a spiritului familial, împ`carea cu existen]a a[a cum ni se ofer` ea, împlinirea datoriei ca realizare etic` suprem`. Ac]iunea se petrece într-o lume de aparen]e sociale modeste, printre oameni simpli [i s`raci, la ]ar`, în mici or`[ele, în colectivit`]i izolate. Inten]ia permanent` a autorilor pare s` fie aceea de a surprinde tragismul în cele mai nea[teptate circumstan]e, demonstrînd contrastul ce exist` între condi]ia social` umil` a personajelor [i bog`]ia lor sufleteasc` neb`nuit`.” erso ona ajul, Ed. Cartea Romåneasc`, 1988: „Introducånd • Vasile Popovici, Eu, pe sistematic în literatura romån` procedeul construc]iei teatrale cu cel de-al treilea personaj, Slavici îmbog`]e[te dintr-odat` paleta afectiv` a personajului ([i implicit a cititorului). Procedeul mai are avantajul c` genereaz` tr`iri [i conflicte de mare tensiune, f`r` a-l obliga pe scriitor s` recurg`-dup` modelul romantic-la solu]ii [i evenimente neobi[nuite. Motiva]ia intern` a întåmpl`rilor este astfel asigurat` cu minimum de artificiu vizibil [i cu maximum de efect, ceea ce define[te cel mai exact specificul însu[i al prozei realiste.”

40

Nuvela fantastic`

I. Disocieri teoretice:
• Termenul fantastic provine din fr. fantastique, lat. phantasticus • Termenul are, cf. Dic]ionarului Explicativ al Limbii Romåne, urm`toarele accep]iuni: care nu exist` în realitate; creat, pl`smuit de imagina]ie; ireal, fantasmagoric, fabulos.1 oduce ere e în lite era atura a fa anta astic`): „Într-o lume care este evident • Tzvetan Todorov (Intro a noastr`, cea pe care o cunoa[tem, f`r` diavoli [i silfide [i vampiri, are loc un eveniment ce nu poate fi explicat prin legile acestei lumi familiare. Cel care percepe evenimentul trebuie s` opteze pentru una din cele dou` solu]ii posibile: ori este vorba de o în[el`ciune a sim]urilor, de un produs al imagina]iei, [i atunci legile lumii r`mån ceea ce sunt, ori evenimentul s-a petrecut într-adev`r, face parte integrant` din realitate, dar atunci realitatea este condus` de legi necunoscute.„

„Fantasticul ocup` intervalul acestei incertitudini; de îndat` ce opt`m pentru un r`spuns sau pentru cel`lalt, p`r`sim fantasticul p`trunzånd într-un gen învecinat, fie straniul, fie miraculosul.„2 • Roger Callois (În inima fantasticului): fantasticul este o înc`lcare a ordinii recunoscute, o rupere aproape insuportabil` de lumea real`.3 • Adrian Marino (Dic]ionar de idei literare): „Emo]ia fantasticului, spre deosebire de a poeticului, exprim` o stare de confuzie, turburare, mai precis de criz` cu nuan]e dispuse pe o scar` gradat`, de la simpla nelini[te la paroxismul spaimei. În aspectele sale inocente, benigne, fantasticul produce doar o stare de incertitudine, de presim]ire a unei posibile r`sturn`ri de situa]ie. Prezen]a sa deconcerteaz`, subliniaz` o certitudine, de foarte multe ori este zguduit` certitudinea îns`[i. În aceast` împrejurare, ceea ce ne invadeaz` este senza]ia de inexplicabil, straniu, mister, asimilat unei primejdii poten]iale, iminente. Înc` un pas [i ceea ce ne st`påne[te este frica, spaima, teroarea”.4

II. Caracteristici ale prozei fantastice
• creeaz` o atmosfer` misterioas`, subiectul devenind incredibil sau [ocant; • motiva]ia artistic` ambiguizeaz` sensurile, generånd mai multe niveluri de interpretare; • finalul deschis, ambiguu; • existen]a a dou` planuri: real-ireal • ezitarea atåt a personajului cåt [i a cititorului pentru o explica]ie logic`, ra]ional`

1. Dic]ionarul Explicativ al Limbii Romåne, Ed. Univers Enciclopedic, Bucure[ti, 1988 2 Tzvetan Todorov – Introducere în literatura fantastic`, Ed. Univers, Bucure[ti, 1973 3 Apud Roger Callois – În inima fantasticului, Ed. Meridiane, Bucure[ti, 1971 4 Adrian Marino – Dic]ionar de idei literare, articolul Fantasticul, Ed. Eminescu, 1973 41

Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire

III. Ilustrarea tipului de nuvel` fantastic`

LA }IG~NCI
de Mircea Eliade Cultivat înc` din secolul al XIX-lea, în special în proza lui M. Eminescu [i în unele nuvele ale lui I. L. Caragiale, în proza romåneasc` modern`, fantasticul are în Mircea Eliade pe cel mai important reprezentant. Mircea Eliade (1907-1986) transfigureaz` artistic, în prozele sale fantastice, no]iuni, concepte dezvoltate în lucr`rile teoretice: sacrul, profanul, „coincidentia oppositorum”, hierofania (manifestarea revelat` a sacrului în profan), ie[irea din timp etc. Fantasticul eliadesc este unul erudit, situat între dimensiunea lui literar` [i studiile de filozofie sau de istorie a religiilor. Proza fantastic` a lui Eliade se construie[te pe rela]ia dintre sacru [i profan, în]elegånd prin sacru orice manifestare a unei expresii divine, iar prin profan ceea ce îndep`rteaz` lumea de cunoa[terea de sine, fiind sinonim cu ateu. În concordan]` cu aceast` rela]ie, exist` un spa]iu care apar]ine unei geografii sacre, identificat cu Bucure[tiul interbelic, un ora[ care ascunde mistere vechi. Timpul, din nuvelele fantastice ale lui Eliade, tinde [i el spre unul al miturilor (illud tempus), c`ci pentru omul religios (homo religiosus) timpul nu mai este continuu, ci unul mitic, sacru, în timp ce pentru omul profan timpul este istoric, m`surabil. Eliade îl nume[te illud tempus, timp hierofanic [i îl consider` o cale c`tre eternitate: „El poate desemna timpul în care e cuprins` celebrarea unui ritual [i care, prin aceasta, e un timp sacru, adic` un timp esen]ial diferit de durata profan` care îi urmeaz`”1. Ie[irea din timpul profan se produce ca o ruptur` de nivel, în urma c`reia personajele intr`, pe nea[teptate, într-un univers paralel în care timpul [i spa]iul au alte dimensiuni. Pornind de la ideea c` sacrul se manifest` în aspectele cele mai banale ale existen]ei, personajele din nuvelele fantastice eliade[ti sunt oameni comuni surprin[i în situa]ii anormale, via]a lor fiind un [ir de probe ini]iatice. Tema. Scris` în 1959 [i publicat` în volum în 1969, nuvela fantastic` La ]ig`nci are ca tem` camuflarea sacrului în profan. A[a cum observ` Sorin Alexandrescu, nuvela este „o alegorie a mor]ii sau o trecere spre moarte”.2 Titlul este un topos, sugereaz` o hierofanie, manifestarea sacrului în profan. Locul numit „la ]ig`nci” reprezint` simbolic un spa]iu intermediar între lumea „de aici” [i lumea „de dincolo”, între sacru [i profan. Structura. Nuvela se construie[te pe alternarea a dou` planuri – Real, Ireal – dezvoltånd opt secven]e epice care marcheaz` etapele „aventurii” personajului principal, profesorul Gavrilescu: • secven]a I – planul real – via]a obi[nuit` a lui Gavrilescu – prima c`l`torie cu tramvaiul; • secven]ele II, III, IV – planul ireal – gr`dina ]ig`ncilor, bordeiul, proba ghicitului, labirintul; • secven]ele V, VI, VII – planul real (modificat) – a doua c`l`torie cu tramvaiul, la dna Voitinovici, acas`, discu]ia cu cårciumarul, în birj`; • secven]a a VIII-a – planul ireal – la ]ig`nci, plecarea final`.
1 Mircea Eliade – Tratat de isorie a religiilor, Editura {tiin]ific` [i Enciclopedic`, Bucure[ti, 1986. 2 Sorin Alexandrescu – Studiu introductiv la vol. La }ig`nci. EPL, Bucure[ti, 1963. 42

Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire

„Termenii extremi ai secven]ei numesc «ie[irile» [i totodat` «intr`rile» dintr-un mod de existen]` în altul”1. Incipitul corespunde planului real [i con]ine indicii spa]iali [i temporali ai ac]iunii: Bucure[tiul interbelic, un ora[ plin de semne, un ora[ ini]iatic (a[ez`rile vechi reprezint` o surs` inepuizabil` de mituri). Timpul evenimen]ial este marcat prin ora 3 dup`-amiaza. Este introdus acum [i personajul principal, Gavrilescu, un modest profesor de pian, un ins anost. Autorul î[i alege în mod deliberat personaje reprezentånd indivizi simpli, ilustrånd astfel ideea c` sacrul se manifest` în aspectele cele mai banale ale existen]ei. Construc]ia subiectului. În secven]a I, care corespunde planului real, se configureaz` o atmosfer` neobi[nuit`, la nivelul limbajului putånd fi identificate cuvinte din cåmpul semantic al c`ldurii în`bu[itoare, un factor care ar putea justifica situa]iile anormale în care intr` personajul. Existen]a anost` care se deruleaz` pe trasee stereotipe, spa]iul închis, lipsit de orizont, sunt sugerate de simbolul tramvaiului Profesorul Gavrilescu se întoarce cu tramvaiul de la o lec]ie de pian pe o c`ldur` „încins` [i în`bu[itoare”. În discu]ia cu b`trånul din fa]a lui, apare obsedant numele colonelului Lawrence [i aventurile acestuia din Arabia. În timp ce profesorul î[i caut` portmoneul pentru a pl`ti biletul, taxatorul aduce vorba despre locul numit „la ]ig`nci”. Gavrilescu este fascinat de acest spa]iu, mai ales de gr`dina umbrit` de nuci b`tråni, îns` interlocutorul s`u consider` c` e o ru[ine [i c` ar trebui interzis. Misterul se adånce[te în jurul ]ig`ncilor [i Gavrilescu, de[i trece de trei ori pe s`pt`mån` cu acest tramvai, n-a g`sit înc` un r`spuns. Discu]ia dezvolt` [i tema monotoniei vie]ii, profesorul m`rturisind c` ar fi meritat mai mult, pentru c` are o fire de artist, dar lec]iile pe care le d` în particular [i cå[tigul modest l-au obosit spiritual. Brusc, î[i d` seama c` [i-a uitat partiturile la eleva sa, Otilia Pandele, în strada Preoteselor [i se vede nevoit s` coboare la prima sta]ie cunoscut` sub numele „La ]ig`nci”. Intervine, a[adar, hazardul care îl propulseaz` pe Gavrilescu într-o nou` dimensiune. Se simte deodat` obosit, istovit, de[i este înc` „în floarea vårstei”, are numai 49 de ani. Î[i aminte[te de tinere]e [i de Charlottenburg cånd nu avea niciun ban în buzunar, dar nici nu era interesat de aspectul material al vie]ii. Epicul dublu/ planul de adåncime al textului se construie[te prin cåteva elemente ce vor deveni laitmotivele textului: c`ldura, amnezia, locvacitatea care pare a-l ap`ra pe erou de ceea ce Eliade nume[te „teroarea istoriei”, fereastra – spa]iul deschis spre alte lumi etc. Atras de r`coarea gr`dinii, Gavrilescu intr` „la ]ig`nci”, în fa]a por]ii (simbol al pragului dintre dou` lumi) fiind a[teptat de o tån`r` frumoas` [i foarte oache[` care, sesizåndu-i ezitarea, îl ia de mån` [i-l conduce c`tre o c`su]` veche. Aude dep`rtat zgomotul tramvaiului, dar îi pare „atåt de insuportabil, încåt î[i duse måna la frunte”2. Descoper` lång` el o b`trån` care st`tea la o m`su]`, cu o cea[c` de cafea în fa]`. Aceasta îl întreab` ce-[i dore[te [i-i propune trei femei: o ]iganc`, o grecoaic`, o nem]oaic`. Gavrilescu refuz` nem]oaica, iar b`tråna îi propune din nou o ]iganc`, o grecoaic` [i o evreic` [i-i precizeaz` [i suma: trei sute de lei, pe care b`rbatul o echivaleaz` cu trei lec]ii de pian.
1 Sorin Alexandrescu, op. cit. 2 M. Eliade – La ]ig`nci [i alte povestiri, E. P. L. , Bucure[ti, 1969 43

Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire

Este condus de aceea[i fat` oache[` c`tre bordei [i este sf`tuit s` nu bea mult` cafea. Intrat în bordei, se simte invadat de fericire si-i r`sare în minte numele lui Hildegard, iubita lui din tinere]e. Se las` prins în jocul celor trei fete, dar nu reu[e[te s` ghiceasc` ]iganca, încalc` interdic]ia de a bea cafea, fiindc` simte o sete teribil`. Fetele îl prind într-o hor` a ielelor, spa]iul se modific`, iar el se abandoneaz` total jocului. Trezit ca dintr-un somn adånc, î[i aminte[te de Hildegard, de[i fetele consider` c` n-ar fi trebuit s`-l lase, [i de momentul care a declan[at tragedia vie]ii lui, apari]ia Elsei. Rateaz` a doua oar` jocul ghicitului, iar fetele îi spun c` ar fi fost foarte frumos, l-ar fi plimbat prin toate od`ile. Gavrilescu se repede asupra pianului, interpretånd melodii pe care nu le mai auzise, dar care îi invadau sufletul. Fetele dispar, iar el r`t`ce[te întrun spa]iu pe care nu-l mai recunoa[te, ca într-un labirint. Renun]` treptat la haine, fiindc` îi este foarte cald, se simte deodat` gol [i se ghemuie[te pe covor. Alearg` apoi disperat, tr`ind o fric` paroxistic`, printr-un spa]iu care se modific` continuu, trage apoi de o draperie [i este înf`[urat ca într-un giulgiu. Se întålne[te din nou cu baba c`reia i se confeseaz`, aude dep`rtat huruitul tramvaiului [i-[i reaminte[te c` trebuie s` ajung` în strada Preoteselor. Gavrilescu p`r`se[te bordeiul ]ig`ncilor, se urc` în tramvai, ajunge la dna Voitinovici, îns` i se spune c` nu mai locuiesc aici; Otilia se c`s`torise [i se mutaser` din aceast` cas`. Gavrilescu p`r`se[te confuz casa, se urc` din nou în tramvai, dar, cånd trebuie sa pl`teasc` biletul, taxatorul îi spune c` banii nu mai sunt valabili, c` au fost sco[i din circula]ie în urm` cu un an. E din ce în ce mai încurcat, readuce în discu]ie spa]iul ]ig`ncilor, fiind apostrofat de un b`rbat c` nu trebuie s` se vorbeasc` de acest loc în fa]a femeilor. Taxatorul îl avertizeaz` c`, dac` nu pl`te[te, trebuie s` coboare la prima sta]ie, precizåndu-i c` biletele s-au scumpit de vreo trei-patru ani. Ajuns acas`, afl` c` acolo locuie[te altcineva. Cårciumarul îl l`mure[te c` nu se [tie ce s-a întåmplat cu profesorul Gavrilescu [i c` so]ia lui, Elsa, a plecat în Germania în urm` cu vreo 12 ani, dup` ce îl c`utase în zadar. Nemaiîn]elegånd nimic, pleac` spre ]ig`nci, înso]it de un birjar care fusese cåndva dricar. O reîntålne[te \n fa]a bordeiului pe b`trån` care îi spune c` nu mai e decåt nem]oaica [i-i recomand` s` bat` la a [aptea u[`, dar s` aib` grij` s` nu se r`t`ceasc`. Gavrilescu încurc` u[ile, bate la una dintre ele si o g`se[te aici pe Hildegard care îl conduce c`tre ie[ire. Urc` împreun` în tr`sur`, iar fata îl roag` pe birjar s` mearg` spre p`dure, pe drumul cel mai lung, apoi întoarce capul spre Gavrilescu [i-i spune zåmbind: „To]i vis`m, spuse. A[a începe. Ca într-un vis...” Subiectul se construie[te pe cel pu]in dou` niveluri de semnifica]ii: unul de suprafa]`, care prezint` desf`[urarea propriu-zis` a evenimentelor [i unul de adåncime, care dezvolt` semnifica]ii profunde. Ambiguitatea textului sugereaz` manifestarea sacrului în profan. Astfel, gr`dina ]ig`ncilor reprezint` un spa]iu de ini]iere, intermediar, între via]` [i moarte; bordeiul ilustreaz` mitul labirintului; baba, care p`ze[te intrarea în bordei [i-i cere o tax`, poate fi asemuit` cu Cerberul sau poate cu luntra[ul Charon; cele trei fete sunt Ursitoarele, Parcele sau ielele din folclorul romånesc; ghicitul reprezint` o prob` a ini]ierii, birjarul, care fusese cåndva dricar, trimite c`tre luntra[ul Charon. Se observ` c` structura conotativ` a textului este deschis`, ceea ce valideaz` fantasticul de tip erudit, mitic. Limbajul aluziv, alchimic dezvolt` o serie de motive ale c`ror func]ii se dezv`luie pe parcursul nara]iunii: cifra trei, cifr` cu puternic`
44

de totdeauna. permi]åndu-i eroului o pendulare între trecut [i viitor. de aceea. ci una în spiral`. În bordeiul ]ig`ncilor timpul s-a oprit. de trei ori pe s`pt`mån` c`l`tore[te cu tramvaiul). fiind nevoit s` treac` prin aceast` „zon` crepuscular`” („la ]ig`nci”) [i s` se måntuiasc` de p`cate... un modest Personajul principal al nuvelei La profesor de pian. în plan sentimental. a ]ig`nci este profesorul Gavrilescu. ceea ce ar echivala. prezent la romantici [i în crea]ia eminescian`. sunt profesor de pian. La trei am terminat eu lec]ia cu Otilia. Avem timp. iar Gavrilescu se simte istovit („Sunt cam obosit. Zic pentru p`catele mele. Ca într-un vis. Eu am o fire de artist.. motivul tramvaiului. motivul visului. Gavrilescu. fiindc` în acest spa]iu are alte dimensiuni („Nu e grab`. spuse. dar [i al „vie]ii ca vis”. acas` la el locuiesc alte persoane. rateaz` [i accederea în sacru. Banalitatea [i via]a monoton` l-au ancorat atåt de puternic în profan. dar în care se ascunde un suflet de artist ce poart` nostalgia rat`rii. dar ajunge doar un modest profesor de pian). cånd ies din gr`dina ]ig`ncilor. Interesant integrat în ]es`tura textului este motivul timpului. nu mai este nevoie s` deschid` poarta. Gavrilescu rateaz` de trei ori (iar`[i cifra trei): în plan profesional (aspira]ia lui era arta pur`. Gavrilescu nu mai recunoa[te nimic: banii nu mai sunt valabili. dovad` fiind repetarea aceleia[i m`rturisiri: „Pentru p`catele mele. se c`s`tore[te cu Elsa). dup` Mircea Eliade.” Numele personajului. Finalul nuvelei este unul deschis. motivul banilor. specific prozei fantastice. Tr`iesc pentru suflet.” trimite la un motiv de larg` circula]ie. Î[i auzea inima b`tåndui-se s` se sparg`”).]. Nu e nici trei”.). sim]ind cum i se r`ce[te sudoarea pe spate [. trebuie s` fii puternic. reprezentånd o conven]ie a planului real.. spuse Gavrilescu […]. element ce faciliteaz` leg`tura dintre cele dou` lumi. o întrerupse Gavrilescu. orele petrecute la ]ig`nci echivaleaz` cu doisprezece ani în lumea de dincoace. ad`ug` încercånd s` zåmbeasc`. dar [i [apte (semnific` cele [apte trepte existen]iale pe care trebuie s` le parcurg` omul pentru a se des`vår[i spiritual) – Gavrilescu trebuie s` bat` la u[a a [aptea. al mor]ii [i al revela]iei divine.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire înc`rc`tur` magic` (trei lec]ii de pian. motivul amneziei [i al recuper`rii memoriei. arta pur`.”). Trebuie s` fie aproape patru.” „Sunt artist. îns` p`trunderea în Sacru presupune lupt`. asemenea timpului istoric. erotic (era îndr`gostit de Hildegard. pentru c` n-am fost f`cut pentru asta. s` ai curaj. din cavalerism. „V` cer iertare dac` vã contrazic. o suprem` ini]iere. cu trimitere la timpul mitic.. dar. moartea fiind. Pentru p`catele mele am ajuns profesor de pian. Revenit în spa]iul real. banal. doisprezece (doisprezece ani au trecut de la dispari]ia lui Gavrilescu etc. parcurgånd o serie de probe ini]iatice. Este un individ anost. spuse b`tråna. doamna Voitinovici plecase de mai mul]i ani. se preteaz` la o dubl` interpretare: Gavril este îngerul de lumin`. dar cred c` v` în[ela]i. cu o coboråre a Sacrului în Profan.. îngerul reînvierii. Se poate spune c` personajul este totu[i unul dintre cei ale[i. Visul este considerat un liant între via]` [i moarte. care fac posibil` comunicarea cu trecutul [i reg`sirea sinelui. iar sufixul „-escu” îl coboar` în banal. sacru care nu are o curgere cronologicã. dar idealul meu a fost. încåt el [i-a ratat misiunea divin`.” „Atunci s` [tii c` iar a stat ceasul. Cei doi nu mai sunt ni[te prezen]e materiale. Plecarea lui Gavrilescu cu Hildegard în tr`sura condus` de birjar anuleaz` definitiv grani]a dintre sacru [i profan. Replica lui Hildegard „A[a începe. [opti b`tråna c`zånd din nou pe gånduri. trei sute de lei taxa de intrare în bordei. 45 . combinånd cele dou` semnifica]ii. iart`-m`”) [i îi este fric` („[i o clip` r`mase încremenit.

Replica stereotip` „prea tårziu. Nu întåmpl`tor Gavrilescu are 49 de ani. Gavrilescu revine în Real. nerealizånd c` în lumea „de dincolo” nu va mai avea nevoie de toate acestea. pot explica [irul rat`rilor. Gavrilescu î[i subliniaz` ratarea („pentru p`catele mele am ajuns profesor de pian”). E necesar` aceast` întoarcere în timp. [i indirect. în concep]ia lui Eliade. gesturile stereotipe. ar fi fost foarte frumos. opera]ie prea dificil de întreprins în cåteva rånduri. labilitatea lui derutant`. Tu înc` nu în]elegi? Nu în]elegi ce ]i s-a întåmplat. Proba ghicitului. îi ofer` [ansa accederii în Sacru. Dup` aventura tr`it` în bordeiul ]ig`ncilor. Prin autocaracterizare. – Sunt artist. se încheie atunci cånd intr` în gr`dina misterioas` a ]ig`ncilor. vrea s` se întoarc` pentru a-[i recupera p`l`ria. rostit` atunci cånd aude uruitul tramvaiului. Personajul este caracterizat prin mijloacele tradi]ionale ale prozei – caracterizare direct`. portretul este completat [i prin tehnici moderne: limbaj aluziv. realizat` prin autocaracterizare [i prin interven]ia altor personaje. multiplu de 7. prin gesturi. dar r`t`cind. pentru a corecta gre[elile f`cute într-o via]` anterioar`. acum de curånd. Repere critice: apo oi. Experien]a labirintului echivaleaz` cu sp`larea de p`cate. Cei doi pornesc împreun` pentru a tr`i o „nunt` în cer”. întålnind-o aici pe Hildegard. Enigmele [i fisurile Realului. f`cånd gesturi ridicole: se scuz` fa]` de Hildegard c` nu are bani. de aceea ultima treapt` a ini]ierii este iubirea. de a tr`i ceva frumos („Dac` ai fi ghicit-o. De asemenea. poate sugera c` personajului îi este imposibil s` se mai întoarc` la existen]a anterioar`.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Ezit`rile sale. mo ode ernita ate ea Ed. locvacitatea sunt tot atåtea particularit`]i ale portretului moral al personajului. de foarte curånd? E adev`rat c` nu în]elegi?” l`mure[te faptul c` Gavrilescu nu este înc` preg`tit pentru noua existen]`. Atunci are s`-]i plac`. Bucure[ti. derulat` în coordonate stereotipe. pentru gre[elile din tinere]e î[i ratase voca]ia de artist. dar [i împlinirea prin iubire. supus hazardului [i 46 . construirea sa ca labirint de semnifica]ii. spuse Gavrilescu” Via]a obi[nuit`. semn c` el nu mai apar]ine acestei lumi. c`ci. [i iubirea [i moartea sunt hierofanii. Statutul lui de ratat este marcat [i de baba care p`ze[te intrarea în bordei prin substantivul cu sens peiorativ „muzicant”: „ – E[ti muzicant? îl întreab` ea deodat`. [opti grecoaica. cred c` nu gre[esc totu[i afirmånd c` el poate fi considerat unul dintre pu]inii scriitori interesa]i înc` de un fantastic folcloric sau de obedien]` sacr`. A[adar. Univers. datorate firii de artist. monolog interior. de vis`tor. Hildegard este tot un Charon. c` realitatea aceasta îl refuz` (timpul evenimen]ial difer` de timpul mitic). ca prob` de ini]iere. Ar fi fost foarte frumos. limbaj.”). Vårsta lui semnific` finalizarea unei existen]e profane [i trecerea în plan spiritual. Nu se desprinde îns` cu totul de material. Comportamentul [ov`ielnic. ultima c`l`uz` c`tre Marele Tot. }i-am fi cåntat [i ]i-am fi d`n]uit [i te-am fi plimbat prin toate od`ile. Întrebarea fetei: „E adev`rat? – se mir` fata. 1999: „F`r` • Sorin Alexandrescu. el trebuie s` treac` prin alte transform`ri chinuitoare (avataruri) ale evolu]iei sale. dar nu-[i mai g`se[te locul. comportament. Se întoarce în singurul loc în care se reg`se[te. rela]ia cu celelalte personaje. Privind îna a încerca o situare a lui Mircea Eliade în literatura fantastic` european` contemporan`. prea tårziu”.

frecvente în poezie. de alte erna ativ` mai literaturi ale lumii în care fa bun` [i mai frumoas` a Realului” ate egie e ge ene era al` a epicului. din acest punct de vedere. în sens de creare a unui care ]ine atåt de o atent` mise veritabil „spectacol”. toate aceste aspecte ale literaturii moderne fantastice (în sensul larg al cuvåntului) apar pu]in în opera lui Mircea Eliade. de[i nu sînt complet ignorate. La a ]ig`nci. pentru c` literatura romån` îmi pare a fi una dintre pu]inele anta asticul [i-a p`strat puritatea liric`. Evenimentul narat cap`t` ambiguitate prin varierea nesfîr[it` a decorului. a da amn`rii. p`stråndu-[i o enigmatic` autonomie”. a ca ata astro ofe ei fina ale e. 1969: • Dumitru Micu. în abse en] ]a Originalitatea lumii lui fantastice îmi pare a consta în se elo or de e tra agicului. a ]ig`nci. Elementul surpriz` devine aici. deci exact ca [i cum s-ar afla pe o scen` în care ceea ce e prezentat nu mai pote fi comentat de autor.” 47 . ori nesfår[itele lumi imaginare. Din acest punct de vedere. logice. acest fantastic r`måne. . obse esiilo or [i spa aime orice e fe el [. în mod decisiv romånesc. P. o stra e en sce ene e a evenimentelor.. cît [i de o tratare a cuvåntului în tehnici mai curånd lirice. actorilor [i a perspectivelor – divergente – ale acestora.. f`r` a e[ua în feerie. un vehicul al încånt`rii pure. L. • idem: „Exist`. dup` p`rerea mea. construc]ie de un echilibru [i o armonie clasice. Bucure[ti. enin`ta ate ea ei. a gro ote escului. volumul Ma aitre eyi – Nunt` în ce er.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire incomprehensibilit`]ii.]. un giuvaer al literaturii „Un farmec cu totul aparte ob]inem prin fantastic în La lui Mircea Eliade. E. în nuvel`. dar iremediabil separate de lumea noastr`.

n. Ro on Quijo ote e b) Romanul se institu]ionalizeaz` prin capodopera lui Cervantes. ce-i drept. Devenirea romanului.: (înv. Despre originea romanului exist` numeroase teorii. de mare dimensiune. mai rar. de r`zboi. 2003 48 . termen cu alt` accep]ie. Clasificarea romanelor se face dup` mai multe criterii: 1. criteriu tematic: roman istoric. decåt cea cunoscut` ast`zi. roman de aventuri. încep puturi. fantastic. partea a II-a). 2. roman poli]ist. ordonate într-o direc]ie în func]ie de perspectiva narativ`.” Romanul este o specie a genului epic. roman. moral-filosofice ale Antichit`]ii. postmodern. presupunånd un anumit grad de adåncime a observa]iei sociale [i analizei psihologice.. psihologic. Institul European.”1 Realismul impune specia roman printr-o diversitate a formelor narative [i a tipologiilor. modernist. apar]inånd. în proz` [i. Împletire de întåmpl`ri cu multe episoade care par neverosimile. naturalist. curentul literar: romanul clasicist.Romanul realist din secolul al XIX-l lea 3 I. Do (1605. Disocieri teoretice ]io ona arului explica ativ al limbii ro omåne e. romantic. Oper` narativ` în proz` sau în versuri scris`. [Var. s. fundamental. Specie a genului epic. lucr`ri istorice. continuånd cu experien]a romanului greco-latin [i apoi cu structurile romane[ti ale textelor hagiografice [i cu „romanele” Evului Mediu. partea I. c) Romanul începe odat` cu crea]iile lui Chrétien de Troyes. un „veac de aur” al Evului Mediu. perioad` în care se va [i formula [i accepta termenul de roman. de întindere mare. epocii moderne avånd începuturile sale plasate în romanul englez al sec. cu multe personaje implicate în ac]iune grupate în tipologii [i construite prin raportare la conflicte interioare [i/sau exterioare puternice [i autentice. pornind de la structuri romane[ti preexistente în epopei. în evul mediu.) román]] – Din fr. roman de dragoste. în exclusivitate. în versuri. d) Romanul cunoa[te o istorie prelungit`. romane. cu o mare varietate de registre lingvistice [i stilistice. 1998: Definirea termenului conform Dic] „ROMÁN. dintre care: „a) Romanul este o crea]ie strict „burghez`”. Fig. cu con]inut complex. într-o limb` romanic`. 1719).1615. care se desf`[oar` de-a lungul unei anumite perioade [i angajeaz` mai multe personaje. cu o ac]iune complex` desf`[urat` pe mai multe planuri. în care se pot insera structuri narative diverse. de aventuri etc. considerat un adev`rat Balzac al secolului XII. Trebuie s` accept`m îns` [i ideea existen]ei unor protop`rin]i care au avut un anume rol (în formularea lui Nicolae Balot` în prefa]a la edi]ia romåneasc` a lucr`rii lui Albérès despre roman) în Antichitate [i în Evul Mediu. 1 Constantin Dram. XVIII (reper obinso on Cruso oe de Daniel Defoe.

grotesc. tragic. dezvoltat` în eseul Arca lui Noe: doric. roman gidian etc. 10. roman-jurnal. 8. dup` criteriul organiz`rii materialului epic: romanul epistolar. ionic [i corintic.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire 3. roman citadin [i roman rural.. 9. 7. roman interbelic. roman postbelic. dup` formulele narative consacrate de mari scriitori: roman balzacian. al absurdului etc. romancronic` etc. dramatic. 49 . dup` criteriul cronologic: romanul din secolul al XIX-lea. modern. dup` teoria lui Nicolae Manolescu. 4. 5. roman proustian. dup` teoria lui Eugen Lovinescu: roman obiectiv [i roman subiectiv. dup` teoria lui Garabet Ibr`ileanu: roman de crea]ie [i roman de analiz`. dup` formula narativ`: tradi]ional.. categoria estetic` dominant`: roman comic. 6.

Ele ilustreaz` nevoia autorului de a contrabalansa r`ul. 50 . Contextualizare/ ilustrare: CIOCOII VECHI {I NOI de Nicolae Filimon Cio oco oii ve echi [i no oi sa au ce e na a[te e din pisic` [o oare eci m`nånc` ilustreaz` începuturile oria a romanului. demnitatea. cinismul. Alecsandri – Dridri). Cio oco oii ve echi [i no oi a ap`rut.. a fabulei. Filimon nu-[i poate reprima sentimentul de oroare fa]` de „aceste vulpi cu dou` picioare”. Tema este social`: ascensiunea spectaculoas` [i dec`derea iminent` a lui Dinu P`turic`. de lupta pentru emancipare social` [i na]ional` purtat` de T.. Acestei teme i se subordoneaz` panorama romanesc` propus` de scriitor. Pentru autorul postpa[optist. în 1863. romantice [i se stabile[te. de încercarea lui Alexandru Ipsilanti de a ajunge domn în }ara Romåneasc` nu reprezint` pentru Filimon decåt un pretext pentru a ilustra mai persuasiv viciile eroului s`u plasat în scene-cheie. a observa]iei atente asupra individului [i a mediului al c`rui produs este omul. pentru restabilirea echilibrului universal. în paginile Revistei romåne. Vladimirescu. meni]i din concep]iune a fi slugi [i educa]i într-un mod cum s` poat` scoate lapte din piatr` cu orice pre]!. curajul. Andronache Tuzluc). pentru o posibil` vindecare. cåt [i din frecventele popasuri meditative [i moralizatoare care succed` relat`rii unor fapte ce atrag indignarea sau dispre]ul s`u. ca specie. dezv`luind acelea[i tare sociale [i morale. Ca dovad` c` realitatea [i fic]iunea se contopesc. în literatura romån`. Kog`lniceanu – Ta aine ele e inime ei. Motive precum îngerul (Maria. romancierul nu face decåt s` împrumute un chip [i un nume „tipului ciocoiului din toate ]`rile [i mai cu seam` din ]ara noastr`”. Chir Costea Chiorul) [i r`splata (Gheorghe) utilizate într-o strident` antitez` denot` o viziune simplificatoare asupra realit`]ii. a c`rui evolu]ie este trasat` anticipativ înc` din Dedica]ie [i Prolog.II. pedeapsa (P`turic`. pe fundalul începutului de secol al XIX-lea. la finele domniilor fanariote. Ea se las` întrez`rit` înc` din secven]ele preg`titoare ale romanului – Dedica]ie [i Prolog – în care r`sun` profetic vocea autorului: „Nimic nu este mai periculos pentru un stat ce voie[te a se reorganiza decåt a da frånele guvernului în måinile parveni]ilor. Banul C. Cultivat ocazional. literatura [i via]a se unific`.) [i demonul (Chera Duduca. de a-i opune. de la D. în 1862. în Bolintineanu – Ma spirit clasic. ipocrizia î[i fac apari]ia [i onestitatea. ano oil [i Ele ena a. acolo unde se ivesc mår[`via. pån` la pa[opti[ti (M. în sfera realist-social`. identificabile istoric. înainte de a fi publicat la Imprimeria Statului. romanul trece de la alegoria. Viziunea despre lume a prozatorului r`zbate atåt din caracterizarea minu]ioas` a personajelor. prin Filimon. ura stårnit` de cei ce se arat` precum „putr`junea [i mucegaiul ce sap` din temelii (.. în mod artificial.” V`zånd în ciocoi pericolul cel mai mare de care este påndit` ]ara noastr` „unde lumina adev`ratei civiliza]iuni n-a r`sipit înc` norii cei gro[i ai ignoran]ei [i deprava]iunei”.) împ`r`]iile [i domniile”. Cantemir (Isto ie ero oglific` – 1705). în numele exprim`rii unui adev`r comun: minciuna [i corup]ia sufoc` societatea romåneasc` [i trebuie demascate. for]a mereu treaz` [i eficace a binelui. Filimon zugr`ve[te lumea în alb [i negru. la intrigi sentimentale. V.. un ambi]ios intrigant. D. Conjunctura politic` reprezentat` de agonia st`pånirii fanariote.

dup` ce cump`rase ultimele propriet`]i ale postelnicului. îl culege de pe drumuri [i se îngrije[te de s`n`tatea lui. realizånd astfel ie[iri [i reintr`ri succesive din/în universul fic]ional. urm`rirea tipului ciocoiului în epoca fanariot` [i în timpurile moderne. Chir Costea Chiorul. Deznod`måntul (capitolul XXXII) înf`]i[eaz` moartea lui P`turic` în ocna p`r`sit`. un turc. precum [i moartea Duduc`i. treapt` cu treapt`. restituind lui P`turic` mai mult de jum`tate din cå[tig. cadrul (curtea fanariotului avut) [i un portret fiziognomic (tr`s`turile fizice le exprim` pe cele morale). unde î[i însu[e[te bogate cuno[tin]e de limb` greac`. cu un v`dit caracter documentar (capitolul Teatrul în }ara Romåneasc` sau Alesandru Ipsilant [i Eteria greceasc`). Prozatorul vrea s` dea fic]iunii greutatea adev`rului: „Ca s` nu trecem de calomniator. Ac]iunea este construit` prin înl`n]uire. ca r`splat` pentru tr`darea [i uciderea mi[eleasc` a lui Tudor Vladimirescu. adaug` textului spa]iul subsolului. se construie[te expozi]iunea ce prezint` timpul (octombrie 1814). în propria odaie. mai tårziu Camil Petrescu. contureaz` morala textului: ciocoismul este o boal` ce se perpetueaz` în societatea romåneasc`. cånd s-a v`zut silit a o p`r`si [i a trece în Austria. Din punctul de vedere al structurii. În strategia lui de a-l s`r`ci pe Tuzluc. care poart` numele protagonistului. Tot în aceast` prim` secven]` a operei se descoper` [i intriga: tån`rul de 22 de ani prime[te slujba de ciubucciu. punem în fa]a lectorilor no[tri proclama]ia lui Ipsilant dat` c`tre armata sa. reperele istorice fundamentale fiind domniile fanariote [i revolu]ia condus` de T. Fidel ac]iunii închipuite. plångerea ipocrit` a Duduc`i c`tre ibovnicul ei fanariot. Desf`[urarea ac]iunii. Tuzluc îl trimite s` înve]e la [coala domneasc`. împånzit de note explicative [i de trimiteri la documente. Subiectul. fapt ce reprezint` punctul culminant (capitolul XXXI). pedepsirea plin` de cruzime a negustorului necinstit. în privin]a s`r`ciei sale vestimentare etc.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Titlul relev` problematica textului. Dintr-acest document incontestabil se poate convinge fiecare c` armata lui Ipsilant era în mare parte compus` din tålhari 51 . ca. comparabil întru totul cu cel organizat de Andronache Tuzluc. P`turic` se pune în slujba lui Alexandru Ipsilanti [i prime[te rangul de ispravnic peste dou` jude]e. Prahova [i S`cuieni. respectåndu-se momentele subiectului. pentru imoralitate. Costea Chiorul. Gheorghe. vicleana slug` ajunge v`taf la curtea postelnicului [i omul cel mai de încredere al st`pånului s`u. traseul ascensional al eroului. cu lecturi asidue din operele lui Machiavelli. Istoria ascensiunii lui P`turic` î[i are punctul de plecare în acceptarea lui ca slug` umil` de c`tre postelnicul Andronache Tuzluc. fostul lui v`taf. iar subtitlul. În aceste incursiuni în via]a cultural` sau social-politic` a timpului. ucis` de noul s`u so]. Se c`s`tore[te în ascuns cu Duduca.) alterneaz` cu secven]e de via]` autentic` a epocii. Vladimirescu. romanul are o relativ` unitate. alungat prin intrigile tån`rului ciocoi. 1814-1821. Curånd. În capitolul I. pe care le completeaz`. Filimon. ca spre a confirma veridicitatea faptelor surprinse. echivalent cu un proverb. cuprins` între capitolele II [i XXX. Particularit`]i ale construc]iei subiectului Ac]iunea se desf`[oar` pe durata cåtorva ani. Chera Duduca [i dintr-un negustor mår[av. prozatorul o urm`re[te în atingerile ei cu via]a real`. Tuzluc afl` de planul diabolic al celor doi [i face o criz` de apoplexie. î[i face alia]i din amanta postelnicului. urm`re[te. deci pune piciorul pe „p`måntul f`g`duin]ei”. Duduca îi pretinde fanariotului haine scumpe [i bijuterii pe care Costea le vinde. Episoade din via]a eroilor romane[ti (osp`]ul oferit de Dinu P`turic` amicilor s`i.

de slug` plecat`. evolu]ia generic` a ciocoiului de la starea cea mai modest`. iar Banul C. dou` impulsuri puternice pentru ac]iunea lipsit` de scrupule: „cu fa]` oache[`. epilogul este for]at [i artificial. ochi negri plini de viclenie. pentru Tuzluc. Ac]iunea cunoa[te uneori dezvolt`ri supraabundente (tabieturile slugilor pe durata spectacolului de teatru la care asist` st`pånii) sau comprim`ri drastice (destinul Duduc`i e abia schi]at. Banul C. un nas drept [i cu vårful cam 52 . cap. al IV-lea – Chera Duduca. pentru calit`]ile lor. Gheorghe fiind termenul de contrast pentru P`turic`. Este un tån`r de 22 de ani. c`ci nu este om c`ruia s` nu-i plac` un titlu pe care nu-l are [i nu-l merit`. Maria. Personajele sunt construite pe principiul antitezei romantice.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire de drumuri. a vicleniei cu s`r`cia. recurge uneori la proleps` (anticiparea ac]iunii): „.dar P`turic` avea o natur` de fier. zis Dinu. pe de alt` parte figurile angelice: Gheorghe. o radiografie a societ`]ii romåne[ti de la începutul secolului al XIX-lea [i nu o poveste de via]` izolat`. Duduca. Costea Chiorul. înf`]i[ånd o r`spl`tire neverosimil` a personajelor pozitive. Epilogul se p`streaz` în latura concret` a ac]iunii [i îl prezint` pe Gheorghe c`s`torindu-se cu Maria (mireasa råvnit` cåndva de Tuzluc) [i avånd binecuvåntarea domnitorului. În ceea ce prive[te tehnicile narative. cap. la[i [i tr`d`tori”. Maria – pentru Duduca. Construc]ia simetric` încadreaz` desf`[urarea narativ` între un prolog [i un epilog. el se afla în preziua vånz`rii celui mai mare b`rbat al Romåniei [i cu toat` groz`via acestei crime. Dac` prologul ]ine de realism. îi revine acum lui Gheorghe. comportamentul eroilor s`i nu p`streaz` zone de mister. pentru el. slujba de caimacam al Craiovei. Tuzluc. celelalte personaje amintite intr` întrun sistem de opozi]ii stridente. cu ajutorul protagonistului. Protagonistul este Constantin P`turic`. Prologul con]ine o schem` a desf`[ur`rii epice. al II-lea – Postelnicul Andronache Tuzluc – aici apar [i Banul C. dar la care aspir` foarte mult. dar mai cu seam` pompoasele titluri ce-i da cu atåta prodigalitate. fiind omniscient [i ubicuu (omniprezent). autorul utilizeaz` constant tehnica detaliului semnificativ („U[a se deschise [i intr` P`turic` cu ochii pleca]i în jos [i cu fa]a mai umilit` decåt a unui c`lug`r”) [i a punctului de vedere („Fanariotului îi pl`cu naivitatea ea ciocoiului. dar creeaz` [i un paralelism al destinelor (ex: Tuzluc [i P`turic` urmeaz` acela[i drum al parvenirii dar [i aceea[i cale a isp`[irii). X – Chir Costea Chiorul). Cu excep]ia negustorului evreu. În primele zece capitole sunt introduse toate personajele importante în nara]iune. fostul v`taf de curte al lui A. numele lor reg`sindu-se chiar în titluri (cap. cap. Alternarea planurilor (o scen` se petrece în casa boierului fanariot. M`rirea suprem` visat` de P`turic`. Numele lui face transparent` obsesia parvenitului. I – Dinu P`turic`. Chipul [i ve[mintele lui sugereaz` alian]a cea mai periculoas`. Tuzluc..”. [i ave dre epta ate e. [i Maria. Eroii intr` în scen` gata forma]i. eroina ie[ind din scen` brusc. Pe de o parte demonii: P`turic`. fiul lui Ghinea P`turic`. la rangul de om de stat. cu o înf`]i[are [i cu un trecut care reflect` fidel tr`s`turile lor morale.”).. alta în odaia Duduc`i sau în pr`v`lia lui Costea Chiorul [i de multe ori e vorba de evenimente derulate simultan) l`rge[te sfera vie]ii descrise. {tiind totul despre personaje. Naratorul auctorial relateaz` la persoana a treia. alteori la retrospec]ie (întoarcerea la evenimente petrecute). con[tiin]a lui nu era înc` turburat`. Înf`]i[area. fiindc` Filimon inten]ioneaz` s` realizeze. dup` c`s`toria cu P`turic`). gåndurile.

interesat find de vie]ile marilor b`rba]i. înl`turåndu-l pe Gheorghe.. destinat` de st`pån. de a-[i caracteriza eroul prin relevarea reac]iilor lui psihologice.). cu o f`]arnic` responsabilitate . Are o extraordinar` capacitate de disimulare. nu are nicio tres`rire. în fa]a unor asemenea vorbe oraculare.. pe Plutarh.devine o prezen]` necesar` [i postelnicul vede în el calit`]ile unui tån`r vrednic [i devotat. starea sufleteasc` a ipocritului: „Iat`-m` în sfår[it ajuns în p`måntul f`g`duin]ei. începe s` verifice starea propriet`]ilor boierului s`u [i g`se[te cu cale s`-i [antajeze nemilos pe arenda[i [i s` fac` de nesuportat traiul ]`ranilor. care fuseser` odat` ro[ii. tenace. s`lbatic. ce indic` ambi]iunea [i måndria grosolan`. ca ciubucciu. Fire malefic`. cu caravani de pånz` de cas` v`psi]i cafeniu (. în cele din urm`. nu va trece mult [i vei avea mo[ii. zice alt proverb. aproape redundant. numindu-l cu afec]iune patern` „copilul meu”.” Cu o pref`cut` grij` [i cu umilin]` î[i îndepline[te toate atribu]iile pe lång` postelnic. însceneaz`. Ispravnic peste dou` jude]e.. îmbr`cat cu un anteriu de [amalgea rupt în spate. ei se studiaz` reciproc ca doi redutabili du[mani. curagiu [i r`bdare. mai vechi sau mai în vårst`. Calculat. las` s`-i curg` lacrimi de recuno[tin]` în fa]a dovezilor de încredere din ce în ce mai mare pe care i-o arat` Tuzluc. În scurt timp . 53 . corupe. Observarea fizic` a lui P`turic` [i faptele lui.... La întålnirea cu Duduca. în[al`. Se instruie[te cu r`bdare [i cu perseveren]` citindu-i pe Machiavelli. imens`: „Pic`tura g`ure[te piatra.” Filimon suprapune portretul fizic cu cel moral. repetat comentate de narator. cu picioarele goale b`gate în ni[te iminei de saftian. de va vrea Dumnezeu cu tine. am pus måna pe påne [i pe cu]it. În camera lui cea nou`. dar P`turic`. Monologul interior clarific`. la curtea sa. o limit`. se viseaz` caimacam.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire ridicat în sus. M`rirea nu are.” î[i spune el. s`rut` måna binef`c`torului s`u cu devo]iune. nu se d` în l`turi de la nicio tic`lo[ie: minte. acela îns` care realiz` acest proverb este un om mare în felul s`u. pe Cezar. de[i niciun moment nu pierde din vedere scopul ultim: „. Joac` scene „de tartufism” cu o zguduitoare putere de convingere. „fa]a lui se color` de o bucurie nedescriptibil`”. imagineaz` continuu strategii de ascensiune. pentru el. a alung`rii tat`lui s`rac din casa lui de om din lumea înalt` [i a tr`d`rii domnului Tudor. Personajul ilustreaz` tipul parvenitului cinic. nel`sånd lectorului vreo îndoial` cu privire la caracterul josnic al personajului s`u. O singur` calitate îi recunoa[te: voin]a inuman`. r`mån pilonii fundamentali în caracterizare.. Întreaga evolu]ie a eroului nu va face decåt s` confirme cea dintåi impresie. dar î[i pierduser` coloarea din cauza vechimei. Atitudinea autorului fa]` de el este de nedisimulat` ur`. P`turic` „devenise proprietar pe prima liter` a alfabetului fortunei”.. a[a s` îngrijeasc` Dumnezeu de tine”. simulånd aceea[i atitudine [i fa]` de celelalte slugi. Se poate [i nu se poate. pref`c`torie [i i[chiuzarlåc [i ca måne voi avea [i eu case mari [i bog`]ii ca ale acestui fanariot. postelnicul îi face urarea: „Cum îngrije[ti tu de averea mea. Aceea[i neclintire sufleteasc` o arat` [i în alte dou` scene cu valoare de stigmat moral pentru personaj. dovede[te o mare putere de p`trundere psihologic`. ]igani [i averi nenum`rate. [tie s` a[tepte momentul oportun pentru fiecare lovitur` pe care i-o d` st`pånului s`u. pentru a conveni. c` pot deveni o for]` invincibil` în efortul comun de a-l ruina pe postelnic. De îndat` ce ajunge v`taf. Acceptat de postelnic. Ini]iativa lui de a se îngriji. pentru Filimon. Încrez`tor [i mul]umit.de starea averii lui Tuzluc este un prilej.

Lipsa lui de omenie este pus` în eviden]` de Filimon printr-un argument imbatabil: în ac]iunile lui necinstite le folose[te pe cele dou` fiice ale sale. El î[i luase hot`rårea de a deveni un om mare [i niciun obstacol nu putea s`-l abat` de la aceast` idee fix`”. Personajele pozitive abia se re]in. Banul C. va fi detronat de puiul de ciocoi pe care îl ad`poste[te cu mil` în propria cas`. Aceast` frumuse]e des`vår[it` genereaz` „o mul]ime de dorin]e nepotrivite cu pozi]iunea ei social`”: fata iube[te luxul. C`linescu). lui P`turic`. ciocoiul desfrånat [i lacom. Filimon 54 . mo[iile lui se numesc Plånsurile [i Chinuielele. prilejuie[te „întålniri amoroase chiar în casa lui”.”. Personaje secundare Andronache Tuzluc. în biseric`. este personajul feminin demonic ce ia parte la monstruoasa coali]ie împotriva boierului fanariot... sluga credincioas` de odinioar`. Simbolic. are „un caracter cåt se poate de mår[av”: face cam`t`. încåt el r`måne doar reflexul nevoii de îndreptare social` [i etic`. e aruncat` în Dun`re) de c`tre noul so]. binemeritat`. are ochi mari [i negri ca murele. fa]` de Tuzluc. dar î[i d`ruie[te inima altor b`rba]i. Chera Duduca. Ea este tipul între]inutei de lux. Råvne[te la måna delicatei Maria. f`pturi corupte [i ele. Gheorghe sunt remediul moral al unei societ`]i bolnave. tipul negustorului lacom [i venal.. laconic. pentru care avea „un amor foarte tare”. lipsite de sentimente. petrecerile. Maria este neverosimil de matur` [i des`vår[it` patriot`. unde se urzesc [i se pun în lucrare cele mai întunecoase intrigi.. vrea s` fie scoas` în lume. În opozi]ie cu chipul s`u încånt`tor se afl` tr`s`turile ei morale: o f`ptur` cinic` [i josnic`. Îi cere.. „cu astfel de mijloace idealistice. Chir Costea Chiorul. ignor` avertismentul lui Gheorghe cu privire la P`turic` [i asist` apoi neputincios la spectacolul unirii infame. cu neru[inare. nu va mai avea parte decåt de „o via]` mizerabil`” sub îngrijirea unei b`tråne pl`tite de Gheorghe.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire P`turic` era într-adev`r un om extraordinar. Dup` cum observ` G. în public [i ]intuit de urechi în fa]a pr`v`liei sale. o adev`rat` „Viner` oriental`”. nalt` [i sub]iric`. are o origine obscur`: „uli]ele cele stråmte ale Fanarului..”. devine unul din oamenii de încredere ai domnitorului Caragea. este delator [i ho]. se dovede[te inautentic în dialogurile cu Maria. este conven]ional [i neconving`tor. obrajii îi sunt rumeni ca dou` mere domne[ti. un proverb: „Timpul face [i desface”. unul dintre ei fiind P`turic`. Gheorghe este un personaj inconsistent în generozitatea lui de m`re]ie biblic`. C`linescu. Închiderea [i moartea lui în ocna p`r`sit` reprezint` un final pe care Filimon îl concepe ca pe o unic` destina]ie a unui drum al r`ului. Filimon considerånd pedepsirea ei (cusut` într-un sac.frumoas` ca o zån`. realizat prin caracterizarea direct` de c`tre un personaj episodic. Ajuns postelnic pe c`i încålcite [i murdare. Neprev`z`tor. ca spre a sugera lectorului cruzimea acestui venetic [i asupritor. Maria. ca avånd „un mare talent de intrig` [i lingu[ire”. tic`lo[ite prematur. Ca o concluzie la destinul acestui „erou infernal” (G. în lume. o alt` reprezentare a parvenitului. Lovit de dambla.. Numai c` acest remediu este atåt de slab conturat. Pedepsirea lui este iminent`: va fi biciuit pe str`zile ora[ului. 40% din cå[tigul ob]inut de ciocoi prin vinderea hainelor scumpe [i a bijuteriilor Duduc`i. El. degradate. a lui Dinu cu Duduca.. Este definit aproape de momentul introducerii lui în ac]iune. în idealitatea lui: „. manifestate de autor. oferite acesteia de Tuzluc. amanta postelnicului. cu domnitorul Caragea sau cu postelnicul. Îl accept` pe Tuzluc în calitate de protector bogat. Portretul ei fizic. Filimon noteaz`. de[i nutre[te un sentiment arz`tor [i pentru ]iitoarea sa. Banul C. la teatru. fa]a o are mai alb` decåt z`pada. fiica banului C. greaca Duduca. Nota]ia asupra mor]ii sale e rece.

• N. cu prisosin]`. oriental. „[trengar”. unde rolul lui este strict func]ional.” oria a lite era aturii ro omåne e de e la a origini pån` în pre ezent. mimica. 1980: „Imagine a unui tip. C`linescu.. Arca dar [i a unei lumi. I. schimbul de replici aminte[te de s`r`cia dialogului din basm. în afara eroului principal. Isto Bucure[ti. toate aceste semne.”) sau de repro[ („O. „aporie”.” a pro ozato orilo or ro omåni. • G. de cele mai multe ori. a c`ror fuziune complet` n-a reu[it niciodat`.. sunt tablourile [i scenele de epoc`. P`turic` nu e un simplu [i vulgar vån`tor de avere. Cel`lalt se mul]ume[te s` povesteasc`. m` iube[ti tu pe mine? – Te iubesc. lectorului.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire e incapabil s` surprind` psihologia feminit`]ii [i a cinstei. „calic”). „resigna]iune”.. neologismele („patetic. Bucure[ti. documentar liber roman]at al vechiului regim feudal [i fanariot [. dup` cum reiese din aceast` conversa]ie dintre Tuzluc [i P`turic`: „– Ia spune-mi acum. cu scopul instruirii lui morale [i patriotice. pentru cititor. de încurajare a virtu]ilor cet`]ene[ti. „interes”. Limbajul personajelor ajut` la reconstituirea epocii... detalii despre via]a dinaintea momentului ini]ial al ac]iunii. „anteriu”. dar.]. 1986: „Dinu P`turic` e un Julien Sorel valah [. Unul din ele este al scriitorului care vrea s` ne instruiasc` [i s` ne informeze. instructive ca ni[te gravuri. Naratorul auctorial î[i nume[te receptorii operei.” Perspectiva narativ` este par derrière (dind`r`t).. st`påne.. Ed Minerva. care va influen]a realizarea marilor romane sociale de mai tårziu. Manolescu. Ed. Cio în evolu]ia speciei. „giubea”). vol. gestica eroilor [i descifreaz`. El cite[te privirea. s` pun` oameni în scen` [i s` evoce lucruri [i gesturi v`zute. Limbajul naratorului tope[te. „empericlisi”. 1981: „Analiza distinge • Tudor Vianu... aducånd contribu]ia sa cea mai pre]ioas` noii îndrum`ri realiste”. „formånd un stil al vremii. „cilibi”. în termeni de reveren]` („Ce zice]i domnia voastr` despre acele amoruri zgomotoase. smulgånd m`[tile ipocriziei. cu formula „bunii no[tri lectori”. Opera se scrie pentru cititor. C`linescu). „uricios”. a personajelor sale. Repere critice a lui No oe. Ed. un ton arheologic multicolor.. „amor”) [i cuvintele populare („chindie”. dar uneori li se adreseaz` direct. în general. Arta în Ciocoii vechi [i noi dou` temperamente stilistice. Bucure[ti. Pe alocuri. termenii de epoc` (grecisme: „beimu”. în secven]ele de dialog.. romanul îndepline[te rolul unui manual de îndreptare a moravurilor.”). sun` conven]ional [i for]at. juni! dac` a]i [ti voi unde v` duc aceste amoruri nesocotite. cu atåt mai mult cu cåt înse[i personajele sunt obligate s`-[i joace rolurile. Minerva. Oricåt de enorm` ar fi compara]ia. Ceea ce se ]ine cel mai bine minte.]. 55 . „ibovnic`”. în fluxul povestirii. „aferim”. Minerva. de o împestri]are de Halima” (G.. ca ni[te marionete în m`na autorului. culoarea obrajilor. Din aceast` perspectiv`. naratorul [tie totul despre eroii s`i [i comunic` permanent. turcisme:„i[lic”. „co[ni]`”.” oco oii ve echi [i no oi este un reper important În ciuda stång`ciilor care îl caracterizeaz`. „chir”. mai mult decåt pe tat`-meu. ci un însetat de toate senza]iile vie]ii.

întåi provocatoare [i 1 G. pentru Slavici. rebeliunea produs` de criza erotic`. Minerva. fiica Marei. Filimon. O secven]` scurt` de dialog între dou` personaje care o z`resc pe fat` trecånd pe strad` poate oferi l`muriri asupra aparentei nepotriviri dintre titlu [i statutul de protagonist: „– A cui e? – Se poate s` mai întrebi? E leit` muma ei!” Compozi]ia. Nara]iunea este organizat` în dou`zeci [i unu de capitole cu titluri sugestive [i urm`re[te destinul Persidei din momentul instal`rii sentimentului erotic. Orice exces este sanc]ionat. Mara face eforturi de supravie]uire dup` moartea so]ului ei. revolta (Tric`). Titlul operei este nominal [i preia numele precupe]ei de la Radna. în plin proces de afirmare a rela]iilor capitaliste.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire MARA de Ioan Slavici Autentic` izbånd` a prozei romåne[ti. în centrul ac]iunii st` Persida. romanul Ma de la sfår[itul secolului al XIX-lea. intitulat simbolic „Prim`var`” se face mi[carea de substitu]ie: locul Marei drept centru de iradiere a ac]iunii este luat de Persida. Ea este ochiul permanent deschis asupra fiec`ruia. Ed. {i. dar din toate aceste fapte nu putea s` ias` un roman solid. Comunitatea modeleaz`. împ`carea cu ceilal]i este îns`[i împ`carea omului cu sine. de afirmare de sine. Tema romanului este social`. se afl` într-un proces tulbure de cunoa[tere [i de autocunoa[tere. C`linescu. de a sluji în folosul acesteia. urm`rit` în tribula]iile ei suflete[ti. împrumutåndu-i din complexitatea vie]ii înse[i. La sfår[itul perioadelor de criz` traversate de diverse personaje. mecanismul de reglare a comportamentului individual. p`str`toarea sever` a tradi]iilor. Bucure[ti. dezvoltat` din mai multe nuclee: monografia tårgului. 1986 56 . familia. aprinderea. maturizarea. continuånd cu ezit`rile ei. ca urmare a unei dragoste neacceptate de comunitatea tårgului ardelenesc. cu fuga de acas`. Istoria literaturii romåne de la origini pån` în prezent. tentativa adulterului (Marta) l`rgesc universul uman investigat de scriitor. Ma Ie[it din observarea atent` a lumii [i fundamentat pe principiile morale s`n`toase ale ara a surprinde un tablou veridic din via]a tårgului ardelenesc lui Ioan Slavici. nesupunerea (Persida). apoi se îmbog`]e[te. Motive precum avari]ia (Mara). în direc]ia realismului social [i psihologic trasat` ara a este publicat` în foileton în 1894 [i apare în volum în 1906. Nimic spectaculos nu se mai poate întåmpla în via]a ei. pentru b`iatul unui m`celar neam]. r`mas` de tån`r` v`duv` cu doi copii. Viziunea lui despre lume valorizeaz` calit`]ile insului ca participant la via]a grupului. Ea reprezint` un teritoriu de con[tiin]` pe care Slavici [tie s`-l exploateze [i s`-l transforme într-o sfer` de interes pentru lector. fiecare dintre ele va fi capabil s` se integreze armonios în via]a comunit`]ii. „Jum`tate din roman noteaz` încet. [lefuie[te asperit`]ile caracteriale. pån` la reacceptarea de c`tre familie. cu reîntoarcerea în ]ar`. propagarea [i izbucnirea iubirii la o fat` con[tient` prin frumuse]e de farmecele ei. r`bd`tor. de romanul lui N. Începånd cu capitolul al IV-lea. face s` triumfe legea moral`. cu scenele de tensiune conjugal`. individul se m`soar` prin puterea lui de a se d`rui ob[tii. î[i vede copiii crescånd. {i totu[i nu ea este personajul principal. Persida îns` traverseaz` momente de criz` sufleteasc`.

pån` la „Zbuciumare” [i „Greul vie]ei” [i apoi. a[a c`. din nou. Desf`[urarea ac]iunii. dar [i spiritul lor independent. intriga (capitolul IV. staroste al cojocarilor. cu o cheltuial` minim` [i visånd s` o vad` preoteas`. aflat în fa]a m`cel`riei. Strånge bani în trei ciorapi: unul pentru sine. la Arad.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire nehot`råt`. cu o plut`. las` s` se vad` c` du[m`niile n-au fost decåt „o scurt` criz` de transmitere a deprinderilor ereditare”2. Pe Tric` îl d`. Pedepsit pe nedrept. la „Pace [i lini[te”. Capitolul I. lectorul afl` despre Mara [i despre cei doi copii ai ei. alergånd la fereastr`. întålne[te privirea lui Na]l. se stabilesc o 2 G. Conflictul sufletesc al lui Tric`. chemat. în urma certei cu un coleg. apoi. în schimb acesta accept` s`-[i asume riscul de a o c`s`tori. spre a se putea perfec]iona [i spre a sus]ine. în care se istorise[te un episod din via]a de [colar a lui Tric`. Mara munce[te cåt doi. Ac]iunea urm`re[te trecerea prin anii de formare a personalit`]ii. dar mai ales în lupta lor interioar`. 57 . cu gånd s`-l vad`. mai tårziu. f`r` binecuvåntarea p`rin]ilor. dar triumf` spectaculos. Tinerii. provocat` de tr`irea unui sentiment arz`tor care se vrea înfrånt. Din chiar fraza dintåi a textului. de perspectiv`: un geam al mån`stirii catolice se sparge cu zgomot [i Persida. C`linescu. cu Na]l. la mån`stirea minori]ilor din Lipova. examenul de m`iestrie în fa]a reprezentan]ilor breslei. ceilal]i doi pentru copii. la Lipova sau la Radna. cit. Persida [i Na]l sunt înf`]i[a]i în conflictele lor cu propria familie sau cu prejudec`]ile religioase [i etnice ale comunit`]ii cosmopolite din Radna [i din Lipova. apoi st`pånit` [i în stare de orice jertf`”1. uni]i în fa]a lui Dumnezeu. spre a-[i putea cre[te copiii. Pe fiica sa o trimite. odat` cu gestul insurgent al b`iatului de a se înrola voluntar. Fiecare încearc` o redresare din starea de perplexitate [i apoi de fixa]ie în care îi arunc` o dragoste la prima vedere. a copiilor Marei. Scena eviden]iaz` puternica solidaritate dintre copiii Marei. o precupea]` r`mas` v`duv`. de la ipostaza „S`r`cu]ii mamei”. Subiectul. Spa]iul consum`rii ac]iunii e Radna. peste Mure[ [i sunt ajuta]i de cå]iva morari ca luntri]a lor s` nu se izbeasc` [i s` se sf`råme de pod. cu un caracter pu]in artificial. Persida refuz` s`-l ia de b`rbat pe tån`rul teolog Codreanu. un tårg din apropierea Lipovei [i la dou` ceasuri de drum de Arad. În centrul evenimentelor se situeaz` familia Marei. Romanul prezint` scene din via]a tårgului ardelenesc de la sfår[itul secolului al XIX-lea. este repede stins. „Prim`var`”) aduce corectura necesar`. Dac` din expozi]iune se poate deduce c` protagonista este Mara. cu doi copii mici. inopinat ori inten]ionat se tot întålnesc. cei doi. Harnic`. „S`r`cu]ii mamei”. înainte de vreme. Op. b`iatul fuge împreun` cu Persida. r`ma[i prematur f`r` sprijinul b`rbatului din cas`. din Arad. într-o bun` zi. un sårb avut. pentru a dobåndi o educa]ie aleas`. Na]l î[i sfår[ise ucenicia [i trebuia s` fac` doi ani de c`l`torie. con]ine expozi]iunea. la cele ve[nice. Cåteva capitole dinspre final dezvolt` traseul maturiz`rii lui Tric`. la cojocarul Claici. Conflictul iese la iveal` înc` din capitolul al doilea. generat de sentimentul lui de înjosire [i de manipulare de c`tre Marta Bocioac` [i chiar de c`tre Mara. Dar nu se îndur` s` se îndep`rteze prea tare de fat`. care se va manifesta f`r` posibilitate de împotrivire din partea mamei lor. ca ucenic. Este clipa care schimb` hot`råtor destinul amåndurora. peste toate piedicile. Împ`carea din final a celor dou` genera]ii.

VI: „Norocul nu umbl` tårå[ pe aripi iu]i [i-]i iese. ducånd întreaga povar` a afacerii. Se întorc în ]ar` [i deschid un birt.. acas` la Hub`r sau la Mara ori la Bocioac`. care îl vrea ginere. Via]a cuplului devine un chin asumat doar de Persida. I. despre destin (cap.”) sau formuleaz` un imperativ social [i moral (cap. epuizat` [i nefericit`. Hub`r – omul închis în sine [i muncit de p`cate vechi etc. altele la Viena. un copil de pripas [i cu min]ile r`t`cite. Aproape fiecare capitol se deschide cu o reflec]ie care poate fi asem`nat` cu interven]iile corului din dramaturgia antic`. so]ii încep s` se simt` din ce în ce mai ap`sa]i de dorul de cas`. sau în måinile Martei care îl dore[te ibovnic. Personajele sunt tipuri. zic`tori sau vorbe de duh. III: „Nu-i nimic mai iute decåt gåndul. plecånd pe front. Toate cele trei mari planuri narative sunt ancorate în realitatea imediat`. ilustrånd tr`s`turile esen]iale ale indivizilor din categoria pe care o reprezint` [i dovedind complexitate psihologic`. dar „episodul revoltei lui Tric` ar fi putut constitui la råndul lui. Na]l este b`rbatul slab [i influen]abil. „Prim`var`”. Ed. starostele cojocarilor din Lipova. Na[terea b`iatului Persidei [i al lui Na]l. c`ci are [i ea rostul ei [i nu st`. 1980 2 Idem 58 . Aceea[i con[tiin]` heterodiegetic` (a naratorului exterior ac]iunii) le rela]ioneaz`. cu bani da]i de Bocioac` [i de Persida [i se înroleaz` voluntar. Se salveaz` astfel de primejdia de a nu mai fi el însu[i [i de a deveni o simpl` unealt` în måinile cojocarului. Certurile lor devin violente. un roman”1. Planurile narative alterneaz`. se ded` jocului de c`r]i cu prietenii [i b`uturii. pierde un copil. s`raca”. irascibil [i nemul]umit. Arca lui Noe. dar. dac` autorul iar fi acordat importan]a [i dezvoltarea cuvenite. Astfel. ara a propune mai multe fire narative: Din punctul de vedere al structurii. cånd îi vine råndul. iar Mara nu se îndur` s` dea la botez to]i banii pe care îi strånsese ca zestre a Persidei. Na]l o bate pe tån`ra femeie care. unele se desf`[oar` în ]ar`. nu accept` s` fie r`scump`rat de la armat`. intrat ucenic la Bocioac`. Bucure[ti. în timp ce Na]l leneve[te toat` ziua.. afla]i departe de familie [i de binefacerile vie]ii de acas`. episoade consecutive se petrec la mån`stirea Maria Radna. vol. Închiriaz` o m`cel`rie. XIII: „Datoria s` ]i-o pl`te[ti la timp. f`r` de veste-n cale. Situa]iile de via]` înf`]i[ate nu sunt izolate. Titlurile capitolelor anun]` [i reduc la esen]` substan]a moralizatoare a fiec`rei unit`]i narative: „Furtuna cea mare”. care le-a concentrat în proverbe. „Dou` porunci”. ca tip al femeii voluntare. Ma „«romanul» zgårceniei grijulii a Marei [i romanul iubirii dintre Persida [i Na]l”. „Datoria”. strånge în jurul lor toat` familia. Se exprim` în termeni de filosofie popular` un adev`r fundamental despre conduita uman` (cap.. Tric`. le confer` semnifica]ii.. c`ci so]ul ei se decide s-o p`r`seasc`. Persida munce[te din greu. ci reprezentative. Deznod`måntul consemneaz` uciderea m`celarului Hub`r de c`tre fiul s`u nelegitim Bandi. de[i este bine tratat în casa st`pånului. „Greul vie]ei” etc. mediul social devine factor explicativ al evolu]iei 1 N. Tric` – adolescentul care se hot`r`[te s` se desprind` de tutela celor din jur. la S`r`rie.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire vreme la Viena. „Datorii vechi”. Persida. Minerva. „Inima. moment ce reprezint` punctul culminant. desprinse dintr-o experien]` de via]` milenar`. Manolescu.”). iar vorba poart` gåndul dintr-un om în altul.”). împreun` cu doi prieteni. dac-o la[i neb`gat` în seam`. Copilul e botezat la papista[i. se verific` [i realismul fundamental al operei. „devine o Mara [i ciclul se reia de la cap`t”2. în amor]ire.

omul nu-[i prea bate capul cu al]ii. În calitate de scriitor realist. Slavici folose[te tehnica detaliului semnificativ. astfel: „Cu inima mereu încle[tat` [i tremurånd la fiecare r`spåntie unde putea s` se pomeneasc` în fa]a unui om pe care nu voia s`-l întålneasc`. Odat` puntea de comunicare stabilit`. v`duv` cu doi copii. r`posatul so] al Marei. În felul acesta imaginarul propus de autor se une[te cu realul reprezentat de cititor. îndeletnicirile v`duvei. s`r`cu]ii de ei. nu se domole[te niciodat`. Finalul valorific` for]a nara]iunii de a impresiona.. cit. pentru nego]. „Vocea naratorului trece pe nesim]ite de la identificarea cu limbajul v`ic`re] [i pref`cut al s`racei femei. ca s` vezi dac` nu cumva e prin apropiere cineva care poate s` te scape. te ui]i bine împregiurul t`u. dar degeaba mai c`utai în el pe prost`nacul motolog din care putea ori[icine s` fac` ce vrea”. pentru prezentarea faptelor [i descrierea. a c`ror compasiune comun` se concentreaz` în termenii „s`raca” [i „s`r`cu]ii”. Ultima fraz` are rolul unei c`deri de cortin` peste o scen` de via]` tragic`: „Cånd Persida a deschis în cele din urm` u[a ca s` vad` ce fac. 59 . ea umbla dreapt` [i cu capul ridicat. Nu doar am`nuntul psihologic e c`utat. La întoarcerea de pe front. de a sugera faptul c` via]a.. secven]a ultim` are rolul de a contraria a[tept`rile lectorului. Hub`r [i Bandi. unde nimeni nu i se punea împotriv`”) sau pentru a-i demasca. Persida sfideaz` privirile care o judec`. care construie[te o lume fictiv` analoag` realit`]ii. Incipitul realizeaz` o descindere ex-abrupto în universul fic]iunii: „A r`mas Mara. Aceast` fraz` ini]ial` situeaz` personajul în råndul prezen]elor familiare deopotriv` naratorului [i lectorului. a[a cum face cu Mara. Întrucåt capitolul final se intituleaz` „Pace [i lini[te”. care se afl` atåt de aproape de Lipova [i de Arad. s`rma ana a co opil`.”1 Naratorul extradiegetic este un moralist care întrerupe firul povestirii pentru considera]ii generale precum: „Cåt` vreme se afl` în largul lui.” Avånd în vedere c` în 1 N. averea r`mas` copiilor. pentru reconstituirea atmosferei vie]ii de tårg. ci [i cel fizic [i vestimentar. Tehnica punctului de vedere impune un narator omniscient [i ubicuu (omniprezent) care iese cåteodat` din regimul s`u de neutralitate pentru a-[i comp`timi eroii („Era. Uciderea lui Hub`r nu provoac` niciun comentariu din partea instan]ei auctoriale. s`raca. o preocupare de c`p`tåi. prin aceast` strategie de captare care valorific` simultan nara]iunea. în zvårcolirile ei imprevizibile. supralicitånd statutul ei de v`duv` s`rac`. bine stråns la bråu [i cu c`ciula pe o ureche. ca din întåmplare. cu rol decisiv în caracterizarea moral`. la dezv`luirea. a Radnei. pentru Slavici. Tehnici narative. gata în toat` clipa de a înfrunta privirile ori[icui”. cuprins` de spaim` aici în mijlocul acestei lumi. Op. a adev`ratei ei situa]ii materiale. Tric` este de nerecunoscut: „Las` c` era periat [i piept`nat. Manolescu. Scena este ocupat` de cele dou` personaje aflate în încle[tare. T`råmul fic]ional îl acapareaz` definitiv pe cititor. cånd te afli îns` la stråmtoare.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire sau al comportamentului personajelor [i evaluarea etic` a faptelor r`måne. în cas` era lini[te [i Bandi rådea înainte”. cu obrazul ras [i cu must`cioara r`sucit`.”. naratorul nemaif`cåndu-[i sim]it` prezen]a. pe ea avanseaz` tumultuos celelalte informa]ii: viciile lui Bårzovanu. pozi]ia profitabil`.

asprimea existen]ei sale [i. Eroii lui Slavici sunt firi puternice. priceput` la cå[tig. dintr-o credin]` neînduplecat`. capabile s` tr`iasc` mari pasiuni. nici mai ales v`duva r`mas` cu doi copii s`raci. ba chiar. în general. Personajele. gåndindu-se la soarta aspr` a sa [i a copiilor. la Lipova ori la Arad. în ciuda faptului c` nu se afl` în prim-planul ac]iunii. dar [i defectele. face o afacere rentabil` cu lemnele din p`durea Cladova pe care le încarc` pe plute [i le trimite la vånzare la Arad. d` bani cu cam`t`) arat` c` este o fire energic` [i muncitoare. pe de alt` parte. ea se ]inea drept. Gestul de a s`ruta banul înainte de a-l pune în ciorap sau de a contempla gr`m`joara întins` pe mas` denot` dragostea avarului pentru comoara sa.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire paragraful urm`tor se men]ioneaz` c` oamenii afla]i la nevoie apeleaz` la Mara pentru a ob]ine de la ea un împrumut. 60 . nici precupea]a. cånd Persida leap`d`. altul pentru Persida [i al treilea pentru Tric`”. ci o femeie întreprinz`toare [i demn`. starostele cojocarilor. primul copil [i mama ei o las` în grija moa[ei. ba pentru ca lumea s` afle mai sc`pa [i cåte-o vorb` despre sup`r`rile pe care ]i le fac datornicii”. vorbea rar [i chibzuit. Astfel de interven]ii fac din narator un martor. fr`månt`rile. Puterea aceasta o venereaz` ea cånd strånge crei]ari în cei trei ciorapi. iar pe Bocioac`. Mara se lamenteaz` peste tot c` este o v`duv` s`rman`. ea î[i cå[tig` existen]a ca precupea]` la Radna. s` surmonteze mari obstacole. care nu poate decåt s` exprime filosofia ei de via]`. nu înf`]i[area sau ]inuta o ridic` în ochii celorlal]i. care nu se pleac` sub loviturile vie]ii. Sunt prezen]e credibile. sp`toas`. s`-i pl`teasc` r`scump`rarea de la armat`. dar [i bucuriile [i împlinirile. un raisonneur. Femeie v`duv` cu doi copii. lumii. îndoielile. ci banul. cu „gura satului”. Tehnica altern`rii planurilor deplaseaz` centrul aten]iei lectorului c`tre diferitele personaje [i mediul lor de via]`. patim` pe care o dovede[te [i într-o scen` ulterioar`. greoaie [i cu obrajii b`tu]i de soare. mai tårziu. s` se opun`. lipsa ei de feminitate. ia suma necesar` din ciorapul Persidei [i nu dintr-al s`u. ar`tåndu-li-se celorlal]i doar ca negustoreas` aprig` [i ca mam` ce-[i las` pruncii la fel de nesp`la]i [i de obraznici. r`måne „soioas`” [i „nepept`nat`”. Cånd arendeaz` podul. c`ci uitase u[a casei descuiat`. nici chiar dup` moartea înainte de vreme a so]ului ei. ea ignor` totu[i faptul c` este femeie. de ploi [i de vånt” sugereaz`. „unul pentru zilele de b`tråne]e [i de înmormåntare. îl convinge s` ia asupra lui între]inerea lui Tric`. Mara este personajul eponim. un membru al ob[tii. Pentru ea. o determin` pe maica Aegidia s` i-o ]in` pe Persida la m`n`stire mai pe nimic. Din ce în ce mai avut`. [i mesenii trebuie s` simt` c` ea nu mai este o oarecare. care s-a ridicat prin propria munc`: „Nu mai era Mara pod`ri]a. la o nunt`. Mara este o fire r`zb`t`toare. De[i n-a fost niciodat` cu adev`rat s`rac`. strategie care o fere[te de abuzurile celor din jur [i reduce sim]itor obliga]iile sale fa]` de ei. permi]ånd o îmbr`]i[are mai cuprinz`toare a lumii. g`tit` de nunt`. fugind „ca dus` de frica mor]ii”. Autocomp`timindu-se. fiindc` autorul [tie s` le pun` în lumin` calit`]ile. din pricina b`t`ilor. se poate deduce c` vocea narativ` se identific` pe alocuri cu vocea comunit`]ii. fie [i cu cam`t`. Slavici îi surprinde prin detalii semnificative schimbarea de comportament cånd Mara se afl` în lume. pe de o parte. Portretul ei fizic: „muiere mare. altora. Banul r`måne pentru ea valoare suprem` [i „mai presus de bani nu e nimic decåt s`n`tatea [i voia bun`”. Faptele (ia în arend` podul de pe Mure[. Chiar dac` plånge des.

Pe Na]l îl acuz` de a-i fi fost Persidei c`l`u. atåta pagub`! Ce perzi? Nu e ru[inea mea. sunt oameni puternici. de hot`råre b`rb`teasc` [i de sentiment al sl`biciunii femeie[ti”. G. 61 . Imaginea Marei care num`r` banii rezulta]i din pod`rit „pån` se f`ceau mul]i. C`linescu distinge în ea „tipul comun al femeii de peste mun]i [i în genere al v`duvei. Mara se simte oprimat` din pricina pozi]iei ei sociale.. în calitate de autor realist. pån` vine vorba despre cam`t`. r`bd`tori în suferin]`. plin`. sunt femeie proast` [i nu [tiu ce s`-]i fac. În rela]iile cu celelalte personaje. Mara nu se mai preface vulnerabil`. Mara se dovede[te tolerant`. întreprinz`toare [i aprige. acum îns` mi-a venit råndul s` m` uit în gura ta. un prilej de måndrie matern`. ci fericirea ta. De cele mai multe ori caracterizarea prin vorbe o arat` disimulant`. fuga de acas` a Persidei) îi dau.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Cånd Tric` este dat afar` de la [coala din Radna. Cånd Tric` i se plånge mamei c` a devenit robul lui Bocioac` [i ]inta pasiunii so]iei sale [i c` nu vrea s` fie r`scump`rat de la armat` de ei. mama nu se dovede[te radical`. Am [i eu gåndurile mele. dar se împac` în cele din urm` cu gåndul încre[tin`rii la papista[i. Am f`cut ce am putut [i dup` cum mi-a fost priceperea. Ea este st`påna propriului destin. dar îl iart`. dar tu n-ai s` cau]i mul]umirea mea. eu am”. reac]iile psihologice ale Marei o definesc ca pe o fire optimist`. Îns` Slavici. Odraslele îi seam`n`. C`linescu. În asemenea momente. Mara îi r`spunde astfel: „Nu dau niciun ban! (. nici a ta. iar fa]a ei ca luna plin`. personajul este complet reabilitat. lat`-n umeri. bogat` [i frumoas`. sub consolarea: „Tot n-are nimeni copii ca mine!” Insurgen]ele copiilor s`i (înrolarea lui Tric`. „De unde a[ putea s` am eu?” le r`spunde ea celor care o roag` s` le ofere un împrumut. la care apare propor]ia aceea de zgårcenie [i de afec]iune matern`. ci o las` anume s` g`seasc` singur` solu]ia ie[irii din impas: „Eu. paradoxal. hot`rå]i s` înving` orice adversitate. este modelul pe care ea îl alege pentru Persida. iar starostele cojocarilor de la Lipova. care mie-mi este mai dorit`”.. încåt ochii i se umpleau de lacrimi” este aproape [tears`. ea viseaz` pentru copiii ei ceea ce admir` mai mult la al]ii. de femeie singur` cu doi copii [i în acele clipe de am`r`ciune se autodefine[te memorabil: „Eu pot. cit. ) Dac` te vei încurca. Cånd Persida îi m`rturise[te fr`månt`rile în leg`tur` cu Na]l. Dragostea purtat` odraslelor ei n-o face excesiv de posesiv` [i nici nui întunec` sim]ul financiar. voluntari. din pricina înc`ier`rii cu supraveghetorul clasei. zise Mara umilit` în ea.1 Persida este cu adev`rat personajul principal al romanului. nu-i cere s` renun]e la sentimentul p`gubitor. Preoteasa de la Pecica. chiar ipocrit`. 1 G. Bocioac`. rotund` [i cu toate acestea s-o frångi din mijloc. lini[tit` în fa]a vremii ce va veni de con[tiin]a posesiunilor sale. capabil` s` îndure orice lovitur`. Fiin]` simpl`. Îns` în situa]ia amintit` mai sus. Op. nici cum s` te pov`]uiesc. [i-ar dori ca pruncul Persidei s` fie botezat la ortodoc[i. nu sacrific` veridicitatea eroinei sale [i alterneaz` scenele de autentic` omenie cu cele de acut` dezumanizare. Portretul ei fizic ini]ial se constituie în antitez` cu tr`s`turile aspre. ar`tåndu-se neînduplecat` în fa]a nedrept`]ii semenilor [i promi]åndu-i b`iatului c`-l va trimite la o [coal` mai bun`. ci a ei! Vorba e s` nu-]i umble gura!” În momente de cump`n`. este omul în care pod`ri]a întrevede viitorul lui Tric`. nedelicate ale mamei sale: „Înalt`.

la biseric`. pentru ca a[a s` r`måie (.” Evolu]ia ei. Se arat` foarte îndr`znea]` fa]` de Na]l. confruntat` cu crizele de autoritate ale lui Na]l. Persida e plin` de contradic]ii. În acela[i timp. cu o fire mai slab`. iar aceasta nu pentru c` s-ar fi sfiit. ca [i cånd tot în fa]a m`cel`riei lui Hub`r s-ar afla. De aceea îndur` oc`rile [i b`t`ile din partea lui Na]l. deretic` pån` [i în podul casei. {tia Mara c` vine frumuse]ea [i se trece. dar nu s` m` umile[ti!” Caracterizarea prin fapte. fapt ce contravine grav codului comportamental al timpului. iresponsabil` dar [i chibzuit`. [i-i venea s` geam` de durere [i-ar fi vrut s` o poat` fermeca. la înf`]i[are: „se f`cuse mai voinic`. este anticipat`. Cu toate acestea. r`månånd neclintit` în fa]a ferestrei deschise a m`n`stirii. iar atunci cånd decide s`-l p`r`seasc` [i se întoarce la Mara. la S`r`rie. simte c` „to]i se uit` cu ochii bine deschi[i la dånsa.. dar atunci cånd Mara. psihologia îndr`gostitei care „avea în sufletul ei ceva ce nu putea s` spun` nim`nui. c` soarta lucreaz` „dup` un plan de mai înainte croit” pe care ea trebuie s`l primeasc` f`r` naivit`]i [i f`r` sentimentalisme de prisos.. prin acest personaj feminin al s`u. mai tårziu. devotat` [i generoas` o face repede îndr`git` de cei din jur. Filosofia ei de via]` se bazeaz` pe ideea c` „nu e sfår[it înc` [irul grelelor încerc`ri”.” Slavici construie[te. Iubitoare de cur`]enie. Îi era ru[ine ca [i cånd to]i ar putea s` afle din fa]a ei cele petrecute. iar Bandi îi r`spl`te[te bun`tatea cu un devotament excesiv. chiar nevolnic`.. Personalitate în formare. spre a se l`sa v`zut`. ci pentru c` nu [tia nici dånsa ce are”. îl ocrote[te [i îl alin` ca pe un copil.. ci o înt`re[te. Pån` [i inima aspr` a b`trånului Hub`r se înmoaie în apropierea ei. a[teptånd-o s` soseasc` acas` de la m`n`stire. al`turi de mama sa. c` to]i o judec` [i inima i se încle[ta. duminica. greu încercat` de via]`. mai ]eap`n`.”. întocmai ca mama ei. mama mea cea drag` [i scump` [i bun`. aproape nu bag` de seam` str`daniile mamei ei. Le [i purta. v`ruie[te pere]ii. Caracterizarea prin vorbe descrie [i ea linia evolutiv` a eroinei. îngåndurat` dar [i vesel`. Sentimentul ei pentru Na]l e sincer [i Persida se va decide s` poarte crucea iubirii ei pentru un b`rbat de alt neam [i de alt` religie. în chiar råndurile imediat urm`toare ale acestei dintåi portretiz`ri: „Nu! asta nu putea s` r`måie a[a. replicile o arat` vulnerabil` [i indecis` („Iart`-m`. Lui Na]l îi este deopotriv` so]ie [i mam` [i. dar mai ales al spa]iului sacru în care se afl` fata. [i dac-ar fi stat pån` în zori de zi.”). precum [i la apuc`turi: „Era lucru hot`råt înc` de la Viena c` socotelile Persida are s` le poarte. Pentru h`rnicia ei [i pentru buna organizare pe care le dovede[te la birtul închiriat. însp`imåntat` c` la putut l`sa singur. lumea ajunge s` numeasc` locul „la Persida”. de la adolescenta fermec`toare la femeia matur`. ajunge s` semene mamei sale. Dac` în momentele ei de ezitare în fa]a dragostei. dar totodat` [i mai nodoroas` oarecum. iart`-m` [i spune-mi tu ce s` fac. Treptat. se arat` puternic` [i sfid`toare: „Nu suntem noi din cei ce [tiu de fric`. atitudini. po]i s` m` omori. pleac` peste noapte înapoi. intuindu-i motiva]iile nemul]umirii de sine [i brutalit`]ii. mam`... Dragostea o face timid` dar [i îndr`znea]`. Firea sa deschis`. )”. ea tot nu era în stare s` se culce mai înainte de a-[i fi f`cut socoteala zilei”. în casa p`rinteasc`. cur`]` curtea [i o îngr`de[te. dup` cum afirm` criticul 62 .Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire curat` ca floarea de cire[ [i alb` de o albea]` prin care numai din cånd în cånd str`bate abia v`zut un fel de rumeneal`. reac]ii psihologice construie[te treptat portretul moral al unei femei în]elepte pe care confruntarea cu via]a nu o dezarmeaz`.

„Persida î[i dep`[e[te net mediul. e un personaj superior” prin puterea ei de a iubi.” În asemenea fragmente planul personajelor fuzioneaz` cu acela al povestitorului. Individualit`]ile prezentate de autor sunt plasate pe fundalul unei epoci concrete (sfår[itul secolului al XIX-lea) [i într-un mediu social bine definit (tårgul ardelenesc). incursiuni în psihologia eroilor: „Sfinte Doamne! cåt a alergat [i a ostenit. I. Limbajul personajelor este plin de naturale]e. sco]ånd la iveal` mi[c`rile suflete[ti ale personajelor. Descrierea înt`re[te specificul realist al romanului.. mult-pu]in. motiva]iile [i tr`irile lor. Slavici zugr`vise puternic sufletul ]`r`nesc de peste mun]i [i cu atåta dramatism. nu provoca soarta. urm`rind cåteva trasee existen]iale (Mara. op. Tragedia izbucne[te în parte datorit` setei de bani. Arta scrierile sale înaintea lui Creang`” 1 Tudor Vianu.”1 Autorul d` descrierii o valoare func]ional` precis`. Este folosit pe spa]ii largi. Tric`) de-a lungul unei perioade îndelungate. cu invectiva („tic`loasa tic`loaselor”). Arca este unul popular. Repere critice oria a lite era aturii ro omåne e de e la a origini pån` în pre ezent: „Cu mult înaintea • G. în parte datorit` for]`rii soartei. Ed.. Frecvente sunt totu[i secven]ele redactate în stil indirect liber. Dar asemenea pasaje „nu sunt rodul unei imagina]ii înzestrate. Modurile de expunere Nara]iunea este solid`. Isto lui Rebreanu. încåt romanul este aproape o capodoper`”. În general. ara a deschide drumul crea]iilor realiste de anvergur`. Vianu. îmbinånd termenul popular („c`p`tåi”) cu cel regional („verbonc”). f`r` dubiu. Naratorul [tie totul despre personajele sale.. Manolescu. Manolescu. op.. prin devotament [i st`pånire de sine. oara a cu no oro oc filosofia scriitorului se exprima prin • N. ceea ce face ca Slavici s` apeleze uneori la elips` (omiterea. Dialogul are atributele veridicit`]ii. determinånd ambiguizarea vocii narative. în Mo aceea a b`trånei: mul]ume[te-te cu ce ai. C`linescu. de la sfår[itul secolului al XIX-lea. a lui No oe. Minerva. a unor fapte).Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Pompiliu Marcea. st`rile lor conflictuale. a pro ozato orilo or ro omåni : „Ioan Slavici introduce oralitatea popular` în • T. Pentru prima oar` în Mara. N. vol. cu îndemånare. el nu-[i condamn` eroii pentru gre[elile lor. Ea re-creeaz` atmosfera de epoc` (nunta. Bucure[ti. realizat` în spirit realist [i construie[te firul evenimentelor. Manolescu. cåt s-a zbuciumat. care pretinde numaidecåt o justificare etic`”. în ban o valoare pozitiv` iar în energia întreprinz`toare a eroinei un fapt foarte stimabil”. Arta prozatorilor romåni 63 . cit. culesul viilor) [i fixeaz` portretele. Convins de adåncimea firii omene[ti. despre inten]iile. autorul vede. dar adeseori fraza ia o turnur` admirativ` fa]` de Persida: „[i nic`iri Persida nu putea s` treac` neb`gat`-n seam`” sau: „Na]l era numai b`rbatul nevestei sale”.: „. din relatare. Persida. 1980: „Realismul lui Slavici • N. cu neologismul („idol”). fiind un document Romanul Ma de via]` autentic`. cit. Perspectiva narativ` este par derrière (dind`r`t). stilul este sobru [i impersonal.

ap`rut în 1930. 64 . plecat la Dorna. Autoritatea tutelar` este preotul. cu eroi veridici înf`]i[a]i coerent într-o relatare cronologic`. înseninat` totu[i de cumetrii [i de nun]i. O abordare particular` a acestei formule este alta agul. Vitoria Lipan. Este urm`rit` atåt via]a comunit`]ii rurale arhaice. cu detalii care fac din roman o scriere monografic`. Minodora [i la o astfel de întocmire viseaz` argatul Mitrea. de c`tre al]i doi. femeile r`mån v`duve înainte de vreme. pentru a putea s` se însoare. în liniile ei definitorii. Ac]iunea se deschide la M`gura Tarc`ului. Ca în orice scriere de factur` realist`. iar cei mai vrednici întemeiaz` ståni în munte. în primele decenii ale secolului al XX-lea. veni]i ultimii la împ`r]irea de c`tre Dumnezeu a darurilor c`tre popoare. doborånd brazii [i trimi]åndu-i pe plute. precum acelea la care Nechifor Lipan î[i spunea pove[tile în]elepte despre soarta muntenilor. prin volumul Ha Ba alta agul este un roman obiectiv [i tradi]ional. Aceast` a doua direc]ie tematic` descoper` [i alte aspecte fundamentale pentru derularea epicului: dragostea. la M`gura. pentru a-[i spori turmele. coborårea în infern (vegherea în råp` a mortului). ini]ierea. Duc o via]` grea „în satul risipit pe råpi sub p`durea de brad”. cade prad` gåndurilor sumbre provocate de întårzierea neobi[nuit de mare a so]ului s`u. animalul credincios. În oper` se disting motive literare de larg` circula]ie. devenit „în pustia asta de munte. la Gala]i. Aici. la scurt` vreme dup` schimbarea calendarului iulian cu cel gregorian (1919). Tema Sadoveanu surprinde în aceast` crea]ie a sa satul moldovenesc de la munte. între care cea a realismului social [i psihologic. a fi gospodar înseamn` a avea cas` nou` în sat [i oi în munte. un univers închis de semnifica]ii care propune o situa]ie de via]` verosimil`. Uneori. sobr` [i deta[at`. cåt [i o istorie pastoral` dramatic`: uciderea unui cioban. unde o nevast` de oier. din l`comie.Romanul interbelic 4 Romanul tradi]ional BALTAGUL de Mihail Sadoveanu Romanul romånesc interbelic urmeaz` mai multe direc]ii. Odat` fixat nucleul nara]iunii. Sadoveanu se opre[te asupra specificului vie]ii muntenilor. indicii de spa]iu sunt esen]iali pentru a[ezarea fic]iunii în albia realului. c`l`toria. comuniunea om-natur` etc. în 1928. f`cut` la persoana a treia. B`rba]ii î[i cå[tig` påinea. [i primar [i subprefect”. Un astfel de b`rbat chibzuie[te Vitoria pentru fiica ei. dup` ce arta narativ` sadovenian` triumfase reprezentat` de Ba anu Ancu] ]ei. precum: invidia ca motiva]ie a actului uciga[. g`sirea uciga[ilor [i supunerea lor în fa]a judec`]ii umane [i divine.

intensitatea luminii sunt pentru munteanc` îndemnuri pentru pornire la drum sau pentru popas. adolescentul îl love[te pe uciga[ul tat`lui s`u. asem`n`tor ca form` securii duble. culoarea brazilor.”1 Conflictul este sugerat înc` din primele pagini ale romanului. femeia observ` c` „acela-i pentru altceva”. credin]a în puterea binelui. termen în care î[i are originea cuvåntul „labirint”. s` cumpere oi de la Dorna. înc`lcåndu-se grav destina]ia. cu ea. unde „bat puhoaiele”. al îndoielii. Întårzierea lui. Sfåntul Andrei. [tiu [i de binefacerile civiliza]iei: trenul. R`sucirea våntului. îl someaz` pe Gheorghi]` s` îl „p`leasc`” f`r` mil` cu el pe un tovar`[ întåmpl`tor de c`l`torie. în vreme ce în afar` „timpul st`tu”. Bucure[ti. Prin ei se eviden]iaz` viziunea despre lume a scriitorului: unitatea firii. între stånci de piatr`”. securea dubl`. care se cere s` r`mån` nefolosit` în alt scop pån` atunci [i este totodat` instrumentul crimei mår[ave. pentru g`sirea lui Nechifor. Postul Mare). fiindc` el are deja baltagul. aceea a drept`]ii. înainte ca vreun fapt concret s` o poat` l`muri. dar nu îi vede fa]a. „Baltagul. La scurt` vreme. în vol. un labirint al spa]iului. f`pturi z`mislite în mit [i aruncate în istorie. Se în]elege de aici c` baltagul e mai mult decåt o unealt` de munc`. Asemenea oameni sunt totuna cu locurile. în special b`rba]ii. este f`cut s` confere nemurire unei legi sacre. capabili s` înfrunte orice vitregii ale sor]ii. dovezi limpezi c` Dumnezeu îi ghideaz` pa[ii. cu îndep`rt`ri [i apropieri succesive de locul crimei [i. dar unii dintre ei. Autorul creeaz` o umanitate pe care o înzestreaz` cu o fidelitate absolut` fa]` de r`d`cinile ei. arma mitic` a uciderii monstrului Minotaur. Aici. Indicii temporali eviden]iaz` repere ale vie]ii spirituale ale localnicilor: („Såmedru”. nefiresc de lung`.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Oamenii tr`iesc „cum au apucat”. Cartea Romåneasc`. Aceasta este ini]ial sursa conflictului interior tr`it de Vitoria. În acela[i timp. un labirint sufletesc. pe drum. care a fost folosit` îns` într-un scop cu totul opus. Repere. care îi spune Vitoriei la ureche vorbe necuvenite. 1977 65 . „r`bd`tori în suferin]i ca [i-n ierni cumplite”. nu se mai întoarce nici pån` la sfår[itul toamnei. Criticul Marin Mincu asociaz` baltagul grecescului labrys. al nevoii de sprijin. telefonul. admira]ia fa]` de sufletele puternice [i curate. baltagul (labrys-ul) este destinat s` re einsta aure eze no orma a. „ca pe vremea lui Boerebista”. observ` cåntatul coco[ului cu pliscul spre poart` [i se încredin]eaz` c` so]ul ei a pierit. Nechifor Lipan. Muntenii sunt tr`itori în „locuri stråmte. unealta este evocat` în måinile lui Bogza [i pe ea nevasta de la M`gura Tarc`ului vede „scris sånge”. Supersti]iile [i deprinderile de a citi semnele naturii sunt active. baltagul este amintit de mai multe ori. leg`tura trainic` [i de neînfrånt dintre via]` [i moarte. Un aspect al poeticii sadoveniene – labirinticul. care fac drumurile transhuman]ei. cånd fl`c`ul îi sugereaz` mamei c` nu ar fi nevoie de precau]ia de a l`sa banii rezulta]i din vånzarea produselor la preot. Vitoria parcurge un labirint al timpului interior. Boboteaza. dup` ce strånge 1 Marin Mincu. provoac` nelini[ti neadormite so]iei sale. Vitoria îl viseaz` pe Nechifor trecånd c`lare o ap` neagr`. Titlul este nominal [i desemneaz` o unealt` a civiliza]iei pastorale c`reia îi apar]in personajele. împotriva unei arme identice. În viziunea sa. Mama porunce[te pentru fiul s`u un baltag pe care îl sfin]e[te preotul. plecat din var`. îi cere s`-l ascut` bine. Este arma pus` în slujba drept`]ii. De-a lungul firului epic. f`r` s` realizeze o racordare cronologic` strict` a evenimentelor. în frunte. telegraful [i de rigorile legii impuse prin slujba[ii statului. bineîn]eles.

unde afl` c` Nechifor fusese oaspete la han. înainte de a se fi familiarizat complet cu tabloul locurilor [i al locuitorilor. Miticul e transplantat în concretul istoric. Întåi. pe urmele b`rbatului. apoi pe la C`lug`reni. Trece pe la Bicaz. c`ci lectorul afl` de måhnirea femeii. Suferin]ele traiului muntenilor prefigureaz` înse[i durerile îndurate de familia Lipan. textul cel nou. Lovitura dat` de b`iat lui Bogza. trupul s`u nu va fi înmormåntat „în strunga de oi”. vinde piei [i brånz` pentru a-[i procura banii necesari c`l`toriei c`tre Dorna. gospodarul de la Doi Meri sufer` tortura psihologic` a b`nuielilor muntencei [i a reconstituirii crimei. Conflictul exterior ocup` un spa]iu mai redus. la Piatra. Abia apoi el se pr`v`le[te sub lovitura lui Gheorghi]` [i sub furia cåinelui Lupu. iertare pentru fapta lui tic`loas`. Intriga apare chiar înainte ca momentul ini]ial al subiectului s` se fi încheiat. spunåndu-i rece: „Dumnezeu s` te ierte”. în timpul praznicului. anterior. Dup` ce depune o jalb` la prefect. înfruntånd toate primejdiile „ie[irii din gineceu” (N.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire o serie de semne r`u prevestitoare. prezentat` ca posibilitate doar. Înfruntarea de c`tre Gheorghi]` a uciga[ului tat`lui s`u e preg`tit` minu]ios de c`tre v`duva care [tie c` „va g`si un mijloc ca mintea ei s` ajute [i bra]ul lui s` lucreze”. folosit ca reper). înaintea mor]ii. fr`månt`rile Vitoriei sunt descrise de c`tre autor cu ajutorul opozi]iei lumin`/întuneric: „Fiin]a ei începea s` se concentreze asupra acestei umbre. dåndu-i consisten]a faptului împlinit. în absen]a prelungit` [i nejustificat` a lui Nechifor. Dac` zbaterea l`untric` a eroinei ia sfår[it odat` cu împlinirea misiunii sale sacre de a oråndui cele de cuviin]` pentru odihna sufletului celui disp`rut [i odat` cu dezv`luirea f`pta[ilor. de unde trebuia s` ias` lumina” sau: „Vitoria clipi din ochi asupra unui întuneric care-i izbucnise în`untru”. ci de so]ia sa împreun` cu fiul. apoi. ci în cimitirul satului Sabasa. c`ci îl [tie pierit mi[ele[te. Expozi]iunea ofer` faptelor un cadru: un sat de pe malul Tarc`ului. ci sunt supu[i întåi justi]iei omene[ti. pleac` împreun` cu Gheorghi]` spre locuri necunoscute. Munteanca cere sfat de la preot [i de la vr`jitoare. textul de origine. toamna [i un protagonist: Vitoria Lipan. F`rca[a. În fapt. Întrep`trunderea expozi]iunii cu intriga face ca ac]iunea s` primeasc` un caracter dramatic înc` de la început. Cruci (unde întålne[te un alai 66 . ceea ce înseamn` c` scrierea sadovenian` prelunge[te scenariul ipotetic din balad`. Zbuciumul ei se intensific` îns`. P`r]ii lirice din opera popular` îi ia locul desf`[urarea epic`: ciobanul este c`utat nu de mam`. despre dispari]ia so]ului ei. f`r` lumånare [i f`r` slujb` de îngropare. O las` pe Minodora la mån`stirea V`ratic [i d` gospod`ria în grija argatului. în Miori]a. la 10 martie. Borca (unde d` de o cumetrie). Manolescu). Din acest moment [i pån` la finalul ac]iunii. dezvoltat dintr-o surs` prelucrat`) cu balada Mio (hipotextul. Subiectul reaminte[te rela]ia de intertextualitate a scrierii lui Sadoveanu ori] ]a (hipertextul. uciga[ii nu sunt l`sa]i s` primeasc` doar pedeapsa divin`. cu acela[i baltag cu care fusese doboråt Nechifor. Romanul î[i afl` punctul de plecare în uciderea ciobanului mai bogat. dar Vitoria îi refuz` lini[tea de pe t`råmul de dincolo. Desf`[urarea ac]iunii urm`re[te faptele Vitoriei. în a[teptarea nelini[tit` a so]ului. nu mai este decåt replica fizic` a aceleia[i pedepse aplicate moral. so]ie de oier. Bogza îi cere femeii. femeia are certitudinea mor]ii b`rbatului s`u. conflictul exterior nu prime[te o rezolvare la fel de senin`. fiind plasat spre sfår[itul ac]iunii. f`cut` public` descump`nitor de minu]ios. pr`v`lit în vreo råp`. chiar parabola sociogonic` despre darurile f`cute de Dumnezeu tuturor neamurilor p`måntului poate fi considerat` un fragment al intrigii. dar nu se las` am`git` de consol`rile niciunuia.

Un cioban este ucis [i i se fur` oile. gospodari de frunte din localitatea Doi Meri. la Sabasa îi afl` de urm`. lovit fiind cu baltagul de c`tre Gheorghi]` [i „sugu[at” de cåine. pe urma turmelor. la toate praznicele cerute de datin` [i de întoarcere acas`. Monologul ultim al Vitoriei este expresia biruin]ei asupra mor]ii. între cele dou` sate. în rånduiala lor etern`. a cugetului curat asupra josniciei. 67 . ceva mai tårziu. st`påne/ Mai chiam` [-un cåne”). descoper` c` nu mai fuseser` v`zu]i decåt doi oieri. a[a cum demonstreaz` Alexandru Paleologu în lucrarea sa Mihail Sadoveanu sau treptele lumii c`tre sine. vinova]ii sunt pedepsi]i. romanul este alc`tuit din 16 capitole care înf`]i[eaz` o poveste de via]` cu obår[ia în mit. c` Nechifor pl`tise 300 de oi. la Suha. dar în satul urm`tor. Aceast` secven]` ini]ial` dezv`luie faptul c` destinul muntenilor este ineluctabil. lui [i celor doi tovar`[i. fie cel mioritic. Coboar` înspre Neagra. finalul apare brusc. Înte]indu-[i c`ut`rile. se gånde[te la viitor.” sau: „Pe rus l-a învrednicit s` fie cel mai be]iv dintre to]i”) precum [i de postura de b`trån în]elept. Deznod`måntul reîntoarce via]a eroilor la starea de echilibru. Tenta tragic` a începutului este atenuat` de portretiz`ri umoristice („S-a înf`]i[at [i turcul: Tu s` fii prost. eliberat` de greaua sarcin` încredin]at` de dragostea fa]` de so]. din registrul de vånz`ri [i cump`r`ri. fie cel egiptean. cåinele s`u credincios se str`duie[te zadarnic s`-l apere. între stånci de piatr`”. dar [i pe cei doi b`nui]i: Calistrat Bogza [i Ilie Cu]ui. unde „bat puhoaiele”. Dragi îmi sunte]i. ca o c`dere nea[teptat` de cortin` [i este construit nu din perspectiva naratorului. Din punctul de vedere al compozi]iei. de datin` [i de responsabilitatea fa]` de urma[i. reg`sit întåmpl`tor. zice Domnul cu p`rere de r`u. R`måne]i cu ce ave]i. So]ia celui disp`rut îl caut` prin lume. Nu v` pot da întradaos decåt o inim` u[oar` ca s` v` bucura]i cu al vostru. Apoi afl`m c` povestirea despre „semnele” d`ruite neamurilor era rostit` de Lipan la cumetrii ori la nun]i [i. [i s-ave]i muieri frumoase [i iube]e”). cu sabia. pe reprezentan]ii autorit`]ilor. Tot acest traseu dramatic de via]` este anticipat în povestirea ini]ial` în care sunt surprinse coordonatele existen]ei aspre a muntenilor tr`itori în „locuri stråmte. dar n-am ce v` face. S` v` par` toate bune. Mottoul are rol de avertisment asupra întåmpl`rilor tragice ce vor fi dezv`luite lectorului. s` vie la voi cel cu cetera. c` legenda este de fapt rememorat` de Vitoria. dar s` ai putere asupra altora. Vitoria d` peste osemintele celui disp`rut. Introducerea în lumea eroilor este c`utat` [i denot` o mare grij` pentru atragerea cititorului în universul fic]iunii. a[a cum sugereaz` mottoul („St`påne. Începutul creeaz` atåt un interesant orizont al a[tept`rii cåt [i o ambiguizare a vocii narative. într-o propor]ie indistinct`. apoi la Borca. Vitoria face planuri de cinstire a mortului. ci a eroinei care. cånd Bogza este provocat s`-[i piard` cump`tul [i s`-[i m`rturiseasc` fapta. r`m`[i]ele mortului sunt descoperite în cele din urm` [i îngropate.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire de nunt`) [i. cel ce istorise[te pare a fi naratorul. este punctul culminant. dar vånduse 100 unor ciobani care-l înso]eau. în råpa de la Crucea Talienilor. al lui Osiris. descoper`. „Reprezenta]iunea tr`d`toare” (G. împreun` cu fiul. Spre deosebire de incipit. c`tre care îi conduce cåinele lui Lipan. dar cu puteri limitate a lui Dumnezeu („– Apoi a]i venit cei din urm`. iar legenda plasat` în incipit coaguleaz` sensul tuturor faptelor narate. pentru a duce mai departe cele începute. Lectorul este pus astfel în situa]ia de a a[tepta s` vad` cine este protagonistul [i cui îi apar]ine relatarea. [i cel cu b`utura. c` suferin]a [i bucuria intr` laolalt`. la Vatra Dornei. Munteanca organizeaz` înmormåntarea dup` datin` [i invit` la praznic pe cå]iva s`teni. C`linescu) pus` la cale la pomenirea mortului. La prima impresie.

cap. atitudine. ceea ce dovedea muntencei c` era [i prea înv`]at”. c`ci purta ochelari [i scria într-un catastif.] Afar` de asta. cu pu]ine momente de retrospec]ie (amintirile Vitoriei [i ale celor care l-au cunoscut pe Lipan).. pe Al. în consecin]`. s` cerceteze cum a fost cu vånzarea ene e c` asemenea gospodari cu vaz` ar fi în stare a s`vår[i o fapt` oilor. un roman de dragoste. în spiritul ferm al tradi]iei. un eveniment este comentat cu febrilitate. adånce[te percep]ia lectorului asupra eroilor: „Ea îns` se socotea moart`. „chipurile lui Sadoveanu exprim` forma suprem` a expansiunii vie]ii [i reprezint`. detaliul semnificativ decupeaz` psihologii. oricåt de neîndur`toare. S-ar fi cuvenit s`-i fie ru[ine. Alteori.” detensioneaz` atmosfera înc`rcat`. care l`mure[te resorturile l`untrice ale Vitoriei. val] [i bluz`. pe alocuri. Sadoveanu. rela]ii cu celelalte persoane. iar fiul ei. nara]iunea suprapune perspectiva auctorial` cu cea a eroinei: „Domnul Iorgu Vasiliu p`rea om a[ezat. ea este obi[nuit` cu drumurile lungi ale so]ului [i.” Un asemenea procedeu. prin prisma comunit`]ii: „Spuneau unii [i al] ]ii c` ar fi nevoie s` vie vreun judec`tor de la tårg. decåt numai sie[i. neînduplecat` a femeii. un narator implicat („.] Nu spune nime e c` numaidecåt cinsti]ii gospodari trebuie s` rea. ci mai ales un anume suflet. chiar ironic („În urmau ca pe vremea lui Boerebista. craiul no e Suha. eroina romanului Ba de pl`m`dire. Î[i cre[te copiii cu severitate. [. Abia acum în]elegea c` dragostea ei se p`strase ca-n tinere]`. limbaj etc. Minerva. avånd atributele omniscien]ei [i ale ubicuit`]ii (omniprezen]ei). Gheorghi]`. Nechifor Lipan însu[i este întruchiparea aceluia[i prototip uman. 1 Vitoria Lipan. Vianu. chiar sumbr` în care se desf`[oar` ac]iunea [i totodat` aminte[te firea aprig`. „cu ochii ei c`prii în care parc` se r`sfrångea lumina castanie a p`rului. pe care soarta.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Unda de umor produs` de replica final`: „Iar pe soru-ta s` [tii c` nici cu un chip nu m` pot învoi ca s-o dau dup` feciorul acela nalt [i cu nasul mare al d`sc`li]ei lui Topor.. în ochii mamei. îl face alta agul. E o femeie înc` destul de frumoas`. îns` nu m`rturisea asta nim`nui. Vianu. este preg`tit pentru a deveni un asemenea om puternic. alta agul. de acceptarea tendin]elor moderne: „Acum v` stråmba]i una la alta [i nu v` mai place catrin]a [i c`ma[a. Ed.. tipuri de creatori. ard`-te para focului s` te ard`! Nici eu. toate ostru cel de demult.” Dar naratorul este. obiectiv.. în general. vinovat`. nici bunic`-mea n-am [tiut de acestea 1 T. M. în primul rånd. a mai spus nu [tiu cine arate martorul ori martorii care s-au g`sit fa]` la vånzare [i la num`r`toarea banilor. Uneori. Î]i ar`t eu coc. s` nu-l frång`. Arta prozatorilor romåni. [i v` ung la inim` l`utarii cånd cånt` cåte un val] nem]esc. Avea chelie. În realizarea acestor personaje. care avanseaz` liniar. 1981 68 .” Portretul moral este complex [i se construie[te din comportament. Buc. Paleologu s` vad` în Ba Tehnica punctului de vedere dezv`luie. este o astfel fiin]e care î[i croiesc soarta lor”. cu exercitarea atåt a atribu]iilor ei de femeie cåt a [i a sarcinilor ce îi revin din absen]a b`rbatului. ca [i omul ei care nu era lång` dånsa. c`ci avea copii mari. Personajele Pentru T. Sadoveanu nu se str`duie[te s` le d`ruiasc` un anumit chip. Tehnici narative Într-o nara]iune destul de simpl`.. de munte. domnul Anastase Balmez [i-a început cercet`rile lui cu o dib`cie de care se sim] ]ea cu dre ept cuvånt måndru” ). Ca nevast` de oier [i gospodin` într-un sat patriarhal. asprimea dovedindu-se în special fa]` de Minodora. nop]ilor [i greierului din vatr`... [. în cadrul de legend` cu care îi înconjoar` scriitorul. Portretul fizic al Vitoriei este destul de vag.”).

face toate preg`tirile necesare drumului.” Cånd intuie[te c` b`rbatul ei este mort. în culoarea brazilor sau a norilor. înfioar` muntele cu chemarea ei îndurerat`. Comportåndu-se astfel. Gheorghi]`. r`måne fidel` vechiului calendar. Vitoria afl`. umil`. Mai bine ar fi s` fie la tine în cap.” Caracterizarea prin mentalit`]i/ convingeri dezv`luie credin]a nevestei de oier c` toate cåte sunt alc`tuiesc o carte ale c`rei semne sunt inteligibile pentru cel care [tie s` priveasc` sau s` asculte cu aten]ie. cum omul nu poate fi desp`r]it de natur`. este insinuant` [i capabil` s`-i impun` acestuia direc]ia cercet`rilor. pentru a nu fi pr`dat` peste noapte. în cele din urm`. întreprinde o lung` [i grea c`l`torie întru descoperirea celui disp`rut. se vede c` mintea ta e-n c`r]i [i-n slove. Via]a [i moartea fiind consubstan]iale. a[a-i era drag [i acum. în puterea våntului sau a soarelui. ne[tiutoare de carte. Pe Gheorghi]` îl apostrofeaz`: „– Dragul mamei c`rturar. „Gr`iesc [i eu ca o minte slab` ce m` aflu” îi spune Vitoria subprefectului alarmat de for]a psihic` excep]ional` pe care o descoper` în aceast` femeie.” În discu]ia cu subprefectul Anastase Balmez. îl fac pe Calistrat Bogza s` se månie [i. fapte care pun în lumin` ata[amentul Vitoriei fa]` de valorile lumii în care tr`ie[te. Durerea o face insensibil` la dorin]ele sau la nevoile celorlal]i. Sadoveanu îi atribuie Vitoriei puterea de a comunica. la drum. Pe Minodora o respinge cu brutalitate cånd aceasta vrea s` o ajute la strånsul mesei. porunci pentru drumul ori pentru cercet`rile sale. p`streaz` rånduiala s`rb`torilor. Autocaracterizarea st` [i ea sub semnul disimul`rii. Vorbele ei. pentru întåia oar` Lipan se întorsese ar`tåndu-[i fa]a [i gr`ind l`murit numai pentru urechile ei”. Cånd Nechifor întårzie peste obicei. s` se tr`deze. rezultat` din supunerea în fa]a b`nuielilor sumbre. se pleac` în fa]a puterii de a descifra slovele a fiului s`u. bucuråndu-se de semnele neodihnei sau ale foamei pe care le cite[te pe chipul lui. în anumite clipe. Scena praznicului o arat` de o st`pånire de sine aproape inuman`. [i anume cånd g`se[te osemintele lui Lipan în råp`. cinste[te pe pruncul abia botezat ca [i pe mirii întålni]i pe drum. cånd aspre ca un bici. cånd pline de o simulat` bun`voin]`. la preot. Sentimentul ei dominant este dragostea purtat` lui Nechifor: „A[a-i fusese drag în tinere]e Lipan. Munteanca. vorbindu-i despre existen]a unui virtual martor al tranzac]iei oilor. {i. 69 .” Are grija gospod`riei. atitudinea sa fa]` de ceilal]i devine r`ut`cioas`. dintre Nechifor [i ceilal]i doi ciobani. În rest suferin]a i se p`streaz` în straturile cele mai adånci ale sufletului. [ireat` [i. dar [i devotamentul în îndeplinirea rolului ei de femeie într-o comunitate de tip arhaic. condus` de legi precise. trage cu arma. în absen]a c`ruia cei doi r`mån poten]ialii vinova]i. las` banii ob]inu]i astfel. dar aprecierea lui [i desconsiderarea fa]` de sine nu sunt întru totul sincere: „V`d c` to]i sunte]i cu cap [i cu înv`]`tur`. iar separa]ia lor – aparent`. Într-un singur moment femeia î[i dovede[te sl`biciunea. în întunericul nop]ii. o face zgårcit` la vorb` sau batjocoritoare. în care se dep`rta. Reac]iile psihologice ale eroinei sunt urm`rite cu fine]e de c`tre autor. pe Gheorghi]` îl las` s` se oboseasc` [i s` fl`månzeasc` peste m`sur`.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire [i-n legea noastr` trebuie s` tr`ie[ti [i tu. Numai eu îs o proast`. pentru a-i speria pe ho]i. Strigåndu-l pe numele adev`rat. Vitoria preia [i sarcinile [i precau]iile sau ini]iativele b`rbatului: vinde piei de oaie [i brånz`. Cufundarea în sine. atrage simpatia sau sprijinul celor din jur. în chip fals. cu so]ul ei: „Din întunericul lui. Fa]` de str`ini e precaut`. cånd aveau copii mari cåt dån[ii. poate iscodi despre so]ul s`u.

un adolescent care parcurge. principiul solar care se afirm` alta agul. vuietul apelor. În Ba totul despre eroii s`i. el este construit la dimensiuni de balad`: merge noaptea la drum. st`pånit` de „cei [apte draci” (Nechifor). În scena îngrop`rii lui Lipan. Manolescu. suferin]a. Aceste perspective diverse îi contureaz`. preocupat mai mult de ac]iune decåt de mi[c`rile suflete[ti ale personajelor. [i-a pus måna în cre[tet [i [i-a månat broboada neagr` pe ceaf`. Lupu/ Anubis. soarele darnic devin aproape imediat termeni de compara]ie cu st`rile personajului: „Trupul ei ar fi vrut s` cånte [i s` 1 N. nike–phoros = purt`tor de victorie. în chem`ri. Vitoria apare ca „f`rm`c`toare. apropiindu-se. ca într-un permanent proces de unificare a vie]ii [i a mor]ii: „sångele [i carnea lui Nechifor Lipan se întorceau asupra lui în pa[i. c`l`uzit de mama sa. drumul ini]ierii. I. În c`l`toria lor. perspectiva narativ` este dind`r`t. Moartea lui ritualic` este urmat` de o fireasc` rena[tere. înlesnit` de îndeplinirea ceremonialului funerar de c`tre Vitoria/ Isis. „ochii aceia cu språncene aplecate”. Paleologu (Treptele lumii sau calea c`tre sine a lui Mihail Sadoveanu). Nechifor este o paradigm` mitic`. se ordoneaz` liniile ac]iunii. vol. Nechifor. a p`rut c` vrea s`-[i smulg` ochii”. Sadoveanu prinde r`sufletul p`durii. ). Gheorghe = înving`torul balaurului). fiind creatoare de atmosfer`. Aducåndu-[i dup` asta degetele ca ni[te ghiare asupra frun]ii. iar b`rba]i îs mai pro[ti. ba chiar [i de compania unor ochi verzi. e bucuros de tov`r`[ia vesel` [i de cåntecul l`utarilor. care-l fac s` întårzie în drumul spre cas`. cap. Descrierea ocup` însemnate spa]ii. delicate]ea primilor clopo]ei albi. un zeu al vegeta]iei. Toate acestea au un rol adånc semnificativ. Portretul fizic se afl` în consonan]` cu tr`s`turile morale ale b`rbatului: „musta]a aceea neagr`”. str`ini.. totu[i. Nechifor Lipan este personajul absent. „înf`]i[area lui îndesat` [i sp`toas`. Gheorghi]` sunt oameni ai muntelui. în zboruri. O femeie în ]ara b`rba]ilor. se repede cu baltagul asupra unor ho]i care îi ies în drum. totu[i. capabil s` citeasc` firea [i gåndul celui din fa]a sa. disimularea. naratorul [tie asupra r`ului [i întunericului. renun]`rile fac [i ele parte din rostul omului. c` t`cerea. îns` mai tari de vårtute”. dispre]uind pericolul. de o frumuse]e înc` ispititoare (negustorul David). individualit`]i dar [i esen]e transistorice. Treapta cea mai înalt` a traseului s`u de maturizare este veghea în råp` a osemintelor. coborårea în infern. r`bdarea sunt manifest`ri mai pre]ioase uneori decåt fapta. f`r` fric`. Vitoria. 70 . Simbolic. Nota]ia laconic` ]ine locul investiga]iei psihologice. în chip esen]ial. cunoa[te gåndul omului” (Gheorghi]`). grijile.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Caracterizat` de celelalte personaje. Arca lui Noe. f`cåndu-i s` se retrag` însp`imånta]i. Sadoveanu însu[i men]ioneaz` trecerea dinspre tat` spre fiu a însu[irilor. fl`c`ul preia puterile celui disp`rut [i de aceea el reu[e[te s`-l înfrunte atåt moral cåt [i fizic pe uciga[ul tat`lui s`u [i s`-l doboare. c`ci accesul la un nivel superior de con[tiin]` este condi]ionat de contactul direct cu moartea.” În viziunea lui Al. c` durerea. la cap`tul c`ut`rilor întreprinse cu ajutorul lui Gheorghi]`/ Horus [i al animalului psihopomp (p`zitor al sufletului defunctului). Manolescu îi concentreaz` însu[irile într-o observa]ie remarcabil`: „Vitoria este o Penelop` pe care împrejur`rile o împing s` plece în c`utarea lui Ulise”1. ei reprezint` for]a etern` a binelui. Cu toate acestea. cu o voin]` de neclintit. N. portretul: un om frumos [i puternic. naratorul auctorial trece relativ repede peste descrierea zbuciumului lor. clopo]eii albi.. r`sf`]ul poienii la soare. Un oier priceput [i un bun negustor. b`iatul afl` c` „femeile-s mai viclene (. în jurul c`ruia.” Gheorghi]` este un personaj secundar. Vitoria este surprins` astfel: „Atuncea. aidoma lui Osiris. Uni]i prin nume (Vitoria = biruin]`.

Via]a muntelui exprim` un înalt nivel al spiritualit`]ii mitice romåne[ti. una din cele mai bune scrieri ale lui Sadoveanu”. Arta al artei lui Sadoveanu este evocarea omului în mijlocul naturii. Dialogul are o pondere însemnat`.. „no]iune”.. Textul prezint` o sintez` a lor. Ed. Stilul indirect liber apare ca o confirmare a suprapunerii vocii naratorului cu vocile personajelor. Sa 1976: „Baltagul prezint` epic o mitologie în care rela]ia via]`-moarte devine un simbol al fecundit`]ii neîntrerupte. Ed. „repegior”. „recomandare”. Cartea Romåneasc`. astfel încåt nu este notare a vreunui sentiment uman care s` nu se înso]easc` cu arpegiile r`sunånd din orga colosal` a naturii. în limbajul naratorului îndeob[te („portret”. cerceteaz` cu disimula]ie. din Gala]i („a ponta”. „oloi”. Bucure[ti. „p`litur`”) [i regionalismele („oleac`”. d` drumul r`zbun`rii”. un cod moral [i filosofic unde guverneaz` adev`rul. Bucure[ti.” Nara]iunea se desf`[oar` destul de rapid. În stil indirect liber este prezentat` nelini[tea lui Bogza: „Prost [i tåmp ar fi s`-[i închipuie c` ea a fost de fa]`. Arhaismele („cåne”. Prin dialog se dezv`luie abilitatea [i viclenia Vitoriei precum [i stånjeneala. Destul de rar apar [i neologisme.. de fixare în spa]iu. „just”. Ambele discursuri las` impresia de vechime. „]intirim”. în contextul prozei romåne[ti interbelice [i r`måne „prin repeziciune [i des`vår[it echilibru al expresiei. Repere critice eso omnul ca apo odo ope ere elo or . Asta n-o mai crede nimeni în ziua de azi. s` fie adev`rat c` se pot face vr`ji [i sunt oglinzi în care po]i privi lucruri trecute [i viitoare? Un b`rbat nu poate crede asta. „delicat”) sau al eroilor desprin[i într-o anumit` m`sur` de lumea ]`r`neasc`. sim]ea intrånd în el soare [i bucurie. „neonest”.. obiectul constant • T. Ne 1977: „Basm. „sum`ie[”) unific` planul eroilor [i cel al povestitorului. apoi furia nest`vilit` a lui Bogza. Vianu. continuitatea... procedeul avånd ca rezultat p`trunderea în con[tiin]a eroilor [i reliefarea unui con]inut psihologic. cånd dovada s-a f`cut.” ado ove eanu. care b`nuie[te cu metod`. grabnic.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire înmugureasc`. Bucure[ti. Realizarea schimbului de replici din scena praznicului este magistral`. Mai prost [i mai tåmp s` cread` c` mortul ar fi putut vorbi. cum sunt subprefectul sau escrocii la jocul de zaruri. 1986: „Vitoria e un Hamlet feminin. a pro ozato orilo or ro omåni . reflectarea tuturor leg`turilor care îi unesc. e viu [i autentic. de în]elepciune. roman – structurile literare î[i v`desc. Minerva. • G.. pune la cale reprezenta]iuni tr`d`toare [i. Te eme e funda ame enta ale e . dar în acela[i timp se ofilea în ea totul. în viziunea lui Sadoveanu. • Zaharia Sångeorzan – M. [i cum ar`ta Gafi]a cånd nu era înc` a[a de otr`vit` de du[m`nie. Ed. C`linescu. 1981: „.” oria a lite era aturii ro omåne e de e la a origini pån` în pre ezent .. epopee.” Ba alta agul este o experien]` romanesc` valoroas`. „bulz”.] S` fie adev`rat cum spune Ileana. încåt s` p`streze treaz` curiozitatea lectorului asupra rezolv`rii conflictului. „a conveni”). ca clopo]eii pe care-i ]inea între degete [i care pieriser`. [. Minerva. Minerva. Isto Bucure[ti. • Petru Mihai Gorcea. Ed. limbajul personajelor se suprapune limbajului naratorului. În general.” 71 . chiar dac` certitudinea despre moartea lui Nechifor se stabile[te aproape de la începutul romanului.

368). Scriitorul de azi. 368). [i a lui Nicolae Gheran. pag.” (Liviu Rebreanu. ei [i atunci. cåt mai ales pulsa]ia vie]ii intereseaz`. indicånd. ourna al1. 1984 72 . Prefer s` fie expresia bolov`noas` [i s` spun întradev`r ce vreau. compun o veritabil` doctrin` a realismului romånesc obiectiv. Contextualizarea operei Concep]ia lui Liviu Rebreanu despre arta romanului este construit` în articole. Asemenea realism sau naturalism e mai pu]in valoros ca o fotografie proast`” (Liviu Rebreanu. Astfel arta. Creånd oameni vii cu via]` proprie. decåt s` fiu [lefuit [i neprecis” (Liviu Rebreanu. • „A crea oameni nu înseamn` a copia dup` natur` indivizi existen]i. c` numai identificåndu-se cu multe relativit`]i izbute[te a p`trunde [i a înf`]i[a absolutul. Bucure[ti. • „Temelia crea]iei r`måne. prin aceasta. obiectiv I. mi se pare pu]in ridicol`. tr`ie[te într-o lume atåt de relativ` din toate punctele de vedere. Cred. Jurnal I. Jurnal I. Nu atåt me[te[ugul stilistic. Hiperbolizarea aceasta a eului. nu îns` ca scop. pag.” (Jurnal. 369). pag. De dragul unei fraze str`lucite sau a unei noi împerecheri de cuvinte. prin grija fiicei scriitorului. privind reflectarea realit`]ii în art`. afar` de poetul liric. interviuri. devine cea mai minunat` tain`. r`m`[i]` anacronic` de la romanticii care. Ed. expresia. Minerva. Pentru mine arta – zic art` [i m` gåndesc mereu numai la literatur` – înseamn` crea]ie de oameni [i de via]`. negre[it. cu lumea proprie. vol. scriitorul se apropie de misterul eternit`]ii” (Liviu Rebreanu. puteau s` se cread` aievea buricul p`måntului. Jurnal I. I-II. pag. scrisori [i jurnale publicate sub titlul de Jo Puia Florica Rebreanu. I. cred. Cred. Jurnal I. pag. Ideile sale. care. 371) • „…scrisul nu mi se pare deloc o juc`rie agreabil` [i nici mai cu seam` o jonglerie cu fraze.Romanul realist. întocmai ca [i crea]ia divin`. nu vom sacrifica niciodat` o inten]ie. 1 Rebreanu. vol. 368). În leg`tur` cu adoptarea perspectivei narative a obiectivit`]ii. [i limitele s`m`n`torismului (curent literar de la începutul secolului al XX-lea): • „Art` înseamn` crea]iune de oameni adev`ra]i [i de via]` real`. ci ca mijloc. cel pu]in în art`. Jurnal. Liviu Rebreanu sus]ine: „M-am sfiit totdeauna s` scriu pentru tipar la persoana întåi. r`måne n`zuin]a suprem`.

scoas` din scara evolu]iei sociale.”3 Opera în discu]ie este [i un roman social. contribuind. Tradi]ionalism [i modernitate în deceniul al treilea. La pu]in timp dup` scena cu s`rutatul p`måntului. de condi]ia intelectualului. de iubire. de marile evenimente din via]a satului (na[terea. operånd. care a s`rutat p`måntul: „ca pe o ibovnic`”. nunta. un ]`ran bogat. organizarea gospod`riei ]`r`ne[ti. prin dou` direc]ii: observa]ia social`: Ion (1920).”1 Rebreanu este adeptul romanului realist de tip balzacian. la înnoirea romanului romånesc. Ornea. Io on este un roman realist de tip obiectiv. literatura este „crea]ie de oameni [i de via]`”. nici o colectivitate anistoric`. În acela[i timp.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire II.. din 1932. cum pretindeau zoli[tii [i un substitut logic al vie]ii. 2000 Idem.”4. Adam [i Eva (1925). Satul ardelenesc este transfigurat în datele lui esen]iale. Ilustrarea tipului de roman realist. el a surprins pe cåmp un ]`ran îmbr`cat în haine de s`rb`toare. obiectiv. Ciuleandra (1927).. ca analogon verosimil [i veridic al lumii reale: „. În exprimarea vie]ii în art`. Duiliu Zamfirescu [i universale. Minerva. romanul e o ima mundi [i o structur`: o felie de via]`. Liviu Rebreanu î[i respect` programul artistic al autenticit`]ii. Eminescu. muncile agrare. pe care o transfigureaz` în mod obiectiv: „[. de la începutul secolului al XX-lea. R`scoala (1932) [i romanul psihologic: P`durea spånzura]ilor (1922). de obiceiuri. Bucure[ti.. veritabil` epopee a satului romånesc transilv`nean [i o fresc` a vie]ii articulate în spa]iul rural. formul` a ago o romanului romånesc de pån` la jum`tatea perioadei interbelice: „. în perioada interbelic`. Istoria literaturii romåne contemp Nicolae Manolescu. Lev Tolstoi sau F. 1981 Eugen Lovinescu. prin leg`tura pe care el o g`se[te între trei întåmpl`ri diferite. Dup` clasificarea lui Nicolae Manolescu. Zola. în procesul de obiectivare a literaturii noastre epice.. unde a locuit o vreme. prime[te o veste despre o fat` din sat. tradi]ii [i mentalit`]i (hora. Liviu Rebreanu a fost influen]at [i de alte formule estetice autohtone.. Ion Pop al 1 2 3 4 porane. Z. de multietnie. reprezentate de Ioan Slavici. Bucure[ti. Cr`i[orul (1929). Rodovica. Amåndoi (1940). M.. Geneza romanului este explicat` de autorul însu[i în volumul M`rturisiri. 100+1Gramar. petrecute cam în acela[i timp. Arca lui Noe. Gorila (1938). moartea). pe care tat`l ei.] o revolu]ie fa]` de lirismul s`m`n`torist [. din perioada interbelic` ION de Liviu Rebreanu Opera lui Liviu Rebreanu se înscrie în modelul realismului de tip obiectiv. reprezentate de E. În viziunea sa. a b`tut-o groaznic. 1980 73 . Jar (1934). condi]ia femeii). Dostoievski. Ed.. Într-o zi. Ion este un roman doric2. împotriva viziunii idilist-s`m`n`toriste. în care importante sunt ac]iunea [i personajele. Bucure[ti. aproape s-o omoare. problematica lui fiind reprezentat` de patima pentru pamånt. scopul ei este acela de a a crea „pulsa]ia vie]ii”.] constituind o dat` istoric`. în satul Prislop. apari]ia lui marcånd o schimbare de atitudine fa]` de via]a rural`. rela]iile inter [i intrafamiliale. Ed. pentru c` p`]ise ru[inea de a avea un copil „din flori”. exprimånd astfel dezideratul realist al autenticit`]ii în art`. nici un col] de rai bucolic.. am putea spune. destructur`ri ale unor cli[ee cum ar fi acela al satului depozitar al valorilor etice [i morale sau al existen]ei unor apostoli ai satului: înv`]`torul [i preotul. Ed.

coroborat` cu via]a social` a Ardealului de la început de secol XX. în centrul romanului se afl` patima lui Ion. muncitor [i foarte s`rac” (prototipul lui Ion). în geneza romanului trebuie men]ionate [i hipotextele (textele surs`). Blestemul. R`fuiala [. ]`rani [i intelectuali. drumul care intr` [i iese din lumea fic]iunii. în care p`r]ile alc`tuitoare urmeaz` întregului.”2 Pe de alt` parte. devenit în sfår[it st`pånul p`måntului. op. el trebuie s` fi sucit capul bietei Rodovica. ca form` a instinctului de posesiune. Montajul compozi]ional al romanului este unul logic.. obsesii ale personajului principal. M`rturisiri. {treangul.. – Uite un schelet de roman! mi-am zis atunci. S`rutarea. întåmpl`rile fiind relatate în ordine cronologic`. din care unele elemente vor fi preluate [i amplificate în romanul Ion (hipertext). cel însetat de p`månt.”3 Putem observa. circular`. Trecerea de la un plan al ac]iunii la altul se realizeaz` prin tehnica narativ` a alternan]ei. Romanul apare astfel ca o construc]ie arhitectonic`. ca figur` a imaginarului. Structura romanului este una simetric`.. cele dou` for]e care se înfrunt` în sufletul s`u. 3 Nicolae Manolescu. într-o perioad` istoric` determinat`. al]ii drept problema destinului: „. Particularitatea compozi]ional` a romanului este dat` de cele dou` p`r]i. op. o repetare a ac]iunilor [i a situa]iilor. caracteristic` romanului tradi]ional de tip doric. Nunta) [i „Glasul iubirii” (alc`tuit? din [apte capitole: Vasile. Noaptea.a. întocmai ca în romanul de tip tradi]ional. de asemenea. prin intuirea unei rela]ii logice [i ontologice între evenimente diferite: „{i atunci… m-am pomenit f`cånd o leg`tur` între cele trei momente: Ion al Glaneta[ului. B`trånul va trebui s` cedeze pån` la urm` [i atunci fl`c`ul. i-a m`rturisit dragostea lui p`tima[` pentru p`månt: „Pronun]a cuvåntul p`månt cu atåta sete. Tema romanului a suscitat controverse: unii critici au formulat-o drept problematica p`måntului. Naratorul este 1 Rebreanu. Copilul. numit` [i sferic` sau inelar`. George. Ion Pop al Glaneta[ului. împreun` cu p`måntul de zestre ce i se cuvine unei fete de om bogat. înadins [i numai ca s` sileasc` pe tat`l ei s` i-o dea de nevast`. o iluzie a vie]ii care continu` insensibil` la dramele individuale. în paralel. cit. harnic. intitulate metaforic „Glasul p`måntului” (alc`tuit? din [ase capitole: Începutul.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Glaneta[ului: „un fl`c`u din vecini. Primul [i ultimul capitol se numesc Începutul [i Sfår[itul. Sfår[itul). Zvårcolirea. pentru c` incipitul [i finalul sunt pozi]ionate simetric. toate avånd titluri semnificative. Ru[inea. prin conturarea evolu]iei protagonistului între„glasul p`måntului” [i „glasul iubirii”. 2 Ibidem. prezentånd. Metafora glasurilor semnific` cele dou` chem`ri l`untrice. Iubirea. Simetria se p`streaz` [i la nivelul planurilor ac]iunii: dou` planuri – tehnica planurilor paralele. cit. îl va s`ruta drept simbol al posesiunii. Ofilire. 74 . înt`rind ideea circularit`]ii existen]ei. cu at`ta l`comie [i pasiune. parc` ar fi fost vorba despre o fiin]` vie [i adorat`…”1 Cele trei întåmpl`ri au c`p`tat coeren]` în mintea autorului. cum ar fi nuvelele Fapt divers. voinic. c` [i tema iubirii este prezent`. Discursul impersonal al naratorului extradiegetic este reprezentat de o voce supraindividual`. care se constituie în termeni ai conflictului interior al acestuia. prin care sunt descrise via]a unor familii [i medii sociale diferite.

mai ascunzåndu-se printre fagii tineri ai P`durii Domne[ti. Este prezent. le controleaz` evolu]ia [i anticipeaz` înc` de la începutul romanului deznod`måntul: „Naratorul omniscient este divinitatea central` a unui sistem teocentric. eroii lui sunt predestina]i [i ac]ioneaz` în consecin]`. întov`r`[ind Some[ul cånd în dreapta. [tie tot despre ele. Incipitul este o descriere. se b`l`b`ne[te ca o matahal` ame]it` [i se pr`vale peste gr`dinile pr`fuite. pån` la Cluj [i chiar mai departe. e o prelungire a lumii reale. se desprinde un drum alb mai sus de Armandia. Ei nu sunt liberi. L`sånd Jidovi]a. spintec` satul Jidovi]a [i alearg` spre Bistri]a. [i toponimele Ci[meaua-Mortului. drumul urc` anevoie pån` ce-[i face loc printre dealurile ståmtorate. presupune intrarea într-un univers deja existent. ca s` dea buzna în Pripasul pitit într-o scråntitur` de coline. casa. care intr` în Pripas. [i cu dou` ferestre care se uit` tocmai în inima satului. 2 Ibidem. t`iat` adånc în coasta unei coline. dup` cum afirm` Nicolae Manolescu. [i Hristos î[i tremur` jalnic trupul de tinichea ruginit` pe lemnul måncat de carii [i înnegrit de vremuri. unde picur` ve[nic ap` de izvor r`coritoare. acoperit cu [indril` muceg`it`. apoi cote[te brusc pe sub Råpele-Dracului. Sufl` o adiere u[oar`. înv`luindu-le într-o cea]` cenu[ie. care devine motiv anticipativ: „Din [oseaua care vine de la Cårlibaba. deoarece sfår[itul este a[ezat înaintea începutului. [. manifeståndu-se ca un Demiurg în propria crea]ie. cronotopul: topografia imaginar` în care se circumscrie satul (drumul. neted.. Intrarea în spa]iul romanesc. cu u[a spre uli]`.. 1 Ibidem. unde se pierde în cealalt` [osea na]ional` care coboar` din Bucovina prin trec`toarea Bårg`ului. [i a a[ez`rii rurale. Un fuior de fum alb`strui se opinte[te s` se înal]e dintre crengile pomilor. personajul principal lipse[te. Obiectivitatea perspectivei narative este realizat` prin modul în care naratorul prive[te lumea fic]ional` pe care o relateaz`: lumea aceasta exist` în mod independent de cel care o prive[te. Tehnica focaliz`rii permite naratorului omniscient concentrarea aten]iei pe un element. prin intermediul drumului de la începutul romanului. Titlul romanului valideaz` condi]ia de personaj eponim a eroului (numele personajului se reg`se[te în titlul operei).Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire omniscient [i omniprezent. de[i eponim. în schimb. La marginea satului te întåmpin` din stånga o cruce stråmb` pe care e r`stignit un Hristos cu fa]a sp`l`cit` de ploi [i cu cununi]` de flori ve[tede ag`]at` de picioare. pe urm` îns` înainteaz` vesel. trece råul peste podul b`trån de lemn. Doar în r`stimpuri få[ie alene frunzele adormite prin copaci. crucea. El st`påne[te destinele personajelor. e acolo dintotdeauna. a drumului. plasat in inima realului. mai poposind pu]in la Ci[meaua-Mortului. încins` cu un pridvor.” 1 Rela]ia naratorului cu personajele este autoritar`. sunt victime ale unui destin prestabilit [i se supun „tiraniei semnificativului”2. cercet`toare [i dojenitoare. Satul parc` e mort. El se leag` de titlurile capitolelor. 75 . cånd în stånga.] Casa înv`]`torului este cea dintåi. Z`pu[eala ce plute[te în v`zduh ]ese o t`cere n`bu[itoare. din care. prin tehnica focaliz`rii. sugerånd traseul sinuos al destinului protagonistului.” Naratorul construie[te cadrul ini]ial al universului fic]ional.

. 1995 2 http://arts. Bucure[ti. la diferitele niveluri de existen]` ale omului”.”. Jidovi]a) statuånd impresia de verosimilitate. Conflictul exterior al romanului se caracterizeaz` prin simetrie [i angreneaz` conflicte secundare. dar s`rac`: „Dar Florica era mai s`rac` decåt dånsul. Astfel. sunt precizate spa]iul.”1.. În expozi]iune. conflictului dintre Ion [i Vasile Baciu pentru p`månt îi corespunde conflictul dintre preotul Belciug [i înv`]`torul Zaharia Herdelea. leg`turii. [i vite multe. ”baza tuturor simbolurilor de orientare. Coeren]a succesiunii secven]elor narative se realizeaz` printr-o tehnic` a contrapunctului (prezentarea aceleia[i teme în planuri diferite).. Pripas. cel`lalt plan reflect` condi]ia intelectualului romån în Ardealul ocupat de austro-ungari [i are în centru conflictul dintre înv`]`torul Herdelea [i preotul Belciug. pune la cale un plan de seducere a Anei. a incipitului. ra]iuni. Ion Pop al Glaneta[ului. nun]ii ]`r`ne[ti. Timpul. Subiectul romanului este construit în mod clasic. roedu. Alain Gheerbrant. care desemneaz` un dezacord. Ed. ci pe Florica. Ion råvne[te la p`månturile lui Vasile Baciu [i vede în seducerea Anei mijlocul de a le ob]ine. la care particip` to]i locuitorii din comuna Pripas. Dic]ionar de simboluri.” Scena este important` [i pentru conturarea conflictelor din roman. care. o lupt` între dou` sau mai multe personaje dintr-o oper` epic` sau dramatic`.. comunicånd la nivelul personajelor. cu toate întåmpl`rile previzibile sau imprevizibile ale c`l`toriei. ca [i Florica. Vasile Baciu. iar Ana devine un obstacol în împlinirea iubirii. iar Ana avea locuri [i case. o opozi]ie. net/draga/gallery/calea/ 76 . casa se afl` în centrul lumii. sunt piedici în calea ob]inerii p`måntului mult råvnit. iasi.”2 Ac]iunea romanului se desf`[oar` pe dou` planuri narative: unul urm`re[te via]a ]`ranilor. Lectura. dinamice [i subtile ale acestuia”. iar cei de pe prisp` se scular` în picioare. drum – „îngem`neaz` simbolul liniei. a lui Ion cu Ana. cu domni[oara Laura [i cu Titu. Primarul [i frunta[ii satului ie[ir` în poart` întru întåmpinarea domnilor. cas` – „ca [i cetatea. impune o pauz` pentru ca cititorul s` „vad`” locul. Este asociat cunoa[terii. aduce lectorului semnifica]ii suplimentare. în cheie simbolic`. Astfel observ`m un conflictul exterior.”. petrecerii de la hora desf`[urat` în curtea v`duvei lui Maxim Oprea îi corespunde balul anual din Armadia. marca]i distinct de narator: „Deodat` toat` lumea se întoarse spre uli]`. accesului cu cel al mi[c`rii în timp. opinii. dar bogat`. avånd în centru povestea tån`rului s`rac. Cele dou` planuri se influen]eaz` reciproc. legat` de ob]inerea unei anumite puteri psiho-fizice. so]ia înv`]`torului. To]i b`rba]ii scoaser` p`l`riile. Venea preotul Belciug cu d-na Maria Herdelea. Scena reprezentativ` este aceea a horei de duminic`.”. Florica este frumoas`. a tån`rului teolog George Pintea cu fiica mai mare a înv`]`torului. aceste dou` personaje feminine fiind construite simetricAna este uråt`. reprezentånd diverse sentimente. o disput`. el nu o iube[te pe Ana. privind lipsa de omogenitate a lumii rurale [i complexitatea ei: c`ldura – „se identific` cu månia ini]ierilor r`zboinice. este imaginea universului. balaurul – un simbol al r`ului [i al tendin]elor demoniace.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Råpele-Dracului. îi corespunde nunta intelectualilor. Laura Herdelea. destinului. timpul ac]iunii [i principalele personaje. pentru a intra in posesia p`månturilor lui Vasile Baciu. Stratificarea social` este evident`: s`racii [i „bogotanii” satului reuni]i doar în focul some[anei [i intelectualii. fiind îns` expresia aspectelor intermediare. fiica acestuia. Conflictul cu George Bulbuc. ini]ierii. fl`c`ul bogat cu care Vasile Baciu 1 Jean Chevalier. suspendat în secven]a descriptiv`. crucea – „crucea simbolizeaz` p`måntul. ca [i templul. Artemis. transform`rii. a naturii lor.

Brazda culcat` îl privea neputincioas`. ilustrånd interesul pentru analiza psihologic`. Desf`[urarea ac]iunii alterneaz` evenimente care au îl au ca protagonist pe Ion cu altele. care va deveni„o victim` m`rea]` a fatalit`]ii”. poten]eaz` [i motiveaz` dragostea de p`månt: „Între Ion [i p`månt exist` o coeziune afectiv-organic` [i s-a demonstrat c` tainica solidarizare izvor`[te dintr-un fond sufletesc primar. Våjåiturile stranii p`reau ni[te cåntece de închinare. 2 Liviu Rebreanu. în partea a doua a romanului. Pentru c` a r`mas îns`rcinat` f`r` 1 Nicolae Manolescu. Parc` n-a[ mai fi în stare s` m` scutur de calicie. a[teptånd apoi s`-i fie date ca zestre loturile. pentru c` acesta din urm` ia partea lui Ion. este unul secundar. a p`måntului: „Glasul p`måntului p`trundea n`valnic în sufletul fl`c`ului.” 2 O seduce pe Ana. Conflictul se poate desf`[ura [i între dou` idei.. cit. iar el pe a lui George.. iar chemarea iubirii revine în partea a doua. din sus de opinc`. care con]in manifest`ri violente ale unor oameni st`påni]i de patimi. din partea a doua a capitolului Zvårcolirea. referin]e critice [i bibliografie de Ion B`lu. care r`zbat succesiv în sufletul lui Ion. Tragismul conflictului interior provine tocmai din for]a acestor glasuri l`untrice. Intensitatea acestor glasuri este foarte puternic`. Simion îl d` în judecat`. Conflictul interior al personajului principal constituie un semn de modernitate în roman. apoi b`taia dintre George Bulbuc [i Ion. Cele dou` glasuri. Doamne!. la care iau parte intelectualii satului. p`måntul [i iubirea. un obstacol pentru Ion în calea iubirii. care îl st`pånesc [i îl transpun într-o situa]ie-limit` a confrunt`rii cu o for]` mai presus de el. biruit`. se arat` mai puternic glasul p`måntului.. Ed.. op. Bucure[ti. umilit [i înfrico[at în fa]a uria[ului: – Cåt p`månt. 1994. comentarii literare. cople[indu-l. De[i în sufletul s`u.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire voia s`-[i m`rite fata. intr` cu plugul în delni]a lui Simion Lungu [i-i fur` cåteva brazde.” Incursiunea în istoria personajului. Albatros. Zvårcolirea) Secven]a se continu` cu intriga – înfruntarea dintre Vasile Baciu [i Ion. umplåndu-i inima deodat` cu o måndrie de st`pån. sunt de fapt dou` chem`ri l`untrice de împlinire a fiin]ei sale. în planul con[tiin]ei aceluia[i personaj – conflictul interior. care îl învinuie[te pe Ion de violen]` [i obr`znicie [i-l afurise[te în biseric`. ce va declan[a un alt conflict în planul intelectualit`]ii: preotul se ceart` cu înv`]`torul. tabel cronologic. Un fir îl în]epa în glezn`. Sprijinit în coas` pieptul i se umfl`. iar. George va deveni. {i atunci se v`zu crescånd din ce în ce mai mare. Suspin` prelung.. f`cåndu-l de ru[ine în sat..1 Mai întåi. spinarea i se îndrept`. Obsedat de p`månt. În acela[i timp îns` iarba t`iat` [i ud` parc` începea s` i se zvårcoleasc` sub picioare.” (cap. Se sim]ea atåt de puternic încåt s` domneasc` peste tot cuprinsul. iar ochii i se aprinser` într-o lucire de izbånd`. chipul rumen al Floric`i se statornice[te. cåt un vierme pe care-l calci în picioare. Ion. ele ac]ioneaz` ca trebuin]e vitale ale eroului [i îl transform` într-un personaj stihial. sentimente opuse. dou` momente cheie. între timp. fiind sprijinit [i de preotul Belciug. fl`c`ul lupt` pentru a-[i g`si un loc respectat în cadrul colectivit`]ii rurale: „M` mole[esc ca o bab` neroad`. psihologic. Las c`-i bun` Anu]a! A[ fi o n`t`flea]` s` dau cu piciorul norocului pentru ni[te vorbe. Se sim]ea mic [i slab. Ion caut` o solu]ie de a-l convinge pe Vasile Baciu s`-i dea fata. sau ca o frunz` pe care våntul o våltore[te cum îi place. 77 . Prefa]`. ca o chemare. .

cum sperase el. timp de trei zile. s`tul de scandaluri. Briceag începu o Some[an` pip`rat`. din Armadia. Pe urm` venir` to]i oaspe]ii. ame]itor. la care petrec to]i locuitorii. ceea ce se întåmpl` dup` mult` suferin]`. Iarna. aproape l`sånd-o f`r` suflare. Punctul culminant al subiectului se afl` în capitolul S`rutarea. dar puse pe Titu s` joace. dar inima lui Ion nu se îmblånze[te. f`r` s`-[i dea seama. închipuindu-[i c` Florica e mireasa lui…Deodat` apoi îi [opti r`gu[it. cucernic. pe care o bate cumplit. d`ruind fiecare dup` cum îl l`sa inima [i punga…În vremea asta Ana [edea pe lavi]`. se l`s` în genunchi. de[i era îns`rcinat`. Vasile Baciu o bate des pe Ana. 78 . Fiindc` Ana. el îns` fierbea [i-[i încle[tase degetele în [oldurile ei pline. unde-i trece ginerelui toate loturile [i casele. Ion se tocme[te cu socrul s`u în privin]a zestrei [i nunta are loc. unde era mai întuneric. anticipåndu-se. iar Ana intuie[te c` necazurile ei nu s-au sfår[it. fata chiar nici nu îndr`znea s`-l priveasc` în ochi. în care se amestecar` b`trånii cu tinerii. Floric`. În aceea[i clip` Ana tres`ri ca mu[cat` de viper`. îi zise nep`s`tor: – Amu ce te mai boce[ti? C` doar nu mergi la spånzur`toare…” La doar dou` s`pt`måni dup` nunt`. Ion juc` iar cu Florica [i-n v`lm`[agul asurzitor se pomenir` curånd aproape de u[`. la notarul Stoessel. pe rånd. În timp ce Ana a[tepta s` fie cerut` de nevast`. adic` Florica. Un moment semnificativ în evolu]ia conflictelor romanului este reliefat în partea a opta a capitolului Nunta. mai ales dup` ce în]elege c` tat`l copilului e Ion [i nu George Bulbuc. indicånd faptul c` rela]ia omului cu p`måntul frizeaz` patologicul: p`måntul ia locul iubitei. „în dricul verii”. Nunta Laurei are loc la ber`ria Rahova. Sim]i c` n`dejdile ei de fericire se risipesc [i c` ea se pr`vale iar furtunos în aceea[i via]` nenorocit`. Se r`zbun` pe Ana. plutind parc` într-un nour de fericire atåt de mare c` se sim]ea r`spl`tit` pentru toate suferin]ele. î[i coborî fruntea [i-[i lipi buzele cu voluptate de p`måntul ud. partea a opta. Mirele o învårti de cåteva ori voinice[te [i arunc` apoi un zlot de argint în strachina înflorit`. un teolog dintr-o familie cu tradi]ie. s-ar fi ostenit prea tare.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire so]. pe cåmp. astfel. na[ii fiind domnul [i doamna Herdelea. ru[inat` c` n-a putut juca ea. uitånd de tot pe Ana. pån` obose[te. În apropierea prim`verii. Nu deschise gura nici unul din ei. crå[nind din din]i încåt fata se sp`imånt` [i se uit` ru[inat` împrejur. cople[it de sentimentele n`valnice din sufletul lui. cu sprijinul preotului Belciug. Nunta lui Ion cu Ana este descris` ca un moment important în via]a satului. cu sarcina ei. Cånd se ispr`vi jocul miresei. se preg`tea nunta Laurei cu George Pintea. cu ochii înfl`c`ra]i: – Numai tu mi-e[ti drag` în lume. îi ]inu locul dru[ca întåi. Herdelea scoase o hårtie de dou`zeci de coroane. de såmb`t` pån` luni. unde sose[te „domnimea”. pentru c` în]elege c` acum e legat de so]ie [i mai mult. iar s`rutarea induce ideea mor]ii.” Scena are semnifica]ii simbolice. în casa înv`]`torului Herdelea. {i-n s`rutarea aceasta gr`bit` sim]i un fior rece. Vasile Baciu îl ia pe Ion la Jidovi]a. moartea ei: „Pe la miezul nop]ii urma s` joace pe bani mireasa.. Ana va na[te un b`iat. Ion afl` c` Vasile Baciu nu vrea s`-[i onoreze cuvåntul [i s`-i dea toate p`månturile. Se porni deodat` pe un plåns amar care s`-i alunge presim]irile nemiloase…Cine ia îns` în seam` lacrimile unei mirese?…Ion a[ezåndu-se mai tårziu lång` ea. auzi tu?…Auzi? O strånse n`valnic la piept. Acum protagonistul trece de la dorin]a de p`månt la iubire. îl s`rut` ca pe o ibovnic`: „Apoi încet.. Ion se duce s`-[i vad` p`måntul [i. geloas` pu]in c` Ion ar fi stråns pe Florica mai tare ca ceilal]i [i totu[i mul]umit`.

Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Între Ana [i Ion se statornice[te acum r`ceala [i. pe Florica. Ion vrea s`-[i reg`seasc` iubita pierdut`. Comunicarea cu „p`måntul ibovnic`” aduce. restaurånd ordinea [i conturånd imaginea universului sferoid: „Drumul trece prin Jidovi]a. iar p`måntul sclav. la scurt timp. pu]in posac [i înr`it [i familia înv`]`torului Zaharia Herdelea. 1982 79 . 2 G. Secven]a în care Ion îngenuncheaz` [i s`rut` p`måntul reprezint` un ritual parcurs de erou. Doamne!. un alter-ego al autorului. timp în care.” A doua scen`. Avertizat de Savista. C`linescu. de peste Some[. de la cauz` la efect.. se îmboln`ve[te [i. în Armadia. Ana se spånzur`. cu care intr` în dialog. Despre Ion. dar [i pentru c` a îndr`znit s` reclame un judec`tor [i st` o lun` la pu[c`rie. George Bulbuc. în p`månt. femeia iubit`. pe podul de lemn. Herdelea intr` în conflict cu autorit`]ile austro-ungare [i accept` s`-l voteze pe candidatul maghiar la alegeri. de mic. Adversitatea dintre cele dou` familii. „tipul generic al ]`ranului romån”1. avånd conota]ii tragice. o tr`ire supraindividual`. în capitolul „S`rutarea” din „Glasul iubirii”. obsedat de ideea de a avea p`månt. o expresie a instinctului ancestral. iar p`måntul lui Ion r`måne bisericii. George vine pe nepreg`tite acas` [i-l omoar` cu sapa. de aceea. Bucure[ti. moare.”. Personajul se define[te. preotul Ion Belciug. E. Faptul c` este un personaj exponen]ial este observat de criticul literar George C`linescu: „To]i fl`c`ii din sat sunt variet`]i de Ion”.. se ascute pe parcursul derul`rii ac]iunii. dup` eliberarea lui. care se m`ritase cu un ]`ran bogat. avånd ca prototip figura unui ]`ran din satul Prislop. instinctul de posesiune determinånd toate ac]iunile personajului din prima parte a romanului. ultimul garant al averii. personajul apare în ipostaza de rob al p`måntului: „Cåt p`månt. Construc]ia personajului ilustreaz` estetica realist`. fata s`rac` a v`duvei lui Maxim Oprea. Ornea. pe fondul prieteniei înv`]`torului cu Ion. a lui Avrum [i a lui Dumitru Moarc`[. cea din capitolul „S`rutarea” inverseaz` raporturile. Istoria literaturii romåne de la origini pån` în prezent. pentru scurt timp. Omul vede. ca o chemare. Minerva. r`mas v`duv [i. omul devine uria[. a iubit p`måntul: „Iar p`måntul îi era drag ca ochii din cap. fiul s`u. Personajul principal al romanului este Ion Pop al Glaneta[ului. 2 Filosofia de existen]` a lui Ion are în centru verbul „a avea”. cople[indu-l”. cu cei trei copii Laura. în rela]ie cu p`måntul. [i pe urm` se pierde în [oseaua cea mare [i f`r` început. care este privit ca o fiin]` vie. Exist` în roman dou` scene relevante pentru rela]ia personajului cu p`måntul: una plasat` în capitolul „Zvårcolirea” din„Glasul p`måntului”[i alta. în mod esen]ial. conform în]elegerii f`cute cu preotul Belciug. reprezentativ pentru lumea satului: ]`ranul romån. de data aceasta fiind vorba de p`måntul-proprietate. dup` ce asist` la dou` mor]i premonitorii. Nici o brazd` de mo[ie nu s-a mai înstr`inat de 1 Z. acoperit. cit. Ion este judecat pentru brazdele furate de la Simion Lungu. op. În prima scen`: „glasul p`måntului p`trundea n`valnic în sufletul fl`c`ului. afl`m c` era harnic [i priceput [i c`. Finalul închide cercul. George este ridicat de autorit`]i. fiind un personaj-tip.. Ghighi [i Titu.. Deznod`måntul este construit într-o logic` a organiz`rii evenimentelor. În cel`lalt plan al ac]iunii. se prezint` via]a intelectualilor satului. împ`carea celor dou` glasuri contrare din sufletul lui Ion.

Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire

cånd s-a f`cut dånsul stålpul casei. Tat`l lui Ion, Alexandru Glaneta[ul, s`rac iasc` [i lenevior de n-avea pereche, måncase repede zestrea Zenobiei, fiindc` toate crå[mele le b`tea cåt e Armadia de mare. La [coala din sat, Ion a fost cel mai iubit elev al înv`]`torului Herdelea, fiindc` era silitor [i cuminte. Dar îi era mai drag s` p`zeasc` vacile pe cåmpul ple[uv, s` ]ie coarnele plugului, s` coseasc`, s` fie ve[nic înso]it cu p`måntul.” Prin tehnica monologului interior, p`trundem în intimitatea personajului, pentru a observa latura moral` [i natura obsesiei sale: „Dojana preotului îl [fichiuia ca un bici de foc. Numai tic`lo[ii sunt astfel lovi]i în fa]a lumii întregi. Dar el de ce e tic`los? Pentru c` nu se l`sa c`lcat în picioare, pentru c` vrea s` fie în råndul oamenilor. Îi ardeau obrajii [i tot sufletul de ru[ine [i de necaz. Gåndurile îns` îl fr`måntau mereu. Î[i zicea din ce în ce mai des c`, robotind oricåt, nu va ajunge s` aib` [i el ceva. Va sa zic` va trebui s` fie ve[nic slug` la al]ii, s` munceasc` spre a îmbog`]i pe al]ii. Toat` iste]imea lui nu pl`te[te o ceap` degerat`, dac` n-are [i el p`månt mult, mult.” Ion este, în acela[i timp, un personaj-individualitate, un destin, ceea ce îl umanizeaz` [i îi confer` complexitate fiind glasul iubirii. Chemarea uman` a erosului va birui chemarea mitic` a p`måntului. Critica literar` a instituit cel pu]in trei coordonate ale analizei eroului: Eugen Lovinescu: „Ion este expresia instinctului de st`pånire a p`måntului, în slujba c`ruia pune o inteligen]` ascu]it`, o cazuistic` stråns`, o viclenie procedural`, [i, cu deosebire, o voin]` imens`”. 1
G. C`linescu: „L`comia lui de zestre e centrul lumii [...]. Nu din inteligen]` a ie[it ideea seducerii ci din viclenia instinctual`, caracteristic` fiin]ei reduse”. 2 Nicolae Manolescu: „Ion este victima inocent` [i m`rea]` a fatalit`]ii biologice.”3 George C`linescu constata c`, în romanul Ion, Liviu Rebreanu construie[te [i o fresc` social` cu aspecte monografice, ale c`rei dimensiuni complexe se pot, totu[i, reduce la cåteva aspecte esen]iale: Condi]ia femeii. Ana [i Florica sunt personaje secundare, feminine, antitetice, construite pentru a ilustra obsesiile protagonistului: p`måntul [i iubirea. Ana este urå]ic`, dar bogat`, iar Florica-frumoas`, dar s`rac`. Niciuna nu poate, singur`, s` corespund` dorin]ei atavice, instinctului de posesiune al lui Ion. Amåndou` sunt victime sigure ale societ`]ii rurale, dure [i neiert`toare: Ana îndur` b`t`i de la tat` [i de la so], este certat` de soacr`, nu are parte de iubirea familiei [i se spånzur`, chiar numele ei în ebraic` înseamn` favoare, mil`; Florica nu se m`rit` cu fl`c`ul iubit, ci cu fiul unui „bogotan”, caut` împlinire al`turi de Ion, dar r`måne singur`, dup` ce Ion este omoråt, iar so]ul este întemni]at. Analizånd condi]ia femeii, descris` în roman, George C`linescu afirm`: „În societatea ]`r`neasc` din romanul lui Rebreanu, femeia reprezint` dou` bra]e de
1 E. Lovinescu, op. cit. 2 G. C`linescu, op. cit. 3 Nicolae Manolescu, op. cit. 80

Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire

munc`, o zestre [i o produc`toare de copii. O dat` criza erotic` trecut`, ea înceteaz` de a mai însemna ceva pentru feminitate”. Zenobia, mama lui Ion, repet`, dar nu cu accente atåt de grave, destinul Anei, dar Florica, de[i frumoas`, de[i c`s`torit` cu înst`ritul George nu-[i poate totu[i împlini destinul pentru c` nu d` curs iubirii.” În roman, întålnim stereotipul de gen, conservat [i între]inut de personaje, la nivelul con[tiin]ei, ca expresie a valorilor [i credin]elor dintr-o societate tradi]ional` [i religioas`. Cånd o scap` de b`taie pe Ana, o vecin`, nevasta lui Macedon Cerceta[u, formuleaz` o judecat` ce sugereaz` condi]ia grea a femeii: „Taci, draga lelii! Taci [i rabd`, c` femeia trebuie s` sufere dac-a[a a l`sat-o Dumnezeu...” Condi]ia intelectualului. La un alt nivel este prezentat` condi]ia intelectualului: înv`]`torul Herdelea, preotul Belciug, poetul Titu Herdelea, avocatul Grof[oru [.a. Intelectualii sunt construi]i în rela]ie cu satul, cu ]`r`nimea, apoi cu statul austroungar. Intelectualii romåni se bucur` de autoritate în sat, în schimb sunt trata]i discre]ionar de stat. Pentru c` nu-i înva]` pe copii limba maghiar`, înv`]`torul Herdelea este obligat s` se pensioneze. Condi]ia material` a familiei, datoriile la banc`, nelini[tea c` p`måntul pe care e construit` casa nu le apar]ine, grija copiilor – zestre pentru fete, slujb` pentru Titu – sunt doar cåteva dintre aspectele care contureaz` condi]ia grea a intelectualului. Problema patriotismului/problema na]ional`. Romanul aduce în discu]ie [i problema na]ional`: impresia de nedreptate în leg`tur` cu judecarea lui Ion de c`tre un judec`tor maghiar, inspectorul Horvath [i evaluarea din perspectiva limitelor impuse de statul austro-ungar, alegerile „libere”, visul romånilor de tipul lui Titu Herdelea de a trece mun]ii în Romånia, refuzul preotului Belciug de a-i înv`]a pe copii Tat`l nostru în limba maghiar` sunt cåteva dintre evenimentele care pot fi în]elese doar prin raportarea semnifica]iilor la epoca transpus` în oper`. Categorii sociale/problema p`måntului. Stratificarea societ`]ii/colectivit`]ii satului este eviden]iat` de la începutul romanului, în scena horei. Exercitåndu-[i func]ia de regie, naratorul prezint` personajele conform condi]iei lor materiale: ]`ranii s`raci „ca degetul”, precum Ion, Florica, Todosia v`duva lui Maxim Oprea; „bogotanii”, precum Toma Bulbuc [i Vasile Baciu; „domnimea” format` din Zaharia Herdelea [i preotul Ioan Belciug. Evolu]ia social`, dincolo de ancestrala problem` a p`måntului, este sugerat` prin categorii diverse: avoca]i, judec`tori, notari. Momente importante din via]a satului: hora, na[terea, nunta, moartea, muncile agricole. Hora este un dans ]`r`nesc, caracterizat prin faptul c` dansatorii se prind de mån` într-un cerc. De aici, s-au desprins semnifica]iile ei simbolice de imagine a vie]ii, a circularit`]ii universale. Pentru autor, descrierea horei este ocazia de a proiecta soarta lui Ion într-o zon` a autenticit`]ii folclorice [i etnografice. Na[terea pune mai ales problema grea a femeii, silit` s` munceasc` pån` aproape s` nasc`. Pentru o femeie de la ]ar`, na[terea unui copil este un moment pe cåt de dureros, pe atåt de important pentru structura familiei. Ostilitatea naturii din scena în care na[te Ana, indiferen]a so]ului fa]` de starea sa [i a copilului prevestesc sfår[itul tragic.
81

Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire

Nunta ]`r`neasc` întrege[te dimensiunea monografic` a romanului. În]elegerea celor dou` familii în privin]a zestrei fetei, pe]itul, ritualul nun]ii [i ceremonialul religios sunt aspecte inserate în roman în acela[i scop al prezent`rii satului într-o manier` verosimil`, al cre`rii iluziei realiste, accentuånd importan]a func]iei referen]iale a limbajului. Moartea apare ca un fenomen dublu: firesc, în cazul lui Dumitru Moarc`[, care moare de b`tråne]e, dup` ce se statornice[te în casa Glaneta[ilor [i nefiresc, în cazul lui Avrum, al Anei [i al lui Ion. Moartea este, de multe ori, violent`, în acord cu via]a frust`, aspr` a personajelor. În concluzie, romanul Ion de Liviu Rebreanu asimileaz` elementele definitorii ale esteticii realiste: obiectivitatea perspectivei narative, omniscien]a si omniprezen]a naratorului, caracterul impersonal al nara]iunii, relatarea la persoana a treia, veridicitatea, problematica de ordin social, transfigurarea realit`]ii în totalitatea [i diversitatea ei, autenticitatea personajelor [i a întåmpl`rilor, complexitatea intrigii, simetria compozi]ional`, crearea unor personaje-tip, reprezentative pentru lumea din care provin.

IV. Repere critice
• Constantin Ciopraga, Pe erso ona alita ate ea lite era aturii ro omåne e, Institutul European, 1997: „Arhitectul se dovede[te un dialectician al tragicului, fenomen a c`rui necesitate nu este ca la antici de ordinul transcenden]ei, ci un final logic, determinat de structura societ`]ii.” • Vasile Lovinescu, Eu, pe erso ona ajul, Ed. Cartea Romåneasc`, Bucure[ti, 1988: „Locul din care se face descrierea peisajului, locul nara]iunii la Rebreanu este, frecvent, incon[tientul personajului. Rebreanu se poate lipsi de discursul indirect liber, fiindc` are la îndemån` un alt mijloc de intruziune: viziunea din abis.” • Cornelia {tef`nescu, Mo ome ente e ale e ro oma anului, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1973: „Exist` în art` o simplitate care nu ucide via]a, ci, dimpotriv`, o spore[te, îmbog`]indo cu nea[teptate în]elesuri. Este simplitatea pe care o ilustreaz` operele capitale ale on, P`dure ea spånz zura a]ilo or, R`sco oala a, cuprinzånd adev`ruri grave lui Liviu Rebreanu, Io despre om [i tragedia lui, exprimate clar f`r` nicio urm` de pedanterie. Solid construite, articulate în sensul tradi]ional al romanului, aceste opere se afl` în contrast izbitor cu tendin]ele heterodoxe ale romanului francez post-proustian, care instaureaz` o viziune eterogen` atåt în ac]iune [i conflicte, cåt [i în modul de structurare a personajelor.” • Nicolae Balot`, De e la a Io on la a Io oanide e, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1974: „O fic]iune devine un loc abisal al tragicului atunci cånd fatalitatea, deosebit de activ-ap`s`toare, î[i g`se[te eroi pe potriv`. Avem, oare, eroi tragici în romanele lui Rebreanu? Nu, fire[te, în sensul oarecum clasic al termenului. Nu avem eroi tragici, de[i catastrofele abund`, ci victimele unei tragedii care dep`[e[te individualul. Rebreanu a intuit perfect patosul secret al unei umanit`]i tr`ind sub o zodie inclement`, dar avånd
82

energia revoltei. {-apoi exist` pån` [i în satul plin de urme ale atemporalului o con[tiin]`, obscur`, în formare din care izbucnesc fl`c`ri uneori ce lumineaz` totul. Or, tragedie nu este decåt acolo unde este con[tiin]`.”

Romanul obiectiv, de analiz` psihologic`

P~DUREA SPÅNZURA}ILOR
de Liviu Rebreanu

P`dure ea spånz zura a]ilo or dezvolt` un caz de con[tiin]`, ilustrånd formula unui „ro oma an re ealist psiho olo ogic” (N. Manolescu). Interesat deopotriv` de cadrul care genereaz` fr`månt`rile personajului cåt [i de meandrele suflete[ti ale protagonistului, autorul pune totu[i accentul asupra acestora din urm`. Romanul apare în 1922, ca o necesar` continuare a experien]ei de investigare a on (1920). Dac` Io on r`måne, în mediului social [i a psihologiei umane, înf`ptuit` în Io ea spånz zura a]ilo or se ocup`, în special, de esen]`, un roman de evenimente, P`dure examinarea interioar` a eroului, pus într-o situa]ie limit`. Tema este r`zboiul, cu mutil`rile suflete[ti pe care acesta le produce, anun]at` de ata astro ofa a [i I] ]ic {trul, de ezerto or. Apostol cåteva proze scurte ale autorului, precum Ca Bologa se situeaz` mai întåi în ipostaza lui David Pop, eroul din prima nuvel` amintit`, un om care lupt` f`r` s`-[i pun` probleme de con[tiin]`, din reflexul de obedien]` fa]` de o instan]` superioar`, cum este statul. Ajunge apoi, în chip simbolic, dincolo de nenum`ratele diferen]e de situa]ie, ca [i I]ic, un vinovat f`r` vin`, prins în angrenajul monstruos al istoriei. Îns` I]ic este silit s` devin` dezertor [i, refuzånd dezonoarea, se spånzur`. Apostol accept` s` dezerteze, pentru a evita crima îndreptat` asupra cona]ionalilor, dar este prins [i spånzurat. Viziunea despre lume. Cartea se deschide cu o dedica]ie care eviden]iaz` tragicul suport real al fic]iunii rebreniene: „În amintirea fratelui meu Emil, executat de austroungari, pe frontul romånesc, în anul 1917”. Dar romanul contope[te aceast` întåmplare familial` zguduitoare cu drama genera]iei înse[i a lui Rebreanu, dup` cum chiar autorul m`rturise[te, drama de a apar]ine unui neam [i de a fi silit s` lupte în armata advers`, a statului multina]ional (Imperiul austro-ungar). Acestor surse ale romanului ]inånd de experien]a direct` a prozatorului li se adaug` cåteva fotografii v`zute de Rebreanu cu înfiorare, înf`]i[ånd „o p`dure” de spånzura]i, din spatele frontului italian. Avånd o atåt de puternic` leg`tur` cu via]a, cartea este [i un document artistic despre absurdul [i suferin]ele antrenate de Primul R`zboi Mondial. Viziunea despre lume a romancierului însumånd protestul împotriva r`zboiului, condamnarea nep`s`rii fa]` de individ, dezaprobarea abuzurilor exercitate asupra con[tiin]ei soldatului, în general, se las` dedus` din întregul roman, dar este exprimat`, secven]ial, [i de locotenentul evreu Gross: „– Statul! Statul care ucide! În spate statul nostru, în fa]` statul du[man [i la mijloc noi, cei osåndi]i s` murim ca s` asigur`m huzureala cåtorva tålhari care au pus la cale m`celul milioanelor de robi incon[tien]i.”
84

în stånga”. îl roag` pe vizitiu s` måne caii mai încet. ea devine un spa]iu c`ruia i se perverte[te func]ia primordial`. ca form` de reprimare brutal` a tendin]elor de trezire [i de manifestare a con[tiin]ei na]ionale. îns`. aproape f`r` s` se uite. de la momentul spånzur`rii lui Svoboda. nem`surabile pe care moartea le cap`t` în perioadele de r`zboi. în lumea militarilor. întocmai forma crengii de pe copacul cu spånzuratul singuratec. în concediu de refacere. uciga[. fiecare cuprinzånd 11 capitole. prin asociere cu termenul „spånzura]ilor”. Romanul este alc`tuit din patru c`r]i. Compozi]ia. ceea ce îi poten]eaz` capacitatea de a realiza o vizualizare sumbr`. pentru durerea ruteanului Cervenco. Bologa este cuprins de „o spaim` ciudat`” [i începe s` murmure. A doua carte este istorisirea convalescen]ei lui Bologa [i a reîntoarcerii. la aceast` realitate instalat` de legile nemiloase ale r`zboiului: „Apostol. Cånd nu e prezentat` direct. prin asociere. de o mare putere de sugestie. infernal`. grav r`nit. fapt ce poate sugera o încheiere brusc`. în evoc`rile înfrico[ate ale lui Klapka. mai pu]in ultima. brutal` a vie]ii în plenitudinea ei. Combina]ia lexical` din titlu sugereaz` [i propor]iile infinite. un simplu executant. o curmare nefireasc` [i nea[teptat` a unei vie]i. pån` la dezl`n]uirea atacului rusesc care face s` e[ueze planul dezert`rii ofi]erului romån. provocat de o voin]` tutelar`. o rug`ciune. cu rol de însumare îns`. cel al lui Apostol Bologa. apoi în experien]a concret` a lui Bologa. un g`tej stråmb. a gestului moral într-un combatant pus în mi[care de un stat multina]ional. de sacrificii. cea mai dezonorant`. Replica lui Gross: „Nimic nu e mai presus de om” face ca vorbe precum „vin`”. P`durea spånzura]ilor nu poate ap`rea decåt acolo unde individul înceteaz` s` mai fie un docil instrument de lupt`. „al c`rei bra] parc` amenin]a” (întrupare a terorii). Apostol rupe logodna cu Marta [i simte c` îl redobånde[te pe Dumnezeu în sine. sintagma din titlu numind o asociere nefireasc`. a patriotismului. Klapka este îngrozit [i capabil de orice la[itate pentru a nu ajunge s` atårne în [treang. nemaiputåndu-[i „st`påni uimirea [i chiar o bucurie”. se face o trimitere. ma[inal. 85 . pentru c` fiecare dram` este unic` în felul ei). Zguduirea sufleteasc` a romånului este reprezentativ` [i pentru spaimele cehului Klapka. Prin mijlocirea cåtorva calific`ri (epitete. în roman. Nara]iunea este pres`rat` cu elemente simbolice. cu c`ru]a. P`durea este un simbol al vie]ii care se regenereaz` continuu. cuvenit` tr`d`torilor [i dezertorilor. Semnifica]ia acestei embleme a r`zboiului absurd [i nimicitor se dezv`luie [i prin reac]iile personajelor. Prima carte prezint` evolu]ia lui Apostol Bologa. cu moartea ca act punitiv. Moartea prin spånzurare este. [irul imens de vie]i curmate. acas`. Titlul este nominal. Imaginea apare prima dat`. dup` o a doua pl`nuire de a dezerta la romåni. îns`. pentru fr`månt`rile evreului ungur Gross. personificare) spånzur`toarea dezv`luie pozi]ia autorului fa]` de realitatea frontului: „nou`” (de fiecare dat` alta. „tr`dare”. pe [oseaua care fugea înapoi.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Tema [i viziunea despre lume a autorului se dezvolt` într-o nara]iune focalizat` asupra unui singur destin. z`ri printre scånduri. care are doar opt capitole. „sfid`toare” (expresie a unei autorit`]i inflexibile). ca s` se desfete cu priveli[tea spånzura]ilor. în roman. dar re]inånd cu o claritate însp`imånt`toare chipurile [i ve[mintele celor [apte spånzura]i care atårn` de copacii p`durii din Lunca. care înregistreaz`. „stat” s`-[i piard` în]elesul. numai sublocotenentul care îl conduce pe Bologa în arest. cu ochii în fundul c`ru]ii. alc`tuit din dou` substantive concrete. ea nu apare decåt cu semnifica]ia de act criminal [i abuziv. z`d`rnicit` de febr`. a[a cum este spånzur`toarea.

Expozi]iunea fixeaz` cadrul. felicitat de generalul Karg însu[i. ceh [i el. plasat imediat dup` deschiderea ac]iunii. b`nui]i de tr`dare. Rechemat la divizie. la biroul coloanei de muni]ii din satul Lunca. ulterior prietenul lui cel mai devotat. Deznod`måntul prezint` refuzul lui Apostol de a se l`sa ap`rat [i moartea lui. cunoa[te momente de intensificare. fiica avocatului Dom[a. cu intriga ce integreaz` scena execu]iei ofi]erului ceh Svoboda. dar [i convocarea locotenentului ca membru al Cur]ii Mar]iale. prin spånzurare. El r`måne latent. Subiectul este relativ simplu. se mut` împreun` cu regimentul din care f`cea parte. g`sindu-[i punctul maxim în partea de final. pentru a judeca doisprezece romåni. Dup` o perioad` lung` de spitalizare. civili. Acesta are rolul de a facilita în]elegerea reac]iilor protagonistului. fapt` de mare bravur`. [i este propus pentru decorare. pe frontul din Ardeal. fiica groparului Vidor. incapacitatea lui de a se fixa asupra unui ideal. de cel al privirii spånzuratului asupra lui Bologa. afl` c` este rechemat s` fac` parte din tribunalul militar. în capitolul al doilea. în concediu. exist` în roman [i cåteva momente de retrospec]ie. dar zguduitor. asupra unui ]el. în capitolul I al primei c`r]i. în tårgu[orul Parva. localitatea Zirin. la care este supus protagonistul. Desf`[urarea ac]iunii acumuleaz`. pentru a trece la inamic. Ea se întrep`trunde.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Cartea a treia înf`]i[eaz` logodna cu Ilona. pentru o lun`. Otto Klapka. precum [i tentativa lui Apostol de a trece linia frontului la romåni. înrolat în armata austro-ungar`. Bologa îl cunoa[te pe c`pitanul nou venit. autorul mai multor fapte de vitejie r`spl`tite cu medalii. ofi]er de carier` extrem de zelos. o multitudine de fapte. dar este doboråt de febr` [i trimis. prin spånzurare. dintr-un motiv mai mult închipuit [i intr` în conflict cu un fost coleg de [coal`. acas`. pu]in mai tårziu. Aproape halucinat. dar care va displ`cea v`dit superiorului s`u. odinioar` bun prieten al s`u. este trimis s` lucreze în spatele frontului. În cele patru p`r]i alterneaz` momentele de echilibru cu acelea de tensiune [i de surescitare. de data aceasta la romåni. Cartea a patra aduce evenimentele la punctul ultim: arestarea lui Apostol de c`tre locotenentul Varga. pentru a avea r`gazul s` se refac`. în favoarea pedepsei cu moartea. curånd. pe frontul rusesc [i las` s` se deduc` timpul: perioada Primului R`zboi Mondial. cel mai important fiind acela al reconstituirii biografiei lui Bologa. în zori. f`r` s` fi avut timp s` se preg`teasc`. rug`minte acceptat` formal. prin derulare relativ lent`. Bologa f`cuse parte din completul de judecat` [i votase f`r` ezitare. 86 . cu h`r]i [i cu planuri de lupt`. Distruge reflectorul rusesc. reprezint` punctul culminant [i marcheaz` finalul c`r]ii a treia. Î[i face din nou un plan de a dezerta. spre a judeca pe doisprezece romåni care au trecut linia frontului. dar armata rus` atac` [i el este r`nit foarte grav. se logode[te cu Ilona. Prinderea lui de c`tre Varga. Romanul are o structur` echilibrat`. învinuit de a fi încercat s` treac` la inamic. la care st` în gazd` [i. locotenentul îndr`zne[te s`-i cear` generalului s`-l lase pe un alt cåmp de lupt`. b`nui]i de tr`dare. locotenentul încearc` s` treac` la a[a-zisul inamic. sugerat de efectul imaginii spånzur`torii asupra celor ce o contempl` [i. în înc`rc`tura lui emo]ional`: un ofi]er romån. Pus în imposibilitatea de a lupta contra celor de un neam cu el. se îndreapt` spre liniile romånilor. De[i mijlocul preferat de Rebreanu este înaintarea liniar` a nara]iunii. Auzind vestea c` divizia sa va trece pe frontul romånesc. cre[te. Dramatismul încerc`rilor. dar este prins [i spånzurat. Bologa a[teapt` zorii. Aici rupe logodna cu Marta. Conflictul se instaleaz` înc` din deschiderea romanului. fiica groparului Vidor. ajuns acum un renegat. condamnarea la moarte [i execu]ia lui.

reg`sirea lui Dumnezeu face ca Apostol s` primeasc` moartea cu sete de lumin` etc. pentru Dumnezeu. compunånd un destin tragic. dar dep`[ite. fiic` de avocat. Opozi]ia fa]` de ei este chiar r`zvr`tirea fa]` de sine. reamintind for]a mereu proasp`t`. „în]epat` ici-colo cu arbori ar`mii”. mai repede. romanul se organizeaz` pe dou` planuri: cel al evenimentelor [i cel al ecourilor în con[tiin]`. pån` la manifestarea acut` din scena judec`rii protagonistului de c`tre Curtea Mar]ial`. cu o tehnic` cinematografic`: satul Zirin st` „sub o pånz` de fum [i de påcl`”. surprinzåndu-i fr`månt`rile: „Ce ridicol am fost cu concep]ia de via]`! se gåndi apoi deodat`. cu Gross. incipitul [i finalul fiind Ca [i în Io realizate simetric. aproape violent. Doar în final. str`ine configura]iei lui suflete[ti. cu notarul P`l`gie[u) sunt tot o form` de manifestare a conflictului sufletesc. a sfår[itului unei zile mohoråte de toamn`. pentru o anumit` perioad`. „spre miaz`noapte”.Dep`[e[te un impas cauzator de suferin]` [i face o nou` alegere. Rebreanu alege detaliul fizic. în P`dure evenimente care pot deveni cauze precise ale unor efecte sigure. Apostol î[i m`rturise[te tulbur`rile [i dorin]a de a face pace cu propria con[tiin]` doar lui Klapka. trimite caporalul în sat s` aduc` un scaun pe care s` se urce cel ce va fi spånzurat. fata analfabet` a unui ]`ran [. renun]` la angajamentul de c`s`torie cu Marta. în fa]a comisiei de judecat`. Structural. turnul bisericii e spintecat de un obuz.. iubirea abia înfiripat` pentru Ilona determin` ruptura de Marta. din graba cu care î[i asum` ni[te principii de via]`. cu generalul Karg. Incipitul construie[te o imagine sumbr`.” [i apoi „r`gu[it”: „– Omorå]i-m`!” Conflictul interior al eroului vine din inconsecven]ele acestuia. se disting. logodindu-se prea curånd cu Ilona. ca [i cånd moartea ar 87 . devitalizat`. radical deosebit`. Cum nu mi-am dat oare seama c` o formul` neroad` nu poate ]ine piept vie]ii niciodat`?” Chiar [i conflictele exterioare (cu Varga. Principiile inflexibile ale celorlal]i sunt. ale eroului însu[i. Bologa. lipicios”.. Cele dou` planuri fuzioneaz`. Manolescu). De cele mai multe ori. Ca în orice roman de tip doric ea spånz zura a]ilo or autorul alege pentru eroul s`u doar acele (N. cu buzele albe [i cu ochii aprin[i. În general. Cåmpul semantic al extinc]iei domin` în chip absolut descrierea am`nun]it`. ro[ul bolnav al copacilor se completeaz` cromatic cu „rana p`måntului” din care doi gropari arunc` „lut galben. putrezite. acesta din urm` avånd prioritate. cåmpul e devastat de toamn` [i de semnele unui r`zboi care pare f`r` sfår[it. nes`tul` a mor]ii. f`r` poart`”. P`dure ea spånz zura a]ilo or este un corp sferoid.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire apoi de atenuare. de pe o alt` treapt` de în]elegere a lumii. on. exteriorizåndu-[i toate frustr`rile în`bu[ite: „Mai repede. de[i nimeni nu-i ceruse s` se ocupe de aceste detalii. provocatoare a noi dureri [i regrete. parc-ar fi avut friguri”. negrul p`måntului. „ruinele g`rii”. rare. Este de multe ori exagerat în atitudini: verific` t`ria [treangului lui Svoboda. Aceast` înregistrare ap`s`toare a împrejurimilor include [i imaginea celor dou` cimitire: al satului – „cu cruci rupte.a. Albul crucilor din cimitirul militar este. pentru a dezv`lui tr`irile intense ale eroului s`u: „. realizat` lent. apeleaz` la monologul interior. într-o „cåmpie neagr`”. Mai rar. el r`bufne[te revoltat [i månios. Spånzurarea lui Svoboda genereaz` obsesia vinov`]iei lui Apostol. dup` un moment de criz`. Cenu[iul cerului.. pomii sunt desfrunzi]i. în ochii celorlal]i p`strånd un relativ echilibru. în acest peisaj..

Apostol nu mai recunoa[te chipurile [i nici glasurile. numai c` momentul ales pentru executarea pedepsei capitale este sfår[itul nop]ii. „fu cuprins de un val de iubire izvoråt` parc` din r`runchii p`måntului”. în preajma propriei dispari]ii „î[i plimba lini[tit privirea peste mul]imea” stråns` [i. se îngroze[te în fa]a dezv`luirilor lui Bologa despre planurile lui de a dezerta [i încearc` din r`sputeri s`-l conving` s` renun]e la gåndul periculos.. Ca s` poat` ajunge de la întuneric la lumin`.. „str`lucirea însufle]it`” din ochii condamnatului la moarte. pentru scrupulele sale patriotice [i tot el îl încurajeaz` în clipele dinaintea mor]ii. împrejmuit` de crucile albe din cimitirul militar”. asistånd la moartea lui Svoboda... Cu toate acestea. proaspete”. imposibil de nimicit chiar de c`tre moartea atotst`pånitoare. În tot acest peisaj dominat de tenebre persist` o lumin`. Impresia creat` de acest peisaj macabru e sintetizat` într-o replic` a caporalului care supravegheaz` preg`tirile pentru uciderea [i îngroparea lui Svoboda: „– Ce via]` mai e [i asta. La lumina f`cliilor. mereu treze [i de neînl`turat.” Dup` execu]ia cehului. Construirea lor pe o dominant` caracterial` nu le face schematice îns`. Cåteva detalii reamintesc scena ini]ial` a romanului: spånzur`toarea este „un stålp alb [i lucios”. „numai spånzur`toarea albea nep`s`toare. dup` cum remarc`. aceast` ultim` secven]` are un puternic caracter de irealitate. s`la[ neînc`p`tor pentru atåtea vie]i sacrificate. Varga – zelosul. înfiorat. Evolu]ia personajului este echivalent` cu o parcurgere a unui traseu labirintic al con[tiin]ei. Boteanu este atåt de înfrico[at de pedeapsa care se ab`tuse asupra lui. Klapka. devin tipuri: Bologa – indecisul. ceea ce îl face extrem de prudent. ce „întindea bra]ul cu [treangul spre cåmpia neagr`”. Doamne. numai moarte. Klapka se ofer` s`-l apere pe Bologa la proces [i o face împotriva voin]ei acestuia. amenin]`toare. Marta – cocheta etc. [i mor]i. î[i sim]ea creierii clocotind [i î[i auzea „b`t`ile inimii. „o sugestie” a primejdiilor infinite.. În chiar clipa cånd î[i potrive[te singur [treangul. eroul traverseaz` experien]a redobåndirii propriului suflet. î[i z`re[te numele scris pe crucea de lemn. din pricina sentimentelor sale patriotice. Spre deosebire de incipit. în ochii generalului Karg. Personajele sunt de factur` realist` [i. [i morminte. a lui Dumnezeu. p`måntul gropii se înf`]i[eaz` „deschis ca o ran` uråt`.. chiar la[. Încotro te ui]i. Dac`. Bologa însu[i: „– Ce întunerec. a propriei identit`]i. Klapka – la[ul. Îns` tot Boteanu este acela care îl cunun` cu Ilona pe locotenentul suspect.” Printr-un violent contrast. se veste[te r`s`ritul soarelui. Preotul Constantin Boteanu. ca [i Klapka. g`lbuie”. între hohotele de plåns ale lui Klapka.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire fi aici un fenomen izolat. Albul devine spectral. dar nu-l mai asociaz` cu sine. încåt se teme s` vorbeasc` romåne[te cu Apostol [i refuz` s`-i asculte spovedania în care locotenentul include planurile lui de trecere a liniei frontului la romåni. cei doi nu-[i pierd doza de însufle]ire care îi face oameni [i îi împinge s` se expun` totu[i pericolului pe care au vrut cu orice chip s`-l evite. Finalul exploateaz` acela[i motiv al spånzur`torii/ spånzur`rii. are mereu în fa]` spectrul nenorocirii familiale. ce întunerec s-a l`sat pe p`månt. aproape uitat [i cel militar – „cu crucile albe. ca ni[te ciocane”. în consecin]`. întunericul invadeaz` cuprinsul [i sufletele. {i deasupra tuturor acestor repere pe care alunec` privirea se înal]` spånzur`toarea „înfipt` la marginea satului”. a iubirii. la råndul s`u. iar scena final` consemneaz` [i reac]ia 88 .

Apostol se vede. Minerva. 1980 89 . absolut pe deplin”. Fiul unui avocat memorandist. rostul celorlalte personaje este s` lumineze anumite fa]ete ale personalit`]ii protagonistului. viziunea umanist`. Momentul de la care porne[te ac]iunea propulseaz` în prim-plan o con[tiin]` eliberat` de idolii familiei [i ai copil`riei sale. Camarazii de front ai lui Apostol reprezint` un „subcon[tient satelit”. Aceste personaje devin voci ale con[tiin]ei romånului care tatoneaz` c`ile spre un adev`r stabil. de soldat care e dator s` execute ordinele. vol. Ro Concep]ia lui Gross despre stat ca despre un mecanism strivitor. solu]ie. „îmbr`]i[at de o dragoste matern` idolatr`”. amintind transa mistic` a b`iatului de [ase ani care. al colectivit`]ii organizate în afara c`reia „omul singur nu e cu nimic mai mult decåt un vierme”. care ar putea c`dea asupra sa. resim]ind totodat` „adånc atmosfera grav` pe care o impusese tat`l s`u în cas`”. protagonistului (Al. cu o frunte alb` [i foarte fr`måntat`”. înrolat dintr-o hot`råre pripit`. care a curmat studiile sale de filosofie de la Universitatea din Budapesta. „scump la vorb` [i ve[nic serios” [i al unei tinere sfioase. Este „în`ltu]. care are îns` „con[tiin]a pe deplin împ`cat`. Educa]ia pe care o prime[te stimuleaz` în el dou` direc]ii ale dragostei [i ale responsabilit`]ii: Dumnezeu (prin influen]a mamei sale) [i neamul (prin îndemnurile [i exemplul personal al tat`lui dar [i prin pildele eroice ale str`mo[ilor s`i atåt pe linie patern` cåt [i matern`). Rebreanu realizeaz` un sumar biografic pentru Utilizånd tehnica flash-b Bologa. cel din postura ini]ial`. îndatorat` iubirii fa]` de cel`lalt a lui Cervenco. pierzåndu-[i tat`l. în biseric`. f`r` s` le cånt`reasc`. mentalitatea rigid`. Bucure[ti. în privin]a condamn`rii lui Svoboda. situat dincolo de circumstan]e. de robot al datoriei fa]` de stat. înc` din copil`rie. i se prezint` lui Klapka.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire nest`pånit` a cehului care plånge. nesocotind astfel orice b`nuial` de împ`rt`[ire a sentimentelor celui spånzurat. backului. foarte zvelt. apoi criza sufleteasc` a adolescentului care. uciga[. criz`. E de ajuns totu[i s` surprind` privirea scånteietoare [i måndr` a celui de sub [treang [i s` afle detaliul care favorizase gestul 1 N. Conceptul de dumnezeire [i acela de neam sunt înlocuite cu cel al statului. a lui Varga reprezint` laolalt` idei care se ciocnesc în mintea lui Bologa însu[i. dup` ce constat` atåtea neglijen]e în preg`tirea execu]iei. Protopopescu. Portretul fizic al personajului cumuleaz` cåteva tr`s`turi aspectuale completate cu detalii despre st`rile l`untrice: „În ochii lui Apostol Bologa. chiar de la prima lor întålnire.”1 Autocaracterizåndu-s se. b`tåndu-se cu pumnii în piept. este martor la întruparea lui Dumnezeu. delicate [i c`s`torite la numai [aptesprezece ani. cu col]uri supte ale locotenentului r`s`ri un amestec de ironie [i de dispre]”. I. simte cum se pr`bu[e[te în el credin]a divin`. a c`rui evolu]ie „const` într-o repetare a triunghiului: ea spånz zura a]ilo or decåt acest eveniment-revela]ie. Apostol Bologa este un tån`r ofi]er romån din armata austro-ungar`. Manolescu. alba[tri [i adånci]i în cap se aprinse o måndrie stranie” sau: „Pe buzele sub]iri. drept „o fire excesiv de [ov`itoare”. sfå[iat între op]iuni sau convingeri divergente. Ed. În general. exterior al oma anul psiho olo ogic ro omåne esc ). Apostol. izbucne[te „foarte nervos [i cu vocea zgårietoare” în preajma spånzur`torii ce se înal]` pentru Svoboda. Nu exist` în P`dure conflict f`r` armisti]iu. Eroul este un personaj rotund. Arca lui Noe.

. Perspectiva narativ` par derrière (dind`r`t) face ca naratorul s` [tie totul despre personajele sale. cu alte cuvinte de a vota în favoarea vinov`]iei lor. reintegråndu-l în sine pe Dumnezeu [i l`såndu-se cuprins de o nesfår[it` iubire fa]` de oameni. Intrat într-o criz` adånc`... se ridic` în picioare ca mu[cat de [arpe”. mergånd încotro îl mån` puteri [i hot`råri str`ine de fiin]a lui”.. devine uneori emblematic`: „În ne[tire. într-un ciclu care se reia. Caracterizarea prin gesturi a personajelor. În acest moment.. exprimat` de Apostol însu[i într-un dialog cu Klapka: „Suferin]ele mi-au înfrånt måndria. „apoi deodat` îi plesni auzul o voce cunoscut`” sau „Apostol sim]ea toate privirile ca ni[te s`ge]i drept în inim`”.] În sfår[it.. ag`]åndu-se de un reper salvator: neamul. Ie[irea din aceast` nou` criz` nu se mai poate face decåt în moarte.. Prin monolog interior. murmurånd cu gåtul uscat: – Lumina!. dup` o lung` perioad` de convalescen]` petrecut` în spital. Urm`rindu-se un caz de con[tiin]`. echilibrul îi este curmat de numirea a doua oar` la Curtea Mar]ial` [i de recomandarea generalului Karg de a-i pedepsi exemplar pe romånii acuza]i de tr`dare. ajuns`... în orice moment. Cine [tie dac` nu Klapka e pricina pr`bu[irii. [i anume uciderea tat`lui s`u de membrii aceleia[i armate sub al c`rei steag luptau cu to]ii. Se simte fericit. apare vestea c` regimentul lui Bologa va fi mutat pe frontul din Ardeal [i ciclul spaimelor [i al nelini[tilor eroului se reia. „o dragoste mare îi înfiora sufletul”. El a venit cu p`durea spånzura]ilor [i i-a picurat în inim` îndoielile”. vorb` [i fapt` c`tre care îl îndemnase din copil`rie tat`l. respinse pe rånd. Apostol se salveaz` momentan. Este starea care îi permite s` ia. Reac]iile psihologice ale lui Bologa.” Lumina este aici un simbol al adev`rului absolut. încåt azi [tiu bine c` numai credin]a c`reia îi jertfe[ti f`r` [ov`ire îns`[i via]a ta. f`r` zvårcoliri inutile. ca lini[tea lui s` se tulbure definitiv. de c`tre ambi]iosul student la filosofie. Naratorul este o con[tiin]` exterioar` (extradiegetic) [i relateaz` la persoana a treia. Apostol [i-a asumat din nou idealurile în numele c`rora fusese crescut. întinse amåndou` måinile spre lumin`. urm`rite constant. „o juc`rie neputincioas`. misiunea 90 . neimplicat (heterodiegetic). înainte!” Imediat dup` constatarea acestei schimb`ri de stare. Rebreanu se folose[te [i de stilul indirect liber. Aflat acas`. asociat` celei prin vorbe. ca un copil lacom.. În surprinderea tr`irilor confuze ale lui Apostol. Numele protagonistului se leag` de ideea credin]ei [i a sacrificiului. pe care Apostol n-o va putea atinge niciodat`. Lumina!. f`r` voin]` adev`rat`.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire sublocotenentului ceh. al armoniei l`untrice depline. apoi nesiguran]`. mi-am g`sit calea. Rebreanu reveleaz` reliefurile suflete[ti ale personajului: „De acum începe o via]` nou`! [. reechilibrare.. inapt` s` cånt`reasc` suficient urm`rile faptelor sale. disperare. ca fiind false. al împ`c`rii dintre gånd.. Nota]ia exact` despre procesele lor suflete[ti valorific` puterea clarificatoare a compara]iei [i dezv`luirea psihologic` f`cut` prin am`nuntul fizic: „. numai aceea te poate måntui!” Traseul psihologic oscilant al lui Bologa devine tipic pentru fiin]a avåntat`. inserånd în discursul narativ gåndurile [i vorbele personajului: „Klapka?. Au trecut [ov`irile [i îndoielile! De acuma. dup` cum m`rturise[te chiar eroul. hot`rårea de a rupe logodna cu Marta [i apoi de a se logodi cu Ilona. Bologa î[i redobånde[te echilibrul. dezv`luie un caracter ezitant: exaltare. Dar [i aceast` stare e provizorie.

Bologa are orgoliul individualit`]ii [i caut` un acord cu aceste instan]e supraindividuale. de cele mai multe ori. P`dure ea spånz zura a]ilo or este construit` în întregime pe schema unei obsesii. 1980: „. descoper`. Bologa/ generalul Karg. ferit de ve[nicele ezit`ri [i chibzuiri. Arca trei imperative care stårnesc mereu în Bologa libertatea de op]iune sau. Dezertarea e[uat` a lui Bologa [i a[teptarea verdictului comisiei de judecat` sunt faptele care genereaz` gånduri precum: „Toat` via]a lui trecut` a crescut dintr-o r`d`cin` bolnav`. Ed. al înv`lm`[elilor de gånduri. ci pe aceea a con[tiin]ei lucide. Ea se desf`[oar` cronologic. care se înf`]i[eaz` con[tiin]ei neclare a eroului ca fiind propriile lui convingeri: sentimentul datoriei fa]` de stat. ci prin consemn`rile naratorului auctorial. Bucure[ti. Vianu. dirijånd eroul din adåncurile subcon[tientului. pe care trebuie s` [i-o smulg` din suflet chiar de-acuma. anticipånd o întreag` literatur` analitic`. Vianu) Repere critice a pro ozato orilo or ro omåni. Bucure[ti. I..” a lui No oe. ideea na]ional` [i credin]a în Dumnezeu. avånd în principal rolul de a exterioriza st`ri suflete[ti. mai bine. cu excep]ia secven]elor de retrospec]ie privind copil`ria. P`dure ea spånz zura a]ilo or este un roman realist psihologic.” 91 .. Dialogul are o frecven]` semnificativ` de-a lungul întregii opere. Ed. fiind de multe ori tensionat [i contribuind la men]inerea atmosferei sumbre pe care o degaj` întreg romanul. neamul [i religia alc`tuiesc tot timpul un trio represiv. nou` la noi. Minerva. de pr`bu[ire iremediabil` în haosul unei voin]e disolute. vol.” era atura a ro omån` între e ce ele e do ou` r`z zbo oaie e mo ondia ale e. dilatåndu-se evenimentele petrecute în planul con[tiin]ei. Arta analist al st`rilor de subcon[tien]`. 1972: „Fiecare am`nunt re]inut în con[tiin]` face parte dintr-un anumit complex sufletesc. Ponderea monologului interior este impresionant` în cartea a patra.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire fundamental` a naratorului este s` releve un traseu psihologic sinuos. Manolescu. Minerva. c` a fost manipulat. Alt suflet îi trebuie. nu pe calea obedien]ei oarbe. reie[it „din n`zuin]a mai general` de a realiza stilul major al culturii noastre”. Lite Minerva. S.” Nara]iunea se completeaz` astfel firesc cu descrierea de cadru exterior sau de st`ri emo]ionale. Ro „Romanul e de o concentrare stråns` în compozi]ie. Crohm`lniceanu. I. reconstituit cu tot adev`rul s`u omenesc. Ed. de misticism subiectiv. (T.. 1981: „Rebreanu – un • T. obiectiv. Sunt în definitiv • N. gåndurile personajului central sunt prezentate nu prin vorbirea l`untric`. Le accept` convins de fiecare dat` c` sufletul s`u i-o cere. logodna cu Marta [i înrolarea. adolescen]a lui Bologa. • Ov. St`rile de vid interior. vol. al obsesiilor tiranice. Bologa/ Varga). Totodat` el exteriorizeaz` conflicte (Bologa/ Klapka. 1977: • Pompiliu Constantinescu. actele ma[inale. î[i încordeaz` apoi ritmul alert. cånd ac]iunile exterioare se comprim`. cu neînsemnate devieri de st`ri extatice.” oma anul ro omåne esc inte erbe elic. peste care flutur` umbra uria[` a lui Dostoievski. f`r` întårziere. Minerva. anii de facultate petrecu]i la Budapesta. Monologul interior cå[tig` propor]ii însemnate. halucinant.. de[i. Statul. mecanismele asociative involuntare sunt surprinse dintr-o perspectiv` surprinz`tor de modern`. Ed. de a impune psihologii veridice. Bucure[ti. Povestirea evenimentelor antreneaz` obligatoriu [i însemnarea despre oglindirea lor în con[tiin]`.

Bucure[ti.Romanul modern subiectiv. el reconstituie tabloul societ`]ii franceze. uneori. Dostoievski. prin anularea dimensiunii cronologice a ac]iunii [i instaurarea domina]iei memoriei involuntare. Formulele clasice de construc]ie a personajelor prin eviden]ierea unor tr`s`turi dominante nu mai corespund estetic [i. astfel. Gånduri. ci o vast` fresc` social`.dizolv` romanul clasic prin multiplicarea perspectivelor narative. privindu-l doar din exterior. Adoptarea acestei formule de roman înseamn`. în care. Arti[tii au în]eles c` un tip uman. Tolstoi [. Analizånd fenomenul. sentimente. Mai ales aceast` tr`s`tur` a fost pus` în eviden]` de c`tre comentatorii romåni. de aceea. p`trund în domeniul literaturii [i ideile filozofice ale lui Henri Bergson. st`ri suflete[ti confuze. Andre Gide. care v`d în opera lui Proust. un caracter nu poate fi cunoscut. de analiz` psihologic` I. [i. moderne. prin identificarea personajului cu naratorul. Prin intermediul operei lui Marcel Proust. romanele lui Marcel Proust au produs o impresie deosebit` criticilor literari [i scriitorilor romåni. iar pe de alt` parte. nu numai o introspec]ie redus` la problemele eului în timp. Stendhal. Momente ale romanului. F. imprevizibil. privind intui]ionismul. II. Eminescu. Disocieri teoretice Romanul de analiz` psihologic` a luat na[tere din interesul special al scriitorilor pentru via]a interioar` a fiin]ei umane. Ideile care structureaz` concep]ia scriitorului sunt: 1 Cornelia {tef`nescu. prin descoperirea aspectului realist al operei. de investigare am`nun]it` a con[tiin]ei. conflicte ireconciliabile [i crize ale eului în c`utarea propriei identit`]i au fost observate de psihologi [i psihiatri [i au fost transfigurate de scriitori în romanele de analiz` psihologic`. Autori precum Marcel Proust. ilogic. se impun metode noi.a. Ed. Personajul devine. Contextualizarea operei În perioada interbelic`. Cornelia {tef`nescu opineaz`: „Noutatea viziunii proustiene s-a impus pe dou` planuri-acela al filozofiei desf`[urate pe cont propriu de autorul însu[i în leg`tur` cu timpul [i memoria.” 1 Concep]ia despre literatur` a lui Camil Petrescu se cristalizeaz` în volumul de eseuri Teze [i antiteze din 1936. cu alte mijloace decåt acelea ale lui Saint-Simon ori Balzac. Intriga sau elementul care declan[eaz` ac]iunea în romanul tradi]ional trece în plan secund comparativ cu analiza psihologic`. producerea unor modific`ri în structurile tradi]ionale romane[ti. 1973 92 . M. implicit. în care semnificativ este eseul Noua structur` [i opera lui Marcel Proust. mai mult decåt criticii francezi. pån` în cele mai profunde resorturi ale sale.

.corelarea literaturii cu [tiin]a. filozofiei [i [tiin]ei ei. Anton Holban. ceea ce înregistreaz` sim]urile mele. Bucure[ti. în fluxul con[tiin]ei mele. sau chiar obiectelor neînsufle]ite. în acea curgere de gånduri. f`r` compozi]ie. n`zuin]e. autenticitatea: „[. 3 Idem. Eminescu. abstrase. Din mine însumi. ci numai cele involuntare. protagonistul a no oapte e de e dra ago oste e. afirma]ii.cunoa[terea nemijlocit` a realit`]ii de c`tre artist. nu e decåt o singur` solu]ie: S` nu descriu decåt ceea ce v`d.. aceast` literatur` epic` r`m`sese anacronic`. [i dac` st`ruim s` ar`t`m c` psihologia îns`[i este în func]ie de explica]ia filozofic` a timpului.”1 .”3 Alte idei camilpetresciene. ceea ce i s-a întåmplat în via]`. [i ultralucizi. . ceea ce aud.. Ed. imagini. îndoieli.] ca s` evit arbitrariul de a pretinde c` ghicesc ce se întåmpl` în cugetele oamenilor. . Noua structur` [i op pera lui Marcel Proust. „Dac` afirm`m c` literatura unei epoci este în corela]ie cu psihologia acelei epoci.” Reprezentan]i ai romanului modern subiectiv.. note [i repere bibliografice de Mircea Regneal` 2 Idem.”2 .povestirea pe baza fluxului con[tiin]ei. privind arta romanului.] Amintirile fac parte din fluxul duratei.luciditatea autoanalizei este exprimat` de {tefan Gheorghidiu. pot fi extrase din operele sale beletristice: ..a. ceea ce gåndesc eu…Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti…Dar aceasta-i realitatea con[tiin]ei mele. antologie.. F`r` ortografie. eu nu pot ie[i. Marii volupto[i [i cei care tr`iesc intens via]a sunt. ne reîntoarcem cu [i mai mult` îndrept`]ire la afirma]ia c` o literatur` trebuie s` fie sincronic` structural. ceea ce a gåndit. neg`ri absolute. Orice a[ face eu nu pot descrie decåt propriile mele senza]ii. 158. propriile mele imagini. a[a cum de altfel aten]ia spore[te [i durerea de din]i. 1 Camil Petrescu. 1987. ci o sporesc. [. 93 . iar fa]` de evolu]ia realizat` de [tiin]` [i filozofie în ultimii patruzeci de ani.” . pag. Max Blecher [. filozofia [i psihologia epocii: „{i r`spunsul ar putea s` fie c` literatura epic` de pån` la Proust nu se mai integra structurii culturii moderne.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire . întåia a no oapte e de e r`z zbo oi: „Aten]ia [i luciditatea romanului Ultima nu omoar` voluptatea real`. Eu nu pot vorbi onest decåt la persoana întåi. intr` [i amintirile. de analiz` psihologic` în literatura romån` interbelic` sunt: Camil Petrescu.”. a memoriei afective involuntare: „În constitu]ia prezentului. dar nu amintirile voluntare. neap`rat. con]inutul meu psihologic. Mircea Eliade. f`r` stil [i chiar f`r` caligrafie.anticalofilismul este definit în romanul Patul lui Procust: „Un scriitor e un om care exprim` în scris cu o liminar` sinceritate ceea ce a sim]it. apud Poetica romanului romånesc. lui [i celor pe care i-a cunoscut. ca atare.

de analiz` psihologic` ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE. tot ceea ce putea s` ajute la reconstruirea atmosferei unei epoci [i a alc`tuit fi[e pentru personajele sale. vol. ca o confesiune a protagonistului.”1. a vrut s` scrie o nuvel` despre r`zboi. al transfigur`rii artistice. dar [i de alternarea planului interior. a iubirii matrimoniale. Tema romanului se raporteaz` la tr`irea a dou` evenimente majore din via]a unui om-sentimentul erotic [i experien]a mor]ii. reprezentate de cele dou` p`r]i ale operei: Cartea întåia [i Cartea a doua. I. în care se construie[te un personaj inteligent [i lucid. ÎNTÅIA NOAPTE DE R~ZBOI de Camil Petrescu Romanul Ultima noapte de dragoste. rezultat al autoanalizei [i al introspec]iei. adev`rate dosare de documentare. Minerva. Literatura romån` între cele dou` r`zboaie mondiale. Simbolul primei nop]i din titlu ar putea fi cel sugerat de Ov. se scrie istoria unui intelectual care aspir` la cunoa[tere absolut`. Discursul epic este scris la persoana întåi. S. perspectiva unic` asupra evenimentelor. devorant. 1 Ov. adic` chiar tema romanului . fotografii. la zece ani dup` capodopera lui Liviu Rebreanu. Ed. subiectiv. S. întåia a no oapte e de e r`z zbo oi este un roman modern. omul apare în autenticitatea lui. dar. Ultima a no oapte e de e dra ago oste e.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire III. Între ultima noapte de dragoste [i întåia noapte de r`zboi. articole din ziare. Ion. fiind prea ampl`. Ilustrarea tipului de roman modern.” Titlul este format dintr-o metafor`. pentru c` unele pagini din jurnalul de campanie al lui Camil Petrescu au fost utilizate în oper`. pe tr`irile interioare ale eroului principal. Nara]iunea la persoana I presupune identitatea naratorului cu personajul [i. Geneza operei st` sub semnul biograficului. la libertate. Dup` cum m`rturise[te scriitorul. subiectiv. ca subiect al cunoa[terii [i ca obiect al cunoa[terii. Textura intern` a textului este sus]inut` de capacitatea reflexiv` a eroului de a se privi pe sine din dou` perspective. În acela[i scop. {tefan Gheorghidiu. a atitudinilor [i a comportamentelor. timp de zece ani a stråns materiale: c`r]i. al reflec]iei [i al tr`irilor. analizate prin tehnica introspec]iei. confesiune sus]inut` [i de notele de subsol. Crohm`lniceanu. pe care le tr`ie[te {tefan Gheorghidiu – iubirea [i r`zboiul. Accentul cade. Bucure[ti. întåia noapte de r`zboi a fost publicat în anul 1930. Titlul sus]ine [i structura romanului. la ideile pure. cele dou` planuri pe care se dezvolt` ac]iunea [i se construie[te personajul principal. în fa]a c`rora omul simte efectul înstr`in`rii sau cum spunea Camil Petrescu însu[i: „În fa]a mor]ii [i în dragoste. Relatarea evenimentelor se face prin rememorarea evenimentelor tr`ite. al societ`]ii bucure[tene din preajma Primului R`zboi Mondial [i al frontului. a devenit punctul de plecare pentru roman. cu cel exterior. iar cel de-al doilea substantiv „noapte” din titlu joac` rolul unui simbol al mor]ii. Crohm`lniceanu: „Dragostea devine astfel un act acaparator. care tinde s` anihileze personalitatea partenerului. prin urmare. în aceast` oper`. prezentate sub forma analizei lucide prin reflectarea în propria con[tiin]`. sugerånd cele dou` experien]e existen]iale [i reflexive. 1972 94 .

E abia mai mare ca o colib`. eroul nu intervine în discu]ie. Folosi]i un material nediferen]iat. luasem parte.” [i face un salt. în restaurante. Nu cunoa[te]i nimic din psihologia dragostei. [i care acum ne slujesc [i drept scaune de masa. cu un regiment de infanterie din capital`. varuit` în alb. militare. acoperite cu velin]e vechi.” devine un spa]iu colocvial. ob]inute prin cele [ase capitole ale fiec`rei p`r]i. înc` o dat` se dezv`luie natura ideal` a protagonistului. s`teasc`. deputatul Nae Gheorghidiu [i a omului de afaceri analfabet T`nase Vasilescu Lumån`raru. ce dezv`luie lumea. îns`. în care se men]iona c` un b`rbat a fost achitat. Discu]ia are loc la popot`. în prezent (realitatea frontului): „În prim`vara anului 1916. prin plasarea în incipit a unei scene. din paharele mari de ap`.. î[i exprim` brutal p`rerea despre superficialitatea celor care discutau: „Discu]ia dumneavoastr` e copil`roas` [i primar`. ca urmare a împletirii timpului prezent cu rememorarea trecutului. de dinainte. dup` moartea unchiului s`u. excursii în band`. mai sus decåt toate satele romåne[ti din munte. care. «î[i spun p`rerea lor» cu convingerea neînduplecat` [i matematic` cu care larvele î[i ]es în jur gogo[i. Începe ex-abrupto. cei doi se iubeau [i lumea lor mic` p`rea perfect`. ascultånd doar p`rerile unor ofi]eri precum Floroiu. cum f`ceau înainte. student la filozofie se c`s`tore[te din dragoste cu Ela. prin mijlocirea memoriei afective. pornind de la un articol de ziar. Via]a lor se compune acum din participarea la ceaiuri dansante. Ac]iunea romanului este discontinu`. în care.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Din punct de vedere compozi]ional. se constat` echilibrul [i unitatea formei. abandonåndu-[i treptat vechii prieteni. ca la cårciumile de drum mare [i acoperita cu pånz` ]`r`neasc`. iar discu]ia e la fel cu toate discu]iile literare. dar [i a Elei. iar. în trecut (povestea de dragoste): „Eram însurat de doi ani [i jum`tate cu o coleg` de la Universitate [i b`nuiam c` m` în[al`. în saloane.” Un timp. filozofice. [i un epilog numit: „Comunicat apocrif. artificiul compozi]ional care leag` prima parte de cea de-a doua. fire[te. O lamp` de «gaz» d` o lumin` g`lbuie. despre dragoste. din punct de vedere cronologic. 95 .. între Bu[teni [i Predeal. la fortificarea v`ii Prahovei. o student` de la Litere. apar]ine celei de-a doua p`r]i. dup` ce [i-a ucis so]ia. b`trånul avar Tache Gheorghidiu.. {tefan Gheorghidiu. o avere care-i schimb` destinul. Tr`ie[te sentimente intense [i dramatice la gåndul c` nu va putea s`-[i vad` so]ia aflat` la Cåmpulung: „În mine era o foial` de [erpi. Masa e. Corabu [i Dimiu. La insisten]a altui unchi al s`u. pierde o sum` [i se retrage din asocia]ie. De[i erau s`raci. de[i este descris` ca un loc auster: „«Popota» unde suntem acum e într-o odaie mic`. în industria metalurgic`. religioase ale oamenilor care. Tinerii c`s`tori]i p`trund în cercurile mondene ale capitalei.”. care-l în[elase. Dintr-un capitol cu nume balzacian. aproape la fel de le[inat` ca a vinului. în tren. în sala de a[teptare a dentistului. pentru c` vrea s` ob]in` o permisie. care. de brad. ca sublocotenent proasp`t. cånd nu i se acord` permisia. so]ia sa. neavånd spirit practic..” Discu]ia de la popot` constituie cauza declan[`rii memoriei afective a personajuluinarator [i al rememor`rii pove[tii de dragoste cu Ela.”La acestea se adaog` unitatea perspectivei. asist` la o discu]ie. pornind de la faptul divers: „. întåia dat` concentrat. Diagonalele unui testament. politice. vizionarea tuturor premierelor de la teatru [i nu doar a spectacolelor bune. personajul principal. între ofi]eri.” {tefan Gheorghidiu. în care este prezentat r`zboiul. artistice. afl`m c` {tefan mo[tene[te. {tefan intr` în afaceri. cu dou` paturi înguste la perete.

printre silabe [i propozi]iuni. . personajul-narator are o atitudine critic` [i ironic` la adresa preg`tirilor de r`zboi. dup` excursia de la Odobe[ti sau cånd. care d` na[tere unui conflict interior. cap`t` în con[tiin]a lui dimensiunile unei adev`rate catastrofe pasionale. ca intelectual preocupat de specula]iile privind concep]iile lui Kant [i a lui Schopenhauer.” Peste aceast` slab` preg`tire se suprapun atacurile furibunde ale du[manilor. venind pe nea[teptate. Hyperion. înt`rite cu p`månt ca de un lat de mån`. moarte. ca aburul prin ]evile plesnite. pe care lau cunoscut la o petrecere. O dat` acas`. a fortifica]iilor de pe Valea Prahovei: „Ni[te [`n]ule]e ca pentru scurgere de ap`. . provocate de gelozie. ucis`. îns`. Curånd.” La întoarcerea de la Odobe[ti.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire În capitolul „E tot filozofie. dar Ela nu a recunoscut nimic. tot ce e con]inut real scap`. în care este descris r`zboiul sunt sus]inute de pagini din jurnalul de campanie 1 Tudor Vianu. dar [i de repetatele desp`r]iri.. Tudor Vianu consider`: „[…] ceea ce izbute[te mai bine autorul Ultime dra ago oste e. dar [i din via]a casnic`. lec]ia de filozofie fiind. cåt exactitatea aproape [tiin]ific` în despicarea complexelor suflete[ti tipice. gesturi c`rora noi le d`m un anume în]eles [i ne e o suferin]` cråncen` s` vedem c` le are [i pentru altul. mutilare fizic` [i psihic`.”La dou` s`pt`måni dup` cea de-a doua împ`care. Ela i-a acordat o aten]ie prea mare lui G. Arta prozatorilor romåni. care seam`n` haos. Ziua [i noaptea (literalmente). {tefan este concentrat [i aranjeaz` ca ea s` plece la Cåmpulung. Imaginea r`zboiului este demitizat`. Ed. A încercat s` cear` explica]ii. veri[oara lui {tefan. Secven]ele..”. Înc` din primul capitol. erau botezate de noi tran[ee [i ap`rau un front de vreo zece kilometri. acoperite ici [i colo cu ramuri [i frunzi[. mai mult. decisiv`. îi provoac` lui {tefan chinul unei analize. Analizånd modul în care romancierul prezint` disolu]ia ei no op] ]i de e iubirii. nu puteam gåndi decåt la ea. Încearc`. ceea ce a trezit în sufletul so]ului o suferin]` cråncen`: „Fiecare credem c` femeia care ne iube[te are. sunt surprinse aspecte din via]a de intelectual a lui {tefan.. nu este atåt afundarea în regiunile obscure ale con[tiin]ei. pe atåt de dureroase: ”Am suferit din nou mistuitor. iar cuvintele ei ascundeau.. A doua experien]`. Evenimente [i întåmpl`ri. Personajul se construie[te sub ochii no[tri. tot ce e adev`r. transformat` fa]` de aceea eroic` pe care i-o consacrase clasicismul. a încercat s`-l conving` de faptul c` acestea sunt regulile în societatea monden`: „A[a sunt petrecerile astea. de fapt.” Parc` o alt` Ela se afla în fa]a lui.” 1 Eroul consider` c` toat` suferin]a lui a început din cauza unui domn G. un pretext pentru prezentarea unui episod erotic. niciuna nu se mai gånde[te la cuno[tin]ele [i întåmpl`rile de aci. în planul cunoa[terii o reprezint` r`zboiul. Tot ce e sens. pe cåt de lucide.” Pentru el. p`strate pentru noi. organizate de Ani[oara. cu propria situa]ia: „A[a cum m` întorceam eu cu imaginea femeii iubite. momentul era grav. iar aceast` nou` imagine îi producea o durere fizic` [i psihic`.” Momentele de suferin]`. 1991 96 . în loc s` dezv`luie adev`rul: „Cuvåntul e oricånd un mijloc imperfect de comunicare. Chi[in`u. s`-i explice [i Elei problema cunoa[terii prin sim]uri [i prin ra]iune. la Odobe[ti. . anumite mici gesturi de mångåiere [i frumuse]e. n-o g`se[te acas` (capitolul Între oglinzi paralele). {tefan face „un bilan] sinistru”[i compar` turnirurile medievale. din roman. În timpul unei excursii. {tefan are b`nuiala c` Ela nu mai este fata de care s-a îndr`gostit [i tr`ie[te un tulbur`tor sentiment de îndoial`. care de multe ori se sfår[eau cu aducerea acas` pe scut a unora. aparent inocente. într-o scen` sugestiv`.

precum Vasilescu Lumån`raru sau printr-o c`s`torie convenabil`. Dup` experien]a r`zboiului. Finalul este deschis: „A doua zi m-am mutat la hotel pentru s`pt`måna pe care aveam s-o mai petrec în permisie. accentuånd impresia de autenticitate. perfect adaptat`: boga]i avari. se întoarce acas`. E o întålnire cu cåntecul p`måntului. Are. a[a cum se întåmpl` în romanele realiste. Ac]iunea este dinamic`. imagini vizuale [i auditive hiperbolizante sunt liniile de for]` ale viziunii artistice.. 97 . eroul are parte de experien]e unice: comuniunea cu simplitatea sufleteasc` a poporului prin receptarea doinei... I-am scris c`-i las absolut tot ce e în cas`. În ciuda ororilor. cum a f`cut unchiul Tache. Familia nu are r`d`cini afective [i. pe drumul spre Ruc`r: „Aci. spaima de moarte. s` lipseasc` ea din întregul meu sufletesc. politicieni abili. ordine contradictorii. dup` o perioad` de spitalizare. Nae Gheorghidiu e unul din cei mai de[tep]i [i mai periculo[i oameni din ]ara romåneasc`. niciun punct de vedere.. Armata este ilustrat` prin tipuri [i ipostaze de ofi]eri [i solda]i. În mijlocul Apocalipsei. precipitat`.. ca o drojdie. Observ` cu ironie semnele îmb`trånirii pe chipul [i pe trupul ei [i. distrac]ii superficiale. pare s` se îndep`rteze de rosturile ei tradi]ionale. {tefan simte responsabilitate fa]` de oamenii din plutonul s`u [i. decide s` se despart` de ea. afaceri[ti analfabe]i. [i stranie transpunere între chinurile iubirii mele de ora[ [i chinurile adunate. apropierea de oameni ca elementar` solidaritate: „Acum oamenii de aici.”. }elul suprem este banul. la amintiri. tocmai de aceea. brusc... de la care s` lipsesc.] n-a[ vrea s` existe pe lume o experien]` definitiv`. îmi simt tot sufletul deschis ca o ran`. la limita moralit`]ii. mai ales.] cu un eu limitat în infinitul lumii. Pe front. reîntålnirea cu Ela nu-i mai produce emo]ie [i suferin]`. Adic` tot trecutul. {tefan este preg`tit pentru o alt` etap` a existen]ei sale. mediocr`. îmi sunt singurii aproape [i sunt mai aproape de ei decåt de mama [i de surorile mele..” Spectacol terifiant. r`zboiul îl ajut` s` se reg`seasc`. Mo[tenirea este vånat` de to]i. mult` compasiune. Via]a monden` a capitalei este descris` prin obiceiurile celor boga]i: serate. Capitolul Ne-a acoperit p`måntul lui Dumnezeu con]ine unele dintre cele mai cutremur`toare imagini ale r`zboiului din literatura romån`. impresia c` se deta[eaz` de realitate [i reflecteaz` asupra ei precum unii dintre condamna]ii la moarte.” [i descoperirea universului infinit: „[. s` descopere adev`rurile majore ale existen]ei. nicio stabilitate de raporturi nu mai era posibil`. [i deci nicio putin]` de realizare sufleteasc`. care se poate ob]ine prin afaceri. în preajma mor]ii [i al`turi de solda]ii s`i. petreceri. cu ritm sus]inut. [. politicianul consacrat: „. dar [i prin descrierea detaliat` a frontului [i a r`zboiului. Abund` verbele de mi[care la timpul prezent [i interjec]iile verbale. în sufletul `sta ob[tesc de r`spåntie. mai exact. de la lucruri personale.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire al autorului. Este conturat spa]iul citadin. în care tr`ie[te o lume eterogen`. c`ci r`zboiul pare o nesfår[it` noapte. Fundalul romanului este realizat ca fresc` social`. de asemenea. Este r`nit [i. ca la Balzac. ca aceea pe care o voi face.” [i noi teme de dezbatere: politica [i r`zboiul.. I-am d`ruit nevesti-mi înc` o sum` ca aceea cerut` de ea la Cåmpulung [i m-am interesat s` v`d cu ce formalitate îi pot d`rui casele de la Constan]a.. la r`spåntia de drum mare.” Îmbog`]it prin experien]a r`zboiului [i eliberat de limit`rile unei iubiri care i-a produs o suferin]` profund`. Apar un tip nou. de la obiecte de pre] la c`r]i.

[i aveam s` pierim la fel amåndoi. o coleg` de facultate. acuzat de unchii s`i c` „fusese nepractic [i neserios”. provenind dintr-o familie s`rac`. ilustrånd tipul intelectualul pare desprins de realitate [i tr`ie[te o dram` a cunoa[terii absolute. pentru ca.”Analizånd sentimentul pån` în cele mai adånci resorturi ale sale. adept al filozofiei idealiste.. ce reies din evenimentele ce au succedat c`s`toriei [i din analiza acestora. în monologul interior. sondarea psihicului omenesc pån` la limita subcon[tientului. Masa luat`. aduse în planul scriiturii prin fluxul con[tiin]ei.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire În acest context.” Personalitatea complex` a personajului se completeaz` cu alte tr`s`turi. {tefan Gheorghidiu este un narator-actor. La imensa majoritate a oamenilor ea a r`mas [i azi acela[i lucru. apreciat liberal. împreun` cu familia. [. monologul interior. unul asupra celuilalt. dezv`luindu-[i dezinteresul total fa]` de condi]ia material` a existen]ei. adic` îndepline[te atåt func]ia de personaj principal. cåt [i pe aceea de reprezentare a lumii fic]ionale. din dragoste. al c`rui tat`. b`nuind c` so]ia îl în[al` [i. La origin` (Bergson are neîndoios dreptate) inteligen]a n-a fost decåt un mod practic. avarul. amåndoi.. murise de tån`r l`sånd familia cu datorii. Avea doi unchi. b`trånul avar Tache [i deputatul Nae.] Trebuie s` se [tie c` [i iubirea are riscurile ei. s-a n`scut [i ironia mu[c`toare a unui r`spuns decisiv. la Universitatea din Bucure[ti. orfanul. Ordonarea [i coeren]a materialului epic se fac din perspectiva con[tiin]ei sale. ulterior. Tr`ie[te intens sentimente contradictorii.. cu Ela. la unchiul Tache este construit` din motive [i tehnici balzaciene (mo[tenirea. s` ajung` s` nu mai poat` tr`i f`r` Ela: „Sim]eam c` femeia aceasta era a mea în exemplar unic. {tefan concluzioneaz` c` a iubit întåi din orgoliu.. în scena de la popot`. c` ne întålnisem de la începutul lumii. îns` nu-i lipsesc datele de identitate/stare civil`: tån`r student la filozofie. în Primul r`zboi Mondial. voluntar la început. peste toate devenirile. inadaptat într-o societate dominat` de bani [i de snobism. Se c`s`tore[te. Caracterul reflexiv al personajului reiese din primele pagini ale romanului. personajul principal. G`sim. dup` o dureroas` experien]` a r`zboiului. argumentele aspira]iei sale c`tre absolut: „O iubire mare e mai curånd un proces de autosugestie. este concentrat [i pleac` pe front. Corneliu Gheorghidiu. formulat în ap`rarea memoriei tat`lui: „De cele mai multe ori p`rintele care las` avere copiilor le transmite [i calit`]ile prin care a f`cut averea: un obraz mai gros. cu luciditate. Personajul aproape nu are portret fizic. fiind un alter-ego al autorului însu[i.. dar [i aprecierea pentru tipul de inteligen]` analitic`. 98 . pe care o aplic` asupra realit`]ii imperfecte.. El se contureaz` prin tehnici ale analizei psihologice: introspec]ia. [. dezinteresat de latura material` a existen]ei. profesor universitar [i publicist recunoscut. Mama sa [i cele dou` surori alc`tuiau familia. El ilustreaz` intelectualul nonconformist. critic` gåndirea filozofic`: „Cu Kant `la al dumitale [i cu Schopenhauer nu faci în afaceri nicio brånz` . st`ri psihice tensionate. c` acei care se iubesc au drept de via]` [i de moarte. Portretul moral al personajului este impresionant. patologic pe urm`.” Dintr-o asemenea concep]ie. un mijloc pentru ap`rarea intereselor. ca mama mea. tehnica detaliului semnificativ). revine în capital` [i se desparte de ea. Devine [i el profesor universitar. {tefan ap`r` onoarea tat`lui s`u. Cu aceast` ocazie. {tefan comenteaz` avizat: „E gre[it s` soco]i c` la firile mediocre inteligen]a r`måne deasupra intereselor. prin care sunt surprinse. un instrument de adaptare la mediu.”.]Orice iubire e ca un monoideism. Dac` respectatul deputat Nae Gheorghidiu. cånd î[i dezv`luie concep]ia despre iubire. a[a ca eul meu.

erau printre cele mai importante din via]a mea.”5 Realitatea cumplit` a r`zboiului produce în sufletul lui {tefan alte ecouri. dup` ce l-a cunoscut pe elegantul domn G. Orice mo[tenire e. Ultima a no oapte e de e dra ago oste e. cåt exactitatea aproape [tiin]ific` în despicarea complexelor suflete[ti tipice. Ed.” Analizånd modul în care personajul-narator prezint` disolu]ia iubirii. în timpul excursiei de la Odobe[ti. Ibidem. . . Combinånd perspectivele temporale asupra evenimentelor.”1 Astfel. exist` cåteva etape ale analizei: „Compara]ia fizic` este primul simptom al iubirii care se îndep`rteaz`”2. femeia superficial`. s-ar putea zice. 99 . c` tot ce povestesc nu are importan]` decåt pentru mine. cånd le scriu pe hårtie. Ibidem...” Luciditatea analizei [i superioritatea reflec]iilor apar [i în pasajele monologate. La acest nivel al con[tientiz`rii.” 1 2 3 4 5 Tudor Vianu. adaptat` în societate. dup` p`rerea lui Vianu. nu este consider`: „[…] ceea ce izbute[te mai bine autorul Ultime atåt afundarea în regiunile obscure ale con[tiin]ei. care se hr`nea din propria ei substan]`... Tudor Vianu ei no op] ]i de e dra ago oste e. teama de moarte [i de suferin]` fizic`. un bloc. argument dedus dintr-o replic` a Elei.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire un stomac în stare s` digere [i ou` clocite. privind sentimentul de triste]e datorat distrugerii iubirii [i dec`derii persoanei fa]` de care î[i manifestase afec]iunea: „Era o suferin]` de neînchipuit. neap`rat o [ir` a spin`rii flexibil` ca nuiaua (dac` nu cumva rahitismul nevestei milionare n-a înzestrat-o cu cocoa[` rigid` ca o buturug`). iar [i iar. împletind timpul cronologic cu acela psihologic. „{i deodat` iubirea care suferea se transform` în dispre]ul lucid. întåia a no oapte e de e r`z zbo oi de Camil Petrescu este un roman în care experien]ele personale se îmbin` cu fic]iunea prin moduri [i tehnici interesante ale prozei moderne. solidaritatea cu semenii pe front conduc la o cunoa[tere superioar`. Hyperion. la o redescoperire a sinelui în raport cu o lume alienat`. Ast`zi.: „N-ar fi bine s`-]i comanzi azi sau måine dou` costume noi?” „Refuzul intimit`]ii este al doilea simptom. „Cochet`ria intr` în scen`”4 – aluzie la comportamentul Elei. ceva din urå]enia nevestei luate pentru averea ei.”3 – trimitere la dorin]a Elei de a-l avea în ma[in` pe domnul G. am`nun]ite pån` în frac]ii de impresie. îmi dau seama. Chi[in`u. de analiz` psihologic`. Arta prozatorilor romåni. Ibidem. simultan` [i ulterioar`. c` nici nu are sens s` fie povestite[. {tefan poate s` renun]e la Ela.]c`ci singura existen]` real` e aceea a con[tiin]ei. Relativitatea vie]ii. 1991 Idem. caracterizat` prin inteligen]` practic`.. autorul reu[este s`-[i demonstreze teoria despre roman: „Eram ca într-o zi imens` [i întåmpl`rile acestea mici.

cu febrilitate [i dramatism. [i este cel pe care îl m`sur`m dup` mi[carea astrelor în spa]iu [i dup` diversele pozi]ii ocupate între ele de planete. catastrofa care ne înconjoar`. se amplific` nem`surat [i pare nesfîr[it – secundele trec ca minutele. care a fascinat atî]ia gînditori [i creatori (printre ei pe Borges. totu[i cred c` to]i putem fi de acord cel pu]in cu aceast` simpl` deosebire: exist` un timp cronologic [i un altul. de care sîntem con[tien]i în func]ie de ce facem sau nu facem [i care graviteaz` într-un fel foarte diferit în emo]iile noastre. prins` în formule pregnante. Cinci pro a no oapte e de e dra ago oste e. ne distrag [i ne absorb. cînd împrejurarea sau situa]ia noastr` anume (singur`tatea. diferite [i divergente. vocea autorului însu[i amestecåndu-se adesea cu a lui. pån` la confundare. nemijlocit`.” 100 . expectativa a ceva ce trebuie ori nu s` se întîmple) ne d` o con[tiin]` acut` a acestei scurgeri care.” erso ona alita ate ea lite era aturii ro omåne e. Dar mai este [i un timp psihologic. Minerva. mereu în criz`. un nerv vibrant. [. la esen]a ultim` a fenomenelor.” ozato ori în cinci fe eluri de e le ectur`. • Mario Vargas Llosa. 1997: „Nu • Constantin Ciopraga.. cu obiectivitate rece. la Camil. ci poetica romanului. e de fapt acela[i personaj dezolat. tocmai fiindc` am dori s` se iu]easc`. 1984: „Camil Petrescu ne împ`rt`[e[te în Ultima întåia a no oapte e de e r`z zbo oi o experien]` proprie. Institutul European. Pe materia romanesc` e nou` la el. Ro 1977: „Exist` o psihologie profesional` a r`zboiului. Romåneasc`.. Acest timp trece repede cînd ne bucur`m de ceva [i ne cufund`m în experien]e intense [i exaltante. intelectual de o relevan]` superioar` în planul ideilor. Bucure[ti. dar e[uånd lamentabil în ordine pragmatic`. acel timp ce roade din noi de cum ne na[tem pe lume pîn` cînd disp`rem [i st`pîne[te curba fatidic` a vie]ii tuturor existen]elor. • Pompiliu Constantinescu. o plasticitate sclipitoare. pe care d. a se împotmoli. Cel pu]in a doua parte din roman (Jurnalul de front) ]ine s` ne fac` a uita c` naratorul e un personaj literar ({tefan Gheorghidiu).] În personajul-pivot. care un ascunde nimic din ororile [i r`sturnarea moral` a r`zboiului.” ori c`tre e un tån`r ro oma ancie er. Crohm`lniceanu. psihologic. Camil Petrescu o descifreaz` cu st`pånire de sine. Scriso 2003: „De[i tema timpului. Ed. Editura Cartea • Ovid S. mai precis regia comunic`rii. care ne farmec`. independent de subiectivitatea noastr`. în acest jurnal de campanie. Humanitas. a dat na[tere la multiple teorii. a se opri. iar acestea ca orele – cînd a[tept`m [i suferim. în întåmpl`ri tr`ite. a[teptarea. cel ce a fantazat multe texte despre el). E o încordare patetic`. în scene caracteristice. pare a se încetini. aspira]ia de a urca de la individual la general.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Repere critice: oma anul ro omåne esc inte erbe elic. Bucure[ti. Primul exist` obiectiv. Dimpotriv`. mereu în variante complementare. Ed.

. P. Ed. Ulysse. sunt pline de [. folose[te documentele în sprijinul imagina]iei. pentru c`: „. ca atare. 1979.] înalt` semnifica]ie uman`. de la teorii la analize. considerånd c` nu existau condi]iile realiz`rii introspec]iei. ale c`rui romane: „a[a de documentate. a multiplicat tehnicile uzitate (dialoguri. optånd pentru modelul balzacian. iar pe de alt` parte.. prin urmare: „Tipul firesc de roman romånesc este deocamdat` acela obiectiv.. care nu sparge tiparele tradi]iei. descrieri. D. Disocieri teoretice Scriitorul francez Balzac a impus în literatura universal` un model de roman. G. Institutul European. Minerva. F`cånd „concuren]` St`rii Civile. a consolidat valoarea filozofic` a genului.. conflicte)..”5 1 2 3 4 5 Gilles Philippe. II. Ia[i. Mo[ Goriot. Scott. are o adev`rat` alergie fa]` de romanul de introspec]ie”. el creeaz` o tipologie de personaje prin raportarea la mediul social (personajul este construit în stråns` leg`tur` cu lumea în care tr`ie[te. . utilizeaz` prototipuri reale. C`linescu judec` romanul din perspectiva creatorului. s` scrie o istorie a moravurilor [i s` descrie cu minu]iozitate diferitele tipuri umane [. E.”4 {i ader` la Balzac..”3 El refuz` formula reprezentat` de romanele lui Marcel Proust. Balzac a extins considerabil sfera de influen]` a romanului: pe de o parte. Iluzii pierdute [. fresca social` etc. Bucure[ti 1967. Scriitorul este un pictor al moravurilor unei epoci. el este un produs al mediului s`u de via]`). tehnica detaliului semnificativ. Între Ap G. în aparen]`. ibidem ibidem 101 . prin care a dorit: „. Micu.. Balzacianismul este un concept ce define[te maniera de a scrie prin utilizarea unor tehnici specifice autorului francez.] Inten]ia lui Balzac este deci de a crea un roman totalizant.. L.Romanul realist-b balzacian I.a. caracterul lui este determinat de aceasta. „Descrie-mi vizuina [i o s`-]i spun cine este animalul care o locuie[te”. cere în primul rånd o mare experien]` de via]`. tipurile umane în mediul lor caracteristic [i a cercetat psihologia [i comportamentele umane. conform celebrei sale formule.. (Balzac)?. Contextualizarea operei În cronici [i articole teoretice privitoare la proz`. Bucure[ti. pe drumul deschis de W.2 C`linescu afirm`: „Romanul este expresia direct` a vie]ii f`r` ac]iuni personale [i f`r` obliga]iuni de originalitate temperamental` [i verbal` [i. Romanul.” 1 El a descris. C`linescu. în romanele sale Eugénie Grandet. 2002 pollo [i Dionysos.

imposibil de încadrat în canoanele unei epoci dominate de mediocritate [i avari]ie. care transfigureaz` realitatea în art` printr-o tehnic` balzacian`. un narator omniscient [i obiectiv. formula romanului realist obiectiv de factur` balzacian`. Proza sa cuprinde volumele: Cartea nun]ii (1933). Otilia este. adolescentul orfan care vrea s`-[i fac` o carier` la Bucure[ti – bildungsroman. a paternit`]ii [i a mo[tenirii.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire III. prin care a dorit s` dea o replic` literaturii subiective [i cu accente lirice. din perspectiva autorului. în care evenimentele [i episoadele narative sunt înl`n]uite cronologic. conform titlului. Cele trei planuri principale se împletesc cu altele. încifrare a vie]ii. În acela[i sens. care-l vizeaz` pe Felix. personaj tipic pentru epoca de ascensiune a burgheziei bucure[tene dintre cele dou` r`zboaie mondiale. se observ` caracterul scenic al multor fragmente. eponim. Bietul Ioanide (1953) [i Scrinul negru (1965). a misterului. Timpul diegezei (al relat`rii evenimentelor) este evident anterior istoriei (al producerii lor). ceea ce sus]ine ipostaza naratorului auctor. Enigma Otiliei (1938). legat de cel al Otiliei M`rculescu. prolepsa (anticiparea)[i elipsa unor evenimente din diegez` sunt m`rci ale modernit`]ii romanului. realizat prin dialog. Opera corespunde estetic unei concep]ii realiste a autorului. în care sunt descrise scene importante pentru conturarea unei veritabile fresce sociale. În subtext. liniar. tema iubirii corespunzånd evolu]iei cuplului Felix-Otilia [i tema form`rii. tot o tem` balzacian`. ilustrånd. Compozi]ional. personajul principal. ac]iune complex` desf`[urat` pe mai multe planuri grupate în jurul unui nucleu. De asemenea. Enigma a Otilie ei de George C`linescu ilustreaz` specia roman prin faptul c` are o dimensiune mare. Problematica romanului este dat` de patru teme evidente: cea social`. care presupune prezen]a mai multor personaje. Titlul romanului incit` la reflec]ie: femeia –surs` a frumuse]ii. care relateaz` evenimente într-un discurs la persoana a treia. titlul trimite [i la tipologia 102 . iar unele dintre ele se caracterizeaz` prin devia]ii psihice datorate eredit`]ii [i/sau mediului ce eviden]iaz` stilul c`linescian – sparge uneori cronologia faptelor. Perspectiva narativ` este caracterizat` prin situarea naratorului în spatele personajelor [i a evenimentelor. prin intermediul c`reia pesonajele au via]` interioar`. apropiindu-se de persoana real`. secundare. Ilustrarea tipului de roman realist-b balzacian ENIGMA OTILIEI de George C`linescu George C`linescu (1899-1965) instituie. prin detaliile didascalice care accentueaz` dramatismul vie]ii. erou de bildungsroman. sufletul complicat al femeii. extradiegetic. în perioada interbelic`. Inser]ia unor elemente de modernitate – între care analiza psihologic`. romanul se caracterizez` prin existen]a celor XX de capitole. ce tr`iesc conflicte puternice interioare [i/sau exterioare. prin tehnica restrångerii treptate a focaliz`rii. analepsa (evocarea). cu filia]ii pe linia puterii nefaste a banului asupra individului [i a stratific`rii sociale cu repercusiuni privind rela]iile interumane. particularizat` în manier` balzacian` ca fresc` a societ`]ii bucure[tene de la începutul secolului al XX-lea. al doilea plan – al luptei clanului Tulea pentru averea lui Costache Giurgiuveanu [i al treilea – al evolu]iei arivistului St`nic` Ra]iu. Structura romanului este reprezentat` de evolu]ia ac]iunii pe trei planuri narative: un plan al destinului lui Felix Sima.

Otilia. r`coroas` [i fo[nitoare ca o p`dure. cu pu]in înainte de orele zece. Otilia M`rculescu. Strada era pustie [i întunecat` [i. fiindc`. a jocului de c`r]i din casa lui Giurgiuveanu. dup` popasuri egale. formånd în vårful lor cåte o rozet` gotic`. dar mai ales în reprezentarea lui Felix: „Felix se închise în biroul lui [i scoase vechea fotografie pe care i-o d`duse Otilia. îmbr`cat în uniform` de licean. dar console. mobilierului [i al aranjamentelor interioarelor. într-o perfect` coeren]` epic` [i estetic`. punctul culminant [i deznod`måntul. Limbajul lui î[i dezv`luie func]ia referen]ial` [i se deosebe[te de limbajul unor personaje. analist al snobismului burghezilor boga]i. de[i deasupra lor zid`ria scotea tot atåtea mici frontoane clasice. care devine modern. acoperi[ul c`dea cu o strea[in` lat`.” ]ii Otilie ei. [i numai întunecarea [i reaprinderea unui lan de stele d`dea trec`torului b`nuiala c` mari vårfuri de arbori se mi[cau pe cer. Descrierea str`zii Antim. Zid`ria era cr`pat` [i scorojit` în foarte multe locuri. Expozi]iunea se contureaz` din incipit. surprinse în manier` balzacian`. ini]ial. f`cånd un tumult nev`zut. prin tehnica focaliz`rii [i prin multiplicarea rolurilor naratoriale: auctor. „De unde s` m` cunoasc`? întreb` Aglae. venind dinspre strada Sfin]ii Apostoli cu un soi de valiz` în mån`. de la femeia defeminizat`. fata de m`ritat [i Simion. al kitschului realizat în domeniul arhitecturii. editorii au ales Enigma Incipitul fixeaz` coordonatele spa]io-temporale ale ac]iunii. Efectul de kitsch/ amestecul de stiluri [i impresia de neîngrijit. în ciuda verii. romanul s-a numit P`rin] a Otilie ei.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire feminin` propus` de C`linescu. frontoane [i casetoane erau vopsite cu un ulei cafeniu. Gustul estetic al naratorului se manifest` critic [i în privin]a vestimenta]iei [i a machiajului unor personaje. Cånd a murit m`-sa. a[ezat pe un scund partersoclu. sprijinite pe cåte dou` console. reprezentat prin Aglae. Ce deosebire!Unde era Otilia de alt`dat`? Nu numai Otilia era o enigm`. desf`[urarea ac]iunii. ca de altfel îndeob[te e era a atunci Ca apita ala a. imitånd un vitraliu de catedral`. cur]ile marelui sat ce coamele pomilor. P`trunderea cititorului în acest spa]iu se face treptat. regizor care controleaz` traiectul existen]ial al personajelor. balzacian` a paternit`]ii. multiplicat în ochii celorlal]i. intra în strada Antim. comentator al evenimentelor [i al tipurilor umane reprezentate. în Bucure[ti. a casei lui Costache Giurgiuveanu. nu prea mare. indic` tr`s`turi ale personajelor: „Casa avea un singur cat. toate cur]ile [i mai ales ograda bisericii erau pline de copaci b`tråni. [i din cr`p`turile dintre fa]ada casei [i trotuar ie[eau îndr`zne] buruienile. un tån`r de vreo optsprezece ani. la care particip` principalii actan]i ai romanului: clanul Tulea. complex [i contradictoriu. ci [i destinul însu[i. la femeia curtezan` – precum Georgeta [i pån` la femeia-copil-mister. ulterior.”.” Expozi]iunea cuprinde [i o scen`. La fa]ad`. a salonului. dar desigur foarte grea. Aurica. fiica vitreg` a lui 103 . gen Aurica [i Aglae. în tehnica poliedric` a construc]iei personajului eponim. totul în cel mai antic stil. sugestie De re]inut este [i faptul c`. intriga. expozi]iunea. unde se precizeaz` timpul [i locul ac]iunii: 1909. Våntul scutura. Într-adev`r. Partea de sus privea spre strad` cu patru ferestre de o în`l]ime absurd`. sora lui mo[ Costache. ale c`rui geamuri p`trate erau acoperite cu hårtie translucid`. Titlul se oglinde[te în con]inut. rezemåndu-se pe console desp`r]ite de casetoane. Naratorul î[i asum` un rol de analist [i de critic rafinat. era numai atåt […]” Subiectul romanului se construie[te clasic prin articularea celor cinci momente. cum ar fi cel al Aglaei: „Într-o sear` de la începutul lui iulie 1909. în urma unor ploi generale. obosit o trecea des dintr-o mån` într-alta. unde p`trunde Felix prima oar` ofer` detalii concrete pentru imaginarea locului ac]iunii.

avere råvnit` de clanul Tulea. din expozi]iune. iar ca modalitate a nar`rii este un rezumat: „Uimirea liceanului va p`rea nu se poate mai îndrept`]it`.”. pe care o consider` o fat` de moravuri u[oare. manifestånd un mare interes.. toat` lumea în casa Tulea vorbea de cununia Olimpiei ca de un eveniment iminent. cu multe am`nunte semnificative. papa voia s` m` adopteze. f`r` s` poat` determina con]inutul acestui sentiment... care preia rolul de narator. elemente ce intr` în paradigma conflictului exterior. în 104 .. în linia descris` de Otilia. oferind explica]ii pentru Felix.. Aurica î[i închipuie c` o s` se m`rite spunånd c` are un unchi bogat. Scena are un puternic caracter vizual. Aici se contureaz` [i principalele conflicte ale romanului: lupta pentru mo[tenirea lui mo[ Costache [i iubirea dintre Felix [i Otilia. dar [i pentru lector: „Ei.. . vezi tu. se constat` unele discontinuit`]i.. Dac` nu murea pe nea[teptate mama. încåt cånd Otilia [i Felix porneau la mo[ia lui Pascalopol. între]inut [i de mama acesteia.” În fragmentul citat. prin regresii în trecut pentru refacerea istoriei unor personaje. ar fi fost altfel. cu educa]ie bun` [i cu profund dispre] fa]` de Otilia. trecånd [i examenul de capacitate. se cristalizeaz` într-o replic` a Otiliei. dar [i gelozia fa]` de poten]ialul candidat la måna fetei. nu-l las` tanti Aglae. Incursiunea în istoria personajului Felix. Costache Giurgiuveanu. Aurica [i Olimpia. Ea se înscrie. Felix ia cuno[tin]` cu i]ele încålcite ale luptei pentru averea acestuia.” Aurica încearc` s`-l atrag` pe Felix în mrejele c`s`toriei. prin rezumarea unor fapte sau prin anticiparea altora. Felix se întuneca din nou de gelozie [i-i ura mo[ierului o moarte repede. e îndatorat s` aib` grij` de mine. în care se prezint` istoria unei mo[teniri. tån`rul descoper` [i iubirea inocent`. Intriga. adolescentul orfan. Se numea Felix Sima [i sosise cu o or` înainte în Bucure[ti venind din Ia[i. Papa. omagiat cu furtuni de execu]ii la pianoforte. realizate prin descrieri ale mediului sau analize psihologice. . Sfår[ise liceul. erotic: „Felix î[i d`dea seama c` iube[te pe Otilia. ac]iunea este organizat` cronologic. fiindc` mama i-a dat o mul]ime de bani f`r` niciun act. în comportament. gospodin`. mai ales de Aglae [i de cele dou` fete.. mångåiat. ceea ce creeaz` provoc`ri continue adresate lectorului. pe care papa i-a våråt în afacerile lui. fiindc` le e team` c` au s` piard` mo[tenirea. auctorial..” Dup` ce a p`truns în casa lui mo[ Costache. nu mi-e tat` bun. venit din Ia[i la tutorele lui. r`spl`tit cu bucurii naive pentru cel mai mic dar. „Cånd îns` Pascalopol sosea seara.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire mo[ Costache. fa]` de Felix. fiind construit` prin ochii lui Felix. O pocit`.mo[ierul Leonida Pascalopol.” Desf`[urarea ac]iunii este marcat` de raportarea naratorului la ordinea temporal`. Mama a mai fost c`s`torit` înainte.]Dar papa m` iube[te. da. privind planul ac]iunii. ceea ce conduce la un conflict interior. eu eram de cå]iva ani[. jucånd pentru el rolul fetei de m`ritat. [i apoi.. l`sånd impresia c` [tie mai multe decåt cititorul. ori prin simultaneitatea unor fapte petrecute în planuri diferite: „Aceste purt`ri schimbar` întratåt opinia lui Simion despre St`nic`. [i cånd a luat pe papa. se observ` capacitatea naratorului de a se manifesta demiurgic. Leonida Pascalopol.. so]ul Olimpiei. În apropierea Otiliei... prieten [i pretendent la måna Otiliei. . [i acum venea în Bucure[ti la tutorele s`u. dar [i de St`nic` Ra]iu. unde fusese elev în clasa a VIII-a a Liceului Internat. realizeaz` identitatea acestuia dup` modelul st`rii civile (identificarea persoanei fizice). dac` vom [ti cine era. întåmpinat de råsetele vioaie ale fetei. mo[ Costache Giugiuveanu [i Felix Sima. {i acum ar voi. De[i. în linii mari. tanti Aglae [i cu Aurica nu pot s` m` sufere..

aventuri de dragoste. c` i-a dat bra]ul în v`zul tuturor pe strad` [i a intrat de atåtea ori în odaia ei. gelos. aventura erotic` a personajului. Felix. Titi are o pasiune de a copia c`r]i po[tale ilustrate. din cauza apropierii dintre Otilia [i Pascalopol. pe care le cump`r` [i le depoziteaz` în gr`dina casei sale. mo[ia lui Pascalopol este situat`: „.. Astfel. adoptarea legal` a Otiliei. ca form` de împlinire în plan social. cu scopul de a ob]ine ceva din banii b`trånului. scandaluri. ca [i la Rebreanu. strigånd c` Olimpia nu e fata lui. de care sufer` Simion. Titi r`måne un aspirant la c`s`torie. cu toate c` pl`nuie[te s`-i fac` o cas` din materiale provenite de la demol`ri.. . în „formarea” erotic` a lui Felix. se leg`na lång` sob`. mo[ Costache este obsedat de ideea c` îl urm`resc ho]ii [i vrea s` ]in` totul închis. apoi face chiar o c`l`torie la mo[ia acestuia. pe de alt` parte.” Vizitele în casa Tulea.”. pentru cititor. apoi se c`s`tore[te. i-au permis. Iluzia realist`. ulterior Simion nu o mai d`. prin detalii topografice. pe furi[. St`nic` se amestec` în treburile tuturor.. Pe Simion. ulterior divor]ånd. rela]ia cu mo[ Costache [i. este cerut` în c`s`torie de avocatul St`nic` Ra]iu. tat`l. suferind de nervi. Mai tårziu boala. în c`s`toria lui Titi. acuzånd prin posomoråre [i înc`p`]ånare antipatia fa]` de spiritul independent al Anei [. n-a fost cavaler cu ea. Felix accept` totu[i s`-i vad` casa din Bucure[ti. afl`: „.. c`ruia i-o recomand` pe Georgeta. luåndu-i din banii încredin]a]i ca tutore [i amån`. Ana se plictise[te îns` repede de Titi. cu Ana Soha]chi. fusese în tinere]e alt om decåt cel care se vedea. [i refuza orice abatere de la acest program. Aurica s-a plåns lui mo[ Costache c` el. colportånd [tiri [i påndind banii lui mo[ Costache.. lui Felix s`-i cunoasc` mai bine pe membrii familiei. c`reia îi [i m`rturise[te sentimentul puternic [i tulbur`tor. de[i el însu[i îl p`c`le[te pe Felix. cånd era plictisit. sunt prezentate evenimente din via]a cotidian`.. cu scopul de a-l medita pe corigentul Titi.]” [i-[i p`r`se[te so]ul. l-a recunoscut dup` faptul c` broda pe etamin`. care: „. Lui Pascalopol îi trimite chiar o scrisoare. o curtezan`. în casa lui mo[ Costache. Cei doi au un copil. nu în ultimul rånd. care crede c` ginerele ei este de[tept [i lupt` pentru binele Olimpiei [i al întregii familii. spionåndu-i pe cei doi tineri [i ]esånd intrigi fa]` de Aglae. [edea nemi[cat pe marginea patului. între timp.. Trece printr-o criz` erotic` avånd-o ca obiect al adora]iei pe Otilia. c`ruia i se promite ceva zestre.. Îndr`gostit de Otilia. pe care. În planul form`rii adolescentului Felix. În schimb. care moare îns` din lipsa de îngrijire. verosimilitatea sunt create în aceste episoade narative. Cånd Felix în]elege strategia ei [i n-o mai viziteaz`. fata cea mare a familiei Tulea. Scenariile lui St`nic`. o nepoat` mai de departe. înducånd-o în eroare c` ar avea inten]ii serioase. despre care se spunea c`: „. o înver[unez` pe Aglae. [i pe Lili.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire care vede un viitor so]. se agraveaz`. spre disperarea Aglaei. de aceea Aglae îl duce la ospiciu. privind încercarea lui mo[ Costache de a trece toat` averea pe numele Otiliei. Olimpia. la vreo 105 . într-o manier` ridicol`. pagini din via]a de student. profitånd de to]i pentru a cere bani. de frica Aglaei. el crezåndu-se Dumnezeu. St`nic` e un veritabil tr`g`tor de sfori. Între timp. picta. de pe Calea Victoriei a contracandidatului s`u. sugerånd un psihic labil. iar. avusese o via]` agitat`. de a-[i ordona lucrurile cu o grij` milit`reasc` [i de a se leg`na pe muchia mesei. stilul epistolar eviden]iind caracterul lui negativ [i imprimånd ac]iunii efecte comice.

”. spre disperarea Otiliei. ies cu tine în lume [i apoi se fac c` nu [tiu.” Tehnica monologului interior este utilizat` pentru a demonstra latura profund moral` a personalit`]ii tån`rului: „Felix admir` pe Pascalopol [i gåndi c` era un om superior. Îmi vine un miros cunoscut în n`ri. Replicile participan]ilor se construiesc ca în teatrul absurdului. în direc]ia Dun`rii. Nu-i pl`ceau demonstra]iile de simpatie fa]` de Otilia. nici m`car sub forma paternit`]ii. îns` vorbise de calomnie. Punctul culminant al ac]iunii este constituit de moartea b`trånului Costache Giurgiuveanu.” accentueaz` dimensiunea conflictului exterior. Aurica a: Dac` n-ai noroc. e degeaba. O îndoial` îl chinuia. a patra zi. f`cånd un atac: „Pe la începutul lui septembrie. scriindu-i: „Cine a fost în stare de atåta st`pånire e capabil s` înving` [i o dragoste nepotrivit` pentru marele lui viitor. La cine f`cuse aluzie Pascalopol?Evident. cu vånt uscat înec`cios. ca înainte. [i bolnavul nu mai murea.” 106 . f`r` s` construiasc` o comunicare autentic`: „St`nic`: Parc-a[ månca ceva bun. Nu mai sunt nici b`rba]i cavaleri. Am`nunte ridicole [i chiar grote[ti se petrec sub ochii celor doi tineri.” Momentul cånd mo[ Costache se îmboln`ve[te. pe cånd cotrob`ia în curte printre c`r`mizile lui. îns` nu-[i concretizeaz` dorin]a. nelipsit din preajma lui. po]i s` ie[i în lume [i b`rba]ii nu se uit` la tine. urmåndu-l pe tat`l s`u. doctorul Felix Sima: „A[tepta cu ner`bdare s` se deschid` universitatea. Mai sper [i eu cåt`va vreme [i pe urm`.” Via]a interioar` a lui Felix este analizat` pe un spa]iu întins. Mo[ Costache face un efort supraomenesc s`-[i apere avutul. viitorul Otiliei. mo[ Costache î[i revine [i. ceea ce-i produce un nou atac. ceva rar. pentru a se pune cu aprindere pe munc`. St`nic`: Am p`zit odat` un unchi trei zile [i trei nop]i în [ir. Cånd ne-am sculat. cu sprijinul lui Pascalopol. în scena unui nou joc de c`r]i. vrednic de imitat.” În acela[i timp. St`nic` Ra]iu. adio. îi atr`sese aten]ia lui s` nu aib` nicio b`nuial` asupra Otiliei. Profitånd de faptul c` b`trånul este singur. fiind cam la jum`tatea distan]ei dintre C`l`ra[i [i Fete[ti. Clanul Tulea pune st`pånire pe cas`. azi te invit`. Felix se dovede[te credincios idealului s`u de a[i face o carier`. vrea s` asigure. sub pretextul de a avea grij` de b`trån. din punct de vedere material. Se c`dea ca [i el s` fie la în`l]imea mo[ierului [i s` dea dovezi de aceea[i demnitate.” În mod surprinz`tor. voind s`-[i fac` o carier` solid` cåt mai curånd. departe de linia ferat`. caut` cu for]a sub saltea [i g`se[te banii. care sufer` sincer pentru b`trån. de la bufetul `sta. pån` am picat to]i jos de oboseal`. Po]i s` fii frumoas`. l`såndu-l s`-[i finalizeze cariera visat` [i se c`s`tore[te cu Pascalopol. mo[ Costache se împletici din mers. „Prin educa]ia [i citirile lui de pån` aici în]elese c` iubirea e un sentiment care se înf`ptuie[te la to]i oamenii în acela[i chip: prin c`s`torie.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire cincisprezece kilometri dep`rtare spre Ciulni]a. l-am g`sit rece. Pentru asta trebuie s` te na[ti. po]i s` ai zestre. Deznod`måntul vizeaz` distinct planurile ac]iunii. punånd pe numele fetei o sum` suficient` pentru ca aceasta s` poat` c`p`ta independen]`. fiecare dintre personaje referindu-se la propriile interese. [i nu [tiu ce. [i c`zu moale jos. Tot Pascalopol face acest lucru. într-o zi de ar[i]` tardiv`. Otilia îl p`r`se[te pe Felix. de data aceasta mortal. aten]ia cititorului fiind atras` deopotriv` de suferin]a din dragoste [i de reflec]iile despre dragoste ale acestuia: „Îns` Felix era întunecat dintr-o obscur` gelozie.

iar marea u[` gotic` avea geamurile plesnite.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire St`nic` divor]eaz` de Olimpia [i.” Finalul romanului. colaborator la tratate de medicin` cu profesori francezi. autor de memorii [i comunic`ri [tiin]ifice. în raport cu forma scund` a cl`dirilor. iar Felix: „Dup` încheierea p`cii fu aproape numaidecåt profesor universitar. vedeam c` se plictise[te. Reluarea descrierii casei lui mo[ Costache [i a vorbelor lui din incipit. critica literar` vorbind chiar despre o comedie uman` c`linescian`. Maniera de figurare a lumii apar]ine tot tehnicii balzaciene. specialist cunoscut. iar atmosfera era înc`rcat` de un miros p`trunz`tor de ulei. ridicul` prin grandoare. sugereaz` caracterul blazat [i sofisticat al mo[ierului. ciubuc`ria. mentalitatea epocii etc. se dezv`luie [i o impresionant` fresc` a societ`]ii burgheze din Bucure[ti. ilustreaz` perfect caracteristicile oamenilor care locuiesc acolo. I se p`ru c` ]easta lucioas` a lui Mo[ Costache apare la u[` [i vechile vorbe îi r`sunar` limpede în ureche: – Aici nu st` nimeni!” Finalul con]ine [i un epilog despre soarta Otiliei. Felix. este închis. considerate de unii „cercuri de morfinomani”. cu bra]ele deasemeni înc`rcate de perne. care trebuia s` fie un soi de salon. simetric cu incipitul. creat` prin viziunea critic` [i caricatural` a autorului. Cele patru ferestre din fa]`. l`sånd-o liber`: „Eram prea b`trån. Întålnindu-se cu Pascalopol întåmpl`tor. Nu mai p`rea s` fie locuit`. umezeala care dezghioca varul [i usc`ciunea care umfla lemn`ria. a avari]iei [i a kitsch-ului: „Nici o cas` nu era prea înalt` [i aproape nici una nu avea cat superior. interiorul casei lui Pascalopol. ale c`rei elemente structurante sunt: arhitectura. Felix î[i aduse aminte de seara cånd venise cu valiza în mån` [i tr`sese de schel`l`itorul clopo]el. prin so]ie. în care se afla o sofa larg` cu prea multe perne [i un num`r de fotolii de rips verde. vestimenta]ia personajelor. m`rimea neobi[nuit` a ferestrelor. o cas` cu ferestre înalte era înc` luminat`. descris prin intermediul aceluia[i personaj-reflector. Îns` varietatea cea mai neprev`zut` a arhitecturii (oper` îndeob[te a zidarilor italieni). ilustreaz` o lume a snobismului. arhitectura caselor. mimarea bog`]iei. amestecul de frontoane grece[ti [i chiar ogive. interioarele. [i curtea toat` n`p`dit` cu scae]i. de o în`l]ime absurd`. descrise în detaliu. meschin`ria: „Apoi intrar` într-o sal` [i de aici într-o odaie. caracterizat` prin amestecul de stiluri [i forme [i prin o anume del`sare. face avere prin rela]ii. exprim` caracterul personajelor [i statutul social. conflictul s-a rezolvat [i nu se poate imagina o alt` rezolvare. În apropierea mån`stirii [i peste drum de ea. într-un cerc de persoane influente. în care este invitat Felix.” Pe de alt` parte. de stil vechi [i neprecis. ca [i reunirea a dou` dintre personajele importante în ac]iunea romanului reprezint` elementele de simetrie: „Casa lui mo[ Costache era leproas`. înnegrit`. ascuns de o masc` a polite]ii [i a civilit`]ii necesare: „Interiorul i se p`ru lui Felix cu mult mai 107 . al`turi de Georgeta. Salonul din casa Aglaei. lipsa de afectivitate. f`cute îns` din var [i lemn vopsit. Poarta era ]inut` cu un lan]. Astfel. interioarele. Felix afl` c` acesta a divor]at de Otilia. era o chestiune de umanitate s-o las s`-[i petreac` liber` anii cei mai frumo[i. în`l]au rozetele lor gotice pr`fuite. la începutul secolului al XX-lea.” Camerele. f`ceau din strada bucure[tean` o caricatur` în moloz a unei str`zi italice. Se c`s`tori într-un chip care se cheam` str`lucit [i intr`. O cur`]enie [i o ordine de sanatoriu înghe]au totul. a unei grandori jucate.” În roman. care apare chiar din incipit. în tren.

precum [i familiile înrudite: Giurgiuveanu. pe care îi voi restitui la prima ocazie. pistoale cu månere sidefate. cå[tigåndu-[i simpatia femeilor care se g`sesc mai tot timpul prin cimitire. în culori dulci de otav` o acoperea. . al`turi de 108 . cunoscånd numai omul. În loc de pat în dormitor. To]i cei care l-au cunoscut [i pre]uit sunt implora]i s` asiste. erou balcanic. batiste de broderie [i tot soiul de nimicuri de fat`. Avocat f`r` procese. Caragiale: „Existen]a mea este un martiriu închinat la dou` fiin]e dragi: Olimpia [i fiul meu. chiar în cele de rudenie. care a istovit trupu[orul lui mic. AUREL RA}IU (Reli[or) în vårst` de dou` luni r`pus de o îngrozitoare boal`. sunt decis s` termin cu aceast` mizerabil` existen]` [i te rog s` ocrote[ti familia mea. [i-n ele se vedeau. avea o sofa joas` enorm`. bunici. institu]ia c`s`toriei. Aurica Tulea.” La înmormåntarea copilului. f`r` supravegherea p`rin]ilor.” Cabotinismul lui St`nic`. p`rin]i. Fii a[a de bun s`-mi împrumu]i o sut` de franci. Olimpia „fu nep`s`toare [i plictisit`”. Sertarele de la toalet` [i de la dulapul de haine erau trase afar` în felurite grade. este reprezentat de St`nic` Ra]iu. rela]ia dintre p`rin]i [i copii [i.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire rafinat decåt [i-ar fi putut închipui. fata mai mare a familiei Tulea. l`sånd pe t`ticu [i m`mica lui f`r` niciun sens în via]`. în care men]iona data înmormånt`rii [i care. sunt purt`toare ale unei tr`s`turi dominante de caracter. formeaz` o tipologie realistclasic`: mo[ Costache Giurgiuveanu-avarul.” Camera Otiliei deconspir` firea ei juc`u[` [i contradictorie. c`tre Pascalopol. personajul exemplar al romanului. a paternit`]ii contureaz` un univers verosimil. merit` s` fie considerat o crea]ie de prim rang. nu în ultimul rånd. care ocupa o por]iune de odaie. În caz de refuz. plånse cu hohote.” Personajele din romanul Enigma Otiliei subliniaz` realismul clasic balzacian. plini de revolt` în contra cerului nemilos: St`nic` [i Olimpia Ra]iu. mimeaz` fidelitatea [i responsabilitatea ce decurg din statutul de so] [i de tat` într-o scrisoare tragi-comic`. implicit..” Fresca social` se completeaz` cu prezentarea mentalit`]ii epocii transpuse în fic]iunea literar`. L. St`nic` Ra]iu. care. îngera[ scump! Trista solemnitate a înmormånt`rii va avea loc etc. C`s`torit cu Olimpia. desigur. adic` urm`rirea unor efectelor teatrale cu mijloace facile. În curånd. O fatalitate nemiloas` mi-a stat împotriv` de cåt`va vreme. Concep]ia despre via]` a personajelor. Simion [i Aglae Tulea. bucure[tean. care aminte[te de presta]ia personajului Ric` Venturiano din comedia O noapte furtunoas` a lui I. o tolb` de s`ge]i exotice. Un exemplu edificator. M`rculescu. våneaz` o zestre care s`-i asigure intrarea în cercurile celor boga]i. Un mare chilim vechi... este accentuat în anun]ul din ziarul Universul. de prost gust. St`nic` Ra]iu-arivistul: „. în privin]a descrierii mentalit`]ii vremii. prin care cititorul este plasat într-un analogon al realit`]ii. a[a de rezervat [i conven]ional. s-a zbuciumat mult [i a c`zut. ghemuri de panglici. problema orfanilor [i. iar St`nic`: „. care pune problema domina]iei sau a libert`]ii în interiorul cuplului. m`tu[`. de bun` calitate. ca [i am`nunte de cochet`rie feminin`: „În apropierea ferestrei se afla o mas` de toalet` cu trei oglinzi mobile [i cu multe sertare. ca ni[te intestine colorate. murind din cauza aceasta. c`m`[i de m`tase mototolite. pe linia epicii romåne[ti. vor fi [i ei lång` tine. ipocrizia care domin` în rela]iile interumane. În fa]a ei se vedea un taburet rotativ de pian. în galeria noastr` na]ional`. fusese compus de el: „De-a pururi sfå[ia]i suflete[te. Peretele din fund era învelit într-un vast ca[mir de care atårnau arme vechi: iatagane.. încåt acum sunt în postura tragic` de a nu-mi putea hr`ni familia anemiat` [i debil`. Sima au nem`rginita durere de a v` anun]a ridicarea la ceruri a unicului lor fiu. r`mas singur.

amestec fermec`tor de inocen]` [i maturitate. prin defini]ie: fata ingenu`. îns` elegant 1 I. Ra]ional.” Otilia este personajul principal. duhnind a tutun. Statutul moral [i psihologic o define[te ca adolescent` inteligent`. ca personaj-reflector. Ed. totu[i evitånd impresia de exces. ar putea fi Simion Tulea-b`trånul decrepit [i Titi Tulea – retardatul. dar stråns` tare la mijloc [i cu o mare coleret` de dantel` pe umeri. clipi de cåteva ori din ochi. Felix are pentru ea sentimente contradictorii: „Nici eu nu [tiu cum te iubesc. r`spunse repede: Nu-nu-nu [tiu…. identificåndu-se drept fiica celei de-a doua so]ii a lui Costache Giurgiuveanu. Negoi]escu. pentru mo[ Costache Otilia este un copil. Felix Sima. Putea so r`peasc` un englez s-o duc` în Indii. apoi cu un glas nea[teptat de r`gu[it. Autorul folose[te.”1. Bucure[ti.” Otilia este construit` prin cele mai moderne mijloace epice. apoi prin tehnica poliedric`. oarecum voluminos. dar s` se fixeze pe jum`tate din gr`dina lui mo[ Costache îi era odios. care ofer` o imagine par]ial` [i subiectiv` asupra evenimentelor prin tehnica focaliz`rii [i actor. nu-nu st` nimeni aici. în construc]ia portretelor fizice ale personajelor. 1991. Istoria literaturii romåne. [i tehnica balzacian` a detaliului semnificativ. c`rnos la fa]` [i rumen ca un negustor. întåi. Minerva. prin comportamentism (fapte. dac` n-ai fi mai tån`r` decåt mine. dar culoarea m`slinie a obrazului [i t`ietura elinic` a nasului corectau printr-o not` voluntar` întåia impresie. Aglae – „baba absolut` f`r` cusur în r`u”. pentru St`nic` o partid` bun`. o femeie care [tie s` se descurce. susceptibil de o prea mare adaptabilitate la mediu. St`nic` Ra]iu se define[te prin inconstan]` [i lipsa valorilor morale. îi întinse cu franche]e un bra] gol [i delicat. inocent. Personaje moderne. în acela[i timp. De exemplu. descoperim portretele personajelor [i coresponden]a lor cu dominanta caracterologic`: Otilia: „Fata. tipul adolescentului în formare. bolborosi ceva. aproape [optit. avånd o educa]ie s`n`toas`. Felix oscileaz` între împlinirea erotic` [i des`vår[irea sa în cariera visat`. nu cunosc…” Leonida Pascalopol: „Era un om cam de vreo cincizeci de ani.” Prin caracterizarea direct` f`cut` de narator se completeaz` personalitatea ei incitant`: „Ea visa viitorul ca un [ir de explozii neprev`zute. ca pe o logodnic`. Portretul ei se articuleaz`. gesturi. Portretul fizic este realizat în incipit. este personajul-reflector. student` la Conservator. în scena jocului de c`r]i din incipit. prin ochii lui Felix. Însu[irile Otiliei sunt suma unor perspective ale altor personaje (reflectare poliedric`): pentru Aglae [i Aurica este o fat` de moravuri u[oare. 109 . care trimite la o tr`s`tur` psihic`. eponim. sub]iric`. Orfan ca [i Otilia. în]elegea planul. de m`ritat îmbog`]esc galeria tipurilor balzaciene.” Mo[ Costache [i avari]ia lui exprimat` prin defectul de vorbire: „Omul spån p`ru tot a[a de plictisit de întrebare. pe carel iube[te [i vrea s`-l înfieze. contradictorie în comportament. fiind participant la ac]iune. comportånd fenomene psihice deviante. de relativizare a unei eroine [i a[a ambigue.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Dinu P`turic` [i Lic` Trubaduru. capabil` de tr`iri nea[teptate [i neobi[nuite. replici). cånd personajul ilustreaz` motivul str`inului: „Fa]a îi era îns` juvenil` [i prelung`. o enigm` pentru Felix [i pentru Pascalopol. Ca erou balcanic. putea s`-l roage pe Pascalopol s-o duc` în Rusia. îns` sufletul ei era invadat de nelini[tea copilului c`ruia i se preg`te[te plecarea într-un orfelinat. îmbr`cat` într-o rochie foarte larg` pe poale. ca pe o mam` a[ zice. Aurica-fata b`trån`. aproape feminin` din pricina [uvi]elor mari de p`r ce-i c`deau de sub [apc`.

neajunsurile vårstei [i ale corpolen]ei. un Pompei de lut. dar bine ales întro c`rare care mergea din mijlocul frun]ii pån` la ceaf`. aproape p`trat`. limbaje diferite folosite în descrieri. întocmai ca bufni]ele sup`rate de o lumin` brusc`. clipind rar [i moale. care tr`deaz` pe naratorul „cu expertiz` [tiin]ific`”1. {edea cu coatele pe mas` [i cu capul între palme. predominant. [i avea dealtfel aceea[i mi[care moale a pleoapelor.” Simion: „Un b`rbat în vårst`. Buzele îi erau întoarse în afar` [i galbene de prea mult fumat. Ochii îi erau bulbuca]i ca [i aceia ai b`trånului. [i fa]a p`rea aproape spån` [i. obrajii br`zda]i de cåteva cute mari. erau acum numai ni[te întinse miri[ti ispr`vite spre orizont. Bucure[ti 2008 110 . Capul îi era atins de o calvi]ie total`. în care se vedea. care apare în descrierea peisajului de la mo[ia lui Pascalopol: „Totul ar`ta ca o ruin` trist`. Fa]a îi era g`lbicioas`. cu papuci verzi în picioare [i cu o broboad` pe umeri mi[ca måinile asupra mesei. P`rul rar. gura cu buzele sub]iri.” Aurica: „Era o fat` cam de treizeci de ani. cu care sem`na pu]in. realismul clasic balzacian are ca pilon formula romanului realist. ca ni[te a[chii de os. privind jocul celor doi. tipologiile de personaje. f`r` oprire de 1 Nicolae Manolescu. încåt nu i se z`rea nicio margine. deviante. în apropiere. Era îmbr`cat` cu bluz` de m`tase neagr` cu numeroase cercule]e. tehnici dramatice prin care romanul devine teatrum mundi.” Aglae Tulea: „Era o doamn` cam de aceea[i vårst` cu Pascalopol.” De asemenea. descrierea subiectiv` a B`r`ganului [i a cavalcadei turmei de bivoli este construit` în formula estetic` a romantismului. de observa]ie social`. portretele personajelor. dozarea elementelor ce ]in de curente artistice diferite. a c`rui vårst` desigur înaintat` r`månea totu[i incert`. zåmbea cu cei doi din]i. al Otiliei [i al Auric`i. Astfel.” Arta narativ` a lui C`linescu se caracterizeaz` prin combinarea. Ed. prin materialul ei. Realismul balzacian este îns` de multe ori subminat de metode [i tehnici ale modernit`]ii: personaje moderne. un omule] sub]ire [i pu]in încovoiat. care fuseser` lanuri de gråu. imposibil de a fi gåndit cu oameni într-însul. confundåndu-se cu p`måntul. parodierea lumii descrise. din care se ridica un båzåit formidabil. din cauza aceasta. urechea unui cesule] de aur. la care se adaug` tema operei. o mu[uroire de furnici gigantice. ]intind atent. toate acestea reparau cu des`vår[ire. nasul încovoiat [i acut. p`rånd o ran` a lui. de proiectare a realit`]ii în fantastic: „Cåmpia era a[a de plat` [i de întins`. […] domnul cu broboad` broda cu lån` de felurite culori o bucat` de etamin` întins` pe un mic gherghef. Paralelea 45. parfumul discret în care intra [i o nuan]` de tabac. privind întreb`tor [i profund contrariat. acoperind numai doi din]i vizibil. lan]ul greu de aur cu breloc la vest`. prins` de un l`n]i[or. cu ochii proeminen]i ca [i ai Aglaei. stråns` la gåt cu o mare agraf` de os [i sugrumat` la mijloc cu un cordon de piele.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire prin fine]ea pielii [i t`ietura englezeasc` a must`]ii c`runte. cu p`rul negru piept`nat bine într-o coafur` japonez`. Avea must`]i pleo[tite [i un mic smoc de barb`. prezent`ri ale unor cazuri psihiatrice. cu tåmple mari încercuite de dou` [iruri de cozi împletite. sfår[ind într-o b`rbie ca un ac. descrierile detaliate. Istoria critic` a literaturii romåne. hainele de stof` fin`. Få[ii enorme de p`månt. Omul. utilizat` în portretele lui Felix [i al lui St`nic`. de motivul ruinelor. acuzånd o sl`bire brusc`.” Mo[ Costache: „…. Romantismul este sus]inut de figura sugestiv` a antitezei. cu fa]a prelung`. acre.

Ed. primitive sau vulgare. ale c`ror calit`]i formale (material. De aici limbajul mobilelor. punånd-o în eviden]`. dincolo de anumite limite. Ia[i. Institutul European. bufoneria. Crohm`lniceanu. mergånd ondulat. Bucure[ti.” e]e ale e mo ode ernit`] ]ii. 1997: • Constantin Ciopraga.” 1 Ibidem. într-un cadru de comedie. Repere critice • Ov. kitsch-ul implic` întotdeauna no]iunea de nepotrivire estetic`. pån` la cele superioare. „Colbul crescu ca o furtun` [i înnegri totul. 111 .. Råsul nu trece. ca [i întreaga gam` a rizibilului (burlescul. al cl`dirilor. Minerva. ca al unor rinoceri. acordåndu-se o mare aten]ie vizuinei. încåt la trecerea tr`surii. O asemenea nepotrivire apare adeseori în cazul unor obiecte separate.”1 IV. Se face descrierea animalului în mediul ambiant. în roman. str`zilor [i cartierelor. 1972: „Via]a social` e studiat` în spiritul [tiin]elor naturale cu sentimentul unit`]ii ansamblului [i cu inten]ia clasific`rii indivizilor pe specii. comicul ca atare). v`rsa]i în atåta cantitate pe cåmp. faptul se explic` prin aceea c` în loc s` mearg` în sensul con]inutului realist-documentar. Cinci fe clasificarea contextelor în care apare. dimensiune etc.] Un alt element al satiricon-ului este farsa. În inima lui se z`riser` întåile vite lungi.. afar` de insecte [i de stoluri de vr`bii”. s`reau ca ni[te stropi m`run]i de noroi [. Literatura romån` între cele dou` r`zboaie mondiale. dac` prin comedie se în]elege dislocarea aparen]elor în vederea descoperirii fondului autentic. 1974: „Grotescul este • Nicolae Balot`. dar înso]e[te permanent expozi]ia de m`[ti. Ed. Eminescu.” e la a Io on la a Io oanide e. de la formele sale „joase”. Nu se vedea niciun om. zarea era astupat` cu des`vå[ire. form`. nobile [. nicio vietate.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire cosa[i. merge în sensul conven]iei balzaciene: pe care o îngroa[`. De o dimensiune estetic` pe care o întålnim constant în romanele lui C`linescu. cu capul aplecat [i adulmec`tor.” erso ona alita ate ea lite era aturii ro omåne e.]. Pe „Suntem.. 2005: „Indiferent de • Matei C`linescu.) nu se potrivesc cu con]inutul lor cultural sau inten]ional. S. care ajunge s` se apropie de paradigma modernit`]ii: „Dac` Enigma Otiliei e mai modern. din al c`rei aspect se pot deduce obiceiurile f`pturii ad`postite de ea.] Dou` procedee frecvent folosite în romanele lui C`linescu implic` prezen]a deform`rii grote[ti. umoristicul. în fapt. Bucure[ti.” Enigma Otiliei r`spunde unui proiect al lui George C`linescu de a scrie un roman balzacian. Ed. ca o barc` infernal` pe Styx. . Polirom. bituminoase.. Un asemenea procedeu este bårfa [.

-ce. chiar cånd scriu lucr`ri [tiin]ifice. Disocieri teoretice ]io ona arului explica ativ al limbii ro omåne e. note [i repere bibliografice de Mircea Regneal` 112 . avånd drept finalitate cunoa[terea în planul general-uman.. 1973 2 Romanul romånesc în interviuri. sediment`ri. psihologic`. supremul atribut al artei. autenticitatea nu poate fi decåt riguroas`.Autenticitatea presupune anticalofilism (împotriva scrisului frumos). imperioas`. visceral`. Ea reprezint` „aventuri”personale ale fiin]ei în via]a social`. prin cercetarea fenomenelor din realitatea înconjur`toare.” . Experiment. Din fr.Autenticitatea înseamn` originalitate.„Autenticitatea extrage esen]e.” . exigent` cu sine îns`[i.Opera autentic` ofer` documente de orice tip.” . 2. f. Dic] • AUTÉNTIC. esen]a [i specificul artei. Expr. Autenticitatea define[te o norm` estetic` ap`rut` la sfår[itul secolului al XIX-lea. experien]e. nu se poate deduce nici coordona. authentique. cum îi spuneam. Din fr. întreaga cultur` trebuie s` fie personal`. experientia. autentici. pe baza c`rora se produc acumul`ri de informa]ii. De altfel. profund genuin`.. Ed. 1. care nu se poate observa. lat. . 1998: Cf. recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. Eminescu. Dic]ionar de idei literare. Astfel. Bucure[ti.Romanul experien]ei I. 1987. cam tot ce scriu este personal. Pentru mine.„Constituind o energie spontan`. apud Poetica romanului romånesc.„Autenticitatea reprezint` triumful naturii asupra culturii [i civiliza]iei. adj. Care este conform cu adev`rul. Totalitatea cuno[tin]elor pe care oamenii le dobåndesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjur`toare în procesul practicii social-istorice. Eminescu. transform`ri.” . experien]a este condi]ia de exprimare a autenticit`]ii în art`: „Eu iubesc [i sus]in o anumit` autenticitate [i cred c` literatura personal` are mai multe [anse s` surprind` sufletul unei epoci. nu poate fi transmis` prin experien]ele altora. . ridic` particularul la general. authenticus. cristalizeaz` tipuri. . Ed. -~ ~. pentru c` la baza oric`rui organism cultural exist` o intui]ie ira]ional`. Verificare a cuno[tin]elor pe cale practic`.” . Pentru Mircea Eliade. lat.„Autenticitatea d` expresie unor con]inuturi substan]iale. expérience. A face o experien]` = a face o încercare. • EXPERIÉN}~. Bucure[ti. Contextualizarea operei Experien]a st` la baza cunoa[terii.”2 1 Adrian Marino. s. care se fundamenteaz` pe cåteva idei [i atitudini specifice.„Autenticitatea tinde s` devin` adev`rata realitate artistic`.1 II. Adrian Marino sintetizeaz` cåteva dintre tr`s`turile acestei formule artistice: . al interac]iunii materiale dintre om [i lumea exterioar`. antologie. a c`rui realitate nu poate fi pus` la îndoial`. nu poate fi înv`]at`.

Ed. îndemnurile pe care le-au ghicit cu experien]a [i cu tinere]ea lor. fie un personaj în carne [i oase. locul i l-a luat naratorul. ). el consider` c` scriitorii trebuie s` exploreze. • utilizarea unui limbaj alchimic. avånd urm`toarele tr`s`turi: „Autorul a fost detronat [i a cedat personajelor prerogativele puterii. dincolo de carte.”1 Romanul experien]ei este subsumat. [i eroii mei î[i strig`.” „Romanele acestea par a fi scrise pe m`sur` ce se desf`[oar` ac]iunea. prin care se încifreaz` realitatea. prin personajele lor.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire De asemenea. experien]ele unice. Arca lui Noe. în opera de fic]iune. dar care î[i însu[e[te pån` la identificare punctul de vedere al cåte unui personaj (persoana a treia ca protagonist). n.fie o voce neutr`. de criticul literar Nicolae Manolescu. cu biografie [i psihologie proprie. ionicului. acte (A. pentru un sens al existen]ei. „de ecisive e” din perioada tinere]ii. dar [i. 100+1 Gramar. 2000 113 . cu un punct de vedere clar definit asupra lucrurilor (persoana întåi ca narator). care conduc la cunoa[terea de sine: „Eu nu trag nicio concluzie (în romane subl.” „Naratorul este. • împletirea experien]ei sociale [i personale cu mitul [i cu revela]iile mistice. corinticului. nu o crea]ie senin`. 2 Nicolae Manolesu. Gide. • personajul este problematizat. sunt o spovedanie. 1 Idem.”2 Alte tr`s`turi ale romanului experien]ei sunt: • folosirea tehnicii jurnalului [i a inser`rii.eroii mei se lupt` pentru o concluzie. Bucure[ti. asem`n`toare cu aceea impersonal`. nu prezic nimic. Marcel Proust). de data aceasta. a unor documente. nu îndemn la nimic. par]ial. scrisori. tr`ie[te experien]e existen]iale definitorii.

.. asupra personalit`]ii exotice a eroinei. Univers Enciclopedic. Maitreyi este un roman ionic: „Io însemn` psihologism [i analiz`: iar reflec]ia începe s` trag` via]a de månec`. Rela]ia spa]iu-timp este nuan]at`. naratorul este [i personaj. Ilustrarea tipului de roman al experien]ei MAITREYI de Mircea Eliade În lucrarea Mircea Eliade. 5 Naratorul – actor men]ioneaz` ca timp al diegezei anul 1929 [i precizeaz` c` pe Maitreyi o întålnise cu zece luni mai înainte.] pot fi reîntålnite în jurnal. Ac]iunea se petrece în India. cel mai izbutit dintre textele adunate în ciclul indian. ]inånd. cit. cu nota]iile analitice ale diaristului. cåt a stat în India. inclus de criticul literar Ov. spirit al amplitudinii. conform` cu programul estetic al autenticit`]ii propus de Mircea Eliade. 2001 3 Ion Lotreanu. chiar [i datele topografice din romanele indice [. Cartea Romåneasc`. tr`irist (Întoarcerea din Rai. Perspectiva narativ` este subiectiv`. dar care le marcheaz` existen]a prin modul în care cele dou` fiin]e se împlinesc. Titlul atrage aten]ia cititorului. incipit confesiv [i final deschis. personaj eponim. Introducere în op pera lui Mircea Eliade. jurnal parizian. {antier). Compozi]ia romanului articuleaz` epic elementele autobiografice din genul diaristic (jurnal intim). Maitreyi. Crohm`lniceanu în cadrul literaturii „autenticit`]ii [i experien]ei”. Eugen Simion face urm`toarele delimit`ri (etape/faze) tematice [i estetice la nivelul prozei lui Mircea Eliade: faza indic` (Izabel [i apele diavolului. Fic]iunea jurnalului intim. 5 Eugen Simion.”4 Tema romanului este iubirea ini]iatic`. cu fic]iunea romanului de dragoste [i cu texte epistolare. tipologia. Dasgupta. M. religie. dezvoltat` într-un cadru pitoresc oferit de India. proza de tip existen]ialist. vede lumina tiparului romanul Maitreyi. Ed. 1 La 24 aprilie 1933. Ed. avånd ca prototip pe Maitreyi Devi. o ]ar` exotic` [i incitant` pentru un european care manifest` curiozitate intelectual`. Doi tineri. proza fantastic` (Domni[oara Christina. timp pul m`rturisirii. încåt se poate afirma: „[…] întåmpl`rile. op p. Minerva. istorie etc. inedit ca formul` narativ` (tehnica jurnalului – A. un Jurnal. 1966 114 . S. Demiurg. sufer` [i-[i asum` sentimentul. 1980 4 Nicolae Manolesu.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire III. se desf`[oar` anterior tr`irii evenimentelor [i consemn`rii lor în jurnal. pe care îl valorific` în proza sa autenticist`. care nu se împline[te din cauze diverse (mentalitate. Bucure[ti. sp pirit al amp plitudinii. ]ar` pe care Eliade a admirat-o constant. timpul m`rturisirii urmeaz` timpului tr`irii. proza mitic`.”2 Romanul poate fi considerat unul al experien]ei: „[. Gide.] experien]` erotic` ce «reveleaz` un destin [i nu consecin]ele sale sociale»”3 onicul romanului Pentru Nicolae Manolescu. romanul aproape joycian (Lumina ce se stinge). Titlul este reprezentat de numele personajului principal al romanului.). prin elementul onomastic. Nop]i la Serampore etc. un european [i o indianc` tr`iesc o tulbur`toare experien]` de dragoste. form` de cunoa[tere spiritualizat`. Ed. Bucure[ti. fiica profesorului de sanscrit` al lui Mircea Eliade. Eliade a adoptat genul diaristic. În ton cu gustul vremii. Romanul are XV capitole. imposibil`. un roman exotic. Ed. Timp pul tr`irii.. ). iar discursul epic este construit la 1 Eugen Simion. 1995 2 Eugen Simion. Huliganii). Proust în literatura universal`) [i ca atmosfer`. Mircea Eliade. deoarece ac]iunea.. din roman.

dubla perspectiv` temporal` conduc la trei niveluri ale scriiturii: jurnalul. m`. M` stingherea. Minerva. Dumnezeule. cît o iubeam!) Mi se p`rea c` va fi o scen` din romane. Numele ei apare acolo mult mai tårziu. Nu puteam sc`pa de luciditate. Este angajat ca desenator tehnic pe un [antier pentru canalizarea deltei. ({i o iubeam. eu) [i verbele de persoana I (nu puteam. Jurnalul e sec [i nesemnificativ. purtam. Nimic nu mai are sens. vine la Calcutta atras de mirajul Indiei. iubeam. sp Pompiliu Constantinescu. de aceea. la Tamluk. atåt de oarecare.”4 Subiectul romanului Allan. care credeam c` m` pot dispensa de civiliza]ie. ca pe orice civilizat (eu. îmi vine s` plång. Cînd aud un cåntec bengalez. dup` ce am ie[it din sanatoriu [i a trebuit s` m` mut în casa inginerului Narendra Sen. (Recitesc ast`zi acele însemn`ri scrise cu sånge. nota]iile ulterioare ale diaristului [i confesiunea naratorului3: „Nu mai m-am putut st`pîni [i. )” Incipitul: „Am [ov`it atåta în fa]a acestui caiet. chiar atunci. Idem. În însemn`rile mele din acel an n-am g`sit nimic. 115 . Demiurg. sus la math. din baladele acelui ev mediu indian. e tocmai pentru c` nu [tiu cum s` evoc figura ei de-atunci [i nu pot retr`i aievea mirarea mea. Romanul romånesc interbelic. Obsesia de a-[i aduce aminte ziua în care a v`zut-o pe Maitreyi tr`deaz` o alt` preocupare – „de tehnic`. pe care. în cartierul Bhowanipore. De pild`: „De ce-au trecut toate? Un pustiu imens în mine. o pot dezr`d`cina din mine). de narator [i de personaj. M`rcile lexico-gramaticale de validare a naratorului sunt pronumele de persoana I (ne. pirit al amp plitudinii. dac` nu o cetisem. credeam): „Acum ne logodim. un tån`r inginer englez. Maitreyi. fiece gest solemn. cu dragoste legendare [i demente. la conservarea „timpului concret”. Dic]ionar de stilistic`. fiecare f`g`duin]`. {i dac` suf`r oarecum începånd aceast` povestire. Maitreyi. 1995 Eugen Simion.. Începutul acesta solemn m` irit` pu]in. Allan are func]ie narativ` dubl`. în adolescen]` [i în cei dintîi ani ai tinere]ii. lång` mine. îmi spuse ea. Ed. fiece cuvînt responsabil. Dar aceasta s-a întîmplat în 1929. am scos carnetul din buzunar [i am început s` scriu. [i mi se par atît de reci. Maitreyi. nesiguran]a [i turburarea celor dintîi întålniri. numai distan]a le poate da via]`.. Ed. Mircea Eliade. la autenticitate. Allan. pentru c` nu puteam plånge. cu mine. Purtam cu mine spaima [i supersti]iile unei întregi literaturi. dar [i pentru a-[i face o carier`.” se raporteaz` la concep]ia lui Eliade despre roman. numai pentru mine. Ca instan]` a comunic`rii în roman. 2007. 1977.” Tehnicile narative – analepsa: „procedeu compozi]ional prin care ordinea cronologic` a evenimentelor povestite este afectat` printr-o întoarcere inten]ionat` a autorului în trecut”1 [i prolepsa: „procedeu compozi]ional întålnit în nara]iune care afecteaz` ordinea cronologic` a evenimentelor povestite printr-o proiectare inten]ionat` pe care autorul o face în viitor [i prin istorisirea unui episod ulterior firului narativ principal. Am ajuns s` cred c` pentru aceasta numai memoria. Nu o voi mai vedea niciodat`.”2. pentru c` n-am izbutit s` aflu înc` ziua precis` cånd am întålnit-o pe Maitreyi. iar eu întålnisem pe Maitreyi cu cel pu]in zece luni mai înainte. ALL EDUCATIONAL. Ed. „ Cît de incapabili suntem s` red`m. î[i 1 2 3 4 Mihaela Popescu. Bucure[ti.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire persoana I. condus de inginerul indian Narendra Sen. substan]a unei bucurii sau unei dureri prea mari. privind înainte spre ap`. o v`zusem evoluînd lîng` mine.

Din perspectiva lui Allan. mult mai frumoas`. cu papuci albi cusu]i în argint. de fecioar` bengalez` crescut` prea plin.. fa]` de peisajul autohton. Allan. propus` de text. care îi trezesc admira]ia [i interesul. în mod misterios. în India. atunci cånd a v`zut-o prima oar` pe Maitreyi.” El locuie[te la Ripon Mansion. m`nånc` pe[te [i carne.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire prezint`. privirea avånd în aceast` secven]` [i. deoarece Lucien 116 . de bra]ul ei gol. crede-m`. o anticipeaz`: „Priveam pe fereastr` cåmpiile Bengalului – niciodat` cåntate. [i le cunosc mai bine decît tine. cum de-]i poate pl`cea ]ie o bengalez`? Sunt dezgust`toare. ochii ei prea mari. al`turi de familie. citeam mult despre fizica matematic` (de[i în adolescen]` voisem s` m` fac misionar) [i scriam aproape zilnic în jurnal. îl reîntålne[te pe Lucien Metz. în Wellesley Street.” Allan î[i aminte[te c`. conduce automobilul.”. [i este amuzat de imaginea critic` a prietenului s`u despre indience: „Nu z`u. afinit`]ile [i mentalitatea-elemente importante în imagologia. cum îi lipseau informa]iile despre femeile bengaleze. „Brahman veritabil. Cu Harold. poate f`r` voie. iar Allan este fermecat de misterul care o înconjoar`: „Maitreyi mi s-a p`rut. un rol foarte important în comunicarea direct` a tr`irilor personajului în fa]a cititorului. deopotriv`. atunci. M-am n`scut aici.” Lui Allan îi place munca pe [antier [i are. condi]ia social`. de pielea brun`. un gazetar „incult [i impertinent”. cu sånii puternici. european` [i indian`: „{i apoi.” Un joc al privirilor se înfirip` între ei. Iubeam dimine]ile. cåmpia aceasta plin` de [erpi [i dezolat`. scena se leag` de prima întålnire cu Maitreyi. prin miracol nu prin biologie. discut` prima dat` despre femeile bengaleze. dar a fost atras. iar casa lui are un farmec exotic aparte. tr`iri complexe de exaltare [i de empatie. pe acest cåmp atît de verde [i atît de p`r`sit. foarte måndru de cet`]enia [i descenden]a mea continental`. de altfel privirea va fi mereu men]ionat` în evolu]ia iubirii lor. dar [i în comunicarea afectiv` a celor doi îndr`gosti]i. invit` europeni la el în cas` [i îi prezint` nevesti-si. dup` cum afirm` eroul. Sen este „cel dintåi inginer laureat la Edinbourough”. joac` tenis perfect.”. e membru la „Calcutta Club„. în care palmierii erau rari [i tufele parfumate. cu buzele c`rnoase [i r`sfrånte. îl ia la Narendra Sen. În atmosfera casei p`rinte[ti. care disociaz` clar la nivelul celor dou` tipuri de mentalit`]i. al`turi de un eurasian „prost [i fanatic” Harold Carr. de la început.”„Iubeam bucata aceasta de p`månt aproape de mare. într-un fel. Fata aceea n-are s`]i întind` niciodat` måna. la întålnirea cu cel`lalt (european-indian): „Venisem cu o sum` de supersti]ii. ca un fruct trecut în copt. care tr`ia. Sunt murdare. eram rotarian. f`r` s`-mi cer nimic. dar cîtu[i de pu]in ortodox. pe care-l contempl` din tren. ca valen]e ale experien]ei profunde pe care o va tr`i aici [i pe care. care dore[te s` scrie o carte despre India modern` [i. a[teptåndu-[i c`l`torul sub cel mai frumos cer care mi-a fost dat s`-l v`d vreodat`. nu e nimic de f`cut. [i buclele ei prea negre..”. cînd t`cerea m` f`cea s` chiui de bucurie. f`r` s`-mi spun nimic. s-ar fi spus. în vizit`. în sari de culoarea ceaiului palid. nici dragoste. moral`. ulterior. E membru fondator la „Rotary Club„. Imaginea bra]ului „l-a lovit”. pe care îl accept` ca prieten. i s-a p`rut uråt`: „Mi se p`rea uråt` – cu ochii ei prea mari [i prea negri. cu [alul asemenea cire[elor galbene. înainte de r`s`ritul zorilor. dar nu este foarte atent la un am`nunt strecurat în replica lui Harold. Maitreyi pare mai frumoas`. pentru c` are rela]ii printre familiile din Calcutta. o singur`tate aproape uman`. buzele ei prea ro[ii creau parc` o via]` mai pu]in uman` în acest trup înf`[urat [i totu[i transparent. niciodat` plånse – [i r`måneam apoi mut fa]` de mine. Într-o zi.

înainte de plecare. [i eu i-am zîmbit. måncarea „primeam la fiecare ceas pr`jituri [i fructe. intr` – aducånd cu ea o atmosfer` stranie de c`ldur` [i panic` – so]ia inginerului [. enumera]ia – pulpele [i bra]ele ei goale. prea ro[ii.. dar ea nu se asem`na cu nici o privire întîlnit` [i îmbr`]i[at` pîn` atunci [. despre iubire. n-ai s` iube[ti niciodat` India al`turi de ei. biblioteca bogat`. compara]ia – cu o ]ig`ncu[`. iar Allan o lini[te[te: „[. culoarea pielii. În afara observ`rii mediului [i a familiei sau a servitorilor din cas`-domnul Sen.. de aceea. d` o petrecere. C`ldura îns` [i umiditatea îl îmboln`vesc de malarie [i. apoi la Calcutta. deoarece ea înseamn` atrac]ie [i valoare. care formuleaz` o judecat` cu un în]eles ascuns pentru erou: „Dumneata. M` întrebam. astfel. s` inspecteze terasamentul [i podurile pe linia Lumding-Sadyia” [i.. dar nu g`seam puterea s` m` despart de fereastr`.]. Allan este mutat la Assam. de informare pentru cititor.]” Secven]a este realizat` prin prisma personajului-narator. mai ales. palid`.. cusu]i cu argint. de „cristalizare” a impresiilor [i tr`irilor fa]` de Maitreyi. despre modelul cultural reprezentat de aceasta pentru europeni. care-i schimb` fundamental imaginea despre India. Allan este preocupat [i de Maitreyi. care continu` s`-l intrige prin reac]ia pe care i-o provoac` la fiecare întålnire: „M` întrebam cîteodat` ce crede ea despre mine. este v`zut de Narendra Sen. consider` c` toate demersurile urm`resc s`-l apropie de Maitreyi. pe care nu le cuno[tea suficient de bine. ai alte drumuri înainte. dac` e stupid` ca toate celelalte 117 . Via]a anglo-indienilor `[tia nu e demn` de dumneata. frumoas`) sunt coroborate cu nuan]ele magico-reflexive ale imperfectului verbelor: „Cum stam [i-l priveam a[a. cu scopul: „... Nu [tiu cît a durat privirea aceea. La scurt timp dup` aceast` vizit`. stånjenind-o pe fat`. în care noteaz` toate întåmpl`rile [i impresiile de peste zi..Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire întreprinde un demers analitic prea insistent. pîn` ce mi-a întålnit ochii. [i fa]a ei oache[`. lini[tindu-se lin. pe care o descoper` acum altfel decåt în c`r]ile de reportaje [i în romane. Nu [tiu ce spectacol sacru îmi ap`rea mie rîsul ei [i s`lb`ticia acelui trup aprins. cu ajutorul descrierii subiective.. are rol de cunoa[tere. regulile casei.” La Assam. Khokha. În casa lui Sen. [i atunci parc` ar fi g`sit un ostrov pe care s` se odihneasc` [i [i-a fixat privirile în ochii mei. Allan nu b`nuie[te planul inginerului bengalez de a-l infia [i. [i exploreaz`. Tr`ie[te sentimente noi. Narendra Sen [i Maitreyi îl viziteaz` la spital [i îl invit` la ei în perioada de convalescen]`.. întåi la Shillong. iar acele cîteva minute mi s-au p`rut nesfîr[ite. însp`imîntat`. ceai cu lapte sau nuci de cocos bine cur`]ite”. O sum` de elemente vin s` contureze diferen]ele [i s` înt`reasc` interesul pentru cunoa[tere: sp`latul diminea]a. de pionierat. Lilu. Allan. ce fel de suflet ascunde sub expresia aceea atåt de schimb`toare a fe]ei (c`ci erau zile cånd se urå]ea [i zile cånd era frumoas` de nu m` puteam s`tura privind-o). v`rul Mantu. tån`rul ]ine un jurnal.] Maitreyi nu mai [tia unde s` se uite [i tremura toat`. negre. Allan traverseaz` o experien]` total`. Eu a[ crede c` î]i stric` mult faptul de a tr`i într-o pensiune anglo-indian`.. relaxat`. so]ia. cu un interes nedisimulat. jungla [i India. O vede în curte. firesc. Aveam sentimentul c` s`vîr[esc un sacrilegiu privind-o.” {i de data aceasta privirea. albi.” La plecarea din casa lui Narendra Sen. f`r` spasme. într-o desc`tu[are total` de constrångerile de amfitrion. moment care declan[eaz` conflictul interior. Allan tr`ie[te un alt moment important. luna august îl prinde în spital. un element de comunicare nonverbal`. anterioare: „Nu m` s`turam privind-o. Figurile de stil (epitetele cromatice – culoarea ceaiului palid. råzånd cu poft`. sora mai mic` Chabu.

punånd fa]` în fa]` reprezent`ri. Polirom. Dic]ionarul alterit`]ii [i al rela]iilor interculturale.] contemporan` [i ulterioar`. Allan afl` de la [eful familiei c` ea are 16 ani..” Capitolul al V-lea debuteaz` cu o alt` confesiune a naratorului-personaj. Jurnalul acelor s`pt`måni dovede[te îndeajuns aceasta. simpl` ca o primitiv`.”.” Fragmentul con]ine m`rcile autenticit`]ii prin „evocarea”.” [i c`: „Scrie poeme filozofice. de cunoa[tere a celuilalt. cel`lalt este tot str`inul. într-adev`r. descoperirea celuilalt plaseaz` eroii pe urm`toarele coordonate: pentru familia Sen. prejudec`]i. trecuse examenul de matricula]ie la Universitate. apoi într-unul erotic. de acea voin]` fluid`. care. implicat în eventuala ei pasiune. ceea ce era sigilat [i fascinant în via]a ei. a unor certitudini care adåncesc dimensiunea analizei psihologice. Lec]iile se transform`. op p. generånd ceea ce Nicolae Manolescu nume[te dubla perspectiv` temporal`: „[. nu [tie cum se va sfår[i totul. ]ine o conferin]` despre esen]a frumosului.. cel`lalt este str`inul. pentru Allan. dintr-un joc nevinovat al privirilor. cunoa[te acest sfår[it..] sim]eam c` voi putea r`måne deasupra jocului.. a vorbit de lucruri prea intime: despre 1 Gilles Ferreol. valen]e ale unei ontologii indiene [i „experimentarea întålnirii cu cel`lalt ca realitate etic`. din råsul ei. fa]` de care personajul manifest` o mare curiozitate reflexiv` . Allan ]ine un jurnal intim. a iubirii. complicat` cu aceea a autorului implicat: „A[ vrea s` m`rturisesc de la început [i r`spicat c` niciodat` nu m-am gåndit la dragoste în cele dintîi luni petrecute în tov`r`[ia Maitreyiei. dac` în jurnalul meu din acel timp se g`sesc notate o seam` din cuvintele [i întåmpl`rile ei. dac`. dar cånd rescrie jurnalul sub forma unui roman. dup` cum spune tat`l ei: „A fost prea profund`. îns`.” Intimitatea casei bengaleze ofer` tinerilor prilejul particip`rii comune la unele evenimente [i al dezvolt`rii unor discu]ii diverse.. mai ales. dup` cum le spusese inginerul. a nedumeririlor [i a ambiguit`]ii se sfår[e[te cånd Maitreyi îi propune s` ia lec]ii împreun`. Nu [tiu ce farmec [i ce chemare aveau pån` [i pa[ii ei. care îi plac foarte mult lui Tagore. „[.]cånd scrie în jurnal întåmpl`rile fiec`rei zile. dar nu este în]eleas` de auditoriu pentru c`. dar descoperit la el acas` [i. va fi folosit în roman. Perioada taton`rilor. iar el s`-i predea franceza. [i se preg`tea pentru Bachelor of Arts. lucru analizat cu luciditate de Allan în jurnalul s`u: „O observam [i m` l`sam prins de privirile mele. iar. mentalit`]i. fiin]a venit` de departe. 118 . a unor gånduri [i proiecte.. mai ales. ulterior. la persoana I. oaspetele. despre iubirea lui cu Maitreyi. m` turbura [i m` nelini[tea.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire fete sau dac` e.”2 În afara impresiilor [i a observa]iilor ob]inute printr-o rela]ie direct` cu Maitreyi. din r`spunsurile. chiar în odaia lui... 2005 2 Nicolae Manolescu. În aceast` perioad` cåt locuie[te în casa lui Sen.. cit. care nu are nimic de-a face cu ochii.”1 În romanul lui Mircea Eliade. [. c`: „. M` ispitea mai mult faptul ei. a[a cum îmi închipuiam eu c` sunt indiencele. Ed. de[i porne[te prin ei. dar liber fa]` de mine însumi.” Eroul afl` c` Maitreyi este o fat` rafinat` [i cu un mare poten]ial intelectual. aceasta se datora straniului [i neîn]elesului din ochii. ea s`-l ajute s` înve]e bengaleza.. Este adev`rat c` spre fata aceasta m` sim]eam atras. uneori. este Maitreyi ca simbol al Indiei. în unul al gesturilor tandre. Dar a[ min]i dac` n-a[ spune c` întreaga mea via]` din Bhowanipore – nu numai fata – mi se p`rea miraculoas` [i ireal`. Guy Jucquois. Dac` m` gåndeam adesea la Maitreyi.

profund` pentru vårsta ei. În capitolul al VIII-lea. corespunde. Humanitas. de aceea fata are gesturi ale tandre]ii necunoscute lui Allan. de[teptåndu-ne. al`turi de men]ionarea poemelor lui Tagore se afl` opere de Walt Whitman.] am tr`it mai mult [i am în]eles mai adånc fiin]a Maitreyiei decåt izbutisem în [ase luni de eforturi. f`r` a ne desp`r]i totu[i ochii. nici un dulap. nu avea decåt un pat. are o gåndire matur`.. ca 1 Nicolae Manolescu. În balcon mai era o m`su]` de scris. convingerile religioase se manifest` în via]a cotidian`... st`påni]i de acela[i fluid suprafiresc de dulce. în care Mathilde aude f`r` s` vrea pe Julien Sorel plångåndu-se de plictiseala din palat [i-[i schimb` p`rerea despre el [.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire crea]iune [i emo]ie. consider` c` e p`cat s` se d`ruiasc` fizic f`r` acordul p`rin]ilor. dup` conferin]`. starea se sus]inea numai prin priviri. Mi-e greu s` descriu emo]ia. Apoi am început s` ne atingem måinile.] ne priveam fix. într-o morfologie a iubirii. ca [i cum ar fi participat la o fericire cereasc`. care eviden]iaz` cele dou` tipuri/modele culturale [i umane. cum ar fi atingerea picioarelor. ca form` de cunoa[tere. op p. de prietenie. religioase. Nici o cadr` pe pere]i. prin sublinierea traseului sinuos al tr`irilor interioare. Îi vedem pe cei doi protagoni[ti în bibliotec`. prin nota]iile ulterioare. care nu l-au marcat spiritual. Ed. Sentimentul erotic are [i o dimensiune mistic`. mångåieri de devot. fata îl invit` în camera ei [i con[tiin]a lui „ia în primire” un spa]iu al intimit`]ii pe cåt de auster. Papini.” A doua zi. Scena care urmeaz` este la fel de esen]ial` în destinul lor ca [i aceea din biblioteca marchizului de La Mole. c` posed absolut. în fa]a c`reia sufletul nu opunea nici o rezisten]`. acordarea planurilor.” În paginile urm`toare. incapabil s` ne împotrivim. Metafizica sexului. în timpul c`reia: „[. poate s`-[i m`rturisesc` dragostea Maitreyiei [i apoi p`rin]ilor ei. filosofice. La început.. se manifest` plenar [i pune în lumin` diferen]ele dintre cei doi: ea iube[te c`r]ile. De[i era tot atît de mare ca [i a mea. o beatitudine a sim]urilor care dep`[ea senzualitatea. edi]ia a II-a. al con[tientiz`rii iubirii [i. [i publicul n-a putut-o urm`ri întotdeauna. se creeaz` iluzia unei tr`iri autentice. Niciodat` n-am [tiut mai precis ca atunci c` posed ceva. sfår[itul capitolului al VI-lea [i capitolul al VII-lea. pe atåt de sugestiv: „Odaia p`rea mai degrab` o celul`. care apar]inea probabil tot od`ii ei.. dup` cum constat` Nicolae Manolescu: „Momentul cel mai semnificativ în evolu]ia acestei dragoste se afl` în capitolul al optulea al romanului. O fericire calm` [i în acela[i timp violent`. dup` o perioad` de nel`muriri [i de c`ut`ri. consider` c`.. la o stare de har. cu „teoria magnetic` a dragostei”2: „[.” Pe de alt` parte. ca fenomen al intertextualit`]ii.” Iubirea. dånd cititorului impresia de „timp concret”.]”1 Ceea ce m`rturise[te acum eroul. 2 Julius Evola. el a tr`it doar iubiri pasagere. s` ne scutur`m de farmec. Paul Valery. Swinburne. a gleznei [i a pulpei. despre interiorizarea frumosului. Jurnalul pare [i o radiografie cultural` europeano-indian`. În privin]a comportamentului îndr`gosti]ilor. nici o oglind`. fermeca]i. un scaun [i dou` perne. Strångeri barbare. din Le Rouge et le Noir. autenticitatea se accentueaz` prin inserarea unor pagini din jurnal. prin care se marcheaz` dubla perspectiv`. de început de dragoste. Kalidasa ca pretexte pentru discu]ii pe teme diverse. care produc. unde catalogheaz` c`r]ile lui Sen. De asemenea. literare. se g`se[te cea mai sugestiv` etap` a iubirii lor. 2002 119 . cit.

s` nu cad` asupra lui. cel dintîi reprezentînd virilitatea. cu frunzele pe obraz. consfin]it` printr-un jur`månt al Maitreyiei. Problematica analizei lucide f`cute de erou pune în lumin` complexitatea iubirii. ajunge.. ea se gånde[te la felul în care s-a ab`tut de la sfaturile p`rinte[ti. sim]eam o fericire atît de dulce. [i cum î]i sunt ]ie razele. f`r` s` le scriu. în toate credin]ele. vom tr`i ca un rajah. încåt îmi pierdeam r`suflarea”. [i tot r`ul. poate. [i babà îl va înfia. plångeam. Dup` cåteva „experien]e” erotice. Numai tu m-ai înv`]at ce este dragostea”. de aceea. tu în]elegi cum te iubesc eu acum?” În capitolul al X-lea. o s` ai de acum un frate. acolo nu e cald [i nu e revolu]ie. a[a îi voi a[tepta eu venirea. de ce nu schimb în fapte convingerea aceasta?” Într-o discu]ie cu Harold. care i-a d`ruit [ase ghirdande de flori) fata declar` c` toate celelalte pasiuni au p`lit în fa]a iubirii pe care o simte pentru el: „Acum sunt a ta. pe Allan.”. cel`lalt feminitatea. de a trece la hinduism ca o încercare la care-l supune dragostea. Maitreyi înc` lupt` cu iubirea fa]` de str`in. prin logodna mistic` a celor doi. îl s`rutam.. Allan afirm`: „Pentru mine. în evolu]ia subiectului. dar [i dimensiunea conflictului moral. etic [i religios: „{i m` întrebam a[a: dac` e adev`rat c` toate religiile sunt bune. Dac` o dogm` moart` poate st`vili o dragoste vie. ci ca pe o persoan` cu care i-a fost dat s` alc`tuiasc` un cuplu: „Ei mi-au spus mie: „Maitreyi. [i la ie[irea la pensie ne vom duce cu to]ii în ]ara lui... care ilustreaz` faptul c` ea concepe iubirea ca pe o form` de spiritualizare (pomul „[apte frunze”. înl`n]uindu-m`. punånd sentimentul pe seama prieteniei recomandate chiar de tat`l ei. cine altul m-ar fi în]eles? {i cånd m` mångåia el. Suferin]a fetei e autentic`. jur`måntul: „M` leg pe tine. i le spuneam numai lui. izbucni Maitreyi. de libertate [i de în]elegere. Îi f`ceam versuri. ce-am f`cut? Cum te iubesc eu acum. N-au fost decît biserici cre[tine. dogme [i rituale. mam` p`månt. ce fel de dragoste e aceea? Dac` sunt convins c` adev`rul e pretutindeni. c`ci eu l-am ales. unul întunecat [i altul galben. [i albii nu sunt r`i ca englezii de aici [i ne vor socoti fra]ii lor. ci asupr`mi. poetul Robi Thakkur. care dorea s`-l înfieze pe Allan. Dac` m` 120 . c` acela[i Dumnezeu se manifest` în fiecare din ele. dac` va fi. Nu concep un cre[tinism f`r` libertate [i f`r` primatul spiritualit`]ii. maica mea. tån`rul de la marele templu de la Puri.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire occidental nu întrevede niciun obstacol în calea finaliz`rii rela]iei [i nu [tie c` o c`s`torie cu o indianc` dintr-o cast` superioar` este interzis`. {i cum a[tep]i tu ploaia. momentul de apogeu al experien]ei iubirii. Voi cre[te din el ca iarba din tine. [i a nim`nui altuia. acolo. Tu m` auzi. ci pentru c` dragostea m` pune la aceast` încercare. Cre[tinismul se na[te aici. c` eu voi fi a lui Allan. în demersul s`u. pe p`mîntul cel mai împ`cat cu D-zeu. cu banii no[tri. c`ci mi-e drag cu voia mea. atunci de ce n-a[ putea îmbr`]i[a credin]a Maitreyiei? Nu-mi lep`d legea din spaim` sau de pofta cå[tigului. Scena este construit` pe baza unor elemente de simbologie indian`: inelul – parte din: „ceremonialul c`s`toriei indiene – din fier [i aur – ca doi [erpi încol`ci]i. [i-i vorbeam. unde oamenii sunt înseta]i de iubire. tu nu m` min]i. va fi fratele t`u. cre[tinismul nu s-a n`scut înc`. iubindu-l. Capitolul al XI-lea aduce. nu ca pe un frate. în India.”. a[a va fi trupul lui mie. acuma. Cat` s`-l iube[ti. cu care: „Stam ziua întreag` îmbr`]i[a]i. M` leg în fa]a ta c` unirea noastr` va rodi. gurul ei de la vårsta de treisprezece ani. „ {i eu. la o respingere a propriei culturi [i a propriei religii [i la dorin]a de a se converti. numai a ta. preocuparea eroului este orientat` spre cunoa[terea tot mai accentuat` a lumii c`reia îi apar]ine Maitreyi [i. p`måntule.

doamna Sen este tot mai trist` [i mai obosit`. acum se realizeaz` o radiografie a suferin]ei din iubire. cu altul. în timpul c`rora mediteaz` cinic asupra instinctului masculin de posesiune: „În acele clipe de gelozie transformat` în ur` uitam toat` experien]a mea din ultimele [apte-opt luni. Nu vezi c` ast`zi. Chabu se îmboln`ve[te grav. prin urmare conflictul interior este [i el la apogeu. {i cum tu niciodat` nu obose[ti. Humanitas. în sfîr[it. cu al]ii. pe care cerul l-a n`scut departe. gesturi necugetate. durerea îns` îl cople[e[te. Allan tr`ie[te momente de dragoste profund`. Allan se întoarce la vechea gazd`. Khokha joac` acum rolul personajului informator.” Invocarea p`måntului este expresia concep]iei [i a viziunii despre lume [i despre dragoste a fetei. atribuit` de Maitreyi voin]ei divine: „Unirea noastr` a fost poruncit` de Cer. De ziua Maitreyiei. uitam inocen]a aproape supersti]ioas` a Maitreyiei [i le consideram pe toate am`giri. asem`n`toare cu semnifica]iile androginului din filosofia lui Platon. o paradigm` a iubirii indiene. o nevroz` sexual`. ideile despre unire [i armonie asociate de Eliade conceptului de coincidentia oppositorum. dureri de picioare. eroii cunosc [i unirea fizic`. Domnul Sen decide c` Allan trebuie s` p`r`seasc` familia [i-i d` o scrisoare prin care îl anun]` sec de ruperea rela]iilor amicale de pån` atunci. via]` de rod [i de joc s`-i dau.1 iar. c` cele mai sincere posesiuni nu dovedesc niciodat` nimic. pe de o parte. f`r` s-o fi v`zut pe Maitreyi. universala Genitrix. din dorin]a de a o revedea. Încearc` s` fie discret în privin]a plec`rii din casa lui Sen. mi l-ai adus aproape. provocat` de o deplasare a uterului. cum te simt eu acum. înt`re[te-m` s`-l iubesc totdeauna. c`ci fericirea [i încrederea adunat` în atîtea luni de dragoste. domnul Sen sufer` de ochi [i trebuie operat. În aceast` atmosfer` agitat`. credeau unii. dup` unirea spiritual`. [i nu supravie]uiser` în mine decît un întårîtat orgoliu masculin [i o cumplit` furie împotriva mea însumi. lucrurile se precipit`. z`mislirea apare ca o variant`. [i tu. S` fie via]a noastr` ca bucuria ierburilor ce cresc din tine. în ziua inelului. uneori. a fertilit`]ii telurice. c`ci [i sinceritatea poate fi repetat`. tot astfel s` nu oboseasc` inima mea în dragostea pentru Allan. care valorific`. Ed. ca [i Maitreyi. Atunci am în]eles c` nimic nu dureaz` în suflet. Dac` pån` aici romanul a curs în direc]ia afirm`rii iubirii în ciuda opozi]iilor existente. Fecunditatea feminin` are un model cosmic. în zilele umede. Toate experien]ele religioase legate de fecunditate [i na[tere au o structur` cosmic`.Terra Mater. maica mea. credin]ele despre P`måntul-Mam`: „Femeia este a[adar legat` în chip mistic de P`månt. Maitreyi îns`[i are. povestindu1 Mircea Eliade. 1995 121 . la scar` uman`. Chabu a avut o criz` puternic` [i a spus mamei ceea ce v`zuse în timpul cåt a stat cu sora ei [i cu Allan dada. pe de alt` parte. al]ii. c`. dar [i de gelozie nebun`. bucurie necunoscut` lui s`-i aduc. Sacrul [i profanul.”.” Capitolul al XII-lea con]ine punctul culminant al ac]iunii. face. Sacralitatea femeii depinde de sanctitatea P`måntului. totul se uit` sau se poate uita. Logodna aduce cumva lini[tea sufleteasc` [i. Ploaie s` fie s`rutul nostru.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire sim]i aproape. a[a cum i se ceruse.”. c` cea mai verificat` încredere poate fi anulat` de un singur gest. maic`. în atîtea nop]i petrecute împreun`. [i cu måna [i cu inelul. S` fie îmbr`]i[area noastr` ca cea dintåi zi a musonului. ceea ce marcheaz` adåncirea conflictului exterior. Chabù n-a dormit cu mine?” Dup` momentul logodnei. pieriser` acum ca prin miracol. medicii nu-i pot pune un diagnostic: „Probabil nebunie precoce. se îmboln`ve[te.

pedepsirea ei aspr`. ulterior. nici o libertate mental`. Aici are vise.. de[teptîndu-m` o dat` diminea]a ceva mai devreme.” Are o nou` experien]` erotic` al`turi de Jenia Isaac. Îmi venea s` cånt. de confirmare [i de acceptare a realit`]ii interioare [i exterioare. Se retrage în Himalaya. {i dac` n-ar fi decåt o p`c`leal` a dragostei mele? De ce s` cred? De unde [tiu? A[ vrea s` privesc ochii Maitreyiei. Finalului deschis: „Sunt ceasuri de cånd m` gåndesc. de[i î[i urmeaz` cursul monoton: serviciu. oricum. halucina]ii în care el [i Maitreyi se reg`sesc [i sunt ferici]i: „Asistam ziua întreag` la desf`[urarea aceluia[i vis fantastic. care ne izola pe noi doi. înlocuit fiind de o idee. verdea]a. {i vreau totu[i s` scriu aici tot. în celula ei din Bhowanipore. [i pe aceast` Maitreyi. {i atunci m-am întors. se gînde[te tot atît de adînc la mine. spirituale.. la via]a noastr` împreun`.. . {i nu pot face nimic. pe ea o întîlneam în filmul meu de toate zilele. de ceva ucig`tor. tot.” i s-au atribuit semnifica]ii generale. [i nu sim]eam fa]` de ea nici o turburare..” În ultimul capitol.. de suflet [i carne. Nu voiam cu nici un pre] s` dispar.. doamna Sen pune [oferul s-o bat` pe Maitreyi cu vergile pån` cade în nesim]ire. moartea ei.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire i evenimentele petrecute în casa Sen. dup` plecarea lui: încercarea de a o m`rita pe Maitreyi [i m`rturisirea ei c` a avut o rela]ie cu Allan. o evreic` din Cape-Town. discursul epic cap`t` aspectul unor flashuri. m` n`p`dise ceva. din octombrie pån` în februarie. Afl` c` Maitreyi s-a compromis definitiv. Poate pl`nuise ea ceva.. urmat de opera]ie. reprezentat de evolu]ia propriului eu ca urmare a parcurgerii etapelor unei experien]e unice. de în]elegere. Africa de Sud. a[a cum a aflat c` a f`cut Maitreyi: „Pe mine m` chinuia tocmai amintirea ei carnal`. brusc.” În singur`tatea muntelui (capitolul al XIV-lea). de cealalt` lume. nici un gånd p`tima[. dup` multe demersuri analitice. de iubire: „{tiam c` [i Maitreyi. d`ruinduse unui vånz`tor de fructe. Se coboråse ceva în mine. cu o dragoste etern` [i cereasc`. S` telegrafiez lui Sen? S` scriu Maitreyiei? Simt c` a f`cut asta pentru mine. încearc` s` se vindece prin real. refuzånd lucid ideea iubirii absolute. [i comuniunea aceasta în închipuire ne lega parc` pe deasupra evenimentelor. Dac` a[ fi citit scrisorile aduse de Khokha.” Eroul încearc` s` scape de amintirea grea a fostei iubiri prin experimentarea alteia.” de care.. care a venit în India cu scopul m`rturisit: „Vreau s` g`sesc absolutul!. atacul suferit de domnul Sen. pe mine [i pe Maitreyi. într-un bungalow. Nu voiam s` m` consolez. lumina. Allan se elibereaz`. acum. Sc`pasem de ceva greu. s` alerg. încercarea de sinucidere a lui Chabu [i. nu pereche îngereasc`. tocmai ceea ce era viu [i imediat. femei. Sunt foarte turbure. acolo. în dragostea ei.. de un mit. gazd`. al XV-lea. desprinse din 122 . a contopirii mitice.” Dup` ce Jenia pleac`. inferioare. Toate aceste îl întristeaz` pe Allan [i-i înt`resc convingerea c` trebuie s` plece ca s-o uite. o doream. semn al unei existen]e care [i-a pierdut coeren]a. foarte turbure. Allan are tr`iri metafizice. Nu [tiu cum s-a întåmplat aceasta. ne lega în ciuda desp`r]irii [i a mor]ii.. de dragoste magic` [i cutremur`toare: „{i parc` totul a trecut într-o singur` clip`. pentru c` Jenia nu este la fel de feminin` ca Maitreyi [i nu-i treze[te patima de alt`dat`: „Priveam iar`[i pe Jenia. cearta cu Harold etc. iese luminat din „încercarea labirintului”. dragostea mea cerea împlinire. îns`. vie]uire pe p`mînt. [i neînlocuibil în f`ptura ei. privind surprins soarele drept în fa]`.

europeanul îndr`gostit de tehnic` [i pionierat. de etnie. Portretul fizic este conturat printr-o tehnic` a detaliului gradat. îndeplinind ca instan]` a comunic`rii intratextuale. scrie poezii [i eseuri [i ]ine conferin]e despre frumos. ca unul care prefer` întotdeauna s` uite [i s` acopere cu cenu[`. al indianului. rol de narator [i de personaj. distrugere. op p. în mod direct. dar [i un simbol: „Maitreyi este o femeie [i un mit. numai lini[tea [i confortul lui s` nu-i fie stingherite.”. singurii. un alter ego al autorului. de culturi [i chiar a celor dou` tipuri umane. de cast`.”3 Portretul eroului se contureaz` aproape exclusiv sub latura moral`. care s` îmbine diferen]ele culturale cu sentimentul sincer. liber` de constrångeri familiale. Ed. Fiecare etap` este descris` minu]ios. Prin caracterizare indirect`. al mentalit`]ilor [i al tradi]iilor. Literatura romån` între cele dou` r`zboaie mondiale. prin autocaracterizare. care apar]ine unei caste bogate. „(Judecam [i sufeream ca un civilizat. al rememor`rii lor cu ocazia scrierii romanului. care debarcase cåndva în India ca s-o civilizeze. P`rin]ii ei îi o ofer` o educa]ie superioar`. s` ignore sau s` tolereze. )” Allan traverseaz` experien]a iubirii gradual. se confeseaz` în leg`tur` cu experien]a sa erotic`. iar dorin]a este certitudinea c` experien]a uman` se purific` în contempla]ie. )” Maitreyi este personajul eponim al romanului. Bucure[ti. de c`tre naratorul-personaj. Se eviden]iaz`. Luciditatea analitic` a eroului-narator se manifest` [i în compararea argumentat` a celor dou` tipuri de mentalit`]i. multe pagini fiind ocupate de introspec]ie. Occidental ra]ional [i lucid.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire finalitatea experien]ei: „Îndoiala e semnul refacerii din combustia pasional`. 1972 123 . al evenimentelor [i al impresiilor de atunci [i al doilea.). respectiv occidentalul [i indianul. 3 Ov. ca reac]ii ale fiin]ei la situa]ia creat`. se define[te statutul ei psihologic. cit. Este un tip de femeie. de analiza [i de interpretarea lucid` a tr`irilor. apogeu la disolu]ie. Minerva. astfel. buzele senzuale etc. de la apari]ie. moral pe parcursul încerc`rii de a-[i afirma dreptul la dragoste. dar [i în contextul mai larg al concep]iilor diferite. S. care impun reguli ce îngr`desc afirmarea liber` a iubirii. Este 1 Pompiliu Constantinescu. Crohm`lniceanu. Poate numai ochii. lucru afirmat ulterior: „M` minunai descoperind pe fa]a mea o hot`rîre viril` [i putere de a ac]iona. concretizat` în faptul c` are informa]ii culturale impresionante. ilustreaz` tipul orientalului. de „o dens` substan]` omeneasc`. într-o paradigm` complex`. gesturile copil`re[ti sau erotice. (De atunci nu mai cred în expresia oamenilor. tr`it` pasional [i retr`it` în imagina]ie2. Ca statut social. Protagonistul este con[tient de urmele l`sate în personalitatea sa de tr`irea intens` a iubirii. reprezentate de el [i de Maitreyi: „Nu mai eram de mult tån`rul vånjos [i optimist. elementele vestimentare specifice unei femei din India. Raportarea acestor tr`iri la dubla perspectiv` temporal` presupune [i construc]ia a dou` planuri narative: unul al sentimentelor. 2 Idem. p`rul. pot tr`da un om. eroina este o adolescent` de 16 ani. însu[iri pe care le pierdusem de mult. [tiind ce vrea [i ce poate. evolu]ie. bengaleze. al retr`irii.”1 Personajele Allan este protagonistul romanului. Mi se pare c` regulile schimb`rii fe]ei nu au nimic de-a face cu adev`ratele experien]e suflete[ti. tr`s`turile fizice (culoarea pielii. ca mijloc de construc]ie a personajului modern.

” „El subjug` for]ele naturii. „Apuseanul e st`pånul voin]ei sale elastice [i ferme în acela[i timp [i pentru aceasta e [i st`pånul lucrurilor înconjur`toare.] una din acele c`r]i cu destin de miracol în cariera unui scriitor [i chiar a unei genera]ii.]. Narendra Sen. care. El preface ambian]a. manifest` în]elegere [i respect fa]` de p`rin]i [i are. Mircea Eliade realizeaz`.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire mai ales un simbol al sacrificiului în iubire.”1 Maitreyi î[i iube[te familia. {tie s` ri[te [i s` fie în acela[i timp prudent. dore[te s`-l înfieze. care.” „[. 2 Mihai Ralea. pe care o pedepse[te [i fizic. Îl apreciaz` pe Allan. 124 .” „Ordinea evenimentelor i se pare mai dinainte stabilit` de un zeu infailibil”. 1977 3 Pompiliu Constantinescu. crede în libertate. sensibilitatea metafizic`. [. e optimist în încrederea pe care o acord` for]elor sale. capacitatea ludic` [i reflexiv`. în colectivitatea absorbant`. ar`tåndu-se ostil rela]iei dintre Allan [i Maitreyi. subiective. i se pare singura solu]ie.”2 Punånd în valoare interioritatea individului. prin romanul Maitreyi: „[.. sfin]e[te locul c`ruia îi impune legea [i ideea sa […]”.” „Dar mai ales a inventat tehnica. este un inginer din Calcutta. resemnarea la for]ele care ne dep`[esc [i pe care nu le putem schimba” „Idealul e confundarea în masa anonim`. îl zdrobe[te. se dezv`luie alte tr`s`turi psihologice: inteligen]a. din casta aristocra]ilor. tat`l Maitreyiei. folosind tehnici ale prozei moderne. f`r` s` vrea. apud Frumosul romånesc în concep p]ia [i viziunea pop porului. tr`ind cu o intensitate [i un farmec de substan]` tare. Totul e acceptat a[a cum se prezint`. de analiz` psihologic`. dup` o criz` moral`. [i. orientalul se supune. îi deconspir` pe îndr`gosti]i.”3 1 Pompiliu Constantinescu. îl apas`.] ” „Individualismul e f`r` îndoial`. cit.” Occidentalul – „aptitudine creatoare” „[…] occidentalul e spirit activ mai înainte de toate. c`ruia i se d`ruie[te cu tot sufletul. anotimpurile.. idealul s`u ultim. cit. Mihai Ralea propunea urm`toarea schem` a celor dou` profiluri psihologice: Orientalul – „re ese emna are e pa asiv`” „Dac` occidentalul impune mediului. For]a naturii îl z`p`ce[te. f`r` leac. sentimente aproape materne. op. tr`ie[te o mare pasiune pentru occidentalul Allan.] filozofia sa nu poate fi decåt voluntarist`. Chabu este sora mai mic` a Maitreyiei. neavånd fii. mai mult în liber arbitru [. Este intransigent cu fiica mai mare.” „El crede c` totul e posibil... op. În tr`irea iubirii.. r`månånd credincios codului moral bengalez. care i-a devenit aliat` ascult`toare. fauna [i flora.. aromitoare ca înse[i parfumurile orientale. „Fatalismul. Fenomenul romånesc. editura Eminescu. pentru sora ei Chabu. importan]a experien]ei personale pentru cunoa[terea de sine [i pentru cunoa[terea celuilalt...” „Filozofia vie]ii e supunerea.” „Curajul s`u e cånd temerar. moare. cånd rezonabil. În plin` epoc` adolescentin`. Este singurul personaj din roman. Se simte tr`dat de acesta [il alung` din cas`. un copil cu o sensibilitate boln`vicioas`.

reflexivitate.] rezum`m atributele iubirii a[a cum ni s-au relevat.” • Ion Lotreanu. Intro oduce ere e în ope era a lui Mirce ea Elia ade e. «se acomodeaz`» dou` moduri de a concepe iubirea. Ed. Arca a lui No oe. Intro oduce ere e în ope era a lui Mirce ea Elia ade e. Ed. a faptelor pe care naratorul jurnalului lea consemnat cum s-a priceput: luminare care-i permite s` reintroduc` în aceste fapte o ierarhie de semnifica]ie.. spirit de aventur`. Ca ame era a Sa ambo o.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire IV. Repere critice • Jose Ortega y Gasset.. autorul romån î[i dezv`luia dubla structur` spiritual`.). Studii de espre e iubire e. dublarea perspectivei tr`ite (a jurnalului) de aceea prelucrat` (a romanului) conduce la o reconsiderare a înse[i structurii romane[ti (romanul Maitreyi subl. adic` aderen]a deopotriv` la regimul diurn. spunea Mircea Eliade. Humanitas.] Ca artist.. Dragostea spiritualizat` se apropie de modul carnal de eros. Coresi.” • Petru Ursache. 100+1 Gramar. Bucure[ti. [. Ed. Ca savant. a unei erori de destin care se refuza unei examin`ri lucide. Rolul autorului implicat const` în definitiv într-o luminare diferit`. mai bun`. în vreme ce patima posesiv` aproximeaz` dimensiunile unui extaz pe care b`trånul continent nu-l cunoa[te decåt foarte vag. cu promptitudine [i eficacitate. 2000: „... apar]ine diurnului: prin luciditate. 2007: „[. se sim]ea supus nocturnului [i predestinat unei existen]e tragice. Ed. 1993: „Într-o discu]ie cu Rocquet. purta în con[tiin]` trauma unei culpe. în aparen]`. ca [i la cel nocturn. fiin]a. capacitatea de a-[i domina impresiile [i tr`irile. vom spune c` e un act centrifug al sufletului care se deplaseaz` c`tre obiect într-un flux constant [i-l înv`luie într-o sus]inere cald`. 1980: „În Maitreyi se întålnesc [i. Minerva. n..” 125 . unindu-se cu el [i afirmåndu-i. Bucure[ti.” • Nicolae Manolescu.

în spe]` cu cel al lui Rebreanu. psihologia ]`ranului). naratorul î[i schimb` par]ial atributele. temele cå[tig` în complexitate. Valorificånd cåteva scene de via]` surprinse în schi]ele [i în nuvelele din volumul Întålnire ea din p`månturi (1948. Desprins` din acest context social-politic [i cultural viciat. anul debutului editorial al lui Preda). la o anumit` tipologie. ideologizat`. Ioan Bogdan Lefter se deschid c`tre experien]ele postmoderniste. se etul Io oanide e de George C`linescu. surprinzånd destinul membrilor acestei familii [i al unor rude colaterale. De elirul de momentul rebeliunii legionare etc. Mo oro ome e]ii ilustreaz` un fenomen de continuitate cu romanul realist interbelic. R. La interferen]a realit`]ii cu mitul se plaseaz` romanele lui D. metodele de abordare sunt altele. personajele p`streaz`. (Vån`to Ivasiuc. Mo oro ome e]ii de Marin Preda. primul ap`rut în 1955 [i al doilea. Octavian Paler cultiv` formula romanului eseistic [i a celui existen]ialist. Mo De elirul (volumul al doilea al acestui roman a r`mas în stadiu incipient) [i Ma are ele e singura atic. strivit` sub imperativele realismului socialist. Optzeci[tii Mircea C`rt`rescu. dar [i raportat la literatura timpului. dac` orizontul investigat r`måne în linii mari acela[i (lumea satului. Gro oapa a de situeaz` Bie Eugen Barbu. întro perioad` de cåteva decenii. îndatorate fie tradi]iei literare. dar cu note particulare. Pe linia realismului interbelic. în multe cazuri. sau ale lui F`nu[ Neagu (Frumo o[ii ne ebuni ai ma arilo or ora a[e e). El reprezint` un triumf estetic în sine. Al.Romanul postbelic 5 MOROME}II de Marin Preda Romanul contemporan reune[te tendin]e diverse. oro ome e]ii trebuia s` alc`tuiasc` o tetralogie împreun` cu În concep]ia scriitorului. Gh. fals`. Romanul este compus din dou` volume. opera lui Preda st` sub semnul unui talent viguros. Popescu oare ea re ega al`). în 1967. autorul realizeaz` o fresc` a satului romånesc din preajma celui de-al Doilea R`zboi Mondial. Nicolae Iliescu. 126 . repunånd în discu]ie toate conven]iile romanescului. Mircea Nedelciu. remarcabile. Constantin }oiu [i Augustin Buzura se orienteaz` c`tre romanul psihologic. tehnicile narative se înnoiesc. dar. al unei puteri de observa]ie a lumii dar [i de inven]ie. ceea ce le face greu de redus la o schem` comportamental`. Cr`ciun. Faptul se datoreaz` credin]ei autorului c` literatura trebuie s` fie fundamentat` pe no]iuni precum istorie [i adev`r. prosl`vind izbånzile proletariatului [i construirea omului nou. o adåncime sufleteasc` insondabil`. Ioan Gro[an. Fiecare el ma ai iubit roman al lui Preda se leag` de un anumit cadru istoric relevant: Intrusul [i Ce dintre e p`månte eni de perioada abuzurilor comuniste din anii ’50. fie tendin]elor artistice mai noi.

surprinse de o literatur` mai nou`. în fa]a c`reia încearc` s`-[i p`streze libertatea de gåndire. fiind prea scund [i animalele avånd p`rul lucios. monstruoas`. cu pumnii. trimite la ideea de familie. Prin Ilie Moromete se prezint`. cu caii. Niculae. în care cel mai puternic se impune (måncåndu-se dintr-o singur` strachin`. iar cel de-al doilea dispari]ia clasei ]`r`nimii tradi]ionale. Titlul romanului. copiii (Moromete crede c` Niculae va r`måne repetent) [i nu se preocup` prea mult de existen]a lor (Niculae este singurul care nu are scaun la mas`). un univers uman oara a sfå[iat de aspira]ii divergente. de leg`turile de sånge. care a[az` banul mai presus de orice valoare moral`. ce pune accentul pe drama omului modern: criza comunic`rii. c`zånd. Titlul „Morome]ii” evoc` o lume patriarhal` zguduit` din temelii. Manolescu) sau. simbolic. Criza familiei este adåncit` de contextul socio-politic al vremii. în care femeia îndur` furia b`rbatului rev`rsat` în lovituri asupra ei (Catrina. se v`de[te faptul c` Morome]ii sunt un grup lipsit de coeziune. „libertatea moral`”. în care mezinul este considerat [i el o for]` important` de munc` [i luat la seceri[. istoria. La lectur`. Primul volum urm`re[te dec`derea satului patriarhal sub legile nemiloase ale capitalismului. sus]inute. în sensul modelului pe care îl reprezint` tat`l lor. f`r` s` se împotriveasc`. a f`cut o entors`. Polina. 127 . de dorin]a copiilor de a tr`i altfel decåt p`rin]ii. Simion). familia. Dorin]a lui aprig` de a înv`]a carte [i de a p`r`si satul. nu-[i cunosc. în urma unor lovituri istorice: reforma agrar` din 1945 [i transformarea socialist` a agriculturii. de a nu mai fi ]`rani. este inclus` o relatare a prozatorului despre o întåmplare petrecut` la vårsta de 8-9 ani. pe cånd încerca s` încalece. a alunecat [i. al omului confruntat cu o istorie absurd`. prea absorbi]i de nevoile zilnice. început` în 1949. reprezentat de un substantiv propriu. dintr-o alt` perspectiv`. Tudor C`l`ra[u (prototipul real al lui Ilie Moromete). La întoarcere. O lume aspr` în care copilul cel mic (Niculae) este înv`]at de fratele mai mare (Achim) s`-[i cå[tige demnitatea. titlul î[i dezv`luie valoarea de antifraz`. „libertatea moral` în lupt` cu fatalit`]ile istoriei” (E. Fusese trimis de tat`l s`u. în care p`rin]ii. de neîn]elegere [i de ur`.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Tema acestei crea]ii fundamentale din opera lui Preda este „deruralizarea satului” (N. Ruptura lor irevocabil` este înscris` în datele personalit`]ii fiec`ruia. copil fiind – spunea el în confesiunile sale literare – [i-a dorit cu patim` s` nu mai fie ]`ran. individul ca juc`rie a sor]ii. Preda trateaz` [i alte aspecte ale realit`]ii. Viziunea despre lume Preda. copilul cel mai mic nu ajunge suficient de repede s`-[i strecoare lingura printre ale fra]ilor [i se ridic` de cele mai multe ori fl`månd de la mas`) etc. un destin tragic. articulat. so]ia lui Bo]oghin`). iubirea (ilustrat` prin cuplul Polina-Biric`). comun` cu a eroului s`u. În afar` de temele tradi]ionale precum via]a satului. adic` desfiin]area propriet`]ii individuale asupra p`måntului. Aristi]a B`losu. mai adånc. Ca [i în cazul nuvelei Mo cu no oro oc a lui Slavici. Durerile puternice [i faptul c` [i-a purtat toat` vara måna legat` de gåt „n-au impresionat pe nimeni”. Morome]ii nu sunt decåt un grup de persoane care tr`iesc laolalt`. atåt de diferite de a celorlal]i. Aceasta este lumea evocat` în roman [i cunoscut` îndeaproape de Preda. volum scos de poetul Florin Mugur. îl arat` de o alt` constitu]ie sufleteasc` decåt aceea caracteristic` unui ]`ran adev`rat. înstr`inarea. În Convorbiri cu Marin Preda. la cåmp. chiar cu riscul de a-[i t`ia picioarele. aproape artificial. în fa]a b`ie]ilor din sat.

În felul lor. atunci cånd temerile îl cople[esc. r`utatea. prin concep]ia sa despre via]`. el las` impresia c` „avea cu oamenii nesfår[it` r`bdare”. ca. invidia [i impune omenia. Ilie Moromete ilustreaz`. devine dintr-odat` amenin]`tor [i rapace. acest cod. dintr-o recolt` foarte bogat`. afec]iunea [i în]elegerea lui Vatic` Bo]oghin` pentru sora lui mai mic`. Coco[il`. Omul. evocate în special prin intermediul personajului Niculae. se afl` îns` o entitate de temut. Compozi]ia romanului denot` leg`turile operei cu genul dramatic. Insidios. nedispus s` le mai tolereze taxele nepl`tite. î[i pl`tise datoriile fa]` scrierea romanului Mo de sat [i se considera liber s` se dedice altor teme. în bun` parte. revolta fiilor mai mari. Bo]oghin` – r`mas f`r` o bun` parte din p`månt [i r`pus de boal`. }ugurlan – arestat pentru a-l fi înfruntat pe Tache. datoriile. Dumitru a lui Nae [i al]i cå]iva s`teni se întålnesc duminica. este îns`[i oro ome e]ii. neînduplecat`: timpul. În acela[i timp.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Semnul eliber`rii lui Preda de aceast` lume dur`. cauza multor suferin]e ale copil`riei sale. care exclude l`comia. Ilie Moromete pare un erou de tragedie împotriva c`ruia se adun` lent [i irevocabil for]e obscure ce îl påndesc de mult. c`p`tånd valoarea a dou` acte dintr-o dram`. se sugereaz` în roman. Prin aceast` oper`. fiul lui Aristide. „f`r` conflicte mari”. Moromete. Cele dou` volume prezint` întåmpl`ri numeroase din via]a eroilor. se vinde cu pre] mic [i speran]ele multor familii de a ie[i din impas se n`ruie. idee sugerat` prin intermediul lui Ilie Moromete. comenteaz` cu bunsim] ]`r`nesc [i cu ironie discursurile regelui sau ale parlamentarilor. Coco[il`. în leg`tur` cu ho]ia de la moar`. Apropierea celui de-al Doilea R`zboi Mondial nu-i las` pe oameni s` intuiasc` marile schimb`ri ce vor avea loc în via]a lor. Irina. cu protagoni[ti care se înf`]i[eaz` lectorului cu identit`]i precise [i cu personalit`]i gata formate. Dar statul. dragostea nep`s`toare de avere a Polinei pentru b`iatul s`rac. satul patriarhal. va intra într-un proces de disolu]ie. prin actul colectiviz`rii for]ate. Ac]iunea se desf`[oar` în Sili[tea-Gume[ti. Gråul. ceea ce a [i f`cut în celelalte romane ale sale. mai tårziu. în absen]a tat`lui. o entitate îndep`rtat` [i abstract`. s` se n`pusteasc` nemilos asupra lor. în]elepciunea. Impresionante sunt totodat` grija [i devotamentul fetelor din familia lui Biric` pentru fratele lor Ion. Tragedia nu este doar a lui Moromete. oro ome e]ii are [i frumuse]ea lui sus]inut` de un cod moral Dar satul înf`]i[at în Mo str`vechi ce r`zbate din comportamentul cåtorva personaje [i c`tre care se îndreapt` admira]ia scriitorului. bucuria contempla]iei. Deasupra tuturor acestor pasiuni în mi[care ce clocotesc în via]a satului. î[i poate alege o conduit`. cei trei sunt „ultimii ]`rani”. cel care se retrage în fundul gr`dinii [i vorbe[te singur. citesc ziarul. ca valori umane fundamentale. ar`ta autorul. Subminat de legile capitalismului brutal. un sat din Cåmpia Dun`rii în care existen]a decurge. O cortin` imaginar` se ridic` brusc peste o scen` de via]` obi[nuit`. via]a dus` al`turi de ceilal]i poate fi cea mai dureroas` form` de singur`tate [i de înstr`inare. ci [i a altora care crezuser` în ordinea [i stabilitatea lumii lor: Dumitru a lui Nae – redus la t`cere. Lui Moromete copiii cei 128 . Dumitru a lui Nae reprezint` ni[te simboluri ale frumuse]ii morale [i ale libert`]ii de gåndire. de genera]ii întregi. în poiana fierarului Iocan [i fac politic`. ura Guic`i. În contextul acestei mi[c`ri perfide a timpului. din umbr`: impozitele. pentru care Ilie Moromete. delimitate din punct de vedere temporal dar [i din perspectiva impactului lor. înfrånt. dar nu-[i poate domina destinul.

promi]åndu-le lor casa [i. nu mai aminte[te decåt „capul lui de hum` ars`.. pentru a sc`pa de datorii. prin referire la istorie: „. el este înf`]i[at în imobilitate. caii [i zestrea fetelor [i fug la Bucure[ti. Odat` cu Moromete se degradeaz` [i dispare chiar clasa ]`r`neasc`. cu cå]iva ani înaintea celui de-al doilea r`zboi mondial”/ „Trei ani mai tårziu. Moromete nu are alt` solu]ie decåt s` vånd` o parte din p`månt. izbucnea cel de-al doilea r`zboi mondial” [i la timp: „. l`sånd impresia de „r`bdare”. Ultima propozi]ie devine un avertisment pentru prefacerile uluitoare ale satului patriarhal. pån` la criza de friguri a lui Niculae. pentru a sugera iure[ul istoriei noi: moartea lui Nil` în r`zboi. boala fatal` de pl`måni a lui Paraschiv. prin tehnica rezumativ`. ritmul narativ al primului volum este foarte lent. Paraschiv. În concordan]` cu imaginea liminar` asupra timpului. plecarea Catrinei de acas`. ca for]` pasiv` [i. sub conducerea comuni[tilor. prin aceasta chiar. În prima parte. relatate în volumul al oro ome e]ii II reconstituie istoria satului romånesc doilea: „Timpul nu mai avea r`bdare”. Catrina începe s`-l priveasc` pe Ilie cu o ur` neascuns` pentru tentativa lui de a-i readuce pe b`ie]i în sat. Destr`marea familiei continu`. pentru a face loc cåt mai multor personaje [i scene de via]`. Mo din perioada 1938-1962 [i este constituit din cinci p`r]i. 129 .. Timpul apare aidoma unei zeit`]i insuficient cunoscute. Satul însu[i devine de nerecunoscut. omiterea unor perioade) [i la tehnica decupajului. hora. De Moromete. R`mån de pl`tit taxele [colare ale fiului celui mic.. se istorisesc fapte petrecute de såmb`t` dup`-amiaz` pån` duminic` noaptea: cina Morome]ilor. accidentul mortal al so]ului ei. fuga Polinei B`losu cu Ion Biric`. întålnirea din poiana lui Iocan. dup` lovitura necru]`toare a fiilor celor mari. Cu aceast` culmina]ie dramatic` se încheie primul volum. de la plecarea lui Achim cu oile. Ritmul narativ este mai alert. t`ierea salcåmului. Preda recurge la elips` (eliminarea unor fapte. Niculae [i trebuie p`strat` zestrea ce se m`soar` în pogoane. Faptele petrecute anterior determin` un curs de neoprit al celor de acum. se pare c` timpul avea cu oamenii nesfår[it` r`bdare”/ „Timpul nu mai avea r`bdare”. pe motiv c` nu aduce casei niciun beneficiu. la Bucure[ti. Ilie Moromete nu mai este o prezen]` însemnat` în sat [i nici în sånul familiei. Incipitul [i finalul primului volum se realizeaz` simetric. ini]ierea erotic` a lui Niculae. f`cut odat` de Din Vasilescu” [i uitat pe o poli]` a fier`riei. centrul de interes al adun`rilor din poian`. în plus. în timpul serb`rii [colare. prins într-o ]es`tur` de intrigi pentru putere. ca [i acela al echilibrului peren al lumii s`te[ti. Finalul primului volum anun]` o precipitare a ac]iunii. În incipit. dup` trei clase de liceu. prin nego]ul cu cereale. Partea a doua evoc` un interval de dou` s`pt`måni. Pierderea prestigiului lui Ilie [i moartea sa sunt evenimente cu o v`dit` coresponden]` în lumea din afar`. Nil` [i Achim refuz` s` se întoarc` acas`. conduse de legit`]i care scap` ra]iunii umane. cåt [i transformarea sufleteasc` ireversibil` a eroului. ca o fatalitate. Partea a treia se deschide cu scena seceri[ului [i se încheie cu fuga de acas` a fra]ilor vitregi.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire mari îi fur` oile. s`-[i fac` un rost. statutul de mic comerciant al lui Achim. partea cuvenit` din p`måntul reîntregit de tat`. Mitul paternit`]ii este distrus. Cele trei p`r]i care îl compun prezint` evenimente desf`[urate de-a lungul unei veri.. Niculae este retras de la [coal`. a fetelor. În cåteva fraze. Volumul al doilea – actul secund al dramei – prezint` satul [i protagoni[tii dup` un interval de trei ani. Preda surprinde atåt m`surile luate de Ilie Moromete pentru a asigura supravie]uirea familiei. c`s`toria Titei.

Ilie are trei fii din prima c`s`torie – Paraschiv... sunt prezentate [i alte familii: cea a bogatului Tudor B`losu care nu accept` ca fiica lui. Subiectul une[te. în urma unui conflict violent cu el. cea a ]`ranului s`rac }ugurlan. spre a ob]ine un profit mai mare. care-[i procur` zestrea necesar` m`riti[ului. cea a fierarului Iocan. cei doi fur` caii. în volumul secund. cedarea p`månturilor de c`tre ]`rani. inclusiv a mor]ii lui Ilie. dar fata se va r`zvr`ti [i-[i va cere dreptul la zestre. covoarele de zestre ale fetelor [i banii din cas` [i pleac` la Bucure[ti. mergånd cu revolta [i ura pån` la a da foc casei p`rin]ilor. înscris la [coala din Cåmpulung. dar [i de nemul]umirile Catrinei fa]` de promisiunea înc`lcat` a lui Ilie de a trece casa pe numele ei. cea a lui Vasile Bo]oghin`. Nil` [i Achim –. locul unul altuia. înaintea seceri[ului. predarea cotelor de gråu c`tre stat. care [i-ar fi dorit ca fratele ei s` nu se rec`s`toreasc` [i s`-i creasc` ea pe b`ie]i. dar. Copiii cei mari î[i ur`sc mama vitreg` (mai ales Paraschiv) [i sunt învr`jbi]i cu fra]ii lor mai mici. Polina. ci pe fiu. închis pentru a se fi b`tut cu fiul primarului. „s` atrag` aten]ia”. avånd învoirea tat`lui. A[a c` împreun` cu m`tu[a lor b`ie]ii pun la cale un plan distructiv pentru restul familiei împov`rate de mari datorii la banc` (din suma împrumutat` cump`raser` oi) [i de „fonciire”. Tensiunile dintre membrii familiei sunt intensificate de bårfele [i de uneltirile Mariei (Guica). mai multe planuri narative. pentru a-[i pl`ti tratamentele la sanatoriu. s` se m`rite cu un b`iat foarte s`rac. rela]ia dintre începutul celui de-al doilea volum („În bine sau în r`u. sora lui Ilie. în primul volum. prin alternan]`. l-a auzit [so]ia lui Niculae] pe el. un grup eterogen [i numeros. În plan secundar. începutul [i încheierea romanelor sale trebuie s` fie memorabile. „r`månånd ca necunoscut` solu]ia acestor probleme pentru viitor”. Dac` simetria incipit/final din primul volum d` experien]ei tragice a lui Moromete o aur` de m`re]ie. obiceiurile de Rusalii. pentru a le da celorlal]i de acas` lovitura de gra]ie. Preda nici nu-l mai p`streaz` ca protagonist pe tat`. înmormåntarea [i 130 . Dup` m`rturisirea autorului. dar în alt` perioad` istoric`. Numai c` el vinde turma [i-i a[teapt` pe Paraschiv [i pe Nil` s` fug` [i ei. cum rådea în somn. ca o recompens` pentru vånzarea unui pogon în timpul secetei. Nil` [i Achim sunt îndemna]i de Guica s` cread` c` munca lor în familie se face doar în folosul surorilor vitrege. în capital`.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire perioada scurt` petrecut` la conducerea satului de c`tre }ugurlan. ilustrånd tradi]ii (c`lu[arii. Ca [i Rebreanu. din vånzarea laptelui [i a brånzei. Cel principal urm`re[te via]a familiei Moromete. Achim pleac` la Bucure[ti cu oile. direc]ionånd lectorul c`tre o moral`.. cu caii familiei. pe Niculae de al`turi. în timp ce ei umbl` petici]i [i murdari [i în avantajul lui Niculae. Moromete vinde o parte din p`måntul familiei pentru a-[i achita toate datoriile. P`rintele. Preda construie[te o monografie a satului romånesc. se schimbase Moromete?”) [i sfår[itul s`u („. cu viziunea lui despre p`månt [i despre familie. prefacere. reprezint` o etap` încheiat`. Nil` nu este de acord s`-[i lase tat`l f`r` sprijin la seceri[. îmbog`]it [i intrat în politic`. bolnav de pl`måni. Morome]ii las`. iar Catrina o fiic` l`sat` în cre[tere fostului s`u socru. Paraschiv. Din aceast` a doua c`s`torie a lor s-au n`scut dou` fete – Tita [i Ilinca [i un b`iat – Niculae. De altfel. din pricina unor nereguli la moar`. nevoit s` vånd` din p`månt. ) opereaz` o desolemnizare a situa]iilor de via]` prezentate. mai apoi. în istorie. c`tre o filosofie de via]`. în numele colectiviz`rii etc.. Via]a este continu` trecere. pentru a se face „boier”.

Catrina îl p`r`se[te pe Ilie [i se mut` la Mari]a. înainte de mas`. destr`marea iminent` a grupului. pentru Preda. lång` vatr`. este un atribut temporar [i iluzoriu. se a[az` „turce[te pe p`månt”. „la o mas` joas` [i rotund`”. Ritualul se desf`[oar` în tind`. însufle]it pe nea[teptate. ci la bucata de brånz` înfulecat` de cåine. Ed. Exist` în roman cåteva scene reprezentative pentru universul patriarhal reconstituit de prozator. nefiind urmat de ceilal]i care schimb` îns` priviri du[m`noase [i replici pline de ur`. fiind înscris în Partidul Comunist. zis` Alboiaca. Literatura romån` postbelic`. îi are al`turi „pe ai ei [. mentalit`]i (autoritatea patern`) ale unei comunit`]i care a mo[tenit din genera]ie în genera]ie ni[te valori morale [i ni[te principii de convie]uire armonioas`. Forma mesei evoc` simbolistica ei str`veche: unitate. Cåteva detalii despre pozi]ia membrilor familiei las` s` se întrevad` ruptura lor sufleteasc`. Agita]ia care domin` scena sugereaz` c` autoritatea tat`lui care îi admonesteaz` sau îi ironizeaz` pe to]i. Zdroncan. Împreun` cu el pier o concep]ie [i un stil de via]`. 2001. Volumul al doilea se caracterizeaz` printr-o dispersie a epicului. Discu]iile dintre Niculae ce reprezint` „istoria care se face” [i Ilie Moromete care poart` în sine „întreaga istorie”.]. Tudor B`losu devine „binevoitor fa]` de vecinul s`u”. dar gestul lui r`måne f`r` semnifica]ie. fata ei din prima c`s`torie. singurul care nu are scaun. Bil` etc. dintre dou` tipuri de gåndire.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire parastasul). Nil` este ucis în lupta de la Cotul Donului. avånd în jurul ei „ni[te sc`unele cåt palma”. seceri[ul).. copii f`cu]i cu Moromete”. Bra[ov. ca recunoa[tere tacit` a rivalit`]ii dintre ei. ) se reg`sesc relat`ri despre schimbarea radical` a vie]ii satului care ajunge „o groap` f`r` fund. de r`utate [i de viclenie: Vasile al Moa[ei. înghesui]i”. Isosic`. Teatrul. armonie. 131 . modul tradi]ional de a fi al gospod`riei ]`r`ne[ti”1 pun în lumin` contrastul ireductibil dintre dou` epoci. de a realiza o analeps` (prezentare a unui moment anterior faptelor consemnate) referitoare la via]a lui Moromete [i a Catrinei dinainte de aceast` a doua c`s`torie.. Niculae. Destinul Sili[tei-Gume[ti este condus de diver[i indivizi caracteriza]i de dorin]a oarb` de putere. plasat` în finalul romanului. cap`t` un sens amplificat. prilej. Tat`l se închin` ma[inal. în absen]a unor solu]ii de moment pentru criza traversat`. Tita [i Ilinca se c`s`toresc etc. f`r` convingere. „ca [i cånd ar fi fost gata s` se scoale de la mas` [i s` plece afar`”. Mantaro[ie. normate de legi str`mo[e[ti. Aula. clasa ]`r`nimii înse[i. Niculae urmeaz` o [coal` de activi[ti. 1 Nicolae Manolescu. Catrina. Lini[tea care se instaleaz` o clip`. „experien]a secular` pe care o simbolizeaz` tat`l. În timp ce to]i ceilal]i m`nånc` „um`r lång` um`r. Moartea lui Moromete. ritualuri (masa. Paraschiv se îmboln`ve[te de pl`måni [i-[i afl` astfel sfår[itul. de unde „putea s` se mi[te în voie” [i-i „st`pånea cu privirea pe fiecare”. Guica moare. din pozi]ia lui privilegiat`. Cei trei b`ie]i din prima c`s`torie a lui Ilie stau unul lång` altul. cånd „fiecare månca repede. Cina Morome]ilor este reprezentativ` pentru o familie de ]`rani care urmeaz` un cod comportamental exterior. Copiii sunt a[eza]i „dup` fire [i neam”. din care nu mai încetau s` ias` atå]ia necunoscu]i”. Proza. ciclul unei existen]e previzibile. Al`turi de prezentarea succint` a destinului personajelor din primul volum (Moromete î[i revine financiar [i î[i schimb` prietenii. Una dintre ele este cea a mesei. tat`l ocup` „pragul celei de-a doua od`i”. t`cut [i nemaisim]ind pe cel de al`turi” este tulburat` de plånsul lui Niculae care råvne[te nu la fiertura de ierburi pus` pe mas`.

Fuga lor la Bucure[ti [i încercarea de a-[i face un rost acolo. cu un pre] exagerat de mare. toat` istoria ulterioar` acestui episod. ciuntit [i rece”. o suferin]` a înfrångerii c`reia b`rbatul este totu[i incapabil s`-i anticipeze adev`ratele dimensiuni. semn al distan]ei suflete[ti [i al neîncrederii în Ilie. vånzånd oile. toat` priveli[tea se mic[oreaz`. O feti]` de prin vecini îndr`zne[te s` i se adreseze lui Ilie cu porecla Pa]anghel. în]elegi? A[a. se împotrivi”. un roman de evenimente [i nu unul psihologic. ca s` se mire pro[tii” exteriorizeaz` o am`r`ciune grea. a voca]iei capitaliste de îmbog`]ire. nara]iunea avanseaz` lent. Despre reu[itele lor (Nil` ajunge portar la un bloc. ei sunt îns` ni[te „bezmetici” care nu în]eleg c` via]a nu se rezum` la avere. ci se str`duie[te s`-l sporeasc`. caii [i bunurile furate de acas` nu îi vor îndep`rta de statutul lor de fiin]e mediocre. cånd ea afl` de promisiunea f`cut` b`ie]ilor de a le da lor casa. un pogon. Conflictul oro ome e]ii. Istoria n`v`le[te amenin]`toare din toate p`r]ile. sanc]ionånd utopia vie]ii lor or`[ene[ti. Lovit din ambele p`r]i „se cl`tin`. sesizat` în schimb la vecinul lor. cåt [i a întregului sat. caii. care nu se mul]ume[te s` aib` p`månt. apoi „se pr`bu[i [i îmbr`]i[` gr`dina cu un zgomot asurzitor”. iar climaxul încord`rii este atins în finalul volumului întåi. Tehnica utilizat` este a acumul`rii treptate. la profit.. sem`na cu un soare mort. Pe acest fundal este plasat` doborårea salcåmului celui mai falnic din sat. oamenii. f`r` s`-i spun` motivul [i îl ia cu sine în gr`din`. prevestire a pierderii reputa]iei acestuia între s`teni. în scena pedepsirii cu parul a lui Paraschiv [i a lui Nil`. pe vremea secetei. pentru a-i putea cre[te pe Paraschiv. Raportat` la întregul roman. „gr`dina. pe Nil`. Moromete îl treze[te. în combina]ie cu descrierea simbolic` [i cu fragmentele de dialog tensionat dintre tat`l hot`råt s` renun]e la aceast` podoab` a gr`dinii sale [i fiul uluit de nea[teptata decizie. neîndur`tor.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire O alt` secven]` de mare for]` artistic` este aceea a t`ierii salcåmului. vånduser` din p`måntul de zestre. fiii r`zvr`ti]i împotriva autorit`]ii tat`lui. simbolic. B`ie]ii lui din prima c`s`torie îl acuz` de lipsa sim]ului practic. Tudor B`losu. iar „Vaierul cimitirului r`zb`tea acum printre salcåmi atåt de aproape încåt se p`rea c` bocetele ies chiar din p`månt”. loc de întålnire [i de joac` pentru copii. bucuria de a citi pe chipul vecinului s`u stråmtorat semnele neputin]ei [i ale triste]ii. Nil` îl t`iem. de porniri ira]ionale. Nil` [i Achim. cel mai docil dintre b`ie]ii mai mari. la cump`rarea salcåmului. accentul cade asupra În Mo conflictelor exterioare. secven]a concentreaz`. conduse de o ur` visceral`. În opinia tat`lui.” perplexitate ale lui Nil`: „Salcåmul `sta cu replica: „Într-adins. Scena este înf`]i[at` cu minu]iozitate. valoarea unei premoni]ii sumbre: „luna r`s`rise dup` ploaie [i fiindc` nici diminea]` [i nici noapte nu era. Ilie Moromete este centrul de iradiere a nemul]umirilor. de cu noapte. Cåteva detalii de atmosfer` dau momentului o gravitate tulbur`toare. locurile. Totu[i B`losu nu are. Conflictul cu Ilie atinge punctul culminant dup` întoarcerea b`rbatului de la Bucure[ti. dup` ce. ob]inånd bani mul]i din vånzarea cerealelor la munte. iar Achim – comerciant) tat`l va vorbi mereu cu dispre]. p`rin]ii mul]umindu-se cu o 132 . Ironiile tat`lui care r`spunde la întreb`rile pline de a? De ce s`-l t`iem? cum s`-l t`iem? De ce?!. atitudine justificat` de refuzul acestuia de a trece casa [i pe numele ei. Catrina vorbe[te despre so]ul ei folosind cel mai adesea pronumele „`la”. atåt a lui Moromete [i a familiei lui. Salcåmul prime[te însu[iri umane. Moromete însu[i ar`tau bicisnici”.. Paraschiv – sudor.

deci nu poate înv`]a [i nu mai frecventeaz` [coala. Guica. Cånd se îmbog`]e[te. care nu. Insistent. Înscriindu-se în Partidul Comunist. Guica moare singur` [i Ilie refuz` s` mearg` la înmormåntarea ei. bine. eu îl cunosc cum e f`cut [i de cåte ori trebuie s` se loveasc` cu capul de pragul de sus ca s`-l vad` pe `la de jos! De-atåtea ori c` în timpul `sta neomul încalic` pe umerii lui [i el îl duce [i pån` î[i d` seama c` la urma-urmei cu ce drept st` `la pe umerii lui. este datorat incapacit`]ii lor de comunicare. a mamei [i a fra]ilor vitregi [i îi îndeamn` s` fug` de acas` cu acea parte din averea familiei ce li s-ar fi cuvenit de drept. Murindu-i. ca sprijin. nevoia lui acut` de clarificare asupra rostului s`u în lume [i al clasei pe care o reprezint`: „Fiindc` s` nu-mi spui tu mie cum e omul. ei reprezint` noul [i vechiul. care î[i mai aduce aminte. 133 . înver[unåndu-i împotriva tat`lui lor. b`. Monologul adresat unui interlocutor imaginar. nu eu?... Exterior evenimentelor.. dizolvat abia în visul tån`rului. O alt` surs` de tensiune o reprezint` Maria. din pricina gurii sale rele. asta era adev`rat”. în tinere]e.. poreclit`. deci extradiegetic. Conflictul dintre el [i tat`. C` tu vii [i-mi spui c` noi suntem ultimii ]`rani de pe lume [i c` trebuie s` disp`rem. copilul [i fiind alungat` de b`rbat. nici o apropiere [i nici o încredere. cedåndu-le surorilor sale p`måntul ce îi revenea. f`cånd loc stilului indirect liber: „. Niculae pleac` din sat [i urmeaz` o [coal` de activi[ti. Nu are manuale. c` de la ta-s`u nu s-a priceput.. copilul î[i convinge întåi mama. [i moare. Visul ei de a-i avea al`turi.” Aceste popasuri meditative ale personajelor ca [i perspectiva filosofic` asupra oro ome e]ii s` deschid` „un drum rela]iei omului cu timpul [i cu istoria fac ca romanul Mo larg prozei analitice de inspira]ie rural`” (Dumitru Micu). c`ci. particulare [i generale. fie prin intermediul monologului. cu inflexiuni dramatice. dou` fe]e ale istoriei. Conflictele interioare se plaseaz` în plan secund [i sunt dezv`luite fie prin complicitatea naratorului cu personajele. În esen]`. Prima modalitate este folosit` în cazul lui }ugurlan [i al Catrinei.. ea îndreapt` spre fiii cei mari ai lui Moromete o energie matern` pervertit`. Ea [tie s` speculeze frustr`rile nepo]ilor. ca nimeni din familie s` nu se opun` pl`tirii taxelor lui [colare. måndriei tat`lui de a avea ultimul cuvånt. pentru Ilie. se spulber`. s` fie l`sat s` termine cursurile [colii din sat [i apoi s` mearg` s` studieze la Cåmpulung.. Dar de ast` dat` un gånd str`in îl întreba: de ce îi înjurase pe oameni la fier`rie? C` de înjurat îi înjurase. înv`]`tura îi este folositoare omului numai pån` deprinde s` citeasc` [i s` se isc`leasc`. dup` dispari]ia lui Ilie. paradoxal.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire „co[melie” în`l]at` al`turi. {i Niculae vede în p`rintele s`u o pricin` de nefericire. la b`tråne]e.. orgoliului fiului de a-[i c`uta eul. Valurile de gånduri sunt surprinse într-un limbaj care tope[te vorbirea personajului în relatarea auctorial`. dezv`luie procesele de con[tiin]` ale lui Ilie Moromete. Ani în [ir }ugurlan se sim]ise bine cu starea lui: el de o parte [i to]i ceilal]i în afar`. Iar copiii. seara cånd se culc` întårzie cåteva clipe s` adoarm`. care pe unde apuc` o ia de la cap sau înva]` de la altul cum nu e bine. tata a zis a[a. Moromete îl retrage pe Niculae de la cursuri [i îl pune s` munceasc` în gospod`rie. apoi tat`l. Consecin]a este c` î[i p`r`se[te so]ul [i se mut` la Mari]a – Alboaica – fiica ei din prima c`s`torie. Pozi]ia naratorului certific` [i ea apartenen]a acestei opere a lui Marin Preda la o alt` vårst` a romanului realist-o obiectiv. într-un discurs care are rolul de a relativiza grani]a dintre cele dou` instan]e narative. îi trece via]a [i abia de mai apuc` s` le spun` [i el copiilor lui c` a[a n-a fost bine. {i de ce crezi c` n-ai fi tu ultimul prost de pe lume [i c` mai degrab` tu ar trebui s` dispari. sora lui Moromete.

Ed. el avånd sub ochi o via]` care curge parc` la întåmplare [i într-o direc]ie care îi scap`”. din perspectiva c`ruia este istorisit` întålnirea de la Bucure[ti a lui Moromete cu fiii s`i mai mari [i Ilinca. Minerva. „Se e duse ese e pe atunci „Astfel disp`ru Niculae din sat [. inaccesibil` în totalitate sau par]ial naratorului: reflectorii (Ilie – în volumul I [i. 1 Nicolae Manolescu. despre Polina c` ilustreaz` tipul femeii voluntare nu înseamn` a epuiza calificativele ce li se cuvin. Preda îi (omniprezen]ei). mo[tenirea în cazul casei [i locului trecea de drept celui care o folosea. naratorul din Mo limiteaz` puterile demiurgice. Ilinca [i Tita intr` în conflict din pricina zestrei primite din partea p`rin]ilor etc. Formulele care spulber` orice judecat` definitiv` asupra evenimentelor sunt: „Se spune ea despre ei doi c` sunt prieteni [Niculae [i Iosif. dup` cum de zvo onul. dup` ce f`cuse mari eforturi s`-i pl`teasc` studiile într-o vreme de s`r`cie.”. 134 . dar se reîntoarce. asocierea eroilor cu anumite tipuri umane.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire naratorul poveste[te la persoana a treia (heterodiegetic) istoria dec`derii unei familii [i a civiliza]iei rurale. „A[a se e afl` la un moment dat. Fire nev`zute pun oamenii în mi[care [i îi motiveaz` obscur în faptele lor. El [tie mai mult decåt personajele sale (focalizare zero): „Fiindc` pe jum`tate din acel loc se afla casa p`rinteasc` [i gospod`ria [i pentru c` trecuser` aproape cincisprezece ani f`r` ca gospod`ria s` fie împ`r]it`. 1 Personajele oro ome e]ii este un roman realist.. De[i Mo posibil` în fapt. Nici Moromete nu [tia. I... nu este totu[i suficient` pentru a le cataloga.. ducånd mai departe povestea). 1980. apoi Alboaica.. în volumul secund) [i informatorii (Parizianu. despre Niculae c` este ambi]iosul.” Alboaica] numaidecåt din gura N. o idil` cu fosta sa cumnat` [i lipse[te nop]ile de acas`. O doz` de neprev`zut survine continuu. strategia narativ` urm`re[te relativizarea oric`rui adev`r de e via]`. introducånd dou` tipuri de personaje care v`desc o cunoa[tere din interior a unor evenimente. [i în volumul al doilea [i Niculae.. un alt activist de partid].. În volumul al doilea.. despre B`losu c` este o întrupare a parvenitului. „. månat` de acela[i instinct imprevizibil. tat`l tr`ie[te. la [aizeci de ani. Arca lui Noe. poveste[te în fa]a unui auditoriu improvizat despre traiul familiei lui Traian Pisic`.. Preda construie[te chiar [i în cazul unor fiin]e cu sentimente [i manifest`ri primitive cum sunt Paraschiv [i Nil` un halou al personalit`]ii pe care nu-[i propune s`-l cuprind` în explica]ii.”.]. Catrina î[i p`r`se[te familia. cum se întåmpl` în scena în care Moromete. ecla ar` no ota arul.” Asumåndu-[i. cånd „naratorul nu mai cunoa[te finalitatea ultim` a actelor umane.”. atributele omniscien]ei [i ale ubicuit`]ii oro ome e]ii iese totu[i din tiparele tradi]ionale. Maria Moromete nu [tiuse [i nici acum nu [tia acest lucru. vol. Uneori rolul de narator este cedat unui personaj care se transform` el însu[i întrun narator [i-[i creeaz` un personaj. Manolescu vede în acest procedeu „ultima vårst` a romanului doric”. Bucure[ti. Numeroaselor prezen]e umane care umplu paginile romanului (mai ales în volumul al doilea) ofer` sugestia infinit`]ii [i variet`]ii nesfår[ite a lumii.”. ridicånd în picioare gardul cel nou. chiar [i în comportamentul unor personaje ce par previzibile: Ilie îl retrage pe Niculae de la [coal` cånd se îmbog`]e[te din nego].. relatånd lui Niculae ultimele zile din via]a tat`lui lor. s`-l elucideze. într-o anumit` m`sur`. f`r` s` întrebe nimic afla ase er` [Tita [i a ma ame ei ce se întåmplase. în consecin]`.. A afirma despre Ilie c` reprezint` tat`l autoritar..

Tudor B`losu [i de fratele ei.. îl înf`]i[eaz` la „acea vårst` între tinere]e [i b`tråne]e cånd numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva”. la ora[. Absen]a unui portret fizic veritabil al eroului sugereaz` caracterul lui exponen]ial de „ultim ]`ran”. Ilie! Toat` ziua stai de vorb` [i beai la tutun. Caracterizarea direct`. el este un om sucit. am ]inut to]i la el [i a f`cut ce a putut pentru fiecare.” Rela]iile cu celelalte personaje subliniaz` oscila]ii de atitudine. Caracterizat direct. surprins într-un moment de criz` adånc` [i prelungit` atåt a satului romånesc. ca în scena în care agen]ii fiscali vin s` încaseze „fonciirea” [i Ilie se preface c` nu-i vede. Cele 14 pogoane îi dau siguran]a unei vie]i f`r` risip` dar [i f`r` mari primejdii. Niculae vrea s` înve]e carte [i s` plece din sat. Nil` [i Achim [i nici Niculae nu se mul]umesc cu modul de via]` patriarhal. Crede c` poate ]ine sub control tensiunile vechi [i crescånde din familie. Feciorii s`i nu pot s` tr`iasc` altcumva decåt au f`cut-o el însu[i [i str`mo[ii lui. dar o întoarce pe ambele p`r]i [i apoi roste[te cu inocen]`: „P`i nu ]i-am spus c` n-am?!” Fiindc` practic` aceast` strategie a amån`rii datoriilor. a datoriilor lui mereu amånate. Moromete nu obiecteaz`. tat`l î[i pune speran]ele întro în]elegere tacit` de c`tre ai s`i a neajunsurilor suportate împreun` [i într-o tolerare complice. b`rbatul apare ca o fire atras` de magia vorbei [i nu de a faptei imediate: „Lovi-o-ar moartea de vorb`... înc` de la împropriet`rirea de dup` r`zboi. cuvinte pe care Polina le aude repetate întruna de tat`l ei. Nil` [i Achim îl aduc în pragul pr`bu[irii interioare [i financiare. de c`tre supraindividualitatea care este statul. De[i Paraschiv. St`pån iluzoriu pe un regat fragil – familia divizat` –. Comportamentul s`u divulg` o mare putere de disimulare. este un ]`ran mijloca[. Feciorii cei mari viseaz` s` cå[tige mul]i bani. Pentru el. c`ci Jupuitu scrie o chitan]` pentru plata a trei mii de lei. de c`tre Catrina. în a[teptarea unui partener inteligent de conversa]ie.. ignor` puterea de a face r`u a Guic`i. Moromete nu ia în serios amenin]`rile la adresa averii sale. Portretul moral al personajului scoate la iveal` o serie de contradic]ii. Ilie Moromete. ca mai apoi s` se întoarc` brusc [i s` le strige teatral: „Nam!” Jocul continu`. se sup`r` [i nu se mai împac` niciodat` cu el.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Protagonistul. prin fuga lor la Bucure[ti cu o bun` 135 . cånd aspru [i opac la dorin]ele lui. reprezentat al unei lumi arhaice care se scufund` dramatic. strig` la so]ie [i la copii. batjocorindu-i temerile de a fi alungat` de fiii lui cei mari. vreme îndelungat`. de care nu te mai saturi.. cåt am tr`it r`u. Moromete tr`ie[te bucuria contempl`rii lumii de pe „st`noaga podi[tei”.” În viziunea lui Niculae. amån` trecerea casei pe numele Catrinei. Fiecare copil î[i poate primi lotul de p`månt cuvenit [i via]a familiei se poate desf`[ura în pace. imprevizibil: „. fapt pe care l-a mai tr`it o dat`. Fa]` de Niculae este cånd în]eleg`tor. n-a mai fost capabil de nimic [i nu pentru c` nu mai putea. El sper` într-o [tergere a datoriilor c`tre stat. Cåt s-a înst`rit. cu o mare putere de p`trundere a oamenilor [i a faptelor. st` cu spatele. Ilie dovede[te totu[i naivit`]i de neiertat. Victor. adic` de 17 ani. Nefiind preocupat doar de „p`månt [i bani”. f`cut` de narator. tata. Numai c` nici Paraschiv. Aici se face sim]it` utopia gåndirii eroului. Prieten bun cu Coco[il`. ironizeaz` suferin]a lui Niculae de a merge cu oile [i de a nu fi trimis la [coal`.. cåt [i a istoriei contemporane. într-un moment de tensiune sufleteasc` este r`u impresionat de înjur`turile inofensive ale acestuia. Inteligent. lumea ]`r`neasc` este un teritoriu al stabilit`]ii [i al ordinii de neclintit.

dup` fuga b`ie]ilor cu caii.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire parte din averea familiei. nici nu se duce la înmormåntarea ei. O alt` ipostaz` a rela]iei so]-so]ie apare prin intermediul proasp`t c`s`tori]ilor Polina B`losu [i Ion Biric`. spre a se delecta cu reac]ia urm`torului p`c`lit.. situeaz` personajul în sfera oamenilor superiori. capabili de reflec]ie. Rela]ia Ilie Moromete-C Catrina Cele dou` personaje reprezint` o fa]et` a cuplului închegat în lumea satului.. El este un ]`ran filosof. tat`l fiind primul care încercase måncarea [i nu spusese nimic. este dezam`git c` nu reg`se[te în oamenii [i în locurile evocate nicio lumin` din relatarea seduc`toare. cum se întåmpl` în scena de la cåmp. Polina fiind aceea care îl instig` pe b`rbat pentru ob]inerea cu for]a a drepturilor ei de zestre [i deciziile sale se transform` obligatoriu în fapt`. expresia pl`cerii gratuite de a sta de vorb`. Nici nu mai fu auzit r`spunzånd cu multe cuvinte la salut. o prezen]` inedit` într-o proz` modern`. cu trei b`ie]i. grijuliu. s`-i dea ap` lui Paraschiv. banii [i covoarele de zestre ale fetelor. cånd Moromete renun]` la formele cele mai dragi de exteriorizare a libert`]ii sale spirituale: „. Nu mai fu auzit povestind. Dar cei doi sunt o genera]ie mai nou`. ea mai na[te un b`iat. promi]åndu-le drepturi mai mari decåt celorlal]i fra]i. dup` ce acesta î[i arsese limba cu fasolea încins`. Atåt Ilie cåt [i Catrina au avut o c`snicie anterioar`. Pl`cerea de a povesti. Citind din ziar. Moromete g`se[te nuan]e ascunse [i face comentarii pline de miez pentru s`tenii strån[i la fier`rie. reie[it` din caracterizarea prin vorbe. de aceea. cu tematic` rural`. n-o accept` de nor` [i îi ia copilul. dar familia lui. Caracterizarea prin reac]ii psihologice este magistral surprins` în finalul volumului întåi. alteori stårne[te hohotele celor din jur. Semnul pre]uirii de care se bucur` în sat este c` adun`rile din poiana lui Iocan nu încep f`r` „omul lor”. gata s` înfrunte formele tradi]ionale de autoritate din familie. a r`mas s` fie crescut` de socru. Atunci cånd i se ofer` ocazia s` fac` împreun` acela[i drum. foarte bogat`. de interoga]ie asupra individului [i a rosturilor lumii. ceea ce va spori animozit`]ile existente pån` atunci. Moromete nu mai fu v`zut stånd ceasuri întregi pe prisp` sau la drum pe st`noag`. adus` pe lume ulterior. îi absolv` [i caut`.” Autocaracterizarea memorabil` plasat` spre sfår[itul volumului al doilea: „.. B`rbatul este capul familiei [i hot`rårile lui. foarte asem`n`toare cu aceea ilustrat` prin Aristi]a [i Tudor B`losu sau prin Anghelina [i Vasile Bo]oghin`. Niculae este fascinat de istorisirea p`rintelui s`u despre c`l`toria cu B`losu. de a practica „o joac` de oameni mari” (Valeriu Cristea). chiar discutabile. disimulant [i ironic. l`sånd-o liber` s` se rec`s`toreasc`. 136 . cånd se ofer`. spre a vinde porumb. li se impune celorlal]i ca un dar de a surprinde [i de a putea integra în limbaj lucruri care lor le scap`. s`-i aduc` acas`. r`mån de neclintit. cu orice pre].. Moromete a r`mas de tån`r v`duv. Ilie Moromete este construit ca o replic` polemic` la o întreag` serie de personaje ilustrative pentru universul satului. Acele clipe de duminic` sunt manifestarea eliber`rii lor de necazurile zilnice. la munte. eu totdeauna am dus o via]` independent`”. impuse uneori cu violen]`. În urma unei aventuri cu primarul satului. Puterea lui de a face haz de necaz devine incomod` uneori (î[i batjocore[te fiul mijlociu care vrea s` [tie de ce taie acel anume salcåm). neorealist`. Nici pe Guica n-o poate ierta pentru r`utate [i. Catrinei i-a murit b`rbatul curånd dup` c`s`torie [i fiica ei.

. Tat`l vede în fiul cel mic un executant greoi al muncilor care i se încredin]eaz`. la b`tråne]e. Catrina îl p`r`se[te pe Ilie. dar [tie cånd s` se opreasc`. face [i muncile celorlal]i. în schimbul acestui sacrificiu. Ea pune la cale. se adaug` lipsa de respect [i chiar ura lui Paraschiv. mai ales în absen]a tat`lui. Femeia este subjugat` de treburile gospod`re[ti [i. În situa]iile conflictuale cotidiene. repezind de trei ori. f`r` [tirea lui Ilie. dar so]ul nu-[i respect` promisiunea ca. din averea familiei. înc`p`]ånat. s`-[i cedeze partea de p`månt cuvenit`. care i se amplific` în somn [i se manifest` ca vise greu de suportat. în fa]a por]ii. pentru aceasta. Ilie îl batjocore[te. de la biseric`. îndesat. fetele îi întorc spatele. ca mai apoi s` se confrunte cu agresivitatea f`]i[` a b`ie]ilor.. fa. în urma acestei întåmpl`ri. Cu timpul. uneori. B`taia cu parul îi cople[e[te fizic pe fiii r`zvr`ti]i. [i eu s` îndop singur` o ceat` de haidamaci. s` treac` pe numele ei casa. pentru a-[i opri gåndurile rele din timpul zilei. taifasurile cu prietenii. c`ci primarul îndr`gostit odinioar` de ea. de a merge la [coal`. a lui Nil` [i a lui Achim împotriva mamei vitrege. pumnul asupra capului ei. caut` s`-[i g`seasc` lini[tea în rug`ciuni sau în slujbele de duminic`. Consolarea lui o reprezint` ie[irile pe st`noag`. un lot de opt pogoane. Ilie o pedepse[te mai întåi pe Catrina. apostrofånd-o pe Catrina pentru ie[irile ei necugetate: „Taci. de neluat în seam`. dar mai ales din aversiune. împreun` cu Niculae. Autoritatea patern` se afl` la crepuscul. cu o dorin]` ciudat`. îns` nu poate înmuia în ei sentimentul pietrificat de ur`. Dar pe Catrina gåndurile pioase nu o ]in mult [i nu o împiedic` s` schimbe replici t`ioase cu Paraschiv. Moromete este de obicei de partea fiilor mai mari. Cu aceast` zestre se m`rit` ea cu Ilie. fa. îl trecuse pe fostul ei b`rbat între eroii c`zu]i pe front [i o împropriet`rise. 137 . la venirea unui preot mai tån`r în sat. pentru a-i putea cre[te pe b`ie]ii lui Moromete. mutåndu-se la fiica ei din prima c`s`torie. c`. ca s`-l înduplece în privin]a viitorului copilului. B`rbatul o dispre]uie[te pentru bigotismul ei [i simte.. din gur`. nev`zånd în înv`]`tur` vreun folos: „Alt` treab` n-avem noi acuma! Ne apuc`m s` studiem. Maria. cu Nil` [i cu Achim. Catrina este atras` mai mult de farmecul slujitorului Domnului decåt de serviciul religios. Îndemnat` de o vecin`.” So]ii Moromete ajung s` duc` vie]i aproape separate. În timpul secetei. Secven]e din volumul al doilea consemneaz` gesturi de neconceput alt`dat`: Catrina îl ignor`. surorilor. de fapt. a revoltei lui Paraschiv [i a lui Nil`. måncarea [i mai trage-te pe f`lcile alea c` te-or fi durånd de cånd vorbe[ti!” Femeia îl înfrunt` cu privirea [i chiar cu vorba: „Veni]i de la deal [i v` lungi]i ca vitele. spre a nu stårni protestele celorlal]i. abia întors din r`zboi [i avånd copiii în grija surorii lui. discu]iile politice din poiana lui Iocan.”. Mai atent` la fr`månt`rile suflete[ti ale lui Niculae.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Catrina prime[te. În scena final` din primul volum. Dintr-o lips` crescånd` de considera]ie fa]` de so]ul ei. pentru a evita accesele de furie ale b`rbatului.. Identific` în ea voin]a conflictual` mai slab` [i pe aceasta vrea s-o în`bu[e f`r` z`bav`. n-auzi?!” sau: „Pune. mama îi sus]ine cauza în fa]a so]ului nep`s`tor la plånsetele copilului care vrea s` înve]e mai departe [i este dispus. Niculae refuz` s`-i r`spund` la întreb`ri. Catrina vinde un pogon. În timp ce Catrina se las` înduio[at` de rug`min]ile mezinului. planul de a-i aduce acas` pe preot [i pe înv`]`tor. Acesta este unul din factorii de tensiune nediminuat` din familie.

a redescoperit dragostea al`turi de sora fostei sale so]ii. Marin Preda î[i urm`re[te personajele cu în]elegerea vremii noastre. era are e. Marin Preda [i I.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Reîntoars` acas`. Ea angajeaz` sintaxa frazei. iar Marin Preda în contemporaneitate au fost marii auditivi ai literaturii romåne. se confrunt` din nou cu replicile ustur`toare ale so]ului care. Vo oca a]ie e [i aspira a]ie e.. L. Amacord. înstr`inarea. Fica. ezitant de a asuma lucrurile. 1957: „Termenii ace[tia – • Silvian Iosifescu. în volumul Timpul n-a „Caragiale în epoca lui. Din perspectiva finalului. Dimisianu. de o mare densitate epic`.. • Eugen Simion. Caragiale. dar niciodat` în linie dreapt`. Poruncile timpului n-au în romanul lui Marin Preda sensul de dependen]` strict` [i aproape exclusiv` a vie]ii de marile ritmuri ale naturii [. vocabularul. angajeaz` [i un mod de a fi. Bucure[ti: „Vorbind de r`bda unul dintre termenii demersului s`u epic.A. în care socialul [i psihologicul concur` la realizarea unei monografii a satului romånesc aflat la r`scrucile istoriei.. în volumul Timpul n-a are ea lui Marin Preda am [i definit Cartea Romåneasc`. mult hulit` de moderni[ti. Repere critice arin Pre eda a. neîncrederea structural` în strategia rapidit`]ii. Bucure[ti.L. Sunt ocoluri necesare. Marin Preda descoper` acestei lumi.P. con[tiin]e înregistratoare des`vår[ite ale vorbirii vii”. rela]ia dintre Ilie [i Catrina dezv`luie criza comunic`rii. [ederea familiei pe prisp` în timpul unei ploi de var` sau efortul pe care îl depune un b`trån ]`ran s` sape un [an] pentru a ocroti o biat` [ir` de paie..S.. Ed. intelectualitatea. a ma ai avut r`bda are e: • G. Ma Rebreanu reu[ise s` dovedeasc` c` materia lumii rurale poate procura substan]a unei remarcabile crea]ii obiective. a[teptarea este o condi]ie a cunoa[terii”. R`bdarea înc` o dat`. Ed. Este o strategie epic` la mijloc. o rela]ie cu lumea dinafar`.. 2002: „Dac` • M. pe care o pune în a descrie o mas` (celebra cin` a Morome]ilor). neobi[nuit` în proza romån`. teme ale literaturii moderne. ezitarea face posibil` medita]ia. [.] Modul lui lent.. Ungheanu. ocolit. la [aizeci de ani. Drumuri lite timpul r`bd`tor sau ner`bd`tor – în care scriitorul comenteaz` grav impresiile [i n`dejdile personajului s`u sunt la antipodul unei perspective biologice asupra existen]ei ]`ranului. dar leg`tura lor sufleteasc` nu se va mai reface.” a ma ai avut r`bda are e. Marin Preda ajunge totdeauna la inima obiectului. E.].” 138 . Mo oro ome e]ii reprezint` un roman de referin]` pentru proza contemporan`. Îi r`måne al`turi pån` în clipa mor]ii. Un portret în fragmente.

Ed. romantisme ]io ona arului explica ativ al limbii ro omåne e. Radulescu. EVOLU}IA POEZIEI Poezia romantic` 1 I. oper` care dezvolt` tema iubirii irealizabile. spre visare. Al.în sfår[it. II. Russo. a realizat un veritabil program. Dic]ionarul exp plicativ al limbii romåne. 1998 2 . insolit`. al XIX-lea ca o reac]ie împotriva clasicismului. promovånd cultul naturii. Univers Enciclopedic. dintre toate mi[c`rile literare.. vizionar [i patriotic. literatur` etc. AULA. B`lcescu. H. Bolintineanu. a regulilor lui stricte formale. Bucure[ti. oniricul [i. cea mai apropiat` de noi. în general. din Germania.”2 • Teoreticianul romantismului european este considerat Victor Hugo. Contextualizarea operei • Nicolae Manolescu sus]ine: „Romantismul constituie un preludiu al modernit`]ii [i este.”3 • În literatura romån`. • Literatura romån` cunoa[te trei etape în evolu]ia romantismului: 1 Preromatismul [i romantismul scriitorilor de la 1848–1870 –romantism profetic. aspecte care definesc estetica romantic`. V. furtun` [i imbold). scriitorul devine un important reprezentant al orient`rii estetice romantice. Andrei Mure[anu. 2. Negruzzi. care valorific` istoria neamului.III.]dep`[irea schemelor clasice. care este considerat` programul romantismului romånesc. spre melancolie. Desp pre poezie. ap`rut` în Europa la începutul sec. Al. Ed. care a preluat tradi]iile na]ionale [i populare. pictur`. 1 • Romantismul are note comune cu modernismul: ”[. C.Nicolae Manolescu. a imobilismului. în primul rånd. Cu acest roman. prin apropierea de natur`. Sens larg – înclinare spre lirism. B. Cårlova. Disocieri teoretice • Termenul romantism provine din fr. 2002 3 ibidem 139 . În revista „Dacia literar`” ap`rut` în 1840. Alecsandri. Mihail Kog`lniceanu scrie o Introduc]ie. romantismul î[i face sim]it` prezen]a în epoca pa[optist`. • Romantismul a fost anticipat de mi[carea Sturm und Drang (literal.. prin „Prefa]a„ de la drama „Cromwell„ (1827). folclorul [i tradi]iile. de sensibilitatea vie [i de individualitate.solitudinea moral`. Odobescu. D. antimimesisul [i cultivarea sufletului muzical [i liric. dou` accep]ii / sensuri: Termenul are. cf. atmosfera stranie. P. Sens restråns – mi[care literar` [i artistic`. Doctrina acestei epoci este semnat` de 1. fantezia [i libertatea de expresie. care. M. • Romantismul s-a manifestat în toate artele: muzic`. V. lirismul. spre individualism. Hasdeu. N. Johann Wolfgang von Goethe creeaz` romanul Suferin]ele tån`rului Werther. Kog`lniceanu. Dic] 1. vizionarismul subiectiv. Reprezentan]ii de marc` sunt: I.

Ed. în contextul culturii romåne[ti: „Într-adev`r. Dacia literar` 2 Rosa Del Conte. St. Istoria critic` a literaturii romåne. privind sursele de inspira]ie: „Istoria noastr` are destule fapte eroice. prin el romantismul romånesc dep`[e[te faza sentimentalismului elegiac [i a acelei pietas eroice. Cluj. f`r` s` avem pentru aceasta trebuin]` s` ne împrumut`m de la alte na]ii. B.”2 3 Romantismul posteminescian. 1 Mihail Kog`lniceanu. în lucrarea Îmblånzirea Romantismului. 2008 140 . Romantismul Biedermeier sau „al doilea romantism”3 este raportat la perioada pa[optist`. printre altele. Ed. ce define[te particularit`]ile curentului în ]`rile r`s`ritene. manifestat în sem`n`torism [i simbolism (prelungiri ale clasicismului [i ale romantismului. dezvolt` conceptul de romantism Biedermeier. Paralela 45. Goga. St. Eminescu sau desp pre Absolut. pentru a deveni expresia unei exigen]e propriu-zis metafizice: problem` ce se converte[te în phatos. Bucure[ti. cåteva recomand`ri. 1990 3 Nicolae Manolescu. a.”1 2 Romantismul eminescian sau momentul de apogeu al curentului. pentru a denumi dimensiunea estetic` a formelor hibride ale civiliza]iei romåne[ti de la mijlocul secolului al XIX-lea. nelini[te ce se domole[te în glasul poeziei. O. Dacia. O. la sfår[itul secolului al XIX-lea [i începutul secolului al XX-lea): Al. frumoasele noastre ]`ri sunt destul de mari. Delavrancea [. pentru ca s` putem g`si [i la noi sujeturi de scris. • Virgil Nemoianu. Introduc]ie. Iosif. obiceiurile noastre sunt destul de pitore[ti [i de poetice. Macedonski.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Mihail Kog`lniceanu [i con]ine.

În prezent vr`je[te umbre dintr-al secolilor plan. Unde-i boul lui cuminte. finul Pepelei. Beldiman vestind în stihuri pe r`zboiul inimic. Munte cu capul de piatr` de furtune detunat`. Bolliac cånta iobagul [-a lui lan]uri de aram`. Zile cu trei sori în frunte. Zace palida vergin` cu lungi gene. Prale firea cea întoars`. cel iste] ca un proverb. Adev`r sc`ldat în mite. {i din lir` curgeau note [i din ochi lacrimi amare {i astfel Bolintineanu începu cåntecul s`u. Rumpe coarde de aram` cu o mån` amor]it`. St` [i azi în fa]a lumii o enigm` n’explicat` {i vegheaz-o stånc` ars` dintre nouri de eres.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire III. voce blånd` Via]a-i fu o prim`var`. Iar poetul ei cel tån`r o privea cu îmb`tare. Cu izvoare-ale gåndirii [i cu råuri de cånt`ri. Palid stinge-Alexandrescu sunta candel-a sper`rii. S-a dus Pann. M` cufund ca într-o mare de vis`ri dulci [i senine {i în jur parc`-mi colind` dulci [i måndre prim`veri. Sau v`d nop]i ce-ntind deasupr`-mi oceanele de stele. Cheam` piatra s` învie ca [i miticul poet. Sihleanu. unde-i vulpea diplomat`? S-au dus to]i. verzi dumbr`vi cu filomele. moartea-o p`rere de r`u. sfinx p`truns` de-n]eles. Mure[an scutur` lan]ul cu-a lui voce ruginit`. cum rar se întåmpl`. Cantemir croind la planuri din cu]ite [i pahar`. Descifrånd eternitatea din ruina unui an. Smulge mun]ilor durerea. Pe-un pat alb ca un lin]oliu zace leb`da murind`. . V`c`rescu cåntånd dulce a iubirii prim`var`. s-au dus cu toate pe o cale ne’nturnat`. brazilor destinul spune.Donici cuib de-n]elepciune. ca un fagure de miere: Cichindeal gur` de aur. Lir` de argint. {i bogat în s`r`cia-i ca un astru el apune. V`d poe]i ce-au scris o limb`. Care. treaz de våntul cel s`lbatic al durerii. {i ca Byron. Eliad zidea din visuri [i din basme seculare Delta biblicelor sunte. Mumulean glas de durere. profe]iilor amare. Ilustrarea conceptulului de art` poetic` romantic`: EPIGONII de Mihai Eminescu Cånd privesc zilele de-aur a scripturelor romåne. 141 . ca s` mediteze pune Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb. L-ale ]`rii flamuri negre Cårlova o[tirea cheam`. Daniil cel trist [i mic.

Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire

Preot de[tept`rii noastre, semnelor vremii profet. Iar Negruzzi [terge colbul de pe cronice b`tråne, C`ci pe mucedele pagini stau domniile romåne, Scrise de måna cea veche a-nv`]a]ilor mireni; Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute, Zugr`ve[te din nou, iar`[i pånzele posomoråte, Ce-ar`tau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. {-acel rege-al poeziei, vecinic tån`r [i ferice, Ce din frunze î]i doine[te, ce cu fluierul î]i zice, Ce cu basmul poveste[te - veselul Alecsandri, Ce-n[irånd m`rg`ritare pe a stelei blond` raz`, Acum secolii str`bate, o minune luminoas`, Acum råde printre lacrimi cånd o cånt` pe Dridri. Sau visånd o umbr` dulce cu de-argint aripe albe, Cu doi ochi ca dou` basme mistice, adånce, dalbe, Cu zåmbirea de vergin`, cu glas blånd, duios, încet, El îi pune pe-a ei frunte måndru diadem de stele, O a[eaz`-n tron de aur, s` domneasc` lumi rebele, {i iubind-o f`r` margini, scrie: „visul de poet„. Sau visånd cu doina trist` a voinicului de munte, Visul apelor adånce [i a ståncelor c`runte, Visul selbelor b`tråne de pe umerii de deal, El de[teapt`-n sånul nostru dorul ]`rii cei str`bune, El revoac`-n dulci icoane a istoriei minune, Vremea lui {tefan cel Mare, zimbrul sombru [i regal. ........................... Iar` noi? noi, epigonii?... Sim]iri reci, harfe zdrobite, Mici de zile, mari de patimi, inimi b`tråne, uråte, M`[ti råzånde, puse bine pe-un caracter inimic; Dumnezeul nostru: umbr`, patria noastr`: o fraz`; În noi totul e spoial`, totu-i lustru f`r` baz`; Voi credea]i în scrisul vostru, noi nu credem în nimic! {i de-aceea spusa voastr` era sunt` [i frumoas`, C`ci de min]i era gåndit`, c`ci din inimi era scoas`, Inimi mari, tinere înc`, de[i voi sunte]i b`tråni. S-a întors ma[ina lumii, cu voi viitorul trece; Noi suntem iar`[i trecutul, f`r` inimi, trist [i rece; Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i str`in! Voi, pierdu]i în gånduri sunte, convorbea]i cu idealuri; Noi cårpim cerul cu stele, noi månjim marea cu valuri, C`ci al nostru-i sur [i rece - marea noastr`-i de înghe], Voi urma]i cu r`pejune cuget`rile regine, Cånd, plutind pe aripi sunte printre stelele senine, Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergé]i.
142

Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire

Cu-a ei candel` de aur palida în]elepciune, Cu zåmbirea ei regal`, ca o stea ce nu apune, Lumina a vie]ii voastre drum de roze sem`nat. Sufletul vostru: un înger, inima voastr`: o lir`, Ce la våntul cald ce-o mi[c` cånt`ri molcome respir`; Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat. Noi? Privirea scrut`toare ce nimica nu viseaz`, Ce tablourile minte, ce sim]irea simuleaz`, Privim reci la lumea asta - v` numim vizionari. O conven]ie e totul; ce-i azi drept måine-i minciun`; A]i luptat lupt` de[art`, a]i vånat ]int` nebun`, A]i visat zile de aur pe-ast` lume de amar. „Moartea succede vie]ii, via]a succede la moarte„, Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, alt` soarte; Oamenii din toate cele fac icoan` [i simbol; Numesc sunt, frumos [i bine ce nimic nu însemneaz`, Împ`r]esc a lor gåndire pe sisteme numeroase {i pun haine de imagini pe cadavrul trist [i gol. Ce e cugetarea sacr`? Combinare m`iestrit` Unor lucruri n’existente; carte trist` [i-ncålcit`, Ce mai mult o încifreaz` cel ce vrea a descifra. Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, Voluptos joc cu icoane [i cu glasuri tremurate. Strai de purpur` [i aur peste ]`råna cea grea. R`måne]i dar` cu bine, sunte firi vizionare, Ce f`cea]i valul s` cånte, ce punea]i steaua s` zboare, Ce crea]i o alt` lume pe-ast` lume de noroi; Noi reducem tot la pravul azi în noi, måini în ruin`, Pro[ti [i genii, mic [i mare, sunet, sufletul, lumin`, Toate-s praf... Lumea-i cum este... [i ca dånsa suntem noi.

onii, ap`rut la 15 august 1870, în revista Co onvo orbiri lite era are e poate fi Poemul Epigo încadrat în categoria artelor poetice de factur` romantic`, al`turi de alte poezii scrise ai po oetul, Criticilo or me ei, Ico oan` [i priva az, Odin [i po oetul [.a.. de Mihai Eminescu: Numa Epigo onii î[i trage seva din decant`rile inflexiunilor lirice romåne[ti, cucerite de poet prin lectura operelor înainta[ilor [i prin descoperirea romantismului german (Heine, Novalis [.a.), în timpul studiilor de la Viena [i Berlin. Literatura romån` a epocii, în care apare poemul, era sub valoarea celei precedente, pa[optiste-Costache Negruzzi nu mai scria, Alexandrescu era, din 1860, bolnav, Bolintineanu sc`zuse etc. , jurnalele [i revistele erau erce eta are e pline de pseudolitera]i critica]i, de altfel, de Titu Maiorescu în studiile sale O ce ontra a dire ec] ]ie ei de e ast`z zi în cultura a ro omån`. critic` asupra a po oezie ei ro omåne e de e la a 1867 [i În co Epigo onii este o sintez` a ideilor poetice eminesciene, iar reflec]iile teoretice, pu]ine, f`cute în scrisoarea c`tre Iacob Negruzzi, care înso]e[te poemul, au rolul de a le completa, demonstråndu-le modernitatea romantic`: „Predecesorii no[tri credeau în ceea ce scriau, cum Shakespeare credea în fantasmele sale; îndat` îns` ce con[tiin]a
143

Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire

vine c` imaginile nu sunt decåt un joc; – atuncea dup` p`rerea mea se na[te neîncrederea sceptic` în propriile sale crea]iuni. Compara]iunea din poezia mea cade în defavorul genera]iunii noi [i-cred cu drept „. onii iar`[i a f`cut mare efect în societatea Negruzzi noteaz`, în Amintirile sale: „Epigo noastr`, din cauza frumuse]ii versurilor [i originalit`]ii cuget`rii.” onii de Mihai Eminescu este o art` poetic`, deoarece scriitorul î[i Poemul Epigo dezv`luie concep]ia despre procesul de crea]ie, despre condi]ia creatorului [i a operei sale, despre rela]ia artistului cu lumea, despre modul particular în care artistul recreeaz` lumea prin limbaj. Utilizånd procedee [i mijloace de transfigurare artistic`, idei, convingeri [i sentimente proprii autorului se transmit cititorului prin intermediul textului. Este o art` poetic` romantic` [i pentru c` se încadreaz` cronologic în cea dea doua etap` a romantismului romånesc [i se concentreaz` pe dimensiunile ideatice, de con]inut, dar [i de form` specifice acestui curent. Te ema a poeziei este ars poetica înscris` în linia tradi]iei na]ionale, cu deschidere spre romantismul occidental. Dezvoltånd tema, poetul pune fa]` în fa]`, prin planuri antitetice, înainta[ii cu urma[ii lor nevrednici, cu epigonii. Eminescu afirm` suprema]ia imagina]iei [i a fanteziei creatoare, exprim` dragostea fa]` de valorile trecutului [i critic` prezentul, concepe artistul ca pe un creator de mituri [i ca pe un vizionar, promoveaz` desc`tu[area sensibilit`]ii [i expansiunea eului, folose[te un limbaj preponderent metaforic, construie[te structuri antitetice, potrivit concep]iei sale. Titlul provine de la romanul Die Epigonen al germanului Karl Immerman, termenul epigon însemnånd „urma[ lipsit de valoare, de în]eles„. Cf. DEX, EPIGÓN, epigoni, s. m. Scriitor (de valoare minor`) care imit` mijloacele de expresie specifice unui mare scriitor, unui curent sau unei [coli literare de prestigiu. Urma[, succesor (lipsit de valoare). La Eminescu, termenul epigon devine metafor`, sugerånd dec`derea [i demagogia contemporanilor, fa]` de genera]ia pa[optist`, precedent`, pentru care poetul este inspirat [i profet. Prin extensie semantic`, titlul trimite la vizionarismul eminescian de tip romantic. Incipitul fixeaz` premisa reflec]iilor din poemul Epigo onii – creatorul adev`rat sondeaz` adåncurile fiin]ei sale, iar rodul acestei forme de cunoa[tere este poezia ca produs al fanteziei creatoare. Regresiunea în trecut „Cånd privesc zilele de-aur a scripturelor romåne”, în arhaitate, sugereaz` asumarea demersului liric, fiind, în acela[i timp, [i un gest romantic de renun]are la o lume insensibil` [i de c`utare, cu ajutorul artei, a sensului [i semnifica]iilor ascunse ale universului. Dintre cele trei zont [i stil, în Epigonii modele incon[tiente ale timpului propuse de Lucian Blaga, în Oriz cascad`, care: „[...] reprezint` orizontul unor tr`iri pentru care se manifest` timpul-c accentul supremei valori zace pe dimensiunea trecutului. Timpul, prin el însu[i, [i deci cu atåt mai mult prin ceea ce se petrece în el, înseamn` c`dere, devalorizare, decaden]`. Clipa, ce vine, este, prin faptul doar c` bate mai tårziu, oarecum inferioar` clipei antecedente. Timpul-cascad` are semnifica]ia unei necurmate îndep`rt`ri în raport cu un punct ini]ial, învestit cu accentul maximei valori. Timpul e prin îns`[i natura sa un mediu de fatal` pervertire, degradare [i destr`mare.” Discursul liric este organizat în dou` unit`]i, reprezentånd trecutul [i prezentul. Procedeul utilizat pentru construc]ia poemului este antiteza romantic`, potrivit concep]iei eminesciene privind unitatea contrariilor. Prima parte (strofele 1-11) surprinde, prin note de od`, viziunea poetului asupra trecutului, ilustrat` prin lucrarea m`iastr` a înainta[ilor, contribuind la dezvoltarea limbii artistice: „V`d poe]i ce-au scris o limb` ca un fagure de miere” [i prin numele metaforice ale acestora: „Cichindeal gur` de aur, / Mumulean glas cu durere, /Prale firea cea
144

Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire

întoars`, Daniil cel trist [i mic, /V`c`rescu cåntånd dulce a iubirii prim`var`, /Cantemir croind la planuri din cu]ite [i pahar`, /Beldiman vestind în stihuri pe r`zboiul inimic.” Din lungul [ir al înainta[ilor, un loc aparte le revine poe]ilor Vasile Alecsandri [i Ion Heliade R`dulescu: „{-acel rege-al poeziei vecinic t?n`r [i ferice, /Ce din frunze î]i doine[te, ce cu fluierul î]i zice, /Ce cu basmul poveste[te – veselul Alecsandri, ”; „Eliad zidea din visuri [i din basme seculare/Delta biblicelor sånte, profe]iilor amare, /Adev`r sc`ldat în mite, sfinx p`truns` de-n]eles. .” Aminte[te apoi de poe]ii care au valorificat literatura popular`, la nivelul speciilor, al formelor [i al con]inuturilor (Sihleanu, Donici, Anton Pann, Alecsandri): ” S-a dus Pann, finul Pepelei, cel iste] ca un proverb.”, de cånt`re]ii idealurilor na]ionale, pre]uite [i de Eminescu. Demersul acestor poe]i este stilizat în imagini vizuale [i auditive, dar [i prin folosirea simbolic` a numelor proprii (Bolliac, Cårlova, Mure[an, Alexandrescu): „Bolliac cånta iobagul [-a lui lan]uri de aram`;/L-ale ]`rii flamuri negre Cårlova o[tirea cheam`, ” . Ca romantic, Eminescu este interesat de valorizarea literaturii istoriografice, prin decant`ri ale lecturilor f`cute înc` din perioada gimnaziului, dar [i prin r`spunsuri metaforice oferite direc]iilor teoretice ale vremii: „Iar Negruzzi [terge colbul de pe cronice b`tråne, / C`ci pe mucedele pagini stau domniile romåne.” Dezvoltarea temei iubirii [i a naturii marcheaz`, înc` o dat`, destinul asumat de poet romantic: „V`c`rescu cåntånd dulce a iubirii prim`var`, ”. Aceste teme sunt nuan]ate [i particularizate prin motive romantice precum: motivul ruinei, motivul umbrei, al visului, motivul orfic [.a. Partea a doua a poemului are forma unei satire la adresa poe]ilor contemporani. Poetul se încadreaz`, prin utilizarea pronumelui personal noi, în categoria epigonilor, de[i, prin maturitatea concep]iei, se eviden]iaz` o con[tiin]` cu mult deasupra epocii. În opozi]ie cu trecutul, prezentul se caracterizeaz` prin imita]ie steril`: „Noi cårpim cerul cu stele, noi månjim marea cu valuri, ”, prin renun]area la idealuri [i prin incapacitatea de a urma calea „cuget`rilor regine”: „Iar` noi? noi, epigonii?... Sim]iri reci, harfe zdrobite, /Mici de zile, mari de patimi, inimi b`tråne, uråte, / M`[ti råzånde, puse bine pe-un caracter inimic;”. Adev`ratul poet este, pentru Eminescu, vizionar [i profet, credincios idealurilor na]ionale [i, în acela[i timp, ars de nostalgia absolutului [i de aspira]ia spre reintegrarea în armonia pierdut` a lumii, în arhetipuri: „... sånte firi vizionare, /Ce f`cea]i valul s` cånte, ce punea]i steaua s` zboare, /Ce crea]i o alt` lume pe-ast` lume de noroi;”. Ultimele trei strofe ale poemului con]in defini]ii metaforice ale poeziei [i ale filozofiei, indicånd, prin aceast` al`turare, preferin]a lui Eminescu pentru discursul liric reflexiv, not` dominant` a romantismului, în cadrul c`ruia s-a dezvoltat specia medita]ie. Defini]ia liric` a poeziei: „Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, /Voluptos joc cu icoane [i cu glasuri tremurate. /Strai de purpur` [i aur peste ]`råna cea grea.” sugereaz` capacitatea acesteia de a re-crea, prin cuvånt, un alt univers, o lume ideal` care s-o înlocuiasc` pe aceea imperfect`, real`. Arta transfigureaz` realul printr-un joc, unul secund ca la Ion Barbu, care induce ideea de cunoa[tere [i de pl`cere. În acela[i timp, capacitatea ludic`, voluptatea tr`irii coroborat` cu mistica icoanei [i a îngerului vorbesc despre gratuitatea artei, despre autonomia ei estetic`. Elementele de recuren]` din partea a doua sunt pronumele personale noi [i voi ca metafore simboluri ale trecutului [i ale prezentului, în jurul c`rora se construie[te universul ideatic romantic. Antiteza romantic` trecut-p prezent este marcat` la nivelul organiz`rii discursului liric prin conjunc]ia adversativ`”iar`”, cu care se deschide partea a doua a poemului [i printr-o serie de structuri lingvistice antonimice: „Voi, pierdu]i în gånduri sunte,
145

Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire

convorbea]i cu idealuri;/”-„Noi? Privirea scrut`toare ce nimica nu viseaz`”; „Voi urma]i cu r`pejune cuget`rile regine,” –„Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i str`in!” Eminescu alege [i procedeul grad`rii tensiunii lirice realizat prin interoga]ii retorice, metafore hiperbolizante (cuib de-n]elepciune) [i metafore simbolice (semnelor vremii profet) [i numele scriitorilor prezenta]i), epitete morale (cel trist [i mic, firea cea întoars`), epitete metaforice (fagure de miere), compara]ii inedite („iste] ca un proverb, ca un fagure de miere), invoca]iile (R`måne]i dar` cu bine, sånte firi vizionare), sintaxa afectiv` (dativul adnominal: Preot de[tept`rii noastre, semnelor vremii profet), exclama]iile (Voi credea]i în scrisul votru, noi nu credem în nimic), semnele de punctua]ie etc. Strofa este complex`, de [ase versuri, cu rima îmbr`]i[at` (versul 3 cu 6, [i versul 4 cu 5). M`sura versurilor este de 15-16 silabe, iar ritmul iambic. Limbajul poetic inedit, u[or arhaizant, cåmpurile semantice ale reflec]iei poetice (cugetare, în]elepciune, izvoare ale gåndirii, råuri de cånt`ri) ale frumosului (idealuri, aripi sånte, stelele senine) explic` efortul poetului de a înnoi limba romån` literar`. onii de Mihai Eminescu este o art` poetic` romantic`, deoarece Poemul Epigo dezvolt` convingerile autorului despre arta literar` sau despre aspectele esen]iale ale acesteia-defini]ia poeziei, rolul scriitorului, caracteristile limbajului artistic. Tipul de creator construit, vizionar [i profet, orfismul, temele [i motive specifice, interesul pentru filozofie, limbajul metaforic, procedeul antitezei, compozi]ia ampl` sunt elemente care încadreaz` poezia în curentul romantic.

Repere critice
• Constantin Ciopraga, Pe erso ona alita ate ea lite era aturii ro omåne e, Institutul European, Ia[i, 1997: „[...]precum la marii poe]i ai lumii, crea]ia sa în ansamblu este o recompunere a universului, medita]ie asupra vie]ii [i mor]ii, un mod al ie[irii din durata individual`, act de integrare într-un timp al misterului [i revela]iilor succesive.” • Alexandru Melian, Emine escu – unive ers de eschis, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1987: „Exist` în crea]ia lui Eminescu sublimarea unor adånci aspira]ii care confer` operei identitatea de labirint al c`ut`rii [i invoca]iei. Una din aceste propensiuni, poate cea mai obsedant`, o reprezint` setea de nem`rginit [i, în mod corelativ, oroareaconvertit` în suferin]` – a limit`rii. Pe mai toate c`ile, pornit s` le str`bat`, de la iubire [i art` pån` la cunoa[tere [i existen]` social`, mirajul nemarginilor i-a fascinat gåndirea [i i-a cotropit lini[tea. Cei mai mul]i dintre eroii s`i-proiec]ii ale propriului eusunt cuprin[i de ispitele dezm`rginirii [i ap`sa]i de tirania limitelor.” • Ioana Bot, Emine escu [i lirica a ro omåne easc` de e azi:, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1990: „Dialogul poeziei contemporane cu universul crea]iei sale demonstreaz` atåt actualitatea lui Eminescu, cåt [i statutul s`u de model. Adesea-se va vedea-poe]ii îi vor converti universul într-unul cu valoare de mit, dovedind c` (situa]ie aparte a recept`rii Tradi]iei) contactul cu opera eminescian` este la fel de important ca marile experien]e existen]iale.” • Monica Spiridon, Emine escu [i discursul euro ope ean de espre e misiune ea po oezie ei [i a po oetului, în revista Limb` [i literatur`, vol. I-II, Societatea de {tiin]e Filologice din Romånia, Bucure[ti, 2000: „Privit` într-un asemenea orizont integrator, concep]ia lui Eminescu despre poezie [i despre poet ne apare ca parte a unei op]iuni de sintez`, numit` de el însu[i în jurnalistic` re-ac]ionarism-un sinonim inedit al capacit`]ii de a se situa în replic`-conceput` drept expresie a continuit`]ii. În sfera strict creatoare, estetic`, Eminescu întreprinde o re-lectur` de tip particular a predecesorilor s`i, pe care îi continu` în timp ce se distan]eaz` de ei. [...] Aceast` dialectic` a continuit`]ii [i a reac]iei este esen]ial` pentru în]elegerea romantismului romånesc. Tot ce manevreaz` teoretic [i întreprinde practic Eminescu are ca scop umplerea golurilor.”
146

Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire LUCEAF~RUL de Mihai Eminescu A fost odat` ca-n pove[ti. Oftånd din greu suspin`: – O. unde-n col] Luceaf`rul a[teapt`. {i apa unde-au fost c`zut În cercuri se rote[te. P`rea un tån`r voievod Cu p`r de aur moale. Îi cade drag` fata. Iar cerul este tat`l meu {i mum`-mea e marea. îl vede måni. El iar. dulce-al nop]ii mele domn. Un vån`t giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. P`trunde-n cas` [i în gånd {i via]a-mi lumineaz` ! El asculta tremur`tor. {i era una la p`rin]i {i måndr`-n toate cele. El tremura-n oglind`. Am coboråt cu-al meu senin {i m-am n`scut din ape. {i lumea ta o las`. C`ci o urma adånc în vis De suflet s` se prind`. Iar tu s`-mi fii mireas`. }esånd cu recile-i scåntei O mreaj` de v`paie. Cum e Fecioara între sfin]i {i luna între stele. Pe mi[c`toarele c`r`ri Cor`bii negre duce. {i cåt de viu s-aprinde el În ori[icare sar`. vin` ! odorul meu nespus. Se aprindea mai tare {i s-arunca fulger`tor. Din umbra falnicelor bol]i Ea pasul [i-l îndreapt` Lång` fereastr`. O prea frumoas` fat`. {i din adånc necunoscut Un måndru tån`r cre[te. De ce nu vii tu? Vin` ! Cobori în jos. Astfel dorin]a-i gata. Iar umbra fe]ei str`vezii E alb` ca de cear` Un mort frumos cu ochii vii Ce scånteie-n afar`. Cum ea pe coate-[i r`zima Visånd ale ei tåmple. Alunecånd pe-o raz`. privind de s`pt`måni. Privea în zare cum pe m`ri R`sare [i str`luce. b`tånd închi[i Pe fa]a ei întoars`. U[or el trece ca pe prag Pe marginea ferestei {i ]ine-n mån` un toiag Încununat cu trestii. Ea îl privea cu un surås. Ca în c`mara ta s` vin. Pe ochii mari. Din rude mari împ`r`te[ti. – Din sfera mea venii cu greu Ca s`-]i urmez chemarea. Eu sunt luceaf`rul de sus. I-nchide geana dulce. luceaf`r blånd. {i cånd în pat se-ntinde drept Copila s` se culce. Îl vede azi. S` te privesc de-aproape. Iar ea vorbind cu el în somn. A fost ca niciodat`. Se cufunda în mare. {i din oglind` lumini[ Pe trupu-i se revars`. O. * {i pas cu pas pe urma ei Alunec`-n odaie. Spre umbra negrului castel Cånd ea o s`-i apar`. De dorul lui [i inima {i sufletu-i se împle. 147 . I-atinge månile pe piept.

Din negru giulgi se desf`[or Marmoreele bra]e. Privirea ta m` arde. În aer rumene v`p`i Se-ntind pe lumea-ntreag`. Iar tu s`-mi fii mireas`. Cum c` eu sunt nemuritor. {i din a chaosului v`i Un måndru chip se-ncheag`. Primind o alt` lege. e[ti frumos. {i tu e[ti muritoare? – Nu caut vorbe pe ales. Pe-a mele ceruri s` r`sai Mai måndr` decåt ele. Iar noaptea-mi este muma. e[ti frumos cum numa-n vis Un demon se arat`. Eu nu te pot pricepe. Alunecånd pe-o raz`. Pierind mai multe zile. m` voi na[te din p`cat. luceaf`r blånd. Cu vecinicia sunt legat. Venea plutind în adev`r Sc`ldat în foc de soare. Nici [tiu cum a[ începe De[i vorbe[ti pe în]eles. Tu te coboar` pe p`månt. {i ochii mari [i grei m` dor. Eu sunt luceaf`rul de sus. {i soarele e tat`l meu. P`trunde-n cas` [i în gånd {i via]a-mi lumineaz` ! Cum el din cer o auzi. Ca dou` patimi f`r` sa] {i pline de-ntuneric. vin` odorul meu nespus. Fii muritor ca mine. * . Dar` pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodat`. Str`in la vorb` [i la port. – Dar cum ai vrea s` m` cobor? Au nu-n]elegi tu oare. trecur` trei {i iar`[i. Dar` pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodat` ! M` dor de crudul t`u amor A pieptului meu coarde. Dar ochii mari [i minuna]i Lucesc adånc himeric.. {i ochiul t`u m`-nghea]`.. S-a tot dus. El vine trist [i gånditor {i palid e la fa]`. De dragu-unei copile. noaptea. * Trecu o zi. Luce[ti f`r` de via]`. în p`rul t`u b`lai S-anin cununi de stele.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Colo-n palate de m`rgean Te-oi duce veacuri multe. – O. Ci voi s` m` dezlege. S-a rupt din locul lui de sus. {i se tot duce. Se stinse cu durere. C`ci eu sunt vie. Iar ceru-ncepe a roti În locul unde piere. Dar dac` vrei cu crez`månt S` te-ndr`gesc pe tine. O. Pe negre vi]ele-i de p`r Coroana-i arde pare. vin`. cum numa-n vis Un înger se arat`. Ea trebui de el în somn Aminte s`-[i aduc` {i dor de-al valurilor domn De inim-o apuc`: – Cobori în jos. {i toat` lumea-n ocean De tine o s-asculte. – O. vine Luceaf`rul deasupra ei Cu razele-i senine. {i lumea ta o las`. Da. tu e[ti mort. Dar voi s` [tii asemenea Cåt te iubesc de tare. – Tu-mi cei chiar nemurirea mea În schimb pe-o s`rutare. 148 – Din sfera mea venii cu greu Ca s` te-ascult [-acuma. O.

Ci numai nu te månia. {i-n treac`t o cuprinse lin Într-un ungher degrab`.. De-aceea zilele îmi sunt Pustii ca ni[te stepe. bat`-i vina. {i-i zise-ncet: – Înc` de mic Te cuno[team pe tine. Dar îndr`zne] cu ochii. Un paj ce poart` pas cu pas A-mp`r`tesii rochii. Te-ai potrivi cu mine. arz-o focul. mai se las`. m`ri C`t`lin? Ia du-t` de-]i vezi de treab`. Dar nop]ile-s de-un farmec sfånt Ce nu-l mai pot pricepe. C`ci mi le împle plånsul Cånd ale apei valuri trec C`l`torind spre dånsul. {i tainic genele le plec. Cu obr`jei ca doi bujori De rumeni. – Da` ce vrei. Cum vån`toru-ntinde-n crång La p`s`rele la]ul.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire În vremea asta C`t`lin. Vei pierde dorul de p`rin]i {i visul de luceferi. S` ne privim nes`]ios {i dulce toat` via]a. Viclean copil de cas`. r`s`rit Din lini[tea uit`rii. Doar ni s-or pierde urmele {i nu ne-or [ti de nume.. C`ci amåndoi vom fi cumin]i. Ei C`t`lin. Durerea s`-mi alunge.. Cre[teau În cer a lui aripe. Ce împle cupele cu vin Mesenilor la mas`. {i guraliv [i de nimic. De te înal] de subsuori Te-nal]` din c`lcåie.. P`trunde trist cu raze reci Din lumea ce-l desparte. de luceaf`rul din cer M-a prins un dor de moarte. Mai nu vrea. B`iat din flori [i de pripas. D`-mi pace. Dar ce frumoas` se f`cu {i måndr`. – Ce voi? A[ vrea s` nu mai stai Pe gånduri totdeauna. {i ca s`-]i fie pe deplin Iubirea cunoscut`. * Porni luceaf`rul. Ci stai cu bini[orul.. Hai [-om fugi în lume. – Tu e[ti copil`. Ca s` nu-l pot ajunge.. – Dac` nu [tii. 149 . D` orizon nem`rginit Singur`t`]ii m`rii.. {i ochii t`i nemi[c`tori Sub ochii mei r`måie. Ea-l asculta pe copila[ Uimit` [i distras`. – Dar nici nu [tiu m`car ce-mi ceri. S` råzi mai bine [i s`-mi dai O gur`. acu-i acu Ca s`-]i încerci norocul... {i ru[inos [i dr`g`la[. Cånd ]i-oi întinde bra]ul stång S` m` cuprinzi cu bra]ul. Vom fi voio[i [i teferi. {i c`i de mii de ani treceau În tot atåtea clipe. Se furi[eaz` pånditor Privind la C`t`lina. Luce[te cu-n amor nespus. În sus r`måi cu fa]a. asta e. Dar un luceaf`r. Cånd fa]a mea se pleac`-n jos. Tu iar`[i m` s`rut`.. fugi departe O. Cånd s`rutåndu-te m`-nclin. numai una. În veci îl voi iubi [i-n veci Va r`månea departe. ]i-a[ ar`ta Din bob în bob amorul. Dar se înal]` tot mai sus.

{i din repaos m-am n`scut. {i nu cunoa[tem moarte. R`sare luna lini[tit {i tremurånd din ap` 150 . {i pentru toate d`-mi în schimb O or` de iubire. Noi nu avem nici timp. Doamne... Jur împrejur de sine. Ei numai doar dureaz`-n vånt De[erte idealuri Cånd valuri afl` un mormånt.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Un cer de stele dedesupt. Vedea. de-a-notul.. – De greul negrei vecinicii. Reia-mi al nemuririi nimb {i focul din privire. orice pre]. Din sånul vecinicului ieri Tr`ie[te azi ce moare. ce din genuni R`sai c-o-ntreag` lume. Deasupra-i cer de stele P`rea un fulger nentrerupt R`t`citor prin ele. C`ci unde-ajunge nu-i hotar. S-ar na[te iar`[i oameni. Nu cere semne [i minuni Care n-au chip [i nume. Nici ochi spre a cunoa[te. Cum izvorånd îl înconjor Ca ni[te m`ri. C`ci to]i se nasc spre a muri {i mor spre a se na[te. R`sar în urm` valuri..-am ap`rut {i m-a[ întoarce-n chaos. O. Hyperion. Un soare de s-ar stinge-n cer S-aprinde iar`[i soare. Cere-mi cuvåntul meu dent`i S`-]i dau în]elepciune? Vrei s` dau glas acelei guri.. C`ci este sara-n asfin]it {i noaptea o s`-nceap`. Ei doar au stele cu noroc {i prigoniri de soarte. Tu vrei un om s` te soco]i. Mi-e sete de repaos. Ca dup-a ei cåntare S` se ia mun]ii cu p`duri {i insulele-n mare? Vrei poate-n fapt` s` ar`]i Dreptate [i t`rie? }i-a[ da p`måntul în buc`]i S`-l faci împ`r`]ie... nici loc. C`ci tu izvor e[ti de vie]i {i d`t`tor de moarte. Pån` piere totul. P`rinte. Î]i dau catarg lång` catarg. Cu ei s` te asameni? Dar piar` oamenii cu to]i. * În locul lui menit din cer Hyperion se-ntoarse {i. m` dezleag` {i l`udat pe veci s` fii Pe-a lumii scar`-ntreag`. {i vremea-ncearc` în zadar Din goluri a se na[te. – Hyperion. te-ndreapt` Spre-acel p`månt r`t`citor {i vezi ce te a[teapt`. Nu e nimic [i totu[i e O sete care-l soarbe. P`rånd pe veci a r`s`ri. r`måi Oriunde ai apune.. Dar d`-mi o alt` soarte. Lumina [i-o revars`. gånd purtat de dor. O[tiri spre a str`bate P`måntu-n lung [i marea-n larg. Din chaos. Din urm` moartea-l pa[te.. {i din a chaosului v`i. El zboar`. Doamne. ca-n ziua cea dentåi. E un adånc asemenea Uit`rii celei oarbe. Cum izvorau lumine.. totul. ca [i-n ziua cea de ieri. Iar tu. cere-mi. {i pentru cine vrei s` mori? Întoarce-te. Dar moartea nu se poate.

Dac-oi fi eu sau altul? Tr`ind în cercul vostru stråmt Norocul v` petrece. Poveste[te legenda Luceaf`rului. {i-nceti[or Dorin]ele-i încrede: – Cobori în jos. din 1883. {i de asupra mea r`måi Durerea mea de-o curm`. b`laie. Ea. Abia un bra] pe gåt i-a pus {i ea l-a prins în bra]e. din 1903. apoi în revista Convorbiri literare [i în volumul Poezii. Mi s-a p`rut c` soarta Luceaf`rului din poveste seam`n` 1 Vianu. Aceasta e povestea. Eminescu noteaz`: „În descrierea unui voiaj în }`rile Romåne. 1943. Junimea. Tudor Vianu consider` poemul „o sintez` a categoriilor lirice mai de seam` pe care poezia lui Eminescu le-a produs mai înainte”. vol..Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire {i împle cu-ale ei scåntei C`r`rile din crånguri. în aprilie 1883. II. Poemul Luceaf`rul a fost publicat pentru prima dat` în „Almanahul Societ`]ii Academice Social Literare Romånia Jun`”. în faz` incipient` el fiind o simpl` versificare a basmului lui Kunisch. s` se culce Sub raza ochiului senin {i negr`it de dulce. dar n-are nici noroc. Mihai Eminescu. Sub [irul lung de måndri tei {edeau doi tineri singuri: – O. Alunecånd pe-o raz`. nici capabil de a fi fericit. textul a suferit mai multe transform`ri. Cu farmecul luminii reci Gåndirile str`bate-mi. Ia[i. Vede Luceaf`rul. Ed. Pe cre[tetele-a doi copii Cu plete lungi. Iar în]elesul alegoric ce i l-am dat este c` dac` geniul nu cunoa[te nici moarte [i numele lui scap` de noaptea uit`rii. ap`rut` în volumul „Literatura popular`”. Genez` În manuscrisul 2275. luceaf`r blånd. C`l`uzind singur`t`]i De mi[c`toare valuri. Ci eu în lumea mea m` simt Nemuritor [i rece. 1974 2 idem 151 . Revars` lini[te de veci Pe noaptea mea de patimi. îmb`tat` de amor. P`trunde-n codru [i în gånd. Miroase florile-argintii {i cad. las`-mi capul meu pe sån. p. se [tie faptul c` Luceaf`rul eminescian a generat o multitudine de interpret`ri critice [i c` s-a scris despre el mai mult decåt despre orice alt` crea]ie din literatura romån`. al lui Ilarie Chendi. pe de alt` parte aici pe p`månt nici e capabil a ferici pe cineva.1 dar [i ca „poem al contrariilor reunite sub semnul universalit`]ii”2.. chip de lut. Dincolo de orice defini]ie. „Opere”. Ridic` ochii. Pån` la forma final`. 403). C`ci e[ti iubirea mea dent`i {i visul meu din urm`. Dar nu mai cade ca-n trecut În m`ri din tot înaltul: – Ce-]i pas` ]ie. Hyperion vedea de sus Uimirea-n a lor fa]`. o dulce ploaie. El n-are moarte. Norocu-mi lumineaz` ! El tremur` ca alte d`]i În codri [i pe dealuri. germanul K. pe fila 56 (Perpessicius. Iubito. Tudor.

Zmeul vede cuplul de îndr`gosti]i [i. ca simbol al vis`rii. Zmeul se metamorfozeaz` în stea. Academiei. feciorul de împ`rat se stinge [i el de dor în Valea Amintirii. „Zbur`torul este o semidivinitate erotic` de tipul incubilor. Mitul erotogonic al Luceaf`rului de Mihai Eminescu. pentru a se r`zbuna. autorul memorialului de c`l`torie „Bucarest und Stambul.. refuzul Demiurgului. Plecånd de la pretextul narativ. R`mas singur. 1985 152 . îns` este refuzat [i sf`tuit s` se întoarc` pe p`månt. Eminescu construie[te o impresionant` alegorie compozi]ional` în care pot fi identificate toate motivele [i temele majore ale crea]iei sale. omorånd-o.. în special Imnurile Vedice. f`ptur` nemuritoare care iube[te astral o f`ptur` muritoare. pe care Eminescu le-a cunoscut din vremea studen]iei. în urma unei c`l`torii în }`rile Romåne. În timpul acesta. Skizzen aus Ungarn. iar acesta se îndr`goste[te de ea. Sursele de inspira]ie filosofice trimit la filosofia antic` (Platon. aspira]iei [i revela]iei. Rumänien und der Turkei”. un daimon arhaic de tip malefic [. Bucure[ti. pr`vale peste fat` o stånc`. Ed. repet? la modul transsimbolic mitul sexogonic al Zbur`torului”1 De asemenea. Eminescu p`streaz` cadrul specific basmului. iar zmeul pleac` la Demiurg pentru a ob]ine dezlegarea. scena de dragoste dintre Florin [i fata de împ`rat. dar [i concep]ia filosofic` [i [tiin]ific` despre lume [i univers.” Citatul se refer` la germanul Richard Kunisch. moment în care este z`rit` de un zmeu. [i la filozofia romantic` -german` (Kant. apoi în ploaie pentru a-i m`rturisi iubirea [i-i cere fetei s`-l urmeze în lumea lui. cu lacrimi în ochi. pentru a-i pune la încercare dragostea. Hegel [i Schopenhauer). se face iubit de tån`r` [i împreun` fug în lume urm`ri]i de tat`l ei. Aici exist` [i dou` basme muntene[ti. Filonul mitic [i folcloric al genezei poemului este ilustrat de mitul zbur`torului. Sfånta Vineri [i Sfånta Duminic` intr` în palat. Pe amåndou` le traduce [i le versific`. „Das Mädchen im goldenen Garten” [i „Die Jungfrau ohne Körper”. în variantele „Fata din gr`dina de aur” [i „Miron [i frumoasa f`r` corp”. Din versiunea lui Kunisch. Fata de împ`rat. ajutat de Sfånta Miercuri. Aristotel [i Socrate) din care preia conceptul de tip stoic nosce te ipsum („cunoa[te-te pe tine însu]i”) la filosofia indian`. magiilor [i tradi]iilor populare. Eminescu [i-a însu[it din romantismul german teme [i motive literare precum [i teoria romantic` a geniului din lucrarea Lumea ca voin]` [i reprezentare a lui Arthur Schopenhauer. basmul lui Kunisch se prezint` astfel: un împ`rat are o fat` foarte frumoas` pe care. printr-o mezalian]` neîng`duit` ordinii divine. La aceasta se adaug` [i viziunea mitologic` a na[terii lumii [i a originii elementelor primordiale. Fata reu[e[te s` înduplece slugile s`-i deschid` larg ferestrele. pe care îl scrie în 1861. pentru a o feri de ochii muritorilor. credin]elor. omul de geniu se deta[eaza de omul comun prin aspira]ia spre absolut. îi cere s` se lepede de nemurire [i s` devin` muritor ca [i ea. prin capacitatea de a-[i 1 Romulus Vulc`nescu. În concep]ia filosofului german. care î[i uit` f`g`duielile. tema iubirii dintre o p`måntean` [i o fiin]` nemuritoare. Mitologie romån`. rug`mintea Zmeului ca Dumnezeu s`-l dezlege de nemurire.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire mult cu soarta geniului pe p`månt [i i-am dat acest în]eles alegoric. Rezumånd. descåntecul fetei este o modalitate de transpunere artistic` a practicilor. un fiu de împ`rat se îndr`goste[te [i el de frumoasa fat` [i . spre a se convinge de vremelnicia [i nestatornicia oamenilor. o închide într-un castel de aur.].

prin capacitatea de sacrificiu pentru atingerea scopului obiectiv. Pe de alt` parte. Criticul Nicolae Manolescu identific` în poem vocile lirice ale Luceaf`rului. Hyperion. col. nu în mai mic` m`sur` decåt Demiurgul. c`ci C`t`lin. inspira]ia folcloric` [i ideea filozofic`. se consider` c` acesta este o alegorie care are în centru destinul geniului în lume. interferen]a lor (o caracteristic` a curentului romantic) confer` textului o maxim` profunzime [i. mai îndeaproape. cel legat de cunoscuta stea a 1 Zoe Dumitrescu-Bu[ulenga. în poezia erotic` sau filosofic` a lui Eminescu. 1964 2 Nicolae Manolescu. În consecin]`. În orice clip`. al vocilor lirice. Titlul avertizeaz` asupra celui care devine întrupare a geniului nemuritor. Eminescu. spre a întreba [i a r`spunde. C`t`lina [i Demiurgul sunt m`[ti ale eului liric eminescian: Hyperion este geniul atras de lumea aparen]elor. Editura Cartea Romåneasc`. Ed. C`t`lin. Bucure[ti. Ceea ce a p`rut doar o coinciden]` izolat`. Tematic`. 1971 153 . „De fapt ne afl`m în fa]a unui nou moment creator în care fuzioneaz`. un poem în care se valideaz` lirismul obiectiv. Sunt convocate la un loc. descoperim c` ea este vorbirea poetului însu[i. secretul cel mai tulbur`tor al Luce eaf`rului. textul contope[te cele trei genuri literare: epic. c`ci l-am auzit de atåtea ori. multiple posibilit`]i de interpretare.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire dep`[i interesele. este. sunt voci ale poetului. Vocile lirice ale Luceaf`rului. aspira]ia c`tre un alt univers. C`t`lina este fiin]a care se înal]` din subspecie prin aspira]ia c`tre eternitate [i care în registrul diurn r`spunde chem`rii lui C`t`lin. liric [i dramatic. sintez` de moduri poetice eminesciene. „personajului” care vorbe[te i se poate substitui poetul. prin incapacitatea de a-[i dep`[i condi]ia [i prin dorin]a de a se împlini într-o existen]` mediocr`. independente. cosmogonia. Demiurgul îl reprezint` pe poet în ipostaza lui cea mai înalt`. care joac` o poveste de dragoste. omul comun se define[te prin instinctualitate. o parte din vocile lirice esen]iale ale poetului”2. Structur`. C`t`lina. ca specie literar`. detaliul biografic. poetul realizånd o fuziune a dou` mituri: unul romånesc. în diferite registre lirice. poemul Luceaf`rul este o medita]ie filozofic` de tip romantic asupra condi]iei omului de geniu. la cele mai înalte temperaturi. în fond. împreun` cu o întreag` serie de motive predilecte poetului”1 Încadrarea estetic` Luceaf`rul este. prin izolare [i solitudine. în acela[i timp. În opozi]ie cu acesta. încadrånd astfel textul în lirica m`[tilor de care aminte[te [i Tudor Vianu „Dac` examin`m acum. se pot identifica mai multe subteme: iubirea împlinit` [i imposibil`. dar cu aceste voci extraordinare al c`ror timbru ne este cunoscut. iar în cel nocturn r`spunde chem`rii Luceaf`rului. vorbirea presupuselor personaje ale pove[tii. Oameni de seam`. iar C`t`lin este ilustrarea omului comun. Bucure[ti. A[adar. schema epic` fiind doar scheletul pe care se construie[te alegoria. Dincolo de aceasta. pån` la nerecunoa[tere. de a armoniza contrariile. P`trunzånd în adåncul ultim [i misterios al poemului. nu ne afl`m fa]`-n fa]` cu ni[te personaje concrete. Tineretului. nici cu ni[te simboluri abstracte (filosofice ori teologice). cunoa[terea prin Eros. Compozi]ie De[i critica literar` a dezb`tut timp îndelungat tema poemului.

Moarte [i Via]`1. planeta care poart` numele Sukra (Usanas) în sanscrit`. Men]inerea în atmosfera de basm este realizat` [i prin descrierea castelului. motivul luminii: „{i cåt de viu s-aprinde el”. Dic]ionar de mitologie general`.” Descrierea spa]iului fetei de împ`rat semnific` universul limitat: „Din umbra falnicelor bol]i”. În mitologia romåneasc` Luceaf`rul. lumina fiind un atribut exclusiv al Luceaf`rului. Ed Albatros. lumini / Pe trupu-i se revars`”. cu m`sura versurilor de 7-8 silabe [i ritm iambic combinat cu un amfibrah. sora [i so]ia lui Uranus. textul con]ine patru tablouri construite pe alternan]a a dou` planuri: terestru – uman [i cosmic – universal. dar. real /ireal. dar [i dorin]a acesteia de a-l dep`[i: „Ea pasul [i-l îndreapt` / Lång` fereastr`. desp`r]ite de oglind`. Soarele însu[i. a fost considerat uneori tat`l tuturor a[trilor. este planeta Venus.. ca singura modalitate posibil` pentru întålnirea celor doi 1 Victor Kernbach. îns` ideea claustr`rii fiin]ei într-o existen]` stråmt` este doar sugerat`. „El iar privind de s`pt`måni”. (din gr. „Îl vede azi. Tabloul întåi (strofele 1-43). El îi lumineaz` fetei lumea. limitat. fiindc` totul se integreaz` în armonia cosmic`. [i unul grecesc. În aceste condi]ii. cel care este deasupra).. Întåmpl`rile sunt puse sub semnul unui timp nedeterminat (illo tempore) în care faptele sunt unice [i irepetabile. se va înfiripa povestea de iubire a celor dou` fiin]e apar]inånd unor lumi opuse. Întålnirea lor se produce într-un spa]iu oniric. care define[te cunoa[terea prin contemplare: cei doi se îndr`gostesc printr-un fel de comunicare aproape hipnotic`. iar de c`tre Homer. zeul care f`cea leg`tura între Cer [i P`månt. iar în mitologia iranian`. „Privea în zare cum pe m`ri / R`sare [i str`luce. alterneaz` planul terestru cu cel cosmic. zei]a dragostei [i a fecundit`]ii. Întuneric [i Lumin`. Incipitul poemului con]ine formula specific` basmului prin care cititorul este avertizat asupra structurii narative: „A fost odat` ca-n pove[ti / A fost ca niciodat`”. . Motivul ferestrei sugereaz` spa]iul de trecere dintre cele dou` lumi: terestru / cosmic. este unul din cei [ase Titani n`scu]i de Geea. Bucure[ti. singular` în lumea c`reia îi apar]ine. ocrotitorul p`storilor romåni. „cel ce luce[te”. Poemul este alc`tuit din 98 de strofe de tip catren. punånd fa]` în fa]` dorin]a de absolut a fetei [i de ie[ire din absolut a Luceaf`rului. 1983 154 . cel mai amplu. planeta Venus este identificat` cu Anahita. „. procedeu de construc]ie specific romantic. Un al treilea este motivul oglinzii. / Pe mi[c`toarele c`r`ri/ Cor`bii negre duce” Pot fi identificate în aceste prime strofe patru motive majore ale liricii eminesciene: motivul privirii: „Privea în zare cum pe m`ri”. C`s`torit cu Theia. fata de împ`rat va avea atributele unei fiin]e ie[ite din limitele comunului. aflate în antitez`. unde-n col]/ Luceaf`rul a[teapt`”. Hyperion. socotit de c`tre Hesiod tat`l lui Helios (Soarele) [i al zei]elor Eos [i Selene. numele personajului însemnånd . cel care merge pe deasupra. Dualitatea P`månt – Cer este sugerat` în descrierea pe care o realizeaz` un narator anonim: „O prea frumoas` fat` // {i era una la p`rin]i / {i måndr`-n toate cele / Cum e fecioara între sfin]i / {i luna între stele. apropiindu-se de ea. îl vede måni”.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire ciobanului. Cuvåntul luceaf`r provine din latinescul lucifer. „O mreaj` de v`paie”. care au ca fundament predispozi]ia spre visare: „De dorul lui [i inima / {i sufletu-i se împle”. fapt care îl plaseaz` într-un plan superior. Într-un decor tipic romantic. Portretul fizic al fetei este completat de tr`s`turi morale. se va pune sub zodia timpului omenesc. De asemenea. str`lucirea pur`”.

A doua metamorfozare a astrului este mai violent`. Texte comentate. din acest moment. nu este aceea de a dramatiza. 2 Marin Mincu. dar este refuzat. himeric / Ca dou` patimi f`r` sa] / {i pline de-ntuneric.” F`ptura sa nepieritoare se concentreaz` în ochii care „Lucesc adånc.” De data aceasta. ci de a amplifica dimensiunea liric`. îi propune a[adar o metamorfozare. st`pån peste existen]a nocturn` a fetei [i toate mi[c`rile ei se deruleaz` sub str`lucirea lui intens`. Pe de alt` parte. Mihai Eminescu. Motivul visului. [i pe aceea de a fi purt`torul unei vibra]ii lirice.” Limbajul stereotip în care se exprim` cele dou` personaje se justific` prin faptul c` dialogul se deruleaz` în vis. între dou` lumi altfel închise. el nu mai are v`lul angelic în[el`tor. în planul inferior. [i cu cel al mortului frumos: „Iar umbra fe]ei str`vezii / E alb` ca de cear` / Un mort frumos. tu e[ti mort. mereu con[tient de identitatea sa spiritual`: „Eu sunt Luceaf`rul de sus / Iar tu s`-mi fii mireas`” [i intr` în spa]iul intim al fetei asemenea unui înger protector. al`turi de spa]iul oniric. Ed. De aceea Luceaf`rul este cel care „P`trunde-n cas` [i în gånd / {i via]a-mi lumineaz`”. cit.”3 R`spunzånd chem`rii fetei. element specific romantismului. cercurile rotitoare sugerånd ideea genezei: „{i apa unde-au fost c`zut / În cercuri se rote[te”. Bucure[ti. Bucure[ti. spa]iul (casa) [i limitarea uman` (gåndul) pot fi astfel dep`[ite. faciliteaz` întålnirea dintre cei doi reprezentan]i ai unor lumi diferite [i reprezint` „instrumentul care-l poate lega pe Luceaf`r de p`måntul [i iubirea muritorilor dup` care tånje[te” sau „modalitatea singurei comunic`ri posibile de sus în jos. nemuritoare. 1978 3 Dumitru Caracostea. idee sus]inut` [i de D. Caracostea: ”. ci apare asemenea unui înger al 1 Zoe Dumirescu – Bu[ulenga. Funda]ia pentru literatur` [i art`. cu ochii vii / Ce scånteie-n afar`. al materiei determinate în primul rånd temporal.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire îndr`gosti]i. . El se desprinde mai greu dintre a[tri: „Iar ceru-ncepe a se roti / În locul unde piere” [i apare în ipostaz` plutonic` de fiu al Soarelui [i al nop]ii primordiale: „Pe negre vi]ele-i de p`r / Coroana-i arde pare / Venea plutind în adev`r /Sc`ldat în foc de soare. Albatros. El se va ivi din mare. /{i ochiul t`u m`-nghea]`”. poetul apeleaz` la termeni populari: „îi cade drag` fata”. idem op. c`ci ea recunoa[te atributele caracteristice ale lipsei de via]`: „Str`in la vorb` [i la port / Luce[ti f`r` de vi]`. Luceaf`rul o invit` pe fat` în lumea lui. dup` cum afirm` Marin Mincu2.. desf`[uråndu-i în fa]` împ`r`]ia adåncurilor. pe lång` func]ia de a dramatiza conflictul. Luceaf`rul apare mai întåi în ipostaz` neptunian`: „S-arunca fulger`tor / Se cufunda în mare”. punte unic` a unei imposibile leg`turi”1 Cele dou` invoca]ii ale fetei au structur` identic` [i devin un descåntec stilizat. La Eminescu dialogul are. Luceaf`rul se întrupeaz` din elementele primordiale: fiu al cerului [i al m`rii coboar` cu-al s`u senin. concordant` cu tensiuni din ce în ce mai mari pe care Luceaf`rul le acumuleaz`. „De dorul lui [i inima / {i sufletu-i se împle”.. Sintagma „cobori în jos” este un simbol pentru coborårea fiin]ei superioare. Astrul devine. simbol al apei primordiale. Pentru a sugera apari]ia erosului. „El tremura-n oglind`”. oglinda poate semnifica o reflectare a celuilalt în propriul eu: „{i din oglind` lumini[ / Pe trupu-i se revars`”. ceea ce înseamn` c` este numai o aparen]` de comunicare. Întruparea sa este asociat` cu mitul Zbur`torului: „U[or el trece ca pe prag / Pe marginea fere[tii”. Creativitatea eminescian`. 1943 155 . Luceaf`rul. Pentru dialogul care se înfirip` acum în mod firesc în spa]iul visului ca [i pentru cele care vor urma func]ia principal`. / C`ci eu sunt vie.

. se deruleaz` în plan terestru [i surprinde idila dintre C`t`lin [i C`t`lina. sugeråndu-se [i prin acest mijloc dualitatea fiin]ei umane (apolinic [i dionisiac) „Dar un luceaf`r.” C`t`lina se las` ademenit`. fata îl refuz` înc` o dat`. / S-a rupt din locul lui de sus.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire mor]ii. sunt elemente care sugereaz` faptul c` Luceaf`rul este o fiin]` din prima crea]ie. în total` antitez` cu oferta Luceaf`rului.” Tabloul al II-l lea cuprinde strofele 44-64. La acestea se adaug` [i spa]iul limitat în care el evolueaz`. al modelului inferior. / {i ochii mari [i grei m` dor / Privirea ta m` arde.” Ea va r`måne cantonat` în condi]ia de fiin]` efemer` [i nu va putea niciodat` s` comunice cu Absolutul: „De[i vorbe[ti pe în]eles / Eu nu te pot pricepe”. de[i resimte dureros dorul pentru cel ce se înal]` tot mai sus. sugerat de gesturi „se furi[eaz` pånditor” [i monologul interior realizat la persoana a II-a: „Ei. prin stereotipii de limbaj de factur` popular`: „arz-o focul. bat`-i vina”. Aceste întrup`ri succesive. fapt sugerat prin originea comun`: „B`iat din flori [i de pripas”. S-a tot dus. solemn. [i prin aspira]iile m`runte: „Vom fi voio[i [i teferi”. „marmoreele bra]e”. m` voi na[te din p`cat / Primind o alt` lege / Cu ve[nicia sunt legat / Ci voi s` m` dezlege. în înger [i demon. dar [i moral. Lamentoul fetei se deruleaz` în dou` registre stilistice: registrul popular. Pajul cu îndeletniciri m`runte [i nedemne pentru un b`rbat. de[i implica]iile sunt tragice: renun]area la nemurire. s`-mi dai o gur`. descifråndu-se f`r` echivoc sensul sintagmei „cobori în jos” (motivul îngerului c`zut). î[i dep`[e[te îns` condi]ia social` modest` prin curajul de a-[i m`rturisi dragostea [i de a o ini]ia pe fat` într-un adev`rat ritual erotic: „Dac` nu [tii. devenind astfel o antitez` a Luceaf`rului. originea lor comun` fiind sugerat` [i prin nume: C`t`lin / C`t`lina. din bob în bob”. r`s`rit / Din lini[tea uit`rii. pentru c` se teme de moarte [i nu este capabil` s`-[i dep`[easc` limitele: ”M` dor de crudul t`u amor / A pieptului meu coarde. acu-i acu. tonul solemn. Luceaf`rul devine „un fulger 156 . De[i cu p`rere de r`u. prezentånd c`l`toria intergalactic` [i dialogul cu Demiurgul. [i unul metaforic.. prin ocupa]ie: „Ce împle cupele cu vin / Mesenilor la mas` // Un paj ce poart` pas cu pas / A-mp`r`tesei rochii”. C`t`lin este portretizat prin utilizarea termenilor din limbajul popular: „Cu obr`jei ca doi bujori / De rumeni. Pe de alt` parte. Din aceast` construc]ie dual` se justific` [i dramatica atrac]ie a teluricului [i a iubirii. ceea ce echivaleaz` cu o adev`rat` c`dere din matricea originar`. / De dragu-unei copile. / D` orizont nem`rginit / Singur`t`]ii m`rii”. prin tr`s`turi: „Viclean copil de cas`”. atunci cånd se adreseaz` lui C`t`lin: „D`-mi pace.” El o cuprinde pe fat` „într-un ungher” [i îi propune un destin comun: „Hai [-om fugi în lume / Doar ni sor pierde urmele / {i nu ne-or [ti de nume”. C`t`lin. colocvial. ca exponen]i ai aceluia[i univers supus limitelor: „{i guraliv [i de nimic / Te-ai potrivi cu mine”. ceea ce valideaz` capacitatea de sacrificiu a geniului. îi cere lui s` devin` muritor: „Tu te coboar` pe p`månt / Fii muritor ca mine”. De[i fata înc` simte dragoste pentru cel din urm`. recunoa[te potrivirea ei cu C`t`lin. fugi departe„. coborårea din lumea Absolutului în cea a omului efemer: „Da. Leg`tura cu tabloul anterior se realizeaz` printr-o strof` intermediar` ce recupereaz` vocea liric` narativ`: ”{i se tot duce. cånd se refer` la dragostea ei pentru Luceaf`r. Epitetele cromatice „negru giulgi”. În tabloul al III-l lea (strofele 65-85) planul este cosmic. în cele din urm`. lucru pe care îl accept` f`r` ezitare. acu-i acu. ]i-a[ ar`ta / Din bob în bob amorul. El este un exponent al lumii comune. / Pierind mai multe zile” Povestea se mut` simultan în lumea muritorilor [i este o idil` în registru minor. în acest joc. dar [i cele calificative „trist [i gånditor” constituie elemente de portret fizic.

Pentru a-[i des`vår[i lec]ia. încåt mi[carea devine imagine luminoas`. nici spaime de moarte. har poetic „Ca dup`-a ei cåntare”. cel de-al treilea. centrul crea]iei. amintindu-i totodat` natura lui superioar`. Accentul cade pe ideea de gol. te-dreapt`”) s` priveasc` spre p`månt. op. c`ci este purt`torul unei întregi lumi. „Descrierea” spa]iului se realizeaz` cu o maxim` economie a mijloacelor stilistice. Pentru Demiurg. Luceaf`rul însu[i se dematerializeaz`. Doamne aduc m`sura respectului pe care Luceaf`rul îl poart` Creatorului. Astrul revine „În locul lui menit din cer”. devenind „gånd purtat de dor”. cit. pentru a se convinge de faptul c` sacrificiul s`u ar fi fost inutil. de aceea moartea lor nu stric` ordinea universal`. pentru întregirea atributelor care circumscriu aceast` nou` ordine transcendent` în care devenirea se opre[te. ca-n ziua cea dentåi / Cum izvorau lumine”. al unui timp care curge f`r` oprire: ”Ei numai doar dureaz`-n vånt / De[erte idealuri / Cånd valuri afl` un mormånt. negarea lui însemnånd îns`[i negarea lumii. 1 Zoe Dumitrescu –Bu[ulenga. el îi adreseaz` p`rintelui ceresc dorin]a de a fi dezlegat de „greul negrei ve[nicii” [i de a dobåndi calit`]i de muritor. / R`sar în urm` valuri”. al ciclicit`]ii existen]iale. În antitez`. pån` la lumina primordial`: „Vedea. Demiurgul îl îndeamn` pe Hyperion (sugestive fiind verbele la imperativ „Întoarce-te. idem . Hyperion în]elege c` oamenii sunt a[eza]i sub semnul nestatorniciei. Înc` p`truns de dragostea fetei de împ`rat care îl cheam` cu o for]` irezistibil`. f`r` a aminti [i adev`ratul motiv al acestei cereri. În finalul lec]iei de cunoa[tere. Substantivele în vocativ: P`rinte. unde clipa [i ve[nicia se contopesc [i se confund`: „{i c`i de mii de ani treceau / În tot atåtea clipe”. nici loc / {i nu cunoa[tem moarte”. e f`r` început [i sfår[it. fiindc` neantul nu poate fi redat sau exprimat prin cuvinte. care parcurge un spa]iu stelar: „Un cer de stele dedesupt / Deasupra-i cer de stele”. Rug`mintea este exprimat` într-un ton solemn. Demiurgul îi ofer` o adev`rat` lec]ie existen]ial`. R`spunsul Demiurgului se deschide prin numirea eroului cu apelativul Hyperion care îi descifreaz` adev`rata esen]`. tot ceea ce ei construiesc este efemer [i st` sub semnul norocului (motivul fortuna labilis). C`l`toria sa reface geneza universului. T`råmul str`b`tut cu o vitez` ame]itoare.”1 Urm`toarele strofe construiesc un alt dialog. indicii temporali certificånd faptul c` „evenimentele” (p`str`m termenii narativi) s-au derulat între un r`s`rit [i un apus. definindu-se prin eternitate [i statornicie: „Noi nu avem nici timp. Datele sunt identice cu cele din Scrisoarea I. ambele poeme avånd aceea[i surs` de inspira]ie. îi ofer` în]elepciune „Vrei s` dau glas acelei guri”.” Îi aminte[te c` oamenii sunt fiin]e neînsemnate.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire neîntrerupt”. Imnul Crea]iunii din Rig-Veda. sau poate doar atåt cåt a durat visul. cererea lui Hyperion înseamn` „semne [i minuni / Care n-au chip [i nume”. este cel al genezelor. este absen]a spa]iului [i timpului. cuvåntul iubire ap`rånd o singur` dat` în versul metafor` „O or` de iubire”. prin extensie) nu cunosc limit`ri. dar [i o recunoa[tere a statutului superior. de absen]`. putere asupra destinelor umane „}i-a[ da p`måntul în buc`]i / S`-l faci împ`r`]ie”. „Ceea ce define[te locul ]int` al c`l`toriei sale. dar în sens invers. de esen]` imuabil`. dar îi refuz` moartea: „Dar moartea nu se poate. spirit justi]iar „Dreptate [i t`rie”. fiin]ele superioare (geniul. de data aceasta dintre Luceaf`r [i Demiurg. 157 . Îi reveleaz` astfel lui Hyperion c` el este nen`scut.

apa. 1964: „Asupra filosofiei Luceaf`rului se cade s` ne oprim o clip`. a[adar mereu sub semnul hazardului. 158 . dar invoca]ia fetei nu mai este o chemare a unei iubiri aprinse. oamenii stau sub zodia norocului (fortuna labilis). C`linescu. se adreseaz` din nou astrului. / Norocu-mi lumineaz`!” De[i se schimb` u[or con]inutul chem`rii. geniul eminescian reface în sens invers drumul îngerului c`zut care recå[tig` cerul. deta[area de tot ceea ce este spectacolul mizer al lumii. atitudinea apolinic`. acceptåndu-[i condi]ia de fiin]` efemer`. Finalul poemului ilustreaz` condi]ia geniului ca erou romantic. efemeritatea fiin]ei umane. în acela[i timp. sintagma „luceaf`r blånd” reface. luna. el r`måne „nemuritor [i rece”. Prin aceast` revenire „în locul s`u menit din cer”.”. Acest poem a fost socotit eaf`rul este pentru mul]i un tratat de metafizic` de to]i ca inima gåndirii poetului. cum am v`zut. idem. ideal spre care aspir` doar geniul. descifreaz` [i ceea ce poetul nume[te „sensul alegoric” al pove[tii. dar nu are nici noroc. Opera lui Mihai Eminescu. [i anume faptul c` geniul nu cunoa[te moarte. alternånd planul terestru cu cel cosmic. respectiv în`l]area spiritual`.”1 Imaginea cuplului din acest tablou este în consonan]` cu aceea din alte poezii de dragoste eminesciene: Lacul. se proiecteaz` pe rånd în fiecare din cele patru ipostaze. Hyperion [i-a în]eles menirea [i î[i asum` condi]ia. Repere critice • G. vizeaz` ataraxia stoic`. omul fiind doar o copie infidel` a dumnezeirii. „Ce-ti pas` ]ie. pentru moment perechea ini]ial` – fata de împ`rat [i Luceaf`rul. Luce 1 Marin Mincu. Cuvintele lui C`t`lin „au în ele ceva impersonal. / Alunecånd pe-o raz`. fixånd în acela[i timp dimensiunea geniului care va r`måne pentru totdeauna acolo sus. cea a cunoa[terii absolute. Prin antitez`. deoarece ei apar]in unor lumi incompatibile între care nu este posibil` o comunicare.. Sara pe deal.” Interven]ia lui C`t`lin demonstreaz` schimbarea major` a acestuia. Bucure[ti. Cele dou` epitete. în solitudinea condi]iei sale. Luceaf`r blånd. Vocea liric` narativ` configureaz` un pastel teluric în care pot fi identificate elementele specifice cadrului erotic eminescian: clar-obscurul. marcat` [i la nivel morfologic prin conjunc]ia adversativ` ci. ele apar]in de fapt poetului însu[i. cit.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Tabloul al IV-l lea (strofele 86-98) este construit simetric cu primul. „cercul stråmt”sugereaz` existen]a limitat`. nu f`r` triste]e. Metaforele: „chip de lut”. prin ultima interven]ie.. natura ocrotindu-i pe cei doi îndr`gosti]i: „C`ci este sara-n asfin]it / {i noaptea o s`nceap` / R`sare luna lini[tit / {i tremurånd din ap` // {i împle cu-ale ei scåntei / C`r`rile din crånguri. Dorin]a. ci doar pentru a-i încredin]a dorin]ele [i pentru a deveni steaua protectoare a iubirii ei: „Cobori în jos. distant` a lui Hyperion este specific` omului de geniu [i nu mai permite un dialog între astru [i C`t`lina. cea a omului comun [i cea a omului superior. Hyperion separ` definitiv cele dou` lumi. fa]` de primul tablou. / P`trunde-n codru [i în gånd. Mai mult. În concluzie. De data aceasta. C`t`lina. c`ci în lumea lui. înnobilat fiind de iubirea pe care i-o poart` C`t`linei. / Sub [irul lung de måndri tei / {edeau doi tineri singuri. Editura pentru Literatur`. dar. chip de lut. op. / Dac-oi fi eu sau altul? / Tr`ind în cercul vostru stråmt / Norocul v` petrece / Ci eu în lumea mea m` simt / nemuritor [i rece” Atitudinea deta[at`. care. el este cel care aspir` la o dragoste înalt` [i-i construie[te iubitei o imagine idealizat`: „{i de asupra mea r`måi / Durerea de mi-o curm` / C`ci e[ti iubirea mea dentåi / {i visul meu din urm`.

Hyperion care aspir` zadarnic la lini[tea uit`rii. ce nu poate fi scoas` decåt cu iscusite la]uri metodice. Eminescu. mai nou. Ed. Tudor Vianu. col. Eminesciana.” •. a c`rei structur` este tripartit`: om. Bucure[ti. Shakespeare [i Goethe. lucrate în atelierul s`u de titan neobosit. lumile în fiin]`. Petrescu. de un gust f`r` gre[. precum [i la aceea a clasicului folclor romånesc. Tineretului. în C`t`lina. apare ca un intermediar între «chipurile de lut» ale umanit`]ii risipite în timp [i între eternitatea divinit`]ii lipsite de chip. 1965: „Luceaf`rul nu mai r`måne o esen]` de-a pururi identic` cu sine însu[i. Dumnezeu. „Oameni de seam`”. Zoe Dumitrescu Bu[ulenga. Oricare cercet`tor al lui Eminescu simte o datorie de onoare s` dea o interpretare a poemului. dep`[indu-le prin geniul [i munca sa neprecupe]it` [i întrupåndu-le în f`uriri de fond [i forme admirabile. Întruchipare a gåndirii ce sus]ine . prin identitate cu sine. par]ializånd prin determin`ri antinomice natura sa supracategorial`” 159 . Editura Didactic` [i Pedagogic`. Eminescu – poet tragic. [i a[a se întåmpl` c` în jurul acestei presupuse fåntåni de în]elepciune s-au ridicat schelele înalte ale unei exegeze talmudice” •. Ioana Em. Hyperion cel condamnat la existen]a ve[nic`. imagine glacial` sau incandescent`.” •. manuscrise eminesciene). mereu alta. Hyperion apare de fiecare dat` altfel. fixat` în destinul [i locul pe care îl ocup`. Hyperion cel îndr`gostit. format la [coala lui Homer. acoperit în ce]urile miturilor. de imaginea nefiin]ei sale. 1964: „Slujit de o enorm` acumulare de cultur` romåneasc` [i str`in`. ca un «basm al fiin]ei». stea. Junimea. Bucure[ti. o stea r`sturnat` în apa tremur`toare a unui pu] adånc. în acea a[ezare static` a lumii.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire abstrus`. Studii de literatur` romån`. Eminescu a realizat o oper` de sintez` a tuturor tradi]iilor populare [i culte na]ionale. Astru sau «gånd purtat de dor». înger sau demon. fire[te. Luce ca o conjugare poetic` a verbului a fi sau ca expresia unei «vagi filozofii a fiin]ei [i a neantului». Ed. Ia[i. 1994: „Citit tradi]ional ca o imagine schopenhauerian` a geniului (conform adnot`rilor eaf`rul e interpretat.

sub îngrijirea lui Titu Maiorescu. Ochii mei ‘n`l]am vis`tori la steaua Singur`t`]ii. textul cunoscånd. 1 D. 2002 2 idem 160 . Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus. a[a cum observa Ioana Em. Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele m`rii. suferin]a. ea. o idee. structura cunoscånd la început 11 versuri. Ori ca Hercul înveninat de haina-i. Petrescu în Eminescu [i muta]iile poeziei romåne[ti. printr-un proces de subiectivizare. apoi 13. la durere)2 cu o structur` în 5 catrene. Procesul de elaborare a poemului a durat aproape nou` ani. Proiectul va fi abandonat. nep`sare trist`. Suferin]` tu. Pururi tån`r. poemul înc` poate fi interpretat ca od` în sensul clasic al termenului. peste zece variante. Casa Editorial` Demiurg. Pe de alt` parte. Dic]ionar de terminologie literar`. dureros de dulce… Pån`-n fund b`ui voluptatea mor]ii Ne-ndur`toare. s` piard` caracterul de od` (specie a genului liric în care sunt exprimate sentimente de admira]ie pentru o persoan`. C. m` topesc în fl`c`ri… Pot s` mai re-nviu luminos din el ca Pas`rea Phoenix? Piar`-mi ochii tulbur`tori din cale. Vino iar în sån. pentru ca în final.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire OD~ (în metru antic) de Mihai Eminescu Nu credeam s`-nv`] a muri vreodat`. Zaharia. în tot acest timp. Cånd deodat` tu r`s`ri[i în cale-mi. într-un crescendo afectiv. maiestuos)1 si va deveni o elegie (specie a liricii confesive în care eul liric exteriorizeaz` sentimente de triste]e. Zaharia. fiind singura care asigur` deplin`tatea fiin]ei [i a lumii în care tr`im. De-al meu propriu vis mistuit m` vaiet. de la melancolie [i regret. Inten]ia poetului a fost de a crea o od` lui Napoleon. folosind un ton solemn. dar o od` închinat` suferin]ei. Pe-al meu propriu rug.un sentiment. eroul de tip romantic. Ca s` pot muri lini[tit. pe mine Mie red`-m`! Genez` Od` (în metru antic) este un poem ce apar]ine perioadei de maturitate a crea]iei lui Mihai Eminescu [i a fost publicat în primul [i singurul volum ap`rut în timpul vie]ii poetului. Ia[i. înf`[urat în manta-mi.

spre perfec]iune. în care alterneaz` troheul [i dactilul. Semnifica]ii Titlul. „n`l]am”. în]elegem aceea[i dorin]a de a atinge nemurirea. 1998 161 . dezvoltånd un discurs liric reflexiv. dominat de instincte. permi]ånd astfel eului spiritual s` se nasc` [i s` devin` nemuritor. acest motiv al privirii revenind în finalul textului într-o construc]ie circular`. Ed. în ciuda privirii vis`toare. „r`s`ri[i”. Compozi]ie. a. are un impact n`ucitor . o oglind` a Cosmosului. imperfect.” mie” . Strofa a II-a a surprinde suferin]a cauzat` de pierderea lini[tii interioare. Definit` printr-un imperfect care poate dura la infinit. verbele sunt la modul indicativ. situa]ia ini]ial` a eului e una de plenar` identitate cu sine. „nu credeam”. Poezia este structurat` în cinci strofe de tip safic. aspect afirmativ.” pe mine” „ochii mei”. guvernat de ra]iune [i omul comun. creåndu-se [i antiteza între omul de geniu. a echilibrului [i a contempla]iei superioare (iluzia vie]ii eterne). Tema este filozofic` – problematica omului de geniu (tem` specific` romantismului). ce se realizeaz` în text. „focul meu”.de pr`bu[irea idealului.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Tematic`. 1 Ioana Em. Imaginea poetului înf`[urat în mantaua ini]iatic` a nemuririi este statuar` . Ceea ce moare îns`. din perspectiva filozofiei indiene de care Eminescu a fost atras. este eul trec`tor. con]inånd o structur` nominal`. verbe la persoana I: „. „b`ui”. Structur`. „n`l]am”. În secven]a I – strofele I [i a II-a respectiv perfect simplu: „nu credeam”. ca atare sustras` devenirii [i înv`]`rii mor]ii”1. „Steaua singur`t`]ii” este o sublim` metafor` a aspira]iei spre absolut. asociat` chiar semnelor eternit`]ii („pururi tån`r”). a muri – infinitiv. discursul liric configureaz` portretul tån`rului artist. prin analogie. Ochii vis`tori ai poetului devin. reprezentat de primul vers al textului. Valorile temporale ale formelor verbale [i con]inutul ideatic delimiteaz` poemul în trei secven]e poetice. surprins într-o ipostaz` contemplativ`: „Pururi tån`r.Dac` strofa I sugereaz` starea apolinic`. creeaz` certitudinea c` poetul a înv`]at s` moar`. înf`[urat în manta-mi/ Ochii mei nl]am vis`tori la steaua/ Singur`t`]ii”. Viitorul Romånesc. „b`ui”. lirismul subiectiv fiind eviden]iat prin m`rcile lexico-gramaticale ale eului liric: pronume [i adjective pronominale la persoana I. Petrescu. E o declara]ie nea[teptat`. ie[irea din starea contemplativ`. versurile f`r` rim`. Eminescu [i muta]iile poeziei romåne[ti. c`ci în aceast` chemare de reconstituire a Unit`]ii. Bucure[ti. pe de o parte prin jocul timpurilor verbale [i al modurilor verbale. pe de alt` parte prin ipostazele pe care un «eu» generic [i le asum`. strofele urm`toare reflect` etapa cunoa[terii dionisiace. s` înv`] – conjunctiv prezent. iar apozi]ia dintre paranteze con]ine un dublu mesaj: este o m`rturie a admira]iei poetului pentru literatura antichit`]ii grecolatine [i o trimitere c`tre particularitatea metric` a textului – strofa safic`. conferind textului o muzicalitate aparte [i o tonalitate solemn`.” „Ne afl`m în fa]a unui scenariu. Incipitul. în acord perfect cu tematica dezvoltat`. „piar`”) [i pronumele personale de persoana a II-a singular („tu”) valideaz` structura de monolog adresat a textului.mi”. aspect negativ. un strig`t zguduitor care atinge direct sufletul: „Nu credeam s` înv`] a muri vreodat`”. într-o izolare nefisurat`. Înl`n]uirea de trei verbe: „nu credeam” – modul indicativ. trimite prin substantivul od` la specia literar` cu o vechime considerabil` în literatura lumii. timpul imperfect. Formele verbale la imperativ sau la conjunctiv cu valoare de imperativ („vino”. c`reia i se circumscriu tema iubirii [i a mor]ii. de o profunzime extraordinar`.

Perspectiva temporal` se modific`. 1 „Articulat` disjunctiv. starea de visare. Dic]ionar de mitologie general`. cu care se va c`s`tori. dup` ce îl învinge pe zeul acvatic Aheloos pentru ob]inerea Deianeirei. este ucis de Hercule.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Primul vers „Cånd deodat` tu r`s`ri[i în cale-mi” creeaz` o opozi]ie dramatic`. c`ma[a se aprinde.ori de cåte ori i-ar fi infidel. o întreag` dialectic` a identit`]ii [i alterit`]ii: Nessus. cele dou` personaje. „chinuit”. moartea îns`[i devenind „voluptoas`” (construc]ie. devine inseparabil` de trupul acestuia ca o piele de foc. îi d`ruie[te femeii un filtru magic cu care ea [i-ar putea aduce so]ul înapoi . o ran` [i un doliu. oximoronic`) prin atrac]ia tainic` a infinitului. suferin]a „dureros de dulce” este chiar actul creator. centaurul. ea se smulge odat` cu carnea. cele dou` ipostaze mitologice actualizeaz` de fapt din nou. sångele centaurului v`rsat de erou. Pronumele personal „tu”. îmbr`cat` de înving`tor. dar una „dureros de dulce”. Secven]a a II-a a – strofele a III-a [i a IV-a – construie[te imaginea unei adev`rate combustii interioare a eului liric. pe de alt` parte. 1983 2 Ioana Em. devenind el însu[i nemuritor. Chinuit îngrozitor. c`ci. Petrescu . Extinzånd sensurile în interpretarea poemului ca o art` poetic`.ibidem 162 . Nessus [i Hercule devin simboluri ale uria[ei suferin]e umane. centaurul Nessus vrea s` o violeze pe Deianeira. Se remarc` prezen]a epitetului recurent. pentru c` se lipise de corp.iar cånd Hercule încearc` s`-si smulg` de pe trup c`ma[a în fl`c`ri. iubirea este generatoare de suferin]`. Ed.propriul s`u sånge impregnat în c`ma[a care. Nessus [i Hercule. a propriei sale fiin]e. Dubla compara]ia cu cele dou` personaje mitologice. dezvoltånd motivul sacrificiului.repetat în dou` versuri distincte. printre zei. a[a cum remarca S. Albatros. în spa]iul acestei duble compara]ii. amplific` aceast` tensiune dramatic` [i în]elegem c` suferin]a „dureros de dulce” este provocat` de iubirea care i-a tulburat fiin]a [i care îl înva]` a muri. în lirica eminescian`. un nor îl ridic` în Olimp. Indiferent de cheia aleas`. Legenda spune c` Hercule (Heracles). aflat` intr-o antitez` tipic romantic` cu existen]a limitat`. exprimarea metaforic` sugerånd faptul c` aceea care îi provoac` poetului o suferin]` atåt de intens` este o femeie. dar chiar în clipa final`. dureros de dulce” . Bucure[ti. dar ea deschide calea spre nemurire. „m` vaiet”. în construc]ia oximoronic` „Suferin]` tu. devine a[adar parte integrant` – [i ucig`toare – a trupului lui Hercule. „focul”. iar Nessus. 1 Victor Kernbach. de asemenea. dar [i o interesant` asociere între Eros [i Thanatos. verbele fiind la indicativ prezent [i se inscriu în cåmpul semantic al arderii [i al chinului: „ard”. Hercule îl ucide. Verbul la perfect simplu”r`s`ri[i” [i adverbul „deodat`” marcheaz` for]a cu care suferin]a cotrope[te sufletul eului liric. Deianeira îmbib` c`ma[a lui Hercule cu sångele otr`vit al centaurului. cel mai important erou mitic grec. murind. Freud în lucrarea Scriitorul [i activitatea fantasmatic`. eroul î[i construie[te un rug pentru a pune cap`t suferin]ei. las` mo[tenire du[manului s`u victorios propria sa moarte. În drum . amplific` intensitatea suferin]ei [i a focului interior. travaliul scriiturii presupune o desprindere [i o pierdere. este pedepsit cu exilul pentru aceast` fapt`. „dulce”. condamnat` astfel la o agonie perpetu`”2 Eminescu recurge la mitologie pentru a cre[te for]a de sugestie a imaginii. Ni se ofer` astfel dubla cheie de lecturare a textului: pe de o parte actul creator este generator de suferin]`. de reverie fiind brusc înl`turat` de invazia suferin]ei.

Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire

Poetul se declar` incapabil s` sting` focul acesta devorator: „Focul meu a-l stinge nu pot cu toate/ Apele m`rii”, metafora hiperbolizant` anun]ånd un dezechilibru al fiin]ei. Repetarea adjectivului pronominal posesiv „meu”: „focul meu”, „de-al meu propriu” vis, „pe-al meu propriu rug”are menirea de a sugera c` nimic nu-l mai poate salva din aceast` cumplit` combustie. Cele dou` verbe „m` vaiet”, „m` topesc” construiesc un geam`t prelung ,n`scut dintr-o durere f`r` leac. Interoga]ia din finalul strofei vine ca o ultim` speran]`, îns` amplific` drama existen]ial`: „Pot s` mai re-nviu luminos ca/ Pas`rea Phoenix?”. Se face din nou trimitere la mitologie, de data aceasta la mitologia egiptean`, dovedindu-se înc` o dat` extraordinara deschidere cultural` a lui Eminescu. În mitologia egiptean`, Phoenix-ul este o pas`re fabuloas` „care are însu[irea de a arde periodic [i de a se regenera din propria cenu[`”1. Reînvierea din propria cenu[`, asemenea p`s`rii Phoenix, reflect` speran]a dobåndirii ve[niciei prin cunoa[terea de sine. a III-a a secven]`, corespunzånd ultimei strofe, se construie[te în jurul a trei Cea de-a verbe la modul imperativ sau conjunctiv cu valoare de imperativ („piar`”, „vino”, „red`m`” ), exprimånd o rug` de måntuire, de reg`sire a Sinelui. Poetul renun]` la formele în[el`toare ale lumii, r`måne surd la „cåntecul ei de siren`” [i, cople[it de triste]e, nu[i mai dore[te decåt s`-[i reg`seasc` echilibrul: ”Ca s` pot muri lini[tit pe mine/ Mie red`-m`.” Dorita stare de lini[te, deta[area, în`l]area spiritual`, refacerea echilibrului sunt atributele atitudinii apolinice. Principiul apolinic, opus celui dionisiac, reprezint` atitudinea contemplativ`, gåndirea senin`, întemeiat` pe echilibru, armonie [i m`sur`. Ultimul vers reprezint` o concluzie, revenindu-se astfel rotund, prin verbul a muri, la ideea din incipit: „s` înv`] a muri”, c`ci moartea este, potrivit poetului, o ultim` etap` de cunoa[tere, o ultim` condi]ie a mor]ii v`zut` ca împlinire, o hierofanie,o des`vår[ire în plan spiritual.

Glosar
• strofa safic` – denumirea provine de la numele poetei Sappho care a condus o [coal` de poezie în insula greceasc` Lesbos. Metru al poeziei antice grece[ti, endecasilab (vers de 11 silabe) alc`tuit din doi trohei [i un dactil cu al]i doi trohei, cezura cade înaintea dactilului. Strofa safic` este alc`tuit` din trei versuri safice [i un adoneu. • Adonic/adoneu – denumirea versului provine din faptul c` era folosit la început pentru invocarea lui Adonis, zeul care moare [i rena[te (dup` unele surse, fiul p`s`rii Phoenix). În versifica]ia antic`, vers scurt, alc`tuit din cinci silabe, grupate în dou` picioare metrice: un dactil [i un troheu. Versul adonic încheie strofa safic`. • Apolinic [i dionisiac (de la numele zeilor Apollo [i Dionysos) – categorii estetice formulate de filozoful german Nietzsche (1844-1900) în lucrarea Na[terea tragediei din spiritul muzicii, în leg`tur` cu arta greceasc`, îns` cele dou` atitudini pot fi aplicate [i la alte crea]ii artistice din toate timpurile. Principiul apolinic reprezint` atitudinea contemplativ`, gåndirea senin`, întemeiat` pe echilibru, armonie [i m`sur`, în opozi]ie cu principiul dionisiac, principiu dinamic [i de tr`ire dezl`n]uit` a for]elor incon[tiente, desc`tu[are a instinctului.

1 Victor Kernbach, idem 163

Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire

Repere critice:
• Ioana Em. Petrescu – Modele cosmologice [i viziune poetic`, edi]ia a II-a, Ed. Paralela 45, Pite[ti, 2000: „Refacerea armoniei originare a eului risipit, prin simplul fapt al existen]ei, în lumea pe care el e chemat s-o întemeieze, este, asfel, obiectul acestei ode care e, totodat`, o elegie a risipirii în timp [i o rug`ciune a reîntregirii fiin]ei prin moarte. Eroul liric al acestei ode-rug`ciune nu mai e nici Napoleon Cezarul, nici Poetul, adic` nu mai e o fiin]` cu destin romantic de excep]ie; în varianta definitiv`, Od` nu mai e expresia condi]iei eroului sau geniului, ci expresia pur` a condi]iei umane. {i, poate de aceea, de[i pare o rug`ciune de intrare în nefiin]`, ea r`måne, de fapt, o Od` fiin]ei, celebrat` prin destinul de pas`re Phoenix al existentului.” • Perpessicius - Studii eminesciene, Ed. Muzeul Literaturii Romåne, Bucure[ti, 2001: etru antic) ), se [tie, este poate cea mai tulbur`toare dintre cristalele eroticii „Od` (în me eminesciene, atåt de impecabil este tiparul hora]ian în care l-a mulat ([i întru aceasta Maiorescu avea perfect` dreeptate), atåt de dureros geam`tul iubirii torturate, atåt de omenesc strig`tul final, de eliberare.” • Dumitru Cracostea – Arta cuvåntului la Eminescu, Eminesciana, Junimea, Ia[i, 1980: etru antic) ) care n-a fost rotunjit` definitiv de Eminescu nu s-a n`scut din „Od` (în me sentimentul clipei. Dimpotriv`, izvor`[te din sentimentul celor ve[nice, nega]iunea clipei. Dinamismul ei vine din încordarea dintre patima care ar vrea s` se permanentizeze, cu suferin]a ei, [i dintre nemurirea nativ` la care aspir` s` se întoarc`. De aici opozi]ia dintre imagini. De o parte „pururi tån`r”, în`l]ånd ochii la „steaua singur`t`]ii”, de alt` parte, „voluptatea mor]ii ne-ndur`toare”. • Romulus Vulc`nescu – Mitologie romåna, Ed. Academia Romån`, Bucure[ti, 1985: „Steaua singur`t`]ii, potrivit etnoastronomiei pelasgo/dacice/valahice, este steaualogostea/ [...] este o stea purt`toare de noroc, p`zind destinul stabilit de urse (ursitoare) fiec`rui ins” .

164

Prelungiri ale romantismului [i ale clasicismului

2
I. Disocieri teoretice
1. Defini]ia conceptului Clasicismul este un curent literar care apare în Fran]a, în secolul al XVII-lea, sus]inånd urm`toarele principii estetice: echilibrul, m`sura, ordinea (ca tr`s`turi ale operei, dar [i ale individului modelat de ea); primatul ra]iunii; îmbinarea utilului cu pl`cutul; scopul educativ al artei; rigoarea compozi]iei; puritatea genurilor [i a speciilor. Romantismul este un curent literar care apare în Fran]a, în prima jum`tate a secolului al XIX-lea, ca reac]ie împotriva stricte]ii regulilor clasicismului. Îi sunt caracteristice urm`toarele principii estetice: fantezia, subiectivitatea, spontaneitatea ca factori ordonatori ai crea]iei artistice; refuzul oric`ror reguli în construirea operei; spiritul reflexiv, pasionat, aspira]ia nem`surat`; încadrarea omului în natur`; l`rgirea categoriei frumosului, în care se vor include uråtul, macabrul, grotescul; amestecul genurilor [i al speciilor. Prelungirile clasicismului [i ale romantismului sunt desemnate, în general, prin termenii neoclasicism [i neoromantism ce desemneaz` tendin]ele de promovare a principiilor estetice caracteristice celor dou` curente literare, dup` epoca în care ele au fost active. 2. Reprezentan]i În literatura romån`, prelungirile romantismului [i ale clasicismului se înregistreaz` în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea [i în primul deceniu al secolului urm`tor. Aflat` în impas, dup` moartea lui Mihai Eminescu, poezia noastr` e marcat` de fenomenul numit epigonism (epigon = urma[ nedemn al unui înainta[ ilustru), ilustrat de o serie de autori cople[i]i de modelul maestrului, precum Al. Vlahu]` . Solu]ia regener`rii lirismului romånesc vine din partea a doi poe]i ardeleni: George Co[buc [i Octavian Goga, care promoveaz` arta cu tendin]` [i se dedic` plini de råvn` înf`ptuirii unei monografii lirice a satului romånesc, cu o viziune [i cu un limbaj artistic sensibil diferite de cele ale lui Eminescu. George Co[buc (1866-1918) scrie o poezie romantic` prin tematic` (natura, iubirea, istoria na]ional`, aspecte sociale), dar clasic` prin viziune (echilibru, ra]iune) [i prin versifica]ie. Este un spirit optimist, senin. Octavian Goga (1881-1938) este un poet al celor mul]i, care cånt` într-o tonalitate grav`, chiar sumbr`, durerile unui neam îngenuncheat [i ale unei naturi solidare, îmb`trånite în suferin]`, ca [i omul. Poezia lui Goga cultiv` mai ales temele romantice (aspectele sociale, natura, istoria), folosind un limbaj profetic cu accente religioase, marcat de prezen]a a numeroase regionalisme [i arhaisme. Imaginea general` a satului romånesc este completat`, în spirit clasic, de cåteva portrete-efigie: dasc`lul, d`sc`li]a, preotul, l`utarul. Poezia promovat` de Co[buc [i de Goga va sta la baza direc]iei tradi]ionalismului interbelic.
165

Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire

II. Contextualizare/ ilustrare:

DE DEMULT...
de Octavian Goga Tot mai rar s-aud în noapte clopotele de la strung`... Patru in[i la popa-n cas` ]in azi sfat de vreme lung`. Într-un sfe[nic ard pe mas` dou` lumån`ri de cear`, Plin de grije, pean` nou` moaie popa-n c`limar`: „Patru juzi din patru sate, de la Mur`[ mai la vale, Cu supunere se-nchin` ast`zi în`l]imii-tale, Luminate împ`rate! Scriem carte cu-ntristare, Ne-au luat p`[unea domnii, f`r` lege [i-ntrebare... Semne-avem, [i-n miezuine le-au fost pus de mult b`trånii, De pe cånd în ]ara asta numai noi eram st`pånii... Nu mai sunt acum pe cåmpuri, toate le-a sf`rmat du[manul, {i pe Ionu] al Floarii ni l-au pr`p`dit, s`rmanul. Ne mor vitele-n ograd` [i ni-e jale nou` foarte {i,-n`l]ate împ`rate, noi n-am vrea s` facem moarte! Dar ne vrem mo[ia noastr`, vrem [i pentru mort dreptate! Ale în`l]imii-tale slugi supuse [i plecate, Am trimis aceast` carte [i, precum ca s` se [tie, Scris-am eu, popa Istrate, în ziua de Sfånt-Ilie. Iar noi patru juzi cu to]ii nu [tim slova [i scrisoarea, Punem degetul pe cruce [i-nt`rim [i noi plånsoarea.„ .......................... La fereastr`-s zori de ziu` [i p`trund încet în cas`, Juzii, treji de gånduri grele, stau cu coatele pe mas`. O n`dejde lumineaz` fe]ele nemångåiete; A-nt`rit scrisoarea popa: la tot col]ul o pecete. Mo[ Istrate se ridic` [i, cu måna tremurat`, Pune cartea în n`fram`, de trei ori împ`turat`... În]olit de drum, jitarul Radu Roat` se ive[te, Vechi c`prar din c`t`nie, [tie carte pe nem]e[te. El a[az`-n sån r`va[ul [i s`rut` måna popii, Juzii strång o dat` måna, le mijesc în gene stropii. Stau cu popa-n pragul por]ii, ochii lor spre drum se-ndreapt` Cånd, cu traista subsuoar` [i toiagu-n måna dreapt`, În sclipirea dimine]ii, care rumene[te satul, Radu Roat` pleac`-n lume, cu scrisoare la-mp`ratul. Autorul unei opere poetice cu rezonan]` grav`, care exprim`, aproape în totalitate, un destin colectiv nefericit, acela al romånilor din Ardeal afla]i de veacuri sub st`pånire str`in`, Octavian Goga se individualizeaz` în literatura noastr`, ca voce liric`, înc` de la debutul s`u cu volumul Poezii, ap`rut în 1905. Volumele urm`toare: Ne cheam` p`måntul (1909), Din umbra zidurilor (1913), Cåntece f`r` ]ar` (1916) sunt fie nuan]`ri ale unor teme anterioare pe acela[i ton [i cu acela[i limbaj, fie încerc`ri de cuprindere a unor orizonturi noi (ora[ul), cu mijloace de expresie primenite de experien]a simbolist`.
166

Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire

Goga reu[e[te s` g`seasc` alte resurse ale lirismului decåt acelea descoperite [i cultivate de Eminescu, f`cånd posibil mersul înainte al liricii romåne[ti, desprinderea de modelul tutelar, strivitor al marelui poet romantic. Privirea lui coboar`, de cele mai multe ori, la orizontul satului romånesc, absorbind de acolo frumuse]ea miraculoas` a naturii aflate în contrast cu dramele oamenilor care o locuiesc, ap`sa]i de o istorie nedreapt`. Opozi]ia dintre natura paradiziac`, dar al lui Dumnezeu [i omul înstr`inat în propria ]ar`, rob al unor st`påni venetici [i cruzi, alc`tuie[te substan]a celor mai multe poezii ale sale. De e de emult apar]ine volumului Ne cheam` p`måntul [i ilustreaz` interferen]a romantismului cu clasicismul, în coordonate noi, caracteristice autorului posteminescian. Opera este o elegie cu tem` social`, surprinzånd dorin]a de dreptate a romånilor din Ardealul aflat, la începutul secolului al XX-lea sub domina]ie austroungar`. Tema asupririi sociale [i na]ionale se dezvolt` cu ajutorul cåtorva motive cu tent` romantic`: noaptea (timp al reflec]iei [i al unui „sfat de vreme lung`”), lumånarea, triste]ea, umbrele trecutului (însemne vechi ale st`pånirii p`månturilor, oameni care sau stins), mesianismul (încrederea într-un timp al izb`virii s`vår[ite de un Mesia). Titlul este alc`tuit dintr-o prepozi]ie [i un adverb, urmate de puncte de suspensie. Aceast` construc]ie dobånde[te semnifica]ia unui suspin f`r` alinare, continuu, atemporal. Dintr-o îndep`rtat` vreme, aproape imposibil de precizat, oamenii locurilor î[i plång soarta, dar nu înceteaz` s` cread` într-o vreme mai dreapt`. În acela[i timp, titlul impune ideea de evocare. Viziunea despre lume este îndatorat` sentimentului na]ional. Folosindu-se de formula lirismului obiectiv, poetul evit` confesiunea, dar, prin intermediul personajelor construite, exprim` suferin]e [i idealuri care sunt deopotriv` ale neamului [i ale sale, în calitate de con[tiin]` [i de voce a colectivit`]ii. „Lumea” este Ardealul înrobit [i acesta este privit ca un spa]iu întunecat („noapte”, „lumån`ri”, „mort”) care se desface încet c`tre lumin` („în sclipirea dimine]ii, care rumene[te satul”). Cåmpul lexical al suferin]ei, cultivat statornic de c`tre poet, învedereaz` un destin nemilos („întristare”, „jale”, „gånduri”, „stropii”). Al]i cå]iva termeni, apar]inånd cåmpului lexical al drumului („pragul”, „por]ii”, „scrisoare”) realizeaz` o contrapondere, sugerånd speran]a, nevoia de libertate. Simbolic, misiunea scrisorii a[ternute de preot pe hårtia împ`turit` cu grij` [i încredin]at` jitarului care „pleac`-n lume”, „la-mp`ratul”, este asumat` de opera poetului. Astfel, crea]ia artistic` prime[te, ca [i în cazul lui Arghezi, un rol justi]iar. Ea denun]` stråmb`tatea lumii [i a întocmirilor acesteia, devine un act acuzator: „Ne-au luat p`[unea domnii, f`r` lege [i-ntrebare”. Într-una din m`rturisirile sale literare, O. Goga înt`re[te ideea rolului de document al poeziei: „B`trånii ne-au l`sat alc`tuirile lor, care poate s-au d`r`p`nat, ne-au l`sat mo[iile lor care poate s-au înstr`inat, dar neetul lor, care tr`ie[te prin noi în[ine [i cere cuvånt”. au l`sat sufle Din punct de vedere compozi]ional, textul este alc`tuit din 17 distihuri ce compun patru secven]e lirice inegale. Prima, constituit` din cele patru versuri ini]iale, are rolul de a construi un cadru: „în noapte”, „patru in[i la popa-n cas`” se strång la sfat [i chibzuiesc o plångere c`tre împ`rat. A doua, cuprinzånd versurile 6-20, este îns`[i „scrisoarea” ie[it` din nemul]umirile lor, ca reprezentan]i ai ob[tii. În aceast` parte a textului, persoana a treia, utilizat` în scena-cadru, este înlocuit` cu persoana întåi plural, ca form` gramatical` înglobatoare [i cu persoana a doua singular, ca expresie
167

Dac` secven]a prim` are caracter obiectiv. ilustreaz` interferen]a clasicismului (chibzuin]`. cu viii [i cu mor]ii acelor locuri. care rumene[te satul”. de factur` romantic`.. revolt`. o f`ptur` în]eleapt` [i responsabil` 168 . responsabili de soarta comunit`]ii. este focul. epistola c`tre împ`rat devine un obiect de pre]. ca element de factur` clasic`. al primirii ei cu evlavie („El a[az`-n sån r`va[ul [i s`rut` måna popii”). „le mijesc în gene stropii”). pån` la ultimele suferin]e: „Ne mor vitele-n ograd`”. Figura preotului. treptat. Radu Roat`. mo[ Istrate) relev` cufundarea în istoria particular` a neamului s`u (aspect romantic). dar nu celei individuale. ca o veghe sfånt`). cu istoria. În cuprinsul s`u sunt în[iruite toate nedrept`]ile „de pe cånd în ]ara asta numai noi eram st`påni”. lic`rire/lumin` incendiar` sus]in ideea mesianic`. în text. mai ales. dar.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire a monologului adresat. Chiar [i sentimentele [i atitudinile juzilor [i ale preotului. cånd se scrie „plånsoarea” are o puternic` rezonan]` afectiv`. echilibru: „Ale în`l]imii-tale slugi supuse [i plecate”) cu romantismul (ardoare.vrem [i pentru mort dreptate!”). Textul se încheie cu aceast` sugestiv` imagine vizual`. „Ziua de Sfånt-Ilie”. Sunt oameni maturi [i chibzui]i. ochii lor spre drum se-ndreapt`”. Numele proprii folosite de poet (Ionu] al Floarei. bun cunosc`tor al rånduielilor de dincolo de zarea satului. Întunericul se converte[te într-o firav` speran]` de måntuire. a doua las` loc manifest`rii subiectivit`]ii. pån` la înaltul ei destinatar. dezv`luite în scrisoare. Ea ilustreaz` leg`tura oamenilor cu spa]iul. În spa]iul lini[tit al casei preotului. se împlinesc prin detaliile psihologice surprinse de-a lungul întregii poezii. de prezentul. Incipitul introduce lectorul într-o atmosfer` semiobscur` („Într-un sfe[nic ard pe mas` dou` lumån`ri de cear`”) ce aminte[te de tehnica lui Rembrandt. lumina. emblematic` în întreaga crea]ie liric` a lui Octavian Goga. „R`va[ul” este conceput la pålpåirea lumån`rilor [i trimis „în lume”. În imaginarul poetic. „. adic` romantic`. Portretele lor. Epistola. al petrecerii la poart` („Stau cu popa-n pragul por]ii. neconturate fizic. Prorocul Ilie. preotul [i juzii încercånd s` cuprind` în cuvinte toat` suferin]a [i jalea poporului lor oprimat. Ultima parte prezint` începutul drumului în lume al scrisorii încredin]ate jitarului care „[tie carte pe nem]e[te” [i va trebui s` o poarte cu grij` [i cu dragoste printre str`ini. ca o prefigurare a împlinirii drept`]ii mult råvnite. atåt exterioar` („La fereastr`-s zori de ziu`”). în carul s`u de foc. Un alt simbol important. a operei.. „În`l]imii-tale”). Ea este un document de via]` pång`rit` de „domnii f`r` lege”. de viitorul ei. în care. Opozi]iile: noapte/zi. dovad` ceremonialul scrierii ei (ce dureaz` întreaga noapte. Importan]a ei determin` reac]iile celor care o z`mislesc [i o înmåneaz` unui „vechi c`prar în c`t`nie”. se ghicesc chipurile îngåndurate ale celor strån[i la sfat. ]ine de clasicismul viziunii poetului care distinge în aceast` personalitate de „apostol” al satului ardelenesc un îndrum`tor de con[tiin]e. este vestitorul drept`]ii [i f`c`tor de minuni. integreaz` forme solemne ale vorbirii de tip popular („Luminate împ`rate!”. cåt [i l`untric` („O n`dejde lumineaz` fe]ele nemångåiete”) se înst`påne[te. Scrisoarea devine simbolul central al operei. „În sclipirea dimine]ii. Secven]a a treia (versurile 21-24) marcheaz` reîntoarcerea la cadrul ini]ial. popa Istrate. dar nu elimin` valoarea general` a aspira]iilor înf`]i[ate (latur` clasic`). în esen]a ei. al împ`turirii „de trei ori” (cifr` magic`).

Ese atmosfera cernit`. observate „în aducerea [i descrierea unor figuri obi[nuite din via]a poporului care îns` cå[tig` deodat` pe lång` valoarea [i menirea lor normal` o însemn`tate.” oria a lite era aturii ro omåne e de e la a origini pån` în pre ezent: „F`r` îndoial` c` • G. cu un cuvånt «p`timirea» aproape ireal` degajat` de o bun` parte a poeziei lui Goga. „popa”) se îmbin` cu cele regionale („jitar”) [i arhaice („pecete”. De aceea poezia lui Goga este greu de comentat. tonalitatea de bocet. popa Istrate.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire („Au trimis aceast` carte [i. Bucure[ti. Ca la lectura blestemelor [i profe]iilor din Biblie.. Ed. de popor str`vechi. Ed. poezia De dramatic` de istorie na]ional`. ajuns la bocetul ritual. care îns` nu se confund` cu sfår[itul. Caracteristici ale limbajului poetic Limbajul poetic este adecvat temei tratate [i tonalit`]ii grave a sentimentelor exprimate. • G. precum ca s` se [tie. o jale nemotivat`. Poetul se ridic` totu[i cu mult deasupra simplei compozi]ii conspirative. e de emult. vitregia necurmat` a istoriei ardelenilor [i. iar måntuirea. „c`prar”. identificat` cu întreaga ob[te [i cu n`dejdile ei. oricine se simte cutremurat de vestirea unor bucurii [i r`zbun`ri f`r` nume. C`linescu. Goga. de elemente romantice [i clasice. f`r` lege [i-ntrebare. de un farmec tot atåt de straniu [i zguduitor. {i Eminescu [i Goga cånt` poetului Do un inefabil de origine metafizic`. Goga a intuit mai bine decåt oricare geniul oine ei [i a [tiut s`-l continue cu materie nou`. 1982: „Dorurile. am zice vårsta nenorocului. prezint` o scen` Dominat` de un puternic sentiment patriotic.” 169 . astfel acoperit` încåt abia se bag` de seam`.” euri de espre e vårste ele e po oezie ei. într-o combina]ie inedit` de liric [i epic. 1986: „În poezia lui Goga d`m de structura poeziei lui Eminescu. Repere critice oria a lite era aturii ro omåne e de e la a origini pån` în pre ezent. a lui O. adeptul primatului esteticului [i al gratuit`]ii actului artistic se vedea nevoit s` recunoasc` în poezia angajat` social. „juzi”). transmis f`r` explicarea sensului. îmb`trånit în experien]a crud` a vie]ii.. Punctele de suspensie [i construc]iile exclamative sunt semnul unor mari fr`månt`ri suflete[ti ]inute mult timp în taini]ele sufletului [i gata s` izbucneasc` („Ne-au luat p`[unea domnii. am putea zice o iluminare [i o str`lucire extraordinar`”.. Fanache. pe de o parte. dovezi ale marii arte. sugerånd. Simplitatea [i sobrietatea stilului definesc un discurs poetic în care emo]ia este re]inut` cu greu. C`linescu. / Scris-am eu. „c`t`nie”. Minerva. unitatea politic` a neamului. Elementele de limb` popular` („s`rmanul”.. pe de alt` parte. • V. proiecteaz` o vårst` tragic` a lumii. Aceste registre stilistice coexist` armonios. Isto «p`timirea» nu-i decåt robirea subt unguri. „au pr`p`dit”. fiind cu mult deasupra goalelor cuvinte. Isto Bucure[ti. „Dar ne vrem mo[ia noastr`. Minerva. în ziua de Sfånt-Ilie”). vrem [i pentru mort dreptate!”). Titu Maiorescu. cu termenii biserice[ti („cruce”). Folosirea cu prec`dere a timpului prezent une[te toate cele patru secven]e poetice. puterea oamenilor [i a naturii solidare de a rezista tuturor vr`jm`[iilor sor]ii [i a întåmpina viitorul cu n`dejde (imaginea plasat` în finalul textului este cea a r`s`ritului). conferind exprim`rii o solemnitate liturgic`.”.

.: pian. Definirea conceptului Conform DEX. a unor instrumente muzicale (ex.: „cåntec”. • Simbolism fonetic = capacitatea structurii fonetice a unui cuvånt sau a unui grup de sunete de a sugera sau de a înt`ri no]iunea pe care o desemneaz` sau o anumit` atitudine fa]` de ea. trecerea timpului. opiul). muzicalitatea. vagi. „cantilen`”). Curent pragmatic în literatura [i arta universal`.sinestezia – imagine artistic` ce se adreseaz` mai multor sim]uri deodat` (ex: „pictur` parfumat` cu vibr`ri de violet” – G. Bacovia). paradisurile artificiale (alcoolul. 170 . apoi se r`spånde[te în întreaga Europ` [i chiar pe continentul american. împotriva naturalismului. Principii estetice: folosirea simbolurilor. titluri preluate din sfera muzicii (ex. în 1886. folosirea. Manifestul s`u este reprezentat de articolul Le symbolisme publicat de poetul francez Jean Moréas. Disocieri teoretice 1. la care condamn` retorismul [i verbalismul. Procedee: . harp`. Simbolismul este un curent literar manifestat ca reac]ie împotriva romantismului. Diacronia doctrinei literare Simbolismul ia na[tere la sfår[itul secolului al XIX-lea. melancolia. în Fran]a [i în Belgia. constituit la sfår[itul secolului XIX. exotice. poezie cu form` fix`. ploaia. principiul coresponden]elor (leg`turi tainice între om [i natur`. insatisfac]ie. reprezentare a dogmelor. acuzat de sus]inerea unei poezii lipsite de fiorul tr`irii. Motive: singur`tatea.metaforele cu valoare de simbol (ex: plumbul. termenul simbolism (din fr.Poezia simbolist` 3 I. Teme: spa]iul citadin. ob]inut` prin diverse procedee: refren. t`råmurile îndep`rtate. leg`tur` dintre un sunet sau un grup de sunete [i o anumit` idee. abandon). sunete [i sentimente etc. Sistem de simboluri. ploaia etc. a preceptelor religioase prin simboluri.). cromatica. ca motive poetice. condi]ia artistului etc. Este o formul` estetic` activ` pån` în preajma Primului R`zboi Mondial. mod de exprimare. microcosmos [i macrocosmos. corabia. marea.). parcul desfrunzit. caracterul explicativ al versurilor. havuzul (fåntån` artezian` cu bazin). exprimarea unor st`ri de spirit.). refuzånd ancorarea programatic` în realitatea brutal`. vioar`. culori [i sunete. de manifestare propriu acestui curent. for]a unui poem stånd în capacitatea lui de a vr`ji [i nu de a numi. nevroza. Totalitate a simbolurilor proprii unei religii. mahalaua. împotriva parnasianismului. symbolisme) înseamn`: 1. potrivit c`ruia valoarea fiec`rui obiect [i fenomen din lumea înconjur`toare poate fi exprimat` [i descifrat` cu ajutorul simbolurilor. unde îl are ca reprezentant de seam` pe Edgar Allan Poe. boala. natura. iubirea. spleenul (plictiseal`. reprezentare prin simboluri • spec. tråmbi]` etc. a unor emo]ii fluide. „roman]`”. metalele [i pietrele pre]ioase. 2. cultivarea sugestiei. mandolin`.

Reprezentan]i în literatura romån`: Alexandru Macedonski – teoreticianul curentului care publica.).. Al]i reprezentan]i din literatura romån`: Dimitrie Anghel.. Ceea ce îl leag` de simbolism sunt teme precum: ora[ul de provincie. Cel mai important autor simbolist romån este George Bacovia. Bacovia face transla]ia poeziei romåne[ti c`tre z`rile modernismului. Rollinat (viziune macabr`. Ecourile nop]ii. c`ci „poetul dore[te s` noteze senza]ia sa nemijlocit`. Macedonski este autorul unor experimente instrumentaliste (În arcane de p`dure. stilizate. Reprezentan]i în literatura universal`: Stephane Malarmé (sus]in`torul poeziei ermetice. Decor etc. Stan]e burgheze (1946). Înmormåntarea [i toate sunetele clopotului) dar [i al unor poezii rafinate [i muzicale precum Rondelurile rozelor. cu ajutorul lor..”. Gustave Kahn (adeptul versului liber). tragice ale viziunii sale despre lume îl apropie de expresionism. Arthur Rimbaud (stabile[te culoarea vocalelor) Paul Verlaine (emite ideea c` poezia trebuie s` fie muzic`. Prin ciclul Nop]ilor el face trecerea de la romantism la simbolism. ca variant`. Ion Minulescu etc. printr-un lexic neologic.. Aceast` direc]ie vizeaz` suprema]ia muzicii în vers.] este numele modului de a se exprima prin imagini spre a da na[tere. Prima se caracterizeaz` prin „generalizarea unei singure impresii”. dou` tendin]e care uneori se întrep`trund. Contextualizare/ ilustrare: 171 . care debuteaz` în 1916.. (ex: „Cuptor”. ingenu` [i dureroas`”. Dumitru Iacobescu. în 1892. moartea sau motive ca: spleenul. Accentele grave. {tefan Petic`. Vocabularul devine „mai familiar”. enigmatice). cromatica obsesiv`. T.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Din simbolism se desprinde. articolul Poezia viitorului. „Nocturn`”. Vianu distinge în lirica bacovian` dou` etape. „Nervi de toamn`”). cu o larg` întrebuin]are a refrenului” (ex: poeziile Plumb. monotonia etc. Cu voi (1930). prin „configura]ii decorative. Comedii în fond (1936). „ca un mijloc de a sugera cititorului lipsa de artificiu în exprimarea emo]iei directe”. cu volumul Plumb. „produsul unei dezorganiz`ri logice a gåndirii” (ex: Requiem). Uneori versul ia forma unei „înseil`ri de gånduri”. Lacustr`.”. instrumentalismul lansat de belgianul René Ghil. triste]ea. „Simbolismul [. prime[te „împerecheri de cuvinte ale vorbirii curente”. nevroza. condi]ia artistului. ideii”. ob]inut` cu ajutorul sunetelor care se comport` în cuvånt precum instrumentele într-o orchestr`. iubirea. natura. A doua „tinde c`tre o individualizare a impresiilor”. unde fixa principiile noii orient`ri lirice: „Rolul de c`petenie în poezia modern` îl are poezia simbolist` complicat` de instrumentalism. „Poezia viitorului nu va fi decåt muzic` [i imagine. morbid`) etc. II. Iuliu Cezar S`vescu. Celelalte volume ale sale sunt: Scåntei galbene (1926). în revista sa Literatorul.. înainte de toate).

Textul este o confesiune elegiac` pe tema neputin]ei înfrunt`rii destinului [i a inadapt`rii artistului care. Metaforic. î[i simte. obiecte („sicriele de plumb”). un trubadur al extinc]iei universale.. aflat` în postura de contemplator al acestui spectacol macabru: mineralizarea viului. „sicrie”. în care co[marul se instaleaz` tiranic. Plumbul este un metal cenu[iu. Ce r`måne din iminenta metamorfozare în plumb a toate cåte exist` este doar poezia. Poetul este o f`ptur` captiv` mediului („Stam singur în cavou”) sau propriei voin]e.. Poetul î[i m`rturisea consonan]a l`untric` deplin` cu plumbul [i cu asocierile lui cromatice: „În plumb v`d culoarea galben`. Este învederat faptul c` orice creator... Dormea întors amorul meu de plumb Pe flori de plumb. neviabil dar [i alc`tuiri pure. fiin]e („mort”). {i-i atårnau aripile de plumb.]. Se creeaz` astfel o circularitate dramatic` a discursului poetic. ap`rut în 1916. ceea ce contemporanii îi repro[au lui Cioran ca minciun`: c` se poate tr`i. „flori de e plumb” etc. Sufletul ars e galben”.. {i scår]åiau coroanele de plumb.. fiind plasat [i în finalul ultimului vers. Verbele la imperfect fac ca discursul liric s` capete aspectul fluid al unei viziuni halucinante. asociat cu st`ri negative precum triste]e. „aripi”. determin`ri: „sicriu de El prefigureaz` o confesiune poetic` [i o încheie. Plumbul ars e galben. în transpunere metaforic`. Toate acestea alc`tuiesc un unic cåmp semantic. Dar Bacovia proiecteaz` aceast` tr`ire la dimensiuni infernale. demonstrånd. pe culmile disper`rii. Temperamentului meu îi convine aceast` culoare [. frigul. Compu[ii lui dau precipitat galben.. nu-[i g`se[te locul în lumea pustie [i rece ca un cavou. hipersensibil`. deci vulnerabil`. ca pe o condamnare la singur`tate [i nefericire. ceea ce este deja închistat.. ceea ce îl face potrivit pentru e plumb”. r`bd`tor. indiferent de epoc`. 172 . [i-am început s`-l strig – Stam singur lång` mort. Cåteva motive cu valoare de simbol sprijin` conturarea unei viziuni despre lume. Titlul este redus la un substantiv nearticulat. poetul este parc` ultimul supravie]uitor. [i îi acord` rolul de cuvånt-sentin]`. cheie de interpretare a unui univers liric monocord. într-un anumit moment. tr`it` f`r` speran]` dar [i f`r` convulsii. ce exprim` redundant sentimentul de c`dere sub o greutate strivitoare. f`r` orizont. constant. de plumb. nevroz`. somnul. oboseal`.. adic`. pline de sev`.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire PLUMB de George Bacovia Dormeau adånc sicriele de plumb. în calitate de fiin]` superioar`. aspira]ii. de-a valma. Pozi]ia ei privilegiat` în cadrul acestei c`r]i a debutului bacovian îi relev` importan]a de text programatic. elanuri. cavoul... cu sunet sec. [i era vånt. [i era frig. „flori”. el sugereaz` o existen]` tern`. våntul. sentimente („amorul meu”). harul ca pe o povar`. „coroane”. singular în întreaga literatur` romån`. sentimente sublime. Lumea nu este decåt un spa]iu închis în care se pr`bu[esc. singur`tatea. ap`sare. cu mijloace lirice.. unice prin tragismul s`u: plumbul. al mor]ii atotcuprinz`toare care înghite lent. {i flori de plumb [i funerar vestmånt – Stam singur în cavou. În acest univers terifiant. Poezia Plumb deschide volumul cu acela[i titlu. „amor”.

în care obiectele cap`t` propriet`]i umane [i se substituie omului. al unui automatism al vorbirii care î[i are originea într-o stereotipie existen]ial`. versul 3 este întrerupt [i apoi urmat de puncte de suspensie). care a dus la deta[area.. Utilizarea formelor pronominale (adjectivul pronominal posesiv „meu”) [i verbale („am început”. ceea ce. coroanele [i unul interior. Textul poetic este o m`rturisire cutremur`toare în simplitatea ei despre inconsisten]a vie]ii.”/ „Dormea întors amorul meu de plumb. în special. Istoria poeziei romåne[ti. Un sine alienat este surprins în rela]iile sale cu o lume c`reia nu i-a reu[it opera]ia alchimist` de transformare a plumbului în aur [i se vede acum invadat` de aceast` materie grea. Imaginarul poetic Ilustrånd o excep]ional` capacitate de vizualizare. St`rile nefire[ti ale lucrurilor – sicriele se odihnesc. Laitmotivul „Stam singur” pune în rela]ie tabloul sumbru al cimitirului cu cel sufletesc. nu prin diversificare. Întreaga construc]ie poetic` st` sub semnul unei maxime concentr`ri.. Minerva. 1984.”) dar [i în distribu]ia cuvintelor la final de vers. o austeritate autoimpus`. ci este semnul unei mecanici interioare. De altfel „. „stam”) de persoana întåi încadreaz` opera în categoria lirismului subiectiv. Din punct de vedere compozi]ional.. Ed. r`sturnat. constituit dintr-un num`r redus de elemente: cavoul. Obsesia detaliului de construc]ie nu dovede[te un efort extrem de cizelare a textului poetic.. 1 Mircea Scarlat. a unei voci lirice inconfundabile”1. florile au consisten]a plumbului – sunt semnalate de o con[tiin]`-martor care le înregistreaz` în acest fel. Cele dou` strofe eviden]iaz` dou` planuri ale înregistr`rii realit`]ii: unul exterior. Omul care înregistreaz` pustiul din jurul s`u se cufund` apoi în golul din sine. de cuprindere cu privirea a unui spa]iu înconjur`tor. deoarece impresia poetic` se creeaz` prin revenire [i accentuare. poezia este organizat` în dou` catrene realizate într-o riguroas` simetrie. cu ajutorul unui lexic restråns. este caracteristic unei prime etape din crea]ia bacovian`. sicriele. ceea ce-l singularizeaz` pe Bacovia între poe]ii romåni nu este s`r`cia. dintr-un cor numeros. ci austeritatea mijloacelor. a[a cum se observ` chiar din strofa întåi. repeti]ia sunt procedeele fundamentale ale liricii poetului din aceast` dintåi perioad`. pentru ob]inerea rimei (versurile 1 [i 4 din ambele strofe se încheie cu termenul „plumb”) sau în utilizarea semnelor de punctua]ie (versul 2 este separat printr-o linie de pauz`. reprezentat de sentimentul singur`t`]ii [i de cel al iubirii pierdute. Incipitul se p`streaz` în limitele logicii realului pån` la cezur` („dormeau adånc”) [i trece în logica poetic` („la modul sublim nelogic`”. Dar „amorul” se dovede[te „mort” [i atunci posesia eului se exercit` dramatic [i iluzoriu doar asupra neantului. Bucure[ti.. Organizarea în replic` fidel` a celei de-a doua strofe fa]` de prima este vizibil` nu numai la nivelul construc]iei sintactice („Dormeau adånc sicriele de plumb. printr-o deplasare a privirii din afar` („funerar vestmånt”) spre în`untru („singur”) [i iar`[i în afar` („coroanele”). în viziunea lui Tudor Vianu. vol. Unicul element pronominal ilustrativ pentru persoana întåi este un indiciu al posesiei: „amorul meu”. Incipitului îi este conferit` sarcina de a introduce lectorul într-un univers straniu. pr`bu[ite într-un somn adånc. 173 . „s` strig”. Verbul „stam” trimite la ideea de nemi[care [i implicit de contempla]ie. adjectivul „singur” comunic` un act de reflec]ie. II.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Titlul exprim` o viziune individual` despre destinul uman. dup` cum observa [i poetul Alexandru Macedonski) în a doua parte a primului vers: „Dormeau adånc sicriele de plumb”. în general [i despre soarta artistului. expresia suferin]ei de a exista într-un cadru cople[it de semnele mor]ii exterioare [i interioare devine astfel memorabil`. de autoconsiderare.. textul poetic se deschide cu imaginea sicrielor de plumb. Tiparul expresiei. a iubirii [i a idealurilor.

ca [i abandonul de sine într-un cavou necesit` un alt cifru de lectur`: „semantismul limbii naturale e treptat destr`mat [i textul prime[te o semnifican]` proprie. coresponden]ele inerente între micro. cu modificarea cåtorva constituen]i. Ruptura logic` dintre p`r]ile versului: „Dormea întors” [i „amorul meu de plumb” reia schema construc]iei din incipit. emistihul „. Plumbul. Criticul Nicolae Balot` observ` c` „insul bacovian”. La simboli[ti. Strofa a doua este un ecou sfå[ietor al celei dintåi. Zgomotul vocii umane se pierde în neant. nu este un lupt`tor. Prima strof` este o situare – ireal` – într-un cadru. Bacovia.. 2002. Muzicalitatea grav` a versurilor încorporeaz` plånsul unui „suflet ars”. Sonoritatea sumbr` a acestor vocabule favorizeaz` receptarea mesajului poetic [i pe cale auditiv`. o prelungire a paradigmei impuse ini]ial. Våntul este expresia exterioar` a dizarmoniei l`untrice. de numele lui Bacovia. poetic`. aspect care sugereaz` o închidere irevocabil` de orizont. Sugestia insinueaz` tr`irile ap`s`toare ale eului liric. al condi]ion`rilor în fa]a c`rora artistul se simte obosit. ci un resemnat. ca emo]ie muzical`. Ambiguitatea textului poetic spore[te prin întrebuin]area epitetului „întors” [i a metaforei „aripile de plumb”. de obicei abulic. spre zarea expresionismului. Manolescu). imaterialitate pr`bu[it` fatal din înalt. dragostea apare ca des`vår[ire neatins`. Îndr`gostitul nu are fervoarea arghezian`.. ca [i florile [i coroanele sunt „de plumb”. 174 . a unui scop urm`rit cu voin]` [i cu luciditate. o reînvestire semantic`. somnul. codul simbolic al lecturii este deja fixat. Spa]iul stråmt. ca în orice crea]ie simbolist`. Din aceast` perspectiv`. evoc` sentimentul ca pe un înger de plumb – sacralitate dec`zut` („întors”). la fel ca [i scår]åitul coroanelor de plumb. în lirica romåneasc`. Manolescu. ca prezen]` pasiv`. Fiecare dintre termenii plasa]i în rima primului catren poart` o mare greutate consonantic`: „plumb”/ „vestmånt”/ „vånt”/ „plumb”. A vie]ui într-un cavou r`måne o reprezentare legat`.”1. våntul sunt simboluri ale degrad`rii. adåncind confesiunea liric`. Opozi]ia afar`/în`untru se dovede[te fals`. care nu este un poet al iubirii. iar sintagma „aripile de plumb” – chiar incapacitatea de a iubi [i de a visa. ale vitregiei unui univers în care nimic nu tr`ie[te cu adev`rat. Aula. În fapt. în spa]iul mundan amorf („aripile de plumb”). ci lui doar „i se întåmpl` ceva”. singur [i nefericit. în stratul afectiv. Întreaga înve[måntare în gri-negru a naturii/lumii. [i-am început s`-l strig” î[i dezv`luie trista semnifica]ie.. Bacovia populeaz` spa]iul cu fantasmele sale c`rora le d` o materialitate grea. Epitetul „întors” asociat verbului „dormea” [i corelat cu substantivul „mort” poate sugera [i o iubire pierdut`. se poate deduce c` percep]ia asupra realit`]ii este fundamental alterat`. dezn`d`jduit. se stinge la fel de repede pe cåt a început. Ac]iunea abia înfiripat` („am început”) nu are o continuare. ale minusului vital. independent` de sensurile par]iale [i care devine din ce în ce mai evident`. dezorientat`. melancolic`. iar „aripile de plumb” acoper` imaginea „coroanelor de plumb”. cum sicriele. Chiar versul autoreferen]ial „Stam singur în cavou” pretinde o recitire [i. {i vizual [i sonor textul bacovian r`spånde[te semnale ale tragismului existen]ial. ce dep`[e[te „semnul mimetic” (N. nu s`vår[e[te niciodat` un gest ca expresie a unei inten]ii precise. ceea ce îl împinge mai departe de estetica simbolist` a melancoliei u[oare [i cantabile. 1 N. cea final` este o ancorare.[i macrounivers. imaginea cavoului este substituit` de aceea a mortului. våntul vr`jma[ este înlocuit cu senza]ia generat` – frigul. Bra[ov. mortuar este echivalentul transfigurat al tuturor limit`rilor.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Dar.. Ed. poetul opereaz` cu simboluri. Despre poezie. Sicrielor cufundate în somn le ia locul „amorul meu de plumb”. implicit. În cazul acestei ultime secven]e poetice.

Repeti]ia pune în mi[care simbolurile cu puterea lor evocatoare. Ritmul predominant iambic [i m`sura de zece silabe sus]in gravitatea rostirii. 175 . atmosfera [i sentimentele emanate de prima strof`. d` imaginilor vizuale valoare de obsesie. primul reducånd intensitatea actului desemnat prin cel din urm`. „vånt” etc. poten]at [i de construc]ia nominal` cu rol de calificare. pån` la a-l face derizoriu. ca un semn al accept`rii destinului. Tiparul sintactic al frazelor reflect` preferin]a pentru coordonarea copulativ` prin conjunc]ia „[i”. neputånd comunica prea mult cu oamenii. „f”. la nivel morfologic. ) dar [i prin economia mijloacelor de expresie ce conduce la frecvente repeti]ii [i la elips` (absen]a verbului-predicat din versul al doilea: „{i flori de plumb [i funerar vestmånt”). „r”) [i a celor constrictive: „s”. de sfår[it de lume. Propozi]iile sunt toate dezvoltate.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Caracteristici ale limbajului poetic La nivel stilistic. verbul fiin]`rii nu este pus în leg`tur` cu omul. Singura mi[care se înregistreaz` la nivelul naturii stihiale („era vånt”). procedeu dominant de structurare a textului poetic. se remarc` frecven]a consoanelor ocluzive surde („p”. ci o unic` stare („stam”). creeaz` impresia de durat` suspendat`. cu care se deschid versurile 1. „b”) [i sonore („t”. „î”. ceea ce las` impresia unei aglomer`ri strivitoare a impresiilor. stau de vorb` adesea cu mine însumi. Nu-i vina mea dac` aceste simple noti]e sunt în form` de versuri [i cåteodat` par vaiete”. într-o m`sur` semnificativ`. „de plumb”. a vocalelor închise: „u”. plumbul (termenul apare în poezie de [ase ori). Din punct de vedere sintactic. „plumb” cap`t` un rol esen]ial. în aceast` oper` bacovian`. fac muzic` [i. în aceast` privin]`. cu accentul pe ultima silab` a cuvåntului aflat la sfår[it de vers. substantivele concrete: „sicriu”. Simplitatea este ob]inut` prin folosirea în num`r mare a termenilor din vocabularul fundamental („dormeau”. se re]ine paralelismul. Bacovia are capacitatea de a determina vizualizarea morbidului tablou închipuit [i. Verbele. Reluarea simbolului central. Paradoxal. Poezia Plumb este o crea]ie în care st`rile vagi [i emo]iile fluide. Dar expresivitatea î[i afl`. „stam”/„stam” etc. în pozi]ii simetrice. „[”. de timp încremenit în co[mar. Poezia nu descrie o experien]` macabr` într-un cimitir. pentru c` îmi place aceast` îndeletnicire. astfel: „Scriu precum vorbesc cu cineva. „flori”. afirmative [i nonadresate. în cele dou` strofe: „dormeau”/„dormea”. repede în`bu[it. „flori”. aduc o greutate suplimentar` în respira]ia versului. Tr`ind izolat. ci este un strig`t cutremur`tor. într-un interviu. cu atåt mai mult cu cåt ele sunt statice [i se reiau. „cavou”. „i”. 3 [i 4. aceea de abandon. al unei con[tiin]e care asimileaz` lumea unui cimitir. situa]ie în care este folosit impersonal. muzicale ale simbolismului cap`t` coloratura tragic` a viziunii expresioniste. ce ]ine loc de adjectiv. La nivel fonetic. „d”). „stam”. mai multe surse. iau note pentru a mi le reciti mai tårziu. al primatului unei st`ri de înfrico[are. de cåntec trist pe care poetul îl motiva. în majoritate la timpul imperfect. cånd g`sesc ceva interesant. „singur”. nuan]ånd. prin care catrenul final reia. Stratul sonor al poeziei este unul grav. De[i topica pune în eviden]` verbele-predicat. f`r` ie[ire. poezia Plumb se caracterizeaz` prin simplitate [i expresivitate. Singurele verbe care exprim` ac]iuni sunt: „am început” (verb incoativ) [i „s` strig”. Rimele masculine. a consoanelor lichide („l”. ci cu manifest`rile era a vånt”/„e era a frig”). Ca orice autentic poet modernist. capabile s` instituie un alt referent al textului poetic decåt cel aparent. Omului îi este asociat` naturii („e nu o ac]iune. Num`rul mare de substantive devine o caracteristic` major`. „sicrie”. „v” precum [i prezen]a. tabloul este încremenit.

este sugerat`. Via]a provinciei romåne[ti. indirect. 176 . triste felinare Ca într-o crå[m` umed`.”. ap`rut în 1916. Tema este sus]inut` de cåteva motive specific simboliste: mahalaua. dar. [i nu mai tac din gur`. dar str`in` [i înstr`inat` totodat`. care impune. {-auzi tu[ind – o tus`-n sec. cauzator de suferin]`. cu c`su]ele scufundate în noroaie eterne. trist` [i banal`. ordonat` în parcuri [i gr`dini. el pare noapte. Timpul interior predilect este noaptea [i nu corespunde neap`rat celui obiectiv. în durata sufleteasc` infinit`. Prin întuneric båjbåiesc prin cas`. În fapt. ro[ii. cu gr`dina public` r`v`[it`. f`r` zare – Ard. te-neci afar`. tocmai prin aceste însu[iri. este o realitate a începutului de secol XX pe care îns` poetul. {ivoaie-n case triste inundar`. Ca Edgar Poe m` reîntorc spre cas` Ori ca Verlaine topit de b`utur` – {i-n noaptea asta de nimic nu-mi pas`. recad. natura transformat` de civiliza]ie. dar acceptat` cu resemnarea ducerii unei cruci. aparent insuportabil`. one et este inclus` în volumul Plumb. Cåmpul semantic acaparator este cel al întunericului [i el reune[te substantive care exprim` sau fac trimitere.”. boala. Spa]iul citadin bacovian este irespirabil. So one et abordeaz` tema creatorului inadaptat. o viziune unic` în literatura romån`.. Prin m`h`l`li mai neagr` noaptea pare. prin verbul pare: „Prin m`h`l`li mai neagr` noaptea pare. afumate. cea de-a doua tem` este suportul celei dintåi. cu pa[i de-o nostim` m`sur`. f`cånd loc [i reprezent`rii artistice a ora[ului de provincie. prin Poezia So toate piesele sale. paradisurile artificiale (în text – alcoolul). Simboli[tii aleg. Apoi. murdar`. Bacovia nu se abate nici el de la aceast` direc]ie.. ea pare [i mai terifiant`. ca decor pentru st`rile lor suflete[ti nedefinite. iar cånd obscuritatea din afar` se suprapune cu tenebrele l`untrice. „ora[ul tentacular”. reliefånd o viziune întunecat` despre lume. nociv pentru frumuse]e [i pentru vigoare.. la absen]a luminii: „noapte”. în text.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire SONET de George Bacovia E-o noapte ud`. justificånd-o. nevroza. resim]ind-o atåt de dramatic. grea. Ele se asociaz` firesc în semnifica]iile lor. îns` ac]iunea lui asupra cadrului dezv`luie un efort deformator m`rit. Prin cea]` – obosite. Rev`rsarea timpului m`surabil. o supradimensioneaz` în ceea ce are ea mai uråt [i mai tern. denumit` cu termenul „bacovianism”. cu „un peisagiu de mahala” (E. Oricare ar fi momentul zilei. inepuizabil` surs` de poezie. {i cad. ostil idealurilor artistului. amar` – Prin ziduri vechi ce stau în d`råmare. singur`tatea.. cuprins „între cimitir [i abator. Lovinescu).

este imaginea unei nop]i reci [i ce]oase de toamn` într-o mahala desfundat` de ultimele ploi. în formularea lui Jean Piaget) poate confirma ideea c` poezia. triste crå[m` ume ed`. „båjbåiesc”. ca [i alte crea]ii bacoviene. de aceea[i melodie t`r`g`nat` [i sfå[ietoare ce face inconfundabil` opera bacovian`. [i în So Compozi]ia Cele patru strofe. ap`rut` în perioada Rena[terii. / Ca a într-o o dovede[te îns` o reprezentare individual`: „Ard. dac` ideea poetic` a textelor sale poate genera o asemenea concluzie. disolu]ie a materiei. Salvarea prin licoarea bahic` e a de nimic nu-mi pas`”. Crea]ia nu mai are putere iluzorie [i efemer`: „{i-n noaptea asta måntuitoare. sinele. „cad”. Ter]inele se focalizeaz` asupra st`rilor [i gesturilor eului poetic care se urm`re[te pe sine ca într-o oglind` exterioar` („cad”. regulii. Sonetul este o poezie cu form` fix`. idee înt`rit` de rela]ionarea celebrelor modele literare. Fanache). 177 .Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire „cea]`”. afumate. Ceea ce p`rea s` fie strict o descriere a nop]ii de toamn` se e felinare. Prin manifestarea „inten]iei reflexive” (Tudor Vianu) a limbajului. Spa]iul acordat impresiei îl întrece pe cel afectat consemn`rii faptului. Construc]ia rigid` [i unitatea rimei sporesc muzicalitatea întregului poetic. cu nevoia uit`rii de lume [i de sine prin alcool [i nu cu poezia. simbolurilor. Titlul este rematic (G. Lor li se al`tur` combina]ii lexicale precum: „afumate felinare”. Catrenele propun un plan al observa]iei. „crå[m` murdar`”. în aparenta lui neutralitate. cu distribu]ia caracteristic` sonetului [i avånd m`sura de 11 silabe. murda ar`”. Planul exterior nu mai are autonomie. ca rezultat al efortului artistic. „nu tac”) determin` încadrarea poeziei în sfera lirismului subiectiv. „mi”. Cu alte cuvinte. faptul c` ele exist`. construiesc dou` planuri în completare. propria locuin]`. În poezie. stabilind specia literar`. Titlul Universul evocat în So trimite la un tip de poezie care se supune ordinii. Edgar Allan Poe [i Paul Verlaine. f`cåndu-l poezie. deci observa]ia contope[te lumea care se vede cu individul/ con[tiin]a care o contempl`. Primul cadru. „triste e felinare”. Genette). „f`r` zare”. într-o lume agonic`. Dar. reconfiguråndu-le. l-a învins. mahalaua. c` au fost scrise dovede[te c` Bacovia a înfruntat absurdul existen]ial [i. totu[i. noapte a spiritului. Catrenele au numai dou` rime (îmbr`]i[ate) iar ter]inele sunt legate printr-o rim` comun`. iar ter]inele – unul al autoobserva]iei/ introspec]iei. Pentru poet. se exprim`. nu mai este mimetic. „case triste”. „ziduri vechi”. visul. prin mijlocirea one et. citit în cod referen]ial. gre ea”. nu este mai pu]in adev`rat c` scrierea ei îl afirm`. o negare total` a vreunui sens al Dac` So vie]ii. fiind vorba. prelunge[te sensurile operei într-o direc]ie divergent`. r`zbun` poezia ca mesaj. one et e dezordine. strada. îndeplinind aceea[i func]ie. Utilizarea m`rcilor verbale [i pronominale de persoana întåi („m` reîntorc”. „recad”. S-a remarcat adeseori c`. dar îns`[i existen]a poeziei îl anuleaz`. Onomatextul (numele textului. spiritului. cultivat` de Dante în forma pe care o reg`sim [i în crea]ia autorului simbolist romån: dou` catrene [i dou` ter]ine. versurile se coloreaz` cu nota]ii subiective: „o noapte ud`. „recad”) sau interioar` („nu-mi pas`”). neantul triumf`. fie el iubirea. din lirica autorului simbolist „lipse[te magicul t`råm compensatoriu” (V. O individualitate r`nit`. trecutul sau crea]ia. de sugestie a contopirii culorilor în negru. nu exist` cale de ie[ire din acest „noian de negru” care n`p`de[te ora[ul. one et este. onomatextul.

este schi]at în primele dou` strofe. „Bacovia lucreaz` cu pete de culoare. ca în So one etul eminescian. Linia de pauz`. prin apari]ia sa repetat`. fixeaz` un cadru cu dubl` referin]`: la realitate [i la tr`irea ei. {i spa]iile care se leag` de prezen]a [i de ac]iunea uman` sunt depopulate (mahalaua). urgisite (casele). încåt el creeaz` efectul desenului f`r` a apela la mijloacele tradi]ionale ale acestuia”1. zidurile gata s` se pr`bu[easc`. Orice loc al stabilit`]ii [i al ordinii este supus deconstruc]iei [i iminentei dispari]ii. Pustietatea ora[ului se prelunge[te în golul casei [i ambele spa]ii sunt proiec]ii ale vidului l`untric. triste e felinare” sau „ziduri ve echi ce e sta au în d`råma are e”. Ora[ul este sugerat prin cåteva elemente disparate: „felinare”. nu cu linie. Primul emistih: „E-o noapte ud`. Ele sunt creatoare de obo osite e. cea]a. Istoria poeziei romåne[ti. ro o[ii. În acest regim de lectur`. Din acest tablou „umed”. Existen]a lui e amintit` doar de o manifestare a vie]ii subminate de boal`: „o tuse”. f`r` s` se poat` semnala vreo opozi]ie semnificativ` de atmosfer` sau de stare sufleteasc`. nu se creeaz` simetrii grafice ca în Plumb. nu numai fiin]a st` sub aripa mor]ii. lectura scrisorilor „din roase plicuri”. în spe]` al mahalalei. ca [i lacustra. este înlocuit cu cel intim (casa). igrasioase sau zidurile în ruin`. vol. reliefate prin acest procedeu: „Prin cea]` – obosite. afuma ate e. în punctul ei cel mai înalt („topit de b`utur`”) nu îndr`zne[te totu[i s`-[i acorde un r`gaz 1 Mircea Scarlat. Sugestia triste]ii incurabile. II. f`r` zare – / Ard. tusea. într-un joc permanent de situare în`untru – în afar`. ci de gestul reflex al c`ut`rii unui loc uscat într-„o noapte ud`”. f`r` zare e atmosfer` prin asocieri lexicale cu valoare sinonimic` precum: „o –/ Ard. 178 . „murdar” lipse[te omul. „ziduri vechi” inapte s` construiasc` singure o imagine. Numai c` direc]ia – „spre cas`” – nu se leag` de un scop definit. Bacovia nu este un peisagist. noaptea. Ceea ce „vede” el este reflectarea supradimensionat` a ceea ce simte.. triste felinare. Incipitul. a lipsei de orizont a vie]ii se ob]ine prin insisten]a asupra detaliului dar [i prin cromatica maladiv`. Ea î[i reveleaz` doar func]ia de ad`post precar. dezv`luindu-se mai pu]in ca realitate [i mai mult ca stare nevrotic`. grea” stabile[te premisa st`rii numite în al doilea emistih: „te-neci afar`” [i împreun` devin nucleul semantic al întregii poezii. ro[ii. Casa nu mai presupune. cufundarea în amintirea unei iubiri. afumate. „case”. cu rol descriptiv. Totu[i. autoam`girea care. „m`h`l`li”. lumina focului. Ca [i în Plumb. Ro[ul felinarelor afumate se las` cuprins în matricea universal` a negrului ca [i casele inundate. Versul care încheie prima ter]in`: „{i-n noaptea asta de nimic nu-mi pas`” surprinde iluzia desprinderii de sub co[marul existen]ial. frecvent folosit`. incomplet [i dezolant. ci [i obiectele. felinarele afumate devin toate simboluri ale lumii degradate [i ale unei triste]i devoratoare.”. casele devastate de „[ivoaie”. Imaginarul poetic propune dou` spa]ii care se determin` reciproc (ora[ul într-o noapte cu cea]` [i casa cufundat` în întuneric) [i se întålnesc într-unul mai cuprinz`tor: spiritul contemplativ/ autocontemplativ ce le subordoneaz` pe amåndou`.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Spa]iul ora[ului. supuse eroziunii timpului (gr`dinile înconjurate de ziduri). Ultimele dou` strofe fixeaz` un traseu spa]ial – „spre cas`” [i un nucleu de via]` intim` – „prin cas`”. iar spa]iul intim e definit printr-un unic lexem cu valoare simbolic` – „întuneric”. întrerupe discursul poetic pe secven]e mici.. „Desenul” ora[ului. Subtilitatea autorului este atåt de mare.

Ca [i în Plumb. Num`rul mare de substantive concrete care primesc. „cad”. textul construie[te o armonie grav`. Vizualizarea devine astfel mai pregnant` [i face s` creasc` impactul imaginii artistice. „auzi”. „båjbåiesc”. nu se mai cristalizeaz` în limbaj poetic. prin rima îmbr`]i[at` a catrenelor [i prin unificarea sonor` final` a ter]inelor („cas`„/ „pas`”/„cas`”.. 179 . aproape toate. Cine trece dincolo î[i arde aripile. ce distruge mitul poetului. î[i scurge tot sångele”. Caracteristic poeziei moderne. Creatorul este incarnarea unei sensibilit`]i extreme. discursul poetic îmbr`]i[eaz` forme pronominale [i verbale de persoana a doua: „te-neci”. dar este explicabil ca prezen]`. în cazul lui Bacovia a ap`s`rii [i neputin]ei. / Prin întuneric båjbåiesc prin cas`. pare s` fac` not` discordant`. „recad”. sub amenin]area nesl`bit` a mor]ii. Mul]imea î[i tr`ie[te via]a în felul ei [i face bine. stimulate artificial. poezia So one et se caracterizeaz` prin simplitate [i expresivitate. Natura. „nostim`”. Adjectivele în perechi („obosite”. For]a expresiv` a textului vine din utilizarea simbolurilor precum: cea]a. întregul univers sunt imagini despre sine. „recad”) contribuie la evocarea unei lumi agonice. În leg`tur` cu statutul special al poetului în lume. Bacovia se confesa într-un interviu: „Din jocul de-a poetul nu po]i ie[i niciodat` teaf`r. / {i cad. la nivel morfologic. dimpotriv`. Simplitatea este rezultatul folosirii majoritare a cuvintelor din vocabularul fundamental: „noapte”. murdar`”) dau na[tere epitetelor duble. reprezint` o tr`s`tur` fundamental` a poeziei. interioritatea [i exterioritatea.”). obiectele/ fenomenele înconjur`toare devin reprezent`ri ale st`rilor [i ale sentimentelor. Timpul prezent al verbelor reînnoie[te ideea de eternizare a chinului de a tr`i f`r` vreun ]el. semnificånd o nevoie acut` de clarificare a impresiei. „Te-neci” este construc]ia cu cea mai mare for]` de sugestie a tr`irilor eului poetic [i rela]ia semantic` instituit` cu adverbul „afar`” pune sub semnul rupturii definitive fiin]a [i lumea. Acestei con[tiin]e dezabuzate. Caracteristicile limbajului poetic La nivel stilistic. M`sura endecasilabic` (11 silabe) ofer` spa]iu larg de respira]ie confesiunii poetice. La nivel fonetic. verbul fiin]`rii e folosit impersonal („E o noapte. felinarele. „b`utur`”/„m`sur`”/„gur`”). Vorbele lui f`r` [ir nu mai au putere întemeietoare. între]inut` prin alitera]ie („{auzi tu[ind – o tuse-n sec amar`”). cele auditive realizate prin termeni cu aceea[i r`d`cin` („tu[ind o tuse”) sau cu sugestie onomatopeic` („[ivoaie”) [i cele dinamice sugerånd deruta („båjbåiesc”. Într-o lume în care totul decade. Un neologism plasat în finalul textului [i cu valoare autoreferen]ial`. omului fiindu-i asociate ac]iuni inconsistente: „m` întorc”. organic` în cazul lui Bacovia. determinan]i adjectivali. îi apar]ine [i viziunea sumbr` a spa]iilor exterioare. „ud`”. „ro[ii”. modelele culturale (Poe. „ard”.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire mai mare (doar „noaptea asta”). „umed`. „cad”. este inexorabil`. este o apari]ie grotesc`: „Apoi cu pa[i de-o nostim` m`sur`. contribuind la traducerea prin imagini a unui con]inut sufletesc. în contextul unei st`ri euforice. de un cromatism intens („mai neagr` noaptea pare”). „triste”. lumea exist` parc` anume pentru a-l r`ni sau a-l deziluziona. Drept semn al depersonaliz`rii. noaptea. recad [i nu mai tac din gur`”.. „umed`”. Imaginile vizuale. „afumate”. Verlaine) sunt simple cli[ee. Legea „sfår[itului continuu” (Ion Caraion). Din poet nu r`måne decåt omul care nu are nimic în`l]`tor.

.. Bacovia e singurul care s-a coboråt în infern”. ninsoarea. pentru pustiul (ca materializare a de Bacovia. E. L.] Groaza de pustiu este. devenind o protuberan]` a obrazului”. sprijinit` pe motive precum singur`tatea. oe]i ro omåni mo ode erni. Bucure[ti. Cele mai multe sunt afirmative. prefa]` la volumul Plumb. vol. mi pa caduce. nevroza. P.. 180 . Un ve orchestr` imens` pentru a-[i plånge durerea. o cangren` a universului îi otr`ve[te [i-i roade fiin]a. în care tema condi]iei artistului. ca [i sufletul poetului.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Structura „stau în d`råmare” indic`. cårcium`. Topica este afectiv` [i contribuie la realizarea reliefului subiectiv al exprim`rii. cap`t` dimensiuni tragice. însu[i statutul lumii înf`]i[ate de Bacovia: vie [i moart` în acela[i timp.. Manolescu. Dac` în ultima vedem o moarte a spiritului. Op. [. parcul ora[ului provincial. Ed. f`r` elanuri zgomotoase spre fericire [i f`r` filozofare grandilocvent`”. bålciuri. paradisurile artificiale. Masca s-a integrat fe]ei. 1 Mircea Scarlat. dar f`r` patetism retoric. La nivel sintactic. cit. eul • Pompiliu Constantinescu. Excep]ie fac propozi]iile finale din ter]ine („{i-n noaptea asta de nimic nuas`”/ „. cu propozi]ii în raport de coordonare – acumul`ri de senza]ii [i de sentimente pustiitoare. ca o piatr`. Isto ere ea deplin`) [i reprezent`rilor spa]iale ale lui Bacovia se afl` sicriul (marcånd închide eschide erii maxime). ca [i pe marii romantici. Z`rile lui morale se cuprind între cazarm`. amorul [i moartea îl obsedeaz`. o for]` irezistibil`. Amåndoi ating ambitusuri inegalate ale durerii”. cafeneaua sordid`. Bacovia se va limita la o singur` coard`. ca un pom. solu]ia se dovede[te unic`”. 1974: „. noroiul. Po bacovian este-nfipt pe loc. So one et este o crea]ie simbolist` autentic`. solu]iile sunt dou`: moartea sau nebunia. Bucure[ti. între luciditate [i demen]`.. Minerva.. iar peisajul familiar sunt ploaia. . Minerva. 1965: „Dintre poe]ii romåni. o solitudine maniacal` îl împinge la un solilocviu pe muche de cu]it. Dacia. prin oximoron. 1 Repere critice • N. 1989: „Eminescu convocase o • Irina Petra[. oria a po oezie ei ro omåne e[ti. Ed. [i nu mai ta ac din gur`”) care lumineaz` gestul unei opozi]ii neînsemnate. 1986: „La limitele • Mircea Scarlat. Ed. II. se fac remarcate frazele lungi. „Poetul Bacovia este rodul imposibilit`]ii lui George Vasiliu [numele adev`rat al scriitorului] de a practica poezia drept simpl` conven]ie. eac de e ne emurire e.

În viziunea criticului. Disocieri teoretice 1. în poezia romåneasc`. Popoarele cu o cultur` mai puternic dezvoltat` le influen]eaz` pozitiv pe cele cu o cultur` aflat` la un nivel inferior. Modernismul poetic interbelic îi are ca reprezentan]i de frunte pe George Bacovia (liant. în general. Conceptul de sincronism are la baz` teoria imita]iei [i se aplic` necesit`]ii capt`rii influen]elor fertile pentru cultura noastr`. prin circula]ia rapid` a informa]iei. Diacronia doctrinei Doctrina estetic` a modernismului este promovat` de Eugen Lovinescu prin intermediul revistei Sbur`torul [i al cenaclului cu acela[i nume. curent sau tendin]` din arta [i literatura sec. 2. de mo[tenirea artistic`. avangardismul. atitudine modern`. însu[irea de a fi modern. popoarele copiaz` modelele mai avansate de cultur` [i de civiliza]ie. în faza lui de formare. evolu]ia poeziei de la epic la liric. pån` cånd ajung s`-[i creeze un fond propriu. poezia pur`. orient`rile diverse ale literaturii dup` încheierea experien]ei estetice romantice. preferin]` (exagerat`) fa]` de tot ceea ce este nou. Modernismul [i tradi]ionalismul sunt termeni ce definesc principalele direc]ii ale literaturii noastre interbelice: ata[amentul predilect fa]` de experien]ele literare europene ale timpului sau fa]` de temele [i modalit`]ile artistice consacrate de uz. expresionismul. Accep]iile particulare pe care conceptul le prime[te din partea diferi]ilor teoreticieni p`streaz` ca note comune negarea tradi]iei [i spiritul inovator. estetica uråtului etc. XX care neag` tradi]ia [i sus]ine principii de crea]ie noi. modern. pentru Lovinescu: citadinizarea (transformarea ora[ului într-o surs` de inspira]ie). Tudor Arghezi 181 . Definirea conceptului Conform DEX. pentru modernizarea ei. preluat` de la sociologul francez Gabriel Tarde. sus]inånd c` popoarele urmeaz` aceea[i cale a evolu]iei. ca [i copilul. promovarea prozei de analiz` psihologic` [i preferin]a pentru personajul selectat din categoria intelectualilor. A[a cum copilul îi imit` pe adul]i într-o prim` etap` a dezvolt`rii sale. termenul modernism (din fr. Prin modernism se desemneaz`. Lovinescu dezvolt` teoria imita]iei. Ideile sale sunt exprimate în dou` lucr`ri fundamentale: Istoria civiliza]iei romåne moderne (19241925) [i Istoria literaturii romåne contemporane (1926-1929). caracterul a ceea ce este modern. 2. exist` un „spirit al veacului” numit [i „saeculum” care produce sincronizarea culturilor. a progresului. cultivarea prozei obiective. modernisme) înseamn`: 1. al simbolismului cu expresionismul). adic`: simbolismul.Modernismul 4 I. înnoirea mijloacelor de exprimare liric`. Modernismul literar înseamn`.

în lucrarea sa Structura liricii moderne: „stranietatea”. admirånd experien]a liric` a francezului Stéphane Mallarmé. în primele decenii ale secolului al XX-lea. Blaga „toate elementele programului expresionist: sentimentul absolutului. trivialul. lirica noastr` interbelic` se sincronizeaz` cu cea european`. „anormalitatea”. pretinzånd un receptor ini]iat. „Modernismul acut” (M. Lucian Blaga (cel mai de seam` poet expresionist romån). iar manifest`rile avangardei dezv`luie un modernism acut (delimitare f`cut` de Mircea Scarlat în Istoria poeziei romåne[ti). Expresionismul este o mi[care artistic` ap`rut` în Germania. „irealitatea lumii”. retr`irea autentic` a fondului mitic primitiv. select. Estetica uråtului este definit` [i cultivat`. isteria vitalist`. în general. Arghezi l`rge[te sfera esteticului. Se caracterizeaz` prin proiectarea subiectiv` a receptorului în realitatea receptat`. lirica noastr` interbelic` se sincronizeaz` cu cea european`.” Formula poeziei pure se desprinde. interiorizarea [i spiritualizarea peisajului. Blaga [i Barbu. „transcenden]a goal`”. f`cåndu-l s` asimileze [i alte categorii decåt frumosul: grotescul. ale c`rui versuri se plaseaz` „întrun Absolut. ale spiritului. Ca [i autorul francez. Prin ace[ti autori. Criticul Marin Mincu distinge în opera lui L. Ion Barbu (adeptul poeziei pure). p`stråndu-se intacte coordonatele valorii [i ale originalit`]ii. dup` cum declar` Barbu într-un interviu. desprins` din orient`rile avangardei. prin elanul vitalist. abjectul. tensiunea vizionar` maxim` etc. din înrudirea liricii cu geometria. dionisiac. identificate de Hugo Friedrich. crea]ia poetic` a autorilor romåni men]iona]i ilustreaz` modernismul moderat. În operele acestor autori se pot distinge tr`s`turi care sunt ale poeziei moderne. sentimentalismul. „metafora – cel mai fecund mijloc stilistic al fanteziei nelimitate”. devine frumuse]e [i c` durerea ritmat` [i caden]at` umple spiritul cu o bucurie lini[tit`”. Scarlat) ]ine de manifest`rile avangardei.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire (promotor al esteticii uråtului). aspectul de confiden]` al textului poetic. monstruosul. e un miraculos privilegiu al artei c` oribilul. în concep]ia lui Ion Barbu. în sferele înalte ale abstrac]iunii.. prin reducerea lumii înconjur`toare la esen]e [i la tipare mitice. exacerbarea nitzcheean` a eului creator. p`stråndu-[i intacte coordonatele valorii [i ale originalit`]ii. Dac` interven]ia lui E. într-un fel de antihistorism”. Prin Arghezi. „timpul crepuscular”. prin sondarea subcon[tientului. autorul celebrului volum Les fleurs du mal (Florile r`ului): „. de Charles Baudelaire. în literatura francez`. II. Contextualizare/ ilustrare: 182 . „disonan]a”.. printr-un acut sentiment al tragicului [i al absurdului existen]ial. „depersonalizarea”. Lovinescu în cultura noastr` ]ine de modernismul programatic. Poetul modernist refuz` biografismul. artistic exprimat. prin datele mitologice dar [i printr-o sintax` mai dificil` sau printr-o concentrare maxim` a ideii – o îndep`rteaz` de cititorul obi[nuit. macabrul. „cre[tinismul în ruin`”. Dificult`]ile de receptare a poeziei pure – care devine ermetic` prin cultivarea unui limbaj sibilinic.

din p`r`sirea vechilor teme [i motive ale literaturii ardelene [i din afilierea la curentele de acut` sensibilitate european`: „Adev`rul este c` Blaga [i-a g`sit climatul poetic în atmosfera literar` a expresionismului pentru care de altfel a militat. eu cu lumina mea sporesc a lumii tain` [i-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu mic[oreaz`. este o figur` aparte în peisajul liricii interbelice. Volumele sale marcheaz` o deta[are atåt de tematica rural` social` specific` poe]ilor ardeleni precum Octavian Goga sau George Co[buc. ce le-ntålnesc în calea mea în flori. a[a înbog`]esc [i eu întunecata zare cu largi fiori de sfånt mister [i tot ce-i neîn]eles se schimb`-n neîn]elesuri [i mai mari sub ochii meic`ci eu iubesc [i flori [i ochi [i buze [i morminte. Bucure[ti. 1968 183 .Particularit`]i ale modernismului \n opera lui Lucian Blaga EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII de Lucian Blaga Eu nu strivesc corola de minuni a lumii [i nu ucid cu mintea tainele. Ed. cum ar fi Bacovia sau Arghezi. prin urmare. pe buze ori morminte. reprezentant al direc]iei moderniste. de la care se revendic` ceilal]i poe]i moderni interbelici. Lucian Blaga [i exp presionismul german. For]a inovatoare a poeziei lui Blaga vine. în ochi. înclina]iilor poetice [i convingerilor sale filozofice […] nimeni din cuprinsulmi[c`rii expresioniste germane n-a pl`smuit o oper` atåt de vast` [i de o asemenea profunzime ca Blaga al nostru”1 1 Victor Iancu. potrivit sensibilit`]ii. în Studii de literatur` comparat`. cåt [i de linia simbolist` deschis` de Macedonski. dar eu. al curentului expresionist. Academiei. Etape ale crea]iei blagiene Lucian Blaga (1895-1961) – poet interbelic. Dar [i-a creat expresionismul s`u propriu. ci tremur`toare m`re[te [i mai tare taina nop]ii. Lumina altora sugrum` vraja nep`trunsului ascuns în adåncimi de întuneric.

7. op. tensiunea sa interioar` îl transcende. Albatros. Bucure[ti. tr`dånd rela]iuni cu cosmicul. s` le reveleze [i astfel s` le reduc`. vol. a[a cum remarc` I. cit. Pop poetul „triste]ii metafizice”. ins`. 1921. 1976 184 . 1920 3 Idem. oso of. Introducere în poezia lui Lucian Blaga. nu revelarea lui. Lucian Blaga. se oglinde[te eul În volumele În ma anonim. întrucåt fiecare poezie luat` în parte este o lume. Între eul liric [i univers exist` un echilibru dat de sentimentul apartenen]ei la marele mister cosmic. Filozoful este adeptul cunoa[teii luciferice. intuitiv` [i cuno Cuno oa[te ere ea lucife eric` apreciaz` obiectul despicat în dou`: parte care se arat` anicul) [i partea care se ascunde (cripticul). Filozoful Blaga poate numit mai curånd un mito întrucåt – reflect` gånditorul – pe „podi[uri metafizice se face o enorm` risip` de sensuri. 1929. Gåndirea lui Blaga poate fi împ`r]it` în filozofia propriu-zis` . 1919. Minerva. Bucure[ti. filozof [i dramaturg. oa[te ere ea pa ara adisia ac`.6 1 Lucian Blaga. Ed. Poezii. avem de-a face cu un produs artistic expresionist”1 Lucian Blaga este primul poet romån care reu[e[te s` sincronizeze în mod definitiv formele poetice romåne[ti cu cele europene. Opere. conceptual`. op. Cartea Romåneasc`. Noul stil. pe t`råmuri metafizice: „Orice metafizic` este un mit dezvoltat cu mijloace filosofice”3. între filozofia [i poezia lui existånd leg`turi profunde. individul resim]ind acut îndep`rtarea de condi]ia adamic` a fiin]ei. în vol. ci dimpotriv`. iar filozofia lui o mitiso ofie e. cit. reprezentativ fiind volumul Trilo ogia a culturii. la care fiin]a particip` frenetic.universul liric. poetic`. Mincu. Blaga distinge între cuno oa[te ere ea pa ara adisia ac`.Lucian Blaga. [i La aud` so omnului. iar ca poet. caracterizat prin voin]a de cuprindere. oa[te ere ea lucife eric`. autorul unei lumi singulare. c` numai prin intermediul misterelor fiin]a omeneasc` poate lua contact cu realitatea îns`[i. pur conceptual`. 1924. de tip logic. 5 M. eul problematizant /eul anonim. ra]ional`. cuno misterele. filosoful devine un mitosof”2 El a împins obiectul cunoa[terii mai departe de lumea palpabil`. Pe la aceste r`spåntii clar-obscure. Raportul eul liric . Opera liric` a lui Blaga se define[te ca succesiune a ipostazelor eului ce reflect` raportul dintre sine [i lume – „eul stihial/ eul expresionist exterior. Ed. de gånduri liminare. Ed. Este cunoscut ca poet. Ed. a formelor ei. Pietre pentru temp plul meu. are ea tre ece ere e . devenind.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Chiar Blaga a încercat s` defineasc` expresionismul: „De cåte ori un lucru este astfel redat. care devine o ogia a cuno oa[te erii [i cunoa[tere a lumii. 1980 2 Lucina Blaga. suficient` sie[i. precizånd c` filozofia sa este: „un fel de pozitivism al misterelor”4 [i ca filozof. ilustreaz` Primele dou` volume Po prima ipostaz` eul stihial. [i Pa a[ii pro ofe etului. reprezentativ` fiind lucrarea Trilo filozofia culturii. are drept scop s` lumineze În opozi]ie. fiin]a nu se îmbog`]e[te. Ca filozof. cu absolutul. Acest tip de cunoa[tere are drept scop (fa amplificarea misterului. care nu îng`duie o formulare la rece. cu ilimitatul. o încercare a definirii stilurilor culturale. În ceea ce prive[te problema cunoa[terii. Pop. de presim]iri. de contopire cu taina [i de dep`[ire a individualit`]ii. autorul mai mulrot lumi. în felul acesta. 4 Idem.univers este anulat.”5 Cele trei etape din lirica sa sunt subordonate celor trei ipostaze ale eului liric: oeme ele e luminii. eul reconciliant. încåt puterea. Cartea Romåneasc`. de noime. 1983 6 I. Blaga se înscrie în idealismul obiectiv (consider` c` lumea este creat` oble ema a de o entitate metafizic`) [i a fost preocupat de dou` mari probleme: pro cuno oa[te erii [i pro oble ema a culturii.

raportat la ra]ional.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire eb`nuite ele e tre epte e. Poetul trebuie s` cunoasc` lumea / misterele f`r` a le strivi./a[a îmbog`]esc [i eu întunecata zare/cu largi fiori de sfånt mister”. absen]a organiz`rii strofice. prin raportarea la forma circular`. 1919 185 . buzele sugereaz` gura care roste[te cuvåntul. ci ca modalitate fundamental` de situare a eului în univers. potrivit concep]iei sale. astfel încåt poezia se încadreaz` în tipul de lirism subiectiv. Se remarca drept elemente de modernitate. care nu mai este în]eles ca me[te[ug. „buze”. cit. Blaga. iar mormintele oglindesc marea tain` a mor]ii. Textul este o art` poetic`. dar [i la mister. f`r` a le nimici frumuse]ea. Titlul con]ine o metafor` revelatorie prin care este definit universul ca o mare tain`. De asemenea. dar [i în postume se descoper` ultima ipostaz` În volumul Ne a eului. Eu nu strive esc co oro ola a de e minuni a lumii face parte din volumul Po oeme ele e luminii. nu ucid” pentru a accentua opozi]ia între cele dou` tipuri de cunoa[tere lucife eric`/ pa ara adisia ac` . deoarece corola de minuni este esen]a ultim` a lumii la care are acces doar poezia. misterul nu trebuie sugrumate. de aceea poetul refuz` cunoa[terea paradisiac`. fenomene inexplicabile pe cale ra]ional`. Cea dintåi secven]` poetic` este format` din primele cinci versuri. Pietre pentru temp plul meu. La 1 M. dar [i prin compara]ia ampl` cu luna. Vraja. ci tremur`toare/ m`re[te [i mai tare taina nop]ii. op. Mincu. astfel încåt tema poemului este definirea unui raport între eul liric [i univers. „flori”. dar [i ca pies` introductiv` în universul poetic blagian. ci protejate. motiv literar ce nu mai reprezint` astrul tutelar. opozi]ie accentuat` prin cele dou` metafore lumina mea/ lumina altora. „morminte” reprezint` manifest`ri ale tainelor în univers. În cea de-a a doua secven]` este dezvoltat` opozi]ia dintre cunoa[terea de tip luciferic/poetic` [i cea de tip paradisiac/[tiin]ific`. Metaforele plasticizante „ochi”. Poezia î[i spore[te în]elesul privit` în ansamblul operei. El trebuie s` g`seasc` mijloacele cele mai adecvate. ce definesc cunoa[terea de tip luciferic. Volumul aduce împ`carea cu sine [i resemnarea. Blaga modific` esen]ial însu[i conceptul de act poetic. ci s`-l adåncim a[a de mult încåt s`-l prefacem într-un mister [i mai mare”2. la nivel formal. protector al cuplului din poezia romantic`. Lucian Blaga (trebuie s`) se disociaz` orgolios de al]i creatori de frumos. titlul cuprinde [i m`rci ale eului liric: pronumele [i verbul la persoana I „eu nu strivesc”. ci un simbol care poten]eaz` misterul „[i-ntocmai cum cu razele ei albe luna/ nu mic[oreaz`. a elementelor de prozodie [i tehnica ingambamentului. prin con]inutul semantic al substantivului „minuni”. dar [i s`rutul. cunoa[terea lumii nu se face prin ra]iune. fiind cunoscut` ca art` poetic`. a[a cum. concep]ia lui despre poezie [i menirea artistului în rela]ie direct` cu misterul cosmic. de altfel. ca modalitate de a fi în [i prin poezie1. Florile sunt elemente vegetale simbolizånd o existen]` ingenu`. aceasta desfigurånd frumosul: „Lumina altora/ sugrum` vraja nep`trunsului ascuns”. c`ci. Valoarea ei este dat` de textul propriu-zis. 2 L. prin deta[area de un demers opus. ca o entitate des`vår[it`: „corola de minuni” trimite la ideea de perfec]iune. Se remarc` reluarea titlului în versul ini]ial [i preferin]a pentru verbe la forma negativ` „nu strivesc. [i sus]ine„cåteodat` datoria noastr` în fa]a unui adev`rat mister nu e s`-l l`murim.1943.eul reconciliant. ochii devin simboluri ale con[tiin]ei umane reflexive. deoarece prezint` crezul artistic al lui Lucian Blaga.

[i nu în ultimul rånd natura decorativ`. definindu-se drept purt`tor al unei lumini selenare. Prin iubire. „nu ucid”. „iubesc” pentru cunoa[terea luciferic`. „taina nop]ii”. avånd rol conclusiv. omul poate restabili coresponden]e între Univers [i sine.diferen]a dintre cele dou` tipuri de cunoa[tere . prin problematica abordat` [i prin cultivarea formelor de prozodie moderne. cuvåntul acestora distruge. formeaz` „corola de minuni a lumii”.lumina altora). poetul se voia agent al îmbog`]irii”întunecatei z`ri”. „sporesc”. Regimul verbelor – verbele la modul indicativ. timp prezent cap`t` valoarea prezentului etern/ al prezentului gnomic. Astfel. 1 1 I. care. în loc s` creeze. Pop. pentru c`. îns` lumina altora desfigureaz` lumea.) c`ci dac` „lumina altora” era menit` „s` sugrume vraja nep`trunsului ascuns în ad`ncimi de întuneric”. 186 .[i se realizeaz` prin formele verbelor alese (grada]ia „nu strivesc”. iubirea un instrument suprem de cunoa[tere. el opteaz` pentru poten]area misterului. Lumina mea este simbolul ambivalent al cuvåntului poetic [i al inteligen]ei care înfiin]eaz` lumi. cel pu]in tot atåt cåt poet al luminii. însumate. „îmbog`]esc”. ambigue. Ion Pop îl consider` pe Blaga „poet al nop]ii. buze. Rela]ia de simetrie se realizeaz` prin repeti]ia seriei de metafore plasticizante („ochi.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire modul poetic. dar [i a laitmotivului luminii.. „adåncimi de întuneric”. Figuri de stil – se cultiv` compara]ia ampl`. metafora plasticizant` [i enumera]ia. ca [i prin titlul care se reia în primul vers. „sfånt mister”. dar [i prin prezen]a conjunc]iei adversative dar ce cap`t` valoare stilistic`. buze. metafora revelatorie. metafora revelatorie ce domin` imaginarul poetic. Viziunea despre lume a poetului Lucian Blaga reflect` dorin]a de poten]are a misterului cosmic. ochi. a[adar. cit. sim]indu-se un fragment dintr-un mister ce se autoregenereaz` continuu. Blaga însu[i întrebåndu-se: „este ceva mai plin de în]eles ca ne-n]elesul?” Ultima secven]`. libertatea prozodic`. poetul devine el însu[i o form` de manifestare a tainei. „strivesc”. (. emblematic`.ce surprind teme fundamentale în crea]ia lui Blaga. O serie de motive se reg`sesc în cåmpul semantic al ideii de tain`: „vraja nep`trunsului ascuns”. esc co oro ola a de e minuni a lumii de Lucian Blaga În concluzie. prin determinan]ii substantivului „lumin`” (lumina mea . respectiv iubirea „c`ci eu iubesc/ [i ochi [i flori [i buze [i morminte”. op. „sugrum`” pentru cea paradisiac`). pentru amplificarea lui prin imagina]ie. morminte”.. ce semnific` în acest poem cunoa[terea. Poetul consider`. întrucåt îi permite integrarea fiin]ei individuale în „Totul” cosmic. „ucid”. Recuren]a metaforelor „flori. „întunecata zare”. Misterul lumii st` în asocierea în]elesului cu neîn]elesul. marcånd antiteza. înc` de le începuturile crea]iei sale. poezia Eu nu strive ilustreaz` direc]ia modernist` prin atitudinea poetic` în fa]a marilor taine ale universului. Expresivitatea poetic` se realizeaz` printr-o îmbinare de tehnici [i mijloace: Rela]ia de opozi]ie este vizibil` în raport cu ideea principal` a poemului .flori. repetarea adverbului „[i”. cuprinde motiva]ia cunoa[terii luciferice. egalizånd simbolurile. Printre elementele expresioniste din poezie se numar` raportarea eului la perspectiva cosmic`. prin ilustrarea raportului eu – lume. morminte”). c`ci eul liric refuz` claritatea regimului diurn în favoarea regimului nocturn. participånd deopotriv` la înalt [i adånc”.

ci din regiunea senza]iei sau din domeniul cerebralit`]ii. Din contactul liber al sim]urilor cu natura g`sim în poezia lui Blaga nu numai o impresie de prospe]ime. limitat` la senza]ie sau spijinit` pe considera]ii pur intelectuale.” oezia a se entime entului co osmic [i a fio orului me eta afiz zic în • Ov. dac` prin faptul dep`[irii obiectivului nu i s-ar cuveni mai degrab` titulatura de expresionism. Lucia cunoscut într-o prim`var`.) El stabile[te un raport de complementaritate între statutul gnoseologic al artei [i cel al [tiin]ei. urechi mari ciulite c`tre cap. pe o strad` lini[tit`. un optimism [i chiar un fel de frenezie aparent`.Minerva.” an Bla aga a. Ed Dacia. ageri verzui. Poetul oscileaz` între instinct [i reflec]ie. Una apar]ine expansiunii vitale juvenile. Editura Minerva. cu r`suflarea scurt`. Tocmai acest am`nunt esen]ial a f`cut din el un mare poet. Iubire ea de e pa atrie e. Blaga nu mai este atåt de drastic în privin]a distinc]iei între cele dou` sfere. nas roman. Isto Maiorescu vorbise despre o dezbinare între minte [i inim`.” oria a po oezie ei ro omåne e[ti. Ed. Po Lite era atura a ro omån` între e ce ele e do ou` r`z zbo oaie e mo ondia ale e. pentru somnul de veac. Bucure[ti.. måna cu degete prelungi [i mersul de om a[ezat. am numi-o impresionism. 1974:„Lirismul primelor poeme ale lui Blaga are dou` surse principale. nietzscheian`.. alta e a interioriz`rii. ci [i un fel de bucurie de a tr`i. frunte înalt` fugind spre cre[tetul privegheat de argintul p`rului scurt [i des înc`. ca într-un sat. pu]in` vreme înainte de a se întoarce în Lancr`m. S. pe drumul ce ducea c`tre Dealul Feleacului. pu]in adus de umeri. pe care s-ar întemeia clasificarea obiectelor gåndirii în obiecte ale ra]iunii reci sau logice [i obiecte ale sim]`måntului sau pasionale. Cluj-Napoca. 1978:„L-am • Ioan Alexandru. Scarlat. falca puternic` [i b`rbia potrivit`. buza de sus mai groas`. odihnind asupra ta pån` primeau r`spunsul la care se a[teptau.” 187 . Minerva.Isto „Poezia lui nu izvor`[te atåt dintr-o emo]ie profund`. buze delicate. datorit` spiritului care descoper` necontenit rela]ii tainice în jurul s`u [i le înregistreaz` tulburat. scrut`tori. II. Bucure[ti. Ochii erau deosebi]i. cu fa]a prelung`.Bucure[ti. 1981: • E. care r`spunde nevoii sufletului tån`r de a se cheltui în cuprinderi frenetice. Locuia într-o cas` modest`. Era un b`rbat mai degrab` înalt. Ed. crezånd în complementaritatea lor (. Crohm`lniceanu.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Repere critice oria a lite era aturii ro omåne e co onte empo ora ane e. gur` prelung`. între gr`dini.1985: „Titu • M.Lovinescu.

c`ci lutul t`u slab mi-e prea stråmt pentru stra[nicul suflet ce-l port. [i totu[i flori albe [i ro[ii eu nu-]i pun pe frunte [i-n plete. fii trunchiul meu. Da]i-mi un trup. trec`torul meu trup. Poezia î[i trage seva dintr-un complex de motive [i reflec]ii privind dualitatea trup [i suflet. mijlocul s`-i frång. Cånd a[ urî. vo oi mun] ]ilo or de Lucian Blaga face parte din volumul Pa[ii Poezia Da profetului (1921). voi mun]ilor. 188 . Dar numai pe tine te am. VOI MUN}ILOR de Lucian Blaga Numai pe tine te am. a[ zdrobi sub picioarele mele de stånc` bie]i sori c`l`tori [i poate-a[ zåmbi. Cånd as iubi. pref`-te-n l`ca[ul furtunilor cari m` strivesc. a]i-m mi un trup. trec`torul meu trup. s`-i s`rut sclipitoarele stele. Poetul-filozof dezv`luie înc` o dat` consubstan]ialitatea ideei cu misterul atotcuprinz`tor. s`lbatice bra]e fierbin]i. fii amfora eului meu înd`r`tnic! Prin cosmos auzi-s-ar atuncea m`re]ii mei pa[i [i-a[ apare n`valnic [i liber cum sunt. în care poetul pune problema raportului eului cu lumea într-o conjunctur` existen]ial` caracterizat` prin dezm`rginire [i voin]` de cuprindere a universului. fii pieptul acestei n`prasnice inimi. p`måntule sfånt. tipurile de cunoa[tere paradisiac` [i luciferic` [i/ sau tipologia psihologic` propus` de Nietzsche. mi-a[ întinde spre cer toate m`rile ca ni[te vånjoase. m`rilor. da]i-mi alt trup s`-mi descarc nebunia în plin! P`måntule larg. s`-l cuprind.de participare la tainele lui.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire DA}I-M MI UN TRUP. spre cer. apolinic [i dionisiac.

ca viziune a absolutului. Incipitul poeziei „Numai pe tine te am. primare de a se armoniza cu trupul. Loc de întålnire dintre cer [i p`månt.. [. Contemplarea muntelui ne provoac` un elan spre piscuri. pe care Eugen Todoran o define[te astfel: „În poezia lui Blaga din primele cicluri aceast` prelungire a cosmosului prin mi[c`rile sufletului este o explozie a sentimentului. Timi[oara. Lucian Blaga. dionisiac` a eului poetic. este continuat` la începutul celui urm`tor. o ascensiune spiritual`. Valorile sale graviteaz` în jurul unui nucleu semantic care valorific`. într-o viziune care.. coordonator.”2 Tema poeziei este constituit` de strig`tul. imperativ`. care instituie o nou` ordine. Spa]iul naturii exterioare. înainte de toate. de prezen]a ingambamentului.. 1994 189 . iar pe plan psihologic semnific` încercarea omului de a-[i dep`[i propriile limite. de echilibru – tipul ra]ional [i cunoa[tere dionisiac`. care d` omului for]a demiurgic` a reintegr`rii lui în propria sa demnitate [i spiritualitate. Mitul poetic. muntele este un canal de comunicare dintre cele dou` stihii sau nivele ale cosmosului. Panaitescu. urcarea unui munte era întotdeauna o ac]iune cu caracter ritual. În prima secven]` liric`. se recunosc inflexiuni ale miturilor arhaice. organizate în patru secven]e lirice (I – versurile 2-6. Titlul dezvolt` conota]ii luciferice sau dionisiace. o ridicare prin cunoa[tere de sine.” 1 Viziunea despre lume a poetului se nutre[te dintr-o concep]ie. a treia strof`. pag.”3 Discursul liric este format din 33 de versuri. de aspira]ia sufletului dominat de impulsuri stihiale. 157 3 Ivan Evseev. dizolvat de expresionismul poetului în con]inut prin înlocuirea formei cu mi[carea. munte. versuri albe [i vers liber [i. dar [i din forma poeziei. ne îndeamn` la o participare activ` la o simfonie a vie]ii cosmice [i ne insufl` speran]a eternit`]ii. v`zut din interiorul sufletului. În vechile credin]e el este l`ca[ul zeilor sau spa]iul predilect unde se oficiaz` diverse rituri . morale [i estetice. a existen]ei omului în natur`.] acea ruptur` dintre metru [i sintax` prin care o fraz` început` într-un vers. se sugereaz` na[terea unei tensiuni dramatice. se suprapune cu imagina]ia mitic`.”con]ine o constatare reflexiv`. Cuza”. verticalitatea muntelui. a doua strof`. Terminologie poetic` [i retoric`. dominat de vitalism [i de o energie debordant`. Ivan Evseev consider`: „Munte adåncimii v`ilor [i instabilit`]ii apelor. El reprezint` un Axis Mundi (Ax` a Lumii) sau o scar`. AMARCORD. ce înlesne[te ascensiunea omului spre înaltele valori spirituale. Titlul are o structur` propozi]ional`. muntele este centrul care organizeaz` nu numai un spa]iu geografic. III – versurile 21-27. muntele s-a constituit într-un simbol arhetipal cu multiple semnifica]ii mitico-religioase. În dezvoltarea temei. care-l apropie de Marele Anonim. Editura Universit`]ii”Al. devine spa]iu imaginar. Timi[oara. 1994 2 Eugen Todoran. Ia[i.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Modernismul expresionist al operei se nutre[te din condi]ia frenetic`. definind un tip de creator dominat de instinctul vitalist. Ed. menite s` atrag` asupra gliei [i asupra locuitorilor ei influen]ele benefice ale cerului. cosmic`. marcate de 1 Val. Facla. prima strof`. al c`ror simbol [i sediu este cerul. mai ales. supus silniciei timpului. II – versurile 7-20. Dic]ionar de simboluri [i arhetip puri culturale.. caracterizat` prin be]ie a sim]urilor. IV – versurile 28-32. caracterizat` de strofe polimorfe. trec`torul meu trup. Ed. aceea c` eul e con[tient de sine ca trup trec`tor. 1981. Pe de alt` parte. Astfel. dar [i ale filozofiei lui Friedrich Nietzsche (cunoa[tere apolinic` dominat` de senin`tate. un incipit [i un vers liber final. pentru c` deschide seria sugestiilor simbolice despre ele e este opus monotoniei [esului. ci [i diferite fenomene [i procese macrocosmice [i microcosmice. în loc s` se opreasc` la sfår[itul acestuia. considerat: „[. a patra strof`). Accentul semantic cade pe substantivul în vocativ „mun]ilor”. prin gustul mor]ii [i al tragicului-tipul ira]ional) sau ale filozofiei proprii (cunoa[tere luciferic` [i cunoa[tere paradisiac`).] În mentalitatea oamenilor trecutului. I.

dar [i de a aspira spre absolutul vie]ii. în timp ce creierul a fost pus în rela]ie cu Luna. la vechii indieni./ spre cer. voi mun]ilor ilustreaz` ideea c`: „Spaima de anulare provoac` afirmarea violent` a eului. Dezm`rginirea stihial` a eului cap`t` conturul unui spectacol cosmogonic. Minerva. G. construit în imagini metaforice grandioase: „mi-a[ întinde spre cer toate m`rile/ ca ni[te vånjoase. pare s`-l fi inspirat [i pe Blaga în specula]iile sale lirico-filozofice. fii trunchiul meu. Concep]ia greceasc`. formulat` de Platon. a invoca]iilor [i a exclama]iilor retorice: „Da]i-mi un trup. 1 Idem. 2 George Gan`. în triunghiul cu vårful în jos din simbolistica geometric` a multor popoare. în simbolistica vest-european` a Graalului.”2[i statueaz` un raport specific al poetului cu universul.” Imaginarul poetic se îmbog`]e[te acum cu motive artistice ale demitiz`rii [i ale desacraliz`rii: „a[ zdrobi sub picioarele mele de stånc`/ bie]i sori / c`l`tori” Finalul poeziei este construit simetric cu incipitul: „Dar numai pe tine te am. Poezia Da]i-mi un trup. curaj./ voi mun]ilor. ea a fost asociat` Soarelui. Dubla mi[care a inimii. Pe plan macrocosmic. cu num`r inegal de silabe [i cu ritm interior acordat sensibilit`]ii poetice blagiene sus]ine universul ideatic [i afectiv al textului. via]`. cåt [i în psihologia abisal` a lui C. ibidem. în secven]a a doua. cupa cu sångele lui Isus. Semnific` bun`tate. e perceput` ca un vas (cup`) care se umple de harurile cerului. despre care se credea pån` în Evul Mediu tårziu c` „îngroa[` apa [i r`ce[te creierul” (Paracelsius). identificat aici cu muntele. a fost asemuit` cu pulsa]ia universului. dorin]a de armonizare a celor dou` componente ale fiin]ei.„pref`-te-n l`ca[ul furtunilor cari m` strivesc”./ s`-l cuprind. cu triste]e rafinat`. are valen]ele simbolice ale unui Centru macrocosmic. c` trupul este temni]a unui zeu ascuns. onoare [i intui]ie. Inima (Anima) este un simbol feminin atåt în mitologie. la fel ca în credin]ele str`vechi. Poetul ajunge.autoritatea central`. Limbajul extrem de expresiv intr` în alc`tuirea metaforelor revelatorii – „amfora eului meu înd`r`tnic”. s`-i s`rut sclipitoarele stele. a hiperbolelor-„Prin cosmos auzi-s-ar atuncea m`re]ii mei pa[i”./ da]i-mi alt trup s`-mi descarc nebunia/ în plin!/ P`måntule larg. 1976 190 . Poetul î[i manifest`./”. prin contopirea dionisiac` a omului cu ilimitatul. antitetice: „Cånd a[ iubi” [i „Cånd a[ urî”. {i. dragoste./ mijlocul s`-i frång. noul trup urie[esc are nevoie de o inim` pe m`sur`: „fii pieptul acestei n`prasnice inimi”. Opera literar` a lui Lucian Blaga. centrul administrativ (capitala = inima ]`rii). „m`rilor” etc. s`lbatice bra]e fierbin]i. Acest lucru este reflectat în hieroglifia egiptean`. în care omul preia forme [i dimensiuni din natur`: „Da]i-mi un trup. cu fluxul [i refluxul. trec`torul meu trup”. la o concluzie similar` cu premisa. Pe plan social. Ivan Evseev crede: „Inima a – considerat` organ central în corpul fiin]ei umane [i sediu al sentimentelor. de revelare a modului în care acesta poate participa la existen]a cosmic`. gestul de cuprindere frenetic` a lumii. Bucure[ti./ da]i-mi alt trup s`-mi descarc nebunia/ în plin!”. Jung./ voi mun]ilor/ m`rilor. Este sediul func]iei intelectuale la greci. Marile idei-consider` Pascal – ne vin din inim`. Ed. l`ca[ („templu”) al lui Dumnezeu./ m`rilor. expansiunea. inima („marele monarh al organismului”) reprezint` regele.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire opozi]ia trup-„lutul t`u slab” [i „stra[nicul suflet”. în acest sens. „trec`torul meu trup”. sistolic` [i diastolic`. Este punctul de întrep`trundere a spiritului [i materiei.”1 A treia [i a patra secven]` liric` sugereaz` capacitatea omului de a tr`i sentimente complexe. „bie]i sori”. la musulmani. pus în rela]iile de similitudine [i interdependen]` cu toate elementele ce alc`tuiesc modelul lumii în culturile tradi]ionale. Prozodia modern` concretizat` în versuri libere.

Ed. Institutul European. banale. 1995: „Între ipoteza eului integrat [i a celui înstr`inat de realit`]ile originare. Crohm`lniceanu. ci de cuvinte.] Substan]a romantic` a unei asemenea viziuni este evident` [i ea va cunoa[te fertile dezvolt`ri expresioniste. s-a refugiat cuvåntul dintåi. c`ci doar din t`ceri e alc`tuit. Aurel Sasu. izvorul cuvintelor. se amestec` totu[i intim cu preocup`rile speculative ale gånditorului. dac` nu imposibil. Dic] ro omåni.” 191 . Pe de alt` parte. Lirica lui Blaga transcrie st`ri suflete[ti care. nu de t`cere. de unde ecoul lor adånc în lumea sentimentelor. de judecat opera poetului f`r` o referire permanent` la sistemul s`u filozofic. explorånd straturi arhaice. coordonatori. Marian Papahagi. 1976: „Pentru • Nicolae Balot`. Blaga va construi o biografie exemplar`. neavånd nimic conceptual. unelte tocite ale sensibilit`]ii comune. cuvåntul originar a[teapt` orfica måntuire care îl va readuce în lumea muritorilor.. I.Bucure[ti. de la afirmarea elanului vitalist-nietzscheean din primele poeme. Editura Funda]iei Culturale Romåne. 1997: „[. esen]ial. Bucure[ti. Creeaz` el însu[i mituri. vol. formulele ini]iatice uitate.. • Ov.” ]io ona arul scriito orilo or • Mircea Zaciu. v`zånd în cultura începuturilor o mare capacitate de reprezentare esen]ial` a lumii.” erso ona alita ate ea lite era aturii ro omåne e.] • Constantin Ciopraga. v`zute apocaliptic. În t`cerea poetului care suspend` lumea cuvintelor obi[nuite. vizånd contopirea frenetic` cu „viforul nebun de lumin`” sau cu noaptea primordial`. ca parte a unui mit poetic deplin închegat. pån` la sfå[ierile de mai tårziu ale eului vinovat de tr`darea obår[iilor [i suferind de r`ul civiliza]iei moderne. Pe Blaga se pronun]` pentru o întoarcere regeneratoare la izvoarele primordiale. Minerva. în cuprinsul poeziei. în prelungirea celorlalte. fiorul liric ia na[tere la Blaga din reflexivitate [i înso]e[te pas cu pas mi[c`rile unui spirit scormonitor. A-C C.” e po oetice e ale e se eco olului XX. Arte Lucian Blaga. este de natur` orfic`. invocånd orizonturile incon[tientului.. El î[i tr`ie[te plenar ideile.. [.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Repere critice era atura a ro omån` între e ce ele e do ou` r`z zbo oaie e mo ondia ale e. Minerva.. obsedat de reg`sirea Totalit`]ii. de arta g`unoas` a retoricii umane de toate zilele.] În aceast` t`cere a poe]ilor. leg`tura dintre t`cere [i cuvinte. [. Lite Ed. Poezia e un asemenea discurs orfic. 1974: „E foarte greu. S. o izb`vire a cuvåntului.. Bucure[ti.

fr`måntate mii de s`pt`måni. mucegaiuri [i noroi 192 de Tudor Arghezi . Suite de b`trånii mei pe brånci. Sapa-n condei [i brazda-n c`limar`. Sudoarea muncii sutelor de ani. Veninul stråns l-am preschimbat în miere. printre pl`vani. o treapt`. Pe care ascultånd-o a jucat St`pånul ca un ]ap înjunghiat. Al robilor cu saricile. fiule. [i torcånd u[ure Am pus-o cånd s`-mbie. {i.Particularit`]i ale modernismului \n opera lui Tudor Arghezi TESTAMENT Nu-]i voi l`sa drept bunuri. Am luat ocara. Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite Eu am ivit cuvinte potrivite {i leag`ne urma[ilor st`påni. cu dou` lumi pe poale. Ea e hrisovul vostru cel dintåi. dup` moarte Decåt un nume adunat pe-o carte. În seara r`zvr`tit` care vine De la str`bunii mei pån` la tine. Din bube. tån`r. s` le urci te-a[teapt`. Am luat cenu[a mor]ilor din vatr` {i am f`cut-o Dumnezeu de piatr`. Prin råpi [i gropi adånci. L`sånd întreag` dulcea lui putere. A[eaz-o cu credin]` c`p`tåi. acuma întåia oar`. Le-am pref`cut în versuri [i-n icoane. Ca s` schimb`m. cånd s`-njure. Durerea noastr` surd` [i amar` O gr`m`dii pe-o singur` vioar`. P`zind în piscul datoriei tale. {i care. F`cui din zdren]e muguri [i coroane. Hotar înalt. Cartea mea-i. pline De osemintele v`rsate-n mine. B`trånii-au adunat.

Te esta ame ent deschide cel dintåi volum al autorului. Creator de excep]ional` vigoare. rela]ia cu materia brut` ce trebuie s` devin` limbaj artistic. Ca fierul cald îmbr`]i[at în cle[te. prin reformarea unit`]ilor strofice. Robul a scris-o. F`r-a cunoa[te c`-n adåncul ei Zace månia bunilor mei. ). Cuvinte potrivite (1927). Dat fiind c` poetul se închipuie pe sine ca o verig` între genera]ii [i î[i în]elege opera ca un receptacul al suferin]elor [i al n`dejdilor unui lung [ir de robi ai p`måntului. inspira]ia („slova de foc”). cititorul („Domnul”) sunt specifice trat`rii dintr-o perspectiv` unic`. Arghezi produce în poezia romåneasc` interbelic` o revolu]ie estetic` de propor]iile aceleia înf`ptuite de Eminescu în veacul anterior. me[te[ugar. rela]ia dintre talent [i inspira]ie în realizarea produsului estetic. sus]ine viziunea despre lume a unei personalit`]i energice. poeta faber (poetul f`uritor. pentru care via]a. exteriorizånd fr`månt`ri legate de raportul dintre idee [i limbaj.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Iscat-am frumuse]i cu pre]uri noi. truda artistic` („slova f`urit`”). cel care cizeleaz` lexicul poetic). Aceast` art` poetic` apar]ine modernismului prin dimensiunea sa reflexiv` (ilustreaz` lirica de medita]ie filosofic`). raporturile cu receptorii crea]iei sale înseamn` confruntare. mistuire l`untric`. Motivele prezente în acest text liric programatic: cartea. sfidare a prejudec`]ilor. opera. E-ndrept`]irea ramurei obscure Ie[it` la lumin` din p`dure {i dånd în vårf ca un ciorchin de negi Rodul durerii de vecii întregi. Domnul o cite[te. 193 . „cuvintele potrivite”. resursele poeziei [i ale limbajului artistic. prin sensibilitatea artistic` nou` ce produce inedite resurse ale lirismului. Ea este o reflec]ie în versuri pe tema crea]iei [i a artistului. bazat pe contraste puternice. Medita]ia liric` arghezian` abordeaz` semnifica]ia c`r]ii ca rod spiritual. Domni]a sufer` în cartea mea. deci o art` poetic`. prin ineditul metaforei. individual` a aspectelor caracteristice procesului/ universului crea]iei. onii. prin cultivarea esteticii uråtului. Întins` lene[` pe canapea. dintre sim]ire [i imagine artistic` sau legate de oper` [i de receptarea ei ori de singularitatea poetului ca fiin]` creatoare. Biciul r`bdat se-ntoarce în cuvinte {i izb`ve[te-ncet pedepsitor Odrasla vie-a crimei tuturor. Registrul lexical atåt de variat al poemului. Slova de foc [i slova f`urit` Împerechiate-n carte se m`rit`. esta ame ent cumuleaz` în fa]a c`rora se pleac` în semn de respect [i de recuno[tin]`. Te [i note de poezie social`. Numa ai po oetul etc. gest distructiv [i de reîntemeiere totodat`. impunånd o concep]ie [i un limbaj poetic de flagrant` noutate. Artele poetice apar în literatura romån` odat` cu opera eminescian` (Epigo Criticilo or me ei. Opera dezv`luie un crez artistic particular. prin sintaxa poetic` mai dificil`.

în general. pe un ton înfl`c`rat. s`-i înfrång` s`lb`ticia. o sonoritate grav`. prin care o persoan` î[i exprim` dorin]ele ce urmeaz` a-i fi împlinite dup` moarte. pune testatarul (autorul testamentului) în leg`tur` cu „fiul”. Pentru el. simbolic. c`tre alt` instan]` generic`. textul este un monolog adresat. Autorul se suprapune eului poetic. Întrucåt un act cum este testamentul se întocme[te. are. testatarul. dup` moarte. Din punct de vedere compozi]ional. în special în leg`tur` cu transmiterea averii sale) o aur` solemn`. Devo]iunea ia. din p`dure”. existen]a se m`soar` în fapt`. din cuprinsul primei strofe. de metamorfozare a lui în valori ale artei eterne. rolul purificator al artei. El deschide calea confesiunii poetice. un substantiv abstract. unicitatea viziunii estetice Caracterul de art` poetic` al Te exprimate fac din aceast` poezie o ilustrare a lirismului subiectiv. a unei izbånzi creatoare ce poate fi d`ruit` posterit`]ii. Ultima strof` cuprinde m`rturisirea arghezian` despre actul creator care este. Primele dou` stabilesc tipul mo[tenirii – spiritual` – [i obliga]iile succesorului/ lectorului. iar prin semnifica]ie (act juridic de voin]` unilateral`. / Decåt un nume adunat pe-o carte”. în care se reg`sesc m`rcile lingvistice ale implic`rii (pronume [i verbe la persoana I). Incipitul stabile[te contactul între cei doi poli ai comunic`rii. Str`mo[ii au încercat s` îmblånzeasc` p`måntul pentru a-i lua roadele. prin multitudinea de consoane. Titlul. Termenul „testament” ofer` [i sugestii religioase. mo[tenitorul averii spirituale concentrate într-o „carte”. dintr-un neam de lucr`tori ne[tiu]i ai p`måntului. determinånd instantaneu un înalt nivel al emo]iei lirice: „Nu-]i voi l`sa drept bunuri. În aceast` situa]ie. mo[tenirea l`sat` de poet implic` ideea unei cristaliz`ri artistice depline. de la care autorul nu accept` s` fac` abatere. o treapt`”). artistul se str`duie[te s` domesticeasc` „graiul”. primitorul [i p`zitorul comorii încredin]ate prin document. s-ar putea vorbi despre atitudinea de recuperare a uråtului. receptorul operei de art`. m`rturii despre credin]`. esta ame entului arghezian. Creatorul uman dobånde[te virtu]i aproape demiurgice („F`cui din zdren]e muguri [i coroane”) iar capacitatea sa constructiv` se reflect` într-o bibliogenez` prezentat` posterit`]ii cu limpedea con[tiin]` a valorii („Cartea mea-i. plin de patim`. eu-tu. care sfideaz` moartea. talent [i trud` 194 . de dinainte [i dup` na[terea lui Hristos. „Fiul” devine. în egal` m`sur`. Între „tat`” (artistul) [i „fiu” (lectorul) se creeaz` o leg`tur` peste timp.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Ivit „la lumin`. metamorfoza cuvåntului obi[nuit sau nepoetic într-un instrument vr`jit. într-o tentativ` de autodefinire memorabil`. în care tensiunea exprim`rii ideilor [i a sentimentelor r`måne la fel de puternic`. Mesajul este transmis de o instan]` generic`. f`r` de care valorile închise în tezaur s-ar irosi. la vårsta maturit`]ii [i dup` o perioad` de acumul`ri. precizåndui cursul simbolic: discursul autoreferen]ial vizeaz` destinul unui creator [i al unei opere. în opera arghezian`. Titlul poate face trimitere [i la o pozi]ie ferm`. pentru a-l face expresie poetic`. poetul le p`streaz` atitudinea. în fapt la o atitudine estetic` tran[ant`. Strofele a treia [i a patra dezv`luie rela]ia dintre poet [i str`mo[i. ca [i pentru cei cu „osemintele v`rsate-n mine”. form` statuar` („Am luat cenu[a mor]ilor din vatr`/ {i am f`cut-o Dumnezeu de piatr`”). Vocativul „fiule”. evocånd textele sacre: Vechiul [i Noul Testament. fiule. Poezia este alc`tuit` din cinci strofe inegale. fiul. sursele crea]iei sale.

Domnul o cite[te”) pentru a ajunge o mo[tenire spiritual` de mare pre] („Cartea mea-i. Imaginarul poetic Celebra art` poetic` arghezian` se folose[te de metafora testamentului pentru a ilustra istoria operei de art` de la stadiul incipient („graiul lor cu-ndemnuri pentru vite”) pån` la [lefuirea ei definitiv` („în versuri [i-n icoane”). „graiul lor cu-ndemnuri pentru vite”/„cuvinte potrivite”. în prima [i în ultima strof`. fiule. Toate aceste roluri semnaleaz` o cuprinz`toare [i responsabil` în]elegere a misiunii sale.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire dar [i despre specificul poeziei: art` a sim]irii tumultuoase. avånd un rol bine determinat în lume („E-ndrept`]irea ramurei obscure/ Ie[it` la lumin` din p`dure”). Caracterul oximoronic al unor structuri („Din bube. în „sudoarea muncii esta ame entul s`u cap`t` valen]e colective („Durerea no oastr` sutelor de ani” [i de aceea Te surd` [i amar`/ O gr`m`dii pe-o singur` vioar`”). 195 . / A[eaz-o cu credin]` c`p`tåi”). c`ci e nevoie s` fie „fr`måntate mii de s`pt`måni” substan]ele amorfe din care se va na[te poezia. le d` înf`]i[area estetic` necesar` [i le transmite posterit`]ii. înd`r`tnic r`måne.. în timp. solidar. este necesarul liant al genera]iilor. Seva acestei poezii este alimentat` de numeroase opozi]ii precum: „sap`”/„condei”. semnele c`r]ii – integreaz` un întreg univers. desp`r]indu-se în cele din urm` de creator („Robul a scris-o. mucigaiuri [i noroi/ Iscat-am frumuse]i [i pre]uri noi”) scoate în eviden]` personalitatea creatoare excep]ional` a celui care se define[te pe sine în calitate de con[tiin]` [i de sensibilitate artistic` modern`. sacrifica]i. treapt` ce preschimb` munca brut` a cåmpului în trud` intelectual`. Postura de „rob” supus unui „Domn” (cititorul) nu reprezint` decåt unul dintre rolurile pe care [i le asum` artistul. simetric. fiind prelungirile imateriale [i indestructibile ale f`pturii de hum` din care s-au desprins. de cåte dou` ori. Toate acestea sugereaz` atåt progresul cultural al umanit`]ii de-a lungul timpului cåt [i puterea transformatoare a artei. Atitudinea poetului oscileaz` între modestie [i con[tientizarea deplin` a propriei valori rev`rsate în oper`. pentru multe genera]ii. s` le urci te-a[teapt`”). Procesul creator. El este spa]iul fertil în care trecutul întunecat („råpi”. Totu[i efortul îndelungat. o treapt`. El se arat` totodat` ca ziditorul unei uria[e trepte de progres social [i cultural. „zdren]e”/„muguri”. „venin”/„miere”. „brazd`”/„c`limar`”. Poetul nu este un ego care se exhib` orgolios în fa]a contemporanilor. diferit de munca aspr` a predecesorilor. nu este perisabil precum bunurile materiale. aceast` mo[tenire. dånd rotunjime discursului liric [i accentuåndu-i semnifica]iile.. compus` fiind din semne – semnele numelui. aparent m`runt`. Acesta apare. prime[te atributele alchimistului („F`cui din zdren]e muguri [i coroane”) dar [i ale unei instan]e justi]iare („Biciul r`bdat se-ntoarce în cuvinte”). ridicat` împotriva tuturor prejudec`]ilor literare. care. „gropi”) se face viitor lipsit de orice amenin]are („. este simbolizat prin alte unelte: condeiul [i c`limara. prin esen]a lui. Echivalarea averii agonisite într-o via]` doar cu „un nume adunat pe-o carte” poate p`rea expresia unei judec`]i despre sine mult prea severe sau m`rturisirea risipei. Simbolul central al textului este cartea. În fapt. El devine [i un element de recuren]`. Personalitatea sa absoarbe valorile morale [i idealurile str`mo[ilor („osemintele v`rsate-n mine”). me[te[ugarul de cuvinte – „leag`ne” ale sensibilit`]ii „urma[ilor st`påni”. În vocea poetului r`sun` glasurile r`mase neauzite ale atåtor oameni care s-au stins în durere. Numele [i cartea înainteaz` împreun`.

de asocierile surprinz`toare Expresivitatea este produs`. predomin` termenii din vocabularul fundamental („bunuri”. în cea mai mare parte cu sens figurat. „fier”.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Pentru Arghezi. situa]ie care se repet` în ultima strof` („lene[`”. regionalismele („gr`m`dii”). Crea]ia e inspira]ie („slova de foc”) dublat` de [lefuire trudnic` a materialului lingvistic brut („slova f`urit`”). „Dumnezeu”). „ciorchin de negi”) de procedeul realiz`rii seriilor sinonimice din metafore („graiul lor cu-ndemnuri pentru vite” = „zdren]e” = „venin” sau „bube” = „mucigaiuri” = „noroi”). Ca [i autorul francez Charles Baudelaire. „noroiul”. Ed. cum afirm` însu[i autorul Te veneam cu totul din alt` parte. în straturi neumblate. vreau s` fiu ceea ce se nume[te un scriitor. Bucure[ti. neologismele („crimei”. dovedind c` poezia e pretutindeni [i c` artistul e cu atåt mai mare. mai mult decåt oricare alt` art`. „veninul” ajung s` primeasc` str`lucirea [i noble]ea ve[mintelor poetice. procedeu urmat [i în construirea antonimiei („venin ≠ „miere”. Cu mult` trud` [i cu har. „slova de foc”. „moarte”. face ca nicio not` discordant` a rostirii poetice s` nu se strecoare.) folosi]i. caracteristici ale poeziei moderniste. vol. arhaismele („hrisovul”. resping`toare la prima vedere. fac loc unor categorii diferite de cuvinte. respinse cu fermitate. Suavitatea [i brutalitatea exprim`rii coexist` în acela[i vers sau în versuri consecutive. „noroi” sugereaz` atitudinea de frond` a creatorului fa]` de conven]iile poetice artificiale. „nume”. „cle[te”. Minerva. „negi”). iar rezultatul sublim sunt „cuvintele potrivite”. ca un lup intrat din eroare în cetate. Intensitatea tr`irilor artistului care se prezint` ca o con[tiin]` reunit` a trecutului [i a prezentului. „[i opera]ia de a scoate perle acolo unde vulgul nu vede decåt musc`rie e dumnezeiasc`”. Strofele intermediare. timpuri pe care poezia le contope[te prin ideatic` [i prin limbaj. „obscure”) este capacitatea lor unic` de armonizare. din p`r]i în care nu pusese înc` nici un scriitor calificat piciorul. Arghezi crede c` apoeticul trebuie s` fie considerat unul dintre mijloacele fire[ti ale poeziei care. 1 Apud Mircea Scarlat. dup` esta ame entului: „Cånd m-am ivit incidental printre scriitori.). „condei”). „mucigaiuri”. „bube”. Ceea ce define[te laolalt` termenii/ expresiile populare („c`p`tåi”/ „pe brånci”). unde se face din nou raportarea autorului [i a operei sale la receptorul de art`. „sufer`”. {i miroseam a s`lb`ticie. A face poezie este o angajare fundamental` [i nu instinctul de a urma o mod` literar`. Cåmpul lexical al materiilor infame: „zdren]e”. la nivel lexico-s de cuvinte („seara r`zvr`tit`”. are putere transfiguratoare. de reliefare a leg`turilor trecutului (reprezentat de „b`tråni”) cu prezentul (exprimat de poet) [i cu viitorul (întrupat în „fiu”). vocabulele considerate pån` la Arghezi antipoetice („s`-njure”. semantic. semn al unei extraordinare capacit`]i de nuan]are a atitudinii/ ideii/ sentimentului. III. declara el într-un articol. „tån`r” etc. lucrul se simte clar din Cuvinte care nu m`gulesc falsific`rile intelectuale [i artistice ale nici unui gen de a månji hårtia”. în care se stabile[te rela]ia autor-cititor. În prima strof`. cu cåt [tie s-o descopere mai adånc. „zdren]e” ≠ „muguri [i coroane”). „a scris-o” etc. aflat` în pragul judec`]ii morale [i estetice a viitorului. 1986. „Totul e sacru în måinile artistului”. terminologia religioas` („icoane”. întemeietorul direc]iei lirice a reabilit`rii uråtului. Scriam f`r` s` e po otrivite e. „str`bunii”. „carte”.1 Caracteristici ale limbajului poetic Tr`s`turile cele mai izbitoare ale limbajului poetic arghezian sunt expresivitatea [i ambiguitatea. Istoria poeziei romåne[ti. 196 . nu exist` cuvinte nepoetice.

metafora este o a juca acaparatoare [i. mucegaiuri. „]ap înjunghiat”. C`linescu o considera drept „un poem mic. epitetul dublu („Durerea noastr` surd` [i ama ar`). pån` la confruntarea cu receptorul contemporan [i mai apoi cu posteritatea. Eul poetic se desemneaz` prin formele de persoana întåi. Verbele [i pronumele cunosc. ca într-o concludent` demonstra]ie artistic` despre for]ele uria[e de sugestie ale limbajului uzual sau frust. gustative („veninul stråns l-am preschimbat în miere”). plural („s` schimb`m”). tratat cu afec]iune [i avertizat asupra însemn`t`]ii „averii” primite. Persoana a doua. dup` cum el însu[i afirmase în presa vremii. Omniprezen]a acestei figuri de stil determin` o lectur` literal` [i o relectur` în cheie simbolic`.] o gr`m`dii pe-o singur` vioar`”). singular a unor verbe sugestive pentru actul creator: („am preschimbat”. Alternan]a timpurilor verbale (perfect simplu: „gr`m`dii”. prejudecata estetic` a receptorilor de poezie etc. mucegaiuri [i noroi”). viitor: „nu voi l`sa”) simbolizeaz` momentele diferite parcurse de crea]ia artistic`. derutant. Dup` cum se poate remarca. „te”) introduce în text interlocutorul. durere infernal`/speran]` [i nu semnele lingvistice corespunz`toare unei realit`]i exterioare. Dar [i robii de odinioar` ai p`måntului sunt convoca]i la acest dialog cu ostru cel dintåi. o structur` cu o tem` dominant`” genereaz` adeseori ambiguitatea sensurilor. / urma[ul. ca în versurile: „Întins` lene[` pe canapea. de la stadiul laboratorului poetic. „tine”. ciorchinul de negi sunt termeni/ structuri cu valoare de reprezent`ri ale opozi]iei întuneric/lumin`. inversiunea („iscat-am”) etc. ) dar [i prin cele de persoana întåi. a[a cum o arat` forma adjectivului posesiv („Ea e hrisovul no Al robilor cu saricile pline/ De osemintele v`rsate-n mine”). în albia ei de semnifica]ie. cu mare for]` evocatoare: „muguri”.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Poetul alege de obicei cuvinte concrete. identificabile. ramura. preocupat fiind s` dea limbajului. dar [i despre capacitatea transfiguratoare nelimitat` a poeziei. pe care G. „slova de foc” [i „slova f`urit`”. [ocant. alerteaz` mai multe sim]uri în acela[i timp ar`/ O gr`m`dii pe-o singur` vio oar`. auditive („Durerea [. frecven]a metaforei. În constituirea metaforelor intr` termeni din variatele registre ale limbii. Metaforele creeaz` imagini vizuale („cenu[a mor]ilor din vatr`”). singular a verbelor [i a pronumelor („a[eaz (-o)”. enumera]ia („bube.. epitetul simplu („torcånd u[ure oximoronul („izb`ve[te pedepsitor”). „fiul”. Limbajul artistic utilizat în Te preferin]a pentru substantive. în imagina]ia poetului. integråndu-se în råndul arti[tilor contemporani c`rora le revine sarcina de a p`stra memoria trecutului [i de a nu-i înjosi mo[tenirea. dese schimb`ri de persoan`. perfect compus: „a jucat”. / Pe care ascultånd(„Durerea noastr` surd` [i ama at/ St`pånul ca un ]ap înjunghia at). / domni]a sufer` în cartea mea”. La nivel stilistic. în care metafora „domni]ei” poate evoca tenta]ia reprimat` a afectului artistic facil sau impulsul alinierii scriitorului la o matrice de concep]ie [i de stil care s` fie a timpului sau. prezent: „izb`ve[te”. Persoana a treia e utilizat` atåt ca substitut pentru persoana întåi („robul” = poetul) cåt [i ca referire la un locutor absent („Domnul”). P`durea. „f`cui” etc. „însu[iri materiale”. dimpotriv`. aparent apoetic. dar. esta ame ent scoate în eviden]`. cel mai des.. esta ame ent se dezvolt` pornind de la cåteva repere Harta gåndirii poetice din Te metaforice fundamentale: cartea (ca laitmotiv). în jurul c`rora se organizeaz` crezul poetic arghezian. sunt atrase [i alte figuri de stil precum e”). „fierul cald îmbr`]i[at în cle[te”. noroi” metamorfozate în „frumuse]i [i pre]uri noi”. cånd ea devine 197 . la nivel morfologic. ceea ce determin` „prezen]a masiv` a concretului” (Mircea Scarlat) care nu este îns` decåt incarnarea imperceptibilului. „bube.

Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire bun al tuturor. de mare vibra]ie sufleteasc`. 198 . iar ritmul – variabil. 18 versuri – strof` polimorf`.”/ „{i am f`cut.. în`l]ånd uråtul. Patru versuri consecutive din strofa a treia se deschid cu verbul-predicat. lungi. / F`r-a bunilor mei”. la noble]ea diamantului. s` le urci te-a[teapt`. folosind orice resurse ale limbii.. Strofele inegale (8 versuri – octav`.. Caracterul adresat al primelor dou` strofe le sus]ine patosul. tån`r. Frazele sunt.. împerecheat`. fiule. explicative. este cånd masculin` (accentul cade asupra ultimei silabe). frångeri bru[te ale discursului poetic [i continu`ri largi.. esta ame ent solicit` lectorul printr-o Din punctul de vedere al construc]iei frazelor. Te esta ame ent este o art` poetic` reprezentativ` pentru direc]ia modernist` interbelic`. Domnul o cite[te. tonalit`]i variate ale frazei. prin disloc`rile sintactice: „{i care. / cartea mea-i. dezv`luind o atitudine energic` [i accentuånd caracterul de poezie programatic` al textului: „Am luat. timpul prezent impune judec`]i atemporale despre poezie: „Seara de foc [i slova f`urit`/ Împ`rechiate-n carte se m`rit`. Te topic` nea[teptat`. o explicitare a rolului artistului [i al poeziei. cånd feminin` (cuvintele de la sfår[itul versului primesc accent pe silaba penultim`) stabilind [i ele un joc între asprime [i suavitate. Poezia r`måne s` tr`iasc` în sfera inefabilului. caracteristice unei confesiuni/ autodefiniri.”/ „Am pus.. prin me[te[ug [i sim]ire. 13 versuri – strof` polimorf`.”/ „Am luat. / Ca fierul cald îmbr`]i[at în cle[te”.” Arghezi se dovede[te un autor inovator [i la nivelul organiz`rii strofice [i la cel al prozodiei. în general. Uneori. o treapt`”.. 4 versuri – catren. 8 versuri – octav`) sugereaz` st`ri emo]ionale diferite. enun]iative. ce nu-[i propune epuizarea subiectului: a cuno oa[te e c`-n adåncul ei/ zace månia „Robul a scris-o. Rima..

un omagiu adresat divinit`]ii. provocare. psalmul devine în literatura modern` cult` o specie a liricii filosofice. sub cer. de cånd m` rog. Psa almul VI din volumul de început al lui Arghezi surprinde ipostaza unui Deus absconditus. pentru cinci ani. încremenite în t`cere. literatura romån`. în almii arghezieni [i Psa almul lui Lucian Blaga. de interoga]ie asupra umanului. Dac`-ncepui de-aproape s`-]i dau ghes. dedesubt. De cånd s-a întocmit Sfånta Scriptur` Tu n-ai mai pus picioru-n b`t`tur` {i anii mor [i veacurile pier Aci sub tine. Psalmul este o crea]ie de factur` religioas`. are nevoie de o epifanie (manifestare. smerenie. retras. Titlul este rematic (G.. Nu mi-a trimis. Tu le vorbeai – [i se putea. pentru a-[i p`stra credin]a. care poate lua forma rug`ciunii. ve[nicul [i bunul. Îngerii t`i grijeau pe vremea ceea {i pruncul [i b`rbatul [i femeea. iar prin absen]a articolului. prin num`rul mare de consoane. În acela[i timp. nici-unul. în vremea primei tinere]i. Domnul. imputare. c`utarea. ei pot fi lega]i de preocuparea omului timpurilor moderne de a se r`zboi cu „cerurile reci”.. a[teptarea. c`in]`. la m`n`stirea Cernica. blasfemie. [oimul. prin raportare la transcendent. Ap`rut în Antichitatea ebraic` [i legat în mod special de numele regelui-poet David (cei 151 de psalmi din Vechiul Testament). Cele mai cunoscute abord`ri ale speciei sunt. Cånd magii au purces dup` o stea. Motivele literare ce înso]esc aceast` tem` sunt: vån`toarea. Atitudinile poetului lumineaz` diverse fa]ete ale rela]iei cu divinul: neîncredere. Vreau s` vorbe[ti cu robul t`u mai des. Genette) [i face trimitere la specie. din care nou` se afl` în volumul Cuvinte potrivite (1927) pot fi rodul experien]ei de via]` monahal` a autorului. Psa Psalmii arghezieni. a[teptare febril`. de a provoca un r`spuns la întreb`rile sale mistuitoare. Substantivul comun care îl compune. surs` continu` de suferin]` pentru omul r`mas singur sub cerul pustiu.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire PSALM de Tudor Arghezi Nu-]i cer un lucru prea cu neputin]` În recea mea-ncruntat` suferin]`. refuz` individualizarea. 199 . Scris l-ai g`sit în catastif {i i-ai trimis un înger de pova]` – {i îngerul st`tu cu el de fa]`. sco]ånd în eviden]` tot atåtea posturi ale omului care a pierdut sentimentul autentic al sacrului [i. în num`r de cincisprezece. Cånd fu s` plece [i Iosif. revolta. denot` sobrietate. întrupare a divinului). Doar mie. Acesta este un psalm ce surprinde o reflectare din multele posibile ale raportului om/divinitate.

mobilizarea extrem` a fiin]ei.”1 Elemente de recuren]` devin dou` structuri cu o putere covår[itoare de ari cånd a fi. toate eforturile sale („Te dr`muiesc în zgomot [i-n t`cere”). Ed. Eliade. în exprimarea c`reia sunt antrenate forme verbale [i pronominal-adjectivale de persoana întåi („dr`muiesc”. Dorin]a p`tima[` [i lacom` de a-L capta omene[te. „m`”. „vreau”.” etc. textul poetic se dezvolt` în albia suferin]ei înver[unate. Discursul poetic scoate la iveal` o tensiune interioar` dureroas`. care îl prelunge[te pe cel anterior [i îl intensific`.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Spre deosebire de eul poetic bacovian. comportamentele str`mo[ilor s`i religio[i. prin nevoia de confruntare. eul liric arghezian nu cunoa[te decåt prin excep]ie apatia. Surescitarea. exercitåndu-[i îns` necontenit fascina]ia asupra omului: „E[ti visul meu din toate cel frumos”. cu tainele ferecate. este la fel de p`tima[ cånd iube[te [i cånd ur`[te. strofa a treia aduce f`ptura sacr` la limita dintre fire [i nefire. 1995. reliefåndu-[i neputin]a. Psa alm VI cuprinde patru catrene ce reprezint` tot atåtea nuclee de fr`måntare l`untric`. primind ca marc` stilistic` antiteza. „meu”) dar [i de persoana a doua („e[ti”. „F`r` s` vreau/ Vreau. Tot fluidul emo]ional al textului se scurge între un „eu” concret. au totu[i o m`sur` uman`. „s` Te ucid? Sau s`-ngenunchi. „credin]`”/ „t`gad`”. deoarece „Omul profan este descendentul lui «homo religiosus» [i nu poate anula propria sa istorie. asiduu.. f`r` glas. pari cånd c` nu mai e[ti”. Fiindc` Dumnezeu nu se afl` în sine. sugestie a unei st`ri continue de încordare. Sacrul [i profanul. Viziunea despre lume transmis` de Psa („Te dr`muiesc în zgomot [i-n t`cere”) define[te întru totul personalitatea unui lupt`tor gata s` dea piept cu oricine. Primul catren echivaleaz` pozi]ia omului cu a vån`torului [i pe a divinit`]ii cu a Marelui Vånat. „s` pip`i”. o con[tiin]` scindat` [i nelini[tit`. Rolul acestui procedeu este de a sublinia condi]ia tragic` a omului modern. Humanitas . „s`-ngenunchi”. Psalmistul î[i socote[te asaltul cerurilor „dårz [i f`r` de folos”. îl caracterizeaz` mai degrab` patosul romantic decåt melancolia muzical` a simboli[tilor. precum Dionis. asaltul neîndur`tor al altor voin]e asupra sa ori teroarea obiectelor.”. „Te”. chiar [i cu Fiin]a Suprem`. al doilea este o m`rturisire a atitudinii oscilante în credin]` dar [i a iubirii [i a sfielii în fa]a Ziditorului. de[i autorul nu teoretizeaz` [i almul VI nici nu profeseaz` fidel vreo doctrin` literar`. desemnat` prin metafora „taurului s`lbatic”.. el îl caut` în afar`. Fiecare strof` aduce cu sine un alt argument al nelini[tii. V`zduhul r`måne închis. În absen]a revel`rii Creatorului. în expansiune. Bucure[ti. nu determin` [i transformarea în act a cererii sale. personajul eminescian. Incipitul surprinde un conflict psihologic deja instalat. omul tr`ie[te în încordarea påndei. 200 . ceea ce d` lirismului subiectiv al operei un caracter accentuat dramatic. Asiduitatea lui încråncenat` nu este de ajuns.. al neîmp`c`rii. al îndoielii [i al sfid`rii. „påndesc”.. vehement [i un „tu” f`r` form`. Compozi]ia. „s` ucid”. Organizat ca un monolog al disper`rii. abandonul. ultima situeaz` omul [i divinul pe o pozi]ie de confruntare.. contradic]iile din sine [i din afar`. ca o sugestie a unui continuum sufletesc. Afirmarea impetuoas` a voin]ei. este sugerat` prin intermediul a dou` verbe ce exprim` ac]iuni din sfera concretului: „s` v`d”. aspect semnalat prin folosirea verbului la prezent („Te dr`muiesc în zgomot [i-n t`cere”). adic` prin sim]uri. sui[urile [i coborå[urile suflete[ti se exprim` printr-un larg sistem de opozi]ii întålnite înc` din versul prim: „zgomot”/ „t`cere”. Cea dintåi structur` se constituie dintr-un verb al 1 M. „Pari cånd a fi. care l-au f`urit a[a cum este el ast`zi. „Tine”).. prin verbul la indicativ prezent. prin asumarea riscurilor faptei. pa ari cånd c` nu mai e[ti” [i „F`r` s` vre eau s` ies biruitor/ semnifica]ie: „Pa Vre eau s` Te pip`i [i s` urlu: Este!”. El se define[te prin ac]iune.

Imaginarul poetic valorific` scenariul vån`torii. Ed. de a concretiza abstrac]iuni. În mitologia biblic`: visul cu scara la cer. ). cu tot atåta insisten]`. în cazul operei lui Arghezi. absen]a devenirii (eternitatea). Cea de-a doua structur` une[te contradic]iile inerente umanului. treptele atitudinilor extreme: „S` Te ucid? Sau s`-ngenunchi a cere. vol. „R`mån cu tine s` m` mai m`sor”/ „{i nu-ndr`znesc s` Te dobor din cer gr`mad`”. pe de o parte. Este v`dit c`. „principiu ceresc” (Dic]ionarul de simboluri). 201 . visul”. provocånd revelarea Celui care nu cunoa[te timpul [i nu se supune legit`]ii: „În viziunea arghezian` par s` coexiste dou` moduri ale transcenderii: unul. „Simbolismul vån`torii se prezint` destul de firesc sub dou` aspecte: omorårea animalului. Eminescu. 1979. 2 Nicolae Balot`. El încearc` s` dobåndeasc` adev`rul absolut. Toate aceste „identific`ri” se fac în închipuirea uman` [i nu în afar`. semne ale inconstan]ei în atitudini. ca o dovad` a egalit`]ii cu sine. caracteristic` poeziei moderniste. ci o conjectur`. Cele dou` ipostaze. „pari cånd a fi. cu energia vital` a f`pturii sale. 3. în pasivitatea a[tept`rii unei revel`ri. indicånd totodat` patima c`ut`rii unicului leac al îndoielii. el este o reflectare din stele. Sfå[iat între „credin]`” [i „t`gad`”. „Este Îns` existen]a Sa nu este o certitudine. avånd puterea. metaforic. „e e[ti fr`månt`ri în sine.”. c`ci ceea ce este realitate suprasensibil` nu poate fi descoperit prin sim]uri. altul prin asaltul impetuos. a tendin]elor nefaste. psalmistul vrea s`-i smulg` cerului dovada suprem` a existen]ei f`pturii de lumin` care-l locuie[te. adic` distrugerea ignoran]ei. Structura „e[ti somnul” face 1 Jean Chevalier.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire iluziei. 2 „M`surarea” for]elor creaturii cu ale Creatorului nu este decåt un gest de provocare a sacrului întru ar`tare. Dic]ionar de simboluri. „caut” etc. echivalent al conjunc]iei disjunctive „ba”. prin contemplare. întru manifestare: „Vreau s` te pip`i [i s` urlu: Este!”. ce reprezint` c`utarea spiritual`”1. tangibil`. cu o iu]eal` ame]itoare. indic` importan]a egal` a celor dou` posturi. / Pari cånd a fi. Bucure[ti. Dac` sfera uman` se las` cuprins` prin verbe ce indic` ac]iuni („påndesc”. „prin]ul p`s`rilor”. Ambele elemente surprind caracteristica fundamental` a percep]iei sacrului de c`tre om: aproximarea. iar vånatul î[i reveleaz` însemn`tatea prin patima trezit` în urm`ritorul s`u. A[teptarea [i pånda se desf`[oar` într-un timp concret limitat [i devin constante ale manifest`rii omului aflat în iure[ul lumii („în zgomot”) sau în singur`tate („[i-n t`cere”). ca existen]` obiectiv`. frumosul (esteticul). Cel neaflat [i f`r` trup este desemnat prin metafora [oimului. [i c`utarea vånatului. cu hrana lui. ale unei perpetue e[ti [oimul”. în fapt. Distribu]ia formelor pronominale [i verbale de persoana întåi [i a doua care apar de-a lungul textului poetic. C`ut`torul se justific` prin fervoarea urm`ririi pr`zii. pari cånd c` nu mai e[ti”). f`r` odihn`. prin echivalen]a cu „visul meu din toate cel frumos” [i prin simbolistica apei-oglind` („Ca-n oglindirea unui drum de ap`. reuniunea unor concepte: înaltul (eticul). Spiritul lui r`zvr`tit parcurge. pari cånd c` nu mai e[ti”. Alain Gheerbrant. Divinul înseamn`. „s` ucid”. al inconsisten]ei hieratice – „pari” [i dintr-un adverb cu valoare conjunc]ional` – „cånd”. lupta cu îngerul pe de alta”. Vånatul se identific`. sacrul se define[te invariabil prin verbul existen]ei („e e!”). [i anume întruparea divinului. Întrez`rit „printre pe[ti”. negarea („f`r` s` vreau”) [i afirmarea („vreau”). vån`torul este c`ut`torul de adev`r. „s`-ngenunchi”. prin trecerea violent` «dincolo». de în]elepciune [i de credin]`. mersul dup` urmele lui. Opera lui Tudor Arghezi. vån`torul [i vånatul sunt corporaliz`ri cu func]ie de simbol.

textul poetic se caracterizeaz` prin expresivitate [i ambiguitate.. anun]` „prezen]a masiv` a concretului” (M. cu o impresionant` for]` dramatic`. mesajul textului: nevoia de certitudine asupra existen]ei divine care ar alm. procedeu descris de N. „oglindirea unui drum de ap`” etc.. ciocniri de st`ri emo]ionale. almului VI v`de[te. cit. Arghezi î[i dovede[te [i alm capacitatea extraordinar` de a månui limba. compunånd o „scen`”: „taurul s`lbatec se adap`” [i.]. la nivel morfologic. a cuvintelor concrete sprijin` constituirea imaginilor.. „vånat”. numai c` ea exprim` o concluzie c`tre care tånje[te sufletul psalmistului [i nu confirmarea definitiv` pe care o a[teapt`. Ed. Abstrac]iuni precum raportul om-divinitate [i setea de absolut a fiin]ei m`rginite iau [i ele o înf`]i[are. Constituit` din atåtea metafore. inexistent înseamn` singur`tate radical` a omului”1. Substantivele. e „oglindirea unui drum de ap`”. dar [i metafore verbale ca: „s-adap`”. în acest Psa semantic. nestr`b`tut înainte de alt poet [i care nu e repetabil [. „s`-ngenunchi” etc. Ambele tr`s`turi sunt sus]inute de frecven]a metaforei atopice.”. con]ine patru verbe [i un pronume personal cu referire la sacru („Te”). „s` v`d”. la începutul fiec`rui vers. z`re[te umbra lui Dumnezeu. con]ine un drum analogic. „(taurul) s`lba ate ec”. se remarc` folosirea exclusiv` a termenilor din La nivel lexico-s vocabularul fundamental. mut. „pe[ti” etc. 2 Nicolae Balot`. „s` (te) ucid”. În aceast` categorie stilistic` intr` metafore nominale precum: „visul meu din toate cel frumos”. Scarlat): „vånat”. El sintetizeaz`. „(caut) dårz z”. epitetele: „([oimul) cel c`uta at”. Limbajul artistic al Psa plasat. inimaginabilul: Dumnezeu e „[oim” ce s-ar putea pr`bu[i din cer „gr`mad`”. Cu valoare peremptorie. [i-n t`ce La nivel stilistic. în schimb [spre deosebire de cea topic` ce are precedent [i un în]eles stabil. poezia îns`[i devine o ampl` metafor` cumulativ`. Aula. care compun o viziune unic` în literatura romån` despre singur`tatea omului în univers: „Dumnezeu ascuns. 202 .] ca taurul s`lbatic. r`sturnat` din stele. care instituie un climax al tensiunii lirice. „stele”. sporit` [i de folosirea semnului exclam`rii. printre pe[ti. relativizåndu-i radical în]elesul. preferin]a pentru verb.. indiferent de context]. Prezen]a. Manolescu astfel: „Metafora atopic`. „e[ti visul” este o impresie cristalizat` în str`fundurile subiectivit`]ii umane. „[oim”. esc în zgo omo ot Sensul figurat pune în mi[care seva cuvintelor. Versul ultim. Bra[ov.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire parte dintr-o interoga]ie. interoga]iile retorice: „S` te ucid?” etc. ) sugereaz` o adev`rat` furtun` interioar`. „cer”. „s`-ngenunchi” etc. pari cånd c` nu mai e[ti” [i „Te-ntrez`rii [. 1 Nicolae Manolescu. incapacitatea de a atinge un liman. este f`r` preceden]` [i are un în]eles contextual”1.. într-o propozi]ie însemnat`. Caracteristici ale limbajului poetic Reformator de înalt` ]inut` al limbajului poetic romånesc. în num`r mare [i ele. dup` cum poetul însu[i afirm` într-un alt Psa „putregai”. Timpul prezent al tuturor verbelor face ca „marea poveste” a omului [i a lui Dumnezeu s` capete atributul eternit`]ii ca derulare [i ca impact psihologic. din incipit („Te dr`muie ere e”) [i pån` la final („R`mån cu tine s` m` mai m`so or”). mai ales în situa]iile în care reprezentarea fixeaz`. / Pari cånd a fi. de obicei. fulgurant. iar ultima construc]ie îl asociaz` pe „a fi” cu „a p`rea”. la generarea sensului c`reia contribuie [i compara]iile: „Ca-n oglindirea unui drum de ap`.. Despre poezie. „s` ucid”. Multitudinea de ac]iuni evocate („dr`muiesc”. apare numai ultima form`: „Este!”. de „bezn`” [i putea salva omul. „påndesc”. Rolul lor este s` dea corporalitate variatelor tr`iri ale omului aflat în a[teptarea semnului divin. 2002. Caracterul unitar al lexicului face ca discursul poetic s` capete coeren]` [i for]`. „[oimul”. op.

ci faptul material. 2000: • Mircea Zaciu. 1974: „În to]i • Nicolae Balot`. chiar locu]iunilor triviale. con[tiin]a damn`rii. În aparen]` banal. de dur [i melodios fuzioneaz` într-o singur` tonalitate” ori ro omåni din se eco olul XX. a în-fiin]`rii”. 203 . o nevoie a comunic`rii directe. „dårz” etc. î[i îmbin` reflexele de plumb cu nota gra]ioas`. 1986: „[Arghezi] a • Tudor Vianu. St`rile contradictorii tr`ite de psalmist au drept corespondent. „t`gad`”/„gr`mad`”). „s` ucid”. locurile comune ale limbajului frumos [. o pietate organic`. discursul poetic c`p`tånd astfel fluen]a suferin]ei încercate. Psa alm VI este o crea]ie reprezentativ` pentru concep]ia [i pentru stilul unui artist complex. „folos”/„frumos”) cu cele feminine. fiind echivalentul lingvistic al unui gest de adorare.. Raportul de coordonare este predominant. atåt de logosului. a nefericirii m`rturisite. cu o curgere tensionat`. resursele nea[teptate ale lirismului. asaltul sunt ipostaze ale acestui apel. Arghezi se afl` îns` într-o paradoxal` condi]ie: aceea de a nu accepta dogma [i. sentimentul tragic al însingur`rii – la nivelul con]inutului [i ineditul metaforei. o ciudat` îmbinare de virilitate [i gra]ie feminin`. deci al cunoa[terii. Aceasta ne ajut` s` interpret`m patosul ve specific poetului nostru. pline de o via]` arz`toare care acapareaz` toate sim]urile omului”. se remarc` fraza ampl`. Eminescu. al pip`irii. cu form` identic`: „([oimul) me releveaz` caracterul subiectiv [i pasional al confesiunii lirice. nemijlocit al vederii. ca pe o voin]` de cuprindere cognitiv`. al ede erii. Repere critice oe]i ro omåni mo ode erni. Ed. nicio mistic` a afectelor. dåndu-[i seama de imposibilitatea tr`irii autentic religioase în afara dogmei” era a lui Tudo or Arghe ezi. 1974: • Pompiliu Constantinescu. Bucure[ti. a accepta f`r` s` vezi. ]io ona arul ese en] ]ia al al scriito orilo or ro omåni. la nivel prozodic. Cel ce cheam` este omul cuvåntului. Albatros. pari cånd c` nu mai e[ti”) spore[te impresia de neputin]` a omului. mai luminoase (cuvinte accentuate pe silaba penultim`: „t`cere”/„cere”. Lexicul poetului deschide por]ile termenilor proscri[i. de o linie supl` [i simpl` în puritatea ei. f`ptur` a sim]urilor failibile. aspect dovedit [i de varia]iile intona]iei: enun]iativ` – interogativ` – exclamativ`. „(visul) me eu” Cåteva adjective posesive. sever`. Minerva. între atåtea cuvinte ale asprimii [i ale încord`rii suflete[ti („påndesc”. ceea ce pretinde Psalmistul arghezian nu este harul spiritual al credin]ei. a asentimentului. ritmul variabil [i alternan]a rimelor masculine.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire el frumo os”. Ope Psa almii poetului r`sun` acela[i apel. aceea[i chemare c`tre cel nenumit. „Cre[tinismul în ruin`” (Hugo Friedrich). în acela[i timp. (Nicolae Balot`) La nivel sintactic. A[teptarea. adresat`. mai aspre (cuvintele din finalul versurilor primesc accent pe ultima silab`: „vånat”/„c`utat”. în text: „(visul meu din toate) ce o însu[ire a Sacrului. Or. Bucure[ti.. pånda. a leg`turii placentare.]. În schimb. a în]elege. Minerva. Jocul pronumelor personale eu/Tu ajut` la surprinderea unor „situa]ii arhetipale ale omului în fa]a divinului”. Nicio religiozitate speculativ` la acest spirit ateologic. numind Un singur adjectiv re]ine aten]ia. Po „Temperamentul s`u poetic e construit pe contrast: nota grav`. eu”. Paralelismul sintactic („Pari cånd a fi. Scriito distrus conven]ia poetic`. Ed. A crede înseamn` îns` a recunoa[te. cuvintele metaforelor sale sunt înc`rcate de o materialitate palpabil`. Bucure[ti. Ed. Dic] „Poet profund religios. Bucure[ti.) el construie[te în poezie o oaz` de lini[te [i de frumuse]e. sintaxa poetic` mai dificil` – la nivelul expresiei fac din aceast` poezie o oper` modernist`. Ed.

multe dintre aceste texte fiind arte poetice. Publicistic`. Barbu. Tudor Vianu propune trei etape ale crea]iei poetului: etapa parnasian`. Intro Ba arbu. Co opa acul. preferin]a pentru metafora-simbol. pictural` ce respir` o atmosfer` ava a. A treia etap` – ermetic` – reprezentat` de poezii precum Oul do ogma atic. aluzie la cele nou` trepte ini]iatice. cultivarea unui lirism obiectiv (f`r` implicarea eului liric). încifrat`. Ba anchiz zele e. se caracterizeaz` prin rigoarea formei. include nou` poezii. poezia este o prelungire a geometriei. capetele ovaluri. r`månånd poet. în care se evoc` o lume de inspira]ie autohton` sau balcanic`. p`tratul zilei. în vol. prin abstractizarea mesajului. Bucure[ti. Uve ende enro ode e. 1987 204 . Prima etap`. al nun]ii. [arpele. Inova]ia poetic` rezult` din îmbinarea elementelor populare cu cele savante. Ion Barbu are obsesia matematic` [i în paginile sale se adun` toate figurile [i expresiile specialit`]ii: durerea divizat`. Ermetismul presupune. al`turi de Tudor Arghezi [i de Lucian Blaga.”1 1 Ion Barbu – Poezii. filozofic`. Minerva. exist` undeva.Particularit`]i ale modernismului \n opera lui Ion Barbu Poetul Ion Barbu.. G: C`linescu remarca: „Prin cultura lui. cel al Ideii pure. înl`turarea din poezie a tot ceea ce este inutil. a[a c`. ochii în virgin triunghi.. . Pa ante eism etc. Timbru etc.1 oduce ere e în ope era a lui Io on În 1935. un loc luminos unde se întålne[te cu poezia [. Do omni[o oara a Hus. Din ce eas de edus. Poeziile apar]inånd acestei perioade se caracterizeaz` prin revenirea la perfec]iunea clasic` a formei. capabil` s` produc` un „joc secund mai pur”. unghi ocolit de praf. Ritmuri pe entru nun] ]ile e ne ece esa are e. poeziile fiind structurate în 3-4 catrene. d` conceptului de poezie modern` noi valen]e. Pot fi identificate mituri fundamentale: al soarelui. Limbajul poetic este alchimic. Ed. Este a[adar o poezie rece. cea parnasian`. Poemul a Crypto o [i emblematic este Dup` melci. abordarea unor teme cu valoare generalizatoare. Pentru mine. în domeniul înalt al geometriei. avånd ca rezultat o formulare ermetic`. Încifrarea lirismului vine dintr-o permanent` oscilare între [tiin]` [i literatur`. conul acesta de sear`. dup` cum el însu[i m`rturisea: „Oricåt ar p`rea de contradictorii ace[ti doi termeni la prima vedere. roata. Confesiuni. grupul. Isa arlåk k etc.. ceasuri verticale.]. triunghiul. al oglinzii. a[adar cu o structur` narativ` asemenea baladelor. etapa baladic`-o oriental` [i etapa ermetic`. fiind creatorul unei poezii cu totul originale. cuprins` între anii 1919-1920. baladic` [i oriental`. Domin` poemele epico-lirice. dup` I. alte texte apar]inånd acestei etape sunt: Riga la apo ona a Enige el. cu simboluri ermetice. dar [i simboluri: cercul. . temele preferate – condi]ia uman` [i condi]ia poeziei.. Poezii reprezentative: La Cea de-a a doua etap`. n-am p`r`sit niciodat` domeniul divin al geometriei”. în primul studiu consacrat operei poetului. Proz`. cuprinde poeziile publicate între 1920 [i 1924. Mun] ]ii.

beteli cu funt`. inim` ascuns`. În noul an. Lapon` mic`. Cu Enigel [i riga Crypto. De la fåntåna tinere]ii. Azi zi-mi-l stråns. Împ`r`]ea peste bure]i Crai Crypto. mai la vale. Prin aer ud. Pe trei covoare de r`coare Lin adormi. Cu eunucul lui b`trån. {i r`i ghioci [i topora[i Din gropi ie[eau s`-l oc`rasc`. C` nu voia s` înfloreasc`. Mult înd`r`tnic menestrel. iac`. cu dulcea]`: – Enigel. tot mai la sud. – Zi-l menestrel! Cu foc l-ai zis acum o var`. ]ie dragi. în c`mar`. s`-[i duc` renii. mai aburit Ca vinul vechi ciocnit la nunt`. încetinel. La spartul nun]ii. panglici. În ]`ri de ghea]` urgisit`. – Rig` spån. * Des cercetat de p`dure]i În pat de råu [i-n hum` uns`. Sterp îl f`ceau [i n`r`va[. torcånd verdea]`: Cånd lång` sån. la p`[unat. Pe-acela[i timp tr`ia cu el. Eu m` duc s` culeg Fragii fragezi. pre nume Enigel. De cuscrul mare d`ruit Cu pungi. Minerva. Zi-mi de lapona Enigel {i Crypto. }i-am adus dulcea]`. regele-ciupearc`! – Nunta[ frunta[! Osp`]ul t`u limba mi-a fript-o. Ia-i [i toarn`-i în puiac`. Ed. De la iernat. Dar. de la sån. Bucure[ti. Cu piei. C`linescu. un rig` spån. cåntecul. Uite fragi. Istoria literaturii romåne de la origini pån` în prezent – Ion Barbu. 1985 205 . tot zice-l-a[.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Ion Barbu propune trei c`i de cunoa[tere: • prin eros (planeta Venus). Un cåntec larg tot mai încearc`. 1 G. Enigel. de rou` parc`! Dar printre ei bårfeau bure]ii De-o vr`jitoare mån`tarc`. Mul]umesc Dumitale. lini[tit`. mirele poienii. La vecinic tron. • prin ra]iune (planeta Mercur) • prin poezie (patronat de Soare) Ilustrare/ Contextualizare RIGA CRYPTO {I LAPONA ENIGEL de Ion Barbu Menestrel trist. Ea poposi pe mu[chiul crud La Crypto. Veni s-o-mbie.

„Din poemele fabulative cu elemente de figura]ie din natur`. Lumina iute cum s`-i plac`? El se desface u[urel De Enigel. – Rig` Crypto. numai carnea cre[te {i somn e carnea. De zece ori. M`-nchin la soarele-n]elept. Greu taler scump cu margini verzi De aur. C`-i greu mult soare s` îndure Ciupearc` crud` de p`dure. fiar` b`trån`. dar vezi. în c`mar`». C` sufletu-i fåntån`-n piept. – A[teapt` de te coace. balada închipuit` de Ion Barbu ca zis` de un menestrel «la spartul nun]ii. rig` Crypto. Enigel. rogu-te. Se oglindi în pielea-i cheal`. gol la drum s` ias`. Ca o lam` de blestem Vorba-n inim`-ai înfipt-o! Eu de umbr` mult m` tem. mare. Începi. S` toarne-n lume aurul. La umbr`. Pete are fel de fel. a r`mas s` r`t`ceasc` alt` fa]`. vezi. Enigel. Mult a[ vrea. Ce zace-n sufletul-fåntån`. În somn fraged [i r`coare. visu-i cerceteaz`. nu ad`sta. ca un inel. Iar la f`ptur` mai firav` Pahar e gåndul. supt z`pezi. Tot polul meu un vis viseaz`. Ca Ce De Cu la nebunul rig` Crypto. te frångi curånd. La l`mpi de ghea]`. ies lumine. Spre zece vii pece]i de semn. Dac` pleci s` culegi.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire – Enigel. Las`-l. – Te-a[ culege. mai cr`iasc`: Cu Laurul-Balaurul. uit`-l. Asist`m de ast` dat` la o dram` liric` a c`rei 206 . Dar timpul. M`-nchin la soarele-n]elept. S`-i ]ie de împ`r`teas`. Las`. C` dac`-n iarn` sunt f`cut`. La soare. Enigel. de m`cel. s` treac`… Dar soarele. Enigel. cu mine. Iar soarele acuma sta Svårlit în sus. – S` m` coc. Cu m`s`lari]a-mireas`. aprins inel. {i ursul alb mi-e v`rul drept. {i roata alb` mi-e st`pån`. C` sufletul nu e fåntån` Decåt la om. De partea umbrei moi. focul inima i-a fript-o. preacuminte Enigel! Lui Crypto. de soare. Scade noaptea. desf`cut`. Riga a Crypto o [i la apo ona a Enige el apar]ine celei de-a doua etape de crea]ie – baladic` [i oriental`. f`r` sfial`. M` despart. Dar vånt [i umbr` iar o umfl`… Frumos vorbi [i sub]irel Lapona dreapt`. S`-l toace. – Plångi. Venin [i ro[u untdelemn Mustesc din funduri de blestem. se dezumfl`. roata se m`re[te. cu otrav`. Visuri sute. {i sucul dulce în`cre[te! Ascunsa-i inim` plesne[te. capodopera r`måne Riga Crypto [i lapona Enigel. rig` blånd… Zorile încep s` joace {i e[ti umed [i pl`pånd: Team` mi-e. regele-ciupearc`. E ro[u. Se oglindi adånc în el. Din umbra deas`.

descrierea regatului acestuia.”1 Poemul este o poveste de dragoste imposibil`. asociat cu metafora „inim` ascuns`”. „Spunerea” cåntecului presupune un ritual. Pe de alt` parte. firul epic este doar un pretext pentru dezvoltarea dimensiunii lirico-filozofice. desf`[urat` în lumea vegetal`. 1984 207 . drumul ini]iatic întålnirea dintre riga Crypto [i Enigel. con[tient de valoarea lui [i a „cåntecului larg”/ a pove[tii exemplare. Numele Enigel are sonoritate 1 Dinu Pillat. poemul este construit pe baza unor elemente mitice: drumul ini]iatic. El se las` greu convins. încetinel. Crypto se deta[eaz` de ceilal]i. tehnica fiind cea a povestirii în ram` sau a povestirii în povestire. a întunericului (criptic. tragic`. întålnirea avånd loc în plan oniric ca în Luceaf`rul lui M. Prefa]` [i tabel cronologic la vol. formånd cadrul pentru cealalt` nunt`. În spa]iul s`u. ascuns). Compara]ia menestrelului cu vinul vechi eviden]iaz` talentul acestuia. portretul laponei Enigel. fiindc` e sterp [i nu [i-a g`sit perechea. Primele patru strofe. Bucure[ti. / La spartul nun]ii. textul este alc`tuit din dou` p`r]i. Biblioteca pentru to]i.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire desf`[urare are loc în lumea vegetal` a climatului boreal. amintind de cåntecele b`tråne[ti de nunt`. / Sterp îl f`ceau [i n`r`va[/ C` nu voia s` înfloreasc`. Ed. Fiind o alegorie pe tema aspira]iei spre absolut. dar [i desprinderea de lumea cotidian` [i intrarea într-un spa]iu izolat: „Zi-l menestrel/ Cu foc l-ai zis acum o var`. despre nunta neîmplinit` dintre Enigel [i Riga Crypto. se schi]eaz` portretul craiului Crypto. povestea pe care o spune. prezint` dialogul menestrelului cu „nunta[ul frunta[”. Numele acestuia „Crypto”. Minerva. implicånd erosul în forma unei conjuncturi extraordinar plasticizate. surprinzånd [i diferen]ele ireductibile dintre cele dou` lumi. motivul mezinului etc. sugereaz` faptul c` e st`pånul unei lumi obscure. a dep`[irii limitei. iar enumera]ia „cu pungi. beteli cu fund`” puncteaz` podoabele stilistice cu care [tie s`-[i îmbrace cåntecul. Eminescu. din regnul vegetal. Tristan [i Isolda). Asupra lui planeaz` suspiciunea c` ar fi fost vr`jit s` r`mån` ve[nic tån`r: „La vecinic tron de rou` parc`/Dar printre ei bårfeau bure]ii/ De-o vr`jitoare mån`tarc`. Partea a doua se constituie din mai multe secven]e: portretul lui Crypto. „mai aburit ca vinul vechi”. De asemenea. panglici. „personajele alegorice” reprezentånd ni[te simboluri ale diferitelor ipostaze ale eului liric. completat [i de subtitlul balad`. în c`mar`”. denotånd o existen]` tragic`: „{i r`i ghioci [i topora[i/ Din gropi ie[eau s`-l oc`rasc`. Ion Barbu – versuri [i proz`. Structura textului permite interferen]a genurilor epic. al lumii vegetale. Menestrelul (cånt`re] la cur]ile medievale) e rugat s` cånte la finalul unei nun]i. cele trei chem`ri ale lui Crypto [i refuzurile laponei. a f`pturilor inferioare. spa]iul de unde coboar` (]inuturile înghe]ate) reprezentånd t`råmul gåndirii./ Azi zi-mi-l stins. Scenariul epic este dublat de dimensiunea dramatic` [i de lirismul m`[tilor. liric [i dramatic. Menestrelul este descris prin trei epitete: „trist”. fiecare reprezentånd cåte o nunt`: una consumat`. La nivelul compozi]iei. ]inuturile acesteia. Finalul vine cu pedepsirea lui Crypto care î[i dep`[e[te limitele. [i apartenen]a la familia ciupercilor. avertizeaz` asupra dimensiunii narative a poemului. probele ini]iatice. În deschiderea p`r]ii a doua. Enigel este simbolul fiin]ei evoluate. ini]iatic`. Titlul este construit în maniera altor opere din literatura universal` care relateaz` o poveste de dragoste neîmplinit` (Romeo [i Julieta. / De la fåntåna tinere]ii”. rama viitoarei pove[ti.” Prin antitez`. „mult înd`r`tnic”.

fiind în]eleas` ca un „romantism întors”. / s`-i ]ie de împ`r`teas`. gol la drum s` ias`. spre care aspir` [i Crypto. dulcea]` [i fragi. Crypto se transform` într-o ciuperc` otr`vitoare. / Cu m`selari]a-mireas`. visul devine liantul dintre cele dou` lumi [i faciliteaz` comunicarea altfel imposibil`. / Uite fragi. în monologul lui Enigel. ie[irea din spa]iul s`u [i intrarea în alt regn înseamn` moarte. geniul / omul comun. sus]ine originea ei. / S` toarne-n lume aurul. ea va realiza îns` capcana [i va refuza chem`rile pline de dragoste ale craiului. Metafora „c` sufletu-i fåntån`-n piept” vizeaz` capacitatea conferit` individului care accede la acest` form` de cunoa[tere. / De a r`mas s` r`t`ceasc`/ Cu alt` fa]` mai cr`iasc`: / Cu Laurul-Balaurul. În final. prin trimiterile folclorice. Pentru Crypto. prin simbolurile dezvoltate (al soarelui. animale c`l`uz`: „De la iernat. Se valideaz` acum concep]ia autorului privind cele trei trepte de cunoa[tere: prin eros. Crypto î[i dep`[e[te condi]ia [i. sugerånd. soare/ umbr` prin care se sugereaz` incompatibilitatea dintre cele dou` lumi [i pe care niciunul dintre protagoni[ti n-o poate reduce. Soarele este simbolul intelectului. Ca [i în poemul Luceaf`rul. Nerealizånd capcana. rama se închide prin recuperarea vocii narative care prezint` sfår[itul tragic al regelui Crypto. te frångi curånd. Chem`rile lui cap`t` valoarea unui descåntec. fiind obligat a se nunti cu m`selari]a. întålnirea dintre cei doi petrecåndu-se în spa]iul oniric. dominat de afect. Propria afirma]ie a poetului c` poemul este „un Luceaf`r întors” poate trimite c`tre modernitatea textului. / Iar la f`ptur` mai firav`/ Pahar e gåndul cu otrav`” creeaz` o nou` antitez`: omul superior – prin extensie. / S`-l toace. prin ra]iune [i parasenzorial`. Crypto o îmbie pe Enigel cu ceea ce are mai de pre] în lumea lui.” Ea popose[te în regatul lui Crypto. Lapona Enigel parcurge un drum ini]iatic. / În noul an s`-[i duc` renii.” Se observ` cåteva serii antonimice: copt/ necopt. ]ie dragi/ Ia-i [i toarn`-i în puiac`” Enigel respinge categoric „darurile” lui Crypto. iac`. {irul de metafore: „c` sufletul nu e fåntån`/ Decåt la om. Enigel respinge lumea profan`. Pentru Enigel. reprezentant al lumii sim]urilor. Enigel. prin apropierea înger – angel. distrus de propriul vis. pentru acest lucru. în versurile senten]ioase). lapona îi opune cunoa[terea absolut`. al oglizii). a unei incanta]ii (ca în poemul Dup` melci sau în Luceaf`rul lui Eminescu): „Enigel. /}i-am adus dulcea]`. Ea [tie c` lumea lui este una a instinctelor [i c` pentru crai maturizarea înseamn` moarte: „Team` mi-e. dramaticul reiese din pasajele dialogate.” Riga a Crypto o [i la apo ona a Enige el este un poem modern prin construc]ia textului (povestire în ram`. aspira]ia spre dimensiunea solar`. A[teapt` de te coace. Fragilit`]ii lui Crypto. al dimensiunii dionisiace. îns` ea se închin` la „soarele în]elept” – cea de-a treia treapt` de cunoa[tere. al dimensiunii apolinice. la p`[unat.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire nordic`. în ciuda faptului c` tenta]ia iubirii este cople[itoare. Încercånd s` intre într-o lume care îi este inaccesibil`. 208 . alegoria creat` putånd fi descifrat` prin cheia ermetismului. al cercului. înso]it` de reni. fiar` b`trån`. al nun]ii. îmbinarea genurilor literare. / Las`. trecerea în lumea vegetal` a lui Crypto înseamn` o „coboråre în jos”. va fi pedepsit. Aceast` întålnire este o prob` ini]iatic` pe care ambii protagoni[ti ar trebui s` o treac`. simbol al unei lumi degradate: „Ca la nebunul rig` Crypto/ Ce focul inima i-a fript-o. epicul reprezint` scheletul narativ. lirismul m`[tilor se valideaz` în chem`rile incantatorii ale lui Crypto.

Faptul de a fi pus sufletul lui Crypto în trupul pl`pånd al unei criptograme este rezultatul uneia din acele intui]ii delicate în via]a naturii. cu o construc]ie impersonal`. obiectiv`. în acel univers ideal. Bucure[ti. [lefuit. Gåndea în spiritul timpului s`u [i atitudinea fa]` de memoria cultural` îi indic` foarte clar atitudinea fa]` de prezent” • Nicolae Manolescu.] Imixtiunea sentimentului în textul literar este evitat`. Ed. parnassianisme) curent literar. a[adar. Înso]irea trec`toare a craiului Crypto este a unei con[tiin]e care prefer` a se retrage în sine. {i de fapt însu[i numele personajului principal con]ine o aluzie de acest` natur`. din care eroina este presupus` a descinde. Ca no]iune. c`utat) Repere critice • Mircea Scarlat – Ion Barbu – poezie [i deziderat. ea poart` frumosul nume t`t`resc al råului Ingul. Minerva. în unele privin]e. Cezar Zaharia. 1971: „Eclectismul este indiciul cel mai bun c` un poet face din idei. reprezent`rile asociative ale acestor regiuni nordice. pån` la un punct. Teme. Casa Editorial` Demiurg. Raportat la poezie. 1 Daniela Zaharia. prin folosirea unui stil obscur. cizelat. al c`rei sens se descoper` prin ini]iere [i revela]ie. Am spune c` odat` cu Riga Crypto se produce separarea de lumea exterioar`. capabil` s` surprind` coresponden]ele ei cele mai misterioase. din mituri concrete. „inim` ascuns`”.. simple suporturi metaforice. descriere [i comentariu.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Glosar „Ermetismul: (fr. din ritualuri. care va r`måne deaici înainte al poeziei lui Barbu. cum numai poe]ilor le e îng`duit. dar [i la nivel stilistic (un stil pre]ios. de expresie abscons` sau comunicare sibilinic`. care cultiv` o poezie pictural`. Inspira]ia savant` [i intelectual` se va r`sfrånge asupra tematicii (descrierea unor opere de art` sau obiecte de pre]. uneori medita]ia filozofic`). Introducere în opera lui Ion Barbu.”1 „Parnasianism: (fr. Aceast` tendin]` începe înc` din epoca romantic`. cugetul închis în sine. 2002 209 . Riga Crypto este cel t`inuit (cryptos). Bucure[ti. Dic]ionar de terminologie literar`. [. e facil s` fii precursor. 1970: „Povestea cere deci s` fie transportat` [i în]eleas` într-un plan simbolic. al XIX-lea în Fran]a. Bucure[ti. un vocabular ales. Nu este desigur o întåmplare c` personajul este o ciuperc`. luminat` de clarit`]ile soarelui [i se deschide poarta c`tre un univers atåt de interior încåt orientarea în mijlocul lui devine ” plin` de dificult`]i”. repovestirea unor mituri sau legende. hermetisme) este o tendin]` manifestat` în literatura modern` de încifrare a mesajului artistic. Ed. Ia[i. prin efuziune [i patos sau apeten]` pentru oniric. ermetic define[te. afluentul Bugului rusesc [i justific`. Ion Barbu a reu[it lucrul cel mai important: s` fie contemporan cu cei mai ilu[tri dintre contemporanii lui. Cåt despre lapona Enigel. dup` cum. implic` ideea de încifrare. greu de decodat. Albatros. Ed. Carte Romåneasc`. 1981: „E u[or s` mergi pe c`i b`tute. rece [i savant`. cum poetul însu[i îl denume[te.. o „entitate” greu accesibil` în]elegerii comune. iar accentul este pus pe contempla]ie. Neoplatonismul lui Barbu e mai curånd poetic decåt filozofic [i în orice caz el poate fi l`rgit de cea mai sumar` analiz` a motivelor” • Tudor Vianu. ap`rut în ultimele decenii ale sec.

poetique. de]in`torul secretelor din domeniul magiei [i al astrologiei. De[i nu adev`rat moment de cotitur` în poezia romåneasc`. purificare): concept estetic formulat pentru întåia oar` de Aristotel. c`ci inten]ia sa este aceea de a impune o formul` original` a unui nou umanism. avînd ca punct de plecare viziunea geometric` apolinic`: „Totu[i gåndirea greac` se exprim` nu numai mitic. în teoreme. gr. Principiul apolinic reprezint` atitudinea contemplativ`. intitulat Jo con]ine decåt 38 de poezii. catharsis (gr. armonie [i m`sur`. îns` cele dou` atitudini pot fi aplicate [i la alte crea]ii artistice din toate timpurile. în fabul`. Disocieri teoretice de Ion Barbu 1. gåndirea senin`. întemeiat` pe echilibru. principiu dinamic [i de tr`ire dezl`n]uit` a for]elor incon[tiente. desc`tu[are a instinctului. dar esen]ial”1 1 Dan Barbilian. Poetul. Forma]iunea matematic`. greu de decodat.poietiki) : termenul desemneaz` o lucrare teoretic` referitoare la principiile. termenul ermetism trimite c`tre mitologia greac`. Raportat la poezie. dar [i direct. implic` ideea de încifrare. 3. limitele. zeu al cuvåntului. Poetica poe]ilor are îndeob[te caracterul unei justific`ri a propriei arte [i o marcat` tendin]` programatic` [i polemic`. Creatorul poeziei ermetice moderne r`måne poetul Stephane Mallarme. de orice ata[ament la contingent / purificarea sufletului prin art` II. în opozi]ie cu principiul dionisiac. acest volum a fost suficient pentru a-l impune definitiv pe Ion Barbu printre cei mai mari poe]i ai literaturii romåne. dup` p`rerea mea. în leg`tur` cu arta greceasc`. Geometria greac` e o poart` mai larg` din care ochiul cuprinde un peisaj auster. Apolinic [i dionisiac (de la numele zeilor Apollo [i Dionysos) – categorii estetice formulate de filozoful german Nietzsche (1844-1900) în lucrarea Na[terea tragediei din spiritul muzicii. Didactic` [i Pedagogic`. de expresie abscons` sau comunicare sibilinic`. 2. Noutatea viziunii artistice. ermetism / hermetism (fr. Din punct de vedere etimologic. în general. Poarta prin care po]i aborda lumea greac` – f`r` de a c`rei cunoa[tere. vol. în Opera matematic` – Geometrie. mai precis c`tre reprezentarea zeului Hermes Trismegistul. toate acestea însumate dånd imaginea rotund` asupra unei c`r]i înc` nedescifrate în toat` profunzimea ei.I Ed. 4. dar [i matematicianul Ion Barbu / Dan Barbilian nu se revendic` din modernism. cultura cuiva nu poate fi socotit` complet` – nu este obligatoriu Homer. lat. în special. legile esen]iale ale artei literare. poetica. Bucure[ti. propune o ermetizare a liricului trecånd prin matematici. 1967 210 . expresia ermetic` au generat numeroase reac]ii din partea criticii literare. prin volumul Joc secund. hermetisme): este o tendin]` manifestat` în literatura modern` de încifrare a mesajului artistic. cele mai multe de dou` sau trei strofe. iar pentru literatura romån` este Ion Barbu care. ale poeziei.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire JOC SECUND I. katharsis. prin folosirea unui stil obscur. dar al cuvåntului cu propriet`]i. limbajul metaforizat. art` poetic` (fr. Contextualizarea operei În 1930 îi apare lui Ion Barbu singurul volum de poeme care s-a dovedit a fi un oc se ecund. exprim` purificarea sufletului spectatorilor de orice pasiune.

într-un articol intitulat Ion Barbu – Aspecte transdisciplinare ale operei6 remarca faptul c` volumul Joc secund este „o bijuterie a transdisciplinarit`]ii”. un loc luminos unde se întålne[te cu poezia”5. cap. text publicat în „Caiete Critice”.”2 Unul dintre exege]ii operei barbiene. versiune romåneasc`. Tot Basarab Niculescu. 1968 3 Basarab Niculescu. Ion Barbu realizånd „proiectul unui nou umanism [i al unei noi culturi”. Bucure[ti. apreciaz` criticul. matematician [i poet genial. în domeniul înalt al geometriei. Bucure[ti. Opera literar` a lui Ion Barbu. Editura pentru Literatur`. Basarab Niculescu3. volumul apare prea devreme pentru a fi receptat la adev`rata dimensiune cultural`. O exegez` nu poate fi deci în nici un caz absolut`. Editura pentru Literatur`. nr. 1968 4 Tudir Vianu. 1990 2 Ion Barbu. 211 . 2004. 1935 5 Ion Barbu. cel care realizeaz` a doua monografie dedicat` lui Ion Barbu la mai bine de treizeci de ani de cea a lui Tudor Vianu4. „De la geometrie la poezie”. ci se încifreaz` prin simbol [i metafor`.ternarul etapelor de autocunoa[tere: Mercur. Ion Barbu – Cosmologia „Jocului secund”. 22-26 apr. identific` în volumul Joc secund o adev`rat` cosmologie sus]inut` de trei grupuri de simboluri pe care le nume[te ternare: . . criticul Marin Mincu1 realizeaz` o interesant` discu]ie pe marginea a dou` concepte aparent identice: ermetism / hermetism. Soarele [i Nunta. ra]ional admite o infinitate. problematica fiind formulat` cu claritate abia în 1968. Ed. Bucure[ti. Pagini de proz`. primul care a folosit termenul fiind Jean Piaget (1896 – 1980) 1 Marin Mincu. 1968 6 Comunicare prezentat` la Colocviul Interna]ional „Romanite et Roumanite”. În literatura universal` doar Omar Khayyam (1050-1123). Pagini de proz`. Sorbona. Paris. Editura pentru Literatur`.ternarul miturilor fondatoare: Oglinda . Note pentru o m`rturisire literar`. Cartea Romåneasc`. cap. Descifrarea acestuia impune o ini]iere în domeniul Cunoa[terii.5. a[a cum se întålne[te în poezia lui Stephane Mallarme. . Pompiliu Cr`ciunescu. fiindc` transdisciplinaritatea este o teorie relativ recent`. Bucure[ti. în rubaiatele sale a mai reu[it aceast` simbioz` între matematic`. 1991.Soare. Venus. Ed Cultura Na]ional`. hermetismul presupune un mesaj care nu se comunic` direct. Dac` ermetismul construie[te un mesaj poetic lipsit de lirism. Aceste ternare.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Apreciind originalitatea poeziei lui Ion Barbu în contextul literaturii europene. galbenul [i verdele. Bucure[ti. Bucure[ti. hermetismul devine punctul de plecare al unor interpret`ri multiple: „Dac` o poezie admite o explica]ie. faciliteaz` întålnirea poeziei cu matematica:”Oricåt ar p`rea de contradictorii ace[ti doi termeni la prima vedere. Chiar dac` se ob]ine o concentrare maxim` a formulei poetice. astronomie [i poezie. Ion Barbu. Din p`cate.ternarul culorilor asociate celor trei mituri: albastrul. exist` undeva.

În m`rturisirile sale literare. 212 . fapt care se va concretiza prin întreaga sa oper`. Nu [tie s` prind`. dedus adåncul acestei calme creste. mai pur. Nu în sensul curent de versificator.. arta poetic` barbian` „pleac` de la o în]elegere abstract` a lumii. a[a cum îi scria prietenului s`u.. imaginea unei lumi purificate prin reflectarea în oglind`. Întregul efort creator al poetului a avut drept scop final ridicarea la „modul intelectual al Lirei”. eu sunt un mare poet. adic`. un joc secund.1763 /19. Se observ` c` Barbu scrie Actul cu majuscul`. caut` unitatea.Poezia d-sale caut` coheren]`. Rimbaud. cum numai marea Meduzele cånd plimb` sub clopotele verzi. în limbaj dificl. un magician [i un tehnician al cuvåntului. sînt un maestru”2. închizånd în cele opt versuri întreaga concep]ie a lui Ion Barbu despre menirea poetului [i rolul poeziei. C`linescu apreciaz` c` textul care deschide programatic volumul este”o cugetare clar`. spunåndu-i c` la acest nivel al Cunoa[terii va evolua ca un maestru. Edgar Allan Poe. a[ fi sigur un poet-fetus. Via]a e o întåmplare. Cuvåntul. trecerea dezordonat` a clipelor.A[a cum observa Mihail Sebastian. F`r` un anumit noroc. G. orice poet trebuie s` fie. Ion Barbu nota faptul c` poezia trebuie „s` treac` deasupra oric`rui accident” iar stilul ei trebuie s` fie „intemporal [i ceresc”. nu am sentimentul just al valorii muzicale [i nu parvine s`-mi acopere inten]ia. Baudelaire. a crea. Scrisoare din Gottingen. caut` principiul.. Materialul meu veritabil e Actul. a[adar s` st`påneasc` arta de a crea [i s` fie con[tient de travaliul actului poetic.egi. Aici evoluez ca un vultur. al`turi de Timbru [i Grup. 18 mai 1922. la Crea]ie (în latin` ago. […]. El se confeseaz` prietenului s`u. agere. T`ind pe înecarea cirezilor agreste. arta e o disciplin`” 1 În viziunea artistului. Din ceas. Poezia Din ceas dedus. A[teapt`. Cuvåntul m` stinghere[te. A.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire III. De aceea idealul s`u poetic a fost acela ca în versurile sale s` redea” echivalentul unor st`ri absolute ale intelectului [i viziunii”.. Intrat` prin oglind` în måntuit azur. fire[te. actum – a face. Tema poemului este Crea]ia. o art` poetic`. Tudor Vianu: „M` hot`råi. În grupurile apei. Ilustrarea modernismului DIN CEAS.1930 2 Ion Barbu. îl månuiesc cu prea mari timidit`]i sau prea mari îndr`zneli.. deschide volumul Joc secund [i este. în egal` m`sur`. înv`lm`[ela lucrurilor [i a sentimentelor. referindu-se. Din acest punct de vedere Barbu se situeaz` în descenden]a unor poe]i precum Ch.] Ea nu [tie s` prind` [i nici nu se sile[te s` prind` imaginea direct` a vie]ii. Nadir latent! Poetul ridic` însumarea De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi {i cåntec istove[te: ascuns. arta poetic` a liricului: Poezia (adåncul acestei calme 1 Mihail Sebastian.03.. [. nr. an IV. ceva sinceritate [i abilitate de disociator. DEDUS. nimic din ceea ce ar putea numi jocul prim al existen]ei. sinonim cu poeo din greac`).

nadirul devenind astfel puntul înalt al Intelectului pur. 2002 213 . Poezia este structurat` în dou` catrene cu m`sura versurilor de 14 silabe [i rim` încruci[at` (a.. trimitere la imaginea pur` a lumii reflectate). Bucure[ti. E un nadir latent. apolinicul. Titlul Din ceas dedus. adåncul acestei calme creste. [. poetul iese din temporalitate [i intr` în atemporalitate („Din ceas dedus”). Univers Enciclopedic. Plecånd de la Aristotel care sesizeaz` înc` din Antichitate c` arta. e un joc. înseamn` care urmeaz`. joc secund. o lume eliberat` de timp. agrestum) spre a atinge o nou` dimensiune. Alain Gheerbrant. purificat`. Dac` avem în vedere defini]ia astrologic` a nadirului – punctul imaginar cel mai înalt pe bolta cereasc`. filtreaz` imperfec]iunile lumii reale [i faciliteaz` construc]ia unei alte lumi simetrice. dar „måntuit`”. cea a Intelectului pur. Dic]ionar de simboluri. C`linescu. foarte bogat în cultura lumii.” Poarta magic` dintre realitate [i iluzie. diametral opus zenitului . Atitudinea ludic` nu implic` doar ideea de „joc al cuvintelor”.] Pe plan mai general ea este consecin]a celei mai înalte experin]e spirituale”2 Prin actul creator. ci mult mai mult.. apoi transfigurat` artistic [i înc` o dat` modificat` prin imagini voit criptice”3. con]ine o metafor` construit` cu un termen matematic (dedus) care îns` dezvolt` un sens conotativ. apolinic /dionisiac. Bucure[ti. din lat. Poetul anun]` astfel un univers al esen]elor. / Intrat` prin oglind` în måntuit azur. Istoria literaturii romåne de la origini [i pån` în prezent. 1995 3 Doina Ru[ti.. o oglindire a zenitului în ap`. reflect` un adev`rat program ideatic subordonat misterului artei v`zut` ca joc neprih`nit ( secundavi.b). prin care se sugereaz` concep]ia matematic` a lui Ion Barbu despre crea]ia liric`. „calmul” fiind sinonim cu extazul estetic: „Din ceas dedus. Ion Barbu consider` c` via]a e jocul prim. Incipitul textului.b. Poetul se elibereaz` el însu[i de tr`irea instinctual`. ca imaginea cirezii resfrånt` în ap`. sau Joc secund. a purit`]ii: „Aceste r`sfrångeri ale Inteligen]ei sau Cuvåntului ceresc fac din oglind` simbolul ce reflect` Inteligen]a creatoare. Se configureaz` astfel o serie de antiteze: temporal / atemporal. inten]ia sa fiind de a-i l`sa cititorului libertate deplin` în a explora acest univers unic pe care il dedic`). limbajul poetic metaforizat încifrånd ideile [i simbolurile.. dionisiac` (agrest – s`lbatic. Ed. Eliminånd tot ceea ce înseamn` sentiment. Ed.a. Din ceas dedus.în]elegem c` poezia se reg`se[te doar în acest spa]iu infinit. oglinda. Bucure[ti. un joc secund mai pur”. o sublimare a vie]ii prin retorsiune” ”1. intuim influen]a filozofiei platoniciene – lumea ideilor fiind tocmai aceast` lume reflectat` în oglind`. poezia devine act intelectual. Simbolul oglinzii. dup` al]ii (poetul nu i-a dat un titlu. 1985 2 Jean Chevalier. Artemis. 1 G. / În grupurile apei. Cea de-a doua strof` se deschide cu o construc]ie exclamativ` cu valoare de invoca]ie:”Nadir latent”. este pus în leg`tur` cu revelarea adev`rului.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire creste) este o ie[ire (dedus) din contingent (din ceas) în pur` gratuitate (måntuit azur). iar crea]ia e joc secund: „În grupurile apei.. atinge starea de chatarsis :”Poetul asociaz` crea]ia cu un act de tripl` modificare a realit`]ii: imaginea real` e receptat` subiectiv. se înal]` c`tre Frumosul artistic. dezvoltat pe alternan]a Real – Abstract. / T`ind pe înecarea cirezilor agreste.. un joc secund mai pur. în latina cult`. Minerva. Ed. Dic]ionar de teme [i simboluri din literatura romån`. prin faptul c` trasfigureaz` via]a. Dincolo de text.

214 . cu o prefa]` biobibliografic` de Ion Popi[tenu. nu este decåt o înnodare cu cel mai îndep`rtat trecut al poeziei: oda pindaric`”1 Repere critice • Radu Gyr. totu[i. c` „poezia pur`”. „însumarea”(Pitagora spunea c` universul întreg [i toate p`r]ile lui se abstractizeaz` în numere – Totul este num`r -). un pl`cut [i volubil convorbitor. De[i s-a disociat de Arghezi pe care l-a numit „poet refuzat de Idee”. îi lumina îns` chipul oache[ [i auster. Ed.stilizarea imaginii poetice pån` ce ajunge s` exprime ideea în forma cea mai pur` reprezint` elementele particulare ale discursului liric barbian. fruntea mare. r`spunzånd la întreb`rile esen]iale ale omenirii: ”În poezia mea. Numai puritatea numerelor. gravul [i distantul „cap[ist” se transforma într-o „rud`” amabil` [i tandr`. ceea ce ar putea trece drept modernism.[…] În cercul familiei. Barbu se întålne[te cu acesta în linia artei v`zut` ca trud`. îns` lumea dedus`. î[i descifreaz` semnifica]ia prin etimologie – lateo. creånd o alternativ` a cerului cu stele. edi]ie îngrijit` . A[adar. Constan]a. În fiecare dintre noi exist` într-o form` latent`. devine „zbor invers”. latere (lat. Barbu avea figur` levantin`. adesea. de asemenea. aceea de a contura o viziune asupra unit`]ii universului. chiar în lirica sa. Din prima zi a familialei întålniri. ca jertfire. asociat` cu muzica:”harfe r`sfirate”. cåt [i semnifica]iile lui abstracte [i s`-[i conserve ceea ce îi este propriu – inefabilul. s` însumeze atåt fenomenele concrete.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Epitetul „latent”. Prea cerebral`. printr-un [ir de oglinzi. transcederea realului în spa]iul Cunoa[terii Pure. metafora „cåntec istove[te” însumånd [i sensul des`vår[irii actului creator. op cit. cauza „poeziei pure”. mai poate armoniza esen]ele [tiute [i ne[tiute ale universului. doar celui care. Ca ale enda arul me eu: prie ete enii. ca ni[te „clopote verzi”. atr`gånd privirile pån` în adåncurile-i misterioase. surpriz`!.)= a ascunde – reveleaz` acum sensul oglindirii. cu umerii pu]in apleca]i. sinonim mesajului criptic (care se refuz` descifr`rii).devenea. Asemenea meduzelor. M-a privit îndelung. tot astfel poezia transpune artistic realitatea. matematicianul – algebric. . musta]a. mo ome ente e [i atitudini lite era are e. ascuns` aceast` aspira]ie spre înalt. 1996: „Înalt. Metafora din ultimul vers închide rotund concep]ia poetului despre menirea poeziei: ea trebuie s` sintetizeze esen]ele. recompune armonia universului: Poetul ridic` însumarea / De harfe r`sfirate ce-n zbor invers le pierzi / {i cåntec istove[te”. de savant. altfel. prea lucrat` în atelier. de negustor armean. cu o nepre]uit` înfl`c`rare. eliberarea de spaima dublului. pentru Ion Barbu [i o experin]` deschis` zborului. în ciuda muzicalit`]ii vocabulelor [i a celestei ei frumuse]i diamantine. ceea ce ar trebui s` devin` în`l]are. rece [i necomunicativ`. c`utånd s` m` converteasc` [i s` m` fac` adeptul lui Mallarme [i Paul Valery. ExPonto. pretinsul [i binevoitorul meu „v`r” mi-a pledat. î[i l`sa col]urile peste marginile gurii. care î[i p`streaz` frumuse]ea doar în lumea lor. mi se pare. Poezia este. intuit` se reveleaz` doar Ini]iatului. an de an mai stufoas`. îns` calea ei se reveleaz` doar celor care pot s` se desprind` de contingent. I-am r`spuns. surprinz`tor asociat nadirului. cu oarecare sfial`. „cåntec istove[te”. 1 Ion Barbu. Esen]ializarea percep]iei lirice. Ion Barbu pledeaz` pentru reîntoarcerea poeziei la func]ia sa originar` pe care o avea în Antichitate.

dar esen]ial”. este o defini]ie a poeziei [i a actului poetic. C`linescu). Dup` ce. 1981: „Din ce eas de edus..[…] M`rturisirii dintåi îi poate corespunde accep]ia poeziei ca o sperat` poart` spre cunoa[tere. în lipsa artistului s-ar pierde („în veac”) din cauza dispers`rii lor. De subliniat îns` c` nu e vorba de sum`. deoarece „:Poetul ridic` însumarea / De harfe r`sfirate ce-n zbor invers le pierzi / {i cåntec istove[te. Universul nu cunoa[te sus [i jos. c` da”).tot pure... ea poate pleca [i de la Euclid [i Arhimede. bazat îns` pe matematici? Sunt convins. prin t`cerea de ghea]`. Bucure[ti. în modul – adic` în valorile absolute ale m`rimilor reale. fa]a i s-a în`sprit u[or. 1981: „În absolut. înalt [i adånc. Rostul poetului ar fi deci surprinderea [i – act deliberat – organizarea în rostire a acestor virtualit`]i. apoi mi-a întors spatele [i. Ed.. a[a cum geometria greac` era o alt` poart` mai larg` [i mai sigur`” • Mircea Scarlat. abandonånd iritantul subiect al „poeziei pure”. Ero os [i uto opie e. În acest model barbian. lumea e gåndit`. f`r` a se lua în considerare semnul lor algebric. trivializate ocupa]ii.” • Marian Papahagi. ci ca necesit`]i (eventual databile) ale cunoa[terii: f`cåndu-[i autobiografia intelectual`.] P`måntul însu[i proclam`.. Dacia. veste[te. Dar poezia e sublimarea vie]ii (G. Dar nu e mai pu]in adev`rat c` îl caracterizeaz` pe Ion Barbu o pendulare între geometrie [i poezie ([i nu o sintez`.. Ambele nu sunt îns` în]elese ca simple.matematicile îmi devin tot mai mult o hran` neîndestul`toare [i interesul pentru literatur` se de[teapt`. Dep`[ind iluzia antropocentrist`. din care ochiul cuprinde un peisagiu auster. Ed.„ 215 ..” [. Anii tulburi ai r`zboiului fixeaz` acest` stare”.. orice s-ar spune). de un sistem complet de cuno[tin]e capabil s` formeze omul.. gåndirea (gåndirea matematic` sau cea poetic`) va construi o natur` secund`.. îmi ar`tase totala dezaprobare. el poate spune la un moment dat: „. Dacia. Forma]ia intelectual` nu trebuie s` aib` neap`rat ca fundament clasic pe Homer. Aceast` sum` este contingentul perceptibil senzorial. Ed. 1999: „Deschidem aici o parantez` privitoare la noul umanism bazat pe matematici în care credea Ion Barbu („Se poate vorbi de un umanism modern. gånde[te [i vegheaz` însumarea virtualit`]ilor („harfe r`sfirate”) poetice existente care.” • Ioana Em. care e un model inteligibil al lumii. Petrescu.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire oglindind în ochi deopotriv` mirare. Io on Ba arbu – po oezie e [i de ezide era at. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca. la modul matematic. ci de omogenizare intuitiv`. a început s`-mi vorbeasc` despre elevatele zone ale matematicilor. Albatros. de data aceasta îng`duitor [i afabil. În poetica metaforic exprimat` de Ion Barbu se face aluzie la o sum` de virtualit`]i cufundate într-un punct diametral opus zenitului. cogital`. cåteva minue nu mi-a mai adresat un singur cuvånt. Co onfigura a]ii. a c`rei obiectivare în scris este rodul unui efort deliberat. comp`timire [i dojan`.Cå[tigul pe aceast` cale e al esen]ializ`rii: „Geometria greac` e o poart` mai larg`.. marele [i capriciosul meu „v`r” m-a privit din nou.

În [i „Se ensul tra adi] ]ie ei. ]io ona arului explica ativ al limbii ro omåne e. Noi vedem substan]a acestei Biserici amestecat` pretutindeni cu substan]a etnic`. creatoare [i comprehensiv` […] [i o tradi]ie moart`. steril` [i neîn]eleas`. I. atitudine dictat` de acest ata[ament. Cucu. din 1926. 2. care s-a manifestat în perioada interbelic` [i a c`rei doctrin`/ideologie s-a structurat în paginile revistei Gåndirea. sub coordonarea lui Cezar Petrescu [i D. fiindc` porne[te din fundul sufletului nostru.s`m`n`torismul [i poporanismul. conduse de criticul [i istoricul literar Eugen Lovinescu. o tradi]ie static`. care se opune modernismului [i respinge ideea de civiliza]ie. care au fost promovate de revistele S`m`n`torul (1901) [i Via]a romåneasc` (1906). Sens restråns – (În mi[carea cultural` [i literar`) Tendin]` excesiv` spre folclor. Cel care confer` revistei adev`rata dimensiune de tribun` a tradi]ionalismului este Nichifor Crainic. osificånd-o. Re evo olta a fo ondului no ostru ne ela atin de Lucian Blaga. promovånd valoarea na]ional` la dimensiunea celei universale. Una e original` întotdeauna. II. autorul subliniaz` particularit`]ile culturii romåne[ti. alta închis` inova]iilor celor mai fire[ti. Contextualizare Tradi]ionalismul interbelic este anticipat de dou` curente de la începutul secolului al XIX-lea . „Pa arsifa al” (1924) ensul tra adi] ]ie ei” (1929) de Nichifor Crainic pot fi considerate articole programatice. în principal la delimitarea conceptului de specific na]ional. directorul acesteia. dou` accep]ii / sensuri: • Termenul are. Revista Gåndirea a v`zut lumina tiparului la Cluj. în Opere I-IV 216 . tradi]ia dezv`luie complexitatea originii unui popor [i confer` timbru autentic unei opere. nu face decåt s` prelungeasc`. o imita]ie luat` cåndva de la str`ini. pån` în 1944.”1 1 Ion Pillat. „Isus în ]ara a lui” (1923). Sens larg – Ata[ament (exagerat) fa]` de tradi]ie. Ideile promovate de colaboratorii revistei se opun ideilor moderniste formulate în paginile altei reviste importante din epoc`. istorie etc. iar din 1922 s-a mutat la Bucure[ti. printre care articolul Se autohtonismul [i ortodoxia: „Peste p`måntul pe care am înv`]at s`-l iubim din „Sem`n`torul” noi vedem arcuindu-se coviltirul de azur al Bisericii ortodoxe. Apare. Tradi]ie [i literatur`. cf. Ele se refer`. în cultur`. Dic] 1. printre altele: „Exist` o tradi]ie vie. Tradi]ionalismul se define[te drept o mi[care literar`. Sbur`torul. supraevaluare a tradi]iei.Poezia tradi]ionalist` 5 I. precum [i la afirmarea acestuia în literatur`. cu mici întreruperi. El afirm`. o tradi]ie dinamic`.” În viziunea lui Ion Pillat.. Disocieri teoretice • Termenul tradi]ionalism provine din fr. tradi]ionalisme.

Sub]ire. De nunt` sau de moarte.. Acela[i drum te-aduse prin lanul de secar`. III. M-ai ascultat pe gånduri.-o fat` în larg` crinolin`. departe. departe. 217 . în turnul vechi din sat. cu ochi de peruzea.. Vasile Voiculescu. calci nisipul pe care ea s`ri.. În drumul lor spre zare îmb`trånir` plopii. Ca ieri sosi bunica. un clopot a sunat. [i din berlin` S`ri.. Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac... {i cum [edeau. De nunt` sau de moarte. Ce straniu lucru: vremea! Deodat` pe perete Te vezi aievea numai în [tersele portrete. în turnul vechi din sat. Ilustrarea tradi]ionalismului ACI SOSI PE VREMURI de Ion Pillat La casa amintirii cu-obloane [i pridvor.. Îi spuse Sbur`torul de-un tån`r Eliad. se urzea. • în dramaturgie: Barbu {tef`nescu Delavrancea.. Cezar Petrescu [.a.. P`ienjeni z`brelir` [i poart`. dar tu nu-l po]i uita. un clopot a sunat.. Ea-l asculta t`cut`.. sub]ire. zåmbindu-mi. [i vii acuma tu: Pe urmele berlinei tr`sura ta st`tu. Te recuno[ti în ele. [i haiduc... la scar`. O. Octavian Goga. {i m-ai g`sit. în clipa asta sim]eau c`-o s` r`mån`.. Aron Cotru[. Calistrat Hoga[. c` prea naiv eram Cånd ]i-am [optit poeme de bunul Francis Jammes. Ca dånsa tragi. • în proz`: Constantin Stere. {i totul ce romantic.. Privind cu ea sub lun` cåmpia ca un lac. [i z`vor. Nichifor Crainic. De mult e mort bunicul. C`ci trupul t`u te uit`.. Mihail Sadoveanu. Aron Cotru[. dar nu [i-n fa]a ta.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Reprezentan]ii tradi]ionalismului: • în poezie: George Co[buc. Adrian Maniu.. Radu Gyr. Iosif. {t. Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc De cånd luptar`-n codru [i poteri. {i ]i-am p`rut romantic [i poate simbolist. Iar cånd deasupra casei ca umbre berze cad. bunica e b`trån`. ca-n basme. Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi. Ner`bd`tor bunicul påndise de la scar` Berlina leg`nat` prin lanuri de secar`. Acela[i clopot poate . Nicolae Iorga. Cu berzele într-ånsul amurgul se opri. Iar cånd în noapte cåmpul fu lac întins sub lun` {i-am spus Balada lunei de Horia Furtun`. Dar ei. în turnul vechi din sat. Pie-atunci nu erau trenuri ca azi. cu ochi de ametist. {i cum [edeam. Ion Pillat. în dreptul pridvorului..

Ba alcic. reluånd [i regrupånd succesiv poemele. Buc. mereu în curent cu progresele specialit`]ii”. cåmpia.. În volumele Ca erdut (1937) Umbra a timpului (1940). op. Poetul se redescoper` pe sine în inflexiunile armoniilor grece[ti.”).1 el [i-a rotunjit crea]ia poetic`.. care s`-l exprime direct [i total. volum cu care Ion Pillat se înscrie în valorile/tr`s`turile tradi]ionale: tema [i motivele poetice. (1940).Aula.. Inflexiunile de mare puritate liric` ale textului cresc [i din aceste sugestii tradi]ionale pentru care poetul a nutrit o statornic` admira]ie. „colec]ionar pios de poezie. 1982 2. „a la Belle (un poem în proz`). opera sa str`bate trei mari etape: 1. Era firesc.] ca-n basme se urzea”. în 1912. Ed. „Tradi]ionalismul din Pe Este îns` în egal` m`sur` [i o modernizare a tradi]iei. aie etul ve erde e (1932). bibliofil [i bibliograf înfrigurat. C`linescu noteaz`:„Originalitatea. „lanul de secar`”). Caracostea. Poet [i c`rturar. Aceste . în 1914. asupra Poezia Aci so curgerii ireversibile a timpului sau.. rustic (imaginea „casei amintirii” con]ine elemente de arhitectur` popular`. din straturile folclorice (factor tradi]ional de baz`) exact elementele care trimit la spiritualitatea creatorului popular „{i totul [. a timpului materializat în amintire. 1925. cu accente elegiace. Po oeme e într-u un ve ers 2. raportåndu-se la direc]iile poeziei romåne[ti din preajma e Arge e[ în sus. al c`ut`rii de sine. 3.] p`måntului spiritualizat în vreme. cu largi ecouri în arta sa. sensibilitatea metafizic`. 2002 218 . apoi (1916) [i Gra apar volume ilustreaz` etapa de tinere]e. încearc` o experien]` liric` pe t`råmul clasicismului. un clopot a sunat”. parnasian–simbolist`. 1926. ambigue. a tradi]ionalismului cu modernitatea: e Arge e[ în sus a fost definit ca o autohtonizare a simbolismului./ De nunt` sau de moarte. de natur` s` comunice un etimon muzical: „[. religioas` („. Debuteaz` editorial. Minerva.”2.cit. dar [i o surs` de împrosp`tare a lirismului.. Poetul recruteaz`. r`zboiului. Aci so osi pe e vre emuri face parte din volumul Pe e Arge e[ în sus (1923). G.. Nicolae Manolescu. Astfel. în poezia lui Pillat. Desp pre poezie. un clopot a sunat. Ed. 1971). aproape concomitent.. Ete e rnit`] ] i de e -o o clip` Am`giri adina a intre e ziduri (1919). Împlinire e (1935) }`rm pie (1942) etc.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Etape ale crea]iei pillatiene Ion Pillat (1891-1945) str`bate ca artist un drum lung. pentru un artist cu structura lui. e Arge e[ în sus este unul din savoarea acestei poezii nu pot fi contestate [i Pe momentele lirice fundamentale de dup` r`zboi. Volumele de maturitate Pe Bise erica a de e alt`da at`. unul în proz` ove este ea ce elui din urm` sfånt.” (Ion Pillat.] departe. Adeziunea poetului la un astfel de tip de poezie este semnificativ` pentru în]elegerea liricii sale în totalitate. a timpului materializat în amintire”. din iriz`rile folclorice [i istorice („poteri [i haiduc”). imaginarul poetic constituit din viziunea asupra spa]iului autohton. ca valorile clasice s` fie un model. a devenit evident` substan]a ciclic` a viziunii sale. aproape insesizabil.C`linescu. [i altul. C`linescu. cu dou` volume. al descoperirii formelor. temelor [i motivelor poetice.. Po Vis`ri p`gåne e. la zonele obscure. iar Nicolae Manolescu sus]ine ideea valoroas` a consonan]ei. M`rturisiri lite era are e. a[a cum noteaz` poetul într-o „diagram`” poetic`. Ed. Potrivit propriilor m`rturisiri.cuprind poezii din puritatea „p`måntului spiritualizat în vreme. Istoria literaturii romåne de la origini pån` în prezent. cum spune poetul însu[i.. la Minerva. Minerva. Peste cå]iva ani. Edition”. 1923. Poetul particularizeaz` tema 1 G. Sa atul me eu.. scos la Paris.”3 osi pe e vre emuri dezvolt` tema medita]iei. 1928 . Scutul Mine erve ei (1933). G. de versuri. a: „[. Limpe ezimi. organizate de D. De altfel.

„La casa amintirii cu-obloane [i pridvor. Titlul poeziei are aspectul unui enun] propozi]ional Aci sosi pe vremuri [i sus]ine tema poeziei.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire printr-o figur` de construc]ie-paralelismul. surprinse în tr`irile lor: „Ner`bd`tor bunicul påndise de la scar`”. în timp [i spa]iu. un catren [i un vers final. organizate în trei p`r]i (prima parte–primele zece distihuri. în rela]iile de opozi]ie. în turnul vechi din sat. „ieri” – „acum”. cu ochi de peruzea”) combinat` cu lirismul subiectiv. Minerva. spa]iale. specifice universului patriarhal.” Structural. chiar. 1980 219 . încremenit` într-un spa]iu al uit`rii [i al t`cerii. are un contur arhetipal tocmai prin recuren]a pove[tilor de dragoste.] este. ironic` asupra acestor categorii pe care se înscrie existen]a uman`. Bucure[ti. autohtonism./P`ienjeni z`brelir` [i poart` [i z`vor. persoana a III-a [i timpul perfect simplu al verbului [i structura „pe vremuri”) sunt simbolice [i contribuie la realizarea acelei atmosfere de ambiguitate [i de vraj` specifice poeziei lirice. oferind.” Eul enun]`tor nu se confeseaz` romantic. imagini ale unei tradi]ii paradisiace. cånd „luptar`-n codru [i poteri. Timpul este caracterizat de circularitate: „Ca ieri sosi bunica… [i vii acuma tu”.” Casa 1 Cristian Livescu. o cheie de lectur` cititorului. în prima parte a poeziei. temporale [i. Compozi]ia poeziei este realizat` din [aptesprezece distihuri. „clipa asta” [i de simetrie. care fac [i re-fac lumea. Introducere în op pera lui Ion Pillat. care presupune confesiune [i implicare afectiv` [i este subliniat prin m`rcile gramaticale ale persoanei întåi. este interiorizat [i marcat cel mai bine de „casa amintirii”. prin gesturi arhetipale. Substratul reflexiv al poeziei îi ofer` eului liric posibilitatea de a se pozi]iona. iar spa]iul are contur afectiv. Secven]ele lirice ale poeziei con]in o succesiune de imagini poetice vizuale [i/sau auditive: • „casa amintirii” proiectat` în timpul str`vechi. Ed. „Ea-l asculta t`cut`. se deruleaz` prin interven]ia unei instan]e a comunic`rii(eu liric)care. instrumentate de Eros. care situeaz` cele dou` cupluri pe dimensiunea iubirii ca ordo amoris [i prin motive poetice. a doua parte – catrenul intermediar. al unei lumi apuse. l`ca[ul afec]iunii primare. prin imagina]ie poetic`: „La casa amintirii cuobloane [i pridvor. [i spunånd aceasta lumin`m firul antropologic al imaginarului.evitarea idealiz`rii prin medita]ia nostalgic` [i. Cuplurile. opera se dezvolt` pe dou` planuri. el poate „vedea”. //Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc/De cånd luptar`-n codru [i poteri [i haiduc. derivat al arhetipului incintei intime. în prezentarea celor dou` pove[ti de iubire:„Ca ieri sosi bunica… [i vii acuma tu”. care: „[. contempl` trecerea timpului [i presimte moartea: „De nunt` sau de moarte. sociale („aci”. uneori. Structura de adåncime a textului se reflect` perfect în paralelismul situa]iilor. meditativ [i a treia parte–ultimele [apte distihuri). adic` viziunea despre lume. trecutul (bunicul [i bunica) [i prezentul. plasåndu-se într-un plan poetic profund. rusticitate. Ca un demiurg. Versul final are rol de laitmotiv. marcate de adverbe de timp precum „atunci”. recuperate prin spirit. O micropoveste. [i haiduc”. în care reflec]ia trist` asupra vremelniciei umane tope[te trecutul în prezent.”1 Ion Pillat concepe spa]iul [i timpul atåt în linia tradi]iei cu iz folcloric (paseism. liber. în acela[i timp. pentru Pillat. istorie) cåt [i în direc]ia modernit`]ii . cap`t` coeren]` estetic` prin formula lirismului obiectiv (utilizarea unor „m`[ti lirice”-bunicul [i bunica. Elementele deictice. dar [i asupra iubirii. unite prin amintire [i prin medita]ia asupra timpului. în mit sau în legend`. cu sonorit`]i [i imagini simbolice. Viziunea despre lume a lui Pillat se concretizeaz` într-un cronotop. ci î[i proiecteaz` emo]iile [i gåndurile.. iar spa]iul se temporalizeaz`../P`ienjeni z`brelir` [i poart` [i z`vor. într-un fel de transcenden]` sau obiectivare.

] timpul care ucide pe nesim]ite. Bucure[ti. topos romantic situat într-o geografie cosmicizat` [i într-un timp circular. C`linescu.. • rostirea poeziei: „Privind cu ea sub lun` cåmpia ca un lac. Universul poeziei. etern.] este un emi]`tor de unde modulate care posed` o valoare liric` excep]ional` [. argumenteaz` cu rafinat` eleva]ie ideea c` omul are con[tiin]a timpului ireversibil. sugestie reflexiv` a transform`rilor produse în sufletul omului de succesiunea etapelor existen]iale.”4 reflexiv`. fragilitatea fiin]ei umane în raport cu timpul: „[. Versurile: „Ce straniu lucru: vremea! – Deodat` pe perete/ Te vezi aievea numai în [tersele portrete. spirala melcului în care se solidific`. contradictorii. Versul asociaz` imaginea cuplului mitic cu sentimentul ve[niciei [i încorporeaz` mitul în poezie.. care asociaz` sentimente [i tr`iri. dar tu nu-l po]i uita…”. 2002 3 G. „Iar cånd în noapte cåmpul fu lac întins sub lun`/ {i-am spus „Balada lunei” de Horia Furtun`//”.. Dic]ionar de simboluri. re]inem: „Dar ei.//” Apelul la „poezie în poezie” sugereaz` evolu]ia formulelor estetice. la scar`. Ed. zåmbindu-mi. „{i m-ai g`sit./ /Te recuno[ti în ele. Structurile lingvistice „plopii îmb`tråni]i” [i „amurgul se opri” sunt frumoase personific`ri ale naturii [i ale timpului../ C`ci trupul t`u te uit`. acela[i sunet poate trimite la un nou început sau la extinc]ie.” De[i cuplul este altul.]”3 Clopotul are rolul de a unifica imaginile trecutului cu cele ale prezentului. Bucure[ti.I-III. în dreptul pridvorului. • sosirea iubitei. timpul. Drumul nu poate fi decåt o nuan]` a evolu]iei sufletului. pe scara universului.. • sosirea bunicii Calyopi [i sosirea iubitei preg`tite de semnele îmb`trånirii [i ale schimb`rii naturii: „În drumul lor spre zare îmb`trånir` plopii”. dar nu [i-n fa]a ta. Bucure[ti. în turnul vechi din sat” – accentueaz` dramatismul vie]ii. Ed. Ironia fin` existent` în versurile citate tempereaz` lirismul tr`irii.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire reprezint` centrul lumii: „[…] casa este simbolul centrului existen]ial al omului devenit statornic. casa [i drumul sunt acelea[i. Este un simbol al statorniciei. dar [i importan]a artei în des`vår[irea pove[tii de dragoste. stabilind o rela]ie între cer [i p`månt: „[…] risipe[te limit`rile condi]iei temporale. Ed. izolat – laitmotivul poeziei: „De nunt` sau de moarte.O./Ca dånsa tragi. ceea ce este marcat în planul expresiei cu sugestiile persoanei a II-a. //Iar cånd deasupra casei ca umbre berze cad. prin ac]iunea lui de a ]ese pånza fin`. Ed. Dic]ionar de simboluri.” A[teptarea este [i o tem` liric`. • a[teptarea ner`bd`toare a bunicului simetric` a[tept`rii eului liric. potrivit unei viziuni a unit`]ii poetice proprii lui Ion Pillat. Dic]ionar de teme [i simboluri din literatura romån`. sugereaz` curgerea. vol. Bucure[ti. aproape invizibil`. 1973 4 Jean Chevalier../ Cu berzele într-însul amurgul se opri…”. a iluziei. c` prea naiv eram/Cånd ]i-am [optit poeme de bunul Francis Jammes..//”.Artemis. Versul final. în clipa Dintre versurile cu o mai mare înc`rc`tur` meditativ-r asta sim]eau c`-o s` r`mån`…”. „Sub]ire. Îi spuse „Sbur`torul” de-un tån`r Eliad. 2002 2 Doina Ru[ti. dup` modelul ritualului erotic eminescian din idile: „Ner`bd`tor bunicul påndise de la scar`/Berlina leg`nat` prin lanuri de secar`. 1995 220 . • clopotul: „[. Minerva. opus` realit`]ii [i esen]ei.”1 P`ianjenul. El conduce la „casa amintirii”. care sus]ine iluzia eternit`]ii omului prin iubire../Bunicul meu desigur ia recitat „Le Lac”. pe acelea[i locuri: „Acela[i drum te-aduse prin lanul de secar`. Saeculum I.”2 Pånza simbolizeaz` lumea aparen]ei. calci nisipul pe care ea s`ri. uneori. Alain Gheerbrant. în care î[i prinde du[manul. Univers Enciclopedic. ferindu-l de exager`ri. 1 Hans Biedermann.

Trecutul devine.” e po oetice e ale e se eco olului XX:. metafora casa amintirii. Minerva. nu în ultimul rånd. se a[az` în linia unei genera]ii de arti[ti pentru care tradi]ia are un sens: „În raport cu istoria romåneasc` tradi]ia noastr` etern` î[i are sediul în popor [i în expresia lui multipl` care e cultura popular` ca produs etnic.în volumul • Vladimir Streinu.. cu o apeten]` spre ordine. „Balada lunei”. • paralelismul [i simetria situa]iilor descrise contureaz` o veritabil` ontologie liric`.. u[or arhaic [i regional atunci cånd este evocat cuplul bunicul [i bunica (ciubuc. îi repugn`. nepierzånd leg`tura cu sentimentul comun [i cump`tat al naturii „legale”. recuno[ti) are rolul de a sugera c`. • Z. cad. Expresivitatea poetic` se realizeaz` printr-o îmbinare de tehnici [i mijloace: • limbajul clasicizat. 1980: „Melancolia lui Pillat e a unui clasic care aspir` spre fundamentele e eterne. „Le Lac”. 1997: „În realitate. prin cultivarea formelor de prozodie tradi]ionale. a sunat) al verbelor cu prezentul (trage. într-o anume atitudine fa]` de natura [i fa]` de Dumnezeu. s`ri.asculta. prin valorificarea inflexiunilor metafizice oferite de domeniul religios. prin tendin]a de a induce cititorului st`ri de reflec]ie [i de reverie. prin transfigurare.” 1 Nichifor Crainic.. Editura .. Ed. cu anarhia spre care tinde avangarda contemporan`. trist` asupra trecerii timpului. urzea. prezent [i cele mai durabile tablouri din Pe Arge e[ în sus sunt create din aceast` izbånd` a prezentului asupra trecutului. este scris` aproape exclusiv în vers regulat [i are deseori form` fix`. Minerva.”1 Repere critice espre e po oezie e:. într-un anume fel de a cånta. Bucure[ti. Bucure[ti.” adi] ]io ona alism [i mo ode ernita ate e în de ece eniul al tre eile ea. 2002: „Ion Pillat este. Arte Pillat ne apare înzestrat`. [. prin medita]ia liric`. con[tiin]a lui Ion • Nicolae Balot`. care curg cånd împreun`.Cugetarea’’ 221 . prin îmbinarea formelor lirismului obiectiv cu cele ale lirismului subiectiv [i.sosi. Bra[ov. în al doilea rånd. cånd deosebit. Ed. pe ritmul iambic [i pe rima împerecheat`. crinolin`). • regimul verbelor: alternarea timpului trecut (imperfectul . 1976: „. prin utilizarea unui limbaj popular [i regional. poteri.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Elementele de versifica]ie [i de prozodie contribuie la realizarea muzicalit`]ii textului. perfectul compus . are o imagina]ie plastic` [i decorativ`. Ed. Aula. în mod con[tient. înainte de toate. de[i timpul este ireversibil. în fine. Tra Bucure[ti. personificarea „Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc”. compara]ia ca-n basme se urzea etc.a recitat. berlin`. Poetul.” oezie e [i po oe]i ro omåni:. care ne încredin]eaz` în chip deosebit de renun]area poetului la hoin`real` exotic`. Sonorit`]ile vagi. De autor de „tablouri”. clopot. Sensul tradi]iei în Puncte cardinale în haos. Eminescu. Ed. elemente de onomastic` [i titluri de opere literare care nuan]eaz` tr`irile [i le coloreaz` afectiv: Eliad. într-un anume fel de a plasticiza. osi pe e vre emuri de Ion Pillat ilustreaz` direc]ia tradi]ionalist` În concluzie. în liric`. iubirea face posibil accesul spre ve[nicie. un • Nicolae Manolescu. cåmpia etc. Ea st` într-un anume fel de a poetiza. haiduc. cuvinte [i structuri lingvistice cu o mare înc`rc`tur` simbolic` ce denumesc elementele componente ale imaginarului poetic pillatian: casa amintirii. Horia Furtun`. Francis Jammes [i „Sbur`torul”. „la vedere”.]Pillat e departe de a fi un r`zvr`tit. poezia Aci so formulat` de ideologii grupa]i în jurul revistei Gåndirea. Po Pe e Arge e[ în sus.. Ornea. Spiritul de revolt`. lirismul lui Pillat are tocmai aceste dou` izvoare mai de pre]: sentimentul hora]ian al scurgerii vremii [i acela al copil`riei pierdute. drumul. perfectul simplu . • figurile de stil: epitetul berlina leg`nat`. ambigue sunt bazate pe strofele formate din dou` versuri. într-un anume fel de a filosofa. poezia lui este totdeauna „clar`”.

Diacronia doctrinei literare Refuzul steriliz`rii literaturii de ceea ce îi este caracteristic – gratuitatea ei sublim`. tr`ind plenar starea de armonie cu sine [i cu universul. • spiritul ludic. 3. Disocieri teoretice 1. hran`. Cåteva caracteristici generale sunt: • reîntoarcerea la marile teme ale literaturii. • cultivarea aspectelor banale ale existen]ei. • ironia. El creeaz` un „cosmos al vorbirii”. Ioan Alexandru. Fenomenul artistic cunoscut sub numele de neomodernism ilustreaz` un raport de necesar` continuitate cu marea tradi]ie literar` romåneasc` [i cu valorile liricii moderniste. • adåncirea în metafizic. Artistul se str`duie[te s` dea cuvintelor atributele vie]ii: trup. Reprezentan]i: Nichita St`nescu. Ana Blandiana. acest nume. 2. • caracterul provocator al abord`rii/ limbajului artistic. Ion Gheorghe etc. în general. Defini]ia conceptului Conceptul de neomodernism se refer` la orient`rile din poezia romåneasc`. • varietatea stilistic`. cel ce redeschide calea poeziei spre sim]irea autentic` [i spre expresia înnoitoare. Poezia neomodernist` însumeaz` orient`ri din cele mai diferite. timp. rela]ia insurgent` sau polemic` între]inut` cu realitatea – define[te spiritul genera]iei de poe]i care se afirm` acum. Prima etap` a liricii sale cuprinde volumele Sensul iubirii (1960) [i O viziune a sentimentelor (1964) care impun imaginea unei fiin]e însetate de iubire. sus]inute de autorii al c`ror debut literar se face în jurul anului 1960. îndr`zneala inova]iei ca viziune [i limbaj. Etapa a doua se define[te printr-un lirism 222 . C`ut`rile lui în materie de limbaj poetic iau forme dramatice. Criticul Eugen Simion îl consider` pe Nicolae Labi[ „buzduganul unei genera]ii”. • reafirmarea primatului esteticului. dup` Eminescu [i Arghezi. Ceea ce se dezv`luie ca tendin]` estetic` opus` ideologiz`rii comuniste a literaturii [i se manifest` în intervalul 1960-1980 prime[te.Poezia neomodernist` 6 I. în plin` manifestare a „realismului socialist”. destin. Nichita St`nescu (1933-1983) este al treilea mare spirit revolu]ionar din istoria poeziei romåne[ti. Cezar Baltag. imagina]ia. Marin Sorescu. • reinterpretarea miturilor.

Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire reflexiv ce investigheaz` rela]ia omului cu lumea. atåt de departe. pe care mi-l plec în fa]a ta [i m` rog de tine. II. din tine. Na[te-m`. [i sånul t`u ce tremur au [i ce culoare anume. råurile – mi[c`toare umbre ale sångelui t`u. 11 elegii (1966). na[te-m`. Opere imperfecte (1979) [i Noduri [i semne (1982). copacii – umbre de lemn ale vinelor tale. na[te-m`. [i umbra ta. toate parfumurile. dincolo-de-marea. cu timpul. pietrele . înf`ptuit` dincolo de cuvinte. Nichita St`nescu î[i define[te crea]ia ca fiind o form` de poezie metalingvistic`. sfår[itul cuvåntului a c`rui prim` silab` tocmai o spui. Contextualizare/ ilustrare: C~TRE GALATEEA de Nichita St`nescu Î]i [tiu toate timpurile. moartea. cu limbajul [i cuprinde volumele: Dreptul la timp (1965). na[te-m`. B`taia inimii care urmeaz` b`t`ii ce-o auzi. [i atåt de departe.umbre de piatr` ale genunchiului meu. care-l îngån`. [i språncenele tale. [i melancolia ta. Principalele teme abordate sunt: actul crea]iei. În dulcele stil clasic (1970). [i bluza ta. Trecerea la a treia etap` de crea]ie se face prin volumul M`re]ia frigului (1972) [i acestuia îi urmeaz`: Epica Magna (1978). Ro[u vertical [i Laus Ptolemaei (1968). încåt nu mai are nici nume. [i pietrele. [i tot ce e dincolo de ele.. timpul. toate mi[c`rile. încåt nu mai exist` aproape – dup`-amiaza. Aceste volume de maturitate artistic` exprim` deconstruc]ia eului [i sentimentul tragic al existen]ei. {tiu tot ceea ce tu nu [tii niciodat`. De aceea-mi îndoi genunchiul [i-l pun pe genunchiul pietrelor.. [i secunda [i nu mai am r`bdare [i genunchiul mi-l pun în pietre [i m` rog de tine. Necuvintele (1969). dup`-orizontul. Oul [i sfera (1967). 223 . {tiu tot ce e mai departe de tine. {i m` rog de tine. [i mersul t`u. [i t`cerile tale. [i inelul t`u.

Poezia apar]ine neomodernismului prin reflec]ia filosofic`. Tema creatorului [i a operei de art` este dezvoltat` cu ajutorul unor motive literare comune. 1982 224 . cu o înf`]i[are spectaculos nou`: rug`ciunea (motiv întålnit [i la Eminescu ori la Octavian Goga). prin ambiguitatea limbajului. prin ilustrarea contradic]iilor interioare. marcat` de fiorul metafizic. Scenarii [i limbaje poetice. Viziunea despre lume pe care o transmite aceast` oper` dovede[te importan]a pe care Nichita St`nescu o acord` problemei poeziei/cuvåntului. Opera – principiu fertil – este aceea care îl z`misle[te. Ed. Interiorizarea sus]ine dimensiunea reflexiv` a textelor lirice [i genereaz` adeseori nevoia autodefinirii prin arte poetice. voin]` [i sentimente proprii. poezia este „mirajul totalit`]ii. Poetul î[i asum` ipostaza f`tului nen`scut.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Apar]inånd genera]iei [aizeciste. autorii înnoirilor radicale din lirica noastr`. C`tre e Ga ala ate eea este o art` poetic` inserat` în „Dreptul la timp” (1965). Sport-Turism. e Ga ala ate eea el schimb` St`nescu afirma c` un poet „este acela care na[te”. simbolic. Bucure[ti. Nichita St`nescu este un alt excep]ional reformator al concep]iei despre poezie. ca s` po]i la urm` s` scrii pe dinafar` sufletele altora”2. volum ce anun]` o alt` percep]ie asupra lumii [i a sentimentelor. de progresiv` interiorizare”1. Blaga. prin insolitul metaforelor [i al imaginilor artistice. ca orice organ anatomic. „adic` scrierea cu tine însu]i” care se practic` astfel: „Te scrii pe tine pe din`untrul sufletului t`u mai întåi. în påntecele ei. logosul. Eminescu [i Arghezi. Ed. pån` la cea simbolist`). tot atåt de necesar`. na[terea. 1 Maria-Ana Tupan. Ea este a[adar o form` de autocunoa[tere [i de cunoa[tere. rostire din interior în afar`. bun`oar`. cu trup. Condi]ia vie]uirii artistului este îns`[i opera. la lirica romantic`. prin anul debutului s`u literar dar [i prin caracteristicile viziunii [i ale limbajului poetic. cu aspect de incanta]ie magic`. comuniunea om-natur` (cu o frecven]` remarcabil`. Întrucåt rela]ia acestui poet neomodernist cu limbajul este una necanonic`. hemografie (scriere cu sånge). în concep]ia autorului. N. motivele amintite se particularizeaz` nu numai prin contextul liric care le g`zduie[te. Existånd a[a de adånc în sinele creator. 1989 2 Nichita St`nescu. R`sturnarea de roluri propune o viziune inedit` asupra operei care înceteaz` s` mai fie un „obiect”. sentin]a devenirii [i a mor]ii [i se lamenta astfel: „De ce m-ai trimis în lumin`. prin combina]iile nea[teptate de concret [i abstract. separa]ia creator-crea]ie este de neconceput. prin refuzul conven]iilor prozodice. învestirea ca poet. mam`. St`nescu în]elege prin na[tere. Respir`ri. intrånd în råndul fiin]elor cu existen]` autonom`. ca [i lichidul vital. de obsesia finitudinii [i a neputin]ei revel`rii sinelui în limbaj. pentru poet. Este evident faptul c` autorul c`tre întrupare. L. în general [i despre felul în care aceast` art` se folose[te de cuvånt pentru a exprima necuprinsul gåndului [i inefabilul emo]iei. de aici [i titlul: C`tre neomodernist d` na[terii alte semnifica]ii decåt. Dac` într-unul din eseurile sale. / De ce m-ai trimis?”. prin reconsiderarea miturilor. N. în C`tre perspectiva. de la poezia popular`. dup` ce formarea subiectului creator a parcurs traiectul invers. Minerva. cel ce vedea în ivirea pe lume primul semn al nefericirii. Bucure[ti. a laten]ei ce tinde c`tre manifestare. Poezia este. pentru om. pe creator. e Ga ala ate eea. în fapt actului de întemeiere prin cuvånt. Pentru el. ca [i pentru genialii s`i înainta[i. ci [i prin expresia artistic` nou`.

se disting trei secven]e poetice c`rora le corespund cele trei strofe. Cuvinte precum: „timpurile”. toate mi[c`rile. „un poem ne spune un lucru [i semnific` un altul”1. prin revenire [i insisten]`. {tiute doar de artist. Galateea.” Prima con]ine [apte versuri. Numele propriu resusciteaz` lumea miturilor grece[ti.. spre ea se direc]ioneaz` „rug`ciunea” eului poetic. „secund`” etc. pentru cititor. Monologul î[i spore[te patosul de la o unitate de con]inut la alta [i este organizat simetric. timpurile”. Fiecare strof` debuteaz` cu verbul „[tiu” [i se încheie cu laitmotivul: „[i m` rog de tine. „mi[c`rile”. proiectat` peste natur` (strofa ultim`). doar fulgura]ii: „cutremur”.. „m` rog” etc. sånul t`u .. fiind un monolog adresat în care formele pronominale [i verbale de persoana întåi („[tiu”. sunt voit construite ca o sum` de ambiguit`]i. [i inelul t`u . „to 1 Cf. realizat în spirit neomodernist. dezv`luit`. C`tre e Ga ala ate eea apar]ine lirismului subiectiv. Dup` cum observ` [i M. existent-inexistent. A doua [i a treia cuprind un con]inut sufletesc în rev`rsare peste care se înal]` aceea[i statuie aplecat` a celui aflat în rug` (strofa median`) [i mai apoi umbra eteric` a divinit`]ii invocate – poezia.. aproapedeparte. Bra[ov 2 Idem 225 . palpabil-imaterial. [i sånul t`u.. ele devin. a unor termeni concre]i [i abstrac]i ce împiedic` stabilirea referin]ei mimetice. Compozi]ional. prototip al frumuse]ii feminine.”).. „melancolie”. spectaculos.”) un climax al emo]iei poetice.. toate parfumurile. Prima strof` fixeaz` cele dou` instan]e ale comunic`rii poetice [i schi]eaz` dou` portrete: al „zei]ei” [i al idolatrului îngenuncheat. oate e „culoare”. se îndr`goste[te. a doua [i a treia – nou` versuri. Ambivalen]a muz`/iubit` face ca [i textul st`nescian s` poat` fi citit în dou` registre: ca art` poetic` sau ca poezie erotic`. misogin d`ruit pl`smuirilor min]ii [i bra]elor sale.. fenomen curent în poezia modern`. reliefate în prima strof`. la nivel gramatical. Imaginarul poetic face loc suprapunerilor real-real. desf`tare a trupului [i a spiritului („. Incipitul.. / [i umbra ta [i t`cerile tale.”. Zei]a Afrodita o însufle]e[te [i din unirea artistului cu femeia/oper` se na[te un fiu. to oate e parfumurile”) precum [i cele posesive („umbra ta a”. „auzi”). Despre poezie.. ) sunt constant dublate de cele de persoana a doua („tine”. / na[te-m`. Pygmalion. în ardoarea ei. Na[te-m`. Caracteristicile poeziei. de care. Adjectivele pronominale nehot`råte („to oate e mi[c`rile. Amploarea strofelor [i tiparul construc]iei lor sugereaz` o tr`ire cristalizat` [i puternic`. [tiu . Ed. construie[te o statuie de filde[. „C`tre” face o trimitere spa]ial`. Riffaterre în Semiotique de la poesie. „mi”. ca tr`s`tur` fundamental` a poeziei neomoderniste [i este alc`tuit dintr-o prepozi]ie [i un nume propriu. este provocator: „Î]i [tiu toate timpurile. ultima instituind prin repeti]ia din final („na[te-m`. Nicolae Manolescu. În ambele „coduri” Galateea este cea adorat`. „nu [tii”.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Titlul reliefeaz` ambiguitatea. Cel`lalt sens al titlului – cale c`tre Galateea – d` numelui propriu valoare de reper toponimic [i accentueaz` în]elesurile mitului: artistul se va afla mereu în c`utarea des`vår[irii. ce ]ine de: „subminarea reprezent`rii realit`]ii prin cuvinte”2. Aula. „parfumurile” î[i dovedesc apartenen]a la clasa simbolurilor [i impun un alt regim de lectur`. El se constituie dintr-o enumera]ie derutant` asociat` cu repeti]ia. „pun”. de leg`tur` placentar` a artistului cu Opera. rege al Ciprului [i sculptor. ideea poetic`. permi]ånd în]elegerea onomatextului în dou` moduri: adresare c`tre Galateea sau îndreptare/ drum c`tre Galateea. fapt ce sus]ine.

. de[i iubit`. Acest element de recuren]` î[i poten]eaz` semnifica]ia prin asocierea enunchiul. intimitatea absolut` a creatorului t`cerile ta cu opera. prin repeti]ie. adic` inefabil`. Poetul z`misle[te opera. justificåndu-l în univers: „De genunchiul pietrelor.. poezia se înst`påne[te în timp. / na[te-m`. preia func]ia logosului întemeietor „prim` silab` tocmai o spui”). ) indic`. [i secunda”). artistului. Puterea lui aproape divin` cunoa[te. / [i tot ce e dincolo de ele. Ca [i Me[terul Manole. Caracteristici ale limbajului poetic C`tre e Ga ala ate eea se caracterizeaz`. poezia apare ca o entitate suprauman`. provocator. Termenii antinomici familiari („departe”/„aproape”). poezia îl preg`te[te pe artist pentru o nou` oper` [i ciclul se reia la nesfår[it. insondabilul poeziei („umbra”) ce nu i se dezv`luie cu adev`rat decåt lui. tr`ie[te din „b`taia inimii”. Interesant este faptul c` poetul se desemneaz` pe sine printr-o sinecdoc`: genunchiul. încåt nu mai exist` aproape/ dup`-amiaza.. încåt nu mai are nici nume”. adic` descifrabil`. / atåt de departe. cuvinte concrete [i abstracte („[i mersul t`u. la nivel lexico-s semantic. Ceea ce define[te via]a ei tainic` r`måne f`r` ascunzi[uri pentru el. puncte de sprijin ale unor imagini artistice tulbur`toare. / {i m` rog de tine. ambele entit`]i råvnind cu aceea[i patim` la întrupare. suspend` timpul [i spa]iul. „sånul t`u” etc.. vitalitatea („sånul”). paradoxal.” Ren`scåndu-l. dincolo-de-marea. care-l îngån`. „dincolo-de-marea”) dup` un model reperabil în interiorul limbii 226 .. inflexibil`. acoperind „secunda”. Contradic]ia logic` – poetul a[teapt` s` fie n`scut de poezie [i trimis în lume. / råurile – mi[c`toare umbre ale sångelui t`u”.. încåt nu mai are nici nume”. dup`-orizontul.” Brutalitatea imperativului este prezen]a laitmotivului „[i m` ro atenuat` de asocierea cu verbul reflexiv-dinamic „m` rog”. ale c`rei resurse f`r` sfår[it sunt sugerate printr-o enumera]ie ce al`tur` realul [i irealul. sub e Ga ala ate eea surprinde doar un moment din timp – nu este decåt aparent`. împinge existentul c`tre o hart` necunoscut` a fiin]`rii: „{tiu tot ce e mai departe de tine. [i melancolia ta [i inelul t`u. / [i atåt de departe. de[i n`scut` de om. printr-un limbaj poetic înnoitor care asociaz`. de copie a vie]ii: „copacii – umbre de lemn ale vinelor tale.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire ale e”. o limitare: „dreptul la timp” ob]inut prin na[tere. C`tre drumul artistului c`tre perfec]iune. cei inventa]i de poet („dup`-orizontul”. din tine”). „atåt de departe. Capacitatea ziditoare de lumi a poeziei este atåt de mare. poate fi expresia dorin]ei de a-[i împrosp`ta for]ele pentru o nou` încercare. el poate cl`di mai departe. aflat` „aproape”. Ruga nu celor dou` imagini vizuale: „. Cunoscut` („{tiu tot ceea ce tu nu [tii niciodat`. În imaginarul poetic st`nescian. prin poezie. dominatoare. îndoi ge este doar a artistului/ omului ci [i a naturii/realului. Îndemnul „na[te-m`”. Corporalizat`. / na[te-m`. repetat în final. Caracterul de rug` al textului poetic este subliniat de revenirea obsesiv` la imaginea celui îngenuncheat în fa]a altarului zeit`]ii cu atribute materne precum [i de og de tine. ea r`måne totu[i un spa]iu vital al misterului etern. ea îi ofer` e ace eea-mi îndoi genunchiul [i-l pun/ pe temeliile fiin]ei. dar într-un inevitabil „departe”. / pe ge enunchiul pietrelor”. Metaforele folosite în aceast` prim` secven]`. desemneaz` delicate]ea („parfumurile”). într-o în[iruire larg` ce las` impresia de inepuizabil. Dar [i poetul este o for]` creatoare magnific`. încåt ea ajunge s` se substituie realului [i s`-i dea acestuia statutul de umbr`. În fapt.

na[terea). interiorizat. Ambiguitatea este principala tr`s`tur` a textului poetic. a formulei lirismului reflexiv. C`tre e Ga ala ate eea este o ilustrare a neomodernismului. marcat de „obsesia rupturii” (Maria-Ana Tupan). pe deasupra celor consacrate de uz. Aceste procedee atrag aten]ia asupra faptului c` opera st`nescian` î[i descoper` alte surse de ordine [i de armonie decåt poezia tradi]ional`. Ea este produsul utiliz`rii constante a metaforei. versul liber.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire („dup`-amiaza”) creeaz` o tensiune semantic` nea[teptat`. a construc]iilor plurisemnificante. produc`toare de noi în]elesuri. a motivelor cu valoare de simbol (rug`ciunea. absen]a majusculei la începutul versurilor ilustreaz` libert`]ile prozodice specifice poeziei moderne. precum este [i cea din titlu. la nivel stilistic. 227 . Strofele inegale.

o conopid` plus un ou. dar un inorog ori o par` nu [tim cåt face. nu [tim cåt facem. c`tre vecin`t`]i considerate. Ah. pån` la el. poetul dovedindu-se fidel concep]iei: „Limba cea vie. vorbirea cea tr`it` nu încape nici în gramatici consfin]ite de Academie [i nici nu se potrive[te cu ce a pierdut fluturele de pe aripa sa”. Preocupat în permanen]` de a stabili limitele lirismului. 2 1 Eseul S`-i iubim pe vis`tori. grupaj de opere în care înnoirea limbajului poetic. Ed. noi [tim c` opt împ`r]it la opt fac unu. face un astragal… Numai tu [i cu mine înmulti]i [i împ`r]i]i aduna]i [i sc`zu]i r`månem aceia[i… Pieri din mintea mea! Revino-mi în inim`! Poezia lui Nichita St`nescu urmeaz`. {tim. {tim c` unu plus unu fac doi. cu un interlocutor abstract. Expresia poetic` se încifreaz`. pe direc]iile amintite. Bucure[ti. dar eu [i cu tine. dar un munte împ`r]it la o capr` nu [tim cåt face. prozaice. ce este limba romån`?. o varz` împ`r]it` la un steag fac un porc. de-a lungul timpului. devine radical`. împingåndu-l c`tre teritorii din ce în ce mai îndep`rtate. el s`vår[e[te experien]e îndr`zne]e. dar o plapum` înmul]it` cu un iepure face o roscovan`. desigur. termenii uzuali sunt deposeda]i de sensul curent [i reînvesti]i semantic. idem 228 . vol. într-o vorbire febril` cu sinele real. seci ori incompatibile. {tim c` cinci f`r` patru fac unu. ap`rut în 1972. un traseu continuu de abstractizare [i conceptualizare. un cal f`r` un tramvai face un înger. Respir`ri. 1982 2 Eseul De fapt. 1 Alt` ma ate ema atic` apar]ine volumului M`re]ia frigului. cu sinele inventat. vai. nu {tim.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire ALT~ MATEMATIC~ de Nichita St`nescu Noi [tim c` unu ori unu fac unu. Sport-Turism. dar un nor f`r` o corabie nu [tim cåt face. somat în fiecare clip` s` renun]e la prejudec`]ile lui literare [i s`-i iubeasc` pe vis`tori.

iar schema aceasta se reia. Autorul neomodernist – Nichita St`nescu – [i cel modernist – Lucian Blaga – dau problemei aceea[i rezolvare: mintea nu poate r`zbate departe. subliniind incapacitatea omului de a se afla în posesia adev`rului ultim. prin dezvoltarea unei inedite demonstra]ii despre limitele cunoa[terii logice. în fapt. o medita]ie insolit` despre caracterul failibil al ra]iunii ca mijloc de p`trundere în tainele universale. „revino”. „mi”). Macedonski. „pieri”. cuplul. oric`rei încerc`ri de cuprindere a ceea ce. Titlul este alc`tuit dintr-un adjectiv pronominal nehot`råt „alt`” [i un substantiv ce denume[te [tiin]a care studiaz` m`rimile. diversitatea lumii.”. al doilea introduce opozi]ia: „dar. Interjec]ia „vai” poate fi semnul suferin]ei îndr`gostitului de a nu putea p`trunde taina sublim` a acestui sentiment. Prima strof` reliefeaz` un tipar de construc]ie bazat pe simetrii [i pe elemente de recuren]`. Poezia st`nescian` este o persiflare a suficien]ei umane. „înger”. reintegrånd-o armoniei primare. repede contrazis îns`: „nu [tim. Textul apar]ine lirismului subiectiv. / dar un inorog ori o par`/ nu [tim cåt face. r`måne de necuprins. al miturilor se impune de la sine. „capr`”. „nelogic` la modul sublim”. prin g`sirea cifrului simbolic [i acceptånd ideea c` logica poeziei este. Bra[ov. fie pentru c` semnifica]ia este mult prea cuprinz`toare/ diferit` pentru a fi redat` prin orice echivalen]` sinonimic`. rela]iile cantitative [i formele spa]iale. „nu [tim”. Primul termen relativizeaz` în]elesul celui de-al doilea. „tine”. în care devine evident c` „deplasarea sensului” [i „distorsiunea”1. prin ra]ionament deductiv – „matematic`”.. l`sånd impresia unor asocieri paradoxale: opera]iile matematice. „mea”. în misterele firii. Viziunea despre lume se contureaz`. infinit fiind. „tu”. al treilea neag`: „nu [tim”. stabil. Lumea nu poate fi descoperit` în esen]a ei. clasific`rilor.. pe cånd iubirea une[te fiin]a cu lumea. Sintagma „alt` matematic`” afirm` o perspectiv` nou` asupra realit`]ii [i echivaleaz` cu încercarea de cuprindere a unei revela]ii ce nu poate fi desemnat` cu un cuvånt anume. dar poate fi aproximat` prin „alt` matematic`”..”. aspect caracteristic neomodernismului.. Cåteva motive lirice particularizeaz` opera scriitorului contemporan.. Paralela cu viziunea blagian` despre „cunoa[terea paradisiac`”. devin norme ale stilului nichitast`nescian. În aceea[i zon` de mister abisal se situeaz` [i iubirea: „dar eu [i cu tine/ nu [tim. al intui]iei. între cele dou` scriituri poetice. Ed. Nicolae Manolescu.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire ate ema atic` este o poezie pe tema cunoa[terii Îmbr`cånd ve[mintele „vorbirii tr`ite”. introduce lectorul într-un univers de semne contradictorii: „Noi [tim c` unu ori unu fac unu.. tulbur`tor. formulate la persoana întåi plural („noi [tim”. „facem”) sau în disocierile ei („eu”.. trimi]ånd la ideea de reconsiderare a ceea ce este doar în aparen]` fix. a[a cum afirma [i Al. 1 Cf. fie pentru c` acesta nu exist` înc`. nu [tim cåt facem”. 2002 229 . suferin]a. vai. „mine”. Versul întåi afirm`: „Noi [tim.. Alt` ma ate ema atic` este alc`tuit` din patru strofe inegale (13/9/4/2 versuri). adic` ambiguitatea. prin intermediul iubirii. formulelor. superioritatea sentimentului fa]` de ra]iune. Aula. a arogan]ei de subiect cunosc`tor într-un univers a c`rui diversitate de manifestare [i de semnifica]ii („nor”. Compozi]ia relev` stilul derutant al poetului.”. cert. Incipitul. dup` lectura literal`. „ou”) scap` min]ii.” las` impresia rostirii unui adev`r peremptoriu. Afirma]ia ce deschide textul: „Noi [tim. Despre poezie. „munte”. ca în cazul multor poezii neomoderniste. Alt` ma [i a iubirii. Calitatea limbajului artistic este cea care stabile[te diferen]a între cele dou` vårste ale literaturii.”. prin mijlocirea gåndirii [i despre „cunoa[terea luciferic`”.

de esigur”) [i tragic` („nu [tim. „Marile neîn]elesuri”. în aceast` poezie. ea nu trebuie s` fie gåndit`. „{tim.. se îndep`rteaz` definitiv de orizontul uman. dar o plapum`/ înmul]it` cu un iepure/ face o esigur. acte ale geloziei abisale fa]` de unicul neposedabil. înmul]ire [i împ`r]ire. dar o[co ova an`. vol. Pentru el „adev`rul adev`rat pare a fi de natur` calitativ`”2. / nu [tim”.. / dar. atemporal`: „r`månem aceia[i”. ) este sortit` s` r`mån` „neposedabil`”. Fiecare asemenea constatare este precedat` de un oi [tim c` unu ori unu calcul aritmetic ce debuteaz` cu o formul` devenit` laitmotiv: „No oi [tim c` opt/ împ`r]it la opt fac fac unu”.”. Distihul din final con]ine un elogiu indirect adus sentimentului iubirii („inima”). proliferate de cantitate. Strofa a treia este un catren în care limba î[i recå[tig`. clocotitor.. no unu”.” Preten]ia de a de]ine un adev`r pe cale matematic`.. neintegrabil` în calcule [i formule. sc`derea („dar un nor f`r` o corabie/ nu [tim cåt face”). vai. Aplicarea opera]iilor matematice la reperele lumii concrete. de integr`rii expresiei poetice într-un cod cunoscut [i acceptat în mod automat de c`tre cititor.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire ar.. ci tr`it`. prin ridiculizarea modelului opera]iilor aritmetice: înmul]irea („dar un inorog ori o par`/ nu [tiu cåt face”). capacitatea referen]ial`. Pentru a se p`stra în orizontul privilegiat al poeziei [i al mitului... al esen]elor inefabile. Aceast` secven]` st` sub semnul ludicului [i al refuzului ro[covan`. Imaginarul poetic Revolta împotriva cunoa[terii cu instrumentele min]ii se exprim`.. precum: „nor”. {tim c` unu plus unu fac doi”. de real. „opt/ împ`r]it la opt fac unu” etc. dup` cum m`rturise[te însu[i poetul într-unul din eseurile sale: „Adunare [i sc`dere. este totu[i iubirea: „Numai tu [i cu mine/ înmul]i]i [i împ`r]i]i/ aduna]i [i sc`zu]i/ r`månem aceia[i. „{tim c` cinci f`r` patru fac unu”. Respir`ri 2 idem. iat` erorile cardinale. 230 . adunarea („dar eu [i cu tine/ nu [tim.”. nu [tim cåt facem”). Discursul liric este alimentat de o tensiune sporit` progresiv. umplut cu via]`. umbra lor r`sfrånt` peste lume l`sånd semne caricaturale: „o varz` împ`r]it` la un steag/ face un porc.. Lauda abecedarului [i detestarea aritmeticii. desf`[urånd energii care îl pun într-o lumin` deopotriv` ridicol` („Ah. o plapum`/ înmul]it` cu un iepure/ face o ro nu [tim cåt facem”). Poetul las` fantezia pur` s` se reverse în limbaj. va ai. Opozi]iile însumate sugereaz` faptul c` omul ini]iaz` demersuri de cunoa[tere artificiale [i nefolositoare.”3 Cea mai apropiat` de „unu”. exaltat`: „Pieri din mintea mea!/ Revino-mi în inim`!” Caracteristici ale limbajului poetic Limbajul poetic al acestei opere ilustreaz` str`dania continu` a autorului de „mutare a zidurilor” cuvåntului mai aproape de via]`.. i se pare poetului „barbar`”1. dup` parcurgerea de c`tre lector a fiec`rui ciclu al demonstra]iei: „[tim. Esen]a acelui „unu” aparent descoperit` („cinci f`r` patru fac unu”. afl`toare numai în cantitate. de starea genuin` de frumuse]e [i de armonie a lumii.. St`nescu. dup` expresia lui Blaga.. da absurde pe care le înt`re[te ironic: „Ah. „capr`” produce efecte 1 N. „corabie”.” [i con]ine o serie de afirma]ii Strofa a doua semnaleaz` opozi]ia: „Ah. treptat. oprindu-se asupra cuplului surprins în dimensiunea lui ideal`. „munte”. împ`r]irea („dar un munte împ`r]it la o capr`/ nu [tim cåt face”). 3 idem. prin determinarea cantitativ`.

Albatros. De un limbaj abstract. Repere critice espre e po oezie e. cel mai abstract din poezia noastr`. în ]es`tura poeziei sale [i lor li se adaug` numeroase cuvinte obi[nuite. Minerva. / nu [tim cåt face. asocierile surprinz`toare: „o conopid` plus un ou/ face un astragal. în aceast` transformare. Strofele inegale. Sce St`nescu are „tendin]a de a comunica prin supracuvinte sau «necuvinte». se remarc` faptul c` majoritatea termenilor apar]in La nivel lexico-s vocabularului fundamental. golite de orice concrete]e – pas`re. iar simbolul nu e mai mult decåt semn. rolul esen]ial. lucrul [i numele lui fac una. mai curånd. nor. ca ni[te fire transparente.. Aceast` poezie apar]ine neomodernismului prin caracterul reflexiv al lirismului. Minerva. prin insolitul limbajului artistic. Cifre [i litere. prin ambiguitate [i stil derutant.”). Bra[ov. / nu [tim cåt facem.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire [ocante asupra cititorului.. figuri geometrice. înainte de utilizare.” oduce ere e în ope era a lui Nichita a St`ne escu. Sursele lor sunt multiple. adic`. frunz`. Ed. absen]a majusculei la începutul versurilor sunt aspecte prozodice caracteristice modernit`]ii care nu reduce armonia liric` la procedeele conven]ionale de ob]inere a muzicalit`]ii [i caut` s` dea poeziei respira]ia fireasc` a ideii [i a sentimentului. expresia artistic` este fundamental nou`. doar iubirea. semantic. desigur. ena arii [i limba aje e po oetice e. St`nescu. pån` la transformarea lor în simboluri („unu ori unu fac unu”). avåndu-l contextul nea[teptat.. O simpl` opera]ie statistic` demonstreaz` c` în versurile sale abstrac]iile apar cu frecven]a cu care apar în versurile lui Vasile Alecsandri diminutivele. • Alexandru {tef`nescu. Bucure[ti. mai mult decåt al]i poe]i ai no[tri.. generatoare de în]elesuri noi („nu [tim cåt face. ci interogat de poet [i interpretat în sensul experien]ei proprii”. nu [tim cåt facem”) la grotescul regizat („Ah. Ed. în care subiectivul [i obiectivul se confund`. deoarece mitul nu este adus doar ca m`rturie. Antimimetismul triumf`. repeti]ia/ paralelismul sintactic. Pentru N. Ed. Ed. dar o la dramatismul autentic („nu [tim... de semne pure. p`stråndu-[i semnifica]ia conservat` de tradi]ie.”). printr-un proiect semantic decåt prin structurile concrete ale limbii. 231 . Bucure[ti. strategie cunoscut` a neomodernismului. no]iuni din diferite [tiin]e intr` în mod curent. ci inima trebuie s`-l c`l`uzeasc` pe om în drumul lui spre cunoa[tere. Ambiguitatea [i expresivitatea caracterizeaz` nivelul stilistic al operei. un dialog original. ar fi fost ]inute în spirit”. Aula. infinitive lungi.. un iubitor de abstrac]ii. Manolescu. capr`. utilizarea interjec]iilor care schimb` registrul emo]iei de ai. Alt` ma ate ema atic` define[te vårsta maturit`]ii artistice a autorului [i exprim` revolta împotriva în]elegerii lumii prin intermediul formulelor impuse de ra]iune. Po oezii. 2002: „Nichita St`nescu a inventat • N. va plapum`/ înmul]it` cu un iepure/ face o ro[covan`. Cu toate acestea. 1989: Nichita • Maria-Ana Tupan. prin refuzul conven]iilor prozodice. reveleaz` taine.” a St`ne escu. reînvestirea semantic` a cuvintelor... floare – de parc`. versul liber. dar cele mai importante r`mån: fantezia combina]iilor lexicale.. Procedeul nu urm`re[te decåt s` dea for]` ideii c` nu mintea. Intro Bucure[ti. 1996: „Nichita St`nescu este. participarea afectiv` la via]a misterioas` a universului.. 1987: „Abia aici • {tefania Mincu – Nichita în «Dreptul la timp» începe a[a-zisul dialog al poetului cu miturile. cal..”.

• intertextualitatea (leg`tura afirmat` a textului cu alte opere prin pasti[`. citat „ascuns”.Poezia postmodern` 7 I. pot fi considerate tr`s`turi ale postmodernismului: • fragmentarismul. numind o diferen]iere.. • hipertextualitatea (un text se scrie – hipertextul. dar într-o not` ironic`. Conceptul a fost apoi legat de specificul viziunii [i al stilului autorilor care debuteaz` editorial în 1980. Dup` teoreticianul de origine arab` Ihab Hassan. termenul începe s` fie folosit în anii ’80 [i legat de concep]iile [i de practica actului artistic promovate de cenaclurile filosofico-literare din Bucure[ti (Cenaclul de Luni) [i din Cluj (Echinox). • inexisten]a referentului (absen]a raport`rii la realitate). se expliciteaz` el însu[i). [. cu aplicabilitate la domeniile arhitecturii [i picturii. • ironia.] Postmodernii au întotdeauna ceva de împ`r]it cu înainta[ii lor”. Pentru el tradi]ia este o povar` purtat` cu gra]ie. De aceea. afirm` în lucrarea sa numit` Postmodernismul romånesc (1999) c` acest concept se refer` la „.. Subcon[tientul s`u este înc`rcat de bog`]ia [i de varietatea literaturii anterioare [i.. o întrerupere a acelei ordini culturale în care este posibil` evolu]ia formelor [i curentelor literare. Sentimentul lui este unul de libertate împins` pån` la anarhie. nu în ultimul rånd. p`trunde în limbajul filosofiei [i al criticii literare. citat de Mircea C`rt`rescu. în calitate de scriitor. Defini]ia conceptului Termenul postmodernism a fost folosit. pornind de la un alt text.. o convalescen]` dup` iluzia modernist`”. ale aceleia moderne. o etap` în evolu]ia societ`]ii [i a culturii. unii autori considera]i postmoderni (Michel Tournier. ). în SUA. • metatextualitatea (textul devine autoreferen]ial. deosebit` de modernism. ca surs` de baz` – hipotextul). Disocieri teoretice 1. dar [i de teoretician [i de analist al fenomenului postmodern. Postmodernul nu e anarhic. 232 . pentru prima oar`. în lucrarea sa Despre poezie: „Poetul modern este de obicei «inocent» în raport cu tradi]ia: se scutur` de ea ca de o povar` inutil`. adic` a regulilor). considerånd c` o înnoire fundamental` a literaturii. Vrea s` fac` altceva decåt înainta[ii s`i. 2. parodie. Diacronia doctrinei În cultura romån`. aluzie etc. • decanonizarea (desfiin]area canonului. cel pu]in la nivelul con]inutului. la sfår[itul secolului al XIX-lea. Dup` cel de-al Doilea R`zboi Mondial. Mircea C`rt`rescu. Umberto Eco [i chiar C`rt`rescu însu[i în epopeea Levantul) rescriu literatura deceniilor/ secolelor anterioare. asumat` critic sau ironic. nu mai este posibil`. Diferen]a dintre atitudinea poetului modern (modernist) [i cea a poetului postmodern este stabilit` de Nicolae Manolescu. Italo Calvino.

Mircea Nedelciu. vai! steaua galben` nu a r`spuns acestei chem`ri c`ci ea iubea o strecur`toare de sup` din casa unui contabil din pomerania [i noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi. Simona Popescu. II. 233 . Alexandru Mu[ina. a[a c` într-un tårziu chiuveta începu s`-[i pun` întreb`ri cu privire la sensul existen]ei [i obiectivitatea ei [i într-un foarte tårziu îi f`cu o propunere mu[amalei. Cr`ciun. cum se pricepe [i el vasele cu resturi de conserv` de pe[te te-au [i îndr`git. care v-am spus aceast` poveste.. • refuzul metaforei ca semn al poeticit`]ii. Cristian Popescu. Reprezentan]i ai postmodernismului: Mircea C`rt`rescu. eu. nespectaculoas`. nichelul meu te dore[te.. • spirit ludic. c`ci ele nu au nevoie de tine ele au la subsol centrale electrice [i sunt pline de becuri te risipe[ti punåndu-]i auriul pe acoperi[uri [i paratr`znete. dar. • biografism (coborårea poetului în sfera existen]ei personale. • ironie [i autoironie. gaura din perdea.. Gh. • amestecul de stiluri (solemn. cåndva în jocul dragostei m-am implicat [i eu. am iubit o superb` dacie crem pe care nu am v`zut-o decåt o dat`. stea mic`. în alt` zi chiuveta î[i m`rturisi dragostea: – stea mic`.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Poezia postmodernist` se caracterizeaz` prin: • narativizare.). • desolemnizarea discursului poetic. dezv`luirea tehnicilor folosite. acum am copii pre[colari [i tot ce a fost mi se pare un vis. a eului empiric). • metatextualitate. • intertextualitate. de genuri. colocvial. ce s` mai vorbim. . Bogdan Ghiu. Florin Iaru. Ion Bogdan Lefter etc. • demontarea articula]iilor poemului în fa]a lectorului. stilul reclamei etc. de specii. nu scånteia peste fabrica de påine [i moara dåmbovi]a d`-te jos. [i ai s` scånteiezi toat` noaptea deasupra regatului de linoleum cr`ias` a gåndacilor de buc`t`rie.. • apropierea de existen]a cotidian`. sifonul meu a bolborosit tot felul de cåntece pentru tine. dar. Contextualizare/ ilustrare: POEMA CHIUVETEI de Mircea C`rt`rescu într-o zi chiuveta c`zu în dragoste iubi o mic` stea galben` din col]ul geamului de la buc`t`rie se confes` mu[amalei [i borcanului de mu[tar se plånse tacåmurilor ude. vino. prozaic`.

în confesiune – surs` de simulat lirism. „Plångerea” chiuvetei se face c`tre „mu[ama”. corespund strofelor polimorfe din arhitectura liric` tradi]ional`. textul reprezint` o replic` umoristic` la tiparul povestirii în povestire. Chiuveta deziluzionat` este nevoit` s` se consoleze cu o mu[ama. „personajul liric” este o chiuvet` îndr`gostit` de o stea.” În fapt. Pentru poezie. ci elementele neînsufle]ite ale celui mai prozaic spa]iu – buc`t`ria.” Specia. spre final. nara]iunea face loc.. Mircea C`rt`rescu este un nume de rezonan]`. de o strecur`toare de sup`. relatarea obiectiv` se transform`.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire În cadrul poeziei [i al prozei contemporane. Nu plopii. cu fabula (personajele – neanimate – sunt o replic` la 234 . la råndul ei. impune prezen]a unui narator care se dovede[te a apar]ine lumii obiectelor. substitut epigonic al nobilului „a fost odat`”. Textul con]ine trei mari secven]e. Prima este reprezentat` de idila e[uat` a chiuvetei. „Povestea” de dragoste se desf`[oar` în lumea obiectelor. el este un reper de fantezie surprinz`toare [i de „imagina]ie lexical` nesfår[it`” (N. Compozi]ional. ele pot aminti de distinc]ia celor dou` planuri din poezia blagian` Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. Po oema a chiuve ete ei apar]ine ciclului Idile din volumul Totul. c`tre „borcanul cu mu[tar” ori c`tre „tacåmurile ude”.. luna. Manolescu). Toate conven]iile literare anterioare sunt pulverizate în aceast` oper`provocare: „poema” este o proz` rea[ezat` în pagin`. „Gaura din perdea” trece de la evocarea nefericitei întåmpl`ri str`ine de sine la m`rturisirea propriei suferin]e din dragoste. delimitate grafic de c`tre autor. Cele dou` p`r]i ale „poemei”. Urm`toarea ]ine de apari]ia ca „personaj” a g`urii din perdea [i de scurta ei istorisire despre o iubire ratat` [i ea. are atingeri insolite [i comice cu poemul de medita]ie filosofic` („[i tot ce a fost mi se pare un vis”). Desp`r]ite prin conjunc]ia adversativ` „dar”. A treia secven]` are rol de concluzie [i se deruleaz` în acela[i spirit de fars`: „dar. Tema iubirii ia astfel o înf`]i[are [ocant`. necanonic`. fiind un text reprezentativ pentru viziunea [i stilul autorului. planul nega]iei (lumea nu poate fi cunoscut` prin ra]iune) [i planul oema a chiuve ete ei afirma]iei (lumea poate fi aproximat` prin iubire). petrecute în tinere]e. limbajul este v`dit apoetic. Recuzita romantic` a motivelor ce înso]esc tema iubirii este radical schimbat`. organizarea grafic` a textului în dou` module nu faciliteaz` sarcina recept`rii mesajului. Numai c` în Po separa]ia celor dou` secven]e nu face decåt s` permit` un nou acces de ironie: „dar. ca gol – „gaura din perdea”. hibrid`. Incipitul este o formul` ini]ial` de conversa]ie uzual` [i reprezint` echivalentul desacralizat al lui „a fost odat`”. ap`rut în 1985. Aceast` nou` unitate textual` este anun]at` prin puncte de suspensie [i deschis` prin adverbul „cåndva”. dar [i pentru direc]ia postmodernist`. în calitate de poezie epic`. avånd ca protagoni[ti o chiuvet` bolnav` de dragostea pentru o stea atras`. cånd iubise în tain` „o dacie crem”. unde se înregistreaz` îns` ca absen]`. pe spa]iu larg. acum am copii pre[colari/ [i tot ce a fost mi se pare un vis. procedeu ce reaminte[te de grila de lectur` poetic` aplicat` de Nichita St`nescu legendelor lui Ion Neculce. vai! steaua galben` nu a r`spuns acestei chem`ri c`ci ea iubea o strecur`toare de sup`. determinånd o interferare nea[teptat` a epicului cu dramaticul [i cu liricul. dialogului [i apoi descrierii autoreferen]iale. izvorul sau florile de tei compun acum decorul confesiunii sau „cutia de rezonan]`” a sentimentului erotic. ce s` mai vorbim. în volumul Respir`ri.

Aceste „personaje” au sentimente [i apuc`turi omene[ti. o parodie a cunoscutului motiv romantic”1. împinse de autor în sfera derizoriului: „chiuveta c`zu în dragoste” cu o stea z`rit` „din col]ul geamului de la buc`t`rie”.. Declara]ia de dragoste a frumoasei muritoare din Luceaf`rul se deformeaz` caricatural în poezia lui C`rt`rescu: „Stea mic`. „un subtil poem al incomunic`rii.” Eugen Simion distinge. în aceast` „fals` fabul`”. În treac`t. „îi f`cu o propunere mu[amalei”. Imaginarul poetic instituie un scenariu paralel cu cel dezvoltat de Eminescu în Luceaf`rul.]/ d`-te jos. în opera romantic`. sifonul meu a bolborosit/ tot felul de cåntece pentru tine. genul literar r`månånd el însu[i incert. nichelul meu te dore[te”) dar [i cu elegia („dar.” Într-o asemenea lume valoarea fabula]iei spore[te. ci acela al unei realit`]i casnice circumscrise spa]iului mai larg al unui Bucure[ti lipsit de orice poezie: „te risipe[ti punåndu-]i auriul pe acoperi[uri/ [i paratr`znete”. în cåteva pasaje.. dintr-un „univers stråmt”.. condi]ia omului de geniu. Latura polemic` a textului se relev` din chiar aceast` prim` sintagm` prefa]atoare. nu scånteia peste fabrica de påine [i moara Dåmbovi]a”). ca [i limbajul „academic”. anost.. „regatul de linoleum” [i al „gåndacilor de buc`t`rie”. „gaura din perdea”.”). Scriitori romåni de azi. nichelul meu te dore[te. este substituit cu o prezen]` feminin`.. Viziunea despre lume este subordonat` ludicului. inconsistent`: „o mic` stea galben` din col]ul geamului de la buc`t`rie”. spiritului critic.. Poezia este o pasti[` ce ridiculizeaz` temele „nobile”. în care terestrul [i cosmicul se unesc.. pe cånd substantivul „chiuvet`” evoc` universul domestic.. „se plånse”. „se confes`”. l`sånd s` se întrevad` bucuria jocului imagina]iei [i al limbajului cedeaz` locul. drama cunoa[terii) [i cu 1 Eugen Simion. Amestecul de genuri [i de specii este o tr`s`tur` caracteristic` postmodernismului. [tears`. Invoca]ia solemn` rostit` de fata de împ`rat c`tre astru ia forme colocviale („– Stea mic` [. dar acum are „copii pre[colari” [i o existen]` conjugal` tern`.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire universul uman). cum este cel al buc`t`riei. Jocul se situeaz` între pl`cerea gratuit`]ii [i imperativele supravie]uirii morale. Titlul surprinde prin asocierea termenilor afla]i în cåmpuri lexicale necontingente [i cu o înc`rc`tur` semantic` atåt de diferit`. IV. „Preafrumoasa fat`” trece în ipostaza unei chiuvete de buc`t`rie. vai!. sunt men]ionate detalii despre mizeria. cu idila („stea mic`. Jovialitatea care domin` discursul poetic. „î[i m`rturisi dragostea”. Substantivul „poem`” trimite la ideea de art`. a[a-zis poetic.”). Editura Cartea Romåneasc`. fu respins`. Spa]iul desf`[ur`rii „idilei” nu mai este cel al visului. Bucure[ti. gaura din perdea iubise „o superb` dacie crem” z`rit` doar „o dat`”. C`rt`rescu însceneaz` dou` pove[ti de dragoste voit banale cu protagoni[ti nea[tepta]i. de rafinament al sentimentului [i al limbajului. Poetul postmodernist polemizeaz` cu marile teme ale literaturii romantice (iubirea ca principiu unificator al lumilor. se impune ca voin]` de nega]ie a manifest`rii [i nu ca o afirmare a nevoii de absolut („... principiul masculin superior d`ruit cu atributele focului etern. 1989 235 .. „o superb` dacie crem pe care n-am v`zut-o decåt o dat`. s`r`cia [i dezolarea caracteristice vie]ii din ultimii ani petrecu]i sub comunism: „vasele cu resturi de conserv` de pe[te”..

1. gaura din perdea. echivalentul englezescului fell in love). a ochiului care [tie s` vad` [i s` dea o semnifica]ie mai înalt` acestor aglomer`ri de lucruri apoetice. / eu. fiind întemeiat` pe termeni din cåmpul lexical al existen]ei domestice. prin conjunc]ia „dar”.. limbajului filosofic („cu privire la sensul existen]ei [i la obiectivitatea ei”). Scriitorul postmodern pare a confirma observa]ia realistului Caragiale: doar „cu oameni pro[ti nu se poate glumi”. v`zute dintr-un unghi favorabil liric. Literatura romån` postbelic`. construc]iilor onomatopeice („a bolborosit”). casnice. de[eurile civiliza]iei moderne. nu se teme s` foloseasc` registrele stilistice cele mai variate.. metafora cade în derizoriu („regatul de linoleum”. pentru c`. iar miticul se destram`. Ed. via]a ca vis). desigur. C`rt`rescu se folose[te de procedeul hipertextualit`]ii. Bra[ov. indiferent de domeniul din care provin”. Po oema a chiuve ete ei ilustreaz` îndr`zneala lingvistic` a unui autor care. 2 Nicolae Manolescu. „cr`ias` a gåndacilor de buc`t`rie”). Stilul „înalt” este demolat. „Ideea îns` (în]eleas` ca scop artistic con[tient) este un mortar eficient pentru cele mai eterogene materiale de construc]ie. 2 Po oema a chiuve ete ei este o crea]ie reprezentativ` pentru direc]ia poetic` a momentului. Poezia este. repet. Motivul nun]ii e[uate evoc` balada lui Ion Barbu. 1 Intertextualitatea se face remarcat` prin aluzia la cåteva opere poetice foarte cunoscute ale literaturii noastre. un „spectacol” provocator prin viziune [i prin limbaj. Caracteristici ale limbajului poetic Ca valorificare în spirit parodic a unor teme [i a unor modele literare „grave”. obiectele-kitsch. Jocul î[i arog` dreptul de a se exercita asupra oric`rui material. exemplar`. Aula. cåndva în jocul dragostei m-am implicat [i eu. la un mare spectacol. „paratr`znete”. formula produc`toare a inser]iei unei nara]iuni în alta („. ca [i înainta[ii s`i celebri. „strecur`toare”) se al`tur` termenilor [tiin]ifici sau tehnici („nichelul”. dup` cum observ` acela[i critic „Mircea C`rt`rescu este numai par]ial ironic atunci cånd î[i intituleaz` un poem «m`re]ia kitschului». Rescriind Luceaf`rul eminescian. transformat în hipotext. precum Arghezi [i Nichita St`nescu. 2001 236 . ironic [i cu premeditare paradoxal”. / C`prarul Nicolae” ). calcului lingvistic („c`zu în dragoste”. Imagina]ia g`se[te rela]ii nea[teptate între ele [i le introduce într-un discurs fantezist. pentru a sublinia ideea c`derii sacrului în profan [i a dec`derii miturilor sau poate pentru a for]a desolemnizarea unei literaturi considerate intangibil`. Riga Crypto [i lapona Enigel. p. „centrale electrice”) expresiilor populare („sorbind-o din ochi”). Poezia”. Cuvintele prozaice („chiuvet`”. 495. solemn`. 1 Idem. Modelul este surpat prin imita]ia grotesc`.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire motivele ei (visul. structurilor colocviale („ce s` mai vorbim”). Dar. uråtul cotidian particip`. rela]ionarea adversativ`. care v-am spus aceast` poveste”) p`streaz` rezonan]e cu O scrisoare de la Muselim Selo de George Co[buc („S` te mångåie Dumnezeu/ C-a[a e la b`taie –/ {i-am scris aceast` carte eu. Sensul denotativ („vasele cu resturi de conserv` de pe[te”) coexist` cu cel conotativ („Te risipe[ti punåndu-]i auriul pe acoperi[uri”). a celor dou` mari unit`]i textuale aminte[te de construc]ia poeziei Eu nu strivesc corola de minuni a lumii a lui Lucian Blaga. f`r` s` fie receptat ca blasfemie.

1989: • „Eugen Simion. o poezie.. Scriito „În aceast` fantastic` viziune a cotidianului sau.. tinerii poe]i de azi se întålnesc în cåteva puncte capitale: refuzul grandilocven]ei.. nici un poet nu este mai modern în limbaj decåt C`rt`rescu. noi. op. 2007: „De • Nicolae Manolescu. Imagina]ia lexical` este la C`rt`rescu nesfår[it`. o form` de existen]`. Sub apa [i focul cuvintelor. convingerea poetului este c` orice text cuprinde o infinitate de alte texte [i c` literatura poate fi surs` de literatur` pentru c` literatura este un mod de a fi. aproape to]i. derizoriul. apoeticul în viziuni. inven]ia lexical` a str`zii [. . dar nu-[i face un program strict din aceast` aventur`: aventura lui începe în realitatea imediat`. a[adar. cit. sublimul [i detritusurile lumii materiale. burle[ti. [i cad de acord. refuzul poeziei abstracte.. ecuvinte e poetul trebuie ermetizante.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Repere critice ori ro omåni de e azi. Paralela 45. în desene de cele mai multe ori baroc-onirice. kitschul. c` de la ne e. op. Ed. prefa]` la antologia Ae la Nichita St`nescu.” 237 ..” • Eugen Simion. a asculta neauzitul. în aceast` mitologie a cotidianului intr`. mai bine zis. valorific` «prozaismul».” er cu dia ama ante e. în cotidianul derizoriu...: „. poetul optzecist nu exclude posibilitatea de a inspecta invizibilul. triumfalismului în poezie.. uneori. Bucure[ti. de la ideea actului impersonal la realism.]. intertextualitatea (transtextualitatea). ea inten]ioneaz` s` cuprind` to aceast` aspira]ie nu exclude livrescul. a concretului [i un limbaj care pune mare pre] pe formele oralit`]ii.. realului. biografism. Ed. din domeniul tehnicii [i al [tiin]elor exacte. în care se formeaz` imaginile altei realit`]i decåt aceea comun`. ini]iatice.: „. se ascunde ochiul vizionar. Cartea Romåneasc`.” • Eugen Simion. poezia este [i o recuperare a diversit`]ii otul. IV. la o s` revin` la cuvinte desolemnizare a lirismului. depozitele tradi]ionale de cuvinte poetice sunt înlocuite de altele. cu drepturi egale. Rezervele.. cit.

cu un final fericit [i un sens moralizator. anumite valori morale. în perioada pa[optist`. de limbaj. apare o societate mai evoluat`. EVOLU}IA DRAMATURGIEI Comedia 1 I. o lume romåneasc` neomogen`. comédie) este o specie a genului dramatic. indirect. dar care odat` cu beneficiile progresului social [i cultural. În comediile lui Caragiale. fiin]e mediocre. • stilul este parodic. • ele au tr`s`turi îngro[ate pån` la caricatur` [i stårnesc råsul. în versuri sau în proz`. Caracteristici • intriga este neînsemnat`. Disocieri teoretice 1. atras` de splendorile Occidentului. • ridiculizeaz` aspecte sociale. de situa]ie. în care se prezint` întåmpl`ri hazlii. Contrastul între aparen]` [i esen]` define[te exemplar. cu personaje ridiculizate. î[i diversific` [i strategiile de parvenire [i m`[tile. 2. • personajele sunt. • sus]ine. Diacronia speciei Comedia este cultivat`. de caracter. a c`ror ac]iune se petrece cåteva decenii mai tårziu. 238 . • urm`re[te crearea unei atmosfere de bun` dispozi]ie. Definirea conceptului Comedia (fr. de moravuri. în literatura noastr`. tipuri umane. de inten]ie). în operele lui Alecsandri. morale. cu multe defecte. eroii se confrunt` cu false probleme. de Vasile Alecsandri (ciclul pieselor care o au în centrul lor pe Chiri]a) care îi premerge lui Caragiale prin satira social` [i moral` precum [i prin cultivarea diferitelor tipuri de comic (de nume. mult îndatorat` obiceiurilor [i filosofiei de via]` orientale. antrenate într-un conflict derizoriu. în general. tare de comportament.IV.

D-a ale e ca arna ava alului (1885) realizeaz` laolalt`. Întrucåt este expus` via]a intim` a prefectului.. „cele mai bune s`ge]i ale unei moraliz`ri posace sunt adesea mai pu]in puternice decåt ale satirei [. dramele. fraudarea alegerilor. Numai c` ea sus]ine indirect o moral`. prin c`s`toria cu un b`rbat „zaharisit” [i la un anumit confort sufletesc procurat de un 239 . Modul de reflectare a temei este unul jovial. amorezul (Tip`tescu). Nae Ca]avencu.. o societate corupt`. O no oapte e furtuno oas` (1879). numai Zoe tr`ie[te cu adev`rat o dram`. adulterul. Aceast` oper` este o comedie de moravuri care include o serie de motive literare larg r`spåndite în commedia dell’arte a Rena[terii dar [i în comedia francez` clasic`: p`c`litorul p`c`lit (Ca]avencu). prin rås. tot atåt de importante ca [i aceea care face substan]a tragediei sau a dramei. conflictul neînsemnat în esen]`. o subliniere adeseori caricatural` a defectelor unei anume societ`]i (cea romåneasc`. Cele patru comedii caragialiene prelungesc. familiale. publicat` în Convorbiri literare în 1885). falsificarea listelor electorale. în perioada pa[optist`. a liderului local al partidului liberal [i a so]iei sale. Bile]elul prin care prefectul {tefan Tip`tescu î[i dezv`luia leg`tura amoroas` cu Zoe Trahanache. ale unor anume indivizi cåt [i ale omului dintotdeauna [i de pretutindeni. pactul taberelor adverse etc. satira social` [i a caracterelor f`cut` de Alecsandri. b`rbatul în[elat (Trahanache). str`daniile de a recupera biletul dezonorant dezv`luie. falsa prietenie dintre capii puterii. ni[te principii de conduit`. {erban Cioculescu (Caragialiana) este de p`rere c` în tot teatrul comic al lui Caragiale. pentru o femeie din secolul al XIX-lea. O scriso oare e pie erdut` (jucat` în 1884. finalul fericit. ajunge pentru liderul grupului independent. prin mijlocirea comicului.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire II. cu osatur` atemporal`. politice. de la sfår[itul secolului al XIX-lea) dar [i ale societ`]ii în general. Tema Scriso orii pie erdute e este social`. sluga profitoare (Pristanda). Co onu Le eonida a fa a]` cu Re eac] ]iune ea (1880). culturale a timpului. stilul parodic sunt tr`s`turi ale speciei care propune o îndreptare. cu sus]inerea partidului aflat la putere. [antajul.]. ce devine instrument de [antaj politic [i de ascensiune social`. marele comediograf francez al clasicismului. cu implica]ii politice. so]ia conduc`torului politic local. Compromiterea public`. cu mijloace mai rafinate. aten]ia lectorului este direc]ionat` c`tre latura comic` a faptelor/ situa]iilor. Autorul urm`re[te ironic agita]ia provocat` de pierderea unei scrisori de dragoste compromi]`toare. E o lovitur` mare dat` viciilor. o [ans` nesperat` de a fi ales deputat. presupune o abordare dintr-un unghi vesel a unei problematici grave. Comedia. a moravurilor. cånd le expui råsului ob[tii întregi”. personajele ridiculizate. o imagine a vie]ii sociale. Contextualizare/ ilustrare: O SCRISOARE PIERDUT~ de Ion Luca Caragiale Teatrul lui Caragiale este o reflectare a epocii sale dar [i o circumscriere a particularului în universal. În felul acesta se pun în lumin` diverse fa]ete ale vie]ii ora[ului de provincie [i nu numai: c`s`toria ca mijloc de acces în înalta societate. sunt atinse în treac`t. în cercuri din ce în ce mai largi. În viziunea lui Molière. care implic` în ac]iune [i alte personaje. cåte exist`. ca specie. un model de caracter. la fel de murdar` în via]a public` [i în cea privat`. Situa]iile hazlii. mita. însu[irea fondurilor din banii publici. care a ajuns la o pozi]ie material` [i social` remarcabil`. ca întemeietor al repertoriului teatral romånesc.

precum P`reri libere. Ed. Niciun personaj pozitiv nu lumineaz` scena. primind articolul nehot`råt „o” face ca obiectul denumit s` capete valoare de generalitate. Dandanache. Caragiale [i Caragiale. iar situa]iile ilare construite de el. cinismului [i vulgarit`]ii. Bucure[ti. Dramaturgul nu-[i ur`[te personajele. replicile stereotipe deconspir` un mecanism social grav avariat. 1 Florin Manolescu. poli]istul Ghi]` e lacom [i servil. c`ci lectorul simte zåmbetul zeflemitor al comediografului. Este ceea ce-l face pe criticul Eugen Lovinescu s` sus]in` c` teatrul lui Caragiale „e întrist`tor ca un spital de infirmit`]i morale [i intelectuale”. Viziunea despre lume a autorului se las` descifrat` cu destul` u[urin]`. to]i din cas` sar n`val` la fereastr`. în care Caragiale acuz`: „Trecem pe lång` absurditate [i nu ridic`m m`car o språncean` revoltat`. cu tonul brusc. director proprietar al ziarului «R`cnetul Carpa]ilor». Genette) [i nume[te. Farfuridi. nu putem råde de toate personajele lui Caragiale [i nu putem r`måne perplec[i în fa]a versatilit`]ii lor morale... publicat în 1900. intriga. Brånzovenescu sunt mai degrab` ni[te marionete. e de aceea[i vehemen]` cu cea afirmat` în articolele vremii. ). reac]iile [i vorbele eroilor s`i. auzim neghiobia [i nu zbårcim m`car dintr-o nar` dezgustat`. se indigneaz` etc. În definitiv. decåt dac` suntem în posesia unui sistem normal de conduit`.”) parcurgånd replicile („M` trag înapoi.. exprimarea unui dezacord tran[ant cu o lume romåneasc` nea[ezat`. care pesemne trecea ori [edea lång` uluci. citind lista personajelor („Nae Ca]avencu. dedus` din faptele. în plin` ascensiune. personajele [arjate. prin asocierea cu alte reac]ii (le[in`. peste un dobitoc. devenit instrument de [antaj. În studiul dedicat comediilor lui Caragiale. dar le priveaz` cel mai adesea de substan]a care le face oameni cu adev`rat. Dobitocul începe s` strige. plin` de contraste. vedem impostura [i tic`lo[ia. Firul evenimentelor nu face decåt s` scoat` la lumin` un [ir nesfår[it de tare omene[ti. Se în]elege de aici c` zåmbetul dramaturgului este amar. alunec de pe uluci [i caz pe maidan. o form` de protest. prin contextul în care se manifest` (naivitatea incredibil` a so]ului care nu observ` c` este în[elat/ încråncenarea amantului de a g`si o solu]ie).. [i zåmbim frumos. Scrisoarea pierdut` de Zoe [i ob]inut` de Ca]avencu este una între altele. Trahanache – un om cu iner]ii de comportament [i de limbaj etc. vioi [i l`tr`tor”). amenin]`. 1983 240 .. supus` interesului personal. ar fi însemnat distrugerea ei. Cartea Romåneasc`. Mesajul umanist al comediei r`måne îns`.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire amant tån`r. în fapt. ca la întålnirea celor mai bune cuno[tin]e”. singurul cu care se poate stabili o fructuoas` rela]ie de complicitate. Revolta scriitorului. prin intermediul unui alt bilet amoros. Cet`]eanul turmentat e inconsistent.”1 Titlul este unul tematic (G.”) sau indica]iile scenice („Ca]avencu – [tergåndu-se repede la ochi [i remi]åndu-se d-odat`. Lamenta]iile eroinei devin îns` hazlii prin repeti]ie. Ca]avencu – un orgolios f`r` limite [i un [antajist f`r` noroc. Maiorescu observa c` „înd`r`tul oric`rei comedii se ascunde o tragedie”. un vid sufletesc îngrijor`tor.. c`ci în genul dramatic autorul se retrage în spatele personajelor. fapt dovedit de propulsarea politic` a lui Dandanache. Råsul devine. la Caragiale. stigmatul moral definitiv. o lips` acut` de principii morale ordonatoare. încredin]at unui „public responsabil [i grav. Substantivul „scrisoare”. avocat.

Toate celelalte conflicte deriv` din acesta [i i se subordoneaz`. El se contureaz` înc` din scena I. provocarea de a doborî. pierderea scrisorii de c`tre Zoe nu produce nicio tulburare. Dar. cu atåt mai mult cu cåt rezolvarea tensiunilor create este nea[teptat`. tihna avantajelor func]iei [i a rela]iei amoroase (Tip`tescu). un adversar politic „mi[el” (Trahanache). Documentul ce tulbur` atåtea min]i [i na[te emo]ii atåt de puternice îi serve[te lui Caragiale la ridicarea m`[tilor eroilor s`i. scrisoarea î[i asociaz` noi semnifica]ii. cånd Tip`tescu cite[te ziarul scos de Ca]avencu [i afl` c` a fost dat „unul din cele mai frumoase jude]e ale Romåniei prad` în ghearele unui vampir”. în planul vie]ii publice se stårne[te un adev`rat uragan. î[i schimb` radical atitudinea. implicit Zoe – [i reprezentan]ii grupului independent – Ca]avencu [i sus]in`torii. genereaz` acela[i impact psihologic (tenta]ia murdar`) [i acela[i efect social (parvenirea). Dac` o scrisoare de amor interzis. ce sugereaz` neglijen]a. Trahanache. axul vital al operei. cu acelea[i mijloace cu care s-a ridicat. Ghi]`. ap`rånd miraculos. este sigur c` va fi sprijinit în alegeri. Zoe [i Tip`tescu (for]a]i s` accepte candidatura lui Ca]avencu)/ Trahanache. deoarece Zaharia Trahanache este convins c` documentul este un fals. ca în cazul oric`rui text dramatic. se las` batjocorit [i îl îmbr`]i[eaz` pe noul ales. reprezentan]ii puterii – Tip`tescu. Conflictul este. Farfuridi [i Brånzovenescu (agita]i de ideea tr`d`rii partidului)/ Tip`tescu. devin comice. urm`rit cu asiduitate de ceilal]i (Tip`tescu. Zoe (hot`råt` s` lupte împotriva guvernului [i a tuturor adversarilor redobåndirii lini[tii ei)/ Tip`tescu. apoi disp`rånd subit [i îndeplinindu-[i exemplar rolul de a între]ine tensiunea dramatic`. dovada zelului de subaltern (Pristanda). Se observ` astfel c` un aspect ]inånd de via]a privat` are nefaste reverbera]ii în via]a public`. Farfuridi. Aceast` ie[ire din imobilitate a atåtor personaje. prin presiune (Ca]avencu). ceea ce îl face neînduplecat la rug`min]i [i insensibil la alte oferte. c`ci nu numai c` se afl` înc` în posesia scrisorii. Brånzovenescu [i grupul lor/ Ca]avencu [i grupul lui de sus]in`tori. În viziunea lui {erban Cioculescu. atunci încercarea de a ob]ine t`cerea celui ce o g`se[te [i se consider` îndrept`]it s` profite de pe urma ei este iar`[i o situa]ie obi[nuit`. Zoe (reaflat` în posesia scrisorii)/ Ca]avencu (neputincios) etc. dinainte de falimentul iluziei de a ajunge deputat. Tip`tescu. cum comun` ajunge [i promovarea unui astfel de individ într-o pozi]ie social` însemnat`. ea înseamn` girul p`str`rii onorabilit`]ii (Zoe). Zoe. Conflictul principal ]ine de înfruntarea celor dou` tabere politice. ea este doar expresia unui sentiment intim. Pe m`sur` ce ac]iunea înainteaz`. extraconjugal este un fapt curent. înfl`c`rarea declara]iilor [i a gesturilor prin supradimensionare. scrisoarea este simbolul puterii. pentru a-i înf`]i[a lectorului în nuditatea lor sufleteasc`. Cåt` vreme Ca]avencu posed` scrisoarea prefectului c`tre Zoe. [ansa unei ascensiuni politice rapide. impruden]a aman]ilor. Trahanache. Opozi]ia Tip`tescu („vampirul”)/ Ca]avencu („mi[elul”) deschide seria conflictelor exterioare care sunt într-un num`r semnificativ: Tip`tescu [i Trahanache/ Ca]avencu. Cånd o pierde. Scrisoarea pierdut` cap`t` importan]a unui personaj. Ini]ial. Fermitatea lui Ca]avencu. ca fenomen repetitiv. reac]iile lor la noul stimul.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire A[adar pierderea unei scrisori de dragoste. o tr`ie[te [i Dandanache. Îndat` ce este pierdut`. doar c` acesta o manifest` f`r` discontinuit`]i. Acumularea impresionant` [i relativ rapid` de opozi]ii poate p`rea paradoxal` în cazul unei comedii. Zoe [i Trahanache/ Ca]avencu. vine din alt` parte decåt 241 . dac` în plan familial. Ca]avencu). dar inten]ioneaz` s` o p`streze [i s` îi valorifice în continuare foloasele.

care discut` despre un articol din ziarul R`cnetul Carpa]ilor editat de frac]iunea independent` condus` de avocatul Nae Ca]avencu. la 242 . drept unic candidat al partidului. înlesnesc dep`[irea momentelor dificile. prin posibile identific`ri. rivalit`]i într-un ora[ întreg. cel dintåi fiind considerat de cel din urm` „vampir” local (no]iunea de vampir fiindu-i explicat` de Tip`tescu lui Pristanda cu formula „unul care suge sångele poporului”). al lectorului. m`rturisind „crima” de a fi pierdut el însu[i scrisoarea. despre ceea ce ascultase pe furi[. suferin]ele [i izbånzile r`mån. trimite la contemporaneitatea lui Caragiale. poli]istul. fiind tot „în zilele noastre”. Expozi]iunea face cunoscute lectorului dou` personaje. surpriz`: poli]a Conflictul se stinge treptat.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire s-ar fi crezut (nu Ca]avencu restituie scrisoarea. Intriga este dozat` în scenele I [i II ale primului act [i revelat` treptat. c`]`rat pe ulucile casei lui Ca]avencu. destul de vag. stricto sensu. R`sturn`rile bru[te de situa]ie. mereu altul. dezv`luit` înc` din prima fraz` a textului. caracteristice comediei. „Timpul rotitor” (C. ci Cet`]eanul turmentat) [i face ridicole toate animozit`]ile. în mare. Animozitatea dintre cei doi oameni politici. De altfel realismul comediei. a încredin]at redac]iei ziarului. de[i nu e de g`sit nic`ieri. Un fapt menit s` creeze discu]ii inflamate între so]i stårne[te ambi]ii. g`sit de Trahanache. face ca locul faptelor s` se dilate. scrisoarea compromi]`toare. prin rostogolire. ceea ce va lini[ti temerile lui Farfuridi [i ale lui Brånzovenescu. Ea este con]inut` par]ial în povestirea „poli]aiului” c`tre prefect. Cet`]eanul turmentat reg`se[te scrisoarea [i o înmåneaz` Zoei. spre publicare. vesel`. numirea. Construc]ia subiectului Ac]iunea se desf`[oar` „în capitala unui jude] de munte. neschimbate. în zilele noastre”. Indicele temporal. Dac` timpul istoric al autorului se suprapune imediatului c`ruia îi apar]ine cititorul. a lui Dandanache. pentru sporirea tensiunii dramatice. Tehnica este aceea a bulg`relui de z`pad` care. Dar Caragiale p`streaz` pån` spre final suspansul. Fundalul interac]iunii personajelor devine astfel verosimil. Acesta este totu[i momentul în care dramaturgul încheie seria situa]iilor conflictuale. {tefan Tip`tescu. dup` cum precizeaz` autorul însu[i. fiindc` biletul de amor ar putea suscita preten]ii n`ucitoare din partea altui oportunist. impune caracterul reprezentativ al situa]iilor de via]` ilustrate. amånånd reapari]ia în scen` a lui Ca]avencu. Indicele spa]ial. îndep`rtat astfel de pe pozi]ia lui agresiv`. atunci faptele înf`]i[ate cap`t` caracter de permanen]`. iar în sens l`rgit la prezentul. Însemn`rile din articol las` s` se întrevad` rivalitatea politic` dintre Tip`tescu [i Ca]avencu. încordarea se perpetueaz`. prefectul jude]ului [i Ghi]` Pristanda. Tensiunea care înc` plute[te între cele dou` tabere se explic` prin faptul c` Zoe nu [tie c` avocatul [antajist a pierdut scrisoarea iar Ca]avencu ignor` existen]a documentului falsificat. Toate evenimentele care compun ac]iunea se deruleaz` de-a lungul a trei zile. anticipeaz` conflictul principal al comediei. pe care [i Maiorescu îl sesiza la vremea public`rii ei. cre[te spectaculos. pasiunile [i intrigile. la finalul campaniei electorale [i în perioada desf`[ur`rii alegerilor din anul 1883. despre care Zoe crede c`. Chiar [i cånd (în scena VII a ultimului act) Ca]avencu reintr` în ac]iune. frustr`ri. prin introducerea cåtorva elemente-s falsificat` de Ca]avencu. Noica) e mereu acela[i. produc relaxarea atmosferei [i permit ac]iunii s` se reinstaleze într-o sfer` senin`. c`ci mobilurile oamenilor.

prind de veste despre contactele repetate cu adversarul lor politic [i se tem c` prefectul tr`deaz` interesele grupului lor. „onorabilul”. Zoe [i Tip`tescu sunt în[tiin]a]i de Zaharia c` a g`sit dou` giruri falsificate de Ca]avencu [i c` în felul acesta [antajistul va trebui s` renun]e la preten]iile anterioare. dar Zoe îi cere lui Ghi]` s`-l elibereze imediat. consoarta prea „sim]itoare”. Cu mari str`danii. Trahanache vede în scrisoarea aflat` la Ca]avencu doar un fals josnic [i îl roag` pe „prietinul” s`u s` nu se tulbure [i mai ales s` nu-i spun` nimic Zoei. Deznod`måntul. pentru actul II – primirea depe[ei de 243 . caracteristic comediei. Avocatul vorbea despre o scrisoare care urma s` îi aduc` voturile råvnite. pentru a negocia cu el condi]iile redobåndirii documentului incriminator. s`-i fie sprijinit` candidatura ca deputat. Dandanache este ales deputat [i Cet`]eanul turmentat care. cu o plastografie. adic` Zoei. providen]ial. este fericit. ascuns în c`ptu[eala p`l`riei avocatului. în schimbul scrisorii. încåt s` poat` fi Ca orice text dramatic. Biletul de dragoste urma s` fie publicat dou` zile mai tårziu. Ca]avencu pierde scrisoarea. îi aduce acestuia vestea c` a avut o întrevedere cu Nae Ca]avencu [i a aflat c` de]ine o „scrisoare de amor în toat` regula”. anun]` solemn numele candidatului sus]inut de grupul liberal local. În sala mare a prim`riei. Aceast` scen` reprezint` punctul culminant. cånd Trahanache. Proclamarea lui Agamemnon Dandanache produce o mare indignare în råndul sus]in`torilor lui Ca]avencu precum [i perplexitatea celui din urm`.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire fereastra deschis`. Zoe [i Tip`tescu sunt cople[i]i de situa]ie. O scriso reprezentat` pe scen`. În înc`ierarea celor dou` tabere. Pentru a p`stra tensiunea subiectului la nivelul necesar capt`rii continue a interesului cititorului/ spectatorului. dar cu orice pre]” pe Agamemnon Dandanache. De la Bucure[ti. Zoe î[i convinge amantul s`-l sprijine pe Ca]avencu în alegeri [i amåndoi încearc` s`-l înduplece pe Trahanache. dezv`luind imoralitatea Zoei [i ridicolul posturii de so] în[elat a lui Trahanache. sose[te o depe[` care anun]` obliga]ia colegiului al II-lea de a-l alege „cu orice pre]. acela[i Zaharia Trahanache. îl înapoiaz` „andrisantului”. urm`rind s`-l sus]in` pe Ca]avencu drept candidat la colegiul al II-lea. oare e pie erdut` este astfel realizat`. reg`se[te documentul intim. doi membri de frunte ai partidului de guvern`månt. fiindc` pre[edintele Comitetului electoral. organizate în cinstea proasp`tului deputat. dar îi impune s` conduc` manifesta]ia public` [i banchetul popular din gr`dina prim`riei. dar înainte ca Ghi]` s`-i aud` con]inutul. Farfuridi [i Brånzovenescu. pre[edintele organiza]iei locale a partidului de guvern`månt [i prietenul prefectului. la finalul fiec`rui act. un candidat necunoscut ce urmeaz` s` soseasc` din capital`. unde se ]in discursurile electorale finale. a cåte unui fapt cu rol de „obstacol creator de tensiune”1 (pentru actul I – anun]ul lui Trahanache cum c` l-a prins pe Ca]avencu. Criticul Florin Manolescu remarc` plasarea. cineva din`untru aruncase pe geam un chibrit aprins [i el se pr`bu[ise peste un trec`tor. Evenimentele se succed` într-un ritm alert [i de aceea expozi]iunea se intersecteaz` cu intriga. este curmat` de interven]ia prompt` a lui Ghi]` [i a oamenilor lui. Încercarea avocatului de a riposta. iar intriga antreneaz` instantaneu desf`[urarea ac]iunii. Veriga lips` din relatarea lui Pristanda este cunoscut` în scena II. adresat` de Tip`tescu so]iei sale. Caragiale utilizeaz` mai multe procedee. Tip`tescu ordon` arestarea „mi[elului”. Zoe Trahanache. Ca]avencu [i Farfuridi se confrunt` oratoric pentru ultima oar`. Ca]avencu solicit`. omul decis totu[i s` afle dedesubturile pozi]iei solide a adversarului [i s`-l distrug`. Aceasta îl iart` pe Ca]avencu.

membru al acestor comitete [i comi]ii”). Trahanache îl aminte[te pe fiul s`u de la facultate etc.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire la Bucure[ti care solicit` sus]inerea altui candidat. Consecin]a utiliz`rii acestor procedee este „de a pune scena în leg`tur` cu lumea”2. f`r` a-l duce pån` la cap`t. pozi]ia mali]ioas` a autorului se identific` prin denumirile bombastice. popa Pripici. dup` ce eroul î[i face apari]ia [i î[i dezv`luie obtuzitatea [i tic`lo[ia. 1 Florin Manolescu.”). numit în ultima scen` a actului II. la tonul. la mi[carea personajelor. T`chi]`. într-o complicitate vesel` cu cititorul. ministrul care îl cheam` la telegraf pe prefect. a ziarului [i a „Societ`]ii Enciclopedice-Cooperative «Aurora Economic`»”. de c`tre narator (autor). so]ia celui de sus”) etc. 2 Idem 244 . orii pie erdute e este un fragment cu func]ie metatextual` în care Pagina ini]ial` a Scriso sunt identificate specia („comedie”). Acest prim contact cu personajele preia unul din rolurile expozi]iunii din textul epic. În egal` m`sur`. Comitetului [colar. În cazul lui Ca]avencu. Despre Ca]avencu se vorbe[te înc` din scena I a primului act. întrucåt dialogul devine modul de expunere dominant. Abia dup` ce lectorul/ spectatorul [i-a construit o imagine proprie despre ace[ti actan]i. prefectul jude]ului”). de „so]ie a celui de sus”. dimpotriv`. vechi lupt`tor de la ‘48” sau „Nae Ca]avencu. cei nou` copii ai s`i. bazat` pe comentariile celorlalte personaje. cum sunt Ca]avencu [i Dandanache. Petcu[. compozi]ia („în patru acte”) [i participan]ii la ac]iune împreun` cu func]iile lor („{tefan Tip`tescu. abia în actul IV. cu automistific`rile lor („Agamemnon Dandanache. În ceea ce-l prive[te pe Dandanache. În consecin]`. Zapisescu – acoli]ii lui Ca]avencu. director-proprietar al ziarului «R`cnetul Carpa]ilor». so]ia lui. în capul listei. de a face din fic]ional un afluent al realului. didascaliile – indica]ii referitoare la diviziunile operei (acte. se afl` Tip`tescu. succesiunea de replici. la decor. cit. are loc includerea lor propriu-zis` în ac]iune. Florin Manolescu nume[te procedeul l`rgirii scenei. sunt aduse în proximitatea spa]iului limitat al ac]iunii. Comitetului electoral. în situa]ia în care. în lista „persoanelor” Caragiale a[az` m`[ti personajelor (termenul personna înseamn` masc`) sau. la gesturile. iar Dandanache. cu îndeletnicirile [i implic`rile lor („Tache Farfuridi. un element-surpriz` care împinge ac]iunea c`tre un orizont neanticipat de receptor. cu rela]iile dintre ele („Zoe Trahanache. gruparea ac]iunilor în acte [i scene. prezidentul comitetului permanent.. În acest sens. la sentimentele acestora etc. la mimica. avocat.. dar el apare abia în scena VII din actul II. Conven]ia teatral` impune anumite limite de timp [i de spa]iu desf`[ur`rii dramatice. se poate în]elege calificarea „vechi lupt`tor de la ‘48” ca o etichetare batjocoritoare.. în conflict radical cu esen]a „patriotic`” a personajului. Particularit`]i ale compozi]iei textului dramatic erso oane elo or ce Textul dramatic are o organizare particular` care include: lista pe particip` la ac]iune. pentru actul III – înc`ierarea). face gestul de a le ridica. cu „greutatea” responsabilit`]ilor asumate („Zaharia Trahanache. op. la timp. îndeplinind func]ia caracteriz`rii directe. nesfår[it` [i nestingherit` în curgerea ei. folosit de autor pentru a l`sa impresia de via]` autentic`. Comitetului agricol [i al altor comitete [i comi]ii”). abia pe parcursul lecturii se l`mure[te statutul echivoc al Zoei. dar Caragiale [tie s` le dep`[easc`. Astfel. prin relat`rile lui Ghi]`. avocat. se ive[te abia în scena II a actului IV. Suspansul este între]inut magistral [i prin amånarea introducerii în scen` a unor personaje-cheie. scene).

Întrunirea de la prim`rie sfår[e[te într-o confruntare fizic` a taberelor opuse. Ca]avencu pierde scrisoarea [i aceasta.: „Zoe (înecat`)”] procedånd precum naratorul omniscient c`ruia nu-i scap` nimic din existen]a eroilor s`i. spre exemplu. conducånd festivitatea organizat` în cinstea lui. Retras în spatele personajelor. naiv) Adic`te. Prin didascalii se numesc articula]iile mari ale textului: actele (actul fiind principala subdiviziune a textului dramatic.: „Pristanda (uitåndu-se pe sine [i råzånd): Curat condei! (luåndu-[i numaidecåt seama. procesele de con[tiin]` [ex. autorul plaseaz` nota]iile despre timpul [i spa]iul ac]iunii. emo]iile [ex. O scriso oare e pie erdut` este alc`tuit` din patru acte [i 44 de scene. schimbarea cadrului fiind [i o sugestie a trecerii timpului. Dandanache este ales deputat [i Ca]avencu îl omagiaz`. Actul I prezint` atacurile ziarului condus de Ca]avencu împotriva lui Tip`tescu. Actul III se opre[te asupra zilei dinaintea vot`rii..: „Ca]avencu (întrerupåndu-l l`tr`tor)”]. sunt vii. în timp ce altele sunt studii psihologice în miniatur` [ex. începutul b`nuielilor de tr`dare a partidului nutrite de Farfuridi [i de Brånzovenescu. pozi]ia unui personaj fa]` de celelalte [ex.. sunt înso]ite de manifest`ri nonverbale [„Cet`]eanul (sughite)”. Actul II surprinde tratativele cu Nae Ca]avencu. Sunt prezentate discursurile electorale ale celor doi contracandida]i. autorul se folose[te de indica]iile scenice spre a le defini caracterul [ex. „Ca]avencu (plåns cu hohot”)]. surescitarea Zoei [i a amantului s`u. Actul II duce la complicarea maxim` a ac]iunii [i la un climax al tensiunii dramatice. sala cea mare a prim`riei. exercitarea [antajului asupra grupului aflat la putere. grupate astfel: actul I – 9 scene. delimitat` printr-o pauz` de celelalte p`r]i ale operei) [i scenele (scena reprezentånd o subîmp`r]ire a actului ce aduce o modificare la nivelul prezen]ei personajelor sau a timpului/ spa]iului ac]iunii). cu o ac]iune unitar`. Actul IV aduce rezolvarea conflictului.: „Tip`tescu (în lupt` cu el însu[i)”]. Dar didascaliile furnizeaz` [i informa]ii despre decor (casa lui Tip`tescu. prologul e încheiat [i ac]iunea poate începe. Actele II [i IV au un num`r mai mare de scene. au reliefuri intona]ionale [„Ca]avencu (îngra[` vorbele)”] r`sun`. hot`rårea prefectului [i a Zoei de a-l sus]ine pe politicianul independent în alegeri. aducånd-o la punctul zero. ele sunt puse într-un sistem de interrela]ionare [i beneficiaz` de un cadru spa]io-temporal al mi[c`rii. actul IV – 14 scene. decizia abia luat` este minat` de telegrama sosit` de la „centru” care solicit` imperios alegerea lui Dandanache. Textul tr`ie[te din schimbul de replici.: „Brånzovenescu (cu îndoial`)”]. prin mijlocirea scrisorii pierdute de Zoe [i dobåndite de Ca]avencu. actul III – 7 scene. dialogul devenind o modalitate de organizare compozi]ional`. actul ultim anuleaz` toate sursele conflictuale [i face s` descreasc` treptat încordarea emo]ional`. în ciuda faptului 245 . gr`dina casei lui Trahanache). reg`sit` de Cet`]eanul turmentat. Ele se afl` într-un raport de simetrie invers`. actul II – 14 scene.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire La finalul acestei dintåi prezent`ri a eroilor. coane F`nic`?. fapt datorat importan]ei majore a ac]iunilor con]inute. Replicile au un anumit ton [„Farfuridi (grav)”]. sugerånd caracterul celui care îl poart`). pentru recuperarea scrisorii [i. fixånd. Farfuridi [i Ca]avencu [i proclamarea numelui candidatului sus]inut de colegiul II: Agamemnon Dandanache.: „Farfuridi (de la tribun`)”]. sentimentele [ex. în cele din urm`. e redat` Zoei. cum condei.”]. o identitate social`. Unele indica]ii scenice au o valoare strict func]ional`. Cum personajele au un nume (în general transparent.

care une[te ambi]ia social` [i grija de reputa]ie cu amorul clandestin”1. dar cåt se poate de gr`itoare: „Ce lume!” 1 Pompiliu Constantinescu. Mai rar. în Cet`]eanul turmentat – „omul f`r` opinie politic`”. Brånzovenescu este un individ [ters [i la[. prin cåteva schimburi de replici. passim. cel de-al doilea – cameleonic. ei se individualizeaz` totu[i radical. receptiv la orice schimbare. ceea ce face ca opera autorului s` nu se perimeze. De asemenea. prin ambi]iile. Construc]ia personajelor Pompiliu Constantinescu afirma: „Ca orice scriitor clasic. ramoli]i. în Farfuridi [i Brånzovenescu – ni[te „ramoli]i. accidentalul [i de a re]ine astfel esen]a uman`. L. prin [iretlicurile. „incapabili”. în volumul Studii despre opera lui I. cu neajunsurile dintr-o „famelie mare” cum este a lui. Albatros. în Zoe – femeia „mai emancipat`. de ac]iune pe care le presupune genul dramatic în sine. L. Totodat` universul uman construit de dramaturg are coordonatele lui eterne. prin fixa]iile lor sunt pasiuni umane în mi[care. Trahanache devine simpatic prin inocen]a manifestat` în fa]a dovezii limpezi de adulter [i prin dragostea patern` pentru Zoe. I. Bucure[ti. „zon` moral` care este un compromis între mentalitatea de mahala [i cea burghez`”2. precum genul epic. incapabili”. Aceste tipuri î[i au un corespondent mai pu]in evoluat în celelalte comedii ale autorului. Tipurile realizate de autor dovedesc capacitatea lui de a filtra detaliile care înso]esc particularul. 246 . dar toate de un omenesc autentic”. În O scriso înf`]i[at` este cea a intelectualilor de provincie. deveni]i memorabili [i atemporali. Eroii lui Caragiale. în Pristanda „micul func]ionar prost pl`tit. un tip de profitor politic”. s` nu-[i piard` valoarea de document de via]` palpabil`. precum în secven]a dest`inuirii lui Ghi]` în leg`tur` cu avantajele pozi]iei sociale a [efului s`u [i. Farfuridi este maniac [i arogant. Caragiale e creator de tipuri. gata oricånd de compromis. prin orgoliul. Dac` Trahanache. în ciuda faptului c` genul dramatic nu este atåt de bogat în posibilit`]i de caracterizare. cel al mahalalei. Ed. date fiind limitele de timp. Caragiale. b`trånul decrepit. Cea mai elocvent` caracterizare a umanit`]ii surprinse de dramaturg. în Dandanache – „pelticul [i uitucul. g`inar. Brånzovenescu sunt politicieni de aproximativ aceea[i vårst`. Farfuridi [i Ca]avencu ilustreaz` deopotriv` postura demagogului. cu fals prestigiu de autoritate”. Caragiale folose[te [i monologul scenic. o face Tip`tescu printr-o replic` succint`.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire c` personajele r`mån schematice. 2 Idem. Personajele. Farfuridi. unele mai adånci. în care ac]iunea se oare e pie erdut` lumea petrece într-un mediu social inferior. În aceast` comedie nu se poate fixa cu certitudine personajul principal [i nici nu se poate vorbi despre un personaj pozitiv propriu-zis. dar sunt inconfundabili: cel dintåi – anchilozat în „gåndirea” lui politic`. în întregul ei. din cauza mizeriei”. în contrapondere. Scriitorul are capacitatea extraordinar` de a-i diferen]ia. de spa]iu. în Tip`tescu – „micul satrap”. altele mai schematice. 1976. în Trahanache „un ramolit în faz` benign`” dar „[i simbolul unui [ef de organiza]ie. chiar [i cånd con]inutul lor moral seam`n` izbitor. Acela[i critic literar distinge în Ca]avencu – „demagogul”. obositor în discursul s`u prolix [i ilogic. Caragiale. altele profilate. mai voluntar`.

el fiind desemnat ca ins oarecare (cet`]ean). so]ul în[elat. în sens figurat. deci oameni meschini. primul este vocea. cum este Dandanache – cel ce produce încurc`turi. L. a c`rui evolu]ie „perfect logic` [i unitar`. dar c` datoria îi dicteaz` ac]iuni împotriva considera]iilor personale. 3 Garabet Ibr`ileanu. În realizarea personajelor apar [i simetrii. dar. Cet`]eanul turmentat este singurul personaj care nu prime[te un nume propriu-zis. În comedia lui Caragiale. Unul exagereaz`. al doilea se transform` în ecou: „Farfuridi – Ei. Ele sugereaz` caracterul. cum este Pristanda (pristanda e un dans moldovenesc executat dup` comenzile unui conduc`tor de joc) sau Trahanache (trahanaua fiind o coc` moale) ori Brånzovenescu [i Farfuridi (de la brånz` [i farfurie. În unele situa]ii. nuan]`ri. Studii despre opera lui I. era scris Zoë de purt`toarele din înalta societate. înainte de a imagina liniile directoare ale unei opere. opozi]ii.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire {tefan Cazimir men]ioneaz` ca modalitate de construire a personajelor caragialiene [i procedeul revela]iilor succesive. Studii despre opera lui I. 1 {tefan Cazimir. ca dezorientat sau manipulat. în epoc`. {i Ca]avencu [i Dandanache urm`resc ascensiunea politic`/ social` prin intermediul [antajului cu o scrisoare de amor. {tefan (personaj impun`tor. cel`lalt o urc` triumf`tor. Nuan]area poate fi întrez`rit` în cazul personajelor Farfuridi [i Brånzovenescu. turmentat. avea nevoie s` stabileasc` numele eroilor s`i. Un nume precum Zoe denot` distinc]ia [i. Servilismul manifestat în chip nea[teptat fa]` de cel ce devenise du[manul de moarte al lui Tip`tescu aduce astfel „o confirmare neb`nuit` a esen]ei sale deja cunoscute”2. unde numele e oricare. uni]i într-o prietenie profitabil` pentru ambele p`r]i). 247 . iluzionat de participarea real` la via]a jude]ului. în literatur` personajul trebuie s` se nasc` odat` cu numele care convine naturii sale fizice [i morale”3. cel`lalt tempereaz`. Pristanda nu e doar sluga prefectului. Alteori numele dezv`luie rolul personajului în ac]iune. Caragiale m`rturisea c`. Caragiale 2 Idem. discordan]ele în parcursul emo]ional (Zoe – Tip`tescu). Numele proprii în opera comic` a lui Caragiale. în deosebire de via]a real`. se face trimitere la recenta ascensiune social` (el este un tip care a parvenit) dar [i la tribula]iile lui sentimentale (este tipul amorezului). Spre exemplu. în vol. ce poate fi în]eles. numele „dau impresia c` fac parte din personagiile pe care le denumesc”4. e pe alocuri imprevizibil`”1. Garabet Ibr`ileanu remarca: „A[adar. L. e o slug` posibil` pentru orice posibil st`pån. în timp ce unul coboar` vertiginos treapta mult råvnit`. Modalit`]i de caracterizare Primul contact al lectorului cu personajele se face cu ajutorul listei personajelor [i prin intermediul numelor. Contrastul dintre esen]` [i aparen]` devine transparent prin intermediul diminutivelor hipocoristice (hipocoristic = dezmierd`tor). Comediile. poli]istul care îl aresteaz` abuziv pe Ca]avencu î[i cere iertare mai apoi. dandanale. incompatibilitatea asocierii (Tip`tescu. inferiori) sau Ca]avencu (ca]` însemnånd femeie bårfitoare iar ca]aveic` – hain` cu dou` fe]e). prin calitatea lui de aleg`tor [i stigmatizat prin viciul s`u. în vol. amantul – Trahanache. ca în cazul lui Pristanda. cum este numele Tip`tescu. îi declar` c` în inima lui are alte sentimente. pentru cine vot`m? Brånzovenescu – Pentru cine vot`m?” Organizarea personajelor în cupluri comice le reliefeaz` similitudinile de reac]ie sau automatismele (Farfuridi – Brånzovenescu). Caragiale 4 Idem.

un Pristanda umil. (Minima Zoe [i Tip`tescu se delimiteaz` de gestul de „canalie” al lui Dandanache. iar teribilul Agamemnon. întrucåt eroii nu evolueaz`. n-are cump`t” sau. la insisten]ele lui Trahanache [i mai ales ale Zoei. un om care a irosit [ansa unei cariere în capital`. în alegeri. abuzul pot s`-[i urmeze cursul. falsul. Folosite în exces [i în situa]ii nepotrivite. un Trahanache mult prea lent în reac]iile lui (ca dovad`. un Tip`tescu vulcanic („Îl împu[c! Îi dau foc!”). într-o lume a c`rei principal` dezordine risc` s` fie faptul c` to]i membrii ei se simt moralmente în ordine a mo ora alia a). Zoe (o doamn` cu preten]ii) e alintat` Joi]ica. func]ion`m constant printr-o nedemolabil` autocomplezen]`. deoarece în niciunul dintre eroi nu s-a înregistrat vreo tres`rire moral`. numai c` rela]ia lor sentimental` secret` este bazat` pe un adulter. în lista „personajelor”. ceea ce este mult mai important. În materie de etic`. În via]a particular`. gesturile ca modalit`]i de caracterizare indirect`. Rela]ia Tip`tescu – Zoe Tip`tescu [i Zoe ilustreaz` cuplul de amorezi din teatrul clasic. dup` cum afirm` venerabilul „prezident”. este 248 . Corup]ia. Andrei Ple[u explic` astfel acest fenomen caracteristic umanit`]ii. ticul verbal „Ai pu]intic` r`bdare”). un Dandanache bålbåit [i peltic. nu e mi[el”. Datorit` faptului c` mai to]i eroii lui Caragiale tr`iesc cu obsesia p`str`rii unei anumite imagini despre sine. în orice epoc`: „Singura autoritate pe care con[tiin]a individual` nu [i-o pune niciodat` sau aproape niciodat` la îndoial` e autoritatea moral`. cel pu]in e onest. false. r`månånd în ora[ul de munte. de conservarea propriului prestigiu. de a nu restitui scrisoarea ce i-a adus deput`]ia [i apreciaz`. asemenea forme de polite]e devin ridicole [i subliniaz` comportamentul fals. de formele Agami]` [i mai ales Gagami]`. indirect. dreptate [i nedreptate pare a fi la îndemåna tuturor. Oficial. sau c` to]i resimt dezordinea proprie drept neglijabil`”. c`ci. Caracterizarea f`cut` de celelalte personaje propune oglindiri realiste. atitudinile lor. dezv`luit prin nume sau prin pozi]ia social`. cum este aprecierea lui Trahanache despre Tip`tescu: „E iute. dar îl prefer. Capacitatea de a distinge între bine [i r`u. ipocrit: „Trahanache – Stimabile! stimabile.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire de istorie romåneasc`) ajunge în via]a intim` F`nic`. din contra. minciuna. „stimabile”. „plastograful” care promisese a le înapoia documentul def`im`tor. constant aprobator al spuselor [efului s`u („curat mi[el”. „curat murdar” etc. a[a cum nici Trahanache nu se tulbur` de a-i fi asigurat abuziv candidatului venit de la centru unanimitatea promis`. nu fac decåt s` sublinieze tiparul moral [i comportamental liminar. La finalul experien]ei care anim` atåtea voin]e. dezv`luirea final` a personajului neavånd înc` loc. rog. adulterul. Joi]ica a st`ruit mai mult”. a fiin]ei demne. cum este catalogarea ini]ial` a lui Dandanache de c`tre Tip`tescu: „E simplu. fiecare este mul]umit de rea[ezarea lucrurilor în albia lor lini[tit` [i. de satisfacerea orgoliului. în grandoarea lui. Tr`im într-o infla]ie baroc` a competen]ei morale. Organizarea textului sub forma schimbului de replici face ca limbajul s` contribuie într-o m`sur` semnificativ` la construirea unei imagini asupra personalit`]ii eroilor. Îns` nici ei nu-[i pot în]elege vina. el este prefectul jude]ului.). semn al incapacit`]ii mintale. respectabile. da]i afar` pe onorabilul!” Faptele personajelor. cuceritorul Troiei este anulat. Caracterizarea prin vorbe dezv`luie un Ca]avencu „l`tr`tor”. „la drept vorbind. un Farfuridi cu apuc`turi automate („la dou`sprezece trecute fix m` duc la tribunal”). reac]iile psihologice. josnicia mai atenuat` a lui Ca]avencu. între viciu [i virtute. ei se adreseaz` frecvent unii altora cu apelative precum: „onorabile”.

dup` ce mai multe personaje vorbesc despre ea. Firea ei pragmatic` îi impune s` încerce orice strategie i-ar permite s` p`streze tot ce are. dup` ce î[i recupereaz` bile]elul de amor pierdut. Zoe este obi[nuit` s` disimuleze [i nu s`vår[e[te asemenea impruden]e. în joac`. s`-i cumpere scrisoarea cu orice pre]”. ceea ce nu-l împiedic` s` între]in`. onorabile [i din aceast` cauz` ea î[i propune s` lupte împotriva tuturor. este înf`]i[at` într-o stare de surescitare. pozi]ie social` înalt`. Zoe este indignat` de atitudinea lui [i îi catalogheaz` principiile cu formula dispre]uitoare „nimicurile tale politice”. F`nic`. c` dvoastr` n-a]i fi putut niciodat` s` fi]i un partid. ca s` v` organizez partidul – c`ci f`r` mine. puterea de a influen]a via]a politic` [i social` din jude]. pe cånd Zoe. Poli]istul m`rturise[te c` este o persoan` de la care a[teapt` protec]ie. Cånd Tip`tescu refuz` cu hot`råre compromisul politic de a-l sus]ine pe Ca]avencu.” El este introdus în ac]iune înc` din prima scen`. de disperare. Tip`tescu apare ca un ins capabil. Chiar dac` prima ei replic` este: „Sunt nenorocit`. „dezolat`”.. suficient de puternic` [i de lucid`. o idil` cu mult mai tån`ra so]ie a acestuia.. trebuie s`-l omoråm”. chiar împotriva guvernului. Zoe se arat`. Dar deliberarea amantului nu dureaz` mult. întrucåt nu este deloc atras` de perspectiva romantic`.. „Pe Ghi]` l-am trimis eu la Ca]avencu. încåt s`-i determine pe cei doi b`rba]i din via]a ei s` ac]ioneze dup` [i la îndemnurile ei. V`zånd în ea femeia interesat` [i calculat`. Prefectul se gånde[te s` curme suferin]a iubitei sale – dac` scrisoarea ajuns` la rivalul politic ar fi publicat` – prin fuga lor în lume. anun]` ea. apare în scena V a primului act. mi-am sacrificat cariera [i am r`mas între d-voastr`. prin ora[ [i de spiritul glume] al femeii care propune. {erban Cioculescu sus]ine c` iubirea ei este mai degrab` „epidermic`” decåt pasional`. despre al c`rei trecut nu se pomene[te niciun detaliu. pån` spre sfår[itul ultimului act. pe care nu le poate ascunde. Aflånd vestea c` Trahanache a g`sit poli]a falsificat` de Ca]avencu. sfidåndu-i pe membrii partidului care îl acuz` de tr`dare. Tip`tescu are momente de intens` tr`ire.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire prietenul cel mai apropiat al lui Zaharia. în absen]a unei solu]ii concrete de a-l reduce la t`cere pe Ca]avencu. în chiar clipa cånd so]ul abia se întoarce cu spatele. el o s`rut` pe Zoe. iar Cet`]eanul turmentat vede în ea o „dam` bun`”. demonstrånd o perfect` adaptare la situa]ie. trebuie s` m`rturisi]i. „înecat`” de durerea de a se [ti la un pas de a pierde tot ce dobåndise prin c`s`toria cu vårstnicul Zaharia: avere. în alegeri. Tip`tescu este impulsiv. duplicitar. Zoe î[i face apari]ia. Ca]avencu o nume[te „un înger”.” [i. con[tient de propriile merite: „. Totu[i Zoe are puterea de a-l ierta pe cel care îi pricinuise atåtea spaime. Sentimentul pentru Zoe întrece responsabilit`]ile lui de cap al jude]ului. Prin autocaracterizare. adic` salvarea lor. Tip`tescu aminte[te de plimb`rile lui cu Zoe [i cu Trahanache. decide s`-l sprijine pe avocatul [antajist. Ca orice îndr`gostit autentic. proclam` el nerealist. Zoe se manifest` cu mai mult` cump`tare. dac` ]elul s`u este amenin]at. num`rarea steagurilor puse de Ghi]`.. „Lupta este disperat`. 249 . Abia dup` ce i se construie[te astfel imaginea unei dame din lumea bun`. Ea îns` respinge propunerea lui ca fiind imatur`. un om de baz` al partidului. în fapt. Vrea s` ne omoare. cu o fire generoas` [i sensibil`. iar Trahanache evoc` firea ei „sim]itoare” [i îi cere lui Tip`tescu s` nu-i spun` nimic despre [antajul lui Ca]avencu. Nu poate exista ceva mai presus de aparen]a femeii de lume. a[a c` [i el.

dac` nu curge. a[a cum fac [i Zoe [i Tip`tescu. Incapacitatea de în]elegere a propriilor defecte determin` schimbarea extrem de rapid` a alian]elor. stårnesc [i ele råsul.”. dezv`luindule sl`biciunile. Studii despre opera lui I. chiar vrednic` de dispre]. între efort [i rezultat etc. Comicul semnaleaz` contrastul creat între aparen]` [i esen]`. corup]ia. Dandanache) [i „-idi” (Farfuridi) sugereaz` 1 {tefan Cazimir. iar personajele nu au nimic ridicol”1.” ar putea deveni concluzia tuturor ac]iunilor s`vår[ite de el [i de ceilal]i.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Este de remarcat c` Tip`tescu [i Zoe sunt personaje pe care Caragiale nu le satirizeaz` prin comicul de limbaj [i nici prin cel de nume. Farfuridi [i Brånzovenescu întocmesc liste cu aleg`torii c`rora le pot influen]a votul. c`ci grija lui de a afla cu cine trebuie s` voteze le pare celorlal]i ridicol`. în vol. atribuindu-i-o ca so]ie pe Zoe celui dintåi este savuroas` [i poten]eaz` imaginea de amnezic a personajului. Ca]avencu închin` „În s`n`tatea iubitului nostru prefect”. În[el`toria.. demagogia ies la iveal` din re]eaua complicat` a rela]iilor între]inute de personaje. c`ci „conjunctura e departe de a fi comic`. pup`-l în bot [i-i pap` tot. Dandanache ob]ine un loc în Parlament prin [antaj. între automatism [i natural. dup` ce i s-a ar`tat „docomentul” tr`d`rii Zoei. pe acesta din urm` întåmpinåndu-l cu formula: „S`rut måna. Plin` de umor este [i secven]a în care so]ul în[elat. petrecute de obicei în momente de tensiune dramatic` ridicat`. Apelativele „F`nic`” [i „Joi]ica” au doar rolul de a trece eroii dincolo de cortina vie]ii lor publice. între scopuri [i mijloace. înaintea sa. atunci cånd î[i manifest` oroarea fa]` de tic`lo[ia lui Dandanache. so]ia lui îl îndeamn` la o atitudine lipsit` de scrupule: „Ghi]`. Trahanache.. stimabile? Bravos! m` bucur. Se poate deduce de aici o oarecare simpatie a autorului pentru ei. a[a cum o f`cuse... Comicul de moravuri dezv`luie o societate în care abaterea de la valorile morale devine norm`. nu mai sunt prin]ipuri. L. Sufixele „-ache” (Trahanache. Caragiale 250 .” Comicul de situa]ie se manifest` plenar înc` din scena ini]ial` a stabilirii num`rului de steaguri puse în ora[ de Ghi]`. cu argumentul c` nu trebuie s` se tulbure „pentru fitece mi[elie”. Ca]avencu se extaziaz` în fa]a beneficiilor unui sistem constitu]ional [i „plånge” gåndindu-se la „]`ri[oara” lui. se autoabsolv`. Tip`tescu. Zoe [i Trahanache între]in un triunghi conjugal. Modalit`]ile comicului Comedia se folose[te de arma råsului pentru a sanc]iona diferite tare ale societ`]ii sau ale individului. e încurajat de Zoe pentru o viitoare Camer` [i felicitat de Trahanache: „{i a[a zi. enteresul [i iar enteresul. Numai c` Zaharia. minciuna. Dramaturgul exploateaz` [i comicul de nume. Intr`rile [i ie[irile Cet`]eanului turmentat. Comediile. imoralitatea. rostind aceste cuvinte. coane Zahario”. nu mai e nimic. Alecsandri. Confuzia pe care Dandanache o face între prefect [i venerabilul „prezident”. Tip`tescu este aici „judec`torul” amuzat [i Ghi]` „incriminatul”. între vorb` [i fapt`. c` s`tulul nu crede la `l fl`månd. ai? dai no[tri. pic`”. poli]istul se declar` în serviciul permanent al prefectului dar [i al Zoei [i al lui Trahanache. Prefectul se folose[te de avantajele puterii de]inute pentru a r`scump`ra scrisoarea de la Ca]avencu.. concluzia reie[it` din examinare fiind: „. Replica lui Trahanache: „A! ce corupt` so]ietate! Nu mai e moral. abuzul în func]ie. încearc` s`-l calmeze pe amantul „turbat”.. pe lång` fr`månt`rile lor aureolate de interesul personal.

un popor care nu merge înainte. cugetarea apar]inåndu-i.]. Trahanache – încornoratul „zaharisit”.. Limbajul preten]ios care tr`deaz` ruptura tragicomic` dintre vorbe [i fapte prime[te o replic` nea[teptat`.. prin deformarea neologismelor.. între frunta[ii politici. cele mai bogate resurse.. i se adreseaz` lui Ghi]` oratoric: „Cet`]ene. în opera lui Caragiale.. Comicul de limbaj are.. Trahanache [i Pristanda sunt defini]i magistral. a zis nemuritorul Gambetta”. o fabric` de vorbe goale. cel`lalt în slug`rnicia sa prin ticurile verbale („ai pu]intic` r`bdare” [i...). prezen]e familiare.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire originea greceasc` a personajelor. Dar Caragiale nu se arat` xenofob. iar „capitalist” cu în]elesul „locuitor al capitalei”). caricaturizant`.. Dandanache – parvenitul/ canalia politic`. Este [tiut faptul c`. „curat. Opinia ilogic` a acestui membru de frunte al partidului liberal („Din dou` una.. un demagog prin excelen]`) etc. Joi]ica. Prenumele lor – F`nic`. prin nonsens („Noi aclam`m munca. vreau ceea ce merit în ora[ul `sta de gogomani. mai mult sau mai pu]in one[ti!” Numele eroilor este în stråns` leg`tur` cu caracterul lor (Trahanache e precum o „trahana”. Ghi]`.”). prin falsa citare („Scopul scuz` mijloacele. „Societatea Enciclopedic`-Cooperativ` «Aurora Economic` Romån`»” fondat` de c`tre Ca]avencu. reflectånd la fericirea [i progresul „]`ri[oarei” lui). Demagogia lui Ca]avencu este relevat` prin truisme („. dar cel dintåi este [i o incarnare a prostului. clasa politic` romåneasc` avea multe elemente alogene. st` pe loc. To]i ne iubim ]ara.. devine o al`turare ridicol` de vocabule.. de la Cet`]eanul turmentat. Farfuridi [i Ca]avencu sunt variante ale demagogului.. în rostirea Cet`]eanului („Cioclopedic`! Comportativ`! Iconomie! So]ietate care va s` zic`. Pristanda – slugarnicul. studiat. de fapt. Farfuridi prezint` în fa]a aleg`torilor un discurs marcat de incoeren]`. dar prolix. întrerupt` de sughi]uri. Discursul lui electoral. primesc! dar atunci s` se schimbe pe ici pe colo. prin etimologia popular` („falit” este asimilat cu sensul „de fal`”. în lupta care se dezl`n]uie. 251 . Comicul de caracter las` s` se întrevad` tiparul uman etern cåt [i actualizarea lui într-un context istoric [i social concret.. la sfår[itul secolului al XIX-lea.” Ie[irea lui în aren` antreneaz` reac]iile adverse [i. implicit. pe cånd cel de-al doilea – a ambi]iosului. din care r`zbate [i comicul de inten]ii al autorului: „. sugestie a interminabilei vorb`rii politice. „l`tr`tor” indic` în el politicianul capabil s` manipuleze prin cuvinte poleite [i nesincere („Scopul so]iet`]ii este ca Romånia s` fie bine [i tot romånul s` prospere!”) sau prin gesturi exagerate. primesc! dar s` nu se schimbe nimica.. Zoe – adulterina. supraabundent în realitate.. Pentru el p`tura politic` e la fel de putred`. dinamic. ori s` nu se revizuiasc`. adic` lesne de modelat de c`tre Zoe) sau cu dominanta personalit`]ii (Ca]avencu este o adev`rat` „ca]`”.. prin interferen]a stilurilor (într-un cadru neoficial. Nae – fac din ei oameni apropia]i lectorului. unde sunt cel dintåi. Tip`tescu este amorezul dar [i conduc`torul abuziv.. da]i-mi voie: ori s` se revizuiasc`. lui Machiavelli). „Dezordinea” provocat` în via]a ora[ului de provincie se datoreaz` ambi]iosului [i preten]iei sale irepresibile: „Vreau ce mi se cuvine [. [i anume în punctele. respectiv. to]i suntem romåni!. Ideea reiese din discursul ultim al lui Ca]avencu. ba chiar d` înapoi”). „cåt se poate mai scurt” în inten]ii. Cet`]eanul turmentat – viciosul. nu uita condi]ia cu care am venit aici!”). identificarea fiec`rui erou cu un prototip uman. travaliul care nu se face deloc în ]ara noastr`”). indiferent din cine este constituit`. artificiale (plånge cu hohote. unul în încetineala lui.

” ara agia ale e [i înce eputurile e te eatrului euro ope ean mo ode ern. nu f`]ea s` nu fa]em. cum am zi]e. reliefånd. în volumul Studii de Ca ara agia ale e. Ca Caragiale. Bucure[ti. tarele esen]iale ale burgheziei. 1976: „Cu o mare intui]ie. care familia mea de la patruzsopt în Camer`. Este calea direct` de acces spre esen]a personalit`]ii. Ed. f`r` o continu` referin]` la opera lui Caragiale”. aruncånd totu[i o lumin` violent`. varietatea identific`rilor omului cu Omul. Comedia lui Caragiale produce råsul contagios. Defectele lui de pronun]ie („. Albatros... 1974: „Veselia inept` a personajelor din finalul tuturor celor patru piese comice este semnul exterior al deriziunii absurdului. 1972: • T.. Repere critice espre e ope era a lui I. Ed. sdroncasdronca”). Replicile lui Ghi]` [i ecourile vorbelor so]iei sale sunt hazlii prin folosirea termenilor colocviali/ populari: „dou`spce”. dovada unei intui]ii sociologice.. • Pompiliu Constantinescu. Råsul este cånd îng`duitor.. „dobitocul”. ca modalitate de caracterizare indirect`. [i eu ca rumånul impar]ial. Brånzovenescu. I. ca personalitate. cånd sarcastic. eu... la care deriziunea absurdului se produce. El dezv`luie mediul din care provine personajul (Ghi]`)..”)... Isto „Nu va fi posibil s` se scrie istoria social` a veacului al XIX-lea. Minerva. identificarea omului cu scopul (Ca]avencu).” ara agia ale e [i Ca ara agia ale e. prin ironie. „pup`-l în bot” etc. Ed.. în Opere 2. Caragiale. Caragiale a surprins într-o oglind` rece. denun]` aspectul de fars` al întregului proces electoral. ducånd. prin vorbire. Ed.. racordat` la realitate doar printr-o viclenie instinctual`. [. singura reac]ie final` la aceast` absen]` a lor este veselia incon[tient`. • Ion Constantinescu. 1984: „Opera lui Caragiale este simultan un • V. uneori. Ca Minerva. Ed.. L. 1983: „La • Florin Manolescu. anacolutul („. L. în sfår[it s` tr`iasc`!”) îl transform` într-o creatur` dezarticulat`.” oria a lite era aturii ro omåne e mo ode erne e.] Integrarea psihologiilor individuale în sfera unei societ`]i este semnul realismului s`u. se pulverizeaz`. Dacia. Bucure[ti. definit de Caragiale însu[i ca fiind „mai prost decåt Farfuridi [i mai canalie decåt Ca]avencu”.”) referitoare la scopul desf`[ur`rii alegerilor. sim]ul unei adev`rate comedii umane. Cartea Romåneasc`. Personajele nu realizeaz` nonsensul existen]ei lor.. Vianu. apelativele ridicole („neicusorule”. într-un fel asem`n`tor. m`ritoare.. Fanache. Dandanache) etc.. 252 .. nivelul de inteligen]` (Farfuridi.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire esen]iale. dominanta comportamental` (Trahanache). care va s` zic`. „puicusorule”). Acest personaj. crud` asupra societ`]ii romåne[ti contemporane autorului [i asupra defectelor umane atemporale. Bucure[ti. excesul interjec]ional („hodoronc-hodoronc. Ca semn al realului în desf`[urare [i o negare. prin modula]iile lui. îndepline[te un cumul de func]ii.. Cluj. [i anume revizuirea Constitu]iei [i a Legii electorale. observa]ia realist` este dublat` aproape întotdeauna de observa]ia adånc` a unui moralist. Dar cel mai acid func]ioneaz` comicul de limbaj în cazul lui Dandanache. înc` o dat`.” ara agia ale e.. cu gåndul la Eugène Ionesco. Comicul de limbaj. Acest contrast este angoasant [i comic în acela[i timp..

În spa]iul culturii noastre. Concepte filozofice. exacerbare a sentimentelor). Stil de arhitectur` care acord` prioritate expresiei prin stiliz`ri (exagerate) (din fr. practicile magice [i misterele. întåi în Germania. tensiunea interioar` transcede lucrul.Forme ale dramaturgiei \n teatrul modern interbelic 2 I. Expresionismul a ap`rut întåi în pictur`. n. r`mas` în stadiu de proiect. 1. Disocieri teoretice EXPRESIONÍSM s. 2. expressionnisme) cf. Unul dintre cei mai importan]i poe]i expresioni[ti germani este Rainer Maria Rilke. 253 . Fiin]a caut` s` descopere semnifica]ia fundamental` a universului. cum ar fi curgerea iremediabil` a timpului [i moartea. pe ira]ional. de c`tre Worringer. Orice form` de art` care vizeaz` intensitatea expresiei. a pasiunii pentru elementar. se preiau idei din filozofia lui Spengler [i Nietzsche.. artistul confer` realit`]ii o expresie nou`. filozofia [i literatura sunt consubstan]iale. prin referire la operele plastice ale lui Munch sau Van Gogh. În teatru. durere. ca form` de manifestare a unei genera]ii traumatizate]n timpul Primului R`zboi Mondial [i ca protest fa]` de formele tradi]ionale ale artei. Curent artistic [i literar modern. el a valorificat estetica expresionist` în poezie [i în teatru. cu personaje care reprezint` simboluri sau concepte [i nu individualit`]i umane distincte. [i a cunoscut maximum dezvolt`rii sale între 1910 [i 1925. încåt puterea. În estetica expresionist`. urm`rind sentimentele în profunzime. prin raportarea lucrurilor la etern. Trilogia cunoa[terii. II Contextualizarea dramei în cadrul operei lui Lucian Blaga Lucian Blaga este scriitorul în a c`rui oper`. devin motive [i metafore artistice în crea]ia literar`. ap`rut în Germania la începutul sec. de patos subiectiv [i de cunoa[tere „ecstatic`”. dezvoltate în patru trilogii: Trilogia culturii. reprezentativ` este drama de idei. uimire.. Expresionismul este v`zut ca un „nou stil” în eseistica de debut a autorului. În formularea doctrinei expresioniste. care a ap`rut la începutul secolului al XXlea. pån` la origini [i meditånd grav pe marginea unor probleme existen]iale. DEX 1998. prin eliberarea obiectelor de materialitate [i printr-o participare a eului dominat` de vitalism. de cåte ori o oper` de art` red` astfel un lucru. Expresionismul redescoper` miturile. XX. punånd accent pe subiectivitate. apoi în poezie [i în teatru. Expresionismul este un curent artistic. din volumul „Fe]ele unui veac”: „. prin tensiune extatic`. dar a [i teoretizat acest nou curent artistic. Trilogia valorilor [i Trilogia cosmologic`. caracterizat printr-o puternic` tendin]` de exprimare spontan` a tr`irilor interioare (st`ri de spaim`. promovånd revolta împotriva civiliza]iei [i afirmarea sufletului primitiv.

s-a impus printr-un stil inconfundabil.”3 Tema operei este prelucrarea unuia dintre miturile fundamentale ale poporului romån. Personajele se configureaz` contrapunctic [i sunt împinse de demonia energiilor dezl`n]uite. cu instan]e ale comunic`rii. cu absolutul. Învie ere ea sondeaz` zone dragi moderni[tilor. care presupune valorificarea unor categorii estetice precum tragicul [i comicul. moderniste [i avangardiste. [. este poet. Drama este o specie a genului dramatic. filosof. Lucian Blaga. 1 Lucian Blaga.”1 Pentru definirea conceptului. modern`.. potrivit unei concep]ii personale. avem de-a face cu un produs artistic expresionist. iar orientarea reflec]iei autorului se face. Iva anca a. Za am Ia ancu [i Anto on Pa ann reconsider` istoria. ca indivizi. care macin` sau salveaz`. iar în 1929 a avut loc premiera. fiind dedicat` lui Sextil Pu[cariu. Ed. în Z`ri [i etap pe. la Teatrul Na]ional din Bucure[ti. universale. care prezint` un conflict puternic. Noul stil.... 3 Idem. angajate în ciocniri. ci numai ca exponen]i ai unor puteri ira]ionale. personajele sunt expresii ale unor idei-for]`. în versuri sau în proz`. [.”2 III.. amo olxe e [i Me e[te erul Ma ano ole e reconsider` miturile na]ionale Dintre piesele lui Blaga. iar el opteaz` pentru expresionism. o dram` poetic`. de la potrivit propriilor afirma]ii: „. Kaiser: „. dramaturg. manifest sau latent. Minerva.. Arca a din perspectiva expresionismului. prozator.. Me e[te erul Ma ano ole e este o dram` de idei cu accente tragice. iar opera. dar [i de eclectism estetic.. uneori cu rezolvare tragic`. în care piese ca acelea ale lui G. de la de ime edia at la tra ansce ende ent. În epoc`. Blaga aduce în discu]ie problematica noului teatru.] deznod`måntul pieselor e adeseori vizionar [i deschide perspectiva unei vie]i mai înalte. sacrificiul pentru crea]ie. cu ilimitatul. autorul piesei. Perioada în care scrie Blaga este una de avånt cultural. structuri compozi]ionale [i tehnici specifice. de la da at la pro oble em`.] personajele nu mai exist` prin ele însele. sunt scrise în dialog comprimat [i desf`[oar` ac]iuni f`r` de vreo însemn`tate anecdotic`. Tulbura are ea ape elo or [i Crucia ada a co opiilo or exploreaz` [i valorizeaz` miturile aria a . Ilustrarea conceptului de dram`: ME{TERUL MANOLE de Lucian Blaga Piesa de teatru Me[terul Manole a ap`rut în 1927. care a tr`it în perioada 1895-1961. de la co oncre et la abstra act. Avra lui No oe. curent care-i ofer` posibilitatea de a valorifica mituri [i de a pune în discu]ie probleme ontologice [i axiologice. Bucure[ti. diplomat romån.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire tr`dånd rela]iuni cu cosmicul. Lucian Blaga valorific` surse de inspira]ie autentice. eta aliu la ese en] ]ia al. creat` prin consubstan]ialitatea literatur`-filosofie. Personalitatea lui a marcat perioada interbelic`. 254 . în care mitul romånesc al jertfei pentru crea]ie sus]ine conflictul puternic. se manifest` tendin]e tradi]ionaliste. într-o viziune proprie sensibilit`]ii de tip expresionist. culminånd în conflictele de idei-for]e. iar Da subcon[tientul [i incon[tientul. 1990 2 Idem.

se mai face referire la durata de [apte ani. Minerva. Blaga men]ine a[adar semnifica]ia na]ional` a baladei. devine simbolic: „Ruinele bisericii ve[nic reîncepute. Isvoade. clopote. accente. decåt de întruchip`ri ca atare. echilibrat construite pentru ilustrarea momentelor subiectului [i pentru a urm`ri evolu]ia conflictului dramatic principal. oper` închinat` bisericii de la Curtea de Arge[. 2 George Gan`. conferin]e. Expozi]iunea se contureaz` în didascalii. prin m`sur`tori precise [i prin calcule. din actul al doilea. atitudini [i orizonturi l`untrice. Apoi. Tårgovi[te. Primul [i ultimul act au cåte patru scene. [i-mi strig`: Jertfe[te!” Compozi]ional. trimitere direct` la balada popular`. piesa are cinci acte.. se mai vorbe[te de Bra[ov. creator de geniu. care subliniaz` efortul lui Manole de a descoperi misterul surp`rii bisericii. Bucure[ti. O cultur` major` nu se stårne[te prin imitarea programatic` a culturii minore. Ed. Edi]ie îngrijit` de Dorli Blaga [i Petre Nicolau. planul exterior. pentru c` a s`vår[it o jertf` uman`. între anii 1512 [i 1517. În dram`. „Minerva”. nu o m`re[te în chip mecanic [i virtuos. ctitorie a domnitorului Neagoe Basarab. Eseuri.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire conform c`reia: „Cultura major` nu repet` cultura minor`. Nu cultura minor` d` na[tere culturii majore. pentru protejarea [i poten]area misterului [i nu pentru descifrarea lui prin detaliu ra]ional. Alegånd acest titlu. me[terul. Mi se mistuie somnul [i sångele. Deasupra întuneric se-nchide-dezn`dejdea nesfår[itelor încerc`ri..]. potrivit legendei populare. ci o sublimeaz`. al dramei artistului. mun]i [i p`duri. privind jertfa. cele mai multe scene se petrec la lumina lumån`rii. Manole. cel care. iar actele al doilea. Blaga mut` accentul operei de pe crea]ie pe destinul tragic al creatorului. ci o monumentalizeaz` potrivit unor vii forme. L`untric. În fund. viu [i activ. Sibiu. Nu prin imitarea cu orice pre] a crea]iilor populare vom face saltul de atåtea ori încercat într-o cultur` major`. 1 Lucian Blaga. dar pleoapele de lume nu m` despart. a proiectat [i a construit biserica de la Curtea de Arge[. al treilea [i al patrulea au cåte trei scene.”1 Structura piesei este dat` de cele dou` planuri pe care se dezvolt` conflictele. 1972. un demon strig`: cl`de[te!P`måntul se-mpotrive[te.” 2 Neprecizarea timpului ar putea fi [i ea explicat` prin op]iunea dramaturgului pentru cunoa[terea de tip luciferic. Cel`lalt plan apar]ine conflictului interior.” [i. unde autorul sugereaz` timpul [i spa]iul în care se va derula ac]iunea: „Pe Arge[ în jos. spa]iul se restrånge la: „C`mara de lucru a Me[terului Manole. Titlul piesei con]ine numele personajului principal. în care Manole a tot încercat s` elaboreze un plan arhitectural. Opera literar` a lui Lucian Blaga. ci amåndou` sunt produse de una [i aceea[i matrice stilistic`. de unde c`r`u[ii aduc materiale de construc]ie. od`jdii. accentuånd chiar caracterul ei de mit estetic na]ional. Prefa]`: George Gan`. Timp mitic romånesc”. formulat chiar de erou: „Manole: În`untru un gol se deschide-måhnire f`r` întreb`ri. „Monastirea Arge[ului. Ar trebui s`-nchid ochii. Bucure[ti. Apropiindu-ne de cultura popular` trebuie s` ne însufle]im mai mult de elanul ei stilistic interior. Ed. c`r]i. articole. al conflictului dintre me[teri.” Dup` G. Elogiu satului romånesc în vol. Gan`: „Localizarea dramei-în spa]iul romånesc-e mai puternic` decåt în modelul folcloric: în afara indica]iei ini]iale [. Timpul exterior este marcat doar de opozi]ia noapte-zi. în didascalia la actul întåi. 1976 255 . cu voievodul care vrea s` se termine biserica mai repede [i cu boierii [i c`lug`rii care ar dori pedepsirea lui Manole.

al tr`irii obsesiei de a crea biserica. De altfel. [i de mai departe se d` drumul sor]ilor. jertfa va fi o so]ie care înc` n-a n`scut. ne lipim de ziduri în somn. Mira (în gr. a zbuciumului interior al me[terului pus în fa]a unei dileme: de a alege între femeia iubit` [i crea]ie.” Dominant este îns` timpul interior. astfel. trei zile. ca o continuare a legendei despre g`sirea locului pentru zidire. cople[it. slug` [i domn. Dumnezeu nu poate s-o cear`. fiindc` jertfa e împotriva lor”. din adåncimi.” Desf`[urarea ac]iunii se realizeaz`. Atåt el. Manole. de natur` tragic`. Cuvåntul s`u este înt`rit de manifest`rile lui G`man care. Dintre ei. al nelini[tii metafizice traversate de eroul dramatic: „Manole: Cine-mi d`råm` zidurile?” Personajele sunt Vod`. în pofida noastr`. Cine se-ndur` s` plece?” Împreun` fac un jur`månt de credin]`. Ce sta]i? Ce întreba]i? Puteri f`r` noim` n-au de lucru [i macin` din stånc` f`in` pentru gurile mor]ilor. „dup` pr`bu[irea repetat` a zidurilor. care na[te [i conflictul interior. G`man – energii primare. care sugereaz` existen]a unor for]e misterioase. nou` zidari. altul ocna[. 1 Ibidem. Stare]ul Bogumil. are viziuni cutremur`toare: „Iat` stihii frecate una de alta [i pietre sf`råmate îm f`lci subp`måntene. mai mari decåt mor]ii r`i. El consider` c` energiile misterioase care se opun crea]iei ar putea fi înrudite: „{i dac` întru ve[nicie bunul Dumnezeu [i cråncenul Satanail sunt fra]i?”. me[terii a[teapt` sosirea fiin]ei predestinate a se întrupa în biseric`. Huruie moara smintelilor dedesubt [i se învårte. Mai sunt [i alte puteri. E un vårtej.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire elemente ale cunoa[terii paradisiace: „Bogumil: Pe m`sur`ri?De [apte ani tot m`suri cu acel unghi de aram`. E o învårtire. idei înzestrate cu voin]`. Dup` jur`månt. sus]ine ideea jertfei ca form` de lini[tire a for]elor care ac]ioneaz` potrivnic. prezent ca actant înc` din actul întåi. ac]iunea piesei începe. puterile necurate nu pot s-o cear`. fiindc` e jertf` de sånge. Manole.” Manole discut` cu me[terii despre necesitatea jertfei pentru în`l]area bisericii. cåt [i ceilal]i me[teri sunt dornici s` termine lucrarea. semn c` for]ele accept` jertfa.” În timp ce me[terii discut`. ca în noapte de sfår[it. între cunoa[tere paradisiac` [i cunoa[tere luciferic`. anun]åndu-[i so]ia s` nu vin`. între biseric` [i femeie. nemul]umite de în`l]area bisericii: „Ci eu [tiu c` nu mor]ii r`i z`d`rnicesc în`l]area bisericii . Ei se urm`resc reciproc [i-l acuz` [i pe Manole c` ar fi înc`lcat jur`måntul. orice reflec]ie este de prisos [i jertfa trebuie înf`ptuit`. prin urmare. prin care pecetluiesc soarta unui om menit s` fie jertfit prin zidirea în biserica båntuit` de un destin care.a. într-un somn nelini[tit. între ra]iune [i necesitatea ira]ional` de a construi. „d`ruita”) – proiec]ii legendare: Bogumil.”1 Intriga este sus]inut` [i de afirma]ii ale stare]ului Bogumil. altul c`lug`r [. [i nicio izbånd`. sor` sau fiic`. 256 . prin prezentarea nelini[tilor. umbra bisericii apare între ei. cu amenin]are ca în noapte de început. [tie [i cum trebuie s` fie cel supus jertfei: „O via]` scump` de om se va cl`di. Intriga e constituit` din motivul surp`rii zidurilor. de fapt. altul cioban. chinuit de un demon al crea]iei. Manole pare obsedat. {i auie trist. De acolo. dup` ce apare ca solu]ie a surp`rii zidurilor ideea jertfei umane: „Jertfa aceasta de neînchipuit cine-o cere? Din lumin`. cosmice. ca iluminat. se poate împlini. dintre care: unul a fost pescar. de o boal` f`r` leac: „Nu sunt [i eu p`truns de aceast` boal` pån` la oase?Nu e dorul de ea [i în mine ca un dor de cas`? În visul ei.

Altar viu între blestemul ce ne-a prigonit. somnul nu tace.] istovit. barba crescut` [.” Motivul artistic al femeii-biseric` poten]eaz` condi]ia creatorului. Manole intr` într-un conflict puternic cu me[terii. biserica î[i afl` propriul contur în spa]iul c`ruia i-a fost menit`. În scena III din actul al V-lea. mai b`trån. În]elegånd c` ceasul se apropie. Pe locul unde în zid Mira e de tot acoperit` cade un m`nunchi de raze. El const` în s`vår[irea jertfei de c`tre Manole [i me[teri. În urechile mele. [i în toat` scena I: „Zidurile ridicate. Manole umbl` agitat. ci altar. exprimat`. Zidarii lucreaz` repede.. Manole încearc` s` reconstituie scena zidirii Mirei [i s` afle cine a pus ultima c`r`mid`. devenind altarul bisericii în`l]ate de so]ul ei: „Manole: Acum e[ti aici înc` o dat`: nici c`prioar`. Este momentul în care crea]ia des`vår[it` p`trunde în con[tiin]a publicului odat` cu creatorul ei: „B`iatul: Mai mult ce s` zic? În locul M`riei tale a[ da afar` din c`lindar un sfånt [i-a[ pune în locu-i numele lui Manole. este transfigurat în urma întåmpl`rilor: „Sufletul a b`ut fapte [i pove[ti amare. de altfel.”. ne[tiute.” Unul dintre me[teri consfin]e[te soarta Mirei. apar personaje episodice precum Vod`. în actul III. descrie frenezia activit`]ii me[terilor. Ochii nu se închid. ca s` intri descul]` în zid. ca gest de întoarcere la starea primordial`: „Manole (cu lini[te neomeneasc`): Ie[i din înc`l]`minte. înainte de zidirea Mirei. Miracolul s-a înf`ptuit [i Mira s-a contopit cu biserica. care tr`ie[te cu aceea[i intensitate dragostea pentru Mira [i patima pentru crea]ie. mul]imea. aruncåndu-se „în v`zduh”.. un b`iat de curte. Deznod`måntul dezv`luie natura tragic` a eroului. Dar lung` [i f`r` de sfår[it minunea. Didascalia care. [i femeia din miaz`zi a r`mas altar între blestem [i jur`månt. patima crea]iei fiind mai puternic` decåt dragostea fa]` de femeie [i decåt teama de p`cat.. apoi este zidit`: „Manole: Jocul e scurt. cu un început de schele întro parte. Mai întåi. dar mul]imea nu este de acord. luat` doar pentru „a izbuti în me[te[ug”. Copii pe sc`ri unul peste altul î[i dau c`r`mizi. deschide actul al IV-lea. care se sinucide. Lacrim` m` simt. [i caut odihn` de piatr`. Mirei i se sugereaz` s` se descal]e.. aluzie la perenitatea artei autentice. nici izvor. pe care o consider` o „isprav` pentru sute de ani!”. Mira este zidit` printr-un joc menit s` atenueze gravitatea faptei [i s-o integreze în paradigma mitic` a mor]ii ritualice. Mira este prima so]ie care apare.]”. dar totul este în zadar.” Dup` ce demonia crea]iei se alin`. amintirile mele nu se sting. repetånd vorbele lui Manole: „Astfel una din alta s-au aprins întåmpl`rile. [i jur`måntul cu care l-am învins. Doar Manole nu-[i g`se[te lini[tea. Tot timpul zgomot de munc` [i de unelte. pentru c` a s`vår[it un p`cat de moarte. Vrea s` d`råme zidul care i-a transformat so]ia în piatr`.”În [apte zile de munc` asidu`.” To]i sunt uimi]i de frumuse]ea bisericii. sugestie a timpului în care Dumnezeu a f`cut lumea. S`vår[irea jertfei se face ritualic [i simbolic. Mira va måntui locul de duhurile grele. îns` destinul nu se mai poate schimba. întårziat`. iar suferin]a lui din iubire este de nesuportat: „Manole: Nu. fa]a devastat`.” Boierii [i c`lug`rii îi cer lui Vod` pedepsirea lui Manole. st`påne. Pur` [i inocent`.. Ea îi ceart` pentru c` a aflat de la stare]ul Bogumil despre hot`rårea lor neomeneasc`. se induce ideea c` sacrificarea fiin]ei iubite este o form` a sacrificiului de sine.. scena III.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Punctul culminant se construie[te dup` toate regulile dramatice. 257 .” Prin modul în care este construit` scena. Manole pare c` a îmb`trånit: „[. conform jur`måntului.

Mira apare. Cap fierbinte” (replica Mirei). În scena I din actul al II-lea. f`cåndu-l un personaj memorabil. Finalul piesei fixeaz`. oameni de glum` rea”. ce str`lucire aici [i ce pustietate în noi!” Personajele care intereseaz` cel mai mult. creatorul se arunc` în gol. acum. nu în ultimul rånd. al sacrificiului. Pentru c`ut`rile înfrigurate ale me[terului. al mor]ii ca joc. astfel sufletul t`u se v`de[te cel mai curat. ale c`rui linii definitorii sunt nelini[tea [i zbuciumul interior. al jur`måntului. În momentul zidirii Mirei. Autocaracterizarea [i replicile altor personaje completeaz` portretul moral. provocate de surparea zidurilor [i de iminen]a jertfei umane. via]a [i iubirea: „De atåtea ori ai fost c`prioar` neagr` cånd suiai drumul la noi[. doar numele va r`måne legat pentru totdeauna de biseric`. dup` finalizarea construc]iei. smulgånd-o din bra]ele mor]ii. me[terii simt c` [i-au pierdut rostul. Manole este [i personaj simbol al destinului exemplar al creatorului. o dat` în plus. pentru complexitatea lor [i pentru sus]inerea temei. Patima crea]iei [i patima iubirii sunt devoratoare pentru Manole. prin sacrificiu. prin structura sa apropiat` de mit [i. Te potrive[ti în ceruri [i te-ai r`t`cit între noi. ci altar. cunoa[terea luciferic`. încåt nu-[i mai aminte[te cine a pus ultima c`r`mid` în zid. prin extraordinarul zbucium sufletesc. Prin caracterizare direct`. [i Mira. îngenuncheaz` spre apus [i spre r`s`rit [i se sinucide. se g`se[te solu]ia sacrificiului. Nici c`prioar`. se apropie prin voin]a de a crea. se proiecteaz` profilul fizic. replicile altor personaje [i didascalii. Manole simte [i tr`ie[te la o intensitate mai mare patima crea]iei. prima so]ie care vine s` fie jertfit`. se poten]eaz` tr`irile lui Manole prin dezvoltarea motivului jur`måntului. al bisericii. iar pentru îndeplinirea acestuia e nevoie de un leg`månt solemn. Manole este personajul principal al dramei.. nici izvor. Biserica [i Mira devin un tot. Fa]` de eroul din balada popular`. c` destinul lor va fi unul r`t`citor. P`r negru. una sus]inånd voca]ia creatore. se dovede[te cea mai potrivit` pentru a fi zidit`: „Manole: Tu ai venit s` scapi un om de la moarte. el este atåt de absorbit de munc`.. mitul modern al creatorului devorat de propria crea]ie: „Întåiul: Doamne. c`ut`rile.. Destinele celor dou` personaje sunt construite prin dezvoltarea mai multor motive literare: al surp`rii zidurilor. Împotrivirile sale. Starea de tensiune în care tr`ie[te Manole se accentueaz` cånd î[i „aminte[te”„c` [i-a zidit so]ia. protagonistul dramei. dup` cum spune G`man: „Manole s-a aruncat în v`zduh”. cealalt`. . dar [i moral al personajului: „Me[terul meu. Pentru el. În actul IV. sunt Manole. [Acum e[ti aici înc` o dat`. El ilustreaz` artistul care descoper`. iar în actul V. personaj secundar [i complementar. De expresionism. tr`irea între ra]iune [i mister îi confer` m`re]ie [i tragism. În urma lui. altar viu între blestemul ce ne-a prigonit [i jur`måntul cu care l-am învins. în scena III din actul al III-lea. Ea vrea s`-l salveze de la moarte pe cel destinat sacrificiului [i. unic prin condi]ia spiritual` de [ef al me[terilor [i de „ales” pentru rezolvarea surp`rii misterioase a zidurilor..” 258 . latura lui uman` se relev` prin încercarea disperat` de a-[i salva so]ia. urc` în biseric`. ca purt`toare de semnifica]ii angelice. Ele sunt cele dou` jum`t`]i ale fiin]ei sale. semn al r`ului care trebuie înl`turat.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Manole cere îng`duin]a de a trage primul clopotul pentru Mira. în aceast` încercare a ei. care n-a avut parte de „cåntare de clopot”.

complinind pu]in`tatea referirilor de ordin spa]io-temporal [i de recuzit`. Mitul dramatic. /Calfe [i zidari/{i Manoli – zece.” Prin dialog [i monolog. în acela[i timp. G`man. simbolice [i ele. Numele ei comport` nuan]e sugestive. expresioniste. dar f`r` individualitate. /Care-i [i întrece. c` „Destinul omului este crea]ia”. în a[teptarea unei jertfe. conferind textului un aspect poematic: „Al {aselea: Me[tere. gesturile. „Unul: pentru so]ie. se construie[te [i ac]iunea dramatic`. alteori temporizat` de natura reflexiv` a eroului. În aceast` privin]`. asigurånd durabilitatea zidurilor ridicate pe trupul so]iei lui. Dintre cei nou` zidari. altul c`lug`r. Modurile de expunere predominante. care înc` n-a n`scut. uneori dinamic`. Gheorghe. Simion. semn al sacraliz`rii sale. /Biserica ta – nu o pot uita. împiedic` în`l]area bisericii. Multe dintre replici sunt ritmate [i rimate. 1985 259 . prin agita]ie [i vorbire metaforic`. rolul visului din balad`. altul ocna[. dau consisten]` unor personaje ideatice. G`man [i Bogumil sunt personaje secundare. El exprim` necesitatea sacrificiului ca form` de împ`care a duhurilor care. Blaga însu[i afirmånd. de altfel. unii sunt individualiza]i prin nume: Ion. atitudinile lor. dragostea de via]`. Lucian Blaga.”. [i lirico-reflexive cånd Manole î[i rememoreaz` iubirea. sugereaz` for]ele primare. Poate trimite la semantica termenului „mir”.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Comparativ cu Manole [i Ana din balada „Monastirea Arge[ului”. uimirea fa]` de pasiunea devastatoare a crea]iei. Didascaliile joac` un rol important în text. Ele con]in numeroase indicii privind aspectul fizic al personajelor. Manole [i Mira ilustreaz` conceptul expresionist al voca]iei creatoare. Eugen Todoran are o sugestie reprezentativ`: „Blaga spore[te astfel intensitatea dramatic` a finalului. în timp ce în pies` ei au avut alte ocupa]ii: unul a fost pescar. Timi[oara. cånd Bogumil î[i prezint` povestirile apocaliptice. idei înzestrate cu voin]`. deoarece exprim` latura uman` a creatorului. numele lor. ulei sfånt. Replicile personajelor [i interven]iile protagonistului construiesc un veritabil mit dramatic al personalit`]ii duale: om [i creator. Manole [i Mira. deopotriv` ale lui Dumnezeu [i ale lui Satanail. poate exprima mirarea (a se mira). sugestii privind mi[c`rile scenice 1 Eugen Todoran. Zidarii din balada Monastirea Arge[ului apar]ineau aceleia[i categorii: „Cu tovar`[i zece: /Nou` me[teri mari. prin st`rile sale de somnolen]`. aceast` afirma]ie exprim` seria de semnifica]ii ale rela]iilor dintre cele dou` personaje. altul cioban. important` ca simbol al puterii de sacrificiu din dragoste. Este un personaj feminin de o candoare aparte. al transcenderii fiin]ei umane odat` cu acceptarea jertfei. Editura Facla. pentru sor` curat` sau fiic` luminat`/ care întåi va veni/b`rbat s`-[i vad`/frate s`-[i vad`/tat` s`[i vad`. Stare]ul Bogumil îndepline[te. Monologul are valori narative. – nu pot pleca. Din perspectiva finalului conflictului... «Cheia» vorbelor lui pe care ceilal]i zidari nu o în]elegeau [. care vorbesc metaforic [i simbolic. Conflictul interior care se na[te din înfruntarea celor dou` for]e este irezolvabil. dialogul [i monologul. în pies`.] este ideea c` el însu[i trebuie s` se jertfeasc` pentru a-[i des`vår[i crea]ia. dezl`n]uite care se opun construc]iei.”1 Mira este personaj secundar [i complementar. Petre. sacrificiul nefiind acceptat de me[ter ca o supersti]ie care s` fac` din actul creator al omului repetarea unui act primordial divin.”.

Dic] ]io ona ar de e ide ei lite era are e. altele ridic` în plan simbolic momente [i evenimente ale istoriei [i culturii na]ionale. . 1981: „Teatrul dramatic. metafore plasticizante [i revelatorii. Semnifica]ia general` a piesei Me[terul Manole de Lucian Blaga este v`zut` de George C`linescu drept: „. Aurel Sasu. deosebindu-se îns` prin mijloace de expresie. trebuie s-o traduc în termenii mei. plasarea unor obiecte în spa]iu). Realitatea este c` numai în acest mod. s` m` observ ca participant ipotetic.. prin existen]a unui limbaj propriu cu un anumit specific... un r`spuns la problema estetic`. aceea[i situa]ie. punånd permanent distan]` între ceea ce este imaginar [i propria noastr` autoscopie. liricizarea unor scene. deci din nou autoreflexia. f`r` har. are o existen]` independent`. ie[it` din jertfa omului. Îns` tocmai aceast` raportare implic` analiza. 1980: „Nu patriarhalitatea bucolic` e idealul propus de Blaga.” • Z. se caracterizeaz` prin unitatea indestructibil` dintre datele fizice [i psihice ale creatorului [i crea]ia lui [i prin simultaneitatea actului creator [i receptarea lui. de împletire a mitului cu legenda. Unele dintre poemele sale dramatice cresc direct din miturile [i legendele autohtone. dar nu devine oper` vie. 995: „Dimensiunea mitic` este definitorie [i pentru dramaturgia blagian`. 1973: „În cazul spectatorului.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire (intr`rile [i ie[irile. coordonatori. s` mi-o asum. ilustrånd modul blagian de a g`si devia]ii semantice ale cuvintelor.. P. Drama exist` în stare poten]ial` sau declarat` în fiecare dintre noi. ci stadiul ancestral al existen]ei mitice. Ed. Tra adi] ]io ona alism [i mo ode ernita ate e în de ece eniul al tre eile ea. Eminescu. D. f`r` factorul ira]ional. Se observ` apoi valorificarea baladei. În construc]ia discursului. atingem stadiul con[tiin]ei dramatice autentice. Ed. pl`m`dit` din eresuri [i basme populare.]opera artistic`. Ed. la fel cu toate celelalte direc]ii ale artei spectacolului. Crea]ia are ca punct de plecare tehnica.” 1 G. Eminescu. . C`linescu. luminozitatea alternånd cu întunericul etc. Istoria literaturii romåne de la origini pån` în prezent. Minerva. într-un model intertextual unic. 1982 260 . Dic] ]io ona arul scriito orilo or ro omån` A/C. Acest har pretinde îns` artistului suferin]a. Ornea. Bucure[ti. [. creator – prin aceasta – al unei culturi. Isto oria a te eatrului unive ersa al.” • Mircea Zaciu. Bucure[ti. sunt folosite tehnicile dramatice specifice lui Blaga. privind concep]ii str`vechi despre construc]ii. Editura Funda]iei Culturale Romåne. Ca s-o asimilez.” 1 Repere critice • Ileana Berlogea. Marian Papahagi. Bucure[ti. Bucure[ti. compara]ia. Iar locul unde s-au pl`m`dit aceste mituri este satul.” • Adrian Marino. E. simboluri [i figuri retorice: exclama]ii [i interoga]ii. Bucure[ti. în care este surprins` tr`irea interioar` a personajelor. Limbajul piesei valorific` func]ia poetic`.

din punctul de vedere al curentului literar: dram` romantic`. este cea mai apropiat` de complexitatea vie]ii [i se define[te prin opozi]ie cu tragedia [i comedia. al XVIII-lea. Cel care va impune definitiv aceast` specie este Victor Hugo prin prefa]a la drama Cromwell. suprarealist`. . se define[te prin: . sus]inånd amestecul genurilor [i abolirea regulilor clasicismului Clasificare: . confrunt`rile petrecåndu-se predominant în planul con[tiin]ei.Forme ale dramaturgiei \n teatrul modern postbelic 3 I. . drama parabolic`. Disocieri teoretice Drama (din fr. dram` realist`. drame.din punct de vedere tematic: dram` istoric`. ca în tragedie. de idei. Drama de idei. Are un con]inut serios. care se declan[eaz` în con[tiin]a personajului. drama „ac]iune”) – specie a genului dramatic în versuri sau în proz`. chiar comic`. gr. dram` psihologic`.conflict interior. naturalist`. De[i conflictul este foarte puternic. expresionist`/ poetic`. nu conduce. iar în literatura romån` de Camil Petrescu (drama absolut`). din 1827. concept impus în literatura universal` prin piesele de teatru ale dramaturgului norvegian Henrik Ibsen. dram` de idei.ac]iunea este redus`.criza de con[tiin]`. apare în sec. acesta fiind caracterizat mai ales prin fr`månt`ri l`untrice decåt prin fapte. uneori tragic prezentat într-o form` familiar`. la moartea personajului principal. îns` mult mai pu]in supus` conven]iilor decåt tragedia. . Contextualizare / ilustrare: 261 261 . fiind componenta ei esen]ial`. II.

din porunca lui Dumnezeu. Iona petrece trei zile [i trei nop]i în påntecele pe[telui. finalul deschis. Io metaforic medita]ia pe tema destinului uman. Domnul a poruncit monstrului s`-l arunce pe uscat. dar poc`indu-se. integrat` în trilogia Se ete ea Debutul este marcat de drama de idei Io atca a [i Pa ara aclise erul. A tre R`ce eala a. Marin Sorescu deocamdat`. iar pescarul [i-a împlinit misiunea. stilizarea conflictului. fiul lui Amitai. Compozi]ie Tema este. 6 (66). limbajul demitizant. piesele lui Sorescu se trag din poeme [i reprezint` o form` superioar` de organizare a acestora.”1 pu]in liniile.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire IONA de Marin Sorescu Marin Sorescu (1936-1996) apar]ine literaturii postbelice [i se integreaz` genera]iei anilor ‘60. Dramaturgul se inspir` din mitul biblic al pescarului Iona din Ve cap. Iona. eia a ]eap`. n`scut` din nelini[tile fiin]ei umane în fa]a propriului destin. urmat de alte 23 de Debuteaz` în 1964 cu volumul de parodii Singur printre volume care l-au transformat într-o figur` emblematic` a literaturii romåne ]i (1970). fiindc` p`catele oamenilor ajunseser` pån` la cer. Dac` îngro[`m ate eria a [i în te eatrul s`u spiritua al. e po oe]i. V`rul Sha akespe eare e ona a (1968). care tr`ie[te acut sentimentul alien`rii [i care face eforturi disperate pentru a-[i asuma propriul destin 1 George Pruteanu. „În mod v`dit. Tematica. nr. este îns`rcinat s` propov`duiasc` în cetatea Ninive cuvåntul lui Dumneze. Iona accept` misiunea. ci una general-uman`. Mitul lui Iona este doar un pretext pentru dramaturg care dezvolt` nu o dram` individual`. Cele trei drame au ca punct comun munte elui de e sa are e. îl arunc` în valuri. Marin Sorescu abordeaz` cu predilec]ie teatrul poetico-parabolic. ironic`. iar pescarul este înghi]it. intuind c` Iona a atras månia cereasc`. Criticul Eugen Simion îl consider` un „ironist sub]ire” înzestrat cu o uimitoare inven]ie verbal`. iunie. dar se r`zgånde[te [i se ascunde pe o corabie cu care fuge la Tarsis. bun la a to oate e contemporane. Convorbiri literare. destinul tragic al individului modern. Dumnezeu îl pedepse[te trimi]ånd un vånt care provoac` o furtun` pe mare. al`turi de Ma tema – setea de absolut a omului superior. dar [i ciclul de patru volume intitulat La poetic inedit. Pentru neascultarea sa. 2. vom vedea în poezia lui Sorescu ma ona a este o dram` parabolic`. îmbr`cånd într-un limbaj Din punct de vedere estetic. Sursele de inspira]ie echiul Te esta ame ent. Ca dramaturg. titlul volumului fiindu-i inspirat de numele unui cimitir. Structur`. Pot fi identificate numeroase contacte cu teatrul absurd al lui Beckett sau al lui Eugene Ionesco cum ar fi: revolta omului împotriva circumstan]elor absurde care-i determin` existen]a. Cor`bierii. 1975 262 . a[adar. Cele mai cunoscute volume sunt: Tu[i] a lilie eci în care construie[te un univers (1972). tratarea absurdului existen]ial într-o manier` parodic`. Sufle ete e. sau comediile cu o ironie mu[c`toare: dar nu lipse[te nici teatrul istoric. de un pe[te mare.

politic` ori cabalistic` experien]ei acestui personaj? {i mai ales ce semnifica]ie are gestul final [i dac` nu e prea mult` am`r`ciune [i dac` nu mi-e mil` de umanitate? Nu pot s` v` r`spund nimic. În ce m`sur` Iona e primul om ori ultimul om? Dac` dau o accep]ie freudist`. în raport de simetrie prin spa]iul diegetic (al ac]iunii): tablourile I-IV – afar`. Au trecut trei ani de cånd am scris tragedia. Marea îi este îns` ostil`. L-am [i visat. pe care autorul o subintituleaz` tragedie. independent` de textul propriu-zis. simbolistic` integrat` [i în con]inutul ideatic al textului. Io în vreo limb` veche înseamn`: eu. E întors cu spatele spre întunecimea din fundul gurii pe[telui uria[. Am g`sit. în care dau veseli din coad` cå]iva pe[ti[ori. Drama. Ce s-a ales din måndra cetate Ninive „mare înaintea lui Dumnezeu s-o str`ba]i în trei zile de umblet”? Ce s-a ales de oamenii ei care s-au îmbr`cat în sac [i s-au poc`it [i nu i-a mai ajuns månia de sus? Am uitat absolut totul. Am citit-o cutremurat [i mi s-a p`rut c-o în]eleg. absen]a unui interlocutor validånd tema singur`t`]ii. cu ochi rece. Am încercat s-o transcriu. fiind singurul personaj. {tiu numai c` am vrut s` scriu ceva despre un om singur. Jum`tate din ea reprezint` o gur` imens` de pe[te. Deosebit de interesant` este [i a[a-zisa prefa]` semnat` de însu[i autorul: ona a. Iona st` în gura pe[telui.”De mult påndesc eu pe[tele `sta. este alc`tuit` din patru tablouri. accentuåndu-i-se astfel dimensiunea tragic`. tot felul de nade frumos colorate. sugeråndu-se un spa]iu închis (poate se asimileaz` [i ideea unui spa]iu concentra]ionar. în cutia po[tal`. [i m` întreb: oare unde „Recitesc dup` cå]iva ani Io r`m`sesem? Iona. pas`re ce simbolizeaz` pacea. metafor` a vie]ii. Iona. Marea. în care se precizeaz` cåteva detalii ale unui decor stilizat. cu valoare anticipativ`: ” Scena e împ`r]it` în dou`. Textul este realizat sub forma unui monolog dialogat. Apela]i la arheologie. pe care omul trebuie s` le ocoleasc`: „Apa asta e plin` de nade. În ebraic` „iona” înseamn` „porumbel”. dar î[i pierde ecoul. dar ecoul lui era întreg. Noi pe[tii. cu n`vodul aruncat peste cercurile de cret`. dar [i libertatea. care nu prinsese niciun pe[te în ultima vreme. î[i creeaz` o copie infidel` a idealului. . Apoi nu a r`mas decåt cu o jum`tate de ecou. a înc`put în burta chitului. Lång` el. înot`m printre ele. î[i încearc` din nou norocul. proorocul care a fugit din fa]a Cuvåntului. Totul mi se încurc` în memorie. ni[te cercuri f`cute cu creta. cånd pescarul Iona. aruncånd apoi pe[tii în n`vod. nemaipomenit de singur. pescuind în acvariu. Idealul lui e s` prind` pe[tele cel mare. E tot ce-mi mai amintesc” Tabloul I se deschide cu o indica]ie scenic`. aluzie la regimul comunist care se instalase în Romånia). un mic acvariu. poate din gre[eal` scrisoarea. vorbe[te cu el însu[i. Dup` aceea am vrut s`-l uit pe Iona. a alien`rii.” El vorbe[te cu dublul s`u. Ca o scrisoare. Asta a fost tot. Cealalt` jum`tate – apa. nep`s`tor. mistic`.” Ac]iunea începe într-o zi oarecare.” 263 . Iona era singur. Striga: Io-na [i nu se mai auzea decåt Io. Striga: Io-na [i ecoul r`spundea: Io-na. de aceea pescuie[te în acvariu. str`in. tablourile IIIII – în`untru. dar.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Titlul con]ine numele personajului [i trimite la mitul biblic. Am fost întrebat dac` burta chitului simbolizeaz` c`l`toria în cosmos sau singur`tatea intrauterin`. e plin` de tenta]ii. Cred c` lucrul cel mai îngrozitor din pies` e cånd Iona î[i pierde ecoul.

desigur. Iona devine melancolic. Apare motivul geam`nului sugerånd ciclicitatea vie]ii. simbol al z`d`rniciei. 1997 264 . chiar s` [i tac`. dar [i la faptul c` via]a e o permanent` mistuire. vis`tor [i este ispitit s` construiasc` o banc` din lemn pe care s` o a[eze în mijlocul m`rii. neglijezi måine. c`ci Iona este singurul pescar pescuit de un pe[te. pentru a-[i demonstra c` nu-i este fric`. Bucure[ti. înt`rind astfel ideea c` logosul este expresia supravie]uirii. „Nu mi-e fric` (Înlemne[te în mijlocul scenei. pe[tele din urm` este înghi]it de un al treilea. metaforic vorbind. scår]åind groaznic)” Strig`tele de ajutor nu sunt auzite de nimeni. ea devine apoi dedublarea propriei fiin]e. Scriitori romåni de azi. fr`måntare. îns` dramaturgul se îndep`rteaz` de acest motiv. Apelånd la un joc de cuvinte. observånd c` în timpul vie]ii oamenii învat` multe lucruri care nu le sunt deloc utile „dup` moarte”. ca un cerc într-un cerc mai mare sau o capcan` într-un [ir neîntrerupt de capcane”1 Ca [i în celelalte tablouri. simbolistica fiind aceea c` oamenii poart` resemna]i în spate povara propriei existen]e. neglijezi azi. o cale de ie[ire din aceast` situa]ie anormal`. omul este singur. pe care pe[tele uitase s` i-l ia. pe p`månt. Pe[tele de care fusese înghi]it este la råndul lui înghi]it de un alt pe[te [i. „Dedublarea se manifest` întåi la nivel verbal. dar continu` s` vorbeasc`. c`ci aici. Prezen]a lor valideaz` mitul lui Sisif. fiindc` Iona nu se las` antrenat în acest joc. Oradea. îns` itinerariul nu se încheie prin acest act de violentare a condi]iei lui tragice. c` poate s` fac` ce vrea. Litera Interna]ional. Iona a reu[it s` ias` din primul pe[te. III. sugestie. purtånd pe umeri bårne grele. care se încle[teaz`. Cu]itul este un simbol al libert`]ii. semn c` existen]a omului este. Încearc` s` se conving` c` este liber. un [ir nesfår[it de bur]i de pe[te. urmånd o lege inexorabil`. tr`ie[te numai prin iluzia comunic`rii”2 Apar în scen` doi pescari care sunt surzi [i mu]i. se ipostaziaz` în Iona cel f`r` noroc la pescuit [i Iona cel cu noroc la nori [i se întreab`: «Dac` sunt geam`n?» El î[i creeaz` un înso]itor pe drum.” Pescarul Iona nu are alt gånd decåt s` scape din cercul în care l-a introdus f`r` voia lui destinul.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Primul tablou se încheie tragic: Iona este înghi]it de pe[tele cel mare pe care-l ignora.. 1998 2 Gh. [i prin ac]iune [i prin fapt` (spintec` burta pe[telui cu un cu]it) reu[e[te s` evadeze. Iona î[i aminte[te c` a fost înghi]it de un pe[te. vol.” . În finalul tabloului. dar [i faptul c` oamenii sunt supu[i condi]iei de muritori. Cum din bårnele pe care acum le poart` 1 Eugen Simion.)” Iona g`se[te un cu]it. indica]iile scenice sunt esen]iale pentru descifrarea semnifica]iilor: „iar într-o parte a senei – important! – o mic` moar` de vånt” Moara de vånt. se strig`. Ac]iunea se desf`[oar` în interiorul celui deal doilea pe[te care a înghi]it primul pe[te. cuvåntul fiind un mod de a supravie]ui. Cr`ciun. dar nimere[te în burta altui pe[te. semn c` omul modern nu mai accept` iluziile.” (Se apleac` peste acvariu [i în clipa aceasta gura pe[telui uria[ începe s` se închid`. pauz`.. Ed. face aluzie la moartea care ne pånde[te în fiecare clip`. „ve[nica mistuire”/ ve[nica pomenire. Magister. Iona încearc` s` lupte cu f`lcile. Geam`nul”. Tabloul al III-l lea este cel mai extins. trimite la celebrul personaj Don Quijote. Monologul con]ine multe întreb`ri existen]iale. dar nu mai [tie dac` a fost înghi]it de viu sau de mort. Tabloul al II-l lea se petrece în burta pe[telui I. a unei existen]e care se închide în alt` existen]`. Iona vorbe[te mult. Iona vorbe[te cu sine. Ed. Istoria didactic` a literaturii romåne. c`ci suferind de singur`tate [i încercånd s-o dep`[easc`. „ca s` vezi ce înseamn` s` te pripe[ti la înghi]it”. ajungi s` nu-]i mai vezi fratele.

murdar de alge. scena este pustie. a[adar.. Punctul culminant al acestei scene este cel al reg`sirii numelui: „Mi-am adus aminte: Iona. cei doi pescari pot fi chiar îngerii mor]ii. „barosanul”. sp`rtura ultimului pe[te spintecat de Iona. I-au ie[it toate minunile. în linia lui Mircea Eliade.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire pe umeri i se va face lui Iona sicriul. poate ]ine mai mult. î[i aminte[te [i de mama sa c`reia ar vrea s`-i scrie un bilet în care s-o roage s`-l mai nasc` o dat`. [i via]a. Tabloul al IV-l lea. Se identific`. „Stra[nic n`vod mai am.]. M`re]ia personajului const` în gestul s`u final: Iona î[i spintec` burta. fire[te. Cu privire la deznod`måntul dramei. c`ci numai în plan simbolic înfigerea unui cu]it în påntece poate fi începutul unei noi aventuri în cercurile interioare ale spiritului. De atåtea ori a s`rit prin cer. Indica]ia scenic` aduce precizarea c` Iona a ie[it din burta ultimului pe[te [i se afl` într-un loc care seam`n` cu o pe[ter`: „O gur` de grot`. Marin Sorescu se înscrie. Doar atåt! Soarele! (Råzånd) {i s`-l pun la s`rat. sugereaz` faptul c` personajul nu reprezint` un tip uman. Iona înc` nu se vede” Asem`narea lui Iona cu imaginea schivnicilor de pe fresce. l`sånd loc jocului liber al specula]iilor. Vreau s` prind cu el acum soarele. cu un Dumnezeu c`ruia nu i-au ie[it chiar toate minunile. o suprem` ini]iere în Sacru. ci un simbol. un alt spa]iu închis.. de aceea trebuie s` ne na[tem mereu” . într-o ultim` încercare de contopire cu Fiin]a universal`. În dreapta o movil` de pietroaie. în deschiderea dramei. o ie[ire (o solu]ie) în sens existen]ialist. unul simbolic [i nu o sinucidere. totu[i ([i în acest punct Marin 265 . prin acest final. nu i se dezv`luie decåt imaginea unei plaje murdare [i un [ir de bur]i de pe[te „ca ni[te geamuri puse unul peste altul”. scoici. ceva nisipos. Iona evadeaz` [i din burta celui de-al doilea pe[te.”. iar Iona se întreab` nedumerit de ce întålne[te mereu aceia[i oameni. dar ajunge în burta pe[telui III. „Încearc` s`-]i aminte[ti totul” este o replic` ce sugereaz` efortul individului de a-[i reg`si Sinele. Dac`. lemne. Barba fålfåie afar`. La gura grotei r`sare barba lui Iona. Gestul poate semnifica [i altceva. c`ci moartea este o hierofanie. Lung` [i ascu]it` – vezi barba schivnicilor de pe fresce. încheinduse astfel cercul unui destin tragic. la cap`tul. dar odat` ajuns aici. Gestul este. Î[i aminte[te acum lucruri m`runte din via]a sa: plecarea la r`zboi. Cåt cuprinde cu ochii. nici nu s-a gåndit c-o s` se poticneasc` tocmai la înviere!” Nu-[i aminte[te cine este. Întregul traseu pe care-l parcurge personajul nu este decåt o sum` de probe ini]iatice pentru Marea Trecere. pån` [i moartea. acum nu-[i mai dore[te s` prind` în n`vod decåt soarele. fiindc` „Ne scap` mereu cåte ceva din via]`. în mormånt – nu mai poate învia. La început. Ceva ca o plaj`. În fa]`. de aceea Iona exclam`: ”E tare greu s` fii singur!”.” Apar în scen` din nou cei doi pescari cu bårnele pe umeri. [i venirea pe p`månt. Eu sunt Iona. [. construind imaginea unui paradis destr`mat: „Sunt ca un Dumnezeun care nu mai poate învia. Eugen Simion afirm`: „Piesa se încheie la acest punct. a[a cum f`cuse [i cu [irul de bur]i de pe[te. Replica: „R`zbim noi cumva la lumin`!” sugereaz` eliberarea spiritului din trupultemni]`. Iona î[i dorea s` prind` pe[tele cel mare. case. bucuria de a privi gåzele. de aceea încearc` s` se reg`seasc`. Sentimentul singur`t`]ii este cople[itor. Adev`rul este c` textul poate fi citit [i altfel. eliberåndu-se de teroarea timpului.

” Personajul trece printr-o serie de probe (este înghi]it succesiv de trei pe[ti) [i se descoper` c` vån`torul devine vånat sau înghi]itorul înghi]it. didascalii (indica]ii scenice). nu prinde nimic. Pentru a dep`[i limita impus` de destin. pe de alt` parte.” Î[i pierde [i ecoul. 2002 Gilbert Durand. pentru c` este un pescar ghinionist: „Iona. mediteaz` asupra unor probleme existen]iale: soart`. În aceea[i logic` a construc]iei unui personaj-simbol. motivul solitudinii – omul modern sufer` de o cumplit` singur`tate. semn c` trebuie s`-[i înfrunte singur destinul. idem 266 . motivul apei/ al m`rii sugereaz` existen]a plin` de iluzii. Via]a i se reveleaz` în toat` complexitatea ei: e „frumoas` [i minunat` [i nenorocit` [i caraghioas`” 1 2 3 4 Eugen Simion. a înghi]itorului înghi]it 3. De[i sursa de inspira]ie este mitul biblic. moarte. Univers. Ed. motivul pe[telui care dezvolt` o dubl` simbolistic`: pe de o parte evoc` imaginea vån`torului vånat – dup` Gilbert Durand. ac]iunile simbolice. s` nu te apropii de locul `sta. De[i rateaz` de mai multe ori.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Sorescu se desparte de veritabilii existen]iali[ti!) unui îndårjit efort al eroului de a nu-[i accepta condi]ia tragic`”1 ona a pot fi identificate cåteva motive [i simboluri fundamentale: motivul În drama Io labirintului. nu încetez` nicio clip` s` aspire spre o existen]` superioar`. op. Fire reflexiv`. protagonist. Iona! – Nimic. cit.” El î[i dore[te s` prind` pe[tele cel mare. motiv dominant al textului. lui Iona nu i se realizeaz` un portret fizic. Doina Ru[ti. simbolizeaz` spa]iul ini]ierii prin cunoa[terii. deoarece subiectul se construie[te în jurul s`u. modul de expunere fiind exclusiv monologul. ci doar un portret moral care se define[te prin mijloacele de caracterizare specifice genului dramatic. Personajul Iona este singurul personaj al textului [i. mimic`. de capcane. ) L-ai [i speriat. Ed. Dic]ionar de teme [i simboluri. Bucure[ti. Univers Enciclopedic. iar „ritualul ie[irii din labirint are rolul de a preg`ti fiin]a pentru dobåndirea unei noi st`ri. prin simbolul balenei (venit pe cale cult` în literatura noastr`) este „o metafor` a existen]ei în care omul este condamnat la singur`tate [i m`cinare”4. Structurile antropologice ale imaginarului. Iona este un pescar pasionat (simbolul omului însetat de absolut). via]`. personajul sorescian se îndep`rteaz` de model. 1977 Doina Ru[ti. de aceea nota în prefa]a textului: „Cred c` lucrul cel mai îngrozitor din pies` e cånd Iona î[i pierde ecoul. dincolo de moarte”2. (Sco]ånd n`vodul gol. nu-[i pierde încrederea în puterea omului de a-[i învinge limitele. Iona se teme de singur`tate (el este simbolul omului modern care tr`ie[te acut sentimentul alien`rii) [i pentru a-[i înfrånge frica se strig` pe nume: „Iona! (Mai r`gu[it). gestic`. Bucure[ti. dar prinde numai „få]e”. devine un simbol al omului prins f`r` voia lui într-o capcan` din care încearc` s` se salveze. dar [i prin cele ale teatrului modern: limbaj. de a ie[i din labirintul existen]ei. – Pustietatea m`car ar trebui s`-mi r`spund`. c`-mi sperii norocul. Autorul însu[i consider` c` acesta este cel mai îngrozitor lucru care i se poate întåmpla unui om. [i eponim (numele lui se reg`se[te în titlul dramei). este un personaj principal. în ciuda faptului c` marea e foarte bogat`. î[i ia cu el un acvariu ca s` pescuiasc` pe[tii ”care au mai fost prin[i o dat`”. dar. ca instan]` a textului dramatic.”De ce trebuie s` se culce to]i oamenii la sfår[itul vie]ii?”. idem. nu în ultimul rånd.

dar promoveaz` preferin]a pentru teatrul parabolic. cunoscut` de la primele lui poezii. ci în faptul c`. fiindc` autorul renun]` la Drama Io formele dramaturgiei tradi]ionale. în final. Ed. ca în tragedia greac`. Litera Interna]ional. ap`rut` mai de curånd. E invers. Totul e invers. Minerva. în direc]ia existen]iali[tilor [. chiar dac` acea via]` palpit`.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Setea de absolut a personajului se expliciteaz` în finalul dramei. este aproape sigur c` piesele lui sunt ni[te metafore dezvoltate. de Marin Sorescu. Repere critice • Eugen Simion. Ed. într-o coaj` de nuc`. de[i. dincolo de voin]a lui. un erou. vorba lui Hamlet. piesele lui nu intr` în categoria incert` a teatrului poetic. spintecarea propriului påntec. pentru limbajul încifrat. Ionescu [i Beckett. Avånd în vedere sursa de inspira]ie. dar [i una dintre replicile lui Iona – „E tare greu s` fii singur” – piesa de ona a este o dram` existen]ialist`. nu sunt lipsite de lirism [i nici de dramatism. pån` la un punct. dar care se r`zvr`te[te împotriva acestuia printr-o moarte voluntar`. Pa ara aclise erul [i simboluri mari. De[i dramaturgul subintituleaz` textul teatru Io ona a este numai aparent tragedie. 1976: „Dup` ce cititorul admir` înc` o dat` la Marin Sorescu problematica spiritului s`u. Scriitori romåni de azi. lovite de sentimentul singur`t`]ii metafizice [i mai ales strivite de marginea existen]ei. îns` Marin Sorescu nu face din moarte o problem` fundamental` [i nu caut` în absurd o etern` solu]ie de salvare” • Vladimir Streinu. el se poate totu[i întreba: a g`sit Iona – modernul prin sinucidere cuno[tin]a aceasta esen]ial`. simbolic [i nu în ultimul rånd. pentru decorul stilizat.. pe care îl raporteaz` u[or la crea]iile lui Hemingway. dup` ce contempl` simbolul tragic al lui Iona. ajunge într-o situa]ie limit`. Io Ma atca a sunt opere dramatice în sensul nou pe care îl dau termenului scriitorii moderni de genul Beckett sau Ionesco: o c`utare spiritual`. ona a.. III. Pagini de critic` literar`. prin tensiunea ideilor [i traducerea unor atitudini umane în ona a. pentru al`turarea elementelor comice [i a elementelor tragice. dar [i replica „R`zbim noi cumva la lumin`” pot sugera (f`r` a fi o interpretare exhaustiv`) faptul c` eroul se r`zvr`te[te împotriva unei existen]e într-un spa]iu limitat [i prin aceast` revolt` î[i ia în st`pånire destinul. vol. ci un om obi[nuit care st` sub semnul destinului. uneori dezarticulat.” Gestul repetat al spintec`rii bur]ilor de pe[te. Bucure[ti. dar îl [i disociaz` tot atåt de u[or. simbolistica personajului. vol. dep`[indu-[i astfel condi]ia.]. în afara Sinelui. Iona realizeaz` c` alesese un drum gre[it.1998: „Cånd un poet scrie teatru. Nici personajul Iona nu este un ideal uman. pentru teatrul absurdului. Direc]ia în care Marin Sorescu pune pe Iona s`-[i caute fericirea doar suspend` problema” 267 . nu mai crede în nimic? C`ci un ideal hr`nit cu o via]` de om e solu]ia cel pu]in a eliber`rii. chitul [i al]i ihtiozauri. IV. Temele dezvoltate de aceste monologuri dramatice merg. fiindc` dimensiunea tragic` a tragedie. dup` ce î[i d` seama c` se afl` în fa]a con[tiin]ei arse de setea cunoa[terii absolute. art. construc]ia subiectului. apar]ine teatrului modern. Bucure[ti. Iona. Marin Sorescu face excep]ie. „Trebuie s-o iau în partea cealalt`. leacul solitudinii [i libertatea total`? Este solu]ia lumii de totdeauna sau numai a unei lumi speriate de moarte [i care. drama Io textului nu const` în faptul c` în final personajul moare. cånd de fapt calea cea adev`rat` este în`untrul nostru.

mai ales. din labirintul absurd al unui edificiu kafkian. abisul lichid. Ceea ce îl individualizeaz` [i îl singularizeaz` pe Marin Sorescu este maniera donquijotesc` ce pare logic` numai în «lumina» altei gåndiri. 37/ 2009: „Nicolae Manolescu interpreta finalul piesei de teatru Io «triumf» sau. ironia lui Marin Sorescu este marca tragic` a unei con[tiin]e care încearc` s` se elibereze din cu[ca anatomic` a contingentului. dar. o situa]ie asem`n`toare (dar în planuri epice diferite) cu încercarea de salvare din labirintul propus de Dedalus [i Icar. ci se elibereaz`. Este dac` for]`m lucrurile. Peste toate plute[te îns`. am spune noi.. mai adånc decåt apele m`rii. ca pe un gest superior de nesupunere salvatoare.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire • Traian T. sentimentul unei singur`t`]i cosmice” 268 . în labirintul fiin]ei. Co[ovei.. Luceaf`rul de diminea]`. Marin Sorescu – vocea din burta chitului. personajul proiecteaz` mental – ca într-un delir În aceea[i pies` de teatru. ona a. ona a ca pe un nr. Mica moar` de vånt din burta pe[telui înghi]it de pe[te nu este decåt un argument al acestei interpret`ri abordate [i de al]i comentatori. Dac` privim din acest unghi interpretativ. Io terifiant – construc]ia unei ambarca]iuni din lemn în jurul ei marea. se salveaz` pentru o nou` lupt` care are [i ceva donquijotesc în str`fundurile con[tiin]ei de sine. Personajul nu se sinucide (în sensul comun al cuvåntului).

1967. Cluj-Napoca. Editura Didactic` [i pedagogic`. ELU. George. Pompiliu. George. Crohm`lniceanu. 1980. Bucure[ti. Constantin. Eugen. Editura Dacia. Arta cuvåntului la Eminescu. Personalitatea literaturii romåne. Arca lui Noe. Editura Minerva. Rosa del. Bucure[ti. Editura Eminescu. Literatura romån` între cele dou` r`zboaie mondiale. Editura pentru Literatur`. Bucure[ti. Editura Minerva. Manolescu. Romanul romånesc interbelic. 1969. Poe]i romåni moderni. Introducere în opera lui Mircea Eliade. Bucure[ti. Manolescu. Istoria critic` a literaturii romåne. Cristian. Ovidiu. Editura Minerva. Bucure[ti. modernism. Conte. Editura Eminescu. Istoria literaturii romåne de la origini pån` în prezent. Lovinescu. Editura Cartea Romåneasc`. Editura Minerva. 1982. Junimea. modernitate. 1974. 1971. Editura Minerva. Teme. Între imaginar [i fantastic în proza romåneasc`. Bra[ov. Istoria teatrului universal. Literatura romån` postbelic`. Livescu. 2001. Editura Aula. Devenirea romanului. Editura Cartea Romåneasc`. Editura Aula. Ia[i. Bucure[ti. Ia[i. Editura Dacia. De la Ion la Ioanide. Constantinescu. Ileana. Bîrlea. Constantin. Editura pentru literatur`. 1986. S. 1978. Bucure[ti. Cluj-Napoca. Matei. 1966. C`linescu. 269 . Manolescu. Lecturi infidele. 1980. Nicolae. Dumitru. George. Editura Polirom. Bucure[ti. Bucure[ti. 1973. Despre poezie. Dram. Editura Minerva. Bucure[ti. Gorcea. Editura Minerva. Nicolae. 1981. Modern. Pove[tile lui Creang`. Marino. 1980. 1990. Adrian. Berlogea. Nicolae. 1981. Editura Minerva. Constantinescu. 2002. Editura pentru Literatur`. Bucure[ti. Valeriu. Ion. Editura Minerva. 2008. George. Ciopraga. Opera literar` a lui Lucian Blaga. Manolescu. Editura Cartea Romåneasc`. Valeriu. Opera lui Mihai Eminescu. Bucure[ti. Nicolae. Editura Paralela 45. 1976. Editura Minerva. Fanache. C`linescu. Bucure[ti. Balot`. Caragiale [i Caragiale. Mihai. Istoria literaturii contemporane. 1979. Fanache. Ov. Nesomnul capodoperelor. Bucure[ti. Nicolae. Editura Minerva. Eseuri despre vårstele poeziei. 1984. Bucure[ti. Bucure[ti. Mihai Petru. 1980. Opera lui Tudor Arghezi. Editura Cartea Romåneasc`. 2003. Balot`. 1964. 1977. C`linescu. 1974. Institutul European. Ia[i. 1977. Bucure[ti. Nicolae. 1972. Bra[ov. Nicolae. Manolescu. C`linescu. Ion Creang` între mari povestitori ai lumii. Gan`. Bucure[ti. Nicolae.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Bibliografie critic` selectiv` Apostolescu. Bucure[ti. Editura Minerva. Caracostea. Bucure[ti. Bucure[ti. Ia[i. 2005.. Bucure[ti. Manolescu. Începuturi. Florin. Pompiliu. 1997. Lotreanu. Introducere în opera lui Ion Pillat. 1983. Cinci fe]e ale modernit`]ii. 1987. Bucure[ti. Institutul European. Caragiale. Ciobanu. Manolescu. Nicolae. Universul poeziei. Eminescu sau despre Absolut.

1985. 2006. Editura Facla. 1998. Nichita St`nescu. Bucure[ti. III. 2001. Bucure[ti. Editura Dacia. Editura Minerva. Rela]ia autor-cititor în proza pa[optist` [i postpa[optist`. Editura Albatros. Editura Viitorul Romånesc. Bucure[ti. poezie [i deziderat. Dumitru. Lucian Blaga – Universul liric. Ia[i. 2002. Tudor. Bucure[ti. Ioana Em. Institutul European. Eminescu – poet tragic. Petrescu. Zigu. Marin. 1999. Studii de literatur` romån`. Ioana Em. Bucure[ti. I. Camera Sambo. 1986. Opere 2. Editura Didactic` [i Pedagogic`. I. personajul. Timi[oara. 1978. Editura Cartea Romåneasc`. Introducere în opera lui Ion Barbu. Vlad. {tefania. Editura Albatros. Pop. Vianu. Irina. Papadima. 1979. de la teorii la analize. Bucure[ti. Mihai Eminescu. Studii eminesciene. Ia[i. Bucure[ti. IV. Bucure[ti. Sadoveanu. Bucure[ti. Eugen. Ion Barbu. Lucian Blaga. Scarlat. Istoria poeziei romåne[ti. Bucure[ti. Introducere în opera lui Mircea Eliade. Mincu. Bucure[ti. 1977. Editura Minerva. Ursache. 1987. Mincu. Bucure[ti. Texte comentate. Paleologu. Tudor. Tradi]ionalism [i modernitate în deceniul al treilea. Bucure[ti. Simion. Editura Minerva. IV. Popovici. Editura Minerva. 1977. 1981. Vianu. Junimea. Editura Paralela 45. 1994. Ana Maria. Marin. 1989. Editura Coresi. Bucure[ti. 1965. 1983. Bucure[ti.. Editura Cartea Romåneasc`. Vasile. Editura Polirom. Între Apollo [i Dionysos. Vianu. Bucure[ti. Editura Minerva. Sångeorzan. Aventura formelor. Petra[. Alexandru. 270 . Liviu. Mincu. Poezii. Editura Didactic` [i Pedagogic`. Bucure[ti. Bucure[ti. Editura Albatros. Bucure[ti. Tudor. Tudor. Philippe. Arta prozatorilor romåni. Lucian Blaga. Vladimir. Mircea. Editura Eminescu. Scenarii [i limbaje poetice. Vianu. Modele cosmologice [i viziune poetic`.. Editura Cartea Romåneasc`. 1976. Cluj-Napoca. Bucure[ti. Scriitori romåni de azi. Editura Minerva. {tef`nescu. Bucure[ti. Treptele lumii sau calea c`tre sine a lui MIhail Sadoveanu. 1972. Luceafarul. Ornea. Momente ale romanului. Romanul. Scriitori romåni din secolul XX. Editura Minerva. Ion. 1989. Editura Albatros.. Pite[ti. Tudor. Vianu. M. Mitul dramatic. Istoria literaturii romåne moderne. Eu. 2000. Eminescu [i muta]iile poeziei romåne[ti. Mircea. Ion. Editura Minerva. Eugen. Petrescu. Marin. 1996. Ia[i. II. {tef`nescu.. 1993. Scarlat. Vianu. 1986. Eminescu. Mihai Eminescu. Un veac de nemurire. 1980. 1970. Gilles. Bucuresti. 1988. 1976. Bucure[ti. Petrescu. Editura Muzeul Literaturii Romåne. Tudor. Zaharia. Bucure[ti. 1981. Teme fundamentale. Literatur` [i comunicare. Pagini de critic` literar`. Editura Minerva. Cornelia. 1973.Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire Micu. Poezii. Cartea Romåneasc`. Repere. Perpessicius. 1974. Streinu. Mincu. Ia[i. Editura Eminescu. Bucure[ti. Petru. II. 1976. Bucure[ti. Todoran. Alex. Tupan. Preludii. Editura Cartea Romåneasc`. Editura Junimea. Bucure[ti. Ioana Em. Cartea Romåneasc`. 1989.

. . . . . . . . Romanul realist din secolul al XIX-l Ciocoii vechi [i noi . .126 III. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .64 Baltagul .139 1. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .21 • Nuvela realist-p psihologicã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .11 2. . . . . . . . . . . . . . . .126 Morome]ii . . . . . . . . . de analiz` psihologic` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .31 • Nuvela fantastic` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .165 De demult. . . . . . . . . . . . . . Basmul cult . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..50 Mara . . . . . . . . . . . . . . . .30 Moara cu noroc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .73 • Romanul obiectiv. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .84 P`durea spånzura]ilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . obiectiv . . . . . Prelungiri ale romantismului [i ale clasicismului . . . .101 Enigma Otiliei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .92 Ultima noapte de dragoste. . . . . . Evolu]ia prozei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .147 Od` (în metru antic) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nuvela . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . întåia noapte de r`zboi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .56 4. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .141 Luceaf`rul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .166 271 . . . . . . . . . . . . . .21 Alexandru L`pu[neanul . . . . . . . . .20 • Nuvela istoric` [i romantic` . . . . . . . . . . . . . . . . . Romanul postbelic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Evolu]ia poezei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .10 Povestea lui Harap-Alb . . . de analiz` psihologic` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .160 2. . . . . . . . . . . . .41 La }ig`nci . . . . . . . . . . . . . . .9 II. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .114 5. . . . . .10 1. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .64 • Romanul realist. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .48 3. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .84 • Romanul modern subiectiv. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Argument . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .42 lea . . . . . . . . . . Poezia romantic` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .64 • Romanul tradi]ional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .112 Maitreyi . . . . .Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire CUPRINS I. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .72 Ion . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Romanul interbelic .94 • Romanul realist-b balzacian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .139 Epigonii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .102 • Romanul experien]ei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . .261 Iona . . . . . . . . . . . . voi mun]ilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Forme ale dramaturgiei \n teatrul modern postbelic . . . . . . . . . . . . . . . . . .254 3. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .233 IV. . . . . . . . . . . .228 7. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .269 272 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .205 Joc secund . . . . . .216 Aci sosi pe vremuri . . . . . . . . Modernismul . . . . .172 Sonet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Comedia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .199 • Particularit`]i ale modernismului \n opera lui Ion Barbu .192 Testament . . . . . . . . . . . .176 4. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .182 Eu nu strivesc corola de minuni a lumii . . . . . . . Evolu]ia DRAMATURGIEI . . . Forme ale dramaturgiei \n teatrul modern interbelic . . . . . . . . . . . . . .232 Poema chiuvetei . . . . . . .183 Da]i-mi un trup. . . . . . . . .Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire 3. . . . . . . . . . . . . .238 1. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .192 Psalm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .204 Riga Crypto [i lapona Enigel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Poezia postmodern` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Poezia neomodernist` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .181 • Particularit`]i ale modernismului \n opera lui Lucian Blaga . . . . . . . . . .262 Bibliografie critic` selectiv` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .217 6. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .222 C`tre Galateea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .238 O scrisoare pierdut` . . . . . . . .170 Plumb . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .210 5. . . . . . . . . Poezia tradi]ionalist` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Poezia simbolist` . . .223 Alt` matematic` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .253 Me[terul Manole . . . . .188 • Particularit`]i ale modernismului \n opera lui Tudor Arghezi . . . . . . . . . . . . .239 2. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful