I. A. Lexicul (vocabularul) - din fr. vocabulaire, lat.

vocabularium) Vocabularul limbii române cuprinde aproximativ 120 000 cuvinte şi este alcătuit din două componente cu trăsături specifice;  cuprinde totalitatea cuvintelor unei limbi;  este compartimentul limbii cel mai supus schimbărilor;  reflectă fidel evoluţia societăţii, gradul de cultură şi civilizaţie al umanităţii;  în funcţie de importanţa funcţională a cuvintelor se poate stabili următoarea clasificare VOCABULARUL FUNDAMENTAL MASA VOCABULARULUI componenta rigidă a vocabularuluivocabular uzual, fond principal lexical, fond componenta mobilă a vocabularului; lexical uzual; cuprinde aproximativ 1 500 de cuvinte care cuprinde restul cuvintelor care reprezintă reprezintă aproximativ 10% din lexicul circa 90% din lexicul limbii române; limbii române; este alcătuit din noţiuni fundamentale: este alcătuit din marea majoritate a a)obiecte şi acţiuni foarte importante: casă, cuvintelor: masă, a mânca, a bea, a spune etc.; a)arhaisme-cuvinte vechi şi / sau ieşite din b)părţile corpului omenesc: cap, gât, gură, uz: spătar, polcovnic, plăieş etc.; mână, picior etc.; b)regionalisme-cuvinte utilizate în anumite c)membrii familiei şi grade de rudenie: regiuni ale ţării: nea, omăt, păpuşoi, mamă, tată, frate, soră, unchi, nepot etc.; cucuruz etc.; d)păsări şi animale domestice şi sălbatice: c)elemente de argou-cuvinte cu un sens cocoş, raţă, câine, lup, urs etc.; „ascuns” celorlalţi vorbitori, utilizate în e)alimente şi băuturi: apă, lapte, brânză medii specifice; cuvinte utilizate de grupuri pâine etc.; sociale restrânse din lumea interlopă, dar şi f)pomi fructiferi şi arbori: măr, păr, cireaşă, de elevi, studenţi, militari, având rolul unor brad, fag etc.; exprimări codificate: gabor, sticlete, curcan g)culori mai importante: alb, roşu, negru, (toate înseamnă „poliţist”) etc.; galben etc.; d)elemente de jargon-cuvinte utilizate de h)însuşiri generale: bun, rău, mic, mare etc.; reprezentanţii claselor dominante ai i)fenomene ale naturii: ninsoare, ploaie,ziuă secolului trecut în scopul de a-şi exprima noapte etc.; pretinsa cultură şi dispreţul faţă de limba j)zilele săptămânii, lunile anului şi română, dar şi de reprezentanţii diferitelor anotimpurile: luni, ianuarie, vara etc.; categorii profesionale: doctori, k)pronumele, numerale cardinale pana la 10; informaticieni; termeni utilizaţi cu l)cuvintele de legătură: prepoziţii şi preţiozitate spre a se detaşa de ceilalţi conjuncţii; vorbitori: O. K., bye, mon cher etc.; e)neologisme-cuvinte noi, împrumutate recent din alte limbi sau create pe teritoriul limbii române prin mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului: realmente, clivaj, aserţiune etc.; f)termeni tehnico-ştiinţifici - cuvinte folosite în diferite domenii ale tehnicii şi ştiinţei: biologie, lingvistică, matematică, medicină, comerţ etc; g)unităţi frazeologice-grupurile fixe de cuvinte; cuvinte foarte cunoscute şi foarte des cuvinte mai puţin cunoscute şi mai rar utilizate de către toţi vorbitorii; utilizate de către vorbitori, fie pt. că sunt foarte vechi sau foarte noi, fie pt. că au o

franceză. printre aceştia numărându-se: delincvenţii. prep. Câteva exemple.. „tehnic“. num. utilizare limitată din punct de vedere temporal. din domeniul ştiinţei.. e tot mai atestat. dar nu legată de un grup social limitat (elevi. carte (scrisoare). pentru a genera un sens schimbat. financiară etc. inventive. Arhaismele intră în masa vocabularului şi sunt folosite în literatură pentru a descrie epoci trecute. greşale. 2. în special. Argoul este un limbaj conventional.. de cercetări poliţieneşti sau de studii lingvistice. cuvinte de origine latină şi neoromanică care împreună cu structura gramaticală conferă limbii caracterul latin. tehnicii. şeapă. Gazeta de Transilvania. germană. pre. 3.. Arhaismele se clasifică în:  arhaisme fonetice – pronunţii vechi: împle. OBS. maghiară etc. cuvinte aparţinând tuturor părţilor de vorbire: subst. palaturi. rumpe. teritorial. Regionalismele lexicale sunt cuvinte folosite numai în anumite zone ale ţării. adv. deşte. cuvinte derivate şi compuse. împle. cu termeni aparte sau care se foloseşte de cuvinte obişnuite. social sau profesional. definitorie pentru argoul clasic – al hoţilor –.. sunt: . militari etc. italiană.  regionalisme lexicale – cuvinte folosite numai în anumite zone: harbuz. hoţii. politicii. turcă. în primul rând al hoţilor – îşi poate împlini scopul practic de păstrare a secretului.cuvinte cu vechime şi stabilitate mare. Regionalismele intră în masa vocabularului şi sunt folosite în literatură pentru a caracteriza mai plastic un personaj. voievod. spătar. folosit din dorinţa de individualizare a unui grup faţă de altele. interj. studenţi. derege. de cuvinte şi expresii a căror circulaţie s-ar putea să fie efemeră. cu intentia de a se delimita. violat de indiscreţii. verb. 1. Regionalismele se clasifică în:  regionalisme fonetice – pronunţii folosite în anumite zone: frunce. comune unor categorii de vârstă. vaganbonzii.  arhaisme lexicale – cuvinte vechi: capuchehaie. pron. părău. cu valori polisemantice şi care intră în numeroase expresii şi locuţiuni. lubeniţă. de păstrare a secretului. cuvinte de bază cu mare capacitate de derivare. Alte tipuri de argou – mai deschise. în care latura practică.  arhaisme semantice – sensuri vechi ale unor cuvinte: a săruta (a saluta). cuvinte de diferite origini: latină. variantă de circulaţie destul de largă. elevii etc.. rusă.  arhaisme sintactice – construcţii sintactice vechi: somnul vameş vieţii. e înlocuită de spiritul de frondă şi de nevoia de expresivitate.. Argoul contemporan. compunere.). cuvinte care se schimbă foarte încet în raport cu evoluţia societăţii.. văzum.  arhaisme morfologice – forme gramaticale vechi: grădine. conj. cură. prin limbaj de restul societatii. libere. cuvinte caracterizate printr-o mare mobilitate în raport cu evoluţia societăţii. iar uneori să nu le fie recunoscute intenţiile.  regionalisme morfologice – forme gramaticale folosite în anumite zone: o fost. Doar schimbându-se. fie că este un limbaj pur expresiv. utilizate din frondă şi amuzament sau pentru a marca apartenenţa la un grup şi disocierea de altele – se reînnoiesc din raţiuni preponderent estetice: pentru a fi mereu expresive. principalul tip de argou – limbajul grupurilor marginale. în scris: în cărţi care reconstruiesc universul cotidian şi în ziare şi reviste. soldaţii. stolnic.  regionalisme sintactice – construcţii sintactice folosite în anumite zone: a mai păţit-o şi alţii. Vorbitorii intenţionează să atragă atenţia. engleză. în ultima vreme. armaş. cuvinte aparţinând diverselor părţi de vorbire. feregea. cuvinte foarte vechi sau foarte noi caracterizate prin instabilitate. greacă. argoul se caracterizează printr-o tendinţă de înnoire mai puternică decât cea a limbii comune. monosemantice şi fără capacitatea de a intra în expresii şi locuţiuni. economiei. sară.. am fostără.. adj. Fie că apare în ipostaza de limbaj secret.. Arhaismele lexicale sunt cuvinte care nu se mai întrebuinţează astăzi în vorbire.

acont. el oglindeşte fidel această înnoire prin apariţia neologismelor. Împrumuturile neologice au fost adaptate ulterior la sistemul limbii noastre. venit cu roata de caşcaval pe dunga gardului. Nevoia neologismelor în limbă este legată de evoluţia societăţii care este determinată de dezvoltarea tot mai rapidă a ştiinţei şi a tehnicii. lui etc. precum I. a elibera. rege. flaut. au circumscris atmosfera specifică acelor vremuri şi-au individualizat şi caracterizat personajele. căzut odată cu ploaia. pensiune.  împrumuturi neologice din italiană: din muzică – allegro. punându-le astfel în circulaţie. deşi este eterogen ca origine. măcăne. probă. scadent. bacalaureat. bilanţ. Al. televizor. Rădulescu. construcţii sau expresii recent create prin mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului şi având obligatoriu un component neologic sau împrumutate recent din alte limbi. Filimon aduc prin scrierile lor numeroase neologisme de origine italiană. Cărturarii sec. partitură. premiu.C.  împrumuturi neologice din latină: veteran. trio etc. Odobescu. student. vocabularul limbii române mai cuprinde peste 40 000 de cuvinte înregistrate în Dicţionarul de neologisme. casierie. Jargonul este o ramificaţie socială a limbii similar elementelor argotice. venit cu pluta (sau plutaş). . meseriaş. Caragiale etc. dormitor. 4. a zemui.. Reprezentanţii Şcolii Ardelene au utilizat numeroase neologisme din latina savantă. vrăjeală... Asachi. Fondul neologic al oricărei limbi reflectă gradul de civilizaţie şi cultură a unui popor. neologici din diverse domenii de activitate. Consecinţele introducerii neologismelor în limba română sunt îmbogăţirea limbii. Cantemir sesiza şi sublinia necesitatea introducerii neologismelor în limbă.. bancă. solfegiu. a se da rotund. traumă. cabalin. medical etc. mandolină. H. spaghete. dar ele pot avea şansa de a ajunge în fondul esenţial dacă denumesc o realitate necesară şi foarte cunoscută de toţi vorbitorii: tramvai. al XVII-lea şi al XVIII-lea şi-au dat seama de această necesitate şi au utilizat în cărţile lor neologisme. ambigen. limbaj) de cartier. G. neînţeleşi în afara grupului care-i cunoaşte şi foloseşte frecvent: jargon informatic. contabil. bengos. de multe ori. marină. Boliac. cel pe domenii de specialitate cuprinde termeni ştiinţifici. literă. electricitate etc. Negruzzi. pictor. Numeroşi scriitori. mişto. dar şi falsa lor cultură. . rege etc. biblie. aşa vrea muşchii mei (tăi. Alecsandri. afacere. operă (muzicală).marfă. din domeniul economic şi financiar-bancar – valută. amărăştean. V. Jargonul clasei dominante a secolului trecut cuprindea limbajul burgheziei colorat cu franţuzisme şi grecisme. capodoperă etc. începând din sec. crescendo. G. tenor. gir. agenţie. La început neologismele intră în masa vocabularului. (poveste. reumatism. curant. satisface. Neologismele au pătruns în limba română mai ales după 1830. automobil. Fondul nostru neologic. familie. găşcar. trotilat. prin utilizarea lui. insulă. C. N. Acest limbaj a fost satirizat de către numeroşi scriitori . traduce. valabil. e groasă. naşpa. bariton. I. fabulă. merţan. Utilizarea cu măsură a neologismelor este necesară. colocviu. medicină. nasol.) etc. În afară de termenii tehnico-ştiinţifici de strictă specialitate. muzică. Neologismele sunt cuvinte.care. andante. girant. duet. mai ales. Fondul neologic al limbii române este foarte bogat în cuvinte şi variat din punct de vedere etimologic. curată. A doua categorie de jargon. Întrucât vocabularul este compartimentul limbii cel mai sensibil la înnoirea socială. 5. virament etc. care trăda dispreţul acestora faţă de limba română vie. ambigen.  împrumuturi neologice din franceză (intrate în limba română pe cale scrisă. modernizarea ei şi accentuarea caracterului romanic al limbii noastre. prietenar. al XVIII-lea): epidemie. Acest fapt constituie un factor care accentuează caracterul romanic al limbii române. Călinescu şi alţi oameni de cultură au reflectat asupra necesităţii neologismului în limba română şi a orientării spre împrumuturi din limbile neoromanice. solo. L. alimentaţie – omologie.. radio. în special din franceză şi italiană. Însuşi D. mercerie. cuprinde în majoritate termeni neologici de origine neoromanică. dar şi despre un jargon pe domenii de specialitate al zilelor noastre. falit. tezaur. din alte domenii. trombonist. Se poate vorbi despre un jargon al clasei dominante a secolului trecut.

gentleman . între celelalte compartimente ale limbii privite din punct de vedere funcţional . el constituind. game. bluză. imuabil. story. transplant. jogging.. walkman. mecanizator. cocs. speech. slavă. dispecer. discount. foltbal. textologie. balonzaid etc.. bluejeans. display. Îmbogăţirea vocabularului se face pe două căi principale.. fitness. exponat. living-room. greacă Lexicogramatical Morfologic şi sintactic Frazeologic . derbi. instructaj. Lexical maghiară. noi din latină. henţ. a saşilor şi a şvabilor care erau buni mineri. penalti. fular. diesel. bodyguard.. whisky. design. duză. high-life. morfologia şi sintaxa . summit. bildungsroman. valţ. item. volei. rucsac.pickup. gol fair-play etc. electrocar. simplu. presing. fulltime. cele mai multe intrând pe cale scrisă. din domeniul alimentar şi vestimentar . economism. vechi din latină. tenis. magistrală. look. bor (al pălăriei). ventil etc.fonetica . glasvand. bormaşină.sergent. din mass-media şi alte domenii . output. industriaşi şi negustori): din domeniul tehnicii – boiler. trend. babysitter. şut. în timp ce părţile gramaticii unei limbi . provider. scor.  împrumuturi neologice din rusă (după 23 august 1944. impardonabil. corner. MIJLOACE INTERNE DE ÎMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI Derivarea Sufixare Prefixare Derivare parasintetică (concomitent cu sufixe şi prefixe) Compunerea Alăturarea (parataxa) Subordonarea (hipotaxa) Abrevierea (prescurtarea) Compunerea cu sufixoide şi prefixoide (elemente de Indirecte (culte). fustă.. CD-writer. matriţă. handicap. septicemie. dezinformare. polo. şină. ketchup. fast-food. roaming. meci. hacker. show.  împrumuturi neologice din engleză (anglicismele pătrund începând cu sec. weekend. dezinsecţie. prin intermediul traducerilor): combinat. germană. fasung. cocktail. supermarket. western etc. prin mijloace interne şi externe de îmbogăţire a vocabularului. management.. talk-show. laptop. italiană. antet. II. play-back. cursant etc. B. rever. activist. Mijloace de îmbogăţire a vocabularului (lexicului) Lexicul fiecărei limbi se află într-o continuă schimbare. gater.sunt cu mult mai conservatoare. infatigabil. revers.start. laitmotiv. agregat. a soluţiona etc. procuratură. fault. faleză. compartimentul cel mai dinamic.abţibild. franceză. bomfaier. animaţie. suprematism.  împrumuturi neologice din germană (influenţa lexicală germană este mai veche şi s-a simţit în Transilvania şi în Banat prin existenţa minorităţii germane. suporter. fifty-fifty. engleză Conversiunea Schimbarea valorii gramaticale MIJLOACE EXTERNE DE ÎMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI Calcul Împrumuturile lingvistic Directe (orale). rolă. turcă. bestseller. prospect. elev. al XIX-lea şi sunt în număr foarte mare în limba română actuală): din domeniul sportului .

roşior. care se pot adăuga la o rădăcină (ieduţ) sau la o temă (cântase). bătrâneţe. tufiş.1. valoare lexicală sau gramaticală şi care apar întotdeauna după rădăcina cuvântului: pietrar. ca şi derivatele lor şi expresiile care le cuprind. el.+ -uţ (sufix). Câmpul lexical cuprinde toate cuvintele care aparţin aceluiaşi domeniu şi care au trăsături de sens comune. Rădăcina mai este numită bază de derivare sau cuvânt de bază care corespunde unei părţi de vorbire. căsuţă. avem de-a face cu baze adjectivale: albăstrel. ele sunt specifice mai cu seamă verbelor: cântam – cânta (tema imperfectului)= (rădăcina) cânt. compunerea şi conversiunea. verbală etc. de sufixe şi de prefixe: pădure > pădurean. Ca parte fixă a unui cuvânt. Familia lexicală sau familia de cuvinte cuprinde toate cuvintele obţinute prin derivare. sufixele şi prefixele se adaugă formei de infinitiv: adunare. albăstrel.. Derivarea este mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi cu ajutorul afixelor (sufixelor şi al prefixelor) care se adaugă rădăcinii cuvintelor. acest. vechime.+ (sufix gramatical) -a + (sufix gramatical) -se. Pornind de la bazele de derivare( rădăcinile) se pot stabili familii de cuvinte (sau familii lexicale). albuţ) sau prin suprimarea elementului vocalic final (păduros. dar există şi forme în care cuvântul coincide cu rădăcina: om. În câmpul lexical.  teme gramaticale (flexionare) prin care se realizează formele flexionare ale cuvintelor. dezmoştenire. păduros. curcan. La toate bazele.compunere savantă) Mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului sunt: derivarea. obiectele sau însuşirile denumite de cuvintele de bază. Uneori în rădăcina cuvântului pot apărea alternanţe fonetice ori consonantice.+ (sufixul gramatical de imperfect) -a. Faţă de rădăcină. reîmpăduri. neschimbătoare. pătuţ = (rădăcină) păt. antebraţ. 1. care au în vedere sensul lexical al cuvintelor: împăduri = (prefix) îm. confrate.(rădăcină). pădurice. băieţendru. pădurişte. • Derivare parasintetică – simultan cu sufixe şi prefixe: împăduri. Sufixele sunt sunete sau grupurile de sunete adăugate după rădăcină pentru a forma un cuvânt nou. OBS. Tema este alcătuită din rădăcină şi unul sau mai multe afixe (prefixe. păduriţă. Baza de derivare poate fi substantivală.+ pădur. ghicitoare. sufixe). auriu. adjectivală. baza se numeşte substantivală: brăduţ. înflori. ele sunt afixe care au. de regulă. un cuvânt analizabil este format din rădăcină. a reaminti. lunecos). merg. nedivizibilă şi neanalizabilă în părţi componente. Când sufixele şi prefixele se adaugă unui adverb. • Prefixarea – derivarea cu prefixe: neatent.. care constituie totalitatea formelor /cuvintelor rezultate prin adăugarea. la bazele respective. înălbit. De regulă. arhiplin. copilaş. grăsuc. Sufixele se clasifică astfel: . Sufixele diminutivale formează cuvinte care denumesc fiinţe. lunecos. rădăcina se poate detaşa cel mai uşor în formele verbale regulate. Sufixele augmentative formează cuvinte care denumesc fiinţe. inegal. intră sinonimele acestor cuvinte. orăşean. teme şi afixe. Sufixele sunt afixe cu valoare lexicală şi gramaticală. În cazul bazelor verbale. sufixele se pot adăuga direct (copilaş. În funcţie de afixele cu care se face derivarea se pot distinge: • Sufixarea – derivarea cu sufixe: ştiinţă. Rădăcina este partea fixă a unui cuvânt. Când sufixele şi prefixele se adaugă unui adjectiv . Când sufixele şi prefixele se adaugă unui substantiv. obiecte sau însuşiri considerate de vorbitor mai mari decât fiinţele. împăduri. compunere sau schimbarea valorii gramaticale de la un cuvânt de bază. zidar. despăduri. în cântasem – cântase (tema mai mult ca perfectului) = (rădăcina) cânt. baza de derivare este adverbială. tema are segmente în plus:  teme lexicale. obiecte sau însuşiri considerate de vorbitori mai mici decât fiinţele. 2. împăduri. obiectele sau însuşirile denumite de cuvintele de bază.

lemn. Prefixele se clasifică astfel:  negative . înflorit etc. numai valoare lexicală şi care apar întotdeauna înaintea rădăcinii: desface. participiale. termodinamic. Termeni din care se formează un cuvânt compus îşi pierd prin compunere individualitatea morfologică şi semantică pe care le au când există independent. puşcă etc. pro-Ion. fitofag. floare-de-colţ. pictoriţă. gerunziu: citind. subapreciere.neagă sensul cuvântului de bază: neşansă. arhiplin..  cu sensul „pentru”: prodemocraţie. a răsuci. ele sunt afixe care au. Asirom. Prefixele sunt sunete sau grupurile de sunete adăugate înaintea rădăcinii pentru a forma un cuvânt nou.  cu sensul „între. cu sensul de „fără”. Lemnaru < subst. extrafin. când prin adăugarea lor la o bază se creează cuvinte cu sens lexical nou (copilaş < copil. ale locului şi ale originii.  cu sensul „înăuntru”: intramuscular. supraponderal. imoral. morfologic. puşcă din expresia gol puşcă < subst. transsiberian. Romarta. binele < adj. dedesubt. adv. a postdata.  cu sensul „după”: postbelic. anorganic.  cu sensul „împotrivă”: antiinfecţios. 3. Procedeele de compunere sunt : • Alăturarea (parataxa) – bună-credinţă. când. în corelaţie cu”: interplanetar.  cu sensul „înainte”: antevorbitor. lexicale (derivative). floarea-soarelui. infinitiv: a lucra.  cu sensul „peste”: transatlantic. înfrunzire. unind sau alăturând termeni diferiţi. incomod.  cu sens de superlativ absolut: ultramodern. impreci. de regulă. spre exemplu. verde-gri. diminutivale. la rândul lor se subclasifică în: sufixe ale agentului. de la. citiseşi. din . înfrunzind. • Compunerea cu elemente de compunere savantă – arheologie. biologie. pădurar < pădure. prin articulare cu articol hotărât sau articol nehotărât.  delocutive – formează cuvinte de la locuţiuni: a înşira. subst. contraindicat. 2. un sens nou şi o categorie gramaticală: sufixe moţionale. a răsciti.  cu sensul „fără”: apolitic. omnivor. prin adăugarea lor la o bază (rădăcină sau temă) se realizează o formă gramaticală nouă: sufixele de mod şi timp. caligrafie. confrate. nesigur.arată o lipsă. • Subordonarea (hipotaxa) – ochiul-boului.F. gerunziale. prezent indicativ: cântăm. hipermarket.  cu sensul „împreună cu”: coparticipa. a împături. câine-lup. compatriot. de exemplu. ale însuşirii.. descreţi. radiofonie. dintre. deznoda. amoral.  iterative – arată o repetare: a reaminti. intracarpatic. a răzjudeca. UNESCO. simultan. de infinitiv lung. mâncaţi. Sanepid. orăşean < oraş). bine. când exprimă. zoologie. scintigramă. pseudonim. RATB. preziuă.  cu sensul „în afară”: exmatricula. acestea. ale modalităţii. colective. extraşcolar. intercelular.N. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea) este mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi prin trecerea de la o parte de vorbire la alta sau dintr-o clasă gramaticală într-alta: subst. ale instrumentului. Tarom. participiu: lucrat.  gramaticale (morfologice sau flexionare).  lexico-gramaticale. preabun. păstrat. ale noţiunilor abstracte. reface.R. cântaţi.  cu sensul „sub măsură. pr. • Abrevierea (prescurtarea) – S.C. imperfect: mâncam. superdotat. lucrând.  privative . augmentative. Compunerea este mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi. mai mult ca perfect: citisem. Rompetrol. apă tare. „lipsit de”: a deşira. Substantivele pot proveni. multicelular. douăzeci. în raport de subordonare”: hipotensiune.

stăpân. viclean. În limba română se disting împrumuturile vechi şi noi şi provin din diferit limbi. vicleşug. coasă. barem etc. cântar. viteaz. lele. grumaz. chefliu. stog. tacticos. lopată. simandicos. grajd. ciocan. prieten.. grindă. musaca. rămăşag. le determină şi se acordă cu ele în gen. a bănui. a cheltui. sociale. pleavă. hotar. mezel. al X-lea şi s-a accentuat în timpul Imperiului Austro-Ungar): locaş. nevastă. pronume. besactea (casetă). interjecţii etc. ciorbă. Împrumuturile lexicale apar ca rezultat al contactului dintre două limbi care este favorizat de mai mulţi factori: vecinătatea geografică. sălaş. sicriu. raită. ghiveci. a tămădui. a molipsi. chel. a (se) plictisi. apostol. gerunziu sau supin. verbe la infinitivul lung. letopiseţ. a chivernisi. pomelnic. cronotop. basma. începând din sec. logos. duh. belea. sită. Adjectivele stau pe lângă substantive. liturghie. a citi. alean. bivol. deal. boier. snop. raporturile culturale. bogat. cişmea. Mijloace externe de îmbogăţire a vocabularului sunt: calcul lingvistic şi împrumuturile din limbi cu care româna s-a aflat în contact ori a fost influenţată pe cale livrescă. babă. heleşteu. participiu. ogradă. luncă. predoslovie. a (se) sinchisi. stejar.. ciorap. seamă.  greacă: caligrafie. moft. rahat. a agonisi etc. fel. strană. ca. pictor. şandrama. al XVI-lea – numeroşi termeni religioşi. dihor. ifos. numerale. raţă. ghiulea. prag. blajin. mitropolit. icoană. peruzea. 1711 – 1821): ctitor. a îngădui. psalm. vălmăşag. pătlăgea. proroc. chefir. obraz. iaz. gleznă. susan. bântui. a sudui. numerale. economice. dumbravă. denie.. cocină. chipeş. candelă. jder. muncă. cleşte. greblă. făgădău etc. chiftea. a (se) fandosi. Adverbele pot proveni din substantive (care denumesc anotimpurile. pravilă. grijă. duhovnic. şi cea neogreacă): barcagiu. amestecul şi convieţuirea unor popoare. grindină. conjuncţii. al VII-lea – al XV-lea şi în timpul domniilor fanariote. fierăstrău. plug. bici. perie. al XVI-lea – 1877. pildă. undiţă. molimă. topor. vesel. a săvârşi. pod. sarma. iaurt. poiată. lacăt. dar şi drag. chip. zilele săptămânii). acadea. claie. de altfel. etc. hal. meşteşug. nene. plicticos. păstrăv. gingaş. para. vifor. cocoş. râs. 1. ciubuc. contactele directe dintre cele două popoare au dus la o pătrundere masivă a cuvintelor de origine maghiară în limba română. savantlâc. ciulama. politice dintre diferite comunităţi etc. cazanie. treabă. adjective. verbe la participiu sau gerunziu. pronume. prin contactul dintre vorbitori. duşumea. tezaur. vecernie. voievod. sobor. telemea. Împrumuturile pot fi făcute pe cale directă. vijelie. chior. duşman. ciomag. călugăr.pronume. brazdă. diacon. ceasoslov. sau pe cale indirectă prin mijlocirea altei limbi. hrean.  turceşti (din timpul dominaţiei politice. parastas. cherestea. lefter.  maghiare (convieţuirea românilor cu maghiarii în Transilvania şi. vileag. în perioada domniilor fanariote influenţa turcă a atins apogeul. administrative şi economice a Imperiului Otoman – sec. buruiană. omăt. daltă. trudă. număr şi caz. tejghea. grădină. labă. murdar. destoinic. iahnie. cafea. sindrofie. adverbe. halva. verbe la participiu. dambla. grămadă. în general. politicos. uriaş. a făgădui. ogor. izvor. antropos etc. mahala. tipografie. balama. gând. chirie. gât. părţile zilei.. haimana. vreme zăpadă. nori. iesle. trup. cloşcă. oraş. hram. boală. .. schimnic. stareţ. adjective. coteţ. groază. ogor. bob. numerale.. baclava. episcop. mândru. pinten. conjuncţii. Împrumuturi vechi:  slavonă [limba slavă veche] (influenţa slavă ocupă primul loc după cea latină. poveste. pilaf. macara.. veveriţă. începuturile influenţei maghiare asupra lexicului românesc datează din sec. bre. sămădău. muşama. student. bârlog. a făgădui. a (se) zaharisi. neam. sabie. adverbe. rege etc. hazliu. al VI-lea până în sec. slugă. a bizui. gealău. molitvă. dragoste. evanghelie.. taifas. slab. Împrumuturi noi din :  latina savantă: ambigen. nătărău. răvaş. gâscă.  greceşti (influenţa greacă asupra lexicului limbii române s-a exercitat puternic în două perioade: sec. dar şi cuvinte din fondul principal: slovă. Adjectivele pot proveni din substantive. şerbet.

basorelief. Vocabularul unei limbi este în continuă schimbare.  restrângerea sensului – care are în vedere reducerea sferei semantice de la un sens general la unul particular: dihanie (totalitatea vieţuitoarelor) > dihanie (animal sălbatic).  polarizarea sensului – contă în constituirea a două sensuri opuse: în urmă (în spate. glasvand.. polcovnic. • Calc lexico-gramatical – format prin conversiune şi prin îmbogăţirea lui cu un nou sens după modelul său străin: le onze > unsprezecele etc.înlocuirea sensului vechi cu unul nou.  italiană: adagio.. de inventare a unor cuvinte şi expresii pe care le vom numi. .. pe măsură ce societatea evoluează: virus. dar cu material indigen: Jahreszeit > anotimp. show etc. fenomene inexistente anterior. ucigaş) > războinic (luptător. activist etc. Calcul lingvistic este un procedeu mixt (adică şi intern şi extern) de îmbogăţire a vocabularului şi constă în formarea de cuvinte noi prin copierea unor modele străine. flying saucer > farfurie zburătoare etc. nouveau-né > nou-născut. Dinamica vocabularului.  germană: abţibild. viteaz). după modelul francez. dimpotrivă. 2.  înnobilarea sensului . • Calc frazeologic – se imită structura unei expresii sau locuţiuni străine: prendre la parole > a lua cuvântul. În ceea ce priveşte sensul cuvintelor se constată că are loc o evoluţie semantică a acestora manifestată în câteva tendinţe:  expansiunea sensului – constă în lărgirea sensului de la unul particular la unul general lat. bacalaureat. ipocrit). pensume (greutate cântărită) > păs (supărare. fou > nebun (la şah) etc. Evoluţia semantică a cuvintelor Dinamica vocabularului este dată de totalitatea schimbărilor (cantitative) care au loc în cadrul acestui ansamblu. dezinsecţie. • Calc morfologic şi sintactic – prin care se imită un procedeu sau o construcţie gramaticală străină: habiter une maison > a locui o casă. dezinformare. cinema. „invazia” recentă provenind prin mass-media..  rusă: magistrală. elemente de romgleză.  evoluţia sensului de la concret la abstract şi invers – lat. bancă. pentru a denumi realităţi noi. II. ispravnic. fasung. superior celui iniţial: războinic (tâlhar. inferior celui iniţial: mitocan (locuitor al unui mitoc) > mitocan (om lipsit de maniere. Există chiar o tendinţă. electromotor. matriţă. apoi). odată cu realităţile denumite: sâneaţă. capodoperă etc.  engleză: corner...  dispar. comis. 50 000 de neologisme. franceză: balcon. passer (vrabie) > pasăre (clasă de vertebrate). pickup. neologismele. înapoi) > în urmă(mai târziu. prendre la parole > a lua cuvântul.. barometru. necaz) şi intrare(acţiunea de a intra) > intrare (loc de acces special amenajat).. bec. arhaismele. C. actualmente limba româna cuprinde aprox.  transferul de la sensul propriu la sensul figurat – era primăvară > era în primăvara vieţii. energie. mai ales din arealul englezei americane. deoarece:  apar unele cuvinte noi. pension etc. fault. foltbal. ampermetru. în limbajul publicitar.  degradarea sensului – înlocuirea sensului vechi cu unul nou.El se clasifică în: • Calc lexical – se creează un cuvânt românesc nou din material lexical autohton care reproduce forma şi structura celui străin sau se atribuie un sens nou unui cuvânt existent deja în limbă după modelul corespondentului său străin: rectangle > dreptunghi. ienicer. Notă: După unii specialişti. alte cuvinte. valţ etc. obiecte. anumite cuvinte trec din vocabularul activ în vocabularul pasiv şi invers.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful