Agatha Christie Duşi de val

Volumul - 1 – Seria Hercule Poirot

Traducere: Simina Sprinţeroiu şi Lidia Grădinaru Editura Excelsior „MULTI PRESS”, 1999

Agatha Christie „Taken at the Flood” or „There is a Tide...” Dodd, Mead and Company & Collins Crime Club, 1948 [March & Nov.] Versiune ebook: [0.9] hunyade

1

Agatha Christie „Taken at the Flood” or „There is a Tide...” © 1948 by Agatha Christie, Collins Crime Club & Dodd, Mead and Company (ptr. ediţia originală) © Editura Excelsior „MULTI PRESS”, 1999 (ptr. ediţia în limba română) Toate drepturile rezervate

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României: ISBN 973-9086-40-7

2

AGATHA CHRISTIE DUŞI DE VAL

3

Gheorghe Sprinţeroiu Coperta: Miruna-Luiza Sprinţeroiu Stilizare: Robert-Daniel Vasile Redactare computerizată: Catrinel Stoian © Agatha Christie Mallowan 1948 Drepturile exclusive de traducere şi tipărire în limba română în întreaga lume aparţin Casei de editură „MULTI PRESS”.Consilier editorial: dr. ISBN 973-9086-40-7 4 .

AGATHA CHRISTIE DUŞI DE VAL Traducerea: SIMINA SPRINŢEROIU şi LIDIA GRĂDINARU Coordonatorul ediţiei: CONSTANTIN TĂNASE BUCUREŞTI 1999 5 .

6 . supervizată de autoare în timpul vieţii sale. astfel.Numai în această formulă grafică veţi putea avea întreaga creaţie a reginei absolute a literaturii poliţiste. aşa cum a apărut ea în „Colecţia Christie”. la dispoziţia cititorilor noştri cele 80 de volume ale Agathei Christie. Vom pune. traduse integral după original.

Omis. Altfel ne pierdem aventura. Pe o astfel de mare plutim noi acum. te poartă către fericire. lăsându.i-te-n voie. 7 . călătoria vieţii se limitează la puţin şi amărăciune.Există un flux în rosturile fiecărui om Care. Şi trebuie să ne lăsăm duşi de val când ne slujeşte.

Maiorul Porter făcu iarăşi o pauză. un model de încălţăminte pe care îl dezaproba profund. În fiecare club există un om plicticos. să ştiţi. după colţ. în principal despre oameni pe care nimeni nu-i cunoştea. spuse el.. Şase oameni erau în casă. spuse cu fermitate maiorul Porter. fantastic noroc. Toţi se aflau la parter. Trei servitori .. Toţi îşi ţineau cu perseverenţă ziarele în dreptul feţei. Eu sunt paznic. fost ofiţer în armata indiană. îl ştiam din Nigeria.. .. el trebuie că a fost făcut praf.. Ochii i se desprinseră de pe pantofii de piele cu botul ascuţit şi urcară.Prolog 1. ei bine. Toţi îi evitară privirea. De fapt.. fireşte. Discret. Primul etaj practic n-a fost atins. iar faptul că un raid aerian se profila la orizont nu schimba cu nimic atmosfera normală.Interesant. (cei trei servitori au fost omorâţi de explozie. era chiar lângă căsuţa mea. Gordon Cloade. destul de tânără ca să-i fie fiică. m-a şocat puţin. Nimeni nu manifestă vreun interes şi nu-i ceru să continue. Fusese acolo în afacerea aia cu achiziţiile făcute de guvern. Maiorul Porter făcu o pauză. . În timp ce se afla acolo s-a căsătorit. dar era nevoie de mult mai mult ca să-l descurajezi pe maiorul Porter. capul 8 . El a preferat să stea în confortabilul lui dormitor de la primul etaj şi. Cum spuneam. haină neagră.... Sincer să fiu. cu ochii absent aţintiţi pe o pereche de pantofi cu botul extrem de ascuţit. Ciudată afacere explozia asta! A năruit parterul şi a smuls acoperişul. Cloade tocmai se întorsese din State. îşi foşni ziarul şi îşi drese glasul. soţia lui şi fratele soţiei.Văd că în Times s-a anunţat moartea lui Gordon Cloade. Pantaloni în dungi. îl cunoşteam pe primul ei soţ. a scăpat doar cu câteva zgârieturi. Doamna Underhay.un cuplu căsătorit şi o menajeră. Una din casele alea mari din vârful lui Campden Hill. Pe 5 octombrie. Coronation Club nu făcea excepţie. cu excepţia fratelui soţiei. iar Gordon Cloade.. Nu e dată nici o adresă. în urma unui atac inamic. Maiorul Porter. sunt paznic. De fapt. Cu o văduvă tânără. fost membru al unei trupe de comando. fără folos însă. El avea întotdeauna poveşti lungi de relatat.

s-a măritat cu el şi a plecat şi a scăpat de toate. el era foarte îndrăgostit. lucru pe care şi-l doreşte”. în tot cazul. mustaţă enormă.. bine-nţeles! Asta explica pantofii. continuă maiorul Porter. l-am cunoscut pe primul ei soţ. Nici o femeie din lume nu merită să-ţi tragi un glonţ în cap pentru ea”. Mi-a spus: „Există şi alte căi ca să-i redai unei femei libertatea”. „Dar sunt un om singur”. L-am atenţionat: „Ascultă. eu n-am cunoscut-o. gândi maiorul Porter. L-a ascultat pe bietul Underhay vorbind cu foc despre districtul lui şi despre spaţiile largi. „Mă întreb ce se va alege de clubul ăsta”. Tocmai atunci l-am cunoscut eu. undeva. băiete. dar treaba n-a mers dintr-un bun început. la vreo mie de mile de aici. L-am avertizat: „Dar asta s-ar putea dovedi într-o bună zi un lucru stânjenitor pentru ea”. Neprimindu-le. Treaba l-a afectat foarte tare..Ea nu poate să aibă mai mult de douăzeci de ani. s-ar putea ca. şi a suspinat „Ce minunat!”.. continuă perseverent: . S-a însurat cu fata asta în Cape Town. Era dărâmat şi simţea nevoia să se confesese cuiva. Sau. aşa crede ea. mi-a spus. să nu faci vreo prostie. „Ei bine. Un anunţ al morţii mele ar face din Rosaleen o văduvă. Ea se afla acolo cu o trupă de teatru oarecare. Era într-o situaţie financiară disperată şi drăguţă şi neajutoarată şi tot tacâmul. 9 .De fapt. . „N-am rude care să-şi facă probleme din pricina mea.. Se opri în speranţa vreunei manifestări de curiozitate. să apară un oarecare domn Enoch Arden care să ia viaţa de la capăt”.. Mi-a răspuns că nu se gândea câtuşi de puţin la asta. „Oh. Imaginea ei despre viaţă era să ia restaurantele la rând şi să cunoască lumea teatrului şi să sporovăiască despre ea. Reţineţi. Şi e văduvă pentru a doua oară. un tip de toată isprava.. O afacere bizară. După cum vă spuneam. Într-o vreme era comisionar districtual în Nigeria. Ea ura desişurile şi-i era groază de băştinaşi şi se plictisea de moarte. A făcut un lucru decent . Underhay. şi cât vroia să plece şi să scape de toate! Ei bine. „Nici chiar aici nu scapi de străini”. a unei comentariu. Un tip cumsecade. toate astea le ştiu de la sărmanul Underhay.. Străin.era romano-catolic şi nu agrea divorţul. Faptul că străinul părea să acorde întreaga atenţie naraţiunii sale nu atenua câtuşi de puţin prejudecăţile maiorului. Singurătatea à deux în junglă nu era de fel genul ei.a trimis-o acasă şi a acceptat să-i acorde divorţul. mi-a răspuns.. În unele privinţe era un tip ciudat de demodat .în formă de ou. am propria mea părere cu privire la toate astea. nu. „Şi cu dumneata cum rămâne?” l-am întrebat. Era mort după slujba lui. Sărmanul om...

Domnul să mă ajute. spuse tânărul domn Mellon.. dar şase luni mai târziu am auzit că Underhay murise de friguri undeva în junglă.E avocat. . sau calomnie sau ceva în genul ăsta. după cum s-ar putea şi să nu fie. m-a asigurat el. iar tânărul domn Mellon scoase un uşor fluierat. Maiorul Porter continuă să se agite. Aşa că. Maiorul Porter privi în jur dornic să primească o confirmare a acestei aserţiuni. Acolo se adună tot clanul Cloade. . Întâlni două priviri plictisite şi cleioase. Maxilarul maiorului Porter căzu. Ei bine.Ce regretabil! Absolut regretabil! .. S-ar putea ca Underhay să fi fost îngropat undeva în mijlocul Africii ecuatoriale. Băştinaşii lui erau oameni de încredere şi au venit cu un basm credibil şi cu câteva rânduri mâzgălite cu scrisul lui Underhay în care acesta spunea că ei făcuseră tot ce putuseră pentru el dar se temea că e pe ducă şi nu vroia ca cineva să-i învinuiască pe oamenii lui de moartea sa. dar cunosc prea bine genul. Robert Underhay va fi mort definitiv”. Şi să-i fie învăţătură de minte. Eu n-am cunoscut-o personal. Apoi. întrucât nu era interzis de apărarea drepturilor consumatorilor. nu-i aşa.Aţi făcut-o! spuse el. Pariez că vă intentează proces de defăimare. rosti oarecum agitat maiorul Porter. 10 . spuse domnul Mellon. iar dacă nu e. Vor sta de vorbă până târziu pentru a stabili ce acţiuni să intreprindă. L-a adus în sapă de lemn pe sărmanul Underhay. Adevărul e că oamenii aceia îi erau foarte devotaţi şi ar fi jurat pentru orice le-ar fi cerut-o. dar ne cunoaştem.voi juca până la capăt. Jeremy Cloade. fratele lui Gordon Cloade? Pe cuvântul meu. Tânărului domn Mellon îi făcea o deosebită plăcere să creeze panică şi deznădejde în asemenea localuri. asta e. Ştiţi cine era? . aş spune. privirea pe jumătate pierdută a tânărului domn Mellon şi atenţia plicticoasă a lui monsieur Hercule Poirot. ce penibil! Dacă ştiam. nu m-am mai gândit la asta.Deja în seara asta tot Warmsley Heath va fi în temă.. E o poveste interesantă. doamna Gordon Cloade ar putea avea un şoc într-o bună zi. se auzi foşnetul unui ziar şi un bărbat cărunt cu un chip absolut impasibil se ridică repede din fotoliul de lângă cămin şi ieşi..... . Nu suntem în relaţii strânse. Desigur..

Dacă o doamnă între două vârste purtând imitaţii de mărgele egiptene şi-a pus în cap să-l vadă pe renumitul Hercule Poirot. spuse el. dar bluză din dantelă. Poirot oftă. în stradă. spuse el. domnule. . . şi că n-o deranjează să aştepte. pe Hercule Poirot.Dar.Ce fel de doamnă? întrebă precaut Poirot.O doamnă vrea să vă vadă. . spuse el. şi a venit de la ţară pentru asta. 2. domnule? Poirot îl privi gânditor. domnule.A spus că a venit de la ţară special. .Teribilă atmosferă e în cluburile astea. . nimic n-o va 11 . Nişte mărgele egiptene îndoielnice şi o eşarfă albastră de şifon.Să-i spun că aveţi o indispoziţie. domnule. Porter e de departe cel mai rău dintre toţi. Poirot se cutremură uşor. .Îmi închipui că i-ai spus deja că sunt prins în nişte afaceri importante şi nu pot fi deranjat? George tuşi. Şleampătă şi cu o înfăţişare cam fistichie.. Hercule Poirot primi o vizită. . în momentul acela se anunţă încetarea alarmei şi tânărul domn Mellon renunţă la răutăţile lui şi îşi conduse cu amabilitate prietenul.Nu cred că vreau să o văd.Nu te poţi împotrivi inevitabilului. Descrierea lui privind trucul frânghiei indiene ţine trei sferturi de oră şi-i cunoşti pe toţi ai căror mame au trecut vreodată prin Poona! Asta se petrecea în toamna lui 1944. buni la mers pe jos: Fustă şi taior de tweed.Aş spune că are între patruzeci şi cincizeci de ani. La începutul primăverii lui 1946. Pantofi grosolani. Meticuloasa acurateţe a descrierilor lui George îi făcea întotdeauna plăcere. Hercule Poirot şedea la ordonata sa masă de scris într-o frumoasă dimineaţă de mai când servitorul său George se apropie şi murmură respectuos: .. Cea mai prăpădită colecţie de bătrâni plicticoşi. .

Şi ce. o şedinţă extrem de rodnică. monsieur Poirot.Doamna Cloade.. monsieur Poirot? Este limpede. Poirot o cercetă gânditor.abate din drum. Femeia dădu puternic din cap. Nu mai continuă. Iar apoi am cumpărat un număr al Picture Post (iarăşi sub îndrumarea spiritelor.Monsieur Poirot. Ceea ce îi atrăsese cu adevărat atenţia era faptul că avea nişte ochi albaştri formidabil de isteţi. Ştiţi. Cloade.. . nu poţi vedea cu claritate.. Ştiam că trebuie să leg acest lucru de ultima şedinţă. Asta a fost alaltăieri seara. madame.. vedeţi. el habar n-are că am venit să vă consult.Sărmanul meu cumnat . dumneavoastră sunteţi persoana desemnată de ipiritele călăuzitoare să elucidaţi problema. Bine-nţeles. Am primit în mod repetat aceleaşi iniţiale H. dar mi-a trebuit ceva timp până să mă prind.Gordon. H. George se retrase. n-am înţeles pe loc adevărata semnificaţie. Poate vreţi să luaţi loc şi să-mi spuneţi. N-ar fi fost de acord.. adăugă coborând glasul... În acest plan pământean. George.Pe ambele căi. Şi prin scrisul automat. . aceştia erau principala ei armă de abordare a cuiva. A murit în bombardament acum mai mult de un an. nu credeţi. Madame Elvary (o femeie minunată) şi cu mine eram la masa de spiritism. Soţul meu este fratele lui mai mic. să ştiţi. Poirot clipi repede de câteva ori. Condu-o aici. E minunat cum totul are un scop.P. Va sta acolo în hol până va ieşi cum vrea ea. Mi-am stors creierii gândindu-mă la cineva care să aibă aceste iniţiale. Am remarcat că doctorii au concepţii foarte materialiste.P. ... E doctor. asta ia puţin timp. Doctorul Lionel Cloade.. Din cât se vedea. a fost o mare lovitură pentru noi toţi. doamnă. însoţită de clinchetul şi zornăitul mărgelelor..Chiar aşa. . Fireşte. . pentru că de regulă cumpăr New Statesman) şi am văzut acolo poza dumneavoastră şi o relatare a ceea ce făcuserăţi. Parcă am mai auzit numele ăsta acum câtva timp. pentru a reveni şi a anunţa oficial: . Lumea spirituală pare să le fie 12 .. e corect? Se încruntă. Era extrem de bogat şi deseori menţionat în presă. Silueta în costumul uzat de tweed şi cu eşarfa fluturândă intră cu o faţă zâmbitoare. H. am venit la dumneavoastră la îndrumarea spiritelor. şi cu masa de spiritism.P. Înaintă cu mâna întinsă spre Poirot.

Doamna Cloade desfiinţă şi poliţia. O ţară misterioasă. ce durere pe ea!) a fost dat mort în Africa. draga mea doamnă Cloade. .. . dar ce poate face ştiinţa? Hercule Poirot găsea că nu exista nici un răspuns la acea întrebare în afară de o meticuloasă şi sârguincioasă descriere a muncii lui Pasteur. . De fapt. fireşte.La ora douăsprezece am o întâlnire importantă. întrebarea ei. poliţia ar putea-o face mult mai uşor ca mine. monsieur Poirot? . 13 . ca atâtea alte întrebări..Zombie e în Indiile de Vest... proastă. a confortului oferit de electricitate în gospodărie şi de alte sute de articole.. Doamna Cloade desfiinţă cu un zâmbet de milă credinţa catolică. s-a însurat cu câteva săptămâni înainte să moară cu o văduvă tânără. Ei îşi axează credinţa pe ştiinţă. Fratele soţului meu. o oarecare doamnă Underhay.... Ea are toată maşinăria necesară. . Dar.Sunt un bun catolic. Dar asta. .Nu. după cum desfiinţase şi biserica catolică.. spuse Poirot.Un continent misterios o corectă Poirot.. nici nu era o întrebare...Orbire! Biserică e oarbă.. . Era o simplă exprimare retorică.. da. Doamna Cloade se aplecă.Africa Centrală. o ţară în care un om ar putea dispărea fără să se mai audă de el.Ar fi posibil.ascunsă în mod ciudat. Lister.. ea nu vede cu ochi buni realitatea şi frumuseţea lumii care se întinde dincolo de cea prezentă. Gordon. Africa asta.Trec imediat la subiect. aţi putea găsi o persoană dispărută? Sprâncenele lui Poirot se înălţară. Humphry Davy.Dumneavoastră credeţi în realitatea lumii spiritelor. . al magiei negre. răspunse cu prudenţă Poirot. monsieur Poirot. . de cei de dincolo de văl. al zombie-ului. Primul ei soţ (biata copilă. Tot ce se poate. doamnă Cloade? . Femeia se repezi să răspundă. al ritualurilor secrete şi ciudate. . Hercule Poirot se mulţumi să întrebe practic: . Căminul voodoo-ului.. Remarca veni la timp. Doamna Cloade nu-l luă în seamă. eu către dumneavoastră am fost îndrumată.Şi în ce fel credeţi că vă pot ajuta. În ce parte. răspunse cu prudenţă. Monsieur Poirot.. nu era răspunsul pe care îl dorea doamna Lionel Cloade. cu prejudecăţi.

Monsieur Poirot. monsieur Poirot. Punând întrebări suplimentare am primit următoarele: „R. adică.Se poate. Vedeţi. „Spune-i lui Rosaleen că Robert Underhay nu e mort”. dumneavoastră nu sunteţi un iniţiat. monsieur Poirot.. Dar înţelesul este foarte clar. nu cunoşteam nici un Robert.” „Să-i spunem lui Robert?”..Aha. păi. mesajul a fost acelaşi. Spune R. „Unde Rhay doarme dus.U.” „Ce reprezintă U?” Atunci.U.. să înceapă să se întrebe unde e el şi ce face. De fiecare dată. Nu mort. nu puteţi refuza porunca lumii spiritelor.. lumea e atât de sceptică! Sunt sigură că şi Rosaleen ar fi aşa. înţelegeţi? Poirot dădu din cap. Băieţelul Albastru. eu am fost trimisă la dumneavoastră.. monsieur Poirot! Dacă i-ar putea fi înapoiat dragii lui Rosaleen! Gândiţi-vă la fericirea ei! Oh.. treaba ar putea s-o tulbure.Pe lângă faptul că-şi proiectează vocea în eter? Asta aşa e.Nu. Dar acelaşi lucru e valabil şi pentru Piccadilly Circus. . numele Underhay nu se bucurase de acelaşi tratament şi de ce trebuie să se recurgă la un fel de jargon de spionaj ieftin. R. Femeia îl privi cu milă. iar apoi „Spune R.”. Şi cum să ştim noi care sunt circumstanţele? Sărmanul căpitan Underhay (sau maior Underhay) ar putea să fie prizonier pe undeva în inima Africii. . de la Robert.. nu.. Doamna Cloade desfiinţă şi Piccadilly Circus...Ah.Aă. Înţelegeţi? Toate R-urile astea sunt derutante. Spuse moale: 14 .. . sărmana copilă. ei bine.U. . Eram nedumerite. Dar dacă ar putea fi găsit..” Underhay.Cântecelul pentru copii Băieţelul Albastru. a venit cel mai semnificativ răspuns: „Băieţelul Albastru. Poirot se uită gânditor la ea. . . Nu înţeleg. nu vi se pare? .Iar pe cumnata mea o cheamă Rosaleen. monsieur Poirot.. am întrebat noi: „Nu. şi i-aţi spus? Doamna Cloade păru uşor luată prin surprindere.. Şi apoi. se poate. R. Ha ha ha!” Înţelegeţi? . Se abţinu să întrebe de ce dacă numele Robert fusese spus pe litere.. încheie triumfătoare doamna Cloade. O ciudată metodă de a anunţa că e bine merçi.U.. R. tip serviciu secret japonez.. în ultimul timp am intrat de două ori în legătură cu un spirit care şi-a dat numele de Robert.

din ziua atacului aerian.. Glasul plictisitor al maiorului Porter.. nu va fi nici o dificultate în a... Au tot coborât iar acum cred că sunt practic nevandabile. Poirot rămase pierdut în gânduri. „în Warmsley Vale?” 15 .... se petrece în. înţeleg... . „De ce anume a venit la mine?” se întrebă. şi până acum s-au dovedit foarte descurajante.. depănând o poveste pe care nimeni nu era dornic s-o asculte. Dar ceea ce îl preocupa era încercarea de a-şi face o părere corectă despre femeia vioaie care tocmai plecase. chiar foarte strâmtoraţi.Dar dacă e găsit.. În minte îi reveni conversaţia de la club.. să reuneşti un bărbat tânăr cu soţia lui. nu va. acest căpitan Underhay? . Îl privea cu nişte ochi albaştri şi nefericiţi. .. dacă acest căpitan Underhay e găsit în viaţă.Onorariul meu e foarte ridicat. monsieur Poirot.. Trăncăneala aia despre spirite. eşarfele fluturânde. Acum îşi amintea de ce numele Cloade îi sunase familiar. „Şi ce..Ah. lanţurile şi amuletele zornăind la gâtul ei. enorm! Iar sarcina pe care mi-o propuneţi nu va fi uşoară...Nu. chiar alarmante. femeia plecă. uşor în contrast cu toate astea. situaţia mea e mai rea decât ştie soţul meu. acea licărire bruscă de isteţime din ochii ei albaştri... la îndrumarea spiritelor.. de fapt. ...N-am îndrăznit să-i spun soţului meu. nu-mi va plăti vaporul şi trenul şi avionul. chère madame. Nu.Îmi pare rău. într-un sfârşit. . Eu şi soţul meu suntem foarte strâmtoraţi. . ..Vai. ăă. De fapt. Răspunsul meu este: Nu. cred că pot fi sigură când spun asta. Îşi aminti foşnetul ziarului şi maxilarul brusc căzut al maiorului Porter şi expresia lui de consternare. madame. aiureala.Nobleţea. ei bine. Dar pot să vă asigur. Nici nu va acoperi costul lungilor telegrame şi al interogărilor martorilor....... vă pot da cuvântul meu că.. Aş spune. Am cumpărat nişte acţiuni. Poirot clătină uşurel din cap. După ce. Vă spun dumneavoastră pur şi simplu ca să vă explic cum stau cu banii. aşadar e bogat.. e foarte regretabil. e o misiune atât de nobilă.. că situaţia banilor nu va prezenta nici o dificultate. rambursa banii.” se uită la cartea de vizită de pe birou. Dar....... atunci. vorbind şi iar vorbind. mă întreb.. şi la urmă. o dată lucrul ăsta înfăptuit.

Mă întreb ce se petrece în Warmsley Vale.. un sătuc uitat de vreme situat la vreo trei mile de popularul Warmsley Heath Golf Course.. 16 . Moartea se produsese la Warmsley Vale.Exact peste cinci zile văzu în ziarul de seară un mic paragraf în care se anunţa moartea unui bărbat pe nume Enoch Arden. Poirot îşi spuse: .

CARTEA ÎNTÂI 17 .

Fusese o muncă interesantă. dacă o iei la stânga. Lynn Marchmont. Era bine că scăpase de armată şi era din nou o femeie liberă. dacă o iei la dreapta. peste mări şi ţări. peste pajiştea neîngrijită. fuseseră petreceri. 18 . dai în şoseaua principală care duce la Londra. Are o stradă principală cu case în stil georgian. La periferie se află câteva case fermecătoare cu grădini frumoase. Era minunat să fie iar acasă. cu miros de pământ reavăn. de modă veche. dar fuseseră şi plictiseala rutinei şi sentimentul că erai păstorit laolaltă cu nişte tovarăşe care uneori te făceau să vrei cu disperare să evadezi. în micul ei dormitor. câteva magazine lipsite de eleganţă şi un aer că se află la o sută cincizeci de mile de Londra. chiar dacă moliile fuseseră destul de sârguincioase de-a lungul anilor de război. Warmsley Vale. În cea de a treia dimineaţă a întoarcerii ei. să poată umbla în fustă de tweed şi pulover. Locuitorii lui s-au unit toţi până la unul în a dispreţui dezvoltarea parvenită a lui Warmsley Heath. înghesuit între dealurile împădurite. un şir de ceea ce. În una din aceste case. două hoteluri.. când fusese demobilizată din serviciul auxiliar al marinei militare engleze. era minunat să se afle aici. Lynn se uita pe fereastra dormitorului. nu doar la douăzeci şi opt. la ulmii din lunca din spatele pajiştii şi trăgea cu nesaţ aerul în piept.. câteva vile moderne foarte scumpe dând spre terenul de golf.Capitolul I Warmsley Heath constă dintr-un teren de golf. degenerat într-un sat. înainte de război. şi anume în White House. dai de un drum îngust semnalizat cu un indicator pe care scrie: Spre Warmsley Vale. multe distracţii. revenise la începutul primăverii lui 1946. câteva cârciumi. nu seamănă deloc cu Warmsley Heath. În esenţă. este un târg miscroscopic de modă veche. Din dreptul gării. deşi îşi îndrăgise foarte mult munca în serviciul naval. Era minunat să nu mai fie în uniformă. Era o dimineaţă blândă şi cenuşie. la care se gândise atât de des şi cu atâta nostalgie cât fusese. Mirosul căruia îi dusese dorul în cei doi ani şi jumătate cât fusese plecată. erau magazine luxoase şi o gară.

strigătul subţire al doamnei Marchmont urcă scările. de patru ori pe săptămână. „E atât de prostesc!” Coborî în fugă şi intră în sufragerie. acum era aproape înjumătăţit de impozite. Să-i aduc fetei mele tava la pat? Lynn strigă tăios: . liberă. doamna Marchmont se lupta singură cu gătitul şi curăţenia casei... Ochii îi alunecară peste anunţurile din ziar „Fost combatant în aviaţia militară caut post în care să fie apreciată iniţiativa şi telentul de a conduce”.Atunci.. Cu excepţia unei femei pe care nu se putea pune prea mare bază şi care venea doar dimineaţa. . prea la fel . scăpată de armată. din est.casa şi mami şi Rowley şi ferma şi familia. Lynn îşi iubea mama dar. felul ei de a fi o irita. atât de înnebunitoare! Ce n-ar fi dat s-o audă pe mami enunţând una din banalităţile ei cu glasul ei dulce şi văicăreţ! Oh. Cobor eu. niciodată! Iar acum era aici. „Şi de ce trebuie să-mi spună mami «fata mea»?”. dar adecvatul venit fix. La naşterea lui Lynn avusese aproape patruzeci de ani. se gândise cu atâta jind la Warmsley Vale şi casa ponosită. iar acum sănătatea ei era şubredă. întoarsă la White House. În plus. Se întorsese de trei zile.. Micul dejun nu era cine ştie ce. Spirit întreprinzător. Micul. Singurul lucru care era altfel şi care nu s-ar fi cuvenit să fie altfel era ea însăşi. Lynn deja începuse să-şi dea seama de schimbările survenite în casă şi de interesul acordat procurării hranei. gândi Lynn.Iubito.Fireşte că nu. de-a lungul verii lungi şi fierbinţi de acolo. sau îşi amintise de ea doar ca un adaos la dorul de casă. „Fost combatant în marina de război engleză caut post în care se cer iscusinţă organizatorică şi autoritate”. „Oh! vitează lume nouă!” gândi cu tristeţe Lynn. o iubise parcă şi mai mult şi uitase iritarea. Departe de casă. care înainte de război le permisese să ducă un trai confortabil. Dar ce se cerea? Persoane care să se priceapă la gătit şi 19 . Lynn îşi dădea seama cu o oarecare spaimă că situaţia lor financiară se schimbase. şi deja simţea cum se strecoară în sufletul ei un ciudat sentiment de neastâmpăr şi nemulţumire. să fii iar acasă şi să nu mai trebuiască să pleci niciodată. plăcută şi răcoroasă şi la draga de mami. iniţiativă arta de a comanda.. Scumpa ei mami. Totul era la fel. acestea erau bunurile care se ofereau.. totodată..

Eşti exact genul de soţie de care are nevoie Rowley. Chiar şi pe Rowley. Rowley şi prietenul lui Johnnie Vavasour puseseră pe picioare o fermă. Lynn. sau să stenografieze decent. Căsătoria cu vărul ei.A fost o lovitură îngrozitoare pentru noi toţi. pe ea asta n-o afecta. ei bine. ea nu spusese nimănui.. Acum depindea de el să-i dovedească bătrânului că Rowley şi Johnnie erau o investiţie bună. Dar ceea ce ţi-am spus să rămână între noi. Ei îi spuse mai mult. Gordon era doar de două zile în Anglia. chiar înainte de izbucnirea războiului. vrusese în mod serios să se mărite cu Rowley. Glasul doamnei Marchmont interveni la timp. scumpa mea Lynn. Se logodiseră în urmă cu şapte ani. dacă mă conving că sunt buni de aşa ceva. viaţa lor.. 20 .” Aflată departe de casă. dar abia acum începea să-şi dea seama de adevărata ei semnificaţie. Din cât îşi amintea. îşi luase complet toate rudele sub aripa lui ocrotitoare. O viaţă bună. Iar Gordon Cloade îi aprobase. poate.. dar Rowley sesizase interesul binevoitor al unchiului său. şi cu multă muncă. n-aş avea cum s-o ştiu ani de zile. fără copii. dacă. din cât îşi amintea. Dacă au stofă.În meseria de fermier nu ajungi nicăieri fără capital.. Capitalul lor era mic. Căci. Lynn fusese şocată şi îndurerată de vestea morţii unchiului ei. Viitorul ei era limpede. dar amândoi se avântaseră plini de speranţă şi energie. Ei bine. Unchiul Gordon întotdeauna promisese. Îi voi finanţa la o scară corespunzătoare. Ei bine.. Bărbatul bogat. Consfinţise pe loc la viaţa de fermă aleasă de Rowley. fata mea. . poate nu palpitantă.curăţenie. . Rowley Cloade.. Dar primul lucru care rămâne de văzut este dacă băieţii ăştia au dorinţa şi energia să pună o fermă pe picioare. Truditori care erau obişnuiţi să facă un anumit lucru şi care puteau oferi o bună servire.. a tuturor fusese dominată de Gordon Cloade.. viaţa ei. Nici măcar nu l-am văzut. n-o să ai de ce să-ţi mai faci griji. dar amândurora le plăceau viaţa în aer liber şi animalele. Măcar de n-ar fi rămas la Londra! Dacă ar fi venit direct aici! „Da. Dacă i-aş sprijini acum. Nu că perspectivele lor mai erau cele care fuseseră. ca parteneri. Aşa că nu te gândi că perspectiva ta e sumbră.

Jeremy Cloade era partener principal la o firmă de avocaţi. rămăsese în continuare la White House când ar fi putut.Bine-nţeles.Vai. depinseseră cu toţii de Gordon Cloade.El a fost întotdeauna atât de bun! continuă doamna Marchmont. mi-a şi trimis o dată. unde n-ar fi fost nevoie de atâta muncă. Deşi. din Italia. . Viitorul era asigurat. am fost cu toţii uluiţi. oricât de costisitoare ar fi fost studiile. Nu se simţea nevoia limitării şi a economisirii. menajerele şi personalul biroului fuseseră întotdeauna supuse celei mai atente cercetări şi făcuseră obiectul celor mai serioase bănuieli. Dacă puteai fi sigur de un lucru în lumea asta. După atâţia ani! Şi după toate secretarele alea şi dactilografele şi menajerele şi tot! Lynn zâmbi. nu cam prea numeroasă? . poate. Lionel Cloade era doctor practicant. Nu-i plăcea să mănânce direct pe masa lustruită. Adela Marchmont. întotdeauna ţinea morţiş să întind feţele de masă. Sora lui văduvă. Vezi tu. şi nu doar o dată. Întrebă curioasă: . parcă. Totul fusese atât de stabil. Dacă n-ar fi venit războiul. avea hachiţele lui. Nu că vreun membru al familiei ar fi fost leneş sau parazit. presupun? .Da. 21 . oare. ar fi putut îmbrăţişa orice profesie i-ar fi plăcut. Gordon Cloade. Din cât îşi putea aminti. acel lucru era că Gordon n-o să se recăsătorească niciodată. avea să se îngrijească de asta.E arătoasă. un văduv fără copii. Lynn mersese la şcoli de prima mână. nu era ca şi când n-ar fi avut deloc familie. . draga mea. Dar. gândi Lynn. spuse sec Lynn şi adăugă cu o oarecare curiozitate: Cum a cunoscut-o pe această a doua soţie? Nu mi-ai scris niciodată despre asta. De fapt. draga mea. avusese familie. El personal le-o spusese. continuă Adela. atât de demodate azi. .Nu încape îndoială că merita din plin să-i faci pe plac. draga mea. fapt care permitea mici extravaganţe. să se mute într-o casă mai mică. Dar dincolo de munca de zi cu zi exista siguranţa reconfortantă a unor bani de rezervă. Da. o faţă de masă de dantelă extraordinar de frumoasă. pe nu ştiu care vapor ce mergea din America de Sud la New York. în anumite împrejurări. secretarele lui Gordon Cloade. Cecurile unchiului Gordon ajungeau cu o confortabilă regularitate. atât de sigur! Şi atunci survenise total neaşteptata căsătorie a lui Gordon Cloade.Oh. personal consider că are o faţă destul de prostuţă.

nu-mi place deloc s-o spun.Da. nu ştiu la ce te referi. şi. nu sunt oameni de care să fi auzit vreodată. . . E o masă de nervi. . David Hunter.În care caz. Un fulger de simpatie trecu prin mintea lui Lynn. nu şi-a mai revenit cu adevărat. dragă.Sărmana fată a fost izbită de suflul exploziei şi şocată şi îngrozită de moarte. Se îndoia că Gordon Cloade se însurase cu o femeie cu mulţi ani mai tânără decât el pentru calităţile ei intelectuale.Şi apoi. dacă înţelegi ce vreau să spun. .. adică. după părerea mea. Nu vreau să fiu lipsită de inimă.Zău. Consider că nu i-ar fi fost de prea mare ajutor bietului Gordon. Irlandez. . de fapt. dar nu e o doamnă. e la Furrowbank? întrebă curioasă Lynn. ca parteneră de discuţie.Hunter. dar nu mă pot abţine să nu mă întreb care altă văduvă ar fi călătorit din America de Sud pe vreme de război? Ştii. mami! Doamna Marchmont continuă: . Pur şi simplu vreau să spun că nu e chiar ca noi. . E la Furrowbank.La ţară mai contează. . mami! Ce mai contează în ziua de azi! . spuse placid Adela. Am avut cea mai mare grijă să fim amabili şi politicoşi şi o primim bine de dragul lui Gordon. Fireşte..El cum arată? ..Pare atât de neobişnuit! Gordon a fost întotdeauna un bărbat foarte isteţ. Unde în altă parte era să se ducă după ce a ieşit din sanatoriu? Doctorii au spus că trebuie să plece din Londra.Cum îl cheamă? . doamna Marchmont coborî glasul. Ea era văduvă. vai.Un tânăr îngrozitor! Doamna Marchmont se opri apoi adăugă cu tărie: Necioplit. nu pot să nu mă gândesc că.Tu nu eşti bărbat.. Numai dacă o luăm pe ultima lui 22 . Lynn zâmbi. Doamna Marchmont oftă. o oarecare doamnă Underhay. Şi zău. Şi n-a fost vorba că femeile n-au încercat.Ce exprimare. Lynn. are momente când arată pe jumătate idioată.Aşadar. era în căutarea unui soţ bogat. n-a căutat în zadar.. cu fratele ei. remarcă Lynn. parcă. Îşi spuse: „Şi eu aş fi necioplită în locul lui!” Întrebă: . normal. .Sărmanul drăcuşor! .

. Scria că probabil o va mira să audă că s-a însurat. Probabil şi-a imaginat că datorită educaţiei ei ar putea fi mai înţelegătoare. îmi închipui. O vârstă foarte periculoasă.Da.Ce spunea exact? .Dar nu şi-a făcut testamentul după căsătorie? Doamna Marchmont clătină din cap. acel testament a fost revocat de căsătorie. de pildă.. spuse doamna Marchmont.. . . El încă ne considera responsabilitatea lui specială.. Serios. Fireşte.. dar ne-a dat de înţeles la vremea respectivă că se îngrijise să ne treacă pe toţi în testament astfel încât să fim asiguraţi în cazul în care i s-ar fi întâmplat ceva.. murmură Lynn. Cred că era foarte eficientă. Era într-adevăr ţipătoare. Felul curajos în care înfruntase viaţa era cu adevărat minunat.Presupun că întotdeauna există un Waterloo.. 23 . spunea el. dragă? Vreau să spun că sună atât de fals!). . dar n-a mai avut timp.Aşa că ea. . dar gusturile bărbaţilor nu se discută! Chiar şi cei mai echilibraţi dintre ei fac cele mai incredibile lucruri prosteşti! Gordon continua în scrisoare că nici să ne treacă prin cap că vechile legături se vor slăbi cumva. asta e. dar era sigur că vom ajunge cu toţii foarte repede s-o îndrăgim pe Rosaleen (un nume atât de teatral. dar a trebuit să scape de ea. . de un albastru închis şi umezi. şi trecuse prin atâtea deşi era aşa de tânără.Oh. spuse Lynn cu un zâmbet strâmb.Da.E atrăgătoare? . Auzi de atâtea ori de cazuri din astea! Dar te-ai gândi că Gordon.I-a scris lui Frances. ştiu. Iar un război e destabilizator..Mişcarea binecunoscută.secretară. În fine. .. Vechiul testament a fost invalidat de căsătoria lui.Niciodată nu e. Nu cunosc nici un detaliu..Şaizeci şi doi. e foarte drăgălaşă. . Dar nu e genul de drăgălăşenie pe care îl admir eu. Totul se petrecuse foarte repede. Rosaleen se alege cu tot? .. A fost omorât a doua zi după ce a pus piciorul în ţara asta. Are nişte ochi enormi. . zău dacă înţeleg de ce. Dar nu-ţi pot spune ce şoc a fost pentru noi când am primit scrisoarea lui din New York! .Nu dragă. Sunt complet de acord.Ultimul testament şi l-a făcut în 1940. . nu crezi. Avusese o viaţă atât de tristă. Presupun că şi-ar fi făcut un alt testament când ar fi ajuns acasă. cu experienţa lui. bărbaţii. cu siguranţă.

Dar unde să mă duc? Nicăieri pe aici nu există o căsuţă. să intre în trupele de gardă şi întotdeauna îi dăduse o alocaţie frumuşică. făcuse marmeladă. gătise şi spălase pentru ei. se văită ea.. dar nu vreau să te necăjesc cu toate problemele astea. Dar nu ştiu ce să fac. Insistaseră ca Antony. Adunate. ajutase la mesele şcolii. Voi avea întotdeauna grijă de Lynn.Lynn rămase tăcută... 24 . Nu exista nici un semn de extravaganţă printre ele. Trimite-mi toate notele de plată ale reparaţiilor”. Am fost atât de atentă! Dar se pare că investiţiile mele nu mai produc ca înainte. fiul lui Jeremy.ale acoperişului. . trebuie plătite fie că vrei sau nu. doamna Marchmont dădu la iveală un teanc de note de plată. colaborase cu Serviciul Voluntar al Femeilor. Ce-am să mă fac? Ce naiba am să mă fac.Şi uită-te la astea. Gândurile lui Lynn fură întrerupte brusc. Pur şi simplu nu ştiu. Mamei ei îi spusese adesea: „Nu-ţi face griji. Cu un gest dramatic şi buza tremurândă. Lynn? Chiar azi dimineaţă directorul băncii mi-a scris că mi-am depăşit contul. Avea peste şaizeci de ani. dădeau o sumă considerabilă. Îl auzise spunându-i lui Jeremy: „Vei fi un om bogat când am să mor”. să nu facă provizii pentru viitor. Nu înţeleg cum. dar cu siguranţă n-ar fi omis să lase ceva şi familiei pe care o încurajase să depindă de el. Lynn. mai ales că abia te-ai întors. şi n-aş suporta că pleci din casa asta . tu ştii asta. S-ar fi putut ca grosul averii să-l fi lăsat tinerei lui soţii. Niciodată nu fusese o femeie rezistentă. Lionel Cloade fusese încurajat să urmeze anumite domenii ale cercetării medicale care nu erau imediat profitabile şi s-o lase mai moale cu practica. . asigurarea contra pagubelor provocate de război şi celelalte. Lucrase paisprezece ore pe zi. pur şi simplu nu exista aşa ceva.ăsta-i căminul tău. dar n-ar fi fost om dacă n-ar fi avut resentimente faţă de noua stare a lucrurilor. ale gardului. Lynn luă notele de plată şi îşi aruncă privirea pe ele.Presupun că ar trebui să mă mut de aici. Doamna Marchmont spuse pe un ton plângăreţ. Considera că nu era deloc ceea ce Gordon Cloade ar fi avut în plan. la instalarea unei conducte noi de apă. Adela. Pe Rowley îl încurajase să înfiinţeze ferma. Şi toate chestiile alea galbene. Lynn se uită la mama sa. Îi sfătuise întruna să nu economisească. Toate se refereau la reparaţii .. Nu era mai mercantilă decât majoritatea oamenilor. Oh. El spune că e vorba de creşterea impozitelor. În timpul războiului primise în casă evacuaţi din Londra. la înlocuirea cazanului de apă caldă din bucătărie.

Soţia lui înregistră faptul dintr-o privire. oricum. 25 .Cred că ai un drept moral. Toată viaţa ei fusese obişnuită să fie servită şi i se părea ceva absolut firesc.absolut la nimic..în contrast cu viaţa uşoară de dinaintea războiului. cu un chip sec. .Nu ne-ar putea. fata era gata să scape ceva.. Unchiul Gordon întotdeauna te-a ajutat.N-ar fi prea frumoas să ceri favoruri. mânuind farfuriile. Şi. . cum se zice! Capitolul II Frances Cloade se uita gânditoare peste masă la soţul ei. Ea nu-i mituia cu lefuri extravagante şi era foarte exigentă în privinţa servirii. Era una din acele femei slabe ca un ogar care arăta bine în haine de tweed. În Warmsley Vale se remarca cu invidie că dacă se cuvenea ca cineva să aibă servitori acel cineva trebuia să fie Frances Cloade. O fată de cincisprezece ani se învârtea în jurul mesei. Doamna Marchmont clătină din cap. ajuta această Rosaleen? Doamna Marchmont se înroşi. o privire de aprobare o făcea să se lumineze. fratele ăla al ei n-ar lăsa-o să dea un bănuţ! Şi adăugă. Frances avea patruzeci şi opt de ani. fără expresie.. cu excepţia buzelor uşor rujate. Spuse încetişor: . mai ales de la cineva care nu-ţi place prea mult. eroismul făcând loc unei răutăţi pur femeieşti: .Nu avem drept la nimic . energia ei contagioasă şi modul ei de a conduce făceau din serviciul casnic ceva creator şi personal. . Lynn obiectă. Jeremy Cloade era un bărbat subţirel şi cărunt de şaizeci şi trei de ani. Chipul ei avea o frumuseţe arogantă cam pe ducă. dar felul cald în care răsplătea eforturile. Iar acum era foarte aproape de a ceda. Dacă Frances se încrunta. şi nu era deloc machiată. În seara aceea era mai lipsit de expresie ca niciodată.. şi avea acelaşi sistem de apreciere a unei bucătărese bune sau a unei servitoare bune cu cel a unui bun pianist. Obosită şi îngrozită de viitor.Dacă într-adevăr este fratele ei. Privirea ei chinuită era fixată pe Frances. O uşoară şi liniştită mânie se ridică în Lynn.

nimeni nu ştiuse vreodată. Tot ce se putea spune era că-şi respectase în mod admirabil partea ei de învoială. pentru că nimeni nu ştiuse vreodată ce gândea sau ce simţea Jeremy Cloade. 26 . Dăduse limpede de înţeles că nutrea o adâncă admiraţie pentru Frances Trenton şi. Reputaţia lui.Frances Cloade fusese singura fiică a lordului Edward Trenton care îşi antrenase caii în împrejurimile lui Warmsley Heath. la timpul potrivit. gâfâind agitat şi adenoidal. familia Cloade avea un enorm respect şi admiraţie pentru Frances. Existaseră zvonuri cu privire la cai care eşuaseră în cele mai neaşteptate momente. Iar pentru toate aceste binecuvântări nesperate trebuia să mulţumească isteţimii şi strădaniilor avocatului său. Ce simţise ea despre acest lucru. Ce gândea Jeremy Cloade despre căsătoria lui. Nu se presupunea că ar fi sclipitori. primăvara. Dar lordul Edward scăpase doar cu reputaţia niţel şifonată şi ajunsese la un aranjament cu creditorii săi care îi permitea să trăiască extrem de confortabil în sudul Franţei. cedau în faţa punctelor ei de vedere. Îi fusese o soţie eficientă şi loială lui Jeremy.asta spunea lumea despre Jeremy. Frances deveni doamna Jeremy Cloade. fata de cincisprezece ani. care avea în spate o grădină de modă veche împrejmuită de ziduri în care. atât ca om cât şi ca avocat. Erau mândri de ea. Ridicându-se de la masă. nimeni nu ştia. dar erau consideraţi foarte serioşi. soţul şi soţia merseră într-o cameră cu vederea spre grădină. se situa la un nivel foarte înalt. Brunskill şi Cloade nu se atinsese vreodată de vreo afacere ilegală. ba mersese chiar mai departe. perii în floare ofereau privirii o mare de alb. Firma Cloade. dar niciodată nu se simţeau cu adevărat intimi cu ea. Ca răspuns. o mamă grijulie fiului său. „Un băţ uscat” . Edna. Jeremy Cloade. Cloade făcuse infinit mai mult decât ar fi făcut în mod obişnuit un avocat pentru clientul său. şi alte zvonuri despre nişte cercetări întreprinse de administratorii de la Jockey Club. le aduse cafeaua. Falimentul final al lordului Edward fusese considerat de cel în cunoştinţă de cauză ca o bine venită scăpare de la lucruri mai rele. dubioasă. sprijinise în toate privinţele interesele lui Jeremy şi nici măcar o singură dată nu sugerase prin vorbă sau faptă că acea căsnicie ar fi fost altceva decât libera ei voinţă. Firma prospera iar Jeremy Cloade şi familia lui locuiau într-o frumoasă casă în stil georgian chiar în Market Place. când afacerile tatălui ei fuseseră satisfăcător muşamalizate.

devenit brusc un om bătrân. cu lacrimile reţinute. cafeaua trebuia să fie deschisă la culoare ca smântâna. Frances se gândi puţin înainte de a vorbi... şi el pe ale ei. gestul era caracteristic şi trăda o tulburare interioară. Apoi Jeremy spusese: . Iar ea îi răspunse. la izbucnirea războiului. Îi spuse vioaie şi aprobatoare Ednei: . Apoi se îndreptase spre uşă.Este..Şi pentru tine e tot atât de rău. după îmbarcare. fără zahăr.Nu e nimic de spus.. Ea spusese: . Era tare şi fierbinte. El o bătuse uşurel pe umăr. fiul lor. Nici chiar când primiseră telegrama ce anunţa moartea lui Anthony pe front nici unul din ei nu se prăbuşise. fusese grav bolnav în copilărie. draga mea. spuse..Frances turnă în ceaşcă puţină cafea.. aşteptând să audă la radio cuvintele irevocabile. Ea îi respectase rezervele lui Jeremy. urmărindu-şi soţul. despre cunoştinţele întâlnite. cu glasul netulburat. dar acum. O dată când Antony. Îşi ciupea uşor buza de sus cu mâna dreaptă. soţii Cloade îşi beau cafeaua neagră. În timpul cinei discutaseră la modul general. Deşi Jeremy Cloade n-o ştia. Edna se înroşi de plăcere şi ieşi minunându-se de ce lucruri pot să le placă unor oameni.Aş vrea să te pot ajuta. Viaţa lor de familie fusese fericită. 27 . nu izbucnise. După părerea Ednei. tăceau. apoi traversase camera şi pusese scrisoarea în mâna ei întinsă. o dată când aştepta ca juriul să-şi dea verdictul. Edna. Da. El o deschise. Frances se lăsă pe spătarul scaunului. El uitase complet de prezenţa ei. în ajunul plecării lui Anthony.. apoi îşi ridicase ochii spre ea. despre perspectivele fermei în viitorul apropiat.? El îşi înclinase capul.. nimic de spus. conştientă doar de teribila pustietate şi durere din ea: . Frances nu-l văzuse prea des. . păşind niţel greoi..Excelent. dulce şi cu mult lapte! În camera cu vederea spre grădină. dar niciodată atât de intimă încât să spună ce le trecea prin cap.. Un timp rămăseseră într-o tăcere deplină. şi spunând: .Da. rămaşi singuri. despre întoarcerea lui Lynn.

Degetul lui Jeremy Clpade urmări din nou linia buzei de sus. Ea merse direct la ţintă. . Aş prefera să-mi spui.Ce problemă ar putea fi? . Frances? . El oftă . Firma se confruntase cu o avalanşă de afaceri căreia nu-i putea face faţă din cauza lipsei de personal. Frances. Şi atunci.un oftat adânc. de judecata ei aspră. dar nu se îndoi de ceea ce văzuse. .. şi i se rupea inima de milă pentru el văzându-l brusc transformat într-un bătrân. însă acum o parte din angajaţi se întorseseră. Jeremy? El tresări. Spuse liniştită. Ceaşca de cafea aproape că-i alunecă din mână.Cred că ar fi mai bine să-mi spui.Ar fi o prostie să mă apuc să ghicesc. desigur.. . profund recunoscătoare că înţelesese atât de bine. Ea nu răspunse. uneori oamenilor le era puţin teamă de bunul ei simţ. Frances vorbi repede. mai eficientă ca niciodată.. Şi adăugă ceea ce pentru ea era o frază uluitoare. Revenindu-şi. din partea cealaltă a camerei. nu luase în seamă negarea lui.Mă tem că ai făcut o afacere proastă. după eliberarea din armată. o parte din obişnuita ei blândeţe secase. pentru o clipă doar... neîndurător. O dată cu pierderea fiului ei ceva se împietrise în ea.E vreo problemă.Ce vrei să spui. Jeremy spuse neconvingător: .Mai devreme sau mai târziu va trebui să ştii.. Poate Jeremy căuta să ascundă că era bolnav.Ea îi fusese recunoscătoare. Era mai energică. Se mulţumi să aştepte întrebătoare.Nu e nici o problemă.E vorba de bani? Nu ştia de ce se gândise mai întâi la bani. În ultimul timp nu 28 . .... masca imperturbabilă de pe chipul lui alunecă şi ea prinse licărirea unui chin atât de tulburător că aproape era să strige. Şi. nefericit. . alta decât cea firească în acele vremuri. rece: .Te întreb dacă e vreo problemă. Din cât se părea. Nu existase nici un semn anume care să-i sugereze o strâmtorare financiară. . Tot atât de bine putea fi vorba de boală.. Jeremy se uită nesigur la ea. Totul dură doar o clipă. Apoi se uită la Frances. o puse cu un gest sigur pe tavă.

Şi totuşi instinctul lui Frances se îndreptase spre bani.M-am bazat pe Gordon. era foarte istovit. Se născuse şi crescuse într-o atmosferă de instabilitate financiară. nu trăiai pe seama altora. Aţi fost într-un blocaj. Cloade spuse înăbuşit: . Sau te rezolvă cineva cu un împrumut. 29 . sau trăieşti o perioadă pe spezele rudelor şi prietenilor. . şi se părea că are dreptate. să se împrumute de la tine sau să trăiască pe seama ta!) Lui Frances îi era teribil de milă de Jeremy şi se simţea niţel vinovată pentru nepăsarea ei.Înţeleg. dar ştia că Jeremy era total incapabil să-şi dea seama de asta.Va trebui sa vindem tot? Firma o să dea faliment? Jeremy se cutremură şi ea îşi dădu seama ca fusese prea directă. Dacă îţi aminteşti. Existaseră perioade minunate când caii făcuseră ce se aşteptase de la ei. O dată trăiseră o săptămână cu pâine uscată şi dăduseră drumul tuturor servitorilor.. Pentru ea. Frances îşi dădu seama că în familia Cloade nu se făcea aşa ceva. privindu-şi soţul. Ea îşi găsea refugiu în tot ce era practic. Aşa făcu şi acum. Existaseră şi vremuri grele când negustorii nu mai dădeau pe credit şi lordul Edward fusese pus în umilitoarea situaţie de a evita portăreii care-i băteau la uşă. Muncea prea mult. Dar. pe când era copil. Rămase tăcută. cu care să te joci. stabilitate. (Şi. Dacă n-ai nici un ban. tânărul Williams. întrebând direct: . Frances îl întrerupse. a fugit cu banii. nu împrumutai. un loc definitiv şi un statut în viaţă. nu te aşteptai ca alţii să-ţi ceară. strângi cureaua pur şi simplu. Pentru el banii însemnau o lume neclintită. Altă dată. invers. o obligaţie. Apoi s-au ivit anumite complicaţii în Orientul Mijlociu după ce Singapore. ele n-au nici o importanţă. Gordon ar fi îndreptat lucrurile. Soţul ei dădu din cap.. . sau pleci în străinătate. Ne-a fost destul de greu să ne redresăm. Nu cereai. Ei personal nu-i păsa deloc de bani. portăreii puseseră sechestru pe lucrurile din casă timp de trei săptămâni.. banii erau o jucărie aruncată în poală. Şi n-aţi fost în stare să ieşiţi din el? .. Ea găsise criza cu pricina o situaţie amuzantă în care se distrase de minune.Nu contează de ce-urile. gândindu-se.Acum doi ani am trecut printr-o criză destul de rea.arăta prea bine.

. ea privea lucrurile cu calm.Dar acum totul va ieşi la iveală? . indiferent cât de mare ar fi pericolul în care te afli.. Frances se gândea. Cu obrazul în palmă. dar. Spuse răguşit. Îşi spuse: „În clipa următoare va trebui să-i spun. .Înţeleg. Întotdeauna bomba e destinată altuia! . . gândi el. Sau. spuse ea. Nu vreau să-l condamn pe bietul om..Dacă nu fac rost de banii necesari.În afară de pierderea lui. nu crezi nici o clipă că tu eşti cel care va fi omorât. şi asta repede. dacă nu e ăsta cuvântul potrivit. Adevărul e că. Jeremy rosti înăbuşit: ... Deocamdată.. Delapidare. .Ea oftă scurt . niciodată nu i-ar fi reproşat.un oftat nerăbdător..E mult mai rău. Până acum mi-am acoperit urmele. spuse fratele mai mare al lui Gordon Cloade.. Va trebui să ştie. moartea lui a fost o catastrofă pentru mine. .. ca tânărul Williams.. Probabil că la început nu va crede!” Frances Cloade oftă şi se îndreptă în fotoliu.E atât de stupid că n-am nici un ban al meu. n-ai înţeles. Deşi ea nu-şi dădea seama.Da.. eu sunt responsabil. Ea spuse absentă: 30 . stă în firea omului să-şi piardă capul după o femeie drăguţă şi de ce să nu se fi recăsătorit..Desigur. A picat într-un moment. Va şti ce am.. dacă aşa a vrut? Dar e regretabil că a murit în bombardament înainte să fi stabilit totul sau să-ţi fi făcut un testament corespunzător sau să-şi regleze afacerile. Frances n-ar fi făcut niciodată o scenă. Niciodată nu l-ar fi ocărât. Am folosit fondurile care mi-au fost încredinţate spre păstrare.. reflectând asupra problemei. . iar eu am ţinut foarte mult la Gordon şi am fost mândru de el.Vom da faliment? întrebă Frances cu un interes inteligent. O urmări cum stătea liniştită.. Se opri. În definitiv.. Detaşarea asta rece şi interesul practic îl paralizau. . spuse ea. . Oricum. s-ar fi descurcat mai bine în faţa lacrimilor şi a panicii.Există dota ta de la căsătorie. dar de data asta... Jeremy Cloade se uită la ea aproape cu disperare.

M-am măritat cu tine pentru că eram îndrăgostită de tine. Gândi: „Toate cărţile alea vechi ale lui Stanley Weyinan.... Habar n-ai ce sătulă eram de cai.Draga mea. integritate.Dacă mă întrebi.. Erai o schimbare. . Jeremy! De ce naiba crezi că m-am măritat cu tine? El zâmbi slab.. Extraordinar. şi mi-ai spus . şi de pariurile pentru Newmarket Cup! Îţi aminteşti? Ai venit într-o seară la cină. pe neaşteptate. Frances.. Dar nu cred că m-aş putea făli cu faptul că m-ai fi acceptat în. şi la o viaţă fără nelinişti sordide.Îndrăgostită de mine? Dar ce puteai să vezi la mine? . Ea îl privi lung şi.Prostuţule! Ce minunată minte romantică trebuie să ai dincolo de faţada ta oficială! Chiar crezi că m-am măritat cu tine ca răsplată pentru faptul că l-ai scăpat pe tata de lupi şi de toate celelalte? ... bine camuflată. . .. să fii căsătorit de douăzeci de ani cu cineva şi să nu ştii ce e în mintea lui! Dar cum puteai şti..Îţi iubeai foarte mult tatăl. desigur. Apoi cu un glas uscat.. Ce înţelegeţi prin asta? . ai fost cea mai loială şi mai devotată soţie.Zău. Jeremy tăcu. . Jeremy.Dar presupun că s-a dus şi asta.După ce ai fost atât de bună să te măriţi cu mine. Iar dacă crezi că m-aş fi vândut avocatului familiei pentru a-l salva de la ceea ce merita pe drept să păţească. .Îi eram devotată tatei! Era formidabil de atrăgător şi era o distracţie să trăieşti cu el! Dar întotdeauna am ştiut că era o pramatie. Niciodată! Îl privi lung. izbucni în râs.Îmi pare rău. Puteam să-mi fi dat seama din asta! Prostuţul meu iubit!” Cu glas tare..chiar mi-ai spus! Asta ne-a luat 31 . Mai rău decât pot spune. erai atât de diferit de anturajul tatei! În primul rând. Frances îşi ridică repede privirea. alte circumstanţe. ăă. şi m-am aşezat lângă tine şi te-am întrebat ce era bimetalismul. când era o minte atât de diferită de a ta? O minte romantică. spuse: . gândi ea. rosti cu greu: . aveai dreptul să te aştepţi la. Frances. .Ai mai spus-o. înseamnă că niciodată n-ai înţeles nici cel mai mic lucru despre mine. din dormitorul lui. Ai făcut o afacere proastă. zău că nu ştiu. dar în esenţă romantică. nu vorbeai niciodată de cai.

S-ar putea să fii judecat.Te prea remarcasem. Şi a mai fost vărul meu Gerald.. Voi lupta din răsputeri să împiedic acest lucru. 32 .A fost fascinant! Nimeni până atunci nu mă luase în serios. Ceea ce încerc eu să-ţi spun e că oamenii nu sunt complet răi sau complet buni.întreaga cină .. Şi apoi Charles. Treaba s-a muşamalizat şi n-a fost urmărit în justiţie.Să lămurim lucrurile. ce avem de făcut? Să adunăm cumva banii? Chipul lui Jerremv se aspri..Nu văd cum.Trebuie că a fost foarte plictisitor. sau arăt bine. te rog.şase feluri .Iar acum. Frances. deşi păreai că nici nu te uiţi la mine sau că ai fi gândit că sunt drăguţă. Nici eu însămi nu mă consider deosebit de corectă. Frances îl întrerupse. Iar tu erai atât de politicos.Draga mea! Se ridică şi veni spre ea.. În ciuda farmecului lui. tata a fost un escroc. toate astea au fost demult. . spuse zâmbind fiica lordului Edward Trenton.. vreo indignare morală.. vărul meu. dar nu-mi atribui. Am jurat că am să te fac să mă remarci. . Dar el s-a dus la război şi a primit postum Crucea Victoriei pentru vitejie şi devotament faţă de ţara lui. . Te simţi vinovat că te-ai pus rău cu legea. nu uita.. apoi Jeremy Cloade îşi drese glasul.. Câteva clipe domni tăcerea. mi-e de sute de ori mai greu. Se aplecă şi-i atinse părul cu buzele. . care a falsificat un cec la Oxford.atunci eram în bani şi aveam un bucătar francez! . Nu vreau să se întâmple asta. te rog. şi a fost trimis în grabă în colonii. este pentru că n-a existat ceva care să mă tenteze din cale afară. . În seara aceea m-am dus acasă şi n-am închis ochii toată noaptea.. Asta m-a pus pe jar. Jeremy Cloade spuse întunecat: . .Ăă. (El se cutremură). Noi nu suntem o familie morală. Aveai o rochie albastră cu albăstrele.Iar acum suntem un cuplu între două vârste aflat în dificultate.. Ea se grăbi să-l scoată din stânjneala lui: .După ceea ce tocmai mi-ai spus. căutând o cale de ieşire. Dacă am fost. să mergi la închisoare. Însă ce am eu este mult curaj şi (îi zâmbi) sunt loială! .

Frances spuse: . Banii i-au fost încredinţaţi ei doar pe durata vieţii.Nu mi-ai spus asta.Să-i cerem un împrumut.E vorba de o sumă mare. E complet sub papucul fratelui ăla al ei. . urgentă nevoie.. spuse repede. înţeleg.În orice caz... Deci. Prin cameră păru să treacă ceva . se împart între mine. . spuse Jeremy Cloade...un curent de aer rece.. .. Fireşte că ai făcut tot ce era evident..Nu.. Frances spuse nerăbdătoare: . Soţul ei o atenţionă: . şi ea nu poate fi scoasă din capital. ăă.Nu trebuie să-i dăm de înţeles că avem.Îi revin rudelor directe ale lui Gordon. spuse încetişor Frances. asta s-a făcut.. Prin statutul din 1925 privitor la intestare... Frances spuse: . Altfel spus.Nu mi-a în dat seama. Rowley. pe motiv familiar? S-ar putea să fie o fată generoasă..... S-ar putea să vrea. După ce el se opri. umbra unui gând. 33 . Ce se întâmplă dacă moare? ... . că putea să-i lase cui vroia..Un tânăr foarte antipatic.. ştim atât de puţin despre ea.. douăzeci şi şase? Probabil va trăi până la şaptezeci de ani. Oh. . Pe cine puteam tapa? Presupun că există o singură posibilitate. nu răutăcioşi ca Adela. Nu se putea spune cu certitudine dacă Frances îi asculta sau nu explicaţiile. Am putea fi morţi de mult când ea va fi între două vârste... Jeremy Cloade spuse cu îndoială: . Credeam că i-a primit pentru întreţinere. Frances zâmbi pe neaşteptate. Sunt o proastă..oacheşa Rosaleen! Jeremy clătină din cap cu îndoială. Credeam că sunt absolut ai ei. ea spuse: .Bine-nţeles că nu! Necazul e că nu cu fata însăşi o să avem de a face. Văduva lui Gordon . e o problemă de tapare. Câţi ani are? Douăzeci şi cinci. noi am fost destul de drăguţi cu ea.. Adela şi fiul lui Maurice.Pentru noi personal nu prea contează.Ipotecăm casa asta. Lionel.Ne revin nouă.

O vei vedea diseară. n-aş spune că inteligenţa e punctul ei forte. nu. Extrem de atrăgător. Aici se pregătea el să intervină. la petrecerea unchiului Lionel şi a mătuşii Kathie. . Lynn..Oh. Rowley Cloade confirmă printr-o mişcare din cap. . nu. Într-un an ne vom întoarce de unde-am plecat. Era un tânăr masiv cu o piele roşie precum cărămida. Jeremy.Bani! spuse Lynn. lucrezi la scară mare..Grijulie? Grijulie cu ce? 34 . . . Se opri şi spuse: Mi-ar plăcea să-ţi dau o haină de nurcă.Dar credeam că fermierii s-au îmbogăţit în timpul războiului. E atrăgător.Nu ne vom da bătuţi.E. bine-nţeles. Dar şi lipsit de scrupule. în condiţiile date. . Dar cred că chiar pare tâmpiţică din cauză că e atât de înspăimântător de grijulie. cu creşterea asta a lefurilor. Avea o încetineală care părea mai mult impusă decât înnăscută.Ei bine. . Rowley rânji. .. presupun.Iar acum. Dar. ..Oh. Bătrânul Gordon ştia.... Folosea deliberarea cum alţii folosesc rapiditatea în replici.Cum arată. .. spuse ea. ştiu.Da. cu lucrători îndărătnici şi cu confuzia asta generală. . Îşi privi soţul.... ochi albaştri gânditori şi părul blond. . Mami spune că e cam tâmpiţică. Dar vreau să-mi spui tu.. dar nu e o îmbogăţire care să ţină permanent. Trebuie să existe o cale chiar şi de-ar trebui să jefuiesc o bancă! Capitolul III . şi eu sunt lipsită de scrupule! Zâmbetul ei se înăspri. dornică să obţină o părere contemporană.Iar acum doamna Gordon se duce la Londra şi cheltuieşte câteva miare pe o drăguţă haină de nurcă. . totul pare să se oprească la bani în ziua de azi. da. Rowley? întrebă Lynn.Oh. e o răutate! . aşa e? Rowley reflectă.Da. spuse el.. Afară doar dacă.

Nu cred să fie o prefăcătorie. Cred că mi-am lărgit orizontul. Nici tu n-ai să-l placi. Râse uşor. . nu-i aşa? 35 . în Africa de Nord. dacă la asta te referi. Rowley nu se depărtase de casă mai mult de o milă sau două.David? . Dintre cei doi tineri. O spuse liniştit. Cât durase războiul. În principal.Nu e o doamnă.. dintr-odată. dar Lynn îl privi iute. . un râs nervos.are un accent provincial foarte puternic. El îi întoarse privirea netulburat. dacă îl deranja.Lynn fusese la război şi Rowley rămăsese acasă!. fusese în Egipt. să ştii. . .De ce ne-ar plăcea? întrebă tăioasă Lynn.Deci e cu adevărat. şi adăugă văzând că o priveşte uşor mirat.în Norvegia. Fusese omorât aproape imediat ... Nu o dată se aflase în toiul luptelor. Ar mai fi furculiţa corespunzătoare şi orice aluzie literară care ar putea zbura prin jur. În spatele tonului lui egal se ascundea ceva.Ăsta-i fratele.. Rowley şi Johnnie. Aş spune că e uns cu toate alifiile! Nu ne prea place pe nici unul. asta era situaţia . Iar ea.Pur şi simplu grijulie. . .. . cu accentul ei . deşi nu se ştie niciodată. Dăduseră cu banul şi cel care plecase la război fusese Johnnie Vavasous..Categoric nu. Dar iată că situaţia se inversase. unul trebuise neapărat să rămână la fermă. şi îmi închipui că bătrânul Gordon a fost vrăjit de aerul ei nesofisticat.. Are nişte ochi fermecători şi un ten foarte frumos.N-ai de unde să ştii cine-mi place şi cine nu-mi place. Rowley! În ultimii trei ani am văzut o mare parte din lume. ..Uneori lucrurile sunt niţel de-a-ndoaselea. în Sicilia.Ai văzut mai multe ca mine. needucată? Rowley rânji. Lynn.. Nu e genul nostru. asta-i drept.. cu chipul impasibil. Nici tu nu-l placi pe el. Se întrebă. Aşadar. Lynn îşi spuse că niciodată nu-i fusese uşor să ştie ce anume gândea cu adevărat Rowley. Stă pur şi simplu ca o tâmpită şi se lasă condusă de David. Ce lume ciudată şi cu susu-n jos! gândi Lynn. Pe vremuri bărbaţii mergeau la război iar femeile rămâneau acasă.

. iar eu am avut noroc. Doar dacă nu te-ai răzgândit. Te-a deranjat că. ca ai avut noroc că n-a trebuit să. .. cumpătat.Nu se ştie niciodată.Atunci. Totuşi Rowley era Rowley .. .. . să ştii.Grozav noroc. în sensul în care îl aveau cuvintele pentru ea. se opri îndoită. Se iubeau. Lynn spuse iritată: ... Niciodată nu prea vorbiseră despre dragostea lor. Privirea rece a ochilor o făcu să tacă. dacă nu din cauză că vorbele lui atingeau o coardă dureroasă undeva în ea?) . Să plece. . Emoţia pasarelelor ridicate. spuse Rowley. Lynn ezită.. aşa că de ce să fi început acum? Aveau să se căsătorească în iunie şi să locuiască la Long Willows (un nume drăguţ.. . nu crezi? Ea nu prea ştia cum s-o ia. Lynn se simţea teribil de deprimată.Ai avut noroc. Întotdeauna se iubiseră. Glasul lui era neted şi rece. Drăgăstos. Era stabilit.. În ciuda ei însăşi.Rowley. De ce aş fi făcut-o? El spuse absent..În iunie sau prin preajmă? . m-am schimbat? .Vrei să spui că. vrei să spui că. alinierea echipajului pe punte. adică. Rowley se uita absent peste câmp.. .... adică..Nu ştiu. 36 . Sunt foarte puţine schimbări la fermă...Da.Poate tu te-ai răzgândit? .. să ne căsătorim. Johnnie. .. să pleci? . fiorul unui avion ce îşi lua zborul şi se înălţa în văzduh şi survola pământul de dedesubt. vouă. .Fireşte că nu m-am răzgândit. presupun că am putea să ne gândim la căsătorie. fetelor din armată vă va fi greu să vă stabiliţi acasă. .. adică.Nu foarte mult. Depinde. Rowley! (Dar de ce să fie iritată? De ce.Să nu-l băgăm pe Johnnie în treaba asta! Războiul s-a terminat. eu nu m-am schimbat.. întotdeauna îi plăcuse) şi ea n-o să mai plece niciodată.Ei bine. Ezită. perfect. El adăugă zâmbind: Dar fireşte. Rămaseră tăcuţi..Nu fi stupid.exact cum fusese întotdeauna. încăpăţânat în a spune adevărurile pe jumătate.. Când vrei.Oh nu.

Doctorul Cloade avea un aer de iritare reţinută cu dificultate. aceasta-i nepoata mea. presupun. roşii. Părul negru. Lynn Marchmont. Mirosul de praf încins. Flori ciudate. tropăitul şi flecăreala limbilor străine. era în fapt o afacere de familie.Urmărirea unei coaste străine prinzând formă. Această „petrecere”. Jeremy. Da. gândi ea. . Ţineau la ea dar o găseau cam caraghioasă. Lionel Cloade nu se deosebea mult de fratele său. ochii albaştri. Deşi Lynn şi Rowley îi spuneau întotdeauna doamnei Jeremiy Cloade „Frances”. Lynn se uită la văduva lui Gordon cu o curiozitate voalată.. Acasă e marinarul. Lynn Marchmont venise acasă. aparent aranjată pentru a sărbători întoarcerea lui Lynn. Era repezit şi nu avea răbdare. despachetat. Dar eu nu mai sunt aceeaşi Lynn care a plecat. Ai citit cartea despre profeţiile Marii Piramide pe care ţi-am trimis-o? Atât de interesantă! Chiar că explică totul. Războiul se sfârşise. Ridică privirea şi văzu că Rowley o urmărea... umezi. Mătuşa Kathie îşi întâmpină cu afecţiune nepoata. Ca înfăţişare. iar această irascibilitate îi ofensase pe mulţi dintre pacienţii săi făcându-i să nu vadă adevărata lui pricepere şi blândeţe de care era în stare.Ce drăguţă şi bronzată eşti. şi parafină şi usturoi.. înălţându-se mândre într-o grădină prăfuită. dar nu avea imperturbabilitatea avocatului.. Era invariabil curtenitor cu oaspeţii săi. Era subţirel şi cărunt. nu crezi? Lynn fu salvată de intrarea doamnei Gordon Cloade şi a fratelui ei David. Interesul său real îl reprezenta cercetarea. acasă de pe mare..Rosaleen. iar pasiunea lui era folosirea plantelor medicale de-a lungul istoriei. Capitolul IV Petrecerile mătuşii Kathie erau toate la fel. cu onduleuri largi. draga mea! Egiptul. fata asta care se măritase cu bătrânul Gordon Cloade pentru banii lui era încântătoare. care-i următoarea destinaţie? Toate asteâ se sfârşiseră.. dar ei erau conştienţi de faptul că acea curtoazie era un efort. de irlandeză. buzele 37 .. împachetat. Avea o minte precisă şi îi venea greu să-şi păstreze calmul în faţa aiurelilor soţiei sale. doamna Lionel Cloade era invariabil „mătuşa Kathie”. . că avea un aer inocent. Şi era adevărat ce spusese Rowley.

. Bărbaţii pe care nu te puteai baza. bijuteriile. Singurul lucru pe care îl admira cu toată inima erau băile. spuse Rosaleen Cloade.Îmi pare bine. mâinile mănichiurate. Rochia. Spuse: .Da. acesta e fratele meu. .Te-ai întors din război. Bărbaţi care valorau cât greutatea lor în aur şi care.. mobilierul ei înzidit. spuse el. .preferase să construiască. ironic. să-şi petreacă aici o mică parte din viaţa lui ocupată . Era prea individualist pentru a se ataşa de o casă impregnată cu istoria altora.Acesta. Era un tânăr subţire cu părul negru şi ochii negri. Lynn văzu imediat de ce toţi din familia Cloade îl antipatizau atât. nu-i aşa? o întrebă David pe Lynn. Angajase un tânăr arhitect modern şi-i dăduse mână liberă. roşi. Nu s-a zgârcit deloc. pentru distracţie. fără să ştie de ce. Restul era predominant costisitor. Chipul lui era trist şi îndrăzneţ şi uşor insolent.. Se întoarse ezitând spre bărbatul din spatele ei. . iar ea. . Jumătate din Warmsley Vale considera că Furrowbank era o casă groaznică. Bărbaţii care îşi făceau propria lege şi călcau în picioare universul. Întâlnise bărbaţi ca el în străinătate. îşi conduceau avioanele în afara liniei de tragere! Lynn îi spuse pe ton de conversaţie lui Rosaleen: . Nu le purta nici pe jumătate cum le-ar fi purtat Lynn Marchmont! (Dar tu nu vei avea niciodată ocazia. David Hunter râse uşor.Sărmanul bătrân Gordon şi-a făcut plăcerea. Când Gordon se hotărâse să se stabilească în Warmsley Vale . spuse David Hunter. Râsul lui David o făcu să roşească. Era adevărul-adevărat. dar nu ştia să poarte haine scumpe.desfăcute pe jumătate.sau. O siluetă frumoasă. În acel „E o casă minunată” a lui Rosaleen se citea respectul. 38 .Cred că e o casă minunată. uşile glisante şi mesele şi scaunele de sticlă. mai degrabă. neplăcându-i pătrăţimea ei albă. Ochii lui o măsurară cu o undă de admiraţie. spuse Rosaleen.Încântat de cunoştinţă. capa de blană.Îţi place să locuieşti la Furrowbank? . Bărbaţii nesăbuiţi şi uşor periculoşi. spuse o voce în mintea ei).

Mătuşa Kathie apăru din nou pe neaşteptate.. Am putea. . E intenţionat!” Şi. Lynn şi Rowley.. Resentiment.. Frances! spuse el. .. David era proscrisul. dar nu încă. deşi purtă numele. Căci Rosaleen Cloade. Aici e altfel. Resentiment.. I se părea o descoperire atât de copleşitoare încât rămase tăcută gândindu-se la ea şi uitând să discute cu David Hunter care stătea lângă ea. E consecinţa războiului. ei sunt cei care ne urăsc pe noi”. .Cina. el spuse: . Doar nu te aştepţi să cred că gândeşti cu adevărat asta. spuse ea cam gâfâit. nu încă. La un moment dat. dar ea simţi că o mustră conştiinţa. Eu cred că e imoral. Lionel şi Katherine. nu devenise o Cloade cum o făcuseră Frances şi Katherine. uşor amuzat. Jeremy şi Frances. O petrecere a clanului Cloade. Ea se simţea străină. stingheră.. Probabil că deprinsese acest truc de la multele şedinţe de spiritism la care lua parte. Iar David.. În aer plutea o senzaţie. Mă gândeam la starea lumii.. Avea darul de a se materializa subit din spaţiu. David spuse cu răceală: 39 . cu doi intruşi. Intrară în ponosita şi urâta sufragerie a soţilor Lionel Cloade. de ce anume? Ură? Putea fi cu adevărat ură? În orice caz. Totul e atât de dificil. Poate el credea că avea de gând să fie intenţionat prost crescută. distructiv. Nu. Şi cred că în mine şi fabrici e chiar mai rău.. se întrebă şocată: „Chiar îi urâm atât de mult pe aceşti străini care au luat ceea ce noi credeam că e al nostru?. Lynn se gândea la toate astea în timp ce îşi ocupa locul la masă. De nevoie. dar şi pentru că asta vroia.Te gândeşti la ceva? Glasul lui era foarte plăcut. Nu. Doctorul Lionel Cloade râdea nervos în timp ce discuta cu Frances Cloade. E pretutindeni. Am observat chiar de când m-am întors acasă. nu-i aşa? Mary Lewis mi-a spus că-i strecoară pescarului zece şilingi în fiecare săptămână.. Rea-voinţă. Lumea nu se aşteaptă la prea multe. În trenuri şi în autobuze şi în magazine şi printre muncitori şi funcţionari şi chiar ţărani.Scuză-mă. Să intrăm.. nervoasă. Dar aici e mai mult de atât. şi adăugă explicativ: Cred că e mai bine să-i spun aşa decât dineu.. ceva.Ei. hai. Adela.. Lynn gândi brusc: „Dar aşa e peste tot.. un puternic curent electric.

În ziua de azi. Lynn spuse: . Învăţaţi să nu economisim.. . bomba atomică. Cu toţii suntem atât de serioşi în ziua de azi. tu şi familia ta nu prea aveţi ce ne face lui Rosaleen şi mie.Doar un lucru n-aţi învăţat.. Practic. stăm binişor.Extrem de lipsită de originalitate! . să nu ne gândim la viitor. dar n-aş fi de acord cu cuvântul practic. În tot cazul.Că v-am tăiat de la porţie? Ei bine. Dorirea răului. Mă refeream la noi. Brusc.Rea-voinţă. nu mă refer la bomba atomică. Rowley şi ferma). David spuse calm: ..Iar voi vă daţi în vânt după asta! . poate. Uciderea vecinului însuşi. Figurile de ceară. 40 .Da.La magia neagră în general. încurajaţi să mergem înainte cu tot soiul de scheme şi proiecte. La reaua voinţă hotărâtă şi practică.. spuse politicoasă. categoric. . Vrăjile pe lună plină.. oamenii s-au străduit din greu. . Erau mai practici în Evul Mediu. .. simţi că se amuză.La asta mă gândeam şi eu. Uciderea vitelor vecinului.Anume? .Chiar crezi că au existat astfel de lucruri precum magia neagră? întrebă neîncrezătoare Lynn. Mă refer la rea-voinţă. David Hunter râse.De regulă e mult mai practic să doreşti să faci rău.La ce te referi? . Şi se pare că nici nu ne prea ajută la ceva.Că nimic nu e sigur. gândi ea. . inclusiv acea pièce de résistance. Cu toată reaua voinţă din lume. îi şi vedeaţi în buzunarele voastre. În ultimii câţiva ani am născocit nişte fleacuri practice în acest sens.După bani? Aş spune că da.Poate că nu. Ridică din umeri.E niţel cam târziu pentru asta. Se părea că şi el se amuza. . . spuse afabil David. . . . . nu-i aşa? Capul lui Lynn zvâcni spre spate.. ..Trebuie să nu uiţi că de ani de zile aşa am fost învăţaţi să gândim.Nu mă refeream la bani. Vă gândeaţi mulţumiţi şi cu plăcere la banii bătrânului. oh..Vrei să spui că ne-am ales cu prada? Da. (Rowley. cam aşa.

- Lynn! strigă mătuşa Katherine din capul mesei. Unul din controlorii doamnei Lester e un preot din a patra dinastie. Ne-a povestit nişte lucruri atât de minunate! Noi două trebuie să avem o discuţie lungă, Lynn. Simt că Egiptul trebuie să te fi afectat din punct de vedere psihic. Doctorul Cloade spuse tăios: - Lynn are lucruri mai bune de făcut decât să-şi piardă vremea cu aiurelile astea superstiţioase. - Eşti atât de părtinitor, Lionel! spuse soţia lui. Lynn îi zâmbi mătuşii sale, apoi rămase tăcută. În minte îi persistau cuvintele lui David: Nimic nu e sigur. Existau oameni care trăiau într-o astfel de lume, oameni pentru care totul era periculos. David Hunter era o astfel de persoană... Nu era lumea în care crescuse Lynn... şi era o lume care o atrăgea. La un moment dat, David rosti pe acelaşi ton jos şi amuzat: - Continuăm discuţia? - Da. - Bun. Continui să ai un dinte împotriva accesului nedrept al lui Rosaleen şi al meu la bogăţii? - Da, spuse glumeţ Lynn. - Splendid. Ce ai de gând să faci în privinţa asţa? - Să cumpăr nişte ceară şi să practic magia neagră! El râse. - Oh, nu, n-ai să faci asta. Nu eşti una din cei care se bazează pe vechile metode depăşite! Metodele tale vor fi moderne şi, probabil, foarte eficiente. Dar nu vei câştiga, - Ce te face să crezi că va fi o luptă? N-am acceptat cu toţii inevitabilul? - Vă purtaţi superb. E foarte amuzant. - De ce ne urâţi? întrebă Lynn pe un ton coborât. În ochii aceia întunecaţi şi de nepătruns licări ceva. - N-aş putea să te fac să înţelegi. - Cred că ai putea, spuse Lynn. David rămase tăcut câteva clipe, apoi spuse pe un ton lejer: - De ce te măriţi cu Rowley Cloade? E un bleg. Ea spuse tăios: - Nu ştii nimic despre asta... sau despre el. N-ai avut când să ştii! Fără aerul că schimbă subiectul, David întrebă: - Ce crezi despre Rosaleen?
41

- E foarte frumoasă. - Altceva? - Nu pare să se distreze. - Foarte corect. Rosaleen e cam proastă. E speriată, întotdeauna a fost cam speriată. Se lasă dusă de val şi pe urmă nu ştie despre ce e vorba. Să-ţi vorbesc despre Rosaleen? - Dacă vrei. - Vreau. A început prin a fi atrasă de scenă şi s-a îndreptat către scenă. Nu era deloc bună, fireşte. A intrat într-o trupă de teatru de mâna a treia care pleca în Africa de Sud. I-a plăcut cum sună Africa de Sud. Trupa a rămas pe butuci în Cape Town. Atunci s-a lăsat dusă de curent într-o căsătorie cu un funcţionar guvernamental din Nigeria. Nu i-a plăcut Nigeria... şi cred că nici bărbatul ei nu i-a plăcut cine ştie ce. Dacă ar fi fost genul de bărbat care să bea şi s-o bată, toate ar fi fost bune. Dar el era un tip intelectual care avea o biblioteca mare în sălbăticia aia şi căruia îi plăcea să discute despre metafizică. Aşa că ea a luat-o înapoi spre Cap Town. Tipul s-a comportat foarte bine şi i-a dat o alocaţie adecvată. Ar fi putut să-i acorde divorţul, dar pe de altă parte, n-ar fi putut pentru că era catolic, oricum, din fericire să zicem, a murit de friguri şi Rosaleen s-a ales cu o mică pensie. Pe urmă a început războiul şi ea s-a îmbarcat pe un vapor care mergea în America de Sud. Nici America de Sud nu i-a prea plăcut, aşa că s-a suit pe un alt vapor şi aşa l-a cunoscut pe Gordon Cloade şi i-a povestit totul despre viaţa ei tristă. Şi uite-aşa au ajuns să se căsătorească la New York şi au trăit fericiţi două săptămâni, iar puţin mai târziu el a fost ucis de o bombă şi ea a rămas cu o casă mare, cu o mulţime de bijuterii de valoare şi cu un venit imens. - E drăguţ că povestea are un sfârşit atât de fericit, spuse Lynn. - Da. Neavând nici un pic de minte, Rosaleen a fost întotdeauna o fată norocoasă - exact cum e mai bine. Cordon Cloade era un bătrân rezistent. Avea şaizeci şi doi de ani. Ar fi putut foarte uşor să mai trăiască douăzeci de ani. Ceea ce n-ar fi fost prea distractiv pentru Rosaleen, nu-i aşa? Când s-a măritat cu el avea douăzeci şi patru de ani. Acum are doar douăzeci şi şase. - Arată chiar mai tânără, spuse Lynn. David se uită peste masă. Rosaleen fărâmiţa pâinea. Arăta ca un copil nervos. - Da, spuse el gânditor. Arătă. Complet lipsită de griji, presupun.
42

- Biata fiinţă! spuse brusc Lynn. David se încruntă.. - De ce ţi-e milă? Eu voi avea grijă de Rosaleen. - Sper că da. El îi aruncă o căutătură urâtă. - Oricine încercară s-o înlăture pe Rosaleen are de a face cu mine! Şi cunosc multe metode de a duce un război... unele nu chiar ortodoxe. - Urmează să ascult povestea vieţii tale? întrebă cu răceală Lynn. - O ediţie foarte prescurtată. Zâmbi. Când a izbucnit războiul, n-am văzut nici un motiv pentru care aş fi luptat pentru Anglia. Sunt irlandez. Dar, asemeni tuturor irlandezilor, îmi place să mă lupt. Trupele de comando aveau o fascinaţie irezistibilă pentru mine. M-am distrat ceva dar, din nefericire, am fost doborât şi m-am ales cu o rană urâtă la picior. Pe urmă am plecat în Canada şi i-am antrenat pe tipii de acolo. Nu mai aveam nimic de făcut când am primit o telegramă din New York de la Rosaleen în care îmi spunea că se mărită! De fapt, ea nu mă anunţa că avea să fie ceva de ciugulit, dar mă pricep foarte bine să citesc printre rânduri. Am zburat acolo, m-am lipit de fericita pereche şi m-am întors cu ea la Londra. Iar acum... îi zâmbi insolent. Acasă e marinarul, acasă de pe mare. Asta eşti tu! Iar vânătorul1 vine acasă de pe deal! Ce s-a întâmplat? - Nimic, spuse Lynn. Se ridică o dată cu ceilalţi. În timp ce intrau în salon, Rowley îi spuse: - Se pare că te înţelegi bine cu David Hunter. Despre ce vorbeaţi? - Nimic deosebit, spuse Lynn. Capitolul V - Când ne întoarcem la Londra, David? Când plecăm în America? Peste masa cu micul dejun, David îi aruncă lui Rosaleen o privire surprinsă. - Nu e nici o grabă, nu-i aşa? Ce are locul ăsta? Se uită admirativ prin cameră. Furrowbank era clădit pe o coastă a dealului şi de la ferestrele lui puteai vedea panorama neştirbită a peisajului somnolent tipic englezesc. Pe panta pajiştii fuseseră plantate narcise
1

Vânător = Hunter (Aluzie la numele David Hunter) 43

dar de fapt nu-i chiar atât de uşor.Nu spune lucrurile astea îngrozitoare! . Există . cu buzele tremurânde. Îl privi lung. Clanul Cloade a trăit pe roze. Şi de ce... dintr-o dată. deşi destul de adevărat. tu şi eu. .de ei toţi! . fetiţo. Acum erau pe sfârşite..Ce are Warmsley Vale.Aş dori să nu simţi asta. dar încă mai rămase un covor de petale aurii.Nu crezi că ei te urăsc? Au fost amabili cu tine. Rosaleen. i se pusese pata să plece în America? Rosaleen murmură: . Fata se înfioră. Întotdeauna după un război lucrurile sunt dificile..galbene. Nu-mi place. curând. . prietenoşi? Fata spuse cu îndoială. . .Vino-ţi în fire. Îmi place să le văd feţele roase de invidie şi răutate. fată. 44 . Nu mi-au făcut nici un rău. ce are Furrowbank? Hai. A trăit pe seama marelui frate Gordon. Motivul pe care îl invocase. Puricei pe un purice mare. Îi urăsc pe cei ca ei . .întotdeauna i-am urât.anumite priorităţi. Stricnină în supă.Da. Se întrebă dacă aşa îi sunase şi fetei care stătea în faţa lui. Dacă n-ar ţine atât la pielea lor. spune. .. Am fost destul împinşi de colo-colo.N-au fost lipsiţi de amabilitate.Familia Cloade? . N-ai spus că o să trăim aici.Da. spuse David. Râse diabolic. . E o răutate. . Imediat ce se va putea. Ea spuse. Ea spuse pe un ton jos şi necăjit.. . ai fi găsită într-o bună dimineaţă cu un cuţit în spate.Ai spus că vom sta aici doar o perioadă scurtă.Poate nu cu un cuţit.Dar le-ar plăcea.Glumeşti. Se simţea uşor enervat pe el însuşi în timp ce vorbea. suna a pretext. .. Nici tu nici eu nu avem vreun motiv presant să plecăm. E vorba de ei .Nu-mi place să urăsc lumea.Tocmai asta mă unge pe inimă. şocată: .Ai spus că vom pleca în America.Nimic. . Nu-mi lua plăcerea. Rosaleen spuse: . Le-ar plăcea.. Fărâmiţând pâinea din farfuria ei.

.Ba da.Nu-ţi face probleme.Fireşte că sunt sigur.Asta a fost când erau bombele.Lynn Marchmont? E iubita lui Rowley. de ce nu plecăm la Londra? Acolo am fi siguri.. lipsită de politeţe.Serios de asta? De asta. . Dar dacă crezi că mi-a căzut cu tronc Lynn Marchmont. .. . .El redeveni serios. Ei vor trebui să aibă de a face cu mine... . ai să uiţi. E o fată antipatică. Voi avea eu grijă de tine. Ştii că Londra îţi face rău.stă acasă. departe de ei toţi... că ne urăsc. .A ei? . pentru numele lui Dumnezeu.Lynn? Lynn Marchmont. bombele. te înşeli.Ştii la cine mă refer. .. 45 . . Cea care a fost la război.. N-am să uit niciodată. . Rosaleen spuse împleticindu-se în cuvinte: . Nu poţi face doi paşi fără să dai de un Cloade. .Şi ai s-o mai întâlneşti. .. Chipul lui se înnegri brusc şi se împietri. .Ce credeai? Rosaleen spuse încetişor: . .Fireşte că am s-o mai întâlnesc! E un loc mic.. niciodată.Eşti sigur. mândră şi cu nasul sus. Nu te mai gândi.Oh. Bovina aia arătoasă şi înceată la minte. Doctorul ţi-a recomandat aerul de ţară şi viaţa de ţară pentru mult timp de acum înainte. Nu mai sunt bombe.Ai mai văzut-o de atunci. ea nu e genul meu. ...Înseamnă ceva pentru tine.. Ai fost rău şocată. poate. David? Credeam că. .Pentru tine e bine să stai la ţară. Nu-ţi mai aduce aminte. fata mea. Rosaleen. Se cutremură şi închise ochii.Dacă e adevărat ce spui.. Fata de acum câteva seri. dar acum s-a terminat. fata mea. că mă urăsc.. David? întrebă cu îndoială Rosaleen.Credeam că poate din cauza ei vrei să rămâi aici. ..Te-am urmărit când vorbeai cu ea în seara aia.. nu-i aşa? . David. De asta vreau să te ţin departe de Londra. Nu. Rosaleen! . Să se bucure de ea bătrânul Rowley. Bunul Rowley .Am întâlnit-o într-o dimineaţă în apropiere de fermă în timp ce călăream.. Rosaleen..

Şi mi-au arătat şi un străin brunet care intră în viaţa noastră. credincioasă propriei firi. Lynn. să ştii că se adevereşte.. Îi plăcea să atingă şi să simtă blana moale a noii sale haine de nurcă. De câteva zile îşi făcea curaj să vină. îşi dădu seama că ieşise intenţionat la plimbare în speranţa de a o întâlni pe fata pe care tocmai o criticase cu atâta sălbăticie. şi aduce cu el pericolul. Adela stătea în salon cu buzele lipsite şi cu inima bătându-i de două ori mai repede ca de obicei.. Ieşi râzând din casă. Era extrem de agitată în timp ce o aştepta în salonul însorit. şi. De asemenea.. Căci. Ce superstiţioasă eşti! Să nu faci nici o afacere cu un străin brunet. gândind pe drept că Rosaleen singură ar fi fost mult mai uşor de abordat.Ştiu că nu-ţi place să dau în cărţi. deşi se simţi uşor mai bine când o văzu pe Rosaleen intrând cu aerul ei de „tâmpiţică” mai accentuat ca oricând. Vroia s-o găsească pe Rosaleen singură.Ghinionul tău. Vii din străinătate şi încurci planurile.. „Mă întreb dacă de la explozie i se trage sau aşa a fost întotdeauna”. iar doamna Marchmont îl zări pe David Hunter luând-o pe potecă . dar. Dar ce spun ele se adevereşte. fusese uluită să constate că atitudinea lui Lynn se schimbase nespus şi că acum se opunea în mod inflexibil ca mama ei să-i ceară un împrumut văduvei lui Gordon Cloade pentru a mai scăpa de datorii. ăsta-i sfatul meu. Încă o scrisoare sosită de la directorul băncii în dimineaţa aceea o convinse pe doamna Marchmont să treacă la fapte. amânase.. Era în dormitor când servitoarea urcă şi-i spuse că venise doamna Marchmont. în acelaşi moment. gândi doamna Marchmont. Mi-a apărut şi cartea morţii. Lynn ieşise devreme. Apoi se întoarse în dormitorul ei şi se uită prin hainele din şifonier. Rosaleen se bâlbâi: 46 .Tu şi străinii tăi bruneţi! David râse. Rosaleen îl urmări cum se îndepărtează prin grădină şi iese pe portiţa care dădea într-o potecă ce o lua peste câmp. dar când se văzu afară chipul i se înnoură şi mormăi încruntat: . o fată care vine de pe mare. Nu mai putea tărăgăna lucrurile.. Mi-au arătat o fată care aduce necaz şi întristare. Când te gândeşti că avea o haină ca asta! Aproape că nu-i venea să creadă.aşa că drumul era liber. fără David. .Ea spuse uşor timidă: .

. ai atâţia grădinari. Toate lalelele mele timpurii au ieşit... Nu înţelegea. .. moartea lui Gordon ne-a afectat pe toţi. aerul copilăros ar putea fi o atracţie. şi tu ai fost săracă.Fireşte.Nu ştiu. Era oare real sau doar o poză. La urma urmelor. era ca un copil. Gândi: „Nu pot s-o fac... . aceste subiecte de bază ale conversaţiilor rurale? se întrebă Adela.. Asta îl atrăsese pe deşteptul om de afaceri Gordon Cloade şi-l făcuse orb la stupiditatea ei şi la lipsa ei de educaţie? În definitiv... Adela Marchmont..Mă întreb dacă.. Bătrânul Mullard mai vrea doi oameni. Vorbea ca un copil care repetă ceea ce i-a auzit pe adulţi vorbind.B-b-bună dimineaţa. . O mulţime de femei arătoase eşuaseră în a-l cuceri. m-ai putea ajuta? .Să vă ajut? Rosaleen arăta mirată. „Proasto!” gândi doamna Marchmont. 47 . Acum era ocazia şi nu trebuia s-o scape.Cred că ducem lipsă de personal. „De ce trebuie să te holbezi aşa la mine? Ştii ce vreau să spun! Trebuie să ştii ce vreau să spun. Da.Mă tem că David a ieşit. a schimbat totul. o poză care meritase şi astfel devenise o a doua natură? Rosaleen spunea: . stătea acolo cerşind bani.. se întrebă Adela..Eu. . ei se ocupă de toate astea. Cuvintele i se opriră în gât dar reuşi să le scoată..” În acel moment o ura pe Rosaleen. . Dar se pare că încă mai e penurie de mână de lucru. nu pot s-o fac”. vezi dumneata... lucrurile sunt foarte complicate. S-a întâmplat ceva? Staţi jos. pentru un bărbat de şaizeci şi doi de ani..E o dimineaţă atât de frumoasă! spuse luminos doamna Marchmont. Dar. Asta era şarmul ei?. Cuvintele o aduseră în fire pe doamna Marchmont. Într-o fracţiune de secundă îi trecură prin minte toate orele lungi de nesomn şi gânduri şi griji. David se putea întoarce. Ce era de făcut cu cineva care nu discuta despre câini sau grădinărit. Tare. nu putea fi doar aspectul. spune el. Fata se uită tâmp la ea. Ale dumitale?. în definitiv. O ura pentru că ea. spuse: . vă rog.

ai putea. Îi era ruşine. Fata se ridică de la birou şi veni spre ea. Adelei i se ridică o greutate de pe inimă. Să. cât? . dar Lynn urma să se mărite cu Rowley). acum.. . totul era perfect când trăia..Mă refer la bani. adică.. El făcea toate reparaţiile. pur şi simplu nu putea să se descurce cu gătitul şi cu tot ce implica munca în gospodărie. Rosaleen arăta foarte stingherită.. Acum stânjeneala era complet de partea ei.Cinci sute de lire. Ce slujbă? Cine vroia o femeie în vârstă. scrise ascultătoare Rosaleen. Şi îmi dădea şi o alocaţie.. Adela se opri.. presupun că aş putea. şi acoperişul şi zugrăvelile şi toate astea. şi ratele n-au fost încă plătite. de parcă banii ar fi fost ultimul lucru pe care s-ar fi aşteptat să îl audă. Gordon obişnuia să ne ajute. Întinse încurcată. nu fusese greu. Înţelegi. iar ea singură nu putea. da. 48 . Presupun că din cauza impozitelor.. n-ar fi făcut niciodată asta!). bătăioasă din cauză că se dispreţuia. desigur. Adela continuă cu încăpăţânare.Bani? Părea sincer surprinsă... ce era mai rău trecuse... Dacă Lynn ar fi ajutat-o. rostogolind cuvintele ca pe pietre: .. nu-mi făceam.. totul e înjumătăţit. şi mai am note de plată de achitat.. în mod cert Rosaleen era o fată ciudat de deschisă. Bâjbâi prin diferite sertăraşe şi în final scoase un carnet de cecuri... Adică.. Îmi pare tare rău.Vai. Mereu îmi spunea să nu-mi fac griji.. Adela spuse cu disperare: . . Crispată în scaun.Da.Sper că acum e bine... reparaţiile la casă. (Dar unde să se mute? Nu exista de vânzare nici o casă micuţă.. uzată. desigur. spuse ea. O plătea la bancă în fiecare trimestru. Să locuiască cu Rowley şi cu Lynn? (Nu. .Nu mi-ai putea da un cec.. . în acelaşi timp.. spuse ea.. venitul meu adică.. dar.Îmi. se simţea uşurată.Să vândă casa. Se opri.. dar acum. La urma urmelor.. Rosaleen se ridică şi se duse la birou. în mod sigur nu una ieftină).. Să ia oameni în gazdă. refuza şi cu asta basta. n-am ştiut. . .Mi-am depăşit contul la bancă. fără nici o calificare? Îşi auzi vocea. În definitiv. Dacă fata refuza. (Dar nu putea face rost de personal. Să-şi ia o slujbă...... am să-l întreb pe David.. Niciodată nu m-am gândit. cinci sute de lire.. Cu casa. cecul....

vă rog... . .. adică. Pe drum.Cinci sute de lire. . .Adela luă cecul. . Tu şi cu mine am câştigat.au pierdut. sunt banii tăi.. David. ar fi plecat pe deplin mulţumită şi cu două jumate. trebuia să mă fi gândit. Spre uşurarea ei. . Trebuie să înveţi limbajul împrumutului! Ea murmură: . David râse. Capitolul VI .. Îşi luă la revedere şi plecă.Fată dragă! În definitiv. Avea mare nevoie de bani.În definitiv . Nu chiar.Eşti foarte bună. Fata fusese cu adevărat dulce.Nu sunt.Oh.. N-aş fi crezut niciodată..Oh. . Gordon Cloade a murit înainte să fi avut timp să-şi facă testamentul. Asta se cheamă norocul jocului.. spuse volubilă „Bună dimineaţa” şi plecă în grabă. .Oh. Rosaleen. .. draga mea. David. Îţi mulţumesc. David. Cinci sute lire.Ce căuta muierea aia aici? întrebă David de cum intră.N-are omul încredere să te lase singură. În definitiv.Eşti foarte bună. Rosaleen Cloade. În tot cazul. Rosaleen.Nu mi se pare.Îmi pare rău. Ceilalţi . de copil. . Rosaleen. Se pare că încă n-ai priceput că eşti o femeie foarte bogată. Se uita la ea cu o deznădejde pe jumătate comică.Nu şi pentru noi în ziua de azi. presupun.. sunt o mulţime de bani. 49 .ce? Cât? Rosaleen îngână stins: . 500 lire..Şi i-ai dat. .. nu puteam s-o refuz. . . dacă a cerut cinci sute..Vai. Ar fi fost stânjenitor să prelungească întrevederea. corect. Mâna neformată. înşirase pe hârtia roz: Doamna Marchmont. trecu pe lângă David. Cu cecul în poşetă. David.Un fleac! . .N-o lua de la capăt. Adela Marchmont se simţi o altă femeie.

Râse răutăcios. să-l vadă pe Rowley. David. Era hotărâtă să se mărite cu tipul? Ieşi mohorât din casă. îmi închipui că aşa e.Ceea ce nu înţelegi tu e că îl iubesc pe Rowley. fermecătoarea mea soră Rosaleen..Da. Ea spuse cu vehemenţă: .. Ştii foarte bine. ştii.Ai de gând să mergi până la capăt? .. . Apoi spuse: . Îmi place mult. David o văzu pe Lynn Marchmont urcând de la fermă. o avertiză el. spuse David. Rosaleen râse împreună cu el.. şi el o urmări îndeaproape şi fu mulţumit..Nu ştiu ce vrei să spui.E foarte adevărat.Bună dimineaţa. Rosaleen. . sau un film. i-o întoarse Lynn. îndrăznesc. David o privi cercetător.Un bărbat mai bun decât tine.Nu mă îndoiesc că e mai bun decât mine. . De acolo.Unde era Lynn azi dimineaţă? întrebă el. Lynn. . Stând acolo.Cred că plecase la Long Willows. Se întâlniră lângă un pârleaz. ţopârlanul Rowley! Buna dispoziţie îi dispăru. . Ia-te de el dacă îndrăzneşti. Fiecare din familia Cloade are mai mulţi bani decât am avut vreodată noi doi.Ba da. Era inconvenabil că fata avea conştiinţă. David. la mijlocul drumului.M-ai mai întrebat asta. spuse într-o doară Lynn. La Long Willows. Pentru tine.. Cine-i Rowley? . pe nătângul. Rowley. Ezită o clipă. . hai. Ea rămase tăcută câteva clipe. trecu printre straturile de azalee şi ieşi pe portiţa din vârful dealului. Pe când nunta? . nu te bucură toate astea? O casă mare. aşa să ştii! Îl iubesc.Dar trebuie să păstrăm ce avem.. servitori. dar de îndrăznit.Ei.Îl iubesc. Fără alte daruri. dar asta era. Ştia cum s-o ia. . apoi îşi încleştă dinţii şi o luă în josul potecii ca să-i iasă în întâmpinare. aş îndrăzni orice. bijuterii? Nu e un vis devenit realitate? Nu-i? Lăudat fie Domnul! Uneori mi-e frică să nu mă trezesc şi să descopăr că totul a fost un vis. .Mira-m-aş. . e ca un vis.. . În iunie. 50 .. poteca şerpuia în josul dealului şi trecea pe lângă ferma lui Rowley.

Lynn simţi tulburarea urcând în ea în valuri. 51 . .Nu. David spuse în surdină: . Întoarse capul să vadă ce-i reţinuse atenţia. Mama ta a fost deja la ea azi dimineaţă. despărţiţi de un zid de adversitate..Mama? Lynn se trase înapoi.Şi acum nu eşti fericit? El o privi.Nu cred! Cât? .Fiecare ne vedem aşa cum vrem să ne vedem. Îl văzu uitându-se peste umărul ei în susul dealului. Lynn? .Nu ştii? Bani! . Dar nu ştiu. liniştea de după furtună. David zâmbea acum cu zâmbetul acela rece şi crud care se potrivea atât de bine cu faţa lui.Şi i-a primit. Ce vrei tu? . nici o problemă. Adăugă mohorât: îmi doresc să nu te fi întors niciodată aici..Frances? El se încruntă. Lynn inspiră adânc.Şi care-s adevărata eu? Şi care e adevăratul David. Dar asta nu eşti adevărata tu. El întinse o mână. dacă tot veni vorba. .Bani? Lynn înţepeni..Aş spune că vreau siguranţă.Cine e? întrebă tăios David. da! . nu. Eram extraordinar de fericit până să vii tu.. încurcături. aşezată la casa ta şi trăind fericită cu el. Respiraţia i se acceleră.Cinci sute de lire.. . Lynn strigă: . simţi cum strânsoarea lui slăbeşte. Ce vroia? . o cuprinse după umeri. Tu te vezi măritată cu Rowley. nu-i aşa. Apoi. . Uneori am impresia. Se încruntă. Acum erau la mile depărtare. Lynn. .Parcă seamănă cu Frances. . probleme. Niciodată nu simţise mai puternic ciudata atracţie a lui David. pace.Da.Mă întreb cât are de gând să ceară Frances? Chiar că nu e sigur s-o laşi singură pe Rosaleen nici cinci minute! Biata fată nu ştie să spună Nu. nevrând să mai pleci niciodată. Ce vrea Frances? Draga mea Lynn! Numai cei care vor ceva vin la Rosaleen. că amândoi vrem. da. nu! El o maimuţări: . o răsuci. Câteva clipe fuseseră aproape. O femeie tocmai intra pe portiţa de la Furrowbank.

Mătuşa Kathie avea nişte datorii neplătite. Începu să urce hotărât dealul. Dar vezi tu. zburase ca un porumbel de casă. despre restricţiile impuse de guvern. a mai fost? David zâmbi batjocoritor.. Intervenţia lui o uimi şi.. nu mult..Oh. Fireşte. De fapt. Ai ales o zi nepotrivită”. 52 .. spuse dezinvoltă. Frances”. luându-l prin surprindere.. Aşa cum stau lucrurile. mormăi el. Intră pe poartă şi printre azalee. Apoi se uită spre vârful dealului. o luă la fugă ca vântul în jos spre fermă. despre susţinerea lui Gordon. e cumplit de greu de explicat. despre ipotecă. Lynn spuse pe un ton coborât: . nu-l auzise intrând. „Nu cred.. Se dusese la Rowley..Cine. ce trebuie să gândiţi despre noi! Apoi. Doar două sute cincizeci de lire. Tocmai îi spuneam lui Rosaleen că moartea lui Gordon l-a lăsat pe Jeremy într-o situaţie fără ieşire şi mă întrebam dacă i-ar putea veni în ajutor. Suma de care avea nevoie era prea mare ca să-şi închipuie că Rosaleen i-ar fi dat-o fără să-şi consulte fratele. „Nu.. Continuă să vorbească repede despre suma mare despre care era vorba. nu cum îşi închipuise David că ea încercase să scoată banii de la Rosaleen profitând de absenţa lui.Ce trebuie să gândiţi despre noi. Rosaleen. ea nu căutase în mod voit s-o găsească pe Rosaleen singură.Aş vrea să pot fi mai explicită. Un glas din spatele ei spuse: . oh.. dar îi era frică să nu ajungă la urechile doctorului! Cum le făcuse pentru a plăti mediumurile. David. . iar faptul îl tulbura mai mult decât vroia să recunoască. . Frances ar fi preferat să discute problema cu amândoi. s-ar putea să nu fi fost deloc înţelegător. traversă peluza şi intră repede pe uşa sufrageriei tocmai când Frances Cloade spunea: . în acelaşi timp.. mă bucur că ai venit. David Hunter era într-o dispoziţie foarte proastă. din anumite motive.Oare? Frances Cloade se întoarse fulgerător. că nu ştia că doctorul însuşi ceruse un împrumut.. despre promisiunile lui verbale. Spre deosebire de Adela Marchmont. Absorbită cum era în prezentarea unei situaţii plauzibile. El o urmări încruntat. îşi dădu seama că.

nu-i aşa? Vă vom înapoia. Frances spuse iute: .. Dar Jeremy n-ar fi fi intrat niciodată în afacere dacă nu l-ar fi susţinut Gordon.Ştiu.Nu-i adevărat! strigă Frances. o bârfiţi. că e Rosaleen . .S-ar putea rezolva. . Ce al dracului de bine minţea femeia asta! Toată povestea era plauzibilă. Era o femeie mândră.Expui lucrurile atât de pitoresc! . Întrebă: .În adâncul minţii lui David se stârni o anumită admiraţie. . o urâţi. Frances se ridică. fără expresie. totuşi cu atenţie. Nu ăsta era adevărul! Dar care era adevărul? Trebuie să fi fost ceva cu adevărat disperat dacă Jeremy o lăsase pe Frances să vină şi să încerce marea cu degetul. aşa că nu mai veniţi să vă milogiţi.Zece mii? Rosaleen îngână uluită: .. David spuse ea... Glasul tăios al lui David îi reteză vorbele: . N-aş fi venit la voi dacă n-ar fi fost o sumă atât de greu de adunat.. După ce o viaţă v-a ţinut sub aripa lui. În ziua de azi impozitele sunt cumplite. 53 . . Doar de venit. .Te-ai făcut foarte bine înţeles. Dar s-ar putea rezolva.. David o întrerupse.Ce credeţi voi. Şi în spatele ei? Vă strâmbaţi. . E cât se poate de regretabil că Gordon a murit în mod atât de neaşteptat. tu eşti atât de generoasă.. Faţa ei era înlemnită... să ştii. Îşi trase absentă mănuşa din piele. Prin ochii lui Frances trecu un fulger.Lăsându-vă pe toţi în găleată? Glasul lui David suna neplăcut. Şi plăteşte cam nouăzeci şi şase de lire impozitul pe venit. Dar nu se va rezolva! Frances se întoarse iute spre Rosaleen. îi doriţi moartea. să cerşiţi. .Serios? M-am săturat de voi! Şi ea s-a săturat de voi.Rosaleen nu se poate atinge de capital. ar fi jurat pentru asta.. de parcă era un gest important. Nu. familia Cloade. Nu veţi vedea un ban de la noi.Rosaleen.Ştiu că e. Dar neadevărată..E o groază de bani. Ai înţeles? Chipul lui era negru de furie.o vacă de muls? Toţi veniţi la ea să cereţi. Spuse: .

Viitor? Se uită încruntat la ea şi-şi dădu frâu liber gândurilor.Oh. Frances nu-i dădu nici o atenţie.. mult mai bătrân decât ea. David.. nu trebuia să-i spui lucrurile alea. ... Rosaleen plângea.Stau între ea şi lipitori. David. ieşi pe uşa dinspre terasă.Femeile trebuie să trăiască. Dar Rosaleen? Care era viitorul lui Rosaleen? În timp ce chipul lui se întuneca.. scânci. Ea s-a purtat cel mai drăguţ cu mine. Dar ceea ce spuse Frances avu un caracter cu totul general.. pe seama ei. care putea fi atât rău cât şi lipsit de scrupule. Rosaleen putea nici să nu fie în cameră. Al lui. În faţa privirii lui. .. El era conştient de mânia ei şi îl fulgeră gândul că Frances Cloade era un duşman periculos. Şi de ce nu? Dar tu! Tu trăieşti pe seama surorii tale.Îmi pare rău.. Viitorul lui Rosaleen. Nu o detest pe Rosaleen.Ai spus că o detest pe Rosaleen. David se întrebă de ce simţea cu atâta putere că vorbele ei fuseseră o ameninţare. în puf.. . ea se cutremură brusc şi strigă: 54 . Rosaleen s-a măritat cu un bărbat bogat. nu sunt de drept ai mei. Nu luase în calcul conştiinţa lui Rosaleen.Rosaleen murmură: .Ce vrei să spui? Se uita urât la ea. conştiinţa asta a ei avea să încurce lucrurile..Am să ţin minte ce ai spus. în viitor.Taci. .. Simţea că. Nu-i adevărat.. „Conştiinţa e dracul gol!” gândi David. Când ea deschise gura să vorbească. Trecând pe lângă el. . El spuse mânios: .. Stăteau uitându-se unul la altul. El ştiuse întotdeauna ce vrea.N-am. Foarte rău.. . Făcu un pas spre uşă. proastă mică! Vrei să te pomeneşti toată ziua cu ei pe cap storcându-ţi până şi ultimul ban? . dar te detest pe tine! . n-am vrut să spun asta.. apoi se opri şi se uită la David. simţi chiar un moment de nelinişte. Ştia şi acum. David.. trăieşti ca un nabab.Dar banii.

Nu sunt chiar atât de sigur că tocmai oameni cumsecade ca ei n-ar înfăptui o crimă. Ar trebui să mă elimine pe mine mai întâi.. palidă la faţă. dacă ar trebui. crimă. Tractorul cel nou..Vreau să spun că cinci. asta e serios... Nu uita. David? . ai grijă de tine.. ei bine. Dar dacă mă vor elimina. . Rosti liniştitor. 55 . gâfâind din cauza alergării. Dacă vreodată eu n-am să fiu aici. Şi am eu aşa o impresie că e periculoasă mai ales pentru tine. Dar cât timp sunt eu aici ca să am grijă de tine.Dar...Rowley. Rowley. Făcu semn din cap spre casa cea mare şi pătrăţoasă de pe deal. Nu poţi să-mi împrumuţi cinci sute de lire? ...David. Crezi că oamenii ăştia ar fi în stare de crimă. fereşte-te din calea lor! .Hunter? De ce naiba. Rosaleen.. Capitolul VII .. ca şi cum ar fi vorbit cu un cal: . ştiu.. . Despre ce e vorba? .. uşurel. e periculoasă. poţi să-mi dai cinci sute de lire? Rowley se uită lung la Lynn.. .Oh! Cineva calcă pe mormântul meu! El o privi curios şi întrebă: . nu vor reuşi să te omoare.Stau prost cu banii. spuse el apucându-i braţul ca într-un cleşte. nu-i aşa? .. şapte persoane au tot interesul să te vadă în groapă înainte să-ţi vină timpul. Lynn? Ai vreo datorie? . în nici un caz oameni atât de cumsecade ca cei din familia Cloade. ..Îmi trebuie pentru el.Te referi la... .Vreau cinci sute de lire..Ce vrei să spui.. Dar ai putea face rost de bani. viaţa nu e sigură.Ascultă. nu vorbi aşa! . a naibii de periculoasă.Nici mie nu mi-ar strica.Aşadar îţi dai seama că s-ar putea ajunge la asta? .. Stătea acolo. fata mea. Glasul ei era îngrozitor. şase. cu buzele strânse.De ce îţi trebuie bani.Ei hai.Da. Nu. ...

Ascultă. Bătrânul Gordon ne-a băgat pe toţi în găleată dând în primire fără să lase un testament.. ştiu! Măcar de n-ar fi murit Johnnie. În situaţia de faţă. E.Tu ai împrumutat de la ea? . abia mă ţin să nu mă duc la fund. şi tot ce a mai scornit guvernul aproape că mă omoară.. nu sunt banii lui. Lynn spuse cu amărăciune: . birocraţia.. n-are cum să nu înţeleagă că e foarte indicat să ne vină în ajutor. Taxele. Şi în definitiv.. de ce nu? . Dacă lui Rosaleen situaţia îi e prezentată cum trebuie. Eu nu mă pot duce frumuşel la o femeie să-i cer bani.Nu suport gândul că a împrumutat de la David! . Glasul lui Rowley suna înţelegător. . Lynn se întoarse şi se îndreptă încetişor spre White House.Dar nici nu-i eşti. să-mi împrumuţi nişte bani? . * . fată! Rosaleen e cea care scoate banii. stă niţel cam prost cu banii. legal. dar nu pot... Lynn.Da. Părea că-şi ieşise din minţi de mânie.Oh. Aş dori s-o pot ajuta puţin. n-ai putea..Încetează.. Nu sunt banii lui.Asta aşa e. şantaj sau datorii. asta-i altceva.Nu poţi să-i dai înapoi. .. Dacă eşti foarte strânsă cu uşa. . Chipul lui era roşu şi congestionat...Nu văd de ce n-ar veni Rosaleen în ajutorul cuiva aflat la ananghie. aş putea să vând nişte pământ sau acţiuni. Are a naibii de multe necazuri. înmărmurită.Lasă-l pe Johnnie! Să nu vorbeşti despre asta! Ea îl privi lung. Rowley? . . să-i fiu datoare lui David Hunter? .. îmi închipui. E prea mult pentru un singur om. Nu-mi place.De ce nu? Tu spui „De ce nu?”. Rowley strigă: . . . Ea a împrumutat de la el.Dar tocmai asta e! Rosaleen e complet la cheremul lui. dar ar fi un procedeu total nefericit.Atunci de ce nu pricepi că nici mie nu-mi place să. .E vorba de mami. mami? 56 . Dar.Şi n-ai vrea..Nu.

Rosaleen a fost extrem de înţelegătoare şi drăguţă..Zău. Tânărul a apărut. Şi adăugă: Are dreptate să ne dispreţuiască.Cine ne dispreţuieşte? . atunci. Şi aşa „fratele” a venit cu ei în Anglia.. au de obicei în umbră un tânăr.N-ar fi trebuit. Îmi închipui că i-a spus lui Gordon că are un frate. ce uşurare! N-am mai dormit de nopţi întregi. să ştii. Cum era să ştie Gordon dacă era sau nu fratele ei? Bietul Gordon.Zău aşa. . Oh. draga mea. aşa de îndrăgostit cum era. şi noi vom fi din ce în ce mai rău. Lynn spuse cu amărăciune: . Din fericire. altfel cred că ar fi influenţat-o pe fată.Mami. Doamna Marchmont tuşi. Vom continua să cerşim. nu văd de ce ar conta câtuşi de puţin ce crede David Hunter. . întotdeauna am depins de Gordon.. Asta-i partea proastă. fireşte.. .. a crezut tot ce i s-a spus. Doamna Marchmont spuse cu demnitate: . Lynn. Lynn spuse cu furie: .Odiosul ăla de David Hunter. azi dimineaţă nu era la Furrowbank. . dragă. . . Lynn! M-am dus cu ei direct la bancă. fără ca sărmanul Gordon să bănuiască ceva.. Dar în ziua de azi toate sunt atât de scumpe! Şi pe zi ce trece e tot mai rău.. umblă tot felul de bârfe.. tipul aventurier. Adela se înroşi. După cum i-am explicat lui Rosaleen.Sper că nu va fi nevoie. Şi pe urmă i-am plătit pe Arthuss şi pe Bodgham şi pe Rnebworth. . şi i-a telegrafiat în Canada sau unde o fi fost. 57 ..Zău.Nu cred că e un mod drăguţ de a pune problema. Am să încerc să fiu foarte economicoasă. Lynn continuă să o privească întrebătoare. ce-ai vrut să spui. Ei bine. .Fetele de tipul ăsta. când ai spus „dacă este fratele ei”? .Da. Lynn se răsuci de pe un picior pe altul. în dimineaţa aia.Şi presupun că de acum ai să te tot duci la ea. Ea e total la cheremul lui. Serios.Oh! Doamna Marchmont părea stânjenită.Nu cred! Eu nu cred! Doamna Marchmont ridică din sprâncene. draga mea.. să ştii asta....

Originea ei irlandeză era şi mai evidentă. Doamna Marchmont spuse cu demnitate. Până acum o văzuse purtând rochii scumpe şi cumva „de la oraş” pe care le purta cu un aer artificial. da.David a plecat la Londra. e foarte dulce. apoi văzu indicatoarele: Spre Warmsley Vale şi o porni în direcţia aceea cu pasul vioi şi hotărât. a cărui simplitate voită costase mai mult decât şi-ar fi putut imagina vreodată Rowley. în locul tonului studiat cu care vorbea de obicei. dar e dulce. Capitolul VIII O săptămână mai târziu. Pe peronul opus. Aşa că am ieşit la plimbare. Câteva clipe rămase nesigur în loc. umezi. Şi adăugă. i se păru că vede o nouă Rosaleen Cloade.. * La Long Willows. nici ea nu e. un grup de jucători de golf aştepta să urce în tren.El nu-i aşa. trenul de 5:20 trase în staţie la Warmsley Heath şi din el coborî un bărbat înalt şi bronzat.. aşa să-ştii.E o după-amiază minunată. . Bărbatul înalt cu barbă şi rucsac prezentă biletul şi ieşi din gară. în rochia viu şi frumos colorată. . În după-amiaza asta. aşa cum stătea acolo. irlandeză. Eu nu cred. Dacă o clipă crezuse că fata din prag era Lynn. cam ca un manechin ce etalează o rochie ce nu-i aparţine.. Şi glasul ei avea acea tonalitate moale. dezamăgirea i se transformă în surprindere când văzu că era Rosaleen Cloade. Purta o rochie dintr-un material frumos cu dungi late portocalii şi verzi. cu un rucsac. 58 . spuse ea. Iar ea.. cu părul ei negru cârlionţat şi cu ochii albaştri. Poate că e proastă..Nu e nevoie să ţipi. Rowley Cloade tocmai îşi terminase de preparat o ceaşcă de ceai când o umbră căzută pe masa din bucătărie îl făcu să ridice privirea. Toate astea sunt scornelile oamenilor proşti. .

. versiunea lui Rosaleen era mai aproape de adevăr.O spuse aproape cu vinovăţie.. După părerea lui Rowley. Asta chiar că era o nouă Rosaleen. În timp ce ea se apleca asupra flăcării. mult mai tânără decât cei douăzeci şi şase de ani ai ei.. Însufleţirea dispăru de pe chipul ei. Vorbea ca o cunoscătoare despre prepararea untului şi a produselor lactate. apoi roşi şi scoase din poşetă o tabacheră..” Rosaleen făcu un pas înapoi şi spuse pe un ton admirativ: . căsătoria. cu un gest îndemânatic.. acea expresie prostuţă a cuiva care n-are un trecut. Îi oferi o ţigară lui Rowley. . înainte. Sărmanele fiinţe. izolarea din inima Africii.. evadarea. şi. .Ai o junică foarte frumoasă acolo..Nu e chiar atât de mult de atunci.. Şi adăugă brusc: Aş putea să mulg vacile în locul tău. Spuse: . înainte să vin aici. Rosaleen.. în vârful dealului. compania în turneu în Africa de Sud. în final.Vai. el observă ce gene lungi şi negre avea şi gândi: „A ştiut el ce face. Interesul ei îl surprindea. întrebă neliniştită: 59 . îi venea greu să creadă că pornise vreodată. bătrânul Goldon.. după cum i se păru lui. acelaşi aer patetic ca al viţeilor pe care îi mânase el în acea dimineaţă la măcelar... Îmi amintesc foarte bine totul. chiar acum.. ai putea fi soţie de fermier... O viaţă simplă de fermă. spre mirare lui... Uimit de interesul ei.. Chipul ei avea acea inocenţă.Am avut o fermă.Înainte să urci pe scenă? Ea îi răspunse visătoare şi. dar era autentic.. căsătoria cu un milionar din New York. spuse el zâmbind. descoperi că Rosaleen se pricepea foarte bine la problemele ţinând de fermă. irlandeză.. care clătină din cap şi se uită în jur după un chibrit ca să-i ofere un foc lui Rosaleen. o idee vinovată: . Impresia pe care încerca s-o creeze David era acea de mică nobilime veche.. Dar ea scăpăra fără succes o brichetă mică şi scumpă din aur. Rosaleen Hunter călătorise mult de când nu mai mulsese o vacă Kerry. lipsurile. Avea ceva rugător. Rowley i-o luă şi.. nu prefăcut şi. apoi mirajul scenei. gândise. Se uită la ea cum se uitase şi la ei. Da. Rowley începu să-i vorbească despre fermă. Totuşi uitându-se la ea. Şi părea atât de tânără. în Irlanda. o aprinse. ce păcat că trebuiau să fie omorâte! În ochii lui Rosaleen apăru o privire de panică. Ar fi aprobat oare David Hunter această referire întâmplătoare la un trecut într-o fermă? Rowley credea că nu.

După ce ieşeau din gară. Putuse să fie naturală.Ăsta-i drumul spre Warmsley Vale? Cum Rowley rămase holbându-se la el. Rowley se întrebă dacă era David. apoi sări uşoară pârleazul şi o luă aproape în fugă spre casă. Ceea ce era adevărat. ţine-o în lungul potecii. Adăugă cu timiditate: M-am simţit foarte bine. Rowley.Oh. exact ca o servitoare! Bogata doamnă Gordon Cloade! Zâmbi întunecat în timp ce o urmărea din poartă cum se îndreptă grăbită spre Furowbank. Ei bine. 60 . ce târziu e! David se întoarce cu trenul ele 5:20. o voce îl făcu să tresară şi înălţă capul.. o singură dată avusese şi ea o zi liberă.. nesofisticată. Rowley îşi adună gândurile şi răspunse: . e mai bine să mă duc acasă. iar el. Cu un efort... poate că nu fusese chiar irosită... Trebuie să mă grăbesc. Un bărbat masiv cu barbă. oamenii o luau pe potecă.. O fiinţă drăguţă..La ce te gândeşti. Cu aceleaşi cuvinte răspunsese de sute de ori la aceeaşi întrebare... da. mai masiv. mulţumesc. aş vrea. Dar când la sfârşit îi propuse s-o trateze cu un ceai. o luă prin toată ferma.Da. Rosaleen păruse să îl placă. gândi el. peste câmpul ăla. Asta putea să se dovedească un lucru folositor.asta era clar. Rowley? . Când ajungi în şosea ia-o la stânga şi după vreo trei minute ajungi în sat. Căci trebuie spus că Blackwell Copse masca Warmsley Vale care se afla într-o adâncitură ca o căldare din care se vedea doar turla bisericii. după ce ajungeau pe cealaltă parte a lui şi nu vedeau nici urmă din ceea ce căutau.Vrei să vezi ferma şi lăptăria? . Se simţise bine. îşi pierdeau încrederea că o luaseră pe drumul cel bun. Rowley. Rosaleen se trase înapoi ca să-l lase să treacă. repetă întrebarea. Vai. urcau dealul şi. de cealaltă parte a porţii. Da. ea avusese o după-amiaza liberă.. în ochii ei apărură o expresie de panică. David era creierul familiei. Amuzat de interesul ei. sărmanii de ei! Stând aşa pierdut în gânduri. irosise peste o oră din timpul lui preţios! Ei bine. . . Rowley. o zi liberă. Eu...... cu o pălărie cu boruri largi şi un rucsac aruncat pe un umăr stătea pe potecă.. şi viţeii din dimineaţa aceea fuseseră drăguţi. da. ea însăşi. dar era un bărbat mai înalt.Nu. Se uită la ceas. un bărbat îl trecea. Chiar înainte să ajungă la pârleaz. Îi era frică de fratele ei David . Se va întreba unde sunt.

Întrebarea îl făcu să se uite mai atent la interlocutorul lui.Cine trăieşte acolo? E. străinul îl aduse în fire întrebând: . o anumită doamnă Cloade? ..Poţi să-mi spui dacă pe aici. Preferabil. e o casă numită Furrowbank? Rowley răspunse încetişor. o uşoară notă colonială? Ciudat.. Ce bine de ea! Apoi dădu scurt din cap. Unde mai văzuse acest chip.Da. pe potecă am venit. avea faţa bronzată şi barbă. indiferent unde se duceau. spuse străinul. Străinul înălţă din sprâncene. oamenii îşi rezervau de regulă camera dinainte. spuse şi aruncându-şi rucsacul iar pe umăr. dacă ai venit pe potecă de la gară. . Întreţinerea ei trebuie să coste o mulţime de bani.. ciudată.O casă zdravănă. adică. . ea e. .Stag sau Bells and Motley. Parcă uşor amuzat.Întrebarea următoare nu fu tot atât de obişnuită. Banii noştri.. chipul nu-i era necunoscut. 61 . Era în jur de patruzeci de ani şi nu arăta rău. într-un fel. .. deşi avea ceva de aventurier nesăbuit... Deci aia era... casa aia mare şi albă şi care pare să fie nouă. gândi Rowley.Oh. o porni spre Warmsley Vale. gândi Rowley. Al dracului de mulţi.. Pe total.Da.Da. răspunse Rowley. sau proaste... nu era un chip foarte plăcut.. doamna Gordon Cloade. Stag. . Tresări şi îşi reveni. . În ziua de azi. dar Rowley răspunse fără să stea prea mult pe gânduri.Mulţam. Doamna Gordon Cloade.. Sus pe deal. . „Vine de undeva de pe mare”. Să fie doar o părere.Chiar aşa. Trebuie că ai trecut chiar pe lângă ea. Străinul se întoarse şi se uită în vârful dealului.. nu glumă. Îl văzu pe străin că se uită în vârful dealului cu o privire lungă. şi nişte ochi foarte albaştri. amice. Amândouă sunt la fel de bune. sau un altul ce-i semăna leit? În timp ce încerca fără succes să-şi răspundă la întrebare. . sau accentul lui avea într-adevăr.. Bărbatul era înalt. Aş zice că au sigur o cameră liberă. prin apropiere. Un val de mânie îl făcu să uite o clipă unde se află.

Capitolul IX Era o dimineaţă frumoasă. Mintea îi rămăsese în urmă. În faţa unui pahar cu biter. A venit pe la şase. Se vârî sub bar şi ieşi de acolo cu un registru gros. se simţea fericită. domnule Rowley. spuse Rowley.A trecut pe lângă ferma mea. Din spatele tejghelei. la aceeaşi întrebare. Se uită distrat la fotografia lui Lynn de pe poliţa căminului. Vizita lui la Londra în 62 . La el te referi? Rowley dădu din cap. se duse şi o întrebă liniştit pe Beatrice: . râdea şi o tachina. Zece minute mai târziu intra pe uşa lui Stag Saloon Bar. despre vreme şi despre recoltă.despre îndărătnicia guvernului.Mă întrebam cine e. . domnule Rowley. . apoi se încruntă şi ieşi din casă. Se uită la Beatrice şi zâmbi. Îl deschise la pagina pe care fusese înscrisă ultima sosire. Unde dracu' îl mai văzuse pe tipul ăla? * În seara aceea.Dacă vrei să ştii.Aveţi un străin aici? Un bărbat masiv cu o pălărie cu boruri mari? . Păsărelele ciripeau. După părerea ei. Beatrice Lippincott îi zâmbi de bun venit. Beatrice îi întoarse zâmbetul.Chiar aşa. Acesta suna aşa: Enoch Arden. e simplu. David era bine dispus. . coborând la micul dejun în scumpa ei rochie ţărănească. Rowley schimbă obişnuitele impresii cu cei de faţă . Îndoielile şi temerile care o hărţuiseră în ultimul timp păreau să fi dispărut. în care erau înregistraţi cei care soseau. Britanic. Pare străin. îmbrăcat în piele.Aşa-i. La un moment dat. Rowley împinse într-o parte un teanc de formulare de pe masa din bucătărie şi se ridică. pe la nouă şi jumătate. A întrebat de drum. iar Rosaleen. .Rowley se întoarse încet în curtea fermei. Cape Town. domnul Rowley Cloade era un bărbat bine.

Poţi să prinzi trenul de 10:32. Rosaleen o luă şi o citi.Dar asta înseamnă că. Mintea lui începu să plănuiască rapid. Micul dejun era bine gătit şi bine servit.Dar. fata mea. . fireşte că am înţeles... ca şi plicul. Al dumitale sincer.Ştii să citeşti... am veşti despre căpitanul Robert Underhay. . Note de plată. Îi zâmbi blând. David. în cazul în care conţinutul acestei scrisori ar putea constitui un şoc pentru ea.. dacă vei veni aici în seara asta.ziua precedentă fusese mulţumitoare..David. era bătut la maşină. „Doamna Cloade”. nu înţeleg.. n-ai de ce să-ţi faci probleme. ce e? Mut. .. Pe scurt...Da. Mă ocup eu de asta. ce-o să ne facem? David se încruntă. Mergi în apartament şi rămâi acolo până îţi trimit eu vorbă. nimic interesant. cereri caritabile. Spune-i portarului de la 63 . Ascultă. David. Las-o în seama mea.Fă ce-ţi spun. nu-i aşa? Ea îi aruncă o privire timorată.. uite ce ai de făcut. Rosaleen. Erau şapte sau opt scrisori pentru Rosaleen.Nu te nelinişti.David.. cu clarviziunea-i caracteristică. liniştitor... Stau la Stag şi. dar.. Consider că e mai bine să te abordez pe dumneata decât pe sora dumitale..E în regulă. S-a înţeles? . . înseamnă.. Da. Tocmai îl terminaseră când sosi poşta. ce înseamnă asta? . el îi întinse scrisoarea. Conţinutul.. Fă-ţi bagajul imediat şi du-te la Londra. pe care poate e nerăbdătoare şi bucuroasă să le audă. .. David puse de o parte două note de plată mici şi deschise al treilea plic. David. Te duc eu la gară.. Rosaleen. . apoi pe chipul ei apăru o expresie alarmată. Rosaleen îşi ridică zâmbind privirea. . Enoch Arden David scoase un sunet gâtuit. voi fi încântat să discut problema cu dumneata. câteva invitaţii locale... Du-te să împachetezi. Dragă domnule Hunter.

Du-te. El spuse cu tărie. .Doamna Cloade. * Când David intră în holul lui Stag în seara aceea. Ceva îi vibră în minte. Enoch Arden. bine întocmită. „Doamna Cloade”. ..Crezi că e. „Voi fi încântat să discut problema cu dumneata”. Putea fi o ameninţare-voalată. oricine ar fi el... politicoasă. Ai puţină minte. Rosaleen. un vers. Ăsta e domeniul meu. Tu nu te prea pricepi la chestii spinoase. dar e o treabă spinoasă.. . iar pe alta. Trebuie să am mână liberă ca să mă ocup de tipul ăsta. că e... fii fată cuminte. „Am veşti despre căpitanul Robert Underhay”. putea însemna orice. Vreau să te ştiu plecată ca să am mâinile libere.. David? . nu comenta! Ea se întoarse şi ieşi din cameră.. David ştia din experienţă că.. Putea fi un gest autentic de solicitudine într-o situaţie stânjenitoare. un culoar ducea la bar. Se uită la semnătură. amintirea unei poezii..... Pe urmă văd care-i situaţia. La dreapta. nu-i plăceau ghilimelele alea . Rosaleen. Foarte degajată. David se încruntă la scrisoarea din mâna lui. de unde răzbătea un murmur de glasuri. uneori..Deocamdată nu cred nimic. speriaţi de moarte.. atâta tot.. Pe o uşă din stânga stătea scris „Camera pentru cafea”.. ca de obicei. Primul lucru pe care îl am de făcut este să te îndepărtez de aici. Pe o cabină mică de sticlă se afla o plăcuţă pe care era scris „Birou”. Se uita la el cu ochii ei minunaţi. „E mai bine să te abordez pe dumneata”.. Cu excepţia 64 . Reciti iar şi iar rândurile. bine-nţeles că nu.bloc că nu vrei să vezi pe nimeni. pe alta din dreapta „Salon”..Nu pot rămâne aici..... Ai înţeles? Nu trebuie să lase pe nimeni la tine în afară de mine. iar pe una din uşile ei glisante era amplasată o sonerie. nu era nimeni prin preajmă. trebuia să suni de patru sau cinci ori până să catadixească să vină cineva să se ocupe de tine. . .Oh! Rosaleen îşi duse mâinile la obraji. mai în spate o plăcuţă anunţa: „Rezervat doar pentru clienţii hotelului”.E în regulă. Dă-i un bacşiş.Nu.. La naiba.

Am o vorbă: domnul e domn şi când conduce tractorul. La primul etaj. Lily.Bună seara. Piloţi tineri şi alţii ca ei din bazele aeriene de luptă. nu-i aşa? . închizând uşa după el. holul hotelului Stag era tot atât de pustiu ca insula lui Robinson Crusoe. La chemarea ei răspunse o fată suferind de glandă. domnişoară Lippincott. da.Te descurci puţin. să văd. * 65 . * Ieşind din birou. oftând cu jind: Domnul Hunter e atât de chipeş. Niciodată nu puteai fi sigură cum stau cu banii.. Aveţi un anume domn Arden care stă aici? . cu ochi albaştri. . Lily spuse: . Lily? Trebuie să mă îngrijesc de nişte cearceafuri. . Se strecură în cabina de sticlă şi îl întâmpină cu un zâmbet graţios.. eu sunt ciudată. nu-i aşa? . domnule Hunter. David nu trebui să sune decât de trei ori ca dinspre bar. domnule Hunter. Ceea ce îmi place mie la un bărbat este clasa. Nu aveţi cum să vă rătăciţi. Numărul 5.Numai puţin. E cam frig pentru perioada asta a anului. Domnul Enoch Arden. David bătu la uşa cu numărul 5 şi un glas îi răspunse: „Intră”. Urmând aceste complicate indicaţii. spălăciţi şi un chicot nătâng. îşi jucă rolul domnişoara Lippincott.scurtelor perioade când era ora mesei. Intră. să apară domnişoara Beatrice Lippincott. Beatrice o părăsi pe Lily şi urcă scările. aranjându-şi cochet cu mâna părul auriu. Cu acest aforism enigmatic. spuse cu un aer plictisit domnişoara Lippincott. presupun că da. De data asta. Chicoti şi adăugă. Urcaţi scările şi n-o luaţi pe culoar ci faceţi la stânga şi coborâţi trei trepte. Oh.Ah. Beatrice Lippincott strigă „Lily”.Da. în privinţa asta. am văzut o mulţime ca el în război.Da. Dar.

În plus. desigur.În camera numărul 5. eşti Hunter? Bun... Şi vârsta se potrivea. ..Robert Underhay. Probabil la fel de bine ca oricare altul. Arden zâmbea. Câteva sticle. Arden spuse: . . cu moartea lui Underhay? ..Da. .Atât e bine? . n-am înţeles-o deloc..Poate că-i mai bine.Noroc. Hainele nu aveau croială englezească... bine pe Robert. Scurta cercetare îl făcu să tragă concluzia că. povestea între noi. l-am cunoscut foarte. nu-i aşa. . Bărbatul care îşi zicea Enoch Arden spuse: . .Mulţumesc.. dar m-am gândit că e mai bine să păstrăm. spuse Arden. asta simplifică mult lucrurile. Se cercetau.. putred. . Dumneata nu l-ai întâlnit niciodată. Bei ceva? Whisky? David observa că Arden se instalase confortabil. . în mare. am să beau un strop de whisky. căutând să-i intuiască gândurile.. dar erau purtate englezeşte. cum să spun?.. Hunter? .Bună. . focul arzând vioi în cămin în seara răcoroasă de primăvară. Ia loc. greu de citit. trimiţând leneş un nor de fum spre tavan. Îmi cer scuze că ţi-am cerut să vii aici.Sincer să fiu.Dragul meu prieten.N-nu. Puseră paharele jos.Ce vrei să spui? întrebă repede David. că a fost ceva..Te-a surprins să primeşti scrisoarea mea? . făcu o pauză..La ce naiba te referi? 66 . Runda unu se încheiase.... . David Hunter se opri lângă uşă şi se uită la bărbatul care se semnase Enoch Arden. era un client dificil.Noroc. fiecare analizându-l pe celălalt.. tatonând. n-nu. Arden spuse neglijent.. Ei bine. spuse David. . S-o scutim pe Rosaleen de o durere inutilă. n-ai bănuit niciodată că. relaxaţi un pic. Fără prea mult sifon. ..Nu.Am înţeles că l-ai cunoscut pe primul soţ al surorii mele .Desigur.Vrei să treci la subiect? .Da. poate că nu..

.Nu te agita.Oh.Asta am spus.. să spunem că. . . spuse sec David.Chiar vrei să ştii.Juriu? întrebă repede David. se poate să fi fost un cu totul alt motiv. Orice juriu ar spune acelaşi lucru. convingătoare.. iar dacă Underhay este în viaţă. la un moment dat acum câţiva ani.Sora mea s-a recăsătorit perfect de bună credinţă. . Nu mă îndoiesc nici o clipă de asta.Mai e? întrebă tăios David. .. Underhay a murit în Africa. Cum ţi s-ar părea o astfel de dovadă? . Underhay putea să apară aici.. din câte ştii dumneata. Hunter? N-ar fi mai bine să nu ştii? Altfel spus. Se poate să fi fost cavalerism. . . Nu i se poate imputa nimic.Serios? Ei bine. nu? .Mi se pare o presupunere fantastică. Nimeni nu vrea o groază de publicitate murdară. n-ar mai fi doamna Gordon Cloade. . presărată cu nişte detalii la fel de plauzibile. glasul îi deveni confidenţial. mai bine pentru sora dumitale. Tot ce avea de făcut Underhay era să apară la o mie de mile depărtare. Celălalt păru să se scuze. habar n-are.Mă gândeam la bigamie. adică. prietene. Supărător. Trebuie să admiţi că ar fi puţin cam supărător. N-a fost nici o problemă pentru el să facă să circule o poveste plauzibilă. şi din câte ştie Rosaleen. fireşte.. Dar dacă ar fi adevărat. pentru doamna Gordon Cloade. Foarte bine. Unde e acum? Arden se aplecă. Pentru că atunci. ar fi ieşit la suprafaţă. ei bine.... da. Underhay a fost întotdeauna un cavaler. fireşte... nu există nici o dovadă absolut concludentă. Underhay. vreau să spun. Ştia foarte bine să se descurce cu indigenii... Pentru că. el nu ştie că soţia lui s-a recăsătorit. Underhay avea idei destul de ciudate. spuse David. Bine-nţeles. 67 .Ei bine. încă mai e.. în Warmsley Vale. fireşte.Spui că Robert Underhay trăieşte. Trebuie să ne punem minţile la contribuţie şi să vedem ce-i mai bine de făcut.. dar niţel stânjenitoare. Hunter? Ei? Dacă ar fi adevărat? .Serios? Chiar aşa? Arden zâmbi. .. Se aplecă şi-l bătu uşurel pe genunchi. dragă prietene. .. .Aş avea nevoie de o dovadă foarte concludentă. .Bine-nţeles. sub alt nume. să ştii.. .Unde vrei să ajungi? întrebă fioros David. dar. Arden făcu o pauză. dacă ştia... Underhay avea anumite avantaje să treacă drept mort.Ar fi cel puţin convingătoare.

David rosti pe un ton deloc plăcut: . din păcate.Am un răspuns pentru dumneata. Du-te dracului! Arden spune netulburat. Sunt faliţi. zâmbind: .Era cândva. din nefericire.. Dar bine-nţeles că e posibil ca Underhay să nu ştie nimic despre a doua ei căsătorie. îl aşteaptă David Hunter. Spectacolul unei bogăţii prea mari stârneşte în om instinctele primare. de tratament special. totul costă... Sărmanul Underhay este practic un om nevoiaş. Sunt prea deştept ca să mă las intimidat. Făcu o pauză.Vezi dumneata. dar v-ar interesa să aflaţi că defunctul Robert Underhay este cât se poate de viu?” Vai. Nu se vedea nici un geamantan.Ce înţelegi prin perioadă proastă? . . David Hunter se ridică.Costisitoare? ..O atitudine admirabilă! Dar dacă nu vrei să cumperi.Da. O clipă ochii lui David făcură înconjurul camerei. Era cuvântul pe care. . şi. să ştii. până la unul.E cu sănătatea la pământ.Da.. Ultimul cuvânt căzu delicat. ..Eşti un şantajist ticălos. . ca fiind parte dintr-o categorie aparte. nici mai mult nici mai puţin.. o perioadă foarte proastă. am altă piaţă de desfacere. „Scuzaţi-mă. Sărmanul de el. desigur. 68 .. . nu ar mai fi îndreptăţită la nici un ban. N-are practic nimic ci. trece printr-o perioadă proastă. Rosaleen a moştenit o mulţime de bani de la al doilea soţ. ce-ar mai sări să cumpere! David spuse dispreţuitor: .Ce vrei să spui? . îl asigură celălalt. Să presupunem că mă duc la ei. Are nevoie de îngrijire medicală. Observă rucsacul aruncat pe un scaun. .. EI spuse: . în mod inconştient.Mă întreb dacă Robert Underhay este chiar atât de cavaler pe cât mi l-ai descris.. Se opri şi adăugă moale: Gordon Cloade era cu adevărat un tip incredibil de bogat.Familia Cloade.Nu vei obţine nimic de la ei. şi atunci. Dar viaţa îl face pe om să fie cinic. omule. toate astea sunt destul de costisitoare. mă gândeam că ai să spui asta.

.Fără cecuri. ..Lasă-ne până marţi.Va trebui să ne dai timp.. Îşi netezi din nou părul cu o mână nervoasă. Îmi aduci banii aici. Beatrice Lippincott ieşi din camera cu numărul 5.Ah.Perfect. Era ca şi cum victoria l-ar fi luat pe nepregătite. .Zece mii. Poate strânge atâta. celălalt rămase interzis. Plata se face în bancnote! . Obrajii domnişoarei Lippincott erau roşii şi ochii îi străluceau de o emoţie plăcută. .Cât? Răspunsul veni tot atât de direct. Atâţia bani în ziua în care se dovedeşte că Underhay trăieşte. uşor. spuse el.. .Douăzeci de mii. Chipul îi era negru de furie. să facem rost de bani.Ştiu să mă descurc. apoi întrebă direct: . O clipă. apoi spuse pe neaşteptate: . . dar faptul era greu de observat de ocupantul camerei 5. întrucât uşa era mascată de un şifonier. Şi adăugă înainte ca David să apuce să vorbească: Nu mă întâlnesc cu dumneata în vreo lizieră izolată. Are doar dobânda pe viaţă. Îmi aduci banii aici.. dar chestia asta se poate aranja. sau în albia secată a vreunui râu. 69 .Vă dau patruzeci şi opt de ore. la Stag. nu-i aşa? David tăcu. testamentul lui Gordon Cloade de dinainte de căsătorie e valabil în faţa legii.Deci.Perfect..Nici nu intră în discuţie! Sora mea nu se poate atinge de capital. Există şi bijuterii. Câteva clipe David rămase tăcut. Şi-i cunosc şi pe cei ca dumneata. nu-i aşa? . marţi la nouă seara. . David ieşi din cameră şi coborî scările. că doamna Gordon Cloade este încă doamna Robert Underhay şi că.Eşti un tip suspicios.. . . aşa că nu te gândi la asta. atunci. rămâne aşa.. prin urmare. Între camerele 4 şi 5 exista o uşă de comunicare.

Dar dacă o facem.Da. nu-i aşa? Ia-o la sănătoasa e motto-ul tău.. să plecăm. n-am putea merge în Irlanda. . undeva? El se întoarse şi o privi.Cât? Rosaleen răspunse cu un glas chinuit: .Capitolul X Shephard's Court. putem aduna banii. Mayfair. ăsta e doar începutul. nu mai putea fi totuşi întreţinut în starea de dinainte de război... sunt eu genul de om care să se lase şantajat?! Ea clătină din cap. . Măcar de-aş şti! Rosaleen suspină slab. În camera de zi..Da. Ai dus smaraldele alea în Bond Street la bătrânul Greatorex? . în America. David Hunter străbătea podeaua în sus şi-n jos. Patru mii de lire. asta înseamnă că vom fi jecmăniţi. mesele nu mai erau servite în apartamente. în timp ce Rosaleen stătea pe o canapea mare. Rosaleen scânci: . uluită. În loc de doi portari în uniformă câţi avusese înainte..... Apartamentul închiriat de doamna Gordon Cloade se afla la al treilea etaj.Patru mii. dar nu de prea bună calitate.. Şantaj! Dumnezeule.. spunea David.. Restaurantul blocului mai servea mese.Să te zbaţi în beznă. Ea strigă: . era un bloc mare cu apartamente luxoase. . . El consta dintr-o cameră de zi cu un bar înzidit. două dormitoare cu dulapuri înzidite şi o baie superb utilată. încurcată. Mai existau încă servicii. pătrată şi îl urmărea. 70 . pe bâjbâite. Ei bine. El continuă: .... acum avea doar unul. Spunea că dacă nu le vindeam trebuiau reasigurate.Hai să părăsim Anglia. jecmăniţi până la moarte.. strălucind de faianţă şi crom...Şantaj! bombăni el.Nu eşti o luptătoare. Rosaleen. dar... pietrele preţioase şi-au dublat valoarea. . cu excepţia micului dejun.. tot ce facem e greşit. Se răsuci brusc pe călcâie. Neatins de ravagiile atacului inamic. Rosaleen.Greşim.Dacă aş şti. e o ticăloşie.

Să faci exact ce ţi se spune. . 71 . Adăugă râzând: . răutăcios.Nu era o poezie.. spuse el.. Dar dau eu de capătul afacerii. care ar fi recunoscut acel râs. .Pot să am încredere în tine. Existaseră oameni. El râse.. Cred că a fost doar o ameninţare. . .Termină. Era râsul unui om care avea de gând să se lanseze într-o acţiune hazardată şi periculoasă. acum morţi. .Da. Te descurci. i-o tăie el. Găsesc eu o cale să i-o retez domnului Enoch Arden.Nu-mi face tocmai acum pe pioasa! Nu suport. . întotdeauna faci.. se aşeză şi îi luă mâna rece în a lui. Apoi râse.. şi purtarea i se schimbă pe loc. nu te teme.Marţi noaptea.. văzu panica de pe chipul ei. şi n-am să las să-mi scape totul. Ne-am aranjat frumuşel.. dar nu pot fi sigur. Rosaleen. David se uită la ea. Rosaleen. Cinci mii. nu-i aşa? Nu trebuie decât să faci exact ce îţi spun. mintea îi lucra cu repeziciune. pe loc. şi fă ce-ţi spun. Îi duci bani? . Slavă Domnului că pot avea absolută încredere în tine! .Da..Operaţiunea Enoch Arden. . Ieşim noi din asta.. Veni spre ea.. probabil. Se opri... Rosaleen. David. În spatele ei. Am să-i spun că n-am putut aduna toţi banii aşa. Era un râs vesel.Întotdeauna fac. că toată treaba asta poate fi un bluf . David. Ea se cutremură. nu te teme. spuse el. În râsul acela se îmbinau plăcerea şi sfidarea.Nu trebuie să te agiţi.Da.nimic altceva decât un bluf? Underhay. Tocmai asta mă îngrijorează. Dar trebuie să-l opresc să se ducă la clanul Cloade. auzi tu? Dacă n-ar fi fost blestemata asta de luptă în beznă! Înţelegi. Lasă totul în seama mea. . Privirea îi deveni visătoare. îndepărtată. David. Asta e secretul reuşitei unei operaţiuni. Pentru prima dată în viaţa mea stăteam şi eu bine-mersi.. ceva despre un bărbat care se întoarce. aşa cum am crezut întotdeauna. nu-i aşa. Mă faci să-mi fie frică. .Încredere în mine? Ce să fac? El zâmbi iarăşi.. îşi doarme somnul de veci în Africa.

„Bună seara. Cine naiba putea să-i scrie lui. înclinări din cap. Lipsise cam un an şi toată lumea spunea că plecase să nască un copil nelegitim.. La dracu' cu toate formularele astea! Vroia să ştie ce avea să-i spună atât de presant Beatrice.. Beatrice îi zâmbi. Fusese o fată frumoasă. A dumitale. O mulţime de bârfe pe la spate şi chicoteli. Ce naiba însemnau toate astea? Buna Bee! O ştia de-o viaţă pe Beatrice. Dar. S-ar fi dus chiar atunci la Stag. şi. auzise anumite zvonuri despre ea în timpul absenţei ei din Warsley Vale. Citi: „Dragă domnule Rowley. în prezent. mov. şi-şi petrecea timpul liber stând de vorbă cu ea în spatele tejghelei. „Lucruri care au legătură cu discuţia noastră de zilele trecute când ai venit la Stag şi ai întrebat de o anumită persoană. apoi citi mai departe. Poate o fi fost aşa. Rowley se uită la ceas. cum reuşi să şi-l procure? În timpul războiului.ţi spun despre ce este vorba. Tuturor de aici ne pare tare rău de moartea unchiului dumitale şi considerăm că e păcat că banii lui au luat calea pe care au luat-o. copil fiind. chestiile acestea fanteziste dispăruseră cu totul. Îşi amintea cum.ţi scriu.” Rowley se uita lung la misivă în timp ce mintea îi era plină de speculaţii. Beatrice Lippincott.Capitolul XI Rowley deschise oarecum mirat plicul mare. Cumpăra tutun din prăvălia tatălui ei. Dacă vrei să vii până aici. domnule”. aş fi bucuroasă să. folosind genul ăsta de plic. Obişnuitele saluturi. Trecuse puţin de opt când intră pe uşa barului. dar consider că se petrec anumite lucruri pe care s-ar cuveni să le ştii. dar o corectitudine aproape dureroasă. Sper că nu consideri o cutezanţă din partea mea că. era categoric o persoană foarte respectabilă şi rafinată. oricum. Rowley se duse la bar şi ceru un Guinness. poate n-o fi fost.” Rowley se uită uimit la subliniere. Sper să nu te superi pe mine. dar cred cu adevărat că trebuie să ştii ce se petrece. 72 .

Trebuie să spun că m-a mirat. . Era o cameră mică.Mă întorc într-o clipă. vizibil încântată de ea însăşi.Vrei să mă urmezi. domnule Rowley. . cu fotolii în pluş. . Ascultă.. cel de care ai întrebat atunci. . şi am considerat că trebuie să ştii ce se petrece. Rowley nu spuse nimic. iar eu o luasem de bună că e străin şi că nu cunoaşte pe nimeni. E chiar lângă camera 5. şi întâmplarea face ca între ele să fie 73 . Beatrice murmură: . domnule Rowley. ca şi cum se întâmplase ceva care îl supărase dar. a venit domnul Hunter şi a întrebat de el. Dacă ei vroiau s-o ia pe îndelete.Da.Bună seara. Lily. să văd dacă sunt prosoape şi aşternuturi.Da. Îţi mulţumsc pentru bilet. fireşte. Beatrice continuă cu demnitate: .Ei bine. La un moment dat. seară. Ea îi aruncă o privire rapidă: ..Domnul Hunter? Rowley deveni brusc interesat.. căci acest domn Arden nu spusese că ar cunoaşte pe cineva aici. domnule Rowley.Ce se petrece? . . domnule Rowley. I-am spus că stă la camera 5 şi domnul Hunter s-a dus direct acolo... şi sper că nu te-ai supărat că ţi-am scris. supramobilată. o mulţime de bibelouri de porţelan şi o păpuşă ponosită. domnul Rowley. care preluă comenzile. Nu grăbea niciodată oamenii.. n-am bănuit nimic atunci. îl ştii pe domnul care stă aici. Domnul Hunter părea nervos. ea strigă peste umăr şi apăru o fată. El dădu din cap şi îşi bău gânditor paharul. în Warmsley Vale.Puţin mai târziu a trebuit să urc în camera 4. .Mă bucur tare mult că ai venit.Mă bucur să te văd. Rowley întrebă cu o curiozitate domoală: . domnul Arden. lui îi convenea. aruncată pe speteaza unui scaun. Se opri să-şi tragă răsuflarea. Betrice. în timp ce o urmărea pe Beatrice cum termină de servit. Părea fericită şi importantă. reprezentând un clovn. domnule Rowley? Îl conduse în lungul unui culoar şi deschise o uşă pe care scria „Intrarea oprită”. Beatrice închise radioul şi îi arătă un fotoliu. dar m-am tot gândit toată săptămâna. un radio ce urla din răsputeri..Chiar în aceeaşi.

Fusese curioasă şi urcase dinainte în camera 4 ca să afle ce putea să afle. aproape bovină. aşa că Rowley îşi îndreptă paşii direct spre casa lui Jeremy din High Street. Considera că domnul Rowley ar fi putut spune ceva. relatarea succintă a conversaţiei pe care o auzise Beatrice. dar după ce merse câteva sute de metri se opri brusc. . dar. am auzit fără să vreau ce se petrece. Şi. Fireşte că întotdeauna e închisă. ieşi din cameră. Zău.. Apoi se ridică. Mulţumesc mult. Beatrice o deschisese. şi nu avea nici un dubiu că în esenţă. Beatrice. gândi el. aşa era. Nici acum Rowley nu spuse nimic. cu atât era mai bine..Şi aşa. Deşi lui Rowley i-ar fi plăcut să preia el însuşi acţiunea. deşi habar n-am cine a deschis-o. m-ai fi putut doborî cu o pană. Jeremy Cloade avea să ştie cel mai bine cum se putea profita de pe urma acestei surprinzătoare informaţii şi ce paşi trebuiau întreprinşi. dar abia acum începea să-i aprecieze adevărata semnificaţie. Trebuiră să treacă minute bune până când Rowley să-şi iasă din transă. atunci apăruse o situaţie care îi privea îndeaproape pe toţi cei din familia Cloade. Persoana cea mai potrivită pentru a o rezolva era fără doar şi poate unchiul Jeremy. Femeia termină şi rămase în aşteptare. care însă nu se vede din camera 5 pentru că în dreptul ei este un şifonier mare. Dacă versiunea ei a ceea ce auzise era corectă. îşi dădea seama că era mult mai bine să expună problema unui avocat isteţ şi cu experienţă. cu asta. Ar fi fost nevoie de o pană substanţial de zdravănă. Cu cât Jeremy intra mai repede în posesia informaţiei.Mulţumesc. Ca avocat. paşii i se îndreptară automat în direcţia casei. de data asta..o uşă. domnule Rowley.. gândi Rowley! Ascultă cu o faţă impasibilă. Beatrice se simţi oarecum desumflată. Mintea lui preluase încetişor lucrurile şi relatarea lui Beatrice îl uluise. s-a întâmplat să fie puţin deschisă. Capitolul XII Când Rowley ieşi din Stag. 74 . spuse el. ci doar dădu din cap. .

Frances.. Nici un fermier nu înţelege mai mult de un sfert din formularele pe care trebuie să le completeze. Rowley e un tip conştiincios. În ea se afla o colecţie de cărţi de drept. iar Edna veni şi le spuse că domnul Rowley spuse că nu mai aşteaptă şi că nu era vorba de nimic important. aproape că mă distrează. Cu cât ştiau mai puţini despre asta.Ba îmi dau seama de tot. cu eticheta sir William Jessamy Deceased.. spuse Frances. .Mă întreb ce vrea Rowley. da..Nu te gândi la asta. Stresul. îmi produce atâta nelinişte.. Pe birou se mai găsea şi fotografia unui tânăr în uniformă Anthony. ţi-o spun eu. că avea să-i aştepte să-şi termine masa. Alături se afla o fotografie veche a lui Frances în rochie de seară.Hai.. ucis în război.. Ea zâmbi. Eşti atât de nepăsătoare! Nu-ţi dai seama. Rowley se cutremură şi se întoarse cu spatele. Serios.. dar teribil de moale. 75 .. Iartă-mă. .Uneori mă înspăimânţi. Pe biroul multietajat se afla o cutie desfăcută. Jeremy spuse plictisit: . Mergi şi ajută-l să-şi completeze formularul. . nu-l lăsa prea mult să aştepte pe tânărul nostru fermier. lordul Edward Trenton. eu. Se aşeză pe un scaun şi începu să se uite lung la fotografia lordului Edgar Trenton.Probabil că-i dă de furcă vreo circulară a guvernului. draga mea. Jeremy îngână absent: .Mica servitoare care îi deschise îl informă că domnul şi doamna Cloade erau încă la cină. desigur. fiul lui Jeremy. În sufragerie..E cumsecade. Nu ţinea neapărat s-o includă pe Frances în discuţie. şi una a tatălui ei. dar Rowley refuză şi spuse. Nu mi-e frică. Vru să-l conducă acolo.Tocmai asta.. în costum de călărie. Am senzaţia că lucrurile n-or să meargă prea bine între el şi Lynn. auziră uşa de la intrare trântindu-se. se pare că nu-s în stare să mă concentrez. O să fie bine. Jeremy. Frances spuse iute: . Hoinări fără stare prin biroul lui Jeremy. . când ieşiră din sufragerie.Lynn. . Frances îi spuse soţului său: . cel puţin până se stabilea o anumită strategie. Dar. cu atât mai bine.

raţiunea nu fusese niciodată punctul forte al îndrăgostiţilor.Cu mai puţin de alte trei lire pe săptămână pe care ai să le dai am putea cumpăra o mulţime de legume în plus.Prostii. draga mea.Ţi-am spus. . David. . Lynn Marchmont ieşise să facă o plimbare lungă. dar nu-i prea plăcea să recunoască în sinea ei că brusca plecare la Londra a lui David Hunter şi a surorii lui aveau vreo legătură cu această monotonie. şi aleile cum trebuie. Lynn. am un cont frumuşel în bancă. . protestă Lynn. . . . Conştientă de neliniştea crescândă şi de nemulţumirea faţă de ea însăşi.Ştii. Şi chiar cred că un al doilea grădinar ar fi o economie. .Bătrânul Tom chiar că nu mai face faţă. Rosaleen nu putea fi mai drăguţă în privinţa asta. Cu toate astea. El ţinea foarte mult ca straturile de flori să fie îngrijite. Lynn spuse sec: 76 . Cred că a înţeles perfect punctul meu de vedere. şi gazonul tuns. Pe dinafară.. nu ne putem permite. Gândeşte-te câte legume în plus am putea cultiva. Eu cred că Gordon ar fi teribil de supărat dacă ar vedea în ce hal arată grădina. recunoscu ea cu tristeţe. Lvnn îşi dădea seama că cererea ei fusese iraţională şi că Rowley avusese tot dreptul s-o refuze. după ce mi-am plătit datoriile.Dar. Mama ei era într-o dispoziţie excelentă şi o supărase pe Lynn în acea zi la masă anunţând că avea de gând să caute încă un grădinar. Cât despre rudele ei.Chiar dacă trebuie să împrumutăm pentru asta bani de la văduva lui. Aşa spun ziarele. pe dinăuntru. draga mea. situaţia dintre ea şi Rowley era aceeaşi. Acum. Sunt atâţia oameni care s-au întors din armată şi caută o slujbă.. simţea nevoia să-şi facă ordine în gânduri.. Ultimele zile fuseseră insuportabil de monotone. nu era atât de sigură..Capitolul XIII În acea după-amiază de marţi. Nu-l văzuse pe Rowley de câteva zile. După despărţirea lor oarecum furtunoasă din dimineaţa când îl rugase să-i împrumute cinci sute de lire se întâlniseră ca de obicei. în momentul de faţă le găsea pe toate insuportabil de obositoare. şi uite acum! Simt că Gordon ar vrea s-o pun din nou în ordine. era o persoană incitantă. cred că am putea găsi pe cineva căruia să-i plătim mai puţin.

.Am avut cele mai uluitoare comunicări .Draga mea Lynn. Mătuşa Kathie era bine dispusă. Dacă nu reuşeşti la început.. Vroia să iasă din Warmsley Vale. Toată viaţa ei fusese o persoană hotărâtă. Se întrebă cât ştia sau bănuia mătuşa Kathie. Asta îi amintea mereu de cuvintele dispreţuitoare ale lui David. Mătuşa Kathie nu era atât de proastă precum părea.. şi nici să isc speranţe deşarte. O porni în pas vioi şi curând se simţi mai bine. Dar cu toate că lucrurile rămăseseră aşa. mai bine zis. încearcă. Avea să meargă vreo şase sau şapte mile bune şi să-şi limpezească gândurile. care ştia ce vrea şi ce nu. recurgea la droguri pentru stimulare. Am avut un eşec. dar am un sentiment extrem de puternic. nu se mulţumise să se lase dusă de val. Nu-i scăpase schimbarea lui Lionel Cloade. mătuşă Kathie? Doamna Cloade dădu din cap şi afişă un zâmbet înţelept.. .. tendinţa mamei sale de a conta pe Rosaleen ca pe o sursă constantă de sprijin o obseda pe Lynn. Are nevoie de odihnă şi să se dedice studiilor lui de specialitate. fără un venit corespunzător n-o poate face..” etc. În aceste ultime trei săptămâni părea mult îmbătrânit. din când în când. nici ciudata alternanţă a dispoziţiei lui. Îl bănuia că.. morocănoasă şi supărată. cu capul pe umeri. Întâlnirea cu mătuşa Kathie în faţa oficiului poştal nu-i îmbunătăţi starea de spirit.. cred că în curând vom avea veşti bune. spre spaţiile largi.cu adevărat uluitoare. pe dealuri.Mă îndoiesc că ai să-i găseşti în Warmsley Vale. fireşte.. dar. Asta ar fi explicat irascibilitatea lui ieşită din comun. 77 . N-am de gând să dezvălui vreun secret. Niciodată. credinţa. Lynn dădu gânditoare din cap. că foarte curând totul va fi perfect. . s-o ia în sus.La ce naiba te referi. sau în Warmsley Heath. Coborând pe High Street. A lucrat din greu în timpul războiului. Pur şi simplu un sfârşit fericit pentru toate necazurile noastre. şi se întreba dacă nu ajunsese la un anumit grad de dependenţă. Lynn. dar de atunci am primit mesajul „Încearcă. încearcă iar. Este foarte ciudat. Iar uneori are nişte crize de nervi atât de ciudate încât chiar mă îngrijorează. Şi chiar la timp. Sunt foarte îngrijorată din pricina unchiului tău. Astfel.. porni la plimbare să-şi alunge indispoziţia. până acum. Grăbi pasul. îl zări pe unchiul Jeremy intrând pe uşa casei.

. dacă se mărita cu Rowley. Inteligenţa îi fusese specializată. dacă.Da. în ultimă instanţă. Long Willows. dar avea o ciudată reţinere să se întoarcă acasă. redevenită stăpână pe ea şi pe viaţa ei. Asta să fi fost cu adevărat ce simţeau în secret oamenii de pretutindeni? Asta era ceea ce îţi făcuse. Pierduse noţiunea timpului. „Dar m-am întors schimbată”. se îngrozi de propriile-i gânduri. se confruntă cu incapacitatea minţii ei de a discerne şi a rezolva propriile-i probleme. Chiar vroia să se mărite cu Rowley? Lumina începea treptat să se împuţineze.. când fusese scutită de luarea unor decizii personale. direcţionată spre canale bine definite. Lynn se lepădă de aceste gânduri şi reveni la o problemă. „Viaţa şi lumea şi propria-mi fiinţă sunt schimbate. 78 . Lynn stătea nemişcată. Acum. În minte îi veni un vers dintr-o poezie. privind din mica lizieră de pe coasta dealului în jos. Lynn Marchmont.dacă. chiar aşa era! Dusă de val! Un mod de a trăi fără scop. cu obrajii în palme..” Dar Rowley? Rowley nu se schimbase. la White House. problema adevărată . O cuprinse un val de nostalgie după acele zile de război.. Dacă! Mereu revenea la asta . fără formă. Sub ea. Brusc.. Îl iubise pe Rowley înainte să plece. Chiar de când ieşise din armată. gândi ea. Dar chiar în timp ce formula ideea. ??? Să mă mărit cu Rowley? Vreau cu adevărat să mă mărit cu Rowley? Am vrut vreodată să mă mărit cu Rowley? Aş putea suporta să nu mă mărit cu Rowley? Trenul străbătu valea. minele din mare. Dar semnul de întrebare din mintea lui Lynn rămase. „Nu mai sunt aceeaşi Lynn”. Nu. răpăitul puştilor şi şuieratul gloanţelor pe lângă urechea ta. Tromba de fum a unui tren se înălţă spre cer desenând pe el un uriaş semn de întrebare. când viaţa era planificată şi ordonată. departe în stânga.. era Long Willows. iar fumul tremură şi se dispersă. războiul? Nu era un pericol fizic . nu mai era fata hotărâtă şi cu mintea limpede care se înrolase. dacă! O pasăre zbură printre copaci scoţând un ţipăt ca de copil mânios. era pericolul spiritual al aflării cât de uşoară era viaţa dacă încetai să gândeşti. peste vale. Ea.bombele din aer.singura problemă. căminul ei. Zile când datoria era clar definită.

. .. David spuse repede: .Iar s-a oprit. Spuse: .N-ai idee cât e ceasul? Ea se uită absentă la ceas..Se face întuneric de-a binelea. Lynn se ridică repede.. Lynn strigă: .Da.. .Într-un apartament dintr-un bloc păzit? Glasul lui Lynn era dispreţuitor..A trebuit să iau nişte lucruri de la Furrowbank.Nouă şi un sfert.. Uitasem. se uită repede . Lynn se simţi brusc ruşinată. Rowley era la fel cum îl lăsase în urmă cu patru ani. David strigă: . Ce faci aici? Alergase şi gâfâia uşor. A vitalităţii tale. asta era. . Cu o amărăciune neaşteptată. şi o apucă bâţâiala dacă stă singură noaptea. Vag tulburată.Nu ştiu. Dar trebuie să prind trenul ăsta. Când ai trecut printr-o explozie. Am un mare dar de a da peste cap ceasurile. Şi tu. făcând crăcile să troznească sub paşii lui. A vieţii. Vroia să se mărite cu Rowley? Dacă nu. . Lynn. .Parcă numai ceasurile! spuse David. Veni spre ea. Rosaleen e singură în apartamentul din Londra.Lynn! Venea spre ea uimit.Frica nu e logică.totul! Înapoi la siguranţă! Înapoi la dulcea monotonie! Înapoi la unde eram când a început sângerosul spectacol! Să ne strecurăm înapoi în găurile noastre mizerabile şi să fim iar precauţi.Nu ştiam că te întorseseşi aici! . eşti exact la fel ca ceilalţi! Ea strigă: 79 . Îmi închipui că s-a făcut târziu. ce vroia? În liziera din spatele ei pocniră nişte crengi şi un bărbat înjură în timp ce-şi croia drum. Cât e ceasul. Râse nesigură. Mă gândeam.. stăteam şi mă gândeam. David? .David! . . . Trebuie să alerg ca un iepure.Îmi pare rău. E din cauza electricităţii din tine. Trebuie să mă grăbesc acasă. Rowley nu se schimbase. Trebuie neapărat să prind trenul de 9:20 spre Londra.Da.

Era faţa unei străine.. o cuprinse un val de furie. uşor şi atletic şi plin de o graţie firească. Visele pot fi nişte lucruri periculoase. El întoarse capul.Am să pierd trenul.Ba nu! Nu sunt. Lynn. David. strigând peste umăr: . îşi spuse ea. tulburată.Rowley Cloade. „Noi suntem exact la fel. mi-ar fi făcut rost de undeva de cele cinci sute de lire! Ar fi făcut-o – o făcea! Nu m-ar fi lăsat să mă simt umilită pentru că a trebuit să îi iau de la David. Mama ei care împrumutase cinci sute de lire de la oameni pe care îi dispreţuiau! „N-avem nici un drept să-i dispreţuim pe Rosaleen şi pe David”. Şi atunci. tu îmi aparţii mie! Apoi. cu inima bătându-i ciudat.. cu mintea răvăşită se îndreptă încetişor către casă. Ezită puţin înainte de a intra. o făcea să dea înapoi. .. Am face orice.. brusc. tot atât de brusc precum o luase.. orice pentru bani”. . îşi spuse.... .David.” David spusese că o s-o sune când ajunge la Londra.. Apoi. umblând ca în vis.. O luă la fugă pe deal în jos. ai? Blegul ăla? Pentru Dumnezeu.La mine? Repeziciunea lui o luă prin surprindere. O cuprinse cu un braţ şi o trase spre el. Gândul la primirea afectuoasă a mamei ei. 80 . Coborî la parter. îi dădu drumul. Lynn îl urmări alergând prin întunericul tot mai des.. gândi Lynn în timp ce se strecura uşurel la etaj.... aproape îmbrâncind-o.. David! Chiar acum mă gândeam. O sărută cu buze fierbinţi şi furioase.. privindu-şi curioasă faţa în oglindă.. „Dacă Rowley m-ar fi iubit cu adevărat. Stătea în camera ei. .Am să te sun când ajung la Londra. la întrebările ei.

Da.Capitolul XIV .un zâmbet destul de strâmb. Eram sus. Presupun că vor fi în stare să-şi scoată bonurile de cartelă.Zău. .. dragă? Mă faci să tresar. îmi pare tare rău de fetele care se mărită azi numai în baza cupoanelor obişnuite. la urma urmelor. nu-i aşa? 81 .Ce spuneai..Vorbeam despre domnişoarele tale de onoare.Da. Întotdeuna am detestat-o. .. .. Eşti acasă de mult? . . . . .Da. Vreau să spun că nu-şi pot face nimic nou. mami. atacă fetele.Nu s-a întâmplat nimic. În starea în care sunt lucrurile în ziua de azi.Zău..În ultimul timp am văzut în ziar nişte lucruri îngrozitoare. .Ştiu.Lynn.. Se plimba prin cameră. ridicând câte ceva. sunt sigură. Mama ei mi-a fost cea mai bună prietenă şi cred că s-ar simţi jignită dacă.Nu pot s-o sufăr pe Joan Macrae.. adică. Lynn. Nu pe dinafară. Lynn. tu erai. vrea cu adevărat să fie în siguranţă.Scuză-mă. . nu crezi că-mi pot purta şi singură de grijă? . mami. . draga mea. tu asculţi ce spun? Lynn făcu un efort şi îşi adună gândurile.. dragă. Cine.Nu te răsti la mine. . . Zâmbi . punându-l la loc. E un mare noroc că tu le ai pe cele de la demobilizare. Şi acum despre domnişoarele de onoare. Lynn! Glasul Adelei era vioi şi uşurat. Da.. dragă. Cu toţi soldaţii ăştia lăsaţi la vatră. mami? . Nu te-am auzit când ai intrat.Oh. Întotdeauna mă simt nervoasă când eşti plecată după ce s-a înserat.De ce eşti atât de agitată.. să ştii. dar chiar contează asta? Marjorie s-ar simţi jignită. dragă. pe toate.. . mami.. eşti într-adevăr o fată norocoasă. e nunta mea. foarte norocoasă. Cred că ar trebui s-o rogi pe fata soţilor Macrae. pândind. chiar şi pentru lenjerie trebuie să te zbaţi.Aş vrea să-mi spui când vii. scumpo.Cred că fetele o caută.Ce să se întâmple? întrebă repede Lynn.? . nu-i aşa? . de veacuri. fetele caută pericolul.

ce vrei să spui? . încercă s-o alunge.. mami. mami.. să nu mai plece niciodată. El spusese că o va suna în seara asta.Te-ai certat cu Rowley? . ar fi înţeles-o în ziua aceea când se dusese să-i ceară cinci sute de lire.. dar. Se întoarse repede: S-a auzit telefonul? .. în loc să fie atât de cumplit de raţional şi practic.. cu zâmbetul lui domol. Cuvintele îi scăpară fără voie.Oh. primi mulţumiri. plasă câteva comentarii. îşi spuse Lynn. Doamna Marchmont îşi privea alarmată fiica. dădu asigurări. . Era umilitor să aştepţi un telefon. 82 . Trebuia s-o sune. ştiu.Nu. Să se mărite cu Rowley.. . s-o înlocuiască cu faţa lată şi frumoasă a lui Rowley. .Nu. Ar fi înţeles-o.Dacă o să fie vreo nuntă! Nu intenţionase să spună asta. „Nebună”.Lynn.Întotdeauna am considerat că vei fi atât de în siguranţă dacă te măriţi cu Rowley! spuse ea jalnic.Da. sensibilă la uraganul din spatele încruntării exterioare a lui Lynn. dar era prea târziu. toate-s în regulă. De ce? Aştepţi un telefon? Lynn clătină din cap. . Lynn inspiră adând. dragă. Dar Adela îşi privea fiica lung. mă tem că am făcut o încurcătură. De ce o atrăgea atât de mult bărbatul ăsta? În faţa ochilor îi apăru amintirea chipului lui brunet şi nefericit.Lynn? Tu eşti? Oh. . Nu te agita.. cu o panică adevărată. Glasul subţirel continuă să turuie. să nu mai vadă niciodată ceruri străine. să trăiască la fermă. să nu mai miroasă parfumuri exotice. Ar fi vrut să le retragă. Cu şocul unei explozii. să nu mai fie niciodată liberă.E atât de liniştitor că mereu eşti aşa de amabilă şi practică! Nu-mi imaginez cum am ajuns să încurc lucrurile în halul ăsta. se duse în hol şi ridică receptorul. Dar oare lui Rowley îi păsa cu adevărat de ea? Dacă i-ar fi păsat. cu privirea drăgăstoasă.. Telefonul sună ascuţit. Lynn ascultă. . pe fir veni glasul subţirel al mătuşii Kathie.. e vorba de adunarea de la institut. Lynn. îmi pare atât de bine! Ştii. . „Eşti nebună”.Cine vrea să fie în siguranţă? întrebă dispreţuitoare Lynn. bine-nţeles că nu. nimic.

ceva despre o fisă. .. Lynn se aşeză din nou.. În cele din urmă. eşti pe fir. . Zgomote confuze. .Ce vrei să spui? 83 . şi că vorbea de la un telefon public şi. brusc.Nici Lynn nu-şi imagina.Mătuşa Kathie..Nimic. Lynn puse receptorul în furcă şi se întoarse în salon. Se duse fără grabă în hol.. . convorbirea se întrerupse. Lynn. vă rog. uşor: Vorbeşte.. Serviciile telefonice erau din ce în ce mai proaste. Alergă şi răspunse. rece. O altă voce de femeie. indiferentă.Warmsley Vale 34? Primiţi o convorbire telefonică de la Londra pentru domnişoara Lynn Marchmont? Inima i se opri.Era. Probabil era tot mătuşa Kathie. Adela Marchmont întrebă repede: .Lynn. . tu eşti? . una din obişnuitele ei încurcături. era prea devreme. Mai avea de aşteptat. vă rog. Şi apoi. într-un final.Warmsley Vale 34? O convorbire personală de la Londra pentru domnişoara Lynn Marchmont. Mătuşa Kathie continuă să înşire o grămadă de fleacuri..Da.Trebuie să-ţi vorbesc. glasul lui David: .Rămâneţi pe fir. închise şi tocmai se îndrepta spre salon când telefonul sună din nou. Da. vă rog. . Aşteptă. Apoi. bătu furioasă în furcă. cu o carte în mână. Londra.David! . apoi tăcere.O clipă. Capacitatea mătuşii Kathie de a încurca chiar şi cele mai simple lucruri era de-a dreptul genială.. .. . Îşi aruncă ochii pe ceas.La telefon. Dar nu..Ascultă. .Ce vroia? . Aşteptă. cred că ar fi mai bine s-o şterg. Telefonul sună din nou la unsprezece şi cinci.Închideţi. Un glas bărbătesc spuse: . Veţi fi sunată mai târziu.? Se opri.La telefon domnişoara Lynn Marchmont.. . .

. sau oricare altă oră dorită.. Şi nu te îmbăta cu gândul că m-aş îndrepta de dragul tău. mărită-te mai bine cu truditorul Rowley. pur şi simplu pentru că nu vroiam să plec din Warmsley Vale. aşa că intră. n-ar merge. strigând „opt şi cincisprezece.Lynn? . El înjură slab. În faţa lui Rosaleen am pretins că nu e simplu.. Ea stătea acolo.Da. Cu mine ar fi ca-n iad. iar eu..Ce e de spus? .Nu spui nimic. În acea dimineaţă de miercuri.? Ciudat cât de limpede simţea chiar şi de la distanţa aceea agitaţia lui... strigând şi pe la alte uşi şi îndeplinindu-şi în stilul ei îndatoririle.Lynn. întotdeauna am fost. nespunând nimic.Da. El nu-ţi va da cât vei trăi o zi de nelinişte. dar n-ar ţine. . Capitolul XV La Stag exista obiceiul ca oaspeţii să fie apelaţi la ora pe care o indicau printr-o bătaie puternică în uşă însoţită de informaţia strigată: „Opt jumate. mai eşti la telefon? . Tu eşti o fată grozavă Lynn. Ceaiul de dimineaţă era adus doar la cerere şi era lăsat pe ştergătorul din faţa uşii. domnule”.. 84 .. Dar la ce bun? Tu şi cu mine. tânăra Gladys aplică obişnuita formulă în faţa camerei cu numărul 5.Cine era? .Oh. Ieşind din salon..Cineva care a greşit numărul. la dracu cu toate! şi închise. E destul de simplu.. . răspunse Lynn şi urcă repede la etaj. doamna Marchmont întrebă: . Bătu cu putere în uşă de câteva ori. Abia pe la zece băgă de seamă că tava din faţa camerei 5 era încă pe ştergător. eu sunt niţel escroc. cu receptorul la ureche. Îşi văzu în continuare de drum. nerăbdarea lui. domnule” sau „opt”.S-o şterg cu totul din Anglia. nu primi nici un răspuns.. . Nu. apoi spuse exploziv: . Aş putea încerca. şi trântind tava pe ştergător cu o bufnitură care făcu să se reverse câţiva stropi buni din laptele din ulcior.

apoi la doctor. Era repezită şi autoritară.. Gladys întrebă în şoaptă: .. vă rog.Vai. doctore Cloade.Ce e? Ce e? .. domnişoară. şi ea tocmai îşi amintise că în faţa ferestrei se afla un acoperiş plasat foarte convenabil. Doctorul Cloade aruncă o privire. domnişoara Lippincott se holbă la Gladys. urmată de Gladys. fără să aibă cunoştinţe medicale. Gladys. credeţi că e o crimă? . continuând să ţipe.. .. . nu prea cred.. doctorul Cloade spuse nesigur: . Apoi se uită în sus la Beatrice.Domnul de la numărul 5 nu era genul care să uite de el dormind. îngenunche şi se aplecă asupra corpului. Purtarea i se schimbă. Gladys nu avu nici o îndoială că era mort. domnişoară! Doctorul se răsti: .Ar fi bine să telefonezi la poliţie.. Beatrice ieşi. Dar bărbatul înregistrat sub numele de Enoch Arden nu trăsese nici o clapă. Gladys? întrebă Beatrice.Da. domnişoară Lippincott.Vai. Zăcea cu faţa în jos în mijlocul camerei şi.Poate ar fi bine.Vai.. unde doctorul Lionel Cloade îi bandaja mâna la care se tăiase. apoi la domnişoara Lippincott. Dar zău. Doctorul se holbă la fată. . cu Gladys în frunte. Să spui că e crimă înainte de a şti că e crimă e o calomnie şi s-ar putea să ajungi la tribunal pentru asta. domnişoară. .Ce s-a întâmplat.. În final. spuse Gladys şi adăugă cu o anumită plăcere: Are capu' zdrobit! Doctorul se uită la domnişoara Lippincott.Ţine-ţi gura. . . ... spuse el. fără să plătească. 85 . mort. Urcară tropotind scările. pare imposibil.Mort de-a binelea. Gladys îşi aruncă braţele în sus şi începu să ţipe. vai. spuse tăios Beatrice.. Zace acolo pe podea. domnişoară Lippincott. Domnişoara Lippincott era în camera ei.Prostii.. N-ar fi fost imposibil ca numărul 5 să le fi tras clapa şi să fi fugit pe acolo. Acesta din urmă scăpă bandajul şi se răsuci iritat la intrarea intempestivă a fetei. apoi o rupse la fugă şi coborî la parter. vai..Domnul de la numărul 5.

. Ştia totul despre Beatrice Lippincott. micile broderii făcute de dragul senzaţiei şi al faptului că crima fusese comisă în camera numărul 5. am să te rog s-o semnezi. Superintendentul Spence zâmbi liniştitor. În loc de asta. Apoi adăugă ca o concesie: Mergi şi fă-ţi un ceai. un ruj de buze într-un etui aurit şi un cleşte greu din fier pentru foc. La care Beatrice nu spuse NU. Mi s-a întors stomacul pe dos! Vă aduc unul şi dumneavoastră. chiar aşa. minţi el. Spence dădu din cap şi Rowley fu introdus în cameră. 86 .Niciodată nu e bine să ne pripim să tragem concluzii. de regulă. spuse el. .Vai. Superintendentul Spence se uită la masa din faţa lui.Da. Ai făcut foarte bine că ai venit atât de prompt să dai declaraţia asta. al cărui cap greu era pătat de sânge. domnişoară Lippincott. Nu se îndoia că discuţia la care Beatrice Lippincott trăsese cu urechea era autentică. Sergentul Graves băgă capul în cameră şi spuse că domnul Rowley Cloade aştepta. Dar. Superintendentul se abţinu să-i spună că. poate. sinucigaşii nu-şi fac o gaură în partea din spate a craniului cu un cleşte de fier pentru foc. domnişoară Lippincott. Asta e tot ce îţi aminteşti? Voi da la dactilografiat declaraţia dumitale şi. şi avea o părere foarte bună despre acurateţea celor declarate de ea. domnişoară. .. lăsând la o parte aceste înflorituri. după ce o vei citi. După ieşirea ei. spuse Beatrice cu speranţă. ceea ce rămâne era urât şi sugestiv. Capitolul XVI Superintendentul Spence se uită îngândurat peste masă la Beatrice Lippincott. o brichetă mică de aur cu iniţiale pe ea. sper că nu va trebui să depun mărturie la tribunal. exceptând.Mulţumesc.Pentru Stag nu-i deloc bine să înceapă să se bârfească despre asta. Ai nevoie de el. .. .Sperăm să nu ajungem la asta. spuse cu acelaşi aer lejer: . Pe ea se aflau un ceas de mână cu geamul spart.S-ar putea să fie sinucidere. Mulţumesc. revăzu în minte declaraţia.

. însemna că Rowley avea ceva de spus. Întrebă scurt: .. De fapt. . Rowley se încruntă. Întrucâtva spre mirarea lui Spence. Ei bine. răspunse încetişor Spence. timpul pierdut era de două ori mai mare. noi suntem părţile interesate. de comando care în timpul războiului îşi dovediseră utilitatea dar care pe vreme de pace era bine să nu-i scapi din ochi.Bună dimineaţa. . se repeta şi. iar acel ceva avea să fie solid. devenea vorbăreţ. În registru a semnat Enoch Arden. Mă temeam că nu va vrea să aibă de a face cu poliţia. în acelaşi timp. ei bine. 87 .. superintendente? De la Stag. Dacă Rowley venise la postul de poliţie. superindendentul Spence ştia totul şi despre Rowley Cloade.Nu. nu ştiu dacă şi dumitale. În privinţa asta. Rowley fiind genul de om care cugetă pe îndelete. eu sunt cel care pune întrebările. mi s-a părut absolut dubios. De ce? . Moartea lui Gordon Cloade îi stârnise un viu interes şi. domnule Cloade.Nu e cam ciudat? Era extrem de ciudat.O cunoşti pe Beatrice Lippincott. Iar pe un tip ca Rowley nu-l puteai zori. oamenii sunt uneori ciudaţi.. Nimic din ce avea asupra lui nu dovedeşte că era Enoch Arden. în general.. Poţi face o oarecare lumină în această problemă a noastră? E vorba de omul care a fost omorât la Stag. Ce vreau eu să spun e că. A venit cu ea la mine. Dacă o făceai.Bine-nţeles.. . ceva ce merită să fie auzit. Şi i-am auzit povestea. Mă bucur să te văd. Superintendentul dădu din cap. . noi. Rowley păru uşurat. Beatrice mi-a povestit ce auzise şi mi s-a părut.Exact cum ştia totul despre Beatrice Lippincott. întru totul de acord cu opinia celor din localitate.Domnule Cloade. Seara trecută v-aţi dus să-l vedeţi pe decedat.. considerase că familia lui Gordon fusese total nedreptăţită. demn de încredere şi nefantezist.Bun.L-aţi identificat pe tip? . dar superintendentul Spence nu-şi propusese să discute cu Rowley despre cât de ciudat i se părea lui că e. Îmbrăţişase părerea generală că doamna Gordon Cloade „nu era o doamnă” şi că fratele doamnei Gordon Cloade era unul din acei tineri luptători. Spuse afabil: .. avea să-i ia ceva timp până să spună tot ce avea de spus. Rowley începu cu o întrebare.

Să văd. Şi trebuie să spun că treaba m-a zguduit.Da. mi s-a răspuns „Intră” şi am intrat. n-aş putea spune exact. trebuie să fi fost opt şi douăzeci sau pe-aici când m-am dus la Jeremy. dar cred că nu m-am descurcat prea bine. Foarte înceţi. am bătut la uşă. superintendente. . Erau încă la cină. Rowley se opri. ...Ce oră era? Rowley reflectă. superintendente. Mă gândeam că o să fie înspăimântat când am făcut aluzie la faptul că ceea ce 88 . Trebuie să fi fost trecut bine de opt. şi mă gândeam că bătrânul Jeremy o să mârâie şi o să cârâie în privinţa folosirii ei. cinci minute. .Şi în cele din urmă am ajuns la concluzia că era mai bine să mă ocup eu însumi puţin de ea înainte de a o preda unchiului meu.Nu ştiu de ce.Da. . ca să zic aşa. Spence.Şi aşa ai făcut? . Când am intrat. aşa că m-am dus acolo. foarte precauţi şi trebuie să fie absolut siguri de fapte înainte să treacă la acţiune. Mi-a luat ceva timp până să-mi dau seama despre ce e vorba. Îl şi vedea pe Rowley rumegând problema. Povestea asta a lui Beatrice m-a pus pe gânduri. poate nouă fără douăzeci. după opt jumate.Domnul Jeremy Cloade? . Am descoperit că avocaţii sunt toţi la fel. . Beatrice îmi spusese numărul. Informaţia pe care o deţineam îmi parvenise cam pe după colţ... .Şi? .. .Şi? . credeam că eu eram cel de deasupra. . şi am rămas în biroul lui Jeremy să-l aştept. avocatul.. asta schimbă total situaţia pentru toată familia noastră. continuând să răsucesc problema în minte. Eram convins că era văduvă. ei bine..Ştiam la ce cameră stătea. M-am hotărât să mă duc la Stag şi să vorbesc personal cu acest tip. întorcând-o pe toate feţele.. până s-o asimilez. că dacă primul soţ al doamnei Gordon e încă în viaţă.Presupun că nu trebuie să-ţi explic..La început m-am gândit că cel mai bine ar fi să-l pun în temă pe unchiul meu. aşa că am urcat direct. N-am putut să-l oblig să-mi spună nimic clar. Niciodată nu mi-a trecut prin cap că ar putea exista o asemenea situaţie. M-am întors direct la Stag. Spence dădu din nou din cap. Dar trebuie că tipul era un individ destul de deştept.

. faptul se cuvenea a fi simplu de stabilit. nu cred. mă tem că atunci mi-am cam pierdut cumpătul şi i-am spus că familia mea nu era obişnuită să facă astfel de afaceri murdare..La ce oră ai plecat de la Stag? . masiv. Tocmai eram pe punctul să ies când el a râs şi a zis pe un ton de-a dreptul ciudat: „Nu cred că vei putea dovedi asta fără cooperarea mea”.Sincer să fiu. dar n-am observat ce anume. 89 . Dacă Underhay chiar era în viaţă.Pe ăsta? Nu.Ţi-am spus că tipul era absolut încântat de sine şi călare pe situaţie! Spence arată cu un gest cleştele greu de fier. .. Treaba era că avea ceva de vânzare şi se întreba dacă nu mă interesa să cumpăr.. l-am întrebat.Ţi-a spus Arden pe cine aştepta? Cine era „clientul”? . pentru o dovadă certă că Robert Underhay. Arden era bine clădit. am auzit pe o fereastră semnalul de la ştiri. Cine altcineva putea fi? . încercă să vizualizeze scena.. Erau ustensile de foc în galerie.. Simţeam că încurcasem treburile. în general. . ei bine. avocaţii ştiu să trateze cu clienţii alunecoşi. m-am întors acasă destul de tulburat.Nu părea în nici un fel alarmat de perspectivă? . La naiba. Stai aşa! Trebuie să fi fost chiar înainte de nouă pentru că... Eram sigur că era David Hunter.I s-a zdrobit craniul. Se încruntă. El a spus: „Cât ai plăti dumneata.Şi pe urmă? .. .. asta-i sigur. Rowley se încruntă. sau familia. Iar el mi-a răspuns cam scârbos că nu asta era intenţia lui. e în viaţă şi dă din picioare?” Lam întrebat de ce dracu trebuia să plătim noi ceva. M-a întrebat cu neobrăzare dacă şi eu eram pe piaţă. Hunter e un tip subţirel. dat ca mort în Africa. . Cu ăsta. „Eu n-am nimic de ascuns”.. Spence dădu din cap. i-am spus. dar asta păru doar să-l amuze..Nu.Habar n-am. Îmi doream să-l fi lăsat pe Jeremy să se ocupe de problema asta.Ciudat. i-am spus. în timp ce treceam prin sat. puternic... Iar el a râs şi a spus: „Pentru că am un client care vine în seara asta şi care cu siguranţă va plăti o sumă considerabilă pentru dovada clară că Robert Underhay e mort”. . Focul nu era aprins. domnule Cloade? .L-ai observat în galeria din faţa sobei.făcea el era şantaj. A spus-o într-un mod foarte ciudat. Atunci. „La ce te referi?”. „Cu mine nu-ţi faci jocul murdar”. .

.Se va face publicitate pe tema asta. spuse sec superintendentul. spuse Rowley şi se ridică.... . Nu de mult.. Nici dacă am fi pus toţi mână de la mână n-am fi adunat cinci sute de lire..Dacă ar fi fost precaut. . Acum că a murit. Spence nu-i dădu bricheta. . Rowley spuse gânditor: . ei bine.Nu. doar mă întrebam.. Gânditor. .Ai mai văzut-o? Între sprâncenele lui Rowley apăru o cută. . ei bine.Mi-aş fi dorit din tot sufletul să fi fost. în tot cazul. nu-i domeniul meu.Dumneata ai vreo idee. tipul ăsta era singura noastră pistă spre Underhay. la timpul potrivit se va scrie mult în presă despre povestea asta.. superintendente. Spence îl desfăcu şi desenă uşor o linie pe dosul mâinii.Analiza medicală arată că a fost izbit din spate şi că lovitura a căzut de sus. domnule Cloade. am mai văzut-o undeva. eu n-aş fi stat cu spatele la un tip pe care încercam să-l lefteresc şi care avusese misiuni cam dure în război. Spuse încet: . Adică. cine era mortul? ..Ciudate lucruri cunoaşteţi voi.Dar pe ăsta? Rowley rânji: . s-ar putea să iasă la suprafaţă. Aşa cum stă treaba. poliţiştii. Dacă nu făceam pe grozavul poate că aş fi scos ceva folositor de la el. Se pare că Arden nu era un tip prea precaut.Nu. Nu. 90 . O puse jos şi ridică de pe masă rujul de buze. dar nu-mi aduc aminte unde. . remarcă el. domnule Cloade? . să-l cauţi pe Underhay este ca şi cum ai căuta acul în carul cu fân..Fireşte.. Dacă Underhay e în viaţă şi ajunge să citească. nu-mi amintesc.Da.. dar treaba era prea tâmpită! Vreau să spun. cu capul lăsat pe-o parte. Superintendentul ridică bricheta de aur. cine suntem noi ca să licităm împotriva lui Rosaleen şi a lui David? Ei au bani. Nu uita că. am convingerea că am stricat de tot lucrurile. aş spune... Ar fi trebuit să mă prefac că eram pe piaţă. nu se ştie cu precizie cine.. Deci. era un individ îngâmfat. O studie admirativ. acum era în viaţă.Nuanţa brunetelor. dar. fără să-l desfacă.Superintendentul spuse tern: . spuse cu aprindere Rowley.

dar poate fi şi un truc arhicunoscut.Eu cred că prima rundă a fost câştigată de David Hunter. spuse Spence. D.Da. spuse Graves uitându-se la iniţialele de pe brichetă. Îmi păstrez libertatea de a avea părerea mea referitoare la ora când s-a comis crima.m. Apoi superintendentul se uită la ceasul de mână. Pune-i limbile la o oră care îţi convine şi ţi-ai fabricat un alibi. domnule. îi spuse el sergentului Graves.E perfect bun. Graves? .Hm! Mai rămâne de explicat ăsta. Spence clătină din cap. vei fi niţel mai suspicios privitor la un lucru atât de convenabil cum e un ceas spart. ce ne spune ceasul ăsta? .Da. domnule. domnule. Servitoarele nu ştiau că a fost acolo. .Se pare că ne dă ora la care a fost comisă crima.. Sergentul Graves îşi drese glasul.H. .. . .Dar dumneata nu crezi? .Da. O piesă scumpă. spuse cu îndoială Rowley. spune că l-a văzut pe David Hunter ieşind pe o uşă laterală în jur de 7:30. Geamul era zdrobit iar limbile arătau nouă şi zece.Da.Cazul mi se pare clar. E foarte uşor de identificat.Edward. . . Dar nu prinzi o vulpe bătrână în felul ăsta. Nu e produsă în serie. domnule. cu doamna Gordon. S-ar putea. . 91 . Asta dovedeşte că era în împrejurimi. ..Când vei fi fost în poliţie tot atât de mulţi ani ca şi mine. Va fi interesant de auzit ce are să ne spună Hunter despre mişcările sale. Ele îl credeau la Londra. În timp ce Rowley ieşea. domnule.Ai primit raportul despre el.Era căzut sub scrin. Se uită la sergent. Graves.Mira-m-aş.m. şi 11 p. Se poate să fi fost acolo de câtva timp.După părerea dumitale. luă bricheta şi citi iniţialele de pe ea. . Are arcul principal rupt.Şi mecanismul limbilor? . Trebuie văzut! . Arătă spre ruj. . Poate fi autentic. . Proba medicală spune că tipul a fost omorât între 8 p. Greatorex sau altul din Bond Street. al doilea grădinar de la Furrowbank.

Etajul trei. Spence apăsă pe buton. ba chiar un feldmareşal. Cum nu se întâmplă nimic. . Încastrată în tăblia de mahon a ghişeului. . . şi încă un londonez fără prea multă şcoală.Ştiu. dar după vorbă era londonez. Sergentul Graves era un tânăr cu tact. În faţă era un mic lift automat. flancat pe o parte de nişte scări. Situat modest în vecinătatea lui Shepherd Market. . e aici încă de sâmbăta trecută. Se pomeni într-o încăpere mică cu un ghişeu. Ultima dată când camera a fost ocupată de o femeie a fost acum trei săptămâni.Am verificat. Spence împinse uşa şi intră.Nu. Unul din scaune era tras lângă masă. dar încă se mai face curat pe sub mobile o dată la trei săptămâni. Într-o parte se aflau o canapea îmbrăcată în catifea şi o jardinieră încărcată de plante cu flori. domnule? . Câteva clipe mai târziu uşa de pe peretele opus se deschise şi apăru un bărbat impozant în uniformă. Avea un accent franţuzesc foarte bun şi ştia că era mai bine să nu-l irite pe superintendent atrăgându-i atenţia asupra acestui lucru. era aşezat pieziş. Nu se vedea nimeni. În general. mai decorativ. Înăuntru. lângă feresatră. . domnule.E aici. Stag e curat şi îngrijit. domnule. Să sun mai întâi? .Doamna Gordon Cloade. nu-i aşa? Mă gândeam că s-ar putea să fie la ţară.Nu există nici o bănuială că Arden ar fi fost încurcat cu vreo femeie.Şi domnul David Hunter? 92 .Da. era o sonerie. celălalt. Mayfair. Sergentul Graves se abţinuse să spună: „Cherchez la femme”. înainte să pătrundă în holul elegant. blocul era discret. Pe dreapta holului era o uşă pe care scria „Birou”. dincolo de care erau o masă cu o maşină de scris şi două scaune. Ştiu că în ziua de azi serviciul lasă de dorit. Tocmai de asta rujul este ceea ce numesc eu o necunoscută.. paşii lui Spence se afundară într-un covor gros. Capitolul XVII Superintendentul Spence cuprinse cu privirea Shepherd Court. mai apăsă o dată. . scump şi retras. După înfăţişare ai fi zis că era un general străin.

Prin urmare.Cum e cu masa? . .Apelurile telefonice se fac prin biroul ăsta? . Lasă vorbă despre scrisori sau ce să spun dacă îi sună cineva. Nu cred că aş fi ştiut. dar doamna Cloade şi domnul Hunter nu se prea folosesc de el.Nu. a fost aici domnul Hunter noaptea trecută? . . . De obicei.Şi. domnii şi doamnele spun că n-or să fie aici.Există un restaurant. . De obicei iau masa în oraş. n-a spus că are de gând să plece.A fost aici noaptea trecută? . a fost. Ce-i cu toate astea? Acum vreţi să ştiţi povestea vieţii fiecăruia? Spence îi arătă tăcut legitimaţia.Asta e servit în apartamente. . Anunţă-mă ce-ai aflat când cobor. domnule. din câte ştii. domnule. Pot să aflu de la room-service. Feldmareşalul se pleoşti pe loc şi se arătă gata să coopereze. Unul sau două n-au vrut telefon.Da. majoritatea apartamentelor au propriile lor linii.Acum am să urc. coboară şi vorbesc din cabina din hol. Nu era decât câte două aprtamente pe nivel. 93 . .Păi. haide! spuse feldmareşalul devenind brusc agresiv. .Da. Spence dădu din cap. amândoi au fost aici noaptea trecută? . domnule.Şi domnul Hunter e aici. Cel puţin. Nu puteam să spun.Micul dejun? .Ei.Dar apartamentul doamnei Cloade are telefon. Spence sună la numărul 6.. Adică. nu-i aşa? . . . iar când le trimitem vorbă prin interfon că sunt căutaţi.Da.N-a fost plecat? . după ştiinţa mea.Aşa-i.Prea bine. nu. . nu? . . spuse el. . domnule.Ai fi ştiut dacă era plecat? . în general vorbind. domnule.Poţi afla dacă li s-a servit micul dejun în dimineaţa asta? .Scuzaţi-mă. Spence intră în lift şi apăsă pe butonul pentru al treilea etaj.Nu.

la Stag Inn a murit un om. Cu mâinile împreunate în poală. . scuzaţi-mă. Bei ceva? . . Rosaleen stătea la fereastră. David scăpără un chibrit şi îi oferi foc.. superintendente. I s-a zdrobit capul. probabil că va leşina. . Rânji.Te rog. se întoarse. Intră. A fost ucis. Rosaleen îşi înclinase uşurel capul. aprinzându-şi ţigara. N-aţi văzut în ziar? David clătină din cap. Ce-i cu el? .Nu. domnule. Sora mea e sensibilă. domnule Hunter. . . n-am remarcat. . Nu-l cunoştea pe superintendent. spuse superintendentul. superintendente.Fumezi? David întinse pachetul de ţigări. David spuse repede: . spuse Hunter. Îl conduse într-o cameră modernă şi foarte frumoasă. Acum se aşeză. nu intra în detalii. . La intrarea lor. . .Ei bine? întrebă degajat David. 94 . cu spatele la fereastră.Nu doar că a murit.Da.. Noaptea trecută. o scoate. Rosaleen.Superintendentul Spence de la Oastshire Police. Credeam că-i vreun agent de publicitate. se încruntară şi ia o cutie cu chibrituri.Superintendentul Spence. .Mulţumesc. spuse Spence. Deşi a fost clar o crimă.Nu.Îi deschise David Hunter. Dacă vei pomeni de sânge sau alte orori. mulţumesc. Îl urmări pe David cum bagă mâna în buzunar.Îmi cer scuze. aşa că îl luă repede. Spence luă o ţigară. aşteptă. Putem schimba câteva vorbe? . O exclamaţie înăbuşită ieşi de pe buzele lui Rosaleen.Domnul Hunter? .Oh. Dar nu e vorba de sânge. Ia loc. S-a întâmplat ceva în Warmsley Vale? Bucătăreasa noastră face negoţ pe piaţa neagră? Întotdeauna ne dă grozav să mâncăm şi mereu m-am întrebat dacă nu cumva se ocupă cu lucruri ilicite.Mulţumesc. superintendente.E vorba de ceva mai serios.Ce e? .

Speram că poate ne-aţi putea spune ceva despre acest om.De ce v-aţi dus la el? .De ce crezi asta. despre întâmplări din război. desigur.Interesant.Îndoi-m-aş.Ai vreo idee cine a fost Robert Underhay.Eu? .Am primit informaţii. .Da. Urmă o scurtă tăcere. tatonau terenul. . David vorbea liniştit. domnule? Răspunsul lui David întârzie o fracţiune de secundă. . Spuse liniştit: . Toată treaba era pură invenţie. superintendente? întrebă David. . David ridică din umeri... . acum câţiva ani..Se opri. Superintendentul era conştient de faptul că ochii lui David îl studiau. numele pe care vi le-a menţionat? .Mă tem că nu te pot ajuta. Sprâncenele lui David se înălţară. Şi noi ce legătură avem? .Presupun că-mi veţi spune dumneavoastră.. sau numele sub care s-a înregistrat.Aţi fost la el sâmbătă seara. fără stinghereală. .Unul din numele acelea a fost căpitanul Robert Underhay? În sfârşit.. Ochii lui erau atenţi. În spatele lui. Doar o încercare.I-aţi dat vreun ban. . pentru noroc. . superintendente. îl cântăream.Cunoşteaţi.Da. domnule. Şi eu am fost la război. Numele lui. era Enoch Arden.Numai o bancnotă de cinci lire. . .Ei bine. Mi-a vorbit despre anumite locuri. superintendente? întrebă în cele din urmă David. anumiţi oameni. răspunse placid Spence.. . mă tem.. Nu ştiu aproape mai nimic despre acest om. . domnule Hunter? 95 . . . A murit în Africa. ţintise în plin! David înlemni.. Acum îmi amintesc. . domnule Hunter? . că se luptau să ştie..Sunteţi foarte sigur de asta..Robert Underhay a fost primul soţ al surorii mele.Una din obişnuitele poveşti despre ghinion. domnule Hunter. Rosaleen scoase un icnet de spaimă.Îl chema cu adevărat Enoch Arden? .

. a afirmat că era un prieten al răposatului Robert Underhay şi că. . nu mai era atât de sigur. Mai cunoscuse martori de genul lui David Hunter. în acelaşi timp.Şantaj? Nu te înţeleg. pentru prima dată. . Tânăra vorbea repede şi întretăiat. domnule Hunter? .Uneori poveştile care circulă nu sunt chiar adevărate. Robert a murit de friguri. Simplul fapt de a li se cere socoteală pentru venirile şi plecările lor părea să le trezească mândria şi să-i facă ţâfnoşi. sărmanul de el. Superintendentul se gândi că probabil era adevărat. spuse: . să zicem. îl cunoscuse pe Underhay. Tipul ăsta. a fost foarte trist. Ea nu spuse nimic. că Robert Underhay trăieşte. . e o chestie de formalitate. Apoi.Declaraţi în mod hotărât că numele lui Robert Underhay n-a fost menţionat? David zâmbi fermecător. Nu-i aşa. a fost menţionat. Aceasta răspunse pe loc: 96 . unde eraţi noaptea trecută între. după o clipă.. superintendente? .întotdeauna mi-a displăcut să fiu hărţuit. superintendente. domnule Hunter. . superintendentul Spence venise la Shepherd's Court cu puternica convingere că David Hunter era criminalul. v-a informat. Din cauza asta făceau tot posibilul să pună beţe-n roate organelor legii. . nu că ar fi avut ceva de ascuns. Nu se uita la el.Prostii.Nu vă purtaţi cam copilăreşte. Martori care erau îndărătnici de dragul de a fi îndărătnici...Din informaţiile pe care le deţin reiese că acest om. imparţial..Absolut sigur.Oh.Nu cred. . Rosaleen? Se întoarse spre ea. Îmi displace . ci la fratele ei. Acum. ce se întâmplă dacă refuz să răspund. da.. .N-a fost cumva vorba de. şapte şi unsprezece? . prostii. .Oh. doamnă Cloade. Deşi se mândrea că e un om corect. Spence se uită la Rosaleen.Oare.Tot ca o chestie de formalitate. însuşi infantilismul sfidării lui David îi trezise îndoielile. Pur şi simplu. David clătină din cap. şantaj.. spuse el. Enoch Arden. domnule Hunter? . domnule Hunter? Apropo.Robert e mort.

domnule Hunter. . dar. domnule. spuse el. Oarecum în mod neaşteptat.Bravo.De sâmbătă sunt la Londra.Iar Arden a sosit vineri seara. atunci! Şi acum. Rosaleen întrebă: .Chiar aşa. iar acolo va trebui să răspundeţi. De ce să nu vină cu mine acum şi să terminăm cu asta? Un martor l-a auzit spunând pe răposatul domn Arden că îl cunoştea pe Robert Underhay. acesta rânji. .Să n-o hărţuieşti pe sora mea..Prea bine. Tânăra avea o docilitate.Veţi fi citat la anchetă. Rosaleen. o solicitudine la care nu se aşteptase. Intră în drepturile mele. Dar vreau să se uite la cadavru şi să-mi spună dacă îl poate indentifica. nu l-aţi văzut în Warmsley Vale? Ea clătină din cap. şi doamna Underhay se poate să-l fi cunoscut pe el. . Rosaleen se ridică.Voi aştepta ancheta. superintendentul se ridică. mai întâi. de ce nu-i spui? . spuse ea. aşa am putea şti care e numele lui adevărat. .. Mărturisesc că şi eu sunt curios. doamnă Cloade. Dacă numele lui nu e Enoch Arden.Dumneavoastră. da.. .Nu vreau ca sora mea să fie deranjată. sau în Warmsley Vale sau în Timbuctoo? Spence îl avertiză: ..Chiar aşa. vrei să pleci dracului de aici? .. Superintendentul Spence fu impresionat fără să vrea. ergo se poate s-o fi cunoscut şi pe doamna Underhay. Spence se aşteptă la o altă izbucnire din partea lui David. David interveni cu brutalitate: . Dar. superintendente. . auzi?! Ce-ţi pasă dacă am fost aici.Vreţi să vin acum? Pusese întrebarea cu ceva din aerul supus al unei fetiţe. am s-o rog ceva pe doamna Cloade. Treaba asta trebuie făcută mai curând sau mai târziu. spre mirarea lui. Spencer îi spuse tinerei: .. Nu vrem decât să lămurim lucrurile. În definitiv...Bine-nţeles că vin. Imperturbabil. şi. .David. poate eşti în stare să-i pui un nume amicului. 97 . prin urmare.

.Aţi fi foarte amabilă. El i-o bătu încetişor. Niciodată nu e bine să te opui.. iar eu am să te aştept. Te duci înăuntru cu superintendentul.Am să sun la Damier Hire. puişor.Fii fetiţă curajoasă. . Se ridică. Nu te frământa.Cred că se poate aranja.S-a dormit în ambele paturi. Băile şi prosoapele folosite. În fond.. domnule. Feldmareşalul îl aştepta. Ei bine. nu-i decât o amărâtă de mită. . cu atât mai bine. spuse cu glasul ei moale: .Trebuie că mă consideraţi tare laşă. domnule Hunter. Trebuie să înţeleagă că cu cât îşi va spune mai curând povestea. Îi vorbea ca unui copil mic. Dar tocmai un astfel de lucru l-ar fi distrat pe David Hunter . vorbiră foarte puţin. în noaptea aia oribilă din Londra. cu atât mai bine. Trebuie să-şi fi dat seama că asupra lui plana acuzaţia de crimă. . Nu-i absolut nimic. Cu cât stabilim mai repede anumite fapte. ... Când ajunseră la morgă. toţi. . astă noapte. e un fleac. Coborî cu liftul şi intră în birou. Numai că n-am venit cu maşina poliţiei. dar sper că te descurci.Şi nu ştii la ce oră a venit ieri domnul Hunter? ...Am să vă aştept la parter. El spuse blând: 98 .Ei bine? . exact ca şi cum ar dormi. Dar când toţi din casă erau morţi. David părea îngrijorat din cauza ei. Va arăta linişit şi împăcat. asta era. superintendente. domnule. Ea dădu uşurel din cap şi-i întinse mâna.să se pună cu poliţia. doamnă Cloade. Se întreba dacă în spatele refuzului lui David de a vorbi se afla altceva decât o pură sfidare copilărească. E sub limita legală de timp pentru închiriat o maşină. în afară de tine. Pe drum. Mâinile îi tremurau. gândi Spence. David se duse la telefon.N-o să dureze decât câteva clipe. turturico. . N-are de ce să-ţi fie frică. Micul dejun le-a fost servit în apartament la nouă jumate. În timp ce-l urma pe superintendent. Rosaleen Cloade era foarte palidă..Mă tem că nu vă mai pot spune nimic altceva.

într-un fel aproape indiferent. Mai târziu. . Ştiu că aţi trecut printr-o tristă experienţă în timpul bombardamentului.Oare s-a lămurit? . La un moment dat. credeţi-mă. Rosaleen stătea privind în jos la bărbatul care-şi spusese Enoch Arden. doar se uita lung. Apoi Rowley întrebă încetişor: . Nu l-am văzut în viaţa mea pe acest om. . Degetul lui trecu meticulos în revistă numele înscrise la litera P. încruntându-se. îşi făcu semnul crucii. . Aşa că asta s-a lămurit! Urmă o pauză.Cred că juriul o va crede. Spune că nu e Robert Underhay şi că nu l-a mai văzut niciodată. Spence îşi spuse în sinea lui: „Fie eşti cea mai bună actriţă pe care am întâlnit-o vreodată.Am dus-o pe văduvă la morgă. foarte repede. cearceaful fu dat la o parte. Nu ştiu cine e..Înţeleg. doamnă Cloade. mirată.. Ea se uita la mort curioasă şi parcă mirată. Spence o urmărea cu atenţie.. La un semn al lui Spence. fireşte. nu tresări. Apoi. când a fost ucis soţul dumneavoastră.D-da...Dumnezeu să-l odihnească. găsi ce căuta. fie spui adevărul”. în lipsa unei dovezi contrare. 99 . spuse Rowley şi închise. Apoi. nu dădu nici un semn de emoţie sau de recunoaştere. spuse ea. luă cartea de telefon a Londrei. N-o să dureze decât câteva clipe. Spence îl sună pe Rowley Cloade.

CARTEA A DOUA 100 .

Condu-l înăuntru. Afacerea îl interesa. Fu introdus un tânăr chipeş. . .Aha! exclamă cu satisfacţie Hercule Poirot. Poirot îl întrerupse: 101 . domnule Cloade. Ancheta fusese amânată peste două săptămâni.Mă tem că va trebui să vă explic cine sunt şi aşa mai departe. Rowley se uita cam cu îndoială la Poirot. ghetele albe şi pantofii din piele cu botul ascuţit. Informaţiile erau cam anemice. cu o expresie îngrijorată şi aerul că nu ştia cum să înceapă. la vreo mie de mile de aici. să apară un oarecare domn Enoch Arden care să ia viaţa de la capăt”. Analiza medicală arăta că craniul bărbatului fusese spart în urma unei serii de lovituri puternice. Îşi aminti că îl cunoştea oarecum pe superintendentul Spence de la poliţia din Oasthire şi îşi mai aminti şi că tânărul Mellon locuia nu departe de Warmsley Vale. Oricine putea da informaţii despre un bărbat pe nume Enoch Arden despre care se credea că sosise de curând din Cape Town. le aranjă cu grijă şi începu să mediteze. Şi-l amintea cu exactitate pe maiorul Porter spunând: „S-ar putea ca.. Poirot puse ziarele teanc.Capitolul I Hercule Poirot împături cu grijă ultimul din ziarele pe care i le cumpărase George. Nu-mi cunoaşteţi numele. vizită care îi adusese aminte cu mare claritate incidentele de la club. Probabil că ar fi trecut indiferent peste micul articol dacă n-ar fi fost vizita recentă a doamnei Lionel Cloade. undeva. Poirot îşi dădea perfect seama de asta şi se simţea oarecum amuzat. Rowley Cloade începu greoi: . tare vroia să ştie mai multe despre acest bărbat numit Enoch Arden care murise violent la Warmsley Vale. Tocmai se gândea să-i telefoneze tânărului Mellon.Ei bine. era rugat să ia legătura cu şeful poliţiei din Oastshire. Mustaţa extravagantă. ce pot face pentru dumneata? îi sări în ajutor Poirot.. toate îl umpleau pe acest tânăr insular de neîncredere. din ziua raidului aerian. şi că tânărul Mellon îl cunoştea pe Jeremy Cloade. eleganţa fără cusur. Acum. când intră George şi îl anunţă că un oarecare domn Rowland Cloade ar dori să îl vadă.

. .. .Presupun că doamna Lionel Cloade este mătuşa dumitale. nu vă referiţi la. 102 .A fost îndrumată la mine am înţeles... Rowley păru chiar şi mai uluit ca mai înainte.Ştiu totul despre Gordon Cloade. Şi Poirot se temea de asta... Se uita la Poirot cu cea mai vie uimire. Rowley îl privi lung.Mira-m-aş. Avea el o presimţire că Rowley nu era genul de om care să ajungă repede la obiect. mătuşa dumitale a fost la mine săptămâna trecută. dar în clipa următoare îşi dădu seama că nu era nici o coincidenţă.. ea locuieşte la Warmsley Vale.. . să ştiţi.Dar de ce naiba putea mătuşa Kathie. doamna Jeremy Cloade? Poirot clătină din cap. ca şi cum ar fi vrut să-l liniştească pe Poirot: E inofensivă. Poirot murmură discret: . Dar acum se pare că s-ar putea să nu fie aşa. . De la moartea lui.Bun. . ci o succesiune firească izvorând dintr-o cauză iniţială. Noi toţi am înţeles că primul ei soţ murise de friguri în Africa.Unchiul meu.Mă întreb dacă există cineva total inofensiv.. ea şi un frate al ei. . spuse: .Ai venit să mă întrebi ceva? Te ascult.Mătuşa mea? Maxilarul lui Rowley căzu. Cu câteva săptămâni înainte să moară s-a însurat. Pe chipul lui Rowley apăru iar expresia îngrijorată.Ba da. cu o văduvă tânără pe nume Underhay. înţelegeţi. . îl ajută Poirot.. a fost Gordon Cloade. O clipă îşi zise că e o coincidenţă fantastică faptul că doi membri ai familiei Cloade găsiseră de cuviinţă să-l consulte într-o perioadă atât de scurtă. de spiritele călăuzitoare... Spuse. Doamne! Rowley păru uşurat şi amuzat.Mă tem că e o poveste cam lungă. . Poirot oftă. îţi cunosc perfect numele..Mătuşa Kathie? Sigur... Atunci nu mai e nevoie să vă explic.Oh. în timp ce Rowley începu: . . Cu glas tare. Se lăsă pe speteaza scaunului şi închise ochii pe jumătate.Ce vreţi să spuneţi? . Vezi dumneata. Spuse cu cea mai mare neîncredere: . Era atât de limpede că pentru el asta era o noutate încât Poirot respinse ipoteza că cele două vizite aveau o legătură între ele.

..Scuză-mă. Rowley răspunse încetişor: . Doar personalul de la Stag care a spus că el era cel care venise acolo şi se înregistrase ca Enoch Arden.. Nu vreau nimic de genul ăsta... domnule Cloade? .Dumneata cine crezi că era.Ei bine. am văzut. Tipul spunea că Robert Underhay ieşise în lume şi că era bolnav şi avea nevoie de bani. nu-i aşa? Se pare că a spus ceva despre faptul că lui David Hunter nu i-ar fi convenit dacă Underhay apărea în Warmsley Vale. Normal că nu-şi amintea exact ce spusese fiecare din ei. scrisoarea primită de la Beatrice Lippincott şi. Ochii lui Poirot se îngustară. Şi ce v-a condus la presupunerea asta? Rowley descrise apariţia lui Enoch Arden în Warmsley Vale. ceea ce parcă ar da niţel de înţeles că se afla deja acolo sub un nume fals. 103 . Vreau să aflaţi cine era tipul. presupun. . şi tot tacâmul.Ce dovadă de identificare a fost prezentată la anchetă? Rowley clătină din cap. vreau să spun. nu! spuse Rowley. eu vreau altceva. e un poem.Nu avea nici unul. vârsta era cam aceeaşi.Aşadar dumneata crezi că Enoch Arden era însuşi Robert Underhay? întrebă liniştit Poirot. nu prea văd de ce ai venit la mine. Nu.Fireşte.Dar actele lui? .. .Da..Doamne. Enoch Arden nu e un nume. Se poate să fi exagerat puţin.. domnule Cloade. ... . Am tot dezbătut problema asta cu Beatrice. I-am spus că e bine s-o facă. Rowley continuă. . M-am dus şi m-am documentat. E vorba de un tip care se întoarce şi descoperă că nevasta lui s-a măritat cu un alt tip... şi înfăţişarea. se poate să fi vorbit chiar despre el. Descrise prima impresie pe care i-o făcuse Arden..Putea să fie. La naiba.Da. . Ei bine. Asta e treaba poliţiei. . crimă? Căci e o crimă. Tennyson. conversaţia la care trăsese cu urechea Beatrice.Poate aţi văzut în ziare.. .A povestit şi la poliţie? . nu poţi fi sigur de ceea ce a auzit ea. adică. .. sau chiar să fi înţeles greşit. . Vrei ca eu să investighez această.Ah! exclamă Poirot reluându-şi poziţia iniţială.Nimic precis.. în final. vizita lui la Stag.

Cum? Poirot se ridică de mirare. n-am timp. foarte interesant.Nici paşaport? Nici scrisori? Nici măcar o cartelă de raţii? . Credeţi că în aceste împrejurări l-ar fi recunoscut? .. Povestea pe care a spus-o la poliţie a fost că primise o scrisoare de la tip în care-i spunea că fusese prieten cu Robert Underhay şi că era la pământ.. Rowley continuă: .. Fireşte că poliţia păstrează tăcerea despre ceea ce a auzit Beatrice.N-am încredere în nici unul din ei.. Nişte şosete uzate şi o cămaşă şi o periuţă de dinţi. n-are nici o rudă în ţara asta.N-ai încredere în ea? . prieteni. şi a fost întotdeauna un tip singuratic. Rowley păru stânjenit..Oare? Nu cred.. Eu asta vreau de la dumneavoastră. oricum.Absolut nimic.. Atunci asta răspunde întrebării dumitale! . . . ăsta-i fratele lui Rosaleen. Sunt fermier. 104 . În ochii lui Poirot apăru o luminiţă jucăuşă. dar războiul a destrămat totul şi i-a împrăştiat pe oameni care încotro. atunci Rosaleen n-a fost niciodată soţia unchiului meu şi nu are dreptul la nici un penny din banii lui. Eu n-aş şti cum să încep să abordez treaba. etc. . Să găsiţi pe cineva care îl cunoaşte pe Underhay. Din cât se pare. La rugămintea surorii lui s-a dus la Stag şi l-a văzut pe flăcău şi i-a dat cinci lire. .Absolut nimic.Asta-i foarte interesant.David Hunter. Dacă mortul este Underhay. Asta e povestea lui şi pun pariu că are de gând să nu renunţe nici mort la ea.. Nici un fel de act? . Ea a spus că îi era total străin.Eh bien.El aşa spune. spuse Poirot. . dar nici un act. Îmi închipui că trebuie să existe foşti servitori.Sunt convins că există o mulţime de oameni care ar putea să spună în mod cert dacă mortul este sau nu Underhay. Da. şi.De ce eu? întrebă Hercule Poirot. . s-a dus la el în seara în care a sosit. bănuiesc că Hunter nu l-a cunoscut pe Underhay..Ce poţi să-mi spui despre Rosaleen Cloade? .Se pare că nu-i chiar atât de simplu.Poliţia i-a cerut să se uite la cadavru să vadă dacă îl cunoaşte. . şi duc lipsă de mână de lucru. cineva. . Oricum.David Hunter spune că nu-l cunoscuse în prealabil pe omul acela? .. nesociabil.

Era exact ce trebuia spus. Dar puteţi face ceva într-un timp atât de scurt? Se uită la Poirot cu uimire şi neîncredere.. iar noi suntem lefteri.Vrei să revii după-amiază. în după-amiaza aceea la cinci. spunea că sunteţi trăznet în chestii de genul ăsta. dacă vreţi să vă ocupaţi de problemă. . mare. desigur. . I-l dădu lui George.Ştiu şi eu? Da... Poirot nu-l puse în temă. De fapt. Numele. Aminitirea. Maiorul Porter îi transmitea complimentele sale lui monsieur Hercule Poirot şi ar fi fost bucuros să-i primească pe el şi pe prietenul său în Edgeway Street 79. ..Doamne sfinte.. * Rowley Cloade reapăru la patru şi jumătate. cred că am să pot să vă ajut. Cu amintirea sclipitorului său predecesor în minte. dar aş îndrăzni să spun că am încropi ceva dacă punem mână de la mână. Hercule Poirot spuse încetişor: . glasul monoton. Campden Hill. Care era numele? A.. Nu ştiu ce onorariu aveţi.Ceva noroc. 105 . Maiorul Porter. domnule Cloade.. spuse solemn: . cred că da... mergem acum să-l vedem pe un bun prieten al căpitanului Robert Underhay... nu ştiu cum faceţi treburile astea. ezită.Desigur. instruindu-l să-l ducă la Coronation Club şi să aştepte răspunsul. monsieur Poirot? .Da. Expresia lui Rowley deveni extrem de respectuoasă.. o amintire foarte limpede şi precisă.. Poirot n-ar fi fost om dacă ar fi rezistat tentaţiei să pozeze. foşnetul ziarului.. Hercule Poirot se ridică. După plecarea lui Rowley se aşeză şi scrise un scurt bilet. îi reveni în minte. domnule Cloade... domnule Cloade? ... Răspunsul fu extrem de satisfăcător. Adică. Porter. presupun. am auzit un tip pe care-l cunosc vorbind despre dumneavoastră.Da. Plictiseala din club.Am metodele mele. zău. da.Îndrumarea spiritelor? . nu! spuse îngrozit Rowley.....

.Poftim? Rowley rămase cu gura căscată. Maiorul scăpără un băţ de chibrit şi îi oferi foc.Mă tem că nu-mi amintesc să ne fi cunoscut.Dumneata nu vrei. pentru maiorul Porter. de exemplu.. Sau poate doriţi o bere? Acceptară berea.. * Maiorul Porter ocupa primul etaj al unei căsuţe ponosite.. întrebă: . Te deranjează dacă îmi aprind pipa? Ceea ce şi făcu. îi spuse maiorul lui Rowley. însă de unele lucruri maiorul Porter avea să se agaţe până la capăt. viaţa însemna un şir de privaţiuni crâncene. Impozitele şi costul tot mai ridicat al traiului îi lovise cel mai tare pe vechii veterani de război. . desigur. Maiorul Porter scoase o tabacheră. în costumul lui bine croit. . Se uita la Poirot cu uimirea unui băieţel în faţa unui scamator care scoate iepuri din pălărie. Faptul că îl impresiona pe acest simpluţ Rowley îi mângâia vanitatea. Nu avea nici o intenţie să dezvăluie simplitatea trucului său de scamator. Plecară împreună şi luară un taxi până în Campden Hill. . Toate aceste preliminarii fiind încheiate. Maiorul Porter vorbea în salturi. spuse el. ştiu. pufăind o grămadă de timp. grasă şi rumenă în obraji şi duşi sus. dar ponosit. .Despre ce e vorba? 106 . Poirot se uită la bărbatul care stătea foarte drept lângă cămin. Am nişte gin. spuneţi? Acum câţiva ani? Vă cunosc după nume. vai. Mă tem că nu vă pot invita la un pahar de sherry. La club. Pe podea erau două carpete. Era o cameră pătrată cu rafturi de cărţi de jur împrejur şi câteva tablouri cu natură moartă.Fumaţi? Poirot acceptă o ţigară. Negustorul meu de vinuri şi-a pierdut stocul în bombardament. carpete de calitate. Maiorul Porter zmuci din cap în onoarea prezentării. Fură primiţi de o femeie vioaie. nu-s decât câteva ore! Poirot flutură o mână indiferentă şi încercă să pară modest. Îşi dădea seama că. destul de proaste. în culori încântătoare. Subscripţia de la club.Încântat. dar foarte uzate. Dar e incredibil! Nu înţeleg cum puteţi face toate astea.Acesta este domnul Rowland Cloade. monsieur Poirot.

Să văd. deşi nu cred. parcă am citit aşa ceva... Enoch Arden. . Se auzi glasul lui Rowley.Dumnezeu să mă păzească! exclamă el..Ce anume? 107 .Fireşte că îl cunosc..Poate aţi citit în ziar despre moartea unui bărbat în Warmsley Vale? Porter clătină din cap.A fost găsit la Stag Inn cu capul zdrobit. .Lynn? .Aşteptaţi o clipă. Robert Underhay! Aş jura oriunde pentru asta. da. maior Porter. fleacuri.Ce mai faci? Nu te-am văzut deloc zilele astea. e o fotografie din ziar şi nu e prea clară.Robert Underhay.. Am ceva să-ţi spun. . Porter clătină iarăşi din cap. Fir-aş al naibii! .Bine-nţeles că sunt sigur.Oh. . Ceea ce am vrea noi să ştim.Numele lui era Arden.. Viaţă de casnică. Alerg de colo-colo cu un coş. . Porter se încruntă. Cam asta. aştept să aducă peşte şi stau la coadă pentru o fărâmă de cozonac dezgustător. . Îi înmână fotografia.Îl cunoaşteţi pe acest om? . E Underhay . . . . şi-i potrivi pe nas şi se uită mai bine la fotografie. este dacă l-aţi mai văzut vreodată pe acest om. . Poirot spuse: .Sunteţi sigur? În glasul lui Rowley se citea triumful.Rowley? Glasul ei suna deprimat. . El întrebă: . . Capitolul II Telefonul sună şi Lynn se duse să răspundă.Da. mă tem.Vreau să te văd. nimic important. . îşi luă ochelarii.Se poate.Se uita de la unul la altul. acum câteva zile. Maiorul Porter o luă şi se încruntă la ea. apoi tresări puternic. Am aici o fotografie.

Ne întâlnim lângă Rolland Copse.. Nu ţi-am spus.Tipul e îmbrăcat aiurea şi aşa mai departe. detectiv? . Un amic pe nume Porter. Rowley se opri. .M-am dus la tipul ăsta. Era încă război. şi l-am întrebat dacă ar putea să găsească pe cineva care l-a cunoscut în realitate pe Robert Underhay. Lynn îşi uni sprâncenele. Ce putea să însemne pentru Rowley Cloade veşti bune? Bani? Îşi vânduse taurul ăla tânăr la un preţ mai bun decât sperase să primească? Nu. nu. l-a scos în câteva ore pe cel mai bun prieten a lui Underhay.Rowley chicoti.Veşti bune? Lynn puse receptorul în furcă.Cu mult timp în urmă. În timp ce urca pe câmp spre Rolland Copse.Şi? întrebă Lynn nerăbdătoare. .Ce vrei să spui? . Lynn râse. fata mea.Nu e. I-am spus că vrem o altă părere.Aş zice că da. . sau mi se pare? El râse. . . .Veşti bune.Aşa că s-a terminat. . Hercule Poirot. arăţi. Spence a dus-o pe Rosaleen să arunce o privire la el. .. Lynn. Ai cuvântul meu. Erau în mausoleul ăla de club a lui şi a fost un raid aerian. altfel. ..Nu chiar atât de absurdă.. îmi amintesc ceva.Poate că s-a terminat. tipul ăsta e trăznet! Exact cum ai scoate un iepure din pălărie. E francez. . E un flăcău ciudat dar e nemaipomenit.Îţi aminteşti că bătrânul Jeremy a pomenit de un tip pe nume Hercule Poirot? . Rowley.Aşa-i. Lynn! . .Datorită ţie? Ce-ai făcut tu? . gândi ea.Bună. Da.. Ei bine... ..Hercule Poirot? Lynn se încruntă.Doar pentru că îşi zicea Enoch Arden? Ce idee absurdă! . Ni s-a întors norocul. Apoi 108 .. Vorbim acolo. dar circula o idee că se putea să fi fost primul soţ al lui Rosaleen Cloade. ştii de tipul ăsta căruia i s-a făcut felul la Stag. trebuie să fie mai mult de atât.. Rowley îşi lăsă tractorul şi-i veni în întâmpinare.Vai. sau belgian. Iar ea a jurat foarte ferm că nu era soţul ei. Dar datorită mie! .

Totul e la fel ca înainte. Ştii. Nu poţi pretinde că n-a existat niciodată. dar aş vrea ca tu să ştii.. Sunt ai noştri! Testamentul pe care l-a făcut Gordon înainte să se însoare cu Rosaleen e valabil şi banii se împart între noi. . n-a fost deloc măritată cu Gordon! . Noi îi primim. .Robert Underhay în persoană! Porter n-a avut nici cel mai mic dubiu. terminaţi! Rosaleen nu primeşte banii lui Gordon. 109 . cred că s-ar cuveni să facem ceva pentru ea. Rowley nu se prea gândise la asta.. gândi Lynn. ..La dracu' cu David! Oricum n-au fost niciodată banii lui. Superintendentul m-a pus să jur că nu spun nimănui. am câştigat! Până la urmă. Nu e vina ei.Ei ce vor face? . El n-a făcut decât să vină şi s-o stoarcă de bani pe soră-sa. într-un fel. Acum totul e în regulă. Presupun că se întorc de unde au venit. Să nu sufli o vorbă. Cred că a crezut cu adevărat că primul ei soţ era mort. pentru prima dată păru uşor nedumerit. Înţelegi? Dacă primul ei soţ era în viaţă când s-a măritat cu Gordon. Întrebă încetişor: . Dar nu poţi şterge cu buretele ceva ce s-a întâmplat.Şi cum rămâne cu.. Sunt caftiţi. să-i dăm o alocaţie decentă..Oh.Care nenorociţi de escroci? .Hunter şi sora lui. Nu ştiu. cred.. . Lynn. Se uita prosteşte la Rowley.Da.. Eu primesc o pătrime. Da.. Adică. spuse îngăduitor Rowley.Ce? Ea văzu că până în acel moment.Eu nu.O placi. Recunoaşte o vacă atunci când o vede. . Rowley reflectă. da. Aşa că vezi. ea s-a măritat de bună credinţă cu Gordon. ai să înveţi. E o puştoaică drăguţă.chicoti din nou. Mortul e Robert Underhay. cu o notă de emoţie care o miră şi o zăpăci pe Lynn. . eşti sigur de ceea ce spui? El o privi lung.. Totul e ca şi cum nepreţuita aia pereche n-ar fi existat niciodată.Bine-nţeles că sunt sigur! E o chestie elementară. noi am câştigat! I-am învins pe nenorociţii ăştia de escroci! .. Îmi place. E la fel ca înainte. Lynn. Este exact cum vroia Gordon să fie.Eşti.. . nu-i aşa? .. David? Rowley se uită urât.. ca un parazit. Contribuim cu toţii.. trebuie să facem ceva pentru ea. .Poftim? Lynn făcu un pas înapoi.

A venit cu trenul de cinci jumătate. . Rowley. al naibii să fiu dacă eu. fugea la tren. .De ce dracu ţi-a dat ţie telefon? Ascultă..Nu. Rowley se uită mânios la ea. ..Ascultă..Fireşte că el l-a omorât pe Underhay! Cine altcineva putea s-o facă? A fost aici în ziua aia.. Rowley o lăsă mai moale. n-a fost.. ce contează asta. Trebuia să recunoască faţă de ea însăşi. de unde ştii tu? .După ce l-a omorât pe Underhay.A avut timp din belşug să-l omoare pe Underhay şi pe urmă să alerge la tren. . . Lynn spuse tăios: . ..N-ar trebui să spui aşa ceva. asta dovedeşte că a prins trenul.. spuse triumfător Rowley. . Presupun că n-o să ştim până la ancheta de mâine.. Să fi fost 110 . nu ştiu exact. poate.De unde ştii că l-a şi prins? . îmi imaginez că undeva între nouă şi zece. Lynn. David ieşise din pădurice.Păi.Nu cred! Nu cred! . reflectă.Nu şi dacă a fost omorât la nouă.. un aventurier.Se poate să fi fost omorât chiar înainte de nouă. neastâmpărul. Lynn.Ce vrei să spui? . Rowley? În tot cazul. .Oh. E.. m-am întâlnit cu el. Aşteptam nişte oameni la gară şi l-am zărit în depărtare. Asta să fi fost adevărul? Când gâfâind. înjurând...Şi un criminal odios! Lui Lynn i se tăie respiraţia. El nu e un parazit.! . n-a fost aşa. Lynn închise ochii pe jumătate.Eu. cel care o luase în braţe fusese un criminal care tocmai îşi înfăptuise crima? Îşi aminti ciudata lui agitaţie..Ei bine.S-a întors la Londra în seara aia. Rowley. Dar în glasul lui se citea o uşoară îndoială. .David a prins trenul de nouă şi douăzeci spre Londra.. cine crezi că l-a omorât pe Underhay? Ea strigă: . La ce oră a fost omorât Underhay? .Pentru că mai târziu mi-a dat telefon din Londra. . neliniştea lui să fi fost din cauză că crima îl afectase? S-ar putea.. ..

se potrivea. modul sălbatic. .. o să fie bine. Casa aceea avea să fie căminul ei. Dar trebuie să-ţi ţii firea şi să faci exact ce îţi spun.De ce l-ar fi omorât pe Underhay? . Ah. la opt. îl auzi pe Rowley întrebând: .Pentru numele lui Dumnezeu. . Nu vreau să te speteşti muncind.. . .Da.. Ca prin vis.. Capitolul III Cu chipul palid şi hotărât şi ochi iscoditori. banii lui Gordon sunt ai noştri! În tot cazul...O să fie bine. .” Da. nu în felul ăsta ar trata cu un şantajist? Da. . nu mai fi aşa posomorâtă! Se întoarse şi se uită în josul dealului la Long Willows. David o ţinea de umeri pe Rosaleen. Slavă Domnului.. David ar putea ucide un şantajist.. Nu dacă îţi ţii firea. 111 .Şi dacă te arestează? Tu ai spus asta! Ai spus că s-ar putea să te aresteze. „Ar fi mai bine s-o şterg. să cumpărăm câteva maşinării care să ne mai scutească de muncă. prindea sens.Ce s-a întâmplat. cum poţi să mai întrebi? Tocmai ţi-am spus de ce! Underhay fiind în viaţă când s-a măritat ea cu Gordon. Şi mai târziu. între David şi plăcerea de a se bucura de banii lui Rosaleen? Murmură.. desigur. e posibil.Voi face tot ce-mi spui. David. Iar într-o dimineaţă.. ţi-o spun.. Lynn. să fie numai bine pentru tine. acum putem să facem niţică ordine.Da. asta se încadra mai bine în tipar. aproape furios... agitaţia lui. Underhay îi şantaja. Căminul ei şi al lui Rowley. asta se încadra în tipar. Graba lui David. o stafie a trecutului? Un om a cărui singură vină era că stătea între Rosaleen şi o mare moştenire.. de fapt. renunţarea la ea.David total străin de crimă? Sau dimpotrivă? Ar fi ucis el un om care nu-i făcuse nici un rău. de a-şi exprima dragostea.. Dar nu va fi pentru mult timp. Lynn? Te simţi bine? ..Doamne sfinte. Lynn. David avea să se legene mort cu ştreangul de gât...

Ia chestiile alea pentru somn pe care ţi le-a prescris doctorul Cloade. Am luat bani care nu ne aparţin. .. ascultă-mă pe mine.. nu trebuie să fii deşteaptă..Aşa am să fac.Nu. Poţi face asta? Ea dădu din cap... prin privire. îngroziţi. Ia una pe noapte. Nu mai sta trează nopţile frămăntându-te. Nu va fi nici un rău în asta... dacă vrei. de asta l-am angajat. Rosaleen. în America.Sunt atât de proastă. . David.Aşa te vreau! Tot ce ai de făcut. Totul e în regulă. O dată ce recunoşti. Dumnezeu ne pedepseşte pentru ticăloşia noastră. ţine-o pe-a ta. Acum.. acum mai venea de acasă! Ea îl privea cu ochii largi. David. n-o vor face. .Singura persoană care mă poate spânzura. sau printr-o vorbă că mortul ar putea fi Underhay.Ascultă.. Rosaleen claca. Ţine-o una şi bună că mortul nu e bărbatul tău. David. Dar rămâi fermă pe poziţie. Va trebui să juri solemn că mortul nu e soţul tău. Dar chiar şi în faţa lui... Rosaleen avea să se prăbuşească total. Nopţi întregi n-am dormit gândindu-mă la asta. Conştiinţa ei nu fusese niciodată pe deplin liniştită. n-au. .Bravo. .. ai grijă de sănătatea ta. e să rămâi neclintită la povestea ta. rămâi neclintită la povestea ta. Ei bine. Va fi prezent la anchetă şi te va apăra de hărţuieli. E un avocat foarte abil. sau printr-un semn. . . Gaythorne va avea grijă de tine... în sudul Franţei.Nu. n-ai. Robert Underhay.. mi-ai pus laţul de gât! Înţelegi asta? Da. exista un singur lucru de făcut. Am să fac exact ce îmi spui. hotărât claca. David! . Pari ca şi cum n-ai pricepe ce ţi se cere. .Nu. bromură sau nu ştiu ce. nu eşti. Am luat bani care nu ne aparţin. tot timpul a fost o greşeală..Oh. nu încerca să fii deşteaptă sau să crezi că mă poţi ajuta mai mult prin nu ştiu ce versiune a ta. Când se termină totul. În orice caz. El o privea încruntat. e o greşeală.Pari proastă. spuse cu blândeţe. Rosaleen. afară doar dacă era extrem de norocos. eşti tu.. Am făcut ceva rău. . Vrei să fiu spânzurat? Ochii ei se lărgiră de groază. Între timp. Întotdeauna existase acea teamă religioasă. da. . plecăm.Îmi vor întinde capcane să spun lucruri pe care nu vreau să le spun. linişteşte-te şi 112 . Pentru numele lui Dumnezeu.

Îţi jur pe toţi sfinţii din calendar! Capitolul IV Ancheta avea loc în Cornmarket.M-a informat că ocupantul camerei cu numărul 5 zăcea mort pe podea.. Furrowbank. E fixată la unsprezece. Pe un scaun retras stătea un omuleţ cu înfăţişare de străin şi o mustaţă mare şi neagră...Da. Cadavrul unui bărbat cu faţa în jos.Vreţi să ne descrieţi ce aţi găsit acolo? Doctorul Cloade descrise. la distanţă de ceilalţi. e timpul să mergem la anchetă. soţii Lionel Cloade.nu uita că ne aşteaptă vremuri bune! Şi-acum. David şi Rosaleen sosiră ultimii.asta era sigur. începu procedura. aţi urcat în camera 5? . Procurorul îşi drese glasul şi. va continua să meargă la noroc. se bucurase de toate astea.. când a venit la dumneavoastră Gladys Aitkin.În consecinţă. Rowley Cloade... Se băgase în bucluc . Iar acum. Dar nici chiar acum nu regreta... capul spart. foindu-se stingher.. Apoi clanul Cloade: soţii Jeremy Cloade. 113 . aruncându-şi privirea asupra juriului local format din nouă persoane. .. doamna Marchmont şi Lynn. . Sergentul Vane. Frumuseţe. domnul Pebmarsh. Se uită la Rosaleen. spuse el blând. intuitiv. spatele craniului. Doctorul Lionel Cloade. bogăţie. Procurorul. confort. . . Rosaleen.. O casă grozavă. ştiu ce vrea. Cât despre viitor. Se aşezară separat.Dădeaţi asistenţă medicală unei paciente la Stag. cleştele pentru foc.... Lângă el stătea masivul superintendent Spence... era un omuleţ aferat cu ochelari şi plin de conştiinţa propriei lui importanţe.... Se uită circular prin frumosul salon.Nu l-am omorât eu. ei bine. poate că acum îşi lua definitiv adio. Ofiţerul de poliţie Peacock. Maiorul Porter stătea singur. Ce a spus? . Ea îl urmărea cu ochi mari şi rugători şi.

..I-aţi cerut să prezinte? . .A fost un atac de mare sălbăticie? . Se înregistrase sub numele de Enoch Arden. .Da. sănătos. . dintre care unele fuseseră date după ce survenise moartea.Foarte înţelept. . domnule.Nu.La început.Exact. etc. cam de câte ore? . . ţinut de capetele lamelor. neîndoielnic da. . cadavrul nu trebuia atins sau să i se schimbe poziţia. Chiar şi o persoană firavă ar fi putut aplica loviturile dacă. toate bune. .Ar fi fost nevoie de o mare forţă pentru a aplica aceste lovituri? . foarte posibil treisprezece sau paisprezece. rănile respective au fost cauzate de cleştele în cauză? . să spunem. Omul era mort? .inima. nu forţă.. ar fi fost date într-o criză de furie. doctore. exact. Beatrice Lippincott depuse mărturie cu privire la sosirea decedatului.Unele dintre ele. .. . Apoi fu chemat medicul poliţiei care descrise pe larg şi în termeni tehnici rănile.Dar mai târziu? 114 . Bila grea de metal care formează capul cleştelui îl face o armă de temut.. ca atare. Nu am făcut o examinare amănunţită întrucât am considerat că trebuie chemată poliţia şi. vârsta în jur de patruzeci şi cinci de ani.Da. Nu ştiam cât stătea. Cape Town.Vă mulţumim. Pe maxilarul inferior se aflau o julitură şi o umflătură. Era mort de câteva ore. Bine hrănit. să zicem.A prezentat decedatul o cartelă de raţii? ..N-nu. Cleştele. iar la baza craniului fuseseră aplicate cinci sau şase lovituri.După părerea dumneavoastră. .Vă mulţumesc. doctore Cloade.Nu aş putea să mă pronunţ cu precizie.Vă menţineţi părerea că au fost aplicate mai multe lovituri? . nu. între 7:30 şi 10:30 seara precedentă.După părerea dumneavoastră. Cel puţin unsprezece ore. putea fi balansat fără prea mare efort. Urmară detaliile privitoare la starea cadavrului. plămânii. Nici un semn de boală .

115 .Da fapt. . .Ei bine.Exact asta a spus. a menţionat vreodată decetatul în mod clar că el însuşi era Robert Underhay? . dar după aceea. Procurorul o ghidase cu dibăcie.Ultimele cuvinte pe care vi le-a spus au fost: „Nu cred că vei putea dovedi asta fără cooperarea mea”? Asta fiind faptul că Robert Underhay era încă în viaţă. El confirmă că Beatrice îi reprodusese discuţia auzită de ea şi relată propria sa întrevedere cu decedatul. . Un bărbat înalt şi subţire (domnul Gaythorne) se ridică şi ceru permisiunea să pună o întrebare. .A râs. da. n-a menţionat..Domnişoară Lippincott. aţi auzit din întâmplare în seara zilei de sâmbătă o anumită conversaţie? Cu o mulţime de explicaţii complicate privitoare la necesitatea de a se afla în camera numărul 4. . aşa vorbea. ... i-am spus domnului Rowley Cloade..De ce i-aţi spus domnului Cloade? ..A spus că o să mi-o dea.Dar în realitate n-a făcut-o? .Da. Beatrice Lippincott se aşeză şi fu chemat Rowley Cloade. da. iar sâmbătă i-am spus că dacă avea de gând că stea mai mult de cinci zile îl rugam să aibă amabilitatea şi să-mi dea cartela de raţii...M-am gândit că se cuvenea să ştie. vorbea de „Robert Underhay” ca şi cum Robert Underhay era o cu totul altă persoană...Da..Nu. . tot gândindu-mă. Beatrice Lippincott îşi depănă povestea. Aţi pomenit cuiva de această conversaţie? . m-am gândit că încerca să mă determine să-i fac o ofertă. Şi a râs. asta-i tot ce am vrut să lămuresc. domnule. nu-i aşa? Cum aţi interpretat acele cuvinte? .Mulţumesc.În cursul conversaţiei dintre decedat şi domnul David Hunter. domnule procuror. .Nu. . .Mulţumesc.Da. A spus: „Am s-o caut şi am s-o aduc”.N-a spus că o pierduse? Sau că nu o primise? . nu. Beatrice se înroşi. . .Nu.. . A sosit vineri.Şi el ce a spus? .

A spus: „Dacă Robert mai trăia ştiu că el m-ar fi ajutat”.A spus: „În orice clipă”.N-a menţionat nici un nume? . aţi reuşit.Asta-i cu totul altceva faţă de ceea ce ne-a spus Beatrice Lippincott. dar ceea ce aţi gândit după aceea nu e prea relevant. era convins că o să poată să mi-i înapoieze.În timp ce mergeam pe stradă am auzit pe o fereastră un radio care dădea ora nouă. domnule Cloade.Cum aţi aproximat această oră? .Cât era ceasul când aţi plecat de la decedat? ..Da. Decedatul mi-a spus că-l cunoscuse pe fostul meu cumnat. nu păstrez scrisorile..Aţi auzit relatarea domnişoarei Lippincott cu privire la discuţia dumneavoastră cu decedatul.Nu. .Aşa este. . cu o expresie amară care stătea sfidător cu faţa la procuror. .A menţionat decedatul la ce oră îşi aştepta clientul? .Categoric nu. Am primit de la el o scrisoare în care cerea ajutor şi afirma că îl cunoscuse în Africa pe primul soţ al surorii mele..Total neadevărată. . . Procurorul continuă: .Aveţi această scrisoare? . .După părerea mea. s-a văitat de ghinionul lui şi că se născuse. 116 . Rowley dădu din cap. Să spunem doar că după acea întrevedere v-aţi hotărât să încercaţi să găsiţi vreo persoană care să-l fi cunoscut pe răposatul Robert Underhay.David Hunter! Se auzi un uşor murmur în timp ce locuitorii din Warmsley Vale îşi suceau gâturile să se uite la tânărul înalt şi subţire. . Este adevărată această relatare? . . . Preliminariile merseră rapid. . Ceea ce. şi mi-a cerut să-l ajut cu nişte bani pe care ca de obicei.Aţi fost să-l vedeţi pe decedat în seara de sâmbătă? .Nu.Da. era nouă fără cinci. .V-a spus că Robert Underhay era încă în viaţă? David zâmbi. cu un anumit ajutor.

. Îi dădusem deja cinci lire.Da. David luă bricheta din aur..Domnule Hunter. domnule Hunter? Aplecându-se..Da. De atunci nu-mi amintesc s-o mai fi văzut. M-am gândit că erau prea de ajuns pentru el. .. Dacă-i aşa.. . vreţi să ne spuneţi unde eraţi în seara de marţi? . . sora mea e hărţuită de toţi cerşetorii şi toţi paraziţii din împrejurimi.Poate să fi aşteptat un vizitator.Cei care trag cu urechea aud de regulă numai o parte din ceea ce se petrece şi înţeleg greşit toată treaba.. Gaythorne se foi. Beatrice zvâcni furioasă şi exclamă: . .Când aţi avut-o ultima oară? .Nu.. De când a moştenit o sumă mare de la soţul ei.Aţi auzit că domnul Rowley Cloade spune că decedatul aştepta un vizitator? . Nu exista nici o dovadă că-l cunoscuse vreodată pe Robert Underhay. domnule Hunter.Dacă insistaţi în această atitudine. se va întâmpla mai curând decât credeţi. domnule Hunter? Glasul procurorului era suav. vă rog! Şi-acum. Se opri. vineri dimineaţă. . dar David fu mai rapid. Procurorul o aduse la ordine.Domnule Hunter! Procurorul bătu în masă.Aflaţi! spuse David. nu eram eu acel vizitator.. Domnul Gaythorne se ridică: 117 ... .Am avut-o vinerea trecută. Spuneţi un lucru prostesc şi total neavenit! . Chipul lui era nedumerit. Ochii lui trecură liniştiţi în revistă clanul Cloade.Am pierdut-o. Sau o difuzează greşit datorită faptului că înlocuiesc detaliile lipsă cu rodul imaginaţiei lor bogate. e a mea.Eu niciodată. spuse încetişor: .Linişte. . părând să fie pe punctul de a vorbi. nu l-am vizitat.De ce v-aş spune unde eram şi ce făceam? O să fie timp suficient pentru asta după ce mă veţi acuza că l-am omorât pe acel om. . l-aţi vizitat din nou pe decedat în seara de marţi. Înapoind-o. Recunoaşteţi asta.

maior Porter. Rosaleen se ridică. Stătea acolo.Da. . . .Da.Da.Declaraţi asta în mod hotărât şi fără cel mai mic dubiu? .Da.Aţi declarat hotărât că era cadavrul unui bărbat care vă era complet necunoscut? . o siluetă soldăţească dreaptă.. .Aţi văzut cadavrul decedatului? . l-aţi vizitat pe decedat sâmbătă seara. . . Acesta o privi cu o oarecare curiozitate. Nu se poate să vă fi lăsat atunci bricheta acolo? . E cadavrul lui Robert Underhay.Doamnă Cloade.Sunteţi George Douglas Porter. E clar că nu-mi amintesc s-o fi văzut după vineri. domnule Hunter. .Vă mulţumesc. 118 . Îşi înclină capul şi-i vorbi în şoaptă lui Rosaleen.Cât de bine îl cunoşteaţi pe Robert Underhay? Cu un glas sonor de parcă ar fi dat comenzile la paradă. Trecu pe lângă maiorul Porter. Domnule Hunter.Nu există vreo posibilitate să vă înşelaţi? .Puteţi identifica acel cadavru? . fost maior în Infanteria Regală Africană? . Doamna Gordon Cloade. Un murmur de emoţie străbătu tribunalul.Cu permisiunea dumneavoastră.Presupun că da. Doar felul în care îşi umezea buzele trăda intensa lui nervozitate. ca la paradă. Unde a fost găsită? Procurorul spuse: .Da. maiorul Porter lătră date şi locuri. . . aţi fost dusă de poliţie să vedeţi cadavrul? Ea se cutremură.Nici una. David se întoarse fără grabă la locul său. Puteţi lua loc. . Ea nici nu se uită la el.De asta vom vorbi mai târziu. domnule procuror. spuse încetişor David.Da.Maiorul Porter. Maiorul Porter se prezentă. .

Robert Underhay. Trecând de la problema identităţii. doamnă Cloade.Nu sunteţi sub jurământ în acest tribunal. ei urmau să decidă dacă exista vreo dovadă care să arate a cui mână îl omorâse pe decedat. Pe de altă parte.crimă cu intenţie. asta nu era stabilită în mod clar. scoţându-şi ochelarii.Sunt pregătită să jur că nu e cadavrul soţului meu. Acesta murmură: . Cât despre identitatea mortului..Nu era cadavrul soţului meu. Apoi. Sar putea să creadă că dovezile indică o anumită persoană. declara în mod ferm că acel cadavru nu era cadavrul lui Robert Underhay. un om pe al cărui cuvânt se putea pune bază date fiind integritatea morală şi probitatea lui. maiorul Porter declară fără absolut nici un dubiu că a recunoscut cadavrul lui Robert Underhay. spunând că respectivul cadavru era al unui fost prieten al său. Nu exista nici posibilitatea unui omor prin imprudenţă.Având în vedere declaraţia pe care tocmai a dat-o maiorul Porter. aţi vrea să vă retrageţi sau să amendaţi declaraţia dumneavoastră? . acum doamna Gordon Cloade. Ei urmau să descopere cum îşi găsise moartea acest bărbat. Era un bărbat pe care nu-l văzusem în viaţa mea. Îl privi pe procuror fără să clipească.Continuaţi să afirmaţi cu hotărâre că nu era cadavrul soţului dumneavoastră. Sunteţi pregătită să juraţi că acel cadavru nu este al lui Robert Underhay.Maiorul Porter se înşeală. . În contradicţie cu declaraţia maiorului Porter. Rosaleen spuse plat: . Aceste declaraţii erau diametral opuse. ci al unui bărbat care îmi e total necunoscut. li se adresă membrilor juriului. Dar e posibil ca foarte curând să vă aflaţi sub jurământ în alt tribunal.Puteţi să luaţi loc. doamnă Cloade.Ei haide. Or în privinţa asta nu prea existau îndoieli.Nu. moartea de friguri a lui Robert Underhay în Africa fusese confirmată de autorităţile locale şi nu ridicase nici un semn de întrebare. Rămânea un singur verdict . Auziseră un martor. . văduva lui Robert Underhay. Nu se punea problema unui accident sau a sinuciderii. dar era nevoie de 119 . Glasul ei era limpede şi sigur. . Robert Underhay? . ci a unui străin necunoscut? .

o mulţime de dovezi pentru a se aduce o acuzaţie şi a se instrumenta un caz - probe şi motiv şi ocazie. Persoana trebuia să fi fost văzută în vecinătatea locului crimei la ora corespunzătore. Dacă nu existau astfel de dovezi, cel mai bun verdict era cel de crimă cu intenţie fără dovezi suficiente care să arate cine e făptaşul. Un astfel de verdict ar lăsa poliţiei libertatea de a întreprinde cercetările necesare. Apoi îi trimise să reflecteze asupra verdictului. Juriul deliberă trei sferturi de oră. La sfârşit acestui interval juraţii dădură verdictul: Crimă cu intenţie înfăptuită de David Hunter. Capitolul V - Mă temeam că or s-o facă, spuse procurorul pe ton de scuză. Prejudecăţile locale! Sentimentele sunt mai puternice decât logica. Procurorul, şeful poliţiei, Superintendentul Spence şi Hercule Poirot se consultau după anchetă. - V-aţi dat toată silinţa, spuse şeful poliţiei. - E prematur, ca să nu spun decât atât, zise încruntat Spence. Şi ne stânjeneşte. Îl cunoşteaţi pe monsieur Hercule Poirot? El l-a adus pe Porter. Procurorul spuse amabil: - Am auzit de dumneavoastră, monsieur Poirot. Poirot făcu o încercare nereuşită să pară modest. - Monsieur Poirot este interesat de acest caz, spuse Spence cu un rânjet. - Adevărat, asta aşa e, spuse Poirot. Am fost implicat în el înainte de a fi un caz, dacă pot să spun aşa. Şi ca răspuns la privirile lor întrebătoare le povesti mica scenă de la club când auzise pentru prima dată numele lui Robert Underhay. - Ăsta-i un punct în plus la mărturia lui Porter când cazul va ajunge la proces, spuse gânditor şeful poliţiei. De fapt, Underhay a plănuit să se dea drept mort, şi a vorbit de folosirea numelui Enoch Arden. Dar va fi oare admis acest lucru ca probă? Cuvintele rostite de un om care acum e mort? - S-ar putea să nu fie admise ca probă, spuse Poirot, dus pe gânduri. Dar asta aduce pe tapet un mod de a gândi foarte interesant şi sugestiv. - Ceea ce vrem noi nu e sugestia, ci câteva fapte concrete, spuse Spence. Cineva care să-l fi văzut cu adevărat pe David Hunter la Stag sau în apropiere în seara de marţi.
120

- Ar trebui să fie simplu, spuse încruntat şeful poliţiei. - Dacă ar fi fost peste hotare, în ţara mea, ar fi fost foarte simplu, spuse Poirot. Ar fi existat o micuţă cafenea unde fiecare îşi ia cafeaua de seară... dar în provinciala Anglie! Îşi aruncă mâinile în sus. Superintendentul dădu din cap. - La noi unii sunt în cârciumi şi ascultă ştirile de la nouă de la radio. Dacă treci pe strada principală între opt şi jumătate şi zece nu întâlneşti nici ţipenie de om. Strada e complet pustie. - Să fi contat el pe asta? sugeră şeful poliţiei. - S-ar putea, spuse Spence. cu o expresie deloc fericită. La un moment dat şeful poliţiei şi procurorul plecară. Spence şi Poirot rămaseră singuri. - Nu vă place cazul, nu-i aşa? întrebă compătimitor Poirot. - Mă îngrijorează tânărul ăsta. E genul de om cu care nu ştii niciodată cum stai. Când e vorba de o poveste absolut inocentă se poartă ca şi cum ar fi vinovat. Iar când e vinovat... vai, ai jura că-i un îngeraş! - Dumneavoastră credeţi că e vinovat? - Dumneavoastră nu? contră Spence. Poirot îşi întinse mâinile în lături. - M-ar interesa să ştiu exact cât de multe dovezi aveţi împotriva lui, spuse el. - Vreţi să spuneţi, nu legal? Vă interesează probabilitatea? Poirot dădu din cap. - Avem bricheta, spuse Spence. - Unde aţi găsit-o? - Sub cadavru. - Are amprente pe ea? - Nici una. - Ah! - Da, spuse Spence. Nici mie nu-mi prea place. Apoi e ceasul mortului. Sa oprit la 9:10. Asta se potriveşte foarte bine cu proba medicală... şi cu mărturia lui Rowley Cloade că Underhay aştepta ca clientul său să pice în orice clipă... pare-se că clientul a fost aproape parolist. - Da... totul se îmbină. - Iar lucrul care, după mintea mea, nu se poate trece cu vederea este că el e singura persoană (el şi sora lui, mai bine spus) care are o umbră de motiv. Fie David Hunter l-a omorât pe Underhay, fie Underhay a fost omorât de o
121

terţă persoană care l-a urmărit până aici dintr-un motiv care ne e total necunoscut... or asta mi se pare absolut improbabil. - Da, de acord, de acord. - Vedeţi dumneavoastră, în Warmsley Vale nu există nimeni care ar fi putut avea un motiv... afară doar dacă, printr-o coincidenţă, cineva care trăieşte aici (în afară de fraţii Hunter) a avut în trecut vreo legătură cu Underhay. Eu nu exclud niciodată coincidenţa, dar aici n-a existat nici o urmă de aşa ceva. Omul le era tuturor străin, în afară de cei doi, fratele şi sora. Poirot dădu din cap. - Pentru familia Cloade, Robert Underhay era găina cu ouă de aur şi ar fi făcut tot posibilul să-l ţină în viaţă. Robert Underhay, viu şi dând din picioare, însenina certitudinea că o imensă avere se împărţea între ei. - Iarăşi, mon ami, sunt întru totul de acord cu dumneavoastră. Robert Underhay, viu şi dând din picioare, cum spuneţi, era exact de ce avea nevoie familia Cloade. - Aşa că ne-am întors de unde am plecat - Rosaleen şi David Hunter sunt singurele persoane care au un motiv. Rosaleen Cloade era la Londra. Dar David a fost aici în ziua aceea, asta o ştim. A ajuns la 5:30 în gara Warmsley Heath. - Aşa că avem un motiv scris cu litere mari şi faptul că de la 5:30 până la o ora neprecizată a fost în zonă. - Exact. Acum să luăm povestea lui Beatrice Lippincott. Eu cred această poveste. Ea chiar a auzit ce spunea că a auzit, deşi se poate s-o mai înflorit un pic, doar e om! - Aşa cum spuneţi, doar om e. - În afară de faptul că o cunosc pe fată, o cred pentru că nu putea să fi inventat unele lucruri. De pildă, ea nu mai auzise până atunci de Robert Underhay. Aşa că eu cred versiunea ei despre cele petrecute între cei doi, şi nu pe a lui David Hunter. - Şi eu la fel, spuse Poirot. Mi s-a părut un motiv demn de toată încrederea. - Avem confirmarea că povestea ei e adevărată. De ce credeţi că fratele şi sora au plecat la Londra? - Asta e unul din lucrurile care mă interesează cel mai mult. - Ei bine, situaţia banilor e următoarea. Rosaleen Cloade primeşte pe viaţă doar dobânda averii lui Gordon Cloade. Ea nu se poate atinge de capital, cu
122

Le plac senzaţiile tari şi nu pot să meargă drept..Probă că a existat un şantaj. Mult curaj fizic.Dumneavoastră nu? Poirot clătină din cap. a o mie de lire. Probabil din cauză că. Probă a intenţiei de a comite o crimă. Fie tânărul ăsta avea de gând să plătească. Dumneavoasţră aduceţi dovada că avea de gând să plătească.Vă interesează mult afacerea asta.Îi cunosc stilul. . şi-l ascultam pe bunul maior Porter depănând o poveste pe care nimeni n-o asculta.. totodată.Eh bien. Dar asta-i tot. dacă-mi permiteţi să întreb? Poirot îşi întinse mâinile în lături. şi-mi era rău de la stomac (căci nu-mi plac raidurile aeriene şi nu sunt prea curajos.. . Spence se uită la el curios. Primul lucru pe care l-a făcut când a ajuns la Londra a fost să ducă în Bond Street unele din cele mai preţioase piese şi să le vândă. E genul de om care s-a descurcat bine în timpul războiului. adesea o primeşte postum. etc. ei bine. . poate că aşa e. mi se părea că ceea ce 123 . n-au nici un respect pentru viaţa umană. Poirot dădu din cap. Suntem de acord că avem în faţă tipul criminalului. repetă superintendentul. . deşi.De ce. nu ştiu. cred. în afară de mine care eram dornic să-mi distrag atenţia de la bombe şi. .Vă spun. cunosc genul. mon ami. Dar bijuteriile. Câteva minute domni tăcerea.Sincer să fiu. Nu puteţi fi în două bărci. spuse gânditor Spence. cu alte cuvinte.Numiţi asta probă împotriva lui David Hunter? .. Genul care are toate şansele să primească Crucea Victoriei. rosti într-un sfârşit Poirot.. trebuia să plătească un şantajist.Da. deşi mă străduiesc să fac figură bună). Îndrăzneala şi nesăbuinţa sfidând siguranţa personală. monsieur Poirot? . da. nu dau bani pe societate. sunt ale ei. . şi. . Poirot ridică din umeri. . pe vremuri de pace astfel de bărbaţi de regulă sfârşesc în închisoare.. . acum doi ani. Genul care înfruntă totul. în final. fie plănuia să ucidă. Vroia repede o sumă mare de bani lichizi. reţineţi.excepţia. etc. Aici ne-am oprit.Da. Dar pe vremuri de pace. da. nu. Dar se poate să se fi răzgândit. stăteam în salonul de fumat din clubul prietenului meu..

Spuse: . asta se vede clar. . . este total greşit. Să luăm atunci acest aspect.Ceea ce e de înţeles. Recunoaşte că atunci a primit o scrisoare de la Arden. este adus la tăcere! Spence îl privea cam cu îndoială.Nu.Vă aşteptaţi la o crimă? întrebă sceptic superintendentul.Oh.Dimpotrivă. Ma foi. Daţi-mi un exemplu de ceea ce numiţi greşit. Şi. aşa-i? . forma corectă. E un gen obişnuit de crimă: şantaj care duce la omor. . vedeţi dumneavoastră.Ei bine. Există un şantaj. Hunter primeşte scrisoarea dimineaţa următoare. la vremea micului dejun? . . Aşa că o trimite la Londra şi se duce la acest Enoch Arden. Poate nu ştiu eu să mă exprim cum trebuie. . mortul.Neaşteptatul s-a produs. mi-am zis că era posibil ca într-o bună zi să apară ceva din situaţia pe care o relata. . Şi acum.Nimic din toate astea nu are. nu-i aşa? Care este primul lucru pe care îl face el? Îşi expediază sora la Londra! . . îl corectă Poirot.Presupun că astfel de lucruri intră în sfera de activitate a tipului de om de care vorbim. Beatrice Lippincott ne-a relatat cu destulă claritate discuţia 124 . uite că a apărut.Şi nu vi se pare interesant? Aveţi dreptate. S-a produs ceea ce era de aşteptat. cum să spun. .Este total greşit? Ce înţelegeţi prin greşit? . nu! Doar la o soţie care se recăsătoreşte. Dar cazul ăsta e interesant pentru că.Nu sunteţi de acord? întrebă Poirot. El e un spirit autoritar..Da. Vrea să aibă mână liberă ca să rezolve lucrurile în felul lui.povestea el era interesant şi sugestiv. nu uitaţi.Asta este prima luare la cunoştinţă despre sosirea lui Underhay în Warmsley Vale. lucru care este suficient de remarcabil prin el însuşi. el e total greşit. Nu-i în regulă. Underhay soseşte la Stag. de pildă. Este în viaţă! Dar dacă apare? Chiar apare! S-ar putea ivi un şantaj. nu. Spence îl privi lung. . Poate i-a fost frică de slăbiciunea femeii.Inspectorul şef Japp spunea întotdeauna că aveţi o minte întortocheată. Doamna Cloade e cu totul sub papucul lui. Îi scrie David Hunter. ascultându-l.. . Spence clătină din cap. La posibilitatea ca primul ei soţ să fie încă în viaţă. de regulă nu e ceva interesant.

iar lucru care sare în ochi. sentimente şi caracter.lor. Nu. le place să păstreze aparenţele. .Asta s-ar putea să mai dureze. în special la familia Cloade. Sau se va aranja. De asemenea. cred că şi asta e de înţeles. . Fiecare avea mijlocul lui independent de existenţă.Credeţi că nu? Eu cred că este. Rosaleen Hunter s-a măritat cu Underhay în Cape Town şi a plecat cu el direct în Nigeria. .. spuse Spence. de la o milă aş spune. nu rămâne bătut în cuie. Când eram la tribunal. se poate deteriora. De ce n-a spus Underhay pe şleau că el era Underhay? Ei bine. acum familia Cloade s-a aranjat.Nu prea e o întrebare din domeniul meu. dacă înţelegeţi ce vreau să spun. . stâlpul familiei. care fac ceva murdar..Nu prea înţeleg unde vreţi să ajungeţi. . Oamenilor respectabili. ciudat? întrebă el. Probabil că ăsta e adevăratul răspuns la întrebarea de ce mă interesează atât de mult acest caz.. inconştient sau conştient.Deci. superintendente Spence: Ce se întâmplă cu iedera atunci când stejarul în jurul căruia e încolăcită e doborât? . o femeie ar trebui să-şi recunoscă bărbatul când îl vede. monsieur Poirot.Dar nu e nimic ciudat în treaba asta. .să cadă sau să rămână în picioare. este că David Hunter nu era sigur dacă bărbatul cu care vorbea era sau nu Robert Underhay. spuse Poirot. El se poate întări. Şi. Hunter şi Underhay nu s-au întâlnit niciodată. îi reaminti Poirot. . nu putea fi sigur. În orice caz. mă uitam la oameni. Mai rămâne de demolat mărturia doamnei Gordon Cloade. Gordon Cloade! Probabil nu direct dependenţi. Toţi dependenţi mulţi ani de un bărbat puternic. deşi Hunter bănuia că Arden era Underhay. În definitiv. Natura umană. Trebuie să ţinem cont de firea omului în general. nu? 125 . Prin urmare. nu cred că e ceva cu totul neobişnuit. Dar. Adevărata personalitate a unui om iese la suprafaţă doar atunci când este pus în faţa unei situaţii cu o singură alternativă . după ce vor fi îndeplinite toate formalităţile. erau atât de diferiţi ca gânduri. şi asta pur şi simplu din cauză că nu-l cunoscuse vreodată pe acel om.Ştiu încotro bateţi. Ei vor să prezinte lucrurile în aşa fel încât să pară curaţi. monsieur Poirot. mon cher. ajunseră să se bizuie pe el. nu există nimic în treaba asta care să vi se pară. Caracterul. uitaţi ce vă întreb eu.Da. Firea omului.. Poirot se uită gânditor la superintendent.

Capitolul VI Poirot părăsi îngândurat postul de poliţie.L-au luat pe David. care îşi îngropase capul în mâini. făcu o scurtă închinăciune în faţa altarului şi îngenunche în spatele unuia din scaune. .Eşti într-un mare necaz. puţin mai retrasă. Poirot se apropie şi-i vorbi foarte blând: . Vizavi era casa lui Jeremy Cloade. O recunoscuse pe Rosaleen Cloade. de ce a fost ucis? . dacă nu era Robert Underhay. de aramă. paşii i se încetineau. aceasta-i întrebarea.Nu.Pot să te ajut. Dar n-a ucis! N-a ucis! Se uită la Poirot şi spuse: 126 . murmură Poirot. Poirot se ridică şi o urmă. În piaţeta pătrată se opri şi se uită în jur. nu departe de postul de poliţie. În plus. o clădire modestă. şi proclamând dominaţia religiei protestante. nu-i aşa? Ea spuse: . Pe măsură ce înainta. timidă. Dincolo de interval era îngenuncheată o femeie îmbrăcată în negru. Ea stătea sub arcadă. Întoarse capul. Cu ochii măriţi de curiozitate. Îşi scoase pălăria. era clădirea bisericii romano-catolice. Văzu casa doctorului Cloade cu plăcuţa ei uzată.. madame? Femeia nu arată nici un semn de mirare. sunt singură..Îşi lăsă capul uşor într-o parte şi se uită întrebător la masivul superintendent. Poirot intră pe poarta bisericii romano-catolice şi o luă pe alee către uşă. luptând să se stăpânească.Într-adevăr.. porni către uşă. În faţa lui Poirot. comparativ cu agresivitatea bisericii St Mary care stătea. . ci răspunse cu simplitatea unui copil nefericit: . Rugăciunea îi fu întreruptă de sunetul unor suspine înăbuşite care îţi rupeau inima. Mânat de-un impuls. continuând să suspine în surdină. La un moment dat se ridică şi. arogantă în mijlocul piaţetei cu faţa la Cornmarket. Ei spun că a ucis..Nu-i mai convenabil pentru o femeie să nu-şi recunoască bărbatul când de asta depinde un venit de câteva milioane de lire? întrebă cinic Spence. Nimeni nu mă poate ajuta.

..Spune-mi. Nici măcar să mă spovedesc nu pot. eu ar trebui să spun..Aţi fost acolo azi.Nu mai discut cu dumneavoastră! Trecând repede pe lângă el..Ai minţit cu privire la soţul dumitale? Cu privire la Robert Underhay? Robert Underhay era cel care a fost omorât aici.Da. . E groaznic să spui aşa ceva. cum arată soţul dumitale? Ochii ei îl priviră lung.Toată lumea are dreptul să ceară îndurarea Domnului..Vă spun că nu era soţul meu! Nu semăna câtuşi de puţin cu el! . nu-i aşa? . Dar ce alinare merit eu? Sunt o păcătoasă.. bătăioşi. .. 127 .. toţi vor să mă vadă moartă. Apoi pe chipul ei apăru panica. dar poate că e adevărat. . spuse ea cu hotărâre şi cu un aer sfidător. La anchetă..o privire teribil de nefericită... copila mea.Am venit să găsesc alinare. . aş fi bucuros s-o fac. Dacă pot să te ajut. Îşi duse mâinile la faţă. o luă la fugă pe alee şi ieşi pe poartă.. dădu din cap cu multă satisfacţie. . Strigă tăios: . .Nu. mi-e frică. nu-i aşa? Ea se întoarse rapid spre el. În schimb..Ar trebui să-mi mărturisesc păcatele. să povestesc. Nimeni nu poate să mă ajute.. Dar acum că l-au arestat. Ea se uită din nou la el . El spunea că. minciuna pe care am spus-o.Dar dumneavoastră vă puteţi căi. asta e! îşi spuse el.. să mă spovedesc.Aşadar. . Poirot nu încercă să o urmeze. .. David spunea că am să fiu în siguranţă atâta timp cât el o să aibă grijă de mine.Sunt speriată. Trebuie să port singură greutatea ticăloşiei mele. O ştii foarte bine. madame. V-am văzut! .Toţi suntem păcătoşi. Ochii i se întunecară de frică. alinare. Dacă m-aş putea spovedi. Strigă: .Nu.Nu te poţi spovedi? Pentru asta ai venit la biserică. Ochii ei erau bănuitori. Ea clătină din cap.. Oh. minciuna pe care am spus-o. .Mortul nu semăna câtuşi de puţin cu soţul dumitale? .. madame.. N-am dreptul la îndurarea Domnului.Lasă-mă să te ajut.. ...

Cred că monsieur Poirot vrea să se întoarcă la Londra. Poirot spuse zâmbind: .Ieşi fără grabă în piaţetă.Şi de când sunteţi logodiţi? .Şi când eşti în armată e interzis să te căsătoreşti? Lynn spuse scurt: . După o clipă de ezitare o porni pe High Street până ajunse la Stag. 128 . Lynn spuse tăios: . degetele aveau un tic nervos. Pe onoarea mea. continuă Rowley. răspunse Rowley. . Femei care gândesc singure. la Stag. . .Asta va schimba cu totul viitorul căsniciei noastre.Mai stau aici. Poirot îşi spuse că Lynn Marchmont nu arăta deosebit de recunoscătoare. . spuse Rowley.Dar nu am de gând să mă întorc la Londra. a fost ca o scamatorie! „Asta a şi fost!” îşi spuse Poirot.De aproape şase ani.Am fost pe mare. În prag se întâlni cu Rowley Cloade şi Lynn Marchmont. deşi puteai să-l numeşti cu aceeaşi acurateţe şi tipul elizabetan. O fată frumoasă. El prefera ceva mai gingaş. Nu era genul pe care el personal îl admira.În iunie.Când vă căsătoriţi? întrebă Poirot. Trebuie să ne continuăm drumul. . mai feminin.Vino. Poirot observă rapida încruntare a lui Rowley. spuse Rowley. şi inteligentă totodată.Poftim? Rowley rămase complet interzis. care sunt libere în limbaj şi care admiră la un bărbat spiritul întreprinzător şi cutezanţa. Poirot se uită cu interes la fată. . Lynn şi cu mine vă rămânem veşnic recunscători. .De unde ştii? Sunt sigură că există o grămadă de formalităţi de îndeplinit. Dincolo de ea începea câmpul. care era ultima clădire. Lynn. îşi zise. amintindu-şi cum „îl scoase din pălărie” pe maiorul Porter. .Vă suntem foarte recunoscători. . monsieur Poirot. o perioadă. Lynn abia s-a întors din armată.În tot cazul. Lynn Marchmont era în esenţă tipul modern. Ochii îi erau încercănaţi. .

Rowley. . Luaţi loc.Dar dumneavoastră? Însă Rowley apăru lângă ea.Vreau să spun. dar de ce? . I se adresă lui Poirot cu un glas liniştit şi coborât. Monsieur Poirot! . . Am venit să vă prezint respectele mele. Rowley părea uşor supărat.C'est un beau paysage... vă pot oferi o ceaşcă de ceai... Lynn spuse: . . cred că ar fi bine să intraţi.. În uşă.. Lynn se opri şi apoi veni repede înapoi.. Poirot ieşi din nou. Nu trebuie să-mi ocup timpul în mod nejustificat. Nu. . Rowley o urmă cam fără chef.. spuse Poirot.... dumneavoastră credeţi că au avut dreptate? . 129 .La ordinele dumneavoastră.. După ce aranjă cu Beatrice Lippincott pentru o cameră.Să mergem.E foarte drăguţ din partea dumneavoastră.Interesele mele mă leagă cu totul de Warmsley Vale.. Chipul ei deveni impenetrabil. dumneavoastră credeţi că el a făcut-o? .. Aveam de gând să mă duc la Peacock să cumpăr. . sper să ne mai întâlnim. Da. Spuse: .Da. miercuri. Există un hotel mult mai bun în Warmsley Heath. Poirot se înclină. Dar nu sunteţi.. Iar acum mi s-a năzărit să mi-l petrec în Warmsley Vale. Văzu cum Lynn îşi ridică privirea şi se uită foarte atent la el. dar ancheta a dat peste cap treburile gospodăreşti.După anchetă l-au arestat pe David Hunter. Rowley spuse nesigur: . mă pot bucura de libertate şi-mi petrec timpul unde mi se năzare.. fireşte. nu-i aşa? Poirot răspunse că era de înţeles. Dumneavoastră. ei bine.. numai că prăjitura e teribil de veche. răspunse placid Poirot. monsieur Poirot. n-au avut altă alternativă.... madame. mademoiselle. Sper. Paşii îl purtară spre casa doctorului Lionel Cloade. vreau să spun.. ocupat? ..După verdict.Oh! exclamă mătuşa Kathie deschizând uşa şi făcând un pas înapoi. Asta de aici e amărât. au rulouri elveţiene.Dar. ei bine. uneori.Mi-am făcut economiile mele.Presupun că jucaţi golf? spuse el. .La revedere. răspunse zâmbind Poirot..

Îndrumat? Ce vreţi să spuneţi? . ştim noi ce? . spuse Poirot.Îşi închipuise că Rowley Cloade era supărat de hotărârea lui de a rămâne în Warmsley Vale.Felul în care se petrec lucrurile în lumea spiritelor e total imprevizibil. monsieur Poirot. serios? Doamna Cloade păru destul de surprinsă. Chiar şi în faptul că mă aflu aici. era de fapt în Warmsley Vale.Ar fi fost mai simplu dacă masa de spiritism v-ar fi îndrumat direct la Stag.La Stag? Oh. .Adică. mătuşa Kathie spuse: . e o fată atât de dulce. sper să fie fericită. bietul om.Draga de Lynn.Oh..Am fost îndrumat la Stag.. . Chiar există? Da.. Asta mi se pare o coincidenţă extraordinară! . pe un ton conspirativ. . dar n-am avut niciodată intenţia. Totul e atât de îngrozitor.Am vorbit cu domnul Rowley Cloade şi cu domnişoara Marchmont. Fireşte.... credeţi că e înţelept? . şi e foarte bună la aritmetică... habar n-aveam. madame. nu-i aşa. oh.Oh. în salonul dumneavoastră. habar n-aveam la vremea aceea că. există un scop. nu credeţi? Poirot clătină din cap şi spuse: .Nu-i veţi spune soţului meu. La menţionarea mesei de spiritism mătuşa Kathie se mai înveseli un pic. Draga de ea. . că am fost la dumneavoastră şi v-am consultat în privinţa... Dar credinţa mea fermă este că există un scop în toate.Îndrumat de dumneavoastră. Vă întoarceţi la Londra.. spuse solemn Poirot. Aplecându-se şi vorbind în şoaptă. adică. nu-i aşa? . Dumneavoastră nu credeţi că în viaţă există întotdeauna un scop? ... ei bine. atât de tragic. Am auzit că în curând se căsătoresc. Rowley e o 130 .Deocamdată. Eu n-am cap pentru aritmetică. ... spuse ea. desigur. nu mă pricep deloc.. Femeia se uita la el într-un fel care aducea a spaimă.. E o binecuvântare că s-a întors. la Stag! Dar acolo. . Mai rămâne câteva zile la Stag. Robert Underhay.. .Buzele mele sunt pecetluite. Purtarea mătuşii Kathie era şi ea departe de a fi entuziasmată. monsieur Poirot..Ba da. De câte ori sunt în încurcătură şi zăpăcesc totul ea întotdeauna îndreaptă lucrurile.. nu. Mătuşa Kathie se bine dispuse imediat.

. spuse repede mătuşa Kathie..Nu.Şase ani de logodnă e un test bun de afecţiune. .. Vedeţi dumneavoastră. .. nu-i aşa? Poirot era uimit.. vai. Adică.Ce mai faceţi. acum că s-a dovedit a fi un criminal.. nu-i aşa.Serios? Prin ochii doctorului trecu un fulger inteligent... prostuţ pentru o fată ca Lynn care a văzut lumea. monsieur Poirot? Sunteţi pe cale să vă întoarceţi la Londra? „Mon Dieu”.. Deci. Şi mai ales că e vorba de însuşi cumnatul lui! Monsieur Poirot. Eu cred că. poate. nici o vorbă despre prima noastră întâlnire? Dragul meu soţ se supără dacă. doctore Cloade? . oh. Doctorul Cloade părea obosit şi agasat.. doamna Cloade părăsi camera.. Tare. oh. Serios.persoană splendidă.. priveau vag în jurul camerei.E ciudat că spuneţi asta.Ei haideţi.. dar ceea ce vreau eu să spun este că asta l-a făcut să fie cam limitat.. Absolut nimic.... cineva care. . O fac din proprie voinţă. când vin acasă. nu-i aşa? Agitându-se cu privire la ceai. şi David. în privinţa asta totul e în regulă. altul care mă expediază la Londra!” gândi Poirot. spuse: . Doctorul continuă: Aveţi sentimentul că ceva e greşit. N-aţi uitat. . prind un fel de neastâmpăr şi dacă se găseşte prin preajmă altcineva. mai rămân la Stag o zi sau două..Oh. Lionel dragă. dar poate. Ochii lui.Ca de pildă David Hunter? .Nu... . n-a făcut pe nebunul ca alţii care şi-au pus pene albe în războiul cu burii.De ce credeţi asta. pe drept. Poliţia vrea să vă mai ţină puţin aici? . nu-i aşa. ei bine. . albaştri deschis. a dus o viaţă aventuroasă. niţel cam prostuţ. Sunt foarte sigură de asta! Ar fi fost cumplit să fi fost.. Nu sunteţi mulţumit? . fireşte.La Stag? Lionel se încruntă. este! Dar eu cred că fetele astea. . cred că vine soţul meu. cu pupilele cât gămălia acului. uite-l pe monsieur Poirot care l-a adus cu atâta promptitudine pe maiorul Porter să vadă cadavrul. Rowley a stat aici la fermă tot timpul războiului. e adevărat. de câte ori se întâlneau se certau. vă rog să nu care cumva să credeţi că a existat vreo înţelegere între Lynn. şi dumneavoastră aveţi aceeaşi impresie? 131 . adică.Nu e nimic între ei. guvernul îl vroia.

a fost mulţumit şi el e tipul care contează. probele medicale nu sunt nişte chestii de netăgăduit. . putea. sunt victimele ideilor preconcepute.. Putea fi rana provocată de ea? Da. apoi spuse ezitant: .Eu n-am nici o experienţă în cazurile poliţiei. Se întrerupse căci soţia sa intră în cameră. . răspunsul e Da. Noi suntem supuşi greşelii.. Doctorul Cloade clătină din cap. şantajistul e doborât. Doctorii. Dar dacă ţi s-ar arăta rana şi ai fi întrebat ce a făcut-o. Dar pare nefiresc.. glasul lui Poirot putea să-şi ia o calitate aproape hipnotică.Zăcea cu faţa-n jos în mijlocul podelei. bine-nţeles..Putea să fi căzut pe un obiect tăios? întrebă Poirot. . am bănuit că a fost vorba de ceva diferit... cum par să creadă oamenii legii sau scriitorii.. am văzut sute de cazuri de pojar şi cunosc o gamă extrem de largă de semne şi simptome. nu ştiu dacă ai mai spune asta. Doctorul Cloade răspunse gânditor: . nu cred.Cloade ezită: .Nu. Şi. ceva.arma zăcând lângă cadavru. şi totuşi. Mai de grabă o senzaţie de ireal.N-n-u. evident omorât. ceva în genul ăsta.Pentru că nu ştiu cu adevărat.De ce n-aţi spus asta la anchetă? . nu ştiu. oricum. dacă ai avea doi tipi... ceva cu o muchie mai tăioasă.Iat-o şi pe Kathie cu lipăiala pisicii. adică. Nu te prea poţi lua după ce îţi spune cartea că este un „caz tipic” de pojar. o cărămidă. 132 .. ceva nu atât de neted şi rotund. Doctorul Cloade se încruntă puţin. pentru că n-are logică. unul lovind cu o cărămidă şi unul cu cleştele. medicul poliţiei. zăcând cu un cleşte pătat de sânge lângă el. Ar fi un nonsens să spui că a fost lovit cu altceva. Ce e diagnosticul? O ghiceală bazată pe foarte puţină cunoaştere şi nişte indicii neclare care arată în mai multe direcţii. bătute-n cuie. Iată un om. Când voia. Dar oare şi în viaţa reală? Aparent. În cărţi. ştiinţa medicală e supusă greşelii. Doctorul se opri şi clătină din cap nemulţumit. N-are logică. .A existat ceva nesatisfăcător în aspectul medical al cazului? întreb neoficial. Înţeleg că există ceva. nu-i aşa? . la viaţa mea. Jenkins.. sau medicul legist mai corect. există ceva. Experienţa îţi spune mai mulţe. Eu sunt foarte priceput la diagnosticarea pojarului pentru că.Ba da. la fel ca oricare alţii. Dar există ideea preconcepută . .. pe un covor gros. spuse el. oh.

Mătuşa Kathie balansa o tavă pe care se aflau farfurioare şi ceşti din ceramică, o jumătate de pâine şi nişte dulceaţă cu aspect deprimant pe fundul unui castron. - Cred că ceainicul fierbea, rosti ea cu îndoială în timp ce ridica capacul şi se uita înăuntru. Doctorul Cloade pufni din nou şi bombăni „Lipăitul pisicii”, după care părăsi camera. - Bietul Lionel, de când cu războiul stă îngrozitor cu nervii. A muncit prea mult. Atâţia doctori erau plecaţi! N-a avut parte deloc de odihnă. A muncit de dimineaţă până seara. Mă mir că n-a cedat complet. Abia aştepta să vină pacea ca să se pensioneze. Aranjase totul cu Gordon. Ştiţi, pasiunea lui e botanica, mai precis plantele medicinale din Evul Mediu. Scrie o carte despre asta. Aştepta cu nerăbdare să aibă o viaţă tihnită ca să se poată ocupa de cercetare. Dar Gordon a murit... ei bine, ştiţi cum stau lucrurile în ziua de azi. Impozite şi toate, celelalte. Nu-şi poate permite să iasă la pensie şi asta îl amărăşte. Şi chiar că pare nedrept. Moartea lui Gordon fără testament... ştiţi, mi-a clătinat credinţa. Adică, nu văd care-i scopul în treaba asta. N-am putut să nu consider că a fost o greşeală. Oftă, apoi se învioră puţin. - Dar am primit asigurări minunate din cealaltă parte. „Curaj şi răbdare şi se va găsi o cale”. Şi zău, când acel maior cumsecade, Porter parcă, a apărut azi şi a spus cu atâta fermitate că bietul mort era Robert Underhay... ei bine, am văzut că se găsise o cale! E minunat, nu-i aşa, monsieur Poirot, ce întorsătură bună au luat lucrurile? - Chiar şi crima, spuse Hercule Poirot. Capitolul VII Poirot intră gânditor în hotel, tremurând uşor din pricina vântului subţire dinspre est. Holul era pustiu. Împinse uşa salonului din dreapta. Mirosea a fum stătut şi focul era aproape stins. Poirot se îndreptă către uşa din fundul holului pe care scria: „Rezervat doar pentru clienţii hotelului”. Aici focul ardea vioi, dar într-un fotoliu mare, încălzindu-şi confortabil degetele de la picioare, se afla o monumentală doamnă bătrână care se uită cu atâta ferocitate la Poirot încât acesta se scuză şi bătu în retragere. Rămase o clipă în hol, uitându-se la uşa pe care scria: „Camera pentru cafea”. Din
133

experienţa hotelurilor de ţară, Poirot ştia bine că singura oră la care se servea acolo cafea era ora micului dejun şi chiar şi atunci principala componentă a cafelei era un lapte apos şi fierbinte. Ceşcuţele cu un lichid mâlos ca melasa numit „Cafea neagră” nu erau servite în „Camera pentru cafea” ci în salon. Supa Winsdor, şniţelul vienez şi cartofii, plus budinca în aburi se puteau obţine în „Camera pentru cafea” la şapte fix. Până atunci o pace adâncă domnea peste Stag. Poirot urcă gânditor scările. În loc s-o ia la stânga, spre camera lui cu numărul 11, o luă la dreapta şi se opri în faţa uşii numărul 5. Se uită în jur. Linişte şi pustiu. Deschise uşa şi intră. Poliţia îşi terminase treaba. Camera fusese curăţată şi aranjată. Pe podea nu era nici un covor. Probabil covorul gros fusese trimis la curăţătorie. Păturile erau împăturite teanc pe pat. Închizând uşa după el, Poirot începu să se plimbe prin cameră. Se uită la mobilă - o masă de scris, un scrin de mahon, un şifonier (de presupus cel care masca uşa dinspre camera numărul 4), un pat dublu de alamă, o chiuvetă cu robinete de apă caldă şi rece, un fotoliu larg dar incomod, două scaune mici şi o galerie în faţa căminului cu un vătrai şi o lopăţică aparţinând aceluiaşi set pentru foc ca şi cleştele; o poliţă grea de marmură deasupra căminului, şi o bordură solidă de marmură cu colţuri pătrate, care străjuia căminul. Poirot se aplecă şi se uită la acestea din urmă. Umezindu-şi degetele îl trecu peste colţul din dreapta, apoi cercetă rezultatul. Degetul era uşor înnegrit. Repetă mişcarea cu colţul din stânga al bordurii. De data asta degetul rămase curat. „Da, îşi zise gânditor Poirot. Da.” Se uită la chiuvetă. Apoi spre fereastră. Văzu un acoperiş, acoperişul unui garaj, presupuse el, şi apoi o mică alee. O cale uşoară de a veni şi a pleca nevăzut din camera 5. Dar tot atât de uşor era să urci şi pe scări fără să fii văzut. Tocmai o făcuse el însuşi. Poirot ieşi în linişte, închizând fără zgomot uşa după el. Porni spre camera lui. Hotărât, era răcoare. Coborî iar la parter, ezită, apoi, împins de răcoarea serii, intră curajos în camera rezervată clienţilor hotelului, trase un al doilea fotoliu lângă foc şi se aşeză. Văzută de aproape, bătrâna doamnă era şi mai impresionantă. Avea părul cărunt, o umbră de mustaţă şi, când vorbi, un glas profund ce inspira groază.
134

- Salonul ăsta este rezevat persoanelor care locuiesc în hotel, spuse ea. - Eu locuiesc în hotel, replică Poirot. Bătrâna reflectă câteva clipe înainte de a-şi reînnoi atacul. Apoi spuse acuzator: - Dumneata eşti străin. - Da, răspunse Poirot. - După părerea mea, ar trebui să te duci înapoi. - Unde înapoi? - De unde ai venit, spuse cu fermitate bătrâna doamnă. Şi adăugă pufnind, sotto voce: Străini! - Asta ar fi complicat, răspunse Poirot. - Prostii! Pentru asta am luptat noi în război, nu-i aşa? Ca oamenii să se poată întoarce la locurile lor şi să rămână acolo. Poirot nu intră în controversă. Aflase deja că fiecare individ luat în parte avea propria lui versiune a temei: „De ce am luptat noi în război?” Se lăsă o tăcere ostilă întrucâtva. - Nu ştiu unde o să se ajungă, spuse bătrâna doamnă, în fiecare an vin aici. Soţul meu a murit acum şaisprezece ani. E îngropat aici. Vin în fiecare an şi stau o lună. - Un pelerinaj pios, spuse politicos Poirot. - Şi cu fiecare an lucrurile stau tot mai rău. Servirea e la pământ! Mâncarea de nemâncat! Şniţel vienez, ce să zic! Poirot clătină din cap cu tristeţe. - Un singur lucru bun - au închis aerodromul, spuse bătrâna. Era disgraţios, toţi piloţii ăia tineri veneau aici cu fetele alea îngrozitoare. Fete, ce să spun! Nu ştiu ce-o fi în capul mamelor lor. Să le lase să vagabondeze aşa! Eu condamn guvernul. A trimis mamele să muncească în fabrici. Le-a scutit numai dacă au copii mici. Copii mici, ce prostie! Oricine poate avea grijă de un copil mic. Un copil mic nu aleargă după soldaţi. Fetele de la paisprezece la optsprezece ani, de ele trebuie să ai grijă! Ele au nevoie de mame. O mamă trebuie să ştie exact ce face fata ei. Soldaţi! Piloţi! Numai la asta se gândesc. Americani! Nigerieni! Lepădături poloneze! Indignarea o făcu pe bătrâna doamnă să tuşească. Când îşi reveni, continuă să se monteze într-o frenezie dătătoare de plăcere, făcându-l pe Poirot obiectivul supărării ei. - De ce au împrejmuit taberele cu sârmă ghimpată să-i ţină pe soldaţi să nu ajungă la fete? Nu, să le ţină pe fete să nu ajungă la soldaţi! Nu
135

Ea iese obraznică de la numărul 5. se holbează la mine. Am văzut-o cu ochii mei. Poirot aruncă o privire piezişă spre părul cărunt. Doar M-AM UITAT la ea! Imediat a şi dispărut! Nu era o clientă a hotelului. . Doar părul ăla urât ciopârţit. Legată cu o eşarfă portocalie şi vopsită şi pudrată. Tocmai aici să se întâmple un lucru atât de nefericit! Pe vremuri era un loc foarte decent.Ieşea din camera unui bărbat? întrebă el.Sunt întru totul de acord cu dumneavoastră..Şi la ce oră din zi? . . Şi încă seara. umblă după tot ce poartă pantaloni. .Ce poartă pe cap? Pălării ca lumea? Nu. Trecut de zece. continuă bătrâna doamnă. Buzele mânjite scârbos şi unghiile date cu lac ţipător! Bătrâna doamnă se opri gata să explodeze şi se uită în aşteptare la Poirot. Nici una de teapa ei nu stă aici.. N-ar purta dacă ar şti cum arată din spate! .urmăresc decât să-i scoată din minţi pe bărbaţi. spuse bătrâna doamnă. Pantaloni! Unele proaste poartă şorturi. . M-am uitat la ea.Serile trecute una din astea şi-a băgat capul aici. Eu puteam să stau pe părul meu când eram tânără. . Era seară. Eu merg la culcare la zece şi un sfert. Uită-te la ele cum se îmbracă. Bătrâna doamnă se aruncă cu zel asupra subiectului.Cu o zi înainte de toată zarva aia provocată de bărbatul care a fost omorât. . Păr? Nimeni nu ştie în ziua de azi ce e ăla păr. dar ea e la fel ca celelalte. mă bucur s-o spun! Aşa că ce caută să iasă din dormitorul unui bărbat? Dezgustător! I-am vorbit despre asta fetei ăleia. Dar acum. madame. Părea imposibil ca această fioroasă bătrână să fi fost vreodată tânără! . În mintea lui Poirot se stârni un uşor interes. o bucăţică de material răsucit.. madame? .În ce zi a fost asta. Fără pălării. râzând şi vorbind cu bărbatul de acolo.Chiar şi în biserică. şi au faţa acoperită de vopsea şi pudră. Numărul 5. Lippincott. Acesta oftă şi clătină din cap. ondulat permanent. Uneori nici măcar acele eşarfe prosteşti.L-aţi auzit pe el vorbind? 136 .Asta am spus. . atât de lung era. târziu..Zi? Nu era deloc zi. apoi intră iar înăuntru.

- Nu asta îţi spun? Ea intră înapoi, iar el strigă: „Oh, termină, ieşi afară de aici. Sunt sătul”. Ce mod drăguţ de a vorbi cu o fată! Dar ele o caută! Târâturile! - N-aţi raportat asta la poliţie? Bătrâna îl fixă cu o privire maiestoasă şi se ridică din fotoliu. - N-am avut niciodată de a face cu poliţia. Ce să zic, poliţia! Eu, la tribunal? Tremurând de mânie, aruncă o ultimă privire răuvoitoare spre Poirot şi ieşi din cameră. Poirot rămase gânditor câteva minute mângâindu-şi mustaţa, apoi plecă în căutarea lui Beatrice Lippincott. - Oh, da, monsieur Poirot, vă referiţi la bătrâna doamnă Leadbetter? Văduva preotului Leadbetter. Vine aici în fiecare an, dar, între noi fie vorba, e o pacoste. Uneori e de-a dreptul nepoliticoasă cu lumea, şi parcă nu vrea să înţeleagă că în ziua de azi lucrurile sunt altfel. Are aproape optzeci de ani. - Dar e întreagă la minte? Ştie ce spune? - Da. E o bătrână foarte isteaţă... uneori cam prea isteaţă. - Ştii cine era tânăra care l-a vizitat marţi seară pe bărbatul care a fost omorât? Beatrice păru uimită: - Nu-mi amintesc să fi venit la el vreo tânără, indiferent la ce oră. Cum arată? - Purta pe cap o eşarfă portocalie şi era foarte machiată. În seara de marţi la zece şi un sfert era în camera numărul 5 şi vorbea cu Arden. - N-am nici cea mai mică idee, monsieur Poirot. Gânditor, Poirot porni în căutarea superintendentului Spence. Spence îl ascultă în tăcere. Apoi se lăsă pe speteaza scaunului şi dădu încet din cap. - Ciudat, nu-i aşa? spuse el. Cât de des ne întoarcem la vechea problemă cherchez la femme! Se ridică şi străbătu încăperea. Se întoarse cu ceva în mână. Era un ruj într-o cutiuţă de carton. - Am avut tot timpul acest indiciu care ne spunea că se poate să fi fost amestecată şi o femeie în treaba asta, spuse el. Poirot luă rujul şi trase o dungă fină pe dosul palmei. - E de bună calitate, spuse el. Vişiniu... probabil o brunetă.
137

- Da. A fost găsit în camera numărul 5, pe podea. Se rostogolise sub scrin şi, fireşte, putea să fie acolo de câtva timp. Nu există amprente pe el. Nu e marca de ruj care se fabrică în ziua de azi... acum se fac doar câteva mărci standard. - Şi n-aţi cercetat? Spence zâmbi. - Ba da, am cercetat. Rosaleen Cloade foloseşte tipul ăsta de ruj. La fel şi Lynn Marchmont. Frances Cloade foloseşte o nuanţă mai discretă. Doamna Lionel Cloade nu foloseşte deloc ruj. Doamna Marchmont foloseşte o nuanţă pală de mov. Beatrice Lippincott pare să nu folosească ceva atât de scump, nici Gladys, camerista. Se opri. - Aţi fost meticulos, spuse Poirot. - Nu suficient de meticulos. Acum se pare că e implicată şi o altă persoană... vreo femeie, probabil din Warmsley Vale, pe care Underhay o cunoştea. - Şi care era cu el în seara de marţi la zece şi un sfert? - Da, spuse Spence şi adăugă cu un oftat: Asta îl scoate din cauză pe David Hunter. - Oare? - Da. În cele din urmă excelenţa sa a consimţit să dea o declaraţie. L-a convins avocatul lui. Uitaţi aici relatarea mişcărilor lui. Poirot văzu câteva rânduri dactilografiate. Spence citi: Părăsit Londra tren 4:16 spre Warmsley Heaţh. Ajuns acolo 5:30. Mers pe potecă la Furrowbank. Superintendentul se întrerupse. - Conform spuselor lui, motivul pentru care s-a dus acolo e că-şi uitase anumite lucruri, scrisorile şi acte, un carnet de cecuri, şi să vadă dacă îi fuseseră trimise nişte cămăşi de la spălătorie, ceea ce, fireşte nu s-a întâmplat! În ziua de azi spălătoriile sunt o problemă. Soţia mea a ajuns să-mi spele ea singură lucrurile. După această divagaţie absolut omenească, superintendentul se întoarse la intinerariul mişcărilor lui David. Părăsit Furrowbank la 7:25 şi declară că s-a dus la plimbare deoarece pierduse trenul de 7:20 şi nu mai avea nici un tren până la 9:20. - Încotro s-a dus să se plimbe? întrebă Poirot. Superintendentul îşi verifică însemnările.
138

- Downe Copse, Bats Hill şi Long Ridge. Pe acolo spune că s-a plimbat. - De fapt, un tur perfect circular în jurul lui White House! - Pe cuvântul meu, monsieur Poirot, aţi prins foarte repede geografia locală! Poirot zâmbi şi clătină din cap. - Nu, nu cunoşteam locurile pe care le-aţi numit. N-am făcut decât să ghicesc. - Oh, aşa? Apoi, conform spuselor lui, când era sus pe Long Ridge, şi-a dat seama că putea ajunge mai repede la gara Warmsley Heath dacă o lua peste câmp. A prins trenul în ultimul moment, a ajuns la Londra în gara Victoria la 10:45 şi a luat-o pe jos spre Shepherd's unde a ajuns la unsprezece, lucru confirmat de doamna Gordon Cloade. - Şi pentru restul, ce confirmări aveţi? - Foarte puţine, dar există. Rowley Cloade şi alţii l-au văzut sosind în Warmsley Heath. Servitoarele de la Furrowbank erau plecate (fireşte, el are cheia lui) aşa că nu l-au văzut, dar au găsit mucuri de ţigară în bibliotecă şi dezordine în dulapul cu rufărie. Apoi l-a zărit unul din grădinari. Domnişoara Marchmont s-a întâlnit cu el lângă Mardon Wood, în timp ce alerga la tren. - L-a văzut cineva prinzând trenul? - Nu... dar i-a telefonat domnişoarei Marchmont imediat ce a ajuns la Londra, la 11:05. - Aţi verificat asta? - Da. Pusesem deja să se verifice ce tefoane s-au dat de la acest număr. A existat o comandă la 11:04 pentru Warmsley Vale 34. Ăsta-i telefonul domnişoarei Marchmont. - Foarte, foarte interesant. Dar Spence continua metodic şi perseverent: - Rowley Cloade a plecat de la Arden la nouă fără cinci. Este absolut sigur că nu era mai devreme. Pe la 9:10 Lynn Marchmont îl vede pe Hunter sus, lângă Mardon Wood. Presupunând că a alergat tot drumul de la Stag, ar fi avut el timp să se întâlnească cu Arden, să se certe cu el, să-l omoare şi să ajungă la Mardon Wood? Am analizat şi nu cred că ar fi fost posibil. Oricum, acum o luăm de la început. Departe de a fi fost omorât la nouă, Arden era în viaţă la zece şi un sfert, asta dacă nu cumva bătrâna noastră visează. Fie că a fost omorât de femeia care a pierdut rujul, femeia cu eşarfă portocalie, fie de altcineva care a venit după plecarea femeii. Dar
139

Pe birou se afla un portret mare al lui Gordon Cloade.indiferent cine a fost cel care a făcut-o. Chiar şi în casa lui totul era în ordine. Poirot privi în jur.Ceea ce ar fi fost stânjenitor pentru David Hunter dacă nu se întâmpla s-o întâlnească pe Lynn Marchmont într-un loc foarte improbabil. Vă interesează cursele de cai? . Cum Poirot rămase tăcut. dar Poirot vroia să mai facă o vizită. a trebuit să plece să trăiască în străinătate. e un sport costisitor. Se întuneca. Întotdeauna sunt jucători de golf care se întorc cu trenul ăsta.. 140 . Nu avem decât cuvântul sorei lui că a ajuns la Shepherd's Court când spune că a ajuns. Spence întrebă: . puse fotografia la loc. spuse Jeremy cu o uşoară notă de automulţumire în glas. Mai târziu un apel telefonic. spuse Jeremy. sec. iar cei de la gară nu-l cunosc cum arată.La ce vă gândiţi. Poirot îl examina pe acesta când intră Jeremy Cloade. . Chestnut Trenton.. Rămas singur. Şi totuşi în glasul lui se citea o undă de mândrie. Da.Da..O plimbare lungă în jurul lui White House. Se îndreptă spre casa lui Jeremy Cloade. pardon! Oarecum încurcat.Se pot pierde sume imense. Iar la Londra n-a luat un taxi. ..Tatăl soţiei mele. . Lordul Edward a ajuns la faliment din cauza asta. Şi unul din cei mai buni cai ai săi. Un altul mai vechi al lordului Edward Trenton călare pe cal. Tare mi-ar plăcea să ştiu ce s-a vorbit atunci la telefon.Ah. Fu introdus în biroul lui Jeremy Cloade de o slujnică micuţă cu figură inteligentă. nu. . Trenul de 9:20 este ultimul tren din Warmsley Heath spre Londra. Capitolul VIII Se făcea târziu. Nimeni nu l-ar fi observat pe Hunter. . monsieur Poirot? .. A ieşit al doilea în derbiul din 1924.Vai. a dat limbile ceasului înapoi la nouă.. O întâlnire lângă Mardon Wood. Iar Lynn Marchmont este logodită cu Rowley Cloade.

documente.. etc. . or acolo nu s-a găsit în mod sigur nici un testament.Vreau să vă întreb. Incinerate în seifuri. un testament făcut după căsătorie. da. Dar nu pot să cred că aşa ceva e cu putinţă. Adică.Nu cred că a fost vreodată vorba de aşa ceva. . Aproape că părea ca şi cum Jeremy Cloade nu dorea să mizeze pe nici o îmbunătăţire a perspectivelor sale. . Cloade continuă: . domnule Cloade. . la birou.. . . .Familia pare foarte fericită în privinţa asta. Îţi trebuie ani de zile ca să dărâmi un lucru ca ăsta.Se poate să şi-l fi făcut în cele două zile cât a fost în Londra.Să fi fost la un avocat de acolo? . Va mai curge multă apă pe sub pod.În casă se aflau trei servitori. . dar nu atât de distruse încât să nu poată fi citite. . În definitiv.Sau să-l fi scris singur.. o mulţime de documente despre care s-a crezut că au fost complet distruse sunt de fapt descifrate printr-un nou procedeu. în casa din Sheffield Terrace nu exista nici un seif.. În mod categoric nu şi-a făcut unul înainte de a pleca din New York. 141 . de pildă. Servitori care au murit în aceeaşi noapte cu el.. dar avea o admiraţie secretă şi respect pentru cei care o făceau. consider că vă datorăm toată gratitudinea pentru că l-aţi adus pe maiorul Porter să depună mărturie cu privire la identitatea mortului. . moartea lui Underhay a fost acceptată în Africa.E cam prematur să te bucuri. spuse sec Jeremy. spuse Poirot. iar mărturia lui Rosaleen a fost foarte categorică. În ultimul timp.Poirot îşi zise că Jeremy Cloade şi-ar fi aruncat mai degrabă banii în stradă decât să-i investească în cai. . dacă sunteţi foarte sigur că fratele dumneavoastră n-a lăsat un testament.Tocmai asta e.Aveţi o idee cu adevărat fantastică. Jeremy păru surprins. monsieur Poirot? Ca familie. testamentul a fost şi el distrus. să ştiţi.Hm.Şi să fi adus martori să-l autentifice? Ce martori? . Din câte ştiu. îi reaminti Poirot.Dar de ce aţi dorit să mă vedeţi? întrebă el. Gordon îşi păstra toate hârtiile valoroase. Rosaleen a făcut o bună impresie. dar chiar să admitem că aşa a fost.Cu ce vă pot ajuta. monsieur Poirot..

. Al doilea. E complet singură la Furrowbank şi trebuie că e teribil de supărată din pricina arestării lui David.. presupun. semăna izbitor cu fotografia tatălui ei. Ea dădu mâna cu Poirot. iar Jeremy Cloade îi expuse imediat sugestia despre testament. mi-e tare milă de Rosaleen. veţi pleca imediat înapoi la Londra? Ochii lui Poirot se îngustară. înţeleg asta. M-aţi autoriza pe mine să fac asta? . . Ea îl privi repede. Tonul lui Jeremy era inconfundabil nerăbdător. Spuse: . Oare toţi vroiau să-l îndepărteze? Înainte să apuce să răspundă. arăta extrem de rău. spuse cam fără rost Jeremy. primul. .Pare o şansă minimă..Nu ştiu.Oh. draga mea? întrebă cu îndoială Jeremy. Atunci. M-a cam nedumerit.Jeremy.. . Întorcându-se spre soţul ei..Draga mea. .Un ofiţer în retragere care trăieşte din pensie. . doamnă Cloade.Da. .Chiar crezi că e recomandabil. . monsieur Poirot a venit să ne vadă.Chiar a fost în Africa? Poirot o privi curios. madame. De ce nu? Ea spuse oarecum absentă.Categoric. 142 . Poirot fu izbit de două lucruri.. spuse: . Dar mă tem că n-am nici o încredere în reuşita dumneavoastră. maiorul Porter era paznic în acel district în timpul raidului aerian. Înapoi la Londra.Cine e maiorul Porter? Poirot ridică din umeri. spuse Poirot.Monsieur Poirot se întoarce la Londra şi s-a oferit să întreprindă cercetări. . Frances păru îndoită. Ai avea vreo obiecţie dacă aş ruga-o să vină să stea la noi? . insistă Poirot.. absolut. Sunteţi foarte amabil că vă angajaţi la aşa ceva.. Peste chipul doamnei Cloade trecu o expresie ciudată. uşa se deschise şi intră Frances Cloade. În ochi îi apăru o expresie semănând cu teama. e o şansă în plus.Dar s-ar putea face cercetări.. desigur. vă.. Totuşi.Din câte am înţeles. spuse Poirot.

Nu. Poirot avea răspunsul la întrebările lui. E o fiinţă atât de neajutorată! .Mă cam îndoiesc că va accepta. Apoi se uită repede şi cu îndoială la Poirot. . Tu crezi. dacă asta te va face să te simţi mai fericită.Fă-o. Ea îl urmă în hol. Dacă o să aveţi nevoie de mine. se duce din alt motiv. ... Poirot murmură formal: . Mai târziu în acea noapte.Ce o să facem. Acestea erau foarte clare. madame. Frances. Capitolul IX Înarmat cu acreditările necesare din partea lui Jeremy Cloade..Am să plec mâine. obosită îi răspunse: . pe întuneric.Am să fiu la Stag.. Frances. Frances Cloade îi spuse soţului său: . Frances întrebă apăsat: . Locul fusese curăţat şi doar de foarte curând se făceau pregătiri 143 . Avocatul spuse liniştit: ..Ce motiv? .Măcar pot să-i fac o ofertă. . dar pentru douăzeci şi patru de ore cel mult. Nu cred povestea despre testamentul lui Gordon. Se mulţumi să spună: .Cred că e doar un singur lucru de făcut.Mai fericită! Cuvintele căzură cu o amărăciune ciudată. .Vă duceţi la Londra? . Casa era o totală ruină. Frances spuse: .Acum trebuie să mă retrag.Recomandabil? Nu ştiu! Dar oameni suntem. Apoi mă întorc la Stag. Jeremy? Ce o să facem? . Nu.De ce aş avea nevoie de dumneavoastră? Poirot nu răspunse la întrebare. Jeremy? O voce pesimistă. mă veţi găsi acolo.Eu nu cred că omul ăsta se duce la Londra pentru motivul pe care l-a spus.Habar n-ăm.

„E posibil. spuse el. dar murise în drum spre spital fără să-şi fi recăpătat cunoştinţa. . Superintendentul Spence m-a trimis pe mine aici. Ce s-a întâmplat? . Una era a inspectorului local. Îşi amintea de afirmaţia lui Porter că el însuşi era paznic în acel district şi se întreba dacă nu fusese la datorie în acea noapte anume şi dacă nu văzuse vreun incident în Sheffield Terrace. În continuare. cealaltă a sergentului Graves din Warmsley Vale.Au dat telefon la Warmsley Vale. am înţeles. să fi bârfit sau să fi făcut vreun comentariu care să-mi dea informaţia de care am atâta nevoie.Nu. nu existaseră supravieţuitori. Pe lângă asta.Ce s-a întâmplat? . domnule? . Inima lui Poirot se opri o secundă căci înţelesese semnele. Poliţistul îi tăie calea lui Poirot. . avea şi alte motive să schimbe câteva cuvinte cu maiorul Porter.pentru reconstrucţie. explică Graves.Nu puteţi intra aici.Sinucidere? Inspectorul răspunse: 144 .Nu locuiţi în această casă.Mai bine intraţi.Domnul s-a împuşcat. Cu excepţia lui David Hunter şi a doamnei Cloade. . În timp ce dădea colţul în Edgeway Street. . . ca ei să fi vorbit cu prietenii lor. n-aş spune că suntem prieteni. Ah. uitaţi-l pe inspector! Uşa se deschisese şi ieşiră două siluete. Gordon Cloade fusese scos viu. Elizabeth Game şi Eileen Corrigan.” Funcţionarul cu care vorbea se arătă sceptic. domnule. Toţi trei fuseseră ucişi pe loc. Soţii Game veniseră din Dorset. Eileen Corrigan din Country Cork. spuse inspectorul.Vroiam să-l văd pe un anume maior Porter. Acesta din urmă îl recunoscu pe Poirot şi-l prezentă inspectorului. În casă fuseseră trei servitori: Frederick Game. nu-i aşa. . Câţiva băieţoi şi alţi oameni stăteau şi se uitau la casă. Poirot luă numele şi adresele rudelor celor trei servitori. fu uimit să vadă un poliţist în uniformă chiar în faţa casei spre care se îndrepta. paşii lui Poirot se îndreptară spre casa maiorului Porter.Sunteţi prieten cu el. Cei trei bărbaţi reintrară în casă. domnule? Pe cine doreaţi să vizitaţi? .

nici o scrisoare pentru procuror? Graves clătină din cap.. deşi părerea lui personală era că Poirot era unul din bătrânii ăia cumplit de depăşiţi. În despărţituri.. În aer încă se mai simţea un uşor miros înţepător de praf de puşcă. Uneori oamenii sunt ciudaţi în privinţa asta. O viaţă ordonată şi o moarte ordonată. hârtiile erau aşezate cu grijă... sergent. fireşte.Nu. Nu ştiu dacă faptul că a depus mărturie la anchetă i-a afectat mintea. S-a împuşcat cu propriul revolver.. . Nimic altceva. Poirot se uita încruntat la silueta liniştită cu o gaură mică şi stacojie în tâmpla dreaptă. zăcea revolverul. spuse Graves. În centru. da.. Totul era aşa cum şi-l amintea: culorile întunecate ale carpetelor vechi.N-a lăsat nici un bilet. Pe ea era o scrumieră masivă din sticlă. Ochii lui făcură înconjurul camerei. şi alta. Poirot răspunse absent: . Maiorul Porter se afla într-un fotoliu mare.Aveţi vreo idee de ce a făcut-o. Totul foarte îngrijit şi ordonat.Da. Stăpâna casei era plecată la cumpărături. da. un mic tampon din piele cu sugativă. . Pare un caz limpede. Graves îl conduse la primul etaj.. Apoi se îndreptă spre un birou cu capacul rulant..Dacă vreţi. a existat un motiv foarte bun. monsieur Poirot? întrebă Graves. domnule.E permis să urc? . Poirot întrebă: . cu o pipă şi o cutie de chibrituri. Greutăţi financiare. monsieur Poirot.. . sub el.. asta era ceea ce lipsea! Îl întrebă pe Graves: . Poziţia lui era aproape firească.Da.. Nimeni n-a auzit împuşcătura. Condu-l sus pe monsieur Poirot. Era foarte ordonat.Da. Privirea îi alunecă spre măsuţa de la stânga maiorul Porter. doar capul îi căzuse în faţă.. Nu în asta constă dificultatea. asta e foarte ciudat. o cutie cu agrafe şi o coliţă de timbre. deşi ar fi fost de aşteptat din partea unui fost ofiţer. asta era. Braţul drept atârna într-o parte.Se crede că s-a întâmplat cam acum două ore. o tăviţă cu un toc şi două creioane. cărţile. . pe carpetă. şi una. Era plin de respect faţă de Poirot pentru că îl văzuse pe superintendentul Spence plin de respect.Da.. 145 . . n-a lăsat. dar cred că în ultimul timp era deprimat.

Îl îngrijorau banii. A umblat de colo-colo toată noaptea.. rezemat în fotoliu. jos. asta e. Inima.Minuţios în viaţă. asta chiar că l-a tulburat! Sus. oh. a trebuit să plece într-un loc din Oastshire. Din cât se spune.. Era într-o stare de agitaţie pe care era clar că o savura şi se lansă pe loc într-un discurs volubil. Ce lume ne aşteaptă.Vreţi să mai vedeţi ceva. ieri. sus. Când s-a întors arăta groaznic. să depună mărturie la o anchetă. mama mea a murit de ea. şi nu mânca destul. Pe scări se întâlniră cu proprietăreasa. jos. Plecă imediat. deşi de mult timp nu era în apele lui. jos.Nici nu mai pot să respir ca lumea. Nu era deloc normal faptul că Porter nu lăsase nici un bilet. gândi Poirot. Ferestrele deschise dădeau spre o grădină împrejmuită de un zid. . Şi apoi. ce spaimă am tras! N-am bănuit niciodată aşa ceva. Îi va da înapoi. Şi când să ies să fac nişte cumpărături. Ea îl aştepta în salon.. cu excepţia celor tari. Se foi uşor. . şi l-am văzut acolo.Asta va fi o lovitură pentru familia Cloade. un om care a fost omorât a fost prieten cu el. m-am dus la el să-l întreb dacă nu vrea o cană de ceai.. Vor trebui să vâneze pe altcineva care l-a cunoscut bine pe Underhay. cu revolverul căzut din mână! Ce sperietură am tras! Am adus poliţia şi tot. maiorul Porter nu fusese minuţios şi în moarte. cred. Capitolul X Era trecut de opt când Poirot ajunse înapoi la Stag. plină cu peri în 146 . Sus. monsieur Poirot? Poirot clătină din cap şi ieşiră din cameră. asta a făcut. Graves se desprinse cu abilitate şi-l lăsă pe Poirot în calea torentului...Lumea devine un loc în care e greu de trăit. . Warmsley Vale. spuse Graves. jos. bietul de el. Găsi un bilet de la Frances Cloade în care îl ruga să vină la ea.. I-a tulburat mintea.. Poirot nu mai văzuse camera aceea. Dar n-ar fi acceptat o îmbucătură de la noi. vreau să ştiu? Poirot răspunse încet: . a căzut moartă pe când traversa Caledonia Market. Sărmanul de el. Angină pectorală. Eu însămi aproape să cad când l-am găsit. sus.

. Eraţi acolo. Când am gândit acest plan.Vreţi să-mi povestiţi.floare..Din clipa în care am văzut fotografia tatălui dumneavoastră. Totul era elegant şi strălucitor de curat.. Rămase tăcută. monsieur Poirot. Vă rog să înţelegeţi. Eram disperaţi din cauza banilor. oaia neagră a familiei.. Îl aştepta disgraţia.Credeţi că ştiţi ceea ce am de gând să vă spun? Poirot dădu din cap.. Poirot spuse blând: . mi l-ar fi dat sau nu. şi cred că dumneavoastră sunteţi persoana cea mai indicată. . Aţi avut mare dreptate.Da. trebuie să vă spun că soţul meu mi-a reprodus anul trecut o poveste destul de interesantă pe care a auzit-o la clubul lui.... Nu l-am cunoscut foarte bine. . Ea lăsă întrebarea neterminată. Soţul meu. gândi Poirot.Da. poate şi închisoarea. dar Poirot răspunse prompt. .un oftat adânc. În primul rând. de fapt. aşa că n-am 147 . spunându-şi Enoch Arden. soţul meu n-are nici o legătură cu asta. aveţi dreptate. . dar ne jucam împreună când eram copii. Dar a intervenit fratele ei care era foarte prost dispus şi m-a insultat fără să fie nevoie. planul pe care l-am făcut şi l-am pus în aplicare a fost planul meu. deşi sărmanul Charles avea barbă. Nimeni nu s-ar putea îndoi că faceţi parte din aceeaşi familie. soţul meu era în mare încurcătură.De când. de la asta a pornit totul. Era vărul meu de-al doilea.... iar acum l-am adus la moarte. monsieur Poirot. Era o cameră foarte frumoasă. madame.Aţi spus că o să am nevoie de dumneavoastră. Asemănarea era la fel de puternică şi la bărbatul care a venit aici. monsieur Poirot. Dar pe mine nu m-au speriat niciodată riscurile. lăsată să facă ce vrea.. am apelat la Rosaleen Cloade pentru un împrumut. nefericit. Nu ştiu dacă.. Ea oftă . n-am avut absolut deloc scrupule să-l pun în aplicare. Şi întotdeauna am fost destul de lipsită de scrupule. Pe mese se aflau vaze cu lalele. genul cel mai rău de încurcătură. încă îl aşteaptă. Ca să vă explic cum stau lucrurile.Întotdeauna e mai uşor să-i spui un lucru cuiva care deja ştie foarte bine despre ce e vorba. . Există ceva ce trebuie spus. . Femeia îşi reveni. Trăsăturile familiei dumneavoastră sunt foarte bine conturate... o moarte urâtă.. parcă. într-un fel.. povestea trebuie spusă.

dar s-a descurcat bine în război. acum trăia. Făcuse închisoare şi nu era un om cu scrupule.. Rosaleen l-ar fi putut demasca în orice clipă.. Nici unul din noi n-ar face aşa ceva. sau l-a mituit să-l identifice pe mort ca fiind Underhay. nu? Frances spuse cu hotărâre: .... Charles nu se putea da în mod clar drept „Robert Underhay”. un om periculos. vărul meu. era Robert Underhay. N-am înţeles-o. cei ca el nu se dau în vânt după poliţie.. Fireşte.Totuşi. Dar în mintea mea sunt două lucruri separate.. dacă n-aş fi fost eu. Eu l-am trimis la moarte. Glasul i se înăspri. . nici acum n-o înţeleg! . .. ştiu că vă sună absurd! Vă gândiţi că dacă am fost gata să şantajez.. Bine-nţeles. . Charles a murit. I-am făcut propunerea. Era vorba nici mai mult nici mai puţin de şantaj. În loc de asta.Planul nostru a ieşit bine.. Ei bine. Însă. David a cedat mai repede decât speraserăm. Dar ne-am gândit că aveam toate şansele s-o scoatem la capăt. bine-nţeles. fireşte. din fericire. în care caz. ca un fel de speranţă că s-ar putea să fie adevărat. Uluit? Am rămas năuci când acest maior Porter a venit aici şi a depus mărturie că Charles. Dar asta deschidea posibilitatea ca primul soţ al lui Rosaleen să nu fi murit. iar asta i-a dat lui Charles ocazia cel puţin să sugereze că ar putea fi Robert Underhay. Oh. Charles. Urma să aducă banii marţi seara la ora nouă. Dumneavoastră l-aţi convins pe maiorul Porter să-l identifice pe vărul dumneavoastră ca fiind „Robert Underhay”? Dar ea izbucni cu violenţă: .N-am fost eu. Glasul i se frânse.. era în ţară şi era la pământ. v-aţi mişcat repede ca să faceţi planul să se desfăşoare mai departe. vă jur că nu! Asta nu! Nimeni n-a fost mai uluit..Trebuia să fi ştiut că David era.. Bănuiam că n-o să se ducă la poliţie să spună. tot atât de uşor aş fi trecut şi la fraudă... Nici Jeremy. . Iar apoi m-a fulgerat ideea că s-ar putea face ceva folosind acea posibilitate.Nu vă puteţi imagina ce e în sufletul meu de atunci.să intru în detalii. După puţin timp continuă cu o voce uscată. a fost omorât. dar ne-a rămas în fundul minţii.Dar cineva s-a dus la maiorul Porter.Nu. cum spuneam. În cel mai rău caz. Trebuie să înţelegeţi că încă mai consider că avem dreptul la o parte din 148 . era doar o posibilitate vagă. ea a plecat la Londra. se părea că David căzuse în plasă. Cineva l-a convins.. n-ar fi avut nici un drept la banii lui Cordon. Charles!. David Hunter avea să refuze să plătească..

Doamnă Cloade. Vă rog.. maiorul Porter era au fond un om cinstit. Se vedea asta.. foarte nefericit. Underhay. .se căsătorise cu un milionar şi se alesese cu întreaga avere a celui de al doilea soţ... înţeleg tentaţia... 149 .Voi admite cel puţin că fiecare are propriile lui păcate. să spun că n-a fost deloc soţia lui Gordon . Frances îngână: .. Vedeţi dumneavoastră. în detrimentul rudelor lui de sânge. Trebuie să i se fi părut corect să-i pună beţe în roate. nu! . madame..N-a spus cine. . S-a întors acasă şi a privit lucrurile în faţă.Da.. iar identitatea mortului furniza un motiv foarte puternic pentru acuzaţia asta. ştiţi că maiorul Porter s-a împuşcat în după-amiaza asta? Femeia se trase înapoi. Considera că îl tratase foarte rău pe prietenul lui. Şi doar prin simplu fapt de a-l identifica pe mort ca fiind Underhay şi-ar fi asigurat şi el viitorul. . La anchetă era nefericit. voi crede asta. cine. nu. nu. . nu mai mult decât merita. A ales calea care i s-a părut cea mai bună pentru el. N-a existat nici o referire la cine l-a instigat să comită sperjur.banii lui Gordon. n-aş face un asemenea lucru. Ceea ce nu reuşisem să obţin pe căi cinstite eram pregătită să obţin prin înşelăciune.Oh. de relaxare în ochii ei? Da. Dar ca s-o scot în mod deliberat pe Rosaleen din dreptul ei. Stătea foarte prost din punct de vedere financiar şi. Da. Şi nu numai asta. la fel ca mulţi alţii. acuzat de crimă. Iar acum această mică vânătoare de bani . Când familia Cloade îşi reintra în drepturi..oh. .Avea etica lui. monsieur Poirot.Ba da.. Apoi se uită pătrunzător la ea. n-a putut să reziste tentaţiei când aceasta a apărut. Dar. Da. În viitor avea să-şi repete minciuna sub jurământ. Era un fulger de uşurare. monsieur Poirot. În mintea lui era deja foarte pornit împotriva femeii cu care se însurase prietenul său. îi lipsea imaginaţia.. vă rog să mă credeţi.. asemeni multor oameni de tipul lui. Se poate să i se fi părut că minciuna lui era aproape justificată din punct de vedere moral. cu ochii largi şi îngroziţi. O urmărea îndeaproape.. dar asta ar fi putut fi destul de natural în oricare caz. acum un om era arestat.. avea să-şi primească şi el partea.S-a împuşcat? ..

. Cine dracu era..Aşa că ne-am întors de unde am pornit. exact vizavi. Trebuie să aflăm cine era în realitate tipul ăsta.Pot să vă spun eu asta...Cum avansează cazul împotriva lui David Hunter? . tocmai când începeau să apară bănuielile. superintendentul Spence folosi aproape cuvintele lui Frances.. Hm!. ieşea şi cumpăra un Rolls. iar omul care stă afară lângă Rolls şi aşteaptă să-i ducă pachetele la Ritz nu-l întreabă de cecuri! În plus. Stătea o săptămână sau aşa ceva apoi. la Arden a fost o femeie.Charles Trenton! Superintendentul fluieră. fusese dat afară din Load of Hay (El. doamna Jeremy adică. . . dacă îmi amintesc eu bine. se ducea cu Rolls-ul la cele mai scumpe magazine şi cumpăra tot felul de chestii.. Asta era chiar după zece. după câteva pahare devine certăreţ). vânzând ieftin diferite obiecte tipelor pe care le culesese.Da.Aşa că ne-am întors de unde am plecat. „O târfă din Londra”. zise Poirot. presupun că ea l-a pus. Numele lui era Charles Trenton. Ajungea la Ritz. Oricum.. Hm! Unul din Trentoni. .Nu. Vă pricepeţi să descoperiţi anumite lucruri. superintendente. Jimmy Pierce se ducea acasă. Poirot se întrebă ce era în mintea ei. Capitolul XI În dimineaţa următoare. nu putem dovedi legătura ei cu treaba asta. Enoch Arden. monsieur Poirot? . Poirot dădu din cap.. În noaptea aceea. Charles Trenton. nu-i aşa? . Spune că n-o cunoştea şi a crezut că e cineva care stătea la Stag.. .. . se uită la Poirot. a numit-o el.A spus cum era îmbrăcată? 150 . Are cazier. avea maniere şi educaţie. spuse el oftând. . îl supunea o dimineaţă la probă. A văzut o femeie ieşind de la Stag şi intrând în cabina telefonică din faţa oficiului poştal.Nu era foarte aproape de ea? .. Legat de asta nu avem doar cuvântul bătrânei tartoriţe.Escroca hoteluri. dispărea în linişte. Charles Trenton? Parcă-mi amintesc.Va trebui să-i dăm drumul.Frances se ridică şi se duse la fereastră.

unde se ducea? Cunoaşteţi mersul trenurilor de aici.Doamna Lionel Cloade. Se poate să fi venit şi plecat cu maşina. E sugestiv. Un bărbat uşor beat şi aflat la o sută de metri depărtare n-ar fi putut recunoaşte o persoană din localitate pe care n-o cunoştea foarte bine.Unde vreţi să ajungeţi. iar la 10:30 în cealaltă direcţie.Nu a fost observată nici o maşină în noaptea aia? .Oh.. n-am văzut-o niciodată în nădragi şi foarte machiată.Întotdeauna e aglomerat. . Nu că aş şti ce a fost cu oracolul de la Delphi. de pildă? A fost plecată câţiva ani. Înţelegeţi. mon cher. se potriveşte. spre Middlingham.Ei bine. spuse încetişor Poirot. poţi spune cine-i tânăr sau bătrân sub o masă de machiaj? . Se potriveşte cu descrierea bătrânei. Doamna Jeremy. tânărul Graves îşi dă aere că ar cunoaşte 151 .Parcă aţi fi oracolul de la Delphi. cine era. A hoinărit toată noaptea primprejur şi a plecat cu trenul de 6:18 dimineaţa? A avut o maşină? A făcut autostopul? Am cercetat tot locul dar fără rezultat. dar în ziua de azi o maşină e observată repede în Warmsley Vale. nu e tânără. mârâi superintendentul.Ce-i cu trenul de 6:18? . Şi. .Pantaloni. A fost chemat la un caz.Jachetă de tweed. Spence întrebă: . . o eşarfă portocalie înfăşurată în jurul capului.Da.. . Pe o noapte întunecoasă. aia zăpăcită. . genul ăla de femeie. de unde venea. . Ar fi recunoscut-o acest tânăr Pierce pe Lynn Marchmont.Doar a doctorului Cloade.La ora aceea Lynn Marchmont era la White House cu mama ei. ei bine. Cred că ar fi observat o femeie. mai precis. soţia doctorului. Cineva îmbrăcat probabil altfel decât de obicei. spuse Poirot încruntat. Cred că cineva ar fi observat o femeie străină într-o maşină. noi suntem la distanţă de şoseaua principală.Sunteţi sigur? . oricum. La 9:20 e ultimul tren spre Londra. spune că i-a dat telefon la zece şi zece. eşarfă portocalie pe cap. . Rosaleen Cloade era la Londra. cu becuri chioare pe străzi. un ruj de buze pierdut. şi în majoritate bărbaţi. o jachetă de tweed.Nu era nevoie să fie străină.. un strat gros de machiaj. . . pantaloni şi o grămadă de machiaj. monsieur Poirot? Poirot se lăsă pe spate şi îşi închise ochii pe jumătate.

Bărbatul de la Stag era şantajist. că patruzeci de ani s-ar putea să fie un timp prea lung ca să stai cu mâinile în sân şi să contempli? 152 .. Nu putea fi Underhay.. Că Underhay nu era deloc în regulă. Altfel spus... De ce se teme? De ce crede că i se va întâmpla ceva acum când fratele ei nu mai e lângă ea ca s-o protejeze? Şi nu se teme că-şi va pierde averea. aşa cum spuneaţi adineaori. Apoi e Rosaleen Cloade. Dar mai există încă întrebări care necesită răspuns. nu era nici cavaler demodat.Să ne amintim că. e mai mult de atât. De ce şi-a permis David Hunter să se lase şantajat? Este el genul de om care să se lase şantajat? Ai spune. ba chiar şi mai mult.Eu cred următoarele. dar nu-i foloseşte la nimic în munca lui de poliţist. Nişte trăsături foarte distincte. superintendente. Treaba interesantă a fost că Porter a spus că era Underhay.. să spunem.. Rosaleen Cloade are douăzeci şi şase de ani şi deşi din punct de vedere mental e oarecum instabilă. Aşadar şi el acţionează altfel decât îi e caracterul. . Nu vreţi să fiţi mai corect.V-am spus că acest caz nu are forma corectă. După cum într-o clipă v-am spus că mortul nu era deloc în regulă.Doamne sfinte. categoric nu. că Charles Trenton mortul este forma corectă. pentru că oamenii nu se schimbă. fizic e rezistentă şi sănătoasă.Ce v-a condus la doamna Jeremy? ... Robert Underhay a murit în Africa. stă între ei şi banii lui Gordon. profilul familiei Trenton. monsieur Poirot? . dar există un lucru pe care tare mi-ar plăcea să-l ştiu. Patruzeci şi patru de ani.chestiile astea. nu. Iar Rosaleen Cloade. Ca să-mi permit un mic joc de cuvinte. Întreaga ei comportare este de neînţeles. Underhay era în mod clar un excentric. monsieur Poirot.Credeţi sincer că vreunul din ei ar face asta? . familia Cloade s-a întors de unde a plecat.prin urmare.. Ar putea trăi până la şaptezeci de ani. un cavaler demodat şi reacţionar. doar nu credeţi. Se teme pentru viaţa ei. nu era Underhay. . . nici reacţionar. ne-am întors de unde am plecat.Asemănarea m-a condus la doamna Jeremy. .. Nu credeţi. nici deosebit de excentric .

Dar la vremea aceea m-am gândit că faţa îmi era cunoscută. Oh. să ştiţi. O bucată de batog cu aspect deprimant alunecă din ea şi ajunse în rigolă. spuse mătuşa Kathie înhăţând batogul. şi deşi îşi petrecuse o mare parte din viaţă în India. chiar dacă e vorba de nişte fise pentru telefon. mulţumesc. Viaţa de armată. monsieur Poirot. numai că nu ştiam de unde s-o iau... monsieur Poirot. Vai.Îmi permiteţi? Poirot îndesă cu fermitate batogul în sacoşă.? . mă tem că n-a profitat niciodată de avantajele spirituale. da.... mătuşa Kathie scăpă şi a doua sacoşă. în viaţă suntem în moarte. am cerut o monedă de doi penny..Vă mulţumesc foarte mult... cum spuneam. Vai. ştiţi. se face coadă la Peacocks..Ce groaznică întâmplare cu sărmanul maior Porter! spuse ea. 153 . Când te gândeşti că ar fi putut sta ca un chela la picioarele vreunui guru! Ah.. Acel nefericit om. în una din nopţile trecute... Ai putea chiar să treci pe lângă ele pe stradă...Corpurile astrale. probabil acum câtva timp.. pentru că aveam numai de jumătate de penny.. din care căzu o cutie aurie de sirop care începu să se rostogolească vioaie în lungul lui High Street. e lipicios. . Era încărcată cu diferite sacoşe cu cumpărături şi venea spre el gâfâind grăbită. Ştiţi. dar cred că trebuie să fie cineva care a trecut pe lumea cealaltă. dar sunt tare necăjită. Oh..... Poirot îl salvă şi. dar nu vreau să folosesc batista dumneavoastră curată.. sunt atât de stângace. sunteţi foarte amabil. Nici acum nu ştiu.. . ce trist e să pierzi unele ocazii! Mătuşa Kathie clătină din cap şi slăbi strânsoarea uneia din sacoşe. Nu pot să nu mă gândesc că trebuie să fi avut o concepţie despre viaţă foarte materialistă. în agitaţia ei.. şi în moarte suntem în viaţă.. Da ce spuneaţi. E minunat cum îţi sunt trimişi oamenii când te afli în nevoie.. vai.Capitolul XII Când Poirot părăsi postul de poliţie fu aproape imediat acostat de mătuşa Kathie. trebuie că au primit fie cornuri. Poirot alergă după cutia cu sirop. aşa că n-am putut să-mi amintesc sigur.... ..... nu m-ar mira deloc să văd corpul astral al oricăreia din dragele mele prietene moarte.. fie rulouri elveţiene! Sper că nu ajung prea târziu! Doamnă Lionel Cloade se avântă în traversarea străzii şi se aşeză în capătul cozii formate din femei cu feţe întunecate. Foarte limitată..

Iar dumneata vrei tare mult. Nu coti spre Stag. 154 . în Warmsley Vale? . la ce se gândea? Se gândea cumva la Rowley Cloade? Poirot coti pe micul drum lăturalnic care ducea la White House. monsieur Poirot. Nici ea nu-l recunoscuse. ceea ce nu era de mirare din moment ce nu era Robert Underhay. Dacă era aşa.. stătea Lynn Marchmont. Poirot ieşi din drumul principal. . la Furrowbank. .M-aţi speriat. întinsă într-un şezlong. . Mă relaxez.una din acele dimineţi de primăvară care prevesteau vara. nu sunteţi convins că David Hunter a făcut-o. De ce.Mă bucur că sunteţi aici. liliac şi salcâm galben.Eu nu. Era o dimineaţă minunată . . Nu o recunoscuse. pe un ton politicos îi ură „Bună dimineaţa”. departe de lume. Grădina era minunată. . Sub el.Poirot îşi continuă drumul pe High Street. . . Aşadar mai sunteţi încă aici. pe lângă Long Willows. unde te poţi relaxa. Pe aici venise Charles Trenton de la gară în vinerea aceea.Normal. că nici măcar nu se uitase la faţa bărbatului pe lângă care trecuse pe potecă. În timp ce cobora dealul. Nu v-am auzit venind prin iarbă. se întâlnise cu Rosaleen Cloade care urca. Tresări nervos când Poirot.De ce? Poirot ridică din umeri. Adică.Pentru că asta înseamnă că nu sunteţi mulţumit. Avea mulţi arbuşti în floare. .Aşa s-ar părea..Îmi dau seama. iar în mijlocul pajiştei era un măr mare şi bătrân.. Văzu poteca ce ducea în sus. . mademoiselle? .E un loc plăcut. ci îşi îndreptă paşii spre White House.. nu văd un om spânzurat pentru ceva ce n-a făcut. atunci când îi fusese arătat cadavrul. Dar jurase. să fie nevinovat? Pe bronzul pielii ei apăru o uşoară roşeaţă.Vor să vă întoarceţi la Londra? . monsieur Poirot?” şi aşteaptă nerăbdători răspunsul.Dumneata nu-mi spui ca restul familiei „Când vă întoarceţi la Londra. da. Dorea foarte mult să stea de vorbă cu Lynn Marchmont şi bănuia că Lynn nu avea să se arate refractară la o discuţie cu el. fireşte. .Încă mai sunt aici.

.Eşti a treia persoană care foloseşte această frază! . De exemplu. şi că avea la el un rucsac. iar poliţia a trebuit să-l aresteze.În noaptea aceea. nu ca de obicei.. . .Ei. monsieur Poirot? . Vorbesc cu oamenii. monsieur Poirot? Poirot spuse încetişor: . Ştiu că Rosaleen Cloade a petrecut peste o oră la fermă cu Rowley Cloade şi că acolo s-a simţit fericită. Dar pot să-ţi spun că poliţia e departe de a fi mulţumită de acuzaţia împotriva lui. cu cine s-a întâlnit. da.Iar poliţia e pur şi simplu pornită împotriva lui din cauză că o scoate din sărite. şi uneori şi ce-a spus. Ei au dat un verdict de vinovăţie... . adică poliţiştii. Ai fi mirată să ştii câte cunosc despre viaţa de zi cu zi din Warmsley Vale din ultimele săptămâni. culeg bârfe. Ea spuse repede: . Ce faceţi. ştiu că Arden a luat-o spre sat pe potecă trecând pe la Furrowbank şi întrebându-l de drum pe Rowley Cloade. Asta-i partea cea mai proastă la David: îi place să-i întărâte pe oameni. Ei au refuzat să urmeze sfatul procurorului. la Stag a fost o femeie. Prejudecăţile privitoare la el au existat în mintea juraţilor. oh. Spunea că era ca cineva care are o zi liberă. Ştiu cine pe unde s-a plimbat.Nu atât pe cât crezi.Ajută? .Uneori. totul era foarte simplu. 155 . Asta fac. Lynn strigă: . pur şi simplu... fără alt bagaj.Da.. cine cred că a făcut-o.Serios? Părea uimită. Poliţia are prejudecăţi. s-ar putea să-i dea drumul? Poirot ridică din umeri.Vorbesc cu oamenii. cum să spun. De ce a spus maiorul Porter că era Underhay dacă nu era? De ce s-a împuşcat? Ne-am întors de unde am plecat! . mademoiselle. eu doar. da! . . ..Dar nu-i întrebaţi nimic despre crimă? Poirot clătină din cap.Nu.Nu înţeleg nimic! Când am crezut cu toţii că omul acela era Robert Underhay.Deci.Normal. şi Rowley mi-a spus asta.

S-o fac? S-o fac? Chiar şi trenul din vale părea să întrebe acelaşi lucru. .Da. Asta e tragedia pretutindeni. dar am vrut. Acum m-am întors şi nu mai sunt aceeaşi persoană care a plecat.. aşa a spus? Poirot făcu o pauză. dar de ce ai intrat în armată? Erai logodită şi urma să te măriţi.Greşeşti.Oh. Strigă: .În privinţa noastră nu-i nici un secret. totul e atât de complicat! Nu e vorba deloc de David. La asta vă referiţi. să pleci! Oh.. să vezi viaţa. Chipul lui Poirot luă o expresie ciudată. Ai fi putut munci.Aha. În mintea mea era un mare semn de întrebare. M-am înrolat. Am auzit o mulţime despre greutăţile oamenilor. ştiu foarte multe despre mişcările de aici. Lynn întrebă cu amărăciune: 156 . . Lynn o interpretă greşit.. de ce ai plecat? . Fumul a desenat pe cer un frumos semn de întrebare. e adevărat! Şi presupun că aţi auzit şi câte ceva despre mine şi Rowley şi David. încă vrei.. Nu poţi să pleci departe şi să duci alt fel de viaţă şi să nu te schimbi! . se apără Lynn.Ei bine. nu. da. monsieur Poirot. nu înţelegeţi. pe pământul de aici. de exemplu. oamenii nu se schimbă! . .Ba da. Da... Erai îndrăgostită de Rowley Cloade. să pleci departe de Rowley Cloade. patru ani. Aşa e.Ai vrut să pleci. Ai vrut să mergi în străinătate.Aş fi putut. în est..Când eram dincolo. întotdeauna vrei să fii acolo unde nu eşti! Probabil că aşa va fi mereu cu dumneata.Dar dumneata urmează să te măriţi cu Rowley Cloade. nu? . E vorba de mine! M-am schimbat. apoi continuă. nu-i aşa... Am fost plecată câţiva ani.. Ai vrut. mademoiselle. În primul rând. Îţi făureşti imaginea cu Lynn Marchmont venind acasă.Oare? Aş dori să ştiu. tânjeam după casă. . Asta încercam să hotărăsc în ziua aceea. spuse Poirot. Cu toţii am încercat să cerşim bani de la Rosaleen. când David s-a năpustit din pădure. Ea îl privi lung clătinând din cap.N-am spus asta. nu-i aşa? .Da.. poate..De ce? Am intrat în armată.. Poirot insistă: . .... Oamenii vin acasă schimbaţi şi trebuie să se readapteze. pentru că Lynn Marchmont pe care ţi-o imaginezi nu e adevărata Lynn Marchmont care ţi-ar plăcea să fie. Iar acum n-ai astâmpăr. ale dumitale şi ale mamei dumitale. Dar imaginea nu devine realitate.. . din Warmsley Vale? . Tragedia vieţii este că oamenii nu se schimbă.

.. A venit aici când a auzit că David a fost arestat.Vorbea de acasă? 157 . să vadă ce poate face.Exact ce am spus. Şi totuşi.De ce? .. din Irlanda. în ciuda a tot ce spunea şi a laudelor lui.Intuiţi secretele oamenilor. murmură Poirot. n-am să fiu niciodată mulţumită. doamna Cloade.Mătuşa Kathie? Da. Mi-a spus că David a fost unul dintre cei mai viteji oameni pe care i-a avut în subordine. Mi-a fost ruşine când comandantul lui mi-a spus că îl cunoaşte pe David de copil. Poţi iubi pe cineva în care n-ai încredere? .E meseria mea.Şi nici dumneata nu eşti sigură.. . .Întotdeauna am fost nedreaptă cu David. vedeţi dumneavoastră. nu ştiu! David are ceva care mă sperie. despre cât de incredibil de curajos era. aluzii precum că David n-ar fi deloc David Hunter. .. Rămase tăcută câteva clipe apoi continuă: Vorbeam ieri cu comandantul lui de brigadă. am avut sentimentul că nu era sigur..Asta numai dumneata poţi s-o ştii.. nicăieri? . . . . absolut sigur că n-a făcut David asta.. . Mi-a vorbit despre David.Din nefericire. după dumneavoastră.. Am crezut o mulţime din afurisitele bârfe locale. ci doar un iubit al lui Rosaleen. dar are şi ceva care mă atrage.Iar eu.Ce vreţi să spuneţi? . da. monsieur Poirot? .C'est épatant cum înţeleg oamenii lucrurile pe dos.Intrase într-o încurcătură cu nu ştiu ce adunare... nu? Lynn zâmbi chinuit. soţia doctorului te-a sunat în noaptea crimei? ... . spuse modest Poirot. Cred că mai există un adevăr pe care încă nu l-ai recunoscut. Lynn spuse tăios: . nu? Credeţi că sunt îndrăgostită de David? .Nu spun asta. din cauză că nu aveam încredere în el. nu-i aşa. Ceea ce spun eu e că atunci când ai plecat erai nemulţumită de logodna dumitale şi că acum când te-ai întors încă mai eşti nemulţumită de ea. Spune-mi. eu n-am avut niciodată încredere în David. murmură discret Poirot.Vă referiţi la David..Nu. Lynn rupse o frunză şi o mestecă gânditoare.Aşadar.

Cam aşa. oh. mătuşa Frances a chemat-o la ea. am înţeles că dintr-o cabină telefonică. În fine.. s-o deteşti..Nu. Arată ca o stafie. .Cam aşa. Mami a rugat-o să vină să stea la noi. Am încercat cu toţii.Dumneata ai încercat? Dumneata. vom înceta să ne mai gândim la ei.. arată speriată de moarte.. Acum e acolo.. Ceasul nostru nu arată niciodată ora ca lumea. . Sper ca amândoi să plece în America sau în altă parte.. probabil.. . arată de parcă a luat-o razna! Şi nu vrea să ne lase s-o ajutăm! Nici unul din noi. Ură faţă de ea . nici chiar de dragul meu.Moartea ei este singurul lucru care vă poate aduce un folos practic.Te-a sunat David Hunter din Londra? .Şi cum probabil era adevărat. dispare din viaţa mea.. Iar noi nu putem face nimic în privinţa asta pentru că nu ne lasă.Oh. nu ţi-a plăcut asta. N-a vrut să-l vadă nici măcar pe comandantul de brigadă Conroy..Sper că va pleca. Spunea că nu era deloc bun pentru mine şi că niciodată nu avea să fie un om de treabă. Dar ea nu vrea să aibă nimic de a face cu noi şi nu o condamn.. dacă va fi achitat. apoi continuă cu delicateţe: N-a fost singurul telefon pe care l-ai primit în seara aia. repetă Poirot gânditor. .. ..Vă referiţi la un folos financiar? Doar simpla prezenţă a ei aici ne face rău în toate privinţele! Să invidiezi o persoană. adică..de Rosaleen.. vom învăţa să stăm pe picioarele noastre.. în seara aia mi s-a părut că o simt plutind în aerul din jurul nostru... arată. . spuse Poirot pe un ton vioi şi practic.La zece şi zece? . .Nu.Ba vă spun! Spunea că pleacă.toţi! Îi doream moartea. Îi doream moartea .Da. Vom înceta să simţim ură. bolnavă de supărare şi frică şi nenorocire. Atunci.Ură? . Probabil că a dat-o pentru că mă întorsesem din străinătate şi pica la ţanc. personal? 158 .... Cred că e bolnavă.. Presupun că vreţi să ştiţi şi ce a spus? . n-aş îndrăzni. Or e îngrozitor să doreşti ca cineva care nu ţi-a făcut nici un rău să moară. .. absolut singură. Chiar şi mătuşa Kathie s-a dus la ea şi s-a oferit să stea cu ea la Furrowbank. Dădea un fel de petrecere. nu? . la Furrowbank.. să cerşeşti de la ea .nu-ţi face nici un bine. Am simţit-o prima dată într-o seară la mătuşa Kathie acasă. .Da. .

. atât de intim şi atât de caracteristic stăpânului. Totul din cameră era de bună calitate şi cu un merit artistic. se ridică în picioare.. Rowley este amabil.Sunt. Lynn se opri brusc şi se cutremură.?” 159 . Lynn strigă: . Locuia la Furrowbank aşa cum ar fi locuit un turist străin la Ritz sau la Savoy.. Cred că el e singurul dintre noi pe care-l place. Rowley s-a dus şi i-a dus ouă şi unt de la Long Willows. Eu simt o mare milă faţă de Rosaleen Cloade. aş ajuta-o.. Salonul de la Furrowbank era absolut impersonal. . Cred că mă urăşte.Dacă eşti pregătită să fii generoasă şi înţelegătoare.Vreţi să vin cu dumneavoastră? . . Doamna nu s-a sculat încă. Se părea că Rosaleen nu imprimase camerei nimic din personalitatea ei.. îi conduse în salon şi plecă la etaj cu mesajul lui Poirot. Gordon Cloade nu se dăduse în lături de la nici o cheltuială pentru a face din Furrowbank un loc de vis. cel mai puţin dintre toţi... dacă ar asculta. Camera asta contrasta cu salonul lui Frances Cloade. nici un indiciu cu privire la gusturile personale ale stăpânei salonului. Servitoarea care le deschise uşa fu mirată să-i vadă şi puţin îndoită că doamna Cloade putea să-i primească. pe cuvânt că sunt! Capitolul XIII Le trebuiră doar cinci minute să ajungă la Furrowbank. vorbind doar de bogăţia îmbinată cu bunul gust.Există oameni pentru care simţi o mare milă. Cred că David i-a spus să nu plece de la Furrowbank. Cu o hotărâre bruscă. mademoiselle. .Da. Am întrebat-o dacă pot să fac ceva pentru ea. Drumul urca printre tufe îngrijite de rhododendroni.. Mi-a spus: Tu. ori ea face întotdeauna ce-i spune David. „Mă întreb dacă celălalt... pe care-i compătimeşti din tot sufletul. Totuşi. dar nu exista nici un semn de individualizare.. Dacă aş putea. Chiar acum. să mergem la Furrowbank. Desigur. oameni care au o povară prea mare de îndurat. M-am dus ieri acolo. S-a uitat la mine. spuse ea.Vino. Poirot se uita în jur.

Pe fereastra deschisă. Mai este de îndurat. Servitoarea. soarele se revărsa pe covoarele minunate. bâlbâinu-se şi împleticindu-se în cuvinte. o mână neformată. Lângă pat se afla o cutiuţă de carton pe a cărei etichetă scria: „A se lua o caşetă la culcare”. La primul etaj.. Poirot îi spuse servitoarei: . înspăimântată. Trebuie să spun cuiva şi să-mi găsesc pacea.Unchiul Lionel. apoi spre masa de scris. A murit în somn.. Dar uneori se pare că răsplata păcatului este luxul.Oh. capul întors firesc pe pernă. Mâna era rece ca gheaţa şi îi spuse ceea ce ghicise deja. Femeia ieşi suspinând. nu vorbeşte şi n-am putut s-o trezesc şi are mâna aşa de rece! Întorcându-se iute. Nu pot continua. din lemn sculptat. Lynn şi servitoarea veneau după el.Se spune că răsplata păcatului este moartea.. Poirot îi apucă mâna şi îi luă pulsul. lăsându-şi la o parte atitudinea trufaşă şi rămânând o biată femeie între două vârste. mâzgălise câteva rânduri. Rosaleen părea că doarme. Nu ştiu ce să fac. Se duse spre poliţa căminului.. răspunse Lynn. . Am fost atât de ticăloasă. oh.. În patul mare. sus..Oh. desfăcu cutiuţa. ce ne facem?! Servitoarea izbucni în plâns. mademoiselle.. domnule. în culori palide. Pe o foaie de hârtie. Genele lungi odihneau pe obraji. Poirot ieşi în fugă din cameră.E moartă de câtva timp. ca de copil. Se întrerupse.. domnule. Într-o mână ţinea batista mototolită.Cine era doctorul ei? .. Scaunul din faţa ei era tras... Folosindu-şi batista..Gândurile lui Poirot fură întrerupte de Lynn care îl întrebă la ce se gândea şi de ce părea atât de trist... e foarte rău. .Du-te şi dă-i telefon doctorului Cloade. servitoarea îi arătă uşa deschisă cu faţa la capul scărilor. .. Rămăseseră trei caşete. Arăta ca un copil trist care adormise plângând. mapa de birou este deschisă. domnişoară Marchmont! Oh. Îi spuse liniştit lui Lynn: .. Era un dormitor spaţios şi frumos. Poirot se mişcă prin cameră... intră în fugă în cameră. N-am avut de gând să fiu atât de 160 . mă întreb? Să fii smuls din propriul tău cămin să prinzi o singură licărire a lui atunci când drumul spre el îţi este barat. stăpâna. .

dar nu avea nici o boală organică. apoi se răsuci către Lynn.Noaptea trecută.David...Rosa! Rosaleen. Sălbăticia privirii lui se înmuie un pic. Dar când a rămas singură aici. Apoi uşa se deschise cu violenţă şi David Hunter păşi gâfâind în cameră. da. Se opri. David! Jur că n-am făcut aşa ceva!. Poirot spuse: . asta sunteţi! Naţi putut s-o atingeţi cât timp am fost lângă ea. Lynn mai stătea încă lângă pat. . Cuvintele se terminau într-o pată. Lynn Marchmont. scuipă. Cuvintele căzură cu forţă.Spuneţi că n-a fost omorâtă? Dumneavoastră numiţi asta (arătă spre silueta din pat) moarte naturală? Rosaleen suferea de nervi.. Îi atinse mâna.Poate că n-ai fost tu... Hercule Poirot înaintă şi tuşi...ticăloasă la început. ..o mână de hoţi criminali şi împuţiţi..Nu.. .Aşadar aţi ucis-o.. Eu ştiam cum să-mi apăr sora. David. .Nu.Jur că n-am făcut-o noi.Cred că presupunerile dumitale sunt puţin exagerate şi dramatice. Poirot rămase uitându-se la rândurile scrise. a stat aici şi a scris. ea n-a fost niciodată în stare să se apere singură. te înşeli! Nici unul din noi n-a omorât-o... David! Nu. nu-i aşa? În sfârşit aţi scăpat de ea! Aţi scăpat de mine trimiţându-mă la pârnaie sub o acuzaţie înscenată şi apoi v-aţi vorbit şi aţi lichidat-o! Toţi? Sau doar unul din voi? Nu-mi pasă care! Voi aţi omorât-o! Aţi vrut blestemaţii ăia de bani . începu Lynn ieşindu-i înainte. Te-au eliberat? Mă bucur atât de mult. N-am face aşa ceva! . Tocul zăcea unde fusese aruncat. Şi tu ştii asta la fel de bine ca mine! . înainte să se culce. De ce te repezi să tragi concluzia că sora dumitale a fost omorâtă? . 161 .. Inima îi era sănătoasă. El o înlătură cu brutalitate şi se aplecă asupra chipului alb şi liniştit.Unul dintre voi a omorât-o. David se răsuci spre el.acum îi aveţi! Moartea ei vi-i dă! Acum veţi fi cu toţii bogaţi . Lynn strigă: . n-aţi ezitat să profitaţi de ocazie. . Lynn. dădător de fiori: Criminalilor. uitându-se în jos la fata moartă. . cu chipul fulgerând de mânie. jur că nu. Trebuie să aştern pe hârtie. apoi spuse pe un ton coborât. N-am ştiut ce avea să iasă din toate astea.

Da. Întoarse repede capul şi se uită întrebător la Poirot.N-o atinge! îl avertiză Poirot. stând nemişcat. Eşarfe portocalii. spuse Spence. Dar cred că ştie că sora lui a făcut-o. Şi totuşi nu există nici o dovadă că ea a fost în apartamentul din Londra în acea noapte. Capitolul XIV . nici chiar când bătrâna doamnă Leadbetter a descris o tânără legată la cap cu o eşarfă portocalie nu 162 . Şi totuşi. asta-i povestea dumitale. Stând în biroul lui de la poliţie. asta explică lucrurile.Sora mea era la Londra marţi seară.. La al ei nu ne-am prea gândit. chiar niţel nătângă. era una din culorile ei preferate. David îşi retrase mâna şi. E ciudat cu câtă grijă am verificat alibiul lui. Se poate să-şi fi dat seama că-şi pierduse capul şi poate ştia că e genul de femeie care devine periculoasă când intră în panică.Dacă am presupune că în seara de marţi a săptămânii trecute doamna Cloade nu se afla la Londra ci în Warmsley Vale? Dacă am presupune că s-a dus să-l vadă pe bărbatul care o şantaja? Dacă am presupune că. Nu avem decât cuvântul lui că ea a fost acolo.David trecu pe lângă el şi se aplecă asupra foii de hârtie. ..... Este foarte posibil ca David Hunter s-o fi trimis la Londra tocmai din acest motiv. Realitatea e că ea părea o fiinţă atât de blândă. o beretă portocalie. în tot cazul. Superintendentul Spence rosti domol din prag: . Un alt lucru ciudat: am văzut-o de multe ori umblând într-o rochie portocalie. l-a omorât? David se răsuci spre el.El nu o va recunoaşte. superintendentul se uită peste masă la Poirot. când am ajuns eu. o rochie portocalie cu dungi. Dar eu nu sunt obligat să cred această poveste. parţial. Şi aş spune că vei rămâne la ea.Sugeraţi că s-a sinucis? De ce s-ar fi sinucis Rosaleen? Glasul care-i răspunse la întrebare nu fu al lui Poirot. Am ştiut tot timpul că două persoane aveau motiv să-l lichideze pe Arden David Hunter şi Rosaleen Cloade. . . Şi. e niţel cam târziu.. (arătă către pat) cazul nu va mai ajunge niciodată la tribunal. .. spuse Spance. domnule Hunter. Era în apartament la unsprezece. citi rândurile. într-o criză de furie. Ochii îi erau grei şi mânioşi. dar aş îndrăzni să spun că.

Cine le-a prescris? . mai întâi. fireşte. . Morfină. M-a asigurat de asta şi eu o cred.Ce otravă a omorât-o? .Caşetele alea cu prafuri de dormit din dormitorul lui Rosaleen Cloade.Alea? Absolut inofensive.Întrebaţi ce vă place.Nu.Trebuie să-l fi atacat pe Arden într-o criză de furie. . Nu ştia că o făcuse. Felul în care o descrieţi dând târcoale bisericii romano-catolice de aici sună ca şi cum îşi ieşise pe jumătate din minţi de remuşcare şi dintr-un sentiment de vinovăţie. . avea un sentiment de vinovăţie.V-a spus el? . Însuşi maiorul Porter mi-a spus-o. Erau absolut în regulă. Trebuia să fi ştiut cine a fost.Oh. Spence continuă gânditor: . cine? Poirot îşi lăsă capul uşor într-o parj. nu era pe deplin responsabilă. şi încă o doză zdravănă! . Cu o fărâmă de fată ca ea nu avea de ce să fie în gardă. apoi spuse: Şi mai e un lucru care nu-mi e foarte clar. . Am fost tâmpit în privinţa asta. Rămase tăcut câteva clipe. . . Cine s-a dus la Porter? Spuneţi că nu doamna Jeremy? Punem pariu că totuşi ea a fost?! . Nu cred că el a avut nici cea mai mică idee despre ceea ce avea să urmeze. monsieur Poirot? 163 .Ei bine.m-a dus mintea la doamna Gordon. desigur. să pun două întrebări? Superintendentul se arătă mirat. Unde vreţi să ajungeţi.Nu. . . dar nu cred să existe îndoieli în privinţa asta. Ce prafuri erau? Superintendentul păru şi mai mirat.Când i le-a prescris? . Continuu să cred că fata nu era întreagă la minte.N-am primit încă raportul.Îmi permiteţi. Calmează nervii. spuse Poirot.Doctorul Cloade. N-a fost doamna Jeremy.S-a găsit la ea acasă morfină? Spencer se uită curios la el.Indirect.Da. Lua una în fiecare seară: Le-am dat la analiză. Bromură.e. . . acum câtva timp. . răspunse Poirot.

aveţi aici două feluri diferite de crime. Poirot rămase tăcut câteva clipe. nu-i aşa. nu Rosaleen Cloade l-a ucis pe Arden. monsieur Poirot. englezii. aveţi. La 10:15. Asta ne-a făcut s-o luăm pe mirişte.Luaţi-o uşor. rosti încetişor Spence.Iar acum o eliminaţi pe Rosaleen? Dar.. . . se eschivă Poirot. Pentru că. Iar dacă e aşa.Ce idee v-a mai venit.E complicat.N-a fost David. în consecinţă.Poftim? . Spence mârâi: .Înţeleg. Să intre Primul Criminal. monsieur Poirot? .Unul. e foarte complicat. luaţi-o uşor.Înţeleg ce vreţi să spuneţi. Rosaleen Cloade a fost ucisă! .S-a răspuns la acel apel? Adică. Dar atunci. şi să intre Al Doilea Criminal! 164 .el era în tren în drum spre Londra. . Motiv. operatorul a primit vreun răspuns de la numărul din Londra? . A existat şi un apel primit? . . Nu s-a sinucis.Dar cine l-a ucis pe Arden? L-am eliminat pe David. n-ar avea nici o logică. la dracu’. ei doi erau singurii care aveau un motiv! . ei bine. Or dacă e aşa. cum spuneţi dumneavoastră.Răspunsul la întrebarea asta e foarte simplu... Trebuie să fi fost cineva în apartament. Tot din Warmsley Vale. David Hunter a sunat-o pe Lynn Marchmont de la Londra la 11:05. doi criminali diferiţi.Acum am să trec la a doua întrebare. Rosaleen nu putea să fi fost cu câteva minute mai devreme la Stag. s-ar părea că a fost Rosaleen Cloade.A fost ucisă cu premeditare şi cu sânge rece. ca A să-l omoare pe D şi B să-l omoare pe C. S-a sunat de la o cabină telefonică. Deci. vedeţi dumneavoastră. de ce s-a sinucis? . şi. În acea noapte de marţi. Ăsta a fost singurul apel transmis din apartamentul din Shepherd's Court. .Da. Habar n-am despre ce vorbiţi cu A-urile şi B-urile şi C-urile dumneavoastră. Nu putea fi David Hunter . . Dacă A are un motiv să-l omoare pe C şi B are un motiv să-l omoare pe D. Spuneţi că aţi verificat apelurile. trebuie să aveţi. Ceea ce urmăriţi dumneavoastră să demonstraţi este că femeia cu eşarfă portocalie de la Stag nu era Rosaleen.

Şi mai există oportunism. . Dacă se poate. este foarte shakespeareană. iar două sinucideri. Cineva pe baza asta a acţionat. Sunt morţi. monsieur Poirot. cum aţi clasifica dumneavoastră morţile lor? . Spence îl privi curios.alias Enoch Arden.Accident! Superintendentul explodă. nu. monsieur Poirot. acţiuni pătimaşe. spuneţi pe şleau ce vreţi să spuneţi. Una a fost crimă...În acest caz al nostru. .Voi fi foarte limpede . ca să spun aşa! Spence îşi frecă iritat nasul. şi doamna Lionel Cloade 165 . deşi nu chiar în sensul la care vă referiţi.Nici o intenţie de a ucide. Asta nu-i o dramă elizabetană. Accident? Spuneţi că o crimă deosebit de brutală în care capul unui om a fost zdrobit prin lovituri repetate este un accident? Netulburat de fervoarea superintendentului. un accident şi o crimă. mârâi Spence..Ba da.Aş spune cu certitudine că da.Vorbiţi rezonabil. Accidentul a fost moartea lui Charles Trenton . nu-i aşa. Dar conform părerii dumneavoastră. mă refer la faptul că n-a existat nici o intenţie de a ucide. nu? Au murit trei oameni.Nu.. imploră el.. .. când capul unui om e făcut pilaf! Vreţi să spuneţi că a fost atacat de un lunatic? ..Nu.Accident? Vreţi să spuneţi că doamna Cloade s-a otrăvit din greşeală? Sau poate maiorul Porter s-a împuşcat din greşeală? . a fost o sinucidere. . emoţiile omeneşti pe care le-a evidenţiat Shakespeare . există aici toate emoţiile. Avem aici. .Când spun accident.. .gelozie. A înhăţat ocazia şi a folosit-o în propriile-i scopuri. .Nu-mi citaţi din Shakespeare. superintendente.. lucru înfăptuit cu succes chiar sub nasul dumneavoastră. .După părerea mea. îmi cunoaşteţi punctele de vedere. Fireşte.. trei morţi? Sunteţi de acord cu asta.limpede precum cristalul.. Poirot răspunse cu calm: .În privinţa asta. ultima nu e sinucidere: E o altă crimă. Dar cum au murit? Altfel spus. spuse Poirot. ură. Uneori am văzut-o arătând foarte ciudat. . Nu aveţi de gând să mă faceţi să cred că unul din cei trei e încă în viaţă? .Cred că asta e foarte aproape de adevăr. doamna Cloade era singura sărită de pe fix.

.Asta e unul din motivele pentru care avea nevoie de bani. Dar de atunci tot încearcă să micşoreze doza.... înfăptuită cu sânge rece şi intenţionez. O crimă deliberată.Madame.. .Vreau să vă întreb ceva.Şi atunci lunaticul dumneavoastră anonim A. superintendente.. însuşi Porter s-a trădat.. B. Dar trebuie să aştept ceva. desigur.Hei! strigă Spence.. serios.Da.Presupun că da. . spuneţi că nu doamna Jeremy l-a mituit pe Porter? . Trebuie să-mi daţi câteva nume. Apăru doamna Cloade şi. da. Dar asta îl face uneori îngrozitor de irascibil. Doamna Jeremy este mai zdravănă ca oricine. Ştiu cine a făcut-o.. .. a început în război. Apropo. 166 . mai precis. Poirot nu pierdu timpul. vai.Nici vorbă! Aici este momentul în care Primul Criminal iese şi intră Al Doilea Criminal. În timp ce vorbea se ridică şi se îndreptă spre uşă... icni. .e cam dusă cu sorcova. monsieur Poirot! A promis să facă un tratament. . O simplă mică remarcă.. Traversă piaţeta şi sună la uşa doctorului Cloade.. Cum spuneam.. Oh. nu-i aşa? .Nu vorbiţi ca o ghicitoare în bobi! Hei. vă voi spune. Asta e o crimă de cu totul alt tip.Încă puţin şi.Nu.Vai de mine.. vai de mine. trebuie să vorbesc cu dumneavoastră. monsieur Poirot! Dar Poirot se strecură pe uşă. o scrisoare de peste mare. dar n-a fost niciodată violentă. fără pasiune.. dar intraţi. . Era îngrozitor de epuizat şi avea nişte nevralgii cumplite. C a omorât-o pe Rosaleen Cloade? Poirot clătină cu putere din cap. . mă tem că n-am prea avut timp să şterg praful. îmi vin să-mi dau palme că n-am observat la vremea respectivă! . încearcă. dar. speram aşa de mult să nu afle nimeni.. ca de obicei la vederea lui Poirot. să am grijă ca cel care a omorât-o să fie spânzurat pentru crima asta. ah. De cât timp e dependent de morfină soţul dumneavoastră? Mătuşa Kathie izbucni imediat în lacrimi.. fără trăiri intense. Nu puteţi lăsa lucrurile aşa! .

Şi totuşi. Se uită în jur şi îşi spuse: „Îmi iau la revedere de la toate astea. A trebuit să rog o femeie care a ieşit din cabină. sosise vremea. monsieur Poirot. în noaptea crimei. . şi răspundeţi-mi la încă o întrebare. Trebuie să te smulg din rădăcini. Căci nu-şi făcea iluzii. Capitolul XV Lynn ieşi din casă şi se uită la cer. cam teatrală.. Viaţa cu David era un joc de noroc. nu-i aşa? V-aţi întâlnit cu cineva în noaptea aia în piaţetă? . O eşarfă portocalie pe cap.. Rădăcinile tale sunt aici. Soarele cobora spre apus nu era nici un pic de roşu pe cer ci doar o lumină albă nefirească. În seara când i-aţi telefonat lui Lynn Marchmont. doamnă Cloade. madame.. .Calmaţi-vă. îi spusese: . la telefon.. Iar acum.Oh. Era hotărâtă.Cum arăta această femeie? . Nu mai putea amâna lucrurile. să ştiţi. rădăcini care te ţin în loc. foarte hotărâtă. Cred că trebuie să fi fost cineva care trecuse pe lumea cealaltă.Vă mulţumesc. Treaba ciudată mi s-a părut că eram aproape sigură că o cunosc de undeva. Şi 167 . avea o ciudată reţinere. Am fost prost să cred că te pot lăsa în urmă. şi totuşi.Ei bine. dacă înţelegeţi ce vreau să spun. scrisul. o aventură care era posibil să se termine prost. de la stilul meu de viaţă”.. Ei bine. oh. n-am de gând să-ţi dau ocazia să te fofilezi. Mi-a dat.Dar am înţeles că a trebuit să împrumutaţi o monedă de doi penny pentru că nu aveaţi decât de o jumătate de penny. Nu să aleagă cea mai uşoară cale.să i-o spună ea însăşi. Avea să vină furtuna. El însuşi o avertizase.. Faţa ei îmi părea familiară. da. gândi Lynn. în urmă cu câteva ore. n-am putut să-mi amintesc unde şi cum o cunoscusem. Vom merge la Londra şi ne vom căsători printr-o licenţă specială. O seară liniştită cu o senzaţie de înţepeneală în aer. da..Oh.. . spuse Hercule Poirot. v-aţi dus la cabina telefonică din faţa oficiului poştal. nu. .. cu nici un suflet.. de la lumea mea. Trebuia să meargă la Long Wilows şi să-i spună lui Rowley.Aveam de gând să ies din viaţa ta. Îi datora măcar atâta lucru .. tot atât de bine cum era posibil să se termine şi bine.

Îl întrerupse.Nu. . poate o izbucnire de mânie. Rowley. spuse el. pentru noi.Ei bine. De ce? .. .. Eu nu m-am schimbat. . Nu. spuse el liniştit. că o vede acolo. hai s-o lămurim. . presupun. Pe masă erau resturi de la cina lui. .. El o privi lung.Tu mă iubeşti pe mine. Ai de gând să te măriţi cu David Hunter.. . Îi deschise Rowley. de ce n-ai dat telefon să-mi spui că vii? . când am plecat. sărmanul nătăfleţ! Dar ea nu era de acord cu asta. uluit.spuse cu calm: . dar fermă pe poziţie.Pentru că îl iubesc.. Aşa e cel mai bine. Nu şi-a mai revenit după raidul aerian nenorocit de la Londra..proteste. Rowley. Rowley o privi lung câteva clipe.Am în plan să pun o chiuvetă nouă. Oricum. N-am prea avut ocazia să mă schimb. Lynn. dar cu siguranţă nu se aştepta ca el să primească vestea aşa cum o primi.. Rowley.Ei bine. Amândoi ne-am schimbat.Vrei să spui pentru că sărmana copilă n-a fost încă înmormântată? Dar nu mi s-a părut niciodată o fiinţă deosebit de fericită.Nu m-am schimbat deloc. . . Dar au trecut patru ani şi eu.Nu-ţi mai face planuri.Am de gând să mă mărit cu David. Nu există nici un „noi”.. .Nu.Vreau să discut cu tine.adăugase: îi vom da vestea lui Rowley când vei fi deja doamna David Hunter. . trebuia să i-o spună ea însăşi lui Rowley.. deşi atunci n-o spusese. Te iubeam... poate că tu nu te-ai schimbat prea mult.. Rowley se dădu la o parte făcându-i loc să treacă şi o urmă în bucătăria mare. Era bolnavă. apoi se duse şi băgă câteva lemne în sobă cu un aer aproape distrat.Te înşeli. Lynn. şi alte chestii aici. asta e! A murit şi acum lucrurile s-au schimbat pentru mine. Urându-se. Eu nu m-am aruncat cu paraşuta şi nici nu m-am 168 .. m-am schimbat. Rowley. Furtuna tocmai se pornise când Lynn bătu la uşa de la Long Willows. Am continuat să trudesc aici. Asta am venit să-ţi spun.Bună. Nu ştia exact la ce se aştepta .. Lynn îşi ţinu respiraţia. . Să-ţi fie mai uşor.

. sufocare. Norocosul Rowley! Dar ca soţ ţi-ar fi ruşine cu mine! .furişat noaptea pe stânci strecurându-mi braţul în jurul unui om şi înjunghiindu-l. Lynn se ridicase. Viaţa mea a fost un iad.Nu mai pot să suport.Eu n-am fost la război. când trecuse pe lângă un taur pe câmp... n-ai înţeles. Eu n-am luptat. Mi-am văzut cel mai bun prieten plecând la război şi murind... beznă. Şi atunci. Dar el n-o să te aibă. cu mâinile încleştate în jurul gâtului ei. Iar apoi te-ai întors. mâinile lui slăbiră strânsoarea. Eu nu ştiu ce-i războiul! Am stat frumuşel aici. Rowley se opri. Mi-am văzut fata.. . Da. în siguranţă.. de la mătuşa Kathie..Rowley. camera se învârti. Sângele îi urcase în obraji... o privire care prevestea mânia dezlănţuită. Era îngrozită. Crezi că m-aş da înapoi s-o omor şi pe-a treia? Rowley era lângă ea.Sper că nu deranjez? întrebă el. Hercule Poirot tuşea cu un aer de scuză. Ce crezi să sunt eu? . . dar cum n-a răspuns nimeni. spuse Rowley Cloade. Rowley. Mi-am ratat şansa de a lupta pentru ţara mea.Am omorât două persoane...Nu.... căzură în lături. Am bătut. Lynn. Asta nu mai era un om. auzi tu? Dacă n-ai să fii a mea. Am ratat ceea ce s-ar fi cuvenit să fac.. Iar privirea lui. văzuse o astfel de privire o dată. O privire în care mocnea furia. Mâinile îşi măriră strânsoarea. retrăgându-se câte puţin..Rowley. chiar am bătut. nu? 169 . Lynn? A fost un iad.. Lynn. O tuse politicoasă. vinele de pe frunte începeau să i se umfle.. am să-ţi spun eu cum e cu schimbarea. .Taci. Lynn se prăbuşi pe podea. În prag. la fermă. o tuse neaşteptată. iadul e şi mai cumplit.. Eliberată. când am văzut cum te uitai peste masă la David Hunter.. fata mea îmbrăcată în uniformă şi plecând pe mare. era o fiară periculoasă. şi de atunci.. n-ai să fii a nimănui. întuneric. . Presupun că eraţi ocupaţi. .Ba este! Veni mai aproape de ea. . Chiar de atunci. Am fost doar bărbatul pe care l-a lăsat în urmă. uşor artificială. oh. nu! Nu-i deloc vorba de asta! .

răspunse Rowley. Am un ac de siguranţă. . Dar la capătul acelei clipe. .. spuse Poirot. prosteşte: . Ai fi zis că urma să se arunce asupra lui Hercule Poirot. Cârâind răguşit. Rowley îl privea fix. pustiit: . Rowley răspunse greoi.O clipă. . 170 . . asta o să-ţi uşureze imediat durerea. Am încercat s-o sugrum pe Lynn. aşa. La un moment dat simţi că durerea începe să o lase. electrizată.Am două morţi pe conştiinţă.Gata.. Hercule Poirot scoase din buzunar o batistă mare. . Rowley se întoarse cu spatele. dacă n-aţi fi apărut. . o înmuie în apă rece. spuse el şi întrebă peste umăr: Cafeaua? . spuse Rowley.Da.Dumnezeule! Rowley se holbă la Poirot.Uite. continuă Rowley. .E gata..Să ne bem cafeaua şi să nu discutăm de morţi. Gata.. . A ei ar fi fost a treia.Aţi apărut exact la ţanc. Rowley se supuse ca un automat. Nu e plăcut pentru mademoiselle Lynn. o stoarse şi veni spre Lynn. totul i se părea un coşmar.Fierbe ibricul? întrebă el.. O aduse. Capitolul XVI În atmosfera în care pericolul încă mai pulsa în aer. Lynn îi mulţumi. dacă ţi-e mai uşor. dacă îţi înfăşori în jurul gâtului.Ascultă. Spuse cu un glas plat. Poirot agitându-se prin preajmă. şi Poirot o ajută să ajungă la un scaun. Hercule Poirot îşi imprimă propria-i atmosferă liniştitoare. Poirot ţâţâi din buze pe un ton vexat.Atunci. Poirot turnă o ceaşcă şi i-o duse lui Lynn. fierbe. Lynn îşi sorbea cu greu cafeaua. poate vrei să faci o cafea? Sau ceai. Părea să deplore ieşirea de prost gust a lui Rowley. atmosfera fu încordată. curată. Bucătăria de la Long Willows. Se ridică împleticindu-se. mademoiselle. cred că n-aţi înţeles.. Îi era îngrozitor de rău. gâtul o durea foarte tare. Era fierbinte şi tare.

. victima lui. Se uită în jur şi dădu din cap. Nu mi-ai spus. bărbatul care o iubea. Am ştiut asta de câtva timp. Uşa se dădu în lături.Ce s-a întâmplat cu gâtul tău? . Iată o familie pe care împrejurările au împiedicat-o să trebuiască să trăiască pe propriile ei picioare. A trăit în siguranţă. aşa că pot vorbi foarte liber. o profesiune..Ce determină crima? întrebă retoric Hercule Poirot.Acum putem să vorbim. . De ce stimul e nevoie? Există o predispoziţie înnăscută? Toată lumea e capabilă de crimă. ucigaşul.E mai bine acum. 171 . asta m-am întrebat de la început. Lynn îşi spuse: „E un coşmar.. o siguranţă care era nefirească şi artificială. ascultându-l pe acest omuleţ care îi domina pe toţi trei într-un mod ciudat. Poirot o umplu şi i-o întinse lui David.. Era David Hunter. iar voi trei îl veţi asculta pe Hercule Poirot. O dată în plus.Rowley.. nu-i aşa? întrebă Poirot. . niciodată nu a evadat din umbra protectorului binevoitor.. Gordon Cloade a fost întotdeauna în spatele fiecăruia din ei. Asta e întrebarea.Cât de multe ştiţi? întrebă cu amărăciune Rowley. de o anumită crimă? Şi ce se întâmplă. în timp ce el vă ţine o prelegere despre crimă. Deşi fiecare membru al familiei are propria lui viaţă. Aici există doar un singur Cloade. mă refer la faptul că eu am să vorbesc. ce se întâmplă atunci când oamenii care au fost protejaţi de viaţa reală. Când spun asta. Stăteau acolo. Nu e adevărat!” Părea că erau toţi în puterea acestui omuleţ caraghios cu mustaţă mare. Stăteau cuminţi cu ceştile în mână. Se opri. .Lynn! strigă el. Rowley aduse din dulap încă o ceaşcă.Da. ea. Ea dădu din cap. David. Poirot stăpânea situaţia.Mai dă o ceaşcă. de atacurile şi ravagiile ei. Problema m-a fascinat dintr-un bun început. spuse Poirot.Ia loc. ascultători . îi spuse el lui David. . Ştiţi că eu l-am omorât pe Charles Trenton? . spuse Poirot. Ochii i se plimbară uimiţi de la unul la altul. Vom sta aici şi vom bea cafea. . sunt brusc deposedaţi de acea protecţie? Vorbesc despre familia Cloade.

nu-i aşa? . absolut pe nepregătite.Gândul morţii.. Dar a rămas doar un gând? N-a încetat el.Ceea ce vă spun sunt următoarele: nimeni nu poate spune ce caracter. Sunt absolut convins că fiecare din familia Cloade a gândit într-un moment sau altul: „Dacă Rosaleen ar muri. Nu mi-a venit să cred când am descoperit că e mort. se uită uimit la Poirot.Dumneata te-ai gândit s-o omori? . brusc. doar un singur lucru stătea între ei şi recăpătarea siguranţei . M-am întrebat de ce se temea. şi totuşi îi trimiţi la moarte... Îi vezi cât sunt de trişti şi neajutoraţi. Atunci m-am gândit că. Aşa a ajuns la dumneata. apoi continuă: . . puteam s-o omor foarte uşor. În ziua când a venit la fermă. la un moment dat.Doamne Sfinte.. răspunse Rowley. S-ar putea să fie o cale dreaptă.Da..Nu era genul dumitale de crimă.. nu! L-am lovit în maxilar. Un lucru. . Da.Rosaleen Cloade. lăsând timp ca vorbele lui să fie asimilate. 172 . Apoi. . l-ai omorât la mânie.. Asta-i răspunsul. al morţii ei. a trecut prin mintea fiecăruia. presupun... Se putea înscena un accident sau altceva. dar oricum ar fi ea.” Lynn se cutremură. şi foarte drăguţă. Îmi închipui că omul pe care l-ai omorât. Poirot se opri. şi n-ai avut intenţia să-l omori. omul învăţă devreme să aibă o cale a lui. s-ar putea să fie o cale greşită. Dar cei din familia Cloade n-au avut nici o ocazie să-şi cunoască slăbiciunile până când s-au pomenit brusc despuiaţi de protecţie şi s-au văzut siliţi.. să facă faţă greutăţilor.. Pentru majoritatea din noi testul vine devreme. . spuse Poirot. M-am gândit la asta.. ca viţeii pe care îi trimisesem la piaţă. Nu mai era nimeni prin preajmă. Nu ştiu de ce n-am omorât-o. asta am avut în minte când i-am luat bricheta ca să-i aprind ţigara.Da. Omul se confruntă destul de repede cu necesitatea de a sta pe propriile lui picioare. Ar fi avut de ce să se teamă dacă ar fi ştiut ce era în mintea mea. de a face faţă pericolelor şi greutăţilor şi de a adopta propria sa cale de a le rezolva. are un om până nu vine momentul testului.A uitat-o aici. El a căzut pe spate şi s-a izbit cu capul de galeria aia de marmură din faţa sobei. să fie doar gând şi a devenit acţiune? Fără să-şi schimbe tonul. de asta sunt ferm convins. se întoarse spre Rowley. Arăta jalnic.

şi Beatrice Lippincott ţi-a relatat discuţia pe care o auzise? Ca urmare.. Ai văzut o fotografie. Apoi am apucat cleştele ăla greu de fier. era pe birou.. I-am luat cartela de raţii şi actele. Încă de la petrecerea mătuşii Kathie îmi dădusem seama.Da. Mam întors glonţ la Stag. cerându-mi să găsesc un martor care îl cunoştea pe Underhay? Deja mi-a fost clar că Jeremy Cloade spusese întregii familii povestea auzită de la maiorul Porter.. Mi-am dat seama brusc de asemănare. Am văzut pur şi simplu roşu în faţa ochilor când mi-am dat seama că propria mea familie. nu-i aşa. I-am spus că-i un porc şi l-am trosnit. Mi-am dat seama şi de ce faţa tipului mi se păruse familiară. ceva care te-a făcut să te răzgândeşti să-l mai consulţi.. eu.. aşa cum am spus... cu ajutorul poveştii pe care o auzise Beatrice Lippincott...Cum de-aţi ştiut? . El a râs şi a recunoscut că era....Iar apoi ai venit la mine.. te-ai dus la unchiul dumitale. Cred că ştiu ce s-a întâmplat.. eu nu pot vorbi despre nişte lucruri. Asta m-a făcut să văd roşu în faţa ochilor. Jeremy Cloade. în fine.. Era a lui David. să afli părerea lui de avocat despre situaţia creată... A căzut pe cadavru şi am văzut iniţialele D. aşa cum am văzut eu treaba. David o să dea de dracu. Să-mi spui dacă greşesc. şi tipul ăsta. poate chiar sunt un pic nebun. nu mai contează. fără nici o problemă. Am şters amprentele şi bordura galeriei de marmură.. m-am gândit că putea fi identificat cu ajutorul lor. Rowley dădu din cap.. Pe urmă am plecat. Poirot întrebă: . Am târât mortul în mijlocul camerei şi l-am întors cu faţa în jos.. . spuse Poirot. nu-i aşa.Şi pe urmă? . Ai jucat o comedie drăguţă. apoi războiul. nu a ei. iar acum Lynn. nu am să intru în amănunte. . Te-ai dus la Stag. am urcat la numărul 5 şi l-am acuzat pe tip că e un şarlatan. Mi se părea că.Am reconstruit cu destulă acurateţe mişcările dumitale.H.Bricheta. spuse încetişor Rowley.. Uneori mă gândeam că am să înnebunesc. Urmă o pauză... în fine. Mai întâi plecarea lui Johnnie. O purtam la mine cu gândul să i-o înapoiez lui Rosaleen când o văd. Dar acolo s-a întâmplat ceva. Mi-a căzut din buzunar. A căzut. pe urmă am pus limbile ceasului la nouă şi zece şi i-am spart geamul.. Am tras concluzia că Jeremy şi Frances au adus o rudă de a ei să însceneze o scamatorie şi să stoarcă bani de la Rosaleen.. dar uneori simţeam o furie oarbă. şi mi-a spus că David Hunter venea frumuşel cu banii în seara aia. mă trăda. Timp de aproape doi ani întreaga familie Cloade nutrise 173 .

Mortul nu era Robert Underhay. iar soliditatea acuzaţiei împotriva lui David Hunter depindea în mare măsură de identitatea mărturiei. după ce îmi oferise o ţigară: „Dumneata nu vrei.Da. eu trebuia să fiu ageamiul. Nu vă pot spune ce am simţit. Dar n-am să continuu să fiu veşnic ageamiu . trebuia să fi înţeles că deja dumneata şi maiorul Porter aveaţi micul vostru aranjament! Nu e de mirare că era nervos în dimineaţa aceea.A fost ca un vis urât . Da.. acum nu mai sunt ageamiu. Mă umflam în pene că te-am impresionat. Nu scria decât că mărturia lui de la anchetă fusese un sperjur. în realitate. . dar a fost un accident foarte relevant.. şi vroiam ca Hunter să fie spânzurat. Am ajuns prea târziu. după aceea maiorul Porter nu s-a mai ţinut de angajament. ştiu”. o femeie care era cu Arden în seara aia. măcar de m-ar fi lăsat să-i vorbesc! . inconştient. De unde ştia el că dumneata nu fumezi? Doar abia atunci te cunoscuse! Imbecil ce sunt. Rowley bătu cu pumnul în masă... Această dorinţă a influenţat-o pe doamna Lionel Cloade să manipuleze tabla de spiritism.. trebuia să-mi fi dat seama atunci de adevăr. nu-i aşa? Se uită mânios în jur şi continuă: . Prostul naibii! N-a înţeles că merseserăm prea departe ca să ne putem opri? M-am dus la el să-i insuflu puţin curaj. Trebuia să merg până în pânzele albe. eu eram ageamiul. acuzaţia împotriva lui David a căzut. Nu-i era indiferent că urma să depună mărturie sub jurământ într-un proces de crimă. de-acum eram în bucluc. spuse răguşit Rowley. eu trebuia să-l aduc pe maiorul Porter să identifice cadavrul. Uşa din faţă nu era încuiată. Aşa că maiorul Porter a dat înapoi. dar. Am luat biletul şi l-am distrus. în camera maiorului Porter. Şi atunci. Îmi spusese că preferă să se împuşte decât să jure strâmb. Vroiam banii ca s-o obţin pe Lynn. Nu ştiu ce poveste cu o femeie. . Da. Măcar de-ar fi aşteptat.. Eh bien. el a spus.Dar...Ai găsit un bilet acolo? întrebă Poirot. am urcat şi l-am găsit.. mai târziu..nu. iar acolo.speranţa secretă că Underhay s-ar putea să apară. Biletul era pentru procuror... N-am înţeles-o şi continuu să n-o 174 .un coşmar oribil! Începusem o treabă şi trebuia să merg cu ea până la capăt. n-am putut s-o înţeleg... L-ai luat cu dumneata? . A fost ca şi când eram de două ori criminal. mi-am executat „scamatoria”.Mi-a scris că n-ar putea să mergă până la capăt.

Dar.N-a fost nici o femeie. . iar când îi spui că este nouă şi un sfert. Te întorci la Stag la o oră convenabilă şi te faci văzut de o bătrână din camera rezervată clienţilor hotelului.. Şi ce a auzit? A văzut-o pe „târfă” retrăgându-se în camera numărul 5.Aha. fată”. un ruj. Din câte ştiu nu te-a văzut nimeni intrând la Stag şi primul dumitale gând este s-o ştergi cât mai repede. Vii la Stag la nouă sau în jur de nouă. şi ea a văzut fumul. domnule Hunter. monsieur Poirot. acum trebuie să pui la cale un plan cu totul nou pentru a abate bănuielile de la dumneata. . A văzut un cap înfăşurat complet într-o eşarfă portocalie gen turban. iei o eşarfă a sorei dumitale. ea a văzut un bărbat şi a auzit un bărbat! A fost o idee foarte ingenioasă. .Ce vreţi să spuneţi? întrebă tăios David. Ca să-i imprimi în minte că ai prins trenul. Apoi urci în camera numărul 5. din care a auzit un glas bărbătesc spunând: „Ieşi de aici. Îi vezi fumul în vale. A auzit-o. spuse Poirot. ea te crede fără nici o urmă de îndoială.Acum îţi voi spune dumitale o poveste.. Singura dumitale şansă este s-o iei la fugă peste câmp.înţeleg. Şi tocmai când faci asta. Te întorci la Furrowbank. spuse Poirot. cârâi Lynn. adăugă Poirot întorcându-se spre David. Deşi dumneata nu ştii. omorât într-un mod destul de brutal. Poirot se opri. Lumina era chioară când a văzut toate astea. Bătrâna aceea a văzut-o. inventezi un plan foarte ingenios. şi apoi te fardezi foarte strident. . Ce găseşti? Îl găseşti pe omul care te şantaja zăcând pe podea. dai pe neaşteptate de domnişoara Marchmont şi îţi dai seama că nu mai poţi prinde trenul. să prinzi trenul de 9:20. o faţă puternic machiată şi o gură rujată. Dar ce a văzut ea? Şi ce a auzit ea? A văzut pe cineva în pantaloni cu o jachetă de tweed. dar nu şi-a dat seama că asta indică faptul că nu poţi prinde trenul. Dumneata gândeşti repede. bătrână ale cărei ciudăţenii sunt bine ştiute în hotel. apoi te retragi repede şi rosteşti tare dinăuntru: „Mai bine ai pleca. De fapt. Când o auzi mergând la culcare ieşi pe culuar. fato!” Eh bien. Nu vii să ucizi. ci să plăteşti. 175 . Care femeie? Cum putea să vorbească o femeie cu Arden când el era mort? . să te întorci la Londra şi să juri cu tărie că nu te-ai apropiat de Warmsley Vale. domnule Hunter. te strecori în linişte înăuntru cu cheia dumitale. Îţi dai pe loc seama că te paşte un pericol iminent.

spuse el. îl obţii. nimeni nu avea un motiv. sau cam aşa ceva.Atunci Rosaleen Cloade închide telefonul.Un spectacol foarte igenios. Când domnişoara Marchmont a venit la telefon.E adevărat. în afară de mine şi de Rosaleen.Dar cum puteai să fii aici la zece şi totuşi să-mi telefonezi din Londra la unsprezece? întrebă perplexă Lynn. eşti pe fir”. fireşte. spuse Poirot. E adevărat? David rânjea larg. Nu mi-a trecut o clipă prin cap că poliţia va crede că ea o făcuse. David? strigă Lynn. . Doamne. nu? Lynn dădu din cap. Apoi se întoarse spre Poirot şi făcu un gest de capitulare. Ţi-ai sunat sora de la un telefon public şi i-ai dat anumite instrucţiuni precise. nu aveam nici cea mai mică idee cine îl omorâse! Pur şi simplu nu-mi puteam imagina cine putea să vrea să-l omoare. Exact la 11:04 a făcut o comandă telefonică pentru Warmsley Vale 34. spuse Poirot.Toate explicaţiile aparţin lui Hercule Poirot. Trebuia să găsesc ceva. când e vorba de telefon în ziua de azi? Lynn spuse liniştit: . . trebuia să-i fi văzut faţa bătrânei zgribţuroaice! .Deci de-asta m-ai sunat. Şi. apeşi pe buton şi spui pe un ton uşor schimbat „Aveţi Londra”. După ce am sunat-o pe Lynn. Dumneata. Din cât înţelegeam. . . m-am dus pe jos cinci mile până în Dasleby şi m-am întors la Londra cu trenul din zori.Nu încape îndoială în privinţa asta. David? Ceva în tonul ei îl făcu pe David s-o privească repede. David spuse tăios: 176 . Motivul. remarcă el. Omul care ştie tot. formezi 34. Chiar ştiţi tot! Adevărul e că eram speriat de moarte.Foarte simplu. după care vorbeşti. Ce contează un minut s-au două. . Fiecare membru al familiei Cloade avea motiv s-o omoare pe Rosaleen. David Hunter se înclină în faţa lui Poirot.Asta a fost marea dificultate. urmărind timpul cu grijă. .Cred că mă pricep foarte bine să joc rolul unei femei.. Dumneata şi sora dumitale aveaţi motiv să-l omorâţi pe Arden. M-am strecurat în apartament la timp ca să răvăşesc patul şi să iau micul dejun cu Rosaleen. Cum am făcut-o? . operatoarea a verificat numărul apoi a spus: „O convorbire cu Londra” sau „Londra.

O scoase din buzunar în timp ce vorbea. oricare din familia Cloade putea să fi înlocuit bromura cu morfină... Rowley o porni glonţ după el. bine gândită. răspunse Poirot.. De ce dracu’ mi-aş fi omorât sora? ..Oh. în urma unui atac inamic.. domnule Hunter. Doar nu vreţi să spuneţi.. Rosaleen Cloade a murit în urmă cu aproape doi ani. Nu vă referiţi la Lionel Cloade? .Nu-i adevărat! Nu poate fi adevărat. Mătuşa Kathie ar fi putut umbla la caşete înainte ca ele să plece din cabinet. făcu un salt spre uşă. . nu..Deci a fost omorâtă? Nu s-a sinucis? .Eu? strigă David. e adevărat. bromura a fost înlocuită cu morfină. Întoarse încetişor capul.Lynn nu avea motiv! strigă David. Cu viteza unui fulger. Rowley s-a dus la Furrowbank cu ouă şi unt pentru Rosaleen. . ba da. profund devotată lui David. Această Rosaleen era o catolică (soţia lui Underhay nu era catolică) chinuită de conştiinţă. a cărei fotografie am primit-o azi din Irlanda. Asta vreţi să spuneţi? . Toţi din familia Cloade aveaţi motiv să o omorâţi pe Rosaleen Cloade şi totuşi nici unul din voi nu a omorât-o. David se încruntă. Femeia pe care ai omorât-o era o tânără servitoare irlandează Eileen Corringan. Practic. Doamna Marchmont s-a dus şi ea acolo. răspunse Poirot. . . Imaginează-ţi ce a simţit el în noaptea bombardamentului când şi-a văzut 177 . O jumătate a adevărului ai văzut-o atunci când ţi-ai închipuit că David Hunter nu era fratele ei. Poirot şi Lynn rămăseseră singuri. A fost o crimă premeditată. Cazul ăsta a fost mereu pe dos. La fel şi doamna Jeremy Cloade. spuse Lynn. dar nu ei l-au omorât. În una din caşetele pe care le lua.Oh.. Şi fiecare din ei avea un motiv. Asta a complicat cazul.Ai omorât-o pentru că nu era sora dumitale. . Priveşte lucrurile invers şi totul capătă o formă.Da. Rosaleen Cloade a fost omorâtă de persoana care avea cel mai mult de pierdut de pe urma morţii ei.. şi ţâşni pe ea trântind-o în urma lui. Lynn strigă: .Nu. Dumneata ai omorât-o.În caşete. Chiar şi Lynn Marchmont s-a dus. una din caşetele mai de la fundul cutiei. David i-o smulse din mână. Cu un muget de mânie. la Londra.Cu toţii aveam motive. David Hunter şi Rosaleen Cloade aveau motiv să-l omoare pe Arden.

Conştiinţa ei începea să iasă la suprafaţă. în afara lui. pe neaşteptate. A înlocuit bromura cu morfina. Aşa că s-a hotărât să taie legătura. Mai mult. Uşa se deschise şi intră superintendentul Spence. a convins-o să accepte rolul. Cum îţi spuneam. nu a lăsat să-i scape şansa de a înhăţa averea. total pe dos. fata începea să clacheze.. adăugă Poirot sec. l-a găsit la căpătâiul ei. Când ea şi-a recapătat cunoştiinţa. Prin linguşeli. Asta a fost cartea lui măsluită: lipsa de motiv. Poirot întrebă repede: 178 . David Hunter n-ar fi putut fi suspectat de crimă din moment ce. Dar imaginează-ţi consternarea lor când a apărut povestea cu şantajul! Tot timpul mi-am spus: „Este oare Hunter genul de om care să se lase atât de uşor şantajat?” De asemenea. şi toată viaţa nouă de belşug şi comoditate strecurându-i-se printre degete! Şi atunci a văzut-o pe această fată. Şi atunci. De ce a expediat-o la Londra înainte să-i dea ocazia să arunce o privire la acel om? Nu putea exista decât un motiv şi anume. pe Gordon Cloade pe moarte. Dacă bărbatul acela era Underhay. cazul ăsta a fost total greşit. singura supravieţuitoare. Nu. nu putea să rişte ca acel om s-o zărească pe ea. el nu trebuia să descopere că Rosaleen Cloade nu era câtuşi de puţin Rosaleen Cloade. Are felul lui de a se purta cu o femeie. inconştientă.. Eileen trebuia să moară. fără să se uite la Lynn care se înroşi. cam de aceaşi etate. Mai devreme sau mai târziu avea să mărturisească. Dar cum putea să nu fie sigur? Rosaleen putea să-i spună pe loc dacă era sau nu bărbatul ei. A identificat fata ca fiind sora lui. Niciodată în viaţa lui David Hunter n-a fost într-o încurcătură mai mare! Şi mai rău încă. a insistat pe lângă ea să ia în fiecare zi câte o caşetă ca să poată dormi liniştită după ce. lovită de suflul exploziei. Deja nu încape nici o îndoială că trăia cu ea şi că era sigur că ea va face tot ce-i va cere. se părea că nu era sigur dacă cel care îl şantaja era sau nu Underhay. El se îndrăgostise de dumneata.sora moartă. prin moartea surorii lui. să dea în vileag toată treaba. nu era decât un lucru de făcut. iar apoi să-şi i-a zborul . în prealabil a avut grijă să-i imprime frica faţă de familia Cloade. Fiind un oportunist. făcându-l pasibil de a fi adus în faţa instanţei ca infractor. Să-l plătească pe şantajist ca să-i închidă gura. iar maiorul Porter l-a identificat ca fiind Underhay. pretenţiile ei asupra lui au început să-l irite. banii se întorceau la familia Cloade. Dădea semne de prăbuşire nervoasă. şantajistul a fost omorât.să fugă în America.

există un flux..A spus că a alergat nu glumă pentru banii lui.Pot să intru. l-am prins.. De fapt.. Rowley auzi o bătaie în uşă şi. îşi ridică mâinile..... Fusese la biserică şi purta pălărie. Capitolul XVII Era în dimineaţa zilei de duminică. Dar el a spus: „Las-o baltă. aproape cu un aer de ritual. dar şi un reflux care te poate duce în largul mării.. fireşte. Lynn.Nu ştii ce spui. Nu înţelegi..A.. răspunse superintendentul şi adăugă: E ciudat cum vorbesc ei tocmai când nu trebuie.. Poirot murmură: . tocmai când credeam că mă omorâseşi am început să-mi dau seama cât de tâmpită fusesem! .Am venit acasă.Nu înţeleg. . Am venit acasă. I-am fixat o cauţiune. spus ceva? . am venit acasă! . . aici.. că n-am ştiut că deja călătoria se sfârşise. dar ştiu când am pierdut ultima miză”. te poartă către fericire. Făcu un pas înapoi. Rowley? El se dădu uşor la o parte şi Lynn trecu pe lângă el şi intră în bucătărie. Lynn spuse cu glas scăzut: . 179 . omule! Sunt un jucător înnăscut.Ştiu. Încetişor.Lynn! . Am fost proastă că n-am ştiut-o dinainte. Am..” Da.E în regulă. dădu cu ochii de Lynn. Rowley.Exact asta. Asta e casa mea. Lynn făcu o mică grimasă şi îşi atinse uşor gâtul cu degetele. cu tine. .„Există un flux în viaţa fiecărui om Care. îşi scoase pălăria şi o puse pe pervazul ferestrei. Rowley. când deschise. spuse Rowley.Eh bien? . lăsăndu-i-te-n voie.Ce naiba vrei să spui? . . am încercat să te omor.

Rowley o privi îndelung. nu fii prost! Întotdeauna am vrut să mă mărit cu tine. putea să-ţi respingă propunerea. 180 .asta nu e crimă! Nici măcar după lege nu e crimă. . Îţi spun eu ce crede poliţia.. cred că nu poţi aresta de două ori sub aceeaşi acuzaţie. Nu-l vor acuza de asta pentru că nu-i nevoie. Sunt responsabil moral de moartea lui. îmi păreai atât de supus. Noroc cu Hercule Poirot care a schimbat situaţia.Posibil. prea târziu. . Sunt femeia ta. . .. I-ai propus ceva necinstit.. . mituirea lui Porter. atât de moale.E omor prin imprudenţă.. Poirot. Dacă era aşa. la dracu’. am să fiu la uşa închisorii când ai să ieşi. apoi s-a căit şi şi-a luat zilele. Rowley! Rowley clătină din cap.Nu. Am ucis doi oameni. simţeam că lângă tine viaţa avea să fie atât de sigură. ei bine. .Ce te face să crezi că poliţia ştie totul despre asta. ...N-are rost. . atunci am ştiut că sunt femeia ta! Din nefericire..Prostii! strigă Lynn.. şi. până acum te lua poliţia... nu-i aşa? Şi apoi am rupt relaţia cu tine.. .Imposibil. ca să fiu sinceră. nu va mai căuta pe altcineva. omorul prin imprudenţă.. el a acceptat. Nu poţi condamna pe altul pentru ceva ce te hotărăşti să faci în cunoştinţă de cauză.. Lyun. nu eşti. Dacă-i aşa..El nu e de la poliţie.Dar.Dar tipul ăla. se părea că o ştiam. Poliţia crede că David Hunter l-a ucis pe Arden ca şi pe Rosaleen. fata mea. Era adult şi responsabil. pentru că el cunoştea mult prea bine femeile...Nu cred că ai să mergi la ocnă... Când m-ai apucat de gât şi mi-ai spus că dacă nu eram a ta nu aveam să fiu a nimănui. pentru că acum ştie că în seara aceea el era în Warmsley Vale. în plus.Ştie tipul ăla. Dar nimic din toate astea n-a fost real. Rowley clătină cu încăpăţânare din cap.. şi.. . Nu fii încăpăţânat şi dramatic! Dacă te cerţi cu o matahală de om şi el cade şi se loveşte cu capul de bordură . sau va şti vreodată? . Dar atâta timp cât poliţia crede că el a făcut-o. .Şi mai e Porter... i-am omorât. Faci închisoare pentru asta.. Nu te poţi mărita cu un ocnaş. . Poirot.. atât de plicticoasă! M-am îndrăgostit de David pentru că era periculos şi atrăgător.. A fost un caracter slab.Oh.

iar eu n-am ţinut niciodată să fiu în siguranţă. iar tu ai traversat o perioadă mizerabilă...Probabil că nu. Şi bănuiesc că superintendetul a râs pur şi simplu de el.. SFÂRŞIT 181 . Lăsând la o parte celelalte.. pot avea eu încredere în mine însumi? Ceea ce vreau să spun e că n-ar fi sigur pentru tine. . Nu te pot lăsa să rişti.... Lynn.. După părerea mea. ei bine.. . Rowley.El i-a spus superintendentului că a fost accident. Poirot nu va spune nimic nimănui. Dar vezi tu.. E un scump. eu chiar te iubesc..Nu...

........................126 182 ...............58 Capitolul IX...........................Prolog.................................34 Capitolul IV..........................8 CARTEA ÎNTÂI........................................62 Capitolul X...........................37 Capitolul V.........................................81 Capitolul XV...........76 Capitolul XIV.................................................25 Capitolul III.......................................................................................................................................................72 Capitolul XII.............................................................................................................................................................................................................................................................................84 Capitolul XVI......................................................................................................................................................................................................................113 Capitolul V.......101 Capitolul II...................................................55 Capitolul VIII.........................................................49 Capitolul VII........................................................................................17 Capitolul I..........111 Capitolul IV...............................................................................................................................................................................................................100 Capitolul I..................107 Capitolul III..........................................................................................86 Capitolul XVII...........43 Capitolul VI..............................92 CARTEA A DOUA................................................................74 Capitolul XIII.........18 Capitolul II..............................................................................................................70 Capitolul XI.....................................................................120 Capitolul VI................................

153 Capitolul XIII...........................................179 TIPĂRIT LA TIPOGRAFIA MIRON Tel: 335 88 25............. 336 33 04 183 ..........133 Capitolul VIII........................................................................................................146 Capitolul XI.....170 Capitolul XVII.............................143 Capitolul X.........................................................................................159 Capitolul XIV.................................................................................................................................Capitolul VII...............................................140 Capitolul IX.........................................................................................167 Capitolul XVI..........................................162 Capitolul XV.............................................150 Capitolul XII.................................................................................

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful