You are on page 1of 2

Romanul realist mitic Baltagul

Romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu, publicat in 1930, aduce o formula romaneasca inedita in peisajul epocii interbelice. Romanul este o creatie epica, in proza, de mari dimensiuni, cu actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri, in timp si spatiu precizate, cu un numar mare de personaje puternic individualizate. Prin multitudinea aspectelor infatisate, romanul ofera o imagine ampla asupra vietii. Romanul Baltagul prezinta monografia satului moldovenesc de munte, lumea arhaica a pastorilor, avand in prim plan cautarea si pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan. Insotita de Gheorghita, Vitoria reconstituie drumul parcurs de barbatul sau, pentru elucidarea adevarului si savarsirea dreptati. Roman al perioadei de maturitate, marile teme ale romanului sunt natura, miturile, iubirea , intelepciunea. Romanul este structurat pe doua coordonate fundamentale, aspectul realist (reconstituirea monografica a lumii pastorale si cautarea adevarului) si aspectul mitic (sensul ritual al gesturilor personajului principal). Cautarea constituie axul romanului si se asociaza cu motivul labirintului. Parcurgerea drumului are diferite semnificatii. Vitoria reconstituie evenimentele care au condus la moartea barbatului ei, ceea ce se transpune intr-o dubla aventura a cunoasterii lumii si a cunoasterii de sine. Pentru Gheorghita, calatoria are rol educativ, de initiere a tanarului. Nechifor, personaj episodic, prezentat indirect, apartine planului mitic. Cautandu-l, Vitoria parcurge simultan doua lumi, spatiul real, concret si comercial, dar si o lume „de semne si minuni” al caror sens ea stiesa-l descifreze. Motivul labirintului se concretizeaza la nivelul actiunii, dar este semnificativ si la nivelul titlului. Baltagul, toporul cu doua taisuri, este un obiect simbolic, arma a crimei si instrumentul actului justitiar, reparator. Naratiunea se face la persoana a III-a, iar naratorul omniprezent si omniscient reconstituie in mod obiectiv, prin tehnica detaliului si observatiei, lumea satului de munteni si actiunile Vitoriei. Desi naratorul omniscient este unic, la parastasul sotului ei, Vitoria preia rolul naratorului. Inteligenta si calculata, ea reconstituie crima pe baza propriilor deductii si o povesteste celor prezenti, ceea ce ii determina pe criminali sa-si recunoasca vina in fata satului si a autoritatilor. Secventele narative sunt legate prin inlantuiere si alternanta. Naratiunea este preponderenta, dar pasajele descriptive fixeaza diferite aspecte ale cadrului sau elemente de portret fizic, individual (portretul Vitoriei sau al lui Gheorghita) si colectiv (muntenii, „locuitorii de sub brad”). Naratiunea este nuantata de secventele dialogate.

in dreptul Crucii Talienilor. in Balta Jijiei. Partea a treia (capitolele XIV – XVI) prezinta sfarsitul drumului. urmarind momentele subiectului. traseul urmat de Vitoria impreuna cu Gheorghita. . care include expozitiunea si intriga.Timpul derularii actiunii este vag precizat.VI) . zona Dornelor si a Bistritei. contine toponime existente pe harta. prezinta framantarile Vitoriei in asteptarea sotului si pregatirile de drum. Romanul este structurat in saisprezece capitole cu actiune desfasurata cronologic. Andrei” . ancheta politiei. Partea a doua (capitolele VII – XIII) contine desfasurarea actiunii si releva drumul parcurs de Vitoria si fiul ei. romancierul imagineaza satul Lipanilor. inmormantarea. Fiind un roman realist. Magura Tarcaului. prin repere temporale: „aproape de Sf. dar si cel de campie. Gheorghita in cautarea lui Nechifor Lipan dar si gasirea ramasitelor barbatului intr-o rapa. pe urmele lui Nechifor. pentru verdicitate. „In Postul Mare”. si utilizeaza toponime simbolice precum satul Doi Meri si raul Neagra. Prima parte (capitolele I . Insa fiind o scriere fictionala cu valente mitice. „ 10 Martie”. Cristesti. parastasul lui Nechifor Lipan si pedepsirea ucigasului. Cadrul actiunii este satul Magura Tarcaului.