You are on page 1of 5

De ce ingaduie Dumnezeu suferinta umana "Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi.

Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti avea odihna sufletelor voastre. Ca jugul Meu este bun si povara Mea este usoara"(Matei 11, 28-30). Incercarile, durerile, suferintele si bolile, culminand toate in moarte, fac parte din istoria lumii si din viata omului, incat putem constata ca istoria omului se impleteste cu insasi istoria suferintei umane. Ele fac parte din constitutia fiecaruia dintre noi. Experienta duhovniceasca demonstreaza ca nu exista in lume om care sa fi avut parte in viata doar de bucurii, dupa cum nu exista nici oameni care sa fi avut parte, de la nastere pana la moarte, doar de incercari si suferinte. In aceasta viata, bucuriile si necazurile se impletesc. Bucuriile prezente, daca nu sunt traite in profunzimea lor si curat, vor deveni cauza suferintelor si durerilor viitoare, dupa cum si suferintele care sunt intelese si purtate duhovniceste, cu speranta in ajutorul lui Dumnezeu si cu smerenie, se transforma in izvorul unor bucurii inalte si mantuitoare. Un mare duhovnic contemporan spunea ca drumul sau calea spre desavarsire trece in mod obligatoriu prin proba ispitelor, a incercarilor sau necazurilor fara de voie, a suferintelor trupesti si sufletesti. Nu putem gusta din bucuriile raiului, fara a sorbi din cupa amara a incercarilor. Prima intrebare la care trebuie sa raspundem este chiar cea enuntata in titlu: De ce ingaduie Dumnezeu suferinta umana? Dumnezeu, Care este Iubire, se bucura sa-si vada creatura iubita in necazuri si in dureri? De-a lungul istoriei crestine s-au dat mai multe raspunsuri la aceasta intrebare. Credinta crestina le-a sintetizat, aratand ca Dumnezeu nu este autorul imperfectiunilor naturale, fizice sau spirituale. Cauza lor este omul. Sfantul Vasile cel Mare, intr-o celebra scriere, intitulata Dumnezeu nu este autor al raului, arata ca la originea tuturor relelor materiale sau spirituale se afla omul sau, mai exact, vointa sa libera, indreptata nu spre virtute si spre binele moral, ci spre pacat si spre patimi. Sfintii Parinti, adevarati cunoscatori ai sufletului uman, vorbesc despre trei uriasi ai patimilor: nestiinta, ignorarea si uitarea. Multe pacate le savarsim din nestiinta. Nu am stiut ca sunt pacate. Intr-o lume in care multe pacate sunt generalizate, in care omul a ajuns intr-o ingrijoratoare familiaritate cu pacatul, socoteste de multe ori boala ca stare de normalitate. Normalitatea insasi este un concept tot mai elastic, schimbandu-se de la o lume la alta, de la o vreme la alta, de la o persoana la alta. "Normalitatea obiectiva", de "catalog", tinde sa se subiectivizeze. Atunci cand totusi avem puterea de a discerne intre bine si rau, intre pacat si virtute, nestiinta se transforma in ignoranta. Ignoranta repetata devine uitare. Astfel, obisnuinta pacatoasa devine o a doua natura, de multe ori mai puternica decat cea dintai - virtuoasa, data de Creator. Radacina tuturor relelor o constituie egoismul sau iubirea de insine, atat de familiara lumii prezente, care pare a nu mai intelege si a refuza incercarea, suferinta,

1

chiar omul aflat in cautarea "fericirii clipei". O a doua cale de descoperire a lui Dumnezeu. Nici vorba sau loc de Dumnezeu! Toate sunt ale sale. frumusetea trupului si nobletea sufletului. Spusele psalmistului: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor Lui o vesteste taria" (Ps. al sinelui. Sfantul Maxim Marturisitorul. a juisarii efemerului. macar la maturitate. de mai usoara sau mai grea intensitate. inteligenta. 18. pe aceasta cale aspra a incercarilor. Care le-a creat de toate cu iubire si intelepciune si le poarta de grija. necazurile si suferintele au. Dumnezeu. un rol curatitor. purificator. intelepciunea si asa mai departe. este nevoit din cauza indaratniciei noastre. Atunci. Mai devreme sau mai tarziu. care adeseori iau forma bolilor trupesti si sufletesti. Cel prezent in adancul de taina al sufletului nostru din insasi clipa Botezului. ca un Parinte Bun. de a-si spori confortul. insa.cea a incercarilor si a necazurilor. indrumandu-le spre scopul lor final si cel mai inalt mantuirea. Incercarile. Viata insasi.1). ce conduce spre el si despre care vorbeste Insusi Mantuitorul 2 ."toiagul Judecatorului". dupa ce a incercat sa ii arate calea dreapta cu binele si cu frumosul. pe care trebuie sa o trecem. din dorinta de a-si indulci traiul. asadar. spune Sfantul Maxim Marturisitorul. creatia Sa. batranete sau in ultimile clipe ale vietii sale. este nevoit sa devina mai aspru. educat intr-un cult exacerbat al eului. iar calea stramta. sunt astazi magistral argumentate de stiinta contemporana. Daca nu din frageda copilarie. care nu este indiferent fata de educatia copilului sau si. Caile acestei cunoasteri sunt trei: din creatie. ci sa se intoarca si sa fie viu". in speranta intoarcerii noastre macar in al doisprezecelea ceas al vietii noastre si sub aceasta forma extrema. O prima cale de a-L cunoaste pe Creator. insa. poate cel mai adanc ganditor crestin al primului mileniu. cauta sa ne apropie de adevaratul sens al vietii noastre si de adevarata ei vocatie . i se cuvin si solicita din partea tuturor recunoastere si apreciere personala. asadar.mantuirea. aspra si cu lacrimi. va trai si intelege toate aceste realitati ale existentei prezente. Omul zilelor noastre. Cel Care "nu vrea moartea pacatosului. de mai scurta sau mai lunga durata. toate sunt daruri cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat existenta. Ele sunt o proba morala. Fiecare astfel de proba trecuta adauga cununii un nou si pretios nestemat. sa se faca inteles si trait pe o cale negativa .fie ea cat de mica. Acestea sunt numite de Sfintii Parinti . Drumul spre fericirea vesnica a raiului trece de cele mai multe ori prin suferinta. vede in toate aceste realizari sau impliniri efecte ale talentelor sale naturale sau ale eforturilor personale. prin daruri sau din judecata. in viata noastra. Ea arata ca la originea lumii se afla un Creator Atotintelept. spune ca nu exista om care sa nu ajunga la cunoasterea lui Dumnezeu. tot asa si Dumnezeu. Asemenea unui tata iubitor. Care a incercat sa se "propuna" omului pe doua cai pozitive. o constituie. pentru a dobandi mantuirea sau cununile nemuririi. o reprezinta darurile pe care El ni le ofera.

adeseori. trupesti si lumesti. nu fuge si nu se eschiveaza in fata incercarilor. trebuie sa ne asteptam la pedepse mai mici. La cei pacatosi. spre exemplu. Atunci cand vorbim despre cauzele suferintelor trupesti si sufletesti. se constata la fumatori? Chiar daca stiu. excesele. la efectele lui nefaste. stiu ca o "simpla" si "linistitoare" tigara contine peste 40 de substante nocive. de fapt. incercarile sunt mult mai numeroase si mai grele. dupa alte lupte vazute si nevazute. Cati dintre cei ce fumeaza. de ce chiar cu intensitatea aceasta si ce vor ele sa le spuna.Hristos. Cati dintre cei patimasi realizeaza si se gandesc. suferintele si bolile reprezinta o forma a "certarii pedagogice" a lui Dumnezeu. acestea constituie un mod de probare a dragostei lor fata de Dumnezeu si un semn al progresului duhovnicesc. trebuie sa vorbim despre doua categorii morale de oameni: pacatosi si drepti. Doar intelegandu-le valoarea. Sf. de ce chiar acum. dintre care unele cancerigene si ca o "inofensiva" tigara scurteaza viata cu aproximativ 3 minute? Dar ca peste 85 % dintre cazurile de deces datorate cancerului pulmonar. Poarta de trecere de la bucuriile efemere. nadejde si multumire le da si mai multa putere si valoare spirituala. La pacate mai mici. putem afirma ca valoarea unui om se vadeste si din puterea lui de a infrunta si suporta toate incercarile. iar rabdarea lor cu smerenie. 3 . amana eliberarea de acest pacat. vom putea transforma durerea in implinire si bucurie sufleteasca. fericire sau traiau momente de acalmie. si anume ca pacatele. inevitabile. tot mai "iminente". suferintele si nedreptatile. Dintr-un anume punct de vedere. o cale de a ne elibera inca din lumea aceasta de chinurile vesnice. iar la pacate mai mari. caci. datorate pacatelor. ci cauta sa le inteleaga adancile lor semnificatii duhovnicesti si sa le transforme in limanuri de odihna si mangaiere dumnezeiasca. de virtutile pe care si le-ar fi putut agonisi la capatul lor si ca adevarata conduita duhovniceasca nu cauta confortul lumii acesteia. una dintre cele mai rapide si violente forme ale acestei perfide boli. nu se revolta si nici nu se trufeste. cei mai sporiti duhovniceste stiu ca acestea devin. duhovnicesti si nepieritoare este adeseori o poarta a suferintei. intr-adevar. o constituie aceste necazuri. crucea pe care trebuie sa ne-o asumam fiecare. efecte ale pacatelor personale sau pana la al patrulea neam. Mai mult chiar. in momentul savarsirii pacatului. de cumpatare si infranare in cele trupesti si sufletesti ne urmaresc in viata si platim de multe ori prea asupru pentru ele. Asadar. Este o realitate a vietii. lipsa de echilibru si discernamant. Acesti adevarati crestini inteleg ca acela care fuge de incercari fuge. la oamenii cu o viata crestina inalta. necazurile sau suferintele sunt. pe care o intelegem uneori tarziu. pentru ca durerea abandonarii lui prezente pare a fi mai mare decat statisticile si sfaturile medicale. Cauta sa inteleaga de ce au venit chiar la ei. sufletele mari rabda in tacere si credinta. poate prea tarziu. cand aveau impresia de belsug. la pedepse proportionale. imbunatatita. spunand ca fiecare dintre noi isi alege pedepsele atunci cand pacatuieste "cu voie" sau premeditat. Chiril al Ierusalimului ne argumenteaza acest fapt. daca pentru unii. pe masura urcusului duhovnicesc. slabiciunea in putere si revolta in smerita multumire. si se pregatesc sa le infrunte prin rugaciune si rabdare. precum ne invata Scriptura. La acestia. la cele inalte.

sa daruim dragoste si respect. care ne avertizeaza ca nu este ceva la locul lui. Sa intelegem ca nimic nu este intamplator in aceasta viata. pentru a o putea suporta. dar ca ignorarea acestei simple disfunctionalitati se poate transforma. care ar putea ajunge astfel. ca niciodata nu suntem incercati peste puterile noastre fizice si morale si ca pe masura ce purtam toate aceste incercari. trebuie sa-i gasim un inalt sens duhovnicesc. vazand un frate mai tanar gresind. Autorii duhovnicesti contemporani vorbesc despre o adevarata "teologie a necazurilor" sau despre "filosofia bolii". in situatii similare. Daca vrem sa avem parte de dragoste si respect. a inceput sa planga si sa exclame: "El azi. sa cautam raspunsurile cele mai potrivite sufletului nostru. Este constatat faptul ca adeseori intr-o boala. atunci cand ne vorbeste despre suferinta. o teologie a iubirii. care se da celor aflati in suferinta. a necazurilor si nedreptatilor. prin neatentia noastra. nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu care nu va intarzia la infinit. Credinta si rugaciunea. intr-o regretabila tragedie. durerilor si suferintelor umane. Statisticile medicale actuale arata ca o tot mai mare parte a bolilor somatice sau trupesti provin din sufletul nelinistit al omului contemporan si de aceea. exact atunci cand vom avea mai mare nevoie de afectiune. "leacurile" sau "medicamentele" duhovnicesti de vindecare ale acestor suferinte sunt dintre cele mai eficiente. daca si noi l-am ajuta mai mult. In acelasi mod. un lucru aparent banal sau nesemnificativ la inceput. ne indeamna sa avem fata de cei aflati in suferinta aceeasi delicatete si pretuire pe care trebuie sa o avem fata de sfinti. odata ce am vazut ca suferinta are un rol expiatoriu sau purificator. care inseamna "rabdare".Toate aceste incercari sunt niste puneri in garda. vine de la cuvantul latinesc "pacientia". ci exemple ale coborarii Sale pline de iubire la noi si ca ele sunt mijloace de exersare duhovniceasca. regula de aur a moralei crestine presupune a ne comporta cu aproapele nostru asa cum am dori sa se comporte el cu noi. rabdarea si nadejdea sunt astfel cele mai puternice mijloace de infruntare a tuturor imperfectiunilor si suferintelor. aratand prin aceasta ca suferintei. Daca semanam indiferenta si nepasare. Un sfant din Pateric. precum si indiferenta semenilor nostri. In relatiile cu semenul nostru aflat in dureri si necazuri. observam surprinsi in mod paradoxal cum puterile noastre s-au largit si s-au intarit. mai tare decat ea insasi doare lipsa de compasiune si sensibilitate. teologia ortodoxa. Or. vom culege aceleasi lucruri. la astfel de intrebari existentiale. In definitia starii de boala este astfel inscrisa si definirea starii cu care trebuie omul sa o primeasca pe aceasta sau atitudinea si comportamentul fata de ea . iar eu 4 . asemenea unor senzori de alarma. spovedanie sincera si rugaciune si in mod deosebit Taina Sfantului Maslu. morala crestina recomanda credinta staruitoare si pocainta. intr-un esec. In privinta conduitei noastre in astfel de "situatii limita". si rabdarea. sa constientizam ca toate aceste suferinte nu sunt semne ale indiferentei lui Dumnezeu fata de propria noastra persoana. fiind o cale spre desavarsire si sfintenie. sa privim ca la un potential viitor sfant. Poate nu intamplator denumirea medicala de "pacient".rabdarea mantuitoare.

care ii da o statornica liniste. E taria spiritului in fata valurilor lumii". Propriu-zis bucuriile sunt domolite de siguranta necazurilor ce vor veni. "patriarhul teologiei ortodoxe romanesti": "De pe dealurile bucuriilor . dar ea ramane aceeasi stanca. cum zice Ioan Scararul. Uneori stanca este dogorata de caldura soarelui. pentru siguranta bucuriilor ce vor veni la rand. mai spiritualizate. Ioan C. rabdate cu un amestec de seninatate. Tesu 5 . ea este slefuita si luminata atat de unele. Bucuriile. iar necazurile.7). Deci fie cat de schimbatoare imprejurarile externe in care se desfasoara viata omului duhovnicesc. aratand tuturor rezistenta si frumusetea ei. Sufletul nostru va deveni atunci asemenea unei stanci adanc si trainic infipte in marea involburata a acestei vieti. alteori caldura soarelui. cat si de celalalt. in apele adanci ale oceanului. ca Sfantul Apostol Pavel: "Lupta cea buna am luptat. sa smulgem suferintei valoarea ei si asa vom ajunge sa le privim pe toate cu un suras duhovnicesc. mai nepatate de multumirea de sine. sunt tot mai curate.in vaile necazurilor. care sunt si mai incercati decat noi. alteori acoperita de valuri inalte. dr. dar ea inscrie un real progres in aceste alternante. In necazurile noastre. univ. credinta am pazit-o" (II Timotei 4. bland si intelept. de ras interior. asa decurge viata omului duhovnicesc. launtric ea a ajuns la un fel de nivelare. pentru rabdare.maine!" Niciodata nu cunoastem deplin ceea ce ne asteapta pe fiecare dintre noi si de aceea trebuie sa fim totdeauna inarmati cu armele credintei. sa ne comparam cu altii. Sau asa cum se exprima Parintele Profesor Dumitru Staniloae. calatoria mi-am implinit-o. prof. Pr. pentru a putea spune si noi. necazurile sunt tot mai ferm rabdate. Asteptand uneori racoarea valurilor.