You are on page 1of 2

Creativitate si tehnica lingvistica.

Cele trei niveluri ale limbajului Cele trei niveluri ale limbajului( universal, istoric si individual ) necesita o analiza si definire separata si diferita , caci ele corespund diferitelor niveluri de functionalitate, si anume, desemnarea, semnificatul si sensul ,care in cadrul unui text colaboreaza intre ele pentru a forma un produs finit si anume un mesaj. A. Desemnarea este trimiterea la un element al realitatii, sau un semnificat, adica numirea persoanei, obiectului sau ideii care trebuie specificata intr-un context dat. Desemnarea poate fi de multe ori metaforica , iar atunci , in afara contextului dat , relatia dintre semnificat si semnificant nu are aceeasi valoare , nefiind clar mesajul transmis de text. Glumele, ironiile, sarcasmul ,dar si textele beletristice sau lirice cuprind de cele mai multe ori acest tip de desemnare, ea fiind specifica stilului. B. Semnificatul este obiectul ,persoana sau ideea precizata intr-un mesaj adresat vorbitorilor de aceeasi limba prin unul sau mai multe semne lingvistice apartinand limbii respective. El este partea ideala a limbajului ce trebuie desemnat, la nivel material ,prin cuvinte sau locutiuni . C. Sensul este rezultatul suprapunerii semnficatului si semnficantului si reprezinta ideea transmisa prin interediul unui mesaj ,receptorului. Sensul poate fi propriu sau metaforic, depinzand de stilul de care apartine textul scris sau vorbit. Sensul propriu se regaseste cu precadere in textele informative sau stiintifice, unde semnificantul corespunde in orice context semnficatului, insa aceasta se schimba in cazul textelor lirice sau beletristice , unde semnificantul este de multe ori o metafora, si este nevoie de acest context literar pentru ca desemnarea semnificatului sa capete un oarecare sens.

In planul sensului pot exista relatii nu doar de o singura natura , adica cea in care semnificantul (care este material)desemneaza semnificatul( care este ideal), ci si si una in cadrul careia semnificantul poate apartine unui semnficat care este simbolic si corespunde intelesului contextual. Exemplul dat in lucrarea ‘Curs de lingvistica generala ‘ , face referire la opera lui Miguel de Cervantes- Don Quijote de la Mancha , care face uz de personaje simbolice, care au ca semnificant numele Don Quijote, Sancho Panza si Dulcinea, insa semnificatele lor sunt o serie de personalitati si tipuri de caracter, care reprezinta ideea sau sensul romanului lui Cervantes. In cazul in care sensul unui cuvant sau unei locutiuni dintr-un text corespunde cu semnificatul si cu semnificantul, inseamna ca acel text nu este unul artistic , ci unul empiric sau comunicativ. Mesajul trebuie sa fie perceput rapid, si are rol informativ. Exista o serie de exemple in acest caz ,si anume: retetele culinare sau medicale, instructiuni de utilizare ale unor aparate, cursuri sau lectii din cadrul unor manuale s.a.m.d. . Ideea principala legata de planul sensului este ca importanta pe care acesta o are este de multe ori subapreciata, iar asta se vede mai ales in traduceri ale unor romane sau texte lirice sau chiar in analiza unor texte literare. Sensul este ceea ce vrea de fapt emitatorul sa transmita , dar el nu este Bibliografie: Coseriu, Eugen Lectii de lingvistica generala ,editura Art, Chisinau, 2000 : pg 245-248

Eugen Lectii de lingvistica generala .editura Art. se poate spune ca exista o lacuna de informatii pe care o are receptorul. Cele trei niveluri ale limbajului intotdeauna perceput corespunzator de catre receptor. Chisinau. 2000 : pg 245-248 .Creativitate si tehnica lingvistica. care duce catre o competent a scazuta de interpretare a acestuia. Bibliografie: Coseriu. In acest caz.