You are on page 1of 2

Cnd amintirile...

M Eminescu

Cnd amintirile-n trecut ncearca sa ma cheme, Pe drumul lung si cunoscut Mai trec din vreme-n vreme.

Deasupra casei tale ies Si azi aceleasi stele, Ce-au luminat att de des nduiosarii mele.

Si peste arbori rasfirati Rasare blnda luna, Ce ne gasea mbratisati Soptindu-ne-mpreuna.

A noastre inimi si jurau Credinta pe toti vecii, Cnd pe carari se scuturau De floare liliecii.

Putut-au oare-atta dor n noapte sa se stnga, Cnd valurile de izvor N-au ncetat sa plnga,

Cnd luna trece prin stejari

Urmnd mereu n cale-si, Cnd ochii tai, tot nca mari, Se uita dulci si galesi?