P. 1
001: Manualul Ofiterului Mecanic 0032832782

001: Manualul Ofiterului Mecanic 0032832782

|Views: 21|Likes:
Published by Adelina Roman
Manual de mecanica maritima
Manual de mecanica maritima

More info:

Categories:Types, Research
Published by: Adelina Roman on Mar 26, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/26/2013

pdf

text

original

Sections

  • TURBINE CU ABUR
  • 1.1. Principiul de funcţionare
  • 1.2. Clasificarea turbinelor cu abur
  • 1.3. Procesul termic din turbine
  • 1.5. Puterile, randamentele şi consumurile de abur ale turbinelor
  • 1.6. Sisteme de reglaj ale turbinelor
  • 1.7. Turbopompa de balast
  • 1.7.2. Parametrii funcţionali ai sistemului de reglaj, protecţie, ungere
  • 1.7.4. Transmisia cardanică
  • 1.7.6. Instalaţia de automatizare
  • 1.8.2. Parametrii funcţionali ai sistemului de reglaj, protecţie, ungere
  • 1.8.3. Reductorul de turaţie
  • 1.8.4. Transmisia cardanică
  • 2.1. Generalităţi
  • 2.2. Ciclul de funcţionare al instalaţiilor de turbine cu gaze
  • 2.2.2. Ciclul instalaţiilor de turbine cu gaze cu ardere la presiune constantă
  • 2.2.3. Ciclul instalaţiilor de turbine cu gaze, cu recuperare de căldură
  • 2.3. Părţile componente ale instalaţiilor de turbine cu gaze
  • 2.3.2. Compresorul de aer
  • POiMPE. CONDUCTE. ARMATURI. GARNITURI
  • 3.2. Fluide utilizate la bordul navelor
  • 3.3. Clasificarea generatoarelor hidraulice
  • 3.3.3. Pierderile în pompe
  • 3.4.1.Generalităţi
  • 3.4.2. Clasificarea pompelor cu piston clasice:
  • 3.4.3. Construcţie şi funcţionare
  • 3.4.3.1. Pompa simplex cu simplu efect
  • 3.4.3.2. Pompa cu dublu efect
  • 3.4*4.7. Cinematica pompelor cu piston clasice
  • 3.4.4. Exploatarea pompelor cu piston clasic
  • 3.4.5.1. Exploatarea şi întreţinerea pompelor cu piston clasice
  • 3.4.5.2. Jocuri şi uzuri admisibile Ia pompele cu piston
  • 3.4.6.2. Construcţie şi funcţionare
  • 3.4.6.4. Determinarea debitului instantaneu
  • 3.5. Pompe volumice cu mişcare de rotaţie
  • 3.5.1. Pompe cu angrenaje
  • 3.5.1.1. Principiul de funcţionare
  • 3.5.1.2. Calculul debitului
  • 3.6.2. Pompele cu şurub neetanşe
  • 3.6.3. Exploatarea pompelor volumice cu mişcare de rotaţie
  • 3. 7. Pompe centrifuge, diagonale şi axiale
  • 3.7.2. Construcţie şi funcţionare
  • 3.7.3.Construcţia etansărilor mobile utilizate la pompe
  • 3.7.4. Ecuaţiile fundamentale ale pompelor hidrodinamice
  • 3.7.5. Exploatarea turbopompelor
  • 3.7.5.1. Pornirea şi oprirea agregatelor
  • 3.7.5.2. Defectele turboporapelor
  • 3.7.5J. Reglarea debitului
  • 3.7.5.4. Funcţionarea pompelor în paralel
  • 3.7.5.5. Funcţionarea pompelor în serie
  • 3.8. Pompe cu inel de lichid
  • 3.9. Pompe cu membrană
  • 3.11. Pompe cu jet
  • 3.11.1. Pompe cu jet de abur
  • 3.12. Conducte
  • 3.12.1. Generalităţi
  • 3.12.2. Elemente de calcul de verificare
  • 3.12.3. Sistemele de îmbinare a conductelor
  • 3.13.1.Clasificarea armăturilor
  • 3.13.2. Elementele principale ale unei armături
  • 3.13.3. Materiale utilizate în construcţia armăturilor
  • 3.13.4. Reguli principale pentru montarea si demontarea armăturilor
  • 3.14. Garnituri folosite în instalaţiile navale
  • COiMPRESOARE
  • 4.1. Generalităţi, clasificare, mărimi caracteristice
  • 4.2. Compresoare cu piston
  • 4.2.1. Dimensiunile principale si debitul compresorului
  • 4.2.2* Calculul coeficientului global de debit
  • 4.2.4. Puteri si randamente
  • 4.2.6. Distribuţia compresoarelor cu piston
  • 4.2.7.1. Dimensionarea buteliilor de aer de lansare motor principal
  • 4.2.8. Reglarea debitului
  • 4.2.9. Acţionarea compresoarelor
  • 4.3. Compresoare, suflante şi pompe de vid volumice rotative
  • 4.3.1. Generalităţi
  • 4.3.3. Compresoare Roots
  • 4,3.4. Compresoare elicoidale
  • 4.3.5. Suflante cu rotor de distribuţie
  • 4.4. Compresoare şi suflante centrifuge
  • 4.5. Ventilatoare
  • 4.5.1 Generalităţi
  • 4.5.2 Ventilatoare centrifuge
  • 4.5.3 Ventilatoare axiale
  • 4.5.4 încercarea ventilatoarelor
  • 4.6. Analiza defecţiunilor compresoarelor, constatate în diagrama indicată
  • INSTALAŢIA DE AER COMPRIMAT
  • 5.1. Introducere
  • 5.2. Instalaţia de producere a aerului comprimat
  • 5.3. Reţeaua de conducte
  • 5.4. Măsuri generale pentru întreţinerea instalaţiilor pneumatice
  • 5.4.1. Operaţii de întreţinere zilnice:
  • 5.4.2. Operaţii de întreţinere săptămânale:
  • 5.4.3. Operaţii de întreţinere lunare:
  • 5.4.4. Operaţii de întreţinere bianuale:
  • 5.5. Dimensionarea conductelor
  • INSTALAŢII FRIGORIFICE
  • 6.2. Termodinamica în timp finit a ciclurilor inversate
  • 6.2.1 Cazul instalaţiilor frigorifice
  • 6.3.1 Agenţii frigorifici şi presiuni de calcul (conf. RNR)
  • 6.3.2 Agenţii frigorifici acceptaţi ecologic
  • Tabelul 6.2 Agenţi frigorifici acceptaţi ecologic
  • 6.33. Fluide frigorifice a căror producţie este interzisa după 31.12.1994
  • 6.3.4. Fluide frigorifice a căror producţie încetează în 2014
  • 6.4. Particularităţi de utilizare a agenţilor frigorifici
  • 6.5. Proprietăţile termodinamice ale agenţilor frigorifici
  • 6.5.1 Proprietăţile termodinamice ale amoniacului R 717
  • 6.5.2 Proprietăţile termodinamice ale freonului R 12
  • 6.5.3 Proprietăţile termodinamice ale freonului R 22
  • 6.5.4 Proprietăţile termodinamice ale freonului R 502
  • 6.5.5 Proprietăţile termodinamice ale freonului R 134α
  • 6.5.6, Proprietăţile termodinamice ale freonultli R408 A
  • 6.5.7. Proprietăţile termodinamice ale freonului R409 A
  • 6.6. Funcţionarea reală a instalaţiilor frigorifice Coeficienţi de lucru
  • 6.6.1 Funcţionarea reală a instalaţiilor frigorifice cu compresie
  • 6.6.1.1 Influenţa spaţiului vătămător
  • 6.7. Analiza exergetică a proceselor din compresorul frigorific cu piston
  • 6. 8. Exploatarea instalaţiilor frigorifice
  • 6.8.2. Defecţiuni ce pot apare în exploatarea instalaţiilor frigorifice
  • 7.1. Stabilirea cantităţilor de combustibil necesare
  • 7.2. Componenta instalaţiei de ambarcare si transfer combustibil
  • Bibliografie
  • SEPARATOARE CENTRIFUGALE
  • 8.1. Generalităţi
  • 8.2. Principii de funcţionare
  • 8.3. Alegerea corectă a discului gravitaţional
  • 8.3.1 Determinarea analitică
  • 8.3.2 Alegerea discului gravitaţional cu ajutorul diagramelor
  • 8.3.3 Selectarea prin încercări succesive
  • 8.6. Separatorul cu autodescărcare
  • 8.6.1. Principiul de funcţionare
  • 8.7.1 Posibilităţi de automatizare
  • 8.8. Reguli de exploatare Defecţiuni, cauze si remedierea lor
  • INSTALAŢII DE STINGERE A INCENDIILOR
  • 9.1. Generalităţi
  • 9.1.1. Cerinţe ale instalaţiilor de stins incendiu
  • 9.2. Instalaţii de stins incendiu cu apă
  • 9.2.1. Instalaţia de stins incendiu cu jet de apă
  • Fig. 9.1. Instalaţia de stins incendiu cu jet de apă
  • 9.2.1.1. Tubulaturile
  • 9.2.1.3. Calculul instalaţiei
  • 9.2.1.4. Parametrii funcţionali ai instalaţiei
  • 9.2.2. Instalaţiile de stins incendiu cu apă pulverizată
  • 9.2.2.1. Calculul instalaţiei
  • 9.3. Instalaţii de stins incendiu cu lichide volatile
  • 9.4. Instalaţii de stins incendiu cu pulberi
  • 9.4,1. Calculul instalaţiei
  • 9.5. Instalaţia de stins incendiu cu spumă
  • 9.5. L Calculul instalaţiei
  • 9.6. Instalaţii de stins incendiu cu dioxid de carbon
  • 9.6. K Calculul instalaţiei
  • 10.1. Generalităţi privind spălarea tancurilor petroliere
  • 10.1.L Spălarea tancurilor într-o atmosferă de tip "A*
  • 10.2, Spălarea tancurilor de marfa cu apă de mare rece
  • 10.3. Instalaţia de spălare a tancurilor de marfă cu apă de mare caldă
  • 10.4. Spălarea cu petrol (COW)
  • 10.5. Instalaţia de spălare cu ţiţei a tancurilor de marfa
  • 10.6. Drenarea cargotancurilor
  • 10.7. Metode şi proceduri pentru dreπare
  • 10.8. Inspectarea şi întreţinerea echipamentului
  • INSTALAŢIA DE GAZ INERT
  • 11.1.2. Definiţii
  • 11.2. Noţiuni generale
  • 11.2.3. Gaze inerte folosite în prevenirea şi stingerea incendiilor
  • 11.2.4. Producerea gazelor inerte
  • 11.2.5. Calitatea gazului inert obţinut din gaze de ardere
  • 11.2.6. Metode de înlocuire a gazelor din tancurile de marfă
  • 11.2.7. Cerinţe impuse instalaţiilor de gaz inert
  • 11.3.1. Priza de gaze de ardere
  • 11.3.2. Absorbeπil (scrubberul)
  • 11.3.3. Grupul de ventilatoare
  • 11.3.4. Vavula pentru reglarea presiunii
  • 11.3.5. Supapa hidraulică (blocajul hidraulic)
  • 1L3.6. Valvulă unisens (de reţinere)
  • 11.3.7. Supapa de presiune/vacuum
  • 11.3.8. Valvule de presiune/vacuum
  • 11.4. Dispozitive de măsură, reglaj şi siguranţă
  • 11.4.1. Controlul concentraţiei gazelor
  • 11.4.1.1. Analizoare de oxigen
  • 11.4.1.2. Indicatoare de hidrocarburi
  • 11.5. Pornirea şi oprirea instalaţiei de gaz inert
  • 11.6. Folosirea gazului inert la operaţii efectuate în tancurile de marfa
  • 11.7. întreţinerea şi verificarea sistemului de gaz inert
  • 12.1. Introducere
  • 12.2. Generalităţi
  • 12.2.1. Scopul
  • 12.2.2. Aplicarea
  • 12.2.3. Definiţii
  • 12. 3. Inspecţii şi certificare
  • 12,3.2. Procedee pentru precertificarea unui motor
  • 12.3.3. Procedee pentru certificarea unui motor
  • 12.3.4. Fisa tehnică şi mijloacele de verificare
  • 12.4. Norme privind emanaţia de NOX
  • 12.4.2. Ciclurile de încercare şi factorii de presiune ce trebuie aplicaţi
  • 12.5.2. Documentaţie
  • 12.5.3. Aplicaţia privind conceptul de familie de motoare
  • 12.5.4. Linii directoare pentru alegerea familiei de motoare
  • 12.5.6. Certificarea familiei de motoare
  • 12.5.7. Aplicarea conceptului de grup de motoare
  • 12.5.8 Linii.directoare pentru alegerea unui grup de motoare
  • 12.6.2. Condiţii de încercare
  • 12.6.5. Determinarea debitului de gaze arse de evacuare
  • 12.6.7. Analizoare pentru determinarea componentelor gazoase
  • 12.6.8. Calibrarea aparatelor analitice
  • 12.6.9. încercarea în funcţionare
  • 12.6.10. Raportul încercării
  • 12.6.12. Calcularea emanaţiilor gazoase
  • 12.7.2. Metoda de verificare a parametrilor motorului
  • 12.8.3. Abrevieri, indici şi simboluri
  • 12.8.4. Raport de încercare privind luarea de probe
  • 12.8.6. Calibrarea aparatelor de măsurare analitica

ANASTASEPRUIU IONDRAGOMIR DUMITRU CATANĂ

GHEORGHE UZUNOV ELENA DINU TEODOR POPA

MANUALUL OFIŢERULUI MEC ANIC MARITIM
Voi .II

Coordonatori: Anastase Pruiu, Gheorghe Uzunov

EDITURA TEHiNICĂ Bucureşti, 1998

Copyright © 1998, S.C. EdituπrTehnică S. A. Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii

Adresa: S.C. EDITURA TEHNICĂ S.A. Piaţa Presei Libere, l 33 Bucureşti, România Cod 71341

Redactor: ing. Maria Antoinette lonescu Tehnoredactor: Diana Jilavu Editare computerizată: Voichita Pruiu Laυra Alexe Coperta: Simona Dυmitrescu Bun de tipar: 1998 Coli tipo: 11,5 C.Z.U.: 629.12 ISBN: 973-31-1057-4 ISBN: 973-31-1266-6 Tiparul executat la tipografia „Goliat" Constanta

PREFAŢA
Cartea este rezultatul experienţei didactice, ştiinţifice şi activităţii practice la bordul navelor a autorilor care activează în Academia Navală "Mircea cel Bătrân", Centrul de Perfecţionare a Personalului din Marina Civilă Constanţa, Inspectoratul Navigaţiei Civile, Institutul de Marină Civilă. Concepţia şi ordonarea materialului prezentei lucrări se bazează, cu precădere, pe aspectele principale <$i generale ale posibilităţii de exploatare în condiţii de siguranţă a maşinilor, mecanismelor, sistemelor şi instalaţiilor navale. Activitatea de exploatare a motoarelor, maşinilor şi instalaţiilor navale impune ofiţerilor mecanici o pregătire teoretică şi practică multidisciplinară, cunoştinţe teoretice de bază privind principiile de funcţionare ale maşinilor şi instalaţiilor, metode de măsurare a mărimilor fizice, analiza datelor şi interpretarea rapidă a rezultatelor. Documentaţia de exploatare a maşinilor cuprinde reguli, instrucţiuni şi date tehnice specifice, iar pentru interpretarea lor rapidă şi corectă este necesară o informare tehnică continuă. Activitatea de exploatare a motoarelor, maşinilor, agregatelor şi instalaţiilor de la bordul navelor este puternic influenţată de următorii f actori: Complexitatea- datorată numărului mare de tipuri de motoare, maşini, agregate, dispozitive şi instalaţii montate în compartimentul maşini sau pe puntea principală, cu parametri funcţionali ridicaţi şl dimensiuni geometrice mari, a căror funcţionare are la bază diverse principii termotehnice, mecanice, hidraulice etc. Factond economic- impus de armatori privind economia de combustibil, de apă, de lubrifianţi, precum şi de reducerea cheltuielilor legate de plata echipajelor şi a condiţiilor de muncă la bordul navelor. La unele nave, armatorii au redus numărul de membri ai echipajului pană la limita de siguranţă, impunând sarcini sporite. Condiţiile hidrometeorologice- existente în natură în diversele puncte cardinale în care se află nava. Factorul uman- legat de pregătirea profesională a echipajului f i de durata voiajelor între una si unsprezece luni de navigaţie.

S-a dovedit că pentru această activitate desfăşurată la bordul navei m condiţii de ruliu, tangaj, zgomote, vibraţii, gaze si temperaturi ridicate este necesara o pregătire multidisciplinară complexă, o condiţie fizică bună şi un moral ridicat. Această carte este adresată, în principal, ofiţerilor mecanici care îşi petrec o bună parte din viată la bordul navelor, prin a căror pricepere tehnică şi stăpânire de sine supraveghează instalaţiile, fac reparaţii complexe, menţin navele în condiţii de vitalitate, asigurând prin aceasta transporturi importante de mărfuri fi de pasageri între diverse porturi ale lumii. Pentru a stăpâni această tehnică deosebit de complexă, ofiţerilor mecanici li se impun condiţii de pregătire superioare, marcate de examenele de brevet la un număr mare de discipline fundamentale şi de specialitate. Manualul cuprinde două volume, în primul volum sunt cuprinse următoarele capitole: matematică, temcdinamică tehnică, rezistenţa materialelor, desen tehnic, organe de maşini, motoare navale, căldări dejzbur saturat şi supraîncălzit, maşini cu abur cu piston, caracteristicile de exploatare ale apei tehnice, combustibililor navali şi lubrifianţilor utilizaţi la maşinile si agregatele navale, în finalul prihiului volum sunt prezentate cele mai importante acorduri internaţionale si regionale privind introducerea I.S.M.(Internaţional System Management) si P.C.S. (Port Control State) pentru construcţia, exploatarea şi inspecţia instalaţiilor navale precum şi pentru pregătirea profesională si conduita sociala a echipajului. Volumul H cuprinde următoarele capitole: turbine cu abur, turbine cu gaze, pompe, conducte, armături, compresoare de aer, instalaţia de aer comprimat, instalaţii frigorifice, instalaţia de ambarcare si transfer combustibil, separatoare de combustibil si de ulei, instalaţii de stins incendiu, instalaţii de spălare tancuri de marfă de la tancurile petroliere, instalaţia de gaz inert. Capitolul 12, din volumul U prezintă codul tehnic privind emanaţia de noxe de la motoarele navale, ce urmează a fi implementat începând cu anul 1999 şi introdus în forţă începând cu anul 2000. Cartea se adresează ofiţerilor mecanici maritimi, ofiţerilor mecanici fluviali, ofiţerilor maritimi de punte, inginerilor mecanici din şantierele navale, specialiştilor de la companiile de navigaţie, studenţilor din învăţământul superior de marină. Mulţumim doamnei Vochiţa P ruin si doamnei Laura Alexe, pentru tehnoredactarea computerizată a cărţii.

Constanta, noiembrie 1998

Anastase Pruiu

CUPRINS
I. TURBINE CU ABUR 1.1. Principiul de funcţionare 1.2. Clasificarea turbinelor cu abur 1.3. Procesul termic din turbine l .4. Turbina cu acţiune cu o singură treaptă 1.5. Puterile, randamentele şi consumurile de abur ale turbinelor 1.6. Sisteme de reglaj ale turbinelor l .".Turbopompa de balast 1.7. l.Echipamentul de reglaj-protect ie ungere ' 1.7.2.Parametrii funcţionali ai sistemului de reglaj, protecţie, ungere 1.7.3. Reduc torul de turaţie 1.7.4.Transmisiacardanică 1.7 J.Pompa de balast 1.7.6.Instala(ia de automatizare l .S.Turbopompa de raarfl 1.S. l .Echipamentul de reglaj-protecfie ungere 1.3.2. Parametri i funcţionali ai sistemului de reglaj, protecţie, ungere 1.8.3. Reduc torul de turaţie l .S.4.Transmisia cardanică l.SJ.Pompademaxfl 1.8.6.Instala(ia de automatizare-control Bibliografie 2.TURBINECUGAZE 2.1.Generalităţi 2.2.CicluI de funcţionare al instalaţiilor de turbine cu gaze , 2.2.1.Ciclul instalaţiilor de turbine cu gaze cu ardere la volum constant 2.2.2.CicIul instalaţiilor de turbine cu gaze cu ardere la presiune constantă 2.2 J.Ciclul instalaţiilor de turbine cu gaze cu recuperatoare de căldură 2.2.4.Ciclul instalaţiilor de turbine cu gaze cu comprimare şi destindere " izotermă şi cu recuperare totală 2.2 J.CicIul instalaţiilor de turbine cu gaze cu răciri şi încălziri intermediare 2.3.Păzţi!e componente ale instalaţilor de turbine cu gaze 2.3.1.Turbine cu gaze 2.3.2.Compresorul de aer 2.3.3.Camera de ardere Bibliografie 3. POMPE. CONDUCTE. ARMATURI. GARNITURI 3.1.Generalităţi 3.2.Fluide utilizate la bordul navelor 3.3.Clasifιcarea generatoarelor hidraulice 3.3.1. Pompe volumice 15 15 16 17 lS 21 24 26 27 27 2S 28 28 28 29 29 29 30 30 30 31 32 33 33 33 34 37 39 40 41 43 43 44 47 54 55 55 55 56 57

8 3.3.2. Pompe hidrodinaπiice 3.3.3. Pierderile în pompe . 3.4.Pompe cu piston 3.4. i.Generalităţi 3.4.2.Clαsificaιea pompelor cu piston clasice 3.4.3.Construcţie şi funcţionare 3.4.3. l .Pompa simplex cu simplu efect 3.4.3.2.Pompa cu dublu efect 3.4.4.Paraxnetrii pompelor cu piston * 3.4.4.1.Presiune maximă 3.4.4.2.înălţiraeα de aspiraţie 3.4.4.3.Debit. cilindree, randament volumic 3.4.4.4.Putere 3.4.4.5.Momente 3 A4.6.Randaraent global 3.4.4.7. Cinematica pompelor cu piston clasice 3.4.5. Exploatarea pompelor cu piston clasice 3.4.5. l .Exploatarea şi întreţinerea pompelor cu piston clasice 3.4.5.2.Jocuri şi uzuri admisibile la pompele cu piston 3.4.6.Pompele cu pistonαşe radiate 3.4.6.1.Generalităţi 3.4.6.2.Construcţie şi funcţionare 3.4.6.3.Determinarea debiailui mediu 3.4.6.4.Determinarea debitului instantaneu 3.4.7.Pompa cu pistonαşe axiale 3.4.7.1.Generalităţi * • 3.4.7.2.Cαlculul debitului 3.5.Porape volumice cu mişcare de rotaţie 3.5.1.Pompe cu angrenaje 3.5.1.1.Principiul de funcţionare 3.5.1.2.Calculul debitului 3.6.Pompe cu şurub 3.6.i.Pompe cu şurub cu profil cicloridal 3.6.2.Pompe cu şurub neetanşe 3.6.3.Exploatarea pompelor volumice cu mişcare de rotaţie 3.7.Pompe centrifuge, diagonale şi axiale 3.7.1,Clasificare 3.7.2.Construcţie şi funcţionare .c 3.7.3.Construcţia etanşărilor mobile utilizate la pompe 3.7.4.Ecuaţiile fundamentale ale pompelor hidodinamice 3.7.5 .Exploatarea turbopompelor . 3.7.5.1. Pornirea şi oprirea agregatelor 3.7.5.2. Defectele turbopompelor 3.7.5.3. Reglarea debitului 3.7.5.4. Funcţionarea pompelor în paralel 3.7.5.5. Funcţionarea pompelor în serie 3.8.Pompe cu inel de lichid 3.9. Pompe cu membrană 3. iO.Pompe cu palete glisante 3.11.Pompe cu jet 3.11.1. Pompe cu jet de abur

Cuprins 57 57 38 58 59 60 60 61 62 62 62 62 63 63 63 64 66 66 67 67 67 68 .68 69 70 70 70 71 72 • 72 73 74 74 74 75 76 76 77 78 79 81 81 82 82 83 84 85 86 86 87 87

.

Cuprins

g,

3. l l~i. Pompe cu jet de apa 3.12. Conducte 3.12.1. Generalităţi 3.12.2. Elemente de calcul de verificare 3.12.3. Sisteme de îmbinare a conductelor 3.13. Armături 3.13.1. Clasificarea armăturilor 3.13.2. Elementele principale ale unei armături 3.13.3. Materialele utilizate în construcţia armăturilor 3.13.4. Reguli principale pentru montarea şi demontarea armăturilor 3.14. Garnituri folosite în instalaţiile navale Bibliografie 4.COMPRESOARE 4.1. Generalităţi, clasificare, mărimi caracteristice 4.2. Corapresoare cu piston 4.2.0. Construcţia corapresoarelor cu piston 4.2.1. Dimensiunile principale şi debitul compresorului 4.2.2. Calculul coeficientului global de debit 4.2.3. Calculul dimensiunilor principale ale compresoarelor monoetajate 4.2.4. Puteri şi randamente 4.2 J . Răcirea corapresoarelor 4.2.6. Distribuţia corapresoarelor cu piston 4.2.7. Rezervorul tampon 4.2.7.1. Dimensionarea buteliilor de aer de lansare motor principal 4.2.8. Reglarea debitului 4.2.9. Acţionarea compresoarelor 4.3. Corapresoare, suflante şi pompe de vid volumice rotative 4.3.1. Generalităţi "4.3.2. Compresoare şi pompe de vid multicelulare 4.3.3. Compresoare Roots 4.3.4. Compresoare elicoidale 4.3 J. Suflante cu rotor de distribuţie 4.4. Corapresoare şi suflante centrifuge 4.5. Ventilatoare 4.5.1. Generalităţi 4.5.2. Ventilatoare centrifuge u 4.5.3. Ventilatoare axiale . 4.5.4. încercarea ventilatoarelor 4.6. Analiza defecţiunilor compresoarelor constatate în diagrama indicată Bibliografie 5. INSTALAŢIA DE AER COMPRIMAT 5.1. Introducere 5.2..Instalaţia de producere a aerului comprimat 5.3. Reţeaua de conducte 5.4. Măsuri generale pentru întreţinerea instalaţiilor pneumatice 5.4. l,. Operaţii de întreţinere zilnice 5.4.2. Operaţii de întreţinere săptămânale

^

90 92 '92 93 94 . ' 96 96 97 101 101 102 104 105 105 105 105 . 109 110 111 112 1 3 114 115 115 116 117 117 117 l ÎS 120 121 123 124 125 125 125 127 127 129 131 132 132 132 133 134 134 134

1

*

1 Influenta spaţiului vătămător 6. Principii de funcţionare 8.7.4. Fluide frigorifice înlocuitoare 6. Proprietăţile termodinamice ale agenţilor frigorifici 6. RNR) 6.5. Proprietăţile termodinamice ale amoniacului R717 6.2.S Exploatarea instalaţiilor frigorifice 6.1.4.4. 6. l.2. INSTALAŢIA DE AMBARCARE ŞI TRANSFER COMBUSTIBIL 7.1.5. Introducere • .5.6.3.4.6.5.2 Alegerea discului gravitaţional cu ajutorul diagramelor . Proprietăţile termodinamice ale freonului R22 6.1 Determinarea analitică 8.6. Proprietăţile termodinamice şi termofizice ale agenţilor analizaţi 6.6.3. Proprietăţile termodinamice ale freonului R409A 6. Proprietăţile termodinamice ale freonului R134a 6.8.1 Vaporizatoare 6.1.6.5. Generalităţi 8. Alegerea corectă a discului gravitaţional 8. l. Fluide frigorifice a căror producţie încetează in 2014 6.8. Operaţii de întrţinere lunare 5.1.3. Componenta instalaţiei de ambarcare şi transfer combustibil Bibliografia S.83 Deranjamente provocate de prezenta umidităţii în agentul frigorific Bibliografie 7.4. Proprietăţile termodinamice ale freonului R12 6. Termodinamica în timp finit a ciclurilor inversate 6.5. Proprietăţile termodinamice ale freonului R502 6.6. Operaţii de întreţinere bianuale 5.3.3. Fluide frigorifice a căror producţie este interzisă după 31. Particularităţi de utilizare a agenţilor frigorifici 6.2.1 0 ••• Cuprins 134 134 135 137 140 141 141 143 143 149 149 149 150 150 150 151 152 152 154 156 159 162 166 167 168 168 168 173 175 179 179 181 185 186 187 187 189 192 193 193 193 194 194 196 5. Dimensionarea conductelor 5.5 J.7 Analiza exergetică a proceselor din compresorul frigorific cu piston 6.1.5.4.1.SEPARATOARE CENTRIFUGALE 8. Proprietăţile termodinamice ale freonului R40SA 6.3.3. INSTALAŢII FRIGORIFICE 6. Agenţi frigorifici acceptaţi ecologic 6.1. Funcţionarea reală a instalaţiilor frigorifice.5.2 Influenta laminării prin supape 6.3.1994 6.2.Coeficienti de lucru 6.3. Funcţionarea reală a instalaţiilor frigorifice cu compresie mecanică de vapori 6.3.3. Cazul instalaţiilor frigorifice 6.3. Agen{i frigorifici şi presiuni de calcul(conf.2.2 Defecţiuni ce pot apărea în exploatarea instalaţiilor frigorifice 6. Prepararea aerului instrumental Bibliografie 6. Stabilirea cantităţilor de combustibil necesare 7.12.1.5.

1.2.3.2. Inspectarea şi întreţinerea echipamentului Bibliografia jj 197 19S 200 202 202 203 204 204 204 207 210 211 211 212 212 213 214 215 215 216 218 220 222 223 225 227 227 229 230 231 234 235 235 236 236 237 237 237. Calculul instalaţiei 9. Metode şi proceduri pentru drenare 10.1.5. Calculul instalaţiei 9.6.1. Insularii de stins incendiu cu dioxid de carbon 9.1.2.1.2. Calculul instalaţiei 9.8.5.5 Purificarea şi clarificarea la un separator fără autodescărcare 8.4. Reguli de exploatare.4.1. Spălarea tancurilor într-o atmosferă de dp A 10.1. Spălarea tancurilor într-o atmosferă inertă de tip C 10.5.Cuprins S. Generalităţi privind spălarea tancurilor petroliere 10.2.1. Spălarea tancurilor într-o atmosferă suprasaturată de tip D 10. Automatizarea procesului de separare 8. Instalaţia de stins incendiu cu jet de apă 9. INSTALAŢII DE STINGERE INCENDII 9.7.6.6.1. cauze şi remedierea lor Bibliografie 9. 238 240 241 245 246 246 247 248 . 2. 8. l.1. i.2.Hidιunţii 9.7.6.7. Instalaţia de automatizare a procesului de separare S.4.2.4. Instalaţia de spălare a tancurilor de marfă cu apă de mare caldă U>.2. Drenarea cargotancurilor 10.Generalităţi 9. Instalaţia de stins incendiu cu spumă 9. l .4 Elemente componente ale unui separator 8.1 Principiul de funcţionare 8.2. INSTALAŢIA DE SPĂLARE TANCURI DE MARFA 10.7. Insulαţii de stins incendiu cu apă 9. Cerinţe ale instalaţiilor de stins incendiu 9. Spălarea cu petrol ( COW) 10.1.6 Separatorul cu autodescărcare 8. Acţionarea hidraulică a descărcării 8. Posibilităţi de automatizare 8.S.1. l . Spălarea tancurilor într-o atmosferă de tip B 10. Defecţiuni. Tubulaturile 9.6. Mijloace de prevenire a incendiilor la bordul navei 9. Instalaţia de spălare cu ţiţei a tancurilor de marfa 10. Instalaţii de stins incendiu cu lichide volatile 9.3. l.3. Calculul instalaţiei Bibliografia 10. Parametrii funcţionali ai instalaţiei 9.4.3 Selectarea prin încercări succesive . Instalaţii de stins incendiu cu apă pulverizată 9. Calculul instalaţiei 9. l. l.1. 2.2.2. Spălarea tancurilor de marfl cu apă de mare rece 10. Instalaţii de stins incendiu cu pulberi 9.3.l.2.2.2.3.

7.2. Reducerea riscurilor de foc şi explozie pentru tancurile petroliere şi produse chimice U. 1. l l i .2 Generalităţi 12. Supapa hidraulică (blocajui hidraulic) 11.8. Inflaraabilitatea amestecurilor HC gaz-aer-gaz inert .4.2.3.3. Compoziţia şi caracteristicile amestecului gazos hidrocarburi-aer 11. Valvule de presiune/ vacuum l Î74.3.2. 12.2.4.2. Supapa de presiune/ vacuum ! 11.5 Aprobarea privind fabricarea în serie a motoarelor.3.1. Noţiuni generale 11. Valvulă unisens (de reţinere) .3.6.2. Calitatea gazului inert obţinut din gazele de ardere 11.1.2. Aplicarea 12.4. Producerea gazelor inerte 11.1.2.5.3 Procedee pentru certificarea unui motor .7. Dispozitive de măsuri reglaj şi siguranţă 11.Norrae privind emanaţia de NOX 12.5.4. Gaze inerte folosite în prevenirea şi stingerea incendiilor 11. l.2. Definiţii 11.1 Introducere 12. întreţinerea şi verificarea sistemului de gaz inert Biblioşraβe 12 CODUL TEHNIC PRIVIND EMANAŢIA DE OXIZI DE AZOT DE LA MOTOARELE DIESEL NA VALE 282 282 283 283 283 283 285 285 286 287 288 290 290 290 293 12. Analizoare de oxigen 11. Pornirea şi oprirea instalaţiei de gaz inert 11.3.5. Valvulă pentru reglarea presiunii 11. concepte de familie şi grup de motoare .2.6.2.3. Controlul concentraţiei gazelor 11. 11.3 Inspecţii şi certificare 12. l.3. Componenţa sistemului de gaz inert obţinut din gaze de ardere 11.3.3. Cerinţe impuse instalaţiilor de gaz inert 11. Definiţii 12.3.4. Priza de gaze de ardere 11. Metode de înlocuire a gazelor din tancurile de marfă 11.2 Procedee pentru precerţificarea unui motor 12. Folosirea gazului inert la operaţii efectuate în tancurile de marfă 11.1.2.2.3/1 Generalităţi 12.4.2.2 Ciclurile de încercare şi factorii de presiune ce trebuie aplicaţi 12.3.6.4 Fişa tehnică şi mijloacele de verificare 12.4.1.7. Grupul de ventilatoare 11.1.12 ^ Cuprins 248 248 248 249 251 251 251 252 253 257 258 260 26 i 262 263 266 267 268 270 271 272 272 274 274 275 276 279 279 281 11. INSTALAŢIA DE GAZ INERT 11.3.3.1 Limite maxime admisibile pentru emanaţiile de NOX de la motoarele navale 12.4. Introducere 11.1 Scopul 12.2.3.2. Absorberυl (scrubberul) > 11.1. Indicatoare de hidrocarburi 11.

5. 12 Calcularea emanaţiilor gazoase 305 12.9 Lînîî directoare privind reglările sau modificările din cadrul unui grup de motoare 293 12.2 Condiţii de încercare 300 1 2.4 Raport de încercare privind luarea de probe 325 12.5.5.6.8 Lista de verificare pentru metoda de verificare a parametrilor motorului 35 1 Bibliografie 353 .6 Certificarea familiei de motoare 296 12.8.10 Linii directoare privind alegerea motorului variantă de bază dintr-un grup de motoare 299 12.6.7 Calcularea debitului raasic al gazelor arse de evacuare 340 12.4 Linii directoare pentru alegerea familiei de motoare 294 1 2-5. l Generalităţi • 308 1 2.1 Supliment la certificatul internaţional al motorului privind prevenirea poluării aerului (Certificat ELλPP) ' 3 1 4 12.6.3.2 Metoda de verificare a parametrilor motorului 308 12.7.8.1 Ueneralităţi 293 12.6 Abaterile admisibile ale dispozitivelor de măsurare a parametrilor caracteristici ai motorului şi ai altor parametri esenţiali 302 1 2.indici şi simboluri 316 12.Cuprins 12.2 Documentaţie 293 1 2 .7.6.5.S Linii directoare pentru alegerea unui grup de motoare 297 12-5.6.6.7 Aplicarea conceptului de grup de motoare 297 12.6 Calibrarea aparatelor de măsurare analitică 332 12.8.7 Analizoare pentru determinarea componentelor gazoase 302 1 2.8.6. i Generalităţi 299 1 2.8. 10 Raportul încercării 304 12.3 Metoda de măsurare simplificată 311 12.5 Specificaţii pentru analizoarele ce urmează a fi utilizate la determinarea componentelor gazoase din emnaţiile de la motoarele diesel 33 1 12.5.8 Calibrarea aparatelor analitice 303 1 2.6.6.8 Anexe 314 12.9 încercarea la funcţionare 303 12.5 IJnîj directoare pentru alegerea motorului variantă de bază dintr-o familie de motoare 295 12 .8.Combustibili de încercare 30 1 1 2.3 Abrevieri .5 Determinarea debitului de gaze arse evacuate 302 12.5.6.8.5.5.6.6.7 Proceduri privind demonstrarea conformităţii cu limitele de emanaţii de NOX la bordul navelor 308 12.7.2 Scheme logice privind inspecţiile şi certificarea motoarelor diesel navale 316 12.3 Aplicaţia privind conceptul de familie de motoare 293 1 2 .4 Echipapent de măsurare 30 1 1 2.8. 1 1 Evaluarea datelor privind emanaţia de gaze 304 12.6 Procedee cu privire la măsurătorile de emanaţii de NOX efectuate pe un stand de încercare 299 1 2.

Engine International Air Pollution Prevention Certificate .Positive Displacement Pump .Paramagnetic Detector .Zirconiumdioxide Sensor .Chemiluminescent Detector .Heated Chemiluminescent Detector .International Air Pollution Prevention Certificate .Maritime Environmental Protection Committee .Non-dispersive Infrared Analyser .Maritime Safety Committee .Electrochimical Sensor .Critical Flow Venturi .Heated Flame lonization Detector .Fourier Transform Infrared Analyser .14 Manualul ofiţerului mecanic ABREVIERI IMO MSC MEPC EPA IAPPC EIAPPC CFV CLD ECS FID FTIR HCLD HFID NDIR PDP PMD UVD ZRDO .Flame lonization Detector .International Maritime Organization .Ultraviolet Detector .Environmental Protection Agency .

a cărei componentă periferică produce rotirea arborelui turbinei. jetul de abur trebuie să parcurgă succesiv mai multe asemenea trepte.jetul de abur asupra paletelor mobile. Având o direcţie de ieşire dirijată de către aparatul director. în spaţiile dintre paletele mobile ale turbinei (fie că se continuă destinderea sau nu). termice. realizându-se turbina cu mai multe trepte. dacă energia termică a aburului este transformată în întregime în energie cinetici în ajutajele fixe aburului şi în coroanele de palete mobile. 1. prin scăderea presiunii şi creşterea vitezei aburului. constituit din palete mobile situate la periferia unui disc mobil sau a unui tambur. viteza relativă a jetului de abur faţă de paletele mobile(w). a aburului în energie cinetică. dictate de scopul utilizării lor. Prin cuplarea arborelui turbinei cu un generator electric se realizează transformarea energiei mecanice în energie electrică. rotirea arborelui turbinei. precum şi direcţia de ieşire dorită a acestuia.i) . în domeniul naval turbinele cu abur se folosesc pentru antrenarea generatoarelor electrice. Forţa dezvoltata de. se obţine din ecuaţia impulsului: /r = ///(c 1 -c 2 ) în care: [N] (i. se produce prin destinderea aburului în ajutaje directoare sau palete directoare. coroana de ajutaje directoare şi cea de palete mobile. acţionarea pompelor de marfa şi a pompelor de balast pe navele tancuri petroliere. prin forma curbată a paletelor. sub forma de lucru mecanic. iar pe unele nave sunt folosite pentru propulsie. viteza periferică a coroanelor de palete mobile (u). astfel concepute încât să realizeze destinderea.l TURBINE CU ABUR Turbina cu abur este maşina energetică de forţă în care are loc transformarea energiei potenţiale a aburului în energie cinetică şi a acesteia în energie mecanică. Principiul de funcţionare Transformarea energiei potenţiale. în care direcţia îi este deviată. aburul este forţat întotdeauna. servind la. respectiv viteza necesară aburului. prin aceasta aburul cedând rotorului. exercitând asupra paletelor o împingere. formează o treaptă sau un etaj de turbină. jetul de abur pătrunde în rotor.1. în spjdiul şi calculul turbinelor cu abur intervin următoarele viteze: viteza absolută a jetului de abur (c). transportată şi apoi transformată în diferite forme de energie. o parte din energia sa cinetică. Aceste două organe. Deoarece o turbină constituită dintr-o singură treaptă nu utilizează economic energia potenţială a aburului. să-şi modifice direcţia vitezei. Turbina cu abur poate fi cu acţiune pură.

Puterea obţinută prin acţiunea debitului de abur de l kg/s asupra paletelor mobile este <7u=^.16 Manualul ofiţerului mecanic F.3) unde :w lu şi w^ sunt proiecţiile vitezelor relative pe direcţia vitezei periferice.2) 1.140)baτ. cu acţiune si tracţiune într-o singură treaptă Cu trepte de viteză Cu trepte de presiune Axiale Radiale Tangenţiale Cu parametri supπunalp p0>140baτ. 450)° C 'Cu parametri scăzuţi po<12baτ t to<300 β C Criteriul de clasificare Tipul de turbine De bază (lucrează la sarcină constantă) De vârf (preiau variaţiile de sarcină) Auxiliare (antrenează instalaţiile auxiliare) Cu turaţie constantă Cu turaţie variabilă Cu turaţie normală: n=3 000 πx/min Cu turaţie mare: n >3 000 rot/rain Cu turaţie mică: n < 3 000 rot/rain Cu un singur arbore Cu doi sau mai mulţi arbori Cu discuri Cu tambur Cu discuri şi tambur Cu un singur corp Cu două.. 540)° C Cu parametri medii Po = (l2. în m/s. se poate determina forţa datorată vitezei relative a aburului: ^ K .. Tabelul 1.. to = (300..2.abur în multiple domenii tehnice. c2 . to = (450.-" M O-*) F = (c..debitul masic de abur care părăseşte ajutajul: c.. * * ) M -d.vitezele teoretice absolute ale jetului de abur la intrarea» respectiv la ieşirea din paletele mobile. a condus la realizarea multor tipuri de turbine.1 Clasificarea generală a turbinelor cu abur Criteriul de clasificare Felul destinderii aburului Modul de utilizare al energiei aburului Direcţia aburului Tipul de turbine Cu acţiune Cu reacţiune Combinate.1.50)bar.forţa jetului de abur.. Având în vedere că sub acţiunea forţei pe care o exercită jetul de abur apare mişcarea de rotaţie a rotorului cu viteza tangenţială u. a căror clasificare generală este prezentată în tabelul 1.-c2) [N] (1. Din această expresie rezultă forţa dezvoltată de către debitul de abur ( l kg/s). Clasificarea turbinelor cu abur Folosirea turbinelor cu.. to > 540 ° C Cu parametri înalţi Po = (49.. sau mai multe corpuri Modul de exploatare Regimul de funcţionare Valoarea turaţiei Numărul Particularităţi constructive de arbori Construcţia rotorului Numărul de corpuri Parametri aburului la admisie . m .

Lucrul mecanic transmis rotorului în procesul real se numeşte lucrul mecanic intern (indicat). 1*81 (1. Procesul teoretic .( continuare) 0 Cu condensai ie 1 0 de terrnoficare 1 Utilizarea aburului Ia evacuare Felul procesului termic Destinaţia Cu contrapresiune Fără prize Cu prize de fluxuri Particularităţi constructive Sensul de rotaţie Sistemul de reglare Modul de instalare în simplu flux Cu fluxuri multiple Cu sens de rotaţie normal (privit dinspre generator. căderea de entalpie va fi notată cu H.Turbine cu abur 17 Tabelul 1.1 Reprezentarea destinderii în diagrama i-s .1). iar pentru o treaptă sau o regiune din turbină cu h.3.izentropa AB. 1. denumită în unele lucrări şi cădere adiabatică.[ " < / / = / 0 .5) J unde H.ic. Procesul real . Din cauza curgerii rapide a aburului procesul este considerat adiabatic. Procesul termic din turbine Procesul turbinei cuprinde o singură fază a ciclului şi anume destinderea. Lucrul mecanic teoretic se determină cu relaţia: t* <// = -<//sau / = .1. sensul acelor de ceasornic) Cu sens invers Cu reglare prin admisie Cu reglare prin laminare Cu reglare mixtă Cu condensatorul în subsol Fără subsol * înaintaşe Cu prize reglabile Cu prize fixe Staţionare Nestaμonare ( pentru transporturi) 1./ c =// fJ " — (1. = i0 . (fig.politropa AB. Căderea de entalpie în procesul real se numeşte cădere internă (indicată) H. este căderea teoretică.6) Fig. Lucrul mecanic produs în turbină este egal cu căderea de entalpie : * L*£Pentru procesul întreg al turbinei. 1.

de presiune pQ şi viteză c0.racord de evacuare.5.3 este reprezentată. Variaţia presiunii şi a vitezei aburuiui în treapta cu acţiune a turbinei Laval Pentru a nu se produce pierderi la intrarea aburului între palete.Turbina cu acţiune cu o singură treaptă Turbina cu acţiune cu o singură treaptă. Schema turbinei de abur cu acţiune. este mai mică decât aceasta. şi planul discului. turbina Laval este prezentată schematic în fig. această viteză se consideră egală ca valoare cu w.3.palete mobile. Din triunghiul de viteze la intrarea aburului între palete( fig. iar n. a turbinei Laval. Jetul de abur. datorită micşorării vitezei de la c. dar datorită pierderilor prin frecare. 6.carcasa tubinei.conductă de abur.2. se destinde în ajutajele statorului până la presiunea p^ atingând viteza c t . cti şi viteza • . 9. cu această viteză. sub un unghi α. este necesar ca jetul de abur să intre tangent la suprafaţa paletei. secţiunea A . . 1.. în energie mecanică pe paletele mobile 5. •/. 1. efectuat de palete. cu o singură treaptă: h l Fig.canal pentru distribuţia aburului. în care suferă o abatere datorită profilului curbat al paletelor. atacă paletele mobile ale rotorului. micşorare de care se ţine seama prin coeficientul de reducere a vitezei între paletele mobile ψ . La ieşire din turbină.ajutaj.4). aburul părăseşte canalul cu viteza relativă H':. .ventil de reglare. care au loc datorită destinderii lui în ajutajul 4 şi transformării energiei sale cinetice. tangentă la ultimul element de suprafaţă al paletei. Cunoscându-se ct.2.B desfăşurată. aburul este condus prin racordul de evacuare 5. astfel că w 2 = ψWj . considerat la jumătatea paletei.numărul de rotaţii pe minut. în fig. 1. t- . astfel încât βj să fie egal cu unghiul făcut de tangenta la suprafaţa paletei în punctul de intrare. se determină viteza relativă w /. După ce curge prin canalul dintre palete.canal pentru colectarea aburului. 2. căruia îi imprimă o mişcare de rotaţie prin transformarea energiei sale cinetice în energie mecanică. la c:.v de j mişcare a paletelor: 1 1 tangenţială u= ou în care d reprezintă diametrul rotorului.discul rotorului.. 7. 8. Teoretic.18 Manualul ofiţerului mecanic L4. 1. împreună cu variaţia vitezei şi a presiunii aburului. Fig. 1. 3.

Turbine cu abur 19 Fig. adică ieşirea aburului să se facă în planul axial.5. . 12.5. Valoarea vitezei c: reprezintă o pierdere. 1. 1. prin micşorarea energiei transformată în lucru mecanic . datorită energiei cinetice c. fie analitic: c. a*» 90° şi c^ s 0.k w . Triunghiurile de vite/c pentru turbina cu acţiune cu o singuri treaptă.b) rezultă coeficientul Iς. 370 20 Fi g. 1.a.fie din triunghiul de viteze la ieşire ( fig. 1. cu care aburul iese dintre palete.5. ψ = ψ ' .4. trasată într-un sistem rectangular având ca axe direcţia tangenţială şi cea axială vârfurile triuπghiurilor fiind construite în originea sistemului de coordonate. +• β : ) din diagrama reprezentată în fig. se obţine coeficientul ψ' . 1. Nomogramă pentru determinarea coeficienţilor ψ' (a) şi &w(b) Astfel.4) şi alcătuiesc diagrama de viteze. viteza absolută c: se obţine. Pentru ca această energie cinetică reziduală să fie minimă este necesar ca c:α (componenta tangenţială a vitezei c:) să fie nulă. 1. cu w: determinat şi // cunoscut. cu care.iar în funcţie de viteza w. = V W 2 + u 2 -2u-w 2 cosb 2 Pentru simplificare grafică. (fig. cele două triunghiuri de viteze se construiesc în aceeaşi figură (fig. in funcţie de unghiul de curbură (β. .4).

în cazul inexistenţei pierderilor. < 90°.6). ceea ce conduce la constanţa secţiunii canalului dintre palete. sau cădere termică utilă hu a turbinei. şi β2. teoretic. Pierderi interne Pierderi de energie termică Denumirea Pierderi în ventile de reglare Pierderi în ajutajele statorului ( între paletele directoare) Pierderi între paletele mobile Pierderi prin energia cinetică reziduali Pierderi prin frecări şi ventilaţii Pierderi prin umiditate Pierderi prin scăpări de abur interioare (între trepte) Pierderi prin scăpări de abur în exterior ( prin etanşările terminale) Pierderi mecanice Pierderi prin radiaţie şi conductivitate Observaţii Pierderile interne sunt pierderi calitative.deoarece iαfluen(ează starea aburului din turbină. h* h. fig. în aşa fel încăt partea conversă a unei palete să fie concentrică cu cea concavă a paletei vecine.. cu o singură treaptă Tabelul 1. este: I u = h u .20 Manualul ofiţerului mecanic Cunoscând din diagrama de viteze unghiurile β. Pierderi externe h. 0. 1. = u(c l t t ±c 2 u ) rri — (1. este necesar ca muchia de intrare a paletelor să fie ascuţită cu o grosime de 0.(fig.2. 1. 1. Deoarece aburul iese din ajutaje cu viteze mari. dictată de faptul că teoretic w2 = w.6.7) efectuat de către o cantitate unitară de abur. -^ 2 1 [kg] W (1..7) care semnul plus sau minus se consideră după cum α. pentru c2 = O. respectiv prin conservarea vitezei teoretice cu. sau ou > 90°. de destindere a aburului în ajutaje. h« h-.2 .4).. se poate determina forma paletei. h.3 mm. realizabilă prin: lăţimea canalului b constantă (βj = β 2 ) şi îngroşarea profilului paletei în mijlocul ei ( v. Lucrul mecanic util (fig. Principalele pierderi de energie termică ale turbinei cu abur Categoria de pierderi Simbolul Δh n. Lucrul mecanic specific.Jal n. 1. se determină cu relaţia: .8) Fig. Diagramele de viteze pentru turbina cu acţiune. Pierderile externe nu exercită nici o influentă asupra transformărilor aburului în turbină . h.

Turbine cu abur

21

1.5. Puterile, randamentele şi consumurile de abur ale turbinelor
Puteri f i randamente. Fată de căderea termică teoretică, obţinută prin destinderea adiabată reversibilă a aburului în treapta unei turbine cu acţiune (fig. 1.7,0), respectiv, cu reacţiunea ( fig. 1.7,£): frl h, s i o - i j ; h, = i 0 - i: — (1.9) k » în cazul procesului real, după modul de grupare al pierderilor se deosebesc: - căderea termică, lucrul mecanic, la periferia rotorului:

L gJ

-• • - căderea termică internă a treptei:

[JL

(1.10)

Fig. 1.7. Reprezentarea în diagrama /- s a pierderilor interne ale unei trepte de turbină cu abur a) - cu acţiune; b) - cu reacţiune. Ii = hi = i 0 -i^ = h u - ( h f r+ h a m + h j ) | ^ (1.11)

Randamentul periferic ( la periferia rotorului) şi randamentul intern al treptei turbinei cuabuπ η =JLL= k; h, lt
η

. βJL = L ht lt

Randamentul intern (termodinamic) al turbinei cu abur (fig. 1.8), cu considerarea factorului de recuperare a energiei termice reziduale f = 1,03 ... 1,07, are expresia: (1.13)

22

Manualul ofiţerului mecanic

cu care, cunoscând căderea termică internă pe toate treptele turbinei ( Hj = £ h 4 = i0 - i c ), se poate reprezenta în diagrama i- s procesul de destindere real, prin determinarea punctului de ieşire din turbină, care pentru f = l, are valoarea:

rri

(1.14)

Datorită pierderilor externe, dintre care o importanţă deosebită o prezintă cele mecanice, lucrul mecanic efectiv Le, al turbinei, corespunzător căderii termice utilizată pentru livrarea lucrului mecanic la cuplă, este micşorat fată de cel intern, cu valoarea acestor pierderi.

Rg.1.8. Reprezentarea în diagrama / - $ a pierderilor interne ale turbinei cu abur cu acţiune Randamentul mecanic al turbinei este:

L, L.

J^_ H,. η.H,

(1-15)

a cărui variaţie în funcţie de puterea turbinei este reprezentată In fig. 1.9. Randamentul efectiv al turbinei cu abur este:
η

' L, L,'L,

=

_ k = _ k - L L=

ηm

"ηi'

(1.16)

iar în figura 1.10 redă variaţia lui η, cu puterea turbinei. Reprezentând raportul dintre lucrul mecanic efectiv şi căldura totală primită de abur. randamentul total al turbinei cu abur, sau randamentul afectiv absolut, are expresia:

Turbine cu abur

23

iiîiiiilkaS^^rn i 'i "~

Pufersa tυrbinei.CMW] Fig. 1.9. Variaţia randamentului mecanic în funcţie de puterea turbinci cu abur

'"

D(i.-i.)

L, L, D(i.-i.)

• = η„-n,-η, =η.-η,

(1.17)

în care i, reprezintă entalpia apei de alimentare a cazanului de abur, iar ηt randamentul termic teoretic al turbinei. Randamentul exergetic al turbinei cu abur este cel care arată măsura în care exergia preluată de agentul termic în cazan, se regăseşte sub formă de lucru mecanic efectiv:

iar diferenţa dintre valoarea maximă α acestuia. ηβ = l, corespunzătoare procesului reversibil, şi valoarea pe care o are randamentul exergetic, este proporţională cu pierderea de exergie. Ca şi randamentul exergetic al cazanului de abur, şi cel al turbinei, prezintă o deosebită importanţă în analiza energetică α centralelor termoelectrice. In cazul turbinei cu abur care antrenează un generator electric, obişnuit se măsoară puterea la bornele generatorului electric Pr cu ajutorul căreia se definesc: randamentul generatorului electric ηt şi randamentul electric al turbinei Fig. 1.10. Variaţia randamentului efectiv al ;/,,. cu relaţiile: turbinei cu abur, în funcţie de putere. P. (1.19)

π--τr--

24

Manualul ofiţerului mecanic

Randamentul generatorului, în funcţie de putere, se obţine din figura 1.11. în general se cunoaşte puterea efectivă a turbinei, dacă puterea la bornele generatorului electric este cea cunoscută, adoptând valoarea η^ (fig. 1.11). din prima relaţie (1.19) se determină />e, cu care, puterea internă care trebuie ftirnizată de către turbină, este: Fig. 1.11. Variaţia randamentului generatorului electric, în funcţie de puterea turbinei cu abur P.slO'H.Ds-^(1.20)

D reprezentând debitul de abur al turbinei, în kg/s. Consumul de abur al turbinei se determină cu ajutorul relaţiilor (1.20) , (1.13) şi (L 16) sau D, = 3600—— (1.21) η . η . H , Lss J "' η «H lh. η.H t t Dacă este cunoscută puterea la bornele generatorului electric, rezultă debitul de abur al turbinei:
D=
D=-

η.-VH,L*'

(

n τ>} }

Consumul specific de abur al turbinei, consumul de abur pentru producerea unui kWh, se obţine cu utilizarea relaţiei (1.21) D, 3600 f kg l (LB) având valori optime, pentru turbinele cu condensatie, 3 ... .5,5 kg/k\Vh. O altă mărime utilizată ca indice comparativ în funcţionarea turbinelor cu abur este consumul specific de căldură; >

"•'ir^rM

-"^[£1

1.6. Sisteme de reglaj ale turbinelor
Calculul turbinei cu abur se face pentru un anumit consum de abur şi pentru anumiţi parametri ai aburului la intrare şi ieşire. Pentru turbinele ce se proiectează, se ia ca parametru cantitativ consumul de abur care corespunde puterii nominale, ceea ce corespunde regimului de funcţionare Cel mai îndelungat al turbinei. Randamentul turbinei pentru acest consum de abur trebuie să fie maxim, în timpul funcţionării, sarcina variază continuu, deci şi consumul de abur va varia în aceeaşi măsură. Această variaţie a consumului de abur trebuie să fie asigurată de sistemul de reglaj, astfel încăt să poată da posibilitatea turbinei de a dezvolta puterea cerută. Variaţia puterii furnizata de o turbină se poate realiza prin diferite procedee de reglaj şi anume: l. reglajul prin laminare, obţinut tehnic prin variaţia secţiunii de trecere a aburului prin veπtilele de αdmisie în turbină ( reglaj calitativ):

Turbine cu abur 2. 3. 4. 5.

25

reglajul prin admisie, obţinut prin variaţia cantităţii de abur admis, denumit reglaj cantitativ; admisia în trepte, adică prin introducerea de abur în diferite trepte intermediare; combinarea între reglajul prin admisie şi cel în trepte; l schimbarea presiunii aburului livrat de cazan. * l

Reglajul prin laminare O dată cu micşorarea sarcinii, trebuie să fie micşorat şi consumul de abur, ceea ce se poate realiza prin scăderea presiunii de intrare a aburului în turbină. Această scădere de presiune, se poate realiza prin micşorarea secţiunii de trecere a aburului priu ventil (ventil de
laminare).

La închiderea parţială a ventilului. cantitatea de abur ce trece prin el se micşorează şi o dată cu această micşorare, apărând şi fenomenul de laminare, presiunea aburului scade, entalpia aburului h intrare rămânând aceeaşi, punctul B din fig. 1.12. Presiunea pl se determină funcde de puterea pe care trebuie s-o dezvolte turbina. Se foloseşte un ventil special de laminare, dar aburul este laminat şi în ventilul principal al turbinei numit ventil cu închidere rapidă, de la presiunea p^ până la presiunea p *0. în timpul funcţionării turbinei ventilul cu închidere rapidă rămâne complet deschis. Reglajul prin admisie Schema reglajului este prezentată în figura 1.13. Aburul pătrunde în schemă prin mai multe ventile, fiecare dintre acestea lăsând să treacă debitul de abur necesar ajutajelor deservite. La deschiderea tuturor ventilelor va trece prin turbină debitul maxim de abur. Pentru reducerea cantităţii de abur se închide un număr corespunzător de ventile. Presiunea aburului la intrarea în turbine rămâne aceeaşi.

Fig. 1.12. Schema reglajului prin laminare

1.2 - ventile; 3.4.5- reţele de ajutaje; 6- discurile turbinei; 7- rotorul turbinei.

Fig. 1.13. Schema reglajului prin admisie

Reglajul prin variaţia presiunii aburului livrat de cazan Modificarea puterii turbinei se poate face şi prin variaţia presiunii aburului livrat de cazan. La acest sistem de reglare procesul termodinamic decurge la fel ca şi în cazul reglajului prin laminare. Utilizarea acestui sistem de reglare este limitată deoarece se aplică unor azane cu debit mic si când presiunea la cazan poate fi stabilizata foarte repede prin regulator. Sistemele de reglare care acţionează asupra organelor de alimentare cu combustibil, asupra sistemului de reglare a aerului de combustie şi asupra pompelor de alimentare cu apă ale cazanului sunt destul de complicate. ' ' /'V

26

Manualul ofiţerului mecanic

Condensatorul Condensatorul are ca scop asigurarea vidului necesar la evacuarea din turbină. Pentru obţinerea unui randament ridicat se impune condensarea aburului ce părăseşte turbina la o temperatură scăzută, de 32....24° C ceea ce corespunde unui vid de ordinul de 0,05....0,03 bar. De obicei se utilizează condensatoare de suprafaţă. Pentru evacuarea aerului care a pătruns prin neetanşeităţile turbinei se impune montarea unor dispozitive care să extragă acest aer din condensator. Vidul obţinut în condensator depinde de temperatura apei de răcire şi de debitul de apă care circulă prin ţevile condensatorului, în figura 1.14 este prezentată secţiunea printr-un condensator de abur de suprafaţă. Aerul din condensator este scos pe la partea inferioară, iar apa parcurge lungimea condensatorului în dublu flux. Ţevile condensatorului se montează prin sudare sau prin mandrinare. Ţevile pot β confecţionate din: alamă, alamă cu adaos, alamă cu adaos de antimoniu, alamă aliată cu nichel, alamă aliată cu aluminiu. Plăcile tubulare se confecţionează din oţel.

7-intrarea aburului; 2- ieşirea condensului; 3- intrarea apei de răcire; -J- ieşirea apei de răcire; 5- ţevile condensatorului; 6- camerele colectoare de apă; 7- ejectorul de aer, 5- placa cubulară; P- mantaua condensatorului.

Fig. 1.14. Condensator de abur de suprafaţă

1.7. Turbopompa de balast
Turbina este verticală de 530 kw, cu condensaţie cu rotorul format dintr-un disc tip roată Curtis având turaţia de 3693 rot/min. Parametrii aburului la intrarea în turbină sμnt: presiunea de 13,0....14.7 bar şi temperatura de 250 ....290 °C. Admisia aburului în turbină se face printr-un ventil cu două scaune, acesta îndeplinind funcţia de ventil de reglare cat şt pe cea de ventil cu închidere rapidă. După destinderea în cele două rânduri de palete retorice aburul este evacuat la presiunea de 450 mm Hg vacuum. Sistemul de etanşare al arborelui turbinei nu permite contactul între partea rotitoare şi cea fixă (etanşare cu labirint!) şi împiedică pătrunderea în interiorul turbinei a aerului, umidităţii din mediul ambiant precum şi a prafului din aer . Turbina antrenează pompa de balast prin intermediul unui mecanism reductor, la care rotorul turbinei se montează pe capătul arborelui primar al reductorului, prin fretare, iar carcasele turbinei se montează prin flanşă pe carcasa reductorului de turaţie, ceea ce nu permite funcţionarea turbinei fîlră mecanismul reductor.

Turbine cu abur

27

1.7.1. Echipamentul de reglaj - protecţie ungere
Turbopompa este comandată de un sistem electromecanic şi hidraulic care asigură reglajul, protecţia şi ungerea şi.care permite funcţionarea la sarcini de exploatare (sarcini parţiale şi sarcina nominală) a agregatului. în componenţa echipamentului de reglaj, protecţie, ungere intră următoarele: a) dispozitive de reglaj şi protecţie; . declanşator hidraulic: declanşatorul la supraturaţie: servomotorul ventilului de reglare; acumulatorul hidraulic; buclă de reglare temperatură ulei; regulator de turaţie. b)dispozitive de ungere; tancul de ulei; circuitul de ulei; ventil de suprapresiune; răcitorul de ulei; pompa principală; electropompa de preungere:

1.7.2. Parametrii funcţionali ai sistemului de reglaj, protecţie, ungere
Se foloseşte un regulator de turaţie tip UG 8 - DIAL ( WOODWARD). Pompa principală de ungere, precum şi electropompa de preungere asigură o presiune pe refulare de 5 bar. în circuitul de acţionări hidraulice presiunea uleiului este între 3,8...4,2 bar. în circuitul de reglaj este asigurată o presiune de 2,4 ....2,8 bar. Presiunea uleiului pe circuitul de ungere este cuprinsă în domeniul de l,6....2bar. Turaţia nominală a turbinei este de 3693 rot/min, iar turaţia de declanşare protecţie la supraturare este de 4247 rot/min. Filtrarea uleiului este asigurată de un filtru cu fineţea de filtrare 0,02 mm, având un debit maxim de 265 1/min, iar căderea normală de presiune pe filtru este de 0,5....0,8 bar. Capacitatea utilă a tancului de ulei este de 645 l debitul pompei fiind de 300 1/min ceea ce asigură circa 28 de recirculări pe oră. Temperatura uleiului la intrarea în lagărele turbinei este de 45 °C iar la ieşirea din lagărele turbinei este de maxim 55 °C. Menţinerea temperaturii uleiului se face printr-un răcitor de ulei cu apă, răcitorul fiind de 28,5 kW. Sistemul de reglaj va controla şi menţine turaţia turbinei la valoarea prescrisă cu o abatere de maxim l % pentru oricare dintre sarcinile turbinei între 30.... 100 %. Sistemul de protecţie va controla parametrii principali ai turbopompei şi va acţiona oprirea rapidă a acesteia în următoarele situaţii: când turaţia turbinei atinge valoarea de 4247 ± 1 3 rot/min; când turaţia pompei atinge valoarea de 863 ± 3 rot/min: când temperatura metalului lagărelor mecanismului reductor a ajuns la valoarea de 80 °C; când presiunea de refulare a pompei principale este de l bar; când presiunea uleiului în circuitul de ungere scade până la 0,8 ban când temperatura lagărelor trecerii etanşe (între compartimentul maşini şi compartimentul pompe) depăşeşte valoarea de 80 °C; când temperatura lagărelor cu rulmenţi ale pompei de balast atinge valoarea de 80°C: când temperatura metalelor lagărelor axiale depăşeşte 80 °C (ceea ce înseamnă o tendinţă de deplasare axială): când nivelul uleiului în tanc este sub valoarea minimă. Sistemul de ungere asigură iubrefierea pentru: lagărele radiale şi jxiale ale mecanismului reductor precum si angrenajul acestuia.

1. lagărelor pompei de balast.H.apă. 1.descărcare marfă şi în postul central de comandă. ulei intrare . Transmisia cardanică Este elementul de legătură cinematică dintre arborele trecerii etanşe şi pompa de balast. echipamente locale montate în compartimentul pompelor şi în compartimentul maşinilor. priza pentru regulatorul de turaţie de 0. înclinarea axei longitudinale a cordonului faţă de linia geometrică ce uneşte centrul flanşei de jos cu centrul flanşei de sus va fi cuprinsă între 1. Pompa va putea funcţiona normal la turaţia nominală. ieşire abur din turbină. Pompa de balast are următoarele caracteristici: debitul de 3500 m3 / h. N. să transmită. priza de putere pentru pompa principală de ungere este de 8 kW.4. 1. abur etanşare labirinţi. raonoetajată şi rotorul în dublu flux cu aspiraţie şi refulare în plan orizontal decalate la 90 °C.6. Instalaţia de automatizare permite urmărirea următoarelor presiuni: intrare abur în turbină. ulei protecţie turbină. Instalaţia de automatizare se compune din: AλlC montate în instalaţie. ieşire abur din turbină. echipamente montate în camera de comandă încărcare . Instalaţia de automatizare urmăreşte temperaturile: intrare abur în turbină.ieşire filtru de ulei. debalastare. balast pe aspiraţia pompei de balsat. ulei pentru reglaj. să afişeze informaţii şi să acţioneze în anumite situaţii pentru reglarea anumitor parametri şi pentru protecţia turbopompei.7. presiunea' de refulare 40ra col. ulei ungere după răcitor. Reductorul de turaţie Mecanismul reductor de turaţie asigură reducerea turaţiei de la 3693 rot/min până la 750 rot/min printr-un angrenaj cilindric cu dinţi înclinaţi într-o singură treaptă.P. .5. Caracteristicile principale ale mecanismului reductor de turaţie sunt: puterea nominală la arborele de ieşire 530 kW.7. Părţile componente ale pompei sunt executate din materiale care nu produc scântei electrostatice sau datorate frecărilor accidentale.5 kW. Unghiul maxim de înclinare al articulaţiei este de 15 °.3. comandă manuală si automată. Această instalaţie permite efectuarea operaţiilor de: balastare. turaţia de intrare -ieşire 3693 / 750 rot/min.una în raport cu cealaltă. iar turaţia de intrare în pompă este 2181 rot/min. Pompa de balast Este o pompă verticală de tip radial centrifugală. chiar dacă debitul acesteia scade până la 20 % din valoarea nominală. lagărelor mecanismului reductor. iar turaţia de intrare în regulator este ^de 950 rot/min. ulei intrare .7.S. turaţia 750 rot/min. balast pe refularea pompei de balast.7.ieşire din πîcitor. Instalaţia de automatizare Destinaţia acestei instalaţii este să urmărească.5° şi 3°. la turaţia maximă de 2000 rot/min. având un moment nominal de torsiune de 28 kNm.28 Manualul ofiţerului mecanic 1. ulei refulare pompe de ungere. de 5 m iar puterea absorbită de 480 kW. în componenţa reductorului se mai află şi două prize de putere pentru antrenarea regulatorului de turaţie şi a pompei principale de ungere.

1. în circuitul de reglaj este asigurată o presiune de 2.2. răcitorul de ulei. protecţie. b)dispozitive de ungere..S. răcitorul fiind de 40.DIAL ( WOODWARD). Parametrii funcţionali ai sistemului de reglaj. Capacitatea utilă a tancului de ulei este de 945 l debitul pompei fiind de 300 1/min ceea ce asigură circa 19 de recirculări pe oră. iar carcasele turbinei se montează prin flanşă pe carcasa reductorului de turaţie.8 bar. Admisia aburului în turbină se face printr-un ventil cu două scaune.8. prin fretare.. temperatură lagăre reductor (maximă). Sistemul de reglaj va controla şi menţine turaţia turbinei Ia valoarea prescrisă cu o . nivel ulei în tanc ( minim). presiune ulei ungere (minimă).8.Turbine cu abur 29 Protecfia este asigurată pentru următoarele situaţii: turaţie turbină (maximă).8 bar. Echipamentul de reglaj • protecţie ungere Turboporapa este comandată de un sistem electromecanic şi hidraulic care asigură reglajul. cu condensaţie cu rotorul format dintr-un disc tip roată Curtis având turaţia de 6618 rot/min. presiune refulare pompă de balast (maximă). ungere intră următoarele: a) dispozitive de reglaj şi protecţie.... Presiunea uleiului pe circuitul de ungere este cuprinsă în domeniul de l. Turbina antrenează pompa de marfă prin intermediul unui mecanism reductor. acesta îndeplinind funcţia de ventil de reglare cât şi pe cea de ventil cu închidere rapidă.4. 1. având un debit maxim de 265 1/min.7 bar şi temperatura de 250 .6.3.. protecţia şi ungerea şi care permite funcţionarea la sarcini de exploatare (sarcini parjiale şi sarcina nominală) a agregatului.2.46 kW.. Parametrii aburului la intrarea în turbină sunt: presiunea de 13.02 mm. Temperatura uleiului la intrarea în lagărele turbinei este de 45 °C iar la ieşirea din lagărele turbinei este de maxim 55 °C. Turaţia nominală a turbinei este de 6618 rot/min.2 bar. protecţie. După destinderea în cele două rânduri de palete retorice aburul este evacuat la presiunea de 450 mm Hg vacuum..8. presiune abur evacuare din turbină(maximă).. iar turaţia de declanşare protecţie la supraturare este de 7611 rot/min..290 °C. Pompa principală de ungere. în componenta echipamentului de reglaj. la care rotorul turbinei se montează pe capătul arborelui primar al reductorului. umidităţii din mediul ambiant precum şi a prafului din aer. în circuitul de acţionări hidraulice presiunea uleiului este între 3. regulator de turaţie. l.. Menţinerea temperaturii uleiului se face printr-un răcitor de ulei cu apă.1. temperatură lagăre pompă (maximă). electroporapa de preungere. ungere Se foloseşte un regulator de turaţie dp UG 8 ..Turbopompa de marfa Turbba este verticală de 1900 kw.. iar căderea normală de presiune pe filtru este de 0... Sistemul de etanşare al arborelui turbinei nu permite contactul între partea rotitoare şi cea fixă (etanşare cu labirinţi) şi împiedică pătrunderea în interiorul turbinei a aerului.0.5.2bar. declanşator hidraulic: declanşatorul la supraturaţie: servomotorul ventilului de reglare: acumulatorul hidraulic.4 .. buclă de reglare temperatură ulei. tancul de ulei: circuitul de ulei: ventil de suprapresiune. 14. ceea ce nu permite funcţionarea turbinei fără mecanismul reductor. precum şi electroporapa de preungere asigură o presiune pe refulare de 5 bar.. Filtrarea uleiului este asigurată de un filtru cu fineţea de filtrare 0. pompa principală. alte situaţii legate de instalaţiile navei.

Transmisia cardanică Este elementul de legătură cinematică dintre arborele trecerii etanşe şi pompa de balast având un moment nominal de torsiune de 40 kNra.100 %. N.8 m iar puterea absorbită de 1730 k'w". când temperatura metalelor lagărelor axiale depăşeşte 80 °C (ceea ce înseamnă o tendinţă de deplasare axială).8 ban când temperatura lagărelor trecerii etanşe {între compartimentul maşini şi compartimentul pompe) depăşeşte valoarea de 80 °C. în componenţa reductorului se mai află şi două prize de putere pentru antrenarea regulatorului de turaţie şi a pompei principale de ungere.5.4. la turaţia maximă de 2200 rot/min.8.30 Manualul ofiţerului mecanic abatere de maxim l % pentru oricare dintre sarcinile turbinei între .api turaţia 1300 rot/min.5 kW. iar turaţia de intrare în pompă este 2181 rot/min.30. iar turaţia de intrare în regulator este de 950 rot/rain: priza de putere pentru pompa principală de ungere este de 8 kW.S. când presiunea uleiului în circuitul de ungere scade până la 0.3°. când presiunea de refulare a pompei principale este de l bar. 1. 1.P. Pompa de balast are următoarele caracteristici: debitul de 3500 m3 / h. monoetajată şi rotorul în dublu flux cu aspiraţie şi refulare în plan orizontal decalate la 90 ° una în raport cu cealaltă. Sistemul de ungere asigură lubrefierea pentru: lagărele radiale şi axiale ale mecanismului reductor precum şi angrenajul acestuia. când nivelul uleiului în tanc jeste sub valoarea minimă. înclinarea axei longitudinale a cardanului faţă de linia geometrică ce uneşte centrul flanşei de jos cu centrul flanşei de sus va fi cuprinsă între 1. Pompa de marfă Este o pompă verticală de tip radial centrifugală. Caracteristicile principale ale mecanismului reductor de turaţie sunt: puterea nominală la arborele de ieşire 1730 kW. presiunea de refulare 145m col-. când turaţia pompei atinge valoarea de 1495 ± 5 rot/min. . Unghiul maxim de înclinare al articulaţiei este de 15 °. Părţile componente ale pompei sunt executate din materiale care nu produc scântei .8. turaţia de intrare -ieşire 6618/ 1300 rot/min. când temperatura metalului lagărelor mecanismului reductor a ajuns la valoarea de 80 °C. priza pentru regulatorul de turaţie de 0.. 1.5° . când 'temperatura lagărelor cu rulmenţi ale pompei de balast atinge valoarea de 80°C..3. de 4. Reductorul de turaţie Mecanismul reductor de turaţie asigură reducerea turaţiei de la 6618 rot/min până la 1300 rot/min printr-un angrenaj cilindric cu dinţi înclinaţi într-o singură treaptă.8.H. Sistemul de protecţie va controla parametrii principali ai turbopompei şi va acţiona oprirea rapidă a acesteia în următoarele situaţii: când turaţia turbinei atinge valoarea de 7761 ± 23 rot/min.

presiune abur evacuare din turbină(maximă). lagărelor pompei de balast. presiune ulei ungere (minimă). ulei intrare . ieşire abur din turbină.Turbine cu abur 31 electrostatice sau datorate frecărilor accidentale. ieşire abur din turbină. echipamente montate în camera de comandă încărcare . temperatură lagăre pompă (maximă). Instalaţia de automatizare urmăreşte temperaturile: intrare abur în turbină. să transmită. Instalaţia de automatizare se compune din: AMC montate în instalaţie. Instalaţia de automatizare .6. balast pe aspiraţia pompei de balsat. ulei ungere după răcitor. presiune refulare pompă de balast (maximă). Instalaţia de automatizare permite urmărirea următoarelor presiuni: intrare abur în turbină. debalastare. lagărelor mecanismului reductor.control Destinaţia acestei instalaţii este să urmărească. ulei refulare pompe de ungere. nivel ulei în tanc (minim). comandă manuală şi automată. echipamente locale montate în compartimentul pompelor şi în compartimentul maşinilor.descărcare marfă şi în postul central de comandă. Pompa va putea funcţiona normal la turaţia nominală. Protecţia este asigurată pentru următoarele situaţii: turaţie turbină (maximă). să afişeze informaţii şi să acţioneze în anumite situaţii pentru reglarea anumitor parametri şi pentru protecţia turbopompei. . ulei intrare . alte situaţii legate de instalaţiile navei. 1.ieşire filtru de ulei. ulei pentru reglaj. balast pe refularea pompei de balast. temperatură lagăre reductor (maximă). Această instalaţie permite efectuarea operaţiilor de: balastare. ulei protecţie turbină.ieşire din răcitor. chiar dacă debitul acesteia scade până la 20 % din valoarea nominală.8. abur etanşare labirinţi.

Petrescu. Ş. [4]. n Editura Tehnică. L V. B. Popa. B. Vintilă Termotehnică şi maşini termice Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1977 Manualul inginerului teπnotehnician.THA [2]. Gavril Creta [6]. L Carabogdan [3]. Bucureşti 1996 * Turbine cu abur şi cu gaze Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1981 Motoare termice Editura Tehnică. Dan Stefanescu. M.a.32 Manualul ofiţerului mecanic Bibliografie [1]. Titus Grecu. ş. Bucureşti 1986 Termotehnică şi maşini teţmice Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1978 Turbine cu abur Editura Tehnică.1.0. Bucureşti 1955 Turbopompă de balast tip TC. Cârdu. Popa.53/3693-THA Turbopompă de marfă tip TC. Inozemtev *#* *#* . C. L Nicolau [5].9/6618. voi.

Principial. energia termică a gazelor rezultate din ardere se transformă apoi. provenit de la un compresor. corespunzător căderii termice mai reduse. Ciclul de funcţionare al instalaţiilor de turbine cu gaze Spre deosebire de cele ale motoarelor cu ardere internă cu piston.1. în ajutajele turbinei cu gaze. dimensiunile de gabarit. ci se continuă până la atingerea presiunii de admisie în instalaţie. este asemănătoare cu aceasta. iar domeniile de utilizare ale instalaţiilor de turbine cu gaze sunt mult mai extinse. faţă de instalaţiile de turbine cu abur. ciclurile instalaţiilor de turbine cu gaze se realizează în întreaga instalaţie (compusă dintr-un minim de agregate separate: compresor. Generalităţi Instalaţiile de turbine cu gaze prezintă. . servind la acţionarea arborelui turbinei. în ceea ce priveşte turbina cu gn?c propriu-zisă. Dar. cele de turbine cu gaze au unele dezavantaje care le limitează domeniul de utilizare: puterea unitară mai mică datorită capacităţii reduse de înmagazinare a căldurii în gaze şi a consumului de putere reclamat de compresor. în camera de ardere unde combustibilul este injectat în aerul de ardere. funcţionând pe acelaşi principiu ca şi turbina cu abur. 2. faţă de care prezintă însă un necesar de trepte mai mic. aceasta se transformă în energie mecanică.1. în instalaţiile de turbine cu gaze are loc transformarea energiei chimice a combustibililor în energie termică (potenţială). cat şi faţă de motoarele cu ardere internă cu piston. conduc la existenţa unor tipuri variate de instalaţii de turbine cu gaze.2. complicarea constructivă a instalaţiei prin prezenţa compresorului. turbină cu gaze). precum şi diversitatea domeniilor de utilizare. a căror clasificare generală este prezentată în tabelul 2. exploatarea lor este mai simplă şi cheltuielile de întreţinere sunt mai mici. iar în rotorul turbinei. suprafaţa ocupată şi greutatea lor sunt mai mici la aceleaşi puteri unitare. câteva avantaje importante rezultate din faptul că necesită un debit de apă de răcire mult mai redus. Varietatea principiilor constructive. cameră de ardere. în energie cinetică. atât faţă de cele de turbine cu abur. siguranţă în funcţionare mai redusă. iar destinderea gazelor în turbină nu este trunchiată.TURBINE CU GAZE 2. consum mare de materiale aliate necesare camerelor de ardere şi turbinelor.

Clasificarea generală a instalaţiilor de turbine cu gaze. 2. Criteriul de clasificare Condiţiile de ardere .34 Manualul ofiţerului mecanic Tabelul 2. Destinderea gazelor în turbină se desfăşoară. o constituie camera de ardere b (Ωg. arborele turbinei se produce de asemenea cu intermitentă. reprezentat în ciclul teoretic prin încălzirea izocoră (2-J). .2) supapa de evacuare s4 se deschide şi permite gazelor arse să pătrundă în turbina d. se regăsesc în' vârfurile ciclului teoretic de funcţionare α instalaţiei.2. Evacuarea gazelor arse din camera de ardere ficandu-se periodic. pe traseul (7-2). aer-gaze arse. până când se atinge presiunea p4=p teoretic după adiabata (3 .1.1. 2. aerul comprimat pătrunde în camera de ardere. lucrul mecanic cules la . în Ωg. care reprezintă evacuarea gazelor în atmosferă şi răcirea acestora până Ia Tt < T4. Circulaţia agentului termic Valorificarea căldurii rezidua le ( evacuare) Sistemul de alimentare al turbinelor Criteriul de clasificare * Cu ardere hr presiune.1) Supapele de adraisie sa fiind deschise. teoretic adiαbαtic. Lα atingerea presiunii p^ corespunzătoare raportului de creştere a presiunii în procesul de ardere: P: » (2. 2. Ciclul instalaţiilor de turbine cu gaze cu ardere Ia volum constant Principala caracteristică α instalaţiilor de turbine cu gπze cu ardere la volum constant. după izobara (0-1) şi îl comprimă. până lα presiunea p^ corespunzătoare raportului de creştere a presiunii în timpul comprimării: Pi (2.)* prevăzută cu supapele de adraisie (jj şi de evacuare (sf) care asigură condiţiile izocore de ardere. După închiderea supapelor şi realizarea aprinderii în volumul închis al camerei de ardere are loc procesul de ardere. în acelaşi timp injectandu-se şi combustibilul.1 cifrele încercuite care precizează starea agentului termic..2.4): ciclul teoretic se închide prin răcirea izobară (4 • 7). Compresorul a aspiră aerul la presiunea /?.1. reprezentat în diagramele p-V şiT-Sdin Ωg.Felul comprimării agentului constantăde lucru Cu ardere la volum constant Direcţia gazelor Cu circuit deschis în turbină Cu circuit închis Modul de transfer Cu circuit mixt Turbine de expansiune mare a căldurii în Fără recuperare lucru mecanic Cu recuperare Numărul de Cu cicluri combinate arbori Cu cameră de ardere Utilizări la bordul Cu generatoare de gaze cu navei pistoane libere Cu gaze de evacuare Instalafii de turbine cu gaze Instalaţii de turbine cu gaze Fără răcire intermediară Cu răcire intermediară Cu turbine axiale Cu turbine radiale Fără încălzire intermediară Cu încălzire intermediară Cu acţiune Cu un arbore Cu mai mulţi arbori Pentru propulsie Pentru generatoare de curent Agregate de supraalimentare 2.

motor de pornireu/ .conductă de alimentare cu combustibil. cele de admisie se deschid. 4.turbină cu gaze.generator electric. presiunea în interiorul acesteia scade. 7.3) Sau./. iar la atingerea valorii p2 < p3* supapele de evacuare se închid. 3. Randamentul termic al ciclului teoretic. sa. e . . b • camera de ardere.cu ardere la volum constant. c . Schema instalaţiei de turbină cu gaze. 2. dacă se înlocuieşte expresia căldurii cedate în răcirea izobară şi cea a aportului de căldură din încălzirea izocoră: se obţine: (2.Turbine cu gaze 35 Fig. permiţând astfel reluarea procesului ciclic. parcurs de o masă unitară de agent evolutiv.1. Pe măsură ce gazele arse sunt evacuate din camera de ardere.2.diagrama 7* .compresor. este: • (2. 2. respectiv evacuare.stările agentului evolutiv. st. Ciclul teoretic al instalaţiei de turbină cu gaze. reprezenta t în: a • diagrama p .S.4) O) Fig. V\ b .supapă de adraisie. cu ardere la volum constant. . 2. a.

6) şi (2.p).36 Manualul ofiţerului mecanic Pentru a exprima η. (2.λ): *-η<-yσ/τ. cu ardere izocoră: 4£ /} a-ηt=yΦ. se obţine pentru ciclul instalaţiilor de turbine cu gaze cu ardere la volum constant: (2.7) Substituind relaţiile obţinute (2. JO 20 JO i» Fig.8) care arată că majorarea randamentului termic al ciclului teoretic este condiţionată de creşterea raportului β şi de mărirea încărcării maşinii λ. . .4) a randamentului termic teoretic.7) în expresia (2.6) rezultând pentru ultimul raport: (2. 2. 2. după cum este reprezentat în cele două diagrame din (fig.3.. =/(β. Variaţia randamentului termic pentru ddui teoretic ai instalaţiilor de turbine cu gaze. se iau în considerare relaţiile de interdependenţă dintre temperaturile şi presiunile din procesele care formează ciclul teoretic: (2.3). .λ).5).

se compune din următoarea succesiune de transformări pe care le parcurge agentul termic: (7-2) comprimarea adiabadcă a aerului în compresorul a: (2-3) încălzirea izobară. e . cu ardere la presiune constanta. d • turbină cu gaze.2. reprezentat în: a . Ciclul teoretic al instalaţiei de turbină cu gaze. ./. 2. V.compresor. Ciclul instalaţiilor de turbine cu gaze cu ardere la presiune constantă Nemaiavând supape de admisie şi evacuare (fig.generator electric. • stările agentului termic evoluriv. 2. Ciclul teoretic al acestor instalaţii.diagrama T • S . arse.5.conductă de alimentare cu combustibil. 4. J. în turbina d\ (4-1) răcirea izobară a gazelor evacuate din turbină.diagrama p.2. Schema instalaţiei de turbină cu gaze. b. reprezentând procesul de ardere în camera de ardere b\ deschisă la ambele capete: (3-4) destinderea adiabatică a gazelor arse. c . 2.camera de ardere. b .raocor de pornire. Fig. reprezentat în diagramele p-V şi T-s din (fig. 2. Fig. a . l. ceea ce face ca şi debitarea de gazx». cu ardere la presiune constantă. 2.4).Turbine cu gaze 37 Dezavantajele majore ale acestor instalaţii: necesitatea unui mecanism complicat pentru comanda supapelor de admisie şi evacuare. spre turbină să fie continuă.4. 2. camera de ardere b a acestei instalaţii este alimentată continuu cu aer comprimat şi combustibil.5). au făcut ca în prezent turbinele cu gaze cu ardere la volum constant să nu se mai construiască. existenţa unor valori variabile ale presiunii şi temperaturii la admisia gazelor în turbină.

6.= —i.9) se obţine: (2. u Pentru adiabateie (1-2) şi (3-4). 2.11) . reprezentând raportul volumelor (sau al temperaturilor) în arderea izobară. cu ardere la izobară. =/!β) pentru ciclul teoretic al instalaţiilor de turbine cu gaze. expresia (2. 2.38 Manualul ofiţerului mecanic Căldura primită în procesul arderii izobare. (2. împreună cu cea cedată de către gazele arse la ieşire din turbină (scrise pentru l kg de agent termic): conduc la precizarea randamentului termic al ciclului teoretic pentru instalaţiile de turbine cu gaze cu ardere la presiune constantă: (2.9) U.10) Asemănătoare celei stabilite pentru motoarele cu ardere la volum constant. Variaţia randamentului termic η.6).10) arată că randamentul termic al acestui ciclu teoretic.O 1 1 ~7\ 1 1 0. F3 7-3 *2 7V. din relaţia (2. creşte odată cu mărirea raportului de creştere a presiunii în timpul comprimării (fig.2 X^ i^ J4 • n 0 j ' ! 4 6 8 \o n Fig.4 0. Caracteristic pentru acest ciclu este coeficientul: Q> = —i. ţinând cont de egalitatea presiunilor p:=ρ3 şi ρ4= rezultă: cu care.

4.8). Ciclul instalaţiilor de turbine cu gaze.: (2. până la Ty = T. Evacuarea în atmosferă a gazelor arse este însoţită de răcirea izobară a lor (5-7). aerului refulat de compresor. Factorul de recuperare μ reprezintă raportul dintre căldura preluată de aer în recuperator pentru a-şi majora temperatura de la T^ la T5 şi căldura care ar putea fi preluată de aer într-un recuperator cu o suprafaţă infinit de mare (recuperare totală). gazele arse cedează o parte din căldura pe care o conţin. 2.turbina cu gaze. la care este supus aerul în compresorul a. iar în cazul ideal al recuperării totale (4-6). /. numite în acest caz. în care cedează mediului ambiant. adică până la T5. pe traseul izobar (4-6). 2. c . cu recuperare. Prin procesul de ardere din camera de ardere b. recuperatoare (g din figura 2. Prin această preîncălzire a aerului de ardere se micşorează diferenţa dintre temperatura gazelor arse la ieşire din camera de ardere şi temperatura aerului la intrare în aceasta.. cu recuperare de căldură îmbunătăţirea^ randamentului instalaţiilor de turbine cu gaze se poate obţine prin montarea unor aparate schimbătoare de căldură.7). Ciclurile teoretice de funcţionare ale instalaţiilor de turbine cu gaze. adică μ = l. încălzirea este continuată pe traseul izobar (5-3) al ciclului. . După destinderea adiabatică (J-4) din turbina J.= T4.7. -ştirile agentului termic evolutiv.aparat recuperator de călduri. 2. 3. cu utilizarea aceloraşi notaţii pentru stările agentului termic. cu recuperare de căldură: a . Fig. T5= 7>. gazele arse intră în recuperatorul g şi cedează căldură aerului comprimat. după evacuarea din turbină.2. aerul se încălzeşte până când temperatura lui atinge valoarea temperaturii gazelor arse.. conţinutul lor de căldură qc.12) rezultând pentru recuperarea totală. pătrunzând în recuperatorul g se încălzeşte izobar. e .Turbine eu gaze 39 2.3.motor de pornire. După comprimarea adiabatică (7-2).compresor b . sunt reprezentate în diagramele /?-V şi T-s din (fig. Schema instalaţiei de turbină cu gaze.generator electric'/-cσnductă de alimentare cu corabus* tibil.. în cursul căreia agentul evolutiv absoarbe căldura qa. d . 2.7). ca şi în (fig. în care. caz în care şi-ar mări temperatura de la 7. astfel încât îşi măreşte temperatura la T5>T2\ în cazul teoredc al recuperării totale. corespunzător căreia se reduce consumul de combustibil.camera de ardere.

Ciclul teoretic al instalaţiei de turbină cu gaze. Ciclul fiind cu recuperare totală.4 Ciclul instalaţiilor de turbine cu gaze. 2.V.7): serveşte lα precizarea căldurii absorbite şi a celei cedate de l kg de agent termic la parcurgerea procesului ciclic: ς. adică .8.13) creşterea acestui randament este cu atât mai importantă.12). 2. de către aerul comprimat. ceea ce rezultă şi din ciclul reprezentat în diagrama T-s (fig.) (2.9).9. μ = l.S . cu ardere la presiune constantă şi cu recuperare de căldură: α .2. 2. randamentul termic al ciclului teoretic cu recuperare de căldură parţială. primeşte din exterior căldura q^ = q* la temperatura T3 = 74 = T. b. 2.b): aria 4Jad = aria 23cb. cu comprimare si destindere izotermă şi cu recuperare totală într-un astfel de ciclu (fig. =c„<r3 -r s )= Cu ajutorul acestora. T > 7*0.40 Manualul ofiţerului mecanic C) Fig. în comprimarea izotermă (/-2) agentul termic cedează căldura q{2 = q^ la temperatura 7j = T2 = 7^ iar în destinderea izotermă (J-4). în aparatul recuperator căldura cedată de gazele arse în cursul răcirii izobare (4-1).în diagrama p . este preluată integral. în încălzirea la presiune constantă (2-J). Ţinând cont de expresia factorului de recuperare (2. rezultă: l_ l T» T» fT> T» \ 1* T3-T2 -μ(Ty -T.In diagrama T . ecuaţia bilanţului termic pentru schimbătorul de căldură-recuperator (fig. cu cât factorul de recuperare μ este mai apropiat de unitate. 2.

c: şi c3.. care au loc în compresoarele de medie şi înaltă presiune. cu răciri si încălziri intermediare Instalaţia de turbine cu gaze. Ciclul instalaţiei de turbine cu gaze. Aerul pătruns în recuperatorul R se încălzeşte izobar până la starea corespunzătoare punctului 5 din diagrama T-s. în timp ce gazele arse.V\ b)T-s. Pentru a se utiliza parţial avantajele economice ale ciclului cu comprimare şi destindere izotermă. Compresorul c/ aspiră aer atmosferic şi îl comprimă politropic (/-2').10. şi r.2. 2. /2. Cj). Ciclul instalaţiilor de turbine cu gaze. în practică se recurge la fracţionarea acestor procese în mai multe agregate legate în serie. 2. r. destinderea.: ciclul real de funcţionare a acestei instalaţii este reprezentat în fig. .14) reprezintă randamentul termic al unui cilu Carnot care ar lucra între aceleaşi limite de temperatură.). Un astfel de ciclu este deci un ciclu ideal irealizabil deoarece: • recuperarea integrală a căldurii conţinută de gazele evacuate reprezintă un caz limită. evacuate din turbina de joasă presiune. în răcitorul intermediar r.2.1 i.). FIg. în răcitorul r:.5. cu compresie şi destindere izotermă.comprimarea şi destinderea izotermă sunt evoluţii teoretice. . reprezentat în diagramele: a)p. fiecare din ele fiind precedate de câte o cameră de ardere (ca. în prerecuperator se răcesc la presiune constantă (4-6). după care. între care sunt intercalate două răcitoare intermediare (r. este intercalată răcirea intermediară (2"-/' f ) care se desfăşoară izobar. în trei turbine (/.. 2. nerealizabile în agregatele industriale. reali/rază procesul de comprimare în trei compresoare (c/. cu suprafaţă infinit de mare. între comprimările politropice (7 '-2") şi (7' '-2).Turbine cu gaze 41 Randamentul termic al acestui ciclu teoretic: (2.. ca2 şi ca3\ iar schimbătorul de căldură R asiguri o recuperare parţială a căldurii conţinută de gazele arse evacuate din turbina de joasă presiune /.9. aerul este supus unei răciri izobare (2 W). c2. care ar putea avea loc numai într-un recuperator ipotetic. a cărei schemă de principiu este reprezentată în fig.

. t j . R . Ciclu] de funcţionare real al instalaţiilor de turbine cu gaze. G . cu cât numărul răcirilor şi încălzirilor intermediare este mai mare. După alte două destinderi politrope (3'~4") şi (3"-4) în turbinele /. calt ca2. în camera de ardere cat are loc arderea combustibilului în prezenţa aerului evacuat din recuperator. pentru majoritatea instalaţiilor. Fig.răcitoare de aer. în camera ca2 sunt supuse încălzirii intermediare (4'-3'). r> t j . Complicaţiile constructive. cu încălziri şi rădri intermediare. . din care sunt evacuate în atmosferă. izoteπnic.recuperator de căldură.10. numărul treptelor la 2.. şi /.S. 2. Schema dc prindpiu a instalaţiei de turbine cu gaze. rh r: .. limitează. cat • camere de ardere.11. 2. Ciclul de funcţionare real este cu atât mai apropiat de cel teoretic. reprezentată în ciclul de funcţionare din fig.42 Manualul ofiţerului mecanic ch c> c j . medie şi înaltă presiune.motor de pornire.generator electric. precum şi pierderile de presiune care se înregistrează în răcitoare şi în conductele de legătură.turbină cu gaze de înaltă. 2. M .11 prin încălzirea izobară (5-J): gazele arse rezultate din ardere se destind poiitropic în turbina de înaltă presiune (3-4") şi apoi. între care este intercalată încălzirea izobară (4* '-J") în camera de ardere caj% gazele de ardere pătrund în recuperatorul de căldură al instalaţiei.compresor de joasă. medie şi joasă presiune. cu încălziri şi rădri intermediare şi cu recuperare de căldură parţială: Fig.

Fig. confecţionată din tablă de oţel.1.Turbine cu gaze 43 2. sunt mai simple decât acestea datorită numărului mai mic de trepte şi lipsei venalelor de reglare.12). răcirea paletelor are un rol important în buna funcţionare a turbinei.12 Schema fluxului termic al gazelor care străbat o instalaţie de turbină cu gaze Fig. Turbina cu gaze Turbinele cu gaze. constructiv asemănătoare celor cu abur. 2. cu canale de răcire din tablă ondulată . 2. răcirea cu aer a paletelor este cea care a căpătat o largă răspândire la toate tipurile de turbine cu gaze. Funcţional. Din acest mod v. 2.14 Paleta unei turbine cu gaze. Părţile componente ale instalaţiilor de turbine cu gaze f-» 2. cauzată de temperaturile ridicate ale gazelor arse (fig.3. 2.13 Răcirea exterioară a paletelor mobile şi a piciorului paletelor fixe ale turbinelor cu gaze Fig. Sistemele de răcire cu apă prezentând complicaţii din cauza garniturilor de etanşare şi a vaporizării apei între piesele fixe şi mobile ale turbinei. turbina cu gaze se deosebeşte de cea cu abur prin solicitarea termică puternică a paletelor.3.

2.14). Compresorul de aer Compresorul. 2. 2. prin forjare. cărora le asigură astfel răcirea.16 Forma paletelor mobile ale turbinei cu gaze joeso presiune înolfâ preş.16) se execută din aliaje speciale. acţionat de către turbina cu gaze. 2. Compresor Cwpresor Centri de d$ k or tore i Turbine de înoifo J dit presiυne presiυr» "" Fig.44 Manualul ofiţerului mecanic Fig.15 Răcire combinată. 2. este tipul turbocompresor. Paletele turbinelor cu gaze (fig. 2. 2.3. . exterioară şi interioară. pentru o instalaţie de turbină cu gaze Efectudndu-se cu aer preluat din conducta de refulare a compresorului. sau prin turnare în forme cu modele fuzibile şi mai rar. 2.15 pentru turbina cu gaze pentru care în fig. fie prin cuplare directă (fig.13). de unde. răcirea cu aer a paletelor se poate realiza sub formă de: -răcire exterioară (fig. exterioară şi interioară. care constă din introducerea aerului în interiorul arborelui.17 Părţile componente ale unei instalaţii de turbină cu gaze'de 9 MW . 2. prin nişte canale radiale este dirijat spre canalele interioare practicate în palete (fig. fie prin intermediul unor multiplicatoare de turaţie. la care aerul se prelinge în lungul suprafeţelor exterioare ale rotorului: -răcire interioară. 2. Sistemele adoptate pentru prinderea paletelor sunt similare celor utilizate în construcţia turbinelor cu abur (cap. prin frezare. -răcire combinată.17). rezistente la temperaturi ridicate (tab.2). necesar alimentării cu aer a instalaţiei la presiunea corespunzătoare funcţionării acesteia. 2.2. 1). Fig.17 este redată schema fluxului termic al gazelor care parcurg instalaţia. prezentată în fig.

04 0.5 10 • • 4 - • • 20 62 60 44 10 0. UQ 0.3 0.5 P 0.5 3..03 0.8 2.1 • • - • - • • • • • • 20 20 28 23 20 20 14.0 0.2 0.75 0.15 0.5 0.5 1.4 2.75 Kin 0.15 0.405 4X14H14B2M (EI -69) 23X13H 2.1 2 6 20 50 - • T/2 J S-816 M-252 15.12 0.0 0.03 0.8 0.0 2.8 2.8 1.03 • • • 4 2.2 Co Ti 0.5 Q*? 0.00 2.7 0.7 2.12 0.04 .3 0.2 15.0 0.2 • A/2 A/2 18 650 650 700 700 700 735 815 980 980 980 Ei.8 • 6 6 3.6 0.1 0.0 • - - .Tabelul 2.6 Si Mn 0.4 18.8 1.035 ii 75 55 8 0.123 2.3 4.4 0.9 Al 0.5 Nb Alte elemente intre 0 °i 1000 °C Ei .4 0.6 n - • 0.40 2.025 Cr 14 16 14 16 13 15 22 25 17 20 Ni 12 14 12 14 13 15 12 15* Mo W 1.03 0.5 0.7 Si 1.5 2.3 0.03 0.0 2.03 0.3 18 18.2 Aliaje speciale pentru confecţionarea paletelor la turbinele cu gaze Compoziţia chimică [%] Aliajul Coeficientul de dilatare Temperatura maximă de utilizare |°C1 C • • • 0.25 1X18HT(IAIT) Nimonic 80 A Nimonic90 A Vitaliun 0.4 0.25 0.25 0.03 0.035 S 0.

de construcţie simplă şi de dimensiuni reduse. Flg.46 Manualul ofiţerului mecanic Comprcsoarele centrifuge (fig.18. 3. ir. Agregat de supraalimentare pentru motoare MÂN l-filtru de aer. sunt folosite la agregatele de supraalimentare la motoarele navale.19.19). 2. Agregatul de supraalimentare pentru motoare tip DOXFORD l-filtru de aer. 2. 3. compresor centrifugal.turbină cu gaze. 2-. compresor centrifugal. au randamente relativ reduse (75%). .turbină cu gaze.18) şi (2. 2. Fig. 2-.

încât timpul de trecere al particulelor de combustibil prin camera de ardere să fie suficient pentru realizarea oxidării complete. sau arzător.3. până la valoarea necesară alimentării turbinei. adică viteza de deplasare a gazelor să fie inferioară celei de propagare a flăcării. ardere. combustibilul este introdus printr-un injector. compresor centrifugal. rezistenţă aerodinamică cât mai redusă.3 Camera de ardere Camera de ardere este partea din instalaţie în care energia chimică a combustibilului se transformă în energie termică a gazelor de ardere rezultate.3). de care depinde funcţionarea sigură şi economică a instalaţiei. în cazul combustibililor lichizi. prin amestecare cu aer suplimentar introdus. 2. 2-.20. Realizarea constructivă a camerelor de ardere (clasificate în tabelul 2. răcire corespunzătoare a tuturor pârtilor ei componente. . se determină în aşa fel. la cei gazoşi sau solizi pulverizaţi. randament cât mai ridicat şi dimensiuni cât mai reduse. pentru realizarea unui amestec cât mai omogen aer-combustibil. Lungimea camerei de ardere. 3. cu flacără cât mai scurtă. stabilă în întreg domeniul de utilizare. respectiv volumul ei. 2. a căror temperatură se reduce. trebuie să îndeplinească următoarele condiţii principale: aprindere sigură şi simplă a combustibilului. în camera de ardere în echicurent.turbină cu gaze. iar aerul de ardere este turbionat printr-un sistem de palete directoare.Turbine cu gaze 47 Fig. Agregatul de supraalimentare pentru un motor în patru timpi l-filtru de aer.

prin care este introdus combustibilul.21. 2-palete directoare. în suspensie într-un curent de aer. dezvoltată prin arderea combustibilului şi volumul camerei de ardere: kJ m" -h (2. 2.48 Tabelul 2. asigură o amestecare bună a aerului cu combustibilul îmbunătăţirea amestecării aeruluui cu combustibilul se realizează prin introducerea tangenţială a aerului în camera de ardere Camera de ardere este tubulară Arderea are loc în spaţiul inelar dintre tubul central şi manta Felul combustibilului Cu combustibil gazos Cu combustibil solid pulverizat în echicurent în contracurent Direcţia şi . 2. J-orificii pentru pătrunderea aerului secundar. Introducerea erului perpendicular pe direcţia de mişcare a gazelor arse. se face în direcţia axială şt în sens invers faţă de gazele arse.3 Clasificarea camerelor de ardere Criteriul de clasificare Tipul de cameră de ardere Cu combustibil lichid Manualul ofiţerului mecanic Particulari tâU Combustibilul este pulverizat în camera de ardere prin intermediul injectoarelor Camera de ardere este echipată cu arzătoare. Schema de principiu a camerei de ardere în echicurent: Principalele caracteristici ale camerelor de ardere (tab. Aerul şi combustibilul se introduc în camera de ardere în direcţie axială şi în acelaşi sens. Fig. Circulaţia aerului în secţiunea inelară dintre tubul central şi manta.sensul de introducere a aerului şi a combustibilului Unghiulară Qclon 1 Realizarea constructivă ndividuală πelară Aer — /-injector.16) .4) sunt: -încărcarea sau solicitarea termică reprezintă raportul dintre căldura orară Qh. Particulele de combustibil pătrund în camera de ardere.

o cameră de ardere verticală în contracurent. 200 3. Figura 2. o cameră de ardere ciclon. are valori. intensitatea fluxului termic din spaţiul camerei de ardere. dependentă de &. dependent atât de pierderile prin ardere incompletă. obţinute prin măsuri constructive speciale.1 1.5 păcură motorină motorină motorină motorină 1. J-injector..8 400 Unghiulară Inelară 250 220 - 51.1 până la 94. la construcţiile moderne. de viteza axială medie w a gazelor şi de debitul de aer L introdus în camera de ardere: L*U Ur -h j (2. răciţi în exterior de aerul secundar care îi scaldă.1 6. cât şi de cele ale suprafeţelor ei exterioare..-/-racord pentru adraisia aerului: /-paletele directoare ale aerului primar: 6-orifιcii pentru pătrunderea aerului secundar: 7-racord de evacuare.7 până la 92..1 1. datorată prezenţei paletelor directoare şi şocurilor produse la amestecarea gazelor de ardere cu aerul suplimentar.6 1.0.1 până la 83.. în limitele de variaţie a cantităţii de combustibil admise. pereţii camerelor de ardere se confecţionează din oţeluri refractare.97.6 3. Cameră de ardere verticală în contracurent: .7 • Cilindrică .9 0.Pierderi nea tura de Camera de ardere aerului iniţială presiune [bar] [°C] [%] Solicitarea Coefici.4 3.8 • U 4.2 până la 37..6. prin radiaţie şi convecţie termică.9 - -stabilitatea şi capacitatea de reglare a camerei de ardere. Fiind supuşi unor solicitări termice mari.Debitul de termică a Combustibil entul de căldură al exces de camerei de camerei de utilizat aer ardere ardere [GJ/m2h] [CJ/h] α 83..Presiu. în cazul camerelor de ardere din instalaţiile energetice corespunzătoare unor viteze w=25ra/s: Tabelul 2. -căderea de presiune din camera de ardere.7 87.23. /•mania exterioara.17) având valori de 126. 2-ιub refractar. de 0. Fig.22.9 25. exprimă posibilitatea de realizare a arderii stabile. iar figura 2.98.22 prezintă în secţiune.630 GJ/πr. -randamentul termic al camerei de ardere.Turbine cu gaze 49 -intensitatea termică. 2.4 Clasificarea camerelor de ardere Tempera.h.

6-injector auxiliar cu combustibil lichid. J-sursă de aprindere. 5-ciptuşali din beton.24 se prezintă două posibilităţi de injectare a combustibilului în curentul de aeπ 'în sensul acestuia. .50 AerprimσrJf Manualul ofiţerului mecanic Fig.23. cu vaporizare prealabilă arderii combustibilului. camerele de ardere cu combustibil gazos au sistemul de omogenizare a amestecului aer-combustibiL constructiv mai simplu. b . 2. 2. Cameră de ardere cu injectarea combustibilului: α~ în sensul curentului de aer. pentru amorsarea arderii.25 Cameră de ardere cu cărbune pulverizat: /•manta exterioară. Fig. 2-nervuri de răcire. 2. Asemănătoare celor cu combustibil lichid. în fig. se pot realiza de tipul. 2. 2-căptuşală refractară. în scopul obţinerii unui amestec corespunzător şi a unei arderi uniforme şi stabile.24.în sens opus curentului de aer Fîg. Cameră de ardere ddon: /-paletă directoare. J-reţea de ajutaje pentru combustibilul pulverizat în suspensie. camerele de ardere pentru combustibili lichizi. sau în sens invers.

FIg.batiu. 9. 5. 2. 2. Secţiune printr-o turbina cu gaze de joasă presiune LMZ /-rotor.25 este destinată utilizării prafului de cărbune. Aceste camere de ardere sunt urmate de baterii multiciclon pentru reţinerea cenuşii.lagăr. in scopul reducerii efectului eroziv asupra paletelor turbinei.6 -labirinţi.cuplaj elastic.racord de evacuare.Turbine cu gaze 51 Camera de ardere în figura 2.pompa sistemului de ungere.26. . S. 4. 3. 7.pompă de ulei pentru sistemul de reglare.

batiu turbină.lagăre compresor.labirinfi pentru compresori.rotor.5 -labirint! pentru turbină. //.15.compresor axial.cadru. 12.19. 6. 9.5-cuplaj. 20-rotoτul compresorului. 14. 18. 16. 4.difuzorul compresorului.lagăr axial.cuplaj dinţat. Turbina cu gaze NZL de 1500 kW la 5000 rot/min /-carcasă.2.13.27.7-lagăre. 17. 2. .52 Manualul ofiţerului mecanic Fig. 3.

2-turbină cu gaze. 6-ieşiτe aer Fig.28 Turbosuflantâ Brown Boveri . 5-intrare aer.2.J-intraτe gaze.'/ -ieşire gaze.Turbine cu gaze 53 •4 — /-compresor.

Inozemţev . Bucureşti 1955 {2]. L Carabogdan [3]. C Viπtilă 4-. Cârdu. V. I. M. S.* Termotehnică şi maşini teπnice Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1977 Manualul inginerului teπnotehnician.a. B. Dan Ştefănescu. voi. Nicolau [5]. Popa. Bucureşti 1986 Termotehnică şi maşini termice Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1978 Turbine cu abur Editura Tehnici Bucureşti 1996 Turbine cu abur şi cu gaze Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1981 Motoare termice Editura Tehnică. Popa. [4].54 Manualul ofiţerului mecanic Bibliografie [1]. n Editura Tehnică. B. ş. Gavril Creμ [6]. Petrescu. Titus Grecu. I.

răcirea apei din circuitul închis: .stins incendiu etc. factori ce supun materialul de construcţie în special fenomenului de coroziune.răcirea uleiului: . . Generali tati Mecanismele şi instalaţiile auxiliare de bord constituie parte componentă a utilajului tehnologic de la bordul navelor maritime şi fluviale. v 3.caldarinele (recuperatoare şi cu arzător) . GARNITURI 3.circuitele de răcire ale motorului principal: .1.răcirea apei din circuitul închis: .2. ARMATURI. Mecanismele hidraulice trebuie să mai asigure buna funcţionare a instalaţiilor ce au rolul de a asigura protecţia navei pe toată durata exploatării sale în marş şi în staţionare împotriva pericolului de scufundare şi a incendiilor ce pot avea loc la bord.stins incendiu etc.răcirea uleiului .POiMPE. aflăndu-se în funcţionare continuă sau intermitentă pe toată durata de exploatare a navei.distilatorul de apă tehnică: .circuitele de răcire ale motoarelor auxiliare: . Mecanismele şi instalaţiile hidro-pneumatice de la bordul navei sunt supuse în permanentă agenţilor de lucru din instalaţii pe de o parte şi diferiţilor agenţi atmosferici. CONDUCTE.încălzire: etc. . Mecanismele şi instalaţiile hidraulice şi pneumatice au rolul de a asigura printr-o funcţionare corespunzătoare calităţile nautice ale navelor şi de exploatare precum şi condiţiile de confort necesar echipajului pentru desfăşurarea activităţii la bord.răcirea aerului de baleiaj: . Fluide utilizate la bordul navelor Fluidul Clasificare Utilizare . de mare de peste bord de fluviu Apă tehnică .răcirea aerului de baleiaj: .

cu inel de lichid . etc.acfionări cu abur.Bulb .în dublu flux .monoetajate .în simplu flux .Pompe cu jet -cu jet de apă .ungere motoare auxiliare. - 3.cu jet de abur sau aer . etc. etc.acţionări pneumatice. .multietajate .gaze inerte. .acţionarea turbinelor de gaze. .ungere mecanism motor (pentru motor principal). . .cu şurub .diagonale normale .încălzire. .nevoi gospodăreşti.cu simplu efect .în instalaţiile de condiţionare.în instalaţiile frigorifice.motoarele auxiliare şi caldarina cu arzător.bietajate .agenţi pentru caldarina recuperatoare. .vibratoare electromagnetice .lansare motoare auxiliare. Clasificarea generatoarelor hidraulice.acţionări hidraulice. . . .56 Apă Manualul ofiţerului mecanic potabilă marin greu Combustibil diesel marin motorină Ulei Agenţi frigorifici Aer comprimat Abur Gaze de ardere preparatul hranei.motorul principal şi caldarina cu arzător. . spălat.3. .ungere compresoare: . motorul principal şi caldarina cu arzător.cu pală oscilantă ( culisantă) . .stins incendiu. .cu lanţ şi cupe . cu piston f Pompe volumice rotitoare elevatoare centrifuge Turbo pompe elicoidale .Kaplan .ungere turbosuflante: . . .cu angrenaje . etc. consum.lansare motor principal.diagonale rapide ( Deriaz) • axiale normale .cu dublu efect . .

2.care transmite la arborele pompei puterea: P = M .3. pompa Alwailler (cu pantă oscilantă) se utilizează pentru goliri etc. etc. 3.ω kW (3-2) M [KN • m] . membrană. valorificând sub formă de putere hidraulică cea mai mare parte a puterii primită de la arbore. pentru ca la ieşire energia cinetică a fluidului să fie maximă: procesul continuă în stator şi în camera spirală. Ele sunt caracterizate prin deplasări reduse fluidului faţă de organele active ale raaşiπii( rotor. în scopul vehiculării unui fluid.turaţia arborelui s deci: (3-4) Prin organul său activ pompa transmite energie curentului lichid care o traversează. denumite curent pompe. Conducte. Pompele volumice au următoarele utilizări: . supape. pompa trebuie cuplată la o sursă de energie stereomecanică ( de exemplu motor electric) .densitatea lichidului pompat: g [m / s ] 3 : (3-5) .energia mecanică: ηp .pompa cu ulei de lichid se utilizează pentru realizarea vacuumului în instalaţiile de araorsarp a pompelor .3.randamentul de transformare sau randamentul pompei.) iar debitul variază puţin cu înălţimea de pompare. 3.Pompe. cu creşterea corespunzătoare a presiunii.pompa cu angrenaje se foloseşte pentru realizarea presiunii de ulei la instalaţiile de acţionări hidraulice etc.3. aceasta fiind puterea utilă realizată de pompă kW unde : p [kg / m ] .viteza unghiulară a arborelui rd d a n — (3-3) unde n [rot / min] . 3. Caracteristică acestor maşini este prezenţa unor organe de închidere ( clape. Garnituri 57 Generatoarele hidraulice. bile): acestea în timpul funcţionării. transformă energia mecanică primită la arbore în energie hidraulică. închid spaţii prin care este transportat fluidul din camera de aspiraţie în camera de refulare. Pompele voi u m ice Pompele voluraice sunt maşini în care au loc deplasări periodice ale unor volume de lichid dinspre aspiraţie către refulare. Pierderile în pompe Pentru a-şi îndeplini misiunea. La turbopompe procesul transformărilor energetice începe odată cu intrarea fluidului în rotor. iar debitul variază cu înălţimea de pompare.E 0 (3-1) în care: Eh . piston.1.acceleraţia gravitaţională .momentul transmis la arbore: ω [rad /s] . Armături. Transformarea energiei se face conform relaţiei: Eh = η p .energia hidraulică: £3 . astfel încât la flanşa de refulare fluidul să aibă preponderent energia potenţială.3. Pompele hidrodinamice Pompele hidrodinamice ( turbopompele) sunt maşini în care transfor-marea de energie are loc datorită interacţiunii dintre palete şi fluid (prin modificarea momentului cantităţii de mişcare): sunt caracterizate prin viteze mari ale fluidului faţă de organele active ale maşinii.

frecări în lagăre.1. hidraulic şi volumic.înălţimea teoretică de refulare Randamentul total se obţine făcând produsul randamentelor parţiale: (3-6) 3. dinţii roţilor dinţate. acustică etc. Pierderile în pompe pierderi mecanice p. . din care cauză maşinile volumice se mai numesc şi maşini hidrostatice.să se ţină cont în definirea şi determinarea randamentului mecanic. .frecări în cutiile de atmosfere: .înălţimea de pompare în cursul convertirii energiei stereoraecanice In energie hidraulică au loc şi transformări ireversibile de energie termică. fiind caracteristică prezenţa organelor de închidere ( supape.Generalităţi Pompele cu piston fac parte din categoria maşinilor volumice.frecarea şi ciocnirile dintre particule. bile etc. Tabelul 3. Datorită faptului că aceste disipări nu mai pot fi recuperate In mod curent în tehnică. . în tabelul 3.debitul volumic teoretic Hţ [m ] . în aceste maşini.debitul real furnizat de pompă: H [m] . în care transformarea energiei mecanice în energia hidraulică se realizează păstrând energia cinetică a lichidului practic constantă.4.prin ventilaţie. în corpul pompei. a unui piston. hidraulic şi volumic al pompei Randamentul total al pompei se obţine făcând produsul randamentelor mecanic. Sensul mişcării pistonului se schimbă periodic.etanşări imperfecte dintre organele fixe şi cele mobile: ( o parte din lichid se reîntoarce în zona de aspiraţie) p„ pierderi hidraulice pierderi volumice Pv Vt [ mVs] . .). pierderile hidraulice precum şi pierderile volumice de care trebuie. J. .58 Manualul ofiţerului mecanic V [m3/s] . transportarea lichidului dintr-o cavitate în alta se realizează prin echivalarea volumelor. Pompe cu piston 3. Pompele cu piston sunt maşini hidraulice în care fluidul de lucru este pus în mişcare prin deplasarea rectilinie alternativă. de la intrare la ieşire.variaţii de direcţie şi secţiune. .1. ele poartă denumirea de pierderi. astfel încât la capetele cursei viteza sa este nulă .sunt prezentate disipările de energie pe baza cărora sunt definite pierderile mecanice. clapete. care în timpul funcţionării închid spaţii în interiorul cărora este transportat lichidul în maşină.frecări dintre fluid şi pereţii canalului.4.

pompele cu piston prezintă următoarele avantaje: .pompe cu pistoane axiale 3.pompe cu piston clasice .debitul este pulsatoriu. c) După poziţia cilindrilor .4.sunt mai complicate constnιctiv( prezintă supape.pompe lente: .pompe cu pistoane radiaJe .pompă pentru amestec apă-produse ρetroliere( ulei. Armături. datorită disipaţiilor hidraulice mici.pompe pentru combustibil: .au randament hidraulic ridicat.pompe orizontale: .pot asigura teoretic.pompă pentru apă ( de mare. După modul în care se comandă mişcarea pistonului.pompe cu doi cilindri în paralel (duplex): .pompe acţionate de motoare rotative prin intermediul unui mecanism bielă. .pompe cu trei cilindri în paralel (triplex): .pompe verticale: d) După modul de acţionare: .sunt autoamorsabile: . iar la refulare ca o pompă cu dublu efect).pompe pentru ulei: f) După viteza de deplasare a pistonului: .pompe cu un singur cilinrdu (simplex): . iar pompele triplex sunt întotdeauna cu simplu efect.pompe cu dublu efect ( cu ambele feţe active): .pompe cu acţionare directă. antrenate de o maşină cu abur sau aer comprimat: . tehnică.pompe policilindrice: Pompele simplex sau duplex pot fi cu simplu sau cu dublu efect. mecanisme bieiă-manivelă): .presiunea de refulare nu depinde de viteza pistonului. b) După tipul constructiv: .manivelă sau a unui excentric: e) După natura fluidului vehiculat de pompă: .au debit limitat datorită modului de mişcare al pistonului: . Conducte.pompe cu simplu efect (cu o singură faţă activă a pistonului).pompe rapide: Fată de turboporape. Clasificarea pompelor cu piston clasice: a) După numărul de curse active la o cursă dublă (o rotaţie a A.2.Pompe. iar mişcarea imprimată lichidului este pulsatorie. Pompele cu piston prezintă dezavantajele următoare: . potabilă): . ea putând fi păstrată constantă la diverse debite: . combustibil): . pompele cu piston se clasifică în: . o presiune de refulare oricât de mare: . . Garnituri 59 ( puncte moarte). pistoane.C): .pompe diferenţiale ( care la aspiraţie se comportă ca o pompă cu simplu efect.

în cilindru se crează o depresiune datorită căreia supapa de aspiraţie 4 se deschide permiţând intrarea în pompă a lichidului din conducta de aspiraţie 3. 14 . La deplasarea pistonului către dreapta. 7 -conducta de refulare.tancul de refulare.1. La deplasarea pistonului către stânga. 4 .3. Pistonul 10 execută o mişcare alternativă în cilindrul 9.manivela. Pompă cu simplu efect l .piston./j . 12 .supapa (clapetul) de refulare.1. 6.3. 3 . 3.tanc aspiraţie.sorb.4. 10. datorită presiunii create de piston. Construcţie şi funcţionare 3. 2 .cilindru.glisiera capului de cruce.caseta supapelor (clapeμlor). / /. Aspiraţia durează toată perioada deplasării pistonului către dreapta.60 Manualul ofiţerului mecanic 3. . permiţând trecerea lichidului în conducta de refulare 7.tija pistonului.biela. P.conductă de aspiraţie. iar supapa de refulare 6 se deschide. supapa de aspiraţie 4 se închide.capul de cruce. 5.4. 15 . Pompa simplex cu simplu efect Fig. Apoi ciclul se repetă.supapa (clapetul) de aspiraţie^.

Armături. 3. cu formă conică.4. 3. D . 5 • piston.-/ . clapeţi de reţinere.cutia cu clapeţi. .hidroforul de refulare.2. 3. cu formă sferică. c) După formă sunt: cu formă de talere.clapet de aspiraμ'e.cbpet de aspiraţie 3 .clapeţi de refulare.clapet de refulare. 7 .cilindrul pompei. >\ Fig.diametrul tijei pistonului 8 f / . 3 . 6 . 7-piston.clapet de refulare.să funcţioneze fără şocuri: . 2 .diametrul pistonului d .conductă de aspiraţie. se deschide clapetul 3 de refulare şi se refulează lichidul din volumul V. Garnituri 3. J. 4 . S .conducta de refulare .Pompe.conductă aspiraμe.tija pistonului.caseta clapeţilor. b) După felul acţionării sunt: cu acţiune automată ( autocomandare). 5 . cu formă inelară.clapet de refulare. Fig. iar pe de altă parte tubulatura de refulare.3. Pompa diferenţială - Clapeţii pompei cu piston 2 xee 2 l • clapeţi de aspiraμe.tija pistonului^ .conducta de refulare. •/. S -tija pistonului 9 .3. Conducte. Dispunerea clapcţilor Ia o pompă cu simplu efect AS/*.conducta de refulare. 3 . Pompa cu dublu efect / . De regulă clapeţii de aspiraţie şi de refulare ai pompei sunt dispuşi în aşa numita cutie de clapeţi. Fig. Clasificarea clapeţilor a) După rolul pe care îl au sunt: clapeţi de aspiraţie: clapeţi de refulare. care se reduce. 2 . Pompa cu dublu efect 61 Pompa diferenţială La deplasarea pistonului către dreapta se deschide clapetul de aspiraţie 2 şi se aspiră lichid în volumul V t care creşte: se deschide şi clapetul de refulare 6 permiţând trecerea fluidului din volumul V:. cu acţionare printr-un mecanism de distribuţie. la care pe de o parte prinde tubulatura de aspiraţie. 6.cilindru. 9 .4. Cerinţe ce se impun clapeţilor pentru buna funcţionare a pompei: .să deschidă şi să închidă repede. Deschiderea şi închiderea conductelor de aspiraţie $r refulare cât şi reţinerea lichidului în pompă este îndeplinită de clapeţii pompei. 2.să separe ermetic cele două spaţii: .clapet de aspiraμe.piston.2.

viteza unghiulară α arborelui de antrenare v » [ni3] .1. uneori în zona de aspiraţie a unui amestec aer-lichid.75 % din presiunea maximă. . în ipoteza pierderilor volumice nule.diametrul tijei pistonlui n [rpra] .introducerea lichidului.V (3-9) Vp .umplerea incompletă cu lichid. . Presiunea maximă Reprezintă cea mai mare presiune.2. pompa debitează acelaşi volum de lichid.cilindree ( volumul cursei pistonului) . Trebuie să se ţină seama de presiunea din tancul de aspiraţie cât şi de temperatura fluidului.apare datorită următoarelor cauze: . la cele volumice debitul şi presiunea sunt mărimi independente.debitul pierdut Vp = V t . randament voluraic Cilindreea reprezintă volumul refulat de pompă într-un ciclu S [m] .f2 Manualul ofiţerului mecanic 3. Parametrii pompelor cu piston 3. Spre deosebire de pompele centrifuge.turaţia arborelui de antrenare w [s"1] . 4 m 3 (3-7) Viteza unghiulară: ω =^ s'1 (3-8) La fiecare rotaţie se execută un ciclu (o refulare). Debitul .4. . 3. cilindree.4.4. Debit. Pentru o exploatare corectă presiunea de lucru să fie 70 . datorită unui debit insuficient pe conducta de aspirafie sau a întârzierilor la închiderea şi deschiderea supapelor.4. Oricât de mare ar fi presiunea în conducta de refulare.4 A. înălţimea de aspiraţie Se calculează în acelaşi mod ca la pompele centrifuge.cursa pistonului D [m] . din zona de refulare în zona de aspiraţie. Debitul teoretic se calculează cu relaţia: ~ 2-τι (3-11) .3. V m3/s -debituf real al pompei Vp mVs . la care pompa poate funcţiona corect.volumul de lichid pe car îl furnizează pompa în unitatea de timp.existenta. 3. prin jocuri.4.debitul teoretic.4.diametrul pistonului d [m] .

deoarece trebuie să acopere următoarele pierderi: . 3.s. Garnituri - 6 3 V. Randament global P .. Momente Legătura dintre putere şi moment fiind: Pt = H-G> rezultă: (3-17) (3-16) (3-15) "•-^•TV (Mfl - 3.4. P Mω M Randamentul global al pompei se determină cu relaţia: „.V D . .4. = Δp 0 -—T--S-— 4 2π 3.4. Armaturi.4. . Raportul dintre puterea teoretică şi cea efectivă aplicată la arborele de centrare se numeşte randament mecanic: PL=Miω=_22L_ AP-v.4.<£* .5. .puterea efectivă care se aplică la arborele pompei este mai mare decât puterea teoretică. p M-ω ( 3 2 m . Conducte.frecarea în lagăre. 0. .6..frecarea lichidului cu piesele în mişcare ale pompei.-i^l.^ 4 2π Randamentul volumic poate fi calculat cu relaţia: V V. Putere Puterea teoretică absorbită de pompă este dată de produsul dintre debitul teoretic şi de diferenţa de presiune la care lucrează pompa: Pt=Δp-Vt=Δp-V$~ care mai poate fi scrisă: P. ••'*•*' (3-13) în cazul în care este necesară funcţionarea pompei la turaţie de antrenare Constantă dar la debite variabile se utilizează soluţii constructive care să permită modificare! cilindreei în timpul funcţionării.*!.4.frecarea lichidului cu porţile fixe ale pompei.4.

92 înseamnă că pompa are scăpări mari prin neetanşeităţi datorate unor uzuri excesive.-v-i-^l-s1 60 4 (3-23) Debitul mediu efectiv: V = ηv-Vt (3-24) La pompele bine executate şi întreţinute TV=0.7.93 4-0.2xr cos ( π. I 2 =x 2 + r-2xrcosα (3-25) l2 = χ2 + r . Pentru a determina această viteză.5). Debitul instantaneu al pompei este proporţional cu viteza de deplasare a pistonului..— -ysin2 φ+. deci se obţine: -L i «• (3-32) .5. D .φ) (3-26) de unde : 2 x =-l +r + 2xrcosφ (3-27) sau : : x + 2xr cosφ + (r-l ) =0 (3-28) X 1 2 =-rcosφ± > /r 2 cos : l φ-(r : -l 2 ) sau 2 2 2 2 (3-29) x l t 2 = -rcosφ±yr (l-sin φ)-(r -l ) (3-30) Fig.supapa de refulare.96 Dacă ηv<0..diametrul cilindrului. s .cursa pistonului. OB = x (raza butonului de manivelă) OM=r BM = l ( lungimea bielei) Cilindreea: V$ = Debitul mediu teoretic: s n 60 m (3-22) V.supapa de admisie: sr . 3. se folosesc relafiile triparametrice în triunghiul OBC (fig.—sin' φ (3-31) Pentru a raţionaliza relaţia (3-31) se dezvoltă în serie expresia: (l—τ-sin 2 φ) 2 = i. Schema de principiu a pompei cu piston x. t = -rcosφ±L|l.4*4. Cinematica pompelor cu piston clasice sa.64 Manualul ofiţerului mecanic (3-21) 3. 3.

de aspiraţie sau pe ambele conducte. Conducte.-. τt'D πD .micşorarea razei de manivelă pe cât posibil.amplasarea unui acumulator hidraulic (hidrofor) pe conducta de refulare. . . deci debitul instantaneu se poate scrie ca fiind: dt . Armături. Caracteristicile pompei cu piston cu simplu efect Deoarece pulsaţiile mari ale debitului sunt dăunătoare se aplică următoarele măsuri pentru a le reduce: .reducerea înălţimii de aspiraţie a pompei.micşorarea numărului de obstacole care introduc pierderi hidraulice de sarcină. diametrul pistonului. . 3. V= v= rω(sιnφ+—sιn2φ) (3-36) Ψ Ψ 4 4 21 Pentru o pompă dată. raza manivelei şi viteza unghiulară fiind constante.combinarea metodelor expuse. Alte măsuri pentru a reduce pulsaţiile de presiune pe aspiraţie: . Garnituri 65 I r .cuplarea pe aceeaşi conductă a n pompe având ciclul de funcţionare decalat cu 2π / n: . . ——sin φ 2 ^I/t x » -rcosφ±l(l (3-33) sau (3-34) Viteza pistonului se obţine: (3-35) Se introduce notaţia: dφ ω = —.= — pentru pompele clasice cu piston: V se abate foarte puţin de la sinusoidă. .6.reducerea turaţiei pompei: .scurtarea traseului de aspiraţie pe cât posibil: . f . . . . 9'i Fig.Pompe. ^ . expresia (3-36) devine: — ^sin2φ) = kV' (3-37) 2 2 r l .r .

. . . .se verifică etanşeitatea conductei de aspiraţie .la zgomote suspecte pompa se opreşte imediat şi se verifică care este cauza. . .4.verificarea centrajului. Variaţia debitului pentru pompa cu dublu efect 3.întreţinerea pompei .să fie montată corect în instalaţie.mărirea diametrului conductei de refulare: .postamentul să fie metalic şi se sudează pe elementele de structură de rezistenţă ale corpului navei. .să fie aleasă corect din punct de vedere al debitului şi presiunii: . .se deschid robinetele pe CA şi CR.verificarea sistemului de ungere.Oprirea pompei .se opreşte maşina de antrenare.fixarea corectă a pompei pe postament. .5.1.centrarea pompei cu maşina de aiitrenare.Montajul pe navă . .reducerea razei de manivelă. .se supraveghează mersul corect al pompei. .4. . .controlul exterior al elementelor pompei. Exploatarea pompelor cu piston clasic r ti Fig. . .uleiul se completează la timp şi se verifică articulaţiile. o 3.se verifică etanşeitatea presetupei.reducerea turaţiei pompei: .66 Manualul ofiţerului mecanic Alte măsuri pentru a reduce pulsaţiile de presiune pe refulare: .7.să corespundă scopului propus în instalaţie. .Pornirea pompei Pregătirea de pornire constă în următoarele: . Pornirea propriu-zisă se face mărindu-se treptat turaţia şi urmărindu-se cu atenţie funcţionarea pompei. 3.se închide refularea.dacă oprirea se face pentru timp mai îndelungat se goleşte cilindrul de lichid. Exploatarea şi întreţinerea pompelor cu piston clasice Cerinţe impuse pompelor cu piston navale: .4.exploatarea să fie făcută de personal calificat. .

Armaturi.4. Garnituri . Conducte. între cămaşă şi piston.95 .4-0. Jocuri şi uzuri admisibile Ia pompele cu piston.20 0.50 0.34 5.76 3.03-0.60 7.Generali ta ţi Se utilizează la instalaţii de acţionări hidraulice care lucrează la următorii parametri: p £ 300 bar .14 0.6.00 0. mm Jocul diametral între cămaşă şi piston.70 0.randament volumic ηa £ 0.15 4.2.12 0. se va înlocui pistonul. 67 în practică un rol important în exploatarea pompelor îl au jocurile şi uzurile dintre cilindrul de abur şi piston redate în tabelul 3. Tabelul 3.presiune V s 2 0 .90 Observaţii. mm La 10 18 30 10 18 Jocul.00 Limita de uzură maxim admisă pentru cilindru.2'.00 0.95 .76-1.randament mecanic .90 1. Jocuri şi uzuri ale cilindrilor de abur şi hidraulici ai mecanismelor auxiliare Diametrul cilindrului.3. 3. în tabelul 3.10 0.60 0.50 0. sunt prezentate jocurile pe înălţime a segmenţilor de piston pentru cilindrii hidraulici.se verifică monovacuumetrele şi manometrele: verificarea periodică se face după un program bine stabilit.60-0.Pompe.2.4.10-1.66 0.5. Jocurile pe înălţime şl uzura segmenţilor de piston pentru dlindri hidraulici înălţimea De la segmentului.90-1.80 0.f 7501/rain-debit ηv£θ.45-0. La montaj 0.20 1.02-0.60 0. mm Conicitatc Ovaiitate De ia 50 80 120 180 260 360 La 80 120 180 260 360 500 0.70 0.50 1. mm La montaj Maxim* admis 3. Pompe cu pistonase radiale 3.94 4.50 0.4.18 3.80 2. Tabelul 3.6.1.40 0.3.13 mm Maxim admis 0. * La creşterea jocului peste maxim admisibil ( coloana 4).02-0.08 0.

Manualul ofiţerului mecanic

3.4.6.2. Construcţie şi funcţionare Datorită for(ei centrifuge pistoanele 4 sunt presate pe coroana 2,dispusă excentric fată de rotorul 7. în timpul unei rotaţii volumul cuprins .între piston şi fundul cilindrului variază, creşte pe porţiunea ABD şi scade pe porţiunea DCA. Aceste volume sunt puse în legătură cu orificiile de distribuţie, de aspiraţie, a şi de refulare r. Deci pompa aspiră pe porţiunea ABD şi refulează pe porţiuneaDCA. Cursa maximă a pistoanelor este egală cu dublul excentricităţii: e = 3 -r8 mm. în cazul pompelor cu debit variabil, excentricitatea se poate modifica de la e = O (debit zero) la e = e^m ( debit maxim). Diametrele pistonaşelor sunt cuprinse între 1QM8 mitu viteza lichidului pe tubulatura de aspiraţie 2 -r 3 m/s şi viteza lichidului pe tubulatura de refulare 4 -f6 m /s. Pentru a mări debitul pompei, pe aceeaşi axă se pot monta în paralel 2- 3 rânduri de cilindri. 3.4.6.3. Determinarea debitului mediu Notaţii: h [mm] - cursa pistonului e [ram] - excentricitatea d [mm] - diametrul pistonului z - numărul pistoanelor n [rot/rain] - turaţia w [s*11 - viteza unghiulară a axului pompei (3-38) (3-39)

FI g. 3.8. Pompă cu pistonaşe radiale /•rotor; 2 • carcasă; 3- diafragma axului central; •/- pi s ton aş; a- aspiraţie; r • refulare.

h = 2e 4 Volumul cursei pistonului
Vκ = Vh h = h

mm
mraVciclu

-e

mmVciclu

(3-40)

Pompe. Conducte. Armături. Garnituri

69

Vp = Cilindreea pompei

e • z mmVciclu

(3-41)

— cicluri/s 60 Deci, debitul refulat de pompă
.-, .. V = Vp n

(3-42)
n •», mmVs l/s

n

60

=

,2 TIG

2

e-z

60

(3-43) (3-44)

sau

V = πd" - e - z - n -IO"6 2 60

3.4.6.4. Determinarea debitului instantaneu Legea de deplasare a pistoanelor în cilindri este identică cu cea determinată pentru pompele cu piston clasice. Variaţia distanţei x fiind direct proporţională cu cursa pistonului. OA = R: 0^= x; OO,= e Din Δ O,OA se poate scrie: : : : R = x + e - 2x • e cos ( π - φ) (3- 45) 2 x -h Ix . e cosφ 4- (e2- R:) =0 (3- 46) De unde rezultă: x = -ecosφ±ye 2 (l-sin 2 cp) -e2 +R 2
2

Fig.3.9. Determinarea deplasării pistonului

(3-47) (3-48)

sau

x = -ecosφ±Rvl -- ^sin 2 φ

R-

După dezvoltarea în serie de puteri: (1-— sιn-φ)- =1 -- rsιn"
n

e . , R"

,

e . , R**
* >

F

s«rΦ
|

(3-19)

Se reţin numai primii doi termeni, astfel că relaţia (3-49) devine: x * -ecosφ ± R(l Viteza de deplasare a pistonului fiind: ^sin2 φ ) R2

dx ( _e v = — = ω esinφ-f—sin2φ dt v. R

(3-50)

Debitul total instantaneu este egal cu suma debitelor instantanee ale cilindrilor care refulează: (3-51)

70

Manualul ofiţerului mecanic

unde: ZR - numărul cilindrilor care refulează; φ-, - unghiurile momentane dintre axele fiecărui cilindru şi αxα poziţiilor punctelor moarte.

3.4.7. Pompă cu pistonase axiale 3.4.7.1. Generalităţi
Când ansamblul bioc-pistonaşe-disc este antrenat în mişcare de rotaţie, în cilindrii motorului se produc variaţii de volum care deteπnină funcţionarea maşinii ca pompă. Dacă în loc de energia mecanică maşina primeşte agentul de lucru la presiunea corespunzătoare sarcinii ea poate funcţiona ca hidromotor, livrând la arborele 5 energie mecanică. Debitul se poate modifica prin unghiul a .

2

/

Fig. 3.10. Pompa cu pistonase axiale
/ - blocul cilindrilor, 2- pisionaş; 3 - biela; 4- disc; 5 - arbore; 6- refulare; 7- aspirau'e.

3. 4.7.2. Calculul debitului d [mm] - diametrul pistonaşului: z - numărul de pistonase: j ferd ] - deplasarea unghiulară a blocμlui - pistonase - disc. x [mm] - deplasarea pistonaşului 2 La rotirea blocului / şi a discului 4 cu unghiul φ, pistonaşul 2 are deplasarea: x = (R - R cosφ) sin a iar pentru φ =180° x =[ R - (-R)]sin α

(3- 52)

'Pompe. Conducte. Armături. Garnituri x = 2R,sinα Secţiunea transversală a unui pistonaş fiind: A-,-^înseamnă că variaţia elementară de volum se poate scrie: dVp=A.dx deci dV 0 =: —-dx

71 (3-53)

(3-54) (3-55) (3-56) (3-57)

dar dx = +R cos φ • sin α • dφ

4

deci

πd • Rsinα-cosφdφ 4 Pentru turaţia ^ rot/min, debitul total al pompei devine: V = Vp-n0-z
dVF = V=

2

(3-58) (3-59) (3-60)

sau

ud"

fn R-sinα-n 0 -zJ 0 sinφdφ

.2 V = 2—.R-sinα-n 0 -z (3-61) 4 Din relaţie se observă că pentru (d; R; z; no = ct) debitul variază sinusoidal funcţie de α între două limite V mifl şi V^j. Pentru aprecierea uniformităţii debitului pompei se calculează coeficientul de pulsaţie: V -V δ » "" . ma (3-62)
V - debitul mediu.

3.5. Pompe volumice cu mişcare de rotaţie
Clasificarea pompelor cu roţi dinţate 1) După caracterul angrenării: angrenare exterioară; angrenare interioară. 2) După forma dinţilor cu dinţi drepţi: cu dinţi înclinaţi: cu dinţi în V. 3) După numărul de perechi de roţi angrenate simultan: cu două rotoare; cu mai multe rotoare. 4) După numărul de perechi de roţi dinţate din pompă: cu o treaptă; cu mai multe trepte 5) După posibilitatea reglării debitului: cu debit reglabil: cu debit nereglabil. Presiunea de lucru pentru cazuri cu descărcarea arborilor 200-300 bar. pentru arbori nedescărcaţi 10-35 bar. Turaţia 6000-8000 rot/min Viscozitatea lichidului poate fi cuprinsă între valorile: 0,5x10^-256:

72

Manualul ofiţerului mecanic

3.5.1. Pompe cu angrenaje
Folosite pentru pomparea lichidelor vâscoase, fiind utilizate ca pompe de ulei pentru motoarele cu ardere internă etc. Prezintă avantajul că sunt puţin sensibile la variaţia vâscozităţii lichidului, pot lucra la turaţii ridicate sunt simple din punct de vedere constructiv, prezintă o mare siguranţă în funcţionare şi uşurinţă în exploatare, au dimensiuni şi greutăţi mici.

1:2 - roţi diπμue; J- carcasa; -/• orificiul de aspiraţie; 5- orificiu de refulare; 6 - camera de aspiraţie; 7 - camera de refulare.

FI g.3.11. Pompă cu mişcare de rotaţie

3.5.1.1. Principiul de funcţionare Roata 7 este pusă în mişcare de un motor roata 2 se mişcă liber pe axul său. în scopul asigurării bunei funcţionări a pompei angrenarea dintre cele două roţi trebuie să fie etanşă pentru a separa camera de refulare de cea de aspiraţie. Când roţile se rotesc în sensul indicat, fiecare dinte transportă un volum de lichid egal cu un gol dintre doi dinţi. Presiunea maximă posibilă este 175 [daN / cπr]. în funcţie de construcţie debitul poate varia de la 400 [l /miπ] la 600 [l /rain], iar randamentele au următoarele valori: ηm=0,90: ηv= 0,80. Sensul de rotaţie de la punctul de angrenare către aspiraţie în momentul în care dinţii în angrenare se separă, în cavitatea de aspiraţie se formează un vid care permite aspirarea lichidului. Când dinţii ating punctele A, şi A : fluidul este obligat să rămână în spaţiul format de flancul dinţilor şi carcasă şi este condus către punctele R, şi R:. Rotaţia continuă, iar volumul umplut cu ulei este condus la punctul de angrenare M, unde dinţii pinionului opus elimină uleiul împingându-1 în cavitatea de refulare. Pompa cu roţi dinţate poate fi asemuită într-o oarecare măsură, cu o pompă cu piston, fiecare gol dintre dinţii consecutivi formând un cilindru în care n dinte al roţii opuse va juca rolul pistonului.

Pompe. Conducte. Armături. Garnituri

73

Pot apare curgeri şi inverse( dinspre refulare către aspiraţie) prin: -jocul dintre dinţi şi fundul golului; -jocul dintre dinţi şi carcasă: - joc în zonele frontale ale dinţilor. Din această cauză pentru pompele cu presiunea de refulare peste 100 [daN/cπr1 se prescriu tolerante de ordinul l [μra]. De cele mai multe ori, pe suprafeţele frontale se dispun plăci de împingere care pot compensa uzurile şi reduc pierderile de debit pe partea frontală a roţilor dinţate. Când se controlează o pompă care a funcţionat vreme îndelungată, se constată că uzurile maxime s-au produs în partea de aspiraţie deoarece apare o forţă de împingere, creată de diferenţa de presiune dintre refulare şi aspiraţie. 3.5.1.2. Calculul debitului T

Considerăm că golurile celor două roţi în angrenare formează un canal dispus pe una din roţi. Canalul are următoarele dimensiuni:

Ipoteză

Fig. 3.12. Schema de calcul /?, - raza cercului interior/?, • raza cercului de rostogolire; fl, - raza cercului exterior.6 - Lăţimea dintelui; h - înălţimea dintelui

AABCD = b x h dar h =-^£L
u - viteza de curgere
u==ω

(3-63)

(3-64)

V = A - u rezultă:

L dar

α> = —; n [rot/min]: ω [rd/s] deci V = b.° c D i . D c + D i .gH 30 2 4 30 b [mm]: D, [mm]: Ds [mm]: rezultă [mmVs]; l mmj= IO"1 cm3 sau lmm j =10*dm 3

74

Manualul ofiţerului mecanic

(3-65)

3.6. Pompele cu şurub
Faţă de pompele cu roţi dinţate, pompele cu şurub sunt mai compacte, cu un debit mai stabil şi un randament mai ridicat: sunt mai silenţioase, au o durabilitate ridicată şi o construcţie mai ieftină. Pompele cu şurub sunt formate din două sau mai multe şuruburi fără sfârşit, cu axele paralele având spirele pătrunse între ele. - un şurub este conducător; - celelalte şuruburi sunt conduse; - lichidul este deplasat în lungul şuruburilor, din camera de aspiraţie spre camera de refulare. Pompele cu şurub se clasifică în : • pompe cu profil ciclqidal; • pompe cu şurub neet&şe; • pompe cu şurub cu un singur rotor.

3.6.1. Pompe cu şurub cu profil cicloidal
5-f SOOraVh p = 200kg£/cm2 n s 6004-800 rot/mîn Greutatea lor este de 2-3 ori mai mica Fig. 3.13. Pompă cu profil cicloidal decât a turbopompelor cu acelaşi debit /. şurub conducător. 2- şuruburi conduse. d, = D,; D: =5/3 D, rezultă D^S/ScU d2 = 3dt; t = 10/3 d:; t - pasul ffletului. Şuruburile laterale se rostogolesc fără alunecare pe cercul interior al şurubului din mijloc. Lichidul trece din camera de aspiraţie în camera de refulare prin canalele şuruburilor care sunt închise în câteva locuri (în funcţie de raportul dintre lungimea şi pasul şurubului) de către dinţii unuia care intră în jocurile celuilalt; întrucât în timpul rotirii suprafaţa de închidere a canalelor se deplasează, lichidul este împins în lungul canalului, astfel încât canalele se pot asemăna cu nişte cilindri iar părţile proeminente cu nişte pistonaşe care împing lichidul.

3.6.2. Pompele cu şurub neetanşe
între camera de aspiraţie şi camera de refulare nu există nici o despărţitură etanşă, astfel încât apar scurgeri inverse produse de neetanşeitate, dar care nu afectează prea mult funcţionarea pompei. Pompa se compune din două şuruburi cu filet dreptnghiular, unul antrenat de motor (şurubul conducător), iar celălalt condus prin intermediul roţilor dinţate;

3. Garnituri 75 Fig.înfundarea conductei de aspiraţie.creşterea presiunii de refulare: Cauze: .creşterea jocurilor . Cauze: . . 3. Armături.umplerea parţială a spaţiilor cu lichid. Conducte.pompele nu aspiră: Cauze: . Exploatarea pompelor volumice cu mişcare de rotaţie Exploatarea trebuie ficută respectând indicaţiile din instrucţiunile de exploatare ale pompelor .în timpul funcţionării: .jocurile să fie cele prescrise: .91 -r 0.7 -r OJ5: ηv = 0.viscozitatea lichidului.76 3.înfundarea orificiilor de refulare: .55 -r 0.Pompe. .14. . .10.cavitaţie.reducerea jocurilor. .98: ηm = 0.înălţimea de aspiraţie mare. .vibraţii şi zgomote anormale. η = 0. . . . Pompe cu şurub neetanşc n = 5000 rot /rain .centrarea corectă a organelor în mişcare.înfundarea pompei.6.000 rot /rain: V= 3 -f 300 ra3/ h: p s 200 kgf / era2.lichidele să fie filtrate înainte de trecerea prin pompă.corpul pompei se încălzeşte: Cauze: .

76

Manualul ofiţerului mecanic

3. 7. Pompe centrifuge, diagonale şi axiale 3.7.1. Clasificare
1) Din punct de vedere al direcţiei de curgere a lichidului prin rotor a. 1. - pompe centrifuge la care mişcarea fluidului în rotor este preponderent radială; a.2.- pompe diagonale la care viteza lichidului prin rotor are atât o componentă radială cât şi o componentă axială: a.2.1.- pompe diagonale cu ieşirea lichidului axială; a.3. - pompe axiale, la care mişcarea lichidului în rotdr este preponderent axială. 2) Din punct de vedere al numărului rotoarelor b. 1. - pompe monoetajate, adică având un singur rotor; b.2. - pompe multietajate. 3) Din punct de vedere al aspiraţiei c.l. - pompe cu rotoare cu aspiraţie simplă ( simplu flux); c.2. - pompe cu rotoare cu aspiraţie dublă ( dublu flux). 4) După natura fluidului d. i. - pompe pentru apă; d.2. - pompe pentru lichide neagresive( ulei, produse petroliere); d.3. - pompe pentru lichide agresive (acizi, baze); d.4. - pompe pentru lichide foarte vâscoase (nămol, diferite paste etc.) 5) După poziţia axei e. i. - cu axa orizontală: e.2. - cu axa verticală: e.3. - cu axa înclinată. 6) După procedeul de cuplare a axului rotorului cu axul maşinii de antrenare f. 1. - pompe cu axul comun cu al maşinii: f.2. - pompe acţionate prin intermediul unei transmisii. 7) După tipul statorului g. l.- pompe cu stator cu palete fixe; g.2. -pompe cu stator cu palete mobile: g.3. - pompe cu stator fără palete; g.4. - pompe fără stator 8) După mărimea presiunii de refulare h. 1. - pompe de joasă presiune: H < 20 mCA; h.2. - pompe de medie presiune; 20 < H < 60 raCA; h.3. - pompe de înală presiune: H > 60 mCA. 9) După numărul caracteristic K, turaţia specifică n, sau turaţia caracteristică no. i. 1. - pompe centrifuge cu rotoare lente; n, < 80; HO< 20; K < 0.42: D:/Do =2,2 -r 3,5. 1.2. - pompe centrifuge cu rotoare normale; n,= 80 -r 150; HO = 22 -r 41: K = 0,42 0,77; D>/D0= 2,2 -5-1,8. 1.3. - pompe centrifuge cu rotoare rapide: n,= 150 -r 300; iîo= 41 4-82: K = 0,77 -M.55; D7D0= 1,8-r 1,3. 1.4. - pompe diagonale : n,= 300 -r 600; HO = 82 -r 164: K = 1,55 -r 3,0: DVD0= 1,3-f 1.1. 1.5. - pompe axiale: n,= 600 -r 1200; i^ = 164 -r 330: K = 3 -r 6,22; D/D0 = 1.

Pompe. Conducte. Armaturi. Garnituri

77

Fig.3.15. Clasificarea pompelor centrifuge după rapiditate ( funcţii caracteristice) Numărul caracteristic K, turaţia specifică a, sau turaţia caracteristică n^ sunt funcţii caracteristice, obţinute din condiţii de similitudine, şi fac legătura între o anumită geometrie a rotorului maşinii hidraulice şi parametrii săi energici (debit, înălţimea de pompare, turaţie). Relaţia de calcul a numărului caracteristic: i (3-66)

(gH) n [l/s] - turaţia; V [raVs] - debitul; H [m] - înălţimea de pompare; g [m/s2] - acceleraţia gravitaţională.

4

3.7.2. Construcţie şi funcţionare
Rotorul 5 este fixat pe arborele 3 cu ajutorul unor pene. Arborele se sprijină pe batiul pompei cu ajutorul unor rulmenţi. Lichidul pătrunde prin conducta de aspiraţie. Pentru a putea porni, pompa şi conducta de aspiraţie trebuie în prealabil umplute cu lichid. Prin învârtirea rotorului apa este centrifugată către periferia acesteia. La intrarea în rotor se crează vid. Pe suprafaţa liberă din bazuiul de aspiraţie acţionează presiunea atmosferică. Datorită acestei diferenţe de presiune între bazinul de aspiraţie şi intrarea în pompă este generat un flux lichid continuu. De la periferia rotorului apa trece prin carcasa stαtorică 6 în camera spirală 7 şi pătrunde prin difuzorul 2 în conducta de refulare L în cămaşa statorică, în camera spirală dar mai ales în difuzor, o parte din energia cinetică a lichidului se transformă în energie potenţială.

/. conductd de refulare; 2- difuzor: 3- arbore; 4 .intrare lichid; 5- rocor.6"- carcasă statorică; 7- camera spirală (carcasa elicoidalâ).

FI g J. 16. Schema unei pompe centrifuge
7

78

Manualul ofiţerului mecanic

Fig.3.17. Rotorul unei pompe centrifuge / - inelul acoperitor. 2 - coroana*. 3 - paleta; 4 - inelul labirintului

a)

b)
Fig. 3.18. Diferite tipuri de labirint! 7- capacul de aspiraţie; 2 - labirint; 3 - rotor.

c)

d)

Pentru a micşora pierderile prin curgerea lichidului din zona de presiune ridicată în zona de joasă presiune , se prevăd labirinţi, prezentaţi în fîg.3.18.

3.7.3.Construcţia etansărilor mobile utilizate la pompe

1

fsss

h

Fig.3.19 / • conductă de alimentare cu apă; 2*- garnitură; J - şurub de strângere; 4- capacul presetupei; 5- inel distanţier

Fig.3.20 ' /** • inel metalic: 2 ***- garnitură; J - capacul presetupei; 4 - inel alunecător; 5 -arc elicoidaU 6 •garnitură alunecătoare: 7 - inele de cauciuc; 8 - inel de blocare; 9-arbore.

8 7

Ponψe. Conducte. Armături. Garnituri Observaţie * Materialele folosite pentru garnitură sunt: bumbac moale îmbibat cu grăsime; împletitură din fire de azbest. ** Materialele folosite pentru inelul metalic sunt: fontă: bronz; aliaje dure; carburi. *** Materialele folosite pentru garnitură sunt: cauciuc: teflon.

79

3.7.4. Ecuaţiile fundamentale ale pompelor hidrodinamice
Rotorul primeşte lucru mecanic de lα arbore şi transmite curentului lichid partea cea mai însemnată. Rotorul este un corp rigid care se roteşte cu viteza unghiulară ω, constantă şi prevăzut cu 6 -r 12 palete care ghidează curentul fluid. Dacă distanţa dintre două palete consecutive ar fi infinit mică, pentru un observator ce s-ar mişca împreună cu rotorul, toate particulele fluide ar avea traiectorii ce ar coincide cu forma paletei. La rotoarele reale, paletele fiind dispuse destul de rar, particulele ce pătrund în zona mediană a canalului interpaletar pot avea traiectorii ce diferă de forma paletei. Pentru simplificare, se neglijează atât aceste diferenţe( se consideră deci un rotor cu număr infinit de palete, fiecare paletă fiind de grosime infinit mică) cât şi pierderile hidraulice. Cu aceste simplificări se obţine înălţimea de pompare teoretică pentru un număr infinit de palete H^.

/ - a - b - 2 - traiectoria relativa; / -a'- b'- 2' - traiectoria absolută datorită unei mişcări de antrenare a rotorului, w -viteza relativă; v -viteza absolută; u - viteza de antrenare.

Fig.3.21. Triunghiurile de viteză

în fiecare punct al traiectoriei trebuie satisfăcută relaţia: v = u -l- w (3-67) Deci cele trei viteze formează triunghiul vitezelor. Sunt importante două triunghiuri de vitdeă: cel de intrare şi cel de ieşire. Paletele retorice deviază curentul unghiul vitezelor relative trebuie să corespundă unghiului de înclinare al paletei faţă de tangenta la cerc. Aşadar, paletele obligă modificarea momentului cantităţii de mişcare între intrarea şi ieşirea din rotor. Msp-Qfc-Vo-?,-?!] (3-68) în care: p [kg/m3] - densitatea ( masa specifică) V [mVs] - debitul volumic de lichid Fj - raza vectoare în punctul l V j - viteza absolută în punctul l

Manualul ofiţerului mecanic

n - raza vectoare în punctul 2 V 2 - viteza absolută în punctul 2 De reţinut următoarele unghiuri: v., ( v,: prelungirea razei r,) < 90° β, (w,; tangenta în punctul l la cercul de rază r,) < 90° α, (Vι ; u,) T: (v> prelungirea razei r^) < 90° β: (w2; tangenta în punctul 2 la cercul de rază r^ < 90° α: (v:; uj Produsul |r2 • V 2 | - aria paralelogramului care are ca laturi r:şi v: Produsul ]?! • v t | - aria paralelogramului care are ca laturi η şi v{ Deci Relaţia ( 3-68) devine: M = pg(r 2 v 2 sinγ 2 - η v j s i n γ ! ) Facem următoarele notaţii: v U| =v l cosα 1 Componenta tangenţială a vitezei absolute v, vml s v,sin α E Componenta meridională a vitezei absolute v, şi similar (3-70) (3-71) (3-72) (3-73)
(3-74)

|r, • vJ = r-» -v-, sin v-* - -1 - ~

(3-69)

Cum unghiurile γ şi α sunt complementare, rezultă egalităţile: r2 - v 2 s i n γ 2 = r2 -v 2 cosα2 = r2 -v u , η • v l sîn γ l = rt • v t cosαj = τ{ • v U| Cu aceste relaţii, momentul cantităţii de mişcare devine: M = pVvU2.r2-pVvU|.rι

(3-75) (3-76) (3-77)

Acest moment trebuie transmis lichidului, deci arborele pompei trebuie să dispună de puterea: P=M-ω (3-78) care se mai poate scrie: P = pVv U : • r2ω - pVv U | • r t ω (3-79) sau P = P Vv U : • u 2 - pVv υ ι - Ul (3-80) (3-81) (3-82) Puterea hidraulică furnizată de pompă se scrie cu relaţia: P = pgVHt33 Scriind egalitatea ultimilor două relaţii se obţine: sHl<=vU:.u2-vUι.ul

care reprezintă ecuaţia fundamentală a pompelor hidrodinamice, numită ecuaţie în unghiuri deoarece conţine funcţiile trigonometrice ale unghiurilor α, şi α^ Aplicând teorema cosinusului în triunghiurile de viteze la intrare şi ieşire.

Pompe. Conducte. Armături. Garnituri se obţine: Wj = v + u -2UJVJ cosα1 w; = v +u -2u 2 v 2 cosα 2 De unde se obţin produsele: „v. ««...„v,. "T*;?"?
2 2 2 2 2

81

(3-83 ) . (3-84)

(3-S5,

-w; -H v; -f u; u 2 v 2 cosα2 = u 2 v U 2 = - * — ^-a - care înlocuite în relaţia (3-84) , rezultă:

(3-86)

relaţie care poartă denumirea de ecuaţie fundamentală în viteze. în cazul pompelor de fabricaţie curentă, a! =90°, datorită faptului că nu există stator la intrare, în firele fluide execută o simplă întoarcere la 90°. în acest caz, ecuaţia (3-82) devine: gHlx=vU:.u: (3-88)

3.7.5. Exploatarea turbopompelor
3.7.5.1. Pornirea şi oprirea agregatelor în cazul în care s-au efectuat intervenţii la legăturile motorului electric, înainte de pornirea agregatului de pompare, trebuie să se verifice dacă sensul de rotaţie este cel corect. Pentru amorsare, conducta de aspiraţie şi pompa trebuie umplute cu lichid pană la nivelul conductei de refulare. Pompele centrifuge se pornesc cu vana de pe conducta de refulare închisă, iar pompele diagonale şi axiale, dacă sunt prevăzute cu vane de refulare, se pornesc cu vana complet deschisă. Pompele care au fost pornite cu vana de refulare închisă nu trebuie lăsate să funcţioneze timp îndelungat cu vana închisă, deoarece se încălzesc. Pompele centrifuge nu trebuie să funcţioneze fără lichid. După pornire, vana de refulare se deschide complet numai după atingerea turaţiei de regim. La pomparea lichidelor calde, înainte de punerea în funcţiune, pompa trebuie încălzită încet până la temperatura de regim. In timpul funcţionării pompei este necesar să se efectueze următoarele operaţii: - să se verifice ca inelele de ungere să se rotească liber împreună cu arborele; - să se observe ca temperatura lagărelor să nu depăşească 60 -70 ° C; - se controlează nivelul de ulei; - se controlează răcirea pompei în cazul pompării lichidelor fierbinţi. Trebuie respectate cu stricteţe normele de tehnica securităţii muncii, ştiind că organele în rotaţie şi lichidul pompat prezintă pericol. Pentru oprirea agregatului de pompare sunt necesare următoarele operaţii: - închiderea progresivă a vanei de refulare, acolo unde există: - oprirea motorului: - închiderea robinetelor manometrului şi a ţevilor prin care se introduce apa în presgarnitură şi apa de răcire la lagăre. în cazul unor temperaturi ambiante scăzute, după oprirea pompei se golesc de apă atât pompa, cât şi conductele.

Manualul ofiţerului mecanic

3.7.5.2. Defectele turboporapelor în timpul punerii în funcţiune şi a exploatării pompelor, pot apărea o serie de defecte care pot duce la avarierea şi altor agregate şi utilaje, în afară' de agregatul de pompare propriu-zis. Principalele defecte cauzele care le produc şi măsurile ce trebuie luate pentru înlăturarea lor sunt prezentate în tabelul 3.4. Tabelul 3.4. Defecte, cauze şi măsuri de remediere Defecte Cauze Pompa şi conducta de aspiraţie nu sunt pline cu lichid. Pătrunde aer în conducta de aspiraţie. Aerul din pompă şi conducta de aspiraţie nu este evacuat. Ventilul de reţinere al sorbului nu se deschide suficient. Sita sorbului este înfundată. înălţimea de aspiraţie este prea marc. Rotorul se roteşte în sens invers. Vana de refulare este închisă. Rotorul sau aparatul director sunt înfundate. Vana de refulare nu este închisă. Rotoarele sunt montate greşit. Pompa necesită Ia pornire o putere mai mare decât cea normală. Debitul pompei este sub cel normal. Dispozitivul de echilibrare nu funcţionează. Presgarniturile sunt prea strânse. Pompa este înfundată. Vana de refulare <*ste înfundată. Vana de refulare era închisă. Presgarniturile si'.nt stânse prea mult. Nu funcţionează dispozitivul de răcire. Fundaţia slabă. Şuruburile de fixare nu sunt strânse. Conductele rυ sunt bine fixate Există pungi de aer în con-ducta de aspiraţie 3.7.5J. Reglarea debitului Funcţie de condiţiile de exploatare ale instalaţiilor se impun modificări ale debitului pompelor, iar cele mai uzuale moduri de realizare sunt: închiderea parţială a unor valvule, recircularea unei cantităţi de fluid cu ajutorul conductelor de by- pass, modificarea turaţiei şi mai rar înclinarea paletelor rotorice sau statorice. în figura 3.22 sunt prezentate Măsuri pentru înlăturare Se completează lichidul şi se elimină bulele de aer. Se determină locul neetanşeităţii şi se etanşează. Se deschid robinetele de aerisire şi se umple pompa cu lichid. Se curăţă ventil ui de reţinere al sorbului şi se repara. Se curăţă sita. Se montează pompa la înălţimea de aspiraţie corespunzătoare. Se schimbă legăturile electrice . Se deschide vana. Se demontează pompa şi se curăţă. Se închide vana şi se deschide pe măsură ce creşte turaţia. Se demontează pompa şi se montează corect rotoarele. Se verifică dispozitivul de echilibrare. Se slăbesc presgarniturile. Se curăţă rotorul şi aparatul director Se controlează vana . Se deschide vana de refulare. Se slăbesc presgarniturile. Se controlează conductele şi robinetul dispozitivului de răcire. Se consolidează fundaţia. Se strâng şuruburile de fixare. Se consolidează conductele. Se înlătură acrul şi se etanşează conducta.

Pompa nu aspiră

/
Pompa aspiră aer şi nu refulează.

Pompa se încălzeşte.

'ompa vibrează

. Pompele care se cuplează în paralel pot avea aceeaşi caracteristică (pompe identice) sau caracteristici diferite (pompe diferite). Pot fi cuplate în paralel pompe diferite cu condiţia ca în punctul de racordare a celor două conducte de refulare să se poată realiza aceeaşi sarcină pentru arabele pompe. Prin deschiderea valvulei de pe conducta de by-pass pompa va debita un debit pe conducta de refulare principală şi un debit de by-pass. Deplasarea punctului de funcţionare arată că la reducerea debitului apare şi reducerea presiunii de refulare. Funcţionarea pompelor în paralel în cazul în care debitul unei singure pompe nu este suficient pentru satisfacerea cerinţelor consumatorilor din reţea. Recircularea unei cantităţi de fluid este un procedeu care constă în montarea pe refularea pompei a unei conducte de by-pass care permite întoarcerea fluidului în aspiraţia pompei sau în tancul de aspiraţie. Conducte.22. Este o metodă care se aplică în principal la pompele centrifugale. 3. Pentru cazul cuplării în paralel a două pompe identice caracteristica funcţionării în comun poate fi urmărită în figura 3.4. Acest procedeu se aplică pompelor volumice dar este utilizat şi pentru instalaţiile de pornire ale pompelor centrifugale. în care caracteristi^ «ste determinată ca fiind dublul caracteristicii unei singure pompe. în mod obişnuit aspiraţia este independentă pentru fiecare pompă. la care pornirea se va face cu valvulă de pe conducta de by-pass deschisă. se pot cupla în paralel două sau mai multe pompe. Vana sprt tînchidtre Fig. Reglarea debitului pompelor închiderea parţială a unei valvule este un procedeu simplu de reglare a debitului modificând secţiunea de trecere a fluidului printr-o valvulă montată pe conducta de refulare.5. Garnituri caracteristicile pompelor şi ale instalaţiilor precum şi modul de determinare al punctului de funcţionare. refularea flcându-se într-o conductă comună. Modificarea turaţiei pompei este o metodă utilizată atunci când motorul de antrenare al pompei permite modificarea turaţiei.Pompe.7. Armaturi. 3.23a. Se realizează o pierdere de sarcină hidraulică suplimentară în conducta de refulare astfel încât se modifică caracteristica exterioară. Rezultate similare pot fi obţinute şi dacă valvulă este montată pe aspiraţia pompei cu condiţia ca pompa să aibă rezervă de NPSHd .

Uneori această problemă se poate rezolva cuplând în serie două sau mai multe pompe.7. Dacă din punct de vedere hidraulic funcţionarea în serie a unui număr oarecare de pompe este posibilă. In această situaţie prima pompă aspiră apa din magistrală sau din tanc şi o refulează în aspiraţia pompei care urmează după ea.5. Funcţionarea pompelor în serie Manualul ofiţerului mecanic In practică se pot ivi situaţii în care debitul livrat de pompă este suficient pentru alimentarea consumatorilor. camerei spiralei etc. este posibil ca flecare pompă din montajul in serie să fie multietajată. b) scrie . Funcţionarea pompelor în: a) paralel. impunând creşterea grosimilor pereţilor rotorului.84 3.23.5.3. condiţiile de rezistentă sunt adeseori prohibitive.23 b. Flg. Evident. Caracteristica funcţionării a două pompe identice montate în serie poate fi urmărită în figura 3. în schimb înălţimea de pompare este prea mică.

în cazul apei ( ca lichid auxiliar) la temperatura de 20° C ( pv=2. F. 2 .7 %.52 760-17. 3. După pornire lichidul este obligat datorită forţelor centrifuge şi de viscozitate să formeze un inel concentric cu carcasa. Vidul maxim care poate fi creat de către o pompă cu inel de lichid ( apă) nu trebuie să scadă sub presiunea de vaporizare a lichidului auxiliar ( apa). Carcasa cilindrică / este prevăzută cu două capace frontale în care sunt practicate orificiile 2 şi 3. Dacă este necesară obţinerea unui vid mai avansat se realizează pompe cu două etaje. ceea ce provoacă evacuarea fluidului prin conducta de refulare. vidul maxim vα fi: 760-17. 3 24 Schcma unc| de ^ cu Urmărind sensul de rotaţie se inel de lichid creαză o depresiune pe conducta de aspiraţie. Garnituri 85 3. Rotorul 4 este dispus excentric faţă de carcasă.53 mm cHg. iar între punctele B(D)A volumul se micşorează.•*• rotor.8. 5. Armături. constată volumul Că pe porţiunea A (C) B inteφαletαr Creşte ceea ce /-carcasa cilindrică. înainte de prima punere în funcţiune.orificiu de refulare. turaţia pompei poate fi reglată cu ajutorul unui reostat între 3000-13 000 rot/min.inel de lichid. . în comunicare cu conduct^ de refulare. deci la temperatura de 20° C pentru apă se poate atinge un vid de 92. Astfel între paletele rotorului se formează spaţii libere de diferite dimensiuni care sunt delimitate de butucul rotorului. santină. Pompe cu inel de lichid Sunt utilizate pentru amorsarea pompelor centrifuge din unele instalaţii (balast.53 --100 = 97. respectiv de aspiraţie. iar lichidul auxiliar vα fi puternic răcit.) precum şi pentru crearea vidului necesar diverselor procese tehnologice.38 kNnr) ceea ce corespunde la cea 17. inelul de lichid şi capacele frontale. paletele învecinate.Pompe. pompa se umple parţial cu lichid auxiliar.69% 760 Pompele cu un singur etaj pot atinge 95% din vidul teoretic. răcire pistoane etc. Jn cazul antrenării cu ME.orificiu de aspiraţie . Conducte.

presiunea de lucru şi destinaţie membranele pot fi confecţionate din: a) Materiale moi: piele: cauciuc.supapa de aspiraţie. 2 .piston.manivelă de către motorul de antrenare.25.9. imprimă lichidului auxiliar 6 o mişcare alternativă. 3. bronz fosforos: oţel. Pompă cu membrană metalică FIg. 5 • pompă cu piston auxiliari. atunci debitul teoretic refulat de pompă pentru n rot/min turaţia motorului de antrenare va fi: ra3/s (3-89) 3. provocând deplasarea elastică a membranei şi deci modificarea volumului camerei de lucru şi în final pomparea. 6 . Pompa de compensaţie 5 este folosită pentru completarea lichidului auxiliar pierdut. 7. Pompă cu palete glisante / . Pompă cu palete glisante Acest tip de pompe sunt adesea utilizate la acţionările hidraulice. deoarece prin variaţia excentricităţii permite modificarea debitului la turaţie constantă: Pπu=l40 ban V = 4 . 4 .95 .10.3.rotor. Pompe cu membrană Sunt utilizate pentru pomparea diverselor produse care de multe ori nu trebuie să vină în contact cu părţile instalaţiei de pompare. Pistonul 4 acţionat printr-un mecanism bielă . Funcpe de natura fluidului antrenat. 2 . Dacă ΔV este variaţia de volum între cele două poziţii extreme ale membranei.Manualul ofiţerului mecanic 3.supapa de refulare. mase plastice.26. FigJ.paleta glisantă.360 1/min ηm=0.carcasa. b) Materiale metalice: alpaca.lichid auxiliar. să nu fie alterate de uleiul de ungere sau să nu se prelingă în cavitatea de lucru.membrana metalică. 3 .

dispuse Ia 180 ° unele faţă de altele.aspiraţia şi amestecul cu agentul de lucru: c) .11. . 3. ceea ce se obţine adesea prin orificiu dublu de aspiraţie şi refulare. γ [kgfi^m3]: H3 = Zr + . Dacă pompa cu palete glisante este construită pentru presiuni mai mari de 60 bar construcţia pompei trebuie să permită echilibrarea hidraulică a rotorului.rezistenţele hidraulice pe conducta de aspiraţie H 2 = Z a + £ 2 -+ha H^Z. Pompe cu jet de abur Aceste pompe folosesc energie cinetică a aburului pentru transportarea prin conductele instalaţiei a fluidelor cu viscozitate mică.înlţimea lichidului în tancul de aspiraţie: l.înălţimea lichidului în tancul de refulare. Pompe cu jet Principiu de fimcţionare: Agentul de lucru conţine o mare cantitate de energie. Agentul de lucru este abur şi apă. 3. . [kgf/πr].h h r H^ h. Zλ . V= Procesul care are loc în pompele cu jet de abur poate Ω împărţit în trei etape: a) . Agentul pompat primeşte o parte din energia agentului de lucru. Asemenea pompe cu o largă utilizare la navele în instalaţiile de extracţie a aerului din condensatoare în scopul menţinerii unui vid optim. deci pompele se clasifică în pompe cu jet de abur şi pompe cu jet de apă. H.H . cat şi în sistemul de santină în scopul deplasării diferitelor lichide prin reţelele instalaţiei hidraulice.95 în timpul funcţionării paletele se deplasează în canale datorită forţei centrifuge şi rămân mereu în contact cu peretele interior al carcasei. [ mCA] Po [kgf/ra2].scurgerea aburului prin ajutaj: b) . Conducte.1. Po .:^ [mCA] p.presiunea la suprafaţa lichidului în tancul de aspiraţie. Garnituri 87 ηv=:0. γ [kgf/m3]: Vj m 3 /s [debitul agentului de lucru: VJm 3 /sjdebitul lichidului de transportat: Fie V|ra 3 /sldebitul de amestec.presiunea la suprafaţa lichidului în tancul de refulare: l. Armături.comprimarea amestecului. .11. ..rezistenţele hidraulice pe conducta de refulare: pa . . .Pompe.presiunea agentului de lucru la intrarea în ajutajul 1: H: • vacuumul format în camera de amestec 2: Z.

Fie ct . = f (i0.3. 5 . Pompă cu jet de abur a) Scurgerea aburului prin ajutaj Fie po . =f (Δi) c j = 91j3yji0 . t] .88 .ajutaj (energia potenţială de presiune se va transforma în energie cinetici).entalpia -parametrii aburului la ieşirea din ajutaj.tub piezometric (indică presiunea agentului de lucru înainte de a intra în ajutajul 7).. La scurgerea prin ajutaj energia potenţială a aburului se transformă în energie cinetică.presiunea. 4 .0.) sau c.temperatura. to . 8 -tub piezometric (indică presiunea de refulare la ieşirea din difuzorul 3). i] .i.Manualul ofiţerului mecanic l . . p! .tanc de aspiraţie. 7. φ = 0. 6 . i0 .presiunea.92 b) Aspiraţia şi amestecul cu agentul de lucru x-» (3-90) Fie m ab = —— masa aburului. 9. g Cj .temperatura. 2-camera de amestec.viteza aburului la ieşire.entalpia -parametrii aburului la intrarea în ajutaj. c.viteza aburului la ieşirea din ajiitaj.J-difuzor( energia cinetică a amestecului se transformă în energia potenţială de presiune).conducta de aspiraţie) Fig.tanc de refulare.tub piezometric (indică vacuumul în camera de amestec 2).27./.

masa lichidului aspirat. cât şi în difuzorul ejectonilui. permiţând creşterea presiunii atât în confuzor. Conducte.Pompe. Armături.x Conform teoremei impulsului putem scrie: 7 m aι * c i ~*"maιp *caιp = (raab "^^asp^x Viteza obţinută în camera de aspiraţie: c) Comprimarea amestecului în secţiunea x .x şi y . .ct) Comprimarea amestecului în confuzor între două secţiuni x .x viteza amestecului atinge valoarea maximă. 'y -** (Py 'vy -P* -v*) (3-91) sau (3-92) (3-93) .C y ) undeΔi = i y . Considerând comprimarea adiabatică: k . .y rac: sau Δi = — ( c .viteza amestecului în secţiunea x . Garnituri 89 m^p = —22. .viteza fluidului aspirat la intrarea în camera de amestec: cx . 8 cu .i. după care începe să scadă.

uşor de pus în funcţiune: . în sistemul de inundare a compartimentelor. .) Comprimarea amestecului în difuzor Amestecul continuă să-şi piardă din viteză. La montarea pompelor cu jet trebuie avut în vedere că axa difuzorului să coincidă cu axa ajutajului. . Dezavantaje .consum mare de abur. mărindu-şi în schimb presiunea. ^ > v m =(Pπ /Pιπ) î v n 3.apa Aceste pompe sunt folosite la stins incendiu.2. Determinarea volumului specific al amestecului la ieşirea din difuzor Candtatea de abur necesară funcţionării pompei cu jet este de cea 5 ori mai mare decât cantitatea amestecului comprimat de pompă.11. Pompe cu jet de apă Agentul de lucru .simple din punct de vedere constructiv şi al exploatării.90 Manualul ofiţerului mecanic m Ay-c m = —-——. iar între ajutaj şi difuzor să fie o distanţă optimă.gabarite reduse: . Viteza amestecului la ieşirea din ejector este de cea 50 m/s Comprimarea se face de cea 7 ori. Hga = δ[m] .ieftine. p» m=• [kg] (3-94) Dacă transformarea este politropă rezultă: c. m din transformarea adiabată: P y vy γ v =P n χv ""^ vv x =^ y = -—£- •! k-l deci v. Avantaje ale pompelor cu jet: . V = W + 400m3 /h.greutate mică.

3.+ Zj =—^ + -^ + z2 darzI=z2=z0 sau dacă m = l/g.presiunea lichidului la ieşirea din ajutaj φ . m=lkg.coeficientul de pierderi GI . h ..presiunea lichidului la intrarea în ajutaj p2 . . c2 .pierderi hidraulice pe conductă până la ajutaj. Armături. mc<> po —i-+-^.viteza la ieşirea din ajutaj. Cauzele principale care pot provoca funcţionarea anormală a pompei cu jet de apă sunt următoarele: % . Conducte.Pi -P2 γ = φj—(Pι~P2) [m/s] φ = 0.= ^ + ^. p.sita sorbului de aspiraţie este înfundată.f.pierderi hidraulice în ajutaj.99 Fig.+ h d (3-96) γ 2g γ P2 .viteza lichidului la ieşirea din ajutaj Conform relaţiei lui Bernoulli: 2 2 mc.Pompe. Ikgf.. 2 2 91 (3-95) (3-96) c 2g ι .presiunea apei la ieşirea din ajutaj.28.viteza lichidului la intrarea în ajutaj c: .97-0.axa difuzorului nu coincide cu axa ajutajului . Garnituri Determinarea vitezei lichidului la ieşirea din ajutaj: Notaţii: pi .distanţa dintre ajutaj şi difuzor nu este cea optimă . Pompă cu jet de apă Dacă masa unitară de fluid rămâne constantă atunci: H c +^. ^«0 hd .

500: 600: 700: 800: 900. etc. Corespondenţa diametrului exterior exprimat în milimetri şi în inches. santină şi drenaj.39 W64 9 23/64 18 45/64 Sunt utilizate la: balast. în cazul p n £ 50 bar. cauciuc. asigurarea integrităţii şi etanşeităţii conductei pe întreaga durată de utilizare precum şi realizarea calităţii suprafeţei conductei printr-o curăţire şi tratare corespunzătoare în perioada de montaj. învelire anticorozivă şi prin izolare termică. fontă. realizându-se prin placare interioară. Caracteristicile fizicochimice ale fiecărui fluid sunt analizate în scopul stabilirii compatibilităţii acestora cu diversele materiale utilizate în fabricarea conductelor. ventilaţie. Protecţiile îndeplinesc rolul de a asigura şi menţine integritatea suprafeţelor interioare şi exterioare ale conductei şi pot fi de natură mecanici chimică sau termică.. Acest lucru permite alegerea corectă a materialului conductei. Caracteristicile fluidului sunt reprezentate de natura. Tabelul 3. ulei.12. O conductă se identifică prin diametrul nominal şi grosime (diametrul nominaldiametrul secţiunii de trecere » diametrul interior) Din punct de vedere funcţional o conductă poate fi studiată funcţie de presiunea nominală ( presiunea maximă ce poate exista în instalaţie în timpul exploatării). aer comprimat. alamă. bronz. Parametrii specifici circulaţiei fluidului (debitul. apă pentru căldări şi caldarine. transport gaze sau lichide petroliere. La probe se ia pp= 1. vopsire exterioară.. agenţi otrăvitori. proprietăţile şi parametrii acestuia determinând caracteristicile fizico . lungime.5. apă răcire.5 ρn.1.92 Manualul ofiţerului mecanic 3.5: 3: 4: 5: 6: 8: 10: 15.12. termic şi mecanic al conductei. 100: 125: 150: 200: 250: 300: 350: 400.etc. gaze. mase plastice. O conductă se caracterizează prin : diametru interior. cupru. combustibil. Valorile standardizate ale diametrului nominal Diametrul nominal Foarte mic 1: 1. căptuşire cu elastomeri. supraplin. sonde. Generalităţi Conductele se folosesc la transportul şi distribuţia agenţilor de lucru.6. fie printr-o protejare suplimentară. Conductele reprezintă totalitatea elementelor constructive asamblate etanş. Tabelul 3.2: 1. 20: 25: 32: 40: 65: 80. Valori standardizate Mediu Marc Foarte mare Mic 1000: 1200: 1400: 1600: 1800: 2000.chimice. Milimetri Inches Milimetri Inches Milimetri Inches 1 3/16 10 25/64 19 3/4 o 5/64 11 7/16 20 25/32 3 1/8 12 15/32 21 53/£* 4 5/32 13 33/64 22 55/64 5 13/64 14 35/64 23 29/32 6 15/64 15 19/32 24 15/16 7 9/32 16 5/8 25 63/64 8 5/16 17 43/64 25. temperatura) sunt mărimi care determină dimensiunile şi structura traseului conductei şi se folosesc în calculul hidraulic. Agentul de lucru reprezintă fluidul care este transportat prin sistemul de conducte. fiind părţi distincte din instalaţiile în care se montează.. presiunea. diametru exterior. . Pot fj executate din: oţel. Conducte 3.5: 2: 2.

Clasa Presiune bar I Clasa Presiune bar U Mediu tcmp. 25:40.5: 6: 10: 16.<60°C Abur Combustibil Aer. 25 100 25 150 22 Temperatura ° C 250 200 20 18 300 17 Presiunea de probă 40 Conform RNR conductele se împart în 3 clase funcţie de natura fluidului vehiculat. t. Valorile standardizate ale presiunii nominale Presiunea nominala Joasă presiune Medie presiune înaltă presiune Foarte înaltă presiuneValori standardizate 1: 2. de nivelul de presiune şi temperatură: Tabelul 3. fluide agresive.9. Pentru conductele sudate (sudură pe o singură punte) (3-97) (3-98) ( sudură pe ambele părţi) (3-99) . >16 >16 >40 • sau > 300 sau > 150 sau > 300 116 116 116 şi 1300 şi 1150 şi 1300 17 17 116 şi 1170 şi 160 ŞÎ1200 3. gaz. DQ ram .7.efortul unitar admisibil la tracţiune pentru materialul considerat. 64: 100: 160: 250: 320: 400:640.Pompe. Mediu temp.diametrul nominal: σa N/ram2 . apă. Armături. Elemente de calcul de verificare în cazul tubulaturilor standardizate nu se mai fac verificări. 1000:1600:2500 93 în cazul circulaţiei lichidelor sau gazelor fierbinţi presiunea de lucru va fi moi scăzută func(ie de temperatura fluidului de lucru. Presiunea funcţie de temperatură Presiunea nominală p. Garnituri Tabelul 3. ulei. material inflamabil. Conducte. Clasificarea conductelor Destinaţia conductei Otrăvuri.2. Se poate utiliza relaţia: 2σa ppN/raπr .12. Tabelul 3.8. Clasa Presiune bar III Mediu temp. dar pentru anumite instalaţii este necesară verificarea grosimii conductei.presiunea de probă.

traseu conductă. Sistemele de îmbinare a conductelor Traseele conductelor se realizează prin asamblarea elementelor acestora. N/ram . îmbinările pot fi: .. 3.coeficient de rezistenţă mm mm (3-100) (3-101) '•-«^T* φ **• l b= l u S0 mm .traseu conducta. σ a = —. în cazul în care nu există prescripţii speciale σ. îmbinare nedemontabilă /. speciale. 3.efortul unitar la rupere.presiunea maximă de lucru Φ .12.94 Grosimea peretelui conductei conf.4-/ra*«/ je .nedernontabile: • demontabile: cu flanşă. c m .efortul unitar admisibil la tracţiune. 3.adaos pentru coroziune funcţie de materialul conductei şi de destinaţie. 2 σ. = 0.30. 7.pentru pţel şi aliaje de oţel. Asamblările trebuie să menţină integritatea faţă de acţiunile corozive şi erozive ale fluidelor transportate prin conducte la temperaturile şi presiunile de funcţionare.35 σr σr N/ram: .coeficientul care ia în considerare sudura grosimii datorită îndoirii: R mm . 2. cu filet. 3.raza medie a curbei. 2* cordon sudură. Fig. îmbinare nedemontabilă Fig. Procedeele şi tehnologiile aplicate la asamblarea diverselor elemente de conductă trebuie să asigure rezistenţa mecanică şi o etanşeitate corespunzătoare.3. RNR Manualul ofiţerului mecanic d-p d mm .fâ 3 -cordoane de sudură.29.traseu conductâ.diametrul exterior al ţevii p bar .traseu conchjc.

3.3. 5.şaibă. . 7. îmbinare cu flanşă mobilă /. Reperele asamblării cu flanşe /•element de conductă. 2 .suprafaţă de etanşare.traseu conductă.cordon de sudură. 3 -flanşă sudată.piuli(ă. •/. 4.5.garnitură. 2. 5* garnituri de etanşare. 6. 6. Garnituri 95 Fig. îmbinare cu flanşă Fig.traseu conductă.traseu conductă.deformaţiilor corpului navei. 2.flanşă pentru 5. Fig. 4.variaţiilor de temperatură: .flanşă.şurub.33.3.flanşă pentru 1.32.flanşă mobilă. 3.cordon de sudură. / . Compensatori Pot prelua deformaţiile unei tubulaturi datorate fie: . Armături.3..Pompe.cordoane de sudură. Conducte. Cuplări elastice Au ca rol să nu transmită vibraţiile unui agregat la restul instalaţiei.31.

pe recipiente. 3. . viscozitate: .armături de reţinere.34. nivelului şi a temperaturii.deschidere. aparate indicatoare de nivel. când se modifică parametrii faţă de cei adoptaţi ( consideraţi . Armături Armăturile reprezintă elementele de conductă prin intermediul cărora circulaţia fluidelor este controlată.36. c) După direcţia fluidului 1 .armături de blocaj.3.96 Manualul ofiţerului mecanic Fig.traseu conductă.armături cu cep: 2 .armături de siguranţă .Clasificarea armăturilor a) După destinaţie: 1 . reglează un parametru de lucru: presiune. 7 . Compensator cu burduf /. Prin armături se înţelege.armături închidere .35. distribuirea fluidului din instalaţie. în general.drepte: 2 . 3 -armături de reglaj. 2 . nu permit creşterea unui parametru (presiune). 6 . dispozitivele montate pe agregate. în mod convenţional sunt considerate armături si aparatele şi dispozitivele de control şi siguranţă a instalaţiei (manometre.3.burduf. supape de siguranţă). temperatură.armături de distribuţie. presiunii. 3 -traseu conductă. 5 . descărcarea instalaţiei.1.armături cu clapeţi. precum şi între diferite porţiuni ale conductei. Compensator sub formă de spiră 3. au rolul de a izola o anumită parte a instalaţiei.13. normali).13. dirijată şi reglată permanent. permit circulaţia într-un anumit sens.armături cu ventil: 3 . 2.armături cu sertar. 4 . b) După organul de închidere: 1 .armături care schimbă starea de agregare a fluidului ( oale de condens).de colţ. Compensator sub formă de Ură FIg. reglarea debitului. Fig. stabilirea sau întreruperea legăturii între agregate şi conducte. modifică circulaţia prin conducte.3. corespunzător condiţiilor de exploatare ale instalaţiilor in cαresunt montate. 4 . conducte şi pe alte instalaţii care conţin un fluid sub presiune şi cu ajutorul lor se comandă: alimentarea instalaţiei.

ventil: 8 ./# . 6 . * Mecanismul de acţionare.etanşare. 10 . 2.garnitură 7 .piuliţă fixă . 3 • tijă filetaţi pe o porţiune: 4 . presiune. 3. Garnituri 3 .ventil: S .execuţie cu capac cu nervuri: 3 .cu patru căi.corpul armăturii: • scaunul: . Elementele principale ale unei armături * Organe active de execuţie ( intră direct în contact cu fluidul): . 7.cu un scaun: 2 .tija.cu acţionare mecanică (la armături comandate electric.execuţie normală: 2 . .cu acţionare normală . 0 Din punct de vedere al acţionării: 1 .37. 3 .flanşă. 5 .cu funcţionare automată (regulatoare de debit.garnitură Fig.roată de acţionare. Armături.execuţie cu burduf de etanşare: 4 .13.flanşă de fixare robinet.cu două scaune.scaun.2.organul de închidere propriu-zis. 2 .corpul robinetului.cu trei căi: 4 . Robinet cu ventil drept / .scaunul ventiluiui. Fîg. Conducte. 2.corpul robinetului.38. 9 . 9 .piuliţi fixă 3 . e) După soluţia constructivă determinată de caracteristicile fluidului 1 .3. pneumatic).Pompe. Robinet cu ventil drept cu tija înclina U / . hidraulic. 4 -etanşare: 6. nivel): 3.roată de acţionare.execuţie cu ţeava intermediară: 5 . d) După numărul de scaune la robinetele de reglare 1 .execuţie cu manta de încălzire.capac.

flanşă. Robinet cu sertar paralei / . 9 . Robinetele cu cep se caracterizează prin: construcţie simpli cost redus.corp robinet. Fig.98 Manualul ofiţerului mecanic ¥! / . 3.scaun sertar pană. 7 . 3 • piuliţă fixa".capac fixare etanşare.port . Se folosesc numai în reţele cu fluide curate şi temperaturi reduse.etanşare. 4 -valvă. 3 . Robinet cu sertar pană Fig. 6 . Fig. 6 . 3 . Axa orificiului cepului este este perpendiculară pe axa cepului. Cepul se execută din fontă sau bronz cu o conicitate de 1/6. 7 . Robinete cu cep Au organul de închidere în forma unui cep conic cu orificiul central. 4 . dreaptă /• capac. W . 5 . 10 .capac pentru etanşare. 8 . 6 • pârghie. . S .flanşă. 2 . Cepul se poate roti în jurul axei sale pe suprafaţa de etanşare. 2 .42.sertar pană. 5 .. Domeniul standardizat este Dn 15. Clapeta cu ventil. Robinetul se realizează cu sau fără presgarnitură.40.piuliţă: 4 • etanşare.flanşă. Clapeta cu valvă dreaptă din oţel turnat 7.flanşă.capac.1/7. 3 . cu asamblare prin flanşe sau mufe filetate. 5 . manevră rapidă şi simplă.ventil.garnitură. 2 • tijă filetată pe o porţiune.scaun.roată de etanşare.3.scaun.3.41.roata de acţionare. 3. Fig. 9.capac piuliţă.Dn 150 pentru Pn 10: Pn 16.scaun.corp clapeta.corp.senar paralel.39. 4 .tija. 2 ..capac fixare piuliţă. 5 .

ventil cu arc de închidere. 3.capac.4*4. Armături.cep. c. 5. 2.închisă: circulaţia fluidelor provoacă deplasarea acestor dispozitive. 43.capac. b. Separatond termodinamic. deschiderea robinetelor fiind posibilă numai dacă sensul de curgere corespunde celui normal.3.cheie de acţionare. iar tija acestuia antrenează organul de obturare al orifîciului de evacuare(fig.45). 5. Garnituri 99 Cowl T Fig.condens.Elementele componente ale robinetului cu cep şi variante de circulaţie ale fluidului prin corp /• corp.ventil cu limitare a cursei. •/. Robinete de reţinere Aceste armături controlează circulaţia unidirecţională a fluidelor prin conducte. /.ventil de reţinere. .şurub de presare. Nivelul variabil de condens basculează plutitorul.tijă de limitare a cursei Armături pentru eliminat condensul Armăturile se deschid automat. -/.ventil liber. Curgerea condensului permite ridicarea plăcii eliberând orificiul. intermitent. 6*.presgarnirud. Oala cu plutitor. α b Fig. 2. Robinete de reţinere cu ventil c a.corp. numai în prezenţa fazei lichide a amestecurilor bifazice abur.Pompe. J. conducând la închiderea orifîciului ( fig. J. Conducte.arc de închidere. Prezenţa aburului şi curgerea acestuia cu viteză mare provoacă laminarea şi acumularea aburului în partea superioară.45). La această armătură orificiul de evacuare este obturat de o placă care este deplasată datorită diferenţei de presiune care acţionează pe feţele plăcii. 3. Robinetele sunt echipate cu dispozitive de reţinere cinematice acţionate din interior. Poziţia dispozitivelor de reţinere este normal.ghidaj. 3. 6 .

corp: 2.?• bolţ: •/.ventil: 3. 7.45. .46. 6 7 s /• corp: 2.cartuş filtrant.contragreutate: 7. Oaia de condcns(a) şi separatorul tcrmodinamic(b) /. b .3. 6.placa de evacuare . Dispozitivele de deschidere sunt acţionate de Ωuide şi pot fi comandate sau blocate cu mecanisme reglabile montate în exterior. armăturile de siguranţă asigură o secţiune corespunzătoare pentru evacuarea fluidelor.pluiiior.robinet de descărcare: /0-pιston.cu contragreutate.dispozitiv de evacuare: 5.cu arc.conductă de impuls: 9.piuliţa" de reglare: 6 .46.arc: •/• dispozitiv de comprimare: 5. Armături de siguranţă Aceste armături protejează instalaţiile contra creşterii accidentale a presiunii fluidelor de lucru peste o valoare de siguranţă prestabilită.duzi. . Fig. 3. Prin deschidere.pârghie acţionare manuali.cu impuls. Exemple de armături de siguranţă suni prezentate în fig. c . 3.Armături de siguranţa a. Depresurizarea datorată evacuării fluidului ore cα efect revenirea dispozitivelor în poziţia lor iniţială. cu obturarea etanşă α secţiunii de evacuare.şurub de fixare: S.condensat Spaţiul de abur Condensa» Concjπsat Amestec abur-con dersat 8 Fig. S.100 Manualul ofiţerului mecanic Amestec abur . Poziţia dispozitivelor este normal închisă.

Strângerea se execută în cruce. inele de etanşare. Armături. Desfacerea piuliţelor se face în cruce 7. 5. 4. Este interzisă utilizarea substanţelor organice pentru etanşarea instalaţiei care funcţionează cu fluide oxidante.Pompe. 3. Garnituri 101 3. La montare se introduc mai întâi şuruburile în partea inferioară a flanşelor. Orice armătură înainte de a fi montată trebuie să fie verificată cu atenţie în ce priveşte execuţia şi calitatea.100°C. Fonta cenuşie ( STAS 568. Reguli principale pentru montarea si demontarea armăturilor 1. înainte de montare se curăţă suprafeţele flanşelor. STAS i 181-66 Se pot executa prin turnare. înainte de demontare trebuie să se constate că instalaţia nu mai este sub presiune: 6.3.13. Conducte.4. Deoarece aliajele de cupru nu devin fragile la temperaturi joase. Garniturile pot fi îmbibate cu emulsie de grafit în ulei sau vor fi acoperite abundent cu grafit uscat. Se marchează pe armătură locul de unde a fost scoasă. şuruburi. 2. apoi flanşele se depărtează puţin se introduce garnitura de sus se introduc restul de şuruburi. Aliaje pe bază de cupru ρα £ 16 bar pentru corpuri .matriţare. piuliţe. se pregătesc garniturile şi şuruburile 3.13. capace. Materiale utilizate în construcţia armăturilor « Se aleg funcţie de natura fluidului. temperatura şi presiunea de lucru. tije.67) Fonta nodulare (STAS 6071-70) Fonta maleabilă (STAS 569-70) Oţel p a £ 16 bar t < 300 ° C ρn £ 25 bar t £300° C ρ n £ 16 bar t £400° C pentru corpul şi capacul armăturii Se admite în condiţiile prevăzute de STAS 1180-65. ele se folosesc la executarea armăturilor pentru fluide cu temperatură sub .sudare. .

5 i. Materialul din care se confecţionează garnitura se alege funcţie de natura fluidului de lucru. Tabelul 3.10. °C 50 Presiunea max.5 Grosimea mm Observaţii Se foloseşte pânză de velă îmbibată cu ulei.14. Garnituri folosite în instalaţiile navale în scopul asigurării îmbinărilor etanşe între diferite elemente ale instalaţiilor hidropneumatice navale se folosesc garnituri.0 3. Până la diametrul de 400 mm 40 40 60 80 100-200 nelimitat 275 3. °C 30 80 Presiunea max. Garnituri pentru abur Denumirea materialului Azbest( foaie) Azbest (şnur) Otel moale Cupni Clingherit Temperatura max. C C 200 425 30 Presiunea max.5 . câlţi Cauciuc simplu Cauciuc cu tcndă Cauciuc cu plasă metalică Preşpan Cupru Oţel moale Clinsherit Temperatura max. de temperatura şi presiunea acestuia. Garnituri pentru apă Denumirea materialului Teπdă Cânepă.1 L Garnituri pentru produse petroliere Denumirea materialului Preşpan Hârtie desen Fibră Aluminiu Temperatura max.1. bar 1. bar 10 10 Grosimea mm 2-4 Observaţii Trebuie impregnată cu ulei 80 300-400 15 60 2 Tabelul 3.12.102 Manualul ofiţerului mecanic 3.5 . 5 20 35 80 Grosimea mm 2-4 - Observaţii 2-3 • 0. bar 1.0 6 2-6 4-6 3-4 3-4 3 1-3 - 10 16 35 60 100 Garnitură ondulată umplută cu grafit şi azbest Tabelul 3.

de îndepărtarea impurităţilor şi a fibrelor prea scurte.5 Grosimea garniturii 2-4 Observaţii Materiale utilizate la garnituri Preşpan . Nu rezistă la acţiunea acizilor sau bazelor. Este un mineral fibros din ale cărei fibre. Garnituri pentru gaze 103 Denumirea materialului Azbest Temperatura max. la presă. de orientare a fibrelor şi de aranjarea sub forma unei pături subţiri. reprezentând stadiul cel mai înaintat de carbonizare. care este rezistent la temperaturi şi presiuni înalte. Miniu de plumb (Pb3O4) . prin presarea între doi cilindri sau uneori uneori. satinat cu luciu pe ambele fete: Satinate . Azbest . infuzibil.13.material fabricat din fibre de asbest şi cauciuc. Clingherit . Cardare .carton dur.operaţie de destrămare a smocurilor de fibre textile în fibre individuale.material obţinut din celuloză. Armături. Grafit . amestecate pentru legătură cu 10% bumbac se obţine prin cardare şi filare. .Pompe. bar 1. Fibră vulcan .Operaţie prin care se dă luciu unei ţesături sau unei foi de hârtie. Garnituri Tabelul 3. Poate fi întrebuinţat şi ca adaos la lubrifiant!. fibre reinfl amabile. °C 650 Presiunea max. Conducte.Formă naturală alotropică a cărbunelui. Poate fi întrebuinţat ca grund pentru protejarea obiectelor feroase contra ruginii.silicat de calciu si magneziu. natural. rezistent la atacul acizilor. rezistent la acţiunea produselor petroliere. Cristalizează în sistemul hexagonal. este unsuros la pipăit.Varietate roşie de oxid de plumb.

Apostolache [5]. C. C. ş. L Fitero Hidraulică şi maşini hidraulice Editura Didactică şi Pedagogică. [3]. loniţă. Bucureşti 1983 Instalaţii navale de bord Editura Tehnică. Uzunov.104 Manualul ofiţerului mecanic Bibliografie [1]. I. J. Bucureşti 1986 Conducte pentru agenţi termici Editura Tehnică. Gh. L Dragomir [4]. lonescu. Bucureşti 1980 îndrumătorul ofiţerului de navă Editura Tehnică. Bucureşti 1978 Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice Editura Didactică şi Pedagogică. Popoviciu. ş. Anton. D. M. A. Prisecani. Bucureşti 1986 [2]. . V.a. I. loniţă. Leca.a.

Fig. la cele cu piston.0. transformată ulterior în energie potenţială de presiune. clasificare. aceleaşi părţi ca ale unui motor cu ardere internă.debitul volumic aspirat l'. în fιg.Coraprcsoarc cu comprimare cinetică la care un rotor transferă gazului energie mecanică sub formă de energie cinetică. După principiul de funcţioanare se împart în două grupe: . . Compresoarele. pot fi caracterizate prin două mărimi principale: . natura şi starea iniţială a gazului.COiMPRESOARE 4. . 4.1 Domeniul de utilizare al diferitelor tipuri de compresoare . indiferent de principiul de funcţionare. 4. raportat la presiunea şi temperatura de aspiraţie paşι ta . Curgerea este radială la corapresoarcle centrifuge şi axială la corapresoarele axiale. Compresoare cu piston 4. în figura 4.1. mărimi caracteristice Compresoarele sunt maşini termice generatoare care comprimă gazele sau vaporii consumând energie mecanică. Generalităţi.4. în general.raportul de comprimare πe = p/pa . unde se pot distinge toate părţile lui componente. sau mişcare rotativă la cele rotative.2. Construcţia compresoarelor cu piston Constructiv aceste compresoare au.2.Compresoare cu comprimare volumică la care comprimarea se realizează prin micşorarea volumului ocupat de gaz cu ajutorul unui organ mobil cu mişcare rectilinie alternativă.2 este redată o secţiune printr-un compresor vertical.1 se prezintă domeniul de utilizare al diferitelor tipuri de compresoare. prsι pa fiind presiunile de refulare şi aspiraţie ale gazului.

J.manivela. 9. 17.coloană de aspiraţie. 20. U.baia de ulei. 7.supapă de αspirαpe.chiulαsa compresorului. 13. cu amortizor de zgomot.dispoziuv de aerisire a carterului: -t.pistonul compresorului.dispoziuv de blocare a supapei de aspiraμe. .arborele cotit. W. 16. 6.sondă de uleifjojă). 2.disρoziuv(lingură) de ungere prin blocaj. 14' segraenu" de compresie.cilindrul compresorului bucşa). S.biela.supapi de siguranţa.2. Construcţia unui compresor de aer cu piston /.coloana de refulare.106 Manualul ofiţerului mecanic 20— Fig. 75.supapd de refulare.filtru de aer.carterul compresorului. 79. 5. l S. 4. 12.şuruburi de bielă.

4 ia în considerare procesele reale din cilindrul compresor. Rezultă că fazele procesului teoretic se succed. Clasificarea compresoarelor cu piston se poate face după mai multe criterii: a) după dispunerea cilindrilor (fιg.cu cilindrii opuşi. Q= (XS-lOm^min.4. d) după debitul de comprimare: cu debite mici. în fig. b. 4. Pentru explicarea funcţionării proceselor de lucru dintr-un compresor cu piston se va reprezenta diagrama teoretică şi reală a ciclului de funcţionare pentru un compresor cu o singură treaptă de comprimare şipentru un compresor cu două trepte de comprimare. c. ă.cu cilindrii în linie.4. Diagrama reală reprezentată în fig. cu presiune medie.4. Q= 10-50 mVmin: e) după presiunea maximă de refulare: cu presiune joasă. iar presiunea de refulare este mai mare decât presiunea din conducta de refulare. 4.4. b) după numărul de cilindri (moπocilindrice şi policilindrice): c) după numărul de etaje de comprmare ( de la l pînă la 5 etaje). nu se produc pierderi de aer prin neetanseităţi: aerul este un gaz perfect. La compresorul cu piston procesele de aspiraţie. ρ= 100-1000 daN/cπr Procesele de lucru ale compresoarelor cu piston. p £ 10 daN/cπr. de la presiunea de refulare până la presiunea de aspiraţie. refularea (3-4). fiind necesară pentru învingerea rezistenţelor aerodinamice din clapeţii . cu debite mari.3). ceea ce permite de fapt încărcarea cilindrului cu aer. Clasificarea comprcsoarclor de aer.3. p= 10-100 daN/cπr: cu presiune înaltă. comprimarea (2-3). Q< 5001/min: cu debite mijlocii. compresie şi refulare au loc pe parcursul unei rotaţii complete a arborelui cotit.Compresoare 107 Fig. în cadrul ciclului teoretic s-au admis următoarele ipoteze: nu există schimb de căldură între piesele compresorului şi fluidul care se comprimă. Diferenţele dintre cele două diagrame se explică astfel: presiunea de aspiraţie pentru procesul real este mai mică decât presiunea mediului ambiant. după dispunerea cilindrilor: α.4 se prezintă procesele teoretice şi reale din compresor. Transformarea cuprinsă pe porţiunea (4-1) reprezintă destinderea aerului rămas în spaţiul mort (volumul vătămător).cu cilindrii în W.cu cilindrii în V la 90°. urmărind fιg.4.raonocilindrice. astfel: aspiraţia (1-2).

In fig. 4. 4.4. 4.compresor în doi cilindri.108 Manualul ofiţerului mecanic de refulare şi conducta de refulare.6b sunt reprezentate diagramele reale ale celor două trepte de comprimare a aerului. Aerul este apoi răcit în răcitorul intermediar 8. 3-4 refularea. 4.diagrama reală.compresor cu cilindru şi piston diferenţial. Secţiune prin compresoare în două trepte de comprimare a. Prin comparaţie s-au redat şi diagramele ciclului de funcţionare pentru un compresor în două trepte fig. 4.4.6c este redată diagrama indicată la ciclul real a compresorului de aer. Fig. In fig. fără a ridica prea mult temperatura s-a recurs la soluţia utilizării unui compresor în două sau mai multe trepte de comprimare cu răciri intermediare precum şi răcire finală. . la presiune constantă p{ reducându-se volumul de la V 3 la V 4 şi apoi este introdus în treapta a doua de comprimare unde presiunea creşte pană la valoarea p r ll punctul 5: refularea aerului (transformare izobară) (5-6):^destinderea aerului rămas în spaţiul vătămător (6-1).diagrama teoretici. 1-2 aspiraţia. 2-3 compreimarea. Diagrama teoretică la un compresor în două treptefig.5.6. 4. Se observă că presiunea de aspiraţie în treapta a doua punctul 5 este mai mică decât presiunea de refulare din treapta I (punctul 4). b. b. Compresorul în două trepte de comprimare este prezentat în fig. 4-1 destinderea Fîg. Diagramele proceselor de lucru ale compresoarelor cu piston într-o treapta de comprimare a.5. ca urmare a pierderilor de presiune şi răcirii intermediare. Pentru a mări presiunea de refulare a aerului.6a are următoarele faze: aspiraţia aerului Ia presiune atmosferică (1-2) şi comprimarea (2-3) ultima fiind considerată o transformare adiabată.

6-1 destinderea aerului din spaţiul mort. 1-2 aspiraţia. Vc = Ap • c [m3] . 1-2 aspiraţia aerului în treapta I. 1-2 aspiraţia.diagrama combinată a ciclului real.numărul de spaţii de lucru: n[s ] . 3-4 ricirea intermediară a aerului. Dimensiunile principale si debitul compresorului Dimensiunile principale sunt: D[m] . 4. 4-5 răcirea intermediară a aerului.cursa pistonului: Ap = π • D1 /4 fm:] . b.cilindreea unui spaţiu activ.diagrama reală. 2-3 compresia aerului în treapta I. raportată la starea de aspiraţie. Diagramele proceselor de lucru ale compresoarelor cu piston în doua trepte de comprimare d-diagraraa teoretică. 2-3 compresia aerului în treapta I. 3-4 refularea aerului în treapta I spre aspiraţia treptei a U a. S-5-l destinderea aerului în spaţiul mort. 4. pr presiune intermediară între cele două trepte. 4-5 comprimarea în treapta a II. 6*-7 compresia în treapta a II a. 5-6 aspiraţia ia treapta a II a. 2-3 compresia.diametrul cilindrului: c[m] .suprafaţa pistonului.1) unde: λ este coeficientul global de debit: i . 5-6 refularea aerului din compresor.Compresoare 109 Fig.1. Debilul masic m [kg/s] este cantitatea de gaz refulat în unitatea de timp de ultima treaptă: . r = λ-/-/ι-r c [mVs] } (4. 3-4 refularea.turaţia. Debitul volumic l' [mVs] este vjrftimul de gaz refulat în unitatea de timp de către ultima treaptă. 7-5 refularea aerului în treapta a II a. 4-1 destinderea aerului din spaμul mort.2.6. c.

4): n{ şi n2 cresc cu creşterea turaţiei şi scad cu îmbunătăţirea răcirii.v -δr. Ciclul teoretic şi real ai compresorului monoetajat. în calcule preliminare. . λ se poate estima pe baza datelor experimentale. (4. (4.pentru o creapii..7 se prezintă ciclul teoretic şi real al compresorului raonoetajat cu spaţiu mort având volumul V„..4) Fig.5) /4 g\ λ„ = λ « -(l + ελ/jδ. 0. Obişnuit.0. /^ este coeficientul de reducere al debitului datorită încălzirii gazului de aspiraţie (λ w s 0. este exponentul politropic mediu la comprimare (pentru aer n{ = 1.2) unde: ρβ[kg/m3] este cantitatea de gaz în starea de aspiraţie. VPq Fig. -λ ω -λ^ -λφi λ α = Va IVC este gradul de umplere real. 1.7. în funcţie de rezistenţa hidraulică a supapelor şi de viteza de curgere prin supape.. unde λu = Vu IVC este gradul de umplere teoretic.3 .2. 4.12 este spaţiul mort relativ.π[.4).limita inferioară pentru mai multe trepie în care εţ.8. 4. = V„/ Ve = 0. 0.. δβ ..98). τι: este coeficientul politropic mediul Ia destindere (pentru aer n: = 1. c .7) unde: n. δ u = δ r = 0.1 . din figura 4. -ε. (4.110 Manualul ofiţerului mecanic (4.. 4.2* Calculul coeficientului global de debit în figura 4.94.8 sau cu relaţia: (4.3..10.03 ./n= //ι 2 . δr sunt căderile relative de presiune la aspiraţie şi refulare.. Pentru calcule mai exacte : λ = λ. /n....b . 1. Coeficientul de debit λ: a.02 .

2: valori mici duc la dimensiuni mari ale compresorului şi la viteze medii reduse ale pistonului cu avantajul micşorării pierderilor de presiune în supape: valori mari duc la efecte contrarii... diametrul cilindrului este: [m] (4.. fiind umiditatea relativă a gazului aspirat. în figura 4.12) F^u fiind forţa maximă exercitată asupra pistonului. semnul egal corespunde condensării totale. când umiditatea se condensează: λφ>l-φa-ps/pa =0. pentru compresoarele lente orizontale şi μ α = 4.. Pentru lagăre de alunecare μ. este coeficientul de reducere al debitului datorită pierderilor prin neetanşietăţi: λ t = 0.23)..97 .. 0. 50) (4.95-0. 1.Comp resoarf 111 λ.parametrul de acceleraţie: (4. sunt cu atât mai mici cu cât πc este mai mare. pentru compresoarele verticale rapide: .Calculul dimensiunilor principale Ia compresoarele monoetajate Datele iniţiale pentru calcul sunt V.5. λφ este coeficientul de reducere al debitului datorită umidităţii conţinute în aerul aspirat..5 .. 6) la compresoare verticale: . (4-8) φ. s(l37.7.8 .i02 kN / s2 .λ„ şi λ. 4) la compresoare orizontale cu dublă acţiune şi cm = 2. Fig..2.5 m/s:. Dacă n şi / nu se impun. pa. 4.9. Valori orientative ale Iui λ„ şl λ.5 (max. 5 (max.10) cm = 1. se calculează mai multe variante cu turaţiile sincrone..6 .3.viteza medie a pistonului: cm=2cn [m /s] (4.275J-102 kN/s : . . 6 m / s 2 . 4..11) μ u = 2.presiunea parţială a vaporilor de apă la saturaţie.99.9 se dau valorile orientative ale lui λ^ şi ale produsului λ w «λ^ în funcţie de πc ...9) unde c/ D =0.9. iar p. Soluţiile se analizează cu următorii parametrii de control: ..5 . ta şiprPentru un compresor raonoetajat cu / spaţii de lucru. 3. ^nux"2 [kN/s:] 20 (max. iar pentru lagăre cu rulmenţi μ. acţionat la turaţia n şi având un coeficient de debit λ.<î(5.parametrul de încălzire: μ.

1 12

Manualul ofiţerului mecanic

4.2.4. Puteri si randamente
• Puterea teoretică:

/> = „.r c ./ v =„r;./ m . P ι , [W]

(4>13)

unde /, [J/m3] şi lm [J/kg] sunt lucrurile mecanice specifice volumic şi masic. Puterea teoretică poate fi iiotermică Ptz, adiabatică P^ sau politropică P^, după cum se consideră procesul de comprimare teoretic: 'vtt = Pa •'«* c [J/m3] (4.14) (4.15)

(4.16) unde N şi n, sunt exponenţii adiabatic şi respectiv politropic. • Puterea indicată:

pt=y-ιv/^ [w]

(4.i7)

unde η, este randamentul indicat, în funcţie de procesul teoretic de referinţă, se disting: randamentul indicat iiotemiic ηu. , adiabatic η^ şi politropic i]^ La compresoarele pentru aer şi gaze procesul teoretic este cel izotermic, iar la corapresoarele frigorifice, cel adiabatic. Ca valori, la compresorul monoetajat η/ι/: = 0,62 ... 0,76, funcţie de πe. iar η/w = 0,90 ... 0,97. Dacă se dispune de diagrama indicată: (4.18) Pi [N/m ] fiind presiunea medie indicată // fiind numărul de spaţii de lucru la prima
3

treaptă, iar λ - coeficientul global de debit al compresorului, calculat cu relaţia: (4'19> fiind coeficientul global de debit al primei trepte, calculat cu relaţia (4.3) şi (4.5) Cilindreea treptelor următoare se calculează cu relaţia:
V *

'>

''•α/

r * ^(y-I) cO-l)
π

(4.20)

Pentru aceeaşi cursă la toate spaţiile de lucru, diametrele cilindrilor de comprimare la treptele următoare se calculează cu relaţia:

Compresoarc

113

;

Q-i)
l

λ

*o-p

τ

j

î '-a,-

7 " My-i) eθ-θ
π

aj

l

.lm 3. J

(4<M) l

'

Puterea indicată se poate calcula cu relaţia (4.17) în care se ia /.,... din relaţia (4.14): pentru π^ • ηu. se ia din diagrame sau din tabele corespunzătoare lui z. Obsen'aţie: La presiuni mari, de peste 100 bar, relaţiie (4.4), (4.14), (4.15), (4.16), (4.20) şi (4.21), trebuie corectate, cu considerarea factorului de corecţie al gazelor reale corespunzător fiecărei stări: ζ = pv/RT (4.22) Relaţiile amintite devin: (4.23)

[J/m3]

(4.24)

(4 25)

'

v (4

•"

o

ζd şi ζr referindu-se la starea de aspiraţie şi la cea de refulare.

4.2.5. Răcirea compresoarelor
La compresoarele cu piston se face atât răcirea cilindrilor, cât şi răcirea intermediară, şi finală a gazului. Răcirea cilindrilor se impune pentru micşorarea solicitărilor termice, îmbunătăţirea ungerii şi reducerea consumului de ulei. iar cea intermediară, pentru răcirea gazului până aproape de temperatura iniţială. Cilindri se nervurează în exterior în cazul răcirii cu aer (la unităţi mici), sau sunt prevăzuţi cu cămăşi în cazul răcirii cu apă. Fluxul de căldură evacuat prin cilindru poate fi calculat orientativ pentru treptele de joasă şi medie presiune cu relaţia: Oα/ S (045 ...0,20) /ţ [W] iar pentru treptele de înaltă presiune: O0/ s (040 ... 045) Pt [W] (4.27) (-J.-8)

Răcirea intermediară şi finală se face în răcitoare cu aer, la unităţile mici, sau cu apă, la cele mari. Răcitoarele cu apă se realizează cel mai frecvent cu fascicule de ţevi în manta. Fluxul de căldură realizat se estimează cu relaţia:

114

Manualul ofiţerului mecanic

Qu = (0,8 ... 0.9) /> Δf/Δ/ mtx

[W]

(4

.29)

PI fiind puterea indicată a treptei din amonte: Δ/ - căderea de temperatură efectivă; Δ/ căderea de temperatură corespunzătoare readucerii gazului la temperatura de aspiraţie din prima treaptă. Pentru evitarea depunerii de piatră se recomandă ca temperatura apei de răcire la ieşirea din sistemul de răcire să nu depăşească 40° C.

4.2.6. Distribuţia compresoarelor cu piston
Obişnuit, pentru distribuţie se utilizează supape automate, cel mai adesea cu plăci inelare (fig. 4.10). La pompele cu vid cu piston, se folosesc, uneori, sertare comandate la aspiraţie. Din motive tehnologice, supapele de aspiraţie şi de refulare sunt, adesea, identice. Secţiunea necesară de trecere prin scaunul supapei: As=A„.cJcs [nι-1 (4-30)

unde c, este viteza medie prin scaun. Pentru compresoarele cu aer, c, se dă în tabelul 4.1.
Tabelul 4. l Viteza admisibilă în supape Ana* [bar]
10

30

100
20-15

c, [m/s]

35-25

25-20

tMJflβ
Fig. 4.10. Supape cu plăci inelare: a - supapă de refulare cu resoaπe mari: b - supapi de aspiraμe cu resoarte mici;

înălţimea de ridicare a plăcilor inelare sau bandă: /W =(0.10...0.25)&, [mm]
(4.31)

b, [ram] fiind lăţimea canalului: obişnuit b, = 3 ... 15 mm şi h^ = 1,5 ... 3.5 mm. în figura 4.11 se dă h^ recomandată, în funcţie de viteza unghiulară ω [rad s"1] pentru diverse presiuni.

Compresoare

115

Forţa în resort la ridicarea maximă a plăcii, raportată la A,, se admite 10 - 30 kN/nr, iar la aşezarea plăcii pe scaun 0,6 - 0,8 din valorile de mai sus. Viteza de aşezare a plăcii pe scaun cn £ 02 m/s.

4.2.7.RezervoruI tampon
Se dispune între compresor şi consumator în scopul amortizării pulsaţiilor de presiune şi al acumulării gazului comprimat. Serveşte şi ca separator de ulei şi umiditate. Se dimensionează pe baza relaţiei:

150 20C

[m3]

(4-32)

Flg. 4.11. înălţimea maximă de ridicare a plăcii supapei.

unde 5 = (/?n^x -Pm^/p^j este gradul de neregularitate al regulatorului: K = 3,5 ... 8,3 pentru corapresoare monoetajate şi K = 2,1 ... 5,9 pentru cele bietajate. Limitele inferioare sunt pentru cele cu dublă acţiune. Orientativ, pentru compresoare cu aer VR=(6...\2).V [m3] (4.33)

Limita inferioară se ia pentru compresoare mari (F>0,5 mVs). La reglarea debitului prin opriri periodice sau mers în gol: VR = 900(1 + Δ7Y Ta )pa - V / ,V • Δ/> [m 3]
(4:34)

unde Δr[K] este creşterea medie a temperaturii gazului în rezervor faţă de aceea de aspiraţie Ta [K], Δp - variaţia maximă admisă a presiunii şi W [h"1] - numărul orar maxim de opriri sau de treceri la mers în gol. ff = 10 •*-15 la pornire prin reostate; W = 30 la pornire prin comutare stea - triunghi şi N = 60 în cazul reglării prin trecere la mers în gol. Armaturi necesare: supapă de siguranţă, flanşe pentru intrare, ieşire şi pentru conducta spre regulator, robinet de închidere, robinet pentru evacuarea uleiului şi condensului, manometru, termometru, gură de vizitare. 4.2.7.1. Dimensionarea buteliilor de aer de lansare motor principal Notafii: Vm 3 - volumul buteliei
p

i "T " Pasiunea iniţială în butelie; Pf -^– - presiunea finală în butelie

Im']

Im'\

Z,^- numărul de lansări impus de societatea de clasificare ( RNR; LR: GL; B V; AR....) ra^M %aer . masa de aer necesar pentru o lansare L lan J p minuuJ —- - presiunea minimă din butelie care mai asigură o lansare sigură.

116

Manualul ofiţerului mecanic

Considerente: P minL^xsPp; 7^^=12 pentru motoare reversibile; 2^=6 pentru motoare nereversibile Ecuaţia caracteristică de stare: pV=mRT sau pf Vtt= m^ R T f^Vl . ~ ,* .. . ,. ,. . „ unde ρf —- - presiunea finală din butelie: v0 =/ -Vs;
τ/

totală a motorului: i - or. de cilindri ai motorului; D [m] - diametrul cilindrului: S [m] - cursa pistonului; V, [m3] - volumul cursei pistonului: cilindreea: - constanta aerului: T [k] - temperatura aerului Rezultă: _.

im'j

. πD7 0 ... , Vti =/ o - cilindreea

^

?fr ; p V -m^RT- pentru începutul lansărilor t RT pţV = m f • RT - pentru finalul lansărilor

l- corpul buteliei; 2- capul buteliei; 3- supapă de siguranfd; 4- valvulă de încărcare; 5- valvulă spre instalaţia de aer lansare MP; 6- robineţi de purjare; 7- guri de vizită.

Fig. 4.12. Butelii de aer lansare motor principal

4.2.8. Reglarea debitului.
• Metode de debit nul: a) opriri periodice (max. 15 * 30 pe oră): se aplică numai în cazul unităţilor mici, acţionate electric: b) mers în gol. Se realizează prin: deschiderea supappei de aspiraţie: conectarea unui spaţiu mort suplimentar; descărcarea printr-un ventil aşezat între supapa de refulare şi un ventil de reţinere montat pe conducta de refulare: închiderea completă a conductei de aspiraţie.

Comprcsoarc

117

• Metode de debit redus în trepte: a) trecerea la mers în gol a unui număr variabil de spatii de lucru; b) variaţia turaţiei în trepte; c) conectarea succesivă a unor spaţii moarte suplimentare; d) ventile de descărcare plasate de-a lungul cursei pistonului. • Metode de debit redus, continuu: a) variaţia turaţiei; b) deschiderea comandată a supapei de aspiraţie prin fracţiuni variabile ale cursei de comprimare şi refulare: c) variaţia mărimii spaţiului mort suplimentar: variaţia momentului conectării spaţiului mort suplimentar: e) variaţia secţiunii orificiului de conectare al spaţiului mort suplimentar: f) strangularea parţială a aspiraţiei. Procedeele cele mai economice sunt: oprirea periodică, variaţia turaţiei, conectarea unor spaţii moarte suplimentare, ridicarea supapei de aspiraţie.

4.2.9. Acţionarea compresoarelor
Alegerea motorului de acţionare depinde de situaţia energetică a locului unde se va utiliza compresorul. Se folosesc: a) motoare termice la compresoarele de avarie: b) motoare electrice de curent continuu pentru compresoarele unor vehicule: b) motoare electrice de curent alternativ pentru compresoarele principale şi compresoarele auxiliare. Pentru puteri până la 100 kW, se folosesc motoarele asincrone în scurtcircuit sau bobinat, înaintea pornirii, compresorul se descarcă prin unul din procedeele de trecere la mers în gol şi se pune în funcţiune sistemul de răcire şi de ungere (dacă este acţionat independent). Pentru unele nave sunt prevăzute şi corapresoare de avarie acţionate manual care sunt astfel dimensionate încât să permită umplerea buteliei de aer lansare motoare auxiliare în 45 rain.

4.3. Compresoare, suflante şi pompe de vid volumice rotative
4.3.1. Generalităţi
Cuprind o gamă de construcţii la care, prin mişcarea de rotaţie a unui rotor sau a doi rotori cu o anumită geometrie, se realizează spaţii de lucru (camere, celule) având volume ce variază în timpul rotaţiei. Creşterea volumului permite realizarea aspiraţiei, iar micşorarea lui asigură comprimarea şi refularea. La camerele de volum constant, comprimarea se produce practic izocor în timpul refulării (comprimare exterioară). Se pot realiza astfel de spaţii de lucru prin următoarele sisteme: - cu un singur motor excentric cu palete sau placă culisantă: compresoare si pompe de vid multicelulare, cu piston rostogolitor, cu inel de lichid etc, - cu doi sau mai mulţi rotori cu profile identice ce se rostogolesc în sens contrar. suflanta Roots etc. - cu doi sau mai mulţi rotori cu profile diferite, conjugate: suflanta Jaeger (cu rotor de distribuţie), compresorul Lisholra (elicoidal) etc. Circulaţia gazului are loc într-un singur sens, ceea ce permite înlocuirea supapelor cu ferestre. Faţă de maşinile cu piston prezintă şi avantajul eliminării forţelor de inerţie, la masele cu mişcare de translaţie ceea ce permite turaţii mai ridicate cu reducerea dimensiunilor de gabarit şi micşorarea fundaţiilor. La maşinile fără atingere între rotori (cu interstiţii), nu este necesară ungerea interioară, deci se obţin gaze curate. Reglarea debitului: se face prin conducte şi robinete de ocolire, prin strangularea aspiraţiei sau variaţia turaţiei.

118

Manualul ofiţerului mecanic

Răcirea: se face cu aer în circulaţie forţată printre nervurile carcasei, sau cu apă prin cămăşi de răcire; la raporturi de comprimare mici sunt nerăcite. Acţionarea: se face, de regulă, electric, direct prin cuplaje elastice, sau indirect prin transmisie cu curele trapezoidale sau cu roti dinţate. în continuare se prezintă câteva din construcţiile mai frecvent folosite, cu descrierea principiului de funcţionare şi menţionarea principalelor mărimi caractersitice şi utilizări.

4.3.2. Compresoare si pompe de vid multicelulare
Cea mai utilizată este construcţia Wittig (fig. 4.13). în cilindrul l se roteşte tamburul 2, prevăzut cu fante de ghidare 3 în care culisează lamelele 4, apăsate pe cilindru sub acţiunea forţei centrifuge sau a unor resorturi. Lamelele se dispun radial sau înclinate în sensul de rotaţie (pentru micşorarea solicitării), între tamburul 2 aşezat excentric cu excentricitatea e şi cilindrul / rămâne un spaţiu de lucru, împărţit de lamele în tot atâtea celule de volum variabil. Aspiraţia şi refularea se fac prin ferestre practicate în pereţii cilindrului. Pentru micşorarea uzurii, forţa centrifugă a lamelelor este de obicei preluată de două inelele de descărcare. Comprimarea aerului se realizează tot prin variaţia forţată a volumului ce formează spaţiul de lucru datorită pistoanelor cu mişcare rotativă. Constructiv un astfel de compresor fig. 4.13 Este compus dintr-un stator /, în care se roteşte un rotor 2, montat excentric fată de stator cu o excentricitate e. în rotor sunt practicate canalele 3 în care sunt montate lamelele elastice 4. Principiul de funcţionare al compresorului cu lamele este următorul: datorită acţionării rotorului în sensul indicat, forţa centrifugă face ca lamelele să iasă din canalele 3 urmărind profilul statorului; cînd spaţiul dintre lamele creşte are loc o depresiune şi aerul este aspirat prin racordul 5, iar în partea din dreapta unde spaţiul se micşorează se realizează comprimarea şi refularea aerului prin racordul 6. Acest tip de compresor are întotdeauna acelaşi grad de comprimare datorită construcţiei sale. Raportul de comprimare interior depinde numai de dimensiunile geometrice şi de poziţia ferestrei de reftilare. La unele construcţii, pentru egalarea presiunii interioare de comprimare cu presiunea din conducta de refulare sunt prevăzute supape automate de refulare, dispuse pe cilindru înaintea ferestrei de refulare. Se construiesc cu o treaptă sau cu două trepte de comprimare cu răcire cu aer, cu apă, cu ulei (Ia pompe de vid), sau fără răcire (la πc £1,5). Necesită ungere abundentă. Reglarea debitului: se face prin strangularea aspiraţiei. Reglarea prin micşorarea turaţiei se poate aplica numai pentru reduceri ale debitului până Ia 50%, deoarece forţa centrifugă a lamelelor devine insuficientă. Utilizări: comprimarea aerului sau gazelor, transporturi pneumatice, acţionări pneumatice, comresoare frigorifice, pompe de vid. Caracteristici: T =0,01 ... 10 mVs; Fig. 4.13. Compresor multicelular πc = 4 ... 5 într-o treaptă şi 8 ... 15 în două trepte, cu răcire intermediară; n = 5 ... 50 rot/s. Viteza periferică a lamelelor u^ =(/? +e)ω = 2π(R -f e]n = 8 .... 13 m/s la construcţiile fără

n [rot/s] .Compresoare 119 99% în două trepte: în execuţii! speciale pa = IO"5 mmHg.992 0.. 4.grosimea lamelelor.lungimea rotorului: e = (D .numărul de lamele: ε=d/7? .85.5 .. . funcţie de z (tab. = 1.1.976 0.diametrul tamburului: z .coeficientul de utilizare al dimensiunilor compresorului.062-0. λ . Calculul debitului şi puterii: •> ( l F = λπD"*£εl ss\1 A. Amplasarea Terestrelor şi diagrama/?. 4. pentru gaze biatomice.999 .995 0.986 0. «r 1 2 4 6 S 10 12 14 24 K z 0.3).14.6. d=2r..36) (4. Tabelul 4.3 Coeficientul de utilizare al dimensiunilor compresorului A". se poate calcula cu relaţia: λ = l-(θ. K./7 [m/s] (4.488 0.997 0. V Puterea efectivă se calculează cu relaţia: (4.... n.35) unde D = 2R este diametrul interior al cilindrului: L .turaţia.806 0.025F)πc Puterea utilă se calculează cu relaţia: (4.946 0. Fig. 1 λ = 0.excentricitatea relativă.37) unde.5 .coeficientul de debit.d)J2 excentricitatea: s .38) . 0.

40) de refulare corespunde punctului At cu <C MO A =β/2.b.diagrama teoretica.muchiile carcasei: 13 .120 Manualul ofiţerului mecanic ι\4. unde β = 360° / z .92. 0. = 1. 32..03 . viteza de curgere prin fereastra de refulare se admite cr = 20 + 40 m/s . m Fig. V.cantitate de aer supuşi comprimării.3.de acţionare.11. Secţiune printr-un compresor cu lobi şi diagrama teoretică A. ε = 0.racord de aspiraţie. j --. /-/• racord de refulare... 0...12. 2. (4-39) unde.66 (limitele superioare pentru V mare şi πe mic).10.\6. 9. Compresoare Roots Sunt compresoare de aer cu pistoane rotative montate pe două axe denumite şi corapresoare cu pinioane (compresoare de tip Roots).6 . Cu notaţiile din figura 4. 2. 4.compresorul cu lobi. s = l . 2./c = 0...d).. iar η.5) β pentru π c S4 şi δ.85 . sub forma unor lobi. ... 4 mm pentru lamele din oţel şi 2 ...5 z = 4 şi chiar z = 2 (în cazul pompelor de vid) Sunt corapresoare care au pistoanele rotative monoaxiale. 0.5.15. 0.12 pentru lamele din mase plastice. sub forma unor lamele. /> suport compresor. ηm = 0. înălţimea lamelelor /. z = 4 .5 m.capetele rotoarelor..5 .. Acest tip de compresoare sunt compuse dintr-o carcasă 7 în care se găsesc două rotoare profilate 2. Punctele Bt C şi D sunt determinate de unghiurile δ t sδ 2 sβ şi 52 =(2 . /• carcasă.umplerea r __•___. 4.11 . B. pt~ presiune de refulare: a.14 unghiul de compresiune corespunzător raportului de presiuni πc este dat de relaţia: I/tl cosα = 2/π -l undeα= <T KOjM .începutul ferestrei (4.3. UD = 1. Rotoarele sunt acţionate sincron de o pereche de roţi dinţate prin intermediul axelor 4. Amplasarea ferestrelor de aspiraţie şi de refulare.. Pentru aer şi gaze cu densităţi apropiate. 3.9 (D .. limita superioară pentru debite mari cu inele de descărcare.*__<•_.« J .. pentru πc > 4.presiune de aspiraţie.14.xxele.-5.:__ j . pentru debite mici şi πc £ 2. • . pa . Date constructive: d = 0. = 90°. iar prin cea de aspiraţie 10 * 20 m/s.roior profilat.7.

Aceste compresoare fig.003 )α.. funcţionare cu zgomot. 1..8 .8 pentru πc ^ 1. neexistând spaţiul de compresie....82 .lungimea axială a rotorilor: n [rot/s] .53 pentru profile cu 3 lobi.05 .59 pentru cele cu doi lobi şi λ = 0. ci doar o împingere a aerului dintr-o parte in alta. 12 mVs: π c = 1..5 m. Astfel în zona haşurată 4.7 . 0.Compresoare 121 La acest tip de compresoare nu se realizează de fapt o comprimare a aerului. 0...8 şi ηm = 0.0.. Pomparea aerului (refularea) începe când capul 6 trece de muchia 10 a carcasei.1 . Un proces similar poate fi explicat şi pentru rotorul superior. Refularea aerului se termină când capul 5 ajunge în dreptul muchiei 10. Rotoarele nu se nrin<r înfTv t^Ie Hn rotor ? are nrofilul convex ςi un număr de natru dinţi.0. Dezavantaje: debitare pulsatorie. 0. celălalt realizează pomparea la presiunea finală. 4... Caracteristici: K =0. gabarit mic.2: n = 3 . 200 rot/s: z / 2 = π .48 . randament redus datorită comprimării practic izocore.1 . în fig. Profilele retorilor constau din arce de cerc în partea convexă şi din epicicloide. Z/D = 0. Compresoare elicoidale Compresoarele cu şurub au pistoane rotative montate pe doua axe paralele. y (4. coborând până la 0. Pentru mărirea uniformităţii refulării şi pentru reducerea zgomotului.coeficientul de debit: AT. întreţinere uşoară.47) unde D [m] este diametrul rotorului: Ap [m ] . 0.49) unde: η lu3j = 0.50^ vid) etc..π = 8 .008 . iar celălalt rotor 4..turaţia: λ . 1. Utilizări: comprimarea aerului pentru spălarea sau supraalimentarea motoarelor: transporturi pneumatice: pompe de vid pentru depresiuni reduse (max 40 .5: K. Calculul debitului şi puterii: = : W:πD2Ln [mVs] (4. de sub rotorul inferior.95.. Date constructive: D = 0. a fiind distanţa dintre axele retorilor]. respectiv 0.5 pentru πc = 1.15 este prezentat principiul de funcţionare al acestor compresoare.001 . Avantaje: construcţie simplă.85 [pentru execuţii îngrijite cu interstiţii minime de ordinul (0.3.. 4..D . Sunt întâlnite şi sub denumirea de compresoare cu pistoane axiale. aproximate prin arce de cerc. .53 . Necesită o precizie ridicată de execuţie. Când unul dintre rotoare efectuează umplerea cu aer atmosferic.65 .=1 — \Ap/π-D* coeficientul de utilizare al volumului carcasei.aria profilului rotorului: L [m] . rotorii cu trei lobi se realizează cu profile răsucite de 60°. = 0. 40 m/s: ca = Cr = 30 m/s...16 sunt formate dintr-o carcasă / şi două rotoare sub forma unor şuruburi care sunt rotite în sensuri contrare de două roţi dinţate de angrenare prin intermediul axelor 2.4. reprezintă o cantitate de aer care se consideră aspirată de rotorul inferior.4... 0.

La raporturi mari de comprimare.carcasa compresorului.racord de aspiraţie. Fig. Adesea.16. Utilizări: comprimarea aerului: transporturi pneumatice: suoraalimentarea motoarelor . iar la unele construcţii rotorii sunt încălziţi în interior cu ulei. comparabile cu cele ale turbocompresoarelor. carcasa este prevăzută cu cămăşi se răcire cu apă. cicloidal asimetric şi mai ales. Se practică şi răcirea gazului prin injectarea de ulei sau de apă în spaţiul de lucru. peretele carcasei / şi proeminenţa dintelui rotorului 3.1 . crescând cu raportul de comprimare.. prin intermediul unui angrenaj de sincronizare. la aceeaşi turaţie.spaμu de lucru. Avantaje: păstrează puritatea gazului (la mers uscat). Profilele utilizate mai frecvent sunt: cicloidal simetric.racord de evacuare. circular simetric (din motive tehnologice). dar compresoarele elicoidale permit turaţii de 2 . 2. Presiunea de comprimare interioară depinde de geometria rotorilor şi amplasarea ferestrei de refulare.122 Manualul ofiţerului mecanic Aerul pătrunde în compresor prin racordul 5 în spaţiul de lucru 6. însă.rotor secundar cu profil concav.3 ori mai mari şi pentru πc > 1. 4. care la turaţii înalte se atenuează prin filtre acustice şi amortizoare. egal sau neegaJ la cei doi rotori. 7. având. faţă de acestea avantajul unor caracteristici stabile (fără zonă de pompaj) faţă de suflantele Roots. Prin rotire aerul este împins în direcţie axială producându-se comprimarea până la capătul rotoarelor.rotor principal cu profil convex. Dezavantaje: tehnologie complicată: zgomot în funcţionare. principiul de funcţionare. 3. Numărul lobilor este cuprins intre 2 şi 8. siguranţă mare în funcţionare: dimensiuni de gabarit şi mase foarte mici. Aspiraţia şi refularea se fac prin ferestrele practicate în pereţii frontali sau laterali.. zt = 4 şi z2 = 6. 4.axe de antrenare. cu consum energetic suplimentar. cei doi rotori se rotesc cu turaţii invers proporţionale cu z. 6.3 au randamente adiabatice mai mari. fψgaiσrcσ l. format din cavitatea dintelui rotorului 4. Funcţionarea pe o reţea cu presiune diferită duce la salturi de presiune izocore. 5. Compresor clicoidal. 1. după care se va evacua prin racordul 7. dimensiunile sunt ceva mai mari.

5.7). fiira frecare. 5 mVs: de distribuţie...2 .82: //.6 . 0... .κ r r ' c max πc > 6 se trece la două trepte: ca pompă de vid realizează vid de 90%: η^j = 0. 125 m/s.50) unde L [m] este lungimea axială a rotorului: At şi A2 [m:] . 4..240°: jocul dintre rotori şi dintre rotori şi carcasă: j = (0. π c = l .. Dezavantaje: ε w mare şi deci πc realizabil mic.5: K.coeficientul de utilizare raportat Ia acelaşi rotor. 6 ... se obţin gaze curate.A2) = λ L n{ r: A^ r/f = λ /7j rt λ't — d f [mVs] (4. 4. exploatere şi întreţinere uşoară: Neavând ungere interioară.. λ = l): zt = 2 .85 .0015) dl [mm].3.. la mers uscat si π. 12 mVs: n = 25 . Fig. Alte dare constructive: unghiul de răsucire al profîlelor extreme 217 . Calculul debitului: V = λ L n{ TJ (A{ -f.. 4..5: n = 5 .007 .33 şi h/d2 = 0. λ = 0.5 . Pentru c ma.. 0.. neexplosive: transporturi pneumatice: asigurarea arderii sub presiune..numărul de dinţi ai rotorului conducător: n.. funcţie de geometria profîlelor şi de numărul de dinţi zt şi z: (limita superioară pentru Zi şi Z2 mici şi înălţimi relative ale dinţilor h..001 ..diametrul cercului primitiv al rotorului conducător: λ'j =(AI +Ăι}/d{ . profilate pentru o angrenare cu interstiţii minime cu golurile din rotorul de distribuţie J.. 0./d^ respectiv h/d: mari: adesea h/d. 80 rot/s.ariile utile ale secţiunilor transversale ale canalelor active: zt ...92 coeficientul de debit (la n > 250 rot/s şi πc < 2. = 8 cu injectare de ulei. 3. = 0.17.02).5. λ redus (0.Compresoare 123 Caracteristici: f =0.17) se află la mijloc un disc cu două sau trei palete active 2.. [rot/s] turaţia rotorului conducător: d: [m] . Avantaje: Construcţie simplă din materiale uzuale. Utilizări: Comprimarea sau transportul aerului sau gazelor neutre. 250 rot/s şi chiar 500 rot/s la debite foarte mici: π.. randamente reduse datorită comprimării exterioare.. 0. Suflante cu rotor de distribuţie Pe arborele principal / (Fig. Rotorul distribuitor 5 se roteşte în sens invers. =π•</•/? =75.4 . 8: L/dt = 1. =4 pentru o treaptă. Suflantă cu rqtor Mărimi caracteristici: J'=0 .0.. care are rolul de separare a spaţiului de refulare de cel de aspiraţie.. < 0. 1. Deplasarea gazului se face prin deplasarea paletelor 2 în spaţiul inelar dintre tamburul interior 4 şi carcasa 5. z2 = 2 .

Suflantele se construiesc pentru π^ = 1... fundaţii reduse. Compresoare şi suflante centrifuge Antrenarea şi comprimarea gazului are loc sub acţiunea forţei centrifuge..4 trepte: b) cu răcire interioară realizată cu cămăşi de răcire în jurul canalelor din stator. Dezavantaje: randament redus la debite mici. număr mic de repere. după grupe de 2 .5 . variaţia presiunii de refulare cu debitul. aşezate într-un singur corp (max. 15)... Avantaje: datorită lipsei forţelor de inerţie şi a supapelor. cu un număr corespunzător de trepte. rezultând dimensiuni de gabarit mici.4 trepte. 4). 3 (max. fenomenul de pompaj. la debite mari şi foarte mari şi presiuni moderate. domeniu în care sunt net superioare.. Nefiind necesară ungerea interioară. număr mare de trepte. La comprimarea gazului contribuie şi transformarea în stator a energiei cinetice a gazului în energie potenţială de presiune. în două sau chiar în trei corpuri (fιg..15 . supraalimentarea motoarelor în general aceleşi ca şi în cazul compresoarelor volumice. transporturi pneumatice. 90 mVs la turaţii n = 50 . 350 rot/s. în instalaţii de ventilaţie.18). pentru F = 0. dezvoltată de către un rotor paletat.4..124 Manualul ofiţerului mecanic 4. turaţiile de lucru pot fi foarte mari.. la F= 0. 15 (max. cu l . 55 mVs şi n = 50 .4.06 .. sau c) cu răcire combinată. temperaturile de lucru sunt limitate numai din considerente de rezistenţa materialelor. 1000 rot/s. 35). Se construiesc βră răcire.. Utilizări: în instalaţii de ventilaţie compartimente maşini. Se utilizează pentru supraalimentarea motoarelor cu ardere internă: alimentarea cu aer a camerelor de ardere ale turbinelor cu gaze staţionare sau mobile.. 18. Pnmnrrvςnare rontrifnπalfl . Compresoarele centrifitge se construiesc pentru π^ = 3 . Pot fi: a) cu răcire exterioară în răcitori intermediari. Fio J.

în instalaţiile de ventilaţie deranjează prezenţa fazei lichide şi solide.5. Ea nu trebuie confundată cu diferenţa de presiune statică a ventilatorului.36 kg/m3) faţă de cea a apei (1000 kg/ra3). . Ventilatoare 4.5. unghiuri de construcţie Ia ieşire ale paletajului mari (β: > 90°). instalaţiile se echipează cu filtre. Dacă în sistemele de pompare prezenţa fazei groase reprezenta un pericol (fenomenul de cavitaţie).M)apS * 9. radiale şi radial-axiale. Gradul de comprimare realizat de ventilator fiind foarte mic (sub 1. în documentaţii tehnice mai vechi s-a practicat caracterizarea ventilatorului printr-o înălţime mm coloană de apă. ceea ce generează uneori confuzii.1. De regulă. se admit viteze mai mari ale fluidului decât Ja pompe (10 . Astfel. cu separatoare de condens etc. Se aplică mai rar etajarea rotoarelor.52) 4.ventilatoare în tnmhur f R.0.Compresoare 125 4. Astfel de date trebuie să fie interpretate prin presiunea corespunzătoare coloanei de apă. în scopul reducerii diametrului rotorului se utilizează.72 N/πr = 7060 Pa = 0. în consecinţă.5. Δp = (γ . iar căldura evacuată se calculează prin pierderile aerodinamice (coeficienţi locali şi distribuiţi de pierdere). se alege debitul de intrare sau cel recalculat pentru condiţii normale. Pentru protecţie. energiile specifice tranferate fluidului sunt mici şi. uneori. se costruieşte ventilatorul cu trecere dublă.2 Ventilatoare centrifuge Particularităţile de construcţie ale ventilatoarelor centrifuge faţă de cele ale pompelor centrifuge derivă din densitatea mică a aerului (p = l -s. Astfel. în criteriile de optimizare a construcţiilor.1 Generalităţi Sistemul de ventilaţie poate fi tratat analog cu cel de pompare.15 m/s) şi se acceptă frecvent simplificări constructive care încalcă criteriile de optim aerodinamic. se utilizează modelul aerodinamic de calcul. la fel şi forţele care acţionează asupra organelor ventilatorului. > 90°^ . Tot în scopul reducerii gabaritului. şi puterile sunt mici. 7060 J/m3. Astfel. Numai la ventilatoare speciale (ventilatoare de fum mari) se utilizează piese turnate.05). De exemplu. un ventilator de 720 mm H:O înseamnă că realizează diferenţa de presiune totală:.07060 bar Presiunea totală reprezintă puterea utilă realizată de ventilator raportată la debitul voluraic (l'a] Ia intrarea în ventilator (sau cel recalculat pentru condiţii normale).8 i • 1000 . având în vedere că pe lângă aceasta conţine şi componenta dinamică: *p = Pr -pa Puterea ventilatorului rezultă astfel ca puterea absorbită: (4. pe lângă criteriul energetic (randamente mari). Se consideră o comprimare izotermică.ventilatoare normale (β: < 90°). capătă pondere consumul material. ventilatoarele centrifuge pot fi grupate în felul următor: .

dar se utilizează şi transmisia cu curele trapezoidale care are multe avantaje. Schiţe ale unor ventilatoare.6 1 0.4 l 2 ψ= * Ventilatoare normale Ventilatoare timhiir 1.4 Caracteristici ale ventilatoarelor centrifuge / A A" 0 ' 7 5 K *«({&} VP) OJL5 o^1. Motorul de acţionare poate fî cuplat direct cu ventilatorul.126 Manualul ofiţerului mecanic Figura (4.19) prezintă schiţe caracteristice pentru construcţie.4 date privind performanţele. iar tabelul 4. fiotor Fig. Tabelul 4.6 p„l/2 23 1. 4.19.9 .

îngrijit construite Ventilatoare mici. de regulă. intensitatea de referinţă: 70 = 10*ι: W/m:: presiunea sonoră de referinţă: /7 0 =2-10~° nivele de zgomot în "decibeli": np = lOlg—.ω).Compresoare 127 η Ventilatoare mari.0. La ventilatoarele mari se interpune un reductor cu roţi dinţate. ca şi în alte domenii. respectiv prin izolaţii fonice adecuate. Punctul de lucru al sistemului se realizează la intersecţia curbelor de presiune totală a ventilatorului şi a reţelei de conducte. N/m:). Puterea sonoră emisă de ventilator se corelează strâns cu disipaţiile aerodinamice. se folosesc plăci curbate realizate din tablă laminată.ω). se admit viteze axiale de 10 . Motorul de acţionare se cuplează. astfel. măsurile tehnice de atenuare prin construcţia ventilatorului.ω).5 .5.90 0.6.9 . Pentru a evita rezonanţele.0.ω) şi Pabs =/(j'. Uneori.6 .4 încercarea ventilatoarelor încercările energetice urmăresc determinarea curbelor Ap = /(F. Puterile sonore.68 0. cât şi faţă de conductele ataşate. se exprimă în scări logaritmice şi prin raportare Ia nivelul de referinţă convenit (de regulă: puterea de referinţă PQ = I0"ι: W. . îngrijit construite Ventilatoare cu simplificări în construcţie 0. cu ce frecvenţe în ce direcţie.5 la ventilatoarele mici cu simplificări de construcţie.54) A .53 4. Astfel.50 0.50 0.70 0.6 . Rezultă.3 şi randamente de 0. rezultând (4. realizând coeficienţi de presiune de 0.85 0. Ventilatoarele axiale se construesc la numere caracteristice de 2.55 0. Necesitatea reducerii poluării sonore cere studierea ventilatoarelor şi a instalaţiilor ca surse sonore: ce putere sonoră se emite.45 0. Utilizează reţele rare de profile aerodinamice.60 0. un ventilator corect construit din punct de vedere aerodinamic este mai silenţios decât cel cu simplificări de construcţie.70 0.15 m/s şi se apelează frecvent la simplificări constructive.56 0.8 la ventilatoarele mari îngrijit executate şi de 0. rezultând si randamentul η = /^'. se afişează ca informaţie suplimentară şi curba Δpa = /(F.5.0.3 Ventilatoare axiale Construcţia lor este înrudită cu cea a pompelor axiale. 4. în locul paletelor profilate realizate prin turnare. dar poate fi folosită şi transmisia cu curele. ventilatorul se izolează fonic atât faţă de fundaţie. Vitezele mici ale aerului şi turaţiile scăzute favorizează silenţiozitatea. Deci. direct cu ventilatorul. Ca şi la ventilatoarele centrifuge.

Figura 4.λ> = 10"". cuplaje.20. neuniformitatea curgerii în rotor.=20 lg-£-: (4. reprezintă 10'° W/m . b) spectru la viteza constantă . 6: turbulenţă: m = S).5 . rulmenţi.56) (4.ηπ şi cu cât kf este mai mic .3: dâre: m = 5. Puterea sonoră totală emisă de ventilator (Pe) depinde de puterea disipată (p\ : Pe =kPPp .. date de alte organe sau de fluidul vehiculat. Nivele de zgomot în funcţie de: a) viteza periferica . interacţiuni între paletaj şi alte organe.. este mai silenţios..IO"2 Pa.55) n.56) 2 Po Deci. de exemplu. (4>57) Cu cât randamentul este mai mare \Pp = /^(l . respectiv un nivel de presiune sonoră de 60 decibeli 2 . ventilatorul Fig. turbulenţa curentului etc. atingeri între piesele în rotaţie şi cele fixe. excitate de forţe variabile în timp.20 arată nivelurile de putere sonoră în funcţie de viteza periferică şi un spectru la o viteză constantă.128 Manualul ofiţerului mecanic (4. El depinde de vibraţiile unor organe componente. Ventilatorul ca sursă de zgomote se caracterizează printr-un nivel de putere şi prin spectrul zgomotului.5S) Exponentul depinde de mecanismul generării zgomotului (lagăr: m = 2. 4. respective de oscilaţiile de presiuni de fluid (mase neechilibrate. un nivel de intensitate de 60 decibeli. vârtejurile din dâre. Puterea sonoră emisă depinde de viteza periferică a rotorului: (4.).

în acest caz diagrama indică o depresiune mai mare. Pentru interpretarea diagramelor prezentate.Compresoare 129 4. iar diagramele indicate normale au fost trasate cu linii întrerupte. Defecţiunile observate pe diagrama ridicată cu ajutorul indicatorului pot fi defecţiuni datorate procesului de lucru din compresor sau defecţiuni datorate aparatului indicator . în figura 4. iar temperatura aerului se măreşte. ceea ce are ca efect mărirea suprafeţei diagramei prin curbarea liniei de comprimare în sus şi reducerea cantităţii de aer aspirat. în care sunt prezentate toate fazele ce au loc în procesul de lucru ai compresorului: a-b faza de compresie: b-c refularea: c-d destinderea: d-a aspiraţia. Dacă supapa de aspiraţie se blochează. Punctul b care indică sfârşitul compresiei se situează deasupra începutului refulării normale. este reprezentată o diagramă indicată cu spaţiul mort mărit. constatate în diagrama indicată O diagramă reală a funcţionării unui compresor într-o singură treaptă de funcţionare se poate obţine cu ajutorul unui aparat indicator de luat diagrame: aparatul indicator va avea montajul cerut de parametrii de funcţionare ai compresoarelor. Datorită acestui volum mărit aerul comprimat se destinde în acest spaţiu. diagrama indicată arată ca în figura 4.26. După alegerea corectă a pistonaşului. a resortului şi a riglei de măsurare. Diagrama indicată normală a unui compresor Fig. diagrama ridicată arată ca în figura 4. Aerul comprimat care se găseşte în conducta de refulare pătrunde în cilindru.25 este prezentată o diagramă indicată a unui compresor la care supapa de refulare este neetanşă. în cele ce urmează vor fi analizate doar defecţiunile datorate procesului de lucru.22. diagrama arată ca în fig. Diagrama indicata a unui . 4. punctul a se deplasează în punctul b). Cauzele apariţiei acestei rezistente pot fi:deschidere incompletă a supapei de aspiraţie: murdărirea filtrelor înfundαrea răcitoarelor intermediare sau înfundarea parţială a conductelor de apă. iar aspiraţia începe mai târziu ducând la reducerea debitului. iar depresiunea la începutul aspiraţiei se măreşte: în consecinţă debitul de aer comprimat se reduce.22. Fig. ridicată corect. Cursa de aspiraţie este mai redusă din cauza pătrunderii aerului comprimat din conducta de refulare în cilindru ceea ce duce la mărirea lucrului mecanic consumat şi reducerea debitului de aer comprimat.4.6. In cazul cînd în coloana de aspiraţie a compresorului apare o anumită rezistenţă. 4.24 în acest caz atât supapa de aspiraţie cât şi cea de refulare se deschid cu întârziere fapt care face ca la începutul cursei de comprimare o parte din aerul aspirat sa fie evacuat din cilindru înapoi în conducta de aspiraţie ( deoarece supapa de aspiraţie este încă deschisă.21.23.21. arată că în figura 4. rezultând o presiune mai mare la începutul refulării. diagramele cu defecţiuni au fost trasate cu linii continue. aparatul poate fi montat pe compresor. In figura 4. Analiza defecţiunilor compresoarelor. O diagramă reală. Când supapa de refulare se blochează.

Cauzele apariţiei acestei rezistenţe pot fi: deschiderea incompletă a supapei de refulare sau înfundarea răcitoarelor intermediare.130 Manualul ofiţerului mecanic Fig. în figura 4.25. Diagrama indicată a unui compresor cu rezistenţă prea marc la refulare Fig.4. b P Fig.26.23. necesitând o forţă prea mare pentru deschiderea supapelor.Diagrama indicată a unui compresor cu supapa de refulare nectanşă Fig.23. 4.4.27. Diagrama indicată a unui compresor la care supapa de refulare se blochează Fig. 4.4.28 este prezentată o diagramă indicată în cazul când resortul supapei de refulare este prea rigid.27 unde apare mărită porţiunea de refulare.24. 4. Diagrama indicată a unui compresor cu rezistenţă prea marc la aspiraţie Dacă rezistenţa apare pe coloana de refulare diagrama indicată arată ca în figura 4. Diagrama indicata a unui compresor Ia care supapa de aspiraţie se blochează Fig. Diagrama indicată unui compresor care necesită o forţă prea mare la .

[4J. 1986 Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice Editura Didactică şi Pedagogici Bucureşti. Popa. 1980 îndrumătorul ofiţerului de navă Editura Tehnică. B.vol. Bibliografie [1J. ş. Carαbogdαn [3]. J. Bucureşti. Vintilă Termotehπică şi maşini termice Editura Didactică şi Pedagogică. C.29 în care atât arcurile supapelor de aspiraţie şi de refulare nu sunt corespunzătoare sau sunt prea moi. 1983 [2J.29. I. Dragomir . Bucureşti. B. Bucureşti. . loniţă. Uzunov. O diagramă aparte este redată în figura 4. 1977 Manualul inginerului termotehπician. valoarea presiunii de refulare creşte peste valoarea normală. D. Popa. II Editura Tehnică.a. I*. Diagrama indicată a unui compresor cu arcurile supapelor ales necorcspunzător. Gh. Fig. 4. în acest caz curbele de aspiraţie şi de refulare prezintă forme ondulatorii care reprezintă variaţii de presiune însoţite de vibraţii ale organului de etanşare.C.Compresoare 131 In diagramă. Specific acestor defecţiuni este faptul că suprafaţa diagramei este mărită rezultând un consum sporit de lucru mecanic. îonescu.

Butelia pentru lansarea motoare! jr auxiliare poate fi umplută de la oricare din buteliile principale.separatoare.filtre de .combustibil.2. O întreţinere sistematică duce la economisiri de costuri care ar putea apărea în cazul pierderilor de aer. .compartimentul maşini.1. . . Instalaţia de aer comprimat este astfel organizată încât fiecare din compresoarele principale poate încărca oricare din buteliile principale. reparaţiilor sau a timpilor de întrerupere a funcţionării. .ulei. Buteliile principale sunt montate cu o înclinare de 3°.atelierul electric. Buteliile sunt prevăzute cu manometre montate la locuri vizibile.INSTALAŢIA DE AER COMPRIMAT 5. pentru întreţinerea . Purjarea buteliilor se face prin partea inferioară prin ambele extremităţi. Instalaţia de producere a aerului comprimat Instalaţia de aer comprimat permite alimentarea cu aer comprimat a următoarelor compartimente: . . Introducere întreţinerea judicioasă a instalaţiilor şi elementelor pneumatice se referă nu numai la reparaţiile necesare ale acestora. manual sau automat. . . 5. . întrucât compresoarele pot fi de principii constructive diferite.apă de mare.atelierul mecanic. ci în primul rând la menţinerea în stare de funcţionare în vederea evitării pe cât posibil a cazurilor de avarie şi a ridicării duratei de viaţă a fieςărui aparat în parte.chesoane de apă de mare. în condiţiile de lucru impuse. de către oricare compresor principal sau de la compresorul de avarie.tifon.

Compresoarele de aer navale sunt prevăzute cu protecţii pe instalaţia de ungere şi pe instalaţia de răcire.27 2. Temperatura °C Vapori de apa -10 0 5 10 15 20 30 50 70 90 [g/Nm 3 ] 2.60 Kwh 0. presupunând că acestea au fost montate corect. Ia o presiune de lucru de « 6 [bar].5 13 17 30 83 198 424 Tabelul 5.9 7 9. Tabelul 5. Schimbarea uleiului la compresoare se va face după numărul de ore de funcţionare indicat de firmă. a instalaţiei de ungere şi a instalaţiei de răcire.3. Pentru aceasta se va efectua un control general al etanşietăţii.8 • .78 7. după caz.1 4.Instalaţia de aer comprimat 133 Personalul de cart (CM) . Purjarea buteliilor de aer şi a conductelor trebuie să se facă periodic (Ia intervale regulate). Obsen'aţie: Conform prevederilor RNR conductele de aer comprimat lansare MP trebuie să aibă o mică pantă (înclinare) către butelii şi nu spre valvulă principală de lansare.4 36.2 2. curăţire şi. Durata ciclului de curăţire a filtrului de aspiraţie este în funcţie de gradul de puritate al mediului înconjurător. Reţeaua de conducte O problemă foarte importantă referitoare la reţeaua de conducte de aer comprimat. revizie sau schimbare a filtrelor de aspiraţie.0 CPh 0.0 8.00 19.0 97. o constituie etanşietatea.1 Cantitatea admisibilă de vapori de apă din acrul saturat în funcţie de temperatura aerului.7 ' 10.personalul de exploatare are în grijă efectuarea în mod regulat a operaţiilor de verificare.2 Pierderile de aer comprimat datorate neetanşictâţilor. în funcţie de dimensiunile acestora. Suprafaţa porţiunii neetanşe Debitul de aer pierdut prin ncetanşarc [Nπr/h) Energia necesară • consumată pentru comprimare (completare) Diametrul porţiunii neetanşe Mărime naturală mm l 3 5 [mπr] 0.9 • • 2. 5.

Se verifică funcţionarea mecanică a aparatelor şi dispozitivelor: . 5. Operaţii de întreţinere bianuale: .4.1. hidraulice şi mecanice se încadrează în planul general de întreţinere a navei. Măsuri generale pentru întreţinerea instalaţiilor pneumatice 5. . Operaţii de întreţinere zilnice: .4.Se cercetează dacă există pierderi de aer datorate neetanşietăţilor la ventile înainte de pornirea instalaţiei: .Se verifică funcţionarea corectă a ungătoarelor de ulei: .Se efectuează operaţiile speciale de întreţinere a instalaţiilor sau a diferitelor aparate.134 • Manualul ofiţerului meanic 5.4. Operaţii de întreţinere lunare: . se spală cartuşele filtrante:. se reduc costurile cu reparaţiile şi timpii morţi de oprire.4. .Se verifică manoraetrele: • . întreţinerea instalaţiei pneumatice.Se goleşte condensul adunat în filtre: . alături de instalaţiile electrice.Se curăţă filtrele.Se verifică etanşietatea tubulaturilor. îmbinările şi dacă pe traseul conductor există pierderi de aer cauzate de neetanşietăţi: .Se cercetează toate racordurile.3.4. Operaţii de întreţinere săptămânale: .Se efectuează operaţiile speciale de întreţinere a instalaţiilor sau a diferitelor aparate.Se controlează nivelul uleiului: .4.Se efectuează operaţiile de întreţinere speciale a instalaţiei sau a diferitelor aparate. . 5.Se verifică uzura diferitelor dispozitive şi dacă este cazul se fac înlocuiri: . 5.Se efectuează operaţiile speciale de întreţinere a instalaţiilor sau a diferitelor aparate. Dispunând de personal de întreţinere calificat.2.

viteza admisă a fluidului u. " Debitul volumic.secţiunea oferită pentru curgere. Dimensionarea conductelor Diametrul interior al acestora rezută din relaţia: f mm] L J Cm 3 ] (5.Instalaţia de aer comprimat 135 5.la refulare Conducte pentru ventilatoare .presiune mare .] unde: 1 p y 3 .1) unde: F .diametrul interior al conductei canalului.-Im" ς . d [m] .presiune medie .densitatea. Pentru determinarea mai rapidă a dimensiunilor conductelor şi a pierderilor de presiune se pot folosi nomograme. elemente de racordare.pot fi calculate cu ajutorul formulei: [N/.coeficient de rezistenţă locală: λ .i S m/s w =20-4-30 m/s . l m/S j .coeficient de rezistenţă liniară.20 m/s w = 25 * 30 m/s wβjp = 10 -r 12 m/s w^ = 12+ 16 m/s wujp = 12 * 16 m/s w^ = 15 + 20 m/s wβlp = 12 -s. Vite/e recomandate în conductele de aer Conducte pentru compresoare .la aspiraţie . .[ιη/s] Pierderile de presiune care au loc de-a lungul elementelor de legătură . l [m] .debitul volumic maxim ce alimentează hidromotorul prin conducta respectivă. .presiune joasă w = 16 -s.lungimea conductei de aer. conducte şi tuburi .canale în aparate.5.

136 Manualul ofiţerului meanic Fig.supape de siguranţă.robineţi de purjarς automată.compresor auxiliar. 5. 20-staţie de aer instrumentai .2 — corapresoare principale.. 79-utilizări gospodăreşti. 75.76-butelii de aer lansare motoare auxiliare.75-supape de siguranţă.?. 4.5. 5.robineμ de purjare cu acţionare directă . 11. 77.14. 12. 7.butelii de aer lansare motor principal.capete de alimentare. 13.6. 9.compresor de avarie.10.1. Instalaţia de aer comprimat 1.

13.supape de siguranţă. 7.vinci scară pilot:. 3.6. 76-filtru automat de ulei motor principal. 74-acţionări pneumatice.2. Fig. '^.suflare vf.butelii de aer lansare motor principal. 77. 12. 79.75-filtτu automat de ulei motoare auxiliare. 70-butelie tifon. Utilizarea aerului comprimat .aer lansare motoare auxiliare.v inci scară de bord. oii motoare auxiliare. 75-filtru automat de cor.capete de butelie.4. S. 5. 9.aer lansare motor principal.i i' motor principal.-.!e de bordaj.Instalaţia de aer comprimat 137 7.atelier mecanic./ 7-filtru automat de comb.staţie de aer instrumental.utilizări gospodăreşu.. 5.2.

140° C în interiorul uscătorului cu ajutorul rezistenţelor electrice cu funcţionare programată si a unui curent de aer în sens invers pentru eliminarea vaporilor de apă formaţi. picături de ulei si impurităţi mecanice mari şi mijlocii. . Regenerarea constă în ridicarea temperaturii de 130 -î.filtru trepta II pentu impurităţi fine şi foarte fin (grad de mărime 5 μm). Fig. Aerul este trecut cu ajutorul unui distribuitor printr-un cilindru uscător I.două corpuri pentru uscarea aerului care asigură la ieşire temperatura punctului de rouă de 35° C.filtru treapta I pentru vapori.138 Manualul ofiţerului meanic 5. Aici aerul străbate un strat de silicagel super. Staţie de aer instrumental . Aerul provenit de la buteliile de aer comprimat intră în filtru treapta I. Prepararea aerului instrumental Agregatul pentru prepararea aerului instrumental este compus din două elemente filtrante: . trece prin filtru treapta II care are un element filtrant de pânză fitrμ deasă ce reţine particule mecanice foarte fine ce depăşesc gradul de mărime de 5μm.5. uscătorul II se află în perioada de regenerare a silicagelului. în ordine prin masa de cărbune activ granulat unde este purificat de vapori şi picături de ulei pe care le conţine şi apoi trece printr-un set de site în care se reţin impurităţile mecanice mari şi mijlocii.6. substanţă puternic higroscopică.3. Aerul purificat de vapori de aer în uscător. în timpul funcţionării uscătorului I (maxim de 4 ore). Apoi aerul trece printr-un filtru de carton unde are loc purificarea aerului de particule mecanice fine. .

/4-VTR apă DG1.75. 5.VTR ulei MP. Distribuţia şi utilizarea aerului instrumental . 2.generator auxiliar de gaz inert Fig. 5. 18./6-separator de santină.VTR apă DG3.Instalaţia de aer comprimat 139 l-staţie de aer instrumental.VTR ulei DG2. 17.VTR apă de mare.VTR apă pistoane MP: 9.caldarină recuperatoare. 6. 11. 7. 3. 4.4. •S.7J-VTR apă DG2.telecomandă MP. 10.VTR apă cilindri MP.VTR ulei DG3.distribuitor de aer instrumental. 12.viscozimeuυ MP.VTR ulei DG1.

C. Bucureşti 1986 Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice Editura Didactică şi Pedagogică.CVintilă Teπmotehnică şi maşini termice Editura Didactică şi Pedagogică. ş.140 Manualul ofiţerului meanlc Bibliografie [l]. loniţă. I. Carabogdan [3].a.Popa. Bucureşti 1977 Manualul inginerului termotehnician. B. D. . II Editura Tehnică.vol. Bucureşti 1980 Agregat de preparat aer instrumental SĂI 03 Documentaţia instalaţiei de aer comprimat Bulk Carrier 65. [2].B. I. Popa. lonescu.000 tdw.

INSTALAŢII FRIGORIFICE 6.construcţia de maşini pentru obţinerea oxigenului şi gazelor inerte necesare proceselor tehnologice de prelucrare a metalelor la temperaturi joase etc: . rutiere. în stare solidă. asigurarea carburantului (hidrogen lichid) şi cornburantului (oxigen lichid). care se află. în cele cu absorbţie procesul de sorbţie are Ioc în masa absorbantului lα frontiera care separă fαzα lichidă şi de vapori. păstrarea lichidelor cu temeperamri joase de vaporizare etc: . . iar la instalaţiile cu adsorbtie procesul de sorbţie ore Ioc lα suprafaţa adsorbantului. peştelui. de regulă. pentru răcirea aparaturii electronice.1. fructelor).industria farmaceutică pentru prelucrarea unor medicamente. Introducere Dezvoltarea rapida a tehnicii frigului pe plan mondial şi utilizarea pe scară largă α instalaţiilor frigorifice se reflectă în preocupările susţinute de folosire a acestei tehnici în importante domenii: .instalaţiile cu sorbţie al căror principiu de lucru este axat pe realizarea succesivă a reacţiilor termochimice de sorbţie α agentului de lucru de către sorbαnt după care urmează desorbţi α agentului din sorbant.instalaţii cu jet care utilizează energia cinetică α unui jet de vapori sau gaz: .industria transporturilor feroviare.industria minieră si de construcţii pentru congelarea solurilor şi consolidarea minelor: . .aviaţie şi cosmonautică pentru oxigenul necesar oamenilor. . α gazelor lichefiate etc.medicină pentru răcirea locală în scop de anestezie în intervenţiile chirurgicale (criochirurgie) precum şi pentru păstrarea unor organe de transplant. . fluviale şi maritime pentru transportul produselor alimentare (cărnii. pentru condiţionarea aerului. Funcţie de domeniul de utilizare a tehnicii frigului pot fi utilizate instalaţii frigorifice după cum urmează: .industria chimică pentru separarea amestecurilor de gaze. . Instalaţiile cu sorbţie se clasifică în instalaţii cu absorbţie şi adsorbţie. separarea soluţiilor complexe.instalaţii de comprimare care utilizează proprietăţile elastice ale gazelor şi vaporilor: La cele cu gaze starea de agregare a agentului nu se modifică în timp ce lα cele cu vapori este necesară condensarea vaporilor comprimaţi şi vaporizarea agentului destins: .cercetare ştiinţifică pentru studierea influenţei temperaturii joase asupra proprietăţilor fizice ale diferitelor substanţe.

în cazul funcţionării instalaţiilor frigorifice. La trecerea curentului electric printr-un ansamblu format din două materiale diferite se constată apariţia unei diferenţe de temperatură la cele două lipituri ale sistemului. Antrenarea compresoarelor frigorifice se face cu motoare termice sau cu motoare electrice.răcirea condensatorului cu apă. Am considerat funcţionarea optimă cazul de funcţionare în care se menţine temperatura camerei frigorifice constanta (Tf= const). Instalaţiile frigorifice cu comprimare mecanică de vapori funcţionează pe baza ciclului de referinţă Carnot inversat. Ridicarea potenţialului căldurii de la temperatura 7} a camerei frigorifice Ia temperatura Ta a mediului ambiant nu poate avea'loc conform principiului al doilea al termodinamicii în mod natural. pot fi determinate pentru o funcţionare optimă a instalaţiei. . în aceste instalaţii frigorifice agenţii de lucru evoluează în domeniul vaporilor umezi ceea ce permite realizarea unor procese izotermice prin vaporizare la preluarea căldurii către mediul ambiant. la schimbarea stării de agregare prin vaporizare şi condensare. La aceasta se adaugă şi faptul că.instalaţii termoelectrice care au la bază efectul Peltier: permit obţinerea frigului prin utilizarea directă a energiei electrice. instalaţii cu comprimare mecanică de vapori care s-au impus pentru următoarele avantaje: . cu un consum minim de putere. ci numai cu consum de energie din exterior.gabarit minim pentru puterea frigorifică necesară. până în momentul de faţă. la o putere frigorifică constantă (?„= const.domeniul de temperaturi [+2 + +iθ]°C pentru fructe. . în domeniul transporturilor navale se folosesc. aşa cura se va demonstra. Aceasta înseamnă că procesele de comprimare şi destindere sunt izentropice.142 Manualul ofiţerului mecanic . ciclu de referinţă pentru instalaţiie frigorifice cu vapori. este reversibil atât pe plan intern cât şi extern. Ciclul Carnot inversat. a presiunii de condensare etc.) şi în vaporizator (Ko=const.instalaţii magnetice care permit obţinerea efectului frigorific pe seama magnetizării adiabate axată pe proprietatea corpurilor poromagnetice de a-şi mări temperatura la magnetizare şi de a o reduce la demagnetizare.reglarea uşoară a temperaturii camerelor frigorifice.). prin menţinerea diferenţelor de temperatură în limite acceptabile. băuturi etc: [-30 + . între sursele de căldură şi agentul frigorific.lθ]° C pentru came. . La instalaţiile navale acţionarea compresoarelor se face cu motoare electrice. iar schimburile de căldură cu sursele de căldură au loc la diferente infinit mici ΔT de temperatură. peşte etc: . în accepţiune clasică. P^ sau o putere de condensare minimă Otfmb când se menţin constanţi coeficienţii de transfer de căldură în condensator (Kc = const. . se stabilesc diferenţe finite de temperatură care se intercondiţionează şi care. legume.. în acest mod devine posibilă reducerea pierderilor datorită ireversibilităţii transferului de căldură. de la sine. coeficienţii de transfer de căldură au valori importante astfel că schimbătoarele de căldură pot fi dimensionate în condiţii economice. între agent şi cele două surse de căldură.

în figura 6. de la sine. Δ7"r . freoni) şi sursele de căldură.2) . πg.temperatura de vaporizare a agentului frigorific. Vom utiliza următoarele relaţii: Relaţia bilanţului energetic: Fluxul termic în condensator (6.1) Te [kW] unde: (6. în mod natural. în particular.1 Ciclul Carnot inversat. Ciclul Carnot inversat.fluxul termic în vaporizator: [k\V] .1 Cazul instalaţiilor frigorifice. ciclu de referinţă pentru instalaţiie frigorifice cu vapori.vârfurile ciclului Carnot inversat. "( temperatura aerului de răcire a condensatorului) [k\V] . în acest capitol se va prezenta o metodologie de studiu a ciclului Carnot inversat. TcW]-puterea necesară pentru comprimarea agentului frigorific de la presiunea pσ până la pc.2.temperatura apei de răcire a condensatorului.temperatura spaţiului frigorific: Ta .diferenţa finită de temperatură în vaporizator: 6. ridicarea potenţialului căldurii.diferenţa finită de temperatură în condesator: Δ7α . ci numai cu consum de energie din exterior.fluxul termic în condensator. Aceasta înseamnă că procesele de comprimare şi destindere sunt izentropice. de referinţă.Instalaţii frigorifice 143 6. adică a nivelului de temperatură al acesteia de la temperatura spaţiului frigorific 7} până la cea a mediului ambiant Ta nu poate avea loc conform principiului al doilea al termodinamicii. 1-2-3-4. Notaţii: Tφ . După cum este cunoscut. 5. Termodinamica în timp finit a ciclurilor inversate Instalaţiile frigorifice cu comprimare mecanică de vapori funcţionează pe baza cilcului de referinţă Carnot inversat. iar schimburile de căldură cu sursele de căldură au loc izotermic la diferenţe infinit mici dT de temperatură. 7}. lucru mecanic. Funcţionarea reală a instalaţiilor frigorifice antă existenţa unor diferenţe finite de temperatură în procesele de transfer termic între agentul frigorific (amoniac.2. în accepţiune clasici este reversibil atât pe plan intern cât şi extern.1 este reprezentat ciclul Carnot inversat parcurs de agentul frigorific în domeniul vaporilor umezi. ţnând cont de diferenţele finite de temperatură între agentul frigorific şi sursele de căldură.

d) Temperatura spaţiului frigorific TF se menţine constantă Mărimi variabile Relaţia (6. reprezentând ponderea suprafeţei vaporizatorului în suprafaţa totală. b) Suprafaţa totală de transfer se consideră constantă: A = AC+A. c) Coeficienţii globali de transfer de căldură Kc şi K0 se consideră constanţi. (6-8) Ipoteze a) Puterea frigorifică a instalaţiei se menţine constantă: Qo = const. [K] (6 7) . CF-— l .5) se poate scrie sub forma: ι = A^ A A sau lk . Fluxul termic în vaporizatoπ 00=K0-A0-ΔT0 unde: k\V 1 : [kW] (6.+Δ7.6) Temperatura de vaporizare: Temperatura de condensare: r0 = τ>-Δr 0 [K] rc = τ.J τc τ0 LKJ tel A = A0+Ae [m-] (6 . Se introduc variabilele: ΔT ΔT: . Bilanţul fluxurilor de entropie: &L=&L Suprafaţa totală de transfer termic: Eficienţa frigorifică: e -Qo r .suprafaţa vaporizatorului.5) (6.coeficientul global de schimb de căldură în vaporizator.-l (6-9) unde: A0 -'—^– este un parametru variabil.suprafaţa condensatorului.i _ T β . A0 [m:] .144 Manualul ofiţerului mecanic .coeficientul global de schimb de căldură în condensator: Ac [m ] . deşi A0 şi Ac sunt variabile.3) .

14) unde: P P = -– —— şi Pentru a determina valoarea variabilei y pentru care funcţia P(y) devine minimă.10) şi ţinând cont de relaţiile (6. se alege variabila principală y deci (ΔT0). A0 .11) unde: θ = ^Din relaţia (6.1) se împarte la produsul -. în acest sens.16) .K0 • A • Tj-: P K0-A-Tf Qf K0-A-Tf Qo K0-A-Tf (6.13) Relaţia (6. se obţine: sau (6. punem condiţia: cy (6.11) de vine: (6..14).4) se obţine: T sau (6. relaţia (6.2) şi (6.3).15) Această condiţie folosită în relaţia (6. Dacă « ţine seama de importanţa vaporizatorului în care se realizează puterea frigorifică Q0 = const.Instalaţii frigorifice 145 Stabilirea condiţiilor de minimizare a puterii P livrată instalaţiei presupune alegerea unei variabile principale care poate fi în egală măsură „r. conduce la: (6.12) Şi (6. y.

19) Valoarea optimă fiind: (6. conduce la (6.18) în relaţia (6. l S): sau: .14) şi (6.18) Rezulta: (6. > O .24) Pentru recalcularea puterii folosim relaţiile (6. iar valori practice 0.17) O < K < 1000 .146 deci: v = ρ o (l±Vr] K. considerând 0Q =yAσ = const.01 Z K Z 100 Q0 > O şi >'> O . (6.13). Manualul ofiţerului mecanic (6.21) Valoarea optimă a variaţiei .23) ian (6.22) yopt deci: (6.r se obţine introducând relaţia (6.20) sau ceea ce conduce la (6.

30) Determinăm fluxul entropie total: . entropia generală se determină cu relaţia: (6.27) care devine: (6.26) Generarea de entropie în condiţii optime generarea entropiei datorată ireversibilităţii externe este: Entropia generată în condensator se determină cu relaţia: (6.6) şi (6.25): (6.28) Pentru va'porizator.29) care devine: sau: (6.25) Eficienţa frigorifică se determină ţinând seama de relaţiile (6.Instalaţii frigorifice 147 (6.

se obţine: (6. rezulta*: sau (6.18).32) (6.31) sau: (6.148 Manualul ofiţerului mecanic (6.34) Ş» (6.35) în relaţia (6.37) .36) Deoarece: iWλrezultă: *** " (6.35) Introducând relaţiile (6.33).34) şi (6.33) unde: Din relaţia (6.

conform celor arătate în tabelul 6.5% volume de agent frigorific în aer: Agenţii frigorifici din grupa a IlI-a sunt admişi de RNR numai pentru instalaţiile frigorifice ale navelor ce transportă gaze lichefiate în vrac.3.agenţi frigorifici toxici şi inflamabili cu limita inferioară de aprindere începând de la 3. la care însăşi încărcătura serveşte drept agent frigorific.5% sau mai mult.R.1 Agenţi frigorifici si presiuni de calcul conform R.6 2.agenţi frigorifici explozibili sau inflamabili cu o limită inferioară de aprindere sub 3.2 Agenţii frigorifici acceptaţi ecologic Tabelul 6. Agenţi frigorifici 6.2 Agenţi frigorifici acceptaţi ecologic Agent frigorific Denumirea chimică Seria metanului Formula CAN NOP R 22 Clor diΩormcLan CHC1F. La calculul de rezistenţă al elementelor care lucrează sub presiunea agentului frigorific.Instalaţii frigorifice 149 6.Cl + C.FjCl C* H2 F4 U 2.0 2.1.0 III R 1270 * R.agenţi frigorifici neinflamabili: II .N.3.502 (amestec ozeotrop) R22+ R 115 6.0 1.3.1 Agenţii frigorifici şi presiuni de calcul (conf.0 înlocuieşte Rl 1 şi R12 din 1996 înlocuieşte R 12 din 1994 I R 502* R 134 R134a Q H2 F4 NHj (amoniac) C 3 Hβ (propan) CjH^φropileπ) II R717 R 290 2. volume de agent frigorific în aer: III . RNR) Agenţii frigorifici se împart în următoarele grupe: I . Tabelul 6. 75-45-6 141 . Grupa agentului frigorific Simbol Formula chimică Presiunea de calcul [MN/πr] Observaţii R 12 R 22 CF:C12 CHF2 CI CHF. se va lua ca presiune de calcul o valoare cel puţin egală cu presiunea vaporilor saturaţi de agent frigorific Ia temperatura de 50° C.

R22 înlocuieşte R500 R402 (HP80) amestec de propan.1994.4. C1F2 C 2 H 3 F. (continuare) R23 Triflorraetaπ Diflormetan Seria etanului CHF3 75-46-7 75-10-5 86 21 R 32 CH2 F2 • C 2 HC1 : F 3 306-83-2 354-23-4 2837-89-0 354-33-6 359-35-3 SI 1-97-2 1717-00-6 45-68-3 420-46-2 75-37-6 R 123 R 123 a R 124 R125 5 3 8 2 l 16 C: HC1 F3 C2 HC1F4 C:HF5 C2H:F4 R 134 R134a . R22 înlocuieşte R12 (FX57) amestec dintre R142 b.NUMBER OF PUBLICATIONS ON THERMOPHISICAL PROPERTIES 6. R152A. R124. R i 25.33.CHEMICAL ABSTRACTS REGISTER NUMBER NOP . R22 înlocuieşte R500 R401ACMP39) amestec dintre R124.2. R22 înlocuieşte R12 R401B(MP66) amestec dintre R124. Fluide frigorifice a căror producţie încetează în 2014 R22 CHC1F: Monoclordifluormetan R123 CHC1:-CF3 Diciortrifluoretan R124 CHC1F-CF3 Monoclortetrafluoretan R141 b CH3CCKF Diciorfluoretan R 1 4 2 b CH3CCÎF: Clordifloretari 6-3-5. R22 înlocuieşte R502 . R22 înlocuieşte R502 R409A (FX56) amestec dintre R142 b.3. R143A.Fluidc frigorifice înlocuitoare R408 A(FX10) amestec dintre R125.150 Manualul ofiţerului mecanic Tabelul 6. R124. R152A. R 141 b R 142 b R 143 a R152a 2 30 11 40 C: H« F: CAN . R12 CC1:F: Diclordifluormetan R502(amestec azeotrop între R22 şi R115) C:C1F5 Pentafluormonocloretan R13 CC1F3 Monoclortrifluormetan Rll CC13F Triclormoπofluormetan R i 14 C:C1:F4 Tetrafluordicloretan 6. C: H: F4 C: Hj C: F C: H.12. Fluide frigorifice a căror producţie este interzisa după 31.

fiind utilizat la scară mondială. Este uşof de procurat.vaporizării unui agent pur. care conduce la micşorarea vâscozităţii acesteia. materiale de etanşare. dacă ne referim la vapori. datorită capacităţii reduse de captare a apei de către agent. prin vaporizare Ia presiune constantă. Particularităţi de utilizare a agenţilor frigorifici 151 . necesitând. parametrii de îmbuteliere şi moduri de transportare unanim acceptate. superioară valorilor corespunzătoare celorlalţi freoni şi apropiată de cea a amoniacului. R 22 prezintă o capacitate mare de captare a apei şi anume de 750 mg-kg la 0°C şi 1000 rag-kg la 20°C pentru starea lichidă. deci foarte mare. în butelii de oţel vopsite în culoare argintie. R 12 necesită în aceleşi condiţii de putere termică şi temperaturi un volum al cursei pistonului compresorului cu circa 60% mai mare. . dăunătoare atât pentru ungerea compresorului. atât în conductele de legătură dintre părţile componente ale instalaţiei cât şi în canalele din supape. în stare umedă este puţin agresiv. Prezenţa unui atom de hidrogen în formula chimică a freonului ( CHCLF ) determină agresivitatea acestuia faţă de materialele de natură organică folosite în instalaţie: ulei de ungere. izolaţia bobinajului motorului electric de antrenare. Un dezavantaj important îl constituie nivelul ridicat al pierderilor de presiune care intervin în curgerea R 12 lichid sau sub formă de vapori. Ca substanţă de uscare se fotoseşte sulfatul de calciu. Se transportă şi se păstrează în stare lichidă. Se foloseşte.Instalaţii frigorifice 6.6 ori mai mare decât pentru amoniac. R 12 prezintă o solubilitate excesivă în uleiuri de ungere. deci. înaintea umplerii cu agent.5 ori mai mici decât pentru amoniac. totuşi.5 ori mai mari decât cele ale instalaţiilor care funcţionează cu amoniac. implantat pe traseul conductelor de lichid.4.ulei de ungere intervin deseori lacune de miscibilitate. . R 502 este'amestecul azeotrop dintre freonul R 22 (în proporţie masică de 48. R 12 folosit pentru prima dată în 1930. Faţă de R 22. cât şi pentru transferul de căldură în vaporizator şi condensator.8 bar.2%). După cum se ştie. secţiuni de 4 .6° C. Ca urmare. Compoziţia amestecului azeotrop se poate totuşi schimba atunci când presiunea de vaporizare şi temperatura de vaporizare variază. ca în cazul . în special. Un astfel de amestec păstrează în stare de vapori aceeaşi compoziţie ca şi în stare lichidă. în condiţii de puritate chimică. Conductele din instalaţiile cu R 12 au ca urmare. R 12 prezintă o capacitate mare de trecere prin neetanşietăţi şi chiar prin porii metalelor. Temperatura sa normală de saturaţie este de -45. etanşeri deosebit de îngrijite şi o calitate superioară de prelucrare a organelor de maşină componente. este în prezent cel mai utilizat agent de lucru în instalaţiile frigorifice. fiindcă. temperatura de vaporizare a unui amestec azeotrop la o anumită presiune este superioară temperaturii de vaporizare a componentului mai puţin volatil sau inferioară celei a componentului mai volatil. măsuri severe de evitare a unui conţinut ridicat de apă în argint. deci. arηestecul azeotrop îşi păstrează o temperatură constantă. datorită densităţii de circa 5 . R 12 prezintă inerţie chimică deosebită faţă de uleiurile de ungere şi faţă de garniturile de etanşare. în instalaţiile cu compresoare volumice.8%) şi freonul R 115 (în proporţie masică de 51. R 22 prezintă ca principal avantaj sarcina termică specifică mare. R 502 $e caracterizează printr-o sarcină termică volumetrică practic egală cu cea a R 22. la 6 .2. în amestecul agent de lucru . De asemenea. în special la presiuni înalte şi temperaturi joase. instalaţiile trebuie să fie bine uscate. Se impun. există pericolul ca surplusul de apă să îngheţe în ventilul de reglare. pentru vaporii de R 12 se admit viteze de 2 .

respectiv cu două trepte. bronzul şi alte aliaje pe bază de cupru cu excepţia bronzului fosforos.15 % în raport cu R 12. Propilena = Propenă = Propilen . Printre avantajele amoniacului se numără volumul specific mic la temeperaturi le de vaporizare uzuale.33. nesaturată din clasa alefmelor.152 Manualul ofiţerului mecanic Deosebit de avantajoase sunt temperaturile coborâte de lucru (ale uleiului de ungere. precum şi durabilitatea şi fiabilitatea instalaţiei. solubilitatea în ulei redusă. vaporilor comprimaţi. care influenţează favorabil stabilitatea uleiului. părţilor componente ale compresorului etc. Se constată că puterea termică specifică.35° C.1 Proprietăţile termodinamice ale amoniacului R 717 Ecuaţia de stare pentru amoniac se prezintă sub forma: 0. Utilizarea acestui freon permite micşorarea consumului de energie cea 10 . R 290 Al treilea termen din seria hidrocarburilor parafinice este un gaz inflamabil care se găseşte în cantităţi mai mari în gazele de sondă. C H.2403267 • IO"4 • 7°-0. care se găseşte în gazele de la cracarea ţiţeiului şi care este întrebuinţată ca materie primă pentru obţinerea alcoolului izopropilic.01168708-IO'6-F3 [wN/m2] (6.5904394. consecinţă a reducerii raportului de creştere a presiunii.).) [ 1 LiooJ Valorile presiunii agentului pe curba limită a vaporilor saturaţi uscaţi se determină cu relaţia: \gps =8.3185 u_RT v ~ p r T i2-6975 6 38 (6.1.CH3 .T r +0. şi care este întrebuinţat ca materie chirilică în industria chimică. etanşării or. uşurinţa determinării scăpărilor de amoniac datorită mirosului.1648-6088 .75° C. drept combustibil menajer care se livrează consumatorilor sub formă de gaze lichefiate. la rafinarea uleiurilor minerale şi amestecat cu butanul. a glicerinei sintetice etc. Se recomandă ca ciclurile R 502 să fie cu regenerare: datorită temperaturilor de refulare relativ reduse nu se impun condiţii restrictive în ceea ce priveşte gradul de supraîncălzire a vaporilor aspiraţi în compresor.CH = CH2 Hidrocarbură gazoasă. R 717 (R 717) este utilizat pe scară largă în instalaţiile frigorifice cu comprimare de vapori cu o treaptă şi. precum şi în cele cu absorbţie pentru temeperaturi de vaporizare t > .5 . Proprietăţile termodinamice ale agenţilor frigorifici 6. La temperatura de 260 ° C amoniacul se descompune în azot şi hidrogen. 26. Amoniacul.38) ( .638646-10-' .5. este mult mai mare decât freonul R 12 în special la temperaturi de vaporizare scăzute.8 % amoniac în aer.. temperatura normală de vaporizare a amoniacului este t = . cuprul.5. NH. în cazul utilizării freonului R 502. Ca urmare. 6.40° C. nu exercită acţiuni corosive asupra oţelului dar în prezenţa apei atacă zincul. izolaţiilor. Propan.39) . freonul R 502 poate fi utilizat la nivelul unor temperaturi de condensare t = 4.. exploziv şi inflamabil la concentraţii de 16. Dintre dezavantaje se menţionează faptul că este toxic.

53358 1 1.796 1175. pentru domeniul T = 250 * 321 [K].21859 0.14 416.41) unde .44898 1.36797 1.032 1416.728 -(P "VS -17.671 1389.47534 1.5922 11.9106 4.958 1463.761 169.484 121.4 1555.40076 1.3017 1 6.338 5 vxiα* πrVkg 1.882 1131.30 82.008 358.891 74.970 1294.15) + 0.71591 1.119 -147.31 203.562 1397.49 622.078 1396.68068 1.227 1393.10938 0.42417 1.131 Entropia amoniacului în domeniul vaporilor supraîncărcaţi.962 1379.10 0 10 20 30 40 50 P x IO' Pa 0.196 264.77788 v-xi^m3 /kg 12820 9015.379 1217. Presiunea .787 h' \ f kj/kg 1264.8 4715.72665 1.72 109.volumul specific şi entalpia amoniacului t "C -75 -70 -60 -50 -40 -50 -20 .541 1274.023 1356. Valorile numerice.554 1395. inclusiv pe curba limită a vaporilor saturaţi uscaţi se determină cu relaţia: h" = 1379J737 + 2.648 1343.392 1441.50347 1.9015 2.075097 .IO'2 (T . Tabelul 6.266 62.417 -189.273.273 1293.1 963.690 15.546 1037.793 1328.56596 1 1.775 1085.943 1327.431 217.861 1368.40762 0. inclusiv pe curba limită a vaporilor saturaţi uscaţi se determină cu relaţia: (6.478 1257.8 2633.3.32 287.687 312.056673(7* .37861 1.094 1310.1936 1.938 -105.973 1360.65 147.60097 1. sunt prezentate în tabelul 6.Instalaţii frigorifice 153 Relaţia se aplică în domeniul de temperatură T = 193 * 343 [K].40) unde Entropia amoniacului în domeniul vaporilor supraîncălziţi.770 27.273.15)2 + (6.918 r kj/kg 1473.140 1387.1635 8.6392 1.3.809 /?' kj/kg -209.567 20.07513 0.

49 1.266 -0.44) Pentru curba limită a vaporilor saturaţi uscaţi.72 -1.809 1.65 -1.5922 1 11.775 2.68068 | 109.42) Entropia amoniacului pe curba limită a lichidului saturat se determină cu relaţia: (6.4.10938 0.3017 6.32 •• -1.958 4.379 3.64874 s" kj/kg kj/kg 4.882 2.14 -1.793 3.84516 -2.79237 1.1 1.154 Tabelul 6.671 3. Presiunea volumul specific şi entropia amoniacului Manualul ofiţerului mecanic t°€ -75 -70 -60 -50 -40 -30 -20 .30 -0.16631 1257.546 2.54622 1.59344 1473.40076 L4715.40762 0.9015 2.032 3.690 I 15.9106 4.16277 1.99658 1416.970 3.45) .61247 1.45736 1328.56596 287.392 4.796 2.909 1175.79316 62.4 -2.97597 963.378619015.67337 | 1085.973 3.21 859 0.567 1 20.131 Valorile numerice sunt prezentate în tabelul 6.77788 -0.62055 .44898 1555.43695 1.S __ -2.5.8 1. pentru T = 250 •*• 344 [K] Entropia amoniacului pe curba limită a lichidului saturat se determină cu relaţia: (6.78910 1 1131. | 1037.50347 622.domeniul vaporilor supraîncălziţi inclusiv pe curba limită de vapori saturaţi uscaţi se consideră ecuaţia termică de stare pentru R 12.35283 -2.36797 -2.79894 1389.03428 1217.6392 147.338 v-xlO3 m3 • rxlO3 s' mVkg /kg kj/kg 12820 1.4.10 0 10 20' 30 LAO 50 P xlOs Pa | 0.1635 8.30670 1294.53358 416.72665 82.1360.60097 203.1936 1.10219 1.07513 0.43) 6.94428 1.71591 1.45949 1 1463.74401 1.31 -1.21443 1 1441.2 Proprietăţile termodinamice ale freonului R 12 Pentru stabilirea proprietăţilor termodinamice în.26661 1. presiunea se determină funcţie de temperatura conform relaţiei: (6.478 3.42417 2633. (6.47534 -1.5607 .

58 156.89 r kj/kg 183.6854 0 .7324 • IO'3 -(T .46) t°C •75 -70 -60 -50 -40 •30 -20 10 20 30 40 50 o- .00 161.7748 0.55 552.5.55 363.091 4.273.01437 h' kj/ks 333.8264 v-xl^m3 /kg 1.540 1.3 542.41 345.46 135.9341 -(T .2421 0.IO" {T -273.7989 0.92 141.45 560.26 166.6468 0.32 122.3834 0.006 1.69 564.6248 0.29 174.96 547.64 129.577 12.6430 1.Instalaţii frigorifice pentru domeniul de temperatură T = 203 * 385 [K]. 0 0 4 0 9 .2089854. Entalpia agentului în domeniul vaporilor supraîncălziţi se determină cu relaţia: 155 H oo Tabelul 6.513 2.15)2 FKJ! — (6.0.72 568.02376 0.9 354.49 h' kj/kζ 517.10 PxiO s Pa 0.35 170.volumui specific şi cntalpia f neonului R12 (6.7533 0.1226 0.6386 0.08780 0.669 7.196 3.01840 0.435 9.48) Fntrooin asentulni frifforifîc ne curhn limită n lichidului saturnf se determină cu relntin: .03105 0.63 4 0 0 .06 556.48 571.235 5.06 146.98 182.6588 0.129 0.47) unde L /m-J Entropia agentului frigorific pe curba limită a lichidului saturat se determină cu relaţia: IMN/ 1 h' = 848.6717 0. Presiunea .289 4-0.29 381.22 429.6 538.6198 0.734 0.1091 0.2262 0. 7 0 0 3 0.6355 0.15) + ">-7-3 i r \ • / KJ l 2 Kg-K j (6.07689 0.15) 4.20 519.34 372.16 449.05566 0.7164 0.14 rxiO3 πvVkg 0.1595 0.273.40 Entropia agentului frigorific în domeniul vaporilor supraîncălziţi se determină cu relaţia: 4θJ593195-ln—— + 0.5 sunt prezentate valorile obţinute pentru domeniul de temperatură 250*321 [K].52 524.9 533.19 528.08 439.04119 0. In tabelul 6. 5 4 419.38 390.3919 0.10 178.92 152.21 337.

1595 0.216 π- (6.540 0.32 122.6854 0.7533 0.6468 0.3 Proprietăţile termodinamice ale freonului R 22 Relaţia de legătură între p şi T în domeniul bifazic poate fi de forma: In- 49.10 178.05566 0.7776 3.4648-KT3 -(T-273.6430 1.235 5.734 0.534-\n^— +1.6.01840 0.1320 4.0672 4.6588 0.5426 r kj/kg 183.435 9.5498 4.6198 0.86 369.7003 0.00 4.7748 0.0998 4.03105 0.15) Tabelul 6.02376 0.92 141.7164 0.6717 0.3919 0.98 182.28 36 T 369.091 4.5679 4.5616 4.07689 0.1091 0.5759 4.51) m care: = 0.5618 + 0.6332 4.196 3.52) .669 7.5567 4.01437 3 s' kj/ks 3.6140 4.577 12.64 129.2S 369.14 v x IO vxiO* πrYkg m3 /kg 1.29 174.3834 0.5473 4.8264 0.6355 _J 0.513 2.46 135.00 161.156 Manualul ofiţerului mecanic S" = 0.6248 1.1226 0.2421 0.006 1.5.7.49) t°C -75 -70 -60 -50 -40 -30 -20 .0340 4. 6.6386 0. 5 0 ) Valorile presiunii p funcţie de T= 250 + 321 [K] sunt prezentate în tabelul 6.129 0.7989 0.9653 4.7159 3.1638 s" kj/kg 4. Pentru domeniul vaporilor saturaţi uscaţi şi vapori supraîncălziţi. Presiunea volumul specific şi entropia f neonul ui R12 -^– (6.5450 4.26 166.06 146.5859 4.28 ( 6 .92 152. ecuaţia caracteristică se prezintă sub forma: (6.8172 3.08780 0.10 0 10 20 30 40 50 P x IO* Pa 5 0.6.9296 3.28 -35- 369.0961536 ω =0.8557 3.6444 4.2262 0.5528 4.04119 0.35 170.58 156.8932 3.5985 4.7368 3.40 Pentru T = 250 + 321 [K] sunt prezentate valorile numerice în tabelul 6.

395 v x 10* mj/kg 0.811 9 .42 704.315 19.46 251.8246 0.36 562.57 715.983 6.6659 0. p [bar] EntaJpia agentului frigorific în domeniul vaporilor supraîncălziţi poate fi determinată cu relaţirîn care: w.92 226.volumul specific şi entalpia frconului R 22 t°C -75 -70 -60 -50 -40 -30 -20 .88 488.28 T [K] .03 (6.06 166.28 195.28 -δ(6. 0 9 7 11.92 696.9213 v-xlO3 mj/kg 1284 945.5 536.641 2.456 3.90 682.28 707.054 1.934-e -2-θ θ 2 369.43 454.51 549.7586 0.55) Tabelul 6.6827 0.34 5 0 0 .89 524.56) .94 19.54) 3-r 369.58 716.Instalaţii frigorifice 157 Z.89 177. 0 0 511.70 15. 8 0 0 5 0. Presiunea .7239 0 .78 r kj/kg 254. 7 0 8 9 0.28 700.1 323.32 219.41 65.08 204.46 465.26 232.2 204.3752 0.10 0 10 20 30 40 50 PxlO 5 Pa 0.42 239.46 245.6713 0.735 θ 1.7 135.92 186.58 432.63 h' kj/kg 416.22 154.38 691.94 713.8829 0.98 34.7686 0 .69 686.81 710.60 476.6952 0 .62 25.8515 0.v •5.6459 1.40 212.1 92.1469 0.05 536.908 15.472-5.2045 0.75 h' kj/k* 6 7 0 .08 46. 6 0 673.552 4. 7 4 0 4 0.04 677.14 421.48 443.7. (6.= - 0.10 11.

6434 0. 6 9 6 4 } 1 £.1 92.7729 0.46 251. « .28 195.8677 0.7586 0. = 3.3752 0.7089 0. 7 4 0 4 0.65147093.92 186.08 204.8211 0.r 5 (6.7239 0 . = 207.7686 0 .6827 0.r * s. = 0.O1*> r kj/kg 254.8451 .7341 .10 Pa 0. 1.92 226.r 4. Presiunea volumul specific şi entropia freonului R22 t°C -75 -70 -60 -50 -40 -30 -20 0 10 20 30 40 — .201939114 C6= 2.8.28 B0 = 14.0414.70 15.222916269 C10=0.8246 0.811 9. = -27. 4.10' B.1 323.158 Manualul ofiţerului mecanic O= .552 .6659 0.9129 0. 0 4 2 2 .232035556 369.691441808 C7 =0.22 1 f\ /-w» .9569 .1248 . n.7 135. « . = -26.26 232. = 2.IO4 B3 = 232.10 1 i t y -t * s' kj/ko 0.8515 0.908 15.8220 .46 245.in In/ v ° ' ' ---- B r 2 -r -: f 2 --.10: B.7985 .4919.1469 0.7796 .14654989 S0 = -2.641 2.ι\ 11.190141745 C.7089 .9276 .e s' kj/kj> . = -382.7213 .40 212.054 1.* 3 3.983 6.98 34.94 19.6705 0.6952 0.7629 .6713 0. - p χio-s vxlO3 mVkg 0.42 239. 0 0 .949 v •v dm3 Kg j (65?) Entropia agentului în domeniul vaporilor supraîncălziţi se determină cu relaţia: unde: 1000 θ3 θ5 θj r — IR [On .304 .1 0 ' ° Tabelul 6.58) m care: W A = 3.9938 • 10* B. .41 65:08 46.62 25.044544 B.9083 .3412.2045 0.6459 1.097 11.5 C„ = 0. 8 0 0 5 0.315 .0838 . C.8829 1 v-xlO3 m3 /kg 1284 945.2 204.89 177.242927928 FKJ! h 0 = 1742.4604-^-1: LKS C5=-4.32 219.229719908' CJ=-6.06 | 166.456 3.7003066 L [Kg C.7228 0.5 536.8742 . = -1. 7 4 4 9 .1656 t f\r\f.865517997 C 4 = 1. t i c « rvj .223632442 C.

/r = (/fe+353.9.7607-θ 353. ' dr'To v d£ J_ 1 S' = S"-T(y"-l''}—• - ' dr io unde: —= pdr α205481 [|nθ .59) Valorile presiunii de saturaţie sunt redate în tabelul 6.: 6.Instalaţii frigorifice 159 Pentru domeniul lichid saturat există următoarele ecuaţii: * .75)-(~36-θ.3 T 40.(36 • θ "* -35-θ -f 421nθ)] + 369.0838-(α t -3.0.28 L ^ 'J 369.31 •*-/î)-4.e-A7^«> JL784 6 (6.)] 7.4 Proprietăţile termodinamice ale freonului R 502 Relaţia de legătură între presiune şi temperatură în domeniul bifazic: Inπ=α^lnθ-0.5.0838 .698' (6. Pentru vapori saturaţi uscaţi şi vapori supraîncălziţi se pot folosi relaţii de forma: θ 2 θ 4 θ 2 2.k -3J5)-(-36-θ" -6-θ +42-0.186 unde • .448-fO.60) v Entalpia agentului în domeniul vaporilor supraîncălziţi se determină cu relaţia.28 L V n 6 l 2 5 1 —\ak -θ~ -OtOS3S'(a.l -35-θ 6 -f42.1nθ) unde α* =6.

1493 5.30 170.636 0 .51 182.10 378.4899 0.14 534.02320 0.7352 10.01749 0.62) t°C -75 -70 •60 -50 -40 •30 -20 .2256 16.05989 0.630 0.34 473.89 125.2097 13.3032 1.26 553.709 0.40 549.9180 4.99 567.03122 0.62 351.40 388.794 0.82 574.9866 2.8^3 ( U ! 0 .663 0.1871 v x IO m3/kg 0.46 544.00 160.64 154.63) (6. 7 0 9 0.23 175.01018 0 .03 397.7358 7.04276 0.38 Entropia agentului în domeniul vaporilor supraîncălziţi se determină cu relaţia: (6. Presiunea .73 578.746 0.73 360.2028 0.volumul specific şi cntalpia frconului R 502 (6.1972 0.1279 0.69 h kj/kg 1 h' kj/ke 532. 0 0 7 7 6 6 347.3179 0.7202 0.17 418.86 166.67â 0.35 4 4 0 .16 462.08615 0.31Tabelul 6.67 429.42 141.60 562.83 179.097 r kj/kg 184.8567 21.56 116.82 148.2767 0.53 579.47 133.9. 8 9 9 3 v-xlO3 m3 /kg 0.99 558.23 369.01331 0.5401 0.10 570.09 576. 2 0 451.57 539.64) .8190 1.10 0 10 20 30 40 50 P x 10s Pa 0.95 408. 6 4 9 0.7227 0.160 Manualul ofiţerului mecanic 353.693 0 .22 105.

02320 0.7202 0.7243 4.8068 4.86 166.01018 0.10 0 10 20 30 40 50 P.9866 2. 4 4 6 3 8 1 . x IO' Pa 0.Instalaţii frigorifice 161 4=0 A2 =-17.2028 0.66) (6.678 0.=0 A9=0 .2767 0.05989 0.51 182.31 Tabelul 6.7607*--£-< dT 353.3032 1.2248 4.2613 4. Presiunea volumul specific şi entropia f neonul ui R 502 t°C -75 •70 -60 -50 -40 -30 -20 .794 0.7307 4.22 105.56 li 6.7118 4.630 0.9896 4.1871 5 rxlO mj/kg 0.7358 7.823 0.686893 = 2.08615 0.94.31 353.7365 4.7888 4.0289 4.6934 r kj/kg 184.663 0. 3 0 3 6 7 9 4 .7750 4.38 .7352 10.8173 4.82 148.007766 s' kj/kβ 3.8861 3.04276 0.3179 0.868148 [>.2256 16.83 179.709 0.81 3.709 0.89 125.47 133.693 0.5401 0.23 175. = 3.861 0.65) (6.1279 0.1867 4.2097 13.01749 0.42 141.1 80517 -10": 43 = 0 .2977 4.=0. 3 9 3 3 8 -IO'9 AT =0.1085 4.257233 A3= 4 .781855 A6= 0 .7038 4.165773 C 3 = 0.0687 4.3672 s' kj/ks 4.01331 0.4899 0.636 0. = 7.185786 Pentru domeniul lichid saturat se folosesc următoarele relaţii: (6.1482 4.649 0.7181 4.64 154.9180 4.9071 3.00 160.-I10=0 C. IO. 6 8 6 8 2 2 As =-0.746 0.1493 5.7514 4.158609 = 8.196576 4:= 0.7432 4.899 3 vxlO3 m3 /kg 0.1972 0.8190 1.727 0.44 = 4 .8567 21. 8 5 5 177 -IO"6 A14= 0 .03122 0.30 170.46 A.3329 4.7616 4.67) unde: ^=0.

8405061. D3 = 2.7 . 5 Hochst 3220 379. D'T 2 . = 2.15 49 i.86 • IO' .1CT F [K] = 374.2 K Ecuaţia caracteristică de stare este de forma: R.527264 Relaţia se aplică pentru domeniul de temperatură 243. E [K] = -1561564 . : 9 D [K' ] = 9341.W-AT-O) ~ A4 (6. Wilson/hasu 4067 374.25 512. 4055 374. -e.2 I.5.6S) unde: D. D: = -0.102971.162 Manualul ofiţerului mecanic 6.5 Proprietăţile termodinamice ale freonului R 134α Parametrii critici U. B [K] = -3203.9 l A = 19. l [K] Presiunea vaporilor saturaţi uscaţi se determină cu relaţia: ln(F~T B .C. * * * m" K τk Pk Kg/m 3 * Valori calculate Densitatea lichidului saturat (pe curba limită) se determină cu relaţia: (6.70) unde: θ = — : R f » l π r i n (*<tf* π n l i r π r n nenrπr .r E -\( F ~ T ) (6.95785.69) T [K] .913414.2 £ T S 338. T A*+B* -r + C.10'12: Relaţia se foloseşte pentru domeniul de temperatură 218 K £ T S 358.25 490 Pk KN. mC [K ] = -l 18566.I.074. D4 = -1.M.

814817.373 313 * 373 243 * 358 Ecuaţia caracteristică de stare (p.08 * 3.IO" R = 0.67 1.20 4.27.02 + 3.94502058 • 10 B3 = -19.66 0. =7.10' 7 A] = 2.25 pk = 4067 1 KN nr vt = 0.2 11.57514332.08 * 3 210 + 370 253 -i.05 * 7 0.72791180.33729897 • IO' J A.97 0.63 + 4.400 1.72306 4.95 0.10"' KJ Kg-K m" Kg b = 0.01 -H 3. v.49575296 • 10 C = -102.0 2 Volum specific J Autori Wilson & Basu Weber Piao Barocini şi Giuliani Rubinski şi Lavrcnccnco 317 -r 447 321 «• 423 310 «• 425 263 * 358 80 -s. T) Temperatura [K] 198S 1989 1989 1990 1990 Presiunea [iVIN/m ] 1.38565956.96 1.84070682.65170509-IO'* A 3 =-0.: A : =1.87 4.06 * 6.38 .97 0.92 4- h&] 19.4 1.1.9 <.00195236 -^f.10'" Cj = -152. = 1646.2 [K] Tk= 374.70 412.06496818.IO"* 7 B 3 = 119.Instalaţii frigorifice 163 72 3474 nr 247.2 0.64517703.13 * 3.04911267.IO' α B: = -5.IO' 1 C.10° Studiile experimentale pentru freonul R 134α prezintă următoarele rezultate: Presiunea de vapori Temperatura [K] 1988 1989 1989 1990 Presiunea Autori Wilson & Basu Kuboia Weber Barocini şi Giuliani [ιMN/ιtr] 0. pţ 368.1 + ill 0.

475 A: = -0.2 593.IO' R = 81.2 1347.IO'1 D = 0.0 604.269806 • 10'1J C.02 14. E-(F-T) .8 204.72) unde: /? [KN • m'2]: T [K]: v [m3 • Kg'1].3 1315.9237 3.7386 4.7403 4. " -T + C« -e -AT-θ (6.60 1.6 • 601. = 0. = 0.7424 4.10° C: =-3.6 400 407.2 589. 3 4 5 5 4 6 7 • 10° K = 5. +fl.11.35 6.7 h" r KJ/Kg 220.6 213. Barocini şi Giuliani propun ecuaţia: R :+ .96 2.21 9.1 0 ' ' Tabelul 6.9743 S" KJ Kg-K 4.3980408 .46 KJ/Kg 577.29 1.4 392.8983 3.10° KJ Kg-K B.89 3.7487 4. = 0 .IO4 C = -0. Tt = 374. 8 9 4 2 5 5 2 • IO'7 C3 = 0 .9489 3.8 P" Kg/m3 hKJ/Kg 356.10α E = -0.7 201 197 4 4. θ = j-.2 597.0261 . = -2.39 2.4 385.2 S' KJ Kg-K 3. Proprietăţile termodinamice ale freonului R 134α după Rubinski şi Lavrenccnco t "C -30 -20 -15 -10 -5 0 5 P P* Kg/m3 1396.8423 3.7 1281. C.7 2110.1995548 F = 0.2 1298.531592 5 A.97 12.164 Manualul ofiţerului mecanic Pentru presiunea de vapori.11447797.7344 4.051369.049005.4 [bar] 0.13 371.4881629.IO'7 A3 = -6.81 1.5 378.T A.2245211 .7358 4.3 1331.1 585.8033988 B = -0. 6 4 6 9 2 4 8 • 10° A4 =-1.9 1363.2405332 .S 207.7372 4.953904 • 10"ι: B3 = 1.113759.71 8.1195051 B.71) A = 24.39 17.T + D-T j -f v -ln(F-T) (6.25[K\ b=0 .3748473 • IO3 Barocini şi Giuliani propun ecuaţia caracteristică: R.

0523 4.1 605 393.12.76 630.5 Tabelul 6.506 4.85 Tensiunea superficială a freonului R I34cc =σ / Ţ σ rJ σ = 55 4 .48 39.3 526.4 1190. Conductivitatea termica a frconului R I34α pentru vapori pe curba de saturaţie T [K] 240.6 576.4 620. Tc . 374.Instalaţii frigorifice 165 Tabelul 6.3 625.0048 0.64 67.2 614.5 1055.8 633.7295 4.7017 4.15 278.9 628.35 32.3 478.8 80.5 431.18 1264. Ţ ' l 3743) n = 1.15 363.3 998.3 Te = 374.11( continuare) 10 20 30 40 50 60 70 SO 90 100 4.2907 4.8 20.6 4. f"mW] [m-KJ 109 102 92.0 1104.807 .0 545.8 631.6 149.646" 4.71 7.12 5.84 21.84 240. T .15 .5 28.7 192.6 4.temperatura critică.7 493.05 88.28 27.6 1228.7 183.203 4.22.8 161.temperatura.7 136.5825 26.9 68.8 930.9 122.3 624.427" 4.19 13.1551 4.719 447.1045 4.7250 4.0 835.21 16.89 50.6S91 4.2 172.3[K].3 79.778 8.5 608. σ = m σ= m.248 4.3768 4.9 509.48 117.4 630.7114 4.5 463.7330 4.25 158.15 258.15 310.3 104.84 p[MPa] 0. Conductivitatea termică a freonului R 134α pentru lichid pe curba de saturaţie T [K] 243.06 -n 7 Tţ 415.3328 4.5 58.1 1149.96 37.0048 λ " mil' 1 L w-A"J 8.15 337.72 10.6722 4.

601 8.62 15.4 413.8092 4.58 17.188 0.7 1040.o = -13.7 1280.5 154 137.8 i 89 179.736 1.169 0.03 1188.7 995. m.4 218.13.9 1251 h' kj/ks 139. Presiunea . Pentru faza gazoasă ' 0.067 1. f continuare) 259.8 i .9193 57.0231 5.094 1.34 4.4 205.44 333.094 1.5 381.5..9844 21.2389 1.13 Pentru faza lichidă λ L = 210.166 Manualul ofiţerului mecanic Tabelul 6.769 32.16 14.12.701 10.1 414.9 151.3 1154.8 402.6 397.397 4.6l624-0.6033 7.02 310.478 99.6.680 2.8 410. 363 [K] ?.K J 240 < T < 361 [K] 6.1 392.5 197.7743 i.6 375.6 224.09273-T.T .254 75.7 | | | 1 ! 1 //' kj/kg 369.392 12.2 162.5 r W/kg 229.1 200 213.5 1081.33 0.36 370.71 11.9 259 ! 276.4 | 943.1 167.88 17.9 1119.37 11.42061 . densitatea şi cntalpia freqnului R408 A t°C -50 -40 -30 -20 -10 0 10 20 30 40 P x IO*5 Pa p'xlO 3 j p'xiα 3 kc/m 3.176 17.4841 k°/m 1309.8 242.5 227.188 0.7 187.914 20.583 m\V m-K 240 < T <. Proprietăţile termodinamice ale freonultli R408 A Tabelul 6.33 28.93 373.598 5.80 337.23 336.9001 2.1332 \ i ^^90 ! 16.7 174.265 43.01 272.77 55.201 23.45 272.94 25.43 361.7-0.7 212.516 j 50 0.8 1220.6164 10.5 406.11 360.4 387.11 17.02 309.

1 394.7.3 1305.392 12.2 157.769 32.9 383.809 1.4771 0.123 1.165 13.1 160.2224 1.7 995.3 1154.7 178.2292 16.094 24.15.9 1 248.4 943.0393 5 p'xlO 3 kβ/m3 1448.8092 4.772 1.8396 2.8 1251 1220.176 17.905 1.1 167.254 75.8092 4.6164 10.5 197.14.7 1280.974 43.6 1421.392 12.7743 1.2389 1.1332 13.5 197.6033 7.041 1.096 1.6033 7.4841 5 p'xlO 3 kc/m 1309.832 0.5 1080.1 ! ! ! 1 1 ! 1 1 Tabelul 6.197 | 1.8 1 419.781 .5 154 137.601 8.9 3 p'xlO 3 kς/m 3.254 75.1 167.708 1.201 23.7 212.585 57.819 .875 0.4 205.788 0.478 99.729 1.7 1336.708 r kj/kg 229.7 218.265 43.9844 21.516 3 s" s' kj/kgK kj/kgK 0.8405 15.7 400 405.2 410.917 0.8 -50 .0231 5.767 .715 1.7811 1.1912 6.032 18.5 1205.3 1 154.745 1.9 170.8 189 179.7 1040.699 1.8 L 1273.8 1394.2 1167.142 6.7 995.2 414.952 1 1.16.626 32.1 1 422.0231 5.057 kj/kg 147.6 224.7 212.1 205.1 p'xlO 3 kg/m3 1.596 2.8 189 179.6 h' h' kj/kg 372. Presiunea .745 1.4 211.8 200 211.1 220.632 4.201 23.5 154 137.164 1.5 223. 10 20 30 40 50 PxHT 5 Pa 0.79 0.857 0.9193 57.5.8 200 193.9 5 p'xlO 3 kc/m 3.9001 2. Presiunea.1332 1 3.9001 2.206 s9 kj/kgK .6 224. densitatea şi entropia freonului R408 A 167 rc -50 -40 -30 •20 •10 0 .725 1.478 99.7 1280. 689 1.4 205.7 1040.2 1365.082 1.048 1.4 218.769 32.76 1.176 17.6 389.734 0.9 1119.9 | 262.8 r kj/kg 225.722 1.9713 9.146 1.7764 5.9844 21.9 1240.601 8.516 3 s' kj/kgK 0.2389 1.251 1 1.6164 10. densitatea şi entropia freonului R409 rc -40 -30 -20 -10 0 IO 20 30 40 50 PxlO Pa 0.265 43.262 9.6756 3.757 0.Instalaţii frigorifice Tabelul 6.4 943.2 167.7743 1.2292 16.677 r kj/kg 229. Presiunea .1696 11.6 1127.598 5. densitatea si cntalpia freonului R409 A rc -50 -10 -30 -20 -10 0 10 20 30 40 50 P xW Pa 0.3 377.03 1188.755 .4841 p'xlO 3 kζ/m 1309.8 1251 1220.959 i 1. Proprietăţile termodinamice ale freonului R409 A Tabelul 6.716 1.598 5.736 1.5 235.798 .9193 57.5 1081.9 1119.03 1188.8 6.5 178 188.7 186.4 218.

existenta unui spaţiu vătămător .1 Influenţa spaţiului vătămător Fig.) .6.debitul de vapori de agent frigorific aspirat: . 6.puterea consumată în vederea comprimării acestuia pe un interval de presiuni: Compresorul real se caracterizează prin: .2.pierderi cantitative volumetrice: .pierderi cantitative energetice: . .6.1 Funcţionarea reală a instalaţiilor frigorifice cu compresie mecanică de vapori Performanţele compresorului se definesc în principal prin două mărimi: .abaterea comportării vaporilor de la legile gazelor perfecte: 6. Qs C3 volumul spaţiului vătămător C cilindree C4 volumul cilindrului lα începutul αdmisiei agentului frigorific C. Funcţionarea reală a instalaţiilor frigorifice.6.1. Procesul de comprimare a unui gaz în compresorul cu spaţiu vătămător. Coeficienţi de lucru 6. volumul total al cilindrului C: volumul cilindrului la începutul refulării agentului frigorific Transformările termodinamice care compun ciclul sunt: 1-2 : comprimarea vaporilor 2-3 : refularea vaporilor (ρ0 « const.168 Manualul ofiţerului mecanic 6.

respectiv.«τ 0 m-1 v: = vs. ( 1 .V s C Mn j PC l cvm 4 + °Po Po Vs-c^-W" VP0J Obs.74) şi (6.^)' T 'o -f^-l — " \PoJ 3 Pe V3 = V v ι n = c v m .diametrul cilindrului Rezultă: 169 C.exponentul politropic de comprimare. Deschiderea şi închiderea supapelor (clapeţilor) se face datoritîă diferenţei de presiune (Δp) dintre cilindrul compresorului şi colectorul de admisie şi. coeficientul relativ al spaţiului vătămător.u«„).cursa pistonului.s H H cilindreea: volumul total al cilindrului. V s ^ V v m = C M υ .) Fie S . Parametrii agentului în vârfurile ciclului de funcţionare Starea Presiunea [N/m2] Po Pe Volumul H Temperatura [K] 1 -> V|-V s (lH-c.75) sau .73) în care: (6.. V s Tabelul 6. de evacuare. deci: V 0 = c 0 .Instalaţii frigorifice 3-4 : destinderea vaporilor din spaţiul vătămător 4.) τ.17. Fie m .l : αspirα(iα de vapori (p„ * const.=C0+C c^.2 ) Evoluţie politropică (6. D .

95) Dacă md = m De la starea 4 la starea l are loc aspiraţia propriu-zisă de agent frigorific vapori: (6.98) .78) (6.76) (6.90) Rezulţi Pentru starea 4.81) Pentru starea 3 pj=Pc: V3=V^=Vs.97) (6.cvri.94) (6.79) (6. (6. ρ4 = p0 (3 .77) (6. ' const.92) [6.SO) (6.170 Manualul ofiţerului mecanic (6.93) (6.96) (6.4) Evoluţie politropică de destindere (6.91) (6.

m=U => λ v «1-0.05: m =1.1 .93629 0.93135 0.966S 0."'1 Po- 0^ = 0. m=i => λ v =1-0.9590 0.100) 0^ = 0.043779 0.01: m=U => λ v =1-0.99122 0.982S5 0.05 J_ Pe. m=l => λ v = 1-0.1 -l .1 => λ v =1-0.1 —l 0^ = 0.01.97473 0.Instalaţii frigorifice 171 (6.05 0^ = 0.92SSS 0^ = 0.99) (6.01 -l Pc/Po λv 1 2 3 4 5 6 7 S 9 10 i 0.01 Q^ = 0.05.1 : m= l r=> λ v =1-0.

.3 1 .4 f .172 Manualul ofiţerului mecanic .- 11 .5 t . 6.2 " ./pβ .3 Diagrama de determinare a lui λ v funcţie de p. 12 Fig.6 \ 1 t 8 t 9 - 10 - .

Instalaţii frigorifice 173 6.2 Influenţa laminării vaporilor prin supape Laminarea prin supape reprezintă procesul de reducere a presiunii vaporilor Ia trecerea prin supape.1.rezistenţa hidraulică necesară învingerii forţei elastice a resortului supapei: Δp4.rezistenţa hidraulică necesară învingerii inerţiei maselor mobile ale supapei la deschidere.presiunea în cilindru: Δp. Po' . (6.6.P Î > (6. cu laminarea în supape.-rezistenţa hidraulică în canalele racordurilor şi supapelor de aspiraţie: Δp:. Obsen'aţie In supapele de evacuare sunt pierderi de sarcină similare.rezistenţa hidraulică dată de inerţia masei de vapori ce curge în cilindru: Δp3.101) Această diferenţă de presiune trebuie să acopere următoarele rezistenţe hidraulice: Δ^ = Δ/?j + Δ/?: + Δ^3 + Δp4 (6.presiunea vaporilor în conducta de aspiraţie. 6.103) iar în cazul în care nu se ţine seama de laminare: (6..104) . = P 0 . care necesită o suprapresiune a vaporilor. Procesul de comprimare a unui ga/ în compresorul cu spaţiu vătămător. la refulare din compresor faţă de presiunea în condensator: Fig.4.102) Δp. Po .

105) Coeficientul de laminare.107) (6.174 Manualul ofiţerului mecanic Notăm: (6. 0.97 100 711 478 . rezultă: Po Po . O + Po (6.93.. în comparaţie cu amoniacul.<l ΔH Pierderile prin.. Literatura rusă de specialitate recomandă pentru temperaturi de vaporizare până la -30° C. care se determină ţinând cont de faptul că evoluţia (IM") este considerată izotermă: (6. λ = 0. Dimensionarea mai largă a supapelor Ia compresoarele pentru freoni. Po-Po Po R-7I7 R.108) O (6. valori . cura este cazul freonilor.106) ''i 58 *'.109) Cum ρ'o<p0.Deci: λ. laminare sunt mai mari la agenţii frigorifici cu masă moleculară mai mare.12 R -22 Cu creşterea temperaturii vaporilor la aspiraţie scad pierderile prin laminare Determinările s-au făcut la acelşi compresor şi în aceleaşi condiţii funcţionale: Consecinţa: .

a evoluţiei unui Kg de a»ent prin cilindrul compresorului frigorific cu piston şi a pierderilor cauzale de i reversibili la te.=/ cvm. Analiza exergetică a proceselor din compresorul frigorific cu piston.Instalaţii frigorifice 175 O b se n-aţi e Coeficienţii λv şi λf se pot stabili cu ajutorul diagramei indicate trasata pentru fiecare compresor la bancul de încercare şi sunt prezentaţi sub forma: λ.5.. Etapele evoluţiei: (l . natura agentului. A PQ J 6..λ/ (6.D: laminarea vaporilor în supapa de aspiraţie care determină scăderea-presiuni i de la/7„ la/>β.: .7.. λ . 6. —^-.110) numit randament volumetric sau coeficient indicat al aspiraţiei. Fi«.S. Schema de precizare în diagrama T .=λ..

114) M reprezintă pierderea de exergie datorită încălzirii vaporilor în procesul de aspiraţie.energia căldurii schimbată de agent în procesul de refulare: .113) în care: (6.2J: comprimare izotropică la care temperatura creşte de la Tt până la cea a mediului ambiant Ta: (-«.creşterea exergiei agentului în compresor.115) .pierderi provocate de ireversibilitatea procesului de laminare în refulare: Considerând că agentul se comportă ca un gaz perfect şi observând că /c < O se constată că relaţia (6.-τJî comprimare izotermică la temperatura Ta până la presiunea de condensare pe\ starea finală 2Ţa se află în domeniul lichid la parametrii (pe. căldură pereţilor cilindrului: (b .1 76 Manualul ofiţerului mecanic defineşte încălzirea izobară la pM a vaporilor în procesul de aspiraţie datorită căldurii preluată de la pereţi precum şi ca urmare a influenţei gazului destins din spaţiul mort: (a . global. Ta).r' (6.c): comprimarea poiitropică de exponent l < ne < k de la pM la prf în care agentul cedează. pentru evoluţia prezentată anterior comportă două etape: (l .112) poate fi scrisă sub forma: (6.pierderi provocate de ireversibilitatea procesului de laminare în aspiraţie: .£/ /c π/a 7Cm " energia căldurii schimbată de agent în procesul de aspiraţie: .r): caracterizează răcirea izobară la prf a agentului în procesul de refulare: (r . .111) aplicată între secţiunea l din amontele compresorului şi secţiunea 2 din avalul acestuia: Rezultă: *qa +eqc + V = *2 -*l H + *fc + * Ir (6-"2) în care: e ςa βφ eqr £? .2): laminarea vaporilor în supapa de refulare însoţită de scăderea presiunii de la prf la pc cu Δp^ Procesul ideal de referinţă. (6. Ecuaţia generală: (T-a): Σeq =Δ«? + Δ/f + Σπ.lucru mecanic tehnic de comprimare: .energia căldurii schimbată de agent în procesul de comprimare: .

121) unde: . (6..118) reprezintă pierderea datorată ireversibilităţii interne a procesului de laminare în supapa de refulare: Rezultă: |/c|=<?.a + π. .119) Determinarea lucrului mecanic de comprimare: -l >v-ι "' (6. + πqa + πqc + πηr + π.Instalaţii frigorifice 111 precizează pierderea de exergie cu căldura evacuată în procesul de comprimare în care -A* < O reprezintă căldura specifică politropică a comprimării: (6.e.116) defineşte pierderea de exergie cu căldura cedată în refulare: (6.120) Ψ (6.117) reprezintă pierderea datorată ireversibilităţii interne a procesului de laminare în supapa de aspiraţie: Pe (6.

123) •——•y reprezintă consumul minim de lucru mecanic necesar pentru aducerea agentului din starea l în starea 2Ta de lichid subrăcit la temeperatura Trt.2r„ până la atingerea temperaturii Ta a mediului ambiant. 2 .124) Pe această bază se defineşte randamentul exergetic al compresorului frigorific cu piston: ^ ^ ^ X ' ' . -T. l-ε 0 Se dezvolta diferenţa: în care: reprezintă valoarea absolută a lucrului mecanic tehnic specific izentropic de comprimare în etapa 1-2^: defineşte valoarea absolută a lucrului mecanic specific izotermic de comprimare în etapa 2 rj caracterizează energia căldurii care ar trebui cedată de către vaporii refulaţi de compresor într-un proces de condensare . Σ *e = ^ + Kqc + V + ^cJ-. fal -^r. i -/--J -^J/ v (6. )-(/ j m in I j = j l4 i—_oj |l/ «oJ—-. Ecuaţia (6. Notăm: . Ecuaţia de bilanţ energetic a compresorului frigorific cu piston devine: unde: l Anin ^ |1 + . +£«» = | /mi. |1 = 7].3 . l + Σ «.t7 JV -*^l \' .i . * suma pierderilor datorate [reversibilităţilor interne.122) devine: ' ^' .> .178 Manualul ofiţerului mecanic 1-ε.r suma pierderilor datorate ireversibilitătiior externe.Σ 1.' (6. \ ^ \ = l /„i. l .2' .subracire.

10: b) introducerea gazelor calde de la refularea compresorului fig. Decongelare prin procedee externe a) oprirea instalaţiei şi încălzirea naturală a vaporizatoarelor: b) stropirea sau pulverizarea cu apă fig. Procedee interne .aerului cald exterior fig. 6. 6. 8.8: d) prin încălzirea electrică a aerului care circulă peste vaporizator fig. scade simţitor. Vaporizatoarc Vaporizatoarele sunt schimbătoare de căldură care nu necesita o întreţinere deosebită.7: c) cu ajutorul. Decongelarea suprafeţei vaporizatoarelor Procedee externe .Instalaţii frigorifice 179 6.1. Decongelarea prin folosirea gazelor calde de la refularea compresorului.topirea brumei începe de la suprafaţa brumei în contact cu ţevile vaporizatorului. Pentru evitarea acestor efecte se impune decongelarea periodică a suprafeţelor vaporizatorilor. datorită suprafeţei mari a cristalelor de gheaţă puterea frigorifică a Jcr SCrpmJ vaporizatorului creşte. Se va produce un proces de condensare şi solidificare continuă sub formă de brumă şi creşterea stratului de brumă pe suprafeţele vaporizatorilor . Influenta depunerii de brumă asupra fluxului termic schimbat de yaporizatoare poate fi urmărită în figura 6. întreţinerea vaporizatoarelor constă în: îndepărtarea depunerilor de gheaţă sau de zăpadă de pe suprafaţa vaporizatorului şi asigurarea circulaţiei corecte a agentului răcit (aer) peste suprafaţa de schimb de căldură Bnunarea şi efectele ei Vaporii de apă din aer condensează pe suprafeţele reci ale vaporizatorului ai căror temperatură este egală sau mai mică decât temperatura punctului de rqui.8. 6.topirea brumei începe de la exteriorul stratului de brumă. l L: c) prin inversarea ciclului fig. adică are umiditatea relativă egală cu 100%). 6. .12.6. Odată cu creşterea grosimea stroru/ui grosimii stratului de brumă puterea frigorifică de bruma . Diferenţa de temperatură între spaţiul rece şi suprafaţa exterioară a brumei de pe vaporizator scade treptat având ca rezultat modificarea condiţiilor de conservare a produselor depozitate. Defecţiunile ce pot apare în timpul exploatării pot fi remediate cu uşurinţă. Dacă temperatura scade sub 0° C umiditatea condensată va congela. Din analiza curbei prezentate rezultă că iniţial. Influenţa depunerii de brumă Principalele efecte ale depunerii brumei pe asupra puterii termice a vaporizatorului suprafaţa vaporizatorului sunt: a) Reducerea temperaturii de vaporizare a agentului frigorific: b) Ridicarea umidităţii relative a spaţiului răcit.9: e) Decongelarea prin procedee interne a) încălzirea vaporizatoarelor cu rezistenţe electrice fig. 6. 6. Exploatarea instalaţiilor frigorifice 6.6.(temperatura punctului de rouă este temperatura la care aerul umed răcit devine saturat. Fig. 6.

3.vaporizator.6. Gazele calde refulate direct în vaporizatori prin deschiderea unui ventil electromagnetic. Fig.3.ţeava de scurgere. în fi£.7. Decongelarea prin inversare de ciclu Procedeul constă în inversarea ciclului frigorific cu ajutorul unui ventil cu patru treceri fιg.ventilator .rezistenţă din tavă.rezistenţă p< ştuţul de curgere.6. 6. 1 2 Fig.13 este prezentată schema pentru utilizarea acestei metode. 2. 2. 2 . Decongelarea vaporizatorul ui prin pulverizarea apei 1.vaporizator. Agentul frigorific lichid va fi laminat în ventilul de reglare şi apoi vaporizat în vaporizatorul auxiliar.racord de scurgere. " ~ ~ Fig.vaporizator.bulbul terraostatului.uşă de legătură cu spaμ'ul răcit.vaporizator.rezistenţi electrici în rub. 6. Principala problemă care apare este readucerea în stare de vapori a agentului frigorific condensat pentru a putea fi aspirat. 4. 5.180 Manualul ofiţerului mecanic Pentru topirea brumei de pe vaporizator se foloseşte energia termică cedată de agentul frigorific la condensare. j. Decongelarea vaporizatorul ui prin circulaţia for ţa ta de aer /. 5. Decongelarea vaporizatorul ni prin cu rezistenţe electrice /. 3.capac.rezistenţă de vaporizator. 2. •/.izolapa termică.pulverizator. •/.9. 3.12. 5.ventilator. 6. 5. Decongelarea vaporizatorul ui încălzirea acrului cu rezistenţe electrice /.carcasa vaporizatoπilui. în timpul decongelării un ventil electromagnetic închide conducta principală de aspiraţie.ventil electromagnetic pe circuitul de apă.uşă de legătură cu exteriorul.10.6. 6. 4. 6.bulbul termosumlui de oprire a decongelării Fig. condensează topind bruma.ven tilator.

condensator.8. Un termostat al cărui bulb se află între aripioarele vaporizatoruîui comandă comutarea venalului inversor pe ciclul de răcire.rezervor. Fig.ventil electromagnetic pe aspiraμe. Condensul se scurge în rezervorul de lichid printr-un ventil de reţinere. Procesul de funcţionare în ciclul inversat continuă până ce stratul de brumă s-a topit de pe vaporizator. 6. Se demontează compresorul. 5. J.compresor. 6.18. 2. se verifică toate piesele componente. se verifică pistonul şl bolţul. t Fig. 7. 6.12.vaporizator. 6. Decongelare econgeare prin inversare de e ciclu /. La comanda de inversarea ciclului vaporii supraîncălziţi sunt refulaţi în vaporizator unde se condensează cedând căldură stratului de brumă care începe să se topească.ventil de reglaj. Lichidul este trimis spre condensator printr-un ventil de reglare.12.ventil de reţinere.ventil de reglaj. -/.Instalaţii frigorifice 181 Comutarea de pe circuitul de răcire pe cel de decongelare este comandat automat.ventil ventil inversor inversor cu cu patru patru treceri. se înlocuieşte biela.ventil electromagnetic pe refulare. 7.11.rezervor. Se va rigidiza cămaşa în limita cotelor prevăzute Se înlocuiesc supapele Se va schimba lagărul uzat Se vor schimba scamcnţii Se fixează sau se schimbă contragreutatea Se va regla jocul ambielajului Mod de remediere . Defecţiuni ale compresoarclor. J. 4. 6. Defecţiuni ce pot apare în exploatarea instalaţiilor frigorifice Tabelul 6. . 2. 8. montat în paralel cu ventilul de reglare.2. Decongelarea cu gaze calde folosind un vaporizator auxiliar /• compresor.vaporizator. 5. Mod de remediere Defecţiunea Biela este ruptă Cauze Zgomot puternic în timpul funcţionării compresorului Bolţul unui piston ieşit din locaşul său Cămaşa de cilindru deplasată Supape sparte Lagăr deplasat în locaşul său Seimenii rupţi Contragreutate ruptă sau nefixată pe arbore Pistonul loveşte placa cu supape Se demontează compresorul.condensator. Cauze.vaporizator auxiliar.

Supapele sunt sparte. se repară dispozitivul de realizare a presiunii de ulei. Se repară sau se înlocuiesc aparatele defecte. Supapele nu închid perfect . Se înlocuiesc surαrele. Se plasează grupul î πtr-un loc unde circulaţia aerului este asigurată. Vibraţii puternice în Mecanismul bielă.182 Manualul ofiţerului mecanic Tabelul 6. Se înlătură gripajul înlocuind lagărele sau prin rcconditionare. Se repară dacă este posibil. e prea caldă sau are debit insuficient. Se înlocuiesc siguranţele şi se verifică instalaţia electrică. La condensatorul răcit cu apă: apa lipseşte. Condensatorul răcit cu aer este insuficient ventilat. încălzire excesivă în locurile unde surit suprafeţe în mişcare Lagărele sunt gripate. realizează puterea Supape rupte sau imperfect frigorifică nominală etanşe. Se desface capsula şi se înlocuiesc arcurile Se remediază defecţiunea sau se înlocuieşte placa cu supape. Se reconectează întrerupătorul. Se verifică temperatura de intrare şi ieşire a apei din condensator. Este întreruptă alimentarea cu Compresorul nu curent electric. porneşte Pistonul este blocat în cilindru. Compresorul funcţionează un timp prea lung sau funcţionează continuu Termostatul sau presostatul de comandă sunt defecte. Se deblochează pistonul. Lipsă de agent frigorific în instalaţie. . Se rcîncarcă instalaţia după ce s-au eliminat nectanşeităţile. Seamcntii sunt uzaţi. Se asigură o întindere corespunzătoare a curelelor sau se înlocuiesc curelele. etc.deschis. Se înlocuieşte sau se fixează contragreutatea. Condensatorul răcit cu aer este murdar. Se elimină cauzele ce conduc la creşterea presiunii: apa sau aerul de rîcire au temperaturi prea ridicate sau debit insuficient. Se completează uleiul până la nivelul indicat. Se reanclanşează releul termic . dacă nu se înlocuiesc aparatele defecte. . Presiunea de refulare prea ridicată (când în instalaţie este montat un presostat de înaltă presiune). aer în instalaţie. Compresorul nu funcţionează întrerupătorul electric este în poziţie. Siguranţe arse.manivelă nu este tchilibrat dinamic. Se echilibrează mecanismul bielămanivelă. Se rectifică plan scaunul supapei. Aer în instalaţie ( presiunea de condensare va fi mai ridicată). Arcurile de amortizare sunt rupte Compresorul nu Placa cu supape este defectă. exces de agent frigorific. şi se modifică debitul de apă. Turaţia arborelui compresorului nu este cea nominală deoarece curelele patinează. Releu termic declanşat. Se curăţă condensatorul. IS(continttare) Lipsa uleiului de ungere sau defectarea dispozitivului de realizare a presiunii de ulei. eliminând şi cauza care a provocat blocajul. condensor murdar. Se scoate aerul sau se goleşte complet şi se face o nouă încărcare. Termostatul sau presostatul de comandă sunt defecte. Se înlocuiesc sesmentii: Se asigură alimentarea cu curent electric. Se schimbă supapele şi se asigură planeitatca scaunelor. timpul funcţionării Contragreutatea de echilibrare ruptă sau desprinsă.

debitul agentului de răcire: . Etanşare defectuoasă a uşii. (în instalaţia comandată de După recuperarea locului neetanş. Prea mult agent . Trafic de mărfuri peste capaci. cele defecte se înlocuiesc. Condensatorul răcit cu aer. curăţirea condensatorului Lipsă de agent frigorific etc. Condensatorul răcit cu aer are Se curăţă condensatorul. Răcire insuficientă a conden. reîncarcă instalaţia cu cantitatea de Prea mult agent frigorific agent frigorific necesară. bine. zăpadă. Filtrul sau veπtilui obturat (în instalaţiile comandate prin termostat). suprafaţa blocată cu praf şi impurităţi. Se asigură circulaţia uşoară a aerului insuficient ventilat. Vaporizator complet blocat cu Se decongelează vaporizatorul sau se reglează degivrarea automată. se înlocuieşte compresorul cu unul corespunzător. Compresorul are perioadă funcţionare scurtă Presiunea din condensator prea ridicată Presiunea de condensare redusă Se înlocuieşte cu un vaporizator mai mare sau se montează un vaporizator adiţional. Vaporizator prea mic (presiunea de aspiraţie prea coborâtă). a instalaţiei (temperatura apei sau aerului. Se înlocuiesc garniturile şi se repară închizătorul ca uşa să fie etanşă. Se curăţă sau se înlocuieşte filtrul sau ventilul de reglaj. Se scoate aerul sau se face o "ncărcare completă. Se elimină neetanşeităţile şi se completează cu agent: Supapele de refulare nu închid Se repară sau se înlocuiesc supapele. lS. ' Aer în instalaţie. Dacă ventilul de reglaj este blocat cu gheaţă se montează un deshidrator în circuitul agentului frigorific.(continuare) [ Compresorul funcţionează un timp prea lung sau funcţionează continuu Randament scăzut al compre sonilui. Diferenţialul presostatului sau Se măreşte diferenţialul. Condensator răcit cu debit Se verifică alimentarea cu apă şi insuficient de apă.Se curăţă condensatorul şi se verifică satorului. Izolaţie defectă. (în instalaţia cu presostat de Se purjează excesul de agent din înaltă presiune: instalaţie. se presostat de joasă presiune).Reducerea traficului de mărfuri în tatea utilajului: spaţiul răcit: Compresor de capacitate prea Se reduce turaţia compresorului sau de mare. de la şi spre condensator. se plasează terraostatului reglat prea mic. presiunea apei de alimentare. corespunzător: Se reface izolaţia.Instalaţii frigorifice 183 Tabelul 6. Agent frigorific insuficient. Se controlează supapele . Se montează un compresor Compresor de capacitate mică. eventual se înlocuiesc segmenţii şi pistonul. Prcsostatul de înaltă presiune Se verifică partea de înaltă presiune întrerupte. Se evacuează o parte din încărcătura de agent. bulbul tcrmostatului într-un loc în care variaţiile de temperatură sunt mai mici.

Se demontează compresorul se verifică piesele ce se pot deteriora şi produce zgomot. Se plasează compresorul pe un cadru adevărat şi rigidizat. ISf continuare) Se remediază neetanşeitatea şi se re încarcă instalaţia cu ulei şi agent. Ventilul de reglaj este obturat. se repară sau se înlocuieşte. Se demontează compresorul şi motorul şi se repara. Amortizoarele compresorului prea moi şi compresorul atinge obiectele din jur. excentrici slăbiţi. Se elimină ncetanşcităţile. Zgomote puternice în compresor sau în •imediata sa apropiere Montajul greşit al compresorului. joc în bolţurile pistoanelor.184 Manualul ofiţerului mecanic Cantitatea de ulei j Pierdere de agent frigorific ce din carterul nu permite revenirea uleiulu compresorului scade în compresor continuu Vaporizator amplasat necorespunzător din punct de vedere a circulaţiei uleiului. Curelele fac zgomot. Se reproiectează instalaţia. Ventil de reglaj de capacitate prea mică faţă de capacitatea compresorului. Se reglează termostatul şi presostatul corespunzător temperaturii dorite. Conductele de aspiraţie şi refulare se lovesc între ele sau ating obiecte. Se reduc oscilaţiile compresorului. şi se nlocuiesc piesele defecte. Lipsă de agent frigorific (vaporii circulă cu viteză marc prin vcntilul de reglaj). ulei Tabelul 6. Se montează un vaporizator corespunzător. Se elimină apa din circuit sau se "nlocuieştc ventilul de reglaj. Se verifică compresorul. Se fi x e ax ă conductele. Lagărele compresorului sau motorului electric sunt uzate. Secţiunea ţevii de alimentare cu lichid sau a ţevii de aspiraţie prea mică . Se repun în funcţiune ventilatoarele: Instalaţia nu realizează temperatura dorită în spaţiul răcit . Randament scăzut al compresorului. încărcătura iniţială de insuficientă. în conducte pentru antrenarea uleiului. Termostatul sau presostatul de comandă sunt reglate necorespunzător. Compresorul aspiră lichid şi ulei (se produc lovituri hidraulice în compresor). Vaporizator blocat cu zăpadă. Se decongelează vaporizatorul sau se reglează decongelarea automată. Suprafaţa vaporizatparelor este insuficienta. Se verifică nivelul de ulei în carter şi se purjează dacă este în exces. Xefuncţionarea ventilatoarelor care suflă aer poşte vaporizator. Se reproiectează instalaţia. Se completează cantitatea de ulei ţinând cont de cea dizolvată în agentul frigorific. Se înlocuieşte ventilul de reglare cu unul de capacitate corespunzătoare capacităţii compresorului. se îndepărtează obiectele din imediata apropiere a compresorului. Se înlocuiesc segmenţii. Se înlocuiesc curelele şi se asigura întinderea necesară. . Zgomotele din interiorul compresorului de supape spâne. se asigură viteza minimă de 6 m/sec. Segmenţi uzaţi.

Clapeţii de refulare sparţi. Dacă. Coroziunea. Tabelul 6. Pătrunderi de aer cald în spaţiul răcit. formarea hidraţilor şi deprecierea uleiului. . la o anumită temperatură conţinutul critic în umiditate este depăşit. Nivelul de ulei este necorespunzător. apa se evaporă şi îngheaţă în acel loc. coroziunea. Se verifică etanşeitatea uşilor. Aceşti acizi sunt agresivi şi atacă elementele din cupru ale instalaţiei. Se completează nivelul de ulei. recondiţionând sau înlocuind garnitura. Blocarea ventilului de reglaj. Sărurile metalice şi oxizii ce iau naştere ca urmare a acţiunii acizilor asupra elementelor metalice ale instalaţiei se depun pe suprafeţele interioare ale schimbătoarelor de căldură diminuând schimbul de căldură. AGENTUL FRIGORIFIC R 12 R 22 R 502 R 23 R 134 A R 408 A METODE DE V E R I F I C A R E Lampă cu halogcni T reductor electronic Injecţie de trasori in pentru fluor circuit X X X R409A X X X X X X X X X X 6.8.3. formarea hidraţilor şi deprecierea uleiului.19. corodează lagărele. Secţiunea de trecere în ventilul de reglaj este mică astfel că sunt necesare doar câteva picături de apă pentru a bloca parţial sau total trecerea fluidului spre vaporizator. griparea pistoanelor şi neetansarea supapelor sunt defecţiuni ce apar ca urmare a depunerilor de astfel de săruri. toţi agenţii halogenati formează acizi(clorhidric sau florhidric). în prezenţa apei. Se înlocuiesc clapeţii. Detectarea scăpărilor de agent frigorific. Deranjamente provocate de prezenta umidităţii în instalaţia frigorifică Principalele consecinţe ale prezenţei umidităţii în circuitul frigorific sunt: blocarea ventilului de reglare. Blocarea filtrelor. având fierul şi aluminiul drept catalizator ce accelerează reacţia. fusurile şi manetoanele compresorului şi distrug presetupa. Se refac izolaţiile : Se va atenţiona personalul privind respectarea instrucţiunilor de exploatare. provocând blocarea acului poantou de la ventilul de reglaj.Instalaţii frigorifice 185 Tabelul 6. încălzirea cilindrilor compresorului încălzirea excesivă a lagărelor şi cilindrilor. Lichidul frigorific ce pleacă din condensator spre vaporizator se laminează în ventilul de reglaj până la temperatura de vaporizare.1 S{ continuare) Instalaţia nu realizează temperatura dorită în spaţiul răcit. Izolaţii degradate: încărcare excesivă a spaţiului răcit cu produse nerăcitc.

Cele mai utilizate substanţe deshidratoare care funcţionează pe acţiune fizică sunt silicagelul şi sita moleculară. V. I. Clorura de calciu prezintă dezavantajul că în prezenţa unei cantităţi mari de apă din circuit se transformă într-o soluţie foarte corozivă. Richard L. 1972 . PorneaJă [2]. 1981 Tehnica Frigului. Radcenco. capacitatea de adsorbţie fiind invers proporţională cu temperatura adsorbantului.. Timpul de absorţie al apei este foarte lung.S. Purice. Din această cauză este necesar ca deshidratorul instalaţiei să fie plasat într-o ambianţă de temperatură cât mai scăzută si constantă. C. De obicei e bine să se evite utilizarea clorurii de calciu. Deshidratarea prin acţiune fizică. A. Silicagelul este un deshidratam foarte eficace ..300°C. II Editura Tehnici Bucureşti. Dobrovicescu S. Diminuarea puterii de adsorbţie a silicagelului scade cu temperatura şi poate provoca defecţiuni grave la creşterea bruscă a temperaturii în cazul răcirii insuficiente a condensatorului. I şi voi. voi. Kay. Patrick Jacquard [4]. Sulfatul de calciu se foloseşte sub formă de piese turnate la dimensiunea aparatului deshidrator. Popa. 1994 Exploatarea şi întreţinerea utilajelor frigorifice comerciale Editura Tehnici Bucureşti. Stamatescu Procese şi instalaţii frigorifice Editura Didactică şi Pedagogici Bucureşti... Pentru reţinerea apei din amestecul de agent halogeπat se foloseşte sita moleculară cu pori de 4xlO"10 m. N. Silicagelul (dioxidul de siliciu) este un adsorbant puternic având o reţea capilară internă cu pori ultramicroscopici. deoarece poate elibera apa care va îngheţa în ventilul de reglaj. Honciuc [6]. Sita moleculară este un deshidratat a cărui parte activă este formată din aluminosilicaţi care printr-o tehnologie specifică capătă o porozitate uniformă. Silicagelul are o porozitate mare. Mansmann [5]. Sita moleculară se regenerează prin insuflare de aer sau de azot uscat încălzit la temperaturilor de 250. 1986 Formulaire du froid Dunod. Constă în folosirea de substanţe care adsorb apa. Bibliografie [1]. B. nu formează praf care să fie antrenat în instalaţie şi nu este coroziv. Substanţele deshidratoare de acest gen eliberează apa adsorbită când sunt încălzite. 1996 Impact of CFC/HCFC regulations on the marine industry Ashland Chemical U. Este un material deshidratam foarte eficace şi prezintă avantajul că nu eliberează apa pe care a absorbit-o.136 Manualul ofiţerului mecanic Posibilităţi de eliminare a umidităţii din circuitul agentului frigorific Deshidratarea prin acţiune chimică.Cαrabogdan [3]. 1980 Instalaţii frigorifice Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti.însă odată cu creşterea temperaturii eliberează apa reţinută prin adsorbţie.A. V. f5ră a-şi modifica compoziţia chimică.FI. Chiriac [7]. Pierre Rapin. volumul porilor reprezentând circa 40% din volumul total al granulelor. John P. 1983 Manualul inginerului termotehnician Editura Tehnici Bucureşti. Paris. Constă în folosirea de substanţă care absorb apa din circuitul agentului frigorific cum ar fi sulfatul de calciu şi clorura de calciu.

. de viteza navei [Nd] şi de consumul de combustibil al motoarelor auxiliare şi al generatoarelor de abur cu arzător (căldărilor).timpul de funcţionare al MP pe durata unui voiaj.consumu-1 orar de combustibil al motorului auxiliar (MA).2) unde: . . Necesarul de combustibil pentru MP se determină cu relaţia: (7.descărcare sau în aşteptare. In desfăşurarea voiajului există perioade de marş şi perioade de staţionare în care nava poate fi în operaţiuni de încărcare .1) sau (7-D unde V N [Nd] . Se notează: k" —.consumul orar de combustibil al generatorului de abur cu arzător (GA).consumul orar de combustibil al motorului principal (MP).7 INSTALAŢIA DE AiMBARCARE ŞI DE TRANSFER COMBUSTIBIL 7. " tirnpul de funcţionare al MA pe durata unui voiaj. Stabilirea cantităţilor de combustibil necesare Cantităţile de combustibil care trebuie ambarcate depind de autonomia navei A [Mm].timpul de funcţionare al GA cu arzător pe durata unui voiaj. . .viteza navei Necesarul de combustibil pentru MA se determină astfel: (7.1.

= 1. Pentru combustibil greu: [m3] unde: (7-4) C. care funcţie de tipul şi mărimea nevei este între l -î.timpul de funcţionare pe durata staţionărilor pentru încărcare- descărcare. Densitatea se calculează cu formula: p ce .1. funcţie de destinaţia şi dotările tehnice ale navei.1 coeficient prin care se ţine seama de reducerea volumului tancurilor datorită combustibilului reziduu. . .10 h. f h] STID l J Pentru cazurile prezentate.5 m/s Temperatura combustibilului greu impune modificarea densităţii acestuia.07 -i. . la oprire şi pe timpul marşului MĂ funcţionează pe combustibil greu GA cu arzător funcţionează pe combustibil greu τa. MP funcţionează pe combustibil greu la pornire. MP funcţionează pe motorină Ia pornire.3) unde: τa4 τaA [h] [h] .8 + 1. Observaţii: Necesarul de combustibil se determină în următoarele cazuri: 1.jgg τ Manualul ofiţerului mecanic MA AM M . se va stabili necesarul total de combustibil. la manevre şi la oprire MP funcţionează pe combustibil greu pe timpul marşului MĂ funcţionează pe motorină GA cu arzător funcţionează pe combustibil greu 2. aderent pe pereţii tancurilor de depozitare: —densitatea combustibilului greu la temperatura de referinţă de 50° C.20 coeficient prin care se admite un surplus de combustibil pentru situaţii neprevăzute: C2 = 1.timpul de funcţionare pe durata staţionărilor în aşteptare. Determinarea volumului tancurilor se va face funcţie de sortul de combustibil ce va fi depozitat.1.timpul de funcţionare pe durata marşului. la manevre. . 3 Lm J Pentru operaţia de ambarcare combustibil greu trebuie să se ţină seama de: .temperatura combustibilului în momentul pompării. • timpul de funcţionare pe durata staţionărilor în aşteptare: " timpul de funcţionare pe durata staţionărilor pentru încărcare- T 1 descărcare: Necesarul de combustibil pentru GA cu arzător se determină cu relaţia: [Kg] (7. STIIJ [h] [h] [h] " tiπipul de funcţionare pe durata marşului.15 -î.durata ambarcării.viteza combustibilului în conductă W^ = 0.

tubulaturi.prize care fac legătura între instalaţia navei şi instalaţia de livrare combustibil (montata pe un tanc sau la cheu): .tancuri de decantare: .Ambarcare şi transfer combustibil 189 .încălzitoare de combustibil. Folosind relaţia continuităţii: (7. Componenta instalaţiei de ambarcare si transfer combustibil în componenţa instalaţiei de ambarcare şi transfer combustibil sunt următoarele elemente: .6) se determină diametrul interior al conductelor din instalaţia de ambarcare şi transfer de combustibil._ Pc unde: * 1 + βΔ/ [m 3 ] (7.filtre: .grupuri sau casete de valvule: . .6) unde: /// — .. 50° C 6 1 β = 684 • IO" grd" coeficientul de dilatare termică al combustibilului greu Δ/ = î? .pompe de transfer: .tancuri de depozitare combustibil: . .temperatura de referinţa la care se cunoaşte densitatea combustibilului greu Temperatura de referinţa poate fi: 100° F = 38.5) (7<S) ι? .temperatura la care se face pomparea combustibilului greu tr . . W — viteza de curgere a combustibilului greu.tancuri de consum combustibil: . Din relaţia (7..reprezintă debitul masic de combustibil greu: secţiunea de curgere printr-o ţeava de diametru interior d [m] densitatea combustibilului greu. 7.8° C .separatoare.aparate de măsură şi control: .valvule de distribuţie .2.1 r diferenţa de temperatură.

MA. exploatare uşoară. Tubulaturile din instalaţia de ambarcare şi transfer combustibil permit circulaţia combustibilului către tancurile de depozitare.tubulaturi de aerisire: -' sonde etc. Pompele cu roţi dinţate utilizate la transferul combustibilului au debite cuprinse între 20 -f. motiv care impune un preţ mai ridicat pentru pompele cu şurub. Funcţie de gradul de filtrare (dimensiunea ochiurilor sitei). Diametrul nominal al prizelor este standardizat. Numărul prizelor de ambarcare poate fi de 2 H. ceea ce permite cuplarea cu instalaţiile de livrare combustibil indiferent de zona de navigaţie în care se află.6 funcţie de mărimea navei. Filtrele fine se montează pe instalaţia de alimentare cu combustibil MP. Pompele cu roţi dinţate sunt construcţii simple. Prizele de ambarcare combustibil sunt montate în ambele borduri ale navei. Tubulaturile sunt standardizate. . având diametrul nominal în conformitate cu prescripţiile societăţile de clasificare ceea ce permite tipizarea tubulaturilor şi armăturilor: Filtrele sunt utilizate pentru reţinerea impurităţilor din combustibil.190 Manualul ofiţerului mecanic . sigure în funcţionare. Construcţia acestor pompe este considerată mai complexă faţă de pompele cu roţi dinţate. Filtrele grosiere se montează pe intrarea în casetele cu valvule de distribuţie.200 mVh şi presiunea de refulare între (4 * 10) bar. Acţionarea acestor pompe se face cu motoare electrice. Pompele folosite pentru transferul combustibilului pot fi pompe cu roţi dinţate sau pompe cu şurub. către tancurile de decantare etc. cu masă şi gabarit redus. atât pe timpul ambarcării dar şi pe durata transferului eliminând posibilitatea pătrunderii acestora în pompe şi în alte elemente din instalaţie. Pompele cu şurub utilizate în transferul combustibilului au debite cuprinse între 20 -r 200 mYh la presiuni de refulare de (5 -r 10) bar. randamentul acestor pompe este de (50 -r 74) %. cu ajutorul valvulelor de distribuţie etc. GA cu arzător. fitrele pot fi grosiere şi fine. pe puntea principală. pe tubulatura de ambarcare combustibil precum şi pe aspiraţia pompelor de transfer.

tanc de colectare prea-plin din tancurile de combustibil Pp . 5. Fig. 7. 15.guri de ambarcare. 6. 3. 13. 5.2.puntea principală.pompe de transfer combustibil.casete cu valvule de distribuţie. 10.tanc de decantare motorină.11.tanc de depozit combustibil marin greu. 9. Instalaţia de ambarcare si transfer combustibil .4.12.Ambarcare si transfer combustibil 191 1.1.tanc de depozit motorină.tanc de decantare combustibil marin greu.7. 14.

Dragomir [6] *** [7] *** . I Universitatea din Galaţi.000 tdw Documentaţia instalaţiilor de la bordul navelor TK 150. Vasilescu ş.A. 1972 Motoare cu ardere internă vol. Bucureşti. Maşini şi instalaţii navale de propulsie Editura Tehnică. 1987 îndrumătorul ofiţerului de navă Editura Tehnică. 1976 Corelaţiile dintre combustibilul lichid şi motorul cu ardere internă Editura Academiei.a. I.192 Manualul ofiţerului mecanic Bibliografie [1]. Uzunov.000 tdw [4] Gh. 1983 Documentaţia instalaţiilor de la bordul navelor B K 65. 1991 Maşini şi instalaţii navale de propulsie vol.I Universitatea din Galaţi. Bucureşti. Bucureşti. Dumitru [5] Gh. Costică Alexandru [2] Costică Alexandru [3] C.

8. la motoarele principale ale tancurilor petroliere.dar rabatat la 90° şi care se află în mişcare de rotaţie în jurul axei verticale X •'*(fig.1. Camera de separare a separatorului: / . 5?nnmfntii H<» o»nπmfιV Hînfr*» fnτ*l/» Fig. tancurile de decantare.diafragma de reglare (disc gravitaţional). Instalaţiile de pregătire a combustibilului greu la bord. Principii de funcţionare Separarea centrifugală se realizează prin intermediul unui câmp de forţe create la nivelul camerei de separare a separatorului. pompele de transfer.2. sunt necesare instalaţii corespunzătoare acestui scop. combustibil separat). Generalităţi Pentru pregătirea unor cantităţi importante de combustibil greu necesar consumului zilnic αl motoarelor principale.fază uşoară separată.intrare amestec eterogen.evacuarefază uşoară (ulei. .fază grea (apă. 2 . Aceasta are forma unui vas florentin . Scopul operaţiei de separare centrifugală este de a îndepărta din masa amestecului eterogen combustibil sau ulei . serviciu. au ca element component principal separatorul centrifugal.1. Separarea amestecului eterogen în fazele sale componente apare ca urmare a diferenţelor de greutăţi specifice f sau pe baza forţelor de frecare apar la nivelul spaţiilor interstiţiale dintre talerele separatorului. 6 .SEPARATOARE CENTRIFUGALE 8.acele faze a căror prezenţă periclitează buna funcţionare a instalaţiilor de forţă cura sunt motoarele şi căldările de la bord. 4 . 8. impurităţi). 3 . consum ce poate atinge valori de 20 + 100 t sau mai mult. 5 • calea de evacuare a fazei grele. pe lângă celelate elemente componente cum sunt tancurile de combustibil.folosit la decantarea gravitaţională continuă . 8. Se urmăreşte în principiu îndepărtarea apei şi a diferitelor impurităţi existente într-un amestec eterogen.i).a. încălzitoarele ş.

2).3). Dar. Determinarea valorii corecte a a diametrului interior al discului gravitaţional se poate face analitic. 8.acelor de dimensiuni reduse . să corespundă zonei găurilor practicate în talerele de separare. . Purificarea şi clarificarea constituie două operaţii ale procesului unic de separare centrifugală şi pentru aceasta se folosesc de regulă două separatoare cuplate în serie.]hu " * ~~ " u ^ "ω "* /5 1 \ (»• D Şi i—^Lω2 (3-2) .sub forma unei suprafeţe cilindrice. 8.aflate în câmp centrifugal. Purificarea este operaţia ce constă în separarea integrală a apei şi a particulelor de impurităţi mecanice grosiere ce se separă pe baza diferenţelor de greutăţi specifice a amestecului eterogen introdus sub acţiunea fîorţelor centrifuge. Pentru asigurarea unei bune separări în cazul combustibilului greu sunt aplicate două operaţii disticte şi anume: purificarea şi clarificarea. = Fa. stanţate pe fiecare disc în parte. După ce combustibilul greu a fost supus operaţiei de separare el este introdus într-un al doilea separator avănd rol de clarificator. pe baza forţelor de frecare ce apar între talere. f 2 r> r' 2 r» ^ / j2 f2 \r F u = m„α> Rum = p „l „ω Rum = p„ -\d. din diagrame sau prin încercări succesive. 8. Alegerea corectă a discului gravitaţional O separare corectă se poate realiza prin adaptarea unei valori corespunzătoare a discului gravitaţional (diafragmei de reglare) la caracteristicile combustibilului ce urmează a fi separat şi la valoarea temperaturii de separare.3.apă şi combustibil . Ecuaţia de echilibru a celor două forţe pe suprafaţa laterală a cilindrului de separare este F. 8. Clarificarea este operaţia de purificare a restului de impurităţi .3.după cura raportul dintre greutatea specifică a fazei grele (apa) şi a fazei uşoare (combustibilul separat) creşte sau se micşorează. Modul de acţiune al celor două forţe poate fi asimilat cu acţiunea a două forţe care se exercită într-un sistem de vase comunicante (fig.d.dar rezultatele sunt calitativ inferioare: în combustibilul separat se vor mai afla acele impurităţi de dimensiuni reduse care nu s-au desprins pe baza diferenţelor de greutăţi specifice. De aceea pentru o bună separare trebuie ca valoarea ^ să corespundă liniei de demarcaţie dintre cele două componente.194 Manualul ofiţerului mecanic componente aflate la distanţa r faţă de axa X • X va oscila apropiindu-se sau depărtându-se de aceasta .Fu şi o forţă centrifugă datorită masei de apă . din tabele.fără o clarificare ulterioară . Se poate realiza şi numai operaţia de purificare .Fu (fig.1 Determinarea analitică Asupra zonei de separare între lichide acţionează două forte şi anume: .o forţă centrifugă datorită masei de ulei . Prin alegerea corectă a diametrului interior al discului gravitaţional se asigură ca linia de demarcaţie dintre cele două faze . Pentru aceasta orice agregat de separare este livrat cu un set de discuri gravitaţionale având aceeaşi valoare a diametrului exterior şi valori diferite ale diametrului interior.

d^ şi greutăţile specifice ale combustibilului şi apei la temperatura de separaţie. PA(</.) = Paha(d. = ha deci relaţia (8. Explicitănd valoarea lui da din relaţia (8.-dβ) Deoarece ds »da. unde: r 1+βΔ/ p .3. Acţiunea forţelor centrifugale asupra zonei de separaţie între lichide Din egalitatea celor două forţe rezultă.Separatoare centrifugale 195 Fig. Acţiunea forţelor centrifuge create de masa apei şi a uleiului.5) Cu ajutorul formulei anterioare se poate determina diametrul discului gravitaţional cunoscând parametrii constructivi ai separatorului (du . 15 p .4) se obţine: sau (8. --</.2.) K -d.coeficient de dilatare al combustibilului..6).densitatea combustibilului la temperatura de 15° C.3) (8. Având în vedere că temperatura optimă de separaţie este cuprinsă între 40° C şi 70° C se poate considera p. du « d a se poate considera cu o bună aproximaţie: (8.) (d.densitatea combustibilului la temperatura de încălzire /. (8. β = 684 .6) .3) devine: (8. = const: densitatea uleiului (combustibilului) se calculează cu ajutorul formulei (8. ds »du. 8. după simplificări: Fig.IO" grd" . 6 1 β . 8.4) Singurul element care variază în această formulă este da (diametrul discului gravitaţional).3) De asemenea se poate considera h. -d.

Folosirea acestei diagrame este foarte simplă şi poate fi prezentată prin două exemple: a. Modul de lucru în acest caz se poate observa tot în fig. o alegere corectă a discului gravitaţional adecvat. 8. Se cunosc: v^. Acest punct cade în zona marcată 109.3. însă rezultatele cele mai bune se obţin cu metoda prezentată în continuare. = 0. Se cunosc: γ^ =.4. b. 20 25 30 35 W tf 50 t. 8.4. .'C O 152025303540*550556065707530 tsεo. în această situaţie. .2 Alegerea discului gravitaţional cu ajutorul diagramelor. Diagrama pentru alegerea discurilor gravitaţionale. trebuie folosit un alt disc şi anume cel stanţat cu 101. Se observă că. Firmele constructoare livrează în instrucţiunile de exploatare şi diagrame care permit personalului care lucrează cu agregatul. Acest lucru înseamnă că trebuie să se folosească discul stanţat cu 109. Astfel. . ΦC Fig. Metoda diagramelor este rapidă şi comodă. 0.4. lichid dcxpoπt. pe liniile întrerupte.196 Manualul ofiţerului mecanic Δr = t. firma DeLaval pune la dispoziţie diagrama din figura 8.87 la 15° C: /„„ = 130° F (55° C). 8.15° diferenţa de temperatură dintre temperatura de încălzire şi temperatura de 15° C.895 la 35° C: /^ = 158° F (70° C). Se introduc în diagramă cele două date cunoscute şi la intersecţia liniilor punctate se obţine un punct.

Se recomandă ca verificarea corectitudinii alegerii discului gravitaţional să fie realizată experimental prin demontarea separatorului şi analiza poziţiei cilindrului de separaţie faţă de găurile din talerele separatorului (fig.3 Selectarea prin încercări succesive. Evident. 8. Fig. toţi ceilalţi parametrii care influenţează procesul de separare (temperatura amestecului. Indifireπt de modalitatea separării diametrului discului gravitaţional se va alege din setul existent valoarea cea mai apropiată. linia de separaţie trece în afara găurilor. aşa cum s-a arătat. temperatura apei de spălare. folosind discurile 109. Deoarece în practică în condiţiile bordului nu se poate determina exact greutatea specifică a amestecului de apă. cantitatea apei de spălare) trebuie menţinuţi constanţi pentru a nu influenţa rezultatele.Separatoare centrifugale 8. Verificarea practica a discului gravitaţional: a . deoarece reuşeşte. se recurge la metoda încercărilor succesive. ζf lini. Discul adecvat este deci cel marcat 101. a apărut ulei la evacuarea reziduurilor. până ce apare ulei sau combustibil în racordul de evacuare a reziduurilor.disc corect ales. să ţină seama de toţi factorii aleatori care apar în procesul separării.i . ulei. se opreşte separatrea şi se revine înapoi cu o dimensiune. necunoscând nici proporţia componentelor din amestec şi nici greutatea lor specifică. Metoda descrisă mai sus este cea mai bună. 8.5).5. Prin această metodă se fac teste separate folosind dimensiuni din ce în ce mai mari. De exemplu.3. în acest moment. sedimente. b • disc larg. în cursul acestor teste.

carcasa cu postamentul ei: . Dacă nu se poate obţine o poziţie corectă a diametrului de separaţie. sitemele care asigură buna funcţionare a procesului de separare cum sunt: încălzitoarele de apă. discurile gravitaţionale: .încălzitor ulei. termometre). în general din oţeluri aliate cu procent mare de Ni şi Cr. 3 .6. adică oţeluri inoxidabile. ulei murdar.separator. 2 . discurile gravitaţionale.tanc reziduri Celelalte părţi expuse coroziunii sunt şi apă murdară.sistemul de distribuţie al fuidului de lucru. 7. . încălzitoarele de ulei sau de combustibil. 8. urmat de 6 . suprafeţele lor fiind finisate îngrijit. în funcţie de greutăţile specifice ale lichidelor de tratat.refulare reziduri şi apă.pompă refulare ulei separat. In figura 8. T i—i _?ι Din punct de vedere constructiv un separator este fabricat din materiale de bună calitate. în mod schematic. reziduuri. este preferabilă prima situaţie pentru a elimina pierderile nedorile de ulei (combustibil). robiπe ţi etc. se va alege un disc mai mic sau se va mări temperatura de separaţie.sistemul de distribuţie al apei de lucru: . Ele sunt prelucrate cu precizie mare.sistemul mecanic de antrenare (angrenaj melc-roată melcată).4. precum şi dimensiunile găurilor practicate în ele sunt parametrii determinanţi ai procesului de separare.198 Manualul ofiţerului mecanic Dacă diametrul cilindrului de separaţie este mai mic ca diametrul de bază al găurilor.pompă circulaţie o revenire şi răcire în aer. Discurile sunt livrate în seturi. Se pot observa pe această figură. Partea superioară şi cea inferioară a Flg. 9 . tratament termic de călire în ulei. instalaţia aferentă a unui separator de combustibil. 5 . inclusiv pompa sau pompele aferente: . 4 . tancurile de .refulare ulei separat. sunt executate prin ambutisare din tablă de oţel inoxidabil 18Cr 8Ni. tahometre. executate din oţel de bună calitate placat cu D . Calitatea suprafeţelor. tubulatura aferentă împreună cu """ valvule. unghiul de înclinare. vacuumetre. Dacă diametrul cilindrului de separaţie este mai mare ca diametrul de bază al găurilor.motorul electric de antrenare: . S • filtru mecanic.cupa de separare cu anexele sale. Elementele componente ale unui separator Un separator este alcătuit din următoarele părţi componente: .încălzitor apa. Astfel. 10 . 8.aparatura de măsură şi de control (manometre.6 este prezentată. Componenţa unei instalaţii de cupei de separare este executată din oţel separare: inoxidabil de bună calitate supus unui / . ca regulă generală. apa fiind eliminată prin reciclarea un timp mai îndelungat a uleiului (combustibilului) prin separator. se va alege un disc gravitaţional cu diametrul mai mare sau se va micşora temperatura de separaţie.tanc ulei murdar. filtrele mecanice.

Separatoarele pot fi echipate cu una sau două pompe. consumul de putere scade cu circa 1/3. Pe axul principal de angrenare se află melcul angrenajului de tip meîc-roată melcată. rulmentul preia eforturile radiale. sub formă de labirint. Transmiterea mişcării de la motorul electric la roata melcată se face prin intermediul unui cuplaj cu fricţiune. axul principal de antrenare este montat într-un sistem de lagăre care are posibilitatea de a oscila liber. Pompele de combustibil sunt de tipul cu roti dinţate si. pentru controlul operativ al nivelului de ulei în baie precum şi o gură de umplere. este uns prin împroşcare cu ulei de către roata melcată. Această soluţie constructivă asigură o pornire lină a separatorului şi oferă o protecţie eficientă contra suprasarcinilor în angrenajul mecanic al motorului electric sau în reţeaua electrică. De asemenea lagărul inferior. va fi încărcat doar la 2/3 din capacitatea sa. centre de greutate care îşi modifică poziţia. în fig.la partea superioară a axului. Pentru o separare eficientă prezintă o importanţă deosebită dimensiunile discurilor gravitaţionale şi temperatura fluidelor de lucru. . 8. menţinut la cota stabilită de către constructor. fiind complet scufundat în baia de ulei. Tot acest sistem. pe un sistem de amortizare cu arc. prevăzută cu arcuri spirale din otel. un lagăr radial fixat într-o montură specială.7 este prezentat sistemul de lagăre al axului principal.la partea inferioară două lagăre. rulmentul axial se sprijină la partea sa inferioară. de suspendare a axului principal de antrenare. Dacă motorul electric se alege de o putere corespunzătoare puterii consumată în perioada de start. separatorul este antrenat de un motor electric. beneficiază de o ungere şi o răcire eficientă. Baia de ulei o constituie chiar partea inferioară a carcasei. Aşa cum s-a arătat. Aceste pompe sunt agrenate de motorul electric al separatorului şi evident la dimensionarea motorului electric trebuie ţinut seama de puterea consumată de ele. La partea superioară a axului este prevăzut un sistem de etanşare foarte eficace. Nivelul de ulei. Carcasa şi postamentul sunt executate din fontă. fiind plasat în exteriorul carcasei. Datorită condiţiilor grele de lucru. în timp ce arcurile au rolul de amortizare a şocurilor şi a vibraţiilor pe direcţie radială. un rulment axial şi un rulment axial-radial. încălzitoarele de combustibil şi apă sunt folosite ca elemente auxiliare ale instalaţiei de separare. indicatorul acestuia.Separatoare centrifugale 199 o(el inoxidabil 18Cr lONi 2Mo. Baia de ulei este prevăzută cu o sticlă de nivel. Acest sistem de lagăre este compus din rulmenţi de precizie. prin imersia roţii melcate circa 1/3 în ulei. Lagărul superior. Tot în baia de ulei este montat şi angrenajul tahomentrului. De remarcat că la alegerea puterii motorului electric de antrenare se ţine cont de faptul că perioada de pornire presupune un consum sporit de putere. . deoarece în timpul funcţionării normale. Această etanşare previne pătrunderea apei sau a reziduurilor în baia de ulei care asigură ungerea angrenajului mecanic. şocuri la pornire şi în timpul funcţionării normale. în funcţie de rolul pe care îl au. iar capacul din aliaj uşor. acest melc poate să facă corp comun cu axul separatorului sau poate fi sub forma unei piese separate. de tip oscilant. montate pe axa şi solidarizată cu acesta prin intermediul unui ştift elastic. din punctul de vedere al întreţinerii. se asigură o mare fiabilitate. Pentru a preveni şi amortiza oscilaţiile pe direcţia axială. Restul părţilor componente sunt protejate prin stanare sau plumbuire în băi calde. asigură o bună ungere a angrenajului melc-roată melcată. în special în condiţiile severe ale unei mări montate. în funcţie de tipul separatorului. După ce separatorul a atins turaţia de regim. vibraţii. a doua soluţie constructivă este mai comodă. pot fi folosite pentru alimentarea sau pentru descărcarea separatorului. cu două rânduri de bile. Evident. conferă sistemului un înalt grad de fiabilitate. sub forma unui disc rotitor sau a unui turometru. dispuşi astfel: . mai puţin încărcat.

5. prezintă. 13. dacă nu s-ar introduce apă în interiorul cupei.5. la începutul separării.6 . la o scară mărita. Din punct de vedere constructiv. 4 . După ce separatorul a fost pornit şi a ajuns la turaţia de regim.11. Fig. încălzitoarele nu prezintă particularităţi deosebite putând fî electrice-* sau cu aburi. în exterior.piese etanşe.7 A x u l vertical al separatorului: / • zona talerelor. este echilibrat dinamic. prin spaţiile prevăzute pentru evacuarea apei murdare. uleiul admis ar fi refulat. După ce tamburul s-a umplut cu apă. iar deplasarea centrului de greutate al acestuia duce la apariţia vibraţiilor în ansamblul separatorului. care reprezintă o secţiune axială schematică printr-un tambur de separare. 7. este necesar deoarece funcţionarea corectă a tamburului în procesul de purificare necesită existenţa unui lichid de etanşare în spaţiul de reziduuri. întregul subansamblu vertical .3 .şiift.carcasa separatorului. se începe introducerea uleiului pe la partea superioară a tamburului. 10. tamburul de separare este umplut cu apa. 8. se fac referiri în continuare la fig. 8. Acest aport de apă. 2. 8.manşon rnelcat. Fi».şurub de reglaj al tensionării resortului. 12 -resort. Pentru a se păstra echilibrul dinamic. după o demontare a separatorului este necesar ca remontarea să se facă cu respectarea tuturor marcajelor făcute de constructor pe elementele subansamblului vertical. tambur (cupă.rulment. înainte de admiterea uleiului de tratat.9. 15 .rulmenμ. Pe această schemă au fost trasate şi direcţiile de curgere ale diferitelor lichide în zona de separare.distribuitor etc. oală) cu set de talere.8. 8. preferabil la aceeaşi temperatura cu cea a uleiului.ax.14. zona discurilor de separare.capac de siguranţi. 9.elemente pentru regbgul tensionării.200 Manualul ofiţerului mecanic Pentru a aduce Ia valori optime temperatura apei şi a fluidului de separat se folosesc încălzitoarele. 8 . .Purificarea si clarificarea la un separator fără autodescărcare Pentru înţelegerea proceselor reale care au Ioc într-un separatror.

8. Uleiul purificat precum şi apa scoasă din ulei sunt descărcate. Reziduurile solide rămân în spaţiul dfe reziduuri al cupei. pentru procesul de separare. 4. Prin adaosul de apă. 8. precum şi urmele acide foarte dăunătoare. de asemenea nu mai este necesară introducerea apei de etanşare a tamburului la începutul operaţiunii de separare. purificată.curgere ulei curat. Fig. Acest mod de lucru. se foloseşte acelaşi tambur şi acelaşi set de discuri ca la purificare. Singura deosebire este aceea că la partea superioară a tamburului se montează un inel de etanşare care închide orificiul de evacuare a apei murdare (fig. odată cu apa murdară. 2. de data aceasta etanşarea fiind executată mecanic prin inelul amintit. ca acesta zonă să fie în dreptul găurilor existente pe discurile de separare. 5.zonă ulei curat. iar poziţia ei faţă de axa de rotaţie este dată de raportul greutăţilor specifice ale lichidelor prezente în tambur. este recomandat adaosul de apă curată. particulele uşoare. în acest scop. în mod separat. procesul de clarificare decurge în mod identic cu cel de purificare. în tancurile respective. Fig. S-a arătat că acesta zonă este verticală.curgere apă şi reziduuri. care se mişcă de-a lungul suprafeţei inferioare a discurilor.10). în procesul de purificare. Această mişcare produce simultan si o autocurătire a discurilor. până ce se stabileşte un anumit nivel şi o anumită zonă de separaţie între apă şi ulei. în rest. Uleiul dislocuieste o cantitate de apă din cupă. Este esenţial. Procesul de clarificare se deosebeşte de cel de purificare prin faptul că majoritatea impurităţilor care trebuie separate sunt solide. permite o mărire a intervalului de timp între două spălări şi două demontări succesive ale separatorului.Unghiul corect de înclinare a discurilor si suprafaţa lor bine şlefuită. 3.găuri practicate în discuri în zona de separare. permit reziduurilor solide să se mişte uşor către spaţiul de reziduuri. către spaţiul de reziduuri. .Separatoare centrifugale 201 /. sunt spălate şi evacuate din separator.8 Secţiune prin tamburul separatorului.9 Curgerea lichidului între talerele separatorului.apă murdară şi reziduuri solide. 8. prin tubulaturi independente. precum şi scăderea riscului de coroziune. Forţa centrifugă divide amestecul într-o componentă uşoară. la aceeaşi temperatură cu cea a uleiului. sub forma unor depuneri pe pereţii verticali ai acesteia.

2 . 8. Reperul / este fix. în fig. Acest aspect al economiei de timp este deosebit de important în cazul exploatării separatoarelor la bordul navei. mod care este adaptat de această dată descărcării semiautomate a reziduurilor. Aceste separatoare pot fi folosite atât pentru purificare. solidarizat cu semicupa superioară 4 cu ajutorul piuliţei 5.refulare deoarece spaţiul de reziduuri se umple fazi (ulei. la care curăţirea camerei de separare se face manual. 3 .1. este similară cu a separatoarelor simple.6.202 Manualul ofiţerului mecanic reziduurile solide fiind adunate în spaţiul de reziduuri. 8. iar uleiul clarificat fiind refulat în exterior. prin deschiderea acestor ferestre. . f . spaţiul în care are loc procesul de separare. Se observă că la acest tip de separator semicupa inferioară este executată din mai multe repere: /. sunt eficiente în cazul în care conţinulul de impurităţi solide al lichidului de separat este relativ mic. în Fig. putând fi adaptate prin schimbarea setului de discuri. Acest piston are posibilitatea de a se deplasa în sus sau în jos. Arunci când este in poziţia inferioară.inel de etanfoarte repede şi Instalaţie trebuie oprită în şare a cupei. funcţionarea separatoarelor cu autodescărcare. Diferenţe mari apar în modul de construcţie al tamburului (cupei). toate reziduurile solide fiind expulzate datorită forţei centrifuge în exteriorul cupei. de o formă adecvată. clarificator: separatoarele simple nu mai sunt eficiente / -alimentarea cu amestec eterogen. putând etanşa sau nu spaţiul de separare faţă de exterior. Acţionarea pistonului 2 se face pe cale hidraulică cu ajutorul apei. Principiul de funcţionare Din punctul de vedere al procesului de separare. în funcţie de poziţia pe care o ocupă. în acest mod. timpii morţi. Separatorul cu autodescărcare Separatoarele fără autodescărcare.spaţiu de reziduuri. între reperele / şi 3 este plasat un piston 2. la partea -inferioară. mod frecvent pentru curăţire. spaţiul de separare comunică cu exteriorul. cât şi pentru clarificare.garnitură de etanşare a cupei.10. necesari spălării manuale a separatorului sunt eliminaţi. deoarece principiul său de construcţie permite descărcarea reziduurilor în mod periodic în timp ce tamburul (cupa) se roteşte cu turaţia sa nominală. în fig. 2 şi 3. Reperul 3 închide. el deschide ferestrele 6 practicate în semicupa inferioară 1.6. Separatorul cu auto decărcare oferă o exploatare continua. 4 .11 este prezentată o secţiune axială schematică printr-un tambur (cupă) cu descărcare semiautomată. se prezintă schematic direcţiile de mişcare a componentelor separate în interiorul tamburului (oalei) separatorului. 8. combustibil) separată. 5 8. pentru tratarea lichidelor cu greutăţi specifice diferite.10 Circulaţia fluidului în tamburul cazul în care acest conţinut este mare. în acest mod se obţine o curăţire eficace şi operativă a spaţiului de reziduuri. 8.

. Evacuarea tamburului (cupei) are loc în 5 .Separatoare centrifugale 203 8. introdusă la partea sa inferioară.se începe admisia în tambur (cupă) a lichidului de tratat. Apa.12 α. evacuarea sa. După ce tamburul (cupa) a fost golit se reia ciclul obişnuit de separare. întreg conţinutul din spaţiul de separare este expulzat în afară.fundul cupei de separare. Componenta pe direcţia axială a acestei forţe. . -/-semicupă superioară. în fig.se reface perna de apă care asigură etanşarea tamburului (cupei). . forţează deplasare în jos a pistonului şi astfel se deschid ferestrele de evacuare 6. cu ajutorul fig. în timp ce separatoarele DeLaval au o mică pompă centrifugă montată sub tambur (cupă) şi acţionată de acesta. el poate lucra. datorită faptului că separatorul nu necesită perioade de oprire.6. practic. b. . se va explica modul de acţionare hidraulică a procesului de descărcare. ajutorul valvulei de operaţie se introduce apă în spaţiul aflat între piston şi reperul 3. separatoarele Westfalia.se închide admisia apei de comandă. Datorită forţei centrifuge. etanşând. în cele ce urmează. se opreşte admisia 3 .inel de asamblare. Cu aceasta procesul de curăţire a tamburului (cupei) este terminat. folosesc apă sub presiune de la un hidrofor. pe o pernă de apă. această pernă de apă exercită o forţă asupra pereţilor camerei în care se află. Acest proces de evacuare poate fi controlat manual sau automat cu ajutorul unei unităţi de timp. 8. lichidului de separat din separator. Pistonul este menţinut în această poziţie. adică: . 5 .10 s.semicupă inferioară.11 Tamburul separatorului în momentul în care spaţiul de cu autodcscărcare: reziduuri s-a umplut şi este necesară / . Cu 6 .volumul de muncă afectat întreţinerii este mult diminuat. datorită forţei centrifuge. care pătrunde în acest spaţiu.2. mân uaJe. afectate curăţiri i. Tipul de separator descris mai sus este deosebit de convenabil exploatării la bordul navelor maritime datorită avantajelor pe care le prezintă: continuitatea procesului de separare. 8. Astfel. menţine pistonul 2 în poziţia sa superioară. Fig.canale de descărcare. . în acest fel. fa*ră oprire. c. . In acest moment. Acţionarea hidraulică a descărcării.12 a se observă cupa în procesul de separare. spaţiul de lucru. Pistonul mobil 2 este în poziţia ridicată. Această presiune se realizează în mod diferit în funcţie de tipul de separator. 2 • piston mobil. în timpul procesului de evacuare se pierd circa 4 litri de apă. se continuă procesul de separare până în momentul unei noi spălări a separatorului.se introduce apă în tambur (cupă) pentru a reface etanşarea cu lichid a acesteia (numai în cursul purificării). 8. Apa necesară acţionării pistonului trebuie să fie la o presiune de circa 2 at.modul de construcţie se pretează perfect unei automatizări a întregului proces.

adrnisie ulei (combustibil) este opriţi.12 Acţionarea hidraulică asupra camerei de separare: a . separatoarele de combustibil cu aurtodescărcare se pretează la montarea într-o instalaţie automată. Din acest moment ciclul operaţiunilor se reia cu începere de la punctul b. într-o instalaţie automată de separare a combustibilului. Dacă în această instalaţie se plasează un aparat capabil să furnizeze impulsurile electrice de comandă în funcţie de un program prestabilit.13). c. Succesiunea operaţiilor. f) evacuarea combustibilului din cupă. Pentru asigurarea funcţionării continue îndelungate a separatoarelor şi autodescărcarea (autocurăţirea) depunerilor din camera de separare (spaţiul d6 separare al cupei). h după care ciclul se reia cu operaţiunea b. g) descărcarea şi evacuarea reziduurilor. există posibilitatea ca aceste operaţiuni să fie efectuate prin impulsuri electrice.7.2 Instalaţia de automatizare a proceselor de separare. S-a putut observa că toate operaţiunile de pornire. d) admisia combustibilului. Datorită modului de construcţie. atunci după punctul ?ι se repetă operaţiunile b. aparatură de avertizare (fig. Dacă în locul acestor valvule se plasează valvule electro-magnetice. oprire.7. h) aşteptarea (50 secunde pentru descărcarea completă). acestea sunt dotate cu instalaţii automate ce se compun din următoarele elemente principale: un releu de timp (timer) cu programul său. . 8. e) oprirea intrării combustibilului în separator. Automatizarea procesului de separare 8. S-a arătat anterior modul de lucru cu un separator cu autodescărcare. se poate realiza o automatizare completă a procesului. spălare. se efectuează prin manevrarea unor valvule.204 Manualul ofiţerului mecanic 8. g. Fig. valvule automate comandate electric sau pneumatic.1 Posibilităţi de automatizare. 8.7. în cazul în care datorită cantităţii mari de impurităţi este necesară spălarea de două ori consecutiv a tamburului (cupei). 8. c) umplerea cupei cu apă ( pentru purificare). £-deschiderea ferestrelor de evacuare prin coborârea semicupei glisante şi începutul procesului de evacuare: c • etanşarea camerei de separare şi începutul admisiei uleiului (combustibili de separat). este următoarea: a) pornirea motorului electric: b) etanşarea cupei cu ajutorul apei.

valvule electromagnetice. După închid^ea πcestei valvule.2. 6 . Valvulă electromagnetică l comandată de releul de timp deschide aerul comprimat către robinetul cu trei căi. 7 .Separatoare centrifugale 205 a . releul de timp comandă .robinet cu 3 căi. Acest robinet comandat de aer joacă rolul de by-pass al pompei de alimentare cu ulei a separatorului. plasata pe tubulatura de umplere cu apă a cupei.13 Ciclul automat de separare: Funcţionarea instalaţiei este următoarea: după un interval de timp prestabilit în care separatorul a lucrat. în acest fel se face economie de ulei.spălare simplă. deoarece în momentul descărcării în cupă nu se vor afla decât apă si reziduuri. Menţinând deschisă pentru un scurt timp aceasta valvulă. 3 .tubulatură descărcare reziduuri. 1. releul de timp 7 transmite o comandă către valvulă electromagnetică 2.spălare dublă. 4 . Prin deschiderea lui.releu de timp. Fig. 5 • tubulatură evacuare ulei. în continuare. b . apa umple cupa evacuând pe tubulatura 5 uleiul din cupă. combustibilul neseparat este recirculat în pompă pe toată perioada de spălare a separatorului. cupa trebuie golita de reziduuri. 8.

valvulă 2 este deschisă din nou.by-pass. în acelaşi timp cu alarma orce anomalie sesizată de senzorul l (fig. cât şi atingerea turaţiei nominale de lucru de către cupa de separare. Când separatorul lucrează. releul de timp comandă închiderea valvulei 2 si a by-pass-ului 4 şi astfel combustibilul neseparat este din nou admis în separator. arunci programul de lucru este cel arătat în fig. 4 . 8. în acest mod. Dacă din motivele arătate anterior. l l Flg.14 Sistemul de avertizare şi blocare a separatorului în cazul unei avarii: / -senzor.130. pe lângă alarmă.14) are ca efect deschiderea by-pass-ului 4. Succesiunea operaţiunilor care formează programul de automatizare se poate vedea în fig. 3 . împiedicând pierderi nedorite. ca de exemplu pierderea etanşării şi descărcarea combustibilului pe tubulatura de refulare a apei murdare. timp suficient golirii separatorului. cupa este umplută cu apă pentru a reface etanşarea cu lichid a acesteia. în continuare. Când ciclul este complet.206 Manualul ofiţerului mecanic deschiderea valvulei 3 care furnizează separatorului apa de comandă a deschiderii cupei.13 Z?. . reziduurile şi apa fiind ejectate în afară pe tubulatura 6 m tancul de reziduuri. este semnalizată de către o alarmă luminoasă şi sonoră. 8. este necesară spălarea dublă a separatorului. orice anomalie apărută în funcţionarea sa. Valvulă 3 este menţinută deschisă 10 s. Urmează o perioadă de aşteptare în care are loc atât etanşarea.clcctrovaivulă. Cupa este deschisă. instalaţia de automatizare asigură şi o măsură operativă de oprire a admisiei lichidului de separat în separator. 8.tablou electric. 8. 2 .

astfel încât apa să curgă pe ţeava de preaplin 12.tanc pentru apă de lucru. se verifică poziţia saboţilor de frână şi nivelul uleiului în baza de ulei. In momentul umplerii. cauze si remedierea lor Pentru punerea în funcţiune a separatorului se execută un control prealabil al stării acestuia. 8.robinetul cu 4 căi în poziţia 4 şi se deschide valvulă 14 prin care apa pătrunde prin racordul flexibil 3 în cupa şi o umple. Odată oprită intrarea amestecului de separat în separator. Se manevrează valvulă de operaţie pe poziţia 2 şi se aşteaptă 5 . după care se execută succesiv o serie de operaţii. 5 din fîg. După o anumită perioadă de lucru (pentru a descărca reziduurile apărute în urma separării şi pentru a spăla separatorul) se manevrează robinetul by-pass 9 pe poziţia de by-passare separator. 8. f . atunci când apa în surplus Fig.15 Schema de lucru a instalaţiei apare în tubul de evacuare 7 a de separare: / . Se manevrează robinetul cu 4 căi.racord de apă pentru etanşarea cupei.valvulă de umplere. 9 . 6. Dacă reziduul . /0-baterie de valvule-aspiraţie motorină. Se aşteaptă un timp până la atingerea regimului turaţiei nominale a tamburului vertical. în 3 .8. amestecul de separat fiind trimis în aspiraţia pompei 6. surplusul se scurge afară prin ţeava de preaplin. Acum se poate acţiona robinetul by-pass 9 şi motorina. 4 . combustibilul greu sau uleiul este admis în separator pentru separare. semicupa coboară şi se deschid ferestrele de evacuare a reziduurilor din camera de separare. Se trece apoi valvulă de control .valvulă acest moment separatorul este gata de de apă pentru robinetul cu patru căi. reziduurilor se închide valvulă îs. după care se opreşte motorul şi se frânează tamburul. Acest moment este sesizat sub forma unui zgomot înfundat de scurtă durată în care reziduurile sunt centrifugate în interiorul camerei de separare spre tancul de reziduuri. După această operaţiune se trece valvulă J pe poziţia 3 şi ciclul se reia. valvulă 5 rămânând în poziţia 2. Valoarea acestui conţinut procentual fiind greu de stabilit.15.filtru de combustibil.pompă de aspiraţie. Reguli de exploatare. S-reaşezată faţă de exterior şi în acelaşi fulare combustibil separai. Intervalul de timp între două descărcări consecutive ale separatorului depinde de conţinutul procentual de reziduuri din amestecul de separat. Pentru oprirea definitivă a separatorului se efectuează operaţia de descărcare-spălare. 2 . 14 . Defecţiuni. //-valvulă timp plina cu apă necesară procesului aspiraţie motorină în separator. în momentul în care sub semicupa inferioară s-a stabilit nivelul optim de apă.robinet by-pass combustibil. camera de separare fiind căi.Separatoare centrifugale 207 8.robinet cu patru lucru. 7. de separare. se procedează la testarea reziduurilor. după care se porneşte motorul electric de antrenare.ţeava de prea plin. se acţionează asupra valvulei de separaţie 5 manevrând-o pe poziţia l în care se întrerupe legătura hidrostatică cu tancul 7.evacuare reziduuri. 13 . Prin această operaţiune apa din tancul l este admisă pe la partea inferioară a semicupei şi o ridică asigurându-se astfel închiderea camerei de separare.încălzitor motorină.10 s pentru a se evacua toate depunerile din camera de separare. 12 .

.lichidul care trebuie să se scurgă. Ca u /e Remedieri 1.60) % din debitul nominal şi să asigure funcţionarea în serie a două separatoare: primul funcţionând ca separator. In tabelul 8. Tabelul S. La separatoarele fără autodescărcare. . Tamburul (ansamblul vertical) nu atinge turaţia prescrisă sau o atinge după un timp prea lung de la pornire 1 "> Frânele sunt strânse Şuruburile pentru fixarea tamburului sunt strânse Motorul nu este racordat bine Suprafeţele de frecare ale saboţilor cuplajului sunt murdare (îmbibate cu ulei) Numărul saboţilor este mic Tamburul se afla prea sus şi intră în atingere cu capacul La partea superioară a carcasei batiului s-a acumulat lichid sau impurităţi. crt. Uleiurile aditivate nu se recomandă a fi spălate cu apă. temperatura acestuia la intrare în separator trebuie să aibe o valoare cuprinsă între (75 . . timpul între două descărcări va fi mărit şi invers. Temperatura apei de spălare trebuie să fie cu câteva grade mai mare decât temperatura uleiului. l Incidente în funcţionarea separatoarelor şi remedierea lor Nr. în cazul separării uleiului. cel puţin o dată la 24 ore de funcţionare. .se va curaţi partea superioară a carcasei batiului.se va verifica etanşarea organului de închidere pe aspiraţie. iar al doilea ca clarificator. Se vor slăbi frânele. separatorul să fie oprit şi curăţat. Se recomandă ca timpul între două autodescărcări să nu fie prea mare. Vor fi deşurubatc şuruburile Va fi verificată schema de de conectare Se va curăţa suprafaţa de frecare _> 4 5 6 7 Se va mări numărul saboţilor Se va regla înălţimea tamburului Se va controla: . pentru a evita creşterea spaţiului ocupat de reziduuri în camera de separare ceea ce ar afecta calitatea separării.golirea instalaţiei. Pentru asigurarea unei bune calităţi a separării este preferabil ca separatorul să lucreze la o valoare de (50 . la care îndepărtarea depunerilor se face manual este necesar ca. deoarece pot fi îndepărtaţi aditivii şi se pot forma emulsii stabile.82) ° C. datorită cărui fapt tamburul este frânat. Experienţa practică a arătat că se impune obligatoriu stabilirea corectă a discului gravitaţional pentru fiecare nou sort de combustibil ambarcat (în general pentru fiecare amestec eterogen de separat) prin metoda încercărilor succesive.208 Manualul ofiţerului mecanic evacuat este prea fluid.1 sunt date incidentele în funcţionarea separatoarelor şi remedierea lor.

.starea de curăţire a canalelor apei de operaţie.verificarea canalelor de pătrundere a apei de operaţie: .verificarea tancului presiunii hidrostatice. nu se admit lucrări de sudare sau lipire fiind vorba de oţeluri speciale cu grad mare de aliere 14 Lagărele cu bile (rulmenţi) sau elemente de angrenare uzate Tamburul dezechilibrat din cauza avarierii 15 5. ţinând cont de o repartizare uniformă a saboţilor 4. Semicupa glisantă închide fără acţionarea valvulei de operaţie pe poziţia 3 .se va adăuga la nevoie un taler de rezervă. Tamburul atinge prea repede (/ < 3') turaţia prescrisă.dacă garniturile sunt în perfectă stare. Separatorul funcţionează cu trepidaţii 12 Impurităţile îndepărtate prin centrifugare s-au depus în mod ncuniform în tambur Tamburul este asamblat incorect sau asamblat cu elemente provenind de la tamburi diferiţi Se va demonta şi curaţi tamburul 13 Tamburul va fi asamblat corect: . valoarea curentului de pornire este foarte mare 11 Au fost montaţi prea mulţi saboţi de cuplaj (se va avea în vedere că saboţii noi antrenează mai bine după mai multe porniri) Numărul saboţilor se va reduce la 2 sau 3. deşi a fost acţionată valvulă de operaţie 16 Cupa nu se închide (semicupa glisantă) Verificarea garniturii circulare laterale: . Turaţia separatorului descreşte în timpul funcţionării 8 9 209 Suprafeţele de lucru ale saboţilor s-au îmbâcsit cu ulei Scade tensiunea de alimentare de la reţea Scade turaţia electromotorului de antrenare Se vor curăţa suprafeţele de lucru Se va controla valoarea tensiunii reţelei Se va verifica motorul 10 3.4 sau nu închide. .se va controla numărul talerelor. Sistemul de operaţie funcţionează ncsatisfăcător (închiderea şi deschiderea cupei). . . Elementele deteriorate vor fi înlocuite Tamburul va fi expediat firmei furnizoare pentru reparaţie. Nu se admite nici o reparaţie la tambur cu mijloace proprii.Separatoare centrifugale 2.

discului 20 S-a schimbat separare temperatura de Garnitura de etanşare a oalei inferioare sau muchia oalei inferioare deteriorate.Se verifică cantitatea apei.verificarea frânei (să fie slăbită). 1993 roi [3] *** [4] *** [5] *** . 1991 Supplement. Se goleşte spaţiul de reziduuri 17 18 Spaţiul de reziduuri din oala este plin 7.000 tdw Documentaţia instalaţiilor de la bordul navelor TK 150.210 Manualul ofiţerului mecanic 6. Bibliografie [1] Gh.verificarea valvulei presiunii constante. L Dragomir îndrumătorul ofiţerului de navă Editura Tehnică. . 1983 Documentaţia instalaţiilor de la bordul navelor BK 65.000 tdw MOPX 205 and 207 Separation Systems Alfa Laval Marine & Power Sweden. . Combustibilul este deversat odată cu apa.MOPX Separations Systems for mineral oils Alfa Laval Marine & Power Sweden. . Rezultatele separării nu sunt normale (la nivelul celor standard) Viteza de rotaţie prea mică Verificarea stării ferodourilor: . Bucureşti.se verifică garnitura gravitaţional.reducerea timpului între două descărcări succesive. 19 S-a întrerupt coloana de lichid de amorsare . Uzunov.

De altfel un incendiu poate apare: -în timpul construcţiei navei. iar la corpurile aprinse răcirea acestora. care se încadrează în aşa numitul triunghi al focului. Este suficient ca unul din elemente să lipsească pentru ca incendiul să nu mai apară. Acestea sunt: -materialele combustibile. din păcate.După modul de stingere a incendiilor. -în timpul marşului. acestea pot fi: -de suprafaţă. Apariţia unui incendiu este cauzată de existenţa simultană a trei elemente. Atâta timp cât sunt in exploatare. navele trebuie să fie dotate cu mijloace de prevenire şi stingere a inccndiilor. -în timpul reparaţiilor. -temperatura de aprindere. acest lucru nu poate fi făcut. -oxigenul.1. adică: -înlăturarea materialelor combustibile conţinute în corpul navei sau cele ce constituie marfa de transportat (acest lucru se face prin aplicarea normelor ce interzic folosirea anumitor materiale la construcţia navei). . cât şi în stingerea incendiilor. Generalităţi Apariţia incendiului la bordul navei este una din cele mai frecvente avarii ce poate apare pe marc. Din triunghiul focului rezultă şi posibilitatea de a înlătura incendiul. -modificarea temperaturii de aprindere.INSTALAŢII DE STINGERE A INCENDIILOR 9. -în timpul staţionării la cheu. numai că. temperatura de aprindere este caracteristică fiecărui combustibil şi nu se poate face altceva decât menţinerea temperaturii materialelor combustibile sub valoarea temperaturii de aprindere. -volumice. în cazul prevenirii substanţele combustibile sunt păstrate întrun mediu lipsit de oxigen ce nu permite apariţia focului şi nici extinderea acestuia în spaţiile respective. -eliminarea oxigenului. aceasta este singura soluţie utilă şi eficientă atât în prevenirea.

Utilizarea mijloacelor active de prevenire şi extindere a incendiilor la bordul navei se referă la: -răcirea materialelor combustibile sau izolarea lor de mediul ambiant printr-un strat de gaz inert. 9. -să nu intensifice prin funcţionarea lor arderea. -să nu fie periculoase pentru oameni. -stabilirea unor măsuri de prevenire a incendiilor in cazul apariţiei unor scurtcircuite elcctπce la diferitele instalaţii electrice de bord. -amenajările interioare să fie realizate din materiale ignifuge. -să aibă mijloace de acţionare locală şi de la distanţă precum şi posibilităţi de control. cu spumă. 9. etc. . gaz inert sau spume foarte uşoare) ce înlocuiesc substanţele ce întreţin arderea. [Mijloacele de prevenire (avertizare) a incendiilor la bordul navei Mijloacele de prevenire (avertizare) a incendiilor la bordul navei sunt clasificate în: pasive şi active. -să fie sigure în funcţionare şi să aibă propria vitalitate.212 λf anual u l ofiţerului mecanic Instalaţiile de stins incendiu de suprafaţă trimit. -stabilirea traseelor de tubulaturi cu temperatură ridicată să fie flcută astfel încât acestea să treacă departe de materialele combustibile. Mijloacele pasive de prevenirea apariţiei şi extinderii incendiilor la bordul navei sunt folosite încă din faza de proiectare şi construcţie a navei şi sunt: -măsuri luate din proiectarea navei pentru a se evita apariţia incendiului. la suprafaţa focarului de incendiu.1. -substanţele stingătoare să nu provoace corodarea instalaţiilor şi a construcţiilor aferente. în afară de aceste cerinţe. instalaţii de stins incendiu cu apă.1.2. -izolarea elementelor din instalaţiile navale cu temperaturi ridicate. instalaţiile de stins incendiu de la bordul navei sunt dublate întotdeauna cu sisteme de prevenire (avertizare) a incendiilor. -să acţioneze asupra focarului de incendiu astfel încât să excludă posibilitatea reaprindcrii. indiferent dacă nava se află în staţionare sau în marş.1. -măsuri ce prevăd stoparea ventilării sau a altor clemente ce ar întreţine arderea (incendiul) într-un compartiment. în grupa instalaţiilor volumice de stingere a incendiilor intră acele instalaţii care umplu volumul liber al încăperii cu substanţe (abur. -să nu fie deficitare şi să-şi menţină proprietăţile stingătoare după o depozitare îndelungată. substanţe stingătoare care răcesc sau opresc alimentarea cu oxigenul din aer a zonei de ardere (ex.). Cerinţe ale instalaţiilor de stins incendiu Instalaţiile de stins incendiu trebuie să corespundă următoarelor cerinţe principale: -să fie oricând gata de funcţionare.

instalaţii de stins incendiu în care stingerea se face prin răcirea obiectelor incendiate (de ex. Cuplarea în serie are dezavantajul că în momentul în care un avertizor sesizează un incendiu. apoi transmite informaţia la postul central de comandă. se foloseşte in unele cazuri traductorul de fum care sesizează apariţia incendiului încă din faza când acesta nu atinge o temperatură prea marc. Elementele de avertizare a incendiilor se montează pe navă în compartimentele interesate fiind dispuse în serie.care declanşează la o anumită viteză de creştere a temperturii. Cele mai utilizate traductoare pentru instalaţiile de avertizare incendiu sunt: de temperatură. în acest caz se utilizează celulele fotoelectrice instalate în tubulaturi de diametru 20-30 mm (adesea se folosesc aceleaşi tubulaturi în care se introduce CO:) prin care se aspiră amestec de aer şi fiim din compartimentul navei. în general elementele de avertizare priλitoare la apariţia incendiilor se află în compartimentele unde nu există cart permanent şi se folosesc pentru aceasta mai multe tipuri de traductoare. Ultimele sisteme menţionate sunt obligatorii pentru toate tipurile de nave cu zonă nelimitată de navigaţie şi constă din utilizarea unor traductori care sesizează apariţia incendiului. instalaţii de stins incendiu cu lichide volatile . instalaţii de stins incendiu cu apă). dar nu se poate identifica compartimentul unde a apărut incendiul. acolo unde există. instalaţii de stins incendiu cu pulberi care la temperaturi mari se vaporizează formând o atmosferă inertă). C . -diferenţiale . întrucât temperatura în sine nu este un criteriu suficient de sigur în prevenirea incendiilor. 9.2. x B . Cuplarea în paralel are avantajul că se poate identifica compartimentul unde a apărut incendiul dar sunt mai complexe. sau la postul central de comandă al instalaţiei de incendiu.diferenţiate funcţie de tipul gazului utilizat. paralel sau mixt.haloni.care declanşează la o tempcrtură maximă. Traductoarele de temperatură sunt realizate în două variante constructive: -maximale . se cuplează alarma. instalaţii de stins incendiu cu C(>. de fum. -avertizarea echipajului asupra apariţiei unui incendiu.Instala fi i de stingere a incendiilor 213 -eliminarea oxigenului din compartimentele ce conţin materiale combustibile prin introducerea gazelor inerte. în general schema sinoptică a unei asemenea instalaţii se montează în cabina de comandă. instalaţiile de stins incendiu cu spumă aeromecanică sau chimică). instalaţiile de stins incendiu cu gaze inerte .instalaţii de stins incendiu în care stingerea se face prin izolarea suprafeţelor incendiate cu un strat protector de spumă (de ex. pe tablou se va aprinde lampa ce simbolizează avertizorul din compartimentul avariat. Mijloacele de stins incendiu sunt construite având la bază mai multe modalităţi de acţiune: A . îji cazul apariţiei unui incendiu. Instalaţii de stins incendiu cu apă Instalaţiile de stins incendiu cu apă se întâlnesc sub două forme: .instalaţii de stins incendiu în care stingerea se face prin înlăturarea oxigenului din compartimentul etanş unde se află materiale sau marfl incendiată (de ex.

Instalaţia de stins incendiu cu jet de apă Instalaţia de stins incendiu cu jet de apă este prezentată în figura nr. Pompa de avarie se cuplează la circuitul pompelor principale iar debitul ei trebuie să fie suficient de marc pentru a alimenta simultan două guri de incendiu cu diametrul maxim stabilit pentru nava respectivă. prizele de fiind şi sursele de energie vor fi astfel amplasate încât un incendiu izbucnit într-unul din compartimentele etanşe la apă să nu cauzeze ieşirea simultană din funcţiune a tuturor pompelor de incendiu. Pompele / aspiră din magistrala de apă de mare a navei. împrăştierea apei se face cu ajutorul unor duze cu diametrul standard. ~.1. Pompele de incendiu pot fi adaptate şi pentru alte nevoi ale navei cu condiţia ca nava să fie dotată cu cel puţin două pompe acţionate independent. .1. Pompele de incendiu staţionare vor fi. „'-tubulaturi de spilare a nărilor.2. una dintre ele fiind în permanenţă gata de intrare în funcţiune conform destinaţiei avute.magistrala principali de api de mare. 9. 9. 9. puse în funcţiune de la o sursă independentă de energie mecanică nefiind admisă transmisia cu curele de la mecanismul de acţionare la pompă.1. astfel încât la izbucnirea incendiului în unul din compartimente. dar nu mai puţin de 25 mVh. Instalaţia de stins incendiu cu jet de apă /-pompe de incendiu: 2-tubulatura indară a instalaţiei de stins incendiu. -/-ramificaţiile suprastructurii: 5-pompa de avarie: 6-prizi Kingston independenţi. Pompa de avarie este legată la o priză Kingston independentă şi la o sursă de alimentare cu energie de asemenea independentă (adică nu depinde de sursa de energie generată din compartimentul maşini). pompele dintr-un alt compartiment vor asigura alimentarea cu apă a magistralei. la presiunea corespunzătoare a instalaţiei. Pompa de incendiu de avarie nu este necesară dacă pompele de incendiu şi sursele de energie pentru acţionarea lor se găsesc în compartimente diferite.214 Manualul ofiţerului mecanic -instalaţii de stins incendiu cu jet de apă: -instalaţii de stins incendiu cu apă pulverizată. Fig. Pompele de incendiu.

2. trebuie prevăzute instalaţii sigure de autoamorsarc. Pompele de incendiu şi prizele lor de fund vor fi instalate sub linia de plutire a navei goale.2. Pompele de incendiu pot avea în tubulatura principală de incendiu o presiune mai mare decât cea admisibilă. mijloace pentru cuplarea racordului internaţional de legătură cu uscatul 9. Tubulaturile Pe navele cu TRB > 1000 tubulatura instalaţiei de stins incendiu cu apă se va calcula pentru o presiune de regim de minim 10 bar. ori un electromotor alimentat de la o sursă de energie electrică de avarie. punţi sau magazii de mărfuri (magazia fiind goală). pentru spălarea nărilor de ancoră. Hidranţii Fiecare hidrant de incendiu va fi prevăzut cu o valvulă de închidere şi racord standard cu cuplare rapidă.1. de balast. Hidranţii montaţi pe punţile deschise vor fi prevăzuţi cu capace de închidere cu cuplare rapidă. vahαilcle de pe tubulatura de refulare a fiecăreia dintre acestea trebuie să fie de tipul cu închidere şi reţinere. Pe toate navele cu TRB > 1000 magistrala de apă trebuie să aibe pe puntea deschisă. caz în care instalaţia trebuie să fie prevăzută cu acţionare de la distanţă a pompelor de incendiu. Când există două sau mai multe pompe centrifuge. Intrarea în încăperea unde este montată pompa de avarie trebuie să fie independentă de încăperile unde sunt montate pompele de incendiu principale. Pompa de avarie nu se va monta în prova peretelui de coliziune. iar numărul lor trebuie să asigure alimentarea cu două jeturi de apă in orice parte a fiecărei încăperi. Fiecare^pompă de incendiu va avea pe ţevile de aspiraţie şi de refulare valvule de închidere (pe ţevile de aspiraţie se admite montarea valvulelor cu sertar). Amplasarea hidranţilor trebuie să permită racordarea rapidă şi uşoară a furtunurilor de incendiu. dar vor fi prevăzute cu supape de siguranţă reglate la o presiune mai mare cu 10% decât presiunea de regim din tubulatura principală de incendiu. Unul din jeturi va fi . etc. însă numai pentru o durată scurtă (de ex. pentru spălarea tancurilor. Toate pompele de incendiu.1. Pompele de incendiu vor fi prevăzute pe partea de refulare cu manometre. Pentru acţionarea pompei de avarie se va folosi ori un motor cu ardere internă. Pompa de avarie. având pentru scurgerea apei racorduri la tubulatura de aspiraţie. 9. se admite folosirea ei pentru alte necesităţi.Instalaţii de stingere a incendiilor 215 Dacă se montează o singură pompă. de santină şi alte pompe de apă de mare pot fi folosite ca pompe de incendiu dacă debitul şi presiunea lor corespund datelor rezultate din calculele instalaţiei de stins incendiu şi dacă sunt acţionate independent şi nu sunt folosite pentru pomparea produselor petroliere.1. Dacă pompa de avarie se instalează deasupra celei mai joase linii de plutire posibile în condiţiile de exploatare ale navei. a uleiurilor sau a altor lichide inflamabile. Pompele sanitare.2. sursele de energie pentru acţionarea ei şi prizele de fund trebuie astfel amplasate încât ele să nu iasă din funcţiune în cazul izbucnirii incendiului în încăperile unde se găsesc pompele de incendiu principale. în fiecare bord. inclusiv cele de avarie trebuie amplasate în compartimente cu temperturi peste 0°C Instalaţia de stins incendiu cu apă poate fi în permanenţă sub presiune sau poate fi acţionată atunci când se declanşează un incendiu. ori o turbină cu gaze.).

iar în exterior ia maximum 40 m. Calculul debitului pompelor după R.216 A (anualul ofiţerului mecanic debitat printr-un furtun de lungime standardizată. Dacă pe navă există un hangar pentru elicopter amplasarea şi numărul de hidranţi vor fi alese astfel încât să se asigure emiterea a trei jeturi de apă în orice parte a hangarului. 9.2. conform normelor registrului de clasificare. Se trasează tubulatura de stins incendiu de-a lungul navei astfel încât să se realizeze alimentarea cu apă a oricărui loc de pe navă de la cel puţin două puncte de alimentare. B = lăţimea maximă a navei [m]: H = înălţimea bordului până la puntea pereţilor în secţiune [m]: K = coeficient. La fiecare pompă de incendiu se va monta un hidrant de incendiu direct pe tubulatura de refulare. Furtunurile de incendiu ansambiate cu ţevile de refulare trebuie amplasate în imediata apropiere a hidranţilor şi păstraţi pe tamburi sau în cutii. având în vedere prescripţiile privind sarcina minimă de activare.3) . Se face calculul sarcinii pompei. între pompă şi valvulă de închidere. în care: (9. Lungimea furtunurilor va fi de 15-20 m pentru hidranţii instalaţi pe punţile deschise şi 10 m pentru hidranţii instalaţi în încăperile navei sau pe punţi deschise pentru nave cu TRB < 500. Pe punţile deschise destinate transportului de containere pentru fiecare parte verticală accesibilă a containerelor trebuie să se asigure două jeturi de apă prin furtunuri de lungime standardizată. sau cat mai aproape posibil de aceste dimensiuni. Ţevile de refulare de mână vor fi prevăzute cu ajutaje ale căror diamctre de ieşire vor fi de 12. Se calculează debitul unei pompe. iar alt jet poate fi debitat prin două furtunuri de acelaşi fel cuplate între ele.: ΣQ > Kπr [mVhl (9.2) L = lungimea navei [m].R. care este funcţie de criteriul de servici sau de indicele de compartimentare A: ' V + P. Hidranţii se montează în încăperi la maximum 20 m distanţă între ei. se alege pompa şi se face verificarea pompelor în paralel. 16 sau 19 mm.3.N. (9.1.-P C se calculează numai pentru navele de pasageri. Calculul instalaţiei Mai întâi se determină debitul însumat al pompelor de stins incendiu.1) în care: : m = l.

0.numărul de pasageri pentru care este certificată nava. se va calcula cu relaţia: (9.4) N .5) Factorul de compartimentare A este aplicabil în special navelor destinate transportului de mărfuri şi se determină cu relaţia: A= 582 — -fθ.5.volumul compartimentelor de maşini la care se adaugă volumele tancurilor de combustibil din afara dublului fund dispuse în prova sau in pupa spaţiului de maşini [m3]. k = 0. C. Pe toate navele. P = volumul total al spaţiilor pentru pasageri sub linia limită de imersiune [m3]: V = volumul total al navei sub linia limită de imersiune [m3].012 pentru navele de pasageri cu C < 0. k = 0.008 pentru toate celelalte nave.037-r L-NJ (inc scama de spaţiile destinate pentru cazarea şi servirea echipajului. La stabilirea debitului total al pompelor de incendiu nu se ia în calcul debitul pompelor staţionare montate pe petroliere la prova şi nici debitul pompei de avarie. Dacă PI < P. Dacă Pι>P + P unde p este volumul total al spaţiilor pentru pasageri de la bordul navei situate mai sus de linia limită de imersiune.Instalaţii de stingere a incendiilor 217 M . . cu excepţia pasagerelor. PI =0. debitul total al pompelor de incendiu poate să nu depăşească 180 mVh dacă asigurarea funcţionării concomitente a altor instalaţii consumatoare de apă nu impune un debit mai marc. k = 0.6a) pentru L = 79 m şi mai mult Deci.18 L-60 (9.016 pentru navele de pasageri cu Ci > 30 sau A>0.6) pentru L = 131 m şi mai mult. iar B reprezintă factorul de compartimentare aplicabil în primul rând navelor angajate pentru transportul de pasageri şi se determină cu relaţia: B=^± + 0. calculat βră a ţine scama de spaţiile destinate pentru cazarea şi servirea echipajului.18 L-42 (9. atunci P.056 L N (9. -•= max [(P+p).5.

componenta dinamică. 9.4.pq.R.2 2 2. pornind de la consumul de apă necesar funcţionării instalaţiei de stingere a incendiului cu apă. Dacă nava este prevăzută şi cu alte instalaţii de stingere a incendiului. presiunii şi a numărului de pompe de incendiu pentru docurile plutitoare se va face după nava de mărfuri cea mai mare care poate fi andocată.000 >4.1.pi .0 2.0 2.8 3. atunci debitul pompelor de incendiu trebuie să fie suficient de mare pentru a asigura funcţionarea instalaţiei de stins incendiu cu apă cu debitul de cel puţin 50% din debitul determinat cu relaţia (9. .N.V2 ~ρ . Valori minime ale presiunii apei la hidrant Nave de Tonajul brut al navei (TRB) Pani la 300 300-1. care consumă cea mai marc cantitate de apă. Calculul sarcinii se face cu condiţia ca fiecare jet să aibe o anumită bătaie. . care poate fi neglijată: P: . însă nu vor fi mai mult de şase jeturi. utilizate la bordul navei. care consumă apă de la pompele de incendiu. 2 2 + Pi . care se calculează în conformitate cu traseul ςtπhilit ncntru alimentarea surilor de incendiu. iar la navele de marβ este necesar un debit de apă nu mai mare de 90 m3/s.000 1. regulile R. Parametrii funcţionali ai instalaţiei Pentru o funcţionare normală se pune condiţia ca sarcina pompei să fie egală cu sarcina instalaţiei.1) pentru funcţionarea în paralel şi a celeilalte instalaţii de stins incendiu. impun valoarea minimă pentru presiunea la intrarea în jet conform tabelului nr.000-4.6 2.000 Număr de pompe pasageri Presiune minima ((Ură pompă de avarie) Celelalte Număr de pompe (Hiră pompa de avarie) 1 l •^ nave • U hidrant (bar) 1 2 -t 3 2. h . 9.1. Această bătaie este proporţională cu presiunea de la intrarea în jet. împărţit la numărul necesar de pompe de incendiu.pierderile de sarcină pe tubulaturi.6 2.Pi + PS +h 2 (9. Din acest motiv.7) unde: —= V2 .8 2. care se va alege funcţie de amplasarea gurilor de incendiu considerând z ca fiind înălţimea faţă de linia de plutire a gurii de incendiu amplasate cel mai sus. 2 -V.pi = Ph . care poate fi considerată ca diferenţa dintre P: = Ph (presiunea la ieşirea din hidrant) şi p\ = po : rezultă p: .X Alegerea distribuţiei. fn acest caz cantitatea de apă pentru instalaţia de stins incendiu cu apă trebuie să fie suficientă pentru a asigura consumul de apă pentru cel puţin două jeturi de la ajutajele ţevilor de rcftilarc cu diametrul cel mai mare.componenta geodezică.218 Manualul ofiţerului mecanic Debitul fiecărei pompe staţionare de incendiu cu excepţia celei de avarie va fi de minimum 80% din debitul total necesar.1: Tabelul 9.sarcina piezometrică.2. Sarcina instalaţiei este dată de relaţia: Hi V.

Numărul de ajutaje ce trebuie să lucreze simultan pentru a consuma debitul ΣQ este: (9.numărul total de pompe. se aleg mai multe trasee susceptibile în acest sens. = O.N.) Se determină caracteristica echivalentă a pompelor ce se cuplează în instalaţie (în general pompele se cuplează în paralel). Din cele două caracteristici se alege pentru studiul instalaţiei caracteristica cea mai apropiată de axa OH (vezi figura 9.1).R. Presupunem ajutajul de diametru d prin care curge un jet de apă cu viteza v la o presiune recomandată de R. cu n guri de incendiu deschise. se stabileşte caracteristica rezultantă a instalaţiei. Se adoptă apoi un alt traseu unde sarcina geodezică este suspectă a fi maximă şi se trasează caracteristica rezultantă a instalaţiei.85.3).11) N .10) Pentru traseul ales. . Aceste trasee se aleg astfel încât prin ele să circule debitul prevăzut de R. aşa cum se vede în tabelul 9. k. Debitul unei pompe de incendiu se determină cu: N-K.S-rO. Pentru aceasta este necesar să determinăm numărul gurilor de incendiu ce trebuie deschise simultan pentru a consuma împreună întreg debitul ΣQ.N. Se suprapun cele două caracteristici ale instalaţiei şi a pompei echivalente şi se determină punctul echivalent de lucru în instalaţie (figura 9. unde: (9. L (Iλ8) de unde rezultă debitul de apă ce iese prin ajutaj.coeficient de debit. Sarcina determinată /// este de altfel chiar sarcina pompei de incendiu.2.Instalaţii de stingere a incendiilor 219 Pentru a determina traseul cu pierderile maxime de sarcină. şi calculat cu relaţia (9. q=(πd:/4)vμ unde: μ .R.

9. -cu drencerc.2.în afara răcirii propriuzise se creează şi un strat protector de vapori de apă ce întrerupe alimentarea cu oxigen a suprafeţei incendiate. 9.220 Manualul ofiţerului mecanic H ι2 Fig. Apoi se verifică dacă pompa aleasă satisface condiţiile de funcţionare ale instalaţiei de stins incendiu. .4.2. Caracteristica hidraulică Fig..4) decât debitul celor două pompe cuplate la aceeaşi sarcină.2. Adică ΣQ<2Q. şi care lucrează singular în instalaţie. înseamnă că s-a efectuat un calcul corect. Dacă debitul total al celor două pompe ce lucrează în instalaţie este mai mic (vezi figura 9. Determinarea punctului de funcţionare al pompei Fig. ΣQ). Pentru aceasta se calculează caracteristica pompei echivalente şi apoi se suprapune pe caracteristica instalaţiei. Aceste instalaţii sunt^de două tipuri: -cu sprinklere.3. Verificarea calculului pompelor de incendiu Cu valorile /// şi Ot se determină caracteristica pompei PI. 9. Carcteristica trebuie să treacă prin punctul P (H|0. Instalaţiile de stins incendiu cu apă pulverizată Instalaţiile de stins incendiu cu apă pulverizată sunt mai eficiente întrucât apa pulverizată are o influenţă mai mare asupra focarului de incendiu . 9.

pompa şi tubulatura instalaţiilor cu sprinklere (cu excepţia tubulaturii. funcţionarea hidroforului este automatizată prin intermediul unui releu flotor (4) care menţine în instalaţie o cantitate de apă între valorile minimă şi maximă ale presiunii. pus în evidenţă prin declanşarea sprinklerelor. care face legătura instalaţiei de stins incendiu cu sprinklere cu instalaţia de stingere a incendiului cu apă) vor fi independente de alte instalaţii. instalaţia se cuplează în paralel cu pompa de incendiu prin magistrala (5).Instalaţii de stingere a incendiilor 221 Tubulatura instalaţiilor cu sprinklere trebuie să fie în permanenţă plină cu apă. Hidroforul este cuplat la magistrala (5) prin intermediul valvulci (6) şi la instalaţia de stins incendiu cu apă. Pompa instalaţiei de stins incendiu cu sprinklere trebuie să pornească automat in caz de scădere a presiunii în instalaţie. . Atunci când pompa principală nu face faţă. Temperaturile de deschidere a sprinklerelor pentru încăperile de locuit şi de serviciu sunt: 61°C pentru zonele cu climă moderată şi 79°C pentru zonele tropicale iar pentru uscătorii şi bucătării. Sprinklerele sunt dispozitive care declanşează automat atunci când într-un compartiment tempertura depăşeşte o anumită valoare. cu 30°C peste temperatura maximă a plafonului acestor încăperi. 10 Fig.5. Instalaţia de stins incendiu cu sprinklere Funcţionarea instalaţiei: hidroforul (1) este alimentat de o pompă (2) cu apă tehnică. 9.6) se folosesc în încăperi în care se păstrează materiale inflamabile şi nu există prezenţa continuă a personalului navigant. Când se constată un incendiu. Butelia de aer hidroforul. permiţând pulverizarea apei în spaţiul incendiat. Prin conducta (3) din partea superioară a hidroforului este introdus. pompa propriu-zisă a instalaţiei (7) va trimite apă in compartimentul incendiat.aer sub presiune care menţine în hidrofor presiunea cerută de instalaţie. Sunt montate în partea superioară a încăperii astfel încât să fie asigurat un consum mediu de apă de cel puţin 5 1/min pentru fiecare metru pătrat al suprafeţei încăperii protejate. prin deschiderea valvulei (6). indiferent de zonă. Sprinklerele (figura nr 9.

se Fig.12) (9. Deci.6 este reprezentat schematic un 7-racord filetat. Schemă sprinkler comandă pornirea pompei (7). putem calcula debitele necesare alimentării acestor încăperi. Aceasta ar fi condiţia de cuplare ţinând cont de sarcina piezometrică: .13) Calculul sarcinii pompei se face punând condiţia ca la punctul de intrare în sprinkler presiunea să fie ps.9..6. 9. Sprinklerele se declanşează atunci când diafragmi. Hidroforul (1) se calculează astfel încât să asigure alimentarea celui mai mare compartiment dotat cu sprinklere timp de un minut. De la magistrala (5) se ramifică tubulaturi ce alimentează sprinklerele (8).Q : . în figura 9. adică q > 5 1/min..q Sn .R. [πr] Dimensionarea pompei (7) se face astfel încât aceasta să asigure alimentarea încăperii cu numărul cel mai mare de sprinklere sau a încăperii cu suprafaţa cea mai marc la care se asigură supravegherea. După declanşarea sprinklerelor.suprafaţa compartimentelor.Q n ) unde: (9. Cu acest debit şi volumul încăperilor în care se montează sprinklerele.2. -/-deflector.. Astfel avem: Qi = si • q O: = S2 • q Qn = S n . 5-veπtil.222 Manualul oβferului mecanic Hidroforul (1) cât şi pompa (7) se cuplează cu magistrala instalaţiei prin armături speciale formate dintr-o valvulă obişnuită şi una de reţinere şi semnalizare a circulaţiei apei prin instalaţie. J-ramă. S-obturator temperatura mediului din compartimentul în care metalic.N. Dacă într-un compartiment se declanşează un incendiu atunci acolo se deschide automat un sprinkler sau mai multe realizîndu-se împrăştierea apei. 5sprinkler.. prin dispozitivul (10) care sesizează circulaţia apei pe conducte. Calculul instalaţiei Calculul debitului necesar se face plecând de la debitul minim impus de R. 7-suport ventil. 2-capsulă. în mod normal în timpul marşului instalaţia de stins incendiu cu sprinklere este umplută cu apă sub presiune. sunt montate se situează în intervalul de 60 V70 °C. Cuplarea sprinklerelor (8) la magistrală se face printr-un ansamblu de armături (10) ce permit închiderea şi semnalizarea scurgerii apei. Qp =max(Q.2.1.

componenta dinamică care se neglijează. 9. Pentru calcul se consideră tronsonul ce implică pierderile cele mai mari. QJ. care sunt de fapt pierderile de sarcină ale pompei. Considerăm o duză aleasă a funcţiona pentru diametrul d2 şi la presiunea determinată/?. de aceea se şi montează în încăperi cu cart permanent. Substanţele folosite pentru stingerea incendiului se păstrează la presiuni mici. în acest caz pierderile de manipulare fiind mici.. p. în acest fel în încăperea luată în discuţie vom avea un număr de sprinklere determinat după relaţia: n=Q/Qι unde: = max(Q q . . pgz .14) ^ -p . Determinarea debitului prin duza p.17) Instalaţia cu drencere se calculează în mod similar.. Substanţele utilizate pentru stingerea incendiului cu o astfel de instalaţie sunt numeroase.(pgz.15) de unde se determină Of. (9.componenta piezometrică.7.: (9. 9.h) (9. Calculul numărului de sprinklere se face ţinându-se cont de curbele Qι=f(pιud). Se deosebeşte de instalaţia cu sprinklere prin aceea că se declanşează manual. (9. Dar s-a dovedit că la temperaturi mari v vaporii inerţi de CC14 devin explozivi.componenta geodezică. Una dintre aceste substanţe este tetraclonira de carbon (CC14).3. = Hp ._.16) Fig. de aceea în ultimul timp CC14 s-a .Instalaţii de stingere a incendiilor 223 unde: vî-v. Instalaţii de stins incendiu cu lichide volatile Vaporii lichidelor volatile duc la micşorarea procentului de oxigen din mediul înconjurător.Q. unde d sunt diametrele duzelor sprinklerelor. Sarcina pompei depinde de j şi h care sunt funcţie de tronsonul şi amplasarea încăperii unde se montează sprinkJerele.

Instalaţia de stios incendiu cu lichide volatile /-rezervor. la presiunea atmosferică. 9.18) în care: v . Calculul instalaţiei se face în scopul determinării cantităţii de gaz sau lichid utilizai: [Kg] (9. O astfel de instalaţie este prezentată în figura nr. Substanţa volatilă este deplasată cu ajutorul aerului sau dioxidului de carbon din butelia (5). în stare lichidă la temperatura mediului ambiant se obţine o presiune de 5-6 bar.volumul de calcul al celei mai mari încăperi protejate [m ]: q .224 λ f anual ui ofiţerului mecanic înlocuit cu hidrocarburi halogenate. Ivi . Aceste substanţe au proprietăţi frigorifice foarte bune şi se întâlnesc sub numele de ha l o ni.8. Aceştia. în [%] raportată la volumul încăperii: Ψ=4. 5-butelie. Pentru stingerea incendiilor se admite utilizarea hidrocarburilor halogenate . împrăştiate pe suprafeţele incendiate.halon 1301 (CF3Br) şi halon 2402 (CF:Br-CF:Br). sunt în stare gazoasă. vaporii asigurând stingerea focului. Pentru halon 1301 3 _ψ_ [kg] lOOγ (9. rezervoare speciale. umplută la presiunea de 20 bar.8: în caz de incendiu se deschide valvulă pe zona respectivă şi tot lichidul este dirijat spre compartimentul incendiat. Aceste substanţe se păstrează în Fig. ^-magistrală. J-valvule de zonJ. 2-sticli de nivel. 9.19) Ψ . hidrocarburile halogenate trec în stare gazoasă.consumul specific al substanţei de stins incendiu [kg/m3].25 pentru compartimentul maşini şi cele similare acestuia.norma de consum pentru stingerea incendiului.

timp de evacuare (umplere).2 kg/m3 .Δp Oλ23) rse ia din regulile societăţilor de clasificare (pentru R.1 l de halon lichefiat pe un litru al capacităţii recipientului: -pentru halon 2402 .volumul specific al halonilor 1301 la temperatura t= 20°C şi presiune atmosferică: Pentru halon 2402. având gradul de umplere de cel mult 0.9. Instalaţii de stins incendiu cu pulberi Instalaţia de stins incendiu cu pulberi constă în: -staţii pentru amplasarea rezervoarelor cu praf (pulberi). în fază lichidă. 9.9 i lichid pe un litru al capacităţii recipientului..debitul duzei.4.numărul de duze: τ.pentru compartimentul maşini şi cele similare acestora: q = 0?23 Kg/m3 . Determinarea debitului prin duza pd = Pb .16 mVkg .95 a buteliilor cu gaz de antrenare (CO: sau N:) şi a colectorului de distribuţie: .pentru încăperi de mărfuri destinate numai pentru transportarea autovehicolelor care nu transportă marfa de nici un fel.cel mult 0.Instalaţii de stingere a incendiilor 225 Ψ=5. Deci: (9.N. τ = 20 s) 1 9. q = 0. γ = 0. Debitarea cantităţii necesare a substanţei de stins incendiul.cel mult 1. [sj. Pentru determinarea capacităţii recipientului pentru păstrarea substanţei de stins incendiu se vor adopta următoarele densităţi de umplere: -pentru halon 1301 .R.22) este debitul prin duza de diametru di este presiunea la ieşirea lichidului volatil prin duză: Fig.0 pentru magazii de mărfuri. [mVs]: n . Numărul de duze se ia în funcţie de: G= n•τ• (9. trebuie să fie asigurată in timp de 20 sec sau mai puţin.21) (9. destinate numai pentru transbordarea autovehicolelor care nu transportă marfă de nici un fel.20) unde: .

Echipamentul postului de stingere se va păstra într-o cutie sau dulap etanşe la apă. Presiunea la cel mai îndepărtat pulverizator se va lua cel puţin egală cu presiunea minimă necesară pentru pulverizarea efectivă a prafului. 9. armăturile trebuie să evite schimbarea direcţiei curgerii gazului. Instalaţia de stins incendiu cu pulberi /-rezxTvor cu pulberi. βră depuneri de pulberi. Raza de îndoire a tubului de praf trebuie să fie cel puţin 10 diametre de tubulatură. pentru protecţia acestuia trebuie să se prevadă o staţie suplimentară de stingere cu praf dotată cu cel puţin un tun de refulare şi o ţeava de refulare de mână. Pentru aceasta se utilizează armături cu cap sferic care lasă nemodificată secţiunea de trecere. tubulatura trebuie să aibă raze de curbură cat mai mari. 7-valvuII de zonă. Staţia de stingere cu pulberi trebuie să fie amplasată deasupra punţii principale. /0-butelie de declanşare.226 Manualul ofiţerului mecanic -posturi de stingere. Ţeava sau dispozitivul de împrăştiere trebuie să fie prevăzut cu un mecanism de declanşare/pornire a debitării prafului. Construcţia pulverizatoarclor. ^-tubulaturi de afinare. conectat la staţie. numărul şi amplasarea lor trebuie să asigure pulverizarea uniformă a praftilui în întregul volum al încăperii. Jnstalaţia trebuie să fie pusă în funcţiune în cel mult 30 sec după deschiderea buteliei de pornire din postul de stingere cel mai îndepărtat. 5-reductor de presiune. -/-butelii cu agent de antrenare. Pornirea trebuie asigurată de la distanţă din orice post de stingere. 6-valvulă de cuplare la magistrala instalatei. La navele LPG prevăzute la prova sau pupa cu colector de încărcare/descărcare. .10. Fig. lung cel mult de 33 m şi o butelie de declanşare umplută cu aer la presiunea de 25 bar: -tubulaturi şi armături pentru pornirea instalaţiei şi pentru transmiterea pulberilor spre posturile de stingere. £-post de stingere. formate din dispozitiv de împrăştire cuplat cu un furtun solid ce nu se poate răsuci. O instalaţie de stins incendiu cu pulberi trebuie să fie prevăzută cu cel puţin două staţii independente (excepţie navele LPG cu capacitatea < 1000 m3). Staţia trebuie să asigure funcţionarea separată şi simultană a tururor posturilor conectate la ea. 9-dispozitiv de împrâ^tiere. J-<ubu latură. Pentru o cinetică bună.

27) 9.Instalaţii de stingere a incendiilor 227 9. Cantitatea de pulberi se determină astfel: (9.24) unde: S . a tuturor ţevilor de refulare.suprafaţa cdui mai mare compartiment: a . (9.5.cantitatea de pulberi necesară pe nr.25. p . timp de cel puţin 45 secunde. rezultă că: (9.4.1. [kg/m3]. P [m3] (9. Volumul buteliei va Ω: x-» V„=-2-α.50. Calculul tubulaturilor instalaţiilor se face considcrându-se: că prin tubulatură circulă gaze în viteze de 10-15 m/s. -pentru compartimentul în care sunt produse petroliere. Instalaţia de stins incendiu cu spumă Instalaţiile de stins incendiu cu spumă sunt de două tipuri: mobile şi staţionare.densitatea pulberilor. se consideră următoarele valori: -pentru compartimentul de mărfuri. Calculul instalaţiei In fiecare rezervor trebuie să se afle o cantitate de praf determinată din condiţia asigurării funcţionării continue. se poate determina debitul necesar pentru* evacuarea întregii cantităţi de pulberi într-un timp τ prevăzut de normele societăţilor de clasificare.26) unde: c • concentraţia pulberii. a = 1. Admiţând că pulberile au o anumită concentraţie.25) in care: α -coeficient ce ţine cont de volumul rămas liber în butelie. a = 1. .

-spuma aeromeαjnică. magistrala este subîmpărţită în tronsoane de 30+40 m. . La bordul navei întâlnim instalaţii de stingere a incendiului portabile cu spumă chimică şi instalaţii de stins incendiu fixe (staţionare) cu spumă aeromecanică. în dreptul pereţilor transversali pupa şi prova ai castelului central. Fig. Spuma formată in stingătoare se îndreaptă prin tubulaturi rigide spre încăperea protejată unde prin racorduri cu ţevi perforate se scurge la suprafaţa substanţelor arzânde. tubulatura magistrală trebuie să fie racordată la ambele staţii. între două armături de izolare se montează hidranţi dubli pentru cuplarea stingătoarclor acrospumă portative. Instalaţiile staţionare sunt amplasate deasupra punţii principale.11. astfel încât distribuţia lor să fie uniformă. reprezintă un amestec intre apă dulce sau apă de mare. de asemenea. substanţă spumogenă şi aer. J-amestecătoare. Pentru a nu distruge spuma la ieşirea ei prin orificiile ţevii perforate. 2-dozalor. Există două tipuri de spumă: -spumă chimică: care se obţine prin reacţia dintre un acid şi o bază (caracterizate prin indicele de spumare). . în scopul măririi vitalităţii instalaţiei. între suprastructuri. Instalafia de stins incendiu cu spuma chimica /-rezervor cu substanţă spumogenă.?-de la magistrala de stins incendiu cu apă . întrerupând admisia oxigenului la suprafaţa incendiată. De asemenea pentru evitarea distrugerii spumei.228 Manualul ofiţerului mecanic Realizează stingerea prin acoperirea suprafeţei incendiate cu un strat de spumă. V-armătură acţionată de la distanţă. tubulatura trebuie să fie cu cât mai puţine coturi sau variaţii bruşte de secţiune şi în general trebuie reduse cât mai mult rezistenţele locale. 9. acestea trebuie să aibe diametre de minimum 20*30mm şi pasul 100-rl50 mm. iar distanţa dintre ele să nu depăşească 20 m. Dacă pe navă există două staţii de stingere cu spumă. Armăturile de izolare se montează.

6 L/min/m:. determinate prin înmulţirea lăţimii maxime a navei cu lungimea punţii de încărcare sau aria punţii protejate cu tunul de refulare. -pentru punţile tancului de marβ. -pentru compartimentul maşini.5 - 20 Hangare elicoptere.0 1/min/πr: τ .q este ales astfel încât să se umple încăperea în 10 minute. magazii gaze lichefiate cu 6.aria maximă a secţiunii orizontale a încăperii protejate.6:3 6 4.se adoptă pentru calcul valoarea cea mai mare a debitului instalaţiei de stingere cu spumă astfel: -pentru fiecare m: al ariei secţiunii orizontale a celui mai marc compartiment. II . III . 3. -pentru magazii de mărfuri uscate şi alte încăperi similare cu acestea .se alege timpul de funcţionare a instalaţiei astfel încât să se facă umplerea de 5 ori a încăperii protejate. L Calculul instalaţiei Debitul instalaţiilor fixe de stingere cu spumă se determină pornind de la suprafeţele de calcul. în calcul se consideră acea încăpere. pe care trebuie să fie repartizată spuma.2. .aria secţiunii orizontale maxima a magaziei de mărfuri βră încărcătură Debitul specific care se ia în calcul este funcţie de coeficientul de spumarc şi de tipul încăperii. 0. Debitul specific al instalaţiei de stins incendiu cu spuma chimica q 1/min/πT 10:1 τ ! 000:1 • min 30 100:1 6 Tancurile de marft ale petrolierelor şi punţile lor Tancuri cu produse petroliere t**>600C şi tancuri de combustibil Magazii de mărfuri uscate Compartimentul maşini şi ahe încăperi unde lucreazd maşini ce folosesc combustibili lichizi Magazii pituri.5. -pentru punţile protejate cu tunuri de refulare.aria compartimentului cel mai mare sau aria punţii tancului de marfa şi de scurgere.5 - 20 - 4 - 45 - - 1 • - 4.Instalaţii de stingere a incendiilor 229 9. garaje închise - - • 45 I .0. care necesită pentru protecţie cea mai mare cantitate de substanţă spumogcnă. încăperi de producţie şi alte încăperi similare . 6 1/min. magazii lichide inflamabile. în calcul se iau următoarele arii: -pentru tancurile de marβ .timp de calcul de funcţionare continuă. astfel: Tabelul 9.

28) (9. pentru un grad de umplere de maximum 0. = 125 bar. pentru un grad de umplere de max. -magazii de marβ.suprafaţa de calcul: [πr] Sc = max. Volumul de lichid spumogen: (9. α = 1. G. etc. debitul instalaţiei este dat de: Q.recomandat de societatea de clasificare. instalaţia poate fi avariată şi scoasă din funcţiune.29) τ . . -compartiment maşina.3. înlocuindu-1 parţial cu dioxid de carbon. care este inert la ardere.30) unde: i-număr de rezervoare. pentru ca temperatura în interiorul lor să nu depăşească +45°C. (9.675 kg/1 sau la p^ = 150 bar. Folosirea acestor instalaţii duce la reducerea conţinutul de oxigen din încăperea protejată. -magazii de pituri. -lampisterii.230 Astfel. (St) Cantitatea totală de spumă este dată de: Manualul ofiţerului mecanic (9. 0.[l/min. care utilizează butelii de 40 l cu Pπun. -tobe de eşapament.31) α . Se folosesc pentru stingerea incendiilor în: -încăperea D.-urilor. Depozitarea buteliilor se face în încăperi izolate. -magazii de stubstanţe explozive sau uşor infiambile. Instalaţiile de stins incendiu cu CO: de înaltă presiune. Instalaţiile de stins incendiu cu CO: sunt realizate în următoarele forme constructive: de înaltă presiune şi de joasă presiune. 9. ventilate şi chiar stropite cu apă.2 + 1. Nu se recomandă la tancuri petroliere întrucât în cazul exploziilor tuburilor aflate sub presiune.75 kg/1.6.coeficient.l unde: Sc .*q-S c . Instalaţii de stins incendiu cu dioxid de carbon Instalaţiile de stins incendiu cu dioxid de carbon sunt instalaţii volumice.

Fig. Staţia de CO: este amplasată in afara încăperilor de locuit. păstrează cantitatea de CO: întrun singur rezervor cu o presiune p * 20 bar. K Calculul instalaţiei Calculul necesarului de gaz pentru un compartiment se face presupunând că pentru un volum de un metru cub dintr-un compartiment. fiecare dintre ele compuse din compresor. In cazuri bine justificate pentru unele încăperi protejate poate fi admisă amenajarea stafiilor locale prevăzute cu maximum 5 butelii. Spatiile de stins incendiu cu CO: vor fi prevăzute cu un dispozitiv de cântărire a buteliilor sau pentru măsurarea nivelului de lichid din ele.5-vaIvulâ de zona". . 9-duze.Instalaţii de stingere a incendiilor 231 Tubulatura care leagă butelia de colector va fi din cupru tras βră cusătură sau tuburi flexibile confecţionate din materiale aprobate de societatea de clasificare. . In compartimentul maşini se permite instalarea buteliilor cu CO: destinate stingerii incendiului în carter. focul se stinge complet. Se consideră ca la un procent de dioxid de carbon de 8% din volumul compartimentului. 6-fiuieτ de semnalizare. au dezavantajul că există posibilitatea scăpărilor de CCK Instalaţiile de stins incendiu cu CO: de joasă presiune. Instalafia de stins incendiu cu dioxid de carbon /•butelii cu CO:. Fiecare instalaţie trebuie să asigure o temperatură constantă la o funcţionare neîntreruptă timp de 24 orc in condiţiile mediului ambiant. "-tubulatura de siguranţă. acest tip do instalaţii. 9. La defectarea instalaţiei frigorifice aflate in ftmcţiune trebuie să se conecteze automat cea de-a doua instalaţie frigorifică.6.?magistrala instalaţiei.ψozrtiv pentru punerea în funcţiune a instalaţiei: . gradul de umplere va fi de 0.12. Datorită presiunilor mari. 2-di. Rezervorul va fi deservit de două instalaţii frigorifice automatizate şi independente. prin menţinerea temperaturii la circa -18°C. -5-a veni zarea sonori şi. in tobele de eşapament ale motorului cu combustie internă. condenser şi o baterie de răcire. Pe tubulatură se va monta o valvulă de reţinere. trebuie introdus un volum de dioxid de carbon astfel încât acesta să fie în procent de 15% din volum pentru ca focul să se stingă. -taπitituri de reţinere. în coşurile de fum şi in alte volume închise din încăperea protejată.9 kg/1. 9.

coeficient de umplere. Rezultă numărul necesar de butelii de CO: : n=Gg/G. Cantitatea de gaz introdusă în compartiment rezultă: (9.36) şi cunoscând masa de CO: ce intră într-o butelie GI : GI = Cm Pco: hchid V b (9.232 Manualul ofiţerului mecanic Astfel într-un volum de un metru cub de aer avem.32) 0..— .38) Pe de altă parte după normele de R.30 — .21 n . aproximativ 21% oxigen şi 79% azot.34) în calcul se ia volumul efectiv de aer din încăpere şi nu volumul teoretic.33) J Pentru un volum Ta unui compartiment şi cu x=λ~0.N.R. [kg/m3]. masa gazului necesar pentru un compartiment este dată de: Gg = pco 2 -ΦV.15 Deci cantitatea de CO: introdusă va fi: (9. Adică: (l-x)0. .35) unde: μ • gradul de umplere al compartimentului. Pentru ca incendiul să fie înăbuşit. Aceasta înseamnă că va trebui introdus x% dioxid de carbon în volumul unde s-a dezvoltat incendiul. V=μV t (9.vom avea: m aer Vg = v V (9. 3 .densitatea CO: în condiţii normale de presiune.39) unde: Vt -volumul de calcul al celei mai mari încăperi protejate [m ] pco . (9.06 0. « C02 m3aer (9. [kg] (9. concentraţia de oxigen (sau gaze ce intre(in arderea) să Ωe sub 15% din volumul compartimentului. astfel încât să avem maxim 15% gaze ce întreţin arderea. în mod normal.21=0.37) in care: Cm .

φ= 0.42) . Mi MS CM Volumjm ! 3 v. 2 3. Kl. Aria secţiunii tubulaturii. luând in considerare volumul şahtului în determinarea volumului de calcul. lichidul se destinde. Grosimea pereţilor tubulaturilor se determină prin calcul cu relaţia: S = S 0 +b + c mm (9. nu se ia in consideraţie volumul şahtului.45. -pentru compartimentul maşini. se admite instalarea colectorului de distribuţie a instalaţiei de CO? împreună cu dispozitivele de lansare a dioxidului de carbon in fiecare din încăperile protejate prin instalaţia de semnalizare a fumului. pentru compartimentul maşini se ia valorea cea mai mare. ducând la vaporizarea lui.3. V.crt 1.Instalaţii de stingere a incendiilor 233 -pentru compartimentul maşini. -pentru încăperi în care se transportă automobile cu combustibil în rezervoare. care este : -pentru magazii de mărfuri uscate şi alte încăperi (cu excepţia celor de mai jos). φ=0. Calculul se face tabelar. nu trebuie să fie crescătoare. φ=0.coeficient. Φ Φi Φî Φi Gt.40. aceasta datorită faptului că la trecerea de la o secţiune mică la o secţiune mare. Aria secţiunilor de trecere ale tubulaturilor de distribuţie pentru fiecare încăpere protejată nu trebuie să fie mai mare decât aria totală a secţiunilor dcαiecere ale valvulelor buteliilor care se deschid simultan pentru încăperea respectivă (instalaţii de înaltă presiune) sau să nu fie mai mare decât aria secţiunii valvulei de evacuare din rezervor (instalaţia de joasă presiune). Instalaţia trebuie să permită introducerea în încăperea protejată a 85% din cantitatea calculată de CO: în timp de cel mult: -2 minute pentru compartimentul maşini. compartimentul pompe incendiu.) (9. de avarie. -10 minute pentru încăperi cu autovehicule şi alte încăperi. φ .30 Comp. φ=0. cu o puternică absorbţie de căldură ce face posibilă apariţia dopurilor de gheaţă care opturează tubulatura instalaţiei.pvtφ Gg.40) Oλ41) Dacă tubulatura instalaţiei pentru stingerea incendiului cu C(> este folosită şi ca tubulatură pentru instalaţia de semnalizare a fumului. în sensul de curgere a CO?.35. astfel: Tabelul 9.G. n-Gj/Gi H | VCM Cantitatea totală de gaz se va lua: Gg= max (GgJ n = max (n. D. Din cele două valori. Calculul instalaţiei de stins incendii cu dioxid de carbon Nr.

aliaje similare. este egală cu presiunea de caicul a buteliilor sau rezervoarelor.5. Hordas Gidravliceskie rasciot sudovih sistem Sudostroenic. σ-tensiunea admisibilă. Bibliografie [1]. [mm]. [mm]. Apostolache [2]. Bucureşti.43) în care: d . S.000 h . 1993 [3]. V. p .R.Elemente de calcul şi aplicaţii Editura Tehnică.diametrul exterior al ţevii. * * * . L loniţă. c = adaos pentru coroziune.a. J.N. Loskitov.45) R.44) r . φ . lamandi.. sau echivalente cu cele trase. . b . alamă. [mm]. [mm]: (9. care prezintă valori diferite pentru: •ţevi din cupru. 1986 Instalaţii navale de bord Universitatea "Dunărea de Jos".000 h. G.rezistenţa de rupere [N/mm2]. V.presiunea de calcul [bar]. •aliaje Cu-Ni (cu conţinut de 10% Ni).p d'P -p (9.2. V. 1988 Reguli pentru clasificarea şt construcţia navelor maritime R. Bucureşti. Galaţi. Bucureşti.234 Manualul ofiţerului mecanic c s 0 d 20 • τφ . 1995 [5]. Leningrad. Elemente de calcul şi exploatare. Hidraulica instalaţiilor . c = 0.raza medic de îndoire a ţevii.limite minime de curgere [N/mnr]. Rr limita de rezistenţă de lungă durată pentru 100. ş. Editura Tehnică.adaos care ţine seama de subţierca reală a ţevii la îndoire. Rr 1% din limita de fluaj pentru 100. Creangă Instalaţii navale de bord. c = 0. R™ .coeficient de rezistenţă care este l pentru ţevi trase. 1972 [4]. [N/mnr] σ=mι --i8'υno (9. sau sudate. C.

Spălarea tancurilor petroliere se poate face prin două metode: -spălarea cu apă. -spălarea cu ţiţei. (International Safety Guide For Oil Tankers & Terminals) de genul: -atmosfera de tip "A " . se evită pe cât posibil spălarea tancurilor concomitent cu descărcarea. C. în special pentru degazarea navei . spălarea tancurilor prin metoda "spălării cu ţiţei" sau "Crude Oil Washing'1 (C.INSTALAŢIA DE SPĂLARE TANCURI DE MARFĂ 10.S. Generalităţi privind spălarea tancurilor petroliere Spălarea cargotancurilor la navele petroliere este o operaţie necesară. -atmosfera de tip "B" .1.O. Dacă operaţiunea de spălare se execută într-o dană a unui terminal este necesar şi acordul acestuia. ce se execută în mod curent după descărcarea fiecărei partide de marfă.O. De asemeni în vederea încărcării unui nou produs petrolier este necesară spălarea tancurilor petroliere precum şi uscarea acestora.atmosferă incapabilă de a iniţia sau propaga arderea sαii explozia prin reducerea deliberată a procentului de gaze sub limita de inflamabilitate inferioară. ofiţer care în prealabil a înştiinţat echipajul de începerea operaţiunilor de spălare şi a luat toate măsurile de siguranţă ce se impun a fi asigurate în cazul unei atmosfere inflamabile.în vederea obţinerii certificatului de GAS FREE. Spălarea tancurilor se face sub îndrumarea unui ofiţer responsabil. Aceste atmosfere pot fi conform I.W). La spălarea tancurilor cu apă se va avea în vedere tipul atmosferei existente în tancul petrolier.O. operaţiuni care sunt precedate de inertarea tancurilor petroliere.atmosferă care nu poate fi controlată situându-se între cele două limite de inflamabilitate.T. Dacă timpul nu permite este totuşi permisă spălarea tancurilor în paralel cu finalul descărcării dar pentru aceasta se recomandă. . de la caz la caz.G.W (Crude Oil Washing). Din motive de siguranţă.T.

3 Maşinile de spălare cu un debit mai mare de 65m /h se recomandă a nu fi folosite în cazul atmosferei de tip "A". -nu se va introduce abur în tanc şi se va evita folosirea apei recirculate.L Spălarea tancurilor într-o atmosferă de tip "A* Pentru evitarea eventualelor accidente se vor lua următoarele măsuri: -evitarea existenţei surselor de aprindere in cargo-tancuri. sau trei în cazul maşinilor de spălare cu un debit de 35-J-60 m /h. . -nu se va folosi apă încălzită peste 60°C respectiv 140°F.1. -temperatura apei de spălare poate fi mai mare de 60°C (140°F) şi se permite folosirea aditivilor chimici. -în cazul sondării prin alte locuri decât gurile de sondă se recomandă ca operaţiunea de sondare să se facă cu o împământare corecta şi să se asigure împământarea pentru cel puţin încă cinci ore după terminarea operaţiunii de spălare sau pentru încă o oră în cazul când este asigurată o ventilaţie mecanică corespunzătoare a cargotancurilor. -se va evita folosirea apei recirculate şi de asemeni folosirea aditivilor chimici.atmosferă care nu poate iniţia sau întreţine arderea sau explozia ca urmare a reducerii concentraţiei de oxigen sub limita de 8%.atmosferă incapabilă să asigure arderea prin mărirea concentraţiei de gaze peste limita superioară de inflamabilitate. Spălarea într-o atmosferă de tip "B" In cazul atmosferei de tip "B" se impun ca măsuri de siguranţă: -izolarea sistemului de ventilaţie a cargotancului în vederea prevenirii pătrunderii gazelor din tancurile adiacente. -spălarea se poate relua când concentraţia gazelor va scădea la 20% din limita inferioară de inflamabilitate. în cazul folosirii unei ape încălzite peste această valoare se va transforma atmpsfera de tip UA" într-o atmosferă controlată de tip "B". -se va asigura pe tot timpul spălării un drenaj continuu a apei de spălare. 10. in cazul maşinilor de spălat cu un 3 debit de cel mult 35mVh. prin introducerea gazului inert. "C" sau "D". -se va asigura o ventilaţie continua şi controlul concentrat al gazelor -se va întrerupe spălarea când concentraţia gazelor va ajunge la 50% din limita inferioară de inflamabilitate.1.2. -atmosfera de tip "D" . -se va spăla şi slripui fundul tancului şi tubulaturile ce includ magistralele de marfă. -se interzice introducerea aburului în tanc precum şi sondarea sau introducerea altui echipament în tanc fără o impământare corespunzătoare. 10.Manualul ofiţerului mecanic -atmosfera de tip "C" . -se va urmări ca sondarea să se facă în aceleaşi condiţii ca la atmosfera de tip "A". -numărul maşinilor fixe sau mobile nu va depăşi patru. -cuplarea şi decuplarea maşinilor de spălat portative va fi făcută înainte de introducerea respectiv după scoaterea acestora din tanc.

10. . corpul mobil (3) şi un tub (7) cu două duze (8). aici nu se impune respectarea nici uneia din măsurile luate în cazurile "A" sau "B" cu condiţia ca. Se execută prin instalaţia de spălare cu petrol.1. reductorul cu două trepte (1) şi transmisia prin roţi cilindrice (9) pune în mişcare de rotaţie corpul mobil (3).2.1.3. compusă din rotorul (5) şi aparatul de dirijare (6). Hidroturbina.Instalaţia de spălare tancuri de marfă 237 10. Spălarea în atmosferă suprasaturată de tip "D1 Ca şi în cazul atmosferei de tip "C". Apa rece este furnizată de una din pompele de marfă sau de o altă pompă.4. pe dantura corpului fix (4). Spălarea cu apă de mare rece mai trebuie flcută când urmează să se execute degazarea în vederea intrării omului în tancurile de mărfi pentru executarea lucrului la rece sau la cald Spălarea cu apă a tancurilor se realizează cu ajutorul maşinilor de spălare portabile cuplate. Maşina se compune din corpul fix (4). Spălarea în atmosferă inertă de tip "C" în cazul realizării în cargotαnc a unei atmosfere cu un conţinut procentual de 5+6% oxigen. 10. De regulă maşinile de spălat portabile tip Butteπvoπh (vezi figura 10. prin axul (2). sau să se introducă balast în unul din tancurile de balast curat. Singura condiţie necesară şi obligatorie o constituie menţinerea concentraţiei oxigenului sub limita de 8%. Spălarea tancurilor de marfa cu apă de mare rece Spălarea cu apă de mare rece trebuie flcută atunci când urmează să efectueze degazarea navei (Gas Free) pentru încărcarea unei noi partide de marfl. la sistem. de debitul pompelor precum şi de presiunea şi temperatura apei jetului de spălare. In interiorul corpului fix (4) al maşinii. de calitatea mărfii ce a fost depozitată anterior în tanc. concentraţia de gaze să depăşească 15% din volumul cargo-tancurilor. Timpul ciclului de spălare este de 20+25 minute. prin furtune. se află o hidroturbină înşurubată pe furtunul de aducţiune a apei de spălare.1) sunt maşini cu două duze ce lucrează cu un consum de apă de 25*30 mVh la o presiune de 6-r l O bar. după golirea completă a instalaţiei.8+2.5 rot/min. Timpul de spălare depinde pentru fiecare cargotanc de dimensiunile acestuia. Se va urmări însă ca pe timpul spălării să se menţină un nivel de suprasaturaţie constant şi ridicat Spălarea tancului se va face ţinând cont de natura şi proprietăţile mărfii ce a fost transportată cât şi de caracteristicile constructive ale tancului. Folosirea reductorului cu mai multe trepte dă posibilitatea corpului de lucru să se rotească în plan vertical cn 1. spălarea tancurilor petroliere se poate face în orice condiţii neimpunându-se nici o măsură de restricţie. care antrenează roata conică a corpului de lucru (7) cu cele două duze (8).

Fig. cu caracteristicile ce depind de mărimea navei şi a tancurilor de mana.238 i o them! ui în general spălarea cu apa a unui cargotanc durează intre una şi pâini ore. amplasat in compaπimeπtul pompelor de manii. în circuit închis. aspirată din magistrala Kingston şi incăl/ită în încălzitor.3. Panca de automatizare închide sau deschide adiiusia . Apa de marc. cu utilizarea tancurilor do decantare. 10. Maşina de spălat portabila tip Buttenvorth 10. Pompa poate fi amplasată in compartimentul pompelor sau compartimentul maşini şi este acţionată de un electromotor sau o turbir. vcnicalâ sau orizontala.1. Spălarea cu apă caldă se va putea rcali/. Instalaţia de spălare a tancurilor de marfă cu apă de mare caldă Instalaţia de spălare cu apa de mare calci este destinata spălării tancurilor de mana pentru cazul când urmează a se efectua degazarea pentru intrarea navei in şantier. încălzitorul este prevăzut cu aparatura de automatizare pentru menţinerea apei incuLuic Ia o temperatură de maxim 70°C.α.itor υl utilizează abur la presiune de 7-10 bar luat din magistrala de abur pentru încăl/ir εa tancurilor de marfa. pentru apa de spălare. Apa caidj este furnizata de un încălzitor abur-apă cu debirul de 300 m 3 /h.â cu abur aflată pe platforma turbinelor din compartimentul maşinilor. încăL/. Apa de mare este adusă în încălzitor de o pompa centrifugă. este trimisă la magistrala de spălare cu apă caldă.

Spălarea tancurilor de marfă cu apă de mare caldă se face cu maşinile portabile de spălare care se cuplează la ramificaţiile instalaţiei prin furtunuri flexibile. Spălarea cu petrol este un proces de curăţare a tancurilor in care este utilizat ca agent de spălare petrolul transportat şi nu apa sau substanţele chimice. Iniţial sistemul de gaz inert a fost folosit pentru prevenirea exploziilor la navele cu tancuri parţial încărcate cu hidrocarburi pentru a anula o . Acest procedeu are şi anumite dezavantaje cum ar fi: spălarea nu este posibila cu anumite tipuri/sorturi de petrol. aceste reziduuri şi depuneri se dizolva în suspensia de lichid fiind descărcate ca marfă şi nu la final ca balast. După adoptarea din raţiuni comerciale a spălării cu petrol prin măπreα cantităţii de petrol predată în terminal. sistemul de gaz inert a căpătat o şi mai mare importanţă pentru siguranţa exploatării tancurilor petroliere. în număr de pană la 12 bucăţi. care se deschid numai când se cere spălarea cu apă caldă prin aparatele fixe de spălare. pregătirea mai rapidă pentru intrarea în reparaţii sau andocαre. normal închise şi sigilate. necesită un personal cu înalta calificare şi foarte bine pregătit teoretic şi practic. se reduce cantitatea de balast murdar li\τată la instalaţiile de recepţie de lα cheu.Instalaţia de spălare tancuri de marfâ 239 aburului în fiincţie de temperatura apei încălzite şi semnalizează temperatura maximă sau minimă a apei în PCC din compartimentul maşini şi în camera de control pompe marfă. Aceasta necesită o întoarcere la spălarea cu apă şi substanţe chimice în special atunci când este necesară obţinerea de gass free. instalarea şi utilizarea acestuia. sau la schimbarea mărfii transportate. Magistrala de spălare cu apă caldă este cuplată iα magistrala de spălare cu petrol prin doua valvule cu sertar inseriate. în general este cea mai economică alternativă pentru adaptarea la cerinţele Convenţiei iMαritime pentru Prevenirea Poluării . Astfel în cazul atmosferelor necontrolabile de tip "A" .ce trebuiesc alese în funcţie de natura atmosferei din tanc. poate creşte conţinutul de emisii de hidrocarburi cu un risc sporit de aprindere: creşte timpul de descărcare în terminal. Instalaţia de spălare cu apă de mare caldă este dotată cu o magistrală de spălare şi cu ramificaţii prevăzute cu valvule pentru izolare şi cuplaje pentru furtunuri.ce α fost adoptată de majoritatea armatorilor şi operatorilor de tancuri petroliere existente. spălarea cu petrol a tancurilor de marβ nu este totdeauna posibilă în proporţie de 100%. Spălarea cu apă este efectuată cu maşinile fixe de spălare (COVV). Introducerea lor în tancuri se face prin guri special executate în punte.vor fi folosite maxim patru aparate cu debite mai mici cel mult egale cu 35m3/h pentru fiecare tanc în parte sau un număr de maxim trei aparate de spălare cu debite cuprinse între 35 şi 60m3/h. cresc costurile pentru achiziţionarea echipajului. Aceste maşini au de regulă o mai mare capacitate de spălare în tone/oră decât maşinile de spălare portabile. şi prin construcţie nu au încălzitor în componenţă. sunt spălate cu ajutorul maşinilor fixe de spălare cu petrol şi prin acest procedeu. Datorită programului de descărcare în terminal şi a costurilor contrastaliilor. Reziduurile de petrol. Pentru spălarea cu apă caldă vor fUncţiona maxim trei aparate fixe de spălare. Condensul rezultat este returnat prin magistrala de retur la condensor. Prin acest procedeu se evită lipsurile din marfă la descărcarea navei. Furtunurile sunt depozitate în magaziile de pe punte. pentru reparaţii şi întreţinerea navei. sunt înfăşurate pe şase cărucioare depozitate împreună cu aparatele portabile în magaziile de pe puntea principală. Coborârea furtunurilor în tancuri se face prin alunecarea pe piese speciale de ghidare. Furtunurile sunt prevăzute cu benzi de inox incorporate pentru legarea la pământ. se poate instala în exploatare Ωră α necesita schimbări de structură. Alte avantaje prin utilizarea spălării cu petrol sunt: reducerea coroziunii tancurilor. Aparatele portabile ce vor fi folosite la spălare au debite diferite .MARPOL . Furtunurile.

după terminarea descărcării mărfii. Aceste depuneri care au rezultat din marfl conţin gudroane şi substanţe asfaltice. conţinând toate elementele volatile. oxigen şi sursa de aprindere . spălarea cu petrol produce cantităţi mult mai mari de vapori de hidrocarburi iar utilizarea gazului inert devine şi mai importantă. Această operaţiune se desflşoară în mod normal în timpul descărcării. fiind deja obligatorie în U. rămân depozite de sedimente pe fundul tancurilor şi pe alte suprafeţe orizontale. fiind necesară curăţarea tancurilor pentru a fi folosite pentru balast curat. este circulată prin tancurile ce se spăla. După voiaje consecutive aceste depuneri devin consistente. U. mărind cantitatea rămasă după descărcare.dar apoi a devenit o măsură majoră de prevenire a incendiului şi exploziilor la tancurile petroliere atunci când sunt spălate cu apă. Spălarea cu apă a tancurilor produce o puternică încărcare electrostatică în tancuri dar prin folosirea instalaţiei de gaz inert se previne apariţia incendiilor. Aceasta conduce la reţinerea la bord a acestor cantităţi alături de reziduurile din tancuri.S. în îndepărtarea depunerilor. Utilizarea sistemului de spălare cu petrol nu este permisă flră ca instalaţia de gaz inert să fie în funcţiune. spălarea cu ţiţei nu poate fi efectuată corespunzător.A şi Olanda. Pentru fiecare nava sunt intocmite proceduri specifice pentru spălarea cu petrol şi deservirea instalaţiei este făcută de personal cu calificare şi experienţă în programele de spălare cu petrol. o pane din mărfi. fluidizându-le. deoarece ţiţeiul dizolvă şi antrenează sedimentele. 10. La o navă care a transportat ţiţei. MARPOL şi TSPP (tanker Safety and Pollution Prevention). Evident. Spălarea cu petrol (COW) Tancuri petroliere au fost în mod tradiţional curăţate prin spălarea cu jet de apă. care trebuie separate. se poate folosi de exemplu AMERGY 222 care va dizolva şi . favorizând în acest fel descărcarea mărfii aşa cum a fost încărcată. şi cu ajutorul instalaţiei de spălare cu petrol se îndepărtează reziduurile de gudroane asfaltice. Procesul de separare este îngreunat de emulsia de hidrocarburi în apă care rezultă din procesul de spălare. In spălarea cu petrol. iar acest produs combinat este descărcat ca marfl în portul de destinaţie. Această metodă de spălare produce însă o mare cantitate de hidrocarburi în apă. datorită unei rate scăzute de descărcare sau a unor zone greu accesibile.4.. Separat de cerinţele specifice pentru instalaţia de spălare cu petrol incluzând maşini de spălat adecvate poziţionate corespunzător în tancuri şi cu un sistem eficient de stripuire.combustibil. spălarea cu petrol a devenit o soluţie acceptabilă ca alternativă la spălarea tancurilor de balast segregal (SBT) şi ca parte a efortului de a reduce poluarea datorată tancurilor petroliere. cunoscând în totalitate sistemele din dotarea navei şi capabil să le folosescă. Spălarea cu petrol a fost iniţial adoptată de către armatori la începutul anilor 1970 din raţiuni comerciale pentru mărirea cantităţii de marfl predată la destinaţie şi reducerea cantităţii de petrol rămasă la bord după descărcare. Dacă.2-U) λfanualul ofiţerului mecanic latură a triunghiului focului . spălarea cu petrol s-a dovedit mult mai eficientă decât spălarea cu apă.K. Prin procedeul de încărcare peste reziduuπle anterioare (Load On Top) marfa nou încărcată se amestecă cu slop-ui existent şi cu emulsia de hidrocarburi în amestec cu apa din tancuri. Prin adoptarea convenţiilor IMCO. eliminând reziduurile care se acumulau în tancuri şi reducând coroziunea. sistemul de gaz inert este esenţial pentru a reduce conţinutul de oxigen din tancuri pentru eliminarea riscului exploziilor. micşorând capacitatea de încărcare a navei.

rezultând un amestec uleios şi o emulsie de apă împreună cu balastul murdar. • cantitate care trebuie păstrată la bord până când se decantează şi se separă. 10. Oricum pompele şi tubulaturile trebuie spălate cu apă. Prin această metodă nu numai că se reduce mult cantitatea de reziduuri şi depuneri.aluminiu .1) care. Tancurile de marfă ale navelor cu balast segregat intră în această categorie. sunt de mare capacitate. Pentru a asigura o continuă şi stabilă performantă fără o întreţinere laborioasă. Balastul curat va fi încărcat numai în tancurile care au fost clătite cu apă după spălarea cu petrol. Oricum. Aditivul AMERGY 222 trebuie să fie adăugat în proporţie de l litru de aditiv la 10 tone marfa rămasă la bord la începutul spălării cu petrol. sau de două ori.5. pentru a efectua această procedură de spălare fiecare panou de comandă al maşinii trebuie să fie manevrat odată. Spălarea cu petrol se efectuează prin instalaţii şi tubulaturi proprii montate pe maşinile fixe de curăţare a tancurilor. în timpul ciclului de spălare. Aceşti factori reduc important riscul poluării. înainte de a adăuga aditivul sau orice alt produs chimic în încărcătura de ţiţei. Nu se efectuează balastarea tancurilor până când acestea nu au fost spălate cu petrol acolo unde sistemul este disponibil. per total.Instalaţia de spălare tancuri de marja 241 antrena depunerile de gudroane asfaltice. Spălarea cu petrol se efectuează pe timpul descărcării mărfii sau limitat pe mare între porturile de descărcare. Ejecioarele hidraulice de stripping au fost găsite ca fiind cele mai bune echipamente peniru a efectua acest serviciu. Tancurile de marΩ care trebuie să fie utilizate pentru balast curent necesită numai o scurtă clătire cu apă după spălarea cu petrol. Un alt sistem de spălare foloseşte maşini cu duze duble (vezi figura nr. micşorează la jumătate numărul de operaţii manuale ce trebuie îndeplinite într-un program de spălare şi face o spălare dublă pe rotaţie. Toate aceste maşini de spălat cu petrol fixe. După spălarea cu petrol este necesară spălarea cu apă atât a fundurilor tancurilor cât şi a tubulaturilor de descărcare în cazul în care în tancuri se va ambarca balast curat sau gas free. este necesară o mare cantitate de apă pentru spălarea tancurilor de marfă. Conţinutul de petrol al balastului murdar este mult redus ca urmare a acestui procedeu. Cei mai mulţi producători de echipamente de spălat cu petrol fabrică instalaţii cu o singură duză sau tunuri care sunt programabile să se rotească ciclic pe acele suprafeţe care în mod normal sunt mult mai afectate de reziduuri. 10. Instalaţia de spălare cu ţiţei a tancurilor de marfa Instalaţia este destinată să deservească tancurile de marfă şi tancurile de slop. . Tancurile de marfl care nu sunt necesare pentru balastare nu trebuie spălate cu apă deoarece depunerile de gudroane asfaltice se pot fluidifica. cu un debit de 60 m3/h sau mai mult.bronz iar duzele sunt dintr-un metal special. corpul ejectoarelor este turnat din aliaj de nichel . Fără spălarea cu petrol. trebuie stabilit dacă rafinăria poate să prelucreze amestecul rezultat. Acest proces este mult simplificat atunci când tancurile de marfă au fost mai întâi spălate cu petrol. Dacă nava întâmpină dificultăţi în obţinerea de rezultate bune prin spălarea cu petrol este recomandat ca aditivul să fie adăugat inaintea pompării ţiţeiului la cheu pentru a dizolva depunerile de gudroane. descărca şi ţine sub control prin spălarea cu petrol. dar şi cantitatea de amestec petrol-apă produsă este mult mai mică şi deci operaţiunea în sine este mult scurtată. Esenţial pentru ca sistemul de spălare cu petrol să fie eficient este nevoie de proiectarea şi instalarea unui sistem de stripping care să fie capabil să păstreze fundul tancurilor liber de depuneπle asfaltice în timpul operaţiunilor de spălare.

fie mccanic-hidraulic prin programă: asigură mişcarea elicoidală a mecanismului în domeniul 0-145° şi poziţionarea pe verticală. balast şi stripping prin pompele de marfă. Operaţiunile de spălare cu petrol se vor executa de personal calificat şi special instruit. dar mai mică de 1400 mmCA. Se pot spăla două tancuri de marβ simultan. executându-se agitarea şi barbotare a mărfii în scopul omogenizării cu sedimentele depuse în timpul transportului (vezi figura 10. Dispozitivele de programare portabile se vor păstra in magaziile de pe puntea principală şi vor fi montate pe poziţie. După terminarea descărcării unui tanc se continuă spălarea completă a fundului tancului.92 t/m3 pentru a putea realiza spălarea. Aparatul pentru spălarea tancurilor de slop este izolat de restul instalaţiei printr-o valvulă normală închisă şi sigilată. -presiune pozitivă. astfel încât spălarea fundului unuia dintre tancuri să se facă concomitent cu începutul spălării sau cu spălarea porţiunii de mijloc a celuilalt. Agentul de spălare este petrolul brut.2-/2 Manualul ofiţerului mecanic Spălarea cu petrol se execută numai dacă: -tancurile de marfă sunt inertate la presiune mai mare de 800 mmCA: -este asigurat controlul atmosferei în tancurile de marfă pe tot timpul spălării. Când petrolierul va transporta petrol brut cu greutatea specifica mai mare de 0. Instalaţia de spălare este alcătuită din: -paπeα fixă de primire a fluidului de spălare. inclusiv prelungitorul de sub punte cu mecanismul de spălare cu o duză: -dispozitivul de programare fix sau portabil care se montează pe partea fixă care poate fi acţionat Se cu aer Ia 6 barr. Obţinerea presiunii minime de alimentare a maşinilor fixe se face cu ajutorul valvulelor de reglaj presiune-debit montate pe magistrala de mărfi ce dirijează petrolul pe linia de spălare. Cantitatea de petrol necesară spălării este asigurata de una din pompele de mărfi. Cuplarea instalaţiei de spălare cu petrol la instalaţia de marfă. jeturile aparatelor spălând cerul tancului şi o parte din pereţi. se va ambarca petrol cu greutatea specifică mai mică de 0. furnizat de instalaţia de marfă. dar începutul şi sfârşitul spălării se va realiza decalat în timp. în funcţie de programul de spălare. aparatura de analiză şi control din camera de control şi camera pompe marfă trebuie să indice: -concentraţia de oxigen <8%. Fiecare tanc de marfă. montată pe punte. Parametrii instalaţiei de spălare pot avea valori de până la 100-I30mVh Ia o presiune de 10-12 bani Construcţia dispozitivelor de programare permite urmărirea şi coordonarea de pe punte a rotaţiei duzei atât in plan orizontal cât şi vertical. balast şi stripping se va face în zona manifoldului. La controlul atmosferei.2). Spălarea începe în timpul descărcării mărfii. -concentraţia de hidrocarburi >14%. înainte de începerea spălării. cu excepţia tancurilor de slop.92 t/m3. Acest lucru este necesar din condiţia acoperirii debitului de spălare cu ejectoarele de marfă care intră în funcţiune la spălarea fundului. este deservit de o ramificaţie şi o valvulă fluture cu acţionare hidraulică. în număr de două până la şase maşini pentru fiecare tanc de marfă. Spălarea tancurilor de marfă se realizează cu aparate de spălare fixe. .

10.Fig.2. Instala|ia de spălare cu ţiţei. .

iurtua f-o -v*KM!s. . Pn/ilionarca vβlvulclor >l ma>inilor de spălat. Iluiiire O nu v "l Hvc tic ApiUfi Fi|». Iιιvlul:ι|ia de xpâlarc cu |l|ci.3.IJoiβ *pul*τ« tancuri (-o -«Jivruguii p-φviihuL pt. 1O.

Fixarea tubulaturii pe punte se face prin puncte fixe şi prin puncte mobile intermediare. . Tubulatura de spălare se confecţionează din oţel şi se protejează prin zincare. Când din anumite cauze presiunea ejectorului scade sub 6 kgf7cm: atunci este necesar ca valvulă de aspiraţie a ejectorului să fie imediat închisă pentru a împiedica revenirea conţinutului din tancul de slop în tancul spălat. presiunea aburului la turbopompa va fi redusă până ce se ajunge la 800 rpm şi va începe stipuirea timp în care aspiraţia va fi închisă uşor. Instalaţia poate fi cuplată şi la instalaţia de spălare cu apă caldă de mare şi este izolată de aceasta prin două valvule cu sertar inseriate. Preluarea defoπnaţiilor este realizată de către compensatorii de dilataţie. vacuumul indicat în camera de comandă să fie în continuă scădere. gradual.3). întreaga instalaţie este prevăzută cu legătura la masă.6. iar când nivelul în ultimul tanc spălat ajunge şi aici la jumătate de metru. Tancurile vor fi drenate şi uscate. Capacitatea pompelor de strip trebuie să fie de 125% din totalul capacităţii de spălare când toate maşinile de spălare sunt folosite simultan pentru spălarea fundului cargotancurilor. La aceste nave pompa automată de vacuum extrage gazele de hidrocarburi şi închide valvulă de descărcare până când concentraţia de gaze din tanc scade. Drenarea cargotancurilor în operaţiunile de spălare cu ţiţei a cargotancurilor unui petrolier. Dacă debitul ţiţeiului de spălare este mai mare decât posibilitatea de drenare. O acumulare prea mare de ţiţei pe fundul tancului face imposibilă curăţarea şi îndepărtarea depunerilor şi sedimentelor. 10. Unele nave pot fi echipate cu sistem propriu de amorsare "vac-strip". deschizându-se tancul următor. normal închise şi sigilate (vezi figura 10. Valvulele cu sertar au corpul din oţel cu organe de închidere din oţel inoxidabil şi sunt testate la presiune de 16 barri. în felul acesta trecându-se succesiv de la un tanc la altul are loc drenarea ţiţeiului rezultat în urma spălării. maşinile de spălare vor fi oprite la timp pentru desfăşurarea în bune condiţiuni a spălării şi drcnării tancului. Drenarea cargotancurilor se desfăşoară concomitent cu spălarea şi este foarte important să nu se depăşească o limită a nivelului de ţiţei în tanc.Instalaţia de spălare tancuri de marfă 245 Fiecare aparat de spălare este izolat de restul instalaţiei prin valvule cu sertar montate la intrarea tubulaturii in tancul de marfă. sistem ce face posibilă drenarea şi uscarea cargotancurilor cu una din turbopompelc de marfă. sistemul este pus în operare de drenare şi când nivelul scade sub {A metru se închide aspiraţia din tancul respectiv. Astfel limita maximă este de un metru când se spălă mai multe tancuri în acelaşi timp este foarte important deci să nu se depăşească nivelul de un metru. de marc importanţi este drenarea cargotancurilor de ţiţeiul acumulat pe fiind în urma spălării. Când pentru drenarea tancurilor de marfă se folosesc ejectoare este bine ca dacă un tanc este golit.

2/6 Manualul ofiţerului mecanic 10. Magistrala din babord se continuă cu magistrala nr.7. -cαrgotαncurile să fie izolate faţă de atmosferă. -asigurarea protecţiei aparatelor de măsură şi Rotoarelor. Echipamentul portabil pentru spălare este format din: mijloace de susţinere a tuburilor. -maşinile de spălare să fie manipulate cu grijă pentru α nu fi lovite duzele. iar cea din tribord corespunde tancului de slop din babord. tancurile de marfă şi camera pompelor. Astfel la terminarea operaţiunilor de drenare. -sistemul de spălate şi drenare să fie bine izolat pentru a se evita riscul poluării. presiunea disponibilă. nava va menţine un contact permanent cu terminalul care va fi anunţat şi ţinut la curent cu mersul operaţiilor de spălare şi drenare. tubuπ de spălare şi maşinile de spălare care pot avea 2 sau 3 duze de spălare. ambele corespunzând cu aspiraţia stripuirii. -mijloacele de susţinere sunt în general socare. nu trebuie să depăşească valoarea de 6 ohmi pe metru de lungime sau 100 ohmi pe întreaga lungime. încă înainte de începerea spălării şi dreπαrii tancurilor. -nu se folosesc furtunuri flră împămantare. testată şi toate defectele remediate. -înainte de folosire furtunul se verifică pentru continuitate electrică. terminalul va fi anunţat că începe operaţiunea de stipuire. by-pass-ul magistralei fiecărei turbopante va fi deschis şi pompa de strip va începe uscarea tancurilor pe tubulaturi separate ce conduce spre tancul de slop. Stripuirea tancurilor se face prin tubulaturi speciale cu valori ale diametrelor până lα 250mm. -starea normală de funcţionare a sistemului de gaz inert. -magistrala pentru spălarea cu ţiţei să fie pusă sub presiune. -liniile de spălare să fie etanşe. garniturile de cuplare şi să nu producă scurgeri.8. -sistemul de gaz inert şi alarmele să funcţioneze corect. rezistenţa citită pentru un singur tub. -sistemul tubulaturilor fixe pentru spălarea cu ţiţei să fie izolat de încălzitorul pentru spălarea cu apă şi faţă de compartimentul maşini. -se foloseşte un furtun de spălare cu o lungime apropiată de înălţimea de construcţie a tancului. . -valvulele de izolare a maşinilor de spălare să fie închise. Inspectarea şi întreţinerea echipamentului înainte de începerea operaţiunii de spălare şi drenare se va avea în vedere: -starea funcţională α sistemului de spălare: diametrul duzelor.l şi corespunde tancului de slop din babord. 10. Metode şi proceduri pentru dreπare Instalaţia de lα bordul navei este de asemenea manieră încdt magistralele superioara şi inferioară sunt în legătură directă cu tancurile laterale de slop. cât şi pe toată perioada efectuării operaţiilor.

O. A. B.. •adesea maşinile au o singură duză: -maşinile inferioare pot fi cu două duze. 1990 Tanker hand book for deck officers London. nivelul uleiului de ungere. 1990 Tank Cleaning Manual Drew Ameroid Marine. Rutherford (51 * * * (6j. Griffin & Co Ltd. London.. 1980 R. London. -diametrul duzei determină presiunea. London. Moşi ni le montate la fundul tancului . [21. M. London. (7J. 1985 (3). Corecta utilizare a maşinilor. 1989 Tanker practice Stanford Maritime Ltd. 1974 Tanker cargo handling Ch. B..Procedure A complement to "Ocean Sea Quid for Tankers" Witherby & Co Ltd. şi jetul corect al duzei pot fi confirmate de observaţia că în tone sunt condiţii de gas free. -ansamblul mecanismului de control şi comandă este programabil pentru controlul pozifiei duzei: -duza poate fi ridicată sau coborâtă pe o zonă de 150° şi poate fi rotită cu 360°.. dar inspecţiile vor trebui să fie făcute după nu mai mult de şase folosiri sau la intervale de 12 luni sau chiar mai des. A.Instalaţia de spălare tancuri de marfă 247 Sistemul fix de spălare constă din maşini de spălare montate permanent in tancuri şi din tubulaturi fixate pe punte sau in interiorul tancurilor. Bibliografie [1M. 1973 Crude Oil Washing Sistem L M..C. Drew Ameroid Marine . D.S. London. S. C. Baptist International Safety Guide for Oil Tankers & Terminals 3-rd Edition. Witherby Marine Publishing. volumul şi viteza. I. . O. O. G. U. King μj.întreţinerea lor constă în asigurarea că au filtrul curat şi că valvulă de stop este strănsă.

Reducerea riscurilor de foc şi explozie pe tancurile petroliere şi de produse chimice Principalul risc pe care îl prezinţi tancurile care transporta lichide inflamabile în vτac ţiţei. care îi vor înlocui pe cei consumaţi în reacţia de oxidare şi lichidul continuă să ardă.îl constitue focul şi explozia. O sursă de aprindere poate iniţia arderea numai în cazul în care concentraţia amestecului gazos se situează intre anumite limite. denumit triunghiul focului. Arderea poate avea loc dacă se îndeplinesc concomitent trei condiţii. deoarece în atmosfera din tancurile de marfă se vor găsi întotdeauna substanţe combustibile.1. solvenţi sau alte produse chimice. a oxigenului (O?) în cantităţi suficiente pentru a întreţine arderea şi prezenţa unei surse de aprindere.1. produse petroliere. Presiunea finală intr-un container închis în care arde un amestec inflamabil hidrocarburi-aer este de aproximativ 9 atmosfere. considerate a fi vârfurile unui triunghi. Atunci când arderea are loc la suprafaţa unui lichid. numite limite de inflamabilitate sau de explozie. existenţa unui material combustibil. căldura produsă este in mod normal suficientă pentru a produce noi cantităţi de vapori. provenite din mărfi. Substanţele combustibile sunt în general hidrocarburi sau derivate ale acestora.11 INSTALAŢIA DE GAZ INERT ILL Introducere 11. Rezultatul arderii este o creştere bruscă a temperaturii şi presiunii. Este evident că punţile şi pereţii etanşi ai . gaze lichefiate . Ele conţin deci carbon (C) şi hidrogen (H) care in procesul de ardere suferă reacţiile: C + O2 -»CO2 +Q : 4H + O2 ->2H : O+Q Căldura degajată (Q) este destul de marc pentru a permite formarea unei flăcări vizibile ce traversează tot amestecul gazos. în stare gazoasă.

etc.1. funcţionarea. Sistemele de gaz inert au fost folosite pentru prima dată pe nave petroliere în 1925.concentraţia gazelor inflamabile în amestecul format de acestea cu aerul.concentraţia gazelor inflamabile în amestecul format de acestea . care devin tot mai sigure. în acest scop se folosesc sisteme de gaz inert. Limita superioara de inflamabilitate sau de explozie (Upper flammable limit. 11. UFL sau Upper explosive limit. care în trecut erau necunoscute sau inexplicabile.domeniu de concentraţii ale substanţelor inflamabile în amestecul format de acestea (dacă sunt gazoase) sau vaporii acestora cu aerul. -reducerea la minimum a perioadelor în care concentraţia gazelor combustibile din atmosfera tancului se situează între limitele de explozie.Instalaţia de gaz inert 249 tancurilor. s-au făcut progrese importante în identificarea de noi surse de aprindere. adică situarea concentraţiei gazelor combustibile in afara limitelor de explozie. cu sisteme de gaz inert apare după 25 mai 1980. Metoda a fost privită cu neîncredere şi în anii următori a fost abandonată. amestec gazos sau alt material) capabil de a se aprinde sau arde. cât şi tancurilor de produse chimice în vrac.2. Totuşi aceste surse nu pot fi controlate în totalitate de proiectant sau de către personalul de exploatare. în ceea ce priveşte primul obiectiv. Abia după 1932 o serie de companii ("SANOIL" . Urnita inferioară de inβamabilitate sau de explozie (Lower flammable limit. domeniu situat între limita inferioară de inflamabilitatc (explozie) şi limita superioară de inflamabilitate (explozie). ce conţine oxigenul necesar arderii. Definiţii Termenii folosiţi în acest capitol au următoarele semnificaţii: Combustibil sau inflamabil (referitor la un lichid. cu un gaz ce nu întreţine arderea. când intră în vigoare Convenţia SOLAS 1974.24 atm. verificarea. întreţinerea. O cale de realizare a acestui deziderat îl constituie menţinerea în tanc a unei atmosfere inerte prin înlocuirea aerului. Acest amestec gazos este inflamabil. LEL) . Obligativitatea dotării navelor petroliere. în SUA. de un anumit tonaj.. sυbsatnţele inflamabile sunt hidrocarburi. concentraţie sub care substanţa inflamabilă (care arde) este în cantitate insuficientă pentru a putea întreţine sau propaga arderea. Eforturile pentru prevenirea accidentelor determinate de foc sau explozii s-au îndreptat în două direc(ii: -eliminarea surselor de aprindere.SUA şi mai târziu "BRITISH PETROLEUM" Anglia) dotează navele lor cu sisteme de gaz inert. sistemelor de gaz inert destinate atât tancurilor petroliere. LFL sau Lower explosive limit. UEL) . care se testează la o presiune pozitivă de 0. Domeniu de explozie sinonim cu domeniu (interval) de inβamabilitate . în cazul tancurilor ce transportă produse petrolire. începând cu 1963 majoritatea navelor petroliere nou construite încep să fie doate cu astfel de sisteme. se vor rupe încă din faza de început a exploziei. Se impune astfel prevenirea formării amestecurilor explozive în atmosfera cargotancurilor. Prin Protocolul SOLAS 1978 şi apoi prin Amendamentele din 1981 şi 1983 se aduc noi precizări privind proiectarea. Pentru eliminarea riscului de foc şi explozie la bordul tancurilor este deci necesar să se înlăture posibilitatea ca un amestec inflamabil şi o sursă de aprindere să se găsească în acelaşi timp în acelaşi loc.

RVP) .presiunea vaporilor in echilibru cu lichidul.3°C (100°F) şi la un raport volumetric gaz/lichid 4:1. la temperatuπle obişnuite de depozitare. determinat cu aparatul cu vas închis. Instalaţie de gaz inert (Inert Gas Plant) .presiunea absolută exercitată de gazele produse prin evaporarea unui lichid atunci cdnd se atinge. condiţii realizate prin introducerea unui gaz ineπ. Sistem de distribuţie al gazului inert (Inert Gas Distribution System) . Din această categorie fac pane cele mai multe sonimeme de ţiţei. Temperatura (punct) de inβamabilitate (Flashpoint) . la echilibru. Presiunea de vapori Reid a acestor produse este sub 0. instrumentele de măsură fixe şi portabile şi aparatele de control. concentraţii ale amestecurilor gazoase ce se situează sub limitele lor inferioare de inflamabilitate. la exprimarea temperaturii de inflamabilitate.ţiţei sau produse obţinute din ţiţei ce au un punct de inflamabilitate sub 60°C. transport şi manipulare. O:) pentru a întreţine sau propaga arderea. mijloacele de prevenire a pătrunderii gazelor din cargotαncuri în sala maşinilor.. Condiţii inerte (Inert Conditions) referitoare la atmosfera din tancuri .ţiţei sau derivate ale acestuia ce au punct de inflamabilitate moi mare de 60°C. Pentru determinarea în laborator a temperaturii de inflamabilitate se folosesc aparate cu vas închis (closed cup) sau cu vas deschis (open cup). Aceste lichide produc. Presiunea de vapori Reid (Reid Vapour Pressure. . Este presiunea maximă a vaporilor ce poate fi atinsă la temperatura respectivă. lichidul eliberează suficienţi vapori pentru a forma un amestec cu aerul ce se aprinde de la o flacără deschisă. TVP) . supravegherea şi controlul debitării gazului inert spre cargotancuri.amestecul de substanţe gazoase degajate de ţiţei sau produsele petroliere obţinute din ţiţei. determinată în condiţii standard. Gaz petrolier (Petroleum Gas) . starea de echilibru şi raportul gaz/lichid este efectiv zero. Produse petroliere nevolatile (Non-volatile Petroleum) . care conţin insuficient oxigen pentru a intcţinc arderea substanţelor inflamabile (hidrocarburilor). cum ar fi gazele de evacuare (ardere). alchil-Pb. Este obligatorie. comprimarea. în condiţii determinate şi la presiune de 760 toni. combustibilii pentru turboreactoare. Cai inert (Inert Gas) . Este format în principal din hidrocarburi dar poate conţine şi alte gaze ca: hidrogen sulfurat. pentru a proteja tancurile de suprapresiune sau vid excesiv.situaţie în care in atmosfera tancului concentraţia oxigenului este egală sau mai mică de 8% voi.toate conductele. precizarea tipului de aparat cu care se face determinarea. răcirea.o instalaţie de gaz inert împreună cu sistemul de distribuţie al gazului ineπ. Sistem de gaz inert (Inert Gas System) .un gaz care este chimic inactiv şi care este incapabil de a reacţiona cu alte substanţe sau de a permite desfăşurarea oricărei reacţii chimice. benzinele). Ia temperatura respectivă.toate echipamentele special instalate pentru producerea. Produse petroliere volatile (Volatile Petroleum) . determinai cu aparatul cu vas închis. Presiune de vapori reală (True Vapour Pressure. in această categorie intră combustibilii reziduali şi combustibilii distilaţi folosiţi în motoarele diesel. etc.007 bar şi din acest motiv nu este uzual măsurată şi evidenţiată în buletinul de analiză.temperatura cea mai scăzută la care. Gazul inert folosit pentru prevenirea incendiilor în tancuri este o substanţă gazoasă sau un amestec de gaze. în aceste condiţii amestecul gazos nu poate întreţine sau propaga arderea.250 Manualul ofiţerului mecanic \ cu aerul. valvulele şi armăturile ce folosesc la distribuţia gazului inert in cargotαncuri şi la evacuarea gazului în atmosferă. concentraţie peste care exişti insuficient aer (deci insuficient oxigen. cu aparatul Reid la temperatura de 37.

% voi hidrocarburi în aer Inferioara (LFL) 1 ! 2. Compoziţia şi caracteristicile amestecului gazos hidrocarburi-aer Produsele petroliere . Inflamabilitatea amestecurilor HCgaι .25 1. în raport cu aerul.aer. 11.1. Noţiuni generale 11.3 Amestec la LFL Hidrocarbura Proţjan Butan j Peruan 9. pentru tancurile ce transportă ţiţei şi derivate ale acestuia uşor volatile. Volatilitatea acestor produse.o i 1.5 1. densitatea amestecului fiind practic egală cu α aerului. adăugat unui amestec inflamabiiitate este ilustraţi în figura nr.0 1. aer. depinde de concentraţia componentelor celor mai volatile. adică substanţe formate din hidrogen (H) şi carbon (C).1. 11.sunt în generai amestecuri de hidrocarburi. a acestor hidrocarburi. în ţiţei se găsesc hidrocarburi cu puncte de fierbere cuprinse între -162°C (metanul) şi peste 400°C.2.limita superioară de inflamabilitate (UFL).5 8. Densitatea relativă a amestecului acestor hidrocarburi cu aerul este dependentă de concentraţie.0 1. ea este mai mare decât l pentru amestecurile aflate peste LFL. Limitele de inflamabilitate ale amestecurilor HCga r aer provenite din diverse produse petroliere lichide vor diferi de cele ale amestecurilor hidrocarburi pure . Densitatea relativă.2 1.11. este mai mare decât l (tabelul nr.3 1. Limitele de inflamabilitate ale amestecurilor formate din hidrocarburile pure gazoase cu aerul sunt prezentate în tabelul nr.1). adică tendinţa acestora de a produce vapori la suprafaţa lichidului.gaz inert Influenţa gazului ineπ.2. Lα diluţie cu aer sub LFL acest pericol dispare. adică cu punctele de fierbere cele mai scăzute. Cu aproximaţie. Tabelul ILL Caracteristicile amestecurilor gazoase hidrocarburi-aer Limite de inflamabilitate. asupra limitelor de . existând pericolul stratificării. în stare de vapori (gaz). măsurată prin presiunea de vapori. 10% voi . în stare pură.Instalaţia de gaz inert 251 11. hidrocarburile care intră în compoziţia amestecului gazos de la suprafaţa produselor petroliere volatile sunt: propanul (C3H8).2.limita inferioară de inflamabilitate (LFL). în practică. concentraţia cea mai mare a hidrocarburilor fiind în apropierea suprafeţei lichidului.0 1L2.5 Superioara (ITL) Densitate relativă f a U de aer Hidrocarbura pura Amestec 50% voi hidrocarburi50% voi aer 1. butanul (CJiţ0) şi pentanul (CsHi:).1.aer.55 :. îl vom nota în continuare HCg^.ţiţeiul şi produsele petroliere uzuale . aceste limite sunt considerate: 1% voi .5 7. acest amestec de hidrocarburi.9 1.

Punctele C şi D de pe această linie corespund limitelor de inflamabilitatc a vaporilor de ţiţei. 11.3. nu pot deveni inflamabile în nici o situaţie. Orice punct de pe diagramă. intervalul de inflamabilitatc se îngustează.2.aer.aer . iar în punctul E cele două limite LFL şi UFL. Punctul F de pe diagramă corespunde unui amestec neinflamabil. limitele de inflamabilitate se modifică după liniile CE respectiv DE. la una sigură.1.aer ce conţine sub 8% voi O: nu poate arde în nici o circumstanţă.aer . La adăugarea gazului inert unui amestec HC^ . s-a stabilit la 8% voi: orice amestec HC^ .gaz inert. 11. . ce corespund unor amestecuri foarte sărace în hidrocarburi. Pentru mai multă siguranţă concentraţia maximă admisibilă a oxigenului.252 Manualul ofiţerului mecanic Diagrama prezinţi relaţia dintre concentraţia hidrocarburilor gazoase şi ^concentraţia oxigenului în amestecul gazos. pe măsura creşterii concentraţiei hidrocarburilor. cu cât se adaugă mai mult gaz inert. Inflamabilitatea amestecurilor HCp* . neon (Ne). cripton (Kr). Trecerea de la o situaţie nesigură. în astfel de amestecuri. situat în stânga liniei AB. corespunde unui amestec HCga* . fie gaz ineπ. corespunzătoare punctului H. Acest punct corespunde unui conţinut de oxigen de aproximativ 11% voi. argon (Ar).aer nu poate arde. La diluţia cu aer (ca de exemplu in operaţiile de degazare) orice amestec situat deasupra liniei GA va traversa şi domeniul de inflamabilitate. fără gaz inert.gaz inert 10% voi (UFL). Gaze inerte folosite în prevenirea şi stingerea incendiilor Pentru prevenirea şi stingerea incendiilor drept gaze ce nu întreţin arderea pot fi folosite: -gazele rare (inerte): heliu (He). Orice amestec aflat în afara suprafeţei CED nu poate arde. panta liniei este detrminată de reducerea cantităţii de aer din amestec. compoziţia sa se va modifica după liniile FA respectiv FH. ele fiind scumpe se folosesc pentru prevenirea incendiilor în operaţiile de sudură. adică va forma amestecuri explozive. cu atât concentraţia oxigenului în amestec va fi mai mică şi punctul va fi situat mai spre stânga. Dacă unui astfel de amestec i se adaugă fie aer.' Sub 11% voi O: nici un amestec HC^ . corespunzătoare punctului F. Linia AB arată această corelaţie în amestecul HC^z-aer. coincid. Numai puncetele situate sub linia GA. este posibilă prin purjare cu gaz inert. respectiv 1% voi (LFL) şi Fig.

având cea mai mid viteza de deplasare. gazele din componenţa aerului (N:. 11.2SN2 -r6H 2 O .4. O altă cale de obţinere a azotului este prin descompunerea amoniacului (NH}) şi arderea hidrogenului rezultat: 4NH3 -»2N 2 +6H 2 2N2 + 6H2 4-3(θ.Instalaţia de gaz inert 253 -azotul pur. din motive economice. -prin trecerea aerului prin separatoare prevăzute cu membrane semipermeabile sub forma de tuburi cu diametru foarte mic. se acumulează în partea superioară a separatorului obţinându-se un azot cu puritate pană la 99. CO: şi H:O) au viteze diferite de deplasare prin membrane. O:. Instalaţie de producere a azotului din aer -prin absorbţia oxigenului din aer cu ajutorul unui reactiv regenerabil. în care concentraţia oxigenului nu depăşeşte 5% voi. Azotul.95% voi. N:. în figura nr. Producerea gazelor inerte Gazele rare se obţin de obicei din aer. -amestec de A^. folosit în instalaţiile de suns . CO:. permiţând separarea lor. CO: şi O?. in special la ineπarea cargotancunlor ce transporta gaze lichefiate: -dioxidul de carbon. 11.incendiul de la bordul navelor. -f 3J6N2) = 13. 11.2 este prezentată o instalaţie de producere a azotului ce foloseşte separatoare Prism™ ale firmei Monsanto. Azot spre utmost cri SepanioarePRJSM * Azot la consumatori Filtru de aer Compresor aer Aer îmbogăţit cu oxigen spre atmosfera Fig.2. folosit. prin distilarea aerului lichid Azotul poate fi obţinut din aer: -prin distilarea aerului lichid.2.

3. 11. Instalaţie de producere a azotului petroliere.6). atunci când gazele de ardere sunt trecute printr-un arzător suplimentar (figura nr. ceea ce este imposibil din^pmτct de vedere practic. Instalaţie de gaz inert ce foloseşte gazele de ardere de Ia turbina Instalaţiile de gaz inert de la bordul navelor pot folosi gaze de ardere provenite de la: -eşapamentul căldărilor principale sau auxiliare (figura nr. lucru ce poate fi obţinut doar prin folosirea unui gaz inert cu conţinut cât mai mic de oxigen. Concentraţia de voi (> este limitată de necesitatea reducerii concentraţiei oxigenului în cargotancuri la maxim 8% voi. îotcprεsor Aer Bioxidul de carbon se Apa fi ujcilcr Răαtcr obţine din carbonaţi prin descompunerea termică a \Hionac-ffazJ acestora sau descompunere cu Evaporator AmorsacSdâd acizi. Amestecul de . gazul inert rezultând în urma arderii unui combustibil într-o anurmtă instalaţie. 11.251 Manualul ofiţerului mecanic Din patru kilomoli de amoniac (61 kg amoniac) se Aer obţin teoretic aproape 295 Affionac + acr Nm3 azot: schema unei instalaţii de producere a Azot-H aci azotului este prezentată in spre ^ figura nr.V?. CO? ţi O:.5). i la tubulatura jpd de marc Fig. -o turbină cu gaz.3. fapt pentru care i sdin amoniac a atribuit denumirea generică de gaz inert. acesta din urmă i3cc amoniac ncdepă$ind 5% voi. Ideal ar fi ca acesta să nu conţină oxigen. 11. 11. Se păstrează in butelii sub presiune. 11. 11.4): -un generator independent de gaz inert (figura nr.6. este cel mai utilizat la bordul navelor Fig. .

11. .4. Sistem do gaz inert ce foloseşte gazele de ardere de la căldare.Fig.

do la piiinpa de rc/ci'vA PompA sup.hl»il I de la tanc cuinluiNlihil liuiuic aer l— Veiitilutiuu'c Aiv. ludi Fit.. Pompă Uansfcr αunluι-. Sistem de ţţaz inert cu generator i n d e p e n d e n t de ^az. 11.b{iic atin PiMnpc c n i n i i i i s l i l i i l spre aim Vcnliliiloi «cr spre udn.5. .âiυr Icsiic le^ue upu de nun e upd do mure PitinpA set ul id.

pentru a realiza acest lucru viscozitatea combustibilului trebuie să fie suficient de redusă. pentru a avea o suprafaţă de evaporare şi ardere cât mai mare. menţinut la valoarea cea mai mică la care arderea are loc firă fiim. -uri amestec cât mai omogen aer/combustibil. de la căldările principale sau auxiliare se poate obţine. acizi puternici care atacă metalele producând coroziunea severă a instalaţiilor. depinde de modul cum este controlată arderea şi de gradul de încărcare al căldărilor. substanţe minerale şi compuşi organo-raetalici. La temperatura de 15°C se poate elimina până la 99% din cantitatea de oxizi de sulf conţinută în gazele de ardere. în general. Combustibilii marini conţin pe lângă hidrocarburi şi compuşi cu alte elemente: compuşi cu sulf. Pentru celelalte două surse de gaz inert conţinutul de oxigen poate fi controlat automat şi menţinut strict între anumite limite. Calitatea gazului va depinde atât de natura combustibilului. proces ce are loc în absorber (scrubber). in urma reacţiilor de neutralizare se formează sulfiţi şi sulfaţi de sodiu. cât şi de condiţiile de ardere. oxizi de azot (NO şi NO:). proces ce are loc în absorber (scrubber): SO:+H:O<-> H2SO3 Sθ3-HH:Ck-» H:SO4 Eliminarea lor se face prin dizolvare în apă de mare. un gaz inert cu un conţinut de oxigen sub 5% voi. de aceea pentru a obţine o ardere cât mai bună trebuie să se asigure: -o pulverizare cât mai fină. Calitatea gazului inert obţinut din gaze de ardere în toate cazurile de obţinere a gazului inert. cât şi pentru neutralizarea apelor de spălare. Prin oxidarea acestora se formează dioxid de sulf (SO:) şi în mică măsură trioxid de sulf (S03). acesta rezultă prin arderea unui combustibil.nevâtămători pentru mediu: H:Sθ3+Na:C03 -> Na:SO3+H:OK:θ:t H:Sθ4+Na:CO3 -> Na:SO4+H:OK:θ:î . in mod uzual între 1.5 şi 2. -un exces de aer de 10 până la 20%.5. Când se folosesc gazele de evacuare.2.Irtstalatia de gaz inert 257 11. ce devin puternic acide producând coroziune şi poluarea mediului la deversarea lor peste bord. -o vqporizare cât mai eficientă obţinută prin recircularea gazelor fierbinţi in zona conului de pulverizare şi prin preîncălzirea aerului introdus în focar. compuşi cu azot. Eliminarea lor se face prin dizolvare in apă de mare. Oxizii sulfului reacţionează cu apa rezultând acid sulfuros şi sulfuric. in uncie instalaţii se folosesc pentru absorbţie şi soluţii de carbonat de sodiu. Arderea combustibililor marini şi în special a celor reziduali are loc cu tendinţă de formare de funingine. Pentru eliminarea avansată a oxizilor sulfului.5% voi şi în mod normal nu va depăşi niciodată limita de 5% voi. cenuşă.

adică introducerea într-un tanc.8). 11. cstevdifcrită în cazul folosirii uneia sau alteia dintre metode pentru înlocuirea atmosferei din tanc. 2. condiţii cerute de intrarea în tanc. mai puţin de 150 ppm. amestecul să nu poată întreţine arderea. care este un proces de amestecare (figura nr. dacă urmează o diluţie cu aer. -C0:. gazele inerte. compartiment sau container a aerului proaspăt până la o concentraţie la care să nu mai existe în acesta gaz inflamabil. Temperatura gazului nu trebuie să depăşească cu mai mult de 5°C temperatura apei de mare folosită în scrubber. este un gaz toxic care la o concentraţie de 1500-2000 ppm produce intoxicaţii iar la 4000 ppm provoacă moartea. Solidele.5% voi şi 15% voi. in diverse puncte ale tancului.5% pentru celelalte surse de gaz inert. în toate aceste situaţii înlocuirea gazului existent în tanc se poate realiza prin una din următoarele metode: 1. vor fi uscate şi răcite.Manualul ofiţerului mecanic La temperatura de 15°C se poate elimina până la 99% din cantitatea de oxizi de sulf conţinută în gazele de ardere.6. diluna. Cele două metode au un efect marcant asupra metodei de supraveghere a atmosferei. -degazarea (operaţia de gas-free).5% din ele pot fi eliminate. 11.pentπι gazele provenite de la cădări şi poate ajunge pană la 0. Pentru a putea fi trimise în sistemul de distribuţie. toxic sau inert. Compoziţia aproximativă a unui gaz inert obţinut din gaze de ardere este: -O:. dacă dimensiunile lor sunt mai mari de l μm. -SO:. sub formă de cenuşă sau funingine. CO nu poate fi redus sub 1000 ppm.7 d). dislocuirea. diferenţa. Ele sunt în concentraţie mică dar sunt toxice. -purjarea. Ele acumulează umiditate şi devin corozive.2. Din fericire ponderea cea mai mare o are NO care este cel mai puţin toxic.c). 11. adică introducerea de gaz inert în tanc în scopul obţinerii condiţiilor inerte. . Impurităţile solide pot fi în proporţie de 500 mg/m3 dar peste 98. adică introducerea de gaz inert într-un tanc în care atmosfera este deja inertă in scopul reducerii în continuare a conţinutului de oxigen şi/sau reducerii concentraţiei hidrocarburilor gazoase la un nivel la care. Monoxidul de azot (NO) şi dioxidul de azot (NO:) nu se pot elimina din gazul inert. lucru cu foc etc. care este un proces în care apare stratificarea amestecului gazos din tanc (figura nr. -:V:. între 13. după scrubber. după spălare. sunt nedorite deoarece se pot depune în conducte sau ventilatoare. în concentraţie de 3 pană la 4% voi . La un exces mic de aer se formează şi monoxid de carbon (CO).b. 11.7 a. fiind necesară o interpretare corectă a indicaţiilor aparatelor de măsură folosite (vezi diagramele din figura nr. Metode de înlocuire a gazelor din tancurile de marfă Există trei operaţii în care se impune înlocuirea gazelor existente în tancurile de marfl cu altele: -inertarea. Concentraţia gazelor.

GQ. d) disiocuire Din punct de vedere teoretic două gaze formează un amestec omogen.8. Operaţii de înlocuire a gazelor din cargotancuri: a). Evolufia concentraţiei gazelor din tancurile de marfă în timpul operaţiilor de: a) diluţie. concentraţia gazului original. în cazul diluţiei.Instalaţia de ga: inert 259 Magistrală O. în cazul introducerii unui gaz G peste unul preexistent în tanc. 11. GO.7. scade exponenţial. 11. b)v c) diluţie. Din punct de vedere practic viteza de înlocuire a . b) disiocuire . L (a) (b) (c) («1) Fig.La ieşire La mijlocul tancului Timp (a) (b) Fig.

Go. ll. 11. -dacă o navă este în condiţii de gas-free. ideal ar fi ca între gazul mai uşor ce intră în tanc. fie prin conducta individuală de ventilaţie. instalaţiei de gaz inert i se impun următoarele cerinţe: .2. Pentru a se obţine o înlocuire completă a gazului este important ca viteza gazului ce intră în tanc să fie suficient de mare pentru a atinge partea inferioară a tancului şi a provoca o mişcare turbulentă a gazelor şi deci un amestec cât mai omogen. în plus ea asigură şi o reducere a coroziunii şi o creştere a capacităţii de pompare. Pentru a menţine tancurile în condiţii de neinflamabilitate.gazele se introduc pe la partea inferioară a tancului şi sunt eliminate pe la partea superioară. şi cel mai greu. Aranjamentul l (figura nr. tancurile trebuie inertate. Metoda folosită este diluţia.7. fie. Cerinţe impuse instalaţiilor de gaz inert Destinaţia principală a instalaţiei de gaz inert o constituie protecţia tancurilor de marβ ale petrolierelor împotriva incendiilor şi exploziilor. înainte de a se ajunge în portul de încărcare. dacă tancul este prevăzut cu valvule de izolare. dimensiunile tancului. G. pentru a reduce cantitatea de vapori periculoşi pe punte.gazele sunt introduse pe la partea superioară a tancului astfel încât să se obţină o penetrabilitate maximă şi o amestecare cât mai bună în tanc.gazele se introduc pe la partea superioară a tancului şi ies pe la partea inferioară. original din tanc. ll. 11. Metoda folosită este diluţia. -trecerea de la atmosfera inertă la condiţiile de gas-free trebuie să se facă Ωră a se traversa domeniul de inflamabilitate.Tb. în practică această interfaţă nu este netă şi pentru a obţine un grad avansat de dislocuire este necesar un volum de gaz de intrare mai mare decât cel pe care trebuie să-i înlocuiască. cu excepţia situaţiei când este necesar să fie gas-free pentru inspecţie sau lucru. de aceea viteza de intrare a gazului G trebuie să fie relativ mică. d.260 Manualul ofiţerului mecanic gazului original depinde de fluxul de gaz G. aceasta înseamnă că înainte de a se trece la introducerea aerului. prin magistrala de gaz inert spre coşul de aerisire. punctul de absorbţie al gazelor este situat la un metru de baza tancului iar partea de deasupra punţii are o înălţime de doi metri. atmosfera din tanc trebuie diluată.7c. să se realizeze o interfaţă orizontală stabilă. Metoda folosită este dislocuirea dacă diferenţa de densitate între gazul care intră şi cel existent este mare dar poate fi şi diluţie dacă această diferenţă este mică şi gazul intră cu viteză mare.Ta. în cazul dislocuirii. Gazele înlocuite ies tot pe la partea superioară prin conductele de aerisire ale fiecărui tanc şi apoi prin magistrala de aerisire. i). până când concentraţia hidrocarburilor ajunge sub linia de diluţie critică cu aer (linia GA din figura nr. Pentru captarea gazelor care ies se folosesc conducte de puijare. Aranjamentul 2 (figura nr. Folosirea uneia sau alteia dintre metode depinde de mai mulţi factori şi pentru punerea în practică a acestor metode sunt posibile mai multe aranjamente. oxigenul trebuie să fie sub 8% voi iar presiunea in tanc pozitivă. Navele echipate cu instalaţii de gaz inert trebuie să aibă cargotancurile menţinute tot timpul în condiţii de neinflamabilitate.) . adică: -tancurile trebuie să fie în condiţii inerte tot timpul.) . prin puijare cu gaz inert. viteza cu care acesta intră in tanc. Aranjamentul 3 (figura nr.) . 11.

Componenţa sistemului de gaz inert obţinut din gaze de ardere în principiu. sistem de distribuţie a gazului inert (figura nr. curăţate de impurităţile solide. Presiunea gazului trimis spre tancuri este reglată de valvulă de reglare a presiunii (4) plasată imediat după ventilatoare. 11. spălării cu ţiţei a tancurilor. Instalaţiilor de gaz inert destinate tancurilor ce transportă ţiţei li se impun aceleaşi cerinţe ca şi celor destinate tancurilor ce transportă produse petroliere diverse sau vrachierelor combinate. Gazele curate sunt trimise spre ventilatoarele (3) ce trimit gazul prin supapa hidraulică (5). d) să mărească presiunea în tancuri. D Dtnerr prrtru vaponi «Je marţi D Suvctii Jc ιii5tnHι. sistemul de gaz inert este constituit din: instalaţia de producere a gazului inert.:c axi '_':cπ Fig. oxizii de sulf şi picăturile de apă. curăţirii tancurilor c) să purjeze tancurile înainte de operaţia de gas-free. De la valvulă izolatoare porneşte magistrala de gaz inert. prin care trec gazele fierbinţi spre scrubber (2). se montează un întrerupător de presiuneA'acuum ce are rolul de a proteja cargotancurilc de vid sau suprapresiune cauzate de defecţiuni în instalaţie.3. sistem de blocare a pătrunderii gazelor din tancuri spre instalaţia de gaz inert. Aici gazele sunt răcite. atunci când pe timpul voiajului apare această necesitate. . plasată la 1-2 m de eşapamentul căldării. 11. Schema de principiu a unui sistem de gaz inert Sistemul cuprinde valvulă de gaze (1).9). gazul inert fiind debitat pe la partea superioară a tancurilor. pe magistrala de gaz inert. valvulă unisens (6) şi valvulă izolatoare (7) spre tancurile de marfă. debalastării.Instalaţia de gaz inert 261 a) să fie capabilă să inerteze toate tancurile goale: b) să funcţioneze în timpul descărcării.9. 11. în cazul ultimelor tipuri de nave există doar unele diferenţe de operare legate în special de temperatura de inflamabilitate a produselor transportate. ce se întinde de-a lungul punţii şi prezintă ramificaţii spre fiecare tanc. După valvulă izolatoare.

Din acest motiv instalaţia trebuie să prezinte rezistenţe de curgere cât mai mici. gazele se vor răci permiţând acidului sulfuric să condenseze pe metal şi să producă puternice coroziuni. iar suprafaţa interioară va fi cât mai netedă.262 Manualul ofiţerului mecanic 11. Pe tubulatură.. gazele stagnante se vor răci şi acidul sulfuric poate condensa. dar la temperaturi mai mari se vor folosi materiale nu numai rezistente la temperatură ci şi la acţiunea corozivă a gazelor. lucru mici. 11. s-a prevăzut un dispozitiv care. Când priza de gaz va fi VcntilMor câldarc închisă. în partea superioară a valvulei. Pcrtru a preveni acest lucru. pentru ca operaţia să se efectueze fără demontarea capacului valvulei. Dacă se consideră necesară o porţiune de dilatare pe conducta de gaz. Ca urmare tubulaturile vor avea diametre mari. Conducta dintre valvulă izolatoare şi scrubber trebuie să fie confecţionată din oţel foaπe rezistent la acizi.lUO).1. Materialul folosit la confecţionarea valvulelor izolatoare trebuie adaptat la temperatura Fig. injectează aer preluat de la suilanta arzătorului căldării (figura nr. aceasta se va monta după valvulă de izolare. astfel încât fluxul de gaz prin ea să fie veπical: pentru construcţia ei se vor folosi materiale foaπe rezistente la funinginea îmbibată cu acidul provenit din condens. atunci când valvulă este închisă.10. ea trebuie să prezinte cât mai puţine îmbinări pentru a preveni acumularea de produse solide corozive. Priza de gaze de ardere Puncmî de prelevare al gazelor de ardere trebuie astfel ales încât gazul să nu fie prea fierbinte la intrarea în scrubber şi să nu formeze depuneri dense pe valvulele de izolare. Priza de gaz inert gazelor ce trec prin ea: pentru temperaturi sub 220°C se poate folosi fonia obişnuită. rezultând viteze de curgere mici. se montează o gură de inspecţie. Debitele de gaz din instalaţia de gaz inert sunt mari iar presiunile de. Ca valvulă de izolare se va folosi o valvulă tip fluture. îndepărtarea depunerilor solide de pe scaunul valvulei şi de pe fluture se realizeză cu un dispozitiv de suflare. iar valvulele de pe traseul de gaz vor avea coeficienţi de curgere cat mai mari (numim coeficient de curgere cantitatea de gaz ce trece prin valvulă deschisă provocând o cădere de presiune de o atmosferă). . atunci când valvulă este VahuLl aer închisă. având în vedere faptul că.3.

1 1. Absorbţia este operaţia de difuziune (transfer de masă) între o. în atm. sub formă de fracţie molară. are.2. sau scrubbenil cum este denumit în πtod uzual.0 60βC 1 1. Hλ . bazată pe solubilitatea gazului în lichid Prin absorbţie unul sau mai mulţi dintre componenţii unui amestec gazos se separă prin dizolvarea într-un lichid GazuTse va dizolva până la atingerea unui echilibru. Tabelul 11. Legea lui Henry se aplică şi când gazul are mai mulţi componenţi sub forma: X A . pentru dioxid de sulf.2 este dată constanta H pentru SCX in apă.0 β 30°C 47. Xs concentraţia gazului dizolvat. XAs fracţia molară a componentului A în lichid în mol/mol soluţie. J H i oβc 16. de aproximativ i atm.9 40«C 65. a lichidului în care se face absorbţia şi de temperatură. în mol/mol gaz. şi rolul de răcire a gazelor şi de a elimina majoritatea impurităţilor solide (funingine. Sub această formă. cenuşă).2 50«C 86.X sau X » p/H încarc: pβ presiunea gazului. in aim. corelaţia dintre concentraţia gazului în lichid şi presiune este dată de legea lui Henry. în apa Temp. legea lui Henry se aplică sistemelor reale numai în intervale restrânse de presiune. Constanta Henry.: 1 35.PA/HA in care: PAβ presiunea parţială a componentului A în faza gazoasă. Legea lui Heniy devine: P .3. H .X A sau X A = p • YA/HA Constanta Henry depinde de natura gazului. în atm (constanta H are dimensiunile unei presiuni). în care constanta H este independentă de presiune.2.45 1 ιo c 1 :o«c ! :4. Absorbeπil (scrubberul) Absorberul. pe lângă ţolul său principal de a absorbi dioxidul de sulf din gazele de ardere. presiunea parţială a componentului A este: in care: YA = fraqia molară a componentului A în amestecul gazos. în mol/mol soluţie.0 30°C 163 ιoo c 1 l β . p = H .H A .Y A .constanta Henry.Instalaţia de gaz inert 263 11. concentraţia la echilibru fiind funcţie de temperatură şi presiune.constanta Heniy pentru componentul A. p = presiunea totală a amestecului de gaze. La temperatură constantă. in atm.fază gazoasă şi o fază lichidă. Ţinând cont de legea lui Dalton. H (atm). în tabelul nr. in atm.

Scrubber Talere" apă Separator' centrifugal r J aPă Fig. absorbere combinate. . Filmul de lichid de la suprafaţa umpluturii este fin oferind o suprafaţă de contact mare. din acest punct de vedere se disting patru tipuri de absorbere: cu talere. pe fiecare taler având loc absorbţia oxizilor de sulf şi antrenarea. 11.11. Absorberele (scnibberle) cu umplutură (figura nr. adoptate de firmele producătoare. de aceea ea scade cu creşterea temperaturii. care implică cheltuieli mai mari. o viteză de difuzie şi un timp de contact gaz-lichid mari.absorberul trebuie să fie proiectat în corelaţie cu tipul de navă. a particulelor solide. Alte două condiţii necesare şi avantajoase absorbţiei sunt: -suprafaţa cat mai mare de contact între gaz şi lichid.Toate tipurile constructive urmăresc un contact cat mai bun între gaze şi lichidul absobant. fie prin barbotarc printr-un dispozitiv de etanşare cu apă. cantitatea de gaz inert ce trebuie obţinută şi calitatea acestuia. cu umplutură. de către lichid. -viteze mori ale fluidelor (debit mare al lichidului absorbant).264 Manualul oβferului mecanic Constanta Henry este cu atât mai mică cu cat solubilitatea gazului este mai mare. care este disponibilă în cantităţi mari. calculate ca talere echivalente. Soluţiile constructive pentru absorbere.12). Umplutura poate fi piatrăxuarţ sau materiale plastice. în acest tip de absorber gazele care circulă de jos în sus prin clopote sunt obligate să barboteze prin lichid. în instalaţiile de gaz inert de la bordul navelor lichidul absorbant uzual este apa de mare. natura combustibilului ars şi tipul de echipament de ardere. înainte de intrarea gazelor în turnul de absorbţie ele sunt răcite fie prin trecere printr-o ploaie de apă. diferă considerabil. La absorberele cu umplutură talerele sunt înlocuite cu unul sau mai multe straturi de umplutură.11. Un astfel de dispozitiv poate seni şi pentru prevenirea oricăror scurgeri de gaz. atunci când scrubbenil este deschis pentru întreţinere şi inspecţie. Scrubber cu u m p l u t u r a Absorberele (scrubberele) cu talere (figura nr. dar pot fi folosite şi alte lichide absorbante. realizată prin divizarea fluidelor în filme subţiri.11). Scrubber cu talere Fig. 11. 11. natura mărfii. cu pulverizarea apei.12. stropi sau bule.

11.13a) şi cele ce folosesc plăci sau conducte perforate (figura nr. d .c). fie uscătoare tip ciclon.cu duze. Scmbberul trebuie să fie proiectat în corelaţie ςu tipul de navă.fâri duze. O mai bună separare a acestora se obţine în scπibberul centrifugal (construit de firma JAKO). b.centrifugal Absorberele (scnibberele) cu pulverizarea apei. . Mişcarea gazelor în camera în care se pulverizează apa are o traiectorie elicoidală. forţele centrifuge ce acţionează asupra particulelor solide acţionând favorabil separării lor (figura nr. Ele au eficienţă sporită atât in eliminarea oxizilor de sulf.14). natura combustibilului ars şi tipul de echipament de ardere. Scrubbere cu pulverizarea apei: a .Instalaţia de ga: inert 265 Gaze Şicane ±rS=J~^χJT ZLT-q iachizλtor hidraulic Scnibbcr O» (c) (d) Fig. fie sub forma unor paturi de polietilenă.13. pentru reţinerea picăturilor de apă antrenate de gaze. 11. La partea superioară a absorberului se prevăd unul sau mai multe filtre separatoare de picături.13d). Absorberele combinate folosesc două sau mai multe trepte de prelucrare a gazelor (figura nr. 11. Absorberle (scnibberele} combinate. La acest tip de absorbere se disting două variante constructive: cele ce folosesc diuze pentru pulverizarea apei (figura nr. 11. 11.13b. cantitatea de gaz inert ce trebuie obţinută şi calitatea acestuia. cât şi a impurităţilor solide. c . în general aceste absorbere au o eficienţă scăzută la îndepărtarea particulelor solide. natura mărfii.

-controlul temperaturii gazelor. trebuie să fie realizate din materiale rezistente la acizi.λfanualul oβferului mecanic La proiectarea aparatului trebuie să se aibe in Fig. Montarea scrubberului trebuie făcută deasupra liniei de plutire pentru a nu apare probleme de drenare. oţeluri rezistente la acizi) sau oţel-carbon căptuşit cu cauciuc. Scrubbere combinate vedere ca eficienta acestuia să nu scadă. 11. control şi siguranţă al scrubberului ce vin în contact fie cu apa. scrubberul trebuie proiectat astfel încât să elimine cel puţin 90% din SO: Şi efectiv toate impurităţile solide din gazele de ardere.3. inspectarea şi supravegherea funcţionării. Materialele din care este construit scrubberul trebuie să fie rezistente la coroziune. sub trei procente iar temperatura gazelor la ieşire să nu depăşească cu mai mult de 3°C pe cea luată in calcul. Grupul de ventilatoare Ventilatoarele au rolul de a prelua gazul inert de la scrubber şi de a-1 trimite spre tancurile de mαrβ. gazele trebuie bine răcite înainte de a veni în contact cu acestea. răşini epoxidice armate cu fibră de sticlă sau alte asemenea materiale cu rezistenţă chimică mare. în cazul folosirii acestor căptuşeli. Pe mantaua scrubberului se prevăd guri de vizitare şi vizoare de sticlă pentru a permite curăţarea. de balast. -controlul nivelului apei in absorber. Alimentarea cu apă trebuie să se facă de la o pompă independentă dar să existe posibilitatea de a folosi o altă pompă (de Ia instalaţiile de incendiu. Plăcile perforate. Vizoarele trebuie prevăzute cu sticlă dublă şi să prezinte o bună rezistenţă mecanică. în partea inferioară a scrubberului se prevăd conducte pentru drenarc precum şi sistem de încălzire pentru prevenirea îngheţării. părţile metalice din componenţa filtrelor umede şi a separatorului de picături sunt realizate din oţel rezistent la acizi. sanitară) flră insă a perturba funcţionarea altor instalaţii. comandă şi alarmă pentru: -controlul presiunii apei de răcire. fie cu gazele.3. se folosesc aliaje metalice rezistente in apă de marc (aliaj Ni-Cr-Fe. Pentru navele ce transportă produse petroliere condi• ţiilc de calitate sunt mai severe.14. Toate aparatele de măsură. apd Pentru navele ce transportă ţiţei. . Pompele trebuie să nu producă înnecarca scrubberului. 11. flotorii şi senzorii din sistemul de măsură. de santină. Scubberul trebuie prevăzut cu aparatură de măsură. atunci când nava balansează. atunci când nava este încărcată.

să se menţină in tancuri o presiune minimă de 200 mm col. de obicei un ventilator este acţionat de o turbină cu abur iar celălalt ventilator. Numai în cazuri speciale se admite un singur ventilator. al căror debit împreună să satisfacă cerinţa de mai sus. care are capacitate mai mici este acţionat de un motor electric şi foloseşte la menţinerea presiunii în tancuri pe timpul voiajului. pompa scrubberului. -valvule de recirculare a gazului inert spre scrubber. pentru evitarea supraîncălzirii sau pentru reglarea debitului. . 11.1. bronz-aluminiu cu ax din oţel rezistent la acizi. -guri de inspecţie. excesul de gaz inert fiind rcturnat în scrubber sau eliminat în atmosferă. în orice situaţie de descărcare şi cu toate pierderile de presiune din întregul sistem de gaz inert. -scurgeri. ea reglează debitul de gaz prin modificarea unghiului de deschidere al fluturelui şi deci prin modificarea secţiunii de trecere a gazelor. cu condiţia existenţei siguranţei că sistemul de antrenare poate fi imediat remediat cu mijloacele bordului. cauciuc sau alt material organic rezistent la coroziune. Vavula pentru reglarea presiunii Valvulă automată pentru reglarea presiunii are următoarele roluri: -de a preveni reîntoarcerea gazelor din tancuri. conectate la tubulatura de efluent a scrubberului. una dintre acestea fiind reprezentată în figura πr. -două ventilatoare. din Amendamentul din 1981 la Convenţia SOLAS 1974 prevede ca instalaţia de gaz inert să poată trimite spre tancurile de marfl gaz inert cu un debit care să fie cel puţin 125% din debitul maxim de descărcare. dar şi în situaţia în care instalaţia de gaz inert funcţionează corect dar au apărui defecţiuni la supapa hidraulică şi/sau valvulă unisens şi presiunea gazului în tanc depăşeşte presiunea de ieşire a ventilatoarelor (cum este cazul operaţiunilor simultane de stripuire şi balastare). în funcţie de cerinţe. între axul ventilatorului şi al sistemului de antrenare (atunci când nu este comun) se prevede un cuplaj elastic.4. în acest aranjament presiunea din sistem se reglează fără modificarea vitezei ventilatoarelor. Valvulă este de tip "normal închis". Valvulă pentru reglarea presiunii este o valvulă tip fluture. în acest scop instalaţiile de gaz inert pot fi dotate cu: -două ventilatoare. Carcasele ventilatoarelor sunt construite din oţel carbon căptuşit cu răşini sintetice. când ambele ventilatoare funcţionează.. Lagărele folosite vor fi cu bile sau lagăre de alunecare. în situaţia în care ar apărea o defecţiune la ventilatoare. Ventilatoarele sunt prevăzute cu: -sistem de spălare cu apă dulce a părţilor interioare. fiecare din ele având debitul necesar satisfacerii cerinţei din Convenţia SOLAS. 11.Instalaţia de gaz inert 267 Regula 62 paragraful 3. apă. etc. pentru fiecare cameră. -de a regla debitul de gaz în magistrala de gaz inert.15. iar reglarea debitului se face prin intermediul unui transmiţător şi unui regulator de presiune legat la poziţioncrul vaivulci. Rotorul se construieşte din aliaje rezistente la coroziune. Pentru îndeplinirea celui de-al doilea roi pot fi folosite mai multe metode. atunci când lucrează la presiuni scăzute. Caracteristicile presiune/volum ale ventilatoarelor sunt determinate de cerinţele maxime ale sistemului astfel încât.3.

Regulator presiune gaz Tranainiţitor de presiune Supapa hidraulici Valvulă unisens ' * ( Valvulă de izolare gaze de ardere Ventilator G.Deşi există mai multe soluţii constructive. 11. Principiul de funcţionare al supapei menţinut de un prca-piin. în toate cazurile înălţimea coloanei de apă ce se formează în situaţia curgerii gazelor dinspre tancuri trebuie să fie suficientă pentru a nu le permite acestora trecerea spre ventilatoare. Supapa hidraulică (blocajul hidraulic) Supapa hidraulică împreună cu valvulă mecanică unisens acţionează ca sisteme automate de prevenire a curgerii inverse a gazelor dinspre tancurile de marfă (ce conţin hidrocarburi) spre ventilatoare.16. a. 11. Fig. în camera de etanşare (a) (b) apa are un nivel constant. de aceea este esenţial ca aceasta să fie continuu alimentată cu apă şi în mod special atunci cdnd nu se livrează gaz inert în sistem . diferenţiate prin cantitatea de apă ce există în camera de etanşare în Separator timpul curgerii normale a gazului inert spre tancuri. 11. Supapa hidraulică de tip umed.16.15. acesta i i . La hidraulice de tip umed debitarea de gaz inert. scrubber sau spre orice altă zonă a instalaţiei de gaz inert care este considerată sigură din punct de vedere al riscului de explozie. Siφraprtsiuπe in cαrgotancuπ Flux de gaz ciire cαrgoiaπcuri Există trei tipuri de supape hidraulice. Ea trebuie să fie dotată cu mijloace de indicare a poziţiei valvulei: "închis" sau "deschis". Principiul de funcţionare al acestei supape este ilustrai în figura nr.5. Sistem de control automat a presiunii gazului în sistem 11. Supapa hidraulică blochează întoarcerea gazelor din tancuri chiar şi atunci când instalaţia de gaz inert nu funcţionează.L DLinie recircuiare Varvuli izolare ValvuJă de reglare automaţi a presiunii gazului Fig.26* λ f anualul ofiţerului mecanic Valvulă poate fi acţionată şi manual.3.

11.19. Principiul de funcţionare al acestei supape este acelaşi cu cei al supapei umede numai că se evită barbotarea gazelor prin apă reducându-se cantitatea de apă antrenată de gaz.17. aceasta fiind drenată pe la partea inferioară. duce la umplerea cu apă a camerei supapei. în timpul trecerii gazului inert prin acest tip de supapă. Principiul de funcţionare al supapei hidraulice de tip semi-uscat cameră separată. b)? presiunea în tancuri fiind mai mare decât presiunea de intrare a gazului inert în supapă. în partea superioară a supapei se montează un separator de picături. l-lux de gaz către cargotar. aşa încât gazul barbotează prin lichid şi trece spre magistrala de gaz inert. gazele din tancuri vor exercita o presiune asupra apei din camera de etanşare Suprapresiune în cαrgotancuπ producând pătπin-derea apei în Flux de gaz carre cargotancuri conducta de intrare şi blocând astfel gazele. Principiul de funcţionare a supapei hidraulice de tip uscat Fig.) c. prin acţiunea Venturi (figura nr. 11.cuπ Vai tuia control automat (a) Fig. Orice cădere de presiune în gazul inert (oprirea instalaţiei) sau ridicarea presiunii în tancuri peste presiunea cu care ventilatoarele introduc gaz inert. Supapă hidraulica Supapa este prevăzută cu un tanc de apă gravitaţional. construit in corpul supapei. prevăzut cu valvule de umplere şi de golire. 11. valvulele de golire a tancului gravitaţional şi de drenare a camerei supapei fiind .17.18. Supapă hidraulică de tip semi-uscat. pentru a preveni transportul acestora în sistem. Supapă hidraulică de tip uscat. Dacă se schimbă sensul de curgere al gazului (figura nr. Gazul inert va antrena picături de apă de aceea. Umplerea şi drenarea camerei supapei se face automat. 11. 11. Pentru realizarea acestui scop apa este menţinută într-o Fig. în camera de etanşare nu se găseşte apă.Irfstalana de ga: inert 269 are presiune suficientă pentru a îminge presiunea hidrostatică a lichidului.16. Astfel gazul inert nu se va mai umezi. Vcnturi b.

. Supapele hidraulice trebuie astfel dimensionate încât presiunea coloanei de lichid să nu fie mai mică decât presiunea de deschidere a valvulei presiune/vacuum.13. Supapele trebuie prevăzute cu guri de vizitare şi vizoare rezistente la şoc. 11. răşini epoxidice armate cu fibră de sticlă sau cu orice altă acoperire rezistentă in acest mediu.6. dinspre cargotancuri spre ventilatoare. pentru observarea nivelului apei în timpul funcţionării (figura nr.19) Orice conductă de drenare ce vine de la supapa hidraulică trebuie prevăzută cu un opritor hidraulic în formă de U. Partea principală a valvulci este ventil ui sub formă de disc ce se sprijină pe un scaun din o{cl inoxidabil. Tijă 1L3. în situaţia în care ventilatoarele s-au oprit şi supapa hidraulică mi are destul timp pentru umplerea cu apă. Acesta va fi plasat în afara sălii maşinii şi prevăzut cu sistem de împiedicare a îngheţării. 11. 11. Valvulă unisens (de reţinere) Valvulă unisens este primul dispozitiv automat care împiedică circulaţia inversă a gazelor. Din acest motiv părţile mobile trebuie să fie uşoare iar secţiunea de trecere a gazelor cat Fig.270 Manualul ofiţerului mecanic controlate de nivelul apei in tancul gravitaţional şi in camera supapei şi de presiunea gazului ineπ la ieşirea din ventilatoare.20). 11. Se folosesc aliaje rezistente la coroziune acidă dar se poate folosi şi oţel-carbon acoperit cu folii de elasiomeπ. Valvulă unisens (de reţinere) mai marc. Alimentarea cu apă a su-papei trebuie să se facă dintr-un rezervor izolat hidraulic prin intermediul a două pompe. valvulă trebuie să opună o rezistenţă mică. Umplerea tancului gravitaţional se face printr-o valvulă cu comandă pneumatică acţionată de un sesizor de nivel. Presiunea din instalaţie fiind scăzută. Materialele folosite în construcţia valvulei trebuie să fie metale rezistente la coroziune. în paπea superioară a valvulei este prevăzută o diuză de spălare. de înălţime cel puţin 2 m. Pentru deschiderea supapei este necesară comprimarea arcului ce menţine valvulă in poziţia închis. în figura nr. este prezentată schematic o supapă hidraulic de tip uscat. de către gazul ineπ. închiderea automată arc ca scop împiedicarea circulaţiei inverse a gazelor ce conţin hidrocarburi.20. Materialele folosite in construcţia supapelor hidraulice trebuie să fie rezistente la foc şi la ac(iunea corozivă a acizilor pe care gazul îl formează cu apa. pentru carcasa valvulei se poate folosi şi oţelul^carbon căptuşit cu acoperiri organice rezistente la acizi. etanşarea este realizată de un inel montat într-un canal al discului (figura nr.

-un \id de 700 mm col H:O. 11. Principiul de funcţionare al supapei de presiune/vacuum Supapa este constituită din doi cilindri concentrici cu diametrele D şi d Volumul total de lichid Vt. barbotează prin lichid şi iese în afară prin cilindrul interior. ce rămâne în cilindrul exterior în orice situaţie de funcţionare şi volumul circulant Vc.21. 11. 1000 mm col. este constituit din volumul moπ. Magistrala de gaz inert • — »» _ d D ___ — \ 4 A \ S Ieşire : . . api) Fig. Lichidul folosit poate fi un ulei mineral sau un amestec apă dulce/glicol. numai cilindrul exterior . api) (d) Vid (ex. Volumul de lichid necesar se calculează în funcţie de condiţiile de presiune impuse şi de densitatea lichidului. SX gaz şi i» * • 0.Instalaţia de gaz inert 271 11. api) (c) Presiune (ex. acesta fiind folosit mai ales pe vreme rece.în condiţii normale de funcţionare. în proiectarea supapei de presiune/vacuum se iau în considerare: -o suprapresiune de 2000 mm col H:O. Supapa de presiune/vacuum Rolul acestui dispozitiv este de a proteja cargotancurile în cazul in care în acestea apare presiune excesivă sau se creează vid. Construcţia supapei este foarte simplă. care ocupă ambii cilindri .dacă în tancuri se crează suprapresiune. gazul inert intră în cilindrul exterior.7. corespunzător înălţimii h^. 1600 mm coi..21. corespunzător înălţimii H. ft (A Presiune atmosteπci (b) ^ Condiţii de operare (ex. aerul este aspirat în tubul interior. in cazul creşterii presiunii peste cea prevăzută.dacă în tancuri apare vid sau numai cilindrul interior . cu punct de congelare foarte scăzut. barbotează prin lichid şi intră în instalaţie. Pentru prevenirea pierderii lichidului prin deschiderea bruscă a supapei către atmosferă. Debitul posibil de deversat prin supapă trebuie să fie cel puţin egal cu debitul maxim al ventilatoarelor instalaţiei de gaz ineπ.3.^ t o "**• S Intrare ^ 4cr — >— j H •lichid 9 6 t ft 0 * μ: z7τ \ _ ••• • 0 * . în partea superioară se prevede o cameră de colectare din care lichidul recuperat este returnat în supapă. V-. în caz de scădere a presiunii în tancuri. -400 mm col. principiul de funcţionare al unei astfel de supape este prezentat în figura nr.

Ele vor acţiona înaintea întrerupătorului (supapei) de presiune/vacuum. la vibraţii. factori care se întâlnesc în mod normal la bordul navelor. trebuie să fie gradate într-un sistem unitar de unităţi şi să aibe instrucţiuni clare pentru folosire. -nivelul apei în scrubber. . şocuri şi coroziune. iar la temperatura de 753C ventilatoarele se opresc automat. Materialele folosite în construcţia supapei pot fi: oţel-carbon galvanizat. Limitele la care se activează alarma sau se opresc ventilatoarele se stabilesc în funcţie de caracteristicile constructive ale scrubberului.Manualul ofiţerului mecanic Supapa este prevăzută cu sticlă de nivel şi robinet de drenare. dar înainte ca supapa să devină neopcrativă. în cazul generatoarelor de gaz inert la care gazele trec printr-un răcitor înainte de intrarea în scrubber. pe partea de refulare. Toate dispozitivele de măsură şi alarmare cerute de Regula 62 a Convenţiei SOLAS trebuie să fie stabile la variaţii ale tensiunii de alimentare. Valvulele trebuie inspectate şi curăţate regulat pentru a le menţine în perfectă stare şi a preîntâmpina astfel funcţionarea întrerupătorului de presiune/vacuum. Supapa hidraulică este prevăzută cu alarmă pentru cazul în care nivelul apei scade sub o valoare prestabilită. oţel protejat cu acoperiri epoxi-gudron. fie prin măsurarea presiunii cu un manometru. se va face la ieşirea din răcitor şi înainte de scrubber.Toate aparatele folosite. când apa în scrubber atinge un nivel prestabilit se declanşează o alarmă iar la depăşirea limitei prescrise pompa de alimentare cu apă se va opri. răcire necesară protecţiei materialelor de acoperire folosite la srubber. sistemul de gaz inert este oprit automat Presiunea gazelor in magistrala de gai inert trebuie să fie supravegheată continuu. 11. fixe sau portabile. Dispozitive de măsură. provocate de variaţiile de temperatură din tanc. Scrubberul trebuie să fie dotat cu instrumente de măsură şi alarmă pentru: -debitul de intrare al apei în scrubber. Pentru controlul presiunii se realizează un circuit de recircularc (figura nr.4. în modul arătat mai înainte.3. Valvule de presiune/vacuum Aceste valvule sunt proiectate să acţioneze în cazul variaţiilor mici de volum în atmosfera tancurilor. Grupul de ventilatoare este prevăzut. Dacă apare o scădere de debit sub valoarea indicată atunci se activează o alarmă. Când temperatura atinge 65°C se activează o alarmă. reglaj şi siguranţă Pentru buna funcţionare a sistemului de gaz inert acesta este dotat cu dispozitive de măsură. acesta trebuie înregistrat continuu fie cu ajutorul unui debitmetru. reglaj şi siguranţă. variaţii de presiune.8. atunci când nu este neapărat necesară. reglarea temperaturii gazelor. umiditate.22). 11. 11. cu aparate de măsurare a temperaturii gazelor. iar la o scădere în continuare a debitului se opresc ventilatoarele. Atunci când presiunea apei de alimentare a supapei scade sub o valoare prestabilită. calibrare şi verificare. Pentru cazul supapelor de tip uscat alarma pentru nivelul apei este dezactivată când gazul inert trece spre sistemul de distribuţie.

inert cu cont nil automat al presiunii iţa/ului. .* 11. Sistem de |».r/.Fit.22.

montat pe magistrala de gaz inert după valvulă de izolare şi înainte de valvulă unisens.4. Analizoare de oxigen Principalele tipuri de analizoare de oxigen sunt cele care folosesc: senzori paπunagnetici. Pentru controlul atmosferei în tancuri se prevăd aranjamente speciale pentru recoltarea probelor şi determinarea concentraţiei oxigenului şi hidrocarburilor cu aparate portabile. Atunci când concentraţia oxigenului depăşeşte valoarea de 5% voi. ce transmite un semnal proporţional cu presiunea gazelor. Când gazul de analizat este introdus în celulă. Anumite instrumente. Aparatele indicatoare şi înregistratoare sunt plasate de preferinţă în camera de control încărcare-descărcare.274 Manualul ofiţerului mecanic Reglarea presiunii in magistrala de gaz ineπ se realizează cu ajutorul valvulelor pentru reglarea presiunii. -un punct între valvulă pentru reglarea automată a presiunii şi supapa hidraulică. suspendat într-un câmp magnetic. în funcţie de susceptibilitatea magnetică a acestuia. Analizorul are o celulă de probă în care există un corp uşor. Sistemul de reglare constă dintr-un transmiţător de presiune. una montată pe magistrala de gaz inert iar cealaltă în circuitul de recirculare. dispozitive de alarmare şi comandă sunt dublate şi amenajate pe subpanouri amplasate în camera de control încărcaredescărcare şi pe puntea navigaţiei. semnalul de la transmiţătorul de presiune este inversat de către un controler de presiune şi transmis poziţionerului valvulei. aparate indicatoare şi aparate înregistratoare pentru urmărirea continuă a concentraţiei oxigenului în magistrala de gaz inert. Comanda diferitelor funcţiuni ale instalaţiei de ga: inert se face de la pupitrul de comandă din compartimentul maşini. în acest aranjament se vor folosi aparate fixe de determinarea concentraţiei oxigenului. 11. pentru folosirea unui aparat portabil. Alimentarea cu aer a transmiţătorului va fi menţinută constantă. pe puntea navigaţiei sau în alt loc care este uşor accesibil ofiţerului ce urmăreşte operaţiile de încărcare/descărcare.4. respectarea întocmai a instrucţiunilor de calibrare şi folosire a aparatelor puse la dispoziţie de firmele producătoare ale acestora: -obţinerea de probe reprezentative prin folosirea unor aranjamente corecte de recoltare a probelor şi respectarea procedurilor de recoltare. Măsurarea concentraţiei oxigenului şi a hidrocarburilor gazoase în atmosfere inertate sau neinertate se poate efectua cu aparate fixe şi/sau portabile. Concentraţia oxigenului în gazul ineπ este-determinată cu ajutorul analizoarelor de oxigen. un . Se impun următoarele puncte de prelevare a probelor: -un punct în conducta de gaz inert situat după ventilatoare şi înainte de valvulă pentru reglarea presiunii. senzori electrolitici şi lichide cu absorbţie chimică selectivă. 11.1. se declanşează o alarmă. Analizorul cu senzori paramagnetic! se bazează pe faptul că oxigenul este puternic paramagnetic pe când celelalte gaze nu. Cum valvulă de reglare a presiunii este de tip "normal închis". Controlul concentraţiei gazelor Corecta măsurare a concentraţiei gazelor depinde de: -folosirea aparatelor potrivite naturii şi concentraţiei gazelor analizate.1. corpul suspendat prezintă o răsucire.1.

1.4.reglat cu ambele camere umplute cu aer iar imaginea din ocular este reglată astfel ca o linie închisă să coincidă cu indicaţia "O" a aparatului.2.100% LFL şi uneori are şi o scală fină.10% LFL). Analizorul cu lichide absorbante se bazează pe folosirea unui lichid ce absoarbe oxigenul dintr-un amestec gazos. necatalitic are ca element sensibil tot un filament încălzit.hidrocarburi şi aer . Instrumentul are şi un circuit compensator. La trecerea amestecului cu hidrocarburi. indicator ce măsoară indicele de refracţie. înregistratoarele de oxigen pot măsura continuu concentraţia oxigenului în anumite spaţii şi pot declanşa un semnal acustic şi o alarmă vizuală în cazul apariţiei unei concentraţii reduse de oxigen şi să avertizeze în caz de atmosferă periculoasă. Analizorul cu senzor electrolitic este construit dintr-o celulă electrochimică în care oxigenul difuzează printr-o membrană ce separă doi electrozi scufundaţi într-un electrolit lichid sau sub formă de gel. acestea din urmă provoacă o variaţie a rezistenţei filamentului proporţională cu concentraţia hidrocarburilor. Apărutul este iniţial . dar care nu este catalizator de ardere şi un filament compensator. Viteza de difuzie. Deoarece variaţiile de presiune modifică semnificativ indicaţiile este necesar ca proba de gaz să fie adusă Ia presiune atmosferică. 0% . folosit peste LFL. adică va fi proporţional cu conţinutul de oxigen. 11. în analizor pătrunde un volum de gaz cunoscut. Razele se recombină în ocular dând o imagine formată dintr-o reţea de linii închise la culoare. indicator cu filament metalic necatalitic. modificare proporţională cu concentraţia hidrocarburilor în amestecul gazos. Scala indicatorului este gradată în procente din limita inferioară de explozie (0% . Aceste instalaţii folosesc un senzor electrolitic. Indicatorul cu măsurarea indicelui de refracţie este un aparat optic bazat pe diferenţa dintre indicele de refracţie al aerului şi al probei de gaz. Indicatorul cu filament încălzit.trece peste catalizatorul încălzit are loc arderea hidrocarburilor şi modificarea temperaturii filamentului. O rază incidenţă este divizată în două. fie dintr-o pastilă ceramică cu catalizator de ardere. Această variaţie de volum va fi proporţională cu cantitatea de oxigen absorbită.Instalaţia de go: inert 275 curent electric ce trece printr-o bobină va produce un moment de răsucire egal şi de sens opus compensând răsucirea corpului suspendat. Indicatoare de hidrocarburi în funcţie de concentraţia oxigenului în atmosfera în care se găsesc hidrocarburi gazoase se folosesc trei tipuri de indicatoare: indicator cu filament metalic ce constituie catalizator de ardere a hidrocarburilor. format dintr-un filament în contact direct cu aer curat. Curentul elctric egalizator va fi proporţional cu imensitatea câmpului magnetic 41 deci cu susceptibilitatea magnetică a probei. Atunci când amestecul gazos . din care se absoarbe oxigenul provocând o variaţie de volum a lichidului. determină vitezele reacţiilor de electrod (măsurate sub forma densităţii de curent electric) şi diferenţa de potenţial la bornele celulei. Indicatorul cu filament catalizator de ardere conţine un element sensibil format fie dintr-un filament dintr-un catalizator metalic. folosite doar la concentraţii ale hidrocarburilor sub limita inferioară de inflamabilitate (LFL) şi care nu pot fi folosite în atmosferă inertă. Aducerea la zero a indicatorului se face cu aer sau gaz ineπ ce nu conţine hidrocarburi. Acest fapt arc ca urmare modificarea rezistenţei filamentului. una trecând prin camera cu gaz şi alta printr-o cameră cu aer. proporţională cu concetraţia oxigenului din probă. pentru a permite compensarea variaţiilor de temperatură. încălzit electric. Când în camera de probă se introduce gazul cu hidrocarburi liniile se deplasează proporţional cu modificarea indicelui de refracţie şi deci .

mai ales cu senzori paramagnetici. în acest caz se folosesc granule de clorură sau sulfat de calciu anhidre care reţin apa dar nu afectează conţinutul de hidrocarburi. punctele de recoltare fiind alese în funcţie de acestea. Diferenţa de concentraţie dintre diferitele puncte din atmosfera tancurilor depinde de metoda de înlocuire a gazelor folosită şi de operaţia executată. trebuie să se folosească tuburi pentru care firma producătoare recomandă folosirea lor în aceste cazuri. în acest caz este recomandat să se folosească. Instalaţiile fixe pentru detectarea gazelor inflamabile sunt folosite numai în mică măsură la bordul unor tancuri petroliere pentru a înregistra concentraţia gazelor inflamabile în unele spaţii precum dublul fund sau tunelul conductelor. este necesară montarea unor filtre suplimentare pe linia de recoltare a probei numai in cazul unei umidităţi excesive. Pornirea şi oprirea instalaţiei de gaz inert Funcţionarea sistemelor de gaz ineπ se bazează pe aceleaşi principii de bază. de aceea şi analizoarele de oxigen au pe tubulatura de recoltare a probelor filtre pentru reţinerea apei. să nu fie fisurate sau blocate. Măsurarea concentraţiilor gazelor în diverse puncte ale atmosferei se face fie prin plasarea unor senzori în punctele respective. pentru ca vaporii de apă să nu ajungă la filament. -oprire.27K Manualul ofiţerului mecanic cu concentraţia hidrocarburilor. Scala poate fi gradată în unităţi de concentraţie sau în alte gradaţii arbitrare. de aceea se folosesc tuburi flexibile. calce sodată (un amestec de hidroxid de sodiu şi oxid de calciu). Filtrele trebuie să fie curăţate periodic şi înlocuite atunci când este necesar. care sunt în general hidrocarburi parafinice. . central de control. precum şi măsurile de siguranţă ce se iau în cazul in care instalaţia de gaz ineπ este oprită sunt aceleaşi pentru toate sistemele de gaz ineπ şi ele sunt prezentate în tabelul nr. deoarece prezenţa vaporilor de apă poate conduce la deteriorarea celulei. deşi ele diferă din punct de vedere al realizării unor detalii. Materialele din care sunt confecţionate liniile de recoltare poate influenţa acurateţa măsurătorilor. Reţinerea apei este esenţială şi în cazul măsurării concentraţiei oxigenului.Tuburile metalice sunt de cele mai multe ori nepotrivite. fie prin recoltarea periodică de probe din aceste puncte şi aducerea lor într-un sistem central de măsurarea concentraţiei gazelor. cum ar fi la spălarea tancurilor. Tuburile trebuie să fie. 11. Pentru recoltarea probelor în vederea determinării concentraţiei de hidrocarburi. pentru reţinerea acestuia.3. care prin intermediul unui grafic de calibrare poate indica această concentraţie. aparatele de măsură sunt dotate cu filtre de bumbac. Pentru recoltarea gazelor emanate de ţiţei. de asemenea. Procedurile ce trebuie respectate la efectuarea operaţiilor de: -pornire. se pot folosi tuburi confecţionate din multe materiale ce sunt rezistente la aceste hidrocarburi. rezistente la apă. Se măsoară această deplasare prin noua poziţie a liniei care a fost iniţial zero. In ambele situaţii rezultatele sunt transmise unui sistem . dar atunci când se transportă alte produse petroliere ce emană hidrocarburi aromatice. 11. Ele trebuie să aibă o lungime suficientă pentru a se putea recolta probe şi din "spaţiile moarte" aflate de obicei la partea inferioară a tancurilor.5. Măsurarea concentraţiei hidrocarburilor în amestec cu gaz inert poate fi afectată de prezenţa dioxidului de carbon.

. 1. se verifici dacd nivelul apei în supapa hidraulicd este cel necesar. se verified sd fie închise valvulde de intrare a aerului proaspăt. acolo unde exişti şi cd flanşeie oarbe sunt bine montate. dacd este posibil. se verifici. se închide valvula izolatoare de gaz şi se deschide sistemul de etanşare cu aer. se determind concentraţia oxigenului* şi daci aceasta este maxim 5% voi (pentru navele mai vechi 3° o voi sau. Proceduri de respectat la utilizarea sistemului de gaz inert Nr. s< opreşte alimentarea cu apa dupi perioada necesard spălării. se întrerupe circulaţia aerului spre valvula izolatoare pentru gaze de ardere. dacd pompa ce o alimenteazi funcţioneazi coresounzitor şi ca sistemul de alarmare al acesteia si funuonezc. pentru a preveni pătrunderea hidrocarburilor gazoase în spapile sigure. 0 277 Situaţia de tαcni 1 Ordinea execuUrii operaţiilor 2 se verified concentraţia oxigsr. se verified dacd pompele ce alimenteazd scrubberui şi supapa hidraulicd asigurd nivelul necesar al apei în acestea. se deschide sistemul de spilare cu api când ventilatorul înci se mai roteşte dar cu motorul de antrenare oprit (dacd nu exişti ahi recomandaţie din partea constructorului). se deschide valvula de reiulare a ventilatorului. se verifici nivelul apei în buclele de api instalate în conductele de gaz. se porneşte ventilatorul şi se verified funcţionarea alarmei de defecţiune la ventilator. se curaţi ventilatorul adici: se verifici si fie curaţi conducta de drenare. pe timp rece κ verifici funcţionarea sistemeielor de prevenire a înghiţirii ale supapei hidraulice. mai puţin) alunei se închid aerisirile spre atmosfcrd dintre valvula regulatoare de presiune şi valvula izolatoare de pe punte. Pornirea instalaţiei de gaz inert •^ Oprirea instalaţiei de gaz inert 3. Instalapa de gaz inert opriţi Sistemul de saz inert este pregătit si livreze gaz inert spre tancurile de mărfi . circuitele traduαoarelor de presiune.3. înainte de a atinse 100 mm se reoresurizeazi. se deschide yalvula de aspiraţie pentru ventilatorul ce urmeazd a funcţiona. se închide valvula regulatoare de presiune.se închide valvula izolatoare unisens de pe punte atunci când în tancurile de marţi concentraţia oxigenului este maxim 8% voi şi presiunea este cea prevdzuti. crt. se deschide valvula regulatoare de presiune. alarm! şi întreruperea operaţiilor. se testeazd funcţionarea dispozitivelor de alarma şi întreruperea sistemului determinate de variaţia nivelului apei in scrubber şi supapa hidraulici peste cel indicat. se menţine alimentarea cu api a scrubberului dupi indicaţiile constructorului.Instalaţia de gaz inert Tabelul î î. se închid valvulde de aspiraţie şi refulare ale ventilatorului. se deschide valvula de recirculare pentru a permite instalaţiei sd se stabilizeze. în funcţie de vreme. se verified punerea sub sarcină a tuturor sistemelor automate de control. valvulele de aspiraţie şi cea de retulare ale celuilalt ventilator trebuie sd fie închise dacd acesta nu va fi folosit concomitent cu celilah. — daci presiunea in tancurile de marfa" scade. cel puţin o daţi pe zi. se deschid aerisirile dintre valvula regulatoare de presiune şi valvula izolatoare unisens de pe punte.ului în gazde de ardere de la căldare pentru a ne asigura ci 9 nu este mai mare de S 'o voi. se deschide valvula izolatoare pentru gaze de ardere. nivelul apei in supapa hidraulica de pe punte. Atenţie: unele analizoare de oxigen au nevoie de mai muh de două ore sd se stabilizeze! . întrerupătorului de presiunc-vacuurαelc. se opreşte vantilalorul de gaz inert.

fιιno|ioneazJ fixat la 700 nini υol H2O.π> I D i i 1 D F IHilizând ventilatoarele sistemului de gaz incit î î NF Pentru inspecţie sau reparaţii î i NF F i D F ) : • • • G 1) 1) PL O î I) G D D IM.inJiis.i Î.irul vcnlilatouil de pe punte î Kx i Kx i 1 D F F I) D F F 0 I) D IM.ιtiv. O 1 1) Kx n i i i D F 1) i F NF 1 F F* n IM. i i i încărcare V ba lăstare simultană Iλl 1. l Starea componentelor sistemului de j»a/ inert în diverse C.Tabelul I I .uc debit Conliυlor depresiune Supapă hidraulică Valvulă un i sens Valvulă i/υlatoare Supapă press/ vacuum Valvulă press/vacuum Valvulă b y pass Intrare j»a/.1 1.2 4ι4. Denumirea Tancuri goale D D F 1) 1 în cărui r e sau balastaie 1. gaz incit N F i î I î Şist.1 4«42 51 52 61 62 7 7a 8 8a E) 10 U 12 13 14 15 16 Valvulă gaze ardere 1 Valvulă gaze ardere 2 Scrubber Valvulă aspiraţie 1 Valvulă aspiraţie 2 Valvulă aspiraţie aer 1 Valvulă aspiraţie aer 2 Ventilator I Ventilator 2 Valvulă refulare 1 Valvulă refulare 2 Valvulă ic-j'l. F func|ionea/-V.2 2 31 3. H. O I D 1 I 0 (] o D l> F D î 1 I F NF D î F F D. Nl: nu fιιιιc|ioncayJ.D F I D I NF F î D F P G 1) 1) IM. 0 D D i î o i NF F î D F F* (} D D PI. I . O D i I n i 1) o D I 1 0 i î 1) IM. gaz incit N F funcţionează fixat VoM: 1) desdiis.I F ι. 0 I D ! ! î D NF î I Uni /. O i i G D 1) IM. O I I) D Kx NF NF i î i NF I f î NF NF î I î i i î î î PL i IM. ICx • extras pe punte . O 1 1) 1) Kx i i I NF NF 1 I F'* IM.'ompυiu-ntu Inert* re Denumirea o pe ni ţ UI Deguzarea Descărcare si balastare simultană Spălare tancuri Po/.semnalul de aer pentru (7) închis.D π. F 4 4 . plin cu lidiiii. 0 I D D Kx i i Şist.1) F 1 D I I NF F I I) F F Tancuri pline I* descărcare U balastare Dj Î. O υpcι. F 4 . incit Capace guβ tanc Conducte de purjare Disp măsurare tanc NF I i i F NF 1) 1 F l* (i 1) 1) IM. F 4 * * ia 200 mm col llj().

La sfârşitul operaţiei conductele de purjare/ventilare vor fi închise şi tancurile vor fi presurizate. 11. Starea componentelor sistemului (figura nr. 11. Acestea se pot reliza printr-un program de întreţinere periodică a tuturor componentelor sistemului. A .4. se vor deschide cât mai puţine capace şi pentru timp cât mai scurt. Folosirea gazului inert la operaţii efectuate în tancurile de marfa Sistemul de gaz inert va fi folosit la întreaga gamă de operaţii cuprinsă în tabelul nr.6.23) pe durata acestor operaţii este cea prezentată în tabel. apă.înainte şi după descărcare.7. 11. Măsurarea sau recoltarea probelor se execută: în portul de încărcare . în portul de descărcare . 11. în tabelul nr. Intrarea persoanelor in tancuri trebuie să se facă cu respectarea nomelor naţionale şi/sau a celor internaţionale.înainte şi după încărcare.5 se prezintă operaţiile de întreţinere ce trebuie executate şi recomandări privind intervalul la care ele se execută. depistarea şi repararea oricăror defecţiuni asigură funcţionarea în siguranţă a sitemului de gaz inert. Operarea cu sistemul de gaz inert Inertarea tancurilor goale este preferabil să se execute în timpul marşului în balast. după care imediatse vor presuriza din nou tancurile. 11. Atunci când trebuie să se efectueze operaţii de măsurare manuală sau de recoltare a probelor. personalul fiind obligatoriu avertizat asupra pericolelor ce le implică această operaţie. Aceeaşi presiune se va menţine şi în tancurile încărcate cu marfă. se vor întrerupe operaţiile de încărcare sau balastare. Fig. întreţinerea şi verificarea sistemului de gaz inert Prevenirea.Instalaţia de ga: inert 279 11. in magistrala de gaz inert menţinindu-se o presine pozitivă de 100 mm col.23.

După oprire. Deschidere pentru revizie generală. Se ung lagărele. formarea de depozite. Verificarea aliniamentului. In timpul luncţionării. se examineazi sistemul de spălare cu apă şi de drenare. se verifici apariţia coroziunii la punctele de intrare. se acţionează manual valvulă. La ι£ care pe doc*. Curăţare cu aer comprimai sau abur. Demontarea regulatoarelor de nivel şi a flotoarelor. . Deschidere pentru inspecţie interni urmirindu-se apariţia coroziunilor şi starea suprafeţei de d-inşare. Revizia generali a valvulelor. Deschiderea scrubberului pentru inspecţie internă. La şase luni. . depunerilor şi defecţiunilor pe: pereţii şi fundul scrubberului. Supapa hidraulici . . înainte de punere in funcţiune şi la fiecare două luni. La fiecare voiaj. La şase luni.5. Ventilatoarele Valvulă regulatoare de presiune Inspecţie internă prin deschiderea capacelor. Punerea in funcţiune şi gresarea. Recomandări privind întreţinerea sistemului de gaz inert Componenta Operaţii de întreţinere 0 1 Interval de efectuare 2 Priza de gaz (valvulă de izolare) Se verified funcţionarea . coşurile şi suporţii filtrelor ude. Valvulă unisαis Valvulă de izolare de pe ounte Supapa hidraulici de presiune / vacuum Valvulele de presiunevacuum Siptimânal sau înainte de pornire. se curăţă şi se remediază defecţiunile. a . Demontare pentru revizia generală a lagărelor şi a etanşărilor.Anual. în timp ce este opriţi căldarea. Se deschide pentru inspecţie generală. Se deschid pentru revizie totală şi inspecţie. daci este necesar. După folosire. depunerilor. Spălarea separatorului de picaturi. serpentinele de incdlzire. Se greseazi şi se pun in runcţiunc Când situaţia o permite şi Ia flecare şase luni. înainte de pornire şi săptămânal. Se verifică perzenţa apei antrenată pe timpul operării. Spălarea conductelor de drenare şi a valvulelor cu curent de apă cu ajutorul pompei scrubberului timp de aproximativ o oră. Se verified apariţia semnelor de coroziune. Depistarea vibraţiilor. La şase luni.Anual.Anual.Anual.Manualul oβferului mecanic Tabelul 11. Demontarea regulatoarelor de nivel şi a sesizoarelor de temperaturi pentru inspecţie. a rotoarelor. Deschidere pentru inspecţie şi curăţare. Se verifică indicarea corectă a poziţiei cbpetului. se verified liniile venturi la supapele de tip semiuscat Se testează funcţionarea sistemului automat de umplere şi drenare. Spălarea scrubberului cu curent de apă dulce. La doi ani sau mai des daci este necesar şi la urcare pe doc. Se demontează şi se verified: inelul de etanşare. se urmăreşte apariţia coroziunilor. . După folosire. La şase luni şi după spălare. Demontarea valvulelor pentru inspecţia lor şi a conductelor de drenare. La urcare pe doc sau când este posibil. Spălare cu apă. Scrubber La urcare pe doc şi în perioadele de reparaţii. La şase luni. . apariţia urmelor de coroziune. La trei luni.Anual sau cel mult la 18 luni. sistemele de drenare a apei. Se verified nivelul lichidului când sistemul este la presiune atmosferici. senzorii de nivel şi de temperatură. conductele şi diuzele de apă. La şase luni.

2 înainte de pornire. 2 Editura tehnică. I. Em. Maritime Protection [7]. 1986 Inert Gas Sistems .5.Mstalatia de gaz inert 281 Tabelul 11.at Site Maritime Protection A/S. (continuare) 0 Sisteme de reglarea presiunii ςazuiui Alte operaţii de întreţinere şt testare 1 Se elimini condensul din instrumente. Se inspectează valvulele regulatoare de presiune. London. 1990 Tanker Safety Guide (Chemicals) 3-rd Edition Witherby Marine Publishing. Se verifici scopirile de gaze la conductele din sistem mai vechi de patru ani. Bucureşti. 1988 Inert Gas Sistems I. L C. M. se alimentează1 cu aer. Se verififcâ echipamentul fix şi portabil de măsurare a concentraţiei oxigenului şi se calibrează corespunzător. O. C. Bibliografie [1). London. London. Bratu [5]. O. 1986 Inert Gas Sistems Maritime Protection A/S. S. • Atenţie: In timpul inspecţiei se vor monta flanşe oarbe pe intrarea gazelor iar interiorul se va ventila continuu. De câte ori este posibil. S. M. 1986 [2].Flexinert Maritime Protection A/S. Witherby Marine Publishing. Maritime Protection [6]. Publication. International Safety Guide for Oil Tankers & Terminals 3-rd Edition. De câte ori este posibil. 1990 Operaţii şi utilaje în industria chimici. [4]. Norway. Norway. Norway. [3]. I. Voi. Maritime Protection . Se verifica funcţionarea sistemelor de alarmă. 1970 Nitrogen Generation at Sea .

NOt are un efect dăunător asupra mediului înconjurător determinând acidularea şi contribuie. Conform acestui Cod trebuie stabilite procedeele obligatorii pentru încercarea. un mic procent va fi oxidat pentru a forma diferiţi oxizi de azot. cu cât temperatura de ardere este mai mare (presiune de ardere ridicată. cu ulterioara intrare în vigoare a Anexei VI. la apariţia efectelor dăunătoare sănătăţii.Reguli de prevenire a poluării aerului de către nave. Conferinţa părţilor la Convenţia internaţională din 1973 privind poluarea de către nave. Introducere La 26 septembrie 1997. surplusul de oxigen disponibil fiind în funcţie de raportul dintre cantitatea de aer şi cantitatea de combustibil (coeficientul de exces de aer) conform căruia funcţionează motorul. armatorilor.1. Oxigenul va fi consumat în timpul procesului de ardere. cantitatea de azot organic disponibil din combustibil. format.3/ 1997. totuşi. Anexa VI . cu atât este mai mare cantitatea de NOX. Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale. admisibile. Administraţiilor să se asigure că toate motoarele diesel navale corespund valorilor limită corespunzătoare de emanaţie a NOX aşa cum se arată în Regula 13 a Anexei VI din MARPOL 73/78. prin rezoluţia MP/CONF. a adoptat. cantitatea mare de combustibil injectat). dacă este prezentă. De asemenea. în principiu. si. în general.CODUL TEHNIC PRIVIND EiMANAŢIA DE OXIZI DE AZOT DE LA MOTOARELE DIESEL NAVALE 12. elementele premergătoare formării oxizilor de azot în timpul procesului de ardere sunt azotul şi oxigenul. Conform prevederilor din MAJRPOL 73/78. Aceşti compuşi formează împreună 99% din amestecul de admisie. decât o turaţie mare. în general. Dificultăţile în stabilirea precisă a mediei actuale de emanaţie de NO de la motoarele diesel navale în funcţiune de pe nave au fost recunoscute în formularea unui set simplu şi practic de cerinţe în care sunt fixate mijloacele de asigurare a domeniului oentru emanaţiile de NO. o turaţie mică a motorului diesel duce la formarea mai multor NO. fiecare motor diesel naval la care se aplică Regula 13 din această anexă trebuie să corespundă prevederilor din aceş£ Cod. . inspectarea şi certificarea motoarelor diesel navale care vor da posibilitatea producătorilor de motoare. Cu alte cuvinte. Oxizii de azot (NOX) care se pot forma includ NO şi NO: care sunt în primul rând în funcţie de temperatura de ardere. presiune de comprimare ridicată. în cea mai mare parte azotul nu intră în reacţie în cadrul procesului de ardere. este şi funcţie de timpul în care azotul şi surplusul de oxigen sunt expuse la temperaturi înalte corespunzătoare procesului de ardere al motorului diesel. aşa cum a fost modificată de Protocolul din 1978 referitor la aceasta (MARPOL 73/78).

2. Generalităţi 12. Cu privire la cerinţele de inspectare şi certificare a navei. modificare substanţială înseamnă orice modificare la un motor care poate realmente determina motorul să depăşească normele de emanaţie menţionate în Regula 13 din Anexa \T\ FnlrvMiir***» r*nr#»nf^î n rτ»mrv»n*»nf^»lr\r m/^frtπilii î r*ιt rtip>c^l*» cr^f+îftr-itf* în Fîcn f«»knîo^ /»*»»•*» .2 Modificare substanţială a unui motor diesel naval: 1. este de a specifica cerinţele referitoare la încercarea. cu toate funcţiile cerute unei Administraţii prin acest Cod. inspecţiilor intermediare şi ale altor inspecţii asemănătoare 12.2 în scopul aplicării acestui Cod.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 283 Administraţiile sunt încurajate să facă o evaluare a emanaţiilor de la motoarele diesel auxiliare. inspectarea şi certificarea motoarelor diesel navale în vederea asigurării conformităţii lor cu limitele de emanaţie de oxizi de azot menţionate în Regula 13 din Anexa VI a MARPOL 73/78. Aplicarea 12. Scopul Scopul acestui Cod tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale. un motor se consideră că funcţionează în conformitate cu limitele NOX din Regula 13 a Anexei VI dacă se poate demonstra că emanaţia specifică de NOX de la motoarele diesel navale se încadrează în acele limite cerute ale inspecţiei iniţiale de certificare. acest Cod include doar acele cerinţe aplicabile pentru conformitatea motorului cu limitele de emanaţie de NOX.3.2.3. 12.2.2.1 Emanaţiile de oxid de azot (NOJ reprezintă emanaţia totală de oxizi de azot.3. şi de propulsie prin verificări experimentale pe standuri de probe unde se pot efectua încercări precise în condiţii corespunzător controlate..2. o organizaţie autorizată să acţioneze în numele Administraţiei.2.2. Pentru motoarele instalate pe nave construite până la sau după l ianuarie 2000. calculată ca emanaţie medie totală de NOX. încercarea ulterioară la bordul navei este inevitabil limitată în ceea ce priveşte scopul şi precizia.2. scopul sau emanaţia putând fi deduse şi confirmându-se astfel că motoarele sunt instalate.2.1. 12. 12. . Stabilirea în acest stadiu iniţial a conformităţii cu Regula 13 a Anexei VI este o condiţie esenţială a prezentului Cod. Definiţii 12. şi determinată folosind ciclurile de încercare corespunzătoare şi metodele de măsurare specificate în acest Cod.2.2. denumit în continuare Cod. 12. funcţionează şi sunt întreţinute în conformitate cu specificaţiile producătorului şi că orice reglări sau modificări nu se abat de la normele de emanaţii stabilite de către producător 1 la încercarea iniţială şi certificare.1 Prezentul Cod se aplică tuturor motoarelor diesel cu o putere efectivă de peste 130 kW care sunt instalate său urmează a fi instalate Ia bordul oricărei nave conform Anexei VI. Administraţiile au dreptul să împuternicească.3 Conform acestui Cod.: Ţ 12. care se aplică navelor cu un tonaj brut mai mare sau egal cu 400 t sau a căror putere totală instalată este mai mare de 1500 k W (Regula 5 din Anexa VI).2. cu excepţia acelor nave menţionate în paragraful l (b) din Regula 13.2.

2. 12.7. cu motorul echipat doar cu piesele auxiliare standard necesare pentru funcţionarea sa pe standul de încercare.7 Certificatul I AP P este Certificatul internaţional de prevenire a poluării aerului. cum ar fi presiunea maximă din cilindrul.3. 12.2.10 Motor diesel naval înseamnă orice motor cu ardere internă cu piston cu mişcare alternativă care funcţionează pe bază de combustibil lichid sau mixt. 12.).13 Puterea totală instalată înseamnă totalul puterii nominale continue maxime.12 Turaţia nominală înseamnă numărul de rotaţii pe minut ale arborelui cotit corespunzător puterii nominale.3. configuraţiei camerei de ardere sau reglarea momentului de injecţie în cilindrul motorului). modificare substanţială înseamnă orice modificare făcută la un motor în scopul măririi peste limitele admisibile menţionate la 12. aşa cum se specifică pe placa de timbru şi în Fişa tehnică a motorului diesel naval.6 Certificatul EIAPP este Certificatul internaţional al motorului cu privire la prevenirea poluării aerului care se referă la emanaţiile de NOX.2. aşa cum se specifică pe placa de timbru şi în Fişele tehnice ale tuturor motoarelor diesel navale instalate la bordul navelor la care se aplica Regula 13 din Anexa VI şi Codul tehnic NOχ.3. 12.3.3.3. 12..2. Aceste modificări inc lud'schimbarea unor piese dar şi reglaje (de ex.9 Un mijloc rapid de verificare înseamnă cerinţa pentru o procedură sau echipament ce va fi folosit la verificarea conformităţii cu oricare din cerinţele acestui Cod aşa cum se specifică de către producătorul motorului şi este aprobat de către Administraţie. 12. 12. 6 şi 13 din Anexa VI.2. şi .3.funcţionează în vederea îndeplinirii scopului pentru care este destinat echipamentul.3.2. 12. stabilite prin metoda simplificată de măsurare descrisă la 12. La motoarele instalate pe nave construite înainte de l ianuarie 2000.S Administraţie înseamnă Guvernul statului al cărui pavilion nava este autorizată să-i arboreze. 12. nu este considerată "o modificare substanţială" indiferent dacă se înlocuieşte o parte sau sunt înlocuite mai multe.7. temperatura gazelor de evacuare etc.3.11 a caracteristicilor sale reale de emanaţie. modificarea arborelui de distribuţie.2. 12. ungere răcire. identificate prin numărul lor din proiect. înregistrate la funcţionarea motorului şi care influenţează emanaţia de NOX. instalaţiei de supraalimentare.3. 12.15 Condiţii la bordul navei înseamnă că un motor: .3. Aceste date sunt dependente de sarcină.2.14 Forţa de frânare este puterea calculaţi măsurata la frîna hidraulică...3. . 12. instalaţiei de injecţie cu combustibil. 2.5 Valori de operare sunt date ale motorului. inclusiv instalaţiile auxiliare motorului( alimentarea cu combustibil.este instalat la bordul navei şi cuplat la respectivul echipament acţionat de motor. la care se aplică Regulile 5.3.2.2. a unui motor.2.4 Punere la punct înseamnă ajustarea unui parametru reglabil care influenţează emanaţia de NOX.3.2.3.284 Manualul ofiţerului mecanic nu pot modifica parametrii de emanaţie indicaţi mai sus. 12.2.3 Componente sunt acele piese interschimbabile care influenţează emanaţia de NOX.11 Puterea nominală înseamnă pute'rea nominală continuă maximă efectivă aşa cum se specifică pe placa de timbru şi în Fişa tehnică a motorului diesel naval la care se aplică Regula 13 din Anexa VI şi Codul tehnic NOX.

măsurarea şi supravegherea direct la bordul navei în vederea dovedirii conformităţii doar în cadrul inspecţiilor periodice şi intermediare.6: 2. 12.3. Această inspecţie. 3. corespunde limitelor de emanaţie de NOX prevăzute de Regula 13 din Anexa VI.3. inclusiv orice modificare sau reglări efectuate după precertificare. dar înaintea punerii sale în funcţiune.1. după caz.2. există cinci metode alternative incluse în prezentul Cod pe care producătorul. 3. 12. care vor fi efectuate la nave ca parte a inspecţiilor prevăzute de Regula 5 din Anexa VI.6.2: 4.3.3.4 şi 12.11. ca parte a inspecţiei navei. Inspecţie iniţială de certificare care trebuie efectuată la bordul navei după instalarea motorului.1. fie la amendarea unui Certificat IAPP valabil care poate impune instalarea unui nou motor.2. Această inspecţie va fi efectuată în scopul asigurării că motorul.. Administraţia va elibera un Certificat internaţional al motorului cu privire la prevenirea poluării aerului (EIAPP). dacă este cazul. Inspecţie de precertificare care se va efectua astfel încât să se asigure că motorul.3: sau 5. metoda de măsurare simplificată la bordul navei în vederea dovedirii conformităţii în cadrul inspecţiilor periodice şi intermediare sau a confirmării motoarelor precertificate pentru inspecţiile iniţiale de certificare. poate duce fie la eliberarea unui Certificat iniţial internaţional de prevenire a poluării aerului (ÎA. 2.7. 12. 4.3. corespund limitelor de emanaţie de NOX prevăzute de Regula 13 din Anexa VI.1. se va supune următoarelor inspecţii: 1.2 Pentru conformitatea cu cerinţele de inspecţie şi certificare descrise la 12.3.1. în conformitate cu 12. având ca scop asigurarea că motorul continuă să corespundă în întregime prevederilor prezentului Cod.8.5. Inspecţiile periodice şi intermediare.3. Dacă această inspecţie dovedeşte conformitatea.7. aşa cum a fost el instalat la bordul navei.3. constructorul de nave sau armatorul. Generalităţi 12.PP). le poate alege în vederea măsurării.5. . aşa cum a fost proiectat şi echipat.4.4. cu excepţia cazului în care Codul prevede în alt fel.3.3.1 Fiecare motor diesel naval specificat la 12.6.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 285 12. încercarea la bordul navei pentru un motor care nu a fost precertificat în vederea efectuării unei inspecţii combinate de precertificare şi certificare iniţială în conformitate cu toate cerinţele standului de încercare din capitolul 12. prevăzute de Regula 13 din Anexa VI. 3. standul de încercare pentru inspecţia de precertificare în conformitate cu capitolul 12.3. în conformitate cu 12. calculării sau încercării unui motor în ceea ce priveşte emanaţiile de NOX după cum urmează: 1.2. 12.3. în conformitate cu 12.3.7. 12. metoda de verificare a parametrilor motorului de la bordul navei în vederea dovedirii conformităţii în cadrul inspecţiilor periodice şi intermediare a motoarelor precertificate sau a celor care au fost supuse modificărilor şi reglărilor în ceea ce priveşte componentele proiectate şi caracteristicile reglabile de la ultima inspecţie efectuată.3. 12. Inspecţie iniţială de certificare a motorului care va fi efectuată la bordul unei nave ori de cate ori se face o modificare substanţială la un motor având ca scop asigurarea că motorul modificat corespunde limitelor de emanaţie de NOX.1. Inspecţii şi certificare 12.

3 în ceea ce priveşte Administraţia. dacă este aplicabilă.3.2. trebuie recunoscut ca fiind o componentă esenţială a motorului şi existenţa sa va fi consemnată în Fişa tehnică a motorului.2. metoda de obţinere a precertificării pentru un motor este: 1.2). Totuşi.3. dar nu se va accepta pentru o certificare a familiei de motoare.3. construcţiei şi planificării livrării nu pot fi precertificate pe un stand de încercare.3.2.3. 3. trebuie eliberat un Certificat EIAPP în conformitate cu procedurile stabilite de către Administraţie referitor la motoarele originale şi la fiecare motor component produs conform acestei certificări pentru a însoţi motoarele de-a lungul duratei de funcţionare pe navă.1. motorul. verificarea că toate motoarele încercate.2.2. Administraţia statului de pavilion poate solicita Administraţiei ţării în care . 12. 2. Solicitantul trebuie să demonstreze Administraţiei că încercarea efectuată la bordul navei respectă în întregime toate cerinţele în legătura cu procedura standului de încercare. se poate instala un dispozitiv de reducere a NOt. inclusiv dispozitivul de reducere a NO.2..4.2. verificarea că motorul originale selectate este (sunt) reprezentative pentru o familie sau un grup de motoare. să fie reglat pentru a respecta limitele corespunzătoare de emanaţie de NOV 2. în acest caz.3. se poate aplica conceptul de familie de motoare sau cel de grup de motoare (vezi capitolul 12.6 al prezentului Cod. armatorul sau constructorul de nave va face o cerere către Administraţie pentru a solicita efectuarea încercării la bordul navei (vezi 12.3. în acest caz.5). a acelora care urmează să fie livrate în cadrul unei familii sau grup de motoare. Fişa tehnică a motorului va mai conţine şi mijloacele de verificare pentru dispozitiv în scopul funcţionării sale corecte. să fie precertificat de către Administraţie. corespund limitelor NOX. 12. în funcţie de aprobarea Administraţiei. 12. şi 3. trebuie să fie încercat din nou pentru a dovedi conformitatea cu limitele de emanaţie de NO. în conformitate cu metoda de măsurare simplificată menţionată la 12.2.1. 12. Dispozitivul de reducere NOX va fi inclus în Certificatul EIAPP împreună cu toate celelalte consemnări cerute de Administraţie.2.2.1 înaintea instalării la bordul navei. Procedee pentru precertificarea unui motor 12.6 Pentru o precertificare a motoarelor din cadrul unei familii sau grup de motoare.3.4 Există motoare care datorită mărimii lor.2 şi 2. certificarea unei încercări a motorului pe un stand de încercare.2 se cere doar pentru motorul (motoarele) originale ale unui grup sau familii de motoare. cu excepţia celor permise la 2. Acest dispozitiv. trebuie: 1.6 al prezentului Cod. în acest caz ansamblul poate fi încercat din nou.3. orice motor diesel naval.7.3. în nici un caz nu se permite acordarea de posibile abateri de la măsurători dacă o inspecţie iniţială se efectuează la bordul unei nave fără vreo încercare de precertificare valabilă. Pentru primirea unui Certificat EIAPP pentru acest ansamblu.5 Dacă rezultatele unei încercării de precertificare arată că un motor nu respectă limitele de emanaţie NOX aşa cum se cere în regula 13 a Anexei VI. în cazul în care este instalat la motor. inclusiv.2. Dacă un motor este produs în afara ţării statului de pavilion al navei pe care va fi el instalat. încercarea specificată la 12. 12.2 La precertificarea motoarelor fabricate în serie.. producătorul de motoare.7. aşa cum se prevede în documente la eliberarea unui Certificat EIAPP. dacă este cazul. 12. aşa cum a fost el instalat. aşa cum se specifică în capitolul 12.3.2. să aibă emanaţiile sale de NOX măsurate pe un stand de încercare în conformitate cu procedurile specificate în capitolul 12.236 Manualul ofiţerului mecanic 12. O astfel de inspecţie poate fi acceptată pentru un motor sau un grup de motoare reprezentate doar de motorul original.

8.3. conform aprobării Administraţiei. NO. şi se cere ca ea să însoţească motorul pe întreaga durată de funcţionare la navă.6 Fiecare motor diesel naval instalat la bordul unei nave trebuie să aibă o Fişa tehnică. motorul trebuie să fie inspectat în ceea ce priveşte modificările şi aprobat folosind mijloacele de verificare cerute în paragraful 4 al regulii 13 din Anexa VI şi una din metodele descrise la 12.3. 12.2. 12. corectate în ceea ce priveşte condiţiile mediului înconjurător şi specificaţia de combustibil. în acest caz.3.3.8 Dacă în scopul realizării conformităţii cu NOX. trebuie prevăzut un mijloc pentru controlul consumului unei astfel de substanţe. prevederea unui Certificat EIAPP valabil trebuie să fie în măsura de a demonstra conformitatea cu limitele corespunzătoare de NOV 12.1.3. şi echipamentul de măsurare trebuie verificat în vederea calibrării şi funcţionării corecte. 12.3.3. în conformitate cu procedurile specificate de producătorul echipamentului de măsurare în Fişa tehnică a motorului.3. 12. Deci.3. 12. punctul (punctele) de măsurare trebuie localizate la baza unor astfel de dispozitive.3. aşa cum se specifică la 12.8 O copie a certificatului (certificatelor) şi o copie a raportului de inspecţie trebuie transmise cât de curând posibil la Administraţia solicitantă.2 După instalarea la bordul navei. apa.7 Dacă este instalat un dispozitiv de tratare suplimentară şi el trebuie să conformităţii cu regula 13 din Anexa VI este măsurarea directă de NOX şi supravegherea în corespundă limitelor.3.4. Astfel de date au la bază verificări curente preluate în mod obişnuit din datele de funcţionare ale altui motor şi pe întreg domeniul de funcţionare a motorului sau pot rezulta dintr-o supraveghere şi stocare continuă de date. aburul.2.3.5 Pentru a demonstra conformitatea cu metoda de măsurare directă. . l al prezentului Cod este dat un model de certificat EIAPP. 12.. pot fi supravegheaţi alţi parametrii relevanţi. 12.1 Pentru acele motoare care nu au fost reglate sau modificate în ceea ce priveşte specificaţia originală a producătorului.2. în funcţie de posibilităţile tehnice ale dispozitivului utilizat.3. Fişa tehnică trebuie să conţină suficiente informaţii asupra mijloacelor care demonstrează că consumul de astfel de substanţe suplimentare este consistent în ceea ce priveşte conformitatea cu limita corespunzătoare de NOX.3.3.1..3.3. trebuie adunate date suficiente pentru calcularea mediei de emanaţii de NOX în conformitate cu prezentul Cod. ureea.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 287 12.2.4 Armatorul trebuie să opteze pentru o măsurătoare directă a emanaţiilor de NOX în timpul funcţionării motorului.3. 12.3. 12.3 a anexei 12.8.2. în care se arată opţiunile şi procesul ce trebuie să corespunda cerinţelor unei inspecţii de precertificare a motoarelor diesel navale destinate instalării la bordul navei.3.3. Fişa tehnică trebuie întocmită de către producătorul motorului şi aprobată de către Administraţie.10 în figura 12. cum ar fi: amoniacul. 12.3. Fişa tehnică va conţine informaţii. se va determina în ce măsura un motor a fost supus reglărilor ulterioare sau a modificărilor care puteau afecta emanaţia de NOt.3.3. aditivi de combustibil. conceptul de grup de motoare poate fi utilizat pentru asigurarea că motorul corespunde limitelor cerute.9 Un certificat astfel eliberat va conţine o confirmare a faptului că el a fost eliberat la cererea Administraţiei. etc. Dacă dispozitivele de evacuare a gazelor tratate suplimentar corespund influentei emanaţiilor de NOX. după instalarea la bordul navei. una din opţiunile prevăzute pentru mijloacele de verificare a conformitate cu 12. Datele vor fi de asemenea.3.3 Există motoare care după precertificare necesită reglarea sau modificarea finala în vederea optimizării funcţionării lor. Procedee pentru certificarea unui motor 12.2 al prezentului Cod este dată o diagramă a fluxului.11 în anexa 12. se introduce o substanţă.4. Totuşi.3.

3. 12.3. inclusiv turaţia şi puterea efectivă nominală a motorului.3.3.3. să prescurteze sau să reducă toate părţile din inspecţia la bordul navei.3.3. în registrul de evidenţă a motorului trebuie efectuată o consemnare completă a modificărilor şi a parametrilor motorului. în conformitate cu prezentul Cod. consemnată cu acte doveditoare în Fişa tehnică. 12.3. 12. 2. dacă este cazul.4. întreaga inspecţie la bordul navei trebuie efectuată la cel puţin un cilindru şi / sau un motor dintr-o familie sau un grup de motoare.3.11 Dacă se face vreo reglare sau modificare în afara limitelor aprobate.10.4.4 şl 12.283 Manualul ofiţerului mecanic 12. 5.3. Certificatul IAPP poate fi eliberat doar dacă s-a verificat în totalitate că emanaţia de NOX se încadrează în limitele cerute. 12. identificarea acelor componente.3. identificarea întregului domeniu de reglaje admisibile sau alternative pentru componentele motorului. componentelor şi caracteristicilor reglabile consemnate în Fişa tehnici motoarele trebuie acceptate în sensul respectării limitelor de NO^.6. denumirea şi restricţiile unui motor care face parte dintr-un grup sau familie de motoare. dncă este cazul. consemnarea randamentului respectiv al motorului. Fisa tehnică şi mijloacele de verificare 12.3.sunt prezentate fluxurile care arată opţiunile şi procesele corespunzătoare cerinţelor unei inspecţii iniţiale. Fişa tehnică va identifica şi acele părţi / componente carς trebuie să respecte specificaţia curentă a producătorului motorului dată de către producător sau producătorul de motoare care are licenţa de producţie.10 Dacă toate motoarele instalate la bordul navei sunt verificate în vederea menţinerii în cadrul parametrilor. 12. trebuie eliberat navei un Certificat IAPP. Totuşi.1 Pentru a împuternici o Administraţie sau o organizaţie autorizată să acţioneze în numele Administraţiei să efectueze inspecţii ale motorului conform descrierii din 12.1. 7. o copie a raportului de încercare cerut conform 12.3. 3.13 In fig. periodice şi intermediare de certificare a motoarelor diesel navale instalate la bordul navelor.7. 12.3. 4.e corespunzătoare după instalarea lor la bordul navei.3. sau încercarea pe standul de încercări pentru aprobarea grupului respectiv de motoare care demonstrează că reglările sau modificările nu depăşesc limitele de emanaţii de NOX. 6. sistemul de mijloace de verificare în scopul verificării conformităţii cu limitele de emanaţii de NOX pe durata efectuării inspecţiilor de verificare la bordul navei conform capitolului 12.9 Dacă se face vreo reglare sau modificare la vreun motor după precertificarea sa. şi prescurtările se pot face doar dacă toţi ceilalţi cilindrii sau motoare sau părţi componente urmează să se inspecteze în acelaşi mod în care s-au inspectat motorul sau cilindrul sau piesele componente. Această verificare se realizează prin supravegherea directă la bordul navei a NOX.12 Administraţia poate.2 Pentru a se asigura că motoarele se află într-o star. Fişa tehnică cerută de 12. specificate în regula 13 din Anexa VI. pentru asigurarea conformităţii. montaje şi valori ale parametrilor funcţionali ai motorului care au influenţă asupra produselor de ardere.3. în acest caz şi referitor la prezentul Cod. la un motor căruia i-a fost eliberat un Certificat EIAPP. la latitudinea sa.6 va conţine cel puţin următoarele informaţii: 1. sau la părţile componente. fiecare motor necertificat va fi verificat în vederea stabilirii conformităţii cu regula 13 din Anexa VI prin metoda de încercare la bordul navei descrisă în .5.4. măsurarea simplificată de NOX la bordul navei. aşa cum s-a aprobat de către Administraţie. 12.

2 în scopul verificării că montajele.7. 12. producătorul de motoare sau armatorul poate alege pe oricare din cele trei metode pentru mijloacele de verificare specificate în 12.3.6. 5. mijloacele de verificare trebuie să dea posibilitatea inspectorului să determine uşor dacă motorul a rămas în conformitate cu regula 13 din Anexa VI. repetabilitate şi senzitivitate comparabilă cu secţiunile corespunzătoare din prezentul Cod: 6. 12. 12.7. dar nu să se limiteze la următoarele puncte: 1. cu excepţia cazului când reprezentantul armatorului nu doreşte verificarea cu mijloacele de verificare specificate. 12.4.3.6 Dacă se consideră că mijloacele de verificare trebuie sa fie incluse în Fişa tehnică a motorului în vederea verificării conformităţii unui motor cu limitele de emanaţii de NOX.4. componentele motorului şi valorile sale de funcţionare nu au deviat de la specificaţiile din Fişa tehnică a motorului: sau 3. componentele motorului şi valorile sale de funcţionare nu au deviat de la specificaţiile din Fisa tehnică a motorului. o specificaţie pentru încercarea echipamentului în scopul demonstrării că are o precizie. atunci un astfel de dispozitiv trebuie aprobat de către Administraţie pe baza liniilor directoare elaborate de Organizaţie. 2.11 şi 12. 12.3.4. 2. metoda simplificată de măsurare în conformitate cu 12. Cel puţin o inspecţie va avea loc înaintea eliberării Certificatului LAPP.4. pe durata oricărei inspecţiei de verificare cerută la bordul navei.3. o definiţie a supravegherii continue de NOX.3. ţinând seama de arabele stadii de funcţionare ale motorului: cel constant şi cel de tranziţie.3. Aceste linii directoare trebuie să includă.1.5. o specificaţie pentru echipamentul în în care se prevede că fiabilitatea sa se menţine pe durata exploatării.3. verificarea parametrilor motorului în conformitate cu 12.3. 4. în acelaşi timp. .8.5.3.7.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 289 secţiunea 12. 12.3 în scopul verificării că montajele.5 Dacă un dispozitiv de supraveghere şi înregistrare a NOX este menţionat ca mijloc de verificare. înregistrarea.3. metoda de măsurare si supraveghere directă în conformitate cu 12.2 şi cu mijloacele de verificare care vor fi specificate de către producător şi aprobate de către Administraţie în conformitate cu prezentul Cod. acest lucru nu trebuie să devină atât de presant încât să se întârzie exagerat nava sau să se ceară date amănunţite privind caracteristicile unui anumit motor sau dispozitive speciale de măsurare care nu sunt disponibile la bordul navei.3. o specificaţie pentru încercarea dispozitivului în condiţiile mediului ambiant de la bordul navei (atmosferă marină. zgomote! vibraţii.1.3. 3.3. 12.3 în general. prelucrarea şi reţinerea datelor.4 Mijloacele de verificare trebuie determinate în funcţie de utilizarea uneia din următoarele metode: 1.7.2. modelul certificatului de aprobare va fi eliberat de către Administraţie.3.3.4. 12.

1.1 Separat pentru flecare motor sau motor-bază al unui grup sau familii de .12.4.1. 12.1.0 g/kWh --* 45*n*-« n*2000 ipm _+ 9. trebuie să fie egale cu sau mai mici decât valorile respective din graficul corespunzător turaţiei nominale a motorului.4.4.4. 12. emanaţia totală de NOX (calculată ca emanaţii totale de NOX) trebuie determinată utilizând ciclurile de încercare corespunzătoare şi metodele de măsurare specificate în prezentul Cod.6 g/KWh 200 CO 600 800 1000 1200 1400 «00 «O 2000 ZDO Fig.1 şi valoarea reală calculată a emanaţiilor de ardere trebuie menţionată în Certificatul EIAPP.6.1. 12.12.2. Limite maxime admisibile pentru emanaţiile de NOX de la motoarele navale 12.2 Dacă motorul funcţionează cu combustibil diesel marin în conformitate cu 12.3. Graficul emanaţiilor de NOX admisibile procedurile din prezentul Cod.1 reprezintă valorile limitelor maxime admisibile pentru motoarele diesel navale bazate pe formulele incluse în paragraful 3(a) din regula 13 a Anexei VI.4.2.4. Emanaţiile totale de NOV aşa cum sunt măsurate şi calculate în conformitate cu 17.1. Ciclurile de încercare şi factorii de presiune ce trebuie aplicaţi 12. Norme privind emanaţia de NOX 12.3 Valoarea limitei emanaţiilor de ardere corespunzătoare motorului conform fιg.290 Manualul ofiţerului mecanic 12.4.1 Graficul din figura 12.

12. Tabelul 12. optimised engines" min 80% NO.1.2. reduction: 10% user fee 100 " 300 500 700 900 1100 Full user fee penalty corresponds to 10.2 Pentru motoarele navale cu turaţie constantă. ciclul de încercare E2 trebuie aplicat în conformitate cu tabelul 12. (Ref.4.2.3 x N^î B= 45. pentru propulsia principală a navei.0 x NT! 12. ciclul de încercare E2 trebuie aplicat in conformitate cu tabelul 12. 12.15 Tip de ciclu de încercare E2 Putere Factor de încărcare . inclusiv acţionarea diesel electrică. Engine r/min Fig.4.8 x N Expected NOX level for "fuel optimised engines" full user fee NOX level for "NO.3 Pentru instalaţiile elicei cu pas reglabil.6 pentru verificarea conformităţii cu limitele emanaţiilor de NOX prevăzute în regula 13 din Anexa VI.4.2. 12.1 Ciclul de încercare la motorul principal cu propulsie cu turaţie constanta (inclusiv instalaţia de acţionare diesel electrică şi cea a elicei cu pas variabil) Turaţie 100% 100% (U 100% 75% 0. Limitele emisiilor propuse de LV1O şl de California EPA.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 291 12.5 100% 50% 0.2.15 100% 25% 0.000 USD/ton NO.1. EPA federal implementation plan proposed regulations) NOX curves: A= 64. optimised engines' Between 30 and 80% reduction 50% user fee ISKX level for special "NO.

2.4.4.4. turaţia intermediară se va situa în mod obişnuit între 60% şi 70% din turaţia maximă nominală.4. 2. .8.25 100% 25% 0.4 Ciclul de încercare pentru motorul auxiliar cu turaţie constantă Tura μ e Nominală Intermediară de mers în gol Tip de ciclu de încercare CI Momentul de torsiune 100% 75% 50% 10% 10% 75% 50% 10% Factor de încărcare 0.15 12.15 100% 25% 0.3 Ciclul de încercare pentru motorul auxiliar cu turaţie constanta Turaμe 100% 100% 0.1 0.7 Cifrele date pentru momentul de torsiune din ciclul de încercare CI. arunci turaţia intermediară va fi 75% din turaţia nominală. trebuie declarată de producător. atunci turaţia intermediară va fi 60% din turaţia nominală.2.1 Tip de ciclu de încercare E3 Putere Factor de încărcare 12. 12. incluse mai sus. care nu sunt. având în vedere următoarele cerinţe: 1.4 Pentru motorul principal şi cel auxiliar ce funcţionează după legea de funcţionare a elicei.3 100% 10% 0. Dacă turaţia momentului de torsiune maximă declarată este mai mică de 60% din turaţia nominală.6 Referitor la turaţia variabilă a motoarelor auxiliare cu sarcină variabilă.2 Tabelul 12.2.292 Manualul ofiţerului mecanic 12.1 0.2. Tabelul 12. ciclul de încercare D2 se aplică în conformitate cu tabelul 12.2 100% 75% 0.4. 3.5 100% 50% 0. sunt valori procentuale care pentru modul de încercare dat reprezintă media momentului de torsiune cerut faţă de momentul de torsiune maxim posibil la această turaţie dată. ciclul de încercare E3 trebuie aplicat în conformitate cu tabelul 12.15 0. dacă aceasta se află între 60% şi 70% din turaţia nominală.2. Dacă turaţia momentului de torsiune maximă declarată este mai mare de 75% din turaţia nominală.2 Ciclul de încercare al "Motorului principal şi a celui auxiliar după legea de funcţionare a elicei" Turaţie 100% 100% 0.1 0. Pentru motoarele care sunt destinate să funcţioneze peste domeniul de turaţie de pe curba de încărcare maximă.5 Pentru motoarele auxiliare cu turaţie constantă.15 0. Pentru motoarele care nu sunt destinate să funcţioneze peste un anumit domeniu de turaţie de pe curba de încărcare maxima în condiţii constante. 4. ciclul de încercare CI trebuie aplicat în conformitate cu tabelul 12.15 0.15 Tip de ciclu de încercare E3 Putere Factor de încărcare 12. Turaţia intermediară pentru ciclul de încercare CI.3 Tabelul 12.1 0. turaţia intermediară trebuie să fie turaţia momentului de torsiune maximă declarată.05 100% 75% 0.4.

12.1. ştampilată de o autoritate de certificare care este recunoscută de către Administraţie.2. conceptele de familie şi grup de motoare 12. pentru asigurarea că motoarele sunt într-o stare corespunzătoare standardelor de emanaţie cerute.1. prin construcţia lor au caracteristici similare în ceea ce priveşte emanaţia gazelor arse de evacuare.2.5. nu necesită reglări sau modificări ce pot afecta în sens nefavorabil emanaţiile de NOX.4. în conceptul de familie de .3 Conceptul de grup de motoare poate fi aplicat la o serie mai mică de motoare fabricate pentru aplicaţii similare de motoare şi care necesită reglări şi modificări pe durata instalării sau exploatării la bordul navei.5. Aplicaţia privind conceptul de familie de motoare 12. In acest caz.4. în mod normal.5.1.2. Aprobarea privind fabricarea în serie a motoarelor. de asemenea. şi anume conceptele de familie sau grup de motoare.2. producătorul de motoare poate. după încercarea pe un stand de încercare. pe durata instalării la bordul navei.9 Dacă un producător de motoare utilizează o nouă aplicaţie a ciclului de încercare pe un motor deja certificat conform unuia din ciclurile de încercare specificate la 12. în general.1.5. prin aplicarea rezultatelor măsurătorii de la anumite moduri ale primei încercări de certificare faţă de calculul emanaţiilor maxime de încărcare în vederea aplicării noului ciclu de încercare. documentaţia necesară cerută pentru metoda de verificarea a parametrului motorului este specificată la 12.1 Pentru evitarea încercării de certificare a fiecărui motor referitor la conformitatea cu limitele de emanaţie NOX.5.2. Această documentaţie trebuie să includă.2.1 Conceptul de familie de motoare dă posibilitatea reducerii numărului de motoare care trebuie prezentat la încercarea de aprobare prezentând garanţii că toate motoarele din cadrul familiei corespund cu cerinţele de aprobare. tipul de aplicaţie trebuie stabilit în baza modificărilor ce se vor efectua la motoare şi a volumului acestor modificări. sunt utilizate ca produse.6.1 Toată documentaţia pentru certificare trebuie să fie completată şi în mod corespunzător. să determine dacă motoarele ar putea fi incluse în conceptul de familie sau grup de motoare. Aceste motoare sunt.5. 12.1.4 în primul rând. Documentaţie 12. 12. nu este necesar pentru noua aplicaţie ca acel motor să fie supus unui proces complet de certificare.2 Pentru un motor din cadrul unui grup de motoare.5. folosind factorii de încărcare de la noul ciclu de încercare. 12. .7.5.2 Conceptul de familie de motoare se poate aplica la orice serie de motoare care.5.3. la latitudinea sa. motoare de mare putere pentru propulsia principală. • 12.3. toţi termenii şi condiţiile.5.2.5.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 293 12.6. se pot "adopta unu sau două concepte de aprobare. 12. Generalităţi 12. inclusiv înlocuirea pieselor componente. 12. producătorul motorului poate demonstra conformitatea prin recalculare.2 până la 12.4.3.

12. Administraţia trebuie să revizuiască alegerea motoruluivariamă de bază din cadrul familiei şi să aibă o opţiune de alegere a unui alt motor. iar pentru cele cu altă construcţie. care motor (motoare) trebuie alese pentru încercarea de certificare. 12. fie pentru încercarea privind conformitatea de fabricaţie. 12.4 Pe baza încercărilor si deciziilor experţilor. acest motor trebuie să aibă cel mai mare nivel de emanaţii dintre toate motoarele din familie.5 în vederea certificării. fie pentru aprobare. Linii directoare pentru alegerea familiei de motoare 12. nivelul de emanaţii de NOX. care motoare produc cele mai mari emanaţii de Nox şi. motoarele cu proiectare şi caracteristici similare de emanaţie sunt reprezentate de un motor-variantă de baza din cadrul familiei. producătorul va propune care motoare să aparţină unei familii de motoare.4. pentru a avea încredere în faptul că întreaga familie de motoare corespunde limitelor de emanaţie de NO X . O caracteristică nu se consideră că este de reglare dacă este în continuu confirmată sau dacă nu este accesibilă în mod obişnuit. dar nu specificaţiile. ciclul de ardere • în 2 timpi • în 4 timpi 2. trebuie să fie comune tuturor motoarelor din cadrul unei familii de motoare: 1.294 Manualul ofiţerului mecanic motoare.3. cilindree 4. de exemplu. 12.5. Administraţia trebuie să ia măsurile necesare pentru a verifica dacă au fost luate măsurile corespunzătoare pentru asigurarea controlului efectiv al conformităţii cu fabricaţia.6 Conceptul de familie de motoare permite reglări minore la motoare prin caracteristicile lor de reglare. 12.4.5. numărul de cilindrii poate deveni un parametru relevant pentru unele motoare datorită aspiraţiei sau instalaţiei de combustibil folosite.5.5. Administraţia poate cere ca parametrii (caracteristicile) de reglare sa fie menţionaţi în orice specificaţie din cadrul domeniului său de reglare pentru certificare sau încercare în vederea determinării conformităţii cu cerinţele.1.5.4.3. numărul de cilindrii şi configuraţia lor . în general. 12.3 Alegerea procedeului pentru motorul-variantă de bază este de aşa natură încât motorul ales să includă acele caracteristici care pot afecta cel mai mult. mediul de răcire • aerul • apa • uleiul 3. 12.5.3. în unele cazuri poate exista o interferenţă de parametrii. 12. caracteristicile referitoare la emanaţiile de gaze arse de evacuare pot fi independente faţă de numărul de cilindrii sau configuraţie.5. în sensul nefavorabil. Următoarele caracteristici de bază.3.3. aceste efecte trebuie avute în vedere pentru a se asigura că doar motoarele cu caracteristici similare în ceea ce priveşte emanaţiile de gaze arse de evacuare sunt incluse în cadrul unei familii de motoare.5.7 înaintea unei aprobări de familie de motoare. Motoarele navale care au caracteristici de reglare trebuie să corespundă tuturor cerinţelor pentru orice reglare din cadrul domeniului fizic disponibil. Familia de motoare se va defini prin caracteristicile de bază care trebuie să fie comune pentru toate motoarele din cadrul familiei.5.2.2 Motoarele care sunt produse în serie şi nu se intenţionează a fi modificate se pot include în cadrul conceptului de familie de motoare. Producătorul de motoare răspunde de alegerea dintre diferitele modele de motoare a acelora care urmează a fi incluse într-o familie.3.

3 Dacă există motoare care includ alte caracteristici ce se pot considera că. 12. configuraţie. aceste caracteristici trebuie identificate şi luate în considerare la alegerea motoarelor ce urmează să fie incluse în familie.5. afectează emanaţiile de NOX de ardere. supape şi ferestre. de exemplu în combinaţie cu galeriile de αdmisie şi evaluare a gazelor. caracteristici diverse • recircularea gazelor de evacuare • pompare de apă / emulsie • pompare de aer • instalaţie de răcire a turbosuflantei • tratare după evacuarea din motor: • catalizator de reducere • catalizator de oxidare • reactiv termic • trapă de particule 12. se cunosc că produc cele mai mari emanaţii de NOX exprimate în grame per kilowatt oră (g/kVVh). Linii direfctoare pentru alegerea motorului varianta de bază dintr-o familie de motoare 12.5. din practică. Administraţia poate trage concluzia că cel mai rău caz privind media de emanaţie a unei familii poate fi cel mai bine caracterizat prin încercarea unui al doilea motor. în condiţii speciale. tipul de combustibil • combustibil diesel marin / combustibil marin greu • combustibil mixt 7. Metoda se va baza pe alegerea unui motor care include particularităţi de construcţie ale motorului şi caracteristicile care. Administraţia poate alege un motor suplimentar pentru încercare bazându-se pe particularităţile de construcţie care arata că acesta poate avea nivelele cele mai mari de emanaţii de NOX din cadrul acelei familii.5. metoda de aspiraţie a aerului • aspiraţie naturală • supraalimentate 6. camera de ardere • cameră directă • cameră separată 8.4. Daca motoarele din cadrul unei familii includ alte . tipul instalaţiei de combustibil • pompă de injecţie pentru fiecare injector • în linie • cu distribuitor • cu un singur element • ansamblul injectorului • supapa de gaz ( pentru motoare cu combustibil mixt) 10.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 295 • se aplică doar în unele cazuri.5. Metoda de aJegere a motorului-variantă de bază pentru măsurarea NOX va fi convenită şi aprobată de către Administraţie. mărime şi număr • chiulasa • cămaşa cilindrului 9.1. 5. Deci. Aceasta necesita cunoştinţe detaliate asupra motoarelor din cadrul unei familii.5.

• raportul maxim între presiunea aerului şi presiunea de aprindere • dp / dn. producătorul trebuie să dovedească Administraţiei că media de emanaţii de NOX pentru respectivele cicluri de încercare se încadrează la valori de limită.6. 12.2 Următoarele criterii de alegere a motorului .5.296 • ! Manualul ofiţerului mecanic _. 12. 12. iar procesul de alegere trebuie să ţină seama de combinaţia caracteristicilor motorului din specificaţie: 1. care urmează să fie pregătită şi păstrată de către producătorul motorului şi aprobată de către Administraţie. • • cantitatea maximă de combustibil injectată* pe ciclu 2.5.3 Daca un motor-variantă de bază al unei familii de motoare este încercdt/rnăsurat în condiţiile cele mai nefavorabile specificate în prezentul Cod şi se confirmă că respectă limitele de emanaţii maxime admisibile rezultatele încercării şi măsurătorii Nox trebuie menţionate în Certificatul EIAPP eliberat pentru mo torul-vâri an ta de bază în particular şi pentru toate motoarele care fac parte din aceeaşi familie de motoare. 12.6.5.5. criteriul de alegere suplimentar ' • presiunea medie efectivă • presiunea maximă din cilindru .6. certificată de una din aceste Administraţii.3 Dacă motoarele din cadrul familiei includ alte particularităţi variabile de construcţie care pot -afecta emanaţiile de NOX.6.5. 12. identificate şi luate în considerare la αlegeαrea motorului . Nu este necesară o dovadă ulterioară a conformităţii cu Regula 13 din .5.6.6. trebuie acceptată de către cealaltă Administraţie participanta la acea convenţie alături de Administraţia respectivă care efectuează certificarea.Anexa VI dacă se verifică că motorul instalat nu a fost modificat şi reglările motorului sunt în domeniul permis în cadrul certificării familiei de motoare.4 Dacă.particularităţi de construcţie variabile care se consideră că pot influenţa emanaţiile de NOX.5 Dacă motorul-variantă de bază al unei familii de motoare trebuie certificat în conformitate cu un standard Ia alegere sau un ciclu de încercare diferit decât cel permis de prezentul Cod. limitele condiţiilor lor de operare şi detalii şi limite ale reglărilor permise la motor.1 Certificarea va include o listă.variantă de bază.6 înaintea acordării unui grup de motoare a aprobării pentru producerea noilor motoare în serie.variantă de "bază pentru controlul emanaţiei de NO^ trebuie luate în considerare.variantă de bază.5.5.5.. de asemenea. . Certificatele eliberate conform acestor convenţii trebuie acceptate ca dovezi incontestabile că toate motoarele incluse în certificare care fac parte din familia de motoare corespund cerinţelor de emanaţii specifice de NOX. criteriul de alegere principal . 12.5. aceste particularităţi trebuie şi ele identificate şi luate în considerare la alegerea motorului . acesre particularităţi trebuie. cu toate motoarele şi specificaţiile lor acceptate în cadrul aceleiaşi familii de motoare. Administraţia va lua măsurile necesare pentru verificarea planurilor .6. trebuie eliberat pentru un motor care face parte dintr-o familie în conformitate cu prezentul Cod care certifică că motorul variantă de bază respectă nivelele de NOX specificate în Regula 13 din Anexa VI. înclinarea curbei de creştere a presiunii • presiunea s'uperioară a aerului de supraalimentare • temperatura superioară a aerului de supraalimentare 12. 12. atunci o familie întreagă de motoare. Certificarea familiei de motoare 12. relevante conform regulii 13 din Anexa VI şi prezentul Cod înainte ca Administraţia să poată elibera un Certificat EIAPP.2 Un precertificat sau un Certificat EIAPP. două sau mai multe Administraţii sunt de acord să accepte alte Certificate EIAPP.5.

Grupul de motoare poate include o încercare a motorului pe standul de încercare.5. puterea nominală maximă per cilindru la-turaţia nominală maximă. un grup de motoare poate fi acceptat dacă numai unul din aceşti parametrii sau specificaţii nu este comun pentru toate motoarele din cadrul .directoare pentru alegerea unui grup de motoare 12. metoda şi caracteristicile de construcţie referitoare la presiunea de supraalimentare şi instalaţia gazelor arse de evacuare.1 Aceste motoare sunt utilizate în primul rând ca motoare principale de propulsie.8 Linii. cu sau fără suport tehnic de la producătorul de motoare. 5.7. 12.7. 12.2 Următorii parametrii şi specificaţii trebuie să fie comune motoarelor din cadrul unui grup de motoare: . dacă parametrii ceruţi la 12. l Grupul de motoare poate fi definit prin caracteristicile de baza şi specificaţiile suplimentare faţă de parametrii definiţi la 12.7. acesta poate aplica certificarea la un grup de motoare. de asemenea. Ele necesita în mod normal o reglare sau modificare pentru a corespunde condiţiilor de funcţionare la bordul navei. 1. conceptul de grup de motoare poate fi aplicat la orice tip de motor care are aceleaşi particularităţi de construcţie cum se specifică la 12. Aplicarea conceptului de grup de motoare 12.5.5.5. .5.8 pentru o familie de motoare. posibilitatea de reducere în cadrul încercării pentru aprobare a modificărilor la motoarele din producţie sau din exploatare.5. Aplicaţii tipice sunt modificările similare ale motoarelor similare în exploatare sau motoarele similare în condiţii similare de funcţionare.7. particularităţi de construcţie ale instalaţiei de injecţie cu combustibil. dar rezultatul lor să nu fie acela al depăşirii limitelor de emanaţii de NOX din prezentul Cod.5 şi se permite reglarea sau modificarea individuală a motorului după efectuarea măsurătorii pe stand. dimensiunile cursei şi Diametrului. 12.5. particularităţi de construcţie ale camerei de ardere care afectuează emanaţia de NOX. şi 6. metoda de supraalimentare şi» instalaţia de răcire a aerului • cu/fara răcitor de aer v 4. 2.5. Această cerinţă poate să nu fie necesară pentru grupurile stabilite pentru modificări la motor la bordul navei ci după ce a fost eliberat un Certificat EIAPP 12.4.5. 12.4 Aplicaţia conceptului de grup de motoare. aceste motoare nu pot fi considerate ca grup de motoare.7.5. 3.5. dacă se cere de către producătorul de motoare sau altă parte. ' . 12. 12.. Totuşi. decide să efectueze ijiodificări la un număr de motoare similare din flota armatorului.4.2 nu sunt comuni tuturor motoarelor din cadrul unui grup de motoare experimentat.5.3 în general. Domeniul permis de abatere de la această medie*în cadru r Unui grup de-motoare trebuie declarată de către producător şi aprobată de către Administraţie.S. • presiunea constantă • c u sistem pulsatoriu ' .8. al pistonului şi camei de injecţie care pot influenţa caracteristicile de baza ale emanaţiei de NO X . Dacă posesorul de motor.2 Conceptul de grup de motoare prevede.3. 297 corespunzătoare făcute în scopul asigurării controlului efectiv al conformităţii cu producţia. .Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale .5.3.3 In general. trebuie avută în vedere de către Administraţie la aprobarea de certificare. Gama de motoare din cadrul unui grup de motoare şi alegerea motorului-variantă de bază trebuie convenită si aprobată de către Administraţie.

La cerere.5. prin Fişa tehnică. în condiţii la bordul navei. Rezultatele obţinute pe standul de încercare a motorului cu privire la emanaţiile de NOX trebuie acceptate ca o opţiune de verificare a reglărilor şi modificărilor motorului efectuate la bordul navei în cadrul unui grup de motoare.9. • diferente de alimentare cu combustibil între cilindrii. • componentelor pompei de injecţie. posibil şi un motor de încercare. care arată efectele modificărilor asupra nivelului de NOX care poate fi acceptată pentru toate motoarele din cadrul unui grup de motoare fără a fi nevoie de măsurători în vederea certificării pe fiecare motor al grupului. 12.5. că o violare a unui parametru sau a unei specificaţii se va extinde asupra tuturor motoarelor din cadrul unui grup de motoare ce corespund limitelor de emanaţie de NOX.9. poate accepta rezultatele de la o încercare de demonstraţie efectuată pe un singur motor.2 în continuare sunt date câteva exemple de reglări şi modificări permise a se efectua în cadrul unui grup de motoare. dar fără a se limita totuşi la acestea: 1. • supape de admisie şi de evacuare • came de injecţie • camera de ardere. 12.1 Reglările sau modificările minore în conformitate cu conceptul de grup de motoare sunt permise după precertificare sau măsurarea finală pe standul de încercare în cadrul unui grup de motoare cu acordul părţilor respective şi aprobarea Administraţiei. reglarea: • temporizarea injecţiei pentru compensarea diferenţelor de proprietate a combustibilului.5.298 Manualul ofiţerului mecanic grupului de motoare experimentate cu condiţia ca producătorul de motoare sau armatorul să poată dovedi Administraţiei. modificarea: • turbosuflantei. • profile de came. 2. .5. Administraţia. Acesta este unul din principalele motive de existenţă a conceptului de grup de motoare. 2. • temporizarea injecţiei pentru optimizarea presiunii maxime a cilindrului. Linii directoare privind reglările sau modificările din cadrul unui grup de motoare 12.9. Pentru realizarea optimizării. măsurarea la bordul navei confirmă că motorul reglat sau modificat corespunde limitelor corespunzătoare de emanaţii de NOX. o inspecţie a parametrilor relevanţi ai motorului în legătură cu emanaţia sau prevederile pentru mijloacele de verificare ale motorului sau datele prevăzute de către producătorul motoarelor confirmă că motorul reglat sau modificat corespunde limitelor respective de emanaţii de NOX. dacă: 1. 12. • specificaţie piston • specificaţie supapă de alimentare • duze de injecţie.9.3 Exemplele de mai sus de modificări după probele de încercare pe stand au în vedere îmbunătăţiri esenţiale ale componentelor sau performanţei motorului pe perioada de funcţionare a unui motor.

10. 12. Primul motor comandat poate fi înregistrat ca motor-variantă de bază. Metoda utilizată la alegerea motorului-variantă de bază pentru reprezentarea grupului de motoare trebuie convenit şi aprobat de către Administraţie.3 şi 12. Dacă nu este cazul să se efectueze încercarea motorului conform condiţiilor definite la 12.Toate volumele şi media debitului volumetric trebuie să se încadreze între 273 K(0°C)şi 101.2.6. reglajele dinamometrice trebuie determinate în conformitate cu 12.1. Aceasta din cauza că emanaţiile sunt relevate pe baza forţei de frânare. Linii directoare privind alegerea motorului .3kPa.1. De aceea.5. Nu este întotdeauna posibil să se aleagă un motor-variantă de bază dintr-un volum mic de motoare fabricate în acelaşi fel ca dintr-o masă de motoare fabricate (familie de motoare).1. pe perioada încercărilor privind emanaţia. 12. pentru multe din tipurile de motoare se permite ca piesele auxiliare.1. rezultatele obţinute depind mai mult de procesul de realizare a măsurătorilor decât de motor şi metoda de încercare. înaintea acordării unui grup iniţial de motoare a aprobării pentru producerea motoarelor în serie. 12.6.2 Acest capitol specifică metodele de calcul şi măsurare în legătură cu emanaţiile de gaze arse de la motoarele cu ardere internă în regim de stabilizare.10.6. necesare la determinarea valorii medii specifice pentru emanaţia de gaze arse de evacuare cu NOX 12.1.6.1. Administraţia va lua măsurile necesare pentru verificarea planurilor corespunzătoare făcute în scopul asigurării controlului efectiv al conformităţii cu producţia.1. Pierderile ce depăşesc 5% trebuie aprobate de către Administraţia respectivă înaintea efectuării încercării.10. să nu fie cunoscute în momentul fabricării sau certificării.1. care pot fi montate la motorul în exploatare.6. Procedee cu privire la măsurătorile de emanaţii de NOX efectuate pe un stand de încercare 12.5.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 299 12.4 Acest capitol include metodele de încercare şi măsurare. în sensul acestui capitol.3 Multe din procedeele descrise mai jos sunt consideraţii detaliate ale metodelor de laborator.9.6. după caz.9.1.variantă de bază dintr-un grup de motoare 12.3.5.2. un motor trebuie să fie echipat cu toate piesele sale auxiliare în acelaşi mod în care va fi utilizat la bordul navei.6.7. 12. de exemplu dacă motorul şi transmisia formează o singură unitate.6.6.6. desfăşurarea şi raportul încercării ca procedeu pentru o măsurare efectuată pe standul de încercare.6. Alegerea motorului-variantă de bază trebuie făcută în conformitate cu criteriul 12. In acest caz.6.6. Generalităţi 12. motorul poate să fie încercat doar cu celelalte piese auxiliare montate. Această cerinţe poate să nu fie necesară pentru grupurile stabilite pentru modificări la motor efectuate la bordul navei după ce a fost eliberat un Certificat EIAPP.5 In principiu.2.1 Această procedură trebuie aplicată la fiecare încercare de aprobare iniţială a unui motor naval indiferent de locul unde se efectuează acea încercare 12.8 .3.6. 12. Pierderile de suplimentare nu trebuie să depăşească 5% din puterea maximă înregistrată.1. 12. 12. . deoarece determinarea unei valori de emanaţii necesită mai degrabă realizarea unui set complex de măsurători individuale decât obţinerea unei singure valori măsurate.

3 al prezentului Cod conţin abrevierile. trebuie imediat luată în considerare. 12.3.6.3. inclusiv specificaţiile pentru aparatele analitice din anexa 12.1.6. Instalaţia de admisie a aerului la motor Motorul supus încercării trebuie să aibă o instalaţie de admisie a aerului care să prevadă o restricţie a admisiei aerului. Tabelele I. Dacă piesele auxiliare neesenţiale nu au fost eliminate.4.2.3.6. 12. 12. puterea absorbită de ele la turaţia de încercare trebuie determinată pentru a calcula forţa necorectată de frânare.1. la temperatura ambiantă a apei de mare de 25 °C.2.10.3.2.2. pentru ca o încercare să fie recunoscuta ca valabilă. toate rezultatele măsurătorilor. Puterea 12.2.3) 12.1 Parametrul de încercare şi valabilitatea încercării pentru aprobarea familiei de motoare Parametrul/.2.6.5.2.2.2.98 Z fa Z 1.6. datele încercării sau calculele cerute în acest capitol trebuie consemnate în raportul de încercare a motorului în conformitate cu 5.8. de exemplu.1.6. parametrul/.10. 2. motorul cu supraalimentare cu turbosuflantă cu sau fără răcirea aerului de admisie: (12. motoare cu aspiraţie normală şi suflante acţionate de motor: 2.6.2. Condiţii de încercare 12. 3 şi 4 din anexa 12. respectiv. aşa cum se specifică . trebuie să fie astfel încât: • 0. indicii şi simbolurile folosite în acest Cod. Instalaţia de răcire trebuie reglată cu motorul funcţionând la turaţia şi sarcina de referinţă.6.2.6. înlocuind un dispozitiv de purificare a aerului în condiţii de funcţionare a motorului. 12.Măsurarea emanaţiilor specifice are la bază puterea necorectată de frânare. aşa cum se specifică de către producător.8. Temperatura mediului de răcire şi temperatura aerului trebuie înregistrate.8. Motoarele răcite cu apă trebuie să poată funcţiona la nivelele admisibile de emanaţii de NOX aşa cum se prevede în regula 13 din Anexa VI.6 şi anexa 12.6.3. trebuie determinat conform următoarelor prevederi: 1. Piesele auxiliare care nu sunt necesare la funcţionarea motorului şi care pot fi montate pe motor pot fi eliminate din cadrul încercării.1. cerinţele de calibrare pentru aparatele analitice incluse în anexa 12. Temperatura aerului de încărcare şi reducerea presiunii răcitorului trebuie reglată între ± 4 K şi.7 din prezentul Cod.2.2) şi.9. 12. Motoare cu răcirea aerului de supraalimentare 12. ± 2 kPa.8.2.2. pentru scăderea temperaturii la instalaţia de răcire cu apă. Dacă nu se specifică altfel.6 şi formulele de calcul privind debitul 'de gaze incluse în capitolul 12. 12.02 (12. ca în specificaţia producătorului.300 Manualul ofiţerului mecanic 12.6. O creştere suplimentară a temperaturi datorată schimbătoarelor de căldură.2.6. 12.

4.2. aşa cum se specifică de către producător.2.1 Se vα utiliza frâna hidraulica cu caracteristici corespunzătoare realizării c i c l u l u i respectiv de încercare descris la 12.4.3.3 Acest Cod nu conţine detalii asupra echipamentului de măsurare a debitului.6.6.4.3.7. conform aprobării Administraţiei.8. 12.Codul t e lin ic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 301 de către producător.2 Alegerea combustibilului pentru încercare depinde de scopul încercării.6. Dacă nu se convine altfel de către Administraţie şi dacă nu este disponibilă o referire corespunzătoare la combustibil. precum şi analiza combustibilului.6. . 12. 12. care descrie instalaţia analitică recomandata pentru emanaţiile gazoase. iar temperatura şi locul măsurării trebuie notate.4.6.5.8. temperaturii şi presiunii.2 Aparatele pentru măsurarea momentului de torsiune şi a turaţiei vor permite măsurarea puterii arborelui peste limitele de funcţionare pe standul de încercare.2 Se pot accepta alte instalaţii sau analizoare. 12.6.3.3.1 Emanaţia componentelor gazoase de la motorul supus încercării trebuie măsurata prin metodele menţionate în anexa 12. specificat în ISO 8217. Ulei de ungere Specificaţiile privind uleiul de ungere folosit la încercare trebuie înregistrat.6.5 din prezentul Cod.gradul DM. Instalaţia de evacuare a gazelor arse de la motor Motorul încercat trebuie şi aibă o instalaţie de evacuare a gazelor arse prevăzută cu o contrapresiune a gazelor arse de evacuare. Dacă se face referire la combustibili. 12.2.6 al acestui Cod sunt indicate cerinţele exacte referitoare la echipamentul necesar efectuării unei încercării privind emanaţiile. Deci. arunci se va folosi combustibilul diesel marin . 12. Instalaţia de răcire Trebuie utilizată o instalaţie de răcire a motorului care are un debit suficient pentru a menţine motorul la temperatura normală de funcţionare aşa cum se specifică de către producător.4.2. 12. în schimb.6. Combustibili de încercare 12. în coz contrar.4. Temperatura combustibilului trebuie să fie măsurată de la admisia în pompa de injecţie cu combustibil sau aşa cum se specifică de către producător.6. daca cu ele se obţin rezultate echivalente acelora obţinute cu echipamentul menţionat la 12.6.4. cu proprietăţi corespunzătoare tipului de motor.1. 12.6. şi al cărui rezultat constă într-un debit maxim de aer pentru respectiva utilizare a motorului.3.4.6.1 din anexa 12.4. 12.6.4.3 Temperatura combustibilului trebuie să corespundă recomandărilor producătorului. 12. Ia 12.6.2. Echipament de măsurare 12. se impun calcule suplimentare care vor fi înregistrate. trebuie indicate specificaţiile sau codul de referinţă.4.1 Caracteristicile combustibilului pot influenţa emanaţia de gaze arse de la motor. aşa cum se specifică de către producător în condiţii de funcţionare a motorului şi al cărui rezultat constă într-o putere maximă declarată pentru respectiva utilizare a motorului.4 Specificaţia pentru frâna hidraulică 12. 1996. caracteristicile combustibilului utilizat la încercare trebuie determinate şi notate.6.6. 12.

4. 12. 12.4) sau VEXHD =l \-LIRD + FFD ' CFUEL (volum uscat de evacuare) (12.5. buie calculat astfel: GEXHU.6.6.3.5.1 Metoda măsurării directe Această metodă implică măsurarea directă a debitului de gaze arse de evacuare prin duza de debit sau instalaţia echivalentă de măsurare şi va corespunde unui standard internaţional recunoscut. din anexa 12.6.5.6.5 din acest Cod.6.6. 12.2.5.7.8.302 Manualul ofiţerului mecanic 12.5.6.2 Se vor utiliza debitmetrele de aer şi cele de combustibil cu precizia indicată în apendicele 6 din acest Cod.5) sau I/ EXHW = l''.6) Notă: Valorile pentru FFD şi F^s variază în funcţie de tipul de combustibil 12.= GAOUV + G FUEL (masă umedă de evacuare) (12.5. Analizoare pentru determinarea componentelor gazoase Anαlizoαrele pentru determinarea componentelor gazoase trebuie să respecte specificaţiile menţionate în anexa 12.2 sau 12.5. 12.2. 12.4.7 din acest Cod.6.2. . Abaterile admisibile ale dispozitivelor de măsurare a parametrilor caracteristici ai motorului si a altor parametri esenţiali Cαlibrαreα tuturor aparatelor de măsurare trebuie efectuată conform standardelor internaţionale recunoscute şi trebuie să corespundă cerinţelor menţionate în acest Cod.6.8.6. Notă: Măsurarea debitului de gaze este o sarcină dificilă.8.6.8.2 Metoda de măsurare a debitului de aer şi a debitului de combustibil.1.4mιv + rr.3 Metoda de compensare cu carbon Aceasta metoda implica calcularea debitului masei de gaze arse de evacuare din consumul de combustibil şi concentraţiile de gaze arse de evacuare prin utilizarea metodei de compensare cu carbon şi oxigen aşa cum se specifică în anexa 12.5.1 Metoda de determinare a debitului de emanaţii de gaze arse de evacuare trebuie aplicată în conformitate cu un standard internaţional recunoscut. Determinarea debitului de gaze arse de evacuare Debitul gazelor arse de evacuare trebuie determinat prin una din metodele specificate la 12. 12.3 Precizia echipamentului de măsurare va fi astfel încât să nu se depăşească abaterile maxime ale valorilor date la 12.3. Trebuie luate măsuri de precauţie pentru evitarea erorilor de măsurare care vor influenţa erorile privind valoarea emanaţiei.6.r ' GFUEL (raasă "medă de evacuare) (12.6 al acestui Cod.5.6.6. 12. 12.

eşantionul de gaze arse de evacuare trebuie luat din partea de jos a acestui dispozitiv.6.9.9.6.2. Pentru calcularea emanaţiilor de gaze arse de evacuare trebuie utilizat debitului total de emanaţii de gaze arse de evacuare. 12.1 Probele de eşantioane pentru emanaţiile gazoase trebuie să fie la o distanţă cu cel puţin 0. ECS sau ZRDO pentru măsurarea oxigenului. nu se impune conformitatea exactă cu aceste cifre. Se pot utiliza şi alte metode indicate pentru corelarea cu metodele de mai sus. mostra pentru toate componentele se poate lua printr-o singură probă de eşantionaj sau două din apropierea unei extremităţi şi separate apoi în interior la diferitele analizoare. pompe şi întrerupătoare se pot folosi pentru furnizarea informaţiilor suplimentare şi coordonarea funcţiilor instalaţiilor componente. 12.2 Instalaţiile cu restricţie a admisiei şi cu contrapresiune la gazele arse de evacuare trebuie reglate la limitele superioare aşa cura se specifică de către producător în conformitate cu 12.la partea de sus a ieşirii de la instalaţia pentru evacuarea gazelor arse.2 In cazul unui motor cu mai mulţi cilindrii cu un distribuitor ramificat de evacuare a gazelor arse. solenoizi.2 Principalele componente ale gazelor arse de evacuare 12.9.1 O instalaţie de măsurare analitică pentru determinarea emanaţiilor gazoase din gazele arse de evacuare impure trebuie să se bazeze pe utilizarea următoarelor analizoare: 1.6.6.6.3 Dacă compoziţia gazelor arse de evacuare este influenţată de vreo instalaţie de evacuare a gazelor arse după tratare.3 Extragerea de probe din emanaţiile gazoase 12. 3. analizorul HRD pentru măsurarea hidrocarbuilor. pe cât este posibil.3 Specificaţiile şi calibrarea cu privire la aceste analizoare sunt menţionate în apendicii 5 şi 6 din acest Cod.4 şi 12.1. 12.2.6. valvule. 12.1 Descrieri detaliate privind instalaţiile de analiză şi luare de probe sunt date la întrucât diferite configuraţii pot produce rezultate echivalente.6.9.2.3. PMD.2 Pentru gazele arse de evacuare impure.5. analizorul NDIR pentru măsurarea monoxidului şi dioxidului de carbon. se permite obţinerea unui eşantion din fiecare grup şi calcularea unei medii a emanaţiilor de gaze arse de evacuare.9.8. Componente suplimentare. încercarea în funcţionare 12.9.2.5 m sau de 3 ori diametrul ţevii de evacuare a gazelor arse . aşa cum se prevede în apendicele 5 din acest Cod. 12. Trebuie avut grijă ca în nici un punct al instalaţiei analitice să nu se producă condens de Ia componentele gazelor.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 303 12.3. . cum ar fi aparatele de măsură. 2.6.9.9.care dintre acestea este mai mare . Calibrarea aparatelor analitice Fiecare analizor utilizat la măsurarea parametrilor unui motor. 12.2. trebuie calibrat oricât de des este necesar aşa cum se menţionează în apendicele 6 din acest Cod.6.6.6.9.6. La motoarele cu mai mulţi cilindrii care au grupuri distincte de distribuitoare.1.9.1 Generalităţi. 12. astfel încât să se asigure că eşantionul este reprezentativ pentru media emanaţiilor de gaze arse de evacuare din toţi cilindrii. analizorul HCLD sau altul echivalent acestuia pentru măsurarea oxizilor de azot.9. 12. 4.6.3. dar suficient de aproape de motor astfel încât să se asigure o temperatură de evacuare a gazelor arse de cel puţin 343 K (70 °C) pe probă. orificiul de admisie al probei trebuie să fie situat destul de departe de partea inferioară.6.6. 12. cum ar fi cele cu o configuraţie de motor "V".9.

trebuie anexat la Fişa tehnică.2. turaţia specificată trebuie menţinută în domeniul ±1% din turaţia nominală sau ±3 min"1. 12. 12. 12. Originalul raportului de încercare trebuie păstrat în dosarul producătorului motorului şi o copie legalizată la dosarul Administraţiei. temperatura aerului de admisie şi debitul combustibilului trebuie măsurate în fiecare caz imediat după ce funcţionarea motorului s-a stabilizat. Momentul de torsiune specific va fi menţinut astfel încât media.8 Condiţii ale motorului Turaţia şi sarcina motorului. 12.6.4. cu excepţia mersului în gol care va fi în cadrul tolerantelor declarate de către producător. 12. calibrarea analizoarelor trebuie reverificată fixând mai întâi pe indicarea valorii zero a gazului şi apoi rotind rapid aşa cum s-a procedat înaintea efectuării măsurătorilor.6. peste perioada de timp în care urmează să se facă măsurătorile.9.4 din acest Cod.2 Pe durata fiecărui caz al ciclului de încercare după perioada de tranziţie iniţială.4 Verificarea analizoarelor Analizoarele de emanaţii trebuie fixate pe zero şi apoi acţionate 5.6 Desfăşurarea încercării 12.2. . care dintre acestea este mai mare. Raportul încercării 12.6.10. fie originalul fie copia legalizată. producătorul motorului trebuie să pregătească un raport de încercare care să conţină. trebuie făcută o medie a citirii diagramei în ultimele 60 de secunde ale fiecărui caz şi determinată media concentraţiilor de CO.6.6. Motorul trebuie să funcţioneze în fiecare caz în conformitate cu ciclurile corespunzătoare de încercare definite la 12.5. CO:.5 Ciclurile de încercare Toate motoarele trebuie încercate în conformitate cu ciclurile de încercare definite la 3.1 Pentru fiecare motor încercat în vederea precertificării sau certificării iniţiale la bordul navei fără precertificare. NOX şi O: pe durata fiecărui caz din media citirilor diagramei şi datele corespunzătoare de calibrare. Evaluarea datelor privind emanaţiile gazoase Pentru evaluarea emanaţiilor de gazoase.9 Reverificarea analizoarelor După încercarea la emanaţii.9.10. făcând permanent parte din ea. atât în timpul încercării cât şi pe perioada tuturor verificărilor de sensibilitate (zero şi acţionare rapidă).9.6.9.6.8. datele menţionate în anexa 12.10.6.6.6. 12.6.1 până la 12.11. încercarea trebuie considerată acceptată dacă diferenţa dintre cele două calibrări este mai mică de 2^σ. trebuie să înceapă desfăşurarea încercării.304 Manualul ofiţerului mecanic 12. este în domeniul ±2% din momentul maxim de torsiune la turaţia de încercare.6.9.9.2.6. Acesta ţine seama si de variaţiile din utilizarea motorului. pe un înregistrator cu bandă de înregistrare sau măsurată cu o instalaţie echivalentă de achiziţie de date cu trecerea gazelor arse de evacuare prin analizoare la cel puţin zece minute în fiecare caz.7 Sensibilitatea analizoarelor Parametrii de ieşire de la analizoare trebuie înregistraţi.9. HC. Raportul încercării.9. Debitul gazelor arse de evacuare trebuie măsurat sau calculat şi înregistrat 12.6.9.6.9. cel puţin. 12.1 După terminarea procedeelor de la 12.

6.6.12.1 Pentru gazele arse brute (impure) de evacuare: (12.24 al anexa 12. concentraţia măsurată.6.0.2 Alternativ: 1 l + HTCjuτ .4 Formula (12.11) (12.1 până la 12.7 din acest Cod. % = presiunea de saturaţie a vaporilor din aerul de admisie.2 Corecţia raportului uscat / umed Dacă se aplică GCXHW.12.12.12.12) 12. 12.2.4.6. dacă nu este deja măsurată pe o bază umedă. ' cu: H. -P. 12.8. kPa Notă: Formulele ce utilizează Fm sunt versiuni simplificate ale celor menţionate în acest Cod 12.9) .6.2.3 Pentru aerul de admisie: " w ' (12.12. 12.7) (12.6.2.2.12.5.5 Valorile tipice pentru F™ pot fi găsite în tabelul 12.2.6.3.12.6. Definit în acest fel Fπι este o valoare pentru conţinutul în apă al gazelor arse de evacuare din relaţia raportului aer-combustibil. Calcularea emanaţiilor gazoase Rezultatele finale pentru raportul de încercare trebuie determinate prin parcurgerea etapelor de la 12.12. V^-^y.8) trebuie acceptată ca definiţie a factorului specific de combustibil Fm. kPa = presiunea barometrică totală. Hd Ra pa pB = g apă per kg aer uscat = umiditatea relativă a aerului de admisie.1 Determinarea debitului gazelor arse de evacuare Debitul gazelor arse de evacuare (Gţxwu* VEXHW sau VLXHD) trebuie determinat pentru fiecare caz în conformitate cu una din metodele descrise la 12.12.6.005 • (%CO(uscat) + %CO2(uscat)) 12. trebuie convertită într-o bază umedă după următoarea formulă: conc(umed) = Kw • conc (uscat) 5.1 până la 12.6.5.6. Pm nu depinde doar .Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale - 305 12. GŢOTW sau Vτoτw. care conţine o listă a valorilor Fπ{ pentru diferiţi combustibili. 12.

306 ' Manualul ofiţerului mecanic specificaţiile pentru combustibil.3 Corecţia NOX pentru umiditate şi temperatură 12.3. acest fapt trebuie luat în considerare Ia corectarea umidităţii. din conţinutul de hidrogen al combustibilului şi raportul aer . deci.13) = umiditatea aerului de admisie.14): 1.7l) + B-(Ta-29&) unde: A B T H.Psc • 100 / (PC . 5. Nu trebuie folosite alte valori de referinţă pentru umiditate în locul celei de 10. Apa care se condensează în răcitor poate modifica umiditatea aerului de supraalimentare şi.209 GFUH. Dacă Ha > Hsc.14) trebuie utilizat ca atare.4 Apa sau aburul injectat în turbosuflantă (umidificarea aerului) este considerată o emanaţie a dispozitivului de control şi. GEXHW din 12.71 g/kg. 12.2. nu se va ţine cont de ele la corectarea umidităţii. kPa PC = presiunea aerului de supraalimentare. 12.6. în acest caz.00954 .8) consideră conţinutul de apă din procesul de ardere şi din aerul de admisie independent unul faţă de celalalt şi suplimentar.309 G Fl . concentraţia de NOX trebuie corectată în ceea ce priveşte temperatura şi umiditatea mediului înconjurător cu factorii daţi în formulele (12. 5. g apă per kg uscat (aşa cum se determină din 12.12. 12.12.71 g/kg la temperatura standard de referinţă de 25° C trebuie utilizată la toate calculele ce implică corectarea umidităţii în cadrul acestui Cod.1 Deoarece emanaţia de NOX depinde de condiţiile mediului înconjurător.6 Motoare diesel cu râcitoare intermediare de aer Pentru motoarele diesel cu râcitoare intermediare de aer trebuie utilizată următoarea formulă alternativă (12. Pentru luarea în considerare a umidităţii din aerul incărcat. . / GAIRD .220 .13) şi (12.3 trebuie corectat astfel: 3.2.2 Valoarea standard de 10.7 Formula (12.6.12. ci depinde.2.12.0.3. (12. Dacă Ha<Hsc.6.6. kPa 2.3. 12. mai trebuie avute în vedere şi următoarele: Hsc = umiditatea aerului de supraalimentare.8 12.0.3 Se pot utiliza alte formule de corecţie dacă pot fi justificate sau validate în cadrul unui acord al părţilor respective şi dacă se aprobă de către Administraţie.3.0266 = temperatura aerului în K formula 12.6. .6.12. într-o mai mică măsură.14). atunci Ha din formula (12. EL /G A[RD .combustibil.5 Generalităţi cu privire la motoarele diesel în general.10) .6. atunci Hsc trebuie utilizat în locul Ha din formula (12.2.6 Anexa 12.12.3.3.0.12. = . şi de raportul aer combustibil al motorului.14). 12.5.12.12. pentru motoarele diesel trebuie utilizată următoarea formulă pentru calcularea KHDrES l + A'(Ha-lO. = 0.8. g apa per kg de aer uscat în care: unde: Hsc = 6. de aceea.Psc) Psc = presiunea de saturaţie de vapori din aerul de supraalimentare.6.7 din acest Cod conţine formule pentru calcularea F.12.6.

012• (Ha .12.10.uscat şi w .002053 0.6. v. .00125 0.14) unde: Tsc = temperatura aerului interrăcit = TscRβf temperatura de referinţă a aerului refrigerent corespunzător unei temperaturi a apei de mare de 25° C.00285(r5C - (12.293. moduri (n) utilizate la calculele de mai sus corespund prevederilor de la 12.1 Emanaţia trebuie calculată pentru toate componentele individuale în felul următor: (12.001587 0.18) P = (12. CO HC C0: 0: u 0.64 14.0275-(Ta -298) + 0. trebuie specificat de către producător Notă: Pentru explicarea altor variabile vezi formula (12.2.000479 v 0.13). TSCRβf.5.29 Notă: Coeficienţii pentru u dat în tabelul 12.64 14.6.29 19.4.71)-0.2 Coeficienţii u .EXHW (12. u = w / densitate.12.6. w Gaz NO.4.15) (12. pentru o densitate a gazelor arse de evacuare * K293.00125 w 0.000619 conc ppm ppra - ppm procente procente 15.6.16) (12. 12.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 307 L H'DIES l-0. Tabelul 12. 12.4 Calcularea ratelor debitului gazelor arse de evacuare 12.12.19) '=' 12.umed.5 Coeficienţii u.002053 0.5 Calcularea emanaţiilor specifice 12.6.5.17) sau Gas niass = v conc sau Gas mass = u.5 sunt valorile corecte pentru o densitate a gazelor arse de evacuare de aproximativ 1.umed trebuie utilizaţi aşa cum se specifică m tabelul 12.12.5.12.conc 12.000966 0. v .12.19 11.2 Factorii de încărcare şi numărul de.4.05 19.1 Ratele debitului de gaze arse de evacuare pentru fiecare mod trebuie calculate după cum urmează (pentru gazele arse brute de evacuare): Gas niass = u conc G.6.

1.3.2.1 Generalităţi 12.2 până la 2.1 de la 12. inclusiv verificările reglajelor şi a valorilor de funcţionare a motorului.7. reglările sau modificările efectuate la motor pot să contravină limitelor prevăzute pentru emanaţiile de NOX.2.4 Metoda de verificare a componentelor motorului.12.2.7. au suferit modificări sau reglaje la componentele motorului şi la caracteristicile reglabile. metoda de verificare a parametrului motorului în conformitate cu 12. cu limitele prevăzute pentru emanaţiile de NOX.1. . metoda de verificare a parametrului unui motor va fi utilizata la verificarea respectării de către motor α limitelor prevăzute pentru emanaţiile de NOX.1. O astfel de verificare a conformităţii trebuie determinată prin folosirea"uneia din următoarele metode: 1.4. care nu a suferit modificări sau reglaje sau are modificări sau reglări minore. metoda măsurătorii simplificate în conformitate cu 12. 12.7.1 Motoarele care îndeplinesc următoarele condiţii pot fi alese spre a fi supuse aplicării uneia din metodele de verificare a parametrilor motorului: 1. conform 12.2.3: metoda controlului şi a măsurătorii directe în conformitate cu 12. reglajele şi valorile de funcţionare nu au deviat de la specificaţiile date în Fişa tehnică a motorului: 2. Metoda de verificare a parametrilor motorului 12.1.7.2.6. este foarte probabil ca pe durata de funcţionare a motorului lα bordul navei limitele de emanaţii de NOţ să fie respectate. 12.11.3. 12. şi caracteristicilor reglabile şi parametrilor motorului care afectează nivelul de emanaţii de NOX.1.4 şi 12.5.4.7.2 pentru verificarea că o componentă a motorului.1. Generalităţi După instalarea unui motor precertificat la bordul unei nave.5.1.4. 12.6.7. motoarele care au primit un precertificat (Certificat EIAPP) după încercarea pe stand şi acelea care au primit un certificat (Certificat IAPP) în urma efectuării unei inspecţii iniţiale de certificare. motoarele care de la data ultimei inspecţii. sunt destinate oferirii unor mijloace imediate de deducere a performanţei motorului în ceea ce priveşte emanaţiile.18) trebuie apoi comparată cu figura 12.3 Suplimentar.1.1. 12.2.7.3.3. fiecare motor diesel naval va fi supus inspecţiilor de verificare la bord efectuate. Proceduri privind demonstrarea conformităţii cu limitele de emanaţii de NOX la bordul navelor 12.1 pentru a vedea dacă motorul corespunde Regulii 13 din anexa VI.2.3. Totuşi. 12.7.3.7.5.2.3 Media rezultată a valorii emanaţiei specifice de NOX pentru motor aşa cum se determină prin formula (12.7. 2. De aceea. aşa cum se specifică la 12.3. pentru a verifica că motoarele continuă β s ă corespundă limitelor de emanaţii de gaze arse de evacuare cu NOX menţionate în Regula 13 din Anexa VI.1.3.3.2 O metodă de verificare a parametrilor unui motor trebuie aplicată motoarelor.7.7.308 Manualul ofiţerului mecanic 12. 12. 12.1. Motoarele instalate pe nave vor fi pregătite în prealabil pentru uşurinţa verificării componentelor. daca un motor diesel este destinat să funcţioneze în cadrul limitelor de emanaţii de NOX prevăzute. 12.3. arunci când există o modificare a componentelor sau caracteristicilor reglabile ale motorului ce afectează nivelul de emanaţii de i\Ox.4. iar scopul verificării este conformitatea motorului.

2.2.2.7. calibrării sau reglării parametrilor din momentul certificării iniţiale.5 Scopul unor astfel de verificări este de a oferi mijloacele imediate de determinare că motorul este corect reglat conform specificaţiei producătorului şi rămâne în starea de reglare corespunzătoare cu certificarea iniţială făcută de Administraţie'. Dacă rezultatele metodei de verificare a parametrului unui motor indică faptul că motorul corespunde limitelor de emanaţii de NOX motorul poate fi recertificat fără măsurarea directă a NOV 12. 12. aceasta făcând parte din verificarea parametrilor. dacă o astfel de modificare este făcută la motor la vreuna din componentele sale. -Documentaţia tehnică a unei modificări de componente ale motorului. 12. prezentate de către producătorul unui motor şi aprobate de către Administraţie: 3.2 Armatorii sau persoanele care răspund de navele echipate cu motoare diesel supuse aplicării metodei de verificare a parametrilor săi.7.2. va fi necesar să se verifice funcţionarea dispozitivului după tratarea gazelor arse.2. 12. pentru a se asigura că motorul. se va verifica dacă parametrii reglabili ai motorului se află în domeniul admisibil specificat în Fişa tehnică.2.1.1 O metodă de verificare a parametrilor unui motor trebuie aplicată prin folosirea a două procedee. astfel: 1.7. nu este întotdeauna necesar să se măsoare nivelul de NOX pentru a şti dacă un motor.8 Pentru motoarele echipate cu dispozitive de tratare a gazelor arse.7.3. este foarte probabil să corespundă limitelor de emanaţii de NOX.7.2.3.3 Documentaţia pentru metoda de verificare a parametrilor motorului 12.7.7.2 Inspectorul trebuie să poată face o alegere în ceea ce priveşte verificarea unei singure componente identificate.1. în conformitate cu Regula 13 din Anexa VI. Apoi.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 309 12. o inspecţie a documentaţiei privind parametrii motorului trebuie efectuată suplimentar faţă de alte inspecţii şi să includă inspecţia Jurnalului de maşini care cuprinde parametrii motorului şi o verificare a faptului că aceşti parametrii se află în domeniul admisibil specificat în Fişa tehnică a motorului. un Jurnal de maşini al parametrilor motorului pentru înregistrarea tuturor modificărilor făcute cu privire la componentele sau reglajele unui motor: 2. elex trebuie să se încadreze în domeniul recomandat de producător şi aprobat de către Administraţie.7. . referitor la rezultatele inspecţiei documentaţiei. o inspecţie a componentelor motorului şi parametrilor reglabili trebuie efectuată suplimentar faţă de inspecţia documentaţiei.2.2.7 în scopul evaluării conformităţii cu Regula 13 din Anexa VI.. care nu a suferit modificări sau reglaje sau are modificări sau reglări minore. Este suficient de ştiut că starea motorului din momentul respectiv corespunde componentelbr specificate. care nu are montat un dispozitiv de tratare a gazelor arse. după caz.7. a reglajelor sau valorilor de funcţionare sau a tuturorcomponentelor. 2.1 Fiecare motor diesel naval va avea o Fişa tehnică ce identifică componentele motorului. corespunde limitelor aplicabile de emanaţii şi că sunt utilizate doar componentele din specificaţia curentă.1. 12.7. Dacă în Fişa tehnică sunt făcute referiri la reglajele sau modificările dintr-o specificaţie.2. trebuie şi păstreze la bordul navei următoarea documentaţie referitoare la mijloacele imediate de verificare: 1. 12. o listă cu parametrii motorului corespunzători componentelor şi reglajelor respective ale motorului sau documentaţia unor valori de funcţionare dependentă de sarcină a motorului. reglajele sau valorile de funcţionare care influenţează emanaţiile de gaze arse de evacuare şi trebuie să fie verificate pentru asigurarea conformităţii. 12. aceasta va fi evaluată comparativ cu reglajele iniţiale pentru a se asigura că parametrii respectivi funcţionează în cadrul limitelor "pentru care a fost construit motorul".1.2.6 Dacă este implicată o instalaţie electronică de comandă a motorului.2 Procedee ale metodei de verificare a parametrilor motorului 12.2.

came pentru combustibil. supapa de temporizare.3.7.7. echipament de reducere a NOX prin "reducerea catalizatoare selectivă" sau 15.6 Documentaţia tehnică având modificarea componentelor motorului Documentaţia tehnică trebuie să includă detalii asupra modificărilor şi influenţei emanaţiilor de NOS. şi ea trebuie furnizată în momentul în care se efectuează modificările. echipament de reducere a NOX prin "injectare de apă" 12.3. inclusiv reglajele. temporizarea injectării. 4.7. alţi parametri specificaţi de Administraţie.3.3. 12. 12. Se pot accepta datele obţinute pe standul de încercare pentru un motor ulterior.2.5 Lista de verificare pentru metoda de verificare a parametrilor motorului Pentru unii parametrii există diferite posibilităţi de inspecţie. 12.3. 8. vor fi înregistrate în ordine cronologică în Jurnalul de maşini al parametrilor motorului.2. duza de injectare. caracteristici şi parametrii reglabili Fişa tehnică a unui motor trebuie să conţină toate informaţiile aplicabile referitoare la emanaţiile de NOX ale motorului. tipul şi construcţia turbosuflantei.4. în funcţie de aprobarea Administraţiei şi în conformitate cu instrucţiunile producătorului de motoare. 12.7 Starea iniţială a componentelor motorului. presiunea de compresie.2.2. 5. pompa de injecţie. camera de ardere. Aceste descrieri trebuie suplimentate cu orice alte date folosite la evaluarea nivelelor de NOX ale motorului. înlocuirile sau modificările la piese din acesta. echipament de reducere a NOX prin "recircularea gazelor arse de evacuare" 14. sunt posibile şi normale diferite modificări şi reglaje care influenţează NOX.7. 12. răcitorul de aer supraalimentarea precum şi încălzitorul de aer de supraalimentare 10. bazată pe recomandările producătorului de motoare şi aprobarea Administraţiei.3 Registru de evidenţă pentru parametrii motorului Descrierile oricăror modificări care afectează parametrii de construcţie ai motorului.2. presiunea de injecţie 6.7. dar ele trebuie să se încadreze în domeniul aplicabil al conceptului de grup de motoare.2.4 Lista parametrilor care se pot modifica la bordul navei şi care influenfează emanaţiile de NOX 12. Acestea includ parametrii motorului astfel: 1.1 în funcţie de construcţia specifici a unui anumit motor.2 Actuala Fişă tehnică a unui motor. care din acestea este primul. 3.2.310 Manualul ofiţerului mecanic 12. echipament de reducere a NOX prin "emulsionat de combustibil" 13.7. armatorul navei poate alege metoda care este aplicabilă. 11. caracteristicile şi parametrii reglabili în momentul precertificării motofului (Certificatul ELAPP) sau certificării iniţiale (Certificatul LAPP).4.3. Ia componentele de construcţie ale motorului. Oricare din metodele enumerate în apendicele 8 din acest Cod este suficientă pentru a demonstra conformitatea. 7. 9. 2. poate include mai puţin componente sau parametrii decât cele discutate mai sus funcţie de motor şi construcţia specifică.7. .3.

Pentru a simplifica procedeul la bord. Dacă este dificil să se măsoare direct momentul de torsiune.7.1. ceea ce poate determina o diferenţă în emanaţiile de NOX. abaterile admisibile ale aparaturii la măsurarea parametrilor motorului respectiv în scopul verificării la bordul navei sunt diferite de cele permise care se admit la metoda de încercare pe standul de încercare.5 Dacă nu se specifică altfel. se pot accepta rezultatele măsurătorii comsumului de combustibil la un motor încercat pe standul de încercare în vederea precertificării. 12. • 12. 12.6 enumera parametrii motorului care urmează să fie măsuraţi şi înregistraţi pe durata procedurilor de verificare la bord.6.1. Metoda de măsurare simplificată .3.3.1.7. 12.2. 12.1. dar motoarele pot fi şi ele cuplate la pompe. deseori este imposibil să se măsoare consumul de combustibil odată ce motorul a fost instalat la bordul navei.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 311 12.3.6. Factorii de încărcare (\VF) şi turaţia cazuri utilizat la calcule trebuie şi fie în conformitate cu 12.3.1. Deşi cazul de cuplare directă a reductoarelor este menţionat în capitolul 12. trebuie făcută o evaluare cu eroarea corespunzătoare de evaluare. trebuie ca măsurătorile să fie flcute conform ciclului respectiv de încercare.7. pentru a simplifica procedura. 12. compresoare etc.3 sunt esenţiale deoarece navele navighează în ape reci / tropicale şi cu clima uscată / umedă.3.2 Parametrii motorului ce urmează a fi măsuraţi şi înregistraţi Tabelul 12.1. ca minim absolut.3.1. trebuie aplicată următoarea metodă simplificată de încercare şi măsurare specificată în acest paragraf.3 Momentul de torsiune al motorului şi turaţia motorului trebuie măsurate dar.2 Pentru a obţine rezultate concludente în legătură cu încercările efectuate Ia bordul navei în vederea confirmării şi cu inspecţiile periodice şi intermediare de la bordul navei. 12.3.7.7. grad-DM Corecţiile privind temperatura şi umiditatea mediului înconjurător în conformitate cu 12. datele de încercare sau motorului conform calculele cerute de acest capitol trebuie înregistrate în raportul de încercare a motorului conform 12.3. Consecinţele unei astfel de erori la emanaţiile finale trebuie calculate şi raportate cu rezultatele măsurătorii de emanaţii. şi doar pentru acest scop. instalaţiile hidraulice. motoarele aşa cum se prezintă ele la bord ar putea ca în multe aplicaţii să fie instalate astfel încât măsurătorile momentului de torsiune (aşa cum s-a obţinut cu ajutorul unui aparat special instalat) să nu fie posibile din cauza absenţei unui arbore liber. întrucât rata debitului de combustibil utilizat în calcul (G^^) trebuie să se raporteze la compoziţia combustibilului determinată în urma probei de combustibil luată pe timpul încercării.3.7. măsurătoarea de G^-EL la încercarea pe standul de încercare trebuie corectată în ceea ce priveşte orice diferenţa în cadrul valorilor nete calorice între combustibilul utilizat la standul de încercare şi cel experimental. toate rezultatele măsurătorilor.2.7. Fiecare prima încercare a motorului pe un stand de încercare trebuie efectuată în conformitate cu procedeul specificat în capitolul 12.6 cu utilizarea de combustibil diesel marin. în special cele care au în vedere funcţionarea cu combustibil greu.6.1 Când se cere doar confirmarea efectuării încercărilor şi inspecţiilor periodice şi intermediare de la bordul navei.3.7.1 Punctul referitor la posibilitatea obţinerii datelor cerute pe timpul încercării NO.7. împreună cu O: ş CO: şi CO.3 Puterea de exploatare 12. în astfel de cazuri.10. forţa de frânare poate fi estimată prin orice alt mijloc recomandat de către producătorul de motoare şi aprobat de către Administraţie.7. Mai importante în acest grup ar fi generatoarele. la bordul navei este în mod special relevant pentru puterea de exploatare.4. concentraţiile de emanaţii gazoase de NOX.1 Generalităţi 12.4 în cazuri practice.

i min' 1 Pa kPa' b* < kPa kW Pi Sj T. . turaţia tiirbosuΩantei (dacă este cazul) presiunea totală barometrică (în ISO 3046.. K T^ K T«α T^ K K K K K K T.M. ieşire / intrare . TF» T*. 1995: Tt = Ttx = temperatura termodinamică a aerului în mediul ambiant) emperatura aerului la ieşirea din răcitorul de aer de ncărcare (dacă este cazul) (în al "i" . a aerului de admisie comparativ cu masa de aer uscat turaţia motorului (în al V .lea caz pe durata ciclului) temperatura la admisia aerului (la ISO 3046-1.lea caz pe durata ciclului de încercare) .1. ' • (masa conţinutului în apa. _ . jr ' " -kg/kWh umiditatea absoluta-.312 Manudful.ffâ "du min" 1 n«*.6 Parametrii motorului CQ urmează a fi măsuraţi şi înregistraţi Simbol Parametru' .. XT.lea caz pe durâta^icluiui dcJiKcrcare) . ' . iσuoβ»* . dacă este cazul) (în ai "i" .ofiţerului mecanic Tabelul 12. consumul specific 'de ςojnbustibrl (dacă este posibil) (în ai 'V .Ica caz pe durata ciclului de încercare) poziţia cremalierei pentru combustibil (pentru fiecare cilindru... b* H.lea caz pe durata ciclului de încercare) emperatura agentului de răcire la intrare temperatura agentului de răcire la ieşire temperatura gazelor arse de evacuare în punctul de luare a probelor (în al "i" .Ica caz pe durata ciclului) temperatura motorinei înaintea intrării ei în motor temperatura apei de marc temperatura u l e i u l u i de ungere. = Px = presiunea totală a mediului ambiant) presiunea aerului măsurată după răcitorul de aer de încărcare (în al "i" ... 1995: p.lea caz pe durata ciclului de încercare) forţa de frânare (în al "i" .

3.2. să fie cât mai apropiată de procedeul descris la 12. valorile măsurate în acest caz nu pot fi direct comparate cu rezultatele obţinute pe standul de încercări din cauză că valorile măsurate sunt foarte mult dependentele ciclurile de încercare.4 din paragraful 12. 12.3.S Determinarea componentelor gazoase Trebuie aplicate echipamentul de măsurare analitică şi metodele descrise în capitolul : 12.3 trebuie aplicate de asemenea la măsurătorile efectuate la bord.2 din anexa 12. se permit a se efectua cu motorul funcţionând cu combustibil greu ISO 8217.7.7.1 Cerinţele generale menţionate la 12. măsurătorile pentru încercările de confirmare sau reinspectare. 12.3.3. 12.7.3. ' Tabelele 12.7. 12.7.2 La instalarea la bord motoarele care acţionează astfel de maşini ar trebui ca în stadiul de fabricare sa fie încercate în mod normal cu o frână hidraulică.3.2 Instalarea la bord a tuturor motoarelor trebuie făcută astfel încât aceste încercări să poată fi efectuate în siguranţă fără a influenţa motorul.5 Luarea de probe privind emanaţiile gazoase 12.7. Deci.4.2.3. ISO 8217. Pentru generatoare aceasta nu ridică probleme în ceea ce priveşte utilizarea măsurătorilor de voltaj şi amperaj împreună cu randamentul generatorului declarată de producător.5.9.7.1 în general.6.7.6. 1996. de la motor. azotul conţinut de combustibil şi calitatea aprinderii combustibilului pot influenţa emanaţiile de NO.7. punctele de măsurare şi factorii de încărcare vor fi în conformitate cu recomandările producătorului de motoare şi aprobate de către Administraţie.2 Pentru a evita o împovărare a armatorului. La bordul navei vor fi prevăzute dispozitive corespunzătoare pentru extragerea de probe de gaze arse de evacuare şi posibilitatea de a obţine datele cerute. Pentru echipamentul funcţionând după curba de elice.9.3.3.2 Funcţionarea motorului la bord conform unui ciclu de încercare specificat la 3.3.6 al acestui Cod menţionează abaterile permise ale aparatelor ce urmează a fi utilizate la măsurarea parametrilor respectivi ai motorului şi la alţi parametrii esenţiali pe timpul procedeelor de verificare la bord. 12. 12. 12. şi 12.1 Ciclurile de încercare utilizate la bord trebuie să corespundă ciclurilor de încercare aplicabile menţionate la 12.7 Abaterea permisă a aparatelor pentru parametrii respectivi ai motorului şi alţi parametrii esenţiali .6.6 Echipament de măsurare şi date ce urmează a fi măsurate Emanaţia de poluanţi gazoşi trebuie măsurată prin metodele descrise în capitolul 12.3. bazate pe recomandarea producătorului de motoare şi aprobarea Administraţiei. 12.7.9.7.3. într-un astfel de caz.3.3. o curbă declarată a puterii funcţie de turaţie poate fi aplicată împreună cu posibilitatea asigurată de a măsura turaţia motorului.7.4 Combustibil de încercare 12.5. prin raportarea la turaţia arborelui cu came.6 trebuie aplicat având în vedere . grad . dar procedeul de încercare trebuie.4. 1996.7.9 Cicluri de încercare 12. fie.9. combustibil diesel marin conf. de exemplu. înaintea cuplării permanence la consumator.3.M.10 Calculul emanaţiilor gazoase Procedeul de calculare specificat în capitolul 12.3.4.2. fie la capătul liber. 12. privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 313 cerinţele «sneciπle πle πceςtni nrnr/*Hr»π ςimnl îfîrif H*» rnncnmrv» 12. 12.R.3. 12. în funcţie de recomandarea producătorului de motoare şi aprobarea Administraţiei.3.2 nu poate fi întotdeauna posibil.7. toate măsurătorile de emanaţii trebuie efectuate cu motorul funcţionând cu .3 Dacă un număr de puncte de măsurare la bord este diferit de cele ^<* pe standul de încercare.Codul tehnic. Tubulaturile de evacuare ale tuturor motoarelor trebuie prevăzute cu un punct standard accesibil de extragere a probelor.7.4.

2 Emanaţia de NOX la un motor poate varia funcţie de calitatea aprinderii combustibilului şi azotul latent din combustibil.3.. doar la încercările de confirmare şi la inspecţiile periodice şi intermediare se poate accepta o toleranţă de 10% din valoarea limită aplicabilă.1 Datorită posibilelor deviaţii în cadrul aplicării la bordul navei a procedeelor simplificate de măsurare din acest capitol.7. fisa tehnică si mijloacele de verificare Referitor la prevederile Anexei VI din Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave.8.1..8.Raport de încercare privind luarea de probe ANEXA 12.4 .RM (ISO 8217. Dacă nu există suficiente informaţii disponibile cu privire la influenta calităţii aprinderii la formarea de NOX pe durata procesului de ardere şi asupra ratei de transformare a azotului în stare latentă din combustibil care.8.7.). indici şi simboluri ANEXA 12. 1996) cu rezerva că la încercarea de precertificare la bord nu va exista nici o toleranţă.3.8 . sulf şi. 12.5 .8. nu trebuie să depăşească 15% din valoarea limită aplicabilă.8. hidrogen.314 Manualul ofiţerului mecanic 12.11. 12.Lista de verificare pentru metoda de verificare a parametrilor motorului 12.8. Certificatul EIAPP vα însoţi motorul pe durata funcţionării lα bordul navei şi va fi oricând pus la dispoziţie la bordul navei. în volumul menţionat în ISO 8217.7 . Anexe ANEXA 12. Această consemnare împreună cu anexele sale va fi permanent ataşata Certificatului EIAPP.11 Toleranţe 12. azot. .3 . depinde de eficienta motorului. grad .3 în nici un caz toleranţa maximă permisa atât pentru simplificarea măsurătorilor la bord cât şi pentru utilizarea combustibilului greu conform ISO 8217. de componente suplimentare necesare pentru o specificaţie clară a combustibilului. Supliment la Certificatul Internaţional al motorului privind prevenirea poluării aerului (Certificat EIAPP) Date privind construcţia.Calibrarea aparatelor analitice ANEXA 12. Obsen'aţii: 1. 12. 19%.Modei de Certificat EIAPP ANEXA 12. de asemenea.8. aşa cum a fost modificată prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta (denumită în continuare ''Convenţie") şi la cele ale Codului tehnic privind emanaţiile de oxizi de azot de la motoarele diesel navale (denumit în continuare Codul tehnic NO.3.6 .11.8. Motorina folosită va fi analizată în ceea ce priveşte compoziţia de carbon.Calcularea debitului masic al gazelor arse de evacuare (Metoda de compensare cu carbon) ANEXA 12.8. 1996.Prescurtări de termeni.7.7.11.1.Scheme logice privind inspecţiile şi certificarea motoarelor diesel navale ANEXA 12.Specificaţii pentru analizoarele utilizate la determinarea componentelor din gazele emanate de motoarele diesel navale ANEXA 12.3.RM. se poate acorda o toleranţă de 10% pentru o încercare la bord efectuată cu un combustibil grad .2.8.

.3 Fişa tehnică.14 Limita emanaţiei de NOX (g/kWh) (Regula 13 a Anexei VI). sau face parte .11 Numărul de aprobare al motorului 1. 1. 3.4 Locul efectuării inspecţiei de precertificare..10 Puterea nominală (kW) şi turaţia (RPM) 1.8. motorul este unul original. regulile menţionate Ain prezentul Cod se referă la regulile din Anexa VI a Convenţiei şi cerinţele din Fisa tehnică a motorului şi a mijloacelor sale de verificare menţionate ca cerinţe obligatorii în Codul tehnic 12...12 Specificaţia privind combustibilul de încercare „ .1. v . 1.de o traducere în una φn aceste limbi....3 din Codul tehnic privind emanaţia de NOX este o parte esenţială din Certificatul EIAPP şi trebuie întotdeauna să însoţească un .1 Denumirea şi adresa producătorului 1...5 Data efectuării inspecţiei de precertificare. (dacă este instalat).1 Caracteristicile motorului 1.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale ~ 315 2.. ..8 Dacă este cazul..3 Data de construcţie a motorului 1.1 Numărul de identificare/aprobare din Fişa tehnică 2..2 Data de aprobare a Fişei tehnice 2.. a motorului 12.2 Locul de construcţie a motorului l .13 Numărul de aprobare destinat dispozitivului de reducere a NOX. Dacă limba Consemnării originale nu este nici engleza nici franceza.7 Seria de fabricaţie a motorului 1. 1. de motoare 1. aşa cum se cere în. 1..2 Caracteristici din Fişa tehnică 2. sau grup . dintr-o familie . 1.15 Valoarea reală a emanaţiei de NO.8. . . _.6 Tipul motorului şi numărul modelului 1..capitoiul 12.. Daca nu se prevede altfel.1. textul va _ inclu.9 Ciclul (ciclurile) de încercare (vezi capitolul 3 din Codul tehnic NOX 1.

1 Numărul de identificare/aprobare a mijloacelor de verificare 3.2. indicii.8.6 din prezentul Cod: 4.3 din prezentul Cod.7 din acest Cod.1. Fig. 2. simbolurile şi descrierile de termeni şi variabile folosiţi în cadrul prezentului Cod. Abrevieri.3 Etapa II . Eliberat la . 12. aşa cum se cere în capitolul 12.3.316 Manualul ofiţerului mecanic motor pe perioada funcţionării sale la bordul navei şi să fie întotdeauna disponibil la bordul navei.7. după caz) 12.9. 12. Simboluri şi indici de termeni şi variabile utilizate în toate formulele de calcul a debitului masic ai gazelor arse de evacuare în cadrul metodelor de măsurare pe standul de încercare. Fig. Tabelul 12. Tabelul 12.10.7 din Codul tehnic privind emanaţia de NOX este o parte esenţială din Certificatul EIAPP şi trebuie întotdeauna să însoţească un motor pe perioada funcţionării sale la bordul navei şi să fie întotdeauna disponibil la bordul navei.3 Specificaţiile privind mijloacele de verificare.2 Data aprobării mijloacelor de verificare 3. Scheme logice privind inspecţiile şi certificarea motoarelor diesel navale Opţiunile şi procesele privind conformitatea inspecţiei şi certificării motoarelor diesel navale.8. indici şi simboluri Acest apendice enumera toate abrevierile. 12. Simboluri utilizate pentru reprezentarea componentelor chimice din emanaţiile de gaze ale motorului diesel care se regăsesc în întreg Codul. Abrevieri pentru analizoarele folosite la măsurarea emanaţiilor de gaze de la motoarele diesel. 12. . Fig. Specificaţii privind mijloacele de verificare pentru inspecţia parametrilor motorului β 3. aşa cum se specifică în anexa 12.3. Indici şi descrieri de termeni şi variabile utilizate în toate formulele de calcul a debitului gazelor de evacuare din cadrul metodei de compensare cu carbon. Tabelul 12. Tabelul 12.8.Inspecţia periodică la bordul navei. aşa cum se specifică în capitolul 12. aşa cum s-a menţionat în capitolul 12. (Locul de eliberare a consemnării) (semnătura reprezentantului legal autorizat cu eliberarea certificatului) (Sigiliul sau stampila autorităţii.8.5 12.8.Inspecţia iniţială la bordul navei. astfel: 1.5 din prezentul Cod: 3. aşa cura se specifică în anexa 12.8.4 Etapa III .Inspecţia de precertificare la întreprinderea producătorului. Etapa l. PRIN PREZENTA SE CERTIFICĂ că această consemnare este corectă din toate punctele de vedere.

Simboluri pentru componentele chimice ale emanaţiilor motorului diesel naval Simbol C3H.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale Tabelul 12.3. 317 Componentă chimică Propan Monoxid de carbon Dioxid de carbon Hidrocarburi Apă NO Simbol Componentă chimică Oxid nitric Dioxid de azot Oxizi de azot Oxigen CO N0: N0t CO: HC o: H:O FÎP. 12. Suπravepherea πcntrii nrecertificarc în uzina constructoare .7.

318 Manualul ofiţerului mecanic Fig. Supravegherea iniţială ia bordul navei . 12.4.

Supravegherea periodică la bordul navei .5. 12.Fig.

Simboluri şi indici pentru termenii şi variabilele folosite în formulele metodelor de măsurare pe standul de încercare (vezi capitolul 5 din acest Cod) Simbol Termen Suprafaţa secţiunii ţevii de evacuare a gazelor arse Hidrocarbură echivalentă de carbon 1 Concentraţie Concentraţie de bază corectată Factor al excesului de aer (Ic aer uscat/k combustibil) Factor al excesului de aer (Ic aer uscat/k combustibil) condiţii de referinţă Factor atmosferic de laborator (aplicabil numai La familia de motoare) Factor specific de combustibil pentru calcularea compensării cu carbon Factor specific de combustibil pentru calcularea debitului gazelor arse de evacuare pe bază uscată Factor specific de combustibil utilizat în calculele concentraţiilor umede din concentraţiile uscate Factor specific de combustibil pentru calcularea debitelui gazelor arse de evacuare pe bază umedă Debitul raasic de aer de admisie pe bază umedă Debitul raasic de aer de admisie pe bază uscată Dimensiune Aτ CI conc ra: ppro sau Vol% ppra sau Vol<* *g/*g conct EAF EAF^ fcs/fcg kg/h kg/h I. frc* r.9.320 Manualul ofiţerului mecanic Tabelul J2. Abrevieri pentru analizoarele folosite la măsurarea emanaţiilor de gaze de la motoarele diesel Abreviere Termen Debit critic Veπturi Detector chemiluminiscent Senzor electrochimie Detector de ionizare flacăra Analizor de transformare Fourier în infraroşu Detector cherailuminiscent de căldură Abreviere HFID NDIR Termen Detector de ionizare a flăcării la căldură Analizor ne di s perşi v cu radiaţii (infraroşii) Pompă cu piston plonjor Detector paramagnetic Detector de ultraviolete Senzor de dioxid de zirconium CFV CLD ECS FID FTIR HCLD PDP PMD UVD ZRDO Tabelul 12.8.* F ™ Ffw GMXW GAnn .

pentru calcularea de NO. py = PY.71 g/kg.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 321 Dimensiune kg/h kg/h g/kWh g*g §/fcg mol/mol Simbol GEXHW Gfl'EL Termen Debitul masic al gazelor arse de evacuare pe baza" umedă Debitul masic de combustibil Valoarea medie a emanaţiei specifice de NO. presiunea totali a mediului înconjurător. *f % R* • s τa kW K . de la motoarele diesel navale Factor de corecţie al niponului uscat-uraed pentru aerul de admisie Factor de corecu'e al raportului uscat-umed pentru gazele arse de evacuare brute (impure) Momentul de torsiune în procente faţă de momentul maxim de torsiune pentru turapa de încercare a motorului Debitul masic al emanaţiilor Presiunea de sa tu rap e cu vapori a aerului de admisie al motorului (din ISO 3046-1. 1996: p. * kPa P. dar care nu se cer la bordul navei Puterea maximă declarată sau măsurată la turapa de încercare a motorului conform condi pilor de încercare r Raportul suprafeţelor secţiunii din proba isoldπetică şi conducta de evacuare a gazelor arse Umiditatea relativă a aerului de admisie Factorul de răspuns FID Factorul de răspuns FTD pentru metanol Instalaţie dinamometru Temperatura absolută a aerului de admisie GAS. HRΣ/ Ha HTCRAT i • KHDIES K*M • K*. 1 % mass Pa g/h kPa P. kPa kW kW P PAL? P» kW r R. presiunea totală a mediului înconjurător Presiunea baroraetrică totală (din ISO 3046-1. Valoarea de referinţă a umidităţii absolute (10. şi a anumitor factori de corecţie a umidităţii) Umiditatea absolută a aerului de admis ie Raportul Hidrogen-Carboπ Indice ce denotă un caz specific Factorul de corecpe a umidităţii pentru NO. = PX. 1995: pty = PSY. frână πecorectată Puterea totală declarată absorbită de piesele auxiliare montate doar pentru încercare. presiunea totală de încercare a mediului înconjurător Presiunea atmosferică uscată Puterea.

\JRV VEXHD VW WF - *n Tabelul 12.322 Manualul ofiţerului mecanic Simbol Termen Temperatura absoluta a punctului de condensare Temperatura aerului de răcire Temperatura de referinţa (aer de ardere: 29S K) Temperatura de referinţă a aerului de răcire Debitul aerului de adraisie pe baza uscaţi Debitul aerului de adraisie pe baza" umedă Debitul gazelor ane de evacuare pe bază uscata Debitul gazelor arse de evacuare pe bază umedă Factor de încărcare Factor real de încărcare Dimensiune Tu Tsc K K K K m3/h ra3/h ra3/h ra3/h τ« Tsatj VVKD t/ v .10. Simbol Descriere Conţinutul de H din combustibil Masa atomică a C Masa atomică a H Masa atomică a N Masa atomică a O Masa atomică a S Conţinutul de C din combustibil Concentraţia de CO% ra/ra Dimensiune Observaţii ALF A WC %m/ra AWH A WN AWO AWS BET C02D %V/V la evacuare uscată la evacuare umedă la evacuare uscată b evacuare umeda b evacuare umedă CO2\V Concentraţia de CCX % V/V(umed) COD Concentraţia de CO ppra cow cw DEL Concentraţia de CO ppra Funingine mg/m 1 Conţinutul de N din combustibil % rn/m . Simboluri şi descrieri de termeni şi variabile utilizate în formulele pentru metoda de compensare cu carbon.

1XCO: Factorul de exces de aer bazat pe concentraţia de carbon din gazele arse de evacuare conţinute de componente l x Conţinutul de O din combustibil Conţinutul de N din aerul de ardere umed Raportul componentelor cu carbon din gazele arse de evacuare. bază umedă Masa de aer de ardere Dimensiune kg/k§ EλFCO E.\FEXH kg/kg EPS ETA EXHCPX % m/m % m/m V/V kg/m 1 EXHDENS FFCB FFD bază uscată FFH FF\V bază umedă GλlRD kg/h aer de ardere uscat aer de ardere umed GλlRW Masa de aer de ardere kg/h CAM GCO GC02 GEX}ID ςexhw Conţinutul de S din combustibil Emanaţie de CO Emanaţie de CO: Debitul masic al oazelor arse de evacuare Debitul masic al gazelor arse de evacuare calculată prin metoda compensării cu carbon.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 323 Observaţii Simbol Descriere Factorul de exces de aer bazat pe arderea completă şi concentraţia de CO:. GFXHW Debitul masic al oazelor arse de evacuare Debitul raasic al combustibilului Emanaţii de HC Emanaţii de H:O Emanaţii de N: 9om/m g/h g/h kg/h kg/h evacuare uscată GEXUW GFUEL cg/h kg/h evacuare umedă GHC GH20 g/h g/h hidrocarburi GX2 g/h . c Densitatea evacuării umede Factor specific de combustibil pentru calcularea compensării cu carbon Factor specific de combustibil pentru calcularea debitului gazelor arse de evacuare pe bază uscată Factor specific de combustibil utilizat la calcularea concentraţiei umede din concentraţia uscată Factor specific de combustibil pentru calcularea debitului gazelor arse de evacuare pe.

MW.... Debilul de H:O Debitul de HC Manualul ofiţerului mecanic Descriere Dimensiune g/h g/h g/h g/h ppm CI ppm CI mol/mol l/mol g/mol Observaţii GO: GSO2 HCD HC\V HTCR. Concentraţia de NO: Concentraţia de NO Conţinuţi 1 de apă din aerul de ardere Concentraţia de O: Concentraţia de O: Solicitare stichiometrică de aer pentru arderea unui litru de combustibil Conţinutul de oxigen din aerul de ardere umed Conţinutul de oxigen din aerul de ardere umed care este evacuat Conţinutul de oxigen din aerul de ardere umed care este ars Debitul de CO Debitul de CO.324 Simbol G.\O G<\O2 Emanaţii de NO Emanaţii de NO* Emanaţii de O: Emanaţii de SO: Hidrocarburi Hidrocarburi Media Hidrogen-Carbon din combustibil.. gas individual gas individual la evacuare umedă la evacuare umedă NO: w NOW ppm ppra NUE O2D O2D STOL\R % m/m %V/V %V/V (umed) kg/kg la evacuare uscată La evacuare umedă TĂU % m/m % m/m aer umed aer umed aer umed (conţinut de evacuare) (conţinut de evacuare) conţinut de evacuare) conţinut de evacuare) T AU l T Al! 2 % m/ra ra /h ra'/h ra /h raVh 3 3 vco VC02 W20 VHC . Masa moleculară a ...\FT la evacuare uscată la evacuare umedă MV... a Volum molecular al .

Date privind încercarea motorului Motor Producător Tip motor Identificare grup sau familie Numir de fabricate Turaua nominală Puterea nominali Turau'a intermediară Momentul maxim de torsiune la turaua intermediară Temporizarea injecμd statice Reglarea injecμ'ei electronice Sincronizarea injecμ'ei variabile Geometria variabilă a turbosuflantei diametrul interior al cilindrului Cursa pistonului rpra kW rpra Nra deg. 12. m 3 STANDARD ai unui gaz se situează între 273.11.15 K şi 101. Raport de încercare privind luarea de probe Raport de încercare privind emanaţiile Nr Informaţii asupra motorului Tabelul 12. sunt utilizate dimensiunile std.8.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale Simbol Vλ'2 Debitul de N: 325 Observaţii (conţinut de evacuare) (conμnut de evacuare) (conţinut de evacuare) (conţinut de evacuare) (conţinui de evacuare) Descriere Dimensiune ra /h m'/h 3 vyo Vt\'O2 V02 Debitul de NO Debitul de NO: ra'/h Debitul de O: ra'/h VSO2 Debilul de SO: ra'/h Note: .4.3 kPa. CABTDC no: no: no: m m yes: yes: yes: .Pentru m 3 STANDARD sau litru STANDARD. m 3 şi 1.

la turaţia nominală Presiunea maximă a cilindrilor.326 Raportul de compresie nominală Presiunea medie reală. navă U tiii zare /î n s talare finală. dacă este cazul Instalaţie de răcire cu agent intermediar spec. Identificare încercare Data/ora Loc de încercare Numărul încercării Inspector Data şi locul raportului g/kWh . cu aer Temperatură scazutaVridicată a punctelor fixate ale instalaţiei de răcire Scădere maximă a admisiei Contrapresiunea maximă a gazelor arse de evacuare Specificau'e combustibil lichid Temperatură combustibil lichid Specificaţie ulei de ungere Aplicare/Destinat pentru: Client Utili zare /i n s talare finală. motor Rezultatele încercării privind emanaţiile: Ciclu Principal: Număr: Manualul ofiţerului mecanic kPa kPa V: Paralel: °C °C °C kPa Jd'a °C Auxiliar NO. la puterea nominală Numărul şi configuraţia cilindrilor Auxiliare Condiţii specifice ale mediului: Temperatura maximă a apei de mare Temperatura maximă a aerului de alimentare. Instalaţie de răcire cu stadii de alimentare spec.

date privind familia dc motoare Date privind familia/gnipui de motoare (Specificaţii obişnuite) Ciclul de ardere Agent de răcire Configuraţia cilindrilor Metoda de aspirau'e Tipul de combustibil ce urmează să fie utilizat Ia )ord Camera de ardere Configuraţia canalului de supapă )iroensiunea şi n u mirul canalelor de supapă 'ipul instalaţiei de combustibil ciclu în 2 timpi/ciclu în 4 timpi aer/apă Se cere să fie scris.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 327 Semnătura Raport dc încercare privind emanaţiile Nr Informaţii asupra motorului Tabelul 12. Date privind familia ( grupul )de motoare Date privind familia/grupui de motoare (Alegerea motorului varianta dc bază pentru încercarea pe stand) Identificare tamilie/grup Metoda alimentării sub presiune Insialaue de răcire de alimentare cu aer | n o/y e s no/yes πo/yes no/yes no/yes no/yes .13.12.14. doar dacă se utilizează dispozitivele de purificare a aerului cu aspiraţie naturali/sub presiune Combustibil distilai/ distilat sau greu/mixt Cameră deschisă/cameră compartimentată Peretele chiulasei/cilindrului Tabelul 12. Diverse caracteristici Recircularea gazelor arse de evacuare Injecţie de apă/emulsie Injecţie de aer Instalaţie de răcire de alimentare Tratarea gazelor arse după evacuare Tipul de tratare a gazelor arse după evacuare Combustibil mixt Tabelul 12.

Analizor de CO Analizor de CO: Analizor de O: Analizor HC Turau'e Moment de torsiune ppm ppm % <7c ppm rpm Nm Ce r« % % % * % .16. nominală pe cilindru Turaţia nominală Sincronizarea (domeniul) injecţiei Motor. Date privind emanaţia de gaze Ţevi de evacuare a gazelor arse Diametrul Lungimea Izolaţia Localizarea eşantionului Observaţii Tabelul 12. Dale privind echipamentul de măsurare Echipament de măsurare Calibrare Coπc.328 Criteriul de alegere (se specifică) Manualul ofiţerului mecanic Viteza maximă de alimentare cu combustibil / altă metodă (se specifică) Numărul de cilindrii Puterea max.15. combustibil vloior • variantă de bază ales Variantă de bază Utilizare Raport de încercare privind emanaţiile Nr Dale tabelare privind încercarea Tabelul 12.variantă de bază cu max. interval Abatere gaze mm m no: yes: Producător Model Domenii de măsurare Analizor Analizor de NO.

Caracteristici ale combustibUuluJ Tipul combustibilului Proprietăμ combustibil: k\\ °C °C °c °c °c °c β °c °c β c c "C °c % % % kPa kPa kPa kPa % % kPa Analiza elementelor componente ale combustibilului ISO 3675 Densitate Vâscoritate kg/1 mm /s : Carbon Hidrogen Azot Oxigen Sulf LHV/Hu 9bmasă <%raasi 9bmasi ISO 3104 % roasi Ornaşi %raasd . r( Puterea.17. daca este cazul Debitul combustibilului Debitul aerului DebinJ gazelor arse de evacuare Temperaturi Agent de răcire Lubrifiant Gaze arse de evacuare Aer de admisie Aer intermediar de răcire Combustibil Presiuni Gaze arse de evacuare Colector de admisie Atmosferică 'rtsiunea vaporilor Aer de admisie mkiitatea Aer de admisie Tabelul 12.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 329 c r c.

necorectat de comb.8. Datele din raportul de încercare privind emanaţiile de gaze Modul Puterea/Momentul de torsiune Turaţia Ora Ia începerea modului Date asupra mediului Presiunea atmosferică Temperatura aerului de adraisie Umiditatea aerului de admisie Factor atmosferic (fa) Date privind emanaţiile gazoase Concentraţie de NO. uscat/umed Concentraţie de HC uscat/umed Factor de corecţie a umidităţii NO. Factor de specificaţie de combustibil (FFrf) Factor de corecţie uscat/umed Debit NO. uscat/umed Concentraţie de CO uscat/umed Concentraţie de CO: uscatAimed Concentraţie de O. Debil combustibil Debit aer Debit gaze arse de evacuare rpm kW k\V kW bar mm g/kWh kg/h kg/h kg/h ^ % kg/h kg/h kg/h kg/h kg/h kg/h g/kWh ppm ppm Cb % pprπ kPa °C g/kg % fc 1 2 3 1 2 3 .330 Manualul ofiţerului mecanic Tabelul 12. specific Modul Puterea/Momentul de torsiune Turaţia Ora Ia începerea modului Date asupra motorului Turaţia Puterea auxiliari Reglarea dinamometrici Puterea Presiunea medie reala Poziţie cremalieră Consum spec. Debit CO Debit CO: Debil O: Debit HC Debit S0: NO.

Indicaţia de calibrare este definită cα fiind o indicaţie medie.1. Se recomanda ca analizoarele să funcţioneze astfel încât concentraţia măsurată să se situeze între 15% şi 100% din valoarea întregii scale a aparatului.8. Indicaţia de referinţă a unui analizor este definită cα fiind indicaţia medie. Definiţii 4. în acest caz. Paraziţi . care dintre acestea este rnai mică. Compatibilitatea electromagnetică (EMC>a echipamentului trebuie să fie astfel încât să reducă la minim erorile suplimentare. Intervalul de măsurare este definit ca fiind diferenţa dintre indicaţia de calibrare şi cea de zero. inclusiv sensibilitatea la alte gaze (vezi secţiunea 12.8. a unui gaz de calibrare într-un interval de timp de 30 secunde. 3. Generalităţi 1. 4.8. nu trebuie să fie moi mare de ±5% din citire sau ±3. la un gaz de referinţă într-un interval de timp de 30 secunde. trebuie efectuate calibrări suplimentare pentru a asigura precizia curbelor de etalonare .8 din anexa 12.4. Specificaţii pentru analizoarele ce urmează a fi utilizate la determinarea componentelor gazoase din emanaţiile de la motoarele diesel 12. inclusiv paraziţii. Daca se utilizează dispozitive de citire (computere. 7. Repetabilitatea unui analizor este definita ca fiind de 2. se pot accepta concentraţii sub 15% din scala maximă. 6. Eroarea de măsurare Eroarea totală de măsurare a unui analizor.6 al acestui Cod).5% din întreaga scala. 4.2. Temperatura agentului de răcire la ieşirea din cilindru Temperatura agentului de răcire la intrarea in cilindru Presiunea agentului de răcire în cilindru Temperatura lubrifiantului Presiunea lubrifiantului Decomprimare la intrare °C mbar °C °C bar °C bar rabar - Temperatura aerului de răcire intermediar °C 12. 5.5.5 ori abaterea standard a 10 indicaţii repetate la un gaz de calibrare dat. Analizoarele vor avea un domeniu de măsurare corespunzător pentru precizia cerută la măsurarea concentraţiilor componentelor din gazele arse de evacuare.8. eroarea de măsurare nu trebuie sa depăşească ±4 ppm.) care au suficientă precizie şi o rezoluţie sub 15% la scara maximă.5. înregistratoare automate de date etc. 4. 2. Repetabilitatea Repetabilitatea unui analizor nu trebuie să fie mai mare de ±1% din concentraţia întregii scale pentru fiecare domeniu utilizat peste 155 ppm (sau ppm C) sau ±2% din fiecare domeniu utilizat sub 155 ppm (sau ppm C). Toate analizoarele trebuie sa poată face măsurători continue ale fluxului de gaze şi să dea o indicaţie continuă de ieşire care să poată fi înregistrată.1. Pentru concentraţiile sub 100 ppm. inclusiv paraziţii. 4.3.6.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 331 Temperatura gazelor arse de evacuare Coπtrapresiune gaze arse de evac.

8.3 Precizia aparatelor de măsurare analitică 12.6. Analiza monoxidului de carbon (CO) Analizorul monoxidului de carbon trebuie de tip absorbţie nedispersiva în infraroşu (NDIR). Deplasarea calibrarii Deplasarea calibrarii în decurs de o oră trebuie să fie mai mică cu 2% din întreaga scală în domeniul cel mai mic utilizat. 12.8. Calibrarea aparatelor de măsurare analitica 12.8. Notă: Senzorii electrochimie i trebuie compensaţi la perturbarea cu CO: şi NO^. 4.3.2.1 Abaterea permisă a aparatelor la măsurătorile efectuate pe standul de încercare Calibrarea tuturor aparatelor de măsură trebuie alese pe baza standardelor naţionale (internaţionale) şi trebuie să corespundă cerinţelor menţionate în tabelele 12. 1. 1.8. Analiza oxizilor de azot (NO:) Analizorul oxizilor de azot trebuie de tip cu detector chimiluminiscent (CLD) sau detector chimiluminiscent încălzit (HCLD) cu un convertizor NO:.2 din anexa 12. 12.5.8.8.6. 2.2.8.6 al acestui Cod). DiOxid de ZiRconiu (ZRDO) sau electrochimie. 9. Uscătorii chimici nu sunt o metodă acceptată de scoatere a apei din probă. 1. Dacă se măsoară pe o bază umedă. .5. 12.5.8. 3. 12. zero sau un gaz de calibrate pe orice perioada de 10 secunde nu trebuie să depăşească 2% din întreaga scală în toate domeniile utilizate.19 şi 12.1 Fiecare analizor utilizat la măsurarea parametrilor unui motor trebuie calibrat oricât de des este necesar în conformitate cu cerinţele acestui apendice.8. dacă se măsoară pe o bază uscată. şi NOX.2 Dacă nu se specifică altfel.10 din acest Cod. 1. l Introducere 12.3.5.6. datele încercării sau calculele cerute de acest apendice trebuie înregistrate în raportul de încercare a motorului în conformitate cu secţiunea 12.332 Manualul ofiţerului mecanic Indicaţia maximă a analizorului la un gaz.6. S. Pentru analizoarele neliniare se permite utilizarea circuitelor liniare.8.6. Uscarea gazelor Uscătorul opţional de gaze trebuie să aibă un efect minim asupra concentraţiei din gazele măsurate.20.6. Analiza dioxidului de carbon (CO:) Analizorul dioxidului de carbon trebuie să fie de tip cu absorbţie nedispersiva în infraroşu (NDIR).6. 1. Deplasarea punctului zero Deplasarea punctului zero într-o perioadă de o oră trebuie să fie mai mică de 2<*> din întreaga scală în domeniul cel mai mic utilizat. toate rezultatele măsurătorii. Analizoare Gazele ce urmează a fi măsurate trebuie analizate cu următoarele aparate. trebuie utilizat un HCLD cu convertizor menţinut la peste 333 K (60 °C) cu condiţia ca verificarea efectului de atenuare al apei sa fie îndeplinită (vezi 12. Analiza oxigenului (OJ Analizoarele de oxigen trebuie să fie de tip cu senzor detector paramagnetic (PMD).8. 12.

Tabelul 12.6.19. Abateri permise ale aparatelor destinate măsurării parametrilor motorului la bordul navei Abatere permisă (±% bazat pe valorile maxime ale motorului)) 2% Nr.22.21 şi 12. 1. C j met eristică 1 -> Turaţia motorului Momentul de torsiune Puterea Consumul de combustibil Consumul de aer Debitul gazelor arse de evacuare 2% 2<*> 3 3 3 4 2r« 1% 6 6 5 5 6 2% 4<* Tabelul 72. Abateri permise în legătură cu motorul la măsurătorile efectuate pe standul de încercare Abatere permisa (valori ±ft bazate pe valorile maxime ale motorului) Intervale de ca lib rare Nr.20Abatcri permise ale parametrilor esenţiali măsuraţi în cadrul măsurătorilor pe standul de încercare Nr. 1 Caracteristică Turaţia motorului Intervale de calibra re (lună) 3 . l 2 3 4 5 6 7 S 9 Caracteristică Temperatura de răcire Temperatura de ungere Presiunea gazelor arse de evacuare Decompresiuni colector de admisie Temperatura gazelor arse de evacuare Temperatura aerului de admisie (aer pentru ardere) Presiunea atmosferici Umiditatea rchuvă a aerului temperatura combustibilului Abatere permisă (valori absolutei) 2K 2K 5% din maxim 5% din maxim 15 K Intervale de calibrare 3 3 3 3 3 3 .21.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 333 Tabelul 12.3 2K 5 % din citire 3% 2K l 3 12.S.2 Abateri permise ale aparatelor destinate măsurării efectuate la bordul navei în scopul verificării Calibrarea tuturor aparatelor de măsură trebuie aleasă din standardele naţionale (internaţionale) şi trebuie să corespundă cu cerinţele menţionate în tabelele 12.3.

^ 400 ppm CO).1 ppm NO): 2. £ 0.1.1 Gaze pure 12.334 Manualul ofiţerului mecanic Nr. 8. < l ppm CO.2. a$a cum se recomandă de către producător. . 12. Următoarele gaze sunt disponibile pentru funcţionarea procedeelor de măsurare pe standul de încercare: 1. heliu de compensare).6. < 400 ppm CCK. mixtură de hidrogen-heliu (40 ± 2% hidrogen.5 % din citire 3^0 2K 12. Expirarea datei gazelor de etalonare menţionată de către producător trebuie să fie înregistrată.22. oxigen purificat (puritate < 99. Gaze de etalonare Stabilitatea tuturor gazelor de etalonare.2.6. 3. 1 -) Caracteristica Temperatura de răcire Temperatura uleiului de ungere Presiunea gazelor arse de evacuare Decompresiuni ale colectorului de admisie Temperatura gazelor ane de evacuare Temperatura aerului de admisie Presiunea atmosferici Umiditatea (relativi) a aerului de admisie Temperatura combustibilului Intervale de calibra re (luni) 3 3 3 3 3 3 3 1 3 3 4 5 6 7 3 9 15K 2K 0.8. azot purificat (contaminare < l ppm C. Abateri permise ale aparatelor destinate măsurării altor parametrii ai motorului Ia bordul navei Abatere permisa (±% valori absolute sau "din citire") 2K 5K 55> din maximum 5% din maximum Nr.5 % volum O^.2.6. 2 3 4 5 6 7 Caracteristica Momentul de torsiune Puterea Consum de combustibil Consum specific de combustibil Consum de aer Debit gaze arse de evacuare Abatere permisă (±% bazat pe valorile maxime ale motorului)) Intervale de ca li bra re (lună) 3 nu se aplică 4K/6% diesel / rezidual K nu se aplică 6 nu se aplică 50> 5^o calculat 6 6 Tabelul 12.8.1 Puritatea cerută a gazelor este definită de limitele de contaminare date în continuare. (contaminare £ i ppm C. nu trebuie depăşita.

2.6. 12. 12. NOT şi azot purificat (cantitatea de NO:.8.4 încercarea de detectare a scurgerilor 12. şi 4. 12.8. această indică probleme de etalonare sau de scurgere.2 Media maximă a scurgerilor permise la partea de admisie trebuie să fie egală cu 0.2 Concentraţia reală a unui gaz de etalonare trebuie să fie între ±2% din valoarea nominală.6. CO: şi azot purificat.5. (conţinut de oxigen între 18-21% volum).1 Trebuie calibrată fiecare domeniu utilizat în mod normal.2 Timpul de încălzire Timpul de încălzire trebuie să fie conform recomandărilor producătorului analizorului.8.6.8.8. 12.8.8.3 Analizor NDIR şi HRD Analizorul NDIR trebuie reglat dacă este necesar.2.6.2.6.6.5.8.5.6.1 Amestecurile de gaze care au următoarele compoziţii chimice trebuie să fie disponibile: 1. Pompa analizorului va fi conectată. Notă: Alte combinaţii de gaze sunt permise cu condiţia ca gazele să nu reacţioneze unele cu altele. se recomandă o perioada de minim 2 ore pentru încălzirea analizoarclor. Dacă nu se specifică.2 Anaîizoarele de CO.2. După o perioadă corespunzătoare de timp. O: şi azot purificat. dacă citirea arată o concentraţie scăzută comparativ cu concentraţia introdusă.6. 12.3 Gazele utilizate la etalonare se pot obţine cu ajutorul unui separator de gaze diluat cu N: purificat sau aer sintetic purificat.6. Aceleaşi debite ale gazului trebuie utilizate ca şi la extragerea probelor din gazele arse de evacuare. 12.4. 12. £ l ppm CO.5.6.5 % din debitul utilizat pentru partea din instalaţie care s-a verificat.1 ppra NOJ.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 335 4. 12.2. 12. După o perioadă de stabilizare iniţială toate debitmetrele vor indica zero. < 400 ppra CO:.8.2.8.5. CO şi azot purificat.1 Trebuie efectuată o încercare a instalaţiei pentru detectarea scurgerilor.4 Etalonarea 12.6.6.3 Altă metoda care se poate utiliza este introducerea unei noi concentraţii la începutul circuitului de extragere a probelor înlocuind gazul zero cu un gaz de etalonare. Precizia dispozitivului de amestec trebuie să fie astfel încât concentraţia gazelor diluate de etalonare să poată fi determinata* cu o precizie de ± 2%.3 Procedeul de funcţionare la analizoare sau instalaţia de extragere de probe Procedeul de funcţionare la analizoare trebuie să respecte instrucţiunile de pornire şi funcţionare specificate de către producătorul aparatului.6.4.8. 3.8. aer sintetic purificat (contaminare £ l ppra C.4.6.6.4. Sonda va fi deconectată de la instalaţia de evacuare a gazelor arse şi capătul ei astupat. conţinută în acest gaz de calibrare nu trebuie să depăşească 5% din conţinutul de NO).ului se pot folosi pentru a estima debitul ce se utilizează. Toate concentraţiile gazului de etalonare trebuie date pe bază de volum (procent din volum sau ppm din volum). . Debitele analizorului şi bypass .2 Gaze de calibrare 12.2. 12.1 Aparatură Aparatura trebuie calibrată şi curbele de etαlonare verificate în raport cu gazul standard. circuitele de extragere a probelor vor fi verificate şi eroarea corectată.6.8. £ 0. 12.8.8.5. în caz contrar.4.5 Procedeul de etalonare 12. 2.8. 112. CO: NO: şi O> trebuie fixate pe zero în cazul folosirii aerului sintetic (sau azotului).

domeniul de măsurare. în special: 1.6.8.5.7.6.3 Gazele respective de etaJonare trebuie introduse în analizoare.2 Etαloπarea sub 15% din întreaga scală 12. atunci aceste tehnologii pot fi utilizate. 12. 12. valoarea găsită nu diferă cu mai mult de ± 4% din întreaga scală de lα valoarea de referinţă declarată.2. comutator electronic de domeniu etc.8.4 Punerea la zero va fi reverificată şi procedura de etalonare repetată dacă este necesar.4. etαlonαreα trebuie verificată prin utilizarea unui gaz zero şi a unui gaz de etalonare a cαrui valoare nominală trebuie să fie de peste 80% din întreaga scală a domeniului de măsurare: 2. Dacă nu.4. 12. 12.8.8.5.336 .6. 12.2.8. 12.6.5 Stabilirea curbei de etaloπare 12.5.6..6 Verificarea calibrării Fiecare domeniu de funcţionare utilizat în mod normal trebuie să fie verificat înaintea fiecărei analize în conformitate cu următoarea procedură: 1.1 Montajul pentru încercare Utilizarea montajului de încercare aşa cum se arată în fig. sensibilitatea. Diferiţii parametrii caracteristici ai anaJizoruJui trebuie indicaţi.5.8.5.6. 12. 2.8.1.5.8.1.5.5.6.5. 12. 12.5. computer.1 Curba de etαlonare a analizorului trebuie stabilită prin cel puţin 10 puncte de etaJonare (exclusiv zero) distanţate astfel încât 50% din punctele de etalonare să fie sub 10% din întreaga scală.6.5.4 De la curba de etalonare şi punctele de etalonare este posibil de verificat dacă această etaJonare s-a efectuat corect.2 Etαlonarea CLD şi HCLD trebuie calibrate în domeniul de funcţionare cei mai comun urmând specificaţiile producătorului de utilizare a gazului zero şi gazului de etalonare (conţinutul de NO care se poate stabili la 80% din domeniul de funcţionare şi concentraţia de NO:.5 de mai sus.8.5.2 Curba de etalonare este calculată prin metoda celor mai mici pătrate.5.) permit obţinerea unei precizii echivalente.5. gradul polinomului rezultat este mai mare de 3.5.6.5.6.6.8. parametrii de reglare pot fi modificaţi. valoarea înregistrată şi curba de etalonare stabilită conform 12.6.8.S.3 Curba de etalonare nu va diferi cu mai mult de ± 2% din valoarea nominală a fiecărui punct de etaloπare şi cu mai mult de ± l din întreaga scală la punctul 0. Analizorul NOX . 12.5.8.7 încercarea privind eficienţa convertizorului de NOX Eficienţa convertizorului utilizat la conversia de NO:.6. 12.8.1 Curba de etalonare a analizorului trebuie stabilită în cel puţin cinci puncte de etalonare (exclusiv zero) distanţate pe cât posibil uniform unul faţă de celălalt. 12. 12.8. trebuie stabilită o nouă etalonare în conformitate cu 12.2 Curba de etalonare trebuie calculată prin metoda celor mai mici pătrate.5. data efectuării etαlonării. şi 3.8.1 Directive generale 12.3 Curba de etaJonare nu trebuie să difere cu mai mult de ± 4% din vaJoarea nominală a fiecărui punct de etaJonare si cu mai mult de±l% din întreaga scală din punctul 0.8.6. numărul punctelor de etalonare (inclusiv zero) va fi cel puţin egal cu acest grad de polinom plus 2.6.6 de mai şi procedeul de mai jos.1.5.5.5.7.5.5.5.6. daci pentru doua puncte considerate. în NO trebuie încercată aşa cum se prevede în prezentul Cod.2.6.1.8. 12. eficienţa convertizoarelor trebuie încercată cu ajutorul unui ozonizor.3 Metode alternative Dacă se poate demonstra că alte tehnologii (de ex. Manualul ofiţerului mecanic 12. a amestecului de gaz la 5% din concentraţia de NO . Dacă.5 de mai jos.8.6.5.

6.2 de mai sus (analizorul trebuie să fie în modul NOJ. 12.7.20) . Fîg.3 Calcularea Eficienţa convertizorului de NOX trebuie calculată după cum urmează: Efιciertla(%} = unde: a = concentraţie de NOX b = concentraţie de NOX c = concentraţie de NO d = concentraţie de NO 12.6.6.8. 12.5 Punerea în funcţiune a ozonizorului •100 (12.4. oxigenul sau aerul zero trebuie introduse continuu în debitul de gaz până când concentraţia indicată este de aprox.6.8.2 Concentraţia "c" indicată trebuie înregistrată. •otonottvαfc* NO/N.7. 20% mai mică decât concentraţia de etalonare indicată prevăzută la 7.8.7.4 Adăugarea de oxigen 12. Ozonizorul trebuie ţinut deconectat pe toată perioada procesului.4.6.8.6.7. 12.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 337 trebuie să fie în modul NO astfel încât gazul de etalonare să nu poată trece prin convertizor.7. Concentraţia indicată va fi înregistrată.8.1 Printr-un racord în T. Schema dispozitivului pentru verificarea eficientei convertorului NO2 12.

Concentraţia (d) indicata trebuie înregistrată (analizorul trebuie să fie în modul NO). NOX şi O: Gazele prezente în evacuare.8. Indicaţia analizorului nu va fi mai mare de 1% din întreaga scală α domeniilor egale sau mai mari de 300 ppm sau mai mare de 3 ppm pentru domeniile sub 300 ppm.8.8.9 Intervalul de încercare Eficienţa convertizorului trebuie încercată înaintea fiecărei etalonări a analizorului NOX.8. 12. Deci.6. Amestecul de gaze descris la 12.8. convertizorul nu poate da o reducere de la 80% la 29% .8.8.7. Indicaţiile de atenuare a acestor gaze sunt proporţionale cu concentraţiile lor.6. dar într-un grad mai mic.2 de mai sus (analizorul trebuie să fie în modul NO.2 în legătură cu trebuie efectuate înaintea utilizării iniţiale a analizorului şi dupα intervale majore de funcţionare.338 Manualul ofiţerului mecanic Ozonizorul va fi acum conectat pentru a genera suficient ozon în vederea reducerii concentraţiei de NO la aprox.6.1 Verificarea atenuării de CO: 12. .2. 12. Verificările conform 12. Concentraţia "a" indicată trebuie înregistrată (analizorul trebuie să fie în modul NOX ). 12.10 Randamentul cerut Randamentul convertizoruiui nu va fi mai mic de 90%. şi deci necesită tehnici de încercare pentru determinarea atenuării îα cele mai mari concentraţii aşteptate care au fost experimentate în timpul încercării. dar se recomandă un randament de peste 95% Notă Dacă.7. l şi 12. 12.6. NO2.8.8 Efectele perturbării la analizoarele de CO. şi la aparatele CLD.8. 50% cu gaz de etalonare de NO şi trecut prin NDIR şi (H)CLD.7. un gaz de CO. 12.1 Verificarea perturbării analizorului de CO Apa şi CO: pot perturba funcţionarea analizorului de CO. Citirea a NOX analizorului nu trebuie să devieze cu mai mult de ± 5% din valoarea măsurată conform 12.6 de mai jos trece printr-un convertizor într-un detector.8.1.1 Un gaz de CO: cu o concentraţie de 80% pana la 100% din întreaga scală α domeniului maxim de funcţionare se trece prin analizorul NDIR iar valoarea CO. ).8.6. 12. O: şi NJ să treacă acum prin convertizor..6 Modul N0t Analizorul NO trebuie apoi comutat pe modul NOT astfel încât amestecul de gaze (format din NO.5.8.2 de mai sus.8 Modul NO S-a comutat în modul NO cu ozonizorul deconectat.6.6. 20% (minim 10%) din concentraţia de etalonare dată la 12. Apoi CO: va fi diluat aprox. 12.7.8. 12.7.8.. de etalonare care are o concentraţie de 80 până lα 100% din întreaga scală α domeniului maxim de funcţionare utilizat la încercare trebuie sa barboteze prin apă lα temperatura camerei şi indicaţia analizorului înregistrată. pot perturba citirea în câteva moduri. Perturbarea negativă se poate produce la aparate NDIR. altele decât cele care au fost analizate. CO:.7.7. cu analizorul în cel mai comun domeniu.8.8.7.8.2 Verificarea atenuării lα analizorul de NOX.6. Concentraţia "b" indicată trebuie înregistrată (analizorul trebuie să fie în modul NO X ).2. 12. cu valori de CO: şi NO înregistrate sub forma B şi respectiv C. se înregistrează sub forma A.7 Oprirea ozonizorului Ozonizorul trebuie acum deconectat. prin gazul perturbator care atenuează radiaţia. Perturbarea pozitivă se poate produce la aparatele NDIR şi PMD unde gazul perturbator are acelaşi efect ca gazul care a fost măsurat. Cele două gaze care au un efect perturbator asupra aparatelor CLD (şi HCLD) sunt CO> şi vaporii de apa.8.6.6. prin gazul perturbator care lărgeşte banda de absorbţie a gazului măsurat. debitul de oxigen sau aer sintetic trebuie să fie de asemenea închise.

2.1 Această verificare se aplică la măsurătorile concentraţiei de gaze umede.8. 12. cura ar fi de exemplu amestecul dinamic.2.2.2.8.8. concentraţia maximă a vaporilor de apă din gazele arse de evacuare (în %) aşteptată pe timpul încercării trebuie estimată.3 Atenuarea apei trebuie calculată astfel: % Atenuare = 100 -' * ~ ' .3 Se pot utiliza şi alte metode de diluare şi de măsurare a valorilor gazelor de CO: şi NO de etalonare.<^-} uoo.2.8.8. din concentraţia gazului de etalonare nediluat de CO: (A* aşa cum s-a măsurat la 12. Concentraţia de vapori de apă (în %) din amestec trebuie calculată astfel: f C\ //=100-1 — J (12.6.2. (12.5.8. Calculul atenuării de apă trebuie să ia în considerare diluarea gazului de etalonare NO cu vapori de apă şi determinarea pe scală a concentraţiei de vapori de apă din amestec faţă de cea aşteptată pe timpul încercării.8.2 Un gaz de etalonare cu o concentraţie de 80% până la 100% din întreagr scală a domeniului normal de funcţionare trebuie trecut prin (H)CLD şi valoarea NC înregistrată sub forma D.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 339 Apoi CO: va fi închis şi doar gazul de etalonare NO va fi trecut prin (H)CLD şi valoarea NO înregistrată sub forma D.1.21) şi nu va fi mai mare de 3% din întreaga scală.2.1) astfel: ///?/ = 0. Presiunea absolută de funcţionare a analizorului şi temperatura apei trebuie determinate şi înregistrate sub forma E şi respectiv F. unde: A = Concentraţie de CO: nediluată măsurată cu NDIR % B =s Concentraţie de CO. şi înregistrată sub forma De.6.6.1.8. 12. Pentru gazele arse de evacuare de la motoarele diesel.r l 100 (12.2.24) .8. Concentraţia aşteptată α gazului NO de etalonare diluat trebuie calculat astfel: De=D.8. Presiunea vaporilor de saturaţie din amestec care corespunde temperaturii de bαrbotαre a apei (F) trebuie determinată şi înregistrată sub forma G.6.S. 12.— De H şi nu va fi mai mare de 3%.2 Atenuarea trebuie calculată după cum urmează: 100 %Atenιιare % Atenuare = \-\7 — V~T . 12.25) (12. Gazul de etalonare NO trebuie apoi barbotat prin apt la temperatura camerei şi trecut prin (H)CLD şi valoarea NOX înregistrată sub forma C.6.6.9-A şi înregistrată sub forma Hm.8. diluată măsurată cu NDIR % C = Concentraţie de NO diluată măsurată cu (H)CLD ppm D = Concentraţie de NO nediluată măsurată cu (H)CLD ppm 12.2 Verificarea atenuării de apă 12.8.6.1.22) şi înregistrată sub forma //.2. conform ipotezei unui raport de L8/1 a atomilor de hidrogen/carbon (H/C) din combustibil.

4 + 28.340 Manualul ofiţerului mecanic De = Concentraţia diluată de NO care se aşteaptă ppm C = Concentraţia diluată de NO ppm Hm = Concentraţia maximă de vapori de apă % H = Concentraţia reală a vaporilor de apă % Notă: Este important ca gazul de etalonare de NO să conţină o concentraţie minimă de NO:. 12. NO Dioxid de azot. altele decât oxigenul.381 12.8.6. altele decât oxigenul. Echivalenţii oxigenului din componentele comune ale gazelor arse de evacuare sunt date în tabelul 12.354 + 44.8.6.1. perturbarea produsă de gaze.8.2 Concentraţia de oxigen măsurată trebuie corectată prin următoarea formulă dacă se fac măsurători de mare precizie: Perturbare = (Procentaj echivalent de O2 .6.8. Calcularea debitului masic al gazelor arse de evacuare (metoda compensării cu carbon) 12.623 .1 Acest apendice este destinat calculării debitului masic al gazelor arse de evacuare şi/sau consumului de aer de ardere.8.6.0. deoarece absorbţia de NO:. 12.7.3.3.3 a acestui Cod.3 metoda 2 (Compensare .3. CO: Monoxid de carbon. Ambele metode date în continuare se bazează pe măsurarea concentraţiei gazelor arse de evacuare şi pe cunoaşterea consumului de combustibil.3 Pentru analizoarele ZRDO şi ECS.8. Tabelul 12.8.2 Această anexă include două metode de calculare a debitului masic al gazelor arse de evacuare astfel: 12.1.7 -0.7. 12.23.6. pentru efectuarea acestei verificări.26) 12.8.23. Simbolurile şi descrierile de termeni şi variabile utilizate în formulele pentru metoda de măsurare a compensării cu carbon sunt date în anexa 12. trebuie compensată conform instrucţiunilor furnizorului de aparate.0.8.8.7.3 Perturbarea analizorului de O2 12.2 metoda l (Compensarea cu carbon) este valabilă doar folosind combustibili fa*ră conţinut de oxigen şi azot: şi 12.8.8. NO: ApăII : O unde: Procentaj echivalent de O: .7.8. 12.1 Indicaţia aparatului unui analizor PMD determinată de gaze.8.1 Introducere 12.7.7.8. CO Oxizi de azo<. din apă nu a fost luată în calculele atenuării.8.Concentraţia măsurată)/100 (12.9 Intervale de etalonare Analizoarele trebuie calibrate la cel puţin 3 luni sau ori de cate ori se face o reparaţie sau modificare la instalaţie care ar putea influenţa etalonarea. este comparativ uşoară. Echivalenţi de oxigen IQQTc concentraţie de gaz Dioxid de carbon.

7.10%.1 Această metodă include şase etape care vor fi folosite în calculul concentraţiilor din gazele arse de evacuare în legătură cu caracteristicile combustibilului.685 1. compensarea cu carbon 12.1 0 34.22%.298 2343 2.8.8.257 1. N2 12. 12.8.63 1.1.273 US4 U73 1.277 U85 8i.689 2. Tabelul 12.705 1. Folosind formulele din Metoda 2 se pot de asemenea calcula parametrii esenţiali în condiţii de abatere de la condiţiile standard.8.294 1.920 1.734 -0399 33 Methanol ' 373 12.268 1.8.0 10.2 12.952 -0.7.93 U92 1.20%.233 1.6 RλlE 77.265 1.1.2.7.3.046 -0354 135 33 13.1 Procesul de ardere completă: . 12.495 1.025 talan 82.97 'Compoziţie volumetrică: CO: 1.49 135 33 Gaz natura] 60. pot conduce la rezultate cu erori inevitabile.5 Dacă nu se specifică altfel. Această metodă este prevăzută deoarece există cazuri când constantele existente.8.2.7.078 •1.24.7 173 0 - 0 0.296 1.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 341 universală carbon/oxigen) este aplicabili pentru combustibili ce conţin H.S 0.749 FFD -0. N în proporţie cunoscută. 12.007 -1.3 Metoda 2 prevede o derivaţie uşor de înţeles şi universală pentru toate formulele care includ toate constantele.2. 12.426 FFW 0.2 Formulele date ale Metodei i sunt valabile doar în absenţa oxigenului din combustibil.10%.565 1.295 1.10 din acest Cod.92 1. CK. 3.17 0 0% I 1 135 33 1 135 FFH 1.28 1.423 2. O. 12.2. C6HU 0.965 -0.3 Prima etapă: Calcularea cererii de aer stoichiometric.7. care neglijează parametrii esenţiali.65 UŞI 86.767 EXH DENS 1.2.4 Exemplele de parametrii pentru câţiva combustibili aleşi sunt date în tabelul 1. Valorile pentru compoziţia combustibilului sunt date doar în scop de referinţă şi nu vor fi utilizate în locul valorilor de compoziţie din motorina utilizată în mod real.807 2309 2372 2.65 1.246 U72 U6 1. C. Metoda l.7(M 1.1 0.473 2364 2.065 135 33 Propan 1.7 183 0 0 1 135 33 1 135 33 1. toate rezultatele calculelor cerute de acest apendice vor fi menţionate în raportul de încercare a motorului în conformitate cu secţiunea 5.0 1 1.05%.7.7. S.865 1. C5H12 0.835 1.600 1.7 1 Ethanol 52.6 0 50. CH.7.1.05%. Parametrii pentru câţiva combustibili aleşi (exemple) Combustibil Diesd C% H% SK 0.2 13. C3H8 0.9 1 1.6 193 0 1.66% QH10 0.8. 84.42%. 12. 12.8.

H.0 - (32.891 .15 (12 30 1 2.5 A treia etapă Calcularea raportului hidrogen/carbon.8.060 .6. din procesul de ardere + SO2 din procesul de ardere . S. 6 A patra etapă: Calcularea concentraţiei uscate de hidrocarbon bazat pe procedeul ECE R-49 referitor la caracteristicile combustibilului şi raportul aer/combustibil. 7.1 Conversia concentraţiei de la uscat la umed este dată de: conc.31) 12.00794. 12. 7. — •>•> ">(-.2.7. HTCH4T = ALF "t .F F H (consum combustibil/consum aer usca!)) (12.011-1000) ' 21.5 1 ^ 1 ] ( 1.concujca( • (l .(12.33) __. ) U2.BET • 10 • ~ (12.= . S.01J 32.BET) (12. .STOIAR • ' n ">3 1. 2. E-irCDO = .8.l 000) J/ [ 1.BET • 10 • .^j .42895 . .42895 J j (12.32) 1 2..0074) (12.29) .7.27) (12.•> (12.J-4) Consum aer uscat Volumul total al gazelor arse umede de evacuare Volumul total al gazelor arse de evacuare = Azot din aerul de ardere -r excesul de oxigen -f apa din aerul de ardere -f argonul din aerul de ardere -r apa din procesul de ardere + -f•*(12.35) •f CO-.342 Manualul ofiţerului mecanic C -f O : ~>CO : 4H + 0:->2H:O S + O:-»SO: (4-1.2. Consum combustibil Volumul de apadin p roccsul de ardere r r fiτ----.2.011-1000) .060J 23.28) (12.2505 1.4 A două etapă: Calcularea factorului de exces de aer bazat pe arderea completă şi concentraţia de CO.

42) *CDRY-[l-FFH/(EAFCDO-S7VL4R)] CDR Y = cnττ -fi.37) °'11I127'/>Z:F + v (0.00 1 .STOIAR ClfET = CD/?}' • (l .FFH • GFUEL/(E4FCDO • GGUEL • STOL4R)] (12.2.773329 • GAJRD GFUEL (12.0.STOIAR + 0.0 1 29 / 1.0005 / 1.44) . 0.773329 GFUEL (12.2315 / 1.000 157 • CAV/) •CAIRD .6.000109 • BET .0.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 343 / U505 -[GAJRD i '(GFUEL -STOLAR}].7.FFH/( E.AFCDO • STOIAR/(E4FCDO • STOL4R .0.l| STOIAR + 0.39) (12.FFH • GFUEL/GAJRD) = CDRY-[\ .2 Din formulă rezultă: FFH- ( 1 2.GFUEL.000157 .FFH) HCD = //CH" • E.060 • 1000))) • GFUEL unde: MVH20 = 22.262 dmVrnol MVS02 =21.42895 .7.0555583 • ALF .3 Factorul de exces de aer este definit ca: /y = consum de aer /(consum de combustibil • cerere de aer stoichiometric) EAFCDO(12.7840 • [GAJRD i (GFUEL • STOIAR)] • STOIAR + 0.FFH) (12.36) GFUEL GA1RD ALF 0.8.000109 • BET .0079 • 1000) •*• [BET • 10 • A/TC02 / (l 2.A FCDO • STOUR)] 1 M /J = CIVET • E-IFCDO • STOIAR/(E-l FCDO • STOIAR .6.8.41) GFUEL -STOUR GAIRD = E4FCDO.38) 12.40) (12.1000)] +(G-LV/ • 10 • A/I-SO2 ) / (32.9769 • [GAJRD i (GFUEL • STOIAR)] • STOIAR + (ALF • io • A/J 'coi ) l (2 • 1.§GAIRD l (GFUEL • STOL-IR)] .401 dmVraol MVCO = 22.ALF _ Q.111127.GAM + 0.2.43) ( 12.891dmVmol 12.

7.2 .8.V)) .75 • HTCR. (12.HCD l (IO 6 .Eλ'HCP.7.8. Codul de Reguli Federale al Statelor Unite (40CFR86.EXHCPN) -MCD f IO6 .49) 12.4 T 1 4 • (l .8.Comρensare universalăcarbon/oxigen 12.\n-'HC AWC (1 COW 12.BET .(COIW-C02A1R) "51) 12.3.7.1 Introducere Metoda prezentată în continuare face o descriere uşor de înţeles a metodei de compensare carbon / oxigen.8.7.7.2 Calcularea debitului masic al gazelor arse de evacuare pe baza compensării de carbon - GFUEL .8 A şasea etapă: Calcularea masei de gaze arse de evacuare Debitul masic al gazelor arse de e\-acuare = Consum de combitstibi l + + consum de aer de ardere (cu factorul de exces de aer definit în etapa a patra) consum de aer = /v • consum de combustibil • cerere de aer stoichiometric GEXHIV = GFUEL • ( l + EAFEXH .46) -0. Ea se poate folosi dacă consumul de combustibil este măsurabil şi dacă se cunoaşte compoziţia combustibilului şi concentraţiile componentelor din gazele arse de evacuare.50) HCW CW .COD l (IO 6 .3.3.7.2.7 A cincea etapă: Calcularea factorului de exces de aer se bazează pe procedeele specificate în Articolul 40.S.STOIAR) ( 1 2.1 Simplificarea de ardere completă: GFUEL • BET.V/FC02 + _______ l _________ -ţ- λn-'co .8.3 Metoda 2. 12.3.V) + HTCR.48) ( 1 2.7. 100 10 δ IO 6 = EAFEXH = (l / EXHCPN .3 Calcularea debitului masic al gazelor arse de evacuare pe baza compensării de oxigen .EXNDESS• \(VC02 AVC.2.344 Manualul ofiţerului mecanic 12.8.4T/(3î/ (COD / (IO6 • EXHCPN)) + 12.2.345-79).Eλ'HDEXS • IO4 Airc x l CO2/F-10 4 (12.Eλ'HCP.

8.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 345 Factor l 1000-£\7/D£VS Factor l iO-7M£/mβ-EXHDENS (12. A/I/D2-10 GO2 = -O2tt'-GEXHW \fl'O2'E\'HDE\S (12.4 Derivaţia compensării cu oxigen pentru arderea incompletă 12.-JZ.3. componentele individuale din gaz sunt calculate în g/h în funcţie de gazul umed de evacuare (CC este funinginea în g/h).59) G\0 = \nrco A/i:v0.8.\'O2 = Ml --"\O2 • Eλ'HDEXS -1000 NO2H'-GEXHH' (12.3.3.EPS • 10 12.58) CCO = \IWCO ••COW-GEXHW .53) A/Z:W2 .55) 12.7.52) unde: Factorl = 10 4 MVO2 AII'CO A/J7/C A/MVO (12.3.4/rC l/r7 Factor 2 = .1 Simplificarea cu ardere completă: Factor L eoni p l A/J 02 (12.7.4.8.61) .7.3.7.4. l Intrarea de oxigen în g/h este: GAIRIV • TA U .8./ _ • AlVC " """ Alt's (12.56) (12.WCO-EXHDEXS-IQQO (12.54) 12.2 Ieşirea de oxigen în g/h este: Mll'COl MWCO MIVSO2 MWH2O (12.60) G.10 + GFUEL .57) bazându-se pe următoarele definiţii şi formule.£\7/D£YS-100θ' XOtt'-GEXlW (12.

.52) şi (12-53).£\7/D£YS-1000 1 (12.V/J WC Manualul ofiţerului mecanic GC0 ( p6η OC A\VC eno.BET.OM.+ 10-Factori° ' EXHDEXS FaCt rl WLMO° 1000-EV//DEVS Factor l -+ 1 (12.GEY///F (12.8.-HFO n ~rr.CU' X (12.10 4 Â7râ2 2 .GFUEL. Factorl wc'.-l JFO.Ts.346 2 = ^^1.7.4.V/I7/C. A/JFO2-Q2JF.5 Masa de aer consumat şi masa de gaze arse de evacuare se pot calcula după următoarea formulă: / Factori GAIRU' = GFUEL •-fiO-Factor2-.4 JFO .64) G//C = ^—— //CJF • G£V//fF .6S) 12.4.4 Prima paranteză este definită ca Factor l.10-CCO.66) 12.8.lgm A/ \/r r'C/o 7 "^/EI-GLIMO (12.io-1000-£V//D£\^ (12.69) şi respectiv 100 GEYHir = GFL'EL . -f lιO • GFL' £L -f -f — l-AWH AWC 12.8. unde: GAT/J F = G-J//Î -r G FU EL (12.3 EXHDENS este calculat astfel: GAIRll'.3.65) EV//DEVS-1000 OF.r. //CJF A/I7/C ALF-AWO BET>2-Airθ Gi\/-.7.^^Ali'C MWCO „ \[\VCOl \f\VCOl r r rr -UπL .^-OK.-»FO« A-Q2JF \rCNO2 ^JFO-COJF ^JFQ^WJF A/^'CO * A/T^'O 2 • .3.70) .67) 3 • .4. cea de-a doua ca Factor 2 (vezi şi formula (12.^.7.3.

78) 12.8.-. I / r V.6 Calcularea compozitei volumetrice a gazelor arse de evacuare şi a densităţii gazelor ar$£ de evacuare cu ardere incompletă rco = con.• io 6 • i'EXiw l^'O = \Oll'.7.74) G//C = .--.76) GC = .7.3.GEXHir EXHDEXS 12.2 Ieşire carbon în g/h: GC<92 X~* /"'/"l -» 347 (12.8.79) (12.8.7. GC02 = ' --.72) 12.ιo \fl'CO2 _____ 4 co/r Ml'CO _J HCW \n'HC cw A\l'C (12.5 Calcularea debirului masic al gazelor arse de evacuare pe baza compensării de carbon: G FI'EL .-nrc * co2/r.5.5.3.81) .8.BET • EXHDEXS • l O4 .8. v (12.8. COW ^ HCW CW x ^ Ml'CO f 7\/I7/C ^~T/7C f COIW \~\h'CO2 ( j 12. .3.£\7/D/:.3 Pe baza următoarelor definiţii şi formule.7.OF .73) ( j 2.IO 6 -F£\7//r (12. urc -- .COIll' . " V. . fiecare componentă din gaz este calculată în g/h.3.1 Intrare carbon în g/h: GFUEL-BLT-10 12.IO 6 -l'ILXHll' l'XOl = \O2ir.r- ( 1 2..Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 12. .71) -~GC6> --4-G//C --f OC λfll'COl MM'CO MU'HC All'C χ • l l ' \~ -\ιrc -ι .8. ..G£\7/.5.3.χ ^ .3.r Ml'COl-EXHDEXS GCO .5.4 Pentru condiţia de compensare: Intrare carbon = Ieşire carbon £\7/D£V5-1000 . funcţie de gazul de evacuare umed (GC este funinginea în g/h). nrc χ~« r rx-» .7.\/I7-/C-£\77D£V5-1000 ( 1 2. <% «^ «. .7.V5-1000 CC)/r G£V//.1/irCQ -A/I'CO.5.5 Derivaţia compensării cu carbon pentru o ardere incompletă 12.80) (12.--.3.7. l ' ' V» -urc .

3.7.+ ( 1 / 2 ). 12.7.92) 12.3.8. 12.I O 6 .au f AlyS (12.7.4 Programul calculează debitul masic al gazelor arse de evacuare cu KWEXH cunoscut.L *MV". V ^ A AWC J .£71-1 All'C'Mll'OI (P 86) 100 GFUEL. 12.8.91) (12.8.7.7.88) (12.3.( 1 / 2 U-A iππ \ fii'm v / v / \ / 100 A/HU2 GIF • GEXHW I'AWO-MVOI EXHDEXS GAIRW . 1.VEXHW Manualul ofiţerului mecanic ( 1 2.7. .82) GFUEL-ALF>MVH2<J\ 100 (12.87) 100 VC02+l'O2+l'\'2 + VSO2+l>'CO + WO +l'\02 +l'HC = VEXHW .1 . precum şi KWEXH cu debitul cunoscut al gazelor arse de evac : are.7.VH2O AZ\7/ = ME\7/D / l'EXHW (12. programul ia o valoare preliminară pentru fCA'EXH ( = KWEXH) şi se face calculul iterativ pani când ambele valori corespund una cu alta şi nu se schimbă deloc.3.83) .90) (12.7. . trebuie utilizat următorul factor de corecţie de la uscat la umed: . GAIRIV'(T-TAU) MVO2 . se va folosi factorul de corecţie de la uscat la umed KWEXH (=ATW).1 Rezultatele ambelor calcule stoichiometrice pentru calcularea carbonului şi oxigenului dau compoziţia totală a gazelor arse de evacuare si debitul masic al gazelor arse de evacuare inclusiv conţinutul de apa. .8.8.293 cu CO2AIR = CO: -concentraţia din aerul de ardere (voi %).3 Dacă se măsoară concentraţiile uscate (O2 şi COJ. Dacă nu se cunoaşte nici una din valori.7.3. J7/C + rCO .7.7 Programul pentru calcularea debitului masic al gazelor arse de evacuare 12.3.8.5 Dacă formula de compensare a masei este utilizată fără program.JJW All'S (12 S5) .2 Formula din program se bazează în principal pe gaze de evacuare umede.89) ( 1 2.348 VHC = HCW .7. N x x . 12. 100 .W2(9 EXHDENS = GEXHW . G-IWJF V 2-.

7.3.8.13) din acest Cod: erorile rezultate din <0.1/1 'H2O • A It'C • (CO2D) A'C/£.7.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 349 100 ALF • .8.5.2 25.7. 12.8.8.7.7.9 Formula exactă este: GFUEL+ GAIRDGFUEL • ALF• A/H7/20 RhoEXH DAC 200- Rho H20 GFUEL -f GAIRD unde: Ha-GAIRD 1000 RhoEXH DAC (12.8 Formulele (12-92) şi (12-93). 1.9).6 Aceeaşi formulă sub altă formă: 100 ALF -5.3. aşa cum se vede în următoarele exemple: Umiditate Abateri de la factorul KWh (comparativ cu (12-94)) g/kg % 10.12) din acest Cod şi formula (12-94) arată foarte mici diferente ale factorului KWJ.3.1 Cu ajutorul următoarelor formule: 1-τXHD = l'H2O +l'CO2 + IV2+W2 + VOI (12.7.10).7.8.3.3.2% (în cele mai multe cazuri) pot fi neglijate.10 O comparaţie între formula (12. se vor utiliza formulele mult mai practice (12. deoarece corecţia pentru apa de ardere şi pentru apa din aerul de admisie nu sunt complementare.98) (12.95) Rho mo RhoEXH DAC = densitatea gazelor arse de evacuare cu ardere cu aer uscat (kg/stdm3) Rho H2O = densitatea vaporilor de apă (kg/stdm3) MWH2O /MV H2O) 12.7. 12.S.7.12) din acest Cod nu sunt absolut exacte.608-100 (12.7 Pentru formula generală pentru corecţia KWEXH = KWJ uscat/umed sunt posibile diferite versiuni.0 0.94) 12.0 0.12) şi (12.11 Formula dată la (12-94) nu este foarte practică pentru că în multe cazuri RhoEXH DAC nu este cunoscut şi pentru că utilizarea factorului de combustibil specific FFH este exclus.97) . (12.WCOl-l-. Deci.995 -(COI D) BET (12. 12.93) BET-.3.8.3.96) (12.3.5 12. (12.8 Calcularea factorilor de combustibil specifici FFD şi FFW în cadrul calculului debitului gazelor arse de evacuare iτXHD-l'AIRD GFL'EL l'EXHll'-l'AIRir GFUEL 12.7.7.7.7.WH 12.7. precum şi formula (12.8.

12.FFH(12.4.05557 .0080055 .8.\fl-SO2 .00017 . φ W02} | BET f WCO2 1-All'HJ 100 *l JH'C _ Aft'C .9. (12.ALF .8. (12.104) Notă: în următoarea derivaţie.7.87) factorii pot fi daţi de formulele (12.8.4 Aceeaşi formula cu numerele: FFW = 0. contţumedă) = KWI • conc(ιιscată) (12.DEL + +0.2.100) λfl'O2} _ All'S) i ______ 9 l __________ j _L DEL (MIW2\ 100 A AWS 100 U/JJ'λ'2/ 12.9 Derivaţia factorului FFH pentru combustibilul specific 12.8.9.86) şi (12.U (.8.350 Manualul ofiţerului mecanic iτXHD = VCO2 + VO2 + JW2 + VO2 (12.65) include apa în aerul de admisie separat.0. de exemplu: KWJ = AT*^ = KWEXH.85). 106) l .83).2 Derivaţia de FFH consideră aerul de admisie uscat deoarece formula (12. KIVEXH = şi unde: conc{ umft/) .S.7.Aceeasi formulă cu numerele: r = 0.105) .BET .iτXHIV = conc(luβBr j . (12.3.006998 -EPS 12.000 17 • GAM + 0. singura diferenţă..05564 .8.r'E\7/D (Compensare de volume) ( 12.-Un EPS _ 100 ' t * " (12.8. f MW2} U.1 Se foloseşte la calcularea concentraţiei umede din concentraţia uscata.J / W G.EPS (Ml.7.3.101): ss AL£ (MVH20 100 'l 2 .7.0080055 .3. .3.8.0.0.006998-EPS (12.103) 12.0.ALF .3.99) şi.99) şi respectiv (12. este Ia coeficientul ALF pentru apă: „_ .'O2\ 100 100 \MirO2J (P IO'») 12.000 1 1 .3. conform formulelor (12-82).3 Formula pentru FFD este foarte asemănătoare.7.-JL/7 f A/F02 l BET ( λfl'COl FFD = + 100 \4-AlMJ 100 V All'C MVO2\ All'C J \\-tlVN2J + + CAV/ f \-lVSO2 100 V All'S Ml'OÎ\ All'S J + DEL. simbolurile pentru variabilele indicate diferă de simbolurile date în abrevieri pentru că denumirile variabilelor din programul menţionat.DEL + 40.GA\f + 0.00011 • BET .7.

AHW '(GAIRW .. operatorul de nave.parametrul "reglarea injecţiei" 1.\(\'H2O GAlRtt'J (12.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 351 kllc-\H= . .Pentru unii parametrii există diferite posibilităţi de inspecţie.opţional pentru pompe de măsurat cu manşon: index VIT şi poziţia camelor sau poziţia capului cilindric al pompei. poate alege metoda de utilizat. 3.107) .ALF .S. sau . poziţia camelor de combustibil (came separate sau ale arborelui cu came dacă aceste came sunt reglabile). aplicabilă tuturor combustibililor (cu densitatea cunoscută a gazelor arse de evacuare).opţional (depinde de construcţie): poziţia unei legaturi între came şi acţionarea pompei.= (12.110) u:.alt dispozitiv de măsurat cu manşon. 9. .108) GEXHW = G-J/ff/r -f GFUEL AJf /l\/7 = l --. poate fi simplificată pentru combustibilii diesel astfel: GFUEL 12.. 2.GFUEL) GFUEL • ALF .. 109) r-rrzrx-i/ i GFUEL .1/77/20 şi unde: GH20 = λnπn°. . sprijinit de producătorul de motoare.8. începerea alimentării pentru anumite poziţii ale cremalierei (măsurarea 12.„. 12. GFUEL .. 3 Formula universală.8.ALF • EXHDEXS .S. 1.10 2-AWH Şi (12. 1. Cu aprobarea Administraţiei. .A/J 7/20 200 .VS (12. Oricare din metodele menţionate mai jos pot fi suficiente pentru a arăta conformitatea. Lista de verificare pentru metoda de verificare a parametrilor motorului .Eλ'HDEXS .1-.r . S. iτxHD = vExmr-nno = .vmo i'Z\7rtr JZ\τ//r I-TLXHW GH2O 100 EXHDE. 7..

pararaetrul "distribuţie cu supapă" (doar pentru motoare în 4 timpi cu . numai pentru instalaţiile normale cu ţevi: presiune dependentă de sarcina din ţevi. model şi specificaţie 2. 6. consumul de apă dependent de sarcină (control) 13. graficul arată corelarea cu NOX 9.parametrul "recircularea gazelor arse de evacuare" (pentru evaluare: graficul arată influenţa privind NOX . presiunea maximă de ardere.parametrul "racitorul de aer de încărcare.parametrul "tip şi construcţia turbosuflantei" 1. utilizarea unui senzor Hali sau senzorul de acceleraţie: 4.parametrul "pompa de injecţie" 1. de ex. poziţia camelor 2. temperatura aerului de încărcare.parametrul "injecţie cu apă" (pentru evaluare: graficul arată influenţa privind NOJ 1. preîncălzitorul de aer de încărcare" 1.parametrul "presiune de injecţie" 1. 1.ρarametrul "camera de ardere" 1. consumul de apă dependent de sarcină (control) 12. verificarea tijei pistonului şi a bielei S. model şi specificaţie (numerele de identificare) 2. temperatura gazelor arse de evacuare contrar graficelor ce arată corelarea cu NOX. începerea şi terminarea alimentării pentru o anumită poziţie a cremalierei (măsurarea presiunii dinamice) S. număr identificare componentă (care specifică construcţia plonjorului şi capului cilindrului) 4.7): Notă: Pentru evaluarea prezentei temporizări este necesar să se cunoască limitele admisibile pentru respectarea limitelor de emanaţie sau chiar graficele ce arată influenta reglării privind NOX..închiderea supapei de admisie înaintea B DC) 1. funcţie de rezultatele măsurătorilor de NOX de la încercarea pe stand. deschiderea supapei de injecţie pentru anumite puncte de încărcare.352 Manualul ofiţerului mecanic 3. poziţia cremalierei dependentă de sarcină (control) 2. 2. valori de operare dependente de sarcina pentru presiunea de alimentare cu aer. parametru l "injector" 1. presiunea aerului de alimentare dependentă de sarcină. graficul arată corelarea cu NOX lO. graficul arată corelarea cu NOX.parametrul "combustibil emulsionat" (pentru evaluare: graficul arată influenţa privind NOX) 1. numerele de identificare a componentelor pentru chiulasa şi fundul de piston • y. specificaţie şi număr de identificare componentă 3.parametrul "camă de combustibil" 1. Suplimentar. verificarea spaţiului existent 2. temperatura aerului de încărcare dependentă de sarcină corectată la condiţiile de referinţă. verificarea temporizării existente 11.S. număr de identificare componentă (care specifică forma) 2.pararaetrul "raportul de compresiune" 1. se va asigura că raportul de compresiune corespunde valorii iniţiale de certificare (vezi 12.

353 1.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale . debitul masic dependent de sarcină al agentului de reducere (control) şi verificările periodice locale privind concentraţiile de NOX după SCR (pentru evaluare.Pentru motoarele cu "reducere catalitică selectivă" (SCR) fără sistem de reglaj cu reacţia măsurătoarea opţională de NOX (verificările periodice locale sau controlul) este utilă pentru a arata că eficienta SCR mai corespunde încă stării menţionate în certificare indiferent dacă conαiţiile ambiante sau calitatea combustibilului duc la diferite emanaţii impure.2.ρarametrul "reducere catalitică selectivă" (SCR) 1. Bibliografie [1] *** [2] *** Technical code on control of emission of nitrogen oxides from Marine Diesel Engines Convenţia Internaţională pentru prevenirea poluării de la nave MARPOL 73/78. din "aerul uzat" (control) 3.8. graficul arată influenţa privind NOJ 12.8. gaze arse de evacuare recirculate din debitul masic dependente de sarcină (control) 2. concentraţie de CO2 din amestecul de aer curat şi gaze arse de evacuare. şi anume. concentraţie de O2 din "aerul uzat" (control) 14. Anexa VI Prevederile Registrului Naval Român 1998 [3] *** .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->