ARTROZE

Sunt 30 din care am folosit 10 in anul 2

Generalităţi
1. Artrozele sunt caracterizate prin: a. prezenţa factorului reumatoid şi creşterea VSH-ului; b. durere, deformare, tumefiere articulară şi limitarea mobilităţii articulare; c. frecvenţă mai scăzută în rândul populaţiei asiatice; d. apariţia sclerozei subcondrale şi a osteofitelor la debutul bolii; e. incidenţă maximă în jurul vârstei de 40 de ani; (b,c) 2. Durerea din artroze: a. este de tip inflamator; b. nu se însoţeşte de redoare articulară; c. cu manifestare nocturnă se datorează mai ales stazei vasculare; d. are o intensitate crescută în repaus; e. poate fi de origine capsulo-musculară; (c, e) 3. În artroze: a. scintigrafia cu Te99 pirofosfat arată scăderea activităţii osului subcondral; b. prezenţa radiologică a osteofiţilor, chiar şi în absenţa semnelor clinice, este suficientă pentru diagnostic; c. semnele de inflamaţie sunt prezente; d. semnele radiologice apar când boala este într-un stadiu avansat; e. scăderea mobilităţii articulare este prezentă încă din stadiile iniţiale; (d,e) 4. În tratamentul artrozelor: a. osteotomiile de corecţie măresc suprafaţa de sprijin; b. artrodeza se practică la nivelul articulaţiilor portante (şold, genunchi) c. artroplastia totală este indicată în tratamentul formelor uşoare şi moderate; d. condroprotectoarele se folosesc în stadiile avansate de boală; e. forajele în osul subcondral pot ameliora funcţia articulară; (a, c, e)

Coxartroza
5. Coxartrozele primare: a. reprezintă un procent mic din totalul coxartrozelor; b. debutează în jurul vârstei de 40 de ani; c. cel mai frecvent sunt bilaterale; d. sunt determinate de factori locali; e. radiologic sunt artroze de tip central; (c, e) 6. a. b. c. Coxartrozele secundare: sunt cauzate de factori mecanici, care antrenează creşterea presiunilor în articulaţie; se însoţesc de artroze ale altor articulaţii; sunt cauzate de factori generali care alterează metabolismul cartilajului articular;

-1-

Semnele clinice ale coxartrozei sunt reprezentate de: a. poate fi mascată prin accentuarea lordozei lombare. se dezvoltă la periferia ţesutului cartilaginos al capului şi cotilului. protruziei acetabulare evoluează pe fondul unei coxa profunda. b. b. (c. c. e) 11. b) 9. displaziei congenitale de şold debutează spre vârsta de 60 de ani. este ovalară cu baza superior şi vârful în centrul capului femural. este un semn de debut al bolii. (a. În coxartroză: a. -2- . În coxartroză pensarea spaţiului articular: a. Atitudinea vicioasă a şoldului în coxartroză: a. osteoscleroza din zona de sprijin a capului reprezintă conul de uzură Trueta. e. e. pensarea spaţiului articular. Radiologic. e) 13.e) 8. durerea poate iradia spre coloana lombară. d. indică un stadiu avansat al bolii. în coxartroză: a. (c. d. e.d. b. se întâlneşte la nivelul masivului trohanterian. apare polar inferior „capital drop”. limitarea mişcărilor articulare. dă aspectul de cotil cu fund dublu. d. d. nu este un semn radiologic relevant. c. pensarea de tip central însoţeşte coxartrozele secundare DCS. d. (b. abducţie şi rotaţie internă. d) 7. este cauzată la început de contractura musculaturii periarticulare. c) 12. atitudinea vicioasă a şoldului este în flexie. se datorează modificărilor de formă ale capului şi cotilului. durere la mers cu caracter mecanic. osteofitele localizate la nivelul sprâncenei acetabulare au aspect de „cioc de papagal”. e. durerea se localizează cel mai frecvent la baza triunghiului Scarpa. c. (a. Osteofitele din coxartroză: a. modificarea formei capului şi cotilului. b. c. e. se întâlneşte la nivelul suprafeţei portante ale capului femural. la nivelul fosei acetabulare pot constitui un „cotil cu fund dublu”. c. e. reprezintă expresia radiologică a lezării cartilajului articular. (a. pensarea spaţiului articular se datoreşte osteosclerozei subcondrale. b. tumefacţia articulaţiei coxo-femurale. duce la întreruperea arcului cervico-obturator. b. c) 10. semnul Patrik evidenţiază limitarea dureroasă a mişcării de adducţie şi rotaţie internă. d. Osteoscleroza din coxartroză: a. pensarea articulară de tip polar superior este caracteristică coxartrozelor primare. geodele apar în faza incipientă a bolii. (a. c. este identică cu cea din coxite.

Coxartroza secundară: a. b) -3- . b. c. c. b. DCS debutează spre vârsta de 30-40 de ani. discopatia lombară cu manifestări radiculare. d. de recentrare pot îmbunătăţi acoperirea capului femural. (a. situate la nivelul sprâncenei acetabulare au aspect de „capital drop”. d. d. d. e. e) 17. c) 19. c. nu influenţează circulaţia locală. poate precede uneori durerea. DCS are un unghi Wiberg > 25o. c. e. b) 16. excepţional. coxa profunda prezintă o pensare a spaţiului articular de tip central. este procedeul cel mai des utilizat. c. artrodeza este o alternativă rezonabilă a artroplastiei. cu efect benefic.b. interesează iniţial rotaţia externă. (b. b. Artroplastia cu endoproteză totală de şold: a. NACF de regulă este unilaterală. d) 14. epifiziolizei se datorează deformării în „coxa plana”. e. luxaţia traumatică de şold. c. (b. e. (a. se poate face cu ocronoza. se reflectă prin semnul Drehmann. c. c. intertrohanteriene cu translaţie internă modifică unghiul cervico-diafizar. e. Limitarea mişcărilor în coxartroză: a. e) 18. osteotomiile femurale şi de bazin sunt prima opţiune terapeutică. limitează mişcările şoldului artrozic. poate fi înlocuită de artrodeza de şold. interesează iniţial rotaţia internă. artroplastia cu proteză totală este cel mai utilizat procedeu. după osteotomiile femurale. d. În tratamentul coxartrozei: a. nu sunt un semn cardinal în radiologia coxartrozei. alte coxopatii. Diagnosticul diferenţial în coxartroză se face cu: a. d. adducţia şi flexia. d. (c. e. c) 15. kinetoterapia duce la o creştere a mobilităţii articulare. În coxartroză osteotomiile femurale: a. corticosteroizii administraţi intraarticular se recomandă de rutină. osteocondroza şoldului. se reflectă prin semnul Trendellenburg. pot stopa evoluţia bolii. are un prognostic funcţional nelimitat. b. necimentată prezintă ca şi dezavantaj major decimentarea aseptică a componentelor. abducţia şi extensia. (a. b. restaurează mişcarea în articulaţia şoldului. b. excepţional se localizează la nivelul joncţiunii cervico-cefalice. (a. produc creşteri ale presiunii intraarticulare. e.

e. b. artrodeza de genunchi. c) 22. d. (b. b. Supraîncărcarea intraarticulară ca factor etiologic al gonartrozei poate fi dată de: a. Operaţiile de corecţie ale axelor membrului inferior: a. primară. (b. osteotomiile de corecţie. sinoviala poate reacţiona prin puseuri de hidrartroză. c. c. se împarte în 4 stadii conform clasificării Ahlback. secundară deviaţiei axiale apar modificări în compartimentul contralateral zonei de supraîncărcare. nu se evidenţiază osteofitoză marginală. b. Într-o gonartroză: a. debutul clinic este în majoritatea cazurilor brutal. Gonartroza: a. c. incipientă. b. c. c) 24. d. e. au un efect antalgic. poate avea ca etiologie supraîncărcarea ponderală. cu hidratroză sau blocaj articular. b. În gonartroză: a. b. determină creşterea presiunilor intraarticulare. (c. e. d. c) 25. emondajul articular. are o evoluţie rapidă spre anchiloză. radiologic. (a. b) 26. coxa vara. suprimă staza venoasă. În gonartroza unicompartimentală: a. leziuni ligamentare şi meniscale. primară.). încărcarea statică şi dinamică a genunchiului determinată de defecte anatomice la distanţă (LCS. semnul rindelei semnifică existenţa neregularităţii suprafeţei femuro-tibiale. -4- . e. transplantul de autogrefe osteocondrale (mozaicplastie). genu varum). d. sunt indicate în special în gonartrozele primare. c. artroplastie totală de genunchi. este afecată în primul rând articulaţia femuro-patelară. e) 21. e. d. cartilajul ulcerat poate determina denudarea osului subcondral. durerea este cel mai frecvent localizată în convexitatea deviaţiei. etc. se instalează atitidinea vicioasă de flexum ireductibil. are un prognostic mai rău decât coxartroza. d. e. c) 23. d. (a. În gonartroza stadiul I Ahlback se recomandă: a. (a. traumatisme. c. spinele tibiale pot apărea mai ascuţite. nu este necesar examenul deviaţiei axiale. şanţul supratrohlean nu prezintă modificări. se datorează dezechilibrului funcţional între structurile articulare şi solicitările mecanice. b. osteocondrita disecantă. devierea în plan frontal a axului mecanic al membrelor inferioare (genu valgum.Gonartroza 20. sunt indicate în ultimul stadiu evolutiv.

Artroplastia cu proteză totală de genunchi se indică: a. (d. (a. nu există senzaţie de instabilitate a genunchiului. c.c. c. c. laxitatea ligamentară este importantă. la pacienţii tineri şi activi. sinoviala prezintă uneori metaplazii cartilaginoase. osteotomia supratuberozitară de deschidere şi varizare. e. În gonartrozele avansate: a. în artrozele în stadiile I şi II Ahlback. se poate constitui chistul popliteu Baker. (c. (c. c) 28. stadiul III Ahlback înseamnă uzură osoasă între 5-10 mm. osteotomia supratuberozitară de închidere şi valgizare. În gonartroza incipientă secundară genu varum se indică: a. d. e. debutul este dominat de senzaţia de pseudoblocaj. emondajul articular. În gonartroză: a. se recomandă transplantul de auto. artrodeza este prima opţiune terapeutică. staza venoasă deţine un rol important în lanţul fiziopatologic. în eşecul artrodezelor de genunchi. b. examenele de laborator atestă prezenţa unui proces inflamator. în eşecul osteotomiilor de corecţie. b. e. tumefacţia articulară este un semn clinic. d. sunt indicate infiltraţiile cu acid hialuronic. d. d. b. b) 29. se preferă artroplastia de genunchi. c. b. (a. e.sau alogrefe osteocondrale. e) -5- . e) 30. d. la pacienţii în vârstă. osteotomia supratuberozitară de deschidere şi valgizare. avansarea tendonului rotulian. e. e) 27.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful