Tema 1

1) O grindă de lungime 3 m , instalată vertical cu capătul de jos încastrat iar cel de sus liber, este
supusă acţiunii sarcinii orizontale uniform distribuite pe toată lungimea, intensitatea de
distribuţie fiind egală cu 5 KN/m. Reacţiunea orizontală care apare în încastrare este egală cu:
1. 0.
2. 15 KN;
3. 3 KN;
4. 5 KN;
2) O grindă de lungime 2 m , instalată vertical cu capătul de jos încastrat iar cel de sus liber, este
supusă acţiunii sarcinii concentrate orizontale egală cu 10 KN aplicate în capătul liber.
Reacţiunea verticală care apare în încastrare este egală cu:
1. 0;
2. 20 KN ;
3. 2 KN.
4. 10 KN;
3) La baza teoremei lunecării forţelor sunt axiomele:
1. 3 şi 4;
2. 1 şi 2;
3. 2 şi 3;
4. 4 şi 2.
4) O grindă de lungime 4 m , instalată vertical cu capătul de jos încastrat iar cel de sus liber, este
supusă acţiunii sarcinii concentrate orizontale egală cu 20 KN aplicate în capătul liber.
Reacţiunea orizontală care apare în încastrare este egală cu:
1. 4 KN;
2. 20 KN ;
3. 0.
4. 80 KN;
5) Principiul paralelogramului mai este numit:
1. axioma 4;
2. axioma 1.
3. axioma 3;
4. axioma 2;
6) Ecuaţiile de echilibru pentru un sistem de forţe concurente situate în planul YOZ sunt:
1.


·0 Y
,


·0
x
M
.
2.


·0 Y
,


·0 Z
;
3.


·0 Y
,


·0 X
;
4.


·0 X
,


·0 Z
;
7) O grindă de lungime 2 m , instalată vertical cu capătul de jos încastrat iar cel de sus liber, este
supusă acţiunii sarcinii orizontale uniform distribuite pe toată lungimea , intensitatea de
distribuţie fiind egală cu 10 KN/m. Reacţiunea verticală care apare în încastrare este egală cu:
1. 2.
2. 20 KN;
3. 10 KN;
4. 0 KN;
8) O grindă de lungime 3 m , instalată vertical cu capătul de jos încastrat iar cel de sus liber, este
supusă acţiunii sarcinii concentrate orizontale egală cu 15 KN aplicate în capătul liber.
Momentul reactiv care apare în încastrare este egal cu:
1. 15 KN.m;
2. 3 KN.m.
3. 22,5 KN.m;
4. 45 KN.m;
9) Ecuaţiile de echilibru pentru un sistem de forţe coplanare situate în planul YOZ sunt:
1.


·0 Y
,


·0 Z
,


·0
x
M
;
2.


·0
x
M
,


·0 Y
.
3.


·0
x
M
,


·0 Z
;
4.


·0
x
M
;
10) Principiul inerţiei mai este numit:
1. axioma 1;
2. axioma 3;
3. axioma 2;
4. axioma 4.
11) O grindă de lungime 4 m , instalată vertical cu capătul de jos încastrat iar cel de sus liber,
este supusă acţiunii unui cuplu egal cu 20 KN.m aplicat în capătul liber. Reacţiunea orizontală
care apare în încastrare este egală cu:
1. 20 KN;
2. 0;
3. 4 KN;
4. 80 KN.
12) O grindă de lungime 5 m , instalată vertical cu capătul de jos încastrat iar cel de sus liber,
este supusă acţiunii unui cuplu egal cu 10 KN.m aplicat în capătul liber. Momentul reactiv care
apare în încastrare este egal cu:
1. 5 KN.m;
2. 25 KN.m;
3. 50 KN.m.
4. 10 KN.m;
13) Momentul unei forţe

F cu braţul
a
faţă de un punct se determină cu relaţia:
1.
a P⋅
;
2.

2
a P⋅
;
3.

a
P
;
4.
a P +
.
14) O grindă de lungime 3 m , instalată vertical cu capătul de jos încastrat iar cel de sus liber,
este supusă acţiunii sarcinii orizontale uniform distribuite pe toată lungimea , intensitatea de
distribuţie fiind egală cu 10 KN/m. Momentul reactiv care apare în încastrare este egal cu:
1. 15 KN.m;
2. 10 KN.m.
3. 45 KN.m;
4. 30KN.m;
15) Un stâlp vertical de lungime 4 m , capătul de jos fiind încastrat iar cel de sus liber, este supus
acţiunii greutăţii proprii cu intensitatea de distribuţie egală cu 10 KN/m. Reacţiunea verticală
care apare în încastrare este egală cu:
1. 0.
2. 4 KN;
3. 10 KN;
4. 40 KN;
Tema 2
1)Tensiunile totale p, normale σ şi tangenţiale τ într-un punct satisfac relaţia:
1. p = σ + τ;
2. p
2
= σ
2
+ τ
2
;
3. p =
τ σ⋅
.
4. p
2
= σ
2
– τ
2
;
2)Rezistenţa admisibilă a unui material este:
1. o mărime ce se determină experimental;
2. o valoare a tensiunii până la care materialul nu începe să curgă;
3. o valoare convenţional aleasă a tensiunii maxime produse într-o piesă, în funcţie de material şi
de solicitare;
4. o valoare a forţei aplicate unui material până la care acesta rezistă.
3) Eforturile se determină cu ajutorul:
1. legii lui Hooke;
2. metodei secţiunilor;
3. ecuaţiilor de echilibru ale solidului ne deformabil.
4. legii atracţiei universale;
4) La comprimarea epruvetelor executate din pin raportul rezistenţei la rupere de compresiune σ
r1
(în lungul fibrelor) faţă de σ
r2
(perpendicular pe fibre) este:
1. σ
r1
: σ
r2
= 1;
2. σ
r1
: σ
r2
= 0,1.
3. σ
r1
: σ
r2
= 0,5;
4. σ
r1
: σ
r2
= 40 : 5;
5) Corpul a cărei lungime depăşeşte cu mult celelalte două dimensiuni ale secţiunii transversale
se numeşte:
1. bară;
2. placă plană.
3. corp masiv;
4. placă curbă;


6) Ce mărime se notează cu
ε
în Rezistenţa materialelor:
1. deplasarea liniară.
2. alungirea absolută;
3. scurtarea absolută;
4. deformaţia liniară;
7) Pentru un material care ascultă Legea lui Hooke, modulul de elasticitate longitudinal este egal
cu:
1. raportul dintre tensiune şi deformaţie până la limita de elasticitate;
2. raportul dintre tensiune şi deformaţie până la limita de curgere.
3. raportul dintre deformaţia liniară şi tensiunea normală până la limita de elasticitate;
4. raportul dintre tensiunea normală şi deformaţia liniară până la limita de proporţionalitate;
8) Ce se înţelege prin material izotrop:
1. un material care are aceleaşi proprietăţi în toate direcţiile;
2. un material care prezintă în tot volumul său o aceeaşi valoare a unei anumite constante;
3. un material care se spune legii lui Hooke.
4. un material care ocupă în mod continuu tot spaţiul ocupat de volumul său;
9) Obiectul principal în Rezistenţa materialelor este:
1. de stabilire a unor relaţii de calcul, pentru studiul rezistenţei, rigidităţii şi stabilităţii
elementelor de construcţii;
2. de proiectare a unei structuri;
3. de stabilire a condiţiilor de echilibru;
4. de cunoaştere a caracteristicilor mecanice ale unui material.
10) Din cele 36 constante ale materialelor anizotrope sunt independente:
1. 9;
2. 21;
3. 6;
4. 15.
11) Materialele fragile rezistă:
1. slab la compresiune;
2. mai bine la compresie decât la întindere;
3. identic la întindere şi la compresiune.
4. mai bine la întindere decât la compresiune;
12) În profilul U:
1. momentul de inerţie centrifugal în raport cu axele centrale este nul;
2. centrul de greutate se află la intersecţia axelor de simetrie;
3. numărul profilului indică grosimea inimii.
4. modulele de rezistenţă în raport cu axele principale de inerţie sunt egale;
13) Limita de proporţionalitate:
1. depinde de modul de aplicare a sarcinii.
2. este în funcţie de viteza de încărcare;
3. este în funcţie de aria secţiunii transversale;
4. depinde de tipul materialului;
14) Solicitarea simplă apare în cazul când:
1. în secţiunea transversală apare un singur efort;
2. corpul nu este supus acţiunii forţelor exterioare.
3. în secţiunea transversală apar concomitent două eforturi de acelaşi semn;
4. în secţiunea transversală apar concomitent două eforturi de semne diferite;
15) Principiul independenţei acţiunii forţelor mai este numit:
1. principiul Saint – Venant;
2. principiul superpoziţiei;
3. principiul dimensiunilor iniţiale:
4. principiul Bernoulli.
16) Raportul dintre modulul de elasticitate transversal şi cel longitudinal (G/E) este:
1. mai mare de 0,5;
2. mai mic de 0,5;
3. mai mare de 1.
4. egal cu 0,5;
17) În profilul dublu T (I):
1. centrul de greutate se află la intersecţia axelor principale de inerţie;
2. numărul profilului indică lăţimea tălpii.
3. modulele de rezistenţă sunt egale în raport cu axele principale de inerţie;
4. grosimea este mai mare decât înălţimea;
18) Aspectul distrugerii lemnului supus compresiunii în lungul fibrelor este:
1. similar compresiunii fontei;
2. identic întinderii în lungul fibrelor epruvetei din lemn;
3. similar compresiunii oţelului moale;
4. identic compresiunii perpendicular pe fibre a epruvetei din lemn.
19) Momentul de inerţie polar al unei secţiuni circulare de diametru d este:
1.
3
1 , 0 d I
p

;
2.
4
05 , 0 d I
p

.
3.
4
2 , 0 d I
p

;
4.
4
1 , 0 d I
p

;
20) Un material ce prezintă aceleaşi proprietăţi în toate punctele sale este:
1. omogen;
2. continuu.
3. anizotrop;
4. izotrop;
21) În cazul solicitării de încovoiere cu întindere apar concomitent:
1. 3 eforturi;
2. 4 eforturi;
3. 5 eforturi;
4. 2 eforturi.
22) Dintr-o secţiune circulară de diametru d se ciopleşte o secţiune dreptunghiulară de înălţime h
şi de bază b. Pentru care raport h : b secţiunea obţinută va avea modul de rezistenţă maxim faţă
de axa centrală x paralelă cu baza:
1.

6
;
2. 2

2
.
3.

2
;
4.

3
;
23) Relaţia dintre modulul de elasticitate longitudinal E, modulul de elasticitate transversal G şi
coeficientul lui Poisson ν este:
1. E = G (2+ν);
2. E = 2G (1 – ν).
3. E = G (1+2ν);
4. E = 2G (1+ν);
24) Lemnul reprezintă un material:
1. fragil;
2. izotrop.
3. anizotrop;
4. tenace;
25) Ce mărime se notează cu σ
r
în Rezistenţa materialelor:
1. rezistenţa la rupere;
2. limita de elasticitate.
3. limita de curgere;
4. gâtuirea la rupere;
26) Raportul rezistenţei la rupere σ
r
(întindere paralel fibrelor a epruvetei din lemn) faţă de
rezistenţa σ
rc
(compresiune paralel fibrelor a epruvetei din lemn), este egal cu:
1. 2;
2. 8.
3. 1;
4. 0,5;
27) La comprimarea epruvetei executate din pin modulele de elasticitate longitudinale E
1
(sarcina aplicată în lungul fibrelor) şi E
2
(sarcina aplicată perpendicular pe fibre) respectă
raportul:
1. E
1
: E
2
= 1,1 x 10
4
: 5 x 10
2
;
2. E
1
: E
2
= 0,02.
3. E
1
: E
2
= 0,5;
4. E
1
: E
2
= 1;
28) Modulul de rezistenţă polar al unei bare de secţiune circulară de diametru d este egal cu:
1. 0,2 d
4
;
2. 0,1 d
4
;
3. 0,1 d
3
.
4. 0,2 d
3
;
29) Cornierul cu aripi egale:
1. are aceleaşi valori ale momentelor de inerţie principale.
2. nu posedă nici o axă de simetrie;
3. posedă două axe de simetrie;
4. posedă o axă de simetrie;
30)
Pentru un material elastic, omogen şi izotrop ce ascultă Legea lui Hooke numărul constantelor
elastice independente este egal cu:
1. 4;
2. 6.
3. 2;
4. 3;
31) Care din ipotezele de mai jos nu este folosită în calcule de Rezistenţa materialelor:
1. ipoteza micilor deformaţii;
2. ipoteza continuităţii;
3. ipoteza izotropiei.
4. ipoteza curgerii staţionare;
32) Modul de elasticitate longitudinal E:
1. arată întotdeauna dependenţa deformaţiilor liniare în funcţie de limita de rupere.
2. poate fi determinat experimental măsurând panta curbei caracteristice până la limita de
proporţionalitate;
3. este o caracteristică mecanică a unui material;
4. este egal cu
5
10 2⋅
Mpa;
33) În caz general de solicitare în corp apar concomitent:
1. 21 eforturi.
2. 4 eforturi;
3. 8 eforturi;
4. 6 eforturi;
34) În Rezistenţa materialelor termenul de “efort” mai poartă denumirea de:
1. sarcină.
2. forţă interioară;
3. solicitare;
4. forţă exterioară;
35) Pentru o secţiune inelară, de diametre interior d şi exterior D, modulul de rezistenţă polar se
calculează cu relaţia:
1. W
p
= 0,2 (D
3
– d
3
);
2. W
p
= 0,1 D
3

1
1
]
1

¸

,
_

¸
¸

4
1
D
d
;
3. W
p
= 0,1 (D
3
– d
3
);
4. W
p
= 0,2 (D
4
– d
4
).
Tema 3
1) Relaţia de dimensionare a barelor întinse axial de secţiune constantă pe lungime l, este:
1.

[ ] σ N A ·
.
2.

[ ] σ
N
A≥
;
3.

[ ] σ
A
N <
;
4.

[ ] σ >
A
N
;
2) Unitatea de măsură a tensiunii în sistemul SI, este:
1. N;
2. Pa;
3. kgf/cm
2
;
4. N x m
2
.
3) Relaţia de calcul al energiei potenţiale de deformaţie în cazul întinderii axiale este:
1.

E
U
2
σ
·
.
2.

dV
E
U
V

·
2
2
σ
;
3.

EA
N
U

2
·
;
4.
σε 2 · U
;
4) Lucrul cheltuit la distrugerea materialului slab tenace L
1
faţă de acelaşi lucru dar pentru
materialul tenace L
2
respectă relaţia:
1. L
1
>> L
2
.
2. L
1
> L
2
;
3. L
1
< L
2
;
4. L
1
= L
2
5) La întinderea axială a unei bare în secţiunea transversală tensiunile:
1. tangenţiale variază liniar;
2. tangenţiale sunt repartizate uniform;
3. normale sunt repartizate uniform;
4. normale variază liniar.
6) La întinderea axială tensiunile tangenţiale:
1. sunt maxime în secţiuni înclinate la 45
o
faţă de axa barei;
2. sunt nule.
3. sunt maxime în secţiunile longitudinale;
4. sunt maxime în secţiunile transversale;
7) Rezistenţa admisibilă pentru materialele fragile se determină cu relaţia;
1.

[ ]
n
p
σ
σ ·
;
2.

[ ]
n
c
σ
σ ·
;
3.

[ ]
n
e
σ
σ ·
;
4.

[ ]
n
c
σ
σ ·
.
8) Care din următoarele ipoteze este valabilă la solicitarea de întindere axială:
1. ipoteza lui Juravskii;
2. ipoteza micilor deformaţii;
3. legea lui Hooke;
4. ipoteza lui Bernoulli.
9) Relaţia integrală între forţa normală N şi tensiunile normale σ este:
1.


·
e
N σ
d z;
2.


·
V
N σ
d V;
3.


·
A
N σ
d A;
4.


·
A
N σ
d A cos α .
10) Acţiunea greutăţii proprii a barelor suspendate vertical este schematizată ca:
1. sarcină distribuită uniform perpendicular pe axă;
2. sarcină concentrată aplicată la capătul liber.
3. sarcină distribuită axial uniform;
4. sarcină concentrată aplicată la mijlocul barei;
11) Rigiditatea barei la întindere axială are expresia:
1. EI;
2. GA.
3. GI
p
;
4. EA;
12) Variaţia unităţii de lungimea în cazul întinderii axiale a unei bare se numeşte:
1. contracţie transversală;
2. deplasare relativă.
3. gâtuire;
4. deformaţie liniară;
13) Relaţia de calcul al deplasărilor
l ∆
în cazul întinderii axiale este:
1.


· ∆
EA
dz
l
σ
2.


· ∆
e
EA
Ndz
l
3.

EA
l
 σ
· ∆
.
4.

EA
p
l
2

· ∆
;
14) Secţiunea în care tensiunile sunt maxime se numeşte:
1. transversală;
2. periculoasă;
3. longitudinală;
4. brută.
15) Rezistenţa admisibilă pentru materiale tenace se determină cu relaţia:
1.

[ ]
n
p
σ
σ ·
;
2.

[ ]
n
c
σ
σ ·
.
@ 3

[ ]
n
c
σ
σ ·
;
4.

[ ]
n
e
σ
σ ·
;
Tema 4
1) Cum începe procesul de distrugere a lemnului supus răsucirii:
1. prin apariţia fisurilor longitudinale;
2. pe linia elicoidală înclinată la 45
0
faţă

de generatoare;
3. prin apariţia fisurilor transversale;
4. pe linia elicoidală înclinată la 30
0
faţă de generatoare.
2) Legea lui Hooke la forfecare este:
1. τ = E γ;
2. τ = E A.
3. τ = G γ;
4. τ = G E;
3) Rigiditatea barei la răsucire este:
1. E A;
2. E I
P
.
3. G I
P
;
4. G A;
4) Relaţia pentru dimensionare la forfecare este:
1.

[ ]
f
Q
A
τ

;
2.

[ ]
f
Q A τ ≥
;
3.

[ ]
f
A
Q
τ ≥
.
4.

[ ]
f
Q
A
τ
<
;
5) Relaţia de dimensionare a arborilor de secţiuni circulare supuşi răsucirii este:
1.

[ ] τ
ρ
z
M
W ·
;
2.

[ ] τ
z
x
M
W ·
;
3.

[ ] σ
z
x
M
W ·
.
4.

[ ] σ
ρ
z
M
W ·
;
6) La răsucirea barelor de secţiune circulară:
1. se produc deplanări din cauza momentului de răsucire M
z
;
2. în orice punct al secţiunii barei tensiunea tangenţială este perpendiculară pe rază;
3. tensiunile tangenţiale sunt maxime în centrul secţiunii, fiind nule în punctele situate pe
conturul secţiunii;
4. în bară se produc atât deformaţii liniare
ε
, cât şi deformaţii unghiulare γ.
7) Pentru calculul la strivire se admite că:
1. presiunea este repartizată uniform pe suprafaţa strivită;
2. presiunea pe planul perpendicular pe direcţia forţei de presare se neglijează;
3. presiunea pe planul perpendicular pe direcţia forţei de presare variază liniar.
4. presiunea este repartizată uniform pe un plan perpendicular pe direcţia forţei de presare;
8) Pentru calculul pieselor la forfecare se admite că:
1. tensiunile normale σ se repartizează uniform pe secţiune;
2. tensiunile tangenţiale τ variază liniar pe secţiune.
3. tensiunile normale σ variază liniar pe secţiune;
4. tensiunile tangenţiale τ se repartizează uniform pe secţiune;
9) Presiunea admisibilă la strivire [σ]
s
se ia:
1. [σ]
s
= 0,2 – 0,3 σ
0,2
;
2. [σ]
s
= 0,1 – 0,2 σ
0,2
;
3. [σ]
s
= 0,3 – 0,4 σ
0,2
;
4. [σ]
s
= 0,5 σ
0,2
.
10) Tensiunile care acţionează pe două plane reciproc perpendiculare au aceeaşi mărime şi
ambele fie converg spre dreapta de intersecţie a planelor, fie dverg de la această dreaptă.
Principiul astfel enunţat se numeşte:
1. principiul reciprocităţii tensiunilor normale;
2. principiul reciprocităţii tensiunilor tangenţiale;
3. principiul elasticităţii perfecte.
4. principiul superpoziţiei;
11) Condiţia de rigiditate la răsucirea barelor circulare este:
1.

[ ] ϕ
ρ

GI
M
z
;
2.

[ ] Θ ≤
ρ
GI
M
z
;
3.

[ ] σ ≤
x
z
W
M
;
4.

[ ] τ
ρ

W
M
z
.
12) Distrugerea epruvetei cilindrice din oţel solicitată la răsucire are loc în planul care face cu
axa barei unghiul egal cu:
1. 30
0
.
2. 45
0
;
3. 90
0
;
4. 0
0
;
13) Lunecarea specifică (deformaţia unghiulară) se defineşte ca fiind:
1. variaţia lungimii
l
a unui element liniar al unui corp deformat;
2. deplanarea secţiunii transversale.
3. variaţia dimensiunilor geometrice ale corpului în vecinătatea unui punct;
4. variaţia unghiului drept dintre muchiile elementului de volum, exprimată în radiani;
14) Rigiditatea barei la forfecare este:
1. GA;
2. GE;
3. EA.
4. G;
15) Care secţiune este mai raţională de folosit în cazul răsucirii:
1. circulară plină;
2. tubulară de grosime foarte mică.
3. inelară;
4. tubulară cu pereţi groşi;
16) Care este scopul încercării la despicare în lungul fibrelor a materialului lemnos:
1. determinarea modului de elasticitate longitudinal;
2. determinarea deformaţiei unghiulare.
3. determinarea rezistenţei de rupere la forfecare;
4. determinarea limitei de elasticitate;
17) Relaţia integrală între eforturi şi tensiuni în cazul răsucirii este:
1.


⋅ ⋅ ·
A
z
dA M ρ τ
;
2.


⋅ ·
A
z
dA M τ
.
3.


·
A
y y
dA Q τ
;
4.


⋅ ·
A
dA N τ
;
18) În cazul răsucirii unei bare de secţiune circulară sau inelară:
1. deformaţiile unghiulare sunt nule;
2. apar deformaţii liniare;
3. în secţiunea barei nu apar tensiuni normale;
4. tensiunile tangenţiale sunt repartizate uniform pe secţiunea transversala.
19) Energia potenţială specifică de deformaţie la forfecare pură se determină cu relaţia:
1.

G
U
2
0
τ
·
.
2.

G
U
2
2
0
τ
·
;
3.

G
U
2
0
τ
·
;
4.

G
U
τ
·
0
;
20) Şuruburile niturile, penele, sudurile, etc., la solicitare de forfecare sunt rupte prin:
1. întindere.
2. lunecare;
3. încovoiere;
4. răsucire;
Tema 5
1)