Victima, Acuzator in Procesul Penal

VICTIMA INFRACŢIUNII, ACUZATOR ÎN PROCESUL PENAL

Dec. 2009

Judecator Cristi Danileţ

The role of the victime in criminal procedure. Private prosecution Summary: In the history of criminal procedure, there was two judicial systems: adversarial system and inquisitorial system. The role of the victim was different for each one of them. The modern procedure has many connections with the two systems, which was facilitate by the provisions of article 6 para 1 from European Convention on Human Rights. This is the reason that the rights of the victime are more closely by the rights of the defendant in our days. In present, the state has the main role in public action, for punishment the offenders, to prevent the private justice. In some countries, there are laws witch admit that the public action can be submit by the victime. In Romania, there are such provisions too. But the authors does not accept that this is mean a real discretionary power for victime to start and stop anytime a public investigation. From my point of view, there are some situations when the role of victime is crucial. I talk about the procedure which in Romania is called `the preliminary complaint`: without the complain from victime, the prosecutor cannot start the investigation, and he is oblige to stop the investigation if the victime retreat this complain. And this is an element of the adversarial procedure.

În istoria sa, procesul a cunoscut două sisteme de judecată, procesul acuzatorial şi procesul inchizitorial, în care rolul victimei diferă esenţial. Procesul modern cunoaşte o apropiere a acestora, generată de exigenţele procesului echitabil impus de dispoziţiile art. 6 par.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ceea ce reechilibrează drepturile victimei în raport cu inculpatul.

Levasseur. Vl. victima poate sesiza direct judecătorul. care semnifică posibilitatea acordată părţilor de a discuta în contradictoriu toate elementele cauzei care pot servi la soluţionarea ei1. Bucureşti. vol.proc.47. în caz de dovedire ca neîntemeiată a plângerii I. prin retragerea plângerii prealabile. 117.Hanga. p. Editura Academiei. astfel că victima (sau familia sa. 2004. victima suporta sancţiunile aplicabile infracţiunii care a stat la baza acuzaţiei3. acest tip de proces a fost specific în perioada sclavagistă şi în prima parte a perioadei feudale. Victima în procesul acuzatorial şi cel inchizitorial 1. În forma sa pură. În cazul în care acuzatul era absolvit. 19e edition. Bucureşti.Zilbberstein. ceea ce a făcut ca în dreptul grec şi cel roman să fie reglementat jurământul victimei de aşi susţine acuzaţia până la capăt. a C.Bouloc. În acest sistem. 2 Cele două tipuri de procese chiar se confundă (a se vedea coord. victima are posibilitatea de a-şi retrage acuzaţia.Stoenescu.Stefani. pronunţă o hotărâre numai pe baza dovezilor aduse de părţi şi a concluziilor formulate de ele. uneori. caracteristică ce face ca procesul penal şi cel civil să se desfăşoare în mod asemănător2 şi întotdeauna public. p. dezînvestind judecătorul şi lăsând nepedepsită comiterea infracţiunii. 279 alin. Unele din aceste drepturi specifice procesului acuzatorial se vor regăsi mai târziu şi în dreptul nostru: pentru o anumită categorie de infracţiuni. Procesul era bazat pe principiul contradictorialităţii. 1 . El este urmarea instituţionalizată a răzbunării private ( vendetta). părţile sunt subiecţi ai procesului și au un rol exclusiv în pornirea şi desfăşurarea sa. care are un rol pasiv. elemente ale sale regăsindu-se mai târziu în procedura plângerii prealabile. ce fapte să prezinte în faţa judecătorului şi tot ea strânge probele. 3 G. procesul desfăşurându-se fără faza de urmărire penală şi. chiar fără participarea procurorului (art. G.pen. Judecătorul.407). Drept procesual civil. 356/2006). p. abrogat azi prin Legea nr. Procesul acuzatorial (adversarial) Procesul acuzatorial reflectă întocmai interesul privat în soluţionarea cauzelor. I.I. De asemenea. Procedure penale.2 lit. Editura didactică şi pedagogică. 1980. Teoria generală.Trăsăturile tipurilor de procese existente rezidă în modul în care se declanşează şi se exercită acţiunea penală. în caz de omor) decide dacă şi când să pornească procesul. B. În această perioadă nu este cunoscută instituţia acuzatorului public. Dalloz. Istoria dreptului românesc. S. victima poate pune capăt procedurii oficiale.1967. Paris.

victimele apelează la persoane specializate pentru a o reprezenta la proces şi a susţine acuzarea: procuratores. Procesul inchizitorial (al investigaţiei) Procesul inchizitorial reflectă interesul public în soluţionarea cauzelor penale. în procedura inchizitorială victima şi familia sa păstrează dreptul de a se adresa direct judecătorului. funcţie care revine organului public.prealabile sau dacă aceasta este introdusă cu încălcarea condiţiilor procedurale ori e retrasă. nu se bucură de drepturi şi garanţii procesuale. Ea nu mai are nici dreptul de a acuza. Astfel. Această procedură o vom regăsi ulterior în cazul infracţiunilor urmăribile la plângerea prealabilă a persoanei vătămate pentru care este obligatorie sesizarea organelor de urmărire penală (art. care exercită prin procurori acuzarea publică. Părţile sunt obiect al procesului. ci ca denunţător.proc. procedura astfel declanşată va fi condusă nu de victimă. devine parte a procesului şi este esenţială. Ulterior. victima fiind astfel îndepărtată din activitatea de strângere a probelor. dar de această dată nu ca acuzator privat. Evident. 2. trebuind să strângă probe în vederea pronunţării hotărârii. în sistemul de drept continental. c C. ci de judecător. nemaifiind necesară sesizarea organului de urmărire (`tout juge est son procuror general`). 356/2006): deşi procedura nu poate fi declanşată în lipsa acestei plângeri. iar rolul judecătorului este excesiv. Ministerul Public.2 lit. El succede procedurii acuzatoriale ca reflex al monarhismului absolutist şi era bazat pe principiul instrucţiei. titularul suportă cheltuielile procesului. Cu toate acestea. 279 alin. aceştia se constituie într-o instituţie distinctă. Treptat. Procedura se desfăşoară în secret şi necontradictoriu.pen în forma de până la modificările aduse prin Legea nr. judecătorul se poate sesiza din oficiu sau prin denunţ care i se adresează direct. 3. preluat din procedura proprie Bisericii. b şi lit. Faza preliminară judecăţii. apoi procurorul). Rolul de investigaţie revine unei persoane învestită oficial cu această sarcină (judecătorul de instrucţie. aceea în care se strâng probele (care azi poartă denumirea de „instrucţie preparatorie” sau „urmărire penală”). ca în procedura acuzatorială. Procesul mixt (francez) . cel care va formula acuzaţia prin punerea în mişcare a acţiunii penale şi sesizarea instanţei de judecată va fi doar procurorul.

fiind obligat să conducă procesul şi să depună diligenţele pentru aflarea adevărului obiectiv. cel care de regulă declanşează urmărirea şi exercită acţiunea penală. 2e edition. . Rolul victimei în acţiunea publică 1.Pop. tome II. Paris. în acest din urmă caz legea procesuală îi permite să opteze în a formula pretenţiile civile derivate din infracţiune fie în procesul penal. Traite de droit penal et de criminologie. Rolul victimei este unul subsidiar în raport cu procurorul.Bouzat. Sunt anumite situaţii în care însă legislaţia permite victimei chiar formularea de acuzaţii rezervate în mod normal acuzatorului public. iar scopul ei este aplicarea de pedepse celor care violează normele juridice penale4. fie în procesul civil. urmând ca aceasta din urmă să aibă caracteristici ale formei adversariale.540. Dalloz. 1. p. În evoluţia dreptului de procedură penală. Tipografia Naţională SA Cluj. Dalloz. II.Pradel. J. Treptat însă. p. Ea aparţine societăţii şi poate fi susţinută de un acuzator public (procurorul) sau de unul privat (victima infracţiunii sau o organizaţie).1. Odată cu revoluţia franceză şi formarea noilor relaţii economico-sociale bazate pe principiul liberalismului ce se opune intervenţiei statului în viaţa economică. care desemnează acţiunea pentru repararea pagubelor civile produse prin infracţiune şi care este susţinută doar de cel lezat. pe plan juridic este reintrodus principiul contradictorialităţii în procedura desfăşurată în faţa judecătorului. Acţiunea publică este acţiunea care are ca obiect tragerea la răspundere penală a infractorului. întâlnim următoarele forme de acuzare5: 4 P.743.Pinatel. vol. 1946. II partea generală.287.2. Acţiunea publică se deosebeşte de acţiunea privată. 2002. 1963. Droit penal compare. rolul activ al judecătorului capătă din ce în ce mai multă importanţă. p. Acţiunile şi acuzatorii în procesul penal 1. 5 Tr. Drept procesual penal. Toate aceste situaţii vor fi analizate în cele ce urmează. J. Procesul mixt caracterizează aşadar perioada modernă: procesul penal păstrează trăsături inchizitoriale în faza preliminară judecăţii. Mai mult. Paris. victima poate alege să participe în procesul penal ca parte vătămată sau/şi ca parte civilă.Astăzi nu mai este posibil a clasifica vreun sistem de justiţie penală drept în întregime acuzatorial sau în întregime inchizitorial. cu privire la subiecţii activi ai acţiunii publice.

proc. dar numai Ministerul Public exercită singur acţiunea penală. în mod excepţional este permisă iertarea sau împăcarea părţilor care au ca efect stingerea acţiunii.fr).290-292. iar azi este permisă de sistemul englez6 şi spaniol7. respectiv camera de instrucţie sesizată cu o cauză poate extinde urmărirea la alte fapte şi la alte persoane decât acelea care au fost reţinute de judecătorul de instrucţie (art. 9 T. dar se întâlneşte şi azi în unele sisteme de drept. în sensul 6 În dreptul englez. 1. Tr. Ninth Edition. Camera de acuzare.acuzarea din oficiu – când provine de la înşişi judecătorii. acţiunea penală este atributui oricărui cetăţean (privat prosecution). franceză şi maghiară.acuzarea publică prin organ special – când acţiunea penală este încredinţată procurorilor. Wragg. sistemul este specific epocii moderne. Codul de procedură penală adnotat cu doctrina şi jurisprudenţa română. Tipografia Fondul Cărţilor Funduare. A. În practică însă. 202 şi art. ca agenţi publici specializaţi. sunt posibile trei sisteme9: a. p. autosesizarea a fost specifică sistemului inchizitorial. 6 din Prosecution of Offences Act din 1985 şi. Acest drept a fost diminuat prin crearea în 1985 a Crown Prosecution Service. 91. iar azi se întâlneşte doar cu caracter excepţional8. conform art. indiferent că a fost sau nu victimă.G. procurorul exercită singur dreptul la acuzare.pen). în primul rând al victimei.519. sistemul este specific epocii primitive. Cu privire la raportul dintre acuzatorul public şi cel privat. .proc. s-a întâlnit la greci şi romani. . 8 Dreptul francez cunoaşte şi urmărirea din oficiu: Instanţele de judecată pot declanşa procedura în cazul infracţiunilor de audienţă. respectiv monopolul relativ. op. 101 C. 204 C. p.acuzarea populară – când urmărirea poate fi declanşată şi exercitată de orice cetăţean în numele societăţii. Cluj.. p. A se vedea R. Pop.81-82.cit. infracţiunile se consideră că au un caracter privat. 2005.acuzarea privată: când urmărirea aparţine victimei infracţiunii şi rudelor acesteia sau tribului. fără să ceară acordul victimei. acuzarea este declanşată de poliţişti. când procurorul are singur dreptul de a pune în mişcare şi a exercita acţiunea penală. un organism asemănător ministerului public.Ward. p.pen. English Legal System. la finalul anchetei. poate instrumenta orice infracţiune publică – acuzatorul privat exercită în acest caz aşa numita acţiune populară (art. 7 Orice particular. Acest monopol cunoaşte la rândul său două forme: monopul absolut. desigur. Primul sistem este cel în care Ministerul Public deţine monopolul urmăririi: infracţiunea poate fi urmărită din oficiu de procuror. vol I.3. când victima are un drept concurent cu cel al Ministerului Public de a pune în mişcare acţiunea penală (ceea ce înseamnă că odată exercitat de unul dispare dreptul celuilalt). În anumite situaţii victima este acuzator privat subsidiar. Oxford University Press.Tănăsescu. . 1926. . cu excluderea altor persoane.

402-425. iar victima nu va putea exercita acţiunea publică însă râmâne acuzator privat subsidiar11. în sensul că îşi poate însuşi acuzarea dacă parchetul renunţa la ea. dar procurorul poate participa la judecată. A se vedea E. 1. Victime et groupe social comme parties du proces penale espagnol. uneori se permite Parchetului preluarea acuzaţiei. insultă. 4/1999. Al doilea sistem este cel în care acţiunea penală este o acţiune personală a victimei: în calitate de acuzator privat principal.385 StPO ). 105 C. violarea secretului privat.cit. 25/1981 reglementează condiţiile în care persoana vătămată poate institui „acuzarea privată”. Acuzatorul privat poate fi şi o organizaţie sau administraţie (cum se permite în Franța pentru unele domenii). 1 14 “Delictele private” (delitos privatos) pot fi instrumentate numai de victima infracţiunii. În cazul altor infracţiuni enumerate expres (privatklagedelikte). 14 alin.pen maghiar). G. alte infracţiuni pentru care organul de urmărire penală nu a dat curs cererii de punere sub acuzare. prive et populaire. Şi aici deosebim două forme. ori a încetat punerea sub acuzare în alte condiţii decât renunţarea la acuzare prevăzută de lege. 759-761. conform art.G. A se vedea Iosif Ionescu.. distrugerea unui lucru (antragsdelikte – art 77 StPo). Legea de Procedură Penală nr.94. 52 alin 1 C. ceea ce este echivalent cu plângerea prealabilă din sistemul nostru de drept. Sistemul de acuzare privată se întâlneşte azi în Ungaria12. pe care o poate declanşa şi exercita independent. 1. 1 10 T. Acestea sunt infracţiuni uşoare. Cauhape-Cazaux. b. are la îndemână o acţiune echivalentă cu cea a procurorului. violarea secretului corespondenţei.proc. 1 15 Partea vătămată poate exercita acţiunea penală prin formularea unei acuzări private numai în cazurile în care procurorul a decis să nu pună sub acuzare (art. 41). o poate prelua partea vătămată. 1 17 Procurorul este cel care deţine monopolul asupra trimiterii în judecată cu excepţia „infracţiunilor private” (infracţiunile împotriva demnităţii) când victima este cea care trebuie să desfăşoare procedura. cu referire la procedura penală maghiară aplicabilă în Ardeal anterior unificării cu procedura din Vechiul Regat în 1925. Legea de Procedură Penală). Cap. p. art. 2. victima nu se mai adresează procurorului.proc. 16 Capitolul 28. procurorul nu poate deschide acţiunea penală în lipsa plângerii din partea victimei (Antrag). Germania13. Codul de procedură maghiar. Astfel. o infracţiune pentru care punerea sub acuzare se face de către organele publice de urmărire penală doar în situaţia în care nu ar servi unui interes public. precum insulta şi calomnia. calomnie şi profanare de morminte. ci exercită singură toate drepturile acestuia. Cap. 13 Pentru infracţiuni precum insulta. Finlanda15. 402): 1. Revue de science criminelle et de droit penal compare nr. una în care procedura poate fi oprită oricând de victimă. 1. De asemenea.că dacă procurorul nu formulează acuzarea. victima poate exercita acuzarea privată (privatklage –art. Accusateur particulier. o refuză sau renunţa la ea. victima poate formula plângere direct instanţei de judecată (art. . Procurorul public nu intervine în aceste procese. 12 Pentru infracţiunile de vătămare corporală. 1. p. furtul în familie. Norvegia16. op.Tănăsescu. Ea dobândeşte astfel calitatea de acuzator privat. pentru infracţiuni mai uşoare cum ar fi lovirile etc. 15 alin. 1 11 Sistem întâlnit în Codul de Procedură Penală din Ardeal (Legea XXXIII din 1896. în RDP nr. violarea de domiciliu. Există trei situaţii (art. 3. Danemarca17.pen spaniol. o infracţiune pentru care punerea sub acuzare nu se face de către organele publice de urmărire penală. Spania14. direct în faţa instanţei de judecată. p 130. Legea de Procedură Penală) sau îşi poate însuşi o acţiune penală declanşată de procuror la care acesta a renunţat (art. astfel încât acesta va deveni acuzator principal. şi o alta în care după ce victima a pornit acţiunea publică nu o mai poate opri10. art. 4/2000.

Stefani. iar retragerea plângerii formulate are ca efect stingerea acţiunii penale (art. G. 2 22 Urmărirea penală este considerată o îndatorire publică.Levasseur. 2. Olanda24. 2 20 V. Paris. iar odată introdusă aceasta un mai putea fi retrasă. p.Dimitriu.71 şi următ.fr). când pentru punerea în mişcare a acţiunii penale era necesară plângerea prealabilă. în situaţiile reglementate de art 441 alin. and E. victima fiind astfel acuzator subsidiar20.fr. adulter. Cluj.3 şi art.P. astfel că această plângerea are numai rol de autorizaţie a acţiunilor procurorului.proc. drept pe care şi-l exercită prin intermediul Ministerului Public.40. Al treilea sistem este cel în care infracţiunea poate fi urmărită de ministerul public numai la plângerea prelabilă a victimei18.M. .762 şi 773. exercitarea acţiunii aparţine ministerului public. ceea ce exclude ca ea să fie realizată de părţi private. atingere a intimităţii vieţii private (înregistrarea discuţiilor private sau telefonice. cazul infracţiunii de viol simplu din codul anterior. relaţii sexuale cu un minor. 1925. Totuşi. victima poate ulterior retrage plângerea prealabilă sau se poate împăca cu acuzatul pentru a pune capăt acţiunii penale (uneori retragerea plângerii nu împiedică cursul acţiunii penale 19).1.c.90) De ex. 743. ci doar dă acestuia posibilitatea să acţioneze.E. 24 Victima poate formula plângerea numai în cazul unui număr restrâns de infracţiuni pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate: anumite infracţiuni sexuale. procurorul nu poate demara acţiunea în lipsa plângerii victimei. fotografierea într-un loc privat). 226-6 C. M. 6 alin 3 C. Se întâlneşte azi în Portugalia21.Bouzat. Droit penal general et procedure penale.proc. Dispoziţiunile din Procedura Penală Română. furt şi înşelăciune între soţ şi soţie sau vandalism.I. Editura Wolf Legal Productions. care poate inclusiv să declare apel în absenţa căii de atac a victimei. Statul este titularul acţiunii penale. Olanda. Victims of Crime in 22 European Criminal Justice Systems. de interes privat (querelas). Acţiunea penală aparţine statului.pen. pentru infracţiuni mici. Subiecţii activi oficiali ai acţiunii publice 2. plângere ce poate fi retrasă în orice moment al procesului penal (cu acordul acuzatului). organizat în parchete 1 18 1 19 În Codul transilvănean se numea `propunere privată` (art. În anumite situaţii este posibilă acuzarea privată sau chiar cea din oficiu.). dar numai cu caracter de excepţie. editia a III-a. V.H. 2000.Pastia. De asemenea.Pinatel. această plângere nu obligă procurorul să pornească acţiunea publică. Tipografia Fondul Cărţilor Funduare.cit. motiv pentru care ea este denumită şi acţiune publică sau acţiune de ordine publică25. braconaj. pentru exerciţiul acţiunii penale este necesară o plângere din partea victimei infracţiunii ca o condiţie prealabilă (art. 3 Codul de procedură penală Carol al II-lea. A se vedea Brienen. ca regulă. 25 P. 1968. p. G. insultă. Hoegen. În cazul tuturor acestor infracţiuni nedepunerea plângerii prealabile împiedică investigaţiile procurorului. 2 23 Pentru infracţiunile de abandon de familie. Italia22. infracţiuni împotriva onoarei. Franţa23. Legislaţia română actuală consacră sistemul acuzării publice. 2 21 Pentru o serie de infracţiuni care afectează valori private şi „semi-publice” nu se poate deschide ori continua urmărirea penală fără plângerea prealabilă a victimei. delict de contrafacere în materie industrială sau atingerea dreptului de proprietate asupra unui brevet. J. Dalloz. Procedure penale. p. tome II. decizia de neurmărire luată de procuror se poate ataca în faţa instanţei. p.pen. Depunerea plângerii nu obligă însă procurorul să iniţieze urmărirea penală. op. infracţiuni contra proprietăţii între rude.

în care să le pretindă (art. p.proc.proc. În formularea acuzaţiei. Dreptul nr 19/1995. el este ţinut de principiul legalităţii. drepturile sale sunt legate de susţinerea concurentă a acţiunii penale. 1961. 19 C. Persoana vătămată în procesul penal. 2.proc. poate alege însăşi calea procesuală . 4 alin. Bucureşti. căile de atac pe care le poate formula în cursul urmăririi penale sau a judecăţii. Procurorul este singurul abilitat să pună în mişcare acţiunea penală şi să sesiseze judecătorul în vederea stabilirii vinovăţiei persoanei urmărite. victima poate participa ca parte vătămată (art. Victima – subiect activ secundar al acţiunii penale ordinare În procesul penal obişnuit în care rolul principal în acuzare îl joacă acuzatorul public. astfel că nu poate dispune de acţiunea penală. Editura ştiinţifică. p. Disponibilitatea care îi este conferită se rezumă la dreptul de a alege calitatea procesuală în care înţelege să ia parte la acţiunea declanşată de procuror. 51-54.procesul penal sau procesul civil .pen). persoana vătămată este acuzator în proces27.Elian. respectiv de declanşarea şi exercitarea acţiunii civile.proc. 2 26 2 27 H. în dreptul nostru. partea vătămată poate aşadar să se implice în exercitarea acesteia prin cererile.pen. În raport cu suţinerea învinuirii. G. Când procurorul nu participă la judecată.2. aspect care nu face obiectul studiului de faţă. 1 din Legea nr. şi nu de cel al oportunităţii urmăririi penale: procurorul este obligat să pună în mişcare şi să exercite acţiunea penală ori de câte ori sunt întrunite condiţiile prevăzute în codul de procedură. . 39. 336 şi 337 C. 303/2004).pen). În consecinţă. Procurorul nu este parte în proces26.24 alin. nefiindu-i permis să îşi exercite un drept discreţionar. 3.pen) sau ca parte civilă (art.constituite din procurori. Deşi nu îi este permis să declanşeze acţiunea penală care este publică. Exercitarea acţiunii penale de către instanţă pune problema compatibilităţii între funcţia de învinuire şi cea de jurisdicţie. aşa cum are dreptul în unele cazuri persoana vătămată.24 alin. instanţa de judecată pune în mişcare acţiunea penală pentru noi fapte şi persoane în condiţiile art. Diaconescu. Partea vătămată din acţiunea iniţială sau victima care s-a constituit parte vătămată în urma extinderii au doar dreptul de a contribui la dovedirea învinuirii.1 C. iar atunci când are pretenţii civile. concluziile. El acţionează în interesul general al societăţii (art. de apreciere a acesteia şi nici să renunţe la acuzaţie. dar unul secundar şi facultativ.2 C. Este procurorul parte în procesul penal?.

iar primele acte de urmărire penală efectuate de poliţia judiciară sau de procuror sunt condiţionate de menţinerea plângerii prealabile şi de neintervenirea împăcării părţilor. prin intermediul procurorului. Editura Lumina Lex.Leş. 199 C. III. în punerea în mişcare a acţiunii penale şi în exercitarea acestei acţiuni. în procesul penal declanşat la plângerea prealabilă a persoanei vătămate . Victima şi acuzarea privat-publică Ori de câte ori subiecţii raportului juridic sunt simpli particulari. Cu toate acestea. deşi acţiunea penală este declanşată de procuror. victima îi poate pune capăt prin voinţa sa dacă este exprimat în acest sens şi acordul făptuitorului: este vorba de infracţiunea de seducţie (art.4 şi 6 raportat la art.Spre deosebire la cazul infracţiunilor urmăribile la plângerea sa prealabilă. conform art. ce aparţinea exclusiv procurorului. De asemenea.pen) care se urmăresc din oficiu. Or.10 lit f C.statul este implicat în procedura de începere a urmăririi penale.proc. Bucureşti. Aşadar.pen) şi de tulburare de posesie (art. procesul penal nu poate demara fără plângerea prealabilă a persoanei vătămate. dacă după începerea urmăririi penale şi mai înainte de inculpare s-a constatat lipsa plângerii prealabile sau a 2 28 I. sunt situaţii în care. 1. însă prezenţa statului într-un raport juridic antrenează calificarea acestuia ca fiind un raport de drept public 28. Lipsa plângerii prelabile constatată cu ocazia procedurii legate de începerea urmăririi penale atrage o soluţie de neîncepere a acesteia. 1998. dar prin aceasta nu determină renunţarea la învinuire.27.220 C. Plângerea prealabilă şi urmărirea penală Până la momentul punerii în mişcare a acţiunii penale. dar pentru care împăcarea părţilor determină stingerea acţiunii penale. Principii şi instituţii de drept procesual civil.care potrivit legislaţiei actuale se adresează organului de urmărire penală. singurul ce poate sesiza instanţa de judecată prin rechizitoriu . renunţarea de către victimă la calitatea de parte vătămată în cazul infracţiunilor ordinare nu are nicio influenţă asupra derulării mai departe a procedurilor: ea poate renunţa astfel la exercitarea acţiunii penale. 228 alin.pen. începerea urmăririi penale este condiţionată de formularea plângerii prealabile. ne aflăm în prezenţa unui raport de drept privat. p. .

prevăd că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare. din punct de vedere al conţinutului său.intervenit retragerea ei ori împăcarea părţilor. 10 lit. 242 şi 11 pct.c raportat la art. credem că plângerea prealabilă trebuie să cuprindă în mod neechivoc manifestarea de voinţă a persoanei vătămate de tragere la răspundere penală a făptuitorului29. Este şi motivul pentru care. ceea ce ne face să afirmăm că însăşi persoana vătămată este implicată în demararea acţiunii penale de către stat prin procuror. procurorul nu trebuie să ceară acordul persoanei vătămate. este dependentă de existenţa plângerii prealabile. dar este evident că acest acord este dat anticipat de persoana vătămată.Danileţ. respectiv h. chiar în momentul când depune plângerea prealabilă la organul judiciar. se va da o soluţie de încetare a urmăriii penale. Această alăturare a voinţei persoanei vătămate la actele oficiale ale procurorului în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului.proc. Deci voinţa persoanei vătămate în actul de inculpare este crucială.1 lit. Plângerea prealabilă şi acţiunea penală Referitor la infracţiunile pentru urmărirea cărora este necesară plângerea prealabilă.pen. astfel încât o caracterizare a acţiunii penale în cazul infracţiunilor pentru care este necesară plângerea prealabilă drept o A se vedea C. Această implicare nu are loc însă formal: în momentul când emite ordonanţa sau rechizitoriul. Mai mult. necesitatea menţinerii plângerii prealabile este o cerinţă valabilă pentru tot cursul procesului penal: retragerea ei sau împăcarea părţilor. face ca acţiunea publică să aibă puternice elemente private. în Dreptul nr. indiferent că are loc prin ordonanţă (în cursul urmăririi penale) sau prin rechizitoriu (la terminarea urmăririi penale). f. 11/2004. conform art. în orice moment. dispoziţiile art 10 lit f şi h C. 2. împiedicând exercitarea ei de către procuror. va atrage imediat încetarea procedurilor ca urmare a stingerii acţiunii penale. iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă lipseşte plângerea prelabilă a persoanei vătămate. Necesitatea manifestării de către persoana vătămată a voinţei ca făptuitorul să fie tras la răspundere penală în cazul formulării plângerii prealabile. 2 29 . respectiv dacă aceasta a fost retrasă ori părţile s-au împăcat. p. punerea în mişcare a acţiunii penale de către procuror. Aşadar.222-228.

Bucureşti. victima putea aduce litigiul penal direct în faţa instanţei de judecată. Procurorul poate interveni cu o acţiune proprie. Justiţia restaurativă.acţiune privat-publică30 ni se pare ca fiind adecvată. 279 alin. publică. În ultima perioadă însă. şi susţinând acţiunea penală astfel declanşată. 1999.a. Procesul se desfăşoară atipic. care sesizează direct instanţa de judecată.Dâmboeanu. 3 32 V.2 lit. formulând plângerea prealabilă pentru infracţiunile prevăzute de art.407. dar întotdeauna acuzatorul va fi o autoritate publică. Această formă de susţinere a acţiunii penale se numeşte acuzare privată: titularul ei este victima infracţiunii. D. 356/2006). p. Editura Argonaut. fără faza de urmărire penală şi. Este vorba de infracţiuni legate de persoana sau intimitate victimei. chiar fără participarea procurorului (cum era la noi reglementarea din art. Inculpatul constituie partea esenţială a procesului penal. Înainte de modificarea codului din 2006. 1961.R. Editura didactică şi pedagogică. p.cit. care îşi au izvorul în dreptul roman (delicta privata – desemnând faptele antisociale ce încalcă interesele particulare32). urmărindu-se realizarea unui echilibru între drepturile acesteia şi cele ale infractorului. 279 alin.Kahane. 2006. Victima şi acuzarea privată 1. a C.pen în forma dinaintea modificărilor aduse prin Legea nr. Legislaţiile moderne prevăd cazuri când victima poate sesiza direct judecătorul.Hanga. Cluj-Napoca. fie acţiunea sa o înlocuieşte pe cea promovată de victimă care devine un acuzator accesoriu (ca în Germania) sau doar are rol în exercitarea acesteia (ca în Franţa). Bucureşti. A se vedea S. legiuitorul s-a preocupat cu precădere de drepturile şi obligaţiile procesuale ale acestuia. în anumite situaţii. dar împăcarea părţilor sau retragerea plângerii nu duce la încetarea procesului penal.52.proc. Drept Roman. Rădulescu. V. C.Hanga. . respectiv procurorul. Astăzi este recunoscut un alt drept al victimei de a declanşa ea însăşi 3 30 În literatura juridică se foloseşte însă această sintagmă pentru a desemna cauzele în care pentru pornirea procesului penal este necesară plângerea prealabilă. Tendinţe şi perspective în lumea contemporană. Drept procesual penal.2 lit. sub influenţa conceptului de justiţie restaurativă31. p. s-au conturat teorii şi s-au alcătuit principii care să întărească rolul victimei în procesul penal. IV. coord.Banciu. op. De aceea. Partea I. 2. pe care o alătură celei private astfel încât vor fi două acţiuni de soluţionat (ca în Spania). 3 31 A se vedea S. infracţiuni considerate `private`. Editura Lumina Lex.299.

3. ce teoretic acţiona în calitatea sa de simplu cetăţean. Editura C. vol I.Beck. conform art. declanşarea procedurii a fost în mod tradiţional lăsată persoanei vătămate: prinderea suspectului.proc. statul nu se implica în desfăşurarea acestora. 315 C. Nu are importanţă dacă este vorba de o infracţiune pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă (aşa numitele „infracţiuni private”) sau o acţiune pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu („infracţiuni publice”). poate să o conteste pe cale ierarhică la procurorul ierarhic superior (art. care dacă admite plângerea şi constată că la dosar sunt probe suficiente. participarea procurorului nu este obligatorie. dar în fapt sa transformat într-un acuzator public. 132.pen). acţiune care în mod normal aparţine Ministerului Public. iar în caz de respingere a plângerii sale se poate adresa judecătorului de la instanţa competentă să soluţioneze fondul cauzei (art. . p. În secolul 19. Nimic nu o obligă să declanşeze sau să continue această procedură.proc. Bucureşti 2007. Aceasta a făcut ca în literatura juridică să se vorbească chiar de un drept la tribunal al victimei şi.). În Evul Mediu era comun tuturor statelor europene. De abia în urmă cu 50 ani a fost creat the 3 33 Gh. Mai mult. reţine cauza spre judecare (art.proc. partea generală. Aşadar.acţiunea publică. întocmai cum şi acuzatul se bucură de acest drept33. în consecinţă. dar pentru orice infracţiune: cel care consideră nelegală sau netemeinică rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale sau rezoluţia ori ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. 275-278 C. ci victima se implică în declanşarea şi exercitarea acţiunii publice. 2781). caz în care victima va susţine singură acţiunea astfel deschisă. ca subiect principal (acuzator privat).Mateuţ. 2781 alin. sistemul de acuzare privată dă dreptul persoanelor private la declanşarea şi desfăşurarea procesului penal. atribuţiile de urmărire penală au fost date progresiv poliţiei. investigarea şi urmărirea reveneau victimei. În afară de infracţiuni precum trădarea şi rebeliunea. Astfel. deşi în Anglia – tributară sistemului adversarial . Tratat de procedură penală.H.pen. aceasta este singura situaţie când însăşi victima poate deschide faza de judecată. pen. de un drept la proces echitabil. dar la sfârşitul perioadei feudale sistemul s-a diversificat în funcţie de modul de constituire al statelor moderne. În dreptul actual.urmărirea se exercita în numele regelui.8 lit c C.

procesul inchizitorial face ca statul. În restul ţărilor.415. J. victima are dreptul la o acţiune privată alăturată urmăririi publice. 2005. atribuţie care revine procurorilor.Delmas-Marty. care are însă puteri limitate faţă de procurorul din Europa continentală34. Cambridge University Press. 3 34 A.R.Spencer. În sistemul continental de drept. European Criminal Procedures. .Crown Prosecution Service. în M. în Germania s-a păstrat dreptul de acuzaţie privată pentru anumite infracţiuni. Cu toate acestea. reprezentant al interesului public. p. principalul obiectiv fiind obţinerea despăgubirilor pentru paguba creată prin infracţiune. The public prosecutor. să fie primul interesat în descoperirea adevărului şi urmărirea infracţiunilor.Perrodet.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful