l

Dr. Andrei Rădulescu Colaborator: Ing. Marion Burtan

ELECTR O TERAPIE
Ediţia a Il-a refăcută şi adăugită

EDITtlUA MKDICAIÂ S./V.

nr

Coperta de: ADRIAN CONSTANTINESCU

l'1 „Toate drepturile editoriale aparţin în exclusivitate Editurii iMicu|i:i este marcă înregistrată a Editurii Medicale, fiind protejaţii jnlj r i'-luţiii internă şi internaţională. Orice valorificare a conţinutului în uliifAl < ior Icni şi :> permisiunii editorilor este interzisă şi pasibilă de pcdcupi • in i'sic valabil pentru orice reproducere - integrală sau parţială, imllf»M ,gUnice (multiplicări, traduceri, microfllmări, transcrieri pe dischete eU )"

ISBN 973-39-0516-X

«00:

«U I

ÎNAINTE LA EDIŢIA

i

'lahnrârUprezentei monografii este determinată de cunoaşterea de penuria de tratate şi materiale documentare de nu atâta nevoie cadrele medicale - în primul rând cele l fhioterapiei. Sporadic şi parţial, mai sunt consultate subiecte limitate - sau prospectele unor aparate de y/ publicării acestei cărţi este aducerea la cunoştinţa t'ltir nuil acceptate şi actuale date din acest domeniu, date rezultate i Htn unor numeroase experimentări, fapte de observaţie, constatări f acţiune, efectele, tehnicile de aplicare ale diverselor proceduri i3, /»/*•( -uni y i unele realizări româneşti teoretice şi practice în 4 o tixemenea monografie trebuia de mult realizată şi prezentată i/i» Interesate, dar reţinerea de a o scrie a constituit-o mai ales n hine cunoscută de cei ce au elaborat o lucrare sau un tratat de • i K i 'onccpe cu omogenitate, cursivitate, coerenţă, claritate, sinteză ii ne facem o datorie faţă de munca desfăşurată de-a lungul anilor ihimte profesională de mulţi cercetători şi clinicieni ai Institutului i nple, înfăţişând unele rezultate ale cercetărilor lor experimentale n i 'ontrihuit la dezvoltarea, progresul şi lărgirea ariilor de aplicaţie Hc< 'unoscute colegilor mai tineri din diferite specialităţi medicale, nlul mediei frecvenţe şi a câmpurilor magnetice de joasă frecvenţă. e faţa se fac comentarii şi referiri privind caracteristicile generale Ittctrici şi modul de acţiune ce decurge din acestea; am omis cu * rli'rca diferitelor modalităţi de aplicare pe care le oferă anumite le aparate de electroterapie, aspecte pe care le prezintă prospectele iniile de utilizare ale aparatelor respective. Pe de altă parte, nu am a nuni deliberat - unele domenii de utilizare medicală a curentului • uni şocul electric de resuscitare cardiacă, electrosomnul, anestezia !<>> tntcoagularea şi bisturiul electric, care aparţin altor specialităţi »»M fac obiectul fizioterapiei.

Ţin să aduc mulţumiri Prof. dr. Nicolae Teleki pentru sprijinul ari»* îndrumările primite, dr. Viorel Andrieş -primul meu mentor în acest domeniu Mircea Popescu, arh. Mihail Stănescu, dr. Alexandru Stoica şi asist. Mircea Hi j care m-au ajutat într-unfel sau altul la realizarea lucrării. Mulţumesc în mod deosebit prietenului şi colaboratorului meu - in Burlan, pentru înţelegerea, interesul şi străduinţa dovedite la elafwt Importantului capitol care tratează noţiunile de electronică, domeniu jâră *^f ( nu se putea dezvolta electroterapia.
ojvci ••*»'• iwar:
;

VW. ',

,'11! V. l'1

o BO \-

 NT ÎNAINTE LA EDIŢIA A DOUA
lifii' a tratatului de ELECTROTERAPIE, precum şi continuarea de >t Editura Medicală în anii 1990 şi 1993 s-au epuizat într-un interdin librării s-a resimţit, fiind căutat şi solicitat mai ales de •w. medici de specialitate şi asistente formaţi în ultimii 8-10 ani. i 'iun este şi firesc, în ultimii 10-15 ani au apărut noi date şi elemente tiiiiH-niulelectroterapiei, care, din varii motive, nu sunt la îndemâna i, ne-am decis să publicăm o nouă ediţie. un capitol suplimentar care cuprinde şi prezintă cele mai noutăţi şi puneri la punct din domeniu. Dr. ANDREI RÂDULESCU

j t î II ?rMi
af — >• 3 S-

C^

.............. iln i u vid.. Mişcarea electronilor... M •' "> '................................... ................ l l l l V Modul cum amplifică o triodă...... Tiristorul.......................................................................... "\tH nnupra tuburilor electronice.................................................... l J 4............................ •l ir e Clasificare. ..... ................ ........Uni vid........... Triacul........................ pasive........ i ............ ...................... .......... miile pasive. ................... H Blumului.......................................' •* l............. IM Parametrii diodei.. •urnire active................. l }}.............................................. Polarizarea tranzistorului bipolar. ......... .... ....................................................................... ' .........................................>• rlri'lronice semiconductoare.............. c.... 15 15 18 18 22 25 26 28 29 29 29 31 31 32 32 33 37 37 39 40 42 47 47 48 49 50 52 53 55 55 57 58 64 64 65 66 67 .........................................................................CUPRINS •litiu l............ Itan/isiorul bipolar.................. .......................6.... .............. Principalele utilizări şi aplicaţii ale diodei......................................... Construcţie şi funcţionare........... 1.......... ............. nliiclibilitatea electrică în materialele semiconductoare.......................... .... .......... ui electronic.......................... Emisia electronică........................................ l i i 'i V Principalele utilizări ale tranzistorului...... IM Structura unei diode cu vid................... ................... ................................................. Caracteristici principale.................. l II Siructura unei triode cu vid...................................1 ................................................ Alte tipuri de diode...... |............... . Tranzistori unipolari cu efect de câmp..................................................................................................... ...................1.................................. »itie ţi tocuri de alimentare....................................J J •! 2.......... ...... l........... 1... n»c li/.............................................................. Caracteristici principale.............................. du semiconductoare... .................................................................................................................... .................. l l l l -! Parametrii triodei.... 'uracteristica curent-tensiune a unei diode cu vid...................................................................... Principalele utilizări ale triodei............ (lunca pn......................................... ............ 1....................................... n r ('liuiificare........................ Diacul.............................................................. ............. ............................... Noţiuni de ......................................................................................... 3 • dom..................................... Scheme de utilizare ale diodei semiconductoare............................................. l l l l 4..........ice în dispozitivele electronice semiconductoare.......................2.............. 5 7 13 |i • iinli-1 (ing.............. Mlipnzitivc semiconductoare speciale...... .......................... • Unificare....... lichipamente electronice............ ........... .....<...................... ........................................ ............................ J.. Caracteristici principale.... l 1 .......................................... ............... ... | ...... Marion Burlan)...............................' -l I.......

.................. 5...............................................2.............................. ....7.....................................T.........5.........'" I I ....i..... Aparatura pentru curent continuu.................. JÂ.......................................... Electroosmoza............................ l......... Polarizarea tisulară prin curent galvanic................................................ .................... 1............... DUporllIve fi)iog|fclrlce »l opicicloclrlci l 1................................................................................... Rcpolarizarea.. Electroforeza.... 1II.... 1................ .. Acţiunea asupra fibrelor vegetative vasomotorii....... Băile galvanice........ Blementclc de caracterizare ale excitanţilor electrici care condiţionează atingerea pragului critic al membranei celulare...................4................. 1'oiiMiţialul dc repaus (potenţialul de membrană)......................5........................... 1................... I I I -l Ulcelele fiziologice ale curentului galvanic..............1... Transmiterea neuromusculară........... Restituţia (refacerea potenţialului de repaus).... Circuite Integrate............ Acţiunile biologice ale curentului galvanic... 1.....'........................ Dcpolari/rarca.. i i......... 1...........!............................... Migrarea ionilor................. 1................ l -t Sdicnm generali a unul aparat de curenţi cxcito-molori................... ...................... I I I ... Panta impulsului de excitaţie...................................................................... II............. Acţiunea asupra fibrelor nervoase motorii................ l..............................2....................................................................................' 11 l lM l Ift 117 11') 11•) 120 120 121 121 121 122 122 127 12X 12S 129 130 132 134 136 137 ................. 1.........................1........'............... VI l......... ........ III...................................5...... 111.... .....................................2................... Stimularea si excitabilitatea.............................5.. ............ Indlcafiilc $i contraindicaţiile galvanoterapiei... Metode de producere a curentului continuu................................1:....................... III..................... ..........J. 11......................... . 111....3................ ............................. 1.......... .................. Elcdrotonusul........... 111............................. 1.................. ...............................1..........................!.......„>........................................... lontoforeza (ionogalvanizările)....................2...................................................5.............. ........................'................................ 111...................... Proprietăţi fizice..8.......1........... 1.. Diferite substanţe folosite în ionogalvanizări........... II............... l............. Băile galvanice generale (Stanger)........... ll»/rk 11/lolonlcT generale ale elvctroterapici..... lrrecvenţa stimulilor...'" 11.........1.....3................................................................ .. Galvanizarea simplă.................... Acţiunea asupra sistemului neurovegetativ........ Rezistivitatea tisulară la curent (Rezistenţa ohmică)....................3..... 111..................................... 1..........................( f\ \........... Circuitele electronice coniponcnlc................. I I I '' Modalităţi de aplicare ale galvanizărilor..... 111........... Influenţa sistemului circulator. Băile galvanice patru-celulare..................... ...... 1............................. .... Electroliza biologică..egca excitabilităţii polare.......... ............................................................................... ......................... Curentul galvanic (continuu)........... Factorii care influenţează pătrunderea în tegument şi străbaterea ţesuturilor a ionilor din substanţele chimice farmaceutice prin me toda galvanizării ............. Acomodarea......................................... 1..................................................')... Potenţialul de acţiune...............................2... Tehnica de aplicaţie a galvanizării...... .......................................................... 1......................... ......~ I I .................................. ......6.......... Acţiunea asupra fibrelor nervoase senzitive..2...................... 91 9| ' 99 IOJ HM 101 104 l Oft IO1' 10') 11.............................UI 1........... 1.............. Claiillcare............... Tehnica de aplicaţie a iontoforezei.... ..........................2.............. 1...........................'................... 1............ .... 111....................... 1.................... Acţiunea asupra sistemului nervos central... lonoforeza........................................................... 1......... No|iunl generale.............. ..... Transmiterea şi conducerea excitaţiei................ Modificări ale excitabilităţii.....3.......................... .............. Depolarizarea...................... K............... ...... ......................................................5.......................

............. .....4......................•MM iln JUNIA rnwvfiH* KilMAjI l'rnprlclAtl ll/ici-. ................................2.....4.........................................2...................................... Tehnica de lucru..................... Curenţii Trăbert................. 142 l V............2...... ............................... .... 157 l V..6.............. 160 IV..... 160 IV......3.........2..... .....5.......2...........3.......... 178 lunile curenţilor de medie frecvenţă (MF).8............ Indicaţiile metodei.......2.........................2...............3....2...... ......... 146 1V.............. 159 IV.......... ......5..3... ..2............2.184 V............................................3....2..5. Electrodiagnosticul.....2.................. 169 IV... Stimularea nervoasă electrică transcutană....... 174 l Jcctromiografia de detecţie..................... Metode analgetice „convenţionale" din domeniul frecvenţelor joase 164 IV.......... ....2.... 181 V...............1................... ...................... Forme de curenţi utilizate.......2. 142 Nllimiliircii c«nlnic|ici inusculaliirii striate normoinervate........ ..2............... .............1....2......1............. Particularităţile fizice ale curenţilor interferenţiali .... .............. Aparatura generatoare de impulsuri de joasă frecvenţă..3.. 144 IV....... în scop diagnostic..................V Aplicaţii cu scop analgetic ale curenţilor de joasă frecvenţă...........3.......... Stimularea contracţiei musculaturii netede................2..5.....2............. 142 l IV... ...................................4............. Procedeul prin curent interferenţial după Nemec........................5..2........................ Tehnica de aplicare a electrostimulării............ Electropunctura.... 203 ....3....2....... .................. 182 V..................2.................. 157 IV 2..... ... ................ Principalele efecte fiziologice ale curenţilor interferenţiali.......2... în scop terapeutic........... . 191 V.................. Tehnica de aplicare...........2....5.......2.....182 V.............179 \i ţiunile biologice ale curenţilor de MF. 146 IV............................. Variantele modulaţiilor de frecvenţă aplicabile cu curenţii interferenţiali................... Modalităţile de aplicare şi perfecţionarea progresivă a acestora 188 V..... 143 IV...............1.....1.....2............ Curenţii stohastici................. .. 153 IV? V Terapia musculaturii spastice.................. ................. ......... Mod de acţiune....... 147 IV.2.............2........... 145 i ' Terapia musculaturii total denervate..............................5..................................... 142 IV.... Curenţii diadinamici....... ..... .. 191 V............1................ .......1.................2....... .........3........................ 146 IV......... MÎV ................ contraindicaţii şi măsuri generale de precauţie în aplicaţiile curenţilor de joasă lu-cvcnţă......2........... 173 IV............................... 155 IV.............5..... .............. 168 IV...... 170 IV...........4...........2... Noţiuni generale...................................... 194 V...................2. ............................3...............6........................ .......................1... Principiul metodei..... ..................1......................................... Diagnosticul prin electrostinmlare............2... ...............................................2...2.........2...... Procedeul de aplicaţie cu un singur curent de MF modulat...........2............................1..............................3.......................................2........ 181 i'nsibilităţile de aplicare a curenţilor de MF......................199 V.......3..................2...... 164 IV.. ................2............................ .. Indicaţii..2..........2.....................3..2....... 179 i'pincipalele efecte fiziologice ale curenţilor de MF......... ................ Tehnicile de aplicaţie ale curenţilor interferenţiali.........7............................2...................... Mod de acţiune.. 139 i hi prin curenţi (k1 jonsrt l'recvcnţn.............................. 187 V................................................3......................2........................ .... 175 K incuri...............3.......................2................2....2............ ..........3.......... Aparate de curenţi interferenţiali...............................................................2...... .................. 181 V..............................................2................ Forme de aplicare............................................ .2..................2.......3.....3..............5...............2.3.. Tehnici de utilizare ale unor aparate cu curenţi interferen ţiali.....1........................2.......2.................................... 155 IV. ..........2... .....3........5............................. Mod de acţiune....... Forme de curenţi....184 V..............4......... l ...............2..................1................. Indicaţiile şi contraindicaţiile terapeutice ale curenţilor inter ferenţiali.......

...............................2....... Principalele caracteristici distinctive între undele scurte şi undele decimetrice...........7........................5....... VII.......................... Acţiunea fiziologică a efectului caloric. VI......... VI.............7.................2..........2.........4.......... VII............... n\ 211 211 21J 214 21............................. VII... Ultrasunetul în câmp discontinuu............6..................................3........7.................... ....1....... Efecte pe verigile fiziopatologice.. VI... . / I I Terapia cu ultrasunete.......... Principalele avantaje ale utilizării terapeutice a aparatului Diapulse..... Ultrasunetul în câmp continuu.......................................K Metodologia aplicaţiilor cu ultrasunete........................................................ . VI..... ...... Recomandări şi reguli de care trebuie să se ţină seama la aplica ţiile de unde scurte.. Indicaţiile tratamentelor de unde decimetrice..... ....1 21S 2IS 216 217 218 218 221 222 222 223 22J 227 22') 22'> 231 232 232 234 234 235 236 237 238 239 239 240 241 241 242 242 242 243 244 245 247 248 250 250 252 • :VI..... VI............. . ........7. VI.............5................................. .. VII..................... . VI.......... VII...............................5... .........................................5...................................3.4............ Dozarea intensităţii câmpului de unde scurte....1... VI.1..................5..................... l.. Alrucrcu formei de ultrasunet... ... VI..................................... VI..............6..........................3.................. VI............... VII.... VII...... Undele scurte....3......... Modul de acţiune în intimitatea tisulară........2.....2....................................ico-chimice ale undelor ultrasonore...........5... VII.................. ......... ....................5.........................5.....2...3... Forme de ultrasunete utilizate în terapie.......... Proprietăţile fiziologice ale undelor scurte................................................3...... .........5. .............................2.2.......... Apiirulu pentru ultrasonoterapie......... Indicaţiile terapiei cu unde scurte... VI...... ............................7............ VI............ Indicaţiile terapeutice.............. Metoda în câmp condensator............................... Contraindicaţii.........5....................... ................... .......................5..........................2.....................6..................... Undele decimetrice........... Modul de producere • curenţilor de înaltă frecvenţi In icup tcmpcuia......................................... hfcele fi/.............. VI. VI..... l...............................2....3. VI................................ ............. ... ............... Particularităţile curenţilor de înaltă frecvenţă şi principalele acţiuni biologice şi fiziologice ale acestora.... l....................... VI..................................6..................5............. Acţiunea şi efectele biologice şi fiziologice ale undelor decimetrice................... Principalele contraindicaţii ale terapiei cu unde scurte..l'lfcripta cu lunii* frMVMfl.. Proprietăţi fizice..2...I)enni|ir ('iHitfluNre...........................5.. Alegerea şi utilizarea electrozilor..................... ... VI...............2.............2..........1....... Modele de emiţătoare utilizate în aplicaţiile cu unde decimetrice...... VI..................1... VI...... .. VI....l.H..........3............ .....1.................................................. Metoda în câmp inductor..5.... . .................... ... V1............................................. Tehnica şi metodologia terapiei cu unde scurte................. VI.................................. VI...............1........6........4........5...............„.................. VII........ liltTlelc li/iologiec ale ultrasunetelor.................................. Alegerea formei de cuplaj ........... VI......... VI.. l...5.5........ft..8..................6.... Modul de acţiune.. .............................. ................................3...............4... ... Modalităţi de aplicaţie ale undelor scurte..................... .................2....................4.... VI............1............... ... Ac|iunilc biologice ale ultrasunetelor...... Tehnica de aplicaţie.............. ............................................................. ....ice ale curenţilor de înaltă frecventă... VI.......8....... VI........................... VII... VII. Pioprietăţile l*i/............................. ....................... .......................... VIU.....7... Mecanisme de producere a undelor ultrasonore.................. VI... Datele principale ale metodologiei de aplicaţie cu Diapulse................. Apimiiclc de unde scurte.........7. ......................................5................ Terapia cu înaltă frecvenţă pulsatilă............... ...1............................. l.........

................ .............................................5...................... 254 VII H....................5................ VIII.......2................................................... Sensibilitatea anormală la RUV..................................................8..6......... ...4.. VIII...... ............4........... VHI..4..... ......... ....................................................... VII1............................................... VIII............. VIII.......................................5......... Do/iireo inlcnsilflţii............. 265 266 267 270 270 271 272 272 272 273 274 274 274 275 275 276 277 279 281 283 285 286 286 287 288 288 288 288 289 289 290 290 292 292 292 294 294 295 295 296 ^.. VIII........................... Eritemul actinie........................ Acţiunea asupra sistemului nervos............6..... VIII.........VII..1....................................................... Alte afecţiuni............... .4.................... i Irmpia combinat..... < 'ontrnmdicaţiilc ultrasonoterapiei..... * <i«r«plii................................. V I I I ........ ....................2...........4.......3............. ................................7........... Protecţia împotriva radiaţiei ultraviolete................2.....................2.... Tuberculoza........ . Reflexia şi refracţia.............. .2..... 233 VII H..................... ........ Miinovriircii Iruducloriilui................................................................... .................... | 1....................................... "> I I I / l(Ibcte clinice....................4............ .. 111 K Indicaţiile tratamentului cu raze ultraviolete..... VIII...4...... VIII. Cu scop profilactic... v I I I "\ l'fectele fiziologice ale luminii..3.......... VIII..5...........................4....... VIII... .... VIII............... ............ Reumatologie...... ...................... VIII.....5........... ........... VIII................. ...... VIII '> Relaţia dintre radiaţia ultravioletă şi cancerul cutanat........ VIII....................4.. VII N.................. Pigmentaţia melanică.............................5... VIII............2................................. Acţiunea fizico-chimică a luminii............7............. Sliihilirca metodologici de tratament în funcţie de natura ţesuturilor tratate Irlniini aplicaţiilor cu ultrasunete........................3.......4..........! ultrasunet cu diadinamici..............................2.................. Pediatrie...................................................... VIII........................ V I I I ...........4......urc. Acţiunea asupra elementelor sanguine.....2..........................8...4..... Acţiunea asupra organismelor monocelulare şi a bacteriilor.................4............................................................... Acţiunea asupra proteinelor şi aminoacizilor.2...4............. VIII.... 254 255 256 257 259 264 265 ' l............4..........4................ VIII......... Acţiunea asupra glandelor endocrine........... 4............... Principii de do/................ Fotosensibilitatea.................. .... V I I I •( Kleetele biologice ale luminii....1.....3............................M........1............. 1 L Proprietăţi fizice.... ............................................2.. Absorbţia........ Vlll............................................. ...ft...2............3............................ Lucitele idiopatice....... . .........î...... ...8.......... Efectul radiaţiilor ultraviolete............... Vlll................................2.........5............................... Efectul termic....... VIII.........8.......... Efecte fotochimice........................ Acţiunea asupra respiraţiei..... VIII..........3.....................8.................... VIII................................................ .............. Radiaţiile infraroşii (RIR)........ .........4............................ VIII..... ........................... Ali'iieriw Irmliiciorului .................. 3....5......... Vlll.................5.. Efectele asupra proceselor de metabolism..............4.....1..................4...3.........3.....1......4.......... Indicaţiile tratamentului cu ultrasunete.......... Acţiunea asupra circulaţiei.4........ Radiaţia ultravioletă..........................7.. Efecte fotoelectrice.......... ......................... ... VIII............ ...........4.... ..........3. Acţiunea asupra aparatului digestiv............................... .......1............... Acţiunea luminii asupra tegumentului.................................. Proprietăţile fundamentale ale luminii.............8................................................. ...............3........... ...4.............................................................................................1................................ Efectele clinice ale razelor infraroşii......... luloric...................5... Acţiunea RUV asupra sterolilor... proprietăţi terapeutice..... VIII.................................................. Sensibilitatea cutanată la ultraviolete......5...2..................... ... .............. Dermatologie......1.......................... VIII............ ....................

..... Procesele metabolice celulare ................ 2...................................... Helioterapia ........................... Principalele contraindicaţii ale terapiei cu raze infraroşii ... Tehnica de lucru cu aparatul Magnetodiaflux-4 ........................................................ X............................................... l ....................................................... 2............................. IX...... X............. IX......4.. 2... 1X.......................................... IX...................... IX........... K................................... Afecţiuni neuropsihice ....... IX. l ....................... Indicaţiile tratamentului cu raze infraroşii .. IX.... VIII.................... Elemente de magnetobiologie.......... Câteva aprecieri asupra surselor artificiale de ultraviolete .......... 5............................ l ........6........... Sechele posttraumatice ...............................3............ Tehnica de aplicare a tratamentului cu ultraviolete din surse artificiale VIII...... J Tri'it|iui ru înallă frecvenţă .................... IX.. Aplicaţiile radiaţiilor infraroşii în spaţiu deschis ............. IX...................... apei ţi * torului .... VIU....................iiilctţm (sterilizarea) acrului.......... 6.1 314 314 | 31? j 31î 311 311 3 II | 321 321 1 327 321 321 320 330 331 33Î | 334 334 331 336 337 341 341 342 344 344 34ft 34'' 351 35................................................................... 14............................................................... 6... IX.......................................... 1 2.......................3............... VIII................................2 ('menţii ilc medie frecvenţă ............ 4 T»iii|'l« pun cflinpuri electromagnetice de joasă frecvenţă .......... Sistemul nervos central central şi sistemul nervos central vegetativ ......... Magnetoterapia locală ........1....2.................... 14..............VII1.... l ..................................................... 13........................................ Câmpul magnetic ............. Iradierile generale ........... 6............2............................ Băile de lumină ................................................................................... Contraindicaţiile aplicaţiilor cu Magnetodiaflux ...................................... VIII.......2.................... Uc/............................... Sistemul neuro-muscular ..................13................. 6...............107 301 310 31> 31. Iradierea nflngclui ............................ VIU......................................... IX............................................. IX......5... v' X .......................................... IX......... X...4....3.......... VIII..................... 1 3...1........ VIII.. 3............. S l «in i (n iijini ......2............................................. VIII....... J»i i W VIII.............. VIII..... 14.................................... Tratamentul cu raze infraroşii ....... Afecţiuni cardiovasculare ................... CilttMI ll*l*MIIVHl .....13.. 6. 7...... Acţiunile câmpurilor magnetice ................................IM ................................ Afecţiuni respiratorii .... l .............................................. 8............... Afecţiuni ginecologice ........................................ X........................... 13....................... X ft CialMiiieiiltil ou luminii polarizată policromatică ................................................................... VIII............................... Reguli care trebuie respectate la aplicarea tratamentelor cu Magnetodiaflux IX.... Cuirnjii de joasă frecvenţă ... Afecţiuni endocrine ..................... 10. IX.................................3........................................... IX..4... IX..............................5........ IX.........................9....... 6......................... 2..................... Afecţiuni digestive .............................................................. Iradierile locale ...................7...........1....................... 2.... 1 1 .......... Alic uiili/ftrmlc m/clor ulinivlolctc .... VIII...................................................... Modalităţi de aplicare ale câmpurilor magnetice de joasă frecvenţă ........ Afecţiunile reumatismale .............................................................. 3................................ 6. 1X... 6. VIII....... Terapia prin câmpuri magnetice de joasă frecvenţă ...........' ......... IX.......3............................... .............. Metode de măsurare a radiaţiilor ultraviolete ............. ProKrrw yl actualităţi în electroterapie ...... Contraindicatul! ocllnolonpltl ... 10.......... Magnetoterapia şi patogenia oncologică ................... Istoric şi dezvoltarea cunoştinţelor la stadiul actual ......................... 3..3.....................................104 m . IX...... IX..... 6........13.................1.. IU............................... VIII............................................. Bazele fiziologice ale terapiei cu câmpuri magnetice .......... X........................................ W 2<H 2MI iMI )W MII 104 .................... Indicaţiile terapiei prin câmpuri magnetice de joasă frecvenţă ......... IX..... 2............. Tehnica aplicării radiaţiilor ultraviolete .... l .......................... 13...............................

i< URT ISTORIC AL ELECTROTERAPIEI
i itnipflrilc faţă de electricitate şi efectele sale asupra corpului omenesc vet hi decât ne putem noi imagina. 111111(11, Charles du Fay pomeneşte pentru prima dată - în 1733 - despre i ilc po/itivă şi negativă (vitreous şi resinous), desemnate cu simbolurile i de Henjamin Franklin, imn lucrare de electricitate medicală a fost scrisă de Johann Gottlob Krueger ! M 5 Iu Halle, fiind intitulată „Noţiuni despre electricitate". Nu după multă Irvnl şi discipolul său - Christian Gottlieb Kratzenstein - se referă la i Ir de terapie cu electricitate, relatând despre rolul acesteia în restabilirea i l i n de sensibilitate şi motricitate ale membrelor paralizate. llnlia, profesorii Pivati la Veneţia, Bianchi la Torino şi Veratti la Bologna i ipfl cu mult interes o bună perioadă de timp de acţiunea electricităţii asupra >i - ţ i i l e terapeutice ale curentului electric în domeniul paraliziilor continuă; si sens pe Bohac şi Divis în Boemia, Anton de Haen în Olanda şi pe •iii.ilon în Franţa. Anglia, Richard Lovett publică o lucrare (1756) în care descrie diferite U- uplicare a unor forme de electroterapie recomandate; curând după aceasta luliii Wesley dezvoltă în cartea sa virtuţile electroterapiei în mai multe • i , apoi John B. Becket scrie „Eseu despre electricitate", ilvtini, la Bologna, începe în 1786 experimentele de stimulare electrică a muşchiului piciorului de broască, publicând rezultatele în 1791. l /%, Volta inventează pila (denumită „voltaică"), fenomenul produs fiind n ii „nalvanism" de Alexander von Humboldt. l H04, Wilkinson în Anglia, arată că în cazul paraliziilor de cauză organică i i)h|iuc rezultate eficiente cu aplicaţiile de curent galvanic, l n una jumătate a secolului al XlX-lea, Stefano Marianini - elevul favorit lin stimulează direct muşchiul paretic şi utilizează electroterapia timp de i, începând din 1827. uoperirea aparatului de inducţie a lui Faraday (1832) lărgeşte sfera nipici în bolile sistemului nervos şi muscular. 1t Armând Duchenne se ocupă intens de aplicaţiile de curent pe sistemul i In, recomandând printre altele, aplicaţiile de curent faradic în atrofiile •"• şi paraliziile atone; de asemenea, contribuie substanţial -împreună cu •ikv.voltarea electrodiagnosticului.

IV parcurs, utilizarea terapeutică a curentului galvanic i-a dezvelim diversificat prin introducerea cAlre sfftrsiiul secolului al XlX-leaabăilorgalvanii patru-celularc de Schnee la Karlsbad şi a celor generale de Stanger la Ulm.

în domeniul actinoterapiei, numeroase descoperiri şi puneri la pune! *> constituit momente esenţiale şi de referinţă în dezvoltarea aplicării terapeutice = rn/clor ultraviolete, dintre care amintim cele mai semnificative (celelalte fiii* piv/entatc la capitolul respectiv): prima producere artificială de radiaţie ultraviolet! cu arc voltaic în 1802 (Humphrey Davy), primul tratament cu RUV artificiali IX% 1897 (Niels Fiensen în lupus TBC), iradierea cu UV a ergosterolului u producere de vitamină D2 în 1925 (Windhaus şi Pohl). Dezvoltarea continuă a datelor experimentale de fiziologie şi fiziopatologli din a doua jumătate a secolului al XlX-lea şi începutul secolului XX, a contrilm nemijlocit la înţelegerea unor fenomene electrofizice şi electrofiziologice ce a tl»> inerent la explicarea şi fundamentarea ştiinţifică a bazelor electroterapiei. Pledon în acest sens descoperirile realizate şi rezultatele obţinute de numeroşi cercctAici* şi savanţi, precum: Hodgkin, Huxley, Nernst, Du Boys Raymond, Pfliiger, Hermium (iasser, Sherrington şi mulţi alţii. Progresele continue înregistrate de tehnică au facilitat la rândul lor dezvoltai > •> si diversificarea cercetărilor vizând amplificarea utilizării şi aplicării diferitei.•> domenii de electroterapie în patologia umană. Astfel, trebuie să cităm contribuţii!' novatoare decisive ale unor cercetători ca: Leduc, Bourguignon (curentul continuu i Kowarschick (curentul continuu, joasa şi înalta frecvenţă), Bergonier, Henssp llufschmidt, Edel, Shealy ş. a. (joasa frecvenţă), Gildemeister, Wyss (mcdu frecvenţă), Schliephake (înalta frecvenţă), Reviere, Barnothy, Bassett, Beck. i Yasuda, Fukada, Pilla, Hinsenkamp (câmpurile magnetice). Progresele obţinute de evoluţia fizicii şi a tehnicii, precum şi gradul dc/voltare a aparaturii moderne de electroterapie, ne determină să întrevedem se creează premise certe ca viitorul să aducă după sine realizări continue şi superii >. celor existente în acest mereu mai căutat domeniu de terapie al suferinţelor um;i Ilustrative în susţinerea acestei afirmaţii sunt realizarea şi introducere;! practica medicală - în ultimele decenii - a unor metode noi şi perfecţionai, utili/and domeniile de bază ale electroterapiei - precum înalta frecvenţă pulsjii (M i l inowski, Ginsberg, 1940), terapia combinată ultrasunet cu curenţii diadinan ((iicrlich, 1949), terapia musculaturii spastice după metoda Hufschmidt (19d de/voltarca curenţilor de medie frecvenţă interferenţiali după 1980 şi altele, ce s <» li pie/entatc în cuprinsul acestei cărţi.

CAPITOLUL l

NOŢIUNI DE ELECTRONICĂ

Industria electronică a cunoscut şi cunoaşte o extraordinară evoluţie, cu ihl|ilc implicaţii economico-sociale. I leclronica este principalul „generator" de progres tehnic, în contextul initi iul al (arilor dezvoltate, contribuind în mod hotărâtor la creşterea productivităţii • i, la ridicarea calităţii produselor, la introducerea în fabricaţie a tehnologiilor I HMIccţionarea metodelor de conducere şi de organizare a producţiei etc. în niiicxt trebuie subliniat faptul că în ţara noastră se urmăreşte creşterea cu iira ramurilor industriale purtătoare ale progresului tehnic, a acelor „industrii •", în cadrul cărora se detaşează în mod deosebit electronica, care au un rol .nil în înfăptuirea revoluţiei ştiinţifice şi tehnice. i'i ivind atât retrospectiv cât şi în perspectivă dezvoltarea dinamică, ascen-i celor două mari ramuri ale industriei electronice - fabricaţia de componente • a|ia de echipamente electronice - asistăm la un profund şi complex proces n formări care relevă multiple mutaţii care au loc în structura industriei mec, tendinţa evolutiv-istorică pe parcursul diferitelor etape de dezvoltare n fabricantul de componente electronice să preia din ce în ce mai multe iile fabricantului de echipamente, .imctura şi nivelul calitativ al producţiei de componente electronice determină I1 calitativ şi performanţele echipamentelor electronice. vhordăm în acest capitol domeniul electronicii deoarece medicina este unul 'iicipalii săi beneficiari. Aparatura electronică medicală - de laborator, de /n şi de tratament - este din ce în ce mai variată şi mai complexă. Rezultatele nl)ilc obţinute în ultimii ani în diversele domenii medicale sunt indisolubil Ic echipamentele electronice folosite. npitolul de faţă oferă o privire de ansamblu asupra domeniului electronicii I1Ic la dezvoltarea acestuia pe două mari direcţii: componentele electronice • iminentele electronice.

1.1. COMPONENTE ELECTRONICE. ECHIPAMENTE ELECTRONICE
<>mponenîele electronice aparţin categoriei de produse de serie mare din i» electronică, a căror producţie şi nomenclatură se lărgeşte an de an într-un osebit de rapid, încercând o clasificare din punct de vedere funcţional şi 'ijic, domeniul foarte divers al componentelor electronice se împarte în două i iilcgorii: • i omponente electronice pasive;

- componente Ht'dronlce ncllve. CulcgoriH componentelor electronice pasivi- cuprinde: ie/mioare, eomlciun l oare, bobme-trunsfoimutoare, comutatoare, conectoare, relee, cablaje imprimate ţi componente pasive pentru microunde. Categoria componentelor electronice active cuprinde: tuburi electronice, componente semiconductoare şi circuite integrate hibride. Componentele semiconductoare cuprind: diode semiconductoare, tranzistour», tiristoarc, diacuri, triacuri, circuite integrate, dispozitive optoelectronice OU Circuitele integrate hibride sunt cu pelicule subţiri şi cu pelicule groase, în catcem' > tuburilor electronice se încadrează şi tuburile catodice destinate pentru vizuali/.11 * pe ecran a imaginilor optice. Dezvoltarea microelectronicii a deschis perspectiva realizării elementelor componente ale unor scheme funcţionale complete într-un singur proces tehnologic Cu toată această dezvoltare, deosebit de accelerată la ora actuală, componentele electronice pasive îşi vor păstra încă multă vreme importanţa pe care o au In momentul de faţă şi de aceea vor fi în permanenţă supuse modernizării şi îmbunalA (irii tehnologice, în prezent producţia de componente pasive deţine aproximativ 50% din valoarea producţiei mondiale de componente electronice. Principala tendinţă ce se profilează în evoluţia structurii producţiei d> componente electronice o constituie creşterea rapidă a ponderii componentele semiconductoare în dauna componentelor pasive. Printre componentele discrei< semiconductoare bipolare, tranzistoarele de putere cunosc, de câţiva ani, o evolu|n tehnologică concretizată în: posibilitatea funcţionării directe la reţeaua de 220 V y 380 V prin creşterea tensiunilor de colector; creşterea vitezei de comutare, posibilitatea comutării în curent până la câteva sute de amperi şi în putere până In câteva /cei de kilowaţi. în domeniul componentelor semiconductoare integrate producţia evoluea/fl în sensul creşterii ponderii circuitelor integrate (CI) şi a scăderii corespunzătoare» ponderii componentelor semiconductoare discrete; ponderea componenteloi oploclcctronice (în general discrete) este de asemenea în creştere. CI reprezinlfl C.rupa cea mai dinamică a producţiei de componente semiconductoare, atât ca volum, cal si ca structură; în structura producţiei de CI, creşterea ponderii CI logice eşti» importantă, în cazul CI logice se manifestă o orientare spre circuitele cu grad mate de integrare, cum sunt memoriile semiconductoare şi microprocesoarele, în timp ce ponderea circuitelor cu grad mic şi mediu de integrare scade. ('ele mai recente cercetări atestă că microprocesoarele sunt pe cale să realizc/* iiaiislonnari esenţiale în producţia de componente, de unde şi creşterea puternica a ponderii lor în totalul de CI logice. Memoriile semiconductoare vor deţine o pondere însemnată şi în continnft cicşteic. Nivelul de integrare va cunoaşte o dinamică spectaculoasă, astfel încât s« vii ii|iinnc Iu /.cei de milioane componente de „cip". l )i vei sitatea tipurilor de echipamente electronice fabricate în prezent impune clasificarea lor dupâ mai multe criterii, ca de exemplu: destinaţia, particularităţile Constructive $i condiţiile de exploatare a echipamentelor.

i iiipA deilliiMţie, cchlpninonlclo

KC

împart In doufl mari cttegom

\inin\rn1?i>n>lt'.\it>ntile, utili/iitu în industrie, în Inboiatoaicle de ccrcuUln. i. Iu tehnica de culcul, în aviaţia civila si liota maritimă, în forţele urmate ui categorie de echipamente, în marca majoritate a cazurilor, reprezintă M (n complexe realizate în serii mici;

a liipnnu'ntc de larg consum din categoria cărora fac parte receptoarele de i Irlevi/.iunc, magnetofoane şi alte echipamente care sunt destinate pentru l u populaţiei. i condiţiile de exploatare, echipamentele se clasifică în: echipamente .1 echipamente destinate să funcţioneze pe mijloace mobile. , isil'icarc a principalelor tipuri de echipamente electronice se prezintă iipiirnturu de larg consum, aparatura medicală, echipamente de telecomuni-'•Iiipumente de bord, echipamente industriale, echipamente cu utilizări i», aparatură de măsură şi control, echipamente de tehnică de calcul. ; n domeniul echipamentelor electronice se pun trei probleme de bază pe care miorii de echipamente trebuie să le rezolve: fabricaţia de aparate şi • uMile care să contribuie la creşterea productivităţii muncii, creşterea siguranţei liuiiarea şi reducerea gabaritelor. l oale aceste deziderate se rezolvă prin utilizarea mijloacelor oferite de ' ronică. De exemplu, folosirea circuitelor integrate reduce numărul total > cutelor schemelor de sute de ori, contribuind prin aceasta la scăderea la montaj, la reducerea gabaritului echipamentului şi la creşterea >i i în funcţionare. •i > spunzător ultimelor două etape de evoluţie a microelectronicii (circuitele ..i subsistemele/sistemele integrate) s-au dezvoltat şi se dezvoltă categorii i le tehnici în cadrul echipamentelor şi anume: 1) corespunzător etapei fini integrate s-au asimilat tehnicile de interconectare a componentelor >mce pe suport placat multistrat, s-au perfecţionat metodele de realizare a micuţelor şi s-au unificat schemele şi 2) corespunzător etapei actuale de linie a microelectronicii s-a realizat apropierea între constructorii de subi' / sisteme integrate (în general constructori de componente electronice) şi ui-1 orii de echipamente electronice, astfel încât de acum asistăm la o uure a celor două specialităţi. In cele ce urmează vom prezenta unele din cele mai importante componente mice. Se prezintă sumar definiţii şi simboluri grafice, clasificări şi caractel'iincipale, construcţii şi tehnologie, scheme electronice ce le conţin (atingem •,\ domeniul echipamentelor electronice - aparatura) şi detalii de funcţionare, n ca cititorul şi în special utilizatorul să le cunoască într-o măsură mai mare i uiintcle funcţionale. Spaţiul limitat nu ne îngăduie o tratare mai complexă şi r n cititorul interesat esi^ îndrumat spre câteva lucrări cu specific de electronică ilnte în bibliografie.
> liotcrupie

II

Electroterapir

1.2. COMPONENTE ELECTRONICE PASIVE
1.2. l REZISTOARE. CLASIFICARE. CARACTERISTICI PRINCIPALE
Rezistorul este componenta electronică de circuit cu două borne, care arc proprietatea potrivit căreia între tensiunea la bornele lui şi curentul care-1 parcurge, există relaţia cunoscută sub denumirea de legea lui Ohm: U = RI unde R este mărimea rezistenţei rezistorului măsurat în Ohmi (Q). Se menţionează că, în mod curent, în practică, în locul denumirii de rezistOf se foloseşte denumirea de rezistenţă. Relaţia de definiţie a rezistenţei electrice este: ~ U

în care: U este diferenţa de potenţial (tensiune) constantă continuă aplicată Iu capetele rezistorului; I = curentul constant ce străbate rezistorul. în fig. l este reprezentată caracteristica „tensiune-curent" corespunzătoare relaţiei de mai sus. Această caracteristică este o linie dreaptă ce trece prin origineii axelor de coordonate: panta acestei drepte este egală cu — . Rezistorul care arc o R caracteristică „tensiune-curent" linie dreaptă se numeşte rezistor liniar. în fig. 2 sunt prezentate simbolurile grafice pentru rezistoare. Rezistoardt de diverse tipuri şi construcţii pot fi grupate în funcţie de caracteristicile lui principale. După caracteristica tensiune-curent se deosebesc două categorii i!0 rc/istor: rezistoare liniare, din care fac parte atât rezistoarele cu rezistenţă fixă cal şl rc/isloarclc cu rezistenţă reglabilă care au caracteristica „tensiune-curent" liniarft; U Al
PANTA 1/R

,l

CHIU'

II „tCIlNUIIIC-

Fix

iK'iiiiu ic/.i»lo«rc M
/i i^fUtar ou ui i i

l/'""/ dt tlectronică

1 9

re/.istoare neliniare, din care fac parte rezistoarele cu caracteristica „ten• uicnt" neliniară (termorezistoarele, fotorezistoarele). După modul constructiv, rezistoarele se împart în două subfamilii: re/istoare cu rezistenţă fixă: sunt rezistoare la care valoarea rezistenţei se •/Ic în procesul de fabricaţie şi rămâne constantă pe întreaga lor durată de unire; i e/.istoare cu rezistenţă reglabilă: sunt rezistoare a căror construcţie permite i urca valorii rezistenţei, în limite stabilite, prin deplasarea pe elementul i u unui contact. >upă modul de realizare a elementului rezistiv se disting trei categorii de >iiic: i'c/.istoare bobinate. Sunt construite prin înfăşurarea unui fir metalic (con-I tic mare rezistivitate pe un suport izolator; rc/.istoare cu pelicule. Au elementul rezistiv format dintr-o peliculă subţire •loriul conductor depusă pe un suport izolant. Peliculele pot fi din carbon, ihon, din metale, oxizi metalici sau materiale semiconductoare; i c/.istoare de volum. Au elementul rezistiv construit din întregul corp al u ului. Elementul conductor este realizat dintr-un amestec neomogen al mai i omponente, din care una este componentă conductoare. i' i , isloarele se clasifică după modul de protejare al elementului conductor în: ir/istoare neprotejate; nv.istoare protejate cu lac; i«v.istoare protejate în materiale plastice; ic/istoare ermetizate. l hi|)A destinaţie se împart în: rezistoare de uz general şi rezistoare speciale mmilc). i -.(oarele de uz general se folosesc în aparatura electronică de uz general ptoare, televizoare etc.), unde nu se cer caracteristici şi performanţe stoarcle cu destinaţia specială sunt caracterizate prin parametri şi i|c deosebite. Aceştia se împart la rândul lor în următoarele tipuri: i Ic precizie, rezistoare de rezistenţă ridicată, rezistoare de înaltă tensiune, i Ic înaltă frecvenţă şi rezistoare miniatură. urU-ristici principale: .•islcnfa nominală este mărimea rezistenţei indicată pe corpul rezistorului. tilcn-tt nominală de disipaţie este puterea maximă (în curent continuu nt alternativ) pe care o poate disipa rezistorul în condiţii de mediu exte' i miale (aer cald, T = +25°C), timp îndelungat, fără ca rezistenţa nominală lillcc în afara prevederilor din norme sau standarde. Această putere - > 'Icpindc du dimensiuni, construcţie, materiale utilizate şi condiţiile în cure . •• • .(c. iivisloiuliii la puteri mai mari dccâi puterea nominală duce In

Tensiunea nominală reprezintă tensiunea care poate fi aplicată la bornele istorului în condiţii normale ale mediului înconjurător iară ca rezistorul să se l rugă. în etică cele mai uzuale valori pentru tensiunea nominală sunt: 150. Ke/isloarclc bobinate se caracterizează prin valori mari ale capacităţii şi luluctanţci şi.Electroterapi$t Valorile uzuale sunt: 0. de proprietăţile elementului rezistiv şi de puterea şi construcţia istorului. rezistorul real oinpoi lându-sc în acest caz în parte ca o inductanţă şi în parte ca o capacitate. efectelor de suprafaţă 3.J<•„„„. tensiunea nominală se limitează de ) ccsul de încălzire care apare în rezistor când prin el trece curent electric. 5 şi 10 W pentru sloarclc cu rezistenţă fixă. chiar şi la frecvenţa de ordinul kilohertzilor rezistenţii DI totala scade semnificativ. 2. Rezistenţa totală rc/. In figura 3 se prezintă schema echivalentă a unui rezistor real şi variaţia jmlcn|ei sale. pentru aceste rezistoare.„ . 2. precum i de forma si construcţia bobinei. Pentru rezistoare de mică rezistenţă.islorului în curent alternativ (numită şi impedanţă) şi în special la frecvenţe iulie. 500. l 000 V. 3 . Tensiunea corespunzătoare puterii nominale de disipaţie Pn poate fi terminată din relaţia: U = VPnRn ide Rn este rezistenţa nominală a rezistorului.125.25. U probă. influenţa principală asupra tensiunii de lucru o are străpungerea care poate firea între terminalele rezistorului şi chiar între spirele alăturate ale elementului luluctor. Mărimea tensiunii nominale depinde de dimensiunea şi construcţia istorului. Ke/.nltuiuilil* lui' nil . de obicei: 4. este mai mare decât nsiunca nominală. 1. l şi 2 W pentru rezistoarele cu rezistenţă variabilă.5. '-ij ' '.0. 750. care lucrează aer. Rezistenţa rezistorului în curent alternativ diferă de valoarea rezistenţei !7. 0.5.3. 200.1. din acest motiv. Tensiunea la care se încearcă rezistoarele. numărul spirelor.1 M. 0. 0.istorului măsurată în curent continuu datorită: 1.llu.istoarele ncbobinate au valori mult mai mici pentru capacitatea şi luluctanţH lor proprie şi de aceea ele pot fi utilizate la frecvenţe mult mni mari (de iidinul sutelor şi miilor de MII/. măsurată în curent continuu.2. 0. cu variaţia frecvenţei. are un caracter complex şi variază cu modificarea frecvenţei. . prezenţei capacităţii şi iductanţei distribuite pe lungimea elementului rezistiv. de proprietăţile elementului rezistiv şi de puterea sa nominală. 0.). 0. ). 250. Pentru rezistoare cu valori relativ mari ale rezistenţei electrice. mărimile capacităţii proprii i n Ic imluclunţci proprii depind de modul de bobinare. pierderilor dielectrice în suportul (carcasa) rezistorului şi în structurile de ruleeţie.

capacitatea proprie şi variaţia rezistenţei lui nominale cu frecvenţa. Raportul între tensiunea de zgomot şi tensiunea de curent continuu aplicată lioriidc rezistorului defineşte factorul de zgomot al rezistorului care se exprimă (l V/ V sau în decibeli (dB). Apariţia nsiunii de zgomot este datorată mişcării termice a electronilor şi trecerii fluctuante i mviilului electric prin particulele materialului conductor.rezistenţa echivalentă ile pierderi.Schema echivalentă a unui rezistor real: R . L .isloarclor. Sixmwi(a în funcţionare. tensiunile aplicate etc.rezistenţa rezistorului. cu atât capacitatea distribuită va fi mai inicft. Capacitatea proprie depinde de forma şi dimensiunile rezistorului şi de pcrmitivitatea dielectrică a carcasei şi a stratului de protecţie. Tensiunea de zgomot este valoarea eficace a tensiunii aleatoare (întâmii l oare) care apare la bornele rezistorului parcurs de un curent continuu. umiditatea. (>. Cele mai frecvente cauze de defectare a rczistoarclor sunt: •i" u'ii şi deteriorarea contactelor (>50%).\ .. l' iililicflrilc de rezistenţă electrică se exprimă de obicei în procente pentru l 000 ore liiiii'lioiiarc. Deoarece în echipamentele electronice rezis-"• Ir sc uliii/ca/ă în proporţii de aproape 50% din numărul componentelor iclor. Rp . ea este în limitele 1 (15. 5.i. aproape un sfert din defectările acestor echipamente se datorcştc rlrii rc/..10 1. supraîncălzirea (arderea) in»/ \ rc/. Cu cât rezistorul i'Me mai lung şi diametrul lui mai mic şi cu cât permitivitatea dielectrică a carcasei fi u stratului de protecţie este mai mică.. '/..istonmn/. .Noţiuni de electronică 2 1 0. C . îmbătrânirea. r.. ~.inductanţa proprie.15 pF pe l cm lungime. orientativ se poate considera că pentru rezistoarele uzuale.0 10 100 f[MHz]xR[MA) /''(#..0. Stabilitatea valorii rezistenţei electrice a rezistorului este supusă acţiunii •mi factori ca: temperatura. 3 . . Variaţiile rezistenţei electrice pot fi reversibile sau ireversibile...

. în cm... 1.. 4) si uoiiNtalA cil la aceeaşi diferenţă de potenţial. el are proprietatea de a acumula şah ilectricc.suprafaţa activă a armăturilor. pe armii' ipw sarcini de valori egale şi de semn contrar. cel mai frecvent se folosesc submultiplii faradulul inicrofaradul (uF). CARACTERISTICI PRINCIPALE Condensatorul electric este un dispozitiv compus din două plăci conductt > armături) despărţite printr-un dielectric.0884— d unde: C este capacitatea condensatorului.lri de In mediul ln« iiifltor.. la o diferenţă de potenţial de l volt acumulează o cantităţi :le electricitate de l coulomb (C). Cvid se numeşte permitivitaten ilioloctricuhn sau constanţa dielectrică. deci capacitatcn i ondi'iisatonilui creşte.> iiipune unei diferenţe de potenţial. CLASIFICARE. definit ca fiind capacitate! :ondensatorului care.in iiKiiiiujc (mipiM . A .. d distanţa dintre armături.. notată cu E. depinde de dimensiunile geometrice ale condensatorului şi de tensiunea aplicată.. când acesla . care rămân şi după deconectarea i Capacitatea este principala caracteristică a condensatorului. Faradul este o unitate de măsură foarte mare ţi •ie utilizează foarte rar.2. Niiprntncllr. Se numeşte capacitate C raportul dintre cantitatea de electricitate Q şi diferenţa Jc potenţial U: U Unitatea de măsură a capacităţii este faradul (F). Cantitatea slcctricitatc care se acumulează pe armăturile unui condensator. Raportul dintre capacitatea condensatorului cu dielectrii iuti e iu mfitui i. l )acâ între armăturile condensatorului se introduce un dielectric (fig. 1F = 10VF = 109nF = 1012pF Capacitatea unui condensator plan în vid depinde numai de dimensiunii! salo geometrice şi este dată de relaţia: C = 0.isloarclor se ulili/ca/fl regim Ic lucru (putere şi tensiune) earc sft Ic «sigure o răcire convenabilă. ca şi în cazul condensatorului cu vid.. CONDENSATOARE. montaje înghesuite eu ) Pentru creşterea siguran|ei in luiK'|ii>naica rc/. rlei'lrii'o. C şi capacitatea condensatorului în vid.2. în pF. nanofaradul (nF) şi picofaradul (pF). în cm2. La conectarea condensatorului sub tensiune de curent continuu. se obţine o cantitate de electricitate mai mare între armături.

ceramică. sticlăn). d . nsatoarele cu capacitate fixă de obicei se realizează cu dielectric solid liartic. condensatoare cu ic vni iabilă şi condensa• iipiicilatcscmireglabilă. sticlă. i i ••n. şi condensatoarele sunt caracterizate ui specifici. li ''«Icnsatoare cu dielectric gazos. sticlă-email.iliih'ii iomlcilNiltOi un dielectric oare• cnlcula cu relaţia: O. mică). 1 • MI ele cu capacitate semireglabilă se utilizează în circuitele care necesită • • i i \iilc la valori odată pentru totdeauna sau necesită reglarea periodică a i inele tipuri de condensatoare din această categorie sunt standardizate ni producţie de serie.Simboluri utilizate pentru reprezentarea condensatoarelor în scheme: a . "n. f.bloc de condensatoare cu capacitate variabilă (condensatoare variabile duble).E / T a l i T armaturi Fig. i -condensator de trecere.OKH4 — d mc electrice condennntcază prin sim-'"• lltt.condensator ajustabil (trimer). în preliilnică în producţia de IIIIM. b . 11 in am prezentat la rezistoare. e. c. Dintre parametrii principali amintim: capacitatea nominală . mylar. h . DU dielectric neorganic (mică.simbol general al capacităţii sau al condensatorului fix. > . Aceste condensatoare nu sunt complet standardizate.lcnsatoare cu dielectric solid. ' " i > nsatoarele utilizate "'" ntcle electronice se " 'imlensatoare cu cai ^ .lcnsatoare cu dielectric din oxizi (condensatoare electrolitice cu • • "iidcnsatoare electrolitice cu tantal).varietate de condenMnnilard. •'ii dielectric organic (hârtie. 'Milcnsatoarcle cu capacii NUMI componente cu o li/mc în circuitele elecHMI acest motiv. pelicule sintetice din polistiren. Aria = A d dielectric. 5. S .condensator cu capacitate variabilă. iar condensatoarele cu capacitate i ilielcctricul aer şi materiale plastice. "• i' nsatoarele cu capacitate variabilă se utilizează în special pentru acordul "Hdor oscilante. pelicule sintetice. 4 Condensator plan. înec o clasificare a con• i' lor cu capacitate fixă. g -condensator electrolitic. ipA natura dielectricului. / Fig.

6 a se prezintă schema electrică echivalentă simplificată a condcnsii torului. proprie liuluctanţa proprie. fi"1 !&.1 0. Condensatoarele trebuie utilizate la frecvenţe mult mai mici decât frecvenţii lor proprie de rezonanţă (frecvenţa de lucru să fie de 2-3 ori mai mică decât frecvenţii de rezonanţă). Pe lângă capacitate. stahilitalca şi siguranţa în runc|innm'e. dt dispunerea acestuia în raport cu corpul metalic (cazul condensatoarelor închise Iii cutii metalice) şi de modul de conectare a terminalelor de armături. U frecvenţe (mai) joase capacitiv şi la frecvenţe (mai) înalte inductiv. condensatorul posedă şi inductaiiţpî loi mata din inductanţa proprie a condensatorului şi din inductanţa conexiunile! Induelanţa proprie a condensatorului depinde de dimensiunile elementului capacitiv (de exemplu bobina în cazul condensatoarelor cu armături bobinate). adică la frecvenţa f.. în afara frecvenţei de rezonanţă impedanţa (condensatorului) este mai mare şi are şi caracter reactiv (fig.fi toleranta. La rezonanţă. în fig. cu cât sunt nwi mici dimensiunile condensatorului şi cu cât terminalele sunt mai scurte şi mai i'KKise.2 051 2 5 10 frecventa l M Hz l . rigiditatea dielectricl... domeniu în care au comportare de condensatori. M ii» 0. Hxistenţa inductanţei modifică mărimea capacităţii (echivalente). Cunoaşterea frecvenţei maxime de lucru a celm mai utilizate tipuri de condensatoare este esenţială pentru electronist. Aceşti parametri ii» importanţa lor şi suni trataţi cu atenţie de eonslrucloii. t»" . fi Schema electrică echivalentă simplificată a condensatorului (a) si variaţia impedanţei lui cu frecvenţa (b). rezistenţa In Ix.. 6 b). Vom anali/a în conţinu " pentru o mai bună înţelegere a condensatoarelor numai paiametrul induci. = • l >impedanţa acestui circuli este minimă şi egală cu rezistenţa activă de pierderi.. eu atât inductanţa proprie a condensatorului este mai mică.olnţlei pierderile dieleutriw liHliic'iiinţa proprie.. conduti IM Icpcndcnţa ei de frecvenţă şi la apariţia fenomenului de rezonanţă în condensatul luale aceste defecte influenţează comportarea normală a condensatorului în cu cuil. component inductivă fiind practic neglijabilă.

bobine în galeţi sau secţionate etc. 'nsianta de proporţionalitate se numeşte inductanţa bobinei. BOBINE ELECTRICE.2. CLASIFICARE. realizarea terminalelor din benzi m «.3. Unitatea de măsură a '>tii |ri se numeşte Henry (H). 7 •. oţel aliat. După natura circuitelor 1 1' r se deosebesc două tipuri de bobine: l M ihina fără miez. . microhenry (ImH = lO^H) şi nanohenry (InH = 10"9H).ilrinft şi 3. CARACTERISTICI PRINCIPALE Muhinclc electrice sunt componente electronice constituite dintr-un sistem i' 1 in scrie din material conductor care înlănţuiesc acelaşi circuit magnetic. care este asociată unui circuit magnetic care conţine oile Icromagnetice: fier moale. i 1 1 M hcmele electrice bobinele se notează ca în fig. bobina cu miez. 'iilensaloare cu capacitate variabilă (de gabarit redus): 300^00 MHz. ea se realizează cu un conduc -• n i . ii i unea electromotoare indusă în bobină la variaţia în timp dată de fluxul ei • i ' sunt proporţionale cu numărul de spire ale bobinei.. aliaj de nichel sau cobalt. mi numeşte şi autoinductanţă sau inductanţa proprie.Simboluri folosite în scheme pentru bobine. în practică se folosesc şi unităţile milihenry 10 'H). 7. 1 1 într-un singur strat pe suprafaţa unui cilindru circular drept şi se numeşte ud.01 arca inductanţei condensatorului se realizează prin: 1. 2. bobine toroidale. în forma cea mai simplă.01 MHz. ferite etc.. ulcnsatoarc electrolitice cu aluminiu: 0. scurtarea lungimii terminalelor.tnin dn exemplu do lrccvon|c mnxunc pAnA la care se pm uiili/a unele tipuri mioare: ulniNittoaic ceramice clise (de gabarit mic): 2 000-3 000 MII/. încurc. ulensatoarc cu hârtie (de mare capacitate): 1-2 MHz. se notează • i i l . care este asociată cu un circuit magnetic care nu conţine î l ' leromagnetice. reducerea ninilor de gabarit ale condensatorului. l lupa forma şi aşezarea spirelor se deosebesc: bobine plate. îl in general utilizate fie pentru a produce o anumită tensiune magnetomotoare piivle sunt parcurse de curent electric). şi se defineşte cu relaţia: •I» este fluxul magnetic. nm . '. 1. i curentul electric. fie pentru a fi sediul unei tensiuni 'motoare induse (când circuitul magnetic e străbătut de flux magnetic variabil • i Alai tensiunea magnetomotoare produsă în bobină la curent electric dat.

imlwiolc MC cliiNifîcfl m bobme du lrccvpn|a Ilulii'ilrmlA. de la câţiva nanohenry la zeci şi sule I!F milihcmy. ferită. pentru acest caz relaţiile de calcul sunt complicate şi de aceea pentru simplificări în formula practică de calcul menţionată mai sus se introduce coeficientul „a". Transformatoarele se reprezintA rului în scheme. realizate cu miez magnetic (oţel electrotehnic. H cărui valoare depinde de raportul l/D. Dintre principalele caracteristici ale bobinolni clecli icc se amintesc: inductanţa. 8 . prin care trec curenţi importanţi. cu secţiunea S şi numărul de spire N. .Reprezentarea transformate. unde L se obţine în jiH (D în cm şi coeficientul „a" din tabele). în acest caz. permalloy etc. Aceste bobine. m scheme ca în fig. fapt care duce la reducerea inductanţei. < iiiaeleristici principale. stabililiili»* fi mutilanta în funcţionare. bobine de iniilin frecvenţa Dupfl mimflrul de stnituri ale înfAşurArii se deosebesc bobine cu un slin! şi bobme cu mai multe straturi. lungimea bobinei este comparabilă cu diametrul ei (D).Dupfl frecvenţele de Iun n. Inductanţa.4. sunt şocurile de alimentare si transformatoarele. în funcţie de utilizare. în realitate. inductanţa bobinelor folosite în cchi|w mcnle electronice variază în limite largi. formula de calcul a inductanţei devine: L = aN2D10~3. TRANSFORMATOARE ŞI ŞOCURI DE ALIMENTARE în circuitele de joasă frecvenţă şi de frecvenţă industrială ale echipamenteloi electronice au o largă utilizare bobinele cu inductanţa mare (de ordinul zecilor sau chiar sutelor de henry).) pentru a nu aven dimensiuni mari. în continuare vom trata caracteristica principală: inductanţa. Relaţia: L= 4nN2 S l ne dă inductanţa (cu precizie 1-2%) unei bobine de lungime l (lungimea este df 20-30 ori mai mare ca diametrul). construite pentru a primi puterea electrică sub intensitatea I şi tensiuncn U aplicată unui circuit zis primar şi a o reda sub o tensiune U s şi o intensitate I. Destinaţia bobinei impune precizia de realizare a inductanţei: în jurul a l " » şi 2% pentru bobinele destinate circuitelor acordate şi 10-20% pentru bobinele tip cuplaj sau pentru bobine de înaltă frecvenţă care lucrează la frecvenţe mult diferiţi de frecvenţa de rezonanţă. capacitatea proprie. 8.circuit secundar. Transformatoarele sunt componente elec tromagnetice bazate pe fenomenul de inducţie electromagnetică. prin aceasta câmpul magnetic la capetele bobinei se curbează şi un număr mai mic d« spire este înlănţuit de fluxul magnetic.2. la bornele unui /•'//<. bobine dejunul lrcivcn|rt. factorul de calitate. 1.

9): în manta. U' ile tehnologia de execuţie.în manta. miezurile se realizează din tole stanţate. folosite pentru modificarea intri circuitelor de intrare. bumbac sau l tub i narea se poate face în straturi sau neregulat pe un suport numit carcasă. bobină şi armături de fixare. Materialele hti utilizate sunt: preşpanul.•a necesitatea construirii unor tipuri speciale. cele mai ••mu 1 sunt transformatoarele de adaptare.i'iiiejle dc ilcnliiHi|ie.Tipuri de miezuri magnetice: a . •i luiic să permită montarea uşoară la locul de utilizare. tructiv. loscsc trei configuraţii de miezuri (fig. Bobinajul se realizează din conductoare de cupru (frecvent) şi nu tu secţiune rotundă sau dreptunghiulară izolate cu email. orice tip de transformator şi şoc de alimentare constă din circuit inie/ magnetic). c . * i "aţe că în industrie se foloseşte o gamă largă de transformatoare şi şocuri i ire normalizate/standardizate. la realizarea echipamentelor electronice . 9 . întrucât echipamentele electronice de gabarite mici sunt construite cu iue şi circuite integrate cărora le sunt caracteristice curenţi mici la func-l şi tensiuni coborâte de alimentare. de ieşire şi de cuplaj. toroidale. Transformatoarele de alimentare se n blocurile de redresare pentru obţinerea de tensiuni de valori diferite. textolitul. polietilena etc. triinsforniatourele se tmpnrt în truiiNlomiatoar* de ţi transformatoare de semnal. cu coloane. . electromotoarele ctc. pertinaxul. Dintre transformatoarele de semnal. în prezent se realizează transformatoare a b c Fig. Pentru ÎMI climatică şi pentru creşterea rigidităţii dielectrice. din /( presate.cu coloane. b . bobinele transformaH NC impregnează. • OHtc transformatoare se alimentează circuitele de încălzire a tuburilor . destinate transmiterii impulsurilor în circuitele unde apare necesitatea "lAii galvanice între circuite. Materialul carcasei «A prezinte o bună rigiditate dielectrică şi rezistenţă mecanică.toroidale. precum şi transformatoarele iildiiri.

în calculatoare i'k'cliomcc etc. nâsindu-şi aplicare în cele mai diverse domenii ale tehnicii: telecomunicaţii prin ladioii-k-c si prin sateliţi. l )upă proprietăţile electrice. cuprinse în {taina (U 300 gigaherţi (GHz).de ilimuiimiim mici. . releu electromagnetic polarizat şi releu de comandă prin câmp magnetic. folosite pcnlftl schimbarea legăturilor unor porţiuni de circuit prin altele sau pentru modificării succesivă a conexiunilor unuia sau ale mai multor circuite. 3) contribuie la simplificarea operaţiilor de asamblau si la reducerea timpului de execuţie. 1.Componente pasive pentru microunde: sunt folosite în tehnica frecvenţelor foarte înalte (adică a undelor decimetrice. 5) fac posibilă unificarea şi standardizarea construcţiei blocurilor electronice funcţionale care intră în componenţa echipamentelor electronice asigură interconectarea uşoară a acestora. este alcătuit din trei părţi principali clectromagnetul. precum şi prin folosirea de carcase pentru bobine cu grosimi minitiir 1. permiţând automatizarea lor în cazul unei producţii de serie. componentele pasive pentru microunde 1. aparatură de automatizare etc. biologie. cablaje etc. în industrie. tehnică care a căpătat în ultima vreme o dezvoltare rupulA.2. Din punct de vedere constructiv întâlnim: releu electromagnetic de curent continuu. Conectoare: sunt componente electronice de circuit utilizate pentru renii= /. armătura şi contactele electrice.5. subansamhlii.arca unor legături electrice conductoare demontabile între blocuri.url cu Im inc m-ii adiţionale ţi i ondiicloarc pentru bobinajc cu secţiune mica (d * 50 (i) ni simt de i/olu|ic nunţiii» î n l i r spuv. centimetrice şi milimetrice). Reducere» dimciiHiuiillut suit pciiiliilA pun ulili/mon ile materialo cu poniioaltililalc magneticA maro. 4) contribuie la miniaturizarea montajelor electronice şi deci n echipamentelor. 1. Releul stabileşte sau întrerupe o serie de circuite pi in acţionarea unui număr de contacte care se închid sau se deschid sub acţiunea forţdoi exercitate asupra armăturii (partea mobilă). înlc/. Cablaje imprimate: utilizarea lor constituie azi o tehnică universală di (interconectare a componentelor electronice atât în echipamentele electronic? profesionale cât şi în cele de larg consum. Cel mai folosit releu este releul cin Iromagnetic. . 2) contribuie la creşterea siguranţei în funcţionare a echipamentelor prin micşorarea numărului firelor de legătură înlic componentele electronice. Destinat pentru comutarea circuitelor electrice în echipamentch electronice. 1. releu magnetic de curent alternativ. medicină. Producţia de cablaje imprimate a crescu) vertiginos întrucât ele prezintă următoarele avantaje: l) permit reducerea volumului şi masei echipamentelor prin creştere» ( densităţii de montaj a componentelor electronice. ALTE COMPONENTE PASIVE Comutatoare: sunt componente mecanice 'de circuit. Relee: sunt componente electronice de circuit utilizate pentru reali/niM unor funcţiuni logice.

dclii/on otc. circuite de adaptare.impui l in: componente reciproce (ghiduri. atenuatoare. giratori). filtre. NC . circulatori.) şi componente nereciproce (izolatori.

în care fie se face vid. . (A structură.1.luburi electronice cu vid. Aceste procese sunt: (•inducerea de electroni de către catod. denumiţi grile. Structural.ii md fig. EMISIA ELECTRONICĂ i iţ curca electronilor: ' i mii electronic poate fi privit ca un ansamblu de electrozi pe care se aplică ii'iisiuni. între aceşti electrozi circulă curenţi electrici. 10Structura idealizată a unui tub electronic. structura unui tub electronic. fie li' un ga/ la o presiune bine determinată de caracteristicile cerute tubului. U. se apropie mult de structura reală. componente cu pelicule subţiri sau gazoase. care poate fi de sticlă sau metalic.nccsto componente ic realizează în minatoarele variante : glncluri metalice. i nteriorul unui tub electronic au loc două procese fundamentale. iii. între anod şi esc alţi electrozi. "ii. NOŢIUNI DE BAZĂ ASUPRA TUBURILOR ELECTRONICE l l 1. se va analiza mai detaliat. deşi este idealizată. ' ndul numit catod are rolul de a produce electronii a căror mişcare va ircntul ce circulă între electrozi. Celălalt electrod important este anodul .i/ă cea mai mare parte a electronilor emişi de catod. un metal poate fi privit ca fiind format ' i „schelet" de ioni pozitivi. 10. numită emisie electronică. procese •nh|ioncază de fapt funcţionarea tubului. «U-plasarea (mişcarea) electronilor de la catod la anod. iar în cazul în care se găseşte un gaz. de tuburi • ic c cu gaz. în jurul cărora există un mare număr de electroni electroni grile cafod anod o o o o o o borne ac /coafură Fig. Ansamblul de i M% plasează într-o incintă etanşă numită balon. COMPONENTE ELECTRONICE ACTIVE l U. TUBUL ELECTRONIC. 1 In care interiorul balonului. cu conştiinţe concentrate. este vid. i itiKlu electronică.

rcţinflndu-i în metal. paralel cu ele.5 o mai mare ca numărul de electroni primari. 11 i electronul va fi deviat în sus. unele di moleculele sale capătă suficientă energie pentru a-1 părăsi). aceştia pătrund în metal şi cedează energia lor electronilor din metal. Avem de-a face cu o emisie fotoelectronu >< Analogia pentru acest caz ar fi aceea că suflând un jet de aer (energia radiantă) \\t suprafaţa unui lichid pot să sară stropi (electronii emişi). cai astfel îl pot părăsi. 11 b). 11 c. leţiren eloctronllm din molul cslc limA destul de problemuticA IftrA un njtilor din exterior. Electronii emişi se numesc secundari. M i ş c a r e a în câmp magnetic. t *~ i#. Şi în acest caz se poate face o analogie cu un lichid în care curge un ti lichid (electronii primari) şi sar stropi (electroni secundari). Un prim fel de emisie electronică este emisia termoelectronică. electronul va fi deviat în jos (fig. Să presupunem că (fig.). Electronii pot părăsi metalul câştigând energie şi de la alţi electroni ce v i din exterior. în cazul în care au acelaşi potcnj i po/itiv (sau negativ) . iar unii dintre ei reuşesc să înmaga/uu suficientă energic pentru a putea ieşi din metal. dacă bombardăm un metal cu electroni de energie sufieii i de mare. deoarece ambele plăci îl atrag (respectiv îl resping) la fel de puterm< (lig. Prin emisie electronică înţelegem fenomenul prin care electronii sunt scut in afara metalului. . Acest fenomen se poate ascmAn intuitiv cu evaporarea unui lichid (pe măsură ce lichidul e mai cald. Acest tip de emisie se numeşte cmli. Sub acţiunea luminii (care este o formă de energie radiantă). // . energia electronilor creşte. cu ajutorul unor agenţi externi. electronii ili< metal pot primi energie şi pot fi emişi. într-adevăr.it. ll)electroin este aruncat între două plăci. cu o viteză v. Metalul i • > incftl/. iar electronii cm bombardează metalul. dcoctr«i ionii po/ilivi îi atrag. direcţia de deplasare (vectorul viteză) iniţială a electronului este paralrU sau perpendiculară faţă de câmpul magnetic. Numărul de electroni secundari poate fi de l . în general putem deosebi doini situaţii.liberi. Dacă placa superioară este negativă iar cea inferioa pozitivă. în tuburile electronice cea mai des întâlnită este emisia termoelectronicfl Mişcarea electronilor: Mişcarea în câmp electric. ore xr tlcp!imufl/a neNiliiglicri|i In mici umil metalului.i secundară.electronii trece nedeviat.deci diferenţa de potenţial dintre plăci este nulă .Devierea direcţiei de mişcare a unui electron în câmpul electric. primari. Dacă placa superioară este pozitivă şi cea inferioară negativă (fig.

Prin caracteristica . se renunţă la desenarea filamentului şi atunci simbolul i • cel din fig.3. •factron iftrA direcţia de deplasare este paralelă cu câmpul magnetic B. f anocf f i/omeni C Diodă cu încălzire indirectă.netic (fig. 13. cu încălzire directă (b) şi fără reprezentarea filamentului (c). l riic metalic şi de obicei este făcut din tablă de tantal. 14 . Dacă direcţia de deplasare este perpendiculară ipti! mii|L'. perpendiculară atât pe v cât şi pe B. mi. în general.Simbolul diodei cu încălzire indirectă (a). asupra utilul nu se exercită nici o forţă.1. 1 1. Dioda cu vid este un tub electronic tn|me numai doi electrozi. nichel etc.'. 14.2. Fig.t IM 12 . .diilii de relaţia: F = e-v-B e pale sarcina electronului. După natura catodului : if m două tipuri de diode: a) cu încălzire directă şi b) cu încălzire indirectă.Por)! exercitat! uupra unui electron de un câmp magnetic B. anodul şi catodul. . 'In cele de mai sus rezultă că direcţia de mişcare a unui electron poate fi i fle cu ajutorul unui câmp electric.2. DIODA CU VID i * l 2. molibden. fie cu ajutorul unui câmp magnetic. i -u lii|fi a construcţiei unei diode cu încălzire indirectă este dată în fig. udului produce electroni prin emisie termoelectronică. 14 c.1. iiinholiil grafic care se utilizează pentru reprezentarea diodei în scheme este (n fig. Caracteristica curent-tensiune a unei diode cu vid.urne a diodei cu vid (sau mai general a unui tub electronic) se înţelege m i arc depinde curentul ce trece prin tub de tensiunea aplicată între anodul iul tubului. Structura unei diode cu vid. 12) apare o forţă F.

///-regiunea de saturaţie.în acest SIMM fig. Tensiunea anodică este negativă dacă anodul c*l> mai negativ decât catodul (sau catodul mai pozitiv ca anodul). iar pe ordonată valoarea curentulu anodic IA. 15 a şi 15 b sunt echivalente. 16 . // . deci curentul va circula de la plus la minus (anodul este i > pozitiv decât catodul.Sensul curentului anodic şi polaritatea tensiunii anodice pozitive. Dacă tensiunea anodică este pozitivă se spune că dioda este polarizată diroci iar dacă este negativă. sensul curentului electric este c< i unor sarcini pozitive. curentul circulă de la anod la catod) invers mişcării electronii^ în tub. în mod obişnuit se utilizează denumirea de curent anodic şi tensiune anoil > De exemplu. Tensiunea anodică o considerăm pozitivă dacă anodul este mai pozitiv clei IH catodul (sau ceea ce este totuna. Conform convenţiei din electricitate. T2 ale catoduhii: / . Făcând o comparaţie între caracteristica curent-tensiune pentru o diodft »• aceeaşi caracteristică pentru o rezistenţă obişnuită constatăm o deosebire principul!* între diodă şi rezistenţă. onodică de 20 V. dioda e polarizată invers. /5 .regiunea inversă. Fig. Ea poate fi reprezentată grafic punAm! pe abscisă valoarea tensiunii anodice UA. în figura 16 este reprezentată caracteristica statică IA(UA) pentru o diodă u catod cu încălzire directă. tubul din fig..—-e * ° 0 v 0-/0V 00V /•Vi. .Caracteristica curent-tensiune a diodei cu vid pentru două temperaturi T l. Caracteristica curent-tensiune se cunoaşte şi sub numele de caracterislu» IA(UA) sau caracteristica statică a tubului.regiunea cu sarcină spaţială. la o tensi". catodul mai negativ ca anodul) . 15 a are un curent anodic de 10 mA.

omplu. i când tensiunea anodică este pozitivă (fig.. .f Ct>Mi|)iiinţH. 17 a).062 = 323 ohmi 1 ' i'/islcnţa internă este definită pentru variaţii mici ale curentului şi tensiunii i In jurul unui punct dat al caracteristicii IA(UA).5 V şi 22. * A l' tln definiţie. 20 0. va corespunde în punctul dat al •' hui o variaţie mică AL a curentului anodic.' ..n uiicnt IA = 62 mA (0.iulie o dioda ţi o iivislonjA J-o m w/..Ut este de fapt proprietatea fundamentală a diodei. dioda poate fi nilr-o analogie hidraulică cu o supapă sau cu un ventil. Prin variaţii mici în jurul • HH -t dat înţelegem acele variaţii pentru care se poate socoti cu bună n' caracteristica IA(UA) o linie dreaptă în jurul acelui punct. din catalog pentru tubul EZ 80 în punctul IA = 62 mA. Ic ±2. curentul poate trece <wu altul (fig. pentru o tensiune UA = 20 V t?.5 V a tensiunii anodice (între 17.V Parametrii diodei. La diodă curentul poate trece într-un singur sens.5 V) poate fi socotită md o variaţie de ±10 V (între 10 V şi 30 V) nu mai poate fi socotită • variaţie mică AUA a tensiunii anodice.062 A). înmctul de vedere al acestei proprietăţi fundamentale. din catalog pentru EZ 80 (fig. Parametrii cei mai importanţi ai unei diode sunt ni curent continuu R0 şi rezistenţa internă Rr lenta în curent continuu este definită de raportul dintre tensiunea anodică l I ţji curentul anodic continuu I A A l )§ i'xcmplu.. UA = 20 V. 17 b). rezistenţa internă R. .inten|ă în funcţie de polaritatea tensiunii aplicate. este: AL . i .. 18). proprietate pe care multe din aplicaţiile ei. .

Ii. filaţi.punct dat al caracteristicii I (U ). >lni unt* .

tubul EZ 80. dioda are două grupe mari de aplicaţii: a) Redresarea Prin funcţia de redresare înţelegem procesul de transformare a energiei (10 curent alternativ în energie de curent continuu. 18 . Aplicaţiile diodei sş ba/ea/ă pe proprietatea ei de a conduce curentul într-un singur sens.4.5V OV 1 1 u/ r 20 30 uA[ vi Flg. deoarece în tehnicii . în tehnic» electronică. Deci! 2. UA = 20 V. Principalele utilizări şi aplicaţii ale diodei. atât rezistenţa în curent continuu cât şi rezistenţa internă depind de punctul în care sunt calculate. pentru tubul EZ 80 la UA = 10 V. Această transformare este al>» /* /^î >r-t 1 ° 1 solut necesară. De exemplu.Caracteristica IA (UA) pentru dioda EZ 80. Rezultă (fig. 18) IAA = 13 mA (de la 62 mA la 75 mA).5 V (de la 20 la 22. Considerând de exemplu.2.5 V).IA [mA] 110' 1 f\f\ I/U 1 1UU 90 ou 70 60 50 kO 1 -6? m A "*a y xi // \ \ v 2 i ~ ~ •/ A 30 10 n -// X 10 AUA=2. 1. să calculăm rezistenţa internă fd l punctul IA = 62 mA.013/4 ohmi Deoarece caracteristica statică nu este o dreaptă. = 280 ohmi.5F = 192 0. O variaţie mică a tensiunii anodice este AUA = 2.3.1. IA = 22 mA. avem: R() -450 ohmi şi R.

Redresor. Cea mai simplă schemă de redresare eslr ilustrată în fig. majoritatea aparatelor necesită o alimentare cu energie de curent continuu. *' . 19 . în timp ce energia care ne stă la dispoziţii1 la reţea este de curent alternativ.Fig. 19.. electronică modernă.

19. 21). Modul de conectare al capacităţii este in linura 19 cu linie punctată. . . 20 . el se apropie de un curent U'oarece trece tot timpul în acelaşi sens.u cec acest redresor utilizează numai o alternanţă a tensiunii alternativ. îndată ce iiirii r din secundarul transformatorului este pozitivă. Pulsaţiile tensiunii obţinute de la un redresor se pot reduce foarte mult prin i cu unor filtre. a curentului anodic (/>). dioda se blochează (are anodul gnliv decât catodul). a tensiunii la bornele rezistenţei de sarcină (c) pentru schema din fig. Se obţine un redresor monoalternantă cu filtru 11 iu ilalca C se încarcă cu polaritatea indicată în fig.AAAA Fig. dioda conduce.(/n in paralel pe rezistenţa de sarcină. dioda se blochează şi nu | ( |«muie trecerea curentului. iar condensatorul începe să se descarce prin rezistenţa iui valul t2-t3 (fig. nu icdrcsor monoalternantă cu filtru C. ' Viinaţia tensiunii de ieşire Uc. va trece curent prin diodă numai atât timp cât tensiunea pozitivă un imod depăşeşte ca valoare tensiunea pozitivă de pe catod . Un filtru foarte simplu se compune dintr-o capacitate ce se . IVnli u alternanţa negativă a tensiunii din secundar. Rezultă că prin rezistenţa R va trece un curent i "i in | )cşi acest curent nu este constant în timp. 19 şi pozitivează catodul ('a urmare. ir redresare monoalternantă. Modul de funcţionare al schemei poate fi urmărit în figura 20.Variaţia în timp a tensiunii alternative din secundar (a).-12 D t udată ce tensiunea alternativă din secundarul transformatorului scade sub im tensiunii Uc la bornele condensatorului.intervalul t. iar prin < n|n K circulă curent.

c . O îmbunătăţire a formei curentului redresat (făcându-1 mai asemănător r u curentul continuu) se obţine cu schema din fig. printr-un amplificator ce măreşte amplitudinea semnalului captat. Condcm satorul lucrează deci ca un rezervor de sarcină electrică. 22 . Fig. Acest redresor este un redrcsur cu dublă alternanţă deoarece utilizează ambele alternanţe ale tensiunii alternative Funcţionarea schemei poate fi urmărită pe baza diafragmelor din fig.Redresor cu dublă alternanţă. 24. oscilaţia de înaltă frecvenţă se aplică pe anodul diodei (Uintr).a curentului ce pui curge D l. 11 în momentul t3 tensiunea alternativă depăşeşte pe U. 23. 24 . d .Fig. b) Detecţie Schema unui detector cu diodă pentru detecţia unei oscilaţii modulate m amplitudine este dată în fig. condensatorul se încarcă (intervalul t3-t4) şi apoi procesul continuă la fel. e ./» |> anodul diodei D2. în mod asemănător ca la redresorul cu capacitate de filaj. în cazul redresorului cu dublă alternanţă.pe anodul diodei Dl...dioda D2. De la antenă.curentul pi i rezistenţa R pentru schema din fig. dioda începe să condurii. asigurând un curent aproape con tinuu prin rezistenţa de sarcină. montarea unui condensator de filli u) la bornele rezistenţei de sarcină determină de asemenea o reducere importantA it caracterului pulsatoriu al tensiunii redresante. 22. Aici însă intervine în plus un o 'f la antena prin a mp/i f/ ccffOr — nu Uintr C l "1 L fi* r Ir 1 * ^ u Fig.Detector de diodăj . .Variaţia în timp a tensiunii . condensatorul C siîncarcă prin diodă şi se descarcă prin rezistenţa R.l ternative: a . rezervor ce se descarcfl p( rc/istcnţa de sarcină şi se reîncarcă prin diodă.23 .

mai aproape de catod. b .Structura unei triode. la bornele condensa' ICŞ.simbolul triodei cu încălzire directă.1.1. 26 .TRIODACUVID Î l hipfl cum arată şi numele de triodă. Mai departe ea este amplificată pentru a putea comanda i /or. s-a obţinut la bornele condensatorului o tensiune Ujc ce este aproape A cu semnalul audio.simbolul triodei cu încălzire indirecţi. t . iar pentru puteri medii şi mari cu catod cu încălzire Simbolul utilizat pentru reprezentarea triodei în scheme este arătat în fig. ii nou lată de redresor. 25). ' urmărească variaţia amplitudinii de înaltă frecvenţă (fig. anod O F F F f o. iiilrcg ansamblul de electrozi este plasat într-un balon metalic sau într-un Jttn i Uf sliclă în care se face vid.Ii nsmilfil la lioinclc ilr icşiir ale detectorului. b Fig. P«le realizată sub forma unei spire ce înconjoară catodul. 1 < i.3. l''lg.3. l )c obicei. în general. I. în cazul încălzirii indirecte a catodului.3. în Ue imod şi catod mai există un electrod suplimentar (electrod de comandă) t jjrilfl.i !ji încărcarea să se facă astfel ca tensiunea U. în general. Grila este plasată între anod şi catod. nu se mai reprezintă i|ln IlU'lc. Structura unei triode cu vid in ligura 26 °ste prezentată structura schematică a unei triode cilindrice • i ir de mică putere cu catod cu încălzire indirectă.1. Condensatorul şi rezistenţa sunt alese în aşa fel încât n ' . acest tub electronic are trei electrozi. 1.3. cu lipii ni încălzire indirectă. 27-a. Pentru puteri mici triodele sunt. 27.

negativând grila. Ace ? regim de lucru corespunde cazului în care tensiunea de grilă este negativă (gill mai negativă decât catodul). Cu scopul de a vedea mai în detaliu modul în care variaţiile tensiunii de gi îl * determină modificarea curentului anodic.o calitate extrem de importantă. Cu cât grila este mai negativă. se adaugă acţiunea de frâniu n grilei şi un număr mai mic de electroni va ajunge la anod. Deoarece grila este negativă la acţiunea de frâniii tic către sarcina spaţială a electronilor atraşi de anod. iar pe de altă parte. păstrând constain valoarea UA a tensiunii anodice. care limitează şi determină valoarea curentuli anodic.prin intermediul tensiunii d« grilă.deci asupra curentului anodic . să începem cu cazul în care tensiunea îl grilă este nulă (UG = 0). tensiunea dintre •no»! şi catod HC înmieşte tensiune unodieA |l n notea/fl U .. 4 ?. grila exercitând asupra electronilor o forţă favorabilă mişcai II spre anod. curentul anodic scade.. iar curentul anodic creşte.i' notat U(i şi curentul de grilă. asupra electronilor emişi de catod se excivii pe de o parte forţa de atracţie a anodului pozitiv. sensul tensiunilor aplicate şi notaţii^ utilizate sunt indicate în fig. După cum s-a arătat şi la diodă. iar procesul de treceri curentului prin tub va fi acelaşi ca la diodă.Curenţii şi tensiunile la o trioda. efectul de frânare (de respingere) a electronilor emişi d« catod se accentuează iar curentul anodic va scădea corespunzător. în acest caz. în marea majoritate a aplicaţiilor trioda lucrează fără curent de grilă. cu atât se uşureii/s mişcarea electronilor spre anod. atunci curentul ce leu prin borna catodului (numit curent caUuli> Ic) va fi egal cu suma dintre curentul iih odic şi curentul de grilă (fig. cu atât mai puţini electroni trec de la calm) spre anod şi curentul anodic scade. tu i A A apare tensiunea de grilă (între grilă si c.în comparaţie cu dioda .8 . curentul anodic creşte faţă de situaţia în care tensiune» de grilă era nulă. notat 1. Presupunem că pe anod am aplicat o tensiune anodică 11 pozitivă. I = O şi curentul catodic este egal 11 curentul anodic: G Sensul curenţilor ce străbat tubul. 28. Dacă trioda lucrează astl'el înciU M existe curent de grilă. 28).curent anodic. Electronii emişi de catod formea/rt i jurul acestuia o sarcină spaţială. posibilitatea de a exercita un control asupra mişcării electroni loi d» la catod la anod . Să aplicăm acum pe grilă o tensiune negativă (UG < 0). Introducerea grilei adaugă triodei .Ca |i la dimii. notat I (1 . de frânare a sarcinii spaţiale negative. în acest caz. ca în cazul precedent). trioda se comportă ca o diodă. . Deci. Dacă în continuare tensiuni n aplicată pe grilă scade. iur curentul ce intrfl prin K anodului .. Cu cât grila este mai pozitivă. Dacă aplicăm pe grilă o tensiune pozitivă (menţinând aceeaşi tensiune anodieî UA. forţa «i respingere.

3. 1 ' uzuale sunt cuprinse în gama 4-100. notată S. AUA.valori mai mici. Parametrii trlod«l iiiiniolrii diodei sunt panta. . notat \n. notată R.1.2. numit punct static de funcţionare a triodei. Orice variaţie se socoteşte mică atât I !n jurul punctului de funcţionare dat. pentru acea variaţie. se poate i i i » că există următoarea relaţie: ji = S x R. Valorile uzuale I 1 vc pentru panta şi rezistenţa internă a triodelor de mică putere sunt cuprinse îl 10 mA/V. vom înţelege prin punct static de funcţionare un astfel de set I1ale curentului anodic IA. AUA. determină fie pe caracteristicile l'ic pe cele de grilă. ale tensiunii anodice UA şi ale tensiunii de grilă UG. şi factorul de amplificare \a. al treilea rezultând din U.. un punct."„• n set de valori IA. i1 această definiţie putem spune că mărimile AIA. valorile mici fiind pentru tuburile de i t i c panta S. i continuare. AU. rezistenta interna. Pentru puteri mari.3. iar rezistenţa internă . I= const. caracteristicile ipinxima prin linii drepte. u lorul de amplificare este un număr care ne indică de câte ori este mai iu'|innca tensiunii de grilă asupra curentului anodic faţă de acţiunea tensiunii 1 |i caracterizează în bună măsură proprietăţile de amplificare ale triodei. UG constante în timp. AUG reprezintă variaţii lunii unui punct static de funcţionare. panta atinge valori de 10 20 mA/V. de ordinul 1-5 kO. respectiv 5-80 kQ. AU A R < ^ „= const. >i v i este suficient să cunoaştem doi dintre parametri. rezistenţa internă R.mai sus. iinla unei triode pune în evidenţă măsura în care curentul anodic poate fi M! de tensiunea de grilă. i pţtl pnrninctri sunt daţi de relaţiile: g =A U = const. UA. • eşti parametri sunt daţi în catalog şi reprezintă valorile medii ale parameii ulcior de tipul dorit într-un punct static de funcţionare dat de asemenea în . AUQ reprezintă variaţii mici în jurul unei valori determi.mia se măsoară în mA/V.1. şi (actorul ilit urc. iar rezistenţa internă indică în ce măsură curentul ilrpindc de tensiunea anodică pentru o tensiune de grilă constantă. I Ai imilc AIA. iar rezistenţa internă în kQ.

este dată în fig. De unde apare această putere? De la semn. iar catodul la minusul ei. încât. iar tensiunea anodică creşte. deoai i semnalul la ieşire este mai mare ca cel de intrare. AH aspect al procesului de amplificare este cel energetic. Singura sursă de energie rămâne bateria anodi care însă debitează o putere de curent continuu. în timp ce semnalul de la ieşiri-o putere de curent alternativ. Se poate arăta absolut la fel că în intervalul t. Acesta este circuitul anodh Pentru simplificare. Cea mai simplă schemă cu care se poate obţine amplificarea unei tensiunii i variabile e. înseamnă că la ieşire aven» putere electrică mai mare ca la intrare. Acesta este circuitul de grilă.jv litatea modificării valorii curentului iu prin variaţia tensiunii de grilă. se poate obţine o amplificare .t2 în care tensiunea de gi scade. Prin n ducerea triodei întrun montaj adcc\ care variaţiile curentului anodic s transformate în variaţii ale l''lg. 29). deoai i se scade mai puţin -căderea de tensiune pe rezistenţa anodică e mai mică . căci este slab. 30 b).l i 1. Modul ciuli Hiii|illflcB o Irlodfl Am vă/ut anterior că mtrodin grilei conferă triodci o proprietate tu care o deosebeşte radical de diodă . Până în momentul t. tensiunea de grilă creşte (porţiunea a(3 fin ' a) ca urmare creşte şi curentul anodic (porţiunea a. lij plusul bateriei anodice EA. vom regăsi această variaţie mult mai mare pe aniulul li iodci. în oi iu moment. numită rezistenţa anodicfl. suprapusă peste tensiunm j negativă dată de bateria E (fig. deci să nu avem curent de grilii Să presupunem că la momentul t0 începe să funcţioneze sursa de tensitii alternativă e. P. deci tensiunea aplicată pe grilă a fost amplificată. Anodul triodei este legat prin rezistenţa RA. 29 Schemă pentru amplificarea unei tensiuni folosind o triodă. Odată cu crestei < curentului anodic. Tensiuix iinodică (anod-catod) se obţine scăzând din tensiunea bateriei anodice cădere» • tensiune pe RA.când tensiun< de grilă creşte. admitem că schema este astfel făcută.3. într-adevăr. tensiunii dice. aplicftnil pe grilă o variaţie de tensiune.3. pe fig. deci tensiunea anodică scade (porţiunea a2P2 fig. 30 b). 30 c).din l (P2Y2 pe fig.n de intrare evident nu. Pe grila triodei T se aplică tensiunea alternativă e. creşte şi căderea de tensiune pe rezistenţa anodică. 29.1 siunii de grilă. tensiunea de grilă să rămână negativă. Rezultă că tubul în procesul de amplificare ia enci de curent continuu de la baterie şi o transformă în energie de curent alternativ G . 30 c) odalA < creşterea tensiunii de grilă.. Rezultă deci însă un aspect al modului de lucru al unei triode atunci când \<grilă se aplică un semnal variabil: pe lângă faptul că se obţin variaţii mai mari nltensiunii anodice faţă de cele ale tensiunii de grilă. tensiunea anodică scade şi invers. Cu alte cuvinte. ele sunt contrare . curentul anodic scade (Pjj pe fig.

un curent anodic IA. Posibilitatea funcţionării unei scheme cu triodă HIM minată de necesitatea ca triodei respective să i se poată modifica prin ţll tensiunea de grilă. i multe cazuri punctul static de funcţionare în care vom pune tubul să indicat în catalog. •i majoritatea aplicaţiilor grila este negativă. i i 'ilcază la ieşire. ii nula are o tensiune de grilă UG. transformare ce are loc numai în prezenţa semnalului de l ubul nu transformă toată puterea luată de la baterie în putere de curent > i Icoarece o parte se consumă prin încălzirea anodului. curentul anodic. în absenţa acestor jll. . 29. Triodă (de altfel ca şi orice alt tub) poate funcţiona în " uliii în mai multe moduri. atingând 80%. ua(c) din schema din fig. Sunt posibile de funcţionare notate A. ipune că tubul lucrează cu un randament dat de relaţia: meniul tubului =• ________puterea de curent alternativ la ieşire________ puterea de curent continuu luată de la bateria anodică ii instalaţiile de mică putere randamentul are valori de ordinul 10-20%. datorită disipaţiei. de funcţionare. Modul de lucru este determinat de cerinţele i Ir cazului concret de folosire. i rea punctului static de funcţionare depinde direct de funcţionarea triodei. deci curent de grilă nul. ia(6). Curentul de grilă n-a mai fost menţionat. o tensiune anodică ir trei mărimi determină un punct static de funcţionare în planul «rilor anodice sau de grilă. fiind după aprecierile şi recomandările fabricantului. i Im ile de lucru se cunosc sub numele de clase de funcţionare. în Iu puteri mari valoarea randamentului creşte. B şi C. tensiunea anodică.f'IH W Variaţia în timp a mărimilor ug(a). l >l i m din punct de vedere al funcţiunii pentru care este destinat tubul. 'mu l static de funcţionare. .

numai pi 1 > interval de timp mai mic decât o jumătate de perioadă. iar la funcţionarea în clasă C. în marea majoritate a aplicaţiilor tuburilor unde este vorba « putere vom găsi clasa de funcţionare B sau C. \. puterea disipată pe anod va fi mai mică (deoarece lui > nu conduce tot timpul). în ah > -semnalului. în general. 31 . curentul anodic e nul . după cum se poate vedea în fig. prezintă aceleaşi propriei? şi caracteristici.3. l . intrare.iar tensiunea de ieşit» . Rezultă un avani. curentul anodic trece prin tub în tot timpul pcri»ii>! semnalului aplicat pe grilă. semnalul aplicat pe grila tubului este periodic. M funcţionării în clasă B şi C.Clasele de funcţionare pentru tub. Bornele 1-1' servesc pentru aplicarea tensiunii de intrare. O triodă se poate utiliza ca amplificator de tensiune variabilă şi conţinu > amplificator de putere.tubul nu conduce. Deci randamentul va fi mai mare în clasă B s M Din această cauză. Se observă o caracteristică comună pentru lucrul în clasă B şi C. înseamnă că putem utiliza pentru a obţine aceeaşi putea sarcină. iar bornele 2 î' pentru extragerea tensiunii de ieşire.3. La funcţionarea în clasă.e/oao A c/asă 6 Fig. care se repetă unul după altul. iar la ieşiri 1 • obţine o tensiune Uic mult mai mare şi cât mai apropiată ca formă de tensiune îl. funcţionare se face prin modul în care se plasează punctul static de funcţion.n tubului. adică pe ir de timp bine determinate. 33. la intrarea montajului se aplică o tensiune U. oscilator şi detector.4. Rezultă că în mod necesar un amplificator de tensiune variabilă va lucra » clasă A.între grilă şi catod . Vom analiza pe rând fiecare din aci">h posibilităţi de utilizare. 1. Alegerea unei clase . a) Amplificator de tensiune variabilă în acest caz. 31. Principalele utilizări ale triodei . un tub construit să disipeze mai puţin dacă lucrăm în clasă B sau C fa|A • cazul în care lucrăm în clasă A. Se observă că în toate aceste cazuri tensiuni 1» de intrare este chiar tensiunea de grilă . la cea în clasă B numai în decursul unui interval • timp egal cu jumătate din perioadă. 32. Un astfel de interval de timp se numeşte perioadă şi se notca/rt • obicei cu T. Exemple de scheme tipice pentru amplificatoarele de tensiune sunt date in fig.

Fig. i castă cauză. punctul static de funcţionare .L'u . i sură ce creştem frecvenţa semnalului aplicat la intrare. i cti/ul acestui tip de schemă se poate arăta că amplificarea A definită A — mărimea tensiunii la ieşire UjCŞ. apare un efect mal de influenţa directă exercitată de circuitul de ieşire asupra circuitului ' ogâtura între cele două circuite se face prin capacitatea parazită dintre i. notat de obicei cu 5. 33 . 'iuli|ic care se pune amplificatorului de tensiune variabilă este aceea ca ninii la ieşirea amplificatorului să fie cât mai asemănătoare cu forma i intrare. de l este „la masă" (în curent alternativ). — mărimea tensiunii la intrare M t» t iik'iila cu formula: -v X i MI! în care amplificarea pe care o obţinem cu un etaj nu este de-ajuns. !» mai multe etaje de amplificare unul după altul. pentru triodele de construcţie obişnuită. La schema din fîg. în mijlocul regiunii în care caracteristicile tubului se pot aproxima tptc.IOIIIH cu negativarc fixă a grilei.mod şi grilă. . gama frecvenţelor »ii este în general accesibilă. aşa că. tensiunea de ieşire a ! tensiunea de intrare a următorului. care perturbă total funcţionarea tubului. 33 la nivelul • ului Cc este un scurt circuit pentru componenta variabilă. cu atât sunt mai asemănătoare formele tensiunilor de ieşire şi intrare i vntru a obţine distorsiuni cât mai mici. fiind înlocuite de pentode sau tetrode (tuburi ou mai multe grile). Gradul de asemănare între intrare şi ieşire este caracterizat luctorul de distorsiuni. neii unodică . La frecvenţele mari această capacitate lucrează ca un scurtcircuit.Schema cu negativare automată prin curent catodic.între anod şi catod. Cu cât factorul de distorsiuni > . . Un amplificator real nu reproduce identic semnalul aplicat la • malul de ieşire fiind o aproximaţie (de dorit cât mai bună) a semnalului Amplificat.

instrumentul se poate continuă. Deoarece difuzorul are o rezistenţă mică şi care cere un curent mare. ceea ce nu reprezintă o performanţă în raport cu instrumentele cu ac indi> •' obişnuite. La voltmetrul electronic din fig. Amplificatoarele de putere au o utilizare foarte largă.Amplificator audio defkltert . i • utili/cază un transformator coborâtor (Tr. direct în valori pentru tensiunea Ux. în primul caz (rezistenţa de intrare mui< sursa supusă măsurării este practic neafectată. Deosebirea apare atunci când ne referim la rezistenţa intri M voltmctrului. şi amplificatoarei i de putere li se cere să distorsioneze cât mai puţin.b) Amplificator 4§ tensiune conţinu* în multe aplicaţii este necesar N/l aini cam o tensiune contintiA sau variaţii loartr l< Un exemplu de astfel de amplificator esi> ~ tf> utilizat în cazul voltmetrclor electronii • curent continuu. în aer cu un instrument de ordinul miliamperilor putem măsura tensiuni de ordin volt. rezistenţa de intrare este d. în timp ce la un instrument cu ac indicator rczistenl hi intrare este mult mai mică. O schemă principală eşti în fig. în fiecare emiţător un etaj de putere cm debitează în antenă puterea ce se radiază. în timp ce til unuia de putere de înaltă frecvenţă valori do 70 80%. 34. Un etaj amplificator de putere de joasă frecvenţă care furnizează putere într-m difuzor este prezentat în schema din fig. în ficnn aparat de radio există un etaj de putere de joasă frecvenţă care are ca sarcti difuzorul (sau grupul de difuzoare). Ca şi în cazul amplificatoarelor de tensiune variabilă. De exemplu. Evident că această marin (interii se face ca în orice tip de amplificator pe măsura energiei luate de la sursa o alimentare.) la ieşirea montajului. iar a doua modul de realizare a sarcinii care devine în mod obligatoriu un circuit acordat pe frecvenţă de lucru. Totodată tran formatorul este astfel proiectat încât să asigure un transfer maxim de putere de la amplificator la iliiu/or. Deoarece curentul prin tub dcpin-i F/g.n > re/istcnţa prezentată în spaţiul grilă-catod care atinge uşor valori de ordinul I M 1 independent de scara de măsură. 34 Amplificator de tensiune tensiunea de grilă. 34. Astfel. eroarea de măsurare fiind mai mii < c) Amplificator de putere Un astfel de amplificator debitează în circuitul de ieşire o putere mai nun decât puterea ce o primeşte în circuitul de intrare. Fig. 35. 35 . Prima este funcţionarea în clasă C (sau B). La amplificatoarele de putere de înaltă frecvenţă întâlnim două particularităţi. Randamentul unui amplificator audio de (întorc atinge uzual valori de 30-40%.

unic din exterior.reacţie". Amplifiţi fabrică singur semnalul de intrare. i nil că la un amplificator pentru a obţine tensiunea de ieşire aplicăm la .rcacţi* lillcând capacitatea se modifică freconanţă a circuitului i . Iii furnizează la bornele de ieşire o tensiune de amplitu-. lii'ina de principiu a unui oscilator în care reacţia se face prin intermediul Mur cuplate este dată de fig. poate funci ik-lcctor. i K m care amplificatorul ar avea tensiune de intrare.(adică U/A) se A(U/A) = U in reacţie vom avea la intrare iarăşi U /A. u. i se utilizează de fapt proprietatea de amplificare •i electrice.llatttr iînnil (HIIII gcnciiilorul de oscilaţii) este un sistem ce serveşte la piodui l i i ţ i i electrice.m. O posibiliHincţionare este cunos• numele de detecţie pe lificatorul .-cvenţa semnalului i le oscilator.a. Această aducere înapoi. i i e Iară ca din exterior să se mai aplice o sursă de tensiune variabilă. 36. Circuitul acordat LC serveşte na anodică pentru lucrează ca ampli. Când tubul 11 o schemă de oscilator. Dacă amplificarea este egală cu A.d.a aduce în mod controlat... pusă să lucreze în ndiţii. a semnalului . (care lucrează asemănător unor 11 de transformator. la intrare. Deoarece la ieşire avem tensiune i|ilici1in nimic la intrare. amplificatorul s-a transformat într-un oscilator. deci la ieşire Uc ş. t-ctor i. iar schema este astfel Ue . La un oscilator situaţia este diferită deoarece tensiunea . de la ieşirea amplificatorului o parte din • c va li aplicată la intrare. ni|A reglabilă. i ompnnciilă esenţială a unui oscilator este tubul electronic. •• numirea sub care apare acest tip de oscilator este „oscilator cu circuit ui iiiiotl şi reacţie magnetică". dar fără fier). în mod autormat.i să se aducă la intrare l/A din tensiunea de ieşire —. HI cuplajul magnetic între bobinele L şi L. tensiunea de ieşire ce apare la bornele L n H mea de intrare care apare la bornele lui L.

lucrând ca < tor anodic (sau ca detecţie pe placă). în mod suplimentar. 38 . pracli> pentru alternanţele negative (fig. lai Nchfinn corcH|nin/flto«reom< de li g . acţionează ca o iu Fig. Ca urmare. anodic puternic pentru alternanţele pozitive şi un curent anodic slab. Cur anodic urmăreşte variaţiile tensiunii de grilă şi vom regăsi aceste variaţii la Iun n rezistenţei anodice RA.muiical rac gtilA. . 38 b) prezentând aspectul deja cunoscut al de alternanţe pozitive a căror amplitudine variază în ritmul semnalului (fig Ca şi în cazul detecţiei pe grilă. S Cmnol' muzica/ dcfecfaf te Fig. Procesele ce au loc sunt identice t4 cele ce se petrec la detecţia cu diodfl. vare var i a bilă pe grila triodei. oscilaţia modulată este mai întâi amplificată şi apoi deteditH Detecţia apare ca urmare a alegerii punctului static de funcţionare în rcgiiin de tăiere a curentului anodic. 37 apare şi condensatorul CA. în circuitul anodic. Idccu pe care Ne bu/cu?. Această schemă de detecţie pe grilă este cunoscută sub numele de „aui i Trioda oferă o altă posibilitate de funcţionare ca detector.v de detecţia pe grilă. 38 a) spre deo. 37-Detecţiape grilă. condensatorul CA are rolul de a scurtcircuita masă componentele de înaltă frecvenţă. Deoarece curentul anO^H urmăreşte şi variaţiile tensiunii de grilă determinate de oscilaţia de înaltă frccvefljl se pune condensatorul CA prin care aceste variaţii sunt scurtcircuite la mult rămânând în anod numai componenta semnalului modulat. Deci. va circula un cui. La detecţia pe placă (fig. '•• " naiul detectat.r/. l în schema din fig. ce apare de obicei la Ivn condensatorului C.A dci pe gri l A este aceea de ii utili/a spaţiul cutod ca o diodă în care rolul anndului «•{! jucat de grila triodci. în cazul detecţiei pe grilă apare pe lângă detidlj propriu-zisă şi o amplificare a semnalului. amplificate.Detecţia pe placă.

hCTRONKT.msro/iTivE M. Strat K L M Număr de electroni 2 8 4 R O Fig. electronii fiind distribuiţi pe diverse nivele. se are în vedere structura atomului format dintr-un nucleu conţinând nil1 elementare neutronii (neutri din punct de vedere electric). b . 39 . . Totodată.1 8. i MK'ONIMKTOARI-:. norul •uni are o structură specială.de exemplu «IU următoarea distribuţie: K-2. M.germaniu. protonii | i cu sarcină electrică pozitivă). sarcinile lor anulându-se reciproc. figura 39 este prezentată structura atomilor de germaniu (Ge) şi siliciu 'ilnnje cu o utilizare foarte largă în dispozitivele semiconductoare.KCTUONICE SUMKONIHICIOAKK l l'Kori'SI' FI/ICI' ÎN DISI'OZITIVI'I !• Kl. N-4. • • i 1 nivel putând exista doar un anumit număr maxim de electroni. irt n mira în amănunte detaliate privind structura atomului.ice ce se tifl Iu nivel atomic în cele trei tipuri principale de materiale utilizate în n n semiconductoare: materiale bune conductoare de electricitate. în jurul acestuia aflându-se un nor de i (cu sarcină electrică negativă).Structura atomilor: a . •ni se observă. NOŢIUNI DE FI/ICA ATOMULUI • ţtilcttciva pi incipiului de funcţionare a dispozitivelor electronice scmiconnv Im/ea/ă pe cunoaşterea structurii atomului şi a proceselor fi/.siliciu. L-8. se reamintesc <i|iuni de bază ale structurii acestuia. cel mai apropiat de nucleu fiind nivelul K. velele sunt notate cu litere. fiecare nivel are un anumit număr de electroni . scmi•nir şi izolatoare. n ca normală a atomului este neutră datorită faptului că numărul de electroni 1 (Mi numărul de protoni. La nivelul de analiză considerat în -i r.

apare un fenomen de deplini a electronilor spre electrodul pozitiv. în cazul aplicării unui câmp electric exterior. eliberând energia primită prin radiaţie. Pentru a se puie realiza o conductibilitate electrică într-un corp izolator. 1. de unde a plecat electr> > respectiv. poate fi ocupat de un alt electron. care pot delormh un curent electric prin deplasarea de la un atom la altul.3. deci nu există electroni care să se poată deplasa de la un atom altul. Dacă nu. ducând la apmlţi curentului electric. CONDUCTIBILITATEA ELECTRICĂ ÎN MATERIALELE SEMICONDUCTOARE în semiconductoare. electronii se pot scparn iiş de un atom trecând la un nivel de energie liberă a unui atom alăturat. poale părăsi atomul.faptul cfl. cu cât nivelul »*> nun apropiat de nucleu. electronii suni nun puici nu 11111191 de acesta. ceea ce duce la imposibilitatea trecerii unui curent electric.iliv) Infectul este similar cu deplasarea unor sarcini pozitive într-un curent i HCUS inviTS celui al electronilor. toţi electronii stratului exterior sunt fixaţi în Icgfllilj intcratomice. Diferenţierea corpurior din punct de vedere al conductibilităţii clccliu ( realizează prin existenţa sau inexistenţa unor electroni liberi.l elibereze din legăturile lor de valenţă. spre electroiltj po/. după un timp revine pe i ini(ial. în acest mod apare o deplasare dezordonată a electronilor şi a „goluri! în materialul semiconductor. generare a perechilor gol-electron este compensată de un proces invcirecombinare a perechilor electron-gol. această mişcare devine ordonată. pentru ca aceştia să-şi poată rupe legăturile intraatomice O poziţie intermediară între conductoare şi izolatoare o au semiconductoiu (l la care se pot elibera electronii periferici chiar şi la temperatura obişnuită. deoarece acest proci 1'.i lui de către alt electron. are ca rezultat o deplasare aparentă a goluriloi sens invers (datorită deplasării electronilor de la un gol la altul. reali se o legătură covalentă între atomi. La corpurile conducătoare (în general metale). .2. Locul liber denumit „gol". Această posibilitate permite obţinerea de legături între atomi. sub influenţa transpoi lulij de sarcină negativă (electronii).CwicteriNtle penirti fenomenele electronica UNU. există posibilitatea ca un număr de electroni s. fără a avea o rezultantă. Probabilitatea cea mai mai pArAsi atomul o au electronii de pe ultimele nivele. în aplicării unui câmp electric. Ditcft tu tron ciipAIA o energie suplimentară din exterior (de la un foton. Acest fenomen se produce în structura * conductoarelor pure (intrinseci) şi creşte puternic cu temperatura.2. duce la crearea unui alt „gol". în acest fel. La corpurile izolatoare. formându-se un curent de electroni Umilul | o anumită valoare de ciocnirile electronilor liberi cu cei prinşi în legăturile de valciij Fenomenul de generare a perechilor gol-electron. prin fii| electronii de pe ultimul strat vor aparţine ambilor (sau mai multor) atomi. un elcctroi acesta poate trece pe un nivel superior sau în cazul în care energia primii suficient de mare. locul eliberat de pe ni\< respectiv. prin ocup. este necesară ridintii temperaturii acestuia la valori însemnate în scopul creşterii energiei unui MIH număr de electroni.

. ele denu•'»• „acccptori".©-©-©-©-©-' N D \ Electroni / liberi Sarcină spaţiali pozitivă a ^_ A Sarcină Sar spaţială î Potenţial electric c e l unica pn simetrică la echilibru: a-ionii fixaţi (semnele încercuite) şi purtătorii mobili mele neîncercuite) în dreptul unei joncţiuni pn. d . n •0 * Q • 0 * © * ©— ©© -*© Q— © Q— © •0 * 0 * .ji Iu temperatura obişnuită. astfel nu .i ctt/ul In cure i cţernui ciiNlnlinfl n Bcmlcoiuluctorului. Acest i pnuie II eliberat chiar cu un nivel redus de energie suplimentară. se 1 • Ncmiconductor de tip „n".2. indiu) apare situaţia în care unul dintre HI tic valenţă ai Ge sau Si rămân fără legătură. 3(>) se introduc atomi de fosfor. poate ocupa acest loc. iar în ii sus sunt „donori" deoarece au dat naştere la electroni liberi. Aceasta se realizează într-un semiconductor în care se creează două j! 11 «lăturate. arscn n* care nu 5 electroni de valenţă.© -v © . M imului său un loc liber. n semiconductor. în care conducţia are loc preponderent prin electroni. c .o«©+ M © .repartiţia purtătorilor mobili. i ui în care aceeaşi reţea cu atomi de Ge sau Si se introduc atomi cu trei •n «Uvalenţă (bor. prin doparea lor cu donori şi acceptori.apariţia barierei de potenţial în dreptul joncţiunii. galiu. nrn 40 se arată fenomenele electrice într-o joncţiune pn simetrică (ambele pi nu concentraţii identice de donori şi acceptori).repartiţia concentraţiilor de acceptori Miri (ND) într-o joncţiune pn. b . e . n utomi introduşi în reţeaua cristalină se numesc „impurităţi". in locul unor atomi nu Si cu 4 electroni de vuIcnjA (Hg. este de tip „p". ••l 11-1. va apărea situaţia existenţei unui al cincilea •i lonrtc slab legat de atomul său. în semiconductor există electroni liberi. ceilalţi 4 fiind legaţi de alţi 4 atomi. goluri p şi electroni n ic la -echilibru (formarea regiunii lipsite de purtători mobili). 1. aceste impurităţi creează goluri mobile în semiconductor.formarea sarcinilor • l'-! în dreptul joncţiunii. Ung p Joncţiunea Reg. una de tip p şi una de tip n. JONCŢIUNEA PN lemcntul de bază al unui dispozitiv electronic semiconductor îl reprezintă ieit pn. iar când majoritare sunt golurile.3. n electron care primeşte un surplus redus de energie.3. aluminiu.

!> VBfiaţw concentraţiilor acccplorilor si donorilor. în figură se indică şi reprezentarea schemaliil| diodei. CAPSULĂ DE PROTECŢIE CONTACT OHMIC / JONCŢIUNE p-n CONTACT OHMIC \ MINAL v (n H / n / Y ] " TERMINAL ^X ANOD CATOD ANOD ' ' CATOD Fig.> creca/ă un câmp dinspre zona n spre zona p (săgeţile din schema monocrislahiM| arii tata în diagrama „d". Diagramii . Unul prinşi In i criMnlînrt. nivelul barierei de poienii va creşte. . ... Acest câmp este astfel orientat (de la 0 la 0). Totodată. în IM polarizării inverse. Regiunea p este anodul dunll regiunea n este catodul (fig.Structura unei diode şi reprezentarea ei în scheme. joncţiunea este simcli /. în zona joncţiunii ionii © şi 0 imobili. 41). DIODA SEMICONDUCTOARE Dioda semiconductoare reprezintă o joncţiune pn căreia i se aplică dolj terminale la capetele cristalului . nuc nu trec brusc la O n joncţiunii. prin joncţiune trccflntl i „curent direct". în care concentraţiile impurilrtu diferă în cele două zone p şi n.pentru contact electric. această „barieră" se modifică în funcţie de sensul câmpului (( se adună sau se scade la efectul ei).3. reducându-se numărul de purtători ce traversează joncţiunea.4. 41 . Deoarece concentraţiile sunt egale (N = N). joncţiuncn nesimetrică este elementul esenţial al tranzistorului. ci joncţiuni pn nesimetrice.Ionii donon ft» yi acceptări e mint iituibili (IIy 40 N). fixaţi în reţeaua cristalină care formează o sarcină spa|i. atât electronii. Dacă tensiunea exterioară este de polaritate opusă. în «u ca/ existând un „curent invers".2. încât lonni o „barieră de potenţial" (diagrama „e") de valoare U . nivelul barierei de potenţial se reduce. Prin aplicarea unui of electric exterior. cât şi golurile au concentraţie rcdusA • l neutrali/Arii reciproce (diagrama „c"). în practică nu se folo^ joncţiuni pn simetrice. ni cfl un număr mai mare de purtători majoritari vor trece.introdusă într-o de metal sau material plastic pentru protecţie. Datorită acestui fapt.onn joncţiunii. " |i golurile „i". curentul invers este mult mai mic. de valoare foarte redusă. în cazul însumării efectelor (când tcnihii exterioară polarizează pozitiv zona p). electronii şi golurile au tendinţa să difuzeze în zonele opiisr încât în /ona joncţiunii. 1. Se poate demonstra că în această situaţie. Sarcinile mobile sunt electronii.

curentul prin rţfle rapid la o variaţie mică a tensiunii.75 1 Ud(V) 5'st mi n AI înv 1 0 1 5 max (mA) Fig. tu /mia Z .. Id (mA) "st J \m O 0.. observă că la aplicarea unei tensiuni în sens direct (U > 0). Când U < O. 42 . care în cazul când este depăşită.. pe procesele fizice din joncţiunea pn nesime|( ic poate observa pe caracteristica de tensiune-curent (fig. curentul rămâne A imul i v constant la o valoare redusă (curent invers) la variaţii mari ale tensiunii.5 0.Direct ZONA Străpungere Ftg.-u j. l ţ in A• ura 43 se arată detaliat zona Z. 43 . Se observă că în zona de străpungere.Caracteristica unei diode stabilizatoare de tensiune. curentul t ni|ii(l si se produce distrugerea joncţiunii (aceasta reprezintă tensiunea de t . 42) care arată iţn curenţilor direct şi invers prin diodă. la aplicarea unei tensiuni exterioare. se menţine o variaţie foarte redusă a tensiunii i enomen este utilizat pentru realizarea diodelor stabilizatoare de tensiune.1 curentului prin diodă AI. .25 0.. la o variaţie . care este folosită pentru realizarea diodelor 11 i/atoare de tensiune.Caracteristica curenttensiune a unei diode semiconductoare.. Puwjionarca diodei se bazează....„zona de avalanşă" -.

comparativ cu o diodă obişnuită şi cu alte lipti de diode. d.diodă varactor (varicap). 44 c). care nu se deosebesc constructiv de diodele obişnuite de mică putere. care pol folosite pentru redresare.3. Diodele pentru microunde sunt destinate funcţionării în gama frecvenţi l< ultraînalte (unde centimetrice şi milimetrice). Dintre ele aminin< dioda IMI'ATT.diodă semiconductoare în b diodă Zcner. 44 . 1. Curentul direct maxim. Reprezintă valoarea peste care joncţiunea | se distruge la aplicarea unei polarităţi inverse.diodă tunel. Curentul invers. e . Reprezintă curentul direct maxim care pod parcurge joncţiunea pn la aplicarea unei polarizări directe.diodă Schotky.Simboluri utilizate pentru diode semiconductoare: a . . Reprezintă puterea disipată de joncţiunea pn şi este strAd legată de tensiunea directă şi curentul direct. < deosebit de mare pentru a acoperi un domeniu larg de frecvenţe. fig. 1. c . Diodele varactor (varicap) sunt dispozitive semiconductoare caricircuitele electronice se comportă ca o capacitate variabilă cu tensiunea de polari/itil (fig. Diodele se realizează într-o variei. detecţie şi alte aplicaţii. 1. 1. Reprezintă valoarea căderii de tensiune între amulul catodul diodei în cazul conducţiei directe. dioda PIN. Puterea disipată. 1. Acestea sunt: a) Tensiunea directă. 44 e). Parametrul este important în schemele de redresflf detecţie etc. în funcţie de aplicaţia dorită. 44. diodele Schotky. Diodele semiconductoare pot fi utilizate în scheme variate unde trebuii > satisfacă unii parametri.l A /•"/g. Diodele de înaltă frecvenţă sunt dispozitive de uz general. Tensiunea inversă maximă. dioda GUNN şi dioda tunel (fig. 1. în game de frecvenţă paiul l 000 MHz (ex. diodele nd scrie de caracteristici pe baza cărora se aleg. când diodele trebuie să aibă tensiuni directe cât mai aprop(&|| 1.4. Valoarea de catalog se indică la o anuiM temperatură a joncţiunii.1.' 44 d).2. Alte tipuri de diode Proprietăţile joncţiunii pn permit realizarea şi a altor tipuri de diode: 1. Acest parametru este important în cazul redresoarelor. Rcprczcnlui* simbolică este indicată în fig. unde este neccsnr i mărimea să fie de valoare redusă (pentru scăderea puterii disipate) sau în CN montării în paralel. în acest scop.

se folosesc redresarea monofazată dublă alternanţă i edresarca monofazată în punte (fig.2. este utilizată la redresarea curentului alternativ. 47 . 45 .4.schemă. Urmărindu-se traseul mim alternanţele pozitive şi negative. se observă că aceştia se însumează polaritate în rezistenţa de sarcină.2. ••ci vă că prin diodă trece curent doar atunci când tensiunea alternativă i polaritate directă. n2 Fig. cslci proprietăţi. dioda sciiiiconductoare permite trecerea 1 1 le valoare importanta la polari/arca directă şi de o valoare foarte redusă ca inversă.Schemă de redresare cu o diodă: a . 47). 1.Redresor monofazat în punte. în inAtat principiul redresării. b . •Ic scheme au acelaşi principiu de funcţionare. Deoarece pe rezistenţa de sarcină -WRS Ur A !A t a b g. 46 .Redresor monofazat dublă alternanţă. Pentru utilizarea mai icnsiunii alternative. Semialternanţele care polarizează invers dioda sunt st lip de redresare se cheamă monoalternanţă. . Si'lii'im» <!(• nlltl/urf iile dlodd si'mlcomliutouu Dnpft cum s-a ai Alai.2.formele de undă ale tensiunii alternative de alimentare şi ale tensiunii redresate. adică permite trecerea curentului numai într-un singur sens.

49 a). Ditloitti faptului că tensiunea alternativă de reţea prezintă fluctuaţii importante ( li) +20%). atât cea ambiantă cât şi căldura produsă de puteu ' l ]2 R U ZA 'z •7 k .Fig. La creşterea tensiunii continue U până la valoarea tensiunii de stabili/nr diodei. cui0nl{j prin ca (Iz) va creşte. La atingerea tensiunii de stabilizare. 48 e).Schema de stabilizatoare de tensiune parametrice. 49 b... se pot utiliza celule de stabilii conectate în serie ca în fig. 48 . la ieşire se obţine o tensiune coniinufl i ondulaţii mult mai reduse. Rs U s u r> .— V -o F b a Fig. Pentru îmbunătăţirea filtrării se pot utiliza celule succesive (fig.. . Deoarece fenomenele fizice în materialul semiconductor sunt puteri^ influenţate de temperatură. se inipu stabilizatoare parametrice realizate cu diode Zener (fig.. Datorită încărcării condensatorului. tensiunea continuă rezultată are un caracter pulsatoriu. apui'Hluf] electronică trebuie alimentată cu o tensiune continuă de valoare constantă. 49 . cât şi datorită caracteristicii redresoarelor la care tensiunea coiUlittj furnizată la ieşire scade pe măsura creşterii curentului de sarcină..Circuite de filtrare a tensiunii redresate. este necesară acesteia cu o celulă de filtrare realizată cu condensatoare (fig.'s R a «o «1 7 R2 7 . Pentru îmbunătăţirea factorului de stabilizare.. în majoritatea cazurilor din practică. . ceea ce duce la mărirea căderii de tensiune UR pe serie R şi menţinerea constantă a tensiunii pe rezistenţa de sarcină.. dioda se deschide. 48 c) Stabilizatoare de tensiune. aceasta nu se deschide şi tensiunea pe rezistenţa de sarcină R ciif proporţional cu U.

5. iar cele două joncţiuni sunt polarizate -HIIUNE COLECTOR-BAZĂ E B ' C P EC JONCŢIUNE EMITOR-BAZĂ JONCŢIUNE JONCŢIUNE (P BAZĂ ' B 1 C COLECTOR -BAZĂ E | P r ' . se poate obţine H mim-a (lig. Prin conectarea în serie cu o diodă Zener. TRANZISTORUL BIPOLAR 1. pnp sau Hwi'lie de modul de dopare cu impurităţi.1.—o o- — n P n L-5 S— ----.Principiul constructiv al tranzi1 torului pnp (a) şi npn (b). "hek1 extreme sunt denumite emitor (E) şi colector (C). 50 a). Ihuldc cu Si obişnuite. 1. se utilizează metode de compensare: illutlrlc /encr de tensiune sub 5 V au coeficient de temperatură negativ (la H temperaturii scade tensiunea stabilizată). la polarizarea directă prezintă un coeficient de «liuA negativ. (huilele Zener compensate se pot folosi în aeelaşi scop. parametrii diodei variază cu modificarea temperaturii.3. . 50 b). i /una hazei are o lărgime foarte mică.l. 1. 1. 51 . ele constituind de Mlii|ul din fig. se pot conecta în serie mai multe i ti'iismni în jurul a 6 V până la obţinerea tensiunii dorite (fig.2. tranzistorul este .. . 51). iar cele peste 5 V au coeficient l'i'iiliu o schemă cu stabilizare bună. Când 'unul o stabilizare precisă.o Ec EB o- a b h'ig.5. Construcţie şi funcţionare «nulrucţiy.3.ti d 6 i$ W ('onipensarca cu temperatura a stabilizatoarelor de tensiune parametrice. realizat dintr-o singură capsulă.2. 50 b.un semiconductor în care sunt realizate două ti pn (fig. Se pot obţine două tipuri de tranzistoare bipolare. «ie jonc|iunc. iar zona mediană.

i<i arc trei variante fundamentale din punct de vedere al conectării prezentate în fig Si 1. . dacă între şi emiţător se aplică o tensiune alternativă de valoare redusă. care reprezintă raportul dintre curentul de colt» t şi cel de bază: L Aceste P poate ajunge la valori de ordinul sutelor la tranzistoarele uzuale. cât şi celui de ieşire. se mai numeşte şi montaj cu emi comun. iai i ordinul zecilor de volţi. . 53 . 52.cu colectorul la masă.Mtffel! Joncţiunea emiţAtoriilul direct ţ/i colectorului invers.faptul că în o curentul este aproape egal cu lar: a . 1.cu emiţătorul la masă. cu emitorut la masă b. u$n cum ic observa polaritatea surselor de ba/ă (E|() şi de « două surse sunt valori dift i este de ordinul fracţiunilor de volt. Din acest motiv.cu baza la masă.tranzistor pnp. curentul di ţător. b . Aceşti curenţi dcteuni factorul de amplificare în curent. Are particularitatea (li prezenta o amplificare în curent aproape egală cu unitatea. deşi polarizarea colectorului este n> Prin bază va trece un curent mic datorat electronilor.Simbolul tranzistorului bipo. c . 52 . o tensiune alternativă amplificată asemănătoare t)l| variaţie cu cea aplicată. Datorită acestei zări se poate demonstra npn Fig.tranzistor npn. cu baza la masa c. Simbol tranzistorul bipolar este reprezentat ca în fig. Acesta reprezintă modul de funcţionare ca amplificator al tranzistorului.Cele trei montaje posibile ale tranzistorului: a .t L P=- a.emitorul este comun atât circuitului intrare. în colector va ap pe o rezistenţă de sarcină. cu colectorul la masă Fig. Acest montaj are o mare amplificare şi este foarte larg răspândit. b . Montajul cu baza la masă (cu baza comună). Montajul cu emitorul la masă . . Caracteristic pentru funcţionarea tranzistorului este faptul că.

l. '• M I . i m polarizarea tranzistorului este i Fig.Stabilizarea punctului de funcţioÎN" costisitoare. . La creşterea temperaturii. 54 prin montarea unei rezistenţe RE în emitorul pliloiului. 55 . Aceasta va ^ .Mniilii|iil cu colectorul In musâ (cu i niiiiiii). se foloseşte pentru • nare al tranzistorului printr-o rezistenţă de joncţiunii emitor bază o frac-i reacţie în circuitul emitorului. va creşte şi căderea de tensiune pe R£.iNtcn|a de sarcină este «uiiiv ogulă cu tensiunea aplicată la i pi bn/fl).iiinii de polarizare bază-emitor. •< ' Poliiri/area tranzistorului bipolar ilnii/At uliii/arca a două surse sepa-.11 acest montaj. ceea ce duce la scăderea curentului de colector. UBE Fig. aşa cum s-a arătat la procesele fizice. în cazul în care datorită creşterii temperaturii creşte şi curentul de pliu ((>'. obţinută prin n două rezistenţe (fig.i tranzistorului ca amplificator. deci şi a curentului de colector. Pentru limitarea acestui fenomen. Pd de tensiune pe R creşte. 55: 11 Icnsiunea de polarizare a bazei se ia printr-un divizor din colectorul lotului (fig. () metodă este indicată în fig.prin alimentarea bazei de la borna de colector. i rece. (mlică UBE). ursa de colector. 55 a). ducând la reducerea curentului de colector. ceea ce conduce la reducerea căderii de tensiune \n. b . stabilite pentru •.ulă tensiunea UBE.al cu cel de emitor).ijclc sunt realizate astfel încât tendinţa de creştere a curentului de repaus (fără semnal) să fie contrabalansată prin reducerea corespunză-i« !• n . t Termistor /Tj «+ o-----------i— . l.prin alimentarea bazei de la un divizor de tensiune cu termistor. 54 . se utilizează o serie de metode de . Aceasta duce la menţinerea constantă a Ultllm de colector. 54). i metode sunt prezentate în fig. în semiconductoare .1 arc o influenţă puternică asupra conductibilităţii şi a fenomenelor în pn. care i H la valoarea iniţială. parametrii tranzistorului variază într-o măsură importantă odată cu i a. tensiunea ftfl pa re/. adică alegerea adecvată a nsiunii între colector şi emitor şi a curentului de colector..Stabilizarea punctului de funcţionare a tranzistorului: a .1 aşa-numirului „punct static de funcţionare".

în ucust fel scudc şi l I | .3. îi conferă posibilitatea de a funcţiona într-o mare divei nil de montaje. i de curent continuu (de frecvenţă zero). Amplificatoare Aşa cum s-a arătat mai înainte.2. cu • diferenţe date de modul de realizare a stabilizării punctului de funcţionare s > modul de cuplare între etajele succesive. . Cii| n este de tip RC. care nu se poate ob(n un singur etaj.slc trei montaje sunt cele mai utili/aţe şi 'se folosesc în loalc CU tran/istoarc. 56 . 55 «. totodată împiedicând trecerea cure n continuu. Principalele utilizări ale tranzistorului Proprietatea tranzistorului de a amplifica în putere (în tensiune şi în ctlf semnalele variabile. selective (banda de frecvenţă este redus. A permite trecerea semnalului alternativ. deci scade şi curentul de col Acc. citi e cute Identic eu cel din fig. funcţie de performanţele impuse şi de montajele cu care se folosesc. Amplificatoarele cu tranzistoare pot avea diverse scheme de realizate. ceea ce face ca să se menţină polarizările bazelor tranzistoarelor. oscilatoi > i« M h) în neeii monta) (flg 93 b).3.a rc/lltcn|a lui sA se iul A. Cuplarea mai multor etaje succesi amplificare este necesară în cazul unei amplificări mari. a b Fig. Dacă se are în vedere bun frecvenţă a semnalului amplificat.5.Amplificatoare de curent alternativ de semnal mic. ele pot fi de semnul m* sau de semnal mare (amplificatoare de putere). în funcţie de nivelul mărimii semnalului amplificat. Amplificatoare de joasă frecvenţă de semnal mic Aceste amplificatoare se bazează în general pe schema din fig. indiferent de schema în care lucrca/ă (amplificator. 56: a) Cele două etaje de amplificatoare sunt identice. tranzistorul prezintă importanţa caractoi l «IM de a amplifica semnalele variabile. j. transmiterea semn. Utilizându-se această proprietate se realizează amplificatoare care se |H clasifica după diverse criterii.> de la unul la celălalt făcându-se prin intermediul unui condensator Cd. pot fi de bandă largă (este amplificată o l de frecvenţă între anumite limite). Principalele moduri de conectare sunt indicate în fig. 54. re/hi R s a t e InlonniAcii un lerniistor cure are pmpnclataaca Iu creşterea 1.

i stă schemă sarcina Rg este cuplată prin transformator pentru obţinerea mipcdanţelor.(Ic/. Dacă sarcina are o impedanţă apropiată de cea de ieşire a • . cât şi adaptarea impcdan|elorde ieşire Au. . Datorită prizei mediane a TR1. 1 d mai simplu cuplaj este cel direct. datorită ulmului. /ill/icdloan' de joasă frecvenţă de semnal mare i Kle amplificatoare primesc de obicei la intrare semnale date de amplifilis semnal mic şi se folosesc pentru obţinerea la ieşire a unor semnale de <)\ curenţi mari. semnalul •i ni e va apărea amplificat. Schema este reprezentată în fig. pru/intă în schimb avantajul amplificării de la frecvenţa zero şi i dd'a/ajelor în transmiterea semnalelor.Amplificator în clasă B (numit şi Push-Pull sau în contratimp). 58 . sortarea specială idilelor. 57. Amplificatoare în clasă A. în cazul în care fiecare alternanţă (cea • •)! cea negativă) sunt amplificate (separat). dificultatea în proiectare. semnalul cli ficat alternativ de cei 2 tranzistori. se obţine un montaj în clasă B micnţele RBI şi RB2 realizează polarizarea bazelor lui T. astfel încât pe rezistenţa de sarcină RL.1 se poate conecta direct în colectorul tranzistorului. deoarece asigura atât icpartrct i de poluri/arc ale tran/. tm/tlificator de semnal mare în clasă B iiluaţia semnalelor alternative.avantajul unui gabarit marc şi creşterii costului. Curenţii de colector ai acestui tranzistor •mima în primarul lui TR2. Fig. însă acesta prezintă o serie de 1 ii|f ca: număr limitat de etaje.islourclor. şi T2 prin înfăşu-> undară a transformatorului TR1.uplnjtil prin lriin»lbrmnlor este cel mai bun. Ini/ilificator de semnal mare în clasă A • " nonarca în clasă A înseamnă că semnalul de la ieşire reproduce în analul de la intrare.

b) Amplificatoare de impedanţă mare de intrare (boot-strap). pentru selectarea frecventei] necesare de lucru (fig. tranzistOri cu parametri identici. 5 (>. care necesită un cur mic la intrare pentru obţinerea unui curent însemnat la ieşire. stabilite şi datorită cuplaj u direct. Fig. astfel încât pe rezistenţii sarcină se regăseşte semnalul de la intrare. Se realizează prin combinarea unui tranzistor lucrând ca amplificator cu ciul' comun cu următorul.«• are avantajul de a se renunţa la transformatoarele de cuplare. şi Tr Aceşti doi tranzistori formează un tranzistor compus. a) Amplificatoare diferenţiale. Etajul finul &>< realizat cu T.Fig. °~ Amplificatoare de înaltă frecvenţă Datorită faptului că efectul de amplificator se obţine în interiorul unui cri-. ca amplificator cu bază comună (fig. 59 -Amplificator în clasă B cu tranzistor! complementari. foarte util în cazul surselor de semnul nu pot genera un curent suficient. dar cu utilizare mai restrfini* Amplificatoare cu utilizări specializate Se încadrează tot în clasa amplificatoarelor de semnal mic.Amplificator ni danţă de intrare mare (feoriM Acelaşi mod de funcţionare în clasă B îl prezintă şi montajul din fig. Aceasta prezintă avantajul unei amplificări mari. care să permită cuplau două etaje. 60).i|i tip Darlington. diferă impedanţă de ieşire de cea de intrare aceea. circuitul de ieşire nu este iiu pcndcnt de cel de intrare. semiconductor la nivelul celor două joncţiuni pn. 60-Amplificatordiferenţial de curent continuu cu tranzistoare bipolare. 62). dar de tipuri diferite (pii|< npn). se obţine amplificator cu impedanţă mare la intrare. Prin modificarea polarizării tranzistorului T. şi T2. amplificat. De asemenea. . Tot în această schemă se utilizează şi monl. Există şi montaje de amplificare în clasă C. cu prize pe îniaşiihiifj pentru adaptarea impedanţei. între T. Totodată. este necesar să se găsească soluţii de adaptare. 61. se utilizează şi circuite acordate. 61 . ca în fig. Din acest motiv se foloseşte cuplajul inductiv. lucrează de la frecvenţa zero. Fig. Fiecare din aceştia amplifică una din alternanţe.

M tiu luare 'iir/l o parte din semnalul de la ieşirea unui amplificator este adusă la intrare .U Intr. observă că de la ieşirea amplificatorului. Prin ÎM cure se realizează reacţia. adică generarea la i 8 unui semnal periodic. .Schema unui etaj de amplificare de înaltă frecvenţă realizat cu tranzistoare şi circuite acordate. 62 .Oscilatorul LC de tip Hartley. /•'. 64 . Fig. Condiţiile pentru intrarea în oscilaţie sunt cele ce i icali/area reţelei care întoarce la intrare semnalul (numită reţea de l) Aceste condiţii sunt studiate şi demonstrate în teoria oscilatoarelor.i Oscilatorul LC de tip Colpitts. '«• va obţine intrarea în oscilaţie a amplificatorului. se pot obţine diverse tipuri de oscilatoare. 4 ^ ^ 6.'#. M lltitoare LC i Icurile 63. semnalul este readus la intrare ipjca realizată cu inductanţe şi capacităţi. 64 se prezintă cele două tipuri de bază de oscilatoare LC: 91 Ilartley.

în afara celor sinusoidale. Caracteristica prim i prc/intă stabilitatea foarte mare a acestei frecvenţe. cu cele anterioare. a - b Fig.l''lll rt.Oscilatoare cu cuarţ de tip Pierce. care furnizează la ieşire impulsuri dreptunghiul-" Este realizat cu doi tranzistori care prin reţelele de reacţie se aduc recipu alternativ în stare de conducţie şi de blocare. 67 este pi i un generator multivibrator. putând fi îmbunătăţii includerea cristalului într-o capsulă termostată. 66 . 66 se ăst.Circuit basculant astabil (CBA) sau multivibrator. Generatoare de semnale nesinusoidale Tot pe baza proprietăţii de amplificare a tranzistoarelor se pot obţine !?i ratoare de alte tipuri de semnale. prezintă proprietatea de a u vibraţie cu diferite frecvenţe de rezonanţă (în funcţie de grosime). la aplicai > lensiuni alternative pe două feţe paralele ale cristalului. Oscilatoare cu cristal Cristalele de cuarţ tăiate după anumite axe. Montajele din fig.i ()m ilnlor cu celule de dclii/nic KC OxciltitoareRC Celulele RC de defazare conectate în serie defazează semnalul de Iu uducându-l în fază la intrarea amplificatorului (fig. Fig. In fig. 67 . 65). uu u .

Fig. atât din punctul de vedere al ilnlui ilc stabili/arc. mile la ieşire variaţiile de compensare a fluctuaţiei tensiunii U2. Z. care lucrează în montaj de repetor pe emitor. 68 . Pentru I ii) u cu performanţelor se poate realiza un montaj ca în fig. . dioda Z şi rezistenţa R.). 69 acest etaj este realizat cu tranzistorul T2. realizează un stabilizator parametric nţinc o tensiune constantă în emitorul tranzistorului T2. semnalul amplificat apărând pe rezistenţa KM u acestuia (R. 68. în fig. se aplică o tensiune divizată de R2 şi Rj din tensiunea de ieşire.Stabilizator de tensiune cu amplificator de eroare. ol>scrvă că circuitul format de R4. La li'iisiunii de alimentare.ni tranzistor serie iliili/aloarclc parametrice ruali/atc de diode Zcncr nu satisfac toate cerinţele ' I c iilimcnturcu circuitelor electronice. unde imul parametric este realizat cu tranzistorul T. având acelaşi rol de repetor pe emitor. variaţia curentului de stabilizare este preluată şi ilrt ile tranzistorul T. Pe baza aceluiaşi > i . I1 oi mantele montajului pot fi mult îmbunătăţite dacă se mai adaugă un mplificarc. R U U o Fig. 69 .de ' de icnxnuu. La i'-iisiunii pe baza lui T2 (datorită variaţiei tensiunii de intrare sau a rezistenţei 1 iiU. aceasta va fi amplificată de T2. cât şi al domeniului curenţilor mari de sarcină.Stabilizator parametric cu tranzistor serie. Tranzistorul T.

asemănător cu moi ' emitor comun. a) Tranzistorul cu efect de câmp cu poartă joncţiune (TECJ) Constructiv. ba/. 70). Bardeen. l'tllj modificarea tensiunii aplicate pe poartă.3. 70 - SURSA Tranzistorul cu efect de câmp (TEC) $i reprezentarea sa.1. \ O Fig. De asemenea se pot utiliza şi celelalte montaje speciale.itive semiconductoare car* dnlorilA perlbimantelor.2.6. V. H.l tehnica electronică semiconductoare a realizat o serie de dispozitive noi. 71 este prezentat un montaj sursă comună .1. Dispozitivele scmicoliiln (oare speciale mai des utilizate sunt cele a căror caracteristică voltampcrică pre/lf! o regiune de rezistenţă negativă. b) Tranzistorul cu efect de câmp.tiristoarele şi tranzistoiiii unijoncţiune.atf | pe proprietăţile joncţiunilor pn. metal-oxid-semiconductor cu canal in (TECMOS) o DRENA r? — n•nPOARTĂ **• _ — IGATET +*•+ +++ ~_~T +-H- • canal Ftg.2. întâlnite în literatura de specialitate. Polarizarea tranzistoarelor cu efect de câmp se face asemănător cu a bipolare. cum sunt-de exemplu . 71 . în timp ce im|| altele.are şi în prezent se produc pe scară industrială. Datorită performanţelor deosebite şi tranzistoarele cu efect de < (unipolare) îşi găsesc din ce în ce mai'multe aplicaţii. sunt avantujoNN diferite aplicaţii. au rămas în faza de laborator ttttll i studia/ă în continuare îmbunătăţirea performanţelor lor. este realizat dintr-o singură joncţiune pn (fig. . Tranzistori unipolari cu efect de câmp Ulterior tranzistorului bipolar (inventat de I. Brattain . O parte dintre acestea.Polarizarea tranzistorului cu cl*»l de câmp (TEC).6. se poate modifica lărgimea canalul'" ceea ce face ca dispozitivul să poată fi comparat cu o rezistenţă de valoare van. ca de excn montajul boot-strap pentru mărirea impedanţei la intrare. fie datorită simplificării circuitelor. Montajele drena comună şi grilă comună sunt asemănătoare cu cele <\ tran/. s-au impun |t| lurya lor utili/.it bipolar cu colector comun şi bază comună. DISPOZITIVE SEMICONDUCTOARE SPECIALE tn ultimii uni au 1'ost rcali/atc mullc dispo/. care vor fi tratate în capitolul de faţă. în fig. 1.3.

Tranzistorul TECMOS şi reprezentarea sa. în fig. /uilă avantajul unei rezistenţe de intrare foarte mari. Tiristorul i n realizarea a trei joncţiuni pn într-un semiconductor. 74 se prezintă structura cristalului şi o schemă i îl A a tiristorului.6. în figura 73 este prezentată o clasificare a tranzistoarelor. se obţine un nou v. realizată cu tranzistoare. Prin uni timpului cât tiristorul stă deschis. 1. i'sl dispozitiv se prezintă ca o diodă comandată. care necesită o putere i intrare. Acestea sunt doar două exemple. Comanda de deschidere a 11 n se realizează prin aplicarea unui impuls pozitiv pe poartă. Acesta reprezintă unul din >lrrnnic . se poate modifica valoarea medic a ui în sarcină. 72 .Fig. ipln modificare a impulsurilor de comandă.3. TUJ |(bipolar)| | pnp_ (uni- r1 Hl simplificat -II fototranzistor ( complementar ) Fig. ligiira 75 se prezintă două scheme simple de comandă a tiristorului. canal tranzistor) J simbol r-. deci se poate obţine o variaţie a puterii debitată pe sarcină. i'sl tranzistor se deosebeşte de TECJ prin aplicarea unui strat de SiO2 (bun peste care există un electrod metalic care va constitui poarta (fig. 72). gama tipurilor de tranzistoare • i r.2. 73 .Clasificarea tranzistoarelor (simboluri). denumit tiristor.TB —.2.

V"
J

"1

1-

K
/g. 74 - Tiristorul (structură, simbol, schemă echivalentă realizată cu tranzistoure)

F/g. 75 - Circuite de comandă a tiristoarelor prin rezistor (a,) şi prin diodj|W, M

Fig. 76 - Schemă pentru variaţia turaţiei unui motor de curent alternativ.

domeniile principale de utilizare a tiristorului. Astfel se pot realiza diverse sein de comandă pentru motoare electrice sau a altor sarcini, ca în figura 76, unii arată o schemă pentru variaţia turaţiei unui motor de curent alternativ. Monade deschidere al tiristorului se poate alege prin potenţiometrul P, care dui modificarea constantei RC. 1.3.2.6.3. Triacul în cazul în care se doreşte variaţia puterii pe sarcină pe ambele alternanl» Inisiunii de alimentare, se pot monta două tiristoare antiparalele. Acestea m \ înlocui i'ii un dispozitiv semiconductor denumit triac, care prezintă avantajul

|

TRIAC

TRIAC

i 'ifi'uitc de comandă pentru triac: a - prin curent continuu; b - prin curent alternativ.

îl cu im singur dispozitiv şi are doar trei terminale. Pentru comanda lui, i * se aplică unei singure grile. La fel ca şi tiristorul, triacul se poate • u o tensiune continuă sau alternativă, ca în fig. 77. 1.3.2.6.4. Diacul l ilispozitiv semiconductor este o diodă simetrică (fig. 78 a) care prezintă .onsuri, începând de la o anumită tensiune UBR (în general cuprinsă între l o rezistenţă negativă (fig. 78 b). Io |H incipal, diacul este folosit pentru comanda triacului, aşa cum se arată în I

Fig. 78 - Reprezentarea simbolică a diacului (a) şi caracteristica lui volt-amperică (b)

tensiune de comanda

impulsuri

a

b

5 Uuiuanda triacului prin diac: a - circuit de comandă; b - forma impulsurilor de comandă.

Impulsurile de comnndn pcnlni (rine ie obţm prin doNchidercti dineului! momentul !n cnrc tensiunea po condensator ajunge la valoarea de deblocare l ) desclii/Andii-sc, condensatorul se vu descărca pe jţrila triacului, care se va do la rAiulul său. Accsl fenomen se petrece pe fiecare alternam;! a tensiunii nlU'iii de coinandA U,, Prin modificarea constantei de timp RC cu ajutorul potcn|iotnclhi| l', se modifică momentul de amorsare, deci se variază valoarea medie a în sarcina.

1.3.2.7. DISPOZITIVE FOTOELECTRICE ŞI OPTOELECTRONIC U j
în cazul dispozitivelor fotoelectrice şi dispozitivelor şi circuitelor optoeloul nicc, informaţia poate fi prelucrată (transmisă, recepţionată, modulată ctc.) calc optică, cât şi pe cale electrică. Dintre cele mai importante dispo/.itiva ' electrice pot fi menţionate dispozitivele semiconductoare fotoemiţătoare în sunt incluse diodele laser, diodele electroluminiscente de tip LED (Light Knn Diode) şi celulele electroluminiscente cu electroluminofori, precum şi dispo/.H semiconductoare fotoreceptoare care cuprind fotorezistenţele, fotodiodele şi i tranzistorii. Diodele laser cu injecţie reprezintă joncţiuni pn în special pe bază de < sau GaP. Ele sunt caracterizate prin emisia stimulată de lumină coerentă de •• intensitate (amplificată) şi reprezintă una din cele mai importante surse de ra optice folosite în comunicaţiile prin fibre optice. Dintre sursele electroluminiscente cu lumină necoerentă, diodele eli luminiscente prezintă avantajul unei intensităţi luminoase sporite şi a repn tibilităţii în procesul de fabricare. Fenomenul de electroluminiscenţă apare Injoncţiunile pn în urma tranx 11 electronilor din banda de conducţie sau de pe nivelele de impurităţi înapoi în l de valenţă sau pe nivelele de impurităţi de unde au plecat în urma exercitai i acţiunea unor factori externi. Prin tranziţia inversă a electronilor excitaţi în l de valenţă, aceştia se vor recombina cu golurile care existau în respectiva b energia degajându-se sub forma unor cuante de lumină. Diodele electroluminiscente (de tip LED) reprezintă aşadar joncţhih (încapsulate) polarizate direct cu tensiuni suficiente pentru a excita electron n banda de valenţă. Folosindu-se o combinaţie sub formă de soluţie solidă (r (îaP, se pot obţine diode care să poată emite în diferite domenii ale speei vizibil, de la verde spre infraroşu. Diferite tipuri constructive ale LED-uriloi reprezentate în fig. 80. Capsulele diodelor electroluminiscente se aleg transli incolore atunci când emit în infraroşu sau translucide colorate în cazul emisn ' vi/ibil, culoarea materialului plastic (sau sticlă) fiind aceeaşi cu a radiaţiei emuîn fig. 81 a se arată caracteristica curent-tensiune a unei diode elecli< luminiscente. Pentru ca dioda să lucreze trebuie să fie polarizată direct, fixfli» punctul de funcţionare P în regiunea primului cadran al caracteristicii. Curentul i> cure corespunde acestui punct este determinat de rezistenţa limitatoare R care trebui»

«itod

b

c

d

Tipuri constructive ale diodelor electroluminiscente.

.«at

a

b

c

Fi% 81 ~ Caracteristica I-U şi conectarea diodei LED în circuite.

întotdeauna în serie cu LED-ul (fig. 81 b). Valoarea rezistenţei R este impusă Mt-ii UI a curentului admis prin diodă, adică:
_ V-V p

tensiunea sursei de alimentare (fig. 81 b). Dacă se conectează dioda miniscentă în circuitul de ieşire al unui tranzistor (fig. 81 c), atunci curentul este chiar curentul de colector al tranzistorului, n njiitorul LEDurilor se pot construi panouri indicatoare şi matrice care • uluce cifre arabe sau litere (aşa-numitul afişaj alfanumeric) (fig. 82). Pentru i numai a cifrelor se foloseşte de regulă ansamblul de şapte segmente «r (lig. 82 a). •upo/.itivele fotoreceptoare sunt dispozitive oare recepţionează şi transformă imlia|iilor luminoase (sau a altor radiaţii din spectrul invizibil) în energie l, ha/ându-se în funcţionarea lor pe efectul fotoelectric.

nnnnn
l ipiiM de panouri indicatoare şi • n In- realizate cu LED-uri.

uuuuu

•ODDI •ODOB ••••D •QBDO •DDBO •DDDB

Lumi n n

\l/
b

Lumina

\l ."••" _____vi/
Emlfor
E

m''l p 1FJ"
otort zis fenta
Hs

^dhr "E ""

a

c

Fig. 83 - Dispozitive semiconductoare fotoreceptoare.

Fotorczistenţele au proprietatea de a-şi modifica (de a-şi micşora) rc/.istcnţei electrice sub acţiunea fluxului luminos. Astfel, într-un circuli • fotorczistenţă alimentat de la o sursă de tensiune constantă (fig. 83 a), curentul l • creşte prin iluminarea fotorezistenţei Din punct de vedere al structurii fizice, fotodiodele nu diferă de diotlil obişnuite. Ele sunt formate din două regiuni p şi n, zona sensibilă la luminrt III" chiar joncţiunea lor. în circuit (fig. 83 b), fotodioda este supusă unei tensiuni |i verse, curentul I crescând odată cu creşterea iluminării. Fototranzistoarele, ca şi tranzistoarele obişnuite cu joncţiuni, sunt fornini din trei straturi (pnp sau npn) numite „colector", „bază", „emitor". Zona sensibil la lumină este joncţiunea bază-colector. Fluxul luminos are rolul curentului «l bază de la tranzistoare. Ca atare, baza fototranzistorului nu este prevăzută cu It i minai pentru conectare în circuit. Fototranzistorul se conectează în circuli i conexiunea emitor comun ca în fig. 83 c. în optoelectronică sunt folosite de asemenea dispozitive fotoelectrice lin '.Ies sub formă microminiaturizată şi integrată în diferite ansambluri microcli» Ironice. Legăturile optice dintre fotoemiţători şi fotoreceptori sunt asigurate p» i medii dielectrice speciale (aer, sticle) sau prin fibre optice. Unul dintre cele mai importante şi simple dispozitive optoelectronice wi jbtocuplorul sau optronul elementar, format dintr-un fotoemiţător şi un fotorccepi* legaţi între ei printr-un mediu optic (fig. 84 a), în majoritatea cazurilor, fotoemit torul este o diodă electroluminiscentă, pe când fotoreceptorul poate fi o l»il> rc/.istenţă sau o fotodiodă (fig. 84) sau un fototranzistor (fig. 84 c), în unele CU/M se utilizează fototranzistori compuşi (în aşa-numitul montaj Darlington - fig. 84 «l aceştia din urmă promiţând o mare amplificare a fotocurentului generat, în practii <
mediu

Fig. 84 - Dispozitive optoelectronice.

.i M- roill/cR/fl fotncuplflri cu I,F.l > uri pe l>.i/fi de (i.iAs (X -0,9 ni lototran/istori cu Si cnrepre/.intâ maximul de sensibilitate spectrală ui AsO,9um.
ipalul avantaj al Ibtocuplărilor şi al dispozitivelor optoelectronice, în i.i m separarea electrică a ieşirii faţă de intrare, adică dispozitivul nu l u1 internă sau legături parazite. i 8. CIRCUITE INTEGRATE. NOŢIUNI GENERALE. CLASIFICARE '

iMunil integrat este o componentă care realizează funcţia unui circuit ii iiclura internă a circuitului integrat aminteşte uneori pe cea a circunponentc discrete care realizează aceeaşi funcţie electronică, în ticnitului integrat se pot localiza elemente carejoacă rolul de rezistenţe, iliodc, capacităţi etc. Aceste elemente sunt însă asociate inseparabil, • i i'i-ntru utilizare, întreţinere, testare şi vânzare circuitul este considerat îl i> lunca actuală de producţie a semiconductoarelor se disting două mari 1 • ncnitc integrate fabricate pe scară industrială, circuite integrate i circuite integrate hibride. i" nea monolitică, toate elementele componente ale schemei electronice i i n interiorul sau pe suprafaţa unei pastile mici de siliciu, numită „cip" ; M ivcnită din limba engleză, chip = bucată, fragment, pastilă). Legăturile • nouţele de pe cip se obţin prin intermediul peliculelor conductoare l nise prin măşti de configuraţii determinate. Deoarece componentele individuale ale schemelor monolitice nu pot fi separate, schemele • numesc şi scheme sau circuite integrate. ica hibridă componentele electronice separate se fixează pe suporturi leagă între ele fie prin conductoare metalice depuse prin măşti de iletcrminată, fie prin fire conductoare metalice, i de integrate se deosebesc de circuitele electronice discrete prin aceea 1 U- lor componente, atât cele pasive cât şi cele semiconductoare, se HI acelaşi suport sau substrat. i ce urmează, se vor prezenta circuitele integrate monolitice, în care 1 ir electronice sunt realizate simultan în cazul unui cip prin procese de i ' l i vă specifice tehnologiei planare; componentele circuitului sunt i i u- prin trasee metalice depuse prin evaporarea în vid peste un strat de i l n iu crescut la suprafaţa pastilei de siliciu. •«'(palele criterii de clasificare a circuitelor integrate semiconductoare sunt: 1. t Jicnite, gradul de integrare, tehnologia de realizare şi viteza de răspuns. 1. iiiu-le integrate se pot împărţi în două mari clase funcţionale: in miele integrate liniare (sau analogice) sunt circuitele care prelucrea/.A "-ii/.â semnale continue, în amplitudine, polaritate sau frecvenţă pentru i unui funcţiuni analogice ca amplificare, modulare/demodularc etc.;

circuite integrale digilnlc («au logice) cniv prelucrează icmnale binn MOimuilc citie pol nvca numai doufl valori) pentru leuli/.uica unor l\im| ţfi/Niui de memorare. Dimensiunile unui cip variază funcţie de complexitatea circuitului r ce ui mea/ă u fi realizat şi de tehnologia utilizată pentru obţinerea lui. Un ci\< < este un pătrat cu latura de 1,25 mm, având deci o suprafaţă de 1,56 mm conţine între 100 şi l 000 elemente de circuit. Se poate observa că pe un suprafaţă numărul elementelor de circuit realizate în formă inteyi incomparabil mai mare decât numărul componentelor discrete similare, l constă în aceea că prin integrare se poate utiliza la maximum suprafaţa d r i a cipului. Astfel, la un tranzistor obişnuit de putere mică, structura aceslu numai 10% din suprafaţa totală a cipului, restul de 90% reprezentând spaţiu l conectării terminalelor, în afara dimensiunilor reduse, circuitele integru i. i • şi obţinerea unor performanţe funcţionale superioare circuitelor similare i ' cu componente discrete, deoarece este posibilă obţinerea componcin ' caracteristici dorite, iar conexiunile între elemente sunt mici şi de calitate ................................................................................................ ........................ bună, ceea ce măreşte şi fiabilitatea echipamentului. Consumul de CIIPI||I« circuitelor integrate este de asemenea mult mai redus decât consumul de cnel| i circuitelor electronice realizate cu componente discrete. Tehnologia cel mai frecvent utilizată pentru fabricarea circuitelor inln este tehnologia planară. După realizarea circuitului integrat, cipul este ÎIKMI** formând un element de sine-stătător. Capsula unui circuit integrat trebuie = compactă, să aibă rezistenţă mecanică, să fie comodă la manipulare şi teşim aibă preţ scăzut, în prezent, se folosesc trei tipuri de capsule prezentate în MM dintre care cele mai des folosite sunt capsulele de plastic. Tendinţa actuală în realizarea circuitelor integrate este de creştere 11 • plexităţii acestora, adică a numărului de funcţii de circuit dintr-o capsulă. At tendinţă este determinată pe de o parte de creşterea performanţelor şi Halul circuitelor, dar mai ales de reducerea substanţială a costului pe funcţie de m Acest efect economic se obţine prin reducerea costului încapsulării, a cablnjn prin utilizarea raţională a suprafeţei cipului. Pentru a putea evalua nivelele de complexitate a circuitelor integrate, se in drept bază de comparaţie numărul unor circuite tip ce pot fi realizate într-o cui (echivalentul unuia sau a două tranzistoare). Aceste circuite tip sunt circuitele !• pentru integratele digitale şi amplificatoarele pentru integratele liniare.

a
Capsulă metalică

b
Capsulă din plastic

.

c

Capsulă piară

Fig. 85 - Tipuri de capsule pentru circuite integrate.

1

r izl dupAcum urmea/.a: / / , / / / Scttlf Inlc^ration) - având de Iu 1 1 2 circuite într-o capsulă; \ii-Jnini Scale Integration) - având de la 12 la 100 circuite într-o m;r Scale Integration) - având peste 100 de circuite într-o capsulă; nuia" Scale Integration) - având peste 10 000 circuite închise într-o na. iu ţ ic de tehnologia de realizare circuitele integrate (CI) se clasifică în . (cx. RTL, RCTL, DTL, TTL Schotky) şi CI-MOS (MOŞ cu canal p, mul n ţi MOŞ complementar). a vile/.a de răspuns CI se clasifică în: 1. circuite de foarte mare viteză puie (limp de răspuns sub 5 ns); 2. circuite de mare viteză (t = 5-10 ns); • U- vite/ă medie (t = 10-50 ns); 4. circuite lente (t >50 ns). MI! liniare vor fi prezentate câteva exemple de circuite integrate analogice întâlnite mai des în aparatura electronică, inclusiv în cea medicală. • > ullc integrate logice (digitale) vnlturca rapidă a tehnicii electronice de calcul a fost posibilă, în afară de ,u ca circuitelor şi tehnologiilor de producere, datorită utilizării sistemului umeraţie. un sistem de numeraţie, numărul de stări distincte elementare este i de baza respectivului sistem. Sistemul zecimal, a cărui bază este 10, are le stări distincte: O, 1,2,3,4,5,6,7,8,9. i ''idiomul de numeraţie binar, baza sistemului este 2, astfel încât cei doi /aţi pentru a reprezenta orice număr sunt O şi l. Sistemul binar reeprezintă îl u ral mod de reprezentare al numerelor prin intermediul unor elemente 11 ice. Astfel, întrucât pentru orice dispozitiv electronic activ se pot delimita i stâri distincte: tranzistorul blocat sau saturat, dioda în conducţie sau •.lemul binar s-a impus în dispozitivele numerice electrice sau electronice, nc/.entarea oricărui număr, indiferent de sistemul în care este, poate fi ifl drept o ecuaţie scrisă într-o formă restrânsă, în sistemul binar ecuaţia sic a -2" + ... + a,-2' + a-2° + a ,2'1 + ... + a 2'm
n 1 0 1 -m

îl referinţă, nivelele de complexitate pentru circuitele integrate

iirc/.entarea în formă restrânsă a numărului binar se face astfel: (a„... a2a,a0a_ia_2... aJ2. • lorilc coeficientului a, sunt O şi 1. Astfel, numărul binar 110011,011 se linul prin 110011,011 = (Ix25) + (1*24) + (Ox23) + (Ox22) + (1x2') + (1x2°) + + (0x2-') + (Ix2-2) + (Ix2-3) = 32 + 16 + 2 + l + + 0,25 + 0,125 = 51,375 (în forma zecimală).

i d intti Nciiiniticutiv situai la stânga si bitul cel mm pu|in scmiulicaliv diluai ' ilronptu. Conversia din zecimal în binar se face prin scăderea repctaUi a puterilor i'*li unii muri posibile ale lui 2: de exemplu, 37 = 32 (sau 2S) -t 4 (sau 2;) t l (urni J' deci echivalentul binar 100101. Trecerea dintr-un sistem de numeraţie în altul, în particular conversiuni intre reprezentarea unui număr în formă zecimală şi binară, reprezintă o problen importantă, căci dacă într-un sistem electronic calculele se fac binar, pcm introducerea şi citirea datelor de către un operator este preferată formit > reprezentare zecimală. Un calculator care ar lucra în sistemul zecimal, ar necesita zece nivele disl in< de tensiune (corespunzătoare celor zece cifre ale sistemului zecimal de numeutli care trebuie menţinute foarte precis în toate circuitele electronice pentru a c M ambiguitatea între două cifre vecine. Dificultatea menţinerii constante a zece ni v de tensiune distincte a fost unul din motivele importante care a determinat utili/in sistemului binar la calculatoarele electronice. Tranzistorul care se poate afla în stare saturată (curent maxim) sau bliii (curent minim) permite realizarea şi menţinerea â două nivele de tensiune distim i Aceste două nivele pot fi definite cu precizie, sunt reproductibile şi astfel se poi»' obţine un sistem foarte stabil. Tranzistorul comută de la o stare la alta într-un timp mai scurt de 10 6 s, iii poate răspunde în medie la peste un milion de comenzi pe secundă. După cum s-a văzut din exemplele de conversie prezentate mai sus, trccei* la sistemul binar implică o reprezentare numerică printr-un şir mai lung de cil decât în sistemul zecimal, cu atât mai mult cu cât numerele zecimale echivalcn sunt relativ mai mari. în principiu, operaţia de bază efectuată de logica calculatorului numeric c* adunarea, celelalte operaţii realizându-se prin modificări ale procesului de aduiM (de exemplu, pentru a înmulţi cifra 15 cu 8, calculatorul adună pe 8 cu el însuşi 15 ori). Deşi modul de calcul este indirect, necesitând un număr mare de circul binare, viteza mare de prelucrare a informaţiei şi simplitatea sistemului compensc.i procedeele de calcul. Operaţiile efectuate în sistemul binar de către calculatoare sunt modelate algebra booleeană. Reprezentând un capitol special al logicii matematice, algol booleeană se ocupă cu descrierea funcţionării circuitelor logice. Aplicarea pi i cipiilor matematice permite proiectantului de sisteme digitale să obţină specifica|i impuse, utilizând un număr minim de componente. Matematicianul englez Boole a dezvoltat logica simbolică, introducând logică procedee de calcul cu valori de adevăr. Logica booleeană reduce |n abstractizare valoarea unei propoziţii la două stări: adevăr şi fals, reprezentate pi numerele l, respectiv 0. Numerele sunt reprezentate printr-un ansamblu de cifre sau digiţi (dinu cifră) denumite biţi. Termenul bit provine din contracţia noţiunii mai complexi cifră binară (BInary digiT).

Numerale binare ie ftcrlu tub o forma similnrfl numerelor zecimale, cu bit

"i iiiiiejiii honlocntiA se In|clcp.c m ^.cncinl o variabilii dcpciulciilA n i'firci l' i>ui(lc de mai multe variabile nulcpciulcntc. în algebra boolccanfl!i iiiilc|K-iuli-Mir nu pol lua decât doua valori, O şi l , deci numărul funcţiilor util Se poair .n aţa ca pentru n variabile independente se pot obţine 22"
iluIlVIlC

> nul la circuitele integrate digitale, după această extrem de sumară trecere lica, trebuie să arătăm că se caracterizează prin aceea că tensiunile lor, i de ieşire, nu pot avea decât două valori care se reprezintă convenţional nli -un l , ceea ce face ca ele să fie de tipul „totul sau nimic". lole integrate digitale actuale se împart în circuite logice combinaţionale Ijice secvenţiale. ' lele combinaţionale se caracterizează prin aceea că semnalele la bornele " • la un moment dat depind numai de semnalele aplicate în acelaşi moI H unele lor de intrare. Exemple de circuite combinaţionale sunt porţile, • i i » ncuitc care îndeplinesc funcţii logice de bază: ŞI; NU; SAU; ŞI-NU; X I I liXCLUSIV. IM miele secvenţiale sunt circuite al căror semnal la ieşire la un moment dat niai de semnalele aplicate în acelaşi moment la bornele lor de intrare, cât "nulele aplicate la momente de timp anterioare. Ca exemple de circuite •nţiale se menţionează: circuitele basculante, registrele, numărătoarele Ins de vârf al circuitelor logice integrate, microprocesorul este un cirinivcrsal, programabil de utilizator pentru a realiza cele mai diverse

i uite logice combinaţionale • pentru un circuit integrat logic starea la ieşire, în orice moment, depinde Unlilniijia stărilor de la intrare din acel moment, circuitul realizează o logică
f i poartă logică binară este un circuit combinaţional cu mai multe intrări şi o jlM u- v i re care lucrează în sistem binar. i M UT funcţie algebrică logică (numită funcţie booleeană) poate fi exprimată i . M i i l următoarelor funcţii fundamentale: SAU; ŞI; NU; SAU-NU; ŞI-NU 1 l numite operatori. i torul SAU. Circuitul electric care materializează funcţia logică SAU OR) se numeşte operator SAU; are două sau mai multe intrări şi o ie. Funcţionarea se caracterizează prin: i cu sa ia valoarea logică l dacă una sau mai multe din intrările sale iau 1 1 ea sa ia valoarea logică O dacă toate intrările sale iau simultan valoarea n >|ii'uilorul SAU se reprezintă printr-un simbol matematic (care leagă între • ••lulele de la intrare), un simbol grafic (utilizat în schemele electronice), o Ionică (ce leagă între ele variabilele de la intrare cu variabila de ieşire) şi l de adevăr, după cum urmează: timbol matematic: + (semnul plus) sau U (reuniune);

SAU

SAU - NU

Variabile A B C

SAU F = A+B+C

Şl F = A-BC

SAU - NU

Şl
F»>'

F = A+B+C 0 0 0 0 1 1 1 1 0 0 1 1 0 0 1 1 0 1 0 1 0 1 0 1
0 1 1 1 1 1 1 1 0 0 0 0 0 0 0 1 1 0 0 0 0 0 0 0

•• l

! • -, ,,-, '
r

l

"•'• 1

1
0

1

Fig. 86 - Funcţii logice elementare.

1. simbol grafic: (vezi fig. 86); 1. ecuaţia logică: A+ B + C = F, ecuaţie care se citeşte: „F este egal cu A B sau C". Operatorul ŞI. Circuitul electric care prezintă funcţia logică ŞI (în onglf AND) se numeşte operator ŞI; are două sau mai multe intrări şi o singurii Funcţionarea sa se caracterizează prin: 1. ieşirea sa ia valoarea logică l dacă toate intrările iau simultan logică 1; 1. ieşirea sa ia valoarea logică O dacă una sau mai multe din intrările sttlij valoarea logică 0. Operatorul ŞI se reprezintă prin: 1. simbol matematic: • (punctul - înmulţirea) sau n (intersecţia); 1. simbol grafic: (vezi fig. 86); - ecuaţia logică: A • B • C = F, ecuaţie care se citeşte „F este egal cu A şi B', Operatorul NU. Circuitul electric care materializează funcţia logică N' engleză NOT) se numeşte operator NU sau inversor şi are o singură intrau singură ieşire. Funcţionarea sa se caracterizează prin: - ieşirea inversorului ia valoarea logică l dacă intrarea sa ia valoarea Ionii i j - ieşirea inversorului ia valoarea logică O numai dacă intrarea sa are vulow logică 1. Operatorul NU se reprezintă prin. 1. simbol matematic: Ă (bară orizontală deasupra variabilului); 1. simbol grafic (vezi fig. 86); 1. ecuaţia logică: A • Ă = 0.

2.

!<mtl SAU-NU. Cireuilul SAU-NU (In engle/.fl NOR) oile echivalent

• At l ulmul do un in versor.

ui tensiunii la ieşirea circuitului este: F=A+B+C

. i,iii>nilŞI-NU. Circuitul ŞI-NU (în englezăNAND) este echivalent unui
l iu mat de un invcrsor.

uniunea la ieşirea unui astfel de circuit, în cazul a trei intrări, are expresia:
F=A-B-C i nil aceşti operatori s-au construit diverse tipuri de porţi logice, 'lele integrate logice combinaţionale bipolare (construite pe bază de bipolare) sunt primele circuite integrate apărute şi în prezent larg i rnn/.istoarele cu efect de câmp cu poartă izolată de tip MOŞ au căpătat i de aplicaţii în ultimii ani, înlocuind tranzistoarele bipolare în unele h formă integrată ele sunt, în multe privinţe, mai avantajoase decât ir bipolare, în condiţiile în care sunt utilizate în circuite ca: memorii loarc (integrate), microprocesoare etc. • ce urmează se fac scurte referiri la unele din CI bipolare şi CI-MOS . laşi licărea circuitelor integrate după tehnologia de realizare.

II

i» *

Iii'

i IM• iiIIele RTL (Rezistor-Transistor-Logic) • ni ropia exactă a circuitelor logice realizate cu componente discrete, în r/intă o poartă ŞI-NU (NAND) cu trei intrări în tehnologia RTL. marele Rp R2, R3 au aceeaşi valoare R. Valorile lor, ca şi a rezistorului inii E, se aleg astfel încât tranzistorul R să nu fie deblocat decât dacă i itrări A, B, C sunt simultan la potenţial pozitiv, corespunzător nivelului ' i na din intrări este adusă la potenţial zero (nivel logic 0) celelalte două | Hiu-n(ial pozitiv (nivel logic 1), tranzistorul este blocat. Bineînţeles că, şi jll n an/istorul va fi blocat dacă două li llc sale sunt aduse la potenţial zero l ii l reia intrare se găseşte la poten-plliv Dacă toate trei intrările sunt la M nul, cu atât mai mult tranzistorul f fi lilnt al l h cultele RCTL (Rezistor-CapaciNiulNlor-Logic) u pi cvăzute în plus faţă de circuitele 'iiilrnsatoare legate în paralel cu * u1 k- ile intrare (menţionate cu linie i W In fig. 87) mărindu-leprin aceasta Fig. 87- Circuite logice bipolare RTL/RCTL. l«! comutaţie.

a

b

Fig. 88 - Circuite logice bipolare DCTL.

Circuite DCTL (Direct-Coupled-Transistor-Logic) Sunt circuite la care tranzistoarele sunt cuplate direct. Circuitul din fig. 88 a, în care tranzistoarele sunt cuplate în serie, funcţia ŞI-NU (NAND): aplicând în acelaşi timp pe bazele celor două tran/UI semnele pozitive, corespunzătoare nivelului logic l , tranzistoarele se dcnuh tensiunea la ieşire scade până la nivelul logic 0. Circuitul din fig. 88 b, în care tranzistoarele sunt conectate în piu* realizează funcţia SAU-NU (NOR); în lipsa semnalelor la cele două inlrflil (nivel logic 0), tranzistoarele sunt blocate şi ieşirea se găseşte la nivel logic l uneia din intrări i se aplică un semnal pozitiv, corespunzător nivelului !OM tranzistorul respectiv se deschide şi la ieşire potenţialul scade la nivelul loijn Circuite DTL (Diode-Transistor-Logic) în figura 89 se prezintă un circuit ŞI-NU (NAND) în tehnologia DTL, n • funcţionare este următoarea: - când toate intrările (A, B, C) sunt la potenţial +E (nivel logic 1), cun trecând prin rezistorul R, nu poate traversa nici una din diodele D, (cătinii fiind la potenţialul +E). în schimb, acest curent poate traversa dioda D2, pi astfel debloca tranzistorul T, în acest caz ieşirea circuitului se va găsi la un poli coborât (nivel logic 0);
_ + E

«" -------— Bo T * "

D1

l M

M
W

M
W

'

(\ V!

Co —

D1 ^ ^ D1 „.

Fig. 89 - Circuit logic bipolar DTL.

- dacă una din intrări ( A B sau C sau două din intr.ln toate trei) se găseşte la potenţii mesei (nivel logic 0), curenlnl i trece prin R se va închide la mii prin dioda de intrare respci li v nemaitrecând prin baza tru torului R, acesta se blochcii/S ! ieşirea sa se găseşte la potent ui1 (nivel logic 1).

i' le D, trebuie *a (Ic de comuliijie, Ditulclc 1)3 io numesc diode de prag i i|H'nmihilc pentru u asigura u bunfl blocare a tranzistorului T când po 'i ni i se uplicfl nivel logic 0. nlrlu DTL prezintă următoarele avantaje: 1 li iculi/.utc cu un număr oricât de mare de intrări; ilili/cu/.ă numai o sursă de alimentare, +E, care în toate cazurile prac-i * MII cu l S V; i u- li uşor realizat în varianta integrată, circuitul necomportând decât TTL (Transistor-Transistor-Logic) i Io variantele menţionate mai sus care pot fi realizate şi cu componente fu uruitele TTL nu pot fi realizate decât în variantă integrată, având în nil că în construcţia lor se foloseşte tranzistorul multiemitor. Tranzistorul |j>......M este construit prin procedeele de difuzare standard, nefiind necesară .îl gravarea în oxid a numărului respectiv de orificii pentru emitor, în » urmează a fi difuzat, în fig. 90 apar doi emitori, deşi, dacă este cazul, !' estora poate creşte până la zece. Aria necesară pentru un tranzistor Minim nu este mult mai mare decât aceea pentru un tranzistor cu un singur u l iii niliii circuitelor TTL se compune dintr-un mare număr de module inte-i u ă mică, medie, largă şi foarte larga. Numărul funcţiilor logice care pot Mit .'stc foarte mare; practic nu se utilizează decât un număr mic de funcţii icntare, pe baza cărora se poate implemenţa_orice funcţie logică. Uzual i cu funcţiile: SI(F, = A-B); ŞI-NU (F2 = Â^B); SAU-NU (F3 = ĂT1); l J (F4 = ÂB + C-D). •ura 90 se prezintă operatorul TTL ŞI-NU (NAND) cu două intrări l prin prezenţa la intrarea sa a tranzistorului multiemitor T,. Acest CI ! l"i îl la IPRS-Băneasa şi este de tip CDB-400. Fiecare joncţiune bază-emitor ii< 'iiilui T! formează o diodă; aceste diode, împreună cu rezistenţa R|; Imrsc o funcţie similară funculcior D! şi rezistenţei R din i +5V porţii DTL (fig. 89). Jonc-hii/ăcolector a tranzistorului inilor joacă rolul uneia din D, din schema porţii DTL. ,111 ca de nivel realizată la •i ui DTL de cealaltă diodă D2 • Burată în cazul operatorului K1 joncţiunea bazăemitor a 'i torului T2, care îndeplineşte iii>i timp şi funcţia de ampli-||fni, comandând în contratimp fUlourele T şi T de la ieşirea Fig. 90 - Operator TTL ŞI-NU (CDB-4QO).
---------- u c c

schema capsulei.dacă pe toate intrările (emitoarele lui T.Circuit TTI. . şi tran/ixloiii)] intrA în conducţic. b . ŞI-SAU-NU (CDB 450): a . Baza lui T4 fiind polarizată pozitiv. prin joncţiunea /joncţiunile cmilor-ba/fl alo licee un curent a cărui valoare depinde de mărimea re/. polarizată.operatori dubli ŞI-SAU-NU cu cflte i intrări). tensiunea colectorului T. Ca atare. T2 şi T4 saturaţi. baza tranzistorului T.3 V). bloi-nl semnalul la ieşire este logic 0. în situaţia: semnal logic l pe intrări. 91 . joncţiunile emitor-bază ale tranzistorului T. tranzistorul T3 va conduce (va fi saturat) si semnului j transmite la ieşire prin intermediul diodei D. T. CDB 451 şi CDB 451 H .lccAl tensiunea pe cmitorul lui. «GND F/f. tranzistorul T4 va fi blocat. saturAitil se.) se aplică semnal logic l li exemplu +U cc ). vor fi blocal* joncţiunea bază-colector polarizându-se direct se injectează curent în ba/. Potenţialul colectorului lui T2 va scădea iar al emiliiiil| va creşte.islorului T. T3 saturat şi semnal la ieşire este logic l (de exemplu 11 f^). va ţine tranzistorul T2 blocat. Ba/a lui i'oncctată la t U^ prin R4.n Iulr care începe să conducă. în figura 91 se prezintă operatorul ŞI-SAU-NU (în ţară se realizea/ă CI t i p CDB 450.schema de principii! . Ca atare. fiind cu câţiva milivolţi inul MII . Acest circuit realizează funcţia logică: F = A-B + C-D. acest tranzistor va conduce.TTLl In pun/fl unul din ucenic Imn/iHloHic cile blocat $1 celAliill l'Uiic(lonuica circuitului din lin W se explicfl astl'cl: dacfl una sau toulc intrările (emitoarele) Iran/.istcnţci R. în situaţia: semnal logic O Iii inllM T2 şi T4 blocaţi. se gflNCNC In ttiţ logic O (de exemplu 0.

92 . B se găseşte l lo^ic inferior. i i A reprezentarea în scheme a tranzistorului Schotky.! mai sus. c . C'hTiiitcle TTL cu diode Schotky Suni circuite logice bipolare ultrarapide rezultate din seria rapidă a TTL prin ilurica unor diode Schotky de evitare a saturaţiei tranzistoarelor. . |l ii huma electrica de principiu în fig. adică dacă A-B = O sau A-B = 1.istorul T2 este blocat dacă cel puţin una din intrările A. iar în fig. c. 92 b. în fig. Funcţionarea circuitului. 91 b. adică dacă C-D = O sau C-D = 1.hi'init conexiunilor capsulei circuitului integrat ('l)Ii 450 culc dalfl in li K. Similar tranzistorul T3 este blocat dacă cel puţin una din intrările C. poate fi dedusă pe baza următoarelor observaţii simple: 'Iiim/istorul T este în conducţic numai dacă tranzistoarele T2 şi T3 sunt Tmn/.Circuit integrat TTL cu diode Schotky: a . Hc/ultă F = Ă^BOD = A-B + C-D. si deci ln(iii'rt notai. D se i In nivel logic inferior. 92 a Mlnlâ operatorul ŞI-NU din seria TTL cu dioda Schotky.operator ŞI-NU. b. Seria TTL cu diode v prezintă un timp de propagare de 3 ns la un consum foarte mic (aproximativ V pe operator). I*5V) Fig.reprezentarea în schemă a tranzistorului Schotky.

CI-MOS nu necesită izolarea unul de celălalt a tranzistoarelor M( >S pe acelaşi substrat. bază utilizat în toate porţile logice. în CI bipolare aproximativ 30% din suprafaţa utilă a pastilei esl» cu „insule de izolare" a componentelor schemei. De exemplu. 1.ÂB B — ir A«B«C J 1 îl T4 F= Flg. Amplificarea tranzistoarelor MOŞ este controlată prin dimensn geometrice.DD « uu U 5ÎF .25 mm x 1. excepţie făcând numai tranzistoarele MOŞ complcmui» exemplu.< l r ni l U1 liiti'ttnift' MOŞ cu CHIUI! n ţi p l a|fl do ('l bipolare. ceea ce contribuie la creşleren îl de integrare pe pastila din următoarele considerente de ordin tehnic: 1. Iflrfl re/isloare sau condensatoare.n Circuitele integrale lip MOŞ suni simple.operator SĂI l d . deoarece conţin numai Iun MOŞ. . Este constituit din două TEC-MOS: traii/n> de comandă T.25 mm) a fost realizat în 1962. 1. Tehnologia de realizare a CI-MOS e mai simplă decât tehnologia la CI bipolare. Un CI-MOS înregistrează un consum mai redus de energie electi i dimensiuni mai mici comparativ cu un circuit echivalent realizat cu trai bipolare. c .inversor cu tranzistoare MOŞ complementare. un rezistor difuzat di ocupă o suprafaţă de 0. Rezistoarele folosite în CI bipolare. Primul CI-MOS (un circuit logic cu 16 tranzistoare MOŞ pe o p. şi tranzistorul T2 care funcţionează ca rezistor de sarcină. în figura 93 a este prezentat „inversorul MOŞ" care reprezintă circuili. limita teoretică până la care se va ajunge pulaml i I milion tranzistoare pe l mm2.operator ŞI-NU. obţinute prin difuzie sau i1 metalice în vid. 2. b . ceea ce reduce sul densitatea pe „cip" a acestor circuite. este blocat când la intrare se aplică o tensiune mai mică (în valoare .inversor MOŞ.i de rczistorul difuzat. V3 Circuite integrate MOŞ: a . circuitele integrale MOŞ poscdfl o «cric de «v. siliciu cu dimensiunile 1. ocupă suprafeţe mari.2 mm2. în pn ajuns la densităţi de integrare în domeniul CI-MOS de peste câteva mtranzistoare MOŞ pe l mm2. în CI-MOS ca rezistoare se utilizează trm> MOŞ a căror suprafaţă este cu un ordin de mărime mai mică decât suprafaţ. 1. Tran/m T. aceasta uşurează calculul circuitelor integrate MOŞ şi conh creşterea preciziei de realizare a configuraţiei suprafeţei lor. .

tensiunea piiiţn scade la minim (nivel logic 0). Cele două porţi sunt legate împreună şi formează intrarea ului.'i a nformaţiei (tehnica de calcul). nivel logic O. ieşirea o constituie drenele celor două tranzistoare. Dacă una sau . Sursa şi substratul tranzistorului T.inul mure (în valoare iihsolutfl) ilecat tensiunea Ur i tutorii! ŞI-NU (NAND)serealizca/.ura 93 c este prezentat un operator SAU-NU (NOR) cu trei intrări. deoarece tensiunea pe poarta lui este nulă. Tranzistoarele T.m/isloarclc de comandă sunt blocate şi tensiunea de ieşire este apropiată " a 11 (nivel logic 1). Dacă intrările se găsesc la nivele logice l. T 2.loarc dc comandă.u i le se găsesc la nive logic l. iar T4 ca rezistenţă de sarcină. • in legarea tranzistoarelor MOŞ cu canal n şi cu canal p în diverse scheme l'ţine de asemenea operatorii SAU-NU şi ŞI-NU. nivel logic 1. în cadrul acestor circuite digitale intră circuitele 'iile. nin am mai arătat. ('ircuite logice secvenţiale ucuitele care urmează a fi prezentate sunt de tip secvenţial ceea ce înseamnă i u o combinaţie dată a tensiunilor de intrare. a niemo-U şi microprocesoarelor. conectate în serie. H iranzistoare MOŞ cu canal p indus.. tensiunea lor nu este neapărat • it. T2 acţionează ca tranzistoarc de comandă. ţiul tensiunea de intrare este nulă (nivel logic 0) tensiunea între poartă şi in/istorului T2 (cu canal p) este egală şi de semn contrar cu tensiunea de n c (+US). iar •doi de sarcină. corespunzătoare logic 0. . induce. Schema circuitului inversor cu ' .1. Tranzistorul T. T3 acţionează . ca poate depinde de ceea ce s-a întâmplat înainte ca tensiunile de intrare vi la „configuraţia dată". toate având multiple aplicaţii în prelucrarea . în acest caz M la ieşire este egală cu Us fiind la nivel logic 1. tensiunea la ieşirea porţii scade la valoarea : nivel logic 0). 93 d. în această situaţie tensiunea la ieşire este minimă. registrele şi memoriile. tranzistorul T2 este blocat. • t mitele integrate cu tranzistoare MOŞ complementare OS-MOS) '•sie circuite conţin tranzistoare MOŞ cu canale de ambele polarităţi pe pastilă de siliciu. c sursa şi substratul tranzistorului T2 sunt conectate la tensiunea pozitivă nlare +US. nivel . care polarizează acest tranzistor în starea de conducţie. ind tensiunea de intrare este +US (nivel logic 1). tranzistorul inul n) fiind blocat.ă prin legarea în scrie a tranzistoarclor in lig.. sunt conectate la masă. Vom trata în continuare pe scurt doar Ic basculante. întrucât ele stau la baza realizării atât a registrelor. 93 b.dc prtig tJr|. fi ie nulurcu/ii m momentul in cure In intrure ic aplici . lif'. Când cele trei intrări i nk'iiţial minim. M i r e MOŞ complementare (operatorul: inversorul COS-MOS) este ift în fig. Când una sau toate intrările sunt la potenţial minim. tranzistoarele de comandă sunt blocate şi i la ieşire este apropiată de tensiunea UDD.

< ucullolt-biiNiuliinlc NIIIH circuite ctuo nu doufl f»lrtil diNtinoii . se rezultând a doua stare stabilă.«lin1 pentru CHM integrat tip R-S realizat cu 2 circuite ŞI-NU (NAND).scheme electrice de CBB cu componente discrete. Aceasta măreşte semnalul pozitiv aplicat in baza lui T.simbol pentru CBB iniei l i p K-S realizat cu 2 circuite SAU-NU (NOR): e .. iar pe T2 blocat o perioadă nedefinită.. în starea de conducţie.i Circuite basculante bistabile (flip-flop) Un circuit electric care prezintă două stări de echilibru stabile dil încadrează în categoria circuitelor basculante bistabile (CBB).4 V (nivel h Deoarece baza lui T2 trece în starea de blocare şi colectorul lui T2 tinde s.2 . CBB de bază este alcătuit din doi invertori cuplaţi încrucişat (fi|Dacă T.0. .. colectorul său va fi la potenţialul V = 0. b . "ÎT o Fig..< o «''m in u l i u l'fU'imdu-sc fie pun nplicitreu unor semnale de comanda din i fir in iu mă unor procese de vai ia|ic a mărimilor electrice caracteristice cili l >upă numărul stărilor distincte. acesta intră în condwţli stările celor doi tranzistori se inversează: T2 conduce (saturat) şi T. valoarea Ucc (nivel logic 1). îndepărtând semnalul iniţial. este iniţial în conducţie (saturat) prin aplicarea unui semnal pn ba/a sa.. 94 C'ircuite baculante: a. circuite basculante monostabilc şi circuite basculante . circuitele basculante se clasifică In basrulaiitc bistabilc.. circuitul menţine în conţin T. c . Aplicând acum un semnal pozitiv în baza lui T2.simbol pentru CMB integrat. d . şi apoi.

rezultă saltul de «Ir circa 4.2 V) livi/orului rczistor RBRC şi curentul debitat în sarcină. ca după aceea să revină singur în starea iniţială stabilă. a-rea într-o anumită stare poate fi determinată fie de semnalul care prezintă 1.u alta instabilă. circuitul funcţionca/.iproximativ egal cu: Vcc .i se găsea deja în această stare). Când se aplică din exterior un semnal adecvat. i u i două circuite SAU-NU (NOR). . barele aplicate variabilelor . 94 c).1.5 V. • rcuite basculante monostabile (CBM) rste circuite basculante sunt caracterizate prin două stări. . fiecare circuit ind una din intrări la nivel logic O. *W b). R-S şi J-K. J. dispozitive de marcare de timp." i nrtflgurntln conven|ion«lft M realizează un circuit mai funcţional pun . i Iară de circuitul basculant bistabil de tip zăvor. joacă rolul unui inversor. ca elemente de întârziere a unor impulsuri standardi/.1 circuitului NOR 2. deoarece. fie de un semnal numit de ceas (clock) i întâi în scheme.ă analog cu cel din fig.1 n doi rczinlori R„ în ba/a şi prin două intrări de comandă (fig. tensiunea la valoarea cea mai mică sau starea logică 0.CCE(sat). simultan pe cele două intrări ale lui. ceea ce produce apariţia unui nivel logic l pe ieşirea ••st caz. CBB TTL cu Vcc = n salt al tensiunii de ieşire tipic de 3. Tiisiunc pozitivă sau un puls aplicat la intrarea S (în engleză: set = punere ) i ulică ieşirea Q la valoarea cea mai pozitivă a tensiunii sau starea logică iiine pozitivă sau un puls aplicat la intrarea R (în engleză: rest = punere la •i»ar. 94 d) fie: Un două circuite ŞI-NU (NAND). în acest caz. un CBB poate fi compus (fig.at în tehnică integrată. cu alte . l inura 94 d. • • i nitul descris este un bistabil de tip zăvor (latch) care basculează numai l impuls dintr-o succesiune de impulsuri aplicat la intrare.icţionează cu nivel logic l. ili/. D.u e atrag atenţia asupra faptului că nivelul coborâtor este cel activ. la ieşirea Q. i itru CBS R-S cu două circuite NAND (fig. 94 a.8 . există patru tipuri de bază l). CBM îşi schimbă isâ numai pentru o perioadă de timp determinată de constantele proprii MI respectiv. K. dintre care una . CBMi >loscsc frecvent ca elemente de memorie temporară.larca dorită la ieşire se obţine aplicând pe intrare nivel logic 0. CL sau T.ate sau '•ncrarea unor impulsuri de scurtă durată. 94 c şi fig.1 ce trebuie înscrisă în bistabil. Pentru Vcc = 5 V. Starea stabilă se menţine atâta timp cât din afară nu se •i semnal.4. pentru basculare. zero ce se transmite prin bucla de reacţie . S. l( 10 R(.5 V. Explicarea funcţionării este simplă dacă se reaminteşte că l NOR cu două intrări nu furnizează tensiune la ieşirea sa decât dacă are 'l'. iar semnalele 1) >' Q' -" CT(Q = ieşire ncinvcrsată.ice O. iarTJ = ieşire inversată) au un salt de . care determină comutarea în funcţie de semnalul i Ic de informaţie notate prin R. se prezintă schema bloc a unui circuit basculant R-S realizat • ncuite NOR. literele R şi S nu au bare deasupra lor. Dacă acum pe '-i se aplică nivelul logic l. T. automat ieşiea Q devine zeră (în afara cazului . Practic această valoare este mai scăzută (3.

CI amplificatoare operaţionale sunt amplificatoare de curent o (realizate pe un singur cip) care datorită parametrilor de intrare şi ieşire bui folosite (ca amplificatoare de bandă largă. clasificarea lor făcându-se după domeniul şi modul lor de foliei Astfel. TBA 950. comparatoare. după domeniul de utilizare. sunt caracterizate prin din ambele instabile. dar dalorilA întAr/. Ca exemple de asemenea circuite integrate operaţionale realizate ui | noastră pot fi date: ROB 101. revenind apoi în l ajunge hi nivelul logic 0. îl* receptoarele de TV şi din echipamentele industriale. CM liniare pentru aparatura de măsurare sunt circuite amplificatoare de in4 mcntaţie. ('HA fapt un oscilator carp produce semnale dreptunghiulare la ieşirea sa. t RC. ROB 715.). 1. ieşirea rămâne pe O. CLB 2711. 1.i largi în tehnica circuitelor logice. CBA se poate realiza legând în reacţie un impar de circuite inversoare. trecerea dintr-o stare în alta se face fără semnale apli< exterior. bE 565 etc. având . aparatura mcil!i! cât si în aparatura de larg consum. I I I 790. PA 758. PA 740 . ampli li de eroare. Posibilităţile actuale ale tehnicii planar pe siliciu permit realizarea unei ga largi de CI liniare. Putem enumera ca exemple: TBA 120. Circuite integrate liniare (analogice) Circuitele integrate care vor fi analizate în cele ce urmează se do fundamental de circuitele integrate logice unde semnalele de intrare şi iet?i sub forma unor impulsuri sau nivele de tensiune. Asemenea circuite se rcali/w»! şi în ţară (exemplu: TAA 661. Ml I K10. 1. Se pot enumera ca exemplu: ROB 748. l) (rece în O. TDA 440. prin aceea că semnalele > în general din tensiuni continuu variabile. Circuite basculante astabile (CBA) Aceste circuite. folosite în echipamentele electronice industriale. la momente de timp determinate de parametrii circuitului. punctul I) mai rămâne în l pe durata. ROB 709. pA 741. numite şi multivibratoare. care împreună cu un număr mic de componente piun sunt folosite la realizarea unor blocuri din circuitele de radiocomunica|ii.fn figura 94 e. M H 820 etc. Dacă A (rece în l. CI liniare pentru telecomunicaţii sunt circuite amplificatoare f ti prelucrătoare de semnal. filtre active) în echipamentele ind (inclusiv în aparatura medicală) şi din ce în ce mai mult şi în aparatura <k i consum. fiind utilizat pentru generarea semnul sincronizare sau tact (clock). în aceste circuite are loc o ani|n (sau o comparare) a semnalelor de la intrare. de desert' • condensatorului. oscilatoare. în acest interval t.icril il>H( circuitul KC. ROB 725. integratoare analogice. de aceea circuitele integrate Hfli (sau analogice) sunt în general circuite amplificatoare. CI liniare de putere sunt circuite amplificatoare în curent continuu impulsuri. *e pro/inlfl o «chemi de monoMinhll ronli/ntfl cu porţi Ini (do lipul ( ' l ) U 400 l i ) l''unc|ionurca circuitului cslc urmAloarea: pentru A re/uIlA I i i ) l. principalele tipuri de CI liniare se pot cliujf în următoarele categorii' 1.

l u i c i r e u i i i l I m i n U ' n i u i o l i n î n r o . p o m m a s e e c o n o m i a ! .

supiala MOŞ. orice variaţie a valorii tensiunilor de lurilc polacu li amplificată.î iMaje diferenţiate de amplificare. c . rezistenţă foarte mică (de ordinul zeci de W) şi bandă de cu frecvenţă tran/is i litră distorsiuni de la curent continuu până la o frecvenţă cât mai tori ridicată. iar plificatoarcle diferenţiale (numite şi amplificatoare operaţionale) structu consti-ipala clasă de circuite integrate liniare cu câştig mare de tensiune. ca urmare MII n modificarea în mod corespunzător a schemelor ţa electronice ale integrate respective. în circuite integrate liniare se folosesc număr pe . .ui de offsct) chiar în absenţa unui semnal de intrare. condiţiilor de mediu etc. b .t la bornele l şi 2 se aplică două tensiuni. Ujc dif. bipola .. 95 b se prezintă două scheme simple de aţi de amplificatoare tip I1 c cu tranzistoare bipolare (se pot realiza şi cu TEC-uri).cu polarizarea emitorului prin sursă de curent. i lip Darlington ctc.. 95 a şi fig. rile cu Ampli->pci aţional este un circuit electronic care prezintă următoarele i proprietăţi: înlocu M nsiiinc mare (de ordinul sutelor de mii). 95 . la ieşire apărând un semnal numit „tensiune (curent) capaci de tăţi se . rezistenţă de intrare foarte iesc mare îl MW). integr ( i j t .cu polarizarea emitorului prin rezistor. în cazul în IEŞIRE J 1 1 INTRARE 1 . I K H ilil folosirii cuplajului direct. IR 2 IESIRE 2" | l INTRARE o-U /•'/g.Etaje de amplificare diferenţiale: a .reprezentare în scheme. ). atunci diferenţa lor U indif se r sau i şi între bornele de ieşire apare tensiunea diferenţă. Pentru a reduc minimaliza la u estor variaţii ale tensiunii de alimentare precum şi influenţa minim variaţiilor um (ca • .ilură. apelându-se la circuite cu cuplaj activa direct între etaje.

un astfel de amplificator nu are conexiune de masă. = 1. ieşirea ultimului etaj diferenţial se găseşte la un potenţial de curent c.5 .2 V) şi o minimă (mai mare cu cea 1. deoarece prin se limitează amplitudini înrăutăţeşte liniaritatea c: de tensiune de ieşire.5 . Cu alte cuvinte. indiferent de mărimea factorului de amplificare al circuitului. adică: nude A este amplificarea etajului.care amlu-lt! Intrftri nu ncclnţi putcii|iiil In «port gu masa. pentru un amplificator alimentat la tensiunile U+ = +15 V şi U tensiunea la ieşire poate varia în limitele -l 3 şi +13 V. UIVEL Fig. coborî nivelul de curent conţin la ieşire cu minim de atenuiitf semnalului de curent alternativ fig. a acestui potcn|> Pentru aceasta se utilizea/A elui de deplasare a nivelului (de cui continuu) între etajele de ain| ficare (în general circuite de di zare a tensiunii) care au rolul d. potenţial zero şi pe intrarea l se aplică o tensiune de l mV. ieşirile primului etaj de amplii * se cuplează direct cu intrările celui al doilea etaj de amplificare şi aşa mai d Astfel.eş poate varia între o valoare maximă (care c mică decât tensiunea de alimentare pozitivă cu aproximativ 1. Pentru realizarea de amplificatoare operaţionale integrate cu coeficient! i» de amplificare.1 nulă. Amplific diferenţiale au două tensiuni de alimentare (fig. dacă de exemplu se aplică Ujn . exemplu. i DIFERENŢIAL KPlAţ. Tensiunea la ieşire U. tensiunea dilcrenţfl Iu ieşire eslc . ridicat faţă de masă şi nu poate fi utilizată ca bornă de ieşire a amplific operaţional. m port cu masa. Se deplasarea spre zero volţi. l FIKM. una pozitivă si negativă. l Heneial. l .l la ieşire se obţine aceeaşi tensiune ca în cazul urcare intrarea 2 sc^nu .2 V decât tensiunea de alimentare negai. realizată pe baza 0 etajelor i < ponente P'tiM menţionate mai înainti ajutorul amplificatoarelor IEŞIRE AMruriCAToA OiriUMţlM. prin această conectare.001 V şi U . 96 Schemă tipică de amplificator operaţional integrat. b). 96 se prezintă o schemă lipi de amplificator operaţional n grat. ca* In em< diferen|fl de inimic este nulii U||(i|(f -O. In scheme amplificatorul operaţional se reprezintă printr-un triungh i < c) în care se notează cu minus (-) intrarea inversoare a amplificatorului opo şi cu plus (+) intrarea lui neinversoare.ca/fi la ieşirea sa o tensiune d depinde de diferenţa celor două tensiuni de intrare. etajele de amplificare diferenţiale care intră în componenţii (IM conectează în cascadă. un aniplillcator diferenţial furni/. 95 a.

în fig.).schemă de amplificator final cu PA 741.I > n HoctroiiK'A se pol n-tili/a scheme divcrtic. integratoare analogice. ZJN. INVI NI ÎNV O 5 Z] IEŞIRE ZlOFFSET Z1M.C.schemă electrică detaliată.CZ7 OFFSET / f ÎNV (?2 \ 6<?IESIRE Amplificatorul operaţional PA 741: a .configuraţi» i minutelor a două tipuri de încapsulări. c este prezentată schema electrică detaliată a MMii nliniilui operaţional integrat PA 741 precum şi configuraţia terminalelor a l li|nin de încapsulări. c . b. amplificatoare de curent alternativ.C. b. olc.C.C. Z1N. 97 a. d . . cu un iniiiiAi de component* ut şi cu CHHK Inislici simţitor îmbunătăţite (de exemplu: scheme de i lensinnii.C. 2 0 v 2 0 V N. 97 d este prezentată ca exemplu o schemă de iilor final de putere care o Ieşire utilizează un amplificator operaţional de tip ovs Offset ^ MIM N. în llg.C.I 14 - 12 1 1 10 9 8 ZlN.

1.4.precum şi diferitele forme de nu ale acestora . redresate sau nercdrr funcţie de necesităţile şi indicaţiile terapeutice ale fiecărui caz în parte. 1. l . 1.01 ms şi 2 s. cu scopul ol>|ni< acestor diferite forme de impulsuri. generatorul de curenţi excito-motori este akii din (fig 98) următoarele părţi distincte: 1. Circuite de comandă automată (a) şi manuală (b) Circuit monostabil Dispozitivul corector de impulsuri Circuitul modulator Amplificator de ieşire Sursa de alimentare Electrozi şi cabluri de legătură /•'/#. CIRCUITELE ELECTRONICE COMPONEN 11 Generatorul de curenţi excito-motori este un aparat electronic medical în clcctrotcrapie.ichiuiloylcc din domeniul circuitelor integrate liniare nu yl rcnli/iiron unor circuite integrale liniare spceiali/atc. sunt pre/an. amplittcatoare integrale (toată schema din llg. 98 . fie integrat) şi un clr< de comandă manual. 1. Acest aparat produce potenţiale (impulsuri de tensiune) motoare de diverse forme. SCHEMA GENERALA A UNUI APARAT DE CURENŢI EXCITO-MOTORI. Circuite de comandă: un circuit de comandă automată realizaţii v u multivibrator (CBA realizat fie cu componente discrete. Formele impulsurilor de stimulare .01 ms şi l s. 1.alese diferenţial de medic în funcţie de indicaţie. 1 1. După cum s-a determinat experimental pentru un curent de stimulare ivi durata impulsurilor variază între 0. 97 d rcali/ată într-o singură capsula) etc. S-au rcali/al compiir do tensiune integrale. Frecvenţa impulsurilor generate de CBA poate fi varialA din un potenţiometru. iar intervalul între două i ni i este cuprins între 0. 1. slahili/atoarc de tensiune integrate.n capitolul care tratează terapia cu curenţi de joasă frecvenţă.Schema bloc a unui generator de curenţi excito-motori. 1. modulate sau nemodulate.

Aceste circuite llri'iiite de integrare RC. un generator de joasă frecvenţă şi o punte modulatoare Wheatstone. cât şi | Ircnurilor de impulsuri.impulsuri obţinute i dispozitivului corector de impulsuri. scmi-sinusoidale. Curentul poate ajunge până la intensitatea de 100 mA. rezistenţa opusă de ţesutul uman sub electrozi îşi schimbă rnrnri k. (fig. Durata i tlnmiliiiv este dată de timpul de descărcare al condensatorului C pe Ml| n K (fig. ţ Miller (amplificator analogic permiţând o integrare liniară) etc.69 exprimat în secunde. Se remarcă faptul »«timpul tratamentului. La o ieşire culege direct impulsurile rectangulare aplicate la intrarea dispozitivului ('ircuitul modulator: este un circuit care transformă impulsurile de diverse | obişnuite la ieşirea dispozitivului corector în trenuri de impulsuri (fig. filtru RC cu diodă. circuite de derivare RC cu diodă.A-A r'orme de impulsuri produse cu generatorul de curenţi excito-motori: a . progresive etc. 99 a). iar la ieşiri putând culege la alegere alte forme de impulsuri lllţlnle.impulsuri obţinute la ieşirea circuitului modulator. l Amplificator de ieşire (final): este un amplificator de putere de joasă |fl care poate să debiteze pe sarcină (pacient) o tensiune până la 300 V în Aiuri. DiNpo/.n< nilul niniioslnhil: csto un CBM cu care ie regleazA intervalele dintre niiliiri. CMM poate fi realizat cu componente discrete sau integrat. (M c) şi arc valoarea t = RxC*0. In paralel cu intrarea comună la care se aplică impulsuri rectangulare i ilc CU A. 99 b). . faradice.ilivul corector de impulsuri: cuprinde mai multe circuite diferite. Din iMrnliomctre se pot varia atât pauzele dintre trenurile de impulsuri. b .

1.consiliul . '. Electrozii şi cabluri de legătură: sunt accesorii care au o mare ini| în punerea în valoare a unui aparat electronic medical. este necesar ca amplificiM putere sa fie de curent constant. Astfel electronica pune în v bolnavului mijloace din ce în ce mai eficace pentru îngrijirea lui. întrucât se cere curentul ee traverseu/ă ţesutul pm Hă fie constant pe toată durata tratamentului. de posibilităţi de investigaţie şi tratament. 6 Sursa de alimentare: este formată în general dintr-un bloc redn bloc de filtraj şi un stabilizator de tensiune continuă. stabilitate şi siguranţă în funcţionare. |„ Vuritt|i!i corespund variaţii ale lui I. Toate trebuie să îndepl i coiulifii de calitate. tastatură modernă şi chiar microcalculator) şi cu un nuni.Viloaren ţi conform legii lui Ohm . Condiţii: trebuie • re/istenţă ohmică cât mai mică. .H Aparatura electronică medicală modernă este din ce în ce mai comp un număr mărit de facilităţi pentru practician (numărătoare de impulsuri.1 fie flexibili şi cât mai uşori. Stabilizatorul de l poate II realizat cu componente discrete sau sub formă de circuit integrat sjn 1. să facă un contact electric bun. Indicatoare de măsură şi control: trebuie să fie clare şi foarte i Generatorul descris mai sus este simplu şi conţine un număr minim de ci. Acest amplificator de putere de curenl i ponte fi realizat cu componente discrete sau integrat. i' afişaje pe display. *-"ll(l U . Xf. să nu se ox 1.

i|»nritalca (proprietatea) celulelor vii de a reacţiona la un stimul se numeşte II ITATE. \IMUTATEA este considerată ca o reacţie secundară a ţesuturilor şi se i n m transmiterea mai departe a stimulului de către celulele şi fibrele i MM e i fu funcţie de natura diferitelor structuri celulare apar reacţii specifice: •p imi'-etilare se contractă. . O creştere a intensităţii 'î l ni peste valoarea „pragului" nu duce la o creştere a răspunsului. luând în consideraţie faptul că | «u "i electric aplicat asupra organismului viu constituie un stimul care |f«i . miletul. lovirea ochilor provoacă senzaţia de „stele" etc.după intensitaea curentului şi suprafaţa l sc constată o contracţie musculară mai puternică sau mai slabă. celulele glandulare secretă un agent fizic sau chimic • hiniliiee o reacţie de salivaţie.Ic prag" pot determina o reacţie care se propagă ca undă de excitaţie i" li măsurată la o distanţă determinată de locul ce excitare. stimulul :|i.pingului" au o acţiune limitată la nivelul acestuia. Stimulii sub l . lovirea. îl sinapselor sau prin intermediul receptorilor care pot declanşa impulsuri Slimulii artificiali sunt de natură fizică sau chimică: presiunea. . 1. fundamenstimulii naturali sau „adecvaţi" şi stimuli artificiali sau „inadecvati". Dacă prin stimuli electrici Hlale mai multe sau mai puţine celule .ă . Numai " i" . în afară de aceasta. baze). POTENŢIALUL DE REPAUS (POTENŢIALUL DE MEMBRANĂ) u-paus. datorită faptului că ating direct Iul membranelor celulare. interesează numeroşi receptori şi provoacă reacţii < clor obţinute cu excitanţi specifici. procesele chimice şi fizice din membrana celulară se află într-0 ivhilibru. stimulii termici. "K mi n a declanşa o excitaţie. 11 . stimuli Aecslia din urmă ocupă un loc aparte. h. i.că există două mari categorii de stimuli. Stimularea transformă periodic această stare (de echilibru) fi o serie de procese chimice şi fizice.în mare . ca o reacţie primară la un stimul apare un răspuns local. u-acţie tisulară. M •! ecia/.iiegoric fac parte schimbările ce au loc la nivelul terminaţiilor nervoase. \« est comportament al structurilor nervoase la diferite grade de intensitate ale «ginim este cunoscut în fiziologie sub denumirea de legea „TOTUL SAU NIMIC" t itlnhilă numai pentru reacţia unei singure celule. II. diferitele soluţii chimice (acizi. stimulul trebuie să^aibă o intensitate minimă 1»« ' i. |ii i in.[ c A r i i O L U I n HA/ELE H/JOLOGICE GENERALE ALE ELECTROTERAPIEI i mini de acţiune al agenţilor fizici asupra organismului uman trebuie H • i i evaluat pornind de la cunoaşterea şi înţelegerea noţiunilor fundamentale M ii înlogic a ţesuturilor neuromusculare.-ţioneze un anumit timp minim pentru provocarea excitaţiei. sc numeşte intensitate de prag a stimulului.

li-iite de o parte şi cealaltă a membranei: în timp ce Na+ se află în exteriorul •lulci în concentraţie de 142-145 mEq/1 şi în interior de numai 10-12 mlu|/l upoil 12/1). unde concentraţii! ut ionilor este mai mică. DEPOLARIZAREA Stimularea celulei prin agenţi chimici şi fizici (mecanici.. aliaţi în concentraţi! . Reţinerea cantităţii clei mai însemnate a ionilor de potasiu spre interiorul celulei nu se datoreştc ompei de potasiu. uisumatoare de energie. apoi Hodgkin şi Huxley) ea se prezintă la o valoare de -70 mV —90 mV interiorul celulei fiind încărcat negativ). pompa de potasiu este puţin eficientă şi are n rol neînsemnat în generarea potenţialului de membrană. Măsurată prin tehnica microelectrozilor (Ling *ji icrard.acesta va tinde mai rapid spre exterior ivfit este atras activ să străbată membrana celulară spre interior. desfăşurate în miimi de secundă . din ornuila stabilită rezultând -86 mV .fiind atras de sarcinile negative intracelularo) irmeabilitatea membranei celulare fiind de 50-100 de ori mai mare pentru IO ivât pentru Na+. l . l'ln cHtc foitrlc subţire (70 A).Membrana cclulurA joaca un rol hotAiAtor nifli In r»pm nt ţi tn timpul imiilAiii. Potenţialul de membrană fiind în ultimă analiză generat de gradientul di' oiuTiiIraţie a ionilor de o parte şi de alta a membranei. în acest fel. Direcţin Ic polarizare este totdeauna pozitivă în exteriorul membranei. POTENŢIALUL DE ACŢIUNE II.1.valoare apropiată de cele obţinute prin iiANiirAtoriJc directe cu microelectroîi.• MO 155 mEq/1 (raport 1/38).nre caracteristică a ioniloi olul hotărâtor îl au ionii de sodiu (Na*) şi potasiu (K1). II. electrici etc.) pro luce o seric de modificări importante şi rapide ale proprietăţilor şi implicit ah' ) otenţinlului membranei celulare. a putut fi calculat în raport u concentraţia ionilor de potasiu în interiorul şi exteriorul celulei (NERNST). K4 prezintă o concentraţie extracelulară de 4 mEq/1 şi intracelulurfl .2.transport pasiv . finul uk'AlullA din uluituri do lipide şl bmniiie ordonate uniform. faţă de interiorul dulci considerat negativ. Potenţialul este datorat polarizării electrice a membranei celulare. ce-i conferă o permeabilitate aolet Hvft. Prin acest mecanism de „pompă" în care se susţine că rolul principal îi revine ompei de sodiu. se realizează o diferenţă de tensiune numită potenţial di 1 ncmbrană.2. adică printr-o activitate energetică a celulei în car» litocondriile au un rol deosebit de important ca generatori de energie. în timp ce potasiul pătrunde în interiorul celulei (printr-un proccn c dil'uziune . se realizează următorul transfer de ioni: sodiul este expulzat fti v cxtracelular. Această diferenţă este menţinută prin mecanismul denumit „pornpH.caracteristice . de repaus sau stabil. ci potenţialului de 85 mV intracelular întreţinut de pompa dr odiu.n nivelul membranelor celulare există o reparti/. K fiind şi mai difuzibil . Datorită diferenţei de concentraţie a celor doi ioni de la nivelul membranei olulare în repaus.

procesele declanşate de stimulare. „pozitiv faţă de exteriorul celulei.. deşi ambii ioni sunt încărcaţi pozitiv. Interiorul celulei atinge în punctul maxim al acestui proces un plus de 40 mV. al cărui flux revine la valoarea de repaus. ik'dunsându-se un flux masiv al acestor ioni dinspre exterior spre interior. numită şi potenţial „critic. în acelaşi timp creşte permeabilitatea membranei pentru potasiu care va ieşi din celulă cu un flux crescut în intensitate. iar viteza de migrare a sediului ajunge până la de 7 ori mai i nare decât cea a potasiului. Membrana stimulată devine dintr-o dată permeabilă pentru ionii de sodiu. în aceste condiţii. Are loc o inactivare a mecanismului de transport al sediului spre 'nteriorul celulei cu reducerea bruscă a conductanţci membranei celulare pentru todiu. iar cea internă . curentul di. Ţinând cont de aceste rezistenţe. Aceste procese de revenire la potenţialul de membrană se constituie în faza de repolarizare. La om. .20 mV. stimulul cu nivel de prag (de excitare) reduce potenţialul de repaus cu 15 mV . po/itivitatea creşte în interiorul membranei faţă de suprafaţa externă a acesteia. mai mică valoare. Intensitatea minimă necesară pentru declanşarea excitaţiei reprezintă aşamimitul „prag de curent continuu" sau REOBAZA. în urma modificărilor rapide de permeabilitate şi de concentraţie ionică.2. dar de.2. încetează. Cu aceasta.pozitivă. conductanţa (permeabilitatea) membranei pentru sodiu ajunge să fie de 30—40 ori mai mare tlccât pentru potasiu. pentru excitarea fibrelor nervoase rămân intensităţi de aproximativ 1/1000 din cea aplicată la nivelul pielii. nu este suficientă modificarea cu -20 mV deoarece între ţesuturile excitabile şi electrozi se interpune tegumentul . REPOLARIZAREA Chiar în timpul procesului de depolarizare încep să apară procese care tind să restabilească potenţialul de repaus. în cursul depolarizării. nire ajunge astfel la o valoare înjur de -65 mV. Permeabilitatea membranei celulare pentru sodiu creşte în urma depolarizării. Această modificare de permeabilitate durează aproximativ l ms. 11.intrare al Na' atingând intensitatea de ieşire a ionilor de K+.la care trebuie să adăugăm şi rezistenţa foarte mare a nervului (realizată de teaca de mielină). proces în care partea externă a membranei devine negativă. pentru atingerea potenţialului critic de membrană de depolarizare a celulelor aflate în straturile subcutanate. mişcarea inversă a potasiului este în măsură sfl restabilească valoarea de repaus a potenţialului de membrană.. acesta reprezintă de fapt momentul depolarizării membranei şi a declanşării potenţialului de acţiune. Secvenţa variaţiilor potenţialului de membrana din cursul cxcita(ici reprezintă potenţialul de acţiune ui celulei (implici! «»l membranei celulare).a cărui rezistenţă electrică este considerabilă .fj coroNpun/AUntrc procesului do excitaţie. Această trecere masivă şi rapidă de ioni de sodiu în interiorul celulei este întâlnită In domeniul fiziologiei sub denumirea clasică de OVERSHOOT. ('u oarecare întârziere faţă de fluxul ionilor de sodiu se produce un flux invers al ionilor de potasiu.

valoare apropiată de cele obţinute măsurătorile directe cu microelectroîi. ci potenţialului de 85 mV intracelular întreţinut de sodiu. Potenţialul de membrană fiind în ultimă analiză generat de gradienly concentraţie a ionilor de o parte şi de alta a membranei. unde coiuThlr| cationilor este mai mică. lin cute foarte subţire (70 A). în timp ce potasiul pătrunde în interiorul celulei (prinţi -un |iit de difuziune . faţă de inlpfil celulei considerat negativ.a nivelul membranelor celulare există o rcpurt i/arc caracteristicA H liMijj Rolul hotărâtor îl au ionii de sodiu (Na1) şi potasiu (K'). cât şi In UF lliniiilAiii. l . Măsurată prin tehnica microelectrozilor (l hij Gcrard.2.transport pasiv .1.fiind atras de sarcinile negative intraceluU Permeabilitatea membranei celulare fiind de 50-100 de ori mai marc ponliti l decât pentru Na+. a putut fi calculat în u cu concentraţia ionilor de potasiu în interiorul şi exteriorul celulei (NERNS l formula stabilită rezultând -86 mV .caractci i»i> . în acest fel. POTENŢIALUL DE ACŢIUNE II. electrici ele ) (IM duce o scrie de modificări importante şi rapide ale proprietăţilor şi implu n * potenţialului membranei celulare. se realizează următorul transfer de ioni: sodiul csto ex|iti| activ cxtracelular.Membru» cclulnrA joncA un rol liotnmior aiAt In repaui.2. Unul alcAimlA din simţuri de iillnimme ordonate uniform. apoi Hodgkin şi Huxley) ea se prezintă la o valoare de -70 mV —' (interiorul celulei fiind încărcat negativ). < II. de repaus sau stabil. Această diferenţă este menţinută prin mecanismul denumii consumatoare de energie. pompa de potasiu este puţin eficienta ţi | un rol neînsemnat în generarea potenţialului de membrană. se realizează o diferenţă de tensiune numită potenţial membrană. adică printr-o activitate energetică a celulei In mitncondriile au un rol deosebit de important ca generatori de energic. K fiind şi mai difiizibil . Potenţialul este datorat polarizării electrice a membranei celulare. Reţinerea cwiliH celei mai însemnate a ionilor de potasiu spre interiorul celulei nu se pompei de potasiu. Prin acest mecanism de „pompă" în care se susţine că rolul principal ti f»« pompei de sodiu. ee-i conferă o permeabilitate selcctivA. K' prezintă o concentraţie extracelulară de 4 mEq/1 şi intriu't'liili de 140-155 mEq/1 (raport 1/38). Dlrl de polarizare este totdeauna pozitivă în exteriorul membranei. Datorită diferenţei de concentraţie a celor doi ioni de la nivelul meiului celulare în repaus. aliaţi în eoiu'pitlf diferite de o parte şi cealaltă a membranei: în timp ce Na' se alia în celulei în concentraţie de 142-145 mEq/1 şi în interior de numai 10 12 tuf (raport 12/1).acesta va tinde mai rapid spre e»li decât este atras activ să străbată membrana celulară spre interior. DEPOLARIZAREA Stimularea celulei prin agenţi chimici şi fizici (mecanici. desfăşurate în miimi de secundă .

pentru atingerea I ii l ui critic de membrană de depolarizare a celulelor aflate în straturile M. curentul ii l Na' atingând intensitatea de ieşire a ionilor de K+.ire întâr/icrc faţă de fluxul ionilor de sodiu se produce un flux invers al u. Are loc o inactivare a mecanismului Hirt al sodiului spre 'nteriorul celulei cu reducerea bruscă a conductanţei •iiei celulare pentru eodiu.URM celulare). nu este suficientă modificarea cu -20 mV deoarece între ţesuturile r si electrozi se interpune tegumentul . Această modificare rabilitate durează aproximativ l ms. al cărui flux revine la valoarea de repaus. încetează.pozitivă. conductanţa iijlilatea) membranei pentru sodiu ajunge să fie de 30-40 ori mai mare • ilru potasiu. tliiii^e astfel la o valoare înjur de -65 mV. în . dar de. trecere masivă şi rapidă de ioni de sodiu în interiorul celulei este întâlnită ' i iul fiziologiei sub denumirea clasică de OVERSHOOT. Interiorul celulei atinge în punctul îl acestui proces un plus de 40 mV.11 cea a potasiului.. mai mică valoare. deşi ambii ioni sunt încărcaţi pozitiv. în aceste condiţii. In urma modificărilor rapide de permeabilitate şi de concentraţie ionică. Secvenţa variaţiilor potenţialului de i.2. Aceste procese de revenire la potenţialul de na se constituie în faza de repolarizare. Cu iitn.prag de curent continuu" sau REOBAZA. Intensitatea minimă necesară pentru declanşarea excitaţiei reprezintă aşaI . ' iţea creşte în interiorul membranei faţă de suprafaţa externă a acesteia. > ineabi litatea membranei celulare pentru sodiu creşte în urma depolarizării. II.la care trebuie să adăugăm şi rezistenţa foarte mare a nervului '.ile. ilul i1 u nivel de prag (de excitare) reduce potenţialul de repaus cu 15mV-20mV. în cursul depolarizării.mp creşte permeabilitatea membranei pentru potasiu care va ieşi din celulă i. „pozitiv faţă de exteriorul celulei. iar cea internă . acesta /mirt de fapt momentul depolarizării membranei şi a declanşării potenţialului |nme. mişcarea inversă a potasiului este în măsură să . . iiilmmu stimulata devine dintr-o dată permeabilă pentru ionii de sodiu.. pentru excitarea nervoase rămân intensităţi de aproximativ 1/1000 din cea aplicată la uclii.2. Ţinând cont de aceste rezistenţe. La om.\ crescut în intensitate. iar viteza de migrare a sediului ajunge până la de 7 ori mai . i .procesului de excitaţie. numită şi potenţial „critic.potasiu.a cărui rezistenţă electrică este '. procesele declanşate de stimulare.ibilă .'ii re partea externă a membranei devine negativă. REPOLARIZAREA I1 iar în timpul procesului de depolarizare încep să apară procese care tind ulcască potenţialul de repaus.. .l din cursul excitaţiei reprezint potenţialul de acţiune al celulei (implicit i.i de teaca de mielină).iscă valoarea de repaus a potenţialului de membrană. ndii-sc un flux masiv al acestor ioni dinspre exterior spre interior.

di • faza de repolarizare .dar după depolarizare. „Tensiunea de ieşire" era în timpul repausului mcntlm de -80 mV. Sunt reprezentate toate fazele unui potenţial de acţiune tipic.endentâ ----------------- Fig. Prag 1 O / \ J 1 \ i i ™^ Timp Potenţial de acţiune Potenţial local l1 L Post potenţial (pozitiv) LPostpotenţial (negativ] i 4^N S / potenţial — ' . Modificările de potenţial care au loc în timpul de.2. acestea realizează un potenţial de acţiune de 120 mV (fîg. membrana CP|H este incapabilă să mai reacţioneze la un alt stimul. Cu ajutorul pompei de sodiu-potasiu. 100).şi repolarizării uh'Aln potenţialul de acţiune. de exemplu.se instalează un stadiu în care pragul de excitare citit scă/ut. Pe durata potenţialului de acţiune (în timpul depolarizării). Na+ suplimentar iese din cd iar potasiul se reîntoarce în celulă .50 mV 50 mV PR -100 mV Stimul Pre Fază asce Faza dese 0 .până când potenţialul atinge iarăşi vnU» de repaus de -80 mV. în axonul gigant (după V. prin aceea c. RESTITUŢIA (refacerea potenţialului de repaus) începe imediat odată cu încheierea fazei de repolarizare a mcmlih celulare. Pragul stimul este în acest stadiu foarte ridicat şi nu poate fi depăşit. Această perioadă se miiii „refractară absolută". Vasilescu). 11. iar tensiunea intracelulară atinsă la sfârşitul repolarizării era de 1411 împreună.3. încă din timpul perioadei refractare absolute . poate declanşa un potenţial de ac|im Prin măsurătorile efectuate s-a putut stabili că o fibră nervoasă micimi poate conduce cel mult 800-1 000 impulsuri pe secundă la o stimulare artiHf» .Comparaţie între un potenţial local şi un potenţial de acţiune. numit „refractar relativ".1 nu există suport de activare pentru pătrunderea sediului în celulă. 100.care cu timpul. Ea este explicată de teoria excitaţiei. acesta permite mai întâi o excitaţie localfl • intensitate mai scăzută .

1 icfi creşterea intensităţii curentului se face într-un interval de timp prelungit.uri. chiar la intensităţi mari ale curentului. ||t> de la polul pozitiv anelectronus. < i n electrică se produce la variaţii ale intensităţii curentului într-o perioadă 1 lnnp.o anumită cantitate de electricitate (Q) fiind necesară pentru fl^iiren fluxului de ioni: Q = I • t.ilelcctrotonusul se manifestă prin creşterea excitabilităţii tisulare (la catod) «lepolarizării prin sarcinile negative ale electrodului. de o anumită intensitate (I) instalat brusc. .1848) in procesul excitării au loc modificări caracteristice ale proprietăţilor fizice ilogice ale ţesuturilor. Modificările apărute la nivelul polului negativ poartă numele de catelectronus.u îndelungat.i" lipicfl a unui sistem care funcţionează după legea „TOTUL SAU l (împotrivă. . întrucât acesta ifiii/rt depolarizând membrana.i nu se produce. cu posibilităţi precise de dozare a intensităţii şi duratei de acţiune u. viteza de creştere şi durata scurgerii sale. Deci. l'ingul de excitabilitate este mai coborât în zona catodului. depăşească valoarea de „prag". intensitatea curentului raportată pe unitatea de suprafaţă l densitatea curentului. este necesar Jlune/c o durată de timp (t) determinată pentru a produce depolarizarea flnnei . iii/arca stimulilor electrici în cercetările de fiziologie experimentală şi în i Ir funcţionale în scopuri clinice corespunde cerinţelor schiţate mai sus. facilitând influxul de ioni şi astfel apariţia . Iară a se instala fenomene de „oboseală". la frecvente itlAt de muri. 'iientul de stimulare.liirlrio). «încerca excitaţiei reclamă o anumită intensitate a curentului de excitare. II 4. în excitare joacă un rol şi suprafaţa un stimulate. Aceasta este '. determinate de sensul curentului şi cunoscute sub n de electrotonus. eu frecvenţe de 50-100 Hz. STIMULAREA ŞI EXCITABILITATEA ulmi transformării în excitaţie reclamă utilizarea unor stimuli artificiali •i. ponoiulti refractari 11 mu) crcţfte şi (ici venţu maximă transmisă va scădea. ELECTROTONUSUL (Du Bois Raymond .total reversibile.mipulat. Aceasta se explică 'nlarca unui proces de acomodare a ţesutului excitabil. pentru stimulare itanţă densitatea curentului. fibrele nervoase medulare pot fi m. 11 3. aceasta înseamnă ci iul minim necesar pentru producerea stimulării acţionează la o intcnsitiH •ft în cazurile în care catelectrotonusul este prea puternic sau de duraţi . dupfl M un n mp. dnr.

-Excitabi li nervului este redusă.'! corect în condiţiile de leziuni de nervi periferici (muşchi denervat). Stimularea la polul negativ prtulm i j inversare a potenţialului de repaus la nivelul membranei. liivon/iinlfl u oxcila|iei de crttrc acesta trocc în blocaj (blocaj de blucfl. fcnoinencle se petrec în sens invers: crescând sarcinile po/llt suprafaţa externă a membranei. La anod.Lu anod. ceea ce reprezintă un semn important de ncrare a nervului afectat (reacţie degenerativă . pragul de stimulare la catod este ridicat. excitaţiile elccli • loc întotdeauna la unul din cei doi poli. excitaţia catodalfl • închidere (a circuitului).parţială sau totală).cu prag mai ridicat. mine. Dimpotrivă. situaţii n ordinea contracţiilor se inversează.DC. ce deternină dcpliiMfţ sodiului intracelular.secuM întrerupere anodică. denumindu-se exeld» deschidere anodală . II 5.IA .DA . depresiune catodica). se oh „formula contracţiilor" Brenner (1862): IO IA > DA > DC Această formulă este un element de bază la stabilirea unui electrodiaj. ci la întreruperea sa. prin trecerea curentului se realizează o hiperpolarizare.i „de obosealA".ftri extreme |i de duruţi. în timpul excitaţiei nervului in situ la om cu ocazia electrodiagnosliuil situaţiile par a fi puţin diferite. c H ie întreruperea curentului trece brusc din condiţiile de hiperpolarizare spre potenţialului de repaus cu apariţia unei excitaţii de întrerupere . Aceste manifestări reprezintă legea excitabilităţii polare t \ l'II uger. arc loc un efect hiperpolari/ant cu î apariţiei excitaţiei. iar în cazul unui anelectrotonus piotlucc abolirea excitabilităţii prin blocaj anodic de hiperpolarizare. Dacă electrodul activ (de dimensiuni mai iciltll se aşază pe tegument în apropierea unei ramificaţii nervoase (punct de exrlU nervoasă) şi se stimulează aceasta prin schimbarea alternativă a catodului cu ano alunei se va observa că pe lângă contracţia de întrerupere a curentului la ai observă şi secuse (contracţii) la deschiderea curentului la catod şi la închulri curentului la anod. Excitabilitatea tisulară scade. în timp ce eonii . efectele asupra excitabilităţii se invcrv > Din cele expuse ne putem da seama că la anod excitaţia nu apare la m< l circuitului (creşterea curentului). La întreruperea circuitului. itdicl Iu ultimii» unoi dcpolnri/. cu apariţia unei excitaţii care se numeşte secusă de ce catodică. II se creşte intensitatea curentului în mod corespunzător pentru excitaţie. Ordinea contracţiilor declanşate este următoarea: IC . LEGEA EXCITABILITĂŢII POLARE (Pfliiger-1859) ' La aplicaţiile de curent continuu şi de joasă frecvenţă.

poate ajunge la o contracţie de durată.i Mire li Inteniitflţi m. In cazul impulsurilor de curent „în treaptă" (fig.Stimul electric în treaptă. Astfel. Gillert) Catod Mi M ii curentului electric Catelectrotonus Depolarizare (-80 mV / -65 mV) Revenirea (retragerea) ionilor pozitivi Creşterea excitabilităţii ihiilne» curentului electric Hiperpolarizare (-80mV/120mV) Concentrarea ionilor pozitivi Reducerea excitabilităţii Anod Anelectrotonus Hiperpolarizare (-80mV/120mV) Concentrarea ionilor pozitivi Reducerea excitabilităţii Depolarizare (120mV/-65mV) Revenirea (retragerea) ionilor pozitivi Creşterea excitabilităţii II 6 ELEMENTELE DE CARACTERIZARE ALE EXCITANŢILOR ELECTRICI C A UE CONDIŢIONEAZĂ ATINGEREA PRAGULUI CRITIC AL MEMBRANEI CELULARE IVntru măsurarea excitabilităţii unui nerv sau muşchi se practică stimularea | închiderea unui curent continuu sau prin aplicarea unui stimul dreptunghiular. ci să se . a. . încât la o creştere treptată a intensităţii Iiilm «u. 101. numită tetanie la închiderea mini Tabelul l IMiidiUcările produse la cei doi poli cu ocazia unei stimulări electrice (după O.1 ponte deveni atât tic ridicat. nnodul . Reobază-I» Cronaxie Durată utila a b Fig.devine electrod de excitaţie. capabili să producă cel mai mic răspuns sesizabil ii.1. Weiss a Durată (T) Intensitate (l) -------21. ('ni iicterul gradat al răspunsului electric al trunchiului nervos face ca în cazul Iutii să nu mai aibă semnificaţie noţiunea de „prag de excitaţie". b . Vasilescu).n miel decAi la catod. Pragul de excitaţie 1.sub care apan l h ontrucjin la întrei uperc .Dependenţa dintre intensitatea şi durata stimulilor liniari şi parametrii excitabilităţii nervului (după V.(•A despre stimuli liminari. 101 a şi b) G.

•IOT 4 0.n timp ce la electrozii mai mari densitatea este mai mică. densitatea este mai mare (concentrarea mai mare pe unitatea de supral. 102). . 102 . Curentul excitator trebuie să aibă un timp minim necesar tnin portului unei cantităţi suficient de mare de energie care să modifice potenţialul repaus la nivelul membranei excitabile.1 0. aceasta este densitatea curentului.este intensitatea minimă a curentului care poate prud" excitaţie (înregistrabilă) într-un timp nedefinit. meu şi mai înainte. Valoarea ei este în funcţie de mărimea electrozilor: la elc< mici. în timp ce al doilea electrod va trebui să aibă o suprafaţă punzător mai mare (atât de mare încât densitatea curentului să nu atingă pr. Foarte importantă pentru rea l excitaţiei adecvate este intensitatea raportată la suprafaţa membranei .i pricină „activ". în care: Ib = reobaza. La efectuarea ci diagnosticului vom stimula cu ajutorul electrodului mai mic. Această relaţie este de tip hiperbolic (fig. stabilit o relaţie aproximativă între intensitatea (I) şi durata (t) stimulilor care prillj răspunsul minim. excitaţie).5 ms >• ] Fig. Pe baza legii lui Weiss.2 03 OA Durata stimulului 0. Timpul util. Is = Ib + — (Ib şi q fiind constante).Relaţia dintre intensitatea şi durata de acţiune a stimulului asupra unui nerv. devenind astfel electrod „indiferent". numit din .cona curentului pe secţiunea de membrană. T = cronaxie şi q = pragul minimal al curentului electi i< i durată mai mică t. în care un curent du \ unghiular cu valoarea reobazei produce excitaţia de închidere a curentului. Acest timp minim. se definesc parametrii electrofiziologici u/n >i caracterizează excitabilitatea nervului: Reobaza (Ib) .

1/3 între cronaxia lin >ji cea a muşchiului striat normal. care va fi prezentată la capitolul ce l< vii ocliagnost icul ncuromuscular. cronaxia musculaturii ventrale a trunchiului este mai mică decât a celei Mai trebuie arătat că valorile cronaximetriei fiziologice pot fi influenţate de 1 tic factori constituţionali şi de mediu: vârstă (sub 5 ani . nii\i<i. Cultiv cu cele distale.2 ms. Mai precizăm că cronaxia nervilor şi muşchilor ce au legăturile nervoase intacte de subordonare) este mai mică decât a aceloraşi structuri separate de constituţie). au o cronaxie de circa 0. temperatura mediului ambiant (crcsculA i cronaxia. spre deosebire de muşchii striaţi.20-0. reactivitate corii p. muşchii netezi au o nult mai lungă (50-700 ms). iar cele amielinice 0. Totuşi.cronaximetrie mai Ifl).3 ms. Rcprc/.1-0. cele i i nai subţiri circa 0. cronaxia este mai scurtă la muşchii flexori decât la cei extensori. roşii sau de forţă).06-0.durată). albi sau de reacţie) este j K ui la decât a celor cu activitate mai lentă (tonici. trebuie să existe un izocronism muscular (cronaxii egale) sau cel mult un raport de 1/2 . Cu cal InlciiHitulca culc mai marc. i uaxia motorie. structura şi funcţia muşchiului (vezi mai sus). cu atât timpul < n . l)uie să cunoaştem că valorile cronaximetrice ale muşchilor striaţi sunt • lupă funcţia şi topografia lor.72 ms Mniţionăm aici că. Deci. cronaxia membrelor superioare este mai mică decât a membrelor inferioare. proporţională cu excitabilitatea nervului. Timpul util minim necesar pentru a produce o excitaţie minima cu |ţ i'i a cArui intensitate este egală cu dublul reobazei se numeşte cronaxie l" i Valoarea ei este deosebită după diferitele tipuri de fibre nervoase. echilibrul electroliţilor (la etnie scade cronaxia).4-0. cu o excitabilitate mare.şi heterocronismul. Blocarea transmisie influxului la nivelul D! nniiomotorii (experimental sau patologic) duce la heterocromism. cronaxia i .există 3 grupe diferite privind | irn (durata) cronaxiei şi anume: n) < 'ronaxie scurtă = 0. scăzută .i mi |i nul (UildcmciHter).cnturcu grafica a celor doi parametri rculi/ca/a ii usii.în funcţie de Ihiliiiilâţile fiziologice ale muşchilor striaţi . echilibrul acido-bazic.2-0.creşte) etc. Fibrele i• A.pun la îndoială caracterul atât de jiu u al concepţiei izo. bioritmuri.efectuate după 1960 . Bourguignon a demonstrat că pentru ca un influx nervos i'lintr-un nerv în muşchiul său efector.7 ms. Rezultatele f i -m clari mai noi . i i nuc ţi invers. se acceptă că . astfel: i onaxia muşchilor cu activitate mai rapidă (fazici. . cronaxia musculaturii proximale a membrelor este mai scurtă decât a lulitturii segmentelor diâtale.ile timp (intensitate .36 ms i) ('ronaxie lungă = 0. cronaxia este mai mică la punctele motorii proximale ale unui muşchi. echilibrul neurovegetativ.16 ms li) ('ronaxie medie = 0.40-0. postura. iar cea a miocardului este de 5 ms.

Se poate spune că cronaxiile nerviloi suni asemănătoare celor ale nervilor senzitivi corespunzători (cutanati supun fapt dovedit de studii experimentale. Fibrele nervoase somatice şi muşchii striaţi inf i cu nervii intacţi se acomodează foarte bine. acest fenomen nu se in:n . PANTA IMPULSULU^ DE EXCITAŢIE între condiţiile esenţiale de răspuns la stimularea electrică. triunghiular. celulă a ionilor de sodiu: în procesul acomodării. în a l MI > intensitatea curentului şi timpul util este şi bruscheţea curentului aplicat l • intensitatea creşte prea lent. s-a constatat ca ea t dent mai marc decât cea a nervilor motori .1-20 ms în funcţie de diferiţi de simţ studiate (B. Fibrele nervoase şi fibrele musculare se comportă în mod diferit în cri * priveşte procesul de acomodare.In C(Hi(li|il patologice de cnn/rt neurologici centrala unu pcili trniiNiintrrcA neiiiormisculaifl a înlluxiiliii nervos este peilurbittfl şi în ncrn i valoareacromixici muşchiului striat (m.n > Din cele expuse mai sus rezultă că cronaxia prezintă o valoare impui i studiul caracteristicilor excitabilităţii nerv-substrat efector şi cu aplicaţie di < în diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor neuro-musculare. A. duce. II. se parc participă şi diminuarea fluxului pentru potasiu (Hodgkin).1908). J. Un curent cu pani. ei nu se pot acomoda la impulsurile cu panta li Această proprietate este utilizată la electrostimularea selectivă. se numeşte acomodare (Nernst. x<<. stimulul devine ineficace chiar la valori finul supraprag. exponenţial. Bourgnignon. Pentru stabilirea sa se determină intensitatea pragului de stimnlm curent dreptunghiular comparativ cu curentul triunghiular (exponenţial) cu din . Coeficientul de acomodare a este o mărime care apreciază fenomenul acomodare. Activarea acestui sistem de transport este necesară pentru intrarea i apld. Brecher. acest proces ni 1 modării este condiţionat de inactivitatea progresivă a sistemului de transpoi l \\> < sodiu. nu permite ţesuturilor să mobilizeze procesul de inactivare al transportului d Pe lângă impermeabilitatea membranei celulare pentru sodiu. ACOMODAREA. Din această cauză. nnh> dcnervaţi nu au acomodare. Kreindler. în ceea ce priveşte cronaxia nervilor senzoriali.lsunilAIrnnsculan)creşte scninili la nivel ele 100 ms. literatura de specialitate mai iiicn|i cronuxiilc scn/itivc şi senzoriale.oi'" hi>. R. în afară de crorraxia motorie. Posibilităţile de acomodare ale M musculare fără conexiune nervoasă sunt foarte mici. Creşterea progresivă a stimulului declanşează procese contrarii care l sistemul de transport al sediului („inactivarea sodică"). trapezoidal sau progresiv care nu mai declanş» stimulare. Această particularitate a stimulului cu pantă lină numit A 1111. Dejcan s.7. Conform teoriei ionice a excitaţiei (Hodgkin şi Katz).

J .

8. . produc creşterea excitabilităţii. ' i . precum este veratrina.ispunde numai la un stimul cu pantă foarte lină de creştere a curentului. în timp ce inactivarea mediatorului minic la nivelul sinapselor adrenergice (simpaticul postganglionar) necesită •mult mai lung. FRECVENŢA STIMULILOR l i|oiitatca structurilor excitabile prezintă în timpul aplicării unor excitanţi u anumită perioadă de timp în care sunt refractare la o nouă excitaţie i M refractară absolută). rcupcctiv cu piiula de l <><•<) IUN. creşterea potasiului ionic extracelular i similar."> m». Excesul de calciu ionic. coeficientul de acomodare se apropie ion 1. deoarece acetilcolina eliberată la nivelul sinapselor ca melc inactivată într-un timp foarte scurt. caracteristic fibrei musculare striistă particularitate ne permite să acţionăm selectiv cu parametrii respectivi i .. La pierderea acomodării. ca şi deficitul de ioni ni lichidul extracelular sunt factori stabilizatori ai membranei şi moderatori Abilităţii. chiar când aceştia au o intensitate sub prag. K l ura excitabilă se află în faza refractară („frenarea" Vedenski). placa motorie iitlc sistemului nervos central necesită o frecvenţă mai mare a excitaţiilor colinergice). iclcrea excitabilităţii se manifestă în timpul perioadelor refractară absoluţii a a procesului de excitaţie. Sistemele i nd musculatura netedă şi inervaţie vegetativă nu reacţionează la impulsuri i numai la repetarea lor (sumaţie temporară a impulsurilor). Valoarea noimalA a acoiituia eite Inlrc 2 şi 6. •• iui prezintă fenomenul de acomodare. ude substanţe farmacodinamice. II.9 MODIFICĂRI ALE EXCITABILITĂŢII 1 i eşterea excitabilităţii se produce în condiţii fiziologice în urma excitaţiei.-cvenţa aplicării stimulilor va trebui să ţină cont şi de natura inervaţiei i k'c a structurilor excitate. i ionilor de calciu (a căror prezenţă în lichidul extracelular exercită un moderare a excitabilităţii neuromusculare prin intermediul membranelor) 11 creştere însemnată a excitabilităţii. acţionând direct 11 rea permeabilităţii celulare. Organele inervate de parasimpatic.• musculare striate şi netede. II. ida postpotenţialului negativ de revenire lentă la potenţialul de repaus. Acest fapt ne determină să ne dăm seama că un alt •important în producerea excitaţiei electrice îl reprezintă frecvenţa stimulilor. Aceste structuri 1 l. precum şi pe fibrele musculare striate sănătoase •ivate. Musculatura •.i slimuli repetaţi. mea foarte rapidă a impulsurilor nu poate provoca apariţia excitaţiilor.

Hermann cu prut* l de ani în urmă (1870). i de sodiu ii. plecând de la catod. descrişi de L. provocată de stimuli supraliminari. Zona depun zată. circulând în exterior dj regiunile în repaus către porţiunea activă a fibrei. întocmai ca şi catodul care a generat OM îl* producând o depolarizare care progresează (din aproape în aproape). echilibrului de repaus (fig. are capncilfll a se propaga. +/+ 4+ '-----Creşterea permeabilităţii pentru sodiu V K + Fig. încât avansează sub forma unei unde. .. iar prin axoplasmă.+ Perioadă refractară Pompă i. datorită pătrunderii inverse dinafară înăuntru a curentului este rcpolai Uiji aşa fel.4.. 703 -Conducerea excitaţiei prin microcurenţi locali cu pro. TRANSMITEREA ŞI CONDUCEREA EXCITAIEI Excitaţia membranei.icclc generale de lipul clerului şi cloroformului) N II 10. Iu de plecare a excitaţiei se reinstalează „liniştea. | în fibrele mielinizate excitaţia este transmisă saltator din următoarei! tive: aceste fibre sunt învelite de o teacă de mielină alcătuită din straturi conc produse de celulele Schwann printr-un fenomen de răsucire în jurul axonul Apa de mare Curenţi locali 4. ..O «orie de *ubNtmi|c chimice deprimn i-xciiiihiliiuica pun lu'ţiune da M permeabilităţii celulare (incste/icelc locale) sau pun modificarea tntni ionilor de sodiu (uncslc/. în seni i După transmiterea mai departe a modificării potenţialului membranei.» c. Curenţii electrici locali traversează întreaga suprafaţă a membranei M şi se închid prin axoplasmă şi prin lichidul interstiţial.+ 4. care se produc în interiorul zonei rm i)< acţionează asupra zonelor vecine. Unda de depolarizare so astfel în ambele sensuri. amielinice sau mielinice. cuprinzând întreaga membrană a celulei excitabile. Curenţii locali.' |*'" gresiunea undei de depolarizare în ambele sensuri din zona 'W i ' excitată (Hermann). jjţjjj.. în fibrele amielinice excitaţia este transmisă cu continuitate prin propti din aproape în aproape a „curenţilor locali. Proprii membranei excitabile de a conduce unda de depolarizare se numeşte conducil Modul de conducere a excitaţiei diferă în funcţie de tipul fibrelor n» străbătute.

cât mielinizaţi.Fibra nervoasă cu teaca mielinică şi strangulaţiile Ranvier.din fibrele amielinice. /n ca un i/olant pentru curentul electric. după grosimea.5 şi 120 m/s şi este cu atât mai mare. 104). conducerea impulsului are loc bidirecţional. expresie a impulsului nervos. ionii trec i' uri mai uşor decât prin membrana unor fibre amielinice. 104 . Tabelul 2 Clasificarea fibrelor nervoase (după Keidel) 1 >mmetrul Grosimea lihrci (|i) Viteza de conducere (m/s) Poikiloterme Homeoterme Funcţia 10-20 groase 20-40 60-120 Fibre motorii şi aferente ale fusului muscular (proprioceptive) Fibre de la receptorii tactili cutanaţi (sensibilitatea tactilă şi de presiune) 7 15 15-30 40-90 . F. i (lonnlitatea fiziologică de propagare exclusiv ortodromică este asigurată no. iltvu cu care se propagă o excitaţie (viteza de conducere) este diferită pentru i lip de fibră nervoasă variind între 0. care funcţionează ca „valve" sau „ventile" ce asigură sensul unic de m iil influxului nervos. Impulsul este 1 • ! • Iu nod la nod în ambele direcţii. unde teaca de mielină se întrerupe. la distanţe egale de ni este „gâtuită" de nişte „strangulaţii" de circa l \i numite „nodurile dig.i k i. |i| lungcr şi Gasser au clasificat fibrele nervoase diferenţial. atât ortodromic ilctulritc către butonii sinaptici ai axonului). Stămpfli) şi cu o viteză mult superioară vitezei 1 • • • u. atât în axonii nemielinizaţi. cu li N t-slc mai groasă. A. Conducerea saltatorie mai are avantajul -i r1 "lui că depolarizarea se face numai în zona nodurilor Ranvier . Huxley şi R. în mod saltator (demonstrat de G. nivelul nodurilor Ranvier.. cât şi antidromic. clasificare prezentată în tabelul reprodus după Keidel. i ' .unui <> tactic foarte redus pentru repolarizarea în timpul conducerii undei de " > • . I i i ilor la sensul de propagare al excitaţiei. Din loc în loc.Strangulat!» dtpolarizatâ Strmjldt propagaţi l a Impulsului Mielina Axoplasma ^ ^St rangulaţii h'tg. viteza ulucerc şi funcţia lor.

4-0.:-•: . F . .3-1.. TRANSMITEREA NEUROMUSCULARA în condiţii fiziologice. narcoticele acţionează primordinl fibrelor C..8 0..5 0. intrarea în funcţiune a muşchilor se face prin st i 11 > •• indirectă a nervului.-f'«' f.5-2 Este interesantă de semnalat perturbarea diferită a excitabilităţii şi n de conducere . 1 soro m.. . ••' musculnre Fibre de la rcceploiii (M mici şi durcroţl j Fibre vegetative (IlfM glionarc ' Fibre simpatice f" glionare B 1-3 mai subţiri foarte subţiri 2-6 3-5 C 0. l''i)lI<>5 ax ^i. Ax m Ves. apoi fibrele A şi în final fibrele C.în urma i unor agenţi nocivi asupra acestora: hipoxia afectează biologic în primul râmi B.. A ••»'-* Reprezentarea schematică după imaginea electromicroscopică a unei sinapse ncumn sculare în secţiune transversală (A) şi longitudinală (B).i-«P>.5-5 sub{iri 8-15 5-9 30 45 15-25 Fibre ufcrentc . deprimându-le cele două proprietăţi mcn!> compresiunea locală a unui nerv blochează fibrele A şi numai mai târziu fi l II.. amielinice.ca proprietăţi funcţionale ale fibrelor nervoase .Tbhtlul i (dtiittifti Tipuri de Diametrul Grosimea fibrei (n) flbre gumrna delta Vite/a de ( niicliiuere (m/v) l'oikilotcrnic 1 lomcotcrmc 1 PuiK'lllt 4-8 2.. care reprezintă o sinapsă neuro-musculară (fig. 11. 105). Influxul trece din nervul motor în fibra musculară in tt plăcii motorii.

Fie. Din momentul excitării membranei celulare se ilcpolarizarea (inversarea polarităţii între interiorul şi exteriorul iun). „.. i. Membrana era într-o stare de polarizare (potenţialul 1)1» uiiH).ie locul «fl rciiminlim ca muşchiul • rt i u nervul cmc îl comandA. Repartizarea fiziologică n motorii nu corespunde repartizării histologice.ortodromic şi antidromic. hematie se poate prezenta următoarea înlănţuire de secvenţe: contracţia lui l'ibrilar al celulei musculare este generată de procesul de excitaţie care • (n profunzimea miofibrilei prin sistemul transversal de filamente ale mini (Huxley şi Taylor). . care este expresia activităţilor enzimatice ale fibrei musculare. ionii de calciu sunt eliberaţi prin depolarizare în ' oplasmatic (care are rol funcţional în conducerea excitaţiei în interiorul . M/>/f/m/ excitaţie-contracţie. pflnl . Do altfel. Trecerea impulsului de la nerv la muşchi se MI usa-numitul „ventil sinaptic". provocând contracţia miofibrilei prin activarea i (Shanes. . ..pectiv-dela 1/10-1/15 la muşchii cumotilitate fină şi discriminativă. Portzehl). Distanţa de difu/ic B n iunie este redusă astfel într-o fibră cu diametrul de 100 (x de la 50 (i. i muşchii extrinseci ai ochiului. axonul şi ••iile şi fibrele musculare aferente pselc respective (fig. Caldwell. i este foarte diferit .. 106). ' i u l de fibre musculare inervate de nou medular reprezintă „rata de „ .Schema unei unităţi motorii. iliii de excitaţia electrică sau potenţialul de acţiune. . un l ' i limc|ional indisolubil. mecanism similar potenţialului de acţiune al fibrei nervoase amielinice. uni n tldinil acest ansamblu ca „unitate ţtfiF ' iu caracter de unitate funcţională. iMu este fonnat din neuronul momii anterior medular.in funcţie de i'. 106.ibilit că ionii de calciu pot difuza foarte rapid din sarcoplasmă până la '' i 'i ilar datorită faptului că aparatul tubular derivat al membranei celulare Citaţia de la suprafaţa exterioară a membranei prin tubulii T transversali •plasmă până în apropierea aparatului contracţii. Aceasta face ca potenţialul plăcii motorii să excite celulei musculare. Fibrele musculare ale noioi ii sunt intricate între unităţile motorii vecine. până la 1/100 sau 1/2000 la muşchii uni sunt muşchii implicaţi în funcţia statică (1/1 700 la gastrocnemian iude musculare care fac parte dintr-o unitate motorie sunt inervate imn sincron şi sunt aduse tot sincron în contracţie. „ „ . .iparatul contracţii). graţie «t* menţine o diferenţă a concentraţiei ionilor între mediul extracelular şi ftil celulei (pompa de ioni). Ic ambele sensuri . care lasă să treacă stimulul electric 1. Acesta se propagă în 1. «nul impulsul de excitaţie ajunge la sinapsă (placa motorie) este eliberat l chimic acetilcolina.. fapt care are o importanţă M m gradarea contracţiei.

Aceste noţiuni fundamentale şi clasice ale electrofiziologiei neuroimmi»| se constituie în elemente de bază ale electroterapiei excito-motorii. dispariţia ionilor tk inlnhfl aclomio/ina şi provoncfl relaxarea miofibrilei.T.de creştere a concentraţiei calciului ionic .prin stimulo-detecţie. 'j' ni.(.mt ml celulară se stabilizează (chiar are loc o creştere uşoară a potenţialului de mentl şi excitabilitatea scade. De II apare ca justificat şi necesar ca înaintea instituirii unei electroterapii neuronul* să procedăm la o evaluare diagnostică precisă a substratului tratat1 faza de on este studiată prin cronaximetrie.iolu Deficitul de calciu. Studiile lui Monnicr şi Copcc au arătat că acest ion acţioncu/i> sinapsei neuro-muscularc ca un adevărat amortizor . sinteza excitaţie-contracţie .aspect întâlnit în tetaniile calciprive (indiferent de || Iiipocalcemiei). . nu se produc cotracturi musculare. Din cele expuse mai sus este relevat rolul special si deosebit jucnl de »> nilriu în transmisia excitaţiei în sinapsa neuro-musculară si iniţierea < miofibrilei. i . i . faza de activitate (contracţie) muscularii clectromiografie. prin creşterea consecutivă a permeabilităţii iu> <M| celulare duce la o creştere a excitabilităţii neuromuscularc: muşchiul contracţii spontane .' M ni'" . ci numai ntnlf reversibile (K. în situaţiile inverse . în condiţiile în care se realizează concentraţia sufli'!*! necesară a ionilor de calciu. Brecht).în condiţii fi/. joni ()(| neuro-musculară este apreciată prin raportul dintre cronaxia nervului muşchiului.Urmcn/A secvenţa sechcstrflrii calciului In iicelcuşi elemente «Ig tlil< riMicular smropliismic printt-un proces metabolic nctiv.

CAI'I l 01 UI III GALVANIC (CONTINUU) 111 l PROPRIETĂŢI FIZICE. Se deosebesc conductoare de gradul I .într-un ' onţinând soluţie diluată cu acid sulfuric. crescând de la valoarea zero a intensităţii i muimit nivel . liU-renţă de potenţial este extrem de mică şi diferă după natura metalelor i in funcţie de caracteristicile mediului în care se lucrează. medicină etc. nsitatca curentului poate varia. în celelalte două categorii de K r este antrenată şi mişcarea ionilor.1 sensul de deplasare al electronilor este acelaşi. mistatat de mult că la nivelul de contact dintre două metale diferite se •i le rentă de potenţial electric denumită forţă electromotoare de contact. cel care ulm prima dată renumitele sale experienţe în secolul al XVIII-lea.şi este . conductoare de gradul II -• e soluţii de acizi.prin •ilul ti cec fără să provoace reacţii chimice.cronologic metode.cază numai mişcarea electronilor.de gradul III. " ului continuu a fost . Conductorul electric este corpul prin care poate trece un rine continuu. mecanice şi iidiiice. u ii producerea curentului electric continuu au fost folosite .acesta fiind un curent continuu descendent. forţa electromotoare devine i pentru diferite scopuri în industrie. cele mai importante fiind metodele chimice. menţinându-se la o constantă. Mode chimice . Dacă aceste descreşteri au loc ritmic. 107). Dacă în primele. Acest potenţial »nle fi semnificativ crescut (de mii de ori în unele cazuri) dacă metalele M Inse în soluţii acide. . .caz în care ia numele de curent continuu ascendent . baze sau săruri în care trecerea curentului electric i electroliză şi conductoare gazoase .n fiind îndeobşte numită galvanizare. curentul ia forma unei curbe ondulatorii şi se ment variabil.sau ' i ul spre zero . «•iili/. după numele lui Galvani. . introdus două bare metalice din metale diferite . este vorba de un curent continuu constant. Prin legarea capetelor exterioare niA bare cu un conductor. radiologie. s-a creat între acestea (cu rol de clcctro/. METODE im PRODUCERE A CURENTULUI CONTINUU i nlul electric reprezintă o deplasare de sarcini electrice (electroni) de-a ni rnnductor.zinc şi cupru .i) O «le potenţial de 0. iiu'iHul clasic de producere a curentului continuu prin metoda chimică îl i pila lui Volta (fig. renumitul fizician care a reuşit să obţină pentru i curent electric prin această metodă.9 V. în această situaţie.metalice .foarte frecvent utilizat în terapeutică.

în scopul re • stării de echilibru electric. Surplusul de electroni negativi de la nivelul c. De tip acid (cu i de plumb antimoniat) sau de tip alcalin (cu mase active din hidroxid de i fier spongios) se bazează pe acelaşi principiu de funcţionare: producerea cu electric prin reacţii chimice după deconectarea electrozilor de la sursa d> continuu şi închiderea ulterioară a circuitului. precum cli Lcclanche (un electrod pozitiv din cărbune de retortă.Pila lui Volta. realizate ulterior. mv • nici un fel de deplasare de electroni. Acesta este curentul electric obţinut şi el se sein un singur sens. Ca pile electrice secundare au fost imaginaţi şi realizaţi acumulatorii > . bioxidul de m. elementul Weston (cu electrozii alcătuiţi din n cadmiu) etc. Reacţiile chimice au loc înl' 107.generatori electrici de curent continuu de tip special care eliberează electrică numai după ce au fost încărcaţi cu curent electric. • înregistrează devierea acului unui v o i i ' intercalat.Cu AccBNln a devenii nstfcl de 3 000 de' mure decât cea rcali/nlfl in mediu imun electromotoare n curentului conliiniu ciur < prin conductor se menţine atâta timp c/U i n este închis. din soluţie şi ionii de cupru şi zinc. elr voltaice nu pot să debiteze timp îndelungat curent electric de aceeaşi inii Pentru înlăturarea acestui inconvenient se folosesc diferite sisteme depohi Acest deziderat este obţinut cu alte elemente. creându-se în consecinţă o diferenţă de | > electric între cei doi electrozi. care împiedică generarea de curent continuu şi se pi nivelul electrozilor se numeşte polarizare. care generează o nouă forţă elcctroi contrarie celei existente şi care este în măsură să micşoreze sau chiar sfi diferenţa de potenţial formată iniţial. La întreruperea contactului. elementul (cu anodul de zinc amalgamat în soluţie de sulfat de zinc şi catodul din < soluţie de sulfat de cupru). Acest fenomen. Metode mecanice Transformarea energiei mecanice a unui motor (cu aburi sau comluii internă) în energie electrică este realizată de dinam.n dcpolarizant şi soluţie apoasă de clorură de amoniu ca electrolit). Datorită acestui fenomen. trece prin firul metalic (conductor de gradul I) spre anod. Soluţin sulfuric se disociază electrolitic în ioni d radical SO~42. Producerea curentului electric se bn/ reacţiile chimice survenite în soluţia de in furie şi electrozii introduşi în vas. Cel mai simplu model de este reprezentat de un electromagnet puternic între polii căruia se roteşte un «j . După un anumit timp de funcţionare a pilei voltaice se d noi reacţii chimice în jurul electrozilor. Aceste reacţii chimice determină o eliberare de ioni cu semne diferiţi acumulează la nivelul electrozilor.

mult utilizate pe scară industrială în diferite domenii.i . se constată o diferenţă de potenţial între placă şi filament. inclusiv ' . totdeauna dinspre filament spre placă. iar placa cu polul pozitiv al unei surse de 11 mu.unim tuni mnlic. >xid etc.impa diodă va fi racordată la o sursă de curent alternativ. la /ea/ă elemente cu proprietăţi electrice deosebite: seleniu. fiind atraşi de aceasta prin încărcătura ei pozitivă. Curentul alternativ îşi schimbă 1 ori pe secundă. Este vorba de un motor-gcnerator |. superior şi perfecţionat de redresori îl reprezintă semiconductorii. cunoscute sub denumirea de lămpi K'clronice. «pire electrice. ii»iMn|ii i ni cntului. redresarea curentului alternativ prin convertizoare a fost jiln i n mijloace avantajoase. înglobaţi într-un u la în vid (fig. întreţinerea dificilă şi permanentă. <mentul cu polul negativ. dimensiunile şi greutatea lor permit construcţia uşoare şi cu randament crescut. Cele mai simple sunt diodele. . Lampa permite deplasarea electronilor între cei •i numai într-un singur sens. Semiconductorii prezintă o serie de avantaje considerabile: au o uzură redusă. Aceste avantaje au dus la extinderea • i in fabricarea aparatelor de electroterapie. O astfel de redresare cu o diodă simplă oferă o frecvenţă de rrioade. Această alternanţă va face ca electronii să se îndrepte spre l întrerupt numai în momentul în care este realizată situaţia care permite Ironilor. Folosind două di-ic o redresare de 100 impulsuri jumătate sinusoidale (fig. alcătuite din 2 electrozi: un anod Ic placă şi un catod sub formă de filament spiralat.1.).1 pun intermediul rotorului într-un curent electric care se caplca/ă la fii! i doinim. Ea va ironii care au fost eliberaţi de filament să străbată vidul din tub şi să i icil. S-a U nlili/arca redresoarelor electronice. Deoarece curentul electric i metodele mecanice este un curent pulsator. care au inih/arca a diferite modele şi tipuri utilizate în industrie şi radiofonie. manevrarea greoaie. deplasarea anevoioasă a aparaturii etc.ipie. astăzi semiconductor!) l un lipani' exclusiv al aparaturii din domeniu. 108). germaniu. Rnergia mecanici de rotaţie CNIC astfel fi . >i funcţie o poate îndeplini şi dioda bianodică. adică dubla diodă. care înlătură o serie de neajunsuri existente la tU-Ir mecanice (greutatea mare a aparaturii. atunci cele 2 f mai sus se succedă în mod ritmic. l crli/oiul electric utilizat în fizioterapie este un aparat care transformă îl M i x'lrii nllernativ în curent continuu. M fiii i'soarclc modeme au trecut succesiv prin etape de perfecţionare.i niil curentul alternativ de 220 V de la reţea în curent continuu de circa • m intermediul energici mecanice de rotaţie. 109). la aceste sisteme se adaugă luni nu filtru electric cu ajutorul căruia curentul devine un curent continuu ii Metode (ermoelectronice In nil imul timp. . Această migrare intre catod şi anod dă naştere la un curent electric continuu. Semiperioadele negative nu se redresează. deci filamentul şi placa vor deveni alternativ pozitiv şi li: atâtea ori.

prin intermediul unei prize ce tr aibă asigurată printr-un fir anume destinat. Astfel.Fig. Instrument de măsură (miliampermetru). Dispozitiv de redresare (convertizor.la realizarea unui pas înainte prin descoperirea şi util semiconductorilor în sistemul de redresare a curentului.inerent . La modelele vechi cil ui iui astfel asigurate.2 APARATURA PENTRU CURENT CONTINUU Aparatele folosite în electroterapie care furnizau numai curent cont ic fost cunoscute sub denumirea de pantostate sau galvanostate. Modcldr furnizau curent continuu. 108 Tub electronic (diodă). Dispozitiv de reglare a intensităţii (potenţiometru). Sistem de racordare cu pacientul (borne. cu rol de convertizor. cleme. fiind înlocuite ulh'i' pantostatele cu lămpi (diode şi duble diode). Alimentarea pantostatelor se face cu i alternativ sinusoidal de la reţea (220 V).Curent jumătate III. legătura cu pământul (Schm Cordonul de legătură cu sursa de alimentare. 1. faradic). Progresuli a dus . izolat cu cauciuc sau material |ili este prevăzut la un capăt cu un steker pentru priză şi la celălalt cu mufă de i ti| cu aparatul. ! 1. având o greutate mare. trebuia să se adauge un conductor izolat care făcea lt)| . 109. curent modulat şi ciii> rădic. furnizează un curent continuu bine filtrat şi constant. tub. Fig.al pe bază de dinam. 1. Conform normelor actuale de utilizare şi securitate. ren şi posibilitatea de modulare a formelor de curent oferite. Comutatoare pentru forma curentului (galvanic.. Tendinţa actuală în fabricarea aparaturii de electroterapie este de H li curentul galvanic în aparate mai complexe care să poată fi utilizate şi pentru < l forme şi tipuri de curenţi cu impulsuri de joasă frecvenţă. electro/i) 1. Sistemul de alimentare. cabluri. cordonul (l sA conţinfl şi fir pentru asigurarea „împământării". aparatele au d de l O ori mai uşoare. curent continuu întrerupt. Tipurile din această „generaţie" de aparate (folosite mulţi ani) au fiminiţi. Chiar în con existenţei şi utilizării acestor tipuri de aparate trebuie să menţionăm că în sd şi funcţionarea tuturor modelelor intră următoarele componente principale 1. întrenij 1.. semiconductor). 1. Sistem de alimentare cu curent electric de la reţea (cordon.

Tonte «părutele lunt prcvfl/ui * iiipAlot general al cui cuiului sun comutator do pornire . în cadrul unei limite maxime .Foarte buni conducători: sânge.io un cadran una sau două scări de diviziuni gradate în miliamperi. 1 l'otcnţiomctrul are rolul să crească şi să descrească în mod lent . un sistem de h electrodul metalic (banană. la MI o banană sau o clemă de fixare la borne şi la celălalt capăt. i ii uncie aparatului sunt de obicei pereche şi permit fixarea cablurilor pentru iii1 polaritate diferită. Sub acest aspect.de diferite «'uimit.mn»a" npiiiiilului şi pniiiilnl.1. < dusaiva curentului de la rsţca se face cu ajutorul unui convertizor care îl timpului a cunoscut transformări înnoitoare. rotor. ilros. fiind privit 111 o l i t: numeroase săruri sunt dizolvate în mediu lichidian. tustft). sunt utilizate cabluri . n icnesc este considerat ca un conductor de gradul (ordinul) II. apa reprezentând '•i tlin greutatea corpului. ii punct de vedere electrochimie şi al gradului de conductibilitate electrică. Uncie aparate sunt prevăzute şi cu lămpi semnalizatoare luminoase . . cu diametrul de l.indirect fntru . Cele mai •t UT sunt modificările ionice ce apar în ţesuturi sub influenţa curentului i mod secundar declanşează o serie de procese biologice. lichid cefalorahidian. ajungându-se la utilizarea 'iu Iniilor. III. ACŢIUNILE BIOLOGICE ALE CURENTULUI GALVANIC lumile biologice complexe ale curentului galvanic asupra ţesuturilor miienesc nu sunt încă perfect cunoscute în totalitatea lor.i curentului de la zero la o anumită valoare. De Innc sa existe un potenţiometru pentru fiecare formă de curent furnizată ncjionat de comutatorul corespunzător. clemă etc. Deseori. • i ti mediu electrolitic nu este însă omogen. limfă. structurile tisulare ale corpului omenesc pot II m câteva grade de conductibilitate (Krîlova şi Simanko): ului l .). în li1 /cec.1 debitarea curentului la borne şi funcţionarea aparatului.5 mm şi lungimea necesară aplicării electrozilor ilc tratate ale pacientului culcat pe patul alăturat aparatului (1.ne cslc prevăzut instrumentul de măsură al fiecărui tip de aparat.5-2 m).3. necesare aplicării concomitente a doi electrozi la acelaşi semn de Uncie aparate sunt prevăzute şi cu un comutator schimbător de polaritate iile inversarea polarităţii aplicaţiei fără a mai schimba cablurile la borne. amplasat pe panoul frontal al aparatului şi cure este meni acţionat în manevrele succesive de aplicaţie a procedurii. Cablurile sunt conductori izolaţi în cauciuc sau iirA. i (clementele metalice care sunt aplicate pe pacient) sunt descrişi la de metodologie a aplicaţiilor terapeutice cu curent galvanic.. având numeroase elemente cu i >'i iţe de conductibilitate şi din acest motiv nu poate fi străbătut uniform de ••Irctric. nsliuincntul de măsură este montat pe panoul frontal al aparatului şi .

studiate şi diferenţiate în două grupe: efecte polare la nivelul ck'i'i aplica)! şi efecte interpolare produse în interiorul organismului.se poate spune că este însumarea lor. ELECTROOSMO/ Migrarea ionilor este fenomenul care se produce după disociaţia elcd i Ea se desfăşoară în spaţii restrânse. moilil'ir potenţial de membrană. compoziţia chimică). electroosmoză. rezistenţa electrică. precum H+. F/cctcle polare se rezumă la modificările survenite la locul de coi tegumentului cu electrozi aplicaţi. sensul. numindu-sc .v ni/ . ionoforeză. Aplicarea curentului galvanic asupra organismului va determina n procese.Qrmlul II l luni corului' Aton glande «udoiipaie. cu pm de acid (HC1) la anod şi de bază (NaOH) la catod. Reacţiile produse de trecerea curentului galvanic printr-o soluţie dide sodiu (element de bază în structurile tisulare ale organismului) se pot sch< astfel: NaCl -> Na+ + CI' HO->H + + OH CI" CI (la anod) OH~ -^ OH ( l Na" -^ Na (la catod) H+ -±£>H (la ca CI + H (din H2O) -> HC1 (la anod) Na + OH (") -> NaOH (la catod) pj. între atomii neutri rezultaţi în acest mod se produc diverse reacţii chi fenomene secundare. ELECTROLIZA BIOLOGI» IONOFOREZĂ. Aceste efecte se manifestă concomitent şi efectul i curentului . ţesutul »ub< organe interm(inului I I I K. (ţintuirii' •• (ciutul osos (inului IV . Ajunşi la polii respectivi (reprezentaţi de elr ionii îşi pierd sarcina electrică. modificări în compoziţia chimică a ţcsutni!!" III 3 l MIGRAREA IONILOR.Foarte râu conducători: pârul şi epiderma. densitatea. de calităţile curentului (intru direcţia. capacitatea. sunt respinşi de polul pozitiv (anod) şi migrcii-polul negativ (catod). Eliberarea atomih din soluţia electrolitică se numeşte electroliză (H. Ele depind de calitatea elccii (forma. ţesutul adipos. Ele sunt consecinţa electrolizei. i radicalul OH". se efecte polare extreme: arsuri şi necroze. devenind atomi liberi. modificări de excitabilitate neuromusculară.i Electroliza biologică.lucoiulncatnri: ţcsuiul nervos. muşchi. Efectele interpolare sunt cele cu importanţă pentru terapie. Ele se pi> urmare a modificărilor fizico-chimice tisulare generate de trecerea cuivni constau în procese de bioelectroliză. ELECTROFOREZA. conductibilitatea diverseloi |« reactivitatea generală). în cazuri de supradozare a curentului electric. în regiunea i > între cei doi electrozi. numindu-se din această pricină cationi. în interiorul celulei şi în spaţiile interi Ionii pozitivi. efeclr şi de inducţie electromagnetică. sunt respinşi de catod şi migrează către anod. Edel). durata) şi de anumite proprietăţi ale organismulu i tegumentului. ionii negativi. dimensiunea.

ate la ionizări. • l cel rotor eza. unde va neutraliza NnOH anhidru l g cei 0. după semnul unu electrice.. care va poseda la un l iliil o diferenţă de potenţial egală cu a electrodului.02 mE NaOH produşi aici l niiolorcza este alt proces biochimic care are loc în ţesuturi şi este reprezentat \ Inhuiuva ionilor prin membranele celulare semipermeabile.5 g Ap.m-a acestora la nivelul electrozilor respectivi pot produce arsuri şi chiar ţl»p cutanate (acide. Este deplasarea conţinutului de apă din ţesuturi prin i li' membranelor sub influenţa curentului continuu. MiAloarcle formule: i NaCl 5 g La polul pozitiv.ib. cum picmplu coloizii. mai au rolul de a „uniformiza. permeabilitatea membranelor i ii'Ste şi. iVnliu aceleaşi motive este recomandabilă utilizarea soluţiilor de protecţie In plus.paralel eu suprafaţa lor de eonttict cu ului o concentraţie de sarcini electrice de semn contrar eu electrodul. vom mai regăsi la trecerea curentului galvanic MiMicIc de electroforeză şi electroosmoză. determinând fenomenul i l/iire biologică.a în apropierea clectro/ilor. invers.l distilată ad. . l 000 ml NaC'l 6 g l K 'l diluat 6. adică prin mişcarea anionilor şi cationilor în câmpul electric. aceasta scade în prezenţa sarcinilor pozitive. curentul galvanic.! a lui galvanic. "i marca acidului (HC1) şi a bazei (NaOH) sunt fenomene terţiare. trebuie să menţionăm că cercetările experimentale ale lui •l. unde va neutraliza cei 0. ' Ipctroosmoza.ulili/. de a îmbunătăţi lililnlitatea tisulară la curent şi de a favoriza transportul de substanţe din l-l.. Pentru contracararea acestor acţiuni şi întâmpinarea apariţiei acestor leziuni cutanate este indispensabilă utilizarea ţţuiloi hidrofilc de protecţie (suficient de groase) plasate intermediar între !jtii/i '. „virtual. se înconjură prin adsorbţie cu ioni şi se deplasează în oalodului (catelectroforeză) sau a anodului (anelectroforeză). i/uri electroforetic adică prin mişcarea particulelor coloidale încArcfttO . Dar.itivi) spre fuimca/. respectiv alcaline).09 mE HC1 produşi aici Apfi distilată ad.. 'l. •imuni constituie în ţesuturi un electrod nou. II (Ipiuireec organismul nu se prezintă ca o soluţie cristaloidă omogenă. au stabilit că trecerea curentului galvanic prin ţesuturi se face aproape i> ctrolitic. i iii'cst scop se utilizează 20 ml de soluţie la 100 cm 2 de suprafaţă de electrod. având |PH|Hi/i|ia sa şi soluţii coloidale. m amintit succint aceste fenomene biochimice şi electrochimice pentru •«Mea lor şi posibila lor acţiune şi participare în conducerea tisular. l 000 ml La polul negaţi v.i l n deplasarea cationilor (po/ilivi) spre citind şi a anioniloi ( i u f. Moleculele nedisociate din elementele neutre electric.i observat că în prezenţa sarcinilor negative.i tegument.

la început rapid. Pe baza ecuaţiei lui Maxwell pentru astfel de sisteme.3. organe bogate în aer.600 ohmi/cm. evoluţia rezistivităţii este hiperbolică. înjur de 300 ohmi/cm. Velick şi Gorin NI Cole şi Curtis. 1. 1. revenind la valorile iniţiale.de asemenea hiperbolic. creşterea intensităţii curentului duce la o nouă scădere a rezistivităţtl.preluArii de protoni) (H 111. tensiunea curentului creşte (de câteva ori dupîl o i •• de oră de aplicaţie). Acest fenomen se petrece datorită scăderii rezistivitajii i fapt ce necesită creşterea intensităţii curentului la un interval scurt de tu închiderea circuitului.Munk). 1. muşchi şi alte organe bogate în apă. Majoritatea ţesuturilor pot fi considerate ca o suspensie de celule în intercelular. galvanic) întâmpină dificultăţi (şi din cauza apariţiei polari/. REZISTIVITATEA TISULARĂ LA CURENT (REZISTENŢA OHMICĂ) De multă vreme (l 873 . organe parenchimatoase mai profunde: 400 . viteza de reducere a rezistivităţii este proporţională cu tensiunea în electf .2.a condiţii favorabile cedflrii . 1. 1. Ipser a constatat următoarele: 1. trebuie să avem în vedere că valoarea rezistivităţii l Mconsiderată doar ca o surprindere instantanee în dinamica fiziologiei tisulari t' aplicaţii de curent cu tensiune de peste 2 V (4-8 V. 1. i brana celulară manifestă o rezistenţă electrică superficială în jur de l 000 nl>i cm. t mai lent . l < nivel de echilibru mai scăzut. au găsit o rezistivitate medie (măsn> 250 ohmi/cm (1955) pentru un ţesut cu celule sferice şi reprezentând apn 50% din structurile celulare. lichidele organismului: 80-130 ohmi/cm. grăsime: l 000 . diferiţi autori au tino să calculeze rezistivitatea medie tisulară (Fricke . densitatea curentului peil microamperi/cm2). 1. scăderea rezistivităţii este mai rapidă decât restituţia sa după întrerupt curentului.i It i n H . la început rapid. s-a observat că în cursul galvani/flrii dintr-o sursă constantă.de ordinul a 100 ohmi/cm.n li im se c KTfl/fl condiţii priilm i-umliicerciiclci'troniimntlcl ţi tu mANiirA so miinilcNtA condiiccreit protnnicA (în siluu|iilc in care Mtructurn ti substanţelor ereea/. în ţesuturile anoxice s-a constatat o ci rezistivităţii. ajungându-se după 30-40 minute la un echilibru dinamic. printr-o ecuaţie proprie. Citoplasmă celulară are o rezistenţă mică . riZ'stivitatea cutanată scade sistematic. apoi trcrtlit mai lent.3 000 ohmi/cm.1933." recurs la măsurarea rezistenţei ohmice tisulare prin curenţi alternativi. Datorită faptului că aprecierea rezistivităţii tisulare la curent unidii (continuu. care în anumite limite este reversibilă. Prii metodă s-a ajuns la constatarea unor valori diferite de rezistenţă ohmicfl l • 1. întreruperea curentului duce la creşterea rezistivităţii. In. 1. în orice caz.

Această reducere - . adică o tensiune de sens opus curentului polarizant. efort un şi de variaţiile pcrspiraţiei cutanate insensibile.ilivi. menstruaţie. ritmul alimentaţiei. când este de 20-25 de ori mai'mare npiil iernii). Datorit! acesteia. alcoolism. vnlomcu medio a roy. 2. au o rezistenţă mai mare. de la individ la ohiur Iu acelaşi subiect. acestea au fost puse pe seama echilibrului dativ. mlivilalcu este vuriubiln. la femei > de ciclul menstrual. menţionăm că au fost constatate (înregistrate) 3-4 n (Rcgelsberg . stări după traumatisme cu niiene.i diferiţi n/. s-a constatat că rezistivitatea cutanată scade în .alvanic.1952).pentru obţinerea unui efect i cri tensiuni de curent mult mai mari. DEPOLARIZAREA polarizare înţelegem apariţia unei tensiuni sau a unei diferenţe de ('and aceasta se produce la trecerea curentului. Aceste relaţii între rezistivitatea tisulară la 11 feritele stări fiziologice pot fi utilizate în aplicaţiile terapeutice ale l'. sclerodermie etc. s-au remarcat evoluţii ale curbei i ii cutanate în ciclu de 3-4 săptămâni (scădere hiperbolică). iulie-septembrie. ne dăm seama că aplicaţiile longitudinale pe membre au ledusă. care de fapt nu pot fi aplicate în 'in acest motiv. este valabilă regula că la indivizii care au la un îl o valoare mare a rezistivităţii cutanate.) i'. decât la cei care sunt în faza de rezistenţă •cr. segmentele Uiimetru mic. somn.iologic şi patologic. De asemenea. hemiplegie nixedem.livitatca cutanată spontană este influenţată şi de ritmurile biologice. în acest sens. la morfmomani. a ingestiei de alimente. scn/oriali şi psihici. în diverse condiţii şi situaţii. tensiunea curentului polarizant se reduce. hiperexcitabilitate simpatică şi creşte în epilepsie. s-a semnalat şi o variaţie în ritm fidere hibernală a rezistivităţii (cu minimum în luna februarie şi o creştere ni l impui verii. 1969). Astfel s-a constatat influenţarea şi modificarea ' i i cutanate de oscilaţiile temperaturii corpului. stivitatca cutanată înregistrează diferenţe mari. echilibrul i leurovegetativ. undiţii patologice. • matogramele efectuate de Dorscheid (1960) au dovedit că valorile n evoluează paralel cu eliminarea apei. condiţionate mtl-li/. neurastenie. rcac(ionâiul (în plus sau în minus) l.Ulivilfl|ii supcrfleiik ONU Iu ori imn uucA decrtl viitoarea nu|i:ilA. o destul ilfl importanţă asupra acesteia o reprezintă lungimea segmentului coralul de curent. a perspiraţiei insensibile.>A «Ungerea echilibrului. fapt ce ar necesita la aplicaţiile i le pe un membru superior sau inferior . notabile. I'OLARIZAREA TISULARĂ PRIN CURENT GALVANIC. ne la ritmul diurn. influenţa curentului determină i dativ mai mare a acesteia. ea reprezinţi! o me„. Privind ritmurile lunare. De asemenea. precum şi diametrul segmentului corporal.

după o curbă hiperbolică (fig. Ori.IM iiiANtirnieti valorilor electrice = • !bnt interpretul! ca o rc/. 110). dupA hiperbolică. a fost găsilA l de 120 mV la nivelul antebraţului. este invers proporţională cu secţiunea ţesuturilor (segmentelor l străbătute.lMtivitfl|ii IJNulnrc. mai întâi repede. Depolarizarea. 75 mV la nivelul braţului şi de numai . Tensiunea de polarizare ar treimi in > cu ajutorul milivoltmctrului electronic şi captată cu electrozi lu-pohn Consideraţiile lui Ipser privind aspectele legate de polarizare: 1. polarizarea este direct proporţională cu gradientul de tensiune în | la l cm distanţă de calea curentului.'< nivelul părţii superioare a toracelui. apoi mai lent. nm vă/ut c (l rcac|iu legii1! In trecerea curentului nu CHtc creşterea. tensiunea de pi ' scade. tensiunea de polarizare este . 1.în mare . polarizarea ia naştere pe traseul căii curentului şi între electrozi. 1. tensiunea de polarizare creşte la început rapid. 1. 1. apoi mai lent.direct proporţională cu li!> caii curentului şi cu rezistenţa tisulară. După întreruperea curentului polarizant. ci scAclerea sistematicii a rc/isiivitflţii tisulare. atinge starea maximală de echilibru electric după 30-40 minuli introducerea curentului). Tensiunea de polarizare se poate intercepta când întrcrupein nmie unu yi înregistrăm un curent de sens opus. 1. S-a i că depolarizarea este mai lentă decât polarizarea premergătoare şi că tensiu 120- 10080604020- . măsurată la nivelul diferitelor regiuni segmentare.

110.10 20 30 40 50 60 minute Fig.Diferite viteze ale evoluţiei hiperbolice ale depolarizării (la stânga mai repede. la dreapta mai încet) .

în timpul polarizării membranei. iu la baza efectelor terapeutice. aspectele de anelectrotonus şi catelectrotonus. mergând până : dureroasă. apoi chiar în senzaţie de arsură. rezistenţa la «••«de şi invers. produce efecte diferite faţă de cele obţinute la utilizarea acestuia în |(!» diagnostice: nu apar fenomene de excitaţie motorie sau senzitivă li'tui'i musculare sau dureri).aira osie condi|ionatA de dil'u/înnea ionilor din locul unde au ni i| inila|i de curentul de polari/are.' de echilibru în acelaşi timp.aţie de furnicătură.t onte cu ulii! unii mure. are loc o depolarizare i. dintre polarizare şi rezistivitate. In/ii iriiirilt. în raport cu polul la nivelul mu naştere (Pfluger). l lupă câteva şedinţe de aplicaţie. cu cal eile m. refacerea impermeabilităţii celulare l i i i şi creşterea rezistivităţii.u nune tensiunea curentului •MI l H'pttlnri/. Când polarizarea creşte. m ii'înnoirea echilibrului ionic iniţial. din caic >i|j. totuşi au loc modificări biofiziologice certe.în difuziunea ionilor de sodiu intra şi '(ţiului. cunoscută sub denumirea de electrotonus. . Polarizarea şi rezistenţa tisulară uluit. se constată creşterea pragului sensibilităţii • i dureroase. care creşte proporţional cu intensitatea curentului. Această acţiune analgetică se produce la nivelul electrodului niilgczia galvanică a fost multă vreme explicată prin modificările ililâţii neuromusculare. ischemia provocată artificial se reduce cu jlţlti l (('polarizarea apare ca un proces spontan dependent de factorii fiziologici }ţf (i'Niilul îi arc la dispoziţie şi este mult mai lentă decât polarizarea. la trecerea curentului galvanic. Prin dcpolari/arc se grăbeşte hipcremia ! • n ii|iioxiniativo treime şi invers. III 4 l ACŢIUNEA ASUPRA FIBRELOR NERVOASE SENZITIVE Receptorii senzitivi din tegument înregistrează la aplicarea curentului gal[fi Nni/. cum se utilizează f. i»! uiându-se în înţepături fine. care revine imediat la valorile iniţiale de ii III 4 EFECTELE FIZIOLOGICE ALE CURENTULUI GALVANIC |!flctelc şi modificările biologice ale curentului galvanic asupra ţesuturilor |iitiiiilui se manifestă mai ales la nivelul substraturilor uşor excitabile fibrele 1 Aplicarea curentului galvanic cu pantă (introducere) lină. după întreruperea curentului. Explicaţia acestui fenomen ar fi dată de modificările de || ilii!ilule ale membrelor celulare . (vilulca scade progresiv.

unde M produce «nclccliolommul.în tratament1 curenţi excitatori al musculaturii denervate.2.ca/rt şi scndc cxcilnbililatea. III. K vi/ualc .4. în care extremităţile erau puternic flecl. Mai trebuie să adăugăm că în realizarea efectului an< intervin şi acţiunile galvanizării asupra sistemului nervos central.itiv. au manifestat de asemenea şi semne similare dezorientai inversarea polarităţii au apărut semnele excitării.i Alte observaţii au fost remarcate după experienţe efectuate la |» aplicarea unui curent galvanic descendent.prin vertije „voii ameţeli. O creţteitf (l bruscă a intensităţii curentului.cu scopul de pregătire a fibrelor musculare . în special în băile galvanice (reducerea reflexului pal timp ce în cursul galvanizării ascendente a apărut o creştere a excitabilitic Koeppen a fost cel care a relatat prima dată despre scăderea t < » sistemului nervos central la aplicaţiile descendente ale curenţilor galvanici galvanică patru-celulară). Hlcctiotonusul vnilrt#i itilensitatcu curentului. cu deviaţia capului spre dreapta (la normali) sau spre partea l" reacţiile gustative se traduc printr-un gust acru la polul pozitiv. La om. ca şi o scădere bruscă a ei. reacţia labirintică .3 ACŢIUNEA ASUPRA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL Experienţele efectuate pe animale au demonstrat efectele certe ale cui galvanic asupra acestora. în timp ce la cele medii s-ar produce un e i l n l i l ' i ekvliolonusului.iu.zgomote în urechi. m.se produc ca senzaţii luminoase în formă de i bastonaşc.4. Organele de simţ reacţionează specific faţă de curentul electric. IH mari anelectrotoiuisul. in cadrul aitelcelwloriuNului ( I u ncguliv). precum şi sistemului circulator. determină o musculară promptă.numite fosfene . peştii s-au orientat cu capul s|n şi coada la catod. cu creşterea excitabilităţii şi efect de stimulare. Hoff a descris la broască apariţia unei manifestări de „ameţeală" i galvanizării „descendente" (cu polul pozitiv aplicat cranial şi cel negativ < precum şi instalarea unei „narcoze galvanice" în cazul creşterii cun extremităţile au rămas extinse de-a lungul corpului. arc loc o dcpoluri/urc si cxcitubilitatca creşte. la intensităţile mici predomina eatelcctiolonuMil. Kowarschik (citat de Gillcrt) susţine că efectul n i > curentului continuu se bazează pe modificările ionice dintre electro/i. reacţiile auditive se in prin acufene . mcmhnmole i l)lpci|) olaii/. Această acţiune este utilizată de exemplu în premergătoare . s-a observat o diminuare a reflexelor în cazul aplicării cm galvanic descendent. cercuri de culoare galbenă sau alte culori. >•• ' .La pulul po/. | de deplasarea ionilor. Mai târ/. La galvanizarea „asci-t a apărut o „convulsie galvanică". ACŢIUNEA ASUPRA FIBRELOR NERVOASE MOTORII Polul negativ utilizat ca electrod activ produce o scădere a pragului de tNi a fibrelor motorii.

efect deosebit de avantajos î |il icii (ii lc terapeutice prin curent galvanic. din straturile musculare.11 ca circulaţiei loco-regionale prin curent galvanic are drept consecinţă . s-au putut demonstra creşteri ale circulaţiei cutanate i < •00% şi ale circulaţiei musculare subiacente cu până la 300% (în raport 11 de repaus). în funcţie de predominanţa tonusului vagal sau simpatic al de locul de aplicare. Edel. .. Lissner) şi • >i K-c (H ii Ic). Curentul galvanic ascendent . ACŢIUNEA ASUPRA SISTEMULUI NEUROVEGETATIV nul nervos vegetativ reacţionează inconstant şi individualizat la aplicarea '. INFLUENŢA SISTEMULUI CIRCULATOR c este cel care a observat acţiunea diferenţiată a galvanizării descendente ir asupra sistemului circulator în baia galvanică patru-celulară. fiind mai t-Hrt ţi mai persistentă sub electrodul negativ. manifestată prin apariţia unui eritem cutanat la locul aplicării i i r i e moderată a temperaturii locale. Din aceste efecte i ipalcle indicaţii terapeutice în acrocianoză. Astfel. angioneuropatii. ACŢIUINKA ASIH'KA l IIIKI l OK VEGKTAIIVE VASOMOTOUII >i umilul galvanic arc o acţiune hipercmizantă.ifice. III.gulerului Scerbac" (din regiunea cervicală şi dorsală superioară).4. miori consideră aceste efecte ca superioare celor obţinute prin băile nulente Hauffe. •iipil o scurtă perioadă de vasoconstricţie se instalează o hiperemie prin •iliijie reactivă. iilniiiAtâţirca vascularizaţiei profunde a fost dovedită prin metode "•i. infrasonooscilografice (Baucke-Brecht. arteriopatiile periferice > i> unice din primele două stadii. algodistrofiile membrelor. Ivanic descendent accelerează afluxul sanguin din mica circulaţie spre Iiiţia de întoarcere a sângelui venos din plămâni şi membrele superioare) ui sângelui arterial către sistemul portal. de polaritate. dispărând lent după câteva ' tiiirt vasodilataţic se produce atât la nivelul vaselor superficiale. cutanate.4.6. 111.alvanic. efecte persistente timp de 15-30 minute după întreruperea lapcutice.5.4. Astfel. ca h cat ie al procedurii (ca şi în domeniul hidrotermoterapiei). nivelul celor profunde. .nc a irigaţiei sanguine cu efecte biotrofice prin îmbunătăţirea nutriţiei resorbţie crescută a exsudatelor şi edemelor locale. tradusă printr-o senzaţie de căldură Această reacţie se menţine şi după întreruperea curentului.I I I 4. criol'iincţionale nocturne ale membrelor inferioare. Fiissel. este regiunea u l i u influenţarea sistemului nervos vegetativ. de activare a vascularizaţiei.

1. reglare nespecifică a constelaţiei neuro-vegetative. ci individuali/at după reacţia specifică a fiecărui bolnav la tipul de galvuni/i> Din enumerarea descriptivă a principalelor acţiuni fi/iologicc ulc . In IUHH de modul de aplicaţie. • III.jCOnMitl|tj spre a o deosebi de vechea metodă de galvanizare mobilă) poate fi şpliottl ff|i|| multe feluri. celălalt rămânând indiferent. se desprind şi principalele efecte terapeutice: unalgctic (antialgic). 1. în funcţie de efectul terapeutic urmărit se pot aplica doi electrozi de egală (metoda bipolară) sau de mărime diferită. vasodilatator prin hiperemia reactivă la nivelul circulaţiei supcrtUMili profunde. Alegerea polarităţii polului activ-po/ negativ . na^ 'i A .!iciek'ini/fl clrculn|iu venoasft de Iu cxtrcmiin|ilo inforluNro şi do l« «tiy iUlcmiiliii portul cfllrc inimfl.. 1. . > < . .Ca baie hidroelectrolitică (galvanică). |j 1.ii electrozii sunt aşezaţi faţă în faţă între ei se formează un câmp cu linii paralele. alese în funcţie de regiunea pe care •. baie parţială (patru-celulară).Cu ajutorul unor electrozi sub formă de plăci de diferite dimetUIIHţ! B . iar densitatea este egală pe toată aria electrozilor.va fi în funcţie de efectul urmărit (analgezic sau excitant). în a doua eveni densitatea liniilor de forţă va fi mai mare la nivelul electrodului mic. prin scăderea excitabilităţii nervoase la nivelul |ni! po/itiv si prin resorbţia metaboliţilor din procesele inflamatorii. C .5 MODALITĂŢI DE APLICARE '-**"'1"' ALE GALVANIZĂRILOR -^ |j Galvanizarea (specificată de autorii germani ca „stabilă" sau'. can activ. baie completă sau generală (Stanger). stimulare neuro-musculară la nivelul electrodului negativ. precum si vitc/. biotrofic prin îmbunătăţirea loco-regională a irigaţiei sanguine şi crpşl| 4 dilu/iunii intratisulare.lontoforeza (ionogalvanizarea) . l.a sângelui venos de la mimfl cflli Aceste ac|iimi descrise selectiv nu sunt gcneral-valabilc. liivon/ca/A (rasporlul sângelui ailcrinl câţi şi extieniilA|ile superioare.metoda de introducere a unor IUr< medicamentoase prin tegument. Electrozii utilizaţi sunt confecţionaţi din plăci metalice (cel mai adt plumb laminat) de diferite dimensiuni.5. şi de efectele de polaritate pe care le urmărim (pozitive sau negative). în prima eventualit.i| de curent galvanic. GALVANIZAREA SIMPLĂ M. ] i III. ' 1. cu ajutorul curentului galvanic. i • reglare a modificărilor de excitabilitate a sistemului nervos central.

111) pentru hemifaţă miic utili/ala în tratarea parezelor de nerv facial şi a nevralgiilor de r 112). stadiul de i\ «Iccţiunii. durata aplicaţiilor. 8 x 40 cm. se ient . (iimciiNiiiiulo electrozilor NC nlen in funcţie de regiunea (rataţi. cu o grosime de 2 cm. la extremităţile segmentului i inplu la braţ.in MI Atol. uliţii este necesară o tensiune foarte mare a curentului şi o intensitate i. măsuri sunt necesare pentru îndepărtarea ionilor paraziţi produşi de n electrolitică a apei. distal de anod şi la o distanţă nu prea mare.i tle Ibrmc deosebite utilizaţi în anumite aplicaţii: pentru ochi c 'i'hcrali speciali pentru aplicaţii transorbitare (fig. Bureţii vor fi spălaţi cu apă caldă şi liccare bolnav tratat. având o grosime de 1-1. La anumite intervale. • y ile va fi sterilizat prin fierbere. •Io efectele terapeutice urmărite. 114).devenind activ. •i ultime modalităţi de aplicaţie i se aduc critici asupra eficacităţii cunoscându-se faptul că segmentele lungi. 8 x SOcmctc. i icn terapeutică se utilizează două modalităţi de aşezare a electrozilor: .şi se aplică bine întins pe regiunea naiul utilizat va fi spălat cu apă distilată după fiecare întrebuinţare. Intensitatea este în strânsă dependenţă 1 iliiîitca şi toleranţa individuală.). festoane sau înnădituri şi trebuie să depăşească cu circa 3 cm întreg Irodului. gambă. membrul inferior etc. l O x 15 cm. în scopul contracarării efectelor polare produse sub electrozi şi arsurilor cutanate. considerăm util a se ţine seama de aprecieri: pentru obţinerea unor efecte analgetice. ' iniinica curentului aplicat. efectele terapeutice urmărite. pentru ceafa aplicaţii pe zona reflexogenă denumită „gulerul ii e influenţează favorabil sistemul nervos vegetativ. Dozarea intensităţii are o importanţă capitală ••«i» procedurilor de galvanoterapie.indiferent pe cât posibil. genunchi. mărimea electrozilor. electrozii trebuie să fie lungi (cu durata lungă •nplicaţic). • /nlaiit.i. pe care o încadrează '• l'uţfi (de exemplu la umăr. Materialul folosit nu trebuie să . de o parte şi de alta a regiunii afectate. itudmal. olcctro/. Acesta poate fi confecţionat din pânză (ţesătură cu •ni. Acest material hidrofil se umezeşte bine cu apă călduţă. iar cel de-al doilea . . pentru ' 'i ir efecte vasodilatatoare. având un diametru • 1111 ic. 113). gleznă etc. electrodul pozitiv i nsiuni mai reduse .) (fig.5 cm sau din burete poros de textură sintetică.până nu se mai scurge apa .) (fig. opun o rezistenţă mare faţă de curent (cu polarizare mare tisulară). H * l O cm. frotir etc. cu electrozii plasaţi la distanţă. ntiil nu forme dreptunghiulare «fi niAnini variabile. materialul hidrofil trebuie funcţie de texturile utilizate. Im clementele importante în aplicaţiile de galvanoterapie îl constituie ra folosirii unui strat hidrofil intermediar între electrod şi tegument. între circa 50 cm2 şi K cin..versal. incompatibilă cu aplicaţia.

Fig. 113 . 112. 114 . .Fig. 111 .Aplicaţii transorbltare Fig.Galvanizare transversală.Galvanizare longitudinală.Masca Bcrgoiitl Fig.

i niiH de sensibilitate" înţelegem producerea senzaţiei de furnicături momită intensitate. sensibilitatea este diferită pe suprafeţele corporale: mai ik1 mediale şi flexoarc şi mai mică pe cele laterale şi cxtensoare. va putea creşte i' vuluală la curent şi acesta se va putea doza la nivelul „pragului sensibil" •Liftul sensibil". la introducerea lentă a curentului (O. ule.1 mA/cm2 . se obişnuieşte ca nivelul de i curentului introdus să fie stabilit de raportul 0. ceea ce ar corespunde intensităţii la nivelul „pragului de . intensitatea se polul activ (cel de dimensiune mai redusă). •aţi pcrsoanfl. Murii sau arsuri. vom doza intensitatea la „pragul" de i iylunii respective. >d ii lc acute se preferă intensităţi „sub prag".după caz . t li i Ic cronice aplicăm intensităţi „peste prag". existând i Nt'iisihilc şi allclc mai pu|in sensibile în liniile fi/iologicc. >\ ncciista. La cele dintâi.se va corecta. pomăda calmantă şi se va doza cu intensitate „la prag" sau „sub •ral. i ie cu mărimea (suprafaţa) electrozilor. 'iile de aplicaţii cu electrozi de dimensiuni deosebite. la cei cu hipoestezie se va testa „pragul" pe zonele 1 ilc normală din vecinătate sau alte regiuni (simetrice). după care trebuie oricum să ne ghidăm. intensitatea curentului se reduce la zero.1 mA pe l cm2 de dcctrod. astfel: ' ii efecte analgetice dozăm o intensitate „la prag" (0. putem să ne orientăm în practică după experienţa acumulată şi •>i|inute de-a lungul timpului. urmărindu-se ii'| ia cutanată produsă. se va controla rlcclrozilor şi . M se socoteşte în minute. \ Densitatea electrică = 3 (constant).1 ihliilcii cutiiiinlA In ciucnl cute dil'cnlA de Iu individ In individ. în practică putem să întâlnim cazuri prezentând hiperestezie . i u efecte antihiperestezice dozăm cu intensitatea „sub prag". iar în . Gillert). ir intensitate maximă pe care o suportă pacientul este limita de toleranţă rare nu trebuie depăşit. La i sensibili se recomandă dozarea intensităţii sub „pragul sensibil de 'i Ini A cu scurgerea timpului sau cu repetarea şedinţelor.1 mA/cm2). în cazul apariţiei senzaţiilor de înţepături. chiar „sub prag" (sub 0.'ic cutanata. Se recomandă ungerea locului ' i .1 mA/cm2). Mai mull. i relaţie reciprocă între intensitatea curentului şi durata unei şedinţe -o şi cu această ocazie ajungem şi la precizarea duratei aplicaţiilor de 10. Durata = --------------= 30 minute 0. lintea curentului este intensitatea acestuia (mA) raportată la unitatea • Ir electrod (l cm2). mi efecte vasodilatatoare dozăm intensitatea „peste prag" (-peste ).

Dacă s-au prod cutanate de eritem accentuat sau leziuni de arsură. Vom urmări neapărat reacţia zonei cutanate aflate sub electiterminarea procedurii. în cazul unei aplicaţii la umăr pentru o periartrită scapulo-humci > în poziţie şezândă etc. densitatea este in. în afecţiunile aplică 8-10 şedinţe (în ritm zilnic).bineînţeles acestei terapii. cu precizarea intensităţii şi duratei şedinţelor). Pacientul. Durută otttc direct proporţionala cu mftnmoii electrozilor şl \n\ .6. în general. zona respectivă tinde spre înăsprire . în cazul unui sindrom lombosciatic de cauză discogenă cu iritat i. pacientul. pentru a avea eficienţă. deoarece intensitatea aplicaţiilor este mică (0.5 J tf Numărul (şi ritmul) şedinţelor de galvanizare variază cu diagnosticul «f tratate. durata şedinţei trebuie sa llc proporţional j micA. se compensează printr-o duratfl tun Chiar si la aplicaţiile transorbitare (în majoritatea cazurilor sub fonii ionogalvanizări). în principiu. detun • practica.l . Inroşirea pielii pe locul aplicării electrozilor. spre exemplu: 1. • le vom îndepărta înaintea fiecărei şedinţe următoare. 1. în cazul unei aplicaţii pe regiunea cervicală. durata şedinţelor trebuie să fio uium 20 de minute.n c şi penttu cu prniiMI i AiiiânA constant în relaţia dată (3). deoarece toleranţii | voltaj fiind redusă (până la 50 mV). cât şi principiile metodologice ale galvanoterapiei . în cazul unei aplicaţii transorbitare va fi aşezat . vom înceta aplicaţiile i respectiv. o «pili curent galvanic trebuie să dureze înjur de 30 minute. 1. bolnavul poate fi i i > dorsal cu capul aşezat în acelaşi plan cu ceafa sau în decubit ventral. pentru a fi eficientă. este normală atâta timp cât nu apare o leziune tegin După un număr de aplicaţii. poate fi poziţionat în decubit lateral cu membrul bolnav pe planul pentru a^se asigura un contact intim cu electroziii aplicaţi. poate fi în decubit doi • decubit ventral cu pernă sub abdomen . trebuie să reţinem însă.seim uşoare reepitelizări. stadiul evolutiv şi rezultatele obţinute. înainte. în NI la nivelul catodului. 12-15-20 şcdinţi /ilnic sau la 2 zile). La polii de dimensiuni mici.â. Pacientul va fi aşezat pe pat ţinând cont de posturile cele mai antalgi de regiunile pe care dorim să le tratăm.. Ne ferim să prezentăm scheme de tratament (cu catalogarea diagnostic «U regiunilor de tratat.prezentate 11 arată că tratamentul trebuie să fie individualizat.bineînţeles u dorsal. 1. iar în cele cronice. l < să fie pregătit de la prima şedinţă de aplicaţie a curentului galvanic prin r privind în primul rând senzaţiile cutanate aşteptate şi apoi . în cazul tratării unei suferinţe dureroase a regiunii cervicooccipital aplicarea electrodului pe zona păroasă.în condiţiile în care lordozaren lombare provoacă dureri. că. Subiectul actului nostru terapeutic este evident. De aici rezultă că la aplicaţiile cu poli mari. 1. pacientul şi-a aplicat unguente topice. în cazul unui sindrom dureros lombosacrat. ^ 1.i L5.putpni|ii)nalA cu densitatea electrică. Dacă. elementele cttletih iiwersea/.

ii trebuie să fie complet netezi (pentru netezirea lor folosim un rulou l i i i A cute. progresiv. ilnlc de aplicarea electrozilor.1. i' i '. Manevrarea i ' i h i i potenţiometrului de intensitate se face lent .ICATIIi A (jAl. se i i n strat izolator o bucăţică de cauciuc sau pânză cauciucată.I I I 5.VANI/AWI ('icului Irchuic po/i|ionat si pregătit pentru tratament. locul i ilimcnsiimilc şi polaritatea electrozilor. După terminarea i p l NC examinează pielea bolnavului pe locurile de aplicare ale clectro/ilor M controla reacţia cutanată produsă. • • n i recomandarea de a se utiliza soluţiile de protecţie la umezirea • im hidrofil . Pentru siguranţă (evitarea arsurilor). în timpul şedinţei ' pacientul va fi supravegheat şi întrebat asupra senzaţiilor percepute • icetrozilor aplicaţi. cu săculeţi umpluţi cu nisip (care să nu fie prea ' i n evitarea compresării circulaţiei) sau prin greutatea corpului pe planul 1 1 1 xlul se acoperă cu o pânză cauciucată sau cu o folie de plastic izolatoare. Mimt electrozilor se face cu ajutorul unor benzi elastice de cauciuc perfol'iilonicre care se încheie cu butonaşe special destinate (la membre sau i orporale mai înguste). Se închide : uiul general şi se ridică electrozii de pe corpul pacientului. pentru a ne asigura i ' ' i /. controlăm polaritatea electrozilor «rcctă la bornele aparatului a bananelor cablurilor de legătură . se va şterge iiul ni un prosop şi se pudrează zona tratată cu talc. intensitatea curentului iu. TEHNICA niiAIM. în in care clemele au o dimensiune prea mare şi vin în contact cu pielea. Pentru executarea în condiţii optime || ri. mi mai verifica să nu existe nici un contact direct între tegument şi clemele iiinl fixate cablurile de electrozi.până la intensitatea necesară şi prescrisă.descrise la capitolul efectelor biologice. li/iolciapcutul trebuie să se ghideze după o prescripţie terapeutică l uimplclâ care va cuprinde: denumirea procedurii.cro a comutatorului de intensitate.sau a i nuliii comun (în funcţie de modelul pantostatului pe care îl avem la • i/. declanşăm introducerea curentului ml bolnavului prin acţionarea comutatorului general. precum şi colţurile <i|r electrozilor vor fi ajustate cu ajutorul unei foarfeci. vii fixa ceasul semnalizator după durata prescripţiei. regiunea tratată. fisuri şi înnădituri. . intensitatea curentului aplicat şi Ie VM inspecta tegumentul la locurile de aplicare ale electrozilor pentru a se i (litrul itatca sa şi a se decela eventualele leziuni sau afecţiuni ale acestuia -imninie ar fi ele. se verifică aparatul utilizat. iar bolnavul se acoperă cu un cearşaf.îşi suprafaţa stratului hidrofil. Fisurile marginale. până la poziţia zero a comutatorului. i executarea tuturor secvenţelor enumerate şi des'crise mai sus şi "ii legăturii cu pământul a aparatului. conform indicaţiilor Hiloi metodologice expuse mai sus. e lent. care permit scurgeri de curent ce produc "Im f ncdorite şi arsuri cutanate. > i ' . La expirarea timpului fixat.pentru introducerea i i curentului .1.

sau bicelulare putem să adăugăm un elcctio« l sau zinc pe o altă regiune corporală (lombară. tricelulare.5. Bolnavul stă aşezat pe un scaun sau taburet (de lemn.1. bicelulare sau ui în cazurile de aplicaţii uni. Fig. meiul electric de postamentul pe care se află instalată baia galvanică putii' (fig.111. neexistând pericol de arsuri la intensitate» care oricum este mai mare decât la galvanizările simple.membrele superioare la acelaşi semn de polaritate'şi membrele liifl la semnul contrar. apa rece accentuează scn/aţin dată de trecerea curentului. rt o . lombo-sacrată.2.S.Baia galvanică 4-celulară.până la 38°. astfel cft îl curentului este mai redusă. IlAlIJCGAI. 115 . 111. la care se combină acţiunea curentului coi cluctul termic al apei." cantitatea de apă din vase. Putem aplica combinaţii în diferite variante. Putem să facem aplicaţii patru-celulare. BĂILE GALVANICE PATRU-CELULARE Au fost introduse în terapie la sfârşitul secolului al 19-lea de ^ Karlsbad. în funcţie de efectele ui inii| racordurile (aparat . Apa devine un mediu mijlocitor între elcctro/.2. Mărimea suprafeţelor de contact a tegumentului cu apa poate fi v. mai bine tolerate. putem să aplicăm mai mari.pacient) stabilite: . Apa introdusă în cele patru vase (celule) trebuie să fie la ta corpului (34°) sau mai ridicată .i 91 d curentul este repartizat pe o suprafaţă corporală mai marc. reduci mum cantitatea de apă din vana membrului asupra căruia vrem să acţim. iar în apa caldă (37°-38°).VANK'K IVnlm tratarea unor regiuni mai înlinsc sau a mlicgului corp se n i băilor galvanice. P 5). Dacă dorim să avem un pol mai activ. abdu. cervicală).

nevralgiile. de circulaţie din schemele de poliomielită şi boala varicoasă . cu aparatul pus în funcţiune. •nibre la acelaşi semn şi un membru la semnul contrar.apoi membrele superioare. i • ca bolnavul să introducă membrele în vane. Antelor se stabileşte între 10 >Hitc. polul negativ-> descendentă. apa ajungând la jumătatea braţului. Ritmul şedinţelor: i ii 2 zile.peste prag". 11/. în funcţie de scopul terapeutic urmărit. 116 .ipie .după prescripţie. 3 pe i ale. 'ircput era confecţionată din 1. itarea arsurilor cutanate.cu . icicntului să stea liniştit. langer. unul cranial . membru la polul po/. '' curentul de la aparat şi solicităm bolnavului să intre în baie. va introduce mai întâi membrele inferioare . după Mica! o dată polaritatea corectă a electrozilor . în funcţie de diagosticul i tratate. bineînţeles. membrele slAngi In semnul mbre la acelaşi senin şi al patrulea la semnul contrar („în evantai").• ihrelc de pnilea dienpin In ncclnyi somn.Baia Stanger. După scaun.itiv.i i Ic flaşte . 116). alt membru la cel negativ. i ui curentului poate fi ascendentă (polul pozitiv-caudal.la nivelul Fig. /ute cu 8 electrozi (de grafit) •ucctaţi în pereţii căzii.cu intensitate „peste prag".. La cazurile cu i • sensibilitate cutanată şi la •lospasm. cu polaritate negativă. se recomandă ca personalul procedura să introducă mâinile în toate vanele pentru a controla senzaţia îl în parte (pozitiv şi negativ).11 mente sunt construite din lastic ca izolant (fig. artralgiile şi mialgiile se tratează cu intensitate „la prag". i. i muc aparatul în funcţiune prin manevrarea comutatorului general. nu ne vom ghida l ia percepută de bolnavi şi nu Uicc o intensitate prea mare. H' pozitivă.astfel ca apa să 'i'iuinchi . '. Vom ut comutatorul pentru intensitate. ajungând la doza prescrisă de medic.BĂILE GALVANICE lR ALE (STANGER) >st descrise de Steve în anul ncluse la Ulm de meşterul ' i nan Stanger din Reutlingen uate în 1930 de fiul acestuia.

lichid din baie. UxiulA fi tiohili care pot l'i plusaji in cadfl dupA necesitatea lenipeutieft.it . Acţiunea acestor băi se cxplu prin efectul termomecanic al apei.91 uliul. IONTOFOREZA (IONOGALVANIZĂRILE) Este procedeul prin care se introduc în organism diferite substaflţi medicamentoase cu ajutorul curentului electric. la nivelul a 400-600 mA i se fixează durata procedurii la 15-30 de minute.3. ionizat* ionogalvanizarc. în soluţii mai concentrate. Maximul concentraţiei activi-de 2 g/1 NaCl. mai frecvent foit K'iiliu regiunea lombarfl sau între membrele inferioare. pânrt In sen/aţia de furnicătură plăcută şi de uşoară căldură. fiind repartizat pe întreaga suprafaţă corporală. Intensitatea curentului aplicat este mai mare decât la baia patru-cehil l 000 l 200 mA). prezenţa curentului electric. aplicând deci dozarea intensităţii la nivelul pragului senzitiv. S-a cstnn. . >ii III.după prescrip(|n medicului şi senzaţia subiectivă a pacientului (în general.5. Sensul curentului poate li dirijat în multiple variante între electrozi: deşi Icni.IR nivelul phmiolur. O cantitate mică de săruri prezcix baie lasă să treacă prin organism o doză de curent mai redusă. Ritmul şedinţelor .fl 2/3 din intensitatea curentului se „scurge" pe lângă corp (apa fiind Imn :onducător) şi numai 1/3 din aceasta trece prin corp. care le transportă prin tegument ţi mucoase. Se umple vana cu apă la 36°-38° sau la 38° C dacă dorim M acţionăm cu intensităţi mai mari. prin cel electric al curentului şi prin cel chiinh produs de ingredientele adăugate. acţiunea curentului descreşte rapid.egiunii ecrvieo-cclnlia. După pregătirea băii. apoi oprim aparatul şi invitrtiM bolnavul să intre în cadă.. Pentru o mai bună eficienţă terapeutică a procedurii se pot adăuga di d < ingrediente farmaceutice sau extracte de plante. galvanoionoterapie. cnudul . în apă distilată nu trece curent. Se acţionează comutatorul general şi se manevrează Icni comutatorul pentru dozarea progresivă a intensităţii curentului . Tehnica de lucru. ascendent. iontoforeză. La baia Stanger este foarte important să ne orientăm după „senzaţia de curei»!1 n pacientului.una la 2-3 /. deoarece sunt pi ioni purtători de sarcini electrice către tegument.ih> Scria de tratament: 6-12 şedinţe. controlăm prin introduccuM mâinii în baia pregătită. ionoforeză. în literatura medicală se întâlnesc mai multe sinonime pentru denumiri» acestui procedeu: ionoterapie. transversal (cu polaritatea pozitivă sau negativă fixată de pui (liuigfl sau dreaptă) sau în diagonală. Principiul acestei forme de terapie se bazează pe disocierea electroliticrt B diverselor substanţe farmacologice adăugate polilor aplicaţi şi transportare* anionilor (-) şi cationilor (+) spre electrozii de semn contrar încărcării lor electric prin respingerea lor de către electrozii de acelaşi semn şi atragerea către polii iii semn contrar. H iile a arătat că un rol important îl are capacitatea de conducere a mediul.

intervenţia acestui proces fizico-chimic a l'ost demonstrată cu remarcabilă precizie. De altfel. . Cei doi iepuri sunt legaţi în serie într-un circuit de curent continuu.* ->~L sorstr* Fig.. a mişcării ionice. a dus la contracturi tonice şi moartea M inului iepure prin intoxicaţie cu stricnina. Experienţa lui Schatzky cu doi tuberculi de cartofi . dlectroosmoza nu are nici o participare la introducerea substanţelor medicamentoase prin tegument (Ipser). pe cale electrolitică durează aproximativ t) oră şi nu se poate realiza fără o lezare trofică a ţesutului cutanat. în acest context. iar pe < i urile interne li s-au ataşat electrozi prevăzuţi cu soluţie de clorură de sodiu. medicamentele sunt preluate de reţeaua limfatică şi sanguină şi sunt astfel Ininsportate în circulaţia generală. unul dintre ei având înfipt un electrod îmbibat cu soluţie de iodură de potasiu demonstrat chiar fenomenul de migrare şi difuziune a ionilor şi curentul de larizare (fig. Introducerea electrică în organism prin tegument cu ajutorul curentului galvanic a substanţelor chimice farmaceutice se bazează pe fenomenele electrolitice.a fost regăsirea în urină (prin excreţia urinară crescută după aplicaţi ilc ' . salicilic. Prin reţeaua celulelor Malpighi. ionul de 1 ' icnină rămânând la nivelul elec-trodului (de semn contrar). a relaţiilor valabile pentru disociaţia electrolitică şi pentru echilibrul acido-bazic Aceasta oslo adevărata iontoforeză.uniţi printr-un tub de i.sar str+ >~v „-v.iccastă metodă terapeutică) a unor elemente chimice utilizate în experiment pcrienţele cu anionii iod. De aici migrează prin pielea intactă spre polul opus şi ajunge în interiorul organismului. 118). Licht). «ilică după legile lui Faraday. pe laturile icme li s-au ataşat electrozi prevăzuţi cu soluţie de sulfat de stricnina. nu s-a produs nici un ci de vătămare. Cu soluţia conţinând ionul medicamentos pe care dorim să-1 aplicăm se îmbină ilratul hidrofil. La cel de-al doi)ea iepure. Menţionăm că numai electroliţii solubili în alte lirhide decât apa pot trece prin tegument (S. ceea ce. Una din dovezile concrete ale pătrunderii ionilor de substanţe în organism prin • i' 'galvanizare . Francezul Leduc a arătat pentru prima dată prin experienţă pe iepuri (1907) " nunea iontoforezei (fig. cationul procaină. 117). trebuie să luăm în considerare intervenţia conductivităţii electrolitice.Experienţa lui Leduc. sub electrodul activ. 117 . Electroosmoza poate să apară la nivelul tegumentului numai după schimbul prealabil al tuturor ionilor mobili. în virtutea principiului fizic enunţat mai sus. ionul (+) de stricnina a fost pins de polul pozitiv şi atras de cel negativ. Cu alte cuvinte. efectuate de Ipscr în 1957).

P. S. cantitatea şi concenti«(ls j în soluţie. Greutatea atomică. ci se cantonează superficial sub electrodul de sen unde migrează ionii respectivi de semn contrar. vor fi mobilizaţi de curentul electric. puritatea soluţiei utilizate. fără să-1 străbată. Oi Abramson. Caracterul specific al procedurii este acţiunea locală.1. Substanţele mai complexe care nu se pot clent' • în atomi. se vor desface în radicali care. substanţele cu greutate moleculară foarte mare nu se pot disocia şi voi pe tegument.5.3. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ PĂTRUNPHRliJ ÎN TEGUMENT ŞI STRĂBATEREA ŢESUTURILOR A IONIWIJ DIN SUBSTANŢELE CHIMICE FARMACEUTICI-PRIN METODA GALVANIZĂRII Procesul de transfer (în ţesuturi) al substanţelor chimice în i intf ionogalvanizărilor depinde de greutatea lor atomică. iar ionii grei migii încet. Cum am arătat mai sus. Mallex. încărcându-se cu sarcini electrice i sau negative. Acizii. bazele şi sărurile se disociază electrolitic în ioni simpli cm> mobilizaţi de curentul electric. III.Experienţa lui Schatzky. Calea de pătrundere a atomilor încărcaţi r» electrice o constituie orificiile glandelor sebacee şi sudoripare.T. pan substanţelor medicamentoase în tegument prin ionoforeză este asemănai care se produce prin ungerea acestuia cu pomezi şi unguente ce conţin t farmacologice active de genul mercurului şi sulfului. . Y. fapt care ne face să cm că indicaţiile principale ale iontoforezei sunt date de procesele patologice K relativ superficial. intensitatea curentului. Astfel. Experimentările clinice de iontoforeză (E. mărimea elcctrtif! şi durata procedurii. ionii grei migrează mai încet. l cei uşori migrează mai rapid. S-a observat că ionii uşori migrează mai rapid. 118 . de unde sunt răspândiţi în i sanguină. Grosberg) au demonstrat că concentraţia ionilor introtl ionogalvanizare nu creşte în cuprinsul zonei de ţesut aflată între cei doi < străbătută de curent.Fig.

se măreşte transferul cationilor aplicaţi iniţial de câteva ori. De asemenea. totdeauna. prin 1. se produce o acidifiere a soluţiilor liticc.jr/ concentraţia Ionilor în solu/le. măreşte curgerea inului cationic şi astfel. De exemplu. l'>pet imcntclc clinice care au urmărit concentraţiile din soluţii prin măsurarea i«| ll de substanţă aplicată rămasă în soluţia „electrod. printr-un fenomen de frânare (menţionat mai sus). iar transferul t > r se apropie teoretic de valoarea calculată (75-80% la cationi şi 90-95% ni. [ii Iu. în prealabil.4 mEq de acid (HC1). creşte conţinutul de ioni H+ în soluţia anodică | IM nune a creşterii conductibilităţii sale de aproximativ 5 ori. care scade pragul dureros. atrage anionii din soluţia catodică. s-a mai • n i că la doze crescânde de curent. Pentru facilitarea pătrunderilor ionilor din soluţie se mda aplicarea electrozilor mici. Ambele procese se încetinesc însă odată cu creşterea i1 curent. La anod se M (pentru ncutralizare/tamponare). ci numai până la o anumită limită. iar la «' adaugă 0. 0. de aceea. creşte cantitatea de ioni transferaţi (anioni. 1 Mcă. atrage cationii din soluţia anodică. influenţa nedorită a ionilor paraziţi proveniţi din piele şi iu(ic). la aplicaţia cu o soluţie de histamină. iar soluţia trebuie preparată cu apă a. Aceasta este de fapt şi explicaţia precizării făcute mai sus. acestea trebuie astfel preparate. activi. licărea cu aplicaţia soluţiei de histamină. i ilensitatea curentului galvanic şi durata procedurii se aplică conform formulei la galvanizarea simplă. care prin mărirea conductibilităţii sale cu [liMill de 2 ori. la o do/arc de In l *> minute. lenţionăm că la efectul farmacodinamic al substanţelor medicamentoase ic şi efectul analgezic al curentului galvanic. au constatat următoarele particulare: riilionii trec mai încet decât anionii (printr-un proces de „frânare"). pentru a evita prezenţa altor ioni parazitari ce se află în apa de conductă. cu cât este mai mică cantitatea lHii| A din soluţie. Iiirimea electrozilor. Intensitatea curentului (doza de curent). după care e. deoarece o parte din ionii de H+ şi OH~ apăruţi. trec în piele. cationi). s-a constatat că prin fia intensităţii curentului. Invers. proporţional şi nici liniar. în soluţia Iii ft creşte conţinutul de ioni OH~. Experimental.. aceasta în condiţiile în care se contracarează cu adaos de soluţii alcaline 1. in timpul scurgerii curentului. mult Ivitlentă decât frânarea la catod şi. Cunliinţile de subltanţâ introduse în organism prin iontolbreză au putut II calculate prin j Iul hmulny. pătrund circa 15 mg ioni de histamină. ci concentraţia soluţiilor. şi acide la catod. se alcalinizează soluţia anodică şi se acidifiază soluţia îl. prin creşterea mEq de H+l la anod şi la o alcalinizare la catod (prin •liirea mEq de OFT). .4 mEq de bază (soluţie NaOH).în cantitate de 20 ml sol N/10 la un electrod de 100 cm2. ( n ie/uitat al mobilităţii mai mari a ionilor de H+ în comparaţie cu ioni de l inie descrisă influenţa de frânare la anod (adică la transferul cationilor). transferul cationilor in urma transferului de anioni. Deoarece nu cantitatea i'iil esle determinată. H (luarea transmiterii este cu atât mai mare.

atropină. zinc. In l > de polul la care se pot aplica: La anod se aplică: metale (sodiu.3. oxalic. Litiu i îmbrăţişăm ideea şi metoda adoptării schemelor şi catalogărilor într-o spoclrtl| medicală elastică şi deschisă încercărilor novatoare şi fertile cum este fiziotw dar considerăm utilă partizanilor şi practicanţilor acestui domeniu tcrnpg pre/cntarca principalelor afecţiuni care pot beneficia de acţiunea subxlitii| medicamentoase utilizabile în domeniul iontoforezei.a.2. litiu. salicilic. Din acest punct de vedere. acetilcolină. radicali de metale (amoniu). sulfamide. penii La catod se aplică halogeni (brom. au un efect de pătrundere până la stratul cutanat profund (diorion). id* f fier. . viteza de migrare a ionilor este diferită. DIFERITE SUBSTANŢE FOLOSITE ÎN IONOGALVANIZĂRI Ţinând seama de principiul care stă la baza pătrunderii şi migrării substm farmacologice active în organism .('•rtlCttlnrilflţilc de nciinm. deoarece majoritatea medicamentelor conţin ioni bipolari. radicali acizi (sulfuric. citric). . sărurile acizilor organici.alr it>iiiolbrc/ei care IHc CM itcc«»tii *l fle pnf in linlitmentul unor afcc|iuni. este posibilă şi o acţiune reflexă cuti-visccrală la nivelul dcnnatoniiurtli este posibilă dozarea precisă a substanţelor medicamentoase apluul» . corticoizi.trebuie să cunoaştem exact încărcarea electrică a elementului chii< cărui efect urmărim să-1 obţinem. clor.) sau enumerarea entităţilor patologice indicate (Gillert. Pentru a exemplifica aria largă a agenţilor chimicofarmaceutici utili/t utilizaţi în practica ionogalvanizărilor. Ţinem să atragem ul acest procedeu terapeutic păstrează un caracter adjuvant alături de alte tralniii*44 pulândii-le mări însă eficienţa. i> carbonic. cupru).se obţin efecte certe cu cantităţi infinitezimale de substanţe. alcaloi/i (înni l novocaină. magneziu. pilocarpină.respingerea de către electrozi a ionilor ile st semn . potasiu. adrenalină. calciu.cercetările experimentale sunt încă insuficiente sau imperfecte. în nplli>| curentă acţionează de obicei numai componenta influenţată de semnul (*«l respectiv. 1. sunt următoarele: iui un efect local demonstrat si recunoscui. prin grăbirea ameliorării sau vindecării. au un efect de depo/.it realizat de acumularea substan|doi limtim iili introduse la nivelul electrozilor. cantitatea substanţelor care pătrund este necontrolabilă. diverşi autori au simţit nevoia de u pi tabele cuprinzând câteva zeci de substanţe medicamentoase (Dinculescu. evitând lui< tractui gastrointestinal. 1. iod). III. Inconvenientele iontoforezei: 1. cealaltă rămânând neutilizată. acetic. toate substanţele se împart în două grupe. Dun» Ipser ş.5. butazolidină).

aureomicină l Icmatoame superficiale .iodură de potasiu 3-5% (pentru iod). salicilat de litiu 1% (pentru litiu) i tursite . acetilcolină clorhidrică 0.1% •vralgii (sciatică.50%. în stadiu î liialuronidază ncondilite .hidrocortizon 10-25 mg pe şedinţă i 'upuytren . nmatologie. . ulcere corneene .sulfat de zinc 0. tenosinovite . chinină .citrat de potasiu 1%.sulfat de cupru 1% (pentru cupru) + electrod de cupru în i mica i i r/ipel cronic .50%. fenilbutazonă 1-3%.l lislnminfl sol.50%. iridociclite .Adrenalină + sare amoniu 5% 1 U ere atone .novocaină 1-5%. dionină 0. 0. irite.fenilbutazonă 1-3% la polul pozitiv.A 25 VRI'i la 100 ml apă la polul pozitiv i >< nervuri Novocaină 1%.1 ().25% (pentru zinc) inie.salicilat de litiu 1% (pentru litiu) iialgii . hidrocortizon.2%o (pentru aconitină) Icrodermie .novocaină 1-5%.Bromură de sodiu. . . histamină 0. • lumdilită .l%o.Acetat de thaliu 1-2% (pentru thaliu) l'nirit .2%o.sare iodată 3% (pentru iod) horcc .25-0.Sulfat de zinc 1-2% (pentru zinc).lulc . MIT ' n tehnologie 1 i >n junctivite. salicilat de sodiu 2-4%. potasiu sau calciu 1-3% (pentru brom) acetat |i«iiii m. 0. i'oliartrită reumatoidă .iodură de potasiu sau de sodiu 1-5% (pentru iod).25-0.novocaină 1-5%.sol. l. hidrocortizon i la (manifestări articulare) .l%o. histamină 0.iodură de sodiu 1-2% (pentru iod) i' .sulfat de zinc 1-2% (pentru zinc) l iimnculoze .penicilină 200-1 000 u/cm3 ser fiziologic.iodură de potasiu 3-5% (pentru iod) llipcrtrichoză.iodură de potasiu 1% (pentru iod) l r. novocaină clorhidrică 1-5%.0. adrenalină t sare de amoniu 5% •r^ii locali/atc . dionină 0.Novocaină 1-2%. aparat locomotor i irite . l liposulfit de sodiu 2% (pentru radicalul hiposulfit) 1 icntricc eheloide hipertrofice.2%.l%o l i /cmc Adrenalină + sare de amoniu 5% i i'idermofiţic .soluţie de tiouree în glicerina 5%. salicilat de sodiu 24% • licilat).atropină sulfura sol. histamină 0. 1 n/on (10-25 mg).l%oo l icrpes cornean. hidrocortizon (10-25 mg pe şedinţă) 1 1 roze .i/. trigeminală) calciu clorat 3% (pentru calciu). i ''ndinite. trahom. sclerite .i sau bromhidrică 2-5%. dionină 0.

TEHNICA DE APLICAŢIE A IONTOFORE/.i general de 1-3%.acestea se aplică în strat subţn' i mcnt. tehnica de aplicaţie a iontoforezei se vn ili>if conform principiilor metodologice. Aplicaţiile medicamentoase pentru procedeul ionogalvani/arilot x şi în tratamentul unor afecţiuni din sfera ginecologiei şi a ORL. Sunt frecvent utilizate de fiziok-i >.hialuronidază.salicilat de liliu 1% (peniiu l it i u) . dai H n tt trcplal la ele. Majoritatea soluţiilor anorganice. iar deasupra se aşează straturile hidrofile umezite cu apă distilată lonizările tmnsorbitocerebrale (transorbitare.1 l După cum este de aşteptat.3. mijloc terapeutic asociat şi destul de valoros prin eficienţa sa. insomnii. Materialul intermediar hidrofil se va imbiba cu soluţia medicarm • căzu) folosirii unguentelor medicamentoase . Coi soluţiilor trebuie să fie mică. l aplica corect la polul de acelaşi semn. pol l > câteva zile în flacoane de sticlă de culoare închisă. Arterite adrenalina Imlrocloricâ \%o\ novocainA 2-5% -Trombollebitft heparină l 200 u/sedinţfl. înainte de aplicaţie se prepară soluţiile respective în concentratul punzătoare. Limfangitc.3. regulilor. nu considerăm necesar tt IP l Ceea ce intervine în plus este folosirea din raţiuni terapeutice a unoi mihl farmacologice care se adaugă în acest scop la nivelul electrozilor. Bourguignon încă din anii '30.de 10-100 ori i> Repetăm atenţia deosebită ce trebuie acordată semnului încărcăturii i.al cărui efect urmărim să-1 obţinem. ţinând seama de faptul că disociaţia electr» >i cu atât mai puternică cu cât soluţia este mai diluată. fiind foarte stabile. salinlal de liliu l "i 1. transcerebrale) au li i i de G.1 componentului activ . sindroame migrenoase ş. Substanţele medicamentoase din soluţiile aplicate sunt alese în lUn> afecţiunea tratată: calciul ca sedativ al sistemului nervos în nevroze. III. hipertensiuni arteriale in i ncurogcn.din soluţie . cu pif tratamentul unor sindroame neurastenice. stări spasmofilice. După cum am arătat mai înainte.5.Afecţiuni viiriilure 1. astupate ermetic şi mo vase cu apă caldă. nu . în conu se desprinde şi faptul că prescripţia terapeutică va trebui să cupiihtlp clementele menţionate la subcapitolul respectiv. elefantiazis .a. secvenţelor şi manevrele» ilf| la prezentarea galvanizărilor simple şi de aceea. luali 1.o altă formă de pi farmaceutică utilizabilă în io itoforeză . concentraţia şi polaritatea clcclioiltil < care trebuie să fie aplicată. plus datele privind gn| medicamentoasă utilizată: denumirea. Sechele Ilebitice . Să mai reţinem din li revistă a substanţelor medicamentoase recomandate că această concentr. soluţiile trebuie prn apă distilată pentru a evita ionii parazitari aflaţi în apa de conductă. iar pentru substanţele mai active .

t1) Afecţiuni ale organelor de simţ: otice (otoscleroze). meral-[| imcstezică. sedative. poliartrită reumatoidă. INDICAŢIILE ŞI CONTRAINDICAŢIILE GALVANOTERAPIEI t iiilvanizarea terapeutică . uite tulburări vasculare i Ir u soliijnli' medicamentoase recomandate se îmbibă straturile hidrofilc de sun 11 Ion montate în electrodul special de tip ochelari care se aplică pe ochi. trofice de ţiului i. paralizii: paralizii flaşte ale membrelor.a excitabilităţii musculare . Se pot aplica serii lungi de şedinţe (15-25) repetate la intervale mai i inti serii scurte de şedinţe (6-10) repetate la intervale mici. având un câmp considerabil de mir Multiplele sale efecte . III. nevralgii dentare. Durata este de 30 minute pentru a avea eficacitate (intensitatea aplicată fiind i ivdusA).determină această frecventă şi răspândită c. . nevralgia trigeminală. npondilită ankilopoietică. bursite.6-2 mA. sciatic. nevralgia de femuro-cutan. Ntatus posl-accidcnlc vusculo-ccrchralc. d) Sindroame astenonevrotice de suprasolicitare.' Afecţiuni ale aparatului locomotor ti) Reumatice mialgii şi neuromialgii cu diferite localizări. vasomotorii. oculare (conjunctivite. tenosinovite. p) Distonii neurocirculatorii. Ii) Sechele posttraumatice . pareze faciale. magnc/igl in Inpciicntmmi arteriale. «i lerite). Indicaţii l Afecţiuni ale sistemului nervos H ) Nevralgii şi nevrite diverse: n..cu toate formele sale . .analgetice. MpiiHiiioHlii etc. plex cervicobrahial. l») Pareze. lendinite. cu dozare până la apariţia fosfenelor. nevralgia occipitală. periartrite.luni şi chiar ani de zile.6. de diferite etiologii.constituie una din jffilut ile cel mai des utilizate în electroterapie. pareze de sfmctere (anal. Un alt avantaj îl reprezintă posibilitatea aplicării sale în orice stadiu de |ti|lt' a bolii. ni troze cu diferite localizări. migrene 11 ie vuticulară.titrite cu diferite localizări. l| i*iliilra curentului: 0.iii Iiipoli/mc. nevralgii limlalc. pentru perioade ip îndelungate . epicondilite. detrusor al vezicii).

neoplasmele cutanate. unele manifestări alergice urticaric). leziunile de diferite cauze. tuberculoza cutanată. acroclano/n. Flcbilclc în faza subucută şi cronică. 1. Afecţiuni dermatologice: vezi III. supuraţiile.5. Tulbuiări vasomotorii în teritoriul circulaţiei cerebrale. 1. 41^'flunl «/c (itHinttulul cimllovanculw n) TiiIhurAri de circula|ic peril'cricn: boala Kaynaud. Contraindicaţii Afecţiunile care împiedică aplicarea electrozilor pe tegument. •U' K> < f . degetlti arlcriopatia ohlitcrantfl.3.1. Boala hipertensivă în stadiul neurogen. 4. 1. unele eczeme.3.

|)m punct de vedere al formei.). ca şi prin modulaţia lor. T = durata întregii Ic (t + t. >istanţa t reprezintă durata impulsului. prin creşterea sau descreşterea intensităţii. PROPRIETĂŢI FIZICE întreruperea curentului continuu . Frontul ascendent perpendicui-spunde creşterii bruşte a intensităţii curentului produsă de închiderea iuliii electric. impulsurile pot fi dreptunghiulare. t— i -^ L . cu atât este panta mai lină. 119 . iar i = amplitudinea impulsului. cu atât este panta mai abruptă. frecvenţa lor. = durata pauzei. GENERALITĂŢI. Impulsurile triunghiulare se caracterizează prin „temporizarea" intensităţii lltnre sub formă de pante liniare oblice ascendente şi descendente mai lungi fiul scurte. Irapezoidale. triunI»U'. .realizează jltiuri electrice succedate ritmic (singulare sau în serii) cu efect excitator. u. Producerea electronică a impulsurilor prezintă avantajul |i!l imtomate a parametrilor lor. t. 119). durata impulsului şi a pauzei. tot perpendicular (fig.Impulsul dreptunghiular („rectangular"). l psle mai scurt impulsul. 1 i tn Tp _ t _ u "— l -*"1 r Fig.p.cu ajutorul unui întrerupător manual aparate) sau prin reglare electronică (aparatele moderne) . la care jjii mlauga variaţia duratei impulsurilor şi a pauzelor. iar frontul descendent corespunde descreşterii bruşte a intensităţii si hulerea circuitului. l. Cu cât este mai lungă durata impulsului.CAPITOL U l IV CURENŢII DE JOASĂ FRECVENŢĂ l V.p. sinusoidale şi forme derivate. impulsurile dreptunghiulare („rectangulare") se caracterizeazăprintr-un front 1111 perpendicular pe linia izoelectrică. Din curentul dreptunghiular se pot obţine forme derivate prin modificarea [hi l m superior sau inferior. un platou orizontal (paralel cu acesta) ont descendent. ('menţii cu impulsuri se caracterizează prin forma şi amplitudinea imHillor.

Pantele ascendente şi descente pot fi liniari Curentul faradic.apiu «IM! ' F'g. neregularitatea impulsurid vrarea rudimentară a frecvenţei au la renunţarea la această formă iii terapie şi înlocuirea sa prin cui faradic.Impulsuri triunghiulare şi exponenţiale. 121). Reprezentarea curentului faradic clasic . 122 . 120 . RSlO-fîg. acesta este utilizat N.Curen» faradic. durata pauzei csl> iar intensitatea curentului poate li precizie.120). electrostimularea musculaturii total denervate (fig. 113).Fig.Impulsuri trapezoidale.o curbă neregulată în pozitive cu valori crescute alternează cu unde negative . Este obţinut din curentul continuu cu ajutorul u tor. aparatele moderne pre/inl* ti i bihtăţi de modulare (exemplu .121 . Impulsurile exponenţiale. Impulsurile trapezoidale rezultă din combinarea impulsurilor drepţi CU cele triunghiulare (fig. Dacă panta ascendentă capătă forma m convexe de formă specială care corespunde unei funcţii matematice ex|i' impulsul capătă denumirea de „exponenţial". im| o durată de l min. Fig. Acesta nu mai prezintă trei de la valorile pozitive la cele negaţi \ cu frecvenţe optime de 50 Hz. .este ilustrată i Imposibilitatea dozării intensităţii curentului.

proporţională cu am-mnalului sinusoidal de modu-' >|iile sunt destul de lente.cu mai multe la care frontul descendent al impulsului sinusoidal redresat este alungit. Autorii uimesc acest curent modulat i. cu i-» pantei ascendente (fig. rezultă că • i p l e posibilităţi de realizare şi < iiupulsurilorprin variaţia formei.T=20msH "g r | Tgr=varic±)il=2»20s] Iv=variabir=Or90mA l Curent neofaradic generat de aparatul TUR RS 10: a . durata ' ţ i i fiind de 0. ritmicitate şi durată.ca succesiune de impulsuri. Ic expuse mai sus. J25 . iar cei francezi unde de lungă /T\ /T\ 11 ia de durată se caracterizează periodică. general.Curent tiratronic. duratei şi frecvenţei lor. aparatele de electroterapie pentru joasă frecvenţă furnizează i ni frecvenţe între 500 impulsuri pe secundă şi 5 impulsuri pe minut.j =1 s JTi= 1ms JU T=20ms .05-1 secundă şi ' Fig. mul la intensitatea zero la începutul impulsului următor (fig. succesiune de grupuri de impulsuri neofaradice modulate exponenţial în amplitudine. Pornind de la acest curent îl redresat Pierre Bernard a obţinut curenţii diadinamici . având numai semiunde pozitive (curent redresat). Unii. 124). 125). Avantajele sale sunt reprezentate de i intensităţii. a duratei până la un nivel maxim şi progresivă. /WVX/xy Fig. la durata iniţială a Modulaţia de amplitudine se mc (combina) cu cea de durată. ipiHii modulaţi. lentul tiratronic (obţinut cu ajutorul tuburilor catodice) este un derivat al i i i sinusoidal.Curenţi diadinamici. /clor de 3-5 secunde. 124 . ritmicităţii şi a duratei impulsurilor. . Impulsurile de joasă frecvenţă pot fi modulate prin variaţia HI parametrii lor: amplitudine (intensitate. Modu•"'plitudine este variaţia progresiv descrescândă a amplitudinii pulsurilor. progresivă.

Frecvenţele de 30 Hz sunt capabile să producă contracţii musculiim impulsului cu efect de contracţie asupra muşchiului normoinervat eslii t (se poate alege) între 0. STIMULAREA CONTRACŢIEI M U SCULAŢI l U11 STRIATE NORMOINERVATE IV. panta de creştere. forma şi intensitatea impulsului.F.respectiv modificarea sarcinii clctli nivelul substraturilor excitabile. substratul anatomic ce trebuie stimulat. Ne referim la frecveiiţH. s-a putut ajunge la poulltl alegerii parametrilor corespunzători situaţiei funcţionale a substratului Ml! permiţând o stimulare adecvată selectivă.IV. fibrele vegetative C-5Hz). nu prin aceasta numai tratarea ţintită a paraliziilor. Musculatura scheletică normal inervată răspunde la impulsuri de din nIS scurtă şi cu frecvenţă relativ rapidă.F. FRKCVKNŢA IV.2. membranei celulare (depolarizare . La impulsurile succedate cu aceste frecvenţe. curenţii moduln|l.1. înainte de 1950 ( ti că acesta vorbea de terapie selectivă cu curenţi stimulatori de J. Prin stimularea electrică se poate obţine o descărcare elr-. a acestuia. Unul din promotorii de notorietate ai terapiei electrice stimulatorii cu« de joasă frecvenţă a fost prof. dr. abia odată cu apariţia şi dezvoltarea aparaturii moderne (dupA declanşare şi reglare electronică a impulsurilor. sus-menţionate. MOD DE ACŢIUNE Tratamentul cu curenţi excitatori sau de stimulare în domeniul joanc l (J.2.în l\n tipul celulelor . cum sunt ţesuturile muşii fibrele nervoase. Dar.TKRAIMA I'RIN ('IIRKNJ'I DE JOASA . sub 0. . Fiecare membrană . Ernst Henssge la Jena. în orice caz. impulsul nu l» eficace.2.2. i faradici şi neofaradici. impulsului.. se In contracţii de lungă durată. FORME DE CURENŢI UTILIZATE Formele clasice de curenţi utilizate în stimularea musculaturii nornuiln sunt curenţii dreptunghiulari unici şi trenuri de impulsuri.2. care se menţin atâta timp cât curentul străbate ni IV.1.1 şi 5 ms. adică stimularea muşchilor du ci şi stimularea fibrelor nervoase simpatice şi parasimpatice autonome prin «l adecvată a diferiţilor parametri caracteristici şi necesari ai impulsului.).1. se bazează pe acţiunea caracteristică de excitare a impulsurilor elevii îi acest domeniu asupra substraturilor excitabile.02 ms.are o anumită frecvenţă optimă pentru valoarea de prag u ni i sale (de exemplu fibrele nervoase A-50 Hz.1. Frecvenţele de 40-80 Hz utilizate în scop terapeutic reprezintă di curenţilor tetanizanţi.

. INDICAŢII •alele indicaţii ale aplicării curenţilor dreptunghiulari. dispariţia 11 A| 11 laradice este un semn revelator al reacţiei de degenerescentă. dar normoinervate. se indică cercetarea prealabilă a excitabilităţii •iare la curent faradic şi cronaxia muşchilor respectivi. 1895). deoarece i. dar cu integritate a fibrelor nervoase motorii. în care se realizează intrenament muscular.n mai înuintc pun ipspectiv descreşterea bruscă u intcnsitAţii curentului la închiderea si kien circuitului electric.i u l laradic clasic. ui rând. numite • r i indici Adam. efectele trofice 0 ncţiunii vasodilatatoare..ir ale contracţiei voluntare a muşchiului. curentul neofaradic rămâne ineficace. creându-se posibilităţile unei Jliunustici musculare" (Bergonier. prezenta i Miele menţionate mai sus. având trenuri de unde cu durată variabilă şi pauze variabile. modulaţi lecurg din efectele excitomotorii ale acestora şi sunt reprezentate de IM II i le musculare de diferite cauze. a căror cronaxie este mărită K) ori. nhonăm că în perioada de căutări şi în scopul prevenirii acomodării. Mai i efectul vasomotor cu vasodilataţie la acţiune prelungită. i't'plivitutea electivă a fibrelor nervoase motorii. conturează ca principal efect al nc|iunca excitomotorie cu producere de contracţii musculare pe luni cu atrofie de inactivitate. mediilor cu degenerescentă totală sau parţială.1. M icnea. beneficiază cu eficienţă de curenţii modulaţi. astăzi se foloseşte curentul IM . având pronunţate efecte excitatorii. obositoare şi dureroase.2. De aceea. în acest mod se obţine un curent corespunzător condiţiilor M . rl'ccte revulsive obţinute la atingerea unei vasodilataţii active marcate. rcpre/intă forma tipică de stimulare a contracţiei Uliii Nchclcticc.n cărui parametri au fost de asemenea menţionaţi. a 11 ni terapie un tip aparte de impulsuri dreptunghiulare şi trapezoidale. IV. . cu 111.. efecte antialgice parţiale la utilizări cu frecvenţe i. ' ii i ? 1 H . hipotonii nisculare în suferinţele unor articulaţii vecine (şold.poate aplica numai pe grupele musculare fără afectări ale inervaţiei. în intensitate. Curenţii dreptunghiulari cu frecvenţe tetanizante produc •n mimcularc ncfi/iologicc de durată. menţionăm atrofiile musculare de inactivitate provocate de | i i patologice: imobilizări prelungite la pat de diferite cauze. Din acest motiv.3.Ţinând cont de 11 antă subliniere delimitativă. Mai sunt indicaţi în prevenirii INur Inlermusculare. genunchi.îl. musculatura |1 lui din cadrul scoliozelor şi cifozelor incipiente.n. umăr). a fibrelor musculare şi a ticiiromotorii faţă de curentul neofaradic.. S-a constatat • i 1 rl'cctc pol fi contractate prin modularea impulsurilor în frecvenţă |>! iiHii declanşării continue în perioade succedate regulat). |< i iilmicilate.ii. precum şi musculatura piciorului în caz dl (" i de prăbuşire a bolţii anterioare.tyuiUurilc dreptunghiulare.. prodime dupfl cum am . în cazurile care prezintă incertitudini i ca fibrelor neuromotorii. intramusculare şi peritendinoase.

Contraindicaţii: paraliziile spastice. IIUM IV. tulburările de ventilaţie de tip obstructiv şi i> din cadrul bronhopneumopatiilor cronice nespecifice. în şedinţe zilnice.2.1-1 ms aplicate pe zona sus-m Se stimulează nervul de o singură parte şi numai în caz di manifestărilor de slăbire a amplitudinilor respiratorii. stări postcontuzionale şi postentorse. pu moderat intensitatea de stimulare sau se trece la stimularea < i opusă. Se aplică curenţi modulaţi sau neofaradici în ritnunl intensitate crescută. Indicaţii: sunt aceleaşi ca la glii respiratorie adică. Stimulare indirectă prin intermediul nervului frenic la punctul do«« al acestuia (regiunea cervicală latero-internă). p. operatorii şi postlezionale.< n contracturi reflexe ce apar în vecinătatea articulaţiilor inflamaţi contribuind la cedarea durerii cauzate de hipcrtonia musculara v <> articulaţiilor afectate. spasmele musculare.In itcoNto mmu|h NC icnlizon/fl o fldovflrntă clcctrognniwstlefl muncii' nu nlxuwytc pacientul. se pot obţine efecte relaxante asupra mir.1. Se descriu două modali stimulare a musculaturii respiratorii: 1. \> efectele şi indicaţiile acestor forme de curenţi. profilaxia trombozelor şi emboliilor în stări postoperatorii şi pt în tulburări ale circulaţiei de întoarcere venoasă şi limfatică ca tratament a! însoţitoare (intervine şi acţiunea asupra muşchilor striaţi). hipoestezii. Indicaţii: insuficienţe respiratorii de scurtă durată din cmli intoxicaţii accidentale.ii. care st l c separat musculatura inspiratorie (muşchii intercostali internii expiratorie (muşchii abdominali). prin această 1. Stimularea directă a musculaturii respiratorii cu curenţi nunii. completează şi fucilitca/. . stări de şoc sau narcoză. pun clcctrngimnasticfl. 1. 1. aplică impulsuri tetanizante moderate prin intermediul a doufi • de stimulare sincronizate cu ritmul respiraţiei spontane.Tratamentul musculaturii abdominale hipotone (flaşte) din atone şi după naşteri. cităm: unele nevralgii şi nevrite. în aceste patologice electrogimnastica realizată. ni se acţionează asupra diafragmului prin impulsuri dreptunghiului triunghiulare) cu durata de 0.ft kinclolcrapia acdvrt Mm cA. l 'i h Tratamentul musculaturii scheletice rezultă din datele prezentate. tulburări ale sensibilităţii cutanate ca analgezii. cu durată progresivă de la 5 la 20 de i . completează şi ajută respiratorie activă. vasomotorii şi trufii • >' lor modulaţi şi faradic.4. l 'a indicaţii derivate din efectele analgetice. FORME DE APLICARE . Contraindicaţii: paralizia musculaturii prin denervare totală. Electrogimnastica musculaturii respiratorii. musculatuirt sau total denervată.

t §. electrodul negativ . 1967).i In nivelul inserţiilor musculare sau pe zonele de trecere muşchi-tendon. alegerea grupurilor exponenţiale i. cu curenţi modulaţi. irozii. concomitent cu intenţia contracţiei voluntare. ic/. în timpul * i iratii. tendinoşi şi musculari. . el reuşeşte progresiv să-şi recapete controlul asupra mişcării pierdute. această metodă electrică de „reantrenare" i aplicată în situaţiile patologice citate.clc restante după leziunile de nerv periferic la care s-a realizat o rei impieta.=b 'irol se recâştigă prin fenomen defeedback senzitivo-motor bazat pe ţ& explicat cibernetic .2. • ipclc musculare disfuncţionale (parţiale sau totale) din vecinătatea celor din cadrul sechelelor de poliomielită. proximală faţă de acesta. se dovedeşte a fi foarte utilă şi IV. dar fără să suprasolicite l iplicaţiile de curent neofaradic şi neofaradic modulat. numai în cazuri excepţionale cu cea ift (în tratamentul muşchilor mici ai mâinii). 'i iniţfi mimcularfl n constrictorilor. după o întrerupere n cailor psihomotorii. Prin această fefc . umilirea mişcărilor voluntare (după Focrstcr).1. a unor muşchi cu integritate a inervaţiei. -n acestei metode intervin feedback-urile vizuale şi tactile la nivelul ' i u articulari. Această formă specială ni urc cu scop refacerea imaginii centrale motorii.uiţă. . cu ajutorul inversorului de polaritate. care va provoca ti* muşchilor. iplicaţia de curent neofaradic modulat. un efecte analgetice şi de combatere a paresteziilor se utilizau înainte mobile cu rulou sau „pensulări" cu periuţe metalice care astăzi sunt •ic.de învăţare şi memorizare (Smith şi Henry. n(ii: irilc după traumatisme acute ale aparatului locomotor. pacientul îşi declanşează el însuşi stimulul electric. TEHNICA DE APLICARE iicaţia curenţilor modulaţi în electrogimnastica musculaturii striate se i<! regulă prin tehnica bipolară. se preferă o frecvenţă mai mică.5. iar electrodul pozitiv.1 pe muşchiul afectat la nivelul plăcii neuromotorii. în sensul că atunci când avem de-a face cu tratamentul unui muşchi • muscular) cu tonus mai scăzut (stare de oboseală mai accentuată sau i. i d ic.1i iminentul formelor uşonro de tncoiilincn|n u slmctcrclor vezicii şl mal.1 prelungită). Intensitatea i trebuie astfel aleasă încât să producă secuse musculare evidente şi scopului urmărit (antrenament muscular). i|ionăm că cel mai adesea. a căror dimensiune se alege în funcţie de mărimea regiunii tratate. înainte de aplicaţie trebuie testată direcţia curentului care produce • I o cele mai eficiente. cu o pauză între grupuri •u-rapie .

2.:*.după cum am văzut mai sus .H) n4 ( I I l Ulei). 120). l şi încetineşte instalarea atrofiei musculaturii denervate. TERAPIA MUSCULATURII TOTAL DENERVA'I IV.2.2. Descoperirea şi precizarea acestor caracteristici a făcut deci i excitarea selectivă a muşchilor striaţi denervaţi şi utilizarea metodei în Ivn terapeutice de recâştigare a capacităţii lor de contracţie.2. cu fronturi de creştere liniare . De ascnu nervoase senzitive integre prezintă acomodare la stimulii cu pantă. IV. numflrul şedinţelor necesare in funcţie de cu/. Aceştia au durate de impuls cuprinse între 100 şi l 000 ms şi 11 cuprinse între l şi l O impulsuri pe secundă. cu atât este mai lina pun creştere. în aceasta constanţi vi . având platouri de intensitate staţionară şi fronturi de Ui< descreştere de diferite forme. FORME DE CURENŢI . H--10 12 pe itM* nevoie se pol tepctu. sub formă de pantă (impulsuri exponenţiale).2. Curenţii cu impulsuri trapezoidale rezultate din combinarea celor triiHu şi dreptunghiulare.2. utilizaţi mai demult în tratarea selectivă n in turii denervate.MOD DE ACŢIUNE Musculatura normal inervată răspunde la stimuli electrici cu dec l n i (cum sunt impulsurile dreptunghiulare).1. „ii i pe aceştia la valori crescute.excitarea niunţ^ normal inervate precum şi a fibrelor nervoase senzitive. care datorilA treptate a intensităţii curentului la curenţii triunghiulari şi exponenţiali. Curenţii triunghiulari. datorită capacităţii lor de acomodare (Nernst).2. muşchii noi i n nu mai răspund.dar mai n!f»i ncnţiale . au fost utilizaţi şi ei în stimularea grupelor nu prezentând diferite grade de denervare (vezi fig. cu pantă de creştere lenta HHM lentă (Kowarschik. musculatura total denervată răspunde selectiv la ştim impulsurile exponenţiale de lungă durată.. Mai trebuie să adăugăm posibilitatea curentului faradic în cadrul blilw M electrice (galvano-faradice). Diinita ţodinţci «iţe tn gcnernl de 20 . 121). Utilizarea lor evită .sunt astăzi cel mai frecvent utilizaţi în stimularea selectivă u înlif scheletici afectaţi prin lezarea şi deteriorarea integrităţii nervilor pciifaiMj llg.corexpiin/ntor mal mare. 1929). deoarece degenerescenta nervoasă a dus Iu pi capacităţii de acomodare a muşchiului care poate răspunde la intensităţi nn>< de curent.' Una din formele de curenţi cu creştere treptată a intensităţii a fost repi • de curenţii progresivi Lapique. Cu cât este mai lungă durata impulsului. La stimulii a căror intensitalr > >& N progresiv. Stimularea cu impulsuri triunghiulare previne. Spi de acestea. IV. la care umărim şi obţinerea unui clcct cxciloni-4 musculaturii segmentului afectat.

Pfliiger). ului diferent reprezintă catodul.ilc). ceea ce denotă existenţa ' \\\ musculare cu fibre neuromotorii lezate neuniform.3. spre deosebire de tehnica ||H| i»l.2. de mărime •Ni •" dispun la capetele muşchiului. cu excepţia cazurilor de răspuns paradoxal. l V. curentul străbate mai multe fascicule musculare. testul faradic al ji«hililA|ii şi metoda curbei I/t. iar electrodul' indiferent la capătul proximal al acestuia. este unul din cele mai frecvente semne ale • i Ic degenerescentă ERB.de altfel bine cunoscut şi răspândit în reţeaua de specialitate •« noastră. tratamentul trebuie 1 i Al unii precoce după producerea leziunii neuronului motor periferic şi Kcmndor sale. Pentru a avea succes. riirba intcnsitate-durată (l/i) se deplasează spre dreapta şi în sus. atunci când muşchiul în cauză o permite. rionaxia crescută. nuiele de Ic/. în toate aceste metode se folosesc stimuli din Ililul joasei frecvenţe. în căzui răspunsului paradoxal. Pe de altă parte.'" ' i i metodei.i ('atodul se dispune distal în toate cazurile în care nu există răspuns i«l. în i bipolară. ei neflind o procedurii de recuperare In sine. ' posibilitate relativ facilă de ridicare a curbei I/t o oferă aparatul TUR RS 12 Mu (îermania . "rin minarea curbei I/t se face.2. coeficientul de acomodare a al muşchiului lezat aproape de l sau sub 1. Mărimea lor se adaptează la dimensiunile "*»'•'i. deparece aşa cum se arată în figura 126.iunc de nerv periferic sunt următoarele: inversarea răspunsului muscular la excitaţia electrică. ci prcgitiiul i kmrintcrnplci recuperatorii. i cobaza crescută. se inversează catodul cu l n folosirea tehnicii monopolare electrodul diferent se plasează pe punctul •îl muşchiului. înainte de instalarea modificărilor atrofice musculare (la MII 7 l()/. ELECTRODIAGNOSTICUL.ii A. t c urmează se va expune numai metoda curbei I/t care este mai complexă. Electrozii. st* Inversează cu anodul. în vederea obţinerii unor rezultate cât mai bune. llh două teste fiind simple şi în general cunoscute.itiv (Brcnncr. i înţelege din enumerarea semnelor de mai sus că electrostimularea selectivă mrcpe numai după efectuarea electrodiagnosticului. . Metoda curbei I/t prezintă faţă de testul galvanic şi | (himlic aprecieri cantitative mai precise ale proceselor de denervare şi permite ie cantitativă a procesului de reinervare. cu ajutorul I/l se pot stabili parametrii optimi ai impulsurilor triunghiulare utilizate i Iiiilnrea paraliziilor flaşte. adică IA > IC. DIAGNOSTICUL PRIN ELECTROSTIMULARE i hiijjnosticul de electrostimulare al leziunilor neuromusculare cuprinde în • l următoarele metode: testul galvanic al excitabilităţii. cui ba intensitate-durată (l/t) fragmentată în trepte. respectiv contracţie l po/.

Curbele I/t pentru un sistem muşchi-nerv normal. 127 .2 " 'l ^ • d **-— - ^ > ^ — l ^x ^ = ^ / / / ^.11 «^ 16 oC-5 " 3. 1 ( mA) 60 Cf) in \^ \ reobaza=3Jn«A H timp util «1Smi cronaxie » 0.a) proxima! dlttol b) proximal Fig. ridicate cu impulsuri drepttafhlultH (CID) şi cu impulsuri triunghiulare (CIT).1 02 0. înainte de determinările propriu-zise se stabileşte cu impulsuri tli ^hiulare (având o durată de l 000 ms şi pauză între ele de 2 000 şi i (HMÎ răspunsul la fiecare dintre polarităţi în parte .Stimularea prin tehnică monopolară (a) şi bipolară (b). 127.S CIT CID C f a l 3 t (m. După cunoaşterea acestui răspuns se plasează electrozii eoni indicaţiilor de polaritate menţionate mai sus. Măsurătorile se fac cu două tipuri de curenţi şi anume: impulsul i ghiulare care vor da curba notată CID (curba cu impulsuri dreptunghiular impulsuri triunghiulare care vor da curba notată CIT (curba cu impulsul ^hiulare). Pe ordonată se n curentul I în miliamperi. ca cel din fig.j •*:• 50100200 5001000 fi 0. <c 1 . iar pe abscisă timpul t exprimat în milisccuiulo. 126 .01 Q02 Q05 0.pentru a stabili răspunsul sau paradoxal. distal Datele obţinute în măsurătorile făcute pentru ridicarea curbei i/l ii înlr-un grafic cu scări logaritmice.5 1 5 1020 Fig..

d. ceea N " "iui i. 127 e).1 punctul de intersecţie al acestei drepte cu curba I/t.. se poate exprima" Itr(lOOOms) T .ti i Ic vârf a curentului la o valoare egală cu dublul reobazei. măsurându-se de fiecare dată. care produce contracţia i onaxia poate fi determinată în două moduri şi anume: • i 'aticul curbei I/t determinată în fazele precedente se trasează o dreaptă i ' i m abscisa la valoarea de curent reprezentând dublul reobazei (fig. intensitatea curentului care produce contracţia minimă. Din acest punct curba I/t devine ascendentă pe măsură ce =!=« muie spre zero. iar pau/a între 2 000 şi 3 000 ins. la contracţie minimă. ca • • • 1 1 n rmlenl. Prescurtat. 127.7 .. 127 c). durata impulsului fimilc redusă.127 b).! apoi durata impulsului. durata impulsului de la care «M pc să devină ascendentă este denumit în literatura de specialitate ' ' UT) TIMP UTIL (fig. H 1. timpul util nu este considerat ca un parametru important nodiagnostic. sau cu alte cuvinte.. determină CRONAXlA. Valoarea intensităţii (mA) cu care se obţine această contracţie •iiiiiieştc Kl'OMAZĂ. Durata frontului de ere se alege practic zero. ms. pentru valorile care produc | M minime.ciulea/. La scăderea duratei impulsului. a ClW .itîlcclcn/l fbrma de Impuls dreptunghiular ca succesiune de impulsuri. pun determinarea directă pe pacient. valoarea intensităţii =. .est motiv. în exemplul dat în fig. MMI . • • • i "linurilor se fixca/. se fixează ii .sc creşte treptat intensitatea curentului până se obţine < • imimA.printr-o porţiune orizontală a curbei CID (fig. în timpul ridicării curbei I/t. făcând raportul dintre curenţiii corespunzători mă curbe. definită ca durata impulsului de curent ' i l a r cu amplitudine egală cu dublul reobazei. şi apoi se măreşte treptat durata impulsului până la obţinerea | lci minime.fl Iu l 000 ms.• Minpului unde se obţine valoarea cronaxiei (fig. aceasta se notează în grafic (fig.. De menţionat că valoarea timpului util • io mult în funcţie de poziţia electrozilor şi de presiunea lor pe tegument. de exemplu în succesiunea 500 ms. I(lOOO ms) (x = dr I •m curbele determinate conform celor arătate anterior se poate determini i ncflcientul de acomodare a.a. urc produce contracţia minimă rămâne un timp egală cu reobaza. '.m. Valorile se trec în acelaşi grafic ca şi curba CID. durata impulsului corespunzătoare contracţiei minime este In 4 Se ridică curba CIT în aceleaşi condiţii descrise la curba CID (prin maneInilonului corespunzător formei de impuls triunghiular).. Timpul. 200. 100 ms. pentru durata de l 000 ms. La o anumită şi» « impulsului pentru obţinerea contracţiei minime este necesară o intensitate ! M' MC ilivâl reobaza. Valorile =• •' • l rec în grafic. 1 >• 'i ins. se duce o perpendiculară . 50 ms ş. Se determină coeficientul de acomodare notat cu a. niila|i pe paeieiil. 127 d). 127 f). Cu . care se defineşte ca dintre intensitatea curentului triunghiular cu durată de l 000 ms şi iilca curentului dreptunghiular cu aceeaşi durată.

mlicfl rcprc/intfl raportul curenţilor din pun» l CoHicientul de acomodare arc In muşchii sănnloşi ni scheletului vnluri d intre aproximativ 2. Linnla inferioară vuriu/A dupfl divergi iiuton tulii O scAdcrc u valorii sub limita inferioară denotă o dcnervare parţiala a muţi i iar o scădere sub l arată o dcnervare totală.i motor se traduce prin ridicarea părţii stângi a curbei. Oboseala survenită după un număr mare de determinflil. 129. 127. forma curbei se i mai mult sau mai puţin şi din alura ei se pot trage concluzii privind gradul » Ca exemplificare. mai ales cu ocazia scăderii duratei impui v a creşterii intensităţii. . Determinarea coeficientul! acomodare este foarte importantă deoarece în valoarea acestuia se rclUMA le/uinea incipientă a nervului.2 » S. Este importantă şi recomandabilă de asemenea. care rămâne însă în cazul de faţă mai mare de 2. este important de cunoscut efectul de „mascare". ca urmare a cronaxiei crescute a fibrelor musculare. în care sunt reprezentate curbele l un muşchi denervat parţial. produs de i • muşchilor vecini normoinervaţi. Pentru muşchii. denervaţi. după cum rezulta din fig. Contracţia minimă trebuie să fie percepută similar cu amplitudinoti pradial normal. în aceste situaţii se întrerupe ridicarea curbei în pi M care contracţia muşchiului testat nu mai poate fi stabilită cu certitudine. Astfel. curbele ocupă un loc intermediar în l • precedentă şi curba muşchiului sănătos. Afectarea nervului se reflectă şi în scăderea coi i < lui de acomodare. trebuie luate măsuri în vederea menţinerii erorilor In vnl»ij mai reduse. amplitudinea contracţiei. Din variaţin din această figură se poate trage concluzia importantă pentru diagnostic • stângă a curbei I/t dă în primul rând informaţii asupra stării nervului n partea dreaptă asupra stării fibrelor musculare O deteriorare în funcţionare. n | relaxată a pacientului. La un muşchi parţial denervat. la muşchiul total denervat. l >• că această curbă I/t nu are valoare în sindromul de neuron motor ccnii miopatii. La pacienţii care au un strat de ţesut celulo-adipos subcutanat nbin recomandă palparea pentru decelarea contracţiei musculare. curba este deplasată în drc. în fig. 128 se prezintă variaţia curbei I/t (CID) în cursul n) unui nerv. care sunt excitai fibrelor nervoase. este indicat ca lumina să fie dirijată oblic pe Hi testat şi suficient de intensă. Pentru aceasta. Valorile normale date mai sus pentru codit i de acomodare sunt valabile numai pentru durata de l 000 ms a impulsurile) Criteriul pentru mărimea excitaţiei în determinările curbelor l/t este i musculară minimă. Mai adăugăm necesitatea unei temperaturi de confort l în încăperile unde se execută testările (pe extremităţi reci nu se obţin vait ni De asemenea. Forma curbei I/t din fig. Se observă că pe măsură ce are loc n curbele se deplasează de sus în jos şi de la dreapta spre stânga. valabilă nuni. Segmentul orizontal al curbi reduce.i sus.cgnl ou 16/3. poate da naştere Din acest motiv. adică prin necesitatei i unor intensităţi mai mari pentru excitaţie. un sistem muşchi-nerv intact. care se apreciază subiectiv şi deci.5 şi 6. aşa cum s-a menţionat.

muşchiul denervat.21 v x ^ 7. Suprafaţa triunghiului haşurat descris de curba CI 1) şi iptft reprezintă domeniul de intensităţi şi durate care pot fi alese pcntiu iiişchiului bolnav cu impulsuri triunghiulare. ••Ifl din urmă curbă este denumită în literatura de specialitate şi 'A.ichiului afectat). '/t icupectiv 20 de săptămâni </ după 24 săptămâni şi ului.5 1 2 5 1 1 1 1 1 t(ms) 10 20 50100 200 500 1000 129 .muşchiul sănătos.2mA cronaxie= 7ms oi. 131 alături de curba CID determinată în i'.2 ^v. cronaxia are valori mult mărite. iar capacitatea de acomodare i complet pierdută. căruia îi corespunde o intensitate mai maro OU .Curbele I/t pentru un muşchi denervat parţial cu a peste valoarea 2. ura 130 sunt reprezentate curbele I/t pentru un muşchi total denervat. ii: observă. Coeficientul de acomodare se apropie de valoarea 1.n|l« curbei l/t (C'll)) în cursul vnlul: a . o dreaptă aproape • urba climalizei. Pe grafic se trasează. începând de la origine.^ . — cn *r f CID î t 0. '\ v x s reobaza=7. t . se alege un i pe dreapta tangentă.2 0. - 1 X . MI optimizarea parametrilor aleşi pentru electrostimularea terapeutică Iclcrminarea curbei CIT pentru muşchiul corespunzător sănătos al simetric (prezentată în fig. s "-ftl_ 11 1 '" — •^ — . s^ _^' • _ X. De obicei.

1 02 0. 131 .1 X ^< CI T / V 1 .1 I mA) ou crt 3U •in \ \ \ \\ \ \ \ rtoboic OU 9n <cu m cronoxl oC«1.5 1 5 Fig. /" f CI D ii •u 1 005 0.2 0..Curbele I/t pentru un muşchi denervat total.^ ^A'^ 1 i 1 1 1 s ^ ^ ^ ^^ ----^ / ^ s^ ^^ '//// ^ 1 1 'ii l ^ ^ ^ î |B 0. I (mA) eu 50 30 20 10 8 5 3 2 *s ^ \ s\ \N NN t- CIT (muşchi simetric sănătos) \\i ^ r — •* ^1 CID (muşchi leza t) — ' ^ <l ^ . 130 .05 0.5 1 2 i(ms) 5 10 20 50 100 200 5001000 Fig.1 0.01 0.02 0.Detenninarea duratei impulsului pentru tratament cu ajutorul curbelol l/l .

l .

iniperi (Ici Al reoba/a (punctul A din figura). iar electrodul indiferent se fixează la capătul proximal al muşchiului. l TIîHNICA DE APLICARE A ELECTROSTIMULĂRII i II xa durata impulsului (determinată grafic cu ajutorul curbei l/i).i u l tratamentului prin tatonare. electrodul pozitiv se amplasează proximal. . deoarece ea permite o trecm 1. i loada şi de aici frecvenţa). • linica bipolară. Pauza dintre impulsurile triunghiulare se alege de iun marc decât durata impulsului. Dreapta verticali care trece i muci determină la intersecţia cu abscisa (B) durută frontului de creştere n. n rt de trecere spre tendon. se dau (după Gillert) valorile duratei impulsurilor şi pauzelor (deci. un dreapta ori/ontală la intersecţia cu ordonata (C) indică intensitatea Durata frontului de descreştere a impulsului se alege practic zero. mielului pe tangentă cu câţiva miliamperi mai mult decât reobaza. adică durata frontului descendent zero). Cei doi electrozi se aplică pe extremităţile muşchiului l Icctrodul negativ cu care se începe stimularea se aplică distal. aceasta • i producă o contracţie minimă eficientă (stabilită pe diagramă după s i'iitmeu curbelor I/t descrise mai sus). hun -a monopolară. recomandate în funcţie de gradul afectării. cnţa cu care se instituie tratamentul va fi în funcţie de gradul afectării ulare şi proporţională cu durata impulsului. î 11 u-iodă este indicată la denervările accentuate. ilativ. Modalităţile de fixare a electrozilor sunt: ' dipolară şi tehnica monopolară. are nlcpaşirca unui anume nivel al intensităţii curentului care să provoace iiisclmilui stimulat. în absenţa curbelor I/t. uluială) a curentului prin mai multe fibre musculare. Tabelul 3 <u Impulsurilor şi pauzelor în funcţie de gradul afectării (după Gillert) i muşchiului talii 'ilVă Durata impulsului în ms 400-600 150-400 50-150 10-5 Durata pauzei în ms 2000-5000 1 000-3 000 50-150 20 alic ilusă ' s itatea curentului de stimulare este furnizată de electrodiagnostic. licicrc menţionăm că diagnosticul de electrostimulare poate fi comple-' ii decelarea modificărilor calitative şi o apreciere superioară a celor . se stabileşte la . prezentat la sfârşitul acestui capitol. Se va fixa durata frontului ascendent •gulă cu durata impulsului.cu electrodiagnosticul (clcclromiografia).ile potenţialului de acţiune a unităţii motorii . Electrodul negativ se aplică pe punctul motor al musuhit* ml. în zona 1. în iceasta va depăşi sigur 100 ms.

se pot i 4 şedinţe pe zi la un interval de cel puţin 15-30 minute.după un număr considerabil de aplicaţii . Deci. în momentul în care •• în amplitudine (se instalează oboseala musculară). în prima etapă se vor aplica numai 15-20 stimulări pe şedinţă. i . repetarea detentv curbelor I/t pentru a putea constata dacă se poate modifica (reduce) d impulsului. eea mai adecvată.' iiiversca/fi polaritatea. se poate trece la stimularea cu ^i ti de impulsuri modulate exponenţial în amplitudine (în scopul prevenirii acointii Principii şi condiţii de respectat în aplicaţiile de electrostimulartH 1. pentru a nu provoca u! musculară (Keith-Stilwell şi Wakim). Se recomandă ca durata unei şedinţe să fie scurtă. pacientul trebuie să se concentreze asupra tratanu'iilij să-şi privească mişcarea. în situaţia în care . se poate mări eventual durata impulsului de stimuUrt nici un caz nu se va mări intensitatea curentului.vii proeciln In felul Iacă po/. durata aplicaţiei şi se poate scădea progresiv durata impulsul l durata pauzelor. în aceste condiţii. Dacă muşchiul nu răspunde la poziţionările corecte ale ci i (şi bineînţeles cu parametrii corespunzători ai curentului de stimulare) iJu|> variantele încercate. Pe fişa de prescripţie terapeutică va trebui menţionată mişcarea ce ti redobândită prin tratament (flexie. se recomandă la 7-10-14 zile de tratament. cu îmbunătăţeşte calitatea contracţiei (constatată clinic şi confirmată eiectrommgi se poate creşte progresiv numărul de impulsuri excitatorii pe o şedinţă. în timpul aplicaţiei. aplicaţia se sistează. extensie etc. se i polaritatea şi la nerv.i|ionurea este corect stabilită şi muşchiul nu vn rflspuiult' IN «Ui larc. prin testingul musculai (« ajungând la valoarea 2 după gradaţia Rocher). li «t» impulsurilor. se vn tihnit cIcciKulul negativ punctul motor al nervului respectiv (stimulare indn> dacă nici astfel nu obţinem contracţia musculară dorită. 1. . In accentuate de nerv. •. 1. Pe măsură oi muşchiului tratat se ameliorează sau dacă aceasta este de la început mul afectată. să numere (în gând sau cu glas tare) pe timpul pi pentru a-şi da singur comanda mişcării voluntare deoarece şi-a pierdut mm acestei mişcări şi cooperarea lui va ajuta la redobândirea mişcărilor compn l'o/iţionarea segmentului locomotor afectat se va face astfel ca puGi sfl fie aşe/at în postura cea mai adecvată. şedinţei va fi de aproximativ un minut şi jumătate. Contracţia musculară trebuie să fie tot timpul optimă (evidentă şi globală). se pot aplica 20-30 impulsuri pe o şedinţă.). Iacă nici astfel nu avem răspuns din partea muşchiului. Teoretic. Aplicaţiile se fac zilnic. la frecvenţa stabilită. în cazul în care un impuls este dat la 5 secunde. într-un plan lipsit de influenţa gravitaţie 1. ea fiind direct doltri 1 de numărul de excitaţii aplicate.se consta progres al stării funcţionale a muşchiului tratat. Pe parcursul tratamentului. în funcţie de progresele obţinute. va trebui să căutăm cu răbdare şi atenţie mai mni apropiate pe zona distală a muşchiului pentru a reuşi să obţinem contra.

TERAPIA MUSCULATURII SPASTICE IV. Tntre primul şi al doilea circuit de excitaţie . o serie de autori americani (Lee şi colab. existând riscuri de apariţie a arsurilor. i lost perfecţionată prin construirea aparatului TUR RS 21. este rezultatul 'i i le excitaţie electrică elaborat de Hufschmidt în 1968. în aceste situaţii se o atenţie deosebită. iic şi după şedinţă. aplicată frecvent cu rezultate concludente. care prin nutriţia produsă aduce mai l. care permite "inbinată a 3-4 circuite separate. la actuală.1.aparatelor RS 10 şi RS 12 (TUR . având durata ins şi frecvenţa de 0. Newmann şi colab. după şedinţa de electrostimulare. Se pot aplica băi ascendente de 37°-39° de scurtă durată u ) .2. se poate continua cu electivă a muşchilor afectaţi. uiiMrii pragului de sensibilitate la curentul electric. Aceasta a permis •n 11 or efecte de durată la majoritatea cazurilor tratate. deseori fiind necesare câteva i.noului locomntoi tratat trebuie sA mbrt ailiculnţin vccinA nulciniirt i ulm prohnrca cinetică a efectului terapeutic.se obţine minimum valoarea 2 pe scara testingului muscular. cât şi numărul cazurilor uns la aceste aplicaţii. .7-1 Hz. unii autori recomandă o aplicaţie locală de curent 10 minute. Ea constă în aplicarea •• • nite de excitaţie separate. dar sincronizate. va relua cu aceiaşi parametri sau după o nouă testare electrică. se va întrerupe tratamentul pentru 10-14 zile.3. Knott şi Kabat. ' •' 11 ui se realizează prin impulsuri de formă dreptunghiulară. atât i n iveşte durata relaxării musculare obţinute. l V 2.RDG).i nivelul muşchiului tratat şi va facilita astfel solicitarea sa în condiţi-IH afectat.1 introducerea programelor de kinetoterapie. 11 a totală a tratamentului este nedefinită.) au încercat să trateze musculatura din paraliziile centrale prin aplicarea succesiunilor de impulsuri de joasă 1-1 iflanizate. verificate şi respectate parcursul tratamentului se obţin rezultate paradoxale (de exemplu i-rsă decât cea aşteptată). unde scurte sau parafină.iu-a printr-un cablu special .. i j ui este recomandat înainte de stimulare. PRINCIPIUL METODEI i '<* In începutul deceniului al 6-lea. fiecare cu câte doi electrozi modalităţile cele mai cunoscute de aplicaţie utilizează circuitele rezultate i. pentru posibilele sale efecte trofice.3. activând circulaţia locală. la parametrii corespunzători etapei de Mvorabilă a acestora. microunde. i toate datele necesare aplicaţiei au fost corecte. i'oiiintulA u se face înainte de şedinţa de clcctrostimularc o procedură locuia cu efecte trofice tisulare. Rezultatele nu au fost concludente şi nici satisfăcătoare. datorită mii dintre bolnavii trataţi pot prezenta tulburări senzitive cutanate.

Hufschmidt a menţionat şi obţinerea unor efecte lumii . 132). respectiv efecte de stimulare e * goniştilor corespunzători.3s I Iv RS10 Iv=variabil=0-i-100mA 7Vi=variabil=80*-800ms ~5\ =variabil=0. de obicei • 24 48 orc. i. Rezultă o excitaţie nil» ritmic a acestor muşchi (agonişti . Hlcctul de relaxare a muşchilor spastici se menţine la început. de obicei antagoniste.< 4 săplamâni).antagonişti). 132. Astfel. dec Imn* efecte de inhibiţie a musculaturii spastice.1 *-1 ms Iv=variabil= O+90 mA Fig. facilitându-se astfel instituirea programelor de kinetotoM giiniuislK'i'i corespunzătoare. Prin •» excitaţie repetitivă se transmit informaţii motorii şi centrului motor supiiHi care u pierdut capacitatea de „programare" optimă (coordonare) a desIBş mişcării şi prin stimularea realizată de aplicarea excitantului electric.RS12 ZTj=variabil T=variabil=U1. se silind mai multe grupe musculare. se realizează un decalaj de timp de 100-300 ms (fig. un < primi din nou „informaţiile" motorii necesare. Ambele efecte contribuie la obţinerea unei coordonări a mişcărilor. Excitoterapia îl muşchilor se adresează receptorilor contractili şi aparatului Golgi. Principiul de acţiune al acestei metode este expus în cele ce urmcii/ft Printr-un efect de inhibiţie a motoneuronilor muşchilor spastici. evlil*' priiHr-o mai bună corelare funcţională a antagoniştilor şi agoniştilor. cu întârzierea indicată Inlii două circuite excitatorii. îmi ^ aferente ce sosesc la măduva spinării de la proprioreceptorii excitaţi. Concomitent. un efect de relaxare vizând musculatura spastică tratată. dar prin repetarea aplicaţiilor se pot obţine relaxări de durată nun (. cu intensitate crescândă la apariţia unor contracţii (secuse) musculare puternice. antagoniştii musculaturii spasllw obicei hipotoni -îşi îmbunătăţesc tonusul (pe baza principiului intervenţiei rw h Shcrrington).Curenţii pentru tratarea musculaturii spastice generaţi ' • de cuplul de aparate TUR RS-10 şi TUR RS-12.

i!. cu excepţiaparaplegiilor spastice. . 1 "n unţneti re/uitatelor obţinute. mea parametrilor se face prin manevrarea comutatoarelor corespunză>.ţi mai cxistfl câmp ' i u noi explicaţii neuroli/. JncA b» • teoretice alo ncoNtui «UCCCN lo. i.irea muşchilor se face prin impulsuri dreptunghiulare (ca şi la l KON .fl şi se va scurta eventual durata aplicaţiei. în special infantilă.3. iar RS 10. durata totală a şedinţei nu va depăşi 40-50 minute.1 ms şi 0. ' > l O se fixează timpul de întârziere dintre impulsurile celor două circuite n şi 300 ms.6-0.3. nun traumatice cerebrale şi medulare.2. . ca Feldkamp.il iiNll'el puse.3. Durata tratamentului la o segmentară este de maximum 10 minute. iar Edel şi colab. i ronsecutive traumatismelor la naştere.iln l'arkinson (după Jusic şi colab. IV.1 curentului trebuie astfel aleasă încât să se producă o contracţie puternică şi fără senzaţie cutanată neplăcută. se va intercala l>. i< i< iflm important faptul că rezultatele favorabile ale metodei preconizate • l' llulschmidt au fost confirmate şi de alţi autori. fără atetoză.5 ms. IV. itnpareze spastice după accidente vasculocerebrale cu redori articulare (insistente. l ms n frecvenţa lor. |M! MS 12 reprezintă circuitul l de excitaţie.iicează febră musculară după primele şedinţe de tratament. TEHNICA DE LUCRU ii prezenta modelul de aplicaţie utilizând cuplul de aparate RS 12-RS 10. în care se pot obţine ameliorări ale muscular cu ajutorul acestei metode.iologice. inullc date suni mcA ipotetice .ti aţelor respective. circuitul 2 (fig. • iiuindicaţiile cunoscute sunt: li'm/a laterală amiotrofică.Mi/.).lA iiK'ii||nnAm IiiNfl ci. HVC spastice din cadrul sclerozei în plăci. u-ro/a difuză avansată. . Durata impulsurilor la RS 12 se fixează între O.8 Hz (perioadele loarc l 660-1 250 ms). iminentelor aplicate pe membrul superior şi de 0. precum şi durata impulsurilor între 0. iar în cazul mai multor succesive. l lenlschcl. Jacobi.2.2. • • 11 u se face cu ajutorul unui cablu special ce face parte din accesoriile KS 10. Dacă •. în cazul tratamentelor aplicate pe membrul inferior. au reluat-o şi aplicat-o cu succes ului paraliziilor spastice centrale. INDICAŢIILE METODEI ie indicaţii menţionăm: iiMticitutca în pareze-paralizii de origine cerebrală. în scopul perfecţionării metodei.RFG). 133). de aproximativ l Hz (perioada corespunzătoare l 000 ms).

Dacă efectul terapeutic se menţine. mici..Cuplarea aparatelor TUR RS-10 şi TUR RS-12 îr aplicaţia de terapie a spasticităţii musculaturii striate. Se folosesc ii electrozi în formă de placă. l.Fig. intervalul poate fi mării li» | se aplică serii mai lungi de tratament (cel puţin 12-18 şedinţe). 133 . aplicaţi bipolar deasupra punctelor dr ale muşchiului. Electrozii se aplică pe un strat intermediar hidrofil bine li ca pastă de electrozi. tratamentul se institiii*( Şedinţa de tratament cuprinde câteva poziţionări succesive de excitare obţinută prin amplasări ale electrozilor celor două circuite dinspre ext proximală a membrului superior spre membrul inferior pe partea hernii circuitul de excitaţie I se aplică în general deasupra musculaturii spii circuitul II deasupra muşchilor antagonişti corespunzători. Poziţionarea electrozilor . Se fixează cu benzi elastice.marginea superioară a muşchiului trâ^H (* . cel puţin în etnpit itţ( tratamentului. Spasticitatea membrelor superioare Poziţia l Circuitul de excitaţie I . . j In mod obişnuit se recomandă aplicaţii zilnice.porţiunea mijlocie a muşchiului deltoid (-). în ca/urllţ rezultatul obţinut se reduce în câteva săptămâni.

impulsuri unice sau serii de u durată mare (sute de ms).licile fiziologice ale contracţiei acesteia. iar cel pozitiv. (*) proximul »i(-)dislâl. IM Hincţie de caz.flcxorii degetelor (+) şi eminenţa ternară (-). atonia vezicală postoperatorie şi nterine slabe primare la naştere. Curenţii care prin particularităţile •i >l acţiona cu efecte asupra musculaturii netede. • r'.electrozii plasaţi pe capetele triccpsului brahial.pe extensorii dorsali din partea spastică.l (un impuls la 1-4 secunde). pţ ' u luminate drept şi stâng în constipaţia cronică.ca mai sus. în atoniile vezicula fi inilul negativ se plasează deasupra simfizei pubiene. ' i l u l de excitaţie II . . biceps femural (flexor) şi pe extensorii dorsali iţiunca distală).î ilul de excitaţie I .pe muşchii radiali ai antebraţului. • nla 2 'Mul de excitaţie I . Tntre rebordul costal şi creasta iliacă. l iile principale probate în practica terapeutică cu bune rezultate sunt de constipaţiile cronice atone. Astfel. ' il ul de excitaţie II . aplicaţi pe abdomen. sunt impulsurile expoil'el. fesier mijlociu (+) şi pe m. ţinându-se seama '. Mlt 2 ilul de excitaţie I .ilul de excitaţie ti-pe muşchiul romboid. pauză mare (raport D. S-a observat că tratarea cu curenţi de excitaţie a musculaturii gambei '" i'vent o accentuare a spasticităţii acesteia şi ca atare se recomandă ti|ilicaţici la gambă III Spiisticitatea trunchiului i In nilul de excitaţie I . 'ilul de excitaţie II . cronaxia muşchilor i iugă (până la sute de ms).ipacitate foarte mare de sumaţie./D. adductori ai ' |ie dreptul femural (-) pe partea spastică. i i M uilul de excitaţie II ..P.pe extensorii dorsali din partea opusă. capacitatea de acomodare este neglijabilă şi .I. 'il ul de excitaţie II . dar ipsilateral. se pot aplica stimuli exponenţiali . dar contralateral şi apoi inversare. Se folosesc electrozi plaţi de dimensiuni egale. se tratează şi musculatura lombară sau cervicală.ca mai sus. sacrată.electrozii plasaţi pe capetele bicepsului brahial. u . pe partea sănătoasă. î -\ STIMULAREA CONTRACŢIEI MUSCULATURII NETEDE • M U i Iurca electrică a musculaturii netede se poate realiza.pe m. = 1/2-1-6) şi i i.m. <i de ap'icaţie. MHticitatca membrelor inferioare 'llU l mi* 'ilul de excitaţie I .

MOD DE ACŢIUNE încă de la începuturile aplicaţiilor terapeutice cu curenţi excitatori (îl» 3 şi 4) şi constatarea efectului lor analgetic. în timp ce fibrele A-alfa. IV. a căilor de transmisie şi integrare. în timp ce impulsurile viscerale prin intermediul ramurii corni» albe. (limita pau/. ca fenomene cvasinormale. s-a pornit de la studierea amănunţită a fenomenului du a componentelor sale subiective şi obiective. nplicul se reglea/. de apărare. La om. structura lor anatomică. APLICAŢII CU SCOP ANALGETIC ALE CURENŢILOR DE JOASĂ FRECVENŢĂ IV. care iau parte la alcătuirea unui nerv < • Fibrele nervilor cutanaţi au prag de excitabilitate diferit. cu ilM mare. Prin căile spino-talamice şi spino-if • .2. fibrele A-nlfli * impulsuri pentru apariţia senzaţiilor tactile. S-a stabilit că toţi receptorii pentru durere nu sunt altceva decât unii ale dendritelor neuronilor senzitivi.ii. Axonii neuronilor senzitivi din ganglionul spinal fac sinapsă cu „IJCUM releu" localizaţi în substanţa cenuşie a cornului posterior medular. a recepţiei la nivelul nociitf |>i periferici specifici. nivelul d>i pragurilor de excitabilitate. iar fibrele C conduc ini] responsabile de apariţia durerii intense şi difuze. Bineînţeles.n.5. alcătuind căile durerii. s-a încercat explicarea acestui t»i acţiune. selectivitatea lor.-'ii şedinţe. Unul este excitat exclusiv de impulsuri venite de la receptori di iar celălalt neuron primeşte excitaţii şi de la mecanoreceptorii senzitivi neuronilor din straturile medulare l. adesea sunt neccstiu . a reacţiilor somatice şi ve(> reflexe. fiind astfel cnjinl conducă impulsuri generate în circumstanţe deosebite. Nor» cutanaţi au acţiune excitatoare independentă asupra cel puţin doi neuroni din posterior. în constipaţiile cronice. Durata şedinţei: s-au dovedit mai eficiente şedinţele de Io 15 n atoniilc vczicalc. condiţiile lor variate de stimulare.ci. Ritmul şedinţelor: la început zilnic şi se pot rări pe parcurs la 2 funcţie de rezultatele obţinute.fl în jurul a 20 30 in A.l Jurul» impulsului culc de ii'Hiilfl 400 500 nu tn connttpn|iile «i«» Initloniilc vc/icale $i ulciine. a zonelor de pcrcnp|iMultitudinea cercetărilor efectuate a dus la conturarea şi definire» i in* ţclor existente privind receptorii senzitivi.2. răspAiulx topografică. Fibrele sensibilităţii somatice abordează măduva spinării pe calcn f>i posterioare. de tipul înţepării scurte.5. când se pot şi repeta. l 000 1000mii. fibrele A-delta pentru durere lols. Fibrele A-delta subţiri ţi < 't C sunt sărace în mielină şi lent conducătoare. 30-60 minute în contrucţi de naştere.1. relativ bine localizată. atoniile vezicale răspund mult mai repede la acest tratament. 2 şi 5 se proiectează la nivele illl* encclalului. 30-50 minute în constipaţii. sunt rapid conducătoare ale informaţiilor nociceptive. Inlcir.

bulbară şi mezencefalică f y \ '&$ Calea spino -talamic Calea spino.l . &2COR SISTEM LIMBIC Calea spino-reticulo\ talamicâ F R._ cervico talamică | Colea | spinoreticularâ .

evident incomplete şi m nesatisfâcătoare.mediatori ca acetilcolină. Unele. sunt conduse şi proiectate pe cortexul cerebral.ii reflexe şi ul anume: at i i ' i n e a hiperemizantă a curenţilor excitatori de joasă â frecvenţă cu «• de substanţe vasoactive .=subcorticală a durerii") l iliu înţelegerea şi explicarea acţiunii analgetice a stimulilor electrici F s-au or la început o serie de ipoteze. Altele au căutat să explice analgezia c . F. după ce Racestea mai ii» «inaptică la nivelul mezencefalului („conducere .Viscer NCL= Nucleu cervical e lateral Mu hi Mg. i «ncniănător celui produs de masaj). 134 . lllpIC . IM rviclcnţă efectele locale de ischemizare şi decongestionare a a zonelor ia w înlocuirea" senzaţiei de durere cu senzaţiile de vibraţie şi re parestezic ti tilaţiile „faradovibratoare" locale.a. l. histamină ş.Căile sensibilităţii dureroase (după Popoviciu şi Haulică).

cu „n porţii" (a barierei de control) pentru transmiterea informaţiilor nocicc fibrele nervoase lent conducătoare A-delta şi C (fig. adică proces de control axonal.). mai curând pierderii capacităţilor inhibitorii. cu scăderea activării sistemului T central de origine a căilor ascendente extralemniscale) şi astfel. im câmp electric negativ. m durerii cu alţi excitanţi (electrici în cazul nostru).. durerea ncvrită) au sugerat ideea că durerea ar putea fi. Rol?ndo). (sau de apariţie a durerii patologice). având ca rezultat anihilarea sau. care răspund la frecvenţe i Cercetările din ultimul deceniu au furnizat numeroase explicai' integrare şi corelare a făcut posibilă înşelegerea unor circumstanţe de . deoarece inteir. prin intermediul centrilor vegetativi supramedulari din hip"i >i NConrţit cerebrala. decât a unor procese de stimulare pro| Este cunoscut faptul că activitatea fibrelor A-alfa blochează la nivcli transmisia impulsurilor nociceptive vehiculate de fibrele A-delta şi C Asupra mecanismului care intervine în această inhibiţie sunt ii controversate. cu percuţie în zonele de integrare (c«< supramedularc. S-a observat că releul medular | importanţă deosebită în percepţia durerii. mai corect. Acest fenomen de inhibiţie presinaptică se i nivelul cornului posterior medular şi este explicat astfel: stimularea !> i'i. Una din explicaţiile mai interesante .) nu pi direct pe fibrele lent conducătoare pentru durere. Nici această ipoteză nu explică sui acţiunea algogenă a stimulilor electrici. > informaţiile tactile generate de vibraţii şi presiune. inhibiţia |> dureroase prin excitarea altei căi aferente.'i'-jctru mare. care se bazează pe fenomenul de inhibiţie presinaptică. se deschide „poarta de control" prin coi .< '•\cilajia fibrelor nervoase rapid conducătoare (A-alfa). N obsedaţii clinice (membru „fantomă". frecvenţă sau condiţii patologice (nevralgii poM diestczii de denervare etc. Transmiterea sinaptu . Astfel. disteziile de denervare. prin intermediul altor l"ibn SHU ui receptorilor „nedureroşi". 135). Acest mecanism ar explic» „pragului" de sensibilitate la durere. Trabert ş. Un pas înainte 1-a (acut explicarea fenomenului prin teoria . în acest caz. este influenţată la nivelul măduvei spinării atât de influxuri venite de la organismului. pe de . durerea nu este percepută la nivelul creierului.este oferită de teoria „controlului de poartă" propusă de Mel/ai (1965). întrucât la acest nivel intervin < mecanisme care modulează transmisia nociceptivă. nespecifice pentru durere. rapid conducătoare (A-alfa).pun intermediul arcurilor reflexe scurte de In nivelul ncelm > > medului..1 liecvcnţelc cele mai analgetice (curenţi diadinamici. nu explică efectele annlj?. aplicare ale curenţilor analgetici ar declanşa senzaţii dureroase. In stimularea periferică a fibrelor specifice pentru durere (A-delta şi C) dcv înmantA prin intensitate. produce la nivelul si t si 3 din oornu1 posterior medular (interneuronii inhibitori din substanţa y.< i tH'operirc" (Lullies). î M acest mod. Acesta constă în intervenţia la nivelul căilor de ii. cât şi de la nivelul unor formaţiuni nervoase superioare.şi de mulţi speciali lată .a.

pe de o parte. i''i indu-ne la ultimul aspect al analgezici prin electrostimulare. iar pe de altă parte s-n ''v vollarea unor metode noi de electroanalgezie. trebuie să i crt în acest mod s-a explicat într-o bună măsură modalitatea de acţiune a <ule electroterapeutice „convenţionale" (clasice). '"' . i mate de analgeziile produse prin stimulare electrică a structurilor nervoase uipraspinale (Oliveras şi colab. scoarţa cerebrală .trunchiul cerebral. iiinficaţiile fiziologice ale acestei noi teorii.polipeptide endogene care n transmiterea informaţiilor nociceptive prin măduva spinării (Hughes).fibre nervoase cu diametru subţire. Mayer şi Liebeskind ş.de diferiţi autori i i.. P .pe care acestea le exercită descendent asupra in durerii prin fibrele corespunzătoare din structura măduvei spinării.) şi sunt consid• i i Inrc celor produse prin acţiunea opiaceelor (morfina şi derivatele) la i i vele. cu producere (eliberare) de encefaline . nislă teorie a fost corectată . curenţii stohastici. atât la nivel de i ii|tie cât şi de electroterapie a durerii. Wall ş. o r n durerii. SG .neuronul central de origine a căilor extralemniscale. precum curenţii diariucnţii Trăbert.substanţa gelatinoasă Rolando. consecutiv.Wall şi Sweet. dintre care cităm pe cele uimite: i loctrostimularea nervilor periferici cu electrozi implantaţi (percutanfl) untrolul" durerii .Contro l cenlr Sistem d» acţiune /•'/'#. substanţa cenuşie i'l'ulului.fibre nervoase cu diametru gros.) în unele privinţe. "iccunisme centrifugale de inhibiţie a transmisiei şi percepţiei durerii au i. T.a. aceştia postulând şi intervenţia unor • i ii' inhibitorii a etajelor supraspinale .mai bine zis completată . cu toate că nu este chiar unanim i nu o serie de implicaţii terapeutice deosebit de eficace. 135 Schema concepţiei lui Wall şi Sistem de control al pragului P=AA-C Melzack privind teoria „controlului de poartă" în transmiterea impulsurilor dureroase (după l'opoviciu şi Haulică): G . in straturile sus-menţionate ale cordonului posterior (facilitare presinaptică) M loc în acest caz o transmitere a informaţiilor dureroase şi.a. 1967. Nathan.

Dacă se urmăreşte obţinerea contracţiilor musculare. ridicând pragul sensibilii! durere. totodată evidenţiind dureroase din cadrul neuro-mialgiilor reflexe.sunt cele analgetice.2.1. Menţionăm că răspunsul obţinut este influenţat în mare măsură de pnitu rităţile reacţiei individuale şi adaptării organismului la curent. în sensul t n i reacţia (analgezia) prin ridicarea pragului la durere şi hiperreacţia (dinaiimţ apar diferit. Deoarece darea se instalează repede.Shcal1 lilcctropunctura (după 1970). MF . Alte forme . de la individ la individ. descrişi pentru prima datfl di-1 Hernard (1929) sunt monofazat fix (MF). nedureroase.este considerat ca cel mai analgetic.5. perioada senilii ' perioada lungă (PL). 1. pn» vibraţii ce acţionează ca un masaj electric profund. deci până la pragul dureros. Curenţii diadinamici Efecte şi mod de acţiune.monofazat modulat (MM).cordonnolor ponterioure medulare pentru „d NlAnIor duicroiiNc cronice prin intermediul elcctro/ilor implantaţi tn dum |) ini Mimularea antidromicA Shealy si Martimcr. mai pregnantă la frecvenţa de 50 Hz).2. IV. difazat modulul < ritm sincopat (RS) sunt forme derivate. . Intensitatea curenţilor se reglează progresiv. se creşte la pragul de contracţie. DF . Acestea suni minate de nivelul intensităţii. cu închiderea porţii pentru fibrele nervoase noi u 11 pentru durere. prin stimularea electrică selectivii M A rapid conducătoare. ajungându-se la sen/ft(!" vibraţii bine tolerate. l se atribuie un efect de îmbunătăţire a circulaţiei arteriale prin inlil| simpaticului (indicat în hipertonia simpatică). Principalele efecte .2. forma curentului diadinamic şi modalitatea d a electrozilor. l%7. subiectiv.2. produse de diferite aparate.are un efect excitator.5. difazat fix (DF). tonicizează pereţii arteriali j acţiunea vasoconstrictoare.după opinia quasiunthiM autorilor . pentru „controlul" sindroamelor dureroase acute ţi • > cu ajutorul unor aparate mici (alimentate cu baterii sau la priză) . Stimularea nervoasă electrică transcutană (SNET sau TENS . METODE ANALGETICE „CONVENŢIONALI'!" DIN DOMENIUL FRECVENŢELOR JOASE IV. Din aceste motive este utilii lormă de introducere în aplicaţiile cu scop primordial analgetic. hiperemiante şi dinamogene. Au fost descrise unele particularităţi ale defectelor acestor diferite după cum urmează: 1. Formele clasice de curenţi diadinamici. intensitatea sa mai creşte în timpul tratamentului) \ pragul dureros. fără senzaţie de crampă muscularii (&•( dinamogenă.dupA < miica internaţională). crescând tonusul muscular.

cu catodul pe zona ganglionilor respectivi şi anodul la 2-3 cm 140). iar cel negativ. mai mic. pe regiunile rădăcinilor nervoase. pe zona afectată. realizând o adevărată llli fl musculară şi fiind astfel cel mai indicat în atoniile musculare (normo-I) postoperatorii. aţii paravertebrale. H N are cel mai pronunţat efect excitomotor. l»!. în radiculite. Fig. Se ulilizcazfl rotunzi. în edemele cu tulburări trofice li* circulatorii periferice. Pentru vase. (ransversal şi paralel cu coloana vertebrală . distal.catodul pe locul dureros i dc-a lungul coloanei. aţii gangliotrope . aşezaţi de o parte şi cealaltă a regiunii dureroase aţii longitudinale de-a lungul unui nerv periferic sau a unei căi vascunervi. După mai multe minute. Acestea depind de scopurile terapeutice urmărite: i raţii pe puncte dureroase circumscrise.A|ilinitiedecurenţidiadinamicipepuncte TISC cu electrozi „gemelari". tonicizant.. CS arc un efect excitator. se utilizează electrozi plaţi de mărime •arc şi egală.Aplicaţie transversală de curenţi diadinamici la nivelul articulaţiei genunchiului. cu anodul proximal şi catodul distal. v la circa 2-3 cm distanţă (fig. cu acţiune j tu nul u/iunile şi hematoamele posttraumatice. electrodul pozitiv. a zonelor • Io membrelor sau trunchiului. Este preferat în stările dureroase pronunţate şi persistente.irime egală („gemelari"). cctrozilor . Se utilizează1 electrozi mici. IniliilUâţile de aplicare. produce o analgezic li A cu o durată destul de lungă. 137 .la nivelul ganglionilor vegetativi.ca mai sus. prezintă un efect analgetic şi miorelaxant evident şi persistent. V i-ie . de regulă mai mare. crtcbrale etc. i. polul negativ se aplică direct pe locul dureros. de i iinticongestiv. acţionând ca un masaj profund mai j tMiinponcnta vasoconstrictoare (MF) îi conferă un efect resorbtiv. aţii transversale (transregionale) la nivelul articulaţiilor mari. cu electrozi plaţi de mărime adaptată de la caz la caz. în igcnţă. 136). se aşază proximal.

N . Fig. 139 . 140.Fi'g.Aplicaţie paravertebrali longitudinală de curenţi diadinamic la nivelul coloanei vertebrale.'#. F. 13fi Aplicaţie truitiv»» curen(i diadinamici la nlvtltil > lombare.Aplicaţie §»' de curenţi diadinamlcl i" f l .

Numărul şedinţelor aplicate este dictat de efectele obţinute. se scad duratele succesiv de la zonă la zonă "iii. • iinifii «Io aplicare. lalea curentului se reglează prin creştere progresivă la o doză (nivel) uire efectului urmărit (analgetic. de 4-8 minute sau chiar mai puţin. Ea va fi scurtă. pentru 30-60 s. după . ^ imunde vor avea fixate la începutul tratamentului comutatoarele potenţio«i In |)o/. astfel încât să nu se depăşească 10-12 minute. Se exclud de la tratament zonele cu fracturi certe sau luri ligamentare sau meniscale.i i se aplică prin intermediul învelişurilor de protecţie hidrofile. la aplicaţiile •" >l)-. modalitatea de poziţionare şi polaritatea MU | n •!'• scopurile terapeutice urmărite. in aplicaţiile cu scop dinamogen.-mu. Contuzii. > f iile curenţilor diadinamici i ///// ale aparatului locomotor ixifittraumatice. se plasca/A la locul de îl nervilor moton. i îl şedinţei. . bine umezite şi > n tt|ulorul benzilor elastice sau a săculeţilor cu nisip. fără să producă senzaţie de curent. în i u scop analgetic este inutil a se depăşi 6-10 şedinţe. de 1-3 mA (în funcţie electrozilor). j i i se aşează în funcţie de regiunea tratată. în aplicaţiile cu scop dinamogen sau n d fi efectuate peste 10 şedinţe.i po/. o durată mai lungă poate icitatea unei aplicaţii cu scop analgetic. fără a atinge pragul dureroase. Majoritatea specialiştilor aplică la începutul şedinţelor de „pat" de curent galvanic (aparatele permit aceasta). Durata şedinţelor de tratament in raport cu scopul terapeutic urmărit. în stadiile acute • i le două ori pe zi (efectul primar poate dura câteva ore) sau cel puţin . luxaţii recente: DF. Formele de diadinamic aplicat se aleg în funcţie de scopul t' . miostimulant). Dacă trebuie efectuate aplicaţii /((ne în aceeaşi şedinţă. curo urmAreic tonici/arm unor muşchi norme-'' Iul po/. confech ferite structuri textile sau material spongios elastic.etic se recomandă începerea şedinţei cu forma D. în unele situaţii. i rjti obişnuiesc ca după 6-8 şedinţe să facă o pauză de 7-10 zile. pe paturi sau scaune confec-i. |mfmd cont de defectele prezentate mai înainte. Deseori.ipcuticu a curenţilor diadinamici inversarea polarităţii cu electrozii i ii' i . tehnică ce îşi are rostul numai în anumite situaţii patologice '. i /. ca electrod indiferent. în aplicaţiile cu scop vasculotrop. iar locurile de amplasare. adică.F.i doua serie de 6-8 şedinţe.-ilnic. PS. trebuie crescută intensitatea pentru menţinerea senzaţiilor dureroasă (prin procesul de acomodare.itiv mai maro. în funcţie de caz. reglat sub pragul ' îl inuu. iar cel negativ pe punctele motorii ale muşchilor r iiplicA formele cele mai dinamogcnc de curent. dinamogen). se pot aplica şedinţe de durată mai lungă. de 20-30 minute. PL. acestea scad la un interval de i ihilirea pragului iniţial de intensitate). entorse. •In cu sechele tardive şi recidive.i|ia zero. Menţionăm că Bernard a introdus "' • i i' i .iţii. i şedinţelor este determinat de stadiul afecţiunii tratate. Mărimea şi forma electrozilor se alege în funcţie de u linliiir. din raţiunea ' ii (dării.Aplicaţii mioencrgetico.

Tehnica de aplicaţie: Această formă de curent poate fi produs. astm migrenele cu dereglarea echilibrului vaso-motor.întinderi mimeuhuo: DF. Autoi i mai denumesc curenţi de „ultrastimulare". Koeppe i-a dcm cu impulsuri excitatorii". PS. PS iau DF. lumbago discogen. Din acest moment. Electrodul negativ se plasează pe locul cel mai dureros. stări după degeraturi sau arsuri. Kcdon articulare: I'S uu DF. de aceeaşi diim IM în funcţie de zonele tratate 3/4 cm. P.2. Cu totul orientativ se recomandă următoarea doză de intensitate: 5 pentru membre. iar în 1959. colecistului. Electrozii." cu orice aparat modern de curenţi excitatori de J. Certitudinea efcctel* prin aceste metode de aplicaţie nu este unanim conformată şi acceptam IV. ^frcfiuni reumatice 1. F. 15-20 ni A regiunile dorsală şi lombară. . Curenţii Trăbert Sunt curenţi dreptunghiulari cu efect analgetic şi hiperemianl particularităţi au fost menţionate la capitolul consacrat descrierii cann fizice ale joasei frecvenţe. PS. Acţiunea lor este cunoscută ca pronunţat an. ncvrnl)'" brahiale. Aceasta nu trebuie depăşită pentru H *• | categoric instalarea unei contracţii tetanice dureroase. Descrierea lor şi a efectelor produse (asemfli curenţilor Leduc descoperiţi în 1902) aparţin lui Trăbert (1957). lombosciatică. 8/12 cm se aplică bipolar. citat de Edel). de-a lungul vaselor sau trnn gangliotrop pentru inhibarea simpaticului (DF. în decurs de circa 10 minute. Maladie Raynaud.. . sindroamc algodistrolkr (l 'i ulili/ând modalităţile de aplicare indicate şi prezentate mai sus. până la nli()i sen/aţici maxime de vibraţie nedureroasă ce va fi menţinută circa 15 minute („ti succesivă" după Gillert. Artroze reactivate Artrite Mialgii Manifestări abarticulare: stiloidite. la numai 3-5 cm distanţă.Aplicaţii segmentate ce vizează zonele neuro-reflexe în sul patogenie neurovegetativă ale stomacului. 10-15 mA pentru regiunea coloanei cervicale. produce datorită procesului de acomodare. în lombosciatică catodul se ponto m«j distal pe punctul de maximă durere.S. în lumbago.Biirger sau aterosclerotice. elcclnuil j aşezaţi paravertebral în sens transversal. Artcriopatii periferice obliterante .H. Intensitatea sa creşte până la o sc vibraţie caracteristică şi suportabilă. 6/8 cm. acru» IM varicoasă. va trebui sfl ui intensitatea în secvenţe succesive.2. PL). colonului. cpicondilitc. Se aplică tehnici segmento-regionale.Tulburări circulatorii periferice.5. La sfârşitul şedinţei intensitatea se v* ti foarte lent. Se «|< strat hidrofil de protecţie foarte gros. .2. Intensitatea suh excitomotor se va menţine până la scăderea senzaţiei tipice de vibraţip. Ml' sau Ml. l'L 1. iar cel |m*) obicei proximal de catod.

obişnuinţă. i/c dureroase.. IV.3. întinderi tendomusculo-». cât şi a ciuntii . precum 1 ii acestui efect.. electrodul pozitiv sat la o apreciere justificată a medicului faţă de manifestarea indivi>mdroamelor tratate şi la distanţe mai mari faţă de cel negativ. Se menţionează că in situaţiile în care după primele 3 (»l)|in cl'ccte. Se fkc ie. Cu toate dificultăţile tehnice existente s-au putut curenţi cu stimuli aperiodici. Reuşitele în acest domeniu nu sunt încă numeroase.ttiiiilgetio trebui A «o nmtiilc/c imediat la NfAtţpiliil şcdm|oi..n. în ultimii ani atenţia cercetătorilor se îndreaptă . în acest sens.Hei. adică neregulaţi sau STOHASTICI. tratamentul trebuie sistat. lulele indieaţii terapeutice: slAri dureroase din radiculopatiile de cauză vertebrogenă artrozică. dar ' l e cercetărilor unor autori ca Edel. i castă particularitate a lor reduce reacţiile de adaptare .2. Aceleaşi cercetări au stabilit pj ii eficace în acest sens sunt impulsurile stohastice din domeniul 5-30 Hi» <ile fiind apreciate atât în privinţa nivelului pragului dureros. 20 cm2) decât cei in tehnica originală de lucru descrisă de iniţiator.140 Hz).2. decât în ică propusă. 11 si alte localizări abarticulare.i) fiind suficiente 7-8 aplicaţii zilnice. am obţinut rezultate concludente. urca terapeutică a curenţilor Trăbert în decurs de 10-13 ani prin iplicaţii în diferite acţiuni dureroase ale aparatului locomotor-prezena(iile mai sus-menţionate . Apariţia acestui n fiziologic este inerentă la aplicaţiile de stimuli electrici cu repetare A (prezentaţi până aici). Curenţii stohastici iccreările şi strădaniile specialiştilor în electroterapie caută necontenit să •ic noi forme de curent care să răspundă cerinţelor unei terapii cu rezultate ii ce mai bune. cercetări clinice au demonstrat prin măsurarea pragului la durere •>i după tratament. la majoritatea cazurilor tratate cu aplicaţii corecte. utile fizioterapeuţilor şi anume: este corectă • utilizarea unor electrozi mai mari (exemplu 60. după primele 2-3 şedinţe (mai bune deseori decât la utilizarea curenţilor . că aplicarea acestor curenţi stohastici produce efecte icc semnificativ superioare celor obţinute cu cele mai analgetice formezi cu stimuli periodici (Trăbert . i posttraumatice: contuzii. entorse.nea posibilităţilor de producere a unor curenţi care să evite cât mai mult instalarea „obişnuinţei" structurilor excitabile la curent. i'elo/e dureroase.5. 6 K şedinţe. bine i durate de circa 20 minute pe şedinţă. Klilitfl anchilozantă. Sterneck şi alţii sunt interesante nloare. luxaţii. crescând li'ctul analgetic prin ridicarea mai pronunţată a pragului la durere.ne-au permis unele constatări pe care le i la drept consideraţii certe. Fiicker. .

V. 1. metoda s-a extins rapid în tratamentul stărilor dureroas* diferite etiologii. Dr. cu unul sau două canale de ieşire. acesta se referă la intitularea metodei. reglare complet independentă a acestor parametri. care în cadrul Hi antialgice excitante. 1. Cercetările şi aplicaţiile efectuate cu SNET m producerea de aparate cu o gamă largă de frecvenţă. Stimularea nervoasă electrică transcutană (SNET sau TENS după terminologia recunoscută pe plan intcrnajIoiiMl) Constituie o metodă netraumatizantă de combatere a stărilor dureroase m mai ales . care ponţi la confuzii.2. pe de altă parte. po v circulatorii sanguine şi metabolice.2. In pt Unea acţiunii analgetice a curenţilor de joasă frecvenţă. înainte de a prezenta datele principale despre această valoroasă n» uj terapie. cât şi a amplii impulsurilor.sv selecţionarea bolnavilor pentru stimularea electroanalgezică a cordoni rior medular. După ce Shealy le-a utilizat prima dată în S.5. sus citat consideră metoda ca un mijloc terapeutic numai simptomatic. 1.A. La aparatele cele mai cunoscute. Aparate-le moderne care permit aplicarea SNET au realizat o scrie îl de avantaje şi deziderate şi anume: 1.4. majoritatea între 15 ţi (reglabilă). este cuprins! i şi 500 ns (0. 1. Modul de acţiune a fost descris detaliat anterior.G.tiu menţinere n efectelor dup* terminare» aplicaţiei. utilizarea termenului de STIMULARE eoni mecanismului de INHIBARE a durerii (vezi teoria „porţii"). (1972) ca .5 ms). utilizând curenţi cu impulsuri gliiulare de joasă frecvenţă furnizaţi de aparate mici (cu baterie sau pi -i /a). cuprind şi mecanisme de acţiune facilitante. considerăm necesar să menţionăm câteva remarci făcute cu mulld tivitate de studiile analitice şi critice ale reputatului Prof. forma dreptunghiulară fidelă a impulsurilor. trofice. Jasiioju de la Minsk. Durata impulsurilor. ^ . Caracteristici Frecvenţa impulsurilor.şi cronice de diverse cauze. condiţie importantă pentru utili*» domiciliu. IV.05-0. Pe de o parte. dimensiunea redusă a aparatului.U. 1. în primul rând. consum redus de curent la conectare. prin intermediul unor electrozi nplli tegumentul bolnavilor. cheltuieli progresiv diminuate. eoni)'*! cu altele. domeniu larg de reglarea frecvenţei şi duratei impulsurilor. Pilmn ptt|i i»iu ( onsiilnflrn cA vom asistu in continuare la o clc/voltare a acestor forme de Mtf ui din domeniul joasei frecvenţe. din domeniul frecvenţelor joase sau medii.

în cazul aplicării a 4 electrozi. 1 • utilizat pentru varianta stimulării intensive.furnicătură la limita tolerată pe locul tratat. Huna asupra rădăcinii nervoase principale a nervului periferic care străbate u n naşă sau cât mai aproape de ea.la cazurile tratate.s (Linzer. Durata efectului obţinut evoluează îndeobşte asemănător. de dimensiuni diferite -in de mAiiiiiea /. în funcţie de etiologia durerii şi de caracterul acut sau cronic al i-*. confec|iona|i din metal (utili/nţi cu un liniclc unic/îl) sau din cauciuc cicctroconductor. Wiill. Picaza. Sweet. tuticfl . Sunt In formă de placi. 16. în general. l Alegerea frecvenţei. pentru acoperirea acestora. înţepături sau minime vibraţii pe un os tratat. situaţie mai facil de respectat în cazurile cu localizări relativ circumscrise ilc ale durerii.aplicare i In primul rând trebuie stabilită poziţionarea cât mai adecvată a electrozilor. Reitmann). pentru a închide „poarta" pentru influxurile transmise H " U subţiri A-delta şi C.>t. ' 11 'ui .. i .isă astfel încât sa se ajungă la o stimulare selectivă a fibrelor nervoase > . i valul dintre şedinţe. individuale de durere şi durută «ni obţinute. .i Im Ho/ii. l )ncA prima tentativă de aşezare a electrozilor nu duce la ameliorarea dorită. în această privinţă • nuiulfl câteva principii şi linii de orientare: (Masarea electrozilor direct pe suprafaţa dureroasă sau în imediata ei iii1.. «• sau peste 2 ore (Heydenreich. Iptlc ilr o importanţă deosebită pentru reuşita tratamentului. Hentschel. O confirmare a poziţionării corecte a i Im este apariţia senzaţiei de furnicături. Mi n leu d t. Cel care abordează l iinifl un ca/ trebuie să tatoneze cu multă răbdare punctele cele mai indicate. Lange. autorii relatează i'flliuncrte efectuate cu impulsuri cuprinse între 50 şi 500 u. Utilul cunoştinţele necesare de anatomie şi neurofiziologie. durate scurte. Ii i 'n/area intensităţii.onclor tratate: 4. Aceasta înseamnă că vom aştepta din partea iiiilin o senzaţie de vibraţie . Diferă mult. "i. de 20 minute. ca de altfel şi în prima variantă de aplicaţie (după majoritatea In cazul aplicaţiilor pe zonele de durere referită şi a punctelor „trăgaci" mplo/cle dureroase (sindromul miofascial dureros) trebuie găsite zonele de i P proprii regiunilor corporale îndepărtate unde se află afecţiunile organice lenţionăm că spre deosebite de alte metode electroterapeutice analgetice. Wepsic.linizate (A-alfa). Hymes ş. intensitatea i . Frecvenţa impulsurilor trebuie aleasă prin tatonare »i/ Iu caz. 1. de la 15 la 200 Hz). iiulnrii recomandând diferite game de frecvenţă după experienţa personală i* pun tratarea diverselor afecţiuni cauzale (în general. . ! Minata şedinţei.a). Frecvenţa repetării aplicaţiilor într-o zi sau într-o ••c orientează după stările particulare. 12.a impulsului. Este preferabil ca şi aceasta să fie reglabilă. de 20-60 minute. în funcţie de afecţiunile şi cazurile tratate.. Horenz. pentru a fi fii in raport cu frecvenţa . 18 cm2 sau mai mari. specialiştilor aplică durate mai mari ale şedinţelor. După metoda originală a aplicării ei. Long.1 electrozilor nu are importanţă la aplicaţiile cu SNET. 1. 10.

1. durerile din anurii. 1. 1. 1. după cum urmează: 1. 1. afecţiunile reumatice diverse. 1.if 1. Supraveghere periodică medicală a bolnavului şi tehnică a aparului M Indicaţiile metodei Aria indicaţiilor este vastă şi cuprinde stări dureroase acute şi cronic diferite etiologii. 1. 1. Considerăm util H prc/. 1. 1. 1.. stimularea regiunii nodului sino-carotidian. . sarcina în primul trimestru. durerile după anestezie. în privinţa eficacităţii metodei în tratarea durerilor cu caracter cronic. Dacă aplicaţiile individuale efectuate la domiciliu dau rezultate. durerile psihogene (la psihonevrotici). pflnl w | i ca mai bună poziţionare a electrozilor şi parametrii optimi de stimulare indlvii (în cooperare cu pacientul). i 1. 1. Este vorba de iritaţiile cutanate apărute sub electr aproximativ 5% din pacienţii trataţi. durerile „fantomă" după amputaţiile membrelor. 1. doufl *Apl| sau lunar). cu intensităţi de 15-60 mA în l de autor. durerile din carcinoame. stările dureroase acute şi cronice postoperatorii. 1.cnla eventualităţile do evoluţie ffcvorciV iluiciii In cursul unei scrii de tratament.ett creşte odaia cu progreiiN acriei de liniiiinonl. nevralgiile postherpetice. Control periodic al pacienţilor în ambulator (la o săptămână. '" Efecte secundare . zonele cu iritaţie cutanată. Contraindicaţii 1.n Sunt foarte reduse. 1. Acestea apar mai frecvent la densităţi mul | de curent (intensităţi mai mari şi electrozi mai mici). 1. 1. purtătorii de pacemaker cardiac. manelă cumpărarea aparatului. 1. regiunile cutanate anestezice. hipersensibilitatea la curent. cicatricele dureroase postoperatorii. descrise de Mclzack: Hxaminurc iniţială în spital timp de 1-2 zile (câte 2-3 orc). stările dureroase posttraumatice. sindroame dureroase de origine talamică.. durate rnai lungi ale aplici sau în ca/uri le la care electroziii rămân pe aceleaşi zone într-un număr mare de i . nudei tncAl Intervnlul dlnlr» i punic H crescut. stările dureroase tratabile şi rezolvate cu mijloacele terapeutice etloltij corespunzătoare. durerile din afecţiuni neurologice periferice. l tatca autorilor relatează procente de 25-30%.

>tnhiji*li' metodei

iihonln o ganifl foarte largă de stări dureroase; Hain si Ari dureroase care nu răspund la alte metode terapeutice indi-11 ifţii-c, electrice ctc.) sau care constituie contraindicaţii la alte mijloace n -UT (ncoplazii); ii li/iologică; ic nclrauniatizantă; mii' II aplicată de pacienţi la domiciliu. iiviintaje u'lpala critică adusă metodei este aceea de a fi numai un tratament

IV.2.5.2.5. Electropunctura npul combaterea durerii; mecanismele fiziologice de acţiune asemănă•.pAiidirea rapidă a metodei ne determină să consemnăm câteva date mai t yi cunoscute asupra acesteia. un mijloc de tratament ce câştigă teren, fiind netraumatizant, economic, ,1'cutat şi având rezultate rapide când este indicat şi aplicat. parte din metodele reflexoterapice, având ca loc de acţiune punctele i n eroase reflexe, care sunt identice cu punctele de acupunctura în proporţie u si în electroterapia segmento-neurală, datele electrice ale punctelor iubi l iţe (ca valori de relaţie faţă de suprafaţa înconjurătoare) trebuie să n anumite stări funcţionale ale organismului. Patologia indicată este i i A de tulburări funcţionale, diverse contracturi musculare produse prin f ncuroreflexe (vertebrogene, artrogene, viscerogene). haindicaţiile sunt reprezentate de afecţiunile organice cu remedii tera-i ilogice bine stabilite, degenerările neoplazice, psihonevrozele, depresiile, "ia, zonele hormonoreceptoare din timpul sarcinii, iiilizează curenţi de joasă frecvenţă reglabilă (0-50 Hz), cu durata i ilc obicei 30-50 \is, intensitatea de asemenea reglabilă - între O şi până la senzaţia de uşoare furnicături. i >lică mai mulţi electrozi (3-4) ce pot trata simultan 6-8 puncte. Vârfurile •i (cu diametru de 1-2 mm) vor efectua electrostimulări cu durate de la unde la câteva minute, până la reducerea efectivă a acuzelor dureroase şi n ii locale. In funcţie de starea iniţială se vor stimula mai multe puncte, i îl sau succesiv. Aplicaţiile se pot face zilnic sau la 2 zile - în funcţie de 11 Testările acute sunt suficiente 2-6 şedinţe, în cele cronice pot fi necesare iiiţe. l metoda este corect indicată şi aplicată, se pot obţine rezultate favorabile ni 90% din cazuri. Mecanismul de acţiune are la bază teoria „controlului iisâ mai sus.

MenţlonAm cA IUTIISIA nietodA Ici «pontic A nu culc nlnularfl fi nu i l TKNS (vc/.i HuliNtiatul de ac|iunc analomoruiK (ionul, nuli(.a|n de tratament) şi nici elcctroucupuncturu, Iu care intervine un al doilea sliiu 'Ic introducerea acelor în punctele bine stabilite pe meridianele (rmli acupunctura.
IV.2.6. APARATURA GENERATOARE DE IMI'U1»SI li l DE JOASĂ FRECVENŢĂ
Aparatura generatoare de impulsuri de joasă frecvenţă este extrem • i de-a lungul anilor fabricându-se în multe ţări numeroase şi felurite »• aparate, care produc diferite forme de curenţi cu diferite posibilităţi de MI ' acestora. De la modele mai vechi, precum Impulsator, Bipulsator (Bulgaria» 621 (RFG), TUR RS (2, 6, 8 - RDG), s-a ajuns la modele mai noi, de | i RS (10, 12), Diajyn (DD5, DD6 - Polonia), Diadin (l şi 2 - Romflnui) recente - Neodynator (RFG), TUR RS 21, Diadin 3 şi multe altele. Dacă la început modelele erau în general mai voluminoase şi de mare, tendinţa spre o manipulare mai comodă a aparatelor în pas eu pi t tehnic ce a dus la realizarea de echipamente electronice, a făcut posibil A Ifclt de aparate de dimensiuni reduse, uşor de transportat (chiar portabile) şi Ini cu tipuri perfecţionate de comutatoare, presupunând adesea şi unele nuli manevrarea lor. în aceste condiţii, modalităţile de utilizare ale diferitelor in de aparate nou produse sunt descrise în cărţile lor tehnice. Procesul de modernizare şi creare de aparate perfecţionate a dus de iuti la producerea tot mai frecventă a unor modele care furnizează câteva tiptil l ş de curent terapeutic de joasă frecvenţă precum: curent galvanic şi <'ih stimulare, curent galvanic şi curenţi diadinamici (cu posibilitatea apli< mitente), curenţi diadinamici şi curenţi de stimulare de diferite formne d în context, menţionăm utilizarea multor modele (ex.: Neuroton, El li TUR RS - RDG etc.) în scop diagnostic şi terapeutic. în terapia musculaturii spastice s-a ajuns - după metoda Hui ' • utilizaiea combinată (concomitentă) a două aparate (TUR RS 10 şi 'l i ' i» si'u chiar a 3-4 aparate cuplate (TUR RS 21). Necesităţile crescânde de combatere a durerilor din suferinţei' 'ocomotor - de diferite tipuri şi etiologii - cu un mijloc mai fiziologii aplicat, cum este curentul de joasă frecvenţă analogic, au dus la fabricarea up miniaturale (de tipul TENS - RDG, Calmostim - România) care pot li ' individual şi la domiciliul bolnavului. Observaţiile rezultate din cercetările medicale cu scop aplicativ din d> clcctrotcrapiei, tot în scopul diversificării şi optimizării acesteia în tritlw afecţiuni dureroase, au dus la realizarea unor aparate generatoare de cui domenii de frecvenţă diferite, precum Sonodynator - Siemens, în aceluţt

rtm cA sc proiltii1 ($1 in acest proces conlinuA, pro(tuc|in cxtin/i1ndu-sc)

i îmbine" clcclroicrupcuticc, care furnizea/ă curenţi cu impulsuri de n|A de diferite forme şi curenţi de medie frecvenţă interferenţiali. iccslor aparate sunt reprezentate de posibilităţile multiple de utilizare i'A u aceluiaşi aparat la un singur bolnav sau - în alt sens - la mai mulţi /vnlliircu impetuoasă a aplicaţiilor de electroterapie, mai ales din domeniul modici frecvenţe, fiind în beneficiul terapeutic al suferinţelor umane, este >iA fi c cunoscută şi însuşită de câţi mai mulţi specialişti din domeniul • l'iri. cut şi din alte specialităţi medicale.

l V. 3. ELECTROMIOGRAFIA DE DETECŢIE. NOŢIUNI GENERALE
n dectromiografie (EMG) se cercetează activitatea bioelectrică a unităţii i ospcctiv a subunităţilor musculare striate şi nervilor periferici (cilindraxul) ifivează. Cu ajutorul ei se detectează modificări calitative şi cantitative ijiiilului de acţiune faţă de normal. Mai precis valoarea EMG constă în iţile de detecţie a următoarelor situaţii patogenice: •liMicrvările parţiale uşoare (latente), în care examenul electric al excitalusice este insuficient pentru evidenţierea leziunii. Teoretic, cu ajutorul «lem evidenţia dispariţia unei singure unităţi motorii; •loncrvările parţiale evidente; ilt'iiervările totale; permite delimitarea şi localizarea leziunilor cauzale în diferitele sectoare jNHiliii nervos: la nivel radicular, fascicul primar sau secundar al plexului sau periferic; primite depistarea precoce a afectărilor primare de tip neurogen sau miogen |)i ml icul diferenţial între suferinţele motorii neurogene, miogene şi psihogene; ui măreşte procesul de regenerare (reinervare), apreciindu-se astfel Ini tratamentelor instituite pentru facilitarea regenerării şi având valoare iislluV 'ifnul. Captarea, amplificarea şi înregistrarea potenţialelor de acţiune unui ac şi mai rar cu electrozi de suprafaţă. ca de examinare. Este necesar ca bolnavul să fie bine informat asupra Ml investigaţii, pentru ca acesta să fie cât mai relaxat fizic şi psihic şi să 1 i- l)ine în timpul examinării; trebuie să ştim că starea psihică poate influenţa înregistrărilor, în stare de confort termic, bolnavul va fi aşezat în po/i|ia Aloare, adecvată muşchilor investigaţi. Tegumentul se degresează $i se > n/,ii. Acele - coaxiale - sunt sterilizate şi se înfig în interiorul corpului lixaminarea se face numai de medic şi în colaborare cu examenul clinic IU,

crrrHnie tn llinpul A. Comportamentul cIcclioinioKnific al muşchiului relaxat tn t'n< irpaus complet în mod normal, nu există activitate electricii. Apariţia unoi olectiicc spontane arc o semnificaţie patologică. Cele mai importante i activitate spontană sunt: a) potenţialul de fibrilaţic; h) potenţialul de fasciculaţie. B. Examinarea activităţii voluntare la intensităţi diferite ale conct 1. la concentraţii uşoare intră în activitate numai potenţialul do i> unor unităţi izolate; 1. la concentraţii medii intră în contracţie un număr mai mare ii motorii - aspect intermediar; 1. la contracţia maximă apar frecvenţele de descărcare interi maximală. Acestea se instalează progresiv, până când toate unităţile m» ' stimulate treptat. C. Activitatea de inserţie este acea modificare electromiograficA la introducerea acului în segmentul muscular explorat. Mai este ilr" activitate electrică indusă. în cazul muşchilor normali, la introducerea acului în muşchi M descărcare ritmică ce durează câteva secunde, după care se instalcn/u l electrică. Aceste modificări apar şi atunci când se mişcă acul. Electromiografîa patologică A. După cum s-a arătat, ne interesează dacă există activitate biu«l> spontană la examenul EMG în repaus. Existenţa acesteia constituie un patologic şi reprezintă expresia unei leziuni a motoneuronului periferic sau ii 1. Potenţialul de fibrilaţie. Sunt potenţiale de acţiune de durata 1-3 ms, cu amplitudine de 10-400 jiV, de formă mono-, bi- sau trifazică, la distanţe neregulate (asincrone), spre deosebire de descărcările de unii normale cu amplitudine de 2-6 mV şi o durată de 5-8 ms. Uneori, aceşti de fibrilaţie sunt puţine, de aceea trebuie căutate sistematic. Aceste reprezintă activitatea bioelectrică a unor fibre izolate. Ele sunt semne ale unei denervări pe traseul nervului periferic. Pot fi descoperite în sil| 2-a şi a 3-a după leziunea axonului şi dispar când muşchiul este reinerv este fibrozat. Există şi muşchi denervaţi fără fibrilaţie. 1. Potenţialele de fasciculaţie. Sunt semne de denervare ce ap.* corespund activităţii bioelectrice spontane a unui grup de fibre muscul; de un singur neuron motor. Durata acestor potenţiale este de 15-20 ms le/iunile celulare din cornul anterior al măduvei, cât şi în leziunile nervili Pentru afectările cornului anterior medular sunt tipice potenţialele gigai i /.ale prin durată şi amplitudine, foarte mare. B. Examinarea EMG a activităţii voluntare. Se analizează i. contracţia slabă, medie şi maximă. Trebuie urmărit dacă gradul i\< corespunde normalului, în diferite miopatii, la solicitări mici pot apare.' de interferenţă (maxime), în loc de potenţiale izolate. Alteori, la solicitai

i 'tinsuri i/olalc SIHI intermediare, ceea ce înseamnă cfl nnti tnulic fibre muscunipund din can/a procesului patologic şi, asll'cl, nu se nun reali/cază nnagiilri l'ercn(.l In «fecţiunilc ncurogunc dispar unităţi motorii întregi, pe când ilo«onc dispar numai unele din fibrele musculare din cadrul unităţii motorii. Activitatea de inserţie, în caz de denervare şi în unele miopatii-mai ales 11 le la introducerea acului (la inserţie) apare o activitate de inserţie deosebit iii|ntfl şi de durată, de la mai multe secunde până la câteva minute, diagnosticarea afectărilor neuromusculare, o semnificaţie patologică deosei uliatci ile de la normal a următorilor parametri ai potenţialului de acţiune: liuala: 3-15 ms; uiiplittidinea: 200-2000 |J,V; 11 nuia: bi- sau trifazic. ii iile scurtate sau prelungite, reduceri (în miopatii) sau creşteri ale amplitu-'iniţialc gigant), apariţia de potenţiale polifazice (produse de incompleta mc a potenţialelor de acţiune) sunt semne evidente de leziune. De .i, o formă patologică de potenţial de acţiune este considerată şi unda ascuţită, semnificativă ca semn de denervare. ipi'clc ale EMG în diferite situaţii patologice n tivitatc spontană cu fibrilaţii şi fasciculaţii; n livitatc de inserţie prelungită; IM solicitare maximă apar aspecte intermediare sau potenţiale izolate; imlaiţialul de unitate motorie cu durată prelungită, amplitudine crescută şi i'nlniţiale polifazice frecvente. It'.-inni miogene: M livitatc spontană cu potenţiale de fibrilaţie; «livitatc de inserţie de lungă durată; : -i solicitare maximă, frecvenţa de descărcare este mărită, chiar dacă forţa i i\ este redusă; Modificări tipice ale potenţialului de unitate motorie: scurtarea duratei 11111 i de acţiune, amplitudine mică, frecvenţă de descărcare motorie crescută: li K' de 60-200/s, polifazie mult mărită. "lilicările patologice ale EMG privind situaţia de relaxare musculară, i'i'ii i'ontracţiei voluntare, activitatea de inserţie, parametrii potenţialului de motorie, îmbracă diferite nuanţe în funcţie de sediul şi gradul leziunii ulm motor periferic (denervări parţiale, denervări totale, leziuni în cornul i ami nldăcina anterioară etc.). n Andini de regenerare a nervului, potenţialele de reinervare apar sub formă rnr de potenţiale polifazice cu multiple vârfuri cu amplitudine mică şi ni 'lungită, cu frecvenţă progresiv crescută. Ele reprezintă activitatea unităţii n i i i ncoformate şi trebuie căutate cu răbdare, ele apărând cu câteva • înaintea modificărilor curbei I/t şi cu câteva luni de zile înaintea semnelor " incrvare. umile de neuron motor central, EMG are un aport deosebit, mai ales în • l diferenţial cu paraliziile spastice medulare, latente sau manifeste.
•Iile li'.'.nini neurogene:

potcn|utlc psciuloNponlunc care rcprc/.intA o activitate do rcpnih ihn ruii/n iiillucnţclor impulsurilor proprioccplivc; activitate electrici prelungită peste normal (0,5 s) după contiac(i« v • apariţia unui clonus latent şi activitate contralatcrală; modificarea reacţiei postrcflcctorii: amplitudine mărită şi polil'ii/n (laiului rcllex.

l'rincipnlele modificări Html:

lV.4. RISCURI, CONTRAINDICAŢII ŞI MASUH! GENERALE DE PRECAUŢIE ÎN APLICAŢI l LI CURENŢILOR DE JOASĂ FRECVENŢA
Curenţii de joasă frecvenţă nu trebuie aplicaţi pe regiunea prccoitliiila Examinarea atentă a tegumentului zonei de tratat pentru decelarea \ > > riaţii, plăgi, leziuni dermatologice, aplicaţii de creme cosmetice, în scop' acestora sau a aplicării unor măsuri de protejare cu materiale gumalr cauciucată, latex etc. precum şi a unor alergii cutanate la diferite substan) anamnestic, înainte de aplicarea ionizărilor cu diverse substanţe farmai • Verificarea integrităţii şi calităţii electrozilor. Respectarea comlljh! utilizare a materialului hidrofil de protecţie; grosime corespunzătoare a sfi depăşească marginile electrodului metalic; să fie bine netezit; să fie H» uniform cu apă sau soluţie medicamentoasă. în cazurile cu tegument sensibil sau cu leziuni superficiale, ini- i curentului nu va depăşi 0,1 mA pe cm2 de suprafaţă de electrod activ, iiuli i< toleranţa individuală relatată de pacient. Evitarea regiunilor în care sunt încorporate piese metalice de osi endoproteze (chiar nemetalice - cum este proteza totală de şold), sterili înainte de aplicarea unor ionogalvanizări transorbitare trebuie să in de absenţa unor leziuni conjunctivale, a leziunilor de fund de ochi şi a glam < <MJ| Respectarea tuturor acestor precauţii reduce accidentele posibile la l In de aplicaţii. De asemenea, reamintim evitarea stărilor hemoragice locale, a ln»inlni| venoase superficiale şi profunde, a regiunii abdominale în timpul mensti mijii uterului gravid. La aplicaţiile de curenţi excitomotori se evită zonele cu edem Iuti cicatricele şi aderenţele musculare, zonele cu temperatură locală scă/ull i pierderea sensibilităţii termice, leziunile dermatologice, infecţiile localizate, | şi regiunile cu piese metalice intratisulare.

C A I ' I IOLUL V

ACŢIUNILK CURENŢILOR DE MEDIE FRECVENŢĂ (MF)

>n'ii|ii de medie frecvenţă în domeniul medicinii sunt curenţi alternativi ini i i u frecvenţe cuprinse între l 000 Hz (l kHz) şi 100 000 Hz (100 kHz), lilnhililc de Gildemeister şi Wyss.

V. 1. ACŢIUNILE BIOLOGICE ALE CURENŢILOR DE MF
ii'i npic sunt utilizate în general aparate care furnizează curenţi cu frecvenţe Inlrc 3 şi 10 kHz (3 000 Hz - 10 000 Hz). Curenţii alternativi din acest nu o scrie de proprietăţi, care le conferă particularităţi şi efecte distincte umilii de joasă tensiune. i r deosebire de aceştia din urmă, la care fiecare perioadă de curent cu "i este urmată de o excitaţie (principiul excitaţiilor sincrone), la media • i, iipuriţia excitaţiei fibrelor nervoase mielinice este posibilă numai după (inie de perioade de curenţi alternativi, deci după o sumaţie de oscilaţii de a1 venţă. Acesta este efectul „sumaţiei temporare" descris de Gildemeister. ulm realizarea acestuia, curentul de MF trebuie să depăşească un anumit intensitate şi un anumit timp util. Este deci necesar şi aici, ca şi pentru i U- joasă frecvenţă, un anumit timp util - dependent de substratul excitat fi declanşată o stimulare. Acest timp util este cu atât ma'i mic, cu cât ten de excitaţie este mai mare. O prelungire a timpului de trecere a ti ile MF peste timpul util, rămâne fără importanţă pentru declanşarea di- excitaţie. t'Al creşte frecvenţa curentului (de MF), cu atât creşte şi numărul i!t Iul necesare pentru declanşarea unui potenţial de acţiune. Acest efect nu i-iintinuu, liniar, ci cunoaşte două maxime evidenţiate de Schwartz pe Iul noilor de broască. nllfl particularitate a modului de excitare produs de curenţii de MF este 11 u excitaţie „apolară" sau „ambipolară". Semnalată şi demonstrată de Katz illdemeister (1944) şi Wyss (1973), ea constă în faptul că excitaţia poate n In oricare din cei doi poli şi concomitent, dacă ei sunt aplicaţi simetric, i n demonstrat că efectul apolarităţii mediei frecvenţe este posibil prin >'ii unor condiţii: impulsurile de curent alternativ trebuie să aibă o formă exact simetrică,

Î

mărind toleranţa la ti1 realizând avantaje evidente. Ncgativarea produsă sub formă de platou dispare lent. înălţimea platoului de negativare atinge jumătate din înălţimea vî< potenţialului de acţiune. la o cap. De asemenea. permiţând obţinerea unei excitaţii adecvate trnnsvpi >i in cuplul structural şi funcţional ncrv-muşchi.. atunci rezistenţa tegumentului faţă de un curent alternativ este de aproximativ 3 200 ohmi. pielii scade. pentru un curent alternativ de 5 000 H/. probabil printr-un efect de blocaj al proceselor la niwi nervoase pentru durere. deci la 32 ohmi. pcriulu aplicare nedureroasă. care a demonstrat că la frecvenţe între 6 000 ' pragul contracţiei musculare tetanice rămâne evident sub pragul durcitu. această schimbare rapidă a alternanţcloi îl face inexcitabil pentru nervii şi receptorii cutanaţi.» l microfarad. şi bine suportate. în aceleaşi condiţii de 100 de ori. după tio • i anumit număr de perioade. putându-se aplica şi transcardiac (Djournn . Contracţiile musculare obţinute cu MF percutantă sunt puternice. utilizarea unei intensităţi mai mari. Rezistenţa cutanată este considerabil scăzută la curenţii de MF. în ţesuturi mai profunde. l'rin această proprietate a curenţilor de MF este posibilă declnnţ«i = durere a contracţiei musculare tetanice. Iu intervalul de cftteva perioade de curent alternativ. se explică şi inofensivitatea cuie Ml' faţA de muşchiul cardiac. „Ncgativarea primară sau „locală" este un alt fenomen care apa M >• excitării cu MF. Absenţa polarităţii curenţilor arc avantaje esenţiale pentru clcctrodiauiin lai mai ales pentru terapie. abia după înti ertli curentului. Relaţia dintre timpul de excitaţie şi intensitatea curentului (curbn I/U există şi în domeniul mediei frecvenţe.('urentul de MF trebuie îl fie modulul tn amplitudine ndicA ii «pura ţ) iitpaia lent. | disociere între aceste două praguri. Dacă vom considera pentru < i de contact (suprafaţă de aplicare a electrodului) de 100 cm2. apare local o „negativare primară" expun* > descreşterea potenţialului de repaus a membranei excitabile (depolari/ai r roaţ după Wyss). precum şi obţineff < penetraţii mai mari. în afară de aceasta. mai ales la curenţii de 2 500 (d'Arsonval). mai ales la copii şi la indivizii cu sensibilitni crescută la curent. La stimuli de MF cu intensitate subliminară. precum şi posibilitatea unei Iţii 'cveisibilc a conductibilităţii nervoase (Miillcr şi Hunsbcrg). cu deosebirea că la curba stabililft < > prngul de excitabilitate corespunzător unei intensităţi duble reobazci cslr n decfit în cazul curenţilor rectangulari. Rapiditatea schimbării direcţiei curentului alternativ de MF diminu efectelor electrolitice cu lezarea tegumentului. caracterul nedureros al < musculare este datorat şi existenţei fenomenului „încrucişării praguriloi şi descris de Djourno în 1949. chiar nedureroase. l-'rccvenţa curenţilor trebuie să fie neapărat peste l 000 H/.

il muşchiului denervat. stări posttraumatice. V. tiNilntca curentului necesar pentru producerea contracţiei musculare .' rmi\<IPAUiLE El IX TK l I/IOMHVICE ALE CURENŢILOR DE MF Acţiune slimulatoarc asupra musculaturii scheletice.1. înainte de a prezenta variatele exploatări şi utilizări în scop terapeutic i'iiţclor purtătoare de MF. trofice (prin vasodilataţiile hinr) si asupra structurilor vegetative (stimulare a vagului). reactivări artrozice.1 si alte stări morbide ale aparatului locomotor. POSIBILITĂŢILE DE APLICARE A CURENŢILOR DE MF V. Multitudinea acestor acţiuni fiziologice explică şi motivează indicaţiile i ioc si valoarea aplicării mediei frecvenţe într-o serie întreagă de afecţiuni ilopatii.V.puternice.3. tulburări de circulaţie . confirmă (şi evită) loctromiografic . care tn mi răspuns contracţii din partea muşchiului testat. producând contracţii i in.metodă mai laborioasă. reversibile şi bine suportate. lil'ccl de stimulare asupra muşchilor netezi hipotoni (ai unor organe ini|i' i posibil de obţinut prin modulări crescute mai lent (în 3-5 secunde) şi mai lyi Acţiune analgetică.cuni am vă/ut mai sus . simplu şi exact.miorelaxante. cu nici o -i acest domeniu şi cu nici un nivel al intensităţii de curent aplicabil. Trebuie să menţionăm n'iim. l Tcctc derivate: decontracturante . Lange şi colab.) au propus şi • iest electrodiagnostic cu medie frecvenţă. autorii germani din Dresda (A. Faţă de diferitele imitatoare ale impulsurilor de medie frecvenţă se manifestă aceeaşi li* din partea ţesutului muscular. cu un aparat MFA-1. relativ „trauniati/. că încă nu sunt explicate pe deplin toate avantajele 'icc ale acestui domeniu. naţie. Acţiune vasomotorie cu efect hiperemizant (probabil prin eliberare de =!nii(e vasoactivc) şi resorbtivă. l» ho cu atât mai mare. au aplicat un electrod .untA" fi Autorii mai sus-citaţi. La •rvaţi nu s-a putut produce nici o contracţie musculară.ÎN SCOP DIAGNOSTIC ylic că existenţa activităţii electrice spontane a unui muşchi în repaus este i iilic.3. Aplicaţia locală a unui curent de medie frecvenţă R provoace contracţie numai pe un muşchi normoinervat. existând totuşi speranţe întemeiate că cercetările iiiniiţitc asupra acestora vor putea lărgi pe baze riguroase biochimice şi i c. cu cât frecvenţa purtătoare este mai mare. aria de aplicare terapeutică a mediei frecvenţe.

1.3.2 ins. modularea curentului de bază se poate realiza mituim parametrii impulsurilor stabiliţi în prealabil.2. medie frecvenţă pură redresată (MFPR). medie frecvenţă modulată în PS .sau prescurtat . K NOU 16 kll/. în funcţie de curentul de joasă frecvenţă ai cărui paramclil ti varia în funcţie de necesităţile terapeutice. La aparatele Amplipuls (Amplipuls 3. Acr»l unul din tipurile de „pionierat" din acest domeniu. l'rovocurcu unei contracţii muNculNie un test pozitiv şi nu mai impune efectuarea unui examen clcctromioumlU1 V. Prin utilizarea aparatului de producţie franceză Miodinaflux.modulată în PL (dublu modulat) . Modularea amplitudinii cumill face în ritm de joasă frecvenţă: curentul „purtător" de MF este modulat în inii şi frecvenţă. 1.5 cm pe punctul de miinulnro niiutculnrA.2.3. ÎN SCOP TERAPEUTIC V. PROCEDEUL DE APLICAŢIE CU UN SINCÎIM CURENT DE MF MODULAT Au fost imaginate mai multe modalităţi.punctiform de 1. corespunzătoare cu pi>nllu!|ţ tehnice realizate pentru modularea în amplitudine. medie frecvenţă cu modulare a frecvenţei de repetiţie a trenurile! i| secundă) în perioadă scurtă . Astfel. 1. cu durata impulsurilor variind înli« secunde.forma redresată.după procedeul sovietic Anipljj (Jasnogorodsky şi Ravic). Cu cât se realizează alternanţe mai pronunţate ale modulatului efectele excitomotorii obţinute sunt mai importante. prin introducerea de pauze între impulsurile mnif pauze ce pot ajunge până la 30% din durata impulsului propriu-zis. 1. ge de curenţi de MF de 5 kHz. Pe lângă această formă de curent monodinamic cu diferite frecvcnţo i de modulare în amplitudine. frecvenţă pot fi variate în forma lor prin modificarea profunzimii modulit|li cât profunzimea acesteia este mai mare. 4. curent de MF modulată în PS . Amplipuls 3 T).MF modulată în PS. s-a putut i modularea de amplitudine prin cuplarea a două aparate . iluf frecvenţa dorită. 1. provocfliul o Mllmul« frecvenţa de 2. cu acest aparat se mai pot realiza şi trei Iuti curenţi cu modulare diadinamică în care alternează diferite game de IU modulate şi fixe (între O şi 150 Hz). permitea aplicarea tcmpfMJ următoarelor forme de curenţi de MF: 1. medie frecvenţă cu modulare a duratei trenurilor în perioadil luii| prescurtat MF modulată în PL. medie frecvenţă pură (MFP). prin intermediul unui oscilator care da forma. La acesta din urmă. cu atât stimularea este mai puici iiii obţine o formă „monodinamică" continuă între O şi 100 Hz peste caii1 realiza o a doua modulare. Prin această modalitate se evitft prt de acomodare. succesiunile de stimuli de medie frecvenţft Iţi. cu un impuU trape/oidnl de l (H) mu |i (8 imccndcntfi şi descendentă de 0.1.unul de joasă ftw v» celălalt de medie frecvenţă (aşa-zisa modulare de amplitudine „externă" ciupi j şi Fucker) sau printr-un singur aparat .

cu scopul de a se ameliora structurii musculare tratate şi apoi se trecea la una din formele modu-UI (ic de efectul prioritar urmărit: analgetic sau excitomotor. dintre formele de curent de MF aplicabile cu aparatul liix. l" l K aportul dintre durata unui tren şi a pauzei corespunzătoare putea fi ales II vi 1/2. iliiiilaiâ sau trapezoidală. de la 10 Hz până la > ircptc alese. La modularea MF în PL se obţineau }l«:i>. conferindu-i acestuia un efect mai analgetic şi vasodilatator 11 aplicat şi ca iontoforeză. trenurile mia de l până la 4-5 secunde prezentând efecte mai puţin excitomotorii. 2. în funcţie de scopul dorit: mai analgetice la frecvenţele de 11/. i -le fiziologice (şi terapeutice) al acestor forme descrise mai sus sunt || l« ale mediei frecvenţe: excitomotorii şi analgetice (în funcţie de formă) «•' principale şi vasodilatatorii. preferat în in care se doreşte o „microgimnastică musculară". dublă modulare are un caracter de stimulare mai pronunţat. l hililn modulare era realizată de „grefarea" unui curent de MF modulat în PS Hiniliilate în PL. şi vegetativoca efecte derivate. >t frecvenţă pură (MFP) este constantă în frecvenţă şi intensitate. MFPR şi MF modulate în PS cu frecvenţa de |li»|H-stc 100-200 Hz.1 ms. acesta fiind mai l U i npnrtul tren/pauză de 1/2. cu o duratfl u perioadei corespunzătoare de 0. cu nuanţări diferite ale modului de acţiune şi a efectelor: <* l l Mirata trenurilor modulate variază în trepte. irtică se obişnuia ca o aplicaţie să înceapă cu un curent de MF constant nmp de 5-10 minute (în funcţie de caz). k. de la l la l O secunde. cele mai excitomotorii sunt cele în regim de 5 kHz. acest efect crescând progresiv până la 500 Hz.particularităţi.2 ins şi 10 kHz i / ) . iar i tlniatc de peste 5 secunde având efecte mai excitomotorii. trofice. şi mai excitomotorii u-le dcscrescânde sub 100 Hz. la care se conferă o perioadă mai lungă refacerii iri1 a fibrei musculare. miorelaxante. cu lungimea ÎMI modulate în PL peste 4 secunde şi cele dublu modulate în PS (mai ales 1l1/. .) cu PL (mai ales peste 4 secunde). inl1uen|Aiid cu predilecţie musculatura striată şi având în principiu un u'ilomotor faţă de frecvenţa de 10 kHz cu acţiune mai profundă şi efect l ic. l l'imta de creştere a trenurilor modulate poate avea forme diferite. Durata pauzelor este egală cu durata lorma trenurilor este exponenţială.. influenţând astfel caracterul excitator al aplicaţiei. ni o durată a perioadei de 0. iar cele mai analgetice sunt cele în 10 kHz. HICII curcn|ilor de 5 kHz se manifestă în straturile superficiale ale zonei |il. formele de MFP. • i-Hiirea curentului de MF elimină (anulează) semiundele negative ale i sinusoidale. .M i e dintre «coste forme se puica nplicii tn dourt regiuni do iYocvcn|8: "00 II/). |H«'/nmând. la frecvenţele respective alese în funcţie de cazul tratat. La modularea curentului de MF în PS are loc 11 ic ii trenurilor de unde şi a pauzelor cu viteze mari.

V. ca electrolitică (fig. Fig. iar durata totală a unei şedinţe minimum 10 minute. 141).3.3. în care direcţia şi amplitudinea cu • de interferenţă se modifică repetitiv.l.l'tmliu ohţim'U'ft efectului de conlnicţic • numculnltirii nclcdc MO utill/. avantajele terapcul plicaţiilor de curenţi de MF intcrfcrcnţiali sunt mai mari. '1 circuit 1 Fix. iicnţionatc mai sus. decalaţi cu 100 Hz).2. acţiunea propriu-zisă de s aparţine domeniului de joasă frecvenţă. modulatA in perioada lungfk. duratele perioadelor de excita|ic şi u celor ilt Hale între ele (1/1). s-a renunţat l i > aluicnrcu şi utilizarea aparatelor ce produc un singur circuit de MF. 142 . după cum vom remarca în continuare. Deoarece.Distribuţia nilor curenţilor interfcrcnţl o baie electrolitici . care acţionează prolUild iu ci c în straturile superficiale.eu/ft (f terapeutice prin unde modulate în intensitate (fig.a marc (10 kl l/. cu frecvenţa de ba/. Un astfel de model poate fi constituit de o baie ele» > întrucât ţesuturile se comportă la aplicarea unui potenţial electric.2. având loc o amplificare şi o scăderi dispariţia totală a intensităţii.). la locul de încrucişare endotisular se reali/.n l« pirul • cti bune rc/ultatc Ml. PROCEDEUL PRIN CURENT INTERFERENŢ1AI DUPĂNEMEC Acesta constă în încrucişarea a doi curenţi de MF cu frecvenţe diftflt Ueneral. de lipi. 141 încrucişarea a doi curenţi de M F cu frecvenţe diferite. V. astfel. 142). Calcularea matematică a câmpului obţinut în situaţii reale este f dificilă deoarece ţesuturile organismelor prezintă un grad mare de neonin Pentru înţelegerea esenţei fenomenului de interferenţă este necesară simi ! pe un model idealizat.2. cu durută maro u UPI '> K) secunde). Particularităţile fizice ale curenţilor interferenţiull în zona de întâlnire a celor doi curenţi cu frecvenţe diferite se pn> câmp electric numit câmp interferenţial. Trecerile de la amplificare la anulare sin oscilaţia intensităţii se produce cu o frecvenţă proprie care defineşte inti > l-la variază progresiv între O şi 100 Hz.2.

variaţia pe direcţia A (direcţia diagonalei).variaţia pe direcţia C (direcţia axei). Pe direcţia A (direcţia diagonalei) din fig. dacă i. direcţia B curentul variază între I şi I . iar pe direcţia G (direcţia m lig. . b) .i în llg. l io direcţia C (direcţia curentului i2). amplitudinile de interferenţă sunt maxime.slrilni|iii «mpliiiulmilor n tiilnfiTi*n|inl inlro baie electroliticii. cu frecvenţa „fa" care este egală cu diferenţa lor celor doi curenţi. -y) amplitudinile de interferenţă sunt egale cu zero. -x şi y.Variaţia curenţilor interferenţiali pe diverse direcţii: a) . Variaţia are loc tot cu diferenţa frecvenţelor mrcnţi. Astfel. 143 rezultă următoarele: r direcţia diagonalei (A) curentul interferenţial variază cu amplitudinea intre valoarea I şi zero. pe direcţia B ca în fig. iiic.Hgutfl CNtc reprezentata prin curbe de nivel di. pe direcţiile diagonalelor obţinându-se Ic interferenţă maximă. nu mai există nici un fel de variaţie. fa = frecvenţa de interferenţa Ta = perioada t corespunzătoa re frecvenţei de interferenţa finf = frecvenţa curentului interferenţial T ht = perioada corespunzătoare frecventei curentului interferenţial Fig 143 . rezultă că pe direcţiile diagonalelor axelor Io cei doi curenţi. i|i|ilii(liiica cuiciilului este cu atât mai mure cu cât curbele de nivel sunt | iiiiind seama de aceasta. pe diverse direcţii. 143 c. 142 . . nplitudinii curentului interferenţial se produce cu frecvenţa de 50 Hz. c) . i examinarea fig. există direcţii preferenţiale. deci amplitudinea de variaţie * max * mm' * ' mică decât pe direcţia A. iar i2 4 950 Hz. 143 a. are frecvenţa 5 000 Hz. curentul interferenţial i mod diferit (fig. 143 b. în timp. 143). Pe direcţiile cuinili (x. ob|inutfi cu clcclro/i punctiformi.variaţia pe direcţia B. b Imin iint (C).

circuit 2 eficacitate 100% eficacitate 25% circuit 1 eficacitate 0% circuit 2 Fig. 1. pot fi utilizate intensităţi mai mari de curent. dar cu frecvenţe puţin diferite. Unul dintre elementele ce condiţionează eficacitatea terapeutică a CUH»H$( interferenţial este nivelul de variaţie a amplitudinii sale. 1. cu un efect corcxpi crescut. frecvenţa de variaţie a amplitudinii este egală cu diferenţa dintre celor doi curenţi ij şi i2. 1. Introducerea. 1. variaţia curentului interfcronţl valori intermediare cuprinse în intervalul I şi zero. rezultatul este tot un curent de medie frecvenţă. * ma x J In concluzie se pot afirma următoarele: curentul interferenţial rezultă din doi curenţi de medie frecvenţă i. 144 este rcpi c variaţia eficacităţii sale raportată la o dispunere pătratică a electrozi'oi model idealizat. în fig. 144 . dar cu amplitudine vil li în funcţie de direcţia pe care îl considerăm. utilizarea frecvenţelor „purtătoare" din domeniul mediei frecvenţe înlfll^ o rezistenţă electrică redusă din partea tegumentului. con la evitarea apariţiei acomodării ţesutului muscular la acţiunea stimulat curentului. ţi amplitudini constante. modularea intensităţii prelungeşte efectul de stimulare al cui* alternativ de MF aplicat. .Variaţia eficacităţii curentului interferenţial cu direcţia. prevenind instalarea fenomenului de acomodare. 1. diferenţa celor două frecvenţe corespunde în cazul electrotcrapifl JJ4 variaţii de joasă frecvenţă. se realizează concomitent creşterea şi descreşterea progresivă a undei „de an»!1 a impulsului care. Pe alte direcţii cuprinse între A şi C. adoptarea şi răspândirea în electroterapie a procedeului curenţi de medie frecvenţă interferenţiali sunt motivate de următoarele avui» 1. în plus. 1. interferenţele de joasă frecvenţă sunt considerate cele mai active illli de vedere biologic la nivelul celulelor. Aceste efecte se pot obţine prin ainpj corespunzătoare a electrozilor în aşa fel ca cele două circuite să fie perpu unvil lată de celălalt într-o poziţionare tetrapolară. având un caracter de excitaţie „apolară" (Wyss). 1. .

tipurile de frecvenţă dorite.2. Modulaţia 0-100 Hz sau „spectru" 0-100 Hz.modalitate de aplicaţie numită şi „manual" constă eicii unei frecvenţe constante între zero şi 100 Hz. crescător şi apoi descrescător în timp •t unde între 90 şi 100 Hz. constipaţii spastice. /enţele rapide au un efect analgetic de scurtă durată şi în consecinţă se i ca formă de introducere în mai toate aplicaţiile în diferite afecţiuni. de 10 şi sub 10 Hz. ircvcnţele cu efect de reglare vegetativă se aplică în scopul înlăturării (iilor vegetative ale organelor toracice. • u frecvenţe constante . determină o excitaţie fvilui motori şi se preferă atunci când se urmăreşte obţinerea unor contracţii lnic pe musculaturi hipotone de diferite cauze.2. VNiluiitt'k* inoiliilii{lllor «le frecvai|ii upllcubllc cu uimiţii intcrfurcntlali In l\nic-|ic de ac|iunca IV/iologică optimă şi efectele urmărite. în timp de 15 secunde de la zero la iu castă formă are acţiune excitantă asupra nervilor motori şi. V. Modulaţia 90-100 Hz sau „spectru" 90-100 Hz. adică stări de relaxare alternate ritmic cu stiul do . de la i» i'd/. Indicaţiile generale privind excitoterapia electrică realizată »i li(vven(ă rezultată din interferenţa endogenă a celor doi curenţi de medie n(fl. A Irjţerca preferenţială a acestor trepte de frecvenţă se constituie în motivaţia |«|lilor generale sau mai ţintite.2. fără leziuni de nerv. abdominale şi pelviene. mod în care diferen|a i|clor celor doi curenţi variază liniar. u frecvenţe variabile (modulate) ritmic . se produce astfel o alternanţă ritmică de cfocle >rli cu efectele excitatorii. mod în care diferenţa .3. mod în care diferenţa •((clor celor doi curenţi variază liniar. tahicardii paroxistice. s-a n fi dccontracturante. c ctc. în constipaţii atone etc. în consecinţă. în sensul inhibării hipertoniei simpaticului şi a stimulării sistemului frecvenţele „rapide" (80-100 Hz) au efect analgetic. Modulaţia 0-10 Hz sau „spectru" 0-10 Hz. alegerea acestor frecvenţe In general după efectele urmărite şi care au fost apreciate a avea asupra llllloi striaţi sănătoşi următoarele moduri de acţiune: IVccvenţcle „mici" (sub 10 Hz) ar fi îndeobşte excitomotorii. această formă are acţiune şi indicaţii asemănătoare iile frecvenţei constante de 100 Hz. în redorilc im'1 posttraumatice cu imobilizare. cu indicaţii Iun nlc toracice anginoase.modalitate numită şi „spectru". crescător şi descrescător în timp de 15 • de la zero la 100 Hz. i i ni procesele patologice cu caracter acut.2. i(ii ilo gimnastică musculară în hipotoniile musculare de inactivitate. vasomotorii . ('menţii cu frecvenţe constante mici.vasculotrofice şi cu efect de reglare «vegetativă. se aleg.şi prin urmare şi frecvenţa curentului interferenţial »/n liniar crescător şi apoi descrescător. predominând efectele analgeticc. frecvenţele „mijlocii" (12-35-50 Hz şi cu intensitate subliminară). n|dor celor doi curenţi . derivă din următoarele posibilităţi principale de aplicaţie. oferite de diferitele modele de aparate t i r in domeniu.

realizând fi micromasaj activ de profun/jmc al musculaturii striate. doi curenţi de joasă frecvenţă (din care unul mndiil| frecvenţă) ofereau. dai $1 cele juxtaarticulare din artrite.în aplicaţiile pe cazurile de variate şi diferite patologii. Acţiunea diferenţiată a frecvenţelor constante (manual) şi variabili > nu este strict delimitată.a.modelele Nemectrodyne şi Multidyne . cu efecte bciu'Hiij contracturi şi rctracturi musculare. rezultă ca indicaţii prioritare: diferite tulburftil IMI( tisulare. ca şi drogurile din arsenalul medicamentoase. La Muttor era vorba de doi curenţi de MF redresaţi. Amintim aici şi alte moduri de lucru. periartrite şi artroze. respectiv NCIIIH ti Nemcclrodyne. efectul stimulant. 1. creşterea pragului dureros. deoarece de regulă mai intervine şi acţiunea modulaţii ca efect secundar.3. două forme de rezultate: ud formă trapezoidală rezultată din doi curenţi egali şi una triunghiulara cu inegale. din care unul modul! frecvenţă de la zero la 100 Hz. Frecvenţele apropiate de l Hz au acţiune de stimulare a sistemului precum şi efecte excitomotorii pe fibre musculare parţial denervatc. înliiK asemănătoare cu efectele curenţilor exponenţiali cu pantă lentă. rezultată din doi curenţi inegali. şi acest procedeu electroterapeutic trebuie să fie aplic îl vidual. Multidyne (Franţa). \ se urmăresc trei factori principali. interferaţi şi cu polaritate mutată periodic. astfel că modurile nuanţate de acţiune descrise mai sun lf| privite în primul rând ca nişte criterii de orientare de principiu . sechele flebitice. Cei doi > '«d . I' acestei forme de aplicaţie sunt determinate tot de treptele de frecvenţii analgetice la 80-100 Hz. Din aceste efecte. inclusiv ale micului bazin. ConMecin|ela ucenici nctiuni Mtint: activare» lUnctlilor ctluli icgliimi tonusului iiuulilknl patologic al (cnuturilor.Mlmuliuc tUulnrA. cclulili si diskinczii ale organelor abdominale. la orice aplicaţie terapeutică cu intci l. o hipcrlimfcmic. furnizate de aparatele de tipuii vechi .3. influenţarea SNV. mai ales posllraumaticc. diverse afecţiuni l cronice şi subcronice ale aparatului locomotor cu substrat osteoarticulai lai (deficit de circulaţie venoasă. Nemectrodyne-8 (Germania) ş. Interferenţa plană este realizată de modelele de pe caic ne permitem să le denumim „din prima generaţie". resorbţie rapidă |l ovhl« n edemelor şi exsudatclor pcrmcuralc. Modalităţile de aplicare şi perfecţionarea progresivă a Interferenţa plană. inclusiv ni pereţilor Viurtili o liipcrniiic activA a vaselor profunde. cu fibre uşor degenerate.2. V. în concluzie. ca şi toate celelalte forme de curenţi.astăzi practic abandonul^ referim la formele „Muttor" şi „Rotor". excitomotorii pe fibrele musculare normoinoivs frecvenţele în jur de 50 Hz şi excitomotorii pe muşchii striaţi cu crescută. în forma Rotor. în funcţie de forma curentului aplicai 1. 1. De aceea. inclusiv şi electiv cele din sindromul algoncurodistrofic postit nn. printr-o compunere liniară. edeme limfatice.este ni verificate clinic .2.

l .

cu o JnMt|ft i'flrcia îi corespunde o perioadă de 2-3 secunde. în condiţii de bună toleranţă.cel pu|ni teoretic n planuri paralele cu planul Curmat de direcţiile acestora (fig. Dacă se ulcea cA pentru orice excitaţie „fondul" de clemente fizico-chimice este ni de mediul ionic din soluţiile ţesuturilor. au reuşit să reducă. în acest sistem există 3 curenţi care se încrucişează în i (ratată. 146). în vederea creşterii eficacităţii terapeutice a curenţilor 'iiţiali s-au căutat soluţii pentru combaterea existenţei direcţiilor prefe-Mlt (!1g. între electrozi n|i exogeni (fig. Pentru comoditatea manevrării electrozilor necesari în aplicaţia iielodc. permiţând ca prin adăugarea unui al treilea . nu se foloseşte deci i rapacitate de „mişcare" a ionilor care ar putea să se deplaseze şi pe a treia . 148). în aplicarea plană. denumirea de electrod stelat.A se realizeze mişcarea spaţială a ionilor din ţesuturi. care printr-un dispozitiv electronic realizează rotirea cu iLlfpIlci" din fig. <irrfcrcnţa spaţială. cu aparatele ilynator" Siemens. ca în aplicaţiile longitudinale. să corecteze irul de cuplaj" nedorit. 145. Aparatul românesc „Interfrem" (ing. upfl cum se observă. rare le-ar permite să treacă dintr-o secţiune în alta. Ansamblul poartă. „Interfrem" şi „Spinter" (România) (fig.a fost obţinută până în prezent. Prin interferenţa plană. Una dintre aceste soluţii este inovaţia denumită de inventatori ppf inlerferenţial". „Interfrem" . «n uleie moderne de tipul „Nemectrodyn 8" . cu ajutorul unui dispozitiv denumit de fabricnnji >i de distanţă" sauprofunditas. datorită formei. „egalizarea") distanţei dintre electrozi utilizarea tipurilor de aparate mai vechi din generaţiile de producţie l Nemectrodyne. 148 în sensul acelor de ceasornic şi invers. toate direcţiile MU sunt excitate succesiv cu amplitudine maximă. i meniului exogen de cuplaj". Această interferenţă numită şi „stereo" . 145). care dau naştere unui efect neplăcut de „electrizare" • Aiuia se limitează mărimea curentului interferenţial endogen. a/urile în care dispunerea electrozilor nu se face pătratic. periodic. cub ce reprezintă l In care arc loc interferenţa. ca un radar care iul planul (fig. . ionii nu se n /A decât în cadrul „secţiunilor" cubului din fig. Corectarea distanţei duce astfel la o anulare efecte prin împiedicarea apariţiei curenţilor secundari şi la penii i (erei necesare a curentului aplicat. < 'torul interferenţial. 149). pe segmente lungi. în acest fel.Germania. prin i toleranţei la o intensitate optimă eficace a curentului. Multidyne) se produce un fenomen secundar şi anume. ci sunt fixaţi câte trei pe un suport din material plastic sau cauciuc /). Mircea Popescu l ilulul de Balneofizioterapie din Bucureşti) realizează o rotire a vectorului 1 1 i-nţă maximă cu 360° la fiecare perioada de interferenţă. 150). 'inferenţa dinamică. O perfecţionare tehnică a aparatelor de curenţi n|iali înlătură această „limită". ci după imaginea 'lunghi.produs iiul de balneofizioterapie din Bucureşti.'i INII iiHşleic unui curent intcrfcrcn|inl cute vanu/fl .

148 . 149 .Secţiunile de variaţie ale curentului mierferenţial în aplicaţia cu două circuite.curentului •v^.Modul de acţiune a „interferenţei dinamice".. 147. f Fig. A electrozi suport din material /s plastic pli ca ţie sp n| lt|| Jj I I Fig.Modul „vectorului intcrfefttt|i»M Fig. .145. Fig.Electrod pentru aplicaţie spaţială. 146 ~ i3 •• 4* l direcţia curentului /•'/X.

etc. .....Curentul exogen de cuplaj. 750 ....Vectorii indică poziţia direcţiei de interfwwll maximă la diverst l M . zona de interferenţ a e= electrod curent exogen de cuplaj \ iec curent exogen / de cuplaj \ jg..t 2 .

procedeul astfel utilizat ' . Tehnicile de aplicaţie ale curenţilor interferenţiali t' deosebesc fundamental două tehnici de aplicare a curenţilor interferenţiali io: statică şi cinetică.tunul „electrokineziterapie". In. Electrozii de tip placă se fixează de preferinţă Ui elastice sau cu săculeţi cu nisip sau mai simplu uneori. corespunzătoare ca mărime şi ataşaţi la cablurile cordonului nplu conectat la aparat. electrozii se menţin în timpul procedurii în acelaşi loc şi lor se exercită o presiune constantă.2. Autorul intenţionează ca prin acest procedeu "1 procedura cu efectele analgetice şi vasoactive caracteristice 'iliiidiadinamicdc 100 Hz. Aparate de curenţi interferenţiali tunde aparate au fost utilizate de Nemec.. Fiecare electrod se i un cablu. După anul 1958. se produce o variaţie i * l li u de intensitate maximă a curentului interferenţial.2. 100.3.nidiiil luvslei terapii. care le-a denumit „Endogcnos". utilizaţi câte două perechi. Regiunea i flă în zona de interferenţă a curenţilor. Celelalte două cabluri se leagă la doi electrozi-placă fixaţi iiică(fig. au dimensiuni diferite. presupune ca pe calea mecanismelor li viscerale să acţioneze şi asupra organelor interne. fiind izolaţi electric de acestea. l Iertrozii de tip perniţă sunt de diferite feluri. Intensitatea curentului este reglată de pacient. Amplasarea lor se face în aşa fel încât curenţii să se e/e în mijlocul zonei tratate. se asociază curentului intcrlcrenţial endogen. ) l evidenţia excitarea selectivă în profunzimea ţesuturilor la nivelul locului f l mlogenos Liechtenstein").2.).2.200. bine delimitate. Plăcile sunt introduse în învelişuri umede «liii'A sintetică. doi de joasă l'recven|ă.400 cm2). V. Aceştia constau dintr-un Ic material plastic pe care sunt fixaţi 2 sau 4 electrozi. prin greutatea iul. De asemenea. l )(J menţionat că în afara electrozilor placă se mai utilizează astăzi şi alte două I|B i'leetrozi.5. . acest procedeu a foit MII prin evitarea efectelor nedorite de suprafaţă produse la cei patrii electrOfl imul circuite (aparatele din seria Nemectrodyne-Multidyne). Prin mişcarea permanentă a i im mănuşă de către asistent în timpul tratamentului. 151). care variază de la 50 cm2 In 400 cm2 (50. (clinica cinetică se utilizează doi electrozi „mănuşă" (palmari) care se linile asistentului. i tehnica statică. Electrozii „clasici" sunt cei de tip placă. V. de tip perniţă şi electrozi cu vacuum (vezi la metoda combinată). Ei sunt utilizaţi iiiliirea unor zone mai mici. Utilizarea lor rezultă din imnlii|ia aparatelor prevăzute cu astfel de electrozi.4.

l'iH. . („mănuşi") In tehnic» i m i tă i Flg. /J/-liUllMm «lei i m . 152 Aparatul Ncmcctrodyn 8.

153 . i itcrapie Fig.Aparatul Spinter. 154 .Aparatul Interfrem. .Fig.

precum şi ale unei frecvenţe in modalitatea frecventei constante („Manual").3. permite obţinerea şi aplicarea unor forme noi si n interferenţă (de tipul curenţilor diadinamici şi a curenţilor drepluii) frecvente analgetice şi excitomotorii). pe vase şi aceasta la rândul ei. lanţului simpatic. pe structura neurovegetativă vasculară. 153).2. prin gimnastica musculară realizată de efectul excitm cular. Prototipul aparatului românesc Spinter (fig. hiperemizant şi resorbtiv. combaterea hipoxiilor generatoare de durere (deci şi prin acţiunea vasoi 1. Efectul decontracturant. ca (fi tipiiraliil romAnem (lig. Curentul interfercnţinl numai pe muşchi sănătoşi." formulă de curent interferenţial (mai ales cu frecvenţe „medii" de l. 1. ganglionului stelat. V. Principalele efecte fiziologice ale curenţilor lnk>rfr> Din prezentarea acestor efecte ne vom da seama că ele i1 particularităţile de acţiune ale curenţilor de medie frecvenţă şi din cfccld forme de aplicaţie ale curenţilor interferenţiali descrise anterior în a< Iată deci o prezentare sintetică a acestora: 1. prin alternanţa ritmicn relaxare cu cea de stimulare a ţesutului muscular.2. indirectă. Efectul excitomotor pe musculatura striată (cu toate cele tu cronaxie). line. miotoamelor. a ganglioniloi paravcrtcbrali. Acţiunea excitomotoare pe musculatura netedă este reali/.6. . 155). directă.CJcriiiniiin permite obţinerea < nilcrfcrcn|iiil yi a corecţiei de distanţă (ftg. normoinervaţi. 1.frecvenţele „mici" (sub 10 Hz) produc un efect excitomotor al 11 striaţi normoinervaţi. într-unul şi acelaşi muşchi există fibre musculare cu exci' cronaxie diferită: frecvenţele „mici" (sub 10 Hz) excită toate fibrele nu particularităţile lor electroexcitabile diferite. pe lângă vectorul interfcrcnţial yi selectiv al unuia dintre cele două circuite întâlnit şi la modelul Sici Siemens (fig. se obţiin modalităţi de acţiune: 1. 156). Reluând pe scurt efectele curenţilor interferenţiali în funcţie <l> putem admite că: . 1. obţinut cu frecvenţe „medii" (l2-1 ales cu frecvenţa variabilă între O şi 100 Hz.Aparului Ncmoctrodyn 8 . 1. direct pe musculatui ••< vaselor sanguine şi indirect. Efectul analgetic modifică percepţia dureroasă prin d excitabilităţii dureroase (efectul de acoperire menţionat mai sus). 154) oferă posibilităţi ale interferenţei spaţiale dinamice. Efectul vasculotrofic.' mod indirect. asupra dermatoamelor. cu producere de contracţii fiziologice. 152). Un alt model realizat la Institutul de balneofizioterapic din Bucure v Diafrem (fig.

l .

. 155 . 156 .Aparatul Stereodynator.Fig.Aparatul Diafrem Fig.

' J Fig. i'ig. 157 .Aplicaţie pentru o entorsă tibiotarsiană. 158 . 160 . Fig.Aplicaţie la nivelul genuni I . 159 . Fig.Aplicaţie la nivelul cotului.Aplicaţie de curenţi iniei l la nivelul umărului.

.Fig.Aplicaţie pentru nevralgie de trigemen. 162. 161 -Aplicaţie paravertebrală. Fig.

Sechele paretice ale membrelor în remisic Fig. l . 164 . 163 .Tulburări de circulaţie periferică arterială.n Fig.

contuzii fără leziuni osoase. 167 şi 168). celulite (fig. Indicaţiile şi contraindicaţiile terapeutice ale curenţilor interferenţiali lliţftliilc sunt multiple şi variate şi ele decurg din prezentarea modului de H elivlelor şi a toleranţei curenţilor interferenţiali. • ic.»5 H/) şi cu înlcnsiiiilr siibliininarl a Ctlrcn|il"i.l până în prezent. afecţiuni !<• micului bazin prin efecte spasmolitice la nivelul musculaturii netede.mcthi" 11 . i le cronice persistente. 157). 'iii ale organelor interne u'/ii biliare.1. neuromialgii. luxaţii. boală ulceroasă. genunchi. mii vasculare periferice i i de circulaţie arterială. 'ilrozc . .iţite cronice (fig. rcsorbtiv şi antialgic (confirmate de cercetări efectuate la Institutul ilerapie din Bucureşti) (fig. i l i n i totodată c. • n|rle „rapide" (SO 100 H/) au un efect analgctic.1. •unii dureroase cuetiopatogenii diverse ale coloanei vertebrale: spon-11 iţe. 165. venoasă şi limfatică cu sau fără tulburări r vasculogene localizate.l . leziuni postcontuzionale: sindrom algoneurodistrofic entorse. 169). stări postcontuzionale l ilgii şi nevrite diferite (fig. 160). parametrite. ''.în aceleaşi stadii. Lucian Chirilă) au demonstrat eficienţa iferenţiali în tratamentul sindromului de ischemie periferică cronică Ieroză obliterantă în stadiile I şi II. cercetări clinico-terapeutice efectuate în anii 1983-1985 la profil din Bucureşti (dr. trombangeită obliterantă şi ' ihctică . 164. . 163).iologicc şi a lărgirii ariei de aplicaţii terapeutice ale acestora. gleznă etc. scolioze. 162).i . •Ie paretice ale membrelor. '(luni ale aparatului locomotor posttraumatice. dismenoree.umăr. cot. f i u i i i ginecologice ' ' • • . !> i nnlmctiiraiil si vasculolrolic. în remisie (fig. . metroanexite nespecifice. ncfiind cunoscute şi explicate pe •ucArilc ll/iologicc şi bio-histochimice induse de acţiunea curenţilor i in (esuturi. domeniu. 166). ( i i i n i articulare din domeniul patologiei reumatismale: artrite.cu diferite localizări . există perspectiva certă a îmbogăţirii cunoştinţelor noastre 111 lor lor lî/. hematoame (fig. mialgii. discopatii.

Fig. 166. Fig. 165 .Tulburări de circulaţie veno-Hmfatică la membrele infenotth .Tulburări de circulaţie periferică arterială.

. Fig. 167 .Aplicaţie în afecţiuni ginecologice.Aplicaţie în afecţiuni ginecologice.Fig. 168.

Fig. .Fig.Aplicaţi* te afecţiuni vezicale. 169 .Tratamentul unor suferinţe ale organelor abdominale. 170.

stări disfuncţionale dornic (fig. 171 . (iiini icno-urinarc: tulburări ale secreţiei urinare cu rctenţii bu/inctalc. V 2.. 8.ilcgcrea şi fixarea frecvenţei şi a modalităţii de interferenţă alese şi v arca intensităţii. procesele inflamatorii purulente. hipertrofii de prostată. 170). alegerea şi fixarea . 171).Aplicaţie în afecţiuni ale prostatei. nionii intestinale îl. i n|iilc toracice în aria precordială în cazurile cu tulburări cardiace nr|ioiialc şi la cele cu stimulator cardiac. .i de lucru cu aparatele de curenţi interferenţiali include manevrele lina. Tehnici de utilizare ale unor aparate cu curenţi interferenţiali . irnloză activă şi cronic-evolutivă cu diferite localizări. precum şi elemente i i-. vc/Jcnlc prin deficit al dctrusorului şi sfmctcrului vezical (fig. legate de caracteristicile şi posibilităţile oferite de diferitele modele Fig. io in Mânuitorii ale prostatei.unii lunc|loiinlc intestinale: hipcrtonii Mpiistlcc. durata şi numărul şedinţelor etc. legate de reperarea corectă a regiunii de tratat. • Indicaţii | unu febrile de diferite etiologii.

Electrozii punctiformi: sunt patru electrozi punctiformi cu di. strânse Iară comprimarea ţesuturilor sau în funcţie de regiunea tratată. la distanţă de 7 mm. de aceea se mai nuincm „plaţi". deci se dispun în diagnonală l'wi Pentru a nu fi confundate. mclnli'/. aşezaţi diagonal. 172.i testare (fig. Electrozii plaţi se fixează cel mai bine cu benzi de cauciuc. Ri sunt confecţionaţi din metal sau cauciuc special.ii|Mirl fi (le t'li'clro/l iiiill/n(l IM ii|iiii'n|llk dt curenţi ii) Electrozii clasici sunt în Cornul de placă. Fig. Nu se recomandă utilizarea hi cu nisip din cauza deranjării circulaţiei locale prin compresiunea CXCMI n. 172 şi 173).n acesta.» dimensiuni diferite.• se aplică tctrapolar în perechi de mărimi egale şi se plasează în cruciş do în cupluri de aceeaşi culoare a cablului. la toate aparatele. al doilea i poate „închide" separat prin cuplarea electrozilor în afara pacientului. în afară de electrozii plaţi se m* utiliza electrozi de diferite tipuri. pentru zone mici de tratat şi o. prin apr către segmentul corporal prin greutatea sa. recomandaţi în anumite indicaţii tcrap . un ataşează la cablurile cordonului cvadruplu racordat la aparat printr-o mul . .n 4 mm. mai frecvent utilizaţi fiind cei de 50. cablurile fiecărui curent r l aceeaşi culoare sau simbol (care pot diferi de la aparat la aparat).. Când există indicaţia de aplicaţie cu un singur circuit. 100 sau 200 introduc în învelişuri de textură sintetică de mărime corespunzătoare. b) Electrozi speciali In cadrul tehnicii de aplicaţie statică.Electrozi punctiformi aplicaţi pentru testare.

l .

. Fig.Electrozi pentru ochi.Electrozi punctiformi aplicaţi în terapia unei nevralgii supraorbitare.^^ ^^a jj j^ ^ ^HI 171 . 174. ' i c irozii pentru ochi (fig.iplicaţi deasupra globilor oculari şi doi electrozi-pernuţă plasaţi în in peste apofizele mastoide (electrozii „pernuţă" sunt destinaţi tritirll iilreumscrise superficiale).. rj|. 174) sunt constituiţi dintr-o mască oculară cu ' .

175 . dup menţionat mai sus. Electrozi cu 4 câmpuri: o „pernă" plată (de 17/17 cm) cu 4 oltt»M' suprafaţă mare. dispuşi diagonal . 1. aplicabili doar perechi. umezită. Electrozi cu două câmpuri: o pereche de permite plate (de 17 9. 1. 175). Reglarea intensităţii curentului se face K1' pacient. cu strat intermediar textil. ui ' separat. Se aplică astfel încât cablurile de culori di h dispuse diagonal faţă în faţă. Procedeul descris este denumit şi „electrokineziterapie". până la intensitatea dorită. Electrozi inelari toracici: sunt doi electrozi în formă de inel. 176).Fig. după exemplul citat . Electrozi palmari („mănuşă") sunt electrozi cu suprafaţă mare c> pe palmă şi se fixează cu benzi de cauciuc sau leucoplast pe dosul i racordează la câte un cablu cvadruplu cu două culori deosebite. Celt cabluri se ataşează la doi electrozi-placă cu mărimea de 200 cm2 în textură sintetică. în care caz se va conecta un între aparat şi cablul de racord sau cele două „manşoane" termin scurtcircuita. Indicaţiile terapeutice care beneficiază cel mai mult de această u contracturile musculare localizate şi punctele dureroase circumscrise.în combinaţie cu doi placă. Se poate aplica tetrapolar . " 1.numiţi electrozi tetrapolari. 1.sau bipolar. Cu banda elastică scurtă se leagă cei d<» iar cu benzile de cauciuc se fixează peste spate şi umeri (fig.Aplicaţie cu electrozi inelari toracici în stimularea lactaţiel. apoi aceasta se poate regla pe parcui •• de tratament (fig. la care aplicarea metodei este interzisrt.1 câte 2 electrozi mari. . V regiunile hemitoracelui stâng la cei cu tulburări cardiace şi funcţionalipacienţii cu stimulator cardiac.

iplicaţia a 4 plăci cu ventuze..Utilizarea electrozilor palmari („mănuşă") în metoda cinetică. în locul cablurilor drozi. circuitele se formează prin cuplarea culorii identice de la cablul lui-placă cu cea a furtunului de la electrodul-ventuză. în această ultimă situaţie.2. Tehnica de aplicaţie şi avantajele se ataşează la componenta Endovac cu curenţi de excitaţie ce face „combina" terapeutică reprezentată de aparatele de acest gen (exemplu > est-german „Nemectrodyn-Endovac"). ' k'ctrozii cu vid (vacuum) sau „ ventuză ". ^c află în decubit dorsal şi se foloseşte pentru racorduri. /•'/>. 176 . ' i lodalitatea de aplicaţie combinată Endovac cu Nemectrodyn pot fi utilizaţi > md-ventuză cu doi electrozi-placă sau 4 electrozi-ventuză cu 4 electrozi-Jeosebi în tratamentul simultan al extremităţilor). cele două ntc cuplându-se prin cablul special cu bucşe pentapolară. aceeaşi culoare a cablului cvadruplu pentru electrozii-placă de la idyn. în prima variantă.t H|f sau flaşte. culorile identice se cuplează în diagonală. i de aplicare a electrozilorventuză se va avea grijă ca: l >i ireţii de cauciuc introduşi în aceşti electrozi să nu fie prea umeziţi (trebuie '"i'-i) şi este interzisă umezirea cu soluţii chimice. în acest caz se va avea grijă ca fişele libere ale cablului cvadruplu ilingă. inclusiv cu clorură tic r reglează întâi un vid complet prin răsucirea comutatorului acrutorului lipnpla până la refuz pentru a crea o bună aderenţă la tegument în /. Ei pot fi utilizaţi separat sau în | ic cu curenţii interferenţiali. .

printr-o augmentare de 30 de ori a vascularizaţiei prin capilarele activizate. de exemplu. Dozarea va fi la intensitate joasă sau medie. Ca indicaţii terapeutice la metoda combinată pot fi reţinute aproape Io. Contraindicaţiile sunt reprezentate de procesele inflamatorii acute şi zoi H U cu pericol de sângerare certă sau acută (fig. descrise în subcapitolele precedente. Pacientul sesizează de regulă o senzaţie de „furnicătură" puternică. sunt îmbunătăţite aportul arterial de materii nutritive şi eliminarea pe cale venoasă a produselor de dezasimilaţip. La frecvenţe m mari (în jur de 100 Hz constant sau 90-100 Hz variabil-ritmic) sunt supoi intensităţi mai mari ale curentului decât la joasă frecvenţă.. Se va avea grijă ca intensitatea curentului să crescută progresiv şi la sfârşitul şedinţei să fie redusă de asemenea progresiv. Intensitatea curentului. 177). ca la Nemectrodyn 8. 30/minut ou (>0/minut.tip Nemectrodyne. pf manevrarea lentă a potenţiometrelor corespunzătoare (distinct pentru cele de circuite la unele modele de aparate .şi extracelular. precum şi cele indicate masajul n manual. Efectul vasodilatator şi trofic al curentului de interferenţă creşte la rândul său efectele pulsaţiilor produse de vid. crescfl tui conductibilitatea ţesuturilor la curenţi interferenţiali printr-o mai bună repartiţii lichidiană sub electrozi. sunt reglate reflex elementele sistemului nervos vegetativ local. plăcută.H afecţiunile indicate terapiei de joasă frecvenţă. Undele de aspiraţie produse de generatorul de impulsuri din Endovae reali/cază un masaj tisular de joasă frecvenţă cu trenuri de impulsuri în trei game diferite şi cu intensitate diferită. Cele trei game sunt 15. este accentuat transferul ionic între spaţiul intra. în condiţiile de aplicaţie concomitentă a curenţilor interferenţiali din componenta Nemectrodyn cu masajul prin vid-aspiraţie obţinut prin undele dl joasă frecvenţă. Masajul profund de aspiraţie reduce mult rezistenţa electrică tisulară. Utilizarea combinată a celor două forme di terapie permite şi reducerea duratei şedinţei de tratament.4 kg/m1 indicată de manometru! epuratului. Multidyne sau la potcnţiometru comun pentru cele două circuite. Frecvenţa fixată în aplicaţia terapeutică va fi în funcţie de scopurile terapcutig| j urmărite. curentului nu va fi dozată la valori prea mari pentru a se evita instalarea um-i . totuşi intensit. Interfre( Diafrcm). dar bil tolerată. de asemenea este activizată dinamica circulaţiei limfatici dintre sistemul limfatic şi spaţiile intercelulare. 30 şi 60 impulsuri pe minut şi pot fi alese prin acţionarea unuia din cele trei butoane separate corespunzătoare. Ele pot fi acţionate şi concomitent.ie reglcn/A imbpreimmoN renli/ată sub ventuze prin răsucirea comutatorului Bciolomhii pflnrt la atingerea unei valori înjur de 0. în scopul obţinerii unei succesiuni mai rapide a impulsurilor. se realizează o augmentare reciprocă a efectelor fiecărei metode.

ca la aplicaţiile de joasă frecvenţă. Pot fi tratate ca/. se indică şedinţe de 15-20 minute la aplicaţiile ii i'lcctrozi-placă şi durate de 10 minute la aplicaţiile cu electrozi-ventuză. 177. în general. putem prelungi i ia şedinţei. în funcţie de modul cum reacţioncuzA ţkcicntul. i intensitatea curentului este dozată la o valoare mai redusă. de afecţiunea tratată şi de rezultatele obţinute. Putem să ne 'im după principiul că la tipurile de organism vagoton să urmărim dozarea mai [| a efectelor prin prelungirea duratei şedinţelor. Nu are importanţă dacă senzaţia de curent slăbeşte în timpul i niţei.Aplicaţie combinată de electrozi placă cu electrozi ventuză.Fig. iar la tipurile simpaticotone. i u obţinerea efectelor scontate. vom putea scurta durata şedinţelor de tratament.tiri In Nre să fie necesare şi suficiente 6-8 şedinţe şi altele la care se ajunge la o scrio df 14 lilectroterapie . Numărul şedinţelor. în cazul gimnasticii musculare electrice („electrokinezia") se va creşte nsitatea curentului până la obţinerea contracţiei musculare dorite. niracţii tetanice. Este variabil. Durata şedinţelor.

UV l• fcrt b. se realizează prin manevrarea clapctci corcspun existentă pe panoul tipurilor de aparate prevăzute cu această posibilitate Vectorul interferenţial.ilnic sau lot la 2 /.ilc. Apll» pol luce /. vom acţiona vectorul interferenţial a cărui acţiuni1 <asemenea prezentată mai sus. mile In care NC nprecln?. Când avem de tratat regiuni corporale cu /om în profunzime. se iccomandâ intcrciilurcu nuci ptiu/c de 14 /ilc.t ei» nc< i un iniinBr nml i jcdin|o (pcito 12). . Corecţia („ egalizarea ") distantei dintre electrozi a cărei raţiune gi itii| uu fost descrise mai sus.14-16 şedinţe. la care este necesară combaterea direcţiilor „prcl'ercn|i curentului endogen. in funcţie de ca/. şi indicaţie. In cu.

CLASIFICARE Aplicarea terapeutică a câmpului electric şi magnetic de înaltă frecvenţă şi a pk»r electromagnetice (undele decimetrice de 69 cm şi microundele de 12.25 cm) |('von|u peste 300 kHz (pragul lui Nemst) reprezintă terapia cu înaltă frecvenţă.12 MHz şi X = ll. Tabelul 4 i Uilfkurea după domeniile de frecvenţă. Nu se mai foloseşte Tratament cu unde scurte (US).CAPITOLUL VI TERAPIA cu ÎNALTĂ FRECVENŢĂ VI. lungimea de undă şi procedurile terapeutice de înaltă frecvenţă folosite în etapa actuală (după H.06m Nu se utilizează în terapeutică Tratament cu unde decimetrice de 69 cm (434 MHz) şi tratament cu microunde de 12. atunci ni ilit'crenţa de potenţial dintre armăturile condensatorului învinge rezistenţii . cu N = 27. 1. Edel) M|II şi lungimea ilr undă Denumirea gamelor de înaltă frecvenţă Procedura terapeutică II Ml/ -3MH MMI l 000 m Unde hectometrice sau unde medii l Im i 10 MHz " 100 m | MM/ 300 MHz l» l 10 m |lMII/-3GHz II) 100 cm HH/ 30 GH l 10 cm |t ! l l / .3 0 0 G H z 10 mm Unde decametrice sau unde scurte (HF) Unde metrice sau unde ultrascurte (VHF) Unde decimetrice (UHF) . DEFINIŢIE.Ultrasunete 800 kHz =1.Diatermia până la 3 MHz X = 100 m.2 MODUL DE PRODUCERE A CURENŢILOR ° OK ÎNALTĂ FRECVENŢĂ ÎN SCOP TERAPEUTIC l . . 178). Componentele principale ale Ji uliului sunt bobina (L) şi condensatorul (C).25 cm-(2 450 MHz) Unde centimetrice (SHF) Unde milimetrice (EHF) V 1.11 baza primelor aparate de înaltă frecvenţă stă circuitul oscilant în care s-a nins un „scânteietor" („eclator") (fig. Principiul de funcţionare a i nilului oscilant se bazează pe fenomenul de descărcare a condensatorului.87 mm.

7 79-Unde electromagnetice «nii f-perioada (este constantă). Introducerea şi utilizarea ulterioară a magnetronului în locul triodelor nil îl obţinerea de unde cu X şi mai scurtă. Bobina din circuit reîncarcă conde n > prin autoinducţie. circa 16-20 oscilaţii la fiecare dese. Acest sistem de pioili a curenţilor de înaltă frecvenţă era întâlnit la aparatele de d'arsonvalu<ii¥t debitau curent cu unde lungi (2 000-600 m). cu lungimi de undă „scurte cea mai mare importanţă şi aplicabilitate în acest domeniu terapeutic. stratului de aer existent între ele. Fig. / ini> în descreştere. 180. d«i efectelor fiziologice şi terapeutice. Oscilaţiile prin intermediul triodelor au un caracter întreţinut (amplitudini egale) continuu (fără pauze) şi o frecvenţă considerabil crescută (fig. 179). deci undele produse vor avea amplitudini din ce în ce mai reduse. în această clipa i scânteia şi se formează un nou tren de unde amortizate.181) astfel frecvenţe cuprinse între 10 şi 100 MHz. făcut posibilă creşterea numărului trenurilor de unde amortizate propoi|itmij numărul eclatorilor introduşi. precum şi a uşurinţei în aplicare.n condensatorului.Flg. urmează o pauză de circa 500 de ori mai lungă. în sens invers decât a fost în clipa producerii primei scAm • descărcările succesive într-un sens şi altul. Scânteia apărută la nivelul scântcictoiuliii fapt un „buchet" de scântei) străbate dielectricul în ambele sensuri. S-a ajuns astfel la 20 de eclatori în circii H ' aparat. Transformatorul principal mai debitează curent electric de tensiuni mai necesar pentru unele dispozitive din aparat. într <> •'•> extrem de scurtă (milionimi de secundă). Postul de alimentare este compus dintr-un sistem de transformare cur» racordat la reţea şi debitează un curent de peste l 000 volţi necesar pentru mt| tron. Undele amortizate au aceeaşi lungime de undă pe tot pan 11 • • 11 după un tren de unde amortizate. Asemenea aparate furnizau curenţi de înaltă frecvenţă cu unde i > 600-150 m (diatermia cu um care astăzi nu se mai utilizează în terapeuii înlocuirea eclatorilor cu tuburi electronice cu 3 electrozi (triode) a în mod esenţial caracteristicile undelor de înaltă frecvenţă. timp în i -loc reîncărcarea condensatorului până la limita lui superioară. 178 . . intensitatea curentului scade i• •• zero. Introducerea în circuit a unui număr mai mare de scânteietori (ce Ulm l. undele decimetrice şi microundele (vc/i lwln Generatorul de microunde se compune dintr-un post de alimentare cu tfitt electrică. un magnetron şi piese intermediare.Schema unui circuit oscilant. am<" du-se (fig.

Celelalte elemente 11 c lor sunt reprezentate de o antenă emiţătoare. 181 . Trebuie să un că generatoarele de înaltă frecvenţă funcţionează pe aceleaşi lungimi i u reţeaua de radiofonie. s h>- o X >yi L1g o d p 0 ^ l înde electromagnetice întreţinute. i circuitului generator intră: (fig. la convenţia din 1947 de la Atlantic City s-a r plan internaţional ca aparatele de terapie cu unde scurte să fie fabricate anumite game de lungimi de undă şi anume 22.ile efectelor fiziologice produse. trioda.nctronul constituie partea cea mai importantă a generatorului.3. nu considerăm ' descrierea structurii aparatelor care generau aceste game de lungimi i rate de unde scurte cuprind un circuit generator şi un circuit rezonator. 11. un reflector-localizator de 'i cablu flexibil blindat care transportă curentul de înaltă tensiune între i uiloare şi magnetron şi un braţ cu articulaţii mobile care susţine emiţătorul. . Ca atare.12 m. '•sic aparate furnizează impulsurile de IF în regim continuu.06 m şi 7. . în nsiiatca şi direcţia curentului de electroni între catod şi anod sunt comandate iinp magnetic ale cărui linii de forţă sunt perpendiculare pe direcţia ' i i l o r electronilor. Majoritatea aparatelor r cu unde scurte fabricate şi utilizate în ultimele 2-3 decenii în Europa •ii curenţi cu lungimea de undă de 11. menţionăm că în gama de lungimi de undă între 7 şi 22 m nu există . VI. înconjurat de anod. APARATELE DE UNDE SCURTE l'iccizăm mai întâi că înalta frecvenţă cu unde „lungi" (d'arsonvalizarea) şi medii" (diatermia) nu se mai utilizează în terapie. cu catodul cilindric situat central.1 de undă este o constantă a fiecărui aparat în parte.n F .06 m (corespunzătoare frecvenţei de UI/). 182) un transformator.•ilarea acestor inconveniente.32 m.Schema de principiu a circuitului oscilant cu lampă. în interiorul magnetronului este vid. . mai multe bobine de şoc. miliuinpur-i| ţi potenţiometrul corespunzător. un condenlocare. o rezistenţă mare de încărcare. putând astfel perturba recepţia aparatelor radio. i if. Este un (ionic special.

Astfel de modele.1 corporale tratate. se exprimă în kilohertzi (l H l • l 000 H/. bornele aparatului şi electrozii. condei > variabil. Electrozii utilizaţi în procedurile cu unde scurte sunt descrişi la prc/t metodelor de aplicare ale acestora. aparatele moderne.TUR KW 4-1. 182.Frecvenţa foarte mare (peste 100 000 Hz). el făcând partea integrantă din circuit. PROPRIETĂŢILE FIZICE ALE CURENŢILOR DE ÎNALTĂ FRECVENĂ Curenţii de înaltă frecvenţă au o serie de caracteristici care le deosebiri nete faţă de curenţii galvanici şi de cei cu frecvenţe joase: . Rr ş. tor de scală pentru intensitate). p" slrflbatc cu uşurinţă capacităţi pe care curenţii de joasă frecvenţă nu le pol N Astfel. ci traversează condensatorii. Circuitul rezonator (al bolnavului) cuprinde seiful de inducţie.Diamat G) sunt de mai multă vreme în dotarea şi exploatam de specialitate. „Intrarea în re/un circuitul generator se apreciază cu ajutorul unei lămpi de control al acoi < i Dacă modelele vechi ale aparatelor de unde scurte erau înzestrate (. mcgahertzi (l MHz = l 000 kHz) şi gigahertzi (l GHz = l 000 M" lungimea lor de undă descrescând de la hectometri la metri.a. ampermetru termic.-im de comandă mai complicat (Joulemetru pentru acord.Ultratherm. RFG .Schema de principiu a unui aparat de unde scurte. decimetri.000000000 oocn TI T2 Fig. ccnllhi Curenţii de înaltă frecvenţă produc fenomene importante capacitivc. In acest circuit este introdus p > iîure va reprezenta o capacitate care variază după rezistenţa electrica .). având asigurată a» automată a celor două circuite şi comutator comun pentru pornire şi i intensităţii necesită o manevrare simplificată. Polonia . realizate • producătoare din multe ţari (RDG . putând să acţioneze în circuit deschis . VI.4.

cum ar fi conductorii urentul de IF se propagă la suprafaţă. la distanţe foarte mari. vmiii|i. formulate Q = K • I2 • R • t. durata stimulului | li MII le scurtă . unde nuitmclice de aceeaşi frecvenţă cu a curentului care le-a generat.sub 0. datorită uuacteristici principale. cu rezistenţa şi cu durata (timpul montului). furnizate de exemplu de aparatul cu curenţi analgici utilizat mai demult iic). nu produc fenomene de polarizare. de metodologii istanţele electrozilor (proiectorilor) faţă de suprafaţa corporală ti ntnlfl . de constantele electrice yi lluiităţile histobiochimice ale structurilor tisulare străbătute. Acest efect caloric este frecvent utilizat în terapie. fenomen denumit efect „pelicular". iipul de înaltă frecvenţă încălzeşte puternic corpurile metalice şi soluţiile t\ mediile metalice omogene.24.i cAmpului iiulticlor cslc mai rapidă şi forţa clcctromoloarc cHlc mai ndicatft (conform legii lui Faraday). Notăm că primul care a aplicat undele scurte în ii fost germanul Schliephake la Giessen în anul 1928. Au efecte calorice de profunzime fără a produce leziuni cutanate. PROPRIETĂŢILE FIZIOLOGICE ALE UNDELOR SCURTE 'l V 1. conform legii lui Joule. curenţii de IF sunt utilizaţi în procedurile de ilempic cu acţiune profundă. într-un câmp electromagnetic de înaltă •i)crii>ia electrică se transformă în energie calorică. i 111 enţ i i de IF traversează cu dificultate obstacolul reprezentat de impedanţa uiic l'iopagarea curenţilor de IF într-un mediu heterogen nu urmează legile )|lt< pentru curentul continuu.nu poate provoca excitaţia structurilor nervoase. PARTICULARITĂŢILE CURENŢILOR DE ÎNALTĂ I'KI'CVENŢĂ ŞI PRINCIPALELE ACŢIUNI BIOLOGICE ŞI FIZIOLOGICE ALE ACESTORA Nu au acţiune electrolitică şi electrochimică (cu excepţia înaltei frecvenţe ir. cu rezistenţă mică . VI.5. Fenomenul radiofoniei. xliiriTca de energic calorică. în care K iiiinlA egală cu 0. în consecinţă. radiolocaţiei şi televiziunii. ('m cutii de IF transmit în mediul înconjurător. IVnctraţia lor tisulară şi efectul caloric depind în primul rând de frecvcn|n Iilor (ea creşte odată cu creşterea frecvenţei). Cu cAt frecventa urc. Căldura produsă este >oi|ională cu pătratul intensităţii.lenţii de II |)i(uluc fenomene inductive foailc iiuircutc. Nu provoacă excitaţie neuromusculară: la frecvenţă înaltă. Această proprietate are o irci'lrt în metoda de terapie cu us în câmp inductor. UNDELE SCURTE M VI.01 ms .1.

1. aceasta scade net la aplicaţiile curenţilor de IF de la 5 U ia 50 ohmi.domcn i frecvenţe. izolant" (Dumoulin).. 183 Comportamentul ţesuturilor ca un conductor complex (schema lui Philipson). 1 . ţesuturile se comp capacitate.1 000 m . în. 5. Stratul cornos al pielii reprezintă un . VI. 1. precum pielea. în timp 1 1 cu lugime de undă mai mică. cu cât frecvenţa curentului este mai mare.c Hr- r-VvVi «2 HI Fig. Ţesuturile se comportă ca un conductor complex format din rc/isUcapacităţi (C) (fig. la care rezisU' nată este crescută. 184 Comportamentul tegumentului • binaţic de capacităţi şi rc/. însuşi tegumentul se comportă ca o combinaţie de capacităţi (C) şi i (R). Cele mai acceptate ipoteze susţin că procesele bi< care se petrec în dielectricul tisular sunt tributare teoriei „dielectricului nu (Maxwcll-Wagner) şi teoriei „dipolului" (Debye). pe caii încălzesc relativ prin degajarea unei cantităţi mai mari de curent).unde hec t sau . precum undele decametrice sau „scurte" ( I u acţionează mai ales „capacitiv" (străbătând mai uşor straturile mai rău i toare). încălzind mai mult ţesutul subcutanat. Cu cât frecvenţa curenţilor aplicaţi este mai m curentul continuu). curentul trecând prin tegument fără să-1 încălzească. fenomen marcat la nivelul < celulo-adipos. 1 . 184). penetraţia curentului având loc prin vase şi canalele sii< spre deosebire de comportarea în faţa curentului continuu. ' subcutanate reacţionează la curenţii de IF ca un „electrolit central": i tegumentului la curenţii de IF este mai redusă. Mai trebuie să menţionăm şi următoarele situaţii particulare ce inii transferul şi acumularea de energie calorică: 1. curenţii cu lungime de undă mai mare ( 1 00. când tegumentul este umed (în caz de transpiraţie de exemplu).islcn|' Flg. rezistenţa tisulară (şi cutanată) faţă de curent este in Dimpotrivă. 1. medii" aparţinând diatermiei) au un mod de propagare tisulară pn prin conducţie (evitând structurile mai rezistente.1. Modul de acţiune în intimitatea tisulară Prin cercetările efectuate s-a încercat a se explica modul de acţiune u i de l F asupra ţesuturilor. distanţarea electrozilor faţă de tegument (suprafaţa corporală) arc t un efect mai profund crescând intervenţia acţiunii „capacitive". 183). i lui scade şi temperatura cutanată creşte prin intervenţia oiti fenomenului de O fenomenul nu se produce când electrozii sunt distanţaţi faţă de tegument. astfel că energia calorică NI l cază mai mult sub tegument. dispuse în paralel (fig.

conform legii lui Joule. relaxând antagoniştii. Plini yi acţiune asupra glandelor endocrine încă neelucidată. ' flitul de înaltă frecvenţă trece prin ser ca şi curent de conducţie (dezvoltând unică). ar apărea curenţi de conducere şi de deplasare n'nţi. i ia „dipolului" se aplică în cazul aplicaţiilor de microunde. iar în aplicaţiile i extremităţii cefalice prin acţiune asupra hipotalamusului. o scădere a tensiunii arteriale | n|i|iui(iile generale). i Miorelaxant-antispastic. acest efect i rrt este influenţat şi de durata aplicaţiilor (se manifestă mai ales la cele de mai scurtă). u'cste medii stratificate.i/A potenţiale electrice. VI. l Activarea metabolismului. t i l u i i l e sunt alcătuite din lichide hune conducătoare electric. scade reobaza şi scurtează cronaxia. atât pic.i TNJII de lip Mnxwell-Wagner la nivelul clementelor structurilor tisulare.i mu undelor Ncurlc.06 m). Milta mai departe.n > \plu. . i ohmică se transformă în căldură.1. Această structură Ic iiniclcrul de „circuite electrice neomogene" stratificate complex. l . iar > i celulară are caracter izolant cu rezistenţă ohmică. prin acţiune reflexă (eliberare de substanţe vasoactivate) şi i viitodilataţie generală având ca efect secundar. Dozele aflate în limite normale stimulează metabolismul iele tratate. pe care le • l. l Iodul terapeutic derivat din acţiunea căldurii l Iliperemizant. iar prin membrane.deeiimelrU' • l l . I) Asupra musculaturii: scade tonusul muscular. acţiunea acestora s . Acţiunea fiziologică a efectului caloric ii) Asupra metabolismului: creşte necesarul de oxigen şi de substrat nutritiv i t ieste catabolismul.creşte | hililatea.5. La trecerea curentului.2. la nivelul suprafeţelor de delimitare dintre diferitele straturi tisulare . în mediul sanguin. i ) Asupra sistemului nervos: l a nivelul sistemului nervos central (prin aplicaţii asupra regiunii cefalice) (un flec t sedativ. în | (lile locale se explică prin îmbunătăţirea circulaţiei locale. viteza de conducere. ' Analgetic. hematiile se comportă ca legături rate doi condensatori în care mediul intracelular este bun conducător. ca un curent de deplasare. .1. Ne mai susţine un efect de creştere a capacităţii imunologice a organismului.în regim de dozare corectă . l ») Asupra circulaţiei: cercetări reografice au demonstrat la subiecţii cu sau itilluiiări circulatorii o activare vizibilă a circulaţiei (hiperemie activă).u nivelul sistemului nervos periferic . prin directă locală. delimitate •MUC (si alte clemente structurale) rău conducătoare. cu consum redus • şi Iară efect caloric. cAt şi microscopic.

. băile cu aer cald. de asemenea. spre deosebii Iclaltc metode flzioterapeutice citate.ire tisulară profundă nemijlocită. condiţie în care încălzirea straturilor şi zonelor mai pn>i produce pe calea reflexului cutivisceral. în sensul că temperatura corpului IÎM licată timp de 48-72 de ore după procedură. Regiunea tratată se află în interiorul câmpului condensator repn .MODALITĂŢI DK AI'I. METODA ÎN CÂMP CONDENSATOR A fost introdusă în terapie în 1928 de Shliephake şi Esau.ioncuză ca stimuli termici) este adus prin intermediul învelişului cm ustituit de tegument. totodată. 185 . Diferenţa constă în principal în faptul că în timp ce curenţii de 1F pr»» :ftl?.5.1.'.clrozi şi formează împreună cu materialul izolant ce-l separă de eiectrou i i diclectric care prezintă o pierdere de energie de tip ohmic (fig. aportul caloric al celorlalte procedat . catapht de. una din cele mai răspândite. .n •c deosebire de alte metode şi proceduri terapeutice la care călduia t > •pului din mediul extern (utilizarea razelor infraroşii. tamcnt fizical nu se înlocuiesc una pe cealaltă. băile calde. aplicaţiile terapeutIt iltă frecvenţă au un efect remanent (de durată mai lungă).2.stc cea mai veche procedură din domeniul terapiei cu niu-nţi îl cvcnţfl şi. La această foi nu ilr >duce o cndotermic (căldura se formează în interiorul ţesuturilor oi|'. împachetările. l Fig. şi cu aburi etc. Aceste posibilităţi şi mijind. 185).H'AŢIK Al l l M)i:i OK SCUKTK F.VI .Aplicaţie terapeutică în câmp condensator. VI. Presupn •cuit generator constituit de aparatul de unde scurte utilizat şi un circuil < ih/at de electrozii în „câmpul" cărora este introdus pacientul. ci se aleg în funcţie de v> iopatologice vizate şi de scopul terapeutic urmărit.).

Distanţa plăcilor faţă de tegument poate fi Ml. 12/18cm. precum 9! de rrj electrozilor faţă de suprafaţa corporală.). nu reprezinlfl ini standardizate. iistfcl încât la aplicare. | i unea undelor scurte asupra ţesuturilor depinde de natura lor diferită. . se transformă în căldură. Aceştia se aplică M )M' eorpul pacientului şi sunt utilizaţi în cazurile în care dorim să tratăm cu zone corporale plane sau pacienţi imobilizaţi la pat (fig. cât şi a celor flexibili. echivalent al iliu alternativ din conductor (curent de conducţie). mijlocii şi mari. 10/16cm. având diametrul de 40. 85. încălzirea regiunii respective 'urmă şi încălzirea superficială a pielii este evitată. Curentul de deplasare ffl" diclcctricul şi în interiorul acestuia.Electrozi de tip Schliephake. 187). 186 . în principiu ilcscmnaţi ca electrozi mici. c l rozii plaţi sau „flexibili" sunt confecţionaţi din cauciuc. ci variază în funcţie de fabrica producătoare.F i g. l «cest diclectric. 130 sau Ipiil. atât a celor rigizi. având diferite mi (8-14 cm. 18/27 cm etc. fliilibrarea rezonanţei între circuitul generator (cuprinzând tuburi electro-|| cel rezonator (constituit de dielectric) se face cu ajutorul unui condensator îl i nre la aparatele moderne funcţionează automat. 14/20 cm. fiind încorporaţi ••Ift învelită în pânză albă sau alte materiale uşor lavabile. numiţi şi electrozi „rigizi". care constau în plăci metalice rotunde izolate într-o capsulă de sticlă ţi iniilerial plastic de diferite dimensiuni. sub influenţa curentului alternativ de înaltă frecvenţă are Irhiinb periodic de sarcini electrice (curent de deplasare). nlru aplicaţiile în câmp condensator se utilizează electrozi de tip : i uikc. S-a i nt că la o oarecare distanţă (cea 2-4 cm). care i nft constante dielectrice şi rezistenţe specifice deosebite. permite o distanţă de circa 3 cm faţă de tegument şi 186). n relaţia complementară dintre curentul de conducţie şi curentul de r rezultă că electrozii nu trebuie neapărat fixaţi la suprafaţa corpului. i irimea electrozilor.

în concluzie: tegumentul şi ţesutul gras subcutanat prezintă tendin(» tlt» | /. Pe măsură ce frecvenţa curentului aplicat creşte. Micşorarea distanţei dintre electrozi şi suprafaţa corporală duce la O tiiw mai marc în suprafaţă. aplicaţiile în câmp coiul» reprc/intă o metodă adecvată pentru obţinerea unei încălziri de profunzimi' = se respectă regula distanţei (3-4 cm).Electrozi plaţi sau „flexibili". Ţesuturile bogate în apă şi proteine (20 g%). Ţesutul gras. .Fig. se în mult mai puternic. fenomen valabil pentru ambele grupe do l bune şi rău conducătoare. inclusiv a celor din profunzime. Prin creşterea distanţei dintre electrozi şi tegumei posibilitatea omogenizării parţiale a câmpului electric. trebuie să mărim distanţa dintre < şi suprafaţa corporală. se remarcă o ten scădere a rezistenţei electrice. au o rezistenţă mai mică decât ţesutul gras şi măduva osoasă. Prin şi organele interne.ire mai puternică decât ţesutul muscular subiacent. conducător electric". având o rezistenţă electrică de zece ori mai mare. fără a produce căldură. care au o constantă dielectrică mare. prezentând procese pitul superficiale. precum şi a ii ţesuturilor. Dacă dorim încălzirea profundă a ţesuturilor şi evitarea încălzirii gii cu ţesut gras la aplicaţiile cu unde scurte. In. 187. energia de înaltă 11 trece ca un curent de deplasare. cum sunt muşchii si > • < interne. Coeficientul de încălzire oe unitatea de volum de ţcsul i de acelaşi volum de ţesut muscular este totdeauna în raport de 10/1 la nu aplicare în câmp condensator. urmărită numai în unele cazuri.

energia este transmisă regiunii tratate printr-un itiiliu'lie. înfăşurarea unui cablu inductor pe membrul inferior. de unde şi denumirea sa. U'linica dc lucru a acestei metode se pot utiliza mai multe tipuri de electrozi: iiMii înlfişurat în spirală circulară şi amplasat într-un înveliş de electrozi. . 189 . Holmquist. o parte a ••au întregul corp. încălzirea este mai puternică Ic câmpul magnetic este mai exprimat.-(lig..2.VI.'XX). MKTODA ÎN CÂMI' INDUCTOR ION ! Nluditttu din anul 1934 dc Harrimann. ajungându-se până la un raport •lii dc încălzirea ţesutului gras. câmpul electric realizat de bobină produce o inducţie iiunctică transmisă segmentului corporal tratat. A dc aplicaţiile în câmp condensator. această metodă realizează o încălzire mai eficientă la nivelul ţesutului muscular.2. i i l i l i i înliîşurat în spirală circulară şi amplasat într-un înveliş de pâslă. lombar). Itvlrod „diplodă" cuprinde două cabluri-bobină dispuse în două planuri ii/A un dicdru (cu articulaţia ce-i permite mobilitate cu înclinaţii variabile Mintă tratată). 189). nrnistă metodă. în care induce o forţă ngnetică ce dă naştere la curenţi turbionari cu deplasare circulară (curenţii i arc se transformă în căldură prin efect Joule). . la care cablul-bobină este amplasat în carcase rotunde din mate•i. Osbornc şi lnk La această metodă. acesta este electrodul solenoid.ililu înfăşurat în spirale în jurul regiunii tratate: membrele. Kvlro/i de tip monodă (cu diametrul de 14-15 cm) sau minodă (cu dia\5 cm).Monodl. i iiplicaţiilc pe suprafeţe plane mari (dorsal. având o lungime de l IU'. în cazurile când stratul adipos supraiacent i ţfte 3-4 cm grosime.3. Fig.

de asemenea. în funcţie de forma regiunii corpoi n' aplicaţii „monopolare" cu diploidă. câmpul condensator având un efect mai mare de pro h prezentând. în funcţie de dotarea cu corespunzătoare a secţiilor şi serviciilor de fizioterapie. destinaţi aplicaţiei în anumite regiuni. efectele şi rezultatele aplicaţiilor de unde scurte suni i o serie întreagă de elemente ce ţin de electrozii folosiţi şi anume: 1. Tipul şi natura electrozilor. TEHNICA Şl METODOLOGIA TERAPII. va fi bineînţeles. . 190).1. posibilitatea şi indicaţia de tratare a zone 11 simetric. 190 . Putem utiliza electrozi încapsulaţi tip Si i („rigizi") sau plaţi („flexibili"). precum şi ii terapeutic urmărit. băi de aer culd etc. monodă sau minodă. . electrozi s| anumite forme.Mul cllAin ci o ttltfl loimfl puiibilA de utili H câmpului inductoi de Miprnmcfll/irc H corpului In cabine liipeilemm (. Alegerea unui electrod adecvat este în de suprafaţa tratată. tip „pirostal". de exemplu electn i electrodul vaginal (fig.icale ce urmăresc încfll/irct» y. corpului (băi de lumină. care l'olosile mai rar. VI 5 3. in luvourcu altor metode li/. Dimensiunea electrozilor. ALEGERE A ŞI UTILIZAREA ELECTROZI L< H Metodologia. 1. ! . conturul acestuia trebuind să depăşească cu puţin Fig.I CU UNDE SCURTE Alegerea şi aplicarea uneia din metodele de terapie cu unde scurţi condensator sau în câmp inductor. ţinem cont de faptul că electrozii flexibil i mai superficial decât cei rigizi şi că pot fi utilizaţi pentru suprafeţe corpi n cablu de inducţie plan sau solenoid.Electrozi axilari şi electrod vaginal. VI 5 3.).*»}.

l .

când u'fl electrozi de dimensiuni diferite (plasaţi la distanţe egale faţă de corp). ci trebuie să fie aşezaţi paralel cu suprafaţa tratată pentru a se realiza n| i uniform de transmisie şi încălzire (fig. pentru torace se utilizează cei cu un diametru de cel puţin un. Variaţia distanţei electrod-teguiniHlifică profunzimea efectului expunerii: mărimea distanţei peste 2-3 cm •MI încălzire mai profundă. membrelor. trunchiului. La electrozii rigizi ii'Hlabilă prin culisarea unei tije mobile divizate în centimetri.uri se plasează la o distanţă de 2-3 cm.2.aplicaţie corectă. Aşezarea oblică a electrozilor 1 ' •' concentrare a câmpului în zonele mai apropiate de aceştia („efect de -fig.„efect de oblicitate".5. în sensul că un ţesut mai bogat vascularizat pierde mai repede căldura * pul aplica doze mai mari în tratamentul unor astfel de zone. în cele mai t'ii/. pentru genunchi şi sinusuri electrozi de 130 mm etc. cel -li'iisiuni mai reduse devine activ. Doza intensităţii (Intrate variază în funcţie de sensibilitatea individuală la căldură. ceea ce determină şi o acţiune diferenţiată a dozelor de intensitate |t «IA (iradul de vascularizaţie tisulară locală influenţează de asemenea dozclo N|» uiiec. 191 b).„efect de vârf. longitudinal . electrozii pot fi poziţionaţi în 3 modalităţi: transversal . 11 nil i/urca unui câmp uniform de încălzire tisulară. adipos. având efectul termogen mai pronunţat. muscular etc. Distanţa electrozilor faţă de suprafaţa regiunii tratate. l'o/iţia electrozilor are o mare importanţă. l'rlul. efectul l terapeutic urmărit. Nn uctura diferită a ţesuturilor tratate (cutanat. in unghi drept. unile prezentând proeminenţe de tip mamelonar determină „efectul de • u încălzire mai pronunţată la acest nivel (fig. l )e exemplu. De obicei aplicaţiile i ilire în câmp condensator (bipolare) se fac cu electrozi de aceeaşi mărime. l'rorctic.Poziţionarea electrozilor rigizi: a . în scopuri speciale. 191 c). fie l Hilar.metodă utilizată de regulă în tratamentul articulaţiilor. b . Fie că se aplică bipolar.3. natura regiunii ». c . dimensiunea şi distanţa electrozilor faţă de suprafaţa corpului.în aplicaţiile la nivelul regiunii spatelui. . DOZAREA INTENSITĂŢII CÂMPULUI DE UNDE SCURTE Are o importanţă deosebită în această formă de electroterapie. IP VI.) determină l* |MII|C diferite. stadiul de evoluţie al afecţiunii tratate. Pentru a evita acest •«' îndepărtează electrozii de suprafaţa regiunii respective. 191 a).

unii autori utilizează 3 trepte de intensitate minimă sau li medic şi maximă sau forte (U. Pentru o mai corectă şi mai precisă dozare. tcrmistori de dil'ei („pastile". nu produc* o senzaţie. DozaIV. numită şi „oligotermică".văluind cât de nuanţată este acţiunea dozelor diferite de intensitate a > |i de us şi aducând unele precizări şi detalii utile în această terapie. „forte" sau „hipertermică". produce o senzaţie de căldură suportabilă.produce o senzaţie de îl puternică. Doza I. aplicate pe puncte fixe sau prin termoviziune. plăcută.75-100 waţi. mulţi autoi l care Rdcl.iie a {< deoarece chiar dacii instrumentul arată o intensitate cxnctă (exprimat. Doza IV (hipertermică) . Aceste măsurători au permis o serie de constatări şi aprecieri ini dc/. 1. uneori greu suportată. Aceasta constă în caracterul senzaţiei percepute de lin (pacient) la diferitele doze de intensitate aplicată. O.irca varia/A în funcţie de factorii mai sus amintiţi. Doza II.în jur de 35 waţi. mucoasele (va) t exemplu) suportă o doză mai crescută datorită vascularizaţiei aminti! (Dumoulin). s-a constatat că dozele slabe de us cresc temperatura cutau i cozclc medii cu l°-3° şi dozele puternice cu peste 3°. 1. în practică. Edel.1 încrtl/. i. ţcsutui cutanate sau a cavităţilor mucoase (într-un mediu ambiant cu temperatura 20 24°C) cu diverse mijloace: cupluri termoelectrice. 1. Barth şi Kem susţin şi aplică echivalentul IM al treptelor de intensitate. ace. în ultimii ani. după cum urmează: 1. cea mai slabă. Cea mai clasică şi acceptată gradaţie de dozare este cea propusă de Schi ie|»|i reprodusă ulterior şi de alţi autori cunoscuţi ca H. Doza III (termică) . Sunt cunoscute şi citate două metode de dozare. Doza I (atermică) . Astfel. sonde). obicctivA şi suim > Metoda obiectivă constă în măsurarea temperaturii pielii. fiind sub pragul de excitaţie termică. medie sau „termică". produce o senzaţie de culduil perceptibilă. Doza III. Tu-hine lotuşi apreciată capacitate» do tni'nl/. la cea de a doua fenomenul se produi 80 W (Johanna Danz). Creşterea temperaturii cutanate este mai accentuată la aplicaţia tu i* inductor decât la metoda în câmp condensator. Conradi.puternică. Metoda subiectivă.cimpoiul de muie «curte culc itifllnlfl de Inutrumentul ilt id iipiualuliii utili/al. 1 . Do/a II (oligotermică) . Endres. Se u cu câte grade creşte temperatura ţesutului pe care se aplică diferiteli intensitate. Rosenberg.5-10 waţi. tcmpn creşte semnificativ la o doză de 10 W. Callies şi alţii). Gillert şi alţii. în timp ce la prima.110-180-250 waţi. slabă. numită şi doză „atermică" sau „rece". R.

ceasuri. revulsiv etc.c. cu ritm zilnic sau la 2 zile. "Icrapie .m la cazurile acute şi hiperalgii.. ace ele. de stadiul de evoluţie al afecţiunii. raportată la . Marca supraîncălzirii locale: regiunile cu implante metalice nu vor 11 Irulitle . i'iicicntul va sta într-o poziţie relaxată.). de dozele uncm că în afecţiunile acute se aplică durate mai scurte (3-10 minute) şi ionice durate mai lungi (20-30 minute). cu durată prelungită ||l inimile). pansamentele uscate ocazionale ne la locul lor în timpul tratamentelor. mărimea 1 'i. tije..ele mari (IV) şi scurte au o acţiune revulsivă în aplicaţiile superficiale. la alegerea dozelor se va ţine cont de următoarele: i Mlădiile acute se recomandă dozele mici (I-II). se recomandă ştergerea i !ji îndepărtarea eventualelor unguente.cu/.5. i omitndnbil sfl se stabilească scheme rigide de tratament în acest sens.oneralc. '|>eutică de intensitate aplicată. nedepăşindu-se . <lo/de tiplicnlc vnria/. i aplicaţiile indicate asupra tegumentului dezgolit. ili*lnii|a dcctrod-tcgumcnl. "iirtrul şedinţelor dintr-o serie de aplicaţie variază în funcţie de stadiul îl bolii (acut. npiii mici vor fi dezbrăcaţi la nivelul regiunii ce urmează a fi tratată. inele.linte. cu durată scurtă (3-5 i i.3. VI. 1 i/ele mari şi prelungite pot fi utilizate în scop de electrohiperpirexie în i.). RECOMANDĂRI ŞI REGULI DE CARE TREBUIE SĂ SE ŢINĂ SEAMA LA APLICAŢIILE DE UNDE SCURTE • i1 va explica pacientului ce senzaţie cutanată trebuie să aibă. /ilnic sau la interval de 2-3 zile o şedinţă. i >/. agrafe. ' M i l a şedinţelor este în funcţie de efectul terapeutic urmărit (sedativ-anal•' iiilant-cxcitant. ii im ipiu. >/ele II-III au o acţiune antispastică. i 'ului sau scaunul pe care va sta pacientul nu va conţine părţi sau elemente i . subacut. ivor îndepărta toate obiectele metalice.rt în liinc|io de regiunea IratnlA. cronic) şi de rezultatele obţinute.3. in Ndii scurte.1 metoda în câmp condensator se poate aplica tratamentul pe regiuni <lc vestimentaţie (care intră în componenţa dielectricului). endoproteze. afecţiune şi studiul de evoluţie al afecţiunii. schije etc. In Mlădiile cronice se recomandă doze mari (III-IV). totalizând circa 12 i/it l (atcrmică) poate fi aplicată ca „intensitate de introducere" la pacienţii .

Pacientul trebuie supravegheat permanent pe toată durata v <i . Ott şi Rusch explică acest fenomen prin faptul că. 1. Nu se vor trata persoanele cu pace-maker cardiac pe ariu prccoi ronelc învecinate. 1. în vecinătatea aparatelor de joasă frecvenţă pot fi amplasate şi utilizate terapeutic la o distanţă de minimum 6 m generatoarele de înaltă frecvenţă.n • > 111" /. Se interzice aplicarea undelor scurte în timpul sarcinii. pentm ii pierderea de energie şi apariţia arsurilor. R. 1. durata tratamentului se va creşte progresiv.ApiintU'k1 Auditive HO vor tnlAtnrn din regiune» (intnlA. . 1.< i <lc cauciuc nu trebuie să depăşească marginile postavului de înveliş. Andersen. Electrozii flexibili şi cablul solenoid să nu fie aşezaţi pe suport HI conducătoare. Electrozii (flexibili) trebuie să aibă suprafaţa şi marginile netede. 1. Se înţelege de la sine că aparatele de înaltă frecvenţă trebuie raci i-ircuitc separate de cele generatoare de joasă frecvenţă. Cablurile electrozilor trebuie să atârne libere sau pe un suport i/ol < (pătură). 1. cablul pacim clectro/ii aparatului de unde scurte formează „antena de transmisie" şi • 1. Se vor îndepărta lenjeria şi îinh'acftininlca din texturi sintetice şl li ninlca umedă.iplicaţic: segmentul tratat trebuie să rămână nemişcat. Winter). în special în i < luni. 1. 1. care perturbă evident şi semnificai i (renurilor de unde de joasă frecvenţă şi frecvenţa acestora. înainte de aplicaţie se verifică legătura cu pământul şi corecta Iun . 1. Se evită zonele cu tulburări de sensibilitate cutanată. la apariţia oric. M.1 aparatului. La primele şedinţe. se reduce intensitatea sau se sistează aplicaţia. Conradi. fapt demonstra mental (K. Hoppe. 1. ele nu au voie să se atingă între ele sau să se încrucişeze. penii > < riscul de arsuri posibile produse de cauciucul neprotejat. La aplicaţiile în câmp condensator la ambii genunchi se va inii < bucată de pâslă între aceştia. 1. Durata şedinţelor de tratament este condiţionată şi de evoluţia fav>» afecţiunii sub efectul şedinţelor premergătoare. înainte şi după tratament se controlează tegumentul. E. Este interzisă utilizarea aparatelor de unde scurte (înaltă frecvenţii) • şi secţii de terapie fizicală.agreabile. Acest fenomn duce indiferent dacă spaţiile destinate terapiei sunt sau nu despărţite prin i beton sau cărămidă.

:• . Mai menţionăm faptul că trenurile de impulsuri de joasă frecvi > inlluun|alc şi numai de poziţia electrozilor de unde scurte şi a câmpului -i frecvenţa ale aparatelor aflate în vecinătate. i .oricărui aparat de joasă frecvenţă funcţionează ca „antenă de recepţie".

lombosacrate etc. (cu ||la ca efectul termic să nu exacerbeze durerile şi după elucidarea etiologici li n). tendinite. pleuntclc. . intercostale. spondilita ankilopoietică în stadii şi localizări care presu-| Hh| iiKTca unor ameliorări din partea înaltei frecvenţe ca tratament adjuvant Knimatism abarticular: bursite. unele pareze /ii precum cele ale nervilor faciali (a frigare). circumflex. miogeloze iliiimul miofascial dureros) etc. Kcumatismul inflamator cronic: unele localizări articulare în stadii ce per-|uli| iiu-iea de rezultate terapeutice prin efect antialgic şi antiinflamator local in i de exacerbare. periartrite scapulo-li1 (mai ales în formele de umăr dureros simplu). plex brahial. Ale sistemului nervos central: s-au încercat ca metode adjuvante de favori-11 vnscularizaţiei locale cu rol trofic muscular în unele cazuri de scleroză în l.l V4 INDK AjllI-E TKKAIMKI CU UINDK SCUKII lunile1 iitliina c. Alc'-ţiuni ale aparatului respirator Ilionşitele cronice. nevralgii cervico-brahiale.1 aria cea mai largă de patologic căreia i se adresează un •. n i. gonartroza şi diferitele forme ale manifestării şi localizări ale iilu/t-i. sciatic etc.rkvliola apie îl reprezintă aplicaţiile înaltei frecvenţe. unclo ale astmului bronşic în perioadele dintre crize. u. Sechele posttraumatice . unele nevrite (după precizarea cauzei şi a stadiului evolutiv).cu sau fără tablou clinic de sindrom algoneuroMlc Afrcfiuni ale sistemului nervos: Ale sistemului nervos periferic: diverse nevralgii şi neuromialgii. t'iihital. implicit a undelor iliipn rum reiese din enumerarea afecţiunilor care beneficiază de acestea: Urc {l n n i ale aparatului locomotor l l> 'i fi uni reumatice: Multiple localizări ale reumatismului degenerativ se detaşează prin frecţi i-licienţă. icchele după poliomielită. i r Iedele de ameliorare ale circulaţiei de întoarcere în degeraturi. sechelele pleurez'ilor netuberculoase. în aplicaţii anteroflnnre (precordial-dorsal). în stadiile lirnle ale arteriopatiilor periferice ale membrelor . precum ligi i ile Arnold. coccigodinii. tenosinovite. Ii i tulburări ale circulaţiei periferice venoase ale membrelor (sindrom Raynaud). sechele periferice după unele mielite şi meningite.în acest domeniu autorii către efectul mai bim obţinut prin aplicaţiile pe regiunile lobare prin ac|iuno N mstcmului simpatic periarterial. l. Afecţiuni cardiovasculare l Inii autori recomandă această formă de terapie fizicală în anginele pectorale [ipiiine de afectare miocardică sau insuficienţă cardiacă.

a formei şi mărimii acestora. Afecţiuni ale aparatului uro-genital l lipcrtrofii de prostată cu dureri locale şi tenesme vezicalc. trebuie să precizăm următoarele: multe publicaţii. abcese peridciltflN U iranuloame.-Icctrozilor. amem. Afecţiuni dermatologice Unele furuncule.t ui sterilităţi secundare. stomatite. în actul de decizie prin care alegem ca procedură aplicaţia de unii (sau de microunde). fronto-etmoidale şi maxilare acute şi cronice. pi* l .n aceasta ca factor terapeutic: 1. licoare terapeut trebuie să judece şi să aplice această formă de electroU mod strict individualizat. în general). diskinc/ii biliare şi coleeislopatii cronice nclitlB/lti •iivisccritc (sindroamc adcrcnţialc). nasim-diiodenule şi intestinale cu caracter mul HK'lioiuil. iridociclite şi cheratite nespecifice.stitc. noi considerăm că aceste tabele prezintă dcx. prc. unele otite externe. conslipa|ii cronice.csolajţiem-. prostutitc. colici nefrctice.a . Afecţiuni ginecologice Metroanexite şi parametrite cronice nespecifice cu hipomenorcc. unele nefrite acute cu anurie. 1. cu precizarea am . adjuvant faţă de alte mijloace terapeutice. prin utilizări de doze slabe cu scop reglator. de valoarea repre/. trebuie să ţinem cont. unele parodontopatii. Afecţiuni otorinolaringologice Sinuzite frontale. 1. rinite cuinii iiringitc. panariţii şi hidrosadenite (abcese ale glandelor sudoi IJIHI Unele tulburări endocrine Dereglări ale hipofizei (prin aplicaţii la nivel diencefalohipofizar). raportat la elementele patoj1 simptomatologice prezentate de fiecare caz în parte. li iianualc de specialitate prezintă tabele cuprinzând enumerarea şi spo nultiplelor şi feluritelor afecţiuni indicate acestei terapii.Io a împinge pe medici la aplicarea unor tratamente prea schematice. Vorbind despre indicaţiile şi metodologia terapiei cu unde scurte (i iccvcnţă. permisiv faţă de posibilitatea asocierii cu alte proceduri fizicale . suprarenalei. unele mastite. In tu omcniu se recomandă protejare? cristalinului prin dozarea atentă a aplu itjij' l j i apeuticc şi evitarea corpurilor străine intrate accidental în ochi. laringite. catarul oto-tulwi Afecţiuni oftalmologice Dacriocistite. în funcţie de afecţiune şi de stadiul evolutiv al . gingivite. Afecţiuni stomatologice Dureri postextracţii.u cunoscând cât mai exact modul de acţiune al acestei forme de energie.. a si duratelor aplicaţiilor etc. epididimitc şi orbile.i»U1 upuimulul dl|{rkilv Spiisiiii. a metodelor celor mai adecvate. prioritar faţă de alte proceduri de termoterapie. coroidite. 1111111'. orgelet. otitele medii cronice. pancreasului. dentare.

între 80 şi 600 impulsuri/s i .să se însiimc/o MU o perioadă de timp. Ginsberg din New York a fost unul din primii i re au explicat şi motivat (în anul 1940) efectele aplicaţiilor cu aparatul .5. impulsurile sunt de pauze ce variază în trepte. Perioadele de ciclu menstrual şi sarcină.). Jurata mare a pauzei în raport cu durata impulsurilor face ca efectele calorice tlci înalte energii să se disperseze până la dispariţie (fenomen mai evidenţiat *vrutele mai rare). modelul de generator cel mai cunoscut şi rapid răspândit. Implantarea depace-maker cardiac.4 Kllg. ulcer gastroduodenal activ etc.la o frecvenţă de 80 impulsuri/sec (12 400 microsec = 12. 192). penetraţia este împărţită în 6 trepte.12 Megacicli (i ii'i me de undă de 11 m. '•cvcnţa impulsurilor este dozată în 6 trepte. să cadă pe un efect biologic persistent. . i'iotcsc ncoplazicc. de la o durată de 25 de ori mai mare decât nipulsului . nu trebuie depăşită frecvenţa de 300-400 impulsuri/s. de 38 waţi. iar Dr. Durata unui impuls este de 65 us.K TKKAIMKI CU U1NDK SCURTE 1'roccNc inllainatorii acute cu supuraţi!. TERAPIA CU ÎNALTA FRECVENŢA PULSATILĂ l K* mai multă vreme au existat preocupări faţă de eventuala posibilitate a M H ilc impulsuri ale curenţilor de înaltă frecvenţă furnizaţi de diversele Hlimrc în scopul obţinerii unor efecte terapeutice noi şi valoroase. VI. iar efectele biologice persistente .5.100-UOO-500-600). astfel încât efectele biologice au o durată mai lungă şi o mai lentă. VI. i cu maximă de 975 waţi corespunde o putere medie a câmpului electrogenerat. A.T|iuni cu tendinţe la hemoragii: hemoptizii.obţinute spaţiat . Frecvenţa impulsurilor a fost calculată astfel încât fiecare (U i-u re urmează. i'ic/cnţa de piese metalice intratisulare (diferite elemente metalice de ikvfl ctc.6. M n n i Testări acute ale afecţiunilor reumatice.2. datorită • lor terapeutice obţinute de acesta (fig. S-a mai constatat că pentru stimularea unor metunismfl i •logice mai fine. 193). i M râtul Diapulse furnizează curenţi de înaltă frecvenţă de 27. \ li. rKlINC II'AI-KIJC CONTRAINDIC'AŢII Al. de la l la 6. Aceasta creşte odată cu creşterea frecvenţei lumilor. Primul » m< liat modul de aplicare şi efectele acestei forme de energie a fost fizicianul ' Milinowski. iirnsitatea energiei de lucru a aparatului este cuprinsă între 293 şi 975 waţi. produs de impulsul filrnl.

_ i «DE1 ÎNALTA FREC/EI^ "Â UTILIZAŢI ÎN CHJRUF Gl 11! F ... i f F\F t hkihi CURENŢI DE ÎNALTA FRECVEtC r H LF 'ĂiP'j EFECT TERMIC ÎÎ51 FFM ' 1 .Aparatul Diapulse.ig 192 . UI. 1 CURENT II .. 1 I Si .„ 1 n .„ .. Jr -î- CUREN' FUL DIAPULSE 1 jl 2000 n II.

Curentul Diapulse comparat cu alte forme de curenţi de înaltă frocv . 193 .msprvjidp "Ăi CU EF^/ -~OA: iULANl Fig.CURENŢII DE ÎNALTA FRţCv'iN iqm mir.

ft. Singura contraindicaţie o reprezintăpace-maker-u\ cardiac. VI. contribuind astfel la refacerea u. de când acest aparat a intrat în arsenalul terapeutic curent. j ''iluenţează favorabil procesele de regenerare ale ţesutului nervos. efect irin aplicarea succesivă a localizatorului-emiţător pe regiunile supratigastrică sau suprarenaliană (pe lângă aplicaţia pe regiunea afectată).1. 1 mi(rttorul-localizator al aparatului se aplică la distanţă foarte mică de corpul . Ce şi cât se cunoaşte şi s-a afirmat până în prezent despre • mistituie rezultatul unor date obţinute prin cercetare. 6) mele mai robuste. i mi|rtlorul-localizator se poate aplica deasupra regiunilor şi porţiunilor acoi tle îmbrăcăminte (lenjerie. . unele apar ca logice şi interesante.S waţi. haine). altele par destul de u:c caz. materiale sintetice. cu ţesut celulo-adipos subcutanat mai dezvoltat.bioelectrice de la nivelul membranelor celulare şi la repolarizarea utilează procesele anabolice celulare din ţesuturile tratate. modurile de iile acestuia..te afluxul sanguin periferic prin amplificarea vascularizaţiei locale. i un maximum de 20 cm (M inci) cure corespunde intensităţii maxime do •/. aparate gipsate. pansaliR'lusiv asupra regiunilor ce conţin elementele metalice de contenţie şi iliiUv. nipul electromagnetic realizat de Diapulse ar influenţa mişcările ionice iracelulare.nor ipoteze şi supoziţii neconfirmate încă de probe In consecinţă. nxlistribuţia afluxului sanguin cu creşterea consecutivă a oxigenării la • i ulcior în general şi a celulelor nervoase în special contribuie evident In •' i* vindecare. MODUL DE ACŢIUNE Numeroşi şi diverşi cercetători au urmărit şi căutat să explice de-a lungul | i)tl). parca efectului caloric face ca această procedură să fie lipsită de efecte i nuce locale. până la maximum 2-3 cm).*• (de la contactul intim. de către David Wilson din LccdN. majoritatea lor tinde să explice şi să demonstreze importantele Mofice tisulare obţinute prin utilizarea diapulsului.< ini|iii tilnipului realizat de Uiapulse CN»C In limc|ic do inlcnsilnlc. determinând echilibrarea pompelor de sodiu în celulele i aflate în stare de depolarizare parţială. multe din acţiuni mă la nivel de intimitate celulară. se alege o penetraţie mai marc (treptele 5. •. deoarece în condiţiile i «l de aer interpus cât mai mic se evită pierderea energiei electromagnetice (instituind un mediu de dispersie al acesteia). Do/arca penetraţiei Iu nivelul dorit în aplicaţie. lupt ' i pe fibrele nervoase cu diametru redus. Hivliard Bentall din Londra. depinde de i conslitu(iu organismului.6. a unor fapte de dar şi rodul u.

Calusarea fracturilor este net favorizată. Ginsberg). 1. 1. Diminua şi combate spasmele musculaturii netede. 1. ii . E. IU W. Bassett . 1. INDICAŢIILE TERAPEUTICE t Sunt foarte multe şi variate.Universitatea Columbia). stimularea hematopoiezei.prin reepitelizări bune şi rapide.2. l fără prezenţa sindromului algoneurodistrofic.3. Favorizează vindecarea ulcerului peptic (Dr. 1. 1.Sudeck. Bruce Can Houston). 1.accidentale >•• operatorii . J. EFECTE PE VERIGILE FIZIOPATOLOGICt Ameliorează evident osteoporozele. Fenomenele locale restante după demobilizarea fracturilor calulllf. Previne şi reduce cicatricele cheloide. 1. Accelerează evident cicatrizarea diverselor plăgi . se ameliorează mai repede. 1.Ar Mlliiuila Htructm ilc celulare In mcti|mcre« |l creşterea capacităţii» Amcjionalc nalurulo de npAnirc şi regenerare piui -stimularea activităţii sistemului rcticulo-lnsiiocilar. -Favorizează cicatrizarea şi vindecarea ulcerelor varicoase (B. Realizează o topire a calcificărilor organizate în structura părţilor tu bursite şi tendinite (Dr. VI. 1. scurtând remarcabil timpul de vindecare (Dr. Chung . 1. Knoy-Bambcrg)j ] 1. Accelerează substanţial procesul de calusare al fracturilor (Dr. chiar do 2= 1. N. 1. în special cele posttraumatice du sindromului Sudeck. Accelerează evident resorbţia hematoamelor şi rezolvă spectaculiti iiij maţiile infecţioase şi neinfecţioase.6. creşterea infiltraţiei leucocitare. VI. Caney şi alţii).6. 1. B. scurtând procesul de eoni osoasă cu peste 50% din timpul obişnuit necesar (în unele cazuri. -creşterea nivelului sanguin al gamaglobulinelor. după cum va reieşi din trecerea lor1illRV| Aparat locomotor 1. A. Grăbeşte vindecarea arsurilor prin stimularea ţesutului de ncol cutanat (Dr. favorizarea formării colagenului în procesele reparatorii tisulare. Osteoporozele posttraumatice . Reduce până la dispariţie edemul tisular şi deteriorările celulare pitl(| experimental.Universitatea Howard-Washington).

l .

l imumiic plantare şi digitale operate. Uccţiuni ale tegumentului llcrpes Zoster. în sinuzite şi sindroame adcrcn|iitle •miale.contribuie efectiv şi decisiv la calitatea reepitelizărilor şi reduceipului de vindecare. Inflamaţii pelvine: anexite. 111. i xperienţa noastră în utilizarea terapeutică a aparatului Diapulse într-o seric | urni ale aparatului locomotor ne permite să apreciem obţinerea de rezultate lume şi bune în stări posttraumatice ale părţilor moi. Cistite acute hemoragice. metroanexite. Rezultate bune şi satisfăcătoare am obţinut în artroze activate de i hi şi unele cazuri de poliartrita reumatoidă. hidartroza. capsulitc retractile. vindecarea • rlrrnlfl cu 30-50% din timp şi se reduce consumul de medicaţie poit-.c reactivate.cu rezultate spectaculoase mai ales în cele acute. MVcţiuni vasculare U l cerc varicoase ale gambelor. Afecţiuni uro-genitale Pielonefrite acute. ale articulaţiilor (la Inul posttraumatic mai bune decât la umărul posttraumatic). cu reducerea cheloidelor.Stflrl piwiiniiimaiicc ale pAr|ilor moi (contu/ii.). Vl'ccţiuni digestive Boala ulceroasă. lictniiioamc otc. l iui site. Aitro/. teno-sinovite. mase aderenţiale. ('oliţe acute şi pusee de rectocolită ulcero-hemoragică. stări postintervenţii stomatologice şi bucomaxilofaciale. . hiringite . Arsurile . \lrcjiuni ORL Siiuizite acute.M) 100%. inclusiv poliartrita reumatoidă. Ai Icriopatii periferice . sindrourne urodistrofice postfracturi ale membrelor reduse spontan sau ortopedicoMi-al. pericorona-'inrei alveolare. cronice reîncălzite. parametrite. Divcrticulite intestinale. stomatite. Ui'cţiuni stomatologice Procese dento-gingivale şi buco-maxilare-gingivite. de asemenea. Ai uite cu diferite localizări.ni . MiTţiuni respiratorii Itronşite .trombangeite Biirger şi arteriopatii aterosclerotice. bursite şi tenosinovite. ulcerul peptic.cu aceeaşi menţiune ca la bronşite. (Mcomielite.

în suferinţele cronice. 1. 1. 1. epigastru (probabil prin acţiune reflcxogenB)| lombar (pentru acţiune asupra glandelor suprarenale).vi. Numărul ţe«lu necesare se apreciază după evoluţia procesului de ameliorare-vindccurc |i stadiul evolutiv al afecţiunii tratate. hipertermie sau arsuri putând fi iipl( în inflamaţiile şi congestiile existente în procesele infecţioase sau neinfec|hu Contraindicaţiile şi efectele secundare sunt minime: se menţionca/ft i />ace-maker-ul cardiac. indiferent de afecţiunea tratată. 1. Fără îndoială că o experienţă bogată în utilii acestei proceduri orientează mai lesne asupra alegerii parametrilor spcclllej funcţie de fiecare caz tratat. antialgice.6. Nu produce efecte calorice locale. Ritmul aplicaţiilor este de obicei zilnic . Poate fi aplicat la orice vârstă. în general. ig i . Durata proccdin 11 • regulă de 15 minute pentru aplicarea localizatorului emiţător pe regiuncn . în general fiind suficiente 4-8 uplii >• suferinţele acute-subacute şi 10-14.5. 1. Reduce necesitatea utilizării şi consumul diferitelor medicamente biotice. PRINCIPALELE AVANTAJE ALE UTILIZĂRII TERAPEUTICE A APARATULUI DIAPULSE 1. să urme/c* inii amplasarea emiţătorului pe una din regiunile: hipocondrul drept (pentru nrllvj bogatei vascularizaţii hepatice). DATKII. Tratamentul poate fi aplicat de un cadru mediu. 1. ca simptom subiectiv secundar al vai Iii mecanisme fiziopatologice şi al variatelor afecţiuni.E AM: MKTODOI <K. este evident că valorile mai mari sunt utilizate în «pili pe persoane robuste şi cu ţesut celuloadipos mai bogat.o şedinţă. 1. 1. antiinflamatorii. aleasă la valorile de 400-600/s. fără riscuri de a provoca tulburări Are o foarte bogată şi variată arie de afecţiuni indicate pentru tratanii Scurtează substanţial timpul de vindecare în multe dintre afecţiunile lr| implicit durata spitalizărilor şi a tratamentelor ambulatorii. 1. Această secvcnjA de obicei l O minute şi se utilizează valori ale frecvenţei şi penetraţiei cu l 2 If mai mici decât în prima parte. Pacientul nu trebuie supravegheat decât la începutul aplicaţiei. Combate destul de rapid durerea. 1. 1. VÎ6. Frecvenţa este.IKI Di: AI'UC A | I K CU DIAIMILSK Alegerea treptei de penetraţie (valori între l şi 6) se face în l\iitu|i* locali/arca procesului patologic. Nu produce nici o stare de disconfort. Pacientul nu trebuie dezbrăcat. Poate fi tratată orice regiune a corpului. tipul constituţional somatic şi grosimea Mi« celulo-adipos subcutanat. Aparatul poate funcţiona 16 ore din 24.il< 11| Tehnica de lucru recomandă ca.4. 1. PHIINC ITAI.

undele decimetrice sunt unde electro• radiate de o antenă emiţătoare şi un reflector de unde („proiector").40 cm (O. <£ > Fig.25 cm (H.i. introduc pentru prima oară microundele în U. '!fl f»! . ( >46-1947.i lucrări de specialitate. variabil cu o frecvenţă n i ă de frecvenţa de oscilaţie a câmpului electric. Energia este preluată de la câmpul electric. undele centimetrice având lungimea de undă ntre l şi 10 cm nu sunt utilizate în terapie. st proces mecanic de „mobilizare moleculară". în căldură. s-a trecut Iu fabricarea de aparate asemănătoare şi tn alte ţări Irriipulus (jS 200 Polonia).2. în funcţie de faza de oscilaţie şi de a proprie (fig. Cele mai acceptate denumiri pentru acest domeniu utilizat în terapie l'iiie adoptate de toţi cei care practică fizioterapia sunt: unde decimetrice u (X . nodului de generare şi emisie a undelor. Krusen şi colab.69 m şi unde decimetrice „scurte" sau microunde (după şcoala 0 cu A. La trecerea curentului de înaltă frecvenţă. • • deosebire de acestea. Acest fapt. 194).\ cum s-a arătat mai înainte. 194 . executând mici oscilaţii. desigur că a generat şi încă generează i neînţelegeri faţă de unul şi acelaşi domeniu al undelor de ultrafrecvenţă i l). moleculele ncdiul biologic se comportă ca un dipol. undele cu frecvenţe foarte mari . ra dielectrică realizată generează efectele fiziologice ce stau la baza l| nlor terapeutice. Gillert). VI 7 UNDELE DECIMETRICE lungul timpului. = 12. se transformă prin frecare ni dielectricului. iar în 1959 au fost acceptate în scop terapeutic undele decimetrice M n u nea undelor decimetrice la nivelul structurilor celulare constă în •a unui fenomen fizic de dispersie polară a moleculelor explicat de teoria 11" emisă de Debye.Orientarea moleculelor sub influenţa câmpului electric de înaltă frecvenţă cu unde decimetrice. ele se i sub influenţa câmpului electric.). A. Edel) sau 12. . utilizarea terapeutică a acestora > i uită şi cunoscută sub denumirea de metoda „câmpului radiant sau de 1 se aplică monopolar. r Uliul avantajele terapeutice oferite de utili/area geneiuloareloi de inalti IMilmililfl.între 300 şi 3 000 purtat diferite denumiri sub care erau desemnate şi întâlnite în sumedenia •.

Astfel. Este vorba de dispersia moleculelor dipolarc în câmpii i frecvenţă (Debye). în timp ce în zonele de grăsime • > de ţesut muscular.K K Al. „zona" lungimilor de undă folosite: 69 cm sau 12 cm. HIOIOCICE Şl imOIXM. la microunde (12 cm).10 ce le face inutilizabile în terapie. La undele decimetrice de 69 cm are loc o reflexii mum 30% din intensitatea lor.> termic la undele decimetrice este până la 4-5 cm). (penetraţia) este mai mare şi absorbţia (efectul caloric) este proporţional în ţesuturile cu un conţinut mai mic de apă. Absorbţie. t < cu efectele produse de aplicaţiile cu unde scurte (profunzimea optimA . proprii structurilor lor. Puterea de |n. Cu cât coeficientul de absorh{n marc. după o curbă exponenţială. substraturile ! reacţionează prin următoarele 3 procese: 1. repartizarea termică în diferitele compartimente tisulare este mm şi efectele termice de profunzime în straturile musculare mai adecvate. încălzirea straturilor cutanat şi adipos subcutanat este redusa redusă. puterea de pătrundere este mai mică şi invers. explicată de un al treilea proces fizic şi amu . Vom reţine că. K< zona undelor decimetrice utilizate. factorul de reflexn mare prin apariţia „undelor staţionare" (cunoscute din domeniul opticii ţi şi se produce o încălzire mai puternică a stratului grăsos.7. undele decimetrice ».Reflexie. menţionăm existenţa unei di Ici încărcarea termică tisulară. im<' de înaltă frecvenţă este transformată în căldură. Reflexia. Dispersie.1. producerea de unde staţionare şi supraîncălzirea la lin ţesuturi sunt net mai mari la domeniul undelor centimetrice (A. frecarea moleculară produce căldura. după scopul terapeutic. Cantitatea de energii este diferită în funcţie de grosimea stratului celulo-adipos subcutanat. 55% în cele de 2 cm şi 60% în cele de 3 cm grosime. Mai trebuie să adăugăm că reptiHi . Ţesuturile prezintă coci absorbţie diferite. repartizarea căldurii îmbracă un caracter mai neunid Mai trebuie să reţinem că la aplicaţiile cu unde decimetrice luiif (microunde). Cercetările şi măsurătorile efectuate în acest sens au arătat că cncrjn este absorbită în cantităţi cu atât mai mici. La limita dintre diferitele ţesuturi are loc o reflexie radiaţiilor pătrunse. în cazul straturilor omogene de ţesut gras. Astfel. căldura este reţinută în proporţie de 30% în sli l cm grosime. De aceste particularităţi trebuie ţinut seama la alegerea uneia sau ni aceste metode. = l . AC in MCA şi i IKCIKM. cu cât stratul celulo-adiptv subţire şi invers. absorb) i scade uniform. Undele electromagnetice sunt absorbite de ţesuturi.K l)N|)KM)K Dl ( ÎMI IHK l Sub inllucnţa câmpului radiant din domeniul undelor decimetrice yl < a unor fenomene fizice produse de undele electromagnetice. 1.!• uşor şi încălzesc mai puţin ţesutul gras decât ţesutul muscular (30% lii| conţinutul în apă al acestor două structuri tisulare).vi. precum şi a musculare subiacente.

în loduce o slabă încălzire a tegumentului şi a ţesutului subcutanat şi o i dativ uniformă a căldurii în toate secţiunile zonei tratate. citaţi de H. Edel).ipculice nu există posibilitatea de încălzire în profunzime (Krause. Fig.Emiţător scobit. . Distanţa la care aplicaţia are un efect optim este de 5-10 cm. distanţele trebuie precizate de uzinele producătoare ale aparatelor. se modifică rezistenţa capacitivă şi se i Timpul. 1. deosebită între undele de 69 cm (nulii de înjumâlăţirc este distanţa la care temperatura scade în muşchi i l i n valoarea ei superficială. iiorul de câmp cilindric şi longitudinal sunt dipoli capacitivi. Reiese astfel că la aceste '. n|iUorul de câmp scobit (cavitar).old. >i'clarca distanţei emiţătorului. în ni. comparativ cu 10/1 realizat prin metoda undelor scurte în câmp condensator.).pliai|nlc iciiipculico cu melodii cAmpului nuliant prc/inlfl ţi in Itincţic de lui mă cmi|AUmilui utili/ut şi de conştiinţa de „înjumfltâIci icitnicc în piolnD/imc u ţesuturilor.7. Repartizarea căldurii u. Aceasta este la undele decimetrice lungi 10 mm. Emiţătorul ilar) are o formă dreptunghiulară (fig. cu un efect n de profunzime (Konig şi colab. 196 .suturi între stratul adipos şi cel muscular este de 1/4. cu scăderea consecutivă a randamentului. Câmpul iltrafrccvenţă înaltă este proiectat spre substratul tratat dintr-o singură 1 195). 'i/.2 MODELE DE EMIŢĂTOARE UTILIZATE ÎN APLICAŢIILE CU UNDE DECIMETRICE iilt-le de 69 cm: 'ii|ătorul de câmp cilindric (sau rotund). Acest emiţător constituie icntă formă de încălzire tisulară locală a terapiei de înaltă frecvenţă. în timp ce la microunde de 10 mm. l'miţător de câmp i llmdric. 196).i ItNiiltiiA la i. niiţiltorul de câmp longitudinal.

1. pe direcţia de emisie n undelor (niport 1/2 între tncnl/irctt ţr gras laţii de cel muscular). în zone cuprinse Iul 200 waţi/cm2. mijlocii şi calde. 1. ti faţă de tegument. TEHNICA DE APLICAŢIE Se apreciază că tehnica de aplicaţie a undelor decimetrice lungi şi Hcurtt'4 mai simplă decât cea a undelor scurte. Pacientul. La microunde (12 cm lungimea de undă). Este în funcţie de dimensiunea localizatorulul. Dozarea intensităţii. Se manevrează prin modificarea li articular al aparatului. care. grosimea stratului celulo-adipos al regiunii tratate. i de aşezarea emiţătorului faţă de regiunea tratată. 1. VI.Vfolorllfl ffumme ale câmpului se nllA In nivelul luturilor perpendlcti! cmi|Atnrului. dunilii i şi stadiul de evoluţie al afecţiunii. Emiţătorul circular rotund Se realizează câmpuri rotative. Câmpul electric realizat este paralel cu II emise de radiantul emiţător. Emiţătorul longitudinal. realizează o doză tem optimă. principalele motivaţii fiind: se utili/*! singur electrod (localizator-emiţător). reglate în funcţie de modelul aparatului cu ajutorul unor vil . va sta culcat pe un pat (confecţionat du sau aşezat pe un scaun (în funcţie de regiunea tratată). Se aşază de regulă perpendicular pe suprafaţa tratată i li localizator-tegument trebuie să fie de 5-8-10 cm la generatoarele de unde d* l şi de 2-5-10 cm la generatoarele de microunde.3. uniform pe toată suprafaţa la cei cilindrici şi pe o tuli mai mare la cei longitudinali. pe zone mai circumscrise. O prescripţie corectă şi completă trebuie să cuprindă: .Alegerea şi specificarea tipului de emiţător (localizator). Pentru procesele localizate în profunzime electrolizii cavitari (scobiţi). 1. Poziţionarea focalizatorului. durata şedinţelor de tratament este mai numărul şedinţelor necesare dintr-o serie este mai mic. în funcţie de mărimea Mi|i pe care o iradiem şi de specificaţiile din prospectul aparatului. Dozele pot fi apreciate ca mici. Pentru urmărite în straturile superficiale se folosesc emiţători circulari. Efectul se produce pe o suprafaţă întinsă. Emiţătorul scobit este cel mai indicat în aplicaţiile pe segmentele c<> mari şi pe extremităţi. Efectul de încălzire pe suprafaţa iradiată este preponderent la peri feriţi -\ la emiţătorii circulari. ciliiiil longitudinali. în timp ce la mijlocul emiţătorului se rcull/i ruport al efectului termic de 1/1 între ţesutul gras şi cel muscular. parţial dezbrăcat.7. mişcările pacientului în timpul şcdlnţl modifică rezonanţa circuitelor.

Sarcina şi ciclul menstrual (în regiunea pelvină). ( Jrice proces neoplazic. VI 7. Procesele inflamatorii acute cu supuraţii.5. INDICAŢIILE TRATAMENTELOR CU UNDE DECIMETRICE \tccfiuni ale aparatului locomotor. \fi'cţiuni ale aparatului urogenital: ncxite.4. tulburări vasomotorii funcţionale. De obicei este specificată de prospectele 'di c ale aparatelor. pielocistite etc. tn cli'cplul unor trepte de duzuj muiciile prin cifVc sau plaje colorate. Nu se iradiază globii oculari. otite medii.mliiloBio. sinuzite.uingite. MI U iţe de diferite forme şi localizări. datorită riscului de producere a cataractei. / turtită şedinţelor de tratament. irumatism abarticular în diverse forme şi localizări. metroanexite. arteriopatii în primele •ilcerc varicoase. în general. salpingite. i posttraumatice cu determinări numai ale părţilor moi sau sechele postMiinifestări dureroase din cadrul afecţiunilor sistemului nervos periferic. cele mari se aplică în iiAnlc cronice ale afecţiunilor tratate. VI 7. Numărul şedinţelor: în general. mici Niint adresate stadiilor acute şi subacutc. i/i'cliuni ale aparatului circulator: iiuirom Raynaud. fiziologic şi patologic (ischemice). Kegiunile care conţin corpuri metalice. . durata este de 3-5 minute pentru aplicaţiile ilmmelricc de 69 cm şi de 5-15 minute pentru microunde. l/i-cfiuni ORL: i . parametrite. i li ferite localizări ale reumatismului degenerativ în stadii de reactivare. Hilmul şedinţelor: zilnic sau la 2 zile. l'lpifizele osoase la copii şi la vârsta de creştere. existente accidental sau introduse •Ml. limfangite cronice etc. 6-10 şedinţe. CONTRAINDICAŢII ! l bate manifestările patologice funcţionale şi organice contraindicate termoKcgiunile corporale slab şi defectuos irigate. " nevralgii şi nevrite diverse. în funcţie de n iji alec|iunca tratată.

K c AUACIIJUSIICI msnisc TIVK ÎISTKI. UMWLK SCURTE Şl UNDKLE DKCIMKTKICE Unde scurte Unde di Amplasarea regiunii tratate în câmp Difu/iunea câmpului de unde Acţiunea de profunzime Se află între electrozi.i. în interiorul circuitului Se produce la periferia electrozilor în regiunile vecine Este pronunţată (peste 5 cm adâncime în ţesuturi) Este neuniformă Poate fi modificată prin reglarea distanţei dintre electrozi Are loc o încălzire pronunţată a stratului de ţesut adipos subcutanat Este necesară la aparatele fără acord automat Este posibil când nu se respectă poziţionările corecte ale cablurilor şi electrozilor Se află în an ItfHJ câmpului raili.vi H i'uiN<ii'Aii.mi Energia este iradlnl* fi* fără difuziune In vig Este optimă (pan» IR 11 Este uniformă Nu se modifică Stratul adipos subciilun»! ( puţin încălzit Nu necesită suprHvanhcti Nu există riscul irauriluţ l Supravegherea pacientului în timpul procedurii Riscul apariţiei arsurilor l .

prin alternarea stărilor de presiune realizate. Propagarea 1. >iihrarca undelor ultrasonore pe un corp produce un transfer de energie ?î' nihil.3 000 000 Hz lin . VII. Ea se calculează prin produiul nigimea de undă şi frecvenţă. de cuplarea cu mediul în care se HMA $i de frecvenţă (cu cât frecvenţa este mai ridicată. rugoasă). 1. nici utilizarea ultrasunetului în alte domenii medicale (ecografia. ca şi de structuri Myt'iiA sau neomogenă). !!•'•! ronstituie un parametru foarte important în cadrul terapiei cu ultrasunete.87 mm. Transferul de energie ?= nicfl aplicată şi măsurată în W/cm2 defineşte intensitatea ultrasunetului. 000 kHz).1.i.CAPI ŢOL UI VII TERAPIA CU ULTRASUNETE l ii începutul acestui capitol menţionăm că vom prezenta numai ultra-•i i propriu-zisă. Ele prezintă variaţii în funcţie de natura mediului străbătut ţ lichid sau solid). Spre deosebire de undele sonore. . in stomatologie. cele ultrasonice i'iigft numai în linie dreaptă. aparatele de aerosoli cu ultrasunete) nu face obiectul i înşire. de suprafaţa acestuia (netedă.a de propagare a ultrasunetelor este o constantă (de material. valoare medie în ţesutul uman de l 500 m/s. fiind apreciată la 500 000 Hz . PROPRIETĂŢI FIZICE ia superioară de percepţie a sunetelor de către urechea omenească este N . Vibraţiile mecanice pendulare reprezentând ii ' • depăşesc această limită poartă numele de ultrasunete. imtcrapie . fără a ne ocupa de alte domenii ale sunetului utilizate în i terapeutică. în cu totul alte modalităţi (infrasunetul. Frecvenţa i-1 isonore este foarte mare. de forma lui. sub forma unui fascicul de raze. ţesut). La o frecvenţă de 800 kHz. hopagarea poate să fie modificată de dimensiunea mediului străbătut (mici •linii1). Viie/. lungimea de undă în ţesuturile f in omenesc este de 1.''i 000 oscilaţii pe secundă. putând fi uşor localizate M selectiv. i 1111 i le de undă ale ultrasunetelor sunt foarte mici.tic felul şi forma sursei de producere. Aparatele utilizate în fizioterapie furnizează ultrasunete cu • n prinsă în general între 800 şi l 000 kHz. meloterapia). iu ipagarea ultrasunetelor. cu atât penetrarea este f Sulf).

8 cm. efectul termic poate dfl dcnt sau accentuat. cu o anumită frecvenţă a ultim în câmp continuu (de regulă. ULTRASUNETUL ÎN CÂMP CONTINUU Este forma de undă ultrasonoră longitudinală neîntreruptă cu acţiuni | asupra mediului şi în consecinţă cu o producere permanentă a as „micromasaj tisular intern".iincH (exprimată în cm) la care energia iillinsonicâ se ln|n du la l W administrai la suprafaţă.2. Ibloitii VII. toate particuh mişcare.3 milionimi de mm pentru o i frecvenţă de 800 kHz şi la o intensitate de 2 W/cm2.i că.l'iin iicenslii sc înţelege fnjumfllA|ircii energid In iinilntoii do Hpn|iu. în această situaţie. FORME DE ULTRASUNETE UTILIZAŢI ÎN TERAPIE VII. s-a realizat a doua formă de aplicaţie a UUS (VII.2). VII 2.2. în cazul reflexiei produce unda staţionară (cu direcţie verticală).21 în ţesustul gras. La nivelul de trecere între 2 medii cu densităţi diferite. în practică. La interferenţa undei incidente cu cea reflectată. coeficientul dt este de 0. Amintim «Ici de noţiunea do „piolun/lmc de fi\jumAlA|lre". Acest dezavantaj a putut fi înlăturat prin intercalarea \m în trenurile de unde ultrasonore în scopul reducerii sau anulării efectului i Astfel. La limita «V ţesuturi diferite se produc reflexia şi refracţia undei sonore. groMJmo de înjumâtăţirc este de 5. totuşi. profun/. Această deplasare faţă de particulele zonelor învecinate eslt „gradient de deviaţie" şi are o valoare de 3. la 800 kHz. ULTRASUNETUL ÎN CÂMP DISCONTINUI (CU IMPULSURI) Este vorba de o întrerupere ritmică. exemplu sugestiv fiind prezentat de limita dintre ţesutul muscular şi cel osos UI l' sene de fenomene. Deşi în cursul aplicaţiilor de unde ultrasuin produc cumulări de energie în ţesuturi. la 800 kHz. dintre care cele mai importante sunt absorbţia şi rcll C'ocficientul de absorbţie (scăderea intensităţii pe mm3 de adânciitu este mai mere la frecvenţele înalte şi depinde de mediul supus Iu ulliasonică. Această scădere a energici în rnpoit cu in ţesuturilor este în funcţie de frecvenţă. la aparatele moderne se obţine prin moiili generator de impulsuri în generatorul aparatului de us).2 1. profunzimea de înjumătăţirc nu reprezintă un parametru i de luat în scamă în acţiunea UUS asupra organismului. în absenţa sau chiar în cvenll unei supradozări de ultrasunet în câmp continuu. de exemplu. Unii autori (Wiedau şi Rohncr) sublinl.33 în ţesutul muscular şi de 0. Se va ţine cont d* l . De exemplu (după Pohlmann).2. valoi ii ale vibraţiei pot creşte cu aproape 100%. în zona undei. m apus.

Şi • ile intensitatea energiei ultrasonke.depind de intensitatea energiei transmise." ulsurilor. EFECTE FIZICO-CHIMICE ALE UNDELOR ULTRASONORE iul mecanic. fiecare moleculă fiind pusă • cu o frecvenţă egală cu cea a sursei. a Micule în parte. O parte din energia ultrasonică se transform? în interiorul 'inversat de UUS în energie calorică. Este reprezentat de vibraţia produsă şi care poate fi bine in apă.ci(fig.imortizare a amplitudinilor vibratorii. Propagarea energiei ultraun mediu oarecare în unitate de timp realizează viteza de undă. 197). durata pauzei şi frecvenţa intercalării acesteia.'e acestor vibraţii i. Forma impulsului 1 1 rplunghiulară. . licărea coeficientului. Amplitudmi.Ultrasunet cu impulşu. Frecvenţa şi forma im•. /» de oscilaţie este viteza maximă de vibraţie (declasare oendula.i acesteia: n absorbţia energiei UUS de către mediile neomogene. prin apariţia unei coloane de lichid în dreptul suprafeţei traduoihraţiile se transmit din aproape în aproape.-'ă). Raportul dintre durata impulsului şi perioada de h u ala impulsurilor plus durate. i î. iul termic. se modifică raportul dintre durata impulsului şi •i/. cu dcgiijnro de . trapezoidă sau triunghiulară.uiit reglate de aparat. pauzei) este numit „coeficient de umplere". Se apreciază două modalităţi ik 1 . în sens transversal faţă de sensul de propagare a UUS.Fig 197 .

zirconat de bariu şi plumb etc.r perioadele de comprimare. Efecte chimice. MECANISME DE PRODUCERE . manifestate vi/. cavităţile dispar şi prin refacerea compactului se eliberează mari cantităţi de energie. Aceleaşi fenomene se produc şi atunci când se exercită o Ifl . Efectul de difuziune. AceM apare la intensităţi ultrasonice foarte ridicate şi în medii lipsite de aer sa lichidele în care există aer (sau alte gaze) dizolvat. Este un fenomen care constă în prodiieereii (rupturi. 3 axe electric i i unesc muchiile şi 3 axe mecanice (y). cobalt ş. în aceste pu ales la nivelul de separare a 2 medii cu densităţi diferite). Procedee magnetice. care unesc mijlocul feţelor opuse (Hu Prin comprimarea suprafeţelor lamei de cuarţ tăiate în modalilalcii /. Acestea se produc prin compresiunile şi dilatările succesiv de l HJS asupra lichidului. Un cristal are o axă optică (Z) longitudinală. reducţie. cu efecte distructive.prin fricţiune» pnrtlculelor mediului.entată. 2. se produce fenomenul >" cavitaţie. . Se bazează pe proprietatea unor crislitlf turmalină. blendă. cum NUIH ţesuturile corpului omenesc. Dacă frecvenţa curentului depăşeşte 20 kHz. dacă sunt supuse l» de potenţial electric. Constă în creşterea permeabilităţii mcmbianilt't dovedit experimental. fisuri) în interiorul lichidului traversat. se obţin ultrasunete. la bn*n stă principiul de schimbare a dimensiunilor unor metale prin magnetizarc ptt > cu ajutorul unui curent alternativ (fier. dcpolml alterare a structurii substanţelor chimice supuse acţiunii UUS.l i l ce tu l termic este mai pregnant în mediile ncomogcnc.ibil pun hulelor de aer. de anumite dinii»-sau a unui diapazon. Constau din generatorul magnetostrictiv. apar sarcini electrice pe feţele perpendiculare pe axa electru'fl comprimare).a. Itfectul de cavitafie. Sunt cele mai simple şi clasice modalităţi de pru<! fiind vorba de punerea în vibraţie a unei lame metalice fixate. la câteva sute de grade.4. l terapeutică curentă nu se pot produce fenomene de cavitaţie.). Procedeul piezoelectric. A UNDELOR ULTRASONORE l Procedee mecanice. Acesta este efectul piezoelectric invers. titanat de bariu. „Ruperea" lichidului are loc în momentul dil. de a se comprima şi dilata într-un anumit sens. tăiate In secţiune. presiunea poiiii eftlcva mii de atmosfere şi temperatura.). descoperit de h şi Kilovski Lama de cuarţ trebuie să aibă suprafeţele perpendiculare pe axa i !• cristalului. Este vorba de procese de oxidare. Frecvenţa maximă înregistrată prin acest procedeu este de I7HI 3. petrecuta mnl «Ion In ntvi supui urc u doufl medii cu dcnsitfl|i diferite. VII. l curentului trebuie să fie egală cu frecvenţa proprie a barei metalice (frct'Vi( rezonanţă). caracterizat prin degazeificarea lichidului (prin ultrasunet).

HH'venţa ci de rezonanţă este mai înaltă. Primele aparate construite pentru acest domeniu MC erau mari.evre (fig. transmite unda uitrasonică şi o ni-a/. atingând i<Himc.' H Iz).Secţiunile lamei de cristal de cuarţ. de transformare a i u i . La o n de vibraţii foarte mare se folosesc drept sursă i |in l electric curenţii de înaltă frecvenţă.mice y. Acestea sunt în raport cu dimensiunile umrţ. l''cnoniciuil invers de transformare a potenţial electric în efecte mecanice prin t istaluliii tic cuarţ. l la în capul traductorului.'i la baza construirii aparatelor de l )acS frecvenţa oscilaţiilor curentului eleci\ utili/at corespunde cu frecvenţa proprie t t f a cristalului. pentru pornire şi creştere a i |i i separat pentru traductorul mare şi pentru traductorul mic. panoul frontal de comandă. Generatorul de înaltă frecvenţă produce unde cu o < a de 800-1 000 kHz. 199 •K)). 198 . un circuit oscilant cu triodă şi un circuit rezonator cu un condensator l n câmpul condensator este intercalat cristalul piezoelectric (piezoceramic). i Jiu n ne c Hm un o ina|iiiiie | inc Ni'liiiiibiiien polaiitAţn electrice. având o greutate de 50-60 kg şi necesitau în utilizarea lor u apă a cordonului traductorului. Cu cât lama de cuarţ este mai subţire. se numeşte efect piezoisiil şi st. --Y Fig. traductorul este un component iul conectat la echipamentul ultrasonic. Deci. aparatele moderne sunt prevăzute cu iele elemente: comutatorul (comutatoarele). . N X i niri muc poale fi transformai în efect eleeimnliul fenomenului pic/oelcctric direct i i i u |.1. Alimentarea se face de la reţea (curent alternat". Noţiunea •i lor defineşte un dispozitiv destinat să convertească o formă de energie In energie ultrasonică sau invers. •aratele sunt prevăzute cu un sistem de redresare. lama de cuarţ intră în rezonanţă inilinilc vibraţiilor cresc foarte mult. un cablu de racord şi un traductor („emiţătorul de ultrasunete"). Aparatele moderne au o greutate mult i perfecţionările tehnice aduse elimină necesitatea acestei mai. l 1 1 5 APARATE PENTRU ULTRASONOTERAPIE Miratele pentru ultrasonoterapie sunt alcătuite dintr-un generator de înaltă .ă pe cea reflectată.

Instrum entul de măsură este prevfl/. •ntul de măsură al energie i ultraso nice furniza te şi borna (bornel e) pentru cu mufele cordoa nelor traduct oarelor. ul | ii ce permit alegere a „intensi tăţii" aplicaţi ei între 0. a formei de câmp Mtor continuu fi pentru marcar ea timpul ui şedinţe i de tratame nt (de diferite tipuri).ceasul senine ~ i 'cntru utilizarea traductorului mare sau mic.05 W/cm2 şi 2-3 W/cm3 ilatea aparatel or). Pe panoul frontal al aparatel or mai sunt înscrise .

Ceasul semnalizator întrerupe automat funcţionai < la exprimarea timpului fixat pentru durata aplicaţiei.Aparatul TUR US 6-1. 200 . Debitul ultrasonic maxim al unui aparat se calculează p dintre suprafaţa de emisie a traductorului cu watt-ajul/cm2. Fig. 199 . Fig. Unitatea de măsură în waţi exprimă cantitatea de energie pe cnv' a capului traductorului. precum şi beculeţe semnalizatoare care atestă funcţionaienergiei ultrasonice). discontinuu.Ui™ . Doza maximă prescrisă pe toată suprafaţa traductorului se 10-12 waţi. Suprafaţn 1 .Aparatul Misonic.

în ultima vreme s-a renunţat din motive ce se vor arăta mai departe.F. creşte de respiraţie celulară. încât ill/. •ndi|iilc în care se fac mai multe aplicaţii terapeutice suc-cesive de ultraKS. Icoarcce studierea acestora a întâmpinat numeroase dificultăţi. Sonostul 733 .. la nivel celular se realizează o creştere |(li!lilâţii membranelor celulare.R.5 w/cm2. sunt desfăcute nilele glucidice. peteşii.România). i-lrtrile mai multor autori . iar peste 0.4 w/cm2 se produc modificări liMiilare minime şi reversibile. pentru l normal.D.8 w/cm2 încep să apară ijtrllf ireversibile. Misonic . o activare moleculară prin creşterea treptei l|iv « electronilor externi atomici. flictene. în mâna şi antebraţul uil. . Creşterea permeabilităţii celulelor tegumentarc ihilitatea difuzării prin piele a unor substanţe aplicate tegumentar.4 cm •purl (Ic aparate TUR . în ţesutul conjunctiv are loc o vasodilataţio cu . de preferinţă din bumbac. reacţii tendinoase).ilul iniiio prczlnlfl unclo viiriapi. sunt activate procesele oxidative. se recomandă unor mănuşi. aceasta este practic impermeabilă (sonoforeză). | imensităţi nici până la 0.1 se lac aplicaţii sub apă. Capul traductorului este astfel construit (etanş).) şi 6. între 0. cu consecinţe nedorite (dureri.KG. S-a apreciat eiiiisfl de suprafaţa capului traductorului nu este omogenă. VIL6 ACŢIUNILE BIOLOGICE ALE ULTRASUNETELOR iele biologice ale ultrasunetelor asupra ţesuturilor vii sunt incomplet 1.7 w/cm2 se instalează efecte fllwice şi biologice maxime (reversibile). iar dozele mari ajuna »fl litem.R. Mai menţionăm pentru tehnica de lucru a aplicaţiilor sub iitntca utilizării unei oglinzi concave reflectorizante menţinute într-un 1 v lată de suprafaţa de emisie a traductorului. motiilliludinea parametrilor caracteristici ultrasunetelor. ea fiind mai /oiui centrală a sa.G. Ic medii produc o hipertermie tegumentară.) şi l . | nivel tegumentar are loc o eliberare masivă de mastocite cu producere mărită de histamină. Tot la dozele mici de intensitate. tlupâ tipul npniiilului şi Hrinii p roci n ure 4 cm1 (Sonosnn-Huttingcr . j miocard la animalele de experienţă).KG. variaţia acestora şi 1. intatea structurilor tisulare.5 şi 0.nl la tratamentele indicate şi prin scufundare în apă (în vane pentru ilo iiK-mbrclor). se utilizează un braţ accesoriu care se fixează •! Inuluctorului. pentru evitarea propagării vibraţiilor ultraso iic-.dintre care cităm pe Juravliov şi Pevneva -ncluzia că în domeniul intensităţii de 0.R.4 cm2 (TUR şi Misonic). iar cea a traductorului l cm' /Sonostat 733 . se produc efecte (confirmate de creşterea conţinutului în grupe sulfhidril din ficat.K. sunt activaţi fermenţii glicolitici. rinichi.G.1-0.

vasodilutaţic crescutA l' ajung să producă distracţii celulare şi rupturi capilare. creşterea metabolismului celular local. Do/ele medii nu efecte llluolillcc prin ncţlune d» t rrngmcntiirc tisulară. în sângele supus inul» i sunete scadproteinemia. cu activarea corespunzătoare n H sanguine. intensitatea modificărilor produse este îl* .7. coagularea sanguină prezintă tendinţă In tiu»" VII. stimulare electrică precisă a ai 111 < > în special din substanţa cenuşie mezencefalică. fragmentarea macromoleculelor. Efectele analgetice se realizează prin intermediul SNC. *i<••• se concentrează în grupuri.liipcremio consecutivi. EFECTELE FIZIOLOGICE ALE ULTRASUNETELOR Principalele efecte fiziologice sunt: 1. 1. hipermcublli " brunelor. care se ştie că răspund bine U de 150 Hz. • (vezi prezentarea detaliată a acestor mecanisme în cadrul capitolului tute | curenţii de joasă frecvenţă). cu efecte resorbtive şi vasculotrofice se prwi vasodilataţia arteriolelor şi capilarelor. în ţesutul muscular. prinii mecanisme care se produc ca şi la acţiunea curenţilor analgetici de jo. suprafaţa osului încăl/. analgetice.ind mai mult decât muşchiul.după cum s-a arfli. acumulare importantă de energie calorică. Efectul miorelaxant s-ar explica prin acţiunea vibratorie • HI proprioceptorilor musculari şi tendinoşi. Ţesutul osos reacţionează la dozele mici prin formare de osteolili-11im iar la doze mari.M proporţională cu intensitatea ultrasunetelor aplicate. Această acţiune se realizează prin influenţarea şi prin Inii sistemului nervos vegetativ. rapid conducătoare. cu „închiderea" consecutivă a sistemului de conţi t >i < i informaţiilor prin fibrele pentru durere. care au . prin edeme hemoragice. pe lângă aplicaţiile terapeutice locale. Stuhlfauth a fost cel care a arătat acţiunea simpaticolitică a ultrniuA a introdus în acest scop calea tratamentului neuroreflex ca o modalii»»* influenţare a SNV.i < Le amintim ne scurt: activitatea urui sistem de inhibare a transmisiei mi dureroase prin stimularea electrică selectivă a fibrelor neconducătoai • groase. cu rol de sistem inhilm. albuminele şi a-globulinele. s-a ajun» l modalităţi de aplicaţii cu acţiune reflexă a ultrasunetului. care transmit informaţiile î l ' i ceptorii mecanici. se produce . La nivelin întâlnire a ţesutului osos cu părţile moi. cresc globulinclo. Acţiunea hiperemiantă. Astfel. necroze osoase. 1. mielinizate. Ţesutul osos de la nivelul epifizelor în perior 11 a copiilor şi adolescenţilor este foarte sensibil. hiperemiante. miorelaxante.

ilA aliată mai sus de C3. pe zona articulaţiei >i paravcrtebral lombar şi toracal inferior (fig. gambă. zonele cu reacţii conjunctive Coccis •l miogelozelor (Trigger-points) şi «îl pe zonele periostale (Vogler). . i Aplicaţii reflexe pe zonele cutanate i'iinale corespunzătoare organelor Sacru (Ucad).11' . de-a lungul nervilor periferici lungul arterelor mari. ascendent. până la npofizei spinoase a Segmentu vertebrei T3. i-bial lombar. l .ba/cază pe aceleaşi principii •' 1i ellcxogen şi se aplică în sensul • nmial.cntâm aici. în procesele patologice ale membrelor.iccastă metodă. deoarece prelungirea cranială a măduvei spinării •hltmgata) nu trebuie atinsă de oscilaţiile ultrasonore. . nu se ' • • i . Nu se aplică pe regiunea • . antebraţ. n|il al pacientului. 201 .i ' Icgfllmrt cu mecanismele li/.a toracelui. apoi sub creasta iliacă spre late-|K)slcrioară a marelui trohanter.iologicc. se 11 pe marginea externă a muşchiului i marc. <U o.i|iu . până la nivelul marginii MU. coapsă.segmentară indirectă pe /oncle paravcrtcbralc corespunzătoare i >i nervoase medulare. i. tratamentul se aplică pe i iară vertebrale cuprinse între C 3 şi T p în zonele corespunzătoare Un l)o l na v (umăr. cu acţiune pe plexurile simpatice însoţitoare). mână).u ca segmentară în afecţiunile membrului inferior (şold. după caz.i/ul suferinţelor cardiace. pe zonele musculare • n/ie). u afecţiuni localizate la membrul superior. 201). Musculatura cervicală u t a l A poate fi decontracturată cu < mişcări circulare ale traductorului 1 >' i i» < . M manevrării în regiunea l toracal paraverte-11 r l ii i ie să cuprindă cel puţin jumătate ilin|nil total al aplicaţiei. Este un u Inmsmitcica efectului energiei ultrasonore la distanţă de locul de a nccKtor neuroni. îl icaţia segmentară directă pe cale neurală.«ce pe marginea inferioară şi externă a sacrului. braţ. Fig. M vnloronio de liiitamcnt Ne pci iinlcin NA Ic prc/. !" aţia se începe de sub marginea j Segmentu l cervical sacrului şi se continuă ascen-•arlca exterioară a articulaţiei .Reprezentarea schematică * pctflţl»! i vor fi stabilite prin examenul clinic măduvei spinării faţă de coloana vorlobfill (după Knoch).

pe cele i (legate de fenomenele de fragmentare tisulară") şi pi Fig.Direcţionarea traductorului în aplicaţiile inflamatorii (explicate prii' vasomotorii si metabolice* pe cale neurală (după Knoch). r VII 8. netede şi fără leziuni cutanate (fig. 202 . METODOLOGIA APLICAŢIILOR CU ULTRASUNETE VII.8. Este forma cea mai frecvent utilizată. pelicula soluţiei de contact preia energia ultrasonoră cMiils capul traductorului şi o transmite corpului. scade acţiunea de profunxime sunetului. ALEGEREA FORMEI DE CUPLAJ a) Cuplajul direct. în li patologia bolnavului tratat. Când este cazul. Se ruinul substanţă (soluţie) de contact. Se aplicA p* f feţele corporale plane. utilizată în boala • metastaze neoplazice.d) Ap!lni|il reflexe Iad ganglionii simpatici (tiiingllni Tratamentul nplicut pe /ou onului stelat. sindrni > Prin utilizarea acestei mct< dromul Meniere.1. Arslan rcl. ca efecte secundare. Dacă stratul substanţei de conla^l prea gros (în cazul folosirii de unguente). Pe lângă efectele fizioh cipale menţionate mai sus. 203). Ca urmare. se recomandă şi se preferă utilizarea uleiurilor mini . care se aplică pe suprafaţa regiunii I recomandă să nu fie rece. sr cele cinci modalităţi de apli Mai adăugăm exişti modalităţi speciale de apl i> mentului cu ultrasum i iradierea regiunii hipol'i inhibării selective a fui K \\< turbate.se rceomamlft utrasunctului în impulsuri în teritoriul său de distrihu|i rea temperaturii cutanate foi de căldură locală. pentru a nu provoca o reacţie locală de vasocoinu i Interpunerea unei soluţii de contact între capul traductorului şi tegum*>M necesară pentru a se evita reflectarea undelor oscilatorii ale ultrasuneteloi il> straturile de aer.i vindecări pe 2 000 cazuri.

n'lc (cădiţele) în care se aplică tratamentul trebuie să fie confecţionate ml rău conducător de electricitate. cot etc.). Tratamentele . Dimensiunile acestora trebuie sfl fio 'rttoare.i/. Dacă se urmăreşte o acţiune mai superficială |fepl' . O aplicaţie termică prealabilă poate argumenta pătrunderea ' nlului în tegument. creează un câmp ncuniforni (10 . Este tot un cuplaj direct. cu hiperestezii. De i.ă cu traductorul mare. dar în orice caz este Iii la ultrasunet.Aplicaţie de ultrasunet în cuplaj direct. deci o substanţă de con• • • i* i > -. care se realizează 11 unor substanţe medicamentoase înglobate în soluţia de contact. materialul de contact se reduce acţiunea de profunzime. aleasă • iţit1 de scopul terapeutic urmărit. se poate aplica un unguent cu M f*i i' sau altă componentă uleioasă asemănătoare. Zona tegumentară |3 ui ultrasunet îşi îmbunătăţeşte capacitatea de resorbţie pentru şedinţele («MH1 |) ('uplajul indirect se face prin intermediul apei (subacval) în băi parţiale Ifitvent) sau generale (fig.Fig. precum şi de i ilogică a pielii. i râturi tisulare. 204). implicit şi indicele sonoforetic. 203 . Avantajele metodei: asigură un cuplaj uniM t (Hei se pot trata în mod corespunzător regiunile şi segmentele corporale ilurităţi de relief (mână.1. cutanat şi subcutanat). 1 Mlrasonoforeza (sonoforeza). deoarece pereţii lor reflcctfl undele ie care. pătrunderea medicai i cli-ns.vaselină sau a glicerinei. picior. Itl. caracteristice după constituţia anatomică a individului. precum Ic care prezintă plăgi ulceroase şi procese infecţioase locale. In tegument cu ajutorul ultrasunetului este calculabilă matematic („indice "Ibrctic") şi este direct proporţională cu intensitatea şi durata aplicaţiei. După Gatev. ' ice (efectul în profunzime) este şi în funcţie de grosimea straturilor tisulare . în aceste condiţii. prin interferare cu mediul lichid. gleznă. în sensul de a nu fi prea mici. articulaţia pumnului. ik. cu această metodă se pot trata zonele sensibile. care scade puterea de penetraţie în profunzime.

Este vorba de stabilirea de către m<' examenul clinic amănunţit al cazului tratat şi în funcţie de obiectivele i > • regiunilor ce trebuie supuse aplicaţiilor terapeutice. Temperatura apei trcbu jur de 36°-37°C. pn timp să dispară bulele de gaz apărute în apă. .care formează un ecran . Stabilirea regiunii tratate. ALEGEREA FORMEI DE ULTRASUNi: l 1.8 2. De asemenea.să fie îndepărtate înaintea începerii tr. S-a renunţat la utilizarea unui reflector de unde ultrasonice (căit pe fundul vanei în direcţia regiunii tratate). Se recomandă ca apa din vană să fie stătută. tratament. acestuia. cli se presupune că intercalarea pauzelor ar crea posibilităţi de „refăcea i. Ultrasunet în regim discontinuu (cu impulsuri). 1. terapeutul va folosi obligatoriu o mănuşă pentru protecţii introducerii unei substanţe cu efect terapeutic în apă. devine obligatorie. utilizarea tijei . VII. Cum s-a aratul' > (la prezentarea proprietăţilor fizice) această formă prezintă avantajul iii reduce efectul termic. precum şi posibilitatea producerii de unde staţionare.i1 bule de gaz formate şi aderate de suprafaţa tegumentului regiunii cu apă . local sau pe calc n< după cum au fost descrise în capitolul precedent. potenţând pe cel analgetic şi decontracturant.r de unde. deoarece acesta neuniformi/. cu o spatulă sau o baghetă). Capul traductorului se aplica suprafaţa regiunii.Fig. temperaturile mai joase scad intensitatea ultrasunetul mai ridicate o amplifică. pentru cu • pcutului să nu vină în contact cu oscilaţiile ultrasonore propagate în n. imprimându-i-se mişcări In Traductorul se fixează la o tijă cu rol de prelungitor. Dopu> orificiile de evacuare trebuie să fie din cauciuc. la o distanţă de 2-3 cm.i 1 (cu mâna. 204 ~ Aplicaţie de ultrasunet în cuplaj indirect. Ultrasunet în regim continuu. este indic.

udică raportul dintre durata impulsui de recepţie. în funcţie de caz.Traductor mare. Mulţi autori recomandă frecvenţa 11 I I / . n impulsurilor. autorii francezi au obţinut bune efecte analgetice şi miorelaxante cu nniA. B. se alege traductorul mic (fig. 206). •i itrtien terapeutică se recomandă raportul 1/4-1/5 (durata impulsului i la de repetiţie). Fig. cu ambele dimensiuni în aceeaşi şedinţă. MMI meu de „coeficient de umplere". nţilordc joasă frecvenţă. . VII. care prezintă o bună acţiune analgetică. se va alege traductorul mare l Dacă zona tratată este de dimensiuni reduse sau are un profil mai • (proeminenţe articulare. La o frecvenţă a impulsului de l Hz (60 impulsuri/ •• ' i . Se 191 combinat. Tschannen a demonstrat electromiografic ni 11 \ ante superioare obţinute cu forma us cu impulsuri faţă de cea continuă. IM .8. ca şi în • H I . osoase). 206-Tradu -mic.işl context.i. ALEGEREA TRADUCTORULUI Iiiclorul se va alege în funcţie de mărimea şi forma suprafeţei corporale • i c a/u l suprafeţelor mai mari şi plane. i perioadei de impulsuri este de l s.3.şi Riiprnsnlicitnrea |csulurilnr trăim In m > l. 205 . Fig.

Intensitatea este exprimată în W/cm2 de suprafaţă a capului tuni mai rar.sub o formă semistatică (semimobilă) . Se execută mişcări lente. natura afecţiunii tratate De exemplu. Pentru straturile mai profunde M intensităţi mai mari. 1. starea generală a pacienţilor.VII. forma de cuplaj. PRINCIPII DE DOZARE Doza energiei ultrasonore aplicate are o mare importanţă în con reuşita acestei forme de terapie fizică. radiculare paravertebrale. Se utilizează mult mai rar. intensităţi reduse.2-0. în spirală sau sinusoidal. cefalee.8. La cazurile care prezintă labilitlM tative. 1. somnolenţă. valorile sunt date de watt-ajul total pe capul „radiant".8. oboseală. profunzimea locului tratat. Are importanţă grosimea straturilor tisulare.5 W/cm2. Pacienţilor cu vârsta sub 18 ani şi peste d(' prescriu doze mai reduse. în ritm > acelaşi nivel. stadiul afecţiunii. S| la nivelul articulaţiilor neacoperite cu un ţesut muscular bogat . în formă circulară. liniară.cum trebuie utilizate intensităţi mici.HI l'tincipulclc metode de manevrare în aplicarea InuhicloniUii p< ttalalA sunt: a) Metoda cinetică sau dinamică. care ui uniformizării maximelor şi minimelor de intensitate. 1.5. 1. s-a constatat că mul spondilită ankilozantă suportă de la începutul tratamentului doze mm alte situaţii patologice. l l . se recomandă reducerea dozclui. vârsta pacienţilor. MANKVKAKKA TKAIMICTOUHI. în aplicaţiile pe cale neuroreflexă se recn utilizează intensităţi de 0. Din > acumulată de practica terapeutică îndelungată şi numeroasele cercel Ai i s-a constatat fără dubii că valoarea intensităţii utilizate în aplicaţiile i> depinde de o serie de elemente şi anume: 1. miogeloze şi calcificări tcndiiumn* cutându-se mişcări foarte lente.3-0. li preferată . metoda de manevrare a traductorului. DOZAREA INTENSITĂŢII. în stadiile acute trebuie aplicate doze rcdir în stadiile cronice pot fi prescrise doze mai mari.4.în aplicaţiile p ganglionare. deoarece undele ultrasonore sunt re 11 (de aceea nu se aplică în aceste situaţii metoda statică). în metoda statică •. în aplicaţiile subacvale se prescriu intensitfll 1. 1. 1. calea de aplicare. precum nevralgiile şi nevritele. regiunea tratată. VII. 1. b) Metoda statică sau staţionară. omogenizând cli sunetului în structuri tisulare diferite. cea mai frecvent folosită.

începând cu doze mici la primele şedinţe.1 context. •• caz.în funcţie de acestea au fost împărţite în trei trepte de dozaj. Intre aceste două limite se situează dozele terapeutice.5-1.5-0.4 W/cm2 0. fusului muscular. Este interesant şi. se apreciază că există o limită inferioară pentru intensitatea 11. i • cel mai adesea prin experienţă personală şi tatonări.5-1.05-0. 1' (ale La început 0.02 w/cm2 i/Hmann). HH'lanl de semnalat că experienţa ultimilor 25 de ani a arătat că dozele T biologice.91. 2. în zonele hiperalgice se utilizează chiar doze mai reduse (0. crescându"iitatea dacă se consideră necesar. schimbând sensul de mişcare la zonele de inserţie. iir'.u ce priveşte relaţia dintre imensitate şi duium şedinţei de aplicaţie. fiziologice şi terapeutice mai favorabile (Edel. fl „legea intensitatc-dunitA • constant" din domeniul galvunotcrupici Mirt In ultrasonotcrapic. STABILIREA METODOLOGIEI DE TRATAMENT l UNCŢIE DE NATURA ŢESUTURILOR TRATATE niifţic de structurile tisulare tratate sunt necesare o serie de precizări lunca aplicaţiilor.5-3 W/cm2 peste 3 W/cm2 în anii '60 0. i\ fi uşurată în practică. în funcţie de reacţiile imediate şi 'iin şi de rezultatele obţinute. legată de particularităţile acestora.5 W/cm2 1. ir efecte nocive.5 W/cm2 23 W/cm2 în monografiile contemporane 0. Dacă se doreşte obţinerea unui efect mai accentuat în stratul va alege o soluţie de contact cu consistenţă mai densă decât uleiul. a inutilă în practica terapeutică. un ţesutul cutanat. considerăm sugestiv a prezenta reconsiderarea în timp de i tyti a treptelor valorice de intensitate optimă pentru tratamentul cu us.spirale. de-a lungul segmentelor In /. . sub care nu se mai obţin efecte terapeutice şi o altă limită superioară. de <. în general se recomandă intensităţi mici. Şedinţele lungi cu intensitate scăzută au alte ' şedinţele scurte cu intensitate marc. Bergmann. .onele cu rigiditate cutanată se recomandă aplicaţia pe zona caudală urcstora. Traductorul se manevrează liniar. Autorii germani dozare treptată. nmusoidale . 2 W/cm2 i Hfl consecinţă practică a acestei noi orientări terapeutice în ceea ce priveşte li* ilo/aj este faptul că aparatele de ultrasunete care se construiesc în prezent ipcrioară a intensităţii la valoarea de 2 W/cm2 în loc de 3 W/cm2.1-0.8 W/cm2 0.5 W/cm2 0. Manipularea traductorului se face fără presiune mure. alegerea valorilor de intensitate .

Patul sau scaunul pe care va fi aşezat pacientul tirK confecţionat din lemn. Regiunii vertebrale se pot trata în ortostatism şi în decubit ventral.ul tratfli i > t • se vor practica ferestre în aparatul gipsat pentru a putea stimula ultrasonoră formarea căluşului. extensie. Pacientul..uncnlim* !>' intensitate pot fi nuii crescute ţaţă de tratamentul (CNiilului cutanat. care poate 11 basculant.i •> suprafaţă trebuie evitate (din motivele arătate mai înainte privind reflectori ultrasonore de ţesutul osos). Aparatul de ultrasunete va avea împământaiv i Organismul trebuie să se afle într-o stare de echilibru termic J. TEHNICA APLICAŢIILOR CU ULTRASUNETE •w»'. Regiunile cu creşteri oso. Comutatorul iiintensităţii poate să permită o cursă continuă de manevrare sau trepte fim înscrise pe cadranul instrumentului de măsură. Se acţionează comutatorul de pornire al acestuia.\ l i j •. indiferent de metoda de cuplai i regiunea tratată nu trebuie să prezinte compresiuni care să stânjeneast A t Ij sanguină locală. acestea să fie preîncălzite cu scurte băi parţiale t»ltl« l activizarea circulaţiei generale. Când tratai n regiunile aitictH n să le poziţionăm cât mai adecvat unei aplicaţii optime. Articulaţiile degeţel>i >• recomandă să fie mobilizate activ în timpul tratamentului (aplicaţia m mişcări de flexie. nu tinimvoranl p< ' i • vor tinln t< Irrcorc de In muşchi In tctulon. Pentru ţesuturile articulare şi osoase. De asemenea.M > febrile sunt contraindicate la tratament. Funcţionarea traductorului poate fi verificată prin apllt:i picături de ulei de parafină sau alcool pe suprafaţa capului de tratament o „fierbere" a acesteia în momentul intrării în rezonanţă a cristalului cu gi de înaltă frecvenţă.tn dlrecţln fibrelor leiuloimmeulitie. După aşezarea pacientului pentru tratament şi însuşire a pi Pil terapeutice se trece la manevrarea aparatului. La încheierea timpului M desfăşurarea şedinţei de tratament. Se recomandfl i .! în încăperea în care se efectuează tratamentul trebuie să existe o tti" de confort termic. Se aplică traductorul pe zona ce urmează a fi trufii acţionarea comutatorului de intensitate se fixează la doza prescrUfl generatoare de ultrasunet devin tot mai perfecţionate. inclusiv regiunea tratată. tiplwi afle în poziţii cât mai relaxate. Umerii sunt cel mai bine trataţi cu braţul în poziţie de abducţii i rotaţie externă sau internă în funcţie de caz.9. Se recomandă ca în cazul um •> cu circulaţie deficitară. se readuc la poziţiile iniţiale eon pentru dozajul intensităţii şi de pornire a aparatului. /unele tcndinonse -. în funcţie de modelul său şi ceasul semnalizator fixat la durul pentru şedinţă. VII. lateralizare. Zonele cu vascularizaţic superficiali < vecinătatea articulaţiilor se vor evita sau se vor trata cu intensităţi rcilu tratarea ectaziilor venoase de pe faţa internă a genunchilor. în cu/.

im K edili ii «A un i uluc Clipul Uiulucloiuliii dcpc/oilll llttlttU. licaţiile cu ultrasunete pot preceda şedinţele de kinetoterapie datorită . .în funcţie de rezultatele obţinute şi scopul la 4-6 săptămâni. Gierlich a stabilit şi relatat pentru prima dată despre efectul anal-" ". contraindicată aplicarea concomitentă a roentgenterapiei cu ultrasono-. de asemenea. bolii Dupuytren. în cazul tratării articulaţiilor mari se ajunge la 6-10 minute. are loc • «• automată.inumite afecţiuni se recomandă terapia combinată de sonoterapie cu joasă frecvenţă în scopul unei potenţări analgetice şi miorelaxante i ţi curenţi diadinamici). iia şedinţelor de tratament variază cu suprafaţa regiunii tratate. ml şedinţelor este . 10. obţinând rezultate bune. afecţiunea • hui evolutiv al acesteia. este indicată succesiunea terapeutică masaj-ultrasunet sau ultrasunet•ceaşi jumătate de zi (mai ales masajul reflex). în nici ••e va depăşi timpul total de aplicaţie peste 10-15 minute pe mai multe K' în aceeaşi şedinţă. Durate mai lungi pot fi utilizate în tratamentul i cheloidc.în funcţie de caz .Tcmiant al combinaţiei simultane în terapie a ultrasunetului cu curenţii le joasă frecvenţă. Numărul v» li. apoi de Hilling. durata unei aplicaţii pe o zonă este mic. Schmieder şi alţi autori. sclerodermiei. icecaşi regiune. VII. deoarece acestea sunt iluri cu acţiune asemănătoare ca terapie neuro-reflexă. mul o do/arc mai precisă a intensităţii: dacă la un moment dat. mul imlicA (impui efectiv de aplicare a tratamentului. . în general.ilgctice şi miorelaxante ale celor dintâi. Astfel. i mini* unele pnlci jioiiAii precum: |ilu|iil iiutoiiial cu ceasul. în general 6-15 şedinţe. calcificărilor tendinoase. mice durate mai lungi. Mai precizăm ca demne de luat în consideraţie If recomandări: licaţia de ultrasunet să nu fie urmată imediat de altă procedură. în stadiile acute se aplică şedinţe de scurtă durată. acesta ncfuncţionând •n i (tinlaclul dintre suprafaţa traductorului şi suprafaţa cutanată nu este •c transmite energia ultrasonică).zilnic sau la 2 zile. constatându-se obţinerea concO" unor certe efecte analgetice (din partea curenţilor diadinamici) şi mio-(din partea ultrasunetului). peste upiala|a capului traductorului nu mai are contact cu tegumentul. TERAPIA COMBINATA ULTRASUNET CU DIADINAMICI In l 'M9. Gierlich şi Jung sunt cei care aplică primii • i cu ultrasunet asociat cu curenţi diadinamici. rdinţc se poate repeta . Acţiunile celor două fonnt de energie se potenţează „reciproc". adaptat în funcţie de caz.

Acestea se vor evidenţia sub forma unor „microzonc" cili n| de culoare roşie şi foarte dureroase. 207 . Heidenreich). precum curenţii Trabcrt şi l în grupuri modulate (Goldbach. principalele fiind: sindroamcle i vcrtebrogene.F/g.U.F.F. autorii din R. sindromul dureros mioliii în cadrul tehnicii de aplicare a acestei metode trebuie reţinute ţi câteva elemente caracteristice. tendinozele şi tendinitele.G. unele artrite şi arlrt)| vate. bursitele. au fost realizate aparate care pcrnill • simultană a uus cu curenţi diadinamici şi a căror utilizare s-a cxtin» |nnf rapid. Prinutilizarcn oiill cu aparate din seria modelelor RS. 207).Aparatul Sonodynator-Siemens. (fig. Rabbel.A.D.G. O primă indicaţie de utilizare a acestei metode este identificare» fi selectivă a punctelor dureroase de natură fibroconjunctivă din cadrul ilii( lui dureros miofascial (denumire dată de Travell şi Rinzler miogeUi/i|j Trigger-points. Indicaţiile terapeutice ale acestei metode sunt reprezentate de celt? i curenţilor diadinamici şi ultrasunetelor. După 1965. Unul din cele mai cunoscute şi utilizate aparate de acet tip în modelul Sonodynator-Siemens AG-R. în S.G. Tratarea lor corectă duce însă Iu 11 rapidă a durerilor. şi R. . au aplicat uus şi alte forme de curenţi de joasă frecvenţă. sechele posttraumatice ale părţilor moi.

asigurând astfel o iptini i .. INDICAŢIILE TRATAMENTULUI CU ULTRASUNETE indicaţiilor terapeutice ale undelor ultrasonore este destul de maro.5-0.a. superioare celor obţinute prin utilizarea ti curenţilor diadinamici sau a ultrasunetelor. în cazurile prezentând iase cronice locale. Dintre substanţele .U. senzaţii de arsură dureroasă şi necesitând iitensităţii şi a duratei aplicaţiei. precum şi a rezultatelor obţinute şi comunicate dl cercetări şi studii clinico-terapeutice efectuate. ' l a unei şedinţe este de 6-8 minute (2-3 minute pentru DF şi 5-6 minute mcntul se va aplica zilnic sau la 2 zile.sicia capătă o importanţă deosebită. în urma cunoaşterii şi stăpânirii mai temeinict • lor căi de acţiune şi modalităţi de aplicare ale ultrasunetelor (prezentat* tlt puric a acestui capitol). producând locale rapide.G. VII. icţinem că intensităţile utilizate vor fi mai reduse faţă de aplicarea sepa-.Irvington .! (introdusă bineînţeles. mai bune rezultate s-a constatat a fi obţinute în sindromul dureros ' îl (cu patogenie reflexogenă).s(nn|A specială.i folosite cităm: Aquasonic (Parker Laboratoires .).D. S-a constatat că Ic manevrare semimobilă şi statică sunt greu tolerate de bolnav. s-a constatat că cea mai licicntă formă de aplicare a curentului diadinamic este PS precedată de i laica pentru curentul diadinamic va fi de 2-5 mA. în serii de 6-10 şedinţe în gene-| ic de cazul tratat). trebuie să ffccte locale sesizabile după primele 3-4 şedinţe.i corespun/ătoarc a energiei către ţesuturile tratate.S. care sil fie permeabilii pentru ultrasunete. s-a dovedit utilă repetarea unei serii de şedinţe după 2-3 săptămâni. cu presiune uşoară. Traductorului i se imprimă Ifnle circulare sau longitudinale. . 11. M DAH7 şi GlyzerinGelee (R. Ultrasunetul va fi dozat în general la 0.două forme terapeutice. Celălalt electrod este reprezentat de rialic. De asemenea. când tratamentul este eficient. pentru ultrasunet.i|u|n i cuplu) Intre cnpul trnductorului 91 supritfii|A culaiinlfl N regiunii i ic h -r • . continuu sau cu impulsuri. Pellamar (România) ş. lOgimului discontinuu impune o intensitate mai mică a curentului dia• durată mai scurtă a aplicaţiei.H A o mib. Consistenţa ii iiiT. i rnihliK iKourc electric pentru curenţi diadmamici. deoarece tehnica dinamică de iicsupiine o bună alunecare a capului traductorului.3 w/cm2 utc şi 0. Ea II In ultimii 15-20 de ani. cu eritem. într-un înveliş cu suport textil sau sintetic |limr/il) racordată la polul pozitiv al aparatului.6 w/cm2 în stadiile cronice (la forma continuă).). i se stabileşte în funcţie de regimul utilizat. De regulă.A. deoarece concomitenta îi scade toleranţa. iodul activ pentru aplicarea tratamentului îl constituie traductorul de i iu c va fi racordat la polul negativ.

Mihnilovi comunică un procent de 95% ameliorări clinice pe un lot de 101 artrozici trataţi * H ultrasunet continuu şi cu impulsuri (cu sau fără sonoforeză). Patologia aparatului locomotor de natură traumatică şi ortopedica . printr-o fereastră practicată în gips s-au aplicat 4-6 şedinţe de ui câte 2 minute cu 0. Reumatism inflamator cronic . Knoch. ca şi componci complexului terapeutic aplicat.artrite şi spondilite . Reumatism degenerativ . funcţia articulară era normali/idl Incapacitatea de muncă a fost de 16 săptămâni la lotul de control şi de 8 săptiin la cel tratat cu ultrasunete. La o săptămână di imobilizare.Fracturile recente. algodistrofia „esenţială". sindromul Sudin It. ameliorări de 84% U aplicarea us cu impulsuri şi de 78% la cel continuu. în vrcnu alte domenii. recomandăm să se ţină seama de noţiunile expu la capitolul metodologiei terapeutice. Patologia aparatului locomotor de cauză reumatismală 1. sindrom miofascial dureros. aspectul foarte bun al struclin osoase (nu s-au semnalat demineralizări comparativ cu partea sănătoasă) şi evoluj Iară complicaţii. . rezultatele ce se pot obţine nu le recomandă ca pe un trăiam ha/ă. Pe baza rezultatelor experimentale obţinute pe animi! s-au introdus în clinica umană tratamente cu ultrasunete pentru accelera consolidării fracturilor recente (s-a constatat că se poate scurta perioada de călim cu 50%). Winterfeld şi Cont mii comunică pe un lot de 102 gonartroze de stadiile I şi II. PSH. Menţionăm rezultatele obţinute într-un studiu comparativ efectuat pe d loturi a câte 100 de cazuri cu fracturi de radius. rezultatele sunt mai bune datorită procentului crescut absorbţie a energiei ultrasonore. Reu. tendinite. scurtarea perioadei de vindecaare depinde de localizarea fracturii oasele superficiale.3 zile). în afecţiunile pe care le considerăm mai cum > . tendinoze.Pâră ItuloiiilA cft (In (bl cu ulto forme nlc clcclrolcmpicl) tn unele dotnonll < patologic NC obţin rc/ullatc terapeutice bune şi foarte bune. după 5 săptflni fracturile erau consolidate şi în a 6-a săptămână.7 zile).natism abarticular: mialgii. S-au obţinut rezultate evidente în cceit priveşte durata medie de consolidare (41. epicondilll*-. a cAror evident indubitabilă.6 zile faţă de 64.< « ca indicaţii ale ultrasonoterapiei. dar ele pot constitui proceduri adjuvante eficiente. 1. Domimik I idei au aplicat la 3 săptămâni de la imobilizare.artroze. pentru alte situaţii patologice vom pro/emu câteva detalii suplimentare. 6-8 şedinţe de us. 1. durata metil» incapacităţii de muncă (37. ultrasunetele având o indicaţie selectivă si prioritară. în alt studiu efectuat pe fracturi ale scafoidului carpian. rddiculopatii spondilogene cervico-dorsalo-lombare.în acestea din nuni obţinându-se rezultate favorabile de durate variabile. spondiloze.6 zile faţă de 70. Cu titlu de interes statiillvt prezentăm rezultatele obţinute de două cercetări mai reprezentative. periostoze. din care unul a constituit Iu martor şi cel de-al doilea a fost tratat cu ultrasunete.2 w/cm2 la 2 zile.

Se aplică şedinţe de 0. în scopul relaxării spasticităţii grupelor musculare şi acţiunii upra miogelozelor existente. licaţiilor de ultrasunet este motivat de efectul analgetic şi resorbtiv.1 W/cm. luxaţii.'-0. şi Uhlmann au descoperit cu peste 15 ani în urmă că fracturile cu întârziere căluşarii îşi accelerează consolidarea prin tratamente cu ultrasunete (studiu iictuat pe 300 de cazuri cu fracturi având diferite localizări.D. ritmul şedinţelor. fracturi de olecran: 9 faţă de 5 săptămâni. 0. Indicaţia ultrasonoterapiei în calusarea întârziată este considerată ca valabilă eficace când fractura se află în apropierea suprafeţei corporale. tratamentul se începe imediat. cu 0. scolioze. toate ajungând la 'ii solidare). se reconndă ultrasonorizarea locală cu şedinţe de 0. autorii din R.G. în i i i de 8-15 şedinţe Afecţiuni dermatologice Cicatrice cheloide. tloase. în ulcerul aton al gambei sunt indicate numai formele selcroiM.05-0. Dimensiunea capului traductorului se alege după mărimea regiunii ilate. în ioturile de scafoid şi alte oase ale carpului se aplică 30 şedinţe a 0.lmiAriml duinln de vindecare u fracturilor de la alte diferite niveluri.5 W/cm2 şi mai târziu. ulcere trofice ale membrelor. deformări ale piciorului. Scopul . 6-10. când repausul "Iclungat este dăunător stării generale. .Posturi vicioase.4 W/cm2 a câte 2 minute la 2 zile.5 W/cm2.1 W/cm2 şi se poate creşte la .1-0. numărul şedinţelor. 1. Ultrasunetele constituie M tratament adjuvant. în ' al 20 de şedinţe. \ . în medicina ortivă.1-0. durata şedinţelor va fi la început de 2 minute şi poate fi crescută la *) minute. când intervenţia lirurgicală nu este recomandată din motive locale sau generale. 1. întârzierea formării căluşului. După caz. > \ -i. Tratamentul poate fi aplicat în apă sau prin cuplaj cu ulei. Cuplajul capului traductorului se face cu ulei mineral. entorse.5 W/cm2 a câte 3-5 minute şi ilicaţiile segmentare indirecte paravertebral.zilnic sau la 2 zile. plăgi atone.2 W/cm2 a câte 3 minute. pe loturi martor şi loturi tratate. aplicaţiile locale. în cadrul unor observaţii clinico-terapeutice. Intensitatea aplicată: se începe cu 0. . Primul control radiologie se face după primele 10 şedinţe.Contuzii.2-0. comunică următoarele 1.1-0. algodistrofii posttraumatice. în cicatricele 'icloide se recomandă utilizarea soluţiilor de fibrinolizină 50% înglobaţi In iccrină (Sieler).2 W/cm2. în fizioterapie se începe de obicei la sfârşitul idiului acut. fracturi de humerus: 12 faţă de 6 săptămâni. fracturi ale oaselor gambei: 18 faţă de 11 săptămâni. Se recomandă iniţial aplicaţiile segmentare directe pe calc neurali OU icnsităţi până la 0. 1. up de 5-6 săptămâni. acestuia imprimându-i-se ijcări circulare. hematoame. (In apl u prin substanţe de cuplaj). fracturi ale gleznei: 10 faţă de 6 săptămâni.

cu i«" ii satisfăcătoare. serii de 12-14 şedinţe repetate li Afecţiuni neurologice Nevralgii şi nevrite. în această suferinţă este susţinută de următoarele efecte: ameliorai r.ină.ultale inconstante. primele 6 ş« • aplicate zilnic şi următoarele. în şedinţe de 0.05-0. Se recomandă aplicarea regimului cu impui potenţarea efectului analgetic în dauna celui termic. clasice. Se recomandă utilizarea unguentelor cu alfachimotripuli amino/. Intensitatea utili/m 0. u la nivelul rădăcinilor nervoase.itc. a câte 1-3 minute.Sindroame spastice şi hipertone de cauză piramidală şi exth (după Kihn. recomandă acest tratament în cazurile de sechele recente şi rebele la li.1-0. .3 W/cm2 în zonele u Durata şedinţelor de 5 minute.2 W/cm2 (3-5 minute) şi în 0. Scopurile aplicaţiilor de us în acest scăderea tonusului musculaturii spastice.Sechelele nevralgice după Herpes Zoster Arnim. Sunt contraindicate în stadiile acute.5 W/cm2. Rullfs. it < ic/. în serii de 6-12 şcdini -Nevroamele amputaţiilor. Ca substanţă de contact este recomandat uleiul de geniu ritmul şedinţelor 3-5 pe săptămână.AftH-lAil loc H Ic KHII Ki-iifiulr uit* (emilului In lilmi/ilc. Se preferă ui tur impulsuri. nevrite infccţioaM stări febrile. sindrom Parkinson.05 W/cm2. Denhoff şi Robinault). 1 . îmbunătăţirea metabolisn influenţarea proceselor de depolarizare la nivelul membranei celulare grupele musculare spastice şi hipertone din pareze centrale. mio/. serii de 8-10 şedinţe. ca substanţe de cuplaj se recomandă cele cu bor în zonei' dureroase şi cele cu ulei în zonele paravertebrale.1 W/cm2 (1-2 minute) pe musculatura contractată şi pe grupele mir. .3 W/cm2 a câte 3-5 minulc a doua a seriei de şedinţe se poate trata local cu regim continuu sau cu cu şedinţe de 0.05-0. Se recomandă aplicaţii segmentare p. cu 0. pareze.itc.< fiate în care sunt intercalate fascicule musculare contracturate.. Se preferă regimul de us cu impui aplica segmentar pe cale neurală cu 0.05-0.2 W/cm2 a câte 3-5-8 minute 0. scleroza mul > plcgii spastice. în rctracţia aponcvro/ci palmare Dupuytren se aplică frecvent. ritmul .1-0. .3-0. (liTiiialnmio/. o seric • 12-15 şedinţe. la 2 zile. Au acţiune simpiii trofică.2-0.la 2 zile. în serii de 12 şedinţe. sclerodcrmia progroilvA. acţiunea asupra SNV şi profilaxia contracturi l musculare antagonice contracturate.1 W/cm2 în zonele hiperalgice şi de 0.> locale şi a metabolismului. Justificarea aplicaţiiloi < l.1 W/cm2 la 2 zile.Distrofia musculară progresivă (Erb). se vor cflii' de relaxare maximă a musculaturii regiunii afectate. precum şi pe zonele dureroase. în nevralgiile vertebrogene (spondilogene) se preferă apli> mentarc paravertebrale în şedinţe de 0. Se pot aborda următoarele căi de aplicaţie: segmentar direct pe 11 > scgmentar indirect paravertebral la nivelul rădăcinilor şi combinat pani v segment şi dermatom. Walthei •.

timp de 4-6 minute. ulcer gastroduodenal. la 2 zile. în orice caz. 'trnnhopatiile cronice şi astmul bronşic se aplică ultrasonoterapia cu inconstante.2 W/cm2. Se utilizează doze mici de u manevrări dc-a lungul grupei musculare spastice. olibial. •.. duş circular şi icaţii pe peretele abdominal anterior (arii de 200 cm2) şi pe două câmpuri lirale dorsale în zona T7-T12. TBC.icA răspunsul terapeutic permite. Io porumb. cu doze de 0. în caz de răspuns nefavorabil. (ţluni din cadrul medicinii interne 1 icratura medicală de specialitate se relatează mai mult despre tratamentul met al unor suferinţe respiratorii şi digestive cronice. în zilele fără aplicaţii de ultrasunete se recomandă efectuarea şi unic de kinctoterapie analitică.iiiMindienţii: studiile inflamatorii. contraindicaţiile sunt i ale de stadiile III şi IV. 1. Tratamentul trebuie aplicat în po/iţii optime i întindere. pe marginea ni marele dorsal şi periaxilar. ateroscleroza avansată. i icc situaţie de abordare cu us a unor afectări ale organelor interne. diski-ire. în total 12-15 şedinţe pe serie. Se utilizează aplicaţiile reflexe paravertebrale şi neurale. care susţine că ultrasonoterapia urmăreşte reducerea sau i cu hipcrtoniei simpatice.03-02 W/cm2. ştirile febrile.2-0. imediat supraclavicular. Urca fjciicralA alterată. autorii ii aţă că va trebui precizat foarte corect diagnosticul bolii. ei aplică doze de 0. de 2-3 minute pe o zonă.5 W/cm2 H minute. Se tratează în primul rând (de preferinţă) musculatura prealabil se aplică proceduri umede calde. triunghiul Scarpa. rezultatele diferă în funcţie de cazurile tratate şi autor. cu serii de 10-12 şedinţe a 6-10 min.3-0.ilament adjuvant valoros. manifestările acute. Adesea • . ritmul . constipaţie cronică. intensitatea poate fi crescută până num 0.4-0. recidivele active. Durata şedinţei 2-5 minute.i pe zonele ganglionilor vegetativi. Ii ceva comunică ameliorări clinice la bolnavii de ulcer care au fost trataţi melc (în complexul terapeutic dietă. creasta iliacă. i mii i le. * (luni circulatorii i HM iopatiilc obliterante şi angioneuropatiile de stadiile I şi II constituie o ilupfl Fontaine. i oala Raynaud.05-0. 1 . trebuis să metoda ca un tratament complementar şi cu rezultate mai mult sau mai k-iilc..6 W/cm2. Ca substanţă de cuplaj se recomandă uleiul de 1. »rdm|ulor pe scrie 12. Pentru membrele inferioare pe dermato• T(i S5 (paravertebral) pe marginea inferioară a sacrului. Se vor utiliza aplicaţiile reflexogene ducele. în gastrite.3 W/cm'. După acelaşi autor. în caz de răspuns i Mitiiuiâ cu această intensitate. Se aplică 0. în dreptul vertebrelor C7-T. r 0. Se recomandă iradierea ganglionului stelat în regiunea icală inferioară. Pentru superioare pe dermatomioamele C3-T5 (paravertebral). timp de 1-3 minute şi paravertebral dorsal pe direcţia iinglionar simpatic. stadiul afecţiunii i iţa stadiile de manifestare acută.3 pe săptămână. aplicaţiile '. gimnastică medicală. marele trohanter.

Stări generale alterate.S.) u comunicat rc/ullatcic obţinute tn urma cu ultrasunete a 336 femei cu suferinţe inflamatorii cronice utcrine (l abdominale şi paravcrtcbralc lombar cu doze de 0. insuficienţa coronariană. 1.tromboflebite. indiferent de stadiu şi localizare. nu •• aplicaţii pe zonele de creştere ale oaselor la copii şi adolescenţi. Contraindicaţii speciale Este contraindicată aplicarea ultrasunetelor pe zonele corespun/fllimi organe şi ţesuturi. . precum creierul. afecţiuni cutanate diverse (infecţioasc.) tulburări de sensibilitate cutanată. 1. Stări febrile de cauze cunoscute sau necunoscute.4-1 W/cm2). tulburările ( cardiac. 12. uterul | glandele sexuale. splina. trombozc.cât şi postoperator. caşexii.< . Tulburări de coagulare sanguină. produsă de ultrasunete. Suferinţele venoase ale membrelor . inttm nervi etc. VII. Tumori în toate stadiile evolutive. 1. 1. Insuficienţa cardio-circulatorie.Fenomene inflamatorii acute de orice natură. ficatul. cordul şi marile vase. fragilitate capilară de orice nnlutiy 1. atât pre. Modificări tegumentare. la 88 bolnave s-a realizat dczobstruarc» ÎMI) iar 58 au rămas gravide. măduva spinării. CONTRAINDICAŢIILE ULTRASONOTERAHl Contraindicaţii generale 1. Calcificarea progresivă a pereţilor arteriali. Au fiul 86% vindecări şi 10% ameliorări. . plămânii. 1. de asemenea. Tuberculoza activă.Int'k0|iiifll Aiuşkova ( l ) R.S. Mecanismul principal de acţiune în aceste ca/ml i pe seama acţiunii decongestive realizate de eliberarea masivă de hinlinf inastocitc. — Reumatismul articular acut. vmii 1. 1.

ir de observaţii şi descoperiri în acest domeniu legat de medicină. 11 îl 11 alţi autori încep să recomande „băile de soare" în tratamentul unei i largi de afecţiuni . Millioz. scrofuloză etc.fizic. H. A. K Edwards.H. mai ales celor suferinzi de Pi.precum: J. inducere artificială de raze ultraviolete se datoreşte lui Humprey Davv. l Â=10. liincînţeles a observaţiilor şi constatărilor corespunzătoare epocii. interes deosebit ne-a determinat să prezentăm o trecere în revistă a in' . una aplicaţie dozată progresiv a helioterapiei se datoreşte francezului . pe |(i i . ţ\ lomnni. | ţi l'anicelsus recomandau soarele pentru bolnavi. încep să apară şi preocupările pentru . A l ' l T O L U L viu POTOTERAP1A VIII. Bonnet. biologic. grecii antici au folosit helioterapia. . A. Bonnet. Lachaise. Hufeland. W. fizicianul suedez Anders Jens Ângstrom publica rc/ultiitolo i său în care a alcătuit o hartă a lungimilor de undă a spectrului invi/ihll /iu. l N02. de asemenea. h imul care a făcut asocierea dintre soare şi creşterea şi dezvoltarea oaselor i l Ir 11 u lot. A. E.<. Rickli.reumatism. Plinius sfătuia pe cei cu suferinţe articulare să se expună la soare. precum şi efectele benefice asupra multor suferinţe şi deficienţe ale 11 omenesc au trezit interesul oamenilor din Antichitate. C. A. nici. surse istorice menţionează că soţia împăratului roman a fost trimisă la Nicea pentru helioterapie! 1 'npa o lungă perioadă „cenuşie" de altfel pentru întreaga istorie a civilizaţiei i.. la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XlX-lea. Hautrive. chimic. Wise. incluzând şi razele ultraviolete. Loebel la Jena (în i i cumatice). in. Lebert. Schreiber. în onoarea sa. a creat un arc voltaic prin alăturarea a două bucăţi de cărbune. .10m). l. u i . de altfel. în secolul al V-lea î.W. unitatea etalon a lungimii de undă a fost dcntmiilA cu ni. .inul 1868.1 li/ică a energiei luminoase şi sursele de generare artificială ale sale. Dobereiner. îl constituie utilizarea terapeutică a energiei radiante ularităţile ei deosebite sub mai multe aspecte . In vi|iicrel a fotografiat întregul spectru solar..iderăm ilustrativ şi instructiv. iii ilc revin în actualitate. J. . atonii musculare.n. . la începutul secolului al XlX-lea şi germanului L. J. ISTORIC l 'n < i|>itol aparte şi de interes deosebit în cadrul ariei foarte largi de aplicare ' a agenţilor fizici. stări hipostenice generale.e.

cu nrc < electro/. acelaşi Windhaus. artificială.«' rc/ullulclu tratamentului lupusului tuberculos cutanat cu ultraviolete n nrtilicialc.Saidin.i de cărbune (1893). a realizat prima lampă generatoare de raze ultraviolete. Windhaus şi Pohl şi.2. /ă că efectul buctericid se datorcştc ra/. distrugerea unor bacterii patogene într-o sală de operaţie (stafilococi). Urina .C.furnizată de spectrele de iradiere emise în anumite condiţii ti încălzite. Christopher Binks patentează lampa cu doi electro/.i> este ergosterolul. a Hart. tratând apoi cu aceasta primele cazuri de lui (1896-1897).H. Hcranes creează lampa cu cuarţ. fizicianul Leo Arons din Berlin descop că. Urmează apoi descoperirea rolului RUV în produccrcn D: în 1925.i d închişi în tub de sticlă. care introduce în lampa gencratoai mcnt de cărbune la polul pozitiv şi un element de fier la polul negativ Simpson adaugă tangsten la compoziţia electrozilor pentru îmbogăţirea de ultraviolete.elor ultraviolete. . Ea poate fi naturală-lumin. Psoriazisul a fost tratat pentru prima dată cu RUV artificiale de S (citat de Bach). în 1926..G. Duclmix (1885) ţi Marshall. r»/ sunt mai bogate în ultraviolete decât fluxul produs de arcul de cărbune W. primul care a instalat şi folosit lămpi de ultraviolete cu m. Eritemul produs de ultraviolete a fost descris întâi de J. apoi Keller în 1927 şi Gassul. în anul 1935. Blunt (1877). Eidenov Humphris şi Meyer confirmă şi completează datele cercetărilor asuprii actinie.. în fine.P.l. Jackson realizează la Londra prima lampă cu mercur cu doi ci cărbune. Căile pentru dezvoltarea surselor de RUV artificiale sunt astfel di 1852. folosind un curent electric care străbate mercurul din tubul lămpii. în 1892. Niels Finscn (1860-1904). decretează că provitamina . in a doua jumătate a secolului al 19-lca. iar Morman precizează că acesta este specific RUV de 329 milimicroni.n (descrie 4 grade de eritem). în 1853. PROPRIETĂŢI FIZICE iv Fototerapia sau „terapia cu lumină" reprezintă utilizarea acţiin organismului a energiei radiante luminoase. Rosenheim şi Webster dcscoi că crgosterolul este precursorul vitaminei D în tegumentul iradiat cu ' 1927. împreună cu Hess. i l VIII. In anul 18'^. E.confirmat de \S 1889. Efectul de pigmentare cutanată consecutivă expunem fost menţionat prima dată în anul 1885 de P. aplicată terapeutic în 1904 de E. !• o altă noutate este adusă de Broco. Utilizarea în scop terapeutic a luminii solare este denumită Iu Energia radiantă luminoasă furnizată de aparatele medicale este transformării energiei electrice.l'mnll circ iu KcsI/tU ţi mcn|it)iittt efectul baclerlcid ni lungimii «u >i T.

în timp ce la trecerea prin diferite medii (aer.) viteza de propagare este mai mică. iar o parte se refractă. 11A caracteristică a razelor luminoase este lipsa perturbaţiei reciproce în "i care se intersectează.\. dar aceasta nu putea i ic proprietăţi şi fenomene (lipsa perturbaţiei reciproce. a luat naştere tcoriu . Dependenţa intensităţii razelor de lumină reflectate faţă de planului de incidenţă. care constau în propagarea unor unde transversale electromagnetice l ii ii l A energie sub formă de fotoni. raza reflectată ••laşi plan cu raza incidenţă. Fiecare dintre acestea ••ei ic de proprietăţi ale radiaţiilor luminoase. Este fenomenul de „compunere" a undelor luminoase cu aceeaşi ' • propagare. raportul dintre sinusurile lor fiind o mărime constantă nil medii date. Raza • se află în acelaşi plan cu raza incidenţă. iar unghiul de reflexie este egal cu unghiul <i|A. Când fasciculul de lumină suprafaţa de separare a două medii transparente cu densităţi diferite. i li-xia luminii este reîntoarcerea ei în mediul din care provine. Astfel. nici încercarea lui Newton de a cupla ambele teorii (In secolului al XVIII-lea) nu au reuşit să explice corect fenomenele de i interferenţă.imliiinlfl IiiininonsA este sludialA de < >|>HcA. denumită indice de refracţie. Băgarea rectilinie a luminii a putut fi explicată de ipoteza emisiunii sau 'Iară" (flux de particule emise de o sursă de lumină).icţia. I1 ac(ia este deviaţia pe care o suferă raza de lumină (fasciculul luminos) la •i prin suprafaţa de separare a două medii cu densităţi diferite. însă unghiul de refracţie este inghiul de incidenţă. o l. Nub tonte aspectele: mituri i IM ii li/icA)$i fenomenele de propagare ale luminii (optica geometrică). irizarea. ncercat apoi explicarea acestora prin teoria ondulatorie a luminii elaboraţii i îs la sfârşitul secolului al XVII-lea (propagarea undelor luminoase în această teorie. Viteza de propagare a • • vid este de 300 000 km/s. formând „bandele" luminoase şi întunecate.iscicul este reflectată. 11 de. l PROPRIETĂŢILE FUNDAMENTALE ALE LUMINII i nif. Un pas înainte s-a realizat prin descoperirea şi descriere» loctromagnetice de către Maxwell (1873). Este fenomenul de curbare a traiectoriei luminii în regiunea umbrei i*. fiecare din ele propagându-se independent.area rectilinie într-un mediu omogen. i lerenţa. . 'M . luminii este considerată un ansamblu de fenomene obiective de IMN A. interferenţa. Această definiţie sintetizează de fapt U'orii acceptate de studiile asupra naturii luminii teoria „emisiunii" iiniMilară sau cuantică) şi teoria electromagnetică. Este demonstrată de producerea I nne conturate de către obiectele opace expuse la surse mici de lumină şi i cn imaginilor răsturnate în „camera obscură".

. frecvenţa (numărul de vibraţii pe secundă).lr |nnprletfl|l" (rclloxia. prezentam > deosebiri calitative. 1. lungimea de undă (A). interferenţa. care reprezintă perioada ei în spaţiu. 1. etr< > • xplicat un mimAi ni..00001 milimicroni (fig. de la mărimi iii până la valori minime de 0. numărul de unde pe centimetru.« vizibile şi a celor ultraviolete.). 208 . 1.i'ncm l fO1" 10' 10* W'-tKm I0*'lm Kf-tcm IO'1 K)*'t/t 10* 1O+-'*' '< frecventai ""10"' . 208). S. cuprinzând numai zonele radiaţiilor infraroşii.|N/ Metodele . difracţia. Se bazează pe radiaţia clectux care este o vibraţie sinusoidală transversală care se propagă în vid i constantă de 3-1010 cm/s. legile ex|n ale corpului negru. Cantitatea de radiaţie (intensitate) se măsoară prin cantitatea ' transportată pe unitatea de timp şi se exprimă prin ergi/secundă sau wi • Se cunoaşte o gamă vastă de unde electromagnetice.î W Jr0' J IO» 3-tO* 3W 3/Oa / Metoda fotog n JfO" 3tO* 5W Mefode radiofetinice Met-odafofoelccti • /onitai< ---v Metode termice Fig. numite foi fotonică (cuantică) a luminii (bazată şi pe descoperirile lui Plunck) sii particulele fotonice au o anumită cantitate de energic şi capacitate de im lumina este emisă şi absorbită în cantităţi discontinue (discrete) de ein-i c corpusculară a luminii a fost elaborată de Einstein care a admis că lunu Ilux de particule „discrete". ocupă o serie restrânsă din întregul spei i > magnetic. dai nu şi o sorledi şi laplc experimentale descoperite ulterior (emisia si absoiliţui. în spaţiu. ele se constituie într-un spectru şi sunt clasificate ii lungimea lor de undă. efectul lotoelcetric.Spectrul undelor electromagnetice. dilu/iunea). dili schimbarea lungimii de undă ctc. cxi unităţi angstrom) (l  = a zecea milioana parte dintr-un milimetru). care variază într-un larg evantai. această radiaţie este constituită dini< electric şi un câmp magnetic.olootmmagnotlcA a luminii. Radiaţiile electromagnetice se caracterizează prin: 1. Numai admiţând ca energia radii structură discontinuă se pot explica aceste particularităţi si fenomene Astfel s-a reactualizat existenţa unor particule de lumină. Se remarcă din această diagramă că radiaţiile luminoase propun fac obiectul fototerapiei. perpendiculare între ele şi pe direcţia de . emisiunile de raze spectrale. denumite la început cuante şi apoi fotoni Aspectul ondulatoriu al luminii. . perioada de timp.nc. refracţia.

Unele corpuri opresc în . cupru etc. . i unea prin luminiscenţă sau emisiunea rece nu se face orin consum de i irică de către corpul emiţător. Există sticlă care absoarbe selectiv anumite radiaţii vizibile. corpurilor . Sticla de plumb opreşte o mare cantitate Ic infraroşii. termice.loloclectrice. l unor filtre de sticlă specială (cu săruri de cobalt. emise discontinuu.irc sunt expulzaţi.intităţi discrete de energie. Sticla ordinară nu permite trecerea radiaţiilor 1 cu lungimi de undă mai mici de 10-15 milimicroni. Acest domeniu de ultraviolete se subîmparte în 3 regiuni v uni vedea mai departe. electrice. cu lungimi de undă mari. nul radiaţiilor ultraviolete.în cazul încălzirii corpurilor. în funcţie de mărimea lungimii de undă.nul imlinţiilni înl'rnioţii. lămpile i'iniţătoare de ultraviolete sunt făcute din sticlă de cuarţ.undele luminoase . sub .fotoni. nul radiaţiilor vizibile . iar prin rcaranjarea electronilor se emit cuante de imoasă . are lungimi de undă no 400 şi l O milimicroni.impresionează retina şi >nl\ Toarte limitată a spectrului electromagnetic. Indiferent de tipul de energic care stă la baza fenomenului ne. care permite 1 IV până la 150 milimicroni. Emisiunea prin incandescenţa materiei sau emisiunea ui. la prezentarea efectelor RUV.au permis să se afirme că emisiunea de lumină este corpusculară. Emisiunea de energie de către corpuri se face prin nţrt şi luminiscenţă. de aceea. precum şi de u. Razele infraroşii pot fi puse în evidenţă prin metode lotodectricc. iiu biologice.) se a în terapeutică numai un anumit tip de radiaţii luminoase. Aceşti fotoni au energii diferite. mare energie o au cei corespunzători razelor Rontgen şi razelor gamma l c lor radioactive. energia este necesară pentru a smulge moleculelor sau atomilor .111 în parte radiaţiile. cu lungimi de undă i i i c 770 şi 390 milimicroni. Acesta constă în „smulgerea" de electroni. ocupA domeniul înlA niprmsc între 760 niilimicroni (dincolo de culoarea roşie) şi 50 M. ci pe baza unor procese chimice. ierul corpuscular al luminii a fost confirmat şi de cercetările fenomenului ilui" fotoelectric. //// corpuscular sau fotonic al luminii iluvcdit de fenomenele de emisiune şi absorbţie a luminii. în funcţie de cantitatea de energie calorică mi corp încălzit emite radiaţii cu diferite lungimi de undă. adicii de corpuri incandescente. Fie sunt emise de aceleaşi surse ilc.radiaţii nu impresionează ochiul. Orice corp I1 ic complet toate radiaţiile pe care le primeşte ia denumirea de „corp i (ost stabiîite legi experimentale ale corpului negru care demonstrează linlre gradul de încălzire a corpului şi lungimea de undă a radiaţiilor 11. în terapie se utilizează numai cele cu A cuprinsă I KO milimicroni. situat dincolo de violet. crom. dciuiinite şi nulni(ii calorice. de gaze aduse la luminisccnţă " nu electrice ctc. Cea mai mică energic i corespunzători razelor infraroşii îndepărtate. Aici se găsesc benzile celor 7 radiaţii care nloi ilc componente ale luminii albe (tabelul cu spectrul luminii).

Aceste fenonn conform anumitor legi stabilite experimental (legile experimentali' negru)... iur vile/a maxima a acestora.................' cu ridicarea progresivă a temperaturii corpului incandescent.. NumAnil de electroni omlii depinde de inlt rndiuţiei lumino. valabilitatea mu ! verificată în practică de fizica atomică modernă. Tipul di luminoasă (caracterizat prin lungimea de undă) şi intensitatea accstcui *t» minate de gradul de încălzire a corpului emiţător. cu atât puterea lor de radiaţie termică este mai marc.trebuie adun pretate laolaltă în înţelegerea acestui proces complex... cu atât maximul puterii sale de emisie i unei lungimi de undă mai mici.. Orice radiaţie a unui corp este însoţită de pierdere de cnei^n termică este energia radiantă emisă de corpurile incandescente.. acesta alături de radiaţiile infraroşii...... corpurile emit şi absorb energie radiantă.... radiaţii vizibile şi ultraviolete (stare de im A în general. la orice ' orice energie radiantă luminoasă de orice compoziţie......impune In acţiune» luminii.. acesta poate să absoarbă complet....... Legea lui Kirchoff enunţă că raportul dintre puterea de emisie absorbţie nu depinde de natura corpului........ VIII.. Fenomencli şi emisiune a energiei radiante de către corpuri au fost studiate cu numitului „corp negru".... (bionică sau cuantică ... Cu cât corpurile au tein mai ridicate.. valoarea totală a energiei lui i n de 16 ori............. Legea lui Wien susţine că lungimea de undă a puterii de ermnegru este invers proporţională cu temperatura lui absolută. cu ti' corpului negru este mai înaltă......... Deci. Uncii- ..... . ci este pentru toate corpi' funcţie de lungimea de undă X şi de temperatura T.isc. de frecvenţii radiaţiei! .... cele vizibile cât şi radiaţiile ultraviolete au pini" de a fi absorbite de ecrane sau corpuri interpuse şi de a se transformi Hfectul termic al radiaţiilor infraroşii este mai puternic decât al celor l ultraviolete...teoria ondulatoriu vi» magnetică şi teoria corpusculară. Principalele surse de lumină nu sunt însă corpuri negre. Cele doufl teorii asupra naturii luminii .. Legea lui Ştefan-Boltzmann stabileşte că radiaţia totală a corpul u proporţional cu puterea a patra a temperaturii absolute a corpului... fenomene studiate de lei i radiaţiei.....i avantajoasă sursă termică este un corp cât mai apropiat ca propriei negru şi încălzit până la temperatura de aproximativ 6 000°...... Putei i acestora este mai mică decât cea a corpului negru la aceeaşi tempcr........... i dacă un corp se încălzeşte de două ori...3 ACŢIUNEA FIZICO-CHIMICĂ A LUMINII VIII 3 l EFECTUL TERMIC Radiaţiile infraroşii.. Radiaţia termică este realizată de fenomenele intime de particulelor încărcate din atomi şi molecule...

se numeşte ('orpurile colorate absorb parţial şi selectiv radiaţiile. Sticla neagră absoarbe toate radiaţiile vizibile."ie termice de luminfl mint becurile electrice cu incmulencenţâ. care iu iiclnlic (wolfram). Coeficientul de absorbţie al corpurilor este determinat ' • undă ale radiaţiilor absorbite. o parte din energia acestui flux este i.1 mm. De asemenea. care opresc în totalitate sau în majoritate l lnlraroşii. acţionând asupra electronilor. prin capacitatea de selecţionare L i radiaţii. variind cu mărimea acestora. ABSORBŢIA • n un corp primeşte un flux radiant. sunt folosite în industrie şi terapeutică. •*". într-o atmosfeifl de ga/ inert (argon. h numenul de absorbţie permite filtrarea radiaţiilor de la o sursă. Sticla de cuarţ lasă să treacă radiaţiile ultraviolete iiide undă sub 180 mu. La trecerea curentului electric. cristalinul şi corneea sunt fiiirc la ultraviolete. Randamentul acestor corpuri creşte • M 100%. ^*- . Corpul negru iunie radiaţiile primite. independent de lungimea de undă. sticla de cuarţ este folosită la fabricarea Irtmpilor cu vapori de mercur. Mecanismul absorbţiei constă în activarea atomilor uli'lor şi în ionizarea unor atomi. în industrie şi optică se folosesc diferite varietăţi de ui de cobalt. Işiliile biologice sunt în general absorbante. iar 'N1' mu numai până la 0.2.( mncstecuri de substanţe chimice şi având o concentraţie şi grosime •iile.radiaţiile cu lungime l tic* '113 mu ajung numai în proporţie de 30% la o adâncime de 0. în aceste becuri.de infraroşii. stratul subţire u pe suprafaţa interioară a tubului devine luminiscentă sub acţiunea violete emisă de vaporii de mercur. VIII. dar capacitatea lor de absorţie l iltu'fl albuminele absorb toate radiaţiile sub 230 mu. n lift parte este transmisă şi o altă parte reflectată sau difuzată. Sticla de plumb opreşte o i. cupru etc. Lămpile H'csl lip utilizează tuburi de descărcare ce conţin un amestec de argon mercur la presiune joasă.05 mm. Sticla i să treacă toate radiaţiile vizibile şi pe cele infraroşii până la 34 < opreşte radiaţiile ultraviolete cu lungime de undă mai mică de 315 mu. Randamente mai mari se obţin prin u (lescrticilii electrice în atmosferă de vapori la presiuni joase. dar lasă să treacă n radiaţiilor infraroşii. Corpul \ ia difuz toate radiaţiile. care radiaţiile cu lungimi de undă mai mici. Caracterul selectivă a radiaţiilor este utilizat în practică şi în terapeutică. Filtrele. iar la o grosime [ hi m este transparentă şi pentru radiaţiile ultraviolete cu lungime de undă Hl|i Din aceste considerente. kriplon) la o ucu 1/2 atmosferă. i ratelor de raze ultraviolete se foloseşte o sticlă specială (uviol).3. Fenomenul h|ir a radiaţiilor luminoase de către diferite corpuri este studiat cu ajutorul ţlm spcctrografice. crom.. când are o grosime de câţiva cm. filamentele ajung la temperaturi " iniulainenlul lor nu trece de 13%. la fel tegumentul . substanţele coloidalc mint opace pentru ultraviolete.

Legea echivalenţei fotochimice (Einstein): o moleculă este •' ori de câte ori ea absoarbe un foton. Constă în apariţia unei diferenţe de potenţi între un metal şi un semiconductor (corpuri cu rezistenţă electrica i acţiunea luminii aplicată pe suprafaţa de contact dintre aceste două C'. Moleculele activate de radiaţiile ultraviolete pot să cedeze em fie printr-un proces de dezactivare. Ra/.n i VIII. cu declanşarea unui lanţ de reacţii. Razele infraroşii . caracterizate prin sini|> moleculare. 1. 1. De exemplu. VIII. deci numărul de molecule descon substanţă trebuie să fie egal cu numărul de fotoni absorbiţi de acea v . fie cedând această energie pentru unei reacţii chimice.\\ radiaţia ultravioletă mai prezintă mătasea albă şi zăpada. Efectul de fotoemisie. care au propn determina transformări fotochimice foarte variate. Efectul fotovoltaic. 1. Constă chiar în ionizarea unui atom prin unui electron periferic sub acţiunea unei cuante de energie radiantă.4. Procesele fotochimice unor legi fundamentale: 1.iţici lor. Razele ultraviolete au o reflexie intcriomft • inlraroşii si luminii vizibile. EFECTELE FOTOCHIMICE Sunt produse numai de radiaţiile ultraviolete. Legea lui Grotthus-Drager: numai radiaţiile absorbite de o sn să determine în această substanţă o reacţie chimică.:i ui 11.3.vui.5.I:\IA şi m i KAC | IA Ka/dc mfrarosii au proprietatea de a se reflecta. de intensificare a proceselor fotochimice. Capacitatea de reflexie a corpurilor varin/. n Acest efect este specific radiaţiilor ultraviolete şi este cu atât mai evidn condiţionat de încă două elemente: corpul iradiat să fie încărcat negaţi' radiaţiilor să fie cât mai mare (Legile lui Stoletov).Efectul fotoconductor. sau mai complexe. ca şi cele luminoit Miil'crfl fenomenul de refracţie. Reacţiile fotochimice pot fi simple.u compo/.clc inlraroşii. efectul este în funcţie de lungime» i a radiaţiei. Bineînţeles. Factor de reflexie ridu .3.i efect secundar fizic. Materialele lucioir 10% din radiaţiile inlrarosii incidente. ci lucrurile în procesele fotochimice biologice. Constă în scăderea rezistenţei electrice a unor Mt»^ sub acţiunea unor radiaţii. magncziul prezintă cel mai mare factor < ] ditii/fi pentru lumina vizibilă şi pentru ultraviolete.3. prin . termică. EFECTE FOTOELECTRICE Cercetările privitoare la influenţa luminii asupra corpurilor încnrmK l trie au dus la stabilirea a 3 tipuri de efecte fotoelectrice: .

lisocicre şi altele mai complexe. i Ic celule acţionează asupra lor. VI11. Radiaţiile ultraviolete ica de undă (X) de 280 milimicroni (mp. fie l î f artificială. Iprocese chimice diverse.. şi de reducere. La toate acţiunile biologice ale radiaţiei ultraviolete. transformarea oxihemoglobinei sanguine în methemoglobină şi orgosterolului sub acţiunea razelor ultraviolete). fotosinteză. Acestea din urmă produc modificări importante ale i lăţii tisulare. Creşterea n ii cu l O" C dublează în general viteza reacţiei. mismele. se pare prin eliberarea de peroxizi sub nc|iuncn ''0-300 mp.2. fenomen ce se petrece i Ia expunerea la radiaţia ultravioletă concomitentă cu cea infraroşie. I1 influenţă variază cu lungimea de undă a radiaţiilor. Această calitate. cu atât au efecte mai mari asupra celulei vii şi devin mai nocive. nimica reacţiilor chimice este mult influenţată de temperatură. Cu cât radiaţiile au o lungime • iui mică. prin eliberarea grupărilor sulfhidril SI l şi (io M . timpul de iradiere se va reduce la jumătate. mărind schimburile osmotice şi modificând echilibrul clcenbranei celulare. Prima modalitate poate fi exemplificată de decolorarea unor tincturi i lumină. fenomen care explică faptul că numai radiaţiile luminoase 1 MI. i trebuie menţionate câteva aspecte cu importanţă practică ale reacţiilor ioc. ci fiind diferit de l la cele ' P B Legea reciprocităţii lui B un sen şi Roscoe: reacţia fotochimică iniţială este MJldeiltA de intensitatea radiaţiei.ilcs la RUV scurte. dar sunt <• cele ultraviolete. . de oxidare. Radiaţiile ultraviolete acţionează ca nişte adevăraţi catalizatori. existentă şi observată > i natură. loc procese de oxidare.) au acţiunea cea mai intensă iloplasmei celulare. * in cadrul acestei acţiuni. nu întreaga structură celulară este egal influenţată.orbtia radiaţiilor luminoase de către diferite substanţe (componente • i ''sic selectivă.iinicrapie . din a doua posibilitate amintim reacţia reversibilă antracenii. acest le constant. De aici derivă concluzia . denumit randament cuimtic ni nuci reacţii (biochimice oslo echivalent l |U I) tuiiniti Iu rcac|iilc Iblochimicc simple. dar depinde de produsul dintre acesta şi bl ite expunere. bacteriile nu sunt influenţate de radiaţiile vizibile. de 200 m^i. polimerizare.tradusă în practică-că la o dublare înţii.şi are implicaţii directe în biologică a luminii asupra organismului omenesc (cităm doar spre i irare. EFECTELE BIOLOGICE ALE LUMINII \ii. este foarte larg răspândită şi folosită în multe domenii ale activităţii ne referim mai ales la chimie şi biochimie . în timp ce radiaţiile cu lungime de undă de 254 mu. acţiune intensă asupra nucleului celular.4. reducere. t! . n:|iile chimice produse sub acţiunea luminii pot fi ireversibile sau r.

sulei f» un proce» d« nlici urc şi (lislnii'tic.Hnitim>tt> . Toate bin sensibile. prin mutarea dublei legături şi desfacci sterolic. S-a demonsii distrug sau atenuează bacilii Koch în culturi. ACŢIUNEA ASUPRA ORGANISME LOM MONOCELULARE ŞI A BACTERIILOR Efectul bactericid al luminii este cunoscut de multă vreme (l N radiaţiile luminoase.2. poate fi obţinut un mare număr de componenţi biochimici cu ))• vitaminei D. inhibarea sintezei de Al > IU J V cu lungime de undă mică şi invers. Sub influenţa iradierii cu RUV cu lungime de " (înjur de 400 m(j. Vitamina D se formează în stratul cornos tegumentar.ihile şi ultraviolete cu lungime de undă mare (360-490 m|x). în funcţie de felul sterolilor expuşi la RUV şi de lungii utilizate. eliberarea grupelor -SH şi tio (S-S). d grupelor carboxil ale aminoacizilor (la lungimi scurte de undă ale ultii de 200 mfi).imulicc (l'npl d pun uxpurinilc pe pcpsinA si urca/â). toate B( modificări ireversibile. Activizarea sterolilor de către ultraviolete. Aceste efecte au drept consecinţă două importante categorii uY utilizări: . ACŢIUNEA RUV ASUPRA STEROLILOM Una dintre cele mai importante acţiuni biochimice produse in viii este transformarea ergosterolului din epiderm în vitamina D (la lungimi 270-310 m(j. eliberare de radical amoniu .i. deci în cel mai superficial.elc • cu lungimea de undă sub 280 m|J.> polimeri/arc. t1 > garea acidului ribonucleic (ARN). din grupul C (270-250 mu.). Efcclui al RUV se produce prin coagularea celulei bacteriene.NH4. febrei aftouM .). cccn ce duce Iu inhibarea reacţiilor cn/. ACŢIUNEA ASUPRA PKOTE1NKLOK Şl AMINOACIZILOR /// vitro. stimularea sintezei sale de cflti i vi/.4. Transformarea sterolilor în tegument are donfl fiziologice importante: formarea vitaminei D şi inducerea keratini/âni VIII. VIU 4 1 .3.mai «leii cele cu Ntiuctuifl proteici . bacterii ' doze mai mari virusurile. se pare că M unei transformări izomerice. proteinele sunt degradate prin procese de hidroli/a. bacilii cărbunoşi. sporii fiind de 3—4 ori mai rezistenţi decât bacteriile. cisteina este oxidată în cistină şi hidrogen sulfurai.). metabolismul şi activitatea celulară sunt alterate considerabil. element enzimatic activ în n metabolismul celular. cisteiiui ' componentă importantă a glutationului.prepararea vaccinurilor contra rabiei. VIII. cele cu acţiunea cea mai bactericidă o au ra/. ik'/. având loc rupturi ale lanţurilor peptidice şi de nuclcoti/. psitacozei.4.

oprindu-se în straturile superficiale ale epider- VIII. cu cât lungimea de undă este mai scurtă (cele din grupa A pătrund l iu determină unele modificări trecătoare la nivelul tegumentului constând •dilataţie arteriolară şi capilară care stă la baza eritemului caloric. determinată de lungimi de undă diferite ale radiliii|iilc vizibile şi infraroşii străbat straturile superficiale ale tegumentului hirilc profunde. u lungimea de undă mai mare de 5 000 m|i.u A şi tisulară diferită. RIR se întind între 760 m|u. u-rapeutică se foloseşte următoarea clasificare: t ii lungimi de undă cuprinse între 760 mji şi l 500 mpi.760 m^). laboratoare. extinzându-se chiar până la nai mult). srtlilc 1 ic.lungimea de i pil Holtzer şi Kowarschik (după alţi autori. de temperatură şi de doză. în timp ce razele ultraviolete nu pătrund M-vii zecimi de milimetru. u lungimi de undă cuprinse între l 500 mfi şi 5 000 mu. de gradul de 11ic.9! dezinfectarea apei. Acestea sunt absorbite numai i'iafaţa tegumentului. unde se opresc. secţii linniţi.4 4.1. Spectrul de infraroşu se subîmparte într-o bandă de spectru 'l sau „extern". RADIAŢIILE INFRAROŞII (RIR) Mimcntul formează un ecran fiziologic faţă de radiaţiile infraroşii. lonli/arca ţi dezinfectarea aerului (cu lămpi de mercur) in spitale. . şcoli ctc. în sensul că variază cu penetraţia .pectru apropiat de razele vizibile (5 000 mju. cresc. i unea luminii asupra tegumentului variază în funcţie de lungimea de undă h i lui de radiaţii care cade pe tegument. apropiat de undele herziene (50 000 m|^-5 000 m|i) şi o •. tul radiaţiilor infraroşii. cu grosimea pielii şi cu tic umiditate pcarul luminii. care sunt absorbite nilerm şi derm. acesta uimai 30-40 minute şi este urmat rapid de o pigmentaţie „pătată". . în cure se practică tratamente injectabile. Acestea sunt li ante. ipin plfigilor superficiale. 14 ACŢIUNEA LUMINII ASUPRA TEGUMENTULUI . Mirt (la infraroşiile din grupa B). Acestea au o acţiune calorică cu atât mu i . dispensare. şi 50 000 m\i . puterea de pătrundere fiind în funcţie de pigmentaţie. a cărui • l itatc variază în funcţie de lungimea de undă (X). efectului bactericid i se adaugă efectul trofic i Ini eu ţesutului mezenchimal şi efectul de stimulare a imunogenezei (creşte nnlu(ininclor) toate contribuind la vindecarea acestora.

activează secreţiile glandelor endocrini -. Este stimulată regencr. Iradierea moderată cu radiaţie infraroşie (grupa A) produce va ' subpapilară. prezentăm întâi clasificarea pe grupe d lungime de undă a spectrului ultraviolet după Holtzer şi Kowarschik (< Sturza şi N. emise de lămpile < . edem pericapilar şi infiltraţii pul abundente.2. Pentru a exemplifica. RIR pătrunde în profunzime. EFECTUL RADIAŢIILOR ULTRAVIOLET l Radiaţiile ultraviolete se opresc în straturile superficiale ale q având deci o mică penetraţie.< tcază şi metabolismul general. în spaţiul lacunar. sunt activate glandele sudoripare.Se mai produc un uşor edem al uluitului mucoN. A putut fi stabilită penetraţia la profun/in epidermei de către RUV în funcţie de lungimea de undă a acestora.4. Sunt influenţate terminaţii'o »i»hi cutanate.V radiaţiile IR cu A. Menţionam cA aceste modificaţi M< de acţiunea KIK eu lungimi de unda mai scurte (sub l 500 mu.Ultraviolet B (II) sau unde medii .sub 280 m^ şi până In terapie.. cu condensare citoplasmaticfi.de 400-315 mp. produs de ultraviolete (în sensul că iradierea cu IR d R'JV slăbeşte eritemul actinie.Ultraviolet C (III) sau unde scurte . cu modificări bii substanţelor din umori. " infiltraţii scroasc pericelulare .corespondentul anatomopatologic al lin dcrm au loc distrucţii vasculare.). Menţionăm că această departajare provine de la sin generatoare de RUV şi este cea mai valabilă din punct de vedere terne .5°C pentru cele cu lungii' > lungi. mercur. . cdemnţiorcn pupilelor tli |l inl'iliiaţii leucocilaie peri vasculare. vasodilataţii piu /onele dcrmice vecine. Este spcct i • în lumina solară. pentru că eliberează şi dispersea/â n substanţele produse de iradierea actinică). Teleki).între 280 şi 315 m[i (primi11 şi banda de raze Dorno). Iradierile moderate accelerează formarea pigmentului melanic ţi n» -cntemul actinie. Este stimulată resorbţia produ larc.4. accelerarea reacţiilor biochimice catalitice. v. . La acţiun' mai prelungite şi la doze considerabile. epidermice.ah distrugeri celulare cpidcrmale.Ultraviolet A (I) sau unde lungi . acţion circulaţiei şi a sistemului nervos. Limita de toleranţă a tegumentului este de 4. accentuarea fenomenelor osmotice şi creşterea debitul u.n. cu calmarea consecutivă a nevralgiilor. produse prin descărcări electrice i. creşterea temperaturii umorale. se proil mai grave. în timp mlhirosic cu lungime de undă mai marc (şi în do/. mai mică şi merge până la 45.c crescânde) pom arsuri de grade proporţionale cu intensitatea şi durata expunerii . generându-se astfel crestei i lismului local şi îmbunătăţirea troficităţii. VIII. formându-se escare cu necrozare tisulară.

l .

fiind urmat de o slabă descuamare i si o pigmentaţie precoce. retrocedează în • i . /r/M///. în I'uncţic de lungimea rum anilam mai sus şi după Saidman se admite că radiaţiile mai scurte • i i | t suni cele mai penetrante (având acţiunea cea mai profundă). puţin marcată rapid fără urme. •cns. fiind urmata tlupl mâni de o exfoliere cutanată în general fină. Eritemul actinie Mjlnnul ultraviolet sau actinie este un fenomen fotochimic precoce. cu un maximum la 3-4 zile. i Ic persistenţă şi un caracter de pigmentaţie melanică .tot în i r banda de lungime de undă a ultravioletelor iradiate asupra tegumentului. furfuracee.4.3 mm grosime) alcătuit din celule keratinice. persistă 24 de ore. pigmentaţia istantă (fiind posibilă în zilele a 3-a . mai rar lumclurl r. iar stratul celulelor mucoase (corionul) pe cele de 300 mu.1. cu tentă arămie şi de o l mai lungă („stabilă"). poate • oarecare senzaţie dureroasa.diferite . ştergerea sa progresivă şi exfolierea epidermului. se şterge în 2 -4 zile.mcntaţie întinsă. la intensităţi mari. se disting 4 grade: nlnl /eritemul apare pe o suprafaţă mai mică decât suprafaţa tegumentului produce lent.a 5-a de la expunere)..eritemul apare pe o suprafaţă de tegument expusă după o perioadă \ de 4-6 ore.Niib l HO mm (pflnfl hi 10 mm) NUM( absorbite cir aci si |> < > i h ulili/. este uşor sau de'oc pruriginos. "W>ur|ia critematoasă prezintă un moment de apariţie. are o nuarţă rozacee (uneori este sesizat). ni aplicaţia de ultraviolete nu produce nici o reacţie cutanată vizibilă.: de lămpile cu urc un debut precoce. se reduce şi • • i 1-3 zile. ca o înroşire evidentă (având o tentă de roşu-viu). apărând cam în 4-6 ore.de 240-270 mu (em. Eritemul este t ^H pigmentaţie. se disting două zone ale spectrului ultraviolet: l'ritcmul produs de RUV „scurte" . cea ce priveşte intensitatea eritemului produs. în primele 3-6 ore. absoarbe i' 11V de 280 mu.4. o manifestare maximă. exfolierea epidermului nu este totdeauna evidentă. puţin intensă. . stratul • l mai superficial (0. persistă 3-4 zile. cu maximum în alte câteva ore. 1 iitcmul produs de RUV „mijlocii" de 280-310 mu (provenit din razele ic un debut la 4-8 ore. fiind urmat de o pigmentaţie întinsă progresiv. fiind i^HVcl evident apărut după expunerea tegumentului la RUV. ' -i-li'lc biologice ale RUV trebuie explicate prin mecanismele iniţiale în epidermice. i că a fost vorba de o doză suberitematoasă.2.atc KUV este selectiva şi penetraţia diferită. în funcţie de regiunea de suprafaţă corpouUl ' sic însoţită de un prurit moderat. în terminaţiile nervoase senzitive şi în vasele sanguine ale VIII. cu tentă cenuşie şi puţin durabilă hlmâni).

dureros.Edemul şi exsudatul sunt atât de pronunţate. după iradierea locală cu ultraviuh < Lewis în 1927). după retrocedarea fenomenelor congestiv-inflamatorii (n ttli înlocuirea progresivă a celulelor alterate şi cicatrizarea prin proliferai»» f cornos si îngroşarea stratului epidermal (crusta). Ulterior. ale pereţilor vasculari cu sufuziuni sanguine şi inflltaţii consecutive de leucocite în derm. pigmentaţi. Acestea produc vasodilataţie şi ar creşte puterea de «h RUV în straturile superficiale ale tegumentului. ^ • din prima fază. în continuare. datorită labilităţii capilarelor. dar şi o labilitate. întinzându-se p. epidermul se dc< • ' o cxfoliere masivă care se sfârşeşte cam în 20 de zile. se pot rupe uşor şi în consecinţă trebuie protejate cu un biu tegumentul este roşu cianotic. vom menţiona afirmaţiile şi ipotezele emise până acum. Gradul IV . marcată şi masivă (în fragmente cât luly i sau mai mari) urmată de formarea unei cruste. prin de/!lit albuminoidelor celulare. formând Ilicten foarte fragile. au loc alteraţii vasculare cu reacţii secundare în doini.histamină. de distrugere a celulelor epidermale. având loc şi o migrare leucocitară. c N iţi unor întregi serii de studii şi cercetări experimentale şi fapte de obsci vn|i în primul rând s-a susţinut că fenomenul din cadrul eritemului & datorează unor substanţe vasoactive de tip „H" . > putând să apară porţiuni fără pigment. pigmentaţia începe in n p puncte roşii-cafcnii care apoi se extind şi durează mai multe sAplAinAm 15-a /i se produce exfolierea. în circa 2 orc. în faza de „vârf aci produce edem intracelular şi extracelular în epiderm. uneori aceuslA icnc|ie |" mai rapid. susţinând ui două substanţe eritematogene care sunt Uzate sub acţiunea radiaţiiloi ulii . Celulele stratului bazai vor prezenta modificări dc|ii* iar după câteva zile se produce regenerarea epidermului prin prolifcruren t acestui strat. BrCQlentfli violm cu. alţi autori completează această explicaţie. persistă câteva zile.' epidermice din profunzime bombează spre suprafaţă. Debitul sanguin capilai p»? creştere.n mucos. IVagililiitccuiaiiiilA iji pm contactul cu îmbrăcămintea este insuportabil. Regenerarea epidermului este însoţită de pigmentarea cutau i prin creşterea conţinutului de pigment melanic în reţeaua celulcl< l din epiderm. participând activ la pt« eritemului (demonstrat experimental prin proba cu tirotoxină care. prin combustie. a stimulat eliberarea de histamină). acetilcolinl.'iitlnl III crik'iiuil dcpAşeşto miprnln|N cxptiMl. edemaţiat. puviiiiA un aspect de arsurfl cu edem. Inii organism. Mecanisme de producere a eritemului actinie Deoarece nu se cunoaşte cu exactitate mecanismul intim de pft eritemului. îm. înconjurate de un halou pip' «îl»! Modificările histologice din cadrul eritemului în primul rând se produce o vasodilataţie şi congestie capii corionului din imediata vecinătate a epidermei.

triptofan. adrenalină etc. Există şi o | nlii|ic fiziologică la om. după critemul actinie. . de c lînm-închis şi se formează în celulele Langerhans din epiderm (adevărate ililnste). Pigmentaţia melanică t'iticntaţia melanică a pielii este un fenomen obişnuit care apare după ' n la soare. .2. Famaey şi colab.4. care dă naştere unei pigmentaţii rapide #ilc). în timp ce razele cu A.•sic foarte rar întâlnită (în celulele melanofore). Producerea melaninei este rezultatul unei reacţii metabolice complexe. la ultraviolete artificiale. pot apărea pigmenţii şi după administrarea unor medicamente \c şi revulsive.P. mi N-U demonstrat că eliberarea substanţelor vasodilataloarc (sau cel i dintre ele) are loc într-un sediu diferenţiat al tegumentului. a sânilor. având ca punct de plecare un acid aminat . i i'buie să consemnăm un alt fenomen incriminat în producerea vasot i >i anume angrenarea unor reflexe neurovegetative complexe probabil intilnrca centrilor hipotalamici cu efecte periferice. care are loc de fapt în mod natural (indepen-. nvflnd sediul fn celulele mueonso Mnlpifţhi. t'incntaţia melanică se datorează prezenţei în tegument a unei substanţe uni sau pigmentul melanic. care se găseşte sub formă de granulaţii fine.4. VIII. Mcnkin). S-a i *}\ intervenţia peroxizilor lipidici în producerea eritemului actinie. în funcţie i Ic undă a radiaţiei ultraviolete: cele cu A.).2. la infraroşii şi raze X. La persoanele cu vitiligo noşi acest pigment lipseşte.ilca sa (J. s-a constatat că anti•le ncstcroide măresc intervalul de timp până la apariţia eritemului şi •i. care induc o hipotonie !i>A marcată. 'iinca critematogenă a RUV asupra tegumentului este incriminată şi de prostaglandine cutanate. de unde este distribuită şi depozitată în celulele bâzâie epidcrmale.u (iunea luminii) formându-se din propigmenţi. uita legaţi • Icioii şi nflAtulii-sc în stratul cornos (V. pi ecum şi o pigmentaţie patologică în unele boli endocrine (boala Addison. fără eritem şi o pigmentaţie tardivă. i n i i i i a activează pigmentaţia. cu plegie consecutivă a vasomotorilor. livarea pigmentaţiei sub acţiunea luminii se observă în două condiţii: directă cu doze neeritematoase. ei u^umcntul iradiat cu ultraviolete. asemenea. acţiunea RUV generează o producere i i n s i accelerată de melanină.P K'leo-prolelnfl. în acest sens. de 250 mpi produc fenomenul nilului cornos. substanţe provenite din M urca moleculei de albumină în umorile organismului: dioxiphenilalanină lirozmă. de 300 m|i activează eliberarea aloi i chimici în stratul celulelor Malpighi.tirozina jflscşte în melanoblaşti. în | i. Această deosebire „selectivă" ui eritemului explică şi de ce dozele-eritem sunt diferite în funcţie de li'rilil la cele două game de RUV cu unde scurte sau unde mijlocii. care se observă în regiunea genitală.

produccrcn ci In conliiiuaro eito «ceolciuifl ven|ui Dopaoxula/. cele mai eficace sunt RUV de 385 mfi tili»i| lungi) şi cele 297 mu. Lerner şi T. Cum banda de RUV mai lungi este mai bogat reprezentată în Uimim i reiese că pigmentarea solară se poate produce fără eritem. Ultravioletele grăbesc oxidnrca dei" pigment. grupele sullhidril la activarea tirozinazei. m ' lungimea de undă şi de durata expunerilor.l >()I'A (ulitif) npAruiA. 254 n şi 297 m^i Grupe SH şi ioni de cupru cupru Tirozinază activă (legată de cupru) oxidare Tirozinază inactivă T Tirozină lent accelerează DOPA oxidare Dopachinone :lerat (intermediari mai mult sau mai puţin incolori) . în timp ce în produccrcn cele mai eficace sunt undele lungi de 340 m|J. (din undele medii). în producerea eritemului. dozele slabe de 340 in>i pul \ pigmentarea fără apariţia unui eritem iniţial. Licht) Accelerează în special UV de 254 u şi 297 m^ Accelerea/fl in Oxidare în special de RUV de UVlungi.B. aflată în concentraţii mari în mclanoblaşti. în timp ce benzile de 254 :>i realizează numai după producerea eritemului. Fitzpatrick . Trebuie relevat faptul că eficienţa maximă în producerea pigmentării este dată de valori diferite de lungime de undă ale RU V. <!• şi existenţa unor deosebiri în apariţia şi persistenţa pigmentaţiei.ei (ideiilicfl cu tiro/.c în celulele Lungerhuns. accelerează acţiunea liro/ina/.ma mamiferelor) ullută . şi cele scurte de 254 m|i în ceea ce priveşte pigmentarea.inei şi active inactivă. prin cedarea ionilor de cupru ce se vor cuplu m > Ionii de cupru sunt eliberaţi prin oxidarea grupelor .SH sub inlluen|n K l Este interesant de menţionat că experienţele in vitro au reprodus leu histochimice studiate în tegumentul omului. Schema etapelor chimice ale pigmentării produse de iradierea cu (după A B.ca fi In oxida/.1950. citaţi de S.ci asupra tiro/.

cuplu .

si anume: piodusrt de banda de UV lungi apare precoce şi ajunge la maximum lupfl o singură expunere).unu H| no rolei im In momentul iipanţici şi pcnmlcii|ei pigmentaţi»! lionflm c A si sub acest aspect s-a apreciat cfl existfl diferenţe. iar dispariţia i.) începe să apară după o latenţă de $i atinge maximum (după o singură expunere) în 3^4 zile. Trebuie să arătăm însă că aceste roluri ale iiliilui melanic nu sunt perfect cunoscute şi complet demonstrate. şi în strânsă legătură cu keratoză. are loc o stimulare. Iul biologic al pigmentului iuigă pigmentaţia melanică se produce şi o îngroşare a tegumentului iradiat.HP de factori care le imprimă acestora particularităţi de la individ la individ Iiilităţi individuale diferite care variază în funcţie de aceşti factori. o accentuare a ' ului.solară sau rste un fenomen trecător. i a de pigmentarea obişnuită sub efectul RUV şi RIR. realizându-se o keratoză cu rol 11 ă de supraîncălzirea ţesuturilor. trebuie să reţinem că iradiaţia .). i ft mai atribuit pigmentului melanic un rol biologic de termoreglare faţă de ii * Aldurii generate de radiaţiile vizibile şi infraroşii prir declanşarea sudoraţiei.3.d mai susţinut de asemenea că pigmentul melanic ar reprezenta un factor li'Miihne a activităţii pielii. Sensibilitatea cutanată la ultraviolete 11 Hemul şi pigmentaţia cutanată sunt reacţii care apar legate şi influenţate ». VIII. se menţine cel mult 2-3 săpmp ce platoul de durată al celei produse de 297 mu. ' c ar li modul pigmentării. R. este mai lung între mi şi 5 luni. iar dispariţia ei este destul de variabilă în IU/A si de reactivitatea individuală. dar nu l. cum s-a crezut anterior (una din dovezi . al cărui efect este diminuat. putând dispărea în câteva orc sau ' tui grad uşor diminuat de intensitate timp de peste l an. H putut face o constatare statistică privind raportul dintre apariţia critcinului riilaţici.4 2. pigmentul dispare ni. Schultze notează sub acţiunea radiaţiilor solare. în special prin îndepărtarea lui odată cu descuamarea celulelor ' lăugăm că nuanţa pigmentaţiei melanice diferă după sursă: este arămie •Iară şi cu tentă mai „cenuşie" la iradierile din surse artificiale. hipertrofie a stratului cornos de keratină.4.ilc mai scurte (254 sau 297 mu. pigmentaţia produsă de 254 mu. '. Pigmentaţia 'tcn/. precum şi un rol antiinfecţios (faţă de infecţii iincc . Numeroase cercetări şi experimente au demonstrat că acesta este nul natural de protecţie faţă de excesul de radiaţie şi nu acumularea mini melanic.furunculoză etc. După un interval de timp. 67% din indivizii .in verde). menţionăm că • i excepţionale de persoane sensibile la anumite lumini monocromatice .negrii pot suferi ii Insolaţii la expunerile intempestive cu ultraviolete).rapida.

coatele. vârsta: copiii şi bătrânii sunt mai puţin sensibili decât adulţii. creşte ol» tegumentului faţă de ultraviolete. indivizi la care eritemul şi pigmentaţia apar la doze obişnuiţi 1. sexul: femeile sunt mai sensibile decât bărbaţii (mai ales premenstrual.dosul mâinilor. 1. inr pl| este foarte slabă sau absentă. Nlra (de obicei persoanele blonde). 20% prezentau p crilem (In general indivi/ii hipcrpigmcntn|i) şi 13% numai eritem. pentru a prcîntăini unor accidente. sezonul: primăvara. închis. HI . zăpada.lo»l«|i reiK'tloncii/n prin cnlcni şi pigmentn|le. regiunea lombară. aplicarea di1 N l H expunerea la RUV scade efectul acestora din urmă.n 1. gambelor: 25-10%. fruntea. IV. starea funcţională nervoasă. Rost împarte indivi/ii In din acest punct de vedere: 1. 1. care sunt i n . iradierile repetate (expunerile anterioare la iradiere) cresc ro/Ut»rt| obişnuinţă. picioarelor. I . 1. accentuează reacţia cutanată. alţii la care se produce eritem puternic la doze mici de KDV. normali. dând uşoară pigmentare. . uflii> bilitatea este cea mai redusă. grosimea stratului cornos. prin vasodilataţia şi rfl*| . climatul şi regiunea geografică: climatul însorit. persoane la care eritemul apare după doze forte de RUV. pieptul. Modul cum acţionează diverşii factori asupra sensibilităţii cutanaţi nu este perfect cunoscut până acum şi. iradiaţi prin aceeaşi metodă.spatele. indivizii sunt mai sensibili decât toamna.gâtul. Dar nu se ponte face însfl o coroln|lc* apari|ia şi intensitatea eritcmului şi producerea pigmentaţiei. vor fi prezentate mai departe). 1. pigmentaţie. 1. zonele de l itornl t prezentând radiaţii abundente. vegetativă şi endocrină individual^ 1. chim sflnfltoşi.75-50%. starea de umiditate a tegumentului: pielea uscată este mai re/(Kt timp ce pielea umedă este mai sensibilă. 1.faţa externă . Vom enumera în cele ce urmează factorii cunoscuţi care influcn|iwfl j larităţile individuale ale reacţiilor cutanate la expunerea la radiaţiile uliul 1. imersiunea în mare. braţele . genunchii şi coapsele: 50-25%. fototerapia cu ultraviolete trebuie aplicată cu mare prin seama de reacţiile fiecărui individ sau bolnav în parte (importanta stabilire a dozei biologice de ultraviolete pentru fiecare pacient înainte tratamentului. în timpul sarcinii). prin itHi razelor. de aceea. abdomenul . 1. cu vânt. regiunea cutanată expusă: există o clasificare topografică gradul! i a sensibilităţii cutanate după Keller.au o sensibilităţi' de l II . 1. mediul de viaţă şi activitate: cei care trăiesc şi lucrează în aer ii l •• ' =< rezistenţi faţă de cei ce habitează mai mult în spaţiu. produc efecte puternice.intervenţia anterioară a unor factori fizici: expunerea preliminai n U i infraroşii. intensifică acţiunea RUV.

idiolucite cu aspect de lupus eritematos). mixcdemul. ţ Anomaliile din primele două grupe ar reprezenta o exagerare a „fototrauma-jjul" cutanat fiziologic. neoplaziile. .ările cu sulf. leziunile de grataj . acestea fiind denumite „lucite idiopatice". cloasmă. i»|a unor stări patologice: hipertensiunea arterială. Sensibilitatea anormală la RUV.2. calciu. acnee. Aceste reacţii i uv. Lucitele idiopatice 11 ui reacţiilor cutanate individuale foarte variate trebuie menţionată •"' i u1 sensibilităţi anormale a unor indivizi la acţiunea RUV. * insensibilitatea. hematoporflrinemia din unele (juni hepatice. Fotosensibilitatea. Unele persoane sunt fotosensibile prin cauze endogene. i matoze legate de o deficienţă a fotoprotecţiei cutanate naturale (xero-•ntosum legată de un deficit al enzimei reparatoare al modificărilor de |t i sinul determinat de absenţa sintezei de pigment melanic). ducAnd In reducere» critemului actinie. ciro/elc hepatice.cauzate în primul rând de spectrul razelor ultraviolete. La • ' i pot să apară reacţii pruriginoase severe (urticarii solare). iod. intensifică mloasfl.n hiNliiminei din tegument. o reduc. [Ai'i'le „molecule" responsabile de inducerea efectelor patologice pot II rnhile .a. 1 1 l 4. iradiaţia solară are l I|P „iritant primar". rmatoze agravate sau relevate de soare: herpes. actinite severe cu arsuri şi fenomene generale toxice. epuizarea sistemului ••c sensibilitatea. fotodermite cronice (xeroderma pigmentosum. caşexiile.intă deosebiri cantitative şi calitative faţă de eritemul normal. ar fi vorba de o „îmbătrânire" cutanată i de elastoze solare: sunt considerate ca leziuni preepiteliomatoase -' cutanate. l .sau ^Identificat.l (crmatozele determinate de prezenţa în piele a moleculelor capabile să ilire" efectele soarelui şi să provoace reacţia sistemului imunitar al tegu-Mi după activarea sa. lupus 'Icrmatomiozită ş. şi colaboratorii: 11 licări cutanate ale pielii normale provocate de o insolaţie prea intensă i meri prea lungi sau repetate. ncetilcolinA. Numai afectările din a patra grupă ar constitui veritabile ||ii/e . eriteme i. le de sursă de ultraviolete şi valorile lungimilor de undă utilizate. pe cAnd ioni/. lonogalvani/nrile cu histaminA.4. potasiu.scad sensibilitatea. uerner. hematologice sau stări febrile. hiperfoliculinemiile. fotodermatite ' ve/icule). precum pelagra. \§\$ ile existenţa unor maladii. boala Bascdow. licăre cu caracter mai larg a maladiilor cutanate generate de iradierea iczentată de Amblard P. U) de KUV aplicate. în cazurile celei de a treia grupe. tuberculoza în Ik'hemil plan.este vorba în această situaţie de domeniul fotosensibilizării .

tirozina.substanţele fluorescente care devin nocive în prezenţa luminii Fotosensibilizarea exogenă este cea mai frecventă.atoaie. porfîrinele.la 48 de ore după aceasta. unele hidrocarburi ctc . Substantelt HM pot determina reacţiile patologice cutanate prin două mecanisme: a) având un rol mai simplu. Reacţia fotoalergică apare . cu aspo acută. mine reacţii celulare imuno-competente ale individului. chinina. formând astfel un antigen cup. care ar jucu un rol fotocatali/atoarc în reacţiile fotochimice din tegument (sub acţiuni'.metale grele: aur.' cutanat sau după administrarea orală sau parenterală a acestora) si K fotodermatozele. acridina.In bolile hepatice «r Interveni deficitul cnpaci(A(il aiililoxlec • h nu nun poate nciilmli/a substanţele străine care. cum este următoarea: I . care poate deveni ea însăşi nocivă în prezenţa substanţe lui lizatoare sau . ' . acestea sun1 „fenomene de fotoalergie". Reacţia fototoxică apare la orice individ în condiţiile în cn fotosensibilizantă şi iradierea sunt în concentraţie şi. fotosensibilizarea poate persista mai mu îndepărtarea substanţei cauzale. Poate avea manifestări de difente intens i' eritem solar roşu-violaceu sau roşu-carmin. gonacrina. de substanţe „cromofore". în care reacţiile fotochimice sunt api i „fenomen de fototoxicitate". Sensibilitatea produsă de aceste substanţe variază foarte mult do In 0 j la alta. eozin. b) substanţa fotoactivă este activată şi modificată de absurd1' combinându-se cu proteinele tisulare. S-au propus clasificări ale variatelor substanţe care predispun $i fotosensibilitatea solară la RUV. hormonul pituii HI. în unele cazuri. Acest» au fost descrise în special la fenotiazine locale şi deodorante. mercur.substanţe fiuorescente-fotosensibilizatoare: gudron. adrenalina. Aceste reacţii sunt denumite „lucide • Riscul lor evolutiv este reprezentat de pseudolimfomul actinie. metilen. gâtului şi ax i Ir cu erupţie entemato-veziculoasă apărută după o baie în apă de râu şi iarbă („dermită de pajişte"). calciu. în acest mecanism complex trebuie să participe în mod obligat» • cei doi factori: . barbituricele. Multe alte persoane sunt sensibilizate de o varietate de substitui clemente biochimice (fotoscnsibilitatc exogenă). cu sau fără edem şi fiii i pigmentară cu hiperpigmentaţie tardivă (la nivelul feţei.hormonale: insulina. fluoresceina. argint. cu captai • locală de energie fotonică.independent de cantitatea de sul sensibilizantă sau de radiaţii solare . pe part i 11 şi poate apărea la fiecare utilizare a substanţei incriminate.lumina. bismut. fier. depozitate In legii fotosensidili/. pin flavina. respectiv. II. do/ Apare la prima expunere pe zona iradiată şi pe regiunile pe care ii substanţa fotosensibilizatoare.

Se manifestă ca o erupţie lilrmatoasă pruriginoasă limitată strict la părţile descoperite. Este o formă evoluată. dar în alte c?zuri. contactul percutan ar provoca i prin impregnarea stratului cornos. A fost incriminată cdinli/abilă şi tcrmolabilă.4. injecţiile provoca sensibilizarea în stratul mucos. VIII. pe helixul urechii. Mecanismul variază în funcţie de uluccrc a agentului fotosensibilizator în organism: ingestia. la unele cazuri se pot încerca desensibilizări Hliicri preventive şi progresive la surse artificiale de ultraviolete în timpul de primăvară. provocată de simple expuneri la lumina zilei. pe toate zonele expuse. respectă faţa. zile). i urile polimorfe. evolutivă sau remanentă a jlhnorfe. A Ibsl posibil sA fie tninsmisA (cxpcrimcnIiililutcit Iu persoane normale prin transfuzii sanguine de lădoi pacienţi lilitntc In RUV de 297-334 mji lungime de undă. cum ar fi injecţiile intravenoase cu pirocatehină. Este excepţională ca frecvenţă. . ating ambele sexe. la prima expunere la soare. ilmc de prurigo. apărând în [ftiintitc de expunere şi dispărând la umbră. apar după | lip hilcnţă (ore.5. jlecţia artificială împotriva acţiunii nocive a RUV se poate obţine pe «u unguente topice de protecţie aplicate în strat suficient de gros. Aici menţionăm fotodermatoza 1 primăvară. ) Uilitaria solară. La aceşti doi pacienţi.4. dar numai după o acţiune • idiopatice. pruriginoase.fiii HA ne deceleze diferitele condiţii cmc produc şi Inlrcţin reacţiile de iioinifllA Iu ultraviolete. > medicamente care interferează mecanismele biochimice implicate în efectul hi nit» UV. Timpul (perioada de timp) minim de expunere la radiaţia solară lin de redus. manifestată prin infiltrate. cu posibilitate de extindere şi i i'ii fiecare expunere. Au o incidenţă mai rară. apărută la băieţii în vârstă de 5-12 ani sub formă de erupţii Ifiuloase şi veziculare. Apar la femei tinere. conţinând \ ||tyf i'iirc să absoarbă UV ce produc eritem sau pigmentare. Protecţia împotriva radiaţiei ultraviolete l n măsură de protecţie naturală.2. de genul celor pe MiiUalat. S-a propus o clarificare a acestei categorii de reacţii Biologice la RUV în care elementele cauzatoare nu au fost încă identificate 191 folab.): IK ilc estivale benigne. medicaţia antil'ost eficientă în reducerea considerabilă a hipersensibilităţii la ultrai cat explicarea fotosensibilizării prin următorul mecanism: substanţa iitoare ar fi agentul care asigură absorbţia completă a RUV în tegu-i sii declanşeze reacţia anormală. această tentativă rămâne fără rezultat lizibilităţii individuale şi particulare. | pkiMidolimfomul actinie.

ir ţ. (raze Dorno).D. gama cea mai eficace în ceea ce priveţ. Muller. A. Aceste efecte sunt di producerea vitaminei D în eprderm sub acţiunea RUV cu lungimii 7. i" scade la simpaticotonici şi creşte la vagotonici. în acelaşi timp. Allcn.D. l ' Z.80-300 mjj.1 VIII 5. urmată de o creştere a eliminai îl azot. EFECTELE ASUPRA PROCESELOR DE METABOLISM Metabolismul general al organismului este influenţat direct dr. scade eliminarea urinară de azot l« ' Asupra metabolismului mineral. urmată de o fază prelungită de alcaloză. Gorkin. E.1.E. Teslenko. Razele vizibile şi RUV măresc procesele de oxidarc din un. ajungându-se la un echilibru metabolic. creşte depunerea de glicogen în ficat şi în ţesul i pare că este vorba de un mecanism reflex (E. iradiaţii luminoase. < • Numeroase cercetări au demonstrat în mod repetat îmbunflli'i mantelor atleţilor şi sportivilor de performanţă. Ceh efect îl au RUV asupra calcemiei şi fosforemiei care cresc mai aii • hipocalcemie şi calcemie normală.na rcducA $i pij M S-u inui observat cfl administrarea orala sau iiUruvciu>. Asupra metabolismului proteic. T.1 cum susţinea Bachem în 1956. Formarea vitaminei D. în rahitism. accentuare a variaţiilor metabolismului.5. La iradierile moderate s . iradierile cu UV fac ca valorile calciului şi fosforul u normal. Roncallo. dur lotoclatA. stimulare a catabolismului proteic.Unele din siiltNlunţolo reducAUmie (umiiiuaciaiii cu nuli. -E. La doze moderate. generată de creşterea glicogenului muscular (R. Hettinger. Asupra metabolismului glucidic. A.pe ba/. dimpotrivă. crose pigmei putea HSlcpta . EFECTELE FIZIOLOGICE ALE LUMINII VIII. p ud tendinţa de de/volliire u crilcttiultii.i La iradieri intensive. Există mai multe provitarmne D (iyiactive). unde calcemin sunt scăzute.i i . sănătoşi şi la diabetici (la care scad şi corpii cetonici) în timpul criU --\ şi apoi cresc. . i educe într-o oarecare măsura criteimil şi pigmentaţia actinii . în timpul iradierii cu UV se observă o scădere a eliminării absorbţie mai intensă a sa de către ţesuturi. fosfor şi sulf ca urmare a degradării (desfacerii biochimice) . M. Gorkin. fără să ajungă la valoarea iniţială. transformate în vitnmln» sub influenţa RUV. Martini. S-a constatat că sub acţm glicemia (şi glicozuria) scade proporţional cu intensitatea iradiem >. Scidl. Szakall).A.' • > ' * constatat că metabolismul bazai creşte în perioada iniţială după IM scade.u unor cxphca|n teoretice . 1 . Astfel. prin activizarea nu > muscular. N. în ceea ce priveşte echilibrul acidobazic după iradierea cu 11 v imediat o acidoză. Asocierea RIR cu H l . E.

după iradierea cu UV acestea cresc (apar forme •Ange). HumArul leucocitelor creşte în sângele venos şi capilar sub acţiunea iradierilor Ulingând nivelul maxim la 30 de minute şi revenind la normal după 5-6 ore. Wiedenhoft în Mu pe un număr de peste 500 de pacienţi prin metoda reinjectării sângelui >xtras şi iradiat cu UV au arătat o creştere constantă a leucocitelor cu 'laximă la 1—4 săptămâni. singura . Tot ei constată o creştere a •i si o diminuare a hiperagregabilităţii trombocitelor la majoritatea bol-nc prezentau această stare pjachetară.cu 'tic este vitamina D2 (calciferol). trecând printr-o serie de etape |î ilermediarc. de asemenea. de când s-au descoperit cantităţi considerabile de vitamină D în . vitamina D joacă un rol important în tratamentul rahitismului. liombocitelor creşte şi scade timpul de coagulare la cei cu tendinţă la C JUpei imente Clinice recente efectuate de G. ACŢIUNEA ASUPRA ELEMENTELOR SANGUINE fumcroasc experienţe in vitro şi in vivo au cercetat şi constatat o sene de ||f li adierilor cu ultraviolete asupra unor componente sanguine.'. Un al treilea efect semnificativ . ii.. lipidică. monocitelor şi eozinofilelor. lapte de vacă) iradiate cu ultraviolete artificiale (emise de lămpi cu IM . creşte absorbţia intestinală a calciului (şi limcntar. descuamat.. n rcinţă. după alţii însă ar creşte. a bazofilelor şi a limfocitelor.ulicrca cu ultraviolete. în condiţiile i Hematiile sunt scăzute.iniei.inimi D. l'ruvilamina l). |«iliii |iile cu lungime de undă de 250-300 m[i reduc hemoglobina în Unglobină.. ii csie important de semnalat creşterea proprietăţilor antirahitice ale unor i (uni. provine din 22-dehidrocolcsterol. pi Inicocitară prezintă o creştere a neutrofilclor. 'lori au observat o activare a fagocitozei. confirmând în acest sens le lui Knott din 1948 şi Wennig (1956). (înliiKteiol) provine din 7-dehidrocolesterol ţi eu NC lormoa/n i ca nun mare. ilogic inactivă. Sediul de formare al vitaminei D se presupune că este . Ea ar scădea şi in vivo după unii autori c). dcpo/ilatfl în (egumeni este adună prin ni do la nivelul iiilcslinului subţire. Vitamina D determină creşterea absorbţiei de calciu şi fosfor livclul sanguin crescut de fosfaţi favorizează depunerea sărurilor de M li/c l c oaselor lungi. Acest efect este pus pe seama unor substanţe cu acţiune hema-|lcfl eliberate din tegumentul iradiat şi intrate în fluxul sanguin. Dar. Frick şi J. numărul eritrocitelor şi globulară scad. unde colesterolul ingcrat se i mare eficienţii în 7-dehidiocolcstcrol. Ea provine din ergosterolul iradiat. Dacă (tniil este supus la iradieri zilnice şi intense cu UV. şi U. w I). neazotată. dezvoltării şi schimbării dentiţiei şi în perioada iniţierii lactaţiei. j !> i. accelerând disocierea carboxihemoglobinei. Globulele roşii şi valoarea globulară nu suferă modificări când jiiniiilc.se pare . Rezistenţa globulară scade in vitro (prin creşterea ti) sub acţiunea RUV de 310 mu.

VIII 5. pe care le produip prin exercitarea zonelor simpatice profunde. S-a mai demonstrat de n»(H creştere a motilităţii gastrice şi intestinale. circulaţia prohintll j printr-o serie de reflexe neurovegetative la distanţă. pulsul se accelerează şi debilul «>HI inima dreaptă creşte cu 10%.ci sanguine dii|.1955. 15% după 6 luni şi 22% după un an do i esantioanclor de sânge iradiate cu UV (l ml sânge pe kilocorp cxli rcinjcctat). mecanismele au fost explicate fie prin scăderea emil' adrenalină şi diminuarea tonusului simpatic.I<>V. înr li arterială scade. ACŢIUNEA ASUPRA RESPIRAŢIEI Sub influenţa RUV ev 'ungimea de undă mică (sub 320-310 m(t i schimburile gazoase prin mărirea cantităţilor de oxigen absorbit. cai importante dacă ultravioletele sunt însoţite şi de infraroşii (de fapt nu domeniu care demonstrează sinergismul fiziologic al RUV şi RIR când concomitent). ulterior. precum şi modificări ale circulaţiei profunde.4. fluxul sanguin superficial creşte sub acţiunea direclA it (produsă de radiaţiile infraroşii sau de eritemul actinie). Kruinik . > ultravioletelor (I.5. însoţite de hipolcniii Circulaţia tegumentară şi profundă (din musculatura schcleticfl mi l sunt activate. yi l gcrmuni sus-nicn|ionaţi au găsit scăderi ale valorilor colesterolului 11% după 6 săptămâni. sub acţiunea histaminei crescute în tegument (şi în VH guine gastrice) sau/şi prin mecanism reflex.5 ACŢIUNEA ASUPRA APARATULUI DIGESTfl Secreţia gastrică acidă Creşte sub influenţa radiaţiilor ultraviolete In p| cu hiposecreţie.loiiKltiliil pe lAngA cele imunologtce fi de liilUicn(itio n congultibllMAIIi *•• n ION! cel de NC Adere a colesterolului Nnnguin. fie prin acţiunea substitut»! (f ] histaminic formate în tegument sub acţiunea RUV. acestea au tendinţa de scădere. Mecanismul incriminat ar fi diminuarea nivelului sanguin ni total şi redus şi creşterea activităţii gliccrofosfora/.1935. având ca punct ile j reacţiile de la nivelul tegumentului. Mişcările respiratorii devin mai rare şi mai ample. R. VIII 5 6 ACŢIUNEA ASUPRA GLANDELOR ENDOCNII Lumina şi radiaţiile ultraviolete ar acţiona asupra glandelor cu sccu«|l* l prin intermediul substanţelor chimice produse în tegument în urma ii mii presupune că are loc o stimulare a glandelor paratiroide cu hipermt* . precum şi o stimulare a secrc|ltf şi pancreatice. conllrmând comuni AltNchul . ACCM au loc pe cale reflexă prin excitarea centrului respirator. VIII 5 3 ACŢIUNEA ASUPRA CIRCULAŢIEI Razele ultraviolete determină modificări ale circulaţiei superficiali i inent. în perioada apariţiei eritemului. Wennig şi Stcinhart . Lyachovetski).G. VIII.

}|ti HI ea unor probe neurovegetative la iradierea cu RUV.iolcte într-o serie întreagă de nevralgii (sciatice. acest efect este demonstrat de rezultatele aplicaţiilor cu doze eritem i.• fii o nnmuili /x-n/fl mclabolisimil calcic cu efecte favorabile în nihilism 'iihNlaii|ele do lip Iiislaininic caic iau naştere în cpidcrm). inversarea iu l m la proba cu atropină (cu tahicardie) etc. pancreasul endocrin ar prezenta o accentuare a funcţiei n'c. l h. l de alta parte.tipcrficiale (pe căi umorale). intercostale etc. Se mai menţionează modificări în funcţia glandelor medulo-. urmată de o fază de sedare prelungită care poate ajunge noimi. n . 1. cu hipuglicemie consecutivă. i ' l ia ţ i i l e ultraviolete acţionează asupra sistemului nervos vegetativ prin i reflexă a tonusului simpatic. mecanism.în sau a radiaţiilor ultraviolete .erie de observaţii făcute de-a lungul timpului au dus la suspectarea acestui lism etiologic: S-a estimat că circa 90% din cancerele cutanate semnalate la rasa «Ibft . Culoarea roşie are o influenţă net stimulantă. Hliaţiilc infraroşii aplicate în doze moderate au o acţiune la început excitantă | li«li'iiHilui nervos. putând fi la bolnavii deprimaţi. gonadclor şi timusului. culoarea albastră are în schimb un evident efect motiv pentru care poate fi folosită în crearea ambianţei la bolnavii cu stări • xcitabilitate. Sub acţiunea RIR scade cronaxia nervilor. cum ar fi inversarea [lini oculo-cardiac (accelerarea pulsului în loc de bradicardizare). razele ultraviolete au un efect de scădere ' 'ilităţii şi sensibilităţii dureroase cu analgezic mai accentuată la doze mari.).5. hipotensiune arterială. se cunoaşte că radiaţiile vizibile influenţează sistemul nervos. RELAŢIA DINTRE RADIAŢIA ULTRAVIOLETĂ ŞI CANCERUL CUTANAT '.în special. altfel. l liilluenţcază centrii vegetativi subcorticali din hipotalamus şi neurohipofiză IImediul ochiului.i Iiipoli/ci. pledează pentru aceste efecte. iar contractilitatea l fl 11 este la temperaturi normale şi scade la temperaturi ridicate peste 44°C. ACŢIUNEA ASUPRA SISTEMULUI NERVOS [l (inima influenţează într-o măsură marcată sistemul neurovegetativ. unic asupra filetelor simpatice vasomotoarc din derm şi a capilarelor şi . Acest jiul dovedit de o serie de probe care se modifică sub acţiunea luminii . precum şi printr-o serie de reflexe cu punct i c Icgumentar. în timp ce tiroida şi-ar diminua i1 i'toric. 1 Axupra sistemului nervos periferic. toleranţă crescută la glucoza. alţi autori atribuie ultravioletelor un efect de « componentei parasimpatice prin mediatorii de tip histaminic eliberaţi. 11. nrtnd vasodilataţie.7.uprafeţele tegumentare expuse la lumina solară. De asemenea.

(până la 230 mjx). VIII.i|i. > M »^ • . semnal de alarmă tras de societiid împotriva cancerului în iulie 1985. descrise mai sus în detaliu. în orice caz.U. Lukiesch . precum grosimile diferite ale tegumentului şi interveni' determinisme genetice. corelaţia semnalată se poate datora în egii altor factori. RADIAŢIA ULTRAVIOLETĂ Principalele efecte clinice se desprind din efectele biologice >. d) S-a afirmat că neoplasmul cutanat este mai puţin rfispAnd bruneţilor decât la blonzi: acest fapt de observaţie nu a putut 11 iici1» i ment deoarece. deosebirile de pigmentaţie cutanata NI măsurat şi pe de altă parte.1946). cancerul cutanat uman nu poate fi provoca! <\ terapeutice cu ultraviolete în limitele standardelor stabilite pentru (l. sunt menţionate următoarele i 1. cu cât cantitatea de RUV absorbită este mai mn de unghiul de incidenţă al razelor şi de lungimea lor de undă). EFECTE CLINICE. când arăta că expunerea neconliul dublat în zece ani (1975-1985) numărul cazurilor de melanom mălini acest mod. Mai recent.1. la care ar putea apărea curv i Experimental.r dar într-o proporţie mai redusă ca la om.i reprezintă încă un domeniu de speculaţii. în general.mai expus la soare dccAt la fţni|n echivalente din populaţia civilă. pe de o parte. Totuşi. abordarea precauţiilor corespunzătoare. Stimularea tegumentului Este un rezultat al efectelor biofiziologice locale asupra tcgum cu atât mai puternic.7. Se ştie doar (experimental) că este afectat ADN din crom»/ din incluziunile citoplasmatice. necunoscându-se exact mo pective. Au fost efectuate numeroase experimente pe animale în aceustA îl o primă etapă s-a constatat că la şoareci se dezvoltă numai sarcom i > şobolani poate apărea şi sarcom şi carcinom după iradierea cu ra/. Modul de producere a cancerului cutanat de către radi. i > ) liK'iden|n cancerului eulumii cute mni mntv (n rrnlunlle globului |»!> urnlr 11 adierea nolnrfl este mai mare. observaţiile statistice atrag n riscului potenţial cancerigen pe care îl reprezintă expunerile intempi traindicate la „bronzarea" solară.7. s-a constatat cfl mortalitatea piincancci cutanat ONlr »< rAiuliil personalului forjelor armate . s-a afirmat că cele mai active carcinogcnetice v lungimea de undă sub 320 mjj. Inii maximă la incidenţa perpendiculară şi la lungimea de undă de 2V> ultravioletele cele mai scurte (M. PROPRIETĂŢI TEUAI VHI.r) In S. la care se refloi din iradiatie. s-a demonstrat că după expuneri repetate la R l IN' şoarecii fac mai des carcinom şi că la 280-310 rmi se produc mai nur decât carcinoame la această specie.A.

cu presiune pe tegument a lămpii tip Kromayer.P. Partington).deoarece tegumentul i nun re/istcnt şi nu mai exfoliază eficient.M.ă durerile articulare sau periarticulare în artroze şi alte suferinţe articulare Uce. l'oate fi vorba de o „mascare" a durerii. Mecanismul acestui efect nu este încă bine int. precum epicondilite. detaliat în || til picccdent. pentru prevenirea spargerii flictenelor • ). ci mai degrabă este recomandabilă l nun puternică . Infectul dezinfectant. /•/<•( -tul desensibilizant-antialgic obţine prin aplicarea ultravioletelor pe zone circumscrise. l'cntru n se ob(inc efectul urmflrit (indicai mai ules în n nce).L. II (în aplicaţii pe zone n de gr. poate fi vorba de o interferare Helilivă") a transmiterii durerii de căile nervoase ascendente sau chiar de o Itt nivel central. pe suprafeţele corespunzătoare regiunilor dureroase. t'flndu-se un eritem puternic. miogeloze (sindromul miofascial. de asemenea. tendinite. să nu fie subdozată.ord cu acest efect (J. nu toţi autorii u. din care reiese rolul important al acestei vitamine în controlul inclabolismului fosfocalcic şi implicit în prevenirea rahitismului.ft metoda aplicării directe.decât şedinţe repetate cu doze slabe . în tratamentul anemiilor. dar şi în manifestările abar-'. nu notat cele mai bune efecte în gonartroze. Din motive estetice este bine să Ni Klinetric şi fără linii de demarcaţie netă între zonele expuse (tratate) şi cele r/oducerea vitaminei D. se recomandă u se real i/a eritcmul de gr. recomandă ca înainte de iradierea locală (în câmpuri) să se degreseze Plilul cu alcool sau eter. Efectul asupra hematopoiezei. Da Silva. [N<Piic|ia eritematoasă (produsă pe „câmpuri" de eritem) provoacă o iritaţie Importantă care diminua indubitabil durerea resimţită de pacienţi din Dllk* tisulare mai profunde. în unele servicii şi secţii clinice de specialitate se i/. astfel că. . ulcere atone. la ultimele utilizându-se cel puţin 2 biodoW . Barrer şi W. Important este faptul că această metodă simplă şi rapidă fen/. pentru a se obţine o exfoliere optimă este necesar ca dozarea primei i »fl l ui foarte corectă. deocamdată. Efectul razelor ultraviolete asupra producerii Iroliiliii (vitamina D2) a fost bine demonstrat şi. Fowler în 1945).W. i apia rămâne ca o metodă adjuvantă şi nu patentă. Derivă din acţiunea bactericidă a RUV cu lunyimci de 250-270 m|Li. observându-se debutul vindecării la 5-7 zile de la iradiere. Cu toate că numeroase cercetări expe•li! şi clinice au relevat un efect favorabil al radiaţiei ultraviolete asupra loiczei (începând cu A. fibrozite ttNC sau Trigger-point).cHltinalii n foit desemn po Inrg In capitolul ilii-tvu cutanata. l (pe zone extinse). t noccsură o testare iniţială atentă şi corectă a sensibilităţii cutanate prin («•ii io. cu maximum de biodoze eritem (după care se tfl eu bandaj compresiv pentru 6-7 zile.ile. infecţii cutanate. al căror efect este urmărit în aplicarea asupra unor piftii i. M.

deci se aplică o şedinţă la 10-15 zile. în acnee se aplică doze eritem de gradul I sau II. Tratamente locale asociate cu aplicaţii de substanţe chimic* sibilizatoare. |ţ•• •t VIII. Se urmăreşte n| descuamării stratului epidermic şi la sfârşitul acestui proces. VIII 7.se aplică pe placarde nf| nopţii. IfoiHelc psihologice.8.. apoi o dată pe săptămanrtj minimum 2 luni.8. unguentul R p: (Ilif 2-6 ce. Cu această tehnică.prin ac|iunilc indubitabile l> fondate pe stimulurc ncuro-endocrino-mctabolică generala şi chim după cum s-a arătat mai sus.2. l. De exemplu. nu In CNklice. în l H uf modalitatea şi tehnica de aplicare. se potilş următoarea şedinţă de iradiere. se protejea/. ucenic ulcele nu sunt d* linul u>nNCcin|a fireascA a unor efecte vi/ibilc MIII reNim|ilc. Petrolatum q. în ziua următoare se efectuează iradierea cu ultraviolete cu lămpii l distanţă.fl *\i cutanate învecinate sau se utilizează metoda de contact cu lampa de t i p l 1. începându-se cu o durată de un minut şi crescând zilnic cu 301 şedinţă. 120 g . EFECTELE CLINICE ALE RAZELOR INFIUNI Derivă din consecinţele efectului caloric al acestora asupra OIJIIIMJ activare a circulaţiei cu încălzire tisulară şi resorbţia edemelor . cât mai ales ad sanationcm . $1 Irt j acneei se poate utiliza tehnica de asociere cu unguente cu fotoseiwiliilli . stimularea catabolismului şi sudaţic. în domenii patologie. în acelaşi context se rccomandA îmbinai activă. Goeckermann l ameliorări în 90% din cazuri după o perioadă de 2-4 săptămâni de tratnn 1. în psoriazis (nu se aplică în puseele acute) se pol uliii metode: a) Aplicaţii locale cu doze exfoliante de eritem de gradul II sau I I I In de mărimea placardelor psoriazice şi de rezistenţa cutanată. DERMATOLOGIE Principalele afecţiuni cutanate indicate ca beneficare ale actinototn|i|| psoriazisul şi acneea. Aparent minore. INDICAŢIILE TRATAMENTULUI CU RAZE ULTRAVIOLETE Din multiplele şi diferitele acţiuni şi efecte clinice şi fiziologice lli] derivă evident şi multiple indicaţii terapeutice ale acestora.3 g. Oxid de zinc . miorelaxant şi antialgic.H. Iradieri generale cu lampa la distanţă. VIII. cu exerciţii fizice. utilizând doze albe crild într-un ritm de două expuneri pe săptămână. în scopuri curativo-profilactice.s. precum eozina şi gudronul. până la expuneri de 5 minute.

i Mipă testarea reacţiei eritematoase a ţesuturilor vecine şi a zonei ulcerative. Kurtin şi R. de ni asociere cu fotosensibilizatori (meladinină. Se recomandă aplicarea precoce.upus vulgaris . în ritm de o şedinţă la 7-15 zile. Se \ obţinerea unor rezultate foarte bune prin actinoterapia ulcerelor cutanate i cciază ca regretabilă neutilizarea sistematică a iradierii ultraviolete în aceste "Ml.se aplică iradieri locale în şedinţe doze la intervale de câteva zile sau iradieri generale zilnice cu doze 11oase. tirozină). I. dacă se aplică foarte timpuriu.M.(atone şi varicoase). l i u nucule şi furuncul antracoid .Cu ani în urmă. cu doze eritem de gr. După dispariţia leziunii herpetice se (Hiulil iradierea nevralgiei restante. miile rebele. cu iradieri pe regiuni alternative. ultravioletele erau frecvent folosite în in iilecţiune.indecări în 20% din cazuri după 2 săptămâni de tratament şi la încă ' săptămâni (după A. Bolam). Nivelul dozelor şi suprafaţa de *! Mint în funcţie de aria de extindere a furunculilor. tn ragadele mamelonare.se iradiază cu ultraviolete din banda l" după aplicarea unui pansament adeziv. I1Icere cutanate . II. Dimineaja.se citează rezultate bune când se aplică precoce. eritemul pernio .>). indicaţii în domeniul dermatologiei: alopecii. rezultatele obţinute după m tentative terapeutice sunt apreciate ca relative şi îndoielnice (ca şi în alopmc loide după unii autori). peladă. primele în scop de (HI c a plăgilor. micoze cutanate. timp de o săptămAnă. Se utilizează doze eritem de gradul linte repetate. de posibil înainte de apariţia leziunilor. Se utilizează de metoda de contact cu expuneri a câte 5 minute pe un câmp cutanat. . înainte chiar de în Uv. se expune la soare pentru câteva irt se ajunge la o senzaţie de arsură solară. Actualmente se preferă ititfiilele cu calciferol şi acid izonicotinic.iunilor (Humphris). regiunea isft se poate spăla cu apă şi săpun. în iradieri Kcgiunile cutanate învecinate se iradiază cu doze slabe (de gradul 1). l literaturi.se indică iradieri la 1-2 săptămâni. cu ungeri tn fiecare noapte. ilumcnt se obţin de regulă bune rezultate: atrice cheloide . niliricntă adesea o singură şedinţă.1948). în cantitate crescută. cu dozele eritem de gr. cmc . Sequeira explică rezultatele bune prin creşterea metabolismului t ţi producerea de vitamina D care. se badijonează • l i minute înainte de şedinţă de iradiere.în stadii subacute şi cronice . rt doze forte. de stimulare a formării ţesutului miluţie reparator şi de îmbunătăţire a circulaţiei periferice. I se obţin bune rezultuto. celelalte cu scop troficizant. unele prurigouri. de 20 până la 100 de ori doza eritem de gradul I. In piodermite. Yontef. în aceste cazuri este indicată utilizarea ni cu efect bactericid şi a celor cu vapori de mercur. contribuie la HI e l Icrpes zoster (Zona). în prezent se utilizează mai rar de către unii autori (R. Cu această metodă s-au .

pr#< fenomene inflamatorii. suferinţele respiratorii (astmul bronşic). Tratamentul va fi d« > prudenţă.2/3. le deranjează somnul. 2/3. începând cu 2 llillj 2 minute şi crescând zilnic cu l minut + l minut.50 m distanţă de suprafaţa corporală. cu efecte benefice asupra moralului scăzut al bolnavilor. sindromul algoneurodistrofic. REUMATOLOGIE Această metodă de tratament în suferinţele reumatismale a fost Ini g l de multă vreme şi a probat a fi valoroasă. la copii se începe tratamentul cu un sfert de biodoză.4/5 de doze eritem gradul I (o biodo/a i i apoi cu o biodoză. pe lângă o şedinţă de eritem gradul II (două biodoze) apl n ori pe săptămână. debilitatea fizica. Dar. în timp ce dozele slabe. Principalele forme tratate au fost (şi sunt): artritele reumatoide. nevralgiile. iar progresii! şedinţelor de iradiere va fi lentă. dureroase şi troficitate cutanată alterată şl eu . a astenici şi debilităţii şi chiar amcln psihice.3. In pe plaja literalelor.vm K . subn îi calmează şi le îmbunătăţeşte starea generală. astfel cfl. 15 şedinţe zilnice pe o i Aplicaţiile locale sunt indicate pe regiunile articulare afectate. în astmul bronşic se obţin rezultate bune (Saidman şi Henri) cu ilm în câmpuri aplicate alternativ pe faţa anterioară şi posterioară a toracelui (. adică este mult mai mică decât pragul. 8. Bflff periartritele. stimulare generală cu > condiţiilor fiziologice precare. trebuie să reţinem că. Principalele indicaţii terapeutice din domeniul pediatriei suni i . H M în rahitismul confirmat se recomandă aplicarea de serii de l ' dozare progresivă: 1/3. VIII. Cazurile de craniotabes s-au dovedit foarte sensibile la dozele pioginll 1/3. 1/2.' n m AI mi Sunt o scrie de nlccluini din domeniul pediatrici care bcneflcin/l < " buni. în această Nllin să ţinciu cont în primul rând de sensibilitatea diferită a copiilor Iu uli comparaţie cu adulţii. în poliartrita reumatoidă se recomandă aplicaţii generale şi locale A|M|f generale au ca scop şi justificare (cu bune rezultate) stimularea locală a u cu producerea de vitamină D şi pigmentare.1/2.' "II Tratamentul debilităţii fizice este foarte eficient prin utilizai eu dh metode de actinoterapie: surse artificiale (lămpi cu vapori de mercui).sau Iburtc bune de terapia cu ra/. 4/5 de biodoză eritem. copiii sunt foarte sensibili lin eritemul îi oboseşte. Se Im progresive pe feţele anterioară şi posterioară a corpului dezbrăcat. cu laţi mercur plasată la 1. Copiii mici nu se pigmentează sau se pigmeul puţin.c ultraviolete. care duc la o rapidă ameliorate H afecţiuni. în principiu. M . Pragul lor de eritem este foarte ridicat şi toleranţa lor nu cslr reacţiei eritematoase. se asociază o dietă corespunzătoare. în şedinţe mai rare şi mai numeroase. pe suprafeţele de 25 cm2. i i m spasmofilia). în cazuri cu anemii nutriţionale.

8.regiunea internă şi suprarotuliană. în care i-au luat locul dozele mari de NU! si antibioticele. pentru Mimea olccraniană. vralgii se aplică doze eritem ceva mai moderate (2-3 biodoze). H . veziculare. fără a se aplica de două M i'liisi loc. în general se i'i'uluucrcii critemului de gradul I I I sau IV (se aplică 3 sau 4 biodoze). folosind sursele artificiale sau naturale (helio-).. iar numărul şedinţelor este în funcţie de rezultatele obţinute i l u ( i e în contextul terapeutic general.5.în general . . cu i gi-ncrale în doze progresive.imclrie (duprt degresiuc locală cu alcool). de-a lungul spaţiului dureros. deltoidian.8.1 mtică se aplică şedinţe la 2-3 zile. lupusul tuberculos etc. TUBERCULOZA Jlliimle de era antibioticelor. Hipersimpaticotoniile manifeste prin tahicardie. greaţa şi vărsăturile . o şedinţă la 2-3 zile. în nevralgia cervico-brahială se iradiază în câmpuri tip n lungul traseului dureros: cervical. coapsă (2 câmpuri succesive) şi molet. peritoneală.regiunea Mila. pentru genunchi .mai puţin diaree rebelă . foarte slabe. în câmpuri cu doze eritem urmărind > n descendent.faţa dorsală. începând cu regiunea lombosacrată dureroasă şi coborând în Html »• pe fesă. nntmlgico şi dcnensibili/iinle. ganglionară. colice) pot |(i-iii* cu tendinţă la normalizare de aplicaţiile generale de ultraviolete în doze . osteoarticulară. In i . Se pot repeta pe aceeaşi articulaţie la • 11 (7 l O /i Ic). brahial i nevralgiile intercostale se aplică doze-eritem în câmpuri mici cu diametrul N ^ cm2. pentru şold . Evident. jl'u loate că în unele clinici şi centre medicale se mai utilizează terapia cu alete a anumitor forme de tuberculoză. ALTE AFECŢIUNI ^indroame neurovegetative. 15-20 şedinţe. supraclavicular.în Kutlme. chiar şi în cea ganglionară. sin. VIII.ile. după şedinţă se aplică un bandaj în Ntrat dublu pentru 7-10 zile. • i* locale cu efecte antialgice şi probabil prin acţiune pe zonele reflexe l'i' i i t r u umărul dureros se iradiază faţa anterioară a articulaţiei.în tuberculoza intestinală. • utili/cu/fi lămpi de tip Kromayer.iiiilurli. Se tcNtcu/. a curbei ponderale şi a stării generale la tuberculoza pulmonară *. VIII. actinoterapia a fost utilizată ani de zile în mai Urmele de tuberculoză. se pot trata mai multe i Ailro/cle reactivate se tratează cu iradieri locale (după biodozimetrie) iiiiilgetice adesea evidente. nu mlismul abarticular şi algoneurodistrofic se pot aplica iradieri generale.4.fl icnc|ia eritcmulottiă pnit biodo/. Au fost tratate tuberculoza pulmonară neevolutivă. > Ir de iradieri se stabilesc bineînţeles după biodozimetrie. pentru gleznă • i . Asemănător. pentru pumn . lolc. aceasta a căzut . sindroame spastice viscerale (gastrointestinale. cu rezultate favorabile care justificau utilizarea acestei metode: amelio[ijH'litului.

Afecţiuni din sfera ORL. aterosclflTMi» iii avansate. 1.Uncii. în serii de 10-20 şedinţe ( ! în asociere cu roborante generale . insuficienţa cardiacă. în aceste cazuri se recomandă aplicaţii generale cu la început. 1. Tuberculoza pulmonară activă.\ 1.tulburări endocrin*. 1. gingivllt eritem). VIII 8. tratamentul cu R U V i • serie de contraindicaţii .absolute sau relative . care atenuează intensitatea fenomencli aplică câmpuri de eritem pe torace . amenorce ( generale progresive). Se aplică iradieri locale cu <J(Mf 1.vitamine şi calciu. nefritele cronice şi severe. 1.9. crescute progresiv din 2 în 2 zile. pentru prevenirea con carenţei de ultraviolete.).m. Neoplaziile.c-eritem. apoi posterioi rior ş. la grupuri succesive de mineri ce intră în abataje. Cardiopatiile decompensate.anterior şi posterior în expin alternativ încrucişate (ex. la bolnavii anemici. Faringo-amigdalite. 1. VIII. 1. Chiar în crizele de astm au fost obţinui aplicaţiile de do/. i .d. hipogalactii. i. Afecţiuni stomatologice: parodontopatii. otite externe şi chiar otite medii. Considerăm că enumerarea şi no> loi sunt suficiente pentru a fi luate în consideraţie.din diferite sfere de i care trebuie bine cunoscute şi respectate. mei iipuri do olnvitiilc. (. CU SCOP PROFILACTIC Cu scop profilactic în special la mineri. surmenaje care scad capacitate» fizică şi intelectuală. inapetcnji. ragaclc ni M echimoze vulvare postpartum (cu doze eritem).a. CONTRAINDICAŢIILE ACTINOTERAI'II l Ca şi alte domenii din cadrul electroterapiei. carenţe alimentare. Afectări ale stării generale la bolnavii surmenaţi după boli i consumptive. stomatite. unele cazuri de insomnii. . Afecţiuni din sfera obstetrica-ginecologică: vaginite. precum Inpertlmuliilo uşoara.: anterior-stânga superior. o şedinţă la 2 zile cu 6-8 câmpuri de eritem. rinite cataralc i" • sau fără patogenie alergică) unde acţionează prin afecte anticongcsh • cidc. Caşexiile de orice cauză şi inaniţia. 1. pot II trntutc cu rc/tiltulc (de iiscmonca prin ln> progresive). Astmul bronşic.6. Insuficienţe hepatice şi renale. t ponderale. 1. Se amenajează spaţii (încăperi) special dcstinii' intrării în subteran (aşa-numitele „fotarii") în care se fac expuneri de ? pe ambele părţi.

. în acest scop. xeroderma pigmentosum. au comunicat punerea la punct a •de terapeutice a cancerului sanguin bazate pe iradierea extracorporală cu Hulele a sângelui bolnavului în asociere cu un medicament determinat. || 10 ALTE UTILIZĂRI ALE RAZELOR ULTRAVIOLETE VIII. Efectele sunt evidente şi metoda ^ml/aţă este practică şi uşor de aplicat. "llnirftrilc (anomaliile) de pigmentaţie. se recomandă evitarea iradierilor excesive cu RUV la domi-i tratament trebuind să fie efectuat de regulă sub supraveghere medicală. i< inalopoiTirincinia.1. DEZINFECŢIA (STERILIZAREA) AERULUI. apei şi ir injectabile. Totuşi. Una din metodele clasice utilizează |Hl cu vapori de mercur de 7-17 waţi. Nu se sterilizează materialele opace. licrpcsul simplu. «insensibilităţile cutanate solare (descrise într-un capitol anterior) care UTC la accidente de tipul eritemului actinie acut. trombollobitcle. dintre care. cercetări de dată recentă (1987) de specialişti austrieci şi americani. Mai notăm că tratamentul cu ' f poate exacerba puseele acute de psoriazis. hcnioingipnro ţi tctuliii|o IN hemoragii.2. numeroşi medici HMMiscându-i valoarea terapeutică. eczemele acute. 10. iipeilcnsiunile arteriale consecutive pigmentaţiei. 10. sunt cele oculare: blefarita. neplăcute şi mut. ultravioletele sunt utilizate la sterilizarea aerului. lungi de 30-90 cm. J mu. afecţiuni ca celulite. i:sl context. la vremea respectivă. reumatismul poliarticular acut. ilft metodă nu şi-a câştigat mulţi adepţi. iK'ina. foto-lor (radiolucitelor) acute sau cronice etc. flll.2. keratita. n lenţii nervoşi şi iritabili. pelagra. cataracta lenti-iiiică. IRADIEREA SÂNGELUI i încercat iradierea unor mici cantităţi de sânge extrase din circulaţie 111 n ige/kg de greutate corporală). ce emit radiaţii de . unele viroze etc. lupusul . APEI ŞI A SERULUI După cum s-a arătat la efectele biologice ale RUV. /ahiiral. conjunctivita. reintroduse apoi prin injecţii'intramusculare. banda de 250-270 miliItiiil (grupul C) este cea mai „bactericidă". urticariei actinice. prevenirii maximum posibile a accidentelor.

în alte diverse colectivităţi de copii. partea superioarfl n i încăpere este iradiată constant. înălţimea încăperii.Di'/liilct {In im ului n) Metoda diicc'lA este cea nuii eficace. mialgii. Indicaţii: laboratoarele de ambalare a medicamentelor. deoarece proieclcn/ă HM>I ccii nuii nune cantitate de ultraviolete iradiate.a lie protejate de îmbrăcăminte pe suprafeţele expuse. plăgi superficiale pe cale de cicatrizare.ele spre plafon. în asem» se pot trata procese inflamatorii subacute sau cronice accesibile iradia|ici ale pielii. metoda de sterilizare a aerului pil insuficient luată în consideraţie. Nivelul iradierii (durata) se stabileşte IM umiditate. Iradierile intrărilor. Sterilizarea serului a fost practicată de Sidney Licht cu rezultate hu a observat la hemofilici că serurile iradiate cu ultraviolete reduc sân un şi postoperatorii. precum yi piolccţie. se va estiinii de persoane ce pot sta în încăpere pentru a beneficia de dezinfecţit*. placate în interior cu ci> a mări reflectarea razelor. Accir reduce considerabil infecţiile încrucişate în spitale. tenosinovil . Dacă perioada de iradiere este lungfl. Cu un asemenea tub se pot steriliza circa l O lpi apă pe oră. săli de operaţie (unde NUMI repetăm ochelari de protecţie). volumul de aer pe o persoană.11. Astfel. 1. sflli(l . săli de pansam*" toare de medicamente. 1. Se introduc sursele de RUV în ••• conducte de ventilaţie. l'ersoanelu se ullA r calea rn/elor emise de sursa. INDICAŢIILE TRATAMENTULUI CU RAZE INFRAROŞII Aplicaţiile de radiaţii infraroşii se pot face în spaţiu „deschis" (u tipul Sollux şi altele) şi în spaţiu „închis" (cu băi de lumină). afecţiunile însoţite de reacţii inflamatorii ale ţesuturilor iun în celulite. cabinete destinate tratamentelor injectabile. Metoda iradierii în conducte. tendinite. b) Metoda indirectă. unde acestea se reflectă. pei . diferitele tipuri de nevralgii. Lămpile emiţătoare sunt fixate în aşa fel cn »B ra/. Se consideră de »|> faţă de valoarea şi eficacitatea ei. foliculite. ' metodă s-au putut reduce infecţiile respiratorii în colectivităţile de copii t Se recomandă să se asocieze şi o bună ventilaţie a aerului. Sursele de ultraviolete se fixează deasupi intrare în coloniile de copii. în această categoric i spondilozele. frecvent însoţite de fenomene dureroase. H Indicaţiile RIR în spaţiu deschis Afecţiuni locale însoţite de edeme inflamatorii şi stază superfluii' vasodilataţia produsă de căldură favorizează resorbţia edemului. Dezinfecţia apei Se folosesc în acest scop tuburi puternice de ultraviolete de l 100 > tuburi de cuarţ încorporate în cilindri de cupru. VIII. Se aplică în săli de operaţie. furinu u asemenea.

. 11/cm pulmonar. •xicaţii cronice cu metale grele.1. precum şi de efectul de "•ucrală a organismului (mai ales băile de lumină generală). degeraturile. PRINCIPALELE CONTRAINDICAŢII ALE TERAPIEI CU RAZE INFRAROŞII Nu se aplică în perioada imediat următoare traumatismelor. i reumatismale... neuromialgii diverse. bronşite cronice. piodermitele.13. 13. boli şi stări febrile. VIII.. •cţiuni cronice ale aparatului respirator: astm bronşic. II . VIII. •ie/e urice etc. îndeosebi formele degenerative . justificată mai ales nil de termoterapie de sudaţie pe care îl are. în care sudaţia intensă permite eliminarea cţiuni inflamatorii cronice şi subacute ale organelor genitale feminine: iţe. MAri contuztonnle pomiiaumuticc care beneficiari de KIR. precum ic. perimetrite etc. subacutc şi cronice ale mucoaselor. CÂTEVA APRECIERI ASUPRA SURSELOR ARTIFICIALE DE ULTRAVIOLETE De la sfârşitul secolului trecut au început să fie utilizate în medicină lămpile m iwdiaţii ultraviolete (danezul Finsen a utilizat primul o lampă emiţătoare de 1 in 1896.. supuraţii. iele. TEHNICA APLICĂRII RADIAŢIILOR ULTRAVIOLETE VIII. hipotiroidie (fără interesare cardiacă). lunile cutanate de tipul plăgi lor postoperatorii. critcmclc actinice. hemoragii recente. prin D durerilor. 'iirftri iile circulaţiei periferice: cianoze ale extremităţilor.boala artrozică. tratând lupusul cutanat tuberculos). Tot cu accustfl tehnica de aplicare a radiaţiei infrarosii se melc acute. plăgile atone.12. Inllamaţii acute. nţlllo KIK în spaţiu închis /arca terapeutică a băilor de lumină este mai largă. eczemele. ipalele domenii de patologie care beneficiază de această metodă sunt: i ni metabolism scăzut: obezitate. cicatricele vicioase etc. existenţa unor riscuri de hemoragii gastrointestinale. arterite oblite-• i t e de tulburări trofice şi răcirea extremităţilor etc. 11 spastice ale viscerelor abdominale.

Electro/lt i mercur sunt amplasaţi într-un tub de cuarţ de diferite forme şi dimensiuni. Lampa Kromayer cu mercur metalic. cele mai utilizate l . dintre care cităm: 1. Lămpile cu electrozi de cărbune polimetalizaţi (tip lampa Finsen) emit rtu1(| ultravioletă în cantitate mare. cu răcire cu apă distilată.300-240 mu). Tuburile Philips şi Westinghouse cu presiune joasă a vaporilor de mercur. fiind prevăzute cu absorbante pentru infraroşii şi cu lentile de cuarţ pentru dirijarea razelor ultra v itiji Electrozii metalici sunt în general instabili şi improprii pentru aplicaţii prcluit{ în terapeutică.cu o cantitate foarte mică | ncrcur (de ordinul centigramelor) având electrozi metalici sudaţi la cele două caj: ilc tubului (de formă liniară sau în potcoavă).înjur de l atmosferă şi cu presiuni înaltă (30 de atmosfere) şi foarte înaltă (de 100 atmosfere). cu presiune foarte joasă . permiţând trecerea razelor ultraviolet! Dintre cele trei grupe de tipuri de lămpi cu mercur. se mai utilizează uneori lămpile Fini sau „Finsen modificate" în dermatologie. activaţi de un depozit de bariu si | nfuzic de argon la presiune joasă de 4 mm de mercur. utilizate în practica terapeutică.ittc uti icpnvi-nlal lot i In (lo/volliirca iiclinolerapici. :miţând R U V sub 280 mu. lungime de undă. acestea au fost realizate | Jouă modele: primul. Lămpile cu mercur emit radiaţiile spectrului specific acestuia. La rândul lor.Ie cuarţ vidat.âţi va milimetri de mercur. Cuarţul arc io| Jc a absorbi radiaţiile calde şi vizibile. mult mai puţin costisitoni* j manipulate mult mai comod. Lămpile cu electrozi de cărbune mineralizaţi emiteau radiaţie ultrnvlitli mai bogată şi cu lungimea de undă în funcţie de natura pulberii metalice ulllh la impregnarea cărbunelui (cu magneziu . 1. dar şi radiaţie infraroşie. Această din urmă lampă i 4n tub uşor. .. în aceste condiţii. lnlr aceştia creându-se un arc de vapori de mercur ionizaţi care iau naştere prin trccpff curentului electric care încălzeşte mercurul până la vaporizare. cu nichel .cu descărcare electronică . rezistent şi facil de transportat. în prezent.i de cărbune puţin min rcali/au o proporţie de radiaţii ultraviolete relativ redusă în comparaţie cu infraroşie produsă. al doilea . electrozii de cărbune se consumă destul de rapid. utilizată In iplicaţii locale în afecţiuni ale pielii şi mucoaselor.l >ifeiile|c tipuri do lAmpi iniiiginulo ţi ulili/. cu mercur lichid încorporat la cele două capete ale unui 1(1 .erapeutică sunt cele cu presiune medie. făcând loc lămpilor cu vapori de mercur. fiind cea mai utilizată actualmente l crapie(fig.350-230 wj»i cobalt . 209 şi 210). dar $i inconvcnici LAmpile cu arc electric (voltaic) cu clcctro/.280 mjj. utilizarea terapeutică a acestor tipuri de lămpi s-a Toarte mult. arfltfliulu-şi proprictflţilc. l contracarat de înzestrarea cu un dispozitiv de reglare a „deschiderii" dintre 11 deci a dimensiunii arcului. cu presiune medie . în literatura medicală de specialitate mai sunt citate câteva tipuri speciale (li ămpi ultraviolete.

din prezentarea anterioară a •stui capitol se desprinde diferenţierea acţiunilor biologice ale RUV în funcţie diferite lungimi de undă şi intensităţi de iradiere. Deoarece radiaţiile ultraviolete sunt foarte complexe -i cum s-a arătat mai sus . De asemenea. cu presiune joasă de mercur. Ca atare. Metode fizico-chimice Ele utilizează „receptori" de diferite naturi. doza ri radiaţii echivalează cu produsul dintre activitatea ei şi timpul de iradiere. au fost propuse i c va metode distincte. Acest fapt ne obligă să iţcm cu atenţie şi măsură doza necesară pentru aplicaţiile generale sau locale de i n violete la fiecare bolnav în parte.2. METODE DE MĂSURARE A RADIAŢIILOR ULTRAVIOLETE După cum s-a arătat mai înainte. a) Receptori termici sau actino-termici.se impune măsurarea acestora.Tub de cuarţ cu electrozi metalici. în •ste condiţii intervine necesitatea măsurării cantităţii de raze ultraviolete iradiate ipra individului tratat. trebuie să înţelegem pentru a produce . precum şi diferit apreciată. Utilizează termoelemente (termocupluri) .Lampă de ultraviolete. Vm. Deci. sensibilitatea la ultraviolete este foarte diferită l ii individ la individ.să spunem . respectivele radiaţii •'inviolete trebuie să aibă aceeaşi activitate. în funcţie de o multitudine de factori menţionaţi la expunerea vind sensibilitatea cutanată la această formă de energie. în această direcţie. Sunt dispozitive care absorb radiaţiile ultraviolete şi le transformă în căldură. Fig. Considerăm următoarea clasificare a acestora ca cea mai icctă şi mai cuprinzătoare: I. problemă delicată şi ••Iul de discutată.acelaşi efect biologic.13. 210. Activitatea unei radiaţii este egală cu doza pe unitate de timp.

fără precizarea repartiţiei spectrale a i ceea ce face ca din punct de vedere medical să nu fie utile. dar mai ales germen gramnegativi. Receptorii fotoclcctrici. O anumită doză de radiaţii UV inhibă multiplu^ bacteriilor.. adică primul eril* perceptibil (care dispare după 24 ore) la o anumită persoană. Biodozimetria stabileşte bitului necesară prescripţiei terapeutice. H/< este proporţional cu cAldura produsfl pe unitate de timp. Natura stratului metalic (cadmiu ş. pro • în mod obligatoriu orice asemenea tratament. Şi în ca/. mib nc|iuneii mtliu|iilor ullrnvlo dini naylcrc unui curent electric care NC inanoarfl cu un galvanometru. Biodozimetria trebuie să fie efectuată cu aceeaşi lampă cu care se va npl tratamentul. acum se foloseşte om. în acest unghi de incidenţă de 90° obţinându-se cea mai mare intensităţii . de la o distanţă fixă (75 cm sau cel mai adesea 50 cm). Măsurarea puterii bactericide se recunoaşte prin opiiil de/voltării culturilor microbiene. descompunerea acidului oxalic. acţiunea ultravioletelor este selectivă în funcţie de lungimea lor de unda Actinometrele permit măsurarea globală a radiaţiilor ultraviolete. H Cec Ui l se mai poad prin modificările mecanice produse cu „radiometre" sau prin variaţiile n electrice. 1. Pentru ca lampa să emită întreg spectrul de ultraviolete. înnegrirea sărurilor de argint. nefiind selccln > logic în raport cu lungimile de undă ale RUV. Biodoza sau doza biologică este timpul necesar pentru apariţia celui mai slab eritem ultraviolet. pentru aprccli'if obiectivă a gradului de eritem. se lasă să funoţ ne/c 5 minute de la momentul aprinderii sale. im simplă care constă în măsurarea timpului necesar pentru obţinerea celui nu eritem pe tegument. fie pe fotoelemente.fomittlo din cupluri de metale diferite curo. a iodoformului şi acetonei. 1.) selectare a radiaţiilor ultraviolete pentru diferite lungimi de undă. Metode actinobiologice Acestea se bazează pe efectul lor de bactericid sau pe efectul de prodiu r-»«| eritcmului tegumentar. Receptorii fotochimici: se bazează pe acţiunea luminii de a dcclanşn reni chimice. Această metodă se numeşte „biodozimetrie" şi se utili/i practica medicală curentă a aplicaţiilor de ultraviolete locale sau generale. Aceste metode sunt însă greoaie şi.i u pe lermoelemente. de aceea. 1. 1. virajul bicromatului şi a fcrocianurll potasiu.a. Toate bacteriile sunt sensibile la ultraviolete. cu o anumită surul | ultraviolete. II. ba. Aceşti i permit măsurarea radiaţiei globale. etaloane de culoare etc. Principii şi condiţii care trebuie respectate la efectuarea biodozimetricl: 1. fie pe procese fotochimice. Lampa trebuie aşezată (proiectată) perpendicular pe zona tegumcnli toitată. cu modificarea culorii unor substanţe chimice sub acţiunea luminii exemplu. Măsurarea eritemului cutanat se poate efectua prin diferite Iblosindu-se celule fotoelectrice.. Aceştia măsoară radiaţia ultravioletă pi m • ly Ibtoemiţătoarc (pe baza efectului fotoelectric al luminii) sau prin celule Ibtodi • ui (pe baza efectului fotovoltaic).

Celelalte regiuni cutanate vecine se acoperă pentru protejare. 4. dereglare ile inervatie simpatică). . la unghi de 60° iilalea scade cu 40%. Distanţa dintre sursa de ultraviolete şi regiunea de tratat are mare importanţă • i ' terminarea intensităţii radiaţiei (şi a gradului de eritem).o reacţie puţin pală. Dacă distanţa scade cu jumătate intensitatea io de 4 ori.abdominal şi lombar.roşu aprins cu aspect de arsură. l 'ic. Este datorat unei sensibilităţi mormăie de cauză patologică (insuficienţă hepatică. sensibilitatea cutanată a corpului variază de la regiune la regiune. urmată de descuamare (apare la doze puternice sau la lămpi bogate în RUV gr. intensitatea radiaţiei este maximă. sarcină sau unor tratamente medicamentoase urmate de ţJwcicnt (exemplu . ' itină şi comoditate. fără perioadă de latenţă.! pe cm2 de suprafaţă este nţionulă cu un timp constant dat de cosinusul unghiului de incidenţă. B). 1. Rezultatul biodozimetriei se cercetează de obicei după 24 de ore. \rc o nuanţă de roşu-închis şi durează circa o oră. liste indicat ca biodozimetria să se efectueze pe aceleaşi regiuni sau regiuni mate. gradul III . Ca i c . t fost acoperită de cruste sau scuame mai groase.roşu cu tentă netă. De obicei. La citirea rezultatului biodozimetriei. 7.extract tiroidian).gradul IV . distanţă şi durata de expunere) poate avea patru grade: 1. Această situaţie se poate datora câtorva cauze: sursă In ultraviolete prea slabă (se recomandă repetarea testului). înconjurată de un lizereu roşu viu. rezistenţă tegumentară îmi crescută a regiunii sau a individului. însoţit de edem. urmată de pigmentaţie. A ION! NlahililA o rcla|ic malcmnlicA intre unghiul de incidcnffl al nulia|lel nuiliilcii radiaţiei. iar la unghi de 30°. 6. la unghi de 90°. a fost o zonă cutanată deja eritematizată. considerate ca tentative ale feţelor anterioară şi posterioară a corpului . c) Să apară eritemul clasic a cărui intensitate (determinată în principal de Incidenţă. se pot întâlni următoarele eventualităţi: a) Să nu apară eritem. dereglare endocrină. gradul I .culoare roşie de intensitate slabă.2 . deoarece după cum s-a menţionat mai 'Ui. echivalând (corespunzând) unei expuneri de 20 ori mai puternice . ea scade cu 80%. pe care se va aplica tratamentul. 5. subiectul (persoana) a fost expus tiitcrior la radiaţia solară. se testează numai pe cele două arii clasice. in sensul că energia radiant. gradul II . 1. s-a precizat că i Etatea radiaţiei pe orice punct al suprafeţei cutanate faţă de sursă este invers •irţională cu pătratul distanţei. b) Să apară (în cazuri rare) un eritem foarte precoce.

dccfll (fantelor) practicate pe suprafaţa lor. variind număru l şi forma deschiz ăturilor . (în orice caz un materia l opac). Acestea se pot confecţi ona din hârtie neagră. meiul otc. carton. P entru stabilire a biodoze i se foloses c dispozit ive numite senzito mctrc sau Iiiodozi metre. E xistă diferite modele de biodozi metre bazate pe acelaşi principi u. postav. apare la dozele obişnuite. eritemul de gr. se presupum existenţa unui diabet.

IRADIERILE GENERALE H J •*nif ' Se pot aplica pe colective de persoane sau bolnavi şi individual. în funcţie de diagnostic .3." l. atunci se prescriu 2-3 biodoze. Rc/ultă că pătratul 4 (primul expus) a fost expus 240 de secunde. aerisite sau ventilate. Iradicrlli :olectivc se fac în încăperi încălzite. Restul tegumentului se acoperă cu cearceafuri albe şi faţa cu och«|j cu sticlă colorată) pentru protecţie.•arc a apărut cel mai slab eritem. abdomen.!() de secunde. vom şti că a fost expus 2 minute. prevăzut cu 6 orificii pătrate echidistante şi o bucată din acvll naterial şi de aceleaşi dimensiuni. Se aşază lampa la o distanţă de 50 cm egumcnt.un mifl >au jumătate de minut. expun* < lor . dacă se constată că cel mai redus eritem a ap| a fanta a cincea.în exemplul dat . respectiv . în România se utilizează biodozimetrul Gorbacev. de 5 tentru al doilea. de exemplu. torace). cele 6 orificii pătrate ale biodozimetrului. Dacă. în felul «n Jurata de iradiere va fi de 6 minute pentru primul pătrat de tegument.3.1.stabilite bineînţolpi Ic medic. ceea ce înseamnă că biocli „•stc de 2 niinute. se urmăreşte aplicarea locali mor doze mai puternic eritematoase. 13. Tehnica propriu-zisă a biodozimetriei Subiectul (pacientul) fiind culcat. TEHNICA DE APLICARE A TRATAMENTULUI CU ULTRAVIOLETE DIN SURSE ARTIFICIALE Se cunosc şi se utilizează două modalităţi de iradiere . durata lui de expunere constituind biodoza peni pacientul respectiv. VIII. interpusă între cele două feţe. se aprinde şi după o funcţionare de 5 minute se descoperă succesiv.sursa de KUV (la o distantă de 75 cm) durând 120 secund' -ut Innlii u palia. adică 4 i ') minute. se aşază biodozimetrul pe tegunionMj •egiunii vizate pentru testare (lombar. şezând) sau în mişcare. 13. al treilea 60 de secunde şi al patrulea 30 de secunde.lţil italice (culcaţi. Mcckcii a concopm !) li)ilo/iiiK'lni cu 5 funie de forma1 pfliuiifl din care Io l osca numai palm.. medicul urmăreşte să aplice doze suberitematoil >rescric jumătăţi sau sferturi de biodoză. | ntervale de câte un minut. VIII. ultima fiind etichetalA In melc tratate şi lucrări de specialitate ca iradiere regională.succesivă la . dimpotrivă. 60 secunde pentru a treia si câte 30 secunde penlru a doua liintA. pe care o nuili lentru descoperirea succesivă a orificiilor. ultimul pătrat fiind expus un ni Ir Se citeşte eritemul apărut după 12-24 de ore şi se ia în consideraţie primul patul! . pe subiecţi în po/. de Iun heptunghiulară. Ţinând seama de biodoza.Huiduiau a iiiiiigiiuil un biodo/imotru cu l K funie.generală şi locală. . El este confecţionat din material plastic sau carton dublu. 4 minute pentru al treilea etc. Spre exemplu. Sunt indicate în cazuri de rahitism. Dacă. li . alţi autori considoil radierea regională ca o a treia metodă utilizată în tuberculoza cutanată. foarte simplu si uyoi naiiipulat. medicul poate să prescrie tratamer ii funcţie de scopul urmărit. toate orificiile icoperite.

mişcări pe membre superioare. 90-120 secunde a doua şedinţă şi se creşte progresiv de la o zi la (după toleranţă) până la 5 minute o şedinţă. afecţiuni cu metabolismul încetinit. pentru prevenirea accidentelor oculare. disfuncţii circulatorii periferice. La aplicaţiile pe subiecţi în ortostatism şi în mişcare. se coboară la 60 cm. inclusiv respiratorie. Dozele „slabe" (suberitematoase şi eritemul de gradul I) se aplică zilnic sau Iu două zile şi sunt indicate în pediatrie la rahitism. de două ori pe săptămână şi sunt indicate în scopuri de stimulare generală a organismului. numărul total al acestora fiind de !0. l . flexiuni pe genunchi. Inulicreu individuală se poate face şi ea în poziţii statice . ponunnc cu tutenit i ilicclicuia iiuincii Iu muncitorii cure lucrcu/â în coiuli|ii lipsite de lumină va ţine scama de puterea surselor de ultraviolete. protejat cu ochelari cu sticlă colorată care nu 111H trecerea RUV. unii autori recomandă iicjarca regiunii genitale (S. jumătate din durata şedinţei se iradiază faţa • loură a corpului şi a doua jumătate faţa posterioară. tetanie-spasmofilie. |i mea expunerilor ctc. Doza de iradiere este în funcţie de scopul urmărit (indicaţia terapeutică).U. distanţa şi progresia şedinţelor «Irul unei cure de tratament. Numărul şedinţelor va fi între 10 O. prematuritate ţfi la adulţi în stări de debilitate. boală astmatică. bineînţeles. după 'i -a arătat mai înainte. cu scăderea sa progresivă până la 60 cm la ultima. în lini (mai rar utilizate) sau culcat (cel mai des practicată) . l M aplicaţia în poziţie imobilă. în funcţie de toleranţă. u lampa la 75 cm distanţă pentru toate şedinţele.i u HKlciiic-uiiciiiic prin curenta snhuA sau nliincnlutA. mai ales în S. începându-se cu un minut pentru fiecare din cele 11 feţe corporale şi crescând de la o şedinţă la alta cu câte un minut.i şedinţă. rotindu-se treptat pentru a se expune întreaga suprafaţă a corpului la iradierea ultravioletă. Lampa va fi aşezată. distanţa faţă de sursă. în unele clinici şi secţii. în România. unele dermato/c. se tratează cu lampa cu ultraviolete 11 stanţă de 60-100 cm. perpendicular la aceeaşi distanţă pe tot parcursul şedinţei 'sft în funcţiune cu 5 minute înainte de aplicaţie. cu durata progresivă. cu durata progresivă. de cele mai multe ori. Licht). s-a încetăţenit tehnica de lucru cu lampa de la 150 cm uită. dereglări endocrine.precum şi în mişcare. Fxistă diferite scheme utilizate privind dozarea. în general. tulburări trofice cutanate. până la o iţă totală de 15 minute pentru o faţă de corp. distanţa faţă de sursa •Ic ultraviolete va fi de 150 cm la prima şedinţă. iiivul va 11 complet dezbrăcat. în timpul expunerii se execută o serie de mişcări exerciţii de gimnastică.. cu o medie de 15 şedinţe. durata creşte de la 60 secunde . după rezultatul biodozimetriei. Dozele „medii" (eritemul de gradul II) se aplică. instabilitate a termoreglării. A. se începe iradierea la primele şedinţe la 100 cm distanţă parcurs.în ortostatism. de mirsa utilizată şi.

Ele produc un puternic eritem cutanat şi se aplică totdeauna şi obli}'. Câmpurile cutanate se iradiază succesiv de la o şedinţă l * pe altă suprafaţă de tegument (la interval de 1-2 zile în funcţie de afecţiunea ti. amintită în capitolele anterioare şi utilizată mai mi*l în dermatologie. Hste vorba de o expunere la soare progresivă. ritmul şedinţelor este în funcţie de intensitatea acestora. adică pentru bolnavi. valahii! i în primul rând la subiecţii sensibili. de-a lungul traiectului noi sciatic. într-un sindrom lombosciatic. Rollicr din Londra în anul 1923. legat de scopul terapeutic urmărit. Se acoperă corpul cu un cearceaf şi. pe partea cu exprimare masivă a nevralgiei. se pot pi' 3-4-5 biodoze (adică durate de expunere). Restul suprafeţei tegumentare se in cu cearceaful. lăsând descoperită numai suprafaţa de tegument care repn câmpul de iradiere. după biodoză. co|i|i hătrâni şi blonzi. datorită sensibilităţii mai reduse la ultraviolete faţă de udnl|i indicaţiile din domeniul pediatriei la capitolul respectiv). până la gleznă. terapia . Cele mai frecvente indicaţii de aplicaţie cu această metodă sunt în reui logic (articulaţiile afectate de artrite. în funcţie de acesta.cntale la cn| indicaţiilor terapeutice).în diverse afecţiuni . HELIOTERAPIA Este desemnată prin acest termen. regiunile corporale ie descoperă succesiv şi progresiv. de obicei dreptunghiulare sau pătrate. . foarte strict gradată. Mai menţionăm ca o metod? de iradiere locală.3. IRADIERILE LOCALE Iradierile locale sau aplicaţiile în doze-eritem se execută în „câmpin i arii cutanate bine delimitate. în sens caudal-cranial.13. ale căror l dimensiune şi număr sunt precizate şi circumscrise de medic. q|i. După cum se desprinde din menţiunile tăcute asupra dozelor de apllcni K11 V. persoane debilitate. 134. De exemplu. U l l VIII. Repetarea seriilor de expuneri la ultraviolete se poate face după miim 6 săptămâni. diferite nevralgii şi neuromial/ dermatologie şi în astmul bronşic. artroze). aplicaţia de contact pe i mcnt cu lampă tip Kromayer. ui nuli im atingerea unor reacţii Iliclenulare ale tegumentului (prc/. La copii se recomandă aplicarea unor doze mai slabe (un sfert sau o (un • de biodoză). apoi. în funcţie de indicaţia şi necesitatea terapeutică. se obişnuieşte a se iradia succc^ • un traseu descendent de la regiunea lombară. noi ne-am oprit asupra celei descriM •> A.2. VIII.cu ultraviolete şi infraroşii naturale (de origine solară). în funcţie de afet i tratată. care a devenit clasică.Do/ele „forte" (ei Hemul de griului III) ie uplicA o diilfl Iu 7*10-14 iile \ imlu ale mai ales în iradierile locale asupra unor afecţiuni dcrmntolojjlcf. Au fost propuse câteva scl > de expunere la ultravioletele solare.

TRATAMENTUL CU RAZE INFRAROŞII Dintre sursele de radiaţii infraroşii folosite în practica medicală de-a lungul mnpului. Se pot face 1-3 şedinţe de expunere pe zi. s-a apreciat a fi între orele 9. Aplicaţiile terapeutice de radiaţii infraroşii se pot face în două nu><lnlllfl|l principale: în spaţiu închis.) la radiatoarele cu rezistenţă.Se va ajunge pflnfl la n cxpunur intalA de 3 orc. în rest.. După cum s-a arătat la capitolul ce tratează sursele de energie luminoasă. emit un spectru care conţine Aproximativ 95% radiaţii roşii şi infraroşii şi. Durata norii se creşte de la zi la zi câte 5 minute. după următoarea schemă: Ziua Minute 1 2 3 4 5 6 7 r liU'C iilomen iiipse imbc • «ir 5 10 5 15 5 10 20 5 10 10 15 25 10 15 15 20 30 15 20 20 25 35 în ceea ce priveşte orarul optim pentru obţinerea celor mai benefice efecte llc RUV solare asupra organismului.ilorice (capabile de emisiune spectrală).00-11. de o putere mai slabă şi cu penetraţie mică. Extremitatea ccfalicfl •xpunc (se acoperă capul). ilupA care. respectiv prin firul de metal inoxidabil (crom. mangan. corespunzătoare unor lungimi de undă între 760 şi 2 500 mu. cu o penetraţie mai redusă. Lămpile cu filament de cărbune emit RJR cu o lumină roşiatică. principiul de funcţionare a lămpilor şi radiatoarelor este realizarea unei energii i . cu lămpile de tip Sollux. rezultate din trecerea unui curent elecii ic prin filamentul de cărbune sau de metal (tungsten.00 dimineaţa. sub forma aşa-numitelor băi de lumină yi In N|m|lu deschis. emit radiaţiile luminoase mult mai puternice şi RIR cu o putere de pătrundere mu 11 mai mare. din momentul n sirii pigmentaţiei duralu expunerii se poate descreşte. nichel. radiaţii vizibile şi foarte puţine radiaţii ultraviolete. în prezent se utilizează lămpile cu incandescenţă şi radiatoarele cu n/istenţe metalice. Radiatoarele cu rezistenţă emit o radiaţie bogată în infraroşii cu lungimi (Ir undă între 2 000 şi 8 000 mu. aliaje • lom-nichel etc. wolfram) la lămpile cu incandescenţă. Lămpile cu filament metalic. . 14. Lămpile electrice cu incandescenţă (becuri). ajungând la o temperatură mult mai ridicată. VIII.

în interiorul băii se află un scaun -recomandatul l cu pivotare pentru reglare la o înălţime potrivită a subiectului (fig. în fu iu i :stinaţia lor: unele sunt adaptate pentru băi de lumină generale sau complri..uale pentru băile de lumină generale au forma unor dulapuri hexagonale. încălzind aerul şi determinând prin intermediul M i căl/irc importantă a corpului. Dispozitivele utilizate pentru băile de lumină sunt diferite.. Pe unul din pereţii laterali se allfl un ilou de distribuţie a curentului electric şi comutatoarele corespunzătoare. altele mai mici. p ii de lumină parţiale. Dispo/n ' . re acţiunea luminii cuprinde întregul corp al bolnavului.mai ales cea generală . cu aburi ctc... pentru indicarea temperaturii.. provocând sudaţie şi chiar scădere în greul .o uşă prin care intră pacientul şi un capiu t * •iii liber un orificiu circular pentru cap. se montează un termometru cu rezervorul inferior aflat în intcrionil ii. baia de lumină .. .i ducerea termolizei. Radiaţiile infraroşii acţionează pe de o parte direct asupra organismul' i uită parte indirect.VIII M l HAU l DE MIMIIMA Sunt proceduri care utili/ea/fl acţiunea organismului a iailia|nloi ind « vi/ibile emise de lămpi cu incandescenţă şi aplicate în spaţiu inclus in ilisj. ini |^ rctclc superior.Baie de lumină generală. prc\ .> • •> una din laturi cu un perete mobil . care cuprind anumite regiuni ale corpului.. 211). Pcrtfţii Fig. >cciulc.. 211 .se constituie în prm î termorcglare intensă (asemănător cu băile cu aer cald.Astfel.

Tehnica de aplicaţie a procedurii. bolnavul • Iczbracă complet şi se aşază pe scaunul cu înălţime reglabilă din interiorul din Miirriorul acesteia.u|i cu Iflcnşc dispune In şiruri. ni uij se alege pentru a reali/a o energie calorică însumată la 2 000-2 500 waţi.liiplul că suprafaţa corporală în poziţie şezândă este de aproximativ l m2. în funcţie de durata expunerii şi scopul urmărit. rdura poate fi aplicată ca preîncălzire în hidroterapie. Dar trebuie să i:fl numai o treime din căldura produsă de infraroşii se transmite •' inului. Ţinând i k.tuta cutanată pentru energia infraroşie fiind de 100-120 miliwaţi/cm2. căptuşite în interior cu materiale izolante şi înzestrate cu uiguri pentru 12-16-20 becuri cu filament de cărbune sau metalice de 2560 W 212). cu creşterea tempera-' centrale a corpului cu aproape 1°C (de la 37°C până la 37. la o durată de 20-30 minute. având o capacitate termică nai redusă în comparaţie cu apa. modelând un cearceaf în jurul gâtului bolnavului. Băile de lumină parţiale au forma unor jumătăţi de cilindru. astfel încât aerul cald din interiorul băii să nu poată ieşi prin spaţiul rămas liber. apoi se închid uşa şi cele două jumătăţi ale capacului. producând creşterea temperaturii centrale până la 38. celelalte două treimi de energie calorică disipându-se în mediu. rezultă nu de lumină generală este bine tolerată şi prin aceasta mai eficientă terapeutic • l baia cu aburi. ii duce la o încâl/irc a acrului la temperaturi de 60-90°C. lirt cil asupra ci se transmite „treimea" de 600-800 waţi. cărora le corespund 8-12 calorii/minut de iradiere. în sine. mint prevA/. neputând produce combustii şi arsuri.8°C) în primele l 5 minute. procedura capătă un caracter de ' nterapie. placate în extern material lemnos.l cu un material i/. cu alte cuvinte.5°C. > < ) miliwaţi pe l cm2. Pentru baia de lumină generală. Se aplică o compresă rece pe fruntea bolnavului .' u inelul iclkvtori/ant si în cure suni montate becuri (înjur de 40-50). i .olttnl.

212 .Fig. .Baie de lumină parţială.

După expirarea timpului prescris se aplică bolnavului o proceilU le răcire parţială (spălare cu apă la 22°C).de 300-500 W. de parţial In l\me|ie de cl'cctul urmi . Este indicat ca să fie schimb ompicsa rece din 5 în 5 minute. Pentru a crti | pat iu închis.2. VIII. rămânând numai acţiunea directă a i . în aşa fel încât fasciculul de radiaţii infraroşii să poala proiectat asupra regiunii corporale dorite şi de distanţele prescrise.plicarca unei proceduri de răcire. Băile de lumină parţiale pot fi „superioare" (pe jumătatea supcrionr (tipului.i toleranta paeienlului element preei/ut de medic in prescripţia procedurii. Este prevăzută cu un reflector în formă de M icnt de sferă. urmărindu-se doar o preîncălzirc (5-10 minute) »«U| uda|ic pronunţata (20-25-30 minute). Lampa Sollux are montat un bec cu filament de tungsten sau wolfram >' lărime (putere) diferită: unele becuri pot fi mai mici . Lampa este fixată prin intermediul unor pârghii cu diferite articulaţii pi l îl metalică terminată pe un piedestal mobil. APLICAŢIILE RADIAŢIILOR INFRAROŞII ÎN SPAŢIU DESCHIS în cadrul acestei modalităţi terapeutice se utilizează cel mai frecvent l. Diferitele articulaţii şi glisorul de fixare pe tijă permit mutarea lămpii pe iversc planuri şi înălţimi. tic în loialitate.de l 000-1 500-2 000 W. excluzând extremitatea cefalică) sau „inferioară" (incluzând ba/. bolnavul având senzaţia de căldură progres i rmată de o înroşire neuniformă în cazul expunerilor prelungite şi chiar di igmcntaţie.t< veninul pe coMin unu lermolbi rece pe cnp).' re un dispozitiv pentru interpunerea de filtre. Bolnavul dezbrăcat se aşază pe pat în decubit ventral sau dorsal copul urmărit . deoarece nu se acţion. mtinlpull :omuliitoiuclf din exterior. iltlel şi durata procedurii. înlre J !() de minute.şi se aplică baia de lumină pe regiunea indicată. durata procedurii este variabilă. care la nivelul orificiului di'. Se pot utiliza şi unele dispo/itivt xpuncre parţială adaptate prin dimensiuni şi formă anumitor regiuni: ccrvicil imeri. se aplică o compresă rece pe fVillll u funcţie de efectul terapeutic urmărit. precum şi radiatoarele de infraroşii. în timpul procedurii se urmflref empcratura din interiorul băii şi starea bolnavului. Va creşte temperaii> :>cală a regiunii cutanate iradiate. Vitalux. în funcţie de scopul terapeutic urmărit). roşii sau albastre (se montea/. în ai • i urmă de aplicaţie a R.1 "imise de lampă sau reflectate de reflectorul lămpii Sollux. Se «prind becurile. se acoperă baia împreună cu bolnavul cu un cearceaf şi o pătuffl. .IR nu se provoacă transpiraţie.n evoie. rin încălzirea aerului din jurul corpului.. Sollex ş. 14. membre. alţi i lari . i srmcnca şi restul corpului rămas în afara băii. iar după terminarea procedurii se rccomitri .a.ini|| j oapsclc). care concentrează radiaţiile şi le reflectă pe o suprafaţă restrân recum şi cu un localizator de formă tronconică.n !c tipul Sollux. de obicei spălarea cu apă la temperaturi '2"C.

având lungimea de undă cuprinsă 760 şi l 500 milimicroni. în funcţie de (ele dorite. Trebuie totuşi să se ţină seama şi să se respecte anumiţi parametri (precizaţi •le medic în prescripţie) şi anume: . ea funcţionează pe principiul i 'arii gazelor (neonul) la trecerea nnui curent electric de înaltă frecvenţă. mite radiaţii luminoase. Emite i iţii infraroşii cu acţiune mare de pătrundere. ultraviolete şi în mai mică măsură infraroşii. 213).Fig. exemplificăm: dacă la o distanţă de 60 cm la nivelul tegumentului se atinge o anumită canlilate do energie. Tehnica de aplicare a RIR în spaţiu deschis cu aceste lămpi este destul de llmplă. Spre deosebire de lămpile cu incandescenţă. ci este de 4 ori mii mare. Filtrele cu oxid de mangan (roşii) lasă să treacă numai RIR cu i mea de undă cuprinsă între 800 şi 2 500 milimicroni. Lampa Vitalux este prevăzută cu bec (cu filament de tungsten) de sticlă uviol.Lampa Solux. 213 . iar cele cu cobalt istre). se fac aplicaţii la distanţe de 5C-80 cm. . Cu ajutorul filtrelor se pot selecta anumite fascicule de radiaţii. radiaţiile cu lungime de undă între 760 şi 5 000 milimicroni (fig. la o distanţă de 30 cm doza de energie nu se dublează.Distanţa de la sursă (lampa) la tegumentul iradiat: intensitatea radiaţiei variază invers proporţional cu pătratul distanţei. De obicei. Pentru înţelegere. Lampa Novolux are ca sursă de emisie un tub spiralat de sticlă umplut cu i i .

g/cmVinmul). pentru evitarea răcirii sau a unor reacţii regn sau generale nedorite a subiecţilor trataţi. b .N|. Multe lămpi sunt prevăzute cu un comutator de dozare a intensităţii i trepte tolerabile de intensitate. r i.5 cui. puternică suu foarte putu p/ină la intoleranţă (peste 1. Indicaţiile terapeutice pentru iradierile cu raze infraroşii au fost prc/r mai înainte.I. cu scn/n|ie clm Nuportubilfl. 1. Eu ponte fi modernii. g/cmVmimit. Regiunea indicată pentru iradiere.în funcţie de im! şi efectul urmărit: antialgic şi antispastic. De asemenea. Durata şedinţei este variabilă între 5 şi 20 minute . ii? •Î.Intensitatea nultuflllnr. nici un momi trebuie neglijată sau omisă realizarea unei temperaturi corespunzătoare în încfli unde se fac aplicaţiile cu infraroşii.> > . cu producerea und »«• ngrcnbile (iu corespunde cu 0. 1.> \ •«• . corcspun/flnd la l cal. medic. activare a circulii|n stimulare a metabolismului. la capitolul respectiv. antiinflamator. Aceasta se lasă descoperită \< aplicarea procedurii.. în timpul aplicaţiei se recomandă supravegherea bolnavului pentru preîntâmpina producerea unor eventuale arsuri.3 cal. g/cmVmin).

câmpul este cel mai omogen. câmpul magnetic este tot alternativ. în acesta ia naştere ca urmare a tensiunii electrice im curent. în ritmul câmpului magnetic. Tensiunile electrice care iau naştere in ţ*M pun în mişcare ionii din mediile tisulare. cu alte cuvinte 1 is = 0. dacă curentul este alternativ. Astfel. Tot aici. atunci când acesta cute |> ] într-un câmp magnetic variabil. Totalitatea liniilor de forţă magnetică care trec printr-o suprafaţă formează i luxul magnetic. Acesta se calculează prin produsul dintre inducţia magnetică şi nprafaţa secţiunii bobinei. aspect întâlnit în interiorul >inei (fig. aspect reprezentat de . câmpul magnetic • irespunzător este tot sub formă de impulsuri. >\ând aceeaşi frecvenţă. Faţă de vechea unitate de i sură a inducţiei magnetice (Gauss). Dacă conductorul formen/A un circuit închis (fig. Fenomenul este cunoscut sub numele de legea inducţiei electromagnetice. 1. Fenomenul de inducţie poate furniza explicaţii pcntiu M' fenomene care iau naştere în interiorul organismului. 214). liniile de forţă magnetică sunt mai dese. elementul de exprimare a intensităţii u lipului magnetic. intensitatea se isoară în tesla (T).netică reprezintă inducţia magnetică. a căror desime formă determină intensitatea acestuia.ilclismul şi relativa echidistanţă a liniilor de câmp. militesla reprezintă o zecime. Câmpul Signclic este caracterizat de liniile de câmp sau de forţă magnetică. în sistemul internaţional de unităţi (SI). O bobină prin care circulă curent electric produce câmp magnetic.1 mT. 215). Câmpul magnetic produs de un curent are aceiaşi parametri fizici ca şi montul. Densitatea liniilor de forţă if'. cu subunitatea militesla (mT). dacă este sub formă de impulsuri. Cu cât intensitatea câmpului magnetic No mai mare. în terapia cu câmp magnetic de r >asă frecvenţă se utilizează inducţii magnetice care ajung la valori de ordinul /ccilor de mT. CÂMPUL MAGNETIC Un câmp magnetic este produs de un curent electric sau de către un câmp i-tric variabil.CAPITOLUL IX TI-RAPIA PRIN CÂMPURI MAGNETICE DE JOASĂ FRECVENTĂ IX. . stabilită de fizicianul englez Faraday. Fluxurile magnetice variabile dau naştere în spaţiu unui câmp electric care produce într-un conductor o tensiune electrică. Mărimea tensiunii electrice este cu alAl mul mare cu cât viteza de variaţie a fluxului este mai mare şi cu cât mărimea (luxului este mai ridicată.

a urmai imgfi perioadă 100 de ani . După ce fizicianul englez M. consecinţa evoluţiei observaţiilor. în ultima vreme se atribuie o importanţă deosebită efectelor biologici •oduse de aceste câmpuri. totuşi rezultatele obţinute până acum prin utilizarcn i în medicină sunt promiţătoare. produse de un curent electric sau de un câmp ekvic variabil. 215 Producerea unui curent prin inducţie electromagnetică. naţii l. IX. l.2.Circuit electnc închis r v \ •— -i— — s > imagnetic r Flux variabil Fig. ACŢIUNILE CÂMPURILOR MAGNETICE IX. ISTORIC ŞI DEZVOLTAREA CUNOŞTINŢELOR STADIUL ACTUAL ' LA Câmpurile magnetice pulsatoare se găsesc atât în mediul înconjurător. odată cu descoperirea magnetismului şi culminaţi i stadiul de dezvoltare a cunoştinţelor de biochimie şi a corelaţiilor cu influent» efectele magnetismului. r ig. ELEMENTE DE MAGNETOBIOLOGIE.Câmpul magnetic produs de o bobină parcursă de curent.2. Doar în ultimele decenii a crescut considerabil . Acţiunea şi efectele câmpurilor magnetice asupra organismului sunt încl parte de a fi bine cunoscute. Faraday a studiat în 1845 pentru prima dalfl ilenei ismul şi a descoperit influenţa acestuia asupra structurilor organice. 214 .în care studiile au fost consacrate numai aspectelor :ice ale acestei noi forme de energie. studiilor yj redărilor debutate în 1845. cât şi în condiţii artificiale. Utilizarea terapeutică a câmpurilor magnetice pulsatoari prezintă astăzi în medicină.

Trebuie arătat că s-au efectuat numeroase' experienţe privind acţiunea (impurilor magnetice de joasă frecvenţă asupra organismului. Presman. ce pot fi • IM. sezoniere şi zilnice. ceea ce după Presman şi colab. pe baze statistice) despre corelaţia xistentă între oscilaţiile magnetismului terestru şi creşterea numărului de decese. Edmisten).047 mT). în timpul i'hinocţiilor de primăvară şi toamnă. Iau amploare Miile şi descoperirile privind efectele biologice ale câmpului magnetic terestru. Toate aceste fenomene evidenţiază importanţa modificărilor geomagnetice itiiitru procesele vitale. atribuindu-se un rol esenţial oscilaţiilor diurne ale timponentei orizontale a câmpului. evoluţia Neilaţiilor diurne de câmp poate fi mult modificată prin tulburări magnetice. ecranarea acţiunii câmpului geomagnetic i mină o inhibare a proceselor metabolice. ea Rrnâne aproape nemodificată în tot cursul anului în zonele temperate. Steiner comunică despre • le favorabile ale câmpurilor magnetice statice aplicate la om. •nţa acestuia asupra materiei vii fiind demult observată. Câmpul geomagnetic intensitate medie slabă (0. plantele 1.U. având direcţia est-vest s-au dezvoltat mai bine decât acelea 1. prin ecranare magnetică i nică şi câmpuri generate artificial. ajunge la concluzia că aceste câmpuri actioneMl . de care beneficiază i'iapia.mii lucrărilor şi piiMicit|llloi leferitoiuc la efectele biologice ale cAmpurilor H-lue.în concordanţă cu diferiţi parametri fiziologici. Barnothy. Pittmann relatează în 1964 că pe un câmp experimental. uate în direcţia nord-sud. Miologia s n lnil)ogA|il cu o iioiift ramură magnctobiologia. care dirijează evoluţia „ceasornicului r. în 1921. corespunzătoare acţiunii câmpului geoi ictic. Mai menţionăm că Dulii relatează (în 1935. că rădăcinile au crescut i ocţia N-S.ic" al organismelor vii (U.iriat la indivizi diferiţi. iar în •i mă upar noi puncte de vedere şi referiri la obiect. grupa tratată prezentând deosebiri individuale nuli muri i|ă de lotul martor. Oscilaţiile ' 'magnetice ale căror valori maxime pot fi înregistrate pe coordonatele senzorialii ilogic la păsările migratoare. adică paralel cu câmpul magnetic terestru. declanşează evident şi reacţii biologice. Evertz) şi chiar influenţează dezvoltarea vieţii Konig). care scade de la poli spre ecuator şi • ntu oscilaţii anuale. Această constatare a •onfirmată şi de alţi autori pe baza unor cercetări referitoare la efectele ilatoare ale câmpurilor magnetice slabe (Noviţki. Persinger a efectuat cercetări (1969-1973) prin care a demonstrat i o le câmpului magnetic terestru asupra organismului. Au fost observate corelaţii evidente între oscilaţiile zilnice ale metabolismului i c ale câmpului geomagnetic.. intensitatea câmpului geomagnetic depăşeşte •proape cu dublu valoarea medie anuală a acestuia. . efectuând în 1964 cercetări asupra efectelor câmpurilor mgnetice statice primare asupra creşterii şi dezvoltării organismelor. în S. <t determina zborul de primăvară şi toamnă al păsărilor călătoare. (n anul 1902 sunt publicate primele observaţii asupra efectelor biologice isc de câmpurile magnetice alternative.A. în experienţe ilreprinse pe 680 de şoareci. i uite în straturi. în timp ce la latitudinile nordice. El a observat de asemenea. După Presman şi Persinger. De asemenea au fost evidenţiate corelaţii între ficările neregulate ale metabolismului şi modificările neaşteptate ale câmpului lagnetic.

ele opunându-se totdeauna diametral câmpului exterior.• celulei (Varga. un câmp magnetic exterior induce un MI ici 11 magnetic interior în sens contrar celui exterior. care activează proprietăţile paramagiu i nor asemenea substanţe.iiivc «le compotum iimiiinlogk 1. cu activarea schimburilor de membrană. Aceste fenomene cxplM i'clerarea semnificativă a închiderii plăgilor cu leziuni tegumentare necroili-e „Tcelari efectuate la Institutul pentru Medicină fizică din Miinchen). Majoritatea substanţelor organice sunt diamagnetice. germenii in vpaus.it 'impurilor magnetice asupra structurilor biologice. cu rol important în metabolismul energetic celular (i idrogcn atomic. radicalii liberi.a. Evertz ş. Este posibil ca însuşi câmpul magnetic să declanşeze prin iniei substanţelor paramagnetice (cu permeabilitate magnetică mai mare cu in •Icctul biologic. caracterizate | laie de energie minimă.Testere u vascularizaţiei în oase şi ţesutul cicatriceal.igeniiliii în celulă. au permis să se constate activarea proceselor metal L'easta este pusă pe seama creşterii difuziunii oxigenului în celule. au crescut mult mai lent faţă de miirtoi i Cum acţionează de fapt câmpul magnetic asupra organismelor vn uoblemă încă departe de a fi pe deplin elucidată. spre stări de echilibru. l . Aceste substanţe sunt dn iamagnetice. Rezullnlrl- . pe care-1 va respinge. radicali liberi. enzimele etc. subunitară.). fermenţi). creşte producţia de ATP în mitocondrii. ()iiin|ov. având o laralclă faţă de un câmp exterior. Datorită cu . Jitariu. magnetic-neutră la exteriorul atomului. în cercetări independenţi') 4iipcrioiila|ii ac|iunii si efectelor câmpurilor magnetice pulsatonie In . Aceste substanţe sunt denumite paramagnetice.Himiule Niih iiil1uun|n cAmpurilor mugnotico puUuloiuc* > Irccvcnin (Kc viere. Răşcanu.imt. intensificarea metabolismului celular IM inc)ie de intensitatea câmpului poate ajunge până la activarea aparatului . fiind astfel „necompensate" şi în consecinţă. cunoscut fiind rolul pe care îl au în organism astfel de su •a: oxigenul. prin cir Tincahilităţii membranei celulare pentru aceasta (Kraus). hidrogenul atomic. în aceste cazuri. l )COIIN alura tinde totdeauna spre energie minimă. aflaţi în câmpul magnetic. S-a demonstrat experimental pe animnliv cciituare a ţesutului de granulaţie reparator în procesul de vindecare a râiulot n . au loc modificări energi iprafaţa celulelor.| erechiperechi a electronilor.1 . Numeroase experienţe cu aplicaţii ale câmpurilor magnetice altei ulsaloare) pe animale. în schimb.Ampurilor magnetice statice. dată de di-.Alle t i iirii|? tiu demoiiNtrNt modificări po/.smiin în 1965. Prin . intensiloccselor enzimatice şi implicit. în astfel de substanţe cu pnim ililate magnetică redusă. Konig. atrase într-un cfmi letic exterior. în ţesuturile mai «In1 sculai i/ate se creează condiţii favorabile pentru formarea de noi vase san^ulMcreşterea tonusului celor existente. este edificatoare o experienţă efectuată de l <! ic organisme bacteriene: germenii ce se rotesc într-un câmp magnetic pi< Testere mai rapidă decât cei din afara câmpului. stariM elicncutră constituie starea generală de bază. Substanţele paramagnetice dispun în învelişul exterior al atomului de m •leclron.

înainte de a prezenta câteva date mai importante ale problemei. peroxidaza). UNS. Se ştie de asemenea că acţiunea câmpului magnetic se exercită asupra lulei prin ionizarea moleculelor protoplasmatice. Dinculescu şi dr. cu depolimerizarea lor apariţia potenţialului de acţiune. ca rezultat direct al energiei câmpului magnetic (sau câmpului elecrezultat) sau indirect. D'Souza. Tr. Acţiunea ipurilor magnetice ar activa suplimentar fermenţii oxidativi. O serie de autori subliniază acest 111 presupunerea demonstrată experimental. în primul de reacţie celulară creşte permeabilitatea membranelor. Măcelariu şi a abordat o tematica compun». l Această consistentă şi minuţioasă activitate de cercetare a fost cooidoiuilft || prof. modificând permealllatea membranelor celulare. că distrugerea respiraţiei celulare i • trebuie privită drept cauză a cancerului. . Ieşirea ? în interstiţiu este legată de catabolismul protidic şi glucidic. prin noile substanţe rezultate din modificările fizicoimice ale moleculelor proteice celulare. prin modificări metabolice [tracelulare. refăcând potenţialul de repaus al lulei. mic*. Gross. MAGNETOTERAPIA ŞI PATOGENIA ONCOLOGICĂ • v/ultatcle favorabile în influenţarea tumorilor maligne prin câmpurile i ice pulsatoare. se explică 111/arca ameliorată a oxigenului în celule. dr. IX. Este vorba de peste o sută de cercetări ştiinţifice efectuate din l%0. consacrate câmpurilor electrice magnetice produse de apărutul fcmânesc Magnetodiaflux. anabolic (de refacere energetică). . Neoformaţiile io în ţesutul slab vascularizatdetennină pe unii autori să justifice utilizarea l ornic de energic în tratamentul tulburărilor circulatorii periferice. prin activarea '(ionilor în transmiterea energiei (experienţele lui Barnothy.. Faza anabolică reurge în sens invers procesele de mai sus. SzentGyorgy). consideram csar a menţiona aportul cercetătorilor Institutului de Balneologie şi Fizioterapie Bucureşti la studierea efectelor produse de câmpurile magnetice de jnnsA venţă. A.3. BAZELE FIZIOLOGICE ALE TERAPIEI CU CÂMPURI MAGNETICE După cum este cunoscut. catabolic (elibeor de energie celulară) sau trofotrop. susţinând că un aport crescut de ar trebui să combată maladia canceroasă şi mitoza celulară anormală.!. antrenând reacţii de tip ergotrop. ci şi inhibarea şi distrugerea fermenţilor oxidativi celulari (cito-nmxidaza. p de 10-15 ani.•limita cu aplicaţiile do câmpuri magnetice alternative în urtro/e vechi. orice agent fizic extern având şi o intensitate cu loare eficientă poate influenţa echilibrul ionic al celulelor. La •a celulelor canceroase nu este decisiv numai aportul redus de oxigen în care după Kraus poate fi ameliorat prin tratamentul cu câmpuri magnetice nare. NUMI explicate prin creşterea capacităţii de sinteză u colagenului în iirlilnginoMsii suh influenţa favori/antă a oxigenului crescut. care duc la o neutralizare a oxigenului. cu ieşirea K+ din celulă şi intrarea Na+. descoperite deja în 1965 de Reviere şi colab.

I. urmată de creşterea treptată a acestora peste vn i iniţiale după o perioadă de la terminarea aplicaţiilor. Din anul 1981. câmpul nu întrerupt a produs efecte predominant catabolice.şi medulosuprarenale (la col demonstrat indubitabil şi cu acurateţe aceleaşi efecte descrise mai sus. în acelaşi timp. Băile Fclix ş. dr.soloKice vânate (I). Jitariu (Universitatea din Iuţu. SISTEMUL NEURO-MUSCULAR Observaţiile clinice au îndrituit orientarea unui mare număr de studii n comportării sistemului neuromuscular sub influenţa Magnetodiafluxului. In cniiiA|i iio. Stoiccscu şi colab. studiile clinico-statisticc publicate de colectivele medicale din staţiuni îmi (Govora. la Institutul de medicină Fizică.M.3. Centrul de biologie din Cluj a continuat în anii 1979-19X0 • • >• fundamentale privind acţiunea aparatului Magnetodiaflux. determinând ieşirea K' din creşterea glicolizei şi proteolizei.iun ONCII. Marxiircln ('omnoiu).. Balneoclim. (ilien|u. supuşi cAni: magnetice generate de aparatul Magnetodiaflux efectuate de A. cu caracter predominant anal» Studiul efectuat de dr. O'onslaiiliiicscii. i-fll ţi mccIAri clinico In.i Recuperare Medicală se reiau cercetările clinico-terapeutice. metabolie-cnzimatice ale contracţiei musculare (in vitro şi in vivo).2. posibilităţile şi efectele terapeutice ale acestui aparul d afecţiuni. I n i i câmpurilor generate de magnetodiaflux asupra glandelor endocrine este cu sigurii mai complexă. fi prin modificări în corelaţia dintre diferitele glande şi dintre acestea şi înlM^j organism. A C. ca rezultat nu numai al acţiunii directe asupra funcţiei celulaic. fl/ioloyie.>i li aniniiil. stimularea activităţii hipofizei şi tiroidei.).Zirra 91 au dovedit efecte diferite. hiNtocliimie(Ann Mm ( .'i ale colectivelor conduse de prof.a. neînregistrân aspecte lezionale. Câmpul ma^i regim continuu a determinat reacţii inverse. în funcţie de forma de aplicare.nuUliidti liiiiiliiînrniiilode biologie. Mg"1"* ni scăzut şi după două luni de la terminarea seriei de expuneri. Jitariu au dovedit influenţi^ dinamicii electroliţilor din sânge ca rezultat al modificărilor permeabilii!!1 membranelor celulare. aprofun. IX 3. eliberarea până la epuizare a vitaminei fosfatazei alcaline din celulele corticosuprarenalei. M. IM IX. stimularea secreţiei adm • medulosuprarenale. PROCESELE METABOLICE CELULARE Studii de histochimie pe loturi comparative de cobai. studiind acţiunea câmpului magnetic asupra diverseloi c . M I . orientare mai nouă. Menţionăm ca aceste efecte se desfăşoară în limitele valorilor fiziologice. S-a constatat scăderea K+ şi Ca^ sanguin în primele / > aplicării câmpului magnetic. Comnoiu în teza sa de doctorat privind r Magnetodiafluxului asupra glandelor cortico. li.1. Sinaia. au constatul W .l. P. Oprcnnn) Din aceasta perioadă dulca/ă şi cercetările de biologie celularA . l' Ni'drli-si u.'. Astfel. dr. Cercetări ale colectivului condus de prof.

l .

Numeroase studii. P. IX. deoarece în deceniul al şaselea se considera ca primordială acţiunea purilor magnetice asupra acestor sisteme. fapt.3. s-au dovedit efecte sincrgicc cumulative ale câmpului magnetic pe aceleaşi structuri cu tranchilizantul administrai i(diazepam). de tipul constituţional şi de forma (contlinift . confecţionarea şi utilizarea bobinei circulare cervicale. . la subiecţii 11(1 cu Magnetodiaflux.HitrornpiA ritmic itetivcii/fl puternic adciio/inlrirosliiln/a (ATI'-a/a) şi aldola/n . in timp ce forma continuă arc în ucest sens un efect mult mai redus. observaţiile clinice au permis să se constate evident 1 că sub tratamentul cu Magnetodiaflux al diferitelor stări nevrotice. Studii electroencefalografice efectuate înainte şi după expunerea subiecţilor acţiunea câmpurilor magnetice în regim continuu au arătat efectul sedativ. au demonstrat influenţarea certă exercitată de cAmpurlIe magnetice generate de Magnetodiaflux asupra reactivităţii neurovcgelalivp.în fi/iologia musculară. Ca o confirmare. livetări experimentale (la animale intoxicate cu stricnina) şi clinice (fenomene Hilracturale provocate prin ischemizări periferice tranzitorii) au demonstrat RdiTca sau chiar suprimarea excitabilităţii neuromusculare crescute. prin stimulări »ile succesive. Alte experienţe l Nrcluiaşi autor (pe şobolani) au arătat că antrenamentul la efort. u. Efectul regimului | ll i i n iu este mai manifest pe musculatura tonică decât pe cea fazică. se realizează mult mai uşor sub influenţa magnetodiafluxului Ifll la forma continuă. Studiindu-se experimental interrelaţia dintre | mcdicaţia tranchilizantă şi terapia cu Magnetodiaflux. Din acest motiv. Modificările traseelor l KG după câmpuri magnetice în forma întreruptă sunt mai puţin constante şi clare decât acelea după aplicaţiile de câmp continuu.ignetodiafluxului este îndeobşte numită „forma sedativă". ceirclArl experimentale şi clinice. stei concepţii asupra acţiunii terapeutice a Magnetodiafluxului i se datoreşte. mai ales ritmicitatea descărcărilor.3. cât şi la forma întreruptă) decât la lotul de control. se pot irdiu o substanţial dozele tranchilizantelor administrate. iar regimul continuu. apar trasee desincronizate cu o amplitudine scăzută a ritmurilor.mchilizant al acestei forme.ipi de contracţie a muşchilor fazici prin regimul întrerupt al Magneto-IHiiMilm l ' i i n studii EMG la omul sănătos.un. SISTEMUL NERVOS CENTRAL ŞI SISTEMUL NERVOS VEGETATIV Studierea influenţei câmpurilor magnetice generate de Magnetodiaflux asupra C şi SNV a fost multă vreme o preocupare de bază în Institutul de Balneooterapie. Alte cercetări au dovedit modificări ale excitabilităţii neuromusculare. fii funcţie de starea iniţială a organismului. forma continuă de aplicare a 11 i. Regimul întrerupt influenţează în special amplitudinea traseului l( i. aceste date ar putea fi interpretate în sensul creşterii . Era şi perioada în care Kholodov icrisese receptori specifici ai energiei magnetice la nivelul hipotalamusului. Nedelescu demonstrează creşterea timlicalivu a activităţii bioelectrice a muşchiului în contracţie izotonică sub lipul magnetic.

•biiie confundate cu unele stări minore de disconfort fizic sau psihic pe cart >l acu/a unii pacienţi (rareori) după primele 3-6 şedinţe. cordul izolat de broască oprit sub influenţa acctilcoliix :livitatea normală sub acţiunea câmpului magnetic întrerupt. uneori este necesar.ib tratamentul cu Magnetodiaflux (17 şedinţe) s-au înregistrat mod iînni ficative ale testului Hines în funcţie de regimul de lucru. Jilnriu pccAini inul n iul piepoiulnvnl DI losimpalic ui cflinpiinlor întrerupte cure provocau o 11 • mlieiialniA de In 6. la alegerea formei câmpului magnetic aplicat trebuie Nfl ia cont de tipul constituţional şi de reactivitatea neuro-vegetativă individnn! hiar şi în aceste condiţii.a. tahicardie. P. răspund Iu MJI st în acelaşi mod ca normoreactivii. în funcţie de reacţia bolnavul ipă primele şedinţe cu Magnetodiaflux. care variază în diferitele momente ale zilei.ii«|i< trerupte imprimă testului o predominanţă simpatică. Grigoriu. palpitaţii. pe baza unui complex de teste care definesc lipin i niro-vegetative individuale după Lampert (1937).5 g/cm1). adinamie. Astfel. să schimbăm forma de aplicare. hiperemotivitate etc. aplicui > . forma conţinu > influenţă mult mai scăzută (A.1 n/cni1 la 10.iu intreinpin) câmpului mnţtnetic. hipotensim (ostatică.5 g/cm1 la 8. O suită de studii coordonate de prof. confirmate de mu n ipcrienţă acumulată prin utilizarea largă şi îndelungată a acestuia în fiziotenijn în primul rând.sub acţiunea formol m lue şi respectiv .sub acţiunea formei întrerupte. sensibilitate crescută la frig. trofotrope.3 g/cm' (cu 66%). Astfel. hfectuându-se testul presor la rece (Hines). s-a urmărit evoluţia tensiunii diastolice la subiecţii normot< . sunt ergotrope. în timp ce cAmpul ou .hiporeactivii .linl valorile adieiialinei doar cu 14% (de la 7. din contră. este <( (c Ies şi de aşteptat că la un subiect cu constituţie predominant trofotropă. irascibilitate. luate ca indicatori succesivi y < această privinţă. s-a dovedit că formele continue nemodulate au efecte sednlh mpaticolitice. Aer* niplome de inadaptabilitate la forma de regim a câmpului magnetic aplicnl i . Nedelescu ş. indiferenţă la mediu etc. probă clasică în studiere citaţii vasculare. I. Hiperreactivii .). ca: reacţia tegumentară la stiim ci şi calzi. liilliiaiţa asupra SNV a formelor de câmp magnetic aplicat a fost utilii in urmărirea unor reacţii cardio-vasculare. cresc tonusul simpaticului. C'crccinnlc pini. resptsu intinuu al Magnetodiafluxului. somnolenţă. este indicat să ţinem seama la forma de aplicare a câmpuril iignel ice şi de bioritm. P. Câmpurile inay. regim intitiuu poate să determine (mai rar). în timp ce formele întrerupte de câmp magiifi Mermină stări de excitaţie. raportul dintre temperatura centrală şi cea cutanată la hidrotermotei aj • Ilexul oculocardiac etc. dr. tulburări de soi n •nestopatii. dr. Dinculescu şi prof. criestezii. Mai «i nul regimul întrerupt este inadecvat tipului reactiv de sistem nervos al pacientul' >atc determina fenomene neplăcute ca cefalee. Tr. Sau.•monstrate au permis să se stabilească şi să se respecte câteva principii aplicnl'i metodologia terapeutică cu aparatul Magnetodiaflux. în timp ce câmpurile OM lue determină o parasimpaticotonie. în al doilea rând. Aceste clei . Astfel. Oprciinu i iinonstrat efectele ergotrope sau trofotrope ale regimului întrerupt.

I. 100 Hz. dozarea parametrilor fiind •punzătoare rezultatelor furnizate de experimentele efectuate. l oale efectele descrise la acest capitol. La alte modele de aparate de magnetoterapie. în al doilea rând. rtlmjc de Miiţinctodlitllux cu forum continui mm nlcn «cura .a.d.\ ne întâlnim însă cu numeroase tipuri constituţionale intermediare „de ".a.).4. . i (bobina lombară) şi 20-23 mT (bobinele localizatoare). 3 s pauză ş.a.a aceste ca/uri. II. Astfel. 50 Hz.reprezintă un IX. vom prezenta posibilităţile de aplicaţie terapeutică oferite de acesta. Marino). paiasimpaticomimetice. l. 3 s pau/â ş. vom aminti că acest aparat permite aplicarea câmpurilor magnetice în câteva variante oferite de tipurile bobinelor utilizate. 1. faţă de modul de reacţie al sistemului s vegetativ.). 1.d. Forma continuă: 1. 50-100 Hz (6 s cu 50 Hz urmate fără pauză de 6 s cu 100 Hz). ini lonnci întrerupte în cursul dimineţii reprezintă un tratament de inhibiţie i liololrope şi de promovare a stării ergotrope de reactivitate. 1. fiecare dintre ele cu posibilitate de modulare în trei variante de bază (fig. Forma întreruptă ritmic: 1. aspect asupra caruia^vom reveni. Datorită marii răspândiri şi utilizări ale aparatului românesc Magnetodiaflux. 3 s pauză ş. Becker. dupA cum.). 100 Hz (3 s 100 Hz. efectele asupra componentelor şi a diferitelor organe şi ţesuturi tratate sunt în funcţie de intensitatea şi cnţa caracteristică fiecărui tip de aparat în parte.d.m. scoatem în evidenţă faptul că se pot aplica trei forme principale şi distincte de câmp magnetic. este bine să dirijăm tratamentul prin urmărire şi tatonare rt Iu primele şedinţe. 1. ai cărui parametri sunt bine stabiliţi şi .cuţi: frecvenţe de 50 şi 100 Hz şi intensităţi fixe de 4 mT (bobina cervicală). 50-100 Hz (3 s 50 Hz. în primul rând. frecvenţele cu valori sub 10 Hz au un efect vagotomizant l/). 50 Hz (3 s 50 Hz..MMI! liicililiiiil al propriei stări trolblrope. pentru a stabili forma cea mai adecvată toleranţei (reac-i răspunsului terapeutic. în sensul unei • ilicotonii (Evertz. In practica de f. 3 s 100 Hz. 3 s pauză.m. reamintim că au fost obţinute şi studiate i larutul românesc Magnetodiaflux. MODALITĂŢI DE APLICARE ALE CÂMPURILOR MAGNETICE DE JOASĂ FRECVENŢĂ Trebuie menţionat de la început că modalităţile de aplicare ale câmpurilor magnetice sunt determinate de caracteristicile diferitelor modele de aparate construite. iar cele de 50 Hz au un efect de stimulare a SNV. 216). Mulţi autori subliniază importanţa valorii frecvenţei urilor magnetice alternative utilizate.m.

c. intercalate cu pauze inegale.! cedându-se în mod aleator). este vorba de formele: continuă. b FORMA ÎNTRERUPT RITMIC I 1.a trcmirlld mpulsuri magnetice. 50-100 Hz (6 s cu 50 Hz. Frecvenţele alese şi furnizate de Magnetodiaflux . dar pentru fiecare în parte trebuie să r -.i ccpţic a aparatului creează noi valenţe ale efectului terapeutic de l liudicurca efectului de „acomodare" determinând probabil efecte ergoi pra organismului. afecţiunea tratată.50-100 Fig. Aceste elemente origin. 1. II. 1. Aşadar. fizioloyi ipcutice interesante şi eficiente. 216 Formele de câmp produse de aparatul Magnetodiaflux MDF 4. întrerupt ritmic şi întrerupt an Iile pot fi modulate în variantele 50 Hz. 100 Hz (perioade variabile de 100 Hz intercalate cu pauze de durate vm i e se succedă în mod aleator). 6 s cu 100 Hz. j Ani văzut mai înainte posibilităţile de „modulare" ale celor două frccvf^( -o succesiune continuă şi într-o alternanţă . Forma întrerupt aritmie: 50 Hz (perioade variabile de 50 Hz intercalate cu pauze de durate .• 'crienţe proprii bazate pe studii şi cercetări riguroase şi doveditoare. Fără îndoiulfi : domenii de frecvenţă (joasă) pot determina efecte biologice. Alegerea formulelor de aplicare se va face bineînţeles faţă de scopul terii)>• iflrit. terenul constituţional şi tipul de reactivitate iu < ctalivă. RDRMA ÎNTRERUPTARITMIC vm l c se succedă în mod aleator). Rezultfl \l >i muie posibile de aplicare a câmpului magnetic ale căror efecte sunt depou liccvenţa impulsurilor pe secundă şi de alternanţa acestor frecvenţe.50 şi 100 Hz .repn iuni rezultate dintr-o apreciabilă serie de studii şi tatonări. cu pauze egale sau inegale. 100 Hz şi 50-100 Hz.ritmică sau aritmică .

Am arătat anterior că aparatul Magnetodiaflux dispune de câteva tipuri de ! M il)ine. 217 . . 217 şi 218). Este vorba de două bobine circulare de dimensiuni corespunzătoare cervicală . câmpurile magnetice generate străbătând organismul într-o configuraţie Fig. 218 .Fig.Bobinele localizatoare.i lombară şi de două bobine localizatoare de formă paralelipipedică şi egale ca mnrime (fig. Bobinele cervicală şi lombară sunt utilizate în aplicaţiile i'oncrale.Bobinele circulare.

în acest context. în virilii* robabililăţii realizării unui efect suplimentar. pernii|ii •l fel o diversificare suficientă adresată scopurilor terapeutice după cazul trăiai :ccasi şedinţă de tratament. 219. Bobinele localizatoare sunt capabile să genereze câniji agnctice de intensităţi mai mari decât cele circulare (20-23 mT). adjuvant. Aplicarea câmpului magnetic în regiunea cervicală se bnî ? faptul că aceasta este bogată în cunoscutele zone reflexogene a căror nzettl ac(iim<* jţlarea cardio-vasculară şi respiratorie sunt la fel de bine m u • cunoscute. asociază şi bobina circulară cervicală. i Scerbac" este o zonă reflexogenă cu rol important în starea de veghe. scontâmli i i acţiunea câmpului magnetic la nivel celular în ţesuturile respective (fig.i lagnetodiafluxului.Câmpurile jgneticc realizate în 2 bine (circulare) aşezate în acelaşi sens. nu puţini sunt specialiştii care la cazurile indicate pentru tratament . in< i and este stimulată) o stare generală „de bine". 22» i Aplicaţiile de Magnetodiaflux se pot face şi prin combinarea (simultan.i :lor 3 tipuri de bobine generatoare cu câmpuri de intensitate diferită.)binele localizatoare. ezcntată de fig.Distribuţia câmpului magnetic produs de bobitul localizatoare. menţionam că pe baza experii'n •umulate. localizate mm /ona de aplicare. 220 . cunoscută sub l denumirea de „. de confort şi tonus general i i tendinţă dinamică. Fig. Efectul este focalizat pe organul sau segmentul tratat.l #. în :np. zona posterioară a regiunii cervicale. 219 . Acţiunea directă a câmpurilor magnetice asupra celulelor acestor /« :flcxogene explică probabil cel puţin o parte din efectele generali. prin acţiune pe cale rellt'xi .

insuficient studiate . privind efectele utilizării terapeutice ale acestei line de energie . Interesul crescând al specialiştilor şi înmulţirea evidentă a tt» i etrti ilor efectuate după anii '70. permiţând «< ' inului s A ţi ftiiiuc/c ci însuşi intr-o perioada de linip relativ scurtă. 221) 1. se cuplează fişele celor patru bobine la prizele corespunzătoare de pe panoul .a observaţiilor asupra efectelor obţinute la pacienţii trataţi.întrerupătoarele basculante de pe panoul frontal se aşează pe poziţia zero li-conectat). IX. Fig. Se introduce în priză cordonul de alimentare. propria |n i i> n|fl pe l)a/. 221 . .Aparatul MDF 4. In încheierea prc/entării datelor expuse mai sus.lasă câmp deschis şi speranţe îndreptăţite fttdu exploatarea cât mai complexă şi variată a eficienţei magnetoterapiei. Mngnctodiiilluxul urc o ileoschilfl tunmuhililittc. TEHNICA DE LUCRU CU APARATUL MAGNETODIAFLUX 4 (fig.5. 1. ne facem o datorie să scoatem | i> v uluiţii un fapt indubitabil şi anume: utilizarea până în prezent în terapeutică a Impurilor magnetice de joasă frecvenţă este departe de a fi epuizat toate valenţele lRc ale sale.l Cel comvpul.

1. 222 . 1. pentru cA numai astfel aparatul poate ii pus în f\mc|iunc. se manipulează comutatorul de alegere a regimului de lucru. se manipulează comutatorul de alegere a frecvenţei de aplicaţie.5 A) şi de O. se cuplează şi se decuplează pe rând cele 4 bobine cu ajutorul înll'ii itoarclor basculante şi se urmăreşte indicaţia ampermetrului care trebuie sfl iiull valoare mai mare la cuplarea fiecărei bobine. fiind cea mai mare pentru bobina lombară (cea 0. 1.Aparatul MDF 5. . în regim sedativ (continuu) cu impulsuri de 100 H/. se apasă bulonul de pornire şi aparatul începe să funcţione/e (seinnnll/iill •in aprinderea lămpii indicatoare de intrare în funcţiune a aparatului). 1. 1. Menţionăm că industria românească de aparatură electromedicală a rcall/«l continuare modelul perfecţionat MDFS (fig. 222).1 intru celelalte bobine. \ Fig. cu design modificat (u|fl tiu iurile precedente şi cu posibilitatea programării formulelor stabilite pculitl licaţia pe bolnav.. hm venirea comutatorului pentru timp spre poziţia zero se verifică mai întâi existenţa mnalului sonor pentru terminarea tratamentului.Verllk'fircH npnrHhilni ne cxocuin nmffel: ie coiinitfl butonul pcnlru fixarea duratei tratniiicntuliii pentru n duitf urcare. După terminarea acestor vcrifkAii poate începe tratamentul. mărimea deviaţiei este în finul î tipul bobinei.

extremitatea cefalică va fi îndreptată (cu poziţionarea patului) spre Polul >Jord. care pot fi influenţate de câmpurile net ice generate. 223 .. pentru a se evita stânjenirea circulaţiei sanguine (fig. . precum şi ceasornicele.i x. pacientul se aşază în decubit dorsal.Aplicaţie cu aparatul MDF. . 223).se vor îndepărta de pe corp obiectele metalice de dimensiuni mai mari ' u a se evita concentrarea câmpurilor magnetice.. pentru 11 ca dereglării acestora.itcriul lemnos şi situate la o distanţă de cel puţin 3 m între ele.. paturile sau canapelele pe care se aşază pacientul trebuie să fie confecţionate • i./.. . se va evita aplicarea iielor în vecinătatea acestora. în metodologia aplicării Magnetodiafluxului trebuie să mai avem în vedere imialoarele aspecte: 1.isă.v i Ki<:(aii. pentru evitarea •nţării reciproce între câmpurile magnetice în funcţionarea sincronă a mai >r aparate. îmbrăcat. abdomen şi •utrcmităţi.aplicarea tratamentului la purtătorii de pace-maker cardiac este strict . la bolnavii purtători de piese ortopedice metalice. Fig. dar lejer la gât. 1..irAKKTRi<:iiniK RKSI'UCTATK LA APLICAREA TRATAMENTELOR CU MAGNETODIAFLUX Amplasarea şi utilizarea terapeutică a aparatelor se va face în cabinete 11 separate de alte proceduri de electroterapie.

Se recomandă repetarea seriei la •ifiptămâni. de 2-4 luni. a) Reumatismul degenerativ Poliartroze periferice şi spondiloze. după terminarea şedinţei de tratament la toate regiunile prescrise. într-o primă etapă mai îndelungul A aplicaţii predominant generale şi din ultimii ani. una din acestea şi bobinele localizatoare numai bobinele localizatoare. bohinclc loculi/atoarc se po/iţioncază corespunzător polilor tiiNCiniM||| simbolurile respective N-S. Se aplică îndeobşte formele continuu 50 şi 100 11 întrerupt ritmic 50-100 Hz. l. întrerupt aritmie) a fi> stabilirea duratei şedinţelor şi a numărului de şedinţe. în aceste condiţii. Menţionăm că în coxartroze şi gonartroze secundare. IX. cu siguranţă că va crcfjlf valorificarea celei din urmă metode în practica terapeutică. Durata totală a şedinţei între 10 şi 20 minute. Se ap' ţicdinţe zilnice.6. IX. . eficienţa terapculU'l :stc mult mai redusă (cu aparatul MDF). se poate repeta câte o serie la intervale iiiari. în continuare. cu eficacitate sporită mai ales în ca/i asociate cu distonii neurovegetative şi stări astenonevrotice. Alegerea metodei de aplicaţie (cu bobine circulare sau locale) a câmp magnetic aplicate (continuu. se asa/ă pe patul de tratament sau pe măsuţa ajutătoare.bobinele uervluila ţi InmbnrA vin In contact cu regiune» corvicalfl şi l icntului şi ne puzi(tonctt/A cu iflgeata de pe bobina îndreptat! «pro cxtiPiinu u piiciciitiilui. Efectele bune ale câmpurilor magnetice în patologia reumatism se datoresc în special scăderii contracturii musculare antalgice. prin extinderea aplicaţiilor l< (cu bobinele localizatoare).6. AFECŢIUNILE REUMATISMALE Constituie domeniul primelor observaţii şi studii cu privire la cfo terapeutice ale Magnetodiafluxului efectuate de Institutul de Balneofiziotu din Bucureşti. creşterii pruj cortical la durere. va fi în funcţie de li* în parte indicat la această formă de terapie. INDICAŢIILE TERAPIEI PRIN CÂMPURI MAGNETICE DE JOASĂ FRECVENŢĂ Indicaţiile şi formele de aplicaţie şi prescripţie reprezintă experienţa dobii în utilizarea aparatului Magnetodiaflux. pe regiunea tratata. de 1-3 ori. în serii de 15-18 şedinţe. bobinele cervicală ţi lumii se scot prin partea superioară a corpului şi se aşază pe pat pentru o nouă upll* terapeutică. Se utilizează <i caz bobinele cervicală şi lombară. întrerupt ritmic.

50 şi 100 Hz. A. iiceste situaţii. în lIlHiIrita reumatoidă s-au constatat evoluţii favorabile în stadiile I şi II ale bolii. lodialliixul r.Hz. durata şedinţei 24-^0 minute. Se aplicfl In aceleaşi regimuri de modulare ca mai sus. D. după fv se vor relua. Studiile efectuate au arătat că procesul inflamator se reduce limiificutiv. Durata şedinţei în general 30-40 miiuilc. în serii de 15-20 şedinţe zilnic. Zgarbură la Braşov. în general se recomandă regim continuu.latoare. Durata şedinţei -MI şi 20 minute. incluzând algodistrofiile posttraumatice din primele doufl «liuln liste evidentă indicaţia şi în aceste cazuri a instituirii cât mai precoce a tralamciiliilul If . i manifestă eficienţa prin aplicaţii generale sau locale.1 i L r. care se repetă culmii după 2 3 săptămâni. Numărul şedinţelor: 10-14 (zilnic). bobina localizatoare la iiculaţiile interesate. în discopatiile şi lombosciaticele discogene de stadiul ||i l l l . atât ca vneral. livcvcnţclc furnizate de aparat: 50.2. b) Entorse. O. Medrea. Se aplică cele două bobine circulare şi după caz. demnă de luat în seiimfl în acest domeniu. cât şi pentru efectul local. şedinţele de Magnetodiaflux se întrerup pentru 1-2 zile. Aplicaţii zilnice. datorită acţiunii câmpului magnetic asupra limeabilităţii celulare şi vasculare locale. Denischi. fapt care contribuie la ameliorarea durerilor şi a mobilităţii articulaţiilor "vdale.6. Se recomandă 3 scrii pe an. se aplică 50 şi 100 Hz în regim continuu li 50-100 Hz întrerupt zilnic. hematoame musculare Tratamentul trebuie început chiar a doua zi după traumatism. 50-100 şi 100 . De la studiile experimentale pe animale tuate în unele ţări şi în ţara noastră (Cluj). primele 6-7 şedinţe. a) Plăgi. s-a trecut la studii clinice în consolidarea turilor (I. cu sau fără algodistrofie Magnetodiafluxul s-a dovedit a fi o terapie adjuvantă. Se aplică o serie de 12-14 şedinţe zilnic. IX. Magnetodiafluxul /inlă un valoros tratament adjuvant. SECHELELE POSTTRAUMATICE Interesul faţă de acţiunea şi efectele câmpurilor magnetice în acest domeniu de itologie a crescut în general în ultimii ani. pacienţii pot prezenta o exacerbare a fenomenelor clinice. ca şi asupra tulburărilor generale (hilticrinometabolice. Se preferă în regim continuu.i i Ut*iiiiiiitl<muil ulmi (Iciiliir miilir i / u i i din nccst domeniu ui patologici reumatismale. c) Sechele postfracturi de membre. i şedinţelor 12-20 minute. Se utilizează bobina cervicală şi bobinele localizatoare. în serii de 12-20 şedinţe. în funcţie de evoluţia procesului de vindecare. IM c) Reumatismul inflamator Indiferent de etiologia procesului inflamator articular. contuzii. S-a constatat chiar o ameliorare a raportului albumine/globuline. Antonescu la Bucureşti). eficienţa este redusă. stări după rupturi musculotendinoase Tratamentul trebuie să înceapă cât mai precoce după traumatism.

există în acest cadru două indica)i < ba/ă: nevrozele şi distoniile neurovegetative. Au foni hitj|i în considerare ca mecanism de acţiune.3. în timpul I cele două boi circulare şi în timpul II bobinele localizatoare. Unii autori au utilizat numai bobinele localizatoare la focan fractură. în cazul dimensiunilor mari.respci llyj secreţiei de parathormon .11 acordată şi amploarea crescândă a aplicării magnetoterapiei locale în tratam pseudoartrozelor. Fixarea distanţelor bobină-tegument a fost în funcţie de volumul montului de membru afectat. au < lo/ullulclc favorabile în a|)lica|iilc cu intensităţi mai mici (3 mT • 30 (> ren i m continuu sau ritmic întrerupt. Asupra modului de acţiune a campntij magnetice locale se presupune influenţarea favorabilă a vasoplegiei simpatii«( primul stadiu al sindromului algoneurodistrofic cu consecinţe asupra fluxului vn Iar cutanat exprimat prin scăderea cu peste 1° a temperaturilor cutanate înrcgiMf d) Consolidarea fracturilor Accelerarea formării căluşului sub influenţa câmpului magnetic este ilovi* astăzi de mulţi cercetători şi practicieni din mai multe ţări. precum şi aspectele distonicr sistemului nervos autonom. alţii au aplicat în cadrul aceleiaşi şedinţe. a dictat rcpinIU pacienţilor în loturile pentru 3 mT. Serii iniţiale de 20-40 şedinţe aplicate zilnic. aplicarea bobinei localizatoare la tegument 10 mT (la 50 Hz) şi 3 ml la I I I distantă. Durata şedinţelor aplicate 40 (> minute. mod l ll»>! ale nivelului calciului total înregistrându-se după 14 zile de aplicaţii.i IX. care. tuli unNtudiiiclccliiiil 9! llnnli/nlIn 1983pe227tu/ml i(t( c urc M cu unuliom iil^oneiiiodislioHc. capitol asupra căruia considerăm necesar a reveni mai dqi. l % depunerea de calciu în os. Nevrozele Practica îndelungată în mai multe centre din România (Bucureşti. atât influenţarea paratiroidei . care m. Cercetătorii din ('luj | arătat că sub Magnetodiaflux creşte cu 18.6. AFECŢIUNI NEUROPSIHICE n Cum s-a arătat în capitolul despre bazele fiziologice ale magnetoteni] prin variaţia câmpului magnetic produs se pot influenţa procesele fundamentali excitaţie sau inhibiţie ale scoarţei cerebrale. Intensitatea câmpului a fost stabilită după diagrama de întreprinderea producătoare a aparatului Magnetodiaflux-4. apoi şedinţe de întreţinu ritm de 2-3 pe săptămână. Predeal. I. Timişoara) care a însumat zeci de mii de cazuri de nevroză irului* .•u Magnetodiaflux a conturat valoarea acestei terapii în diversele forme clinice alt :ievro/ei.ulia Chuvasie şi colttb. Rezultatele favorabile obţinute în calusarea fracturilor justifică . şedinţe cu durată de 20 30 minute.CU MiiHlKModliillux. i> l O 20 şedinţe pe serie. . Din acest motiv.cât şi o acţiune strict locală de stimulare a procescltil i diferenţiere a celulelor osoase sau/şi de activare circulatorie a zonei de frncH Tratamentul se aplică cât mai precoce după realizarea contenţiei. până la degipsare. Sin • l'usnad. Con stimulatorie formă pentru procesul de calusare s-a dovedit a fi cea conţinu Magnetodiaflux.

l .

în formele clinice cu manifestări . Se recomandă 2-3 serii succesive de 12-14 şedinţe la interval de 2-3 i unâni. în primul an se vor mai aplica încă 4 serii pentru consolidarea iliatelor. nevroze depresive. precum tulburările din cliterium. dar cu durate reduse . cu durate mai lungi pentru efectele sim-| i. paraplegii. a bâlbâielii ş. Totodată. Cu această procedură au fost foarte bine icnţate nevrozele pe fond de dereglări endocrine. în nevrozele astenice şi anxioase. hiperfoliculinemie. leuconevraxite. au fost obţinute cu nula: 50 Hz continuu 4 min. Constantinescu). indiferent de forma clinică.a. după caz. ticurile ş. aplicaţiile cu |l diallux au permis reducerea până la suspendare a dozelor medicaţiei sedamdiili/antc administrate (cu 70% după D. cefaleea. Experienţa fiecărui terapeut va decide de fapt asupra formulelor de aplicare lUiictodiafluxului în această suferinţă cu o simptomatologie atât de polimorfă. în şedinţe cu durate de 12-20 min. indiferent de CIUIZM ncestuia: hemiplegii. Afecţiuni organice ale sistemului nervos Principala indicaţie o constituie sindromul spastic. sindroiimclo fxcitomotoare (spasmul facial. Au fost aplicate 16 şedinţe zilnic sau 8-10 şedinţe la 2 zile. urmat de 100 Hz continuu 8 min. formulele de aplicare sunt ca la tratamentul adulţilor.).-Io de cenestopatii. . | Im n i. ||i unirile motorii de tipul ticurilor. >p i i. agitaţia lomotorie. Apoi. ptomele cel mai constant influenţate: insomnia. cu vârste şi forme clinice i (c variate. în psihastenii. torticolisul spasmodic. combinate şi utilizând oricare dintre cele 3 regimuri de frecvenţă. durată 10-20 min. în formele cu dominantă parasimpatică se aplică formele întrerupt ritmic şi n ilmic. S-au ameliorat evident nu numai mân i lest Ari le r nevro/clor si tulburările de comportament (cu tendinţe şi reacţii agresive). La vârstnici s-au observat 11 late mai bune prin aplicarea unui număr mai mare de şedinţe (20-22). hipertiroidie. irascibilitatea. i io sc asociază deseori forma continuă cu cea întreruptă. ca şi î motorie cerebrală la copii.punzător pe şedinţă. cea de 50 Hz fiind cea mai simpaticolitică.'iiltntele favorabile certe nu font obţinute 9! în reacţiile 9! tulbnmulc ţi comportiimcntule la copii. Raportul dintre acestea lulea/ă după proporţia şi predominanţa uneia sau a alteia dintre manifestări.iplicâ cele două bobine circulare. în Io infantile cu comportament agresiv. se indică forma continuă cu frecvenţe i 100 I Iz. se aplică formele întrerupt ritmic şi aritmie în regim de "i 11 'O 100 Hz şi 100 Hz. . Notăm experienţa acumulată la Sanatoriul din Sinaia după tratamentul cu i netodiaflux a peste 50 000 de cazuri cu nevroză.obicei ambele bobine circulare.a. cenestopatia. Cele mai bune rezultate.ilicomimetice (6-10 min) şi mai scurte pentru efectele vagotone (3-6 min). La aplicaţiile cu forma continuă nu s-au înregistrat nici un fel de reacţii Distoniile neurovegetative în formele cu hipersimpaticotonie se utilizează forma continuă în toate cele ' icgimuri de frecvenţă. boală Parkinson. Se aplică i k.

arterio|»i> abctică. Durata şedinţei 12-22 min. cu serii de 16-20 şedinţe zilnic.6. Nedelescu şi colab. timp de 12-16 minul». acţiune locală de intensificare a respiraţiei tisulare cu creşterea consumul! î oxigen. în ateroscleroza obliterantă. în cazurile avansate se aplică cu atenţie deosebită. se iiplli .UNCiilarc. în regim de 40 Hz sau 50 şi 100 Hz continuu. contribuie la dezvoltarea circuliitl ilalcralc în asociere cu antrenamentul de mers. Boli vasculare periferice organice Troinbangeita obliterantă.4. Se utilizează atât în aplicaţii generale. Utilizarea Magnetodiafluxului în sindroamele neurologice spiislli . alcâhiM n 14-20 şedinţe. acrocianoza. IX. .)bincle circulare cervicală şi lombară şi cele localizatoare succesiv pe niAml l cioarc. Acestea se repetă de 4-d • i sau cu ocazia reluării programelor de recuperare. :titru membrul superior sau membrul inferior (coapsă şi gambă. Se scontează pe efectul simpaticolitic al foi inii 1 ultimii şi pe vasodilataţia arteriolocapilară locală indusă mai ales de foiwiJ ilreruplă. Acţiunea Mn influxului se explică şi justifică prin efectul simpaticolitic şi sedativ al Ion mtinui. ajutând la relaxarea eonii . în •. ectârile asociate ale extremităţilor membrelor (superioare şi inferioare). cât $i >lica(ii locale. sindromul Raynaud. acţiunea câmpurilor magnetice în h»i|| irdiovasculare se explică prin două mecanisme: 1. Magnetodiafluxul poate constitui un mijloc terapeutic adjuvant în sta»lmSg iţin avansate. ceea ce atrage o vascularizaţie crescută pentru metabolismul local Boli vasculare periferice funcţionale Boala Raynaud. l ku iul cAmpiiln Mic HHiipra spusticitaţii pirumidulc şi exlrapirajnidalc Iu liciniplc^u-i dupA NI < iNcularc şi Iu Bolnavi cu sindrom parkinsonian s-arduloni inllucnţflrii Im iliculatc. formele şi durata . Se utilizează forma continuă în cele 2 regimuri de frecvenţă.dicntă mai ales în asociere cu kinetoterapia.TeNfAri eleciromiogiHl'lcc yi prin rellexogrnnu* nu pi> nul aitn /ulontc. i 14 30 minute. prin reechilibrarea sistemelor facilitatoare şi inhibitoare neuromir Indii efectuate de P. în scopul facilitării exerciţiilor specifice de reducere funcţioiutl Se aplică bobinele circulare cervicală şi lombară şi bobinele locali. în afectarea mâinilor se aplică bobina cervicală cu bobina locali/uln mâini. fără tulburări trofice. reglarea vasomotorie şi a hemodinamicii prin influenţarea sistemului iw rt îgetativ. 1. AFECŢIUNI CARDIOVASCULARE Cel puţin până în prezent.ca mai sus. crescând tolcuin glucide şi scăzând glicemia. în arteriopatia diabeticA • wstalal că forma continuă are şi acţiune hiperinsulinizantă. Se recomandă 5-6 serii pe an. ateroscleroza obliterantă a membrelor. respectiv tu pulină).). iu paralel cu diniiiiuurcu muinlestArilor clinur.

bronşită cronică unatiformă. Se fac aplicaţii generale cu forma continuă.5. care a arătat că tratamentul cu Magnetodiaflux determină ameliorări labile. Câmpul magnetic intervine sigur asupra a doi din factorii implicaţi în controlul •liunii sanguine (factorul nervos şi reactivitatea vasculară) şi probabil pe alţi i (factorul endocrinoumoral şi calibrul vascular). Se fac aplicaţii generale (cu bobinele i la şi lombară). fiind necesară reluarea iilor de tratament. în perioada aplicaţiilor cu Magnetodiaflux s-a constatat adesea o reducere a •ilicaţiei hipotensoare. pentru o perioadă variabilă de la caz la caz. Se 16-18 şedinţe zilnic în serii repetate la 6-8 săptămâni. Studii controlate ipra unui lot de peste 400 bolnavi astmatici au fost întreprinse de colectivul din >vora. în general. ilru o durată relativ scurtă. repetate la 2-4 săptămâni sau mai rar. apoi la intervale mai ' 11 funcţie de simptomatologia clinică.6. Hipertensiunea arterială Din primele perioade ale utilizării terapeutice ale Magnetodiafluxului s-au imlatat efecte favorabile în hipertensiunea arterială esenţială. în regimuri de frecvenţă combinate. cât şi funcţional. precum şi la Inavii de tip ergotrop cu dominantă ortosimpatică. câmpul magnetic continuu permite o scădere 11 rapidă a valorilor tensionale a bolnavilor aflaţi sub medicaţia uzuală. în acest cadru nosologic este mai dificilă •gerea formei de câmp magnetic. De aceea. care cel mai adesea reprezintă factori de risc. în ' ii de 18-20 şedinţe. cu forma continuă şi durată de 12-16 min. Se pot aplica ambele bobine culare sau numai bobina cervicală. traheobronşită spastică şi pseudoastm nevrotic. De asemenea. la bolnavele cu debutul afecţiunii în perioada climaxului. cu durate . atât clinic. până la jumătate din doze. dar în funcţie forma de astm şi de tipul neurovegetativ al pacientului. Rezultatele favorabile sunt uporare.MtTim-lrrn/ii i \plicarea Maniirloiliallnxuliii produce frecvente ameliorări ale fenomenelor idoncunislonic yi ale manifestărilor de tip extrapiramidal din sindromul ceronic de involuţie a atcroscleroticului chiar şi după o primă serie de şedinţe. Rezultatele foarte bune s-au obţinut în aşa-numitele „hipertensiuni sistolice" i „hipertensiuni labile" la tineri aparent sănătoşi care prezintă o circulaţie iicrkinetică. ambele având efecte favorabile. Formele continue se aplică mai ales în cazurile cu hiperexcitabilitate cort ic-a Iii. forma întreruptă este indicată la bolnavii de tip trofotrop cu minantă parasimpatică şi la cazurile cu intensă reactivitate bronşică la jtilcholină sau cu răspuns prompt şi complet al crizei la administrarea unui uipaticomimetic. este necesară repetarea seriilor. IX. mai ales în stadiul i parţial în stadiul II. AFECŢIUNI RESPIRATORII în România s-a căpătat o experienţă apreciabilă prin tratamentul cu iiignetodiaflux a câtorva mii de cazuri de astm bronşic. durata şedinţei 14-20 minute. anxioşi.

Diskineziile biliare cu hipertonie şi hiperkinezie beneficiază de ap l similare celor din tulburările funcţionale ale colonului (cu bobina localizatoin hipocondrul drept). In traheobronşitcle spastice se aplică o bobină cervicală şi (» IM loculi/atoare prosternai (sau numai bobinele circulare). în serii de pună la 20 şedinţe.7. Se aplic.6. Experienţa practică a arătat rezultate bune obţinute aplicarea Magnetodiafluxului ca tratament adjuvant în diabetul primar l< „grasă".6. Se aplică cele două bobine cin şi o bobină localizatoare pe abdomen.TI ' şi serii de 17-18 şedinţe zilnice repetate de 2-3 ori la interval de l lună.de 12-16 minute. în gastritele cronice se aplică cele două bobine circulare şi o IM localizatoare pe epigastru. Enterocolopatia cronică nespecifică (în stadiile şi formele fără afet echilibrului nutritiv al organismului) şi sindromul de colon iritabil benefici. Li unele cazuri w pot combina formule de cAmp conlln Ililirnipl rilmic.forma întrerupt ritmic. IX. în formele cu hiperclorhidrie se utilizează forma eoni în cele cu hipoclorhidrie .se menţin. AFECŢIUNI ENDOCRINE Diabetul zaharat. rozul aplicării Magnetodiafluxului sunt deosebit de bune.i asemenea de tratamentul cu Magnetodiaflux. cu rcpcluiva serici In l Uioiifjiin cronicA utitmutiformă bcncficiu/A mai ales de forma iuliciupl in> câmpului magnetic.fti Magnetodiaflux un mijloc terapeutic tot mai frecvent utilizat în această pnlo' în ulcerul gastro-duodenal sunt influenţate importante verigi patogen K fac aplicaţii generale cu forma continuă. repetate de 2-3 ori hi i val de l lună. cu repetarea seriei după 2-3 săptămâni şi apoi la 2-3 luni iniei \ această formă de manifestare a nevrozei astenice şi psihonevrozei. repetate în perioadele dureroase sezoniere. în şedinţe de 12-18 min.i zilnice de 17-19 şedinţe. Sunt indicate 15 l K ţcdin|c /ilnic. tiroidei şi suprarenalii Bineînţeles. în pseudoastmul nevrotic se aplică în acelaşi mod ca la truhcolnnn spastice. cu forma continuă. în diskineziile cu hipotonie veziculară se indică formele întrerupt ritm aritmie 12-14 minute. tratamentele de bază . precum i diabetele secundare cu hiperfuncţiune a hipofizei. în serii de 17-19 şedinţe zilnice. IX. se fac serii de 12-14 şedinţe.6. AFECŢIUNI DIGESTIVE Existenţa în patogenia multor boli digestive a unui dezechilibru neuro-ui cu dominantă parasimpatică şi răsunet pe funcţia secretorie şi motorie .dietetic şi medicamentos . . durata şedinţei 12-16 min de 1719 şedinţe repetate la l lună. neinsulinodependent sau care necesită insulina în doze mici. cu forma continua ţi tu durute ale şedinţelor. în şedinţe de 12.

după studii statistice .8. în şedinţe zilnice 12 20 minute şi serii de 14-16 şedinţe. Cum nu există o corespondenţă între manifestările menstruale prin exces sau carenţă şi excesul sau carenţele hormonale di până nu vom dispune de criterii obiective de alegere corectă a regimului de lucru li câmpurilor magnetice în acest domeniu al patologiei feminine. v Se aplică cele 2 bobine circulare şi o bobină localizatoare suprapubian cu Ibrma continuă. cefalee. tk . Rezultate foarte bune s-au obţinut însă în tulburările menstruale la fetiţele pubere. aplicaţiile Magnetodiafluxului reprezintă deocamdată doar tatonări şi nu indicaţii precise. Rezultate mai slabe (sub 40%) se obţin în formele macrolezionale.a 5-a de la terminarea menstrei. Efectele se concretizează prin scăderea procesului inflamator local. oligomenoreea. în serii de 14 l f) şedinţe zilnice. capabil să corecteze dereglarea activităţii nervoase superioare. polimenoreea.r l'ac nplk'ii|ii n«'i«ntl* mi cele cUnifl bobine circulare.). normalizarea exsudatului vaginal etc. cu o durată a şedinţei de 16-22 min. până la 80% din cazuri. a durerii pelvine. forma contituiA. repetate la 1-3 luni. itenie. menometroragia luncţională. tulburări dispeptice etc. în serii de 15-18 şedinţe a 12-20 minute. în dismenoreele funcţionale se obţin ameliorări evidente al ir procent se ridică . forma continuă. Slmliul iicurogcn al hipertiroidici beneficiază de tratamentul »u Miigiiclodiallux. cu forma continuă. HC recomanda 56 scrii pe an. Haimovici şi Măria Andrieş au dovedit efecte favorabile anatomofuncţionale date de aplicaţiile cu Magnetodiaflux în metroanexitele microlezionale. cu începere din ziua n 4-a . Metroanexitele cronice nespecifice. cti iliuiiir de IU l K tnin /linie. Concomitent cu cliorarea sau dispariţia durerilor se înregistrează după aplicaţiile cu •gnetodiaflux şi ameliorarea fenomenelor nevrotice şi vegetative (ameţeli. Studiile de I. IX 6. în luni* cele 3 regimuri de frecvenţă.>rmonală. nu se cunoaşte încă exact dacă influenţează şi dereglarea . Se aplică cele două bobine circulare . Se repetă seria încă la 2-3 cicluri incnstruale şi dacă este necesar se repetă o serie pentru consolidarea rezultatelor «lupă 3-4 luni. Se ştie că efectul favorabil se datoreşte influenţării renului neuropsihic. hipomenoreea.la 69% din cazuri.şi o hohinfl localizatoare pelvină sau o bobină specială intravaginal. Bârloiu). Se fac licaţii generale cu cele două bobine circulare. Tulburările menstruale funcţionale . reglând cantităţile şi durata ciclurilor (R. asuplizarea zonelor pelvine. Utilizarea Magnelodiafluxului în aceste tulburări cu perturbări ale raportului estrogeno-progesteronic au dat rezultate contradictorii.cervicală şi lombară . Seriile se repetă de 2-3 ori la interval de lună. Ili/H-riimitlId.hipermenoreea. tireotrop. jupeilonia şi instabilitatea sistemului reglator neurohipofizar. S-a mai dovedit că Magnetodiafluxul a transformat ciclurile anovulatorii în cicluri ovulatorii. AFECŢIUNI GINECOLOGICE Dismenoreea.

durata şedinţei 15 minul» şedinţe /ilnice pe serie. pruritul vulvar.rww/ri» ttetptctflpe. pe multe zeci de m cazuri. pe 60 de cervicitc cronice ncspecifice (vârstă între 20 şi 43 ani) s-a aplicat Mngnetn după următoarea metodologie: electrod special vaginal. cu mâinile aşezate deasupra ei. într-un studiu efectuat în 1983 de Măria Andrieş şi colab. frigiditatea (cu tulburări de libido. aplicate din ziua a 7-a până în ziua a 21-a a ciclului '* a fost repetată de 2 ori la interval de 3 luni.7. l IX. formă continuă. Fenomenele dureroase particulare sunt de asemenea foni l« influenţate. cu sau fără orgasm). în afara ameliorării până la dispariţie a fenomenelor distonice neunn tative. Examenul citohormonal executat înainte şi după 3 serii de aplic«|ti j Magnetodiaflux intravaginal a arătat un viraj spre normohormonal la W* ca/urile care prezentau aspecte hipohormonale înainte de tratament. în preclimax se înregistrează şi re^lfu ciclului menstrual. în şedinţe de 14-28 min. intensitate de 3 . ca şi a sindromului neurastenic. dispareunia. Tulburările de climax şipreclimax.KM»1 după 6 serii. Se fac aplicaţii generale cu cele două bobine circulare si Im focalizatoare pe abdomen. precum: sindromul premenstrual (în spn sindromul intermenstrual.şi vârful electrodului. In acest donirm manifestări foarte răspândite există o vastă experienţă. numărul şedinţei' individualizează după caz. algiile pelvine fără şuii de leziuni organice. Jumătate din cazurile trainic un beneficiat de alte 3 serii de aplicaţii la acelaşi interval de 3 luni în anul uimft' Simptomele subiective (pelvialgii. frecvenţă 50 Hz.. Efecte deosebit de favorabile au mai fost obţinute cu ajutorul Mnyi diafluxului într-o serie de sindroame şi simptome în care dezechilibrul nein getativ şi psihic au rol preponderent. Utilizarea Magnetodiafluxului în n> tulburări a dat mari satisfacţii prin bunele rezultate obţinute. leucoree. Rfeclelc oli|lnnlc fn trntnmenuil Nulnm| i* iile apnrntiiltii genital la femei prin cAmpuri mngnclice (Ic jonsA Ihn nu determinai continuarea preocupărilor si ccrcctArilor specialiştilor In >> domeniu de terapie. Se prescrie forma con cu cele 3 regimuri de frecvenţe. CONTRAINDICAŢIILE APLICAŢIILOR CU MAGNETODIAFLUX . prurit) s-au ameliorat pnh dispariţie după 3 serii de tratament (47-75% din cazuri) şi au dispărut (l>7.

1. 1. stările hemoragice. 1.Evităm aplicarea Magnetodiafluxului în următoarele cazuri: purtătorii de pace-maker. tumorile maligne. bolile infecţioase. trombocitopenii). 1. leucoze. insuficienţa renală. . indiferent de cauză şi de localizare. bolile de sânge (anemii. 1. 1. stările febrile.

Sharnos. Yasuda.endocrin' mit|ore (ncromcgnlui. epilepsie. Progresele magnetobiologiei pe plan mondial. imn'. Punctul de plecare al studiilor şi cercetărilor efectuate în acest domeniu îl lonstituie rezultatul descoperirii a doi cercetători japonezi .Yasuda şi Fukada -f «re. aceiaşi autori lansează presupunerea că acest doct piezoelectric explică legea lui Wolff (1972) care susţine că structura osului depinde de funcţia sa şi că orice modificare a funcţiei duce obligatoriu la o modificare a structurii sale.electropo/itlve prezintă o osteoresorbţie (Bassett). antrenând formarea sau resorbţia ţesutului osos. MAGNETOTERAPIA LOCALĂ Preocupările conjugate ale specialiştilor din domeniile ortopedici şi (fjoterapiei privind calusarea fracturilor şi rezolvarea pseudartrozelor ne obligă consacram un capitol aparte utilizării terapeutice a câmpurilor magnetice de să frecvenţă în practica medicală. Simondl. ca şi locul privilegiat de care se bucură noastră în acest domeniu prin tradiţia şi experienţa câştigată. în anul 1954. S-a demonstrat experimental că acest fenomen piezoelectric se datoreşte componentei organice a ţesutului osos. alături de interesul general Ircu crescând pentru magnetoterapie. psihoze decompensate. luhorculo/a piilnionarA si cxtrapulmonară activă. Addison. nlraindicaţia se face pe baza necunoaşterii perfecte a modului în care pacienţii [H uşi Ici de afecţiuni ar reacţiona la câmpul magnetic.8. IX.. Există deci şi contraindicaţii dutivc care îşi aşteaptă rândul spre a fi studiate. 2.). care dezvoltă sarcini pozitive pe partea convexl |i sarcini negative pe partea concavă (fig. în acelaşi an.Hidronim. In cazul consolidării vicioase a fracturilor se poate observa că zonele concave (supuse compresiei mecanice) cu încărcare electronegativă sunt sediul tind neoformaţii osoase (osteogeneză). proteina colagenică (l'ukada. Bassett şi Becker consideră că sarcinile piezoelectrice iile osului reprezintă un semnal suficient pentru activarea celulelor osoase. () parte a acestor contraindicaţii nu se bazează pe date obiective teoretice şi u l icc care să ateste eventuale agravări ale acestor boli sub Magnetodiaflux. («•ocioinociloin ele. . Marino). autorii citaţi mai sus au stabilit d acesta reacţionează prin „potenţiale electrice de presiune" când este supus unor tensiuni mecanice exterioare. au stabilit că osul deshidratat posedă proprietăţi piezoelectrice. bunlu HnHcdow. 224). Pornind de la aceste proprietăţi ale osului. fac ca această fapic fizicală să se dezvolte în continuare în folosul medicinii în general şi al hnlnavilor în special. în timp ce zonele convexe . sarcina. Această observaţie a fost confirmată de Bassett şi Becker în 1962 la osul normal hidratat şi la osul „viu".

când Lente a raportat primele trei ca/. Brighton) şi (sau) mod i 11< enzimelor de părţile laterale ale lisosomiale cu punct de plecare în celulch > în stare osului supus la o tensiune „inflamatorie". aplicarea câmpurilor magnetice în scopul osteogenezei rt mstigat tot mai mult teren datorită următoarelor motive: . Aceste potenţiale par a fi determinate de CUM sanguin şi de gradientele ionice extra.este o metodă neinvazivă de introducere a curentului electric în organism. . Becker şi Murray susţin că această n ficare a potenţialului electric se datoreşte perturbării ••• mului de inervaţie locală osoasă (1970). zona fracturată revenind ultima Iu noi Acesta a fost denumit „potenţial de fractură" şi prodid sa sar datora unei perturbaţii locale a activităţii coli normale răspunzătoare de potenţialul stabil de supi« (aceiaşi autori). Pentru evaluarea experimentală a răspunsului osteogenetic au fost utili/ud mai multe metode: 1. afectat în cadrul unei fracturi. existenţa celor 3 potenţiale electrice ale osului („de presiune"). privim! (limularea cu agenţi fizici externi a osteogenezei. După cercetările şi descoperirile lui Yasuda (l')M) au amploare studiile riguros ştiinţifice în acest domeniu. Această mod 111 a potenţialului h'ig.< virării pH-ului sarcinilor electrice diferite celular (Hunt. 224 . de stimulare a endostului. mecanică exterioară.şi intracclulun în caz de fracturi s-a constatat o creştere a poton|ln[ negativ la nivelul focarului de fractură (Freidenh Brighton).. Faptele de observaţie experimentală care au si. După anii '70. Această „negativare" persistă până Iu m Udarea osoasă.potcnţinlc bioelei stabile" sau „de ba/A".•. de stimulare a pseudartrozelor confirmate.ui i Je pseudartroză tratate prin aplicaţii de curent galvanic la nivelul margimlut focarului de fractură. 1. iar după 1970 s-a dezvollnl iplicarea câmpurilor magnetice de joasă frecvenţă în acest scop. 1. Potenţialul de fractură ar fi cel important în studierea şi explicarea stimulării osteogenezei după Becker. „bazai de suprn l şi „de fractură") au permis deschiderea unui câmp larg de experimentare şi ap 11 clinică în utilizarea diverselor forme de energie electrică „electromagneticii agenţi posibili de stimulare a osteogenezei. Consemnăm începutul din anul 1850.Cercetări ulterioare (FreiUcnbcrg şl Urighlui slal>ilit că Iu nivelul osului cxiulă si . periostului sau a corticalei osoase. ai consideră că stimularea electrică a osteogenezei reparatorii trebuie să ţină se < neapărat de integritatea sistemului nervos. în contact direct cu osul. Au urmat mai multe studii şi cercetări experimentale şi clinice. de stimulare a fracturilor recente. respectiv a curentului continuu ji alternativ şi cu impulsuri.Dezvoltarea stabil „de suprafaţă" mai este pusă pi. manifestate Iu supintu|a nuni având o sarcină elcctropo/itivă faţă de cavitatea moţi' (Digby).

a. tumori maligne. 10-15 Hz). Ei scot în evidenţă avantajul metodei de tratament în scopul i plusării fracturilor neconsolidate prin aplicarea bobinelor la suprafaţa corpului (lig. Lechner. Mitchell. Pilla. în celelalte. şi Europa.U dcinoiiNtiu! iiipeiintetilul In vitro In anii 1977*1979 (Pilla. i iMiscnkamp.Aplicarea bobinelor la suprafaţa corpului în tratamentul pseudartrozelor (după Basset şi colab. Bassett ş.M H) . durata şi forma impulsului.au arătat că rezultatele bune se obţin în pseudartroze i până la 81% din cazuri). datorită numeroaselor eşecuri ţinând de apariţia M i lecţiei sau direct de metoda aplicată în sine. j.If ' i . Irocamdată aplicarea metodei. j 11 \ \\ !1\\\\\\\\ * Fig. ~-?>^ ' i l I ' ' ' ' '•"'iV'- f ^JiUiLGAUSS-s \ \ \ . stimulează dezvoltarea lanţurilor ADN în condrocitu si hematii. Bassett. Hui»nott. Becker). Analiza cercetărilor efectuate a stabilit că efectele obţinute se datoresc i Aducerii unor curenţi circulari intermitenţi la nivelul focarului de fractură.). favorizează încorporarea osoasă a calciului.M)() tis şi Irccvcnţc proprii (72 H/.-rliiate in vivo pe câini şi şobolani în perioada 1974-1979 (Bassett. invazive sau semiinvazive (utilizând curent N. Cu ocazia acestor experimentări se subliniază necesitatea alegerii unor niiinetri optimi şi exacţi ai câmpului magnetic: densitatea curentului. activând sistemul electronic control exercitat de nervii periferici (Becker). 225 . frecvenţa Miipului. încercările experimentale clinice efectuate după 1970 în mai multe centre ' i m S..osteomielite. Astfel. pseudartroze . care nstituie stimuli indirecţi ai osteogenezei celulare.U. iln orn) cfl expiiiirit'iulr i iiliin i cclulnrc la eAmpuri electromagnetice cu impulsuri iMiuMnnguliirc dr .A.). . influenţarea favorabilă a osificării a fost confirmată de numeroase experienţe i. i/uri operate pentru etiologii diverse . tumori 1. 11 istice benigne. pe sute de 1. 225) faţă de metodele mai vechi. produce Modificare a calciului la nivelul condrocitelor. Norton şi Pilla se referă la o cercetare amplă efectuată între 1973 şi 1978 pe sute de cazuri. de mai mulţi autori (Kraus. Rezultatele bune obţinute în tratamentul pseudartrozelor au fost comunicate i Ic autorii care s-au ocupat în continuare de aplicarea acestei metode. rezultatele nefiind optimiste şi nejustificând 1.

a dcctro/ilor (l 1% din cu/uri) şi necesitând un marc număr de clei In mim n au aplicat câmpuri de 0. începând din anul 1979. alternativ fi cu impulsuri). din care 54% fuseseră operate de mai multe ori înm e aplicarea câmpurilor magnetice. în sensul unei stimulări care nu se poate obţine . participând astfel In :manierea osoasă similară cu osificarea endocondrală normală.. Tot Bassett şi Mitchell. . câmpul magnetic nu stimulează direct osteogeneza. Se menţionează că forma impulsului curentului din bobinele magnetice art n rol determinant în inducerea curentului în ţesuturi. acesta s-a redus la 5 luni.ilnicc de 12-16 ore pe zi s-a obţinut o calcificare completă într-un ini al de 3 luni la fracturile de tibie neconsolidate şi în 5 luni la cazurile cu pseudarli t echi de 2 ani şi jumătate. v mata incapacităţii prealabile. Procentul rezultatei bţinute. prin stimularea cineticii calciului din condrocite se produce calcifîcarcn isuturilor fibrocartilaginoase în zona de pseudartroză. cu clcctro/i iinpliinla|i ce reiili/wi o < n. La pacienţii trataţi între 1974 şi 1976. Modul de producere a căluşarii prin aplicarea acestei metode terapeutici <te explicat prin: 1. penetrarea vaselor sanguine dinspre marginile osului. durata medie a tratamentului a fost ilt> irca 13-15 luni. osteocite). aceasta părând a aven o nportanţă deosebită în „comportarea" celulelor componente ale scheletului (conrocite. procent obţinut indiferent de vârsta pacienţilor. comparându-se cu cele ob|iin " rin intervenţii chirurgicale. prezenţa infecţiilor şi numărul eşecurilor operuli»> ntcrioare. dar prin calcificaroi brocondrocitelor se elimină orice efect de împiedicare a osificării. de călr« :suturile moi.2 mT si 72 l Iz în impulsuri singulare în pscuclniti > ongcnitalc si 10-15 Hz în trenuri de impulsuri la pseudartrozele udul|iloi plicaţii y. cu riscuri de infec|ic osoa.sfl. Timpul de aplicare al bobinelor a fost de 10 ore pe zi în medie. împreună cu Gaston comunică rezultatele ob|iin« rin tratamentul .exclusiv cu câmpuri de impulsuri electromagnetice al acicnţi cu 127 fracturi neconsolidate de diafiză tibială.unllmiii.. riscim iipcit. 1.de exemplu u diatermia produsă de undele scurte şi microunde. este apreciat ca foarte bun. 87% din cazuri. 1. inului!) cu liaumali/atea corcspun/Alourc.

teoretic este posibilă aplicaţia pe pacienţi cu implanturi metalice. Acestea s-au remarcat din observaţiile şi experienţa fizico-terapeutică rezultate din mai multe studii şi cercetări medicale în domeniu.E. etc. considerăm necesar a le prezenta pe cât posibil. micşorarea semnificativă a dimensiunilor şi a greutăţii. care generează curenţi de electrostimulare şi care pot fi ataşate pacienţilor cu pareze.N. în ordinea frecvenţelor utilizate şi aplicate în acest domeniu. ţin să aduc câteva completări şi precizări privind aplicaţiile curenţilor de electrostimulare. 1. 1. curenţi KOTZ (metoda „rusă" de tonizare musculară). deci nu produc modificări electrochimice macroscopice la nivelul aplicării electrozilor.S. 1. s-au realizat aparate portabile de mici dimensiuni. posibilităţi de preprojţramare automată. nu au efecte electrolitice. l l MM 1 1L X PKO^KKSK ŞI ACTUALITĂŢI ÎN ELECTROTERAPIE Pentru o logică şi coerentă expunere a progreselor înregistrate de producţia ii|)iiratelor de electroterapie. 1. 1. De asemenea. . IKĂBERT. Stimularea cu curenţi sinusoidali (bifazici) este preferabilă celei cu curenţi monofazici (redresaţi).reprezentând aparatul „PARESESTIM" produs de firma germană „KRAUTH-TIMMERMANN"). rectangulari (cu diferiţi parametri). intensitatea (optimă necesară) curentului de stimulare este mai mică decât cea utilizată la undele monofazice. din următoarele motive: 1. faradici şi neofaradici. încorporarea în acelaşi aparat a curenţilor de joasă frecvenţă cu diferiţi curenţi de medie frecvenţă. Cu ocazia expunerii acestor aspecte legate de progresul tehnic din domeniul joasei frecvenţe. Ele produc o stimulare electrică externă care facilitează locomoţia la subiecţii cu pareze ale membrelor inferioare (figura 226 . 1. 1. CURENŢII DE JOASĂ FRECVENŢĂ Aparatele realizate şi furnizate de firmele specializate pe plan internaţional in acest domeniu produc aceleaşi forme clasice de impulsuri: curenţi diadinamici. Progresul tehnic a permis însă realizarea unei aparaturi înzestrate cu o serie de performanţe şi facilităţi (datorită microprocesoarelor) precum: 1. T. datorită existenţei semiundei de seni contrar (cu aceeaşi amplitudine).2. cuprinderea tuturor tipurilor şi formelor de curenţi în acelaşi aparat. X. prin stocarea datelor şi parametrilor caracteristici. „oboseala" musculaturii este redusă. exponenţiali.

X.v. realizate în deceniile 7 şi 3 ale secolului trecut (intci cnţă plană. corecţie di . asemenea.'Ig. vector interferenţial. în schimb. In ceea ce priveşte aplicarea unor constante fizice ale curci 11 • i i ti menţionăm: . CURENŢII DE MEDIE FRECVENŢĂ Dacă ne referim la elementele de inovaţie privind acţiunile bio-fiziologlt i curenţilor interferenţiali. nu este influenţat de tensiunea (microvoltajul) creată între elcctnt*i n/. Declanşarea dispozitivului produce extensia (dorsiflexia) antepiciorulm Dar.curentul cu tensiunea constantă (c. nu se proilti» i/aţiilc neplăcute de iritaţie cutanată. Această formă cu voltaj (tensiune) con nt este recomandată în aplicaţiile terapeutice de electrokinezie şi în templu inbinată cu ultrasunete.) este indiferent la rezistenţa cu! .curentul cu amplitudine constantă (c. chiar dacă variază rezistenţa tisulară dintre elci u « i . .2. interferenţă spaţială şi dinamică. dependent de rezis(oii|« nlară a pacientului.Stimularea muşchiului tibial anterior paretic în leziuni de nerv peronier cu stimul •> electric extern. modificându-se invers proporţional cu aceasta.aţiile cutanate neplăcute (de „iritaţie" cutanată) pot fi evitate sau înlăltuul* nti-o aplicare corectă a electrozilor.) este.11 > •' a ui este modificat de aceasta.c. trebuie să menţionăm că undele monofazice îşi păstrează importai 11 > i >i îlectrodiagnostic. 226 .

„EDIT" . multe aparate sunt prevăzute cu două canale de ieşire. posibilitatea aplicării mai multor modulaţii de frecvenţă şi 1. de medie frecvenţă. permiţând tratarea concomitentă a câte doi pacienţi. apreciem că nu au apărut noutăţi.NONIUS" . . s-au realizat şi se fabrică multiple combine (seturi) de aparate ce furnizează diferite forme de energie terapeutică: curenţi cu impulsuri de joasă frecvenţă.Combină de aparate „PHYSIOMED -ELEKTROMEDIZIN". Datorită echipamentelor electronice moderne cu care sunt înzestrate. De asemenea.toate produse germane. Multitudinea aparatelor concepute fi produse de numeroasele firme produc aceiaşi parametri.produs ceho-canadian etc." . (fig.L.T.lin Olanda. „PHYSIOMED -l LEKTROMEDIZIN". enumerăm câteva modele: „SANCAR" . „ENRAF . se facilitează semnificativ aplicaţiile terapeutice.Combină de aparate „SANCAR" . Pe lângă acestea. radiaţii LASER etc. Astfel.ons. în acest . Mai adăugăm că progresul tehnic datorat utilizării microprocesoarelor a permis şi o altă realizare valoroasă şi importantă şi anume producerea aparatelor de electroterapie portabile. aceste iparate oferă multiple formule de aplicaţie (câteva sute). 227 . 228 .„HUTTINGER". Fig. includerea în acelaşi aparat a curenţilor de medie frecvenţă împreună cu curenţi de joasă frecvenţă diferiţi.„HUTTINGER".). ultrasunete. Distanţă etc. prin stocare de date permiţând prestabilirea parametrilor şi alegerea formulelor selectabile. Noutăţile sunt de ordin tehnico-aplicativ şi constau în: 1. vacuum terapie. „B.Fig. 227 şi 228).

penetraţia tisulară este împărţită în 6 trepte.M. mi i npaiut noutăţi notabile.NONIUS (Olum . precum şi i :xtrem de restrânsă de contraindicaţii. Respectivele date sunt menţionate în cele două ediţii anterioare ale mi>' •rafiei publicate de noi la Editura Medicală şi le reamintim: 1.HUTTINGER (Germania).E) V Această metodă electroterapeutică s-a dezvoltat în ultimii 15-20 de ani.L. Se afirmă (confirmat) că regimul („modul") de tratament cu imputam l •Iede atermice. puterea medie a câmpului electromagnetic generat este de 38 de waţi. „B. Ne permitem să enumerăm doar câteva modele de aparate care furm/i .inctul de vedere al efectelor biologice şi histochimice intratisulare produse. 1. • .1 jcesl mod de aplicare: „CURAPULS 970 şi 670" . care îi conferă multiplele efecte terapeutice cunoscute.• . 1.m< 'perilorice) locale. ulorită progresului tehnic.T. TERAPIA PRIN CÂMPURI ELECTROMAGNETICE DE JOASĂ FRECVENŢĂ (C. Toate datele şi constatările experimentale şi clinice din domeniu (care aparţin mare măsură şi cercetărilor efectuate în ţara noastră).l în H/) şi intensitate (exprimată în waţi). 13" (ceho-canadiun) După documentarea şi experienţa noastră. trebuie să mcn|ioiKlm cfl apanilclc ele tnulc senili1 lulm Jc liniile firme spcciali/atc oferă utili/arca acestei energii si în „regim" cu impui l'lslivorba de impulsuri rectangulare. In n ntensitate de lucru a aparatului între 293 şi 975 waţi. durata unui impuls este de 65 microsecunde.4.ENRAF . deoarece efectele termice sunt evitate în ni ilccţiuni. Acesta are nişte caracteristici f\> ipeciale. .. 1. permit o abordare mai puţin restrictivă a afecţiuniloi irecum şi tratarea zonelor cu implanturi metalice.E. rămân valabile. frecvenţa impulsurilor este dozată în 6 trepte. Acestea produc o ameliorare mai semnificativă a irigaţiei s. cu parametrii lor specifici: frecven|fl (eii ii:il.X ». 1. pauzele dintre impulsuri sunt variabile în trepte diferite (de la o duralA ile 15 de ori mai mare decât durata trenului de impulsuri până la o frecvenţă de 80 |if ccundă). 1. dar şi efectelor terapeutice obţinute (în patologiile cărom se adresează această formă de tratament).modul" de tratament cu impulsuri furnizat de aceste aparate nu este identic cn •cali/at de aparatul american DIAPULSE. penetraţia maximă a câmpului electric este de 20 cm. prezentate în precedentele jufi ediţii ale monografiei.}. X. am constatat că din . Din materialele de specialitate parcurse şi analizate. i u.J.TI l liRMOPULS E" . TKKAIMA C'U ÎNAITĂ I'KIX VKN |A In iiiTSI domnim. sunt îndrituit să sublinicv . la intensitatea maximi c lucru de 975 de waţi. avantaj important.

A. 229 .M.E. J. Conic.F s-a dezvoltat. în acest sens. W. Goraj. Mitchell. cu versiuni portabile. putem spune. Krauss. . W. Karspzzac. în consecinţă. având ca indicaţii terapeutice afecţiunile inflamatorii durei ie cronice şi acute. Basset. "umbrea regenerării tisulare. a potenţialului du Ptiunc membranal. după instrucţiunile menţionate în prospectele de utilizare) (fig. J. s-au efectuat studii şi cerceF90200J 6 KASYA tări aplicative privind utilizarea C.F. J. tehnice şi aplicative ale magnetoterapiei generale nu tli Icră mult de studiile şi cercetările româneşti în domeniu.programarea de multiple şi diferite aplicaţii.M. cu rezultate publicate în 1991).potasiu.Germania. s-a dezvoltat producţia şi utilizarea aparatelor de electromagnetoterapie locală. Strabuzynska . P. Brighton.J. m P*I«» efecte blofi/Jologice inii utisuliuc se ulirmA cfl ir fi •lilAlourcIc: creylcicn neimettl>ihiA|ii nicmbrunclor celulare. creşterea consumului de oxigen celular şi a fluxului sanguin. Rezultatele au fost mai mult sau mai puţin concludente şi au variat de la Mludiu la studiu.Iugoslavia). . Beker. s-au dezvoltat în schimb uplicaţiile locale ale electromagnetoterapiei. Krauss şi colaboratorii din Miinchen. Nliiniilaiea pompelor de sodiu . Lechner.Itali». V Veselovici . neuropatii şi angiopatii periferice. terapie locală „ASAEASY LINE" . (B. în plus. Dacă bazele teoretice.Polonia. (iaston şi alţii) menţionate anterior în capitolul respectiv. Progresul tehnic a condus la realizarea şi fabricarea unor echipamente şi aparate (datorită microprocesoarelor încorporate) care permit: .antiinflamator. S.Aparat pentru electromagnetocu 50-90 variante selectabile. Strabuzinski . «ileriopatii aterosclerotice etc.consolidarea fracturilor (cu scurtarea duratei de calusare cu cel puţin 40%). S-a încercat extinderea aplicării C.Potici . Din aceste acţiuni biofiziologice derivă principalele efecte terapeutice în >i licaţiile locale: . Schultze .F în tratamentul unor tumori osoase primitive şi metastatice (W. 229). sunt citate şi menţio nate modele cu 255 de variante posibile şi Fig.E.• Extrem de iiiiu>ilg. utilizarea locală a C. spectaculos.Lupa. Pilla. utilizabile şi la domiciliul pacienţilor pentru tratamentul unor afecţiuni localizate (bineînţeles. Murray. cu succesiunile con•ciilivc (favorabile).J. într-o serie mai largă de afecţiuni: imlroame tendo-miofasciale dureroase. Lentz.E. Pe baza cercetărilor şi studiilor succesive efectuate de o pleiadă de cercetători (Jasuda. Norton. Fukada. Friedenberg.M. Kiwerski. G.

.M.aplicarea ulmullnnA şi indcpcntlcnin pe 2 canale diferite In cnledoi pfl('l«d dro-lalfl (dar cu patologii diferite.4-6mT. în plicaţiile medicale. solenoizii mari. X.L.F.7-15 mT (în funcţie de tipul nuli noidului). LASERTERAPIA LASER-ii au fost aplicaţi în medicină după anul 1960. . ROMÂNIA B.100 Hz 20 Hz (media valorilor pentru cercetare clinică). . Valorile intensităţii sunt în funcţie de tipul şi mărimea aplicatorilor solenoltfi.D." MAGNETODIN ITALIA ITALIA GERMANIA 1. 1.60 Hz A. .50 Hz 0.5. Orientativ.5-15 mT (în funcţie de tipul »iii> noidului). în funcţie de intensitatea radiaţiilor LASER. NOTĂ 1.CANADA 1.20 mT valoare medie. Aplicaţiile medicul» Ic LASER-ilor au cunoscut o dezvoltare continuă în ultimii 10-20 de ani. „P.A.4 mT pentru solenoidul ccrvu H! 2 mT pentru solenoidul lotului i 20-23 mT pentru bobinele Im i . pentru exemplificare şi comparaţie.A. deci şi cu programe diferite).S. 1.5. 1.J. Parametrii aplicaţiilor se stabilesc individualizat în funcţie de afecţiunii ratată. menţionăm câteva lipuH modele de aparate de diferite provenienţe: Model M.M.E.70-100 mT valoare maximi psin . „EASY LINE" A.S. biologice şi fiziologice (teoretice).mgimi de undă cuprinse între 100 nanometri şi 2 milimetri (deci un domeniu pcctral foarte „îngust").F. . Medicii trebuie să studieze caracteristicile aparatelor. introducând iurliii Hi'lccla|i corespun/fltor. în terapia cu LASER-i de putere (intensitate) mică sunt folosiţi în general cel u valoare de „lucru" de 10-90 mW (rareori câteva sute de mW). Indicaţiile terapeutice sunt aceleaşi care sunt prezentate la capitolul cari ratează domeniul C.T. variază efectele biologice ţi nplicit indicaţiile medicale (diagnostice sau terapeutice). Este vorba despre radiaţii electromagnetice coerente „monocromatice" cu .T. 09 CEHIA . Intensitatea şi efectul acestei radia|ll cpind în primul rând de puterea (intensitatea) radiaţiilor emise. radiaţia LASER incidenţă pe ţesut produce o serie de procent mec. Ţara producătoare Frecvenţa 50-100 Hz Intensitatea .

stimularea metabolismului celular (singur sau Hsociat cu magnetoterapia) şi a circulaţiei arterio-venoase. Indicaţiile LASER-terapiei în aceste patologii se bazează pe următoarele efecte: antialgic. cu Argon şi Kripton. calcificări intratendinoase). Domeniile medicale de aplicaţie sunt multiple: oftalmologie. 230 şi 231). ortopedie. stomatologie. întinderi şi Miiituzii musculare. cu Rubin etc. în aplicaţiile medicale. absorbţia parţială intratisulară (în apa tisulară sau în absorbanţi denumiţi . LASER-ul ilc mică putere este considerat a fi un mijloc terapeutic asociat în cadrul balneoli/ioterapiei. dermatologie. cardiologie. ii ilm NC datorea/fl unorcitmctcristici specific* estor radiaţii. . radiaţia LASER poate suferi patru procese importante: reflectarea la suprafaţă. retracţii cicatriceale.Neon şi/sau cu iliode LASER. mărimea expunerii radiante. i > R.continuu sau cu impulsuri.evident . antiinflamator. disipare intratisulară. Tehnica de aplicaţie trebuie . în acest domeniu sunt utilizate instalaţiile cu Heliu .Neon.urologie. în tratamentul bolilor aparatului locomotor (artroze. „transmisie" intratisulară. Instalaţiile cu LASER-i sunt înzestrate cu o serie de surse generatoare de ningie diferite (cu CO2. 1.L.. Fig. ginecologie .1.de tipul hemoglobinei şi melaninei).Aparat laserterapie cu sondă tip „AŞA"-Italia. Intcracţia IUră contact cu tegumentul tratat. '/nofori . 1. regimul de funcţionare . tendinite.§ Aplicaţiile metli . durata şedinţei etc. suprafaţă de iniiliere. Inclusiv tipul „sondă" (fig.). cu Heliu . frecvenţa de repetiţie a impulsurilor.să ţină cont de procesul patologic tratat şi scopul urmărit. 230 . Aparatele utilizate au emiţătorul radiant de diferite modele şi dimensiuni.) în luiK'ţic de care şi parametrii caracteristici au valori diferite (putere. neurochirurgie. Strălucirea inu-iisrt pmpiiclule care poate fi utilizată pentru focalizarea ulcior (proces majorai semnificativ cu ajutorul fibrelor optice).

îl i trebuie menţionată în prospectele de utilizare ale aparatelor respective. Densitatea de energie pe suprafaţă trebuie ' temenea cunoscută şi respectată. Durata şedinţelor este şi în funcţie de evoluţia afecţiunii sub tratament.Aparat laserterapie cu sondă tip „B. în tratarea proceselor mai profunde. arii Hor şi altele. 231 . precum şi a experienţei căpătate în urma numeroaselor tratuniPhl» fectuate pe diferite afecţiuni şi cu diferite aparate.T. epicondilitelor.Fig. Penii i : facilita aplicarea cât mai adecvată şi corectă a LASER-ului la parametrii cei 11 . Astfel.* utilizează aparate mai performante. modelul 2000. retracturilor cicatriceale. se recomandă aplicaţii cu puterea cuprinsă între 10 şi 25 mW.T. Pentru clei :imulator (local). pentru a realiza o penetraţie de 5-7 1 0 ».L.1-200 Hz frecvenţa. I . adică în jm OmW. Parametrii prescrişi şi aplicaţi s-au stabilit pe baza studiilor teoretic» ilill cest domeniu. (modelul 10).>triviţi. calcificărilor iun ndinoasc.L. se recurge la modularea frecvenţelor.T. 50 mW puteien : sondă şi 0. int speci licate următoarele caracteristici: 830 nm lungime de undă. se recomandă frecvenţe de 5 Hz. la o putere de penctrn|li * idiaţiilor din acest spectru de 2-4 mm. iar pentru cel analge/li liorelaxant. destinat tratamentelor în ortopedie şi recupenih . i ecvcnţc cuprinse între 5 şi 10 Hz. se aleg puteri mai scăzute. în tratamentul afecţiunilor superficiale. deoarece şi această metodă terapeutică trebuie să fie individuali/ni prc exemplificare. Menţionăm că aceşti parametri sunt specificaţi peni ili/area aparatelor din gama B. care să furnizeze puteri minime de 25 iţi i funcţie de efectul urmărit. .a aparatele din gama B. cu o serie de 6-8 şedinţe. bolii Dupuytren. durata şedinţei lin ilculată automat de aparat. 2000". . în tratamentul tendinitelor. contuziilor musculare. pentru emiţătorul tip sondti <• icctrul de radiaţie în infraroşu. s-au întocmit tabele cu diferite diagnostice şi entităţi nosologice tralii» ceasta este de fapt o standardizare şi considerăm că trebuie să aibă un canu l 'ientativ. în tratarea afecţiunilor aparatului loconioi :easta trebuie să fie de 3-5 J/cm2.L. frecvenţe de 10 Hz.

durata impulsurilor: în general între 50 ns şi 200 ns. 1. au fost făcute o serie de aprecieri 11 ocazia Congresului Naţional de Medicină Fizică. . TRATAMENTUL CU LUMINA POLARIZATA POLICROMATICĂ (P.local şi general . denumită lumină polarizată policromatică. care a avut loc la Sinaia.6. în cadrul căreia au fost prezentate de reputaţi specialişti zece lucrări i litiţifice. în ceea ce priveşte efectul aplicaţiilor de raze LASER în tratamentul i i'cţiunilor aparatului locomotor în ţara noastră. în noada 5-7 octombrie 1992. Trebuie să ăugăm că într-o serie de comunicări s-a menţionat şi recunoscut asocierea icdicaţiei antiinflamatorii în tratament.ajustabilă între l Hz şi 10 000 Hz. dimensiunea regiunii tratate. reumatismul inflamator. X. sisteme (modalităţi) de aplicare . puterea (intensitatea) de emisie a radiaţiilor: ajustabilă în diferite trepte.D. .! \ . asuplizant. o secţiune a Congresului a fost consacrată acestei i'ioblematici. = POLARIZED POLYCHROMIC INCOHERENT LOW ENERGY RADIATION) încercările şi strădaniile de lărgire şi diversificare a utilizării energiilor radiante i actul terapeutic au dus la punerea la punct şi chiar la aplicarea medicală a unoi koi forme de energie luminoasă.ilccţiuni precum reumatismul cronic degenerativ. în orice caz. O manifestare ştiinţifică de anvergură în acest strict domeniu nu a mai avut c în ultimii zece ani. lungimea de undă: în diferite trepte. 1. antiinflamatoare articular. Cu această ocazie.\ (Viccn/. Există modele care.R.(cu mod de proiecţie iilical sau orizontal). în funcţie natura afecţiunii. în ansamblu. între 650 nm şi l 000 nm.frecvenţa impulsurilor .I. încorporând toţi parametrii procedurii. oferă (prin micro^hiocesoare) până la 999 programe diferite selectabile de aplicaţie. 1. rezultatele obţinute (cu instalaţiile iVute în dotare) în acest domeniu de patologie au fost neconcludente. i re l mW şi l 000 mW (puterea maximă pe sondă). petăm. i idiul evolutiv al bolii etc.i mihiliiA|i terapeutice liiih.. suferinţe ibarticulare vizând efectele antialgice. La acel moment se aprecia că.' Aparatele ftirni/ftlp I | P Im. Balneoclimatologie şi -•cuperare Medicală cu participare internaţională. în toate aplicaţiile parametrii trebuie selectaţi individualizat. n i i - modele de npanilc hxe (slaţionarc) şi portabile. regimul de radiaţii: continuu şi cu impulsuri. Au fost prezentate rezultatele aplicaţiei LASER-terapiei într-o serie de . completate de pertinente intervenţii ale unor competenţi medici ortopezi.E. 1. . 1. profunzimea procesului patologic.

1. Parcurgerea şi analizarea acestora mi-au relevat faptul că sunt standai'l stângace şi nu au fost elaborate de specialişti serioşi din domeniile respectiv. Spre deosebire de sistemul LAŞI !•' < rndi:i|ii electromagnetice coerente.F. Din păcate.E. epicondilli miulgie cervicală.R. stimularea potenţialului de acţiune al membranelor. celulita gambiarâ. Domeniile de indicaţii sunt cosmetica şi medicina. Prin această metoda. stomaloli plăgi chirurgicale.ea/A luminA ) > • Aceasta se reuli/. 1. rezultaţi i favorabile au fost nule. durata aplicaţii l numărul de şedinţe recomandat. dozarea energiei luminoase se exprimă în miliwaţi/cm2 şi se face 11 \ 11 ile mărimea suprafeţei cutanate.. l posttraumatice. Cazurile au prezentat următoarele suferinţe: lombalgie vertebrogenă activ -mi miofascită sacroiliacă dureroasă. reumatologie. 1.5 cm. . Personal am testat clinico-terapeutic un astfel de aparat pe 15 pai i respectând toate elementele tehnicii de aplicaţie. abarticular.ea/. intensitatea sursei şi distanţa de la sursă la MI • tratată. . policromatică. tendinită simplă scapulo-humerală. monocromatice. stimularea regenerării tisulare. intensitatea sursei de energie (furnizată de o lampă cu halogiu) constantă: 20 waţi la modelul I şi 100 de waţi la modelul II. sistemul BIONK > lumină incoerentă. S-au alcătuit tabele cuprinzând entităţi nosologice.. intensitatea energiei emise pe suprafaţă este de 40 mW/cm2.L. puterea de penetraţie în corp este până la 2. (luxului sanguin. Caracteristicile principale n i. ndicA raze luminoase ţi o inicA parte din . şi LASER-i: creşterea permeabilii»1 branclor celulare. Nu au fost aplicate alte proi < pe zona tratată. Aplicaţiile medicale sunt recomandate în dermatologie.J.A prin utili/area în principal a proprietăţii de ivll> >• luminoase (oscilaţii electromagnetice) prin mai multe planuri para le K i • i • de oglinzi sau filtre (din diferite materiale). 1. O. degenerativ.lliuuln do emiNio n nceiteia are lungimi de undi cupnnuc Intre 4()o nmiomclri. Nu intrăm în amănuntele tehnicii de aplicaţie din care însă mcn|lt următoarele elemente: focarul de emisie se aplică la o distanţă de 5 cm de ment. suprafaţa de emisie a capului emiţătorului este de 18 cm2. i luminoasă emisă va fi polarizată.spectrul iiilruroşu Sistemul si dispozitivele concepute si produse ulili/. -c dispozitiv sunt următoarele: 1. perpendicular şi fără a se mişca în timpul aplicaţiei. în număr de 7-12 şedinţe zilnice.M. Hfectele biofizice şi biologice descrise sunt aceleaşi ca cele ol aplicaţiile terapeutice cu C. status post-entorsă. ()Y'. Spectrul afecţiunilor aparatului locomotor i foarte larg: reumatism inflamator. durata unei şcdinjl | în general de 4-6-8 minute (în funcţie de natura şi gravitatea afecţiunii! recomandă 2 aplicaţii pe zi. în reţeaua comercială din ţara noastră a pătruns modelul Bioptron 11 >c cu filtre colorate) furnizat de firma Zepter. discopatii lombare.

. pentru a nu fi influenţat de rezistenţele variate ale diferitelor structuri (neomogene) ale organismului.curent slab. fiind conectat la echipamentul ultrtsonic. 1.IMPEDANŢĂ .GLOSAR DE TERMENI 1. j (16) . .particularitate bioelectrică a ţesuturilor care reprezintă o rezistenţă tisulară la trecerea curentului.valoarea de câmp magnetic al unei bobine („impedanţa" unei bobine).CURENŢI STOHASTICI . 1. „proiector". i" i .curenţi de joasă frecvenţă Trăbert cu parametri bine precizaţi şi cu caracter analgetic.cu electrozi plasaţi în poziţii neschimbate. Este un component care. 110) .SNET . r f *) CURENŢI DE ULTRASTIMULARE .cu permeabilitate magnetică redusă. supraunitara.TRADUCTOR . cu intensitate sub 50 mA şi tensiune sub 100 volţi.curent cu variaţii ritmice ale intensităţii.cu permeabilitate magnetică crescută.curenţi rectangulari. CURENŢI MODULAŢI . .raportul dintre durata impulsului şi perioada de repetiţie.defineşte un dispozitiv destinat să convertească o formă de energie oarecut în energie ultrasonică sau invers.curent cu intensitate constantă şi sensul neschimbat.INDUCTANŢĂ . COEFICIENT DE UMPLERE . (1 2) . fiind mai mare la frecvenţele mici şi mai mică la frecvenţele mari. ea depinde şi de frecvenţa curentului. subunitară. 1. la ultrasunetele cu impulsuri. fiind legată şi influenţată de existenţa unei capacităţi. ii CURENT UNIDIRECŢIONAL .stimulare nervoasă electrică transcutanată (TENS în denumirea internaţională). • CONDUCTANŢĂ .curenţi aperiodici (neregulaţi). „aplicator" sunt improprii. cu pantă ascendentă verticală şi platou orizontal. . ( I I ) . t) CURENT CONSTANT . Denumirile dM utilizate de „cap emiţător". transmite unda ultrasonică şi recepţionează unda ultrasonică reflectată. dar mai complexă decât rezistenţa electrică propriu-zisă. 1. frecvenţă sau durată. realizat în mod special de unele aparate. element foarte important în acţiunea şi efectele terapeutice ale diferitelor domenii de frecvenţă.proprietate a ţesuturilor de a permite o mai bună trecere (străbatere) a curentului electric. APLICAŢII STABILE .SUBSTANŢE DIAMAGNETICE . CURENŢI DREPTUNGHIULARI .SUBSTANŢE PARAMAGNETICE .curenţi de joasă frecvenţă cu variaţii de amplitudine.CURENT VARIABIL . „localizator".

m i. Editura Tehnică. 1980.C.Fi/iologie. Al U.SCU M. 263. luhleau N. DANZ J. fascie 5. Zeitschrift fur Physiotherapie nr. Editura Tehnică. L. P. . L.Tranzistoare . 5. C. Acta orthopedica IMjticii.întrebări şi răspunsuri. Bucureşti. Ed.. l I I .S ULR1KE. K. Bucureşti. Bcani J. 1979. 511-523.Electrotherapie. v M. Zeitschift • l'hysiotherapie. Bucureşti. 4-eme edition.SKLKCTIVA AMD P. . Kinesitherapie scientifique nr. 1967.Iniţiere în tiristoare. IIIARI) J. 1974.Actions des champs magnetiques (Puissances-Frequences). . . TĂNÂSESCU T. Miiuiireşti. Dosierungsstrategie einer Ultraschalltherapie.. i-hoslovak Academy of Sciences. 209. 1977. l I I. . (TENS). Zeitschrift IUr Physiotherapie. 2. Maloine S. 1979. . A. Manual pentru şcolile tehnice sanitare. . 1969. şi colab.Schmerzmodulation durch elecktrische Reize und Ultraschal. . Bucureşti.IN J. Hriets autonomes sur divers organes du corps.. l MS.. . LANGE A. 1978.SMOLENSKI U. . Bucureşti. .Objektivierung differenzierter Kurzwellentherapie mittels Thermovision. R. 4. I I. I«K3. ZACHAR J. Lapresse thermale et climatique. bobine. GUTTLER P. 11 K l'. . . Zeitschrift fur Physiotherapie. şi colab. Editura Tehnică. -Repair of non-unions by pulsing electromagnetic fields. ni.Editeur. . p.Biofotonica. p. Bucureşti. l . p. nr. II. 2. 1970. MlvtJDON M. REYMOND J. . . Prague. nschift fur Physiotherapie nr. . t'. Zeitschrift fur Physiotherapie. Editura Tehnică. II. 1976. 2. K. p.fact or fiction? New Scientist. şi colab. nr. p.. 4. GUTTLER P. 1979. A. Editura Malicală. 2.Tuburi electronice.Electropyhsiological methods in biologica! research. K. The Journal of bone andjoint surgery. l11 C. p. Editura ALL Educationel. 1965. p. Editura Didactică şi Pedagogică.Balneofizioterapie. I M. l ( > | . 5. STERNECK S. . 706-724. şi colab. Editura Tehnică. 1976. l I I .Entwicklung der Elektrotherapie. Ml'. i-SCU T. .Treatment of United Tibial Diaphyseal Fractures with Pulsing ElectroiiiiiKiiclic Field. 259-264. Zeitschrift fur l'hysiotherapie. nr. Rezistoarc. condensatoare. Mlcctroteranie .. 1963.Transkutane elektrische Nervenstimulation. . 1983. Zeitschrift fur Physiotherapie. Zeitschrift fur Physiotherapie nr. voi. 4.. p.Healing by electromagnetism . . I I.Amplificatoare de audiofrecvenţâ. PETRAN M. . . Editura Tehnică.Fotodermatoze. • illANNA . 4/1976. . I1 K AS D.. 1970. nr. 79. PRESURĂ L. KNUPPERTZ B. Bucureşti.. M .1982. 63-A.Untersuchungen zur analgetischen Wirksamkeit stohasticher linpulsfolgen. piiris. 1972. 1979. nr. a Il-a revizuită. 166-167. 343.Fibel der Elektrodiagnostik und Elektrotherapie. L. 89. 1999. GALLIES R. BISSCOP G.. 1981. M l l'. . nr.Zum Entwicklungsstand der Elektrotherapie. Bucureşti. .Transkutane elektrische Nervenstimulation.Die Problematik der subjektiven und objektiven Dosisstufen in «Ier Kurzwellentherapie. 1978. 1979. Dresden. otll. A I I .A.Stabilizare de tensiune şi de curent. Tome 44.

.

muşchi neted şi ultraviolete. 377. 5. REITMANN U. . I1ERSCH B. . nr. ni iiu'illt Ineiinpudiiiliy «iliiwct»ncâ|il. 281-284. Zeitschrift fur Physiotherapie. Jena. 1983. a. 289-291. WIEDHNHOFT 1NGELORE. G. WEISTOCK R. KNOCH H.. 1981. nr.Ubersicht Uber die sowjetische Literatur. I-'KICK G. 1978.. P. H.ytenagreggation. Electrotherapie.Circuite integrate .Moderne Ultraschalldosierung .1983. R. .Electronică industrială fimilnn Kdituru Didactică şi Pedagogică..întrebări şi răspunsuri. 7. 5. LANGE A . Juutiml ollhe of 1'ootSi 'iliii». Clinical Medicine. I..n Krankheitsbildern. Bucureşti. FRICK. iif l august 1982. IIHDENIUS P. bcmindţfi vertebragenen Reflexsyndromen.. LOBELL M. LANGE A. Zcilirlilf« fur Physiotherapie. KAPLAN E. IWO. 1978.Differenzierte Anwendung der Elektrostimulation bei Bewt storungen. . nr. nr. p. LICHT S. 1977. UiMy«i Med. G. DUMITRACHE I. .Fysiatrie.Einsatz der TENS bei ausgewăhlten orthopllilu»|k{. 5. Bucureşti. Zeitschrift fur Physiotherapie. GOCiA CÎH. Bucureşti. p. . Editura Tehnică. . LANGE A. M. KNAUTH KATHARINA şi colab. nr. . J. voi. i i.. 1972. COMTET J. VEB 1111*14 Fischer Verlag.. ('Attipiinle nwgncllco pulmilimre şl Important» lor pentru m IlippociBlcM.Uber die therapeutische Wirkung der diadynamischer Stroiumi ţa Bănderverletzungen des Fiises. IIORENTZ L. 8. .Praktische Anwendung und hi Ergebnisse der transkutanen elektrischen Nervenstimulation. GĂBURICI V. 331. February 1972.hMMAN J J. Zeitschrift fur Physiotherapie nr.Zur Beeinflussung von niederfrequenten Reizstromtherapiegerillr iltyft Kurzwellentherapiegerăte. 2. 5. July l 317-321. A preliminary report. şi dispozitive semiconductoare.Diagnostice Moglichkeiten der Mittelfrequenzreizung. 301 1(11 HIBBERD R. şi colab.Therapeutic electricity and ultraviolet radiation.. MOYEN B. nr.Clinical Evaluation of Diapulse as Adjunctive 'H' following Foot Surgery. 6').The Adjunctive Application of Diapulse Therapie for Foot Traumas. 58. VARTIC R.Erfanrungen mit der synchronen Kombination von Ultraschall und KI in der Behandlung verschiendener Schmerzsyndrome des Bewegungsapparatcs.OKIiA S. Praga. 44025. .Hămatologischc Hehi Ultraviolettbestrahlung des Blutes unter besonderer Beriicksichtigung der Th /. 1979. HENTSCHEL R.La stimulation electrique et electromagnetique de l'osteogenese. t \»ţ<* Pediatry. .G. . . l. ... 1967. Editura Tehnică.vol. voi. G. 4. şi colab. IPSER F. Pflaum Verlag K. p. URSULA .HRT O. Bucureşti. Zeitschrift fur Physiollit'ifi|ijnr. l'"" I'VI KI / U. 1980. MILLEA A. IV.Pulsed High Frequency and Routine Hospital Antibiotic Therapy in the niiiimgc ment of Pelvic Inflammatory Disease. "echniques chirurgicales orthopedie. LILIUS H.. p.Therapie mit Ultraschall. nr. l 'J M HOPPE K. nr. G. p. J. J. 5.. Zeitschrift fur Physiotherapie. 1983. 1982. 117.. 2. Acta Belgie* modic* i 6 n r. . Miinchen. Paris.Erfahrungen mit der Elektropunktur bei funktionellen. POPESCU C. şi colab.Prosluglandinc. 1981. voi.. şi colab. si colub. Zeitschrift fur Physiotherapie. G. 6. M...17. /n fur Physiotherapie. (ilI. . . KONKI M l . 5.Electrotehnica pentru radiotehnicieni. VĂTĂŞESCU A. I1lilDHNREICH E. . 1975. p. nr. 1978..I. JASNOGORODSKY V. Editura Tehnică. IIKIDENREICH E. Zeitschrift fur Physiotherapie nr. .Tuburi cir. E. p. 1972. Journal of the American Pediatry Association. . . 5. Current therapeutic research.Some preliminary investigations on the therapeutic effect of pul1» waves in intermittent claudication. VASILIU E. FAMAIiY J. 16 . Zeitschrift fur Physioil nr. 1964. Chir. Elizabeth Licht Puhllili» 1959. HEYDENREICH A.

POPESCU M. i I'. \SILESCU V. W1NTERFELD H. 8. G. 1971. i KA L. .baze şi prime rezultate. October 1974. Bucureşti. Editura Medicală. Editura Medicală. l.. Editura Medicală.. •JGHE T. Timişoara. Editura Tehnică. . MĂRGINEANU D. Zeitschrift fur Physiotherapie. 1983. Pentru perfecţionarea profesorilor. A I. voi. Annals of the New York Academy of Sciences. şi colab. 1983. . lURZA M. Bucureşti. Bucureşti... . 60..-KÂIHJU" > n \ UtIII/arcauparalclorTURRS 10ţiRSI2lnclcctrodiagnosliciil pi in stimulare şi clo 1 1 . BIRĂU O. DAVID E. 10. T. 1980.V. 'I)Y D. voi. şi colab. 1983.Dispozitive semiconductoare. Bucureşti. Bucureşti. IUIII. FULTON F.Electronica. Bucureşti. Caiet documentar de electroterapie. Third Edition.1(11 )H i i> CloeiOl Nnpnui. . Manual de utilizare. -Stabilizatoare de tensiune.Introducere în neurobiofizică. 1981. 1957. Editura Tehnică.Curenţii interferenţiali de medie frecvenţă. 309-310. p. P.Dispozitive semiconductoare. Editura Medicală. Bucureşti. Editura Tehnică. . •MLliSCU A. 1969. . Editura Tehnică. i K A I. l HI E. 1 1 1 OM H.RC 01.A. BĂLTĂCEANU G. august 1968... l. p.in upic. l.. Bucureşti. 1980. Editura Medicală. l LETT Z.. CÂMPEANU A.Pulsed High Frequency Electromagnetic Energy for Adjunctive Care of Foot Lesions. Editura Tehnică.. CONRADI E. H. ŢETCU N. Bucureşti. CONSTANTINESCU GH. VASILIU E. 1964.Rehabilitation Medicine. nr. Bucureşti. . . ediţia a 1 8-a.und Gleischschallbetrieb bei de Bchandlung der Gonarthrose. . Electromedica (Siemens). Journal of the American Pcdiatry Association. 1964. CÂRCU T.Manualul muncitorului electronist. Caiet documentar de electroterapie. IC H. 1979. W l LSON D. RATEŞ L.. Editura Facla. Bucureşti.. 1980. 1983.. 238. . 1982. .. I.. p. 1970. şi colab. . HOFFMAN L. 1963. POPOVICI AL. Mosby Company. Bucureşti. voi. GEORGESCU G. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 1981. nil. iVK'IU L. Physiotherapy. Caiet documentar de electroterapie... Bucureşti. voi. 575-580. . 159. . şi colab. II. BODI I. POPESCU M. . STAN F.Condensatoare. A. Electromedica (Siemens). VĂTĂŞESCU A. nr. nr. J. H. 1 482. nr. VASILE A.. 3. 1974. GHEORGHIU V. CIOBANU M.Curentul interferenţial stereo . W l LSON D.Fundamente şi metodologia de utilizare terapeutică a aparatului Magnetodiaflux. 1981. .Vergleich der Wirkung von Ultraschall im Impuls . /ULLI L. . .CU M. .. Editura Didactică şi Pedagogică. şi colab. nr. voi. . îiSCU M. Editura Medicală.Semiconductoare şi aplicaţii.Circuite electronice.Fiziologie medicală şi biofizică.. J.Iniţiere în microelectronică. 1975. HAUL1CÂ I. Editura Tehnică.Comparison of Short Wawe Diathermy and Pulsed Electromagnetic Energy in Treatment of Soft Tissue Injuries. Bucureşti.Patologia sistemului nervos vegetativ.. Editura Tehnică.Fizioterapie. . Bucureşti.IIE R. C. 11. oct.Iniţiere în dispozitivele semiconductoare. îl C. MULESCU U. '. Saint Louis. POPESCU C. Editura Tehnică. Bucureşti.Terapia cu curenţi interferenţiali stereo . 58.The effects of pulsed electromagnetic energy on peripheral nerve regencration.. Kleclrtmki mcdlmlâ. .un nou procedeu în electroterapie.