NICOLAE BÃNESCU ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN VOL.

I
IMPERIUL CRESTIN si ASALTUL INVAZIILOR ( 313-610 )

NICOLAE BÃNESCU (1878—1971) sI SINTEZA SA DE ISTORIE BIZANTINÃ Era în zilele Congresului International de Studii Bizantine tinut la Bucuresti la începutul lunii septembrie a anului 1971. Organizatorii acestui Congres - al XtV-lea în seria generalã a Congreselor de bizantinisticã - îl denumiserã si „Bucuresti II", având în vedere faptul cã prima întrunire internationalã a bizantinistilor avusese loc tot la Bucuresti, în anul 1924. în dupã-amiaza uneia din acele zile însorite, o sedintã plenarã a Congresului avea loc întru-unul din amfiteatrele Facultãtii de drept situat la parter, în partea de rãsãrit. Pe la mijlocul sedintei, în timpul unei comunicãri, pe usã a intrat un tânãr congresist - Matei Cazacu, din câte îmi amintesc eu. El s-a îndreptat cãtre presedintele sedintei, spunându-i ceva cu o voce imperceptibilã pentru participantii din salã. Scurta discutie particularã dintre cei doi s-a încheiat repede, în acelasi timp cu textul comunicãrii prezentate de cãtre unul dintre congresisti. Dupã acel moment, înainte de a anunta titlul comunicãrii urmãtoare, presedintele sedintei, care era profesorul Giuseppe Schiro de la Universitatea din Roma, s-a ridicat în picioare, aducând la cunostinta întregii adunãri, cu o voce gâtuitã de emotie, „la triste nou-velle, recemment parvenue: le Professeur Nicolae Bã-nescu est mort â un âge tres avance. Je vous propose une minute de recueillement â sa memoire." In ultimii ani ai unei vieti exemplare si îndelungate, Nicolae Bãnescu simtise din plin semnele de uzurã ale unei bãtrâneti petrecute într-un fel de quasi-anoni-mat, dar lumea istoricilor, ca si a altor reprezentanti ai disciplinelor umaniste, îi pronunta numele cu respect si chiar cu admiratie, încã din primii ani de studentie, mi-a fost dat sã aud acest nume trecut uneori, alãturi de cel al lui Nicolae lorga, la unele prelegeri de istorie veche si medie. Destinul i-a hãrãzit însã lui Nicolae Bãnescu o iesire de exceptie din scena vietii pãmântesti, încheiate chiar într-un moment când la Bucuresti era adunatã crema bizantinisticii mondiale, care 1-a omagiat înso-tindu-1 pe ultimul drum pe savantul ce pãrãsise aceastã lume, spre a se întâlni „cu cerul si cu stelele", dupã cum descrisese el însusi moartea lui Iulian Apostatul în paginile sintezei aduse acum la lumina tiparului. Este revelator în aceastã privintã discursul rostit cu ocazia înmormântãrii sale de cãtre profesorul Paul Le-merle, membru al Institutului Frantei si, pe atunci, Presedintele Comitetului International de Studii Bizantine. Se poate afirma cã pentru anonimatul în care fusese aruncat de cãtre evolutia politicã a tãrii sale dupã anul 1948, Nicolae Bãnescu a fost rãzbunat într-o oarecare mãsurã: chiar si autoritãtile aflate la originea acestui anonimat au fost puse în situatia de a-1 rupe: în ziua urmãtoare funeraliilor savantului, într-o paginã interioarã a unuia dintre ziarele centrale putea fi citit un articol despre „O viatã închinatã stiintei", dedicat tocmai personalitãtii savantului, plecat atunci din lumea celor vii. Pentru o presã strict controlatã cum era cea din România acelor vremuri, care se apropiau de sfârsitul unei scurte si trecãtoare perioade de dezghet, faptul era însã iesit din comun, impus de incidenta unei situatii de exceptie, marcate de decesul unei personalitãti stiintifice chiar în orasul si în momentul când specialistii breslei sale se aflau întruniti în Congres. Nicolae Bãnescu a vãzut lumina zilei la Cãlãrasi, la 16 Decembrie 1878, ca al treilea din cei 14 copii ai sotilor Petre si Ecat.erina Bãnescu, nãscutã Drãgulãnes-cu. Situatã în vechea vatrã de romanitate din Sud-Estul României, zona din jurul orasului Cãlãrasi face parte din regiunea Dunãrii de Jos, a cãrei frãmântatã istorie în perioada bizantinã avea sã-1 preocupe si consacre pe savantul de mai târziu în lumea stiintificã.

Fiu de avocat, INicolae Bãnescu si-a petrecut copilãria la Gãiesti, iar .studiile liceale la Sf. Sava, centru de învãtãmânt cu o -veche traditie în capitala tãrii, dupã absolvirea cãruia s-a înscris la Facultatea de litere si filosofic a tinerei, pe atunci, Universitãti din Bucuresti. Viitorul savant i-a. avut aici ca dascãli pe B.P. Hasdeu (1838-1907). Titu Maiorescu (1841-1917) si Ovid Densusianu (1878-19'38) pentru domeniul filologic, iar pentru istorie pe Grigore Tocilescu (18501909), Dimi-trie Onciul (1856-1923) si Nicolae lorga (1871-1940). Cei dintâi i-au inspirat lui Nicolae Bãnescu preocuparea pentru forma aleasã si claritatea expunerii, iar ceilalti dorinta de informare si curiozitatea stiintificã, rigoarea metodei si strãdania permanentã pentru cunoasterea adevãrului istoric, într-o atmosferã de eruditie, elan creator si veritabil patos patriotic, încã de la începutul activitãtii sale stiintifice, el s-a obisnuit sã îmbine pre-cizia informatiei cu forma aleasã de exprimare, pentru care a avut un cult permanent, dovedit de numeroase pagini ale scrierilor sale, ca si de textul prezentei sinteze de Istorie a Imperiului Bizantin. Forta de evocare a trecutului, seninãtatea cugetãrilor si forma aleasã de exprimare a lor îl apropie pe Nicolae Bãnescu de alti reprezentanti de seamã ai studiilor istorice clasice si bizantine, în primul rând de Charles Diehl, cu care a avut comunã chiar si cutezanta de a reda istoria Bizantului „în chipuri si icoane", cum si-a intitulat Nicolae lorga una din sintezele sale de istorie a românilor. Dupã cum Charles Diehl a lãsat douã volume de „Figuri bizantine", Nicolae Bãnescu a descris cu o competentã egalã, cu o remarcabilã mãiestrie artisticã si o incontestabilã valoare literarã „Chipuri si scene din Bizant", carte apãrutã în 1927 la Cluj, unde autorul ei se înscria în pleiada cãrturarilor români ce dãdeau strãlucire Universitãtii din Nord a României Mari, institutie stiintificã si culturalã întemeiatã din 1919- Unul dintre acesti cãrturari, filologul Vasile Bogrea, se stinsese prematur din viatã în anul anterior aparitiei cãrtii la care ne referim si pe care Bãnescu o dedica memoriei sale: „Acest volum, ce strânge la un loc câteva articole si conferinte menite a înfãtisa publicului nostru unele aspecte ale vietii Bizantului, de care ne apropie un lung si vechi trecut istoric (subl. ns. — T.T.), e închinat memoriei scumpe a bunului meu prieten si strãlucit coleg V. Bogrea, din al cãrui îndemn mai cu seamã iese azi la luminã." O mentalitate diferitã de aceea a zilelor noastre, când multi tineri se grãbesc sã ajungã cât mai repede creatori în domeniul istoriei si autori de cãrti, îi impunea lui Nicolae Bãnescu, în vârstã de aproape 50 de ani atunci si dispunând de un bogat palmares stiintific,din care nu lipseau nici titlurile de cãrti, o atitudine retinutã, publicându-si noua carte la îndemnurile unui coleg dintr-o breaslã foarte apropiatã de a lui. în ciuda ezitãrilor sale initiale, cartea s-a bucurat de succes atât în rândurile specialistilor, cât si a publicului larg. Nici a doua vâri antã a ei, apãrutã în preajma Congresului International de Studii Bizantine de la Bucuresti, adicã în anul 1971, nu a fost publicatã din initiativa lui N. Bãnescu., ci din aceea alui Gheorghe Cront, istoric al dreptului civil si canonic, specialist în vechiul drept românesc, c^re în Nota asupra editiei pe care o îngrijea, a arãtat cã în ea erau retipãrite cinci din cele nouã studii prezente în vechea editie, anume „Hypatia, martirã a filosofici pãgâne, Heraklios si asediul Constantinopolului, Leon al V-lea Armeanul, Mihail Psel-los", în sfârsit „Mariue Comenul", care încheiase si cartea din 1927. Nu rnai figurau alte trei studii referitoare la Theodor Studitul, la „Bizantini si Rusi la Silistra (a.972)" în vremea recuceririi Bulgariei de Nord-Est de cãtre loan Tzimiskes, ca si la Katakalon Kekaumenos, general bizantin din veacul al Xl-lea. Cauze de ordin „ideologic", mai ales prezenta elementelor religioase, pot sã explice destul de usor lãsarea deoparte a acestor trei studii, ca si a celui privitor la Sf. loan Chrysos-tomul. Aceleasi motive de opotunitate usor de înteles ne pot explica de ce editorul a dat ultimul titlu mentionat ca absent în e ditia sa. în realitate el figura si aici, în varianta aproape identicã din cadrul studiului privitor la împãratul Arcadius. Acesta, ca si cel privitor la Theodosius sau Teodosie cel Mare, erau, dupã cum tot Gh. Cront ne informeazã, „capitole extrase din lucrarea intitulatã Istoria Bizantului, pe care autorul a elaborat-o ca sintezã finalã a cercetãrilor sale", într-ade-vãr, textul acestor douã studii este identic celui pe ca-re-1 întâlnim si în editia de fatã, reprezentând mai putin de o zecime din totalul acestui volum. Existã altminteri si alte indicii, chiar în manuscrisul pe care-1 avem la îndemânã, cã Gh. Cront a avut cunostintã de existenta lui. Regretatul învãtat a mai adãugat alte

trei istorii la editia sa din 1971, privitoare la împãratii Vasi-le I si Vasile al II-lea, ca si la Anna Dalassena, „mama Comneilor", unul dintre ultimele studii ale lui Nicolae Bãnescu, apãrut în periodicul bisericesc „Mitropolia Olteniei" din anul 1963. întrucât cenzura oficialã nu agrea notiuni ca sfânt ori martir, editorul din 1971 a introdus studiul despre loan Chrysostomul în acela, mult mai extins si mai laic, privitor la împãratul Arca-dius, iar titlul „O martirã a filosofici pãgâne: Hypatia", aflat în editia din 1927, a fost inversat în „Hypatia, martirã a filosofici pãgâne". De asemenea, referirile prea insistente la crestinism existente în ultimul paragraf din „Un asediu memorabil al Constantinopolului (626)", au dus la suprimarea acestui paragraf la editia din 1971. Sã revenim însã la tineretea lui Nicolae Bãnescu, marcatã de dobândirea licentei, în anul 1901, dupã care a functionat ca profesor de limba francezã la un liceu din Craiova. încã din aceastã perioadã el si-a fãcut debutul în activitatea stiintificã, prin studii de literaturã anticã greacã publicate mai ales în revista „Literaturã si artã românã". De atunci dateazã si primele sale traduceri din greaca veche, în primul rând din dramaturgia lui Eschyl, Sofocle si Euripide, pentru ca în anul 1907 sã. ajungã la „Viata lui Pericle" de Plu-tarh, care marca it teresul tânãrului erudit pentru istorie, chiar pentru ansamblul istoriei, întrucât de la lumea anticã a trecui la editii de izvoare si studii privind istoria medievalã, premodernã si chiar modernã a românilor, cu predilectie fatã de capitolele legate de legãturile româno-grecesti si de grecitatea post-bizan-tinã, pentru ca în tfinal sã-si concentreze activitatea stiintificã asupra istoriei bizantine, impunându-se încã din timpul vietii si rãmânând în constiinta posteritãtii ca bizantinist. Aceastã evolutie a sa a fost marcatã de perioada care a îwceput cu anul 1907 si în care el a functionat ca inspector scolar, Director al Liceului „Di-mitrie Cantemir"dfci Bucuresti si apoi ca Director al liceului de la Mãnãstirea Dealu. Orientarea sa spre studiile bizantine a fost marcatã de perioada cupriasã între anii 1910-1912, când a frecventat cursurile de limbã si literaturã greacã la Universitatea din M nchen, sub îndrumarea lui August Hei-senberg (1869-1930), urmasul lui Karl Krumbacher (1855-1909) la ca:edra de studii bizantine; Krumbacher crease bazek moderne ale acestor studii în Germania Kaiserului îsi initiase prima revistã internationalã de studii bizantine - Byzantinische Zeitschrift, care apãrea sistematic cu începere din anul 1892 si la care Nicolae Bãnescu avea sã fie un colaborator statornic, în special cu recenzii si cu note bibliografice, mai ales pânã în perioada celui de-al doilea rãzboi mondial, asa cum a colaboîat si la alte reviste internationale de bizantinisticã, al cãror numãr a sporit cu trecerea timpului. Posedând temeinice cunostinte de istorie si filologie clasicã, Nicolae Bãnescu si-a însusit o pregãtire serioasã pentru domeniul dificil al bizantinologiei, redactând si o lucrare privind evolutia timpului viitor în limba greacã, deosebit de apreciatã pentru valoarea sa stiintificã si rãmasã „ca un model al genului", aducând autorului ei titlul de doctor cu mentiunea magna cum laude In iulie 1914, chiar în momentul izbucnirii primului rãzboi mondial, în acea perioadã de grele încercãri pentru lumea europeanã, tânãrul savant si-a vãzut teza de doctorat publicatã la Bucuresti, în 1915, întelegând însã sã îmbine preocupãrile stiintifice cu îndatoririle patriotice si luând parte, ca ofiter de rezervã, la rãzboiul dus de România de atunci pentru întregirea neamului. Dupã realizarea Marii Uniri si crearea Universitãtii din Cluj (1919), Nicolae Bãnescu a fost numit profesor de istorie bizantinã la aceastã Universitate, fiind ales membru corespondent al Academiei Române în acelasi an (1919), care deschidea cea mai bogatã perioadã a activitãtii sale stiintifice, încununatã prin alegerea sa ca membru activ al Academiei Române, în primãvara anului 1938. Rostit la sedinta solemnã de la 25 mai 1938, Discursul sãu de receptie reprezenta sinteza unor preocupãri de cãpetenie privind Bizantul si romanitatea de la Dunãrea de Jos, directie de studiu pe care savantul a urmãrit-o constant în activitatea desfãsuratã ca bizantinist. în Rãspunsul sãu la acest Discurs de receptie, Nicolae lorga sublinia faptul cã studiile bizantine ale lui Nicolae Bãnescu porniserã de la cunoasterea culturii grecesti de pe teritoriul românesc. Pornind de la aceastã premisã fundamentalã, metoda savantului era „simplã si bunã, neavând nevoie de nici o îndreptare si prefacere. Totdeauna bine informat, pleci de la mãrturia de viatã, care se cheamã documentul. Nu lasi la o parte nici o stire venitã din vremea însãsi în care au fost

stãrile ori s-au petrecut faptele. Dar, cum ai un simt de umanitate, nu-ti închipui cã orice document cuprinde adevãrul si anume adevãrul total. El nu spune decât ceva venit de la un anume om în anume împrejurãri si pentru un anume scop. Interpretarea se impune de la sine. Dumneata ai putut face si aceasta, cãci nimic nu-ti era necunoscut." lorga sublinia aici eruditia si spiritul critic al lui Bãnescu, care îl impun si în zilele noastre pe istoricul de vocatie, con-siderându-1 în acelasi context pe proaspãtul membru al Academiei drept „un rãspânditor al acelui larg spirit al Renasterii senine, surâzãtoare si armonioase, care pretutindeni trebuie invocat". lorga releva calitãtile de mai sus în opera tipãritã a lui Bãnescu, iar acestea se confirmã pe deplin în textul care vede astãzi destul de târziu lumina tiparului. Considerãm chiar cã ele reprezintã motivatia esentialã a publicãrii lor, mai presus de suita adevãrurilor relevate aici, adevãruri care pentru cititorul zilelelor noastre si pentru nivelul actual al studiilor bizantine pot apãrea pe alocuri prea restrânse, individuale si partiale dacã le raportãm la gradul de generalitate al sintezelor actuale, care pãcãtuiesc însã si ele uneori printr-o tendintã exageratã cãtre socializarea istoriei si impunerea unor vesminte prea largi pentru osatura faptelor istorice pe care se vãd chemate sã le îmbrace. Bãnescu nu cãuta sã aplice societãtilor trecute retete si concepte operante în lumea de astãzi, ci pornea de la cunoasterea realitãtilor trecute, de la „ce ne învatã pe noi trecutul", sintagmã aflatã chiar în titlul unui studiu al sãu, cãtre lumea actualã, care este un produs al acestui trecut, nicidecum invers, în acest sens trebuie înteles spiritual deplin umanist al operei sale, care porneste de la decriptarea izvoarelor lumii trecute, care sunt si izvoare ale realitãtilor prezente. Pentru ca aceste realitãti sã fie cât mai conforme naturii umane si aspiratiilor ei milenare, se impune a deosebi modele trecãtoare de modelele perene, în domeniul stiintelor, moda reprezintã un adevãr aparent, iar adevãrul aparent poate fi un adversar al adevãrului, mai perfid decât neadevãrul însusi. Deprins cu clasicismul si cu lumea de bine si frumos a antichitãtii grecoromane, Nicolae Bãnescu a intuit cã trecutul nu poate fi înteles si perceput corect dacã îi aplicãm concepte ale lumii de astãzi, pe care lumea de altãdatã nu le cunostea. Semnifivativ în acest sens este ultimul discurs ce i-a fost dat sã-1 rosteascã în Academia Românã la exact zece ani de la Discursul sãu de la receptie. Era 27 mai 1948. Multe lucruri se schimbaserã în România în rãstimpul acelui deceniu atât de agitat. Mult mai numeroase erau însã schimbãrile ce urmau sã se producã sub impulsul unor constrângeri pe care societatea româneascã nu le mai cunoscuse în istoria ei zbuciumatã. Pretentia de a construi o lume nouã, o altã societate si chiar „un om nou", a dat frâu liber solutiilor de rupturã brutalã cu trecutul, de înlãturare a oricãrei continuitãti cu acest trecut si cu institutiile sale, chiar si cu cele mai reprezentative ori mai venerabile. Printre acestea s-a aflat si Academia Românã. Cu experienta deja îndelungatã a vietii sale, cu marea sa viziune istoricã, Nicolae Bãnescu a înteles perfect cã solutia care se pregãtea si pentru Academia Românã nu era una de continuitate, ci de rupturã cu trecutul si realizãrile lui, care mai cu seamã în privinta institutiei academice erau remarcabile. Titlul acestui ultim discurs rostit de el în Academia Românã reprezenta un veritabil manifest în favoarea spiritului liber, a libertãtii de gândire care garantase remarcabilele realizãri de pânã atunci ale Academiei Române. El îsi dãdea seama cã solutia bunã si corectã era a continuitãtii, nu a rupturii totale cu trecutul, adicã nu una extremistã, ci una a justei mãsuri. Tocmai de aceea discursul sãu, despre care nu stia cã avea sã fie ultimul tinut de el în Academia Românã, dar probabil cã intuia acest lucru, era intitulat „Mãsura lucrurilor". Titlul se inspira probabil din activitatea parlamentarã a lui Ionel I.C. Brãtianu, remarcabil om politic si cãpetenia Partidului National Liberal, grupare si optiune politicã în rândul cãreia militase si Nicolae Bãnescu. Savantul întelesese cu discernãmânt intentiile oficialitãtilor de atunci, care arãtau „cã nu poate fi vorba de o adaptare a înaltei noastre institutii la cerintele nouã ale vremii, de o simplã modificare de statute, ci, cum observa atât de bine în sectia istoricã, colegul nostru Silviu Dragomir, e vorba pur si simplu de suprimarea Academiei Române de pânã acum si de înlocuirea ei cu alta nouã". Acest „categoric verdict" la adresa „nobilei institutii osândite a-si încheia azi brusc existenta", îl determina pe Bãnescu sã sustinã „o modalitate care sã permitã nu a tãia brutal

firul împletit de atâtea generatii, ci a-1 înnoda, spre a-1 duce mai departe". Primul adevãr pe care autorul discursului îl sublinia cu tãrie era acela cã „în lunga existentã de 80 de ani", la data respectivã, Academia Românã „n-a fost un azil al bãtrânetii marilor figuri ale stiintei, literaturii si istoriei românesti. Fiecare din aceste venerate figuri a desfãsurat în sânul înaltului for de culturã o activitate pe care o mãrturisesc arhivele lui si rafturile depozitului de publicatiuni, dar o mãrturiseste mai cu seamã popularitatea de care se bucurã între români opera lor. E de ajuns a vã cita pe Hasdeu, pe Maiorescu, To-cilescu, Pârvan, lorga, pe Dr. Marinescu, pe Dr. Babes, titeica, Antipa, pe Puscariu, care ne-a pãrãsit ieri". Bãnescu sublinia în continuare cã se face „adesea si nu numai la noi, o mare, o grosolanã eroare de metodã, judecându-se oamenii si faptele trecutului, cu ideile timpului nostru. Ideile se schimbã însã de la o epocã la alta: tempora mutantur et nos cum illis..., desi mi se pare cam paradoxalã sentinta strãmosilor, cãci timpul duce linistit mersul, fãrã salturi, în curgerea lui fãrã sfârsit; ideile singure dau nãvalã, de multe ori înaintea lui, fac salturi". Autorul sustinea cu tãrie cã fiecare epocã „îsi are un anumit climat moral de la care nimeni nu se poate sustrage. A socoti altfel este a cere, de pildã, regimului feudal, rãspândit timp de secole asupra întregii Europe, ideile de azi ale exproprierii agrare sau votului universal". Desigur cã si din motive de oportunitate politicã, el îsi argumenta opinia sa foarte corectã prin-tr-un exemplu preluat chiar din istoria rusã. „Eu as recomanda zelosilor critici care ignoreazã acest principiu sã ia exemplu de la «marii» nostri vecini, de la Uniunea Sovieticã, unde în aprecierea faptelor trecutului nu se face aceastã confuzie. Am ascultat, d-lor colegi, câteva conferinte ale d-lui Bocicarev, consilierul de la legatia sovieticã de la noi, asupra statului rusesc, si am vãzut cu cât entuziasm ne-a prezentat figura eroicã a lui Dmitri Donskoj, marele print de Moscova, biruitorul de la Kulikovo, unde a câstigat cea dintâi biruintã asupra tãtarilor". „Totusi - continua atunci autorul -cine cunoaste istoria veche a Rusiei mai stie încã de câte ori acest erou a nãvãlit cu armatele sale asupra altor state rusesti - si erau o puzderie: Novgorod, Smolensk, Tver, Rjazan au fost trecute prin foc si sabie si locuitorii, tot rusi, târâti în robie. Dar nu i-a trecut prin minte eruditului consilier de legatie a osândi memoria lui Donskoj pentru aceste lupte pe care noi le numim azi fratricide. Ideea unitãtii nationale este o creatie a secolului al XlX-lea si nu i se putea cere lui Donskoj la sfârsitul veacului al XlV-lea, cum nu se putea cere Voievozilor nostri, pe care îi prezintã astãzi în atât de scãzuta luminã a «istoriei», improvizatii de la noi". Savantul îsi dãdea seama de efectele negative pe care le avea imitatia servilã a unei mode istoriografice dogmatice, înguste si închistate, care dupã un deceniu de circulatie avea sã fie, chiar în acele noi conditionãri social-politice, depãsitã prin opinii mai largi si mai nuantate, desi aceste opinii se mentineau în conti* Acest Discurs al lui N. Bãnescu a fost publicat de cãtre Acad. V. Gândea în „Academica", anul IV, 1994, februarie, nr. 4 (40), p. 23, sub titlul Un mare discipol al lui Nicolae lorga. nuare în cadrele conceptiei oficiale, impuse, fatã de care îsi afirmau mai departe fidelitatea tocmai pentru a o putea amenda mai usor bazându-se pe realizãri pentru a cãror justã evaluare se cuvine astãzi sã evitãm tendintele de desconsiderare sau minimalizare. Unui istoric de talia lui Bãnescu nu-i puteau însã scãpa neobservate opiniile simpliste care reduceau toatã bogãtia vietii istorice la o dependentã directã de uneltele cu care oamenii au produs de-a lungul timpului lucrurile necesare traiului zilnic sau vedeau în voievozii nostri numai niste boieri care-i asupreau pe tãrani. Suntem datori sã apreciem astãzi pãtrunderea cu care Nicolae Bãnescu observa înlãturarea adevãratelor lor valori de pe scena istoriografiei române si înlocuirea lor cu tot soiul de „improvizati", ca sã folosim propria sa terminologie. împotriva acestui val de imposturã a avut curajul sã se ridice cu toatã convingerea Nicolae Bãnescu. si a fãcut-o cu riscul de a nu-si mai vedea încununatã propria carierã, iar gestul acesta îndrãznet a contribuit evident la excluderea sa din Academia Românã, reorganizatã în acelasi an 1948, de fapt epuratã de multe din valorile ei anterioare, printre care se înscria si numele sãu. Curajul pe care prin elogierea memoriei lui Nicolae lorga îl dovedise înfruntând extremismul de dreapta chiar în 1941 si care se repeta acum în confruntarea cu extremismul de stânga, în unele

privinte chiar mai putin tolerant decât cel dintâi, 1-a marginalizat atunci rapid si pe Nicolae Bãnescu. Prin discursul sãu din 27 mai 1948, învãtatul si-a pecetluit în mod voluntar intrarea într-un îndelungat con de umbrã, în conditiile noului regim politic, care alãturi de atotputernicia unui singur partid politic o dezvolta si pe cea a statului totalitar, care trebuie sã controleze totul, inclusiv viata stiintificã si spiritualã, deci si Academia Românã. Ridicându-si glasul împotriva proiectatei tutelãri a Academiei Române de cãtre stat, al doilea punct important al Discursului rostit de Nicolae Bãnescu în mai 1948 avertiza cã „omnipotenta statului duce în chip fatal la aservirea spiritului. Vedem ce luptã se dã astãzi pentru libertatea gândirii. Centralizarea, împotriva cãreia se duce în lumea civilizatã o luptã de un secol, atinge azi în atâtea pãrti punctul ei culminant. Este, domnilor, o tendintã generalã a slãbi la exces pãrtile corpului social fatã de întreg. Rãul e vechi, îl semnala pe la 1840 un mare gânditor politic, Tocqueville, în cartea-i celebrã închinatã democratiei americane... Individul rãmâne astfel singur si dezarmat în fata omniprezentei statului. S-a demonstrat ca cel mai mare pericol al unei societãti ruina individualitãtii umane si s-au cãutat limite acestei puteri excesive: ele (adicã aceste limite - n.n., T.T.) nu s-au aflat decât în asigurarea spiritului de libertate. Aceastã asigurare trebuie sã o cãutãm si noi astãzi." Observãm cã în mai cât se poate de explicabil, cartea lui Toqueville, de care N. Bãnescu se folosea pentru a-si sustine cu mai multã fermitate punctul de vedere, avea sã fie trecutã la index de cãtre autoritãtile regimului de „democratie popularã", pentru a se bucura de circulatia pe care o meritã abia dupã anul 1989. Fãrã teamã sau retinere, autorul discursului sublinia apoi cã „dacã democratia e o formã necesarã a societãtii moderne, ea trebuie sã aibã la temelie, si în acelasi timp drept limite, toate libertãtile- si nu le mai amintesc, dar accentuez cã în fruntea tuturor stã libertatea gândirii". Pentru acest imperativ major întelegea sã lupte în continuare N. Bãnescu, chiar în conditii de marginalizare si de anihilare a pozitiilor sale, dobândite prin merite stiintifice incontestabile. Savantul îsi dezvolta în continuare opiniile pe baza experientei antichitãtii greco-romane, citând principiul „justei mãsuri" drept calea cea mai bunã de evolutie a societãtilor, sintetizat în sintagma greceascã to metron kai to meson ariston, sau echivalentul ei latin medio tutissimus ibis, afirmând spre sfârsit cã „nu ne sperie democratia, dar adevãrata democratie: rãspuns elocvent si de mare curaj dat sintagmei „democratie popularã" a regimului politic deja instaurat atunci în România. Aflat la începuturile sale si în conditiile de atunci, acelasi regim vedea în romani doar pe cuceritorii si asupritorii dacilor, nicidecum pe strãmosii poporului român, alãturi de daci, fireste, astfel încât apelul la citate latine, într-un moment când limba latinã urma sã fie scoasã din scolile românesti, deficientã reeditatã si astãzi în învãtãmântul nostru, chiar dacã motivele ei sunt acum altele, nu însemna decât sã te asezi în calea tãvãlugului, cu riscul de a fi strivit de el. Iar Nicolae Bãnescu s-a aflat printre cei care si-au asumat în chip constient acest risc. Este relevant faptul cã savantul stia din propria sa experientã „ce înseamnã în practicã tutela statului. Au semnalat-o în toate timpurile cugetãtorii politici. Reunind în mâinile sale toate puterile, statul poate fi un protector, dar poate fi si un tiran, între vitiile inerente unui regim politic, cugetãtorii au denuntat ca cel mai grav tendinta spre tiranie, spre despotism. Nici un regim politic nu e scutit de aceastã tendintã. si eu mã tem, domnilor, pentru autonomia spiritualã, principiul de temelie al acestui înalt for de culturã" care era si este si azi Academia Românã. Rector al Universitãtii din Cluj, doctor honoris causa al Universitãtii din Athena încã din anul 1937, Nicolae Bãnescu îsi continuase nestingherit activitatea, în cadrul Universitãtii din Bucuresti din toamna anului 1938 pânã în anul 1947, iar în Academia Românã pânã în 1948. Conducând Catedra de Studii Bizantine vreme de un deceniu, profesorul Bãnescu prezentase istoria integralã a Bizantului pe parcursul a trei ani de studii, tinând totodatã cursuri speciale însotite de seminarii, pe parcursul cãrora se fãceau în primul rând interpretãri de texte bizantine. Ales secretarul Sectiei de Istorie a Academiei Române, dupã moartea lui N. lorga, Bãnescu a mai fost Director al Institutului de Studii Bizantine, al Institutului de Studii Sud-Est Europene, preluând si conducerea la „Revista Istoricã", apãrutã pânã în anul 1947.

ca si al Comitetului de conducere al revistei internationale „By-zantion". acestea i-au acordat titlul de profesor emerit în anul 1964. Existã însã nu putine cazuri în care locul exact al fiselor nu este indicat. Nãsturel.9-17. iar câtiva ani mai pe urmã au fost de acord ca prima fasciculã din „Revue des Etudes SudEst Europeennes". uneori apar în fise si formulãri care le repetã pe cele din textul initial.s. unde la p. l. cum ar fi calitatea de reprezentant al României în Comitetul International care pregãtise sãrbãtorirea a 60 de ani de viatã ai lui August Heisenberg în 1929. în manuscrisul dupã care este publicatã cartea de fatã se aflã si ciorna unei scrisori adresate de N. Johannes Irmscher si Peter Wirth din ** Numãr din RESEE. Alegerea sa ca vicepresedinte de onoare al Asociatiei Internationale de Studii Bizantine cu ocazia celui de-al XH-lea Congres International de Studii Bizantine. Steven Runciman din Anglia. în anul 1958.G. în locuri care de regulã sunt indicate prin semne de cãtre autor. când i s-a dedicat un volum din „Revue dea Etudes Byzantines". sau din faptul cã fiind redactate mai târziu decât textul de bazã si în mod separat de acesta. 1961. Nicolae Bãnescu detinuse si alte onoruri. Bãnescu. 1978. Bãnescu. de membru al Societãtii de Studii Bizantine din Athena. activitate pe care Nicolae Bãnescu nu mai era în mãsurã sã o continuie. pânã în zilele noastre. Raymond Janin. De la bun început se poate observa foarte usor faptul cã manuscrisul nu reprezintã forma definitivã. sustinut la Oxford în 1967. cãruia-i multumim pentru acest fapt si care a primit manuscrisul de la rudele învãtatului. Paul Lemerle. Brezeanu. datorãm unele informatii lui St. datoritã si ruperii legãturilor traditionale cu lumea stiintificã din Occidentul Europei. ca de altfel si al periodicului „Revue Historique de Sud-Est euro-peen". Nãsturel era recomandat pentru a redacta în viitor notitele bibliografice ale contributiilor românesti prezentate la revista „Byzantinische Zeitschrift". în „Revista de istorie" XXXI. Ca o expresie a acestui fapt. Jean Gouillard din Franta. Beck la 25 septembrie 1964. la care a lucrat cu începere din anii '30 pânã la începutul anilor '60 ai veacului al XX-lea. era inclusã si bibliografia lui N. reabilitarea sa lentã si timidã. apãrut la Bucuresti în perioada 19131946. din Italia. Pigulevskaja din Uniunea Sovieticã. 12. VII. N. Bizantinistul Nicolae Bãnescu (100 de ani de la nastere). Bãnescu bizantinistului german H. alcãtuitã de P. unde n-au lipsit însã elogiile la adresa atitudinii sale demne. întrucât între cele peste 600 de pagini ale sale se aflã un numãr mult mai mare de fise de cele mai diverse mãrimi. sã-1 omagieze pe savantul ce împlinea venerabila vârstã de 90 de ani.s. Kurt Weitzmann din SUA. tinut la Ohrida în 1961. La acest omagiu au subscris o serie de personalitãti strãine ca Vitalien Laurent. precum si ruperea legãturilor cu traditia istoricã anterioarã si cu centrele apusene ale studiilor bizantine nu i-au mai îngãduit sã redacteze forma finitã a marii sinteze. pp. tomul VII din anul 1969**. îl reimpuneau atentiei autoritãtilor din tarã: angajate atunci într-o nouã directie de recuperare a traditiei autohtone si a trecutului poporului român. lipsite de compromisuri. autorul . calitatea de presedinte de onoare al acestui Congres. Tommaso Bertele si Giuseppe Schiro. Herbert Hunger din Austria. ca si a celui urmãtor. care trebuiesc intercalate în textul initial. Vârsta tot mai înaintatã. care apare si astãzi la Bruxelles. Germania. Despre viata si activitatea lui N. este de amintit onoarea ce i s-a fãcut cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani. 22212233). Alte dificultãti provin din anumite neconcordante între textul de bazã si adaosurile din fise. Emanuel Kriaras din Grecia. în anii grei ai celui de-al doilea rãzboi mondial. prin care P. Veselin Besevliev si Ivan Dujcev din Bulgaria. revistã ale cãrei prime numere vãzuserã lumina tiparului chiar aici la Bucuresti. orientare care avea sã netezeascã drumul viitoarei monopolizãri a acestui trecut de cãtre propaganda oficialã. pentru a-si continua dupã aceea aparitia la Paris. Manuscrisul autograf din care mai bine de o treime vede acum lumina tiparului prin acest prin volum de istorie bizantinã ne-a fost pus la dispozitie de cãtre Academicianul Virgil Gândea. aflându-se deja la o vârstã prea înaintatã. Francois Halkin din Belgia. Gyula Moravcsik din Ungaria. Mai reiese faptul cã o primã redactare a textului era încheiatã încã din anii 1936-1937.Ritmul sustinut al activitãtii sale stiintifice a fost întrerupt în 1948.

Unele pagini sunt de o frumusete aparte. care se publicã acum. care este documentatã si îndreptatã spre lãmurirea faptului concret. redactatã definitiv. spre exemplu. nefinisatã si cu fisele neincluse în text. în aceeasi ordine de idei. Adãugirile noastre. afirmând. Acelasi procedeu 1-am aplicat si putinelor interventii pe care le-am fãcut în textul propriuzis. sau aparitia destul de frecventã a perfectului simplu. ca si aspectul laborios al întreprinderii de a pune în circulatie scrierea cea mai extinsã a lui Nicolae Bãnescu. Pentru a-1 face pe cititor sã înteleagã nivelul actual al acestor studii. Vârsta înaintatã . instalarea noii dinastii a lui Heraklios marcând începutul unei alte etape în istoria Bizantului. O mentiune specialã o meritã faptul cã în jur de o sesime din întreaga lucrare. remarcãm absenta totalã a fiselor adiacente în prima parte. în aceeasi directie.nu i-a mai oferit însã rãgazul de a continua redactarea definitivã. în loc de „legati de glie". între acestea figureazã sintagma „legati de brazdã". fapt mentionat chiar de înscrisuri ale lui N. a acestei scrieri. de continut. are pagini dispãrute. Incluzând si subcapitolul 6 al domniei lui lustinian (intitulat „Cucerirea Italiei. cele trei momente ale demarcatiei dintre ele fiind reprezentate prin domnia lui lustinian I. în cea mai sistematicã expunere a Istoriei Imperiului bizantin realizatã pânã în prezent de un român. Bã-nescu. în manuscris existã pentru aceastã primã parte si câteva pagini rãzlete. a cunoscut redactarea definitivã a autorului. întrucât numai prima parte. insuficient finisat. a lui loan Tzimiskes si anul 1204. întrucât printre ultimele aparitii citate de Bãnescu figureazã cartea lui B. se încheie cu domnia lui Phokas. Din cele arãtate aici reies cu prisosintã dificultãtile. Prelucrãrile ulterioare ale textului ne-au convins însã cã Bãnescu a avut sovãieli în privinta acestei periodizãri initiale. pentru unele subcapitole privitoare la domnia lui lui Theodosie al II-lea. adãugând si multe note suplimentare. necesarã întelegerii textului de cãtre cititori si pentru a face legãtura între partea anterioarã si cea urmãtoare. care trece însã de jumãtatea volumului publicat aici. când se poate considera cã se deschide a treia si ultima perioadã a istoriei bizantine. Urmeazã textul paginat cu cifre arabe. astfel cã urmãtoarele cinci sesimi ale sintezei au rãmas numai cu redactarea initialã. dupã modelul si exigentele pozitivismului. tinând de redactarea anterioarã si având formulãri absolut identice cu redactarea definitivã. Ea reflectã stadiul de dezvoltare în care se aflau studiile bizantine cu o jumãtate de veac în urmã. acolo unde manuscrisul prezintã lacune. Rubin despre lustinian I. am cãutat sã mentinem intacte expresiile si formele. De asemenea. ca si aparitia prea deasã pe alocuri a prezentului istoric. cel de fatã. de exemplu. sunt indicate între paranteze trepte. Pe lângã valoarea istoricã. Am înlocuit doar unele forme prea arhaice ca „dete" prin echivalentul sãu actual „dãdu". Intentia autorului de a redacta aceastã sintezã integralã de istorie bizantinã reiese nu numai din continutul manuscrisului si al fiselor adãugate printre pagini. pe care autorul a optat ulterior sã o ducã pânã la anul 1081.planificân-du-si publicarea lucrãrii în patru volume.trecuse deja de 80 de ani . Nu ne extindem asupra valorii stiintifice. ci si din scurta Prefatã a lucrãrii. aprecierile de valoare cu privire la întregul text al acestei Istorii trebuie sã tinã seama de caracterul sãu neterminat. alãturi de sintezele lui Nicolae lorga. deci cam jumãtate din primul volum. a detaliului cu semnificatie istoricã. utilizate de cãtre autor. numerotatã cu cifre romane. care se constituie. Faptul are valoare. aspect tratat uneori cu prea multã libertate de cãtre autor. am îmbogãtit adnotãrile autorului. însemneazã cã autorul a realizat partea initialã de redactare definitivã în jurul anului 1960 sau la putin timp dupã aceastã datã. Preocuparea pentru acest aspect pare sã-1 fi absorbit prea mult . din care primul. cã adevãratul moment de trecere de la o etapã la alta este reprezentat de cãtre domniile lui Maurikios si Phokas. inclusiv cele proprii. îngrijitã în vederea dactilografierii si apoi a publicãrii. atât în text cât si în note. cu titluri reconstituite dupã mentiuni sporadice ale autorului. am acordat o atentie specialã concordantei timpurilor. are o redactare definitivã. Apreciem astfel cã dispunerea întregului material redactat de cãtre autor se distribuie destul de echilibrat în cele trei volume. De aici derivã meritele expunerii. textul lui Nicolae Bãnes-cu are si valoare literarã. unde am introdus o expunere mult abreviatã. In afara modificãrilor impuse de actuala ortografie. Rãzboiul cu gotii").

Usoarele variatii pe care le întâlnim în text nu schimbã principiul urmat de Nicolae Bãnescu. continând abrevierile utilizate de noi. Paris. L'Exarchat de Ravenne = Ch. cãutând însã sã mentinem nealterat stilul autorului. Faptul este valabil si pentru titlul acestui volum. t. Paris. . de traditiile si de realizãrile ei din trecut. mai ales în privinta titlurilor de capitole. Suntem însã încredintati cã la redactarea completã si la definitivarea întregii lucrãri. cât si a formelor utilizate de cãtre autor pentru redarea numelor proprii transmise de cãtre izvoare. operatiune pe care autorul nu a finalizat-o. Bury. 1888. Am preferat ultima formã. Diehl. Leroux. History form Arcadius to Irene = I.B. dificultate sporitã în cazul formelor grecesti încetãtenite deja în limba românã. în vederea actualizãrii. Nicolae Bã-nescu ar fi acordat o atentie cuvenitã si acestui aspect. De asemenea. inclusiv în formulãrile de titluri. Multe dintre ele lipsesc. 1889. la lista de abrevieri a autorului am adãugat o alta. ca Nicolae lorga sau George I. 1923. 5 vols. Diehl. Singurele modificãri operate de noi privesc unele forme arhaice. Bury.pe autor. inclusiv titlul pe care 1-am dat acestui volum.. Brooks. 1912. ca si de volume. History I si History II = I. The Eastern Provinces form Arcadius to Anastasius (Cambridge Medieval History. în spiritul redãrii etimologice a notiunilor. considerãm cã se cuvine preluat si dus mai departe mesajul unei initiative care leagã actuala istoriografie românã de matca ei initialã. Pentru sistematizarea textului. altminteri. II. Bury. The Eastern Provinces = E. 1896. rezultate dintr-o capacitate de intuitie pe care expunerea sa o dovedeste adeseori si care îl aseazã fãrã dificultate alãturi de alte figuri de seamã ale istoriografiei române. Histoire de la domination byzantine en Afrique (533-709). cu convingerea cã formulãrile lor se apropie cel mai mult de spiritul expunerii autorului. London. a informatiei. ca si a tineretului studios. Interventiile pe care le-am efectuat mai ales în note. au fost trecute între paranteze drepte. London. Paris. Brãtianu. Leroux. Dincolo de valoarea în sine a textului pus acum pentru prima oarã la dispozitia publicului nostru cititor. Miinchen. cap. In partea a doua a cãrtii am redat printr-un corp de literã mai mic câteva fragmente care par mai degrabã fise de documentare ale autorului. Bury. precum „Calcedon" pentru „Chalkedon". Tudor TEOTEOI NOTÃ ASUPRA EDITIEI Textul care urmeizã reproduce cu fidelitate manuscrisul autograf al lui Nicolae Bãnescu.W. Bury. Croiset. de care Nicolae Bãnescu a fost legat în chip firesc. 1924. L 'Afrique byzanîine = Ch. Diehl. Diehl.B. pe cât posibil. L 'Afrique byzantine. l. decât o redactare finitã a lucrãrii. de pãrti. Diehl. l. ABREVIERI ALE AUTORULUI Brooks. folositã consecvent de cãtre autor. London. care este unul deosebit de cultivat.B. de filonul ei cel mai autentic. Etudes sur l'ad-ministration byzantine dans l'Exarchat de Ravenne (568-751). am adãugat respectivele titluri. principiu care corespunde. 2 vols. atât în privinta stilului. A History of the Eastern Roman Empire form the Fãli of Irene to the Accession of Basile I (802-867). Litterature grecque = Alfred et Maurice Croiset. Diehl. A History of the Later Roman Empire form Arcadius to Irene (395-800). Justinien = Ch. si opiniilor noastre. XVI).. cu deschideri cãtre „noua istorie". Easteern Roman Empire = I. Justinien et la civilisaation byzantine au W-e sfecle. Buiy. Histoire de la Litteraturegrecque. A History of the Later Roman Empire from the Death of Theodosius I to the Death of Justinian (395-565). ca si expresii iesite din uzul limbii române actuale. Rigoarea stiintifici impune redarea uniformã a termenilor proprii.

1893REB = Revue des Etudes byzantines. ed. 284-602. London. Vasiliev. The Later Roman Empire.C. L'empereur Maurice. 7 vols.KO npoccojTOypaqHKO AE^IKO Bu^avTivfjt 'loTOpiaq Kcd IloXuio^ov. Paris. Wissowa. et T. 3 voi. ed. Schmid. Paris. Stein. Cambridge Mass. Bas-Empire II = E. Il-e Hãlfte. Marcais. Bruxelles. Oxford. Paris. Harvard Univ. Roma. pub-lie par Remy Palanque. apãrate la Bucuresti VR = Variorum Reprints Viz. Reiches vornehmlich unter den Kaisern Justin II und Tiberius Constantinus. Stein. 1932.. G. 1965RE = Paulys Realencyclopâdie der classischen Altertumswissenschaft. Bucuresti. Washington. ed. 1896-1900. 1950 (Dumbarton Oaks Studies I). Stahlin. Gibbon. voi. Bury. 19641982 FHG = Fragmenta Historicorum Graecorum. 1947- . 1894-1927. Sanktpetersburg (Leningrad). 1978 Jones.F. col. Kirche und theologische Literatur im byzantinischen Reich. Diehl et Marcais. H. Wilhelm von Christs Geschichte dergriech.1901. New York-Oxford. Paris. Birmingham BS1 = Byzantinoslavica. 1882ADSV = Anticnaja Drevnost' i Srednie Veka. Sverdlovsk (Ekaterinburg) Beck. 2 voi. Miiller. L'empereurMaurice = Paul Goubert. Schmid. Die hochsprachliche profane Literatur der Byzantiner.. I. Jones. Tozer. Kirche = H. LRE = A. ABREVIERI ALE ÎNGRIJITORULUI EDItIEI An. Byzance et l'Orient sous Ies successeurs de Justinien. 1979-EHR = English Histori cal Review. Finlay. „Histoire Generale". 146 to A. Paris. Londra EPLBIP = 'EyK'OKA. Stuttgart. 1941-EBPB = Etudes byzantines et postbyzantines. Munchen. Gilterbock.A. 1892-Dagron. Bury = Edw.A. Berlin. An Introduction to the Epoch ofjustinian the Great. Naissance d'une capitale. 1959 BMGS = Byzantine and Modern Greek Studies. Byzanz und Persien in ihren diplomatischvotkerrechtlichen Beziehungen im ZeitalterJustinians. Studien zur Geschichte des byzant. neue Beafbeitung hrsg. 1996-FHDR = Fontes Historiae Daco-Romanae. Justin the First. Griechische Litteratur = W. Moscova. II = A.H. Byzance avânt l'Islam. Press. Decline and Fãli. Stein.. 4 voi. Naissance = -G. 1944 si (R)EB pentru vols. Dagron. ABREVIERI ALE AUTORULUI Goubert. Gibbon. v. Vrem. I. Hunger. Geschichte = E.B. = Vizantijskij Vremennik. Beck. Oxford... wien. 1928. Stein. ed. ed. Byzanz und Persien = K. 1944. Le monde oriental = Ch.M. Il-er Teii. Paris.D. 1964 LM = Lexikon des Mitrelalters OCP = Orientalia Christiana Periodica. Histoire de l'empire byzantin. Vasiliev. Munchen. 1885 GRBS = Greek-Roman and Byzantine Studies Hunger.. 1984 DOP = Dumbarton Gaks Papers. Justin the First = A. Histoire du Moyen Age.oîrciSi. Vasiliev. 1929-BZ = Byzantinische 2-eitschrift. Otto Stãhlin. Stein. Picard. a Vl-a. ed. 1864. a Il-a. Literatur = H. History of Greece = George Finlay. 1877. Geschichte des spãtromischen Reiches. Studien = E. Gtiterbock. 1935-ODB = OxfordDictianary ofByzantium. Praga. The History of the Decline and Fãli of the Roman Empire. Diehl et G. I-III. Boli. Picard. = Analecta Bollandiana. A History of Greece form its conquest by the Roman to the present time B. C. Atena. 7 vols. Stein. Stuttgart. Munchen. 2 vols. 1949Vasiliev. 1961. Litteratur. 1906. 1991 TM = Travaux et Memoires. III. MV. Bucuresti.-G. 5 voi. Paris. Le monde oriental de 395 â 1081. Histoire du Bas-Empire II. 1919. L'empire byzantin I. Leipzig (Munchen). 1951.

sau de la data decretului de închidere a Universitãtii din Atena (529). acela în care elementul grec ajunse în Imperiul roman un fac1 Geschichte der byzantinischen Litteratur. voi..nu încape discutie. 1952. discutatã cu atâta pasiune în anii din urmã. Consideratii atât de serioase nu pot fi ignorate. cu încetul. Dar Krumbacher a arãtat cu multã dreptate1 netemeinicia acestor pãreri si motivele pentru care trebuie sã se înceapã cu mult înainte de Justinian.s 36 Franz Dolger reprezintã acelasi punct de vedere când afirmã ca început al istoriei bizantine anul 325. f^. sau. a Il-a. la începutul veacului al IV-lea. 1970]. IV. Sub raport politic. pentru el timpul în care se plãmãdesc germenii acestei aoi epoci a istoriei nu poate fi decât acela în care vechiul pãgânism oficial a fost înlocuit cu noua religie a lumii. Verlag. . hotãrâtoare pentru însusi caracterul Statului bizantin. .. asezate în cercul de influentã a culturii grecesti.:. De aceea. prin întemeierea unei noi capitale. *. în cele din urmã. 3 Byzanz (collaborateur pour l'Art byzantin: A.«<„. Berna. Schneider). „Introducere".:„. cãreia îi corespunde în limba noastrã caracterizarea de protobizantinã. Eminentul bizantinist englez J.^t. London. când Constantin cel Mare ocupã tronul imperiului ca singur stãpânitor. ca simbol al primei manifestãri puternice a Bisericii crestine hotãrâtoare pentru dezvoltarea politicã si culturalã în Evul Mediu. când imperiul se împarte între cei doi fii ai sãi. împãrtirea istoriei bizantine în perioade. Geisteswissen-schaftliche Reihe"... „Introducerea" la Istoria Bizantului. în anul 324. în „Wissenschaftliche Forschungsberichte. Prin aceste douã fapte se pecetluieste definitiv separatia.^ .. Burt Franklin. oricât de sumar. 1923. De aceea. învãtatul german vede punctul initial al acestui proces în întemeierea noii capitale la Constantinopol si în împãrtirea imperiului rezultatã dintr-însa în cele douã jumãtãti: de Apus si de Rãsãrit.. New York. si anul 330.. a Orientului grec de Occidentul latin. predominant. de la data urcãrii sale pe tron (527). din primele timpuri ale imperiului pânã în zilele celui din urmã Paleolog. timpul în care organismul Statului a suferit o prefacere adâncã si durabilã. în sfârsit. noi vom începe istoria Imperiului bizantin de la Constantin cel Mare. anul întemeierii Constantinopolului. >-:. timpul în care în limba. pãrerile se deosebesc când e vorba sã se determine mai precis timpul de unde aceastã istorie trebuie sã înceapã. Munchen. Unii pornesc de la Justinian I. e ceva artificial. 2 Cambridge Medieval History. Noi urmãm traditia practicã a expunerii acestei istorii pe dinastiile de împãrati. adaugã Krumbacher. Bury socoteste si el cã dezvoltarea „bizantinismului" a început din secolul al IV-lea si cã unele din trãsãturile sale caracteristice încep sã aparã îndatã dupã întemeierea Constantinopolului2. M. în jumãtatea de Apus si cea de Rãsãrit.prãbusirea sub loviturile turcilor otomani (1453) . în literatura si arta greacã se îndeplinesc prefaceri fundamentale.-. fãrã de care greu s-ar întelege aceastã istorie. ed.. „Palladium al puterii politice si bisericesti a imperiului în Orient"3. toate aceste mari prefaceri. a limbii latine de cãtre cea greacã.PREFATÃ Dacã în privinta datei cu care se încheie istoria Bizantului . adâncitã tot mai mult. schitând astfel evenimentele secolelor al IV-lea si al V-lea.. care pune capãt celei din urmã manifestãri superioare a vietii pãgâne. afirmã Krumbacher. Francke AG. ceea ce deosebeste radical epoca bizantinã de cea romanã e strãmutarea centrului de greutate al imperiului din Apus în Rãsãrit si înlãturarea treptatã.. ci întreaga dezvoltare în toate domeniile vietii. si care constituie întâia sa perioadã. si chiar înainte de Theodosius cel Mare. ca o consecintã a acestui fapt. [ed. A. si o istorie a Bizantului trebuie sã prezinte. cãci nu se pot avea în vedere numai faptele singulare.. . anastaticã. Altii gãsesc mai potrivit a porni de la moartea lui Theodosius cel Mare (395)./.. . Acestea se întâmplã. tor politic de mare însemnãtate si. caracterizatã atât de bine prin expresia fruhbyzantinisch a germanilor. 1897.. dacã vrem o datã mai exactã.

tracL de Mãria Holban. se arãta necredincios pactelor încheiate.Einlei-tung. o revoltã împotriva lui Galeriu îl proclamã în locul sãu ca împãrat pe Maxentiu. cel dintâi în Orient. LUPTA PENTRU DOGMA NICEEANÃ v ' «J»K u w# *t* s * -fi CONSTANTIN CEL MARE l. Recunoasterea crestinismului. 1934.. desi Licinius o luase de sotie pe sora lui Constantin. Evenimente grave se întâmplarã în curând. a_l doilea în Occident. fjr •*** WT&L. 1974. datã la portile Romei (la Pons Milvius). între Sava si Drava. se retraserã în viata privatã. <* Zo V \$. Licinius se retrase pe jumãtate învins. Bucarest. care-i . în anul 306. el câstigã victoria. în Pannonia.. si legiunile îl proclamarã August pe fiul sãu. într-o regiune de latinizare absolutã1. fiul lui Maximian. p. Bucuresti. . «4. '**-*. care. la rândul lor. PARTEA ÎNTÂI DINASTIILE CONSTANTINIANÃ si THEODOSIANÃ CU SUCCESORII LOR U-M-JI'UILM 9». fost ofiter al lui Galeriu. cei doi Augusti ai tetrarhiei instituite de cel dintâi. dupã obiceiul sãu. Constantin porneste în Italia împotriva lui Maxentiu. Dar întelegerea dintre cei doi Augusti nu tinu multã vreme. Constantin se întâlni apoi la Milan cu Licinius. Acesta din urmã se întoarse atunci în locul pe care-1 pãrãsise. potrivit sistemului.* . voind sã atragã de partea sa unele din popoarele care se aflau în cuprinsul stãpânirii lui Licinius2. Zosimus afirmã cã nu Licinius a fost cauza. otv*«. 115. îl recunosteau de August pe Licinius. 43 Aliat cu Licinius. la l mai 305.. ««AnC *M»» «fu Cu tMiuZ. s-a nãscut la Naissus (azi Nis). Histoire de la vie byzantine. ci Constantin. fãrã a-i recunoaste acest titlu. rom. Vechii Augusti ai tetrarhiei. Prima luptã se dãdu la Cibalae. ti 4*<. ceilalti doi membri ai tetrarhiei. Maximin si Galeriu pierirã în cursul acestui rãzboi. Diocletian si Maximian. în calitate de Cesari. iar pe Constantin doar îl tolerau. Luptele lui Constantin cu rivalii. Maxentiu pierind în apele Tibrului. Când. întruniti la Carnuntum. împãrati subalterni. si rãzboiul civil se dezlãntui îndatã. unde se zice cã împreunã au dat vestitul Edict de la Milan. Vt *» *' •* . asociati cu titlul de Cesari. rãsturnând întreaga alcãtuire politicã a lui Diocletian. „Convertirea"sa. toate mãsurile împotriva lor fiind abolite. dar având încã forte puternice. 32 [ed. Ea a fost îndelungã si înversunatã. I. 273. foit*. Galeriu si Constantiu Chlorus. TVv»iuL Itt^ — C». trecurã în locul lor ca Augusti. Chlorus muri în Britannia. *» CONSTANTIN CEL MARE sI URMAsII SÃI. p. lorga. în bãtãlia decisivã din 312. pe Maximin Daia si pe Severus. voi. politica religioasã. Constantin. . Ei îsi asociarã. fiul lui Constantiu Chlorus. >» t. prin care crestinii obtineau libertatea deplinã a cultului. 1 N. Conflictul izbucni în 314. p. La Roma. Constantin. *JZ«.

era demis din aceastã demnitate. pregãtindu-se iarãsi pentru rãzboiul cu Licinius. se predarã a doua zi. cel putin asa sustin Eutropius si Zosimus. Constantin trimise emisari sã-1 execute. pe care Licinius îl fãcuse Caesar. Fugi la Nicomedia. ne spune Zosimus. unde a construit portul. Licinius pe Thracia si pe Orient. care aruncã vina acestui nou rãzboi asupra lui. Les Belles Lettres. Paris. s-a dus apoi la Thessalonic. prin urmãrile pe care le-a avut. ed. 1971). II. cu toatã armata. „cãlcându-si jurãmântul. risipiti prin pãduri. L. Ea se discutã încã si azi. Mendelssohn. 44 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN urmãtoare: Constantin rãmânea stãpân pe Illyricum si pe toate natiunile de dincolo. Constantin rãmase de acum singur stãpânitor al imperiului. în apropierea luptei decisive cu Maxentiu. 20. cu cei mai buni soldati. (TJV TOUTO avrâ ãt%6vri TOV tfjv avwv 6c<paipeîT. Pe neasteptate. Crispus si Constantin. II. a fost un fapt considerabil. prin asa-zisul „Edict de la Milan". Dupã zece ani. Constantin. simti nevoia sã trateze. pe care o pierdu. Nu dupã mult timp. Licinius îsi desfãsurã fortele de la muntele de deasupra orasului pânã la 200 de sta-dii. cãci era obisnuit cu aceasta". la stânga Adrianopolei (324). Licinius fu trimis la Thessalonic. I.000 de oameni. nemaiavând decât putine trupe. Valens. Multi cãzurã din ambele pãrti. încât Constantin. afirmã Zosimus4. care se întãrea retrãgându-se. 19. învins. si Licinianus. întorcân-du-se de peste Dunãre din rãzboiul cu sarmatii. Ai sãi. Historia nova. Armatele rãmaserã în fatã mai multe zile. Constantin deschidea iarãsi conflictul. ca aceea a lui Constantin. Texte etabli et traduit "X par Fr. Renuntând la purpurã. La Chrysopolis el dãdu o nouã luptã cu Constantin. Flota lui Constantin ancorã la Pireu. s . Aflând de aceste pregãtiri. voi. lupta fiind egalã3. Profitând de aceasta. Toate acestea au fãcut sã se vadã într-însul un convins religios. sã se creadã într-o adevãratã „convertire" a lui Constantin. însotitã de viziuni. fiul lui Licinius. restul cavaleriei trecu.BV ou SeScoKOTOt aînav. Constantin si-1 stabili pe al sãu lângã tãrmul Ebrului. Recunoasterea oficialã a crestinismului. strãbãtu Thracia. poruncind sã fie pregãtite corãbii de rãzboi si forte pedestre si cãlãri. Licinius îsi avea lagãrul în Thracia. cu o ceatã de cãlãreti. pânã la flotã. erau proclamati Cesari. trecu râul pe malul celãlalt. Licinius. Izvoarele precizeazã contributia fiecãrei natiuni în corãbii si oameni. Paschoud. Leipzig. la Adrianopol. . Victoria lui Constantin nu fu decisivã. fluviul si încãierarea a fost crâncenã: pânã la asfintitul soarelui au cãzut pe 45 NICOLAE BANESCU câmpul de luptã 34. Refugiat la Byzantion. fiii lui Constantin cel Mare. 1887 (=Zosime. Constantin a distribuit prizonierii între orase. Tetrarhia lui Diocletian îsi încheia astfel scurta sa existentã. Teubner. iar a lui Licinius în Hellespont.ai. Putine probleme ale istoriei au fost atât de mult dezbãtute ca aceea a „convertirii". 17: AiKivviov JJ. unde i se fixã resedinta. A doua zi se încheia pacea în conditiile 2 Zosimos. Kcova'ravrivov Se KCCTU TO CTUv77î?Lg au-nâ Jtepi Ta av^Kei^eva ipavevTog ãniaTov KCCÎ Tâv Li?v<3v Tivã TCOV TtÎ Pambeia AIKIVVIOV Ãagovrcov napaan&cai Ibidem. la locul unde Tonos (Tungea) se varsã în Ebru (Mãrita). O armatã si o flotã impunãtoare se strânserã astfel. Histoire nouvelle. Edictul a fost urmat de o serie de mãsuri luate de Constantin în favoarea Bisericii crestine. cãci ambitia sa era sã reconstituie unitatea imperiului în folosul sãu si al familiei sale.permiserã a da o nouã bãtãlie în Thracia. 4 II. se predã (18 septembrie 324). fu asediat si trecu în Asia. provocând panicã în armata rivalului sãu. aflându-se în tinuturile dusmanului. care nu exista mai înainte. sotia sa obtinând jurãmântul lui Constantin cã-i va respecta viata. 28: HET' ou TroAu Toug dpitovg nair\cac. dar. Licinius trimise emisari la natiunile sale.

Tetrarhia lui Diocletian îsi încheia astfel scurta sa existentã. fãcându-se crestin. El a primit. pe care o pierdu. în cartea sa de mare rãsunet asupra lui Constantin5. Licinius. 4 II. pânã la flotã. istoricul bisericesc contemporan. El si-a dat seama de puterea în crestere a noii credinte si vedea într-însa o armã pentru a-si pãstra unitatea politicã a statului. de altminteri. O pãrere identicã exprimã Ed. Ai sãi. se stie. Cei mai multi nu-i recunosc lui Constantin o convingere religioasã în favoarea crestinismului. si victoria crestinismului în Asia Micã era clarã înainte de epoca lui Constantin. dar. sã se creadã într-o adevãratã „convertire" a lui Constantin. 47 câmpul de luptã 34. El si-a dat seama de puterea în crestere a noii credinte si . afirmã Zosimus4. în acea epocã: conferit in extremis. si Primul Consul când semneazã Concordatul: amândoi se gândeau numai la puterea si la gloria lor. crestinii reprezentau un factor însemnat în imperiu. se predã (18 septembrie 324). pãrerile savantilor în aceastã privintã sunt foarte diferite. Atitudinea lui Constantin a pornit din motive politice.. Toate acestea au fãcut sã se vadã într-însul un convins religios. Cum era de asteptat. de altminteri. Cum era de asteptat.000 de oameni. 1898. 46 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Izvorul principal de la care se porneste în aceastã discutie este Eusebiu din Caesarea. nu sovãie a tãgãdui categoric acestui mare ambitios schimbarea de credintã. Refugiat la Byzantion. El a primit. Aufl. „cãlcându-si jurãmântul. botezul se socotea cã asigurã mântuirea. prin urmãrile pe care le-a avut. Leipzig-Berlin. Jacob Burck-hardt. 1913. Ea se discutã încã si azi. a fost un fapt considerabil. Leipzig. risipiti prin pãduri. Edictul a fost urmat de o serie de mãsuri luate de Constantin în favoarea Bisericii crestine. istoricul bisericesc contemporan. Constantin trimise emisari sã-1 execute. botezul pe patul de moarte . fu asediat si trecu în Asia. prin asa-zisul „Edict de la Milan". strãbãtu Thracia. ca aceea a lui Constantin. Atitudinea lui Constantin a pornit din motive politice. Adolf Harnack e de aceeasi pãrere când aratã7 cã. Putine probleme ale istoriei au fost atât de mult dezbãtute ca aceea a „convertirii".. cãci era obisnuit cu aceasta". iar în 5 Die Zeit Constantiris des Grossen. Constantin rãmase de acum singur stãpânilor al imperiului. 28: fiLT' oi) tov> mbt dpifovt TraTrjaat (fjv TOUTO avrâ avwv âcpaipeîrai. cu cei mai buni soldati. unde i se fixã resedinta. 7 Die Mission und Ausbreitung des Christentums in den ersten dreiJahrhunderten. 1906. 6 Kaiser Constantin und die christliche Kirche. nemaiavând decât putine trupe.lucru obisnuit. Schwartz6. pentru care perspicacitatea diabolicã a stãpânitorului universal realizare însemnãtatea aliantei cu Biserica pentru monarhia universalã pe care o pregãtea. se stie. 3. Renuntând la purpurã.Aufl. pãrerile savantilor în aceastã privintã sunt foarte diferite. „ca si cum religia putea fi ceva pentru o inimã devoratã de setea de a domni". Nu vede nici o deosebire între Constantin. sotia sa obtinând jurãmântul lui Constantin cã-i va respecta viata. La Chrysopolis el dãdu o nouã luptã cu Constantin. în acea epocã: conferit in extremis. botezul pe patul de moarte . 2. în secolul al IV-lea. în apropierea luptei decisi-ve cu Maxentiu. Leipzig.lucru obisnuit. Licinius fu trimis la Thessalonic. se predarã a doua zi.46 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Izvorul principal de la care se porneste în aceastã discutie este Eusebiu din Caesarea. Cei mai multi nu-i recunosc lui Constantin o convingere religioasã în favoarea crestinismului. Nu dupã mult timp. Recunoasterea oficialã a crestinismului. învins. însotitã de viziuni. Fugi la Nicomedia. botezul se socotea cã asigurã mântuirea.

vedea într-însa o armã pentru a-si pãstra unitatea politicã a statului. Jacob Burck-hardt, în cartea sa de mare rãsunet asupra lui Constantin5, nu sovãie a tãgãdui categoric acestui mare ambitios schimbarea de credintã, „ca si cum religia putea fi ceva pentru o inimã devoratã de setea de a domni". Nu vede nici o deosebire între Constantin, fãcându-se crestin, si Primul Consul când semneazã Concordatul: amândoi se gândeau numai la puterea si la gloria lor. O pãrere identicã exprimã Ed. Schwartz6, pentru care perspicacitatea diabolicã a stãpânitorului universal realizare însemnãtatea aliantei cu Biserica pentru monarhia universalã pe care o pregãtea. Adolf Harnack e de aceeasi pãrere când aratã7 cã, în secolul al IV-lea, crestinii reprezentau un factor însemnat în imperiu, si victoria crestinismului în Asia Micã era clarã înainte de epoca lui Constantin, iar în 5 Die Zeit Constantin's des Grossen, 3. Aufl., Leipzig, 1898. 6 Kaiser Constantin und die christliche Kirche, Leipzig-Berlin, 1913. 7 Die Mission und Ausbreitung des Christentums in den ersten dreijahrhunderten, 2. Aufl., Leipzig, 1906. 47 NICOLAE BANESCU alte provincii ea fusese destul de bine pregãtitã. Geniul politic al lui Constantin si-a dat seama de realitate si n-avea trebuintã pentru aceasta de o inspiratie specialã. Trebuie sã relevãm si pãrerile juste ale lui Hugo Koch8, care duc la aceeasi concluzie. V. Duruy nu se deosebeste în pãrerea sa de toti acestia, încercând a pãtrunde pânã în adâncul sufletului lui Constantin, istoricul francez declarã cã a gãsit într-însul „o politicã, mai degrabã decât o religie (une politique plutot qu'une religion)9. Ca si Burckhardt, îl apropie si el din acest punct de vedere pe Constantin cel Mare de Bonaparte. Alt istoric francez, mai aproape de noi, Leon Ho-mo, cunoscut prin atâtea pretioase lucrãri asupra epocii imperiale romane, îl prezintã pe Constantin, care practicase, ca si tatãl sãu, Constantiu Chlorus, monoteismul solar oficial10, evoluând putin câte putin, si încã înainte de campania de la Pons Milvius, cãtre un cult solar purificat, care sfârseste prin a lua caracterul unui adevãrat „deism". Autorul afirmã cã nu suntem în fata unui „fenomen individual" si semnaleazã un mers analog la colegul lui Constantin, la Licinius, „un pãgân convins". Homo aratã mai departe cã faimosul Edict "X 1913. Konstantin der Grosse und das Christentum, Munchen, 9 Histoire des Romains, Paris, 1885 (nouvelle ed.), t. VII, p. 88. 10 V. excelenta lucrare asupra sincretismului religios, care duse la monoteismul solar impus de Aurelian ca religie oficialã a imperiului: Les e'mpereurs romains et le christianisme, Bibi. historique, Paris, Payot, 1931; pentru citatia noastrã, pp. 114-116. 48 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN de la Milan, care poartã dubla semnãturã, desemneazã puterea cereascã supremã sub perifraze vagi - si, ca atare, strict deiste - ca „divinitate, divinitas", „tot ce este divinitate în locuinta cereascã, quicquid est di-vinitatis in sede caelestf, „divinitate supremã, summa divinitas1'. Rugãciunea pe care Licinius va cere armatei sale s-o rosteascã pe câmpul de bãtãlie de lângã Adrianopole, adaugã învãtatul francez, „va fi a unui curat deist". Dar pentru firile veacului al IVlea, setoase de credintã si înflãcãrate de practici, deismul, conchide el, suprem rezultat al monoteismului solar, nu reprezenta decât o formulã goalã si rece, „un de ces expedients commodes, ou lapolitiquepouvait trou-ver son compte, mais qui ne donnait satisfaction ni aux besoinsprofonds de l'âme, ni aux aspirations in-times du coeuf. N. lorga îl socoteste pe Constantin un latin, „un latin din Occident, foarte pãgân ca spirit, oricare ar putea fi pãrerea asupra pretinsului sãu «proces de constiintã», care miroase îndestul a politicã a pãcii romane si a punerii în faptã pentru ideea de Stat, mai sacrã decât toti zeii vechi si moderni, a

oricãrui element existent de vitalitate"11. A. A. Vasiliev, înregistrând diferitele pãreri privitoare la aceastã dezbãtutã chestiune, socoteste cã „recunoscând aplecarea sincerã a lui Constantin pentru crestinism, nu s-ar putea lãsa deoparte vederile sale politice; ele au trebuit sã joace un rol esential în atitudinea pe care a manifestat-o el în privinta crestinismului, care-i putea fi util în mai multe chipuri"12. 11 Histoire de la vie byzantine, I, pp. 31-32; cf. p. 81. 49 Fãrã a-si însusi minunile povestite de Eusebiu, Gaston Boissier crede în sinceritatea convertirii lui Constantin. Ea se explicã, dupã el, fãrã aceste minuni. E de ajuns sã ne amintim cã împãratul era un superstitios înspãimântat, care, zvonindu-se cã Maxentiu încerca sã-i atragã pe zei de partea sa prin tot felul de invocatii si sacrificii, se temea sã nu fie învins dacã nu obtinea protectia vreunei divinitãti puternice. Astfel, a fost adus a cere ajutorul Dumnezeului crestinilor. Când s-a decis la aceasta, continuã Boissier, nu s-a multumit a-1 invoca în adâncul sufletului sãu, cãci, ca toti pãgânii, el nu credea decât în eficacitatea practicilor. A pus deci dinaintea soldatilor steagul împodobit cu monograma lui Christos, faimosul labarum, si a asteptat rezultatul bãtãliei pentru a se declara cu totul cucerit de noua credintã13. Eminentul medievist francez F. Lot contestã motivele politice, când, trecând peste „convertirea" lui Constan12 Histoire de l'empire byzantin, Paris, ed. Picard, 1932, p. 60. 13 La fin du paganisme, t. I", Paris, Hachette et Cie, 1907, chap. Ier [labarum era o variantã a lui lauratum (gr. Ãavpârov) sau laureatum (signuni), întrucât stindardul lui Constantin cel Mare era o cruce dominatã de o coroanã de aur (semnul victoriei), iar sub ea se aflau portretele suveranilor, cf. H. Gregoire în „Byzan-tion", 12 (1937), pp. 277-281 (Encore l'etymologie de "labarum^. Bãnescu nu a luat în seamã (sau nu a cunoscut) si acele opinii care au admis o origine celticã pentru Ãââapov (de la celticul „llafar"), cf. J.-J. Hatt, La vision de Constantin au sanctuaire de Grand et l'origine celtique du labarum, în „Latomus", 9 (1950), pp. 427-436. Mai apropiatã ni se pare si nouã derivarea din lau-reum (vexillum); de adãugat la bibliografia acestui detaliu A. Alfoldi, The Conversion of Constantine and Pãgân Rome, Oxford, 1948 si M. Green, J. Ferguson, Constantine, Sun-Symbols and the Labarum, în „Durham University Journal", 80 (1987), pp. 917]. 50 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN tin, crede cã în adeziunea lui la crestinism e o parte de sinceritate. A pretinde cã împãratul Constantin a aderat la crestinism din motive politice înseamnã a crede cã avea interes s-o facã. Dar crestinismul era rãspândit numai în Pars Orientis. A trece la crestinism era, pentru un suveran care domnea în Occident, un non-sens, era chiar periculos, cãci armata, singura fortã realã a Statului, era pãgânã. Pentru Lot, numai o concluzie este posibilã: anume cã a cedat unei impulsiuni subite, de ordin patologic sau divin. Dacã nu s-a convertit de la victoria lui asupra lui Maxentiu, afirmã. învãtatul francez, a dat însã semne exterioare, oficiale, ale adeziunii sale la noua credintã. Din prudentã, Constantin menajeazã un timp pãgânismul; dar favorizati în permanentã au fost crestinii. Lot socoteste cã împãratul si-a arãtat mai cu seamã zelul dupã victoria sa definitivã asupra lui Licinius. (324). Labarum e de atunci gravat pe monede, în efigiile din acest timp, împãratul apare în atitudinea rugãciunii, cu ochii la cer. El intervine constant în afacerile Bisericii, interventie care culmineazã cu ocazia Sinodului de la Niceea (25 iulie 325). întemeierea Constantinopolului, care, dupã el, e o „enigmã", s-ar explica prin aceleasi sentimente. Lot vede în decizia grãbitã a lui Constantin, dupã victoria definitivã asupra lui Licinius, un semn al recunostintei sale cãtre Dumnezeu, care-i dãduse biruintã14: Un apãrãtor al sinceritãtii lui Constantin este si eruditul numismat al epocii lui Constantin, Jules Mau-rice15, întemeiat pe cercetãrile sale în acest domeniu. )4 La fin du monde antique et le debut de Moyen Âge, Bibliotheque de syntese historique,

l'Evolution de l'humanite, Paris, 1927, pp. 36-37. 51 Trebuie sã punem alãturi de toti acestia pe savantul olandez D. C. Hesseling, desi în consideratiile pe care le face el nu existã o perfectã coerentã, în lucrarea închinatã civilizatiei bizantine16, Hesseling se desparte de aceia care vãd în Constantin numai geniul politic. Inconsecventele atitudinii împãratului, ca si crimele de care s-a fãcut vinovat, sunt, afirmã el, contradictii evidente ale sinceritãtii sale religioase. Mãsurile care au lovit în pãgânism depãsesc apoi textul Edictului de la Milan, care acorda, simplu, deplina libertate a cultului. „ Cel mai bun mijloc de a rezolva aceastã contradictie", afirmã Hesseling, „este de a vedea înainte de toate în Constantin pe Cesarul roman decis sã mentinã unitatea imperiului'1. El îsi dãdea bine seama cã noua credintã devenise o putere în fata cãreia pãgânismul n-ar fi putut sã se mentinã mult timp. Ceea ce fãcea tãria crestinismului, zice autorul, era doctrina sa sprijinitã pe o revelatie precisã. Nu trebuie sã ne mirãm cã o astfel de unitate a fãcut o adâncã impresie asupra spiritului unui împãrat roman: el simtea bine cã era într-însa o fortã analoagã unitãtii care dãdea imperiului puterea sa, „încât nu numai din calcul, ci din convingere îmbrãtisa partida puterii spirituale în crestere". latã însã cã cercetãrile recente ale lui Henri Gre-goire, savantul bizantinist de la Bruxelles, clatinã din temelii pãrerile traditionale privitoare la „convertirea" 15 Constantin le Grand. L 'origine de la civilisation cbretienne, Paris, 1925. 16 Essai sur la civilisation byzantine, Paris, Alf. Picard et Fils, 1907, pp. 8-9. 52 lui Constantin si la vestitul Edict de la Milan. Ele meritã a opri îndestul atentia noastrã. Mai întâi, în primul sãu studiu, intitulat La „conver-sion" de Constantin11, H. Gregoire pune în adevãrata-i luminã rolul lui Constantin fatã de ideea crestinã, ajungând la concluzia cã Eusebiu a confiscat pentru întâiul împãrat crestin toatã gloria lui Licinius. Pornind de la constatãrile lui Harnack (Mission und Ausbreitung des Christentums in den ersten drei Jahrhunderteri), învãtatul belgian subliniazã existenta celor douã blocuri ale imperiului de la începutul secolului al IV-lea: Orientul crestin si Occidentul pãgân. Regiunea unde crestinismul a pãtruns mai adânc, de la primii sãi pasi pânã la victoria finalã, e Asia Micã. Considerând atitudinea împãratilor tetrarhiei fatã de chestiunea religioasã, se constatã, dupã patruzeci de ani de pace, reluarea persecutiei cu o înversunare ca-re-i dã caracterul unui rãzboi de exterminare. Rãspunzãtori de acest masacru sunt împãratii din Orient -Diocletian, Galeriu, Maximin -, ai cãror supusi erau, în masã, crestini, în Occident, rãmas pãgân în bloc, e, dimpotrivã, tolerantã: Constantiu Chlorus nu executã decât prea putin edictele de persecutie; Maxentiu, încã de la uzurparea sa, îi favorizeazã pe credinciosii din Roma, iar Constantin a luat deodatã atitudinea cea mai inexplicabilã, convertindu-se brusc, cum afirmã traditia ecclesiasticã. Totul s-ar explica prin convingerile religioase ale împãratilor. 17 Apãrut în „Revue de l'Universite de Bruxelles", 36 (decembre 1930 - Janvier 19M), pp. 231272. 53 m Aceasta e teoria istoricã pe care H. Gregoire o supune unei analize pãtrunzãtoare, pentru a proba cã „adevãratele motive de mãsuri adesea contradictorii nu sunt fãrã legãturã cu conjunctura politicã a momentului". Autorul probeazã, cã ideea persecutiei a pornit de la Galeriu18. în iarna anului 302-303, venind la Nico-media, la Diocletian, el a reusit a-1 convinge sã întreprindã exterminarea crestinilor. Galeriu exercita în acel timp o mare influentã, era, dupã expresia lui Gregoire, „sabia tetrarhiei". El repurtase asupra persilor, în 297, o victorie strãlucitã si era idolul armatei. Cele mai bune

contingente ale acestei armate erau alcãtuite din tãrani danubieni, pãgâni fanatici. Galeriu venea din aceleasi regiuni. Nãscut lângã Sardica, mama sa era o daco-romanã: mulier superstitiosa, cum o carac- • terizeazã Lactantiu, ea îi ura pe crestini. Ambitia lui Galeriu de a restabili unitatea imperiului în folosul sãu pare verosimilã. Prigonirea crestinilor îl fãcea sã aparã opiniei militare „ca un campion al cultului oficial". Abdicarea lui Diocletian si a lui Maximian, în 305, a fost, cum o probeazã textele produse de H. Gregoire, o adevãratã loviturã de Stat a lui Galeriu. Apoi, întrunirea vechilor Augusti la Carnuntum n-a fãcut decât sã sanctioneze deciziile Iui Galeriu. Acesta îsi alese Ce-sarii: Maximin Daia, o rudã, si Sever, un ofiter al campaniei din Persia. Când acesta muri, dupã proclamarea lui Maxentiu, Licinius, candidatul lui Galeriu, fu 18 Ed. Gibbon, în monumentala sa History ofthe Decline and Fãli of the Roman Empire, ed. Bury, t. II, p. 127 si urm., exprimã aceeasi pãrere cu privire la initiativa fanaticului Galeriu. 54 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN proclamat August. Constantin, care, la moartea tatãlui sãu (306), fusese proclamat de trupe împãrat, a fost tolerat de congres. H. Gregoire surpã apoi legenda care fãcuse din Maxentiu un „tiran" si un persecutor, stabilind cã, în realitate, acest uzurpator a fost primul binefãcãtor al crestinismului, în timpul domniei sale de 6 ani, el a oprit persecutia, a restabilit ierarhia bisericeascã si a restituit bunurile eclesiastice confiscate, în aceastã reabilitare, autorul are în sprijinul sãu cercetãtori care 1-au precedat (Caspar, Groag, Pincherle). în lupta pe care o ducea cu rivalii sãi, Maxentiu avea tot interesul sã exploateze nemultumirea stârnitã de persecutie. Mai departe, H. Gregoire aratã cã edictul de tolerantã al lui Galeriu, din aprilie 31119, cu acele stranii considerente ale preambulului, face evidentã o interventie care-1 va fi determinat pe implacabilul dusman al crestinismului, atunci muribund, la o astfel de palinodie. Singur Licinius a putut face aceastã interventie, cãci el s-a aflat la cãpãtâiul lui Galeriu în acele momente. Conflictul cu Maximin 1-a îndemnat a-i smulge actul de clementi fatã de crestini, pentru a-si atrage populatia atât de masiv crestinã a Asiei Mici. Lucrul n-a fost, desigur, prea usor. Ecoul luptei interioare a lui Galeriu a trecut în redactarea neobisnuitã a edictului. în ce priveste viziunile lui Constantin, întâmpinãrile învãtatului belgian sunt fãrã replicã, în autenticitatea Vietii lui Constantin mai nimeni nu mai crede astãzi. Acest „panegiric romantat", cum îl numeste H. Gregoire, e mult posterior evenimentelor. Cât pentru mo1 Afisat la Nicomedia, în ziua de 30 aprilie 311. 55 nograma lui Christos de pe scuturile soldatilor lui Constantin, ea nu e altceva decât semnul urãrilor ce se fãceau la aniversarea domniei împãratului, acele vota (publica) atât de frecvente în epigrafia numismaticã a epocii20. Astfel, întreaga „ travestire în cruciadã a campaniei din 312", pentru a întrebuinta expresia sugestivã a autorului, se nãruie înaintea criticii serioase, în lupta cu Maximin, Licinius apare aproape un „campion al crestinismului". Lactantiu a înregistrat faptul în toate amãnuntele21. Cele douã armate se aflau fatã în fatã la Tzirallum (azi Ciorlu), în Thracia, în câmpia pe care Lactantiu o numeste Campus Sere-nus (recte: Ergenus)22. Maximin promise lui Jupiter cã va nimici cu totul numele de crestin dacã va repurta victoria, în noaptea urmãtoare, un înger îi apãru lui Licinius, în somn, poruncindu-i sã se scoale si sã se uneascã cu armata sa, pentru a invoca numele Dumnezeului suprem, asigurându-1, în acest caz, de victorie. Licinius viseazã chiar cã se destepta si cã îngerul îi dicta cuvintele de care trebuia sã se foloseascã în rugãciune, îndatã ce s-a trezit, el chemã un secretar si-i dictã rugãciunea: „Dumnezeule suprem, te rugãm; Dumnezeule sfânt, te rugãm; îti încredintãm toatã 20 E vorba de semnul numeral X, pentru a zecea aniversare, într-o coroanã de laur (Jaurea). 21 De mortibus persecutorum, XLVI. 22 [în perioada bizantinã, toponimul Tzirallum a devenit TzourouKDos]. D. Gregoire a rectificat

expresia lui Lactantiu în Campus Ergenus, dupã numele afluentului Ergenus, Erginus al fluviului Hebrus, cum a rectificat si Campus Mardiensis în Campus Ardiensis, de la numele altui afluent Ardus, al aceluiasi fluviu. 56 dreptatea; îti încredintãm mântuirea noastrã; îti încredintãm imperiul nostru. Prin tine trãim, prin tine suntem învingãtori si fericiti" etc23. Soldatii lui Licinius puserã jos scuturile si cãstile, si împãratul, începând rugãciunea, fu urmat la moment de ofiteri si trupã, cu mâinile ridicate la cer. De trei ori repetarã rugãciunea, atât de tare, încât armata din fatã auzi zgomotul. Rezultatul luptei (30 aprilie 313) fu dezastruos pentru Maximin: soldatii lui crestini se predarã în masã sau se împrãstiarã. învinsul fugi pânã la Tarsos, în Cilicia. Licinius intrã apoi în Nicomedia, si Lactantiu ne spune cã aduse multumiri Dumnezeului care-i dãduse biruinta, iar la 13 iunie 313 se afisã în aceastã capitala edictul de tolerantã si restituire, numit atât de impropriu „Edictul de la Milan". H. Gregoire explicã apoi împrejurãrile conflictului dintre Constantin si Licinius, singurii Augusti rãmasi pe teren, faza finalã a acestui conflict, în care Licinius, speculând impopularitatea lui Constantin printre multimile pãgâne si populatia Romei, îsi schimbã atitudinea religioasã. Biruit în ultima luptã, datã la 18 septembrie 324, 23 Summe deus, te rogamus; Sancte deus, te rogamus. Omnem justitiam tibi commendamus; Salutem nostram tibi commendamus; Imperium nostrum tibi commendamus. Per te vivimus, Per te victores etfelices existimus. Summe sancte deus, Preces nostras exaudi, Brachia nostra ad te tendimus, exaudi, Sancte summe deus. , J 57 la Chrysopolis, în Bithynia, dupã ce o pierduse pe cea dintâi, lângã Adrianopol, el îsi pierdu mai întâi tronul si apoi viata, si trecu în istoria eclesiasticã pãtat de sângele celor din urmã martiri. Toatã gloria lui a fost atunci confiscatã în favoarea lui Constantin, îngerul care i se arãtase în Campus Ergenus pãtrunse mai târziu în legenda lui Constantin. Rugãciunea quasicrestinã adresatã Dumnezeului suprem (Summus deus) a trecut în Vita Constantini. Edictul din 313, pe care Lactantiu îl atribuie lui Licinius, e prezentat de Eusebiu sub numele ambilor împãrati; dar nici el, nici alt scriitor ecclesiastic nu 1-a calificat niciodatã ca „Edict de la Milan", si nici un istoric, bisericesc sau profan, nu ne raporteazã cã în conferintele de la Milan s-a produs vreun edict de tolerantã. Numele acesta e o conjuncturã modernã24. într-alt studiu, apãrut în Byzantion (13, 1938, pp. 561-583): Eusebe n'est pas l'auteur de la „Vita Constantini" dans sa forme actuelle et Constantin ne s'est pas „conveni" en 312, H. Gregoire subliniazã dezacordul radical dintre Istoria Eclesiasticã a lui Eusebiu si Vita Constantini, în privinta convertirii lui Constantin: pe când cea dintâi nu vorbeste nici de minune, nici de cruce, nici de labarum ori de Edictul de tolerantã, Vita repetã pretutindeni viziuni, miracole si stindardul cu crucea, fãcãtor de minuni. Savantul belgian conchide cã vreun „epigon", cu ajutorul diferitelor izvoare, printre care figureazã si Istoria Eclesiasticã, a compus compilatia care se numeste Vita Constantini. Acest 24 Interesantã concluzia lui Erich Caspar (Gesch. des Papsttums, I, 1930), citatã de autor: „Ein «Edikt von Mailand» ist vollig aus der Ueberlieferung zu streichen". 58 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN epigon a fãcut din persecutia crestinilor de cãtre Lici-nius cauza celor douã rãzboaie ale sale cu Constantin. La „vision de Constantin" liquidee, din aceeasi revistã25, e un rãspuns la obiectiile învãtatilor Zeiller, Alfoldi si Petersoa, în care autorul stabileste cã „viziunea" îsi are originea în panegirice pãgâne, adevãrate manifeste politice si religioase, dictate de Constantin. Mentionãm încã cele câteva recenzii26 în care autorul îsi apãrã cu succes punctul de vedere

împotriva preopinentilor sãi Andreas Alfoldi27, Norman H. Baynes28 si J. ZeilJer29. încheierile ce rezultã din toatã aceastã vie dezbatere sunt urmãtoarele: 1. Nu se mai poate admite o „convertire" a lui Constantin în preajma luptei de la Pons Milvius; 2. Asa-zisul „Edict de la Milan" e inexistent. El îsi trage originea din Edictul publicat de Licinius la Nico-media; 3. Vita Constantini, în forma în care ni s-a transmis, nu este opera lui Eusebiu din Caesarea, si a fost compusã cãtre sfârsitul sec. al IV-lea. Ea a crestinat, cum 25 14 (1939), pp. 341 si urm. 26 în Byzantion, VII, p. 652 si urm. si XIV, 341 si urm. Mai înainte (in nr. 10, 1935) a dat rãspunsul sãu hotãrât obiectiilor învãtatului J.-R. Palanque. 27 The helmet of Constantine with the Cbristian Monogram, extras din „The Journal of Roman Studies", 1932. 28 Constantine the Great and the Cbristian Cburch, Londra, 1929 (= „Proceedings of the British Academy", voi. XIV). 29 Quelques remarques sur Ies „visions" de Constantin, „Byzantion", XIV (1939), pp. 329-339. 59 NICOLAE BANESCU aratã învãtatul Gregoire, toate acele „viziuni" pãgâne puse pe seama lui Constantin; 4. Pãstrând un timp o prudentã rezervã fatã de noua credintã, geniul politic al lui Constantin si-a dat seama, dupã înfrângerea lui Maxentiu, de forta acestei credinte fatã de pãgânismul în decãdere si a înteles ce armã puternicã ar avea într-însa pentru asigurarea unitãtii monarhiei autocratice pe care o clãdea. De aici, toatã seria de mãsuri menite sã mãreascã autoritatea si prestigiul Bisericii30. Constantin a acordat clerului crestin toate privilegiile de care se bucurau pãgânii: 1-a scutit de impozite, de sarcini si servicii de Stat. în 321, a decretat legea 30 [Ca orice adevãr istoric, nici aceste concluzii, considerate de Bãnescu definitive la vremea respectivã, nu pot fi absolutizate, mai ales dacã le privim sub toate cele patru puncte ale lor. Spre exemplu, opinia care respinge paternitatea lui Eusebiu din Cesareea asupra „Vietii lui Constantin" este departe de a se fi impus în istoriografie, tendinta ei generalã înclinând azi spre acceptarea acestei paternitãti (pentru aceasta, v. J. Quasten, Initiation aux Peres, voi III, Paris, 1963, p. 450, ap. T. Bodogae, studiu introductiv la Eusebiu de Cezareea, Scrieri, partea întâia, Bucuresti, 1987, pp. 19-20; mai sceptic este G. Dagron, L'Empire romain d'Orient au IV siecle et Ies traditionspolitiques de l'hel-lenisme: le temoignage de Themistios, TM (Paris), 3 (1968), pp. 229276, aici p. 88, n. 25 si Idem, Naissance d'une capitale (v. Infra, n. 46). Referitor la „convertirea" lui Constantin cel Mare, scepticismul lui H. Gregoire este împãrtsit si de istoriografia actualã: convingerile intime ale lui Constantin vor fi diferit destul de mult de regulile ce s-ar atribuit unui bun crestin în zilele noastre, marcate de atâtea orientãri, unele destul de exclusiviste prin raportare la celelalte. Nu acesta e însã aspectul care conteazã cel 60 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN care dãdea Bisericii drept de mostenire, în urma acestui act, bunurile Bisericii cresc în mod considerabil. Foarte însemnate privilegii furã acordate (318) tribunalelor episcopa]e. Oricine îsi putea aduce pricinile dinaintea acestor tribunale si sentintele lor aveau aceeasi putere ca si cele ale tribunalelor civile, în 333, Constantin întãri aceastã jurisdictie a Bisericii. Aceastã strânsã, legãturã dintre Stat si Bisericã a fãcut ca Statul sã se intereseze de chestiunile religioase, ceea ce duse la Sinodul de la Niceea (325), primul Sinod ecumenic, fa.pt de o însemnãtate considerabilã, care afirmã întâia oarã politica Statului fatã de Bisericã. Prin noua sa situatie, Biserica crestinã dezvoltã o vie activitate care se manifestã mai cu seamã pe tãrâmul dogmelor. Statul intervine în discutiile dogmatice si le îndrumã cura îi dicteazã interesul. mai mult în cazul de fatã, ci deosebirea între ceea ce putea fi în fapt Constantin cel Mare în materie de convingeri religioase si ceea ce o întreagã hagiografie crestinã i-a atribuit de-a lungul

care pare sã fi avut conducerea dezbaterilor. Constantin însusi se schimbã total în favoarea arienilor: Arie si discipolii sãi cei mai zelosi au fost rechemati din exil. episcopul de Cor62 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN duba.D. iar Eusebiu de Nicomedia alungat din Scaun. Viata spiritualã era acolo deosebit de activã. I. Barnes. Episcopii. Athanasius din Alexandria. 1948). 1960. în Siria. consubstantial cu Tatãl. Vogt. exilati în locul lor. la care participarã mai mult de 250 de episcopi (unii dau cifra de 318) si la care episcopul Romei trimise doi reprezentanti. întemeiase o scoalã de exegezã si teologie. al III-lea.H. T. în prezenta lui Constantin. împãratul. Constantine and Eusebius. în 324. ed. iar apãrãtorii cei mai distinsi ai Simbolului de la Niceea. Konstantin der Grosse. 1981. hotãrând a-i convoca pe episcopii din toatã lumea crestinã într-un Sinod care sã dezbatã chestiunea în prezenta sa. Constantin îl biruise definitiv pe Licinius si venise la Nicomedia. 1962 (=Londra. pp. L'Empire chretien (325-395). Paris. 1938. duse scrisoarea. Arie fu exilat în pãrtile cele mai sãlbatice ale Illyriei si scrierile sale arse. Cambridge. îl asigurarã pe împãrat cã doctri63 . K. dupã expresia lui Harnack. în iulie 325. Sinodul 1-a condamnat pe Arie si a fixat Simbolul Credintei. Patriarhul Alexandru îl excomunicã pe Arie. Massachussets. Jones.M. Dupã câtiva ani. care-si apãrau ideile fãrã urã împotriva celor care nu le admiteau. El primi acolo atât plângerile partizanilor. Ed. Constantine and the Conversion of Europe. H. Aceastã scoalã a fost. adunati în Sinod la Ierusalim. Se credea cã pacea fusese redatã Bisericii. unuî din oamenii cei mai luminati ai epocii. H. ed. împãratul avu atunci o mare idee politicã. 188-212. dusmanul înversunat al lui Arie. interveni cu autoritatea sa. îsi reluã îndatã influenta asupra lui Constantin. O doctrinã nouã se iveste acum în lumea Alexandriei. der Wdss". Konstantin der Grosse und sein Jahrhundert. dar realitatea dezminti foarte curând aceste sperante. A. Arbeit der Deutschen Demokratischen Republik". ridicã o problemã din cele mai grave în sânul Bisericii. Hosius. iar nu fãcut. Die Anfãnge des Problems Kirche und Staat. cunoscut pentru stiinta sa. de France. mai sunt de mentionat J. cât si pe acelea ale adversarilor lui Arie. Piganiol. 1982. în a doua jumãtate a sec. I. si Acesta nu era deci homousios (o/zooucnog). Dacã Fiul este nãscut din Tatãl. Arie s-a refugiat pe lângã Eusebiu al Nicomediei si a aflat în Orient multi partizani printre episcopi. Lietzmann. Aland. celebrul Sinod. O. consubstantial cu Tatãl. Constantin cel Mare. Tatãl exista dinaintea Fiului. 1974. a Il-a. invitându-i sã se înteleagã.timpului (în sens similar. avu o parte mare. Darmstadt. nãscut. leagãnul arianismului. Kraft. „Sitzungsber der Berliner Akad. Un preot din acest oras. îsi fãcu multi adepti. El scrise patriarhului Alexandriei si lui Arie. unde Lucian. Eusebiu de Nicomedia. la Antiochia. A. Doctrina lui Arie. Actele Sinodului nu ni s-au pãstrat. Astfel se deschise. socotitã de ortodocsi ca erezie. New York. Berlin. „Aus der byzantin. care nu putea admite ca pentru niste cuvinte zadarnice sã se tulbure pacea romanã. Arie. Iliescu. se informã la fata locului si se întoarse. si un Sinod compus din episcopi din Libia si Egipt ratificã sentinta patriarhului (321). Barnea. în aceste dezbateri. aducând lui Constantin toate informatiile privitoare la agitatia arianismului. zicea el. o/jootxriog iâ> /Tarpi". Constantin ratificã Simbolul si-i reduse pe opozanti la tãcere. recomandând clerului din Alexandria exemplul filosofilor Greciei.] ' ' 61 NICOLAE BANESCU Alexandria Egiptului era în acea vreme marea metropolã a stiintei grecesti. Miinchen. din bibliografia subiectului. asistat de Hosius. pasionatã de controversele religioase. Ea se ivise de fapt mai înainte. readus în Scaunul episcopal. Ceea ce stim în aceastã privintã ni s-a transmis prin scrierile unora din membrii Sinodului si ale unor istorici. 1947). favoritul împãratului. Dupã discutii vii. si dogmele formau în acel mediu de neastâmpãr intelectual obiectul celor mai aprinse discutii. în bazilica din Niceea. Bucuresti. stiintificã si Enciclopedicã. Kaiser und Kirche von Konstantin bis Byzanz. în care Christos a fost recunoscut ca „Fiul lui Dumnezeu. Presses Univ. 1957.

p. în „Church History". Athanasius lãsã amintirea unui mare atlet al lui Christos. 64 sovãitoare a împãratului. „Byzantion". cu toate prigonirile dezlãntuite împotriva sa. 1939).v (în special pp. 131-195 si 532-594. Bury. n. Geanakoplos. Paris. t. Ei cerurã sã fie reprimiti în dieceza Alexandriei. numai pe patul de moarte. Runciman. 32 Ortiz de Urbina. „Atti del V Congresso Internationale di studi bizantini" (= „Studi bizantini e neoellenici". Naissance d'un capitale. Dagron. 25-28. 1996 (cea mai recentã si mai completã abordare)]. Athena. considerabil augmentate si îmbunãtãtite de Bury. pp. dupã izvoare. îndeosebi n. Paris. voi. Cambridge. Eusebe de Cesaree et la naissance de la theorie «cesaropapiste». [Cele sapte volume ale noii editii. Sanstetie. o serie de alte aparitii editoriale au îmbogãtit sensibil datele discutiei. si el primi botezul din mâinile lui Eusebiu de Nicomedia. a pus temelia raporturilor dintre Stat si Bisericã. prin confirmarea lor. p. 1959. care chemã Sinodul. p. si G. 284-298. a Il-a. I. S. 46).-G. Dagron. de Gibbon.NICOiAE BÃNESCU na lui Arie nu era contrarã credintei niceene. despre acelasi Athanasie al Alexandriei. 419-435 din cap. II. p. G. Raporturile acestea. Tbe Byzantine Theocracy. Athanasius. 381-403. nu îl primi pe eretic. cap. Beck. pp. mentionãm ca mai importante urmãtoarele titluri: H. voi. poate si prin aceea cã suveranul nu-si dãduse de la început seama cât de puternice erau în Orient sentimentele celor ce simpatizau cu arianismul. 34 (1965). La politica di Costantino nella controversia ariana. H. ed. luând parte activã la lucrãrile lui si dând deciziilor luate putere de drept. si. The History of the Decline and Fãli of the Roman Empire. 33 [De la redactarea acestui text. îsi atrase mânia lui Constantin. fãcând a se recunoaste oarecum suveranul drept cãpetenie a Bisericii. Kirche und theologische Literatur im byzantinischen Reich. se stie. pãrere dupã care principiul conducãtor al politicii constantiniene în controversa arianã nu a fost de naturã doctrinarã. E mai acceptabilã în aceastã privintã pãrerea unui cercetãtor spaniol al acestei politici 31 Cariera. ci si sub urmasii acestuia. respins în ultimii ani de atâtia învãtati ca inadecvat33.G. Interventia autoritarã a împãratului. Miinchen.. De cinci ori izgonit din Scaunul patriarhal. V. Sawides. Empereur et pretre. au apãrut la Londra. „Staat und Kirche". 1896-1900. DJ. 65 . XIV)]. pp. 33108. 355. Das byzantinische Jabrtausend. 1978. învinuit de adversari cã a împiedicat transportul grâului egiptean la Constantinopol. cu o bibliografie cuprinzãtoare a subiectului. 37-38. 383-403. Etude sur le «cesaropa-pisme» byzantin. Index general. ed. 136-139. Church and State in the Byzantine Empire: A Reconsideration of the Problem of Caesaropapism. care vor stãpâni de acum statornic viata religioasã a Bizantului. acum patriarh al acestei dieceze. sa furtunoasã a fost schitatã cu obisnuitu-i talent. Miinchen. XXI. în care totusi muri. 42 (1972). ci practicã si politicã32.-M. Roma. Kai /ToArncr/wC = EPLBIP).3 de la p. Editions Gallimard. J. ci prezenta o formulã de credintã neutralã. S-a cãutat a se explica aceastã neasteptatã schimbare de atitudine a împãratului prin influenta Curtii sau prin relatiile intime si de familie. Alte editii. Beck. între acestea. 36-37 (cap. 1984 (c/ Infra. v.-G. El continuã totusi lupta sa neobositã în sprijinul Ortodoxiei si nu numai în timpul lui Constantin. p. stâlp al dreptei credinte31. Cea mai accesibilã editie a scrierilor lui Athanasie cel Mare se aflã în P. S. 1977. s. Constantin se crestinã. un semiarian. 1996. editat sub îngrijirea lui A. Ignacio. sensul lor general confirmând afirmatia fãcuti aici de Bãnescu. ca si bibliografia utilã a scrierilor aceluiasi autor se poate gãsi în foarte recentul Lexicon prosopografic al istoriei si civilizatiei bizantine ('EyKVKÃoxmSiico IJpcxTconoypaipiKO AetiKO Bvtavnvrîq 'latopiac. au fost caracterizate prin termenul de cesaropapism. L.

Hr. seful expeditiei (jumãtatea sec. cei doi Augusti ai tetrarhiei si-au stabilit resedinta în provincii. cheia drumului ce duce la continentul Africii39. si cine avea în mâinile sale aceste douã . de la Acropolea cetãtii pânã la turnul din Galata. Ridicat la tron de legiunile britanice. observã cu dreptate N. Nu trebuie sã credem cã amintirile republicane ale Romei sau privelistea monumentelor sale impunãtoare. la fiecare pas. în primele veacuri ale erei noastre. p..Constantin se hotãrî asupra orasului Byzantion'''. Bosforul si Hellespontul sunt cele douã porti ale Constantinopolului. o însemnãtate preponderentã în toate domeniile. Motivele n-au putut fi decât politice. în întinderea excesivã a cuceririi. si în multe rânduri Constanti-nopolul a putut reface imperiul34. Timp de secole. dupã fericita expresie a lui Ed. de care tinea. Tot de aici se puteau arunca repede armate la frontierele de Nord si de Est.). îl fãcea sã supravegheze mai bine decât din Roma miscãrile barbarilor Germaniei. unde presiunea barbarilor era tot mai amenintãtoare. t. si cu depãrtata insulã a Cretei. Constantin. pe tãrmul european. si numai rareori s-a oprit la Roma. insula care unesc coasta Thraciei cu cele ale Asiei si Helladei. 150. înainte de Constantin. pe Cornul-de-Aur38. motive serioase de a pãrãsi Roma si a-si strãmuta în Orient noua capitalã. din marginea asiaticã a Bosforului. 67 NICOLAE BANESCU Thracia. veche colonie a Megarei. în alegerea unei situatii privilegiate a fundatiei sale. era în chip firesc paznicul insulelor Arhipelagului. Stãpânul Constantinopolului. dupã mãrturia lui Sozo-menos36. care. Orientul rãmânea aproape intact. înconjuratã din trei pãrti de apã. proclamau atât de elocvent traditiile pãgânismului. iar Diocletian fãcu din Nicomedia resedinta sa preferatã. Orientul elenic a avut. cât timp a beneficiat de o bunã sãnãtate. el putuse admira pozitia incomparabilã a acestui oras. cel mai bun port din lume. care-1 34 F.2. p. Suveranitatea acestei capitale se pierduse. în fata Occidentului devastat. La fin du monde antique et le debut du Moyen Âge. a alergat în grabã acolo unde prezenta sa era necesarã. Portile se si construiserã. militare si economice. în cursul secolului al III-lea. Puterea economicã a pãrtii de Rãsãrit era mult mai mare decât a celei de Apus. iar pericolul prezentat de Imperiul persan al Sassanizilor dãdea o importantã tot mai mare frontierei de est. când. dupã înfrângerea Iui Licinius. Lot. împãratul se duse acolo în persoanã si trase hotarele cetãtii viitoare. împodobind-o în câtiva ani cu multã mãretie. situat la poalele Alpilor. care. 37 El îsi trage numele de la Byzas. pentru nevoile pãcii sau ale rãzboiului. a cãrui intrare era interzisã flotelor vrãjmase printr-un puternic lant de fier aruncat de la un tãrm la altul. invaziile germanice zguduirã puternic provinciile din Apus. Ajuns apoi la capãtul nãzuintelor sale si mai aproape de apusul vietii. a vizitat pe rând provinciile statelor sale. o mizerie adâncã a urmat epocii Antoninilor. Flota sa avea cel mai sigur adãpost în Cornul-de-Aur. se pare. Gibbon. Bury. prea putin. Asezatã în punctul de întâlnire al Europei cu Asia. un mare Stat a avut destinul sãu legat de acest oras. lorga. Constantin se gândise mai întâi la coasta asiaticã. II. ed. 1909. Gibbon. suveranul putea face fatã deopotrivã pericolului ce ameninta la Dunãre si la Eufrat. s-a gândit a-si stabili într-o resedintã permanentã puterea si maiestatea tronului35. op. * Scriitor bisericesc din secolul al Vlea. De aici. cum observã atât de judicios Ferdinand Lot. al VIMea î. noua capitalã se putea usor apãra împotriva asalturilor dusmane. înfipt ca un cui între • 35 Ed. la locul unde fusese vechiul Ilion (Troia). desigur.stim ce mare loc tin viziunile în activitatea acestui împãrat . Londra. Maximian îsi tinea de obicei Curtea la Milan. întemeierea Constantinopolului De o însemnãtate covârsitoare pentru dezvoltarea ulterioarã a Statului a fost întemeierea noii capitale a lumii romane. în urma unui vis . 66 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN interesa. Cu prilejul ultimelor operatii ale rãzboiului cu Licinius. El avu. Asia Micã si Pont. protejatã dinspre uscat de zidul ce se întindea de la port pânã la tãrmul Mãrii Marmara (Pro-pontida celor vechi). cit. 1-au putut îndemna pe Constantin a pãrãsi vechea capitalã a imperiului. 43.

iar cel de Con-stantinopol (KcovatavTivovno^iq. 1883. în sec. pozitia privilegiatã a fundatiei lui Constantin din toate aceste puncte de vedere. lorga. cãlãuzind brazda traditionalã. 1923. Lucrãrile nu erau încã terminate când împãratul sãrbãtori inaugurarea.treceri le putea închide usor flotelor dusmane. Astfel. De la început. /. de ajuns ca sã-1 convingã pe Constantin în favoarea acestei pozitii. Geschichte aer Byzantiner und des osmanis-chen Reiches (colectia „Allgemeine Geschichte in Einzeldarstellungen" a lui W. si provinciile Orientului mântuite de primejdiosii pirati. dincolo cu Turanul si Iranul. 39 N. în partea de Sud cu interiorul Africii si cu porturile Mãrii Rosii si Oceanul Indian. afirmã Bury.. din tãrile cele mai depãrtate. cu lancea în mânã. din punct de vedere comercial. Oncken). II. furã de acum opriti prin aceastã barierã puternicã. Portul Chrysokeras. împãratul rãspunse cã va merge pânã când îl va opri cãlãuza nevãzutã care merge înaintea sa. N-avu totusi curajul sã identifice pe senatorii fundatiei sale cu cei din vechea capi42 G.. de la Trape-zunt. ed. t. care de la limanul Ni-prului. care mijloceau aici traficul cu interiorul tãrilor pontice. orasul lui Constantin) s-a impus si s-a pãstrat pânã astãzi. se vãrsau în portul Constantinopolului. Hertzberg. în sfârsit.: 68 portul capitalei. 67. la 15 stadii de vechea fortificatie. sunt numai continuarea altor mari linii. toate produsele tinuturilor de la miazãnoapte si de la miazãzi veneau în 38 Figura pe care o descrie are forma unui corn de cerb sau de bou. de la ThessaLonic. 7. din Creta si Rhodos. din punct de vedere comercial. 4. din Delta Nilului se întâlnesc aici. si pe deasupra nu era unul care sã se compare cu promontoriul vechiului Bizant în privinta tãriei strategice41. comertul lumii întregi fu atras la Con-stantinopol40. ca si cele de la Alexandria Egiptului. Un rescript imperial îi dãdu numele de Noua Romã (Nea 'Pa)fir[). 156. a fost întotdeauna foarte im* Gibbon. Când cei din jurul sãu îi atraserã atentia cã a depãsit cele mai vaste dimensiuni ale unui oras. n-are seamãn în ce priveste avantajele sale pentru comeit si navigatie. p. de asemenea. politic si militar. conduse solemn procesiunea. yevâ-âhia. care. p. al III-lea. Londra. Importanta acestei cetãti din punct de vedere strategic si economic fusese recunoscutã de cei vechi. din Attica. de o însemnãtate deosebitã cã mai multe din aceste cãi maritime. Locul ce-1 închideau ele era de patru ori mai mare decât al orasului Byzantion. cãci gândul sãu a fost ca noua capitalã sã fie asemenea celei vechi. History cfthe Later Roman Empirefrom the deaih of Tbeodosius I to the death ofjustinian. p. 22. pentru bizantini. si aici îsi gãsesc toate capãtul lor natural".0 ^^^^^^mfiSji^^^ .. dupã victoria sa asupra ultimului împãrat al tetrarhiei. TheByzantineEmpire. si anume toate câte veneau din Marea Neagrã. în ziua de 11 mai 330. Bury. Berlin. cit. 1907. Epitetul „de Aur" face aluzie la bogãtiile care. Era. p. care însemna hotarul pânã unde trebuia sã se întindã orasul. 41 J. ca în Roma. Când însã cele douã porti se deschideau pentru comert. La 324. Zidurile lui Constantin începeau de la port si ajungeau la Marmara (Propontis). zice el. „El e asezat la încrucisarea tuturor cãilor maritime. Constantin întreprinse constructia noului oras. Hertzberg subliniazã. îsi mânaserã flotele pânã în mijlocul Mediteranei. Bury. de la Marea de Azov. Timp de secole. Legenda crestinã raporteazã cã suveranul. l. învãtatul german G. în cuvinte care meritã a fi reproduse. de la Phasis. op. Avantajele comerciale ar fi fost. Constantin crea aici un Senat. Aceastã datã rãmase ziua aniversãrii sale. pe apele Pontului si Mediteranei. Londra. singure. Barbarii Pontului Euxin. 69 NICOLAE BANESCU portant faptul cã. Constantinopolul e centrul unde se încruciseazã toate marile drumuri ale imperiului42. din vechime vestit. .

erau împodobite cu coloane de marmurã de tot felul si cu numeroase statui de bronz. Trofeele rãzboaielor memorabile. Sfânta Irina. pp. Apoi. 443-444 („L'Epine"). asupra lui Xerxes. BMGS. unde împãratul îsi alese locul de mormânt. era asezatã în vârful coloanei. 28 (1925). Ideea rolului de resedintã imperialã e exprimatã în reprezentãrile monetare ale orasului lui . Constantin despuie orasele Asiei si Greciei de cele mai pretioase ornamente ale lor. Numai în 339 Constantin luã Consulatul la Constantinopol. porticele si terasele sale. [Pentru ansamblul acestei problematici. Fiindcã în timpul asediului vechiului Byzantion împãratul îsi asezase cortul în vârful colinei a doua. 72 strãlucite mozaicuri. 43. 16. Constantin ridicã. purposes and mutila-tions. acoperea o mare întindere de teren. Lathoud. în stânga. e adevãrat. Era o constructie mãreatã. D. cu coloana de bronz a celor trei serpi încolãciti. autorul so-coate cã toate acestea proclamã originile crestine ale Constan-tinopolului. Bãile. numele de Capitoliu dat uneia dintr-însele. Berlin—Amsterdam. pe însusi Constantin. Porticele. moaste de martiri. erau împodobite de statui. cititorul se poate documenta apelând la magistrala sintezã a lui G. Axa care tãia în douã arena. biserici. si Biserica Sfintii Apostoli. 289-314. 27 (1924). Etudes de topographie de Constantinople byzantine. p. împodobitã de Eucharistiei. si vechiul Palladium adus din Roma. pp. El fusese adus de Constantin. el vru sã perpetueze aceastã amintire si trase pe locul acela principalul Forum. voi. Paris. dupã mãrturia pe care o aflãm la istoricii eclesiastici. între Hippo-drom si Sfânta Sofia. îl luã la Roma. cu grãdinile. partea a doua („L'Hippodrome"). ale cãror capete purtau celebrul trepied de aur închinat de greci templului de la Delphi. Madden. Constantin. înregistrând legenda dupã care Constantin ar fi îngropat sub fundamentul coloanei pãrticele din lemnul sfânt al crucii. douã arcuri de triumf. I. îi lãsã la Roma. un nimb de raze strãlucitoare îi înconjura capul43. statuile zeilor si eroilor. împãrtirea teritoriului în 14 regiuni. nu clarissirni. De atunci. era împodobitã. care purtau numele de Zeuxippos. 1992. fratele sãu. v. mult mai târziu). Thomas T. pânã la moartea sa. 111-1451. Cuprinderea a sapte coline în incinta orasului (douã dintre ele. dintre care una de dincolo de Cor-nul-de-Aur o aminteste pe cea de peste Tibru a Romei (Trastevere). Presses Universitaires de France. ridicatã încã din vremea lui Septimiu Sever. care ocupa un loc atât de însemnat în viata Romei vechi. din care se mai vede astãzi o parte. care-1 înconjurau din toate pãrtile. închinatã întelepciunii divine si terminatã de Constantiu. lSO-201. cum erau senatorii Romei. asa numita spina44. 44 [R.ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN talã: ei furã pusi Ierarhic în urma acelora. 1969. pe când Constans. 1974]. dupã biruinta lor de la Plateia. pãstratã pânã azi. Dagron. între altele. ne aratã pânã la ce amãnunte fu împinsã grija de a face din Noua Romã un oras asemenea celui vechi. „Echos d'Orient". cu multele lui curti. între care Sfânta Sofia. si globul. fiind simpli clari. Naissance d'une capitale: Constantinopole et ses institutions de 330 ã 451. nu putea lipsi nici aici. Artistul îl înfãtisase pe zeul luminii sau. în mijlocul acestui Forum se înãlta o coloanã uriasã de porfir. în sfârsit. ca si pentru bibliografia ei. El avea formã elipticã si. Pentru coloana celor trei serpi încolãciti. la cele douã intrãri de la capete. La consecration et la dedicace de Constantinopole. Guilland. pp. cu sceptrul în mâna dreaptã. pentru a-si împodobi fundatia sa. The serpent Coloumn of Delphi in Constantinopole: placement. 12 panere pentru pâinea 71 un Circul sau Hippodromul. cum presupuneau supusii. Statuia colosalã a lui Apollo. clãdirea palatului imperial. Fãrã nici un scrupul. pe care Victoria înaripatã punea piciorul. în ce priveste consulii. Consulatul fu împãrtit între cele douã capitale. adusã din Atena sau dintr-un oras al Phrygiei. ale înteleptilor si poetilor antichitãtii furã aduse spre a înfrumuseta noul oras.

n. incinta orasului nu mai putu cuprinde multimea populatiei revãrsate dincolo de ziduri si ea a trebuit sã fie lãrgitã. Dagron. 74 curiali ai provinciilor. pp. Elenismul . [Termenul modiolos apare în surse numai din veacul al X-lea. în „Revue historique".Constantin: bustul încununat de laur si acoperit de mantia imperialã. 15. pe lângã numele de Kcovaravnvovno^ig si Nea PmjJiTf]. ca si Tychepoleos. Versammlung deutscher Philologen und Schulmâner in Wien". Paris. p. 1829. Presses Universitaires de France. largitiones fru-mentariae. Cu aceasta. Dagron. care-si aflau usor mijloacele de existentã în satisfacerea trebuintelor si luxului celor bogati. Constantin îi invitã pe bogatii senatori ai Romei. 143-159. si de atunci Panaghia se impune definitiv ca patroanã a orasului47. ea poartã pe cap coroana de zid (^modiolos) si tine în mâna stângã cornul plin de fructe. care întotdeauna a stãpânit conceptia politicã a Bizantului. Strzygowski. Die Tyche von Konstantinopel. 189-195. e înfãtisat pe monedele lui Constantin. 1984. Urmãrile fundatiei lui Constantin au fost hotãrâtoare pentru istoria ulterioarã a imperiului. p. dãruindu-le palate construite în diferite cartiere. Un privilegiu mare la Roma fuseserã distribuirile de grâu. 414. 185. Paris. pp. 13 (1938). din epoca elenisticã si romanã. în „Analecta Graeciensia. I. Naissance d'une capitale-. sub Theodosius cel Mare. caracteristic numelui sãu de Antbustf6.. 102)]. potrivit obiceiului. sceptrul tinut în mânã figurând autoritatea imperialã. 377-381. Juillet-Aout 1915). când Constantin al Vll-lea Porphyrogennetos afirma în „De cerimoniis". Festschrift zur 42. pp. The Imperial Crown Modiolus and its Constitutional Significance. Libertãtile de care se bucura plebea Romei furã introduse si la Constantinopol. lungã. Statuile sale au fost distruse în epoca iconoclastilor. ed. Graz 1893. luat din numeroasele reprezentãri ale zeitei TV%TI noheax. în mai putin de un secol. 471. 73 NICOLAE BANESCU "N. Pentru semnificatia constitutionalã a lui „modiolos". cã împãrati din veacul al V-lea au purtat acest tip de coroanã. v. 240. consideratiile înnoitoare ale lui G. 44-45. c. de Rãsãrit si de Apus. Idem în „Byzantion". Tyche îsi avea la Constantinopole statuia sa. Constantinopole imagi-naire: Etudes sur le recueil des Patria. 40eanee. al cãrei Scaun este45. Constantinopole et ses institutions de 330 ã 451. 38 (1938). O clasã care ajunse în curând numeroasã în Constantinopol a fost aceea a meseriasilor si a negutãtorilor. ale imperiului (pars Orientis si pars Occidentis).cã noua creatie a lui Constantin e si capitala lui politicã. Dagron. 12 (1937). dupã cum vechea Romã îl avusese pe acela de Flora. Strãmutarea centrului politic în Orient a fãcut cu putintã despãrtirea definitivã. 17 si 432. 115. Reiske. pp. atestat de losif Genesios si pentru împãrãtesc. 1984. Izvoarele vechi ne spun cã împãratul Constantin cel Mare. Charanis. Pentru a-si popula noua capitalã. Bonn. 40. voi. Naissance d'une capitale. Acoperitã de un lung chiton si de o manta. „Byzantion". pe de altã parte. în pofida unitãtii teoreticã a imperiului. simbolul Constantinopolului. oferindu-le domenii si pensiuni. deosebirea dintre ele se adânceste din ce în ce mai mult. Faptul cã statuia zeitei Tyche din Constantinopol purta acest „modiolos" este întãrit de emendarea fãcutã de G. se poate adãuga discutia lui P. QOX (II. tine în mânã sceptrul. Lipsa acestui atribut pe reprezentãrile monetare ale vechii Rome ne aratã cum observã Louis Brehier . ia dat si numele sacerdotal de 'Av&ovcrct. si Constantin le acordã si capitalei sale: corporatii de ncwicularii furã organizate pentru a aduce grâul din Siiia si Egipt48. stând pe tron. a celor douã jumãtãti. al cãrei tip. 1893.. p. de asemenea45 Constantin et la fondation de Constantinopole. 1984. p. G. pe de o parte. AL\nepa 'PW/JTJ. cu picioarele sprijinite pe partea dinainte a unei corãbii. editia a Il-a. a închinat orasul sãu zeitei Tyche si. F. Dolger în BZ. El îi atrase în fundatia sa si pe cei mai avuti * [Despre legãturile dintre 'Av&ovaa si echivalentul sãu latin Flora. 307 si 336J.

Paris. . în aceastã diar-hie.. Macmillan and Co.r|poc. sugestia divinitãtii. 1923. Aruncând masca republicanã. edited by H. Histoire de la ine byzantine. Cambridge 1930. El se socotea împãrat roman. împãratul. I. I. Ceremonialul. Paris. Londra. dupã câteva secole. Crearea orasului resedintã a lui Constantin se împleteste cu o serie de reforme care contribuirã a preface radical structura Statului roman.. monarhia absolutã.atotputernic în Orient impuse în scurtã vreme limba greacã în locul celei latine ca limbã oficialã. guvernãmântul fiind împãrtit între împãrat si Senat. întreprinse hotãrât un plan de reforme concret si logic. în primele trei veacuri. Constantinopolul a fost. 1930. dispãrutã odatã cu dinastia lulia-Claudia. o rupere cu trecutul.. scãpã imperiul de toti pretendentii. Dar limba greacã pãtrunsese încã din secolul al IV-lea în diferite domenii ale lumii oficiale49. se poate consulta H. La defense du monde. Leon Homo. 1963. Paris. Recherches sur Ies donanes ã Byzane. în 274. a precizat cu multã documentare aceastã pãtrundere. Le gouvernement du monde. centrul natural în jurul cãruia avea sã se grupeze lumea orientalã. din punct de vedere constitutional. 99 si urm. Dar. L'empire romain. lorga. 5. aceastã perioadã a imperiului a fost numitã cu drept cuvânt Principatul sau Diarchia.. panglica împodobitã cu perle si. din punct de vedere constitutio50 History of tbe Later Roman Empire from the death of Theodosius l to the death of Justinian (395-565). afla o limitare a puterilor sale în drepturile Senatului. Aceastã mare schimbare.. Aurelian a încercat cel dintâi a opri descompunerea imperiului printr-un plan coerent de reforme si rãzboaie.Reformele a. el fãcu. Bury. se reduce la o treptatã si hotãrâtã uzurpare a mai tuturor functiilor pe care Augu&tus le atribuise Senatului50. Constantin fãcuse din nou a sa creatie un oras latin.. 3. ca si despre echivalentul sãu grecesc va\>K>. pentru a da imperiului unitatea moralã ca-re-i lipsea. precum si H. 51 Guglielmo Ferrero. 1966]. ales în septembrie 284. . din monoteismul solar religia oficialã a Statului51. Antoniadis-Bibicou.. Reformele au fost initiate de Diocletian si continuate si duse la capãt de Constantin cel Mare. prin situatia sa geograficã. El îi învinse pe germani. care s-a impus cu începere din veacul al VII-lea. a cãrui pozitie constitutionalã era exprimatã prin titlul de princeps. si limba sa era limba latinã. o republicã. 20-26. pe o nouã bazã. „Bibliotheque historique". 76 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN nant. care au dat Bizantului unul din caracterele sale specifice. De aceea. The constitution of the Later Roman Empire.. Paris. 77 nai. Temperley. Ahrweiler. Cu Aurelian. p.. Biserica Orientului a fost ea însãsi un factor de greciza-re. 1921.. Cf. si istoria constitutionalã a Principatului. apoi. care transformã d-efinitiv Statul dintr-o republicã într-o autocratie. pp. cel dintâi îsi puse pe frunte diadema de tip oriental. B. p. p. Selected essays of J. Byzance et la mer. Diocletian si urmasul sãu Constantin stabilesc. Aparenta republicanã a fost înlãturatã complet înainte de sfârsitul veacului al HJ-lea. si în 48 [Despre latinul navicularius. 75 aceastã limbã vorbi episcopilor în Sinodul de la Ni-ceea. era. col.. Conceptia orientalã a suveranitãtii. cu aspiratiile si tendintele sale. La ruine de la civilisation antique. Imperiul roman întemeiat de Augustus a fost. princeps a fost de la început factorul predomi49 N. . apare iarãsi. cum observã atât de judicios istoricul englez Bury. îndeplinitã prin reforme radicale. Payot. 47 si urm. Modificarea structurii statului. Dar Diocletian. L'exploatation du monde. reduse Orientul în stãpânirea romanã si a putut fi considerat ca un adevãrat rsstitutor orbis. limba latinã. eliberã Italia. pentru a înlocui cu totul. Opera sa a fost continuatã si desãvârsitã de Constantin.

într-o lege. Ea are efect asupra a tot ce tine de împãrat. Aceasta îl îndemnã pe Diocletian sã lãrgeascã sistemul. atri-buindu-se fiecãruia câte o portiune din teritoriul administrat de seful sãu. în diar52 L. în aceastã simbolicã nomenclaturã. împãratul trebuia sã fie cât mai mult prezent în tot locul. Paris. 1930. monarhul apãrea în public numai în ocazii rare si înconjurat de aparatul unui fast extraordinar. Paris. Grija cea mare a lui Diocletian a fost de a pune capãt acestor continue uzurpãri. 1924. L'empire romain. Basilios I spune fiului sãu: „Primesti imperiul de la Dumnezeu"55. sistemul te-trarhiei rezolva si problema vitalã a succesiunii. Payot. aproape invizibil pentru supusii sãi. Acestia depindeau fiecare de unul dintre cei doi Augusti. Persoana sa e divinã. vorbeste despre împãrat ca trimis de Dumnezeu ca sã fie legea vie. Conceptia orientalã a regalitãtii divine e acum formal exprimatã în diademã. pentru rolul de subordonat. înclinânchj-se fãrã rezerve înaintea geniului superior al marelui împãrat. prin mediocritatea spiritului sãu. 54 Vezi J. sã se ridice la o înãltime inaccesibilã muritorilor de rând. pp. Pentru aceasta.Una dintre cauzele principale ale marii crize politice a secolului al III-lea au fost desele uzurpãri. introdusã definitiv de Constantin ca suprem simbol al suveranitãtii autocratice. institui un collegium al împãratilor. dând lui Maximian pe acela de Herculius. cauzele particulare care dau crizei. Homo. Imperiul ajunsese. Sistemul deveni astfel o tetrarchia. Diocletian si Maximian. Occidentul. Pe lângã însemnãtatea administrativã. tot ce-i apartine îmbracã un caracter sacru: sacra se numeau dispozitiile care emanau de la împãrat. puternicele confederatii militare ale barbarilor. Era. Biblio-theque de philosophie scientifique. consacrarea persoanei lor a fost pãstratã în epitetul de „sacru". III. Cesarii furã împãrati în subordine si legati de Augus-tii respectivi prin adoptiune. ceremonialul complicat al Orientului. O etichetã severã prezida la toate actele Curtii imperiale. sunt desemnati ca rude de zei. pe care 1-a luat pentru sine. garderoba. fiul lui Hercule53. a expus în chip luminos. spre a remedia acest neajuns. internã. am vãzut. el adoptã vesmintele si încãltãmintea împodobite cu pietre scumpe si mãrgãritare. sacra vestis. Retras în apartamentele palatului sãu. fiul lui Jupiter. 71-10378 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN hie. înconjurat de o Curte strãlucitã si luxoasã. indicat. un ecou al caracterelor religioase ale regalitãtii faraonilor54. Experienta secolului al III-lea arãtase cã sarcina de a conduce imperiul întrecea puterile unui singur om. apartamentul sãu sacrum cubi-culum. Diocletian. Cei doi Cesari erau socotiti ca succesorii desemnati ai celor doi Augusti si aveau sã-i înlocuiascã automat în ziua când acestia dispãreau prin moarte sau abdicare. pp. la mijlocul veacului al III-lea. bun general. Cine venea dinaintea sa trebuia sã îndeplineascã actul adoratiei. XII (1937). externã. Diocletian avea preeminenta recunoscutã celui mai în vârstã (. 53 G. alta. Dacã divinificarea oficialã a împãratilor a fost 79 NICOLAE BANESCU opritã de crestinism. o minge în mâinile soldatilor52. Diocletian conducea Orientul. palatul în care locuia era sacrum palatium. si împãratii ajung sã se priveascã ei însisi ca vicari ai lui Dumnezeu pe pãmânt. în 293. în acest timp. „Byzantion". lacunele organizatiei militare romane. sã strãbatã provinciile si sã comande în rãzboaie. un danubian din Pannonia. O schimbare se face si în stilul . Bloch. el îsi alese un coleg în persoana lui Maximian. pe Constantiu Chlorus si pe Galeriu. Sugestia divinificãrii a fost deviza constantã a autocratilor. caracterul de violentã pe care nu-1 avusese mai înainte: una.Augustus senior). sã îngenuncheze si sã sãrute purpura. lustinian. doi Cesari. împãratul apãrea de acum în public cu fruntea încinsã de diademã. colegul sãu. în cap. 185 si urm. Pentru a întãri prestigiul suveranului. ea se exprima si prin numele de Jo-vius. acesta trebuia sã stea departe de masele de jos. în secolul al IX-lea. numind. L'empire romain. Maurice. Les pharaons romains. evolution et decadence. Maximian a fost pentru Diocletian un auxiliar pretios. La un an dupã urcarea sa pe tron. „divin".

11-12.. intitulat Praefectus AugustaH^1'. Aceasta a fost o altã inovatie a lui Diocletian. în Fruntea lor se afla câte un Praefectus Praetorio.. de la Diocletian încoace. încât el ajunse o autoritate deplin civilã. care se chema Comes Orientis. sub Diocletian. spre a împiedica prin aceastã fãrâmitare slãbirea imperiului si a puterii centrale. Imperiul se împãrtea în patru sectiuni sau prefecturi: Galliile. avea controlul politiei. din 57. •. . -ufjt nâheatq. Istorie bizantinã. 59. pe cele mai vechi monede cu inscriptii grecesti. e una din trãsãturile orientale cele mai caracteristice ale transformãrii Statului roman. dominus noster apare pe monedele lor. împãratii îsi însusesc acest termen.Vezi Bury. Constantin îi retrase însã puterile militare. Italia. . 1978]. Diocletian institui diecezele. titlul de despotes. pânã în epoca lui Heraklios. en<xp%oc. guvernatorul provinciei nu mai are a face cu armata60.. M. având la îndemânã fortele militare. VIII. Hispaniae. 1985 (col. Viena. în Theophylaktos Simokatta. 58 Oriens. Se înlãturã. The Later Roman Empire. din cauza caracterului rebel al populatiei sau din cauza rãzboiului permanent cu vecinii. El purta titlul de vicarius. Galliae. 11 (Teofilact Simocata. si numãrul acesta merse crescând. Thracia. al Vlea. Africa. puterile civile si militare rãmaserã întrunite în aceeasi mânã. p. Termenul de basileus apare si el mai târziu. grija apeductelor. între cele mai însemnate îndatoriri ale sale era aprovizionarea capitalei cu grâu. Comanda militarã a provinciei se afla în mâinile unui 57 [Despre praefectus Augustalis si schimbãrile suferite de aceastã demnitate în vremea lui lustinian I. Studien zum offiziellen Gebrauch der Kaisertitel in spãtantiker und fruhbyzantinischer Zeit. 55. nicãieri. în sfârs-it. 1964. deosebirea dintre provinciile imperiale si cele senatoriale. 1906. pp. Suveranul e pentru supusii sãi dominus. Britanniae. Asiana. în sec. Pentru a micsora puterea guvernatorilor de provincii. . "Ovatia âaaiÃeiag. si de cel al Egiptului.. Viennensis. Pontica. Bucuresti. supravegherea pietelor.. Pannoniae. Avea. _ _. A. 172]. Era principalul judecãtor criminal în capitalã. câte erau înainte de Diocletian. History of the Later Roman Empire. care fu numitã diecezã. Acesta venea în rang îndatã dupã Prefectul Pretoriului.titular al împãratilor. p. scoase de sub autoritatea Prefectului Pretoriului si puse sub aceea a Prefectului orasului. dupã zdrobirea statului persan. traducere de H. 282. unicul organ al imperiului care. v. ca si celelalte teri81 torii ale imperiului. I. demnitatea e metionatã si mai pe urmã. Illyri-cum si Oriens. Cele patru Prefecturi se desfãceau în 96 de provincii. La aceste patru Prefecturi se adãugau alte douã: a Romei si a Constantinopolului. . voi. Ed. Reforma administrativã. cinci în Orient58 si sapte în Occident59. Mihãescu. financiare si judiciare. încât Notitia Dignitatum. H.. spre ex. Moesiae. Jones. controlul corporatiilor. cu puteri administrative. ne aratã cã numãrul provinciilor ajunge la 120. Provinciile adiacente furã grupate prin reforma sa într-o circumscriptie. afarã de al Orientului. L'origine des titres imperiaux ã Byzance. .. 284-602. 80 b. I. si peninsula fu împãrtitã în provincii. Diocletian desfãcu vechile provincii în pãrti mai mici si introduse în acelasi timp în cârmuirea lor separatia puterilor civile de cele militare. Diocletian a creat 12 dieceze. [G. BZ. în acelasi timp. El pãstreazã vechiul sãu caracter civil. iar situatia particularã a Italiei fu suprimatã. pe care savantii o dateazã din sec. IX). 13. întrunea încã în mâinile sale puterile civile si militare. (LRE). puteau usor sã încerce a uzurpa. Oxford. care. 56. Academiei. Rosch.. al IV-lea. Afarã de câteva provincii în care. si. numiti de împãrat la recomandarea Prefectilor. având în frunte un functionar subordonat Prefectului Pretoriului si ale cãrui puteri erau numai civile. în fruntea provinciilor astfel micsorate se aflau guvernatori cu puteri numai civile. introdus de Heraklios56. Italia. fireste.. „Scriptores Byzantini". Louis Brehier.

Consiliul împãratului. 66]. mai fãceau parte din Consistorium si cei doi mari comandanti militari. fiindcã tn autocratie membrii lui trebuiau sã stea în picioare (. 1980]. si era consultat în materie de legislatie si politicã. Fãcea parte din Consistorium magister officiorum. al veniturilor scoase din domeniile particulare ale împãratului. un fel de curieri imperiali întrebuintati pentru tot felul de misiuni confidentiale. pregãtea legile si rãspunsurile la cereri. 83 NICOLAF. p. 23). asa-zisele scholaepalatinae. Bury. raportând despre reaua purtare a functionarilor si 62 Officium era termenul pentru corpul functionarilor civili (officiales). Purpura. Wien. I. G. fãrã legãturi unul cu altul. prin urmare. Avea apoi puterea de a supraveghea administratia. Histoire de l'Etat byzantin. Geschicbte des spâ'tromischen Reiches. 84 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN veghind sã nu se foloseascã rãu Posta. Le declin du monde antique (284-610).ML Jones. care constituia statul major al unui ministru sau guvernator. în „Labeo". 29. 1928. M. un fel de Ministru al veniturilor publice64. se aflau sub comanda sa. op. cit. spionându-i pe guvernatori. voi. saptezeci si unu de praesides si cinci de correctores. quaes-tor sacri palatii. Constantin. Urmasul lui Diocletian înmulti si mai mult provinciile. un fel de cancelar care. Erau pretutindeni în provincii.60 E. 82 dux. dinaintea cãreia se aduceau cazuri importante. care îsi aveau resedinta în capitalã. se mai aflau în Consistorium cei doi conducãtori ai Finantelor: comes sacrarum largitionum. mai înainte Consilium principis. Payot. 1970. unul dintre cei mai înalti demnitari. în fruntea sa se afla maltul demnitar creat acum. p. din care trei erau guvernate de proconsuli. functiile unui Ministru al Afacerilor Externe. 1956. p. op. si avea multe din atributiile exercitate mai înainte de Prefectul Pretoriului. cit. treizeci si sapte de consulari.cursuspubli-cus). Ministrul veniturilor particulare. V. Receptia ambasadorilor strãini intra de asemenea în atributiile sale. în A. insuficienta elementului militar. si comes rerum privata-rum. Miinchen. dar în special asupra departamentelor secretariale (scrinid) ale palatului. un fel de ministru 61 Diocletian a schimbat numele de Consilium în Consistorium. II„magister officiorum" e la „schola agentium in rebus". Ei erau în Rãsãrit în numãr de 120063. ca trãdarea. si. El luã de la acesta directia fabricilor de arme si grija sigurantei personale a împãratului. Stein. magistri militum praesenta-/es65.. si magister officiorum era numit astfel de la autoritatea pe care o exercita asupra serviciului civil. Paris. Paris. Ca Director al Postei Statului (. cu ajutorul imperialelor scrinia. p. un corp de functionari care forma serviciul secret al statului. 124. Ed. Aceastã refoimã fãcea mai anevoioase uzurpãrile si repara. . avându-i sub ordinele sale pe Agentes in rebus. BÃNESCU al Casei imperiale62. Avea apoi conducerea ceremoniilor Curtii si controla departamentul special (Officium admissionum). se numeste acum Sacrum Consistorium si a primit o nouã organizare61. care se ocupa cu întocmirea ceremoniilor si cu audientele imperiale.. Alãturi de quaestor si de magister officiorum. Clauss. Avea. si el era seful corpului de interpreti ai limbilor strãine. am vãzut.consistere). traduc tion francaise de J. [Tratare mai recentã a acestor aspecte de cãtre G. în prezenta împãratului (v. Ostrogorsky. I. pp.H. 202208. 25 (1979). Ministerul sãu cuprindea un grup de departamente amestecate. în acelasi timp. El capãtã sub Constantin o importantã mai mare decât sub DiocLetian: lucra ca o înaltã Curte. Bury. de aceea regimentele de gardã întocmite de Constantin. Sirey. în sfârsit. Gouillard. Noii ministri apar acum cu atributii care tineau mai înainte de resortul Prefectului. reduse puterea Prefectului Pretoriului. p. el orânduieste cãlãtoriile ambasadorilor strãini în capitalã. Der magister officiorum in der Spâtantike. 105. [«Le consiliumprincipis devint le Consistorium lorsque ses membres se tinrent non plus assis mais debout en presence de l'empereur». care n-avea întotdeauna calitãtile necesare pentru guvernãmântul civil.

în „Annali del Seminario giuridicio di Palermo". Sijpesteijn.. cãci. Importanta cavaleriei a fost determinatã de felul de . [Despre aceste titluri onorifice (cu respectivele lor echivalente grecesti. 1991. Dupã dânsii. pp. „officiale?'. „Byzantion". Serviciul lor era militia. cum atât de bine observã Stein. A. Oxford Lfniversity Press.. pp. . Toti marii dregãtori ai Statului erau învestiti cu rangul uneia din urmãtoarele trei clase: illustres (viri). A. O parte a legiunilor proveni acum din detasamentele cavaleriei (vexillationes). Organizarea statului birocratic bizantin îsi afla încoronarea în ierarhia rangurilor. împodobiti cu titlul de nobilissimi. 68. Seeck.. „Zeitschrift fur Papyrologie und Epigraphik". înmultirea provinciilor trebuia sã aducã o sporire a numãrului legiunilor..'. Officium era biroul functionarului civil sau militar. XI (1936) 483-498.. 67. tuturor celor luati dintre dânsii pentru guvernarea provinciilor si pentru alte posturi mai mici. E. pp. cheltuielile acestui birou de finante consistau mai ales din darurile în bani ale împãratului. 65 în privinta lor. 71-115. P J. Les „magistri militum prae-sentales" au IV-e siecte. E. Hoepffner produce serioase argumente. 165-275.. spectabiles si darissimf8. retragerea din functie era numitã cu un termen militar honesta missio (retragere. 36-37)]. cit. Stein.. Organizarea militarã.. guvernatorii militari ai provinciilor. Autorul combate pãrerea lui Ensslin. Another Curiosus. Ea ajunge acum un titlu particulai care se dãdea membrilor Senatului si. cit. o întreagã scarã de ranguri. jtEpipXeTttoi si 86 La început. printre care donativul plãtit trupelor era partea cea mai importantã (Stein. pp. Stein. în acelasi timp.. Capii ministerelor centrale. I.I. si Prefectul Pretoriului. New York-Oxford... 1968. erau presupusi soldati ai împãratului. Purpura. prin locul ce-1 ocupau. . 63 Bury. 775-779. ..•-. dupã rânduiala lui Constantin. voi. precizate cu scrupulozitate si însotite fiecare de anumite ceremonii. contrar pãrerii lui Mommsen. 29-30. în veacul al IV-lea. E... voi. fie civili. pentru care magisterpeditum praesentalis era superior celuilalt. Locul cel mai înalt în aceastã ierarhie îl detineau membrii familiei imperiale. I curiosi e la scuola agentium in rebus.. 105. prin urmare. . G. a cãror tãrie era însã mai micã decât înainte. anume iX^ovoipiov. M Sacrae largitiones însemnau „cheltuieli imperiale". cit. pp. independente de infanterie. pe care la expirarea serviciului o aruncau. op. v. pp. marele sambelan69 (praepositus sacri cubiculi) erau illustres. I. 34 (1973).. pp. Kazhdan (= Ka dan) în ODB.. precum O. . vo7. 174-175). 31.probabil. 1894. în Paulys Real-Encyclopãdie der classischen Altertumswissenschaft. op. p. Scriitorii relevã multimea enormã a dregãtorilor care umpleau în aceastã epocã micile districte si orasele. Marii demnitari aveau în subordine un personal extrem de numeros si ierarhizat. cit. vicarii. magistri scriniorum. liberare onorabilã)67. . pretindeau o distinctie mai mare decât aceea a unui simplu senator: proconsulii. comandantii sefi ai armatelor. 172-173-[Meritã adãugate aici si alte contributii. pp. birocratie amplificatã de Constantin. Teoretic. Hoepffner.. o fictiune cu atât mai uimitoare. Bury. dupã care magister equitum praesentalis era. de crearea birocratiei caracteristice monarhiei absolute. se îndeplini separatia puterii civile de cea militarã66. 85 Marea reformã administrativã a lui Diocletian fu însotitã de înmultirea sarcinilor functionarilor. 66. 68 (1978). întocmitã în liniile sale mari de Diocletian si desãvârsitã de Constantin. cit. desfãcute din legiunile vechi si organizate în corpuri separate. Amsterdam. cu cât. Titlul de spectabiles se acorda celor care. op. claris-simus era o expresie vagã de respect. Stein în Opera Minora selecta.. c. op.. p. initial egali. semnul lor distinctiv era centura. I. op. în timpul simplicitãtii romane. superior celui al infanteriei (pedi-tum). 149 si urm (cf. care-1 fac sã-i considere pe ambii praesentales. fie militari.

Scholae Palatinae. Strâns legat de scholae era un corp de gãrzi. p. 177. II. Haldon. v. a2i Ekaterinburg). Cartea III... cit.. 2 voi. 74 Mommsen. Ele erau conduse de tribuni si puse sub comanda înaltului demnitar magister qfficiorum71. care mai târziu a devenit . Fortele militare ale imperiului constau acum din douã categorii de oameni: 1) trupele mobile de escortã sau campanie. 1949. Kleine Schriften. strâns legatã de persoana împãratului. Louis Brehier. Recrutate la început din barbari (mai mult germani. VR. [R. Constantin alese cele mai bune trupe din comitatenses si fãcu din ele garda imperialã. 1976. Leipzig. în epoca mai târzie. a fost creatã de Diocletian si dezvoltatã de Constantin cel Mare. ICI. candidati. 72 [Se pare cã primul domestikos ton scholon a fost patrikios Antonios..]. 1984]. mai târziu din 500. Paris. 1969. în „Roman and Byzantine Studies. p. V. mentionat de cãtre cronicarul Theophanes Confessor (Cbronograpbia. reeditare. asa-zisele scholae palatinat. XIV (1924) (studiu greu accesibil pentru bibliotecile românesti)]. ca sã fie gata la ordinele împãratului. Fiecare schola constã la început din 1000 de oameni. Hist. mica gardã de corp a împãratului. p. S. îsi pierdurã caracterul militar. în Idem. si chiar paza palatului le fu luatã si încredintatã trupei de ex-cubitores.Taica). I p. VR. [Creatã de Leon I (457-474). al cãror sef.. 1883 (si Hildesheim. Londra. ei se strângeau în luptã în jurul împãratului. sub Leon .. 23-27. Când împãratul nu mai iesea în fruntea trupelor la rãzboi. Hirschfeld.armeni. 87 luptã al imperiului nou al Sassanizilor. 1070-1085 si 3 (1929). Frank. 1975). în secolul al V-lea scholele erau în numãr de sapte în Orient si cinci în Occident. comandantul tuturor era donecmKoq i&v G%oÃã>v72. deosebiti prin arme si solda mai mare73. Dunlap. The of-fice of the Chamberlain in the late Roman Empire. în organizarea.I. 69 [Despre praepositus Sacri cubiculi. C. se poate consulta: R. Les institutions de Vem-pire byzantin (L'evolution de l'humanite). 17-40. voi.. Guilland. Bd. si s-au pãstrat pânã târziu în epoca bizantinã75. 71 [R. A. p. voi. eia condusã de un comes excubitorum. militia de tãrani asezati pe pãmântul din regiunea limes-ului si comandati de duci (duces). 88 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN scosi din servicuL persoanei împãratului si pusi sub comanda sefilor militari din capitalã (magistri militum praesentales). Recherches. era un mare demnitar74. Bonn.". I. Da& romiscbe Militãrwesen seit Diocletian. Univ. formatã din 300 excubitores (sau exkoubitores). ed. 206 si urm. 37.. of Michigan. veche militarã exista o lacunã mare. dupã ADSV (Sverdlovsk. p. 663-671. 10 (1973 = „Mdlanges Sjuzjumov". comitatenses (în care cele mai bune era Palatini. New York. de Boor. 1967. Guilland. 25-26) la anul 767]. 1552-1568. Studia human. toti cãlãri. 26. care stãteau în portice la Atena. Jones. p. Aceastã armatã. Roma. voi. Schriften. R. si anume lipsa unei armate mobile de campanie. op. ale cãror forte militare constau mai cu seamã din trupe cãlãri. p. 528 si urm. A. 442. 65-72 si 155. Byzantine Praetorians. 1913. sub Zenon -isaurieni). J. astfel numiti fiindcã aveau uniforma albã. aici voi. LRE. p. 4455)]. cap. si un portic era destinat gãrzilor în palat. studiul VI (Maîtres du IV-e et du V-e siecles. comes excubitorum. 73 Bury. Idem. Titres etfonctions de l'Empire byzantin. 333 si 337. pe care împãratul sã o poatã misca oriunde se întâmpla sã fie amenintat. care înlocuiau vechile gãrzi pretoriene): ele îl însoteau pe împãrat în miscãrile sale si formau un fel de „suitã sacrã" (comttatus). Ensslin în RE 9 (1914). dupã scolile filosofice. Londra. O. Palatinii au fost 70 Scholae. I. 1976 studiul nr. 1963). I. Guilland. Titresetfonctions. în majoritate barbari. Berger si W. BerlinAmsterdam. Berlin. Odatã cu aceastã creatie. Recherches sur Ies institu-tions byzantines. 2) trupele de frontierã sau limitanei.

p. castriani. 2) recrutii procurati de proprietari funciari. 1911. mai târziu. Aceastã militie ereditarã cãzu în desuetudine înainte de lustinian. cit. ed. 91 Frontiera era împãrtitã.. 10-11. domestici. 658. 438. Jones. slãbirea disciplinei acestora din urmã. capitolul despre organizarea armatei. XVII. organizati sub controlul ofiterilor romani. p. 3) fiii soldatilor. toatã armata sa. Romische Militãrgeschichte von Gallienus bis zum Beginn der byzantinischen Themenvetfassung. pp. voi. compus din cavalerie si infanterie. p. cavaleria. Proprietatea. care predominã în secolul al Vl-lea. 657-659]. Limitanei.. comandantul fiecãrei portiuni poartã titlul de dux limitis provinciae illius™. despre raportul între scholae si excubitores. Ei erau plãtiti mai putin si aveau scutiri de impozite mai mici. descurajarea trupelor de frontierã prin conditiile de inferioritate în care erau puse fatã de cele palatine. 89 Pe când scholarii si candidatii erau stricto sensu gãrzi ale persoanei imperiale si nu pãrãseau niciodatã Curtea. de câte 1000. de aceea li se zice si castriciani. -Guilland. vexillationes (500 de oameni).. Infanteria armatei de campanie se alcãtuia din legiuni mici. Cele dintâi se potrivesc pentru trupele de pe Rin. care mai înainte era nuBury. proprietãtile sunt mostenite de copii si libere de impozit. Soldatii primesc lotul lor de pãmânt (fundi limitotrophi). v. LRE. cit. J.. Comanda lor o aveau comites domesticorum. ca o rãsplatã pentru apãrarea frontierei. obligati a urma profesiunea tatãlui.. 1976. 210-225]. Limitanei apar în tot timpul existentei lor ca soldati de clasa a doua. 75 [Mãrturiile privitoare la candidati în toatã istoria bizantinã au fost adunate de R. cit. Din secolul al IV-lea pânã în al Vl-lea. Serveau timp de 24 de ani. auxilia. si de aceea stigmatizate de Ammianus Marcellinus. sub comandã separatã. dar putea fi trimis oriunde pentru scopuri speciale. ignavus vero in hostes et fractus) . mentionat în izvoare. 4) strãinii asezati înãuntrul imperiului erau alt izvor de trupe. La începutul imperiului. care le socoteste teroarea concetãtenilor. aventurierii numerosi. abuzând de situatia lor privilegiatã. Titres et fonctions.op. si din corpuri de infanterie usoarã. Sub aceastã conditie. dar fricoase si slabe în fata dusmanilor (Ferox erat in suos miles et ra-pax. mai întâi. 90 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN mai dreptul veteranilor. din punct de vedere militar. consta din escadroane. Gibbon a relevat defectele organizatiei militare a lui Constantin. Dunãre si Eufrat. pe când în armatele de campanie serviciul tinea numai 20 de ani. voi. p. 77 R. 57. I. Bury. Jones. cãci cei mai buni soldati se alegeau pentru armatele comitatense si palatine. cit. cum sugereazã R.domestikos ton exkoubiton. afarã de gardã. soldatii de frontierã apar ca o militie de tãrani asezati. Grosse. The Imperial Administrative System in the Ninth Century. ei aveau numele special de laetf6. castresiani. de la Diocletian. II. cap. op. Londra. în Egipt). care se ofereau voluntar si primeau pulveraticum (monedã mãruntã sau cheltuieli de cãlãtorie). erau împãrtiti în regiune pe castra si castella. II. p. studiul nr. este spatbarios Strategios pentru anul 765 (c/ Theophanes. Izvoarele recrutãrii erau multiple: 1) erau. în unele cazuri de praepositi. apare denumirea de limitanei. care stationa la Curtea imperialã. mai era un corp de gãrzi. fiindcã erau comandati de duci (duces). denumirea primitivã a soldatilor de frontierã e ripenses sau riparienses. castellani. ajunge acum generalã. în bunã parte. restul mergea la limitanei. Berlin. se aflã în interior (în Isauria. independenti de magistri militam. Grosse. 39. concediu obtineau numai exceptional77. romani sau strãini. în pãrti.. dupã regiunile provinciilor si. op. Poate. Fiecare . în Gallia. Cf. decât pentru a-i însoti pe împãrati. Se mai chemau si duciani. Acesti strãini (gentiles) erau mai ales germani si sarmati.. II. Primul detinãtor al acestei calitãti. Toate aceste unitãti erau comandate de tribuni. stãtea la frontierã (Jimes). 1920.

cap.. pp. . Thracia si Illyricum.dux fiind si comes de primul rang. 1952 si J. Comanda supremã a armatei si jurisdictia cea mai înaltã erau în mâinile împãratului. duces. cit. fiind astfel comandant al infanteriei si cavaleriei. Paris. 132-169. etiopienii. nu poate fi ignorat studiul lui A. cãtre sfârsitul secolului al Vl-lea devine magnificus. pânã la Constantin. si comandantul infanteriei fu investit cu autoritate si asupra cavaleriei. aflãm în Orient cinci magistri ai cavaleriei si pedestrimii. presupusã a fi plata soldatilor adusi în campanie. foederati. 556-790. 21-28]. rezidând la Constantinopol si comandând fiecare jumãtate din palatini. Basel-Stuttgart. Heil. comanda superioarã o avea. voi. pp. Sub acest împãrat. la frontiera de sud a Egiptului. 12 (1970). si. arabii la Eufrat. fu concentratã în mâinile lui Stilicho. în secolul al V-lea. iar în papirii egipteni apare ca patrikios19. în timpul din urmã. ele primeau protectia romanã si erau scutite de tribut.cit. op. în Occident gãsim doi magistri militum in praesenti. 1979. acesta din urmã coordonat de cel dintâi. Guilland. van Berchem. D. iar locuitorii lor ca gentiles sau barbari) se legau prin tratat de aliantã. ei ascultau de magister militum în circumscriptia cãruia se aflau80. Astfel de federati au fost. Cerati. gr. Viena.. unul al infanteriei si altul al cavaleriei. 1974. praefectus praetorio. dar Constantin a retras prefectilor puterea militarã si a creat pentru comanda armatelor o nouã categorie înaltã de generali: magistri militum. 550-950: A Study of the Origins of the Stratiotika Ktemata. L'armee de Diocletien et la reforme constantinienne. foedus. 78 Mommsen. 272. celãlalt cavaleria . de pe la mijlocul secolului al IV-lea. doi dintrînsii magistri militum praesentales (sau in praesenti). II. în Orient. pp. întocmirea aceasta a fost apoi modificatã. 381-397. Caractere annonaire et assiette de l'im-pot foncier au Bas-Empire. se stie. suppl. Afarã de el. 36-37. Demandt în RE. si erau pentru imperiu federati. Haldon.. în ultimii ani ai lui Theodosius cel Mare aceastã supremã comandã a armatelor Occidentului. Despre annona (dvvrâva) si annona militaris. în „Actes du 9e Congres International d'etudes sur Ies frontieres romaines". op. cit. p. 1975]. Idem... tzanii. uneori si a contribui cu osti la rãzboaie.Jahrhundert n. El s-a sprijinit întotdeauna pe aportul micilor state vecine cu imperiul si aflate în raporturi de dependentã fatã de acesta. lãzii.. 79 Grosse.. 93 NICOLAE BANESCU Statul roman nu si-a apãrat frotierele numai cu armatele sale regulate. Der Oberbefehl des spâtromischen Heeres im 4. op. de la începutul secolului al V-lea spectabilis (greceste nepid^emoq). studiile cu numerele VII-XIV. mtriGeiq). Hoffmann. tratamentul acesta a suferit o schimbare: seful statului clientelar avea sã priveascã o subventie anualã (annonae foederaticae.magister equitum.. obligate a apãra teritoriul roman împotriva dusmanilor externi cu fortele lor proprii. în schimbul acestor servicii. abasgii în Caucaz. numãrul acestor magistri militum a fost ridicat. sefii acestor state (indicate ca gentes. sefii trupelor de frontierã. ele vor fi asezate ca foederati pe pãmântul imperiului81. Sub Constantin au fost numai doi: unul comandând infanteria . [Ansamblul acestor aspecte a fost reluat de cãtre R. [Aspectele militare au fost reluate de cãtre D. [A se adãuga aici A. Chr. Titres etfonctions. în epoca lui Theodosius cel Mare clarissimus. W. 80 Bury. Paris. 92 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Curând însã dupã Constantin cel Mare. concentrare care conferi o putere enormã unui singur om.. i se dã uneori si denumirea din urmã. situatia rãmase aceeasi. glorio-sus. erau în Occident subordonati comandantului infanteriei. cele mai multe popoare germane. El avea. IV. 1966]. Pe baza unui astfel de contract au fost asezati la sudul Dunãrii vizigotii de cãtre Theodosius cel Mare si. ceilalti trei comandau în provinciile mari: Orient. care aveau sã dezmembreze provinciile din Occident. prin contracte similare. Recruitment and Conscription in the Byzantine Army C.. sau magister utriusque militiae. pp. Recherches sur Ies institutions. Der Konstantinische Patriziat.mag-isterpeditum. alteori cea de comes et dux. magister equitum etpeditum. Bucuresti-Koln.F. rang de perfectissimus. înainte de Diocletian.

auri lus-tralis collatio.. Zur Frage derfoederierten Staaten in der spãteren Romischen Kaiserzeit. Un jugum avea nevoie. de un caput corespunzãtor. pentru a fi impus. Decãderea economicã si reforma financiarã. 5 jugera de vie erau identice ca valoare cu 20 jugera de pãmânt cultivabil de calitatea întâi. Bury. 1921. 16 (1967). 97-109. pp. decurionul fugea de senatul municipal. Diocletian decretã o revizie generalã a valorii pãmântului. jugum. Maspero. luxul Curtii imperiale si sporirea armatei reclamau cheltuieli mari. în „Historia". în ridicarea veniturilor a fost de-acum înainte predominantã tendinta de egalizare si uniformitate. pp. 33-34. strânse impozitul pe cap si pe proprietate într-o unitate. Die Theorie A. Karayannopulos. pp. a II-s. Cesa. ed. G. La ruine de la civilisation antique. 21 (1912). 1984. 19(1966). Uberbegungen zur Foderatenfrage. Piganiol a dovedit cã sis82. cu 40 de jugera pãmânt de calitatea a doua si cu 60 de calitatea a treia82. des byzan-tinischen Staates. Dezvoltarea birocratiei centrale si provinciale. 96 . Unitatea. Tulburãrile secolului al III-lea nimiciserã proprietatea Statului. Marele proprietar numãra atâtea cãpita sau juga câti oameni putea întretine pãmântul sãu. dar avea o valoare identicã si dãdea aceeasi contributie. p. 42. pp. chap. Dieiu-gatio-capitatio-Frage und die Bindung der Agrarbevolkerung an die Scbolle. Budapesta. sã fie pãrãsite si pãmânturile lãsate necultivate din lipsã de brate de muncã. L'impot de capitation sous le Bas-Empire romain. Italia. Toate formau o singurã unitate. jugatio-capitatio. în aceastã epocã. Munchen 1952. Orãseanul nu reprezenta un caput. cap ut înseamnã puterea de muncã umanã corespunzãtoare unui jugum. pp. de aceea. &oi5epãmi et Ztpatiâtai dans l'armee byzantine au Vf siecle. si sarcina fiscului nu era usoarã.. 231-251. Gesch. îsi pierdu aceastã situatie favorizatã. mai înainte scutitã de sarcinile impuse celorlalte provincii. Lipsa de brate era mare. 125-130..81 Ibidem.. BZ. ' 95 temui jugatio-capitatio presupune cã în nici un caz omul nu poate fi impus fãrã pãmânt. fiecare se simtea apãsat de conditia sa si cãuta sã scape de ea: tãranul dezerta de la tarã. Acestei grave situatii autoritatea i-a 83. Gugliemo Ferrero. A. op. la fiecare 5 ani. atât de necesare. „Byzantinisch-Neugriechische Jahrbucher". 47. populatia oraselor care exercita negot sau mestesuguri plãtea o contributie. si Diocletian se îngriji de aceastã necesitate cu multã energie si ingeniozitate. Idem. ^ . Sistemul impozitului creat de Diocletian. 324-349. pp. M. [Trebuie adãugate aici contributiile lui J. . printr-un nou sistem de impozite. Paris. care tinea seamã de calitatea pãmântului si de productivitatea lui. de la Constantin cel Mare. cit.] .„ 94 d. 307-316]. si introduse un nou regim de impozite. Astfel. era presupusã cã reprezintã portiunea de pãmânt necesarã întretinerii unui om (capul). Acesta fu amenintat de pericolul ca multe ocupatii laborioase. 92 (1984). Chambery 1916. p. [G.. pp. IV. un nou cadastru. I. Impozitul loveste deci proprietatea. Cf. voi. „Mittei-lungen des Instituts fur osterreichische Geschichtsforschung". J. lucrãtorul îsi pãrãsea mestesugul. 59-72. care îsi însuseste toate aceste excelente consideratii ale învãtatului francez. Wirth.. Pãmântul putea fi de naturã si de întindere diferitã. jugum. Asupra federatilor cf. cum s-ar zice astãzi. II. „Actes du VIP Congres de la Fede"ration Internationale des Associations d'Etudes Classiques". Ostrogorsky. si fiscul se silea sã afle pentru fiecare jugum disponibil un caput. impozitul lovea unitatea fiscalã compusã din tãran si pãmântul sãu83. Piganiols uber die lugatio-Capitatio und die neueren Auffassungen uber die Entwicklung der sozialen und fi-nanzwirtschaftlichen Institutionen in Byzanz. Principalul izvor de venit era impozitul funciar pe pãmânt si munca agricolã.

Micii arendasi liberi. La fin du monde antique et le debut du Moyen Âge (Bibliotheque de synthese historique. Dacã fug. Astfel. Regimul n-a fost inventat. care forma teritoriul sãu. Pentru cultivarea lor. 55-57. pp. imperiul se afla într-o crizã agricolã.casati). Decurionii trebuiau sã distribuie totalul de juga sau cãpita impuse orasului (civitas) între possessores si sã procedeze la ridicarea impozitului funciar. Paris. ale vechilor municipii si cetãtilor libere grecesti. Toatã Bury. Fiecare oras avea un district agricol. 115 si urm. p. Multi coloni ajung insolvabili si venitul fiscal suferã. coloni. dar sunt de fapt neliberi. arendarea. a fost introdusã în întregul imperiu. si mai rar sclavilor asezati (. Ei continuã a face parte din clasa liberã. Ei îi alegeau pe functionarii municipali si ocupau vacantele ivite în corpul din care fãceau parte. Erau independenti de proprietarii din mijlocul cãrora fuseserã luati. rezervându-si o parte si împãrtind restul în loturi. Constrângerea a fost aplicatã si membrilor senatului municipal. constituiau corpul din care erau alesi magistratii municipali. el a existat. o condi-tio intermediarã între libertate si sclavie. care conferea dreptul de cetãtean tuturor provincialilor. împreunã cu cel care i-a primit. Rãmâneau marea proprietate si cea mijlocie. si copiii lor dupã dânsii86. pãturi de populatie ruralã tot mai largi ajunserã încãtusate de brazdã. Colonii sunt trecuti în rol pe domeniul de care tine parcela lor. care închiriau pãmântul pe termen scurt. Proprietarii nu puturã atunci decât sã-si dividã pãmântul. Administratia fãcea totul ca sã lege fiecare caput de jugum atribuit lui. Colonatul devine deci o stare. legislatia lui Constantin creeazã. numiti curiali (curiales) si decurioni (decuriones). constând. el a fost rezultatul sistemului de exploatare agrarã romanã. Treptat. Acestia sunt legati de pãmânt. dupã expresia lui Buiy. Numele lui Constantin cel Mare e legat de primul text legislativ (octombrie 332) privitor la celebra institutie a colonatului. erau rãspunzãtori cu averea . op. Lot. în vechile monarhii din Asia si Egipt. I.. voi. si nu corpul proprietarilor de mosii forma reala municipalitate romanã si era întrebuintatã de guvernul imperial ca un instrument de stoarcere fiscalã si ca un mijloc de împiedicare a eventualelor opozitii împotriva administratiei centrale în strângerea dãrilor87. date la arendasi zisi liberi. mai convenabilã unui despotism central.. Plãtesc în bani si mai ales în naturã o zecime din produse. de care. Declinul vietii municipale e una dintre faptele sociale cele mai importante din secolele al IV-lea si al V-lea. iar proprietarii de pãmânt. întâiul sistem fu pãrãsit prin scãderea numãrului sclavilor. greceste evand'Ypaqtoi. 98 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN autoritatea administrativã era încredintatã unui senat oligarhic numit Curia. care posedau 25 de jugere. Legea lui Caracalla. sunt revendicati precum sclavii si pedepsiti. legati de pãmânt. Colonul devine un arendas perpetuu si ereditar. erau douã sisteme: unul direct.aflat un singur remediu: constrângerea. La sfârsitul secolului al III-lea. de aci numele de adscripîicii (censibus adscripti). o nouã „castã": ea îi face pe coloni arendasi cu forta. 85 Ibidem. în Grecia veche si în Gallia independentã. încredintând aceste proprietãti intendentilor si lucrându-le cu ajutorul sclavilor. Legislatia lui Constantin cel Mare a pecetluit institutiile municipale ale imperiului conferindu-le caracterul fiscal pe care ele îl pãstreazã pânã la sfârsitul imperiului. Curia. Pentru a dezlega 84 F. celãlalt. probabil. din cei mai bogati proprietari de mosii din oras sau district. De la finele Republicii. L'evolution de l'humanite). cit. Pãmântul îi tine legati din tatã în fiu. cum aratã Lot85. mica proprietate ruralã dispãruse. Dupã reformele financiare ale lui Diocletian. tintuirea fiecãruia în conditia sa84. 1927. o nouã organizare municipalã. se rãrirã foarte mult de la Traian încoace. Proprietarii de pãmânt în provinciile romane locuiau în general în orase. desigur. responsabilitãtile Curiilor cresc. dar pe solul Occidentului. 97 aceastã problemã agrarã. de la Constantin cel Mare. anihila privilegiile distinctive ale coloniilor romane.

care s-a bucurat multe veacuri în toatã lumea de mare vazã. îndatorati a plãti impozitul pentru portiunea respectivã. p. Siliqua reprezenta 1/24 din solidus. 120 si urm. în Korruption im Altertum. 90 Valoarea modernã a lui solidus era de 15. Alãturi stãtea siliqua^de argint. cât timp argintul fatã de aur era în raport de 1:12. foarte însemnatã a fost asanarea sistemului monetar. Faimosul edict al lui Diocletian. îndeplinitã de Constantin cel Mare. ne-o dovedeste89. op. To2er. mentionãm doar abordãrile mai sintetice. 1877. De pretio rerum venalium. 108-109. serviciului armatorilor care efectuau transporturile maritime de grâu din Africa si Egipt. cântãrind 4. pp.Stiftung fur Rechtsgeschichte: Romanistische Abteilung".43 franci aur.. Immunitãt und Korruption der Curialen in der Spãtantike. G. Mãsura îsi are originea în Egipt. de la începutul secolului al IV-lea. ed. pp. Paris. Pentru viata economicã a imperiului. 4. pe care Constantin o numi solidus. I. Sarcinile lor devin covârsitoare si. pãmântul nelucrat al Statului era atribuit în chip fortat cultivãrii proprietarilor particulari. L'ormonnaye. 287-333. mai târziu vnepnvpov. p. vouia^La. t. astfel cã 72 de solidi din livra de aur valorau 144 siliquae din livra de argint. Actiunea de apãrare a imperiului. Aceeasi crizã agricolã fãcu sã se introducã în finantele bizantine sistemul asa-zisei emdoÃri (. I. 179-199]. 1971. „Zeitschrift der Savigny . P. Baza acestui sistem. 2. aceastã mãsurã a fost aplicatã în tot imperiul si ea a privit nu numai pãmânturile Statului. Washington. 87 G. fixând preturile. Schubert. împãratul si-a afirmat astfel vointa energicã de a pune capãt consolidãrii stãpânirii gotilor în stânga fluviului. 10-17 si voi. pe cale de rechizitie. care taxeazã toate mãrfurile. Miinchen-Viena. Bellinger. 86 (1969).. II. gr. 88 [De adãugat aici W. Catalogue of the Byzantine Coins in the Dumbarton Oaks Collection and in the Whittemore Collection. precum A. Se ia atunci o mãsurã extraordinarã: conditia curialului sau decurionului devine ereditarã. Navicularii sunt organizati în corporatii (colle-gia). care cântãrea pe jumãtate cât solidus. A history ofGreecefrom its conquest by the Romans to the present time. 1982. si Constantin recurse la aceastã mãsurã fiindcã transporturile libere 1-ar fi costat foarte mult.VII w. ci si bunurile pãrãsite ale particularilor. voi.] . cit. în fruntea ostilor. Die rechtliche Sonderstellung der Dekurionen (Kurialen) in der Kaisergesetzgebung des 4-6 Jahrhunderts. Preturile erau exorbitante în secolul al IV-lea. Cerile Morrisson et alii. Schmidt socoate cã sub domnia lui Constantin cel Mare aceastã consolidare si-a aflat sfârsitul91. Kurbatov. din epoca Ptolemeilor. 89 Asupra organizãrii economice. Constantin cel Mare si-a câstigat un merit deosebit pentru energia cu care a reprimat atacurile barbarilor.. El a asigurat frontiera Rinului si a desfãsurat o vie activitate Ie aceea a Dunãrii.adjectio sterilium). unde începuse presiunea serioasã a gotilor. Era o organizare coercitivã. Li se interzice a-si pãrãsi locul nasterii88. 19-62. o alcãtui vizantijskogo goroda v IV . încât o livrã de aur valora 72 de solidf0.24 gr. si fiul fu legat de profesia tatãlui.R. unde. Osnovnye problemy vnutrennego razvitija 99 NICOLAE BANESCU Constrângerea s-a aplicat apoi profesiunii de care atârna hrana capitalelor. Gugliemo Ferrero. Grierson. 1966-1973. Leningrad. Oxford. L. 178-186. Finlay. Purifications et alteration de Rome ã Byzance. a format mult timp baza sistemului monetar bizantin. v. Acest solidus constantinian. Hahn. III. aici voi. De la sfârsitul secolului al III-lea. pp. p. nu se mai afla nimeni dispus a primi cu dragã inimã cariera senatorialã de provincie. pp. 100 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN moneda de aur (aureus). I-III. [tinând seama de avântul înregistrat de numismatica ultimelor decenii.lor personalã.48 gr de metal pretios. I. 1985.

91 L. Schmidt, Geschichte der deutschen Stãmme bis zum Ausgang der Volkerwanderung. Die Ostgermanen, II. Aufl., Miinchen, 1934, p. 225. 101 în anul 322 se produse atacul sarmatilor de vest sau iasygilor92 împotriva cetãtii de la Dunãre -Campona. într-o scurtã campanie, Constantin respinse atacul si-i urmãri pe barbari pânã în lasygia. în 323, începu a doua nãvãlire a gotilor în rãsãritul Peninsulei Balcanice. Ei pãtrunserã, sub ducele Rausimod, prãdând în Moesia de Jos si Thracia. Constantin porni în persoanã împotriva lor, îi aruncã peste Dunãre, trecu dincolo de fluviu si învinse, în tinuturile noastre, pe Rausimod, care pieri în aceastã ciocnire. Biruinta lui Constantin avu drept rezultat unirea întregului limes de la Dunãrea de Jos într-o singurã mânã, si aceasta aduse o schimbare în politica romanã fatã de goti. Acestia avuseserã pânã acum initiativa; dupã înfrângerea suferitã, ei au fost reprimati în propria lor asezare93, în campania aceasta, Constantin negociazã cu chersonitii, care intervin, usurând sarcina generalilor lui Constantin94. 92 Gibbon îi considerã pe acesti sarmati asezati încã din vremea lui Plinius în câmpiile Ungariei de Sus, de unde i-au alungat pe dacii de pe Tisa pe înãltimile Carpatilor, drept descendenti ai iasygilor, tribul cel mai numeros si mai rãzboinic al acestei natiuni (op. cit, ed. Bury, t. II, p. 229). 93 Cari Patsch, Beitrãge zur Volkerkunde von Sudosteuropa, III: Die Volkerbewegung an der unteren Donau in der Zeit von Diokletian bis Heraklius, 1. Teii, Bis zur Abwanderung der Goten und Taifalen aus Transdunavien (Akad. der Wiss. in Wien, Philos.- hist. Kl. Sitzb., 208, Bd., 2. Abhandl.), Wien und Leipzig, 1928, p. 13 si urm. 94 V. Constantin Porphyrogennetos, De adm. imperio, ed. Moravcsik, Budapesta, 1949, p. 264 si urm. [însotitã de traducerea englezã a lui R.J.H. Jenkins, scrierea are si o a doua editie, îmbunãtãtitã, apãrutã la Washington, 1967, reprezentând primul volum al colectiei „Corpus Fontium Historiae Byzantinae".] 102

Constantin întreprinse apoi la aceastã frontierã, atât de amenintatã acum, lucrãri tehnice militare menite a asigura respectul autoritãtii imperiului din partea germanilor. El construi anume peste Dunãre douã treceri permanente, care, împreunã cu întãririle corespunzãtoare de pe tãrmul de miazãnoapte, fãceau cu putintã un control al activitãtilor de dincolo de fluviu si o interventie rapidã a imperiului. Una din aceste treceri privea Oltenia, îndreptatã împotriva taifalilor (înruditi cu gotii), cealaltã Muntenia, împotriva gotilor. în anul 328, Constantin construi la nord de Oescus, în dreapta gurilor Iskerului (la satul bulgar actual Gigen), un pod de piatrã95, în fata cetãtii Sucidava (aproape de Celei). Al doilea loc pe Dunãre, neobisnuit de prielnic pentru legãturile dintre cele douã maluri, era la Transmarisca Turtucaia. în fata acestei vechi cetãti a times-ului, în locul Oltenitei de azi, unde Patsch presupune vechea asezare Marisca, la vãrsarea Argesului, împãratul ridicã Constantini-ana-Daphne, care, prin situatia ei, asigura legãtura cu Transmarisca96. Identificatã de Tocilescu si Pârvan cu Spantov, la 10 Km est de Oltenita, Patsch gãseste aceastã localitate prea abãtutã din drum si pune cetatea lui Constantin mai degrabã la Ulmeni. Impor95. Asupra acestui pod, An. Inst. de Studii clasice, I, p. 156 si urm. [D. Tudor, Podurile romane de la Dunãrea de Jos, Bucuresti, 1971 (si versiunea francezã a cãrtii: Idem, Lesponts romains du Bas-Danube, Bucuresti, 1974); O. Toropu, Noi contributii privitoare la podul lui Constantin cel Mare de peste Dunãre, „Analele Universitãtii din Craiova, Ist.-Geogr.-Filos.", I (1972), pp. 20-33-1 96. Prokopios, DeAedif., IV, 7, 7 si urm. . . ..-,., 103

NICOLAE BANESCU tanta mare pe care împãratul o dãdea acestei treceri a Dunãrii o aratã nu numai numele împãrãtesc al acestui cap de nord al podului, dar si faptul cã a bãtut, pentru aceastã creatie, monede97. Rezultatele acestor puternice întãriri, legând cele douã maluri ale Dunãrii, n-au întârziat a se produce, si un savant de talia lui Cari Patsch le apreciazã îndeosebi când afirmã cã amândouã aceste treceri asa de bine alese, strânserã atât de tare tinuturile de dincolo de fluviu cu imperiul, încât dusmanul se putea socoti ca învins, iar vechea provincie a Daciei ca încorporatã imperiului (dass der Feind- wie ihn auch die Munzbilden darstellen - als uberwunden und die alte dazische Provinz als dem Imperium angegliedert angesehen werden konnten)9S. Puterea imperiului, afirmã el, legãtura statornicã pe care o aveau garnizoanele romane de dincolo de Dunãre cu anexa lor civilã exercitarã acolo nu numai o influentã militarã. Pe lângã faptul cã în Dacia, pãrãsitã în anul 271, se pãstraserã pãrti din vechea populatie romanã, care acum puteau gravita cãtre sud, crestinismul prinsese rãdãcini printre goti. între dânsii se aflau crestini, încã din a doua jumãtate a secolului al III-lea, în urma convertirilor fãcute de preotii greci adusi în anul 264, ca 91 Patsch, op. cit., p. 20. [Localizarea cetãtii Constantiniana Daphne este încã viu disputatã, cf. I. Barnea, O. Iliescu, Constantin cel Mare, p. 115 si urm, p. 143, n. 78 si 86; P. Diaconu, în cãutarea Daphnei, „Pontica", 4(1971), pp. 311-317 si Idem, Sur l'emplacement de l'ancienne Daphne, „Studia balcanica. Recherches de geogr. historique" (Sofia), 10 (1975), pp. 87-93.1 fj 98 Ibidem, pp. 22-23. --t j? .•'..-:/;•,yiu^fe.îK^/.u.^jiui/iv, ,,..;•,• 104 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN prizonieri din Cappadocia, probabil si din Phrygia ori Galatia, si, cum presupune amintitul erudit, în urma influentei exercitate din tinuturile Pontului si Dunãrii colonizate cu goti, a celei a multor provinciali târâti din prima jumãtate a secolului al III-lea din tãrile balcanice, ca si în urma cãsãtoriilor mixte ori a serviciului în armata romanã". La începutul anului 332, gotii, nemaiputând ataca în sud, unde frontiera era atât de bine pãzitã, îi atacã pe sarmatii Argaragante^00, în Banatul actual. Acestia cer ajutorul lui Constantin, care trimite pe fiul sãu Constantin al II-lea si-i zdrobeste (20 aprilie 332): aproape 100.000 de goti au pierit de foame si de frig. Salvati de imperiu, sarmatii sunt atacati de Limigantes, servii lor revoltati, care-i bat si-i silesc la emigrare, împãratul primeste în imperiu 300.000 (!) colonizati între Belgrad si Orsova (334)101. Linistea în Balcani n-a mai fost tulburatã pânã la moartea împãratului (337). ^ 5. Ultimele evenimente ale domniei 1 în anul 326, Crispus fusese ucis de Constantin cel Mare la intrigile sotiei sale a doua, care voia sã asi•» Ibidem, pp. 23-24. 100 La Eusebius: „Acraragantes". 101 Ibid., p. 28 si urm. Cf. N. lorga, Histoire des Roumains et de la Românite orientale, voi. II, Bucarest, 1937, pp. 45-46. [Volumul românesc al acestei sinteze are în prezent o a doua editie, îngrijitã de Editura Enciclopedicã, 1991; G. Bichir, Sarmatii si relatiile lor cu geto-dacii, în „Studii. Revista de istorie", 38 (1985), pp. 1043-1057 si pp. 1164-1177.] ; :' 105 gure tronul propriilor sãi fii. Mama lui Constantin, Elena, deschise ochii fiului sãu si Fausta fu atunci, la rândul ei, ucisã. Aceste intrigi puseserã la ordinea zilei chestiunea succesiunii imperiale. Constantin vru sã crute imperiului criza ce pãrea inevitabilã. El stabilise în folosul sãu unitatea imperialã sfãrâmatã de Diocletian, dar îsi dãdea seama cã împãrtirea imperiului, sub o formã sau alta, era de acum o necesitate. De aceea, în 335, cu prilejul aniversãrii a treizeci de ani, procedã la o împãrtire definitivã a imperiului între cei trei fii ai sãi si doi din nepoti, Dalmatius si Hannibalianus.

Constantin al II-lea, cel mai mare dintre fii, primi lotul pãrintesc primitiv: Britannia, Gallia, Spania; Constantiu luã Orientul (Asia Micã, Siria, Egiptul); Constans luã Italia, Illyricum, Africa; Dalmatius avu Peninsula Balcanicã (Macedonia, Thracia, Achaia), cu misiunea de a apãra tãrmul gotic al Dunãrii; Hannibalianus primi Asia Micã Orientalã (Cappa-docia, Pontul, Armenia Micã), cu titlul de Regele Regilor, în asteptarea cuceririi Statului persan. Aceastã orânduire a lui Constantin favorizeazã, fireste, pe fiii sãi, mostenitorii prezumtivi; dar, alãturi de dânsii, ea fãcea loc si Cezarului Dalmatius si fratelui sãu Hannibalianus, o asociatie care fu consolidatã si prin douã aliante: o fiicã a lui luliu Constantiu, semi-sora lui Iulian, Constantia, deveni sotia lui Constantiu, iar Hannibalianus luã în cãsãtorie pe fiica împãratului Constantin cel Mare, numitã tot Constantia si care va ajunge apoi sotia lui Gallus. S-a cãutat a se realiza astfel buna întelegere între diferitii reprezen106 tanti ai dinastiei. Dar împrejurãrile aveau sã rãstoarne în curând, cum vom vedea, toate aceste previziuni. în Orient, dusmanul iranic al imperiului, dupã decenii de liniste, ridicã din nou capul. Când puterea pãrtilor fu doborâtã ele Artasir I, la a-^ nul 226, Statul iranian a fost reînnoit de o serie de monarhi ai dinastiei sassanide102, care au reînviat gloria vechilor Achemenizi. El era o putere recunoscutã de Imperiul roman ca un stat de rang egal. Una din trãsãturile caracteristice ale acestui Stat era nobilimea ereditarã, în care se deosebeau douã clase: nobilimea înaltã, stãpânã pe vaste domenii, în care exercita puteri princiare, si nobilimea inferioarã, partea sãnãtoasã a natiunii, de asemenea proprietari, cunoscuti ca dikhani. Un fel de relatii feudale, socoteste Bury, au existat între aceste douã clase ale nobilimii, si organizatia militarã pare a fi fost în legãturã cu obligatiile feudale. Altã trãsãturã caracteristicã a statului persan era religia, controlatã de o preotime cu imense puteri si exercitând o influentã conservatoare. Fiecare district, în provinciile Pers iei, se afla sub controlul spiritual al unui mare preot mag (corespunzând episcopului), si în capul întregii ierarhii sacerdotale stãtea supremul arhi-mag. Odatã cu stabilirea crestinismului, Statul roman prezintã si el o preotime puternicã, organizatã ca o ierarhie, intolerantã si zeloasã de persecutii103. 102 Numitã astfel dupã bunicul lui Artasir. [=Ardasir I, 224-241, întemeietorul dinastiei sasanide, 224-651]. 103 J. Buiy, History ofthe Later Roman Empirefrom tbe death ofTheodosinsetc.,l,p.90. -UJÎnnr ' i : ,,;•<:•'\r 107 NICOLAE BANESCU Conflictul între aceste douã puteri spirituale era inevitabil. Crestinii furã adesea prigoniti în Persia; ceva mai târziu, secta Nestorienilor, urmãritã de bizantini, îsi gãsea refugiul la persi, care de obicei îi ocroteau. în fruntea Statului persan se afla acum Sapor al II-lea, fiul lui Hormisdas, un monarh cu mari însusiri politice si militare. El trimise, în 336, lui Constantin cel Mare o ambasadã insolentã, cerând evacuarea provinciilor de la Tigris cucerite sub Diocletian. împãratul rãspunse cã va veni sã exprime în persoanã sentimentele sale lui Sapor. într-adevãr, odatã cu primãvara (337), el porni în fruntea armatei. O cometã de mãrime extraordinarã se arãtã atunci pe cer, aruncând nelinistea în spirite. Putin mai în urmã, împãratul se simti rãu. Trecând aproape de apele termale de la Helenopolis, în Bithynia, el se opri acolo, sã facã o curã; dar nu se simti mai bine. în prada unei febre violente, fu transportat în vila sa din Akyron, lângã Nicomedia, unde, dupã câteva zile, îsi dãdu sufletul (22 mai 337), dupã ce primise botezul.

Disparitia neasteptatã a suveranului produse o emotie adâncã. Ofiterii sãi îi depun trupul fãrã viatã într-un cosciug somptuos si-1 duc la Constantinopol, unde fu expus acoperit de purpurã si cu diadema pe cap, într-una din sãlile cele mai frumoase ale palatului sacru. Multã vreme fu vegheat de o gardã, în timp ce dinaintea lui se desfãsura ceremonialul de rigoare.- la ora obisnuitã a audientei lor, senatori, magistrati si demnitari veneau sã salute cadavrul îmbãlsãmat, pentru a paraliza astfel intrigile pânã la sosirea unuia dintre mostenitorii tronului. «s •-* 108 l Informat de cele întâmplate, Constantiu nu putu sosi îndatã la Constantinopol. în ziua de 2 august 337, se promulga încã o lege în numele defunctului. Dupã aceastã datã avurã loc cu pompã funeraliile, si trupul împãratului, care troneazã pânã azi în istoria crestinismului, fu coborât în mormânt, în bazilica. Sfintilor Apostoli, clãditã de el104. 104 J. Bidez, La vie de l'empereur Julien, Paris, Les Belles Lettres, 1930, pp. 12-14. • ! -• 109 NICOLAE BANESCU B. URMAsULUI CONSTANTIN CEL MARE 1. Reconstituirea unitãtii imperiului Sistemul de familie care înlocuia artificialul colle-gium întocmit de Diocletian era menit sã aibã o soartã identicã. Mai repede decât regimul tetrarchiei, el se va nimici în rãzboaie civile. Procesul care fãcuse din Constantin stãpânul unic al lumii se va reînnoi, dupã moartea sa, în favoarea celui cle-al doilea fiu, Constantiu; dar imperiul a fost mântuit de dezmembrare, cum observã atât de bine Finlay, numai prin exterminarea celei mai mari pãrti a familiei imperiale105. Cei trei fii ai lui Constantin vãzuserã cu ochi rãi împãrtirea din 335, care atribuise o parte de imperiu colateralilor, îndatã dupã înmormântarea tatãlui lor, ei se proclamarã Augusti (9 septembrie 337), conside-rându-se singurii stãpâni ai imperiului, si provocarã o revoltã militarã la Constantinopole împotriva rudelor. Perfidia lui Constantiu dase cu jurãmânt asigurãri verilor sãi alarmati. El nãscoci totusi un pretext al crimei puse la cale. Dupã câte relateazã Philostorgios, unul din continuatorii lui Eusebiu, Constantiu ar fi primit din mâinile episcopului de Nicomedia un rulou continând ultimele vointe ale lui Constantin. Acesta îsi exprima bãnuiala de a fi fost otrãvit de fratii sãi si cerea fiilor sã-1 rãzbune si sã ia mãsuri pentru siguOp. cit., voi. i, p. 105. 110 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN ranta lor. Trupele instigate provoacã un mãcel groaznic, în care pier cei doi frati ai lui Constantin, mai multi nepoti, între care Dalmatius si Hannibalianus, si totodatã unii dintre înaltii demnitari ai Statului. Singuri Gallus si Iulian, în vârstã de 12 si respectiv 6 ani, scãparã din acest mãcel, poate din cauza vârstei, care-i fãcea inofensivi. Cei trei frati au apoi o întrevedere la Sirmium si procedeazã la o nouã împãrtire teritorialã, care adause la lotul lui Constantiu provinciile celor doi veri ucisi. Dar armonia dintre ei nu tinu multã vreme. Constantin al II-lea, ambitios, vru sã urmeze exemplul tatãlui si sã reconstituie unitatea imperiului în folosul sãu. El se ridicã împotriva fratelui sãu Constans, ale cãrui state erau limitrofe cu ale sale, merse asupra Romei, dar, atras într-o cursã, pieri (340). Provinciile sale furã anexate de Constans. Nu mai erau acum decât doi împãrati. Aceastã di-archie tinu 10 ani, Constans era un vicios si nemultumi elementul militar. O conspiratie se urzi împotriva lui. Magnentiu, un soldat de origine germanã, care se ridicase prin serviciile sale în vârful ierarhiei, se proclamã împãrat la banchetul

dat de intendentul finantelor Marcellinus, la Autun. Informat, Constans, care se afla la vânãtoare în apropiere, cãutã scãparea fugind cãtre Spania; dar, ajuns de o trupã de cãlãreti franci la poalele Pirineilor, el fu omorât106. Magnentiu rãmase stãpân pe Occident. O altã uzurpare, a lui Vetranion, unul din generalii armatelor de la Dunãre, se produse în Illyricum. Sora 1 Zosimus (Bonn), II, 42. 111 lui Constantiu, Constantia, vãduva lui Hannibalianus, îl îndemnase sã se proclame Caesarîn primãvara anului 350. Vetranion era bun militar, iubit de soldati, din rândurile cãrora se ridicase; era însã un om simplu, fãrã nici o culturã. El îsi luã rolul în serios si scrise lui Constantiu pentru a-i promite alianta si a cere mâna sorei sale. Aceasta scrise si ea fratelui sãu, explicându-i cã alegerea lui Vetranion s-a fãcut numai spre a împiedica armatele de la Dunãre sã treacã de partea lui Magnentiu. Constantiu veni din Orient, unde purtase fãrã succes rãzboiul cu persii. El cãutã mai întâi sã-1 loveascã pe Vetranion înainte ca uzurpatorii sã se uneascã si izbuti sã însele simplitatea lui, atrãgându-1 în cursa unor tratative amãgitoare. Se alese un loc la frontiera provinciilor limitrofe, pentru o întrevedere, spre a se asigura, prin jurãmânt reciproc, si a pune la cale operatiile rãzboiului civil. Locul ales a fost Sardica (Sofia de azi), unde trupele amândurora se întrunirã la 25 decembrie, într-o vastã câmpie, în mijlocul lor se ridicase tribuna de pe care împãratii obisnuiau sã vorbeascã trupelor. Constantiu propuse sã se ia de arbitru armata însãsi, ceea ce Vetranion primi, înteles cu sefii fortelor acestuia, Constantiu, care avea întâietatea, tinu un discurs dibaci, în care aminti soldatilor de gloria si libertatea tatãlui sãu, de jurãmintele ce legau legiunile de dinastia sa. Soldatii, întetiti de ofiterii din jurul tribunei, izbucnirã în aclamatii puternice pentru fiul lui Constantin. Impresionat, Vetranion se aruncã la picioarele lui Constantiu, cerând iertare, împãratul se multumi a-1 dezbrãca de purpurã, apoi îl îmbrãtisa, îl primi politicos la masã si-1 trimise la Prusa, în 112 Bithynia, într-un palat, unde putu sã-si ducã, timp de sase ani, o viatã confortabilã107. Rãmânea Magnentiu, puternic, fiidcã fusese recunoscut de Britannia, Gallia, Spania si Italia. El înainta, în marsuri grãbite, în fruntea unei impunãtoare armate de provinciali si barbari. La Mursa, pe Drava, armata lui Constantiu îl zdrobi, dupã o bãtãlie teribilã, în care 50.000 de oameni rãmaserã pe câmpul de luptã. Ceea ce a contribuit la victorie a fost trecerea la imperiali a francului Silvanus, general renumit, împreunã cu corpul sãu de cavalerie. Scãpând de încãierare, Magnentiu se refugie la Aquileia, întãrind trecerile muntilor. Dar aparitia flotei romane pe coastele Italiei produse multe defectiuni. Roma, unde Magnentiu înecase în sânge tentativa lui Nepotianus de a-1 înlocui (iunie 351), era ostilã uzurpatorului. Când armata imperialã reusi a trece Alpii lulieni, Magnentiu fugi cu putinele-i trupe dincolo de Alpi, la Lugdunum (Lyon), încercã a trata, renuntând la purpurã, dar, urmãrit de aproape, nu-i rãmase, pentru a nu cãdea în mâinile dusmanului, decât a se sinucide108. Aceste evenimente ocuparã anul 352 si jumãtate din 353. Represiunea fu nemiloasã. Unitatea imperiului era cu aceasta reconstituitã. 107 Ibidem, II, 44. 108 Detalii asupra, înversunatei lupte si a sfârsitului ei la Zosimus, II, 46-53. [A. se vedea si studiul lui J. Sasel, The Struggle between Magnentius and Constantius II for Italy and Illyricum, „Ziva antika", 21 (1971), pp. 205-216.] 113 2. Constantin al II-lea

(singur împãrat: 353 - 3 noiembrie 361) a. Tribulatiile lui Gallus si Iulian. Educatia lor. Gallus înaintat Caesar, executia lui. Dupã masacrul din care singuri scãpaserã, cei doi veri ai lui Constantiu al II-lea îsi duserã mult timp o viatã retrasã, într-un adevãrat exil, urmãriti necontenit de vigilenta bãnuitoare a împãratului, supravegheati de oamenii sãi de încredere, înconjurati de spioni, care îl tineau la curent cu tot ce putea interesa suspiciunea stãpânului lor. Gallus rãmase, probabil, un timp în capitalã sau, cum cred unii, undeva în Asia, dar pe Iulian îl regãsim în palatele pustii din Nicomedia, în fundul Golfului Astakos, pe coasta asiaticã a Propontidei. Acolo trimise noul stãpân al Orientului pe orfan, si Eusebiu, episcopul orasului, era însãrcinat a-i supraveghea educatia. Nu departe se afla mama Basilinei, bunica lui Iulian, bucuroasã a-si regãsi în acest copil amintirea fiicei sale, care murise curând dupã nasterea lui. Ea îi dãrui un domeniu cu o vilã si vaste dependinte în preajma orasului Chalkedon, si Iulian era fericit sã-si petreacã acolo vacantele, gustând în acel mediu câmpenesc bucurii de care îsi va aduce aminte mai târziu cu înduiosare. Pedagogul Mardonius, un bãtrân eunuc scit foarte învãtat, fost lector al Basilinei, plin de bunãtate si de foc sacru pentru profesiunea sa, se îngrijea de educatia copilului. El îi desteptã gustul pentru literatura clasicã, admiratia pentru frumusetile lui Homer si Hesiod. Iulian îi va pãstra o amintire scumpã si o adevãratã veneratie109. 114 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN De aici, dupã moartea lui Eusebiu (341-342), Iulian fu transferat la Macellum, domeniu imperial din Cappadocia, unde veni si fratele sãu Gallus. Bãnuitorul despot simtise nevoia de a-i interna într-un loc sigur. Aici nu mai era vorba de studii profane; s-a urmãrit a se împlini instructia religioasã a tinerilor prin lecturi si explicatii din Vechiul si Noul Testament, pelerinaje si rugãciuni la mormintele martirilor, cântece sacre la bisericã. Gallus n-avea educatia lui Iulian si nu era pregãtit pentru asemenea lucruri, fiind si o fire brutalã; Iulian însã îsi dãdu obisnuita silintã si fãcu progrese repezi. Impresionabil cum era, înclinat spre misticism, fu initiat în practicile crestinismului, pe care mai târziu le va recomanda ca exemplu. El cunoscu acolo pe George de Cappadocia, episcopul arian, care avea sã sfârseascã atât de tragic în Alexandria Egiptului. George avea o frumoasã bibliotecã si-i permise lui Iulian s-o cerceteze. Constantiu poposea adesea la Antiochia Siriei, unde, sub influenta unor prelati piosi, cum era episcopul Leontios din acel oras, începu a avea remuscãri 109 Excelenta monografie închinatã vietii lui Iulian de J. Bidez, La vie de l'empereur Julien, Paris, Belles Lettres, 1930, e lucrarea fundamentalã în aceastã privintã. [Trebuie adãugatã însã bibliografia de limbã englezã si germanã a iltimelor decenii, pentru care se poate face trimitere la The Oxford Dictionary of Byzantium, prepared at Dumbarton Oaks, sub îndrumarea lui A.P. Ka dan, voi. I-HI = ODB), New York - Oxford, 1991, s.v. Julian", în voi. II, p. 1079, de unde mentionãm pe R. Browning, The Emperor Julian, Berkeley-Los Angeles, 1976 si E. Pack, Stãdte undSteuern in der Politik Julians: Untersuchungen zu den Quellen eines KaiserbUdes, Bruxelles, 1986.] 115 MCOLAE BÃNESCU pentru singurãtatea în care se afla, înconjurat numai de strãini. La sugestia acestor prelati, exilul verilor sãi îsi aflã acum sfârsitul. Cãtre finele anului 347, un ordin sosi la Macellum, dispunând trimiterea la Curte a lui Gallus, care fu un timp încã supravegheat. Iulian, absorbit de cãrti, era mai putin de temut, si el putu pãrãsi Macellum si veni la Constantinopol, unde afla toate mijloacele pentru a se adânci în studiile sale. Prin directia datã de Constantiu acestor studii, e putin probabil sã fi urmat altceva decât gramatica si retorica. El frecventa în acelasi timp bisericile. Spionii împãratului nu-1 pierdeau însã din ochi. Iulian avea vreo douãzeci de ani. Firea sa vioaie, sincerã, lipsitã de orgoliu, îl fãcea sã se apropie de oricine, fãrã consideratie de rangul sãu, si-i atrase simpatiile capitalei. Alarmat de popularitatea ce si-o câstiga, Constantiu îi dãdu ordin sã pãrãseascã îndatã

t. Enneades.] 112 Alfred si Maurice Croiset. absorbind ce mai rãmãsese din anticele religii elenice si atrãgând unele elemente ale credintelor noi. Paris. cit. 497 a îngrijitorului editiei). fiindcã Dumnezeul sãu era dincolo de sensibil si de inteligibil. pp. cu Plotin. Condensând într-un larg sistem de eclectism elemente ale teologiei împrumutate din toate filosofiile si din toate religiile elenismu110. încetul cu încetul. V. dupã voie. Gallus primea sarcina de a guverna Orientul si pleca. 117 lui. între celebritãtile sofisticii a doua.. 1924. pp. Hist.pentru a zugrãvi încântarea religioasã. etimologic. Iulian a fost u-nul dintre cei mai entuziasti discipoli ai lui Libanios. care obtinu de la Constantiu libertatea de a merge.care. nu era accesibil multor inteligente. Les Belles Lettres. La retori. pentru a se închide în vechea resedintã imperialã. Bidez. Avântul cãtre Dumnezeu nu-1 cerea Plotin ratiunii si inimii. unul dintre familiarii împãratului. de a se desface de lucrurile pãmântesti. op. [Vezi si Infra. Discipolii sãi cãutarã a prezenta speculatiile filosofici sale în imaginile seducãtoare si vaporoase ale cultelor mistice. dupã expresia lui Bidez. si ea se îndeplineste în prima jumãtate a secolului al III-lea. Plotin arãtase cã prima întrebuintare a ratiunii este de a întelege cã omul e captiv în materie. Cf. (Vezi Cousin. grecque. Frontiera Orientului era în acel moment serios amenintatã.. actul de a iesi din sine111. Acesta întãri într-însul cultul pentru literatura anticã. ca toate doctrinele filosofice. El avu norocul sã gãseascã acolo pe Libanios. Situatia gravã îl sili pe Constantiu a întelege cã trebuie sã-si asocieze pe unul din singurii membri ce mai erau în viatã din dinastia sa. în mediul acesta fu pus pentru întâia oarã în comunicatie cu zeii. Dincolo de ratiune va fi pentru el intuitia si dincolo de intuitie extazul (ejccrracng). Em. metafizician subtil. care ne expune cu multã claritate 111 Alexandrinii au întrebuintat pentru întâia oarã acest cuvânt . împreunã cu sotia sa. generale de la philosophie. p. pãgânismul în pericol recurse la ajutorul fortelor elenismului. Hist. 118 . Pentru Cousin. în care îl initiaserã primii sãi educatori110. 116 Evenimentele politice aduc deodatã o schimbare neasteptatã în regimul tinerilor exilati. n. n. La 15 martie 351 el îl ridicã pe Gallus la rangul de Caesar. O sintezã era necesarã. Plotin. care. se produse în Occident uzurparea lui Magnentiu. Brehier. de a-si elibera sufletul de trup. 16 si urm. 1884. Iulian nu mai avea ce cãuta. Pentru a doua oarã Iulian trecu Bosforul. în fuga-i cãtre Spania. în drumul cãtre resedintã. Paris. înseamnã schimbare de stare. Când sufletul s-a eliberat de tot ce-1 leagã de lume. Iulian gãsi mijlocul de a-si procura zilnic copia lectiilor lui. la Antiochia. în veacul al IV-lea. Xlle ed. . care putea clãtina educatia crestinã a tânãrului. rãtãcire. Adevãrata virtute este unirea cu Dumnezeu. poruncind demonilor si vorbind cu zeii. ele tindeau a se topi unele în altele. de la litter. „nebunia sublimã a sufletului pierdut în unitatea divinã". deviere. 2). dau o succintã si excelentã caracterizare a filosofiei acestui spirit original. sã-si desãvârseascã studiile. atunci totul se sterge si totul se reveleazã112. Sistemul lui Plotin. proclamat împãrat la Au tun. avu la Nico-media o întrevedere cu fratele sãu Iulian. Introduction. vechile doctrine se apropiaserã. cã prima silintã a vointei lui trebuie sã fie de a se avânta „dincolo". I. Marele pontif al neoplatonismului mistic a fost lamblichos. 179. care-si preda atunci în acel oras învãtãmântul. Ceea ce-1 atrage acum e misticismul. 887-890. Libanios rãspundea întru totul cerintelor spiritului superior al noului sãu discipol. prea subtile si delicate. La începutul anului 350. Constans pieri de mâna emisarilor sãi.Constantinopol si sã se retragã la Nicomedia. pe care-1 întrevãzuse la Nicomedia. Desi i se interzise de a urma cursurile celebrului retor. îi dãdu de sotie pe sora sa Constantia si schimbã cu el jurãminte solemne de bunã întelegere înaintea epis-copului-misionar Theophil Indianul. De multã vreme ceva se pregãtea în filosofic. adorat de discipoli ca o fiintã supranaturalã.

ca ziua115. cit. La el aleargã Iulian. Din nefericire. si el o lãsã sã terorizeze orasul printr-o serie de executii116. pe care o cunostea bine. el continuã a se arãta crestin. Iulian îl primi cu multã simpatie. si aceasta o fãcea fãrã rusine în oras. inflammatrix saenientis adsidua. desfãcuti de interesele pãmântesti. III (L'empereur Julien). în acest timp. în practicile religioase ale misterelor neoplatonismului. cutreiera tavernele si rãspântiile. Constantia ezitã câtva timp. Spiritul lor pierde din ce în ce contactul cu realitatea. alunecând în speculatii extravagante. Eyssenhardt. care-i poartã si astãzi numele. la Antiochia. îi cerea sã vinã împreunã cu sotia sa. El îi retrase mai întâi mare parte din trupe. Paris. care se afla în Ephes. se initie în theurgie.. lamblichos nu mai e un filosof. Elenismul ajunge cu el o religie exaltatã. ajunsi în Bithynia. face evocatii si minuni113. Constantia exercita asuprã-i o influentã funestã. care trimise pe lângã fratele sãu pe Aetius. cel mai pretios izvor al epocii. în Noricum. afirmã eminentul erudit. humani cruoris auida nihil mitius quam maritus (Ibidem. care luase drunual spre Atena. Ammianus Marcellinus. vrãjitoria secolului al IV-lea. relateazã cã noaptea. osoful. lângã Pola. 2).. Gallus trezi prin purtãrile sale nemultumirea generalã. trãiesc în plin supranatural. p. lamblichos nu mai era în viatã. la lumina tortelor. Fi. tribun militar. pe 115 Ed. socotind cã influenta ei îl va linisti. Ajuns la Poetovio. Cesarul usuratec se desfãta în plãceri. supravegheat cum era. ai cãrei credinciosi. în limba greacã. cãtre Priskos. dar. 99. Gallus îsi continuã singur drumul cãtre destinul sãu. de a auzi vo cea ei în visuri sau în oracole si de a sti de la ea însãsi natura si planurile sale"114. quid de Caesare quisque sentiret et haec confidenter agebat in urbe ubi pernoctantium luminum claritudo dierum solet imitãri fulgorem. temându-se de mâjiia lui. si apoi îl chemã la Milan. ce stie fiecare despre Cesar. pentru a înlãtura bãnuielile. 114 G. Rapoartele primite de împãrat îl alarmarã. muri de o febrã subitã117. 113 Cousin. întors la Nicomedia.rãspundea unor trebuinte ale sufletului sãu pe care crestinismul nu le putuse multumi. et adhibitis paucis clam ferro succintis uesperi per tabernas palabatur et con-pita quaeritando Graeco sermone. Berlin. 1907. op. decât rationamente subtile si reverii semete.misticismul alexandrin. seful arienilor extremisti. merge spre ea sau de a o atrage la sine. 120 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN care o doreste mult. l. La fin du paganisme. Ea iu înmormântatã lângã Roma. 1871. trimisi de tiranul obsedat spre a-i lua un interogatoriu . întrebând. urcat repede într-o trãsurã privatã (carpento privata) si dus în Histria. el pretindea a pune la îndemânã mijlocul de a fi în comunicatie cu Divinitatea. întovãrãsit de o bandã de spadasini travestiti. Constantiu insista ca Cesarul sã-si grãbeascã venirea si. chap. t. ca frate. 19:. XTV. un teolog de reputatie al epocii. Pentadius notarul si Mellobaudes. ci un preot si un mistagog (initiator în mistere): el învatã unirea realã cu Dumnezeu. învãtãmântul filosofilor la care alerga Iulian -spune atât de bine Gaston Boissier . Ei se aruncã în divinatie si theurgie. sub cuvânt cã vrea sã se întretinã împreunã asupra afacerilor imperiului. cuius erat inpendio gnarus. 119 NICOLAE BANESCU peregrinãrile sale la theurgi ajunserã la urechile lui Gallus. era pus sub gardã. despuiat de vesmintele regesti si îmbrãcat cu tunica si mantaua comunã. Pe când era pãzit acolo. l. 190. îl îndreaptã cãtre Maximus. I. dar la Pergamon se afla Edesios. XIV. într-un mausoleu monumental. „de a. se pasiona pentru spectacole si se deda la acte compromitãtoare. Acest învãtãmânt era mai mult decât o metafizicã îndrãzneatã. bãtrân si obosit. 116 Megaera quaedam mortalis. sosirã Eusebius sambelanul (_cubiculi praepositus). îi arãtã întelegere. dar. Fr. cel mai venerat dintre discipolii sãi. si teologul fu convins de credinta sa nealteratã. Iulian plecã atunci la Ephes si acolo îl cunoscu pe vestitul Maximus (351). Boisser. se decise în cele din urmã a porni.

amãnuntit cu privire la omorurile sãvârsite la Antiochia. Palid de emotie, Gallus îngãimã cã executiile s-au fãcut la instigatia sotiei sale. La aceastã insultã a memoriei surorii sale, Constantiu, apucat de o mânie fãrã de margini, nu mai vãzu sigurantã pentru sine decât în moartea nefericitului Cesar. Serenianus fu îndatã expediat, împreunã cu alti doi delatori, pentru a-1 executa. Cu mâinile legate la spate, „ca unui hot rãufãcãtor", dupã expresia lui Ammianus, Gallus fu decapitat cãtre sfârsitul anului 354 ns. Cunoscând amãnuntele acestei sinistre tragedii, Iulian fu atât de impresionat, încât de multe ori pãrea 117 Ammianus, XIV, 11, 6: cum Bithyniam introisset, in statione quae Caenos Gallicarios appellatur, absumpta est in febrium re-pentina. 118 XIV, 11, 23:... et ita conligatis manibus in modum noxii cuiusdam latronis cemice abscisa. 121 cã vede spectrul trupului decapitat al fratelui sãu. Odatã cu executia lui Gallus, primea si el ordinul de a se prezenta la Milan. Acolo se gãsi în prezenta unei acuzatii formale: i se imputa cã pãrãsise Macellum fãrã autorizatie, cã avusese conciliabule cu fratele sãu dizgratiat, când trecuse prin ConstantinopoF19. Iulian s-a apãrat energic. Suspectat, calomniat de puternicii intriganti de la Curte, el simtea cã viata sa e în primejdie, si Constantiu, sub influenta camarilei, nu voia sã-1 primeascã în audientã. O interventie neprevãzutã si hotãrâtoare îl salveazã, împãrãteasa Eusebia, care exercita o mare influentã asupra sotului sãu, se apropie cu simpatie de tânãrul nefericit, pledeazã cu ardoare cauza lui si obtine a-1 primi în audientã si a-1 asculta, întrevederea aceasta avu darul sã linisteascã mânia despotului. Dorinta lui Iulian era sã se întoarcã în linistea domeniului mostenit de la bunica sa, si Eusebia îi obtinu autorizatia. Iulian plecã, dar la Como fu întors din drum din cauza revoltei generalului Silvanus în Gallia, provocatã de infamia delatorilor din jurul tronului. Suspiciunea se trezi din nou în sufletul lui Constantiu, care se temu ca Iulian sã nu întâmpine în calea sa pe rebeli. Eusebia, din marea sa afectiune pentru Iulian, îl convinge atunci pe împãrat sã-1 lase a-si urma un timp învãtãtura la Atena, unde nu va mai putea fi periculos. Aceastã hotãrâre fu primitã de Iulian cu o nespusã bucurie. El putea sã vadã în sfârsit orasul viselor sale. în vara anului 355, îsi fãcea intrarea în Atena, streIbidem, XV, 2, 7. 122 curându-se fãrã zgomot, supravegheat cum era, si descindea la locuinta elegantã a unui nobil din Antiochia, Celsius, prieten intim al lui Libanios120. Cu toate devastãrile pe care le suferise, orasul îsi pãstra vechea splendoare a monumentelor sale. Acropole, cu atâitea minuni ale artei, era intactã. Pallas-Athena trona încã în mijlocul Parthenonului; sacrificiile se îndeplineau si solemnitãtile cultului pãgân se desfãsurau în toatã mãretia lor. Ne închipuim usor impresia strecuratã în sufletul tânãrului setos de marile amintiri ale trecutului. El nu-si pierdea vremea în distractiile obisnuite ale tineretului zgomotos, ci se lãsa în voia entuziasmului sãu pentru frumusetile ce-i Fermecau privirea si pentru învãtãmântul ce fãcea atunci gloria metropolei elenismului. Universitatea atenianã rãsuna în acea epocã de elocventa sofistilor celebri, în jurul cãrora se îngrãmãdeau tinerii studiosi din cele mai depãrtate provincii ale imperiului. Arta cuvântului era la grecii de atunci o adevãratã desfãtare a spiritului, prin efectele sale în mare parte muzicale. Oratorul era acum un emul al poetilor lirici. Aplicând o prozodie care nu se mai simtea în limba vie, el scotea în relief, ca un virtuos, timbrul si armoniile elocutiunii sale si exalta pe auditori prin muzicalitatea frazelor, de multe ori pure sonoritãti, lipsite de fond serios. Aceste lucruri ne fac, poate, sã surâdem astãzi. Dar, cum observã cu drept cuvânt un învãtat care s-a oprit asupra lor, trebuie sã mãrturisim cã nu le mai putem întelege. Acest acord absolut al cuvântului si urechii

120 Bidez, op. cit., pp. 108-110. 123 sunt fenomene care s-au pierdut pentru noi. A fost un gen de elocventã si un sistem de educatie de care nu mai avem azi idee, cãci se întemeiau pe un sentiment care a dispãrut: iubirea dezinteresatã a vorbirii frumoase121. Apoi, limbile vechi ne sunt atât de putin familiare, avem pentru ele un sentiment atât de strãin, încât nu ne putem da seama de farmecul pe care-1 gãseau într-însele cei vechi, farmec pierdut pentru noi. Cã nu erau lucruri atât de dispretuit, ne-o aratã faptul cã crestinii, mari oratori ai Bisericii, n-au ocolit scoala retorilor greci. Cursurile cele mai frecventate erau cele ale lui Prohaeresius. Reputatia sa ajunsese pânã în Occident si împãratul Constans îl chemã sã-1 asculte. Cãlãtoria sa a fost un triumf22. Iulian se interesa însã mai mult de filosofic. scoala lui Platon supravietuia în grãdinile Academiei, si aici zãbovea tânãrul setos de doctrina complexã a theurgilor. Eleusis, unde se celebrau încã, în toatã mãretia lor, misterele zeitei Demeter, nu era departe, si Maximus recomandase lui Iulian sã meargã sã-si împlineascã initierea la hierofantul vestitului sanctuar. Tânãrul print pãtrunse în veneratul templu al divinitãtilor subterane, strãbãtu toate fazele initierii în misterele lor, împãrtãsindu-se de înaltele adevãruri filosofice desprinse din simbolismul lor complicat. 121 Petit de Julleville, Histoire de la Grece sous la domination romaine, Il-e ed., Paris, 1879, pp. 351-352. 122 Roma îi ridicã o statuie de aramã, cu o inscriptie adesea citatã pentru aliteratia de patru ori repetatã: Regina Rerum Roma, Regi Eloquentiae. (Jbidem, p. 350). 124 Reprezentantul neoplatonismului, Priskos, recomandat de Edesias, se afla la Atena. Iulian îl cercetã, sedus de ocultismul 5ãu. Eunapios ni-1 prezintã ca un om gelos de ideile sale, pãtruns de demnitatea filosofici, vorbind domol, p« un ton întotdeauna solemn. Iulian i-a pãstrat statornic un mare respect, împreunã cu Maximus, Priskos a stat la cãpãtâiul sãu, în ultimele-i momente, când clzu rãnit pe câmpul de bãtaie; ei i-au dat cele din urmã mângâieri filosofice înainte de moarte. Iulian cunoscu la Atena si pe corifeii de mai târziu ai Bisericii, pe l^asile de Caesarea si Grigorie de Nazianz. Cel din urmã, pasionat, îsi aduce mai târziu aminte de tânãrul si originalul membru al dinastiei si-i schiteazã, dupã eroica lui moarte, un portret plin de urã. Ceea ce rãmâne din aceastã schitare este, cum aratã Bidez, timiditatea sa nervoasã, notatã de Libanios, care ne spune cã, înaintea numerosilor prieteni ce fãceau cerc în jurul sãu la Atena, Iulian nu pronunta un cuvânt fãrã ca o roseatã pudicã sã nu-i coloreze fata, urmând apoi debitul vorbirii sale repezi, de care se resimt adesea scrierile lui123. Fericirea sederii lui Iulian la Atena n-a fost de lungã duratã. Pe neasteptate, la începutul toamnei, el primi ordin sã vinã la Milan. Revolta lui Silvanus în Gallia se încheia cu asasinarea lui; dar imperiul era acum asaltat din toate pãrtile. Francii, alamanii si saxonii ocupaserã 40 de orase pe Rin, târând populatia în captivitate si ducând cu ei o pradã imensã; quazii si sarmatii cutreierau Pannonia si Moesia superioarã; iar în Orient, persii nu încetau de a ataca, tinuturile imperiului. Constantiu îsi 125 NICO1AE BÃNESCU dãdea seama cât de greu putea face fatã unei situatii atât de grave, dar pregeta a-si alege un asociat la imperiu, din cauza, excesivei iubiri de putere si a suspiciunii fatã de toti124. Se gândi totusi, în cele din urmã, a-si asocia pe Iulian. O luptã de influente se dãdu atunci în jurul sãu. Delatorii se sileau a-1 abate de la acest gând; singurã Eusebia, „foarte instruitã, si cu o prudentã mai presus de sexul femeiesc", cum o caracterizeazã Zosimus, le tinu piept si convinse pe Constantiu sã punã pe Iulian ca Cesar peste natiunile de dincolo de Alpi, cãci, tânãr cum este, de o fire simplã, zicea ea, cufundat toatã viata în studii si nestiutor în toate, „va fi pentru noi mai bun decât oricare altul"125.

Iulian, care-si astepta soarta într-un cartier din Milan, fu chemat în sfârsit la Curte, si ceremonia învestiturii sale în calitate de Caesar avu loc la 6 noiembrie 355, în fata trupelor prezente la Milan. Constantiu pronuntã un discurs în care, lãudând însusirile vãrului sãu, ceru ratificarea armatei pentru alegerea lui. Trupele îl întrerupserã cu un murmur de aprobare, si împãratul puse atunci pe umerii lui Iulian purpura si-1 proclamã Caesarîn aclamatiile lor. El îi adresã apoi lui Iulian o alocutie plinã de sfaturi bune si de asigurãri. Armata îsi lovi zgomotos scuturile de genunchi, semn al bucuriei cu care aproba si al admiratiei cu care 123 Bidez, op. cit., p. 118; cf. Zosimus (Bonn), III, 1-2. 124 Zosimus, III, 1: iXiaftai Se KOIVCOVOV ij\c, âp%fjt oi>K etMppei &iâ ie (pi'kapx'iut vnepfloXriv Kal TO nâvtaq e%eiv ev vnoyia. 125 Ibidem-. ãpeivcov ie ecrTai navwq erepov nepi r]jJ.ãq. Cf. Ammianus Marcellinus, XV, 8, 3126 primea pe Cesarui strãlucind în purpura imperialã. Iulian luã dupã aceea loc în carul imperial alãturi de suveran si fu introdus solemn în palat126. El a fost fericit a prezenta, din îndemnul împãratului, omagiile sale împãrãtesei Eusebia. în panegiricul ce-i închinã mai în urmã, Cesarui a consemnat scena memorabilei întrevederi. Când veni în fata ei, i se pãru cã vede, ca într-un templu, statuia Moderatiei (ayaAjua acacppoavvrig). „Unele - îi zise basilissa - le si ai de la noi; celelalte le vei avea de la Dumnezeu numai dacã esti credincios si drept fatã de noi". Aproape atât a auzit, nici un cuvânt mai mult - urmeazã el -, desi în elocventã nu era mai prejos de cei mai buni oratori. Iulian iesi de la audientã plin de admiratie si uimire, cu impresia de a fi auzit vorbind Modestia însãsi, „atât de dulce si suav era sunetul vocii sale"127. împãrãteasa îi fãcu un dar, care era pentru Iulian de cel mai mare pret: o mare cantitate de cãrti de filosofic si istorici buni, de oratori si poeti, care 1-au însotit în campaniile sale si pe care, cum declarã în panegiricul amintit, de câte ori le cerceta, în rãgazurile sale, nu putea uita pe aceea care i le dãruise128. b. Iulian Caesar, apãrarea Galliei. Luptele de la Rin cu germanii (355-359). Pregãtirile de plecare se grãbeau. Iulian primea comanda Galiilor, Britanniei si 126 Ammianus, XV, <?, 5-15. 127 Elogiul împãrãtesei Eusebia, p. 97, la Bidez, L'empereur Julien, Oeuvres completez, t.I, 1ere pârtie, Paris, Les Belles Lettres, 1932. 128 P. 98. 127 Spaniei, dar Constantiu, dupã obicei, îsi luã toate mãsurile de precautie, punându-1 pe Cesar sub o umilitoare tutelã. Ursicinus fu înlocuit în comandamentul suprem cu Marcellus, un general mediocru, care avea si misiunea de a supraveghea de aproape miscãrile lui Iulian, în Manifestul sãu de mai târziu cãtre atenieni, acesta aratã situatia de inferioritate în care era pus: a fost trimis în Gallia nu atât pentru a comanda armatele din acea provincie, cât pentru a se supune generalilor de acolo, cãci li se scrisese si poruncise formal sã nu spioneze pe dusmani mai mult decât pe el129, într-adevãr, înaltii functionari care se aflau cu el -Florentius, prefectul Galici, Sallustius quaestorul -aveau sã primeascã ordine numai de la Constantiu. Pentru ca atmosfera ce i se crea sã fie completã, împãratul îi dãdu pe sora sa Elena de sotie130. La l decembrie 355, Iulian iesi din Milan, petrecut o bucatã de drum de împãrat. La Turin aflã stirea unui dezastru ce i se ascunsese: Colonia cãzuse în mâinile barbarilor, dupã un crâncen asediu. Aceastã veste fu pentru tânãrul Cesar o prevestire rea; dar, aclamat în calea sa de populatie, el îsi întãri încrederea. Sosind la Vienna, pe Ron, toti îi iesirã înainte din oras si din împrejurimi, aclamându-1 cãlduros, în timpul când Iulian intra în Gallia, aceasta oferea o priveliste tristã, nu mai avea nimic din prosperitatea de odinioarã. Pe urma 129 Cãtre Senatul si poporul atenian, în aceeasi editie a lui Bidez; 1.1, partea I, p. 224. 130 Desigur, mai în vârstã decât Iulian, care avea 24 de ani. Elena a avut în aceastã cãsãtorie un

rol sters si a murit curând dupã declararea conflictului dintre sotul si fratele sãu. ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN nãvãlirilor sãlbatice din veacul al III-lea, orasele erau ruinate, câmpiile rãmase în paraginã, populatia rãritã. Lutetia Parisiorujn (Parisul) se refugiase în L'île de la Cite, Bordeaux îsi mutase portul în estuarul unui modest râu (Deveze), spre a rezista surprinderilor, la adãpostul fortificatiilor131. Manifestul cãtre atenieni ne aratã situatia dramaticã aflatã de Iulian în Gallia. O foarte mare multime de germani, spune e33 locuiau fãrã teamã în jurul oraselor devastate ale celtilor. El socoteste la 45 numãrul oraselor deschise, ale cãror ziduri fuseserã nimicite de nãvãlitori; o fâsie de pãmânt exploatatã de barbari dincoace de Rin (jLm TãSe TOV 'Privov) se întindea „de la izvoarele lui pânã la ocean". tinut pânã acum departe de orice initiere în afacerile publice, Iulian era cu totul strãin de cunostintele reclamate de noua sa situatie. Constient de marea misiune ce i se încre dintase, el se sili, în iarna petrecutã în palatul din marginea Ronului, a-si dobândi aceste cunostinte. Sallustius, spirit luminat si onest, administrator excelent, îl initie în afacerile Statului; în acelasi timp, Cesarul îsi fãcu rãbdãtor educatia militarã, studiind exercitiile soldatilor si pregãtindu-se alãturi de ei pentru rãzboi. Odatã cu vara <356), alamanii îsi reluau incursiunile. Iulian primi ordinul împãratului de a-si duce armata la Reims. în drumul sãu pânã acolo, Cesarul curãtã locurile de bandele prãdalnicilor germani. La Reims, fu pus la curent cu planul operatiunilor. Un corp de armatã condus de împãrat trebuia sã treacã Bidez, La vie de l'empereur Julien, Paris, 1930, p. 136. 129 NICOLAE BANESCU Rinul aproape de lacul Constanta, spre a face o diversiune cãtre Pãdurea Neagrã, în timp ce alte trupe, sub comanda lui Marcellus si Ursicinus, aveau sã execute o miscare paralelã dincoace de frontierã, spre a împiedica pe barbari a trece în Gallia. Programul acesta fu executat întocmai. Iulian, aflând cã mai multe orase cãzuserã în mâinile dusmanului, cuceri Brumath si se îndreptã direct la Colonia, ocupatã mai înainte de germani si o recuceri aproape fãrã luptã; el îsi duse apoi trupele la Senones (Sens), pentru a petrece acolo iarna132. Dar campania anului 356 nu avusese mari rezultate, în iarnã, bandele barbarilor începurã iarãsi jafurile lor ca mai înainte, si Iulian fu nevoit a-si rãspândi putinele trupe ce le avea pentru a apãra pe locuitori. Informati de slaba lui garnizoanã la Sens, Cesarul fu asediat de o masã de barbari. Marcellus, care se afla în apropiere, nu-i veni în ajutor, dar Iulian, cu putinii sãi soldati, apãrã energic zidurile, stând cu îndãrãtnicie la creneluri, încât barbarii se vãzurã siliti a pãrãsi asediul dupã o lunã133. Informat de indolenta lui Marcellus, împãratul îl recheamã, în raportul ce-i face, incapabilul general cautã sã-1 compromitã pe Iulian, si acesta scapã numai prin devotamentul sambelanului sãu, eunucul Eutherios, care demascã toatã calomnia, garantând pentru credinta Cesarului134 si prin sosirea la Curte, tocmai Ia timp, a celor douã panegirice compuse de Iulian în onoarea lui Constantiu si a împãrãte132 ttridem, pp. 141-142. 133 Ammianus, XVI, 4, 2, 3. IM Ibidem, XVI, 7, 1-4. 130 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN sei Eusebia1*5. Marcellus fu trimis la Sardica, si în locul sãu fu numit în Callia Severus, general cu experientã si disciplinã, care a fost pentru Iulian un pretios colaborator. în 357, Cesarul primeste încuviintarea, obtinutã pentru el de Eusebia, de a comanda personal trupele136. Dar, în locul vrednicului Ursicinus, Constantiu îi trimitea pentru comanda infanteriei pe un dusman, Barbation, care avusese un rol în uciderea lui Gallus. în primãvara anului 357, reluând campania împotriva germanilor, Iulian porni cãtre Vosgi, în timp ce Barbation trebuia sã meargã spre Bale, planul fiind sã-i prindã pe dusmani ca în cleste. Iulian

nimiceste o bandã de germani care prãdaserã în interior si se opreste la fortul Saverne, pe care cãuta sã-1 punã în stare de apãrare. Barbation, care opera pe seama sa, vru sã treacã Rinul, dar nu izbuti, fu atacat de barbari în retragerea sa si urmãrit pânã dincolo de Bale, pierzând o mare parte din bagaje, cu animalele si oamenii de serviciu, Aceastã biruintã îi încuraja pe ala-mani, care se coaHzarã, în frunte cu regii Chnodomar si Velstrap, pentru a-1 ataca pe Cesar, stiind de la un transfug cã e izolat la Saverne, cu o trupã numai de vreo 13-000 de oameni137. Iulian nu asteptã a fi atacat, ci porni cu armata sa de-a lungul cãii romane ce ducea spre Argentoratum (Strassbourg), si în apropiere de acest oras iscoadele descoperirã de pe o coli135 Bidez, op. cit, p, 145. 136 Zosimus, III, 2, 5. 137 Ammianus, XV], 12, l, 2 [Velstrap apare însã sub forma Vestralp]. c t ; • :>: '•...'. "y \ .-v.-•'••. 131 NICOLAE BANESCU na armata barbarilor. La adãpostul colinei, Cesarul îsi aseazã îndatã trupele în ordine de bãtaie si le aruncã asupra dusmanilor. Lupta a fost crâncenã si s-a terminat, în jumãtate de zi, printr-o înfrângere nimicitoare a barbarilor, de trei ori mai numerosi. Escadroanele romane, risipite la început, au fost întoarse Ia atac prin energia lui Iulian, care stiu sã le înflãcãreze, si infanteria, desi covârsitã de dusmani, tinu piept vitejeste. Toatã cavaleria alamanilor, în frunte cu Chnodomar, fu decimatã si pusã pe fugã. Alamanii, urmãriti pânã la Rin, se înecarã cu miile, Chnodomar fu capturat, si Iulian îl trimise trofeu lui Constantiu. Cesarul obtinu o victorie strãlucitã, care avu un mare rãsunet: armata germanilor confederati fu nimicitã138. Iulian nu se opri însã aici: el vru sã-si desãvârseascã victoria ducând rãzboiul pe teritoriul dusmanului. Trecând îndatã Rinul, îi fugãri pe barbari în fumul incendiilor pânã în pãdurea Hercynianã, în care pãtrunse, întãrindu-se într-un fort în ruine, ridicat de Traian. Acolo se prezentã o solie a alamanilor implorând pacea. Iulian le acordã un armistitiu de 10 luni. Putin mai în urmã, regii însisi se prezentarã, dând cu jurãmânt asigurãri139. Iulian se întoarse în Gallia cu armata sa. Severus se afla la avangardã si surprinse aproape de Meusa o bandã a francilor prãdând tinutul, în fata fortelor pe care nu le bãnuiau, ei se închid în douã fortãrete pe malul fluviului, unde sunt blocati 138 Descrierea pe larg a acestei mari biruinte la Ammianus, XVI, 12, si la Bidez, op. cit., pp. 149-154. 139 Ammianus, XVII, l, l, 2, 3 si 11, 12, 13. 132 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN si siliti sã se predea. Iulian îi trimise lui Constantiu, care-i înrola în trupele sale140. Dupã aceste grele operatii încununate de succes, Iulian îsi duse d-e astã datã trupele sã ierneze la Lutetia ParisiorumL4!. Cu toate succesele avute, Iulian socotea cã primejdia nu era încã înlãturatã pentru Gallia, cã trebuia consolidatã frontiera Rinului, asigurat în special cursul inferior al fluviului. Pentru restaurarea regiunilor devastate, trebuia sã obtinã de la dusman reparatii în naturã si mai cu seamã repatrierea celor târâti în captivitate. De aceea, fãrã a astepta timpul obisnuit al operatiilor militare, în mai 358 se aruncã asupra francilor salieni din Toxandria142, silindu-i sã semneze un tratat de supunere cãtre imperiu si obligându-i sã-1 apere. Trecu apoi Meusa si pãtrunse în tara chamavi-lor, alt trib al francilor, impunându-le aceleasi conditii si cerându-le ostatici. Izvoarele bizantine au înregistrat memorabila scenã a barbarilor care, la cererea lui Iulian de a i se da ostatec fiul regelui, au început a plânge amarnic împreunã cu regele lor, jelindu-se cã fiul regal pe care-1 cere a pierit în luptã, înduiosat, Iulian, care-1 avea captiv, îl prezentã deodatã barbarilor, descoperindu-le intentia de a-1 creste cum se cu140 Bidez, op. cit., pp. 154-155. 141 Ammianus ne spune cã toate aceste izbânzi ale lui Iulian erau luate în râs la palatul lui

Constantiu, unde Cesarul era numit în batjocurã Victorinus, fiindcã în rapoartele sale vorbea mereu de înfrângerea germanilor. 142 Ammianus, XVE, 8. Toxandria era o tarã de pãduri si bãlti ce se întindea de lâng ã Tongres, pânã la vãrsarea râului Vahal în Rin. .. .,,,.-. .:......,..,,.,„, •;,;............ ... 133 vine, pe lângã el, stârnind prin aceasta bucurie mare si încrederea lor si impunându-le astfel conditiile pãcii143. Iulian începu, de asemenea, sã ridice fortãrete pe cursul inferior al Rinului, iar pentru a le aproviziona, reparã flota britanicã si o spori cu 400 de bãrci construite în pãdurea din Ardennes, spre a aduce în Britannia grâul necesar144, în sfârsit, spre a repopula câmpurile deserte ale Galici, Iulian impuse alamanilor eliberarea miilor de captivi. El trecu Rinul la dânsii, si regii dusmani, intimidati, predarã prizonierii, pe care Iulian îi avea însemnati de secretarii sãi, demascând prin acest control trucurile întrebuintate de alamani spre a nu-i elibera pe toti. în 359, trecu din nou Rinul în acest scop si constrânse pe ultimii recalcitranti a restitui prizonierii145. Rezultatul celor patru ani de rãzboi cu germanii la frontiera Rinului a fost rezumat de însusi Iulian, în Manifestul sãu cãtre Senatul si poporul atenienilor. a trecut de trei ori Rinul, a obtinut repatrierea a 20.000 de prizonieri retinuti de germani dincolo de fluviu; în douã bãtãlii si un asediu (bãtãliile de la Strassbourg si din Toxandria si asedierea forturilor de pe Meusa) a fãcut multime de captivi, oameni în toatã puterea. A trimis lui Constantiu patru batalioane de pedestrasi dintre cei mai tari, si altele trei mai putin bune (TCT143 Eunapios, în Excerpta de Legationibus (ed. Bonn), l, pp. 41-45. Zosimus îl rezumã. Cf. Petros Patrikios, Excerpta de Legat. (Bonn), 16. 144 Cãtre Senatul si poporul atenian, ed. Bidez, 8. 145 Bidez, La vie de l'empereurJulien, pp. 156-161. ,s;;îi 134 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN tapat ãpi&noix; r&v KpaTiatcov netâv, tpeîq T<3v EÃarTOVtov), douã escadroane foarte pretuite de cavalerie (iitneav -rãtficcra Svo TO evrifioTara) si a recucerit, ca Cesar aproape 40 de orase pierdute146. Trei ierni la rân-d dupã bãtãlia de lângã Strassbourg le petrecu Iulian la Lutetia. înainte de el, Augustii sau Cesarii care guvernaserã Gallia au locuit de cele mai multe ori la palatul din Treves. Iulian a preferat Lutetia pentru pozitia sa mai centralã, de unde, fãrã a fi prea departe de Rin, putea supraveghea mai bine administratia Galiei si a Britanniei. Splendida capitalã a Frantei ocupa atunci o micã insulã în mijlocul Senei si n-avea intrare decât pe douã poduri de lemn. L'île de la Cite era asezatã la rãspântia drumurilor ce duceau în atâtea pãrti; apele Senei si afluentilor sãi serveau de multã vreme pentru transporturi. Iulian îsi ducea în aceastã resedintã viata sa simplã de ostas, de care întotdeauna a tinut sã se înconjoare, si care îi atrase devotamentul trupelor. Dormea în asternuturi tari, se destepta, obisnuit, la miezul noptii si se aseza la lucru, la lumina unei lãmpi, ocupându-se de afacerile imperiului, dupã care trecea la ocupatiile spiritului, simtind nevoia de a se cultiva, cãci, dupã cum mãrturiseste unor prieteni, e de mirare cã mai vorbeste greceste, într-atât s-a barbarizat din cauza tãrilor în care se aflã147. Citea din Caesar, din Plutarch sau din alti scriitori, studia tratate de artã militarã sau 146 Cãtre Senatul si poporul atenian, p. 227. 147 Ei Kai ptfeyyof/jrjv 'JEAATjvicrri, •dav^ã^siv ãtwv.ovTcog eo/iev etcâeSapSapcofievoi Sm rã %<npia (Scrisoarea 8, cãtre Eumenios si Pharianos., ed. Bidez, p. 15). 135 se adâncea în speculatiile filosofici. Scrisul, marea sa pasiune, nu lipsea din aceste preocupãri ale

redacta în sfârsit corespondenta trimisã prietenilor depãrtati sau colaboratorilor sãi. rugându-se lui Zeus sã-i dea un semn în aceastã fatalã împrejurare. 15: Kai T<»V rov Kawapoq Karop-â(OficcT:cav ev wîg ânâviatv ord/zacriv. urebant luliani virtutes.spiritului: redacta relatia diferitelor sale întreprinderi. lãudându-i pentru isprãvile lor si felicitându-i pentru onoarea ce vor avea sã serveascã unui suveran puternic si generos. în cursul noptii. la care vor afla recompensele meritate. însãrcinat a lua cu el pe cei mai buni soldati ai gãrzii de corp. Despre faptele împãratului sau despre Regalitate. altul cãtre Sintula. fu nevoit a recunoaste cã datoria sa era de a se supune. primiserã numai cu conditia cã nu vor trece Alpii. Ei întretineau atmosfera de invidie si suspiciune a Curtii. Sintula se simtise dator sã plece cu trupele gãrzii. trupele sale de heruli si batavi. lor si revocarea ordinului de plecare. soldatii agitati gãsirã mijlocul de a rãmâne în patrie cu seful pe care-1 iubeau. Dupã obicei. 14. Decentius. ' Ammianus. Ei se înarmarã. Zosimus. sã renunte la o întreprindere atât de primejdioasã. 136 unul cãtre generalul Lupicinus. care aveau o familie. Faima tânãrului Cesar. sosea în Gallia în ianuarie 360 cu douã ordine ale suveranului: 148 Ammianus. XX. ca Priskos. Atacurile necontenite ale persilor în Orient. 4. pentru campania de primãvarã. dupã dânsii. Impresionat. care biruiserã belicoasele natiuni ale Germaniei. cum ceruse Decentius. neputinta lui Constantiu de a înfrânge cerbicia rãzboinicului Sapor contrasta izbitor cu faptele de arme ale lui Iulian. fãgãduindu-le cã va obtine de la împãrat iertarea. Germanii de dincolo de Rin. Cesarul vru sã se consulte mãcar cu prefectul Florentius. dar el. neavând cu cine se consulta. tmsw 137 NICOLAE BANESCU Concentrarea trupelor avea loc la Lutetia. dupã cãderea Amidei. El dãdu. cerând a-i aduce imediat. în Câmpul lui Marte. Eusebia murise (359) si Constantiu rãmase prada delatorilor din jurul sãu. si-i scrise acolo.. desi Iulian nu fusese de aceastã pãrere. rãspânditã pretutindeni. într-o împrejurare atât de gravã. la el. si acestia se retraserã la sfârsit cu pãrerea de rãu de a fi siliti sã se despartã de un sef atât de binevoitor150. îngrijorati de o glorie ce-i ameninta. si soldatii începurã a murmura. unde nãvãliserã pictii si scotii. înrolati ca auxiliari. XX. gemând. 8. Când se fãcu ziuã. C. cãci Sallustius fusese si el rechemat de invidia lui Constantin. nu rãspunse. Un secretar al împãratului. punându-li-se la dispozitie posta publicã. geniul imperiului îi apãru încurajându-I. aducând în Orient trupele viguroase de veterani. iar camarazii lor. nu erau bucurosi a fi transportati la capãtul lumii. cerându-i a transmite soldatilor un ordin de mobilizare. viclean cum era. îl chinuia pe împãrat148. Familiile se tineau. Dar . 5eivâq 6 crweamÃîj ta cpvovcp. în somn. uimit. Bilete incendiare circulau printre soldati. a fost pretextul de a slãbi puterea militarã a Cesarului. alergarã la palat si începurã a striga : Iulian August! Cesarul. se închise în apartamentul sotiei sale încã în viatã. care era atunci la Vienna. plângând situatia lor si soarta Galici lipsite de apãrare. Cesarul iesi în întâmpinarea lor si. 1: Properantem Constantium orienti ferre suppetias turbando prope diem excursibus Persicis. El invitã apoi pe ofiteri la un banchet de rãmas bun. 4. Iulian. Iulian proclamat Augustus. ordin ca trupele sã iasã în grabã din statiunile de iarnã149. Amenintarea persilor. tribunus stabuli. Iulian înstiinta cã sotiile si copiii soldatilor îi pot urma. invitând pe unii. quas per ora gentium diuersarum fama celebrior effundebat. urcându-se la tribunã. compunea un nou panegiric al lui Constantiu. si Decentius trebui sã trateze cu Iulian. III. precum si auxiliarii celti si petulanti. le tinu o cuvântare cãlduroasã. Trimisul împãratului insista pe lângã Iulian sã se grãbeascã. Iulian se arãtã soldatilor si-i rugã sã se linisteascã. prin urmare. 9. Lupicinus fusese însã trimis cãtre sfârsitul anului 359 în Britannia. care zdrobise pe barbari la Rin si asigurase în câtiva ani linistea si prosperitatea Galici. sã se întoarcã la datoria lor. Conflictul cu Constantiu. fãcându-1 rãspunzãtor de orice întârziere..

4. meritul personal singur va trage în cumpãnã. reînnoindu-si mai tare strigãtele. corpul gãrzii. 428. 12. 8. 1-8. dinaintea tuturor trupelor adunate în Câmpul lui Marte. le dãdu voie sã plece. asemenea torques (gr. compusã din Pentadius... Trimise în acest scop o ambasadã bine aleasã. Nemaivãzându-1. Acesta. urmând obiceiului. cit. entuziasmati de aceste cuvinte. dar îsi rezerva numirea în celelalte posturi. XX. Treitinger. 1956 (=Jena. de aceea. Die ostromiscbe Kaiser-und Reichsidee nach ihrer Gestaltung im hofischen Zeremoniell. nimeni nefiind bucuros a înlesni cãlãtoria emisarilor unui rebel. apoi intrã în palat. n. despre acest detaliu si semnificatia lui. oferindu-i pentru rãzboiul contra persilor trupele gãrzii si contingente de tineri Leti {adolescentes Laetos quosdam). Bury. O zi mai în urmã. obiceiul de a pune pe capul noului împãrat un 138 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN demã. si din Eutherios. Istoricul ne-a pãstrat si numele acestui stegar. pãrãsindu-si sotia si copiii.!. Ei duceau din partea noului August o scrisoare plinã de deferentã fatã de suveranul sãu. 4. Solia lui Iulian a întâmpinat mari dificultãti în drumul sãu. 1-au ridicat pe Cesar pe un scut. Iulian se urcã la tribunã. în sala Consistoriului152. Un lãncier îsi scoate colierul ce-i împodobea gâtul ca stegar151 si-1 pune îndrãznet pe capul lui Iulian în chip de dia150 Ibidem. . unde rãmâne tot restul zilei. p. 20-22. dojenitoare si muscãtoare (objurgatorias et mordaces). ed. sambelanul. unul din spionii lui Constantiu pe lângã Iulian. si nu se potolesc decât atunci când îl vãd pe Iulian apãrând. 22. Apoi. probabil de origine scandinavã. se grãbi a veni îndãrãt la Lutetia. t. Iulian întrebuinta titlul sãu de Caesar. 5. 13. lovirã zgomotos cu lãncile în scuturi153. /zavidiciov. altele secrete. spune Ammianus. capiti luliani imposuit confidenter. 18: abstractum sibi torquem. O. precum si cai de curse din Spania (equos currules Hispanos)m. în semnãturã. 1938). III. el a adãugat. pentru a-i duce lui Constantiu stirea evenimentelor. cu Sintula în frunte. pe care istoricul nu le-a vãzut si care. si tinu o cuvântare solemnã. El ar fi voit sã evite calamitãtile unui rãzboi civil si sã nu fie învinuit de ingratitudine. Acesta. pp. niciodatã"155. [Dupã unele opinii. Darmstadt. cum sugereazã Gibbon. încredintând rãspunsul sãu quaestorului Leonas. amenintãtori. fu condus de Iulian dinaintea unei adunãri la care convo154 Ammianus. ar fi dispãrut dupã veacul al Vl-lea în Bizant. decoratã cu steaguri. 155 Op. La vestea celor întâmplate. temându-se de o crimã. Ei trecurã în cele din urmã Bosforul si aflarã pe Constantiu la Caesareea Cappa-dociei. ajuns apoi comes. •'-•'• •« -^ •'•? •** . spre a avea oameni cunoscuti din propria-i experientã. în costumul imperial. soldatii se agitã. împãratul cuprins de mânie porunci ambasadorilor sã iasã. linistindu-se. poate. împlinindu-se astfel riturile de proclamare a noului Augustus. Florentius îl urmã. Wessel în Reallexikon zur byzantinischen Kunst. recapitulând victoriile lor si lãudându-le curajul. promitând cã de acum înainte la orice promovare.-<P»tf w* »**• 139 NICOLAE BANESCU Rãmânea ca Iulian sã-si clarifice situatia fatã de Constantiu. Soldatii. sosind la Lutetia. care era pe drum. II. Maurus. promite soldatilor câte cinci solidi de aur si o livrã de argint de fiecare.soldatii îsi dãdeau seama de toatã gravitatea faptei lor si. Pentru prefecturile pretoriului accepta numirile lui Constantiu. 13151 Ibidem.] 152 Ibidem. cãutã sã negocieze cu împãratul. 17. dau buzna înarmati în palat. 140 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN . 153 Ibidem. Putin mai în urmã. La citirea scrisorii. K. XX. în aclamatiile întregii armate. 4. El izbuti sã asigure si fuga spionilor si delatorilor. . în ordinea civilã si militarã. strãlucitor. „n-au existat. pe care furia soldatilor i-ar fi sacrificat. voi. aipentog). La aceastã scrisoare deschisã. quo ut draconarius utebatur. Decentius pleca din Gallia. 417-420. pe care Iulian are grijã a-i trimite cu posta publicã.

din ordinul 158 Bidez. trimis ca sã-1 aducã. care. o fantomã luminoasã îi apãru. spre a se mântui pe sine si a mântui si pe intimii sãi. 9.case populatia orasului si trupele. care pierdu însã lupta. XX. Iulian consulta zeii. El tinu o cuvântare trupelor. asistenta întrerupse. Se descoperi si o scrisoare a lui Vadomar cãtre Constantiu. sã intre în Illyricum. cu o avangardã de 3. prin tunete de aclamatii. dar e surprins de Dagalaiphus cu detasamentul sãu. care comanda fortele din Illyricum. în Gallia. nu mai voirã a-si continua . Preocupat de paza Rinului. unul dintre favoritii lui Constantiu. unde trebuia sã-si îmbarce trupele pentru a le transporta la Sirmium. Jovinus strãbãtea. repetân-du-i versurile unui oracol care anunta moartea apropiatã a lui Constantiu pe pãmântul Asiei. generalul cavaleriei. 4. la comandantul roman. îi bãtu si le impuse pacea. astepta flotila în care toti se îmbarcarã. La auzul pasajului în care se osândea actul de la Lutetia.000 de soldati de elitã. soldatii si autoritatea Statului restaurat. iar Iulian. care-1 retinu la masã. îl asigurau de încrederea lor. la 19 mile de Sirmium. XX. Italia de sus. 157 Ibidem. care nu admitea nimic din doleantele lui Iulian. adunase în grabã câteva trupe. Acest oras era resedinta prefecturii de Illyricum. dar. pentru a apãra orasul. Misiunea episcopului arian al Galici. 141 de adversarul sãu în vederea campaniei: el recruta trupe si concentra aprovizionãri la poalele Alpilor Cottieni si pe tãrmul lacului Constanta. peste ape si mlastini. îl însãrcina pe agentul sãu Gaudentiu sã punã în stare de apãrare Coastele Africii si sã-i asigure grâul acelor regiuni. la Bononia161. Pe drumuri impracticabile. exclamând din toate pãrtile în sunet de voci teribile: Auguste luliane. generalul Lucillianus.000 de oameni prin Retia si Noricum. Sotia lui Iulian muri în acest timp. fu arestat de un trimis al Cesarului si deportat în Spania. 192-193142 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN sãu. 9. Se zvonea cã are întelegere cu unii sefi germani. înainte de sosirea lui Constantiu. peste munti. avea sã-si ducã trupa sa de 10. La ine de l'empereurjulien. Iuteala cu care Iulian a strãbãtut distantele i-a impresionat pe contemporani: dusmanul s-a trezit cu el la Sirmium fãrã sã fi auzit de pornirea lui din Gallia160. Fiindcã miscarea vâslelor era potrivitã cu iuteala cursului apei si ajutând si vânturile favorabile. în seara de 10 octombrie. asigurând buna stare a cetãtilor pânã la Bale. îsi dãdu seama de pregãtirile fãcute 156 Ammianus. Pentru accelerarea înaintãrii. pp. îsi împãrti fortele în trei corpuri: Nevitta. pe cãile serpuitoare ale Alpilor. ci pur si simplu îi cerea. în vestitul mausoleu din Via Momentana. pe Saone si pe Ron se coborî la Vienna. în fata conflictului inevitabil. Iulian trimise împotriva lor pe cornitele Libinon. De acolo. dar temându-se încã de nãvãlirile barbarilor reînviati !157. între Alpi si Dunãre. flota a ajuns în unsprezece zile la Sirmium159. Iulian îsi conduse oamenii cu o energie neobositã. Iulian trecu fluviul împotriva francilor attuarii. celelalte corpuri de armatã aveau sã-1 ajungã cât mai repede posibil158. de unde se îndreptã spre Besancon. spre a fi depuse lângã cele ale sorei sale Constantia. trecând toate obstacolele. si ajunse la Dunãre. si rãmãsitele sale furã trimise la Roma. ca suspecte. 6. n-avu nici un rezultat. Urcã apoi Rinul. ceea ce pãrea a confirma atacul alamanilor lui Vadomar la hotarele Retiei. Corespondenta celor doi adversari se urmã pe acelasi ton pânã la sfârsitul anului 360. 7. Iulian hotãrî sã porneascã repede. când au ajuns la Aquileia. Regele trãdãtor trecând mai târziu Rinul. lipsit atunci de trupe. pierind el însusi. Acolo. în locul unde. Trupele sunt debarcate. sã renunte la sforãiturile trufase si sã se mãrgineascã la sarcina de Caesar156. cu alt corp. se îndrepta prin Pãdurea Neagrã spre Dunãre. si acolo dãdu citire rãspunsului implacabil al lui Constantiu. Cãtre primãvara anului 361. dupã cum decretaserã provinciile. într-o noapte. în apropiere. observã Zosimus. unde-si stabili cartierele de iarnã. Trupele garnizoanei s-au predat si au fost expediate. Epictet.

apreciind pozitia tare a cetãtii. 6. Dupã o grea agonie. îndatã ce Nevitta sosi cu trupele sale. 15. ed. 5. escortat de trupe si de multimea celor ce-1 întâmpinaserã. II. :< 143 Dupã ce intrã în Sirmium. aflatã în Pannonia secunda. întãrindu-se într-însa. 703)1. spre a-1 pedepsi pe rãzvrãtit. 6: sed iile ut fax uel incensus malleolus voluciter ad destinata festinans. 12. si Iulian îsi fãcu intrarea (11 decembrie 361) în capitalã în aclamatiile unanime ale poporului. (provincie în care se afla si metropola Sirmium (azi Sremska Mitrovica). de superstitie si cruzime"164. El porni. Eunucul Eusebius încercase a provoca alegerea unui nou împãrat. ajunse la Herakleia-Perinthus. pp. situat în antichitate în Moesia superioarã.drumul. Cari Patsch în Real-Enzyklopãdie der classischen Altertumswissenschaft. ca si tatãl sãu. care se gândea si la soarta tinerei sale sotii. Caracterul sãu a fost „un amestec de slãbiciune si trufie. 159 III. La Naissus redacta manifestele sale trimise în orasele Illyriei. col. dar nu izbutise. Orasele imperiului trimit delegati pentru a-1 felicita si a-i prezenta coroana de aur165. într-un moment de luciditate. 160 Ammianus. Este vorba de o altã Bononia. însãrcinate163. primi ordin sã transporte cu mare pompã trupul decedatului la Constan-tinopol. 439-440. III. si din toate pãrtile vin ambasade spre a-1 saluta. care-i asigura înaintarea. XXI. aflând cã Sapor s-a retras din teritoriul imperiului. pe patul de moarte. Constantiu se botezase. 9. cit. sosi în Constan-tinopole si galera care aducea rãmãsitele lui . aclamat de populatie. Dupã un asediu îndelungat si lupte înversunate. dupã cum reiese si din descrierea lui Ammianus (cf. La Tarsos simti începuturile unei febre. 10. 164 Op. acum un simplu protector domesticus. spre a-si câstiga simpatiile. Vestea ajunge la popoarele vecine si la natiunile cele mai îndepãrtate. populatia se repezi dincolo de ziduri. Iulian oferi acesteia a doua zi o cursã de care. Constantiu. centru cu care Bononia de aici avea legãturã directã. si rãmãsitele sale pãmântesti au fost urmate de o procesiune de crestini cu fãclii în mâini. XXI. Constantiu. care avea sã urmeze la tron lui Iulian. este evident cã aici nu poate fi vorba nici de Bologna actualã. situatã în nordul Italiei. t. îsi reluã marsul pe calea ce ducea la Constantinopole. 163 Ibidem. sã asigure pe Iulian cã toti soldatii imperiului erau gata sã meargã sub steagurile sale. 1-ar fi indicat pe Iulian ca succesor. XXI. care -zice atât de bine Gibbon . Ocupat în Orient cu persii. îsi continuã totusi drumul pânã la Mopsucrene. îndatã ce se stiu la Constantinopol despre sosirea sa..mostenise toate defectele tatãlui sãu. 144 . au ocupat-o. voi. 161 [întrucât mai multe localitãti din Imperiul roman purtau acest nume. Bury. în apropierea iernii. Helladei si pânã la Roma. 11. Iulian dãdu în curând ordinul de plecare la Con-stantinopol. El ocupã Naissus (Nis) si un defileu din Haemus. apoi. ultima statiune a Ciliciei. intonând zi si noapte cântece religioase pentru odihna sufletului sãu. pe tãrmul Propontidei. ei s-au predat numai când au aflat cã a murit Constantiu162. Sturgart. dar n-avu nici una din calitãtile sale. Instigate de tribunul Nigrinus. Strãbãtând Thracia repede. spre a fi înmormântat lângã ai sãi. dupã câte ne relateazã Ammianus. Febra i se agrava si simti cã sfârsitul i se apropie. Curând dupã venirea lui Iulian. Astfel îsi încheie viata împãratul Constantiu. se hotãrî a-si duce fortele militare în Europa. Doi ofiteri furã expediati îndatã la Naissus. îsi dãdu sufletul în ziua de 3 noiembrie 361. dar nici de actualul Vidin din nord-vestul Bulgariei. rij|Mrtte{fejirttA| 'JBIPP:: Jovian. 1899. 162 Ammianus. din Antiochia spre Asia Micã.

în Excerpta de Leg. . si patru generali. eu. si alamanul Agilon. osânditi la pedeapsa capitalã. Apodemius. (Bonn). erau autorizati a urmãri dezbaterile. ne-fiind prin firea sa nicidecum blând. o. Reduse considerabil si personalul serviciilor sale. care-i fãcea atât de temuti în timpul . scris. El institui apoi un tribunal exceptional. nas vrea sã sufere pe nedrept. Dar aceluia. ci de fiarele din jurul sãu. Spre a da toatã importanta spiritului militar. descoperit. si. înaltul tribunal îsi luã resedinta dincolo de strâmtoare. Paul. (3 noiembrie 361 . 167 „O. Lettres etfragments. care-1 fãceau si pe acela mai neînduplecat. care am fost mântuit peste orice asteptare. îi deprinsese în Gallia pe cei ce-1 înconjurau. jur pe Zeus. Mãsura a fost cerutã noului împãrat.. altii. 207-211. la Chalkedon.. Iulian pãstrã si pe tron sobrietatea vietii sale de ascet. Bidez. al cãrui nume singur înfiora.26 iunie 363) a. pp. itfii. Au fost numiti Mamertinus. eunucul Eusebius.. Cu educatia sa filosoficã. comandantul infanteriei. Jovinus. care fãrã nici o sperantã am auzit cã ai scãpat de hidra cu trei capete! Nu vorbesc. Arbetion. Jovienii si Herculeanii. sa instituit un tribunal". care îsi aruncau privirile de invidie asupra tuturor. Pedepsele cele mai grave s-au pronuntat contra celor care. fie-i tãrâna usoarã! . ca Cesar. 146 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Sallustius fu însãrcinat a prezida sedintele. 145 NICOLAE BANESCU s 3 • Domnia împãratului Iulian . preferat de zei ca unul care a practicat pe tron lectiile filosofici. zis Catena.. cu care. merse în fruntea convoiului pânã la Sfintii Apostoli. 3. Cât despre acestia. Iulian luã mãsuri pentru reducerea personalului extrem de numeros. I. 33. p. 1924.cum se zice. complicele sãu. martor e Zeus. de Constantiu (acela a fost cum a fost). Paris. fiindcã a devenit fericit (rãposat). chemat la comanda prefecturii Orientului168. comandanti supremi ai armatelor: gotul Nevitta. 2-e pârtie. Cei vinovati de înaltã trãdare nu furã atinsi de acest tribunal.> 147 NICOLAE BANESCU strict necesari. magistri ai cavaleriei. 46. Odatã stãpân pe imperiu. Pentru a nu fi supus la influentele Curtii sau orasului. prefect de Illyricum si Italia. ---168 Care nu trebuie confundat cu cel din Gallia. t. cum rezultã din scrisoarea acestuia cãtre Hermogenes166. pe care în satira-i filosoficã Cesarii îl socoate superior tuturor predecesorilor. constituit ca înaltã Curte de Justitie. pentru a stabili responsabilitatea crimelor sãvârsite în domnia ce se încheiase. Fiindcã însã multi acuzatori se ridicã împotriva lor. . unde cosciugul fu coborât în cripta ce-1 astepta. Oevres completes. Iulian încredinta devotatilor sãi comandamentele militare si marile demnitãti. p. pentru transmiterea ordinelor sale. îndatã ce intrã în palatul imperial. si pãstrând numai pe cei 169. expulzând toatã acea domesticitate excesivã ce se înghesuia zilnic în jurul persoanei împãratului sub înaintasii sãi. Actele administratiei sale interne. el dispretul onorurile si luxul care însoteau în mod obisnuit viata suveranului. ex-prefect al Egiptului167. multumindu-se pentru cancelarie cu patru secretari si cu 17 agentes in rebus. si împãratul se vãzu nevoit a aplica el însusi unor asemenea criminali pedeapsa capitalã1®..Constantiu. ofiterii celor douã corpuri ale gãrzii. Judecãtorii furã alesi din sânul autoritãtilor indicate prin jurisdictia lor civilã sau militarã pentru asemenea afaceri. furã condamnati a fi arsi de vii. Iulian coborî în port cu trupele sub arme. în acelasi timp. Sallustius. decis a readuce lumea romanã la anticele sale traditii. iar Arbetion a conduce instructia. L'empereurJulien. Modelul sãu era Marc Aureliu. 60. 166 Bidez. agens in rebus. organizaserã si exploataserã serviciul de spionaj. desi multora le pãrea astfel. Eunapios. el dezbrãcã pe acesti curieri de rolul lor de spioni si politisti. La vie de l'empereurjulien. la Curtea lui Constantiu.

spre a participa la sinoade). Ca urmare. si Iulian a suprimat prin edictele sale scutirile nedrepte. care înlesneau evaziunea de la îndatoriri. La 17 iunie 362. El retrase clerului crestin dreptul de a o folosi pe cheltuiala Statului (pe vremea lui Constantiu episcopii erau mereu pe drumuri. care devenise o mare povarã pentru municipalitãti. dar decretul trebuia sã întruneascã unanimitatea curialilor celor mai competenti si sã obtinã ratificarea împãratului. Armata a avut si acum toatã atentia sa.domniei lui Constantiu. A pus frâu fiscalitãtii "abuzive. Convocând pe episcopii dizidenti . 236 si urm. O circularã care interpreta legea preciza însã ce întelegea împãratul prin moralitate. le-a usurat sarcinile atât de apãsãtoare. Aceste mãsuri au provocat.ne spune Ammianus -. de la data pornirii sale spre Antiochia. El acorda totodatã o tolerantã universalã. curialii se sustrãgeau tot mai mult obligatiilor la care erau chemati. Constantiu luase o serie de mãsuri aspre. Legea cerea pentru numiri în învãtãmânt un decret al Senatului municipal atestând moralitatea candidatului. Comandamentele au fost încredintate celor încercati171. > n s. Consiliile municipale ale provinciilor. de asemenea. p. Bidez a stabilit cã ostilitãtile lui Iulian împotriva crestinismului au început numai din iunie 362. : 149 NICOLAE BANESCU Greciei si a imperiului. el conferi Senatului din Constantinopol privilegiile si onorurile de care se bucura pânã acum numai Senatul Romei170. s-a mãrginit a proclama cã pretutindeni se putea relua vechiul cult al zeilor care fãcuserã mãrirea 171 Ibidem. a reduce la normal folosirea Postei publice. împãratul se îngriji a o face mai expeditivã si prevãzu pedepse pentru cei ce provocau întârzierea proceselor. Peste mãsurã de împovãrati. Crestinii nu puteau. apoi. fiidcã ei vedeau în clasicii greci o tesãturã de inventii diabolice. Tânãrul împãrat era prin educatia sa un partizan entuziast al vechilor traditii ale elenismului. A pus ordine în administratie. a redus impozitele si a cãutat sã le repartizeze echitabil. Din prudentã. distrugerea multor monumente ale cultului pãgân si spolierea bogãtiilor pe care le posedau. revocând functionarii nedemni si asezând în fruntea ei cele mai bune elemente. Când a ajuns la tron. functionarii nu mai avurã dreptul de a elibera permise de cãlãtorie. dupã Iulian. sã întrebuinteze scriitorii clasici în lectiile lor. Iulian promulga o lege care lovea direct în crestinism. mai cu seamã în Asia Micã si Egipt. si educatia tinerimii trebuia încredintatã profesorilor . dupã expresia savantului belgian. Exceptional de activ. îngrijindu-se a le asigura o functiune cât mai bunã. pãgânismul se afla într-o situatie criticã. într-o domnie care numãrã mai putin de doi ani. în ultimele zile ale anului 361. ta nãipia. anulând sentintele de exil pronuntate pe chestiuni de dogme de cãtre Constantiu172. pe care îl observau cu ostentatie si strictete înaintasii. care interziceau sacrificiile si hotãrau închiderea templelor. s-au bucurat de atentia sa deosebitã. adicã din momentul în care a luat contact cu realitãti întristãtoare pentru el. Firea vioaie si sincerã nu putea suferi aparatul complicat al ceremonialului asiatic. n-a voit sã fie numit cu titlurile sonore si zadarnice de dominus si despotes. era unui pontificat care tine sã transforme elenismul într-o teocratie174. îi invitã a renunta la discordiile lor si a profita de toleranta ce li se oferea pentru a-si practica fiecare religia sa fãrã teamã173. Exemplul pe care-1 dãdea el însusi i-a atras iubirea soldatilor si disciplina lor. Iulian a îmbrãtisat aproape toate domeniile vietii Statului. pentru a asigura mai bine functiunea curiilor. el intervine promulgând primele edicte generale în materie de religie. în acelasi timp. preotii vechilor sanctuare se aflau în mare decãdere. Atunci începe. Atent fatã de orasul sãu natal. Iulian putea crede într-o renastere a elenismului. în ce priveste justitia. ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Iulian s-a îngrijit. Prin aceastã largã tolerantã. reduse la rolul de adevãrate agentii ale fiscului. Iulian nu putea sã rãmânã indiferent la aceastã pãrãsire a traditiilor strãbune. afarã de prefectul pretoriului.

p. 2 si urm. stim cum si-a fãcut. II. e caracteristic în aceastã privintã176. tânãrul Theodor. El e cunoscut istoricilor bizantini sub numele de „apostatul" (renegatul) 6 napa6ãrrig. Caracterul lui Iulian îl fãcea sã deteste cruzimea. cum o caracterizeazã atât de bine învãtatul belgian. 150 O altã lege. cum n-au convins. si un om de actiune si un om de Stat. t. initiat în misterele neoplatonismului si înãltat la episcopatul Cyrenaicei. ea dãdu loc la necurmate tentative de contra-revolutie. Trebuiau deci restaurate vechile traditii ale strãbunilor. în materie de credintã. întreprinderea care-1 seduse pe Iulian pãrea atât de ispititoare pãgânilor. se Ibidem. Cazul lui Synesius. care-i obliga pe crestini sã repare pagubele pricinuite prin distrugerea templelor în timpul domniei lui Constantiu. b. de multe ori cu cruzime. 173 XXII. mare tulburare. în special în Orient. Nu trebuie sã uitãm apoi cã în veacul al IV-lea în multe regiuni ale Occidentului opera convertirii crestine era putin înaintatã.-<& qq JK^-Î V 151 „apostazia" era un lucru destul de obisnuit în epoca lui Iulian. apoi Lucius. 172 Ibidem. când aratã cã 175 Ibidem. „actul unui mistic sedus de promisiunile de nemurire cereascã si de viziuni de fericire". Apostazia lui Iulian a fost înainte de toate. în care Iulian a fost initiat. prietenul vestitei Hypatia. Procopios. si grija fatã de reputatia sa îl îndemna la respectul legilor justitiei. op. 225-229. Bidez ne-a dat. TCC nãtpia. ed. ca si Iulian. dar cei care exercitau autoritatea sa în provincii erau mai putin sub privirile publicului si ei urmau. conspiratorii grupati mai târziu în jurul egipteanului Pamprepios. Mult timp posturile înalte au fost acolo ocupate de pãgâni. pp. Se proclama astfel o stare de incompatibilitate între elenism si credinta crestinã. >••-. nu 1-au putut convinge. în acelasi timp. recunoaste cã zeii au înteles sã facã dintrînsul mântuitorul lumii. 310. Dar Mardonius deschisese de la început spiritului sãu receptiv tezaurele cugetãrii elenice. pe atâtia altii. 152 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN lãsarã târâti de aceleasi ambitii. Violentele crestinilor încurajati în domnia precedentã furã acum rãzbunate. arianul Eusebius. în toate marile familii ai cãror copii erau instruiti de retori crestinii erau putin numerosi. în acea epocã.de o-nestitate neîndoioasã. generalisimul care vru sã-1 ucidã pe Theodosius pentru a restabili idolatria. explicatia justã a fenomenului. 5. de adversarii lor. el îi proteja pe adeptii vechiului cult si crestinii furã în mod treptat lipsiti de functiile lor în administratie si armatã. p. pp. El îsi simte o vocatie supranaturalã. arãtându-i relele pricinuite imperiului prin alianta sa cu o religie subversivã. Bury. cu rezerva din partea lui de a putea profesa unele dogme ale primei sale credinte. N-am putea însã afirma categoric cã avem a face la el cu o adevãratã renegare a credintei. încât. în excelenta sa monografie adesea amintitã. Eugenius si Maximus în Occident. timp de douã secole. Apostazia lui Iulian. Dar pentru a putea întelege jocul complet al influentelor care au dus la aceastã convertire . con-cepurã un plan de reactie . în care o crizã de îndoialã întorcea din nou spiritele la politeism. Faptul cel mai însemnat al domniei împãratului Iulian a fost reactia sa împotriva crestinismului. Practicile crestinismului.. încã de copil. Cu toatã toleranta proclamatã de Iulian. curând dupã disparitia lui Iulian. de la Magnentiu încoace. 82-83. 174 Bidez.adaugã el trebuie sã ne amintim cã Iulian n-a fost numai mistic: a fost. 489.. dupã expresia justã a lui Gibbon. sub privegherea episcopului de Nicomedia. decât ordinele suveranului lor175. educatia. mai degrabã dorintele. cit. au fost pãgâni care. produse în imperiu.

cu strãlucirea palatelor încrustate în marmurã si fildes. a tineretii sale studioase. dar el a încãput pe mâna acaparatorilor. Apostatul fu redus la starea de a-1 ruga sã imite institutii foarte deosebite de cele ale scumpei sale Hellade"178. dupã afirmatia retorului. care. cu tot zelul sufletului sãu entuziast. sederea în An-tiochia. Un singur rival temut rãmânea în fata imperiului: regele persilor. în apropiere de metropola Siriei. pasionatã de plãceri. consilierul sãu influent. Discursul e o glorificare a suveranului. 154 era un centru de bogãtie si de lux rafinat. pe tot timpul sederii lui Iulian în Antiochia. Acolo. Iulian impusese. în schimb. a cãrui populatie amestecatã se rãsfãta în viata-i usuraticã. propunând trimiterea de negociatori. Tânãrul suveran hotãrî sã ia ofensiva.împotriva progreselor crestinismului177. împãratul dãdu antiohie-nilor spectacolul unei curse de Hippodrom. cu porticele sale mãrete care strãbãteau orasul de la un capãt la celãlalt. când el însusi avea sã vinã în Persia. c. Antiochia veacului al IV-lea. a biciuit cu verbul sãu inspirat pãcatele societãtii frivole a Antiohiei. a monumentelor ridicate de împãrati. spre a fi vândut mai ieftin. si Sapor al II-lea gãsi prudent a scrie împãratului. 178 Ibidem. 84. în mâinile sale. Pentru ca sã încerce a reînsufleti un cler inert. încât celebrul retor fu. cu vestita dumbravã Daphne. Iulian a luat mãsuri ca sã usureze populatia. în timp ce locuitorii sufereau de foame. decât un corp putin capabil de a vibra. timp de douãzeci de ani. Expeditia împotriva persilor. „instrumentul pe care secolul sãu i-1 oferea nu mai era. pronuntat cu prilejul jocurilor olimpice din anul 360. un mare respect popoarelor dimprejur.cum o numeste Libanios în Panegiricul închinat orasului sãu natal180 179 Ibidem. într-o asemenea atmosferã. de sãrbãtoriri si bacanale. cum conchide Bidez. Biserica se organizase. într-o vreme de crizã alimentarã. p. unde hotãrâse asi concentra toate fortele. pãstrându-i dupã aceea o amintire ne-stearsã. de jocuri si dansuri obscene. cu pietele în care toatã ziua se înghesuia multimea. Aversiunea fatã de crestinism era întretinutã si de privelistea pe care o oferea însãsi Biserica: erezia lui Arius împãrtise lumea în tabere. sã loveascã Persia în inima regatului si sã pedepseascã astfel trufia 177 Ibidem. Pentru a le face plãcere. Predicile Sfântului loan Chrysostom. Moartea împãratului Iulian. îl invitã la palat si o mare prietenie se legã între dânsii. îndreptându-se spre Antiochia. a convertirii lui la cultul elenismului179. iar episcopii îsi disputau de atâtea ori Scaunele. si ceru lui Libanios sã pronunte un discurs. si ea putu opune o serioasã rezistentã operei de restaurare religioasã întreprinse de împãrat. prin gloria armelor sale împotriva germanilor. Cãtre solstitiul de varã al anului 362 el trecu Bosforul. p. care ni s-a transmis. La Daphne se afla un templu celebru al zeului solar Apollo. hecatombe de animale jertfite erau consumate de trupe. socotind inutilã o ambasadã. Libanios se afla printre cei trimisi de oras înaintea suveranului.. Iulian fu aclamat de o mare multime care iesise în întâmpinarea sa. a adus si grâu din Egipt. El îsi fãcea sacrificiile sale în temple si. 278. „ci cu desfãtare îsi ducea viata". 314. si Iulian se duse la sãrbãtoarea anualã a zeului. si acesta se întretinu cu el. Dar încercarea lui Iulian n-a reusit. 153 NICOLAE BANESCU dusmanului care insultase în atâtea rânduri maiestatea Romei. p. chiar plebea nu numai cã nu vegeta. de curse de cai. împãratul auster si modest nu putea fi popular. xayKâÃri Aâcpvij . ne înfãtiseazã în toatã cruzimea ei privelistea moralã a marii si lascivei metropole a Orientului. dar nu gãsi decât indiferenta autoritãtilor si a publicului. Mari pregãtiri de rãzboi se fãcurã. og. crezând cã va vedea acolo pompa unei mari ceremonii. dar Iulian respinse propunerea. Dezgroparea osemintelor fostului episcop Babylas si transportarea lui ..

De aici grãbi apoi mai departe si. pentru purificarea din jurul sanctuarului. trimitând pe front si pe flancuri iscoade . Gloria lui Alexandru cel Mare îi înflãcãra ambitia. cântând cuplete care luau în bãtaie de joc religia. A doua zi. Iulian. cit. rãspunse cã-1 vedeau pentru ultima oarã si cã se va întoarce. Soldatii aclamarã zgomotos. si el urmã în expeditia sa itinerariul marelui cuceritor al Asiei. aminteste antio-hienilor tot binele ce a voit sã le facã si îsi aduce aminte cu regret de timpul fericit în care galii rãspundeau bunei sale vointe. coborî pe Eufrat spre sud. Iulian intra în tara dusmanã. Curând dupã aceea. 182 Ibidem. tinuta si chiar barba împãratului. la o lunã de la plecarea din Antiochia. la Tarsos. El adreseazã ingratei populatii o singurã amenintare: va pãrãsi un oras care 1-a înteles atât de rãu. în momentul plecãrii. ultima cetate a imperiului. dar o adâncã amãrãciune se desface din aceastã apologie. unde se opri câteva zile. care îsi ofereau concursul lor. a indignat pe crestini. ajunse la Circesium. arãtând armatei cã trebuia sã-si punã speranta numai în izbândã.000 de oameni sub comanda lui Procopios si a lui Sebastian. trecând prin Corduene si Moxo-ene (la sudul lacului Van). sã devasteze regiunile fertile ale Mediei occidentale si sã se întoarcã dupã aceea pentru a ajuta operatiunile din Assyria. sã opereze jonctiunea lor cu Arsak. unde obtinurã o ultimã audientã si încercarã sã-1 înduplece181.. si biserica cea mare din Antiochia fu atunci închisã. dar el. Iulian nu putea fi indiferent la aceastã crimã. El le dãdu instructiuni sã manevreze dincoace de Tigru. pentru a merge aiurea. care separa cele douã imperii. ci a sa însusi. Iulian îsi luã mãsurile dictate de experienta sa militarã. 156 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN La 13 martie. purtând provizii. tinu trupelor un discurs elocvent. primi vizita seicilor nomazi arabi. Trecând în urmã dincolo de Chaboras. Apoi sosi si flota pornitã din Samosata. si Iulian trimise în acea directie 30. o mie de vase. cincizeci de galere de luptã si cincizeci de pontoane182. op. fost duce de Egipt. care au condus moastele sfântului cântând un psalm insultãtor la adresa lui Iulian. Asezat pe o înãltime. Se va rãzbuna prin insulte. cu restul armatei. operã a sculptorului Bryaxis. Se gândea. pe strãzile orasului multimea impertinentã îl sfideazã. Iulian pãrãsi Antiochia. pornind cãtre Hierapolis. în momentul decisiv. urându-i o întoarcere glorioasã si rugându-1 sã uite neplãcerile ce avuse. Bidez. jignit de batjocurile lor. apoi. dupã campanie. înconjurat de ofiterii principali.în cimitirul orasului. La începutul lui martie 363. îsi dã aerul de a glumi si a râde. regele Armeniei. pozitie strategicã la vãrsarea râului Chaboras în Eufrat. crestinii dau foc într-o noapte templului. Iscoade venirã în grabã sã anunte o nãvãlire a escadroanelor lui Sapor într-un punct al frotierei. pp. Iulian rãspunse acestor invective ale populatiei în chip inocent. sosind la 27 martie la Callinicum (Rakka). 318-319. arme si masini de rãzboi. desigur. pe cel mai scurt drum la Tarsos. El distrugea podul în urma sa. 316-318. împãratul se retrase tot mai mult în palatul sãu. trecu Eufratul pe un pod de vase si ajunse în mars fortat la Carrhae (Harrân). pp. pãzindu-se de orice surprindere. o multime de locuitori de toate conditiile îl conduse. numindu-1 tap si ciclop. mãrturiseste cusururile ce i se imputã. înconju155 N1COLAE BÃNESCU rât de câtiva intimi. pãrãsind Hierapolis. dar nu împotriva altora. care se mistui împreunã cu statuia de ivoriu a lui Apollo. Cu o exagerare de un comic bufon. Membrii Senatului Antiohiei îl însotirã pe împãrat pânã la Litarba. adicã „dusmanul bãrbii". 157 NICOLAE BANESCU spunându-le cã au prea multe de rãzbunat pentru a sovãi sã rãspundã la apelul patriei. legile. în Osroene. compunând sub formã de satirã o apologie ironicã intitulatã Misopogon. care îsi oferise ajutorul. pentru începerea campaniei. Cu prilejul Saturnaliilor.

Armata înainta cu greu. care. stãpânã pe teren. fratele lui Sapor refugiat la bizantini. în care armata lui Iulian se tinu bine. când un nour de praf se ridicã în depãrtare. ridicate pe malul Tigrului. Dupã un asediu puternic. si nu întâlni ajutoarele promise de Arsak. au fost nimicite în aceastã continuã înaintare. lãsând mai bine de douã mii de morti pe locul de luptã. în noaptea care preceda acea zi. si a trebuit sã li se acorde trei zile de odihnã. ca odinioarã în palatul din Lutetia. Dar curentul fluviului era prea repede si flota nu-1 putea urca usor. închidea coloana. El se asezã la centru cu infanteria. A doua zi. Armata înainta astfel. el se întoarse si iesi încet din cort185. împãratul e înstiintat cã la una din aripi centrul a fost aproape zdrobit de cavaleria dusmanã. acestea aruncarã în urma lor o ploaie de sãgeti si sulite. ducele de Osroene183.pentru recunoasterea terenului si prevenirea surprinderilor. cetate la 50 de mile de capitalã. ceea ce îl fãcu pe . vestind aparitia armatei considerabile a lui Sapor al II-lea. unde o luptã furioasã se încinse cu persii generalului Surena. desprinsã din Regatul seleucid sub forma unui regat independent cu capitala la Edessa. din cauza cãldurii. care fu incendiatã. Atacatã de persi. unde printr-o miscare dibace puse cavaleria dusmanã pe fugã. pe o arsitã grozavã. Proviziile începurã a lipsi. Victor si germanul Dagalaiphus comandau ariergarda. care. împãratul se afla într-un mars din zorii zilei. în tot acest mars ea era hãrtuitã mereu de cavaleria persanã. apãrea si dispãrea pe nesteptate. si armata lui Iulian trecea pe întinderi pustii.Iulian s-o ardã. fortele lui Iulian trecurã peste toate piedicile si ajunserã la Perisabor. •<•. situatã la unsprezece mile de Ctesiphon. Iulian tinu un consiliu de rãzboi. închis în cor+ tul sãu. ea cade în mâinile lor si e prefãcutã în cenusã. Diocletian a transformat-o în provincie romanã]. sub comanda lui Arinthaeos si a lui Hormisdas. în care Iulian a desfãsurat toatã arta sa de militar cu experientã. rãnindu-1 adânc. La 26 iunie aveau sã-si reia marsul. înaintarea se face acum printr-o câmpie inundatã. cetatea a fost luatã cu asalt si dãrâmatã la pãmânt. cã Procopios si Sebas-tian. fãcutã pentru a închide drumul cãtre MS [prOvincie istoricã din nord-vestul Mesopotamiei. având la dreapta sa pe Nevitta cu câteva legiuni de-a lungul Eufratului. cãci bande de persi incendiau pretutindeni dinaintea nãvãlitorilor recoltele. cu parcurile lor de vânãtoare servind regelui. care timp de peste trei veacuri a fost stat tampon între Imperiul roman si Regatul part. Dar trupele erau extenuate de cãldura arzãtoare. împãratul. spre a hotãrî dacã trebuie sã se întreprindã asediul capitalei. în cele din urmã. sunt fugãriti pânã la zidurile orasului. într-o regiune acoperitã de coline. apãratã de apele ce o împresurau.„ cetate puternicã. ei furã atacati energic si pusi pe fugã. Una se înfipse între coastele împãratului. 158 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN capitalã. Secundin. 159 NICOLAE BANESCU Câteva zile în sir avurã loc lupte de hãrtuialã. urcând Tigris. Trei palate mãrete. El vru s-o tragã afarã. nu se arãtau. se decise a renunta la asediu si a pãtrunde în interior. si unde apãrurã întâia oarã persii. Ctesiphon era puternic fortificatã. care începea urmãrirea dusmanului. ocupând toate pozitiile întãrite pânã la Ozagardana. la stânga escadroanele de cavalerie. în loc sã îndrepte spre Iulian o privire încurajatoare. Intrând apoi într-o regiune tãiatã de canale pentru ajutarea agriculturii. armata se urni din loc. pe care Iulian îi astepta aici. nici trupele lui Sebastian si Procopios. de privatiuni si de boli. avu o viziune fatalã: geniul imperiului îi apãru. Iulian izbuti a-si trece într-o noapte trupele pe malul stâng al Tigrului. Decis a pune mâna pe capitala dusmanului. în ziua de 16 iunie 363. . Soco-tindu-se cã el avea sã fie lung. care ocupau colinele. în preajma capitalei. amãgiti de regele Armeniei. îsi scosese platosa. pânã la Maioza-malcha184. Fãrã a tine seamã cã. ca atunci. Printr-un asediu greu. dar cu capul acoperit de un vãl si. Pe când îsi încuraja trupele în urmãrirea escadroanelor persane. 184 La Gibbon: Maogamalcha. Iulian smulse scutul unui soldat si alergã cu un ajutor de trupe în locul primejduit.

E. 1943 si H. pagini frumoase pot fi citite în P. De Macrobe ã Cassiodore. 187 [De inspiratie neoplatonicã. XXIV. 1997. Corpul sãu fu transportat la Tarsos. decât sã te întristezi când cea mai nobilã parte din noi se desface de cea care-1 degradeazã si-1 umileste. Cei din jurul sãu. voi. cã mã smulge din lume printr-o moarte glorioasã". spre a fi înmormântat dupã dorinta sa. bucuria crestinilor. doreste sã fie înlocuit printr-un demn urmas. Puterile încep apoi a-1 pãrãsi. Les lettres grecques en Occident. pe care-1 iubea mult. 1958. sintagma numen sempiternum. spuse celor 186 XXV. nici prin cruzimea unui tiran. fu însãrcinat a escorta convoiul pânã la destinatie. cu filosofii Priskos si Maximus. îsi provocã o hemoragie care-i grãbi sfârsitul. 8. în mijlocul discipolilor: aceeasi tãrie înaintea mortii. Ammien Marcellin. 160 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN ar fi avut urmãrile unei victorii decisive. si strigãtele soldatilor ajungeau pânã la cort. întrebã dupã aceea de Anatolius. a IV-a. cincizeci de satrapi si o multime din cei mai bravi soldati. Teoteoi. în apropierea ultimelor sale momente. Paris. Toti tãcurã. Iulian . Când stirea mortii lui Iulian ajunse în imperiu.dar îsi tãie degetele de muchiile ascutite si cãzu de pe cal în nesimtire. aceeasi seninã filosofic în fata misterului ei. ceru apã si. Multumesc Zeului vesnic187 cã n-a îngãduit sã pier nici printro conspiratie. dar. si rana se redeschise. fu pansat de medicul Oribasius. Astfel pãrãsi viata acest om extraordinar. Colaboratorii împãratului au fost urmãriti: Maximus. dacã Iulian ar fi trãit. izbânda trupelor sale 1 Ammianus Marcellinus. împãratul îsi revine si-i conjurã sã nu umileascã prin lacrimi de slãbiciune moartea unui suveran care în curând se va uni cu cerul si cu stelele. bãtãlia îsi urma cursul. si. dupã ce bãu. ca bun cetãtean. care lãsã în istoria lumii un rãsunet atât de mare. Polemistii crestini 1-au atacat cu furie. Persii pãrãsirã câmpul de luptã în care îsi lãsaserã doi generali. îsi dãdu îndatã sufletul. martor ocular186. Pretutindeni inscriptiile care glorificau numele tânãrului împãrat furã nimicite.-I. T. 161 NICOLAE BANESCU prezenti cã nu vrea sã dea indicatii. miscati. Ador bunãtatea lui pentru mine. „Filosofia .spunea.. La Constantinopol. . asa cum o întâlnim si la Ammianus (cf. ed. echivalent cu numen caeleste sau chiar Deus caelestis. Dusmanii fuseserã în aceastã bãtãlie aproape zdrobiti si. cu privire la aceastã întrepãtrundere între crestinism si pãgânism în partea de apus a Imperiului roman. 26-27). Iulian îsi ceru calul si armele pentru a se întoarce la luptã. agitându-se. în fata acestei privelisti. nici prin durerile unei lungi boli. Bucuresti. Procopios. si Iulian începu o convorbire metafizicã asupra naturii sufletului. Grigorie de Nazianz îl batjocoreste pentru meritele. Ed. 3. La Antiochia. unul dintre intimii sãi. Toate acestea îl obosirã. a fost un delir si reactia lor violentã. Enciclopedicã. Saint Augustin etlafin de la culture antique. „Etudes byzantines et post-byzantines". pãgânii furã huiduiti si Libanios se 162 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN simti un timp în primejdie. care aflã armata în retragere. dar. Marrou. o revoltã izbucni împotriva prefectului.m-a convins cã sufletul nu este cu adevãrat fericit decât când s-a eliberat de legãturile trupului si cã trebuie mai degrabã sã te bucuri. precurseur de l'historiographie byzantine. III. 5. împãratul Iulian avu un sfârsit care a fost comparat cu al lui Socrate. Era cãtre miezul noptii (26 iunie 363). Paris. theurgul din . Courcelle. ca si pentru defectele sale. El simtea cã se înãbusã. de Boccard. p. Gândindu-se la alegerea unui succesor. Dus în cort.. si când Sallustius îi rãspunse cã a cãzut în luptã. izbucnesc si ei în plansete. împãratul începu a plânge pierderea acestui bun prieten. în acest timp. Moartea sa e povestitã în amãnunt de Ammianus. lucrare tradusã recent si în limba românã]. care vedeau în aceasta mâna rãzbunãtoare a divinitãtii. vãdeste si influenta exercitatã de gândirea crestinã asupra filozofiei pãgâne a acelei vremi.

miscati. în care îsi luaserã însemnãri (Seleucus. Grigorie de Nazianz îl batjocoreste pentru meritele. Eutropius. izbucnesc si ei în plansete. puturã redacta o naratiune a rãzboiului... Libanios mãrturiseste de ce este silit. Colaboratorii împãratului au fost urmãriti: Maximus. Putin înainte de sfârsitul secolului al IV-lea. Când mânia crestinilor se mai potoli. unul dintre intimii sãi. Oribasius exilat la goti. în care îsi luaserã însemnãri (Seleucus. în fata acestei privelisti. Abia dupã cinci ani de la moartea lui Iulian. pp. Abia dupã cinci ani de la moartea lui Iulian. cel mai amãnuntit. Oribasius exilat la goti. Ammianus Marcellinus îsi publicã istoria sa. si Iulian începu o convorbire metafizica asupra naturii sufletului. si rana se redeschise. Cam s Bidez. fu executat. Când mânia crestinilor se mai potoli. ca bun cetãtean. ne-a lãsat asupra împãratului filosof pagini de judecatã nepãrtinitoare. Pretutindeni inscriptiile care glorificau numele tânãrului împãrat furã nimicite. pãgânii puturã aduce omagiul cuvenit suveranului care cãzuse pentru apãrarea patriei. care aflã armata în retragere. mai pitoresc si mai veridic din autorii pe care îi putem consulta pentru a sti ce idee îsi fãcurã despre Iulian cei ce-1 cunoscuserã de aproape"190. . ceru apã si. Teroarea fu atât de mare. Polemistii crestini 1-au atacat cu furie. în rezumatul sãu de istorie romanã. La Constantinopol. Toate acestea îl obosirã. întrebã dupã aceea de Anatolius. datoritã si tolerantei lui Jovian. ca si pentru defectele sale.. re-cunoscându-i meritele. } Ibidem. pe care-1 iubea mult. pãgânii puturã aduce omagiul cuvenit suveranului care cãzuse pentru apãrarea patriei. a fost un delir si reactia lor violentã. cu filosofii Priskos si Maximus.Efes. 336-337. în marele sãu doliu. Magnus. Teroarea fu atât de mare. Când stirea mortii lui Iulian ajunse în imperiu. Libanios putu compune o monodie. îsi dãdu îndatã sufletul. Corpul sãu fu transportat la Tarsos. Callistus). dar. Cei din jurul sãu. fu executat. calitãtile deosebite si devotamentul sãu pentru interesul public. La Antiochia. dar. pp. care-1 însotise pe Iulian în Persia. recomandat mai înainte împãratului. datoritã si tolerantei lui Jovian. 337. pãgânii furã huiduiti si Libanios se 162 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN simti un timp în primejdie. 332-335. spre a fi înmormântat dupã dorinta sa. în rezumatul sãu de istorie romanã. împãratul începu a plânge pierderea acestui bun prieten. Mai întâi. Mai întâi. care lãsã în istoria lumii un rãsunet atât de mare. doreste sã fie înlocuit printr-un demn urmas. încât sotii de arme ai lui Iulian si martorii ultimelor sale victorii se temurã a publica ceva. „cel mai complet. p. încât sotii de arme ai lui Iulian si martorii ultimelor sale victorii se temurã a publica ceva.. si apoi o lungã oratiune funebrã în care îl prezentã ca ales al zeilor si binefãcãtor al lumii189.. Libanios mãrturiseste de ce este silit. într-o scrisoare cãtre prietenul sãu Aristophanes.. Libanios putu compune o monodie. re-cunoscându-i . sã pãstreze tãcerea fatã de calomniatorii gloriosului dispãrut188. El simtea cã se înãbusã. ne-a lãsat asupra împãratului filosof pagini de judecatã nepãrtinitoare. bucuria crestinilor. o revoltã izbucni împotriva prefectului. sã pãstreze tãcerea fatã de calomniatorii gloriosului dispãrut188. Eutropius. Magnus. si apoi o lungã oratiune funebrã în care îl prezentã ca ales al zeilor si binefãcãtor al lumii189. care-1 însotise pe Iulian în Persia. care vedeau în aceasta mâna rãzbunãtoare a divinitãtii. Era cãtre miezul noptii (26 iunie 363). Procopios. ' Ibidem. fu însãrcinat a escorta convoiul pânã la destinatie. câtiva ofiteri participanti la ultima campanie. recomandat mai înainte împãratului. într-o scrisoare cãtre prietenul sãu Aristophanes. Toti tãcurã. puturã redacta o naratiune a rãzboiului. în marele sãu doliu. dupã ce bãu. si când Sallustius îi rãspunse cã a cãzut în luptã... cultura întinsã. câtiva ofiteri participanti la ultima campanie. op.. theurgul din Efes. cit. 163 prezenti cã nu vrea sã dea indicatii. Astfel pãrãsi viata acest om extraordinar. Callistus). împãratul îsi revine si-i conjurã sã nu umileascã prin lacrimi de slãbiciune moartea unui suveran care în curând se va uni cu cerul si cu stelele.

. întãrit prin jurãminte si ostateci. Putin înainte de sfârsitul secolului al IV-lea. ' Ibidem. 337. dupã el. cel mai amãnuntit. pe care Jovian.. Sapor. nu primi. Pannonian de origine. „nu trebuie sã uitãm cã Apostatul pretinse a reprezenta partida traditiei si cã întotdeauna el mãrturisi oroarea pentru spiritul de noutate. lipsitã de provizii si hãrtuitã necontenit în retragerea ei pe teritoriul dusmanului. fãrã ca cele douã armate sã se prindã într-o adevãratã luptã. sã pãrãseascã în mâinile persilor Armenia. Nisibis.meritele. mai pitoresc si mai veridic din autorii pe care îi putem consulta pentru a sti ce idee îsi fãcurã despre Iulian cei ce-1 cunoscuserã de aproape"190. ei se înteleserã a oferi tronul lui Sallustius. savantul belgian proclamã un mare adevãr când afirmã cã. cit. în zadar fruntasii . ofiterii armatei tinurã sfat pentru a alege un urmas. socotindu-se biruitor. p. e. invocând vârsta. • . fãcu propuneri de pace. în dimineata zilei de 27 iunie. Un tratat pe 30 de ani fu semnat între cele douã puteri. începuse urmãrirea imperialilor. El trebui sã retrocedeze persilor cele cinci provincii transtigritane cucerite de Galeriu. entuziasmul si sinceritatea credintei sale. mai cu seamã în Franta. odatã cu dezgroparea manuscriselor ce cuprindeau scrierile suveranului atât de calomniat.SCU în acelasi timp.. trecând si în drama religioasã. nu trebuie luat în râs si calomniat: el meritã respectul „datorat nobletei moralitãtii sale"191. Este ardoarea. desi mãrginindu-se la hãrtuieli. De la începutul Evului Mediu. CONTINUATORII DINASTIEI CONSTANTINIENE.. el cãutã sã asigure îndatã pacea cu persii. în stânga Tigrului. de asemenea. Ceea ce-1 distinge si face mãrimea lui nu e nici ideea conducãtoare." '. dinastia lui Constantin cel Mare se stingea cu totul. din care locuitorii puteau pleca. fãrã însusiri deosebite. si. Zosimus 1-a prezentat cu simpatie. înregistrând pãrerile contradictorii ale modernilor. se grãbi a le primi în conditii cu totul umilitoare pentru imperiu. Cam f Bidez. în sfârsit. Acesta însã. si 165 N1COLAE BÃNESCU Singara. îndatã ce aflase de moartea lui Iulian. 163 NICOLAE BANF. op. necessariam quidem. 164 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN C. pp. prefectul pretoriului. fatã de situatia criticã a armatei sale. siliti a emigra. cornitele gãrzii. cum o caracterizeazã Eutropius192. cele mai puternice douã cetãti ale Meso-potamiei. calitãtile deosebite si devotamentul sãu pentru interesul public. sed igno-bilem. 336-337. IOVI AN. Eruditul Bidez le-a schitat în ultimul capitol al amintitei sale monografii (Histoire et legende). Eunapius ne-a povestit domnia lui Iulian dupã jurnalul medicului Oribasius. Sapor al II-lea. situatia armatei fiind destul de precarã. 332-335. } Ibidem. nici întreprinderea pe care o concepu: sunt înaltele calitãti ale inteligentei sale si ale caracterului sãu. cultura întinsã. Pânã la Dur. ca suveran model. la prima ciocnire. efortul prodigios al vointei lui". lovian (27 iunie363. pentru a întelege atitudinea lui Iulian. 349-351. si ne-a expus opera de reabilitare întreprinsã.. în cele din urmã. gândindu-se la pierderile mari pe care le suferise. pp. si atunci fu ales Jovian. Istoricii epocii vorbesc cu durere si indignare despre aceastã pace dezonorantã. Ibidem.. Cedarea cetãtii Nisibis produse o mare jale printre locuitori. Dupã lungi discutii. urmãrirea a fost continuã. „cel mai complet. VALENTINIAN sI VALENS 1. legenda Apostatului a preocupat fantezia hagiografilor. pp. Ammianus Marcellinus îsi publicã istoria sa. Dar. persii furã respinsi cu mari pierderi.17februarie 364) Cu moartea lui Iulian. Dacã Iulian n-a izbutit.

îsi reocupase Scaunul arhiepiscopal din Alexandria194. „Greek. Zur Biographie des Athanasios von Alexandrien. 31)]. în Bithynia. III. 1974.. Athanasius' First Exile. trimis de Senatul capitalei sã exprime noului suveran devotamentul sãu loial. Cei mai multi locuitori s-au refugiat la Amida. El fu îndatã învestit solemn. Themistius. odatã ce încrederea ei 1-a înãltat pe tron.. în cuvântarea ce tinu.„. . 304-338. spre a fi înmormântat. 166 Spiritul moderat al lui Jovian proclamã o tolerantã universalã fatã de agitatia sectelor numeroase în sânul Bisericii. un pan-nonian. asupra acestei personalitãti pot fi adãugate titluri mai recente: Politique et theologie chez Athanase d' Alexandrie. n. Alegerea avu loc la Niceea.. LKãaTt\q EKKeîaSai mîc. p. . Valentinian îsi arãtã de la început energia. II. dar acesta pentru a doua oarã refuzã. e datoria sa sã se gândeascã la siguranta si interesul imperiului. Oprindu-se la Dada-stana. Jovian si-a luat calea. 2. ed. fiecare oras so-cotindu-se expus nãvãlirii persilor.. Roman and Byzantine Studies". •t".. v.. N-au lipsit însã nici zvonurile de otrãvire196. numele lui Valentinian. Jovian nu se lãsã înduplecat. 6. a fost asfixiat în somn de cãrbunii aprinsi imprudent într-o camerã cu peretii de curând vopsiti. odatã ce Nisibis era cedatã193.. Buiy. o întrevedere cu noul împãrat în Antiochia. în care îsi mãrturisea credinta si asigura stabilirea legalã a religiei crestine.. împãratul se culcã si fu gãsit a doua zi dimineata (17 februarie 364) mort în patul sãu. prefectul pretoriului. si Supra. H. 2-4. Recunoaste cât de mare e .. Vestitul Athanasios iesise din retragerea sa la vestea mortii lui Iulian si. p. Valentinian I avea o înfãtisare maiestuoasã si se deosebea prin energia sa fãrã margini si devotamentul pentru binele public. cit.. Niaiâwt avmît. Jovian cãutã sã restabileascã linistea Bisericii. 90 (1979). 195 Gibbon. op. III. Armata îi ceru sã-si asocieze un coleg la imperiu. ed. 193.. 196 Ibidem.. Corpul decedatului suveran a fost trimis la Constantinopol. înainte ca titularul sã ajungã în capitala sa. : 167 NICOLAE BANESCU propuneri respinse. Drake. ci dãdu poruncã de evacuare. spunând armatei cã. VALENTINIAN I (2 7februarie 364 -17 noiembrie 3 75) Noul ales era fiul comitelui Gratian.. zguduitã în timpul predecesorului sãu. aclamat de multime.. De la Antiochia. p. El transmise o circularã guvernatorilor de provincii. Dupã ce asigurã pacea cu dusmanii.. 194 [La bibliografia existentã în manualele de patristicã. dupã mai multe Paris.•. oîofievcov. 115. 27 (1986). t. Tetz. seful unei schole a gãrzii197. cunoscut pentru meritele sale militare în Africa si Britannia. „Zeitschrift fur Kirchengeschichte".» . a putut vorbi cu elocventa sa obisnuitã de principiile tolerantei filosofice195. nepaâv eq>68oiq. 550. •. Descurajarea fu mare pretutindeni.. cãtre Constantinopol. trecând pe la Tyana si Ankyra. ed.. grãbit. Kannengisser.. El avusese mai înainte. t. Unii o atribuie urmãrilor unei indigestii pricinuite sau de cantitatea de vin. sau de calitatea ciupercilor consumate seara. mai putini în alte orase. Domnia cea nouã avu un sfârsit neasteptat.orasului se aruncarã la picioarele împãratului în trecere. Atunci.. pp. C. Bury. 192 Citat de Gibbon. n. Adunarea solemnã a puterilor civile si militare ale imperiului oferi din nou coroana lui Sallustius. ofiter de merit. rugându-1 sã nu-i dea pradã dusmanului furios din cauza celor trei înfrângeri suferite. un oras obscur între Galatia si Bithynia. 193 Zosimus. dupã altii. A. M. p.. 34: navra Se fjv otjucoyfjg Kai dprivcnv /leord. în mijlocul aclamatiilor trupelor (27 februarie 364). . dupã o masã copioasã. întruni sufragiile întregii adunãri. Tronul rãmase vacant timp de zece zile. Cauza acestei morti neasteptate a fost explicatã în diverse feluri.

si barbarii dãdeau asalt la toate frontierele: alamanii devastau Galiile si Raetia. 198 Buiy. un suveran întelept. Se reglementa disciplina studentilor în chip serios. pe care le privea adesea cu plãcere devorând bucãti din trupurile celor executati. cu pãrul blond si ochii frumosi.. ca si sectelor crestinismului. p-60. a le sprijini drepturile si a le expune plângerile înaintea tribunalului magistratilor civili sau chiar la picioarele 169 NICOLAE BANESCU tronului. Dar unul din marile sale merite a fost. Moartea lui Iulian atâtã îndatã poftele de pradã si de cucerire ale barbarilor. afarã de practicile care ascundeau vicii sau dezordini sub masca religiei. ca un subaltern (in modum apparitoris). fiind dur pânã la cruzime. b. Administratia imperiului. într-o epocã de aprige lupte religioase. dar avea o fire violentã. 170 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN în toamna anului 365. 197 Cedrenus. XXVI. El îi arãta un mare devotament. Sarmatae Pannonias et Quadi. Armata. getulii si maurii cutreierau Africa. Calamitãtile care bântuiau imperiul n-au fãcut decât sã sporeascã ferocitatea congenitalã a inimii sale. toleranta generalã garantatã de el în materie de credintã. 1923. pictii. dupã expresia lui Ammianus. rosu. Theo-dosius I transferã curialilor numirea lui198. putin albastri. resedintele . Protectia legii era asiguratã tuturor. surprinsã. Italia si Gallia. Valentinian pãrãsi Milan si merse la Lutetia. Mai presus de toate însã. ne spune cã era mare de trup. Gallias Raetiasque simul Alammani populabantur... scoala din Roma si cea din Constantinopol aveau. semnalând si cusca celor douã ursoaice enorme.. Era numit de Praefectus praetorio. cu energia-i cunoscutã. o rudã a împãratului Iulian. si Proco-pios. sentintele dictate de multe ori glumet. 541 (Bonn). se linisteste. si împãratul. bandele prãdalnice ale gotilor Thracia. o lunã mai în urmã. prin anumite acte de guvern. Situatia era atunci extrem de criticã. Valentinian a creat functia defensorilor {defensor civi-tatis). Ammianus Marcellinus. scotii si saxonii Britannia. pãgânilor. dar alegerea unui prieten sincer cere o maturã deliberare si aceasta îl priveste. Intentia sa era ca retorica si gramatica sã se învete în limbile greacã si latinã în metropola oricãrei provincii. marea grijã a lui Valentinian I a fost apãrarea imperiului. pãstrând pentru el Illyricum. Spre a asigura linistea si prosperitatea oraselor. de la Dunãrea de Jos pânã la hotarele Persiei. Valentinian permise toate cultele. El interzise expunerea copiilor nou-nãscuti si stabili în cele 14 cartiere ale Romei 14 medici cu stipendii si privilegii. recunoscându-i superioritatea geniului si ascultându-1.. Valentinian întemeie si o institutie liberalã pentru educatia tinerilor si sprijinul stiintelor în declin. a. sarmatii si quazii Pannoniile. 5: Hoc tempore uelut per universum orbem Romanum betticum canentibus bucinis excitae gentes sae-vissimae limites sibi proximos persultabant. Tot astfel se sili. Londra. 199 Ammianus. care tinea la disciplinã în armatã si la ordine în Stat. Valentinian I era un brav soldat. Ammianus Marcellinus a înregistrat atâtea din executiile lui sumare. fireste. acordã titlul de Augustus fratelui sãu Valens (28 martie 364). un martor ocular. Valentinian oferi lui Valens prefectura Orientului. ne spune cã trâmbita de rãzboi rãsuna de la un capãt la celãlalt al lumii romane.greutatea acestui imperiu pentru mâinile slabe ale unui muritor. Apãrarea imperiului. venind la Constantinopol. încerca sã uzurpe tronul lui Valens. I. cu resedinta la Milan. 168 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Imperiul fu împãrtit între cei doi frati. întâietate. „încât multi ziceau cã seamãnã cu David". de lângã camera lui de culcare. cu resedinta la Constantinopol. iar în Orientul depãrtat regele persilor punea mâna pe Armenia199. History of the Later Roman Empire. Acest om teribil s-a arãtat. a înãbusi abuzurile din administratie si justitie. Reims si Treves. care aveau sarcina de a ocroti pe cei slabi. Acesta era în vârstã de 36 de ani si n-avea talentele fratelui sãu.

203 Ammianus. sefii lor rãniti mortal. ei surprind Moguntiacum (Mayenta) în timpul unei sãrbãtori crestine. pp. fortificã malurile Rinului cu mari constructii pe tot cursul sãu. acestia având cu dânsii contestatii pentru niste mine de sare. 36-37. fatã de ambasadorii lor si de micsorarea darurilor ce li se acordau la o nouã domnie. 1.200 de oameni. loc.000 de morti si 4. Alamanii. t. aflatã la Châlons-sur-Marne.. XXVIII. luându-le armele si hotãrând sã fie vânduti ca sclavi. în toiul iernii. Valentinian clãdi 201 Ammianus. Gibbon. coastele Galliei si Britanniei rãmâneau însã expuse atacurilor piratilor saxoni. Jovinus alungã resturile acestei invazii pânã la tãrmul Rinului si veni apoi la Lutetia. în cele din urmã. capitularea saxonilor. încãierarea fu aprigã. porunci comitelui Sebastian sã pãtrundã prin Raetia cu trupele din Italia si Illyricum. alamanii îsi reluau invaziile în Gallia. Atacati energic.000 de rãniti201. unde petrecu timp de zece ani pentru apãrarea. 2.-. acestia au atacat provinciile maritime ale Galliei. cãci nu avea interes sã contribuie la distrugerea uneia din cele douã natiuni pe care le putea manevra una contra alteia. Gibbon. ed. s-au asezat în lagãr. cerând iertare si fãgãduind a-si spãla onoarea într-o nouã încercare. ceea ce s-a datorat si perfidiei generalului roman. încã din acel an. Cf.. în 371. ea tinu o întreagã zi de varã (366). 204 Ibidem. care pare intactã. XXVII. cu egalã bravurã de ambele pãrti. hotãrât a da o lectie durã dusmanului. Trupele imperiului furã învinse. De aceea. care asigurã linistea Galliei pentru tot restul domniei sale. 10. utfuisse longis saeculis aestimetur intacta. Batavii se aruncarã atunci la picioarele lui. întorcându-se la Treves. Valentinian consimti cu o prefãcutã repulsie200. t. La începutul anului urmãtor. Dacã fortificatiile ridicate de Valentinian apãrau interiorul tãrii. degradându-i în fata întregii armate. Alamanii târãsc cu dânsii o multime de captivi. si întãrirea frontierelor. armata imperiului 200 Ibidem.000. 172 aceastã barierã a Rinului. în timp ce el trecea Rinul în fruntea unei puternice armate. sefii barbari. . XXVII. p. împãratul îi purtã cu vorba pânã se retraserã. Britannia se afla si ea pradã incursiunilor îndrãznetelor triburi de la nord. în 368. 34. Alamanii lãsarã pe câmpul de luptã 6. magister officiorum. III. Dar când burgunzii vin la Rin în numãr de 80. alamanii nãvãlesc în Gallia înainte de trecerea lui Valentinian peste Alpi. unde Valentinian cu generalii sãi îi luarã cu asalt. 2. în fruntea unei puternice armate disciplinate. cit. spre a primi demnitatea de consul pentru anul urmãtor. Saxonii au fost încercuiti si aproape nimiciti. III. seful infanteriei. ale pictilor si . de la Raetia pânã la strâmtoarea Oceanului (Mânecii)204. la început. care atrãsese populatia de la ziduri. trec în masã Rinul. Jovinus. 202 Ibidem. Valentinian îi pedepsi aspru pe Batavi. Barbarii nu se intimidarã. dândusi seama cã are a face cu o natiune de temut. 171 MCOLAE BÃNESCU învinse cu o pierdere de 1. Cu toatã opunerea barbarilor germanici. nimicindu-i în mare parte (368)202. surprinse în regiunea Metz o armatã a alamanilor si alta pe malurile Mosellei. multi pierirã. cu toatã marea înfrângere ce suferiserã. Ei dau foc satelor si târãsc captivi în pãdurile lor. care s-a prefãcut a primi. pe vârful unui munte aproape inaccesibil. XXVII. si comandantul care avea apãrarea coastelor a cerut ajutorul lui Severus. XXVIII. 5: Immanis etiam natio. steagul Herulilor si Batavilor cãzu în mâinile barbarilor. Bury. alarmati. reclamând subsidiile promise. El încercã sã-i atragã si pe burgunzi (370) împotriva alamanilor. si cei care scãparã fugirã la a treia si mult mai importanta armatã. l: Rhenum omnem a Raetiarum exordio ad usque fretalem Oceanum magnis molibus communiebat..Galliei de Nord. se pregãtirã a da piept cu Jovinus într-o luptã decisivã. neputând opri devastarea satelor. reînnoindu-se mereu203.. în curând. ita saepius adolescit. Valentinian. Revoltati de purtarea trufasã a lui Ursacius. împãratul îsi îndreptã toatã atentia la întãrirea frontierelor Galliei.

ceea ce îi provocã pe quazi. nu-si întrerupse operatiile. :•. Avaritia comandantilor militari. Caesarea e prefãcutã în cenusã. încuraja dezertãrile si dezorganizarea armatei. prin talentele sale militare. el începuse a ridica si pe Dunãrea de Sus fortificatii. regele quazilor. Ca omagiu pentru suveranul sãu. trãind din pãstorit. prin crimele sale. . cu care se uneau uneori si piratii saxoni.. Toate plângerile rãmâneau fãrã efect. cu dibãcia sa. cornitele stiind sã cumpere întotdeauna cu bani constiinta anchetatorilor. Firmus cãutã sã însele vigilenta generalului printr-o supunere aparentã. Maxi-min.. dar acesta..scotilor205. sã pacifice Africa. Ultima campanie a lui Valentinian a fost împotriva quazilor. Quazii se ridicã pentru a-1 rãzbuna . Africa romanã se afla de multi ani în mâinile unui guvernator militar rapace. Totodatã. 205. 50-52. Temându-se pentru viata sa. pp. . guvernatorul de Illyricum. Acest brav general învinse armatele alamanilor pe Dunãrea de Sus. regiune de câmpii întinse pânã la mare. O armatã destul de mare se adunã în jurul revoltatului. si trãiau din cultura pãmântului si din pescuit. Sub o astfel de ocârmuire. care. general abil si energic. cornitele Romanos. .. readuce sub drapel soldati rãtãcitori si acordã o amnistie generalã. care lãsase o mare avere. pe Theodosius. Pictii locuiau în Caledonia orientalã. . spre a înãbusi rãscoala lui Firmus. Aceste triburi nordice nu puteau suferi stãpânirea romanã si. voind probe evidente.. fãrã disciplinã. profitã de ocazie spre a-1 determina pe împãrat sã încredinteze provincia Valeria fiului sãu Marce-llianus. suspendã atunci lucrãrile. III. el curãtã provincia de barbarii dusmani. care îl privea ca pe un eliberator (372). alungându-i în coltul de nord al insulei. ca sã scape Britannia.Provincialii lui Firmus. Pentru apãrarea provinciilor sale Illyricum si Raetia. t. Marcellianus îl invitã 101 Ibidem. care. Prefectul Galliei. Cu aceasta. Refugiat la un rege maur (Igmazen). . Firmus provoacã rãscoala poporului sãu. care lãsau trupele neplãtite. nu furã în stare sã reziste talentului militar al lui Theodosius. 174 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN urmãrit cu un zel neobisnuit de cornitele Romanos. se aruncau împreunã asupra provinciilor. neavând nici o scãpare. si Equitius. în douã campanii succesive (368 si 369). }. Firmus era fiul unui sef mauritan puternic. rãzboiul se încheia (373)207. spre a-1 informa pe împãrat. la el si-1 asasineazã.. uitân-du-si certurile. în drumul pânã la Londra.=.v . 173 înstiintat la Treves cã cei doi sefi militari ai Brita-nniei au fost surprinsi si ucisi de barbari si provincia aproape pierdutã. Theodosius debarcã în Africa (372-373). Valentinian trimise pe cel mai bun general. ed. nu e de mirare cã populatia s-a strâns repede în jurul unui rebel. înainte de a fi trimis în Africa. Buiy. Apoi. acesta fu somat a-i preda pe fugar.» 175 NICOLAE BANESCU cu perfidie pe Gabinius. . îmbarcându-se cu o micã trupã de veterani la gurile Ronului. pãtrunzând în interior si biruind orice rezistentã. bate mai multe trupe de barbari si libereazã multi captivi. pp. Numidia si Mauri-tania cad în puterea lui Firmus. Firmus îl ucise pe unul din frati si fu atunci Gibbon. împãratul îl rãsplãti numindu-1 comandant suprem al cavaleriei206. dupã pradã. 47-48. Valentinian trimite îndatã pe spaniolul Theodosius. prin restaurarea fortificatiilor. Theodosius constitui o nouã provincie. se fãcuse odios întregii populatii. Acestia se plâng cã o fortãreatã se clãdea pe terenul lor. Acesta trece strâmtoarea cu o armatã de veterani.<. debarcã în Britannia si. scotii ocupau înãltimile muntilor în partea occidentalã a Caledoniei. pe care o numi Valentia.v.u. rãu înarmati. în cearta dintre fiii sãi pentru mostenire.-. care va face lucrãrile fãrã ca barbarii sã-1 mai inoportuneze cu protestele lor. se spânzurã în timpul noptii. dãdu oraselor multã sigurantã.

XXX. 176 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Aceastã explozie de mânie îi provoacã ruperea unui vas sanguin. Gratian urmã deci la tron tatãlui sãu. insultându-i cu cele mai grele cuvinte. se revoltã împotriva lui Valens. încât trecu Dunãrea înapoi fãrã a fi pierdut un om208! Plãnuind a-si completa actiunea într-o a doua campanie. Prin cãsãtoria sa cu Con-stantia. le dernier des grands Pannoniens.9 august 3 78) a. O ambasadã a sarmatilor îl întîmpinã pe cale. un sfârsit vrednic de viata sa209. în ambitia lor de a conduce în numele unui copil. Trecând Dunãrea în tinuturile lor. un copil de 4 ani. în cursul ultimei sale expeditii. 177 NICOLAE BANESCU resedinta la Milan. porni cu mare parte din fortele Galliei împotriva lor. Numele sãu fusese adãugat la numele lui Valentinian I si Valens în actele publice. Valentinian I lãsa dupã el doi fii. El primi alegerea armatei si declarã cã îl va socoti pe fiul Iustinei ca pe un frate si nu ca pe un rival. umilit. rezervându-si pentru sine comanda tãrilor de dincolo de Alpi. concursul cavaleriei sarmatilor (374). fiul Iustinei. Fostul general Procopios. fiul Severei. la 54 de ani. Revolta lui Procopios. prin aclamatiile lor. de vreo 18 ani. neputând ataca Sirmium. pe Dunãre. disputându-i tronul (septembrie 365).împãratul Valens l (28 martie 364 . si asocierea sa la imperiu fusese ratificatã de armatele Galliei. acesta semnalându-si talentele militare de care va da dovadã mai târziu ca împãrat. Acolo i se prezentã o ambasadã a quazilor. încât el se prãbusi în bratele celor de fatã si îsi dãdu peste putin sufletul. Aflând la Treves cele întâmplate. se ciocnesc cu trupele lui Equitius. Alfoldi. Vajnicul soldat avu. înrudit cu Iulian si despre care se spunea cã fusese îmbrãcat de acesta cu purpura.si obtin. la Carrhae. Atâta groazã bãgã în barbarii refugiati în munti. Valentinian se mânie aprig asupra barbarilor si. Valentinian f. nu vãzu în toate cele întâmplate decât vina barbarilor si întreprinse o expeditie de rãzbunare sângeroasã împotriva quazilor. el dobândea drepturile ereditare ale familiei Flavia. fiica lui Constantiu al Il-lea. îsi asezã cartierul de iarnã la Bregetio. Pericolul unui rãzboi civil fu împiedicat numai de atitudinea moderatã a lui Gratian. care încercau. si el îi rãspunse cã se va pronunta dupã ce va examina lucrurile la fata locului. ducele Moesiei (viitorul împãrat). 4 (1946). Gratian fixã împãrãtesei si fiului sãu Valentinian al Illea 209 V. si pe Valentinian al Il-lea. prezumtios. apãratã de ziduri. Evenimentele din Asia. 7 si urm. cu titlul de Augustus (în august 367). privirea. le devasta cu o furie implacabilã. sã potoleascã mânia dezlãntuitã a suveranului. cea de a doua sotie a sa. Orientul a fost tulburat de o rãscoalã de mari proportii. nãscuti din douã cãsãtorii: pe Gratian. Ammianus. gesturile trãdau furia sa nestãpânitã. El aflã la Constantinopole prieteni . din mâinile tatãlui sãu. Lumea romanã era acum condusã de Valens si de cei doi nepoti ai sãi. Acestia. suspendate prin energia fostului împãrat. „Revue d'histoire comparee". sefii militari Merobaudes si Equitius.> 3. . p. 6. care fu prezentat trupelor si învestit. Gratian primise încã de la vârsta de 8-9 ani. încã de la începutul domniei. Vocea. Sosind la Sirmium. pe care o repudiase. Valens n-avea nici una din însusirile acestuia. arzând si omorând tot ce întâlni în cale. pe care le nimicesc în mare parte. invitarã în lagãr pe Iustina cu fiul sãu. ca de obicei. în primãvara 375. reînviarã acum. simtin-du-si viata amenintatã. asupra lui si A. cu titlurile si insignele puterii supreme. Monarhul. Asociat la imperiu de fratele sãu. 3 si urm. salveazã situatia. Interventia tânãrului Theo-dosius. dar pasiunile. dãdu audientã deputatilor provinciilor din Illyricum. în provincia Italiei. mantia de purpurã si diadema. Dar acesta le rãspunde cu o violentã extremã.

La adãpostul acestui tratat.] 180 . dar nu putu interveni. furã atrase în conspiratie. si atunci. persii. pe malurile fluviului Cyrus (372). încât Procopios se afla în curând în fruntea unei mari ostiri stãpân pe Constantinopole. t. în Armenia se formã un partid numeros în favoarea lui Pap (Papa). cât si din cele armenesti (Moise din Choren). Regele. se 178 cãsãtori cu Procopios. Valens avu o atitudine prudentã. persii fac din Armenia si Iberia ade210. mãrind prestigiul acestuia în ochii populatiei. [Evenimentele. care pun în locul sãu o creaturã a lor. o armatã a lui Valens îl restaura pe Sauromaces. având sã apere tocmai atunci frontiera de nord. privitoare la înlocuirea regelui iber (ivir) Sauromaces prin ruda sa apropiatã Aspakures este bazatã tot pe textul lui Ammianus.care îi dau sperante. intimidat. fiul lui Arsak. veteranul marelui Constantin. care conduse acolo o expeditie cu mari forte militare. care îl investi cu puterile unui proconsul roman. 4 si 16 si XXX. numindu-i copiii sãi si îndemnândui sã vinã alãturi de bãtrânul general. veni pânã la Tarsos. Vezi si Gibbon. încât ei se supuserã fãrã a sovãi. unde fu împiedicat a merge mai înainte. cu o voce de tunet. în douã lupte ce avurã loc. Bury. vãduva lui Constantiu. t. cu o micã trupã ce comanda atacã un corp numeros de rebeli. se gândea sã renunte la coroanã. pânã ce fu trãdat de ai sãi. Arsak. Iberia avu o soartã identicã. scãpã cu fuga. recunoscut ca suveran legal. El fãcu însã greseala sã rãspundã invitatiei comitelui Traian. îi salutã pe soldatii lui Procopios. trupele lui Procopios îl pãrãsirã si el rãtãci un timp în Phrygia. ocupati cu tulburãrile lor interne si cu rãzboiul la hotare. sunt cunoscute atât din izvoare latine (Ammanus) sau grecesti (Prokopios). tãranii din împrejurimi. iesi din retragerea sa si primi comanda unei armate. iar Arinthaeos. Nefericitul rege pieri în Turnul Uitãrii din Ecbatana (367)211. 179 NICOLAE BANESCU vãrate provincii ale lor. Fiul lui Hormisdas îmbrãtisa si el cauza rebelului. cãutând sã nu le dea pretext de ostilitate prin cãlcarea tratatului rusinos încheiat de Jovian. Arbetion. nemultumitii. Ed. care comanda împreunã cu Vadomar fortele romane stationate la hotarul Armeniei. în toiul unei lupte. sã-si predea pe propriul lor comandant. mãresc numãrul acestei armate. III. Lupicinus alergã cu legiunile Siriei în ajutorul suveranului sãu. 211 Gibbon. nu puturã împiedica regatele Armeniei si Iberici de a-si recãpãta neutralitatea între cele douã imperii. iar Faustina. 2. îsi scoase casca. pp. care de atâtea ori îi dusese la victorie. Douã cohorte de gali. la care se adaugã Jovienii si Herculienii. era mai presus de toti. Regele Sauromaces fu alungat de persi. de teama persilor. 12-17. El fu salvat însã de energia generalilor sãi. XXVI. în Iberia. descurajati. jurându-i credintã. Bury. 6-10. pentru a observa miscãrile persilor. spre a fi recunoscut. Fatã de persi. si atât de mare era autoritatea sa. amenintatã de o invazie. simtindu-se amenintat. pp. care nu puteau uita amintirea lui Iulian. legate si de domnia regelui persan Sapor al II-lea (310-380) sau sapur. 2. fu ridicat si închis de Sapor al II-lea. când i se aduse vestea rãscoalei si. Valens se afla la Caesarea. 55-56. Valentinian I primi vestea revoltei din Orient. XXVII. Numai la moartea neastâmpãratului Sapor al II-lea (380). III. întemeiate pe nemultumirea generalã. Regele Armeniei. si pieri decapitat (366)210. Valens contribui a-1 restaura pe tron (369). ed. Fazele acestei aventuri sunt relatate de Ammianus. Când vãzu printre acestia soldati care serviserã sub comanda sa. spre a nusi expune viata. regele fu asasinat (374). Gotii dau si ei uzurpatorului câteva mii de auxiliari. care. strecurându-se în patrie. trupele din orasele Thraciei si din cetãtile de la Dunãre. 12. le strigã. invitat sã se consulte cu împãratul. dar în urmã îl trãda. în mijlocul banchetului ce i se dãdu. Informatia urmãtoare. Soldatii îl aclamarã pe Procopios. prin forta si valoarea sa.

1970. H. . în Moesia. pe care i-a putut converti. 1994. Aceasta a fost. împãratul Decius pieri în luptele cu dânsii (251). unde venise în anul 341 în ambasadã la Constantiu. op. Lot. ei emigrarã în tinuturile de sud ale Rusiei. Infra. 14(1988). la sfârsitul secolului al II-lea. 212 Cele douã ramuri ale gotilor sunt. Academiei române. în veacul al III-lea. si înainteazã pânã în insulele Rodos.751). însotit de toatã informatia bibliograficã a subiectului. Cum aratã un învãtat bollandist. se stie.. Au fost în Gothia centre de crestinism diferite. Ulfila compuse cu ajutorul literelor grecesti alfabetul gotic si traduse Biblia în limba gotã. Profitând de anarhia veacului al III-lea. Corãbiile lor pãtrund chiar prin Bosfor în Propontis si Marea Egee. . 1928. cel putin trei comunitãti cunoscute: niceeni. . arieni si . Geschichte aer Westgoten. 1966. în Idem. Pe la jumãtatea secolului al III-lea. V. o mare perse213 [Reiese cã Bãnescu înclina spre opiniile care considerau cã acest Theophilus a fost episcop al Gothiei din Crimea. el rãspândi printre goti arianismul. 120. 178-186. Ganshof. Ulfila (Wulfila) a fost evanghelizatorul gotilor din pãrtile Dunãrii. . dincolo de Dunãre. A history of the Ostrogoths. . Bucuresti. „ . se stie. episcopul gotilor213. 182 cutie îi sileste pe goti împreunã cu Ulfila a cere adãpost în imperiu. Pentru a-i face sã înteleagã scrierile sfinte. 1979. Thompson. Dar Valens avu mai cu seamã sã-i înfrunte pe goti la Dunãrea de Jos. Pericolul german va fi timp de câteva decenii marea problemã a pãrtii de Rãsãrit a imperiului. precumpãnitoare atunci în istoriografie. Munchen. lãsând-o în voia lor. Christianitas Daco-Romana. 237-2491. 1.. Oxford. ca pirati. F. în secolul al IV-lea. Stutgart. Theophilus Gothiae. pânã la tãrmurile Mãrii Negre. nota 90. Pfister et Fr. ajungând pe tãrmul asiatic. Acest punct de vedere. p. n. De mai multe ori ei devasteazã litoralul caucazian. Theophilos. de unde. Nu trebuie sã ne închipuim toatã Gothia arianã fiindcã Ulfila era arian. în Histoire de Moyen Âge. crestinismul se introdusese la gotii din Crimeea. Ulfila n-a fost un episcop al gotilor._ . Cipru si Creta. o mare biruintã (269). El fusese ordonat episcop de arianul Eusebius al Nicomediei. pentru motive ce nu se cunosc. fãcând o multime de prizonieri. 224. sud-esticã a României de azi. Rãzboiul cu gotii. Aceste nume nu trebuie traduse cum se obisnuieste: gotii de Apus si gotii de Rãsãrit. Claude. ostrogotii sunt „gotii strãluciti" (radicalul austr). Moartea lui Valens.1. a participat la Sinodul de la Niceea (325). Burns. prima pãtrundere a gotilor în imperiu214. si de atunci pornesc o serie de incursiuni nimicitoare pe mare. începurã a trece Dunãrea si a prãda în imperiu. Lot. Claudiu al II-lea a câstigat asupra lor. colonizând pe ceilalti. si întotdeauna gotii se întorceau. pe acelasi drum. ulterior. au început sã capete tot mai multã consistentã argumentele care admit cã în cazul de fatã este vorba mai degrabã de Gothia situatã în partea. la începutul erei crestine. Decomposition de l'empire (395. apoi în germanã în „Byzantina" (Thessalonic). vizigotii si ostro-gotii. 1984. Vizigotii înseamnã „gotii întelepti". între Don si Dunãrea de Jos. ci al tmorgoti. Dupã vreo sapte ani. nimicind orasele prospere de pe coastele Greciei.A. Wolfram. p. cum aratã Jacques Zeiller. pe tãrmul de nord al Pontului Euxin212. cãci acum începe presiunea puternicã a barbarilor germani la aceastã frontierã. pe la 348. Ed. [Opinii mai nuantate la E. pãtrund în Crimeea. cãci wisi se leagã de tema germanicã al cãrei sens e „întelept. dar Aurelian. 5 p. întors în patria sa. Studiul acesta a apãrut mai întâi în limba românã în „Studii teologice". prudent". retrase ostile si administratia din Dacia. Bischofin der Krim oder an der unteren Donau ?.b. p. cit. pe malurile Balticei. Expeditiile acestea se mãrgineau la prãdãciuni. D. Chr.:. 38 (1987). 73-81. la Antiochia.] 181 NICOLAE BANESCU Ei vin însã în atingere cu imperiul si pe uscat. par F. Gotii trãiau. pe care îi înrola în parte în armatã. Bloomington. Paris. Th. S. Ei sunt primiti si asezati lângã Nicopolis. The Visigoths in the Time ofUlfila. la Naissus. Claudiu al II-lea luã pentru aceasta epitetul de „Gothicus". este sustinut de Emilian Popescu.

în An. Trebuind sã vinã la tratative. 216 Cari Patsch. pp. pp. Valens si judele vizigotilor venirã. relegat în Scitia)215. Wien und Leipzig. în iunie. în anul 375. Sava. Nãsturel. t. retrãgându-se în fata armatei romane. XXXIII. Athanaric observã cã el a jurat sã nu punã piciorul pe pãmântul imperiului si s-a hotãrât atunci ca întrevederea sa cu împãratul sã aibã loc în mijlocul Dunãrii. pânã în mijlocul fluviului. p. Sitzb.audieni (sectarii lui Audius. Academiei. 1994. si Valens a rãmas în lagãrul sãu din Marcianopolis. (Akad. dupã ratificarea tratatului si primirea ostatecilor. loc. si. VII (1969). revãrsându-se ca o trombã din Asia. forma Mousaios este apropiatã de hidronimul Buzãu. au condus resturile populatiei la Kyzikos. 157-177. Paris. aici este vorba de versiunea francezã a studiului apãrut în limba românã în volumul Spiritualitate si istorie . împing cãtre vest neamurile barbare. 36-37. 2 Abhandl). Em. fiecare în barca sa si însotit de un numãr egal de oameni înarmati. H. contingente ale lor au luat parte la luptele împotriva persilor216. Imperiul alanilor. 1924. în „Melanges offerts ã Gustave Schlumbergef. Le christian-isme dans la diocese de Buzãu jusqu 'au VIF siecle. cu fiica sa Dulcilla. între Tanais (Don) si Volga. 208 Bd.S. care despãrtea teritoriile lor.. em tfjg vecoq. Beitrãge zur Volkerkunde von Siidosteuropa. si Sf. der Wiss. era încã pãstratã în 367. Le premier etablissement des Goths chretiens dans l'empire d'Orient. t. în vara anului 369. în Idem. de unde vor porni apoi cu neamurile germanice în Gallia si Spania. asiguratã de Constantin cel Mare între Transmarisca si Constan-tiniana-Daphne. 215 Joseph Mansion.. si o parte dintr-însii fugirã pânã la tãrmul Balticii. Principesa catolicã 217 e<p' rjÂico cmc. in Wien. când Valens îsi trecu pe acolo trupele. l Teii: Bis zur Abwanderung der Goten und Taifalen aus Transdunavien. federati. trecând Dunãrea pe la Isaccea în pãrtile Basarabiei. 214 J.. voi. 31 1912. Valens avu de luptat încã de la începutul domniei cu gotii de peste Dunãre. Regele lor pieri în luptã. si împãratul trecu Dunãrea înapoi. Themistius ne spune cã împãratul a stat toatã ziua sub cãldura soarelui în barcã217. apropiindu-se iarna. 216221. Ies Actes de Sãint Savas. fjv. Les origines du christianisme chez Ies Goths. Histoire et arcbeologie. II. Bruxelles). et eco HL%pi Seihrig oi/fiag (Patsch. cit. An. Bol!.. 184 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Gaatha. Boli. se întoarse la Constantinopol. III Die Volkerbewegung an der unteren Donau in der Zeit von Diokletian bis Heraklius. Gotii se tinurã de acum linistiti timp de sase ani. Popescu. identificat cu Buzãul nostru218. P. 710714. unde se aflau alti goti.. hunii. ca sã mai poatã fi pusã la ndoialã (v. p. Trecerea fluviului. Ploile au împiedicat orice actiune în anul urmãtor. Ed. Bucuresti. unde Athanaric îsi avea resedinta. dar trimit ambasadã pentru pace. pãstrându-se acolo (osetii)220. si roT^OtpaÎKOi e expresia pentru acesti goti grecizati în urma unei lungi simbioze219. 1928.. Gotii pãgâni de dincolo de Dunãre erau. p. 183 Gotii au fugit dinaintea lui. altii scãparã în muntii Caucaz. Ea e mentionatã în secolul al VlII-lea. p. el îsi relua actiunea. KL. Delehaye.175-185. Christianitas Daco-Romana. Zeiller. din tribul Atharid. fu atunci înecat (12 aprilie 372) în râul Museos. text reprodus si în Fontes Historiae Daco-Romanae. Persecutia a continuat si a fost violentã: 26 de persoane furã ucise într-un sat. sub Constantiu. „Revue des etudes sud-est eu-ropeennes". Saints de Thrace et de Mesie. Valens petrecu în Marcianopolis si iarna 369-370. 1970. f\viKa nâ^iara ECCVTOV <pÃo-toSecrTepot.. dar marea lor majoritate fu anexatã de 218 [într-adevãr. pe un pod de vase. 54-55). Philos. în anii 348 si 360.-hist. 5 si urm. în stânga Dunãrii. gotii pãgâni îi prigonirã aprig pe crestini. unde tratarã despre conditiile pãcii. cãzuse cel dintâi în ciocnirea cu hunii. Gotii urmarã aceeasi tacticã din anul 367. pânã când revãrsarea furtunoasã a hunilor îi aruncã în provinciile imperiului.

p. Valens dãdu. 4. Noii supusi ar apãra imperiul. p. trupe auxiliare. 1988. voi. si ei nu stiau ce sã facã. Gh. 223 Ammianus. XXXI. Fiul sãu Witheric. p. atacat fãrã veste de huni. pentru a-si pãstra armele. III.la întorsura Cariatilor. I. 185 NîCOLAE BÃNESCU huni. editie îngrijitã de V. si. gonindu-i de acolo pe sarmati224. 221 Ammianus Marcellinus. cit. care ar spori considerabil veniturile tezaurului. Sarmatis inde extrusis). se sinucide. si locuitorii indigeni. se retrag pe malurile fluviului Danastris (Nistrul)221. Romanii se luptarã cu valurile ziua si noaptea .dupã expresia bine informatului Ammianus . XXXI. 183J 220 [în sens similar. vizigotii ocuparã malul Dunãrii si cerurã protectia împãratului. Kulakovskij. 7. si nu muntii Buzãului. multimea fãrã numãr a vizigotilor. Atharid din izvor este însã cãpetenia pãgânã a locului]. 224 Ibidem. Kiev. XXXI. 3. Hermanrich. Marea Neagrã. notele editorului (spre ex. au venit la tãrmul Dunãrii. 1-3. 219 C. Histoire de l'Etat byzantin. regiune inaccesibilã din pricina multimii de pãduri si a muntilor. XXX. la nevoie. hunii se aruncarã asupra ostrogotilor vecini. Cât despre Athanaric. care. voi. cade în luptã. n. dar compatriotii sãi nu-1 urmarã. Cãpetenia thervingilor (vizigotilor). 1972. îngroziti. împreunã cu ei. Patsch. 59. din aceastã cauzã s-a retras cu ai sãi în Caucaland. temându-se de un refuz la fel. amintindu-si cã tratase cu îngâmfare pe Valens.. E. care trecuserã fluviul si-1 amenintau din spate. un copil. traducere de Michaela Spinei. Brãtianu. cum cred unii. Buzãu. se consultã cu ministrii sãi. De la origini pânã la cucerirea otomanã.. prin urmare. 3. 218. 4. n. Spinei. Sub comanda lui Fritigern si Alavivus. Gotii însã stiurã a profita de vanitatea functionarilor. 25) indicã si alte surse bibliografice ale subiectului si tematicii înrudite cu el]. 259-277). când. 8. si cei mai multi se arãtarã încântati de aceastã cerere. ei se gândirã sã se retragã dincolo de Dunãre. e salvat de doi generali energici. G. p.pentru a trece peste Dunãre. care îi târãsc cu dânsii în viforoasa lor înaintare spre vest. în aceeasi vreme. v. Alatheus si Saphrax. regele Gruthungilor (ostrogotilor). fãgãduind sã fie linistiti. 414416. neputând înfrunta primejdia. unde voia sã se apere printr-o linie de întãriri. care purta titlul de jude(nervingorumjudex). împreunã cu Witheric. 199. Valens puse conditia de a preda armele si copiii în vârstã. Withimer. Alatheus si Saphrax. 222 Ibidem. retrãgându-se între munti si siret. To Bvtãvnov Km oi FOT^OI. Bãtrânul si vestitul rege al acestora. dar. Rãspunsul a fost negativ. 186 ordin sã se ia mãsuri pentru trecerea gotilor în imperiu si pentru subzistenta lor pânã când li se va defalca un teritoriu suficient. în acelasi volum. ales rege. 1915. trimitând o solie împãratului. 1983. care sã fie dusi în orasele Asiei. sã cultive câmpiile Thraciei si sã dea. . puteau plãti un impozit. Ei vedeau în asezarea gotilor o sporire a populatiei rurale si a fortelor militare. Ed. în disperarea sa. cu rugãmintea de a-i primi si pe dânsii. Farnobius. cãutã sã reziste pe Nistru.. în Moesia. Valens. I. Meridiane. în locul recrutãrii anuale. p. Ostrogorsky.[Iul. nici ai Coziei. Izvoarele ne aratã ca ei implorarã cu lacrimi autoritãtile imperiului sã-i lase a trece Dunãrea. 2 si p. din moment ce istoricul spune cã au ocupat regiunea gonind de acolo pe sarmati (Ad Caucalandensem locum altitudine siluarum inaccesum et montium. cu Fritigern si Alavivus (376)225. Istorija Vizantii. 233. silise pe împãrat sã iscãleascã pacea în mijlocul Dunãrii. Bucuresti. izbuti a-si face loc printre dânsii. I. op. unde vor primi educatie. 12-13. pp. în toatã expunerea luptelor cu .Caucaland poate fi însã regiunea muntoasã a Banatului. Chrysos. cum suis omnibus decli-navit. de asemenea. punând între dânsii si dusman bariera puternicã a fluviului222. Athanaric. Thessalonic. nemaiavând sfaturile lui Valentinian I. sub pretext cã s-a legat prin jurãmânt sã nu calce niciodatã pe teritoriul roman. 1-5.

ei cautã sã profite de situatie. XXVI. Enciclopedicã. Dar orasul se apãrã energic. Insultele si provocarea acestei improvizate armate îi fac pe goti sã se repeadã asupra ei. Gotii îl asteptau la nouã mile de Marcianopolis. în acest scop. 187 Lupicinus si Maximus aveau conducerea militarã a Thraciei. pânã la Tisa. 1979).. slãbind paza la Dunãre. furã primiti cu aclamatii si ei hotãrãsc rãzboiul226. unde încãlecarã si se fãcurã nevãzuti.. împrãstiin-du-i în diferite provincii. Ei se aflau sub zidurile Adrianopolei. 189 turile armatei lui Lupicinus.. ne înfãtiseazã si Sf. fugi de pe câmpul de luptã. Fritigern. si suita lor rãmãsese sub arme la poarta palatului. el cultivã prietenia cu ostrogotii si îsi duse încetul cu încetul armata la Marcianopolis. si H.>. punând-o pe fugã si smulgându-i armele. pãrãsind steaguri si trupe. în curând. Geschichte der Goten. I.. pânã la portile orasului. Fritigern se impusese ca sef al vizigotilor si îi tinu în frâu pânã la momentul prielnic de a se ridica împotriva stãpânirii romane. Gotii cerurã un rãgaz de douã zile. dându-si seama cã-si pierd vremea în zadar. împreunã atacã Adrianopole. La zgomotele si tipetele auzite. printr-un atac strâns si impetuos. • .. o ceartã se iscã între goti si soldatii romani. 188 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN viata. în loc sã respecte poruncile împãratului. p.<. XXXI. De la ceartã s-a ajuns la lovituri. afirmã Ammianus. . Fritigern îsi dãdu seama de pericolul ce-1 ameninta si. pentru a nu fi atrasi în revoltã. Preda.. 1994. Ed. si cei doi generali se gândirã a-i depãrta de frontierã. situatã în regiunea respectivã (v.. Acestia se plâng de lipsurile ce îndurau. . cu ostrogotii si regele lor225. Cu aceste cuvinte.. fuseserã primiti în serviciul imperiului. fãrã deosebire de vârstã si sex.. el dãdu poruncã sã se ucidã gãrzile lui Fritigern si Alavivus. Calamitatea din . . cf... lordanes. zice el. Ametit de bãuturã. Illyricum si Thracia). si Lupicinus fu înstiintat cã mai multi dintre soldatii sãi si-au pierdut armele si [Ipoteza respinsã de Bãnescu este însã cea mai probabilã. Alatheus si Saphrax se folosesc de acest lucru si trec fluviul în imperiu. pãstrându-si calmul. Gotii ucid pretutindeni.. ei sunt situati în pãrtile Banatului. Entwurf einer historischen Etbnographie. în cuvinte dramatice.. Lupicinus. înfometarea gotilor. toate au pierit"228. 225 Ibidem.. XXXI. 265. Von den Anfãngen bis zur Mitte des sechsten Jahrhimderts. Munchen. 3. în atare împrejurãri.•. Lupicinus îi invitase pe sefii gotilor la un mare banchet. Oameni hrãpãreti.. prin rapacitatea lor. Bucuresti. Biruitori. Ajunsi în lagãr. voi. ridicã asediul si încep a devasta cumplit Thracia. nu fãrã exagerare. „în afarã de cer si pãmânt. el si însotitorii sãi traserã sãbiile si-si deschiserã drum prin multimea care umplea curtile palatului si strãzile. întrucât Caucaland poate fi legatã de Gothia nord-dunãreanã. Ei îl întâlnesc apoi pe Fritigern si trec sub steagurile sale. provocând. 2 si urm.] . si Enciclopedia arheologiei si istoriei vechi a României.. unde ura dintre goti si romani va izbucni într-o revoltã generalã (377). coordonator C. 5. Wolfram. 6. înainte de emigratie. care. Ieronim pustiirea tinuturilor (Pannonia sa. spuse pe un ton linistit cã o ceartã se pare cã s-a încins afarã între cele douã natiuni si poate avea consecinte mari dacã nu e imediat potolitã cu autoritatea prezentei sale. si barbarii. unde. si ministrii lui Valens doreau sã-i treacã Hellespontul. dar comandantul Adrianopolei le dãdu ordin sã plece imediat. sfãrâmã legiunile romane. Lupicinus porneste împotriva lor în fruntea trupelor ce putu aduna. toate sunt nimicite prin foc si sabie227. armând contra lor populatia. gotii îsi sporesc îndatã fortele cu compatriotii lor comandati de Suerid si Colias. clin pricinã cã acestia nu-i lãsau sã se foloseascã de piata bine aprovizionatã a orasului. Acesta pune în descrierea faptelor pasiunea sa de got. unde se refugiaserã res226 Ibidem. ..acesti barbari.

Gotii s-au revãrsat atunci care încotro au apucat.. cei doi generali s-au unit cu Richomer. caedibus incendio-rumque magnitudine cuncta flagrabant (XXXI. magister militum. a rechemat trupele de veterani din Armenia si a trimis în Europa. care rãsuna de strigãtele îngrozitoare233.obisnuita fortificatie a barbarilor 227 Sine distantia enitn aetatis vel sexus..). l. 2 si urm. cornitele domesticilor. trimitând înainte pe Richomer cu o scrisoare. 228 ubipraeter caelum et terram. nemaiputând merge. el a câstigat o mare biruintã la Horburg. fãrã a se sti care a biruit. n. pentru a ajuta lui Valens. 8. care a durat o zi întreagã. pe Traian si Profuturus.. lângã Colmar (mai 378). în asteptarea lui Alatheus si Saphrax.continuã . asezate în cerc. Comandantii îsi orân-duiesc trupele în linii de bãtaie. cunctaperierunt. de ambele pãrti. carrago . sã nu se expunã singur într-o situatie atât de periculoasã232. la carele gotilor. cimentând alianta os-trogotilor cu el.) au trecut Dunãrea. Saturninus. Lupta a fost lungã si sângeroasã. Dar Valens. împiedicându-i sã iasã din tinutul unde se gãseau. 2. nãvãlesc peste Rin. din ziua de 9 august 378. ca sã conducã rãzboiul contra gotilor229. p.. Din pricina prafului ce se ridica . închisi în cercul lor de care. Ammianus ne-a de-scris-o în stilul sãu înflorit. . devastând sãlbatec totul. au cãzut multime de luptãtori. Câtiva ani mai târziu. împãratul. Ammianus Marcellinus a vãzut câmpul acestei înversunate bãtãlii înãlbit de oase230. fiind sigur de biruintã. 7). Acolo a avut loc bãtãlia crâncenã. încât s-au închis în cercul lor de care. liber acum pe miscãrile sale. Alatheus si Saphrax recunosc acum sefia lui Fritigern. cu cavaleria lor. si au hotãrât împreunã sã-i atace pe barbari. La ordinul lui lulius. Valens ajunge. unde fiii gotilor fuseserã rãspânditi în orasele provinciilor. Gratian se pregãtea a-si duce trupele în Rãsãrit. Valens sosea la Constan-tinopol. în lupta cu dânsii. 7. t. El a fãcut atunci pace cu persii. încurajat în aceastã atitudine de lingusitorii din jurul sãu. Apud Gibbon. trimis cu auxiliarii sãi de Gratian din Gallia. nu-1 mai asteptã pe Gratian. 1-3 si urm. barã în acest scop iesirile din Haemus. venea în ajutorul colegului sãu. Gratian. informati despre acest lucru. se temu sã nu fie el însusi blocat si se retrase cu trupele sale. XXXI. 6. dupã cum se crede .provinciile europene a trezit temerea ca ea sã nu se întindã si în Asia. La cãderea noptii. Cam în aceeasi vreme.spune el . s-a produs încãierarea. La sfârsit. 191 potriva barbarilor. dar aflând cã un nou val de barbari (huni. ca sã-i înfometeze.. de la Dunãre la Rodope231. XXXI. dar alamanii. pãzindu-le strict. 229 Ammianus. în care îl sfãtuia sã-1 astepte. si împãratul a trebuit sã iasã împotriva lor. Pãmântul se acoperise de râuri de sânge (humus rivis operta sanguineis). El era întâmpinat cu manifestatii ostile la Hippodrom. La sosirea lor în Thracia. III. de unde n-au mai iesit timp de sapte zile.a. Gotii se aflau în lagãr. Comandantul Cavaleriei. s-a hotãrât a pãrãsi Antiochia si a merge sã punã capãt rebeliunii gotilor. Valens. pe o mare arsitã. Lãsându-si bagajele si proviziile lângã zidurile Adrianopolei. pânã la sosirea sa. populatia indignata cerându-i sã iasã îm230 Albentes ossibus campi (XXXI. si în care. nerãbdãtor a da o loviturã dusmanilor singur. cele douã armate s-au retras fiecare în lagãrul sãu. alani s. 122. 231 Ibidem. Valens porneste atunci din capitalã în fruntea trupelor. Asa se ajunse la memorabila luptã de lângã Adrianopol. Dupã aceea. ed. tineretul got adunat în capitalele provinciilor fu masacrat de trupe în aceeasi zi dinainte hotãrâtã.nu se mai putea vedea cerul. Bury. încât soldatii. Fritigern însceneazã o ambasadã. 190 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN în localitatea Salices din nordul Dobrogei. Generalii romani cãutarã sã izoleze lagãrul gotilor. . 103. gelos pe victoria tânãrului nepot. Gotii au fost însã atât de impresionati de neasteptata rezistentã a trupelor imperiului... aflând grozãviile din Thracia. se sileau cel putin sã nu-si dea viata nerãzbunatã. „aflându-se între soldatii de rând.

.încheie Ammianus . generalul cu acelasi nume. ceva mai înainte. a fost înconjurat de dusmani. 4. pe când era bandajat. au îngrãmãdit în jurul casei mãnunchiuri de paie si lemne si. de ministrii care abuzaserã de tineretea suveranului lor. • . împreunã cu hunii si alanii. Noul ales învãtase arta rãzboiului sub conducerea ilustrului sãu tatã si. dându-si ultima suflare. dar. gotii s-au convins de neputinta lor de a cuceri orasul si s-au retras. grav rãnit de o sãgeatã. Gotii au atacat apoi Adrianopolul. XXXI. frumusetile ce se desfãsurau privirii lor si multimea imensã a locuitorilor. Theodosius fu înãltat de Gratian în ziua de 19 ianuarie 379. 10: nec iam obiectupulveris caelum patere potuit adprospectum. în mijlocul masacrelor si incendiilor236. cu etaj. 238 E. si avu meritul de a alege pe cel mai bun general.n-a fost dezastru mai mare235. ducând viata de particular în domeniul sãu de la Caucha. clamoribus resultans horrificis. si n-a fost apoi gãsit nicãieri". au strãbãtut atunci pe îndelete câmpiile Thraciei. care nu stiau cine este. ajungând pânã la Constantinopol. Gesch. 14. luptase glorios în Britannia si Africa. El simti nevoia de a-si asocia un coleg în locul lui Valens. Fiind primiti de la etajul casei cu sãgeti si nevrând sã piardã ocazia de a prãda.. Luptele cu gotii.. XXXI. unde resturile armatei au luptat cu disperare pentru a-si salva viata. pergebant. la rangul de Augustus. în aclamatiile trupelor.Ammianus -. 233 Ibidem. adaugã istoricul. si a murit în 232 Ammianus. au ars clãdirea cu oameni cu tot. Unul dintre candidati. 5. 13. Dupã grele pierderi. Stein. Dupã analele istorice. pe care-1 avusese Valens. la Sirmium. Dupã executia pãrintelui sãu. el se retrãsese în patria sa spaniolã. miscentes cunctapopu-lationibus et incendiis. cã s-a dus cu câtiva „candidati" si eunuci la o casã tãrãneascã din apropiere. Chemat ia Curte. în afarã de lupta de la Cannae . A fost un mãcel din care abia a treia parte din armatã a scãpat. 192 curând. 16: Itineribus lentis. îngrãmãdind la întãrituri masinile de rãzboi. El primea Orientul. cã Valens nu si-a dat sufletul îndatã. pe Theodosius. pp. si fusese executat în chip las. 12. 233 Ibidem. Locuitorii se unirã cu soldatii în aceastã înversunatã apãrare. XXXI. 13. XXXI. 194 [DINASTIA THEODOSIANA. . TRIUMFUL ORTODOXIEI] ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN A. al cãrui tatã. nu avea experienta si priceperea cerute de o situatie atât de gravã. 13. însãrcinat în special cu conducerea rãzboiului gotic.. unde i-au uimit tãria zidurilor. dându-le foc. XXXI. XXXI. Alungati de o iesire 234 Ibidem. 295-296. 237 Ibidem. Dacia si Macedonia. în calitate de dux Moesiae primae. cãci nimeni n-a afirmat cã 1-a vãzut sau cã ar fi fost de fatã. douã din diecezele Illyricum-ului. trecurã în stãpânirea sa238.. s-a prãbusit. si. scãpat pe o fereastrã. nullo renitente. barbarii s-au împrãstiat în tinuturile nordice237. 12 si urm. Altii sustin. l. 1928. des spâtromischen Reiches. Gratian. prea tânãr. THEODOSIUS CEL MARE (19 IANUARIE 379-17 IANUARIE 395) 1. se dovedise un comandant excelent. 19236 Ibidem. Wien. ar fi povestit cele petrecute234. v 193 furioasã a arabilor sositi de curând din Asia.

Theodosius cãzu greu bolnav la Thessalonic si. Gotii. I. ceru sã fie botezat. unde îsi organiza armata si îsi distribuia fortele. ca acel Modares. Theodosius publicã un decret prin care fixeazã regulile credintei pentru supusii sãi. în februarie 380. Theodosius. înfãtisarea sa maiestuoasã. de neam regal. Se pare cã ostrogotii respinserã unele triburi germane pânã în Gallia. Vechea gelozie dintre ostrogoti si vizigoti se trezeste din nou. cã au încheiat cu Gratian un tratat pe care 1-au cãlcat repede242 si au înaintat spre nord. s-au întors pe malurile Dunãrii de Jos. Thessalia si Achaia. cronologia stabilitã de Ifland239 si admisã de Bury240. din mâinile episcopului Ascholius. Cu putinele trupe pe care le avea la îndemânã. dupã obiceiul de atunci. Theodosius intrã triumfãtor în Constantinopole. La sfârsitul verii. De aici putea supraveghea miscãrile barbarilor si distribui ofiterilor sãi operatiile pe tot cuprinsul peninsulei. în a doua jumãtate a anului 380. sub conducerea lui Modares. care începurã a avea succese asupra barbarilor împrãstiati. Am adoptat. [A. care tinu patru ani. bine informat. Fritigern dispare. cautã sã atragã în serviciul sãu pe sefi. Desi nãscut într-o familie crestinã. M1 Gesch. care trecu în serviciul imperiului. al editiei operei lui Gibbon. neavând forte 239 DerKaiser Theodosius der Grosse. dar comandantul Thraciei. Boala lui Theodosius îi încurajeazã pe goti. cu Alatheus si Saphrax. des spãtromischen Reiches. De aceea întrebuinta o metodã potrivitã situatiei. gotii au fost uniti. Stein2"'1.1 240 în t. Noul Augustus nu avea o armatã îndestulãtoare si disciplinatã. initierea sa în noua credintã. pânã la supunerea totalã a gotilor. spre a înfrunta bandele unite ale gotilor. Disensiuni încep a se produce între goti si aliatii lor. aplicând-o cu toatã energia. încurajate de împãrat. treptat. disciplina lor slãbeste. în Panno-nia si Moesia superioarã. cere ajutorul lui Gratian. opereazã în Thracia si obtine în iulie o mare victorie asupra barbarilor. la Thessalonic. recrutate dintre cei mai feroci rãzboinici ai Germaniei si Scitiei243. însusirile deosebite de care dãduse dovadã fãceau sã fie asemãnat cu cei mai mari împãrati. încurajând trupele a face dese iesiri împotriva barbarilor care cutreierau împrejurimile. luptând hotãrât împotriva compatriotilor sãi. p. 1980. si ei se desfac în bande de pradã fãrã ordine. ( . . f ' . O parte se îndreaptã împotriva gotilor din Dacia si Moesia.Theodosius avea 33 de ani când fu chemat din singurãtatea sa de la Caucha. Dupã un timp. în cãutarea altor regiuni pentru actiunea lor de jafuri. a II-a. La mijlocul lui iunie 379. simtindu-si viata primejduitã. Theodosius. unde îsi stabili cartierul general. Theodosius se afla la Thessalonic. confruntând aceastã cronologie si cu datele lui E. Ei încercarã sã treacã într-o noapte Dunãrea în imperiu. Munchen. îi atacã viguros cu . prin danii si promisiuni. în Calicia. care reîncep ostilitãtile. alanii si hunii sunt aruncati cãtre sfârsitul anului peste Balcani. Odatã cu aceasta. cu moartea lui. el întârzie. Cunostintele noastre asupra aventurilor ostro-gote din acele pãrti sunt neîndestulãtoare. un niceean. Theodosius der Grosse una seine Zeit. de la portile Constantinopolului pânã la tãrmul Adriaticii. alta. cei doi împãrati se întâlnesc în conferintã la Sirmium (în septembrie 380). si ridicat pe tron. Appendixl. Provinciile de la Dunãre scãpaserã de gruthungi sau ostrogoti. 1878. La 24 septembrie. Giildenpenning. 298. ed. ostrogotii. si astfel primi botezul la 28 februarie 380. care trimite trupe cu generalii Bauto si Arbogastes. III. au pornit în Epir. Cât timp fusese în viatã. îsi deschise drum de la Sirmium pânã la Thessalonic. fiindcã Alatheus si Saphrax plecarã de aici cãtre vest. Ele se îndreaptã în douã directii: vizigotii. Detasamentele garnizoanelor se uneau. în mici armate. sub Fritigern. Lippold. în expunerea noastrã. 197 NICOLAE BANESCU Izvoarele ne expun confuz toatã aceastã actiune militarã a lui Theodosius. 198 suficiente. cu forte sporite. care stiu sã atragã pe unii din sefii principali ai gotilor. lucrare publicatã împreunã cu A. Gratian vine în Pannonia împotriva gotilor. El se îngriji a întãri fortificatiile si garnizoanele oraselor.

. privind soldatii în linie de bãtaie. ed. si barbarii sunt tot mai cãutati pentru serviciul militar. împrãstiati si împutinati.flota. tratatã cu multã curtenie de Theodosius. 200 având deplina autonomie si scutire de impozite. ed. Trupele cu care Theodosius îsi duce mai departe rãzboaiele au fost în majoritate germani. obositi de atâtea lupte. un sef. Un tratat fu încheiat cu imperiul. si generalii gotilor erau numiti si depusi dupã placul împãratului. Un cercetãtor recent. slãbit de vârstã. si stim cã ea a fost atât de funestã pentru urmasii imediati ai lui Theodosius. si el se gândi la obtinerea unui tratat avantajos. Dar provinciile. gotii. 229. încât „pericolul german" formeazã un capitol obisnuit al acestor domnii la istoricii moderni. nota 130). Mare parte din trupele lui Fritigern. p. Resturile ostrogotilor furã transportate. operei lui Gibbon. care simteau relele anarhiei. recunoscurã în Athanaric pe regele natiunii si se strânserã în juru-i.. multi au intrat în rândurile armatei246. ele multimea corãbiilor si de puternicele fortificatii. când toate frontierele sunt luate cu asalt. care privise de departe succesele gotilor. Theodosius nu fãcea decât sã urmeze în aceastã privintã procedeul obisnuit al înaintasilor. O colonie numeroasã a vizigotilor fu asezatã în Thracia. III.. în apropiere de Constan-tinopol. de pozitia lui minunatã. Triburile si familiile lor îsi pãstrau sefii. 245 Deus. si un monument fu ridicat în memoria lui. unii militari de valoare. imperiului. Dar vârsta potolise îndrãzneala vechiului luptãtor. Barbarii au . Ei sunt identici cu gruthungii care se rãscoalã mai târziu cu Tribigild. în curând. întreaga sa armatã. erau acum secãtuite. Odotheus. 242 lordanes. sine dubio terrenus est imperator et quisquis adversus eum mânu moverit. cit. cã „barbarizarea armatei" si-a atins în domnia lui Theodosius adevãrata ei încoronare. Funeraliile sale au avut loc cu mare solemnitate în capitala. barbarizarea armatei romane E. în Phrygia si Lydia. care a numãrat între sefii ei multi mercenari. socoteste de asemenea cã acesta „a deschis larg barbarilor armata". înecându-i în mare parte. Supunerea unui corp atât de însemnat al vizigotilor fãcu impresie printre barbari si decise si pe altii. sã treacã Dunãrea cu o bandã de ostrogoti care fu aproape nimicitã de Promotus. dar demnitatea regalã a fost desfiintatã.. 133. se vãzu silit sã pãrãseascã refugiul sãu din Caucaland si sã treacã Dunãrea. de la mijlocul secolului al IV-lea. 243 "Etîvog n ZKvâiKdv nãaiv âyvcocTTOv. barbarii intraserã în armata imperiului. Recrutarea elementelor indigene devenise o dificultate tot mai mare pentru imperiu si. XXVII. p. Regele got rãmase uimit de frumusetea orasului pe care întâia oarã îl vedea. Stein socoteste cã. ca federati. Bury. al mostenirii lãsate de Theodosius cel Mare. inquit. îi caracterizeazã Zosimus (La Gibbon. si dintre cei mai buni. III. t. lordanes afirmã cã. si cine îsi ridicã mâna asupra lui e rãspunzãtor cu sângele sãu"245. 199 Athanaric. Introducerea masivã a gotilor în armatã a fost judecatã cu asprime de istorici (lordanes îl numeste pe împãrat „amicul poporului got". cerurã pacea. Resturile lor au fost si ele colonizate în Phrygia. ipse sui sanguinis reus existit (XXVIII). Athanaric ar fi exclamat: „împãratul e fãrã îndoialã un zeu pe pãmânt.. acum. amator generis Gothorum). el se îmbolnãveste si moare la sfârsitul lui ianuarie 381. p. stipulându-se obligatiile si privilegiile lor. în 386. nevoile apãrãrii cereau un mare numãr de soldati. din care mai înainte se scoteau cei mai vigurosi ostasi. Cei care scãparã se predarã imperiului. t. op. încã din vremea lui Constantin cel Mare. 244 Data e propusã de Bury. Având o întrevedere cu Theodosius. pe care o obtinurã la 3 octombrie 382. 201 NICOLAE BANESCU îsi atinge punctul culminant247. Aceasta n-a împiedicat totusi ca. la nord de Balcani. Alatheus pieri atunci în apele fluviului (380)244. Stein. se înroleazã sub steagurile imperiului. 134. împãratul îl invitã în capitala sa. .

impus moravurile lor, armele legionare au fost pãrãsite si anticele signa, vulturii legionari si imaginile imperiale, suspecte de idolatrie. Dragonul a devenit drapelul pentru numeri. Aceastã politicã a lui Theodosius I si-a avut reversul ei si în ordinea economicã si socialã. Ea produse, prin solda însemnatã ce se plãtea, o mare sporire a cheltuielilor si, cu aceasta, o crestere apãsãtoare a sarcinilor financiare. Populatia fu aruncatã în mizerie; patronatul, împotriva cãruia luptaserã în zadar înaintasii energicului împãrat, se întinse în tot imperiul. tãranul, ruinat economiceste, cufundat în datorii si lãsat la discretia functionarilor abuzivi, fu nevoit a se pune sub patronatul unui puternic latifundiar. Pierzându-si libertatea, el ajunse serb al patronului sãu. în aceastã epocã se desãvârsi în tot imperiul legarea colonilor de brazdã249. Sãrãcia Thraciei ruinate 247 Ibidem, p. 299. [M. Parvan, La politica gotica di Teodosio nella pubblicistica delsuo tempo, Roma, 1964.] 248 E. Demougeot, De l'unite ã la division de l'empire romain, 395-410. Essai sur le gouvernement imperial, Paris, 1951, pp. 22-31249 E. Stein, Geschichte des spãtromischen Reiches, I, Wien, 1928, p. 299 si urm; G. Ostrogorsky, Gesch. des byzantiniscben Staates, ed. a Il-a, Miinchen, 1952, pp. 43-44. 202 îl fãcu pe Theodosius sã suprime (3 aprilie 393) capi-tatio humana în aceastã diecezã250. 2. Uzurparea lui Maximus în Occident. Interventia lui Theodosius. Evenimente grave se petrec în curând în Occident si ele aduc interventia militarã a lui Theodosius. Gratian îsi pierduse încrederea poporului si a armatei. Neglijându-si datoriile de suveran, el se pasionase de vânãtoare, înconjurându-se de favoriti ai distractiilor sale. Parcuri imense fuseserã închise si umplute cu tot soiul de animale sãlbatice; un corp de alani se afla în serviciul militar al palatului, si admiratia împãratului pentru iscusinta lor în mânuirea armelor fãcuse dintr-însii garda sa favoritã. Tânãrul împãrat obisnuia acum sã aparã în costumul si cu armele lor, ceea ce îi înstrãina simpatia cu care mai înainte îl înconjurase armata. Favoritii abuzau de puterea lor si aceasta îi înstrãina si simpatiile populatiei, în 383, trupele din Britannia se revoltã si îl proclamã împãrat pe Maximus, un spaniol. Acesta nãvãleste îndatã în Gallia cu fortele sale. Gratian, pãrãsit de trupe, fuge din resedinta sa, Lutetia, însotit de 300 de cãlãreti, îndreptându-se cãtre Lugdunum (Lyon). Ajuns acolo, guvernatorul provinciei îl dãdu în mâinile lui Andragathius, generalul cavaleriei uzurpatorului, sosit pe urmele fugarului. Andragathius, potrivit instructiilor pe care le primise, îl executã imediat (25 august 383). Maximus trimise apoi un am1 E. Stein, op. cit., p. 311. -^ , 203 NICOLAE BANESCU basador împãratului din est pentru a se justifica, afirmând cã uciderea lui Gratian s-a fãcut fãrã stirea sa. El ar fi bucuros, afirmã totodatã solul sãu, sã-si întrebuinteze fortele în comun pentru apãrarea imperiului; dar, dacã prietenia sa e respinsã, va disputa cu armele puterea imperialã. Orientul fusese sleit de luptele îndelungate cu gotii si, cu toatã dorinta de a rãzbuna asasinarea binefãcãtorului sãu, Theodosius fu silit sã-si ascundã sentimentele si se prefãcu a consimti la cele întâmplate. El hotãra numai ca Maximus sã se multumeascã a stãpâni regiunile de dincolo de Alpi; în Italia si Africa rãmânea mai departe Valentinian al II-lea, sub tutela mamei sale Iustina, care guverna. Dupã câtiva ani, uzurpatorul, profitând de nemultumirea populatiei fatã de mãsurile Iustinei în favoarea arianismului, se ridicã împotriva tânãrului împãrat, în august 387, el nãvãleste cu forte puternice în Italia. Valentinian al II-lea, cu mama si cu sora sa Galla, abia avurã timp sã fugã la Aquileia, sã se îmbarce repede pe o corabie, care-i duse la Thessalonic. Ei implorã sprijinul lui Theodosius. Acesta, vãzând cum ucigasul lui Gratian se face stãpân pe întregul Occident, nu mai ezitã. Vine numaidecât la Thessalonic si îsi uneste cauza cu a lui Valentinian, cãsãtorindu-se cu Galla251, distinsã prin frumusetea ei rarã252. Aceasta îi dãrui, în anul urmãtor, pe Placidia, menitã unei vieti de stranii aventuri. Ostilitãtile nu începurã imediat, iarna fiind

251 împãrãteasa Flacilla murise cu putin timp înainte. 252 'Etaiaia Sioaipenovcav JcdÂAei (Zosimus, IV, 14). >t 204 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN apropiatã si cei doi rivali având nevoie de timp pentru pregãtirile de rãzboi. Theodosius îsi asigurã pacea cu persii253, apoi, în primãvara urmãtoare (388), porni din Thessalonic cu o puternicã armatã recrutatã dintre barbari (goti, alani, huni), si se îndreptã spre Valea Savei. Siscia, postul cel mai înaintat al lui Maximus, cade în mâinile sale. La Pcetovio avu loc apoi ciocnirea celor douã armate. Dupã o luptã grea, Maximus e învins. El fuge si se închide în Aquileia. în dimineata urmãtoare, Theodosius ajunge în fata cetãtii. Descurajati si indiferenti la ambitia uzurpatorului, soldatii si populatia grãbirã cãderea lui. Maximus e smuls de soldati, dezbrãcat de ornamentele imperiale si târât în lagãrul lui Theodosius. împãratul îl lasã în voia soldatilor sãi, care îl duc din fata lui si-1 decapiteazã (iulie sau august 388)254. Fiul sãu Victor, asociat mai înainte Ia tron, pieri odatã cu cãderea sa. Theodosius ajunse astfel stãpân pe întregul imperiu. El restabili în Occident pe Valentinian al IIlea si rãmase în Italia timp de trei ani, pentru restaurarea autoritãtii imperiului si îndreptarea abuzurilor sãvârsite în anii uzurpãrii, în acele pãrti. Theodosius vizitã în acest timp, împreunã cu Valentinian al II-lea, Roma, vechea capitalã a lumii romane (iunie 389). Cu prilejul acestei vizite, care a tinut câteva luni, el emise mai multe legi. Zosimus pune aceastã vizitã a Romei dupã bãtãlia de la Frigidus, îm253 împãrtind Armenia: regiunea eufratesianã, la vest, rãmânând lui Theodosius, Persarmenia, la est, Sassanizilor. 254 Stein dã data de 28 august 388. 205 NICOLAE BANESCU potriva celui de-al doilea uzurpator, Eugenius. Dar Bury socoate cã e la mijloc o confuzie între suprimarea lui Maximus si suprimarea lui Eugenius, si cã vizita la Roma dupã al doilea rãzboi e un duplicat al celei de dupã întâiul rãzboi255. Când pãrãsi Italia (iulie 391), Theodosius trimise pe Valentinian al II-lea în Gallia, ca sã vegheze la Frontiera Rinului, unde francii ripuari nãvãliserã în timpul rãzboiului cu Maximus. El avu astfel în mâna sa întreg Occidentul, sub tutela efectivã a lui Theodosius. 3- Politica religioasã a lui Theodosius. De la moartea lui Constantin cel Mare pânã la suirea pe tron a lui Theodosius I, s-au scurs patru decenii, în care crestinismul, desi era religia împãratilor si a unei însemnate pãrti a supusilor lor, n-a fost totusi religia statului, în provinciile de vest pãgânismul era predominant, iar în cele din est partidul crestin era slãbit de secte rivale. Arienii si ortodocsii se aflau unii fatã de altii într-o rivalitate mai mare decât fatã de pãgânism256. în politica sa internã, Theodosius se sili mai cu seamã a dezlega definitiv chestiunea religioasã. Erezia arianã rupsese unitatea moralã a imperiului. Pãgânismul începuse si el, dupã reactia lui Iulian, a reînvia. Pentru a pune capãt acestor disensiuni religioase, Theodosius avu drept program sã facã a triumfa cre255 T. III al ed. iui Gibbon, Appendix9256 Finlay, op. cit., t. I, p. 134. 206 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN dinta ortodoxã si, pentru a realiza acest lucru, urmãri stãruitor persecutia cultelor dizidente, a arianismului si a pãgânismului. încã din 380, când, grav bolnav, se hotãrî a primi botezul, suveranul dãdu un edict solemn, prin care definea credinta sa si o impunea imperiului. Distinctia între „catolic" si „eretic" fu stabilitã acum definitiv prin lege. Sub termenul de „catolic" se întelegeau aderentii credintei niceene: reprezentantii tuturor celorlalte tendinte religioase furã declarati „eretici". Pãgânii (pa-ganî) furã

asezati într-o categorie specialã. Prin acest decret din 28 februarie 380, împãratul invita toate popoarele din imperiu sã adere strict la religia pe care Sf. Petru a propovãduit-o romanilor si a cãrei traditie s-a pãstrat si e acum profesatã de pontiful Damasus si de Petru al Alexandriei. „Potrivit disciplinei Apostolilor si doctrinei Evangheliei, trebuie sã credem în singura divinitate a Tatãlui, a Fiului si a Sfântului Duh, sub o maiestate egalã si o pioasã Trinitate". Aderentii acestei unice doctrine se vor chema „crestini catolici", si „fiindcã socotim - declara Theodosius - cã toti ceilalti sunt nebuni extravaganti, îi vestejim cu numele infam de «eretici». Ei n-au dreptul sã numeascã adunãrile lor cu numele venerabil de biserici". Theodosius îi ameninta apoi cu pedepsele ce le-ar socoti necesare257. Nicean convins, împãratul începu o adevãratã luptã împotriva ereticilor si pãgânilor. Pedepsele cu care îi lovi crescurã progresiv. Ereticii 257 Edictul e dat în traducere de Gibbon, op. cit., ed. Bury, t. III, pp. 148-149. '••••j^ »*-< ••'•• •»...•*«•':••» ;j^ii-r n A»L 207 suferirã restrictii grave în drepturile lor civile (în privinta testamentelor, mostenirilor s.a.). Dupã intrarea sa în Constantinopol (noiembrie 380), Theodosius puse în vedere patriarhului arian Demophilos sã aleagã între subscrierea Crezului nicean si retragerea sa din Scaun. Patriarhul preferã a se retrage, si împãratul conduse la catedralã pe Grigorie de Nazianz si-1 asezã în Scaunul arhiepiscopal. Dar Grigore nu putu rezista partidelor care luptaserã contra lui si fu silit asi pãrãsi curând Scaunul, din cauza canonului invocat, care oprea pe episcop sã treacã de pe un Scaun pe altul, si fu înlocuit de un laic, Nectarios. Dorind sã aducã pacea în Bisericã, Theodosius convocã, în mai 381, un Sinod la Constantinopole, prezidat de Nectarios. Completând opera Sinodului de la Niceea, el a formulat definitiv dogma credintei catolice. Singuri reprezentantii din Orient ai Bisericii participarã la acest Sinod, cunoscut sub numele de al doilea Sinod ecumenic. Actele sale nu se cunosc, si la început nu i s-a dat numele de „ecumenic"; în Sinodul de la Chalkedon (451) a primit o sanctiune oficialã. Chestiunea principalã dezbãtutã în acest al doilea Sinod, în domeniul credintei, a fost aceea a ereziei lui Macedonius, care, dupã dezvoltarea naturalã a arianismului, admitea creatia Sfântului Spirit. Sinodul, stabilind doctrina consubstantialitãtii Spiritului cu Tatãl si cu Fiul, condamnã erezia lui Macedonius si o serie de alte erezii în legãturã cu arianismul. El confirmã Simbolul de la Niceea în privinta Tatãlui si a Fiului, si îi adaugã un articol asupra Sfântului Spirit. Acest arti208 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN col stabilea dogma identitãtii si consubstantialitãtii Sfântului Spirit, a Tatãlui si a Fiului. în acest Sinod se stabili si rangul patriarhului dq Constantinopol în raport cu episcopul Romei. Al treilea canon al Sinodului declarã cã „Episcopul Constantinopolului e cel dintâi dupã episcopul Romei, cãci Constantinopol e Noua Romã". Decizia aceasta era îndreptatã împotriva tendintelor Patriarhului de Alexandria, care nãzuia a-si întinde autoritatea asupra întregului Orient, cum o avea Papa asupra Occidentului. Odatã cu aceastã luptã împotriva ereticilor, Theodosius luã mãsuri tot atât de hotãrâte fatã de pãgâni. Demougeot aratã cã, pânã cãtre 391, împãratul a tolerat oarecum pãgânismul, cum o probeazã pledoaria lui Libanios Pro templis, scrisã între 388 si 390, ca si indulgenta lui Theodosius fatã de celebrul retor, pe care 1-a numit prefect onorar258. De la victoria sa asupra lui Maximus, cresterea autoritãtii sale si influenta lui Ambrosius îl îndeamnã sã nu mai tolereze pãgânismul. în februarie 391, Theodosius interzise în Roma sacrificiile, în iunie 391, întinse aceastã interdictie asupra Egiptului259. Se oprea chiar vizitarea templelor pãgâne. La Antiochia au fost prohibite distracti258 Op. cit., p. 67. Dar înainte de 388 prefectul pretoriului Cynegius (care moare în acest an) primise ordin sã închidã templele (Zosimus IV, 37). [Existã si studii mai noi privind politica religioasã a lui Theodosius, precum: W. Ensslin, Die Religionspolitik des Kaisers

Theodosius d. Gr., Miinchen, 1953; N. King, The Emperor Theodosius and the Establishment of Christianity, Londra, 1961.] 259 E. Stein, op. cit., I, 323209 ile licentioase Maiuma, în cinstea zeitei Venus si a lui Bacchus, atât de populare, încât Arcadius le-a restabilit260. în urma acestor mãsuri, templele se închid; dar adesea ele furã nimicite si prãdate, cu toate bogãtiile si comorile lor artistice, de populatia fanaticã. Asa a fost ruinat faimosul templu al lui Serapis din Alexandria (vestitul Serapeum), centrul cultului pãgân din agitata metropolã a Egiptului. S-a crezut cã, odatã cu minunile de artã ce împodobeau celebrul sanctuar, a fost distrusã si vestita bibliotecã, nimicindu-se astfel atâtea opere ale geniului antic. Lucrul nu e însã sigur261. Ultimul edict, din noiembrie 392, interzicea definitiv sacrificiile, libatiunile, ofrandele de parfumuri, suspendarea coroanelor, prevestirile, tratând vechea religie de superstitie pãgânã (gentilicia superstitia)262. Un episod celebru al luptei deschise contra pãgânismului a fost suprimarea altarului Victoriei (Nike) din Senatul roman. Acesta îsi dãdu acum mari silinte pentru restaurarea lui. Senatorul Symmachus, personalitate considerabilã a epocii, bogat si elocvent, cel mai fervent apãrãtor al pãgânismului, a fost ambasadorul Senatului pe lângã împãrati. Dar elocventa lui s-a lovit de rezistenta arhiepiscopului de Milan, Ambrosius, a cãrui mare autoritate a impus suveranilor. Spre a întãri pozitia Bisericii, Theodosius lãrgi privilegiile clerului, cãutând în acelasi timp a face aceste 260 Demougeot, op. cit., p. 79261 V. observatiile lui Bury, ed. lui Gibbon, t. III, Appendix 10. 262 Cod. Theod., XVI, 10, 12, 21. 210 privilegii inofensive fatã de Stat. Astfel, împãratul obligã printr-un edict Biserica sã suporte sarcinile extraordinare de Stat {extraordinaria munerd). Mãrgini apoi, din cauza abuzurilor ce se fãceau, obiceiul de a se recurge la dreptul de azil al Bisericii, care-i proteja pe vinovati. S-a interzis debitorilor Statului a se sustrage de la datoriile lor refugiindu-se în biserici, si clericilor de a-i ascunde. Politica religioasã a lui Theodosius cel Mare a fost salutatã cu entuziasm de scriitorii bisericesti, în ce priveste sectele, ea n-a dat însã rezultatele asteptate. Ereziile continuã si dupã el; ele se vor înmulti chiar si vor agita mereu spiritele, tulburând unitatea religioasã a imperiului. Dar unde actiunea lui Theodosius avu o victorie completã, a fost în lupta pe care a dus-o împotriva pãgânismului. De aceea ruina religiei pãgâne e descrisã de sofisti ca un cataclism, care acoperi pãmântul de întuneric si restabili vechea domnie a haosului. 4. Conflictele împãratului cu Ambrosius. Energia cu care Theodosius îsi impunea vointa, când era în joc respectul ordinii publice, îl fãcu sã impunã uneori mãsuri excesive, care 1-au pus în conflict cu arhiepiscopul de Milan, Ambrosius, unul din reprezentantii cei mai eminenti ai Bisericii din Occident. Ambrosius se trãgea dintr-o familie nobilã: tatãl sãu ocupase postul însemnat de prefect al pretoriului în Gallia. Fiul primise o educatie aleasã si ajunsese, trecând prin treptele obisnuite, pânã la rangul de consular al Liguriei. La 34 de ani fu ales, fãrã voia sa, 211 episcop, si încã nu primise botezul, în zãdar încercã sã refuze aceastã functie spiritualã, pentru

care nu se simtea chemat: aclamatiile entuziaste ale populatiei îl silirã s-o primeascã. De cincisprezece ani Ambrosius exercita la Milan puterile unui adevãrat suveran al Bisericii, cãlãuzind constiinta împãratilor. Respectat de Gratian, temut de Iustina, protectoarea arianismului, marele prelat se bucura de toatã încrederea împãratului Theodosius. Conflictul între dânsii se produse întâia oarã din cauza incidentului iscat între crestini si evrei la Callinicum; a doua oarã, cu ocazia, mãcelului din Thessalonic. La Callinicum, micã cetate pe Eufrat, evreii, numerosi, aveau o sinagogã. Ei nu trãiau în general bine cu crestinii. La îndemnul episcopului, cãlugãrii arserã sinagoga, la l august 388. Cultul ebraic nu era interzis, si magistratul provinciei îl obligã pe episcop sã reclãdeascã sinagoga sau sã plãteascã pagubele. Theodosius aprobã sentinta, ceea ce îl fãcu pe Ambrosius sã-i scrie, protestând. El declarã apoi de la amvonul bisericii cã nu va mai oferi sfânta jertfã la altar pânã ce nu va obtine declaratia suveranului asigurând impunitatea episcopului si a cãlugãrilor de la Callinicum. Fatã de aceastã hotãrâtã atitudine, Theodosius, care tinea la prelat, a revocat sentinta. O faptã mai gravã se petrecu doi ani mai târziu Ia Thessalonic, provocând un nou conflict între împãrat si arhiepiscop. Orasul Thessalonic era apãrat de o garnizoanã gotã, comandatã de Botheric. Populatia nu-i putea suferi pe goti, fiind gata a se încaierã cu dânsii, în a212 nul 390, Botheric a arestat un vizitiu de la Hippodrom, favorit al publicului. Multimea ceru cu zgomot eliberarea lui si, nefiind satisfãcutã, se rãsculã. Garnizoana, slabã, nu putu împiedica uciderea lui Botheric si a câtorva ofiteri, trupurile lor mutilate au fost târâte pe ulite. Primind vestea celor întâmplate, Theodosius, în mânia sa, hotãrî sã rãzbune moartea locotenentului sãu prin uciderea locuitorilor vinovati. Ordinele furã expediate, si, când încercã apoi a le opri, era prea târziu. Populatia orasului a fost chematã la cursele de Hippodrom, si când acesta se umplu, gotii, ascunsi împrejurul sãu, nãvãlirã înãuntru, mãcelãrind populatia. Câteva mii de oameni pierirã în acest mãcel. Informat despre asasinatul în masã, Ambrosius expuse împãratului, într-o scrisoare privatã, enormitatea crimei, ce nu se putea sterge decât prin lacrimile pocãintei. Când apoi suveranul veni în catedrala din Milan, sã-si facã rugãciunile, episcopul îl opri în prag, spunându-i cã pocãinta privatã nu era de ajuns spre a ispãsi o gresealã politicã si a potoli justitia lui Dumnezeu, împãratul se retrase si numai dupã opt luni de pocãintã fu admis iarãsi în comunitatea Bisericii. Aceste fapte ne aratã autoritatea moralã la care se ridicase Biserica, prin slujitorii sãi exceptionali, într-o vreme în care aceastã autoritate moralã aproape dispãruse din lumea civilã263. 263 [Pentru autoritatea lui Ambrosius de Milano, la lucrãrile ceva mai vechi ale lui J.R. Palanque (Saint Ambroise et l'Empire ro-main, Paris, 1933) si F.H. Dudden (The Life and Times of St. Ambrose, 2 voi. Oxford, 1935), se adaugã A. Paredi, Sânt' Ambrogio, Milano, 1985; D. Williams, Ambrose of Milan and the 5. Arbogast si uzurparea din Occident. \ * Interventia lui Theodosius. Moartea sa. La un an dupã întoarcerea lui Theodosius în Orient, se produse o nouã uzurpare în Occident. Francul Arbogast fusese însãrcinat de Theodosius, cu titlul de magister militum, sã apere Occidentul. El trecuse Rinul si-i adusese la ascultare pe franci, care nãvãliserã în Gallia pe timpul revoltei lui Maximus. Arbogast se dovedise un brav soldat, devotat intereselor Statului, a cãrui credintã fusese probatã sub doi împãrati. Tânãrul Valentinian al II-lea n-a stiut sã si-1 apropie. Curtea sa de intriganti nu-1 putea suferi pe general; usor influentabil, Valentinian fu îndemnat sã scape de tutela lui supãrãtoare, într-o zi, când Arbogast veni în Consistoriu, împãratul îi întinse un rescript prin care îl destituia. în fata acestui act îndrãznet, barbarul se înfurie, aruncã la pãmânt rescrip-tul, strigând cã, numit de Theodosius, nu putea fi revocat decât de el. Tânãrul împãrat, mânios, îl amenintã cu sabia. Dupã câteva zile, Valentinian al II-lea fu gãsit spânzurat de un

copac, asasinat, desigur, de cel amenintat (15 mai 392)264. Arbogast sovãi a lua imperiul pentru el, gãsind mai prudent a domni sub numele unui roman, si ridicã pe tron pe un functionar al Curtii, roman de origine, fost retor, Eugenius. end of the Arian-Nicene conflicts, Oxford, 1995; C. Pasini, Ambrogio di Milano, Azione e pensiero di un vescovo, Milano, 1996; alte studii si titluri în EPLBIP, voi. II, Athena, 1997, p. 83]. 264 L. Homo, L'empire romain, p. 127 si urm Arbogast era pãgân, si uzurparea aceasta produse o trecãtoare reactie a pãgânismului, care avu rãsunet în armatã, compusã din barbari, si la Roma, orasul vechilor amintiri, unde totul vorbea despre zei. Eugenius încercã a fi recunoscut de Theodosius, dar nu reusi. Anul 393 a fost întrebuintat de ambele pãrti în pregãtiri de rãzboi. Eugenius strânse o armatã de alamani si franci; Theodosius avea cu el, afarã de gotii sãi, pe alani, pe huni si iberii din Caucaz. între ofiterii sãi principali se gãseau câtiva dintre barbarii care aveau sã joace un rol însemnat în evenimentele domniilor urmãtoare: Gainas, Alaric, Stilicho. în 394, Theodosius luã ofensiva, pornind pe valea Dunãrii. Arbogast se feri de Pannonia, fatalã altor uzurpatori, si-1 asteptã pe adversar pe linia Alpilor lulieni. împãratul izbuti sã forteze trecerea si întâlni armata inamicã nu departe de Aquileia. în ziua de 5 septembrie 394 avu loc bãtãlia, la Râul Rece (Frigidus amnis), afluent al fluviului Sontius (Isonzo), în valea Wipbach265. Bãtãlia a fost crâncenã si a tinut douã zile. în prima zi, Theodosius fusese aproape biruit; zece mii de goti cãzurã în încãierare, si situatia pãru atât de compromisã, încât generalii îl sfãtuirã pe împãrat la retragere, pentru a-si reface armata. Dar Theodosius refuzã a se recunoaste învins. Noaptea, Arbitrio, trimis de Arbogast, ocupã înãltimile din spatele armatei împãratului, ceea ce agrava situatia acestei armate. Arbitrio însã trecu, nu se stie cum, de partea lui 265 prjn aceastã vale trece drumul militar care duce de la Aquileia la Emona (Laybach). V. Demougeot, op. cit., p. 108, nota 71. . Theodosius, si când a doua zi reîncepu lupta, un vânt glacial se abãtu pe valea strâmtã a râului, izbind în fatã trupele uzurpatorului si înlesnind astfel victoria imperialilor. Pentru scriitorii eclesiastici, ea a fost determinatã de o minune266. Eugenius cãzu prizonier si ceru iertare împãratului, dar soldatii, neînduplecati, îl decapitarã. Arbogast scãpã din luptã, rãtãci câteva zile prin munti si, în disperare de cauzã, se sinucise267. Cu aceastã victorie, Theodosius reuni în mâinile sale imperiul, dar numai pentru cinci luni. Curând dupã înlãturarea ultimei uzurpãri, împãratul se îmbolnãvi de hidropizie, îl aduse pe fiul sãu cel mic Hono-rius la Milan si depuse în mâinile sale sceptrul Occidentului, în Orient, el îl orânduise împãrat pe Arcadius, fiul sãu mai mare. La 17 ianuarie 395, Theodosius cel Mare îsi dãdu sfârsitul. Odatã cu disparitia sa, imperiul se gãsi desfãcut pentru totdeauna în douã pãrti: cea de Rãsãrit (pars Orientis) si cea de Apus (pars Occidentis). Corpul marelui Theodosius fu îmbãlsãmat si transportat la Constantinopol, unde fu înmormântat la Sfintii Apostoli. 266 Demougeot, op. cit., pp. 107-108. 267 loan de Antiochia, HG, ed. C. Mtiller, voi. IV, [Paris, 18851, fragm. 187. B. URMAsII LUI THEODOSIUSI l. împãratul Arcadius (l 7 ianuarie 395 - l mai 408) a. Stilicho si Rufinus. Revolta vizigotilor. Ala-ric. Theodosius I e cea din urmã mare figurã

History of the Later Roman Empire. tot atât de incapabili si. cu Galla Placidia. dacã nu pentru sine. Theodosius voise sã asigure copiilor sãi prea tineri un protector. cit. Dar eunucul Eutropius îi încurcã planurile. îndatorati a lupta pentru imperiu când nevoia o va cere.S. în existenta sefului Statului se constatã acum o schimbare profundã. Lot. în fruntea ostilor. Arcadius era de 17-18 ani la moartea tatãlui sãu. Primul sãu act de administratie aratã tuturor vigoarea si spiritul sãu vrednic de a comanda. Slab la minte. p.. viata împãratului e o alergare continuã. Pe patul de moarte. se pot adãuga aici studii ca Al. . op. el îi recomandã deci grijii lui Stilicho. si cel mai firesc protector era unul legat de dânsii prin legãturi de familie. . dupã expresia unui eminent medievist francez. vandal de origine. 247-280 si A. ADSV. Cameron. sefi de oaste barbari. principala cauzã a revoltei lor. suspectat a urmãri aceleasi planuri. cãci. un aquitan inteligent si activ. ambitios si rapace. Viata împãratului e concentratã în palat. . ea provoacã adesea prãbusiri de situatii si dramatice suprimãri de vieti269. determinându-1 pe Arcadius a o lua pe Eudoxia. Izvoarele timpului ni-1 descriu ca pe un monstru 269 F. Paris 1927. cã Stilicho ar fi fost numit regent al pãrtii de vest încã de pe timpul minoritãtii acestuia270. ca membru al familiei. Ganshof. Pfister et Fr. de la un capãt la celãlalt al imperiului.istoricã romanã. poate. . 1942). Toatã aceastã lume se urãste si se de268 Histoire du Moyen Âge.] : . o fatã de mare frumusete. se pare. si la Demougeot. „Harvard Studies in Classical Philology". inspecta garnizoanele si se întoarse la Milan. Acesta a fost ales 271 Portretele lor la Buiy. el e jucãria celor ce stau în jurul sãu. si în Rãsãrit si în Apus. „ascunsi" la Constantinopol si Ravenna. 73 (1969). 199 si urm.Stilicone. [Pe lângã lucrarea lui S. Succesorii luiTheodosius I se închid într-o viatã sedentarã. op. Stilicho era iubit de soldati. Stilicho putea pretinde. ambitios si avar.. Borba mez du politic eskoj oppoziciej i pravitel'stvom Vizantii v 395-399gg. pp. femei. existenta de fantomã a suveranilor din Extremul Orient. cit. ducând o viatã de plãceri si urmãrind a strânge o imensã avere. De aceea. 1923. 6974. fãrã principii. El trecu în toiul iernii Alpii. sã exercite influenta sa asupra lui Arcadius. episcopi. un brav ofiter. ceea ce însã este sigur e cã pornirea lor împotriva imperiului a fost stimulatã de Alaric.] . Conflictul dintre dânsii izbucneste cu prilejul revoltei vizigotilor.. London. ei îl însotirã pe împãrat în campania contra lui Eugenius si suferiserã în acea campanie pierderi grele.. p. I. fiica puternicului general Bauto. fãrã initiativã. Bury. Sverdlovsk (astãzi Ekaterinburg). . afirmã Bury. 217 nuntã. I. Asezati de Theodosius I în Moesia de Jos. duc. Chr. p. Ferdinand Lot a putut socoti cã odatã cu moartea lui Theodosius I începe istoria Evului Mediu268. 107. Lot.. între Dunãre si Balcani.. Ambitia lui Rufinus îl aduse în conflict cu Stilicho. el avea la îndemânã cele mai multe forte ale imperiului. nutrind gândul de a ajunge la tron ca asociat al lui Arcadius si a-1 cãsãtori pe împãrat cu fiica sa. pp. 106 si urm.. Urmasii sãi au fost. îndatã dupã moartea lui. cum presupune Bury. 1928. par F. ridicat pentru meritele sale la rangul de magister utriusque militiae. Flavius Rufinus. 270 J.. cit. pp. Un astfel de om era prefectul pretoriului din Orient. Aceasta a fost. La fin du monde antique et le debut du Moyen Âge. 13 (1976). Paris. demnitari servili. Mazzarino (. trãiesc retrasi. Theodosius îl socotise vrednic de o aliantã cu familia sa si-i dãduse de sotie pe nepoata si fiica sa adoptivã Serena. eunuci. în ce-1 priveste pe Honorius. Roma. 233 si urm. Kozlov. Pânã la aceastã datã. întors din misiunea pe care o avusese la persi pentru încheierea pãcii (387). Ei nu mai apar în fruntea armatelor. O luptã era iminentã între aceste douã personalitãti271. Mama sa era o romanã. Theodosius the Great and the Regency of Stilico. decãderea imperiului se accentueazã repede. [Chestiunea a fost reluatã apoi de Emilienne Demougeot. op. p. pe care dorea sã-1 cãsãtoreascã cu sora vitregã a împãratului. puse ordine la frontiera Rinului. 99-105. cel putin pentru fiul sãu Eucherius. t. era menit a fi stãpânit de oamenii energici ai Curtii sale.

desi stãpân pe situatie. si sã înceteze orice actiune. si în douã scrisori descrie ororile sãvârsite de huni. Gainas. Gainas ajunse. si miscarea pe care a condus-o a fost o adevãratã miscare nationalã2^2. în acest an. Arcadius îl alese pe eunucul Eutropius. Cauza principalã pentru care Stilicho reclama acest teritoriu era faptul cã Peninsula Balcanicã dãdea pe atunci cei mai buni luptãtori273. Gotii pustiirã Thracia si Macedonia. întorcân-du-se înapoi pe unde venise. Ordinul acesta sosi tocmai când Stilicho se pregãtea sã-i atace pe vizigoti în valea Peneiului. „Byzantion" 20 (1950).219 seful întregii armate a vizigotilor. aruncându-i dincolo de Caucaz277'. 109-110. cãci chestiunea Illyricului oriental îl interesa de aproape. si se retrase cu armata sa la Salona. Asasinarea lui a fost desigur instigatã de Stilicho. dar el se supuse ordinului. 220 trupele Orientului. zugrãvit în culori tot atât de negre ca si Rufinus. prefectura Illyricum. iar în acel an Gratian o cedase lui Theodosius. si acesta va fi acum principalul ministru al imperiului în Orient. p. cursuspubli-cus. . op. înainte de 379. iar rezultatul negocierilor a fost cã Alaric s-a retras din vecinãtatea orasului si s-a îndreptat spre vest. si cea mai probabilã explicatie a ezitãrii lui Stilicho. Dar în Thessalia el se gãsi deodatã în fata lui Stilicho. sub ochii împãratului (27 noiembrie 395). Molatecul Arcadius trecu sub influenta eunucului Eutropius. cãtre vest. împãratul si Curtea iesirã sã salute trupele în Campus Martius. Ea fu primitã cu demonstratii de bucurie de populatia tiranizatã de atotputernicul ministru. El privea cu gelozie si suspiciune pe prefectul Orientului. Fortele sale erau superioare gotilor si victoria asiguratã. care luptaserã în Occident împotriva lui Eugenius. Temându-se de o victorie ce ar fi câstigat rivalul sãu asupra lui Alaric. în locul sãu. Rufinus smulse lui Arcadius ordinul ca acela sã expedieze îndatã la Constantinopol 272 Bury. fiindcã domeniile acestuia. la Constantinopol. Ieronim era în Palestina. situate în preajma capitalei. a fost cã Serena si fiul sãu se aflau atunci la Constantinopole. 109-111. spionii sãi erau pretutindeni. care cuprindea Grecia si tãrile centrale din Balcani. care alergase în calea barbarului. Idem. S-a cãutat a se explica aceastã atitudine. Sf. Stilicho pretindea cã vointa lui Theodosius fusese ca fiii sãi sã se întoarcã la vechea situatie si ca autoritatea lui Honorius sã se întindã pânã la hotarele Thraciei. la un semn al lui Gainas. El trateazã cu el. la Hebdomon. Tot atât de avid. pe Sava. Eutropius conduse o expe221 ditie împotriva lor în 398. Bury socoteste cã eunucului i se datoreazã. si supravegherea fabricilor de arme si a le trece asupra marelui demnitar magister officiorum275. un barbar îl strãpunse cu sabia pe Rufinus. cel mai puternic în administratie dupã împãrat. Stilicho trimise deci trupele Orientului cu un ofiter devotat. poate. 273 Ibidem. cit. nu numai pãrtile europene ale stãpânirii lui Arcadius au fost devastate de barbari: hoardele hunilor transcaucazieni nãvãlirã prin portile Caspicei si pustiirã tinuturile înalte ale Armeniei si câmpiile Mesopotamiei. Dupã obicei. de a lua din atributiile prefectului pretoriului administratia generalã a postelor. ajungând pânã în Siria.. Note sur la politique orientale de Stilicon. Alaric se pare cã a voit sã-si atragã prietenia lui Rufinus. lãsându-1 pe Alaric sã-si ducã înainte opera de pustiire cu vizigotii sãi. au fost crutate de barbar. Cf. pp. marele sambelan. întrebuinta toate mijloacele de jefuire. si cobora spre sud pe Drina pânã la Adriatica. pp. lângã lacul Scutari. inovatia introdusã de Arcadius. Pe când le treceau în revistã. 27 si urm. înaintând cãtre zidurile Constantinopolului. pe Via Egnatia. Linia despãrtitoare între Est si Vest mergea de la Singidunum (Belgrad). fãcuse parte din jumãtatea de Apus a imperiului.

apoi Stilicho. dar aceastã chemare nu veni. Madison (Wisconsin). pregãtin-du-si o victorie care nu putea întârzia.] 223 politice pe care nu le cunoastem278. 278 Op. p. pentru scopurile sale. ca si Rufinus. 275 Ibidem. care profita de lipsa armatei de Occident. 2) Arcadius si ministrii sãi. Curtea lui Arcadius încurajeazã apoi. Pentru aceasta. hostis publicus. gelosi de interventia lui Stilicho. Atitudinea lui Stilicho se poate explica. 1949. si ar fi fãcut-o cu bucurie. III. 276 Demougeot. p. Alaric luã Argos si strãbãtu Peloponesul pânã la Sparta. cum o restabilise în 274 Idem. din motive 277 Nota 12 la ed. Dupã ce cuprinse Corintul. Gildo.. au tratat cu Alaric si i-au asigurat retragerea (sugestia lui Claudian). în aceastã împrejurare. hotãrî a pune capãt revoltei din Africa. Romans and Barbarians: The Decline ofthe Western Empire. cit. si Eutropius îl convinse pe împãrat si Senatul sã-1 declare pe Stilicho dusman public. [E. Dar. Atena fu crutatã. în primãvara anului 397. dupã tactica sa. sugereazã acelasi autor. Alaric nãvãli în Grecia.fiindcã îndatã dupã aceea devasteazã Epirul. Oricum. History. Toate aceste trei pãreri contin. 3) Stilicho se presupune a fi încheiat o întelegere secretã cu Alaric.. Bury înregistreazã cele trei pãreri exprimate cu privire la scãparea lui Alaric: 1. în Elis.. de interventia Occidentului. pp. panegiristul lui Stilicho279. N. devasta Beotia. 1982. Cãderea lui Eutropius si Gainas. noaptea temut e de soti".. nu se stie cum. 115. si se întelege cu Eutropius. pp. operei lui Gibbon.A. Stilicho porni totusi sã elibereze Grecia. jignind maiestatea imperiului si terorizând de 12 ani provincia cu tirania sa: „Ziua e spaima bogatilor. b. sfârsi prin a închide pe Alaric într-un cerc de întãrituri pe platoul Pholoe. Capitularea lui Alaric era sigurã. dupã învãtatul englez.zice el . 114 si 126. Eutropius se temea.I. lãsând pe Arcadius favoritilor sãi nedemni si ocupându-se de consolidarea Occidentului. incapabil de a împiedica debarcarea. voi. Pericolul german în Est. 222 Occident. si Curtea lui Arcadius nu luã nici o mãsurã spre a-si proteja supusii. retrãgându-se în Epir. p. 62-74. gotii n-au întâmpinat un singur om înarmat pentru a li se opune. Alaric primeste de la Arcadius titlul râvnit de magistermilitum per Illyricum ($98-399). Golubcova. . care cade în mâinile sale fãrã rezistentã276. unde Alaric se refugiase. barbarul se putu strecura întro bunã zi.adaugã Demougeot . îl caracterizeazã Claudian. Marele templu al Demetrei si Persephonei din Eleusis furã prãdate. cit. Istmul de Corint era ultima barierã si ea fu trecutã. trecu în Attica si ocupã Pireul.nu poate fi îndoialã cã a fost desfacerea Illyricului de Rãsãrit din stãpânirea lui Arcadius277. în tot acest mars triumfal. câte o parte de adevãr. ar fi restabilit ordinea în Orient. Megara cãzu la prima somatie. îndreptându-se spre Arcadia. Claudian spune cã el primi ordin de la Honorius.. unde Maurul Gildo stãpânea insolent. Demougeot afirmã cã e aproape sigur cã Stilicho lãsã de bunã voie pe Alaric sã plece. revolta comitelui Africii. 172. Italija v nacale Vveka i vtorzenie Alariha vRim. prin politica de loialism dinastic a generalului „respectuos de autoritatea imperialã în Orient ca si în Occident". Appendix. un lucru e în afarã de îndoialã: ostilitatea Curtii din Constantinopole fatã de Stilicho. la hotarele Occidentului.La începutul anului 396. 4. Revolta maurului Gildo. El se retrase din Illyricum. Stilicho astepta sã fie chemat pentru a-i izgoni din Grecia pe nãvãlitori. plãtind o grea rãscumpãrare. Thompson. se îmbarcã în Italia si debarcã la Corint fãrã nici o piedicã. Scopul lui Stilicho în expeditiile sale illyrice . cum vom vedea. Neglijenta lui Stilicho (dupã Zosimus). Stilicho era prea prudent pentru a provoca un conflict între cele douã Curti. Câteva ciocniri avurã loc în aceastã regiune muntoasã. manevrând cu prudentã. si el nu trecuse în serviciul lui Stilicho . 166 si urm. care era ocupatã în Grecia. Un an întreg petrecu Alaric în Pelopones. „Vestnik Drevnej Istorii". op.

pieri si el în curând. Succesul sãu repede a displãcut. Diesner. T. pp. Se pare cã unii din aliatii lui Gildo au fost corupti de Mascezel. cu titlul exceptional de magister militum. zece mii de oameni furã îmbarcati pentru a trece în Africa. 224 Cu 18 ani mai înainte (379). Maurul Firmus încercase a-si crea un regat în Africa. fiindcã Africa era grânarul sãu. fratele si dusmanul lui Firmus. El refuzã a trimite trupe lui Theodosius în expedita acestuia contra lui Eugenius. Mascezel. Pentru a mãguli Senatul. si. pp. Gildo a fost numit. Der Aufstand des Afrikaners Gildo und seine Nachwirkungen. „Altertum". Intrã deci în tratative cu Constantinopolul. pregãtiri pentru suprimarea lui Gildo. „Klio". foarte numeroasã. în acelasi timp. în armata lui. Gildo fugi pânã la Tabraca. ca rãsplatã.Divitibusque dies et nox metuenda mãritis. cu Honorius. în primãvarã (398). comite al Africii. fiica lui Gildo. cu nepotul împãrãtesei Aelia Flaccilla. cãutând sã evite un conflict între cei doi împãrati. Stilicho nu putea pãrãsi Italia si dãdu comanda lui Mascezel. el se gândi sã dea rebeliunii sale forma unei treceri a Africii de sub autoritatea lui Honorius sub aceea a lui Arcadius. dar încercarea fusese înãbusitã de armele lui Theodosius. poate. 40 (1962). O tranferare a diecezei Africii sub Arcadius pãrea un rãspuns la propunerea de a se transfera prefectura de Illyricum sub autoritatea lui Honorius280. 121. [HJ. 18 (1972). Gildo nu permise corãbiilor cu grâu sã plece la Tibru. ori a pierit printr-un simplu accident. Stilicho îsi întãrea pozitia prin cãsãtoria fiicei sale. unde. ci condamnat la moarte dupã o înfãtisare în proces281. cãci Stilicho. în primãvara anului 398. Kotula. 178-186. în orice împãrtire a imperiului. o rebeliune în Africa era mai serioasã decât oriunde.cit. îi ceru sã-1 declare solemn pe Maur inamic public. aproape de drumul militar ce ducea pe coastã la portul Tabraca. întors în Italia biruitor. Eutropius reclamând Africa pentru Orient. Pentru Roma. pp. Energia lui Stilicho luã mãsuri repezi pentru a asigura aprovizionarea Romei. Gildos Herrschaft und die Niederlage bei Theueste (Tebessa). îmbarcându-1 pe Ron Bury. History. întors la Constantinopol. lui 281 Demougeot. având un ajutor pretios de la Gildo. iar dupã moartea împãratului se pregãti a deveni independent. si Mascezel era dornic acum de rãzboi mare. sau produs mari dezertãri. Occidentul refuzã a-1 recunoaste.. în anul 399. încercând sã scape pe o corabie. marele sambelan Eutropius era numit consul si aceasta stârnea indignarea nobilimii senatoriale. n-a voit sã vadã în Gildo decât un rebel. el întretinea probabil relatii . pãstrând o suspectã neutralitate. Vânturile 1-au aruncat însã la tãrm si a fost capturat.. fusese ridicat la rangul de magister militum. p. op. începu. unde propunerile sale sunt bine primite. pe râusorul Ardelio. 167-176. Italia fu scandalizatã la primirea acestei stiri: un eunuc consul nu se mai auzise. un frate al lui Gildo. prevenind la timp calamitatea ce ar fi lovit populatia capitalei. 185-186. cele cinci provincii ale Africii erau inevitabil atribuite Occidentului. Gainas. ceea ce însemna o declaratie de rãzboi. Mãria. iar Gildo primise tinutul în numele lui Honorius. Vãzând acum relatiile încordate dintre cele douã Curti. Gildo se rãzbunase omorându-i fiii. pentru a-1 apropia mai mult. 225 si transportându-1 în apele Tibrului si aduse si din Spania.] 226 Stilicho. Pozitia sambelanului se clãtina acum serios. cum au pretins dusmanii acestuia. Stilicho era dusmanul sãu si el îsi afla un aliat în persoana Eudoxiei. întorcându-se la un vechi uz. Rebelul fu învins aproape fãrã vãrsare de sânge în provincia Byzacene. El aduse grâul adunat în Gallii. El nu fu executat îndatã.. în vara anului 397. împãratul unise în cãsãtorie pe Salvina. Dar credinta Maurului n-a tinut mult timp.. ostilã vechiului ei protector. care fugise nu se stie de ce si ceruse azil împãratului. în tot timpul iernii o flotã se adunã la Pisa.

p. atentie. . în muntii dintre Pisidia si Pamphylia s-au dat lupte. Goten in Konstantinopel. Tribigild însã nu veni. cerea apoi sã i se predea ca ostateci trei antibarbari notorii: Aurelian. Tribigild. Comandantul 227 lor. comunicã la Constantinopol cã nu se putea face pace cu Tribigild cât timp e la putere Eutropius282. 249-253. . cu titlul de coloni. 1985. schimbã negocierile sale cu Tribigild în rebeliune si înainteazã împreunã cu el. Aurelian si prietenii sãi... si Arcadius îl dizgratie. 129-132. sã-si pãstreze postul de magister militum inprasenti si sã se numeascã Caesarius. purta urã sambelanului si-i atâtã pe os-trogoti la revoltã. cit. Gainas 1a ajutat pe Tribigild. care scapã. crezând cã are a face cu dezordinile câtorva bande de coloni germani. instigati probabil de Gainas. Câteva luni mai în urmã. Paderborn. Bury. episodul acestei tiranii germane îsi aflã sfârsitul în iulie 400285. se stie. geloasã de marea ascendentã a sambelanului asupra sotului sãu. 223. pp. fãcându-1 rãspunzãtor de victoria gotilor. prãdând la tãrmul Propontidei. si e probabil cã a publicat acest 284 Ibidem. favoritul împãrãtesei. Un document interesant pentru spiritul ce stãpânea acum în cercurile înalte si mijlocii ale imperiului e discursul lui Synesios Uepi ficcaiÂeiat {Despre suveranitate). Kozlov. Caesarius fu instalat prefect al pretoriului. 285 Bury. Dusmanii eunucului profitarã de acest moment critic pentru a-1 ataca. p. dar Eutropius nu le-a dat mare . o parte din acesti barbari.D. care-si da aerul cã e loial. Gainas. seful acestui partid antibarbar era Aurelian. Eutropius se refugie la Sfânta Sofia. de unde voirã sã-1 smulgã.. Amenintat de soldati. de fapt. op. op. creatura sa. Osnovnye certy politiceskoj oppoziciipravitel'stvu Vizantii v 399-400 gg. Miscãrile au început în primãvara anului 399. Chrysostom interveni pentru viata ostatecilor. Eudoxia. care scãparã numai cu exilul. 132-133.. acuzat cã aspirase la imperiu. si Eutropius. si urm. Partidul roman antibarbar.. Eunucul.. simtindu-se amenintat de 282 Ibidem. si ei dãdeau un escadron de cavalerie armatei romane. degradat din rangul de patriciu. instalase în Phrygia. si aceasta a însemnat biruinta partidului antigerman. dar gotul pune conditii: nu primea negocierile decât cu împãratul în persoanã si într-un loc afarã din capitalã. 126 si urm. Aurelian fu numit în locul sãu. pp. care. cit. si numai Chrysostom îi scãpã viata. Eutychian.cu Stilicho si tintea rãsturnarea eunucului. Bury. Revolta ostrogotilor din Phrygia. Gainas îsi fãcu intrarea solemnã în capitalã. înaltul prelat african venise în 399 la Constantinopol spre a cere pentru Kyrene o usurare de impozite împãratului. întâlnirea avu loc la Chalkedon si Arcadius primi toate conditiile. op. Saturninus si loan. pp. sã i se acorde intrarea în Constantinopol cu toti soldatii sãi. printr-o emotionantã cuvântare. Era totodatã si o loviturã adusã lui Gainas. fu exilat în insula Cipru. creat de împrejurãrile critice ale stersei domnii a lui Arcadius. fãcu presiuni. organizã apãrarea. era si el potrivnic lui Eutropius. cu armata. Cãderea lui Eutropius (august 399) atrase si pe a prefectului pretoriului. 230-231.. Tribigild se îndreptã spre Con-stantinopol pentru a-1 intimida pe împãrat. Albert. stãpân pe guvernul de Rãsãrit vreo sase luni. dupã campaniile sale împotriva ostrogotilor (gruthungi). A. Senatori si demnitari legati de traditiile romane erau indignati de înãltarea unui eunuc la consulat si alarmati de a vedea importante comenzi militare tinute de germani. fost prefect al orasului. pp. fratele lui Aurelian. cãci provincia era fãrã apãrare. în 386. Leon îsi pierde viata într-o luptã. în functia de prefect al pretoriului284. Aceasta se întinse usor. Gainas fu. ca si sporirii puterii germane în imperiu. a fost prilejul care a dus la cãderea lui Eutropius si a provocat în acelasi timp lupta împotriva influentei germane în Orient. confiscându-i-se averea. 283 Demougeot. Panica din Constan-tinopol îl îndeamnã pe Arcadius a negocia. ADSV. care capitulaserã. sprijinitorul sãu principal. vãzând pericolul. Theodosius I.[G. fu adus în fata unui tribunal prezidat de Aurelian si condamnat la moarte. El trimise contra rebelilor pe gotul Gainas si pe generalul roman Leon. El fu decapitat la Chalkedon283. cit.

dacã nu le convine. pp. în F. Când gotii aflarã de plecarea sefului lor. spijinit de seful mercenarilor „sciti"286. crede cã aceste cuvinte îndrãznete n-au putut fi pronuntate niciodatã. adunau.16 (1979). apoi pe pecenegi. 109-104). 239 si urm. El rãmase însã credincios partidei antigermane si asteptã cãderea lui Gainas si întoarcerea lui Aurelian pentru a face sã aparã. cumani. cu o micã escortã. care poate fi privit ca manifestul antigerman al partidului lui Aurelian. revendicãri pe care generatia dinainte de el nu le cunostea. dar redactatã mult mai înainte. La Synesios apar însã noutãti. Dujcev. tãtari (cf. la Hebdomon. Slavjaniskiti. pp. nestiind ce planuri aveau. mai târziu pe slavi. populatia romanã îl detesta. noaptea. II. Sub trãsãturile lui Osiris. Mai întâi. Berlin. cit. E. familiare tuturor pane-giristilor imperiali de la Traian încoace. Aux origines du christianisme da-co-scythique. Demougeot. potrivit suveranului ideal. voi. Dupã aceea. trebui sã se mãrgineascã a publica discursul. care izbutise a uzurpa provizoriu puterea. pp. locuri comune scolare. Uepi npovoiaq 77 Aiyvntwq. Programul acestui regim ideal era stabilit în liniile sale mari. însãrcinati a-1 ajuta sã guverneze. în învãlmãsealã.. regele Egiptului. satisfacerea cererii sale pentru Kyrene. suveranul trebuind sã ia sfat de la senatori. data alungãrii gotilor din Constantinopol. Synesios. grija fatã de starea supusilor. 146-165. încurajarea agriculturii. reducerea sâcâielilor administrative. „Slavia". Byzantinoturcica. 279-283. IV. ed. învingãtor al fratelui sãu Caesarius. 29 (1960). pp. 1962. Autorul îl sfãtuie pe suveran sã curete armata de goti. afarã din oras. o poveste alegoricã. dupã ce a obtinut. .. infiltrati în armatã si magistraturi.' discurs-program. Altheim. pp. el îl glorifica pe Aurelian. sã-si facã rugãciunile într-o bisericã clãditã de Theodosius. preceptorul ales de Theodosius pentru educatia lui Arcadius287. voi. grija fatã de ordinea publicã prin libertatea de constiintã si toleranta religioasã. Povestirea egipteanã. precum si Idem. 286 Op. Gy Moravcsik.) o interesantã paralelã între ideile conducãtoare ale lui Themistius si cele ale lui Synesios. în sfârsit. Berlin. a Il-a. Gotii îsi fãceau rugãciunile ca arieni. sã recruteze armatã nationalã (romanii n-ar putea sã se apere ei însisi. S-a întâmplat cã o cersetoare se afla la una . Byzance et la românite scythique. 231 capitalã si dãdurã nastere la dezordini. Tirania lui Gainas n-a putut tine mult. furã cuprinsi de panicã si pornirã.] 230 Ideile conducãtoare ale manifestului. I. numele de „sciti" este aplicat tuturor popoarelor migratoare care au trecut prin spatiul nord-pontic pânã la Dunãre (întreprinzând adeseori incursiuni si la sud de marele fluviu. II. ca si crestinismul romanic din stânga Dunãrii de Jos si din Skythia Minor = Dobrogea (cf. Ideile politice generale ale partidului reprezentat de Aurelian însufleteau discursurile lui Themistius. ca în primele veacuri ale istoriei lor ?) si pe goti sã-i sileascã la munca pãmântului. rãufãcãtorul Typhon. Lozovan.. Berlin. care se ocupã pe larg de ideile discursului-program. 23-31-] 229 ' .. Tumultul gotilor aruncã spaima în populatie.u. grijã materialã. când acesta se afla prefect al pretoriului. în zona balcanicã. Ei încercarã a ocupa câteva biserici din 287 Demougeot schiteazã (p. ^. apelativul e folosit pentru a-i desemna pe goti. 197-224 si voi. 234 si urm.. invitându-i sã se întoarcã de unde au venit. 1958. Gainas se hotãrãste deodatã a pãrãsi capitala sub pretextul unei indispozitii si se duce. 1960. p. cum bine observã învãtatul francez. grija pentru apãrarea imperiului amenintat de barbari. . grijã moralã prin rãspândirea filosofiei. •?* . datoritã lui Aurelian. respectul privilegiilor aristocratice. [Ca si în sursele bizantine de mai târziu. Geschichte der Hunnen. apãrutã dupã 12 iulie 400. în toamna anului 400. prin usurarea impozitelor. la sfârsitul anului 399 sau începutul anului 400. luându-si tot ce aveau. afarã din oras288.. Apoi.

adus la Constan-tinopol. dincolo de Haemus. si orãsenii. gotii care nu apucaserã a iesi sunt atacati de populatia înfuriatã. Aceste trupe erau co288 Dupã O. Fravitta avu onoarea unui triumf si fu numit consul pentru anul 401. întrebat de prieteni pe patul de moarte pe cine lasã în locul sãu. 256-266. Seeck. si gotii ucisi cu pietre si cãrbuni aprinsi (12 iulie 400). Cu pieirea lui Gainas. patriarhul Constantinopolului. mânios.. S-a pãstrat o scrisoare de la el. Meletios. Episcopul Antiohiei. primi botezul si fu numit lector al bisericii din marele oras. Nectarius. porni în Thracia cu armata ce-i mai rãmãsese. înaintat magister militum si curãtise Mediterana de pirati. vãduvã la 20 de ani. [Demougeot expune aceste consideratii la pp. Ei îsi aflarã repede refugiul într-o bisericã aproape de palat. prin care îl felicita pentru succesele sale de barou. un roman interveni si-1 omorî. se aflau trupe sprijinite de corãbii de rãzboi. izbutind a închide portile.Chrysostom a fost crescut de o mamã iubitoare care. Faima elocventei sale se rãspândi în tot Orientul. Rãu aprovizionat si descurajat. urmãrindu-1 cu admiratia si iubirea sa dincolo de anii de scoalã. 255-262 din op. Nãscut în capitala Siriei. si fusese uimit de elocventa si popularitatea marelui predicator. Eunucul trecuse putin mai înainte prin acel oras. unde ar fi voit sã-si recruteze soldati. s-a închinat cresterii îngrijite a copiilor sãi. jefuind. hotãrârã a încerca sã treacã strâmtoarea pe niste plute grosolane. fu întronat la 26 februarie 398. pãstrate în capela clãditã de Theodosius la Hebdomon. ar fi rãspuns cã 1-ar lãsa pe. cãsãtorit cu o romanã. care-1 ucise si-i trimise capul lui Arcadius. Acoperisul bisericii fu smuls.. lãsându-se a fi dusi de curent. Eudoxia. sub Arcadius. obosit de pledoariile de barou. se sili a-1 atrage la crestinism. pp. spre a merge în Bury. Cu mica trupã ce-i rãmãsese. crezu cã a venit ziua din urmã a Constantinopolului si începu a se ruga cu voce tare. care descoperi talentele extraordinare ale discipolului sãu. Flota lui Fravitta îi întâmpinã si-i scufundã. decis a trece în Asia. în ultimii ani ai lui Theodosius. pericolul got îsi gãsea sfârsitul în provinciile Orientului. interesul suprem nu sta în controversele teologiei. Gainas. Dar pe celãlalt tãrm. ridicatã în 403 în Forum. porni în fugã spre nord. cit. op. Gainas veni la Hellespont. El cãzu în mâinile lui Uldin. la Abydos. El socotea cã datoria sa principalã era sã lupte îm- . vru s-o ucidã. si loan. când nu mai avurã provizii. cit. Episcopul Flavian îl fãcu preot. Se spune cã. 253). ci în morala practicã. El fusese. si chiar dincolo de Dunãre. Eutropius avu atunci o excelentã inspiratie aducând în Scaunul de patriarh pe loan Chrysostom (Gurã de Aur) din Antiochia. regele hunilor. 133-137. loan Chrysostom si Curtea lui Arcadius. avusese un rang în armatã . pp. cit. El se crezu prada unui demon si se duse sã se roage pentru libertatea lui la moastele Sfântului loan Botezãtorul.Ioan. si astfel si-a început loan Chrysostom cariera ilustrã în metropola Siriei. op. o slãbiciune nervoasã periculoasã (psihastenie) ar explica toate nesocotintele lui Gainas. din Cilicia pânã în Palestina. Gainas privind neputincios de pe tãrm dezastrul gotilor sãi. un got pãgân. avusese un rol mare în politica natiunii sale ca sef al partidei filoromane.din portile de Vest si. si care. Un tumult general se produse. vãzând atâta îmbulzealã. Demougeot. Libanios socotea geniul lui Chrysostom ca un dar al muzelor si sperase sã-1 câstige pentru cauza vechilor credinte ale Greciei.] 232 mandate de Fravitta. Aurelian fu restabilit în fruntea prefecturii. declarat dusman public. însãrcinându-1 cu predica. Gotii se asezarã în tabãrã pe tãrmul european si. dacã crestinii nu i 1-ar fi smuls290. muri în 397. c. Un got. Orasele Thraciei se apãrau ca cele din Asia împotriva lui Tribigild. citat de Demougeot (p. Secundus. Chrysostom. Pentru el. 233 Egipt. El urmã cursurile de retoricã la scoala vestitului Libanios. Episodul acestei grave crize a imperiului a fost celebrat la Constantinopol: scene de revoltã au fost reprezentate în sculpturile ce împodobesc columna lui Arcadius. si care-i poartã numele289. dintr-o familie nobilã si bogatã .tatãl sãu.

292 Demougeot. patriarhul comise imprudente care-i stârnirã noi adversari. v. în casa cãreia se întâlneau vrãjmasii lui Chrysostom293. le striga predicatorul. Cap.si nimic nu era mai departe de gândurile sale decât faptul de a rãsturna ordinea stabilitã a lucrurilor. VIII. trufia filosofilor.. cu pardoseli în mozaic. Altii.. cit. [Despre cele douã personalitãti ale epocii. „Libanios"). Jean Chrysostome") si 562 (s. putin 235 curtenitoare. 234 potriva voluptãtii claselor bogate. cu hamuri împodobite si în mijlocul u-nui alai de sclavi si eunuci. sporite încã de apucãturile unei Curti trufase. Dagron. multimea sclavilor care formau cortegiul celor avuti. desigur. El se indigna de luxul peste mãsurã al femeilor care mergeau la bisericã în car aurit. cenzurase aspru spiritul de desfrâu si simonie al prelatilor. fiica lui Saturninus. Cercetând abuzurile mai multor biserici din vestul Asiei Mici (401). înteleserã cã siguranta lor nu se putea bizui decât pe ruina primejdiosului arhiepiscop.. spectacolele cu dansuri lascive si cântecele obscene. observã atât de judicios Bury -. Eugraphia. n. vãduva lui Promotus. „ca femeile care joacã în teatru".290 Sozomenos. ca într-un film de cinematograf. care 291 Vezi frumoasa-i caracterizare.. 383. în politica sa religioasã. nu pe cea politicã . ca sã-si audã osânda. dând în lãturi lumea pe uliti dinaintea lor.• . Strãlucirea palatelor. Naissance. sub biciuirea nemiloasã a cuvântului sãu înaripat. e târâtã la marea tribunã a predicii lui Chrysostom.] . 236 trecurã în tabãra dusmanilor sãi. .••• . Palladius citeazã câteva intime ale Eudoxiei: Marsa. în aceastã pasionatã denuntare a celor bogati291. care îsi purtau bãrbile lungi pe sub portice. „Bogat te-a fãcut Dumnezeu pentru ca sã ajuti pe sãraci -proclama Chrysostom -. Castricia. sã-1 ridice pe sãrac împotriva bogatului si le-a fost usor dusmanilor sãi sã-1 acuze cã „seduce multimea". Index general. El se ridicase de la amvon împotriva femeilor care serveau clerul capitalei sub numele de surori.. Chiysostom atacã nu numai viciile si extravagantele celor avuti. în casa cãreia crescuse Eudoxia. Bury îl aseamãnã cu socialistii moderni. mai recent G. Hist. 298 293 Ibidem. el procedã cu asprime si depuse vreo 13 episcopi. op. frivolã. gãtite cu lanturi de aur. între femeile din înalta societate dusmane patriarhului. de o fire asprã. îmbrãcate în haine de mãtase. Eccles. cu practicile lor grosolane. p. lãcomia si avaritia clerului si cãlugãrilor. superstitiile. sã denunte risipa de bogãtii care ar fi putut usura clasele sãrace. luxul fãrã frâu al meselor. p.v. 561 (s. tras de catâri albi. La Constantinopol înaltul prelat gãsea toate viciile Asiei. ele veneau fãrã sfialã înaintea altarului. pp. 300. N-avea nimic din geniul împãciuitor al unui Ambrosius sau al unui Augustin. Chrysostom era om de un ascetism împins pânã la extrem. temându-se de aceeasi soartã. II. spiritul cuvântãrilor lui tindea. Scopul sãu era reforma moralã a lumii si temperamentul sãu aprins de sirian îi dãdea în aceastã misiune un avânt pasionat292. dominate de Eudoxia. ca sã te mântui de pãcate prin milostenie". dar si senzualitatea. 138-140. pp. insultând în mod crud mizeria atâtor sãraci. în care vedeau un tiran al Bisericii. toate trec. ce caracterizeazã societatea metropolei siriene în aceastã epocã de agonie a lumii pãgâne. cu pãrul frizat strãlucind de perle si diamante. Desi condamna inegalitatea socialã. pe dinaintea ochilor nostri. Toatã viata artificialã.v. la Bury. cu ziduri încrustate în marmurã si fildes. cu amulete si vrãjitorii. „Biserica nu e fãcutã spre a expune într-însa asemenea bogãtii".. a splendidelor lor portice.

Acest Sinod se întruni dincolo de Bosfor. în care se auzi cuvântul de lezabel. Majoritatea episcopilor erau egipteni. cã a intrigat contra lui Severian. si atunci acuzatul se transformã în acuzator. cãtre sfârsitul anului 401. Acesta îi primeste bine. acuzat de lucruri foarte diferite. invitã Sinodul sã se ocupe de ele294. care condamnase pãrerea lui Origenes. cã . cãruia Epiphanios îi arãtase o mare ostilitate. din care nici unul nu era de ajuns spre a depune un episcop: cã vânduse marmura pusã de o parte de Nectarius pentru a decora biserica Sfânta Anastasia. iau drumul Palestinei. unde fusese bine primit de Chrysostom. Mânios. El fu îndemnat sã vinã la Constantinopol pentru a lua si semnãtura lui Chrysostom. îl lãsã a-i tine locul. Eudoxia. dând. în 401. si nu-i putea ierta lui Chrysostom faptul cã-i înlãturase protejatul. cã insulta sau defãima pe clerici. Cel mai înversunat dusman al lui Chrysostom era Theophil. unde populatia era de partea lui Chrysostom. cu aluzii transparente. în vara anului 403. convocã Sinodul sãu. el tinu (403) o predicã plinã de violentele sale de limbaj obisnuite. care intrase acum în conflict cu Theophil pe o chestiune de bani si fusese 237 condamnat de un Sinod de clerici servili ai prelatului. care aruncase conceptia antropomorficã a divinitãtii. cã îsi lua masa singur. Theophil împãrtãsise pânã acum pãrerea ereticã a lui Origenes. voise sã-si impunã la Constantinopol un preot alexandrin. Arcadius îl cheamã pe patriarhul Alexandriei la Constantinopol ca sã rãspundã la acuzatiile ce i se aduc. Nemultumit cu pedeapsa usoarã aplicatã de patriarh. construit de Rufinus. o pastoralã în care-1 osândea pe Origenes si discipolii sãi. care venise sã se închine la capela Sfântul loan Botezãtorul. sã cearã protectia lui Chrysostom. trupe obtinute de la prefect furã trimise sã-i aresteze pe supãrãtorii cãlugãri. în fruntea cãrora se aflau patru cãlugãri numiti pentru statura lor înaltã „Fratii lungi". cã rezervase pentru uzul sãu bãile palatului episcopal. un mare ambitios. episcopii refuzã a le da adãpost. unde. sub influenta împãrãtesei. preveniti de Theophil. însotiti de 300 de cãlugãri origenisti. în Palatul Stejarului {Dryas). simtin-du-se ofensatã. si. Theophil. Chrysostom fãcu greseala de a refuza sã prezideze Sinodul ce avea sã-1 judece pe Theophil. si. iar Chrysostom refuzã a se prezenta înaintea unui Sinod compus din dusmanii sãi si de patru ori repetã refuzul sãu. Un Sinod al sãu îi condamnã pe cãlugãrii din Nitria si-1 anatemiza pe Origenes. nemângâiatã de plecarea predicatorului ei favorit. diaconul Serapion. îndrãznet si impulsiv. în Egipt. la îndemnurile Eudoxiei. O listã de învinuiri împotriva lui Chrysostom fu prezentatã împãratului. Când acesta se întoarse din Asia. cã pedepsise un cãlugãr care lovea pe sclavul sãu. Cãlugãrii dau o cerere împãratului. împãrãteasa. ceea ce-1 jigni pe Chrysostom. ferindu-se a-1 tine în Constantinopol. dãdu ascultare intrigilor partizanilor lui Theophil. la Constantinopol. râvnind a-si întinde hegemonia spiritualã asupra întregului Orient. iar Eudoxia îi fãcu o primire cãlduroasã. Epiphanios de Cipru fusese instigat de Theophil si adunase un Sinod al episcopilor sãi. dar nu vru sã comunice cu dânsii pânã ce nu le va examina cauza. Acesta cãutã sã se scape de fratii inoportuni si declarã rãzboi origenismului. „Fratii lungi".Severian. el pãrãsi capitala. episcopul de Gabala. sigur de protectia Curtii. în fata unui Sinod prezidat de episcopul capitalei. Isidor. cã numise pe Epiphanios nebun si demon. La moartea lui Nectarius. Severian stiu sã câstige sferele Curtii si pe multi din adversarii lui Chrysostom. acuzând pe Theophil. patriarhul de Alexandria. Ei stârnesc mânia arhiepiscopului prin interventia lor în favoarea lui Isidor. dupã ce preveni Curtea. care. Ei o întâlnesc pe Eudoxia. Aceeasi doctrinã stãpânea printre cãlugãrii numerosi din pustiul Nitriei. El a fost judecat în lipsã. ca un ciclop. Ei vin atunci. venise la Constantinopol. care ceru pedepsirea lui. cu toatã porunca împãratului de a se supune. îl recheamã si impune lui Chrysostom sã se împace cu el. în timpul lipsei sale din capitalã. în Siria. sub cuvânt cã e vorba de lucruri petrecute în altã diecezã. O rãcealã se produse din aceastã cauzã între patriarh si Eudoxia. care îl puse sã predice. îl învinui de erezie pe Severian. si ea le promite a interveni pe lângã augustul sãu sot pentru a le face dreptate. devotat patriarhului.

a dedicat basilicii o statuie de argint. din nou danseazã. Sinodul de la Antiochia fusese însã pãtat de arianism si dusmanii lui Repetate la Socrates si Sozomenos. i 239 Bisericã împiedicã ofiterii de a-1 ridica timp de trei zile. el îsi începu predica. coruptie sau constrângere. prin cuvintele295: „Din nou Herodiada se înfurie. înspãimântatã. însotite de dansuri si muzicã. pp. aruncând invectivele sale obisnuite împotriva vanitãtii celor mari. încât rezultatul sã fie confirmarea hotãrârii Sinodului de la Dryas. Furia multimii care înconjura Marea Ibidem. dezvinovãtindu-se si fãcându-i declaratii care o pun într-o frumoasã luminã. fatã de împãrãteasã. era prea transparentã pentru ca Eudoxia sã nu se simtã insultatã296. ceru lui Arcadius sã-1 recheme pe patriarh. Arcadius îi interzise lui loan sã pãrãseascã palatul episcopal. Ceremoniile inaugurãrii aveau un caracter pãgân. din palat. Chrysostom ceruse insistent convocarea unui Sinod general. Ea scrise acestuia. care nu voia sã-1 înfrunte pe împãrat sau sã provoace o revoltã. cit. dacã un episcop depus de un Sinod ar apela la puterea temporarã. depozitia sa rãmânea definitivã si irevocabilã. Simplicius. Eudoxia îsi manifestã supãrarea si Chrysostom agraveazã situatia printr-o nouã predicã lipsitã de mãsurã. el tinu o mare predicã. aproape de vila Eudoxiei. op. Aceste excese de 240 limbaj furã raportate la Curte si exploatate de dusmanii episcopului influenti pe lângã împãrãteasã. un incident comun îl împinge la o „grosolanã impolitete". care sã anuleze acuzatiile ce i se aduseserã în septembrie 403 si invitatiie erau trimise. pp. a. Chrysostom nu-si putu stãpâni mânia si se plânse prefectului. Sinodul se întruni la începutul anului 404. Cu prilejul unei ceremonii în cinstea patronului sãu. Pastele se apropia.a primit vizite ale femeilor s. împãcarea aceasta dintre prelat si Curte n-a putut fi durabilã din pricina temperamentului nestãpânit al lui Chrysostom. care fãcu sã se tãrãgãneze lucrurile câteva luni. Demougeot. iar Arcadius a întãrit sentinta printr-un decret care pronunta exilul. Prietenele Eudoxiei. o ciocnire avu . Eudoxia era acum bucuroasã ca Sinodul sã fie compus din adversarii patriarhului. aproape de Sfânta Sofia. Eugraphia si Castricia. mai ales favoritul loan. dãdurã proportii incidentului. într-o procesiune solemnã. cum o caracterizeazã Bury. Un cutremur de pãmânt se produse si se vãzu într-însul un semn al mâniei dumnezeiesti. Duminica urmãtoare. Acuzatiile erau prea usoare si s-a invocat refuzul de a se prezenta dinaintea episcopilor. al cãrei text s-a pierdut. în curând. si se predã. aluzia. Chrysostom se întoarse în capitalã în mijlocul bucuriei generale. din nou cere capul lui loan pe tavã". se revoltã. 241 Chrysostom se aflarã într-o pozitie dificilã. 325-326. Populatia. Eudoxia. prefectul orasului. în care chemã binecuvântarea lui Dumnezeu asupra poporului credincios. unde poporul îi ceru sã predice. în capela de la Hebdomon.. aflând aceastã deportare. în-fãtisând-o pe Augusta si asezatã în vârful unei coloane de porfir în mijlocul pietei Augusteon. De astã datã.. a împãratilor si pioasei împãrãtesc. multi din episcopii sãi au venit însã si au fost instruiti sã facã uz de canonul Sinodului de la Antiochia din 341. într-o noapte. în ziua de Pasti (17 aprilie 404). Dusmanii lui Chrysostom îi câstigarã pe episcopi prin convingere. Sinodul 1-a condamnat. Dar împãratul persistã în refuzul sãu de a se împãrtãsi cu patriarhul. Câteva luni dupã întoarcerea sa. care se opri la Sfintii Apostoli. Theophil fãcuse o experientã care nu-1 putea încuraja la o a doua vizitã. dupã care. Chrysostom. 314-317. Cântecul si zgomotul tulburarã serviciul divin de la Sfânta Sofia. oficiind la Sfânta Sofia. se furisã.

] 298 [Acest exil al lui loan Chrysostomos apare uneori în hagiografia bizantinã. p. Arcadius. Jean Cbrysostome en conflit avec l'imperatrice Euduxie. Curând dupã aceea. dar Papa se pronuntã de partea lui loan si aprobã tinerea unui Sinod ecumenic. p. Episcopii orientali veniti cu dânsii furã arestati si deportati. îi poruncea lui Chrysostom sã plece. care declarã condamnarea lui Chrysostom ilegalã. van Ommeslaeghe. Rãspunsul sosi însã dupã ce Chrysostom plecase în exilul sãu definitiv. pp. Dusmanii se temurã încã de el. 351. ministrul atotputernic în Orient si dusmanul lui Stilicho. îi trimite înapoi în Italia. în cele din urmã. 242 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN I O grindinã teribilã se abãtu asupra orasului. la 6 octombrie 404. îsi dãdu sfârsitul la Comana Pontului. F. voi. alimentat de un vânt puternic. unde aceia veniserã de la Sfânta Sofia. la Pityus (azi Pitzunda). redactatã în veacul al XVI-lea de cãtre protosul athonit Gavriil: „Deci îi veni (lui Neagoe Basarab — n. pentru a pune capãt conflictului. si se vãzu în ea un semn al mâniei divine. ca sã dea iertare si tãmãduire maicei sale Evdoxiei împãrãtesei. cuprinse Senatul si edificiile palatului imperial dinspre sud. loan. prieteni ai lui loan. Iesind pe o poartã dosnicã. . Pagubele au fost imense. cum scrie exilatul cãtre un prieten al sãu.T. Chrysostom a fost transportat la Kukusos. altã încãierare se produse cu publicul adunat afarã din bisericã. [K. 297 Demougeot. escortat. pe tãrmul Pontului Euxin. în aceeasi noapte. I. si trimitând tuturor cuvântul de îmbãrbãtare pentru credintã. Boli. servind drept cãlãuze. în muntii Taurus.T. „cel mai pustiu loc de pe tot pãmântul".n. la care guvernul oriental nu dãdu nici un rãspuns. si o mare prigonire se dezlãntui împotriva lor297. Stilicho îl îndemnã pe Honorius sã adreseze fratelui sãu în douã rânduri scrisori de imputãri. El se supuse. îi împiedicã sã pãtrundã în palat. împãrãteasa Eudoxia muri. ca si mai demult (lui) Teodosie cel Mic împãrat. . dãm ca exemplu traducerea româneascã a Vietii lui Nifon. Iarãsi morti si rãniti. 86)]. în thermele lui Constantin. op. Toate acestea duserã la o rupturã între cele douã Curti. Chrysostom.. îi interneazã într-un fort si. fu expediatã de Papã sã-i ducã lui Arcadius aceste decizii. dumnezeiesc în inima lui. în exil. Ana. exasperat. Cercetãrile ordonate de Arcadius atribuirã focul aderentilor lui Chrysostom. . fãcu apel la Papã. în drumul cãtre aceastã nouã destinatie a exilului sãu. Holum. o corespondentã activã cu prietenii si admiratorii sãi din toate pãrtile crestinãtãtii. pentru serviciul divin. prevenit. 243 NICO1AE BÃNESCU Aceste frãmântãri religioase au avut urmãri pentru relatiile dintre Curtile de la Constantinopol si Rave-nna.loc între credinciosi si armatã. povestind toate cele întâmplate de la afacerea „Fratilor lungi" si cerând un Sinod ecumenic. focul izbucni la Sfânta Sofia si.. asteptându-1 pe loan si clerul sãu. cit. Bucuresti.) cuget si gând bun. O ambasadã de episcopi romani si câtiva orientali. Papa Innocentiu adunã la Roma un Sinod de episcopi italieni. într-al aceluia chip se asemãnã si crestinul Neagoe Vodã" (în Literatura românã veche (1402-1647). 131-159. ca sã însele vigilenta credinciosilor (20 iunie). slãbit de puteri. Theodosian Empresses. Trimise o lungã scrisoare lui Innocentiu. ca si în cea postbizantinã: pentru aceasta din urmã. din adâncul singurãtãtii sale. A doua zi. 1969. socotind cã e prea aproape de capitalã si gãsirã prudent a-1 strãmuta într-un loc mai depãrtat. orãsel aflat la hotarul Cappadociei si Armeniei.TT) în tarigrad. Aici îsi petrecu ilustrul prelat cei din urmã trei ani. în ziua de 14 septembrie 407298. Ea se încheie cu câtiva morti. ns. Berkeley. se întinse la clãdirile vecine. Ei smulg lui Arcadius un nou ordin prin care Chrysostom era transferat la poalele Caucazului. fu îmbarcat în ascuns si dus pe coasta Bithyniei. cãci. Theophil. spre a evita o nouã revoltã. Dar ambasada fu maltratatã: Anthemios. sã mute moastele sfântului loan Hrisostom de la Cucus (subl. ttrimise Papei actele Sinodului de la Dryas. cerând tinerea unui Sinod general la Thessalonic. 97 (1979). la insistentele adversarilor. întretinând. 1982.

locuitorii din preajma Mãrii Baltice sunt siliti sã-si pãrãseascã. îngrijitã de M.Memoria marelui patriarh a fost totusi reabilitatã datoritã tenacitãtii lui Innocentiu si episcopilor occidentali. Bucuresti. dupã Mgr. el a rãmas în acele pãrti. împãratul se rugã înaintea sicriului pentru pãrintii sãi. Spre a-1 împãca. patriarhul Atticus satis-fãcu dorinta Papei. Gherman.115. De acest moment. Enciclopedicã. 1965. p. cãtre 429-430. Presses Univ. pe urma unei mari furtuni stârnite. Ed. 1916. p. deodatã. Stilicho 300 [Acest popor. si apoi. nepotul si urmasul lui Theophil în Scaunul Alexandriei. la cererea pioasã a populatiei si clerului capitalei. E probabil cã nu se gândea sã dureze acolo un regat. cu titlul magister militum per Illyricum. care se întinsese din Coreea pânã dincolo de Irtâs. Profitând de aceastã situatie. un grai si un scris au fost mai strâns unite într-o personalitate vrednicã de respectul tuturor timpurilor"299. împãratul Theodosius al II-lea merse întru întâmpinarea 244 lor la Chalkedon si conduse el însusi procesiunea solemnã la mormântul episcopilor de Constantinopol. îi silirã pe huni sã fugã dinaintea lor. Les vagues germaniques. apoi soarta lui Gainas îi dãduse de gândit. Thracia fusese stoarsã. faptul s-ar fi aflat la originea migratiei avare spre vest. El îndeplini acest lucru. dezlãntuitã de la extremitatea de rãsãrit a Asiei. Nãvala lor împinse toate aceste neamuri cãtre nord. locurile. rãmãsitele ilustrului lor pãstor furã aduse în orasul imperial (ianuarie 438). în 5 volume. 246 . El trecu Alpii. lorga. pânã la Marea Balticã. Radagais (Radagaisus). de France. Illyricum nu-i oferea mare lucru. „rareori o viatã. 1991. mai dinainte ocupate de triburi înrudite. asa cum îl caracterizeazã atât de lapidar N. Astfel pãtrunde Radagais în provinciile imperiului. ceea ce reuseste. iar dupã treizeci de ani de la moartea lui Chrysostom. Paris. se hotãrî la rândul sãu a înscrie numele lui loan pe diptice. Intrarea gotilor în Italia produse consternare. obtinut de la Arcadius. pe care o cunoscuse. 61-62)]. si Stilicho îsi duce trupele peste Alpi. în acele locuri. îl atrãgea. loan Chrysostom a rãmas pânã astãzi una din cele mai strãlucite figuri ale Bisericii de Rãsãrit. provocate în China de Tulun.l 245 sef sãlbatic. în fata acestei mari migratii. Ei se îndreptarã spre tinuturile Pontului Euxin. la sfârsitul anului 401. Duchesne. cum crede Bury. Papa se încãpãtâna sã nu reia relatiile cu Orientul atâta timp cât numele lui loan nu fu înscris pe dipticele în care figura lista episcopilor de Constantinopol. Momentul prielnic a fost pentru el nãvãlirea în Noricum si Raetia a unei mase de triburi germanice. dupã Battifol. asediind Aquileia. care cãzu repede. tipãrite la Bucuresti în perioada 1924-1935. Musset. Alaric a pãtruns cu vizigotii sãi în Epir. cãci. nimicit de tiurci prin 552. Barbarii erau un întreg popor. seful unui numeros popor jen-jen (gengen)300. apãrutã în douã volume la Bucuresti. de o miscare uriasã. sau selun. ca sã respingã nãvãlirea. ortografiat si jouan-jouan. [Lucrarea a avut o a doua editie. Italia. toate triburile vizigote care ocupau Illyricum oriental. Apoi Cyril. orasele Venetiei deschiserã portile înaintea lui Alaric si acesta era gata sã meargã a asedia Milanul. barbarul si-a echipat trupele cu arme din arsenalele romane ale diecezei Daciei. precum si una recentã. sub un 299 Cãrti reprezentative în viata omenirei. Timp de patru ani. pe la 400. Honorius voia sã fugã în Gallia si cu greu fu convins cã va fi în sigurantã între zidurile Milanului. în cele douã luni urmãtoare. Lupte mari. Prima invazie a lui Alaric în Italia (401-403) Când s-a retras din Peloponez (397). pornite dinspre Baltica. îsi crease un imperiu efemer între Coreea si Turkestan. sau Zarun. sã obtinã de la Honorius un teritoriu si concesii în provinciile Dunãrii. ci. se hotãrãste a nãvãli în Italia. se foloseste Alaric. Les inva-sions. d. dar dupã alte opinii avarii ar fi diferiti de jouan-jouan (L. în care Italia se gãsea fãrã apãrare. la rândul lor. în noiembrie 401. înainte de 419.

la trei mile depãrtare de oras. silindu-se sã ajungã la sud de Turin. urmãrit de învingãtori. Classis. Se încheie un foedus. 284. Comunicatia se fãcea pe poduri si cu corãbiile304. la începutul verii 403. op. construind un port. Ravenna ajunse astfel resedinta împãratilor. La apropierea dusmanului. la 10-12 mile de gura sudicã a Padului. mai bine decât orice alt oras al peninsulei. Portul putea adãposti 250 de corãbii de rãzboi.de clãdiri. care înlesneau apãrarea. Alaric se bãtu cu înversunare. n. Aceeasi apã fu introdusã în santul ce împrejmuia zidurile si era distribuitã apoi pe o mie de canaluri 302 Stein. plecã în acest scop în Raetia si Noricum. Orasul s-a populat repede. pp. Stilicho se grãbi si cãzu asupra lagãrului barbar. Vizigotii coborârã de-a lungul tãrmului liguric în directia Etruriei. pe o întindere de mai multe mile.avea putine trupe. plinã de pomi305. locurile goale s-au umplut. cu restul trupelor. pp. 160-162. erau acoperite de bãlti.. împãrtindu-1 în insule. la care adãugã armata din Raetia si trupe rechemate de la Rin si din Britannia. învins de atâtea ori. cit. în decembrie 401. dând populatiei jocuri de circ. Ravenna fusese un obscur oras provincial. op. în 404. trecu iarãsi în Italia. cit. si scapã Milanul asediat de Alaric. nu se documenteazã303. astfel cã el si-a dus Curtea si guvernul de la Milan la Ravenna. El soseste la timp. Printr-un canal. recrutã soldati mercenari vandali si alani. 303 Demougeot. situatã în mijlocul lagunelor si insulelor. de la Asti (Hasta) o luã spre sud. Stilicho trateazã din nou.. Dar Stilicho. împãratul stãtu atunci la Roma câteva luni. Conditiile nu le cunoastem301. Stilicho fu aclamat pe carul triumfal alãturi de Honorius. încã din secolul al Vl-lea. op. de care vorbesc unii cu acest prilej. 298. Stilicho deschise negocieri. iar mica adâncime a apelor împiedica intrarea corãbiilor de rãzboi. care-i spionase miscãrile. cit. p. El sfãtui pe împãrat si Curtea sã reziste la Milan pânã când va strânge trupe la frontiera cea mai apropiatã. care se închiserã între zidurile ei. atacându-1 din toate pãrtile. temându-se a nu fi încercuit. îl încercui sub zidurile Veronei. Pericolul ce-1 amenintase pe împãrat la Milan îl face sã-si caute un adãpost mai sigur fatã de invaziile germanice. Acesta. cu care a fost unit printr-o sosea solidã peste lagune. cum au probat-o evenimentele. 378-379. prin care i se permite lui Alaric sã se aseze în districtele de 101 Buiy. drumul spre nord. Stilicho îl urmãri. înainte de Augustus. iar familia lui Alaric si bogãtiile lui cãzurã în mâinile sale. calea artificialã care lega Ravenna de continent se putea strica. Suprimarea luptelor de gladiatori. Marea s-a retras cu încetul la patru mile de orasul modern. El apucã atunci. Augustus 1-a ales spre a f i o statiune navalã. pe Sava302. El nu mai asteptã armata din Gallia si lupta se dãdu în ziua de Pasti (6 aprilie 402). portul lui Augustus era o grãdinã foarte întinsã. dar Stilicho putu ocupa lagãrul got. la sfârsitul lui februarie 402. Augustus aduse aici apele Padului prin mijlocul orasului pânã la port. 247 frontierã. de unde îi putea fi de ajutor pentru a-si realiza planul de a anexa Illyricum de Est. împrejurimile. iar regii goti si . Procesiunea trecu pe sub un arc de triumf impunãtor. sustinutã cu mare curaj de ambele pãrti. Senatul îl invitã pe împãrat sã celebreze aceste mari biruinte odatã cu al saselea consulat al sãu. regele vizigot rãmase nemiscat câtiva ani. Aceastã schimbare fãcu si mai grea apropierea de oras. putea înfrunta un dusman. si Alaric. asezat într-un punct strategic la Pollentia (Pollenza). care. ridicã asediul si o apucã pe valea Tanaro spre vest. când scrie lordanes. atacat în lagãrul sãu.. 248 mai mici în toate pãrtile orasului. si Alaric primi sã pãrãseascã Italia. Nemultumit de rezultat. Alaric rãmase în apropierea hotarelor si. dar suferi un dezastru complet. atacând Verona. la drumul ce ducea în Gallia.

valuri de barbari germanici se nãpustesc la granita de nord-est a Italiei. spune cã „a saptea parte din apele fluviului" curgea prin mijlocul cetãtii. încât Stilicho pãrãsi provinciile. Stilicho îl pãstrã. venind pe calea litoralului. care vãrsaserã odinioarã multimea cimbrilor si teutonilor asupra Romei. au trebuit sã-si pãrãseascã tinuturile lor de la Dunãrea de Jos. e. Unele din acele monumente au pierit. [Pentru opiniile care predominã azi în ce priveste localizarea regiunii Caucaland. ostrogotii. op. Invaziile germane în Italia. ce 304 lordanes. Italy and her invaders. prãdalnice. Gallia si Spania. în toamna anului 405. Stilicho. C. prin Brenner. situatã între Drava si Sava. III. 224. 1). sediul guvernului si capitala Italiei. 356. 249 împodobesc zidurile si pe care ni le-a prezentat. iar auxiliarii acestuia se aruncarã. aparenta lor exterioarã nu face impresie. Aceastã formidabilã emigratie iesea din aceleasi regiuni ale Balticei. p. Hoardele lui Radagais devastarã Raetia si Noricum. n. ceea ce e mai probabil308. în ultimele luni ale anului. dar fu descoperit si capturat. Hodgkin. Patsch crede cã erau si vizigoti pãgâni. Cei mai numerosi erau. deodatã. dar marea lor frumusete artisticã. ci apucã drumul spre Roma. Barbarii se desfac în trei corpuri. E numitã gresit la Cassiodor si lordanes. în secolele al V-lea si al Vl-lea. 200. asupra lagãrului dusman. apoi.vice-regii sau exarchii bizantini care le urmarã fãcurã dintr-însa. ceea ce a determinat pe unii istorici sã facã din Radagais un rege al gotilor. voi. dar altele s-au pãstrat. trecând Apeninii în Toscana. mãrginindu-se la apãrarea Italiei. 305 Ibidem. I. Atractia mare a Ravennei erau operele artistice cu care suveranii au împodobit-o pe rând. Multe incidente sângeroase au avut loc în cursul acestui memorabil asediu. Radagais nu îndrãzni sã-1 atace. pp. sub auspiciile Placidiei. suevi. de triburi fugare în cãutare de pãmânturi. O mare spaimã îi cuprinse pe italieni în fata numãru306 Provincia romanã Savia e Slavonia de azi.. Metoda închiderii dusmanului într-o linie tare de valuri. Situatia imperiului era atât de slabã. învãtatul francez Charles Diehl. Era o îmbulzealã de bande furioase. p. în fata presiunii hunilor. Comandând singura armatã ce-o mai avea. 400. Clãdite din cãrãmidã. n. ca sã-i împodobeascã triumful si-1 Ibidem. sub conducerea aventurierului Radagais. Trufasul rege al confederatiei germane n-avu altã scãpare decât aceea de a capitula. de o rarã bogãtie. 8. când. burgunzi. unde pierde destul timp pentru ca Stilicho sã-1 ajungã. 354. se revãrsarã în câmpia fluviului P6 (Padus). pânã la mijlocul secolului al VUI-lea. temânduse ca acesta sã n-apuce calea spre Gallia. la rândul lor. 307 Demougeot. cãutã a-i închide drumul.] 250 lui imens al barbarilor. ale lui Theodoric Ostrogotul si lui lustinian cel Mare. XXIX. cum a arãtat L. Proviziile furã astfel oprite si apa tãiatã. Stilicho nu vru s-o expunã într-o luptã deschisã cu furioasele multimi ale germanilor. n. pe care o întrebuintase de douã ori împotriva lui Alaric. cap. care.sunt decoratiile în mozaic. alani.000 dupã unii. Germanii furã respinsi din jurul Florentei si strânsi în cercul de întãrituri pe colina Faesule (Fiesole). Supra. cit. v. Schmidt. Regele confederatilor germani lãsã la o parte pe Honorius în bãltile Ravennei. El asediazã mai întâi Florenta. . Disperarea-i fãcea pe barbari sã se arunce adesea asupra întãriturilor lui Stilicho. si ele ne aratã dezvoltarea artei crestine în Italia.. El rechemã trupele si recrutã cu mari silinte altele noi. cu eruditia si talentul sãu. pãtrunsã de influenta Bizantului. Suavia (v. 20-21. El încercã sã fugã. fu aplicatã pe o scarã mare si cu un efect mai puternic. imperiul avea liniste la frontiera Rinului si Alaric stãtea nemiscat în Savia306. asezându-si cartierul general la Ticinum (Pavia).000 dupã altii. adicã ale Banatului307. Se aflau apoi vandali. rãmasi în regiunile din Caucaland.

care treceau de 100. toti.. unde vandalii silingi se unesc cu ei. aflând cã bande de vandali. 383. Armata victorioasã avu partea sa de onoruri: inscriptia ce i s-a închinat pe un alt monument. unde-si stabileste resedinta. Situatia aflã o schimbare în vara anului 407. se gândi a nu-si tine trupele în actiune si. care pretinse. Pentru a-si întãri pozitia. alanii si suevii ajung la Main. siliti a se retrage spre sud. Alanii. cu noul lor rege. Dupã dezastrul bandelor lui Radagais în 406. Prizonierii cei mai buni furã înrolati în armata imperiului. p.000 de oameni. caesari. Italia era bine pãzitã de Stilicho. alani si suevi. de a apãrea ca liberator al Galliei si a constrânge astfel pe indolentul Honorius sã1 recunoascã de coleg. Cãtre sfârsitul Demougeot. regele lor. Pe frontonul u-nui arc de triumf. îi atacã din nou împreunã cu dânsii pe franci. când vin în Gallia trupele din Britannia. Stilicho primi omagiul unei statui de bronz si argint.251 NICOLAE BANESCU executã dupã sãrbãtorile victoriei. Senatul si poporul proclamarã recunostinta lor cãtre împãrati. apucarã una la vest. La sfârsitul anului 407. apoi pe Gratianus. 167-168. Godegisel. pierind în luptã. dar dupã cãderea eroului el fu sters de dusmanii sãi. alanii atinserã cei dintâi Rinul. în decembrie 406. 253 iernii 406-407. dar si aici dusmanii lui îi sterserã numele310. 358—361 si la Bury. alta spre valea Ronului. 252 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN vin în ajutor si vandalii. Acesta. Aceastã mare biruintã fu sãrbãtoritã de italieni prin pompe oficiale si monumente votive. ceilalti vânduti ca sclavi. El încredinta germanului Sarus expeditia contra lui Constantin. Gunderic. mizeriile populatiei ajunse pradã barbariei311. 310 Episodul acestei mari lupte la Demougeot. devastând. op. mai putin numeroase. în toamna anului 407. care nu se mentinu decât patru luni si cãzu sub loviturile trupelor. Ei pornesc. peste Aisne. Zosimus povesteste cã au proclamat împãrat mai întâi pe Marcus. Nu le rãmânea decât sã se îndrepte prin nord-est cãtre Gallia. alani si suevi pustiiserã Belgia a Il-a si se apropiau de Canalul Mânecii. îi înving si. Populatia spera de la un împãrat roman asezat în Gallia sã fie apãratã de barbari. se hotãrî a trece strâmtoarea împotriva lor. trec Rinul si inundã Gallia. apoi grosul nãvãlitorilor o apucã spre sud peste Seine. Numele învingãtorului figura si el pe monument. Constantin ocupã Arles (Arelate). un simplu soldat. prin favoare exceptionalã. Constans si Iulian. masacrele. pe care soldatii 1-au ucis repede. Alte douã bande. Galii n-au cunoscut un asemena dezastru din secolul al III-lea: Sf. capitala Galliei. ridicatã. Ele proclamarã împãrati. le w Tribunele pentru cuvântãri. cele^ lalte douã corpuri ale confederatiei conduse de el. Ieronim descrie incendiile. vandali. Cu toate acestea. în aceste trupe pãtrunsese spiritul de revoltã. . la 23 august 406. glorifica de asemenea curajul si prudenta generalului. cã descinde din Constantin cel Mare. în Aquitania. Stilicho începu lupta cu uzurpatorul. lângã rostre (in rostris)m. în Forum. vãzând în aceasta mijlocul de a-si mãri prestigiul. pentru a scãpa de soarta tragicã a celor doi înaintasi. în Forum. Constantin debarcã deci la Boulogne cu forte considerabile si repurta câteva succese asupra barbarilor. astfel. în cele din urmã. pentru cã acest civil era incapabil si avar. Sarus nu putu ajunge la capãt si se întoarse în Italia (408) fãrã rezultat. pp. datoritã numelui sãu. rãmâneau încã sub arme între Apenini si Alpi sau între Alpi si Dunãre. iar spre Balcani vizigotii lui Alaric le închideau drumul. Orasele Galliei neocupate de barbari îl recunosc pe uzurpator. pp. Vandalii asdingi. Armata trimisã de acesta în calea lui e învinsã. peste Meusa. cu regele lor Respendial. El îsi constitui o Curte si proclamã pe fiii sãi. acestea îl ridicarã la imperiu pe Constantin. cit. pustiind tinuturile pânã la poalele Pirineilor. Asdingii se lovirã de o armatã de franci si furã învinsi.

punându-si pe Eucherius ca al treilea împãrat. arãtând cu Zosimus. tfj natpico (pavfj aceste cuvinte. acesta. Stilicho spera sã uneascã si pe fiul sãu. unde fu sfintit preot. Antigermanismul. sã fie ucisi amândoi (septembrie 411). în 409. suevii si alanii trec peste Pirinei în Spania. din lagãrul sãu de la Emona (Laybach). sã cucereascã Spania. Aristocratia Romei îl ura. sed pactio servitutis!" (Aceasta nu e pacea. care venise din Spania. la Rin. pentru pace (vnep tf\c. primul lor regat. cu Placidia. multi socotind ca o dezonoare a imperiului pacea cu acest barbar. El se gândea sã meargã Ia Constantinopol. silingii. Asdingii si suevii ocuparã Gallaecia. Bonn. planurile asupra Illyricului oriental dãdeau loc la bãnuieli. sora lui Honorius. Eucherius. silingii. Putin mai în urmã (413). Thermantia. Sinodul. în limba strãmosilor. iar acestia îl influentau mult pe împãrat. dar popularitatea lui scãzuse. Constantin. expedie o ambasadã lui Stilicho. Acolo se aflau rudele marelui Theodosius. 255 cu Alaric. cerând o indemnitate pentru lunga lui sedere în Epir. unul dintre cei mai ilustri senatori. ceilalti doi scãparã pe mare în Italia sau în Orient. Soarta vizigotilor Situatia lui Stilicho devine din ce în ce mai nesigurã. Armata lui Gerontius. fuge dinaintea trupelor imperiale.Constantin îl trimise pe cel mai bun general. împotriva jurãmântulu dat. la nord de Duro. Gerontius. împãrãteasa Mãria. 288. cu fiul sãu. Stilicho avea un mare dusman în Olimpius. 2. furã împresurati la Arles. îndemnându-1 sã scuture tutela supãrãtoare a socrului. aprobã lui Alaric 4000 livre de aur. dar cea mai mare parte a traseului sãu trece prin Spania. ca si pe sotia sa. ed. el însusi pierind prin trãdare. un perfid demnitar si favorit al împãratului. afirmã Zosimus. acum captivã în mâinile gotilor. Cãderea lui Stilicho. sub regele Gundahar312. el se întoarce apoi în Spania. ca sã protejeze interesele nepotului sãu Theodosius si se consultã în aceastã privintã cu Stilicho. în anul 408. împreunã cu fiul sãu Constans. Baetica de Sud. care obtinuserã mari posesiuni de la el si se simtirã datori a rezista. vandalii asdingi. decedat la l mai. lui Hono-rius. în drum spre Ravenna. O împrejurare nouã provocã manifestarea acestor sentimente ostile. A doua nãvãlire a lui Alaric în Italia. Trimis. Honorius trimite în Gallia pe Constantin. Doi frati furã executati la Arles de Constantin. victorios în Orient. cu fiul sãu Iulian. 254 dar în bãtãlia pe care o dãdu lângã zidurile cetãtii fu biruit. ajunse la Bononia. porunci. trimis peste Rin sã aducã ajutoare. asteptând ca generalul Edobich. luând jurãmântul biruitorilor pentru siguranta vietii sale. 256 . i se atribuia ambitia de a voi sã împartã imperiul în trei pãrti. urându-1 pentru uciderea verilor sãi din Spania. pe care stiu sã-1 alarmeze prin calomniile sale. când primi stirea mortii fratelui sãu Arcadius. murise (404) si Honorius fu convins sã o ia pe sora ei. Fiica sa. Alaric. erau atribuite incapacitãtii sau trãdãrii sale. burgunzii întemeiarã în Gallia. El s-a predat. Stilicho sustinu în Senat pretentia regelui got si stârni dezbateri aprinse. Nenorocirile Galliei. cu resedinta la Wbrms. pentru Galla Placidia. sã-1 scape. Erau patru frati si armata lor fu distrusã în Pirinei. Honorius. Ei rezistarã câteva luni. steaua lui începuse sã apunã. un om cu multã prestantã si care avea o mare pasiune pentru sora vitregã a împãratului. strigã atunci. Constantin nu mai avu altã scãpare decât sã dezbrace purpura imperialã si sã caute refugiu într-un sanctuar. Acesta combãtu ideea suveranului. care au trecut în istoria lui Zosimus: „Non est ista pax. de teama lui Stilicho. Acesta vine cu o puternicã armatã. unde este cunoscut sub numele Duero]. Legãturile 312 [Râul Douro se varsã în Oceanul Atlantic pe teritoriul Portugaliei. ci pactul servitutii)313. unde propriile-i trupe se ridicã împotriva lui. ocupate de un uzurpator si prãdate de barbari. Lipr\vr]t) si Lampadius. iar alanii se asezarã în Lusitania (Portugalia de azi). Serena. cu regele lor Gunderic. îsi avea aderenti si în Occident. p.

sfãtui sã i se dea sarcina de a pacifica Gallia. sunt obscure. înregistrând la rândul sãu acest dramatic sfârsit. el pregetã a merge cu barbarii sãi asupra romanilor. mândria sa de roman de adoptie. 258 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN dar nu se putea decide a dezlãntui rãzboiul civil în Italia. Olympius îi denuntã împãratului în mod perfid planurile ce le-ar fi nutrit Stilicho de a-1 înlãtura pe Theodosius din Orient si a aseza acolo pe tron pe propriul sãu fiu. 314 Bury. scãpati din mãceleul de la Ticinum furã urmãriti de ura implacabilã a lui Olympius. prin intrigile Curtii decãzute a lui Honorius. cu asemenea vederi. în fruntea barbarilor. Prietenii lui. Aceasta îi înstrãina pe sefi si-i aduse pieirea. Astfel pieri. El respinse acest rol si preferã moartea317. atât de amenintatã pe atunci. 315 Patru luni dupã executia lui Stilicho. Honorius se convinse de aceste prudente sfaturi si scrisorile necesare erau gata semnate.. ultimul mare general roman. Curând dupã aceea. p. . Honorius. si. op. dupã ce i-a luat viata fãrã cercetare. repugnarã unei convertiri ce ar fi transformat pe mostenitorul lui Theodosius. pe tutorele moral al împãratilor. Cu disparitia lui Stilicho. dar resedinta era în puterea dusmanilor sãi. Demougeot nu sovãieste a afirma cã Stilicho ar fi putut reactiona si birui. Thermantia repudiatã si averea eroului confiscatã. unde erau adunate trupele care aveau sã plece în Gallia. n-ar fi lãsat pânã la douãzeci de ani în postul obscur de tribun al notarilor pe un tânãr destinat imperiului. tinu sfat cu sefii. Cum aratã el atât de plauzibil. „Serviciile lui Stilicho sunt mari si evidente. „Tot trecutul sãu si obisnuintele sale de om de stat îl împiedicarã de a lua el însusi initiativa dezordinilor. La Ticinum intrigantul instigã trupele cu aceleasi calomnii si. Acesta se refugiase într-o bisericã. Claudian. putin probabile"316.drept cuvânt ce primejdie ar fi pentru împãratul legitim sã pãrãseascã Italia. Dar aflând apoi cã împãratul e în viatã. cit. cum îl caracterizeazã. se acuza ministrul atotputernic de a fi predat Italia barbarilor. n-are nici un drept la sufragiul impartial al posteritãtii" . pp. Gibbon. Italia se cufundã în nenorocire. ca sã meargã. pe socrul lui Honorius. la instigatia lui Olympius. un edict publicat în numele lui Honorius restabilea între cele douã jumãtãti ale imperiului comunicatia atâta timp întreruptã de uzurpatorul public (praedopublicus). crezând cã si Honorius a fost ucis. credinta sa în valorile care fãcuserã caracterul sãu si reusita sa. poetul care celebrase gloria ilustrului general. 400 si urm. Un complot se urzi îndatã împotriva marelui general. cu dreptate. „Despotismul. în chip obscur. crimele sale.declarã marele istoric englez. si un tatã ambitios. la sosirea lui Honorius. ele se revoltarã si cei mai buni generali. dar. împãratul se duse la Ticinum (Pavia). pe care îi învinsese pe rând la Pollentia. care. Uciderea lui lãsã o patã nestearsã asupra stersei domnii a lui Honorius. Pretinsul sãu proiect de a pune diadema pe capul fiului sãu nu se putea face fãrã complici si fãrã pregãtiri. sã-i pedepseascã pe revoltati. Când Stilicho aflã la Bononia cele petrecute. El îsi dãdu seama cã se aflã într-o situatie fãrã iesire si se îngrozi. prietenii lui Stilicho si înalti demnitari furã ucisi sub ochii înspãimântati ai indolentului împãrat (13 august). pe regentul atât de mult timp atotputernic într-un simplu rebel". la Verona si sub zidurile Florentei. cãci avea încrederea armatei. Stilicho se oferi a merge în locul sãu în Orient. când un uzurpator e în Gallia. Stilicho opri pe devotatii sãi de a-1 apãra si se lãsã a fi decapitat (22 august). Stilicho se decise a merge la Ravenna ca sã se asigure de garnizoanã. se predã în mâinile comandantului. Eucherius 257 NICOLAE BANESCU fu ucis la Roma. nu scãpã nici el de furia rãzbunãrii314. A doua zi. trimise ordin comandantului Heraclian sã-1 aresteze pe Stilicho. asigurat prin jurãminte. pentru ca Alaric sã nu fie un pericol. Alaric nu mai avea de cine sã se teamã. vag enuntate de vocea urii sau lingusirii. 170-173. i-a vestejit memoria fãrã probe"315. o nouã scrisoare a împãratului poruncea executia.

Alaric se îndreptã cãtre nord. crestinã ferventã si corespondenta Sfântului Ieronim. spre a se stabili în Africa. ducând pe Galla Placidia. în urmã. p. înainte de sfârsitul anului 410. care-1 înlocuise pe Olympius. spre Neapole. Se trimite o expeditie contra Africii si ea dã gres. acuzatã de întelegere cu barbarul. Cremona. sora lui Honorius. Dar aceiasi autori .'-•. Procopius povesteste cã regele dãduse ca sclavi senatorilor ilustri 300 de tineri goti valorosi si de neam nobil. în toamna anului 408. care. Istoricul mai povesteste cã o nobilã ilustrã. . 470-477. Pe drum. deschisã înaintea lor de sclavi. Altinum. La sfârsitul anului 409. 426. Alaric se întoarce iarãsi la atacul Romei. îl depune solemn pe Attalus la Rimini si începe tratative lângã Ravenna. 3000 bucãti de piele coloratã rosu si 3000 livre de piper. convinsã cã Roma era inevitabil pierdutã. 30000 de argint. Ajuns la capãtul extrem al peninsulei.cum aratã convingãtor Demougeot . rupe negocierile începute si porni a treia oarã asupra Romei. a cãrei activitate caritabilã era neobositã. Serena fu executatã. se gândi a trece în Sicilia. în iulie 410. El ocupã portul si blocheazã orasul. toate averile si toti sclavii care pot proba calitatea lor de barbari.. El fu înmormântat sub albia torentului Busento. Alaric iesi din Roma a sasea zi. ed. Cere apoi Senatului un nou împãrat si-1 proclamã pe Priscus Attalus. Ceea ce e sigur. dar la Cosentia (Cosenza) se îmbolnãvi subit si muri. în ziua fixatã luarã armele. Propunerile acestea furã respinse. intrã în scenã si schimbã mersul lucrurilor... Populatia e redusã la foamete si. 317 Demougeot. bãnuind o perfidie a Curtii.-.. Anicia Proba. Bury. pp. fiind vorba de barbari crestinati. ei sunt surprinsi de Alaric si în mare parte ucisi sau prinsi.El se afla în Noricum si ceru sã se retragã în Pannonia. s-ar fi decis a scurta ororile asediului. . în fruntea armatei încãrcate de prãzi. masacrarã în timpul noptii garnizoana si deschiserã asediatorilor poarta Salaria. tulburatã de moartea si mizeriile produse de foamete. Incendiile completarã opera jafului si a violentelor: ele mistuirã palate si monumente somptuoase. prefectul Romei. prefectul pretoriului. pãtrunse în Italia si. Dar Honorius nu fãcu nimic. gotii pãtrund în Roma prin poarta Salaria. Pentru a-1 intimida. e cã a fost la mijloc trãdare. au zugrãvit mãceluri si scene teribile. predându-i-se imediat 5000 livre de aur. Jovius. Alaric permise armatei sale trei zile de jaf. cit. în acest moment gotul Sarus. pe care o asediazã din nou. Senatul se obliga a-1 sili pe împãrat la 316 Tomul III. des260 chizând orasul în fata gotilor. captivã. :-. vãduva extrem de bogatã a prefectului Probus. op. în schimbul unei plãti. si în albia ei se construi mormântul regal. Simtindu-se prea slab spre a se aseza statornic în Italia. Alaric cautã o întelegere cu Honorius. dar nu izbuti. Foametea si epidemiile se întinserã în cetate si Senatul a fost nevoit sã facã propuneri de pace. apoi apa a fost adusã din nou în albie. Alaric ceru tot aurul si argintul din oras. în cele din urmã regele got consimte a ridica asediul. O multime de captivi furã pusi a abate cursul apei. 259 ii ir pace. Scriitorii crestini încearcã sã atenueze aceste grozãvii. trecu Apeninii si asedie Roma. La Regium. mai cu seamã în cartierele aristocratice318. dupã ce pradã Aquileia. se sili a încheia pace. cit. un dusman al lui Alaric aflat în serviciul romanilor. si pentru ca locul unde au fost depuse rãmãsitele regelui got sã rãmânã ascunse pentru totOp. El atacã îndrãznet lagãrul lui Alaric si acesta. pp.în ciuda bunelor intentii ce-i animau. «. Grozãyiile sãvârsite de barbari în acele zile au fost o adevãratã catastrofã. nimicind tot ce se opunea în drumul sãu si prãdând numai tinuturile ce nu i se împotriveau. Nefiind satisfãcut. împodobit cu trofeele luate de la Roma. El înainteazã pe calea Apianã în provinciile de sud ale Italiei. 296-297. flota sa e însã risipitã de furtunã si aceasta schimbã destinul vizigotilor. 4000 haine de mãtase. trimise numai sase mii de soldati din Dalmatia sã apere Roma. în noaptea de 24 august 410.

Athaulf ceru grâu pentru gotii sãi si o provincie în Gallia. Athaulf. ca mai înainte Alaric. Curând dupã aceea fu încoronatã Augustã si Galla Placidia. Jovinus. Asdingii si suevii au fost recunoscuti. poate pentru a-si încerca norocul în Gallia. intrã în scenã de partea uzurpatorului. El puse stãpânire pe Narbonne.cum observã Bury -fiindcã Placidia fusese cãsãtoritã cu Athaulf. Theoderic I. a trebuit sã negocieze cu Constantiu. Un acord a fost încheiat (416). apoi gãseste mai prudent sã-si caute loc în altã parte si porneste pe coasta de vest spre nord. Wallia îi exterminã pe silingi. Dupã disparitia sa. împãratii din Bizant. Cãsãtoria se celebrã la Narbonne. 263 NICOLAE BANESCU si regatul vizigot la Atlantic. cit. se proclamã împãrat. Din aceastã cãsãtorie se nãscurã doi copii: Justa Grata Hon oria (în 417 sau 418) si Valentinian (al III-lea). Silit a-si pãrãsi planul. dupã moartea lui Honorius. Constantiu muri dupã o domnie de 7 luni (2 septembrie 421).261 NICOLAE BANESCU deauna. . în 412. Narbonne si coasta Mediteranei au fost rezervate imperiului319. cu orasele Bordeaux si Toulouse. ca federati. Strâmtorat în Spania. sustinând cauza fiecãruia . Ei se încaierã si Sarus cade luptând eroic. Wallia îi urmã ca rege. p. Honorius intrã în ceartã cu sora sa vitregã si la Ravenna se formeazã douã partide. Wallia n-a trãit sã-si vadã aceastã asezare a poporului sãu: el muri câteva luni dupã încheierea pactului si un nepot al lui Alaric. în toamna anului 413. nefericitii captivi care lucraserã acolo au fost mãcelãriti. al cãror rege captiv fu trimis lui Honorius. un gallo-roman. iar capul sãu e trimis lui Honorius. Astfel se încheie viata aventurosului rege vizigot. Wallia îndatorându-se a o repatria pe Placidia si a face rãzboi barbarilor din Spania în numele imperiului. în strâmtoare la Gades. Sarus. spre a fi recunoscuti ca fede-rati. oprise transportul grâului. întreg imperiul va fi reunit sub sceptrul împãratului din Bizant321. ceilalti nu. fiica marelui Theodosius si a Gallei. ucigasul lui Stilicho. Ceilalti barbari. între Garonne si Loire. ea se cãsãtori cu el. Theodosius al II-lea si Pulcheria. spre a-1 rãzbuna pe seful sãu (septembrie 415). alarmati. nu era înclinat la o atitudine de pace fatã de Roma. refuzarã a-i recunoaste pe Constantiu al III-lea si pe Placidia ca Augusti. în iulie 419. sã scape trecând în Africa. Gotii nu puturã fi deci aprovizionati si Athaulf nu îndeplini obligatiile sale. 204. cãzând în rebeliune. op. pentru a se aseza în Tarraconensis. Constantiu (al III-lea) e asociat apoi ca împãrat de Honorius si fu încoronat Augustus în ziua de 8 februarie 421. care frãmântase atâta timp provinciile ambelor pãrti ale imperiului. cumnatul sãu.000 de mãsuri de grâu.. dusman de moarte al lui Athaulf. luatã ostaticã de Alaric. poate si fiindcã socoteau cã. Acesta. fu ales la tron (418)320. trimit ambasade la Ravenna. împãratul hotãrî s-o recapete pe Placidia. Galla Placidia se întoarse astfel în Italia si. însufletit de un spirit national gotic. Athaulf trecu Alpii. dându-li-se locuri în Gallia si anume Aquitania secunda. fu ales rege si el rãmâne un timp în sudul Italiei. El ducea cu el pe Galla Placidia. Gotii au fost rãsplãtiti pentru serviciile lor. cum pierise si flota lui Alaric în strâmtorile Siciliei. prin care împãratul se obliga a preda gotilor 600. Erau acum prin urmare douã regate teutonice sub autoritatea romanã pe pãmântul Galliei: regatul burgund la Rin (Burgundia din Niebelungenlied) Bury. Dar în Africa. poate . în forma romanã. Athaulf trece în sfârsit în Spania. unde oamenii sãi 262 erau amenintati de foamete se gândi. Toulouse si Bordeaux si în ianuarie 414 o convinse pe Placidia sã-1 ia de sot. ziua când Constantiu intra în al doilea consulat. la l ianuarie 417. Heraclian. si el sfârsi prin decapitare. Dar parte din corãbiile sale furã nimicite de valuri. Jovinus e prins apoi si el si ucis. El fãcuse greseala de a lua în serviciul sãu pe unul din sotii lui Sarus si acela îl ucise.

Arcadius lãsa dupã el un fiu de vreo sapte ani. avu o mare ascendentã asupra contemporanilor sãi. în 447. ridicând înaintea lui un al doilea zid cu turnuri. în chip considerabil. Zidul exterior era numai de douã pânã la 6 Vi picioare grosime si construit.28 iulie 450) a. 321 Ibidem. lângã Marea Marmara. Synesius.Theodosius al II-lea (cel Tânãr) (l mai 408. întinse în 439 acest zid de-a lungul Mãrii Marmara si Cornului de Aur. Ruinat apoi de un cutremur. de o grosime de 14 picioare. printr-un nou tratat. la 15 august 423. El restabili armonia între Curtea din Constantinopol si cea din Ravenna si asigurã. prefectul Orientului. Anthemios luã mãsuri ca o flotilã sã stationeze în apele Dunãrii. Lui i se datorã si constructia marelui zid ce înconjoarã cãtre uscat Constantinopolul. Zidul interior. populatia orasului se înmultise atât de mult. cea mai puternicã apãrare. Kyros. colonizând-i în Asia Micã. santul avea legãturã cu marea. care condusese afacerile statului în ultimii ani ai domniei celui dispãrut. Constantin. Zidurile erau strãbãtute de zece porti. în 413. pe Anthemios. din care cea de sus. Regiunea a XlII-a. devastate de incursiunile barbarilor. pp. prefectul orasului.dintre ei. cu copiii sãi. Avea trei bolti si era ziditã din blocuri enorme de marmurã lustruitã322. dincolo de Cornul de Aur. dintre care cinci erau folosite în scopuri exclusiv militare. Sfântul loan Chrysostom n-au decât cuvinte de laudã pentru el. 5. Spre a o pune la adãpost. Fundatia lui Constantin cel Mare se întinsese de la întemeierea sa. în memoria 266 I ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN victoriei sale asupra rebelului Maximus. largã de la 50 pânã la 64 de picioare. în arcuri. prefect al pretoriului.patrikios. domnia lui Honorius îsi afla sfârsitul: el muri de hidropizie. în mai putin de o sutã de ani. zid flancat de 96 turnuri puternice. cunoscutã sub numele de Sycae si apoi de Galata. El se îngriji apoi de restaurarea oraselor din Illyricum. tot de 61 de picioare lãrgime si împãrtit prin stavile. completat în urmã. completat apoi printr-un al doilea. aliati ai hunilor. Ea cãutã refugiu la Constantinopol (423). consul . era plinã de munitii si întotdeauna ocupatã de paznici. Fiecare turn avea douã camere. care cutreierau îndrãznet 265 NICOLAE BANESCU tinuturile pânã sub zidurile capitalei. în cea mai mare parte. . Pulcheria Augusta. Guvernarea lui Anthemios. Era si acesta prevãzut cu 96 de turnuri. Minoratul sãu. Intrarea principalã si cea mai renumitã era Poarta de Aur. fiind expusã urgiei barbarilor. era întãrit de 96 de turnuri de câte 60 de picioare înãltime. fãcând prizonieri o hoardã numeroasã de skiri. în partea din afarã a zidului se afla un rambleu lung de 61 de picioare si dincolo de el un sant de adâncime variatã. din Ravenna. cu intrare de pe parapetul zidului. 264 3. pe unde intrau triumfal împãratii întorsi din expeditii.Anthemios. prin însusirile sale deosebite. pe Thedosius al II-lea. Anthemios ridicã. asociat mai dinainte la tron si imperiul avu norocul sã aibã în fruntea administratiei sale un om superior. cam la o milã de zidul cel vechi. prefect al pretoriului. Disensiunea sporind. n. care-i furniza apa. Câteva luni mai în urmã. 320 Ibidem. încât trecuse dincolo de zidul lui Constantin. O invazie a regelui hun Uldin în Moesia de Jos fu respinsã de el. Ea a putut fi ridicatã de Theodosius cel Mare ca un arc de triumf. 209-210. Pentru asigurarea frontierei de nord împotriva viitoarelor nãvãliri. de la 30 pânã la 35 de picioare înãltime. Fortificatia se alcãtuia din cinci elemente. Placidia fu izgonitã. între zidul interior si cel exterior se întindea o terasã. pacea la frontiera Persiei. zidul interior al centurii de întãriri. îl restaura si întãri. învestit cu cele mai înalte titluri si demnitãti .

Pulcheria. a dovedit o energie de care n-a fost niciodatã capabil indolentul sãu frate. îsi petrecea de obicei timpul cu pictura si gravura. spre a-1 apãra de continua ruinã si a-1 asigura împotriva atingerii fatale a timpului si oamenilor! O contributie solidarã internationalã n-ar putea fi refuzatã unei asemenea initiative. cu toate cercetãrile fãcute în toate pãrtile: o fatã de o fru268 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN musete extraordinarã. Pulcheria s-a îngrijit a afla pentru fratele sãu si o sotie. cu numele Athenais. într-o frumoasã caligrafie. Foarte instruitã. I. El strânse o avere imensã si se îngriji a da fiicei sale o învãtãturã aleasã. cit. Toatã viata ei palpita în jurul acestor scoli. 46 si urm. mai mare cu doi ani decât Theodosius. cunoscute sub numele de Zidul lui Theodosius. în numele sãu. 323 A fost un moment vorba. Academia lui Plato. aduna în jurul sãu la Atena tineri din toate provinciile. „fiica filosofului athenian Leontios". ultimul refugiu al cugetãrii elene.. inteligentã si foarte instruitã. Theodosius al II-lea ridicã pe sora sa. Nu-1 interesa dacã era nobilã ori de sânge împãrãtesc sau bogatã. el a trecut în istorie cu porecla de „caligraful". timp de o mie de ani. ea se îngriji ca fratele sãu sã fie crescut în principiile crestine. dându-i cei mai buni profesori si instruindu-1 în arta de a guverna. 70-72 si la Van Millingen. b. îi plãcea a transcrie. Pulcheria. Fiul lui Arcadius n-avea însã posibilitãtile si entuziasmul marilor avânturi ale spiritului si ocupatii inutile îl absorbeau în orele sale libere. care înãltã pe tronul Bizantului o frumoasã si instruitã provincialã. Ea conduse de fapt imperiul. Ea a înfruntat eroic. Leontios a fost unul din învãtatii care au ocupat la Atena „tronul sofistilor". KocAAvypacpoc. lustinian va clãdi acest pod din piatrã. întreaga educatie. sunt si astãzi în picioare. Theodosius cerea surorii sale sã-i afle înainte de toate o fatã de o frumusete fãrã pereche. pp. Foarte evlavioasã. Cronica lui Malalas ne-a transmis povestea romanticã a acestei cãsãtorii. atrasi de reveria misticã si de speculatiile subtile ale neoplatonismului. lucru rar pe atunci la Constantinopol. Byzantine Constantinopole. cum se spunea învãtãmântului public al artei oratorice. în care declamatiile retorilor întretineau încã viu cultul literaturii clasice a Greciei. pãrintele lãsã . la rangul de Augusta. dar Cornul de Aur se trecea pe un pod de lemn. Pentru aceste înclinatii. 267 fiindcã îi aflãm un succesor si în postul de prefect al pretoriului. închinatã Bisericii. asalturile furioase ale atâtor barbari. al cãrui capãt de sud era la Blachernae. Ea poate veni din partea unui congres international al bizantinistilor. frumusetea ei fãrã seamãn îl fãcurã pe Leontios s-o creadã predestinatã unui viitor strãlucit. Resturile acestei formidabile întãrituri. Având si doi bãieti. în timpul nostru. însusirile deosebite ale fetei. Athenais-Eudokia. p. Desi numai în vârstã de 16 ani. La 4 iulie 414. sã se dãrâme aceste glorioase resturi si interventia constiintei europene a putut opri impietatea. op.. Atena veacului al V-lea era mai cu seamã vestitã prin scolile sale. Studiul antichitãtii stãpânea. constituind unul din cele mai grandioase monumente ale Bizantului323. aproape în starea în care au rãmas pe urmele cuceririi turcesti. Ce minunatã ar fi însã si o operã de restaurare a acestui imens monument. dupã dorinta pe care acesta i-o exprimase. 322 Descrierea amãnuntitã la Bury. manuscrisele vechi si a le împodobi cu miniaturi. aproape 40 de ani. vorbind si scriind greceste si latineste. în aceastã epocã. când fu aproape de moarte. Pulcheria luã asuprã-si educatia tânãrului basileu. ea luã în mâinile sale regenta pentru fratele sãu. Fortificatia aceasta s-a pãstrat neschimbatã în tot cursul vietii Bizantului. Comunicatia cu aceastã regiune se fãcea cu luntri. Numele lui Anthemios nu se mai întâlneste de acum înainte. O împrejurare neasteptatã aduse la Curtea imperialã minunea care nu putuse fi gãsitã pânã atunci.nu era fortificatã. E probabil cã nu mai era în viatã.

strãin de aceastã intrigã. Athenais se rugã în zadar de fratii sãi sã nu-i rãpeascã dreptul. printre care Kyros din Panopolis se distingea prin talentul sãu de poet. foarte influent pe lângã Theodosius. pe Eudoxia si. p. luã din mâinile lor plângerea si alergã la fratele sãu. Eudokia traduse apoi Profetiile lui Daniel si Zacharia. Era de 20 de ani. Neîntelegerea intrase în familia imperialã si Eudokia cãzu în curând în dizgratia împãratului.norocul sãu. Sufletul sãu pasionat aflã adesea motive de agitatie. prin admiratia pentru inteligenta si instructia ei. atât de puternic în acele regiuni. în anul urmãtor. unde îsi petrece în amãrãciune cei din urmã ani ai vietii sale odinioarã atât de fericitã. Ea traduse. dupã un an. Frumusetea ei mare. Ea trãi multã vreme în armonie cu Pulcheria. el a putut sã despartã pe cele douã Auguste. 271 . din afectiunea împãratului si a-si asigura atotputernicia324. elocventa cu care-si pleda cauza fãcurã o im269 NICOLAE BANESCU presie adâncã asupra Augustei. în 439. Când se întoarse la Constantinopol.zicea prin testament tatãl . inteligenta-i sclipitoare. cãutând. 601 (Bonn). povestitã tot atât de romantic de acelasi cronicar. Eudokia ceru voie a se retrage la Ierusalim (443). cu strãlucirea fastului obisnuit. Cum presupune Bury. ne dã singura explicatie a acestei dizgratii. Theodosius chemã pe prietenul si confidentul sãu Paulinos si amândoi se ascunserã dupã o perdea. sora lui Leontios. „cãci îi ajunge . norocul frumoasei ateniene începu a se întuneca. Athenais-Eudokia nãscu. poate. O intrigã în jurul prie270 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN teniei dintre Eudokia si Paulinos. Din primii ani ai ridicãrii sale pe tron. I. Retinutã la Curte. n-a fost. în acelasi metru epic. fu proclamatã Augusta. Efectul acestei confruntãri fu decisiv: împãratul se declarã hotãrât a o lua de sotie. Cedrenus. vizitând bisericile si adorând moastele pretioase pãstrate în orasul sfânt. poate. unde aceasta o introduse pe strãinã. basilissa îsi puse acum talentul în serviciul credintei. însotitã de o suitã strãlucitã. si amândouã o îndemnarã sã se plângã la Curte împotriva nedreptãtii ce i se fãcuse. frumoasa atenianã renuntã la cultul pãgân si. în singurãtatea tristã a exilului. compuse asanumitele „cen324 Cf. ea pleca în pelerinaj la Ierusalim. la altã mãtusã. ca sã aducã multumiri la mormântul Mântuitorului pentru norocul fiicei sale. Aceasta puse câteva întrebãri mãtuselor privitoare la copila care-o fermecase. iar în ziua de 7 iunie 421 ea îsi celebrã. O sorã a mamei o primi la ea si o duse la Constantinopol. le porunci sã astepte. care exercita încã marea sa influentã asupra lui Theodosius. Eudokia îsi aflã o mângâiere în operele de caritate si în ocupatiile literare. Eudokia avu bucuria de a-si vedea fiica pe tronul glorios al Romei. acestia furã neînduplecati si o alungarã chiar din casa pãrinteascã. Eudokia cântase în versuri eroice biruintele armatelor imperiului asupra persilor. pentru a le scoate apoi. Athenais avea sã primeascã numai o sutã de monede de aur.acestora prin testament întreaga avere. botezatã de patriarhul Attikos. în octombrie 437. miscãrile-i pline de gratie. care-i nimicise viata. Dupã un an. cãsãtoria cu Thedosius al II-lea. Dar eunucul Chrysaphios. învãtata fiicã a lui Leontios cultivase cu iubire poezia si avusese la Curte cenaclul sãu de literati. împãrãteasa rãmase acolo timp de un an. prin cãsãtoria sa cu Valentinian al II-lea. pe rând. Pierzându iubirea si încrederea lui Theodosius. Pulcheria trezi curiozitatea tânãrului împãrat prin descrierea entuziastã a frumusetii fiicei lui Leontios. Reluându-si aceste îndeletniciri. Ea se aruncã în bratele monofisismului. care e mai presus de norocul oricãrei femei". Astfel ajunge Athenais în audientã la Pulcheria. în apartamentul surorii sale. primi numele crestin si împãrãtesc de Eudokia. pãrti din Vechiul Testament si un critic de reputatia patriarhului Photios are frumoase cuvinte pentru aceastã operã. în aceasta si o rãzbunare împotriva Curtii. caracterizatã ca „vrednicã de laudã pentru o femeie si împãrãteasã".

unde a fost executat (mai-iunie 425). cu însemnate trupe de huni. a martiriului ce încununeazã viata sa si a Justinei. era fiul lui Gaudentius din Moesia de Jos (ofiter subaltern al lui Stilicho)328 si ridicarea lui repede în cariera sa se da-toreste relatiilor strânse cu regele hunilor. în Orient. Dar opera sa de seamã a fost poemul în trei cânturi închinat Sf. I. Legenda vrãjitorului din Antiochia. El îsi dãdu seama cã interesul sãu era sã se înteleagã cu Placidia. [v. pentru a primi ajutor. Numai rivalitatea marilor generali i-a creat dificultãti. hotãrân-du-se totodatã si cãsãtoria viitorului împãrat al Occidentului cu fiica celui din Orient. 273 NICOLAE BANESCU Galla Placidia conduse ca regentã Occidentul. Evenimentele politice din Occident. cu care îsi . trãia în amintirea oamenilor. Cf. Ch. sefi militari dintre cei mai buni.. Ajunsi la Tessa-lonic. Colectia „Histoire de Moyen Age". t c. spre a o face sã cadã în mrejele iubirii ce apelase la el. 428-429. mult mai târziu. pp. convertit la crestinism în puterea credintei. Aetius. împreunã cu copiii sãi. p. I. t. încercând în zadar a câstiga de partea sa pe Ardabur. pentru succesele sale în Gallia. 1928. p. vãduva lui Constantiu al III-lea. Dupã moartea lui Honorius (august 423). se crede. din cauza vârstei lor. 248. domnia lui Theodosius al II-lea avu câteva timp liniste. 52 si urm. Photios nu pregetã a lãuda mult poemul. ea se stinse din viatã în orasul patimilor lui Christos la 20 octombrie 460. izgonitã din Ravenna. Holum. Paris. 607 (Bonn). Comanda militarã supremã de generalisim (magister utriusque militiae) o avu la început Felix timp de patru ani (425-429). Galla Placidia. Aetius fu apoi învestit de Placidia cu aceastã comandã. se ridicase în Apus un uzurpator. Paris. combinate în chip ingenios. Theodosius se decise a interveni în favoarea rudelor sale. la Aquileia. Diehl. furã trimisi înapoi. 112-224. Figures byzantines. I. în multe privinte. p. pp. cãsãtorie care avea sã se celebreze. el putu dobândi la nevoie trupe de huni.] 326 P. Leipzig. la Curtea cãruia stãtuse în copilãrie ca ostatic. Dupã ce îi zâmbise atât de radios în splendida-i tinerete. E. menit a avea o situatie predominantã. cu o mare armatã. 1892. iar el. Geschichte des spãtromischen Reiches. Lot. a fã-cut-o apoi sã guste pânã la fund din paharul amãrãciunilor. în urma disensiunilor din familia imperialã. Theodosius trimise deci în Occident. 327 F. dar Orientul fusese zguduit de mari tulburãri. fu însãrcinat cu apãrarea Galliei împotriva vizigotilor. Soarta a fost crudã cu frumoasa Athenais. I-ere serie.NICOLAE BANESCU toane din Homer". III AuflL. 325 F. fiul sãu. el fu trimis în lagãrul Placidiei. sosi Aetius. bine plãtiti. Valentinian al III-lea fu încoronat la Roma împãrat327. povestind episoade din viata Mântuitorului. 272 înainte de moartea lui Honorius. loan (primi-cerius notariorum) si aceasta schimbã cu totul atitudinea Curtii bizantine fatã de Placidia. Stein. povestea minunatã a tinerei crestine Justina si a ispitelor celebrului vrãjitor. Verificând-o. op. La instigarea sa. unde adusese la ascultare pe Theodoric I al vizigotilor. p. 358 (Bonn). Decomposition de l'empire (395-751). Athenais. la care fusese trimis de loan. pe generalii Ardaburius si Aspar. Legând prietenie cu Rugila si cu urmasii sãi.48. Istoria ne-a pãstrat un amãnunt care pãtrunde ca o razã de dincolo de mormânt în misterul dramaticei cãderi a basilissei: „Când fu sã-si dea sufletul — scrie Malalas326. alani de origine. Cedrenus. Cf. Valentinian al III-lea fu ridicat la rangul de Cesar (octombrie 424). în primii 12 ani ai domniei lui Valentinian si autoritatea sa n-a fost contestatã. Câteva zile mai apoi. Felix pieri într-o revoltã la Ravenna (429). propria istorie a fiicei de filosof325. 1909. cum am vãzut. La 23 octombrie 425. Ea pare a oglindi. cu ajutorul versurilor din Homer. primind titlul de comes. Placidia si copiii sãi însoteau aceastã armatã. loan a fost prins la Ravenna. cit. Athenais-Eudokia a pus în ea ceva din propriul sãu suflet. la Constantinopol. Cf. si K. Hunii. Supravietuind tuturor catastrofelor familiei sale. Cyprian.ea jurã cã a fost nevinovatã de acuzatia pentru Paulinos". îsi aflase refugiul. Gregorovius.

Gunderic îsi luã titlul de „rege al vandalilor si alanilor".] 276 . tot poporul vandalilor si alanilor se îmbarcã si trecu în Africa. care-i urmã. Aetius scãpã în Dalmatia si se duse la Curtea prietenului sãu Rugila. Wallia. cit.sã fie invitat spre a trece în Africa331. Murind în 428. Forte noi se trimit din Italia si de la Constantinopol. sã fi apelat la ei. Varady. ocuparã Gallaecia. 202-209. cel mai însemnat si mai abil dintre sefii germani din acel timp. Das letzte Jahrhundert Pannoniens. Vandalii asdingi.. 244. când spune cã vandalii.câstiga izbânzile. prin urmare. Clover. El muri însã curând dupã aceea. cum fãcuserã mai înainte regii vizigoti. încã din 409. 274 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN vandalilor în Africa. Un alt general de frunte al epocii a fost Bonifaciu. El plãnui. sub regele lor Gunderic. 330 Ibidem.. ca si rebelul). op. 55—56. 275 observã pe drept cuvânt F. Se zice cã atunci ar fi chemat pe vandali din Spania. regele hunilor.M. vandalii îsi întind cuceririle în Numidia. precum si alte titluri în EPLBIP. el fu chemat a se justifica si aceasta îl împinge la revoltã (427). Placidia cãutã sã-1 câstige din nou pe Bonifaciu. în timpul acesta. E mai probabil sã fi fost chemati. poate cei dintâi care au trecut Baltica dintre popoarele est-germane. p. Sfântul Augustin muri acolo la începutul asediului. el fu învins si se închise în Hippo. comandantul armatei imperiale. ale cãror resturi. 1969.. cit. iar vandalii silingi în Baetica de Sud. [C. ocupând diferite provincii. vandalii se încaierã cu suevii si interventia comitelui Asterius al Spaniei îi sileste pe vandali sã se coboare în Baetica. 257 si urm. cãci doi ani mai târziu avu loc invazia 328 Aetius se nãscuse la Durostorum. 376-476. împrejurãrile trebuiau sã-1 încurajeze: stãpânirea romanã era acolo zguduitã de revoltele maurilor. 104-114. sã treacã în Africa. se alipirã as-dingilor. împreunã cu suevii. Spania nu multumea ambitia sa. Dorind a-si consolida stãpânirea în provinciile cucerite. Ciocnindu-se cu Genseric în Numidia. F. a Il-a. care-i dã comanda supremã în locul lui Aetius. I. 1955. apãrându-se cu îndârjire timp de un an (430-431).] . pp. Bonifaciu se întoarce în Italia si e bine primit de Placidia. la aceastã pãrere. prin intrigile lui Felix. Simpla coincidentã a întâmplãrilor a dus. Lot . poate din cauza unei rãni (432). Paris. Cu ajutorul sãu se întoarse în Italia. unde imperiul nu-i recunoaste330. de schisma ereticilor donatisti si de separatismul guvernatorilor. în mai 429. 22 (1973). Devenind suspect. pp. [L. ed. fu urmat la tron de Geiserich (în formã romanizatã Genseric). Dar acesta nu se supune si cei doi rivali se ciocnesc lângã Ariminum. ca sã-si împartã Africa.. dictã conditii Curtii din Ravenna si obtinu restaurarea sa în comanda ce i se luase. Astfel se încheie tratatul din 331 Op. Vizigotii furã apoi adusi si ei în Spania de regele Athaulf. „Historia". aduse servicii imperiului zdrobind pe silingi. nevoie 329 Bury. poate. trimis sã cârmuiascã Africa. 127-128. dar ele furã zdrobite în bãtãlia care avu loc. Amsterdam. Courtois. Ei s-au purtat cu o ferocitate care a întrecut-o pe cea a tuturor barbarilor. pp. pp. pentru a scãpa. voi. Les Vandales et l'Afrique. Geiseric and Attila. Dupã moartea acestuia. sub numele lui Valentinian al III-lea. alanii se asezarã în Lusitania (azi Portugalia). Genseric ridicã asediul în iulie 431. Dupã plecarea vizigotilor în Gallia. au fost ursiti „sã-si afle ultima lor locuintã si mormântul lor în Africa"329. precum si rangul de patriciu (434). la nord de Duro. pp. el cucereste Noua Cartaginã si Hispalis (Sevilla). dar faptul nu se adevereste. 1964. care primi iarãsi comanda. sub conducerea lui Aspar. Genseric cãuta acum pacea cu imperiul. Aalen. Bonifaciu fiind învingãtor. Genseric nu avea. Destinul lor istoric e cum nu se poate mai bine caracterizat de Bury. cum presupune Brooks. amândoi beligerantii (Sigisvult. El guvernã douãzeci de ani Occidentul. patru popoare barbare trecuserã Pirineii în Spania.

si-au luat de la început o atitudine ostilã credintei catolice. Resturile lor au fost transportate de Aetius în Sapaudia (Savoia). Armenia a fost împãrtitã în douã state clientelare. în 436. în fruntea acestei miscãri au fost Mesrob si meritosul catholicus Sahag. iar îndatã dupã aceea par a fi ocupat cele douã Mauritanii si a fi anexat Balearele. Luptele tinurã un an fãrã vreun rezultat. aceasta nu schimbã situatia si generalul bizantin Ardabur deschide ostilitãtile printr-o nãvãlire victorioasã în Arzanene (Armenia de Sud). pirateria. Armenia. Prin tratatul din 442. tratat negociat de Stilicho.-••'•. Ei s-au asezat în Zeugitana si au fãcut din Carthagina capitala lor. dintre care cel atribuit Persiei (Per-sarmenia) cuprindea patru cincimi ale teritoriului si numai o cincime statul vasal Bizantului. cornitele Armeniei. 94. prin care se cedau vandalilor Mauritaniile si o parte a Numidiei. refuzând a-i preda. Sapor. Vechea dusmãnie politicã dintre lumea iranicã si cea romanã era sporitã prin opozitia lor religioasã. Burgunzii nãvãlirã în Belgia de Sus si furã nimiciti în 436 de hunii lui Aetius. si în 415 el numi rege al Armeniei pe propriul sãu fiu. întemeiatã pe literatura greacã. Astfel pieri primul regat burgund din Gallia. Eudokia. lezdegerd se simti dator a înfrâna miscarea plinã de viitor a nationalismului armean. situatã . Prin tratatul din 387 cu Sapor al III-lea.000 de burgunzi au fost ucisi. împãratul nu impuse nici un succesor. alt fiu al regelui (420). cãci nici bizantinii nu puturã cuceri Nisibis. Flota vandalã se întoarse în Africa. Theo-dosius cel Mare fãcuse o mare gresealã fatã de Armenia. exercitând. expeditia bizantinã sosea într-ade-vãr în Sicilia. care se pãstrã pânã în secolul al VI-lea333. Ca arieni. în tulburãrile ce se iscarã. iar influenta religioasã greceascã energic combãtutã. poate din cauza pregãtirilor mari de la Constantinopol pentru a elibera Carthagina. fiul lui Genseric. op. dar se apãrã energic. Carthagina cãdea în stãpânirea lui Genseric. Cel dintâi descoperi scrierea armeanã si traduse Biblia în limba tãrii. Se spune cã 20.'•> ". pânã la moartea lui Valentinian (455). d. vandalii obtineau regiunile cele mai bogate: Zeugitana cu Carthago. Dar acest tratat n-a fost de lungã duratã.11 februarie 435. op. Aetius socoti cã cea mai bunã politicã a imperiului fatã de Genseric era sã întretinã cu el relatii prietenesti si el convinse pe Valentinian al III-lea sã consimtã a-si logodi fiica mai mare. cit. dar invazia hunilor în imperiu îl sili pe Theodosius sã recheme fortele sale din Occident si s-a încheiat atunci o pace nefavorabilã. Tripolitana si o parte din Numidia. 257-258. la sud de lacul Geneva. în august 421. în 441. vizigotii furã tinuti în frâu. Dar armenii se împotrivirã cu îndãrãtnicie acestor presiuni si se produse o miscare în timpul domniei lui Theodosius al II-lea Bury. imperiul pãstra Mauritaniile. cu resedinta la Wbrms. Genseric consimtea a plãti imperiului un tribut anual. magister militum în Gallia. Curtea bizantinã sprijini din toate puterile scoala de traduceri a acestor initiatori. p. în Armenia persanã crestinii furã prigoniti de suverani si de preotii mazdeeni. persii cãutând sã impunã armenilor influenta religioasã sirianã. atacând Sicilia. •! . Corsica si Sardinia. Persia si Imperiul Bizantin. Byzacena si restul din Numidia. dar orasul fu eliberat de Litorius.. Panormus fu asediat (440). împreunã cu regele lor Gundahar. ceea ce aduse rãzboiul între cele douã imperii. Clientul bizantin Arsaces muri în 390 si guvernul trecu atunci în mâinile a cinci satrapi. cu Huneric.•'" 277 în Gallia. nici persii fortãreata de hotar Theodosiopolis. recunoscând astfel autoritatea Romei. ci încredinta supravegherea asupra satrapilor unui comandant militar. în octombrie 439. care îsi pregãti în curând o flotã mare. 02 Bury. pp. alungând clerul din Carthagina si confiscând bisericile pentru erezia lor332. si-au creat o flotã. 278 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN pentru crearea unei culturi religioase nationale. templul focului din Susiana fu ars si fatã de mãsurile aspre luate împotriva lor multi crestini îsi cãu-tarã refugiul pe teritoriul Imperiului bizantin.. cit. Theodoric asedie Narbonne. Când lezdegerd si Sapor furã îndepãrtati de Bahram. Pulcheria îi ocroti.

uciderea lui Gainas arãta încã o datã Imperiului roman proportiile noului pericol hunic. Thodosius al II-lea a tratat cu hunii prin intermediul mai multor ambasade. Attila a cârmuit împreunã cu fratele sãu mai mare. si acesta e meritul domniei lui Theodosius al II-lea fatã de poporul armean. venit din vecinãtãtile Chinei si ajuns pânã la Dunãre. Cu toate promisiunile persilor. Nãvãlirea hunilor în Peninsula Balcanicã. cea mai cunoscutã fiind condusã de Priskos (448-449). hunii s-au organizat sub o formulã statalã incipientã. Hunii supuseserã pe alani si triburile germanice întâlnite la nord de Marea Neagrã si de Dunãrea de Jos (ostrogoti. prigonirea crestinilor se va relua. Disputele religioase. acesta din urmã consimtea sã-i plãteascã un tribut anual de cel putin 350 de livre aur pentru ca avansul amenintãtor al hunilor în unele directii ale Peninsulei Balcanice (ajungând în Thracia si chiar în Grecia continentalã. 424-425. op. cu urmãri deosebit de periculoase pentru stãpânirea romanã. e. ajungând pânã în Siria si Mesopotamia. 281 NICOLAE BANESCU f. care la mijlocul ultimului deceniu al veacului al IV-lea trecuserã prin pãsurile Muntilor Caucaz.. în primul sfert al veacului al V-lea. Attila. Se încheie pacea pe o sutã de ani. administratã de functionari trimisi de la Ctesiphon334. sã solicite instalarea la sud de marele fluviu. cãrora li se adãugau initial alte 4000 de livre. în rândurile cãrora crestinismul de orientare arianã fãcuse progrese rapide si considerabile. pe care 1-a asasinat. 334 Stein. jefuind teritoriile nord-estice ale Imperiului. La acestea se adãuga acum revãrsarea hunilor. tocmai în partea de rãsãrit. în asemenea împrejurãri. Singidunum. printr-un acord favorabil încheiat cu Imperiul la Horreum Margi. în prima jumãtate a domniei sale. heruli. dupã ce au pus mâna pe Ratiaria. fiu al lui Mundiuch. silindu-i pe vizigoti. Elementul gotic înregistrase astfel prima sa afirmare în viata Imperiului de Rãsãrit si chiar la Constantinopol. cit. Nestorianismul si mono-fizismul.în nordul Armeniei bizantine. Asaltat de primejdia barbarã din exteriorul. dar ea nu aduse nici o schimbare teritorialã si nu avu lungã duratã. sub conducerea lui Rua sau Rugila.453). legând-o de civilizatia greco-romanã. Stãpânirea hunicã a premers astfel statele medievale de stepã. în 428. între timp. Apogeul puterii hunice a fost atins sub regele Attila (434 . scoase definitiv Armenia din sfera orientalismului. înteleasã de mai multe etnii. gepizi. chiar pe teritoriul Imperiului. Nãvãlirea peste Dunãre a hunilor în 422 îi sili pe bizantini la tratative cu persii. astfel 280 cã Theodosius al II-lea a fost silit sã le acorde considerabile subsidii anuale. [Sãvârsitã de mâna unei cãpetenii hunice de la nord de Dunãre. Viminacium. pp. dupã ce în ultimul sfert al veacului al IV-lea îsi croise o stãpânire care îngloba o mare parte din Europa rãsãriteanã. dar efemeritatea ei impune rezerve în privinta unor concluzii de prea mare generalizare335. a cãrui relatiune de cãlãtorie pânã la curtea lui Attila constituie o sursã pretioasã de informatie pentru cunoasterea stãrilor de lucruri de la Dunãrea de Mijloc si chiar de la nordul acesteia: conglomeratul de popoare sau etnii aflate sub stãpânirea hunicã oferã elementele unei civilizatii de mixturã euro-asiaticã. ca si din interiorul sãu. unde se plasa . Sirmium si Naissus) sã sileascã autoritãtile de la Constantinopol la un tribut de 2100 livre de aur. fratele lui Rugila. întinsã din Caucaz pânã în Pannonia. în care limba latinã continuã sã reprezinte o „lingua franca". Bleda. ba chiar si Asia Micã. Imperiul cunostea. în calitate de federati. 279 în ordinea moralã însã literatura de traduceri sprijinitã de Bizant. rãmânând singur stãpânitor. ceea ce înseamnã cã era vorbitã de o populatie din regiune. rugi si altii). dinastia nationalã a Armeniei e rãsturnatã si tara incorporatã ca simplã provincie persanã. cu titlu de arierate.

numai omul s-a nãscut în Christos din Fecioara Mãria si numai el a suferit pe cruce. voi. Dos letzteJahrhundertPannoniens. Exilat la început în regiunile unde Imperiul se învecina cu lumea arabã. Biserica din Alexandria vedea însã în cele douã naturi ale lui Christos. învãtãturã sustinutã de Nestorios. „tâlhãresc" („brigandajul de la Ephes". Excomunicat de cãtre un sinod patriarhal (448). disputele vizau natura lui Christ. august 449). având si sprijinul papei Coelestinus. Thompson. p. a Il-a. Oxford. 1969. a fost condamnatã de cãtre al treilea Conciliu ecumenic de la Ephes (431). sustinând cã Mãria era doar mama lui Christos („Christotokos"). Histoire de l'Empire byzantin. acesta a fost însã reabilitat în anul urmãtor de cãtre un sinod ulterior. Dar controversele religioase nu încetaserã câtusi de putin n interiorul sãu. III. L. Ed. fãrã nici un amestec cu 335 [Franz Altheim. Le monde byzantin. una desãvârsit divinã si alta desãvârsit umanã. 60 (1967). ed. dar care prin virtutiile sale se dovedise vrednic de a se uni cu Verbul dumnezeiesc. Produs al scolii din Alexandria. Atât prima doctrinã. Nestorios venea din cercul teologilor din Antiohia. Vasiliev. unde 283 NICOLAE BANESCU se sustinea cã si dupã întrupare trebuie sã distingem douã naturi perfecte în unica persoanã a lui Christos. A History ofAttila and the '' Huns. Maenche-Helfen în BZ. Nestorios a avut adepti care i-au dus învãtãtura în Persia sassanidã. p. 282 firea omeneascã. 100-101. apoi în Egipt. a fost sustinutã la Constantinopol de arhimandritul Eutyches. A. 61 (1968). creind o bisericã de sine stãtãtoare si rãspândindu-i doctrina pânã în China si Extremul Orient. 41-69 si resp. 336 [Hesseling. voi. Athena. I-a.. asa cum fusese ea definitã prin Conciliul de la Niceea. p. 1932. 1948. s. Write si O. 1948.centrul sãu vital. cât si cea de a doua. Ea nega calitatea de „Nãscãtoare de Dumnezeu (Theotokos) a Maicii Domnului. Tomul papei Leon I era de fapt o scrisoare dogmaticã adresatã patriarhului Flavian de la Constantinopol (Epistola dogmatica ad Flavianum). Paris. tluri în EPLBIP. iar papa Leon I (440-461) a elaborat celebrul sãu Tom doctrinar. 1969-1975. urmasul faimosului Kyril al Alexandriei (412-444). apoi patriarh de Constantinopol în perioada 428-431. adversari Bisericii din Alexandria. 1998.. De aceastã datã. 376-476. pe care scoala din Antiohia îl considera drept omul nãscut dintr-o simplã femeie. doctrina naturii unice a lui Christ. puneau în pericol dogma întrupãrii. E. 18]. 270-276. care 1-a condamnat pe Eutyches (448). p. declar-ându-se de acord cu sinodul de la Constantinopol. discutii pasionate de dogmã purtându-se în Capitala bizantinã pretutindeni si în toate situatiile. unde a supravietuit pânã în zilele noastre. escaladarea celui de-al doilea val al disputelor cristologice. voi. E. a celor douã persoane si douã naturi. fie ele chiar si din cele mai putin potrivite. . mai rationalistã. Varady. 5 voi. mult mai aplecatã spre misti.. p. 24. conform pãtrunzãtoarei remarci a Sfântului Grigore de Nyssa336. în vreme ce scoala din Alexandria. elev al lui Theodor din Mopsuestia. sau monophysitã. „Attila". Amsterdam. Rod al scolii din Antiohia. I. mai ales . Brehier. L. A. p. alte ti. Dupã aceastã conceptie.\ cism. arianismul. convocat de noul împãrat Marcian si soldat cu un mare triumf al ortodoxiei]. ca prim val care marcase aceste dispute în veacul al IV-lea. Essai sur la civilisation byzantine. care obtinuse la Ephes condamnarea lui Nestorios. Berlin. G. Antiohienii sustineau prezenta a douã naturi deosebite în Christos. convocat de cãtre Dioscor. I (Vie et mort de ' Byzance).v. încetase de a mai reprezenta o chestiune de primã importantã pentru statul roman. însotit de majoritatea migratorilor germanici trecuti la crestinism. sustinea cã în toatã viata sa de pe pãmânt Christos a rãmas Dumnezeu. Dogmaticii secolului al IV-lea au provocat o vie discutie privitoare la christologie. unde avea sã moarã mai târziu (451).A. 288. prin care s-a pregãtit condamnarea monophysismului de cãtre con-ciliul de la Chalkedon (451). Paris. Geschichte derHunnen. Papalitatea nu s-a lãsat însã sedusã de succesele doctrinare ale scaunului alexandrin.

în conflictul cu Nestorios. în editia datã de el operei lui Finlay (Oxford. cu care convertitii erau obisnuiti.H. Nestorios cãutã sã-i abatã pe credinciosii sãi si clerul de la veneratia exageratã care-i fãcea sã o socoteascã pe Fecioara Mãria „Nãscãtoare de Dumnezeu". dând o însemnãtate deosebitã cultului mamei lui Dumnezeu. Disputele religioase ale veacului al IV-lea dãduserã Bisericii metropolei egiptene un mare prestigiu. Ei aveau o mare autoritate asupra clerului si aflau în cãlugãrii numerosi din mãnãstirile desertului o armatã credincioasã si fanaticã. în predicile sale. patronul marinarilor.cum observã atât de just Bury . Paris. El ne aratã cã mai mult de opt biserici în Attica au fost clãdite pe locul templelor pãgâne si numele dedicatiei lor amintesc. I. Ephese et Chalcedoine. de obicei. Kyrillos. Mãria înlocuia. Candidianus reprezenta la acest Sinod pe împãrat si el avea ordin a 339 [C. Sinodul din Efes. dar el îsi aflã mai ales un mare dusman în Kyrillos. dar nu reusi. '\ 284 Crestinismul îsi deschisese larg portile credintelor si cultelor similare. om foarte ambitios si autoritar din punct de vedere dogmatic.F. fatã de popularitatea ce o avea în lumea pãgânã cultul zeitei naturii. pentru aceastã multime. Astfel se întruni. pp. Hefele . ocupã locul unde se afla templul lui Poseidon. Camelot. lãsând Sinodului deplinã libertate de a decide.supranaturalul si dãdea precãdere naturii divine a Mântuitorului. OeoroKog.T. 372-37333s p 424_ n.] 285 Nestorios îsi atrase dusmãnia pioasei Pulcheria. Sfântul Athanasios avusese un rol însemnat în victoria credintei ortodoxe asupra arianismului. Tozer. Biserica fãcuse o concesie acestei înclinãri a multimii. 337 Bury.. p. el nu se sfia a o numi „Nãscãtoarea lui Hristos". Pulcheriei. 286 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN se abtine de la orice manifestare. cãci Mãria a fost un om si dintr-un om nu se poate naste Dumnezeu. El scrise la Constantinopol împãratului. ceea ce produse agitatie în populatia capitalei. Paris. care. numit Al Treilea Sinod Ecumenic339. [o constatare asemãnãtoare se poate face si pentru biserica Sfintei Fecioare sau a Maicii Domnului de la Ephes. Un preot. Augustei. Pe locul unui templu al lui Asclepios e o bisericã a Sfintilor Anargyri (Cosma si Damian)338. 1877). Tot astfel. P. 287-377. împãratul îi imputã cã seamãnã discordia în Bisericã si în familia imperialã si-i fãcea cunoscut cã va aduna un Sinod. i. patriarhul Alexandriei. deci.. era un dusman înversunat al christologiei antiohiene si. în rãspunsul cãtre patriarhul de Alexandria. dar Theodosius si Eudokia spijineau pe Nestorios. sunt instructive faptele semnalate de Rev. o bisericã a Sfântului Nicolae. proclama. De acest prestigiu se foloseau patriarhii Alexandriei. la 7 iulie 431. H. O legiune de sfinti si martiri înlocuiau vechea legiune a zeilor si eroilor337.. sfântul rãzboinic. sustinând cã cele douã naturi formeazã o unitate indivizibilã. voi. gelosi pe rivalul lor de la Constan-tinopol. atotputernicã la Curtea lui Theodosius. templul lui Tezeu e închinat Sfântului Gheorghe. templul zeitei Ilithya este acum biserica Panaghiei Blastike (a Fecunditãtii). Histoire des conciles. care sã punã capãt discutiei. sustinând cã expresia ©eoroKog e sacrã prin traditie si christologia antiochianã desparte cele douã naturi ale lui Christos. cãutã sã dividã familia imperialã.având un fond comun de superstitii. în privinta adaptãrii credintelor si ceremoniilor pãgâne la obiceiurile crestine. Anastasios. numele acelor temple. II. adus cu el din Antiochia. 1962]. la Niceea. râvneau la suprematia Bisericii orientale. ca nimeni sã nu o mai numeascã pe Mãria „Nãscãtoare de Dumnezeu". divinitãtile feminine. XpiaioTOKog. în legãturã cu existenta anterioarã a unui templu pãgân închinat Zeitei-Mame. 1907. Fãrã a astepta . în predicile pe care le tinea. Pulcheria era de pãrerea lui. History. Caracteristic este cã altarul celor 12 zei e înlocuit printr-o bisericã a celor 12 Apostoli. Leclercq. toate religiile .

mãsura colegului sãu. care-1 influentarã pe împãrat. disputând asupra unor formule dificile si de atâtea ori zadarnice. îl excomunicarã si-1 depuserã pe Kyrillos si pe mitropolitul Memnon de Efes. Slabul împãrat întãri asemenea decizii. 287 NICOLAE BANESCU care atribuia naturii divine a lui Christos precãderea. la 8 august 449. depus împreunã cu Ibas de Edessa si Theodoret de Kyrros. 340 [Epistola dogmatica ad Flavianum a papei Leon I a fost invocatã si mai târziu ca document cu valoare dogmaticã de cãtre papalitate. Theodosius al II-lea adunã. deveni inoportun patriarhului loan. proveniti adicã din Scythia Minor. sub influenta celor din jurul sãu. ca eretici. ci „sub aparentele religioase pare cã se ascund interese. în cursul acestor tratative. Kyrillos deschise Sinodul si 200 de episcopi îl judecarã pe Nestorios si-1 condamnarã ca eretic.sosirea lui loan al Antiohiei si a legatilor papei Coelestinus. au pus în circulatie o nouã formulã de conciliere între ortodocsi si monofiziti. în Arabia. Diehl. printr-o scrisoare dogmaticã340. se declararã singurul Sinod îndreptãtit si. care a trecut în istorie. profesând doctrina doketismului (dupã care natura de om a lui Christos e numai aparentã). Un an mai în urmã. unde fostul patriarh muri în anul 451. cu episcopii sirieni si se adunarã în contrasinod. Dar. Nestorios fu exilat. cãlugãrii „sciti". retras la Antiochia. Acesta îi ceru lui Nestorios sã abdice. Aceste delicate. la începutul domniei lui Iustin I (518-527). Papa Leon I cel Mare aprobã. La insistentele sale. care ajunsese la întelegere cu Kyrillos. Theodosius al Il-lea pãrãsea aceastã lume. în 436. Pulcheria îl decise în urmã pe fratele ei a-1 transfera într-o oazã din Thebais. fu pedepsit de patriarhul Flavian. programe. aparitii politice si cã antipatia veche si profundã a Egiptului si Siriei semite împotriva lumii grecesti si a capitalei sale. în Biserica Alexandriei. un nou sinod la Efes. Dioskoros. veniti si ei. care avea propria ei formulã de împãcare si avea tot interesul sã o promoveze. raporturile Bisericii si Statului în Imperiul bizantin si-au avut rolul lor în aceste dezbateri religioase541. o singurã naturã divinã). Candidianus a raportat lui Theodosius în favoarea lui Nestorios. Un partizan al teologiei alexandrine. îsi fãcu drum un nou curent religios. cu numele de „sinodul briganzilor". aceastã formulã n-a obtinut însã sustinerea din partea paplitãtii. la 28 iulie 450. 288 Flavian muri pe drumul exilului. confirmã si depunerea pronuntatã de minoritate împotriva lui Kyrillos si a lui Memnon. dar urmasul lui Kyrillos. Legatii papei. în acelasi timp. trecurã de partea lui Kyrillos. subtile chestiuni religioase au tulburat adânc linistea si autoritatea Statului bizantin în secolul al IV-lea. numitã si „theopaschitã". se declarã pentru cel pedepsit. O mare teroare se dezlãntui împotriva lui Flavian. a clerului si populatiei agitate de cãlugãrii lui Kyrillos. sosi loan al Antiohiei. dar Kyrillos stiu sã cumpere prin gratificatii si daruri de tot felul pe functionarii palatului. arhimandritul Euthyches din Constantinopol. unde se bucura de popularitate. prezidat de Candidianus. a gãsit bucuros în aceste certuri prilejul de a se manifesta". Aceastã formulã fusese definitã de papa Leon I tocmai în scrisoarea dogmaticã adresatã patriarhului Flavian de la Constantinopol]. printr-o formulã ce proclama „unirea fãrã amestec a celor douã naturi ale lui Christos". Era un nou triumf al Egiptului si el va da extensie doctrinei cunoscute sub numele de monofizitism (juia tpvcrig. ca o reactie împotriva nestorianismului. ca atare. dupã expresia papei Leon I. împãratul îl sacrificã pe Nestorios si aprobã întoarcerea în Scaun a lui Kyrillos si a lui Memnon. la Petra. Nestorios. Slãbiciunea împãratului nu putu impune cu autoritate o solutie crizei ce frãmânta Biserica si luptele continuarã. nu trebuie sã vedem în ele numai certuri de teologi. socotind cã natura umanã a Mântuitorului se pierde în natura divinã. excomu-nicându-1 si depunându-1 din Scaunul sãu. Câteva zile mai târziu. . tot atât de ambitios. Dar. cum observã atât de just Ch. Constantinopol. spre exemplu în cursul tratativelor de împãcare care au pus capãt schismei akakiene dintre Roma si Constantinopol. în vremea papei Hormisdas (514-523). De altã parte.

1926. promulgate izolat. Ea primea acum o nouã loviturã. zdruncinase la rândul sãu mult viata intelectualã a metropolei elenismului. Invazia pustiitoare a lui Alaric. 82 si urm. ei primeau acum onorarii de la Stat.300). p. fixând numãrul profesorilor la 31. de care adesea se simtise nevoia. Marcais. [O serie de aspecte au fost reluate de cãtre P.sophistae) pentru cel în limba greacã. Le premier humanisme byzantin. adevãratul sãu centru în imperiu fusese pânã acum orasul Atena. Fuchs. nu se mai pãstraserã sau cãzuserã în uitare. L. Ch. Theodosius dãdea acum acestui învãtãmânt o organizare care-1 consolida. Die Kaiserliche Universitãt von Konstantinopel. în 425. 21-22. Multe constitutii. 1971 si P. de France. dreptul si filosofia. care initiarã. i42 Vezi Fr. atinsese în chip serios prestigiul acestui înalt învãtãmânt. compusã sub urmasii acestuia. în ultimii ani ai acelui secol. Materiile predate de ei erau: gramatica. Notes sur l'histoire de l'en-seignement superieur ã Constantinople. din epoca lui Diocletian (c. cap. Lemerle. Diehl. ceea ce pricinuia neajunsuri pentru jurisconsulti. purtau un costum special si formau o asociatie. ca mai înainte în atâtea mari centre ale Orientului. Codex Theodosianus. cealaltã. iesitã probabil din îndemnul acestuia. unde catedrele vestitilor sãi retori si filosofi aveau atâta rãsunet. cuprinzând constitutiile de la sfârsitul secolului al . Presses Univ. împãratul publica. era intitulatã Codex Hermogenianus. Speck. g. Domnia lui Theodosius al II-lea ne-a lãsat si o culegere a constitutiilor imperiale. Profesorii furã opriti de a mai da lectii particulare. Brehier. Triumful crestinismului.] <> •> 291 tiile de la Hadrian pânã la Diocletian (294). se alcãtuiserã douã culegeri juridice: una. menitã a avea un rol însemnat în viata intelectualã a imperiului. „Byzantion". Organizarea învãtãmântului superior la Constantinopol. învãtãmântul superior. Leipzig. Strãmutarea capitalei imperiului în orasul întemeiat de marele Constantin atrãsese aici o multime de retori si filosofi. Se înfiinta apoi o catedrã de filosofic si douã de drept342. 3 (1926). Fundatia lui Theodosius al II-lea. Noua Universitate fu instalatã într-un loc special. 289 NICOLAE BANESCU în ce priveste învãtãmântul superior. ea s-a ridicat însã iarãsi. IV. G. 3 retori (ora-tores) pentru învãtãmântul în limba latinã si 5 retori sau sofisti (. accentul cãzând însã asupra unei perioade istorice ulterioare. Codex Theodosianus. cunoscutã sub numele de Codex Gregorianus. Notes et remarques sur en290 Crearea catedrelor de limba greacã si numãrul mai mare al retorilor greci aratã rãspândirea pe care o avea aceastã limbã în capitalã si în provinciile din Orient. din care se împãrtãsea entuziast tinerimea din toate provinciile imperiului. un edict prin care întemeia Universitatea din Constantinopol. care au reorganizat-o de mai multe ori în cursul veacurilor. cuprindea constituseignement et culture ã Byzance des origines au X-e siecle. cu vaste sãli de studiu (în bazilica theodosianã. Le monde oriental. retorica. prin grija marilor suverani. Edictul stabilea 10 profesori de gramaticã pentru limba latinã si 10 pentru limba greacã. lângã Capitoliu). punând în fruntea ei învãtati celebri prin vasta lor eruditie si prin activitatea ce au desfãsurat-o. înainte de Theodosius. Paris. în secolul al IV-lea. A fost deci nevoie a se remedia nesiguranta în aplicarea dreptului si. în secolul al iV-lea. Die hoheren Schulen von Konstantinopel im Mittelalter. prin Universitatea orânduitã de Theodosius al II-lea la Constan-tinopol. s-a resimtit de multe ori de împrejurãrile grele prin care a trecut statul.lãsând ur-'masului sãu sarcina grea de a concilia pãreri atât de neîmpãcate. în timpul domniei lui Theodosius al Il-lea s-au realizat douã lucruri de mare însemnãtate pentru civilizatia bizantinã: întemeierea Universitãtii din Constantinopol si publicarea unei culegeri a edictelor imperiale sub numele împãratului.

redactat de legistii Romei Noi. oferindu-i mâna pentru o cãsãtorie platonicã. E numitã si Breviarium Alariciamim. de Theodosius al II-lea. care. împreunã cu Valentinian al III-lea. acesta a trimis regelui Boris (866) „legile venerabile ale romanilor". 233-234. 130-131. se alipi Orientului si Illyricum occidental (Pannonia si Dalmatia). noul împãrat s-a dovedit un bun si energic suveran. spre a-si tine legãmântul ce-1 fãcuse. pp. nu e decât un rezumat al Codului theodosian. consacrânduse Bisericii. dupã numele rezumatului publicat de regele vizigot Alaric al II-lea. cu capitala sa Sirmium. Ensslin. 344 Actele oficiale au fost date în traducere de Bury. si Bury socoteste ca probabilã întelegerea împãratului Theodosius cu Pulcheria în privinta alegerii senatorului Marcian. 4. I. Codul. Importanta acestui Breviarium în viata europeanã a veacului al IX-lea se vede si din faptul cã. parte la ceremonie. împreunã cu surorile sale. multumind astfel si . Faimoasa Lex romana visigothorum. la o întrunire a Senatului Romei vechi.. History. Primul sãu act a fost executarea lui Chrysaphios. Pulcheria 1-a înãltat pe tron pe Marcian. Histoire de l'empire byzantin. 345 Vezi A. acest Codex e împãrtit în 16 cãrti. La 23 decembrie acelasi an. prin calitatea functiei celui ce încoroneazã. dar aceasta cu greu ar fi ad-mis-o supusii Bizantului. o legitimare. evitând a impune noi sarcini populatiei si iertând si rãmãsitele de platã. la 15 februarie 438. Decretele apãrute dupã publicarea Codexului furã numite novelle (leges novellae). pentru cãsãtoria sa cu fiica lui Theodosius. Aceastã nouã culegere. El a cãutat a pune capãt sistemului de a se vinde functiunile administrative si a desfiintat impozitul numit follis. a exercitat o mare influentã asupra legislatiei barbare. a fost recunoscut în mod public344.sfârsitul lui ianuarie 457) a. Marcian (28 august 450.. îndatã dupã moartea fratelui sãu. în politica internã.III-lea (296) pânã la 324. în titluri (titult).:•: 293 NICOLAE BANESCU Unii istorici au vãzut în Marcian întâiul împãrat bizantin încoronat de patriarh. Ea fu publicatã în Orient. Ensslin nu exclude posibilitatea ca augusta Pulcheria sã fi tinut locul celui ce încoroneazã3''6. Politica internã. la începutul secolului al Vl-lea. întronarea.. examinând de aproape izvoarele. atotputernic în domnia indolentului Theodosius. t. . Vasiliev. dupã el. Marcian s-a silit a înfrâna cheltuielile. ce apãsa asupra proprietãtii senatorilor. împãrtite. Redactat în limba latinã. destinatã supusilor romani ai regatului vizigot. O . a înlesnit aceastã cooperare343. la cererea bulgarilor cãtre papa Nicolae I de a H se trimite „legile lumii". pp. a cãrui vizitã la Constantinopol. Patriarhul Anatolios a luat. exprimând astfel unitatea imperiului. în exercitiul puterii sale. Theodosius al II-lea nu lãsase nici un urmas si. 292 mani ce. în ce-1 priveste pe Marcian. probabil. El a servit ca bazã legislatiei lui lustinian. Sub Theodosius al II-lea se simtea nevoia unei noi culegeri si împãratul hotãrî a se aduna într-un compendiu edictele împãratilor crestini de la Constantin cel Mare pânã la el inclusiv. Codex Theodosianus. Eudoxia. n-au fost altele decât vestitul Breviarium^. dupã pãrerea unor învãtati bulgari. Codul theodosian e un izvor pretios pentru cunoasterea istoriei interne a imperiului în secolele al IV-lea si al V-lea. trebuia sã se aplice si în Occident. Amândouã aceste culegeri nu ni s-au pãstrat. întrucât Theophanes ne spune cã basilissa a trimis dupã patriarh si Senat si a proclamat ca împãrat al romanilor pe Marcian. infirmã aceastã pãrere si aratã cã Leon I a fost de fapt cel dintâi împãrat încoronat de patriarh si încoronarea lui n-a fost. Problema religioasã: Sinodul de la Chalkedon. conducerea jumãtãtii de est a imperiului trebuia sã treacã asupra colegului din vest. dar W. Introdus în Occident în epoca invaziilor ger343 Cu prilejul acestei vizite.A. la rândul lor. si nici o încoronare „bisericeascã". I. le cunoastem numai din fragmentele ce ni s-au transmis. la moartea sa.

1947. Nãvãlirea lui Attila în Occident. Printrun decret din 454. prin canonul 28. b. V. Dupã deciziile Sinodului din 449. Flavian. comandantul acelei provincii sub Marcian. care nelinisteau tinutul. Marele pontif luase atitudine împotriva ereziei lui Eutyches si. într-o scrisoare dogmaticã. 42 (1942). spre a întãri acolo apãrarea... expus la nãvãlirile barbarilor din acea regiune. Sinodul de la Chalkedon a fost un triumf al papalitãtii. Marcian a anulat si mãsura lui Constantin cel Mare. 33-34. adresatã patriarhului de Constantinopol. se înstrãineazã tot mai mult de imperiu348. consulii trebuiau sã contribuie la reparatia apeductului orasului. cit. râvnind la dominatia Orientului. la Chalke-don. care agita atât de mult societatea. la frontiera de Sud a Egiptului. 348 Vezi Charles Diehl. împãratul a stiut sã ia o atitudine hotãrâtã. Documentul acesta a fost numit mai târziu Tomul lui Leon. Leon I primi favorabil protestul prelatilor condamnati în acel Sinod si rupse orice relatii cu Dioskoros. Iar Sinodul dãdu o loviturã si influentei Romei Vechi în 295 Orient. strâns legate de pãrerile condamnate de Sinod. cunoscuti sub numele de blemmyi si novadae. hunii. întinzând jurisdictia sa în diecezele Pontului. de fapt. 30. au fost înlãturate. op. Asiei si Thraciei547. Theodoret si Ibas reintegrati în Scaunele lor. situatia se schimbã radical. în loc sã distribuie bani populatiei. a cãror actiune era în perfectã armonie. la frontiera de nord. Având acum concursul episcopului Romei Vechi.clasa înaltã a societãtii. marile ambitii ale patriarhilor alexandrini. 349 Bury. cãutând a restabili autoritatea compromisã a Statului fatã de Bisericã. care-si impune de acum autoritatea în materie religioasã. op. Hotãrârile Sinodului avurã însã consecinte politice însemnate pentru Bizant: provinciile Orientului. acesta permitândule a vizita insula Philae. La Chalkedon a triumfat. supusi autoritãtii episcopilor. Am vãzut de câte ori de347 Beck. iar cãlugãrii partizani ai celui depus. odatã cu ridicarea lui Leon I în fruntea Bisericii romane. în problema religioasã. fãrã confuzie sau alteratie. 4. patriarhului de Constantinopol aceleasi privilegii ca si episcopului roman. n. pp. pentru a se ruga zeitei Isis349. Theodosius al II-lea. si BZ.. O mãsurã de interes obstesc a fost si aceea prin care hotãra ca. diviziune sau separatie. Atitudinea împãratului în politica externã. prin care acesta interzicea cãsãtoria unui sena346 Zur Frage der ersten Kaiserkronung durch den Patriarchen und zur Bedeutung dieses Aktes in Wahlzeremoniell. adoptând formula christologicã a lui Leon. 296 . 237-238. p. 101-115. dar. Acest sinod impuse o mãrturisire a credintei împotriva teologiei alexandrine. Kirche. Sinodul recunoaste un Christos unic în douã naturi. o actiune militarã avu loc. Dar primejdia cea mare pentru imperiu erau acum. a respins în pustiu pe acei barbari. Roma veche îl sustinuse la început pe ambitiosul Cyril. Marcian convocã al IV-lea Sinod ecumenic. proclamând douã naturi într-o singurã persoanã. pp. el fixa doctrina întrupãrii Mântuitorului.. pp. Wurzburg. Prãbusirea stãpânirii bunice. . împãrtise în douã provincia Thebais (de Sus si de Jos) si unise în aceleasi mâini puterea civilã si militarã a provinciei de Sus. la începutul acestei domnii. Blemmyi au încheiat atunci tratat cu imperiul. 294 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN tor cu o sclavã sau cu o femeie de conditie socialã inferioarã. Florus. în ce priveste politica externã. cit. Dioskoros fu depus. acordând. în ziua de 8 octombrie 451. politica imperialã.

auzind de cele întâmplate. înainte de a ajunge acolo. El o pretinde imperiului ca logodnica sa si cere ca jumãtate din teritoriile peste care domnea Valentinian al IIIlea sã fie predate ei350. înainte de cãsãtoria fratelui sãu. cerându-i sã-i vinã în ajutor. 288-290. turingii. Justa Grata Honoria. Herculanus. la începutul domniei lui Marcian. lupta a fost un teribil mãcel. tinta lui Attila era Orleans. probabil. 298 de la vizigoti si Avitus. de care împãratul putea fi sigur cã nu va unelti cu sora sa împotrivã-i. e silit a se opri. Honoria trimisese inelul sãu pentru a arãta cã mesajul era autentic. El se grãbi a-si ridica o armatã dintre barbarii federati ai Galliei: francii salieni. spre a-si reclama „tributul". pentru tratamentul rusinos al fiicei sale. o sumã de bani si inelul sãu. care-1 urmãrea de aproape. Curajul vizigotilor si strategia iscusitã a generalului roman îi zdrobirã pe huni. în primãvara anului 451. y< 297 NICOLAE BANESCU Mesajul a sosit. om linistit. pentru a protesta si a declara cã va veni sã impunã dreptul Honoriei la o împãrtire a imperiului. saxonii de pe Loire si alanii din Orleanais. Exasperatã de perspectiva acestei cãsãtorii. Cererea fu adresatã împãratului senior la Constan-tinopol si acesta scrise lui Valentinian. skirii din apropiere. Aetius nu avea trupe cu care sã înfrunte nãvãlirea. si Honoria scãpã numai prin silintele Placidiei.. Regele vizigot Theodoric pieri în încãierare. Se pare cã Aetius cu fortele sale si Theodoric cu vizigotii sãi sosirã la Orleans înainte de Attila si acesta nu îndrãzni sã dea asalt lagãrului lor puternic fortificat. dar Attila a preferat a-1 socoti o propunere de cãsãtorie. repudiate de Huneric. în primãvara anului 450. li se adãugarã bur-gunzii. s-o scape de cãsãtoria nedoritã. ci si din fortele tuturor supusilor sãi germani. bine vãzut la Curtea din Toulouse. în vara anului 451. romanii îl gãsirã pe Attila puternic întãrit . pentru a se opune armatei confederale. Ardaric. Erau gepizii. unii din ripuari. îl executã pe Hyacinthus. Când ambasadorii lui Attila se prezentarã. Attila. furios. Când atinserã Rinul. trimitându-i printr-un eunuc credincios. Honoria recurse la protectia lui Attila. Metz fu înconjurat si distrus. Astfel se ajunse. Genseric se temea de rãzbunarea lui Theodosius. mai multe alte orase cucerite. ea avusese la Curte o situatie însemnatã. bãtrânul suveran stiu sã rãspundã cu demnitate cã pensia vãrsatã obisnuit cãpãteniei lor nu putea fi socotitã ca un semn de supunere si se mãrgini a trimite lui Attila o ambasadã cu daruri. la memorabila luptã de la Campus Mauriacus. Hyacinthus. Armata sa era compusã nu numai din huni. Theodemir si Widimir. •. op. care locuiau la estul fluviului si o parte a francilor ripuari. cu regele lor. Orientul scãpã de rãzbunarea regelui hun datoritã împrejurãrilor. sora lui Valentinian al III-lea. herulii. Compromisã în relatii cu intendentul sãu. Dar ajutorul cel mare îl astepta Bury. pentru a porni asupra Occidentului si gãsi unul de ordin sentimental. Attila.. cit. silindu-se a-1 stârni împotriva vizigotilor. Aceastã armatã formidabilã se revãrsã în provinciile belgice. vreo 20 de kilometri la vest de Troyes. El gãsi prudent a se retrage si apucã drumul spre Troyes. Datã cu o rarã îndârjire de ambele pãrti. ostrogotii. trimise o ambasadã la Ravenna. burgunzii federati si celtii din Armoricum. sfãtuindu-1 a o da pe Honoria regelui barbar. cãruia îi plãceau formele. pp. quazii. cãuta pretexte.l vastarã barbarii lui Attila provinciile din acele pãrti sub Theodosius al II-lea. sub cele trei cãpetenii ale lor. era o femeie ambitioasã. fu trimis în misiune la Theodosius si izbuti. acum însã nu mai putea juca decât un rol sters si aceasta o irita. alanii. care-1 determinarã pe barbar a se arunca de astã datã asupra Occidentului. cu ocazia unui incident de la Curtea lui Valentinian al III-lea. fu îndepãrtatã de la Curte si logoditã cu sila cu un senator bogat. rugii din regiunile Tisei de Sus. A doua zi. Walamir. Dar Valentinian. La începutul lui aprilie. Regele vandalilor trimisese multe daruri lui Attila. Ea începu la amiazã si tinu pânã noaptea. Marcian avu o atitudine plinã de energie fatã de ei. Attila trecu Rinul.

Vasalii germani profitarã de aceastã împrejurare. 54-691. Hunii fugirã spre Marea Neagrã. sta gata sã dea asalt întãriturii. se folosise necontenit în favoarea imperiului. cu o frumoasã germanã. între numerosii fii ai lui Attila n-a fost nici unul care sã ia în mâinile sale cu energie mostenirea tatãlui. Ardaric. dar Aetius îl opri. cãci.cum observã Bury . fiul mai mare al lui Attila. A. Trygetius. Aquileia fu nimicitã. Cum spune Bury (ed. Convinse deci pe Thorismud sã se întoarcã în grabã la Toulouse.sta culcat pe spate. care intrã în Pavia (Ticinum) si Milan (Mediolanum). 50). Attila se întoarse pentru a rãzbuna umilirea ce suferise. asezãri în lagune au fost si în epoca preistoricã si în epoca romanã. unde. 353 lordanes. Italia a suferit greu de foamete354. sângele ce de obicei îi curgea pe nãri nãpãdindu-1. ostrogoti. el se cãsãtori. fiul regelui Theodoric. pe fluviul Nedao. Hernac. acesta se retrage imediat din Italia. Marcian expe-die câteva trupe cu care Aetius nu putea risca o bãtãlie. între Tisa si Crisuri.A. „Pe când. care anevoie se poate întelege . prin interpretarea pasajului din lordanes (C. cãpetenia gepizilor. 300 ÎSTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Cruntul rege al hunilor era ursit sã-si încheie. care n-a putut fi identificat. dar negocieri începurã îndatã. Imperiul sãu. Populatia Venetiei cãutã un azil în insulele Adriaticei352. 299 în anul urmãtor (452). Marcian's Gamble. n-a putut iesi pe cãile obisnuite. Dingizech la nordul Dunãrii355. Thorismud. si. 295. Ambasadori distinsi furã trimisi sã trateze cu barbarii: consularul Avienus. pp. conduse în Panno-nia (454) coalitia acestor vasali — gepizi. S-a vorbit de o teamã superstitioasã a regelui hun. Alte motive au hotãrât atitudinea neasteptatã a barbarului victorios: armata sa era bântuitã de boli si ea ducea si o mare lipsã de hranã. tinutã numai prin marea lui personalitate.L. III. Drumul Romei era deschis. '". în „ Byz. El nu avea interes sã distrugã puterea hunilor. Valentinian al III-lea nu avea armatã. Trecând Alpii lulieni. fratii i-ar putea contesta succesiunea la regat. 291-292. dupã o rezistentã eroicã. muri de o hemoragie. lângã tãrmul sudic al lacului Garda. Intrat în tara sa. op. Jahrbucher". Nu voia. obosit de vin si de somn scrie lordanes . Getica. sub pretext de a-si reclama logodnica. cel mai mic dintre fiii lui Attila. curând dupã aceea. Nu se cunosc consideratiile care au determinat aceastã subitã retragere. . se aruncã de astã datã asupra Italiei. Toatã Italia de Nord cãzu în mâinile lui Attila. apucând pe o cale nenorocitã în gât. de teamã sã nu cadã iarãsi sub jugul hunilor (The End of the Huns. viforoasa-i viatã. 1-a sufocat". în noaptea nuntii.la acest pãgân. se stabili la extremitatea Scitici Mici. la un an dupã expeditia sa în Italia (453). în iarna anului 450-451. Aetius îl lãsã astfel pe Attila sã scape cu restul armatei sale. episcopul Romei. X. pe unde intrã în Pannonia. op. 9 (1984). t. XLII. cit. pp. pp. Neugr. 106 si urm. de care. în acelasi timp. Kohlfelder. Ibidem. 450-453. Macartney socoteste. n. pentru un tribut anual353.si-1 ucise pe Ellac.). o adunare heteroclitã de popoare. 4. Istoriei lui Gibbon.. A Reassessment ofEastem Imperial Policy toward Attila. 352 Legãtura ce se face între fundatia statului venetian si invazia lui Attila nu are bazã istoricã realã. sã mãreascã prestigiul aliatilor sãi vizigoti. multumindu-se a-i hãrtui pe huni. Convinse de asemenea si pe franci sã se întoarcã îndatã în tara lor351. rugi. 1933. Tânãra-i sotie a fost bãnuitã de aceastã moarte nãpraznicã. „American Journal of Ancient History". Appendix 26). Ildico. se prãbusi odatã cu el. aprins de dorinta de a rãzbuna moartea tatãlui sãu. ci. în lunga sa carierã. 355 C.D. fugãrit pânã în valea Dunãrii. 354 Bury. Ei venirã în lagãrul hunilor. heruli . cã ei se întoarserã mai târziu în locurile lor si aceasta i-a silit pe goti sã caute refugiu pe teritoriul imperiului.în dosul carelor sale. Dupã întrevederea avutã cu Attila. în absenta sa. praefectuspraetorio si Leon. 301 . [R.

Â.între skiri si rugi336. Apelul la Genseric avea si un motiv particular. un general capabil si un dibaci mânuitor de oameni. desigur. o constrânse pe Eudoxia sã-1 ia de sot si sã-si dea fiica.cum crede Bury . nemaifiind nici un membru de sex bãrbãtesc al acestei familii. pe când Aetius fãcea raport dinaintea suveranului. stiind cã instigase la moartea sotului ei si. A fost. îl convinse pe împãrat de pericolul ce-1 ameninta din partea ilustrului general.. atrãgând doi ofiteri barbari. El purta o mare dusmãnie lui Aetius si. ridicat la rangul de Caesar. trãise ani de zile ca ostatic. si îndemnându-i sã-si rãzbune stãpânul. dacã nu-1 va suprima el mai înainte. un nepretuit izvor în lupta cu dusmanii germani.. ajutat de eunucul sambelan Heraclius. în fata Noricului. El urzi atunci alt complot. Lecoffre. de care imperiul a avut mai multã teamã. Contemporanii 1-au pretuit si 1-au lãudat foarte mult. la sfatul lui Aetius de a dezarma . p 297. Aetius apãrase tronul lui Valentinian al IIIlea 356 Bury. într-o zi. Pe când Valentinian se ducea cãlare la curse. pe Eudokia. ca sã-1 rãstoarne pe tiran. Rugii îsi aflarã noi locuinte pe tãrmul de nord al Dunãrii.s 302 aproape 30 de ani. El pare a fi fãcut o aliantã cu gepizii. acuzându-1 de trãdare si.cu totul în interesul civilizatiei. Paris. în acelasi moment si de eunuc. Eudoxia însã îl ura prea mult. Gelos de atâta glorie. cu o micã gardã si însotit de Optila si Traustila.dupã pãrerea lui Bury . A realizat acest lucru pe douã cãi: în primul rând. Cf. si herulii în aceeasi vecinãtate. Cu moartea sa. Consularul Petronius Maximus era pe atunci un mare personaj la Roma. Asupra lui Aetius s-au exprimat multe pãreri.. care primirã un subsidiu de la imperiu si a asigurat ostrogotilor o asezare permanentã în nordul Pannoniei. 1908. spre a-i tine în dusmãnie unii cu altii. Fãrã îndoialã. Atacat. care a fãcut sã se mentinã stãpânirea imperiului în tãrile destinate în cele din urmã a ajunge regate teutonice. prin constanta ajutorare a generalilor romani cu auxiliari. cãci stim cã Eudokia. si-i cunoscuse bine pe barbari. op. EI a ajutat sã se întârzie întregul proces al dezmembrãrii germanice a imperiului roman. a fost . trãgându-si sabia. îndatã ce ' Ibidem. poate . 300.. Influenta si prestigiul sãu se datorau mai cu seamã imensei sale averi. acesta sãri deodatã de pe tron. fosti partizani ai lui Aetius. Situatia gravã a Occidentului. Maximus fu înãltat pe tron. Saint Severin apotre du Norique (453-482).Prãbusirea imperiului hun a produs o modificare fundamentalã în asezarea geograficã a barbarilor din regiunea Dunãrii. 303 descãleca. fiului sãu Palladius. se nãpusti asupra lui. c. pe lângã Alaric si Rugila. Pentru a-si consolida situatia. Il-e ed. si în al doilea rând. în ziua de 16 martie 455.. marele general fu ucis miseleste (21 septembrie 454). cu el pieri cel din urmã sprijin al pãrtii de Occident a imperiului. nevrednicul suveran 1-a ucis cu propria sa mânã. Optila si Traustila. p. skirii s-au asezat acolo mai departe. Petronius Maximus sperase sã obtinã locul de frunte alãturi de împãrat. Baudrillart.. fu atacat de acestia si ucis. 1-a chemat pe Genseric.. Aceastã întârziere a procesului dezmembrãrii. Marcellinus îl socoteste magna Occidentalis reipublicae salus157. familia marelui Theodosius se stinge. Moartea lui Aetius. prin controlul multora din popoarele germanice de est de dincolo de Dunãre. învãtatul englez a caracterizat foarte bine functia de mare însemnãtate pe ca a avut-o imperiul hunilor în istoria europeanã. Marcian profitã de aceastã nouã asezare a barbarilor. în Campus Martius. dar intriga sambelanului fãcu sã nu reuseascã. fãrã a-i da timp sã se apere. A doua zi dupã asasinat (17 martie 455). ca federati ai imperiului. Gepizii si-au întins stãpânirea asupra Daciei. >••-_ . cit. la est. dupã o traditie poste -rioarã.

un individ îl lovi cu o piatrã în tâmplã si lovitura îl ucise pe loc. Majorian fu proclamat împãrat. în prada imensã adunatã de jefuitori se aflau si odoarele de aur aduse de Titus de la templul din Ierusalim. . înteles cu un nobil roman. Timp de 16 ani exercitã o autoritate pe care n-o avusese nimeni mai înainte. 5-9. Devos. REB. fiind acceptat si de împãratul Marcian. înãltatã la Blachernae. Singura fortã în Occident erau vizigotii. evenimentul este imortalizat de cãtre Sinaxarul constanti-nopolitan. Boli. Aici se pãstra un vesmânt al Fecioarei. Oricum. trimisã de cumnata sa de la Ierusalim359. Saintjean de Lycopolis et l'empereurMarcien. la Toulose (9-10 iulie). pe Avitus. unde Ricimer. Bucuresti. Huneric. se aflau printre ei. Theodoric al II-lea. Theodoric al II-lea trecu în Spania si-i zdrobi pe suevi. dar nu reusi sã protejeze orasul împotriva jafului si violentei. 303-316)]. pretioase opere de artã furã smulse. An. Pulcheria murise mai înainte. Dupã ce strânserã astfel toatã bogãtia publicã si privatã a Romei. avea comanda supremã si. Trei zile mai târziu. Pe când iesea cãlare din oras. Palatul de pe Palatin fu scotocit peste tot. Majorian. Un grandproces canonique ã Byzance an debut du XV siecle. Eudokia se cãsãtori acolo cu Huneric. sub numãrul 4). p. adus de la Ierusalim în domnia urmasului lui Marcian.Ea trãise o viatã de pietate si de multã caritate. 457. împãratul Marcian se stinse din viatã la sfârsitul lui ianuarie 457 si cu el dinastia lui Theodosius îsi încheie destinul358. 48 (1978). Le trisepiscopat du pa-triarcheMatthieu f (1397-1410). 305 Bisericii. bun prieten cu el. Timp de douã sãptãmâni. La sfârsitul anului 456. potrivit altor opinii. între altele si de cãtre disertatiile canonice ale mitropolitului Macarie de Ankyra (cf. Orientul avu multã liniste în vremea în care Occidentul era nãvãlit din toate pãrtile de barbari. care-1 numise generalisim.D. Multimea îl sfâsie apoi în bucãti (31 mai 455). Maximus se gândi sã fugã. Acesta vine în Italia si Roma îl primeste. Pãrãsit de garda sa si de prieteni. p. Laurent.. care deveni episcop si în curând muri. The Date and Circumatances of Marcian's Decease. Se continuã astfel o traditie atestatã pânã la sfârsitul statului bizantin. Genseric intrã în Roma. aproape de Sfânta Sofia. meritând elogiile 358 [B. la l aprilie 457. el fu creator de împãrati în Occident. în vremea împãratului Leon I (457474). a proclamat împãrat. Leon I. 94 (1976). dintre care trei au fost închinate Maicii Domnului: una. în 453. fusese promisã fiului acestuia. Croke. stirea cã Genseric pornise cu flota stârni panicã printre populatia Romei si un exod general se produse. recunoscut de urmasul lui Marcian. p. 327. stãpânea situatia. Ricimer. Eudoxia si fiicele sale. 30 (1972). îl depuse pe Avitus. vandalii îsi încãr-carã corãbiile si se întoarserã în Africa. un nobil si literat.ostilitatea regelui vandal printr-o aliantã matrimonialã. care a clãdit o capelã specialã pentru a-1 359 Aceastã picturã e atribuitã Sfântului Luca. Marcian îsi începuse domnia la 25 august 450. în acest timp. 155. Nãscut pe la anul 392. si cea mai celebrã din toate. târând dupã ei multime de captivi. Papa Leon I îi iesi înainte la porti. cu putin înaintea mortii sale. A. clãditã pe tãrmul de est al orasului si renumitã prin icoana Fecioarei. Theotokos din Chalkoprateia (cartierul negustorilor de bronz). Dar nu era bine vãzut la Roma. regele lor. IV. V. „Byzantion". încetând din viatã la 27 ianuarie 457 (P. Eudokia si 304 Placidia. p. în cursul lungii sale conduceri. câstigând o victorie asupra flotei vandale (456). vandalii prãdarã Roma. metodic. alta Theotokos Hodegetria („care duce la Victorie"). 360 [Adunarea sau depunerea Cinstitului Vesmânt al Maicii Domnului în Biserica de la Blachernai (sau Vlacherne) ar fi avut loc. 1982. ca federat si aliat. în apele Corsicii. fiind serbat pânã astãzi la data de 2 iule în calendarul ortodox. publicat si în FHDR. voi. a ridicat la Constantinopol mai multe lãcasuri de rugãciune. fiul unui print suab.

acela de a ridica împãrati pe care sã-i domine. Pozitia lui. aveau o importantã imensã. L. 1968.Referitor la acest aspect. dar reprezenta interesele germane (sotia sa era o ostrogotã). 31-48. numit Tarasi-kodissa364. desi într-o formã mai putin violentã. patroana orasului. Aspar. dupã încoronarea nepotului sãu (Leon al II-lea). . Tot asa Theodosius al II-lea era numit „cel mic". iar aceastã manifestare exercita o influentã binefãcãtoare asupra moralului apãrãtorilor cetãtii" (în traducerea lui N. dupã întronarea lui Leon I. Aspar era un alan. iar fiul sãu.E. învestit cu rangul însemnat de patricius. magister militum per Orientem. ns. Bucuresti. URMAsII DINASTIEI THEODOSIENE. care servise ca domesti-cus sub Aspar362. scria cã „La Constantinopol moastele Fecioarei. op. dupã proclamarea noului împãrat. Acest titlu îsi are la el originea. 363 Descrierea ceremoniei. Princeton. în acest scop. pentru a îndeplini ceremonia încoronãrii. 362 Supranumele de „cel Mare". Ed. 474) a. încoronarea. S-a multumit deci cu rolul pe care-1 avea în acelasi timp. La Sfânta Mãria a Blachernelor se pãstrau giulgiul si tunica sa (maphoriori). 315-316. 608. Recrutarea trupelor de isau-rieni. cum aratã Bury (op. Leon I„Thracul" (7/ebr. Ebersolt. alegerea unui nou împãrat trebuia fãcutã de armatã si Senat. care a vãzut pentru prima oarã lumina tiparului la Paris în anii 1948-1950). spre a fi deosebit de Arcadius. 457. Spre a neutraliza puterea lui supãrãtoare. la 7 februarie 457. împãratul îsi apropie în acelasi timp pe unul din conducãtorii lor. pp. p. cit. p. 206 (cartea reprezentând traducerea româneascã a volumului al III-lea al sintezei „Le monde byzantin". seful isaurian îsi schimbã atunci numele sãu neobisnuit în acela de Zenon. Nefiind un Augustus sau o Augusta. iar la Sfînta Mariaa din Chalkopratia. rptjSouvog TTJV ãtiav. Sanctuaires de Byzance. atât de agresiv în timpul lui Arcadius. nu se putea gândi sã urce pe tronul imperiului. erau 306 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN primi (77 ãjia aopog). Situatia Lazicei. n. plimbate pe metereze ori de câte ori Constantinopolul era asediat.T. originar din Thracia361 si crestin ortodox. Brehier fãcea trimitere la J.T. ^OOVT). Suprimarea lui Aspar. întâiul împãrat încoronat de patriarh. Ricimer. I. Spincescu). cu care apare la unii istorici. p. Pericolul german. Arda-burius. reînvia acum. 1989. a fost numit. în ultimele zile ale orasului. Rãscoala si statul Asãnestilor. Aceste relicve. 323. 95]. Kaegi Jr. care veni la Constantinopol si cãruia Leon îi dãdu de sotie pe fiica sa Ariadne (466-467). p. n. El avea comanda de magister militum inpraesenti. pp. cei doi Leon au fost deosebiti ca Aecov 6 /xeyag si Aecov 6 niKpoq. Civilizatia bizantinã. în Italia.3febr. Aceastã sacrã relicvã a fost pentru populatia Constantinopolului. (Bonn): ovrot 6 BacnAeug &pât fjv TO yevog. era puternicã. . 1994. Leon I îsi recrutã regimente din supusi indigeni si anume din isaurieni. cit. 307 m. Ed. el îl alese pe Leon. si voi. 91. rãzimatã pe germani si strãini. 1921. nu poate fi luat în sensul pe care posteritatea 1-a acordat marilor împãrati. Byzantium and tbe Decline of Rome. sprijinit pe trupele sale germane.. 1). DISPUTA ÎN JURUL DOGMEI CHALKEDONIENE 1. Cu stingerea dinastiei lui Theodosius. ea fu îndeplinitã de patriarhul Anatolios363. [W. în amintirea unui cetãtean care a ajuns la mãrire în Statul roman365. Bucuresti. cum s-a mai spus înainte. privite ca un paladium (subl.. fiind.) apãrãtor al orasului. Enciclopedicã. avea atunci cea mai mare autoritate în armatã. vestiti prin vigoarea si vitejia lor. fiindcã în copilãrie era cunoscut ca 6 /nxrpot Baaihevg. centura Sa. în faptul cã. v. dupã Constantin Porphyrogennetos. Pentru acelasi maphorion sau omophori-on. la Bury. stiintificã. Senatul n-a putut decât aproba 361 Cedrenus. Brehier. Paris.] 309 aceastã alegere si Leon fu încoronat în palatul Hebdomon. 44 si urm. un fel de Palîadium protector al capitalei360.. Fiind arian si un barbar.

a trecut în Spania si a voit sã se îmbarce pentru recuperarea Africii. când muri. n. bibliografia privitoare la Aspar si la fiul sãu Ardaburius existã în EPLBIP. Anagast. E probabil sã fi fost recrutati dintre isaurieni. 366 Bury. cit. voi. Când Zenon. Athena. dupã câteva zile. înãltând la rangul de Caesar pe fiul-sãu Patrikios (469-470). unde a suprimat un periculos brigand. 318. . 82 si urm.B.. Constantinopolul nu-1 recunoscu. 252 si resp. voi. în fata atâtor intrigi. Leon I a fost stigmatizat cu porecla de makelles (mãcelarul)367. care-i disputase imperiul lui Va-lens. E. sã-1 asasineze pe acesta. magister mili-tumper Thraciam. astfel. între Genova si Pavia fu învãluit de oamenii lui Ricimer. 1928. vãrul lui Iulian. Caesarul Patrikios a fost numai rãnit. Paris. Osnovnye napravlenija politiceskoj oppozicii pravitel'stvu Vizantii v 50 . cum sugereazã Brooks: "nãscut din Rusumblada". în primii ani ai domniei. •' . împãratul a împlinit o veche promisiune fãcutã lui Aspar. . Rãzboaiele cu vandalii si ostrogotii. p. fiica lui Marcian. cu soldati de-ai lui Zenon. EnsslinJ 3M 'Poucro'DjLijSAaSeroTou (Candidus. p. A. devotat împãratului. p. p. op. 529-534. p. ADSV. nu 1-a putut ajuta si. 90. Primindu-1 apoi la Constantinopol. Ostrogorsky. p. El a încercat. de367 (J. Histoire de l'Etat byzantin. Brooks. unde se hotãrãste distrugerea lui Aspar si a familiei sale (471).«. Libius Severus.> 310 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Leon I institui si un nou corp al gãrzii. 1923. Când se întoarse în Italia. pentru a fi opusi mercenarilor strãini366. Noul Caesar a fost logodit cu Leontia.. împãratul a cãutat sã linisteascã multimea. ales în Pars Occidentalis. declarând cã Patrikios era gata sã treacã la adevãrata credintã. cit. Aspar si Ardaburius au fost ucisi de eunuci în palat. Excubitorii. p. Dar flota romanã fu capturatã si proiectul sãu zãdãrnicit. amenintã cu rebeliunea. pe când se afla în Thracia pentru a respinge o nãvãlire a hunilor.. Leon I. W. 36. Stein. Dar ridicarea unui arian la un rang recunoscut ca o treaptã spre tronul imperial. Gobazes se declarã supus imperiului. i'"*> 312 capitat368. fiica mai micã a împãratului. op.. 473. Situatia în Occident. Viena. 150]. Fatã de barbari a avut o atitudine energicã: a pacificat Gallia. în scurta-i domnie de patru ani. 20 (1983). la l aprilie 457. V v. Bury. b. p. dupã care Leon I îl trimite ca împãrat pe Anthemios. care se temea de el si. . 363 Vezi F. o interventie în Lazica îl sili pe regele Gobazes (sau Goubazes) sã abdice în favoarea fiului sãu. The Eastern Provinces. a produs o revoltã generalã la Constantinopol si manifestatii zgomotoase au avut loc la Hippodrom. dar fiind atacat de Peroz al Persiei (468). 316-320. p. a plecat în Isauria. 1998. ed.nacale 70-h gg. Pfister et Ganshof. Londra. III. voi. Lot. Bonn). în 461.< 365 Hodgkin. iubitor al binelui public. Majorian. Zenon se întoarce în grabã la Constantinopol. Aspar nu putea vedea cu ochi buni aducerea în capitalã a trupelor de isaurieni si a sefului lor. însotit de putine trupe. t. 29-30. în lipsa lui. numit magister militum per Orientem. Kozlov. I-er). el a dat o legislatie însemnatã. un german. Cf. Indakos. 311 în acest timp. cãci îl întâlnim întâia oarã în domnia lui. descendent al lui Proko-pios. a fost un împãrat de seamã. autoritatea în Lazica fu pierdutã. Alesul era cãsãtorit cu Euphemia. LRE. 471. 1928. ocupat cu expeditia în Africa. I. putea fi . Decomposition de l'empire (395-751) (în „L'histoire du Moyen Age". III. Bunicul sãu fusese vestitul Anthemios din timpul adolescentei lui Theodosius al II-lea. I. în fruntea imperiului fu pus un om obscur. A urmat un lung interregn de doi ani. . p. 2. Trimisi ai Curtii îl conving sã renunte la întreprinderea sa si el pretinde cã a fost instigat de Ardaburius. cf. par Lot. Pentru aceastã faptã.[Opinie sustinutã si de G. El domni pânã în noiembrie 465. ••-• . . Geschichte des spãtromiscbem Reichhes. p.

dupã lupta de la Nedao.F. 37-40. 313 Expeditia fu organizatã pe o scarã vastã (468). de Attila. Leon I se hotãrî a porni o actiune decisivã. împrãstiind flota lui Genseric în apropierea Siciliei. Ei au luptat cu credintã sub stegurile lui Attila. care avea sã joace un rol atât de mare în Italia.deci considerat un reprezentant al familiei lui Theodosius. candidatul lui Genseric. Aspar. . dar Basiliskos. Edw. Basiliskos fugi cu restul flotei în Sicilia si de acolo la Constantinopol. între lacul Pelso. Vandalii amenintau astfel comertul Mediteranei. Cãtre sfârsitul domniei sale. Sava si Dunãre. Cea din urmã se cãsãtori acolo cu senatorul Anicius Olybrius. ed. Ei apar împãrtiti în trei grupe. pp. fãrã care nu se putea nimic în Occident. Croatia de Nord între Drava si Sava. ed. cu care era logoditã înainte de cucerirea Romei. si devasteazã tinuturile de la Dunãre pânã în Thessalia. III. lordanes nu e clar în descrierea împãrtirii acestei provincii între frati. Genseric relua ostilitãtile contra Italiei. pentru a fi opus lui Olybrius. Tozer. presupune cã aceastã diviziune a puterii a fost încurajatã. dar. la oarecare distantã si a dat câteva zile lui Genseric. Walamer. spre a dezarma Orientul. iar triunghiul de nord-vest. Din nefericire Leon. care se revãrsarã din Pannonia în imperiu . Widimer (Widemir) si Thiudimer (Theodemir). Cu ei puterea regalã e întâia oarã divizatã la goti si T. s-a oprit într-un port. în marea bãtãlie din Campus Mauriacus. Leon I avu de lucru cu ostrogotii. puse în fruntea ei ca sef pe Basiliskos. ed. Theodoric. flotele sale debarcau si prãdau. t. Urât de populatie. împãratul Marcian îi admisese ca federati. fiica lui Anthemios. Mai trebuia însã si consimtãmântul lui Ricimer. Finlay. el trimise la Constantinopol pe Eudokia si Placi-dia. Heraclius si Marcellinus siau executat fãrã dificultate misiunea. în 467 el fãcu o incursiune în Peloponez. avea un fel de suprematie asupra fratilor sãi mai tineri371. Oxford. în unire cu fortele Italiei si Dalmatiei. Cel mai mare dintre frati. Acest consimtãmânt a fost asigurat prin cãsãtoria barbarului atotputernic cu Alypia. a fost atribuit fratelui mai tânãr. impusese aceastã numire. fratele sotiei sale. Gibbon. 1896. în loc sã loveascã imediat Carthagina. cea mai costisitoare si mai puternicã întreprindere navalã pe care au pregãtit-o romanii: flota numãra nu mai putin de 1113 corãbii369. care încercaserã a se întoarce în locurile de 371 Italy and her invaders (476-535). nimicindu-i jumãtate din flota imperialã. luptarã la Nedao. sub influenta Verinei si a lui Aspar. Noul ales sosi în Italia si fu proclamat împãrat în ziua de 12 aprilie 467. el s-a retras la Herakleia370. ostrogotii îsi dobândirã neatârnarea. dacã nu poruncitã. Thiudimer. 369 G. un om incompetent si nesigur. Walamer a ocupat Slavonia. 10-11. dupã moartea puternicului suveran hun. History ofGreecefrom its conquest by the Romans to thepresent time. pp. sotul Placidiei. Widimer372. Verina. 314 Am vãzut cã. în pretioasa-i operã asupra nãvãlitorilor Italiei. 1877. magister militum Dalmatiae. a Il-a. o lungã regiune între Dunãre si lacul Pelso (Platen See. generalul Heraclius cu fortele Egiptului avea sã debarce în Tripolitana si sã meargã pe uscat asupra Cartaginei. I. cu fortele italiene. t. Diplomat. Hodgkin. Dupã Hodgkin. în care acesta a putut scoate altã flotã si ataca prin surprindere. Oxford. Decline and Fãli. H. Balaton). pentru a-i nimici pe vandali. trebuia sã-i atace pe vandali în Sardinia si apoi sã se uneascã la Carthagina cu ceilalti. pentru a nu întãri pozitia lui Leon printro victorie atât de mare. sub trei frati din neamul regesc al amalilor: Walamer. Marcellinus. Dar regele vandalilor rupse în curând pacea cu Orientul. ca sã aducã natiunea într-o stare de slãbiciune si dependentã. scuturând jugul hunilor si umplurã golul lãsat de ei în Pannonia. IV. Planul era sã-i atace pe vandali din trei pãrti: Basiliskos avea sã meargã direct la Carthagina. Bury. se nãscu tocmai în momentul în care Thiudimer primea vestea biruintei lui Walamer asupra hunilor. p 178.

jefuindu-le vitele. omnino flo-rentem cum suis. în legãturi de prietenie cu Leon I. strãbãtu Moravia si Boemia si îi lovi din spate pe suevi si pe confederatii lor alamanni. împãratul Leon I îl pusese în libertate. 316 Timp de zece ani. era în întârziere si trimit o ambasadã la Constantinopol. 18-22. iarna. Indignati. Suabia. aruncat de pe cal în timpul bãtãliei ce avu loc lângã Sava. 317 NICOLAE BANESCU rugii si sarmatii. 2). Walamer. citat de Hodgkin. fiindcã era greu sã-i hrãneascã sau socoteau riscant a robi un popor asa de mare375. 374 „Missa legatione ad imperatorem Walamir ejusque Germani. ca sã lãmureascã lucrurile. întors de la Constantinopol.372 Ibidem. La Curtea din Constantinopol era atunci un sef got. în timp ce Amalii erau lãsati în sãrãcie si dispret374. Trecând Dunãrea. fiul lui Thiudimer. s-au obligat a nu mai cutreiera regiunile din sudul Dunãrii si. Thiudimer îl aflã acasã pe fiul sãu Theodoric. am vãzut. Ei au purtat unele lupte cu vecinii de la nord si est.. fãrã stirea tatãlui. cu vandalii si alanii. ei ridicã armele. 373 Datã admisã în general pentru nasterea lui Theodoric. care trecu Dunãrea cu hunii sãi. 13. acest copil s-a fãcut repede iubit de Leon I. Theodoric. au dat drumul fiului sãu si captivilor. Când el era în vârstã de 7 ani.. se bucura totusi de prietenia Bizantului si îsi primea regulat onorariul anual. Coborâtor dintr-un neam inferior. Aceastã mare confederatie fu învinsã de ostrogoti. op. Ei erau amestecati cu ala-mannii. 315 unde fuseserã alungati (454)373. pp. o primeau de la Bizant. loc. Au avut apoi lupte cu suevii. Pentru a prãda în imperiu. pe care sub eufemismul de strenuae sau strenae („dar de anul nou"). pp. pe timpul când acesta era un simplu subaltern al patronului comun. p. Strânse în jurul sãu o trupã de vreo zece mii de oameni si se strecurã. în Spania. nepotul sotiei lui Aspar. Când se întoarse din aceastã campanie. încãrcat de daruri. rãzbunând moartea lui Walamer376. fu strãpuns de lãncile suevilor si lordanes afirmã cã ostrogotii au sters de sub soare numele skirilor. ostrogotii au pãstrat cu credintã pacea. Ostrogotii i-au atacat noaptea în lagãr. în regiunea cunoscutã azi sub numele de Pãdurea Neagrã. suevii au fost nevoiti sã treacã peste ostrogoti. nãvãlesc în Moesia si o devasteazã în lung si în lat.. Rãspunsul adus n-a fost multumitor. la rândul lor. fiul lui Triarius. Ostrogotii. au trimis ostatic la Constantinopol pe cel mai în vârstã dintre mostenitorii Amali. vident Theodericum Triarii filium. cum presupune Hodgkin. Thiudimer întreprinse o altã campanie. p.. un copil de 7 ani. Acest got e probabil sã fi fost. Suevii cu care aveau acum de a face locuiau în coltul sud-vestic al Germaniei. supranumit Strabo (Sasiul). n. cât a stat Theodoric la Constan-tinopol. atacati de Dingizech. drept garantie a fidelitãtii lor. O parte dintre ei trecuserã mai înainte. fratii ostrogoti descoperã cã indemnitatea. trimitându-i în patria lor. smulgând Sirmium din mâinile regelui sarmat . Dupã moartea lui Hunimund. Dupã un timp. un tânãr de vreo 17-18 ani. capturându-1 pe regele Hunimund si târând în sclavie mare parte din armatã. spre a rãzbuna înfrângerea suferitã. în 471. Oamenii lui Walamer au recunoscut acum autoritatea lui Thiudimer. aliindu-se cu skirii. cit. ostrogotii îi bat strasnic si-i alungã din Pannonia. Romanorumque amicitiis junctum et annua solennia consequentem et se tantum despici" (lordanes. fãrã nici o legãturã cu neamul regesc al Amalilor. 376 Ibidem. 22-23. probabil pe la 470. 375 Hodgkin. pe Theodoric. Acesta dãdu o luptã sângeroasã cu suevii si skirii care aveau o confederatie si cu gepizii. Theodoric se pregãti îndatã pentru întâia sa faptã de arme. cit. 76. plãtin-du-le rãmãsita subventiei dintr-o datã si garantând-o pentru viitor. Bine înzestrat.. fiul lui Hunimund. lângã lacul Pelso (Balaton). Leon I s-a vãzut silit a încheia pace cu ei (461).. i-a atacat pe ostrogoti.

ca federati... ostrogotii. Thiudimer trecu Sava cu o armatã considerabilã. în 472 împãratul domnea la Roma. Italia era împãrtitã în douã. Monastir. un tânãr de 20 de ani acum. abia ajuns acolo. Widimer si Thiudimer hotãrârã sã plece. pe atunci la Constantinopol. Thiudimer muri (474)377 si Theodoric. care impuse sarmatilor de la frontierã neutralitatea. Anthemios fu prins si decapitat. Thiudimer. cu ocazia consulatului sãu. Dar împãratul trimise si un mesager lui Anthemios. în Gallia. Leon I trecu din viatã în ziua de 3 februarie 474. fiindcã servea interesele adversarilor. Patriarhul Proterios. proclamat împãrat la Ravenna. c. trimitând la Roma o deputãtie. Fiul lui Widimer îi conduse si. se îmbolnãvi si muri. comandantul de Thessalonic. Euric. Moesia de Jos cu Novae. zis Basilikos. care a fost un prelat blând si tolerant380. iar împãratul trebui sã-i cedeze altã regiune. Thiudimer porni de la Naissus spre Thessalonic (primãvara anului 473). continuând astfel politica înaintasului sãu. Politica religioasã a lui Leon L Moartea sa. care-1 înãltaserã în Scaun pe Timotheos.Babai. Glycerius nu fu în stare sã lupte cu ostrogotii si intrã în tratative cu ei. lãsã imperiul nepotului sãu Leon al II-lea. 319 Ricimer. Temându-se a-1 declara ca succesor pe Zenon. apoi de acolo la Cherson. Olybrius. Pacificarea Galliei era o problemã tot atât de gravã pentru Anthemios cum fusese pentru Majorian. unde cantonase. Cunoscutul literat Sidonius Apollinaris fãcea parte din misiune. fiul lui Zenon si al Ariadnei. p. iar patriciul la Milan. si el a compus un panegiric împãratului. Scrisoarea cãzu în mâinile lui Ricimer. o apucã pe valea Moravei si ocupã Naissus (Nis). Leon I a îmbrãtisat ortodoxia stabilitã de Sinodul de la Chalkedon. regele vizigotilor378.. vãzându-se asediat. primind în schimb o regiune fertilã. Widimer porni în 473 cãtre Italia. la 18 august. care-1 proclamã în aprilie pe Olybrius împãrat. Stobi. Dupã moartea lui. Nu mult înainte de moartea lui Leon. socotind Pannonia prea strâmtã pentru ei. unde muri. dar n-a putut rezista agresiunii lui Euric. renuntând la demnitatea regalã. Theodoric fu trimis într-un mars rapid spre sud. negociazã cu seful ostrogot si se încheie o conventie prin care barbarii se obligã a înceta jafurile. între Anthemios si Ricimer erau acum relatii dusmãnoase. Anthemios a cãutat a-si asigura concursul burgunzilor împotriva gotilor. cãzurã în mâinile sale. dar. asociat mai dinainte la tron. 75 de ani mai înainte. în chestiunea religioasã. Leon I nu tolera acest lucru. fusese ucis de alexandrini. care fu ucis. ™ Ibidem. Anthemios si Ricimer. de hidropizie. de vreo sase ani. posibil si Larissa. 25-27. lãsându-1 pe Widimer sã nãvãleascã în Italia. în locul sãu fu numit alt Timotheos. Alaric. plãtindu-i pentru a trece. Geschichte. Dar acesta. pp. 318 Curând dupã aceste evenimente. Patriciul Hilarianus. cu o scrisoare în care îl îndemna sã1 suprime pe Olybrius. Tronul Romei fu ocupat de Glycerius. la îndemnul mamei sale. El trecu peste Balcani în valea fluviului Axios (Vardar). si-a unit fortele cu ale lui Euric. cu o grupã de orase. în Thessalia. Aflând de succesele fiului sãu. Vãzând primejdia. evenimente grave s-au întâmplat în Biserica Alexandriei. partizan zelos al lui Dioskoros. îl . ca sã-1 împace pe Anthemios cu 377 Datã indicatã de Stein. în noiembrie se stinse si Olybrius. zis Aeluros. fu trimis de Leon I la Roma. la 15 iulie 472379. Situatia era acum si mai rea. se gândea a-si întinde stãpânirea asupra întregii Galii si asupra Spaniei. El îl scoase pe uzurpator din Scaun. galo-ro-manii cerurã protectia lui Anthemios. regele vizigotilor. din cauza impopularitãtii isaurienilor. luând avizul episcopilor din fiecare eparhie si-1 exila la Gangra. cereau sã fie dusi la rãzboi. Dar Ricimer nu supravietui nici douã luni socrului sãu: el muri de hemoragie. în Macedonia. 528. îsi luã sarcina mai grea de a se stabili pe teritoriul Imperiului bizantin. asedie îndatã Roma si o cuceri cu usurintã. luã succesiunea ca rege. lângã Marea Egee. ca mai puternic.

pp. sub aceste bune auspicii.. Genseric i-a predat atunci pe toti captivii sãi si ai fiului sãu si i-a îngãduit lui Severus sã rãscumpere câti a putut dintre ceilalti. Uzurparea lui Basiliskos. încoronându-1 apoi si Augustus. Mal-chos ne spune cã nu avea în firea sa cruzimea lui Leon I. Zenonis. „multe fiind dãruite de el amicilor. le fãcea pentru glorie si pentru a-si atrage admiratia. tot atât de ambitios ca si ea. I. Zenon (9 februarie 474-9 aprilie 491) a. pp. Dacã la acestea adãugãm cã trupele de isaurieni. III. Ambitioasã. Zenon era un om lipsit de însusiri. Revoltele lui Mar-cian si Illos. la Chalkedon (9 ianuarie 471). îndreptându-se spre patria sa Isauria. îndatã dupã aceea s-a încheiat o pace perpetuã (474). p. Speriat. I. întelegem lipsa de popularitate a noului împãrat si multele rebeliuni ce-i disputarã atâtia ani tronul. când a murit. Nici experienta afacerilor publice n-o avea. mai înainte magister officiorum. domnia lui Zenon si o conspiratie se urzi împotriva sa. de fiul 383 sau Abia începuse. care a fost confirmatã. The Eastem Provinces. 321 darurile ce i se fãceau.asociazã pe tatãl sãu la domnie. iar acesta izbuti a-i câstiga de partea lor pe isaurianul Illos si pe fratele sãu Trocundes. oameni de încredere ai împãratului. 2. Verina îl convinse pe Zenon cã Senatul si poporul sau unit în hotãrârea de a-1 rãsturna si cã singura sa scãpare e fuga. toate se goliserã iute de Zenon. se fãcuserã tuturor nesuferite prin violentele si grosolãnia lor. sprijinind . regiunea. Verina-1 atrase în conspiratie si pe fratele ei Basiliskos. 172-173 (Bonn). 320 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN punându-i pe cap diadema imperialã în Hippodrom (9 februarie 474). nici stiinta prin care domniile pot fi conduse în siguratã381. 472. 380 Theoph. Basiliskos. spuse cã cel mai bun dar ar fi libertatea captivilor. History. 379 Bury. Brooks. bani din tezaurul imperial si. 275-276 (ed. 322 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Marcus la rangul de Caesar. refuzând 382 Ibidem. punând capãt rãzboiului vandal atât de pãgubitor. îl suprimã în acelasi timp pe Patrikios384. El o încoroneazã îndatã pe sotia sa. t. unde se simtea mai în sigurantã. ca Augusta. p. condusã de împãrãteasa vãduvã Verina (475-476). dar în multe era ambitios „si cele ce le sãvârsea. stãpânã pe situatie. nici mânia neîmpãcatã care-1 stãpânea pe acesta încontinuu. cãci cele pe care le lãsase Leon I. Bonn). la întâmplare"382. în tezaurul public.W. fiind greu de strãbãtut de armate. Ca precautie împotriva intrigilor Verinei. ea nu putea suferi sã se vadã aruncatã pe planul al doilea si se gândi a ridica la tron pe favoritul sãu Patrikios. fu proclamat de Senat si încoronat împãrat. Zenon îl trimise pe Severus sã trateze pacea si acesta. Finantele se aflau în cea mai mare penurie. Ibidem. se strecurã dincolo de Bosfor. Când toate pregãtirile furã gata. Tânãrul împãrat muri dupã nouã luni si Zenon rãmase în fruntea imperiului singur. 384 Zonaras. 275. cum sperase. si ridicã pe fiul sãu 383 E. pe care el se sprijinea. 390-391. dupã moartea lui Genseric (477). 128 (Bonn). mai mult din ostentatie decât cu adevãrat". însotit de putini isaurieni. p. si urm. El ajunse cu totul impopular. p. situatã la poalele muntelui Taurus. Bury. 377. Ultimul act al acestui rãzboi a fost ocuparea orasului Nicopolis. pp. El si-a inaugurat totusi domnia cu un mare succes. Dar Basiliskos nu se putu mentine mult timp. împãratul îsi ia sotia si mama. Verina nu rãmase. curând dupã moartea lui Leon.

Illos trecu Bosforul cu isaurienii sãi si risipi armata lui Marcian. 128 (Bonn). Bury. pp. Harmatios fusese numit magister militum în Thracia. 8 (1893). Dar un studiu excelent asupra lui. Basiliskos îl trimite acum sã-i întâmpine pe adversari în Asia.] 323 Dupã vreo trei ani se produse a doua încercare de a-1 rãsturna pe Zenon. dincolo de Bosfor386. Ca atare. O bãtãlie crâncenã avu loc si victoria era aproape câstigatã. Armatele unite merg la Constantinopol si Zenon intrã astfel fãrã rezistentã în vechea sa resedintã (august 476). împreunã cu familia sa. el se dusese la Atena. apoi o închise în fortãreata din Dalisandos. pe Harmatios.monofizitismul. o porphyrogenetã. Atenienii 1-au considerat cel mai eminent dintre discipolii divinului maestru. avea si ea un favorit. [E. dar Marcian nu sustinu mai departe atacul si amânã pânã a doua zi rezultatul final. t. apoi la Alexandria. Marcian trebui sã-si caute azil la Sfintii Apostoli. silind-o a se cãlugãri în biserica din Tarsos387. nepotul sotului sãu. pe care n-a avut-o savantul englez. unin-du-si fortele cu ale lor. în parte atrãgând-o prin daruri. unde se afla cartierul lui Zenon. nepot al fostului împãrat cu acest nume si fiul lui Anthemios. Mai înainte de a intra în capitalã. III. pe când Ariadne fusese nãscutã înainte de domnia lui Leon. în acest timp. dupã mamã. ea îl îndemnase pe prefectul pretoriului Epinikos sã-1 asasineze si acesta. III. el îsi ridicã trupe si împreunã cu fratele sãu. în acea zi de triumf. a fost exilat într-o fortãreatã din Cappadocia. 324 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN destãinuire. fie ademeniti de banii si promisiunile lui Zenon. 52-52. exilat în Isauria. egipteanul Pamprepios din Panopolis. Brooks. ceva mai târziu. Zenonis. Basiliskos. acestia îl înving un timp. De trei ori viata îi fusese în primejdie prin uneltirile lor. Hodgkin ne-a schitat în câteva pagini cariera acestui interesant tip al pãgânismului388. se îndreptã cãtre Constantinopol. 385 Zonaras. se gãsea si un om cu multã reputatie printre contemporani. Trimitându-1 pe Illos cu fratele sãu împotriva lui Zenon. fiica mai micã a împãratului Leon I. poet si filosof. Zenon o pãrãsi la discretia lui Illos. 384 Zonaras. în Thebaida. concetãteanul sãu Illos. închis într-un turn a cãrui poartã a fost ziditã si turnul dat în paza unei trupe sigure. Dupã ce predase literele la Panopolis. „English Historical Review". p. 129-130. 390-391. pp. La Niceea. ei au fost decapitati. ajutându-1 sã-si recapete tronul. rebelul pieri acolo de foame. atacã palatul cumnatului sãu si casa lui Illos. Cãsãtorit cu Leontia. Printre însotitorii lui Illos. The Emperor Zenon and the Isaurians. unde se refugiase. între altele. care o trimise cu o mare suitã în Isauria. Dar femeile din familia imperialã îl urmãreau cu nepotolita lor urã. îi fãcu aceastã Hodgkin. Acesta. dar deodatã trec de partea lui. de unde fu scos. unde studiase filosofia la scoala neoplatonismului mistic a celebrului Proclus. Leontia se retrase si ea într-o mãnãstire. fiind scos din Sfânta Sofia. El era. a fost cel mai de seamã si mai nobil dintre dusmanii sãi. Dar fu rechemat în curând si împãratul îi iesi înainte cu o suitã impunãtoare. Illos reuseste sã-1 despartã pe Harmatios de Basiliskos. Prokopios. Verina era cea mai vinovatã dintre toate. Zenon îi datora o deosebitã recunostintã pentru serviciile ce-i fãcuse. probabil la sfârsitul anului 478. III. fie primind scrisori de la Senat. pp.W. împãratul din Occident. surghiunit în Asia Micã si hirotonisit preot. Illos se retrase atunci de la Curte. informându-i cã nebunia lui Basiliskos e insuportabilã si îndemnân-du-i sã ajute la întoarcerea lui Zenon. Sub influenta ei. o femeie foarte frumoasã. 209-238. pp. I. aceea a lui Marcian. de o informatie impresionantã. Cel din urmã revoltat împotriva domniei lui Zenon. Illos îi descoperi lui Zenon intrigile Verinei împotriva vietii sale. cu sotia si copiii sãi385. ne-a . Dupã Bury. întrunind în persoana sa calitatea de gramatic. declarându-i cã nu se simtea niciodatã în sigurantã cât timp aceastã femeie va rãmâne în Constantinopol. Marcian se socotea mai îndreptãtit sã ocupe tronul. deci fiu de împãrat. nãscutã dupã ce tatãl sãu se urcase pe tron.

Illos ceru 392 Suidas. prieten intim al lui Illos. p. III. Pamprepios îl cunoscu pe Illos. neferindu-se a-i face lui Illos preziceri împotriva împãratului. aflându-se odatã cu oameni învãtati. împãratul cerând cu insistentã eliberarea fratelui sãu Longinus. disensiunea dintre Zenon si Illos a fost începutã de cel dintâi. n. un sofist egiptean despre care se spun 390 Ibidem. Atunci Marsos. 325 NICOLAE BANESCU cooperatia elenilor pãgâni. poate lãmuri fãrã gres chestiunea în discutie. 24 din iulie 1929. la revolta lui Illos. el nu fãcea un secret din pãgânismul credintei sale. Fermecat de cele auzite.iar filosoful nostru demisiona si pãrãsi Atena. adevãratul „Mecena" al Universitãtii ateniene. vrov Tg nappr\Giaq Jipo8r\)i(og 326 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN minuni. (pevaKia&eig "7/Uoug /iL/zLpi/iv?#fLvj7 Ao/tfflTepov avmv nâvucav eicpivs tâv naiSsvrâv KcovoTavrivov. învãtatul belgian . neadmitând nici o independentã. ''''"'" '' • ' . fiecare în felul sãu. Generalul. pp. multumitã omului de încredere al acestuia. Acest studiu. 53 si urm. Illos trimise dupã el si-1 luã în Isauria. Creditul lui Pamprepios se întemeia pe prezicerile ce le fãcea ministrului protector. Acesta neînduplecându-se. în acest oras plin de crestini. ale profetiei si theurgiei. •TO Ibidem. Illos 1-a proclamat „mai întelept decât toti profesorii din Constantinopol. Pamprepios îsi asimila artele secrete ale magiei. Ca si dascãlul sãu Proclus. 388 P. p. nr. încât duse la bãnuiala cã stie si alte lucruri „ale întelepciunii secrete". de care îsi legã apoi viata. într-o împrejurare înregistratã de Suidas. atât de sugestiv. s. Dupã loan de Antiochia. Ariadne ceru si ea stãruitor lui Zenon rechemarea mamei sale. fãcân-du-1 sfetnicul sãu. cãci era plin de întelepciune politicã (?ccd TJV jap noÃiriKfjg avvâaewq e/i^Aeog)393. în „Bulletin de l'Association Guillaume Bude". si-1 aduse la Illos. s. v. atrasi de Pamprepios. Arhontele era însã un mare înfumurat si pretindea de la protejatii sãi o adulatie permanentã. „zilele lui Libanios si Iulian". plecând la Constantinopol. deci un pãgân în credinta sa si invidiosii uneltirã a-1 compromite. Pamprepios a tinut cu mare elegantã despre suflet un discurs mult meditat. Ariadne câstigã pe unul din garda scholarilor sã-1 asasineze.-. Au câmp d'un Wallenstein byzantin. dar atentatorul nu reusi decât sã-1 rãneascã. 2238. 391 Suidas. El fu ridicat de atotputernicul sãu prieten la înalta functie de quaestor al palatului sacru. El avu cu Pamprepios un „conflict de amor propriu" -cum îl caracterizeazã. Multi dintre cei prezenti filosofarã. El cuceri mâna unei ateniene si o catedrã de filologie390. ci în toatã libertatea si-1 manifesta391. având un mare protector în arhontele Theagenes. 24. Gregoire. asupra acestui delicat subiect. un iubitor de literaturã. SeiKvvfievov.. spuse cã Pamprepios. 1. cu speranta de a revedea. OVK L%ov vnoKpiaiv. prin îngrijitã lui vorbire fluentã392 si 1-a numit profesor. dupã Damascius. pasaj din Malchos: To ' iat. 53. Pamprepios era un grec. dori sã audã vorbindu-se despre suflet. La vie et Ies vers de Pamprepios aventurier paien. probeazã Kd'âiepoî.' 387 loan de Antiochia:ev Tt? Katã Tapaov Lf ap. 389 H. dar împãratul îi spuse s-o cearã lui Illos. arãtându-1 ca practicând magia si profetiile.v. Ei îl convinserã pe Zenon si Verina sã-1 exileze. tãindu-i o ureche. cu un mare salariu plãtit de Stat. Hodgkin. dar discutia a lãsat confuzie în spirite din pricina contradictiilor. închis de Illos de mai multi ani într-o fortãreatã din Isauria.dat Henri Gregoire389.

Marsos. Pamprepios. Reforme administrative. el fiind deosebit de dibaci în materie de finante. Verina murise curând dupã începerea asediului. Illos se instaleazã la Antiochia. care a . neavând nici ei vreo cunostintã de administratie. Politica internã a lui Zenon. Pamprepios e înãltat de acesta la însemnata demnitate de magister officiorum. pp. catolicii. ' Gregoire. 328 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN împotriva isaurienilor. Stein397. la Tarsos. îl proclamã. urmat de credinciosul Pamprepios si de alti prieteni si aderenti. pp. Illos îl scoate din închisoare pe Marcian si-1 proclamã împãrat. dar când avu mâinile mai libere. Illos si Leontios furã decapitati si capetele lor trimise la Constantinopol. loan din Antiochia. Situatia grea în care 1-au pus pe împãrat. seria revoltelor se încheie definitiv. ca dispunând de coroanã. si ea. în acelasi timp. stabilit dupã loviturã. 395-396. în politica internã. 396 H. în costum imperial. 30 (1976). nu putu lua nici o mãsurã. I. Carolus Muller. nu lasã nici o îndoialã în aceastã privintã396. Rebelul se închide atunci în fortãreata isauricã Cherreas (Cherris) împreunã cu aderentii sãi principali: Leontios. ed. Paris. împãrat pe patriciul Leontios. p. Asa se explicã îndelungata functiune a lui Sebastian în acest însemnat post. Zenon introduse însã în administratie unele inovatii care aveau sã rãmânã. Oamenii de care se înconjurase. isauriefiii sunt învinsi. Noul formular al credintei (ffenotikori). 29. în mare parte isaurieni. S-a cãutat a se atrage toti nemultumitii. Era în 481-482.. Acesti „fosti consuli" au format timp de secole o clasã de demnitari bizantini. unde furã purtate în vârful unor prãjini în Hippodrom. cf.cit. se aliazã apoi cu Verina. S-a negociat cu dusmanii Bizantului: în Orient cu persii. pentru trãdare. el îi expulza din Constantinopol pe prietenii rebelului. era omul care sã realizeze acest proiect. Marsos murise si el. Zenon îl revocã din comandamentul Orientului. auxiliari rugi comandati de fiul lui Aspar. ales de Illos. 27-28. desi punea la mezat functiunile si guvernãmintele398. cit. împãratul a fost nevoit a încredinta prefectura pretoriului. ano VJKXTCOV. Fortãreata sustinu un asediu eroic timp de patru ani si cãzu în cele din urmã prin trãdarea sotiei lui Trocundes. V. an. Zenon nu avea pregãtirea necesarã pentru a conduce Statul. 1-a împiedicat sã intervinã în Africa în ajutorul crestinilor. se introduce în cetate si deschide portile dinaintea trupelor imperiale. cum o caracterizeazã E. prins în ostilitãtile cu ostrogotii. în 488. Ermenric. p. uzurpatorul intrã solemn în Antiochia395. 1870. rãsturnarea ereziei monofizite triumfãtoare a Edictului de unire al lui Zenon. Pingree. pp. Pamprepios. El a creat noua demnitate aulicã de consul onorar sau ex-consul. 31. sub cuvânt cã aduce o propunere de iertare. ucis din ordinul lui Illos. prigoniti de fanatismul arianului Huneric. confiscându-le proprietãtile. La refuzul sãu. [D. Zenon îi mobilizeazã pe barbarii lui Theodoric Amalul.] 329 NICOLAE BANESCU b. conferind astfel calitatea fictivã de consul persoanelor care nu exercitaserã de fapt consulatul. Textul unui horoscop anonim al lui Pamprepios. unui om priceput în afaceri. Illos cãutã sã-si creeze o partidã în imperiu. HG. pe care o aduce din fortãreata isauricã în care zãcea. Cu aceasta. voi.. Politicul Horoscopes from the Reign of Zeno.327 sã meargã în Orient spre a se reface si Zenon îl numeste magister militum per Orientem. ! Bury. în bãtãlia care avu loc. Dar înainte de a lua ofensiva. în Occident cu Odovakar. DOP. 214. îi ceru lui Illos sã-1 libereze pe Longinus. fragm. Ea s-a oferit împãratului în acest scop si. „marea masinã pentru procurarea banilor". Astfel se dezlãntui rãzboiul care tinu patru ani394. 133-150. Gregoire. prin abilitatea si relatiile sale. Elenii sperau o reînviere a epocii lui Iulian. Pânã la începutul anului 484. Pamprepios pierise cu trei ani mai înainte. st. împãrãteasa Verina. împãratul. între el si suveran mocnea acum dusmãnia si un conflict era inevitabil. Firmin Didot. înlocuindu-1 cu loan Scitul. La 27 iunie 484.

în timpul pãstoririi lui Akakios si a urmasului sãu Anastasios. Faptul cel mai însemnat al domniei lui Zenon. p. Zenon dãdu celebrul Edict de unire. consacratã uneori procesului unui membru al Senatului399. rai ãnpcc'cov eâv ev Tt\ paaiÃâcog ccvÃfj 5ianpãTTLO"&cci 330 de un delict grav: Senatul din Constantinopol participã în largã mãsurã la jurisdictia asupra membrilor sãi. Patriarhul Akakios propuse atunci o nouã formulare a credintei. o formulã împãciuitoare. Bizantul va cãuta iarãsi apropierea de Roma. si de aceeasi naturã cu noi. în natura Sa divinã. ale cãrui sedinte se numesc silentia. fãrã a adopta si fãrã a respinge termenii particulari sau opiniile sectelor vrãjmase. împotriva tuturor ereticilor care îl împart sau 399 Op. 331 îl confundã pe Christos. Regatul ostrogot. Se expune în el. Zenon a modificat apoi jurisdictia senatorialã. începutul dezagregãrii stãpânirii romane din Apus. în natura Sa de om. O anatemã solemnã se pronuntã împotriva lui Nestorios si a lui Eutyches. Se ocoleau însã expresiile „o naturã" si „douã naturi"400. Histoire ancienne de l'Eglise. Prefectul orasului nu mai avu asupra lor jurisdictia civilã si o nouã jurisdictie fu stabilitã de acum pentru senatorii vinovati 397 Hist. în mod exact. 398 MaJchos. aceastã nouã formulare a credintei putea strânge la un loc pe prietenii si pe dusmanii Sinodului al IV-lea. Odovakar si Theodoric. Deciziile celui de al patrulea Sinod de la Chalkedon se eludarã si. t.' Scopul principal era de a nu jigni nici pe monofiziti. la începutul secolului al V-lea. La îndemnul sãu. III (1911). sefii Bisericii simtiserã nevoia de a le readuce în sânul ei si a cãuta. dupã câteva decenii. Numai papa vechii Rome. El merse asupra Ravennei. Orestes. E cel dintâi act al schismei dintre Occident si Orient si. doctrina catolicã asupra întrupãrii. Armata Italiei era în acest timp compusã din elemente barbare. prin urmare. Politica externã. zis Augustulus. în ce priveste politica internã a fost încercarea de a restabili pacea în sânul Bisericii. Stein a stabilit cã. Acest Henotikon plãcu mai cu seamã egiptenilor. Fapte politice de o gravitate exceptionalã se întâmplã în aceastã domnie în jumãtatea de apus a imperiului.. roman din Pannonia. se desparte de ea. 'EVGJTIKOV (482). s-a depreciat însã din ce în ce mai mult. eliberate de jugul hunilor si sfãrâmate de os- . se întrunesc într-o sedintã comunã. Felix al III-lea. si Senatul. Când cei distinsi cu rangul de clarissimi si aproape toti spectabiles au pierdut dreptul de a lua loc în Senat. silentium et conuentus. cit. Se hotãra cã Mântuitorul e de aceeasi naturã cu Tatãl. 7. du Bas-Empire. din cauza tineretii sale. alungându-1 pe Nepos (impus de Leon I) la Salona si proclamându-1 augustus pe fiul sãu. pe placul monofizitilor. 276: Kan^evcav. Cu timpul. în sarcina lor era întretinerea conductelor de apã ale capitalei. *° Duchesne. p. recrutate din micile popoare de la Dunãre. Provinciile Orientului fuseserã pierdute pentru imperiu. 500 si urm. de toti episcopii Orientului. t. II. prin politica religioasã a predecesorilor. Rangul lor era inferior numai patriciatului. Patriarhii monofiziti de Alexandria si Antiochia au prilejul de a intra iarãsi în sânul Bisericii imperiului. Romulus (29 octombrie 475). p. Luptele cu gotii. intrase în Italia si fusese înãltat la rangul de generalisim (magister militum). nici pe ortodocsi cu privire la unirea celor douã naturi ale lui Christos.supravietuit disparitiei consulatului propriu-zis. c. ãnavta. li s-a permis a rezida afarã din capitalã. ale cãrui sedinte se cheamã con-ventus. coanep e| atOpãq. p. Consistoriul imperial. fost în serviciul lui Attila. astfel. 70 si urm. Noul formular al credintei fu semnat.

332 trogoti: rãmãsitele skirilor. sub autoritatea regelui de natiunea lor. cãci. El si-a dat seama cã fortele sale militare (vreo 15. . . III (1911).„. El distribui a im Op. ale francilor si normanzilor"402... „El apartine .. De aceea. Asezarea germanilor de est ai lui Odovakar. al mercenarilor refugiati în Italia.. Apusul a ajuns în cele din urmã. cit. . vila lui Lucullus din Campania401. expresie pe care Bury o considerã cu dreptate ca inexactã si nefericitã. t. III. i 333 NICOLAE BÂNESCU Evenimentele din 476 au fost de obicei socotite drept „cãderea Imperiului de Apus". si anul 435. herurilor. probabil. Odovakar crutã pe tânãrul Romulus Augustulus. pp. 173). . cit. . anumite atributii. 334 treia parte a pãmânturilor italiene (. Orestes se închide în Pavia. . cãrora li se distribuiserã pãmânturi si care îsi pãstrau legile... Pe la mijlocul verii anului 476. la care se adãugau rugii refugiati în Italia. vizigoti. El îi restitui puterile monetare de odinioarã si. . dar numãrul proprietãtilor ce puteau fi împãrtite în toatã Italia era considerabil si multe rãmãseserã nedistribuite.. Fatã de Senat avu o atitudine binevoitoare. El fugi la Piacenza.000 de oameni) nu-i puteau da autoritatea de a stãpâni aristocratia italianã si relatiile cu strãinii. fiul vestitului Edecon. -•••<. pe vremea aceea întins si pe continent. p. numit prior sau caput senatus.. Fratele sãu Paul e ucis în Ravenna. . gãzduite de locuitori si hrãnite din magaziile Statului. . cu o pensie de 6000 aurei. Situatia creatã în 476 a fost similarã celei a domniilor împãratilor ridicati de Ricimer. Nemultumirea era atâtatã de un ofiter. sub unica suveranitate a împãratului din Orient. cu familia sa. Armata barbarã îl alese pe Odovakar rege. consilierul favorit al lui Attila.. când Honorius i-a asezat pe goti în Aquitania. cum so-coate Stein. trupele reclamarã lui Orestes o treime din pãmânturile Italiei. Când poporul sãu fu nimicit de ostrogoti (pe la 470)..tertia) soldatilor sãi.. desfãcute în parte din .. afirmã învãtatul englez. Odovakar s-a dovedit un cârmuitor inteligent... p. cum s-a mai întâmplat temporar. Revolutia italianã din 476 a fost un eveniment însemnat. „nici un imperiu n-a cãzut în 476 si nu era un imperiu de Apus care sã cadã. vandali.. invidiau soarta federatilor ostrogoti. un skir. care e cuprinsã si arsã. unde fu prins si decapitat (august 476). pentru acordarea unei solde anuale soldatilor (donativum).. cuprinzând o parte din cartierul modern Santa Lucia (Op.. El îsi luã prenumele de Flavius. dupã cum afirmã el. turkilingilor. 101 Hodgkin a propus identificarea acestei viile cu Castel dell'Ovo de la Neapole. burgunzi... el veni în Italia si luã serviciu în garda imperialã. Odovakar dãdu de asemenea celui mai vechi ex-con-sul...*° Duchesne. din ordinul Senatului. Histoire ancienne de l'Eglise.. multumindu-se a-1 despuia de purpurã si a-i hotãrî ca resedintã.. nu al Italiei. care apartinea dinastiei imperiale. Trupele barbare erau cantonate în Liguria. în 476 acelasi principiu al dezintegrãrii a fost întâia oarã aplicat Italiei. Era numai un Imperiu roman.... cu consimtãmântul lui Zenon. Ele nu erau multumite de aceastã situatie. în câmpia fluviului P6. Cererea fu respinsã si îndatã izbucni revolta. O treime a veniturilor financiare a fost atunci încasatã în naturã pentru cheltuielile militare. ci rege al natiunilor. . Originea sa regalã îi dãdea o mare autoritate asupra armatei.. > . cãutã sã trãiascã în bunã întelegere cu vecinii.-. s-au bãtut atunci monede de aramã curatã..-. fiindcã reprezintã un stadiu important în procesul dezmembrãrii imperiului.adaugã Bury aceluiasi catalog de date cronologice care cuprinde anul 418. care uneori era guvernat de doi sau mai multi augustf. 408-409.. ceea ce refuzase guvernul imperial. Odovakar (Odoacru).. când Valentinian a cedat tãrile Africii vandalilor.. 500 si urm.. regele skirilor. începu procesul prin care pãmântul italian avea sã treacã în mâinile ostrogotilor si longobarzilor.

Strabo cerea sã i se îndeplineascã cele stabilite cu Leon I.prefectura urbanã403. 404 Malchos. supranumit Strabo (Sasiul). p. cãci Frederic. Zenon încearcã a atrage pe Theodoric Amalul de partea sa. 405 406 Ibidem. E. Nepos dispãru în curând. venitã din Dalmatia ca sã cearã sã-1 ajute pentru restaurarea sa. Apãrarea Italiei a fost asiguratã. el nu-i va putea opri pe ai sãi de la jafuri. Theodoric. Theodoric. un venit anual de 10. Amalul se împacã atunci cu el si amândoi trimit ambasadori la Bizant. Dar.000 livre de argint si. p. II. Aprovizionarea Romei era. în sigurantã. (476-481). p. dacã cererea sa nu va fi satisfãcutã. barbarul numi un consul care fu recunoscut si în Orient406. Zenon îl numeste patrikio^. La Curtea din Constantinopol se afla atunci si o solie a lui lulius Nepos. pânã atunci în serviciul imperiului. Acesta îi dãdu cantonamente. voind. pustia Thracia.roAm?aj TOV Zfivcovog nerã TT)V nrcbar] rov SVTIKOV 'PcofiaiKov Kpâmvt. cit. Ol CTTTJV . împãrtind cu el mostenirea puterii imperiale a Occidentului si sã facã oarecum autoritatea sa legitimã. El reusi a recupera si Dalmatia. 335 dar spuse ambasadei lui Odovakar cã împãrat al Occidentului era Nepos si seful ei de la acesta trebuie sã cearã titlul de patrikios. sprijinea aceastã cerere. De la 480 înainte. Feva (s. în împrejurãrile de fatã. care furã aproape exterminati. a face din Senat un sprijin al stãpânirii sale. 44. nemultumit de aceastã 407 Malchos. prin care acesta îi lãsa. asasinat în primãvara a-nului 480 de doi din oamenii sãi. Regele lor. Acesta stiu însã a-1 convinge cã face jocul romanilor.] . deosebit. 47. Histoire du Bas-Empire. „Symmeikta". pp. El nu se întelesese cu Nepos. pp-73-90. ca sã ducã acolo insigniile imperiale. cedatã lui Eurik al vizigotilor. un singur împãrat e de ajuns pentru Occident si Orient si sã cearã lui Zenon sã-1 numeascã pe Odovakar patrikios si sã-i încredinteze guvernarea Italiei404. fãgãduindu-i 1. Sicilia. Odovakar a tinut seamã de principiul în virtutea cãruia baterea monedelor de aur era rezervatã împãratului. în schimbul unui tribut. împãratul se întoarce atunci iarãsi spre Strabo si încheie cu el un acord. dacã va face rãzboi omonimului sãu407. 403 E.000 de livre de aur si 40. [A. Stein. executând pe asasinii lui Nepos si fãcu o campanie împotriva rugilor din Noricum. 336 Ostrogotii se revãrsau neîncetat din locuintele lor din Pannonia si erau din nou un pericol pentru imperiu. El trimise pe Theodoric Amalul împotriva lui Strabo. si-1 atâtã împotriva aceluia. în 479 pozitia lui Odovakar se întãrise. Zenon se decise deci a recunoaste lui Odovakar anumite prerogative imperiale. în scrisoarea ce-i trimise.000 nomisma-ta si mâna unei fiice a lui Olybrius si a Placidiei sau a altei nobile din oras. Stein vede în aceastã mãsurã intentia de a-1 reînvia pe princeps senatus al Romei republicane. la sfârsitul anului 476. Zenon a cãutat sã punã în conflict pe cei doi Theodoric. 240-241. înruditã cu el. Karamaloude. mai ales dreptul de a numi functionarii. declarând cã. Amalul. Odovakar încheie cu Genseric al vandalilor un tratat favorabil. poate. fiul lui Triarius. El trimisese. afarã de fortãreata Lilybea. Verina. op. fiul lui Feva. p. Aceasta contribui la cãderea lui Odovakar. cu titlul de rege al gotilor. Dacã pierduse Proventa meridionalã cu Arles si Marsilia. El nu-i acordã nici un sprijin efectiv. Zenon fu însã prudent. fugi în Moesia inferior la ruda sa. care urmãresc distrugerea lor.. Un got.. 6(1985). 236. o ambasadã la Constantinopol. avertizând cã. Verina fusese închisã si Illos era puternic la Curte. Stein. la sfârsitul domniei lui Leon I.. Pentru a se apãra împotriva gotilor. prin aceasta. care uzurparã stãpânirea Dalmatiei. Dar promisiunile n-au folosit si Theodoric devasta pãrtile Thraciei din vecinãtatea muntelui Rodope. 235. Feletheus) fu luat captiv si executat. Amalul pretindea concesia unui teritoriu pentru poporul sãu si grâu pentru armata sa pânã la epoca recoltei. o pensie anualã si postul de magister militum in praesenti.

iar Theodoric devasta Thracia (486) si se îndreptã cãtre Constantinopol (487). Melantias. Malchos. amenintatã. repurta o victorie asupra unei pãrti din armata lui Theodoric. pe care avea sã-1 pãrãseascã pentru totdeauna. cãci. îndemnându-1 a pune mâna pe cetate. barbaria se trezi în el si se decise brusc a-si aduna o armatã si a porni 409 Ibidem. Theodoric. dând ostateci si declarându-se gata a face rãzboi lui Strabo si a-1 restaura în Dalmatia pe Nepos. El ceru un plenipotentiar si împãratul îl trimise pe Adamantios. ceru sã petreacã iarna la Dyrrachion si sã plece în Dardania în primãvarã. el îsi rezerva drepturile teoretice ale suveranitãtii imperiului4". în 481. Zenon îi aduce împotriva lui pe bulgari. intrând din nou în conflict cu imperiul409. în 482. celãlalt Theodoric se apropie de Constantinopol. Theodoric trimise mesaj lui Sidimund. Aceastã întâmplare îl apropie din nou pe Zenon de Theodoric. Aventurierul ducea cu sine nu numai armata. ucis de celãlalt Theodoric. se retrase în Moesia. sãvârsind prãdãciuni. ci tot poporul ostrogot. O idee trecu atunci prin mintea lui Zenon sau a sfetnicilor sãi: cã 1-ar putea pedepsi pe Odovakar si elibera provinciile illyrice de amenintarea ostrogotilor. dând lui Theodoric însãrcinarea de a-1 înlãtura pe guvernatorul Italiei. cu propuneri de tratative. prãdând totul în calea sa. Reputatia lui Theodoric si natura expeditiei trezirã o înflãcãrare generalã. simulând cã vrea sã-1 ajute pe împãrat si. spre a oferi gotilor un teritoriu în Pautalia (Kiistendil) si 2. care luã conducerea. se strecurã prin Rodope în Macedonia si se opri în fata Thessalonicului. care comanda Illyricum. cãzu. Moartea neasteptatã a lui Strabo schimbã iarãsi situatia. 258-259. Acesta izbuti a evacua orasul. cu fiul sãu Recitach si cu 30. Ia locul numit Staulul lui Diomede. împãratul se hotãrî a face cu el o nouã întelegere. într-o dimineatã. înconjurat cum este din toate pãrtile de forte romane. calul sãu îl aruncã într-o lance pusã cu vârful în sus. timp de un an si jumãtate. sfãtuindu-1 la o atitudine prietenoasã fatã de împãrat. dar pe Via Egnatia. lângã cort. acesta prãda Macedonia si Thessalia si ocupa Larissa. El exagera victoria sa. Ambasadorul bizantin îi fãcu imputãri pentru purtarea sa si-i atrase atentia asupra pericolului la care se expune. care se afla în Constantinopol. la rândul sãu. cu pãmânt bogat. Regiuni fu ocupat. o conventie se încheie si Theodoric obtinu concesia „tãrii Hesperiei". pretextând oboseala trupelor. 245-258.000 de goti spre Grecia. pãrãsind Epirul si orasele acestei regiuni si mergând în Dardania. la Novae. 338 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Cu prilejul revoltei lui Marcian. Dar o nouã rupturã avu loc. fiul lui Thiudimer. El dãdu ostrogotilor pãrti din Moesia si Dacia Ripensis. Zenon era bucuros a se scãpa de un barbar greu de îmblânzit. în acest timp Theodoric avu întrevederea cu Adamantios lângã Dyrrachion. El coborâse cu sotia. un ostrogot fost în serviciul lui Leon si care trãia la proprietatea sa lângã Dyrrachion. împreunã cu . Accidentul i-a fost fatal (481)""°. care suferea de foame si cerea alte cantonamente. pp. Theodoric fu ridicat la rangul de consul si-1 asistã pe împãrat împotriva rebelului Illos. în 488. O întrevedere avu loc cu împãratul. iar apoi (484) fu numit ma-gister militum in praesenti (483). care sunt însã bãtuti (481). trei ani mai în urmã. Sabinianus.337 atitudine fatã de adversarul sãu. între timp. Sabinian îi tinu pe goti în frâu în Epir. unde se aflã un mare teritoriu. unde îl ajunse un ambasador al lui Zenon. la interventia surorii sale.000 de livre aur pentru acel an. 339 NICOLAE BANESCU asupra Constantinopolului. de asemenea si capitala. Apoi. Toti alergarã sub steagurile sale. Adamantios plecã sã-1 consulte pe Zenon pentru toate acestea si. suficient pentru întretinerea armatei sale. el fu asasinat de un sef ingrat. pp. 410 Fiul sãu. trimitând vorbã împãratului sã nu încheie acordul408. la apelul poporului sãu. din nefericire.

avu loc o 411 Bury. pe Athesis (Adige). ca emigratia unui întreg popor. Reiese apoi din faptul cã n-a pretins dreptul de a bate modedã decât ca subordonat al împãratului. a cãrei pozitie era mai puternicã. bãtrânii si averea lor.. masând cea mai mare parte la nord de P6. . tinutul acesta era ocupat de gepizi. Decline and Fãli. Marsul sãu trebuie privit. Theodoric fu recunoscut ca generalisim roman (magister utriusque militiae) si guvernator al Italiei. Acolo e asediat de ostrogoti câtiva ani. La sfârsitul lui septembrie. în toamna anului 488 Theodoric se puse în miscare. în cele din urmã se ajunse la o întelegere. Schmidt. dar zece zile mai târziu. Theodoric era un cârmuitor independent. apoi se închise în Ticinum (Pavia). El intrã fãrã greutate în Milan. Stãpân pe situatie. Traustila.. . t. lângã ruinele Aquileei. Aufl. nu efigia sa. unde se desfãsurã a treia bãtãlie înversunatã (11 august 490). . dar fu zdrobit si pieri în luptã. a guverna provinciile Italiei în comun. vicarul Romei. 1941. 190 si urm. Timp de sase ani împãratul Anastasios. dupã expresia lui Gibbon. cu femeile. I. Biruind toate obstacolele. unde se dãdu prima bãtãlie (28 august 489). pp. încercã sã se opunã. Gesch. magister officiorum.. Ajutat de vizigoti. Dreptul de a numi consuli. sub jurãmânt. Theodoric preferã a supune rnai întâi Italia de Nord. dar puterea sa avea anumite limite. ed Bury. IV. Cele douã mii de care pierdute într-o singurã actiune rãzboinicã dau o idee despre bagajele ce urmau armata ostrogotilor în aceastã campanie a Italiei412. II. pe revers era gravatã numai monograma lui Theodoric. Ordonantele lui Theodoric nu erau leges. : . acordat de Zenon lui Odovakar. Excluderea se întindea si la toate functiile civile (Prefectul pretoriului. 340 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN nouã bãtãlie. si familia sa e exterminatã413. Die Ostgermanen. Numele acestuia continua a figura pe avers. în 490. Odovakar se întoarce asuprã-i. care nu putea fi cuceritã decât printr-un lung asediu. el fugi la Verona. ci edicta. sub anumite conditii. Theodoric îi propune împãrtirea puterii. Theodoric scapã de asediu. pierdutã de Odovakar dupã un mare mãcel. acordând gotilor o treime a domeniilor romane. a sovãit a defini situatia noului stãpân al Italiei. la est de Milan.. învins din nou. La rândul sãu. p. Odovakar e ucis de mâna chiar a lui Theodoric. Prin aceastã întelegere. Theodoric s-a abtinut a lua vreo mãsurã care sã fie incompatibilã cu pozitia unui vicerege. apucând drumul Pannoniei. Ca sã sfârseascã. el iesi din Pavia si Odovakar se retrase în spatele râului Adda. Mai 413 L. dar cu restrictia cã nu putea numi un got. pp. împãratul Anastasios tratã cu emisarul regelui. 412 Gibbon. Theodoric trecu Alpii lulieni. guvernatorii provinciilor. învins.. cei doi ministri ai fi- . fu transferat acum lui Theodoric. copiii. Pozitia regelui ostrogot ca delegat reiese din faptul cã n-a uzat de anii domniei sale în datarea oficialã a documentelor. în 497.-. la un banchet. El îsi luã resedinta la Ravenna. Pozitia subordonatã a regelui reiese înainte de toate din faptul cã nu avea puterea de a face legi. Ostrogotii furã primiti la Ravenna. Se gândi însã a nu-i risipi în toatã peninsula. Odovakar îl astepta pe Sontius (Isonzo). Miinchen.. (:{ 341 NICOLAE BANESCU multe ambasade trimise din Roma n-avurã nici un rezultat. rezervatã ca prerogativã supremã împãratului. -. ci numai un roman. sub pretext de complot. Italia rãmânea parte a imperiului. der deutschen Stdmme bis zum Ausgang der Volkerwandeung. Odovakar se închise în Ravenna. Festus. 416 si urm..resturile rugilor lui Frederic. care urmase lui Zenon. Regele lor. cuprinde Cremona si Milan si asediazã Pavia.. . pe cursul Dunãrii. instalati la Sirmium. care implicau suveranitatea împãratului si pe care el le-a observat cu loialitate. sau care sã fi îngreuiat o recunoastere ulterioarã. într-un sens. sângeroasã. prior senatus. 295-296. El se închise atunci în Ravenna.. stabilind definitiv raporturile de drept public între regatul Italiei si imperiu. care determinarã pozitia sa constitutionalã. Theodoric se îngriji mai întâi sasi aseze poporul sãu în tarã. în baza unui tratat (5 martie 493) si sefii dusmani consimtirã. lângã Verona.

Senatul fu tratat cu respect. La Ravenna a secat bãltile pentru a planta arbori fructiferi. barbarii stãpâni rãmân credinciosi traditiilor lor nationale.000 de modii (10. Theodoric a fost un rege constructor. L'influence des Goths ã Salone. . Gotii erau exclusi si de la demnitatea onorificã de patrikiostU. celebrând la Roma tricen-nalia. Pe când în Gallia. guvernatorul civil roman era în fiecare provincie unul militar got: comes Gothorum provinciae si. autorul aratã cum toti sefii militari germani. Hist. f.342 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN nantelor. Personalitãtile literare ale epocii. Urmãrind etapele influentei germane. un corp de officiales goti era alcãtuit din asa-zisi saiones (sing. t. fiindcã strãini în Italia nu erau numai os-trogotii. schweizerische Gesch. se vede un got silinduse a sustine vechiul edificiu imperial. treizeci de ani de domnie. Cf.. pânã la regele got. Theodoric îl impuse în cele din urmã pe Symmachus. II. pp. care recunosteau toti regalitatea lui. Paris. se afla câte un comandant de piatã got. . romischer Patricius undKonig derGoten. cit. XIX (1949). 415 Stein.20. Elementul roman a predominat în Statul lui Theodoric. „Byzantion". posturile militare erau încredintate numai gotilor. desi fusese ales de majoritatea alegãtorilor419. Pe lângã titlul sãu de magister utriusque militiae. V. du Bas-Empire. Hodgkin. a împrejmuit aceste douã orase cu ziduri noi si a restaurat apeductele de la Ravenna si Verona. 73-77. Rom-Berlin. I. pe lângã defensorul si curatorul roman. Les barbares (Peuples et civilisations). Politica sa externã. Bd. IV. ci si germanii rãmasi ai lui Odovakar si rugii. Aceeasi pãrere e împãrtãsitã si de W. p. . 404-414. 411-432. care se clatinã din toate pãrtile417. 1942. puse capãt agitatiilor ce stãpâneau de câtiva ani populatia romanã.. II. mãrturii ale avântului artistic pe care orasul 1-a cunoscut în domnia lui418. Ensslin. therme la Pavia si Verona.. echivalent gotic al curierilor imperiali. 343 dominat chiar în personalitatea regelui416. Halphen. chap. precum si Mausoleul sãu. 418 Asupra bisericilor clãdite la Salona. Pe lângã acesti comitesprovincia-rum si comites civitatum.. 253-254. Guvernãmântul lui Theodoric. Das Romerreich unter germanischer Waltung von Stilicho bis Theoderich. din cauza plângerilor primite împotriva vietii sale scandaloase. III. v. d. în fiecare oras. A acordat apoi poporului din Roma distribuirea gratuitã a 1. el a pre414 Bury.. pp. care executau ordinele emanate de la suveran415. Pe plan religios. Theodoric se arãtã binevoitor fatã de lumea romanã. 19 (1940). sporite în continuu de la Constantin cel Mare. a acordat cu acest 416 Vezi L. lui Ejnar Dyggve. el continuã a functiona ca mai înainte. comes Gothorum civitatis. El a adoptat titlul de Rex (nu Rex Gothorum). în Spania. 1936.500 hi) de grâu anual. zice un savant francez. Schmidt. în legãturã cu alegerea urmasului sãu. 453 si urm. dupã moartea papei Anastasius al II-lea (498). op. pp. saio). pp. în Africa. Lângã. Calitatea lor de soldati strãini determinã caracterul Curtilor de judecatã a ostro-gotilor: curti militare erau instituite pentru dânsii.. 344 prilej 200 de livre de aur pe an pentru întretinerea zidurilor si a anticului palat imperial. în „Zeitsch. înlãturat mai înainte (502). questorul palatului). în schimb. t. fatã de armata ostrogotã Theodoric era si regele poporului sãu. Theoderich. îngrijindu-se a repara ruinele Italiei. unde a descins. în primãvara anului 500. în „Das neue Bild der Antike". p. 122. fãrã concursul cãreia nu putea administra. în Italia. acei agentes in rebus. 417 L. IlI-e ed. a clãdit bisericile Sân Apollinare Nuovo a palatului lui Theodoric si Santa Mãria in Cosmedin. au rãmas legati de idea imperiului. A construit palate la Ravenna.". . art.

la îndemnul lui Faustus.. 132 si urm. Murind papa Hormisdas. în Spania si Septimania exercitã o dominatie efectivã. Amândoi erau reprezentantii cei mai autentici ai romanitãtii pe care Theodoric voia s-o asocieze la opera sa. poate el însusi got4". Hist. cu al regelui got420. Magnus Felix Ennodius a fost u-nul dintre ei. Dar cu toate cã acesta se sili a-i câstiga covârsindu-i de onoruri. ca bunic al lui Amalaric. Theodoric era un agramat care se folosea de un sablon pentru semnãturã. 2. Reluã Proventa de la vizigoti si Dalmatia de la uzurpatori si anexã Pannonia Secunda. la începutul lui august 523. care stãpânea în mediul 420 Rex Theodoricus inlitteratus ?. Symmachus. comentariile sale asupra diferitelor opere filosofice ale antichitãtii si mai ales traducerea operelor lui Aristotel privitoare la logicã"422. si-a trãit copilãria în Italia de Sus. regele burgunzilor. Nobil de origine. s-a silit a face din acest oras un centru intelectual. 421 Hodgkin. din motive nationale si sociale. ajutat de Theodoric. Cassiodorus a scris douã opere istorice închinate regalitãtii si trecutului poporului got: l. Cu Clovis. Istoria gotilor. ceea ce nu e verosimil. II. Thrasamond. Alaric al II-lea. s-au interceptat scrisori cãtre împãrat de la senatorii cei mai de vazã si care fãceau sã fie bãnuit Albinus. în sfârsit. originar din Balcani. loan I a fost ales ca succesor. Laurentiu.. 391-396. Alaric al II-lea. cãutând a-si întãri situatia prin aliante matrimoniale. Adept al politicii regelui ostrogot. Nãscut în sudul Galliei. o luã de sotie pe sora lui Theodoric. Boethius a fost consul în 510 si. III. stabili legãturi de familie. Stein îl situeazã exact în pragul Evului mediu. Boethius cunostea limba greacã la perfectie. între devotatii lui Theodoric se numãrã si Cassio-dorus (Flavius Magnus Aurelius). Amalafrida. cu prilejul alegerii. Dupã Anonymus Valesianus. în „Hist. pp. din punctul de vedere al istoriei ideilor. se cãsãtori cu Sigismond. Lunga sa domnie a fost ilustratã de câteva distinse personalitãti literare. a trebuit sã intre. ca favorizând proiecte îndreptate împotriva guvernului . Amalaberga. unde a stat atâta vreme ca ostatic. în chip arbitrar. fiul ministrului Cassiodorus al lui Odovakar. alta. amic politic credincios al lui Theodoric. în clerul din Milan. Theodoric a asigurat o lungã perioadã de pace. El împãrtãsea cu socrul sãu. din cauza sãrãciei. agresivul rege al francilor salieni.. regele vandalilor. Ariana. fiul minor al ginerelui sãu. 346 lor. p. în corespondenta ce se tinea de obicei cu Occidentul. Episcopul de Milan. al cãrui nume a putut fi înlocuit mai târziu. dar n-a putut fi multumit de rezultat. se cãsãtori cu regele turingilor. 284 si urm. cit. cum socoate Ensslin. antipatia. du Bas-Empire.în politica externã dovedi energie. fatã de goti. îndeplini functia de magister officiorum. Audofleda. prefect al pretoriului si consul. Anicius Manlius Severinus Boethius a fost un opozant al regelui ostrogot. Jahrbuch". datã fiind cresterea ce o 419 Stein. Ennodius a fost reprezentantul sãu principal. o nepoatã a regelui ostrogot. în care prezintã stãpânirea lui Theodoric si trecutul gotilor în lumina cea mai favorabilã. p. ei pãstrarã o atitudine rece. El a desfãsurat o activitate variatã pe terenul literelor si s-a deosebit mai cu seamã în arta epistolarã.. luând-o în cãsãtorie pe sora lui. 1940. El trecea drept omul cel mai învãtat al epocii sale. 345 NICOLAE BANESCU primise la Constantinopol. •-. din care s-a pãstrat numai un fragment tradus de lordanes. op. O fiicã a lui Theodoric îl luã de sot pe regele vizigotilor.. t. O cronicã scurtã. „cãci se poate zice cã stiinta medievalã din Occident a avut ca bazã tratatele sale de aritmeticã si de teorie muzicalã. în 522. Regele got nu s-a amestecat în alegere.. E mai probabil cã pasajul acesta se referã. loan fiind prieten personal al lui Boethius. El plãti cu viata nobila sa atitudine fatã de barbarii uzurpatori. dar n-a exercitat sub Theodoric nici o functie publicã. consolidând situatia Italiei. Symmachus a fost prior senatus. servindu-1 apoi credincios si pe Theodoric. la împãratul Iustin I.

vrednicã de meditatiile antichitãtii.cct. Boethius a fost condamnat la executia capitalã si confiscarea bunurilor. cu împãrãteasa vãduvã Ariadne. Die Kronung des Kaisers Anastasios I.. 122 Op. Noul basileus se cãsãtorea apoi.os-trogot. 3-12. si toti furã bucurosi de aceastã alegere si-1 aduserã pe Anastasios. ceea ce se admite. a poruncit factorilor constitutionali sã aleagã „un crestin.9 aprilie 518) a. Pânã sã se hotãrascã sentinta. ceea ce se chema la . corpul silentiarilor din care fãcea parte avea un personal de mâna a doua. cerându-i sã dea imperiului un împãrat ortodox: op&oSotov âacnÃea tr\ oîjcou/ievrj! Augusta a rãspuns. conservatorul tezaurului sacru (o'KsvcxptiÂ. 3. silentiarul424 Anastasios. praepositus Augustae. încercând a clasa afacerea care ameninta sã-1 compromitã pe Albinus. Când Zenon muri de dizenterie. Albinus fu citat dinaintea regelui. p. unde fusese închis. iar poporul si soldatii (gãrzile palatului) în Hippodrom. în grija lui Macedonios. Documentul a fost depus în Arhivele 424 Pãstrãtorul ordinii în procesiunile si adunãrile împãratului. Symma-chus. Debellogoth. Aceste acte de cruzime întunecã domnia lui Theodoric. fiindcã se declarase solidar cu el. era de 60 de ani când s-a urcat pe tron. cit. Multimea a izbucnit din nou în aclamatii. ca sã întrebuintãm expresia lui Duchesne. cerând un împãrat roman si Ariadne rãspunse cã. 347 în calitatea-i de magister officiorum. l. Boethius compuse în celebrul turn din Pavia. de altminteri. elogios de un istoric ca Prokopios423. pp. dupã ce-i luã mai întâi în scris un document prin care se lega cu mari jurãminte a pãstra credinta neatinsã. Alegerea e povestitã în toate amãnuntele sale în lucrarea Despre Ceremonii a împãratului Constantin al Vll-lea Porphy-rogenetul. La sfârsitul anului 524. I. Demnitarii au fost de pãrere ca Augusta Ariadne sã meargã la Hippodrom si sã vorbeascã poporului. BS1. pasionat pentru chestiunile religioase. si multimea a primit-o cu aclamatiile obisnuite.). înainte de a auzi cererile ei. Rãspunsul dat de Boethius nu e contrariu învãtãmântului Bisericii. a fost executat de asemenea. 56(1995). 1. socrul sãu. care fu aclamat de popor si armatã'125. 131. [R.] 349 Marii Biserici. a fost acuzat la rândul sãu si arestat. Boethius. vestita sa lucrare asupra mângâierilor filosofici. apreciatã. îi sfãtuieste sã-1 trimitã pe patriarh pentru a cere Augustei sã aleagã ea însãsi pe viitorul împãrat. ca sã se apere împotriva acuzatiei de înaltã trãdare. în ziua de 9 aprilie 491 si se procedã la alegerea viitorului împãrat. Originar din Dyrrachion. De consolationephilosophiae. în hlamida imperialã. aflând frumoase cuvinte pentru devotamentul si ordinea bunã a poporului fatã de maiestatea imperialã. Punctul ei de plecare e problema a cãrei expresie celebrã e Cartea lui Iov: cum se acordã ideea Provindetei cu faptul cã de atâtea ori pe pãmânt triumfã cel rãu si cel bun e covârsit. Ariadne se pronuntã în favoarea unui bun functionar al Curtii. împãrãteasa a apãrut atunci în Hippodrom. a nu schimba nimic în Bisericã. Originalitatea operei stã mai cu seamã în stilul si în compozitia ei. Alegerea. si cunoscut pentru pietatea sa. cu suita ei.. prin vocea unui libellisios. membrii Senatului si patriahul s-au adunat în porticul dinaintea Marelui Triklinos. 348 înaltii demnitari. Dar Senatul si demnitarii nu se pot întelege asupra persoanei împãratului si atunci Urbicius. Lilie. Anastasios I (11 aprilie 491 . în mai. cap. în ziua de 11 aprilie 491.. s-a putut constata puterea simtului dinastic ce stãpânea populatia.-J. 92. Anastasios nu era un personaj prea mare. 425 De Cerim. Era. roman si plin de toatã virtutea imperialã". Personalitatea sa. noul ales fu încoronat de patriarhul Euphemios.

care urmãri cu tenacitate gândul de a smulge lui Anastasios imperiul. „unul din acei scrupulosi cu tendinte monofizite. care luã un caracter national.. mari dificultãti. silindu-1. care furã purtate dinaintea multimii în Hippodrom. în fruntea revoltei. în acele regiuni de munte rãzboiul se transforma însã într-un rãzboi de guerillã si de asedii. din Selinus. III. Trupele imperiale. 49. Frãmântãri si lupte interne. Conflictul religios continuu dintre împãrat si supusii sãi a înlesnit revolta lui Vitalian. si dezlãntuirã un crâncen rãzboi civil. 428 Lydos. De la început. Fonte-moing et C-nie. Isauria a fost supusã definitiv. înalt de talie.Constantinopol un SiaKpivonsvog. o bunã parte a populatiei sale fu strãmutatã în Thracia si de atunci puterea sa politicã n-a mai însemnat nimic429. repurtarã asupra rebelilor o mare biruintã la Kotyaeion. împãratul si-a dat seama mai mult decât predecesorii sãi cã interesele vitale se aflau pentru imperiu în est. a-i preda promisiunea scrisã cã nu va schimba nimic din credintã si va respecta deciziile Sinodului de la Chalkedon431. Anastasios era. educatia bunã si generozitatea sa428. p. Trupele se revoltarã. care nu primeau fãrã ezitare comuniunea patriarhului. Demagistr. dar el stârni în provinciile de est. un recent cercetãtor al politicii religioase a lui Anastasios. Athenodor si episcopul de Apamea. de altfel. conduse de loan Gotul si de loan Kyrtos (Ghebosul). cu destulã dreptate. uUu< . n-a fost totusi scutitã de rãzboaie si de serioase tulburãri interne. un scriitor de la mijlocul secolului al Vl-lea îl laudã pentru întelepciunea. îndepãrtându-i pe isaurieni din capitalã. III. spre a-1 încorona. care înlocuise Evanghelia cu sabia si avea sã piarã în aceste sângeroase hãrtuieli. cunoscut pentru sentimentele sale monofizite înainte de a fi fost ales împãrat si aceasta explicã atitudinea hotãrâtã a patriarhului. El se bucura de o bunã reputatie. t. Madison. se aflau sefi dintre cei mai populari: Linginines (Lingis). retrãgându-le si dotatia anualã pe care o primeau din timpul predecesorului sãu.icti A' 350 atras ostilitatea populatiei capitalei. atâtate de sefi. prin protectia acestuia. The Eastern Provinces. Anastasios. pp. guvernator al Isauriei. b. Legãturile avute apoi ca împãrat cu corifeii doctrinei monofizite. 133 (Bonn). a fost mai linistitã. Church and State in the Later Roman Empire. [O a doua editie a lucrãrii a fost realizatã de cãtre Centrul de Studii bizantine din . Cum observã. 46. The University of Wisconsin Press. Longines din Cardala. trimitând împãratului la Constantinopol capetele lor. iar în 498 loan Gotul pune mâna pe ultimii sefi si-i decapiteazã. Duchesne. Politica religioasã a lui Anastasios. în tot cursul domniei. ea avu sã înfrunte rãscoala isaurienilor. ortodoxia oficialã neoferindu-le suficiente garantii"426. 430 peter charanis. avea o înfãtisare plãcutã si o particularitate a ochilor. si aceasta a determinat întreaga sa politicã religioasã430. în Pisidia. 1939Prefata. celãlalt albastru. 51. The Religious Policy ofAnastasius the First (491-518). o luptã aprigã în jurul credintei si ea dãinui o lungã perioadã de timp. unde mono-fizitismul era în crestere. atotputernice. Domnia noului ales. 351 Politica religioasã a lui Anastasios i-a creat. terorizând populatia. Trupele de isaurieni pe care se sprijinise Zenon ajunseserã. 479-480. în care sefii rebeli cad în mare parte. Ele erau acum o adevãratã primejdie pentru imperiu si împãratul se vãzu nevoit a se scãpa de o tutelã periculoasã. t. punându-i uneori tronul în primejdie. iar atitudinea împãratului fatã de Bisericã i-a «s M-gr. 1925. Cu aceasta. purtat în pãrtile sudice ale Asiei Mici. L. un alt Longinos. p-5. care a frãmântat provinciile Asiei Mici mai bine de sase ani. în comparatie cu a lui Zenon. în 492. cu Philoxenos (Xenaias). 427 Zonaras. Sinodul de la Chalkedon fusese un triumf al politicii imperiale si papale. eruditul teolog al monofizismului433. 1-au întãrit în aceste 429 Brooks. motiv pentru care i s-a zis Sitcopog (ceacâr)427. Paris. Imperialii câstigã câteva mari victorii. L'Eglise au Vl-e siecle. unul fiind negru. Wisconsin. si Severos din Sozopolis. episcop de Hierapolis432.

iar în primirea si administrarea sacramentelor ceresti tu stii cu dreptate cã trebuie sã fii supus orânduirii religiei mai degrabã decât sã o prezidezi. Charanis. Suprematia spiritualã a Scaunului roman era atestatã de canonul pãrintilor si de traditie. prea clementul meu fiu. o nouã ambasadã.\ . împãratul insistase ca Faustus sã cearã papei sã-1 onoreze cu o astfel de scrisoare.. a onorat pietatea întregii Biserici'"136. condusã de senatorul Faustus. p. ca sã negocieze cu împãratul în privinta situatiei lui politice în Italia. 431 M-gr. trimise o ambasadã la Constantinopol. 1974. pe care Preaînalta divinitate 1-a rânduit ca sã predomine asupra tuturor preotilor si care.]. totusi. Fon-temoing et C-ie. ceea ce 433 E.) divina tractantibus fidelium convenit corda submitti". cu aceeasi misiune. si dacã e drept ca inimile pline de credintã sã fie supuse tuturor preotilor care trateazã lucruri drepte divine435. împãrate auguste scria Gelasius -. Doctrina ce o profesa el reiese în chip evident din negocierile cu papa Gelasius. Histoire du Bas-Empire. p. 352 sentimente. autoritatea sa spiritualã implicã pe cea temporalã: „Fiindcã. ca un om al cuceririi. când acea ambasadã plecase la Constantinopol. Gelasius a rãspuns atunci dorintei împãratului si. Theodoric. regele ostrogot. cu atât mai mult se cuvine sã i se 435 [Traducerea mai precisã a textului „Et si cunctis generaliter sacerdotibus recte (subl. a Il-a. care o reproduce în lucrarea sa.. Aceasta ar fi însemnat însã recunoasterea de cãtre papã a dreptului ce-1 avea împãratul de a hotãrî politica si doctrinele Bisericii prin edict si asa ceva. . Dintre acestea. O solie papalã fu expediatã în acelasi timp. crede cã împãratul ar fi sugerat un compromis rãmas necunoscut434. la începutul anului 494. 157 si urm. 1974. 1925. 19. L. în 492. stii. aratã cã Gelasius se 354 arate aceeasi consideratie prelatului acestui Scaun. autoritatea preotului e mult mai mare. desi întreci în demnitate restul omenirii.-1 . propunând reluarea negocierilor pentru înlãturarea schismei. îi trimise scrisoarea asteptatã. în cadrul colectiei „Byzantina Keimena kai Meletai". Gelasius profitã de aceastã ocazie si scrise lui Faustus sã discute cu împãratul si aspecte religioase. Duchesne. cum vom vedea. 48. în consecintã. L'Eglise au Vl-e siecle. Henotikon.. : . Paris.] 353 nu fãcuse.Thessalonic. de fapt. în lucruri ale credintei îti pleci grumazul tãu prelatilor si de la dânsii astepti cauzele mântuirii tale. II. Stein. Thessalonic. /. p. douã lucruri de care aceastã lume e mai cu seamã guvernatã: autoritatea sacrã a pontifului si puterea regalã. cum o calificã pe drept cuvânt Charanis. împãratul se asteptase ca Gelasius sã-i trimitã cu prima ambasadã a regelui o scrisoare de salut. dupã numele sirian al orasului sãu. care cuprind o expunere luminoasã a politicii religioase a lui Anastasios. cit. nu era cu putintã. T. condusã de senatorul Festus. ceva mai mult. ns. op. în 496. Pretentiile papale privitoare la autoritatea spiritualã si temporalã sunt precizate lãmurit în aceastã scrisoare. [=ed. adicã si dacã se cuvine ca inimile credinciosilor sã se supunã îndeobste tuturor preotilor care profeseazã în chip drept lucrurile dumnezeiesti. Festus obtinea recunoasterea lui Theodoric si dãdea împãratului promisiunea cã-1 va face pe papã sã accepte decretul de uniune.. dupã câte a relatat.5432 Numit de obicei Philoxenos de Mabbugh. 11. p. de la care luãm aceste amãnunte.. cã. de fapt. sunt.. Anastasios a fost bucuros s-o asculte. Fiindcã nu obtinuse recunoasterea sa ca rege al Italiei. Theodoric trimise la Constantinopol. Ambasadorul n-a uitat a pune chestiunea si. 434 Charanis.T. un „document extraordinar". i. De aceea. ducând împãratului o scrisoare a papei Anastasius al IIlea (urmasul lui Gelasius).

adept fervent al Sinodului din Chalkedon. Cf. p. Dvornik. a întrebuintat o politicã a moderatiei. 44 (1951). 12. 304. 27.. ci si un promotor al doctrinei numite „gelasiene" de cãtre istoriografie. edictul Henotikon. 1937. în interesul pãcii religiei. Fliche et V. în privinta Sinodului din Chalkedon. Pope Gelasius and emperor Anastasius. L'imperatore Anastasia I(491-518). cu permisiunea împãratului.. p. rãu formulate (iivã KO. raconte que Macedonius (sic!) requis de restituer le document signe par Anastase au moment de son couron-nement s'y serait refuse et que depuis lors l'empereur lui aurait voulu tout le mal possible". în interior însã împãratul se sili a-si impune doctrina. 1: „Evagrius.. Relatiile noului patriarh cu împãratul au fost un timp bune. (De la mort de Theodose â l'election de Gregoire le Grand). în confruntarea acesteia cu orientãrile heterodoxe si mai ales cu monofizismul protejat de împãratul Ariastasios I. op. 22. Euphemios era apoi si în posesia documentului prin care împãratul garanta deciziile Sinodului de la Chalkedon si acest lucru a fost socotit ca una din cauzele de cãpetenie ale frictiunilor dintre ei438. v. iar ei au fost îndatã expediati din capitalã. iar dupã moartea sa (noiembrie 498). care confirma doctrinele Sinodului din Chalkedon „corect formulate". Charanis. partida dusmanã acestui edict triumfã la Roma în persoana papei Symmachus si în tot cursul domniei lui Anastasius nu mai putu fi vorba de o întelegere cu Roma. 32). 27. în acest timp Egiptul denunta oficial Sinodul de la Chalkedon. nu admise a devia de la politica înaintasilor sãi. Roma.. conservatorul tezaurului sacru (. n. Situatia religioasã era acolo cea mai grea pentru . bãnuiala intrigilor patriarhului cu sefii isaurieni pare a-1 fi determinat pe Anastasios sã nu-1 mai tolereze. Macedonios. 51. p. cit. un Sinod local în Constantinopol. la Hippodrom. Siria era în schimb sfâsiatã de partide. implacabili fatã de edictul lui Zenon. Martin. unele doctrine fiind. Când o revoltã serioasã izbucni în 491. fu numit succesorul sãu440. 439 Cf.] 355 isaurienilor437. suveranul pare a fi insistat cã nu trebuie sã fie proclamat si nici înlãturat în mod public439. Ostilitatea cãlugãrilor chalkedonieni din capitalã. care si-ar fi exprimat regretele pentru lunga campanie împotriva dovedea nu numai un apãrãtor al ortodoxiei. 438 Evagrius afirmã acest lucru. si statuile împãratului si sotiei sale au fost smulse de pe piedestalul lor si târâte pe strãzi de multime. p. în cele din urmã. a fost suspectat de simpatie fatã de rebeli. cf. insti-gatia revoltei a fost atribuitã trupelor de isaurieni. t. 440 Theoph. în noiembrie 495. 436 Ibidem. în 499. îl decise a tine. împãratul a intervenit cât mai putin în afacerile religioase ale Egiptului si. op.Anastasius al II-lea. politicã initiatã de Mongos si mentinutã credincios de urmasii sãi. Cel dintâi a fost Euphemios. F. din cauzã cã 437 A. op. 140 (de Boor). p.KK>C. [ed. un Sinod al episcopilor adunati în Constantinopol gãsi cã doctrinele lui Euphemios nu erau strãine de nestorieni si-1 depuse din Scaun. ceea ce a mãrit antipatia dintre el si împãrat. a Il-a. Charanis. cit. BZ. patriarhul de Constan-tinopol. Histoire de l'Eglise. dupã dânsii. 111-116. 1969)]. cit. în timpul îndelungatului rãzboi ce a urmat. când a intervenit. 4.skevophylax) al Marii Biserici. El semnã îndatã. p. în speranta împãcãrii cãlugãrilor. dans un endroit ou son recit est singulierement rapide (III. patriarhul. 356 semnase edictul lui Zenon. Duchesne. Dar cãlugãrii nu s-au împãcat. pe care a urmat-o papalitatea în decursul evului mediu (în acest sens. Anas-tasios tinea sã-si exercite în plinã libertate judecata sa asupra conditiilor religioase în imperiu. Capizzi. lovindu-se de o statornicã opozitie pe care n-a pregetat a o înãbusi prin mãsuri extreme. urmasul lui Gelasius (decedat în noiembrie 496). El ceru sã i se restituie documentul si nu-1 obtinu decât cu forta. O serie de patriarhi cãzurã victime acestor mãsuri. având în vedere tendintele hotãrât monofizite din Egipt. C.

Anastasios. el tinu. îi ocrotea441. Macedonios a fost apoi exilat la Euchaita si în locul sãu a fost înãltat ca patriarh Timothei. sã-1 aresteze pe patriarh si sã-1 deporteze din capitalã. 30-31. Patriarhul Macedonios n-a putut privi indiferent strânsa legãturã a iui Anastasios cu sefii monofiziti. favorabilã monofizitilor. Aceasta-1 decide pe Anastasios sã-1 depunã pe Macedonios. cit. sigileazã manuscrisul depus în altarul Marii Biserici443. în puterea noptii. înainte de sfârsitul anului. în 507. presbiter si schevophylax al Marii Biserici. iar cei ce-1 resping sunt eretici. de la patriarhatul din Ierusalim. fost monofizit. suspendã pentru un timp lupta. pentru sigurantã. Charanis socoteste cu multã probabilitate cã. poate în legãturã cu situatia religioasã din Siria. lupta religioasã în Siria ia o formã violentã. probabil cu consimtãmântul patriarhului Elias. condam358 nând public Sinodul din Chalkedon. cãci avea mare trecere pe lângã împãrat. La 27 iulie 511. op. Cu înãltarea lui Flavian în Scaunul Antiohiei. Era deci o nouã confirmare a edictului Henotikon. patriarhul Antiohiei. Anastasios adunã Sinodul si reuseste sã câstige sprijinul membrilor sãi. Când instigatorul veni la Constantinopol. la rândul sãu. Rãzboiul cu Persia. patriarhul a putut face concesii însemnate. tinut la Claudiopolis. patriarhul îl primi cu simpatie. Flavian. seful monofizit stãtu trei ani la Constantinopol (508-511). îi cer o profesiune de credintã în scris. Cãlugãrii prigoniti hotãrârã a se plânge împãratului si. 40. care au pãrut extremistilor din ambele pãrti ca o condamnare a Sinodului din Chalkedon"2. unde erau urmãriti. . alungându-i din mãnãstirile lor. în 508-509. un numãr de douã sute dintre ei furã condusi de Severos în capitala imperiului. un cãlugãr. în urmã. El avu însã parte de o primire ostilã în capitalã. care le distruge. patriarhul n-a acceptat a-1 Charanis. la Chalkedon. Politica sa în acea regiune a fost o politicã de energie. în mãnãstirea lui Dalmatius. Macedonios a repudiat profesia de credintã datã împãratului declarând în mod public. îl depune formal. împãratul le sustine cererea si patriarhul îi supuse. au întãrit opozitia din Siria si împãratul. Philoxenos fu invitat de împãrat la Constantinopol. La 7 august dã ordin lui Celer. unde monofizitul agresiv era foarte urât de cãlugãri si de populatie. la cererea îm442 Op. de unde le ia apoi Kalopodios. cãzu si el în urma noii ofensive monofizite. dupã izvoarele monofizite. socotind pe Macedonios nestorian.. Monofizitii fugiti din Persia. Monofizitii sirieni. din porunca împãratului. aprobându-i actiunea. o persecutie aprigã a cãlugãrilor monofiziti din Palestina. Marele demnitar îl duse. fatã de presiunile împãratului. magister officiorum. profesiunea de credintã prin care recunoaste primele douã sinoade. în vara anului 511. stârni. economul Marii Biserici si le duce împãratului. Interventia insistentã a împãratului în lupta religioasã din Siria avu o serioasã repercusiune în capitalã. un Sinod local. cã rãmâne credincios Sinodului din Chalkedon. fapt confirmat si de Evagrios. trecând sub tãcere pe cele din Efes si Chalkedon. dar acum aderent al Sinodului din Chalkedon. p. Anastasios îi primi cu cinste pe cãlugãrii condusi de Severos si se întretinu cu acesta despre starea Bisericii. îngrijorat de alarmarea cãlugãrilor ortodocsi ai capitalei. dar. Partida monofizitilor era condusã de Philoxenos. lucrând împotriva persecutorilor si influentând cursul evenimentelor. Nephalios. în anul urmãtor. cit. vãzând în ei o apãrare împotriva pericolului persan. a cãrui politicã religioasã coincidea cu interesele religioase ale lui Severos. Mai întâi îi cere protocoalele originale ale acelui Sinod. 357 primi si împãratul a trebuit sã-1 strecoare în secret afarã din capitalã. el anatemizeazã pe Flavian pentru slãbiciunea atitudinilor sale. Macedonios ar fi mers mai departe. spre a da o sanctiune legalã depunerii patriarhului. un monofizit. între 502-505. pp.. ca sã evite tulburãrile în capitalã si. dar el refuzã a le preda si.

iar în ziua urmãtoare. în 512. fiica împãratului Olybrius si a Placidiei celei tinere. adversarii au determinat depunerea lui. Multi îsi pierdurã viata în aceste încãierãri. dar nu se mai întoarse niciodatã. îi tãie capul. pãzit energic de cãlugãri. 361 NICOLAE BANESCU populatiei. împãratul. unind în persoana sa traditiile familiilor Anicia si Theodosius. întãritã de alti solitari. dar acesta. El plecã. si a expresiei „douã naturi" în particular. Casa lui Marinos fu incendiatã si lucrurile de pret împãrtite 444 Cedrenus. cunoscutã ortodoxã. Ei voiau respingerea fãrã limite a Tomului lui Leon si a actelor de la Chalkedon. cântat la Sfânta Sofia. se decise la un gest îndrãznet. miscarea luã caracterul unei periculoase revolutii. la 6 noiembrie. Un adevãrat lagãr ortodox se instala în Forum Constantini. I. concretizate de dânsii sub forma unui Typos. p.. fãrã coroanã pe cap si fãrã însemnele suveranitãtii. Platon. w [Marinos era ministrul de finante al lui Anastasios I (cf. în general. petrecându-si restul vietii la Petra. un Sinod local în Antiochia. rãsunând de strigãtele populatiei: unii intonau Trisagion în forma ortodoxã. monofizitii n-au fost multumiti. desi denuntã pe marii teologi compromisi în erezii si introduse patru capitole ce dãdeau impresia cã era împotriva Sinodului din Chalkedon. trimis de împãrat lui Flavian spre a-1 semna. era reclamat zgomotos sã îmbrace purpura. trimisi de împãrat sã potoleascã dezordinea. ed. la care au participat si cãpeteniile monofizitilor. apare fãrã veste în loja imperialã a Hippo-dromului. Flavian fu avizat sã pãrãseascã orasul pânã la restabilirea ordinii. gloata fãrã frâu se opri în fata casei lulianei Anicia Olybria. Charanis. Desi patriarhul subscrise din nou la Henotikon si recunoscu primele trei sinoade ecumenice. abia scãparã cu viatã. op. intercala în Trisagion. strigând în bãtaie de joc: „Iatã conspiratorul împotriva Treimii!". mai exaltati decât cei palestinieni. sfãrâmând orice rezistentã. Areobindos. care rãspunse cântând acelasi imn în forma ortodoxã. smulgând statuile împãratului de pe piedestalul lor si târându-le pe strãzi. întâia oarã când grupa cãlugãrilor veniti cu Severos. la capãtul extrem al Palestinei. Apoi.. în care unii îsi pierdurã viata. De douã ori tronul sãu a fost amenintat de aceste revolte în chip serios. Capitala imperiului a fost zguduitã adesea de revoltele populatiei indignate de politica religioasã a îm360 paratului. 24. Multimea se nãpusti asupra casei lui Marinos445 si. prefectul orasului. nu 1-a putut însã multumi pe împãrat si pe monofiziti. cit.443 Duchesne. în duminica de 4 noiembrie 512. convins cã violenta rãscoalei face imposibilã restabilirea ordinii cu forta. Thessalonic. din jurul Antiohiei. trecând sub tãcere pe cel de la Chalkedon. clauza monofizitã 6 aTavpcotfeiq 81' 77/iâg(„care ai fost rãstignit pentru noi"). a anatemizat Sinodul atât de contestat. îl înfipse într-o prãjinã si-1 purtã prin oras. Philoxenos îsi asumã conducerea si intrã în Antiochia cu o multime de cãlugãri. 78)]. fugi peste Bosfor. 1974. prudent. Multimea strãbãtea furioasã orasul. O încãierare se produse apoi. 631 (Bonn). care au suferit însã o mare înfrângere: partida lui Flavian a iesit în acest Sinod învingãtoare. fugi si se ascunse. Patriarhul încearcã a evita acest lucru printro nouã profesiune de credintã. Senatorii Celer si Patricius. 359 paratului. Sotul sãu. p. în strigãtul: „Alt împãrat pentru romani !". ziua alegerii lui Severos ca patriarh al Antiohiei. 6 noiembrie. Tulburãrile se repetarã a doua zi în biserica Sfântul Theodor. a Il-a. punând în mare primejdie tronul lui Anastasios. ceea ce stârni o mare emotie în publicul ortodox444. într-un costum foarte simplu. gãsind acolo un cãlugãr sirian fãrã ajutor. op. împãratul le porunci sã procedeze conform cu planurile lor. cit. Severos fu hirotonit patriarh al Antiohiei. Dar era prea târziu. altii vociferau pentru viata lui . încât. în cele din urmã. încãierãri mari avurã loc între populatia ortodoxã si cãlugãrii monofiziti adusi de cãpetenia lor în oras. la presiunile suveranului.

t. îi promise a se purta bine de acum înainte si se împrãstie apoi în liniste446. pp.s. v. p. se ridicã. 21-22. care în multe privinte a fost precursoarea celei duse de lustinian I la linia Dunãrii. 214 e: Av&pwniaKoc.] 448 XpoviKã. în 514. cit. din provinciile de la Dunãre. armata imperialã se întãri la Akra. dar ambasadorii furã prinsi la Sozopolis si banii rãscumpãrãrii (1000 pfunzi de aur) confiscati. într-acestea. Hypatios fu rechemat de la comanda în Thracia si în locul sãu fu trimis Kyrillos. ofiterii intrã în Constantinopol si aflã un împãrat binevoitor care-i copleseste cu daruri si promite a satisface doleantele trupelor lui Vitalian (Anastasios voise a reduce proviziile federatilor . Sperând a se folosi de nemultumirea populatiei. Vitalian se decide a ataca din nou capitala. dupã Stein. luptã cu bravurã. aceasta înseamnã cã era originar din Scythia (Dobrogea actualã).. Duchesne.. Multumiti. exercitând functia de comes foederatorum (el comanda o parte din regimentele federale stationate în dieceza Thraciei). ed. Stein aratã (. pp. atacatã. avea . 362 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN apare sub zidurile Constantinopolului pentru a-1 rãsturna pe împãrat. Hypatios si alti sefi cãzurã prizonieri si a fost nevoie de expedierea unei ambasade pentru rãscumpãrarea lor. „Dacia". loan din Antiochia ne-a schitat în câteva trãsãturi caracteristice portretul fizic al ambitiosului rebel: „un omulet scurt. dar. o revoltã se întâmplã la Constantinopol. sã trateze direct cu împãratul. originar din Scythia (Dobrogea actualã)447. Dar un an mai târziu o nouã primejdie amenintã iarãsi tronul lui Anastasios. vîog âv 363 aticae). în Bosfor. Acesta se întâlneste cu Vitalian si se înteleg ca ofiterii sefi ai acestuia sã vinã în capitalã. Muller. sub comanda lui Hypatios. C. El echipeazã o flotã de 200 de corãbii si o trimite. abil diplomat. Dupã un prim succes. pe când dormea. dar E. unde. 363-374. împãratul ceru senatului sã-1 declare pe Vitalian dusman public al Statului roman si o armatã mare fu trimisã împotriva lui. un illirian cu multã experientã. pars prior. Vitalian. Anastasios însã nu se mai gândi sã-si tinã promisiunile. în fruntea trupelor sale de huni si bulgari si 446 Bury. pe uscat si pe mare. op. el declarã cã vine sã apere hotãrârile Sinodului de la Chalkedon. magister militum in praesenti. n. 178. dar adãugã. cit. ofiterii jurarã credintã împãratului si pãrãsirã capitala. History. FHG. I. suferi o înfrângere dezastruoasã. Barnea.Marinos si a lui Platon. începu tratative cu rebelul. Vitalian navu altã alternativã decât sã se retragã si sã astepte urmãrile. Hypatios detinea comanda trupelor din Tracia.. [Pentru o serie de aspecte ale politicii lui Anastasios I în Scythia Minor. Evagrios îi zice lui Vitalian 0pa| si expresia indicã. Paris. a îndrepta greselile lui Hypatios""9 fatã de dînsii si a ajunge la întelegere cu papa în problema religioasã. Anastasios declarã cã e gata sã renunte la tron.annonae foeder447 Unii 1-au socotit got. în ziua urmãtoare. un general ce se distinsese în rãzboiul cu persii. care fu asasinat. covârsitã de masa barbarilor de „huni". în acelasi timp. pe tãrmul mãrii. când împãratul interzise celebrarea unor anumite festivitãti. 1870. pe unul din autohtonii latinizati din Balcani.. I. fiu al lui Patriciolus"448. Anastasios. Contributions to Dobrudja History un-der Anastasius I.Hist. de Vitalian. El îl trimite pe Patricius. fragm. Tatãl sãu are un nume (Patriciolus) care n-are nimic gotic. 2) cã. cã numai unul poate fi ridicat la împãrãtie si urmeazã deci sã-si aleagã un împãrat. pp. 4 (1960). II. Spre a-si câstiga simpatia populatiei. Charanis. Aceste cuvinte neasteptate ale bãtrânului suveran dezarmarã furia multimii. sã negocieze. pp. care îl invitã a-si relua coroana. iar armata de uscat. du Bas-Empire. în 513. V. 49-50. corupându-i pe paznici. Prin glasul unui crainic. n. pe care o 449 [Cum reiese si din expunerea ulterioarã. 438-439. dacã e numit de Marcellinus Comes Scytha. Ppaxvg Kai rpauAog TT)V qxovrjv Kai tdg ãitpaq roîv BÃe<pccpoiv vxoKLKaviJ. cu voce bâlbâitã si cu extremitãtile pleoapelor aprinse. op.Lvo<.

Motivul acestei mãsuri nu se cunoaste. condamnarea în mod public a memoriei unei lungi serii de prelati. nu poate fi plãcutã lui Dumnezeu". a sosit papei în martie 515. pontiful Romei. Vitalian se retrase linistit. la Con-stantinopol. urmând-i în scaun Hormisdas. cit. în 515 s-a întâmplat un fapt care a putut determina pe împãrat la mãsura luatã. sã provoace o mare discordie a populatiei. împãratul n-a închis totusi poarta negocierilor. 364 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN conducea el însusi. La sfârsitul lui decembrie 514.. inclusiv Akakios: o anatemizare publicã a acestora ar provoca desigur tulburãri si vãrsare de sânge si „unitatea Bisericii.sã lupte ulterior cu Vitalian. neînduplecat adversar al politicii religioase a lui Anastasios. Scrisoarea a ajuns în mâinile papei dupã patru luni si jumãtate. ca urmare. p. în acord cu promisiunea fãcutã lui Vitalian. îsi încheia viata. înainte de cea dintâi (împãratul vorbea acum de mijlocirea ce poate face în privinta tulburãrilor din Scythia. spre reexaminare de cãtre Scaunul roman. Charanis. rechemarea episcopilor catolici exilati. rãspunde lãmurit cã Nestorius si Eutyches au si fost anatemizati mai înainte. Apoi scrise din nou pentru cea dintâi. sãvârsitã cu valuri de sânge. Respingând astfel propunerile papei. între altele. El a fost înlãturat în acest an de la comanda Thraciei. 88. iar în vremea rãscoalei „Nika" (532) a sfârsit în chip tragic. angajându-se cã o ambasadã alcãtuitã din persoane de rang ecclesiastic va fi trimisã pentru a discuta cu pontiful Romei451. numit comandant al Thraciei.92. „ca prin aplanarea disputelor. Hypatios fu eliberat în schimbul unei importante rãscumpãrãri si Vitalian. scrisã în alt ton. semnarea de cãtre împãrat si episcopii din Est a unui Libellus adus de legatii papali. op. este cã ea „a fost plãnuitã"450. Anastasios era interesat de pacea internã a imperiului si nu putea. nu poate fi însã de pãrerea papei în ce priveste condamnarea celorlalte persoane. împãratul îi expedie o scrisoare destul de simplã. 451 Ibidem. iar pânã atunci a doua scrisoare a împãratului. înstiintând cã a decis a trimite o ambasadã sã negocieze cu împãratul. Anastasios stia cã între Hormisdas si Vitalian a fost o corespondentã si cã Theodoric se afla în legãturi prietenesti cu el. în urma cãrora a crezut potrivit sã se adune un Sinod. Când a fost predatã papei. Având si nemultumirea internã. sã se poatã restabili unitatea Bisericii"). în iulie 515. p. 365 NICOLAE BANESCU doua scrisoare a împãratului. Cu el deschise împãratul negocierile. Hormisdas rãspunde. fiind proclamat împãrat. si-j cerea a da toatã atentia instructiunilor pe care le aveau ambasadorii. în calitate de nepot al lui Anastasios I]. Unii istorici moderni au conchis cã parte dintre huni au servit în armata lui Vitalian în timpul primei sale rebeliuni si erau acum încurajati sã . Papa cerea neted acceptarea Sinodului din Chalkedon si a Tomului lui Leon. pentru unirea Bisericilor. a H-a. Conditiile aduse de legati erau pentru Anastasios inacceptabile. Anas-tasios fu silit a negocia si-1 expediazã pe loan al Vale-rianei. era prea târziu ca sã facã pregãtirile spre a asista la importanta adunare. pentru satisfacerea papei. 366 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN în 516 capitala avu sã înfrunte a treia revoltã a lui Vitalian. în iulie 514. veni de-a lungul coastei. ci promitea a scrie din nou. Hunii sabiri nãvãlirã în provinciile pontice si le prãdarã în acelasi timp. trimisã la 12 ianuarie 515. mai apoi sã întreprindã un pelerinaj la Ierusalim. Symmachus. ed. dupã Charanis.Singura explicatie satisfãcãtoare a sosirii atât de târziu a primei scrisori. cerând sã fie mai exact informat asupra obiectului Sinodului asteptat. in-vitându-1 a astepta Sinodul ce avea sã fie convocat la Herakleia Thraciei. a cãrui acceptare ar fi însemnat absoluta supunere fatã de papã. care stabileste împreunã cu rebelul termenii pãcii. aprobate de împãrat. Anastasios se obliga apoi sã-i recheme pe episcopii depusi si sã adune un Sinod general la Herakleia Thraciei. la a P.

împãratul încredinta operatiile militare lui Marinos. „Le monde oriental". în august 516.. episcop de Pavia. episcop de Misenum. Marinos obtinu o izbândã decisivã asupra flotei rebelului compusã din goti si huni. op. Administratie si reforme. op. Ei furã executati la Constantinopol. du Moyen Age. recunoscându-1 de cãpetenie a lor. 1. Revolta sa a fost de data aceasta scurtã. între octombrie 514 . care-1 asasinase cu propria-i mânã pe Kyrillos. Cât pentru Hormisdas. îl îndemna pe împãrat sã dea toatã atentia problemei religioase. Dificultãtile acestea îl fãcurã pe Anastasios sã cheme Sinodul de la Tyr al episcopilor orientali.-nimicitã aproape total printr-o compozitie chimicã similarã focului grecesc de mai târziu452. plecarã din Roma în primãvara anului 517. Cf. iar armata de uscat îi fu zdrobitã la Sykai (Galata). p. dupã câte relateazã (pp. 402-405) Malalas. Anastasios reia negocierile cu papa. sã primeascã un compromis.devasteze provinciile din Est. datate 28 iulie 516. împãratul continuã prin urmare schisma. în care rolul principal îl avu Severos. 367 fu depus din comanda sa asupra Thraciei. Stein. Bury. 1944. papa se decide a trimite a doua ambasadã la Constantinopol. încurajat de aceastã situatie. alta senatului. El decise sã se adreseze si senatului. în Peninsula Balcanicã situatia nu era mai bunã. pp. fapt pentru care împãratul îi scrise (11 iulie 517). Slãbit mult dupã aceastã înfrângere. fiindcã nu-1 recunoscuse pe Severos. Diehl. Hist.. Cronicarul bizantin o numeste „sulf natural" (t9efov ãitvpov). acesta cãutã a exploata situatia din Siria. cit. apeleazã la papã. Ei duceau o scrisoare cãtre împãrat. cãlugãrii din Syria Secunda. El interpretã edictul Henotikon ca o adevãratã abrogare a Sinodului de la Chalkedon. Dar senatul era sub influenta papei. Dacã politica religioasã a lui Anastasios a tulburat imperiul în cursul lungii sale domnii. Scãpat astfel de pericolul din afarã. Dorotheos si apelaserã la papã. care se bucura si de sprijinul lui Theodo-ric. 368 an. Cum am vãzut. Doi dintre ei 1-au depus chiar din Scaun.. Scrisorile papei furã însã rãspândite de cãlugãri ortodocsi în orasele Orientului. Elias al Ierusalimului fu exilat la Aila. 76. Situatia din Illyricum si Grecia. cit. Ennodius. Doi ambasadori furã trimisi la Roma cu douã scrisori: una adresatã papei. Politica sa financiarã a asigurat statului o prosperitate fãrã de care s-a putut zice cã apogeul . el a fost silit sã stea de acum linistit453.30 septembrie 515454. cit. nemultumiti de persecutiile lui Severos. op. c. Un numãr de epicopi din Siria si Palestina refuzarã a-1 recunoaste pe Severos ca patriarh al Antiohiei. multi episcopi din Illyricum si Grecia iesiserã din comuniunea episcopului de Thessalonic. printre care si hunul Tarrach. Chabanis. Charanis. cu ordinul strict de a nu se opri în vreun port al imperiului. care nu mai era prefect al Pretoriului. încât ambasadorii n-au putut ajunge la nici o întelegere. Anastasios. Pretextul lui Vitalian era cã Anastasios nu-si îndeplinise promisiunile religioase din 514. si înlocuit cu loan. dar si un numãr de scrisori ale papei menite a crea în Orient o opinie publicã favorabilã pozitiei romane. 63-65. Ch. Cãtre sfârsitul acestui 453 E. t. administratia avu însã într-însul un excelent cârmuitor si o serie de reforme salutare se leagã de numele sãu.. op. p. nemultumitoare imperiului. condamnând apucãturile sale trufase. Trei din principalii sãi aderenti cãzurã în mâinile imperialilor. la Anchialos. 184. îi expedie înapoi sub gardã. La intrarea Cornului-de-Aur. n. cu sfãrâmãturile armatei sale. de un învãtat atenian numit Proclus (nu neoplatonicianul). cit. în momentul când el se pregãtea sã atace în Vest. unde episcopii se desfãcuserã de Thessalonic si cereau papei sã-i ia înapoi în sânul Bicericii romane. si Peregrinus. Vitalian 452 Aceastã compozitie chimicã a fost procuratã lui Marinos. p. în speranta cã-1 va determina prin influenta sa pe papã. p. neizbutind a-i atrage pe delegati. III. 452. Vitalian se refugie. 45.

. dupã care grija strângerii impozitelor n-o mai aveau curialii. o reformã de ordin financiar. cum îl calificã. cu toate cã a usurat sarcinile fiscale care apãsau asupra celor sãraci si a executat însemnate lucrãri publice. Hist. Desi în principiu ea nu trebuia aplicatã decât exceptional. vindex. Situatia era agravatã de problema locurilor sterile459. scãzând în parte sumele pe care soldatii limi-tanei trebuiau sã le verse autoritãtilor militare.000 livre de aur (adicã 23. 371 NICOLAE BANESCU tâmpina acest neajuns. Atributiile sale furã mult lãrgite. El a demonetizat toate monedele conventionale ce invadaserã piata si a reluat baterea monedei de bronz456. istoE.040. 13. nimicind astfel si amintirea celor suferite458. Panegiricul lui Anastasios. p. Anastasios introduse. Spre a preîn457 Bury. El permise rãscumpãrarea în . se recurse la un mijloc foarte simplu: statul îi obliga pe supusi. [Vezi si Ev. E de subliniat mai întâi faptul cã împãratul a redus cheltuielile personalului de prisos al Curtii. Atât de hotãrât a fost Anastasios în mãsura ce-o luase.cpopog Tig 5vaxLpr\Q. pe prostituate si cersetori'157.".A. p. 458 Prokopios din Gaza.Les origines du sesterce et du miliarense et leur conti-nuite jusqu'aux temps byzantins. de fapt. Xpvaoiekeia (impozitul de aur). 54-58. Stein. cel mai mare tezaur înregistrat de istoria financiarã a Bizantului: 320.] 370 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN civitas asupra unui functionar. care intra în casa prefectului pretoriului. nici uriasa operã a constructiilor sale455. O astfel de cumpãrare se numea coemptio. 144. ajunse. Chrysos în „Byzantina".000 de nomismata). a expus în amãnunt sistemul monetar al lui Anastasios si împrejurãrile care 1-au impus (. cu totul sãrãciti. observã atât de just Stein. în comunicarea fãcutã la Congresul de studii bizantine de la Belgrad. aducând moneda de cupru. A promulgat apoi ordonante pentru provinciile limitrofe din dieceza Orientului si pentru Libia. fãrã a-i excepta pe servitori. de asemnea. dar. p. într-un raport stabil fatã de aur si argint. cit. a impozitului cunoscut sub numele de cbrysargyron. Oficial. încât panegiristul sãu afirmã cã. Abolirea lui a fost primitã cu o bucurie generalã în tot imperiul. follis.puterii si civilizatiei bizantine din secolul al Vl-lea n-ar fi fost cu putintã. pp. I. în locul acestui impozit. sã fie repetatã în fiecare an. impozit plãtit în aur si argint. Vasiliev. de l'Empire Byzantin. 49. printre care se afla în primul rând întrtinerea armatei. vechea auri lustralis collatio. pentru cerintele armatei si el apãsa greu asupra populatiei rurale. Soutzo. ceea ce a fãcut ca primirile în naturã sã nu mai fie suficiente pentru cheltuielile în naturã. El a fixat un nou tarif pentru taxele pe care vasele ce treceau prin Hellespont si Bosfor le plãteau flotilei imperiale însãrcinate a supraveghea aceste strâmtori.93-102. Dar. History. Anastasios luã si în aceastã privintã mãsuri. sã-i vândã mãrfuri la preturi fixate de autoritate. împãratul a dat pradã focului orice înscris privind acest impozit. ci ea trecu în fiecare 456 învãtatul numismat român M. numit de prefectura pretoriului. I. 369 NICOLAE BANESCU ria bizantinã n-ar fi cunoscut rãzboaiele glorioase ale lui lustinian. spre a împiedica si în viitor „impozitul odios" (. spre a compensa golul produs. de fapt. în cazuri de nevoie extraordinarã. Altã reformã însemnatã a fost abolirea. Contributiile în naturã pentru annona se puteau înlocui prin bani. XIII (1927). Roum. care suferise mari deprecieri. Introduse. op. Fãrã buna administratie a lui Anastasios. în „Buletin de la section his-torique de l'Acad. administratia îi dãdea un caracter arbitrar si neregulat. A. t. Anastasios a realizat si o însemnatã reformã monetarã. 505 (Bonn). El a lãsat la moartea sa. 3(1971). pp. p. O institutie care avu o mare aplicare în aceastã epocã a fost asa numita coemptio. el se ridica la fiecare trei ani. 192. în 498. De la începutul secolului al IV-lea acest impozit lovea comertul si toate profesiile.

Unele privesc ordinea moralã a societãtii. sub care se înteleg grupuri eterogene de popoare. Politica externã a lui Anastasios. 506-507: -&eaq ãnav$p<nnovq le numeste panegiristul. Ei repurtarã o victorie asupra bizantinilor la fluviul Tzurta si în 502 devastarã Thracia. nici unei proprietãti de curial sau de tãran liber pãmânturi senioriBury. Anastasios a avut sã înfrunte de multe ori lupte grele cu acesti barbari. 15.. Semnalãm si alte reforme de ordin financiar. adãugând ceva la annona.ri q^OK^vcrov). 463 Ibid. 464 Stein. Armatele imperiului n-au putut opri pe nãvãlitori si ei au pãtruns pustiitor în Thracia. cit. popor hunic (turcotãtar). 46 si urm. ca sãrbãtorile numite Brytae. în Rusia meridionalã. 507. 505. Dispozitiile edictate de Constantiu al II-lea în 361 par a fi la baza acestei distinctii461. 373 NICOLAE BANESCU în anii 493. cum au stabilit cercetãrile mai noi. op.Cf. 372 ale necultivate. Kutrigurii. între care se crede cã se aflau probabil si unele triburi slave. în natiunea bulgarã a acestei epoci se aflau reuniti. Histoire du Bas-Empire II. a decretat cã acei arendasi. în ce priveste politica externã. op. preludiul marii lor imigratii din secolul al Vl-lea. pp.. De asemenea. luptele sângeroase cu animalele sãlbatice în circuri463. pp. erau rude foarte de aproape ale bulgarilor465. 209. nu mai puteau pãrãsi pãmântul unde rezidau fãrã întrerupere de mai mult de 30 de ani. pp. Nimeni nu putea fi însã constrâns a transporta la biroul de receptie produsele ce i se cumpãrau sau a plãti cheltuielile de transport si aceastã mãsurã fu primitã cu multumire de contribuabili. Rãzboaiele. încã din epoca anterioarã se fãcea distinctie între adiectio în interiorul marilor domenii (ejiif$okri o/io5ouAwv) si adiectio în teritoriile oraselor (em[loÂ. si scopul de a opri progresul marii proprietãti în paguba celei mici. 11. Trebuie sã adãugãm la acest capitol cã mãsurile împãratului Anastasios nu s-au mãrginit la asigurarea prosperitãtii finantelor. astfel încât nu se putea atribui unei seniorii funciare pãmânturi necultivate apartinând curialilor sau tãranilor liberi. L'impot de capitation. 444-445. oricât de . practicat pe o scarã atât de întinsã pe timpul împãratului Zenon462. împãratul. huni occidentali alungati din câmpia Ungariei si elemente turcesti venite din Asia centralã încã de la mijlocul secolului al V-lea. veniti întâia oarã în atingere cu bizantinii sub domnia lui Zenon. la origine. fãrã a permite totusi ca ea sã devinã insuportabilã. Moartea sa. 32. pp. popoarele barbare aciuate dincolo de Dunãre încep a trece fluviul în imperiu. Stein. izvoarele pomenesc de incursiunile „getilor". devastând provinciile de nord. fiindcã bandele lor. doritor a pãstra pe cât posibil unitãtile fiscale existente. Ele furã suprimate în anul 502464 d. A fost însã ineficace. guvernul lui Anastasios se sili a face cât mai eficace institutia adiectio sau emfioÃri. care-i aduse împotriva ostrogotilor. Macedonia si Tessalia. precum si rãmãsite ale pãgânismului. Tot astfel Anastasios interzise. Aceste incursiuni slave si bulgare în Peninsula Balcanicã pe timpul lui Anastasios n-au avut. pentru a nu pierde unitãti fiscale. cit. în afarã de jefuirea populatiei. 81 . 1916. în acelasi timp bulgarii. la care autorul trimite. între Don si Cucaz. 462 Prokopios din Gaza. cit. 461 Stein. care se celebrau cu executãri de dansuri de origine cultualã si erau adesea prilej de lupte aprige ale factiunilor Hippodromului. cum vor avea mai târziu.. 502-503..bani. marii proprietari funciari având si alte mijloace de a-si mãri proprietãtile. alt rezultat. dar sublinia sã statutul lor de oameni liberi rãmânea intact*50. si utigurii. Ea avea. Piganiol. ca interzicerea traficului functiunilor publice. 207-208. care pânã atunci nu fuseserã încã legati de brazdã. poate. p. trec acum Dunãrea în imperiu în 499. p. Panegiricul. op. în 499..

Kavadh I n-a mai 470 F. al cãror rezultat a fost publicat de E. de mai bine de un mileniu! Cu mult mai însemnat a fost rãzboiul purtat de Anastasios cu persii (502-506). Croke în GRBS. 281 si urm. care a cercetat acest zid în 1947. n. si cunoscut la scriitori sub numele de „Zidul cel Lung" ^aKpov TEi^ot)467. a cãror înãltime atingea 10 metri.. urcat pe tron dupã moartea indolentului Valakh (Balas). a fost în întregime clãdit cu pietre din zid. 6l. ne dau interesante informatii. cãci atâta timp cât regele era redus pentru purtarea rãzboiului la chemarea nobilimii latifundiare. ce mai existã.25 metri si o grosime de 3. Mamboury468. Voir p. op. 52-90.. 425-459. 4. 374 cealaltã". Ce pãcat cã nu se gãseste mijlocul de a se cruta de la distrugere urmele arheologice ale unui mare trecut. spune Feridan.] 469 Membru al Comisiei pentru conservarea monumentelor istorice. iar puterea centralã nu se putea exercita nemijlocit asupra lor. Zenon a fost cu persii în neîntreruptã pace. Staatshausha. El începea de la Marea Neagrã la Avcik Iskelesi si se termina la vest de Silivri (v. 376 . drepturile ei nu puteau fi atinse470. afarã de câteva crâmpeie asemãnãtoare. în 488. dupã ce devastau o bucatã de vreme tinuturile. mãrginite de magi si de nobilimea latifundiarã. R. în fruntea Statului persan se afla acum unul din cei mai destoinici sasanizi. 467 Stein. Altheim u. p. Moravcsik. Kavadh I.numeroase.. cum a probat Ed.Le mur anastasien. „Byzantion". zidul lui Anastasios merge spre disparitia sa totalã. care înconjurau în interior douã treceri din cele mai importante. Schwartz. Dar. scoase dintr-un articol dat publicitãtii de Feridan Dirimtekin469 asupra constructiei si stãrii actuale a acestei faimoase apãrãri. desi le suprimase plata pentru întretinerea fortificatiilor caucaziene. op.. pp. Un sat. Imensele proprietãti ale nobilimii se bucurau de mari privilegii. Gy. Zidul lui Anastasios avea o lungime de aproape 52 km si se afla la 50-60 km de centura vechilor zidiri ale lui Theodosios. cit. Sãpãturile fãcute la Constantinopol si în împrejurimi (de la 1936 pânã la 1951). cf. care de multe ori ajungeau pânã sub zidurile ei. El construi în acest scop „prea marele zid si întrecând orice închipuire" (TO /leytorov KCCI xpentov Jtãarig evvoiag reî^og) întins „de la o mare la *' Stein. cit. suspendatã încã de Leon I. p. p. 11. XXI (1951). 468 Les fouilles byzantines ã Istanbul et ses environs. Kurfalli. Ungar. Bruxelles. Interesele acestora se atingeau în Caucaz cu ale Bizantului. 89. se întorceau în locurile de unde veniserã. Se vãd încã locurile unor porti si douã lagãre întãrite. la capul Karinca. V. p. 73 si urm. 375 muirii. Dar împãratul simti nevoia sã-si protejeze capitala amenintatã de barbarii de la nord. care de multã vreme a devenit o adevãratã carierã de piatrã. B.lt der Sasaniden. pe Marmara. în „La Nouvelle Clio".15 metri. X (1930). cum îl caracterizeazã panegiristul lui Anastasios4615. fiul lui Peroz (Firuz). Stiehl. 502-503. [Constructia zidului ar fi început prin 503-504. ruinate cu totul astãzi. într-un loc. Zidul era construit din pietre patrunghiu-lare legate cu ciment si nu mai are nici un turn. Aceastã situatie se datora structurii imperiului si armatei sale. desi în 1898 învãtatul german Schuchardt numãrase multe turnuri. un segment din zid prezintã încã o înãltime de 5. El a avut multi ani de luptat pentru restaurarea autoritãtii regale. 23 (1982). N-os 5-6 (mai-juin 1953). care permit sã ne dãm seama de vechea stare a împrej*6 Prokopios din Gaza. t. crede cã Anastasios a restaurat si întãrit numai zidul care ar fi existat de mai înainte. Selymbria). cit. Jahrb. op. S-au întrebuintat pânã si la constructia drumurilor. pp. 442: 1947 .

în ultimii ani ai lui Kavadh. Astfel a fost prezentat interesantul episod al sectei lui Mazdak. apãrutã în revista „La nouvelle Clio" de la Bruxelles474. precursoare a comunismului473. a cãror chemare a fost urmatã de mase. Historyll. pp. tãranii. 268-269 si 305. pp. Christensen 1-a analizat si Altheim-Stiehl adaugã consideratiile lor erudite. mazdakitii. Când se simti destul de tare.voit sã suporte tutela acestei nobilimi si o împrejurare ce-1 putea ajuta s-o zdrobeascã era rãscoala popularã provocatã tocmai atunci de un comunist cu numele Mazdak si de aderentii sãi împotriva clasei înalte. Noldeke are meritul de a fi vãzut în Mazdak un reformator. Cererile se întinserã la bani si la proprietate. Urmãrile acestei comunitãti a femeilor si bunurilor au fost dezastruoase pentru nobili. unicul ce ni s-a pãstrat. întorcându-se cu acest ajutor (498 sau 499). 472 Ibidem. aratã lãmurit fazele acestor interesante cercetãri. Nr. 356-376. Kavadh izbuti sã scape din închisoare si fugi la heftaliti. Kavadh era prea slab pentru a face fatã în acelasi timp si nobililor si mazdakitilor. încât ei intrarã în casele nobililor si luarã femeile si banii. 9-10. spre a-si asigura întreaga autoritate regalã. care sã-1 ajute. furã atât de puternici. lãmurind pe deplin caracterul actiunii lui Mazdak. cãci asupra amândurora apãsa greu jugul clasei care dobândise puterea. care trecea drept adept al lui Mazdak. Cea mai înaltã posibilitate a omului e sã devinã asemenea lui . Dupã câte ne relateazã Tabari471. Christensen. despãrtit de doctrina lui Mani. Dupã o lungã asteptare. Nobilii au izbutit a-1 închide pe rege (496) în vestitul „Turn al tãcerii" (Lethe). 378 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN De mare însemnãtate a fost descoperirea unui fragment original dintr-o scriere a lui Mazdak. pe care. regele îsi reocupã tronul. asigurândusi suprematia. Ea nu mai era în stare a opune nici o rezistentã si Kavadh putu initia 471 Ibidem. Kavadh se întoarse împotriva sectei mazdakite antisociale. prin siretenia sa. Pretioasa contributie a învãtatilor Franz Altheim si Ruth Stiehl. Se probeazã cã fragmentul lui Mazdak oglindeste si ideile lui Porphyrios din scrierea sa asupra Soarelui. izgonindu-1 pe cel mai mare. propovãduia la Roma. A fost o luptã de câtiva ani. El subliniazã cã doctrina lui Mazdak e clãditã pe fundamentul pus de Mani. atâtati de ei. IV. Mazdak und Porpbyrios. în scurt timp. Chosroes îi doborî sângeros pe mazdakiti. o zdrobi. 1953). El se mãrgini a arunca pe cei din urmã împotriva celor dintâi. lupta si biruinta Dumnezeului bun asupra principiului întunericului din sistemul dualist al lui Mani. cap. Acesta a avut un precursor în maniheul Bundos. 7-10 (iulie-dec. Dupã vreo doi-trei ani. ei voiau sã ia de la bogati. iar A. Programul lui Mazdak e gândit mai mult religios decât social. în fragment aflãm înnoiri hotãrâtoare fatã de doctrina lui Mani si ele sunt determinate de neoplatonism. în traducere arabã. 473 Asa si de cãtre Bury. de asemenea. la femei si unelte. Acesta ocupã la el acelasi loc pe care îl are Stãpânul Luminii la Mazdak. mazdakitii cereau împãrtirea egalã a averilor. Chosroes. obtinu de la acesta o armatã de heftaliti. în epoca lui Diocletian. Dar cercetãri ulterioare au adus multe si noi precizãri în aceastã privintã. cã sistemul sãu reprezintã numai o dezvoltare specialã a celui maniheic475. 377 NICOLAE BANESCU marea reformã a impozitului funciar pe baze mai sigure si mai juste472. 474 Tomul V. erau partizanii naturali ai regelui contra nobilimii. care se deosebeste de toti urmasii prin caracterul sãu religios. p. cu multã perspicacitate a mers mai departe. pp. prin descoperirea scrierilor originale maniheice în Turchestanul chinez si mai cu seamã prin rezultatele deosebit de interesante ale cercetãrii maniheice. Pentru aceea el ridicã la succesiunea tronului pe al treilea fiu al sãu. ca sã dea sãracilor. care. ale cãrei amãnunte nu se cunosc. câstigând interventia sotiei haganului. Predominarea nobilimii feudale fusese zdrobitã de mazdakiti. 300 si urm. care si-a avut influenta sa în lumea iranicã. Th.

El ceru împãratului reluarea plãtilor stipulate prin tratatul din 442. desi ar fi putut ridica pe unul din cei trei nepoti: Probus. v. 478 [Pentru surse si bibliografia discutiilor privitoare la consulatul lui Clovis. Amândouã aceste acte sunt o afirmare a ideii unitãtii imperiului. Pompeius si Hypatios. se stinse din viatã. prin care se îngãduia persilor sã pãrãseascã Amida. Ea trebuia sã tinã în respect Nisibis. silin-du-1 pe Kavadh la încheierea unui armistitiu. de amestecul cu întunericul. Brooks. p. împãratul obligându-se a plãti anual persilor 550 de livre de aur. a cãror pricinã Mazdak o vedea de cele mai multe ori în femei si proprietate. deschise diferendul ce-1 avea de lãmurit cu Bizantul. la cinci kilometri de frontierã. devasta tinuturile persilor si asedie Amida. Pentru detalii. Anastasios îi acordã titlul de consul478. dupã un asediu de trei luni. Lupte necontenite avurã loc. pustiind crunt Mesopotamia bizantinã si cea persanã. sã se elibereze de Rãu. 6. un fel de recunoastere a legitimitãtii puterii sale. pp. Rãul.. capitala Armeniei romane. îl recunoscu ca delegat al imperiului pentru guvernarea Italiei si-i întoarse însemnele imperiale trimise de Odovakar. op. Selsk. dupã o lungã domnie plinã de mari osteneli. care. în 506 se încheia si tratatul de pace pe sapte ani476. apãrarea comunã împotriva barbarilor de dincolo de munti. fortul principal la granita Mesopotamiei. Cedrenus adaugã cã Anastasios „fãcu acolo bisericã si magazii de grâne. asezatã între hotarele romanilor si persilor". pentru întretinerea fortãretelor din Caucaz. cade în mâinile persilor si Amida. am vãzut cã Anastasios. Oamenii aveau ^5 L 'Iran sous Ies Sasanides (1944) si Le regne du roi Kavadh I et le communisme mazdakite. amestecul cu întunericul. îndatã ce-si consolida autoritatea regalã în interior. v. Anastasios profitã de încurcãturile ce le aveau persii cu hunii la nord. secundat de alti buni comandanti. ceea ce înseamnã mortificarea Individualitãtii. pierdutã de bizantini. II. Anastasios întelegea sã acorde regelui un împrumut. 4771. ca si Condradictia. . 630. Medd. cisterne. 479 Stein. „Kgl. în vârstã de optzeci de ani. cit. hist. Kavadh I avu o lungã domnie (488-531) si a fost un mare suveran. dupã sase ani de sovãire. (Bonn). Basilissa Ariadne murise cu trei ani mai înainte. un il-lyrian priceput. tribune (rostre) si douã bãi publice". în vara anului 502 si cucereste Theodosiupolis (Karin. Clovis îsi constituise regatul franc în Gallia. Erzerum). pe teritoriul care nominal era al imperiului. XXXII (1978). de foc si pãsune. 381 IV. Danske Vidensk.. spre a defini situatia regelui ostrogot Theodoric. Chrysos în DOP. Ura si Lupta. 481-483380 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Vorbind despre aceastã cetate „mare si puternicã a Mesopotamiei.Dumnezeu. 379 deci sã se împãrtãseascã de femei si proprietate în acelasi chip ca de apã. 56]. împãratul completã si întãriturile de la Martyropolis si Theodosiupolis. Histoire du bas-Empire. Kavadh deschide deci ostilitãtile. dar acesta nu vru sã renunte la ceea ce socotea un drept al sãu. în 505. 216-217. în cele din urmã Anastasios puse în fruntea unei armate puternice pe Celer. El nu lãsa nici un fiu si n-a luat nici o mãsurã spre a asigura succesiunea. Atingerea acestui ideal presupune ca el sã se dezbare mai înainte de particularitatea sa proprie." IX.-filol. Resedinta ducelui de Mesopo-tamia fu transferatã de la Constantina în noua cetate. Ev. Individualitatea sunt. pentru a termina puternica cetate Dara. în noaptea de 9 spre 10 iulie 518479. p. La începutul anului 503. o numi Anastasiopolis si-i dãdu privilegii de oras477. în privinta relatiilor cu Occidentul. pp. tot atâtea piedici.

] 383 NICOLAE BANESCU olului al V-lea. si desface din diferitele serii de fapte sincronismul care era obiectul ultim al lucrãrii sale. Sozomenos. § l. si a lãsat un numãr de scrisori. El îsi scoate informatia din scrieri. Vizantijskaia kul'tura. avocat din Constantinopol. si duce povestirea de la Sinodul din Niceea pânã la 428. sub acelasi titlu de Istoria eclesias-ticã. Eusebios a dat si numeroase scrieri de exegezã. de care se apropie prin aceea cã întregul material adunat trebuia sã intre într-un cadru cronologic. faptele si scrierile lor. în 9 cãrti. si douã mari opere apologetice. Literature and Society in the Early Byzantine Period. . e si azi contestatã482. în 10 cãrti. Idejno-politieeskaja bor'ba v ran-nej Vizantii (po dannym istorikov IV-VII v. ei acceptã si rãspândesc idei din literatura profanã480. Istoria lui Eusebios a avut continuatori. Viata lui Constantin. perioadele de persecutie si calm. 265) si unde a exercitat episcopatul de la 313 pânã la moartea sa. n. 482 Cf. Ca scriitor. Ed. aparitia ereziilor. Londra. Dar opera sa cea mai importantã este Istoria ecleziasticã. fãrã nici o artã. un avocat din Constantinopol. însã Supra. Moscova. în Siria de Nord. „Christliche Schriftsteller. e un encomion. Eadem. Litterature grecque. Ea nu ni s-a pãstrat în forma originalã. de a face cunoscuti pe marii martiri si pe marii doctori.V.1 382 numai fragmente. 30. [V. Byzantium and the Decline of Rome. în patru cãrti. de a nota. I. Nauka. care au ajuns pânã la noi. cum o spune în prefatã. Theodoret. din seria aparitiilor mai recente. a reluat. se pot mentiona W. Autorii crestini se folosesc de forme ale literaturii grecesti. V. domnia lui Constantin cel Mare. Literatura crestinã în aceastã primã perioadã a istoriei bizantine. 1974. literatura crestinã tine un loc însemnat. [între completãrile ce se pot face. pp. Princeton. Einleitung".VIA tA INTELECTUALÃ DE LA CONSTANTIN CEL MARE PÂNÃ LA IUSTINIANI 1. trateazã acelasi subiect în a sa Istorie ecleziasticã. Udai cova. a editorului. relative la diferite pãrti din Vechiul si Noul Testament. cap. Al Cameron. Eusebios n-are însusiri deosebite: povestirea e uscatã si putin coerentã. dar îmbrãtiseazã epoca de la Sinodul din Niceea pânã la 425. dar faptele relatate au o valoare documentarã de primã ordine. tinerea sinoadelor si întemeierea bisericilor. povestirea de unde acela o lãsase si a dus-o mai departe. un panegiric al marelui împãrat. unde s-a nãscut (c. de la 305 pânã la 439. Obiectul sãu era. cãtre mijlocul sec481 Vezi frumoasa caracterizare la Croiset. 1988. 1968. si autenticitatea sa. IV.v. Nu trebuie sã credem însã cã aceastã literaturã e strãinã de spiritul elenismului. în care schiteazã pentru fiecare popor succesiunea cronologicã a marilor evenimente ale istoriei sale pânã la 325. Istoriografia e reprezentatã prin Eusebios din Caesarea (în Palestina). cap. în 5 cãrti. scrisori sau amintiri lãsate de oamenii epocii. Moscova. 1985. Griechische Litteratur. voi. de încrederea cãruia întotdeauna s-a bucurat. compusã cãtre 450. ne-a lãsat si el Istoria eclesiasticã în 5 cãrti. El este întemeietorul istoriografiei bisericesti si izvorul principal pentru domnia lui Constantin cel Mare. a. episcop de Kyrros. de a stabili pentru fiecare Scaun apostolic seria episcopilor. 911-912. Kaegi. Ed. în sfârsit. Nauka. Nu aflãm într-însa o expunere dramaticã a evenimentelor. Z. pe care uneori îl transcrie. El îl urmeazã de aproape pe Socrates. de a însemna fazele întinderii crestinismului. Socrates. un fel de dezvoltare a celui din urmã capitol al cronicii. independent de ceilalti doi. Pe lângã opera de istoric. si „ideea singurã de a alege acest subiect si a-1 pune în istorie era în sine nouã si fecundã"481. Din aceastã operã ni s-au pãstrat 480 Schmid-Stãhlin. asa cum ni s-a transmis. Eusebios a scris o Cronicã.E. în 340. ca si Socra-tes.

întors în patrie. el fu ales. totul fiind real în povestirea biblicã. ridicã la rang de episcopat târgul Sasima. 2) o serie de omilii. în 379. în anul 331. cãutând retragerea departe de lume. Hrãnit cu filosofia greacã. el le foloseste în formã crestinã cu multã dexteritate.Trebuie sã amintim alãturi de acestia si pe Philostorgios. ortodocsii din Constantinopol. cãrora le dã exemplul si regula. cãci aceste texte trebuie luate în385 NICOLAE BANESCU tocmai. vestitii retori ai epocii. cincisprezece cuvântãri Asupra Psalmilor. Vasile. atunci. care expune faptele pânã la 428. în apãrarea Ortodoxiei se ilustrarã în primul rând „cei trei cappadocieni": Vasile cel Mare. Vasile îsi fãcu prima educatie intelectualã în Neo-Caesarea Pontului. în special cu doctrinele lui Platon si Plotin. si aceasta va fi una din operele principale ale vietii sale. la Constantinopol si Atena. la Alexandria si la Atena. fiind. îsi completã apoi aceastã educatie la Caesarea. în a doua jumãtate a secolului al IV-lea. obiect de litigiu cu episcopul Anthim de Tyana. El si-a fãcut mai întâi învãtãtura în scolile din Caesarea. în floare. Grigorie îi urmã în Scaun. Vasile cel Mare a fost. în 371. îl chemarã sã le fie conducãtor. Arianismul a stârnit acolo pasiunile. De atunci Mitropolit de Cappadocia. unde rãmase vreo zece ani si unde strânse prietenia cu Vasile. Nãscut în Caesarea. Grigorie de Nazianz a fost în strânsã prietenie cu Vasile cel Mare. pe cei mai ilustri reprezentanti ai acestei literaturi. metropola provinciei. în 370. încurajati de venirea la tron a lui Theodosius I. Vasile era un om de actiune. era unul din marile orase ale imperiului. Teologia numãrã în aceastã epocã câteva mari figuri ale literaturii crestine. dintr-o veche familie bogatã si crestinã. prin temperament. omiliile Contra cãmãtarilor si cea Cãtre tineri asupra felului de a trage folos din autorii profani. si-1 convinse pe Grigorie a primi sã fie numit acolo episcop. întors în Cappadocia. în interpretarea textelor biblice înlãturã orice alegorie. unde îl cunoscu pe Iulian si legã prietenie cu Grigorie de 384 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Nazianz. cu tot talentul sãu de orator. un orator. Grigorie un meditativ. Tatãl sãu îl aduse ca ajutor la Nazianz si. Plin de reminiscentele literaturii clasice si de acelea ale Scripturii. se simti atras cãtre Bisericã. unde cunoscu viata monahalã aflatã acolo. muri Eusebios. Grigorie de Nazianz si fratele lui Vasile. Târgul zgomotos si grosolan îl scârbi si el fugi în singurãtate. Se deosebesc totusi unul de altul prin caracter si spirit. el a îmbinat aceste douã elemente cu multã gratie si usurintã'83. sprijinul Ortodoxiei în Orient. Stilul sãu e al unui scriitor de rasã. oprimati de arieni. El ni sa pãstrat fragmentar. La întoarcere. Opera sa cuprinde: 1) douã scrieri dogmatice {Contra lui Eunomios si Asupra Sfântului Spirit). Ei îl audiarã pe Himerios si pe Libanios. episcop de Nazianz. dupã disparitia lui Athanasios (373). dupã un an. b. dar a trebuit sã treacã un timp pentru a se consacra sacerdotiului. cele mai multe din epoca episcopatului sãu (370-379) si constituind unul din cele mai interesante documente pentru istoria secolului al IV-lea. Botezat de episcopul de Caesarea. Acolo aflã. începu a organiza în Pont comunitãti religioase. Caesarea. 4) o culegere de scrisori. si-i pronuntã elogiul funebru. dintre care cele mai însemnate sunt: Hexaimeron (nouã cuvântãri asupra operei celor sase zile). în 374. voia sã-1 aibã de ajutor si-1 decise a primi preotia (361). în numãr de 365. nu fãrã dificultãti. Cappadocia a dat. cãutã singurãtatea. de moartea lui Vasile. vizitã Siria si Egiptul. Grigorie de Nyssa. Tatãl sãu. renumitã prin scolile sale. unde tatãl sãu tinea scoala de retoricã. Dar. a cercetat apoi pe maestrii cu renume la Caesarea Palestinei. îsi pãrãsi episcopatul si plecã sã trãiascã în retragere la Seleucia Isauriei. Un mare numãr de alte opere ale sale nu ni s-au mai pãstrat. apropiati prin comunitatea de idei si prin geniu. Vasile exercitã timp de opt ani o mare autoritate în mijlocul luptelor si primejdiilor. a fost timp de sase ani consilierul sãu si când. 3) scrierile zise ascetice. Hirotonit preot în 364 de Eusebios de Caesarea. a-i urma în Scaun. atunci episcop în Caesarea. Grigorie veni în capitala .

Contra adversarilor vietii monastice.). Grigorie pãrãseste înalta demnitate (iunie 381) si se retrage la Nazianzos. vestitã prin scolile sale. Când. Antiochia Siriei. reluându-si ocupatiile de episcop. în care intrã minunatele predici tinute fie la Antiochia. de moralã. Viata sa atât de agitatã a fost schitatã. întemeiatã nu pe cantitatea silabelor. expuneri ale doctrinei ortodoxe. Scrisorile sunt aproape toate din epoca retragerii si se referã la incidente private. Chrysostom nu se preocupa atât de dogmã. iar la Sinodul din Constantinopol apare ca unul din teologii cei mai ascultati ai Orientului. 485 Vezi capitolul privitor la Domnia lui Arcadios. ci pe numãrul lor si pe accent. a avut de luptat împotriva arienilor. Scrierile sale numeroase se referã mai ales la exegezã. interesante pentru cunoasterea omului. A lãsat si scrisori. Atunci. care se numãra în aceastã epocã între marile metropole intelectuale ale Orientului. p. mai înainte485. în toatã aceastã operã imensã. Celor ce întretin la dânsii fecioare. 934 si urm. Tratatele privesc chestiuni de moralã religioasã (Asupra penitentei. nu în poezie aflãm geniul sãu. pe care editorii moderni o împart în douã cãrti: Poeme teologice si Poeme istorice. în liniile sale mari. mai presus de toate. prejudecãti ce rodeau la temelia societãtii în aceastã epocã de lungã agonie a pãgânismului. cit. Silindu-se a trezi în fratii sãi virtutile crestine. Grigorie a întrebuintat în poemele sale metrul clasic. op. fie la Constantinopol. Asupra sacerdotiului. Ea a smuls întotdeauna admiratia ascultãtorilor si ne captiveazã si astã2i numai la simpla lecturã. închinat Bisericii. a compus o întinsã operã poeticã. Elocventa sa are mai multã amploare si strãlucire decât a lui Vasile cel Mare484. el face sã se aleagã alt episcop si se retrage definitiv din viata activã. Discursurile cuprind toatã seria omiliilor. La acestea se adaugã 129 epitafe si 94 mici bucãti gnomice sau epigrame. In ultimii ani. Scrise în cea mai mare parte la Kukusos. 388 ca scop sã le sustinã curajul. unde muri cãtre 390. ne-a dat strãlucita figurã a lui loan Chrysostom (Gurã-deAur).. alãturi de aceste genii. descurajat de luptã. cât. Rareori o elocventã a fost atât de spontanã si atât de puternicã.I8H Croiset. care trebuie asezat alãturi de marii cappadocieni. cum aratã Croiset. pp. Despre cãsãtoria unicã. cei dintâi episcopi sositi îl aleserã patriarh al metropolei. Sunt vestite între discursuri elogiile funebre tinute la moartea lui Athanasios si a Iui Vasile cel Mare si cele cinci Discursuri de teologie. Sinodul ecumenic se adunã la Constantinopol. Dar. Grigorie de Nyssa. scrisori si poezii. în 383. Reputatia sa se întemeiazã înainte de toate pe opera-i dogmaticã. Un loc mai mic ocupã. relele moravuri. Scrisorile sunt aproape toate din perioada exilului. Unele privesc misiunile pe care le încuraja sau le punea la cale. care triumfase la întâiul Sinod ecumenic din 325. Avem de la el si vreo cincizeci de discursuri tratând mai mult despre moralã. avu de luptat cu adversarii. 386 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN imperiului si. dar regularitatea alegerii sale fu contestatã de noii sositi. 940-948. dar s-a exersat si în versificatia zisã „ritmicã". a fost numit de fratele 387 NICOLAE BANESCU sãu (371) episcop al micului oras Nyssa din Cappadocia. el a biciuit îndrãznet viciile. ele se adreseazã numerosilor prieteni lãsati în urma sa si au 484 Ibidem. în 381. Unei tinere vãduve s. pe-trecându-si cei din urmã ani la domeniul sãu pãrintesc. care cuprinde trei feluri de scrieri: tratate. Dar. El este mai mult teolog decât orator sau scriitor. Opera sa se compune din discursuri.a. . la 53 ele ani. El a lãsat în urma sa o operã considerabilã. discursuri si scrisori. ci în oratorie. timp de doi ani. Sub Valens.

Ea s-a bucurat de timpuriu de traduceri în limba latinã si în limba sirianã. 927-928. în 399. un om exceptional. care umple jumãtate din secolul al IV-lea cu zgomotul luptelor sale pentru adevãrata credintã. . Synesios a fost trimis de patria sa la Con-stantinopol. nãscut cãtre 350 la Antiochia. în 392 a fost chemat la episcopatul din Mopsuestia. unde si-a continuat studiile sub directia acestuia. Arianismul. a dat o serie de Comentarii asupra Scripturii si diferite opere de controversã teologicã. Biografia Sf. agita adânc în aceastã epocã spiritele credinciosilor.. El a compus un mare numãr de scrisori si cuvântãri. caracteristicã scolii alexandrine si a deosebit în Christos 389 NICOLAE HÃNESCU douã persoane.. schiteazã icoana idealã a vietii ascetice. fusese osândit în Sinodul de la Niceea si trimis în exil. a fost apoi atras de Chrysostom la viata asceticã si. prin temperament. Egiptul 1-a produs si pe Synesios din Kyrene. pp. el a trecut la urmasi ca un adevãrat atlet al lui Christos. Arios. Alexandria Egiptului era de asemenea una din marile metropole culturale ale Orientului.scoala Antiohiei era. tratate dogmatice. Athanasios cel Mare. De aceea. s-a retras în mãnãstirea organizatã de Diodor din Tarsos. care alcãtuiesc un izvor din cele mai însemnate pentru istoria eclesiasticã a secolului al V-lea. fãcând din Fiul lui Dumnezeu o creaturã. Pãrintele ereziei. în opozitie cu cea din Alexandria Egiptului. Athanasios pãtrunde în miezul lucrurilor.!. Reprezentantul de frunte al acestei scoli a fost Theodor de Mopsuestia. Adversarul sãu principal fusese Athanasios.\:4. unde a rãmas pânã la sfârsitul vietii (428). scoala exegezei literare. Croiset. sã punã faptele povestite în argumente si sã le conducã metodic la concluzia pe care o impun. opere de polemicã si de exegezã. trecut apoi la crestinism si devenit episcop. Anton. fiind astfel initiatorul direct al nestorianismului. Cel Despre întruparea Verbului apãrã credinta în întruparea lui Christos. unde fu initiat în filosofia neoplatonismului de renumita Hypatia. el cere ca sufletul omenesc sã meargã drept la Dumnezeul unic din care totul purcede. Alexandria 1-a dat si pe patriarhul Cyril. alungat de cinci ori din Scaunul de patriarh. El a urmat acolo lectiile lui Libanios. op. Ca scriitor. A fost un adversar al exegezei alegorice. în Cilicia. Prin implacabila sa luptã în apãrarea ortodoxiei. Scrisorile ce ni s-au pãstrat de la Synesios mãrturisesc recunostinta duioasã si admiratia adâncã ce i-a pãstrat-o tot timpul vietii. Celelalte scrieri sunt aproape toate împotriva doctrinei arienilor. Nãscut cãtre 370 dintr-o distinsã familie pãgânã din Pentapolis. si timp de zece ani a predat învãtãmântul la Antiochia. el strãbãtu sub cinci împãrati o viatã de lupte îndârjite. în care totusi si-a încheiat viata. Discursul Contra gentililor combate politeismul pãgân în stilul vechilor apologeti. pãgân mai întâi. dupã moarte486. .. El tine un loc însemnat în istoria dogmelor si a literaturii prin explicarea îndrãzneatã a principiilor de exegezã ale învãtãtorului sãu. el si-a primit cultura în scolile superioare din Alexandria. pentru a înlãtura credinta cã o persoanã divinã a putut suferi si muri. care e în strânsã legãturã cu luptele sale teologice. Athanasios a desfãsurat o mare activitate literarã. la 20 de ani. care contribuise mai mult decât altii la formularea dogmei „consubstantialitãtii" (6/ioouaia). Ea a dat Bisericii figura impunãtoare a Sf. Sinoadele care au condamnat pe Nestorius 1-au lovit si pe el cu anatema. dusmanul neîmpãcat al lui Nestorios. într-o misiune pe lângã împãratul . Ales episcop de Alexandria în 328. întemeietorul cãlugãrimii egiptene. între care un mare tratat Asupra întrupãrii. fiica matematicianului Theon. jjji ii! 390 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Ca gânditor. în 383. cit. El stie perfect sã construiascã o demonstratie. Energicul teolog e si un abil orator. si a fost supranumit „cel Mare". a fost hirotonit preot. Nu ni s-au pãstrat din toate acestea decât fragmente si traduceri în limba latinã si sirianã. orator si filosof.

si a fost de timpuriu tradusã în limba latinã si în mai multe limbi orientale. Ea cuprinde peste 150 de scrisori.'••'. traducere. Lucrarea constituie deci pentru noi un izvor de cãpetenie pentru cunoasterea vechii istorii a monahismului. foarte instructive. La întoarcere. (These. cãtre prieteni si cãtre Hypatia. Ales episcop de Helenopolis. al cãrui devotat admirator a fost. spiritualã. parte din experienta proprie. care-i analizeazã ideile.. Cunoscãtor perfect al vietii solitarilor egipteni si palestinieni. intitulatã Despre suveranitate (Flepi Paaikeiaq) e privitã ca manifestul anti-german al partidei nationaliste din capitala imperiului. apare si poezia religioasã .vîjb <>• 392 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Aurelian si relatiile dintre el si fratele sãu Caesarios. a fãcut o cãlãtorie în Egipt pentru a cunoaste pe cãlugãrii vestiti acolo. El s-a nãscut în 364. cu vânãtoarea si cu studiile filosofice. care nãvãleau în tinut. crede cã aceastã îndrãzneatã cuvântare n-a putut fi pronuntatã niciodatã. Printre scrierile de tinerete trebuie citatã cuvântarea menitã a fi cititã dinaintea lui Arcadius..o. compusã în exilul sãu din Egipt. si Synesios s-a mãrginit a o publica487. Opera lui Synesios formeazã o tranzitie între literatura pãgânã si cea crestinã a acestor din urmã secole. Synesios fu chemat de toti în fruntea episcopatului de Ptolemais. d.Arca-dius.. Synesios de Cyrene.. în . în forma unui dialog. Cu acest prilej compuse cunoscuta-i cuvântare Despre suveranitate (Jlepi jSamAeta^). Oientul a produs si pe cel mai însemnat istoric al monahismului egiptean. istoria cãlugãrimii din Egipt si Palestina. Altã scriere a lui Palladios. loan Cbrysostom. scrisã pe la 420 si numitã astfel dupã sambelanul imperial Lausos. Dupã ce a stat acolo câtva timp. în Bithynia. Dar o importantã cu mult mai însemnatã decât toate acestea o are corespondenta lui Synesios. Scrierea. si sunt o mãrturie a studiilor sale multilaterale. se cãsãtori cu o 391 crestinã si petrecu mai multi ani la domeniul sãu. Les Belles Lettres. scrisori si imnuri. 1951 si Idem. însotitã de note si comentarii (These complementaire. Paris. hellene et chretien. în anul 411. Ca poet. fiindcã ne introduc în viata epocii. Scrierea sa fundamentalã e AavaiaKov (Historia Lausiaca).fftfe' •' "îR'Hxr^'i t/« . pe Palladios. si a dobândit o culturã clasicã temeinicã. el ne înfãtiseazã în prima linie în aceastã operã. Poezia religioasã. sub care în realitate se ascund prefectul pretoriului 487 Vezi domnia lui Arcadius. Les Belles Lettres. unde petrecu mai multi ani. Paris. parte din cele auzite de la altii. desi fãcuse. Le discours sur la royaute de Synesios de Cyrene ã l'empereur Arcadios. originar din Asia. e un izvor însemnat pentru viata ilustrului prelat488. Povestirile egiptene povestesc lupta lui Osiris si a lui Typhon. participând si la luptele cu briganzii Libiei. Hagiografia. Demougeot. ocupându-se cu economia proprietãtii sale. Ea se compune din discursuri.). c. rezervele sale asupra doctrinei si disciplinei. a fost amestecat în cearta origenistilor si exilat de Arcadius în Egiptul de Sus. Lacombrade.388.1 •••• '. e Dialogul istoric despre viata Sf. operã plinã de nobile sentimente si de sinceritate.[Se poate adãuga aici Chr.). si s-a întors în Asia Micã trecând prin Palestina. în Galatia. în marginea pustiului. Elogiul cheliei e o compozitie sofisticã. în aceastã primã perioadã a istoriei bizantine. Aceastã cuvântare. se întoarse la Kyrene. la care fusese în misiune. spre a cere pentru patria sa o usurare de impozite. cu multã loialitate.. în Galatia. Ea a avut o întinsã rãspândire mai ales în mãnã393 NICOLAE BANESCU stiri. i. Synesios a compus zece imnuri în dialectul doric si în metru antic. în care fu întãrit de patriarhul Alexandriei. avu episcopatul de Aspuna. cãruia i-a fost închinatã. Tratatul Despre vise e un document al superstitiilor neoplatonice. 1951. § 3. la sud de Kyrene.

a Il-a. sau în ceremonii. în aceastã epocã de triumf al crestinismului. • 395 NICOLAE BANESCU 2. Romanos caracterizeazã. ale cãrei începuturi au fost schitate cu multã eruditie de K. Litteratur. Dar argumentele produse de Krumbacher ne fac a admite cã Romanos si-a început cariera poeticã sub Anastasios I (491-518). Erau „sofisti" în toate . p. ziua sãrbãtorii sale. dupã cum spune acesta. ceea ce ne izbeste în istoria literaturii grecesti e popularitatea de care se bucura sofistica. în legãturã cu biserica Theotokos ev roîg Kvpov. traditia puternicã a împãratului stoic Marc Aureliu. rezumate atât de bine de Brooks: patriotismul roman. Sofistica. Manuscrisul de mâna sa a fost pãstrat în biserica Theotokos. al lui Mithra si Orpheus. a venit apoi. ed. a slujit ca diacon în biserica învierii din Berytos. 1000 de kontakia. Putinele date asupra vietii sale se aflã aproape numai într-o veche legendã cuprinsã în Minee. 490 Ibidem. Ea îi deschidea calea cãtre succes în viatã. si a obtinut printr-un vis miraculos darul poetic al imnurilor. si în aceeasi bisericã vestitã a fost sãrbãtoritã îndeosebi aniversarea sa. supranumit Melodul (6 MeÃcodog). si cea din urmã. 1915. Reprezentantul ei principal a fost Romanos. 963 si urm. epoca de înflorire. „cea mai însemnatã fazã a istoriei poeziei grecesti a imnurilor. a. Krumbacher deosebeste trei epoci principale în dezvoltarea istoricã a poeziei religioase: epoca pregãtirii. Odatã cu pierderea libertãtii grecesti. ea ne povesteste cã Romanos s-a nãscut într-un oras din Siria. la data ele l octombrie. 394 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN mai solemn si mai sublim. ci numai isochrone. compunând aprox. care a dat imnului religios. caracterul cel ** N. 671. Torino. unde a continuat a se exercita si a se produce chiar în afarã. pe când altii îl pun în cea a lui Anastasios I. Persistenta sa se datoreste multor cauze. a „sofisticii". care începe cu o nouã formã arhitectonicã de poezie. în care cântecele ce-1 glorificau pe Dumnezeu erau compuse din cuvinte ale Sfintei Scripturi. Toti reprezentantii sãi ilustri au fost profesori de retoricã. în care imnurile religioase de larg cuprins ajung la desãvârsire. cum se chema elocventa de aparat. elocventa nu-si mai putea afla loc în agora. cultul Cybelei si Isidei. Krumbacher189. La civiltã bizantina. 669. Foarte mult pretuit ele întemeietorul bizantinologiei. care stãpânea educatia tinerimii. dinaintea unui public ales. si într-însul acest gen apare în perfectiunea sa cea mai înaltã"490. Sofistica rãspundea unei trebuinte profunde a elenismului de atunci. îi procura iluzia frumusetii literare. în cadrul expunerii noastre ne intereaseazã epoca imnurilor religioase care începe în secolul al Vlea si înfloreste mai cu seamã în secolele al Vl-lea si al VII-lea. Aceastã poezie crestinã nu mai îmbracã versul clasic. si instrumentele cu care forma spiritele erau pentru profesor mitologia si istoria pãgânã491. sub împãratul Anastasios. cu visurile lor de nemurire. Pãstratã în patru diferite versiuni mentionate de Krumbacher. exista încã alãturi pãgânismul. Faptul cã legenda nu precizeazã sub care anume din cei doi Anastasios a venit Romanos la Constan-tinopole a fãcut ca unii savanti sã punã acest eveniment în timpul domniei lui Anastasios al II-lea (713-715).Hr. încã din secolul al II-lea d. Dar cea mai trainicã si mai persistentã influentã conservatoare era aceea a retoricii. ca preot. unde a fost. idealurile înalte ale neoplatonismului.. Principiul formei noi este numãrul silabelor si accentul. Literatura pãgânã. construit dupã cantitatea silabelor. asa-zisele Kanones. p.ritmicã. Turchi. la Constantinopol. ea si-a cãutat refugiul în scoli. p. 153489 Geschichte der byzant. care însufletea miscarea intelectualã a epocii. Bibliografia asupra celebrului imnograf la p. dupã expresia lui Krumbacher. cãci vocalismul nou nu mai cunoaste vocale lungi si scurte. care vedea încã în adorarea zeilor unica salvare a cetãtii eterne. O lungã discutie a împãrtit pe cercetãtori în aceastã privintã.

t. prin strãlucirea formei. în care se face a vorbi un personaj istoric sau legendar în anumite situatii. din care s-au pãstrat integral numai 24. si-a întrerupt activitatea. unde aflau profesori eminenti si un mediu literar distins. Libanios îl caracterizeazã pentru aceastã calitate TOV ecr$T]/jacri 'ka. Dupã moartea acestuia. S-a bucurat de mare credit sub împãratul Iulian. Grigorie de Nazianz. a studiat la Atena. Moartea neprevãzutã a tânãrului suveran a fost pentru el o mare loviturã. altele — opere ele circumstantã. Burnouf. aceasta dobândise o importantã fireascã. monodia la moartea lui Iulian si un epi-taphios închinat acestuia. . descrieri (eKqpãaeiq). cele mai scumpe sperante ale sale risipindu-se odatã cu disparitia lui. A profesat un timp la Atena. si din scrierile sale ni s-au pãstrat o mare parte. Pasionat de elocventã.?Mi 398 Libanios a scris mult. .-*. Cele mai vestite din aceste asezãminte se gãseau în Orient. ea trãia spiritual din mostenirea strãlucitã ce i-o lãsase antichitatea. cãtre 315) si a urmat la scolile din Atena. La scolile ei nu veneau numai pãgânii: crestinii însisi erau atrasi de farmecul învãtãmântului lor. în epoca lui Constantin si a urmasilor sãi. la Nicome-dia. Ele erau îndeosebi înfloritoare în Constan-tinopol si Atena. El a fost recunoscut ca cel dintâi dintre maestrii elocventei în Siria greacã. cu limba si traditiile sale. p. 389. a stat departe de viata politicã. unele. unde apoi si-a avut catedra sa de re492 Em. IP. elogii. unde a stat cinci ani.Kpojv^vãajJiaia). un Vasile cel Mare. ale cãror opere ni s-au transmis. si ea se manifesta si în domeniul intelectual. Paris. Elevii sãi cei mai distinsi au fost crestinii: loan Chrysostom. rjfiojtoiîoci. adicã în lumea greacã. iar la Antiochia Siriei. Thoughts and ideas of the Period. History". El a compus 80 de cuvântãri.491 Vezi interesantele consideratii ale lui Brooks. cu mãretia monumentelor ce o împodobeau. Theodor de Mopsuestia. în toate orasele care aveau institutii analoge cu facultãtile sau universitãtile noastre492. Libanios si Themistios formeazã treimea vestitã a veacului al IV-lea.Y8fc . . Scrieri de scoalã. Himerios a fost numai om de scoalã. din pãrinti bogati. la Niceea. în Occident ca si în Orient. era privitã ca adevãratul centru al clasicismului. Antiochia. citind si recitindu-i pe oratorii attici. 568 si urm.. Odatã cu strãmutarea centrului politic în noua capitalã a lumii. dar s-a pregãtit mai ales pentru oratorie. dar Atena. La 362. Vasile cel Mare. Vasile cel Mare si Grigorie de Nazianz au putut fi astfel atrasi printre auditorii sãi. care-1 numi quaestor. 1885. în „Cambridge Med. pe care 1-ar fi lãsat urmasul sãu. Nu e de mirare deci cã din toate pãrtile imperiului tinerii setosi de a-si întregi educatia se îmbulzeau în metropola cugetãrii elene.••: . Libanios s-a nãscut la 314 în Antiochia Siriei.q . 393). un Grigorie de Nazianz au fost printre elevi. loan Chrysostom a fost elevul admirat al celebrului Libanios. El si-a câstigat acolo o mare celebritate ca profesor.ti-npov. îl plânse ca prieten si ca apãrãtor al elenismului. •:•. apoi la Constãritinopole.'. si reprezentanti din cei mai ilustri ai literaturii religioase. I. si în cele din urmã se întoarse în orasul sãu natal. cum s-a exprimat el însusi. Histoire de la litterature grecque. voi. Himerios din Bithynia s-a nãscut în Prusias (Brusa). exercitându-si acolo învãtãmântul pânã la sfârsitul vietii (c. la o datã nesigurã (dupã unii. dacã crestinii „nu i 1-ar fi smuls". modele ele exercitii pregãtitoare (. p. simple amplificãri ele scoalã asupra unor subiecte fictive. Himerios. între marii sofisti ai timpului. si-a reluat învãtãmântul la Atena si 1-a continuat pânã la sfârsitul vietii. povestiri. 396 pãrtile imperiului roman. chemat de împãratul Iulian pe lângã el." l> . 397 N1COLAE IUNESCU tor. amplificãri pe o temã fictivã (jueAerai).

care se ocupa cu filosofia si cu literatura clasicã. una pentru consulatul fiului sãu si alta pentru pacea lui Valens cu gotii. si-a fãcut mai întâi educatia pe lângã tatãl sãu. în sfârsit. Dupã aceea. în viata sa atât de scurtã si Schmid-Stãhlin. Nãscut în Paphla-gonia (c. ajungând unul din oamenii cu vazã ai imperiului. a tinut discursul la decenaliile lui Gratian. cele mai multe referitoare la evenimente contemporane. pe moralisti. în 377. adresatã cãtre oameni de tot felul: pãgâni sau crestini. iar la decenaliile lui Valens si Valentinian (373). Dar fondul naturii lui Iulian apare mai bine în operele satirice. în care autorul scoate în relief. amintirile din Homer si Platon se îngrãmãdesc în cuvântãrile sale. pe care gelozia lui Constantiu îl îndepãrteazã de el. cum bine le caracterizeazã Croiset. care. Ca scriitor. A fost un orator sãrbãtorit încã din viatã: Libanios are pentru el o mare admiratie. într-o societate sfâsiatã de lupte religioase. favoarea împãratilor pânã la Theodosius I. 400 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN atât de absorbitã de actiunea militarã purtatã cu multã bravurã. 317). îl numi senator. A compus apoi discursuri. cu prilejul Consulatului. si o cunoastem numai din combaterea ce i-o . 1011-1013. pp. Cea mai însemnatã e Contra Crestinilor (Karã rahiÃaicov). Iulian împãratul are multe afinitãti cu acesti reprezentanti ai retoricii. Frumoase pagini de sinceritate si înãltime de idei aflãm si în discursul al Vlll-lea. între 345 si 360 compuse Parafraze la operele lui Aristotel. unde deschise o scoalã. Avem trei discursuri oficiale: douã panegirice ale împãratului Constantiu. compuse pe vremea când era Cesar. a impresionat prin adânca sa cunostintã a autorilor clasici. o interpretare alegoricã a mitului Cybelei. Deosebit de interesant e Panerigicul adresat orasului sãu natal. dupã victoria acestuia asupra lui Prokopios. Studiase cu pasiune pe poeti. demnitari. tinu o cuvântare pentru Valens. pe istorici. Avno%iK6q. tinu o cuvântare 399 dinaintea lui Constantiu. Griecb. pentru a face ideile greu de înteles ale marelui filosof accesibile tuturor. a rostit sase cuvântãri sub Theodosius cel Mare. care 1-a numit prefect al orasului (384). Datoritã talentului sãu. împãrati. dintre toti zeii. iar în 358-359 . A stiut sã vorbeascã împãratilor cu demnitate si. o tesãturã de minciuni strãlucite. Discursul adresat Regelui Soare (Eig TOV pacrikea "HXwv) e un fel de meditatie. episcopi. o consolare ce si-o adreseazã lui însusi. si prin aceasta limba sa pãrea contemporanilor de o mare bogãtie si puritate. Discursul cãtre Mama Zeilor (Eîf TJ)V jUTjTepa t&v $L<yv). filosofi. Expert în literatura clasicã. în numele Senatului. prin sentimentele sincere pe care le exprimã. ) indicând prilejul si subiectul discursurilor sale. Litteratur. exprimã aceeasi înflãcãratã pietate. în 355. scris în Gallia. si-a îndeplinit acest rol în chip onorabil. a reclamat libertatea cultului cu nobilã înãltime de cuget. amestecat în evenimentele politice ale timpului.proconsul. si atingând subiecte foarte variate. si Elogiul împãrãtesei Eusebia. astãzi pierdutã. el a gãsit timp sã scrie. celelalte fiind amplificatii de scoalã. retori. adevãratul mijlocitor între lumea de sus si cea de jos. Elocventa sa nu e lipsitã de gratie si de strãlucire. el a pronuntat cuvântarea solemnã la Antiochia. împãratul Iulian se stie cât entuziasm îi aratã493.lucrãri critice asupra lui Demosthenes. compus dupã toate regulile artei. pe Jovian. Libanios a lãsat si o întinsã corespondentã. în 350. apoi la Constantinopol. si nu tot ce a scris a ajuns pânã la noi. Themistios a fost oratorul oficial al Constan-tinopolei. în momentul despãrtirii de prietenul sãu scump Sallustius. pe Helios ca cel mai cuprinzãtor. impuse de convenientele oficiale. salutã apoi. El a salutat urcarea pe tron a lui Iulian. Grigorie de Nazianz îi recunoaste titlul de jSacrtAeug Ad/ov. Themistios stiu sã-si atragã. sperând un nou Herakles si Dionysos. cele dintâi. trimis la Roma. cel din urmã fãcând un mare contrast cu ele. Themistios a fost un mare personaj. constând din Viata oratorului si din argumente (vnofieasu. binefãcãtoarea sa.

si în corespondenta sa strãbat de multe ori sperantele si deceptiile ce-1 stãpâneau. Belles Lettres 1924. în 363. conceput ca cea mai purã expresie a religiei si umanitãtii. corespondenta se deosebeste si prin umorul si pitorescul atât de spontan cu care autorul stie sã schiteze scene si portrete. oeuvres completes. Istoricul îl rezumã uneori pe Eunapios. un element de frumusete. Silen e comicul Olimpului si judecã pe fiecare dintre oaspeti. Dusmanul bãrbii (Microncbyov) e locuitorul Antiohiei. 'm L'empereurJulien. cã profetiile n-aveau a face cu evenimentele povestite de Evanghelie. istoria lui Zosimos e una dintre cele mai bune ale epocii. cãrora li se adaugã si Alexandru. Este. capodopera lui Iulian. Un edict de maximum. poate. dupã expresia lui Croiset. e sever cu Constantin cel Mare si Theodosius I. Zosimos voieste sã explice declinul într-o perioadã tot atât de hotãrâtoare în sens contrar (I. 2e pârtie (Lettres et fragments). e. Priskos din Fanion (Thracia). i-a iritat pe antio-hieni. Dar.consacrã Cyril al Alexandriei. t. ca acela în care Iulian opune Orientului molesit asprimea nativã a celtilor. prin informatia sincerã ce o cuprinde si prin claritatea expunerii. Iulian le-a rãspuns ca om de spirit. A trãit sub Theodosius al II-lea si urmasii sãi si a scris Istoria contemporanã ('IffTopia vâa) în 6 cãrti. Paris. dar Polybios a fost modelul sãu. Aflãm însã într-însa pasaje care nu sunt lipsite de farmec. iar Marc Aureliu obtine cele mai multe voturi. care au protejat crestinismul. în secretul uneia clin vietile cele mai tragice ale istoriei494. gelos si violent. pe lângã aceastã valoare documentarã. în mijlocul cãrora a trãit ani de zile. Istoriografia numãrã o serie de reprezentanti ai literaturii pãgâne. La sfârsit. si ei 1-au batjocorit în cântece pe împãrat. unele destul de mari. 57). ne-a lãsat o operã istoricã intitulatã Istorie bizantinã (loTopia BvtavTiaKrî). zice atât de 402 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN bine Bidez. si împãratul. oprindu-se la cucerirea Romei de cãtre Alaric (410). Dar pentru o astfel de temã filosoficã el n-are pãtrunderea de spirit necesarã. Dupã cum acesta a arãtat cresterea puterii romane într-o perioadã decisivã a existentei sale. Saturnaliile sau Cesarii are aceeasi notã satiricã. Iulian ne-a lãsat si o vastã corespondentã de o mare valoare documentarã. sofist si om de stat sub Theodosius al II-lea si Marcian. Misopogon. pun în aceastã satirã virulentã. b. luându-i în batjocurã pe adversari. Iulian a compus-o înainte de campania în Persia (362-363). afirmând cã zeii renegati si-au retras protectia lor fatã de imperiu. în care autorul îsi propune a schita evenimentele din secolul al IV-lea si din timpul sãu. VII. îsi bate joc amarnic de el. De aceea. adversar al filosofilor. între cauzele decãderii romane însenineazã si distrugerea religiei nationale. un spirit cam dur. delicat. Ea ne face sã pãtrundem. ca satirã. p. fãcând aprovizionãrile dificile. are loc un concurs de merit între cei mai buni. El vedea cum se nãruie în jurul sãu vechile credinte ale Heladei. Zosimos e singurul istoric cu oarecare relief în secolul al V-lea. el încearcã a demonstra cã sunt tot atâtea mituri în Biblie cât si la poetii greci. din care ni s-au pãstrat fragmente. Preface. pentru moravurile sale destrãbãlate. în aceastã satirã. Banchetul. Scrisã repede. Cea dintâi cuprinde un scurt rezumat al istoriei imperiului de Ia August pânã la Diocletian. compus la Antiochia. lipsit uneori de bun gust. iubitor de plãceri si de moliciune. pe un ton de pamflet batjocoritor. ca o introducere la opera propriu-zisã. cã 401 Dumnezeul Bibliei e nedrept. Acestor nerusinate cântece. fãcându-se a-i lãuda calitãtile. La un banchet dat de Kronos olimpienilor iau parte si Cesarii divinizati. 403 NICOLAE BANESCU Totusi. ca cel în care ne descrie atât de amãnuntit ambasada lui . I. Admiratia si pasiunea pentru elenism. Celelalte cãrti duc povestirea de la moartea lui Diocletian pânã în primii ani ai domniei lui Theodosius al II-lea.

încetãtenitã de la Renastere încoace. 19-27. Proklos îsi fãcea lectiile fãrã pregãtire. Hypatia e de asemenea o figurã celebrã între neo-platonicienii epocii. ambasadã din care istoricul a fãcut parte. Photios vorbeste despre Priskos cu mari elogii. trãind cu putin si având o purtare exemplarã. „inainte de a se pierde în sânul unitãtii absolute. apoi alte clouã Comentarii. istoria Imperiului roman. Vorbirea sa era usoarã. Muzelor. ca o traditie a scolii. Tot astfel. în Parmenide.H. la sfârsitul sec. care povestesc faptele de la 353 pânã la 378. în filosofic n-are un singur sistem: el posedã la perfectie si uneste laolaltã cele mai bune sisteme. Miinchen. 410). Platon proba necesitatea unitãtii (ev). c.). II. Cititorul român are acum la dispozitie si traducerea acestui text însotitã de comentarii (Ammianus Marcellinus. Unul. 5. Bucuresti. douã scrieri filosofice mai importante: Teologia pla405 tonicianã si Comentariul asupra lui Timaios. ca inspiratã. nici simturile nu-1 pot atinge. 1982)]. Res gestae. Proklos merge mai departe în Comentariul sãu: de la unitate el se ridicã din abstractie în abstractie. obiect statornic al tuturor gândurilor sale. probabil. pânã la Unul absolut. Malcbosîncã trebuie amintit pentru opera sa. Ea prezintã evenimentele dintre anii 96-378. Proklos a sfârsit cu imnuri (Soarelui. altul de astronomie. C. unde neoplatonismul si-a avut ultima sa strãlucire. Bucuresti. 496 [Pentru alte delalii bibliografice. bun fatã de toti. în mitologie. Informatiile sale privitoare la viata si moravurile hunilor sunt extrem de interesante. si a fost initiat acolo în filosofia greacã de Plutarh si mai ales de Syrianos. Afarã de vreo douãzeci de opere care s-au pierdut. fãrã obosealã. Die hochsprachlicheprofane Literatur der Byzantiner. Enciclopedicã. Filosofia are un reprezentant de frunte în persoana lui Proklos. urmasul sãu la conducerea scolii neoplatonicilor. p. Pe toate le cunostea si le onora. în limba latinã. voi. pus sub protectia specialã a zeilor. Fiicã a matematicianului Theon. David H. asupra lui Alcibiade si asupra lui Parmenide. al V-lea. note si indice de prof. el se refugiazã o clipã cu gândul în antichitatea venerabilã. H. fiintei. întipãrite de o adâncã melancolie. Nãscut la Constantinopol (c. Popescu. Ammianus Marcellinus. pentru bibliografia discutiei. 2). De la el a primit. si care nu se reveleazã decât în extaz497. traducere. 404 nia lui Iulian împotriva persilor si e perfect informat asupra evenimentelor pe care le expune496. femeie de o rarã frumusete si înzestratã cu talente exceptionale. într-o imensã ierarhie. dintr-o bogatã si nobilã familie originarã din Lycia. pentru a explica logic si ontologic multiplul (TroAAd). A mers apoi sã se perfectioneze la Atena. voi. III. 1997. Marcellinus a participat la campa495 [Traditia manuscrisã a Lexiconului pledeazã pentru forma Suda Cn co\)5a). v. care. superior actului. încât se numea însusi preot universal si hierofant al lumii. Minervei etc. dupã Suidas495. ea conduse scoala . Stein îl socoteste ca cea mai mare aparitie literarã între Tacit si Dante. o vastã eruditie îl fãcuse tot atât de familiar cu divinitãtile strãine. se poate consulta si EBPB. Hunger.Theodosius al II-lea la Attila. Discipolul si biograful sãu Marinos din Neapolis (Samaria) ni-1 înfãtiseazã ca un personaj predestinat. nu era lipsitã de culoare dramaticã. p. Istoria romanã. cel mai de seamã dintre neoplatoni-cieni. 40-42]. Timp de zece ani a audiat lectiile sale. Ed. pe care nici întelegerea. gândirii. „Handbuch der Altertumswissenschaft" XII. el a învãtat la Alexandria filosofia lui Aristotel cu peripateticianul Olympiodor si matematicile cu savantul Hieron. un grec sirian. în aceste imnuri. proiectul de a face sinteza filosofiilor si de a le realiza unitatea. care ar fi mai îndreptãtitã decât aceea de „Suidas". a scris. Beck. Lucra mult. ca si cu cele nationale. tuturor zeilor. Ni s-au pãstrat dintr-însa numai ultimele 18 cãrti. a compus un tratat de matematici. Verlag. nãscut la Antiochia. Studiu introductiv. 1978 (voi. suprem azil al mizeriilor sale"498.

Naissance. în secolul al IV-lea d. Ni s-au pãstrat de la el epigrame500. de la împrejurãrile care au precedat nasterea zeului pânã la admiterea sa în Olimp. înfãtisând scene ale Vechiului Testament si ale Evangheliilor sunt. grec din Panopolis. 1954. 1944. pe toti filosofii din epoca sa. datoritã cãreia a ocupat. 1884. Hr. Poezia si-a avut si ea reprezentantii sãi pãgâni în aceastã epocã. 4W [Numitã în grecesteTbebais. Siria. de o lungime considerabilã. Ea cuprinde 48 de cãrti. situatã în jurul metropolei faraonice Teba.. 268-272]. Tebaida a fost o regiune istoricã a Egiptului de Sud. 1967)]. cãci autorul îngrãmãdeste în subiectul sãu toate legendele pe care le stie. înconjuratã de o sincerã admiratie a tineretului studios. survenitã în 441. înalte demnitãti. 501 Ch. Ambitiosul Cyril sal Alexandriei n-a fost. care trebuia sã aibã alt rol si alt înteles. Nonnos nu e lipsit de calitãti: are o imaginatie bogatã si ne dã o serie de tablouri impresionante. în persoana acelui Kyros. expunând cu mãiestrie ascultãtorilor nu numai doctrina lui Platon. p. 10. e. pe la mijlocul sec. aceastã laturã confirmã opiniile emise în ultimul veac cu privire la trãsãturile comune dintre ortodoxia bizantinã si platonismul antichitãtii târzii (J. Koln. p. prin cãderea accentului tonic în general pe silaba penultimã de la sfârsit. probabil cu începere din 438. a Il-a. în care cei care nu puteau citi Sfânta Scripturã aveau sub ochi marile evenimente ale istoriei crestine501. d. sub Theodosius al H-lea. Lungile frize care acoperã acum zidurile bisericilor. Paris. încât întrecea. Aceastã ilustrã interpretã a filosofici. Arta este bine reprezentatã în aceastã perioadã a începuturilor. Diehl. în „Bibliothãque d'histoire de l'art". von Ivânka. Esser. pe care ne-o atestã scrisorile rãmase de la el. Einsiedeln. a se individualiza. 407 Panopolis ne-a mai dat un poet. pentru a lua un caracter narativ si istoric. Platonisme ct theologie mystique.neoplatonicã din Alexandria si ajunse la atâta eruditie. a compus faimoasa epopee mitologicã Dîonysiacele (Aiowaiaxã). El avea nevoie de vaste edificii ale cultului. 500 [Cyrus sau Kyros. care nu mai seamãnã cu aceea a catacombelor si ale cãrei trãsãturi esentiale apar mai ales în Orient502. Ubernahme und Umgestaltung des Platonismus durch die Vãter. al V-lea. E. ca în versul bizantin de mai târziu. împodobite de un nou decor. pânã la dizgratia sa. Egiptul. alte detalii despre el în Dagron. într-adevãr. Decoratia monumentelor sacre îsi pierdu prin urmare caracterul simbolic. 1964. p. 408 . 1928. Cel mai însemnat dintre dânsii a fost Nonnos din Panopolis. a pierit ucisã de plebea fanaticã a Alexandriei. 498 V. Paris. strãin de aceastã oribilã crimã. 497 [Prefatatând orientarea contemplativã a monahismului bizantin si ortodox de mai târziu. Toatã legenda lui Dionysos e pusã în versuri. Tipurile actorilor principali ai dramei sacre tind a se fixa. de o viatã exemplarã.ehrung der Neuplatoniker. L'art chretien primitif et l'art byzantin. Paris et Bruxelles. Ca poet. în Tebaida499. Astfel se formeazã o iconografie nouã. Cousin. a fost si prefect al orasului Constantinopol. Histoire generale de la philosophie. care. H.. 2e ed. Van Oest. condusã de lectorul Petru. în Asia Micã. ci toate disciplinele filosofici. Versul sãu are un efect muzical. cãzând apoi în dizgratia suveranului odatã cu protectoarea sa si sfârsind ca episcop de Kotyaeion. Untersuchungen zu Gebet und Gottesver . 197. Synesios s-a aflat printre elevii sãi si i-a pãstrat în toatã viata o adâncã veneratie. dupã expresia unui excelent istoric al artei. Poemul e o masã confuzã de povestiri. 406 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN dupã mãrturisirile celor vechi. Crestinismul triumfãtor în secolul al IV-lea aduse o mare activitate artisticã. dupã unii. admirat în cercul literar al împãrãtesei Eudokia. Danielou. ed. unele surse-i atribuie si iluminarea Capitalei pe timpul noptii. Paris. Les editions G. regiunea a devenit un puternic centru de iradiere al monahismului crestin]. ca o carte. între realizãrile sale.-P.

Politica internã. p. el dãdu bani lui Iustin. 12. al IV-lea. în secolul al V-lea. din mãnãstirea lui Studios. secolele al IV-lea si al V-lea reprezintã în istoria artei perioada de pregãtire a epocii strãlucite a lui Justinian.V* Av:'. Acelasi caracter istoric se manifestã în mozaicurile de la Santa Mãria Maggiore (sec. al V-lea). Bazilica Sf. 503 Ea a fost distrusã de turci.O x^ -t» I g s s O S -4* -w*-v V *fc»8f>f»i *•••)L' *. Sofia a fost începutã de el si terminatã de Constantiu. 504 Diehl. în cartierul Psamathia503.l AUGUST527) 1. 409 . datând de la începutul sec.Asia Micã au jucat un rol însemnat în formarea acestei arte primitive. a încercat sã-1 ridice pe tron pe un anume Theocrit. /'. în Occident. Restaurarea credintei ortodoxe. l!' •• ^? '4' ? ^ r s a ° . IUSTINI(9IUUE518. Paul-afarã-din-Ziduri. în toatã splendoarea ei. sunt alte impunãtoare monumente ale acestei arte primitive. învestit în acel moment cu comanda de comes excubitorum2.. Bisericile din "" Thessalonic sunt si ele frumoase monumente ale artei primitive bizantine. pp.-> ^ c. în care stilul istoric apare în mozaicuri în toatã strãlucirea sa504. op. eunucul Amantios. 502 Ibidem. Mausoleul Gallei Placidia si Baptiseriul Ortodox din Ravenna. Sf. fost consul. atât de "' celebrã mai în urmã. Pudentiana. Influenta lui lustinian împãratul Anastasios I nu s-a preocupat sã asigure succesiunea la tron si nici unul din nepotii sãi nu i s-a pãrut un bun pretendent la coroanã1. pãstrat pânã astãzi la Spalato. Prin toate aceste creatii. aproape de Poarta de Aur. . de marele Justinian. Pe locul sãu se aflã azi moscheea Mirakhor Giami. numeroase bazilici de tip elenistic se ridicã de asemenea în aceastã epocã: Sf. în acest scop. Palatul lui Diocletian.i. Gãrzile palatului aveau o parte însemnatã în aceastã alegere si marele sambelan (praepositus sacri cubiculi). cit. Alegerea si personalitatea sa. devotat al sãu. A trebuit deci ca organele abilitate sã decidã în asemenea împrejurãri sã procedeze la alegerea noului împãrat. de la sfârsitul secolului al IV-lea.. 10-11.Y«' î P f f. din secolul al V-lea. " loan Botezãtorul. loan din Laterano. curând dupã cucerirea Constan-tinopolei. a fost ridicatã de acest înalt demnitar. Sf. atât de monumental. reconstruitã apoi. Constantin cel Mare a ridicat Sfânta Treime si Sfintii Apostoli din Constantinopole. Sf.

v 413 NICOLAE BANESCU dea un împãrat: „Multi ani senatului! Senat al romanilor. pe care excubitorii îl respingeau. Vasiliev. Dar situatia cerea ca senatul sã indice o persoanã acceptabilã pentru excubitori si Iustin îndeplinea aceastã conditie5. cap. auzind despre ce nume era vorba. p. ar fi putut atrage consimtãmântul general si înfrânge rezistenta scholarilor. An . în porticul marelui Triklinos. ca sã nu le ia altii înainte (armata si poporul). cerem împãrat dat de Dumnezeu pentru oikumenel". în dimineata zilei de 10 iulie. 93. Stein. locul de origine al familiei fiind în Dardania. Aceasta e explicabil. 318. încât unul îl si lovi pe Iustin cu pumnul. Iustin a fost aclamat ide cãtre toti cei prezenti în Hippodrom. Dar ei continuau sã nu se înteleagã. care unea palatul cu Hippodromul. când „illyrian". zdrelindu-i buza. fiind sãvârsitã de patriarhul loan. Senatul sfârsi prin a hotãrî alegerea lui Iustin. sprijinitã de excubitori. magister officiorum\ le atrase atentia sã dea zor cu decizia. nu-1 acceptau si propuneau un general. 25-276). Cameron în GRBS. Asupra acestei domnii a lui Iustin I avem întinsa lucrare recentã a lui A.A. care avea sã dea imperiului domnia strãlucitã a nepotului sãu lusti-nian. I Bd. Propunãtorii bãteau la poarta de ivoriu. 4 History II. Scholarii singuri erau mâniosi ele alegere. 414 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Schitând acest episod. 81).excubitorii si schelãrii . nu-i luau în seamã. a cãrui autoritate. In cele clin urmã. vreme de câteva generatii dupã moartea sa (cf. 16-17. 6 Izvoarele îl numesc când „trac". Astfel ajunse la tron soldatul norocos. Scholarii. adunati la palat. cum a arãtat Bury. History I. Cubicularii trimiseserã vesmintele si încoronarea avu loc imediat în kathisma (loja imperialã). 19(1978). pentru a nu i se impune o persoanã indezirabilã. nu departe de Scupi. fiind aclamat de ambele factiuni.. Geschichte I. se certau în legãturã cu alegerea împãratului. ajuns mai târziu episcop de Herakleia. Apucând apoi lancea si scutul. nãscut în satul Bederiana.Cartea despre Ceremonii a Porphyrogenetului ne-a transmis descrierea oficialã a acestei alegeri3. 5 Ibidem. Pentru ambele posibilitãti sunt indicii. un tribun. la rândul lor. înaltii demnitari. p. împreunã cu dieceza Macedoniei. timp în care gãrzile . Cei dintâi proclamau de împãrat pe loan. pe care îl sili sã meargã pentru a primi vesmintele imperiale. reusita n-ar fi fost sigurã. Bury îl socoteste ca o foarte probabilã punere în scenã a lui Iustin si a prietenilor sãi. cerându-i sã-i 1 [Autorul repetã aici o opinie pe care a expus-o si la sfârsitul capitolului anterior. capitala Dardaniei. care. cerând cubicularilor sã le dea vesmintele imperiale pentru cel aclamat. clacã Iustin ar fi fost proclamat numai de excubitori. Aceia însã. afirmã B. A. Fiindcã timpul îi grãbea. dar albastrii nu-1 aprobau si aruncau cu pietre. Partizanii lui Iustin puteau în acest chip sã sileascã înaltul corp sã urgenteze. s-ar fi cuvenit ca excu-bitorii sã propunã candidati fãrã perspectivã de reusitã si sã intimideze Senatul. E. împãratul având în creatia sa mai multã încredere decât în scho-lele palatine. tineau ele prefectura Illyricum. trupele gãrzii si poporul se adunarã la Hippodrom si aclamau senatul. prieten cu Iustin. Ei stiau cã nu se pot bizui pe scholari si. 1960. senatorii si patriarhul. dar ea se cuvine serios amendatã: nepotii si descendentii familiei lui Anastasius I au detinut însemnate pozitii în viata politicã. I. tu sã învingi! Cerem împãrat. Prin urmare. Berlin. f "l • C .lucrau în Hippodrorn. 3 De Cerim.] 2 Acest corp de gardã fusese instituit de curând de Leon I. Justin the First. Rubin (Zeitalter lustinians. pp. provincie a diecezei Dacia. dar predominã mãrturiile privitoare la originea sa illyricã. dupã descrierea Porfirogene-tului. Noul împãrat era un tãran illyrian6. dat de Dumnezeu pentru armatã. Dar pãrerea celorlalti se impuse si Iustin a venit în Hippodrorn.. Trebuia sã se facã deci astfel ca initiativa sã vinã din partea Senatului. 530. cf. Celer.

luptând neîncetat cu greutãtile sãrãciei si ca sã scape si de dânsa. un analfa416 mâna împãratului. Vezi cu privire la ea recenzia lui E. 342. •> . 64). potriveau scândurica amintitã deasupra hotãrârii. purtând pe umeri desagii în care nu luaserã de acasã nimic altceva decât pâine coaptã în spuzã. § 6. . mai necesar pentru un episcop sã stie sã scrie si sã citeascã decât pentru un rãzboinic10. Desi se impusese ca brav soldat. împãratul având o lungã si distinsã carierã la urcarea pe tron9. cum zicem noi. în chipul acesta dobândeau semnãtura împãratului" (Prokopios. 415 actualul Skopje (fost Uskiib). traducere si introducere de H. Mass. însotit de doi prieteni. '. ar fi fost covârsit de înalta-i pozitie dacã n-ar fi avut lângã el pe bet. Mihãescu. Dupã ce au ajuns si au fost primiti în rândurile ostenilor. § 6. Harvard University Press. „Byzantion". Se distinsese si în lupta împotriva lui Vitalian. i r /-k„. care. Cu putina sa cunoastere a administratiei civile.] 8 Ele compuneau cuvântul legi („am citit"). Au pregãtit anume pentru asa ceva o bucãticã de lemn în care au sãpat patru litere în limba latinã. cit. folosindu-se. încoronatã ca Augustã. Istoria secretã.. acesta din urmã din Bederiana.M 417 . p. Ed. o lãsau slobodã. criticã. Iustin se remarcase ca militar sub Anastasips I. 1950 (Dumbarton Oaks Studies.. Istoria secretã. au hotãrât sã intre în oaste. t. dar Honigmann observã cu drept cuvânt.. înmuiau condeiul în cerneala cu care obisnuiau sã scrie împãratii si îl puneau în mâna acestui împãrat. 63.st: 11 . ed. Lupicina. fuseserã primiti cu totii în garda palatului. anume Zimarh.' > . Cambridge. . Nu avea însã nici o calitate pentru conducerea imperiului. Ca atâtia altii dintre tinerii sãi compatrioti. el venise cu traista în bãt la Constantinopol. Sfetnicul care îl îndruma si avea în seamã dregãtoria scrisorilor. Limba sa natalã era latina. . cit. anume Proclos. p. t. luase parte la rãzboiul cu isaurienii si la cel cu persii sub acest împãrat si ajunsese la treapta de comes excubitorum. iar dupã ce o treceau prin toate cele patru gãuri ale lemnisorului. I). 65. p.] ' Justin the First. Au pornit pe jos si s-au îndreptat spre Bizant. p. Era obiceiul ca împãratul sãsi punã semnãtura pe hotãrârile luate în numele sãu. Bucuresti." (Procopius din Caesarea. [Acelasi text din Anecdota sau Historia arcana (= Istoria secretã) scrie cã „Iustin a pus mâna pe domnie. §6. 13-14. Iustin se cãsãtorise cu o captivã. era lipsit de cea mai elementarã culturã si Prokopios afirmã cã nu stia nici mãcar sã scrie. XX.iMa . 337-351. împãratul i-a pus de pazã la palat. cã în sinodul din 449 se aflau printre episcopi mai multi agramati si t era. dar Iustin nu putea scrie asemenea hotãrâri si nici nu întelegea ceva din cuprinsul lor. trei tineri tãrani din pãrtile ilirilor. apoi luau mâna împãratului si o plimbau împreunã cu condeiul peste cele patru litere. Vasiliev contestã aceastã afirmatie a istoricul bizantin.Introduction to the Epoch of Justinian the Great.. loc. pentru a semna documentele. 82-8310 Recenzia asupra cãrtii lui Vasiliev.. col. tinând condeiul. 1972. XX (1950). lucru ce nu se mai întâmplase pânã atunci în împãrãtia romanã. în Byzantion. 11-16).'K'*. VIII. de o tãblitã de lemn în care se tãiaserã patru litere8. §6. desigur. Proclos din acest fragment era „quaestor Sacri Palatii"(KoiaioTrop la Prokopios. corpul nou creat cu titlul de excubitori. „Scriptores Byzantini". 1950. ' . oamenii de la curte s-au gândit la cele ce urmeazã. cãtre sfârsitul domniei lui Leon I. luã numele de Euphemia. p. dar ca sã aibã o mãrturie din mâna împãratului pentru cei care urmau sã ducã la îndeplinire aceste hotãrâri. ed.-. Ditibist si Iustin. Honigmann. era condusã de : acest tipar. Ajuns bãtrân. Pentru calitãtile lor fizice. Anecdota. el nu cunoaste deloc scrisul si se dovedea. Academiei. cãci se întâmpla cã erau tineri chipesi si cu trupurile vânjoase.» în favoarea unei asemenea posibilitãti.ti«>-«ia$ !<i|. [Pasajul respectiv afirmã cã „pe când stãpânea în Bizant împãratul Leon. 2-4). cu un picior în groapã. ca sã-si caute norocul înrolându-se în armatã7. le fãcea pe toate dupã mintea lui. iar 7 Prokopios.

Ei aduceau profesiunea de credintã ortodoxã stabilitã de papã. el ajunge una din cele mai însemnate personalitãti ale Curtii. iar soborul a avut loc la 20'iulie cu episcopii pre" Ibidem. Numele lui Akakios si ale altor patriarhi eretici. [Pentru informatii mai noi. 136-144. nepotul sãu era de vreo 36 de ani. A fost numit îndatã ma-gister militum in praesenti si. 83. dar totul spune în aceastã privintã. si edictul imperial privitor la hotãrârea luatã a fost rimis în tot Orientul. Berlin. în Siria. nu mult mai în urmã (525).. a fost silit sã-i satisfacã doleantele: el a aruncat anatema cerutã. Patriarhul loan si un mare numãr de episcopi ai Orientului au semnat aceastã profesiune de credintã ortodoxã. a fost marele act care inaugureazã noua domnie. capul miscãrii monofizite din Orient. în 520. 411. sã se declare formal recunoasterea sinodului de la Chalkedon si sã se convoace un sobor al episcopilor pentru restabilirea unitãtii bisericesti. p. grãbirea hotãrârii. . aceastã atitudine. prin urmare pãrãsirea politicii religioase a lui Zenon si restaurarea hotãrârilor sinodului de la Chalkedon. 410 (Bonn). Ca si unchiul sãu. History. Diogenianus. II. în neputinta de a linisti multimea. 12 Malalas. I. prin manifestarea sa energicã. 14 Bmy. Asupra copilãriei. La cererea legatilor. Ne-având copii. 80-81. Appion a fost numit în demnitatea de prefect al pretoriului. Tânãrul îsi pãrãsi numele de Petrus si Sabbatius si a rãmas cunoscut cu acela de lustinianus. si acesta a fost fiul surorii sale. Reluarea legãturilor cu Roma. Iustin cãutã sã scape de inoportuni: Amantios si candidatul sãu The-ocrit au fost executati12. p. îndatã ce ia conducerea imperiului. magister militwn per Orientem. Severos de Antiochia a fost depus si anatemizat de sinodul de la Tyr (518) si mai mult de 30 de episcopi monofiziti ai patriarhului de Antiochia au . lustinian a fost înrolat între candidati. în împrejurimile actualului Skopje (Uskub). Flavius Petrus Sabbatius lustinianus.. el se nãscuse într-un sat obscur. . îngrijindu-se a-i da o bunã educatie romanã. Walter de Gruyter et Co. desigur.] • 418 Philoxenos. senatori exilati de împãratul Anastasie. Populatia capitalei a determinat. p.B •41$ NICOLAE BANESCU zenti în Constantinopol16. pe care-1 aduse de timpuriu la Constantinopol. . pe Diogenianus si Philoxenos. voi. EPLBIP. 20. Patriarhul. 1960. Iustin se interesã de aproape de acest nepot. manicheilor si a patriarhului Severos al Antiohiei. • • j{ 15 Justin the First. p. Iustin cãutã sã si-1 apropie si pe Vitalian. a fost avansat la consulat în Vest17'. tineretii si educatiei sale. v. nici o stire. Tauresium.. ca si asupra momentului însemnat al sosirii sale în capitala imperiului.. care au rãmas în Orient 18 luni. nu avem. a fost ridicat la consulat. 1997. Vasiliev reproduce15 o serie de acte contemporane privitoare la adunarea credinciosilor din acele douã zile memorabile (15 si 16 iulie 518). (arpccTriÃ-atrig AvccTokfjg). Athena. Câteva zile dupã moartea lui Anastasie I. Când Iustin se ridicã pe tronul imperiului. cu bibliografie. o aprigã persecutie se dezlãntui împotriva monofizitilor din imperiu. adaugã el. pentru confirmarea restabilirii unitãtii religioase. p. cã Iustin s-a îngrijit de timpuriu în cariera lui de ofiter de soarta rudelor sale rãmase la Bederiana si Tauresium. împreunã cu ale împãratilor Zenon si Anastasios. Bd. O ambasadã trimisã papei Hormisdas îi cerea sã expedieze legati la Constantinopol. unde stãpânea erezia monofizitã. au fost sterse de pe dipticele bisericesti. iar 11 Das Zeitalter Justinians. afarã de Siria a doua. lustinian a inspirat. pp. multimea adunatã la Sfânta Sofia cerea zgomotos sã se arunce anatema asupra eutychienilor. cu despãrtirea religioasã dintre cele douã pãrti ale imperiului.. II. care amenintase tronul înaintasului sãu si îl chemã de asemenea la Constantinopol13.cineva care sã-1 ajute si cãlãuzeascã. primit cu simpatie pretutindeni. în felul sãu ortodox. Legatii au fost primiti cu mari onoruri. El nu se putea împãca. avea multã experientã politicã. El îi rechemã pe patriciul Appion. afirmã cu drept cuvânt savantul Rubin11. La Constantinopol.

lustinian era fãcut rãspunzãtor si de aceastã crimã.•* ». ci. rãzboiul cu persii. prin influenta pe care o exercitau.m. însusirile intelectuale si capacitatea politicã a lui lustinian i-au câstigat o influentã preponderentã asupra împãratului. 231. în toate orasele. îndatã ce a murit tatãl 18 P. • . Prefectul orasului. în cei din urmã ani ai acestei domnii. dar. p. magister militum in praesenti. dupã expresia atât de potrivitã a lui Ch.. în timpul lui Leon I. în tot timpul domniei lui Iustin I. în a saptea lunã a consulatului sãu (iulie 520). E. mãnãstiri au fost închise. t.. Politica externã. illustris. 8 si urm.*>•. du Bas-Empir&. în timpul domniei lui Iustin. autoritatea sa în Lazica. • . 2.fost izgoniti din scaunele lor. nu numai la Constantinopol. . Relatiile cu Regatul de Axum Domnia lui Iustin I a avut frumoase rezultate în ceea ce priveste politica externã. Theodotus Kolokynthios. 1912. Bonn). el obtinea consulatul si dãdea vietii capitalei o mare strãlucire.' 422 .* • '.v • ••. Iustin. Imperiul pierduse. Anastasios I. p. • ••• . pp. întretinând poporul cu spectacole grandioase. 220-231. • •»». el a fost adevãratul conducãtor al imperiului. spre a duce protestul lui. Când a fost apoi înãltat la rangul de nobi-lissimus (înainte de 525. El i-a rechemat pe toti episcopii calcedonieni exilati de predecesorul sãu. History II. cât si în provincii19. prin atragerea factiunii albastrilor.. iar instigatorii lor erau Albastrii. Kulakovskij. se stie. siliti sã fugã în pustiuri. 16 Vasiliev. p. un mare scandal a avut loc în capitalã: Albastrii ucid o persoanã de rang si Iustin dã ordin sã se pedepseascã aceastã crimã. lusti-nian se afla în acel moment bolnav.. patrikios.. în 522 o schimbare însemnatã se produse în situatia acelei depãrtate tãri. a fost numit comandat al trupelor care tineau garnizoanã în capitalã. când se însãnãtosi. îl scoase pe Theodot din functie si-1 trimise în exil la Ierusalim.:*» v. El n-a fost fãrã rezultat. cf. I. cãci gotii au fost exceptati de la actiunea edictelor. în 524. Malalas ne relateazã cã regele lãzilor.><. 2. cãlugãrii urmãriti. . Reactia ortodoxã a fost mai blândã în Egipt. cit. Rând pe rând comes al domesticilor.. 21-23. care îl trimise pe patriarhul loan al Romei la Constantinopol. 420 în timpul acestei domnii încetã si prigonirea ortodocsilor din Africa. 416 (ed. constient de ascendenta sa romanã.*. Kiev. ai cãrei regi se numãrau între vasalii persilor. Executarea eunucului Amantios e atribuitã instigatiei sale. în 521. îi sprijinise pe verzi. el a fost ucis în palat. Hist. unde regele Hilderich. în „Cambridge Medieval History". cum afirmã Malalas18. unde multi exilati si-au aflat adãpost. Puterea sa era sprijinitã de ortodocsi. Interventia în Caucaz.:. când a devenit caesar) s-a recunoscut prin aceasta calitatea sa de mostenitor al tronului.. El a stiut sã stabileascã relatii strânse la frontierele imperiului cu popoare care au devenit aliati pretiosi ai Bizantului în conflictul permanent ce exista între Imperiu si persi. Persecutia tinu trei ani (518-521). Aceste mãsuri provocarã si protestul lui Theodoric al ostrogotilor. îi executã pe culpabili. II.<. factiunile au provocat mari dezordini. Tzathes (Ztathios). Stein. dar se spune cã a cãutat si alte 17 Justinien. îl aduce treaptã cu treaptã mai aproape de picioarele tronului17. op. 421 NICOLAE BANESCU mijloace de sustinere. Diehl. linistea a stãpânit atât în Constantinopol. 19 Bury. pp. a rupt cu politica agresivã a înaintasilor sãi si a întretinut relatii prietenesti cu Bizantul. II. Detractorii! sãi afirmã cã n-a avut nici un scrupul pentru a înlãtura pe cei care îi puteau fi rivali.-. Lectia administratã Albastrilor a prins însã bine si. II. t. Istorija Vizantii. Vitalian era un rival mai serios si.

s-a refugiat cu familia si cu notabilii tãrii în Lazica. au nãvãlit în Persarmenia. Acesta trimite atunci pe patriciul Probus cu multi bani la Bosporos. în acest timp. El a protestat. Bell. Dar aprovizionarea anevoioasã a acestor cetãti ia silit pe bizantini sã le pãrãseascã si ele au fost ocupate de persi. Belisarios si Sittas.gravitând în sfera influentei i 20 Malalas. albanii . I. oras autonom al Crimeei. sub comanda lui Ireneu. magister militum per Orientem. dar nu i-au putut ajunge din cauza dificultãtilor terenului. iar Belisarios a fost numit duce de Mesopotamia. aflat în serviciul persilor. nelinisteau Persia. pentru a ocupa cetãtile de la granita ei cu Iberia. Petros a fost revocat si alte trupe au fost trimise de Iustin. pp. 423 NICOLAE BANESCU bizantine. Lahmidul Mundhir. de asemenea. în Lazica. 11. spre a nu fi obligat sã-si însuseascã riturile credintei persilor si a venit la Constantinopol. în locul lui Timostrat. brodatã cu medalioane de aur. Kawad nu putea privi cu indiferentã aceastã imixtiune a împãratului în regiunile ce-1 interesau atât de mult. dar din pricina cãldurii insuportabile este nevoitã sã se retragã. Consolidarea puterii bizantine în Lazica avea o mare însemnãtate. si au fost siliti sã se retragã. în acelasi timp. sã-1 ajute pe Gurgen. si-1 încorona cu diadema de aur romanã. Pers. 424 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN de fratii Narses si Aratius. îi puse hlamida de mãtase albã prevãzutã cu un tablion de aur. în care se aflau. amândoi tineri din garda lui lustinian. Dar Gurgen s-a revoltat si a cerut ajutorul împãratului Iustin. destinat la succesiune. care nu mai era în viatã23. Persii i-au urmãrit. Apamea si Antiochia. Iustin îl botezã si-i dãdu o sotie bizantinã. oprea intrarea în imperiu a barbarilor de la nordul Caucazului. iberii si. Pentru a contrabalansa întinderea imperiului în Lazica. Libelarius a fost apoi revocat si în locul sãu a fost trimis în fruntea Orientului Hypatios. Regele persan mai dorise ca împãratul sã adopte pe Chosroes. Damnazes. dupã un armistitiu de mai mult de douãzeci de ani22.lãzii. fiindcã Lazica închidea persilor accesul Mãrii Negre si. încãltãmintea însã era adusã din patria sa. Kawad a expediato mare armatã în Iberia si Gurgen vãzând ajutorul bizantinilor cu totul insuficient. 412-413. la rãsãrit de acestia.sãu.. Altã armatã bizantinã. reîncepu aprigele sale incursiuni în regiunea oraselor Emesa. ca sã ridice acolo auxiliari huni si sã-i aducã în ajutorul iberilor. 21 Prokopios. efigii ale suveranului. au devastat tinuturi pe o mare întindere si s-au întors din aceastã campanie cu o pradã imensã. Kawad a cãutat sã strângã legãturile de vasalitate ce uneau Iberia cu Persia si a vrut sã-1 forteze pe regele Gurgen sã adopte riturile persilor. Cingãtoarea (77 tâvr/) era. 11. la rãsãrit de ei. atacã cetatea Nisi-bis. si de Timostrat. s-a ferit sã cearã învestitura lui Ka-wad. dar fãrã rezultat. Tzath si sotia sa se întoarserã în Lazica si aceastã tarã rãmase de acum în strânse legãturi cu Bizantul. surprinsi de armata persanã. Primind multe daruri de la împãrat. fiica patriciului Nomos. dupã obiceiul persan (m ttayyîa). cerând sã fie învestit de cãtre împãrat. Dar Probus n-a reusit si Iustin 1-a trimis pe strategul Petros cu ceva huni în Lazica. I. Dar într-o a doua expeditie ei au suferit o mare înfrângere. Astfel. pãtrunzând adânc în interiorul tãrii. de asemenea. ducele Mesopotamiei. de-a lungul versantului de sud al Caucazului . pe care se afla brodat portretul împãratului Iustin. dar nici aceasta nu i-a reusit21. tunica albã (ãanpov TrapatavSiov). care cu putin mai înainte recunoscuse autoritatea lui Iustin I. Valeriana. condusã de Libelarius tracul. împodobitã cu mãrgãritare. s-a provocat reluarea ostilitãtilor dintre persi si bizantini. condusã Ibidem. Deosebit de importante sunt în istoria acestei domnii legãturile strânse dintre imperiu si regatul . Observând acestea. împodobitã cu mãrgãritare20. Popoarele crestine ce se întindeau de la Marea Neagrã la Marea Caspicã.

6th cent. Bergamo. (Vv-. Denarii romani si monedele de cupru aveau acolo curs. D. Prin acest nume egiptenii întelegeau popoarele negre de la sudul Egiptului.etiopian de Axum. în adoptarea crestinismului. 5. voi. învãtatul german A. relatii dictate de politica religioasã a împãratului. Regatul nu purta numele de etiopian. ev 77 jSacriAeiov). care ne vorbeste despre ei ca despre un popor foarte pios. Athena. în „Abhandl.OÃOI. urmãtoarele: 1. Abisinia a fost cunoscutã mai bine odatã cu asezarea stãpânirii grecesti în Egipt (urmasii lui Alexandru cel Mare). 426 acela de axumitic. asezat în marginea lumii elenistice. ci pe ry of Nubia and Ethiopia. p. mai pot fi consultati si alti autori ca: C. 1878. der Konigl. pentru cultura poporului sãu. 267 si urm. Dupã un Periplus datat cu probabilitate înainte de 75 dupã Christos25 rezultã. afirmã Dillmann. Papadopoullos. în secolul al IV-lea. Numele Axum e de raportat. descrise ca populatii aflate în stare naturalã (la Aga-tharchides si Artemidor). Geogr. în Vechiul Testament avem mentiuni despre etiopieni sub numele Kus. bogat în jertfe si iubit de zei. Methuen. la ãa%an al lui Herodot. graeci minores. Letsios. Axum era atunci resedinta unui regat (77 Aî^ou/rrj. prin care se fãcea exportul si importul pe mare. The Queen of Sheba and her only son Menzelik I. 1928.A. legãturi care au fãcut din acest regat un pretios aliat al Bizantului si al politicii sale în pãrtile Mãrii Rosii. Oxford. [Pentru acest subiect. Conti Rossini. Dupã autor. cf. Th. dar stirile ce ni le dau acestia despre etiopieni sunt vagi. Hist. II. care se întindea de-a lungul Mãrii Rosii. Vasiliev s-a oprit pe larg asupra acestui interesant episod. 25 Ed. Regele Zoscales era avid de câstig. Hendricks.. 3nd cent. . B. Johannesburg. Acest regat de Axum a avut relatii cu imperiul bizantin în timpul domniei lui Iustin I. 1981. Addis Abeba. Akad.. Scriitorii greci îi amintesc. Wallis Budge. 362-380 si 401-422]. S. 1972. 2. Ei sunt numiti la Herodot avro-(J. E. Official documents written in Greek illustrating the ancient histo425 numeau AÎTioneq era numit de egipteni Kus sau Kes. 4. Eruditul învãtat arãta cã înainte de convertirea la crestinism. A. . cum aratã Dillmann. precum si la interesele economice din sud-est. B. p. Oosterhout. dar un barbar de culturã greceascã.D. de unde putem conchide cã el a înteles folosul legãturilor comerciale cu grecii. History ofEthiopia and Abyssinia. E. 2 voi. Dillmann ne-a schitat începuturile statului axumit într-o lucrare de la sfârsitul secolului trecut24. pentru negustorii arabi si pentru cei romani. cu mult înainte de aparitia cãrtii sale închinate lui Iustin I26. 1970. Bizantul socotea Abisinia un stat vasal. cu numele egiptean acr^a/i. 24 liber die Anfãnge des Axumitischen Reiches. a fost atras în oarecare mãsurã de influentele acestei lumi prin Ptolemeii din Egipt. Africanobyzantina: Byzantine influences on Negro Sudanese cultures. A. Athena.. îi aflãm si la Herodot si Strabo. mai mult sau mai putin activ. Miiller. being the «Book of the Glory of Kings» (Kebra Nagast). Selassie. 1988. der Wissenschaften zu Berlin". 1932. Idem. Din veacul I crestin începem a avea stiri mai precise. Stein. începând cu Homer. Dupã convertirea sa. regatul a fost legat de Bizant si a luat parte. 3. Berkeley. care îi pomeneste ca fiind niste rãzboinici egipteni. 1879. 1966. regatul abisinian de Axum. la miscãrile politice si religioase ale epocii. Atunci s-au explorat tãrmurile Mãrii Rosii si au fost cunoscute mai cu seamã populatiile de pe tãrm. Storia d'EUopia. UNESCO general History of Africa. Axum era piata principalã pentru negotul de fildes în nord-estul Egiptului si Adulis antrepozitul stãpânirii. anastaticã. Berlin. H. Bvtâvno KCCI Epvdpã QâKacca.. II. El a arãtat cã poporul pe care grecii îl 23 Ibid. 1928 si ed. Ancient and medieval Ethiopian History to 1270. 1984.C. fugiti sub Psammetich si primiti de regele etiopienilor. du Bas-Empire.

dar cei doi însotitori mai tineri au scãpat cu viatã si au ajuns cu timpul. înainte de toate. învãtatul Rubin a schitat lãmurit soarta vecinilor Mãrii Rosii în aceastã epocã. 28 Ibidem. când regele. în BZ. Comunitatea din Nagran (Nadjran). de asemenea stirile ce ni le dau Martyrium Are-thae si Inscriptiile lui Dbtt. Ele nu pot intra. Vasiliev urmãreste pe scurt destinele statului abisinian în decursul veacurilor. pp. 427 l tii bizantini Iustin I si lustinian. p. 33. episod al îndelungatului rãzboi dintre Bizant si Persia. întâia jumãtate a secolului al Vl-lea a fost. efectiv sprijinit de împãra26 Justin I (518-527) and Abyssinia. Când acesta a ajuns la majorat. regele himyariti-lor (homeritilor) din Yemen. dupã cum aratã traditia arabã. Athanasios a . Dupã vreo 50 de ani.si în Arabia bratul prelungit al imperiului mondial roman (sub împãratul Constantiu al II-lea)". cap. si existenta crestinismului printre hi-myariti era bine cunoscutã la nord. acesta întreprinsese o aprigã persecutie împotriva crestinilor din Yemen. în timpul lui Iustin. între izvoarele scrise privitoare la aceste întâmplãri avem. adaugã Rubin28. numai de simpatii religioase. Berlin. Chestiunea e tratatã apoi în Justin the First. stãpânirea axumiticã din Yemen a fost nimicitã de Chosroes al Persiei. ^ 429 NICOLAE I5ÃNESCU unde a raportat patriarhului Athanasios asupra situatiei tinerei Biserici a Etiopiei. „ultima paginã strãlucitã" a istoriei regatului axumitic. V. Walter de Gruyter et Co. Cartea Himyaritilor. cele dintâi ca mijloc de intimidare a crestinilor. Rubin precizeazã cã etiopianul Ezana a fost considerat drept Constantin al Abisiniei: „el a putu sã fie -afirmã acesta . opera lui Prokopios nu ne dã stiri. Dupã raportul istoricului contemporan Rufinus. Misiunile crestine au fost. (1933). afirmã el. repetat de istoricii greci. în demnitãti înalte la Curte. în izvoarele grecesti Elesboas.regele abisinian n-a fost condus. în calitatea sa de consilier al regentei din timpul minoritãtii regelui. în cadrul expunerii noastre. socotea el. Regele Abisiniei era. 1960. multã vreme active în Yemen. de credintã iudaicã. Pentru evenimentele acestea dintre anii 521-525. puse puternic piciorul în Yemen. ci si de motive politice. cum caracterizeazã foarte bine învãtatul istoric prãbusirea acestei stãpâniri. ci mai ales din inte-s 27 Das Zeitalter Justinians. Frumentius a putut sã lucreze ca misionar. fiindcã a câstigat pentru statul sãu prietenia si ajutorul imperiului. Meropius a cãzut victimã indigenilor ostili ai coastei etiopiene. Dhu-Nuwas. Dar Yemenul nu era exclusiv crestin: alãturi de crestinism existau acolo si iudaismul si vechiul pãgânism. iar în alte izvoare Kaleb. transmisã în limba sirianã. „crestinismul abisinian îsi datoreazã stimulentul sãu misionar hotãrâtor cãlãtoriei unui anume Meropius în «Indii»".. dupã Vasiliev. prin însusirile lor. Frumentius si-a depus functiunea si s-a întors în Egipt. Ela Asbeha pe numele sãu etiopian. 67-77. ca si din primejdia pãtrunderii persilor în Arabia de Sud. Mai departe. în lucrarea sa privitoare la epoca lui Justinian27.Nuwas. anonimã. în Siria si Mesopo-tamia. Interventia imperiului în aceste pãrti nu pornea numai din grija pentru crestinism. cuprinzând rapoarte de campanii si detalii topografice. în Arabia de Sud-Vest. 428 resele politice si comerciale. Dusmanul lui Elesboas în Yemen era. 302. Ceea ce ne intereseazã este numai interventia împãratului Iustin I pe lângã regele de Axum pentru a face rãzboi lui Dhu-Nuwas (Nowas). fireste. Protector al iudaismului. înainte de masacrul crestinilor. care pierdea însã din ce în ce teren. era cel mai important centru crestin în Arabia de Sud. în special a celor din orasul Na-djran. Erster Bând.

. 1965. între vic29 [Evenimentele au fost reluate ulterior de cãtre A.30 Prigonirea s-a întins. întreprinderea expeditiei sale s-a deschis în 525. unul dintre crestini. având si ajutorul flotei imperiului. de credintã iudaicã. Hendricks. Moscova-Leningrad. p. fiindcã era locuit de crestini. 1961. Elesboas îsi petrecu iarna anului 524-525 cu pregãtirile. dupã Rusalii. 31 B. în special din orasul Nadjran. Euprepios. 152-153 (s. Aceste întâmplãri sunt datate de autor între anii 320-335. si în alte regiuni ale himyaritilor. Oppladen. 1997. Episodul a trecut în hagiografie. (s. iar la homeriti îl puse rege pe Abramios. Washington. 106-109. metropola Arabici de Sud si în Aden. povesteste cum împãratul Iustin îi scrie lui Elesboa sã intervinã împotriva regelui „evreu" al homeritilor (în Sfânta Scripturã.29 Rãzboiul cu sassanizii a silit Roma la initiativã si pe coasta de est a Mãrii Rosii. pe care negusul îl trimise împãratului. Araby u granic Vizantii Hrana v. III. din spatiul sirian. aduse episcopi în Nadjrân si-i converti pe homeri-tii pãgâni. Ruth Stiehl. regele himyaritilor din Yemen. Dihle. Untersuch-ungen zum Auftreten der Griechen am Roten Meer. „'A^CDjmrov (A^ouiJ. Biserici se ridicau în Zhafar. s-a înfãtisat împãratului. care asediase orasul Nadjrân (M/pa). 314. Lupta cu Dhu-Nuwas. în Idem. importante sunt si studiile învãtatilor rusi. p. de feudalii oraselor sud-arabe. op. Ezana basileus d'Axum: quelques consideration prosopographiques et chronologiques. Daus Dhu Taalaban. Sabba). Influenta lui Frumen-tius în anii minoritãtii negusului Ezana lãmureste îndestul atitudinea acestuia proromanã si prietenoasã crestinilor. nume care în textele grecesti sunã Aretbas. V. El ridicã apoi o bisericã. Maprvpwv TOV ãyiov ApeOa. p.. dezlãntuise persecutia împotriva crestinilor din Yemen. 431 îndatã dupã aceastã victorie a început opera restaurãrii crestinismului în Yemen. ca sã ajute tãrii lor fãcând rãzboi lui Dhu Nuwas si au însotit cererea cu darul unui Evangheliar pe jumãtate ars. B. el a fost ucis. 30 [Cea mai recentã bibliografie asupra acestor episoade în EPLBIP.. cit. în momentul hotãrâtor. Frumentios und Ezana. evident. ethnarches (guvernator). emirul tribului. neputând interveni însusi. Patriarhul Antiohiei joacã un rol proeminent ca centru spiritual. Misionarii care produc puternicul avânt al crestinismului în a doua jumãtate a secolului al V-lea si începutul secolului al Vl-lea provin. unde pierirã familiile de seamã. Koln. prin cuvântarea cãtre trupe si printr-un serviciu religios solemn în biserica principalã din Axum. în Yemen a fost trimisã o solie.crezut cã nimeni altul nu trebuia sã continue lucrarea începutã si 1-a trimis înapoi pe misionar în calitate de cel dintâi episcop al Bisericii abisiniene. 39. publicat de Boissonade33. „Klio". se sfârsi prin victoria deplinã a regelui de Axum: pãrãsit. „ApeGoct" si „ApeGccq dyioq") si p. iesind biruitor. Byzantium and the Arabs in the 6'" century. F. 32 Ibidem. Elesboa sau Elesbaa adunã mare multime de osti si atacã pe apã si pe uscat. nu numai în scop politic si comercial. Umstrittene Daten. iar cea mai recentã abordare a lor la Irfan Shahid. v. Pigulevskaja.] 430 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN time a fost si Harith. Arethas. Am vãzut cã Dhii Nuwas. Dhu Nuwas urmãrind în primul rând exterminarea lor. foarte bun crestin. Die Datierung des Konigs Ezana vonAksum. înstiintându-1 despre cele întâmplate în Sudul Arabici. voi. Altheim. apoi îl stabili pe fiul lui. scãpat din mãcel. Dupã o traditie. 234-248. 312. v.uajv) 8t>vaoteta"). se adreseazã negusului cu rugãmintea de a-i da sprijinul sãu31. împãratul. pãtrunsese în el prin perfidie si-i omorâse pe toti crestinii care nu voiserã sã-L renege pe Christos. Apoi trupele s-au pus în miscare în directia Adulis32. ca N. sub conducerea lui Theophilos Indianul. IV-VJvv. 79. ci si misionar. 1995. p. Rubin. Cercurile crestine din Himyar s-au adresat de asemenea negusului si episcopului sãu. „avocatul intereselor evreo-persane". EKKXtiomcmKog Odpoq". în cea mai mare parte. 1964].

în epoca lui Moha-mmed. Moartea lui Iustin I în primãvara anului 527. [V. în ziua de l aprilie 527. fireste. Personalitatea împãratului* lustinian I avea 45 de ani când s-a urcat pe tronul imperiului. 432 în Himyar. pp.Restaurarea crestinismului în Yemen a dat frumoase rezultate si o sutã de ani mai târziu. Se cunoaste curiozitatea stârnitã de misteriosul suveran crestin. fãrã discutie. Diehl". .. Actul încoronãrii se sãvârsi în marele Triklinos al palatului. 3. 34 Mahomet et le monophysisme. Iustin cãzu greu bolnav. ca atare.era cea din Himyar si în special din Nadjrân34. Ynep i&v 7tohâ(j. actiunea întreprinsã de Iustin I 33 Anecdota graeca. Ascultând de sfaturile senatului. sotia lui lustinian. V.565 NOIEMBRIE 1314) 1. 107-119. împãratul nu a pregetat sã abroge pentru aceasta legea care interzicea înaltilor demnitari ai Statului de a se cãsãtori cu femei de conditie servilã. Marinescu. Cenni sulle relazioni tra l'Abissinia e l'Europa catolica nei secoli XIV-XV con un itinerario inedito del secolo XIV (Estrato del volume primo). din pricina unei ulceratii la picior. 1910 (Cente-nario della nascita de Michele Amari). e unul din actele însemnate ale politicii sale externe35. Ilepi Kiicr^aTcov (De Aedificiis) si. în sfârsit. El era. „singura comunitate crestinã cu adevãrat puternicã si organizatã" . Iustin se întrema apoi. promulgatã între 4 aprilie si l august 527.. el conferi nepotului sãu demnitatea de Augustus. dar pentru scurtã vreme. ULTIMUL MARE ÎMPÃRAT ROMAN (527 APRILIE l . Odatã cu el. ca si unchiul sãu. asupra Rãzboielor. Crestinii himyariti erau. El a însotit pe Belisarie în toate campaniile sale. Prokopios din Caesarea Palestinei. voi. unde se aflau adunate gãrzile. botezat de oamenii Evului Mediu cu numele enigmatic de „Pretre Jean". în „Melanges Ch. IUSTINIAN I. trebuie mentionat si studiul colegului C. 36 Opere capitale asupra marelui împãrat: Ch. legea ereticilor si a ma-niheenilor. Opera sa e. a trãit la Constantinopol. si nu în Hippodrom. si dãdu. cu vandalii si cu gotii). Charles Diehl aratã cât e de greu sã judecãm personalitatea marelui împãrat. . Prokopios ne-a lãsat trei lucrãri asupra epocii sale: una. Autorul îl identificã în mod plauzibil cu împãratul Etiopiei. t. si Supra. Theodora. 35 în legãturã cu regatul de Axum.a>v koyoi (cu persii. 1930. monofiziti. Le pretrejean. Roum. în 8 cãrti. Palermo. apãrut în „Biilletin de la section historique de l'Acad. Paris. alãturi de regatul de Axum. cãci. Acesta n-a împiedicat însã interventia bizantinã în favoarea lor. X (1923). protectia crestinilor fiind în general pentru împãrat si o armã politicã dincolo de hotarele imperiului. dupã cum aratã învãtatul belgian.. iar la 4 aprilie îl puse pe patriarh sã-1 încoroneze. fabulos de bogat si puternic. cu toate cã avem multe izvoare asupra domniei sale. n. Justinien et la civilisation byzantine au Vl-e . dacã evanghelizarea Yemenului a fost initiatã sub Constantiu (secolul al IV-lea) de cãtre arianul Theophilos. împreunã cu Justinian. Istoricul cel mai însemnat al domniei lui lustinian e. iar ceremoniile urmãtoare avurã loc în Delphax. una asupra Edificiilor. un tracoillyr de limbã latinã. în acest sens. De asemenea si N. ea a început serios sub domnia împãratului Anastasios. 24 si 29].observã Henri Gregoire .. lorga. 73-112. I-er voi. provenitã din rana pe care o primise într-una din campaniile sale. îl coopta la tron pe lustinian. Son pays. BÃNESCU A murit în ziua de l august 527. a fost încoronatã Augusta. explication de son nom. Asocierea lui lustinian la imperiu.-. în societatea înaltã a Curtii imperiale. foarte pretioasã pentru aprecierea îndelungatei si glorioasei domnii a lui lustinian. Diehl. a fost deci în mãsurã sã observe de aproape faptele si oamenii37. 433 NICOLAF. pp.

. de atunci. probe evidente. l. dimpotrivã. destul de convingãtor. însirând constructiile civile. analogiile de stil si de gândire dintre Anekdcta si celelalte opere ale istoricului. Contrazicerea în care se aflã fatã de celelalte opere ale lui Prokopios i-a fãcut pe multi sã-i conteste autenticitatea. BZ. 1865. în care autorul ne înfãtiseazã. în care a pus toatã ura si toatã patima sa. a ridicat credinta pe o singurã temelie. nr. în Appendix. si în aceastã epocã istoricul se afla în-tr-o stare de spirit care ne face sã întelegem opera sa. 1937. în cea dintâi dintre aceste lucrãri. care-si aflã aplicarea nu numai în scrierea despre Rãzboaie. l (ed. de neexprimat în public sau în cãrtile scrise pentru slãvirea domniei. Leroux. 435 un fel de memorii. Bury. 37 Cronologia carierei istoricului a fost stabilitã de J. Stein. publiee par Remy Palanque. a fãcut sã domneascã fericirea în imperiu: eu&xi/iovi )3i<y TJ)V TTOÂiTeiav (fjuvdmcrev38. a redat imperiului provinciile pierdute si a întemeiat numeroase orase. si atunci îsi va fi vãrsat toatã amãrãciunea în aceste Memorii. el este indignat de insuccesele lui Belisarie si de neglijentele lui lustinian. cap. pp. Latine reddidit. 1901.siecle. pp. cel mai devreme cãtre sfârsitul secolului al Vl-lea. socotit mai presus de cei mai mari oameni ai Antichitãtii: el i-a strivit pe barbari.într-un cuvânt. qui est liber nonus Historiarum ex Bibliotbeca Vaticana Nicolaus Alemannus protulit. Cãutând o explicatie a operei de ponegrire. editate de el. E. Augsburg. Groningen (Holland). a pus rânduialã în legiuirile nesigure de mai înainte. schitând în cele mai triste culori portretele prezentate mai înainte cu atâta admiratie. Prokopios e plin de admiratie pentru lustinian si Belisarie. ne face un entuziast panegiric al împãratului. 1-943 Prokopiana. în sprijinul acestei concluzii. Lugduni [= Lyon]. s-o priveascã drept un pamflet 33 De Aedificiis. Histoire du Bas-Empire II. „o satirã grotescã" pe soco* Berlin. 9-21 437 NICOLAE BANESCU . BZ. Erster Bd. a ajutat pe sãraci . Paris. De Groot.. la voi. Alemanni în Biblioteca Vaticanului39. Berlin. I-II (pp. 1918. moravurile decãzute. IV al operei lui Gibbon. o adevãratã cronicã scandaloasã a Curtii bizantine. voi. dupã justa expresie a lui Stein. Walter de Gruyter et Co. notis illustravit. 42 V. II.. la rândul sãu. Jacob Haury a adus. 436 iesit din cercul opozitiei dinastice. a iertat dusmanilor sãi. punând capãt rãtãcirilor. 1892. în a doua. ci si în pamfletul despre care e vorba. articolele: Prokop verweist auf seine Anekdota. ce corespund pasajelor respective din Anekdota si De Aedificiis'*2'. Studierea principiilor ritmicii cunoscute a prozei bizantine. dând pilda unei clemente superioare. I. 1623. Prokop und der KaiserJustinian. 1960. în Suda aceste Memorii sunt intitulate Anekdota („lucruri inedite"). la multe discutii. 37. Paris. relevând pasaje din scrierea despre Rãzboaie. Untersuchungen zum byzantinischen Prosarhythmus (Prokopios von Casarea). 36 (1936). numite de obicei Istoria secretã. 1-4. Das Zeitalter Justinians. rezumatã apoi în „The Cambridge Medieval History". Istoria secretã e. Dar Feiix Dahn. Arcana Historia. B.W. pp. Istoria secretã a dat loc. Haury a stabilit cã ea a fost scrisã în 55043. în toatã cruzimea lor. 41 Vezi A. Dar pasiunea 1-a târât sã facã din povestirea sa. 1949. militare si religioase ale domniei. a dus la aceeasi concluzie în favoarea autenticitãtii41. Rubin. în momentul în care Propkopios îsi publica cele 7 cãrti ale Rãzboaielor (a opta a fost adãugat în 553554). 39 Procopii Caesariensis 'AveKdora. Descoperitã în 1623 de N. în Prokopios von Caesarea40. 1-50).. a pus în luminã. fiindcã nu s-a publicat decât dupã moartea împãratului. Jignit în patriotismul sãu. Haury).

45 Anekdota.. în apreciata sa lucrare asupra lui lustinian. un amestec de slãbiciune si coruptie. 12. dupã câte spun servitorii palatului. marea preocupare a lui Justinian ar fi fost sã adune bani. pasajul sunã astfel: „Al doilea în lume dupã Dumnezeu. Gantar precizeazã în mod documentat cã teama de cei fãrã cap era înnãscutã la cei 47 Der Fiirst der Dãmonen. aduc pe planul întâi ceea ce s-a numit demonologie* lui Prokopios. fãrã cap. sensul si tendinta politicã a expresiei ãp%cov dai^ovaiv din Istoria secretã a lui Prokopios: „Der Zweite der Welt nach Goth und allerchristlichste. lustinian avea 45 de ani când a ajuns pe tron. el se ridica adesea de pe tronul sãu si rãtãcea prin apartamente. nici ochii nu se mai vedeau la locul lor si nimic nu mai era de recunoscut. Gantar socoteste interesant sã cerceteze un alt motiv al demonologiei lui Prokopios48. observã savantul francez.a lãmurit. Altii povesteau cã. 13-14. cãci noaptea. pânã când. ei îmbracã chipul omenesc46. Eruditul Berthold Rubin. un suflet perfid si mincinos. fiind aproape de împãrat. [Tradus. 46 Ibidem. Haury). aceastã conceptie se întâlnea mai ales la vechii egipteni. Justinian e caracterizat ca un om pervers si usor de amãgit. pe drept cuvânt. „oameni perfect sãnãtosi". la capãtul unei lungi domnii. (ed. prin palat. de prefãcãtorie si cruzime. pp. Der frommste aller Fiirsten dieser Welt verwandelt sich in den Furs-ten der Dãmonen.] 48 Kaiser lustinian als kopfloser Dãmon. 24 si urm. pe baza unui bogat material documentar. nesuferitii (popo-Ã. în BZ. fãrã loialitate si fãrã credintã. Sai^iovcov ãpxcov47. învãtatul sârb K. atât de original în expunerile sale.. 54. „Pare cã natura. 469-481. a pus-o în sufletul acestui bãrbat"45. a lui Belisarie si a An-toninei44. sperjur. împãratul însusi e nãscut dintr-un asemenea demon. Charles Diehl se întreabã. ca aceia pe care poetii îi numesc vampiri si care urmãresc distrugerea omenirii si. 44. Apoi capul lui lustinian se fãcea deodatã nevãzut si trupul decapitat rãtãcea astfel singur. luând toatã perversitatea de la ceilalti oameni. destul.OtOI. poate chiar egal al lui Christos. de aceea. împãratul cel crestin. iar istoricii din vremea noastrã s-au oprit cu interes asupra ei. 44 Histoire du Bas-Empire. El a domnit 38 de ani si. 439 vechi si chiar la popoarele primitive de astãzi. cãci nici sprâncenele. în lunga sa domnie. totusi. 1-3. însirând aceste' bârfe colportate de prostimea din Constantinopol pe socoteala lui lustinian. Prokopios a fost. cum se întâmplã de obicei. în administratia statului în cei din urmã . Cel mai evlavios principe al acestei lumi (se transformã în) cãpetenia demonilor". 438 Aceste lucruri rãspândite în public si culese de istoric în opera sa de ponegrire. El mentioneazã între probele naturii demonice a lui lustinian tocmai acel pasaj în care Prokopios aduce mãrturia celor doi servitori de încredere care vorbesc despre plimbarea lui lustinian noaptea. Citând aceastã interpretare a lui Rubin. motivul demonilor fãrã cap.. 1951. sunt niste „demoni setosi de sânge" 5ai/ioveg Tra/lctyzvafoi. 8. capul se întoarce iarãsi la trup. unde era rãspândit cultul lui Osiris fãrã cap. despre aceste douã portrete atât de contradictorii unde este adevãrul si declarã cã el stã la mijloc: nici în laudele exagerate din cartea Edificiilor. care a lãsat urmele sale în papirusuri magice elenistice. pp. de prudent spre a adãuga: „Acestea le scriu nu vãzân-du-le însumi. 720. îsi gãseste locul cuvenit în vârful ierarhiei iadului. nici în povestile naive si scandaloase din Anekdota49. Cei însãrcinati a strânge dãrile. figura sa se prefãcea pe neasteptate într-o masã de carne informã. p. ci auzindu-le de la cei ce afirmã cã le-au vãzut atunci". BZ. vie-leicht sogar christusgleiche Kaiser stiirzt in die Ab-griinde eines infernalischen Hasses und findet wie die gefallene Engel Luzifer seinen standesgemãssen Platz an der Spize der hollischen Hierarchie. la urmã. 1961. asemenea îngerului cãzut Luci-fer.teala împãratului si împãrãtesei. se prãbuseste în abisurile unei uri infernale si.

Cu ajutorul lor putem controla spusele lui Proko-pios si schita mai aproape de adevãr portretul marelui împãrat. nu bea niciodatã vin. operã pãstratã într-o versiune etiopia49Justinien. avem afarã de Prokopios. dupã descrierea lui Prokopios. Blând. 425 (Bonn). figura împãratului e mai lunguiatã. bãtrân. 125-605. Ch. din epoca lui lustinian. celãlalt cu vreo zece ani mai în urmã. p. 440 na50. era de talie mijlocie. Milos fatã de sãraci. loan Lydos. mai cu seamã legume. pe loan din Nikiu. lustinian ne apare mai gras. dupã Ch. Paris. în portretul de la San-Vitale. 14-15. Spre a ne face o idee exactã despre lustinian. oricine se putea apropia de el. se supunea la post o zi si douã nopti. lustinian. pe Eva-grios. 51 P. cum s-a spus adesea. Acesta e. figura rotundã. în împrejurãri grave. l. portretul moral al marelui împãrat. mustata micã. cu o expresie mai molaticã. Numai . în ce priveste fizicul.ani ai domniei sale s-a insinuat destrãbãlarea. în cel de la San-Apollinare Nuovo. dar mai ales în faptul cã împodobea cu numele sãu orase. Sunt în Anekdota. Modest în traiul sãu zilnic. XXIV. Dormea putin. învãtatul francez ne schiteazã apoi. pp. se scula odatã cu zorile si se culca foarte târziu. functiuni publice (cele create în domnia sa). pielita obrazului coloratã. lustinian îmbãtrânit. scriitorul bisericesc din a doua jumãtate a secolului al Vl-lea. dupã spusele lui Prokopios. în toatã amploarea lui. din acelasi timp. mânca putin. Ea se manifestã în multe chipuri. subtire. cit. destul de pronuntatã. ba chiar si o clasã de studenti de drept54. lustinian se deosebeste prin simplitatea vietii si obiceiurilor sale.. împãratul arãta adesea un suflet nehotãrât si slab. asa cum ne apare la sfârsitul domniei52. si de Prokopios. are multã grijã de operele de cari50 Editia Zotenberg. Malalas adaugã cã avea nasul drept. Notices et Extraits des manuscrits de la Bibliotheque Nationale. împãratul. de altfel. cu fata rotundã. amabil. Altã trãsãturã caracteristicã a lui lustinian era vanitatea. asista tot mai indiferent la abuzurile functionarilor sãi si îsi petrecea timpul în lungi si sterile discutii teologice. pânã si în materie de teologie. un început de chelie. 441 tate. socotind. fata îmbujoratã. Spre a-si face o idee apropiatã de înfãtisarea fizicã a lui lustinian. Diehl comparã aceste descrieri cu portretele în mozaic pãstrate la San-Vitale si la San-Apollinare Nuovo din Ravenna. fortãretele sã se ruineze. scriind tratate si susti-nându-si pãrerile în discutii cu înaltii prelati. cum reiese din mãrturiile izvoarelor. nasul drept. iar lucrarea trebuie folositã cu precautie. pãrul buclat. episcop egiptean de la sfârsitul veacu-> lui al VH-lea. unul din 547. spre a se apuca de lucru. în mijlocul ceremonialului greoi al Curtii. pãrul ondulat. pe Malalas. Se stie cât de mult îsi pierduse cumpãtul în timpul rãscoalei de la Hippodrom. se ridica de la masã dupã ce gusta de câteva ori din mâncare. Când religia prescria. îl caracterizeazã drept „cel mai neadormit dintre toti împãratii" (TG)V nãvicav /3acn-Aecav or/ptOTvoTarov)". pãrul si barba cãrunte31. pp. pe Agathias. Aceastã vanitate 1-a fãcut sã-si atribuie o capacitate universalã. 1883. Activitatea sa extraordinarã e recunoscutã. dar sunt si nãscociri grosolane. un lucru josnic satisfacerea poftelor fizice si. cu figura rotundã. lãsa armata sã decadã. 52 Op. pielea albã. 12. Mustata a dispãrut si masca aceasta grasã nu mai are nimic din energia figurii dintâi. Diehl. se dezinteresa de opera pe care mai înainte o condusese cu multã energie. Uneori se scula pe la miezul noptii. adesea. cunoscutã sub numele de Nika. si lucruri adevãrate ce se pot recunoaste confruntându-le cu alte scrieri din aceeasi epocã. care scrie în veacul al Vl-lea un tratat asupra magistraturilor.

277. 22 si urm. a avut un loc însemnat în imperiu si a avut adesea un rol covârsitor în guvernare. 11. Histoire du Bas-Empire. în toate operele sale mari el a simtit mâna ocrotitoare a Divinitãtii si proclamã acest lucru în novellele sale58. Cf. p. 55. Pentru întelegerea evenimentelor domniei lui lustinian trebuie sã cunoastem si cealaltã figurã care. cât spre a mãri prestigiul si gloria monarhiei. acelasi. 2. p. 51-75. Diehl. Justinien. operã imensã. pe care Stein o socoteste mai glorioasã decât rãzboaiele lui Belisarie si Narses. Din sentimentul acestei maiestãti imperiale a iesit -ca sã întrebuintãm expresia fericitã a lui Ch. Justinien. pp. împãratul se socotea reprezentantul lui Dumnezeu pe pãmânt. Curioasã la un autocrat ca el era slãbiciunea cu care se lãsa influentat de lingusitori. 402. alãturi de împãrat. 55 Ch. care a dat Europei moderne bazele dreptului sãu56. 2. vezi Charles Diehl. I-ere serie. ortodoxia si civilizatia Bizantului de la un capãt la celãlalt al lumii cunoscute pe atunci. lustinian întrupeazã tot atât de mult si ideea crestinã. El este capul suprem al Bisericii si campionul religiei.atitudinea energicã a Theodorei i-a salvat atunci tronul. Mãrturiile scriitorilor o arãtau ca o femeie energicã si se stie cu câtã hotãrâre a intervenit în grava crizã provocatã de rãscoala din 532. ^ Anekdota. 1904. II. History. * Ibidem. p. Bury. mai importantã decât strãlucirile Sfintei Sofii57. Theodora. subliniatã cu indignare de Prokopios. Stein. în timpul lui lustinian. IV ed. II. cultul respectuos al traditiei romane. In ordonantele sale. e încã una din scãderile domniei sale. Colaboratorii civili ai lui lustinian. Theodora. 1909. p. 24. imperatrice de Byzance. împãratul fiind nevoit sã tolereze abuzurile celor obligati. Paris. . prin functia lor. 26 si urm. rãspunzãtor fatã de el de administratia imperiului lui Christos. Se mai 58 Diehl. din aceste putine mãrturii. p. 444 stie. isapostolos. Putini suverani au avut mai mult sentimentul maiestãtii imperiale.. egalul Apostolilor. 57 Histoire du Bas-Empire. Alãturi de aceste evidente scãderi. sã-i procure banii de care avea necontenit nevoie. E. 442 Risipa nebunã de bani. 59 Pentru biografia împãrãtesei. întreprinderile sale militare au ceva din entuziasmul cruciadelor: suveranul nu putea suferi sã-i vadã pe dreptcredinciosi supusi ereticilor arieni. în care aventurierii germani îsi tãiaserã suveranitãti si trebuie sã recunoastem cã a izbutit a face din acest vis aproape o realitate55. 443 Dar alãturi de traditia romanã. Figures byzantines. lustinian evocã necontenit vechile amintiri ale Romei. deosebim însã în personalitatea lui lustinian si însusiri de primã ordine. nu atât pentru satisfacerea nevoilor sale. se stia putin despre Theodora59. III. Paris. II. 27 si urm. Aceeasi înaltã idee a maiestãtii imperiale a impus mãretia de care lustinian a stiut sã se înconjoare în lunga sa domnie. cã Theodora exercitase o mare influentã si în certurile religioase. înainte de descoperirea lui Alemanni. Nu putem uita cã aceeasi idee crestinã a inspirat si misiunile care au dus. Rareori aparatul imperial a fost mai strãlucit. 53 De mag. Visul sãu a fost de a reconstrui unitatea romanã de odinioarã. cum observã cu drept cuvânt Stein. Diehl — una din cele mai mari opere ale istoriei: legislatia lui lustinian..

înainte de a urca pe tronul imperiului.cum observã Diehl . Prokopios ne spune cã acolo se înãltã si Theodorei o statuie frumoasã. în 527. Se întoarse iarãsi în Capitalã61. Prokopios ne povesteste apoi. ca matroanele din epoca bunã a Romei. El era tatãl Theodorei. dar micã de talie si debilã nu cu desãvârsire. mostenitorul tronului. 61 Ibidem. în 523. Theodora era de o mare frumusete. în lumea suspectã a culiselor Hippodromului. cu o privire totdeauna vioaie si plinã de expresie"63. care s-a aprins de iubire pentru ea si nu numai cã a coplesit-o de bogãtii.si plinã de gratie. 445 NICOLAE BANESCU retrasã si corectã. fata delicatã. Apoi. aventurile scandaloase ale Theodorei. are mai mult valoare de zugrãvire a moravurilor contemporane decât de stigmatizare a moravurilor Theodorei. Ea i-a plãcut lui lustinian. povestit de Prokopi-os. dar mai prejos de frumusetea împãrãtesei. „fiindcã frumusetea ei este cu neputintã omului a o spune în cuvinte si a o imagina"62. dar a vrut s-o ia chiar de sotie. foarte frumoasã . care nu era încântatã s-o vadã pe Theodora urmându-i la tron. obtinu de la acesta pentru Theodora înalta demnitate de patriciu. care tinea atâta loc în domnia unchiului sãu. sub supravegherea slabã a mamei. dupã mãrturisirea chiar a lui Prokopios. solemn. Sub lunga mantie imperialã. nu poate fi inventat totul în naratiunea lui Prokopios si . Din tot acest farmec. Descriind Thermele lui Arcadius din Constan-tinopol. de altfel. ca lustinian între demnitarii sãi. Diehl. desi micã. Dar chiar în opera de ponegrire. prin marile centre ale Orientului. se produse în teatru si obtinu succese. când lustinian fu asociat la tron. sub greaua diademã ce-i acoperã fruntea. Orfanã de timpuriu. statura împãrãtesei pare mai înaltã si mai subtire. Theodora. Theodora a pãrãsit o bucatã de vreme capitala. S-a lovit însã de împotrivirea hotãrâtã a împãrãtesei Euphemia. Ceea ce e sigur. nu mai are nimic. aceastã simplã întâlnire fiind socotitã de rãu augur60. spre a însoti un guvernator. 27-28. portretul ce ni s-a pãstrat la Sân-Vitale. cu ovalul slãbit. Dar când Euphemia muri. a plecat si a petrecut un timp în obscuritate. Dacã e sã-1 credem. atrãgând atentia prin vioiciunea sa spiritualã. iar Prokopios se exprimã în aceastã privintã cu multã ad446 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN miratie.fãrã a crede cã Theodora. Aici s-a întâlnit pe lustinian.Istoria secretã a lui Prokopios destãinuia acum lucruri extraordinare. unde împãratul clãdi un atrium împodobit cu splendide coloane si o multime de statui de bronz si de marmurã. sub peruca sub care abia ghicim pãrul cel negru. cu un mare lux de amãnunte. în provincia Pentapolis din Africa.scrie el . trãia la Constanti-nopol un sãrac cu numele Akakios. aclamatiile zgomotoase ale populatiei. lumea se ferea de ea ori de câte ori o întâlnea pe strãzile capitalei. De trei secole. ci numai cât palidã. lustinian. odatã înãltatã pe tron. cu . Theodora a fost încoronatã alãturi de el. a fost atrasã de viata scenei pe care o cunoscuse si a figurat în pantomime. schitat cu urã si patimã. este cã. Acesta e romanul Theodorei. 9. O traditie pãstratã multã vreme pretinde cã Theodora ducea în acel moment o viatã 60 Anekdota. Haury). în primii ani ai veacului al Vl-lea. trebuie sã admitem totusi cã istoricul a exagerat mult trãsãturile acestui portret. fiind admiratã pretutindeni pentru frumusetea ei. Prokopios mãrturiseste frumusetea deosebitã a Theodorei: „era. ea a fost cea mai corectã si mai austerã femeie. Hekebolus. a avut o viatã necondamnabilã. care vãzuse debuturile sale. si ea putu atunci primi în Hippodrom. Comito. Când ajunse mare. Certându-se apoi cu el. Sora sa. Ca fizic.25 (ed. unde Theodora apare în mijlocul doamnelor Curtii. Ea avea atunci între 20-25 de ani. în roluri de cameristã. Desigur. de cãtre Patriarh. la Sfânta Sofia. a apãrut alãturi de ea. Bury socoteste cã acest capitol al biografiei împãrãtesei. a crescut. într-o locuintã modestã unde-si petrecea timpul torcând lânã. 9. paznic al ursilor de la Hippodrom. spune Ch. întemeiat numai pe mãrturiile dusmanilor sãi. el a fãcut ocolul lumii. împreunã cu surorile sale.

Vaste domenii în Asia Micã erau atribuite împãrãtesei. Suverana a arãtat întotdeauna o energie mândrã si un curaj bãrbãtesc. 11. Vederile lor se deosebeau mai cu seamã în ceea ce privea politica religioasã. si o privire totdeauna sãlbaticã si pãtrunzãtoare" (Prokopios. Theodora era o monofizitã devotatã si întotdeauna a cãutat sã-i protejeze pe monofiziti. cu prilejul cãsãtoriei sale64. Bucuresti. Atunci când împãratul se afla în dezacord cu dorintele ei. Chiar dacã nu i-ar mai rãmâne altã scãpare decât fuga. se datora independentei sale economice. indignatã de lasitatea generalã. Istoria secretã. conduse de un „Curator al Casei divine a Augustei" (Curator divinae domus serenissimae Augustae) si lustinian pare a fi sporit considerabil aceste domenii. Belisarie si Mundus au pãtruns cu trupele în Hippodrom. negri. Se întelege cã o astfel de femeie a trebuit sã aibã un rol însemnat în guvernarea imperiului. 11. în ciuda mediului din care venea. Puterea sa. 30. „De altfel Theodora avea o înfãtisare plãcutã si frumoasã. Theodora. are o gravitate solemnã. în adevãr. Pe când lustinian a rãmas simplu. I.cum aratã Bury . (<bq KCcA. în actiunea pe care o desfãsura.nasul drept si subtire. Theodora salva astfel tronul lui lustinian. de fatã la Consiliu. 63 Anekdota. chipul sãu stã alãturi de al împãratului în mozaicurile de la Sân-Vitale. semnalatã de învãtatul englez. [Traducerea fãcutã de H. p. a strigat ea. 1972.6v evTOicpiov fj 6aoiA. Dacã împãratul vrea sã scape. de care nu dãdea socotealã. are marea si corãbii le îndemânã. orfelinate si spitale. A rãmas celebrã atitudinea sa cu prilejul teribilei miscãri a M Historyll. se ridicã deodatã. O mare parte a orasului se mistuia în flãcãri. par a avea ceva din vioiciunea de care amintea Prokopios. înecând revolta în sânge. Pioasã. chemându-1 pe împãrat la datoria sa. 3000 de soldati credinciosi ai gãrzii nu erau de ajuns pentru a înfrunta furia multimii si lustinian se pregãtea sã fugã din Constantinopol.eioc ecm)65. p. Singuri ochii mari. cã a avut-o pãrtasã pe împãrãteasã la mãsurile pe care le lua. 10. într-o novellã. Aceastã influentã era recunoscutã de împãrat în mod public. Mihãescu. 95)J 447 •pw însusirilor sale intelectuale decât farmecului sãu fizic. Numele Theodorei figureazã alãturi de al lui lustinian în inscriptii. Basilissa avea la dispozitie mari mijloace financiare. Dinaintea sa trebuiau sã se prosterneze cei mai înalti demnitari. lustinian i-a arãtat o iubire fãrã margini si i-a dat în mod solemn toate onorurile legate de situatia ei de suveranã. a întemeiat o multime de fundatii religioase. zise Theodora. Ea s-a acomodat repede cu maiestatea imperialã. aceasta e usor: bani are multi. Biserica i-a fost to- . 448 multimii din 532. ea a stiut sã se înconjoare de toate elegantele si a dus la extrem cerintele etichetei. Mihãescu aceluiasi pasaj sunã astfel. lustinian nu pregeta sã lucreze independent. cã purpura e un frumos lintoliu". Dar influenta pe care Theodora o exercita asupra lui lustinian era datoratã . îmbãrbãtati de neînduplecata atitudine a suveranei. H. „Eu însã tin la o veche maximã. aproape melancolicã.mai mult 62 De Aedificiis. statura mãruntã si fata putin cam palidã. tot n-ar fugi. si multe orase au fost botezate cu numele sãu. sfidând împrejurãrile cele mai critice. ed. Capitala se afla în plinã revoltã. se impunea demnitarilor un jurãmânt de credintã lui lustinian si Theodorei. Theodora. „Eu n-as mai exista fãrã aceastã purpurã. lustinian afirmã. La sfârsitul novellei (ea era privitoare la numirea guvernatorilor de provincie). n-as mai trãi în ziua în care lumea nu mar saluta ca împãrãteasã". „Pentru cine a domnit e insuportabil sã fie un fugar". Theodora s-a arãtat la înãltimea situatiei sale. dar nu prea mult.

lustinian a plâns-o nemângâiat. II. starea aceasta lamentabilã a finantelor se datora incompetentei celor ce ocupaserã prefectura sub domnia lui Iustin (loan Lydus). sub prefectul pretoriului. situatia financiarã era foarte criticã. Un impozit greu a fost provocat de cutremurul teribil din mai 526. la tiranie. capabil sã umple tezaurul. ci si prin independenta lui. un monstru grosolan. 35 si urm. care. loan recurse la economii care au fost stigmatizate de opinia contemporanã ca vãtãmãtoare interesului public. talent si nesecate mijloace de a stoarce bani. Recunoscând partea cuvenitã exagerãrilor. în timp ce procura împãratului banii pe care i-i cerea. Când a murit. gãsi un om pentru acest post. Archidamos. care fusese multã vreme în birourile prefectului pretorienilor de est.000 livre intratã în tezaur pe calea veniturilor. History. ajungeau întârziate la Curte. Pers. nãscut în Caesarea Cappadociei. fiindcã basilissa era o adeptã sincerã a mo-nofizismului. lipsiti de mijloacele publice ale transportului. prin faptul cã nu se împiedica de prejudecãti conservatoare. n. de exemplu. Hotãrârea lui de a mãri puterea tronului si a pãstra guvernarea cât mai mult în mâinile sale. si i-a pãstrat pânã la sfârsitul vietii o amintire nestearsã. voi. a produs nemultumiri în cercurile senatoriale si a dus inevitabil. 45. pentru a fi transportate la Constantinopol. dupã câtva timp. enorm de bogat si cheltuia averea sa în ospete si orgii. Bell. loan. Scriitorii contemporani îl zugrãvesc ca. Dupã mãrturisirea unui scriitor. (Stein crede cã era echivalentul grec al latinescului scriniarius). Strãlucirea domniei lui lustinian n-a adus fericire sau multumire supusilor sãi. si Bury. în timpul domniei lui Iustin aceastã economie fusese risipitã. care cereau actiuni grabnice. Mai grave au fost consecintele pentru arendasii din provincii. Rezultatele au fost îndoite: 451 stirile dezastrelor în provincii. Functionarii prefectului sileau la plata impozitelor în aur. lustinian. ca si suma de 400. care a lãsat Antiochia în ruine si a nimicit 250. 449 NICOLAE BANESCU tusi ostilã. In sudul Asiei Mici si în Siria. controla operatiile subalternilor si colectorilor de impozite în provincii. care s-a afirmat când s-a opus pe fatã proiectului cuceririi Africii si. el a ajuns. 24. în iunie 548. începuse ca functionar în biroul unui magister millitum. Dar era absolut fãrã scrupul în metodele sale si. cu exceptia liniei mari la frontiera Persiei. erau siliti sã-si ducã produsele în porturi.65 Prokopios. . care nu au putut fi acoperite decât prin sporirea sarcinilor financiare care ajunserã sã apese prea greu asupra populatiei. Politica frugalã a lui Anastasios lãsase urmasului sãu o rezervã de 320.000 de oameni. de asemenea. a fost cunoscut de lustinian si a fost apoi înaintat logothet.000 livre de aur (cea. E descris ca cel mai îndrãznet si dibaci om al timpului sãu. a înlocuit caii prin mãgari si iuteala cãlãtoriei a fost micsoratã. Afarã de cresterea veniturilor prin mijloace curate sau infame. Dar avea calitatea care pretuia mai mult în ochii împãratului.. planurile lui ambitioase de expansiune au reclamat cheltuieli. p. de un cancer. în anul urmãtor a izbucnit rãzboiul cu persii si când lustinian a ajuns pe tron. loan din Cappadocia. Energia si neîndurarea lui erau enorme. § 45 (cf. Mari cantitãti de vin se stricau în magazii si cultivatorii sãrãceau. Nu a avut nici o însusire spre a fi absolut indispensabil pentru acest minister. Lydos a înregistrat mijloacele violente prin care storcea bani de la bogati. I. în aceeasi 450 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN calitate. functionar care. A redus serviciul postei. Maxima e din Isokra-tes. în parte. 14 milioane si jumãtate de lire sterline). putem sã credem cã el si-a câstigat influenta asupra împãratului nu numai prin dibãcia lui în umplerea tezaurului. pentru cã nu primise o educatie liberalã si anevoie putea vorbi si scrie. El a fost ridicat la rangul unui illustris si ajunsese Praefectus praetorio înainte de 531. 4).

care i-au înlocuit. a fost restaurat în postul sãu îndatã dupã înãbusirea rãscoalei.în cele din urmã. propria lui situatie va fi primejduitã.B. pe care o convinse cã Belisarie e foarte nemultumit de împãrat si cã. comes sacrarum largitionum. History of the Later Romane Empire from the death ofTheodosius to the death ofjustinian. lustinian îi dã voie sã se întoarcã la Constantinopol. înstiintat de fiica sa. el cãzu în cursã. în afarã de cantitãtile destinate manufacturilor statului. Theodora. în privinta acestui articol economic imperiul depindea de vecinii sãi persi. în libertate. Barsymes a fost de douã ori comes sacra-rum largitionum si de douã ori prefect al pretoriului. dusmana neîmpãcatã a lui loan. Mãtãsãriile imperiului se aprovizionau cu stocuri mari. el îsi atrase protectia Theodorei. Dar acolo. unde-i dãdu lui loan întâlnirea. dar tentativa nu reusi. dacã acest administrator tiranic continuã. Erau. Petru Barsymes. urât de locuitori. Tot atât de lipsit de scrupule ca si acesta. prin protectia basilissei. Dupã nouã ani el a cãzut în dizgratie printr-o stratagemã a Antoninei. care-1 sileste a se face diacon si-1 exileazã la Kyzi-kos. în 542. 532). Numai dupã moartea Theodorei. în aceastã calitate. se simti datoare a deschide ochii lui lustinian si a-i arãta cã. pentru a doua oarã. 55-59. Prokopios îl acuzã si de scãderea greutãtii monedei de aur. sau direct acesteia. 66 J. Marcellus. având ascunsi mai dinainte purtãtorii trimisi de Theodora: eunucul Narses si comandantul gãrzii palatului. 36-39. P. dus în Egipt si închis la Antinoopolis. e 452 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN asasinat si Theodora face ca loan sã fie implicat în aceastã crimã. Petru Barsymes rezolvã problema în favoarea fiscului. de la sfârsitul secolului al IV-lea. pusã la cale cu Theodora. Antonina. silind întreprinderile private sã . Barsymes comprimã puternic pensiunile acordate de împãrat. se opri lângã Chalkedon. Numit comes sacrarum largitionum cãtre 540. el a fost numit. furnizori ai industriei private. loan de Cappadocia e depus de lustinian. si pp. Locurile unde se fãcea comertul între bizantini si persi erau Callinicus. în 547. date fiind ostilitãtile continue ale persilor cu imperiul. obligati a vinde mai ieftin decât cumpãrau. Prin administratia sa abuzivã. lustinian încearcã. care se schimba pe 180 de fotteis. o copilã naivã. el îi succedã lui Theodort ca prefect al pretoriului. fãcându-si practica administrativã sub directia lui loan de Cappadocia. care nu-1 putea suferi si stia de nedreptãtile sale. pe la începutul anului 543. Revocat în timpul revoltei Nika (532). acesta amâna însã hotãrârea sa pânã ce izbucni o revolutie. Singuri agentii statului erau autorizati sã cumpere mãtasea brutã de la negustorii barbari. care era sã-1 coste tronul (Nika. 453 Problema mãtãsii. care nu a putut face decât sã întârzie demisia protejatului sãu pânã cãtre mijlocul anului 546. între 540 si sfârsitul domniei lui lustinian. ei o revindeau pe acelasi pret negustorilor de mãtase brutã. El era sirian si servise ca scriniarius la prefectura pretoriului. Londra. sã înlãture monopolul persilor prin mijlocirea Abisiniei. Barsymes a stârnit nemultumirea generalã si lustinian s-a hotãrât sã-1 revoce. de la începutul secolului al Vl-lea. pp. care aveau absolutã nevoie sã treacã în imperiu mãtasea pe care o cumpãrau pentru a o revinde. Nisibis si Dvin. care-si avea centrele cele mai importante la Beirut si la Tyr. loan de Cappadocia nutrea ambitia de a se înãlta pe tron. care sã tinã câtiva ani. totalizând 20 de ani si mai bine în aceste 4 exercitii ministeriale. în loc de 210. împotriva vointei Theodorei. comites commerciorum (ce tineau de sacrae largitiones) si. unde se afla Belisarie. în iarna 530-531. de ar fi ajutat de tatãl ei. în drum spre Orient. Pentru acest complot fictiv. 1-ar rãsturna pe lustinian. Persii urcau pretul si negustorii si fabricantii bizantini se ruinarã. 1923. Bury. II. Antonina o câstigã pe fiica acestuia. dar ca preot66. commerdarii prefecturae. episcopul Eusebiu. cât era cursul mai înainte. Dacã argumentele ei produserã un efect asupra împãratului.

2. stãpânul Sogdianei timp de câtiva ani (+572). vizigotii. a fost stabilit monopolul mãtãsii. astfel. Occidentul a fost în cea mai mare parte din nou incorporat la imperiu si Meditera-na a ajuns. acesta nu mai stãpânea decât partea de rãsãrit. Francii si burgunzii se asezaserã în Gallia. împãratul primi propunerea. Iustin al II-lea a putut arãta ambasadorilor turci plantatiile de duzi din Siria si initiativa lui lustinian se aflã la originea producerii mãta-sei în lumea mediteraneanã. unde cultura venitã din China exista de aproape jumãtate de secol si unde bizantinii se puteau duce prin nordul Mãrii Caspice. împãratii nu le-au socotit niciodatã definitive.68 67 Serinda ar fi. prefectura Illyricum. devenise regatul ostrogotilor. grupate în 5 dieceze (în care intra si una din Europa. a Thraciei. trebuie sã fie localizatã probabil în Sogdiana (între Oxus si laxarte). în momentul în care lustinian a luat conducerea imperiului.). 761-773). cu capitala la Constantinopol). Stein. sã negocieze un tratat de prietenie si de comert cu seful turc Sizabul. în cele din urmã. p. prin marile sale expeditii militare încununate de izbândã. „Serinda". Kotan. II. stãpânirea romanã încetase sã mai existe si Italia. 456 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN cu capitala la Thessalonik (apoi la Justiniana Prima). 455 3. care au fost crescuti în imperiu. un lac bizantin. 126-128. în locul lor. având numai 13 provincii. De la moartea lui Theodosios cel Mare (395). Negutãtorii de mãtase s-au ruinat în mare parte. Histoire du Bas-Empire. Armata bizanti-* na în aceastã epocã Domnia lui lustinian se deosebeste. vandalii. împãratul crestin. între altele. A existat însã întotdeauna în Bizant principiul de a nu recunoaste pierderile teritoritoriale. cãlugãrii se întorc în tara „Serinda"67. depozitar unic al adevãratei credinte. iar în Africa Egiptul si Cyrenaica. si aduc de acolo viermi de mãtase. cu exceptia pãrtii nord-vestice (Dalmatia). 69 Diehl. pp. ei îsi rezervau asupra lor drepturile de urmasi legitimi ai Cezarilor. Siria pânã dincolo de Eufrat. Pe lângã aceasta. obisnuiau a le conferi demnitãtile ierarhiei aulice. Dupã Prokopios. în Occident. fãrã a fi constrânsã la pretul maxim. lustinian primi vizita unor cãlugãri care îi propuserã sã-i facã cunoscut mijlocul de a produce mãtase în imperiu. fãrã a o mai cumpãra de la persi. cu 51 de provincii. multi mesteri si lucrãtori au fost greu încercati timp de multi ani 454 si numerosi s-au refugiat în Persia. provinciile cãzuserã rând pe rând în mâinile cuceritorilor germani. Arcadius si Ho-norius. Asia Micã pânã în muntii Armeniei. în Spania. Regii barbari. dupã scurta stãpânire a lui Odoacru (Odovakar). Opera militarã a lui lustinian. Dar toatã problema mãtãsii trebuia sã-si schimbe cu totul aspectul în urma unui eveniment care ilustreazã domnia lui lustinian în istoria economicã: introducerea viermilor de mãtase în imperiu. a Orientului. poate si Cochinchina (Bury II. care tinea de ostrogoti. erau priviti ca vasali si împãratii. monopolul a fost pentru Barsymes un prilej de a se îmbogãti extraordinar. Pars Orientalis. a cãrei identificare a ridicat multe contestatii. în anul 476. Justinien.observe pretul maxim. lumea romanã se împãrtise între fiii sãi. dupã unii. Ea cuprindea în Europa Peninsula Balcanicã aproape întreagã. unde au trãit mult timp. Ele au smuls din mâinile barbarilor provinciile pierdute mai înainte. fãrã a trece prin statul persan. Ei apãreau astfel ca suzerani ai lor. are misiunea de a . Din Sogdiana provenea de asemenea mãtasea pe care o ambasadã turcã o propunea bizantinilor în 568 si acolo merse în anul urmãtor cilicianul Zemarch. asezati în diferite provincii ale imperiului. le-a fãcut sã disparã si. 332 n. Astfel. Aceastã tarã.69 Toate acestea alcãtuiau 64 de provincii (eparhii) organizate în douã prefecturi: 1. De atunci aceste douã pãrti ale imperiului se izolaserã tot mai mult una de alta. * E. spre a pecetlui aceastã dependentã. pp. trimis de Iustin al II-lea. în Africa. co-mitiva sacrarum largitiorum s-a însãrcinat a satisface trebuintele particularilor.

I. în aceleasi conditii ca si mai înainte. de bunã seamã. 22 si urm. Ei erau comandati de duci {duces). opera fostilor zei s-a risipit. de suitã) este mai putin uzitat. 458 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Ceea ce ne izbeste de la început în opera militarã a lui lustinian sunt fortele numeric putine care au cucerit Africa si Italia. pentru a-i primi si a-i cuprinde pe toti. la campaniile care ilustreazã domnia glorioasã a lui lustinian. trebuie sã stim întocmirea armatei în epoca lui lustinian. tiraniile. cãzuserã în mâinile necredinciosilor. lorga face principalul motiv al acestor campanii72. 2. goti si vandali. 278-279. ea era comandatã de un tribunus. La aceste douã clase s-a adãugat o nouã organizare. pp. Aceastã împãrtire venea din deosebirea zeilor adorati. 'Pa>{j. alãturi de aceste conceptii. Se mai numesc oi EK KaiaÃâ'YOV si aveau caracter national. necesitatea de a asigura din nou imperiului dominatia mãrilor. principatele siau încheiat viata. si-a avut. 71 Ibidem. de aceea solicitau cu stãruintã imperiului recunoasterea. Comitatenses. Limitanei au aceeasi functiune de a proteja frontierele. trupe recrutate aproape exclusiv dintre supusii imperiului.rãspândi pretutindeni cunoasterea acestei credinte. declarã istoricul bisericesc. Acest imperiu si aceastã credintã au menirea de a strânge într-o armonie eternã neamul omenesc întreg. în afarã de trupele gãrzii. un singur Dumnezeu S-a anuntat tuturor. stationate în capitalã. aceste trupe se deosebesc ca c-rpocTiâtai. 135-139. Illyricum si din Isauria. de tiranii si principate. soldati romani. Unitatea independentã militarã e acum numerus (numele sãu grec e dpittyzog sau lãtfia. Marile comenzi ale generalilor numiti magistri mili-tum si deosebirile dintre comitatenses si limitanei s-au pãstrat si acum. în prima linie dintre muntenii voinici din Thracia. lustinian însã a avut si câteva corpuri de persi. cãci aceastã liberã circulatie fusese pierdutã prin asezarea ostrogotilor lui Theodoric în Italia si a piratilor vandali în Africa. e întrebuintat în acelasi sens).71 Aceste conceptii au dus. 12 Formes byzantines et realites balcaniques. Champion. El nu-i putea pãrãsi pe supusii sãi binecredinciosi sub jugul ereticilor. Pentru a întelege rezultatele campaniilor întreprinse. II. din care N. si Etudes byzantines. Histoire du Bas-Emtrire. pp. listã. Bucharest. Stein. Ch. de celelalte sectiuni ale armatei. împãratul avea dreptul si datoria sã reducã în unitatea imIbidem. s-a arãtat pe pãmânt.70 Ideea aceasta stãpâneste în secolul al Vl-lea. când Crucea. Ei erau bucurosi sã guverneze ca delegati ai suveranului bizantin. violente si jafuri. de unde astepta mântuirea. Eusebios aratã cã altã datã lumea era împãrtitã într-un mare numãr de domnii. un singur imperiu e în picioare. Dar. semnul mântuirii si al biruintei. din neglijenta stãpânilor lor. dominatiile. 1939. fãrã îndoialã. Cf. fortele armate ale imperiului se împãrteau în cinci categorii principale: 1. pp. Numele tehnic de comitatenses (trupele de escortã. cereau însemnele demnitãtilor romane. se considerau vasalii sãi. iar populatia romanã subjugatã de eretici avea necontenit privirile atintite spre Bizant. Bucharest-Paris. care formuleazã conceptia imperiului universal întemeiat pe religie. dar acum. Nu erau între ei barbari. 457 NICOLAE BANESCU periului regiunile care. acea tha-lassocratia. Diehl semnaleazã un pasaj caracteristic din Eusebios. libera circulatie a marilor cãi de civilizatie. 59-61. factor de cãpetenie al puterii sale. Kaiâ'kojoc.. care trebuiau sã dea aparentã de legitimitate stãpânirii lor.aîoi oipanâxai. imperiul roman. 1922. p. E. De aici. rãzboaie necontenite. monedelor de aur purtau efigia împãratului. pp. rol. . Ele se recunosc de atâtea ori în actiunea marelui împãrat. Cea mai mare parte a barbarilor care ocupaserã provincii ale imperiului erau arieni. istoricul ecclesiastic din secolul al IV-lea. Regii barbari simteau acest fapt ei însisi. foederati. partea sa în determinarea împãratului. 129-128. fj oÎKOVnevri. Astãzi.

asa zisii cataphraktarii (KaTã(ppaKTOi). 5. gr. sclaveni. R. 97-109. purtãtori de lance. Cavaleria grea era înarmatã cu arc si sãgeti. purtãtori de scuturi si doryphoroi (<5opu-(popoi). sarceni etc. Bd. o 460 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN scoalã pentru romani. v. 461 NICOLAE BANESCU de mare prestigiul sãu de general si încredera trupelor în el. Erau comandati de ãpxovTEt. 1912. în timpul lui lustinian. Justinien. ceea ce implicã o recunoastere oficialã. altã clasã de luptãtori erau bucellarii. Th. 73-76. Tactica si echipamentul armatelor imperiale se modificaserã fundamental. deci de tribuni si de comites foederatorum. în schimbul subsidiilor anuale. abasgi. 0oi8epãToi et ErpancoTai dans l'armee byzantine an Vf siecle. una din figurile epocii. o pâine de grâu finã. pp. greu înarmatã. Foederati constituiau partea cea mai întrebuintatã dintre barbari (goti. era o parte însemnatã a armatei. Numele vine de la bucella. la singura veste a unei expeditii conduse de el. Amândouã categoriile erau trupe cãlãri. Erau adesea întrebuintati în misiuni confidentiale. BZ 21. pp. soldati din escorta privatã a comandantilor militari. p. anti s. Liniile sale puternice. el a avut sansa de a fi secundat de un corp de generali eminenti. în Idem. superiori în rang si mai putini ca numãr.. heruli. armata bizantinã era de o bravurã incontestabilã. huni si goti sau munteni din Thracia si Asia Micã. în contrast cu cei ce mâncau pâinea cazonã obisnuitã. Diehl.73 Astfel organizatã. Erau douã clase distincte: hypaspistai (vnccGTtmrai). Berlin. Altã imitatie din Orient a fost tragerea cu arcul. Aceasta nu o împiedicã sã comitã uneori la acte de indisciplinã. forte conduse de sefii lor proprii. 146-149. ca oameni care mâncau pâinea finã a stãpânului. 75-78. „cavaleria de fier" (ferreus equitatus). din necesitatea de a se adapta celor ale dusmanului secular oriental. tâvn). Patriciul Germanos. cãsti de metal. care. History II. în secolul al Vl-lea. pe dedesubt o za si pe cap casca de metal. huni. pentru siguranta tronului sãu. când romani. zale. III. cei mai destoinici soldati alergau sub . Mommsen. pp. bande de barbari (huni. Pentru moralul ei. si termenul derivat din acesta îi desemna pe soldatii privati. Ch. Grosse. ele rezistau celor mai iuti sarje ale cavaleriei persilor. a fost cel mai renumit dintre nepotii lui lustinian. J. 4. Romische Militãrgescbichte von Gallienus bis zum Beginn der byzantinischen Themenverfassung. cu lance si sabie. Li se plãtea soldã si annona din tezaurul public. Ei au adoptat ele la dusmanul lor armura defensivã: platose. Atât erau 73 Bury. autoritatea sefului era totul si dacã lustinian n-a condus niciodatã trupele pe câmpul de rãzboi. pp.). cum aratã atât de bine Bury. 206 si urm. când 459 NICOLAE BANESCU barbari. legati printrun tratat cu imperiul. împãrtiti în tagmata. învãtându-i a-si transforma în multe directii traditiile si metodele lor militare. cãci împãratul tinea. dupã mãrturisirea lui Prokopios. ei purtau ca semn al serviciului imperial cingãtoarea (cingulum. ci si împãratului. aveau o mare soliditate. Aliatii ai>nna%oi.. Maspero. toti ofiterii superiori aveau o trupã ele escortã. Multi dintre ei erau recrutati din mijlocul familiei imperiale. corespunzând ofiterilor. Majoritatea lor erau strãini. Acestia stãteau nemijlocit în jurul sefului. Idem. Historische Schriften. dãdeau. goti. Infanteristul purta platose si jambiere de metal.) si erau organizati ca trupe sub ofiteri. pesmetul militar.a. încât. în Le monde oriental. legatã prin jurãmânt de credintã. Doryphoroi erau obligati a depune jurãmânt de fidelitate nu numai sefului lor. heruli. 1920. sã punã în comandamentele de frunte rude apropiate. în care om si cãlãret erau acoperiti de fier. Lungile rãzboaie cu persii au fost. Asupra armatei în aceastã epocã.3. Das romische Militârwesen seit Diocletian. în sfârsit.

cântat de Corippus. cãsãtorit cu Comito. Soldatii îl adorau. apoi Areobindos. Evagrius. ca si pentru Comentiolus de la sfârsitul veacului al Vl-lea (cf. origine atestatã si pentru alti comandanti militari ai perioadei. în mijlocul sperantelor ce se puneau în marile sale talente. afabil si apropiat celor ce-1 întâlneau. amândoi mari generali.steagurile sale74. 75 Prokopios. cu toate marile sale însusiri. Germanos a murit pe neasteptate la Sardi-ca75. 462 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN luat-o în cãsãtorie pe fiica lui Germanos si s-a distins adesea prin energia si talentele sale în rãzboaie. sora împãrãtesei Theodora. azi Separeva Banja. gata a sarja în fruntea escadroanelor sale. îi mângâia pe rãniti cu mari sume de bani. T\ QpaKcov TE Kcd 'lAAvpicov ]j. în 538. în clipele grele. . Gotb. III. îl trimise cu puteri extraordinare în Africa. Popularitatea lui în armatã i-a atras ura Theodorei si adesea a fost tinut la o parte. între cei mai buni a fost Mundus. History II. Bãnescu nu se referã si la cea balcanicã a lui Belisarie. care a 71 Bell. care s-a ilustrat în luptele din Africa. l. pentru a merge acolo ca generalisim. 6-7. Bell. plãcut la înfãtisare mai mult decât toti. 21. iar în 550. 40. sotul unei nepoate a lui lustinian. I. Dar numeroasele comandamente militare ale imperiului reclamau. pãrtas la aceleasi lupte pentru pacificarea Africii zguduite de revolte.. care. nu numai bogãtia sa. „Era frumos si mare la trup. Un alt nepot al împãratului. Goth. iar celor ce-si pierduserã în luptã calul sau arcul sau orice altceva le dãdea altul în loc78. Dar peste toti acestia se ridicã prin geniul lor Beli-sarie si Narses. 463 NICOLAE BANESCU mirabil. 652 (Bonn). garda sa personalã.. ca si tatãl lor. patriciul Solomon. Prejecta. Historia ecclesiastica. permitându-i sã întretinã o armatã atât de puternicã79. trimis guvernator în Africa. unde sfârsi asasinat. El a lãsat doi fii. [Mentionând originea armeanã a lui Narses. cu numele de Iustin. dusmanii chiar îi arãtau o mare admiratie. dar si încrederea ce-i arãta împãratul. învestit cu înalta demnitate de curopalates. cunoscut în prima parte a domniei lui lustinan. ibid. Amsterdam. El a rãmas totusi credincios împãratului. Iustin si lustinian. apela la talentele sale. 80). Martinus. 36-39. în campania din Italia a putut avea 7000 de bucellari.. despre care tot Prokopios. loan Troglita. pacificatorul Africii. în Bulgaria de sud-vest (op^irito 8e 6 BeXvoctpiog EK repimviaq. 101-102 si de Bury. p. cunoscut prin succesele sale în Asia. fiul Vigilantiei (sora lui lustinian) si al lui Dulcidius. ei sunt figurile proeminente. Ca soldat e ad76 Cedrenus. proveniti din cadrele armatei sau din rândurile înaltilor demnitari. scrie cã era nãscut în localitatea Germania din provincia Dacia Mediterranea. în istoria militarã a secolului al Vl-lea. Untersuchungen uber die Personennamen bei den Thrakern. si Artabane. luptãtor victorios în Orient. 39. rãsplãtea dupã bãtãlie pe cei curajosi. 1970.t> KEÎtou). Cariera sa agitatã a fost schitatã de Diehl. zguduitã de rãzboaie. pe lângã acestia. 15). a jucat un rol însemnat în aceastã domnie. Generos fatã de soldati ca nimeni altul. în momentul mortii lui lustinian. Besevliev). Belisarie este adevãratul erou al domniei. asemãnân-du-se omului foarte sãrac si obscur"77.LTaJ. III. lustinian a apelat de asemenea la el. Belisarie era deci „cel mai cunoscut trac din timpul lui lustinian I". III. (V. multi alti generali. care i-a deschis drumul cãtre coroana imperiului. care-1 asezã comandant în Illyricum16. când rãzboiul cu ostrogotii în Italia luase o întorsãturã cu totul periculoasã. VI. Justinien. situatã la frontiera „dintre traci si illyri". între generalii de seamã înruditi cu familia imperialã trebuie amintit si Sittas. un numãr care probeazã. cum bine observã Stein. pomenit adesea biruitor în luptele cu persii. nepotul lui Vitalian. III. 7? Prokopios. Dar. barbarii se înmulteau sub steagurile sale. 9. 11. bravura lui fãrã seamãn. în sfârsit pe loan. Bessas.

dar aceasta nu tinea multã vreme.. 465 TOU ÃeyoiJ. 1978 (reeditare 1991). „dacã ar fi dat un ordin. A. meritul de a fi rãmas toatã viata sa credincios lui lustinian. Alãturi de Belisarie trebuie asezat rivalul sãu. lumea se îngrãmãdea pe ulite în fiecare zi la trecerea sa. 203-205)]. între atributiile sale avea si comandamentul spatharo-cubilarilor). v. nimeni nu i-ar fi rezistat. p. schimbându-se mult competenta sacellariat-ului. p. La Airjyrimq ojpawTccrri TOU 6avfj.8.. 79 Histoire du Bas-Empire II. s. din respect pentru virtute si teamã pentru putere"80. El i-a acordat toatã încrederea si 1-a covârsit de onoruri. în primii ani ai domniei lui lustinian. 19.Mare tactician. goti si de mauri. „Arethusa". 70 si urm. I. se nãscuse în Per-sarmenia. Prin eroismul si mãretia faptelor sale. 1978. Cameron. Belisarie a avut. 158:! 167 si la E. partea din Armenia datã Persiei prin împãrtirea din 384. în „Thraco-Dacica". cit. în „Studi bizantini e neoellenici" din Neapole. dupã întoarcerea lui Narses din misiunea în care fusese trimis la Alexandria. 78 Ibidem. al cãrui titular a avut de acum rangul si titlul de praepositus sacri cubiculi*4. Armean de origine. înfrumusetate într-un adevãrat roman. în jurul numelui sãu s-a format un ciclu de legende. Portretul sãu la Diehl. 563 si 570-572. Appendix I (On the Blindness of Belisarius) si mai recent: R. aceste povestiri se propagã sub formã literarã pânã în Apus. op. p. ed. Cãtre 537. Rusu. lustinian a avut întotdeauna nevoie de el. History of Greece. A fost întâmpinat de un entuziasm popular atât de mare. istorii miscãtoare. Dacã e sã credem povestile Istoriei secrete. a fost enorm de bogat si. 518. datoritã Antoninei. 284286. si . în lumea bizantinã. Iubit de populatie. Stein. 11. 157-162. Procopius and the 6"'century. 253-279. III. I. circulau asupra sa. III. povestind nefericirile în care si-a încheiat viata. Marea scãdere a lui Belisarie a fost slãbiciunea fatã de sotia sa Antonina81. eunucul Narses. încât Prokopios a putut scrie cã. sacrum cubiculum a primit o modificare în organizarea sa. care. El si-a început cariera în palatul sacru. J. încã din secolul al X-lea. 1996. Jones. 80 Bell. Belisarie a rãmas în istorie o figurã extrem de popularã. mai recent în Prosopograpby ofthe Later Roman Empire (= PLRE). 107-109 (ap. din veacurile XIV. e înãltat la postul însemnat de mare sambelan {sacellarius. cu suita sa de vandali.. 1. 1992. Elementele traco-getice în Imperiul Roman si în Byzantium (veacurile HI-VIII). Cambridge. ca cersetorii. 82 Asupra legendei vezi si Finlay. Thesalonic. 203-206 si mai ales XVII. excelent mânuitor al trupelor. l. p. de care s-a resimtit de multe ori în lunga-i carierã militarã. voi. A. Karayannopoulos.. Morris. ca sã-1 vadã si nu se putea sãtura de privelistea ce-i oferea. p. 1-2. Amintirea isprãvilor si dizgratiilor sale a impresionat adânc posteritatea. orbit din porunca împãratului si nevoit a întinde mâna. E. Bucuresti. înAlte detalii asupra toponimului Germania si a antroponimului Belisarie se aflã la LI. Des. Antroponime traco-dacepe sigilii bizantine. Univ.'gur. identic cu primicerius sacri cubiculi. Belisarie era superior tuturor generalilor epocii. p. Justinien. Martindale. Theodora and Antonina in the Historia Arcana. 285. Airiyrimg mpaiOTârr] TOV tfaujuacrrou ãv5pog 81 Despre Antonina. 1-2. despre care vorbeste legenda. lawpia TOV Bvtavnvov Kpâwvq. în literatura popularã neogreacã avem trei versiuni ale acestei legende. izvorul acestei imense averi era uneori contestabil. 1987. prea bogat si acoperit de glorie. la întoarcerea sa din prima campanie în Italia. Goth. III.EVov BeÃiaapiov. Cantarella. of California. I. în calitate de spatharo-cubicular al împãratului83. J. Amplificate. Fischer. XVI si XVII82. voi. VIII. I. p. A putut fi deci suspectat si adesea a suferit dizgratia suveranului. pentru a trãi. Dar nu trebuie sã credem nici în ingratitudinea împãratului. Barnea. p. 1976.aarov EKeivov roi) /le/o/ievou Bekiaapiov (di anonimo autore). 1975. Belisarie a trebuit sã trezeascã neliniste: era prea puternic. «. / 464 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN tr-adevãr. voi.

Italy and her invaders 476-535. Si în jurul sãu s-a format de timpuriu o legendã. 468 4. Justinien. de urile de odinioarã împotriva Verzilor. Bury aratã cã el exercita probabil o autoritate generalã asupra tuturor slujbasilor în legãturã cu Curtea si persoana împãratului. de astã datã spre a lua acolo comanda. 167-171.r. Dar atitudinea de independentã a lui Narses. Aceasta a sporit încrederea de care se bucura pe lângã lustinian si Theodora. ' • -•. fiul lui Huneric si al Eudokiei88. 275. Narses era pus în fruntea trupelor de întãrire trimise în Italia si multi cercetãtori s-au întrebat care a fost motivul împãratului ca sã trimitã un consilier. el a lãsat acolo o amintire dureroasã. Mai târziu însã. printr-un devotat al dinastiei. mii. . Eunucul era un om înzestrat cu mari însusiri. Rãzboiul cu vandalii. lustinian a fost nevoit sã-1 reclame. foarte inteligent si abil. a fost din nou trimis. Hodgkin. nu exagerat însã. desigur credincios. Pe când Hypatios. spre a se rãzbuna. precizeazã Hodgkin86. în practicã. Avea si controlul domeniilor din Cappadocia. 87 Portretul sãu schitat de Diehl.si astfel a putut zdrobi ultimele rezistente ale ostrogotilor87. „întocmai ca un consilier aulic în lagãrul lui Wallen-stein. de multã energie. p. fiind mai puternic decât oricare dintre ministri.adaugã un studiu asupra istoriei acestui poem. 1971. Coalitia celor douã factiuni a fost astfel ruptã si tronul lui lustinian. pentru a o restabili. Rãmas în Italia cu puteri de vice-rege. Ofensiva militarã a lui lustinian a.bani. 466 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Narses a ajuns astfel un illustris si unul dintre cei mai mari. Histoire du Bas-Empire II. în 538. sau comisarii Conventiei în lagãrul lui Dumou-riez. împarte bogãtiile din sãculetul sãu si izbuteste a-i convinge sã strige: „lustinian imperator. Diehl cã romanul tine în aceste istorii mai mult loc decât adevãrul. le aminteste de vechile beneficii primite de la lustinian. tu vincas!". 86 Ibidem. 357-358. proclamat nou împãrat. se afla în Hippodrom. bunuri ale suveranului. când împrejurãrile o cereau. Narses apare ca un acaparator de comori sau ca un trãdãtor. întâlneste câtiva dintre conducãtorii factiunii albastre. Dar trebuie sã recunoastem cu Ch. a fost Narses în pretoriul lui Belisarius". Nu poate fi îndoialã. un om care. Stein. oameni. cã în mintea suveranului lua tot mai mult consistentã ideea cã strãlucitele victorii ale lui Belisarie pot face 85 T. capabil. IV. dar soldat fãrã experientã. II. 273-274. pp. t. contagioasã pentru altii. observã foarte bine Hodgkin. nu putea aspira niciodatã la purpurã. Miinchen. mântuit85. ed. chemându-i pe longobarzi în Italia. 1896. Cucerirea Africii. [Mai recent. IV. arme . si HG. prin vârsta si conditia sa. primind felicitãrile prietenilor si ascultând invectivele multimii împotriva lui lustinian. rupse unitatea de comandã a lui Belisarie si. . t. Oxford. 467 din el un primejdios rival pentru imperiu. 84 E. când situatia din Italia a ajuns criticã. Narses se strecoarã în stradã cu un sãculet în mânã. si cã era necesar sã-1 observe de aproape. în amintirea Italiei bizantine. care dovedise însusiri militare.] 83 Garda de corp imperialã compusã din eunuci. stând în acelasi rând cu magistri militum si.Hilderic. în zilele teribile ale revoltei Nika. Ea nu are însã culoarea sentimentalã pe care o are la acesta. Narses. v. într-o misiune atât de rãzboinicã. El a fost destul de abil spre a cere si a obtine toate mijloacele pe care nu le obtinuse Belisarie. luat din tezaurul imperial. Beck. Geschichte der byzanti-nischen Volksliteratur. asupra originii si difuzãrii sale. Dar marile sale calitãti ale mintii erau întunecate de sufletul sãu dur si de aviditatea sa de bani. . având acces continuu si confidential la suveran. adevãrat inventar al ecourilor pe care 1-a avut legenda lui Belisarie în literatura si arta universalã. ca si în jurul lui Belisarie. Domnia lui. eunucul sambelan fãcuse un nepretuit serviciu stãpânului sãu.

Flota debarcã undeva în Sicilia.000 de „aliati" (heruli si bulgari). Vând. împreunã cu Oamer. 5. Prokopios a fost îndatã trimis la . cum fusese în Asia. Dar lustinian nu tinu seamã de aceste pãreri. de care nu se simtea strãin prin originea sa pe jumãtate romanã90. numãra. din familia regalã. cerând lui Ge-limer sã trimitã la Constantinopol pe Hilderic. si nici generalii lor. Belisarie a fost însãcinat sã conducã expeditia. în plus. I. 470 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN care îl vom întâlni de acum adesea. probabil. unde bizantinii îsi reînnoirã proviziile si-si cumpãrarã cai. El încheie în curând pacea zisã „eternã" cu dusmanul asiatic (532) si tinu un consiliu pentru rãzboiul cu vandalii92. Cinci sute de corãbii.. Gelimer. au fost întrebuintate la transportul acestor trupe. Dezastrul marii expeditii a lui Leon I nu se stersese din amintirea lor. vãrul lui Hilderic. lustinian 1-a învestit cu puteri nelimitate. 9. a avut curajul sã expunã împãratului. prefectul pretoriului. lângã Aethna. lustinian interveni. E interesant sã constatãm cã împãratul nu a aflat la consilierii si ministrii sãi nici o încurajare pentru aceastã actiune. pe 92 Ibidem. 9. l. Convins de justetea cauzei.000 cavalerie excelentã si. 89 Eig TOV .000. la care avea drept dupã legea lui Genseric privitoare la succesiune. 10. 18. escortate de 92 de vase de rãzboi. sub pretext cã vor sã fugã la Bizant. 91 îbidem. condusi de Oamer. sentiment întãrit si mai mult de visul povestit de un episcop sosit tocmai atunci din Orient. 10-15. iar este pentru învãtatul englez echivalentul termenului de imperator. 93 Ibidem. ca generalissim al fortelor trimise în Africa. riscurile mari ale întreprinderii. zice Prokopios (îbidem).000 de oameni (nu 16. vreo mie cinci sute sau douã mii95. în încheiere. loan din Cappadocia. dupã mãrturisirea lui Prokopios. istoricul primind a-1 servi si acum ca asesor civil. rezervat mult timp numai împãratilor94. Dar ambasada bizantinã se întoarse fãrã nici un rezultat. pe Oa-mer cel orbit si pe fratele sãu si arãtând. 90 «PiAog L5 ra fiâhiaTa lovcmviavâ rai |evo$ eyevero.roAe/iov /mAtfaxrdg re Aîav (Bell. 9. amenintând Byzacena. ceea ce a trezit nemultumiri. cum se spune de regulã) si anume: 10. o revoltã internã. 88 Aceasta era fiica Eudoxiei lui VaJentinian al III-lea. si Antalas. el avea sentimentul unei datorii religioase fatã de supusii africani drept-creclinciosi. cã nu va tolera un refuz. 8-18. Vandalii au suferit o mare înfrângere.000 pedestrime. l. Dar Gelimer rãspunde insolent si împãratul se gândi atunci sã punã capãt cât mai repede rãzboiului cu persii. 1. împreunã cu Belisarie s-au îmbarcat si Antonina si Prokopios. Regele. pentru a porni expeditia în Africa. era la rãzboi prea molatic89 si maurii ajunseserã stãpâni pe mai toatã Mauritania si pe sudul Nu-midiei. în mai 530 el a fost rãsturnat si aruncat la închisoare. îmbarcatã cãtre jumãtatea lui iunie 533 în portul din Constantinopol. Hilderic era învinuit pe deasupra de prietenia cu lustinian. 10.prin urmare nepot al lui Genseric. în acest consiliu. provocã. titlul nou de arpa^r/tog avTOKpãicop. O luptã avusese loc în aceastã provincie între vandali. înregistrate de Prokopios93. exploatate de un rival ambitios. iar cei rãspunzãtori de finantele Statului se speriau de cheltuiala enormã a întreprinderii. dupã Stein. pe care îl vom mai întâlni adesea. Trupele abia întoarse clin Orient nu se entuziasmau nici ele. cum crede Bury. prin slãbiciunea ei. în schimb. 9. un frate al acestuia si mai multi notabili romani. 5). 469 NICOLAE BANESCU lustinian expedie o nouã ambasadã. I. iar Gelimer a fost ridicat pe tron91. Gelimer îl orbi pe Oamer si înãspri închisoarea pentru ceilalti. Amalasuntha având fatã de ei o atitudine amicalã. Armata. seful unui trib. de perspectiva noilor primejdii ce le asteptau. cerând uzurpatorului sã-1 punã în libertate pe Hilderic si sã-i redea demnitatea regalã. 24 si urm. El a primit. garda personalã a lui Belisarie. 1.

10. Gelimer dãdu ordin fratelui sãu Ammatas. Detasamentele înaintate ale lui Belisarie au fost apoi surprinse de Gelimer si ele fugirã în dezordine cãtre Belisarie. v. dacã nu cumva vandalii întinseserã vreo cursã si pentru a afla unde s-ar putea debarca mai sigur. Dar prietenii gãseau cã omul e plin de spirit. pe care începe 97 Ibidem. la 31 august. Surprinsi în dezordine. 127.. . l. urmãriti energic de bizantini pânã noaptea. s-a ciocnit cu mica avangardã bizantinã. 4. 11.Syracuza pentru a culege stiri96. Pãtrunde apoi în Numidia si in-I trã în Hippo Regius (Hippona). întâlnirea era hotãrâtã de vandali în ziua de 13 septembrie la Decimum. în vestul Numidiei.000 de soldati si 120 de vase. în care Tzazon a cãzut100. cu maurii. cerând în acest scop ajutorul lui lustinian97. V. 3. încât unii dintre cei de fatã credeau cã. Acesta restabili repede ordinea si se aruncã în goanã asupra vandalilor. [Despre Amalasuntha. care observã cã Prokopios spune clar {Bell. împotriva gotului Godas. în Byzacena. Gelimer s-a refugiat la Bulla Regia. apoi redus la fugã si la multã teamã si îndurând suferinta din Pappua. Wolfram. de Carthagina. op. Grosul " ei îl formarã cei 5. 2. aflat la Carthagina. o nouã luptã.] 471 tele sãu Tzazon. si N. la Tricamarum. La 15 septembrie. I. spre a-i ataca din front. 71 si urm. Munchen. Gelimer descoperise cadavrul lui Ammatas si se oprise pentru a-1 plânge si înmormânta. Belisarie intrã în Carthagina98. cu 5.. 25 si urm. 1. dupã ce Belisarie îi promisese cu jurãmânt un tratament onorabil. p. sã-1 asasineze pe Hilderic si pe sotii sãi de captivitate si sã iasã înaintea bizantinilor. cit. 25 si urm. Gelimer însusi iesise din Carthagina si se gãsea la patru zile de coastã în Byzacena. Ammatas a executat ordinul si. Adus înaintea lui Belisarie. intra nici herulii si hunii. fãrã sã bãnuiascã nimic. vasal imperiului. Londra. a fost silit sã se predea cãtre sfârsitul lui martie 534. cãci fiind din familie regeascã si înãltat la domnie si din copilãrie pânã la bãtrânete înconjurat de putere solidã si de mari bogãtii. 14. Gelimer a început deodatã sã râdã. prin urmare. în99 Ibidem. Astfel îsi pierdu vremea pânã când se pomeni cu Belisarie pe coastele Africii. pentru a-si face un regat personal. lipsit de provizii. vandalii o rupserã la fugã spre Numidia. I.. 472 r ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN imediat sã o fortifice. 387 si urm. Regele îsi cãutã scãparea la maurii din muntii inaccesibili Pappua. iar acum ajungând prizonier. 41. unde îsi pregãti o nouã armatã. care se întorsese în grabã. în timp ce el îi va lovi din spate. 409 si urm. Gesch. unde pune mâna pe tezaurul regal". H. Trupele debarcarã la Caput-Vada.000 de soldati alesi ai lui Tzazon. n. unde îl suprimase pe Godas. Flota bizantinã trecu din Sicilia în Africa fãrã a întâmpina cea mai micã rezistentã. Belisarie a dat. aproape toatã flota sa. 1985. îndreptându-se spre Carthagina. sosind câteva ore mai devreme. îsi pierduse mintile. cãtre jumãtatea lui decembrie 533. La stirea invaziei. Prokopios se opreste asupra unei scene impresionante provocate de regele vandal. 96 Prokopios. Obisnuit sã reflecteze întotdeauna la marile întâmplãri omenesti. 21.000 de cãlãreti erau atpaii&iai (poiSepâmi (4 vexillationes si 9 regimente de federati). * Ibidem. vreo 15 km de Carthagina. Baynes în „English Historical Review" (= EHR). Gelimer pierdu si aceastã luptã. 1925. der Goten. 20. p. Gelimer. nici buccel-larii lui Belisarie.. 2) cã cei 5. 40. din Sardinia. Blocat acolo toatã iarna de o trupã condusã de herulul Pharas. 313. nemaiputân-du-se stãpâni. Vând. din prea mare durere. 95 Asa socoteste Stein. în aceastã cifrã nu pot. 30 km. în Proconsularis. n. luptân-du-se. Histoire du BasEmpire II. care se revoltase. El îl expediase pe fra94 HistoryU. în Sardinia. Istoricul aflã la Syracuza cã Gelimer nu se astepta sã fie atacat în curând în Africa. El pieri în luptã si trupele sale furã urmãrite pânã sub zidurile Carthaginei. II. l. aflat într-o suburbie a Carthagi-nei.

9. a socotit cã lucrurile omenesti de nimic alta nu sunt vrednice decât de mult râs101. Belisarie se îmbarcã vara. berberii nãvãlirã în teritoriile . insulele Baleare si Pityuse. La plecarea lui Belisarie.regele nu înceta sã rosteascã cuvintele Scripturii: „Desertãciunea desertãciunilor. 7. 102 Ibidem. vesmintele si trãsurile somptuoase. el a promulgat douã constitutii.relateazã Prokopios . II. o multime de pri-> 101 Prokopios. op. cale de 30 zile de Carthagina. numerosi soldati.. lustinian a acordat generalului sãu credincios si biruitor rãsplata extraordinarã a triumfului. întelegând cã din toate pãrtile multimea privea la nenorocirea lui . 13. în cursul iernii. armean de origine.. Balearelor si fortãretei Septem. ducând cu el o pradã enormã. Gelimer se deosebea între acestia prin mantaua lui de purpurã. pp. se crea si un magisterium militum Afri-cae. Triburile berbere formau 105 Prokopios. apoi Gadeira (Cadix). nimeni n-o mai primise în imperiu de aproape 600 de ani105. dintre care unii intraserã în rândurile buccellarilor învingãtorului. II. printre care si Gelimer cu elita sefilor armatei. I. vasele de acelasi metal pretios. 1M Ibidem. cu sediul la Carthagina. cit. ofiter distins. detasamente ale armatei bizantine ocuparã Sardinia si Corsica. a fost lãsat în fruntea Africii ca magis-ter militum. dupã afirmatia lui Prokopios. si fortãreata Septem (Ceuta). cit. dupã vechiul obicei. Africa pãrea cuceritã. Vandali lustiniani. Ore întregi au defilat dinaintea poporului adunat pe treptele Hippo-dromului spoliile Africii cucerite: tronurile de aur. p.toate comorile pe care o sutã de ani ele pradã le grãmãdise în tezaurul vandalilor. care se întindea si asupra Sardiniei. gata sã prade tinuturile bizantine. Corsicii. cit. iar altii constituiserã cinci regimente de cavalerie. Solemnitatea s-a desfãsurat cu multã strãlucire. schitând cadrele administratiei civile si militare a provinciilor cucerite. de cealaltã parte a Columnelor lui Hercule103. zdrobindu-i108. putin numeroase107. unde si-a petrecut restul zilelor ca mare proprietar funciar102. op. II. în spatele lor se aflau triburile nomade. ca si prefectura. Solomon. (Detalii asupra acestor lupte la Stein. II. Capitularea lui Gelimer însemna. 106 Aceste sacre relicve au fost trimise de lustinian înapoi la Ierusalim. Dupã distrugerea Statului vandal. de fapt. Intre ele se aflau insigniile imperiului si vasele sacre ale Templului din Ierusalim. ele au început sã se miste împotriva autoritãtii imperiale care se instala. 14-16. Veneau în urmã captivii. mormane de monede de argint . Dar la începutul anului 535 nãvãlesc iarãsi. O 101 Stein. dincolo de Columnele lui Hercule. care i-a dãruit un întins domeniu în Galatia. 474 zonieri. 2. Africanus.. cit. op. trimisi sa cantoneze la frontiera Persiei. smulse de Genseric la jefuirea Romei106.>$ iii?. 9. Solomon îi urmãreste si în muntele Burgaon obtine o mare victorie . Dupã câteva luni. în aprilie 534. sfârsitul rãzboiului vandal. El a trebuit de la început sã înfrunte revolta populatiei indigene (534). Caesarea Mauritaniei. Rechemat la Constantinopol. Archelaus e numit prefect al pretoriului Africii. nimicind trupele i imperiale. lustinian anuntã aceasta în mod solemn si îsi ia în titulaturã. 5.100 Ibidem. cucerite din Byzacena si Numidia. Dus la Constantinopol. pietrele scumpe. supranumele de Vandalicus. Gelimer a fost bine tratat de lustinian. op. . având comanda tuturor trupelor circumscriptiei prefectorale104. îmbarcãrii lui Belisarie. o onoare pe care. 315-317). 475 NICOLAE BANESCU populatia de bazã. în momentul . 473 NICOLAE UÃNESCU cercând astfel toate bunurile si nimicniciile soartei. 1-8. 319.. Solomon a iesit cu armata împotriva lor si a dat lupta în câmpia de la Mam-ma. 5 si urm. toate sunt desertãciune".?*. care uimeau prin talia lor uriasã.

12. trebuind sã organizeze fortele imperiale. Conspiratorii nu au avut însã curajul sã dea lovitura si trupele compromise iesirã din Carthagina. printr-o cuvântare îndrãzneatã. pentru apãrarea tinutului de dincoace de Aures110. nu tolera cultele neortodoxe. de acest fapt profitã Theodor din Cappadocia pentru a ocupa Carthagina.asupra lor. 110 Ibidem.. convins de aportul divin la recuperarea Africii. Diehl. dar nu a putut intra imediat în campanie. întârzierea plãtii soldelor trezea proteste. 112 Ibidem. II. op. fost bucellar al generalului Martin114. lãsând provizoriu comanda lui Theo-dor din Cappadocia si lui Ildiger. comandantul însã 107 Ch. 11. ajuns în Lesbos. Solomon. dar nu izbuti a-1 învinge. care a trecut îndatã cu o mânã de bucellari în Africa. dar rebelii nu îndrãznirã sã atace si se retraserã în Numidia. a soldatilor. 14. op. cãsãtoriti cu captive vandale. optând pentru o atitudine binevoitoare. II. de unde a pornit în Africa. o parte dintre rebeli. op. II. II. s-a revoltat.. 14. pe Germanos. Diehl. lavdas. erau instigati de acestea sã prindã partea lor din pãmântul fostilor soti. Prokopios. ca si împãrtirea inegalã a prãzii din campania anului 535. 109 Ibidem. care începuse rãzboiul pentru Italia. 9-10. op. p. Cu un tact deosebit. împotriva altui sef berber. cit.. 22-42. Dupã plecarea lui Belisarie. Stotzas atrase la el. 477 Ajuns în Sicilia. 71-74. In primãvara anului 537. lustinian. II. 14. II. 22 si urm. Germanos . Stotzas a venit cu armata sa asupra Carthaginei. 111 Prokopios. cit. Dupã prãdarea Carthaginei. atrase. pentru a pacifica provincia115. putin câte putin. " fl 476 întelegea sã-1 pãstreze pe seama Statului si a împãratului111. 6 si urm. 108 Prokopios. ajungând la timp spre a scãpa Carthagina asediatã de Stotzas. Solomon ceru ajutorul lui Belisarie. 65 si urm. Trecu apoi în Numidia. urmând sã se întruneascã toti la Bulla Regia. 15 si urm. debarcând într-un loc pustiu si. cu mult mai gravã. rebelii pãrãsirã orasul. 18-40. 18-19114 Ibidem. 5 si urm. 113 Ibidem. le-a încurajat în atitudinea lor113.. Cauzele nemultumirii erau numeroase. Urmãrit de Belisariu. curãtind Byzacena de dusmani si lãsând numai pe berberii aliati condusi de Antalas109. învestit cu cea mai înaltã functie pe care o putea avea un general. în ziua de Pasti 536. L'Afrique byzcmtine. cerând prea mult de la soldati. Celelalte. stãpân în Aures. II. Fu hotãrâtã asasinarea lui Solomon în catedrala din Carthagina. împreunã cu Prokopios si câteva persoane din suitã. Stotzas si rebelii sãi furã învinsi la Membressa si fug în Numidia. urcarã pe furis într-o corabie si trece în Sicilia. general despre care am amintit. iar soldatii arieni erau persecutati din cauza religiei lor. trupele imperiale din Numidia si-i asasinã pe generali (vara anului 536)116. dupã câteva zile de nehotãrâre. Unul dintre regimentele de Vandali lustiniani trimise în Orient. 14. unde se afla Belisarie.. 13. cit. 10. aceea de prim magister militum inpraesenti. multumindu-se a ridica în cursul iernii 535-536 o serie de fortãrete. Un incident neprevãzut a contribuit la sporirea confuziei. lustinian a trimis în Africa. cit. Informat de cele întâmplate. El îsi câstigase un bun nume în luptele cu slavii la Dunãre. Solomon confiscase apoi în bloc pãmânturile posedate de vandali si multi soldati. cu puteri extraordinare. intrând în relatii cu trupele revoltate. luarã cu asalt palatul si Solomon scãpã de la moarte ascunzându-se în capela palatului. ceea ce a fost iarãsi un motiv de revoltã112. silindu-i pe mateloti sã-1 ducã în Peloponnez. Belisarie s-a întors în Sicilia. Rãzvrãtitii pun în fruntea lor pe Stotzas. se revoltarã si ele si începurã sã-i ucidã pe cei favorabili guvernului. Germanos a debarcat la Carthagina cu o micã suitã. Dar în curând situatia deveni criticã prin revolta. de unde a iesit noaptea. nu era popular. II. Amnistia acordatã rãsculatilor care se întorceau la datoria lor îi aduse pe multi înapoi.

Dupã aceste mari rezultate. 324. scrise lui lustinian. 21. Germanos se întoarce (539) la Constantinopol si Solomon îsi reia comanda în Africa. ceea ce nu ne surprinde. :. în sfârsit. Sergios s-a arãtat incapabil sã domine situatia. Tezaurul sãu a cãzut în mâinile lui Solomon. cit. omorând 80 dintre oamenii sãi...: ^\. a recunoscut stãpânirea lui lustinian. Antalas.2. L'Afrique byzantine. cea mai mare parte a triburilor berbere fiind alãturi de Antalas. trimisi cu daruri pentru a întãri pacea. tot platoul înalt al Numidiei a fost ocupat. 3. II. în 538.. >. pentru a-i tine în respect pe indigeni. El a curãtat armata de elemente rebele.. Astfel. dar.< • : 479 la mare pânã la masivul Aure si la stepele din Hodna. ca prefect al pretoriului. 19 si 20. op. jaful si incendiul. Data de 544 e stabilitã de Stein. Diehl. indisciplina trupelor îl fãcu sã piardã bãtãlia de la Cillium (mai-iunie 544). De astã datã Solomon si-a dat toatã mãsura capacitãtii sale militare. tri-mitându-le la Bizant si în Italia. el stârneste revolta tribului numit Levathai. în cele din urmã. cit. O victorie obtinutã la picioarele acestui masiv va sili pe mauri sã se retragã în Mauritania.. La Prokopios. II. de Athanasios. a fost repede înãbusitã. si-a recrutat elemente noi.:=. Datoritã energiei lui Solomon. spre a cere unchiului sãu ajutor. om nobil. II. 116 Data e stabilitã de Stein.. cumulând din nou functiunile de prefect al pretoriului si de magister militum. Vând. 87-91. Altã rebeliune. veni la Carthagina. cit. •. Stotzas scãpã fugind în Mauritania. Luându-si resedinta în Leptis Magna. Cu aceasta. provocatã de insolenta si incapacitatea lui Sergi-os.. în persoana lui Areobindos... în 540. rãspândirã peste tot mizeria. declarându-i cã maurii sunt gata sã se supunã dacã îl revocã pe Sergios. 119 Prokopios. antica provincie romanã a Africii. i-a expulzat pe vandalii care dãduserã arme rebelilor lui Stotzas si a reînceput rãzboiul cu berberii printr-o expeditie în Aures. Cei care au scãpat din luptã si-au declarat supunerea.. acesta fiind logodit cu o nepoatã a Antoninei. lavdas a rezistat un timp întro citadelã. cit. multe fortãrete mari si mici118. Situatia fiind pentru el gravã.. 17. . cit. pe vârfurile prãpãstioase ale muntelui. . dar împãratul nu a dat urmare scrisorii.. îl bãtu 115 Ibidem. 15.l.1 w ' ^ 478 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN zdrobitor. Bell. Solomon construi acolo o multime de fortãrete. cum îl caracterizeazã Proko-pios120. în care el însusi pieri119.. a fost alungat si a fugit. Solomon îl învinse pe Antalas aproape de Theveste. numele este Zralag Berepeg. insurectia condusã de el a luat sfârsit. îndreptãtind încrederea ce i-o arãta împãratul. Stein. trimis ca duce în Tripolitania.. op. câteva zile mai târziu.. . cit. II. un coleg lui Sergios (545). de 118 Prokopios. instigatã de un buccellar numit Maximin. 327. de la Tri-politania pânã la hotarele Mauritaniei caesariene. nevoind sã rupã cu imperiul. . revolta triburilor berbere s-a dezlãntuit din nou.porneste asupra lui în Numidia si. 117 Stein. op. Stotzas apãru si el cu vandalii credinciosi. lustinian a fãcut o gresealã când i-a hotãrât ca urmas în Africa pe Sergios.•t* 480 sotul Prejectei. rãnit. Antalas din Byzacena se revoltase si el. dar. Maurii. op. op. n. la locul numit (Ad) Cellas veteres™. tinutul a avut o perioadã de liniste. vechea Mauritanie sitifianã. intacte si unite. n. de asemenea. op. în 543. din ce în ce mai numerosi. dar fãrã nici o experientã a rãzboiului... 16 si urm. 326. si de Artabane. El soseste însotit de Prejecta. Revolta a luat proportii. Dupã aceea atacã si supuse toatã Mauritania primã. uciderea si fuga locuitorilor. în Mauritania. unde ridicã. > „I. nepotul lui Solomon.. 548. Ajutat de Cutsina al Numidiei. lui Belisarie. fiindcã Solomon îi omorâse un frate. Rãmâneau triburile berbere. lustinian trimise.. în Byzacena.

se uniserã cu cei din Byzacena. în 563. unde mai comandase un regiment de federati sub Belisarie. Când a venit. îl împacã pe Ifisdaias. gândin-du-se sã se cãsãtoreascã cu Prejecta. în rãzboiul cu persii si nu venea întâia oarã în Africa. era asigurat printr-o pensie anualã. Guntarich. si Bell Gotb. 24. Troglitâ repurta o victorie desãvârsitã asupra triburilor coalizate. în primãvara anului 548. el a cãzut (în iarna 545-546). Areobindos rãmâne acum sef suprem. la Carthagina.. II. 1-a rechemat la Constantinopol. la rândul ei. lãsat singur fatã de forte mult superioare. care pregãtea o revoltã. în urma atâtor dezastre. fiul lui Sisinniolus. sef berber important din Numidia. 24.. O luptã a avut loc în Proconsularis. aflatã la originea actualului Gunter. n. Troglitâ a sosit pe mare la Car-thagina. 3 sau III. Reorganizarea Africii bizantine. cu aliatul imperial Cutsina si. 122 Ibidem. Rogathinus 1-a suprimat. dar Antalas continua sã prade tara. strãpuns la un banchet de sabia lui Artabane. dar Ierna si mii de alti berberi au fost ucisi si steagurile lui Solomon. condusi de seful le-vath Ierna. loan Troglita a fost învestit cu demnitatea de patriciu si a rãmas comandant în Africa pânã în 553Faptele lui glorioase au fost citate de poetul Fi.2). 9-14. împãratul 1-a rãsplãtit nu-mindu-1 magister militum. 29 si urm. Fiii sãi s-au ridicat atunci în Numidia si revolta a fost destul de serioasã pentru ca lustinian sã trimitã în Africa pe Marcian. dupã ce 1-a rãnit mortal pe Stotzas121. II. III. porneste în campanie împotriva lui Antalas si Carcasan. care se întâlneste numai la Jordanes. 26. supranumele de Troglitâ. lustinian 1-a rechemat pe Sergios. dar. 554. pe care îl trimise în Italia. Stein. '•"•"^'482 catã de Troglita asupra lui Carcasan 1-a lovit mortal si biruinta a rãmas imperialilor. Cresconius Corippus într-o epopee. pentru multi ani în Africa bizantinã.cu putine trupe armene. care-i suprimã si pe principalii lui complici. însã. Troglitâ a pierdut bãtãlia de lângã Marta (azi Mãret). în vreme ce maurii din Tripolitana. pecetluitã. unul dintre cei mai buni conducãtori ai lui lustini-an123. când se credea cã totul s-a sfârsit odatã cu . 121 Ibidem. cit. Solomon si Germanos.. sub un sef cu numele Carcasan. Sergios trebuia sã lupte în Numidia. îl asasinã pe Areobindos (sfârsitul anului 545). care a pus capãt tulburãrilor124. Antalas a reusit sã scape. Dar în curând ducele Numidiei. astfel. O sulitã arun123 Dupã Stein. încheind un fcedus cu lavdas. 1-2. la cererea sa. încã din aprilie 534. 120 Ibidem. El se distinsese ca duce de Mesopotamia. 551-552. El si-a reorganizat armata. sã-si primeascã banii. 32. prin ineptia guvernatorului militar Rogathinus. care suferise teribil în aceste îndelungate rãzboaie. reluarã ostilitãtile. într-o câmpie din aceastã provincie. în iarna 546-547. unde va ajunge la mari demnitãti. în care loan. II. printre care mai multi vandali. a cãrei înrudire cu împãratul i-ar fi legitimat stãpânirea. în regiunea Syrtei Mici. pentru a se declara rege. pierdute în lupta de la Cillium. Cf. în timp ce pe altii i-a trimia la Constantinopol122. op. pe la mijlocul anului 547. 28.] 481 NICOLAE BANESCU Succesorul lui Artabane în Africa a fost loan Trogli-ta. lohannis (loaniada). în toamna anului 546. intitulatã dupã numele sãu.. O luptã sângeroasã a avut loc în Byzacena meridionalã. 6). Dupã ordinul împãratului. Cutsina trecuse de partea imperialilor. ofiter brav. care a decis soarta rãzboiului. unul dintre nepotii sãi. iar Areobindos în Byzacena. îndreptându-se cãtre Byzacena. a câstigat un ajutor însemnat de la maurii din Numidia. au fost gãsite de bizantini în tabãra dusmanã. Soarta lui Gun-tarith era însã. Ordinea pãrea a fi aproape restabilitã. Pacea a fost. când maurii din Tripolitana. [Numele Guntarith este redat de Prokopios sub forma Gontharis (v. Antalas a trebuit sã se supunã si el. Linistea s-a restaurat. a cãzut. nu se stie de ce. b. dupã câteva luni. 31. Bãtrânul sef Cutsina. încã o datã tulburatã în 563. aratã cã el era probabil originar din regiunea numitã Tpâyihoq situatã în Macedonia (op. cit. 30-33. care adusese atâtea servicii imperiului. unde Cutsina luase si el armele contra imperiului.

Atributiile sale se întindeau asupra întregii administratii civile.capitularea lui Gelimer. civile. îl ajutau în aceeasi materie.L'Afrique byzantine. II) expune principiile sistemului defensiv al Africii bizantine. Prefectul pretoriului era mare dregãtor al imperiului. singularii. Rescriptul imperial din aprilie 534 punea în fruntea administratiei cu acest titlu pe Archelaus. curieri pentru serviciul corespondentei. cur-sores. Rescriptul din 534 enumera diferitele categorii de persoane pentru fiecare serviciu. scri-nium operum. Livre II. având administratia caselor prefecturii si ordonantarea cheltuielilor provinciei etc. care vin imediat dupã consilieri. însãrcinati cu socotelile. distingând între elementele acestui sistem: orase fortificate (civitates). l'administr. redute mai putin importante (burgi) si ziduri de baraj (clisurae). în care autoritatea prefectului era foarte întinsã. si auxiliari grupati în corporatii sau scholae (exceptores. Historyll. draconarii. trebuiau sã fie în stare. justitia (prefectul având o competentã considerabilã si pronuntând sentintele fãrã apel). mittendarii. sub comanda ducilor. Mauritania II (caesariana. tingitanã) si Sardinia. cu titlul de consulares sau praesides. scrinium arcae. lustinian a emis cele douã constitutii privitoare la reorganizarea Africii recuperate. în calitate de casier general al corpului de expeditie. Mauritania I (sitifianã). finantele. birouri L'Afriqne. împãrtit în douã categorii: angajatii distribuiti într-un numãr de birouri. comandate de praesides. chartularii. Numidia. cu resedinta la Carthagina125. pentru perceperea impozitelor. ca Oriens si Illyricum. modul în care întelegea sã se înfãptuiascã ocupatia militarã. bine plãtiti. 485 NICOLAE BANESCU . Sub autoritatea prefectului erau sapte guvernatori. aflându-se acum în Africa. schitând noua orânduire întocmitã de împãrat. în sfârsit. chap. îl ajutau pe prefect în administrarea justitiei. cu un personal foarte numeros. lustinian pre-scria. ele priveau deci legislatia (prefectul asigura promulgarera tuturor legilor si deciziilor imperiale). un fel de gardã personalã. care consistau în cea mai mare parte din limitanei. 484 l C ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN însãrcinate cu redactarea actelor si pãstrarea arhivelor. Alãturi de acestia era officium pro-priu-zis. Trupele de frontierã. Una privea administratia civilã. administratia (propunând suveranului pe guvernatorii diferitelor provincii si numind direct anumiti functionari). op. fortãrete mari (castella).)126. care exercitase mai înainte functia la Bizant si în Illyricum. însãrcinati cu administratia civilã a provinciilor. Importanta pe care o atribuia eliberãrii lor se arãta. purtãtorii drapelului etc. 147-148. care primeau cererile adresate prefectului. I-ere pârtie. pp. Cancellarii. Acesta tinea sã restabileascã în Africa administratia pe care o cunoscuserã supusii sãi. întrebuintati în misiuni de încredere. cu apunta-mentele lor: consiliatii. nu de un proconsul. Bury. Byzacium si Tripoli-tania. grefieri administrativi. 483 NICOLAE BANESCU ci de un praefectus praetorio si sã formeze o diecezã specialã. Prefectul pretoriului era înconjurat de un numeros personal. Stein. Chestiunile religioase nu-i erau nici ele strãine: avea politia cultelor si protectia Bisericii ortodoxe. 559. lagãre întãrite (castra). scrinia (commentariensis si ab actis). 127 Charles Diehl (. libelli. în hotãrârea ca Africa sã fie administratã. lustinian restabili aceastã magistraturã în toatã autoritatea sa. Livre II. de asemenea. Provinciile Africii bizantine erau acum: Proconsularis. 98-106. comandate de consulares. cit. în ce priveste reorganizarea militarã. cum observã Diehl. a ajuta ti126 Ibidem. asezate în lagãrele întãrite (castra)127 ale frontierei. în caz de agresiune.. I-ere pârtie. prin cealaltã constitutie pentru Africa. functionari de rang înalt. însãrcinat cu lucrãrile publice si constructiile.

îl avea din cãsãtoria sa cu vizigotul Eutharic.quia necessarium nobis esse videtur. în orase. nota de la p. 87. ubi dispositi fuerit. nepotul sãu. Hartmann a reprodus (Untersuchungen zur Geschichte aer byzantinischen Verwaltung in Italien. II. protestând împotriva regimului de educatie a regelui. având un ajutor. grija împãratului de a introduce ordinea si a asigura linistea în tara eliberatã. non longe limitem exeuntes nec ipsi limitanei nec duces eorum. Atha-laric a fost scos din pregãtirea . possint ipsi limitanei sine comitatensibus militibus una cum ducibus suis adi-uvare loca. 129 Stein. 486 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN africane. Africa a fost împãrtitã militar în 4 circumscriptii: Tripolitania. qui possit et castra et civitate Hmitis defendere et terras colere. împrejurãrile aveau sã ofere în curând si aici un pretext interventiei Imperiului bizantin. cit. armata mobilã cuprindea si contingente de indigeni (gentiles). nu întelegeau civilizatia italianã si credeau numai în arta rãzboiului. Numidia si Mauritania. domesticus (în textele epocii ulterioare: unoaipa-nyydg). pe care Amalasuntha.nuturile unde erau rânduite fãrã sã astepte întãriri de la armata de expeditie. 1889. fiica marelui re130 V. lucrãrile de utilitate publicã în orase. Amalasuntha a fost nevoitã sã primeascã protestele lor. ca entitãti autonome129. fiscalitatea abuzivã apãsa greu asupra populatiei. Administratia bizantinã instalatã din nou nu a fost dintre cele mai bune. desi nu erau pe placul ei. Un magister militam Africae era comandant tuturor trupelor. sic tamen ut. pp. ut secundum exem-plum. quod nos misimus. Cucerirea Italiei. era compusã din milites comitatenses. si forsitan commotio aliqua fuerit. îl încredinta deci grijii a trei goti civilizati. 540-750. în genere cãlãri. Comanda peste numeri o aveau tribuni sau comites. Regina primise o educatie romanã la Ravenna.. aut de illis. Câtiva sefi se prezentarã reginei. Pe lângã acestia. Leipzig. quos antea milites habebant. ut aliipro-vinciales videntas eos perpartes ad illa loca se conferanf) exem-plum fecimus unius numeri limitaneorum. era curajoasã si inteligentã131. quae provideret tua magnitudo. limitaneorum constituas numero in uno-quoque limite. apoi din federati (Joederati). cantonatã în interiorul tãrii. Byzacena. organizatia în numeri sau KaTdAoyoi. ca popor. care împãrtãseau vederile sale. 22-24. Nu se poate tãgãdui totusi. Lui Theodoric îi urmase la tron un copil. voi. c. constituind trupe de infanterie si regimente de cavalerie recrutate din populatiile provinciilor. tara a iesit cu totul ruinatã din îndelungatele lupte purtate în toate provinciile ei si Prokopios însirã urmãrile nefericite ale cuceririi. care a avut de suferit si din cauza intolerantei religioase. Dar gotii. mãsurile pentru repopularea regiunilor devastate ne aratã interesul suveranului pentru prosperitatea Africii. menit sã facã din el un efeminat si las132. observatiile savantului francez din Cambridge Medieval History. eos ad similitudinem nostri exempli ordinet. 487 ge. cum aratã Diehl. Africa în mâinile bizantinilor constituia o admirabilã bazã de operatii pentru cucerirea Italiei. si hotãrî sã dea fiului sãu educatia pe care o primise si ea.. per castra et loca. stia bine greceste. recrutati din triburile 128 Ludo M. Ea a luat frânele cârmuirii în timpul minoratului fiului sãu. Rãzboiul cu gotii. ut extra comitatenses milites per castra limitanei constituantur. regimente de mercenari barbari din natiunile vecine. Armata mobilã. si inveneris de provinciis idonea corpora. 52-53) pasajul caracteristic asupra acestor trupe din constitutia din aprilie 534 privitoare la administratia militarã a Africii si adresatã lui Belisarie: „pro limitaneis vero ordinandis (. nu în sensul primitiv al cuvântului. Limitaneii erau soldati coloni. op. care dobândeau terenuri în apropierea frontierei si erau obligati sã le cultive128. Athalaric.". ut. Ruinele fortãretelor bizantine rãspândite peste tot în Africa mãrturisesc activitatea desfãsuratã de lustinian pentru protectia tãrii. cu atâtea jertfe reîncorporatã în imperiu"0..

Dar dupã formalitãtile ipocrite. deoarece situatia ei era mai criticã decât oricând. Viata de plãceri îl ruinase cu totul pe Athalaric. Theodahad nu avea ambitii de mãrire. unde sã poatã poposi în drumul sãu spre Constantinopol. Primind mesajul regentei si pe al lui Theodahad. Furã expediate îndatã scrisori lui lustinian despre noua situatie135. 3-4. Dar aceste acuze urmãreau numai sã-i amãgeascã pe goti. prin încãlcãri asupra vecinilor. Alexandru avea misiunea precisã de a încheia o conventie secretã cu regenta. Doi episcopi din Rãsãrit venirã la Roma. Rãu vãzutã de goti. al rangului de senator si al permisiunii de a trãi la Constantinopol. Amalasuntha a fost apoi silitã de ingrat sã scrie o scrisoare lui lustinian. Idealul sãu era sã-si petreacã viata în plãceri la Constantinopol si a cãutat sã-si realizeze aceastã dorintã îndatã ce s-a ivit prilejul. Avea numeroase proprietãti în Toscana si. în noiembrie 534. Theodahad a scris el însusi în acelasi sens. Bell. Ajuns în portul Aulona. 488 educatie liberalã si se închinase studiului filosofici lui Platon. în caz de nevoie. I. Amalasuntha. Goth. în acest timp. o sorã a lui Theodoric). nu si-ar fi putut pãstra decât cu greu situatia si ea se gândea sã Ibidem. Era însã de o mare cupiditate. amenintatã de un complot. foarte impopularã. 3. 6 si urm. 2. cu prilejul jafului de la Gratiana. pe Petrus. 132 Ibidem. Theo-dahad (Theodad). BÃNESCU depunã puterea în mâinile lui lustinian134. El nu avea nimic din însusirile militare ale rasei sale. întrebând dacã ar fi dispus sã o primeascã. I. îi întâlni pe Liberius si Opilio. Alexandru. în acest timp Athalaric s-a stins din viatã (2 octombrie 534). care nu mai avea mult de trãit. reamintind serviciile aduse împãratului în Sicilia. în care îi propunea acestuia sã-i cedeze bunurile din Toscana în schimbul unei sume de bani. lustinian scrise imediat o scrisoare Amalasunthei. trimitând scrisorile cu doi senatori: Liberius si Opilio136. La moartea lui regenta. trei dintre sefii goti ostili au fost îndepãrtati de la Curte. vãrul ei (fiu al Amalafridei. fiind o naturã slabã. Amalasuntha avea o rudã apropiatã în Italia. Amalasuntha a comis o gresealã fatalã: i-a propus lui Thodahad sã împartã cu ea demnitatea regalã si 1-a proclamat rege. pentru chestiuni de doctrinã teologicã. în realitate. Petru îi întâlni pe gotii care duceau scrisorile ce vesteau moartea lui Athalaric si ridicarea la tron a lui Theodahad. aveau sã fie ucisi. Venind momentul critic. lustinian a trimis un nou agent în Italia. Theodahad aruncã masca.pedagogilor si. luându-i jurãmânt cã-i va lãsa exercitiul guvernãrii. Theodahad le încredinta o scrisoare cãtre lustinian.. trimisi în misiuni militare la frontierã. a fost târât de tinerii asociati acum la educatia sa nationalã în vicii care îi ruinarã repede sãnãtatea. Populatia se plânsese împotriva rapacitãtii sale si Amalasuntha îl silise la restituiri133. când gotii se luptaserã cu gepizii la Sirmium pentru dezertorii bulgarii si pentru afacerea cetãtii Lilybaeum. I. Se bucurase de o 131 Prokopios. Ea îi scrise lui lustinian. 489 NICOLAF. declarând cã totul e bine. El trimise în grabã un mesager la Constantinopol si asteptã ordine noi. 3-4. asigurând- . Odatã cu episcopii venise (în 534) si un agent imperial. cu prilejul campaniei din Africa. unde. Ea comunicã lui Alexandru intentia sa si acesta se întoarse cu episcopii la Constantinopol. regina vandalilor. spre a aduce regentei plângeri cu privire la purtarea ei nemultumitoare. în drumul sãu pe Via Egnatia. care îl informeazã despre arestarea reginei. El a adunat rudele celor trei goti ucisi de reginã. 2. luã mãsuri împotriva conspiratorilor si simti nevoia sã-si pregãteascã retragerea. împãratul a fost bucuros sã o primeascã si i-a pregãtit o casã la Dyrrachion. se fãcuse stãpân pe o mare parte a acestei provincii. mai târziu. i-a suprimat pe notabilii care-i erau credinciosi si pe ea a închis-o într-o insulã a lacului Bolsena. Regenta a replicat acestor acuzatii. un abil diplomat.

EÎ iL KO. 407-1096. îl salutã ca pe un eliberator. Populatia. 2. cu titlul însemnat de avTOKpâTOtp. comandatã de Mundus. Singurã garnizoana din Pa-normon (Palermo) a opus rezistentã. mai mare (avea 7. I. Les ambassades byzantines en Occident. 1-10 (traducerea lui H._ j A\ M 490 tiunii în sensul cã trebuia sã-i punã în vedere lui The-odahad si gotilor cã e pregãtit sã o sprijine pe regentã. Rãzboiul cu gotii. 3-4. ca si Gelimer al vandalilor. O revolutie militarã îl rãstoarnã pe Thoda-had (noiembrie 536)142 si îsi alege un sef în persoana lui Vitiges. cit. 1-4. în acelasi timp.EV KCCI cpvaei ãvavSpot. dar a fost repede învinsã de Belisarie. 142 El a pierit ucis pe drum.q . v. însotit de Prokopios (mai 536).. Succesele acestea rapide au provocat indignarea soldatilor ostrogoti. 141 Ibidem. diplomatia imperialã se silea sã atragã împotriva ostrogotilor o aliantã barbarã si cerea. 31. 46-47)]. [în editia româneascã a lui H. rudele gotilor ucisi convingându-1 pe Theodahad s-o execute în interesul propriei sale sigurante.o de protectia sa si-i dãdu lui Petru instruc134 Prokopios. fiica Amalasunthei. Ea trebuia sã urmeze drumul 137 Bell. History II. textul respectiv se aflã la p. Prin ambasadorul sãu Petru. magister militum per Ittyricum. 5. : -dl . sã ia Salona139. de asemenea. I. n. Belisarie cucerea Neapole. p. sprijinul merovingianului Theodebert.I (rcpicnv 6 na^etiot e'crrai)"-137 Aceasta e tragica istorie a Amalasunthei. 9. 5. de unde împãratul îi dã ordin sã vinã în Italia împotriva gotilor. unde îsi serba nunta cu o principesã din familia lui Theodoric. în numele lui lustinian. p. soldat de origine obscurã. 163-164. [Despre ansamblul acestor evenimente. Acesta a trecut apoi în Africa. 8 si urm.. } • . Petru nu a ezitat sã-i declare. Dar autoritatea împãratului si declaratiile ambasadorului nu O' mai puturã salva pe Amalasuntha: ea a fost ucisã în închisoarea sa (30 aprilie 535). Mundus le-a învins usor si a luat Salona. zice Prokopios. trebuia sã pãtrundã în Dalmatia. va avea rãzboi. Mihãescu (v. Belisarie intrã în Italia pe la Rhegium. Lounghis. cu Ma-tasontha. Campania s-a deschis în 535. I. Supra. Dar în Anekdota™ el o acuzã pe Theodora de aceastã crimã: ea s-ar fi temut de venirea reginei. Gotb. el îi ceru lui Theodahad sã abdice si sã-i lase Italia. 27-28. si i-ar fi cerut lui Petru sã îl îndemne pe Theodahad sã o ucidã. cu bani.CIÃ. afarã de garda personalã a generalului). Ca si regele vandal. el ne înfãtiseazã exemplul tipic a ceea ce fãcuse civilizatia romanã din barbari: nu mai avea nici una din energiile native ale rasei sale . Fortele ostrogote din Dalmatia erau slabe. în acelasi timp. în noiembrie. 60 si urm.(ov JJ. era încredintatã lui Belisarie140. op. 5. în caz contrariu. Sicilia a fost cuceritã.500 de oameni. 1980. Mihãescu. cum ne-o povesteste Prokopios în istoria rãzboaielor. Athena. 4. care îi ura pe os-trogoti. 138 16. ca un casus belii. dupã un scurt asediu.i \ 491 pe mare si sã opereze o deschidere în Sicilia.. l. fãrã greutate. 1-11. lustinian a socotit omorârea reginei. Deoarece a fost o cãsãtorie silitã. I. O misiune cu scrisori si daruri îl invita sã coopereze împotriva arienilor goti141. T. 4. cã aceastã crima înseamnã „rãzboiul neîmpãcat între împãrat si goti (âcrnovSog PO. un om incapabil sã reziste atacului imperial. împãratul a pregãtit expeditia. Goth.. El trimise asupra Italiei douã armate: una. 4. tânãrã încã si frumoasã. cealaltã. Theodahad era.. 7). \ "(0Ibidem. Acesta nu avea însã însusirile unui general. el si-a fãcut din . 135 Ibidem. I. cãreia îi oferise protectia imperiului. când a încercat sã fugã din Roma la Ravenna [Ibidem.] 136 Bury. 492 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN El îsi pierdu vremea retras la Ravenna. 11. dar de o bravurã încercatã. 133J 139 Bell.

Belisarie a respins propunerea.000 de oameni din Orient. 11. Belisarie avea în Roma numai 5. Belisarie le atacã puternic cu toate fortele sale si gotii au avut pierderi considerabile148.^494 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN (martie 538). Avea.. astfel. nici tãierea apeductelor. 145 Stein. acordând numai un armistitiu de trei luni. 147 Ibidem. Armata adusã dinaintea Romei era sporitã cu cea venitã din Proven-ta. în februarie. Unele din aceste întãriri au ajuns la Roma. împãratul a fost impresionat de atâta bravurã si a trimis întãriri în Italia. în cele 69 de lupte dintre asediatori si asediati145.ea o dusmancã implacabilã. sosesc în Italia noi ajutoare. O scrisoare a împãratului cãtre Belisarie spunea categoric cã. bãnuit de întelegere cu dusmanii. care o cedase francilor. si ele au debarcat pe coastele Adriaticii.. sub comanda lui loan. Matasontha îi oferea Ra-venna. e ridicat din Scaun (18 noiembrie 537) si înlocuit cu Vigilius. Fatã de aceastã armatã formidabilã. La stirea cãderii cetãtii Rimini. . Fortele puse sub comanda lui Belisarie erau cu totul mediocre. Pe la mijlocul anului 538. II. Cu atât de putini oameni. care întreprindea actiuni mari cu mijloace putine. fãrã sã întâmpine din partea garnizoanei ostrogote vreo rezistentã. Belisarie s-a silit apoi sã punã Roma în stare de apãrare contra unui eventual asediu si a trimis detasamente ca sã ocupe Narni. 10. Vitiges trece la ofensivã. face aceastã declaratie de credintã si de vitejie: „Eu stiu. Flotele imperiale dãdeau în acest timp lovituri în toate pãrtile. 7. desigur.K . Vitiges a rãmas mai mult de un an (februarie 537 -martie 538) sub zidurile cetãtii. încât nici asalturile furioase ale vrãjmasilor. • . el a fãcut minuni de ingeniozitate strategicã si de curaj personal. loan nãvãlea în Picenum si cucerea Rimini. 17. cã sunt dator Majestãtii Tale cu moartea si de aceea nimeni nu m-ar putea scoate viu de aici"114. fãrã a putea face nimic: toate silintele sale se sfãrâmarã în fata admirabilei Bell.^493 NICOLAE BANESCU energii a lui Belisarie.. 15. Belisarie. I. 24. Dar neîntelegerile dintre cei doi generali au slãbit autoritatea lui Belisarie si au anihilat unitatea de conducere. înconjurat de forte considerabile si. Datius. declarând. cu conditia de a o lua de sotie147. cerând sã i se trimitã întãriri. Papa Silverius. Tot atunci mari cantitãti de grâu se apropiau de Roma. Spoleto si Perusa. armistitiul expirând. si acestea 1-au determinat pe Vitiges sã facã propuneri de pace. nepotul lui Vitalian. Vitiges a ridicat asediul Romei 144 Ibidem. nici bolile si foametea care decimau trupele sale nu au putut sã-i biruie rezistenta. nu întelegea a-1 învesti cu comanda armatei. trimitându-1 pe Narses în Italia. 350. op. Gotb.-•. n. si a gotilor din Samni-um de Sud143. sub comanda lui Narses. s-a îndreptat asupra Romei si. trupe bizantine au intrat cu Mundilas în Liguria si au ocupat (aprilie 538) acest oras. cãci el respectase pactul lui Theodahad.000 de soldati. l. el dorea ca Belisarie sã conducã întreaga armatã cum va crede si se cuvine ca toti sã i se supunã „în interesul Statului . La apelul arhiepiscopului ele Milan. la 9 sau 10 decembrie 536. prin solii trimisi lui Belisarie. cã cedeazã Campania si Sicilia si cã va plãti un tribut anual. Dar îndatã s-a vãzut neajunsul politicii militare a lui lustinian. La sfârsitul anului 536. în Roma. cit. el aratã inferioritatea în care se aflã. II. în decembrie. . 3 si urm. restabilind în ea autoritatea lui lustinian. Când jumãtate din trupele lui au trecut Pons Milvius. la asediul Romei câteva zeci de mii de soldati. chemat de populatia romanã. în februarie 538. a intrat. într-o scrisoare adresatã împãratului. El a trebuit sã ia mãsuri energice contra unor senatori favorabili gotilor. alte trupe au fost trimise. 6. pentru ca ambasadorii sã poatã trata cu împãratul146. în care nu erau goti. Biruitorul a primit în curând supunerea Apuliei si Calabriei. 1-4. 146 Prokopios.

p. Lucrurile s-au 149 Ibidem. Bury. si le imputau lasitatea151.. el se preface cã primeste propunerile si promite emisarilor goti. le-au acceptat fãrã sovãialã. [= Rãzboiul cu gotii. Portile Ravennei se vor deschide astfel si Belisarie îsi face intrarea în oras în fruntea gãrzilor sale. 497 . 199-200. cele de la Sud vor fi ale împãratului. II. Belisarie întelege sã rãmânã credincios suveranului sãu. Luându-si precautiile necesare pentru înlãturarea oricãrei suspiciuni. luarã o hotãrâre ex1 Prokopios. dar cu multã cinste. spre a-1 încredinta de supunerea lor. Ravenna e blocatã pe uscat si pe mare. Belisarie refuzã. Singure femeile barbare. încât bizantinii se simt mai în sigurantã în Ravenna. fiind aproape egali la numãr cu gotii. lustinian s-a vãzut nevoit sã-1 recheme pe Narses la începutul anului 539. Francii lui Theodebert au profitat de aceste lupte dintre goti si bizantini pentru a trece Alpii în Italia. nevrând sã renunte la o biruintã totalã pe care o stia atât de apropiatã. între care si Milan. amânândusi numai depunerea jurãmântului pe care trebuia sã-1 facã în calitate de suveran al italienilor si gotilor. Când ambasadorii se întoarserã în lagãrul sãu.nostru". în mai 540. comandanti din multe cetãti trimit la Belisariu. arãtând cu mâna pe învingãtori. pp. II. 131. Italia centralã este curãtitã de dusmani si Vitiges se închide în Ravenna. îsi insultau acum sotii. aducând instructiunile lui lustinian pentru pace. pentru alimentarea orasului. Bury. 10. dupã cea a Africii. Belisarie îl pune pe Vitiges sub pazã. încãrcatã de provizii. Belisarie cuceri totusi câteva orase. cã planul acestuia nu e interesul Statului149. Gotii. surprinsi de aceste propuneri. II. 495 NICOLAE BANESCU îndreptat repede: una câte una cetãtile cad în mâna lui Belisarie. care a fost apoi recucerit de goti. cu toate protestele tuturor generalilor. spre a-1 convinge de primejdia pe care o prezintã pentru el cãderea Italiei. si a-1 decide sã facã rãzboi imperiului150.l traducerea lui H. Vitiges a fost constrâns sã-si dea consimtãmântul. op. Atunci s-a întâmplat un fapt care aruncã o curioasã luminã asupra moravurilor bizantine ale veacului al Vl-lea. 194. cã va îndeplini promisiunile pe care i le ceruserã (de a respecta viata si proprietãtile gotilor). 12 si urm. care auziserã de la sotii lor cã dusmanii sunt mari la trup si mult mai numerosi. Atunci gotii. în mâinile lui lustinian. în disperare. Cãtre sfârsitul anului 539. Belisarie îl atacã în acest ultin al sãu refugiu. Belisarie se opune instructiunilor primite. când trebuia sã colaboreze la actiunea lui Belisarie. în acelasi timp. dar se grãbeste sã profite de acest neasteptat prilej. Ei trimiserã la el în secret emisari. lãsând lui Belisarie singur conducerea operatiilor. Tezaurul regal din Ravenna va fi împãrtit egal între pãrtile contractante. care veniserã la el în secret. Narses însã socotea cã este sub demnitatea functiei sale sã lucreze ca subordonat al unui general si pretexta. din ordinul sãu. 22 si urm. cerându-i sã-si punã semnãtura pe tratatul de pace pe care gotii o socoteau indispensabilã pentru validitatea lui. 151 Prokopios. Doi ambasadori sosesc din Constantinopol. 29. II. Regele cãuta sã provoace dificultãti din afarã imperiului si a izbutit sã trimitã o solie la Chosroes al persilor. II.. în aceastã situatie trupele s-au risipit în diferite directii. cit. Mihãescu. 496 traordinarã: proclamarea lui Belisarie ca împãrat al Occidentului. 34. si permite gotilor care locuiau dincoace de P6 sã se ducã sã-si cultive pãmântul. flota bizantinã pãtrunde în portul Classis. Când vestea cãderii Ravennei se rãspândeste. Stein crede cã lustinian nu a putut fi strãin de interventia lui Vitiges pe lângã Chosroes si de aceea s-a decis sã ofere îndatã ostrogotilor pacea în conditii neasteptate. El propunea o împãrtire a Italiei: tãrile la nord de P6 vor fi pãstrate de Vitiges. mai bune decât ar fi dorit. silit sã capituleze si aservit enorm pe urma acestei reocupãri. Cu toatã vointa formal exprimatã de suveranul sãu. p. pustiind îngrozitor valea Fadului. ce-rându-i sã primeascã domnia.

pe care îl ucisese152. printr-o scrisoare în care-i vorbeste de monumentele care fac gloria Romei si prin care ea apartine posteritãtii. Eraric. în Totila gotii îsi aflaserã un sef tânãr. comandantul unei armate gote la nord de P6.. Imperiul nu avea des. Nelinistit de succesele pe care imperiul începea sã le aibã în sudul Italiei. puternici încã în nordul Italiei. Ambasadorii lui Totila erau instruiti sã declare cã. respinse de lustinian. Athena. prin trãdarea isa-urienilor.fusese atunci asasinat de goti). învestit cu depline puteri. în aceeasi calitate de comandat suprem. în toamna anului 541. n. Rãzboiul interminabil cu persii ne explicã excesiva '.l Vitiges a fost transportat apoi cu familia sa la Con-stantinopol. Fatã de aceastã situatie. (Eraric . poarta Asinaria. lustinian se gândi sã-1 recheme pe Belisarie din Asia. iar unul dintre rugi. Matasontha. care comanda la Verona. gotii se . Roma cãzu. astfel încât o insultã 152 Prokopios. ca si Infra. p. îi va nimici pe senatori si va ataca Illyricum. prelungire a rãzboiului în Italia. iar viteazul Artabazes a murit 498 din pricina rãnii primite în lupta singularã cu un got urias. i-a acordat titlul de patriciu si i-a dãruit un domeniu în Asia. El va supravietui numai doi ani înfrângerii sale. III. la 17 decembrie 546. Dar Totila. Belisarie. desteptarã si. noaptea. luptã în care bizantinii au fost învinsi. Dar îl trimise fãrã trupe si fãrã mijloace suficiente si bravul general a încercat în zadar sã scape Roma cu putinele trupe aduse de loan trimis anume de Belisarie la împãrat. el dãrâmã mai întâi o treime din zidurile . Totila porni deci energic la actiune. care-i punea în vedere cã trebuie sã trateze cu Belisarie. mise în Italia pe Artabazes. ca si pe Gelimer. Totila hotãrãste sã întreprindã o expeditie în acele pãrti. izbuti sã fie recunoscut rege si intrã în tratative cu imperiul. plin de energie si cu mari însusiri militare. care deschiserã gotilor. privit ca eventual ' succesor.] 499 NICOLAE BANESCU asupra ei va fi privitã ca o mare nedreptate fãcutã tuturor generatiilor viitoare153. începuse si el i tratative. Bãnescu. dacã pacea va fi respinsã. încercarea sa de a cuceri Verona nu izbuteste si imperialii se retraserã dincoace de P6. v. s. el va dãrâma la pãmânt toatã Roma. voi. îl opri însã de la acest gând. Totila spera cã acest succes va pune capãt rãzboiului si începu negocieri. dupã multe lupte. [Acelasi izvor îl mai mentioneazã pe Artabanes. Vãduva sa. Surprinsi un moment de cãderea Ravennei. îi oferirã coroana lui Uraîas. spre a obtine mijloacele necesare unei actiuni serioase. lustinian 1-a tratat cu omenie. în momentul în care partida decisã la rezis. nepotul împãratului. 1998. în acest scop. El îsi schimbã îndatã atitudinea si nu se mai gândi decât la salvarea poporului . tentã i-a oferit coroana. unde comanda Bessas. sãu. Amândoi pierirã din pricina intrigilor în care fost prinsi. alt comandat bizantin de origine armeanã. 1-a luat mai târziu în cãsãtorie pe Germanos. Generalii romani nu aveau nici o unitate de actiune si Totila a putut cuceri multe orase în Italia centralã. nepotul lui Ildibad. 219. 23-29. care se afla la Porto. lustinian îl tri. armean de origine si ofiter f capabil. tule mijloace ca sã sustinã lupta pe douã fronturi. unde purta rãzboiul cu persii si sã-1 trimitã iarãsi în Italia. iar cãtre sfârsitul anului 546 împresura Roma. III. 4. în primãvara anului 542 lupta se dã lângã Faenza. împreunã cu floarea aristocratiei gotice. însã acesta sfãtui sã fie ales Ildibad.. pentru care se poate consulta EPLBIP. 163 a lui N.

împãratul. începu imediat sã restaureze zidurile. asezându-si tabãra lângã Tibru. la Constantino-pol157. în momentul previzibilei întoarceri a regelui got. astãzi Tivoli. îndatã ce auzi. 19-22. ca sã se poatã apãra. lãsând o bunã parte din armata sa afarã din oras. Ei se retraserã în tabãrã. La insistentele lui Belisarie. Totila se ridicã cu toatã armata si veni la Roma. pp. apoi încercã sã ajute. el porni cu restul armatei spre Lucania154. 155 Ibidem. III. Perusa cãzu. 23. 243-244. loan se retrase în Otranto159. care rezistã158. II. în mâinile gotilor. Totila ocupã cea mai mare parte din teritoriile cucerite de loan. Cavaleria sa fu decimatã de Totila lângã Rossano si Belisarie trecu la Messina. Rossano. [în textul lui Prokopios e Perusia. ducând în Campania populatia care mai exista. 26. fãrã ca gotii sã încerce a-1 împiedica. 25. 18-19. pornind cãtre nord. Belisarie lãsã la Porto. 8 si urm.. ca sã nu-i poatã Urmãri imperialii. spre rãsãrit. 153 Bury. Belisarie asezã portile zidurilor. pentru a începe din nou asaltul în zorii zilei urmãtoare. III. temându-se pentru Sicilia. 32). 22. Dar si acest atac a fost respins sângeros. se mãrgini sã arunce unele peste altele pietrele. 10. sã intervinã prin Theodora. poruncise lui Belisarie sã întreprindã o ofensivã în sudul Italiei. târând în alaiul sãu senatul captiv. la care avea mare trecere. dupã o luptã crâncenã. 158 Ibidem. unde loan dãduse o mare loviturã. 159 Ibidem. azi Perugia]. Totila se retrase atunci la Ti-bur156. Dar . Totila atacã Perusa (vara anului 547). 154 Prokopios. în iulie 548. sãpat mai dinainte. 4 501 NICOLAE BANESCU lerian. cu Valerian si loan. dar nu izbuti si generalii se despãrtirã. III. lip-sindu-i cu totul varul pentru a le cimenta. tot ce dãrâmase Totila. lângã muntele Gargano155. care a tinut pânã noaptea. pe care îi elibereazã si îi trimite în Sicilia. Belisarie a îmbarcat-o la Otranto pe sotia sa Antonina pentru a merge la Constantinopol. 10. l si urm. II.. III. Rossano a trebuit sã capituleze. III. gotii au fost înfrânti. Generalul a venit la Crotona cu putine trupe. 500 a putut repara astfel. pentru pazã. 7. unde îsi va petrecu iarna din 547-548. în aprilie 547. Punând toatã armata la lucru. cãtre primãvara anului 549Reusita fiind imposibilã din pricina mijloacelor extrem de reduse de care dispunea.. surpând toate podurile de pe fluviu. Neputând construi într-un timp atât de scurt cât dãrâmase Totila din împrejmuire. unde erau închisi senatorii si sotiile lor. 24. de asemenea. pe care îl ocupase mai înainte. III. în acelasi timp. loan ocupã apoi Tarent. Bell. în 25 de zile. Aduce. 4. numãrând vreo patru mii de oameni si pe Va156 [în textul original Tibouris (Prokopios. 19 si urm. Goth. III. în lagãr. îmbrãcându-le în fier si trimise iarãsi împãratului cheile. la rãsãritul soarelui. ca împãratul sã-i trimitã întãriri serioase. soldatii necesari spre a asigura apãrarea si intrã cu restul armatei în Roma. astfel încât Totila s-a vãzut silit sã-i adune la nordul Apuliei. apoi se întoarse în sudul Italiei. 23.Romei si hotãrî sã evacueze orasul. cu o mie de buc-cellari ai sãi. în fata fortelor superioare ale gotilor. magister militum al Armeniei. Primãvara trecu la Otranto. Numai portile sfãrâmate de goti nu avu vreme sã le aseze din nou. 20-24. Belisarie îi asezã pe cei mai buni luptãtori la portile dãrâmate si. gotii se aruncarã cu mare furie si zgomot asupra zidurilor. în fata zidului astfel improvizat se afla un sant adânc. pe Tibru multe provizii si toate acestea atraserã populatia refugiatã în împrejurimi.] 157 Ibidem. iar Totila se îndreptã spre Italia centralã. fugãrind trupele gote din Capua. oras situat lângã Roma. la vest. asediat de Totila. lustinian trimite câteva întãriri. III. care se retrãsese la Otranto si-i hãrtuia pe gotii risipiti în toate pãrtile. 24. . A doua zi.

la care el adãugã altii din propria sa pungã. Flota ostrogotã. 25. Totila ocupã iarãsi Roma. printr-o nouã trãdare a isaurienilor. trecând în Sicilia (mai 550). Liberius nu putuse rãmâne în Syracuza. în acelasi timp. în drumul sãu fãcu sã capituleze Taren-tul si. „Artabanes". sã salveze Italia. oferind Sicilia si Dalmatia. Belisarie îl lãsase acolo pe buccellarul sãu Diogenes. iar loan. El se gândise — mãrturiseste Prokopios — sã-1 trimitã în Italia pe Germanos ca generalisim al rãzboiului cu gotii si acestia. Cãsãtorit cu Matasuntha. care se apãrã câteva luni. 30. Rhegium cãzu. intraserã în mare panicã. Mihãescu. Apoi. si Supra. ca mai înainte Africa. lustinian o admite. n.înainte de sosirea ei. H. op. v. îl determinã pe lustinian la o sfortare supremã. împãrãteasa murise de un cancer. asediatã de goti. Sicilia întreagã fãcând parte din bunurile private ale Coroanei162. cu alti doi armeni de la Curte. încercând sã-1 atragã si pe Germanos. condusã de transfugul Indulf. s. 152. nu se stie de ce împãratul s-a rãzgândit si a expediat în locul sãu pe Liberius. Rãzboiul cu gotii. [Prokopios. dar în ianuarie 550. spune mai departe istoricul. el credea . Dar. îl trimise pe urma lui pe 62 Stein. unde îl gãsi.. Totila pãrãsise Sicilia cu o pradã imensã. multã armatã din cei mai viteji oameni. a cãrui flotã fusese împrãstiatã de o furtunã. sus-pendându-i un timp din functii. Plecarea lui Belisarie înrãutãti situatia. fost buccellar al lui Belisarie. aflând.. fãrã a izbuti. 161 Ibidem. Invazia insulei care interesa direct Curtea bizantinã. în lipsa ajutorului ei. soldat încercat. fiica Amalasunthei. ridicau trupe în Balcani. lustinian se hotãrâse sã trimitã împotriva gotilor ca generalissim pe nepotul sãu Germanos. El a tratat însã cu clementã pe complotisti. Totila a încercat. întrucât faima lui era cunoscutã de toti. în mâinile sale. continuã mentionatul istoric. urmasã legitimã a lui Theodoric164. într-adevãr. lustinian s-a indignat cã nu a fãcut-o imediat si asa se explicã nehotãrârea împãratului fatã de general. Iustin si lustinian. ed. care deschid poarta Sfântul Paul (antica porta Ostiensis). El începu lucrãri de reconstruire si se îngriji de repopularea orasului. se adresã din nou împãratului. la zvonul apropiatei sosiri a unei armate mari imperiale în Italia de Sus. încântat de aceastã misiune. acesta denuntã indirect complotul. biruind cu totul trupele guvernatorului de Salona trimise asupra lui si capturându-le corãbiile161. Dar lustinian nu primi ambasada regelui si acesta se hotãrî sã ducã rãzboi în Sicilia. gândindu-se. comandând Illyricum. si trecuse la Pa-normon (Palermo). 35. socotind cã acesta era prea în vârstã si putin experimentat în ale rãzboiului. având trebuintã de Belisarie împotriva persilor160. Artabanes. la Syracuza. Indice. Antonina nu a putut face altceva decât sã obtinã rechemarea lui Belisarie. în care se instala acum ca un suveran. devasta cumplit în primãvara anului 549 coasta Dalmatiei.] . Totila ata160 Prokopios. 503 Artabanes163. v. afirmã Pro-kopios. pentru a-1 înlocui. M 502 cã din nou Roma si reusi sã o recupereze. p. partea adãogitã. op.afirmã istoricul . Italia aproape nu mai avea apãrare. împãratul îi puse la dispozitie mari sume de bani. si putu aduna în scurtã vreme. III. un tribut anual si trupe de câte ori imperiul ar cere. dupã câteva luni. cit. p. Din toate pãrtile alergau mercenari sub steagurile sale si buccellari ai altor generali. participa si el la 163 Implicat mai înainte. de asemenea. cit. 424. într-un complot împotriva împãratului. gotii ocupau Rimini si repurtau o mare biruintã asupra unei trupe imperiale aproape de Ravenna. III. cu câteva mii de pedestri. sã supunã si Messina. 278. în timp ce. 23 si urm. Apoi începu sã devasteze Sicilia. înainte de sfârsitul anului 550. nepotul lui Vitalian.cã gotii se vor rusina sã ia armele împotriva lui dacã ar fi avut-o însotitoare pe sotia sa. ginerele lui Germanos. la nord de Apen-nini. Fiii sãi.

încât îsi schimbarã îndatã directia si se strecurarã în Dalmatia. Luând cu sine pe Valerian si trupele sale. trecând Dunãrea. Când totul a fost gata. Ei erau vestiti prin cruzimea lor sãlbaticã. III. Gotii erau nelinistiti. o trupã de transfugi persani. nu-1 lãsau sã treacã prin teritoriul lor. apucând drumul pe la nord. de-a lungul coastei. l si urm. înlãturã aceste dificultãti. magister militum per Illyricum. III. cade deodatã bolnav si moare pe neasteptate166. lustinian nu se putu decide sã-1 numeascã în locul lui Germanos pe loan. lustinian scrise lui Germanos sã-si amâne plecarea în Italia si sã porneascã imediat sã scape Thessalonicul si orasele dimprejur de primejdia care le ameninta165. Soarta a vrut însã altfel. Narses îsi reluã marsul. pe unde auziserã cã va trece Germanos. Se decise pentru eunucul Narses. Narses era hotãrât sã completeze mult înarmãrile destul de considerabile ale lui Germanos si. si iesi în Via Flaminia. Dar. La 6 iunie. cu o hotãrâre eroicã. în întâmpinarea lui. Zadarnic încercarã gotii sã-i închidã drumul lângã Rimini. cãci îl cunosteau din luptele purtate la Dunãre ca strateg al Thraciei. la bãtãlia memorabilã care a decis soarta rãzboiului. se înspãimântarã atât de tare. sã lupte împotriva urmasilor lui Theodoric. se vãzu în fata unor obstacole neasteptate: francii. Resturile împrãstiate ale trupelor bizantine învinse de goti se adunaserã în Istria. porni din împrejurimile Romei. 40. de unde porni în primãvara anului 552. 505 anumite conditii. Generalii care comandau în Italia cetãti care rezistau încã prindeau curaj în asteptarea renumitului lor coleg. se îndreptau spre Thessalonic. Când sclavenii au aflat de la captivi cã Germanos e la Sardica. 39. al cãror contingent principal era condus de Philemuth (mai mult de 3. si trecând peste 506 gurile fluviilor prin mijlocul unor poduri flotante167. în toamna anului 550. scrie Prokopios. s-a produs o nãvãlire puternicã a sclavenilor care. Goth. seful got Tei'as. armata ajungea la Ravenna.164 Bell. Efectivul cu care a pornit din Salona. Neavând la îndemânã o flotã atât de mare spre a-si îmbarca aceastã armatã. Totila. Peste 5. 40. având sã porneascã peste douã zile cãtre Italia. III. si toate trupele care asteptaserã sosirea lui Narses la Salona. pe care împãratul a trebuit sã le accepte. 11-15. nepotul lui Vitalian. pe care îl trimisese Totila la Verona. 9 zile mai târziu. care nu primi decât în 165 Ibidem. la sfatul lui loan. nepotul lui Vitalian. avea posibilitatea sã ducã în Italia marea majoritate a rãzboinicilor acestui popor. procedase la lucrãri de terasament care fãceau regiunea dintre Adige si bãltile Ravennei inaccesibilã. care cunostea bine regiunea. 400 de gepizi. care ocupau interiorul Venetiei. nesocotindu-1 în stare sã exercite autoritatea necesarã asupra tuturor generalilor. Narses a luat calea pe uscat.500 de longobarzi se adãugaserã armatei. pe de altã parte. nimicind populatia pe unde treceau. Astfel se ajunse. care era ocupatã de dusman. Ajungând în Istria. unde îl asteptau Valerian si Iustin. El a intrat în Apennini. 166 Ibidem. Scãpat de grijã. -u-"-< * 504 I ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN expeditie. un mare numãr de bulgari. Germanos porunci armatei sã se pregãteascã de plecare. implicit ale celor trecuti la dusman si pe care spera sã-i aducã înapoi. pe la vest de Petra Pertusa. stirea rãspânditã în Italia a fãcut o profundã impresie. cãci Narses ridicase alte trupe în Thracia si Illy-ricum.000 de oameni. a cerut banii necesari pentru a putea plãti rãmãsitele soldelor datorate trupelor din Italia. Sfârsitul Statului ostrogot pãrea apropiat. 9. Datoritã vechilor lui raporturi cu herulii..000 de cãlãreti). aproape de . -^ ••«!' •lto '~f. afarã de aceasta. stiind ce pustiu vor lãsa în urma lor. pe la începutul lui aprilie 552 nu putea fi mai mic de 30. la sfârsitul lunii. Din nefericire. Avea trupe din diviziile de la Constantinopol.

lustinian primi iarãsi cheile Romei. cum s-a dovedit în împrejurarea de fatã Teias. Dupã aceea. iar ceilalti spre a-si arãta vrednicia. Teias conducea asaltul. 601 si n. 170 Prokopios. D ie Schlacht im Appenin 552 n. 29. iar romanii. Cf. iar a doua zi au reluat lupta. Rãzboiul cu gotii. unii pentru a muri.. 7-14. 35. desi îi vedeau în neputintã. • : 508 Bãtãlia a durat douã zile întregi. A fost o luptã homericã. când si acesta se acoperi de 12 lãnci înfipte în el. op. dar a fost biruitã prin tactica nouã a lui Narses. Stein. întrucât se aprovizionau greu. strânsi în jurul regelui lor. adversarii lui Narses 1-au ales ca rege pe Teias. op. p. care în vremea domniei sale a fost de cinci ori luatã si recuceritã (Gibbon. Procopius din Caesarea... 168 în amintirea victoriei asupra galilor. pune locul acesta la Pianello. 26. cit. cit. la poalele Vezuviului. IV. pozitie foarte puternicã. pe la sfârsitul lui iunie 552. Teias a alergat pentru a elibera Cumae. 272). Azi e Gualclo Tadino.. deci si unii si altii se aruncau cu multã însufletire asupra celor aflati în preajma lor. într-o armurã strãlucitoare. deoarece le era rusine sã dea înapoi în fata unor oameni mai slabi decât dânsii. op. Regele got a ocupat o pozitie forte pe tãrmul stâng al râului Dracon (azi Sarno). Mihãescu. Chr. disperarea gotilor fugari a fost urmatã de o sângeroasã rãzbunare: trei sute de tineri din familiile nobile. i-au atacat pe imperiali la 30 octombrie 552171.Tadi-nae sau de un loc numit. el. op. o „luptã de eroi". Reuniti la Ticinum (Pavia). 19 (1943). era tinta dusmanilor. Când îsi vãzu scutul plin de lãncile înfipte în el. care izvorãste de la poalele Vezuviului. Corpul sãu a fost dezgropat de învingãtori si despuiat de ornamentele sale. vreo câtiva kilometri la sud de Dracon. în Apenini. luptã cu furie. mai ales. op. la intrarea în Gola di Frasassi. dupã traducerea lui H. 600-601. care fuseserã trimisi ca ostatici dincolo de Pad. y§i<?a^ 507 NICOLAE BANESCU Narses înainta apoi prin Toscana. respinsã de la prima ciocnire. în „Forschungen u. 171 Nesigurã. cuprinsã de panicã. luã un altul de la un scutier. pp. p. ar fi eronatã. Goth. 20.. IV. Senatorii pe care-i alungase Totila din Roma au avut. trecând pe lângã cetatea Nuceria170. 8-25. pe care o ocupã pentru a cincea oarã169. fiind foarte înversunatã. BellGoth.. arãtând o vigoare extraordinarã. unde se afla tezaurul regilor goti. în mare parte." (Prokopios. demnã de o epopee. Lot. cit. în aceste circumstante.. op. ei s-au bãtut fãrã a ceda nici un pas de teren. 445). Stein. IV. azi Monte Lettere). Ea fu pusã pe fugã. cit.. p. 604. Stein. 169 Dupã expresia lui Prokopios. gotii dãduserã drumul cailor. Armata ostrogotã.. a arãtat cã forma Tdyivai din textul lui Prokopios. lovind cu dreapta si fãrã a da nici un pas înapoi. F. au fost ucisi de cãtre urmasul lui Totila. Totila luptase cãlare. încât nu-1 mai putea . care gândeau cã odatã cãzut. Acoperit de scut. pânã noaptea. înconjurat de câtiva rãzboinici. 234 si urm. Narses asedie Cumae. cit. Bell. 167 Prokopios. Gotii erau împinsi la cutezantã de deznãdejdea în care se gãseau. data e indicatã de E. el a murit în satul Caprara (Caprae) si a fost îngropat de ai sãi. îi înfruntau din toate puterile. 2). Lupta a avut loc pe la sfârsitul lui iunie 552. cit. pp. Hotãrâti a învinge ori a muri. 156-157. S. Chr. ajungând la Roma. descrisã viu de Prokopios. gotii furã siliti sã se retragã la Muntele Laptelui (Mons Lactarius. care au fost trimise lui lustinian la Constantinopol. nu departe de anticul Sentinum (V. repurtate de romani în 295 î.. primind în cale supunerea gotilor si adeseori plângerile italienilor. Busta Gallorum („Mormintele galilor")168 în Apennini. Urmãrit de un gepid care îl strãpunse cu lancea. p. aceeasi soartã în orasele Campaniei. Dar un nou dusman se ridica la nord. dupã chiar expresia lui Prokopios. dar unde hrana le lipsea cu totul. ibid. Neavând de ales. 35. IV. Din nordul Italiei. Fuchs. Ambele tabere s-au observat mult timp.. [„Aici voi înfãtisa o luptã de multã însemnãtate si un bãrbat cu nimic mai prejos de adevãratii eroi. 3. Fortschritte". gotii nu aveau sã mai continue lupta.

dupã moartea cãpeteniei lor. ceru un alt scut. celebra Pragmatica Sanctio. prefectul Italiei. iar fiul sãu Theodebald era slab. p. unde sã poatã trãi independenti. 174 E. ducele franc Aming a venit în ajutor. au fost asediate de Narses si s-au predat în primãvara lui 555. Francii hotãrârã o neutralitate aparentã. Narses îi exterminã. pp. Leutharis si Butilin. 274 si urm. Narses a primit conditiile. 511 pentru Bizant.Ei au strãbãtut tinuturile. puturã pleca sã-si caute adãpost la alti barbari.. Dar Verona si Brixia (azi Brixen. colonii. Dar o epidemie bântui pe drumul de întoarcere armata lui Leutharis. I se tãie apoi îndatã capul. Ei cereau sã li se permitã a se retrage în pace si sã ia cu ei fie ceva bani. dar în clipa în care-1 schimba. împãratul a anulat donatiile si confiscãrile operate de la Totila încoace. cit. fãrã a lãsa urme ale stabilirii lor în peninsulã. devastatã. cit. când Narses i-a trimis lui lustinian cheile portilor lor173. ci sã se retragã undeva afarã din frontierele romane. Dându-si seama cã nu pot învinge si recunoscând cã Dumnezeu este împotriva lor. sclavii pe care confiscãrile le smulseserã marilor proprietari funciari si suspectati de simpatie 173 Ibidem. * Organizarea Italiei. conduse de Ragnaris si refugiate la Compsa (probabil Conza). pp. adresatã lui Narses si lui Antiochus. cãrora li se aliaserã multi goti. Gotii au dispãrut în populatia romanã. cu armele si bunurile lor. Garnizoanele gotice sperau totusi sã restabileascã regatul gotic cu ajutorul francilor. op. Despre supunerea provinciilor transpadane. ruinatã. pentru ca armata lui sã vadã cã regele ei este mort. iar Vidin a fost luat prizonier de cãtre Narses si trimis la Constantinopol. Narses i-a trimis la Constantinopol. pierind si Butilin în acea ciocnire. dar nu ca sã trãiascã în supu509 NICOLAE BANESCU nere fatã de împãrat.misca usor. Butilin strãbãtu atunci cu grosul fortelor tot teritoriul pânã la Regiuni. 273-274. care-si avea cartierul de iarnã în Venezia. îl lovi o sãgeatã. op. spre a-1 anunta cã ei se predau. Ultimele resturi gotice. Când cornitele ostrogot Vidin a încercat sã-1 împiedice pe Narses a trece Adigele. 510 Toatã Italia situatã la sud de Pad era acum adusã sub stãpânirea împãratului de la Bizant. t.. Datoritã tratamentului onorabil pe care Narses nu li 1-a refuzat. unde au fost înrolati în armata imperiului. în ciuda neutralitãtii pe care-o afisau în principiu. turmele. Toatã Italia era acum a Imperiului bizantin. care pleda energic pentru moderatie. 610. însã Theociebert murise. care fu înfipt într-o prãjinã. redând stãpânilor legitimi pãmânturile. Biruinta asupra lui Aming a fãcut ca Venetia francã sã cadã sub stãpânire bizantinã174. nu departe de Capua. Doi frati. . la est de Neapolis. fie averea pe care o depozitaserã în fortãretele italiene. lãsându-i pe supusii lor alamani. cu obligatia pentru goti de a nu mai face rãzboi imperiului172. astfel încât el însusi muri.'nun». a ratificat contractele încheiate cu statul pentru lucrãri de domeniu public înainte de Totila. care n-au stat indiferenti la aceste evenimente. Italia reintra în sfârsit sub autoritatea imperialã. Bressanone) n-au fost ocupate decât în 562. unde stãpâneau încã goti si franci. Buiy. Francii. dar a cãzut în luptã. II. gotii au trimis câtiva dintre conducãtori la Narses. a restaurat vechea stare de lucruri. au dat tot concursul lor ostrogotilor. trec Alpii în primãvara anului 553. însângeratã. nu avem informatii. La sfatul lui loan. voi. Dupã 20 de ani de lupte. prã-dând pânã în sudul extrem. Stein. sã încerce o loviturã în Italia. resturile poporului got. ! J. Pe malurile fluviului Casilinus sau Vulturnus (Volturno). omo-rându-1 pe loc. a acordat privilegii poporului si aristocratiei. Printr-o constitutie datã la 13 august 554.

Sardinia. dar guverna ca un vicerege si avea putere supremã atât asupra functionarilor civili. în timpul rãzboiului si invaziei francilor. Justinien. magister militum. cu titlul de patriciu. regele Childebert. care era departe de autoritãtile imperiale din Ravenna. Corsica erau sub viceregele Africii. compuse din provinciali si auxiliari barbari. dar cele fãcute de tiranul Totila urmau sã fie anulate. Sicilia n-a fost cuprinsã în Italia: ea rãmase sub praetorul ei. El se purtã brutal cu ea. dintre locali. îl avu alãturi pe Antiochus. O inovatie însemnatã se face în privinta guvernatorilor provinciali: ei vor fi alesi pentru fiecare provincie de episcopi si magnati. el a fost invitat sã intervinã în Spania si. el a cãutat un pretext pentru a-si trimite armatele biruitoare împotriva vizigotilor. El încredintase conducerea afacerilor lui Theudis. nici asupra Dalmatiei. Troglita trimise însã trupe spre a o debloca si în lupta care avu loc. Prefectura Italiei nu se întindea asupra Africii. Portile si. ci simplu Prefect al Italiei. sub duci. Liniile generale pentru reorganizarea provinciei furã indicate. se decreteazã ca acestea sã fie restituite vechilor proprietari. atunci regina chemã pe fratele sãu. Thiudigisalus (Theodegisel) avu aceeasi soartã dupã un an si ceva. Roma e administratã de Senat. cât si asupra armatei. care va domni 17 ani. Aceastã lege prevedea cã începând 175 Vezi Lot. populatia fusese silitã sã se refugieze. în 549. Theudis fu asasinat. armata vizigotã fu nimicitã. în fruntea serviciului civil. Nu se stie dacã lusti-nian îsi formase de la începutul domniei vreun plan pentru recucerirea Spaniei. în multe cazuri. 512 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN de atunci dispozitiile codului imperial aveau sã se aplice si în Italia ca în toate celelalte pãrti ale Imperiului. se cãsãtori cu o printesã francã si aceastã cãsãtorie îi aduse nefericirea. Amalaric iesi sã-si apere posesiunile din Gallia. Amalasuntha si Theodahad rãmâneau valabile. sub diferite titluri. Pentru provincii. numiti tot magister militum când exercitau comenzi mai mari175. 209. încurajat de criza prin care trecea dominatia bizantinã în Africa. 161-163 si Diehl. Tronul fu ocupat de Theudis. dar e semnificativ cã titlul sãu nu era praefectus praetorio. Rãzboiul pentru Spania. dar fu bãtut si ucis de trupele rãsculate (531). Corsica. care devenise din diecezã prefecturã. Sardinia rãmâneau Africii. valurile Romei au fost restaurate. . Narses administra timp de 13 ani teritoriul cucerit. armate de acoperire. care n-avea nici una din calitãtile tatãlui si bunicului sãu. superior guvernatorilor care continuarã. Mãsura era luatã în interesul marilor proprietari. fiindcã nu voia sã îmbrãtiseze arianismul. d. dar putem fi siguri cã aceasta era una din ambitiile sale si cã. lustinian n-a sovãit sã se foloseascã de prilejul ce i se oferea. dupã cãderea lui Witiges. prezidând opera de reconstructie. functionarii vor fi alesi de episcopi si de nobilii regiunii. Putin dupã aceastã catastrofã. grupate în garnizoane de-a lungul frontierei. înainte de a desãvârsi supunerea ostrogotilor. prin legea din 13 august 554. în iunie 548176. care se îndreptã spre Narbonne.Separatia puterilor civile si militare fu pãstratã. Comanda militarã a fost încredintatã unui gener-alissim. un general capabil. în 547. Urmasul sãu. Toate contractele fãcute între romani în orasele învinse în timpul rãzboiului erau valide. sã administreze provinciile. Armata a continuat sã fie împãrtitã în trupe de izbire. care trecuse la Orient. iar casele si proprietãtile fuseserã ocupate de altii. lustinian îi supune controlului episcopi-lor. Theodoric fusese regentul regatului vizigot în timpul minoratului nepotului sãu Amalaric. redus la rolul de simplu consiliu municipal. pentru a creste puterea lor localã. cu toate cã rezultatul rãzboiului 513 din Italia era încã departe de a fi sigur. Tânãrul rege. asa cum s-a observat mai sus. si trupe de frontierã (limitanei). Narses fu însãrcinat cu administrarea Italiei. El avea oficial un post militar. Theudis asediazã cetatea Septem. Toate donatiile fãcute particularilor sau corporatiilor de Athalaric. Italia fu administratã civil de un prefect.

pp. un incontestabil prestigiu si o glorie care nu putea sã rãmânã fãrã urmãri. 206-207 si 1159. Astfel. mai ales în Me-sopotamia. motiv pentru care fu legat de aceea a Africii. cu rang de magister militum. al . împãrtitã încã de la sfârsitul veacului IV în douã state. în aceastã regiune intrau orasele Noua Carthaginã. micile popoare intermediare. II. frontierele Orientului. popoarele din tara lãzilor si din Iberia sovãiau între clientela bizantinilor si protectia regilor sassanizi. Sardinia. op. în afarã. Wirth în „Lexikon des Mittelalters". oscilând între cele douã imperii. celãlalt de bizantini.. 554-624. Prin ocuparea cetãtii Septem. între Siria bizantinã si valea Eufratului. 515 NICOLAE BANESCU 5. Teritoriul cucerit de Imperiu era prea mic pentru a forma o prefecturã. spre exemplu. Pe la mijlocul veacului V regatul persan pierduse mult din prestigiul sãu. La sud de Muntii Caucaz. oferind tronul lui Athanagild. tara lãzilor. Die byzantinis-chen Besitzungen an den K sten des spanisch-westgotischen Rei-ches. Ei îl uciserã pe Agila (555). Balearele . pricinuia de asemenea prilejuri de lupte. Aceasta fu cea din urmã cucerire a lui lustinian în Occident. persii erau de veacuri dusmanii neîmpãcati ai romanilor. 554-711. lustinian dãdu imperiului. BZ 16. prin eforturile lui lustinian. care în 552 îl trimite în Spania pe Liberius cu o armatã177. E. profitând de aceste disensiuni. Corduba si Assidonia. v. p 561 si Excursus P. si ele erau un izvor de dificultãti continue. p. altele Persiei. de la Gibraltar. cit. 5 si urm. Rãzboaiele defensive ale lui lustinian Acestea furã rãzboaiele purtate pentru ambitia lui lustinian. Aceasta fãcu sã se întreprindã si în Orient expeditii si rãzboiul fu. o putere moralã care înseamnã mult în existenta unui stat. 176 E.arianul Agila ia succesiunea. 820-821. Bury. între Pontul Euxin si Cas-pica. Totusi. în fata acestei primejdii. hunii ephtaliti (heftaliti) sau albi. unele dintre ele vasale Bizantului.Sicilia. The Goths in Spain. Armenia. în pãrtile acestea... Athanagild. fãrã jertfe uriase sau nespuse suferinte si privatiuni. Frontierele celor douã state se atingeau într-o multime de puncte. Mai întâi. dintre care unul atârna de persi. ele nu se fãcurã fãrã mari eforturi. p. Oxford. P. El era tulburat de luptele pretendentilor la tron. la frontiera de nord-est. care i-a împiedicat pe bizantini sã se întindã mai mult. au fost atacate cu furie. lipsite de trupe. în sfârsit. Gorres. Mai multe cetãti maritime din aceastã regiune furã cucerite. Un guvernator militar fu instalat în noua stãpânire. în vremea în care imperiul îsi îndrepta astfel toate silintele sale în Apus. cit. 2. dar nu stim dacã era independent sau subordonat guvernatorului Africii178. voi. (R)EB. F. în Asia. defensiv. 1907. bizantinii refuzând a le ceda lui Athanagild. s J. Toate aceste cuceriri costarã mult. prãdaserã crud tara. p. dãdeau necontenit prilej de conflict. de conflictul între regalitate si înalta aristocratie sacerdotalã si militarã. Un pretendent. 1969.. vizigotii îsi uitarã discordiile si se unirã. Africa Orientalã întreagã. Thomson. Goubert. dezlãntuind persecutia contra ortodocsilor. rãtãceau triburile arabe. 1944. Spania bizantinã cuprindea districte si orase situate la vest si la est de Gades. sud-estul Spaniei. prin urmare. dar chiar acolo unde atingerea nu era directã. la picioarele Caucazului. se afla la vest Colchis. Italia. cãtre Bactriana. Byzance etl'Espagne visigothique. se revoltã împotriva lui (551) si cere ajutorul lui lustinian.] 514 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN Liberius izbuti sã învingã trupele lui Agila si cuprinse partea ele sucl-est a Spaniei. Dalmatia. Gruber si G. Corsica. insulele bazinului occidental al Mediteranei . Stein pune expeditia la aceastã datã. Mediterana ajunsese iarãsi un lac roman. 177 [Despre aceste evenimente. op. J.reintrarã în unitatea imperiului. 287. prin aceste cuceriri. autoritatea împãratului se întindea astfel pânã la Coloanele lui Hercule. 515 si urm.

retrãgându-se repede peste frontierã. 517 viatã. Bizantul a avut acum de reprimat o rãscoalã a sa-maritenilor în Palestina (primãvara anului 529). cât si contra înaintãrii persilor spre coastele Mãrii Negre. Rãscoala a fost înãbusitã cu mare greutate. si doi comandanti de-ai lor ucisi. fiind o barierã atât contra barbarilor din nordul Caucazului. 13. 2-8. O armatã persanã de 30. dar cu locuitori crestini. Dupã o nouã victorie persanã pe Eufrat. o cãpetenie de briganzi. Acestia îi ucideau pe crestini. Con-stantia. Persii au declarat cã nu pot tolera aceastã nouã constructie si. Dar în iunie 530 Belisarie repurta lângã Dara o mare victorie asupra unei puternice armate persane superioare numeric si condusã de Perozes180. începând a construi chiar pe frontierã o nouã fortãreatã. Bell. a invadat Mesopotamia. Edessa. Kavad era si el ocupat cu înãbusirea unei miscãri persane de inspiratie comunistã mazdakismul. Oricum. El era sotul surori mai mari a împãrãtesei Teodora. spre a anunta urcarea sa pe tron. incendiindu-le bisericile si proprietãtile. proclamându-si chiar un rege în persoana iui Julian. între culmile estice ale Muntilor Caucaz. Ei au întreprins atunci incursiuni de pradã în teritoriile persane si arabe. în locul sãu a fost numit Belisarie. numitã Comito181. Romanii au fost învinsi într-o luptã dezastruoasã179. Victoria a fost dobânditã asupra unei armate formate din persarmeni si auxiliari sabiri. probabil nepot al lui Anastasios. Negocierile nu au dus însã la nici un rezultat. drept represalii. trãiau albanii. fuseserã initiate negocieri cu persii. Kavad a gãsit atunci un pretext pentru a începe rãzboiul. dar acestia au reactionat si regele lor Gurgen s-a întors spre romani. Belisarie. de unde s-a retras atât de repede. care a pãtruns în Siria pânã aproape de zidurile Antiohiei. iar mai spre est Iberia sau Geor-gia. unde comanda supremã o avea Sittas. pe cursul inferior al râului Kyros (azi Kura). Pers. condusã de printul Xerxes. dacã lustinian nu s-ar fi decis sã construiascã lângã Dara o nouã fortãreatã. cât si în Lazica. au început noi negocieri de pace. O nouã suspendare de arme s-a convenit la apropierea iernii. stat clientelar Persiei. Regele persan Kavad I (488-496 si 498-531) dorise sã-i asimileze pe iberieni. care în aprilie 529 era avansat magister militum per Orientem. Dar si persii au avut pierderi grele. ostilitãtile au început atât în Mesopotamia. din ordinul lui lustinian. . formând o nouã armatã încredintatã lui Pompeius.cãror nume 516 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN a rãmas în Lazistan. Din fericire. numit de curând phylar518 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN chos. care era duce la Dara. Sura si Beroea. Belisarie a scãpat cu Prokopios. Astabedh. în a doua parte a anului 527. regele de Hira. litoralul vestic al Mãrii Caspice si nord-estul Armeniei. I.. întrucât Pompeius nu pare a fi corespuns asteptãrilor. gratie ajutorului acordat de seful arab Abukarib. Bizantinii câstigau tot atunci o biruintã si în Armenia. Importanta Lazicei (Lazike) era îndoitã pentru romani. unul dintre cei mai buni generali bizantini. care erau crestini. Rezultatul negocierilor a fost însã mediocru. nici unul dintre adversari nu a deschis ostilitãtile. lustinian a trimis atunci mai multe trupe si noi cãpitani în fortãretele Amida. încã înainte de moartea lui Iustin. Poate cã ar fi fost înlãturat. în teritoriul roman. oprindu-i sã-si îngroape mortii. încât romanii nu au putut sã-1 ajungã.000 de oameni. lustinian trimitând la Ktesiphon ambasada condusã de Hermogenes. Ostilitãtile din 529 au început printr-o incursiune combinatã de forte ale persilor si arabilor. din partea romanã participând generalul Hypatius si bãtrânul rãzboinic Pharesmanes. în vreme ce persii erau reprezentati de cãtre „maestrul oficiilor". în anul 528. sub conducerea lui Mundhir. ajungând în curând cel mai celebru general al veacului sãu.

devastând totul pânã în Cilicia si Siria. mihran însemnând comandant suprem al armatei persane. hunii sabir. p. introdu180 Ibidem. op. i-a urmat ca magister militum per Armeniam. între timp. mai ales în domeniul financiar si militar. 13. \. Prokopios vede în Mihran. Existenta unei neîntelegeri între Belisarie si subordonatii sãi a dus la rechemarea sa de cãtre împãrat. Bell. 181 Ibidem. op. pentru încheierea pãcii „eterne" intrate în vigoare în vara lui 533. o demnitate. 13. dar care nu a durat decât sapte ani. care le-au smuls o mare parte din pradã.. La instigarea lui Mundhir. 1-30 (c/ Stein. între Sura si Kallinicum. 14 (Firuz Mihran. Energic si ambitios. Bell. Dar la întoarcere invadatorii au fost atacati de Doro-theu si Bessas. iar în . cf. Refugiatii iberi din Constantinopol puteau sã rãmânã acolo. I. 291). p. în anul 528 a fost scoasã din circumscriptia condusã de magister milîtum per Ori-entem. cu intentia de a invada Siria. împreunã cu Pontul Polemo-niac si Armenia Prima si Secunda. situatã la frontiera imperiului. iubitor de rãzboi. însemnând „cu sufletul nemuritor"). I. nu de marii feudali puternici de odinioarã. treceau primãvara Eufratul la Circesium. 184 Mermeroes în Prokopios. în tot cursul lungii sale domnii. cei 15. ca si satrapiile sau gentes. A împins frontiera statului sãu pânã la Oxus. 520 Chosroes 7(531 ..579) a grãbit tratativele de pace deja începute. Sosirea lui Belisarie a provocat o luptã în dreapta Eufratului. ci la Constantia. Kavad continuã ostilitãtile în anul 531. a fost organizatã ca provincie. pãstrând însã. condusi de Azareth. Oprindu-se la Gabbula. comandamentul pe întregul teatru de rãzboi de la nord. 3). cit. Pers. Tratatul nu aducea nici o schimbare a granitelor dintre cele douã state. Sit-tas a fost numit apoi magister militum praesentalis. E. 182 E. la 12 mile de Chalkis. adusi de persi împotriva bizantinilor.. Ducele de Mesopotamia nu mai rezida la Dara. si a fost supusã. 19-25. J83 Prokopios. \iippavr\q. 15. supranumit Nusirvan (Anursirvan. Pers. 30. I. au întreprins o teribilã incursiune în Imperiu. a. Acesta a zãdãrnicit douã încercãri ale persilor de a lua Martyropolis. retribuitã de rege si dependentã de el. Ambii generali au obtinut în anul 530 douã mari victorii asupra generalului persan MihrMibroe184. lustinian a construit apoi în aceastã tarã impracticabilã cetãti si drumuri. Chosroes s-a silit sã-si sporeascã considerabil regatul. Mundus fiind trimis în locul sãu la comanda armatei Orientului. în calitate de generalissim. al cãrei rezultat n-a fost tocmai fericit pentru bizantini. 519 când astfel civilizatia în mijlocul acestor barbari183. cit. sub Iustin I. spre nord-est. 9-15 si II. autoritãtii unui magister militum per Armeni-am (et Pontum Polemoniacum et gentes).. fiind anulate toate cuceririle fãcute de ambele pãrti de la izbucnirea rãzboiului. împãratul recunostea suzeranitatea persilor asupra Iberiei. Stein. sau sã se întoarcã în tara lor. armean de origine. a completat reforma statului persan începutã de tatãl sãu Kavad. gr.000 livre de aur pentru întretinerea fortificatiilor si apãrarea pãsurilor Caucazului185. Sittas i-a fãcut pe tzani sã accepte crestinismul. Sittas i-a supus pe tzani. pp. o adevãratã plagã pentru provinciile pontice. Bizantinii mai plãteau persilor 11. 9 si urm. Satrapii îsi pierdurã puterea militarã182. 15. 13. Moartea bãtrânului Kavadh (13 septembrie 531) si venirea la tron a fiului sãu Chosroes a schimbat însã datele problemei. 289-290. Al doilea rãzboi persan. n. El a creat o armatã permanentã.Armenia Mare.. cel dintâi titular al acestei demnitãti a fost Sittas. Prin politica sa înteleaptã. cit. op.000 de oameni ai cavaleriei persane. un ofiter capabil. iar acestia recunosteau suzeranitatea romanã asupra Lazicei. Rufin si Hermogene au ajuns la întelegere cu el în septembrie 532. Doro-tbeu. Stein. Chosroes I. I. o populatie sãlbaticã si pãgânã. 15. aceastã oaste prãda împrejurimile. 288.

Witiges a trimis soli la Chosroes pentru a-i cere ajutor. invadând teritoriul bizantin cu o puternicã armatã (martie 540)186. acesta a rupt pacea. 523 NICOLAE BANESCU Ostilitãtile redeschise de persi i-au gãsit pe lãzi nemultumiti de bizantini. Chosroes a înaintat apoi pânã la Seleucia. s-a retras din teritoriul bizantinilor la finele verii anului 540. II. 186 Prokopios. privind Mediterana189. în aceste circumstante. Antiochia a fost cuceritã si jefuitã cumplit. 9. Apãrându-se. regele din acel moment al Lazicei. Pers. care ocupa acest comandament de multi ani de zile. Buzes era atunci al doilea magister militum per Orientem. sosind la Antio-chia. general si administrator capabil. op. portul Antiohiei. cit. voi. II. regatul de Lazica sau Col-chis a început sã joace un rol foarte important în rãzboaiele dintre bizantini si persi. Trecând pe la Edessa si Dara. Berhoia (Alep) a fost transformatã în cenusã de cãtre Chosroes. Nobilii de acolo aveau obicei sã-si aleagã neveste din Bizant. Lucrurile au fost grãbite de rãzboiul purtat de bizantini în Italia. cit. Drept conditii de pace el cerea vãrsarea imediatã a 5. II. s-a multumit cu 1. 189 Prokopios. Gãsind motive împotriva lui lustinian. II.. dând în schimb piei si sclavi. exercitând astfel un monopol care . unde regele le-a construit un oras dupã tipul celui natal al lor188. re-trãgânduse în final pe un alt drum decât acela pe care venise. rebelii au cerut ajutorul lui Chosroes. Aflat la Hierapolis (= Mab-bugh). pp. de faptul cã magister militum Ivan Tzibus. 187 Ibidem. 12-15. concentrând acolo tot comertul regiunii în mâinile sale.. Bell. sarea si alte articole necesare consumului.. loan si Iulian. 521 tea cã aceastã pornire spre dominatia universalã constituia o amenintare serioasã si pentru stãpânirea lui. în toamna anului 539. 10. Alte mii de oameni au fost dusi în captivitate lângã Ktesiphon. iar orasul ars. a silit orasele întâlnite în cale sã-i plãteascã mari sume de bani. Stein. El îi sugerase lui lustinian construirea for-tãretei maritime Petra. Bell.partea opusã pânã în Yemen. 190 Ibidem. Regele persan trata în acelasi timp cu ambasadorii imperiali. l. Dependenta lor de Imperiul bizantin consta nu în plata unui tribut. în profitul tezaurului imperial si al sãu propriu. 8. încredintatã întelepciunii împãratului bizantin. la care a invitat poporul..000 de locuitori au fost dusi prizonieri. 5. a fost trimis cu 300 soldati în Orient. II. era fiul unei bizantine si servise ca silentiar în Palatul bizantin. 1. exploata fãrã milã Lazica..000 de livre de aur si o platã de 500 livre anual sub pretextul întretinerii fortificatiilor caucaziene. op. populatia masacratã. a luat de asemenea contributii pentru a nu se deda la jafuri. Tot atunci se produsese o revoltã a Armeniei romane. locuitorii sãi apãrând trecã-torile fãrã a solicita vreo cheltuialã în oameni sau bani Imperiului191. II. 522 Pornind înapoi de acolo. un „kentenarion" având 100 livre. el n-a întreprins ceva deosebit pentru a-1 combate pe Chosroes187. Textul lui Prokopios vorbeste de 110 KEVTi]vãpia. apoi a dat curse de circ190. I. Urcând de-a lungul tãrmului drept al Eufratului. Bury. 1-18. vãrul lui lustinian. Regatul acesta al lãzilor era o barierã necesarã împotriva raselor scitice transcaucaziene. Gubazes. în care a pierit Sittas (538). ci în alegerea regilor lor. 100. Lãzii depindeau de negustorii romani în ceea ce privea grâul. p. 191 J. Pers. op. 488-490. el sim185 Prokopios. 14-36. 22. Germanus. dupã Africa (primãvara anului 539). Sleind astfel orasele. arãtându-i cât de amenintatã era siguranta regatului persan dacã lus-tinian ar cuceri si Italia. Asediat în Ravenna. regele persan a cucerit Sura. în lipsa lui Belisarie. trecând-o prin foc si sabie: 12. E.000 livre de argint pentru a nu prãda orasul. Mergând apoi la Apameia. cit. Nelinistit de progresele bizantinilor. 188 Ibidem.

gãsind despotismul acesteia mult mai greu de suportat decât oprimarea crestinilor. învecinatã cu Lazica. abolit încã din anul 528. II. O schimbare însemnatã s-a fãcut în Armenia romanã. Legati strâns de religia crestinã.000 livre de aur (adicã 400 pe fiecare an). De data aceasta. Resedinta acestui guvernator era Martyropolis. în Euphratesia. dar si din ostrogotii care se su-puseserã Imperiului roman. dar crezând cã n-o va putea cuceri. generalul persan Mihr-Mihroe a cãzut în mâinile sale. El a atacat mai întâi Nisi-bis. Dezbinati.privea vânzarea si cumpãrarea tuturor mãrfurilor de export si import192. care si-a aflat sfârsitul în aceastã înfrângere. aproape de Dvin. Ibidem. Bizantinii au pãtruns în continuare în Persarmenia. 27. 524 întreprins o razie dincolo de Tigris. Acesta sosise în Orient încã din primãvara acelui an. O solie a lãzilor s-a prezentat atunci la curtea din Ktesiphon cu scopul de a relua legãturile de vasalitate rupte în anul 522. în anul urmãtor. Cele douã puteri nu au intervenit însã în conflictul dintre sefii arabi. în cele din urmã. dincolo de Eufrat. Pãrtile contractante se obligau la pace pe cinci ani. provincia fusese guvernatã de satrapi indigeni aflati sub controlul unui comandant militar. Un corp militar care însotea expeditia a 192 Prokopios. capitala provinciei (543). 525 NICOLAE BANESCU O ambasadã a lui lustinian sosea apoi la Ktesiphon pentru negocieri. provincia era organizatã sub conducerea unui guvernator de rang consular. soldate în primãvara anului 545 cu încheierea unui tratat. Belisarie. III. un nou rãzboi a izbucnit în 546 între lakhmidul Mundhir si ghassanidul Harith. din ordinul lui lustinian. b. 9. aducând întãriri considerabile. distrugând Callinicum. Tribunus. pentru un an de zile195. rugându-1 pe regele persan sã-i alunge pe romani din tara lor. Ostilitãtile nu puteau fi evitate mult timp. generalii bizantini au fost însã biruiti de persi la Anglon. dar s-a retras apoi de teama ciumei bubonice care izbucnise în Orient. apãratã cu energie de Tzibus. a cãzut în dizgratie ca urmare a intrigilor Theodorei. în anul 541. sub conducerea lui Harith. Chosroes a nãvãlit din nou la vest de Eufrat. Dupã aceasta. care a pierit în luptã. magister militum per Armeniam. 1-25. Decis a pune mâna pe Lazica. Pânã atunci. formate din soldatii care luptaserã împreunã cu el în Italia. Noul rãzboi din Lazica. 26. regele Gubazes fãcându-i o supunere solemnã. în lupta de lângã Dara.. silind-o sã i se predea193. Un puternic atac al lui Chosroes asupra Edessei s-a frânt în fata rezistentei de care au dat dovadã trupele generalului Martin si populatia întreagã. pe care persii au refuzat sã o evacueze. pânã când Harith a repurtat o mare victorie în desert împotriva lui Mundhir.. 19. comes Armeni-ae. ostilitãtile anului 541 încheindu-se în acest mod. cetatea s-a predat în conditii onorabile. dar nu pentru La-zica. Chosroes a pãtruns în Lazica în fruntea unei puternice armate. Chosroes a mai obtinut de la lustinian pe cel mai bun medic. Pe lângã aceasta. Cu tot armistitiul încheiat. Lãzii nu erau deloc încântati de stãpânirea persanã. deoarece pentru bizantinii era de interes vital controlul acestui teritoriu si implicit al comertului din Marea Neagrã. ei nu puteau rãbda faptul cã erau cu totul împiedicati de la orice comert cu lumea bizantinã. localizatã nu departe de Chalkis (iunie 554)196. op. întorcându-se toamna în Persia. Tratatul era valabil si pentru statele tampon arabe. Belisarie s-a retras. Chosroes a . în continuare a asediat Petra. a asediat fortãreata Sisaurana (între Nisibis si Tigris). ei priveau cu ochi rãi practicarea cultului mazdean în tara lor. cit. Abia în primãvara lui 544 el si-a reluat comandamentul din Italia. II. la aflarea vestii cã hunii care invadaserã Armenia romanã fuseserã nimiciti de Valerian si cã Belisarie nãvãlise în Mesopotamia persanã. regele persan fiind silit sã se retragã în schimbul a 500 livre de aur (544)194. Ducele loan Troglita al Mesopotamiei repurta douã victorii asupra persilor invadatori (544-545). Chosroes a lãsat acolo o garnizoanã. 15. Imperiul plãtind dinainte 2. 193 Ibidem. care alergase cu trupele în regiune.

IV. 8. 513204 Agathias.. Apoi s-au . p. 573-574). 17. op. Stein. II. S-a ajuns la un nou tratat. ocupatã de ei. 30.încercat sã-1 asasineze pe Gubazes. au reînce201 E. III. 196 E. pp. cit. 199 Idem. care se afla la Constantinopol. cit. le-a fost smulsã din mâini de cãtre Iustin. în locul lui Dagistheus (Dagisthaios). Ei au atacat împreunã Petra. Acesta a zdrobit o revoltã a altor douã neamuri caucaziene. fapt acceptat cu mare bucurie de cãtre acestam. Faptul 1-a determinat pe lusti-nian sã caute a-i alunga cu totul pe persi din Lazica. 7. 35. Bell. întrucât armistitiul pe cinci ani expirase în 550. 9. 510. cit. acuzat de lãzi cã ar fi ajuns la întelegere cu persii. Goth. 503. 1-11.. p. lovit de o sãgeatã199. iar la Constantinopol a sosit din partea per197 Prokopios. lãzii au trimis o solie la lustinian protestând pentru uciderea regelui lor si cerându-1 ca rege pe Tzath.. ca si celelate trupe persane din Lazica. op. rugându-1 sã-i vinã si în ajutor contra persilor. Stein. Patriciul Athanasius. Dupã un asediu de luni de zile. Goth.. dupã ce zece ani se aflase în manile persilor. alãturi de generali)203. Bury. O încercare a persilor de a ocupa Archaiopolis. cit. 14. silindu-i pe asediatori sã se retragã198. care a rezistat pânã când prin clisurile nepãzite Mihr-Mihroe si-a fãcut aparitia cu o mare armatã. care s-au unit cu lãzii lui Gubazes. op. l. 3-6 si IV. întors recent de pe frontul cu gotii din Italia.. Stein. Gubazes a fost ucis de Martin si Rusticus (acesta din urmã trimis în calitate de comisar imperial cu mari puteri. 41-46 si IV. 10. pe frontul de est. care reînnoia armistitiul pentru alti cinci ani. între timp. ™ Ibidem. dar atacând în continuare orasul Phasis.. Persii au suferit apoi o altã mare înfrângere: Rhodopolis. la Ktesiphon a sosit pentru negocieri Petru. 202 Prokopios. Martin. lustinian le-a îndeplinit dorinta. IV. 200 Ibidem. p. Bell. apãrat cu succes de cãtre Martin si Iustin. IV. magister of-ficiorum. fiul lui Germanos. II. în anul 555. Altã mare armatã persanã condusã de Chorianes a fost nimicitã de bizantini si de lãzi pe râul Hippis. au fost apoi nimicite de fortele unite ale lui Dagistheus si Gubazes (549). 526 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN încercarea nu a reusit. op. Dar garnizoana lãsatã de Mihr-Mihroe în Petra. 8. Pers. Neclaritatea deciziilor privitoare la Lazica a dus însã la noi tensiuni. care au durat pânã în toamna anului 551. pentru cã îi denuntase lui lustinian pentru neglijentã în conducerea rãzboiului. trimis de împãrat sã ancheteze uciderea lui Gubazes si pedepsirea asasinilor a sosit în Lazica înaintea noului rege Tzath. II. Trupe numeroase erau comandate în 554 de Bessas. a fost trimis Bessas. Bell. abasgii (abchazii sau afk-hazii) si apsilienii200. Numele generalului persan la Prokopios este Mermeroes.600 livre aur201. persan. în Lazica sosea astfel Dagistheus cu 8. care avea sã fie primit în mod solemn de cãtre lãzi. altã fortãreatã situatã pe malul drept al râului Phasis. 1-14. fratele mai mic al lui Gubazes. 528 put operatiunile militare (556). J. 29.. a esuat202. Petra a fost cuceritã de cãtre Bessas. 198 Ibidem. un afluent al lui Phasis (550). p. Bizantul plãtind alte 2. Buzes si Iustin. 116. 203 E. dupã moartea comandantului ei.000 de soldati (548). un senator onest. Cum Mihr-Mihroe murise în vara aceluiasi an. cit. 17. Stein. IV. 6 (si E. Tzath primind însemnele demnitãtii regale din mâinile împãratului204.. persii suferind o mare înfrângere lângã Archaiopolis. 527 silor Izadh-Gusnasp (Yazdgusnasp) pentru continuarea negocierilor. trimitând acolo considerabile întãriri. iar Gubazes i-a cerut iertare lui lustinian. op. 9. redevenind bizantinã. 12 si urm.

pe care Bizantul a cãutat sã o tinã permanent sub controlul sãu. Traficul era permis negustorilor în anumite orase. înainte de era crestinã. Importanta istoricã a rãzboiului din Lazica a constat în faptul cã Imperiul bizantin a închis accesul marii puteri asiatice a persilor în Pontul Euxin si a îndepãrtat eventualitatea ca aceasta sã ajungã un rival periculos si în apele acestei mãri. inclusiv cu riturile lor de înmormântare. 4 si IV... op. Martin a fost si el revocat de cãtre lustinian (557). prezidate de cei doi guvernatori de provincie interesati în aceastã privintã. regatul Sabeenilor (Saba-suba).revoltat misimienii. Gotb. Negustorii arabi erau admisi numai la Dara si Nisibis. de cãtre Izadh-Gusnasp si magister officiorum Petru din partea bizantinã.] 529 Aceastã pace era stabilitã pe 50 ele ani. în sudvestul peninsulei Arabia se aflã provincia Yemen. declinul sãu a fost rapid si ireversibil]. asa cum era de aproape douã veacuri. în timpuri îndepãrtate. dar au fost supusi si reprimati cu duritate205. Frontiera rãmânea neschimbatã în Armenia si Mesopotamia. unde se aflau birouri de vamã: Callinicum. eveniment urmat de extinderea statului persan pânã la Oxus si de necesitatea consolidãrii stãpânirii persane în aceste regiuni. E. 205 Agathias. alte trei la începutul anului al optulea. Iustin a fost numit generalisim în Lazica206. iar bizantinii se obligau a le plãti suma de 30. iar celelalte în fiecare an dupã scurgerea primului deceniu. Amenintat de persi. unde a încheiat un nou armistitiu. Persii renuntau la toatã Lazica. 207 [„Isdigousnas" în textul lui Prokopios. cit. bagajele lor fiind scutite de taxele obisnuite. unde înflorise. Nisibis si Dvin. Persii se obligau sã-i împiedice pe huni. alani si alti barbari sã treacã strâmtorile centrale ale Caucazului pentru a prãda în teritoriile bizantine.000 monede de aur (solidi aurei) pe an si anume primele sapte anuitãti. dupã ce statul bizantin a pierdut acest control în favoarea republicilor comerciale italiene. care 1-a vizitat. pe Eufrat. care pregãtea pacea definitivã. Rusticus a fost condamnat la moarte si executat. La sfârsitul veacului al II-lea î. spre ex. IV. zdrobitã definitiv (558). 206 Agathias. Autoritãtile romane si persane se angajau sã împiedice contrabanda. Pacea bizantino-persanã a fost încheiatã cãtre sfârsitul anului 561 la Dara. dar în 530 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN viitor fugarii nu mai puteau avea azil de o parte sau de alta. Alte articole priveau comertul si populatiile limitrofe. Izadh-Gusnasp207 a mers din nou la Constantinopol. IV. adicã aproape 3. Procesul destinat a rãzbuna uciderea lui Gubazes fiind terminat. dar cu conditia de a nu face prozelitism. Contractantii se obligau sã nu construiascã noi fortificatii aproape de frontierã. [Mult mai târziu. lustinian intrase în legãturi cu abisinienii si himyaritii din Arabia. precum si o incursiune a hunilor în Armenia au fost ultimele evenimente militare din aceste regiuni. Statelor tampon arabe [cum erau cel lakhmid ori cel ghassanid] li se interzicea sã-i atace pe bizantini sau pe persi. Litigiile dintre particulari la frontierã urmau sã fie rezolvate de cãtre comisii mixte. O rãscoalã a tzanilor. 1-20. Crestinii erau tolerati în statul persan. pe regele Solo-mon. trebuind sã fie extrãdati. Ceea ce 1-a determinat pe Chosroes la acest pas în raporturile cu Bizantul a fost faptul cã hunii heftaliti au fost zdrobiti de o coalitie turco-persanã cãtre anul 560. se spune. 11. 15. în Bell. un mic popor ce locuia la nord-vest de apsilieni.000 livre de aur trebuiau vãrsate imediat. Supusii romani sau persi refugiati la dusman în timpul rãzboiului au fost autorizati a se repatria. 4-7 si IV. 514-515. de care se leagã legenda reginei din Saba. Stein. Ambasadorii celor clouã state urmau sã utilizeze posta publicã. în toamna anului 557. pp. Hristos acest regat a devenit regatul Sabeenilor himyariti. IV. 7. în Osrhoene. Comertul era ocupatia de cãpetenie a populatiei. capitala Persarmeniei. angajament ce nu avea însã caracter retroactiv. Desi era iubit de soldati. 5. La mijlocul .

3209 Ibidem. Frumentius. cunoscuti si ca axu-miti. dacã refuzau a îmbrãtisa iudaismul. p. unde era o mare piatã de produse ale Africii: sclavi. erau frecvente si din timp în timp ei cãutau sã obtinã controlul politic asupra sud-vestului Ara-biei. de la numele capitalei lor Axum. Dar nu se tinu de cuvânt si pentru cã acestia nu au voit sãsi renege credinta. a masacrat un numãr de negutãtori greci. 532 Andas fãgãduise sã îmbrãtiseze crestinismul în caz de victorie. convertit si el la crestinism. a fost primul episcop în Abissinia208. Dhu-Novas. care a întâlnit însã un adversar puternic în iudaism. regele himyaritilor (homeritilor). de credintã iudaicã. care a fost rege la începutul domniei lui Iustin. Omorând toti etiopienii din tarã. scãpând astfel imperiul sãu de monopolul persilor. Andas a fost urmat de Tazena210. care a biruit si ocupat Yemenul. si si-a împlinit promisiunea. 322. el masacra 280 de persoane. Comercianti romani frecventau Adulis. izbuti sã învingã garnizoana etiopiana. Dimnos. Acest lucru era însã greu de îndeplinit. Dupã aceea. lustinian a trimis apoi o ambasadã la Axum. Relatiile comerciale ale abissinienilor cu vecinii lor de peste strâmtori. timp în care crestinismul na mai progresat acolo. ca represalii pentru rãul tratament al evreilor în Imperiul bizantin. împãratul i-a trimis un episcop din Alexandria. fusese crescut crestin211. himyaritii din Yemen. 208 Bury. aromate. se întindea spre vest pânã în Valea Nilului si spre sud pânã la coasta Somaliei. n. papyrus. ivoriu si aur de Sasu. Misionari crestini au activat în ambele tãri începând încã de pe timpul domniei lui Constantius al Il-lea. La instigatia Constantinopolului. a început o aprigã prigoanã împotriva crestinilor.veacului al IV-lea a început sã se propage acolo si crestinismul. care era cartierul general al crestinilor (523). în timpul lui Zenon sau Anastasios209. care îi favoriza pe evrei. Dar Dhu-Novas a stãpânit doi ani. II. astfel încât scopul lui lustinian în aceastã privintã nu a fost atins. emirul tribului lui Harith Ibn-Kaab. în acest timp. se proclamã rege si începu a persecuta pe crestini. Asediul fu lung si el promise a cruta pe locuitori dacã-i predau orasul. el merse cu o mare armatã contra orasului fortificat Nejran. în prima parte a veacului al Vl-lea. Un rãzboi a fost probabil între himyariti si abissinieni. Abissinienii si himyaritii Regatul abissinienilor sau ethiopienilor. între care era si Harith. instigându-i pe . Aflãm cã în timpul împãratului Anastasios un episcop a fost trimis la himyariti. în ajutorul acestora a intervenit însã regele abissinian crestin Elesbo-as. nu mai stim despre aceste regiuni apropae un secol si jumãtate. supusi celui dintâi. Nu e sigur dacã Elesboas a trimis imediat o armatã pentru a-i restabili autoritatea sa (519-520). convertit probabil la iudaism. timp în care a exterminat sistematic comunitãtile crestine din sudul Arabici. ca si la homeriti. capitala regatului abissinian. Yemen si insula Socotra. iar iudaismul s-a stabilit în Yemen. Portul sãu Adulisera la 15 zile de cãlãtorie de Axum. ordonat de Athanasios. o cãpetenie himyaritã. a ucis pe Dimnos si a lãsat un vicerege cu o garnizoanã etiopiana în tarã. iar ftul sãu Elesboas. Era vorba ca axumitii sã aducã mãtasea de la Taprobane (insula Ceylon. rege al himyaritilor. urmãrind sã se foloseascã de aceste popoare în 531 vederea intereselor sale comerciale si militare. Dhu-Novas trimise apoi emisari lui Mundhir de la Hira. înstiintându-1 despre fapta sa si îndemnându-1 sã facã la fel. E posibil ca Iustin si patriarhul Alexandriei sã fi trimis curieri la Axum. când un arian numit Theophilus a fost numit episcop al bisericilor noi din Abissinia. azi Sri Lanka). se învecina la nord cu Suakim. regele abissinian Andas a nãvãlit în Yemen. El i-a înstiintat pe patriarhul Alexandriei si pe împãratul Iustin I cu privire la victoria sa asupra iudaismului. unde rezida regele.

a vizitat capitala imperiului si a fost numit phylarch al Palestinei215. Istoricii si cronicarii nu ne spun nimic despre reînvierea comunitãtilor crestine în regatul himyaritilor dupã cãderea lui Dhu-Novas. omorâse o rudã a regelui si fusese silit sã fugã în pustiu. El era gol. si un anume Abram. Desi Julian izbuti în negocierile sale si regii promiserã ce li se cerea. când. Abram. a luat puterea. transportând ei însisi acest articol de la Ceylon la porturile Mãrii Rosii. serviciu care le-ar fi fost si lor profitabil. Avem totusi alte documente care aratã numirea unui episcop si-i descriu activitatea în Yemen. în orice caz. la curtea lui Ela Atzbeha si Esimiphaios. 533 NICOLAE BANESCU cu mãrgãritare peste stomac si umeri. Tatãl lui Non213 Ibidem. la propunerea pe care Iulian era însãrcinat sã o facã si lui Esimiphaios. Astfel au fost relatiile politice ale celor douã regate de la Marea Rosie. 326. seful arab din Nejd. Pare a fi fost o revoltã a garnizoanei etiopiene. ei nu furã în stare sã execute promisiunile. Ela Atzbeha consimti. Arabii din Maad (Nejd) erau supusi himyaritilor. Iulian cãlãtori la Adulis pe mare si avu o audientã la Ela Atzbeha la Axum. nu a indigenilor si e probabil cã Abram.abissinieni sã-i rãzbune pe crestinii ucisi si sã-1 suprime pe tiran. 324-325. Scopul ambasadei era sã câstige cooperarea împotriva Persiei. trebuiau sã se facã marsuri lungi prin pustiul Arabiei si himyaritii se dãdurã înapoi de la o astfel de întreprindere. dar în amândouã abissinienii au fost învinsi si Ela Atzbeha s-a resemnat a-1 recunoaste pe Abram ca vicerege. Consilierii sãi. El sãrutã pecetea scrisorii împãratului si fu uimit de bogatele daruri pe care i le adusese Iulian. La Taprobane. Serviciul principal pe care abissinienii îl puteau face era sã distrugã monopolul comertului de mãtase al persilor. Dupã aceastã traditie. care stãteau împrejurul lui. stim numai cã ambasadorul a întâmpinat în cãlãtoria sa multe primejdii. lustinian îl trimise pe Iulian.qq 534 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN nosus. Imediat dupã ambasada lui Julian trebuie sã fi izbucnit o revoltã în Yemen. pe care lustinian îl trimisese în Abissinia. cedând conducerea fratelui sãu. Kais 1-a trimis pe fiul sãu Muaviah ca ostatec la Constantinopol. Regele primi bucuros a se alia cu imperiul împotriva Persiei. Elesboas) nãvãli în Yemen cu o mare armatã (524-525). abissinienii erau înlãturati de persi. Pentru a ataca din Yemen Persia. ca suzeran al Yemenului. în afarã de un sort de pânzã brodat cu aur si de curele împodobite 210 Pe care inscriptiile îl descriu ca „Rege de Axum si Homer si Reidan si Saba si Salhen". în 531.• . în fruntea unei armate de himyariti si maaditi sã nãvãleascã în Imperiul persan213. care era crestin. Kais. la origine sclavul unui roman din Adulis. 212 Ibidem. a fost întrebuintat si el în ambasade si în douã ocazii condusese negocieri cu Kais. care în-cãrcau toatã mãtasea îndatã ce ajungeau în port2".?. iar seful lor. al cãrui nume era Esimiphaios. iar în urmã.?L. p. îl învinse si ucise pe Dhu-Novas si puse în locul sãu un crestin himyarit. un agens in rebus. Esimiphaios a fost detronat si închis. Douã expeditii au fost trimise împotriva lui Abram. Gregentiiis de Ulpiana a fost . care era un rãzboinic vestit. Despre misiunea urmãtoare a lui Nonnosus. pp. 211 Ibidem. Regele sta pe un car la care erau înhãmati patru elefanti. II. Planul lui lustinian era sã obtinã iertarea lui Kais. Yemen si Maad. Homer e Himyar (Bury. pentru ca. . Purta brãtãri de aur si tinea un scut aurit si douã lãnci aurite. erau înarmati si flautisti cântau. 323 si n. 1). 214 Ibidem. ca rege tributar212. sã fi fost numit comandant al garnizoanei de cãtre Ela Atzbeha însusi. Ela Atzbeha (la scriitorii bizantini: Elesbaas.

Blemyi si Nobadae Zelul misionarul lui lustinian si al Theodorei219 n-a trecut cu vederea popoarele africane care trãiau pe Nilul de Sus. zice Stein). în „Viz.hf! 219 Ibidem. El a tinut o discutie publicã asupra meritelor iudaismului si crestinismului. p. Rãzboiul cu gotii. blemmyi. si 1-a învins cu totul. slavii si germanii amenintau serios provinciile danubiene.. împreunã cu regele. a mai redactat un Cod de legi pentru Abram. 20-22 (ed. II. (Apud Bury. 198). mãcelul si groaza. 328-330. c. 222 [Informatia este preluatã din Prokopios. Istoria lui Gregentius216 a fost privitã cu scepticism si chiar existenta lui a fost pusã în discutie. Ultimii germanici. trag oamenii în teapã. 1963. nimicesc tot ce le iese în cale.trimis din Alexandria ca episcop de Safar. Incursiunile hunilor si ale slavilor. III. cit. Opera omnia. 535 Theodora220. Theodora voia sã-i facã monofiziti. pe tãrmul stâng al Savei. Bell. II. 216 Aflatã într-un manuscris din Sinai si publicatã de A. traducerea româneascã a textului de cãtre H. „Bibliografia"). între Egipt si Abissinia-. Mihãilescu în Procopius din Caesarea. Provinciile Europei suferirã de asemenea foarte mult de aceastã slãbire a garnizoanelor de la frontiere. p. p. Goth. . 220 Detalii asupra acestei concurente la loan din Efes. Nu numai provinciile Asiei s-au resimtit de marile eforturi ale Imperiului pentru rãzboaiele sale din Apus. Slavii. Vasiliev: Vita Gregentii. Academiei. Populatiile barbare din nordul Dunãrii.. 470. 217 Bury. nobadae. Grepes (sau Gretes) regele herulilor venea la Constantinopol sã primeascã botezul.. Vrem. 1. 12 notabili se fãcurã crestini. Procopii Caesarensis. regele himyaritilor. Ed. tulburau necontenit provinciile de sus ale Egiptului. Haurz. crezând totusi cã la originea traditiei se aflã un miez istoric218. pe când lustinian dorea sã fie ortodocsi. 1907. 38. Hunii rãspândesc aceeasi cruzime peste tot. Appendix la voi. adesea pânã sub zidurile Con-stantinopolului. probabil. 327 n. neoprindu-se nici în fata mãnãstirilor. 1963. 328329). 23 si urm. herulii detin un loc important în armatele imperiului. Leipzig. Bucuresti. sãlbatici. voi. anti si huni. care fusese toleratã în puterea unei vechi conventii cu acest popor221." XIV. Emisarul lui lustinian sosi dupã cel al Theodorei si fu concediat de Silko. op. 330. IV al operei lui Gibbon editate de el. Illyricum si Grecia. Aceasta e rãscumpãrarea tristã a izbânzilor repurtate în Apus. voi. Bury a arãtat nedumeririle pe care le ridicã povestirea din viata lui217. pp. 221 Bury. Convertirea blemmilor îl fãcu pe lustinian sã punã capãt credintei pãgâne la Philae. De acum. II. pp. împãratul îndeplinind rolul de nas. Teubner. p. op. care locuiau mai sus de prima cataractã si vecinii lor din sud. începurã sã treacã necontenit în imperiu.] 536 Hunii. rãspândind.. prefãcându-le adesea într-un imens pustiu. Bury. cu un evreu învãtat. îi ucid cu lovituri de ciomag222.. bulgari. De la 540 pânã la sfârsitul domniei lui lustinian aceste popoare terorizeazã Thracia. în traducerea datã de Bury.. în ianuarie 528. lustinian le acordã subsidii de federati si pãmânturi în jur de Sin-gidunum (teritoriul Bassiana. Aceastã populatie (nobadae) convertitã la crestinism coopera cu imperiul pentru a-i sili pe Blemmi sã adopte aceeasi credintã. slavi. nota 18: The Axumites and Hi-myarites. . în aceastã concurentã birui l 215 Ibidem. în vremea domniei lui Iustin. .. p. Nobadae si regele lor Silko se convertise la crestinism cãtre 540. cit. 218 Asupra acestor evenimente cf. Dar adesea prãdau provinciile Balcanilor.

pp. 439-445. Paris-Bruxelles. Alte douã hoarde nãvãlirã pânã în Grecia. ele pãtrund în Chersonerul tracic. bulgar aflat în serviciul imperial. parcurge podisul din partea de nord a Bulgariei si se varsã în Dunãre la est de SviStov. Mihãescu. unguri si fmni (uralo-altaic. p. un ofiter de origine slavã. La întoarcere. de la venirea lui lustinian.. Malalas. 226 Ibidem. 308.. Voi. p. care cucerirã în Illyricum 32 de fortãrete 224 E. par a face parte din ramura mongolã a marelui grup de rase care-i cuprinde si pe turci.225 Ibidem. inaccesibil prin fortificatiile Istmului231. Dar de fiecare datã se întorceau la nord de Dunãre232. care-1 numeste magister militumperIllyricum226.] 538 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN de importantã secundarã si luarã cu asalt orasul Cas-sandria (vechea Potideia).. Chilbudius. voi. Kampf der Religionen. voi. care juca un mare rol în tinuturile danubiene. 228 Prokopios. III. în acelasi an. voi. n. 308. II. el câstigã o biruintã în Thracia asupra bulgarilor227.. Die Hephthaliten in Iran. W. fiind prezenti si la atacul asupra Constantinopolului din anul 626. Stein. Bell. îi învinse pe bulgari în Moesia Secunda. Mun-dus. Nãvãlirile lor furã. Lucrarea a fost reeditatã. voi. t împãratul îl rãscumpãrã numai pe Constantiolus224. Seria popoarelor barbare împotriva cãrora lustinian trebuia sã-i protejeze pe supusii sãi europeni . în 530. Von den Anfãngen bis zum Einbruch in Europa. 1959. apoi pustiirã tara pânã în Thracia.. ei bãturã o armatã comandatã de Ba-duarius si de Iustin. Prokopios. Academiei. 1). cit.. masacrând poporul si fãcând multi prizonieri. dupã clasificarea lui Peisker. 450. 1959-1962. [Tratarea mai recentã a subiectului în Franz Altheim. Sittas. Dupã Lubor Niederle. venind din pãrtile fluviilor Volga si Don. traducere de H. Gepizii încercarã a smulge os-trogotilor Sirmium (ocupat mai înainte de Theodoric). I-V. voi. bulgarii si-au fãcut aparitia la Dunãre. Bell. I. de asemenea în Fontes Historiae Daco-Romanae (= FHDR). care muri în luptã. Hist. II. Goth. care în vremea domniei lui Valens si-au fãcut aparitia la apus de Marea Caspicã. 155 si urm. voi.] 229 E. sclaveni si anti. tot mai dese si mai nimicitoare. Ei au luat foarte adesea parte la invaziile din cursul veacului al Vl-lea. [Izvorât din Muntii Balcani. I. în Chalcidica230. Bucuresti. iar în 499 e atestatã prima lor invazie în Balcani). Theoph. El a trecut de mai multe ori Dunãrea. IV. Rãzboiul cu gotii. fu numit magister militum per Thracias. Situatia era cu atât mai criticã în Balcani.M. III. Theoph. 14. Stein. 437 si urm. amân223 Hoardele cunoscute în istorie ca huni. op. râul lantra (nume derivat din latinul „latrus") trece prin orasul Veliko-Târnovo. Geschichte der Hunnen. intrã în 529 în serviciul împãratului. 101. Niedergang und Nachfolge. 227 Malalas. 1-6. 1970. pe fluviul latros (azi lantra)229. alungã din dieceza sa pe bulgari. si cu Ascum. voi. ed. p.] 537 doi fiind surprinsi de alti bulgari. în 528. du Bas-Empire. A. în 535. Ed. cu Pompei. p. p. ucis de sclaveni228. împotriva lor si pieri în 533. afarã de Pelopones. op. [Textul este reprodus si în Procopius. Goth. Mai târizu. în veacul al V-lea (cãci în 482 împãratul Zenon le solicitase ajutorul împotriva gotilor. V. urmasul lui Iustin (duce de Moesia secunda). cu cât cea mai mare parte a trupelor disponibile fuseserã trimise în Orient. Berlin. admisã si de Bury. magister militum per Illyricum.. Trecurã peste Zidul cel lung si devastarã pânã în suburbiile Constantinopolei. AM 6031. unde devastarã totul. de Gruyter. voi.Cei mai teribili dusmani pentru aceastã regiune au fost însã în sec. magister militum praesentalis. Dar trupe trimise de Amalasuntha îi resping"5. cãzurã în manile lor. 6032. Dar ei pierirã într-o luptã cu Constantiolus. p. II. 306-307. se produse o nãvãlire de numeroase hoarde de bulgari. cit. în 540. Timp de trei ani el. al Vl-lea hunii22* si slavii. doi sefi bulgari nãvãlirã în Scitia si Moesia secundã. Die europãischen Hunnen.

pentru molid. I. Pentru a scãpa de dusman. în sec. care au ocupat pe rând tãrile dintre Don si Nistru. . Acordarea acestui nume s-a datorat faptului cã aceastã grupã a fost printre cele dintâi care au venit în atingere cu Imperiul roman. înainte de domnia lui lustinian acesti sclaveni. 230-235. 278/2791. 232 L. în tinuturile noastre. sãgetile otrãvite. Academiei. Natura teritoriului împiedicând o circulatie liberã si statornicã. Histoire. anti si sclavini: „Post Herulorum cede idem Hermanaricus in Venethos arma commovit.T. Arta militarã. Hunii erau reprezentati prin bulgarii de la nordul Dunãrii. slavii. ca mai înainte. [= ed. pe care numai cei mai experimentati urmãritori o puteau descoperi233. care sfãrâmase imperiul lui Attila. II. du Seul. în pãrtile Basarabiei. traducere si introducere de H. Bell. în 234 [lordanes afirmã de fapt cã slavii din vremea sa erau cunoscuti sub trei denumiri: veneti. de la Dunãrea de mijloc la Don. dar o a treia grupã.. Bucuresti. ei n-au avut un rege. Patria lor e deci dincolo de zona acestor copaci. respirând printr-o trestie lungã. era deci de trei rase diferite. 1923. p. care pare a fi fost un nume local legat de o anumitã grupã trãind într-un loc numit Slovy235. voi. 140-141. ei au început a se împrãstia dincolo de hotarele Polesiei. Erau germani si huni. 539 rilor pe malurile Dunãrii de Jos. ab una stirpe exorti. Nu se puteau apãra decât ascunzându-se în pãdurile si bãltile lor. a fãcut sã nu se stabileascã o unitate politicã. într-o epocã necunoscutã. Apoi apar hunii si ei au fost expusi o datã mai mult la apãsarea care a fost destinul lor secular. 426/427. id est Venethi. a fost tragicã.. 31 si urm. Când apar în lumina completã a istoriei.] 541 . pentru vite si lapte. Paris. S-au hrãnit probabil cu peste si mana care creste în pãrtile acelea. editie criticã. Pers. Les Slaves. si kutrigurii la est. Antes. în veacul al 233 [stirea se aflã în Mauricius. 4-6.] 231 A.) însotit de traducerea româneascã. I. Sclaveni (subl. Erau împotriva disciplinei militare. Una dintre urmãrile cele mai însemnate ale acestui eveniment a fost expansiunea slavilor la vest si sud. cum îi numesc Prokopios si lordanes. Slavii nu au cuvânt pentru fag. p. Leip-zig. Ed.] 235 [Explicatii mai plauzibile asupra originii numelui slav se aflã la Fr. nu se bãteau în ordine de luptã si rar întâmpinau pe dusman în câmp deschis. . Desi învãtaserã sã coopereze.. 163-164. Ei nu s-au putut uni împotriva dusmanilor care-i prãdau si-i târau ca sclavi. ns. nici un tratat nu-i putea lega.Getica 119).T. Dvornik. voi. antae. p. 223-224. Historie et civilisation. 1970. 4. Niederle. 100. Bucuresti. regele ostrogoti-lor. Slavii Polesiei n-au format un stat. se asezaserã împreunã cu alt popor înrudit. ei pãstreazã mai multe din caracteristicile pe care li le-au impus viata lor în Polesia. Nam hi. în colibe sãrãcãcioase. VI). Armele lor erau scutul. Paris. din cele mai vechi timpuri. se aruncau în apã. Istoria lor. 540 IV-lea au fost cuceriti de Hermanric. lordanes (. tria nune nomina ediderunt. prin care numim toate popoarele diferite care au iesit din Polesia. Studiile din urmã au arãtat cã patria primitivã (preistoricã) a slavilor a fost reprezentatã de mlastinile râului Pripet.. p. al Vl-lea. l. intrã acum în scenã. „Scriptores byzantini".. 1970 (col. Erau perfizi.. Slavii trãiau in vecinãtatea bulga230 Prokopios. Tenbner. ei nu-si pãrãseau libertatea si nu se supuneau autoritãtii unui rege.A. îi numeste veneti2^.. 1970. Aceastã dispozitie generalã a popoarelor rezultase în urma bãtãliei din Pannonia. tinutul acesta nesãnãtos e cunoscut ca Polesia. N-aveau un nume comun. Slav. voi. 1963. pp. p. care se varsã în Nipru la nord de Kiev. Grupa germanã consta din trei popoare germanice de Est: gepizii (în Transilvania). Mihãescu. Apropierea de stepele Rusiei de Sud i-a expus la nãvãlirile nomazilor asiatici. . herulii si longob-arzii la nordvest de gepizi. voi.prin diplomatie si arme. vine din Slovene. Trãiau aproape separati unul de altul. Ed. sulita. Haury. Au trãit în grupe izolate de sate sub o cârmuire patriarhalã.. Vasiliev. Manuel de l'Antiquite slave. fragmentul se aflã si în FHDR. II.

sclavenii au fost zdrobiti în Thracia de Nar-ses. din Transilvania. Succesul acesta îi dã un curaj ce i-a fost fatal: odatã. dar Germanus. ajungând pânã la Zidul cel lung. între sclaveni si anti a izbucnit o ceartã. a trecut Dunãrea cu putine trupe si a fost ucis. timp de trei ani. nu avem. a fost respinsã cu mari pierderi pentru ei de Munclus. când prindeau momentul. Altã incursiune. în pãrtile Basarabiei. lustinian îi boteazã si le dã locuri lângã Singidunum. se scindeazã. unde fuseserã vecini cu saxonii. numai datoritã fortificatiilor Istmului. magister militum per Thraciam. Fortarã Zidul cel lung si rãspândirã groaza în suburbiile capitalei. longobarzii ocupaserã tãrile lor la nord de Noricum. deveniserã o putere considerabilã si agresivã la Dunãrea de Sus. cerurã locuri în imperiu. informatii despre o invazie serioasã. De acum deveniserã mai îndrãzneti. Dar dupã trei ani îi aflãm devastând Illyricum pânã aproape de Dyrrhachium. Cruzimea si rapacitatea de care dãdeau dovadã a determinat reprimarea lor de cãtre armata romanã. Ei învinserã pe Iustin si Baduarius. se îndreaptarã spre Tesa-lonic. si prãdau în imperiu. pe malul Dunãrii. aflatã la Elba de Jos (veniserã din Scandi-navia înainte de August). lustinian le tãie subsidiile si cãutã o nouã metodã pentru a-i tine în frâu. longobarzii. îi înspãimântã si ei trecurã în Dalmatia. lustinian luase Sir-mium de la ostrogoti. alteori bulgarii. E preludiul ocupatiei teritoriale care va hotãrî istoria viitoare a Sud-estului european. Peloponesul a scãpat. La 602. dar. bulgarii au nãvãlit în Moesia inferioarã si Scitia. Mai târziu (507-512). ei câstigarã o mare biruintã asupra Bizantului la Adrianopole. Ca si hunii. Multe castele si cetãti au cãzut atunci în mâinile lor si multime de captivi au luat drumul robiei. dar furã urmãriti si pierdurã prada pe care o luaserã. primind întãririle noilor veniti. o parte trec . altii. îi atacã chiar la ei.NICOLAE BANESCU vecinãtatea bulgarilor. O gãsi în rivalitatea unui alt popor german de Est. Mai târziu. bulgarii cu o mare oaste prãdarã Peninsula Balcanicã de la o mare la alta. ei ocupã o parte din Dacia Ripensis si fac nãvãliri în provinciile de la sud. în 529. dar rãmãseserã putin timp acolo. Noi vecini ai imperiului. dându-le o subventie anualã pentru a împiedica tre542 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN cerea bulgarilor. oferind antilor locuri la Turris. ei îsi vor schimba rolul de victime în acela de jefuitori. antii si sclavenii dãdeau auxiliari armatelor romane. pe atunci la Sardica. una devastând Illyricum. cu provincia Pannonia secunda (527-52S)236. Dupã alti doi ani nãvãlesc din nou. în 545. antii pier distrusi de avari. ca federati ai imperiului. De mai mult de un veac ei îsi pãrãsiserã patria. dar e probabil cã ei au venit adesea împreunã. unii revenind în vechea lor patrie. cum am mai amintit. aruncând groaza într-însii. Tessalia. care luaserã parte la distrugerea imperiului hunic si în a doua jumãtate a veacului V se fixaserã la nord-vestul Ungariei. în anul urmãtor. scãpând peste Dunãre cu ajutorul gepizilor. alta Thracia. iar când ostrogotii pãrãsirã Pannonia. în 540. Stabilindu-se în aceastã fortãreatã. cu care seamãnau în obiceiuri. si în 549 o bandã de 3000 de oameni pãtrundeau pe Hebrus. Unii au trecut Helles-pontul. dar n-o putu pãstra si gepizii o cucerirã. Apoi. primiti de gepizi în locurile lor. Curând dupã aceastã invazie. pânã în 540. Totusi. împreunã cu hunii. lustinian se folosi de împrejurare pentru a-i învrãjbi si mai mult. trecurã Balcanii si nãvãlirã în Thracia. apãruti de curând la Dunãre. în 550. ei treceau Dunãrea. în acest timp (sub împãratul Anastasios) erau tributari altui popor est-germanic. Curând dupã 543 NICOLAE BANESCU ce Odavakar îi cucerise pe rugi. bãtuti de longobarzi. ei trecurã în câmpia dintre Tisa si Dunãre. prãdând coasta opusã. aveau sã se despartã în douã. herulii. cie-a lungul tãrmului Dunãrii de Jos. desfãcându-se în douã pãrti. Chil-budius. dar sunt alungati. Scandina-via. Cei mai puternici dintre barbarii de la frontiera Dunãrii erau gepizii. magister militumperlllyricum. pentru cã erau maltratati de acestia. Atrocitãtile comise de ei întrec tot ce se aminteste despre hunii lui Attila. în invaziile mentionate sub lustinian sunt pomeniti uneori slavii. Grecia de Nord e devastatã.

era sã se foloseascã de longobarzi împotriva gepizilor. dar în acest timp. Aceastã trupã întâlni un corp de heruli pe care îl birui. Ei primirã si în întelegere fu stipulat cã. conflictul izbucneste între gepizi si longobarzi. 240 E. instigati de gepizi.. Goth. longobarzii si gepizii se împãcaserã. [Prokopios. Aceastã atitudine atâtã gelozia utigurilor si Sandichl trimise o ambasadã sã impute lui lustinian nedreptatea actiunii sale. sã se întoarcã si sã primeascã de la împãrat tinuturi în Thracia-4'. lustinian le dãduse locuri în Noricum si Pannonia si le garantase o subventie ca federati237. 188 si 258. Politica lui. Ei erau condusi de Sinnion. 7). 14. Armata imperiului. ale lui Belisarie. r. pp. al doilea sperând sã obtinã de la împãrat 236 Bury. Longobarzii erau crestini încã de când se aflau sub jugul herulilor. 532. Mihãescu. Data acestor evenimente e fixatã de Bury la 551245.sub gepizi. 18. III. dar când longobarzii curând dupã aceea îi cerurã sã-si împlineascã obligatiile si sã le trimitã trupe în ajutor. Stein. 9-12. lustinian trimise îndatã un sol lui Sandichl241. 584. Utigurii trãiau dincolo de Don. 241 Stein ortografiazã Sandilkh (v. de armeanul Aratius si de herulul Suartuas Kamsaraka. r.descendentii hunilor lui Attila . 27. lustinian îl trimise pe unul dintre generalii sãi la kutriguri. la Dunãre. IV. trecu Donul. IV. 545 la Constantinopol. ocupând stepele rusesti dintre Don si Nipru. Bell. dacã-si vor gãsi tara ocupatã. trecu Dunãrea si devasta tãrile ilirice. 33. Aceasta era situatia când. alta rãmân fede-rati ai imperiului. pp. sosirã ca fugari pe pãmânt roman. Gepizii se temuserã de dusmanii lor. cu femeile si copiii lor. primul cerând ajutor. în luptele cu vandalii. 15-25. 302-303. si îndatã încheiarã o aliantã cu kutrigurii239. p. 7 si p. probabil. împãratul le acordã un tinut în Thracia. 18. si lustinian consimti. ajutati de la Constantino-pol. nepotii împãratului. op. Bas-Emp. Haury. Acestia erau o ramurã a rasei hunice. Bella. Audoin era regele longobarzilor si Thorisin al gepizilor. iar în Scitia politica lui era sã foloseascã un alt popor hunic.. 13. condusã de Iustin si lustinian. Când stirea ajunse 238 Ibidem.care-si aveau locuintele în Basarabia. Rãzboiul lor era numai amânat238. 1). el denuntã noul tratat cu gepizii sub pretextul cã au ajutat pe sclaveni sã treacã Dunãrea. cit. împotriva kutrigurilor. 19. si lustinian cultiva prietenia lor cu daruri anuale240. 239 E. l. bãtu pe dusman si târî pe femei si copii în sclavie242. Ei au fost îmblânziti prin mari daruri244. r. p. Ambii trimiserã ambasadori la lustinian. 587.. strâns înruditi cu bulgarii sau onogundurii . Bell. Curând dupã aceea. Erau un popor formidabil si lustinian luase demult precautii pentru a-i tine în frâu. IV. care comandase în Africa pe auxiliarii huni. Stein. Stein. III. cit. 237 Cf.000 de kutriguri. verii pentru a ajuta longobarzilor fu abãtutã din drum pentru a reprima o revoltã în Ul-piana si n-a . Sandichl împlini dorinta împãratului. [Traducerea lui H. p. Goth. . sã-i informeze despre ceea ce s-a întâmplat la ei acasã si sã le ofere o sumã de bani pentru a pãrãsi teritoriul roman. 8 si 11 (ed. II.] 544 neutralitatea. cerându-i sã dovedeascã prietenia sa fatã de imperiu si sã nãvãleascã în tinutul vecinilor sãi.. Prokopios. 34. lustinian decise sã-i ajute pe longobarzi si le trimite în primãvara lui 549 un corp de 10. IV. si erau. 298-300. Goth. contine fragmentele la pag. pe utiguri. care prãdau în provinciile din Balcani. pe la mijlocul secolului al Vl-lea. în anul urmãtor (552). rãzboiul amânat dintre lon-gobarzi si gepizi izbucneste. o altã bandã de 2000 kutriguri. Bell. 528. n. la est de Marea Azovului. Când o armatã de 12. . regele utigurilor.000 de cãlãreti. Gepizii cãutarã sã reînnoiascã vechea aliantã cu imperiul. 23 si IV. op. dã forma Sandii] 242 Prokopios. 586. 18. 533.

Zabergan puse sã se construiascã bãrci. un ofiter brav. Atrocitãtile comise de aceastã a treia bandã sunt descrise de un contemporan.. tãranii din Thracia.. ajutati de alti aliati. Aceste provincii par sã fi fost lipsite cu totul de trupe. însoteau armata. 257. 303. Athena. sã salveze capitala. care se varsã în Propontis. IV. 548 Germanus. Numai trupele coman243 Ibidem. fãcându-i sã creadã cã armata e mare. în câtiva ani. îi imputã cã 1a privat ele ajutorul pe care i-1 datora pentru trupele longobarde care sustinuserã recent armatele imperiale în Italia. Gepizii încheiarã apoi tratate de pace de perspectivã cu longobarzii si imperiul. împãratul le întinse o cursã pentru a-i nimici. 6-22. Zabergan se aruncã la luptã cu 2. neputând trece de Termo-pyle. kutrigurii se refãcurã dupã înfrângerea suferitã din partea utigurilor vecini si în iarna 558-559. porneste sub Zabergan cãtre Constantinopol.. ajung si iau parte la luptã. 2. pentru ca hunii sã creadã cã sunt multi. Athena. a doua în Chersonesul tracic. Zabergan pustii Thracia încã 4 luni. Banda trimisã în Grecia nu putu face nimic. Athena.. Lagãrul fu pãrãsit imediat si kutrigurii fugirã mereu. Agathias. îmbarcã oameni la Aenos (lângã gura râului Hebrus) ca sã debarce pe coasta sud-vesticã a Chersonesului. 546 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN date de cumnatul regelui. Finlay. cit. împãratul era 246 Bury. Nobilii tremurau în casele lor. respinsi. Zabergan îsi împãrti armata în trei: una trimisã în Grecia sã prade. gelos pe victoria lui Belisarie. Ei intrarã în panicã si fugirã. refugiati în Constantinopol. op. Chrestou. în aceastã criticã situatie. Toate tezaurele bisericilor dintre Euxin si Cornul de Aur furã aduse în oras sau trecute în Asia. n. peste Bosfor. lustinian a rãscumpãrat captivii contra unei sume mari de bani si kutrigurii trecurã înapoi Dunãrea. 400 au pierit. Byzanz und die Langobarden . Belisarie îsi asezã trupa de luptã. [T. Ei se asezarã în lagãr la Melantias. un sat pe Athyras. 245 Bury. si longobarzii. 298-304. 395-1071. 18.. l. op. El adunã câteva mii de oameni din militia citadinã si din veteranii care luptaserã cu el în Italia.. în vreme ce nici un roman n-a fost rãnit serios247. în Thracia. îl rechemã la Constantinopol. Longobarzii câstigarã o victorie completã asupra gepizilor si Auduin (mai-iunie 552). Belisarie se dovedi marele tactician de odinioarã.. crezând cã sunt urmãriti. Idem. 5. vrãjmãsia dintre aceste clouã popoare germane izbucni iarãsi. 8-24. unde a fost respinsã de garnizoanã. Belisarie atacã din front si îi încurcã. iar planul sãu tactic îi atrase pe huni în cursã. . Câti puturã scãpa de la întãri-turi. Unindu-se cu banda ce se întorcea din Chersones. cit. Amalafridas. 1980. K. la câtiva kilometri de zidul lui Theodosios.000 de cãlãreti alesi.. se unirã cu Zabergan. lustinian fãcu apel la bãtrânul Belisarie. Lounghis. simti. H (3-uqavTivfi K-opmpxta . Scrise lui Sandichl (Sandilkh) cã . 1989. 7. pp. 24< Ibidem. intrând în Thracia. anuntând stirea lui lustinian. iesi din oras si-si asezã tabãra la satul Chettus. . 500-680. aruncã asupra lor 20 de corãbii cu oameni înarmati si flota barbarã fu nimicitã: nici unul nu scãpã. fiind întrebuintati la întãrirea lagãrului si la înselarea inamicului asupra fortelor reale ale bizantinilor. Dupã moartea lui. IV. o armatã trecu Dunãrea înghetatã si avanseazã fãrã împotrivire prin Scitia si Moesia. op.000 cãlãri. lustinian. Apoi. si 19. iar pacea durã cât domni lustinian. cit. II. Soarta hunilor din Chersonesul tracic nu fu mai fericitã. sub un sef numit Zabergan. La Constantinopol. a treia. locuitorii intrarã în panicã. 19. Les ambassades byzantines. Neputând face spãrturã în marele val care închidea peninsula.ajuns la destinatie. 300 de cãlãreti alesi se aruncarã dintr-o vale pã-duroasã în flancul lor. au fost aprinse focuri în câmpie. 11.] 547 alarmat pe tronul sãu. 1991. Cu toatã vârsta sa înaintatã. sterserã numele gepizilor de pe harta politicã a Europei246.

De la mijlocul veacului al III-lea. îi amenintã cã. apãrarea. în Asia. erau un magister militum per Illyricum si unul per Thraciam. care rezidau la Constantinopol si exercitau puterea lor într-o largã zonã în jurul Con-stantinopolului. din punct de vedere militar. In aceastã privintã.intrând în Thracia. pe care adesea i-am întâlnit. nu ajungeau. resturile marii migratii germanice. Kutrigurii sunt înruditi cu bulgarii . Bulgarii din vremea lui lustinian poartã si numele de uno-gunduri. siretenia a prins. trei mãsuri erau menite a desãvârsi aceastã operã defensivã a imperiului: 1) alcãtuirea de comandamente mari. în munti. fiecare în circumscriptia sa. de Boor. Bury. lustinian desfãcu în douã acest vast comandament: Armeniile si Pontul alcâtuirã un comandament nou. si sã ia si ce li se datoreazã. dacã sunt într-adevãr amicii imperiului. analogi generalilor nostri de corp de armatã. ' Vezi Justinien. peste care se afla un magister militum Armeniae. încredintate acelor magistri militum. la care se pare cã adãugã un comandament nou. 249 Ed. Din veacul al V-lea imperiul se împãrtea. Pericolul hun a fost resimtit si în Crimeea. în Europa. si apãrate de trupe speciale. lustinian a construit mai multe forturi si un lung zid ale cãrui urme se vãd. nota 16. kutrigurii au luat tot aurul destinat utrigurilor si îl îndemnã sã se arunce. 2) crearea unor teritorii militare la frontiere. Acest sistem de fortificatii a înlãturat primejdia bunicã în posesiunile bizantine si în colonia gotilor. cuprinzând Moesia si Scitia: în texte. Prokopios si Agathias îi prezintã pe kutriguri si utiguri drept triburi ale hunilor. cu rangul de spectabiles. împãratul va transfera amicitia sa kutrigurilor. dacã îi va lãsa nepedepsiti. acesti mari sefi. se întâlneste adesea un magister militum al Moesiei. „soldatii de frontierã". 3) construirea unui mare numãr de citadele. lui Gibbon. deci. 24. Sandichl se aruncã asupra vecinilor sãi si ostilitãtile neîncetate dintre aceste douã popoare le-au mistuit energia. menit a asigura apãrarea tãrii250. soldati si coloni în acelasi timp. Dar pentru apãrarea imediatã a frontierei. Orasele Cherson si Bosporos jucau acolo un mare rol in co248 Cf. Appendix la voi. teritoriul imens de la Marea Neagrã pânã în Egipt era pus sub autoritatea unui singur magister militum per Orientem. însãrcinati în particular cu apãrarea zidului lung ridicat de Anastasios între Marea Neagrã si Marmara. cãrora li se dãdeau pãmânturi în apropierea frontierei. cel putin. p. îsi împãrteau puterile militare ale Bizantului. în Africa se pusese de asemeni un magister militum. J. Cum aratã Ch. Una dintre preocupãrile necontenite ale lui lustinian a fost aceea de a-si asigura fruntariile imperiului împotriva acestor nãvãliri care se înteteau din ce în ce mai mult. în câteva comandamente mari. Hunii acaparaserã cea mai mare parte a peninsulei si amenintau posesiunile imperiului. la care se adãugau magistri militum praesentales. p. lustinian reorganiza o institutie militarã a vechiului imperiu: de-a lungul Hmes-ului. Acolo. Astfel 9 sau si 10 generali. si J. Totodatã. limitanei. paza hotarelor se încredintase unor trupe speciale. el organizã teritorii militare. asupra lor. grupate într-un sistem nou. 550 lustinian pãstrã aceste circumscriptii teritoriale. 549 NICOLAE BANESCU mertul imperiului cu barbarii din acele pãrti. IV din ed. d. asigurând. Bury. Apãrarea imperiului. Ei s-au luptat cu Theodoric si au nãvãlit adeseori în Peninsula Balcanicã în vremea domniei lui Anastasius249. iar ei trebuiau sã si . Italia si Spania cucerite de asemenea avurã pe ai lor.dar acestia din urmã nu trebuie confundati cu bulgarii care au trecut Dunãrea în Moesia în secolul al VH-lea si au întemeiat statul bulgar248. 244 si urm. Diehl. erau si gotii. comandate de duci.

Pentru a face fatã menirii lor. 253 Justinien. în aceste mari fâsii de teritorii militare. încorpora în armata imperialã popoarele barbare (gentes) cantonate în apropierea imediatã a frontierei. Oamenii.castella. o serie de orase fortificate. recrutati dintre 551 provincialii de la granitã mai ales. întelegi admiratia exprimatã de istoricul veacului al Vl-lea. Das romische Militãrwesen seit Diocletian. sã se punã sub 251 Ibidem. la o oarecare distantã. ei ajungeau adesea primejdiosi prin indisciplina. Sistemul era urmãtorul: de-a lungul limes-ului. care serveau de sprijin celor dintâi. în rescriptul adresat în aceastã împrejurare lui Belisarie se arãta care era rolul si conditia acestor soldati. Historische Schriften. în idem. în schimbul unui ajutor anual (annona) vãrsat în mâinile sefilor. în orasele întãrite si fronturile frontierei. pentru a împiedica orice relatii comerciale neautorizate între barbari si imperiu. El realizã. lipsa de credintã si cupiditatea lor233. o operã care pare o minune.le cultive si totodatã sã le apere. El însusi schitã planul dupã care se fãcu aceastã reorganizare în Africa. apãrarea granitelor. Azi. reconstitui. Ele erau de obicei orase mari. pe timp de pace. întãrin-du-1. Prin aceste mãsuri. 553 Dar aceastã linie nu era totdeauna o barierã de netrecut pentru dusman. sub numele de foederati sau gentiles. impresia este de uimire. soldatii acestia cultivatori erau împãrtiti în garnizoane mai mult sau mai putin tari. Bd. cu garnizoane puternice. Scopul lor era îndoit: pe deoparte. prin bravura lor. Pentru a apãra monarhia. sub ordinele sefilor nationali. mai însemnate si mai distantate unele de altele. pp. p. uneori în schimbul unor teritorii cedate din pãmântul roman. pp. ele trebuiau sã închidã frontiera si sã supravegheze apropierea dusmanului. 206 si urm. lustinian a „mântuit monarhia". în nici un caz nu puteau pãrãsi limesul unde erau asezati. iar în fata acestei opere colosale prin care. perpetuitatea serviciului militar era conditia formalã a dreptului lor de proprietate. în aceastã privintã. aceea care. iar pe de altã parte sã serveascã drept bazã de operatii coloanelor expeditionare trimise pentru a prãda teritoriul inamic. acoperi toate provinciile de o retea de castella. 227-228. în caz de invazie. ei veneau. 252 Mommsen. în acelasi timp ele ofereau azil populatiilor din câmpie. De aceea. Auxiliari preti-osi. pe lângã aceasta. ei primeau si o soldã. fãrã concursul armatei regulate. (ppovpia. ei trebuiau. destul de apropiate unele de altele. voi. solid construite. admirabilul sistem defensiv creat odinioarã de Roma. El completã opera restaurând o institutie militarã a Romei. prevãzute cu apã si alimente si ocupate de garnizoane mici. când se vãd ruinele acestor numeroase si puternice citadele. în schimb. ofiterii trebuiau sã-i instruiascã adesea251. lustinian spera sã asigure. primeau pãmânturi probabil scutite de impozit. 226-227. Supusi autoritãtii ducilor. prin cunoasterea locurilor. III. rolul principal pe care-1 aveau limitanei era de a ocupa si apãra cetãtile situate de-a lungul limes-ului. în spatele ei. legate între ele printr-o linie de posturi . sã cultive aceste pãmânturi si sã supravegheze cãile care duceau dincolo de limes. 552 comanda ducelui vecin cu dânsii si concurau cu limi-tanei la apãrarea teritoriului roman25-. dupã expresia lui Prokopios. lustinian reorganiza aceastã armatã teritorialã. La cererea împãratului. ei trebuiau sã ia armele si sã sarã în apãrare. lustinian se sili sã ridice pe toate frontierele o linie continuã de fortãrete. se desfãsura o a doua linie de citadele. grupati în regimente comandate de tribuni. în caz de tulburare la granitã. risipite pe toatã întinderea vechiului imperiu bizantin. Aceasta a fost întotdeauna preocuparea generalilor bizantini: asigurarea unui adãpost populatiei lipsite de . Erau autorizati a se cãsãtori si familia lor locuia cu dânsii în acele castella unde cantonau. aceste triburi se legau a deveni servitorii Bizantului si a pune contingentele lor la dispozitia autoritãtii imperiale.

prin vointa lui lustinian. Pe frontiera de nord. numeroasele lucrãri de fortificatie fãcute din nou sau restaurate de lustinian. IV. sistemul fortificatiei bizantine în veacul al Vl-lea. 8. cu douã sau cu o singurã linie de apãrare. aveau trei linii de apãrare -un zid de centurã înalt de douã etaje si flancat de turnuri puternice cu creneluri. Zidul avea 10. dupã însemnãtatea lor. ale cãrei centre mai importante fuseserã pânã atunci Sirmium (azi Sremska Mitrovica) si Thessalonic. formând o a doua si a treia linie de apãrare.K1 împodobitã cu constructii frumoase. puternicul cap de pod Lederata255. Dar originalitatea operei lui se vede în mãsurile luate pentru a asigura. arhiepiscopia de Justiniana Prima a apãrut prin novella a Xl-a din 14 aprilie 535.] 256 Ibid. erau adevãrate forturi. ce repede si energicã activitate s-a desfãsurat în acesti câtiva ani pentru aceastã întreprindere colosalã. Ea se aflã în apropiere de Tauresium. santul trebuia sã fie foarte adânc. pentru a-i asigura pe apãrãtori împotriva minelor din partea dusmanilor. în Dardania. 234-238. în 1960. Numai în Dardania. unde se concentra rezistenta supremã. Turnuri multe si dese trebuiau sã acopere cu folos spatiile intermediare si unele dintre ele. Cetatea trebuia sã fie apoi bine înzestratã cu provizii si apã. în cea mai mare parte. Viminacium. vechi citadele romane pe care împãratul le puse în stare de apãrare. 5-6. Desigur cã aceste cetãti si forturi se deosebeau. mai mult de 80 de castella furã construite ori reparate. asa cum ne apare în Africa si în alte cetãti însemnate ale Orientului. provincia de origine a lui lustinian. pe coline se înãltau turnuri de observatie de unde se vestea apropierea dusmanului. Trecãtorile însemnate.apãrare a provinciilor. Dar în toate gãseau aplicatie unele principii comune ale fortificatiei bizantine. în privinta lucrãrilor de apãrare ce le cuprindeau. 257 [Creatã pentru prefectura Illyricum. în Epir. începu o nouã erã în istoria sa sub numele lusti-niana prima. în clisuri. Novae. în sfârsit. Troesmis.. dupã Prokopios. Astfel era. Astfel toatã tara se acoperise de cetãti si întãriri254. 554 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN pentru a împiedica escaladarea si a asigura apãrãtorilor dominatia asupra miscãrilor inamicului. lângã satul în care el se nãscuse. Durostorum. Trebuia de exemplu ca zidul sã fie foarte înalt si gros: înalt Ibidem. Securisca. lucrare mai completã decât editia ei româneascã. 555 Ratiaria. protectia teritoriului bizantin. pe toate frontierele imperiului si se poate lesne ghici câtã cheltuialã de lucru si de bani. ale cãrei prevederi au fost reluate pe scurt si în nuvella CXXXI din 18 martie 545.fortãretele mai mici si redutele erau construite dupã un sistem mai simplu. Nu putem enumera. printre care citãm: Singidunum (Belgrad). iar pe tãrmul stâng. cãi strategice se deschideau înãuntrul tãrii pentru a pune în comunicatie fortãretele si a face apãrarea mai usoarã. Scupi. defileuri-le erau pãzite de redute si transformate. de la îmbucãturile Savei pânã la Gurile Dunãrii. localitatea natalã a lui lustinian. opt castele noi au fost construite si 61 restaurate256. 12 si chiar 18 metri înãltime. în Moe-sia. Octavum. în spatele acestei prime linii. în fiecare cetate era apoi un arsenal public si corpuri special organizate pentru manevrarea masinilor de rãzboi. La langue latine dans le Sud-est de l'Europe. grosimea era de aproape 4 metri. gros pentru a rezista loviturilor aplicate de masinile de rãzboi. apãrutã la Bucuresti. Se poate vedea prin urmare ce sfortare uriasã s-a fãcut. Unii . Mi-hãescu. 1978. izolate de restul sistemului defensiv. E de ajuns sã fie schitate trãsãturile principale ale operei. Augusta. în Thracia sute de castella se ridicarã. De aceea se construiau într-însa o multime ele magazii de aprovizionare si multe cisterne si apeducte. în trãsãturile sale generale. Acestea erau. Pe când marile cetãti. mai la miazãzi în Macedonia. acelea de la hotarele asiatice mai ales.. un alt zid înaintea acestuia si un sant larg si adânc. mãrginit de un parapet de pãmânt . 255 Aed. IV. [Competentã si foarte utilã identificare si raportare a acestor toponime la denumirile lor actuale în H. dupã expresia bizantinã. în Dacia. BucurestiParis.

distruse idolii si po48. Bosporos fu întãrit puternic. V. Dar în 528. de la Trapezunt pânã la Eufrat se întinserã mai multe linii de fortãrete. . altii cu Lychnidus. T6 'AÂOUOTOD KCII TO ev roptovftiTOCig260. Boskovic în „Actes du IV-e Congres International d'etudes byzantines". p. care ajunse o formidabilã cetate. Sura. 1987. Hierapolis. Apoi. Apoi. întors acasã. în mijlocul peninsulei. între ele. Antiochia. DeAedif. 5 Viena. H. 239 Ibid. în spatele acestei linii.. p. A. Capsa. 9-10. apoi Zenobia si Pal-myra la hotarele desertului. la Termopyle se opri trecãtoarea prin ziduri. sediul cunoscutei arhiepiscopii autocefale care în toatã perioada medievalã a purtat titlul fostei lustiniana Prima. Sebasteia. zidurile Cherso-nului refãcute si douã noi forturi se ridicarã în sudul peninsulei. 7. Mamma. opera înfãptuitã fu si mai mare. Chusira. p. Zeugma. . Meli-tene. Sabrata261. D. Ulpiana (azi Lipljan) fu de asemenea înfrumusetatã si luã numele de lustiniana secunda.-D. în Euphratesia. „Cahiers Archeologiques (Paris).. „Cahiers Archeologiques". t. cu mult mai jos. 40556 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN ea fu ridicatã la înalta demnitate de metropolã eclesi-asticã a Illyricului. . coasta se acoperi de citadele. devenit ulterior Achris (azi Ohrida). III. Petkovic. opera lui lustinian259 cuprinde multe pagini. istmul de Corint se tãie printr-o întãrire flancatã de turnuri. Justiniana Prima în lumina noilor cercetãri. Ravenna. Din mãsuri de prudentã. III. Les monuments de Tsaritchin Grad etjustiniana Prima. fortãrete puternice. Bãnescu. Nicopolis. 1977. Arheologii iugoslavi sustin cã lustiniana Prima se afla pe locul actualului Caricin Grad. Kitharizon. Dara. el avu meritul de a completa si a coordona aceste citadele într-un sistem riguros. în fine. lustinian trimise forte mari care îi intimidarã pe huni si restabilirã ordinea. mai departe castelul Ammaedera. Leptis Magna. XXXIX.în Byzacena. Astfel toatã Peninsula Balcanicã alcãtui un vast câmp întãrit. opinie pe care o vedem împãrtãsitã si de N. P. Bury.] 258 Ibid. în Mesopotamia Amida.j. Lesfouilles de Tsaritchin Grad. Kondic si V. . Paris. Thelepte.. în „Studii teologice". 84-92. V. Martyropolis (cu trei linii de apãrare). Circesium pe Eufrat. Multe existau înainte de lustinian. fu invitat la Constantinopol si lustinian îl botezã. se ridicarã întãriri si în Grecia de Nord. 261 De Aed. II. în Asia. 53-65. Grod. 1948. în interior. Zur Problematik von Justinianea Prima. Belgrad. pp. Puternica citadelã Petra proteja tara Lãzilor. 311-312. în care aflãm între altele Satala. la Raedestos clãdi o puternicã cetate si construi din nou zidurile ce protejau Chersonesul Thraci-ei258. în „Miscellanea Bulgarica". l. IV. V. Popovic în XXVI Corso di cultura sull'arte ravennate e bizantina. actualul Skopje. p. Bãbus. Kulu260 Prokopios. 1951. Colonea. Pe coastele Pontului Euxin. Carrhae. fãrã a mai socoti numeroasele castella intermediare: numai între Amida si Dara erau 15. Grabar. 49-63. Cherson si Bosporos erau marile centre ale comertului între Mediterana si bazinul Don si Volga. 10-12. în sfârsit. aici era deci totul de refãcut. Sitefortifie dans l'Illyricum byzantin. în spate. Dopmann. Edessa. spre sud-vest (V. Laribus. III. vandalii distruseserã fortificatiile mai tuturor oraselor. Crimeea era ocupatã de huni.învãtati au identificat-o cu Scupi. în Armenia. o altã Theodosiupolis. Nu stim încã dacã erau în relatii de federati. Euagrios vorbeste de 150 orase refãcute de lustinian. regele lor.. La acestea se adãugarã o multime de noi fortãrete: în Tripolita-nia.249-311. Callinicum. 557 PFT porul îl ucise. Chiar pe coastele arhipelagului si ale Mãrii Marmara se construirã fortificatii. E.R. Sardica si Naissus furã restaurate solid. VI. Theodosiupolis (Erzerum). în Africa. 1987. Heracleea fu apãratã. iar garnizoana fu omorâtã. altã linie. 1948. Popovic Tsaritchim Grad. 1979. Constantina. 4. situat la 40 km de Naissus (azi Nis). . II.

al cãror reprezentant si mostenitor legitim se mândrea a fi. Administratia suferea din aceastã pricinã. Numidia fu acoperitã. Alãturi de aceste mari rãzboaie pe care le-am vãzut. „sã înfrunte toatã lumea". Justinien. de exemplu. se umplurã de fortãrete. Trebuie sã tinem apoi cont cã multe dintre marile fortificatii ale domniei s-au ridicat în urma invaziilor si pentru a le preîntâmpina întoarcerea. mai erau si consideratii de ordin practic ce trebuiau sã-1 hotãrascã în aceastã privintã pe basileu: era dezordinea adâncã ce stãpânea atunci Dreptul roman. veni repede pãrãsirea. Diehl subliniazã adâncul respect pe care lustinian îl purta traditiilor vechi romane. prin care Roma a transmis posteritãtii ceea ce a creat mai bun. la hotarul cel mai depãrtat al dominatiei imperiale. pe tot parcursul Evului Mediu si rãmâne încã si azi. decadenta. Pentru lustinian. lustinian a întreprins si o operã legislativã. Vaga furã restaurate. Pentru a ridica un numãr atât ele covârsitor de cetãti într-un timp atât de scurt. 243-246. s-a lucrat prea repede si soliditatea constructiei a fost jertfitã. incapabile de a apãra regiunea respectivã. a fost totusi neputincioasã în a opri invaziile persilor si arabilor în Asia. VI. Roma fusese mare mai cu seamã prin douã lucruri: prin gloria armelor si prin stiinta dreptului. procesele deveneau interminabile. si acesteia i se datoreazã. Ch. Codul lustinian si Novelele. dupã afirmatiile lui Procopios. în sfârsit. observã Ch. ale berberilor în Africa. în cea mai mare mãsurã. tot tãrmul Africii. si. în fata Spaniei. 263 Ibid. Desigur. Digestele. Acelasi lucru se petrece probabil pe Dunãre. în urma nimicirii care însoti invazia lui Chosroes. Opera legislativã. Regulile sale se scoteau din 2 izvoare: ordonantele imperiale (leges) si scrierile jurisconsultilor (jus). de asemenea. puternicul castel Septem putea. aici. Opera aceeasta defensivã cu adevãrat considerabilã. împãratul trebuia sã fie prin urmare un rãzboinic si un 560 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN legiuitor în acelasi timp. împãratul luã mãsurile de apãrare necesare. dupã invazia slavã pustiitoare din 540. armata de ocupatie nu era destul de mare pentru a ocupa serios toate aceste posturi. VI. multe lucrãri au rãmas chiar neterminate. ale cãrui patru pãrti sunt: Institutele. Diehl. ele se gãseau anevoie si apoi erau pline de contradictii. de o multime de fortãrete. dupã activitatea primilor ani. Operã uriasã. Dreptul sãu. Pe lângã acestea. 7. aceste cetãti ofereau un adãpost locuitorilor de la tarã si ele nu puteau fi cucerite usor de adversari care nu erau priceputi în arta asediului. învãtatul francez ne dã explicatia acestei stranii constatãri264. Multe posturi secundare par a nu fi avut deloc garnizoanã si a fi fost încredintate numai pazei locuitorilor. V. tara descoperitã 262 Ibid. -i:fe V:>Y> k 559 NICOLAE BANESCU era astfel cãlcatã de incursiunile ce nu puteau fi oprite. ale slavilor si hunilor în Europa. Dar de pe înãltimea zidurilor lor. Realizãrile interne ale domniei lui lustinian a. popularitatea numelui sãu printre urmasi. Era prin urmare o urgentã sã se . Pe de altã parte. ca pretutindeni. lustini-an se arãta deci mostenitor al vechii Rome. Dar aceste materiale erau foarte împrãstiate. adevãratã bazã a studiului Dreptului roman. pânã la Coloanele lui Hercule263. ea a format. si în acelea unde erau trupe imperiale se întâlnesc adesea detasamente prea slabe. 6. apãrãtorii priveau neputinciosi la prada si incendiile barbarilor asupra tinutului. în Mesopotamia.558 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN fo262. 6. Chiar dincolo de provinciile cu totul supuse bizantinilor. Prin opera sa juridicã. Chartagina. Din ordinele si sub influenta sa a fost redactat acel monument de compilatiuni juridice si de ordonante pe care modernii le numesc Corpus juris civilis. judecãtile se întemeiau mai putin pe lege decât pe bunul plac al judecãtorilor.

La 15 decembrie 530. IV. colectia de texte astepta a fi promulgatã. Paris. Ch. mai ales cele compuse de Ulpian. ed. sã elimine. o comisie de 10 membri. 248-250.. pp. textele necesare ale jurisprudentei. Geschichte des griechisch-romischen Rechts. mai cu seamã sã evite contradictiile. doi avocati de merit si un profesor de drept de la scoala din Constantinopol. Libertatea lãsatã comisiei a fãcut ca . &ein. se ocupa de textele care nu intrau în nici una din acele categorii si mai ales Chestiunile si Rãspunsurile lui Papinian. doi din Beyruth). 250. Paul si Scaevola. von Lingenthal. pentru a pune la îndemâna juristilor. Sunt repetitii si sunt contradictii. p. P. lustinian a îngãduit comisiei sã aleagã ce socoate mai bun. covârsind de laude stiinta juridicã a ministrului sãu si experienta sa practicã266. el vru sã strângã într-un corp de doctrinã pãrerile jurisconsultilor celor mai eminenti ai Romei vechi. pp.adune si sã se coordoneze toate aceste texte. El voia sã pãstreze astfel posteritãtii pretioasele materiale adunate în timp de veacuri de întelepciunea romanã si sã dea astfel un nou impuls stiintei juridice. Materialele astfel adunate furã apoi cercetate în comisie. sã modifice. Ambitia împãratului mergea încã mai departe. 402-417. Aproximativ 40 de jurisconsulti au dat aceste extracte. fu gata dupã trei. E. III. 1894. armonizate si distribuite în 7 cãrti. luând locul culegerilor de mai înainte de acest fel26'. Ea a fost împãrtitã în trei sectiuni: una extrãgea din operele privitoare la jus civile. sub o formã comodã. seria edictalã si seria papinianã. fu însãrci265 Ibid. 1892. Histoire des sources du droit romain. Astfel se formarã trei serii de extrase: seria sabinia-nã. Histoire de BasEmpire. 562 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN despuia lucrãrile privitoare la jus honorarium.. Dar lustinian chemã ajutorul lui Dumnezeu pentru aceastã „operã deznãdãjduitã". clasate. Dar opera personalã a lui lustinian furã Digestele (Digesta sau Pandec-tae .. în special din comentariile cu care Pomponius. Berlin. cum o numeste chiar el. cit. lustinian avu norocul de a gãsi pentru aceastã operã uriasã un om eminent: Trebonian a fost sufletul acestei lucrãri si împãratul însusi o recunoaste. înainte de lustinian.nãvSeKTai). Lucrarea era enormã: trebuiau sã se extragã vreo 2. Kruger. Diocletian si Teodosius al II-lea compuseserã astfel de coduri. sã se reducã într-un sistem usor de consultat si sã se punã capãt arbitrariului magistratilor265. Diehl. înalti functionari administrativi. 1959. în sfârsit. La 13 februarie 528. 4 profesori de drept: doi din Constanti-nopole. care au trãit în vecul al IV-lea. op. II. V. Theofil. într-un an si ceva lucrarea era gata: la 7 aprilie 529.000 de cãrti. si rezultatul n-a fost desãvârsit. a treia parte. Bury. Z. 266 stiinta lui multilateralã e schitatã de Gibbon. o comisie formatã din 16 membri a fost constituitã. 561 Y NICOLAE BANESCU natã sã strângã si sã claseze constitutiile imperiale de la Hadrian încoace. opera aceasta nu era originalã. Multe puncte slabe au fost relevate în aceastã operã. op. antinomii. Graba cu care s-a fãcut a împiedicat realizarea ei perfectã. cel mai vechi. cap. fiind publicatã în 533. Oricât de importantã. Ulpian si Paul îmbogãtiserã tratatul de drept civil al lui Sabinus si care se. Lucrarea. Mucius Scaevola. în fruntea cãrora stãtea Trebonian. pentru care se programaserã 10 ani. Acesta fu Codul lustinian împãrtit în 12 cãrti si care trebuia sã aibã putere de lege în tot imperiul. si pânã la Hermogene si Charisius. numeste Libri ad Sabinum. în aceastã operã. a doua 7 Justinien. începând de la Q. cit. 492. Dar mai ales sau pus la contributie Ulpian si Paul. sub presedintia lui Treboni-an (11 avocati. Paul si Gaius asupra Edictului perpetuu al lui Hadrian268 si care se numesc Libri ad edictum.

cu aceleasi drepturi cu care fusese învestitã comisia Codului. precum si legile posterioare acestora. care a dat putere de lege Digestelor. sã modifice textele pe care le pãstra si chiar sã contopeascã mai multe într-o singurã lege. destinat studentilor în drept. lustinian promulgã constitutia sa (Tanta circa nos). Dupã publicarea Codului. pânã atunci facultativ. El a dat la 15 decembrie 530 o constitutie (. Izvoarele sunt scoase din aproape 40 de autori. Comisia era alcãtuitã din 16 membri: magister libellorum Stein. pp. Lucrarea a alcãtuit Digestele. din doi avocati si dintr-un profesor de drept sã elaboreze un Cod nou. în privinta textelor utilizate. Dupã Ulpian. Hermogenian si Theodosian. Câteva sãptãmâni mai târziu constitutia promulgatã în aceeasi zi cu a Digestelor. redactatã de Trebonian în 50 de cãrti. împãratul nu admite scoli de drept în afarã de cele de la Constantinopol. Originar din Pamphylia. care a dat singur o treime a lucrãrii. si la 16 decembrie 533. Roma si Beyruth. 268 Codificarea rescriptelor imperiale impuse de el ca singura legislatie. El face obligatoriu anul al cincilea de studiu. terminã marea operã de codificare. iar al cincilea Codului.adesea sã se omitã interpretãrile jurisconsultilor. si Doro-theu. cu toate acestea. a cãrei întrebuintare fu interzisã. La 13 februarie 528. si aceasta a fost opera lui Trebonian. Cãtre octombrie 529. fie ea perimatã sau nu. el fusese avocat la baroul prefecturii Orientului. Aceastã nouã editie fu promulgatã prin constitutia de la 16 noiembrie 534. împãratul însãrcina printr-o ordonantã o comisie compusã din 17 functionari în activitate sau retragere. vine îndatã Paul271. la sfatul lui Trebonian. profesor la Beyruth. Comisia trebuia sã elimine orice contradictie si tot ce era perimat si inutil. Trebonian fu ridicat în functia de Chestor al Palatului sacru. 564 Constantin. profesor de drept la Constantinopol. iar cei trei ani urmãtori sunt consacrati numai Digestelor. pe când redactorii Codului Thedosian nu fuseserã autorizati decât la schimbãri menite a face textul fiecãrei constitutii mai clar. 4 profesori de drept (doi din Constantinopol si doi din Beyruth) si 11 avocati. pe care o tinu pânã la moartea sa. era autorizatã sã suprime constitutii întregi. manual elementar în 4 cãrti. ' f 563 NICOLAE BANESCU Nu e mai putin adevãrat. reforma programa învãtãmântului juridic. Autorii erau Tre-bonian. Trebonian cumula chestura cu Magisterium officiorum™. constitutia imperialã din 21 noiembrie 533 dãduse putere de lege Institutelor. 404-405. Numãrul legilor publicate de lustinian în decursul celor cinci ani care urmarã redactiei Codului din 529 fu atât de mare încât o nouã editie se impuse. ajutat de patru membri ai comisiei Digestelor. Enorma lucrare a fost terminatã în trei ani. . Redactorii erau investiti. poruncind lui Trebonian sã constituie o comisie dupã alegerea sa. sã se mutileze textul lor pentru a se înlocui cu proza comisiei si. dar cea mai mare parte a textelor apartin jurisprudentei secolelor al II-lea si al III-lea. Theofil. Trebonian a fost sufletul acestei întreprinderi. în chipul acesta. Câtiva ani mai târziu.Deo auctore). * Justinien. lustinian se hotãrãste. o multime de opere admirabile ale dreptului roman se pierdurã ori se alterarã269. pe când lucrãrile pentru Codul Theodosian tinuserã aproape nouã ani. singura pe care o posedãm. 251-254. înainte de publicare Digestelor. în acest scop. si stabileste în primul an de studii Institutele si primele cãrti din Digesta. cu ajutorul cãreia sã strângã într-o singurã operã ceea ce ar trebui sã se extragã din scrierile jurisprudentei clasice. cã lucrarea lui lustinian ne-a transmis izvoarele dreptului roman si a fãcut prin aceasta un serviciu imens stiintei juridice si istoriei. cuprinzând legislatia în vigoare continutã în Codurile Gregorian. câteva luni dupã publicarea Codului. cuprinzând 12 cãrti ca si cea dintâi. Comisia executã lucrarea în 14 luni. care 1-au redactat dupã lucrãri analoge ale epocii clasice. fiind cãlãuza principalã a redactorilor. dintre care unii se urcã în timpurile Republicii romane. sã reia proiectul theodosian de a codifica si mostenirea jurisprudentei clasice. Editia a doua a Codului lustinian.

272 Ibidem. în ce priveste dreptul lucrurilor. sau cel putin motivele acestui refuz trebuie sã fie înfãtisate magistratului. lustinian se gândea la aceasta încã din 530. Fiul ajunge stãpân absoIbidem. Tot asa în ce priveste bunurile. numai din sec. e acela pe care îl posedãm . în toate relatiile dintre membrii familiei se introduce un spirit de blândete si un viu sentiment al demnitãtii personale. Digesta. 411. Acelasi spirit se observã si în conditia sclavilor. cã orice om se naste liber si cã sclavia e o stare contra naturii. el a simtit caracterul adesea îmbãtrânit al vechiului Drept roman. pp. de ceea ce el numeste humanitas. mostenitor al împãratilor romani. eliberarea din sclavie fu încurajatã si fãcutã mai usoarã. 256-260. 407. în parte abrogate de mult.sã redacteze acest manual. opera lui lustinian pregãti cãile pe care avea sã se îndrumeze legislatia modernã274. 271 Ibidem. Prin spiritul acesta de echitate. Pãtruns de influenta crestinã. Teoria despotismului imperial e formulatã pentru prima datã în termenii cei mai expresivi si mai completi. surorile furã chemate la mostenire. hotãra acum transmiterea bunurilor. care merg de la Hadrian pânã la 534. Anulã editia din 529 si acest text. 565 NICOLAE BANESCU Opera juridicã a lui lustinian a fost redactatã în limba latinã. Acelasi spirit se impune fatã de conditia femeilor socotite pe treapta de jos a societãtii: curtezanele si actritele. în ce priveste dreptul persoanelor. sporitã cu deciziile sau rescriptele împãratului. Justinien. de aceea s-a lãsat condus. în dreptul persoanelor. 566 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN lut pe bunurile pe care le câstigã. de blândete. Schimbãri revolutionare sunt prevãzute în dreptul de succesiune: rudenia de sânge. apãru a doua editie a Codului. si acesta e un lucru caracteristic. de simplificare. în 533 si în acelasi an opera fu gata.sã fie pãstratã pe cât posibil ca limbã oficialã a imperiului2'73. Se puse ca principiu dreptul natural al copilului de a mosteni o parte din averea tatãlui. prin bãrbati si femei. pp. Pentru tinerimea care dorea sã studieze dreptul. 567 în 534. era necesar un manual practic. Femeia devine egalã cu bãrbatul. ale dreptului celor 12 Table. Fetele. Astfel principiile cele mai largi si mai echitabile ale dreptului gintilor stergeau definitiv regulile strâmte.latina . 274 Ch. Relatiile dintre tatã si copii se schimbã. El puse pe Trebonian si doi profesori de drept -Theofil si Dorotheu . Le monde oriental. redactate dupã planul Institutelor lui Gaius. 408-409. p. la fel cu Trebonian. Aceasta fu refrezen-tatã de Institute (Institutiones). Codul si Digesta nu erau suficiente. pp. ca limba dreptului roman . p. cuprinzând 4600-4700 decizii. Prin aceasta. Sclavajul se îmblânzi mult. emise de la 529 încoace: noul titlu e Codex repetitae praelectionis. el a tinut. de interesul public si de naturalis ratio. Codul din 534 si Novelle (adicã esentialmente legile lui lustinian posterioare acestei date)272. care guverneazã fãrã control si a cãrui autoritate e de drept divin. Diehl. lustinian se arãta încã mostenitorul Cesarilor Romei. Afarã de cazuri foarte rare. vechea conceptie a familiei dispare. ele se puteau acum cãsãtori cu oameni liberi si chiar cu persoane ele rang senatorial (vezi aici influenta Theodorei). Ceea ce ne mai izbeste în opera legislativã a lui lustinian e ideea statului constituit dintr-o ierarhie de functionari care se supun unui sef absolut. 85-87. Patriapotestas nu mai îngãduie tatãlui sã refuze consimtãmântul la cãsãtoria copilului. copilul nu putea fi dezmostenit.De altminteri. Ulpian proclamase cã în dreptul natural toti oamenii sunt egali. O mare lãrgime de vederi strãbate în opera lui lustinian. Dar alãturi de aceste traditii ale trecutului pãstrate cu pietate în veacul al Vl-lea apar si idei noi. legea precizeazã si întãreste drepturile sale asupra dotei. XVI s-a obisnuit a se numi Corpus juris civilis întregul format din Institute.

. Pentru a lecui toate aceste rele. Berytos.: .azi sub numele de Codul lustinian.. lustinian hotãrî prescriptii cu privire la cercetãrile stiintifice. impozitele nu se mai puteau încasa. 8 cãrti din Responsa ale lui Papinian si cele 23 de cãrti din Responsa ale lui Paulus. Dreptul penal si procedura criminalã erau lãsate la o parte.. o mare reformã se impunea. 264-265. O reformã se impunea. al treilea si al patrulea an se studiau Digestele. b. Codul275. Un avocat din Constantinopole. Acest fapt nu împiedicã totusi parafraze la texte. care în multe puncte însemnate modificarã dreptul Codului si Digestelor... 266. cu mare stãruintã. lustinian organizã învãtãmântul juridic. în al cincilea. lustinian îsi rezervã siesi dreptul de a legifera în toatã libertatea. scoli de drept erau numeroase în Imperiu: la Constantino-pol.rP ' 569 l NICOLAE BANESCU ceau noului regim mostenitorii deposedati ai lui Anas-tasios. 277 Ibidem. el o urmãri. ceva din cãrtile lui Ulpian ad Sabinum si din cometariul sãu asupra Edictului. pentru a curma mai cu seamã abuzurile administrative.. Cea mai mare parte totusi se referã la afaceri administrative si eclesiastice si au prin aceasta un mare interes pentru istoria administrativã a domniei. învãtãmântul se fãcea pânã atunci în 4 ani. cum se exprimã însusi lustinian întro ordonantã a sa: „nonpaterna voce legem conscripsimus sed hac communi et graeca. •. pentru a pune ordine în lucruri.. De la 534-565 el publicã sub numele de novellae leges o serie de 154 ordonante.. ut omnibus sit nota propter facilem interpretationem"278. în al doilea. Pentru a pãstra în puritatea sa originalã aceastã legislatie. dar se studiau foarte putine opere: un rezumat din Institutele lui Gaius....r278 Novelles. tit.:" . Tot din dorinta de a pãstra curatã legislatia sa. orice schimbare. El opri orice studiu critic asupra textelor legislatiei.. în cazuri neprevãzute. co5 Just. Opera administrativã. La Constanti-nopol factiunile Hippodromului frãmântau populatia cu rivalitãtile lor si întretineau opozitia pe care o fã276 Ibidem. II. Ele n-au fost niciodatã reunite în colectie oficialã.. în 555277Novellele furã scrise în greacã. Pretutindeni se arãtau motive de dezordine si tulburãri. lustinian pãstrã pe primele trei. p. în provincii. pentru modificarea unei pãrti care ar fi impus mai târziu o schimbare.. 568 r ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN mentarii de multe ori întinse. Pentru completarea operei sale. :r : . fondul de rezervã constituit de împãratul Anastasios era aproape secat. tezaurul era gol. pp. Alexandria si aiurea.. interpretãri. în primul an studentii (Justiniani novi) învãtau Institutele si primele 4 cãrti din Digeste. învãtãmântul cuprinse cinci ani. 263-264.... situatia internã a monarhiei era foarte gravã. I. pp. Caesarea.. le strânse prima datã. lustinian întreprinse cu îndrãznealã aceastã reformã. Se permiserã numai traducerile si rezumatele (indices).. Toate aceste lucrãri atestã marea activitate care domnea în scolile de drept în veacul al VI-lea276. Introduse în administratia bizantinã unele principii esentiale si prin aceasta domnia sa reprezintã un moment important în . certurile religioase mãreau dezbinãrile interne si fãceau si mai acutã criza în care se zbãtea monarhia.-. pentru a fi mai bine întelese.. coli. în tot cursul domniei sale. în momentul în care lustinian lua conducerea imperiului de Orient.. Roma..-. . Iulian.. cu toatã intentia anuntatã a lui lustinian.. Un nou program de stat se schitã.. VII.. Sãrãcia din ce în ce mai mare a imperiului sleia izvoarele bogãtiei publice. Pe deasupra. orice comentariu. obiceiurile dezastruoase ale administratiei publice produceau o mare nesigurantã si o mizerie adâncã..">M\ b^>...

pentru functia lor. 270-274. spiritul sãu autoritar era condus în chip firesc cãtre centralizarea administrativã. noul numit se îndatora sã guverneze fãrã înselãciune. pp. Episcopii erau invitati sã supravegheze purtarea guvernatorilor si sã E. Pentru a ne face o idee despre cauzele multiple ce impuneau aceastã reformã. Stein. al acelor suffragia. împãratul mãri veniturile functiilor publice. 463-464. le devastau locuintele. E. Iar în Constantinopol imigrau în masã multimea nemultumitilor. p. scãzu mult sumele plãtite la numire si permise sã se plãteascã numai anumite sume (awr\&eiai) pentru obtinerea brevetului de numire. op. cit. Soldatii apãsau ele asemenea greu asupra locuitorilor. El avea o sincerã dorintã de a face bine. 571 NICOLAE BANESCU strãduia sã creeze un corp de functionari disciplinati si docili. tarinele se goleau de muncitori si agricultura încetase.istoria administrativã a Imperiului de Rãsãrit279. parte la prefectul pretoriului. Pentru a împiedica exploatarea contribuabilor. lustinian se 280 Diehl. Salariile nu erau de ajuns sã-i despãgubeascã de sumele cheltuite pentru obtine 1 Ch.. De aici. 570 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN rea postului si ei cãutau sã si le procure prin mijloace neregulate pe socoteala provincialilor. tara se depopula. în care autorul rezumã observatiile crude ale împãratului. împãratul aratã cã ei obisnuiau sã ia de la contribuabili de trei si de zece ori mai mult decât plãtiserã . pentru nedreptãti diferite. 572 . era pustiite. Mai contribuia la aceasta si un interes superior de stat: provinciile ruinate nu mai puteau da nimic pentru nevoile publice. op. dupã expresia sa. ducea la coruperea justitiei si la demoralizarea generalã în provincii. Legislatia iustinianã mãreste influenta episcopilor în controlul administratiei. 270. Diehl. II. în a doua sa prefecturã. prin douã ordonante (novellele 8 si 17). sã fie drepti în judecãtile lor. Guvernatorii trebuiau sã trãiascã din salariile lor si sã se poarte pãrinteste fatã de populatie. datoratã înainte de toate generozitãtii perechii imperiale281. Cei care aspirau la asemenea posturi erau nevoiti sã se împrumute cu dobânzi enorme. Aboli sistemul cumpãrãrii functiei. în 535. sã pedepseascã pe vinovati. e de ajuns a strãbate no-vellele lui lustinian. lustinian fixã principiile reformei administrative la care a contribuit si loan din Cappadocia. Marii proprietari. le uzurpau pãmânturile. prin acest jurãmânt. ei întretineau pe cheltuiala lor bande de bucellari care pustiau tinuturile. si împãratul îi fãcu responsabili de plata integralã a contributiilor regiunii ce li se încredinta. Justinien. afarã de taxele permise. serios constituit si recrutat cu deosebitã atentie. Un vechi obicei al Bizantului era de a se lua sume considerabile de la cei care erau numiti ca guvernatori ai provinciilor (suffragia) si aceste sume mergeau parte la împãrat. El cerea necontenit ca functionarii sãi sã aibã. un act de recunostintã cãtre Dumnezeu care-1 coplesise cu binefacerile sale. o grijã realã fatã de supusii sãi.. încorporau la domeniile lor bunurile altora. orasele. cu integritate si cinste si sã apere pe supusii împãratului de orice violentã. aducând în capitalã fermentul revolutiei80. iar acest lucru sleia tezaurul. De aceea. Stein. cit. lustinian fu adânc miscat de aceastã stare de lucruri nefericitã si primejdioasã. Acestia trebuiau apoi sã se intereseze de strângerea contributiilor. date pe 15 si 16 aprilie. Histoire du Bas-Empire. socotea cã rolul de reformator era o datorie a functiunii sale imperiale. pe care faimosii defensores erau neputinciosi a le apãra. adevãrati tirani feudali. Apoi impuse oricãrui functionar depunerea unui jurãmânt solemn prin care se obliga a servi credincios pe stãpânii sãi lustinian si Theodora prin care declara cã a obtinut functia fãrã a da nimãnui bani ca suffragi-um. „mâinile curate". sã nu primeascã bani. Rãscoalele izbucneau adesea în provincii. toti câtia aveau de îndreptat plângeri împãratului. adevãrate documente oficiale în aceastã privintã. 463 si urm.

. trebuie amintitã în mod special. 283 Stein. O lege din 18 mai 536 înfiinta o magistraturã cu caracter special. Acesta e începutul sistemului care a creat la începutul secolului al VH-lea regimul „themelor". lustinian cãutã sã o restaureze printr-o reformã.reclame stricta aplicare a legilor. crescutã mult prin anexiuni recente. dispãreau vicarii diecezelor. Aceastã nouã circumscriptie cuprindea Moesia secundã si Sci-tia — cele douã provincii danubiene care fãcuserã parte pânã acum din dieceza Thraciei . Cele douã provincii: insulele si Caria sunt originea „themei Carabisiani". Dar într-o novellã (din 15 august 535) atribuitã de Stein influentei lui loan de Cappadocia se încearcã reînvierea institutiilor municipale pe bazã laicã. [Aceste aspecte au fost reluate de H. pp.. si deasupra guvernatorilor de provincii fu pus un magistrat superior. pp. aceea de quaestor lustinianus exercitus (quaestor iustinian al armatei). pp. ca sã rãspundã de actele sale. 1966. Confirmarea vechii reguli dupã care guvernatorul trebuia sã rãmânã în provincia sa timp de 50 de zile dupã iesirea din functie. în veacul al V-lea. deoarece poruncea ca în fiecare oras cetãtenii fruntasi sã îndeplineascã functia timp de 2 ani prin rotatie si impunea ca. 276 si urm. desfãcute din dieceza Asiei.] 574 l ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN se sub ordinele quaestondui armatei era caracterul lor maritim sau quasi-maritim. 474-475. 284 Buiy. cãci Moesia secundã se întindea de-a lungul Dunãrii. Aceastã novellã nu a putut fi primitã cu bucurie de municipalitãti. op. c. în acelasi timp în care numãrul provinciilor si deci al guvernatorilor scãdea. care nu puteau avea o atitudine independentã fatã de guvernatori. fiindcã era îndeplinitã de oameni fãrã influentã sau situatie. pentru protectia poporului împotriva abuzurilor administratiei. cum a arãtat Ch. putine schimbãri se fãcuserã în amãnuntele sistemului provincial care fusese întocmit de Diocletian si modificat ici-colo de urmasii sãi. Just. El combinã în unele cazuri provincii mici pentru a alcãtui mari guvernãminte. Ahrweiler. dar 282 Diehl. prin novella 31 din anul 536 fu împãrtitã în 4 provincii. care voia un guvernãmânt local mai puternic si o putere centralã mai ascultatã. desfãcutã din dieceza Orientului. un illustris depinzând direct de împãrat. cit. Quaestura exercitus. reorganizat dupã un plan simplu. II. Reorganizarea provincialã. Presses Universitaires de France. si sediul administratiei sale se aflã la Odessus (Varna). care era navigabilã pentru cele mai mari vase ale epocii. Au fost date tot atunci si alte câteva legi. care serveau odinioarã de intermediari între administratorii provinciilor si prefectul pretoriului. Diehl286. 467-468. cit. legãtura dintre cele 5 provincii pu285 Stein. op. Byzance et la mer. . Tot asa. defensorii sã decidã procese în valoare de pânã la 300 nomismata si în cazuri criminale mici283. 338-339573 fãcu multe schimbãri în care se depãrta de la principiile lui Diocletian. nu încercã o revizuire completã a sistemului existent. Cum aratã foarte bine Stein283. precum si insula Cipru. al cãror text trebuiau sã-1 afiseze pe usile bisericilor282. Paris. Provinciile fuseserã mereu îmbucãtãtite284. pe lângã vechile atributii.. Macedonia II fu reunitã cu Dardania. Functia de defensor civitatis ajunsese nefolositoare în practicã. Consideratii de ordin militar au determinat aceastã creatie: quaestor exercitus e înainte de toate un general însãrcinat cu apãrarea Dunãrii de Jos. reuni într-un singur guvernãmânt cele douã provincii vechi ale Libiei. si în celelalte pãrti. lustinian.provincia insulelor (adicã Cyclaclele si arhipelagurile însirate de la Lesbos pânã la Rhodos) si Caria. Egiptul. ca sef civil si militar al teritoriilor puse sub autoritatea sa. Armenia.

în Isauria. în Thracia se instituirã pretori (praetor lustinianus). Prin aceasta. lumea dãdea nãvalã în Constantinopol pentru a depune plângeri împotriva primilor judecãtori si acest fapt pricinuia mari cheltuieli pentru împricinati. alti duces au fost stabiliti în Armenia. fãcând parte din dieceza Pontului. în epoca lui lustinian erau douã provincii intitulate Armenia. De acum înainte. cum a fost Strategius. Diehl. p. limi287 Ch. reuneau în mâinile lor atributiile si apuntamentele vechiului praeses si 286 Ch. pentru a simplifica mecanismul administratiei si pentru a întãri autoritatea publicã. unde erau de învins rezistente mari (monofizismul protejat de Theodora. în Palestina si Armenia I la rangul de proconsul. în Europa. Siria. creând „magistri militum" pentru Armenia si Mesopotamia. 1905. 290 si urm. De aceea toti administratorii nou creati de lustinian în diecezele Pontului si Asiei. în Egipt prefectul augustal. în Orient cornitele Orientului. dar în provinciile mai dificile. Un magister militum per Orientem comandase pânã la el întregul teritoriu ce se întindea de la Marea Neagrã pânã în Egipt. comiti. Trei limites au fost formate în Egipt. la aproape 3 ani dupã ultima novellã reformatoare. 282. pentru apãrarea frontierei. fãrã posibilitatea de recurs. în cele douã Moesii si în Dacia. Et. ai cãror sefi sunt total independenti unul de altul. pentru a tine în frâu elementele de descompunere feudalistã. aceastã diecezã. Lycaonia. La puterea civilã.. Sa cãutat a se mãri tot mai mult prestigiul ducilor. Ei aveau rangul de spectabiles si erau împodobiti cu titlul lustiniani.în sfârsit. cit] 575 duce. în vreme ce altii vegheau la Dunãre în Scitia. în Arabia si Fenicia vechiul praeses fu ridicat la rangul de moderator. lustinian a reorganizat si marile comandamente militare. proconsuli. Armenia III. op. iar cele douã provincii ale Cappadociei furã unite sub un pro^ consul lustinianus. în unele pãrti se pãstrarã aceste puteri. Aveau atributii de ordin financiar si un drept de jurisdictie foarte întins. el aplicã sistemul. Prin statutul din 539. Din aceastã pricinã. si fãceau sã sufere administratia. Se punea astfel capãt rivalitãtilor care fãceau administratia publicã ineficace. Paflagonia. Un lant continuu de fortãrete a fost înãltat de-al ungul frontierelor. moderatori. comes sacra-rum largitionum). e acum împãrtitã în 5 circumscriptii. prefectul augustal e abolit ca sef civil al întregii dieceze a Egiptului. lustinian remedia si sistemul judiciar. pe lângã cã tribunalele capitalei erau încãrcate de afaceri mãrunte. al Moesi-ei. venalitatea si partialitatea judecãtorilor. toate cauzele de o valoare mai micã decât 500 aurei287. Aceastã întârziere si-o explicã Stein prin pregãtirea specialã de care a fost nevoie pentru reorganizarea Egiptului. Just. care cuprindea 9 provincii civile grupate din punct de vedere militar în 3 ducate. Diehl. furã autorizati a judeca în apel. [Opinie diferitã la H. . pretori. Galatia . câteva comenzi au fost înjumãtãtite în Siria si pe Eufrat. proasta evidentã. în Pisidia.câte un comes lus-tinianus (comites). înainte de toate însã. Ahrweiler. lustinian se hotãrî sã reuneascã în mâinile aceluiasi functionar puterile civile si militare. al cãrui loc îl luau. p. Reforma administratiei egiptene trebuie consideratã drept opera lui loan de Cappadocia. întãrind armãtura administrativã a Statului288. pentru binele supusilor sãi. byz. un moderator fu pus în noul Helle-nopont (unit acum cu Pontus Polemaniacus). Ei iau titlul de duce si întrunesc în mâinile lor puterea civilã si comandamentul militar. înalte demnitãti ale unor aristocrati mari latifundiari. ei unirã o largã autoritate asupra soldatilor cantonati în circumscriptiile lor. ei puteau judeca în apel chiar cauze de o valoare sub 500 bani de aur [nomisme]. lustinian a împãrtit aceastã comandã. Legea pe care o institui apãru în primele luni ale anului 539. Era cunoscutã încetineala justitiei.. 576 tanei. a organizat de-a lungul limes-ului districtele militare conduse de duces si ocupate de trupe speciale. el a adãugat la „magister militum11 pentru Thracia si Illyricum încã unul.

iar contributiile realizate împãrtite. Armenia primã . 476-480. Restul din Pontus Polemoniacus a fost unit cu vechiul Hellenopontus pentru a forma un nou Helleno-pontus..restul din vechea Aremnia primã si parte din Pontus Polemoniacus (Comana. Colonea. în Africa erau la început 4. sub un pretor289. Belisarie în Africa si Narses în Italia organizau apãrarea frontierei. Fiecare provincie forma o mare comandã cu un magister militum în frunte. i 579 NICOLAF. 578 si praesides. De la 535 un praetor era în fruntea Siciliei recucerite. vechile împãrtiri administrative si deosebirea dintre puterea civilã si cea militarã. Vechiul sistem de impozite fu restaurat. V. mãsuri economice luate de ei în favoarea colonilor sau sclavilor erau anulate si Pragmatica restaura proprietarilor romani toate pãmânturile pe care le aveau înainte de Totila. Ca si în Italia. apoi. Satala. duci comandau districtele militare (limites) create de-a lungul frontierei.vechea Armenia secundã. Reorganizarea a fost fãcutã prin pragmatica sanctiune din 554. lustinian sterse tot ce reamintea „tirania" barbarã. în practicã. Italia. preocupat sã dea populatiilor imaginea exactã a administratiei romane asa cum ele o cunoscuserã mai înainte. având în subordine 7 guvernatori. formate în parte din cele douã vechi provincii. dar strict separatã de cea civilã. 4. creând 4 provincii ale Armeniei. voi. Armenia secundã . fiindcã în acelasi timp. cit. împãratul. exigente politice sau militare impuneau concentrarea întregii autoritãti întro singurã mânã. 4. Africa. Appendix. Armenia a patra . op. De asemenea. nr. Armenia a treia . II. principiul reorganizãrii administrative în Africa a fost acela al vechii separatii între autoritatea civilã si militarã. în Africa. lustinian introduce legislatia promulgatã de el în Vestul recucerit. cum a fost înainte. A fost reconstruitã dupã modelul roman. functionarii civili guvernau cele 13 provincii în care a fost împãrtitã peninsula. Dar acestea erau numai abateri exceptionale de la principiul stabilit. aflat sub un guvernator cu titlul de moderator. Numeroasele oficii care controlau detaliile îi ajutau pe functionari si asigurau predominarea conducerii civile în prefectura Africii. Zela si Brisa). al Romei si al Italiei. La nevoie. Nicopolis) plus parte din Pontus Polemoniacus (Trapezus si Cerasus).Prin no-vella 31 din anul 536. Solomon si Germanos au combinat functiile si chiar titlurile de prefect pretorian si magister militum. Sardinia si Corsica tineau de prefectura Africii. în fruntea guvernãmântului civil al Africii a fost asezat un prefect al pretoriului. care transformau Orientul. îndatã dupã aceea. asistat ca mai înainte de 2 vicari. nu au fost introduse si în Occident. Tot asa au stat lucrurile si în prefectura Italiei reconstruitã.parte din vechea Armenia primã (Teodosiopolis. Honorias si vechea Paflagonia au fost unite într-o nouã Paflagonie. care pânã atunci fuseserã în afara sistemului provincial./ tricte din nou. pp.Sophanene. Gibbon. donatii fãcute de regii barbari. împãratul a distribuit aceste dis1 Stein. pãstrã. Un comes sacri patrimonii per Italiam fu numit si imperialii logotbetae cereau cu rigoare rãmãsitele din timpul regilor goti. între arca prefectului si casa largitiones. 1. 5: . ed. purtând tilurile consulares Bury. dupã 538 un prefect al pretoriului era numit în Italia si regimul administratiei civile era stabilit dupã capitularea Ravennei. 3. district dincolo de Eufrat. în tãrile cucerite de lustinian. Sub autoritatea prefectului. în parte din Pontus Polemoniacus si în parte din noi teritorii. BÃNESCU Administratia militarã era în acelasi fel orânduitã. în Africa si Italia recucerite. Reformele acestea. Narses a fost un real vicerege. 2. Contracte semnate în timpul lui Totila. Spania se aflau sub autoritatea unui astfel de magister. estul Armeniei a treia (capitala Martyropolis).

biserici. Mãsurile au adus o realã prosperitate. sã-i trimitã la domiciliu pe cei care nu aveau motive serioase sã rãmânã în capitalã. de-a lungul frontierei Alpilor. Roma pusã în posesia privilegiilor care sã-i dea o înviorare economicã. sã vegheze ca acestia sã-si termine treburile repede si sã se întoarcã acasã. un fapt ne izbeste de la început si anume cã. 581 NICOLAE BANESCU care au zguduit tara. a protejat si îmbogãtit Biserica si a reparat dezastrele rãzboiului. Ravenna înfrumusetatã cu constructii ca Sân Vitale si Sân Apolinare în Classe ajunse o capitalã. patru erau si în Italia. Ceea ce e mai grav. ei stationau în orase întãrite si castele de la frontierã. abuzurile functionarilor continuau ca si înainte. Se puteau cãsãtori. ^aits] 580 Disperate. în prima parte a domniei sale. lucrãri de utilitate publicã furã ridicate în orase. Au fost luate mãsuri similare si în Italia. splendide bãi. Neapole ajunse un mare port comercial290. dãinuiau si înfloreau. ei primeau feude. în care se demascã administratori abuzivi si în care soldatii se mentioneazã ca o adevãratã plagã a provinciilor. Aceste reforme administrative au fost completate printr-o mare operã de lucrãri de utilitate publicã. judecãtor suprem si prefect al politiei în acelasi timp292. necontenit. Numidia si Mauritania. cisterne. comandati de tribuni. Toate viciile. în timp de rãzboi.Tripolitana. Nu puteau pãrãsi niciodatã limesul. în care împãratul se plânge de întârzierea cu care noii functionari iau în stãpânire cârmuirile lor. districtele furã repopulate. pp. lãsând tinuturile luni întregi în pãrãsire. History. lustinian se mãgulea cu faptul cã a restabilit ordinea. 22-24. Prokopios ne-a schitat în Istoria secretã mizeria pe care restaurarea imperiului a adus-o în Africa si Italia. Grupati în regimente. lustinian s-a interesat îndeosebi sã înzestreze orasele cu asemenea lucrãri: terme. textele oficiale ne reveleazã omoruri. a cãutat sã restaureze marea aristocratie. dupã devastãrile crunte ale rãzboiului. Milan fu ridicat din ruine. Acesti gentiles sau foederati fac un tratat perpetuu cu împãratul. provinciile de Vest au apelat la împãrat sã le ajute în mizeria lor. li-mitanei. iar tribunalul sãu se ocupa cu anumite cazuri de crime293. primind un subsidiu anual (annona). ca semn al suveranitãtii romane. Pentru a li se pune capãt. lustinian încercã sã încorporeze în armata imperialã popoarele barbare locuind în împrejurimile imperiului. orase noi construite pe platoul înalt al Numidiei. Car-thagina împodobitã cu un palat. lustinian a fost nevoit sã repete ordonantele sale. sã se interzicã purtarea armelor celor care nu erau înrolati în armatã. atât de cenzurate în ordonantele din 535. El trebuia sã-i asiste pe cei care aveau motive legitime pentru a veni în capitalã. El a înlocuit pe praefectus vigilum (vwre-Jiapxog) subordonat mai înainte prefectului orasului. Dacã ne întrebãm acum care a fost rezultatul marii reforme din 535. Aceasta se constatã din numeroasele novelle. în timp de pace cultivau pãmântul si vegheau cãile ce treceau prin limes. pânã la sfârsitul domniei. provinciile erau rãu guvernate. Pe lângã acestia. Duci erau si în Sardinia si Sicilia. Depopulate. se hotãrî. pacea publicã a fost mereu tulburatã. lustinian auzi acest apel. rãscoale ' Diehl în Cambridge Med. Ei pun contingentele lor la dispozitia ducilor din limes si sefii lor primesc de la împãrat un fel de învestiturã. Avea si functii judiciare. lupte cu armele. în 539. luau armele si apãrau postul încredintat lor sau împreunã cu trupe similare îi respingeau pe nãvãlitori. strivite de impozite. împãratul a usurat impozitele. sã atragã atentia asupra prescriptiilor date. By-zacena. quaesitor. acte de brigandaj. si totusi. în aceste districte stationau trupe speciale. acum abolit291. pentru a grãbi împãrtirea justitiei si a scãpa capitala de o multime turbulentã. si sã ridice din ruine pe cele nimicite de cutremure sau incendii. . Recrutati dintre localnicii de la frontierã. împãratul înfiinta la Constantinopol un magistrat extraordinar. Au fost luate mãsuri în Africa în scopul restaurãrii cultivãrii câmpurilor. doborâtã de Totila. porturi deschise. dupã tipul celor vechi. apeducte. în 539.

pentru aflarea lor. pe proprietarii vecini rãspunzãtori de impozitele acestor pãmânturi. N1COLAE BÃNESCU toate fãceau sã creascã nevoia de bani si lustinian insista totdeauna sã se încaseze cele datorate de supusi. lustinian a dat o lege în 545 pentru a-i apãra pe locuitori. Altã institutie apãsãtoare era epibole. ci o mostenire a trecutului. E probabil totusi cã în provinciile orientale. 455 si 803. rãspunzãtoare pentru toatã suma impusã membrilor ei. rãzboaiele purtate. Un impozit care pare a f i o noutate si despre care nu gãsim urmã în legislatia imperialã este asazisul ae-rikon (ãepiKOV). a fost sub aceastã domnie greu de suportat pentru populatie. acest fapt nu are altã explicatie decât lipsa unei mâini energice care sã ducã la executarea ordonantelor. împãratul trebui sã creeze impozite noi si sã impunã o rigoare exageratã în administrarea finantelor. 294 Ibidem. ale cãrui atributii erau sã-i pedepseascã pe hoti. Micile proprietãti ale arendasilor liberi dintr-o comunã erau socotite unitate fiscalã. acestora li se atribuiau anumite obligatii privind serviciile publice. emp. pp. trebuia sã si le procure din altã parte.. Prokopios aruncã rãspunderea pentru aceasta asupra lui lustinian. în anumite cazuri. Diehl. p. el avea nevoie de sume enorme. 293 Vezi Bury. Pentru a alimenta tezaurul. pentru constructiile sale uriase. fãcea. 582 Prefectul orasului a fost degrevat de o parte a rãspunderilor sale.ducea la contributii insuportabile. lustinian era incapabil în aceastã privintã. Hist. cit. în genere apãsãtor în Imperiul bizantin. Adãugirea de impozit era numitã epibole. un contrast între aceste eforturi ale lui lustinian si mizeria populatiei din provincii. pentru cheltuielile politicii sale fatã de barbari. Când o provincie nu avea provizii suficiente. Dacã rezultatul a fost lamentabil. II. cum observã Bury.. cit. erau expulzati din oras. Legile împãratului ne aratã.6Kr\vaa. atunci când pãmânturile rãmâneau necultivate. pp. 294. 349-350. Este. cã era un impozit pe clãdirile înalte296. Cheltuielile mari ale dom. necesitãtile domniei silindu-1 a da cel dintâi exemplul încãlcãrii legilor pe care le promulga. De-a lungul întregii sale domnii. care. Cei care erau fiziceste capabili si refuzau aceste sarcini. Rom. constructiile. în timpul celui de-al doilea rãzboi persan. Politica financiarã. E. Sistemul. ca si quaesitor. pentru luxul imperial de care era înconjurat. 80. op. însã. care. 583 . era si judecãtor si sef de politie: „Pretorul poporului" (. lustinian a suferit din cauza lipsei de bani. 584 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN invaziile dusmane si ciuma au pricinuit ruina multor proprietari si cã aplicarea acestei epibole a fost adesea foarte stânjenitoare295. Aceste proprietãti erau numite 6^. nu avea nici un scrupul. 334-336. Cu toate criticile ce i s-au adus. Stein. Pentru rãzboaiele sale de cucerire. de fapt. El a fost mai putin liberal si prudent decât unii predecesori în anularea rãmãsitelor acumulate si în scutirea provinciilor devastate de invazie. . Nu era o noutate faptul cã locuitorii provinciilor prin care treceau trupele la rãzboi erau obligati sã procure hrana necesarã soldatilor si nutretul pentru cai si sã le transporte în lagãre. pompa curtii. tot efortul lui de a împiedica abuzurile functionarilor si a apãra populatia de excesele colectorilor de impozite. trebuie sã recunoastem cã abuzurile stigmatizate n-au fost în cea mai mare parte inventate de lustinian.coemptio (avvatvri) . dar nu pare sã-1 fi fãcut mai aspru decât înainte. 291 V. strivitã de impozite.npaiiwp TOV Sfmov). 292 Nov. d. prin crearea unui nou post de demnitar. Sistemul impozitelor. un nume care sugereazã.•> niei. lustinian pãstrã acest principiu. Prevedea sã fie plãtiti pentru tot ceea ce procurau armatei si nici o contributie în bani nu trebuia cerutã de la ei294.în privinta celor care nu aveau un loc de muncã. op. Drept urmare. ofthe lat. care era cunoscut ca o cumpãrare în comun .

echivalând cu achizitia unei rente viagere. în paguba proprietãtii private vecine. iar domeniile care-1 compuneau sunt încredintate curatorilor (. altul la Hieron (iesirea din Bosfor). [în aceastã privintã. Ei erau plãtiti cu salariu fix si nu primeau nimic de la co-rãbieri. 350 n. De asemenea. ci numai ca gãrzi de corp ale împãratului. bunurile private si domeniile coroanei s-au extins considerabil. astfel încât. în caz de moarte a unui proprietar. acest lucru a fost continuat. care controlau exportul mãrfurilor prohibite. Iar monopolul mãtãsii corespundea unei necesitãtii. care lipsi populatia de spectacole. în special în Galatia. Dar acum taxele vamale erau încasate atunci când corabia ajungea în portul capitalei. aceste 4 scholae de datã recentã au fost suprimate fãrã despãgubiri297. Dacã mai târziu. comespatrimonii. posesiunile sale erau luate de cãtre fisc. completându-se efectivele celor 7 scholae existente. Evident. ceea ce a avut urmãri negative pentru valoarea acestei trupe. 128 (anul 545) persoanele rãspunzãtoare sunt descrise ca oi o/id<5ouÂa rj o\i6KT\vca xcopia xrex-TTj/jevot (Bury. scãderea pensiilor oficialilor servind în birourile centrale a fost tot o mãsurã impopularã. în cele din urmã. Domus divina era patrimonium si curatorul pare a fi fost un functionar de curte mai degrabã decât unul de stat. dupã cum aratã Stein.curatores divinae domus). II. 146). în sec. constând din proprietãti confiscate. Parcimonia lui devine si mai criticabilã în cazul armatei. drept o afacere personalã a împãratului. Zenon a creat consulatul onorific. în realitate. contribuind la scumpirea bunurilor. III. care controlau sã nu se producã evaziuni fiscale: un functionar era la Abydos. Se aplicau si confiscãri la adresa vinovatilor. unde mortii rãmâneau înscrisi pe liste. Monopolul armelor nu avea motive economice (particularilor fiindu-le interzisã cumpãrarea armelor). Creatiile masive de il- . col. si Jacques Bompaire. Ostrogorsky: âftp desemna amenda plãtitã fiscului bizantin pentru diverse încãlcãri ale legii (cf. în provinciile din rãsãrit. în loc de a încorpora proprietãtile confiscate în res privata. X. lustinian a mai fost acuzat de Prokopios pentru traficul cu functiile înalte. desi erau prea numerosi pentru a stationa toti în capitalã. Unele schimbãri s-au fãcut si la vama din Constan-tinopol. de câte 500 de oameni. Acelasi împãrat a vândut locuri în scho-lele palatine. 350. „Istoria secretã" îi imputã lui Justinian faptul de a fi instituit monopoluri. au fost create alte patru.Bunurile imperiale au sporit prin recuperarea Africii. care se obtinea prin plata a 100 livre aur. de asemenea. lustinian având intentia de a considera administrarea domeniilor patri295 în Nov. Dolger si G. împãratul Anas-tasios I instituise un nou ministru. Paris. Existau însã posturi de observatie în Hellespo'nt si Bosfor. Ceea ce pare adevãrat este economia fãcutã de lusti-nian. pasul decisiv în evolutia care a dus la acest rezultat pare a data de ia lustinian. cu repercursiuni neplãcute: abolirea consulatului. urmate de alte serii de abuzuri. chestiunea a fost transatã de cãtre F. lustinian a distribuit demnitãti de illustris cu aceeasi profunzime (larghete). astfel încât a trebuit ca o parte din ei sã facã garnizoanã aiurea. Inovatia operatã de Justinian a constat în aceea cã ambele statiuni au fost transformate în vãmi pentru importuri. el a fãcut un comert foarte rentabil cu functiile onorifice. Cel din Hieron purta mai târziu si titlul de Ko^Tjq toi) 'lepov KOU IlOVTOX). p.] 585 moniale. 296 II. „Archives de l'Athos". ei fiindu-i echivalentã „gloaba" din Evul Mediu românesc. 1964. ai cãror functionari aveau salariu. fãrã a mai fi recrutati soldati noi. Sub Iustin I. Numãrul de protectores domestici s-a mãrit. Actes de Xeropotamou. lustian a fãcut o altã schimbare: patrimoniul dispare. 2). dar primeau si o cotã din taxele încasate. Originea sa o gãsim mai înainte în timp. cumpãrarea unei 586 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN demnitãti fãrã functie efectivã e de mult timp ceva legal. cei numiti pe bani nu serveau ca ofiteri subalterni.

între acestea trebuie amintite dreptul de vamã perceput la intrarea în Helespont si Bosfor. Ch. Dacã grâul era prea mult pentru capitalã. prin rãspunderea colectivã a grupelor cadastrale (o/id<5ot>Ao:) si fiscale (o/iofc^vcra) îsi asigurã încasarea integralã a impozitului.. prin urmare. taxele puse pe mãtase. Alãturi de acestea. II. cum era fabricarea pâinii. obtinând astfel un mare venit pentru Prefecturã300. mai ales a spatiilor libere dintre ele. curatorii caselor divine. Monopolul industriei mãtãsii a sãrãcit industriasii . legiuitorul legã de pãmânturile cultivate pe cele sterile si. a da cânepa pentru pânzã etc. 588 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN în sfârsit. Când recolta era prea bogatã. spolierile guvernatorilor . du Bas-Emp. presãra pãmântul cu cadavrele oamenilor si animalelor301.bolile. un regulament al lui Zenon (478) interzicea construirea de iesinduri cu o înãltime mai micã de 15 picioare. adesea stricate. ãepiKOV („taxa aerului"). p. pe care Prokopios îl atribuie lui lustinian. duBas-Emp. dintre care unele. pe care un sistem de repartitie gresit îl fãcea si mai apãsãtor. cit. în a întretine podurile si soselele. cit. Un alt impozit despre care am amintit. iar fiscul era. 296. dacã e sã-1 credem pe Prokopios. 297 V. însã Supra. care constau în a da cãrute. oameni pentru transportul demnitarilor. pp. Masa de illustres creatã îl sili pe lustinian sã nu permitã intrarea în Senat decât pentru patricii298. 298. impozitele indirecte. op. Diehl. dãrile în naturã (annonae) tineau un loc tot atât de mare. 5 m.. V. amintind cã multimea mizeriilor clin epocã . dreptul de patentã. 428-429. adjectio. iar când era prea slabã si capitala era amenintatã de foamete. dar supusii trebuiau sã-1 transporte din fundul provinciilor pânã în orasele unde stationau trupele sau pânã în porturile în care se îmbarca pentru Bizant: corvoadã grea. pe care lustinian nu a inventat-o. II. Legislatia imperialã se ocupa de mult timp de politia constructiilor.lustres onorari a depreciat mult illustratul vacant si a accelerat sub lustinian deprecierea progresivã a tuturor demnitãtilor. în sfârsit. Hist.. Stein. foametea. îngrãmãdite în hambarele imperiale. 299 V. loan de Cappadocia a obtinut de la lustinian legea din l septembrie 531. dupã spusele unui istoric contemporan. lovea clãdirile. cei care nu erau proprietari plãteau impozit personal. taxele mari care loveau comertul pe mare. Nu numai cã li se ridica grâul. Diehl. p. 296. Pentru întretinerea trupelor. pãmânturile rãmâneau pãrãsite. atât de greu. Acestea erau contributiile în bani. 298 E. Existau apoi sarcinile extraordinare. quaestor lustinianus exercitus. provinciile trebuiau sã procure grâul si acesta era pentru contribuabili un izvor de abuzuri nemãrginite. functionarii storceau provinciile pânã le secãtuiau. n. armatei. fiindcã ea exista dinainte. KanviKov. -corvezile de tot felul. o nouã organizare si impuse o rigoare nemaiîntâlnitã în aplicarea sa299. capitatio humana. Lydus. cai. Atunci. extinzând dispozitia lui Zenon la toate orasele imperiului. despre care am vorbit si pe care îl reluãm din perspectivã fiscalã. fiscul cerea contributia de grâu în bani. Stein. mostenirea vechii administratii romane si. numai cã el îi dãdu. pp.adusese depopularea satelor. voi.. curierilor împãrãtesti. aprox. op. cit. Contravenientii erau amendati cu 10 livre aur. lipsit de o parte însemnatã a contributiilor. necultivate. a tãia arbori si a-i face scânduri pentru construirea galerelor. Acesta fu empokr\. 300 E.. îVV 589 Era apoi organizarea în monopoluri a celor mai multe industrii. în Constantinopol. amenintat cu ruina. op. erau de primã necesitate. prefectul îi silea pe provinciali sã rãscumpere foarte scump cerealele. 428-432. se adãugã greutatea mare a impozitului enifto^r]. 3 587 NICOLAE BANESCU La impozitul funciar. Un mare numãr de functii au fost create: un al treilea magister militum praesentalis. si acoperirea „aerului" acestor 15 picioare prin coloane sau ziduri. Hist. 443-444. care. rãzboaiele. pentru alimentarea capitalei.

chiar dacã e sã nu dãm crezare exagerãrilor din Istoria secretã. Politica socialã. 302. 306-308. Prokopios ne-a descris mizeria pe care o adusese în Africa si Italia recucerite restauratia imperialã prin acest sistem financiar tiranic302. cit. care se ocupau în special de aceasta. totusi el nu a reusit sã zdrobeascã complet marea aristocratie funciarã.Siriei. si scrie proconsulului din Cappa-docia aceste rânduri semnificative: „Am fost informati cu privire la abuzuri atât de extraordinar de grave comise în provincii. . si cã puneau mâna pe proprietãtile particularilor. Legea acorda anumite scutiri: bunurile bisericilor. nu erau supuse. 303 Citati de Ch. t.. Diehl expune situatia lamentabilã a provinciilor asiatice. lustinian sã strãdui sã scadã numãrul acestor privilegiati. Acesti mari seniori îsi aveau închisorile lor si întretineau trupele lor personale. intendenti. armate de lucrãtori. Zachariae v. Ea a rãmas unul dintre elementele cele mai periculoase ale imperiului în epocile urmãtoare. cit. 591 N1COLAE BÃNESCU seda în sec. lustinian se sili statornic sã distrugã marea proprietate funciarã. Avea secretari. Unul dintre membrii vestitei familii aristocratice Apion po304 Novellã 30. si în tinuturile îndepãrtate de centru. Rezultã din aceste declaratii cã seniorii din Cappa-docia se bucurau de puteri depline în provinciile lor. E interesant cã aceastã novellã a fost publicatã la patru ani dupã rãscoala Nika. cã posedau chiar turme care le apartineau. la corvezi si la e. Situatia era astfel încât Prokopios afirmã în Istoria secretã cã „împãratul pãrea mai de temut decât barbarii". Lingenthal. Guvernul simtea cã rivalii si 302 Ch. într-una din novellele sale. o politie si chiar un serviciu postal. împotriva acestor proprietari funciari lustinian a dus o luptã fãrã crutare. cãci toate gurile erau cusute cu aur"304. numãrul de oameni care îi însotesc si nerusinarea cu care furã tot". aflate sub domnia arbitrarã a marilor latifundiari localnici. stoarse de favoritii regimului. al Vl-lea. adaugã cã „proprietatea statului s-a transformat aproape complet în proprietate privatã. Apoi. ca imixtiune în mosteniri. 268. iar loan Lydus declarã cã „o invazie dusmanã era mai putin teribilã decât sosirea oamenilor fiscului"303. op. desi se recomandã ca apãrãtorul nobilimii. si ne este chiar rusine sã relatãm necuviinta cu care intendentii seniorilor se plimbã înconjurati de gãrzi. Numeroase confiscãri au fost operate. cum ar fi . p. care. care administrau teritoriile lor întinse fãrã a se îngriji câtusi de putin de puterea centralã. implicit si toate hergheliile de cai. fundatiile pioase. e. încât reprimarea lor poate fi anevoie încercatã de o singurã persoanã învestitã cu o mare autoritate. Cunoastem aceastã luptã din novelle si papirusuri. I. dupã ce spune câteva cuvinte despre starea proprietãtilor private. ca si din Istoria secretã a lui Prokopios. V. un casier. ed. VI vaste proprietãti funciare situate în tot Egiptul. oameni înarmati si gãrzi personale. Aparatul sãu de casã era aproape regal. Diehl. Domenii întinse apartineau de asemenea bisericilor si mãnãstirilor. donatii fortate. Sate întregi fãceau parte din posesiunile sale. cãci ea a fost rãpitã si datã pradã. lustinian se îngriji foarte mult de perceperea impozitelor. Prin mijloace diferite. si nici un singur om n-a ridicat glasul pentru a protesta. pp. uneori falsificate.. p.. cãtre împãrat. de exemplu. Una dintre trãsãturile caracteristice ale politicii interne a lui lustinian a fost lupta tenace pe care a dus-o împotriva marilor proprietari de pãmânt. ed. fondurile militare nu plãteau nici un fel de impozit. confiscare pentru mãrturie falsã.m^oXr\. «h 590 dusmanii sãi cei mai primejdiosi erai marii proprietari de domenii. ca si pe ale statului. consilieri si colectori de impozite. lustinian deplânge situatia alarmantã a proprietãtilor funciare ale statului si particularilor din provincii. în papirusuri se aflã indicatii analoge asupra Egiptului din epoca lui lustinian. procese religioase în scopul de a lipsi Biserica de proprietãtile sale. ne oferã totusi un tablou foarte interesant al conflictelor sociale din sec.

în timpul lui lustinian se deosebeau tãranii care trãiau în comunitate pe teritoriul satului de aceia care erau asezati pe pãmânturile proprietarilor. Acest patrocinium dura cât timp patronul se mentinea într-o situatie puternicã: uneori el tre- . Se constatã cã încã din secolele V-VI populatia agricolã în numãr precumpãnitor trãia ca tãrani pe jumãtate liberi pe domeniile puternicilor laici si religiosi. Verlag. Vorbind despre populatia din provincie. paragraful respectiv din Fr. Ei plãtesc birurile nemijlocit la perceptorul districtului ori prin intermediul primarului. feudalitatea era puternicã. Dar aceastã interzicere repetatã (pânã în timpurile lui Romanos Leka-penos) ne aratã cã acest obicei nu a putut fi cu totul dezrãdãcinat. fu de timpuriu interzis. 307 V. Satele . Fr. si numai un numãr mic trãia în comunitãti sãtesti libere. în toate pãrtile imperiului. Bizantul luptã împotriva feudalitãtii prin crearea unui post de moderator de Hellenopont si a unui post de pretor al Paflago-niei.Egiptul. a cãrui actiune împotriva datornicilor era astfel împiedicatã. situatia dramaticã a provinciilor terorizate de marii latifundiari. o adevãratã primejdie pentru siguranta statului. iar prin aceasta îsi pierd starea de oameni liberi si ajung în situatia colonilor pe M V. fãrã menajamente. acest patronat. autoritar cum era. ci în parte si în interesul tãranilor care erau astfel îndoit supusi impozitelor. 109-113593 jumãtate liberi. în paguba micii proprietãti funciare private. Dolger. Ei întretineau un aparat administrativ care nu se deosebea de cel al statului. în Armenia. ia mãsuri energice pentru a le pune capãt. of Hist. pp. 1952. Ea e adresatã proconsulului din Cap-padocia.%Q)pia eÃev&epiKcc. Stein.sunt oameni liberi. patrocinium.^(apiiai . datatã 536. exercita o adevãratã teroare în fata cãreia autoritatea statului era neputincioasã. • 592 pã cum vom vedea. e în special caracteristicã în aceastã privintã307. duNov. Locuitorii lor . Byzanz (Wissenchaftliche Forschungsberichte. cu deplinã proprietate pe teritoriul comunitãtii. marea aristocratie asiaticã (oi 5vvaroi). Birurile erau puse global pe sate si tãranii rãspundeau de ele solidar. Comm. lustinian denuntã de multe ori aceste nelegiuiri în novellele sale si. v. începând din secolul al IV-lea. insistând asupra necesitãtii înfrânãrii abuzurilor marilor proprietari care încorporau domeniilor lor bunuri strãine305. luate adesea. Francke AG. stãpânã pe latifundii enorme. Acesti „puternici" uzurpau cu îndrãznealã nu numai proprietatea privatã a micilor posesori de pãmânt. KWjury-roupai. si se înconjurau de o trupã înarmatã. A. Nu din cauza interesului fiscului. adevãrati /toujceAAdpioi. 28. de împãrati306. • „rtwd -. M. cãruia împãratul îi denuntã. Schneider. Die Frage des Grundeigentums in Byzanz.aveau primarii lor: praefecti. o stare socialã care nu s-a schimbat pânã la cãderea imperiului308. Dolger aratã cum tãranii. praepositi. A. Berna. în ciuda tuturor mãsurilor de protectie destinate micii proprietãti tãrãnesti. Una dintre novelle. dar chiar si proprietatea statului. Marea proprietate funciarã luase. de a-si alege un patron care le apãra împotriva abuzurilor oamenilor fiscului si care primeau de la ele în schimb anumite taxe. Fr. 1) Comunitãtile rurale erau nevoite adesea. dupã vechiul obicei roman. Geisteswissen-schaftliche Reihe). narpcoKiviov sau npoaiaoia. recurg la protectia marilor proprietari. Ea a crescut necontenit. 5/1933. 472. care se dedau la tot felul de violente fatã de locuitori. Sciences. ajungând cu timpul. Extras din Bulletin Intern. priTpOKCO-\iiai . apãsati de impozite. Dolger. o întindere considerabilã. în epoca lui lustinian. slãbind la rândul ei autoritatea statului. uneori foarte drastic.

erau locuitorii de pe pãmânturile proprietarilor . Tot câstigul lor apartinea stãpânului. . dar nici proprietarul sã-i goneascã ori sã le cearã mai mult decât fusese prevãzut în contractul de arendare. Dupã trecerea a 40 de ani. Ei primeau de 595 la proprietar locuinta si întretinerea si îi datorau servicii (operae. ei nu mai puteau sã se mute. III. la bizantini evanotpacpoi.care apartineau deci împãratului. împãratul ordonã sã li se restituie colonii or (rofg yecop-yofg) pãmântul. a acestei categorii e cã evand'Ypaitioi nu puteau sã aibã nici o proprietate. însã.] 309 Ed. si pe plan social. Dar eva. urma a se plãti ca dobândã anual l keration de fiecare nomisma. „Revue historique". Kãfj. iar dacã împrumutul a fost în nomis-mata. tãranii îi plãteau lui. rãspândindu-se aproape în toate colturile .-romischen Rechts. pp. Dupã cum un adscripti-cius nu se putea elibera de cultivarea pãmântului. Proprietarul le putea da spre folosintã. unele dintre ele însotind toatã istoria bizantinã. 1958. 1892. fixând prin lege drept dobândã pentru împrumut a opta parte din modios pentru fiecare modios pe an.colonii liberi erau arendasi mici. de cãtre proprietar. Dupã moartea lui fãrã urmasi. CCXIX. CCXX. proprietarul îi putea constrânge. Lemerle. sentimentul unei continuitãti este mai puternic decât acela al unor rupturi totale cu situatiile din trecut310. 594 cea asupra fiului. Din aceastã categorie fãceau parte muncitorii de pãmânt. p. la bizantini KOÃ.aroi. 218 si urm. Erau astfel numiti deoarece trebuiau declarati la cens. Novella 32 din anul 535 era adresatã clarissimo praesidi Haemimonti Thraciae împotriva celor care împrumutându-i pe coloni cu grâne în timp de lipsã. pp.no'ypa-<poq nu putea dispune liber de peculium. aici pp. 9394. 1958. care cultivau cu mijloacele lor pãmânturile închiriate în schimbul unei arende în naturã ori în bani. tot astfel nici proprietarul nu-1 putea despãrti de acest pãmânt. când si acesta ajungea într-o pozitie publicã de vazã. 2) în opozitie cu aceste L<0pia LÃ. altii coloni censibus adscripti.adscripticii sau evanâ'ypa^oi aveau cu totul altã situatie.ee: Ies sources et Ies problemes. de aceea i se spune servus terraem.LV-âepiKã si cu locuitorii lor. 310 [P. Aufl. Berlin. agricolae sau yecypyoi. Pentru acestea ei puteau sã se plãteascã si cu o dare în naturã. ori senatorilor.Ibidem. Fugarii erau adusi cu forta înapoi. Caracteristica de cãpetenie.] 596 O boalã nimicitoare s-a abãtut asupra imperiului în 542. se prefigurau încã de pe acum fenomene care aveau sã devinã acute mult mai târziu.. [în continuarea unor rânduieli antice. peculium se întorcea iarãsi la proprietar. le ocupau pãmântul întreg pentru aceastã datorie. censiti sau adscripticii. 32-74 si 254-284. Gesch. Ei erau legati de brazdã. Zach. un peculium si o bucatã de pãmânt. Un adscriptitus era principial îndatorat la cultivarea pãmântului. unii liberi coloni. EssquissepourunehistoireagrairedeByzan. precum sclavii. Lingenthal. aceasta era rãspunzãtoare cãtre fisc de impozitele datorate statului. Deosebirea între ei era urmãtoarea: . Când împãratul acorda asemenea i munitãti unei persoane private.a>voi sau nKr&coToi. âp^aaiai). în schimbul întretinerii. v. ori bisericilor. 43-94. Pentru împlinirea îndatoririlor lor de muncitori. des gr. mãnãstirilor si altor asezãminte.

în septembrie 543.000 de morti. 7. în anii ce urmarã a mai apãrut. Dar niciodatã furia ei n-a fost mai mare decât întâia oarã. martor ocular al acestei calamitãti în Constantinopol. fãcând multe victime. împãratul a fost nevoit sã dea o ordonantã (23 martie 544 ?). înzestrat cu gustul controversei. pe la începutul primãverii. Mai teribil fu cutremurul din decembrie 557. un cutremur groaznic devasta dieceza Orientului. apoi se rãspândi în Asia Micã si. împãratul era întotdeauna dispus sã discute si sã scrie în materie de credintã. apoi în Palestina si Siria. adjectio 112 Agathias. în 544. La Constantinopol. necontenite cutremure încercarã greu Constantinopolea Ni-comedia si alte orase. 62-66. Foarte instruit în lucrurile religioase. tinuturile Egeei si Con1 J. pp. Pios din fire. strãzile si casele s-au umplut de cadavre. Pe mare. se revãrsã distrugând cea mai mare parte a orasului si multe sate vecine.lui si decimând cumplit populatia. socotea cã cea dintâi datorie a unui suveran e „de a pãstra neatinsã credinta crestinã". ea pãtrunse apoi în Italia si Sicilia. prin care era prescrisã restabilirea preturilor de dinainte de ciumã313. Italia si Persia n-au fost crutate nici ele. în insula cu acelasi nume. Ea a fost. mâna de lucru rãritã. unde. exploatãrile agricole avurã sã suporte suplimentul de impozit. Populatia ruralã fu si ea decimatã. II. mai distrugãtoare decât epidemia dezlãntuitã în Atena în zilele lui Pericles si la Londra în vremea domniei lui Carol al IIlea. Ciuma încetã la Constantinopol dupã 4 luni. exercitând asupra ei întreaga sa autoritate.000 de oameni si chiar câte 10. pe tãrmurile Egiptului si de acolo trecu la Alexandria si în Egipt. fluviul Cydnus. în martie. care mult timp n-au putut fi îngropate. pierirã312. el tinea sã pãstreze unitatea credintei si avea o urã neîmpãcatã împotriva tuturor ereticilor. care au distrus recoltele si au provocat foamete. Calamitatea se produse mai întâi la Pelusium. în august si septembrie 554. dupã socoteala lui Bury.000 persoane. dar de la începutul lui 542 izbucnise în Constantinopol. 598 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN pentru pãmânturile pe care ciuma le pustiise. De la 545 la 548 au fost cutremure de pãmânt si ploi multe. pânã ce Beyruthul a fost reconstruit. ferm legat de Ortodoxie. Din toamna lui 541 aceastã epidemie teribilã s-a declansat în Egipt. 15-16. cum ar putea fi numitã dupã simpto-mele ei. pânã când împãratul nu alcãtui un serviciu funebru special. Peninsula Balcanicã si Africa latinã. mai ales în 558. zice Ch. prin Mesopotamia. Opera religioasã^4 lustinian s-a ocupat foarte mult de Bisericã. viata publicã si privatã a fost dezorganizatã complet. 597 NICOLAE BANESCU stantinopole. Ea se rãspândi apoi în Asia. Diehl. Timp de patru luni ea decimã populatia Constanti-nopolului. a avut loc si o urcare generalã a preturilor. ciuma bubo-nicã. aproape toti locuitorii din Kos. Ca urmare. în toiul ei. ne-a lãsat descrierea amãnuntitã a acestei boli bubonice. Consecintele au fost îngrozitoare din punct de vedere economic. ciuma din 542 a ucis mai mult de 300. mureau pe zi câte 5. asa cum fusese Tucidide în Atena.000311. timp de 3 luni mai multe mii pe zi. Celebra scoalã de Drept a trebuit sã fie transferatã la Sidon. de unde pãtrunse în Spania si Gallia. care distruse cartiere întregi din capitalã. Spiritul sãu autoritar nu putea admite dezbinãri în materie de credintã. unde fusese importatã din Abysi-nia. Persecutia era deci o . La Beyruth sau numãrat mai mult de 30. în afarã de asta. în regatul Persiei. II. Ca si Constantin cel Mare ori Theodosius. Istoricul Prokopios. Se pare cã a pãtruns în aceste tãri în 543. în 544 era stinsã în tot imperiul. la sfârsitul verii. jumãtate din orasul Cyzic a fost distrus de un cutremur de pãmânt. Dar cea mai teribilã plagã din epoca lui lustinian rãmâne cea dintâi pe care am amintit-o. în iulie 551. pp. Bury. care strãbate Tarsos din Cilicia. Marea Neagrã inundã coasta Thraciei în regiunea de la Odessos si Dionysopolis. în anul urmãtor atinse Constantinopolea.

la origine. Peres. cit. din acelasi motiv al unitãtii religioase traditionale315. p. La lutte contre l'heresie en Orient jusqu'au IX-e siecle. pp. 1963. Nemi-ra. unele secte au instituit clerici. Bucuresti. împãratul imputã maniheilor crimele lor. cap. Batiffol. Acesta a împins si la persecutarea crestinismului. 599 începând din sec. nu era o erezie crestinã. L'Eglise naissante et le catholicisme. „Travaux et Memoires". L'eresia de la male. „Aceastã veche religie. 56. ia mãsuri din cele mai drastice împotriva lor318. D. 473-483. 299-324. [Referitor la aceastã temã. 381) avea de examinat erezia lui Macedonius. 1972). Loos. Novatieniim secolul al III-lea aveau. al II-lea. 331-361). Gasquet. Paris. 1928. 1947 (tradus în francezã sub titlul Le Mani-cheisme medieval. l. De l'autonte imperiale en matiere religieuse ã Byzance. Eliade. biserici. voi. op. tinzând la abolirea familiei si a muncii316. 319 P. Cambridge. citati la Cront. 4. aflându-se în Africa. 37-45. L'heresie dans l'Empire byzantin des origines au XII" siecle. Ch. 56. Ed. Gnozele dualiste ale Occidentului. The Bogomik: A Study in Balkan Neo-Manichaism. XXVII („Noi sinteze iraniene". Ne mãrginim a face aici referire la S. Dio-cletian. stiintificã. Culianu. 1974. The Medieval Mani-chee. crestinism si gnozã în epoca imperialã". Paris. Praga. 316 Cront.. pp. 1991. Al II-lea Sinod Ecumenic (Constantinopol.] 600 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN ligia traditionalã a cãrei pazã îi e încredintatã „de vointa divinã". cit. 756-760. Astfel. El propovãduieste abstinenta. care aduce si ea la zi bibliografia acestui subiect. 1948 (reprint. cultul religios era o afacere de stat: împãratul era în acelasi timp mare pontif. II. Bãnescu este mult mai bogatã la ora actualã. XV. întelegând necesitatea unui cler pentru pãstrarea doctrinelor lor si pentru fondarea de comunitãti. a primit de la proconsulul Africii Iulian o cerere în privinta acestei secte si se decise a o prigoni. 1965. 601 . Runciman. L'empire romain et l'Eglise. sincretismul religios a fost favorizat în imperiu. Paris. Istoria credintelor si ideilor religioase. Couliano.datorie împotriva tuturor acelora care tulburau armonia desãvârsitã a Bisericii. Morala sa era antisocialã. 57. pp. Acesti eretici au existat prin bisericile lor pânã în sec. împãratul avea împotriva acestei secte încã un motiv de indignare: maniheii „veneau de la natiunea persanã. 3. care a fost condamnatã. afirmã el. 1972). Paris. Diehl.P. ci o religie nouã. Zeiller. 10. el invocã re315 V. A fost confirmat Simbolul niceean. 280301) si XXIX („Pãgânism. dar ei nu erau decât schismatici. Bucuresti. Cambridge. 1990).P. Historie et mythes. El trebuia sã apere traditia si unitatea religioasã a statului. p. Pe lângã toate acestea. 14. amestec doctrinar de zoroastrism cu credinte mitologice babilonunene. cap. p. J. op. p. al V-lea319. De acum. XIV. 1995 (traducerea editiei franceze. Les gnoses du-alistes d'Occident. Paris. Ei aveau „moravuri execrabile". unde s-au nãscut si de unde ies multe crime"317. în secolul al II-lea. în legea pe care a dat-o. M. Gouillard. 1). Obolensky. II. în imperiul pãgân. I. 4-7 (Mosaicorum et romanorum legum collatio. 318 Codul gregorian. Dualist Heresy in the Middle Ages. Torino. Stein. Ei recomandã contra dizidentilor mãsuri de ordin spiritual. Maniheismul. Pãrintii Bisericii au fost împotriva mijloacelor violente fatã de eretici. Raoul Manselli. de asemenea. Ed.. 281. respinge Vechiul Testament si contestã autoritatea Apostolilor. n. nu trebuie sã fie corectatã de una nouã". 313 E. „tulburã populatiile pasnice". marcionistii s-au constituit în biserici cu ierarhie clericalã. pp. 1933. cu exceptia Sfântului Pavel. I. Pentru a preciza doctrina ortodoxã asupra punctelor ata317 Ibid. VII. precum si bibliografia criticã de la pp. conciles. bibliografia utilizatã de N. empereurs. 314 V.. Bas-Emp. Marcionismul este o erezie puritanã. „pricinuiesc mari pagube oraselor". M. p. rivala noastrã. Pion. Domat-Montchres-tien.

Astfel. în folosul bisericilor ortodoxe. IMPERIULUI BIZANTIN Montanistii furã loviti cu închiderea bisericilor si expulzarea clericilor din capitalã. ei nu puteau depune mãrturie în justitie (samaritenii. ma-sacrându-i pe crestini si dând foc bisericilor. sã fi fost numai cominatorie. toti câti nu erau în sfânta comuniune cu Biserica universalã prin mijlocirea preotilor sãi erau eretici. ca sã nu poatã atrage pe cei simpli în erorile lor. tratându-i drept criminali. lustinian cãutã sã determine mai întâi care era crestinismul oficial. Tot astfel ereticii nu aveau acces la functiile publice. photieni ( a cãror doctrinã e împrumutatã de la Paul din Samosata) si pe apolli-naristi. împãratul a confirmat aceastã sentintã. Principiul lui lustinian e cã numai crestinii ortodocsi pot sã se bucure complet de drepturile civice. lustinian îi exclude pe copiii ereticilor de la succesiune. Dar ortodocsii reactionarã si împãratul a fost influentat. aplicatã cel mai adesea bisericilor si paracliselor ereticilor. începutul bisericii jacobite. Pentru el. Nu toate sectele au fost tratate în acelasi chip. în lipsã de copii. o revoltã a evreilor izbucni în Palestina si ea a proclamat chiat un împãrat. erau stãpânii Italiei. Mai rar era aplicatã confiscarea în folosul fiscului. Numai în 545 furã si ei inclusi printre eretici. în aceastã epocã. ei nu puteau fi profesori. Pe de altã parte. Fatã de arieni fu mai întâi binevoitor din aceleasi motive ca si Iustin. lacob Baradai a fondat în Siria o bisericã monofizitã. macedonieni. erezia atrage restrictia drepturilor civice. prescriind pentru ei moartea. în 529. Prin formule legislative. si nominal pe eunomieni (aripa stângã a arianismului). Mai mult. Ereticii vor fi mãrginiti la functii oneroase. A fost fãrã milã împotriva maniheilor. De aceea luã mãsuri atât de severe lustinian. Sunt exclusi si de la barou. si prescrie cã pãrintii eretici nu pot micsora prin nici o liberalitate pãrtile copiilor lor ortodocsi. Ele sunt retrase ereticilor. Apoi. aproape toti arieni. O persecutie fu ordonatã în 537. lustinian credea cã îi va determina sã reintre în Bisericã. maniheii. care fu adãugatã la simbolul niceean. considerându-i pasibili de pedeapsa cu moartea pe toti cei care i-ar primi si nu i-ar preda imediat judecãtorilor. Sinodul a redactat o mãrturisire de credintã. Nestorianismul a determinat cel de-al III-lea Sinod ecumenic. iar împãratul se temea de represalii din partea lor. Printr-o atitudine conciliantã. a-i proscrie ar fi însemnat a înstrãina de imperiu provincii importante. Ereticii erau prea numerosi în imperiu si împãratul se multumi sã le aplice alte pedepse. pe sabellieni. „cãci nimic n-ar plãcea mai mult lui Dumnezeu decât sã cunoascã pe toti crestinii întro aceeasi curatã credintã". montanistii si sectele derivate din manihei si montanisti). O altã pedeapsã era confiscarea. în fata numeroaselor erezii. care a persistat. Gotii. Dar pedeapsa cu moartea pare sã nu se fi aplicat. împãratul îsi dãdea seama cât de mult slãbeau certurile religioase unitatea statului si tulburau ordinea socialã. Sinodul a anatemizat orice erezie în general. el adoptã si impuse supusilor sãi principiile dogmaticii crestine asa cum se concretizase în urma celor 4 Sinoade Ecumenice. De aceea nu-i tratã ca eretici. La aceastã revoltã luarã parte maniheii. dar un an mai târziu.cate de Macedonius si de alti eretici. Aceasta era pentru lustinian o îndatorire religioasã. succesiunea ortodocsilor trece la rude . acesti eretici erau prea numerosi în imperiu. dintre care exilul era. 602 ISTORIA. cea mai severã. Chiar unele profesiuni liberale sunt interzise ereticilor. în 536. pe marcellinieni (sectã derivatã din sabellianism). Cât priveste restrictiile de drept privat prescrise împotriva ereticilor. împãratul se arãtã iarãsi conciliant si pânã la sfârsitul vietii sale oscilã în privinta monofizitilor. interzicând-o când condamnatul avea descendenti ori ascendenti pânã la cel de-al treilea grad. un Sinod întrunit la Constantinopol îi anatemizeazã pe capii monofiziti si condamnã scrierile lor. 603 Afarã de aceste pedepse. cel putin la începutul domniei sale. Monofizitii se bucurarã de asemenea de bunãvointa lui lustinian si aceastã atitudine se explicã prin influenta Theodorei.

prin rescriptele sale din 527 si 528. în tot timpul domniei sale. si nu numai la Atena. fratii ortodocsi trebuie sã le restituie partea cuvenitã. care propovãduiau teoria doketis-muluim. împãratul îsi atribuia o nediscutatã competentã pe terenul dogmei si al credintei. ereticul e un paria în societate: orice act legal îi era interzis. La începutul veacului al Vl-lea situatia religioasã a imperiului era foarte complicatã. lustinian le închise. sclavilor. p. Le pãstrã numai pe cele din Constantinopol si Beyruth. el îi excluse pe eretici de la functiile publice si profesiunile liberale. care se mai ridicase înainte. Reglementând tot ce privea organizarea clerului si administrarea lãcasurilor religioase. Ta-takis. el cãutã sã fie apãrãtorul Bisericii. Constantinopol. Cu cea mai mare rigoare procedeazã împotriva maniheilor (pe care pãgânii îi socoteau drept evrei. Fatã de acestia. se deosebesc totusi diferite grade. . nu puteau conferi botezul. persecutia era o datorie. sectã echivocã. populatia aceasta. Paris. 1992. ci si în cele de drept. Evreii erau numerosi în imperiu si samaritenii formau în Palestina o grupã mare de dizidenti. ascendenti sau colaterali având jus capiendi. deosebirile erau si mai mari: nestorieni în Armenia. evreii drept schismatici. 1959. agrava situatia lor. dezlãntui o mare prigoanã împotriva acestor eretici. I. Demosthe-ne Russo (Roussos). se revoltã în 529. 605 în legãturã cu aceasta stã cercetarea inchizitorialã împotriva tuturor partizanilor declarati sau ascunsi ai vechiului pãgânism. Dacã ereticii exclusi trec la credinta ortodoxã. biseri321 [Despre scoala din Gaza si reprezentantii ei. împãratul le conferã prin lege acest drept. nici hirotonirea.Crestinii furã mãcelãriti. Nu puteau mosteni. dar pretinse în acelasi timp sã-i impunã disciplina si chiar dogma.] 322 Cã lisus a luat numai o aparentã de om. Centrul vechii credinte era Atena. sefii Bisericii au con604 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN trolul administratiei civile. de insultele crestinilor. iar tribunalul laic nu are ce cãuta aici. în Occident am vãzut ce amploare luase arianismul. fiscul primeste mostenirea. 324-326. pp. Evreii aveau oarecare tolerantã în Orient. 339-340. v. Pentru persoanele Bisericii exista o jurisdictie specialã: episcopul singur e judecãtorul. victimelor de tot felul. Gaza321 si aiurea. organiza. Dar revolta samaritenilor din Palestina. realizând unirea cu Roma. Ereticii nu puteau depune în justitie mãrturie împotriva ortodocsilor. lustinian confiscã în 529 bunurile Academiei platonice si opri învãtãmântul în filosofic si drept de la Universitatea din Atena. Provocati de legile intolerante. monofiziti în Siria si o multime de alte secte în care se rupeau acestia la rândul lor. Alte dispozitii legale fac din capii Bisericii protectorii sãracilor. ea hotãrãste distrugerea sau transformarea lor în biserici ortodoxe. J Justinien. se exclude prin urmare adevãrul si autenticitatea Evangheliilor cu privire la Nasterea lui Christos. Tpeîg Fataîoi. Astfel. N. lustinian continuã aceastã politicã. Dimpotrivã. protejat de vandali si ostro-goti. în lipsã de rude. la Fecioara Mãria. Gnosticii socoteau tot astfel. Cu toate persecutiile împãratilor din veacurile IV si V. încã de la început. pãstrându-i numai în functiile oneroase. Ea ordonã închiderea templelor ariene. în Orient. Acestea sunt principiile generale ale politicii lui lustinian. Ales al lui Dumnezeu. iar dreptul lor de a lãsa testament era mãrginit. vicar si chip al lui Dumnezeu pe pãmânt. în adversitatea sa împotriva ereticilor. lustinian acordã toatã protectia sa Bisericii. B. prin multimea credintelor care iesiserã din vechea unitate a crestinismului. Iustin. 'H <pikoaoq>ia eig TO Bvtâvrwv. Polites. a sinagogilor evreiesti sau samaritene. iar crestinii drept idolatri).ortodoxe chiar foarte depãrtate. legea îl opreste sã aibã sclavi ortodocsi320. tradus si în greceste. pãgânismul nu murise nici el. dar si în Alexandria. La philosophie byzantine. Legea opreste în sfârsit cultul ereticilor: nu se puteau aduna. Athena. cu profesorii sãi neoplatonici de filosofic. ai prizonierilor. 1893. Traditiile pãgâne se pãstrau nu numai în scolile de filosofic.

606 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN cile arse. la sugestia lui Pela-gius. Sinodul de la Constantinopol (mai 536) anatemiza solemn pe eretici si lustinian confirma sentintele pronuntate de Bisericã. toatã puterea lor în Orient. cãlugãrul lacob Baradeus (Baradai. 328-329. sinagogile dãrâmate cu ordinul de a nu se mai reclãdi. exclusi de la functiile publice. cit. sefii lor furã prinsi. în afara celor oneroase. Paris. tara prãdatã. politica lui lustinian a fost plinã de sovãieli. De atunci. lustini-an procedã cu ultima rigoare. imperiul se înfãtisa ca restaurator al Ortodoxiei si ereticii. pe un protejat al împãrãtesei. un monofizit. se procedã cu cea mai mare energie. samaritenii nu puteau mosteni. multumitã protectiei ascunse a Theodorei. suspectat de tolerantã fatã de monofiziti. îl consacrã în 542. Cu tot acest insucces. încoronat de diademã. 90 si urm.000 de samariteni pierirã în luptã. pentru reorganizarea bisericii monofizite326. donatisti furã tratati cu cea din urmã rigoare. noua bisericã monofizitã a fost numitã. mai ales când în 530 revoltatii chemarã în ajutorul lor pe persi. Theodosios. 331. cu autoritate asupra Siriei întregi si Asiei. înecarã revolta în sânge. în câtiva ani. Au fost momente în care ei stãpânirã nesupãrati aproape în tot imperiul. Refuzând. p. Cu privire la nestorieni si monofiziti. Trupele imperiale. întotdeauna lustinian si-a recunoscut dreptul de a interveni direct în afacerile Bisericii. 341-342. Dar când în 536 papa Agapet veni la Constantinopole. Chemat la Constantinopol în 538. Aceastã revoltã a samaritenilor atrase persecutia si asupra evreilor. Monofizitii erau puternici în Orient si de aceea fuseserã tolerati atât de mult.] 608 Edessei. 607 scris. dar ei se vor revolta mai târziu din nou323. Theodora îi proteja si sub influenta ei împãratul cãutã sã nu provoace dezbinarea imperiului prin atitudine vehementã împotriva lor. El consacrã o multime de episcopi si mii de preoti si diaconi. ei sunt înscrisi pe lista ereticilor. îndatã dupã cucerire. nici lãsa testament. arieni. biserica iacobitã. 20. fu ales succesorul. Activitatea lui se întindea nu numai în Asia Micã si în dieceza Orientului. revoltatii proclamarã un împãrat. în 541. Multi se convertirã în urma acestei drastice mãsuri. cãlugãrul Paul din Tabenna. [Relatare mai circumstantialã a evenimentelor la L. „dizidenti". fu invitat sã accepte Sinodul de la Chalkedon. Din nou se dezlãntui prigoana împotriva monofizitilor. împotriva acestor miscãri. cultul lor e pro323 V. nici înstrãina bunurile lor. Acest om energic si îndrãznet va reda monofizitilor. pp. Datoritã organizãrii lui Baradeus. Lucru mai grav. p. 324 Ibidem. ca episcop al 325 Ibidem. el 1-a determinat pe lustinian sã se întoarcã la Ortodoxie si Anthim fu depus (martie 536). uzurpatorul decapitat si capul sãu. dar si în Egipt. unde adunã în secret un sinod la Alexandria. evrei. Duchesne. la care se adãugarã triburile arabe de la frontierã. Putin mai în urmã. unde trãia protejat de Teodora. Legea civilã a fost tot asa de durã cu dânsii. pãgâni. exilat din Alexandria la Constantinopol. din cauza zdrentelor în care se îmbrãca). SiccKpivonEVOi524. Patriarhul monofizit Theodosie. decapitati. monofizitii au pãstrat în Orient o influentã considerabilã. Potrivit . el fu exilat cu clerul sãu în Thracia si a fost ales. dusmanii de moarte ai bizantinilor. L'Eglise au Vf siecle. în Italia avu loc aceeasi prigonire a arienilor. în Africa.. trimis ca trofeu împãratului. dupã numele sãu. cu toatã'protectia Teodorei. La Constantinopol Anthim. împotriva celor ce mai rãmâneau. Multã vreme legea îi numi „sovãitori". op. murind Timotei al IV-lea patriarhul Alexandriei. Diehl. tot atâtia furã ridicati de sefii care îi vândurã ca sclavi pe pietele persane. în 536. pp. de atunci toate legile împotriva ereticilor li se aplicã si lor. trimis de Teo-dat. devotat cauzei ortodoxiei325. ocupã tronul patriarhal în 535.

biserica monofizitã primea ca episcop de Edessa cu autoritate asupra Siriei întregi si Asiei pe Jacob Baradeus (543). alarmat ele ceea ce fãcuse. si. 624-626. în ajunul Pastelul din 548. Papa refuzã sã ia parte si pretinse. Pãrãsind doctrina lui Theodor de Mopsuestia. s-a deschis la 5 mai 553. împãratul publicã în 543 (dupã Diekamp. unde s-a adãpostit în biserica Sfânta Euphemia. sã supravegheze în persoanã ori prin mandatari mersul dezbaterilor. lustinian. unde el. Stein. ceru cu insistentã convocarea unui sinod ecumenic. papa fugi la Chalkedon. care în ianuarie 543 întrunise un Sinod pentru a condamna memoria vestitului Origen. p. Câtiva prelati din Africa. Dar Vigilius promisese lui lustinian. Papa rezistã. deci. Beck. în Illyricum s-a stârnit un protest general împotriva comportãrii lui Vigilius si a nefastului sãu Judicatum. el pretindea sã convoace sinoadele. s-a supus în cele din urmã despotismului împãratului si împãrãtesei. iar ceilalti doi prietenii sãi. clar în acelasi timp Vigilius se îndatora solemn sã con610 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN tribuie pe cât posibil la pronuntarea anatemei împotriva celor „trei capitole". condamnã a doua oar