MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI  AMENAJĂRII TERITORIULUI 

ORDIN NR. 24/N  din: 19.02.1997  Având în vedere:  ­ Avizele Consiliului Tehnico­Ştiinţific nr. 156/96;205/96;206/96  ­ în temeiul H.G. nr. 456/1994 privind organizarea şi funcţionarea  Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului;  ­ în conformitate cu Hotărârea Parlamentului nr. 12/1996 şi a Decretului nr.  591/1996;  ­ Ministrul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului emite următorul 

ORDIN  Art. 1 ­ Se aprobă:  " Normativ privind calculul coeficientului global de izolare termică  la clădiri de locuit" Indicativ C 107/1­97,  "Normativ pentru calculul coeficientului global de izolare termică  la clădiri cu altă destinaţie decât cele de locuit" Indicativ C 107/2­  97;  "Normativ   privind   calculul   termotehnic   al   elementelor   de  construcţie ale clădirilor" Indicativ C 107/3­97;  "Ghid pentru calculul performanţelor termotehnice al clădirilor de  locuit" Indicativ C 107/4­97;  "Normativ   privind   calculul   termotehnic   al   elementelor   de  construcţie în contact cu solul" Indicativ CI07/5­97.  Art. 2  ­ Reglementările de la art. 1 intră în vigoare la data publicării  în Buletinul Construcţiilor.  Art. 3  ­ Direcţia Programe de Cercetare şi Reglementări Tehnice va  aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin. 

MINISTRU  NICOLAE NOICA  MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI AMENAJĂRII  TERITORIULUI  DIRECŢIA COORDONARE, CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ŞI  REGLEMENTĂRI TEHNICE PENTRU CONSTRUCŢII 

NORMATIV 
PRIVIND  CALCULUL TERMOTEHNIC AL ELEMENTELOR DE  CONSTRUCŢIE ÎN CONTACT CU SOLUL 
Indicativ C107/5 ­ 1997 

Elaborat de:  INSTITUTUL   DE   PROIECTARE,   CERCETARE   ŞI   TEHNICĂ   DE  CALCUL ÎN CONSTRUCŢII ­ S.A.  Director general:  Responsabil lucrare:  ing. ŞERBAN STĂNESCU  ing. MIHAELA GEORGESCU

Elaboratori: 

ing. MOSES DRIMER  ing.  MIHAELA GEORGESCU 

Avizat de:  DIRECŢIA   PROGRAME   DE   CERCETARE   ŞI   REGLEMENTĂRI  TEHNICE  Director:  Responsabil de lucrare MLPAT:  ing. OCTAVIAN MĂNOIU  arh. DOROTEIA COCHECI 

CUPRINS  1.  OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE  2.  ACTE NORMATIVE CONEXE  3.  DEFINIŢII ŞI SIMBOLURI  4.  CARACTERISTICI TERMOTEHNICE  5.  TEMPERATURI DE CALCUL  6.  DIMENSIUNI DE CALCUL  7.  DETERMINAREA CARACTERISTICILOR TERMOTEHNICE  ALE ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE ÎN CONTACT  CU SOLUL  7.1.  PLACA PE SOL  7.2.  SUBSOLUL ÎNCĂLZIT, PARŢIAL ÎNGROPAT  7.3.  DOUĂ SUBSOLURI ÎNCĂLZITE, SUPRAPUSE  7.4.  SPAŢIU SUBTERAN, ÎNCĂLZIT, COMPLET ÎNGROPAT  7.5.  SUBSOL NEÎNCĂLZIT, PARŢIAL ÎNGROPAT  7.6.  SUBSOLURI PARŢIALE  7.7.  SUBSOL ÎNCĂLZIT + SUBSOL NEÎNCĂLZIT  7.8.  PEREŢI INTERIORI PE SOL  8.  EFECTUL APEI SUBTERANE  9.  DETERMINAREA TEMEPERATURILOR PE SUPRAFŢA  INTERIOARĂ A ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE ÎN  CONTACT CU SOLUL  10.  VALORI NORMATE  ANEXE:  A. CARACTERISTICILE TERMOTEHNICE ALE PĂMÂNTURILOR  B.  CARACTERISTICILE TERMOTEHNICE ALE MATERIALELOR  DE CONSTRUCŢIE UTILIZATE ÎN CADRUL NORMATIVULUI  C.  CALCULUL NUMERIC AUTOMAT  D.  DETERMINAREA REZISTENŢELOR TERMICE CORECTATE ­  VARIANTĂ DE CALCUL  Dl. PLACA PE SOL  D2. IZOLAŢII PERIMETRALE LA PLACA PE SOL  E.  VENTILAREA SUBSOLULUI NEÎNCĂLZIT  F.  INFLUENŢA STRATULUI MOBIL DE APĂ FREATICĂ  EXEMPLE DE CALCUL  TABELE CU COEFICIENŢII LINIARI DE TRANSFER TERMIC ŞI  TEMPERATURI SUPERFICIALE MINIME 
NORMATIV PRIVIND CALCULUL  TERMOTEHNIC AL ELEMENTELOR DE  CONSTRUCŢIE ÎN CONTACT CU SOLUL 

INDICATIV C107/5 ­ 1997 

1. OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE  1.1.  Prezentul  normativ  se  referă  la  calculul  termotehnic,  pentru  timpul

iernii, al elementelor de construcţie în contact termic cu solul.  1.2.  Prevederile normativului se aplică  la elementele de construcţie care  delimitează, faţă de sol, spaţiile încălzite şi neîncălzite ale clădirilor de locuit,  social culturale şi industriale, în condiţii de exploatare normală.  1.3.  Prevederile  prezentului  normativ  nu  se  aplică  la  elementele  de  construcţie  aferente  clădirilor  şi  încăperilor  la  care  se impun  cerinţe  speciale  ale regimului de temperatură şi de umiditate, cum sunt: spaţiile frigorifice, cu  mediu agresiv, ş.a.  1.4.  Izolarea  termică  a  elementelor  de  construcţie  în  contact  cu  solul,  care  delimitează  încăperile  încălzite,  se  realizează  în  vederea  asigurării  climatului interior impus de cerinţele igienico­sanitare la clădirile de locuit şi  social  ­  culturale,  de  condiţiile  necesare  desfăşurării  muncii  şi  procesului  tehnologic  la  clădirile  industriale,  precum  şi  pentru  reducerea,  in  cât  mai  mare măsură, a consumului de energie şi combustibil în exploatare.  1.5.  La  încăperile  neîncălzite  delimitate  de  elemente  de  construcţie  .n  contact  cu  solul,  aplicarea  prevederilor  prezentului  normativ:  permite  determinarea  temperaturii  interioare  a  acestor  spaţii,  pe  baza  unui  calcul  de  bilanţ termic.  1.6.  Elementele  de  construcţie  în  contact  cu  solul,  care  fac  obiectul  prezentului normativ sunt următoarele: 
Elaborat de:  INSTITUTUL DE PROIECTARE, CERCETARE  ŞI TEHNICĂ DE CALCUL ÎN CONSTRUCŢII  I.P.C.T ­ S.A Bucureşti  Aprobat de:  MLPAT ­ DGRAT ­ DPCRT  cu ordin nr. 24/N  din 19.02.199*7 

►plăcile  pe  sol,  amplasate  la  nivelul  terenului  sistematizat  sau  peste acest nivel, pe umplutură;  ► plăcile de la partea inferioară a subsolurilor şi a altor spaţii  subterane;  ►pereţii de pe conturul exterior al subsolurilor parţial îngropate în  pământ şi al demisolurilor;  ►pereţii  de  pe  conturul  exterior  al  subsolurilor  şi  al  altor  spaţii  subterane, complet îngropate;  ►plăcile  de  la  partea  superioară  a  spaţiilor  subterane  acoperite  cu  pământ;  ►pereţii de pe conturul interior al subsolurilor parţiale.  1.7.  Prevederile  prezentului  normativ  se  aplică  tuturor  elementelor  de  construcţie,  sau  unor  părţi  din  acestea,  amplasate  sub  un  plan  orizontal  care  trece prin pereţii de pe conturul clădirii, situat:  ­ pentru plăcile pe sol ­ la nivelul superior al pardoselii de la parter;  ­ pentru  pereţii  de  pe  conturul  interior  al  subsolurilor  parţiale  ­  la  nivelul planşeului de peste subsol;  ­ pentru  celelalte  elemente  ­  la  nivelul  terenului  sistematizat  din  exteriorul clădirii.  1.8.  Normativul este întocmit în următoarele ipoteze generale;  ­ transferul termic se face în regim staţionar;  ­  toate      caracteristicile      termofizice        sunt        independente        de  temperatură;  ­  toate  calculele  termotehnice  se  bazează  pe  calculul  numeric  automat al câmpului plan, bidimensional, de temperaturi.  1.9.  Pe baza prevederilor din prezentul normativ se pot determina:  ­ Rezistentele termice specifice corectate ale elementelor de construcţie în

 în scopul economisirii energiei în exploatare;  •  determinarea  coeficientului  global  de  izolare  termică.  prin  compararea  temperaturilor minime cu temperatura punctului de rouă;  •  verificarea  condiţiilor  de  confort  interior.  ­ Temperaturile pe suprafaţa interioară a elementelor de construcţie în  contact cu solul. se pot determina şi reprezenta grafic:  •  variaţia  temperaturilor  pe  suprafeţele  interioare  ale  elementelor  de  construcţie în contact cu solul;  curbele izoterme în sol (geoţzotermele).  în  scopul  stabilirii  nivelului  de  performanţă  termotehnică  de  ansamblu  a  clădirii  şi  a  comparării  cu  valoarea  normată.  1.contact cu  solul. cu luarea în considerare  a influenţei punţilor termice şi a  aportului pământului.  2. permiţând:  •  compararea acestor valori.  în  funcţie  de  temperaturile  medii  de  pe  suprafeţele  interioare  ale  elementelor  de  construcţie  perimetrale. cu rezistenţele  termice minime normate.  prin  efectuarea  unui  calcul  numeric  automat  al  câmpului  plan.  bidimensional. calculate pentru fiecare încăpere în parte.10. în vederea proiectării instalaţiilor de încălzire.  cu  rezistenţele  termice  minime  necesare  din  considerente  igienico­  sanitare;  compararea acestor valori. permiţând:  •  verificarea  riscului  de  condens  superficial.  Pentru  cazuri  speciale  şi  studii  termotehnice.  stabilită  în  vederea  limitării consumului de energie pentru încălzirea clădirilor;  •  utilizarea  rezistenţelor  termice  specifice  corectate  şi  a  coeficienţilor  liniari  de  transfer  termic  la  calculul  necesarului  de  căldură.  pe  baza prevederilor din prezentul normativ. calculate pentru ansamblul clădirii. ACTE NORMATIVE CONEXE  Prezentul  normativ  se  va  utiliza  împreună  cu  următoarele  reglementări  tehnice: .  de  temperaturi.  prin  asigurarea  indicilor  globali  de  confort  termic  PMV  şi  PPD.

  [5] STAS 7109 ­ 86  ­  Sistemul  internaţional  de  unităţi  (SI). Definiţii  Pentru  necesităţile  prezentului  normativ. DEFINIŢII ŞI SIMBOLURI  3.  Determinarea  indicilor  PMV  şi  PPD  şi  nivele  de  [9] STAS 13149 ­93  performanţă pentru ambianţe.  •  Rezistenţa  termică:  Diferenţa  de  temperatură  raportată  la  densitatea  fluxului termic.  [7] STAS 6472/4 ­ 89  Prescripţii de calcul. în regim staţionar.  •  Coeficient  de  transfer  termic:  Fluxul  termic  în  regim  staţionar. printr­un element de construcţie.  raportat  la  diferenţa de temperatură între două medii care sunt legate între ele din punct  de vedere termic.  raportat  la  aria de transfer termic şi la diferenţa de temperatură dintre mediile situate de  o parte şi de alta a unui sistem. Mărimi fizice şi definiţii.  •  Densitatea  fluxului  termic:  Fluxul  termic  raportat  la  aria  prin  care  se  face  transferul căldurii.  [6] STAS 737/10­ 87  ­  Fizica  construcţiilor.  sau  de  la  un  sistem.  ­  Izolaţie termică.  Unităţi  ale  mărimilor caracteristice fenomenelor calorice.  •  Subsol:  Spaţiu  accesibil  şi  utilizabil.  Subsolurile  pot  fi  încălzite  (în  cazul  când  sunt  prevăzute  cu  o  instalaţie  de  încălzire) sau neâncălzite. după executarea sistematizării pe verticală.  ­  Ghid  pentru  calculul  performanţelor  termotehnice  ale clădirilor de locuit.  •  Coeficient  de  cuplaj  termic:  Fluxul  termic  în  regim  staţionar.  [2] C107/4 ­ 1997  ­  Ghid pentru calculul necesarului de căldură de calcul  şi al necesarului de căldură ale clădirilor.  .  ­  Fizica  construcţiilor. (cu modificările din anexa K din  [1]).1.  Comportarea  elementelor de construcţie la difuzia vaporilor de apă.  ­ Thermal performance of buildings ­ Heat  transfer via the ground ­ Calculation method.  raportată la timp.  Ambianţe  termice  moderate.  •  Placă  pe  sol:  Placă  de  beton  slab  armat  rezemată  direct  pe  sol. Terminologie.  Proiectarea  termotehnica  a elementelor de construcţie cu punţi termice. Inversul rezistenţei termice.  [8] STAS 6472/6 ­ 88  ­  Fizica  construcţiilor. Subsolurile pot fi generale sau parţiale.  la  nivelul  CTS sau peste acest nivel.  •  Nivelul  hidrostatic  maxim  (NHM):  cota  superioară  maximă  la  care  poate  ajunge stratul acvifer subteran. simboluri şi  [4] SR ISO 7345 : 1994  unităţi de măsură.  ­  Normativ  privind  calculul  coeficienţilor  globali  de  izolare termică la clădirile de locuit.  dispus  total  sau  parţial  sub  CTS.  se  dau  următoarele  definiţii  specifice:  •  Cota  terenului  sistematizat  (CTS):  Nivelul  pământului  în  exteriorul  clădirii.­  Normativ  privind  calculul  termotehnic  al  elementelor  de  construcţie  ale  clădirilor  [1] C107/3 ­ 1997  (înlocuieşte STAS 6472/3­89).  •  Flux  termic:  Cantitatea  de  căldură  transmisă  la.  •  Cota stratului invariabil (CSI): Nivelul la care temperatura în pământ este  constantă  tot  timpul  anului  (nivelul  până  la  care  se  resimt  oscilaţiile  anuale  ale temperaturii exterioare).  [3]  ­ Terotehnic construcţiilor.  [12] CEN/TC 89 N455E 3. pe o umplutură din pământ.  [10] C107/1 ­ 1997  ­  Normativ  privind  calculul  coeficienţilor  globali  de  izolare  termică  la  clădiri  cu  altă  destinaţie  decât  cea  [11] C107/2 ­ 1997  de locuit.  Termotehnica.

 bidimensional. tridimensional.  3.•  Coeficient liniar de transfer termic: Termen de corecţie care ţine seama de  influenţa  unei  punţi  termice  liniare.  •  Calcul  bidimensional  (2D):  Model  de  calcul  termotehnic.  Majoritatea  simbolurilor  folosite  sunt  în  conformitate  cu  SR  ISO  7345:1994 şi STAS 737/10 ­ 87; pentru unii termeni s­au menţinut simbolurile  prevăzute în STAS 7109 ­ 86.  Temperaturile şi diferenţele de temperatură se pot nota şi cu simbolurile  θ şi respectiv Δθ. în  cadrul căreia se consideră că temperaturile nu variază în timp. în care  se  consideră  că  liniile  de  flux  sunt  perpendiculare  pe  elementul  de  construcţie.  Observaţii:  1.  bidimensional.  •  Geoizoterme:  Linii  care  unesc  punctele  având  aceleaşi  temperaturi  în  sol.  •  Calcul unidirecţional (1D): Model de calcul termotehnic simplificat.  Regim (termic) staţionar: Ipoteză convenţională de calcul termotehnic.  •  Calcul  tridimensional  (3D):  Model  de  calcul  termotehnic.  Se  dă  mai  jos  corespondenţa  între  simbolurile  utilizate  în  cadrul  prezentului  normativ  şi  simbolurile  folosite  în  prescripţiile  tehnice  elaborate anterior:  3.2. al câmpului de temperaturi.  •  Linii  de  flux:  Linii  perpendiculare  pe  geoizoterme  reprezentând  direcţia  şi  sensul fluxului termic în sol.  determinate  pe  baza  unui  calcul  al  câmpului  plan. următorii indici:  i  e  si  se  u  P  w  interior  exterior  suprafaţă interioară  suprafaţă exterioară  spaţiu neîncălzit  pământ  apa .3. Indici  în prezentul normativ se utilizează în principal.  în  care  se  ţine  seama  de  influenţa  tuturor  punţilor termice  ­ liniare  şi  punctuale  ­ şi  care  se  bazează pe un calcul spaţial.  de  temperaturi. Simboluri şi unităţi de măsură  Simbolurile  şi  unităţile  de  măsură  ale  principalilor  termeni  utilizaţi  în  prezentul normativ sunt date în Tabelul I.  2. al câmpului de temperaturi.  •  Suprafaţă adiabatică: Suprafaţă prin care nu se produce nici un  transfer termic.  faţă  de  un  calcul  unidirecţional  al  coeficientului de transfer termic.  în  care  se  ţine  seama  de  influenţa  punţilor  termice  liniare  şi  care  se  bazează  pe  un  calcul  plan.

39 ∙10  kcal  1 Wh  = 3600 J = 0. Sistemul de unităţi de măsură  Se foloseşte sistemul internaţional de unităţi de măsură (SI).4.860 kcal  1 kcal/h  = 1.860 kcal/h  ­4  1 J  = 1 W∙s = 2.163 J/s  SIMBOLURI ŞI UNITĂŢI DE MĂSURĂ  TABELUL I . condens  timp  mediu  minimum  maximum  necesar  3.163 W = 1. Pentru unele  transformări se pot folosi relaţiile:  1 W          = 1 J/s = 0.r  t  m  min  max  nec  rouă.

.

.

.

 în spaţii încălzite.3. se vor  considera în conformitate cu anexa A din [1].1. precum şi de starea  pământului în raport cu fenomenul de îngheţ.  Caracteristicile termotehnice ale materialelor de construcţie  Caracteristicile termotehnice de calcul ale materialelor de construcţie care  se utilizează la alcătuirea elementelor de construcţie în contact cu solul.  În anexa B sunt precizate caracteristicile termotehnice ale materialelor utilizate  în cadrul prezentului normativ.  Caracteristicile termotehnice ale pământului  Caracteristicile termotehnice ale pământului depind de o serie de factori. Rezistentele termice superficiale  La  calculele  termotehnice  ale  elementelor  de  construcţie  în  contact  cu  solul se vor utiliza următoarele rezistenţe termice superficiale:  • Suprafeţe exterioare orizontale (la nivelul CTS) sau verticale:  • Suprafeţe verticale. la fluxul termic de sus în jos:  • Idem. valorile  conductivităţilor termice  de calcul se vor majora.  4.0 m de la CTS  ­ sub adâncimea de 3.0 m de la CTS  ►Capacitatea calorică masică  ►Densitatea aparentă în stare uscată  ►Capacitatea calorică volumică  X = 2.  Caracteristicile termotehnice ale pământului variază în limite foarte mari.  În  anexa  A  se  dau  unele  date  informative  referitoare  la  caracteristicile  termotehnice ale pământurilor.2. în spaţii încălzite:  • Suprafeţe orizontale.  neprotejate sau insuficient protejate hidrofug.0 W/(mK) ►  cp  = 1110 J/(kg­K)  3  p = 1800 kg/m  3  p­cp  = 2.. în  primul rând de natura minerală şi de mărimea particulelor.  4.0 10° Ws/(m  K)  Se precizează că tabelele 1. 18 au fost întocmite pe baza conductivităţilor  termice arătate mai sus.  precum şi în exemplele de calcul. 18.4.  Având în vedere cele de  m'ai sus.  calculele termotehnice se vor face considerând următoarele valori.  Pentru materialele utilizate la elementele de construcţie în contact cu solul. pentru determinarea valorilor din tabele 1... de porozitatea şi de  densitatea aparentă. CARACTERISTICI TERMOTEHNICE  4.0 W/(mK)  X = 4. precum şi dificultăţile de determinare  a  caracteristicilor  termotehnice  reale  ale  solului  pentru  fiecare  situaţie  în  parte. acoperitoare  pentru majoritatea situaţiilor:  ►Conductivitatea termică de calcul  ­ până la adâncimea de 3. în  funcţie de loc (amplasamentul şi adâncimea faţă de CTS) şi de timp (conţinutul  de umiditatea şi starea faţă de fenomenul de îngheţ). în funcţie de umiditatea previzibilă a acestor materiale. la fluxul termic de jos în sus: . de umiditatea şi de gradul de saturaţie..

  în funcţie de zona climatică. la CSI:  Rsi = Rse = 0  La colţurile intrânde ale spaţiilor încălzite.  Se  precizează  caracterul  convenţional  şi  acoperitor  al  variaţiei  temperaturilor  în  sol. rezultată  dintr­un calcul unidirecţional.  Temperaturile în pământ (Tp)  La cota stratului invariabil (CSI). pe o lungime de 25 cm.  5. 4. între  valorile  efective  ale  temperaturilor  de  calcul  Te  (la  CTS) şi Ti  (la CSI). TEMPERATURI DE CALCUL  5. se consideră  o variaţie liniară a coeficientului de transfer termic superficial interior. în spaţii neîncălzite.2.1.  Temperaturile exterioare (Te)  Se  consideră  temperaturile  exterioare  convenţionale  de  calcul  conform  [11]. în funcţie de zonele climatice.0 m de la  CTS.l  se  prezintă  variaţia  convenţională  a temperaturilor  în sol.  5. pe baza temperaturilor Te  şi Tp  din tabelul  II şi a  conductivităţilor termice precizate la pct. ventilate:  • Suprafeţe verticale în contact cu pământul.  TEMPERATURI CONVENŢIONALE DE CALCI L  TABELUL II .• Suprafeţe orizontale sau verticale. considerată la adâncimea  de 7.  În  fig. de la  αi  2  2  = 8 W/(m  K) în câmp. sau suprafaţa orizontală din  pământ. temperatura este constantă tot timpul anului şi are valorile din tabelul II. la αi=    6 W/(m  K) la colţ.1.

Temperaturile interioare ale spatiilor neîncălzite (Tu)  Temperaturile  interioare  ale  spaţiilor  neîncălzite  (încăperi  supraterane  sau  subsoluri)  se  determină  pe  bază  de  bilanţ  termic. . în calcule se consideră această temperatură; de exemplu. la  clădirile de locuit se consideră Ti  = +20°C  Dacă  nu  există  o  temperatură  predominantă.  în  funcţie  de  temperaturile de calcul ale încăperilor şi spaţiilor adiacente.5. având temperatura interioară Tij.  Dacă încăperile au temperaturi de calcul diferite. Temperaturile interioare ale încăperilor încălzite (Ti)  Se  consideră  aceleaşi  temperaturi  interioare  convenţionale  de  calcul  utilizate şi la proiectarea instalaţiilor de încălzire.5.4.  În calcule se va ţine seama în mod obligatoriu şi de viteza de ventilare a  spaţiului neîncălzit. temperaturile interioare se vor determina pe  baza relaţiilor de calcul de la pct.  temperatura  interioară  de  calcul  se  consideră  temperatura  medie  ponderată  a  tuturor  încăperilor  de  la  acelaşi nivel:  în care Aj = aria încăperii "j".3. dar există o temperatură  predominantă. conform [3].7.  5. precum şi a valorilor  din tabelele 14.3 şi din anexa E.  Pentru subsolurile neâncălzite. 16 şi 17.

6. precum şi ale spaţiilor subterane complet  îngropate) se delimitează prin axele geometrice ale pereţilor interiori structurali  şi nestructurali şi prin conturul interior al pereţilor exteriori (fig.  Ca principiu general. .  6.1. plăcile inferioare şi superioare ale  subsolurilor încălzite şi neîncălzite. 2). Suprafeţele orizontale (placa pe sol. DIMENSIUNI DE CALCUL  6. suprafeţele se delimitează prin axele geometrice ale  elementelor  de  construcţie  interioare  şi  prin  feţele  interioare  ale  elementelor de construcţie perimetrale.2.

 precum şi pentru pereţii subsolurilor parţiale (tabelele 15 şi 16). 3 sunt reprezentate principalele 5 cazuri caracteristice. 6.  precum  şi  prin  colţurile.  7.  3  ­  cazurile 2. ţinând deci seama de efectul  punţilor termice;  •  includ aportul pământului.  6.  Pe verticală. cu menţiunea că pentru pereţii subsolurilor parţial îngropate (tabelele 11  şi 14). în loc .  DETERMINAREA  CARACTERISTICILOR  TERMOTEHNICE  ALE  ELEMENTELOR  DE  CONSTRUCŢIE  ÎN  CONTACT  CU  SOLUL  În  acest  capitol  se  dau  relaţii  de  calcul  pentru  determinarea  rezistenţelor  termice  specifice  corectate  (R')  şi  a  coeficienţilor  de  transfer  termic  (U'  =  l/R') ale elementelor de construcţie în contact cu solul.Partea  subterană  a  pereţilor  subsolurilor  ­  care  face  obiectul  prezentului  normativ  ­  este  delimitată  pe  verticală  prin  faţa  superioară  a  pardoselii  subsolului  şi  prin  cota  terenului  sistematizat  CTS  (cota  z  din  fig.4.  cât  şi  în  cele  ale  punţilor  verticale.  punţi  termice.Lungimile  "1"  ale  punţilor  termice  liniare  se  stabilesc.  Relaţiile  de  calcul  pentru  determinarea  rezistenţelor  termice  specifice  corectate (R') sunt date în funcţie de coeficienţii liniari de transfer termic (Ψ)  care  ţin  seama  de  toate  efectele  bidimensionale  (colţuri. 3  (cota H la încăperi încălzite şi cota Hu  la spaţii neîncălzite)..Suprafeţele  verticale  exterioare  (pereţii  exteriori  ai  subsolurilor  şi  ai  spaţiilor  subterane  complet  îngropate)  se  delimitează  pe  orizontală  prin  axele  geometrice  ale  pereţilor  interiori  structurali  şi  nestructurali.  cu  următoarele precizări:  •  lungimile  se  măsoară  în  cadrul  ariilor  A  determinate  conform  pct.).a. precum şi o sinteză a relaţiilor de calcul care se utilizează.  ale  feţelor  interioare  ale  pereţilor exteriori (fig.  Pe ansamblu. 2).2 şi a înălţimilor  H.Pe  ansamblul  nivelului.2 şi 6. respectiv Hu.5. respectiv (T  u  ­ Te);  •  se bazează pe un calcul bidimensional (2D). suprafeţele verticale exterioare.  în  funcţie  de  lungimile  reale  pe  care  se  prevăd  detaliile  respective.  precum şi de efectul specific al transferului termic prin pământ.  ş.  În Tabelul III se prezintă o sistematizare a cazurilor curente care apar în  proiectare.  coeficienţii  Ψ  sunt  daţi  în  tabelele  1.  în  principiu.. 5).  Pentru  situaţiile  curente  şi  uzuale. se delimitează conform fig.  aria  orizontală  este  delimitată  exclusiv  prin  conturul interior al pereţilor exteriori  6.6. 3.3.  6.  intrânde  sau  ieşinde. 18. iar în  fig.  Volumele încăperilor şi ale spaţiilor încălzite şi neîncălzite se calculează  pe baza ariilor orizontale determinate conform pct.  6.3; în consecinţă ele sunt delimitate la extremităţi de conturul  suprafeţelor respective;  •  intersecţiile  punţilor  termice  orizontale  cu  cele  verticale  se  includ  atât  în  lungimile  punţilor  orizontale. aria verticală subterană este:  6.  Rezistenţele  termice  specifice  corectate  (R')  se  caracterizează  prin  următoarele:  •  sunt raportate la diferenţa de temperatură între mediul interior încălzit sau  neîncălzit şi mediul exterior (Ti  ­ T  e).

  se  pot  calcula  coeficienţii  de  cuplai  termic  (L)  şi  fluxurile termice (Φ). cu relaţiile: . se fac  următoarele precizări:  •  Temperaturile  T  se  introduc  în  relaţiile  de  calcul  cu  semnele  lor  algebrice. coeficienţii Ψ şi rezistenţele termice R' se vor determina pe baza unui  calcul automat al câmpului plan.  dimensiunile  fundaţiilor  nu  au  nici  o  influenţă asupra valorilor Ψ şi R' din tabele. 18 s­au determinat pe baza unor calcule  numerice efectuate pentru zona II climatică şi pentru o temperatură  interioară a încăperilor încălzite Ti = +20 °C.. de temperaturi..  •  Valorile din tabelele 1. dar ele sunt valabile şi  pentru alte zone climatice precum şi pentru temperaturi interioare de  calcul Ti  = +18 °C.+ 22 °C.  Referitor la relaţiile de calcul şi la tabelele care se dau în acest capitol.  pot  fi  utilizate  şi  în  cazul  unor  subsoluri  încălzite  având  temperaturi  interioare  convenţionale de  calcul Ti  = 10.  în  timp  ce  coeficienţii  cu  valori  negative  conduc  la  creşterea acestora.de coeficienţii Ψ.  Pe  baza  rezistenţelor  termice  specifice  corectate R' şi  a  coeficienţilor  de  transfer  termic  U'....  •  Având  în  vedere  valorile  apropiate  ale  conductivităţilor  termice  ale  pământurilor  şi  ale  betonului.  În cazul unor detalii care diferă substanţial de detaliile aferente tabelelor 1. bidimensional (2D)..  18.  care se  referă  la  subsoluri  neîncălzite..  16  şi  17. prin extrapolarea valorilor din  tabele. 12 °C.  Coeficienţii  Ψ au  valori  pozitive  sau negative  şi ei  se introduc  în relaţiile  de  calcul  cu  semnele  lor;  coeficienţii  cu  valori  pozitive  conduc  la  micşorarea  rezistenţelor  termice  R'. se dau direct valorile rezistenţelor termice R'.  •  Tabelele  14.. conform  indicaţiilor din anexa C.

 la numitor placa inferioară  ")  ­ La numărător subsol încălzit.SINTEZA CAZURILOR ŞI RELAŢIILOR DE CALCUL  TABELUL III  LEGENDA:  R  ­ rezistenţa termică specifică unidirecţională  R'  ­ rezistenţa termică specifică corectată  R' m  ­ rezistenţa termică specifică corectată medie a pereţilor in intregime (partea subterană +  partea supraterană)  A  ­ SUBSOLURI ÎNCĂLZITE  B  ­ SUBSOLURI PARŢIALE  C  ­ DOUĂ SUBSOLURI SUPRAPUSE  ')  ­ La numărător placa superioară. la numitor subsol neincălzit .

 precum şi tabelele aferente sunt  valabile pentru încăperile încălzite amplasate peste CTS.00)  şi cota superioară  a pământului natural sau a pământului  de umplutură (pe grosimea f).  Placa  pe  sol  este  un  planşeu  cu  o  alcătuire  constructivă  specifică.1.50 m. la nivelul CTS sau peste acest nivel.20 m ≤  z ≤ 1.  În alcătuirea plăcii pe sol intră toate straturile cuprinse între cota superioară  a pardoselii (± 0. având 0. . Placa pe sol  7. straturile pardoselii.1. straturile  termoizolante dispuse peste sau sub placă..  Placa pe sol include o placă de beton armat.  Relaţiile de calcul de mai jos.1. hidroizolaţia orizontală şi eventualul  strat de pietriş de sub placă.  care reazemă direct pe pământ.

  7. termenul al doilea al relaţiei (1) este nul.1.00 şi cota stratului invariabil CSI [m  K/W];  Ψl  ­ coeficientul liniar de  transfer termic aferent conturului exterior  al  clădirii [W/(mK)]. aferent suprafeţei A [m];  Rl  ­  rezistenţa  termică  specifică  unidirecţională  a  tuturor  straturilor  2  cuprinse între cota ± 0.  10.  pentru  situaţiile  curente  şi  uzuale..  din  tabelele  1.  cu  următoarele  precizări:  a) Se consideră coeficienţii Ψ1  aferenţi plăcii pe sol. coeficienţii Ψ0  din tabele  urmând a fi avuţi în vedere la calculul termotehnic al pereţilor exteriori de la  parter;  se admite ca pentru simplificarea calculelor .  Dacă  detaliul  de  alcătuire  a  soclului  este  acelaşi  pe  tot  conturul  exterior al clădirii. Rezistenţa termică specifică corectată a plăcii pe sol R'l  şi respectiv  coeficientul de transfer termic U’l  = 1/R’l. în care P este  .7. se determină cu relaţia:  în care:  2  A  ­  aria încăperii sau a întregului parter [m  ];  1  ­  lungimea conturului exterior al clădirii.  de  regulă. se consideră termenul  .1.  în locul  termenului  perimetrul clădirii.6.  Coeficienţii  liniari  de  transfer  termic  Ψ1  se  determină. cât şi pentru întreaga suprafaţă a parterului. la calculul valorilor R'l  şi U'l  pentru ansamblul clădirii.  7.5.  Rezistenţa  termică  specifică  unidirecţională  a  plăcii  pe  sol  Rl  se  calculează cu relaţia:  în care:  7.3.  Valorile  R'  l  şi  respectiv U '  l  se  pot  calcula  atât  pentru  fiecare  încăpere.1..4.1.  Pentru  încăperile  care  nu  au  laturi  adiacente  conturului  exterior  al  clădirii.

 pe înălţimea z.00 m  ≤ z  ≤ 0.  Influenţa  punţilor  termice  interioare.  d) Valorile  Ψ  din  tabele  sunt  calculate  pentru  cazul  unei  plăci  de  10  cm  grosime.  e)  Înălţimile h şi z nu includ şi straturile trotuarului din jurul clădirii.0 m de la faţa exterioară  a soclului. în funcţie de rezistenţa termică R9  şi de înălţimea h.9.1.20 m  ­ subsoluri având z  ≤  2.  Coeficienţii Ψ9  se obţin prin interpolare.  create  prin  întreruperea  continuităţii  termoizolaţiei  în  dreptul  pereţilor  interiori  structurali  sau  nestructurali.  . parţial îngropat  7.  .3. dar ele pot fi utilizate şi în  cazul în care grosimea plăcii are  alte  valori ­ între 7 şi 15 cm.    c)  Dacă înălţimea z a soclului are valori diferite pe conturul clădirii (de ex.8.2.  f) Dacă terenul sistematizat  are  pante  pe direcţia perpendiculară pe soclu.  7.  înălţimile h şi z se măsoară la o distanţă de cca.  în  cazul  unui  teren  sistematizat  în  pantă  sau  în  cazul  unor  denivelări  interioare). se aplică relaţiile de calcul folosite la pereţii exteriori  curenţi [1].1.  Relaţiile de calcul de mai jos sunt valabile pentru spaţiile încălzite  amplasate parţial sub CTS:  ­ demisoluri având z  ≥  0.1.  7.60 m.  introducând  în  relaţia  (1)  coeficienţii  Ψ9  din  tabelul  18.  În alcătuirea peretelui şi plăcii subsolului încălzit se cuprind toate  straturile cuprinse în grosimile g şi respectiv f. se vor considera în calcule valori Ψ corespunzătoare.  în  cazul  prevederii  pe  conturul  exterior  al  clădirii  a  unor  fâşii  termoizolante  dispuse  orizontal  sau  vertical. 7. 3.  multiplicaţi cu lungimile aferente. se referă exclusiv la porţiunea subte­  rană a acestora. care se determină conform anexei  D2.2.  b) Valorile Ψ se obţin prin dubla interpolare sau extrapolare a valorilor din  tabele.1. Subsol încălzit.  rezistenţa termică specifică  corectată  R'l  se poate determina şi pe baza prevederilor din anexa Dl.2.  Pentru 0. în funcţie de înălţimea h şi de rezistenţa termică R l. între CTS şi cota superioară a  pardoselii de la subsol; pentru zonele de pereţi exteriori ai subsolului  de peste CTS.  coeficienţii  Ψ1  să  fie  majoraţi  cu  valorile  corespunzătoare Ψ0.aferente  pereţilor.7.50 m  Rezistenţa termică specifică corectată a pereţilor subsolului R'3.2.  se  poate  neglija  sau  se  poate  avea  în  vedere  la  calculul  valorilor  R'l.  7.  coeficienţii  liniari  de  transfer  termic Ψ1  se vor micşora cu valoarea ΔΨ.  calculată în cadrul acestui capitol.2.  7.

 de regulă. 7.  aferent  suprafeţei  A  (m);  R2  ­  rezistenţa  termică  specifică  unidirecţională  a  tuturor  straturilor  cuprinse  între  cota  pardoselii  de  la  subsol   şi   cota  stratului  2  invariabil.6c.7. din tabelul 11. 7.  Sunt valabile precizările  de principiu  de  la pct.2.f. .6. .  Sunt valabile precizările de principiu de la pct.  rezistenţa  termică  specifică  corectată  R'3  se  determină  prin  dubla  i n t e r p o l a r e  sau  extrapolare  a  valorilor  din  tabelul  11.4.1.  Coeficienţii liniari de transfer termic Ψ2  se determină..  Rezistenţa termică specifică unidirecţională R2  se calculează cu  relaţia:  în care:  A  1  In care:  7..7.2.7.2.1.  7. CSI [m  K/W];  Ψ2  ­ coeficientul  liniar  de  transfer  termic  aferent  conturului  exterior  al  subsolului [W/mK]. P e n t r u  s i t u a ţ i i l e  curente.  în  funcţie  de  înălţimea  h  şi  de  rezistenţele  termice  specifice unidirecţionale R2  şi R3.1.6f. prin interpolare sau  extrapolare în funcţie de înălţimea h şi de rezistenţele termice R2  şi R3..6.  7.c.  pentru situaţiile curente şi uzuale.2.1.5.  Rezistenţa  termică  specifică  unidirecţională  a  pereţilor  R3  se  calculează cu relaţia:  7.  Rezistenţa  termică  specifică  corectată  a  plăcii  subsolului  R'2  se determină cu relaţia:  2  ­ aria încăperii sau a întregului subsol încălzit (m  )  ­  lungimea  conturului  exterior  al  subsolului.8.6.2.7.

3. rezistenţele termice  specifice corectate (R'j şi  R'4) ale pereţilor subsolurilor pe înălţimile z3  şi z4.  Pentru determinarea rezistenţei termice specifice corectate R'm  aferente pereţilor exteriori ai subsolurilor în întregime (partea  subterană +  partea supraterană) se utilizează relaţia:  se consideră termenul  în care indicele o se referă la zona supraterană.  ■i".2..Pentru situaţiile curente.  7. în  funcţie de înălţimea z. la calculul valorilor U' 2  şi R'2  pentru  ansamblul clădirii. Relaţiile de calcul de mai jos sunt valabile pentru spaţiile încălzite  amplasate sub CTS. cât şi pentru întreaga suprafaţă a subsolului încălzit.  Influenţa  punţilor  termice  interioare.3.  7.4. pe înălţimea z3  (indici 3);  ► placa inferioară a subsolului 2 (indici 2). se poate neglija sau se poate avea în vedere la calculul valorii  R'2.  Dacă detaliile de alcătuire a pereţilor şi plăcii subsolului sunt aceleaşi pe  tot conturul exterior al subsolului. Două subsoluri încălzite.  7.1.10. iar indicele 3 ­ la zona  subterană a pereţilor subsolului.  7. în locul termenului  în care P este perimetrul subsolului. pe înălţimea z4  (indici 4);  ► peretele subsolului 2.  create  prin  întreruperea  continuităţii  termoizolaţiei  în  dreptul  pereţilor  interiori  structurali  sau  nestructurali.2.2. în funcţie de rezistenţa termică  R9  şi de înălţimea h. multiplicaţi cu  lungimile aferente. care se dau in tabelul 12. se determină  cu  ajutorul valorilor T . având înălţimile z. de rezistenţa termică specifică a peretelui (R.9. termenul al doilea al relaţiei (4) este nul.  Valorile  U'2  şi  respectiv  R'2  se  pot  calcula  atât  pentru  fiecare  încăpere.3.  Sunt  v a l a b i l e .  Pentru  încăperile  care  nu  au  laturi  adiacente  conturului  exterior  al  subsolului.  În  acest  capitol  se  dau  relaţii  de  calcul  ale  rezistenţelor  termice  specifice corectate pentru:  ► porţiunea subterană (sub CTS) a peretelui demisolului sau  subsolului 1. Y 1S..  Coeficienţii Ψ9  se obţin prin interpolare. introducând în relaţia (4) coeficienţii Ψ9  din tabelul 18..Pentru  rezistenţa  termică  specifică  corectată  aferentă  zonei  de  peste  CTS  a  pereţilor  subsolului.3.3. =  R4)  calculată  pe  baza  relaţiei  (3)  şi  de  rezistenţa  termică  specifică  a  plăcii  inferioare a subsolului 2 ­ R:.3.0 m  z4  > 0. suprapuse  7.  se  aplică  relaţiile  de  calcul  folosite  la  pereţii  exteriori curenţi [1]..0 m  7. şi z4  astfel încât:  z < 6..T15  se  determină  prin interpolarea  valorilor  corespunzătoare din  tabel.  7.11.2.7.  Valorile  T..

5. R2  şi respectiv R5..1.2.  De  regulă.  Pentru  determinarea  rezistenţei  termice  specifice  corectate  a  plăcii  subsolului  R\  sunt  valabile  relaţiile  (4)  şi  (5).  calculată  pe  baza  relaţiei  (3)  şi  de  rezistenţele  termice specifice unidirecţionale ale plăcilor. 7.. Pentru situaţiile curente.2.  în acest capitol se dau relaţii de calcul ale rezistenţelor termice  specifice corectate pentru:  ►placa inferioară a spaţiului subteran (indici 2);  ►peretele spaţiului subteran (indici 3):  ►placa superioară a spaţiului subteran (indici 5).  7.7. .  in  funcţie  de  înălţimea  z  şi  de  rezistenţele  termice  R.  7.4. Spaţiu subteran încălzit.8 m z.4.6c.10.7.0 m  z' > 0..4..­U\  se  înlocuieşte cu produsul A.6.1.2 m  7.6c.1.6f.1.3.  prin  interpolare  sau  extrapolare.U'.  de  regulă. < 5.  Relaţiile de calcul de mai jos sunt valabile pentru spaţiile încălzite  amplasate sub CTS.  7..Sunt v a l a b i l e  p r e c i z ă r i l e  de principiu de la pct. Rezistenţele termice specifice corectate R'3  şi  R'4  se calculează cu relaţiile:  7. având înălţimea astfel încât:  z < 6. complet îngropat  7.3...  aferentă  peretelui.  se  va  considera  un  număr  aproximativ  egal  de  coeficienţi  din cele 2 tabele astfel:  ►pentru jumătatea inferioară a înălţimii libere z3  ­ tabelul 12;  ►pentru jumătatea superioară a înălţimii libere z3  ­ tabelul 13.  precum  şi  prevederile  de la pct.4.  7.  Pentru  determinarea  rezistenţei  termice  specifice  medii  R'  m  aferente  pereţilor  exteriori  ai  subsolului  1  in  întregime  (partea  subterană  +  partea  supraterană)  se  utilizează  relaţia  (6).  7.  în  care  produsul  A.9 şi 7.. rezistenţa termică specifică corectată R'3 .  din  tabelul  12..  y 15 care sunt date în tabelele  12 şi 13 Valorile coeficienţilor specifici  liniari  de  transfer  termic  se  determină  prin  interpolarea  valorilor  corespunzătoare  din  tabele.2.3.7. 7.1.  Sunt  valabile precizările de principiu de la pct.  Coeficienţii  ty:  se  determină..3.  se  determină  cu  ajutorul  valorilor  y 1 .  în  funcţie  de  rezistenţa  termică  specifică  unidirecţională  a  peretelui  R3.  şi  R.  pe  înălţimea  z3.6f.

  7.  Pe  zona  mijlocie  se  pot  adopta  valori  intermediare. 7.  trebuie să se utilizeze valori din tabelele aferente.Numărul de coeficienţi care se iau din cele 2 tabele pot fi diferiţi. în funcţie de înălţimea z şi de rezistenţele termice specifice R 2  si R3 .  cu  precizarea  că  în  zonele  adiacente  colţurilor. prin interpolare  sau extrapolare.2. urmărind  să  se  obţină  o  variaţie  continuă  a  valorilor  pe  verticală.  Coeficienţii liniari de transfer termic Ψ2  se iau din tabelul 12.  precum  şi  prevederile  de la pct.9 şi 7.10.4.4.2.  Rezistenţa termică specifică corectată R' 3  se calculează cu relaţia (7).  Racordarea coeficienţilor  în zona mijlocie a înălţimii z3  se recomandă a  se verifica pe cale grafică.  pe  înălţimi  de  cel  puţin  80  cm.  Pentru  determinarea  rezistenţei  termice  specifice  corectate  a  plăcii  inferioare  R'2  sunt  valabile  relaţiile  (4)  şi  (5).  între  valorile  corespunzătoare din cele două tabele.  pe  înălţimea  z3.

4. U'  f.  aferent  plăcii  inferioare  2  a subsolului.4.  este raportat  la diferenţa de  temperatură (T. ­ Tu ).5.  Coeficienţii de transfer termic U0. Se folosesc următoarele notaţii:  Tu  ­ temperatura aerului in subsolul neîncălzit [°C|;  U0  ­ coeficientul  de transfer termic unidirecţional al  peretelui exterior  2  al subsolului peste CTS.  7. Rezistenţa termică specifică corectată a plăcii superioare R' 5  în care:  R5  rezistenţa  termică  specifică  unidirecţională  a  tuturor  straturilor  cuprinse intre tavan şi CTS (mK/W);  2  A        aria încăperii sau a întregului spaţiu subteran (m  );  1         lungimea conturului exterior al încăperii.  Se dau deasemenea şi relaţii de calcul pentru determinarea temperaturii Tu  in  subsolul neîncălzit.). Rezistenţa termică specifică unidirecţională  R5  se calculează cu  relaţia:  în care: 7.5.  . aferent suprafeţei A (m). de suprafaţă A6  [W/(m  K)];  U'7  ­ coeficientul de transfer  termic corectat.2. aferent planşeului de peste  2  subsol.  Coeficienţii  liniari  de  transfer  termic  Ψ5  se  iau  din  tabelul  13.1.6.7.  în  acest  capitol  se  dau  relaţii  de  calcul  ale  rezistenţelor  termice  specifice corectate pentru:  •  placa inferioară a subsolului neîncălzit;  •  peretele subsolului neîncălzit pe înălţimea z.  7. aferent peretelui  exterior  2  al subsolului sub CTS [W/(m  K)].5. în timp ce coeficientul U'. şi U'~ sunt raportaţi la diferenţa de  temperatură (Tu  ­ T.  prin  interpolare  sau  extrapolare  în  funcţie  de  înălţimea  z'  şi  de  rezistenţele  termice R3  şi R5 . Subsol neîncălzit.5. de suprafaţă A1  [W/(m  K)];  U'6  ­  coeficientul  de  transfer  termic  corectat. parţial îngropat  7. de suprafaţă A0  [W/(m  K)];  U'l  ­ coeficientul de transfer termic  corectat.

  respectiv  numărul  de  schimburi  de  aer  pe  oră.  7.5.5.7.  7.  aferent  ventilării  naturale  a  subsolului  ­1  neîncălzit (h  ).  Rezistenţa termică specifică unidirecţională R6.5.  Coeficientul de transfer termic corectat U' 6  se introduce în relaţia (11) cu  semnul algebric rezultat din calculul cu formula (12). Temperatura aerului în subsol neîncălzit se determină pe baza  bilanţului termic.4.  prin  interpolare  în  funcţie  de  înălţimea z. se determină  cu relaţia:  în care: .5. cu relaţia:  în care:  2  A0  = hP (m  )  2  A7  = z ∙P (m  )  3  V  = A5  ∙H  u  (m )  P  ­ perimetrul subsolului neîncălzit (m);  3  V  ­ volumul interior al subsolului neîncălzit (m  );  n  ­  viteza  de  ventilare  a'subsolului  neîncălzit.3.  Coeficientul de transfer termic corectat U'6  se determină cu  relaţia:  Coeficienţii  Ψ6  se  iau  din  tabelul  14.

7.5.6.  Coeficientul  de  transfer  termic  specific  corectat  aferent  pereţilor  subterani  ai  subsolului,  U’7  =  1/R’7,  se  determină  pe  baza  valorilor  R’7  din tabelul 14, prin interpolare în funcţie de z.  Coeficientul de transfer termic specific unidirecţional aferent pereţilor  supraterani ai subsolului, U0, se calculează cu relaţia: 

în care: g = Σd  7.5.8.  Rezistenţa termică specifică corectată R’1  şi respectiv  coeficientul de transfer termic U’1  = l/R'1  aferente planşeului de  peste  subsolul neîncălzit, se determină pe baza relaţiilor de calcul şi a  coeficienţilor Ψ din [1]; la calculul rezistenţei termice unidirecţionale  R1  se  consideră: 

7.5.9. 

În absenţa unor cerinţe speciale, viteza de ventilare naturală n  a subsolului neîncălzit, respectiv numărul de schimburi de aer pe oră,  se va  alege în funcţie de destinaţia subsolului şi de alte considerente: 

Determinarea vitezei de ventilare naturală a subsolului neîncălzit, în funcţie de  aria golurilor prevăzute în pereţii exteriori supraterani ai subsolului şi de viteza  de calcul a vântului, se va face conform anexei E.  7.5.10.  Deoarece valorile Ψ6  şi R'7  din tabelul 14 sunt în funcţie de  temperatura aerului din subsol, determinarea acesteia, precum şi a  rezistenţelor termice specifice corectate R' 6  şi R'7  se va face prin  încercări  succesive  7.6.  Subsoluri parţiale 

7.6.1. Subsol încălzit  În  această  situaţie,  subsolul  încălzit  se  realizează  numai  pe  o  parte  din  suprafaţa  clădirii,  pe  restul  suprafeţei  încăperile  de  la  parter  având  la  partea  inferioară o placă pe sol (cazul 1 combinat cu cazul 2 din tabelul III).  Cele două zone se calculează separat, cu următoarele precizări:  ­  La  subsolul  încălzit  se  consideră  şi  fluxul  termic  care  se  transmite  prin  pereţii interiori care delimitează subsolul de sol;  rezistenţa   termică  specifică  corectată  R'3  a  acestor  pereţi  se  determină  din  tabelul  15,  prin  interpolare,  în  funcţie  de  înălţimea  H  a  subsolului,  de  rezistenţa  termică  unidirecţională R3  a peretelui, care se calculează cu relaţia (3) şi de rezistenţa  termică unidirecţională a  plăcii  inferioare  a subsolului  R2, calculată cu relaţia  (5).  ­ La  determinarea  rezistenţei  termice  specifice  corectate  R'2  şi  a  plăcii  inferioare  a  subsolului,  în  relaţia  de  calcul  (4)  se  introduce  şi  produsul  Ψ2∙l,  în  care  1  este  lungimea  pereţilor  interiori  de  pe  conturul  subsolului,  iar  Ψ2  ­  coeficientul  liniar  de  transfer  termic,  a  cărui  valoare  se  ia  din  tabelul  15.  prin  interpolare.  în  funcţie  de  înălţimea  H  şi  de  rezistenţele  termice  R2  şi R3  care se calculează cu relaţiile (5) şi respectiv (3).

­  Pe o lungime de 2,0 m de la intersecţia pereţilor interiori de  pe conturul  subsolului, cu pereţii exteriori, valorile U'3  = l/R'3  şi Ψ2, determinate conform  tabelului 15, sevor dubla.  ­  Pentru a evita comportarea defavorabilă din punct de vedere termotehnic  a  zonei  de  colţ  de  la  intersecţia  pereţilor  exteriori  ai  subsolului  cu  pereţii  interiori  de  pe  conturul  subsolului,  este  necesar  ca  termoizolaţia  verticală  a  pereţilor  exteriori  ai  subsolului  să  fie  prevăzută  şi  în  continuare,  pe  faţa  exterioară a soclului adiacent plăcii pe sol, pe o lungime de cel puţin 60 cm şi pe  întreaga  înălţime  a  subsolului;  se  va  urmări, în  măsură  cât mai  mare.  să  nu  se  întrerupă continuitatea straturilor termoizolante.  ­  La determinarea rezistenţelor termice specifice corectate ale plăcii pe sol  şi ale planşeului de peste subsol, in calcule se neglijează coeficienţii liniari de  transfer termic Ψ din zona intersecţiei acestora cu pereţii subsolului.  Stratul termoizolant aferent plăcii pe sol de la cota ± 0.00 va depăşi zona  intersecţiei cu pereţii subsolului cu cel puţin 30 cm 

7.6.2. Subsol neîncălzit  În această situaţie, subsolul neîncălzit se realizează numai pe o parte din  suprafaţa clădirii, pe restul suprafeţei încăperile de la parter având la partea  inferioară o placă pe sol (cazul 1 combinat cu cazul 5 din tabelul III)

Cele două zone se calculează separat, cu următoarele precizări:  ­ La determinarea temperaturii Tu  din subsolul neîncălzit cu relaţia (11), se  va  ţine  seama  şi  de  fluxul  termic  care  se  transmite  prin  pereţii  interiori  care  delimitează  subsolul  de  sol;  în  relaţia  (11)  produsul  A7∙U'7,  aferent  acestor  pereţi,  se  introduce,  atât  la  numărător  cât  şi  la  numitor,  cu  semnul  minus.  Rezistenţa  termică  specifică  corectată  R'7  a  acestor  pereţi  se  determină  din  tabelul 16.  ­ La determinarea rezistenţei termice specifice corectate R'6  a plăcii  inferioare a subsolului, în relaţia de calcul (12) se introduce şi produsul Ψ6∙l,  în care l este lungimea pereţilor interiori de pe conturul subsolului, iar Ψ6  ­  coeficientul liniar de transfer termic, a cărui valoare se ia din tabelul 16.  ­ La determinarea  rezistenţei  termice  specifice  corectate R', a plăcii pe  sol de la  cota ± 0,00, în relaţia de calcul (1) se introduce şi produsul  Ψ1 ∙l în  care  1  este  lungimea  pereţilor  interiori  de  pe  conturul  subsolului,  iar  Ψ1  ­  coeficientul liniar de transfer termic, conform tabelului 16.  ­ Valorile R'7, Ψ1  şi Ψ6  se  obţin din tabelul 16, prin dublă interpolare,  în  funcţie  de  înălţimea  Hu  şi  de  rezistenţa  termică  a  stratului  termoizolant  de  la  planşeul de peste subsol (Rt = d l/λ).  ­ Având în vedere că valorile Ψ1, Ψ6  şi R'7, din tabelul 16 diferă în funcţie  de  temperatura  Tu,  determinarea  acesteia,  precum  şi  a  rezistenţelor  termice  specifice corectate R' 1, R'6  şi R'7, se va face prin încercări succesive.  ­ Pe o lungime de 2,0 m de la intersecţia  pereţilor interiori de pe conturul  subsolului  cu  pereţii  exteriori,  valorile  Ψ1,  Ψ6  şi  U'7,  determinate  conform  tabelului 16, se vor dubla.  ­ La determinarea rezistenţei termice specifice corectate a planşeului de  peste subsolul neîncălzit, se neglijează coeficienţii liniari de transfer termic Ψ  din zona de intersecţie cu pereţii subsolului.  7.7. Subsol încălzit + subsol neîncălzit  7.7.1.  Acest capitol se referă la situaţia în care numai o parte din suprafaţa

 La determinarea temperaturilor T u  din subsolul neîncălzit se va ţine  seama şi de fluxul termic care se transmite prin pereţii interiori care separă  zona încălzită de zona neîncălzită. valorile corespunzătoare fiind incluse.  în  funcţie  de  rezistenţele  termice  specifice  unidirecţionale R2:  şi R8.  este .7.2.8. coeficienţii liniari de transfer termic Ψ de la baza  pereţilor.4.7. iar la numitor termenul A8 ∙ U8  7.7.  precum  şi  cele  aferente  pereţilor  din  subsoluri.  precum  şi  a  rezistenţelor  termice  specifice corectate R’2  şi R’6  se va face prin încercări succesive.7.  La determinarea rezistenţei termice specifice corectate aferente pereţilor  dintre subsoluri.  înălţimile de calcul ale subsolurilor se vor considera:  ­  H pentru subsolul încălzit;  ­  Hu  pentru subsolul neîncălzit.subsolului  este  încălzită. în relaţia (12) se introduce şi  produsul Ψ6∙l în care 1 are aceiaşi specificaţie ca mai sus.7.9.3.  Având în vedere că valorile Ψ2  şi Ψ6  din tabelul 17 diferă în funcţie  de  temperatura  Tu.7.  restul  subsolului  fiind  un  spaţiu  neîncălzit.5.  7.  prin  dublă  interpolare.  La determinarea rezistenţei termice specifice corectate a plăcii de  la partea inferioară a subsolului neîncălzit R'6.  ventilat  (cazul 2 combinat cu cazul 5 din tabelul III).7. Ψ6  aferenţi plăcilor de la  partea inferioară a subsolurilor  7. La determinarea rezistenţei termice specifice corectate a plăcii de la  partea inferioară a subsolului încălzit R'2 .  7.  Pentru  a  evita  comportarea  defavorabilă  din  punct  de  vedere  termotehnic  a  zonei  de  colţ  de  la  intersecţia  pereţilor  exteriori  ai  subsolului  încălzit  cu  pereţii  interiori  care  separă  cele  două  zone  ale  subsolului. R'8.7.6. introducând în relaţia (11) la numărător  termenul A8  ∙ U8 ∙ Ti. în coeficienţii Ψ2.  7. se consideră egali cu zero.  pentru simplificarea calculelor.  determinarea  acesteia.  7. se determină conform prevederilor din [1].  7.7. în relaţia (4) se va introduce şi  produsul Ψ2∙l în care 1 este lungimea peretelui dintre cele două subsoluri  7.  Rezistenţele  termice  specifice  corectate  aferente  planşeelor  de  peste  cele  două  tipuri  de  subsoluri.  Coeficienţii liniari de transfer termic Ψ2  şi  Ψ6  se iau din tabelul 17.

  Stratul  termoizolant  aferent  planşeului  de  peste  subsolul  neîncălzit  va  depăşi zona intersecţiei cu peretele dintre cele două subsoluri.1    şi 7.2.2.  7.8.  Se  va  urmări.1;  (4)  ­ în cazul plăcilor inferioare ale subsolurilor şi ale spaţiilor subterane  încălzite: cap.  Luarea în consideraţie.  influenţa  întreruperii continuităţii stratului termoizolant orizontal este redusă şi se poate  neglija în calcul.  se  reduc  într­o  oarecare  măsură. în calcul. 7.8.7.4.  Prin  luarea  în  consideraţie  a  coeficienţilor  liniari  de  transfer  termic  Ψ9.  pe  o  lungime  de  cel  puţin  60  cm.7 (subsolul încălzit)  7.  să  nu se întrerupă continuitatea straturilor termoizolante.  În  cazul  în  care  distanţele  dintre  pereţii  interiori  (structurali  şi  nestructurali)  sunt  relativ  mari  şi/sau  grosimea  acestora  este  mică. 7.3. a influenţei prezenţei pereţilor interiori. în aceste cazuri.  se  pot  utiliza  şi  în  situaţiile  în  care  cele  două  spaţii  alăturate  sunt  amplasate  la  nivelul  terenului  sistematizat  sau  chiar  peste  CTS;  valorile  din  tabelul  17  sunt. 7.10.1.  Prevederile  din  acest  capitol. se face  prin introducerea în relaţiile (1) şi (4) a produsului Ψ9 ∙1.necesar  ca  termoizolaţia  verticală  a  pereţilor  exteriori  ai  subsolului  încălzit  să  fie  prevăzută  şi  în  continuare  pe  peretele  exterior  al  subsolului  neîncălzit.  valorile  rezistenţelor  termice  specifice  corectate.  inclusiv  valorile  din  tabelul  17.8. 7. acoperitoare. cu cel puţin 30  cm. 7. calculate cu relaţiile:  (1)  ­ în cazul plăcilor pe sol: cap.  în  măsură  cât  mi  mare.3 (subsolul 2).6.  7.  Acest  capitol  se  referă  la  influenţa  negativă  pe  care  o  determină  întreruperea  continuităţii  straturilor  termoizolante  orizontale  asupra  rezistenţelor termice specifice corectate:  R'1  ­ la plăcile pe sol;  R'2  ­  la plăcile inferioare ale subsolurilor şi  ale spaţiilor  subterane încălzite. Pereţi interiori pe sol  7.  în care: .  7.8.

  astfel  încât.  lungimile  1  trebuie  să  fie  dublate.18 rămân valabile. EFECTUL APEI SUBTERANE  De  regulă.  În  ceea  ce  priveşte  modul  de  considerare  în  calcul  a  prezenţei  apei  subterane în sol.  în  calcul  se  operează următoarele modificări:  •  temperaturile Tp  din tabelul II se consideră nu la adâncimea CSI (7.  corespunzătoare  unei  diferenţe  de  înălţimi  de  120  +  240  = 360 cm.  în  situaţia  în  care  calculul  se  face  pentru  ansamblul  spaţiului  încălzit. h = 240 cm sub CTS.  c)  Stratul  de  apă  subterană  este  mobil  iar  viteza  de  curgere  a  curentului  subteran este semnificativă.  cu  cât  adâncimea  la  care  se  găseşte.  nu  se  ţine  seama  în  calcul  de  existenţa  stratului  de  apă  subterană. .  În  acest  caz.0  m  lăţime  adiacentă pereţilor exteriori.  7.  iar  conductivitatea  termică  a  pământului  se  va  considera  cu  valoarea  unică  λp  =  2..  R2  şi  R6  se  vor  calcula  considerând  toate  straturile  cuprinse  între  cota  superioară  a  pardoselii  şi  NHM  (în  loc  de  CSI).­  coeficienţii  Ψ9  depind  de  alcătuirea  şi  de  grosimea  pereţilor  interiori  şi  se  iau  din  tabelul  18..  Rezistenţa  termică  specifică  unidirecţională  R9  a  tuturor  straturilor  cuprinse  între  cota  superioară  a  pardoselii  şi  cota  stratului  invariabil  CSI  se  calculează cu relaţiile:  (2) ­ la placa pe sol (R 9  = Rl);  (5) ­ la placa inferioară a subsolurilor încălzite (R9  = R2).  prin  interpolare.0  W/(mK)  pe  întreaga adâncime între CTS şi NHM. h = 120 cm peste CTS;  •  cazul 2 (tabelul III) ­ subsol încălzit.0 m de la CTS. cu precizarea că NHM  va  fi  amplasat  mai  jos  decât  faţa  inferioară  a  plăcii  eventualelor  subsoluri;  •  rezistenţele  termice  specifice  unidirecţionale  R1.0  m de la CTS).  în  acest  caz.6.  8.  Se  atrage  atenţia  asupra  faptului  că  valorile  Ψ9  din  tabelul  18  corespund  unei  jumătăţi  din  grosimea  peretelui  (d/2).8.  La  pereţii  interiori  amplasaţi  în  cadrul  unei  fâşii  de  2.5.  stratul  acvifer  are  o  influenţă  redusă  asupra  cuantumului  fluxului termic prin sol.  b)  Stratul  de  apă  subterană  este  imobil  iar  nivelul  hidrostatic  maxim  este  la  o  adâncime  mai  mică  de  5. se disting 3 cazuri:  a)  Stratul de apă subterană este imobil iar nivelul hidrostatic maxim este  la o adâncime mai mare de 5.  Pentru  situaţii  intermediare.  7. din tabelele 1.8.  În această  situaţie se produce un  flux termic suplimentar.  Valorile  Ψ9  din  tabelul  18  sunt  date  pentru  două  situaţii  extreme  şi anume:  •  cazul 1 (tabelul III) ­ placă pe sol. valorilor coeficienţilor Ψ9  se vor dubla.0  m  de  la  CTS. care este cu  atât  mai  mare  cu  cât  viteza  este  mai  mare.  Valorile  coeficienţilor  liniari  de  transfer  termic  Ψ  şi  ale  rezistenţelor  termice R’3  şi R’7.  în  funcţie  de  adâncimea h şi de rezistenţa termică unidirecţională R9 ;  ­  lungimile 1 reprezintă lungimile pereţilor interiori din cadrul ariilor  A ale încăperilor sau ale întregului spaţiu încălzit; lungimile golurilor  de uşi se scad din lungimile pereţilor interiori. ci la nivelul hidrostatic maxim.  interpolarea  se  face  între  valorile  extreme  Ψ9  date  în  tabel.

  se  poate  calcula  un  factor  de  multiplicare  supraunitar  Gw  care  majorează  coeficienţii  de  transfer  termic U’.  Concomitent se aplică ­ dacă este cazul ­ modificările referitoare la calcul.   se   iau  din  tabelele   1.1.  rezultate  din  calculul  câmpului  plan  de  temperaturi.  Valorile din tabele sunt valabile pentru zona II climatică şi pentru o temperatură  interioară Ti  = + 20°C  Pentru alte condiţii de temperatură (T’e  şi T’i). micşorând corespunzător rezistenţele termice specifice corectate R'  ale tuturor elementelor de construcţie în contact cu solul. calculată cu relaţia (10).  Factorul de multiplicare Gw  se determină conform anexei F.4.2.     inclusiv  aportul pământului.  Temperatura  superficială  medie.  complet îngropate  (cazul  4  din  tabelul  III). calculată cu relaţia (2). se determină cu relaţia:  în care:  2  αi  =  6 W/(m  K)  Rl  ­  rezistenţa  termică  unidirecţională a   plăcii.  Temperatura pe suprafaţa pardoselii la plăcile pe sol ale încăperilor  încălzite. temperatura minimă (T’si  min) se poate determina cu relaţia:  în care:  9.11.  DETERMINAREA  TEMPERATURILOR  PE  SUPRAFAŢA  INTERIOARĂ  A  ELEMENTELOR  DE  CONSTRUCŢIE  ÎN  CONTACT CU SOLUL  9.  9.  9.  9.. se determină cu  relaţia  (15)  în  care  în  loc  de  Rl  se  introduce  rezistenţa  termică  unidirecţională  R2.  se  determină  cu  relaţia:  în care:  2  αi  = 8 W/(m  K)  R5  rezistenţa    termică    unidirecţională  a    plăcii    superioare..  Temperaturile  minime  de  pe  suprafaţa  interioară  (Ts|  mim)  a  elementelor  de  construcţii  în  contact  cu  solul.nivelul superior al stratului acvifer este mai mică şi cu cât termoizolaţia plăcii  de pe sol (sau a plăcii inferioare a subsolului) este mai redusă.   inclusiv  aportul  pământului.  calculată cu relaţia (5).  Dacă  se  cunosc  viteza  şi  adâncimea  apei  subterane.    15.  prin  interpolare. în câmp curent. în câmp curent.3.  aferentă  unui  element  de  construcţii în contact cu solul.  Temperatura pe suprafaţa pardoselii la plăcile inferioare ale subsolurilor  şi ale altor spaţii subterane  încălzite.  precizate la cazul b). se poate determina cu relaţia: .  în  câmp  curent.   17  şi    18.  Temepratura  pe  suprafaţa  tavanului  la  spaţiile  subterane  încălzite.

în care:  2  αi  = 6 sau 8 W/(m  K), conform pct. 4.3  R'    rezistenţa termică specifică corectată, calculată conform cap. 7.  9.5.  Pe  baza  temperaturii  superficiale  medii  T  s i  m  se  poate  calcula  raportul ecartului de temperatură superficială medie, cu relaţia: 

în  care  R'  este  rezistenţa  termică  specifică  corectată,  cu  luarea  în  consideraţie a influenţei punţilor termice şi a aportului pământului.  9.6.  La colţurile intrânde (în plan) ale clădirilor, temperaturile Tsi  colt  de  la  intersecţia  pardoselii  cu  suprafeţele  verticale  interioare  ale  pereţilor  adiacenţi,  se  pot  determina  ­  dacă  nu  se  iau  măsuri  de  izolare  suplimentară  a acestor zone ­ cu relaţia: 

în care Tsi  min  este temperatura minimă de la intersecţia pardoselii cu pereţii  adiacenţi, determinată conform pct. 9.3.  9.7.  Pentru alte detalii şi situaţii decât cele din tabelele 1...11, 15, 17  şi  18,  precum  şi  pentru  determinarea  curbei  de  variaţie  a  temperaturilor  superficiale,  se  va  efectua  un  calcul  numeric  automat  al  câmpului  plan,  bidimensional,  de  temperaturi,  pe  baza  prevederilor  din  anexa  C.  În  fig.  4  se  prezintă  un  exemplu  de  reprezentare  grafică  a  temperaturilor  superficiale  pe  peretele şi pe placa inferioară a unui subsol încălzit.  9.8.  Pentru determinarea mai exactă a temperaturii Tsi  colt  este necesar   a  se face un calcul numeric automat al câmpului spaţial de temperaturi (3D).  9.9.  Prin  efectuarea  unui  calcul  numeric  automat  al  câmpului  plan  de  temperaturi  (2D),  se  pot  reprezenta  grafic  curbele  izoterme  atât  în  sol  (geoizotermele) cât şi în elementele de construcţie.  În figurile 5, 6, 7 şi 8 se prezintă ­ exemplificativ ­ alura geoizotermelor şi a  liniilor de flux termic, pentru cazurile 1,2 şi 4 din tabelul III, în ipoteza  convenţională că Te  = ­15 °C.

.

.

.

 variaţia pe  verticală a temperaturii aerului şi asimetria temepraturii radiante.3.4. VALORI NORMATE  10. determinate conform pct.  Temperaturile  de  pe  suprafeţele  interioare  ale  elementelor  de  construcţie  in  contact  cu  solul.  cât  şi  la  intersecţii  şi  colţuri  trebuie  să  fie  mai  mari  decât  temperatura punctului de rouă θr:  Temperatura punctului de rouă se determină din anexa B din [1].  medie  pe  clădire.5. în funcţie de  temperatura interioară de calcul Ti  şi de umiditatea relativă a aerului interior φi .  trebuie  să  fie  mai  mare  decât  rezistenţa  termică  minimă  prescrisă în actele normative în vigoare..  calculate  pentru  fiecare  încăpere  în  parte. în funcţie de destinaţia clădirilor şi de  tipul elementului de construcţie.4.  considerată conform tabelului IV  10. se pot calcula şi  verifica indicii globali de confort termic PMV şi PPD.  Rezistenţa  termică  necesară  din  considerente  igienico  ­  sanitare  se  calculează cu relaţia:  diferenţa maximă de temperatură.  Rezistenţele  termice  specifice  corectate  R’  ale  tuturor  elementelor  de  construcţie  în  contact  cu  solul.10.  10. 9.  atât  in  câmp  curent  şi  în  dreptul  punţilor  termice. precum şi indicatorii  specifici disconfortului local: temperatura suprafeţei pardoselii.  trebuie să fie mai mari decât rezistenţele termice necesare:  în care: ΔTi  max  La  pereţii  subsolurilor  parţial  îngropate  condiţia  (22)  trebuie  verificată  separat pentru cele 2 zone: sub şi peste CTS.2. . Trebuie să fie îndeplinită condiţia:  10. aferente elementelor de  construcţie în contact cu solul. admisă între  temperatura  interioară  şi  temperatura  medie  a  suprafeţei interioare: ΔTi  max = (Ti ­ T  s i m  )  Valorile ΔTi  max  se dau în tabelul IV.  rezistenţa  termică  corectată. Cu ajutorul temperaturilor superficiale medii. în  conformitate cu [9].  În  scopul  reducerii  consumului  de  energie  în  exploatare.1.  10.  a  fiecărui  element  de  construcţie  în  contact  cu  solul.

VALORI NORMATE ΔTimax  TABELUL IV  ANEXE  ANEXA   A  CARACTERISTICILE TERMOTEHNICE ALE  PĂMÂNTURILOR  ANEXA B CARACTERISTICILE TERMOTEHNICE ALE  MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII UTILIZATE ÎN CADRUL  NORMATIVULUI  ANEXA C CALCULUL NUMERIC AUTOMAT  ANEXA D DETERMINAREA REZISTENTELOR TERMICE  CORECTATE­VARIANTA DE CALCUL  ANEXA E VENTILAREA SUBSOLULUI NEINCALZIT  ANEXA F INFLUENTA STRATULUI MOBIL DE APA FREATICA .

4 şi 4.5 W/(mK).6 şi 3.1 t/m  în medie 1. Umiditatea pământului.  conductivităţi  mai  mari decât pământurile.  1.  ­  Natura  minerală  şi  dimensiunile  particulelor  care  intră  în  alcătuirea  pământului:  pământurile  nisipoase  au.  amorfă  sau  cristalină  a  rocii.2.  apar  şi  fenomene  convective..  în  funcţie  de  porozitatea acestuia...  care  este  în  funcţie  de  porozitate.6 t/m  n     porozitatea pământului  Orientativ.2. adică raportul dintre masa apei conţinută în pori  şi masa particulelor solide.8.  solurile  îngheţate  au  conductivităţi  termice  mai  mari  decât  cele  neîngheţate.  La  unele  roci  îngheţate.. se pot considera următoarele valori:  — pământuri argiloase  ­ loessuri  n= 40­60%  ­ argile moi  n = 50­70%  ­ argile consistente şi vârtoase  n = 30­50%  ­ argile tari  n = 20­30%  — pământuri nisipoase  n = 20­50%  Pentru valorile extreme ale porozităţilor se obţin următoarele densităţi  aparente:  3  3  Argile  ρ = 0.  precum  şi  de  direcţia  de  propagare a căldurii în raport cu planurile de clivaj. creşte şi conductivitatea termică. care conduc la mărirea conductivităţii termice.  Conductivitatea termică a pământurilor variază în limite toarte largi.  între 0.  adică  de  raportul  dintre  volumul  porilor  şi  volumul  total. se poate determina cu relaţia: .2.2 t/m  în medie 1.1.  exprimată  în  procente;  pe  măsură  ce  umiditatea creşte.  exprimat în procente; conductivităţile termice sunt cu atât mai mari cu  cât  porozitatea  este  mai  mică  şi  densitatea  mai  mare.3. adică raportul dintre masa apei conţinută în pori  şi  masa  particulelor  solide.7 t/m  1.  conductivitatea  termică  depinde  şi  de  natura.   cu următoarele  valori:  3  ­ pământuri argiloase  ρs  = 2.5 W/(mK). Conductivitatea termică  1... dar mai frecvent între 0. se poate determina cu relaţia:  în care:  3  ρ  densitatea aparentă a pământului în stare uscată ­ în t/m  3  ρs  densitatea aparentă  a  particulelor de  pământ  ­  în  t/m  .  Factorii care influenţează semnificativ asupra conductivităţii termice λp  a  pământurilor sunt următorii:  ­  Densitatea  aparentă  a  pământului  uscat.argiloase şi mai mici decât cele stâncoase.  în  general.5 t/m  3  3  Nisipuri  ρ = 1..  În  cazul  unor  pori  de  dimensiuni  mari  şi  care  comunică  între  ei.ANEXA   A  CARACTERISTICILE TERMOTEHNICE ALE PĂMÂNTURILOR  I.  ­  Starea  pământului  în  raport  cu  fenomenul  de  îngheţ;  în  general.  ­  Umiditatea pământului.3.8 t/m  3  ­ pământuri nisipoase  ρs = 2.  Densitatea  aparentă  a  pământului  în  stare  uscată.

.în care:  3  mw  masa apei conţinută în pori (t/m  )  Umiditatea maximă (pământ saturat) se calculează cu relaţia:  Cu  valorile  de  mai  sus..90%  ­ pământuri nisipoase  wmax= 10. pământurile pot avea următoarele umidităţi:  ­ pământuri argiloase  w = 10.  rezultă  următoarele  umidităţi  maxime  (de  saturaţie):  ­ pământuri argiloase  wmax= 10.20%  pământuri stâncoase  w ≤ 3 % (cu excepţia rocilor poroase) ..40%  ­ pământuri nisipoase  w = 5 ...40%  În mod uzual........

.

.

  granulit ş.5 W/(mK)  3  în stare îngheţată  ρ = 2.  argiloase  şi  nisipoase.  Capacitatea  calorică  masică  a  pământurilor  la  presiune  constantă  (cp)  se poate determina cu relaţia:  în care:  cs  capacitatea calorică a particulelor de pământ. în J/(Kg K);  o  cw=4180 J/(KgK). în % din masa pământului uscat:  Cu  valorile  cs  şi  cw  de  mai  sus  şi  cu  valorile  uzuale  w  de  la  pct. în J/(Kg K):  cs  = 1000 J/(KgK) ­ pentru argile şi nisipuri  cs= 800 J/(KgK) ­ pentru roci omogene  cw  capacitatea calorică a apei.2 ­ 1.  2.  În  figurile  A1  şi  A2:  se  dau  grafice  care  permit  determinarea  conductivităţilor termice  ale  pământurilor  neîngheţate.  1.0 t/m  λp = 1.  în  funcţie  de  densitatea  aparentă  şi  de  umiditatea  pământului.0 t/m  λp  = 2.5 ­ 1.  zgură. în funcţie de densitatea aparentă:  3  ∙ρ = 2.8 t/m  λp = 1. la + 10  C  w     umiditatea pământului.  Graficele  sunt  construite pe baza relaţiilor lui Kersten.  Pentru  straturile  de  pământ  vegetal  şi  pentru  umpluturi  se  pot  considera următoarele conductivităţi de calcul:  3  cu umiditate naturală  ρ = 1.).  Dacă  plăcile pe sol se amplasează  pe un  strat de umplutură realizat  din  materiale  cu  proprietăţi  termoizolante  (nisipuri  uscate.8 W/(mK)  1.5 W/(mK)  1.1.0 t/m  λp  = 4. Capacitatea calorică  2. caracteristicile termotehnice se iau din anexa A din [1].  Pentru  pământurile  stâncoase  (roci  omogene)  se  pot  considera  următoarele conductivităţi de calcul.1.3.4.5 W/(mK)  3  ∙ρ = 3.a.5 W/(mK)  3  ∙ρ = 2.5.5 t/m  λp  = 3.  rezultă: .6.  pietriş.7.  1.

.. se pot considera următoarele valori:  1  3  ­ pământuri argiloase  ρ =   800..  Probele se vor lua din zona viitoarei clădiri şi din imediata ei vecinătate  (4­5 m in jurul clădirii).  ascensiunea  capilară  a  apei  din  stratul  de  apă  freatică.cp  = 2.  şi  în  funcţie  de  importanţa  clădirii..cp  = 2..  În acest sens.. mai  apropiate de condiţiile specifice reale.2100 Kg/m  ­ în medie 1700 kg/m  3  3  ­ pământuri stâncoase  ρ = 2000.  adâncimea de îngheţ şi alte fenomene care pot varia in timp.. 1800 J/(KgK)  ­ pământuri stâncoase       cp=  800 J/(KgK)  2. Capacitatea calorică volumică se obţine prin multiplicarea capacităţii  calorice  masice  cu  densitatea  aparentă  a  pământului  în  stare  uscată  (ρ);  uzual..cp  = 3.5 x IO  J/(m  K)  6  3  ρ..­ pământuri argiloase       cp= 1400. se pot determina caracteristicile termotehnice ale pământului pe  baza   încercărilor  efectuate   in   laboratoare   a   probelor   luate   din  amplasament....3000 Kg/m  ­ în medie 2500 kg/m  Rezultă  următoarele valori  medii pentru capacitatea calorică raportată la  unitatea de volum:  ­ pământuri argiloase  ­ pământuri nisipoase  ­ pământuri stâncoase  6  3  ρ. există următoarele posibilităţi:  a)  În  toate  cazurile  în  care  este  posibil. pe o adâncime de 6­7 m de la CTS.2.0 x 10  J/(m  K)  *  *  *  Considerentele  din  această  anexă  permit  efectuarea  calculelor  termotehnice pe baza unor  caracetristici termotehnice ale  pământurilor.0 x 10  J/(m  K)  6  3  ρ.  Se  va  ţine  seama  de  condiţiile  specifice  locale  privind  umiditatea  pământului.2200 Kg/m  ­ în medie 1500 kg/m  3  3  ­ pământuri nisipoase  ρ = 1300.2600 J/(KgK)  ­ pământuri nisipoase       cp= 1200. ..

  straturile  de  pământ  sunt  îngheţate. Este indicat ca.5  6 2.  cu  până  la  60%  decât  aceleaşi  pământuri  în  stare neîngheţată.0 x 10  6  2.  adică  în  perioada  pentru  care  se  fac  calculele  termotehnice.5  6  2.b)  Dacă  varianta  a)  de  mai  sus  nu  este  posibilă.  caracteristicile  termotehnice  ale  pământului  se  pot  evalua  pe  baza  indicaţiilor  cuprinse  în  capitolul  1  şi  2  din  prezenta  anexă.  având  deci  conductivităţi  mai  mari..  Tabelul A3  Categoria  Descrierea  Conductivitatea  termică λp  W/(mK)  1  2  ­ Pământuri argiloase  cu umiditate redusă  ­  Pământuri argiloase  cu umiditate ridicată  ­  Nisipuri şi  pietrişuri cu  umiditate redusă  ­ Nisipuri şi  pietrişuri cu  umiditate ridicată  ­ Roci omogene  1.0  .cp  3  J/(m  K)  6  3.5 x 10  3  2. să se aibe  în  vedere  o  oarecare  majorare.  dar  există  un  studiu  geotehnic  corespunzător.  dar  se  cunosc  totuşi  unele  date  privind  natura  pământului..  faţă de umiditatea naturală  constatată.  c)  Dacă  nu  există  un  studiu  geotehnic.0 x 10  .  care  să  ţină  seama  de  posibilitatea  creşterii umidităţii pământului în timp.  la  calculele  termotehnice  se  pot  avea  în  vedere caracteristicile termotehnice din tabelul A3.0  Capacitatea  calorică ρ.  1.5  m  de  la  CTS.5 x 10  4  3.  Se  va  avea  în  vedere  ­  ca  şi  in  varianta  a)  ­  că  pe  o  înălţime  de  1.5  2.  iarna.

37  16.050  0.64  7.64  0.crt.02 .25  13.93  0.51  8.58  2  W/(m  K)  BITUM  BETON ARMAT  BETON SIMPLU  MORTAR DE CIMENT  PLACI DIN VATA  MINERALĂ TIP G100  PLACI RIGIDE DIN FIBRE  DE BAZALT TIP PB 160  UMPLUTURĂ DIN  PIETRIŞ  ZIDĂRIE DIN CĂRĂMIZI  PLINE  ZIDĂRIE DIN CĂRĂMIZI  CU GĂURI VERTICALE.08  0.39  0.51  0.74  1.048  0.70  0.  TIP GVP  1100  2500  2200  1800  100  160  1800  1800  1700  1550  1450  1350  3.95  8.66  8.75  0.70  0.26  7.74  9.17  1.  din  ANEXA  A din [1]  5  6  7  15  22  23  35  63  64  Denumirea materialului  W/(mK)  0.ANEXA B  CARACTERISTICILE TERMOTEHNICE ALE MATERIALELOR DE  CONSTRUCŢII UTILIZATE ÎN CADRUL NORMATIVULUI  Densita­  Conductivi­  Coefi­  tatea  cient de  tea  aparentă  termică de  asimilare  calcul  termică  ρ  λ  s  3  kg/m  Nr.62  10.80  0.

49  3.  din  ANEXA  A din [1]  67  Denumirea materialului  Densita­  Conductivi­  Coefi­  tea  tatea  cient de  aparentă  termică de  asimilare  calcul  termică  ρ  λ  s  3  kg/m  W/(mK)  0.30  8.70  TIP GBN  50  TIP GBN  35  TIP GBN  50  825  0.28 72  75  76  POLIESTER CELULAR  COVOR PVC FARA  SUPORT TEXTIL  PÂNZA BITUMINATA.crt.044  0.30  2  W/(m  K)  ZIDĂRIE DIN  BLOCURI DE  BETON  AUTOCLAVI­  ZATCU  ROSTURI  OBIŞNUITE  FÂŞII ARMATE  DIN BETON CE­  LULAR AUTO­  CLA VIZAT  TIP GBN  35  725  3.17  3.38  0.57  0.34  4.28  0.25  0.Nr.13  3.  CARTON BITUMAT  .20  68  625  725  20  1800  600  0.

. la calculele numerice efectuate  pentru  elementele  de  construcţie  în  contact  cu  solul.  b)  Metoda  alternativă. tridimensional (3D). bidimensional (2D).  al  câmpului  de  temperaturi.  care  dă  direct  rezultatele  pentru  o  anumită  clădire:  1 ­ calcul plan.  bidimensional  (2D).  2.  care  furnizează  coeficienţi  liniari  sau  punctuali de transfer termic:  1 ­  calcul  plan.  modelul  geometric  trebuie să aibe dimensiuni mult mai mari.  care permite determinarea coeficienţilor punctuali de transfer termic  ( χ ).  în  prezenta  anexă.  în  combinaţie  cu  metoda  de  calcul  dată  în  cap. Generalităţi  Metodele de calcul numeric automat pot fi utilizate pentru determinarea  caracteristicilor  termotehnice  ale  elementelor  de  construcţie  în  contact  cu  solul. care oferă un  grad de precizie suficient pentru situaţiile şi calculele curente.  care permite determinarea coeficienţilor liniari de transfer termic  (Ψ)  2 ­ calcul spaţial.  Indicaţiile  cuprinse  mai  jos.  Câmpul  spaţial  de  temperaturi  este  recomandabil  a  fi  utilizat  pentru  determinarea  temperaturilor  superficiale  Tsi  colţ  la  colţurile  intrânde  ale  clădirilor. al câmpului de temperaturi.  7  (şi  în  completarea  acesteia) sau ca o metodă alternativă.  7. Modelul geometric  Spre  deosebire  de  calculul  de  temperaturi  aferente  intersecţiilor  şi  altor  punţi termice de la suprastructura clădirilor. tridimensional (3D).  Se  precizează  că  indicaţiile  din  prezenta  anexă  sunt  date  în  condiţiile  utilizării programelor de calcul automat existente actualmente în ţară.ANEXA C  CALCULUL  NUMERIC  AUTOMAT  1. al câmpului de temperaturi;  2 ­ calcul spaţial. astfel:  a)  Metoda  utilizată  în  cap. al câmpului de temperaturi.  se  referă  exclusiv  la  utilizarea calculului plan (2D) al câmpului de temperaturi.

.

00 la placa pe sol (cazul 1)           B0  ≥ 1. C3. C7)  ­ sub CTS.0 m(fig.  3.0 m (fig.  În mod normal.0 m  ­ peste cota ± 0.  cuprins  între  planurile  verticale  şi  orizontale  de  decupaj  se  subîmparte  cu  planuri  auxiliare.  cu  următoarele  diferenţe:  ­ modelul  cuprinde  întreaga  lăţime  convenţională  (B')  a  clădirii..0 m  Pentru  calculul  cu  metoda  b1.  sunt  aceleaşi  ca  mai  sus. 7. Subdiviziunile modelului geometric  Modelul  geometric.C2)  ­ peste cota plăcii la cazul 7  B  ≥ 1. 3 şi 5  B  ≥ 1.  poziţiile  planurilor  de  decupaj. la pereţii interiori  pe sol (cap.  care  separă  modelul  de  restul  clădirii.  cu  distanţe B e  pe ambele laturi;  ­ lăţimea convenţională a clădirii este egală cu aria clădirii  (A) î mpărţită  la jumătate din perimetru (P): B’  ­  poziţia  planului    vertical    de    decupaj      din    exteriorul  clădirii  este  determinată de distanţa Be  Lăţimea  convenţională  B'  reprezintă  "dimensiunea  caracteristică"  a  clădirii. C1):  ­ în interiorul clădirii  Bi  = 10.  formând  reţeaua  de  calcul  a  câmpului plan de temperaturi.0 m  ­ în exteriorul clădirii  Be  = 10.Pentru calculul cu metoda a.2 m (fig. distanţele dintre planurile auxiliare vor  avea o creştere  gradată spre planurile de decupaj şi nu trebuie să depăşească:  ­ 25 mm  ­ în interiorul elementului de construcţie;  ­ 50 mm  ­  primele  6  distanţe  de  la  feţele  interioare  şi  exterioare ale elementelor de construcţie;  ­ 100 mm  ­ următoarele 3 distanţe;  ­ 200 mm  ­ următoarele 2 distanţe; . se vor adopta următoarele dimensiuni ale  modelului geometric plan (fig.C4)  ­ peste cota pardoselii.2 m (fig. în toate situaţiile  Bp  = 7.C 1.8)  B ≥ 1. G6)  ­ peste CTS la cazurile 2.

­ 500 mm  ­ 1000 mm  ­ 2000 mm  ­  următorii  paşi  până  la  distanţa  de  3.  4.5 din normativ.  10.0  W/(mK).  precum  şi  rezistenţele  termice  superficiale  se  vor  lua.  are  o  temperatură impusă. conform cap.  se  poate  considera  că  betonul  din  fundaţii are aceeaşi conductivitate cu cea a pământului.  se  pot  utiliza  şi  alte  valori  pentru  conductivitatea termică a  pământului. cu următoarele precizări:  •pentru    calculul  cu    metoda      b„      dacă    există  date    certe    privind  caracteristicile termotehnice ale  pământului din amplasament şi din  imediata  vecinătate  a  clădirii. constantă (Tp);  •  temperatura  în  interiorul  spaţiilor  neîncălzite  va  fi  egală  cu  temperatura Tu  rezultată dintr­un calcul de bilanţ termic.0  m  de  la  feţele elementelor de construcţie;  ­  pânălamax.  în conformitate cu indicaţiile  din anexa A;  •  în condiţiile în care fundaţiile sunt  înglobate  într­un s ol  cu  λp  =  2.  astfel încât  fundaţiile  pot  fi  eliminate  din  modelul  geometric  de  calcul  al  câmpului de temperaturi;  •  straturile de aer neventilat înglobate în elementele  de  construcţie  vor  fi  introduse  în  calculul  câmpurilor  de  temperaturi  cu  o  conductivitate termică echivalentă λa: .  precum  şi  planul  orizontal  de  decupaj  de  la  partea  superioară  a  modelului  geometric  sunt  adiabatice;  • planul  orizontal  de  decupaj  de  la  partea  inferioară  a  modelului  geometric.  amplasat  la  adâncimea  de  7.0  m  de  la  CTS.  Temperaturile de calcul  Calculul câmpului de temperaturi se va face pe baza temperaturilor din  cap.  de  regulă.0  m  de  la  feţele  elementelor  de  construcţie;  ­ în rest.  pentru  simplificare. 4 din normativ.  Caracteristicile termotehnice de calcul  Conductivităţile termice de calcul ale materialelor de construcţie şi ale  pământului.  5. cu următoarele precizări:  • planurile  verticale  de  decupaj.

 Programele de calcul automat  Se  vor  folosi  exclusiv  programe  de  calcul  atestate. conform [1]. 18 şi care se pot folosi in cazuri similare. Relaţii de calcul  Se dau mai jos relaţiile de calcul..  care  dispun  de  următoarele facilităţi:  •  permit alcătuirea unei reţele de calcul cu un număr mare de paşi  (cel puţin 200x200 paşi):  •  pot  furniza  temperaturile  Tsi  pe  suprafeţele  interioare  ale  elementelor  de  construcţie. se recomandă ca una  din  verificări  să  fie  compararea  temperaturilor  Tsi  şi  Tse  de  la  toate  marginile  modelului  geometric. valorile  Φ  fiind determinate pe baza relaţiei:  Φ = Σ [αl ∙l∙(Ti ­ T  si )]               [W/m]  sau  Φ = Σ [αl ∙l∙(Tu ­Tsi)]               [W/m]  în care l reprezintă lungimile aferente fiecărui punct din reţeaua de calcul. 10) . pe baza cărora s­au calculat valorile Ψ  şi R’ din tabelele 1..  6.  Pentru a verifica corectitudinea datelor de intrare.  Placa pe sol (tabelele I.  cu  cele  rezultate  dintr­un calcul unidirecţional (1D). a unei variaţii a rezistenţei termice superficiale:  •  permit considerarea a 3 medii cu temperaturi diferite;  •  pot  furniza  fluxurile  termice  Φ  aferente  oricăror  porţiuni  din  suprafeţele interioare.  7.. pe baza unui  calcul automat (2D) al câmpului de temperaturi.  în  condiţiile  considerării  la  colţurile  interioare intrânde.  rezultate  din  calculul  automat.în care:  da  ­ grosimea stratului de aer. in metri:  Ra  ­ rezistenţa termică a stratului de aer..

    ­ fluxul termic pe lăţimea B i. 15)  în care: Φ2  R 2:  ­  fluxul termic pe lăţimea B i .. 12. relaţia (13). relaţia (10). 10) .   rezultat dintr­un calcul  automat (2D) [W/m] ­ fig. C 3:    ­ rezistenţa termică unidirecţională [m 2: K/WJ.  Placa inferioară a subsolului neîncălzit (tabelele 14. relaţia (5).   rezultat dintr­un calcul  automat (2D) [W/m];  ­ rezistenţa termică unidirecţională [m 2 K/W].  Peretele exterior peste placa pe sol (tabelele 1.în care: Φl  R l  ­  fluxul termic pe lăţimea B i .   rezultat dintr­un calcul  automat (2D) [W/m] ­ fig. C 4; fluxul Φ    6  se consideră în  calcul cu semnul +;  ­ rezistenţa termică unidirecţională [m 2 K/W]. relaţia (2).  Placa superioară a spaţiului subteran complet îngropat  (tabelul 13)  în care:  Φ5  R 5  ­  fluxul termic pe lăţimea Bi. 16)  în care:  Φ 6  R  (..  Placa inferioară a subsolului încălzit  (tabelele 11. C 2: ;  ­ rezistenţa termică unidirecţională [m 2: K/W].  rezultat dintr­un calcul  automat (2D) [W/m] ­ fig..

. 15) de 0. pe înălţimea B 0  [m  K/W].  R0  rezistenţa termică unidirecţională (1D) aferentă peretelui exterior de  2  peste cota ±0.C2:. parţial îngropat (tabelul 11)  in care:  Φ3  fluxul termic (2D) [W/m] pe înălţimea B 3  = z + B ­ fig.00.C4  R     rezistenţa termică unidirecţională (1D) a zonei de perete de peste  2:  CTS.  Pereţii subsolurilor încălzite suprapuse şi ai spaţiilor subterane  încălzite complet îngropate (tabelele 12 şi 13)  în care:  Φ  j  fluxul   termic   (2D)   [W/mJ   aferent   zonei   j  (j = 1.  Peretele interior al subsolului parţial. C3  R     rezistenţa termică unidirecţională (1D) a zonei de perete de peste  2:  CTS. pe înălţimea B [m  K/W].  Peretele subsolului neîncălzit. parţial îngropat (tabelul 14)  in care:  Φ7  fluxul termic (2D) [W/m] pe înălţimea B7  = z + B ­ fig.în care:  Φ0  fluxul termic (2D) pe înălţimea B0 [W/m] fig. pe înălţimea B [m  K/W]..  Peretele subsolului încălzit.4m înălţime. încălzit (tabelul 15) ..

 neîncălzit (tabelul 16)  în care:  Φ7  fluxul termic (2D) [W/m] pe înălţimea liberă Hu  a subsolului ­ fig.  Φ6. C5  Placa pe sol adiacentă subsolului parţial.  Φ  şi  Φ8  sunt  figurate  în  figura  C6  . neîncălzit (tabelul 16)  în  care  fluxurile  termice  Φl  şi  Φ  sunt  figurate  în  figura  C5  . .  Pereţii interiori pe sol (tabelul 18)  în care fluxurile termice Φ9 şi Φ sunt figurate în figura C7  .  Peretele interior al subsolului parţial.  Placa  inferioară  a  subsolului  încălzit + neîncălzit  (tabelul 17)  în  care  fluxurile  termice  Φ2  .în care:  Φ3  fluxul termic (2D) [W/m] pe înălţimea liberă a subsolului.

  coeficientul  liniar  de  transfer  termic  Ψ  se  determină  cu  relaţia:  Ψ = L j 2D – Uj ∙ lj  în care:  Lj 2D  U  j  l j  coeficientul  de  cuplaj  termic  obţinut  pe  baza  unui  calcul  (2D)  al  câmpului  de  temperaturi  pe  suprafaţa  "j". .*  *         *  în  general.  de  inălţine  "1j"  şi  un  metru lungime [W/(mK)]  coeficientul  de  transfer  termic  al  suprafeţei  "j"  obţinut  printr­un  2  calcul unidirecţional |W/(m  K)]  lăţimea adoptată la calculul (2D) al coeficientului de cuplaj termic  [m]  [W / (mK)]  Relaţia de mai sus este valabilă in condiţiile în care valorile Lj  şi Uj  sunt  raportate la aceeaşi diferenţă de temperatură.

.

.

.

 peste sau sub placă;   . Placa pe sol  Relaţiile de mai jos sunt valabile în următoarele cazuri:  ­  fără  termoizolaţie  orizontală  sau  cu  termoizolaţie  orizontală  generală.ANEXA D  DETERMINAREA REZISTENŢELOR TERMICE CORECTATE  ­ VARIANTĂ DE CALCUL ­  Relaţiile  de  calcul  din  prezenta  anexă  sunt  extrase  din  Normativul  CEN/TC 89 N 455E din 1995 [12].  Dl. a clădirii sau a încăperii: [m]  în care A este aria şi P este perimetrul clădirii sau al încăperii. convenţională.  Se calculează grosimea echivalentă a plăcii:  Se calculează lăţimea caracteristică.  ­  fără termoizolaţie verticală;  ­  fără punţi termice semnificative între placă şi soclu;  ­  diferenţa de nivel între cota superioară a pardoselii şi CTS. . cel mult  60 cm.

a) df  < B' ­ plăci neizolate sau moderat izolate b) df  ≥ B' ­ plăci foarte bine izolate  Observaţie:  Se  utilizează  logaritmi  naturali;  între  logaritmii  naturali  (In)  şi  logaritmii  zecimali (log) există relaţia:  In A = 2.3026 log A  Exemple de calcul  1)  Se  consideră  o  placă  din  beton  armat  de  15  cm  grosime  şi  o  şapă  din  mortar  de  ciment  de  5  cm  grosime.  Dimensiunile  clădirii  sunt  25  x  8  m.  Să se calculeze R'  l.  .  Soclul are 40 cm grosime. iar conductivitatea termică a pământului este 2 W/(m/K).

  Se determină:  Rt  ­ rezistenţa  termică  a  stratului  termoizolant  suplimentar. vertical  sau  orizontal: .  se  consideră  coeficienţii ΔΨ cu valorile absolute cele mai mari.74 m  KIW  0.  D2. Izolaţii perimetrale la placa pe sol  În acest capitol se dau relaţii de calcul a coeficienţilor liniari de transfer  termic  aferenţi unor  fâşii de termoizolaţie.  dispusă  pe  toată  suprafaţa plăcii. sau la cel  mult 60 cm peste CTS. orizontale  sau  verticale.  Coeficienţii  sunt  valabili  numai  în  cazul  în  care  lăţimea  fâşiei  termoizolante suplimentare este mică în raport cu lăţimea clădirii.  Coeficienţii sunt valabili în cazul absenţei unei punţi termice între placă  şi  soclu. dar cu un strat termoizolant din polistiren celular de 15 cm  grosime.  Coeficienţii  ΔΨ  au  valori  negative  şi  conduc  la  rezistenţe  termice  specifice corectate mai mari.  Coeficienţii  sunt  valabili  atât  în  cazul unor  plăci neizolate  cât  şi în  cazul  unor  plăci  având  o  termoizolaţie  de  grosime  constantă.1  2  Rl’ = —— = 1.  dar  pot  fi  utilizaţi  şi  în  cazul  existenţei  unor  punţi  termice  de  dimensiuni reduse (sub 10 cm).575  2) Idem ca mai sus. dispuse  pe conturul exterior al unor plăci pe sol amplasate la nivelul CTS.  Dacă  se  prevăd  atât  fâşii  verticale  cât  şi  orizontale.

 în metri. .în care d  t  este grosimea fâşiei termoizolante.  faţă  de  situaţia din câmp curent şi anume:  ­ pământ  sau  pietriş.  dacă  fâşia  suplimentară  este  dispusă  sub  placă;  ­ mortar sau nisip.  ΔR  ­ rezistenţa termică suplimentară:  în  care  λ  este  conductivitatea  termică  a  materialului  înlocuit.  d'  ­ grosimea suplimentară echivalentă  d’ = ΔR ∙ λp  df  [m]  ­ grosimea echivalentă a plăcii  df  =  g + λp  (R si  +  Rf  +  Rse)  [m]  d  p  (0.21 +  R  f  )  f  = g  + λ  a) Izolaţii perimetrale orizontale  Stratul  suplimentar  poate  fi  dispus  sub  sau  peste  placă;  stratul  termoizolant  general poate de asemenea fi dispus sub sau peste placă. dacă fâşia suplimentară este dispusă peste placă.

  2) Dacă coeficienţii liniari de transfer termic Ψl s­au determinat pe baza .  *  *  *  Coeficienţii ΔΨ se utilizează astfel:  1)  Dacă  coeficienţii  de  transfer  termic  Ul'  s­au  determinat  conform  cap.  rezistenţa  termică  corectată  se  determină  cu  relaţia:  în  care  Ul'  este  coeficientul  de  transfer  termic  corectat  al  plăcii  pe  sol  fără  influenţa fâşiei termoizolante perimetrale.în care D este lăţimea fâşiei termoizolante.  1  din  prezenta  anexă. în metri.  b) Izolaţii perimetrale verticale  Stratul  suplimentar  poate  fi  dispus  în  interiorul  sau  în  exteriorul  peretelui.

 10 din Normativ.00  m  lăţime  şi  10  cm  grosime  având  λ  =  0. valorile ΔΨ se adună algebric cu valorile  Ψl .00 m  dt  =  0.tabelelor 1...10 m  λt  =  0.05  W/(mK).  Exemple de calcul  1)  Să  se  calculeze  valorile  ΔΨ  pentru  fâşii  termoizolante  perimetrale  orizontale/verticale  de  1.05 W/(mK)  g   =  0.  Placa  de  beton  armat  are  15  cm  grosime.  Se consideră:  λp  =  2.  iar  pardoseala  este  realizată  din mortar de ciment în grosime de 5 cm.0 W/(mK)  D  =  1.40 m  Se calculează: ·  Termoizolaţie orizontală: .

 cu alcătuirea conform schiţei alăturate. cap. . 7.1.  în  cazul  determinării  coeficienţilor  Ψ1  conform  prevederilor din Normativ. amplasată  în  zona  climatică  II.·  Termoizolaţie verticală: 2) Să se calculeze influenţa unor  fâşii termoizolante  perimetrale orizontale  asupra rezistenţei termice specifice corectate a plăcii pe sol.  Conform Normativ. pentru o clădire de  dimensiuni în plan 25 x 8 m.

5 cm  λ  = 0.Conform tabelului 1.50  ­  0.21  Se calculează suprafaţa şi perimetrul:  2  A = 200 m  P = 66 m  W/(mK)  Rezistenţa termică corectată în varianta fără fâşii perimetrale:  Rezistenţa termică corectată în varianta cu fâşii perimetrale: . pentru:  h  = 40 cm  d  = 36. cu influenţa izolaţiei orizontale suplimentare:  Ψ  =  Ψ1 +  ΔΨ  =  1.50W/(mK)  Conform exemplului de calcul (1): ΔΨ = ­0.29  =  1.8 W/(mK)  rezultă:  Ψ1= l.29 W/(mK)  Noul coeficient Ψ.

60  0. se determină cu  relaţia:  n  =  2124 ∙  A× 2124  ∙ v A  g  V  ­  numărul  de  schimburi  de  aer  pe  oră  atcrcnt  ventilării  1  naturale a subsolului neincălzit (h  ).50  0.  3  ­ volumul interior al subsolului neincălzit (m  )  ­  aria  golurilor  de  ventilare  naturală  din  pereţii  subsolului.  Viteza  de  ventilare  naturală.30  0. considerată astfel:  ­ zona I  10 m/s  ­ zona II  8 m/s  ­ zona III  6 m/s  ­ zona IV  4 m/s .  E2  preluată  din  [3].  conform tabelului E:  .10  în care:  n  V  A  g  v  Tabelul E  Încadrarea  localităţilor  în  zone  eoliene  se  face  conform  hărţii  din  fig.20  III  0.  medie.  Viteze de calcul ale vântului (m/s)  Clasa de adăpostire  1  1  Clădiri neadăpostite  2  Clădiri moderai adăpostite  3  Clădiri adăposti ie  1.ANEXA E  VENTILAREA  SUBSOLULUI  NEINCĂLZIT  Prezenta  anexă  este  intoemită  pe  baza  prevederilor  de  principiu  din  Normativul CEN/TC 89 N 455 E din 1995 [12].  2  distribuite pe conturul acestuia (m  )  ­  viteza  de  calcul  a  vântului.  în  extravilan.  a  vântului la înălţimea de 10 m de la CTS.  in  funcţie  de  viteza  convenţională.  aferent ventilării naturale a subsolului neincălzit.20  0.25  Zona eoliană  II  0.  respectiv  numărul  de  schimburi  de  aer  pe  oră.  în  funcţie  de  zona  eoliană  şi  de  clasa  de  adăpostire  (m/s).40  0.40  0.15  IV  0.80  0.00  0.  în  apropierea  solului.

Clasa de adăpostire se consideră astfel:  •  Neadăpostite  ­ clădiri în mediul rural sau la periferia oraşelor;  •  Moderat adăpostite  ­ clădiri în interiorul oraşelor cu minimum 3  clădiri în apropiere;  •  Adăpostite  ­ clădiri în centrul oraşului sau în păduri. .

ANEXA F  INFLUENŢA STRATULUI MOBIL DE APĂ FREATICĂ  Prezenta anexă este întocmită pe baza Normativului CEN/TC 89 N 455E  din 1995 [12].  incluzând  toate  straturile  existente  între  suprafaţa  pardoselii  şi  pământ  precum  şi  2  rezistenţele termice superficiale (m  K/W)  Factorul  Gw  se  determină  pe  ansamblul  clădirii  şi  el  este  cu  atât  mai  mare cu  cât viteza vw  este mai  mare şi cu cât  adâncimea  zw  conductivitatea  λp  şi rezistenţa termică Rt  au valori mai mici. a nivelului  superior al stratului acvifer (m);  ­  viteza   medie   (aparentă)   de   curgere   a  curentului subteran (m/s);  ­  conductivitatea   termică    a    pământului  [W/(mK)];  ­ rezistenţa termică a  unidirecţională  a  plăcii  pe  sol  sau  a  plăcii  inferioare  a  subsolului. convenţională. în funcţie de rapoartele  zw  /B’. a plăcii (m):  în care:  2  A ­ aria plăcii (m  )  P ­ perimetrul plăcii (m)  Lăţimea  caracteristică  variază  intre B'  = 1/2 (la  un pătrat cu  latura 1) şi  B' = 1 (la un dreptunghi cu lăţimea 1 şi lungimea infinită). df  /B’  şi 1w /B’ în care:  •  B’ ­ lăţimea caracteristică.  Efectul  unui  strat  mobil  de  apă  freatică  se  consideră  în  calcul  prin  multiplicarea coeficienţilor de transfer  termic U' ale tuturor  elementelor de  construcţie în contact cu solul cu un factor supraunitar Gw.  Valorile Gw  se iau din tabelul F2. măsurată de la CTS.  Valorile factorului Gw  sunt în funcţie de următorii parametri:  •  adâncimea zw  •  viteza v  w  •  conductivitatea λ  p  •  rezistenţa termică R t  ­ adâncimea.  •  df  ­ grosimea echivalentă a plăcii (m)  df  = g + λp (Rsi  + R f  + R se)  în care: .

18 x 10  [Ws/(m  K)]  cw  Pentru λp  = 2 W/(mK). in tabelul F1  se dau câteva  valori  ale coeficienţilor k. curpinzând toate straturile (m)  •  lw  lungimea  convenţională eare stabileşte o relaţie intre fluxul termic  prin eondueţie. rezultă:  Viteza  medie  de  curgere  a  curentului  subteran  de  apă  freatică  vw  se  poate  determina aplicând legea lui Darcy:  vw  = k∙i  [m/s]  in care:  k  ­ coeficientul de permeabilitate Darcy ( m/ s)  i  ­ panta hidraulică a stratului acvifer (‰)  Coeficientul  de  permeabilitate  Darcy  se  determină  fie  experimental  in  laborator. . în funcţie de natura pământurilor.  fie  prin  măsurători directe  pe teren.g ­ grosimea totală a peretelui exterior. şi fluxul termic determinat de existenţa stratului mobil de  apă freatică (m)  în care:  ­ capacitatea calorică masică a apei la presiunea constantă  [4180 J / ( K g K ) ]  3  ρw  ­ densitatea apei [1000 (Kg/m  )]  6  3  ρw  cw  =  4. efectuând probe de  pompare  in mai  multe foraje de studiu. Orientativ.

03  1.116­0.0  1.04  1.02  1.0  1.1  1.33  1.00 1.00  0.13  1.05  1.006  0.  panta  hidraulică  a  stratului acvifer nu depăşeşte 10 ‰ (i < 0.00  1.174  0.78  1.02  1.02  1.0  1.  Factori de multiplicare Gw  lw  B  0. 1 1  1.00  1.02  0.01  1.006­0.00  dl /B’  0.Coeficienţi de permeabilitate k  Tabelul F1  Natura pământurilor  m/zi  Nisipuri argiloase  Nisipuri fine  Nisipuri cu granule mijlocii  Nisipuri cu pietriş  Pietriş eu nisip  Pietriş cu granule mari  Bolovăniş cu pietriş  1­5  5­10  15­25  50­150  75­150  100­200  300  k  cm/s  0.74  1.1  1.231  0.39  0.20  1.07  1.00  2.28  1 .04  1.001 ­ 0.03  1.02  1.00  1.05  1.1  0.11  1.03  1.00  .5  1.06  1.017­0.058­0.5  1.012  0.087­0.00  dl /B’  0.16  1.01).03  1.01  1.05  1.12  1.10  0.08  1.01  1.029  0.01  zw/B’ = 0.01  1.50  1.02  1.04  1.347  Panta  hidraulică  se  stabileşte  cu  ajutorul  nivelurilor  de  apă  măsurate  simultan  in  reţeaua  de  foraje  de  studiu:  in  general.00  0.50  dl /B’  0.00  Tabelul F2  zw/B’ = 1.01  1.5  1.20  1.174  0.20  zw/B’ = 0.08  1.

5 m  •  Alcătuirea plăcii pe sol:  ­ pardoseală din mortar de ciment  ­ polistiren celular  ­ placă beton armat  ­ pietriş  •  Panta hidraulică a stratului acvifer  •  Coeficientul de permeabilitate Darcy  ­ 5 cm  ­ 10 cm  ­ 15 cm  ­ 10 cm  i = 0. măsurată de Ia CTS.08  ­5  vw  = k∙i = 0.005  k = 0.42 + 2∙2.0 W/(mK)  g = 0.55 + 0.55 m  •  Adâncimea.5∙ 10  ms .001 m/s  Se cere să se determine coeficientul de multiplicare Gw  2  A = 30 x 10 = 300 m  P = (30 + 10)2 = 80 m  df  =  0.001∙ 0.005 = 0.555 = 6.Exemplu de calcul  Se consideră o clădire cu următoarele caracteristici:  •  Dimensiunile clădirii  •  Conductivitatea termică a pământului  •  Grosimea totală a peretelui exterior  30 x 10 m  λp  = 2. a nivelului superior al stratului  mobil de apă  freatică  zw  = 4.

Rezultă următoarele rapoarte: 

Pentru  aceste  rapoarte,  conform  tabelului  F2  prin  interpolare,  rezultă:  Gw  = 1,065

EXEMPLE  DE  CALCUL 

I  II  III  IV  V  VI 

­ Placă pe sol  ­ Subsol încălzit  ­ Două subsoluri încălzite. suprapuse  ­ Spaţiu subteran încălzit, complet îngropat  ­ Subsol neîncălzit  ­ Subsol parţial, încălzit

EXEMPLE  DE  CALCUL  EXEMPLUL I • PLACA PE SOL  Să  se  verifice  din  punct  de  vedere  termotehnic  placa  de  pe  sol  de  la  parterul clădirii de locuit din figura 1.  Să  se  calculeze  parametrii  care  urmează  a  fi  utilizaţi  la  determinarea  necesarului de căldură, în vederea proiectării instalaţiilor de încălzire.  Clădirea este amplasată în zona  II climatică. Se consideră: Te  = ­15°C;  T  p  = + 10°C; Ti  = + 20°C; ΔT = 35 K; ΔTp  = 10 K.  Pereţii  exteriori  ai  clădirii  sunt  alcătuiţi  din  zidărie  din  blocuri  BCA  ­  GBN 50 cu rosturi obişnuite, de 30 cm grosime. Celelalte detalii rezultă din  figura 2.  1)   DETERMINAREA   REZISTENŢEI   TERMICE   SPECIFICE  UNIDIRECŢIONALE  Pentru  stratul  de  polistiren  celular,  având  grosimea  nominală  egală  cu  96 mm, se consideră grosimea de calcul redusă cu abaterea negativă admisă:  dl  = 96 ­ 6 = 90 mm  Conform  anexei  B  din  NORMATIV,  caracteristicile  termotehnice  ale  materialelor utilizate sunt următoarele:  •  •  •  •  •  covor PVC  Mortar de ciment  Polistiren  Beton armat  Pietriş 
3  ρ = 1800Kg/m  3  ρ = 1800Kg/m  3  ρ = 20 Kg/m  3  ρ = 2500Kg/m  3  ρ = 1800Kg/m 

λ = 0,38   W/(m∙K)    poz. 75  λ = 0,93   W/(m∙K)    poz. 15  λ = 0,044 W/(m∙K)    poz. 72  λ = 1,74   W/(m∙K)    poz. 6  λ = 0,70   W/(m∙K)    poz. 35 

În  conformitate  cu  "NORMATIVUL  PENTRU  CALCULUL  TERMOTEHNIC  AL  ELEMENTELOR  DE  CONSTRUCŢIE  ÎN  CONTACT  CU  SOLUL",  pentru  umplutura  de  pământ  şi  pentru  pământul  natural pe  adâncimea de 3,00 m de la CTS se  consideră  λp  = 2,0 W/(m∙K)  iar  în  continuare,  până  la  adâncimea  de  7,00  m  de  la  CTS  se  consideră  λp = 4,0 W/(m∙K).

.

.

  Tabel 1 .39)(5.296 ­ 5. pentru d = 30 cm. se  utilizează valorile Ψ1  din tabelul 7.39 ­ (0.  în funcţie de R1  : Ψ1  =  0.52 ­ 0.37 w/(m∙K)  Se neglijează coeficienţii  Ψ9  aferenţi pereţilor interiori.15) = 0.  Coeficientul Ψ1  se  calculează  prin extrapolare.2) DETERMINAREA REZISTENŢELOR TERMICE SPECIFICE  CORECTATE  Pentru coeficientul liniar de transfer termic aferent conturului clădirii. h = 80 cm (z = 94 cm)  şi d0  = 10 cm.

296 m  K/w  Ψl  = 0. .06 m  K/w  3) COMPARAREA CU REZISTENŢELE TERMICE NORMATE  a)    Rezistenţa  minimă  la  transfer  termic. în care:  ΔT = Ti  ­ T  e  = 20°C + 15°C = 35 K  2  αi  = 6 w/m  K  ΔTjmax  = 2.37 w/(m∙K)  Pe ansamblul clădirii.  necesară  din  considerente  igienico ­ sanitare şi de confort se calculează cu relaţia:  . precum şi  valorile rezistenţelor termice  specifice  corectate. toate încăperile au valori Rl’ mai mari  decât R’nec  .În tabelul 1 s­au calculat suprafeţele "A" şi lungimile "1" ale încăperilor  şi ale clădirii  în ansamblu. valoarea R'l  se poate calcula sau/şi verifica cu  relaţia:  Pe ambele căi rezultă:  2  Rm' = 6. determinate cu relaţia:  2  în care:  Rl  = 5.5 K (tabelul IV)  Rezultă:  Aşa cum rezultă din tabelul 1.

06 m  K/w  Această  rezistenţă  trebuie  comparată  cu  valoarea  R'min  stabilită  conform  actelor normative în vigoare (pct.  din tabelul 1;  c)  rezistenţa  termică  specifică  R l  a  straturilor  orizontale  existente  între  cota + 0..  pentru  clădiri  de  locuit  proiectate  2  după 1. temperatura punctului de rouă este:  θr  = +12°C  Rezultă Tsi  > +12°C  5)  DATE     PENTRU    PROIECTAREA     INSTALAŢIEI     DE  ÎNCĂLZIRE  Pentru  determinarea  necesarului  de  căldură  de  calcul.3 ∙ T  s i min  ­ 0.  Conform  anexei  3  din  [10]  nr.b) Rezistenţa medie pe clădire este. 2 şi tabelului 1:  2  Rm ' = 6.3).37 w/(m∙K)  Datele de mai sus se folosesc la calculul fluxului termic cedat prin sol. conform pct.27 m  K/w;  d) coeficientul  liniar  de  transfer  termic.5°C  În  condiţiile  unei umidităţi relative  a  aerului interior  φi  = 60%  şi  a  unei  temperaturi interioare Ti  = + 20°C.  la  colţurile  în  plan  ale  clădirii..9.50 m  K/w.  Conform tabelului 7 această temperatură este T  s i  mjn  = 15.1998. 10. din tabelul 1;  b) lungimile  conturului exterior l.  La  intersecţia  acestor  muchii.3 ∙ Ti  = 1. R'min  = 4.  în  lipsa  unui calcul spaţial al câmpului de temperaturi.01. temperatura T5i  se determină  cu relaţia:  Tsi colţ  = l.0 ­ 0..3 ∙ 15. . aferente suprafeţelor încăperilor  1.9.  pe baza relaţiilor de calcul (3) din [3].0°C.. Rezultă:  R'  m  > R'min  4)  VERIFICAREA  TEMPERATURILOR  SUPERFICIALE  Temperatura  minimă  pe  suprafaţa  pardoselii  este  la  intersecţia  acesteia  cu suprafeţele interioare verticale ale pereţilor exteriori.7.crt.  se  selectează  următoarele date:  a)  suprafeţele A1  ale încăperilor 1.3 ∙ 20 = 13.00 şi cota stratului invariabil CSI:  2  Rl  = 5.  aferent  conturului  exterior  al  încăperilor:  Ψ1  = 0.

  Tp  =  +10°C.  ΔT  =  35  K. egală cu 110 mm. 6  λ =  l.  Clădirea este amplasată în zona II climatică. 63  λ = 0.  ΔT  p  = 10 K.74w/(mK)  2)  Hidroizolaţie bituminoasă: 3  ρ = 1100 Kg/m  ­ poz.050 w/(mK)  4)  Zidărie din cărămizi pline  3  ρ = 1800 Kg/m  ­ poz.3;  calculul se va face pentru ansamblul subsolului.EXEMPLUL II • SUBSOL ÎNCĂLZIT  Să se calculeze rezistenţele termice specifice corectate pentru elementele  de  construcţie  în  contact  cu  solul  aferente  subsolului  încălzit.80 w/(mK)  5) Mortar de cimerît  3  ρ = 1800 Kg/m  λ = 0.17 w/(mK) şi 76  3)  Vată minerală PB 160:  3  ρ = 160 Kg/m  ­ poz.  1) DETERMINAREA REZISTENŢELOR TERMICE SPECIFICE  UNIDIRECŢIONALE  Caracteristicile termotehnice ale materialelor utilizate se iau din anexa  "B" a NORMATIVULUI  a) Pereţii subsolului sub CTS  1)  Beton armat:  3  ρ =  2500 Kg/m  ­ poz.  Se  consideră:  Te  =  ­15°C. 5 şi 76  λ = 0.  din  fig. 23  λ = 0. redusă cu abaterea negativă admisă:  d3  = 110 ­ 10 = 100 mm  .  Ti  =  +  20°C.93 w/(mK)  Grosimea de  100 mm a stratului termoizolant reprezintă grosimea  nominală.

.

81m  sub CTS  b) Placa inferioară a   subsolului  Pentru  coeficientul  specific  liniar  de  transfer  termic  ψ  de  pe  conturul  clădirii  se  utilizează  valorile  ψ2  din  tabelul  11. iar  în  continuare. 35  λ= 0.b) Placa inferioară a subsolului  6)  Pietriş:  3  ρ= 1800 Kg/m  ­ poz.70 w/(mK)  7)  Polistiren celular:  3  ρ= 20 Kg/m  ­ poz.38 w/(mK)  1.  având  grosimea  nominală  egală  cu  108 mm se consideră grosimea de calcul redusă cu abaterea negativă admisă:  d2  = 108 ­ 8 = 100 mm  În  conformitate  cu  "NORMATIVUL  PENTRU  CALCULUL  TERMOTEHNIC  AL  ELEMENTELOR  DE  CONSTRUCŢIE  ÎN  CONTACT  CU  SOLUL".25 x 9.65) = 37.80 m  înălţime  Z = 3.80 x 1.  până  la  adâncimea  de  7.10­ 1.45 m  2 Perete exterior  A3  = 37.044 w/(mK)  8) Covor PVC:  3  ρ= 1800 Kg/m  ­poz.0 w/(mK)  2)  DETERMINAREA  REZISTENŢELOR  TERMICE  SPECIFICE  CORECTATE PE ANSAMBLUL SUBSOLULUI  a) Suprafeţe şi lungimi  2  Placa subsolului  A2  = 9.60  m  (Z  =  1.  pentru  h  =  1.65 = 89. 75 X  λ= 0.  pentru  umplutura  de  pământ  şi  pentru  pământul  natural  pe  adâncimea  de  3.0 w/(mK).  .25 + 9.65 = 1.00  m  de la CTS se consideră  λp  = 4.00  m  de  la  CTS  se  consideră  λp  = 2. 72  λ= 0. 2 şi 5 ca la peretele exterior  Pentru  stratul  de  polistiren  celular.45 m).45 = 54.262 m  2  Perimetrul  P = 2(9.

38)(2.308 ­ 3.308)(2.95 ­ 4.38 m  K/w şi R2  = 4.95 ­ 4.19 ­ 0.95) = 0.259 + (2.308)(2.24) = 2.435 m  K/w  2  R'3  = 2.259  m  K/w  2  2  ­ pentru R3  = 3.  astfel încât valorile coeficientului Ψ2  se calculează prin interpolare.2  Pentru  R3  =  2.60  m  (Z  =  1.70) = 2.38.719  m  K/w  2  2  ­ pentru R2  = 4.719 ­ 2.45  m).259) = 2.. peste  CTS (acoperitor)  Se utilizează relaţiile (8) şi (9) din [1]: .  Valoarea R'  3  se determină prin interpolare.18  w/(mK)  c) Pereţii subsolului sub CTS  Pentru    determinarea  rezistenţei    termice    specifice  corectate    R'  se  3  utilizează  valorile  din  tabelul  11.27 ­ 2.3.308 m  K/w:  2  R'3  = 2.435 ­ 2..45 = 5.  astfel:  2  2  ­ pentru R3  = 2. numai în  funcţie de R2:  Ψ2 =  0.38  m  K/w.19 ­ (0.308 m  K/w şi R 3  = 2.09 w/(mK) ­ prin asimilare cu un colţ asemănător.16)(4.  pentru  h  =  1.73 ­ 2.70 + (4.  valorile  Ψ2  nu  diferă  înfuncţie  de  R3. în funcţie de  R2  şi  R3.24 + (4.80 m  ψ= 0.308 m  K/w:  2  R'3  = 2.38 m  K/w şi R2  = 4.284  m  K/w  Pentru colţurile clădirii (în plan) se consideră:  1 = 4x 1.

Alcătuirea pereţilor  ►beton armat  ­ 300 mm  X = 1.0 m de la CTS.38  2  2  m  K/w şi R2  = 1. Temperatura interioară Ti  = +20°C.74 w/(mK)  ►mortar de ciment  ­ 50 mm  X = 0.11 m  K/w: .93 w/(mK)  Clădirea este amplasată în zona II climatică  (Te  =  ­15°C;    Tp  =  + 10°C).EXEMPLUL III • DOUĂ SUBSOLURI ÎNCĂLZITE.  a  plăcii  inferioare  a  subsolului.60  m.  *  *  *  Se calculează rezistenţele termice unidirecţionale:  Se  extrag  valorile  Ψ  din  tabelul  12.  Stratul de apă subterană este imobil şi se găseşte la o adâncime mai mare  de 7.  Se neglijează influenţa pereţilor interiori.  4.5 x 18. precum şi  rezistenţa termică  specifică  corectată.74 w/(mK)  ►plăci rigide din  ­ 50 mm  X = 0.  pentru  z  =  3. SUPRAPUSE  Să  se  determine  rezistenţele  termice  specifice  corectate  ale  pereţilor  exteriori  ai subsolurilor 1 şi 2  din  fig.3 m şi secţiunea verticală conform  fig.05 w/(mK)  fibre de bazalt  ►zidărie din cărămizi pline  ­ 65 mm  X = 0.  R3  =  1.  care  are  dimensiuni de calcul în plan 10.80 w/(mK)  Alcătuirea plăcii inferioare a subsolului 2  ►beton armat  ­ 100 mm  X = 1.  medie. 4.

.

50m):  • Se calculează valoarea R2  cu relaţia (4):  • Se calculează valoarea R'4  cu relaţia (8):  • Se calculează valoarea R'3. cu relaţia (7): .Se    determină    valoarea  Ψ2  pentru      placa      inferioară      a      subsolului  (z=3.

  Alcătuirea plăcii inferioare a spaţiului subteran:  ►beton armat  150 mm  ►plăci PB 160  50 mm  ►mortar de ciment  50 mm  Alcătuirea  plăcii  superioare  a  spaţiului  subteran  este  aceiaşi  cu  cea  a  plăcii inferioare.  adiacent  subsolului  încălzit  al  unei  clădiri. COMPLET  ÎNGROPAT  Se  cere  să  se  determine  rezistenţele  termice  specifice  corectate  ale  tuturor  elementelor  de  construcţie  în  contact  cu  solul.  Nivelul  hidrostatic  maxim  al  stratului  imobil  de  apă  subterană.0  m  (dimensiuni  între  suprafeţele  interioare  ale  pereţilor  de  contur);  racordarea  cu  subsolul  încălzit  adiacent  se  face  pe  una  din  cele  2  laturi  de  10.  aferente  spaţiului  subteran  încălzit. dar grosimea plăcii de beton armat este de 100 mm.  Dimensiunile  în  plan  ale  spaţiului  subteran  complet  îngropat  sunt  10. este la adâncimea de 4.  având  temperatura Tp.0  x  30.0 m.5 m de la CTS.  Secţiunea verticală a spaţiului subteran este dată în figura 5.  Clădirea este amplasată în zona III climatică (Te  = ­18°C; Tp  = +9°C).EXEMPLUL IV •  SPAŢIU SUBTERAN ÎNCĂLZIT.  La  calculul  rezistenţei  termice  specifice  corectate  a  plăcii  inferioare  se  neglijează influenţa pereţilor interiori.  complet  îngropat. 8 ­ cazul b.  *  *  Efectul  apei  subterane  se  consideră  în  calcul  conform  prevederilor  din  cap.  Pereţii sunt alcătuiţi ca la exemplul III. iar cea  a stratului termoizolant din plăci rigide din fibre de bazalt (PB 160) este de  100 mm.  Rezistenţele termice specifice unidirecţionale *  .

.

653 m  K/w → Ψ 5  = 0. R3  = 1.38 m  K/w  2  •  pentru R 2:  = 1.682 m  K/w.38 şi  2  Pentru R5  = 2.10 m  K/w  Ψ 2  = 0.051 w/(mK)  Rezistenţe termice specifice corectate la plăci  Σl = 2 x 30 + 10 = 70 m  2 A = 30 x 10 = 300 m  . se interpolează:  # Conform tabelului 13:  Pentru Z' = 100.11 m  K/w  Ψ 2  = 0.13 w/(mK)  2  Pentru R 2  = 1.60 m şi R 3  = 1.36 w/(mK)  2  •  pentru R 2  = 2.Coeficienţii liniari de transfer termic pentru plăci  # Conform tabelului 12:  2  Pentru Z = 3.

 conform precizărilor din NORMATIV..  adoptându­se valorile de calcul..Rezistenţa termică specifică corectată a peretelui  Se extrag valorile Ψ3.  Tabel 1  Pentru determinarea valorii R'3 se utilizează relaţia (7): .Ψ9  din tabelele 12 şi  13 prin interpolare.

EXEMPLUL V • SUBSOL NEÎNCĂLZIT  Se  cere să se  determine temperatura în subsolul tehnic  din  figura 6.  Rezistenţa termică specifică corectată a planşeului peste subsol este R'  2  = 0.  Clădirea este amplasată în Bucureşti:  ­ zona II climatică  ­ zona II eoliană  ­ clasa de adăpostire 2 (clădire moderat adăpostită) .  Pereţii subsolului sunt din beton armat de 30 cm grosime; placa inferioară  a subsolului. de 10 cm grosime. este de asemenea din beton armat monolit. Temperatura interioară convenţională de calcul a încăperilor  de la parter este de +20°C.5 schimburi  de aer pe oră.  Se va asigura o viteză de ventilare naturală a subsolului de 0.95 m  K/w.

5 + 18.6 x 1.Se dau:  Ti  = +20°C (zona II climatică)  Tp  = +10°C (zona II climatică)  2  A1  = A6  = 10.02 = 58.08 = 1.3 = 192.3 x 2. pentru Z = 160 cm (Tabel 14):  2  R'7  =   0.6 m  h = 1.95 m  K/w  ­1  n = 0. Rezultă.5 x 18.5 = 480 m  2  A7  = P∙z = 57.15 m  P = 2(10.5 h  Se calculează  Se presupune Tu  = 0.16 m  2  A0  = P∙h = 57.3) = 57.75 m  2  R1  = 0.10 ­ 0.52 w/(mK)  Se aplică relaţia (11): .60 = 92.70 ­ 1.02 m  z = 2.87 m  K/w  Ψ6  = ­ 0.6 x 1.10 = 1.5 x 18.60 m  3  V = 10.

Se reia calculul cu Tu  = ­1.1°C şi R'7  = 0.  astfel  încât  calculul se opreşte.06°C):  APORT DE CĂLDURĂ  PIERDERE DE CĂLDURĂ .500 w/(mK) ­ prin interpolare  Se recalculează U'6:  2  Se recalculează Tu  cu valoarea U'6  = 0.0°C (tabel 14):  2  R'7  = 0.08°C  şi  T  u  =  ­1.900 m  K/w ­ prin interpolare  2  U'7  ­ 1.  2  Rezultă Tu  = ­1.111 w/m  K  Ψ6  = ­0.903 m  K/w  Verificare (pentru T  u  = ­1.05°C  este  foarte  mică.285 w/m  K rezultând:  Diferenţa  între  T  u  =  ­1.

15 x 0.40 m/s (zona eoliană II şi clasa de adăpostire 2)  Se prevăd 13 găuri 15 x 15 cm:  2 Ag  = 13 x 0. trebuie să se  prevadă goluri de aerisire pe conturul soclului.5 h  .  Aria golurilor Ag se determină cu relaţia din anexa E:  v = 0.15 = 0.*  *  *  ­1  Pentru a asigura viteza de ventilare naturală v = 0.293 m  . în cadrul suprafeţei A0.

  Temperatura interioară convenţională de calcul este Ti  = + 20°C.  Alcătuirea elementelor de construcţie în contact cu solul este următoarea:  Pereţi interiori şi exteriori  2  ► tencuiala  2 cm  λ  = 0.  de  un  subsol  neancălzit.74m  K/w  2  ► plăci tip PB 160  5 cm  λ  = 0.20 şi ­l .05  m.  pentru care.5 cm  λ  = 0.  pe  înălţimea  H  =  3. ÎNCĂLZIT  Subsolul parţial.  Se cere să se determine rezistenţele termice specifice corectate pentru:  •  peretele exterior între cotele ­3. pe bază de bilanţ termic s­a determinat temperatura Tu  = + 3°C.  între  cotele ­3.  spre  umplutură.  cu  luarea  în  consideraţie  şi  a  punţilor  termice  create  prin  întreruperea  stratului  termoizolant  orizontal  în  dreptul  pereţilor  interiori  structurali  (beton  armat  ­  25  cm)  şi  nestructurali (zidărie din BCA ­ 10 cm).05 m  K/w  2  ► mortar de ciment  5.93 m  K/w  2  ► beton armat  25 cm  λ  = l.  Stratul  de  apă  subterană  se  găseşte  la  adâncimea  de  8  m  de  la  CTS. 7 este mărginit pe o latură de un parter  pe  umplutură  (placă  pe  sol)  şi  pe  latura  opusă.  C  Clădirea este amplasată în zona II climatică (Tc  = ­15  C; Tp  = + 10°C).EXEMPLUL VI • SUBSOL PARŢIAL.80 m  K/w  Placa inferioară a subsolului  2  ► beton armat  10 cm  λ  = l.5 cm  λ  = 0. încălzit.15 m (axa geometrică a plăcii de peste subsol);  •  placa  inferioară  a  subsolului.30 m;  •  peretele  interior.20 şi ­0.5 cm  λ  = 0.05 m  K/w  2  ► zidărie cărămizi pline  6.93 m  K/w  1) Determinarea rezistenţelor termice unidirecţionale  •  Pereţi exteriori şi interiori  •  Placa inferioară a subsolului . din fig.74m  K/w  2  ► plăci tip PB 160  4.

.

.75 .05 m şi R 2  = 3.... pentru R 2  = 2...77)(2..93 m  K/w  2  = 3.  •  pentru R2  = 1.05 = 32.30 = 1.55   R'3  = 10.86 m  K/w  2  •  pentru H   = 3. rezistenţa termică se reduce la  jumătate:  2  R'3  = 5....55    R'3  = 10. R'  3  = 1.20 m şi R2  = 3.. pe lungimi de câte 2 m..09 m  b)  Pereţi interiori  2  Se utilizează valorile R'3  din tabelul 15 ­ pentru R3  = 1.00 m şi R3  =  2  2  l..18 m  . R'3  = 1.21 m  K/w  2  •  pentru H   = 3.80 m şi R2  = 2..55   R'3  = 10..55   R'3  = 10.682 m  K/w  2  = 3..27 m  K/w  2  ■    = 2. pentru h = 2..75 ....90 = 40...371 m  K/w ...633) = 1.75 ­ 2.05 m şi R2  = 2.20 m şi R2  = 2.90 m (3.38m  K/w ≈ 1.00 m)  Din tabelul 11 se extrag următoarele valori.05 m şi R2  = 2.616 m  K/w  2  •  pentru H   = 3.10 = 2..90 + 0.89 ­ 1.55x3.78  m  K/w  Această rezistenţă termică este aferentă unei suprafeţe:  2  A3  = 2 x 10.89  •  pentru R2  = 2.77  2  Se interpolează...55   R'3  = 10.674 m  K/w  2  Rezultă deci R'3  = 10..2) Determinarea rezistenţelor termice corectate  a)  Pereţi exteriori  Se consideră        Z = 1.659 R'3  = 10.00 m (1....55 x 1..80 m şi R2  = 3.672 m  K/w  La capete.90 m)  h = 2..337 m  K/w  Rezultă următoarea valoare medie:  Această rezistenţă termică este aferentă unei suprafeţe:  2 A3  = 10..20 ­ 1.38 m  K/w  2  •  pentru H   = 2.633 m  K/w  2  R'3  = 1.55   R'3  = 10.77 + (1.

............55 x 10.........................033  ­"­  Ψ2 = 0..55 .......................310 ­ 0..033 x 18...55 .393 x 10..214  ­"­  2 x 0................. = 1.................024 x2x2  =   13..................359  ­"­  0......................... = 0...  = 7............30 m  . = 0.......310 w/K  Se adaugă suplimentul pentru pereţii interiori amplasaţi pe o fâşie de 2m  adiacentă pereţilor exteriori:  Σ (Ψ/)  = 13........55  ............034x2x2 + 0.....................337 x 2 x 10...55 = 111.....034  ­"­  Ψ2 = 0.....066 x2x2 + 0........c) Placa inferioa......480  ­""­  ___________________  Σ (/Ψ)   = 13....337 w/(mK)  Ψ2 = 0...806  w/K  Rezistenţa termică specifică corectată:  Această rezistenţă termică este aferentă unei suprafeţe:  2 A2  = 10....... = 4..00  ....ă a subsolului  Se extrag din tabele următorii coeficienţi Ψ (prin interpolare):  ►pe conturul exterior (tabel 11)  ►pe latura dinspre interior (tabel 15)  ►pe latura dinsre subsolul  neâncălzit (tabel 17)  ►la pereţi interiori din beton armat  de 25 cm grosime (tabel 18)  ►la pereţi interiori din BCA  de 10 cm grosime (tabel 18)  Ψ2 = 0........111 w/K  0.........40  ....012 x 20..146  ­"­  2 x 0.012  ­"­  Se calculează lungimile aferente şi produsul  Σ (/Ψ)   :  0........393  ­"­  Ψ2 = 0.034 x 10.....

  cu  soclul  termoizolat  la  interior  10)  Placă  pe  sol  ­  cu  termoizolaţie  orizontală.  cu  soclul  termoizolat  la  exterior  6)  Placă  pe  sol  ­  fără  termoizolaţie  orizontală.TABELE  ■  COEFICIENŢII LINIARI DE TRANSFER TERMIC (Ψ)  ■  TEMPERATURI SUPERFICIALE MINIME (Tsi min)  1)  Placă pe sol ­ fără termoizolaţie  2)  Placă pe sol ­ fără termoizolaţie  3)  Placă pe sol ­ cu termoizolaţie orizontală  4)  Placă pe sol ­ cu termoizolaţie orizontală  5)  Placă  pe  sol  ­  fără  termoizolaţie  orizontală.  cu  soclul  termoizolat  la  exterior  8)  Placă  pe  sol  ­  cu  termoizolaţie  orizontală. suprapuse  13)  Spaţiu subteran încălzit.  cu  soclul  termoizolat  la  interior  11)  Subsol încălzit.  cu  soclul  termoizolat  la  exterior  9)  Placă  pe  sol  ­  cu  termoizolaţie  orizontală. complet îngropat  14)  Subsol neîncălzit.A  Termoizolaţie λ = 0. parţial îngropat  15)  Subsoluri parţiale ­ subsol încălzit  16)  Subsoluri parţiale ­ subsol neîncălzit  17)  Subsol încălzit + subsol neîncălzit  18)  Pereţi interiori pe sol  LEGENDĂ  Beton armat  Zidărie din cărămizi  Zidărie din blocuri B.05 W/(mK)  Pământ  Mortar  Fundaţie sau grindă (eventual) a  b  c  e  f  g  i  .C. parţial îngropat  12)  Două subsoluri încălzite.  cu  soclul  termoizolat  la  exterior  7)  Placă  pe  sol  ­  cu  termoizolaţie  orizontală.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful