P. 1
Chandler, Raymond - Ramas Bun Pentru Veciei

Chandler, Raymond - Ramas Bun Pentru Veciei

|Views: 36|Likes:
Published by Marina Şaranuţ

More info:

Published by: Marina Şaranuţ on Apr 02, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/31/2013

pdf

text

original

Оn momentul în care automobilul s-a oprit în faţa casei şi s-a deschis
portiera, am ieşit în capul scărilor ca s-o strig. Şoferul negru, între două vîrste,
i-a ţinut portiera deschisă ca să coboare. Apoi a urmat-o în sus pe trepte
ducînd o valijoară ca pentru o excursie în care rămîi peste noapte. Aşadar, am
aşteptat pur şi simplu.
Ajungînd în capul scărilor, Linda s-a întors către şofer:
― Amos, domnul Marlowe o să mă conducă pînă la hotel. Mulţumesc pentru
toate. Am să-ţi telefonez dimineaţă.
― Da, doamnă Loring. Îmi daţi voie să-i pun o întrebare domnului Marlowe?
― Sigur, Amos.
Puse valijoară lîngă uşă, în cameră, iar ea intră înaintea mea şi ne lăsă

singuri.

―"Îmbătrînesc... Îmbătrînesc... Am să port manşetele pantalonilor
suflecate". Ce înseamnă asta, domnule Marlowe?
― Nuînseamnă nimic. Dar sună bine.
Zоmbi:
― E din"Cîntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock". Iată şi un alt citat:
"În cameră, femeile vin şi pleacă vorbind de Michelangelo." Asta vă sugerează
ceva, domnule?

― Da ―îmi sugerează că cetăţeanul nu se prea pricepea la femei.
― Exact la fel gîndesc şi eu, domnule. Cu toate acestea, îl admir foarte mult

pe T.S. Eliot.
― Ai zis"cu toate acestea"?

― Da, domnule Marlowe, chiar aşa am zis. Nu e corect?
― Ba da,însă să n-o spui înfaţa unui milionar. Şi-ar putea închipui că vrei
să te iei la întrecere cu el.
Zоmbi trist:
― Nici prin cap nu mi-ar trece una ca asta. Aţi suferit un accident,

domnule?

― Nu. Aşa a fost planificată chestia. Noapte bună, Amos.
― Noapte bună, domnule.
A coborît scările iar eu m-am întors în casă. Linda Loring sătea în mijlocul
living-roomului şi se uita în jur.
― Amos a absolvit Universitatea Howard, mi-a zis ea. Am impresia că stai
într-o locuinţă cam prea puţin ferită de primejdii― pentru un om atît de puţin
ferit de primejdii, ce zici?
― Nu există locuri ferite de primejdii.
― Bietul dumitale obraz. Cineţi-a făcut asta?
― Mendy Menendez.
― Dar ce i-ai făcut?
― Nu cineştie ce. I-am dat vreo două picioare. A căzut într-o cursă. E în
drum spre Nevada în compania a vreo trei sau patru agenţi muşchiuloşi. Să-l
uităm.

S-a aşezat pe canapea.
― Ce-ai vrea să bei? am întrebat-o.
Am scos o cutie de ţigări şi i-am întins-o. A zis că nu vrea să fumeze şi a
mai zis că n-are preferinţe în privinţa băuturii.
― Mă gîndeam la şampanie, i-am zis. N-am frapieră, dar e rece. O păstrez de
ani de zile. Două sticle. Cordon Rouge. Trebuie să fie bună, măcar că eu nu mă
pricep.

― Pentru ce o păstrai?
― Pentru dumneata.
Mi-a zоmbit, dar continuă să se uite lung la mine, cu ochii aţintiţi asupra

obrazului:

― Eşti rănit destul de rău. Ridică degetele în sus şi-mi atinse uşor obrazul.
O păstrai pentru mine? Cam greu de presupus. Nu ne cunoaştem decît de vreo
două luni.

― Atunciоnseamnă că o păstram pentru momentul cînd ne vom cunoaşte.

Mă duc s-o aduc.

Am ridicat valijoara şi am traversat camera cu ea în mînă.
― Unde pleci cu aia? mă întrebă ea brusc.
― E o valijoară cu lucruri de dormit, nu?
― Las-o jos şi întoarce-te aici.
M-am executat. Avea ochii strălucitori şi totodată adormiţi.
― Asta e ceva nou, mi-a zis ea vorbind rar. Ceva cu totulnou.
― Din ce punct de vedere?
― Niciodată nu m-ai atins, nici măcar cu un deget. Nu te-ai dat la mine, nu
mi-ai făcut aluzii, nu m-ai pipăit, nimic. Credeam că eşti dur, sarcastic, rău şi
rece.

― Bănuiesc că aşa şi sînt― uneori.
― Acum că sînt aici, şi probabil fără nici un preambul, după ce vom fi băut
o cantitate suficientă de şampanie, ai de gînd să mă înşfaci şi să mă arunci în
pat. Asta e?

― Ca să fiu cinstit, parcă am simţit eu agitîndu-se o idee cam de genul ăsta
pe undeva prin fundul creierului.
― Mă simt foarte măgulită, dar dacă eu n-am chef s-o facem astfel? Îmi
placi. Îmi placi chiar foarte tare. Dar asta nu înseamnă neapărat că vreau să
mă culc cu tine. Nu cumva te cam repezi să tragi anumite concluzii― purşi
simplu pentru că, întîmplător, mi-am adus o valijoară cu lucruri de dormit?
― S-ar putea să fie o eroare, am mărturisit. M-am dus şi am luat valijoara şi
am repus-o lîngă uşa din faţă. Mă duc să aduc şampania.
― N-am vrut să te jignesc. Poate că ai prefera să păstrezi şampania pentru o

ocazie mai fericită.

― Nu sînt decît două sticle, i-am zis. O ocazie cu adevărat fericită necesită o

duzină.

― Aha, amînţeles, mi-a răspuns supărîndu-se deodată. Va să zică eu nu
sînt decît o umplutură care ţine locul ocupat pînă cînd vine altă femeie mai
frumoasă şi mai atrăgătoare. Mulţumesc frumos. Acum chiar că m-ai jignit, dar
bănuiesc că e totuşi ceva să ştiu că aici sînt în siguranţă. Dacă-ţi închipui că o
sticlă de şampanie o să facă din mine o destrăbălată, te asigur că te înşeli rău
de tot.

― Mi-am recunoscut deja greşeala.
― Faptul că ţi-am spus că divorţez şi că l-am pus pe Amos să mă aducă aici
cu o valijoară cu cîteva lucruri, nu înseamnă căsînt chiar o tîrfă, mi-a zis ea pe
un ton în care răzbătea încă furia.
― Dă-o dracului de valiză! am mîrîit. S-o ia naiba! Dacă mai pomeneşti o
dată de ea, o arunc jos pe scări. Te-am poftit să bei ceva. Mă duc la bucătărie s-
aduc băutura. Asta-i tot. Nici prin cap nu mi-a trecut să te îmbăt. Nu vrei să te
culci cu mine. Te înţeleg perfect. Nici nu văd de ce ai fi făcut-o. Dar asta nu
înseamnă că nu putem să bem un pahar-două de şampanie, ce Dumnezeu? Nu
trebuie neapărat să începem să ne certăm că cine pecine seduce şi că unde şi
cînd şi cîtă şampanie bem.
― Dar nici nu trebuie să-ţi ieşi din sărite, mi-a zis ea îmbujorîndu-se.
― Asta e altă minune, am zis arătîndu-mi iar colţii. Cunosc cincizeci şi nu
pot suferi pe nici una. Toate-s false şi toate zîmbesc greţos.
Se ridică, se apropie de mine şi atinse uşor tăieturile şi umflăturile de pe
faţa mea, cu vîrful degetelor:
―Оmi pare rău. Sînt o femeie obosită şi dezamăgită. Te rog să fii bun cu
mine. Nu sînt uşor de suportat.
― Nu eşti mai obosită şi nici mai dezamăgită decît majoritatea oamenilor.
Teoretic, ar fi trebuit să fii acelaşi gen de damă superficială, răsfăţată şi stricată
ca şi soră-ta. Datorită nu ştiu cărui miracol nu eşti. Ai toată onestitatea şi o
mare parte a curajului şi dîrzeniei familiei tale. N-ai nevoie ca cineva să se
poarte drăguţ cu tine.

M-am întors cu spatele la ea, am ieşit din cameră şi m-am dus în bucătărie.

Am scos o sticlă de şampanie din frigider, am destupat-o şi am umplut două
pahare scunde din care am dat unul repede pe gît. Spuma înţepătoare mi-a
adus lacrimi în ochi, şi totuşi am golit paharul. L-am umplut din nou. Apoi am
pus toată afacerea pe o tavă şi am împins măsuţa de cocteiluri în living-room.
Nu era acolo. Nici valijoara nu mai era acolo. Am lăsat tava şi am deschis
uşa din faţă. N-o auzisem să se fi deschis şi Linda nu avea maşină. De fapt nu
auzisem nici un zgomot.
Apoi mi-a vorbit din spate:
― Prostuţule, ţi-ai închipuit că am să fug?
Am închis uşa şi m-am întors. Îşi despletise părul, îşi pusese papuci în
picioarele goale şi îmbrăcase un halat de mătase de culoarea asfinţitului din
stampele japoneze. S-a apropiat încet de mine cu un fel de zîmbet neaşteptat de
timid. I-am întins un pahar. L-a luat, a sorbit două înghiţituri de şampanie şi
mi l-a оnapoiat.
―Оmi place.
Apoi, foarte calmă şi fără nici o urmă de prefăcătorie sau teatru, a venit în
braţele mele, m-a sărutat şi şi-a desfăcut buzele şi dinţii. Vîrful limbii l-a atins
pe al meu. După o vreme, şi-a tras capul înapoi, fără să-şi ia braţele de după
gîtul meu. Parcă-i luceau stele în ochi.
― De fapt am vrut de laînceput, îmi zise ea. Dar trebuia să fiu şi eu dificilă.
Nu prea ştiu de ce. Poate doar din cauza nervilor. De fapt nu sînt deloc o
stricată. Nu e păcat?

― Dacă aş fi crezut că eşti o femeie uşoară, te-aş fi agăţat încă de cînd te-
am cunoscut prima dată în bar la Victor.
Clătină încetişor din cap şi zîmbi:
― Nu prea cred. De aceea mă aflu aici.
― Poate nu chiarîn seara aceea. Seara aceea aparţinea altcuiva.
― Poate că de fapt nu te dai niciodatăla femeile din baruri.
― Nu prea des. Lumina din baruri e prea slabă.
― Dar o mulţime de femei se duc acolo tocmai pentru asta.
― O mulţime de femei se scoală dis-de-dimineaţă în acelaşi scop.
―Оnsă băutura e un afrodisiac― pînă la un punct.
― Doctorii o recomandă.
― Cine a vorbit de doctor? Vreauşampanie.
Am sărutat-o din nou. Era ceva foarte uşor şi plăcut.
― Vreau să-ţi sărut obrăjorul necăjit, îmi zise ea şi aşa şi făcu. Vai, dar frige

cumplit.

― Restul trupului mi-e îngheţat.
― Nu-i adevărat. Vreau şampanie.
― De ce?
― Dacă n-o bem se trezeşte. Şi pe urmă îmi place gustul.
― Bravo.
― Mă iubeşti mult? Sau o să mă iubeşti dacă mă culc cu tine?
― Poate.
― Dar să ştii că nu eşti obligat să te culci cu mine: Nu ţin morţiş la asta.
― Mulţumesc frumos.

― Vreauşampanie.
― Cîţi bani ai?
―Оn total? De unde să ştiu? Vreo opt milioane de dolari.
― Bine, atunci m-am hotărît. Mă culc cu tine.
― Interesatule!
― Doar am plătit şampania.
― Dă-o naibii de şampanie, zise ea.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->