You are on page 1of 518

1

CALEA SUFLETELOR N VE$NICIE


SAU
CELE 24 VMI ALE VZDUHULUI
VOLUMUL II
Rugciune
Dumnezeule-ndurate, ce de toate grij porti
Stiu c vei veni odat ca s judeci vii si morti.
Si-naintea Fetii Tale, vor veni s stea atunci:
Si stpni, si slugi, si tineri, si btrni si Iragezi prunci,
Si bogatii si sracii, si smeritii si truIasii,
Toti la tronul Judectii, vor veni s-si curme pasii
Si s cnte-n vesnicie, sau pe vecii toti s plng,
Dreptii vor Ii dati la dreapta, pctosii-n partea sting . . .
Deci, cu mare spaim-n suIlet. Milostive Dumnezeu,
Eu m-ntreb: n care parte voi Ii dat atuncea eu?
Drept aceia, Doamne SIinte, s Iiu bun si drept m-nvat,
Pn cnd nu bate ceasul de-a sIrsi aceast viat!
Cel mai mic ntre Iereii-Monahi
NICODIM MNDITA
Protosirtghel
2
CALEA SUFLETELOR N VE$NICIE SAU
CELE 24 VMI ALE VZDUHULUI
VOLUMUL II
De esti domn sau de esti rege, de esti slug sau stpn Numai Iapta te arat, de esti ru sau
de esti bun.
Ce e bun se-nalt-n soare, nIloreste minunat. Ce e ru se stric, moare si n Ioc e aruncat.
Chipul de Iat ne arat plcuta moarte a omului drept.
,Dac trupul este supus putrezirei, noi nu trebue s Iim ntristati, de aceasta; ci s ne
bucurm, cci ceia ce este vremelnic se distruge prin moarte, dar nu esenta trupului. Adu-ti
aminte, c aceast gur, acum nchis, va vorbi ntr-o zi mult mai bine; acesti ochi nchisi acum,
vor vedea mult mai bine si mai mult; aceste picioare se vor urca ntr-o zi pe nori; acest trup pieri-
tor, care acum intr n putreziciune, se va mbrca cu nemurire. Acolo sus, n mprtia Luminei,
tu ti vei vedea pe rudenia ta . . ." (SI. I. Hrisostom).
Spre stiint
Lucrarea Iiind prea mare spre a o Iace ntr-un singur volum, am Iost nevoiti a o desprti n
dou. n primul volum am pus viata SI. Vasile cel Nou cu vama 118; iar n volumul al doilea
am pus vama a 19-a pn la 24, mpreun cu partea a doua a vmilor: SuIletul vietuieste si dup
moartea trupului.
Dumnezeu s ne ajute s-ajungem la sIrsit!
3
VAMA a 19-a,
A EREZIILOR $I A DEVIERILOR DE LA ORTODOXIE
Tind v:duhul cu repe:iciunea fulgerului, am urcat tot mai sus, pin ce am afuns la
vama ere:iilor. falsele rationamente asupra adevratei Religii Ortoaoxe, lep-darea de dreapta
Credint Ortodox, hulirea, blasfe- mia... Acolo se intreab gindunle nedrepte i soco-telile
strimbe -fat de dreapta Credint Cretineasc, deprtrile de drept-credmcioasa mrturisire a
adevratei credinte, neindepiinirea fgduintelor i indatoririlor cretineti, indoirea in credint,
hulele asupra Sfinteniei i altele asemenea acestora.
in vremea minutioaselor cercetri, pe care mi le fceau arapii infernali ai acestei vmi,
imi apreau in minte luminoasele hotriri Divine, insotite de sfaturile apostoleti i printeti din
Dumne:eietile Scripturi i din crtile Bisericeti. ,P:iti-v de proorocii mincinoi, care vin la
voi imbrcati in piei de o, iar pe dinuntru sint lupi rpitori. Dup faptele lor, ii veti cunoate.
Eu :ice Mintuitorul ctre iudei am venit in numele Tatlui Meu i voi nu M primiti pe
Mine. De va veni altul (Antichrist) in numele su, pe acela il veti primi". ,M tem strig
Apostolul ca nu cumva, precum arpele a amgit pe Eva cu vicleugul su aa s se strice i
intelegerile voastre de la credinta in Hristos. C de ar propovdui cel ce vine, pe un alt, Iisus, pe
care n-am propovduit, sau de a-ti lua alt duh, care n-ati luat, sau alt evanghelie, care n-ati
primit, bine l-ati suferi. . . Unii ca aceia sint Apostoli mincinoi, lucrtori vicleni inchipuindu-se
in Apostolii lui Hristos. Si nu este de minunat, c insui Satana se preface in inger de lumin. Nu
este dar lucru mare c se prefac i slufitorii lui ca slufitorii drepttii, a cror sfirit va fi dup
faptele lor. . . Dup trecerea mea vor intra lupi grei intre voi, care nu vor cruta turma. Si dintre
voi iniv se vor scula brbati, grind indrtnicii ca s trag pe ucenici dup dinii... J rog pe
voi, fratilor, s v p:iti de cei ce fac imperecheri i sminteli impotriva invtturii pe care voi ati
invtat-o i v feriti de ei. C unii ca acetia nu slufesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci
pintecelui lor. i prin cuvinte ce par a fi bune, i prin cuvintari de bine, inala inimile celor
proti. . . Am au:it c se fac imperecheri intre voi. Fiecare din VOI :ice. ,Eu sint al lui Pavel, iar
eu al lui Apolo, eu al lui Chifa, iar eu al lui Hristos... Au doar s-a imprtit Hristos... ? Cuvintul
Crucii celor pieritori este nebunie, iar nou celor ce ne mintuim este Puterea lui Dumne:eu... M
mir de voi c aa de curind v mutati de la cel ce va chemat pe voi prin Darul lui Hristos la alt
evanghelie, care nu este alta fr numai sint oarecare ce v tulbur i vor s strmute
Evanghelia lui Hristos. ins mcar i noi, sau inger din cer, de va binevesti vou, afar de ceea
ce am binevestit, anatema s fie. C acum pe oameni aduc la adevr, sau pe Dumne:eu? Sau caut
s plac oamenilor? De-a plcea inc oamenilor, n-a fi sluga lui Hristos... P:iti-va de ciini
(care rup din trupul Bisericii lui Dumne:eu ), pa:iti-v de lucrtorii cei ri, p:iti-va de tiere. ..
Acetia sint vrmaii crucii lui Hristos al cror sfirit este pier:area al cror Dumne:eu este
pintecele i a cror slav este ruinea lor, care cuget cele pminteti... Poruncim vou, fratilor,
in numele Domnului nostru Iisus Hristos, s v feriti de toti fratii care umbl fr rinduiala i nu
dup predania care au luat de la noi... De omul eretic dup una i a doua sftuire, te ferete,
tiind c unul ca acesta s-a r:vrtit i pctuiete, fiind singur de sine osindit... Au fost i
prooroci mincinoi in popor, precum i intre voi vor fi invttori mincinoi care vor bga eresuri
de pier:are i se vor lepda de Stpinul Cel ce i-a rscumprat pe dinii, aducindu-i lor
grabnic pier:are, i multi vor merge in urma inverunrilor lor, prin care se va huli calea ade-
4
vrului. Si pentru lcomia lor, cu cuvinte amgitoare v vor precupeti pe voi, a cror fudecat
inc de mult nu :bovete i per:area lor nu dormitea:.
Fiilor, ceasul de apoi este, i precum ati au:it c antihrist vine i acum multi antihriti s-
au fcut. Din aceasta cunoatem c este ceasul de apoi. Dintre noi au ieit, i nu erau dintre noi,
c de ar fi fost dintre noi, ar fi rmas cu noi. Deci, pentru aceia au ieit dintre noi ca s se arate
c nu sint toti dintre noi. Joi ins aveti Ungere (Mir Ungere) de la Cel Sfint i titi toate... Joi
fiilor, sinteti de la Dumne:eu i ati biruit pe aceia, cci mai mare este Cel ce este in voi decit cel
ce este in lume. Aceia din lume sint pentru aceia din lume graesc i lumea pe dinii ii ascult. Noi
din Dumne:eu sintem , cel ce cunoate pe Dumne:eu, ne ascult pe noi, care nu este din Dum-
ne:eu nu ne ascult pe noi. Prin aceasta cunoatem Duhul Adevrului i duhul inelciunii.
Oricine va veni la voi i nu va aduce invttura ut casta (a dreptei credinte Cretine Ortodoxe)
s nu-l primiti in cas i s nu-i :iceti lui ,bucur-te". C cel ce-i va :ice lui ,bucura t" ui face
prta faptelor lui celor rele.
,Afar din imprtia lui Dumne:eu sint ciinii (ereticii care rup pe fii i fiice din corpul
Sfintei Biserici Cretine Ortodoxe), fermectorii, curvarii, ucigaii, inchintorii de idoli i toti cei
ce iubesc i spun minciun f" (Mt. 7, 15; loan. 5, 43; 2 Cor. 11 ,34; 13 15; F. Ap. 20, 28 -31;
Rom. 16, 17-18; 2 Cor. 11, 12, 18; Gal. 1, 6-10; Filip. 3,2, 18-19; 2 Tes. 3, 6; Tit. 3, 10-12; II
Petru 2, 1-2; 7 loan 2, 18-19; 4, 4-6; II loan 1, 10-11; Ahc. 22, 15).
Acea vam am trecut-o fr de ispitire, pentru c in viat avind i p:ind dreapta
Credint, nu m-am aflat vinovat. Si aa de acolo am mers inainte, apropiindu-ne de portile
Cereti.
ngerii cu SuIletul urcnd tot mai sus la cer, ajung la vama a 19-a, a nvrjbirilor,
dezbinrilor, eresurilor, a dezertrii de la dreapta credint si atacarea ei prin rugciuni cu ochii
nchisi si Ielurite bolboroseli supranumite de eretici ,rugciuni n duh", cu Ialse rationamente
contra adevratei religii Ortodoxe Crestine, care-i ntemeiat pe Doctrina Mntuitorului nostru
Iisus Hristos Dumnezeu, pe nvttura SIintilor Apostoli, a celor 7 Sinoade ecumenice a SIintelor
Sinoadelor locale, a SIintilor Printi, si a duhov-nicestei ratiuni. Vamesii acelei vmi, cu seIul lor
drcesc, ies naintea
SuIletelor, le cerceteaz minutios dac n vreun Iel sau altul au deviat ori dezertat de la
adevrata credint Crestin Ortodox la alte conIesiuni, erezii sau rtciri sectare, de au ascultat
minciuno-n-vtturile lor, de au cntat si s-au rugat cu ei, nchizndu-si ochii la rugciuni si
5
bolborosind Ielurite cereri dup capetele lor n aIara crtilor sIinte si contra rnduielilor Bisericii
lui Dumnezeu, de ex. de:
287) M-am rugat cu ochii nchiyi ca sectarii? (a)
a) DREPT CREDINCIOSII CRESTINI/NU SE ROAG CU OCHII NCHISI CA
SECTARII. Multimea deviatilor de la dreapta credint, mprtiti n peste vreo 800 de secte,
adeseori se lingusesc pe lng Iii si Iiicele Bisericii lui Dumnezeu, pe lng cei mai usu-raticI, sau
mai slabi de nger, vrnd s le vre n SuIlete, pe lng alte rtciri de-ale lor, si nchinarea,
rugciunea cu ochii nchisi, mb-tndu-i de cap, c numai astIel ei se roag n duh lui Dumnezeu
Tatl, dup cuvintul Mntuitorului. Pentru pzirea oilor cuvn-ttOare, de acei lupi ri de care ne-a
poruncit Mntuitorul si Apos-.tolul s ne pzim, noi Preotii Bisericii sItuim:
Toti binecredinciosii crestini si crestine s se pzeasc de acei deviati de la dreapta
credint care lsndu-se molipsiti de Ieluriti sectari, se nchin dup obiceiul acelora, cu ochii
nchisi, sub Ialsa ntelegere a cuvintelor SIintei Scripturi sustinnd c ei se nchin n duh si
adevr. Cuvintele acelea rostite de Domnul nostru Iisus Hristos Dumnezeu, au cu totul alt nteles
adevrat. Deci, nu ntelesul Ials al unor usuratici rstlmcitori ai Dumnezeiestilor Scripturi (2
Petru 3, 16, 2, 13, Filip 3, 2) care sustin mortis c nchinarea n duh si adevr nseamn a se
nchina cu ochii nchisi.. Mntuitorul prin cuvintele: ,Vine vremea si acum este, cnd nchintorii
cei adevrati se vor nchina Tatlui cu Duhul si cu Adevrul..." arat ctre Samarineanca (Ioan 4,
23 24) care stia c Samarinenii se nchin n muntele Ebal -- Garizim iar Iudeii, Israelul
vechi n Ierusalim, c n legea nou Israilul Nou, sau poporul Crestinesc, unindu-se cu El prin
SIntul Botez, Mir Ungere si mprtsirea cu Prea SIntul Trup si Sngele Su si prin celelalte
Taine SIinte si Damuri ale Duhului SInt, nu vor mai rmne ncercuiti sau pironiti cu nchinarea
aceea ca Samarinenii n Muntele-Ebal-Garizim, sau ca Iudeii n Ierusalim; ci se vor nchina n tot
locul unde se aIl ei. Dumnezeu este pretutindeni si n toat vremea prezent. Deci, nchintorii
,Noului Israel" adic ,Poporul Crestinesc", nchintorii cei adevrati n tot locul Stpnirii Lui
(Ps. 102, 22-23, SoIonie 2, 411, Mal. 1, 11, Ps. 71, 11, 112,3-4, Is. 19, 25, 60; 1 Petru 2, 10 n
toat vremea (Ps. 33, 1; 105, 48, 133; Is. Sir. 18, 22, Lc. 18,, 1; Colos. 4, 2; 1 Tes. 5, 77), se vor
nchina Tatlui (Ioan, 4, 27
24). Oare de ce nu zice lui Dumnezeu, ci Tatlui? Pentru c adevratii nchintori intrnd
n strnse legturi si n unire cu Unicul
Sau Fiu Iisus Hristos Dumnezeu Omul, ridiendu-se deasupra locului, vremilor si lumii
ce zace n cel ru (1 Ioan 5, 19, comp. Gal. 1 4, Ape. 17; 18; Ps. 136), prin credinciosia, slujirea
duhovniceasc si vietuirea.lor crestineasc n Hristos, Iormeaz Trupul sau Biserica lui Hristos
,TriumItoare" din cer si cea ,Lupttoare" de pe pmnt, al crei Cap este Iisus Hristos
Dumnezeu Omul cel Nou. (Rom. 12, 5, 1 Cor. 12, 27; EIs. 1, 22 -23 , 2, 75-22; ( olos. 1, 18-
24, Ioan 17, 9-23).
AstIel, noi devenind, Iiind si rmnnd Iii si Iiice ai lui Dumnezeu prin Duhul Fiului Su
trimis de El n inimile noastre strigm: ,Avva Printe!" adic Tat (Is. 56, 5, 63, 16, 64, 8, Ier. 3,
79; Mal 1, 6, 2,10, Tobit 13, 4, Is. Sir. 51, 13, 3 Macab 5, 7; Rom. 8, 15, 1 Ioan. 3, 7-2; 4, 4-6, 1
Petru 1, 77; Ioan 20, 77; Mt. 6, 8 13, 5, 44-48, 2 Cor. 6, 18, Gal. 1,3-4). nchinarea se Iace de
bine-credinciosii crestini n Duh atunci cnd cu tot SuIletul, lor se nchin lui Dumenezu Ir
pironirea mintii la cele pmntesti,. Ir rspn-direa gndurilor la cele lumesti; ba chiar nici la
creaturile ceresti. Pentru o mai bun lmurire, dm aici cteva exemple mai gritoare:
1) Un pustnic btrn, binecredincios si iubitor de Dumnezeu, umblnd prin pustie si
Icndu-si rugciunile cu purtare de grij, au venit din cer la el, doi ngeri luminati care mergeau
alturi de dnsul, unul n dreapta si altul n stnga lui. El ns rugndu-se nainte, nici ctusi de
putin n-a cutat la dnsii. De ce? Pentru ca s nu-si piard cea mai mare, adic legtura prin
rugciune n Duh si n Adevr cu Dumnezeu, Care este vistieria tuturor bunttilor si Izvorul
Iericirii vremelnice si vesnice. Aceasta a Icut-o el aduen-du-si aminte de cuvntul Apostolului,
care zice: ,Nici ngerii, nici nceptoriile, nici cpeteniile, nici puterile nu vor putea s ne despart
6
pe noi de dragostea lui Dumnezeu, care este n Hristos Iisus Domnul nostru". (Rom. 8, 35 39,
P. o.c. pp. 440, 29; cap. 27, 9).
2) Un alt btrn sihastru, rugndu-se att i sttea mpotriv diavolul, c atunci cnd
si ridica minile la rugciune,vrsmasul diavol se preIcea n chip de leu si apucndu-1 pe-btrn
cu labele sale cele de dinainte, si nIigea, ghiarele n amndou coapsele nevoi-lorului, si nu-1
slbea pn nu-si lsa minile n jos! Dar SIntul Printe neslbind n credint, si mplinea
rugciunile sale obisnuite.
3) Un sihastru btrn rugndu-se n pustie, au venit dracii si o sptmn l trnteau, l
necjeau si-1 scuturau, ridicndu-1 n sus cu rogojina, si n-au putut s-i pogoare mintea lui de la
rugciunea cea Iierbinte, pe care o Icea naintea lui Dumnezeu.
4) Pe un pustnic cnd se ruga, 1-a muscat o scorpie de un picior, dar el nu s-a miscat pn
nu si-a svrsit rugciunea. (P. o.c. pp. 440, 27 -28 , 435, 8).
,Orcti cu Duhul lui Dumnezeu se poart n (credinciosie, rugciuni si vietuire curat
crestineasc), acestia snt Iii luiDumnezeu" (Rom. 8, 14; Gal 1, 3, 26 -27 , 5, 18, 6, 14-16 , 2 Cor.
6, 16-18, EIs. 2, 21, Rom. 8,9).
Prin cuvntul nchinare n duh, ntelegem nchinarea cu tot SuIletul nostru lui Dumnezeu.
Aceasta reiese si din cuvintele Iericitului Augustin, care zice: ,Cauti un templu nalt, un loc SInt
(pentru a te nchina) ? F templu pentru Dumnezeu luntru, interiorul tu. Templul lui Dumnezeu
este SInt, si acesta snteti voi". (1 Cor. 3, 16-17; 6, 19,20, 2 Cor. 6, 16- loan 14, 21-23, Gal. 1.
2, 20, 2 Cor. 13, 5, Gal. 4, 19) Vrei s te rogi ntr-un Templu, ntr-o Biseric? Roag-
te n tine nsuti. Fii tu nsuti mai nti Templul lui Dumnezeu, cci El aude pe cei ce-L chiam din
Templul Su. Un astIel de minunat Templu a Iost Mntuitorul, Care se ruga oriunde Tatlui
Ceresc; pe malul mrii, ntr-o grdin, n pustiuri, n munte, n case, n Templu, cu toat cldura,
prosternndu-Se naintea Lui. Un astIel de Templu au Iost SIintii Apostoli si urmasii lor vrednici,
care se rugau adeseori n Ielurite locuri, mai ales n SInta Biseric (Mt. 6, 6; 1 Cor. 6, 19, 3, 16,
Mt. 14, 23, loan, 2, 13-22, Lc. 2,41-49, Mc. 11, 17; Lc. 24, 53, F. Ap. 2, 46-47,
22, 17, 24, 1113). De la adunarea acestor Temple Biserici vii sIintite lui Dumnezeu n
Iolosul mntuirii oamenilor, si-a luat numirea Biserica.
Sit, Moisi si alti plcuti Celui Prea nalt, au vorbit cu Dumnezeu, n Duh si Adevr.
Rugndu-se cu tot SuIletul lor, s-au luminat la Iat n asa msur, nct Sit a Iost numit Dumnezeu
si urmasii lui Iiii lui Dumnezeu (Hron. o.c. pp. 867; Fac. 5, 3 8, 6, 2), iar Moisi asa de mult
strlucea la Iat nct a Iost silit s-si acopere Iata cu o maram cnd vorbea cu poporul (Es. 34, 29
35, 2 Cor. 3,7, 1316). Precum becurile electrice, ca sa poat lumina, trebuie s stea n strns
legtur cu uzina electric; tot asa si cei ce se nchin, trebuie a se ruga n Duh, adic a sta n
strns legtur cu SuIletul si mintea lor cu Dumnezeul luminilor, pentru a se lumina
si a lumina, pentru a se Iolosi si a Iolosi si pe semenii lor.
Precum am mai artat, Dumnezeu Iiind Duh curat, universal, nemrginit, vesnic, prezent
n orice loc si n orice vreme n ntreg universul, El nu este legat de anumite locuri, de pild de
muntele Ebal-Garizim, cum credeau Samarinenii, sau de Ierusalim cum ere-deau Iudeii; deci dup
adevr nchintorii Tui cei adevrati se pot nchina lui Dumnezeu n orice vreme si n orice loc,
numai sa se roage cu toat credinciosia si cu tot SuIletul, ca s se Ioloseasc.bine placand Lui.
Lat n scurte cuvinte nsemntatea nchinrii n Duh.
nchintorii adevrati trebuie a se ruga n ,Adevr". Adev-ratii nchintori snt aceia care
cred si vietuiesc dup Legea Dumne-zeiasca. nchinarea aceasta este n contrast cu nchinarea
Samari-nenilor, care consta n aducerea jertIelor de animale pe muntele Garizim si a Iudeilor care
aduceau jertIe de animale la Templul din Ierusalim. Adevrata nchinare n ,Noul Israil" sau n
,Poporul
Crestinesc", urmeaz s Iie jertIa intern, spiritual. Aceasta a artat-o si psalmistul sub
inspiratia Divin, zicnd: ,JertIeste lui Dumnezeu jertI de laud si d Celui Prea nalt rugciunile
tale. mplineste Igduintele tale. Chiam-M pe Mine n ziua necazului tau, si Eu te voi scoate si
tu M vei proslvi. JertIa laudei M va
7
slavi si acolo este calea n care voi arta lui Mntuirea Mea". (Ps. 49, 14-55, 24, comp. Ps.
26, 11; 76, 2; 85, 12; 64, 1-2; 65; 137). Aceasta o arat clar si Apostolul, zicnd: ,Rogu-v pe voi
Iratilor, pentru ndurrile lui Dumnezeu s v puneti nainte trupurile voastre jertI vie, sInta;
bine plcut lui Dumnezeu, slujba voastr cea cuvnttoare si s nu v asemnati chipului
veacului acestuia... Asa dar, prin Iisus Hristos, Care S-a JertIit naintea Tatlui pentru mntuirea
noastr, s aducem jertI de laud pururea lui Dumnezeu rodul buzelor prin care se mrturiseste si
se proslveste Numele Lui. De asemenea Iacerea de,,bine si mprtsirea s nu o uitati c
asemenea jertIe snt plcute lui Dumnezeu si mblinzeste mnia Lui. Acestea Icnd si lepdnd tot
rul, viclesugul, Itrniciile, sIezile, clevetirile si hranindu-ne mbelsugat cu Cuvntul lui Dumne-
zeu noi toti, cler si popor Crestinesc dup Dreptarul Ortodoxiei (Gal. 6, 16), vom deveni,
vom Ii si vom rmine; neam ales. Preotie mprteasc, popor SInt, ales si transportat din
ntuneric in minunata Sa lumin, norod luminat, lumintor al neamurilor pmntului. (Rom. 12, 1-
2; Es. 13, 15-16, Evr. 13, 72-16; 9. 28, 10, 12-25, 1 Petru, 2, 110). Iat, astIel se ntelege si n-
chinarea in Adevr.
Din cele artate am vzut cu totii c nchinarea n Duh si n Adevr, prezentat de
Mntuitorul n convorbirea Si Cu Samari-teanca, nu este nchinarea cu ochii nchisi, cum gresit au
nteles unii; ci e nchinarea dat Tatlui cu tot SuIletul si mintea noastr, este nchinarea data Lui
cu toat evlavia (lipsit de Itrnicie), cu pietate sincer, izvort din inim, potrivit, cit putem mai
mult cu credinciosia si vietuirea noastr dup poruncile Dumnezeiesti
si sIaturile SIintei Biserici drept-credincioase. (Mt. 28, 20, 18, 19; Id, 17-18, Gal. 6, 16;
comp. Ps. 118, 165, 105; 72, 1-2; 124, 5; Fillp, 3, 16-21).
Rugciunea aceasta Icuta cu miatea ndreptat la Dumnezeu (Ir mprstierea
gndurilor), clduroas, Iierbinte, cu luare aminte (lipsit de Itrnicie, care ucide n om dragostea
de Dumnezeu, de aproapele si de mntuirea sa), e o rugciune Icut n Duh si n Adevr, primit
de Mntuitorul si plcut Tatlui Ceresc. ,Dumnezeu este Duh si cei ce se nchin Lui, se cade s
se nchine cu Duhul si cu Adevrul". Noi toti crestinii dornici de mntuire Pstori si pstoriti
sntem datori a urma Mntuitorului nostru Iisus Hristos Dumnezeu Omul, Care ne-a nvtat,
cu pilda vietii Sale si cu cuvntul, cum S urmm Lui si urmasilor Si, SIintilor Apostoli si
Printilor lumintori ai SIintei Biserici din cursul acestor peste 19 secole.. . ,Fiti urmtori mie
Iratilor zice Apostolul precum si eu lui Hristos si v uitati la cei ce se poart dup pilda pe
care o aveti de la noi." (Mt. 11, 29, 1 Ioan, 2, 6, 1 Cor. 11, 1; Filip 3,17).
1) Acea pild a vietuirii Domnului si a lor ne ndeamn Apostolul s-o urmm, nu s ne
rugm cu ochii nchisi. Aceasta este adeverit clar si de Dumnezeiasca Evanghelie. AstIel, la
minunea nmultirii plinilor, aIlm scris asa: ,Iisus lund cele cinci pini si cei doi pesti, cutnd la
cer, a binecuvntat pinile si Irngndu-le le-a dat ucenicilor Si ca s le dea poporului..." (Mt. 14,
19, Mc. 6, 47; Lc. 9, 16). Precum tatl la masa Iamiliei n numele tuturor rosteste rugciunea cu
privirile ndreptate spre cer... (Ps. 122, 12, 2 Parai 20, 10-31, Ps. 24, 13-16, 120, 1-2, 140, 8-9)
dup rnduielile Divine date n Israil de Dumnezeu prin trimisii inspirati de El; asa si aici
Mntuitorul caut spre cer, si nalt privirile Sale mai nti la Tatl Su din cer (priveste n sus
ctre Tatl Su Ceresc, nu nchide ochii) rugndu-se si apoi binecuvnteaz pinile si Irngndu-le,
a dat ucenicilor si acestia celor 5 000 de brbati, plus Iemeile si copii ce erau cu dnsii...
2) Vrnd Domnul nostru Iisus Hristos a vindeca un surdo-mut... lundu-1 din multime
anume, Si-a pus degetele Sale n urechile lui si scuipnd, S-a atins de limba lui, cutnd (nltndu-
si privirile la cer nu nchizndu-si ochii), a suspinat si zis lui': ,EIIatta" adic deschide-te (Mc. 7,
33 34). Aici, prin nltarea privirilor Sale la cer, Mintuitorul ne nvat c atunci cnd ne vom
ruga pentru bol-navi, sau cand vom cere ceva de la Dumnezeu, s cutm a privi Ui cer, de acolo
de sus s;i cerem de la Dumnezeu cele de Iolos...
3) l.a nvierea lui Lazr, dup ce oamenii au ridicat piatra de pe mormnt, sub care era
mortul zcnd, Iisus si-a ridicat ochii Si n sus si a zis: ,Printe, multumescu-Ti c m-ai
ascultat..." Prin ridicarea ochilor la cer nsotit de multumiri (nu prin nchiderea ochilor),
Mntuitorul ne arat clar unitatea Sa cu Tatl si ascultarea Sa n tbate de El. (Ioan. 11, 39 -42, 5,
30, 6, 65, 45, Filip 2,6-11).
8
4) n rugciunea Arhiereasc pe care a Icut-o la cer Dulcele nostru Mntuitor n ajunul
Patimilor Sale dup Cina cea de Tain: pentru Sine (Ioan 17, 15)... pentru Apostoli (Ioan 17, 6
19) si pentru noi toti, Biserica Lui (Ioan 17, 2026) mrturiseste ucenicul cel iubit, care
sttuse cu capul plecat pe pieptul Lui la Cin c a zis: ,Printe a venit ceasul... Proslveste pe
Fiul Tu". (Ioan 17, 1). Prin nltarea privirilor la cer, El exprim datina cum poporul lui
Dumnezeu si svrsea rugciunile. Aici El ne nvat c, n ispite si n primejdii s lsm totul la o
parte si s alergm prin rugciuni la Dumnezeu, Care ne poate ajuta si salva din orice Iel de
neIericire.
Sustintorii rugciunilor eterodoxe cu ochii nchisi si Ieluritele ' bolboroseli Icute dup
poItele si dup capetele lor seci, poate vor zice c ei urmeaz vamesului din pilda Mntuitorului,
care nici ochii la cer nu voia s-si ridice, ns nu si i-a nchis la rugciune, ci n smerenia lui
adnc, si tinea ochii pironiti la pmnt, la asternutul picioarelor lui Dumnezeu (Mt. 5, 35, comp.
F.Ap. 7, 49, Is. 66, 1 2). Asa, dar nici aici nu au nici o dreptate. Rugciunea vamesului este
departe de a lor, ca cerul de pmnt. Vamesul se socotea mare pctos. El nu-si ridica ochii spre
cer si cu att mai putin capul siminile (1 Tim. 2, 8), ci si btea pieptul, zicnd: ,Dumnezeule,
milostiv Iii mie pctosul". E o mare deosebire ntre a nu ridica ochii la cer din cauza umilintei si
a nchide ochii la rugciune, mpotriva rnduielii Bisericii lui Dumnezeu; ntre rugciunea
vamesului si rugciunile pe care le Iac aceia cu ochii nchisi, pe cnd n realitate ei se socotesc
copiii lui Dumnezeu, buni, Ir pcate, egali sau tot una cu SIintii (Lc. 18, 9-14, 16, 15).
Cei dornici de rugciuni cu ochii nchisi, vznd c nu au dreptate nici aici, poate c si vor
cuta potriveal la SIntul Evanghelist Matei, la rugciunea n cas cu usa nchis. Dar nici aici ni
au dreptate... ,Cnd te rogi zice Mntuitorul nu Iii ca Itarnicii, crora le place s se
opreasc si s se roage n adunri si la rspntiile ulitelor, ca s se arate oamenilor. Adevr v
spun, c si iau plata lor pentru aceasta. Tu ns cnd te rogi, intr n camera ta si nchiznd usa,
roag-te Tatlui tu n ascuns si Tatl tu Cel ce vede cele ascunse ti va rsplti tie la artare. Si
cnd v rugati, nu griti multe ca paginii, care socotesc c n multele lor vorbiri (polologhii) vor Ii
auziti. S nu v asemnati acelora, c stie Tatl vostru de ce aveti trebuint mai nainte de a cere
voi de la El" (Mt. 6, 58). n aceste cuvinte evanghelice, Mntuitorul ne arat:
1) Falsitatea rugciunilor pe care le Iceau Iariseii n vzul si auzul oamenilor, spre a
Ii ludati de ei.
2) El i ntineaz c rostesc rugciuni multe si lungi, dup obiceiul paginilor, cu care
erau adeseori n contact. Iudeii se rugau cu Iata ndreptat spre Templu, dup datinile lor. (Dan. 6,
1011, comp. Es. 5, 7; 3 Imp. 8, 38-5
n
, loan 2, 14-17; Lc. 18, 10).C-, mara, buctria (2 Lege
28, 6, 8, 4 Imp. 4, 32 33, Mt. 6, 6); camera dinuntrul casei (Fac. 43, 30, Jud. 16, 912), sau
poate vreun Ioisor (Lc. 22, 72) trebuie a le preIera credinciosii Crestini n locul adunrilor si
rspntiilor, unde Iariseii se rugau spre a Ii vzuti si ludati de oameni. nchiznd usa, arat
izolarea, cnd este cu putint ; iar cnd nu putem asa, ne izoln n Iiinta noastr. Rugciunea este o
convorbire cu Dumnezeu, pe care"o Iacem atunci cnd o svirsim izolati de lucrurile si adunturile
lumesti. Totusi la trebuint o Iacem si n adunarea multimii, oamenilor, n luntrul nostru, n
interiorul Iiintei noastre, stiind c nu locul stric; ci modul si scopul cnd nu-i dup plcerea lui
Dumnezeu. Asa de pild, Mntuitorul adeseori S-a rugat; ntre ucenici, ntre credinciosi si intre
oameni. De asemenea SIintii Apostoli si urmasii lor.
Din cele artate, nici din locul acesta scripturistic nu reiese sustinerea de a se ruga cineva
cu cehii nchisi, sub cuvnt c se nchin cu Duhul si cu Adevarul. Credem c snt de ajuns cele
artate pentru a se lmuri cei ce din nestiint sau din molipsirea de duhul nselciunii au gndul s
se roage nainte cu ochii nchisi, ca unii ce snt amgiti... Nimeni" ns s nu se rtceasc dup
amgirea celor ce i nsal (1 Tim 4, 12; 2 Tim. 3, 19, Mt. 13, 4-15; Fapt. Ap. 20, 28 30).
n adu narea Domnului nu-i iertat a Iace rugciuni sectare, cu ochii nchisi si bolborosind Iiecare,
unii dup altii, ce le trzneste prin cap, sub cuvnt c se roag cu Duhul si cu Adevrul. . . Snt
dou Ieluri de duhuri: Duhul lui Dumnezeu, adic Duhul SInt si duhul diavolesc, necurat, duhul
beznei iadului ce stpneste SuIletele care sub diIerite Iorme, se Iac potrivnice rnduielilcr
-drepteredincioasei Biserici a lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu adic Duhul SInt este acela
9
dup care s-a cluzit Biserica din Vechiul si Noul Testament; iar duhul nselciunii este acela
dup care se cluzesc deviatii de la adevrata credint Crestin Ortodox. Cei ce alearg dup
noutti eterodoxe, ptesc ca si corbul ce a pierdut cascavalul, de dragul mieroaselor laude ale
vulpii plin de viclenie.
Iubitilor, s nu credeti pe tot duhul; ci s ncercati duhurile de snt de la Dumnezeu. . . c
multi prooroci (antihristi) mincinosi au iesit n lume. Voi de la Dumnezeu snteti Iiilor si ati biruit
pe aceia, cci mai mare este Cel ce este n voi, dect cel ce este n lume. Aceia din lume snt,
pentru aceia din lume griesc si lumea pe dnsii i ascult. Noi din Dumnezeu sntem. Cel ce
cunoaste pe Dumnezeu, ne ascult pe noi. Cel ce nu este de la Dumnezeu nu ne ascult pe noi.
Din aceasta cunoastem duhul adevrului si duhul nselciunii. Fiilor Ceasul cel de apoi este si
precum ati auzil c Antihrist vine si acum antihristi multi s-au Icut. Din aceasta cunoastem c
este ceasul cel de apoi. Dintre noi au iesit, dar nu erau dintre noi, c de-ar Ii Iost dintre noi, ar Ii
rmas cu noi; ci au iesit ca sa se arate c nu toti snt dintre noi. Voi ns aveti ungere (Duh SInt,
ntelepciune, unostinta) de la Cel SInt si stiti toate..." (1 loan 4, 16, 2, 18 20, 27-28, loan 8,
44-47).
M-am lepdat (b) de unica dreapta credin( creytineasc, de-zertnd la schismatici,
eretici, rtciri sectare. . . evrei, turci dndu-le curaj a huli Ortodoxia?
b) ODAT CU LEPDAREA CREDINTEI S-A PIERDUT VIATA SI SUFLETUL.
Sultanul Mahomed al II-lea a cucerit Constantinopolul, a ucis pe locuitori si numai putini au
scpat de la moarte. Pe aceia i-au luat robi. Printre aceia era si o Iat cres-tin, cu numele Irina, de
o Irumusete rar. Sultanul i-a Igduit c o ia n cstorie, dac se leapd de Crestinism si se Iace
mahomedan. Ea slbind n credint si ntuneendu-se la minte si la SuIlet, a consimtit s Iac
aceasta. Curtenii Sultanului ns erau mpotriva acestei cstorii. Totusi el hotr sa-si mplineasc
dorinta, n aceeasi vreme voi s asculte si de curtenii lui. Spuse Irinei s se mbrace n haine
mprtesti, pentru c o va ncununa el nsusi n Iata poporului. n acest scop adun multime mult
de popor ntr-o piat mare. n Iata tuturor, Sultanul nconjurat de suita sa, ntreb pe Irina de trei
ori: ,Te lepezi de Hristos, de Crestinism si te Iaci mahomedan?" Irina rspunde de trei ori: ,Da".
Atunci sultanul i puse cununa mprteasc pe cap. n aceast clip ns scoase sabia si i tie
capul. Dup aceea zise ctre popor: ,Voi aveti un sultan care stie nu numai pe voi sa v
stpneasc, dar Stie a se stpni si pe sine!"
Poti s perzi averi si ranguri, Iericiri cu raiu-n spic, Dac n-ai pierdut credinta, n-ai pierdut
nc nimic!
VRND A-SI CRUTA VIATA SI-A PIERDUT SI SUFLETUL. Un pgn se hotr a se
rzbuna pe un Crestin, pe care l ura de moarte. ntmindu-1 pe un drum pustiu, l amenint, ca
dac nu se leapd de credinta lui crestineasc, l va strpunge cu cuti-tul. Crestinul se ndoi si
zise n sine: ,Chiar si dac voi Iace acest pacat mare, dar m voi duce ndat s m spovedesc si
asa voi primi Iertare". ndat ns ce svrsi pcatul acesta groaznic, pgnul Ii implinta cutitul in
gat, strigndu-i diavoleste: ,Acum m-am raz-bunat, cci ti-am pierdt nu numai viata trupului ci si
a suIletului tau"
Iata unde paote duce ncrederea prea ndrzneat in buntatea lui Dumnezeu! Multi crstini
sunt care pacatuiesc in, Ielul acesta zicnd c iarsi se vor spovedi si asa, din leacul de vindecare,
Iac otrav cu care si ucid suIletul. (D.C. o.c. pp. 556; 589).
RSPLATA CRESTINULUI APOSTAT. Ce rsplat putem avea de la LuciIer? Aceea pe
care o primi de la Mahomed I un cpitan crestin. Acesta, dup cucerirea Constantinopolului trecu
din tabra Crestinilor n cea a turcilor. Arunc Crucea pentru a lua turbanul. Mahomed, care-i
promisese o Iiic a sa n cstorie n schimbul trdrii, i declar c ntruct trupul su a Iost
murdrit prin apa Botezului Crestin, contra legii proIetului lor, trebuie ca nainte de celebrarea
nuntii s Iie jupuit de viu, pentru ca s Iie aruncat pielea care a Iost botezat si, dup ce va
10
mbrca o alt piele si va mplini Igduinta. Cum a zis, asa a si Icut. Si neIerictul renegat muri,
suIerind cele mai groaznice chinuri. ..
Cei ce s-au nrolat, prin Botez, n oastea lui Iisus Hristos, se pot astepta la acelasi
tratament, dac ncearc s se revolte contra lui Dumnezeu si s treac sub steagul celui mai de
moarte dusman, sub streagul diavolului. (P.P. o.c. 1099).
Nu esti nvins ct timp credinta
Nu ti-ai schimbat si nu ti-ai stins:
Credinta iarsi te ridic
Poti Ii czut, dar nu nvins.
STATORNICIE N CREDINT. n regat il Bungo, o nobil Iamilie crestin iu greu
maltratat ca s-si prseasc credinta. Cnd aceasta nu izbuti, regele ddu ordin ca Iiul cel mai
mare din Iamilie s Iie adus naintea sa spre a Ii sugrumat. Dup dou zile, Iu adus stirea, tatlui,
c copilul a Iost sugrumat si acum regele cere pe Iiica lui s-o pedepseasc la Iel" ,Du-tezise
tatl Iiicei sale si arat pagnului rege c virtutea la noi crestinii nu se msoar dup ani ci dup
puterea credintei". Dup aceasta regele ceru pe Iiul cel mai mic. Si pe acesta l trimise tatl. Dup
dou zile veni stirea c si copilul acesta a Iost sugrumat si acum regele cere s i se prezinte tatl si
mama copiilor. Se prezentar, ns nu a Iost posibil a-i abate de la credinta lor. Vznd aceasta
regele, porunci s se ridice perdeaua din Iata printilor si iat copii lor, crezuti morti, erau acolo
sntosi. Regele le lud tria credintei si-i eliber. Ce bucurie pe bietii printi.
Tot asemenea si Dumnezeu n ceruri, pentru toat jertIa adus pentru Numele lui, va da
rsplata cuvenit. Nici cea mai nensemnat bineIacere, nu va rmne nerspltit. (O.M.P. 908).
Am luptat pentru discreditarea si distrugerea dreptei credin(e (religiei Ortodoxe), a
Preo(ilor yi a dreptcredincioyilor Creytini? Am urt orice propovduire yi vorbire despre
Dumnezeu, religie, dreapt credin( yi vie(uire creytineasc? Am sus(inut c nu exist
Dumnezeu, ngeri, Suflet (vezi pp. 54 65 - din aceast carte), draci, judecat particular
yi universal, rspltirea faptelor dup moarte, Rai, iad yi cele 24 vmi ale vzduhului ? (c)
Am zis c odat cu moartea noastr, toate mor pentru noi? C Dumnezeu ne-a dat uitrii?
Am zis c toate religiile snt bune yi am sus(inut aceasta?
c) CE SNT VMILE VZDUHULUI? Vmile acestea snt niste strji n nltimea
vzduhului, la care duhurile rele ntmpin SuIletele omenesti n suirea lor la Scaunul
Judectorului Ceresc. La acelea stau duhurile ruttii si caut s ia de la tot suIletul vinovat de
Ielurite pcate, un Iel de plat sau rscumprare, care st n aceea, ca mpotriva acelor pcate s
arate Iaptele cele bune, Icute pentru contrabalansarea acelor pcate. Numirea de ,vmi" si
,vamesi" s-a luat din istoria Evreilor... Scriitorii Crestini au pus aceast numire si locurilor
acelora din vzduh ale ,cercetrii", pe la care, SuIletele cele ce se suie la Scaunul Judectorului
Ceresc, se opresc de duhurile cele rele, care se silesc s le nvinovteasc cu tot Ielul de pcate si
dup aceea s le duc n iad. Cuprinderea nvtturii despre vmi se arat si n cuvntul SIntului
Ciril al Alexandriei ( 444 d. Hs.) pentru Iesirea SuIletului, care este spus mai pe larg n cartea
numit ,Usa Pocintei", pp. 332356, editat n Brasov, anul 1812, din cuprinsul creia dm si
noi aici o mic parte:
,La desprtirea SuIletului nostru de trup zice SIntul Ciril vor sta naintea noastr
dintr-o parte ostile si puterile ceresti, iar din alt parte puterile ntunericului, mai marii vmilor
din vzduh, arttorii Iaptelor noastre. Vzndu-i pe aceia SuIletul, se va n-spimnta, va tremura
si de tremurare si Iric si va cuta lui aprare de la ngerii lui Dumnezeu. Fiind ns primit de
ngeri, si sub aprarea lor trecnd prin vzduh si nltndu-se n sus, el ntmpin Ielurite locuri de
vmi, la care i vor mpiedica urcarea lui ctre mprtia Cereasc, muncindu-se a-1 opri,
ostenindu-se s-1 mpiedice n alergarea si suirea lui spre dnsa. La Iiecare din acele vmi se va
cere rspuns deosebit pentru tot pcatul... Toat pa-tima si tot pcatul acolo le cerceteaz acei
diavoli vamesi ntrebtori. La acelea au s stea de Iat, de o parte, Dumnezeiestile Puteri si
11
de cealalt parte, ceata duhurilor necurate. ngerii au s Brate Iaptele bune ale SuIletului; iar dracii
vamesi au s-1 nvinovteasc de-pcatele Icute. AstIel, dac pentru viata sa cea blagoslovita si
plcut lui Dumnezeu, el va Ii vrednic de cununa, apoi l vor lua pe dnsul ngerii si atunci el va
alerga Ir nici o Iric la mpratia cerurilor. Dac ns. dimpotriv, se va aIla c el a petrecut in
lene si in neinIranare, atunci va auzi glasul cel groaznic: ,S se ia cel necurat, ca sa nu mai vada
slava Domnului" (Is. 26, 10; Apc. 21, 27; 13, 8-10, 20, 12-15). Atunci l vor lsa pe el ngerii lui
Dumnezeu si-1 vor lua demonii cei groaznici si SuIletul se va arunca n legturi nedezlegate n
temnitele iadului. .." (1 Cor. 3, 1215: Ape. 3, 1518, 21, S27).
De aici se vede c vmile nchipuiesc n sine calea cea pentru toti asezat, plin de tot
Ielul de prigoniri si straji pe care au s le treac toate SuIletele cmenesti de la viata aceasta
vremelnic la cea vesnic, precum cele bune asa si cele rele. n vremea trecerii acesteia, Iiecare
SuIlet n Iiinta prezenta ngerilor si a demonilor, totodat si naintea ochilor Celui Atoate-
Vztor, a Dreptului Judector, pe rnd si cu de-amnuntul, se cerceteaz n totul Iaptele cele bune
si cele rele. Urmare acestor socoteli cu deamnuntul, este aceea c, SuIletele cele bune, Iiind
ndreptate la toate vmile, se nalt de ngeri drept la locasurile Raiului; iar suIletele cele pc-
toase, Iiind oprite ori la o vam ori la alta, si Iiind nvinovtite de spurcciunea diIeritelor pcate
mai putine ori mai multe, din cele 365 Ieluri de pcate vezi viata SIntului Arhiereu NiIon din
Vietile SIintilor, o.c. pg. 1195 se trag, dup hotrrea Judectorului Celui nevzut, de demoni
n locasurile lor ntunecate. Cu asa chip, vmile nu snt altceva dect ,|udecata cea din parte" sau
,judecata particular", pe care nevzut o Iace peste SuIletele omenesti nsusi Domnul prin
mijlocirea ngerilor, slobozind la aceia si pe ,clevetitorii" Iratilor nostri. (Ape. 12,10), adic pe
duhurile cele rele, judecat la care se aduc aminte SuIletului toate Ir nici o prtinire si unde se
cntresc lucrurile lui, dup care i se rnduieste o stare stiut. Judecata aceia se numeste ,din
parte", spre deosebire de Judecata cea de obste, care va Ii pentru toti oamenii la sIrsitul lumii,
cnd Fiul Omului va veni pe pmnt n Slava Sa. (Mt. 25).
n viata Cuviosului Vasile cel Nou snt descrise multe amnunte ale judectii acesteia de la
vmi. Citind toate descoperirile acelea, se cuvine ns de tinut minte, c precum obsteste, cnd se
nchipuiesc pentru noi lucrurile din lumea duhovniceasc, Iiindc noi purtm trup, apoi negresit
c pentru chipurile acelea, se amestec si ceva simtitor, asemenea nchipuiri si ndeosebi snt
amestecate si n nvttura aceasta pentru vmi, pe care le trec SuIletele oamenilor dup
desprtirea lor de trup. Deci, se cuvine tare bine de tinut minte nvttura pe care a dat-o ngerul
Cuviosului Macarie Alexan-dreanul ( 395 d. Hs), cnd a nceput a-i sptne lui pentru vmi, astIel:
,Lucrurile pmntesti s le ai aici ca pe cea mai slab nchipuire a celor ceresti". Trebuie ns de
nchipuit si vmile, nu n ntelegere groas si simtitoare, ci ct se va putea pentru noi duhovni-
ceste si s nu te apuci cu trie de lucrurile deosebite, despre care au scris multi scriitori si n
Ielurite spuneri, chiar ale Bisericii, avnd toti in vedere unul si acelasi lucru despre vmi, desi
vorbesc cu deo-sebite cuvinte. *
Credem c snt de ajuns cele artate pn acum asupra existen-tei vamilor vzduhului,
despre care ncheiem cu mrturisirea voe-VODULUI CARTAgenean Taxiot, privitoare la acestea,
zicnd: ,...Su-Iletul meu ngrozit de vederea arapilor buzati istoriseste el dup ce a Iost nviat
de SIintii Arhangheli Mihail si Gavril iesind din trup, a srit in bratele a doi ngeri tineri
Irumosi si luminati. Suind noi in zbor de la pmnt la nltimea cerului, am dat peste vmile
vazduhului, care tin calea si opresc pe cei care suie n sus. Vamesii acelor vami ntrebau de toate
pcatele: unii de minciuni, altii de nedrepti, de zavistie, de mndrie, de curvie, de precurvie, de
tl-harie si de alte pcate. ngerii cei buni purtau un mic sicrias, din care socoteu Iaptele mele cele
bune la trecerea vmilor, pe care le puneau n cumpna drepttii cu Iaptele mele cele rele si asa
rs-cumparandu-m, puteam merge nainte..." (Vezi Cazania si Pro-log 8 Noiembrie).
288) Am cercetat capiytele (adunrile) schismaticilor, ereticilor, sectantilor , am
ascultat nv(turile lor, am cntat cntecele lor po-trivnice dreptei credin(e?
289) Am primit n casa mea pe: schismatici, eretici yi rtci(i sectari, ascultndu-le
nv(turile lor yi le-am prtinit n inima mea, zicand c ei vorbesc bine din scripturi? M-
12
am rugat, am prnzit si serbat cu ei? Am primit daruri de la ei? Le-am prtinit zicnd ca:
legea, credin(a yi via(a lor e mai bun, chiar mai bun dect a noastr!... njosind astfel
uneori Biserica lui Dumnezeu cu dreapta noastr credin( creytineasc, cznd astfel sub
groaznicul blestem, In afurisanie yi anatem? Am avut legturi de prietenie-cu ei?
290) Am citit cr(i: schismatice, eretice, sectare, atee, diferite romane
ntunectoare yi pgubitoare de Suflet, care contrazic, atac, discrediteaz yi batjocoresc:
religia strbun, dreapta credin(, Biserica lui Dumnezeu cu nv(turile ei Sfinte, Cultul ei,
Sfintele Taine yi pe sfin(i(ii Ei Liturghisitori yi slujitori? (d)
d) CRESTINII S NU VORBEASC CU ERETICII S NU-I ASCULTE SA NU LE
CITEASC CRTILE SI S NU CNTE CANTECELE LOR. SInta noastr Biseric
drepteredincioas cres-, tin, avnd de la Dumnezeu nalta chemare de a cluzi Crestinii pe calea
nvtturii luminate a vietii si a mntuirii, le atrage luarea aminte asupra Ieluritelor lucruri si
rtciri, care-i pot abate din acest drum. AstIel prin a 7-a porunc a sa, Biserica cere celor ce nu
snt ntriti n cunoasterea si tlmcirea Cuvntului lu Dumnezeu s nu citeasc crtile ereticilor,
nici sa asculte hulitoarele lor nvtturi, nici a vorbi, nici a se ruga, nici a lua sau a primi daruri
sau a petrece cu ei, dup cuvntul psalmistului ce zice: ,Fericit este brbatul care n-a umblat n
sIatul necredinciosilor si n calea pctosilor n-a stat si pe scaunul pierztorilor n-a sezut; ci n
legea Domnului voia lui si n Legea Lui va cugeta ziua si noaptea. Acela n toate cte Iace are spor
si-i ca un pom sdit pe malul unei ape, care-si -d rodul la vreme si ale crui Irunze nu se
vestejesc" (Ps. 1, 13) Mntuitorul Hristos, SIintii Apostoli, urmasii lor: Ierarhi, Preoti, clerici si
credinciosi, se duceau n adunrile Iudeilor si a paginilor pentru a atrage pe oameni din ntuneric
la lumin, din ghiarele satanei n bratele lui Dumnezeu. Unii rtciti crestini se bag si prin
adunri si prin Biserici, pentru a atrage pe crestinii usuratici de la lumin n ntunericul vremelnic
si vesnic, de sub aripile lui Dumnezeu n ghiarele satanei.
` Despre aceasta vorbesc pe larg: ,Vie(ile Sfin(ilor", ,Via(a Repausa(ilor", ,Misterele vie(ii viitoare", revista ,Biserica Orto-doxa
Romana", ,Credin(a", pp. 788 790, de autor, y.a.
SIintii Apostoli spuneau hotrt c: ,Multi de care v-am vorbit adesea si de care acum v
vorbesc plngnd, se poart ca niste vrsmasi ai Crucii lui Hristos. . . SIrsitul lor este pierzarea,
dumnezeul lor este pntecele, slava lor este n rusine, cci ei se gndesc numai la cele pmatesti."
(Filip 3, 1819). ,De omul eretic dup o sItuire sau dou, Iereste-te, stiind ca unul ca acela s-a
rzvrtit si pctuieste, Iiind de sine osndit" (Tit. 3, 1011). ,Fiilor, a venit vremea de apoi si
cum ati auzit, are s vin Antihrist; acum ns snt mai multi antihristi, din aceasta cunoastem c
este vremea de apoi. Ei de la noi au iesit, dar n-au Iost din ai nostri, cci dac ar Ii Iost din ai
nostri, ar Ii rmas cu noi. Ei ns au iesit ca s se arate, ca nu toti snt din ai nostri. . . De vine
cineva la voi si nu aduce aceast nvttur, pe acela s nu-1 primiti n cas si s nu-i ziceti: bine
ai venit! Cci cine i va zice: bine ai venit, se Iace prtas la Iaptele lui cele rele." (1 loan 2, 18
19, 2 loan 1, 10 11). ,Pziti-v de proorocii mincinosi zice Mntuitorul care vin la voi
mbrcati n piei de oi; iar nuntru snt lupi rpitori. Dup roadele (Ielul credintei, rzvrtirii si
vietuirii) lor i veti cunoaste... Iat se vor scula hristosi mincinosi, care vor da semne si minuni,
nct s amgeasc, de va Ii cu putint si pe cei alesi" (Mt. .7, 1523, 24, 24).
CITIREA CRTILOR RELE, ERETICE, PRIMEJDUIESC. Citirea crtilor, revistelor, si
jurnalelor rele, care atac, deIaima si batjocoresc religia, SInta Biseric, Preotia sau celelalte
SIinte Taine ale Bisericii, vatm groaznic pe cei nepriceputi. AstIel de crti si jurnale snt ca
Iocul, ca oltrava, ca glontul, etc. Precum Iocul mistuieste treptat materia; precum otrava ucide
vietuitoarele ce o mnnc si precum glontul sau sabia rnesc trupul omenesc sau al vietuitoarelor,
provocndu-le boal sau moarte; tot astIel si crtile, revistele si jurnalele contrare religiei Crestine
Ortodoxe, nimicesc, otrvesc, revolt si ntunec mintea, produc boal sau moarte suIleteasc".
,Au doar poate ca cineva s ascund Ioc n sn si sa nu-i ard hainele? Sau poate cineva s calce
pe crbuni aprinsi s nu-i ard tlpile picioarelor sale?" (Prov. Sol. 6, 26 28, Iov. 31, 12).Tot
astIel ptimesc si cei care citesc, ascult si-si bag n cap nvtturi contrare dreptei credinte
crestinesti, cad n osnd vremelnic si vesnic. Pe toate aceste crti omul e dator s le ard ndat
13
ce a vzut c snt vtmtoare. (F.Ap. 19,' 18 19, Sin. VII ec. can 9; Apost. 60; 2 si 63 Sin. VI
ec.; Laod. 51).
,PZITI-V DE LUPII MBRCATI N PIEI DE OI" Prin aceste cuvinte Mntuitorul
ne-a nstiintat s ne Ierim de Ielu-rite rtciri ucigtoare de suIlet. Si ntr-adevr, n trecut, n pre-
zent, si n viitor, au Iost, snt si vor Ii Ielurite rtciri si multe suIlete ratcitoare si rtcite, czute,
din Corpul dreptei credinte. De 19 sute de ani se ivesc hulitori de Dumnezeu si batjocoritori ai
Biserici Lui. Oameni despuiati de dreapta credint, lipsiti de stiint, Ir pic de nvttur n cele
SIinte, bisericesti, ndrznesc a ponegri credinta noastr crestineasc, zicnd dup capul lor, c nu
mai este bun! Cteva clici de oameni slabi de ngeri, bntuitide grozviile rzboiului sau altor
nevoi, si-au pierdut orice rmsit de hun credint strbun, deprinznd de pe la potrivnicii legii
noastre, pgni slbateci, Ielurite nvtturi desuchiate si obiceiuri pgnc. Cu ace lea se muncesc
ei s atrag pe unii usuratici, ca s-i pgnizeze ca pe ei. Se muncesc dup ndemnul ngerilor
czuti (Is. 14; Lc 10, 18), s-i nvete pe ,gur casc" la minciuno-nvtturile lor, o ,alta lege", ,o
lege nou", spun ei. Vor a le bga n cap o lege satanic, in care nu-i nimica SInt: nici Biseric,
nici cele sapte laude, nici Dumnezeiasc Liturghie, nici SInta Cruce, nici SIinte Icoane, nici
SIinti, nici Pasti, nici Crciun, nici Duminici, nici zile de srb-tori. ..! Purtati de vnturi rele si
mbrnciti de rtciri, acum ca serpii se trsc sarpele cel vechi n Rai ca s nvenineze
SuIle-tele unora dintre ai nostri cu otrvurile rtcirii lor. Prin sate si orase, pe drumuri si n
trguri, prin crciumi, pduri, rspntii si ori pe unde se adun mai mult lume, acei rtciti se bag
ca lupii in oi, printre ai nostri, mbtndu-i de cap cu minciuno-nvtturile lor, Ctiva crestini,
slabi de ngeri, pleve usoare purtate de vnturi, trecuti prin SInta Biseric din joi n Pasti, ne mai
cunosendu-si
Legea lor SInta, Irumoas, mntuitoarc si mult Iolositoare, se rup din Biserica lui
Dumnezeu ca si crengile uscate ale pomilor din trunnului, zicndu-i: ,Spune-mi btrnule dac vei
muri, cum si ca pe cine voiesti s te ngroape? Oare ca egiptenii? Ca armenii? Sau ca ereticii? Ori
ca Ierusalimlenii?" Staretul i-a rspuns: ,Nu stiu." Apoi ngerul i-a zis: ,Socoteste pentru sineti,
c peste trei spt-mni voi veni la tine si atunci s-mi spui. Staretul ngrijorndu-se, a mers la un
alt monah cu bun socoteal si i-a spus cuvintele ngerului. Monahul, dup ce a auzit, ascultndu-
1, a cutat spre dnsul mult, apoi i-a zis: ,Au doar umblii la bisericile celor de alt credint El a
rspuns: ,Adevrat, asa este, c unde aIlu cntare, acolo merg s ascult, ori la armeni, ori la
egipteni, ori la eretici." Atunci monahul i-a zis: ,O, amar si cumplit de lucrul tu, Irate, c mcar
de si ai bun credint, ns te-ai Icut strin de SInta Soborniceasc si Apostoleasc Biseric.
Greu ai pctuit si pctuiesti c umbli la bisericile unde nu se numesc patru soboare ale SIintilor
Printi: celui din Nicheia 318; celui din Tarigrad, 150; celui din EIes, 200 si celui din Halchidon,
630. Vezi, cnd va veni la tine ngerul, ndat s-i spui lui, cum c lerusalimlean (Ortodox) voiesc
s Iiu."
Dup trei sptmni a venit la dnsul ngerul si i-a zis: ,Btrnule, ce ai socotit pentru
sineti?" El i-a rspuns ,lerusalimlean voiesc s Iiu!" Atunci ngerul i-a grit: ,Bine c ti-ai
slobozit SuIletul tu din munci", si ndat si-a dat SuIletul.
Aceste toate s-au Icut nou spre chip de nvttur, ca s nu ascultm cntrile latinilor,
nici ale armenilor, nici ale altor eretici; ci n credinta Ortodox n care sntem, la acea Biseric s
si mergem noi si mprtsire s primim, ca s nu ne pierdem osteneala cea cu Iapte bune si ca s
nu Iim osnditi de Domnul cu necredinciosii. (Prol. 5 Dec).
CEI CE ASCULT MINCIUNO-NVTTURILE RTCITILOR SI CNT
CNTECELE LOR, SI PERICLITEAZ MNTUIREA. nvtturile si cntecele potrivnicilor
Ortodoxiei snt niste laturi, capcane satanice cu care trag n cursa si prpstiile rtcirilor lor pe
acei nenvtati si nestatornici n "credint. Acestea snt o parte din coada balaurului apocaliptic,
cu care Satana trage o parte din crestini, din Biseric si-i arunc jos... n pierzare. ,Feriti-v de
aluatul (nvtturile, cntecele, crtile si obiceiurile) Iariseilor si saducheilor" (ereticilor,
sectarilor, Irac'masonilor, ateilor si Ialsilor crestini cu vietuire pgneasc) (Mt. 16, 612, Mc. 8,
14
75-27; Lc. 12, 1; 1 Cor. 5, 6-8, EIs. 4, 21-32). Canonul 60; 85 Apostolic, Sin. IV ec. can. 63; Sin.
VII ec. can. 9, pune sub aIuri-sanie si anatem pe cei care citesc crti eretice si sectare.
ALE CRORA CRTI CITESTI, CU ACEIA ESTI. n cartea despre viata Iericitului
Ieronim aIlm aceast ntimplare, pe care o si dm aici spre tmduirea multor bolnavi suIleteste
din crestinii de Ielul acesta si spre ediIicarea tuturor celor care lupt sa se mintuiasc. Pe cnd
Iericitul Ieronim petrecea n orasul Ierusalim in post, n priveghere si n rugciuni, s-a apucat a
citi tare mult si n crtile scriitorilor pgni Cicero si Plato. Cum citea el la acele crti, a adormit si
s-a vzut dus naintea scaunului lui Hristos. Aici a Iost ntrebat c de care ceat se tine? Fericitul
a raspuns, c de ceata Crestinilor. Atunci Hristos i-a zis: ,Minti! Tu te tii de ceata paginilor
Cicero si Plato, pentru c unde e comoara ta acolo e si inima ta." La cuvintele acestea n-a mai
putut rspunde nimic Iericitul Ieronim si ndat a Iost scos aIar de acolo. S-au rugat insa pentu
dansul multi dintre cei ce nconjurau Tronul naltului Judecator.... Atunci, pentru c era nc tnr,
Hristos, i-a iertat pacatul si i-a dat vreme de cint si ndreptare. Cnd s-a trezit, s-a Ierit de a mai
citi si a se mai adinei n nvtturile paginilor.. .(Dintr-o carte btrn de cazanii).
,Cei ce nu snt nvtati n SInta Scriptur si n stiinta biseri-ceasca, s nu citeasc crtile
ereticilor, nici s asculte hulitoarea lor nvttur, nici s vorbeasc cu dnsii, ci s petreac dup
ProIe-tul cinttor de psalmi, care zicea: ,Fericit brbatul ca n-a umblat in sIatul necredinciosilor si
n calea pctosilor n-a stat..." (Vezi M.O. o.c. p. I, rsp. ntreb. 91; Ps. 1, 7). De asemenea n alt
parte SIint Scriptur porunceste: ,De omul eretic, dup una si a doua Iatuire, Iereste-te" (Tit. 3,
10-11; Vezi si can. 60 al SIintilor A-postoii, cu trimiterile, tlcurile si subnsemnrile lui). Crtile
acelea trebuiesc aduse la Preoti si arse. (F. Ap. 19, 1820).
SFNTUL CHIRIL MUSTRAT DE MAICA DOMNULUI PENTRU C TINEA N
CHILIA SA O CARTE ERETIC. Pentru ca s nteleag Iiecare cit de urt a Iost Maicii
Domnului eresul lui Nastorie, asupra cruia s-a luptat att de mult Dumneze-iescul Chirii,
Arhiepiscopul Alexandriei, este bine ca s spunem aici si istorisirea pe care p povestesc Printii
Limonarului, SoIonie si Ioan, unde ei scriu astIel: ,Am mers la. Printele Chirii, Preotul lavrei
Calamonului, care este ling Iordan si ne-a spus nou aceasta: ,ntr-una din zile am vzut n somn
pe SInta Fecioar Mria, Nsctoare de Dumnezeu, cu Iata luminat, mbrcat n hain rosie si
mpreun cu dnsa doi brbati cu sIintit cuviint, care stteau aIara de chilia mea. Eu am
cunoscut c este Stpna de Dumnezeu Nascatoare, iar cei doi brbati care erau aproape de dnsa,
erau SIantul Ioan Boteztorul si SIntul Ioan Cuvnttorul de Dumnezeu. Indata am iesit din chilia
mea si nchinndu-m Nsctoarei de Dumnezeu, am rugat-o pe Ea s intre nuntru ca s-mi
binecuvnteze chilia. Dar Nsctoarea de Dumnezeu n-a voit nicidecum si Iiindc eu am rugat-o
cu struint, zicind: ,S nu se ntoarc robul tu rusinat si deIimat de la Tine", si altele
asemenea; Ea cutnd spre mine mi-a rspuns: ,Cum m rogi s intru n chilia ta, cnd tu ai pe
vrjmasul meu ntr-nsa". Acestea zicnd s-a Icut nevzut, iar eu desteptndu-m, am nceput a
plnge si a m gndi pentru. cuvntul acesta al Nsctoarei de Dumnezeu. NeIiind altcineva n
chilia mea, aIar de mine singur, m gndeam, ca nu cumva s Ii gresit cu vreun lucru oarecare,
sau cu gindul, ctre Nsctoarea! de Dumnezeu si de aceea s-a ntors de la mine. ns nu gseam
nimic n care s-i Ii gresit. AIlndu-m n nedumerire si n mare mhnire, am luat o carte ca s
citesc si s m mai mngi n suprarea aceea. Acea carte era a lui Isihie, Preotul Bisericii
Ierusalimului pe care o cerusem o dat de la dnsul. Citind n ea am aIlat la sIrsitul ei, dou
cuvinte hulitoare ale ru-credinciosului Nestorie, de unde am cunoscut c el este vrjmasul
Nsctoarei de Dumnezeu; deci, pe acela l aveam n chilia mea. Atunci am dat cartea napoi la
acela care mi-o dduse, zicndu-i: ,Ia-ti Irate cartea ta, c dintr-nsa mai mult am pgubit dect am
Iolosit". Acela ntrebndu-m si aIlnd cauza acelei pagube Iiindc i-am povestit vedenia s-a
umplut de rvn Dumnezeiasc si ndat a tiat din carte acele cuvinte hulitoare si le-a ars n Ioc,
ca s nu mai aib n chilia lui pe vrjmasul Prea SIintei Nsctoarei de Dumnezeu" (V. SI. 9
Iunie, O.C. pp. 340 -342).
15
PZITI-V DE ERETICI, SECTARI SI RTCITI. Fiecare Crestin Ortodox, care
doreste mntuirea, este dator a se pzi de eretici, sectari... care sub masca crestinttii se apropie
de oricine cu viclenie si minciun, ca diavolul de Eva n Rai (Fac. 3), pentru a-1 amgi si rupe din
Trupul Bisericii si a-1 arunca n perzare vremelnic si vesnic. Erezie este orice Iel de rtcire,
care crede si sustine-cu ncptnare c adevrurile credintei crestine din SInta Biseric Ortodox
snt niste Ialsitti; iar Ialsittile lor eretice snt adevruri de credint. Falsittile nvtturilor
acestor potrivnici se vd clar si n mprtirea lor n sute de partide potrivnice, unele contra altora,
n materia lor de credinta` Desi toti umbl cu Biblia SInta la dnsii, totusi nu cred unii ca altii,
Iormnd astIel o babilonie spiritual.
Mntuitorul, pe acei potrivnici ai adevratei credinte mntui-toare SuIletelor, i numeste
prooroci mincinosi si lupi mbrcati' n piei de oi, care nu snt ai Lui, poruncindu-ne s ne pzim
4e ei. (Mt. 7, 15-23, 24, 11, 24, loan. 8, 44, 47, 10, 20).
SIintii Apostoli Petru si Iuda numesc ereziile: continutul tuturor relelor, adunare de
nvttori mincinosi lepdati de Stpnul Hristos Care i-a rscumprat, bgtori de eresuri
pierztoare n adunarea crestinilor, pentru care si agonisesc lor grabnic pierzare...
Iintani Iara de ap, nori purtati de viIore, crora negura ntuneri-cului in veac se pzeste,
pietre de mare acoperite n ap, care pri-mejduiesc pe cei ce cltoresc pe deasupra lor, copaci
tomnatici neroditori, de dou ori morti si dezrdcinati, valuri slbatice spumegindu-si rusinile
lor, stele rtcitoare, crora negura ntuneri-cului n veac se pzeste..." (2 Petru 2; Iuda 1, 8
19).
SIintul Apostol Pa vel arat c, toti crestinii s se pzeasc de cei ce Iac mperecheri si
sminteli contra nvtturii crestinesti si sa se Iereasc de ei, pentru c unii ca aceia nu slujesc
Domnului nostru Iisus Hristos, ci pntecelui, lor. Ei prin cuvinte bune si prin cuvntare de bine (la
aparent), nsal inimile celor prosti...
Dar oricine va binevesti o alt evanghelie (sau nvttur potrivnic) macar oricine ar Ii,
chiar si nger din cer, anatema s Iie... Unii ca aceia snt apostoli mincinosi, lucrtori vicleni,
vrsmasi ai Crucii lui Hristos, pieritori, nchipuindu-se n Apostoli ai lui Hristos. Si nu este de
minunat, c nsusi Satana se preIace n nger de lumin: Nu este dar lucru mare de se preIac si
slujitorii lui ca slujitorii, drepttii, crora le va Ii sIrsitul dup Iaptele lor (Rom. 16, 16 17) Gal.
l, 6-9; 2Cor. 11,3-4, 13-15, 1 Cor. 1, 18, Filip 3, 18-19).
SIntul Apostol si Evanghelist loan n Apocalipsa sa, ii numeste ,,aduntura satanei" sau
,sinagoga satanei" (Ape. 2, 9, 3, 9).
SIntul Policarp (hirotonisit de SIntul Apostol si Evanghelist loan) Episcopul Smirnei
(166 d. Hs), asculta odinioar tnguirea ucenicului su Crescens pentru starea Bisericii, c: ,Nori
grei se ridic asupra ei, ici colo o zguduie uraganul, amenintnd-o cu nimicirea. Si s-au aIlat si
credinciosi care s-au rupt de ea si au trdat-o !..." ncurajndu-si ucenicul, SIntul Policarp i
rspunde: ,mprtia lui Dumnezeu sau Biserica este asemenea unui pom plantat de agri-cultor si
crescut. Acesta a aruncat smnta n pmnt si s-a dus Smnta a ncoltit, si-a Icut loc printre
spini si buruieni si pomul a ridicat deasupra lor; iar acelea au pierit. Umbra lui le-a nimicit. Pomul
a tot crescut. Au venit vnturile, Iurtunile. . . si l-au scuturat, dar pomul cu atit mai bine si-a nIipt
rdcinile n pmnt; iar crengile lui au tot crescut, ntinzndu-se mai; mult etre cer. AstIel,
viIorele i-au servit numai spre dezvoltare si ntrire. Pe cnd crestea toi mai mult si si ntindea
umbra tot mai departe, iat c se arat sub el din nou spinii si buruienile. Pomul ns nu se
nelinisteste din cauza lor, cci acum st sigur si neclintit... Ei, acum dac privesti la nltimea
pomului, ce-ti pas de ivirea buruienilor de pe dedesubtul lui? Las-le n grija Celui ce a sdit si a
crescut pomul."
SIutul EIrem Siriul, n scrierile sale despre eretici, ntrebuin-teaza urmtoarele
asemnri:
a) Ereticii se aseamn cu IalsiIicatorii de monede. Cznd astIel de monede in minile
celor cunosctori, acestia observ IalsiIicarea, cci chipul regelui. .. etc, nu se poate imita destul
de bine. Ereticii ns se silesc s dea nvtturilor lor aparent de adevr, mIrumusetndu-le cu
16
texte din SInta Scriptur. Dar precum nu putem acoperi strlucirea soarelui, asa nu putem acoperi
adevrul SIintei Scripturi.
b)Precum Iurtuna si viscolul curt esc aerul ncrcat de aburi /necurati si vtmtori si
despoaie arborii de uscturile lor, astIel scap se curt si Biserica prin erezii, de membrii
ei: mortiIicati, czuti si molipsitori, cstigndu-si rennoirea.
c) ConIesiunile iesite din Biseric, snt ca mlditele mari si mici, tiate din vit, mai
triesc un timp si apoi se usuc. Dar butucul de vit scoate mldite noi, roditoare... (T.P. 95).
Ereticii snt crestini rtciti de la dreapta credint sau czuti din Dar, din unica Biseric a
lui Dumnezeu care-i trupul lui Hristos. (1 Cor, 1, 70-75; Rom. 16, 17-18, 2 Cor. 11, 3-4, 13-15,
Gal. 1, 6-9, 3,1-5, 5, 7-10; Filip. 3, 2, 18-19, 1 Tim. 4, 1; 2 Tim. 3, 1-9, 13, Tit. 3, 10-11; 2 Petru
2, 1-3, 3, 16, 1 loan 2, 18-19, 4, 4-6, 2 loan 1, 10-11; Mt. 7, 15, comp. Rom. 12, 4-5, 1 Cor. 12,
1227, loan 15, 110). AstIel, crestinii rtciti, cu stiint si voint de la dreapta credint, si de
la Iaptele bune, sau iesiti din rndurile sIinte ale Bisericii lui Dumnezeu, snt eretici. ntre aceia,
unii snt nselati, altii inconstienti. Dreptcredinciosilor crestini nu li-i iertat a se uni sau a se ruga
cu ereticii ca s nu cad din Dar.
,Dac vre-un cleric sau mirean va intra s se roage n sinagoga Iudeilor sau n capistile
ereticilor, s se cateriseasc si aIuriseasc", (Apost. 65; SI. Timotei 9).
,Ereticilor nu le este iertat a intra n casa lui Dumnezeu, struind ei n eres. Nici Clericilor
sau credinciosilor Crestini nu le este iertat a merge n adunrile, cimitirele (sau la nmormntrile)
ereticilor, pentru rugciuni ori pentru vindecri, altIel se canoninesc. lueticii, dac vor reveni la
dreapta credint se primesc, ns cu mult chibzuint si bun observare" (Laod. .6; 9; R.B.O.R.
art. 8 16; SI. Vasile. 5).
,Nu este ngduit dreptcredinciosilor Crestini sau crestine a se cstori cu eretici sau
eretice." (Sin. IV ec. can. 14. Iaod. 31; 10; Cart. 29; Sin VI. ec. can, 72).
IESITI GRABNIC DIN PRPASTIA ORBECIRILOR RTCITOARE. Viata de
obste rspunde adevrului c mntuirea si-o cstig Iiecare n comun. Acest adevr este
concretizat ntr-o viziune a Cuviosului Pahomie. El vzu odat un loc adnc, ntunecos, pres ral
cu coloane. O multime de oameni orbeciau n acel ntuneric. Unii se nvrteau n jurul acelor
coloane, creznd c nainteaz spre a iesi aIar la lumin. Altii porneau mergnd cnd ntr-o parte
cnd ntr-alta, dup Ielurite glasuri ce strigau din ntuneric: ,Lumina este aici! Veniti, veniti
ncoace, lumina este la noi!" Cuviosul Pahomie vzu si pe membrii comunittii sale, cum
nainteau ntr-un sir, tinndu-se de mn si mergnd dup o mic luminit care-i conducea pn
ieseau printr-o deschiztur la lumina mare de aIar.
Locul acela ntunecos este lumea aceasta. Coloanele n jurul crora se nvrteau multi
oameni, snt seIii Ieluritelor erezii si IilozoIii, care cuIund pe cei ce se ncredinteaz lor, n
adncurile beznelor ntunericului. Glasurile care strigau: ,Lumina este aici!... Lumina este la noi!"
Snt chemrile deviatilor, schismaticilor, ereticilor si a Ieluritelor IilozoIii rtcitoare ce duc n
pierzare. Luminita aceea mic ce mergea naintea comunittii, adic a Unicei Sobor-nice si
Apostolice Biserici Lupttoare de pe.pmnt a lui Dumnezeu, pe care o vede (Pstorul de sus) cel
ce conduce sirul, este cunostinta de Dumnezeu, care n lumea aceasta este Ioarte micut n ochii
multimilor ct un grunte de mustar, dar care conduce la Hristos Dumnezeu Omul, Lumina cea
mare, n viata viitoare.
Cuviosul Pahomie vznd mai departe n viziunea sa, cum unii dintre membrii comunittii,
ar vrea s se lase de mna celor dinaintea lor si s se piard n ntuneric, ducnd astIel la pierzare si
pe toti care vin n urma lor, le striga nencetat: ,Treziti-v! Tineti-y bine de mna naintasilor
vostri (SIintilor), care au mers pe cile vietii. Nu pierdeti legtura cu SIintii lui Dumnezeu.Nu
iesiti aIar din rndul SIintilor, c numai asa veti ajunge la veselitoarea Iericire statornic, n
mprtia lui Dumnezeu, unde s v bucurati pururea (Prel. d. S.T. o.c'. Nr. 7-8, 1952).
291) Am primit minciuno-binecuvntri (e) yi nv(turi de la eretici, sectari?
17
e) BINECUVNTAREA N ADUNRI SE D NUMAI DE ARHIEREII SI PREOTII
SFINTEI BISERICI. O veritabil bine-cuvntare se d oriunde numai de Arhierei si de Preoti, ca
si n SInta Biseric. Binecuvntrile date n adunrile binecredinciosilor. Crestini, ca si n SInta
Biseric de ctre clericii mai mici: Diaconi, ipodiaconi, clugri,.cntreti si de crestini simpli, nu
snt valabile; iar ale sectarilor.snt cu totul primejdioase. Diaconii, ipodiaconii. clugrii si
mirenii, n-au dreptul aceasta dect numai dup ce I primesc de la mai marii lor,' adic numai dup
ce se preotesc. Dum-nezeu a poruncit ca numai Arhiereii si Preotii s binecuvinteze poporul.
,Domnul a grit lui Moisi, zicnd: Spune lui Aron Arhi-ereul si Iiilor lui Preotilor si le
zi: asa s binecuvntati pe Iiii lui Israil si s ziceti: ,Domnul s te binecuvnteze si s te pzeasca!
Domnul s caute asupra ta cu Fata vesel (s lumineze Fata Lui peste tine) si s te
miluiasc! Domnul s-si ntoarc Fata Sa peste tine si s-ti druiasc pace! Asa s cheme Numele
Meu asupra Iiilor lui Isril, si Eu Domnul, i voi binecuvnta". (Num. 6, 2227, comp. Lev. 9,
22, Is. Sir. 36, 19, Ps. 66, 1, 6, 127, 5-6, 133, 3-4, 4, 6-8; 5, 7, 12, 30, 16, 2 Parai. 7, 14, Is. Sir.
45, 1-9, Dan.-9, 18,19).
n Noul Testament Mntuitorul d mputernicirea aceasta Apostolilor pentru ca s dea
binecuvntare si pace poporului Su. ,Datu-Mi-S-a toat puterea n cer si pe pmnt. Precum M-a
trimis pe Mine Tatl, si Eu v trimit pe voi... Luati Duh SInt! Crora ve-ti ierta pcatele, se vor
ierta lor, si crora le veti tinea, tinute, vor Ii." Celor 12 Apostoli le-a dat puteri depline asupra
duhurilor necurate si tmduirea a toate bolile si a toat neputinta... Le-a dat si mputernicirea de a
binecuvnta casele si oamenii care-i vor primi, zicndu-le: ,n orice cas ve-ti intra, s-i urati
grind: ,Pace casei acesteia". (Mt. 28, 77-20; Ioan 20, 1-23,Mt. 10, 12).
Apostolii au dat aceast putere prin hirotonie, Arhiereilor si Preotilor (F. Ap. 14, 23, 20,
17-30, 1 Tim. 4, 14, 5, 17-22; Tit 1, 57). Cei ce n-au primit darul si mputernicirea de Episcop
si Preot este bine s stea cu Iric si cu luare aminte la locul lor, ca s nu cad, stiind c ,Nimeni
nu-si ia lui-s cinstea aceasta"; ci numai cel chemat de Dumnezeu, ca si Aaron la Arhierie. Deci,
ntotdeauna, Ir nici o mpotrivire, cel mai mic (Diaconii, Clugrii si mirenii) de cel mai mare
(Arhiereu si Preot) s se binecuvnteze". (Evr. 5, 4, 7, 7).
SIintii Printi Apostolici conglsuiesc asa: ,Poruncim ca Iiecare s rmn la locul ce i s-a
dat si s nu treac hotarele, cci nu snt ale noastre; ci ale Domnului, pentru c zice Domnul:
,Cine ascult de voi, de Mine ascult, si cine ascult de Mine, ascult de Cel ce M-a trimis pe
Mine. Cine v dispretuieste pe voi, pe Mine M dispretuieste; iar cine M dispretuieste pe Mine,
dispretuieste pe Cel ce M-a trimis pe Mine" (Lc. 10, 16). Dac Ipturile nensuIletite pstreaz
buna rnduial, precum: noapte, zi, soare, lun, stele, stihii, anotimpuri, luni, sptmni, zile,
ceasuri si slujesc Iolosirii hol rrii lor, potrivit celor zise: ,Hotar ai pus pe care nu-1 vor trece"
(Ps. 103, 9 10) si iarsi despre mare: ,Margini i-am pus, porti si zvoare de jur mprejur i-am
asezat si am zis: ,Pn aici vei veni ,, Iiu vei trece mai departe" (Lev. 38, 10 11); cu ct mai
mult trebuie ca voi s nu ndrzniti a strica ceva din cele ce vi s-au hotrt de noi potrivit vointei
lui Dumnezeu!"
ns, deoarece multi au socotit c aceasta este un lucru netre-buitor si ndrznesc s
amestece treptele si s nlture hirotonia dala Iiecruia, nsusindu-si demnitti care nu le-au Iost
date si ca niste tirani ngduindu-si si cele ce n-au putere s dea, din pricina aceasta mnie pe
Dumnezeu. Aceeea ca si Coritii si mpratul Ozia, care peste demnitatea lor si Iara. voia lui
Dumnezeu nsusindu-si drepturile Arhieresti s-au Icut; cei dintii prad Iocului; iar cel din urm a
Iost lovit de lepr la Irunte (Num. 16; 2 Parai. 26). ntrit apoi si pe Iisus Hristos, Care a randuit
asa. Supr n sIrsit si pe Duhul SInt (EIs. 4, 30), slbind mrturia Lui. De aceea, cu drept
cuvnt, prevznd primejdia ce amenint pe cei care Iac asemenea lucruri: precum si nepsarea
Iat. de jertIele si multumirile aduse n chip nelegiuit de ei, care n-au dreptul si care socotesc
drept jucrie vrednicia Arhiereasc, care este urmarea Marelui Arhiereu, Iisus Hristos mpratul
nostru, am Iost nevoiti s dm povete si n privinta asta, deoarece ,unii chiar s-au ntors ndrt".
(1 Tim. 5, 15) la desertciunea lor."
Moisi, slujitorul lui Dumnezeu (Num. 12; Es. 33, 77), cu care Dumnezeu a vorbit Iat
ctre Iata cum ar vorbi cineva cu un prieten al su, cruia i-a zis: ,Te cunosc naintea tuturor" (Es.
18
33, 72), cu care a vorbit pe Iat (Num. 10) si n-a vorbit nenteles, n vede-ii, sau prin ngeri ori n
enigme, cand a rnduit legiuirea Dumnezeiasc a hotrt ce trebuie s se Iaca de Arhiereu, ce de
Preot, ce de Leviti, dnd Iiecruia slujba cuvenit si potrivit cu treapta sa. AstIel, de cele ce erau
rnduite Arhiereilor si de cele ce erau hotrte Preotilor, nu se apropiau Levitii; ci Iiecare si vedea
de serviciile prescrise, care li se ncredintase (Num. 4). Dac vreunul voia s treac peste ceea ce-i
era dat, moartea era pedeapsa. Aceasta a probat-o mai ales ceea ce i s-a ntmplat lui Saul (1 Imp.
13), care socotind c ar putea aduce jertI, Ir Proorocul si Arhiereul Samuil, a atras asupr-si
pcat si blestem care nu se pot ridica si nici Iaptul c Iusese uns ca-mpr`t de el n-a nduplecat pe
Prooroc.
Dumnezeu a vdit aceasta printr-o Iapt mai convingtoare si anume, prin cele ce s-au
ntmplat lui Ozia (2 Para 1. 26), care a Iost pedepsit numaidect pentru Irdelegea sa. Asa c cel
ce ne-bunise mpotriva demnittii arhieresti, a Iost lipsit si de mprtie-De altIel v snt
cunoscute cele ce s-au Icut sub noi; cci stiti Ioarte bine, c Episcopii, Preotii si Diaconii au Iost
numiti de noi prin rugciune si punerea minilor si c deosebirea de nume arat si deosebirea de
ndatoriri, pentru c nu tot ,cel ce voit si a umplut mina" la noi, cum era cu preotia mincinoas
si desIrnat a vietii lor din timpul lui Ieroboam (3 Imp. 13, 33) ; ci numai ,cel care i Iost chemat
de Dumnezeu" c de n-ar Ii Iost nici lege nici deosebire de trepte, ar Ii Iost de ajuns s cuprindem
toate intr-un singiu nume Noi ns, Iiind nvtati de Domnul sirul ndatoririlor, am hot-rt pentru
Episcopi cele ale Arhierei, pentru Preoti cele ale Preotiei, iar Diaconii cele ale amnoror acestor
slujbe (adica sa serveasc sau sa ajute cu toat smerenia si supunerea pe Arhierei si Preoti n
oIicierea Dumnezeiestilor Liturghii, a SIintelor Taine si alte slujbe: aghiazm, sIintirii de Biserici,
case, etc. n.n.) pentrii ca cele ce privesc slujba religioas s Iie ndeplinit cu curtie, cci nici
Diaconului nu-i este ngduit a aduce jertI, a boteza sau a da binecuvntare mare sau mic, nici
Preotului a Iace hirotonii pentru c nu este drept s se rstoarne ordinea, deoarece Dumnezeu nu
este Dumnezeul neornduielilor" (1 Cor. 14, 33), nct cei inIeriori s-si nsuseasc tiraniceste cele
ale superiorilor, nchipuin-du-si si o legiuire nou spre rul lor propriu, ca unii ce nu stiu ca ,le
este greu s calce peste ghimpi" (F. Ap. 9, 5, 26, 14), de vreme ce nu mpotriva noastr sau a
Episcopilor se rzboiesc acestia, ci mpotriva Episcopului tuturor si Arhiereului Tatlui, mpotriva
lui Hristos Domnul nostru, cci de Moisi (Es. 28; 29; Evr. 5, 45), cel prea iubit de Dumnezeu,
au Iost asezati Arhierei, Preoti si Leviti; de Mntuitorul nostru, cei 13 Apostoli; iar de Apostoli
(am Iost asezati noi) eu, Iacob, si cu Climent si altii mpreun cu noi ca s nu-i mai nsirm pe toti
din nou. De asemenea, de noi toti n comun, au Iost asezati Preoti, Diaconi, ipodiaconi si citeti.
Asadar, cel ce din Iire este nti Arhiereu, Hristos, Cel Unul-Nscut, n-a rpit, cinstea (Filip. 2, 6
11, Evr. 5, 45), ci a Iost asezat de Tatl. El S-a Icut Om pentru noi si aducnd Dumnezeului
si Printelui Su JertI duhovniceasc (Lc. 22, 19) nainte de Patima Sa, numai pe noi ne-a rnduit
s Iacem aceasta, desi cu noi erau si altii, care au crezut n El. n genere, nu oricine a crezut a si
Iost ndat asezat Preot sau a dobndit vrednicia Arhiereasc!
Dup nltarea Lui, noi, potrivit rnduielii Lui, aducnd JertIa curat si nensngerat, am
ales Episcopi, Preoti si Diaconi, acestia din urm sapte la numr, (F. Ap. 6, 57). Unul din ei era
SteIan, Iericitul martir ntru nimic mai prejos dect noi n ceea ce priveste, dragostea ctre
Dumnezeu, care atta pietate a artat, prin credint si atta dragoste ctre Domnul nostru Iisus
Hristos, nct si SuIletul si-a dat pentru El, Iiind omort cu pietre de Iudeii ucigasi ai Domnului.
Cu toate acestea, un astIel si un att de mare brbat, care Iierbea cu Duhul, care a vzut portile
cerului deschizndu-se si pe Hristos stnd de-a dreapta lui Dumnezeu (F. Ap. 18, 25, Rom. 12, 11,
F. Ap. 6, 1.0, 1, 5556), niciodat nu se vede svrsind cele ce nu se cuvin Diaconiei, aducnd
jertI sau punndu-si minile peste cineva ; ci pzind rnduiala pn la sIrsit, cci asa se cdea
Martirului lui Hristos, s pstreze buna rnduiala.
Dac ns unii nvinuiesc pe Filip, Diaconul si pe Anania (F. Ap. 8, 35 38, 9, 818),
credinciosul nostru Irate, c unul a botezat pe Eunuh, iar cellalt pe mine, Pavel, nu pricep ce
spunem noi, cci noi zicem c: ,Nu rpeste cineva" (Evr. 5, 4) vrednicia preoteasc, ci, sau o
primeste de la Dumnezeu ca Melchisedec (Fac. 14, 18) si Iov, sau de la Arhiereu, ca Aron (Num.
19
17) de la Moisi. Prin urmare si Filip si Anania nu s-au rnduit ei singuri, ci au Iost alesi de Hristos
Arhiereul lui Dumnezeu, Cel neasemnat". (S.P.A. cart. 8, cap. 46).
292) Am avut ndoieli n Unica dreapt credin(
creytineasc, ntr-una Sfnta Sobornic yi Apostolic
Biseric a lui Dumnezeu, ntr-un Sfnt Botez care se face
spre iertarea pcatelor strmoyeyti,.. . yi proprii... yi n
adevratele nv(turi Divine yi n sfaturile Sfintei
Biserici?
293) Am avut ndoial n credin(a ntr-Unui
Dumnezeu: Tatl, Fiul, yi Duhul Sfnt, Treimea cea de o
Fiin( yi nedespr(it? Nu cred cu destul trie n
Sfntul Botez, care se face spre iertarea pcatelor
strmoyeyti yi proprii?
294) N-am iubit pe Dumnezeu mai presus de
orice din lumea (f) aceasta ? Am iubit prin(ii, fra(ii,
surorile, prietenii, averea... mai mult dect pe
Dumnezeu?
I) ISPITA LUMII .Lumea este amgitoare si nseltoare. Domnul zicea despre lume
,c lucrurile ei snt rele". (Ioan 7, 7). De aceea ,nu iubiti lumea, nici cele din lume" (1 Ioan 2,
15). ,Acesta e Ielul trdtorilor zice SIntul Ioan Gur de Aur c Igduiesc mai nti cele
plcute si las apoi s le urmeze cele triste." Asa e si lumea. S-ar putea asemna cu. mrul regelui
Chemetus din Scotia. Acest rege plimbndu-se ntr-o zi printr-o grdin Irumoas, a vzut din
ntmplare o statuie, care cu deosebire i atrase atentia. I se prea ca si cnd statuia ar ntinde
privitorului un mr de aur. Regele care nu bnuia nici o nselare, se ls ispitit si prinse mrul
cu mna. n aceeasi clip ns, prin o tainic masinrie, se repezi asupra lui de la cealalt mn a
statuiei, o sgeat ascutit, si-i curma viata. ,Asa snt bineIacerile lumii zice SIntul Ioan
Damaschin si asa snt darurile ei! Ea pregteste ispite celui ce umbl dup plceri". (T.P. 127).
295) M-am ndoit uneori n credin( asupra unicei yi Sfintei Soborniceyti yi
apostoleyti Biserici dreptcredincioas a lui Dumnezeu (Ortodox), n nv(turile yi dogmele
Ei?
a) Am avut unele ndoieli yi m-am mpotrivit adevrurilor dreptei credin(e, n cele 7
Taine ale Sfintei Biserici Ortodoxe? (g)
g)SFINTELE 7 TAINE ALE BISERICII LUI DUMNEZEU n articolul X al Simbolului
Credintei, noi drept credinciosii Crestini ,Mrturisim un Botez intru iertarea pacatelor". Pentru ca
Botezul e usa prin care noi intram in Biserica lui Dumnezeu , in Imparatia lui Dumnezeu, noi vom
vorbi mai ntii despre toate cele 7 Taine SIinte, adic despre: Botez, Mir-Ungere,Pocint,
mprtsanie, Preotie, Nunt ,si Maslu, apoi despre Iiecare n parte.
CEI SAPTE NGERI MARI. Acesti sapte ngeri mari, Arhangheli pe care
Biserica nostr i przmuieste tot anul, si au nsrcinrile lor dup ornduiala Icut de
Stpnitorul a toate. Ei snt urmtorii: . .
Mihail, zugrvit in haine ostsesti, cu sabia ntr-o mn si cu cumpna n cealalt ; el
este cpetenia ostirilor ngeresti si ocrotitorul celor ce se ostenesc n conducerea vietii sociale.
El este aprtorul'celor nedrepttiti si chinuiti.
Gavril, zugrvit cu un crin n mn, este descoperitorul Tainelor Dumnezeiesti.
UHU, este zugrvit cu o Ilacr n mn; el este ocrotitorul dasclilor si ucenicilor.
20
Rafail, este zugrvit tinnd de mn un copil. Este vindectorul bolilor si mngietorul
suIerinzilor.
Salatiil, este zugrvit n haine clugresti si este povtuitorul spre rugciune al
credinciosilor.
Egudiil, este ncins cu un sort, gata spre servire. El este ocrotitorul celor ce se ostenesc n
slujba bineIacerilor. Iar, Jarahiil vechii pictori l-au nchipuit cu bratele pline de Ilori, semn C el
este m-prtitorul darurilor dup meritul Iiecrui crestin. (O.M.).
Tainele acestea SIinte, asezate de Mntuitorul n Biserica Lui snt niste minunate lucrri
vzute, prin care se pogoar Darul lui Dumnezeu n chip nevzut asupra celui ce le primeste. Prin
aceste 7 Taine se revars Harul, adic darul sau puterea Duhului SInt prin care Domnul Hristos
lucreaz n lume, spal de pcate si sIinteste pe cei ce cred si Iac voia Lui. SIntul Macarie scrie
despre nsemntatea Harului n viata crestin, astIel: ,Precum pestele nu poate vietui Ir ap,
precum nimeni nu poate umbla Ir picioare, nu poate vedea Ir ochi, a vorbi Ir limb, a auzi
Ir urechi; tot astIel Ir Domnul Iisus Hristos si Ir conlucrarea puterii Dumnezeiesti, nu este
cu putint a ntelege Tainele A-tot-ntelep-ciunii Dumnezezeiesti si a Ii Crestin desvrsit". ,Fr
Harul lui Dumnezeu zice SIntul Grigore Teologul sntem niste robi plini de ntinciunea
pcatului. Fr Har nu este cu putint a lucra binele, cum" nu poate zbura o pasre Ir aripi si un
peste s nnoate Ir apa. Harul lui Dumnezeu ne Iace: s vedem, s lucrm si s alergm". (D.
Ag. 330).
Toate aceste 7 Taine snt n strns legtur, Iormnd un corp Ioarte trebuincios vietii
duhovnicesti a ntregii Biserici. Centrul acestui ntreg este Taina Dumnezeestei mprtsanii, care
are demnitatea, sublimitatea si superioritatea ei deosebit ntre toate celelalte Taine SIinte.
Lucrrile vzute ale acestor 7 Taine se`Iac pentru c omul are trup vzut si se pogoar asupra lui
nevzut Harul nevzut deoarece SIuletul omului este nevzut. Acesta o adevereste si SIntul
loan Gur de Aur, zicnd: ,Dac ai Ii netrupesc, ti-ar da aceste daruri asa cum snt, netrupesti. Dar
Iiindc SuIletul este mpreunat cu trupul, cele duhovnicesti ti le d n semne supuse simturilor".
Om. 82 la Mt. 4).
b) Am avut yi am unele ndoieli n Taina Sfnta a Botezului ? (h)
h) TAINA SFNTA A BOTEZULUI. Botezul este prima Tain SInta a Bisericii, o lucrare
SInta pian care n chip tainic, nevzut, se d omului Harul cel mntuitor al lui Dumnezeu. Botezul
este Taina n care omul credincios, prin cuIundarea de trei ori n ap, nsotit de rostirea
cuvintelor de "ctre Preot: ,Boteaz-se robul (roaba) lui Dumnezeu (N), la intia cuIundare: n
Numele Tatlui, amin, (la a doua cuIundare) si al Fiului, amin, (la a treia cuIundare) si al SIntului
Duh, amin. Acum si pururea si n vecii vecilor. Amin. AstIel, omul este botezat o singur dat
pentru totdeauna. Botezul acesta mic, prenchipuie,: moartea, ngroparea si nvierea Domnului
(Rom. 6, 34).
ORIGINEA BOTEZULUI E DE LA MNTUITORUL HRISTOS. El ne-a artat Botezul
crestinesc cnd S-a botezat n apa Iordanului sIintindu-1 (Mt. 3, 13 17, Mc. 1, 8-12, Lc. 3, 21), n
convorbirea Sa cu Nicodim (loan 3, .'~, 5 -0),in porunca dat SIintilor Ap. si urmasii lor s-1
svirsesc: ,,Mergnd, nvtati toate nea murile, botezndu-le n Numele Tatlui si al Fiului si al
SIntului Duh, povtuindu-le s pzeasca toate cite am poruncit voua . . ." (Mt. 28,1920).
Botezul acesta crestin l-a asezat El in ziuo Cincizecimei (a 50-a zi dup nvierea Sa si a zecea
dup nltarea la cer) Cind a trimis pe Duhul SIinl in chip de ljmbi de Ioc peste SIintii Sai
Apostoli... cnd au Iost botezate si 3000 de SuIlete care s-au dus la Biseric (F. Ap. 2, 14, 41).
,Voi v veti boteza cu Duh SInt". (F. Ap. 1, 5, 2, 4, 3, 8, 4, 1; 8, 15-17; 19, 6).
BOTEZUL SE FACE CU APA CURAT. Asa ne-a artat Mntuitorul cnd s-a botezat n
apa Iordanului si cnd a poruncit: ,De nu se va naste cineva din ap si din Duh, nu va putea s
intre n mprtia lui Dumnezeu" (loan 3, 5). SIintii Printi bisericesti aIl Botezul cu ap
21
prenchipuit n mai multe locuri ale Vechiului Testament, d.p... ,Duhul lui Dumnezeu Se purta
peste ape" (Fac. 1, 2). ,S produc apele vietti cu suIlet viu si zburtoare" (Fac. 1, 20), n Iacerea
omului din tarin, adic din pmnt cu apa (Fac. 2, 7); n rul ce curge prin Paradis (Fac. 2, 10); n
potopul universal si corabia lui Noe. (Fac. 79; 1 Petru 3, 20); m trecerea Israihtilor prin Marea
Rosie (Es. 14; 1 Cor. 10, 12); n preIacerea apei amare n ap dulce (Es. 15, 23 25); n apa
izvort din piatr prin lovirea cu toiagul lui Moisi (Es. 17, 17), n cuIundarea lui Neeman cu tot
trupul de sapte ori n apa Iordanului, dup care s-a curtat de lepr. (4 Imp. 5, 115).
De asemenea si n Noul Testament, d.p.: n lacul oilor sau n scldtoarea Vitezda (loan 5,
14), n botezul lui loan din cer (Mc. 11, 3031), pe care-1 mprtsi loan si Domnului nostru
Iisus Hristos n apele Iordanului (Mt. 3, 1317) botezul lui loan spre pocint cu ap, pregtitor
pentru Botezul crestin, pe care avea s-1 aseze, Iisus (loan 3, 5), propovduit de loan: ,Eu v
botez pe voi cu ap, spre pocint.. . ; iar Cel ce vine dup mine.. . Acela v va.boteza pe voi cu
Duh SInt si cu Ioc" (Mt. 3, 11), n apa curs din coasta Domnului (loan 19, 34). Cu ap au
botezat SIintii Apostoli, cu ap au botezat SIintii Printi apostolici n vremile apostolice si n
cursul vremilor pn azi, cu ap boteaz Unica SInta Sobornic si Apostolic Biseric n prezent
si tot cu ap va boteza ea si n vremile viitoare, pn la sInrsitul lumii.
SVRSITORUL TAINEI BOTEZULUI. Ca izvor al Tainelor, este Dumnezeu Iisus
Hristos, Care conlucreaz prin Arhiereu sau Preot. ,Asa s ne socoteasc pe noi omul, ca pe niste
slugi ale lui Hristos si economi (administratori) ai Tainelor lui Dumnezeu" (1 Cor. 4, 7). Lucrarea
si puterea Tainei este svrsit de nsusi Dumnezeu, oricare ar Ii viata Preotului. ,Dac Harul
zice SIntul loan Hrisostom ar cuta pretutindeni o vrednicie, n-ar Ii nici Botez, nici Trup al lui
Hristos nici aducere nainte prin acestia. Dar, cum Dumnezeu obisnuieste s lucreze si prin cei
nedemni, Harul Botezului nu este vtmat ntru nimic de viata Preotului" (Om. 8 la 1 Cor).
PRIMITORII BOTEZULUI snt toti oamenii - parte brbteasc si Iemeiasccare se
pociesc de pcatele lor si cred n Domnul
Hristos Dumnezeu (Mc. 16, 16, Mt. 28, 19, F. Ap. 8, 72; 2, 38, 10, 33 34, 16, 14 16,
2032, 18, 8) si copiii, pruncii, nsotiti de dreapta credint a printilor si de nasii garanti. (F. Ap.
2, 39, loan 3, 5, 5; Mc 9, 37).
EXORCISMELE SI LEPDRILE. Acestea se Iac n pridvor n Iata usilor Bisericii,
pentru c nebotezatul, neIiind splat de pcatul strmosesc, dac este vrstnic si de pcatele
proprii, nu-i mdular sau Iiu al Bisericii, nici cettean al Patriei Ceresti; adic al mprtiei lui
Dumnezeu, ale crei usi le deschide numai Botezul. Exorcismele snt trei rugciuni puternice si
nIricosate, care se Iac cu mare trie de Preot naintea lui Dumnezeu, pentru a izgoni diavolul cu
toat puterea lui cea rea si pierztoare de la cel venit pentru botezare. Dup aceea stnd cu Iata
spre apus, se Iac lepdrile de Satana si de toate: lucrurile, slujbele, ngerii si truIia lui... (Lc. 22,
32, EIs. 6, 6, 12, Colos, 1, 13; Rom. 13, 72), apoi, ntorcn-du-se cu Iata spre rsrit, Iace unirea
cu Hristos, Soarele Drepttii, Rsritul cel de sus, Rsritul rsriturilor (Fac. 2, 8, Lc. 1, 78,
comp. Zah. 3, 5, 8, 6, 12; Mal. 4, 2; sau 3, 19, troparul Crciunului) . "
FORMA BOTEZULUI este cuIundarea cu tot trupul n ap a celui ce se boteaz, cu
rostirea botezrii n Numele SIintei Treimi.
BOTEZUL CURT DE PCATE, pe prunci si copii de pcatul strmosesc; iar pce cei
vrstnici de pcatele proprii. SIntul Grigore Teologul zice c Scriptura cunoaste trei Ieluri de
nasteri: cea trupeasc, cea din Botez si cea din nviere. Fr nasterea prin Botez, nu este cu putint
nasterea prin nviere. (Cuv. la SIntul Botez, 2).
PRUNCII TREBUIESC BOTEZATI. Dumnezeiasca Scriptur ne arat ca unii oameni au
Iost botezati si Ir a arta mai nainte credint si pocint. Asa, temnicierul din Filipi, vznd mi-
22
nunea deschiderii temnitei, s-a botezat cu toti ai lui (F. Ap. 16, 55). Lidia, vnztoarea de pnz
mo horit auzind pe SIntul Apostol Pavel vorbind ,s-a botezat dimpreun cu toti ai casei sale".
(F. Ap. 16, 1415). n cuvntul s-a botezat: temnicierul, Lidia... ,CU toat casa lor", asijderea
unde spune SIntul Apostol Pavel, c ,n-am botezat, Ir numai pe Crips, Gae.. casa lui SteIana"
se subntelege si toti copii acelora. Deci, si copiii trebuiesc nscuti,, din ap si din Duh", ca si cei
vrstnici pentru a intra n mprtia lui Dumnezeu.
COPI.II NSCUTI N PCATUL STRMOSESC TREBUIESC CURTATI PRIN
BOTEZ. Nimeni dini re oameni, in orice vremuri si locuri ar tri ei, nu snt Ir de pacate, deci
nici copiii. Aceasta ne-o arat clar Dumnezeiasca Scriptur, zicnd: ,Cine poate s scoat Ceva
curat din ceea ce este necurat? Nimeni!" (Iov. 14, 4). ,Iat n Irdelegi m-am zmislit si n pcate
m-a nscut maica mea... nstrinatu-s-au pctosii din mitras, rtcit-au din pn-tece..." (Ps. 50, 6,
57, 3). ,Eu stiu zice Domnul prin Isaia Proorocul c din pntecele maicii tale te chemi:
,rzvrtit" (Is. 48, n Biserica V. Testament Iiecare suIlet care se introducea n adunarea
Domnului, Icea legmnt cu Dumnezeu prin tierea mprejur. n Biserica N. Testament Iiecare
suIlet se introduce n crestinism prin SIntul Botez, dup depunerea Igduintei: ,M lepd de
Satana, i de toate. lucrurile, slugile, slufbele, trufia lui, i m impreune: cu Hristos". AstIel, toti
,Citi in Hristos ne-am bote:at, in Hristos ne-am imbrcat" (Gal. 3 ). Fiecare crestin st mbrcat
n Hristos, ca Iierul nrosit n Ioc, ct vreme st n Igduinta depus. Cnd a iesit sau nu
mplineste Igduinta, se dezbrac de Hristos, precum Iierul scos din Ioc, de Iocul cu care era
mbrcat. S lum aminte.
8). Pcatul strmosesc cade asupra tuturor oamenilor, deci si asupra tuturor copiilor.
,Printr-un om (Adam) a intrat pcatul n lume si prin pcat moartea si asa, moartea a trecut n toti
oamenii...", deci si in copii si n prunci. (Rom. 5, 12). Asadar, pentru a se curta de pcatul
strmosesc ,v-ati splat si v-ati sIintit" (1 Cor. 6, 11), trebuie a se naste din ap si din Duh, pentru
a putea s intre n mprtia lui Dumnezeu (Ioan 3, 5). AltIel, nebotezati, nu pot intra n mprtia
lui Dumnezeu, rmn aIar din Cetatea Cereasc,
Ierusalimi 1 cel Nou. ,Nu va intra rltr-nsa (n cetatea Ierusalimul Ceresc) tc t ce este
spurcat si Iace spurcciune si minciun, Ir numai cei scrisi n Cartea Vietii Mielului". (Ape. 21,
27, 3, 5, 13, 8, 20, 15, Filip. 4, 3).
PRUNCII SI COPII SE BOTEAZ PRIN CREDINTA NA-SILOR. La aceasta ne
ndrepttesc mai multe locuri scripturistice. Asa, d.p. Mntuitorul vindec pe copilul omului
mprtesc din Capernaum pentru credinta tatlui su (Ioan. 4, 46 53), vindec sluga sutasului
pentru credinta stpnului su (Mt. 8, 513), vindec pe Iiica ndrcit a Hananiencei pentru
credinta mamei sale (Mt. 15, 2128), vindec pe copilul lunatec (torturat de diavol) pentru
credinta tatlui su (Mt. 17, 1418), nviaz pe Iiica lui Iair pentru credinta tatlui ei (Mt. 9, 18,
2325), nviaz pe Iiul vduvei din Nain pentru credinta mamei sale (Lc. 7, 1115), nviaz pe
Lazr cel mort de patru zile si intrat n putreIactie, pentru credinta surorilor lui (Ioan 11, 14
23
15). Deci, precum Mntuitorul vindec si nviaz pe unii pentru credinta altora ; asa si aici,
Biserica boteaz pe prunci si copii, pentru credinta altora, a printilor si a nasilor. Apoi n
multimea celor vreo 3 000 de SuIlete botezate de SIntul Apostol Petru la praznicul Cincizecimei,
dup pogorrea Duhului SInt si a altor 2 000 de SuIlete, trebuie s ntelegem si copii care erau
acolo cu printii lor. (F. Ap. 2, 41, 4, 4, s.a.).
NASII LA BOTEZ TIN N BRATE, N PERSOANA PRUNCILOR, PE IISUS
HRISTOS, PE DUMNEZEU. Odinioar Mntuitorul Iiind ntr-o cas n Capernaum, a luat un
copil n brate si a zis: ,Oricine va primi pe unul din acesti prunci n Numele Meu, pe Mine M
primeste si cine M primeste, pe Mine, primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine" (Mc. 9, 37). Un
prunc sau un copil se primeste de crestinii mari, botezati in numele Mntuitorului Hristos, n rolul
de nas. Pruncii neIiind constienti si neputnd mrturisi c vor creste si vor tri n duhul
Evangheliei, nasii i iau n brate la Botez ,n numele Domnului", mrturisind credinta n locul lor
si garanteaz c vor creste pruncii n adevrat credint si vietuire crestineasc. AstIel Iiind, nasul
sau nasa se nvrednicesc, ca odinioai dreptul Simeon, de o Ioarte mare si strlucit binecuvrtare
a lui Dumnezeu. (Lc. 2, 2732, Mc. 9, 37). n acest nalt scop, nasn trebuie a Ii: vrstnici,
drepteredinciosi, osrdnici n a-si nvta Iinii lor cnd se vor Iace mai mari, credinta si vietuirea
crestineasc, ngrijindu-se ca de Iiii lor proprii. Finii snt datori a asculta si a respecta pe nasii lor
printii lor duhovnicesti la Iel ca si pe p rintii lor trupesti. .
Nasilor si naselor, mare este cinstea de care v nvredniciti prin Iacerea de Iini; dar mari si
grele snt obligatiile pe an vi l luati, cnd botezati un prunc sau o prunca. S nu v amgiti cu
gndul c a boteza un prunc sau o prunc, ar nsemna numai a-1 tine putin n brate si atta tot. Nu.
Obligatiile ce vi le-ati luat n botezarea pruncilor snt mari, Ioarte mari. Aveti niste datorii Ioarte
mari de mplinit. Ati Igduit naintea lui Dumnezeu c veti ngriji de Iinii vostri ca niste printi,
asa Iel ca ei, s-si nsuseasc o cre-dinciosie si o vietuire crestineasc, duhovniceasc. Remintiti-
v zilnic aceast Igduint si o mpliniti cu toat osrdia. InsuIlati linilor vostrii, cu vreme si Ir
de vreme, ct mai des: s Iie crestini buni, s-si pzeasc curtia si Iecioria pn la cstorie, s
citeasc si s asculte zilnic Cuvntul lui Dumnezeu, pentru a locui n ei ct mai bogat, s vin ct
mai des la SInta Biseric, s petreac zilele SIinte: crestineste, duhovniceste, nu pgneste,
sataniceste, s se pzeasc ct mai curati n toat viata lor, s pzeasc cu sIintenie legea
crestineasc. Asta-i datoria voastr de nasi. Datorie mare si grea, dar si de mare cinste si rsplat
bun de la Dumnezeu, de o veti ndeplini constiincios. Nici odat s nu ziceti: ,ngrijim de Iini
cum ngrijesc si altii", c prin aceasta nu v puteti ndrepta: nici naintea Bisericii, nici naintea lui
Dumnezeu. Cei ce nu-si ndeplinesc datoria de nasi, o s le Iie tare ru pe cealalt lume. Lise cere
SuIlet pentru SuIlet. (Iez. 33, 26).
Printilor si mamelor de copii! Cnd cutati nasi si nase pentru copii vostri, nu v ngrijiti
ca aceia s Iie bogati, cu renume pmn-tesc; ci s Iie buni crestini, bogati n virtuti crestinesti,
vestiti n credinciosia si vietuirea lor crestineasc, pentru c numai acestia v pot ajuta n
cunoasterea duhovniceasc a Iiilor si Iiicelor voastre pentru a Iace din ei adevrati Iii ai Bisericii,
ai patriei si ai lui Dumnezeu. Tine-ti minte sIatul acesta, Iace-ti asa si cu Darul lui Dumnezeu v
veti bucura vremelnic si vesnic.
VECHIUL SI NOUL TESTAMENT ARAT C PRUNCII TREBUIESC
NUMAIDECT BOTEZATI. Dumnezeiasca Scriptur a Noului Testament arat clar c Botezul
Crestin a Iost prenchipuit nc din vremuri strvechi, dup istoria: Vechiului Test., prin potop,
tierea mprejur si trecerea prin Marea Rosie sub conducerea stl-pului de Ioc. Aceste
prenchipuiri ale Botezului Crestin au Iost pentru tot poporul Israielit adic pentru: btrni, tineri
si n primul rnd pentru copii si prunci. Copiii si pruncii, n-au putut Ii lipsiti de acestea.
a) Potopul prenchipuia Botezul Crestin. Aceast mntuire prin ap adevereste
Apostolul nchipuia Botezul, care v mntu ieste astzi si pe voi, nu cu stergerea necurtiei
trupului; ci cu deschiderea cugetului bun ctre Dumnezeu, prin nvierea lui Iisus Hiistos" (1 Petru
3, 2021). AstIel precum Noe cu Iamilia sa, a scpat c i lumea pcatelor prin potop, intrind ntr-o
24
lume nou; tot astIel oamenii mari si mici, dimpreun cu toat Iamilia nou adic si ci. pruncii
nebotezati, scap din lumea pcatelor, nsen-du-se din nou prin apa Botezului, la o lume nou, la
mprtia lui Dumnezeu (1 Cor. 6,11, loan 3, 3, 56, 8). Asadar pruncii trebuiesc botezati
grabnic, pentru a-i scoate din lumea pcatelor si a nu-i lsa aIar din mprtia lui Dumnezeu
(loan 3, 3, 6, Ape. 21, 7).
b) Tierea imprefur prenchipuia Botezul Crestin. Aceasta a Iost asezat de
Dumnezeu ca legmnt puternic cu Avraam si urmasii lui. Dup porunca lui Dumnezeu ea a Iost
Icut tuturor brbatilor: batrnilor, tinerilor si copiilor, pn si pruncilor mici de 8 zile. Oricare nu
se tia mprejur, de la pruncii de 8 zile pn la cei btrni aveau s Iie nimiciti din poporul lui
Dumnezeu (Fac. 17, 9 14, Lev. 12, 3). Despre acea tiere mprejur, cum c prenchipuia Bo-
tezul nostru Crestin, adevereste si SIntul Apostol Pvel, scriind crestinilor din Colose, asa: ,n El
Iisus Hristos snteti tiatim-prejur, cu tiere mprejur neIcut de mn, cu tiere mprejur a
lui Hristos, prin dezbrcarea trupului celui pctos al crnii. ngropati Iiind cu El, prin Botez, ati
nviat prin El, si mpreun cu El prin credint n puterea lui Dumnezeu Care L-a nviat din morti.
Dumnezeu si pe voi care erati morti prin pcatele voastre si prin netierea mprejur a trupului
vostru, v-a nviat mpreun cu Dnsul, iertndu-v toate pcatele" (Colos. 2, 1113). Ceea ce a
Iost tierea mprejur n Vechiul Testament, aceea este Botezul n noul Testament. El ne pune n
strns legtur cu Dumnezeu. Deci, precum copii, pruncii Vechiului Testament nu erau lipsiti de
tierea mprejur, adic de acea legtur cu Dumnezeu; asa si n Biserica Nou lui Testament,
pruncii nu pot Ii lipsiti de legtura cu Dumnezeu prin Botez. Pruncii snt, cei dinti chemati a Ii n
legtur cu Dumnezeu. Asadar, Botezul trebuie mprtsit ct mai grabnic pruncilor.
c) Trecerea prin Marea Roie sub stlpul de Ioc prenchipuia Botezul Crestin.
,Fratilor! scrie SIntul Apostol Pavel Crestinilor din Corint Nu voiesc ca s nu stiti voi, c
printii nost iii toti au Iost sub nor si toti au trecut prin Marea Rosie. Toti sau botezat prin Moisi
,n nor" si ,n mare" (1 Cor. 10, 12). Trecerea poporului Israilit multime mare de vreo 3 000
000 SuIlete: btrni, vrstnici, tineri, copii, prunci si Iemei prin nor si prin mare (Es. 14), era
(dup adeverirea Apostolului) un Botez nchipuit, prenchipuia ,Botezul Crestin". Apa mrii
prenchipuia curatii ea: iar norul sIintirea cstigat n Botezul Crestin. Prin chipul Botezului
Crestinesc au trecut Israelitii, cu multimea copiilor si a pruncilor
sugari, pentru a scpa din robia egiptean si a intra n Pmntul Fgduintei. De aici
reiese destul de clar, c copii si pruncii tre-buiesc botezati, c Botezul este si al copiilor si al
pruncilor, care tre-
buiesc scosi din robia pcatului si condusi la Canaanul duhovnicesc, n mprtia lui
Dumnezeu.
TREBUIESC BOTEZATI TOTI OAMENII SI PRUNCII, pi ntru c:
a) Toti oamenii: btrni, tineri, copii, prunci nebotezati snt ntinati de pcatul
strmosesc, vrstnicii si de pcate proprii (Iov.'14, 4, Ps. 50, 6, 57, 3, Rom. 5, 12, EIs. 2, 3).
b) Toti ntinatii de pcatul strmosesc, vrstnicii si cu pcatele proprii, nu pot intra n
mprtia lui Dumnezeu (1 Cor. 15, 50, Ape. 21, 7).
c) Numai Botezul Crestin, cu ap si cu Duh, poate sterge pcatul strmosesc (la
vrstnicii nebotezati si pcatele proprii;" iar la cei botezati SInta Tain a Pocintei) Icnd din
omul vechi un om nou, pentru a intra n mprtia lui Dumnezeu. (Ioan. 3, 3, 5-7; Cols. 3, 0-10).
Asadar, toti oamenii vrstnici, copiii si pruncii nebotezati, au o absolut trebuint a se
naste de sus, din ap si din Duh prin Bctez, pentru a se putea mntui. Deci, pruncii trebuie
numaidect botezati, pentru a nu rmne lipsiti de unirea cu Hristos (Rom. 6, 3-4, Gal. 3, 27), nici
a se intmpla s moar necurtiti si nemntuiti. ` '
BOTEZUL PRUNCILOR ARE ADEVERIRI SCRIPTURIS-TICE, prin care ni se impune
de sus a-i boteza si pn la 8 zile, dup nasterea lor trupeasc:
25
a) Potopul n care s-a nnecat lumea Veche, pctoas si a iesit o lume nou pe
pmnt. Asa, cei ce vin la Botez, neac pcatul strmosesc si cele proprii dac snt vrstnici
n apa Botezului, deyin oameni noi, curtiti de pcate (1 Petru 3,21). Deci, copiii, pruncii,
trebuiesc numaidect botezati, pentru a se curati de pcatul strmosesc si a deveni o Iptur nou
(2 Cor. 5, 17, EIs. 2, 10), om nou (Cols. 3, 10, EIs. 4, 22-24).
b) Tierea mprejur (Fac. 17, 9 14, Lev. 12,
3, Lc. 1, 54 64, 2, 21), care prenchipuia Botezul (Cols. 2, 1113), se Icea tuturor pruncilor a
8-a zi dup nastere. Deci, pruncii trebuiesc numaidect botezati. "
c) Trecerea prin Marea Rosie sub conducerea stlpului de nor (Es. 14; 1 Cor. 10, 1
2), care prenchipuia Botezul Crestin, a trecut, impreun cu toat lumea aceea a Israilitilor
vrstnici si multimea copiilor si pruncilor de atunci. Deci, copiii, pruncii, nu trebuie a-i lsa
nebotezati.
d) Hotarirea Mntuitorului, c: ,de nu se va naste cineva clin ap si din Duh, nu va
putea s intre n mprtia lui Dumnezeu" (Ioan 3, 3, 5), e rostit pentru toat omenirea, deci si
pentru copii si prunci.
e) Fgduinta SIntului Duh, spre iertarea pcatelor prin Botez rostit de Dumnezeu
prin Gura SIntului Apostol Petru (F. Ap. 2, 39, 41) pentru toat omenirea ce vrea s se
mntuiasc, a Iost rostit si pentru copii si prunci.
f) SIntul Apostol Petru, Pavel si ceilalti Apostoli, botezar multe ,case" sau
,Iamilii", din care nu se putea s lipseasc copiii sau pruncii. Asa, d.p. SIntul Apostol Petru
boteaz casa sutasului Cornelie (F. Ap. 10' 4748), apoi, mpreun cu SIntul Ioan, mprtsesc
Botezul-si Duhul SInt locuitorilor din Samar ia, care nu puteau Ii n nici un caz Ir copii, Ir
prunci. (F. Ap. 8, 5 17). SIntul Apostol Pavel boteaz pe temnicieru'l din Filipi cu toat casa
lui. ,S-a botezat el si cu ai lui toti". (F. Ap. 16, 33),pe Lidia si ,casa ei" (F. Ap. 16, 15). ,casa lui
SteIana" (1 Cor. 1, 16), care desigur c a avut si copii, prunci, deci i-au botezat si pe ei, cci n
supranumirea de ,cas" sau Iamilie" sau ,toti ai si", intr sotia mpreun cu toti copiii: mari, mici
sau prunci sugari.
De aici vedem c Biserica din vremurile apostolice a botezat, pe lng oameni mari:
btrni, vrstnici, tineri.. . si copiii si pruncii, pe temeiul mrturisirii si a chezsiei printilor
duhovnicesti, adic a nasilor. Aceasta ne-o adevereste si SIntul Printe apostolic Dionisie
Areopagitul ( 98 d. Hs), zicnd: ,nvttorii nostri cei Dumnezeiesti au binevoit a admite la
Botez si pe prunci, sub acea conditie sInta, ca printii lor naturali s ncredinteze pruncii unora
din credinciosi, care s nvete bine rnduielile Dumnezeiesti si apoi s se ngrijeasc de prunc ca
un printe artat de Djmnezeu si c i un pzitor al mntuirii lui celei vesnice. Si pe acest om, dac
va da el promisiunea de a conduce pe copii spre o viat pioas, i nvat Ierarhul sau Preotul
s pronunte lepdarea si mrturisirea cea SInta" (Cartea VII, d. Ierarhia Cereasc, cap. 3 n. 11).
SI COPII SE SFINTESC DAR NUMAI PRIN BOTEZRI., n cuvintele SIntului
Apostol Pavel: ,Se sIinteste brbatul necredincios (pgn) prin Iemeia credincioas (crestin). Si:
se sIinteste Iemeia necredincioas (pgn) prin brbatul credincios (crestin), altIel copiii vostri ar
Ii necurati, dar acum snt sIinti" (1 Cor. 7, 14) se ntelege c nu din nasterea trupeasc snt sIinti;
ci prin nasterea din apa si din Duh devin SIinti (Ioan 3, 3, 5 8). Asa, brbatul necredincios
(pgn) la ndemnurile ntelepte ale Iemeii sale credin-cioase (CRESTINA). credea, se boteza, se
sIintea, devenea credincios, SIant Asijdea si Iemeia necredincioasa (pagini, idolatr), la inde-
nurile ntelepte ale sotului ei credincios (crestin), credea, se boteza, se sIintea, devenea
credincioasa, SIanta, prin Botez. Asa si copiii lor botezndu-se, prin credinta printilor, se splau
de pcatul strmosesc, se sIinteau (1 Cor. 6, 11), se mbrcau n Hristos (Gal. 3, 27), deveneau Iii
ai lui Dumnezeu (loan 1, 1213, comp. Rom. 8, 15, 1 loan 3, 7; Gal. 4, 4-7; loan 3 ,3, 5), adic
,SIintiti" prin Botez, cum adeveresc Scripturile (loan 3, 3, 58, 1, 1213, Gal. 3, 27, Tit. 3, 5
7), nu prin nebotezare (EIs. 2, 8), cum sustin gresit ereticii. Aceia socotesc c-i destul a Ii botezat
unul dintre soti, ca s Iie ,sInt" si cellalt sot si copii lor! Asa nteleg si sustin ei aceste cuvinte
26
ale Apostolului! Si din aceasta se vede ct de departe snt ei de adevrata si dreapta credint
crestineasc.
BOTEZUL COPIILOR SLABI, se Iace grabnic, de Preot. n lipsa Preotului, l poate
boteza Diaconul de este, un mirean: brbat sau Iemeie, moas, la mare nevoie si printii
pruncului; cuIundn-du-1 de trei ori n ap, rostind: ,Boteaz-se robul ori roaba lui Dumnezeu
(N), in Numele Tatlui). Amin. si al Fiului. Amin, si al SIntului Duh. Amin. Acum si pururea si
n vecii vecilor. Amin". Dac copilul trieste, Preotul nu-1 mai boteaz a doua oar, ci mplineste
numai rnduiala, citind rugciunile si svrsind Taina Mir-Ungerii.
BOTEZUL COPIILOR LESINATI, se Iace prin trei cuIundri sau turnri de ap, rostind:
,De este SuIlet n trupul acesta: Boteaz-se robul lui Dumnezeu (N) n Numele Tatlui. Amin, si
al Fiului, Amin. si al SIntului Duh. Amin. Acum si pururea si n vecii vecilor. Amin.
MORTII NU SE BOTEAZ. Copiii nscuti morti sau care au murit nainte de a-i boteza,
nu se boteaz... nici cu Aghiazm mare de la 79 Biserici. Se poate griji altIel de ei si de
usurarea printilor vinovati.
NU SE BOTEAZ MONSTRII Ir de cap si chip sau Iat de om.
BOTEZUL MONSTRILOR cu cap sau Iat de om se Iace prin trei cuIundri, rostind: ,De
este acesta om: boteaz-se robul lui Dumnezeu (N) n numele Tatlui. Amin, si al Fiului. Amin, si
al SIntului Duh. Amin. Acum si pururea si n vecii vecilor. Amin.
BOTEZAREA MONSTRILOR cu un singur piept sau piepturile si pntecele nedeosebite
si cu mai multe capete. Preotul boteaz primul cap dup ornduiala artat mai sus. Cnd trece a
boteza si al doilea cap, al treilea... cap, Preotul le boteaz pe rnd, rostind la botezarea Iiecrui
cap: ,De nu este acesta botezat si este alt SuIlet n acest corp: ,Boteaz-se robul lui Dumnezeu
(N) n numele Tatlui. Amin, si al Fiului. Amin, si al SIntului Duh. Amin. Acum si pururea si n
vecii vecilor. Amin." Dac monstrul este slab, primejduit de moarte, Preotul boteaz toate
capetele deodat si turnnd ap pe toate, zice: ,Boteaz-se robii lui Dumnezeu (N.N.N.) n
Numele Tatlui. Amin si al Fiului. Amin, si al SIntului Duh. Amin. Acum si pururea si n vecii
vecilor. Amin." AltIel, Preotul, nicidecum si niciodat s nu-1 boteze la plural, c va comite o
crim si cade n pcat de moarte
BOTEZUL COPIILOR GSITI, se Iace dup Iormula artat rostind: ,De nu este pruncul
acesta botezat, boteaz-se robul lui Dumnezeu (N) n Numele Tatlui. Amin, si al Fiului. Amin, si
al SIntului Duh, Amin. Acum si pururea si n vecii vecilor. Amin.
SFNTUL BOTEZ S-A MPRTSIT CREDINCIOSILOR DUP NVIERE, n ziua
Cincizecimei, de SIintii Apostoli. (F. Ap. 2, 41, 8, 16-17).
ROADELE SFNTULUI BOTEZ snt urmtoarele: a) dobn-direa Harului SIntului Duh
(F. Ap. 1, 5, 2, 1-4; 8, 17; 9, 17; 19, 6...), b) curtirea de pcatul strmosesc; c) curtirea de pca-
tele proprii la vrstnici (F. Ap. 2, 39), d) se Iac Iii adoptivi ai lui Dumnezeu (loan 1, 12-13, 2 Lege
7, 6, 14, 1: Is. 56, 5; Rom. 8,15, 1 loan 3, 1 ; Gal. 3, 26), e) dobndesc putere de mntuire
suIleteasc (Lc. 10, 19, Mt. 10, 7) ,i) se lumineaz (F. Ap. 9,17-29, Is. 60, 7 -5), g) mbrcarea n
Hristos (Gal. 3, 27; Rom. 6, 25), h) splare; i) sIintire ; j) ndreptare (1 Cor. 6, 11); 1) devin
mostenitorii mpr-tiei lui Dumnezeu (loan 3, 3,5, Ape. 21, 27)
27
BOTEZUL NU SE REPET. Acesta reiese clar din rostirea articolului X al universalului
,Simbol al Credintei"; ,Mrturisesc un Botez, ntru iertarea pcatelor." Un Botez, nu dou, sau
mai multe. Botezul nu se mai rennoieste niciodat. Botezul este o nastere duhovniceasc. Precum
Iiecare om o singur dat s-a nscut cu trupul din mama lui, asa si suIleteste, numai o singur dat
se poate naste din apa Botezului. Cei care vor a se boteza iarsi, aceia se despoaie de Darurile
Botezului primit si de Hristos si se mbrac cu stpnitorul veacului acestuia satana de care
se lepdase. .. rstignind a doua oar pe Hristos, batjocorindu-L (Evr. 6, 2, 6). Apostolul arat
destul de clar c este numai: ,Un Domn, o credint, un Botez". (EIs. 4, 5). Deci, Botezul Icut
dup rnduiala Bisericii lui Dumnezeu, nu se mai repet niciodat, deoarece, cei ce snt odat
botezati, snt botezati pentru totdeauna
OPT BOTEZURI. nvttura Bisericii ne arat c snt opt Ieluri de botezuri. Acestea snt
urmtoarele:
1) Primul a Iost botezul potopului universal pentru curati rea pmntului de pcate.
(Fac. 7, 10-24; 1 Petru 3, 20).
2) Botezul prin Marea Rosie si prin nor (1 Cor 10, 12), cci Marca e simbol al apei
Botezului; iar norul e simbol al Duhului
SInt; sIintitor, acoperitor, rennoitor, renviortor, mngietor, mntuitor de bntuielile
ntunericului si a spiritelor rele (Mt. 17, 5, Mc. 9, 7; Lc. 9, 34, 2 Petru 1, 17-18, 21, 1 Petru 1, 2;
Rom. 15, 16, Ioan 14, 17, 26).
3) Botezul legii vechi, c toti cei ce se spurcau, si splau cu ap tot trupul si hainele
si numai astIel erau nvoiti a intra n tabr.
4) Botezul lui Ioan, care a Iost introductiv, conducnd la pocint pe cei botezati, ca
s cread n Hristos. ,Eu zicea SIntul Ioan Boteztorul v botez cu ap, dar Cel ce vine n
urma mea, v va boteza cu Duh SInt si cu Ioc" (Mt. 3, 11; Mc. 1, 8, Lc. 3, 16).
5) Botezul Domnului (Mt. 3, 13-17, Mc. 1, 9-11; Lc. 3, 2122, Ioan 1, 2934), n
care S-a botezat El nsusi, zdrobind capetele balaurilor n ap (Ps. 73, 14), ca s se nnece pcatul,
s ngroape pe vechiul Adam n ap, s sIinteasc pe Boteztor, s mplineasc legea, s
descopere Taina Treimii, s ne dea nou pild a ne boteza. Si noi ne botezm cu Botezul
desvrsit al Domnului, cel prin ap si prin Duh. n cuvntul: ,Hristos boteaz cu Ioc" ntelegem
c el a revrsat Harurile Duhului SInt peste SIintii Apostoli n chipul limbilor de Ioc, cum
prezisese El: ,Ioan a botezat cu ap; dar voi v veti boteza cu Duh SInt si cu Ioc. ... veti lua
putere venind Duhul SInt peste voi" (F. Ap. 1, 5, 8).
6) Botezul prin adevrata Pccint si lacrimi, supranumit si Botezul al doilea, prin
care curtim de ntinciuni haina Botezului dinti: Botezul acesta cu adevrat e greu.. . dar cei
aprinsi de dorul mintuirii, se silesc mult, l Iac si se Iolosesc mult: ca SIntul Prooroc psalmist si
mprat David (Ps. 50), ca si SIntul Apostol Petru, Pavel (Mt. 26, 69-75, 1 Cor. 15, 9, Gal. 1, 13,
Filip 3, 6, 1 Tim. 1, 13-15), Mria Magdalena (Lc: 7, 36-50, 8, 2; V. SI. 22. Iulie) Fotinia
Samarineanc (Ioan 4, 742, V. SI. 26. Febr.); Zacheu, mai marele vamesilor (Lc. 19, 110)
s.a.-
7) Botezul prin snge
1
si mucenicie, cu care nsusi Hristos S-a botezat n lecui nostru,
vrsndu-si Prea SIntul Su S'nge Dum-nezeesc pe Cruce pentru a noastr mntuire. Cu botezul
acesta s-au botezat vreo 11000 000 (unsprezece miliorne) de Mucenici si Mucenice,
nvrednicindu-se ncununrii si mprtiei Cerurilor. Botezul acesta este cel mai bun, cinstit,
pretics si Iericit, Iiindc nu se mai pingreste a doua oar cu Ielurite ntinciuni.
8) Botezul al optulea, cel mai din urm, nu este mntuitor, ci: pe de o parte distruge
rutatea si pcatul; iar pe de alt parte, pedepseste necontenit. ,Cu Iocul cel de pe urm ;
devereste troparul pesnei a 6-a a Botezului botezeaz Hristos pe potrivnicii Si cei
nentelegtori de Dumnezeirea Lui" (Prel. d.D.I.D. cart. IV. 8.9; Minei 6.1an. s.a.).
c) Am avut unele ndoieli n Taina Sfnta a Mir-Ungerii? (i)
28
i) SFNTA TAIN A MIR-UNGERII. Noii botezati intrnd prin usa Botezului n Biserica
lui Dumnezeu se nvrednicesc si de unele din celelalte Taine SIinte. ndat dup SIntul Botez, i
se mprtseste Crestinului Taina SInta a Ungerii cu SIntul Mir.
MIR-UNGEREA ESTE O TAIN SFNTA, n care, prin ungerea cu SIntul Mir, i se d
noului botezat ntr-un chip nevzut: Darurile SIntului Duh, i se druiesc puteri spirituale de la
Duhul SInt, care i snt de o Ioarte mare trebuint, pentru: luminarea, cresterea si ntrirea sa n
viata duhovniceasc.
ORIGINEA MIR-UNGERII. Taina aceasta SInta este asezat pentru noi n Biseric de
nsusi Mntuitorul nostru Iisus Hristos Dumnezeu-Omul. Vrnd a ne arta nsemntatea si
trebuinta ce avem de aceast SInta Tain, El Singur a primit-o asupra Sa. Ne aducem aminte, c:
El la Botez, dup ce a iesit din apa Iordanului, s-au deschis deasupra Lui Cerurile si s-a pogort
peste Dnsul Duhul SInt n chip de porumbel (Mt. 3, 16, Mc. 1, 10, Lc. 3, 22, Ioan- 1, 3233).
Aceasta a prezis-o Isaia Proorocul si a adeverit-o Mntuitorul, zicnd: ,Duhul Domnului peste
Mine, pentru care M-a uns a binevesti sracilor, M-a trimis a tmdui; pe cei zdrobiti la inim, a
propovdui robilor iertare, a slobozi pe cei sIrmati ntru usurare. A propovdui anul Domnului
primit" (Is., 61, 17; Lc. 4, 1819). Aceast Ungere o Igduieste Mntuitorul. SIintilor Si
Apostoli nainte de Patima si moartea Sa, zicnd: ,Eu voi ruga pe Tatl si alt Mngietor va trimite
vou.. . Duhul Adevrului, Care purcede de la Tatl," (Ioan 14, 16-17, 26, 15, 26). Si iarsi':
nainte de a se nlta la ceruri, zicnd: ,Iat Eu trimit Igduinta Tatlui Meu ntru voi, iar voi
sedeti n cetatea Ierusalimului, pn ce v veti mbrca cu putere de sus" (Lc. 24, 49).
Dup nltarea Domnului, SIintii Apostoli mplinind porunca Lui, suindu-se n casa de sus
,n Ioisorul Cinei de Tain" (F. Ap. 1, 13 14), se adunau acolo, petrecnd n post si rugciune.
In ziua a' zecea dup nltarea Domnului, pe cnd se rugau ei, ,Ir de veste se Icu un sunet
puternic din cer, ca de o suIlare de vnt ce vine repede si a umplut toat casa unde sedeau ei.
Atunci, ndat s-au nltat niste limbi de Ioc, seznd pe Iiecare dintr-nsii. Toti se umplur de Duh
SInt si ncepur s griasc n alte limbi, asa pIe cum le da lor Duhul a-gri" (F. Ap. 2, 2-4).
AstIel", acesti pescari sraci, simpli, neinvtati, din Galileea, primir ungerea de sus, primir
putere, brbtie si trie, care le erau Ioarte trebuincioase n chemarea si activitatea lor Apostolic.
ACEAST MINUNAT UNGERE O PRIMIM SI NOI CRESTINII. Aceste Daruri
minunate ale SIntului Duh, de care s-au nvrednicit SIintii Apostoli, le-au primit, le primesc si le
vor primi toti Crestinii din toate vremurile, din toate locurile si din toate popoarele la savrsirea
Tainei Mir-Ungeri asupra lor. Precum Apostolii au primit Duhul SInt n a zecea zi dup nltarea
Domnului asa si toti cei ce cred n Iisus Hristos, primesc dup botezarea lor, n numele Prea
SIintei Treimi, Darurile Duhului SInt n Taina aceasta SInt a ungerii cu SIntul Mir. Prin Taina
aceasta SInta a Mir-Ungerii, dobndesc: ,Ungere de la Cel SInt" (1 loan 2, 20, 27-28), primesc
botezul cu Iocul Duhului SInt (Mt. 3, 11 ; Mc. 1, 8, Ap. 2, 5-4; 8, 15-17; 19, 6).
CND, CUM SI UNDE SE FACE UNGEREA CU SFNTUL MIR? Dup savrsirea
Botezului prin ntreit cuIundare, nsotit de Iormula botezrii n Numele SIintei Treimi (Mt. 28,
19), Preotul citeste rugciunea pentru nvrednicirea noului botezat de Mir-Ungere si mprtsirea
cu SIintele Daruri ale SIntidui Duh. Apoi ndat unge pe noul botezat cu SIntul Mir, Icnd
Semnul Crucii nsotit de rostirea pecetluirii: ,Pecetea Darului SIntului Duh. Amin" la Iiecare
ungere: la frunte, pentru sIintirea mintii si a gn-durilor, la ochi, pentru a privi Mrirea lui
Dumnezeu, urechile, ca s aud si s asculte nvtturile si Tainele Dumnezeesti, nasul, pentru ca
prin o bun credinciosie si vietuire crestineasc, s devin mireasm bun, lui Hristos Dumnezeu
si Bisericii Lui, gura, pentru a deveni organul: rugciunilor, psalmodierilor, laudelor, cntrilor
duhovnicesti, convorbirilor cuviincioase, ziditoare, citirii si propovduirii Dumnezeiestilor
Scripturi si a nvtturilor Bisericii Iolositoare de SuIlet; pieptul i spatele, pentru sIintirea inimii
si a dorintelor, mbrcarea cu toate armele lui Dumnezeu n lupta cea bun dup lege si starea
29
mpotriva mestesugirilor diavolului, pentru ncununarea de sus (EIs. 6, 1117; 1 Tim. 6, 12; 1
Cor. 9, 25; Evr. 12, 7-2; Filip. 3, 72-74; 2 Tim. 4, 2, 5, 78), miinile, pentru Ierirea de pcate si
lucrarea sIinteniei, Iaptelor hune si a tot ce-i plcut lui Dumnezeu si oamenilor de bine; picioa-
rele, pentru a se pzi din cile pierzrii si. alerga pe calea vietii (vezi si ,Vrtejul Rtcirilor",
pp. 4078; ,Privelisti Apocaliptice", cap. 5, 6; Taina Mir-Ungerii, azi n manuscris).
Ungerea aceasta cu SIntul Mir se numeste; ,Sigiliu", ,Sigilare" sau ,Pecete", pecetluire
de la cuvintele Dumnezestei Scripturi; ,Cel ce ne adevereste pe noi, mpreun cu voi n Hristos si
ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a si pecetluit pe noi si ne-a dat arvuna Duhului n inimile
noastre" (2 Cor. 1, 2122), si: ,Nu ntristati pe Duhul Cel SInt al lui Dumnezeu, n Care v-ati
pecetluit spre ziua rscumprrii" (EIs. 4, 56). ,Voi aveti ungere de la Cel SInt..." (1 loan 2, 20).
NSEMNTATEA UNGERII CU SFNTUL MIR. Aceasta este un semn al Darului
SIntului Duh, Care ndat dup Botez, S-a pogort Ioarte minunat n chip de porumbel asupra
Mntuitc-rului Hristos, apoi asupra Apostolilor n chip de limbi de Ioc. Acest Duh SInt cu
Darurile Lui (Is. 11, 25; Rom. 72, 6), ni se d si nou dup botez in chip nevzut (SI. Chirii,
cateh. III mistagogic, 14; D.I.D. o.c. cart. IV. c.-9; S. Tes. 64; vezi si rugciunea sIin-tirei SI.
Mir).
CRESTINII APOSTOLICI PRIMEAU DUHUL SFNT PRIN PUNEREA MINILOR
APOSTOLILOR SI PRIN MIR-UNGERE. SIntul Apostol si evanghelist Luca ne istoriseste n
,Faptele Apostolilor", c SIintii Apostoli svrseau de obicei taina acesta prin punerea minilor.
Asa ni se spune c SIntul Apostol Petru si loan trimisi de Apostolii din Ierusalim n Samaria, si-
au pus minile peste Samarinenii botezati de SIntul Apostol Filip si acestia au primit Duh SInt
(F. Ap. 8, 1477). Asijderea SIntul Apostol Pavel, punndu-si minile peste 12 brbati nou
botezati, a venit peste dnsii Duhul SInt si griau n limbi si prooroceau (F. Ap. 19, 56).
Vedeti? Cnd SIintii Apostoli si puneau minile peste noii botezati, ndat si Duhul Snt venea
peste dnsii, griau n limbi si prooroceau.
n alte prti ale Dumnezeestilor Scripturi aIlm unele locuri, unde se vorbeste de ungerea
tainic sau Mit-Ungere, prin care noii botezati se pecetluiau cu pecetea SIntului Duh. Asa d.p.
SIntul Apostol si evanghelist loan, privitor la savrsirea acestei Taine SIinte cu tainica ei
pecetluire, adevereste-asa: ,Voi aveti ungere de la Cel SInt... Ungerea care ati primit-o de la El,
petrece n voi si nu aveti trebuint s v nvete cineva; Iiindc aceast ungere este adevrat si
nemincinoas. Ea v nvat toate, de aceea r-mneti n ea asa cum nvat. .. Acum Iiilor, rmneti
n aceast (ungere), ca s avem ndrzneal cnd Se va arta. .." (1 loan 2, 20, 2728).
Ungerea aceasta care nvat pe cei unsi, este Duhul SInt venit peste ei. ,Mngietorul,
Duhul SInt. .. zice Mntuitorul Acela v va nvt pe voi toate... Cnd v vor da pe voi... nu
v grijiti mai nainte cum sau ce veti gri, c se va da vou n aci ceas ce veti gri. C nu snteti
voi cei ce griti; ci Duhul Tatlui vostru este Care grieste n voi" (loan. 14, 1720 ; Mt. 10, 19-
20) ,Eu voi da vou gur si ntelepciune, creia nu-i vor putea grai nici sta mpotriva toti care se
vor mpotrivi vou" (Lc. 20. 15; Ioan 20 2125)
Despre aceast ungere cu SIntul Mir n vremurile apostolice, ne adevereste si SIntul
Apostol Pavel, zicnd: ,Cel ce ne ntreste pe noi si pe voi n Hristos, si Cel ce ne-a uns pe noi
este Dumnezeu, Care ne-a si pecetluit si ne-a dat arvuna Duhului n inimile noastre" (2 Cor, 1-,
2122). ,Nu jigniti pe Duhul SInt al lui Dumnezeu, cu Care ati Iost pecetluiti in ziua
rscumprrii" (EIs. 4, 30)., Din aceste locuri scripturistice, reiese clar c,; SIintii Apostoli la
nceput mprtsau nou-botezatilor pe Duhul SInt prin punerea minilor iar mai. pe urm, dup
povata Duhului Adevrului (Ioan 14, 26), ncepur a pogor Darul SIntului Duh prin ungerea cu
SIntul Mir Asadar, Mir-Ungerea a nlocuit ,punerea minilor", care se ntrebuinteaz de Arhierei
la hirotonia candidatilor la Preotie; n Diacon, n Preot si n Arhiereu...
La nceputul Iormrii Bisericii Crestine, numai SIintii Apostoli singuri puteau svrsi
Taina aceasta a Mir-Ungerii. Altii nu. Mai pe urm, nmultindu-se crestinii, Apostolii, nu mai
puteau ajunge s ung cu SIntul Mir pe toti cei care se botezau prin Ielurite localitti: sate, orase,
30
cetti. Atunci ei hirotcneau Arhierei Epis-copi nzestrhdu-i cu puterile lor date de Domnul,
deci si cu puterea aceasta de a pogor pe Duhul SInt asupra noilor botezati. AstIel, unde nu
puteau ajunge SIintii Apostoli, mergeau Episcopii si si puneau minile sau ungeau cu SIntul Mir
pe cei botezati. Mai trziu, nmultindu-se mai mult Crestinii de prin toate prtile, Episcopii
nemaiputnd ajunge pretutindeni pentru a unge cu SIntul Mir pe cei nou botezati, ei ddur
puterea aceasta de a unge cu SIntul Mir si a pogor pe Duhul SInt cu Darurile Lui asupra bote-
zatilor, preotilor, hirotonositi de dnsii. Punerea minilor Iiind un -drept numai al Apostolilor si
Episcopilor, ncepu a se ntrebuinta pretutindeni numai ungerea cu SIntul Mir. Pentru a pzi si n
cazul acesta porunca apostolic cu sIintenie, ca Duhul SInt s Iie pogort asupra noilor botezati
numai de Episcopi, s-a rnduit ca SIntul Mir, cu care se ung noii-botezati, s Iie sIintit numai de
Arhiereii cei mai mari ai Bisericii din tar.; iar Preotii, dup botezare, s-i ung cu SIntul Mir.
Asa s-a Icut n vechea Biseric Crestin apostolic si Patristic, asa se Iace si n prezent n
Biserica noastr Crestin dreptcredincioas a Lui Dumnezeu.
MINISTRI SVRSITORI AI TAINEI MIR-UNGERII snt doi: Unul este Episcopul
sIintitor al Mirului si al doilea este Preotul care Iace ungerea celor botezati (Cart. can. 6).
MATERIA MIRULUI ESTE SFNTUL MIR Icut din untdelemn curat amestecat cu
Ielurite aromate, sIintit de Arhiereii Cei mai mari ai Bisericii poporului.
FORMA TAINEI este pecetluirea cu SIntul Mir n semnul Crucii de Preot, la: Irunte,
ochi, nas, gur, urechi, piept, spate, mini si picioare, nsotit la Iiecare pecetluire de rostirea
cuvintelor pecetluitoare: ,Pecetea Darului SIntului Duh. Amin."
PRIMITORII TAINEI snt toti botezatii n Numele Prea SIintei Treimi: prunci, copii si
vrstnici, crora dup botezare, li se mprtseste SInta Tain a Mir-Ungerii.
ASEZAREA TAINEI MIR-UNGERII A FOST ANUNTAT DE MNTUITORUL. n
ziua de pe urm a srbtorii nIingerii corturilor, Mntuitorul anunt Taina aceasta, zicnd: ,De
nseteaz cineva s vin la Mine si s bea... Cel ce crede n Mine, riuri de ap vie precum a" zis
Scriptura vor curge din inima lui" Aceasta a zis-o pentru Duhul pe Care aveau s-1 primeasc
cei ce cred ntr-nsul; c pn atunci Duhul nu Iusese dat, pentru c Iisus nu Iusese preamrit".
(Ioan 7, 3739).
HRISTOS DUMNEZEU - OMUL A FOST UNS DE TREI ORI CU MIR PRETIOS.
Multi istorici snt n nedumerire de Iemeile care au uns pe Domnul cu Mir. Unii zic c a Iost
aceeasi Iemeie pctoas, altii c au Iost dou, altii trei, ntre care este si SIntul Ioen Hrisostom.
Prima care a uns pe Domnul cu mir, este Iemeia pctoas, dup unii Mria Magdalena.
Aceast ungere s-a Icut n al doilea an al activittii Iui Iisus, n casa Iariseului Simon, care singur
s-a scandalizat. Aceasta ne-o arat SIntul Apostol si Ev. Luca zicnd: ,Mntuitorul nostru Iisus
Hristos dup ce a vorbit despre Ioan Boteztorul S-a rugat unul din Iarisei ca s mnnce cu
el. Intrnd n casa Iariseului, a sezut. Atunci o Iemeie pctoas aduse un vas plin cu mir, si stnd
dinapoi lng picioarele Lui, plngea, le uda cu lacrimi, le stergea cu prul capului su si le ungea
cu mir, sru-tndu-le. Fariseul, care chemase pe Iisus la mas, vznd aceasta, cugeta n sine:
,Acesta de ar Ii Prooroc, ar sti cine si ce Iel de Iemeie este cea care se atinge de El, c-i o
pctoas". Iisus i-a zis: ,Simone am s-ti spun oarece". Simon a rspuns: ,Spune nv-ttorule!"
Iisus a zis: ,Un cmtar avea doi datornici: unul datora 500 de dinari, iar cellalt numai 50.
Neavnd ei cu ce plti, le-a iertat la mndoi datoria. Deci, spune-mi, care dintre cei doi l va iubi
mai mult?" Simen a rspuns: ,Socotesc c acela, cruia i-a iertat mai mult?" Atunci Iisus a zis:
,Drept ai judecati'' Apoi Sntorcindu-se spre Iemeie a zis ctre Simon: ,Vezi tu pe Iemeia aceasta?
Eu am intrat n casa ta: ap pe picioarele Mele n-ai dat, iar aceasta cu lacrimi Mi-a splat
picioarele si le a sters cu parul capului ei. Srutare nu Mi-ai dat: iar aceasta de cand a intrat n-a
31
ncetat srut indii Mi picioarele, Pentru acesta iti graiesc: ,Iarta-se pcatele ei cele multe, c a
iubit mult; iar cui se iart mai putine pcate, mai putin iubeste." Apoi a zis Iemeii: ,Iart-ti-se
pcatele tale!" Atunci cei ce sedeau cu dnsul au nceput a zice n sine: ,Cine este Acesta Care
iart si pcatele?" Zis-a Iisus ctre Iemeie: ..Credinta ta te-a mntuit, mergi n pace!" (Lc. 7, 36
50).
A doua Iemeie care a uns pe Iisus cu mir cu 6 zile nainte de Pasti, este Mria, sora lui
Lazar care a strlucit nviat cinstit. Despre ea ne istoriseste SIntul Apostol si Ev. loan,
asa:',Mai nainte de Pasti cu 6 zile, Iisus a venit n Vitania unde era Lazr, cel ce Iusese mort, pe
care 1-a nviat din morti. Acolo (n casa lui Lazar n Vitania) i-au Icut Lui cin. Mria slujea;'"
iar Lazr era unul din cei ce sedeau mpreun cu Iisus. Atunci Mria lund o litra de mir de nard
curat, de mare pret, a uns picioarele lui Iisus, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Unul din
ucenicii LuL Iuda Iscario-teanul, care vrea s-L vnd pe El (loan 6, 7071), scandalizndu-se, a
zis: ,Pentru ce nu s-a vndut acest mir n (pret de) trei sute de dinari si s-i Ii dat sracilor?"
Aceasta a zis-o nu ca de sraci i era lui grij, ci pentru c era Iur si avea o pung si ce se pune
ntr-nsa, purta. Atunci Iisus, a zis: ,Las-o pe dnsa, spre ziua ngroprii Mele 1-a pzit pe acesta.
Cci pe sraci pururea i aveti cu voi, iar pe Mine nu M aveti pururea" (loan 12, 18).
A treia Iemeie a uns cu mir pretios pe Mntuitorul dup 4 zile de la a doua ungere. Aceasta
ne-o adevereste SIntul Apostol si Ev. Matei si Marcu, zicnd: ,Iisus. . . a zis ucenicilor si: ,Stiti
c dup doua zile vor Ii Pastele, .si Fiul Omului se va da s se'r'stig-neasc". Atunci pe cnd
Arhiereii, crturarii si btrnii poporului, adunati n curtea Arhiereului CaiaIa, se sItuiau s
prind pe Iisus cu viclesug si s-1 omoare, El era n Betania n casa lui Simon leprosul. n acel
timp a venit la dnsul o Iemeie (pctoas) avnd un alvastru si a turnat tot mirul pe capul lui Iisus,
seznd El. Ucenicii Lui, vznd,le-a prut ru, zicnd: ,Pentru ce se Icu atta pagub cu mirul?
Acesta (mirul) se putea vinde cu mai mult de 300 de dinari si s se dea sracilor". Si se rsteau
asupra ei. Atunci Iisus le-a zis: ,Lsati-o pe dnsa! Pentru ce i Iaceti suprare Iemeii? C bun
lucru a Icut cu Mine. Pe sraci pururea i aveti cu voi; si cnd veti vrea puteti a le Iace bine, dar
pe Mine nu M aveti pururea. Aceasta ce-a Icut, vrsnd mirul acesta pe Trupul Meu, a apucat
mai nainte de 1-a uns spre ngropare. Spre ngroparea Mea a Icut aceasta. Amin griesc vou:
ori unde se va propovdui Evanghelia aceasta n toat lumea, se va povesti si ce-a Icut aceasta,
spre pomenirea ei". (Mt. 26, 113, Mc. 14, 19).
Din aceste istorisiri reiese c trei au Iost Iemeile care au uns pe Mntuitorul cu mir pretios
si trei snt ospetele unde a Iost uns. Prima ungere pe picioare, cu mirul pretios s-a Icut de o
Iemeie pctoas, cam pe la jumtatea activittii Sale Mesianice la ospt, unde s-a scandalizat
chiar Iariseul Simon, c*are-L chemase la mas ca s mannce. A doua ungere cu mir, I s-a Icut
Mntuitorului cu sase zile nainte de Pasti n Betania la cina din casa lui Lazr.de Mria sora lui
Lazr cu o litr de mir de nard, ungnd picioarele lui Iisus, unde se scandalizeaz Iuda Iscariotul.
A treia ungere cu mir pretios turnat pe cap, se Icu de Iemeia pctoas, poate Sama-rineanc ce
pctuise cu sase brbati, ori pctoasa prins n des-Irnare si adus de Iarisei, sau de alta. (loan
4, 18, 732, 8, 3 11), s-a Icut cu dou zile nainte de Pasti, n casa lui Simon leprosul
(bubosul), cnd s-au scandalizat toti Apostolii. Cele trei Iemei care au uns pe Domnul cu mir:
prima care a turnat mirul pe picioare si a treia care a turnat mirul pe cap, erau pctoase (desIr-
nate); iar a doua care a turnat mirul pe picioarele lui Iisus, era Mria sora lui Lazr, care strlucea
n vietuire curat, cinstit (loan 12, 2). Acestia stiind c Patriarhul Iacob a uns stlpul de piatr cu
untdelemn, n pietatea vedeniei ceresti ce avusese, c Arhiereii si Preotii se ungeau cu mir pretios
cnd se preoteau, asijderea mpratii, Proorocii si jertIele nesngeroase se ungeau cu untdelemn,
sub inspiratia Divin, ung cu mir pe Mntuitorul, care mergea spre: Patima de bun voie, JertIire
si ngropare.
Prima Iemeie desIrnat, dup ce a uns picioarele Mntuitorului cu mir, a dobndit iertarea
pcatelor; Mria sora lui Lazr, aprare si Iemeiea curv din urm cinstirea ei prin propovduirea
acestei Iapte bune n toat lumea. Trei au Iost ospetele: 1) n casa lui Simon Iariseul, 2) n casa lui
Lazr, si 3) n casa lui Simon leprosul Asadar, Mntuitorul a Iost uns cu mir pretios de trei ori,
naintea JertIirii Sale de bun voie.
32
ASEZAREA TAINEI MIR UNGERII S A FCUT N ZIUA CINCIZEC.IMEI, cnd
Duhul SInt s-a pogort peste SIintii Apostoli n chip de limbi de Ioc. . . si cnd la propovduirea
SIntului Apostol Petru, au crezut n Hristos si s-au botezat 3 000 de SuIlete, dup care au primit
si Duh SInt (F. Ap. 2, 2-4, 41, 38).
MIR-UNGEREA S-A PRACTICAT DIN VREMILE- APOSTOLICE. Aceasta reiese din
locurile scripturistice (1 loan 2, 20, 27-28, 2 Cor. 1, 21-22; EIs. 1, 13, 4, 30). SIntul Printe apos-
tolic Dionisie Ariopagitul (96 d.Hs). ucenicul SIntului Apostol Pavel, privitor la Taina Mir-
Ungerii, vorbeste astIel: ,Mai este un alt oIiciu, pe care dumnezestii nostri nvttori (Apostoli) l
numesc. Misterul Mirului sau al Ungerii..." Apoi descriind pe larg Iacerea, sIintirea mirului si
ungerea celor botezati, adaug: ,Ungerea l-vrsitoare a SIntului Mir mprtseste celu :ce s-a
invrednicit de
SIntul Mister al renasterii, revrsarea Dumnezeiescului Duh", (d. Ierarhia Bis. c. IV, 1,
-1118).
Asezmintele apostolice, privitor la Mir-Ungere cum se practica atunci.in Biserica
apostolic, scriu asa:,.Despre Botez, o Epis-cope si Presbitere, precum am rnduit mai nainte
zicem si acum. . . nti ungi cu untdelemn SInt, apoi botezi cu ap si la urm pecetlu-lesti cu mir,
ca ungerea s Iie mprtsirea SIntului Duh. .." (Asez. Apost. cart. VII. c. 22). Iat c acest drept
de atunci era dat Presbi-terilor sau Preotilor.
SIntul Chirii al Ierusalimului (386) arat c Taina aceasta se svrseste prin ungere,
zicnd: ,Vou, dup ce ati iesit din cristelnita sIintei ape, vi s-a dat ungerea, prenchipuitoarea
acelora cu care a Iost uns Hristos, iar acesta este Duhul SInt.
NUMIRILE MIR-UNGERII. Taina aceasta s-a supranumit: ,Vrsare" sau ,Curgere" de
Mntuitorul cnd a zis: ,Cel ce crede in Mine, precum a zis Scriptura, ruri de ap vie va curge din
inima lui. . ." (Ioan 7, 38): ,Ungere si Pecetluire" de SIintii Apostoli Ioan si Pavel (1 Iosn 2, 20,
27, 2 Cor. 1, 21-.22), ,Pecetluire cu Duhul SInt" (EIs. 1, 13, 4, 30). ,Ungere de la Cel SInt" (1
Ioan 2, 20, 27), ,Botezarea cu Iocul Duhului SInt" (Mt. 3, 11; Mc. 1, 8, F. Ap. 1, 8, 5, 2, 2-4, 8,
15-17; 19,. 6).
ROADELE MIR-UNGERII SNT: stergerea pcatului strmosesc, stergerea pcatelor
proprii la cei vrstnici (F. Ap. 2, 3839, 22, 16, Cols. 2, 12 13, 1 Petru 3, 31), renasterea prin
primirea primului Har, dezbrcarea de omul vechi si mbrcarea n Omul Nou, Iisus Hristos (EIs.
4, 2224), transIormarea n Iptur nou, asemenea Iierului, negru si rece nrosit si nIocat dup
ce se bag n Ioc (2 Cor. 5, 77; EIs. 2, 10). Aceasta reiese si din cuvintele SIntului Apostol Pavel:
,Cti n Hristos v-ati botezat, n Hristos v-ati si mbrcat. .. De acum nu mai viez eu; ci Hristos
viaz n mine" (Gal. 3, 27, 2, 20).
CLUGRUL UNS N-A FOST PRSIT DE DUMNEZEU CHIAR N APOSTAZIA
LUI. Un Irate era luptat de dracul curviei. Odat trecnd el printr-un sat al Egiptului, a vzut o
muiere Irumoas. Acea Iat era a popii elenilor. Vznd-o s-a rnit spre dnsa. Mergnd a zis
tatlui ei: ,D-mi-o pe ea de muiere." El i-a rspuns: ,Nu pot s ti-o dau, de nu m voi nstiinta
mai nti de la dumnezeul meu". Mergnd popa idolesc ctre dracul, 1-a ntrebat pe el zicnd: "Iat
un monah a venit si cere pe Iiica mea! Oare s o dau pe ea lui?" Dracul i-a rspuns: ,ntreab-1 de
se leapd de Dumnezeul lui, de botez si de cinul clugresc". ntorcndu-se popa al dracilor ctre
Iratele, i-a zis: ,Te lepezi de Dumnezeul tu, de Botez si de cinul clugresc?" El s-a Igduit.
Atunci a vzut c
a iesit din gura lui ca un porumbel si a zburat la cer. Deci, s-a dus popa la drac si i-a zis:
,Iat s-a Igduit". Atunci dracul i-a zis: ,Nu-i da lui pe Iiica ta de muiere, c Dumnezeu nu s-a
deprtat de la dnsul, ci nc i ajut lui". Venind iarsi acel pop spurcat, a zis Iratelui: ,Nu pot s
ti-o dau pe ea, c Dumnezeul tu este nc cu tine si ti ajut tie". Fratele auzind, s-a umilit si si-a
33
zis n sine: ,Dac pe mine ticlosul m-a nvrednicit Dumnezeu de attea bogtii duhovnicesti
numai pentru buntatea Lui si eu m-am lepdat de Dnsul, de Botez si de cinul clugresc, iar El
nc mi ajut mie si nu s-a deprtat de la mine, cum nu snt eu dator s alerg la Dnsul si s
ndjduiesc n buntatea Lui cea nemrginit?!"
AstIel, venindu-si n sine, a plecat n pustie, mergnd la un btrn, cruia i-a povestit tot
lucrul. Btrnul ascultndu-1, i-a zis: ,Sezi cu mine Irate n pestera aceasta si posteste trei
sptmni pereche, adic cte dou zile si a treia zi dezleag si m voi ruga si eu la Dumnezeu
pentru tine". Si btrnul s-a ostenit pentru Irate si a rugat pe Dumnezeu, zicnd: ,M rog Doamne
druieste-mi mie SuIletul acesta si primeste pocinta lui. . .". Dumnezeu a ascultat ruga btrnului.
Dup ce s-a mplinit o sptmn, btrnul a venit la Irate si 1-a ntrebat: ,Vzut-ai ceva?" Fratele
i-a rspuns: ,Da. Am vzut Porumbelul sus la nltimea cerului n dreptul capului meu". Btrnul
i-a zis: ,Ia aminte de tine si roag-te lui Dumnezeu cu tot dinadinsul." Acestea, zicnd s-a dus.
Dup ce a trecut si a doua sptmn, btrnul a mers iarsi la Iratele si 1-a ntrebat: ,Mai vzut-ai
ceva?" El a rspuns: ,Am vzut Porumbelul aproape de capul meu". Btrnul sihastru i-a poruncit
iarsi s Iie treaz si s se roage. Apoi s-a dus dela el. Dup ce s-a mplinit si sptmn a treia,
btrnul a venit iarsi la el si i-a zis: ,Nu cumva ai vzut ceva mai mult?" Tnrul monah a
rspuns: ,Am vzut Porumbelul c a venit si a stat deasupra capului meu si am ntins mna s-1
prind. Atunci El a intrat n gura mea. Auzind btrnul aceasta, a multumit lui Dumnezeu. .. Apoi a
zis Iratelui: ,Iat Dumnezeu a primit pocinta ta, ns de acum ia aminte la tine". Monahul plin de
recunostint, i-a zis: ,De acum voi Ii cu tine, Printe, .si nu m voi mai desprti de tine pn la
moarte." Si asa, dup aceea Iratele a petrecut cu btrnul nedesprtit. (P. o.c. 410, 8).
d) Am avut yi am unele ndoieli n Taina Sfnta a Pocin(ei ? (j)
j) TAINA SFNTA A POCINTEI. Pocinta este una din strlucitele ci ale mntuirii.
Pocinta adevrat este o stralucita virtute, prin care noi adevrati crestini prsim lumea
pcatelor
si urmm Mntuitorului Hristos, ne ntoarcem de la viciu la virtute si trire dup
Dumnezeiasca Evanghelie. Mtntuitorul noatru Iisus
TOATE VREMURILE S SE MNTUIASC. ,Pocinta - deIineste Mrturisirea
Ortodox este prerea de ru pentru pcatele svrsite, pe care ornul le descoper naintea
Preotului Duhovnicesc, cu gnd hotrt de a-si ndrepta viata si cu dorinta de a mplini orice canon
iar da Preotul, Duhovnicul lui". (M.O. o.c. p.I. rsp. ntreb. 112). Din aceste cuvinte reiese clar,
c: Pocinta ca Tain SInta, este o ntoarcere sau convertire de la vicii la virtute, de la pcate la
Iapte bune. Ea const n: a) recunoasterea pcatelor si mrturisirea lor naintea Preotului, b) cint
si scirb Iat de pcatele Icute, c) hotrrea desvrsit de a nu mai pctui, d) primirea si Iacerea
canonului dat de duhovnic, e) primirea dezlegrii si iertrii pcatelor. Asadar, Pocinta sau
Spovedania cum obisnuim a-i mai zice este o minunat Tain mare, necuprins de mintea noastr,
n care pctosul si mrturiseste pcatele naintea Preotului, Iace roade vrednice de pocint;
dup care primeste de la dnsul dezlegarea ntr-un chip vzut, iar n chip nevzut primeste iertarea
pcatelor de la Iisus Hristos Dumnezeu-Omul, Care conlucreaz cu Preotul duhovnic n SIntul
Scaun al Spovedaniei.
Doamne, iar mi plec genunchii
Si cu lacrimile-n gene,
Eu Te rog ascult plnsul
Unei alte Magdalene!
ORIGTNEA POCINTEI este asa de strveche, ca si omenirea czut in pcate. Asa ni se
istoriseste in istoriile cele mai btrne, c protoprintii nostrii Adam si Eva, dup cderea n
pcatul neascultrii si izgonirea lor din Raiul pmntesc, s-au pocit, plin-gndu-si pcatul lor
naintea lui Dumnezeu la poarta Raiului nchi-nndu-se cu Ietele spre rsrit. Unii istorici spun c
34
Adam si Eva au Icut pocint un an, altii cincisprezece ani, altii o sut de ani si apoi s-au
mpreunat si au Icut copii gemeni: parte brbteasc si Iemeiasc (Fac. 3 Hron. o.c. pp. 748).
Dup ei toti-strmosii, patriarhii si Israelitii conductori si condusi binecredinciosi mari si
mici, s-au pocit de pcatele lor. Asa s-a pocit mpratul Da vid, Mnase, s.a.
Pocinta lucrtoare n Noul Testament a Iost amintit de SIntul loan Boteztorul si de
Mntuitorul prin cuvintele: ,Poi citi-v c s-a apropiat mprtia Cerurilor" (Mt. 3, 2; 4, 17, IO,
7). Pociti-v si credeti n Evanghelie" (Mt. 1, 15) si prin alte nvtturi si pilde. Mai trziu,
Pocinta a Iost Igduit de Mntui-torului lui Petru si celorlalti Apostoli, zicnd: ,ti voi da tie
unitate, adunare apostolic cheile mprtiei
Cerurilor si orice vei lega pe pmnt va Ii legat
si n ceruri si orice Vei dezlega pe pmnt Va Ii
dezlegat si n ceruri... Adevr griesc vou: Ori
cte veti lega pe pmnt vor Ii legate si n cer si
oricte veti dezlega pe pmnt vor Ii dezlegate si
n cer..." (Mt. 16, 19, 18, 18). Taina aceasta a
asezat-o Mntuitorul dup nvierea Sa, pentru
totdeauna n Biseric, atunci cnd a zis
Apostolilor Si: ,Precum M-a trimis pe Mine
Tatl si Eu v trimit pe voi... Luati Duh SInt.
Crora le veti ierta pcatele se vor ierta lor si
crora le veti tine, tinute vor Ii" (loan 20, 21
23). Aici Domnul spune de-a dreptul
Apostolilor Si, c puterea de a ierta si a nu
ierta pcatele oamenilor, este o Tain, c
aceast iertare a pcatelor, att ei ct si urmasii
lor pn la sIrsitul veacului, o vor svrsi prin
Duhul SInt, adic prin puterea nevzut si
conlucrarea Duhului SInt. Asadar, nsusi Dom-
nul nostru Iisus Hristos a asezat Taina Pocintei
n vremea aceea cnd se aIla pe pmnt, dup
nvierea Sa. El nsusi a dat Dumnezeiasca Sa
putere Apostolilor de a ierta sau a nu ierta
pcatele oamenilor. Si drept asa, precum a dat
aceast putere Apostolilor, asa a dat-o printr-
nsii Episcopilor si Preotilor care au urmat dup
ei s crmuiasc Biserica, s nvete poporul, s
svrseasc Tainele. . . pn la sIrsitul lumii.
Un lucru trebuie s stim sigur, c: Taina
Dumnezeiasc a Pocintei cu puterea Divin de
a ierta pcatele, este de la Dumnezeu Iisus Hristos, c El a asezat-o cnd era pe pmnt, c El a
dat-o Apostolilor Si si printr-nsii Episcopilor si Preotilor, din unii n altii, pn n prezent si pn
la sIrsitul lumii. ,Iat Eu snt cu voi pn.la sIrsitul veacului. Amin." (Mt. 28, 20).
MARE SI NFRICOSAT PUTERE E N TAINA ACEASTA. Nimeni n Biserica
Vechiului Testament n-a avut puterea aceasta orict de drepti, SIinti si plcuti vor Ii Iost ei
naintea lui Dumnezeu. Desi au Icut multe si mari minuni: a desprtit apa mrii (Es. 14, 21
24), a oprit soarele si luna pe cer (Is. Navi 10, 12 14), a pogort Ioc din cer (Lev. 9, 22 -24 , 3
Imp. 18, 18, 1 Par. 21, 6: 2 Par. 7, 7) a nviat si morti (3 Imp. 17, 1724, 4 Imp. 3, 837, 13, 20
21) si alte multe, dar puterea acesta Dumnezeiasc a legrii si dezlegrii, a iertrii si a tinerii
pcatelor, nu s-a dat nici unuia din ei; nici ngerilor din cer.
Mntuitorul Hristos Dumnezeu-Omul are puterea aceasta Dumnezeiasc s ierte pcatele
(Mt. 2, 10 11) poporului (Mt. 1, 27). Cu aceast putere iart El pcatele slbnogului din
35
Chpu de fa[a ne arata cum ngeru paztor
a omuu, dat a Sfntu botez, ndeamna sa
mearga a Sfnta Bserca pentru a- marturs,
fara rune, toate pacatee sae Preotuu
duhovnc'... erp ce se vad n caea omuu,
nchpuesc
pacatee sae.
Capernaum Mt. 9, 37), iart pcatele Iemeii pctoase, adic a Mriei Mag-dalena (Lc. 7, 37
50, 8, 2), iart pcatele pctoasei prins n desIrinare (loan 8, 2-11), iart pe Zaheu (Lc. 19, 1-
10), iart pe tlharul de pe cruce (Lc. 23, 4043) si pe altii. Toat aceast preaminunat putere,
Mntuitorul o ddu Apostolilor, Episco pilor, Preotilor si urmasilor lor. ,Le-a dat putere asupra
duhurilor
necurate, ca s le scoat, s vindece orice boal si neputint (Mt. 10, 7; Mc. 3, 14-15; 6, 6,
Lc. 6, 72-75; 9, 7-2; 10, 9, 16), s cunoasc Tainele mprtiei cerurilor (Mt. 13, 11), s dezlege si
s lege, s ierte si s tin pcatele (Mt. 16, 19, 18, 18, Ioan 20, 22 23).
Privitor la nzestrarea Preotilor cu aceast Dumnezeiasc putere, SIntul Ioan Hrisostom
zice asa: ,Preotii locuiesc pe pmnt, dar dispun de cer, cci au primit o putere pe care Dumnezeu
n-a dit-o nici ngerilor, nici Arhanghelilor, cci n-a zis acestora: ,Ori cte veti lega pe pmnt, vor
Ii legate si n cer si ori cte veti dezlega pe pmnt, vor Ii dezlegate si n cer". Au, e drept si
stpnitorii pmntului puterea de a lega, dar numai trupurile, pe cnd legtura acestora se ntinde
asupra SuIletului si se nalt pn la cer, cci ceea ce hotrsc Preotii aici pe pmnt, ntreste
Dumnezeu n cer, Stpnul primeste socotinta slugilor Sale, cci ce a dat acelora, dac nu ntreag
puterea celor ceresti? Deoarece zice: ,Celor ce le veti ierta pcatele, vor Ii iertate si celor ce le
veti tine, vor Ii tinuse". Deci ce putere este mai mare dect aceasta? Este o adevrat nebunie a
nesocoti o putere asa de mare, Ir de care nu ne putem mntui... Pentru c ei pot ierta pcatele nu
numai cnd ne renasc (la Botez) ci ne iart si pcatele ce am svrsit dup renastere" (T.D.P. o.c.
5, 6).
SVRSITORUL TAINEI POCINTEI este Arhiereul si Preotul. Numai acestia cu
puterea cu care i-a nzestrat Domnul nostru Iisus Hristos, pot a svrsi si Taina aceasta. Asa a
nvtat Biserica totdeauna si asa adeveresc SIintii Printi. ,Cine poate ierta pcatele zice
SIntul Ambrosie dect numai Unul Dumnezeu, care iart prin aceea, crora le-a dat puterea
aceasta!" (Corn. la Ev. Lc.). .. Acest drept zice el s-a dat numai Preotilor" (De poe-nitentia I
2, 7). ,Preotii ca oameni svrsesc numai slujba iertrii pcatelor, Ir a Iolosi puterea lor proprie
cci ei nu iart pcatele in numele lor; ci n Numele Tatlui si al Fiului si al SIntului Duh. Ei cer
si Dumnezeu d" (De Spiritu Sancata, III, 8). ,Tatl zice SIntul Ioan Hrisastom a dat Fiului
toat puterea s judece. Acum vd c Fiul a dat Preotilor toat aceast putere.. . Preotii Iudeilor:
aveau puterea de a curati trupul de lepr, sau mai bine zis: nu de a curati; ci de a constata
curtirea. .. dar Preotii Legii noi, au primit puterea nu de a Ii martori ai curtiei; ci de a curati. si
nu lepra trupului; ci de (pcate) ntinciunea SuIletului" (T.D.P. III 5-5).
PRIMITORUL TAINEI POCINTEI; este orice crestin dreptei edincios Pstor sau
pstorit parte brbteasc si Iemeiasc, incepnd de la 67 ani, care si simte cugetul ncrcat
de pcate si vrea s se usureze. ,Pcatul svrsit de un catehumen zice Iericitul Augustin se
spal prin Botez, iar dac este Icut de un om botezat, se lecuieste prin pocint" (De adulterinis
conjuigiis, 11, 16).
MATERIA TAINEI POCINTEI, este mrturisirea tuturor pcatelor Icute dup SIntul
Botez, de ctre cel ce se pocaieste.
FORMA SVRSIRII TAINEI POCINTEI, este rugciunea de dezlegare ce-o rosteste
Preotul asupra penitentului dup ce i-a ascultat mrturisirea si i-a rnduit canonul, adic: ,Domnul
si Dumnezeul si Mntuitorul nostru Iisus Hristos cu darul si cu indu-rrile iubirii Salo de oameni
si te ierte pe tine Iiule (N) si s-ti lase tie toate pcatele. Si eu nevrednicul Preot si Duhovnic cu
puterea ce-mi este dat, te iert si te dezleg de toate pcatele tale, n Numele Tatlui si al Fiului si
al SIntului Duh. Amin".
TREBUIE O SERIOAS PREGTIRE PENTRU SPOVEDANIE. Mai nainte de a veni
la SInta Spovedanie, crestinul pctos trebuie: a posti si a se ruga, a se mpca cu vrjmasii si...
36
Apoi s-si cerceteze serios cugetul, s-si reaminteasc toate pcatele si greselile svrsite, s si le
noteze negru pe alb, rnd pe rnd: Pcatele cc a Icut mpotriva SIntului Duh, pcatele strigtoare
la cer, pcatele contra celor 10 porunci, pcatele de moarte, pcatele strine, pcatele grele si
usoare, Icute: cu Iapta, cu-vorba, cu gndul, pcatele Icute mpotriva milei trupesti si suIletesti.
Fiecare crestin pctos s-si oglindeasc SuIletul su n cele 365 de Ieluri de pcate, omenesti, din
oglinda pcatelor. AstIel va aIla mai usor ct este de vinovat, va vedea ce pcate a Icut Iat de
Dumnezeu, Iat de Biserica Lui, Iat de aproapele si Iat de sine nsusi. Asa bine pregtit, cu toate
pcatele scrise si nvtate pe de rost, cu umilint, cu Iric si cu Iata evavlioas, se apropie de
SIntul Scaun al Spovedaniei naintea Duhovnicului, pentru a-si mrturisi pcatele, privind cu
ochii SuIletului la Mntuitorul, Care de deasupra i ascult mrturisirea si-i vede hotrrea pentru
ndreptare, de-o are. SIntul loan Scrarul istoriseste despre clugrii pustielor din Orient, c ei
purtau anume un bru de pocint, pe care si nsemnau toate Iaptele rele, cuvintele desarte si
gndurile pctoase, ca ntr-un registru. AstIel, cnd se spovedeau, aveau putinta de a-si spune
toate pcatele. S urmm si noi pilda bun a acelora, pentru a ne Iolosi vremelnic si vesnic.
PCTOSULUI CARE VINE LA ADEVRATA POCINT I SE CERE:
a) S Iie crestin dreptcredincios, Iiu sau Iiic a unicei SIinte Biserici Sobornice si
Apostolice; Iiindc Pocinta adevrat Ir adevrata credint Ortodox nu este Pocint
adevrat si nici bine primit de Dumnezeu.
b) Episcopul sau Preotul Duhovnic care primeste mrturisirile crestinilor ce se
pociesc, s Iie dreptcredincios, nu schismatic, eretic, apostat sau ateu, pentru c unii ca aceia
Iiind rupti din Biserica lui Dumnezeu, n-au nici o putere de a dezlega si a ierta pcatele crestinilor
dreptcredinciisi.
c) S aib cinta adevrat, sincer... S aib prere de ru din tot cugetul si SuIletul
lui, zdrobirea inimii si ntristare mare pentru pcatele sale cu care a mniat pe Dumnezeu, ori a
vtmat pe aproapele su, ori pe sinesi, pentru a se usura si a nu cdea n osnd: inima nIrnt si
smerit, Dumnezeu nu o va urgisi". (Ps. 50, 18).
d) Cu cint sincer si zdrobirea inimii s vin pctosul a-si mrturisi pcatele, lui
Dumnezeu, naintea duhovnicului, asa Iel ca duhovnicul s stie clar: ce trebuie a dezlega mai usor
si ce s lege sau s canoniseasc, pentru a-si curati SuIletul.
e) Hotrrea.de ndreptare si a nu mai pctui. SIntul Apostol Petru aseamn pe
crestinul care dup Botez... si dup Spovedanie se las biruit si mnjit de diIerite pcate grele si
ntinciuni lumesti, cu cinele care se ntoarce la vrstura sa si cu porcul scl
:
dat ce se ntorce la mocirla tinei (2 Petru 2, 22).
f) mplinirea canonului cuvenit, dat de Duhovnic pentru a-si ispsi pctosul pcatele
si a se ndrepta.
37
Chipul de Iata ne arat cum omul si-a mrturisit, Iara rusine toate pacatele la duhovnic si
ngerul Domnului il incununeaza... Asa sa Iacem si noi ca s ne Iolosim vremelnic si vesnic.
MRTURISIREA TREBUIE A FI:
a) Secreta, Icut n tain
b) Complet si cuprinztoare, adic: toate pcatele Icute, cu care si vede SuIletul
mpovrat, cele uitate de la ultima mrturisire si toate cele Icute dup aceea.
c) Umilint adevrat, nvinovtire de sinesi, cu cint sincer, curat, clar,
deschis, de bun voie, asa Iel, ca duhovnicul s le aud bine, s le cunoasc deplin, pentru a sti:
ce pcate trebuiesc dezlegate si care .anume legate si canonisite, adic ce canon trebuie s dea
pentru ele.
Dumnezeeasca Scriptur ne istoriseste n mai multe locuri ale ei despre mrturisire, d.p.:
Aaron (Num 12, 11), Israilitenii (Num. 21, 7); Jud, 10, 75; 1 Imp. 7, 6; Neem. 9, 1-3; PI. Ier. 3,
42, 5, 16; Is. Navi. 7, 20), Saul (1 Imp. 15, 24), David (2 Imp. 12 12-13, 24, 10, 17; 1 Parai. 2, 8,
17, Ps. 31, 5; 50, 1-5; 68, 5), Ezdra (Ezdr. 9, 6, 15 Neemia (Neem. 1, 5 16), Levitii (Num.
9,4,33 -34, Iov. 7,20), Isaia (Is. 6,5), Daniil (Dan. 9,5-75), locuitorii Ierusalimului (Mc. 1, 5),
Petru (Lc. 5, 8), tlharul pocit (Lc. 23,47), EIesenii (F. Ap. 19, 18), Pavel (F. Ap. 22, 79-20; Gal.
1, 13; 1 Tim. 1, 13, 15).
SIntul Apostol Iacob ndeamn la aceasta pe crestinii Pstori si pstoriti apostolici
zicnd: ,Mrturisiti-v unul altuia pcatele (adic Episcopii si Preotii Duhovnici unii altora, iar
clerul inIerior si poporul la duhovnicii lor) ca s v ndreptati". (Iac. 5, 76). SIntul Apostol si Ev.
Marcu ne istoriseste, c: ,Mergea la dnsul (la Ioan Boteztorul) toat latura Iudeii si Ierusalimul,
se botezau toti n rul Iordanului de dnsul, mrturisindu-si pcatele lor" (Mc. 1, 5).
Mrturisirea tuturor pcatelor s se Iac limpede, Ir ascunzisuri sau viclesuguri, nu ca
Adam cnd arunca vina pe Eva si Eva pe sarpe (Fac. 3, 7 19). ,De vom zice c pcat nu avem
ne amgim si adevrul nu este n noi". (1 Ioan 1, 8 10, comp. Iac. 3, 76).
SIntul Apostol si Ev. Luca ne istoriseste c n vremea cnd SIntul Apostol Pavel se aIla
n EIes, veneau la el multi si si mrturiseau pcatele; iar vrjitorii aduendu-si crtile lor
vrjitoresti, n pret de cincizeci de mii de arginti, le-au ars n public. (F. Ap. 19, 18-19).
38
SIntul Ierarh Grigore de Nisa ndeamn pe crestini a-si mrturisi pcatele cu lacrimi,
zicnd: ,Vrsati naintea mea lacrimi amare si multe si voi vrsa si eu cu voi. lipiti-v cu tristete
de un slujitor al Bisericii si ncredeti-v n el ca ntr-un Printe... Preotul se ntristeaz de pcatele
Iiului su duhovnicesc, cum s-a ntristat Iacob de vederea hainei sngerate a iubitului su Iiu IosiI.
Trebuie s v ncredeti n cel ce va n scut duhovniceste. Descoperiti cu ndrzneal secretele
(pcatele, nelegiuirile) cela mai mari, descoperiti-i tainele SuIletului vostru, precum se descoper
doctorului rnile cele mai secrete. El va purta de grij de sntatea Iiecruia" (Om. despre cei ce
judec pe altii cu asprime).
Asijderea ne ndeamn la mrturisire si SIntul Ioan Hrisostom, zicnd: ,S nu ne rusinm
a ne mrturisi pcatele, cci mare este puterea mrturisirii si mult poate ea" (Om. despre cruce si
tlhar). Pcatele nemrturisite n Scaunul Spovedaniei apas pe bietul SuIlet cu o ndoit si
nmultit greutate.
CANONUL CUVENIT. Duhovnicul
ascultnd toate pcatele mrturisite, socoteste
ce are de dezlegat, iertat si de legat sau cano-
nisit. Mrturisirea Ortodox privitor la
aceasta, zice hotrtor: ,De pocint tine si
epitemia sau canonul pe care-1 hotrste si-1
pune Duhovnicul. AstIel snt: rugciuni,
milostenii, posturi, cltorii la locurile SIinte,
mtnii (citirea de crti religioase, educative,
lumintoare, Iolositoare de SuIlete,
cuprinztoare cunostintelor trebuincioase
crestinilor Pstori si pstoriti : SInta
Scriptur, Istoria Bisericii, Vietile SIintilor,
Mntuirea Pctosilor, Hristoitia, Oglinda
Duhovniceasc, Vmile Vzduhului, despre
Dumnezeu, despre SuIlet, despre SInta"
Cruce, SInta Biseric, s.a.m.d. si altele
asemenea cum va gsi cu calc Duhovnicul"
(Rsp. ntreb. 113).
Canonul urmreste tinta ndreptrii
penitentului. Ceea ce este nvttura nsotit
de certarea cuvenit pentru scolari, meseriasi
de Ielurite ocupatii, a agricultorului la lucrarea
pmntului pentru a produce roade ct mai
multe, curtirea viei si a pomilor pentru a rodi
ct mai mult si mai bine... aceia este canonul
pentru pctosul mrturisit. n Iine, cele ce
snt roadele multe si bune, Irumoase, gustoase
la pomii ce umbresc pmntul, pentru
gospodar; acesta-i canonul dat celor
mrturisiti pentru a le usura pcatele, a se curati si a Ii rscumprati n ziua judectii. Canoanele
snt niste exercitii corectionale, mijloace nvttoricesti, remedii suIletesti pentru ndreptarea si
vindecarea pctosilor. Pentru atingerea scopului bun, ele trebuiesc date Ioarte ntelepteste.
,Precum n tratamentul trupului zice SIntul Grigore de Nisa stiinta medical are
numai scopul de a nsntosi pe bolnavi irin diIerite mijloace, pentru c diversitatea bolilor
impune diversitatea tratamentelor, tot asa si n bolile SuIletului, numrul si diversitatea patimilor
cere ngrijiri medicale diIerite, care s corespund rului si s aduc vindecare. . . De aceea cel ce
voieste s aplice un remediu potrivit unei prti a SuIletului ce suIer, trebuie s examineze mai
nti care este partea suIletului atins de boal, si dup aceea s-o supun tratamentului potrivit, n
39
Chpu de fa[a ne arata cum ngeru
spune omuu sa mearga a duhovnc sa-
marturseasca, fara rune, toate
pacatee sae, pentru a se mntu.... Fara
martursrea pacateor a Preot nu este
cu putn[a n nc un chp sub nc o
forma a se mntu cneva orct de mute'
fapte bune ar avea ar face. Vez pe
arg ,Mnturea Pacatoor" pp. 319 -
364.
asa Iel ca nucumva prin necunoasterea stiintei de vindecare, s trateze o parto iar boala s Iie ntr-
alta". (Can. 1).
,Cei ce au luat de la Dumnezeu dreptul de a lega si a dezlega, trebuie s examineze mai
nti Ielul pcatului svrsit zice Sinodul VI ecumenic prin canonul 102 precum si dispozitia
pctosului ce se cieste si astIel s ntrebuinteze remediul potrivit cu rul, ca nu cumva s se
compromit vindecarea bolnavului din cauza lipsei de metod, cci rul pcatului nu este
uniIorm; ci e diIerit si variaz la nesIrsit si produce ramuri vtmtoare de unde se rspndeste cu
prisosint si nainteaz, dac nu este oprit de puterea remediului" (vezi can. 12 al Sinodului VI ec.
can. 5 al Sinodului din Anghira si can. 52 al Sinodului din Cartagena).
,Cei ce au pctuit n Ielurite chipuri, dar petrec n rugmintea mrturisirii si a pocintei si
se ntorc cu totul de la rutti; dup msura greselii, unora ca acestora dndu-li-se vreme de po-
cint, pentru milostivirea si buntatea lui Dumnezeu s Iie primiti la mprtsire" zice canonul
2 al Sinodului din Laodichia.
SIntul loan Hrisostom, uneori recomand oarecare buntate Iat de canonisirea
pctosilor, zicnd: ,Dac gresim impunnd canoane usoare, oare nu este mai bine a da seam
pentru milostivire, dect pentru asprime? Unde Stpnul Casei este darnic, acolo nu se cuvine ca
servitorul s Iie zgrcit. Dac Dumnezeu este bun, cum poate Preotul s Iie nemilostiv?... (Om. 42
43 la Mt.). Alteori impunea si o oarecare asprime bineIctoare Iat de pctosi, zicnd: ,Leag
bine pe cel pctos, pn ce va mblnzi pe Dumnezeu. Nu-1 lsa nelegat, ca nu cumva s Iie legat
de urgia lui Dumnezeu. Dac l voi lega eu (ca Duhovnic), Dumnezeu nu-1 mai leag, iar dac
nu-1 voi lega eu atunci l asteapt legturile cele ncdezlegate. ,C dac ne-am Ii judecat pe noi
nsine, nu am mai Ii judecati de nimeni (1 Cor. 11,37).
Deci, s nu crezi c aceasta este o cruzime si neomenie, ci ea se naste din blndete si din
dorinta de-vindecare si a bunei ngrijiri. Dar vei zice c i s-a dat un timp destul de lung ca
pedeaps. Ct timp? Un an, doi sau trei? Dar eu nu caut la multimea timpului sau a anilor, ci la
ndreptarea SuIletului.. . Dac cel pctos s-a umilit, dac s-a pocit atunci s-a Icut totul; dac
ns nu este aceasta, apoi timpul cel ndelungat nu Ioloseste la nimic! Cci noi nu cutm dac
rana a Iost legat un timp mai ndelungat, ci dac a Iolosit cu ceva legtura. Dac a Iolosit si
ntr-un timp mai scurt, s n-o mai pui, iar dac n-a Iolosit, atunci pune-o si dup zece ani!
Aceasta s-ti slujeasc de hotar pentru ndelungarea rnii: dobn-direa si vindecarea celui legat
de pcrte" (Com. la ep. 2 Cor. 15; S. Tes. V. 251-264).
UN CANON FOLOSITOR. Un om Ir de lucru ispitit clo Satana, a Iurat dintr-o prvlie
un ceas de aur. Cum nainte de SIintele Pasti s-a dus s se spovedeasc, Preotul Duhovnic nu i-a
dat dezlegare pn nu va ntoarce pgubasului ceasul Iurat. Ncavnd ncotro, omul se ntoarse
acas, lu ceasul si-1 pred Preotului, CU rugmintea s-1 duc el proprietarului. Abia acum dup
ce a intors paguba Icut, Duhovnicul i-a dat dezlegarea de pcate. A doua zi cnd Preotul a intrat
n prvlia unde avea s predea ceasornicul, a gsit acolo o Iemeie care plngea cu amar si cu
ochii scldati in lacrimi, mrturisea c copilul ei, care era ucenic n prvlia ceasornicarului, nu
este vinovat. Adic ce se ntmplase? Dup ce proprietarul prvliei a aIlat c-i lipseste
ceasornicul de aur, s-a dus la politie si a Icut artare c ucenicul i-a Iurat ceasornicul. V puteti
nchipui ct de mare a Iost bucuria ntristatei mame cnd Preotul a scos din buzunar ceasornicul si
a spus ceasornicarului numai att: ,Cel ce ti-a Iurat ceasornicul, se cieste de Iapta sa si prin mine
ti-1 trimite, rugndu-te de iertare." Da, binenteles, c Preotul n-a spus numele vinovatului, Iiindc
Iiecare Preot este legat cu cel mai mare jurmnt naintea lui Dumnezeu, s nu spun nimic, cu
nici un pret nimnui, chiar dac l-ar tia bucti cele ce i-au mrturisit crestinii la Spovedanie.
Din ntmplarea aceasta se pot vedea Ioloasele spovedaniei: un tnr la spovedanie si-a
mrturisit Iapta si s-a cit de ea; un pgubas si-a,primit napoi un lucru ce i-a Iost Iurat; un copil
nevinovat a scpat de o nvinuire nedreapt si o mam ntristat s-a bucurat c s-a descoperit
nevinovtia copilului ei. Fr spovedanie, bucuriile artate nu s-ar Ii produs. Prin spovedanie ti
usurezi suIletul tu, dar n acelas timp Iaci bucurie si seimenilor ti (vezi M.o.c. 4749). Din
40
toate acestea reiese clar c: canoanele snt niste mij-oace de ndreptare a penitentilor, n Iolosul
lor vremelnic si vesnic.
DEZLEGAREA. Dup mrturisirea tuturor pcatelor cu primirea canonului cuvenit si
Iacerea lui (Mt. 3,8, Lc. 1,350, 12, 110), preotul duhovnic d dezlegare de pcate, celui ce cu
adevrat se pocieste, cu puterea harului. Minunat este aceast putere cu care snt nzestrati, de
Dumnezeu, preotii bisericii. Mntuitorul adevereste: ,Tatl a dat Fiului toat judecata,.." (Ioan 5,
22). ,Si eu zice SIntul Ioan Hrisostom vd c, toat aceast putere s-a dat preotilor, de
ctre Fiul" (T.D.P. III, 5).
Ai czut? Alung-ti jalea
Cci un ntelept a spus:
Cine cade se ridic
Uneori cu mult mai sus!
ADEVRATA POCINT ESTE AL DOILEA BOTEZ Da, chiar asa este. Prin
adevrata pocint, Icut dup Dumne-zeiestile nvtturi evanghelice, scripturistice, bisericesti,
rationale, ale ortodoxiei; omul pctos iese curat din aceast baie a cintei, a lacrimilor si a
Duhului SInt: ca odinioar din baia SIntului Botez (unic), ca haina de nunt curat si luminoas
(Mt. 22, 1113). AstIel de hain, luminoas, pentru intrare la Nunta Mielului in mprtia lui
Dumnezeu si-au cstigat prin adevrat pocint:
David (2 Imp. 12, 113), SIintii apostoli Petru si Pavel (Mt. 26, 75, 1 Tim. 1,1315),
Mria Magdalena (Lc. 7,37-50, 8,2); Samarineanca (Ioan 4, 7-42), Zaheu (Lc. 19, 1-10), tlharul
de pe cruce (Lc. 13,40 -43), si alti tlhari precum: Moisi arapul, David, Varvar, s.a. (V, SI. 28
aug. o.c. pg. 908 -927: 1 sept. pg. 39-42; 6sept. pg. 233-5; 9iulie pg. 439-441;.6 mai340-246...);
pctoasele Iemei: Mria egipteanca (V. SI. 1 aprilie); SI. Teodora (V. SI. 11 sept. pg. 373-385);
Pelaghia (V. SI. 80 ct.pg. 225-247); Taisia (V. SI. 8 oct. pag. 248 -254); Evdochia (V. SI. 1
martie) si altele.
FIECARE CRESTIN S AIB UN DUHOVNIC, NU MAI MULTI. Oricare crestin
drepteredincios pstor sau pstorit este bine s aib numai un duhovnic al su, care, la
trebuint, s-1 vindece suIleteste. La mare, la Ioarte mare trebuint, ar putea s-si aib si un al
doilea, conditionat: s-1 ajute pe primul n cluzirea si vindecarea lui, asa cum Iiecare are numai
o mam si un tat. Mai multi duhovnici s nu aib deoarece s-a vzut clar c cei ce umbl din
duhovnic n duhovnic, pe la sate, pe la orase, prin mns-tiri si schituri.. .se stric mai ru.
nvtturile Ielurite, canonisirile Ielurite, Iormeaz o babilcnie, un amestec, o nvlmseal n
capetele lor, nct nici nu mai stiu de care s se mai tin. Pe lng acestea, mai cad si n blestemul
greu al sIintelor ,Pravili" bisericesti, care hotrsc: ,Oricare om sau Iemeie, de-si va lsa
duhovnicul su, Ir de oarecare vin si se va spovedi la altul, s se despart de biseric, cu cel
ce-1 primeste pe dnsul" (P.B.G. pag. 115 117). Asijderea si nvttura, dup dezlegarea din
MolitIelnice sau Agiaz-matare: ,Fiule ori Iiic attia ani, poruncesc sIintii printi, s nu te
mprtsesti cu SIintele Taine, ci numai s bei Aghiazm Mare. Si de vei tinea s nu te
mprtsesti, ti se vor dezlega pcatele tale; iar de vei ndrzni, peste porunca sIintilor printi, ca
sa te mprtsesti, atunci te vei socoti ca al doilea Iuda. Iar de vei Ii bolnav si tare slab, temndu-te
de moarte, atunci s te mpart sesti si de te vei nsntosi iar vei rmne n anii ce ti s-au porum
it. pn cnd vei plini canonul. Iar dac te vei mprtsi de Irica mortii, plinind canonul cel dinti,
ti se va socoti alt canon pentru mpar-tsire si-1 vei plini si pe acela."
. Asadar, este bine a nu schimba duhovnicul, dect numai in caz de mare nevoie, cnd se
schimb preotul duhovnic din locali-tate, ori cnd ne mutm noi n alt parte, n alia parohie.
PCATELE MRTURISITE SI CANONIS1TK, NU SI MAI MRTURISESC IARSI.
Pcatele odat spovedite, nu trebuie s le mai spovedeasc nimeni iarsi de la nceput altor
41
duhovnici si s cear canon, cci
atunci leapd canonul cel dintii;
decit numai dac iarsi a czut n
aceleasi pcate, cnd trebuie s le
spovedeasc curat, ca pe niste
rdcini si pricini ale pcatelor celor
de pe urm; spovedind pe cele dinti,
pentru smerenie... iar pe cele de pe
urm, pentru iertare (S. Tes. IX, 24).
TREBUIE A SE SPOVEDI
adeseori chiar si acei crora, ca
Iariseul din pilda Mntuitorului (Lc.
18, 1014), li se pare sa nu
pctuiesc precum altii (1 loan 1, 8
9). Bolnavii trebuie se spovedi si
griji ct mai des. Spovedania se poate
Iace n orice vreme si n orice loc.
Trebuie a alerga la duhovnic ori de
cte ori vedem c ne-am rnit cu
pcate grele, lundu-ne canonul
cuvenit, pentru a primi mngierea
harului si speranta iertrii. Dup
obiceiurile vechi, spovedania se Icea
n cele patru posturi ale anului.
Majoritatea crestinilor, ntruct li s-a
rcit cldura credintei, se mrturisesc
u Postul Mare, altii si mai reci Iiind,
abia dup doi, trei cinci ani ... se
spovedesc.
PLECND DE LA SCAUNUL SFINTEI SPOVEDANII, cugetm cu adnc atentie la
ndreptarea noastr. n acest scop bun, ne ntiprim n minte ct mai adnc, cuvintele
Dumnezeiestilor Scripturi: ,Fereste-te de ru si I binele. . . Nu te atinge, nici gusta, nici pipi!
(Ps. 33, 13-14, Col. 2, 21; comp. Fac. 2, 17; 3, 1-7) Si mai ales la porunca Mntuitorului: ,Iat c
te-ai Icut sntos, de acum s nu mai gresesti ca s nu-ti Iie tie ceva mai ru" (loan 5, 14). ,Du-te
si de acum s nu mai pctuiesti" (loan 8, 11).
Desi omul nu poate s scape cu totul de pcat (cum nu-si poate Ieri hainele negre de praIul
Iinii, cei care lucreaz n morile de mcinat sau hainele albe cei ce lucreaz n minele de-
crbuni). Cu toate acestea
-
, Iiecare crestin este dator, dup cugetul ce-1 are, ca de la o mrturisire
pn la alta s-si ndrepteze viata ct va putea mai mult (M.O. rsp. ntreb., 113).
BINEFACERILE SAU ROADELE POCINTEI snt mari si minunate. Precum durerea,
mrturisit la alte persoane, scade si bucuria mprtsit altora, creste; asa si n pocint sau
spovedanie. Pcatul este o sarcin grea si zdrobitoare, care apas mereu suIletul si-1 mustr, este
sarpe ce musc, lepr ce mortiIic si omoar, vpaie dogoritoare trupului si hain ptat de snge.
Plcerile pcatului ntunec ochii mintii, ca Iurtunile vzduhul; cuIundnd pe pctos n valurile
poItelor si n dobitocia mpatimirilor. Prin adevrata pocint ns, sarcina se leapd, suIletul se
usureaz si dobndim harul iertrii, ndejdea mntuirii, scparea de pedeaps pentru pcat,
mpcarea cu Dumnezeu, dobndirea Raiului si a statornicei Iericiri vesnice.
42
Chpu de fa[a ne arata cum pentru fecare
pacat ce spune omu, ese cte un arpe dn
gura u. Apo, un arpe ma mare a scos
capu de tre or, dar nu a et, adca a vrut
sa ma spuna nca un pacat mare, dar de
rune nu 1-a spus. Apo to[ erp care
esera s-au ntors dn nou a e. . . Vez
,Mnturea pacatoor" p. 346.
Mrturisirea Ortodox arat bineIacerile pocintei, astIel: Primul Iolos este acesta c,
precum prin pcat pierdem nevinovtia pe care am cptat-o prin SIntul Botez, tot astIel prin
pocint o cptm din nou. Precum prin pcat ne lipsim de Harul Dumnezeiesc, tot asa prin
pocint l dobndim din nou. Apoi, precum prin pcat cdem n robia diavolului, tot astIel prin
pocinta ne izbvim de ea. n Iine, precum prin pcat intr n cugetul nostru rusinea si Irica, tot
astIel prin pocint se ntoarce n noi pacea si ndrzneala, la Iel cu cea pe care o au copii ctre
printii loi (par-tea I rasp. ntreb. 114;).
Prin pocint ne apropiem de Mntuitorul, ca: Mria Magda-lena, Samarineanca, Zaheu,
Petru, Pavel... Prin pocint dobn-dini Raiul, ca tlharul (Lc. 23, 40-43). Prin pocint dstigm
iertarea pcatelor, haina nevinovtiei cu care ne-am mbrcat la SIntul Botez si viata Iericit ca si
Iiul risipitor, care s-a cit si s-a rentors la Tatl su (Lc. 15, 17-24). S ne ntoarcem si noi toti ca
Iiul risipitor, cu adevrat pocint, la Dumnezeu. De cte ori ne mpiedecm si cdem, s ne
ridicm; tot asa de cte ori gresim sau pctuim, s ne cim, s ne curtim de pcate (1 loan 3,3
5; Mt. 8,2-3, 9,2-3).
DE CTE ORI CAZI, SCOAL-TE, SI TE VEI MNTUI. Orice binecredincios crestin
pstor sau pstorit desi este bo-tezat si mbrcat n Hristos, totusi este expus diIeritelor cderi.
Se povrneste... si cade adeseori n unele sau n altele din cele 365 Ieluri de pcate. De este
veghetor si osrdnic, cade de mai putine ori si n pcate mai usoare; iar de este mai ne veghetor,
neglijent, ori mai somnoros, cade de mai multe ori si n.pcate mai grele. .. Prin trezvie si
adevrat pocinta, cu Iacerea roadelor vrednice de pocint (Mt. 3,5) se poate ridica si curati.
Un Irate oarecare a mers la Avva Sisoe si 1-a ntrebat, zicnd: ,Ce voi Iace avvo, c am
czut?" Btrnul i-a rspuns: ,Scoal-te iarsi si iarsi, ori de cite ori cazi". Fratele, nelmurindu-
se, i-a zis: ,Pn cnd?" Btrnul i-a zis: ,Pn cnd vei Ii apucat de moarte; sau n bine sau n
cdere, cci cu ce se va aIla omul, cu aceia se duce" (P.o.c. 216, 38), adic n ce-1 va aIla moartea
n aceia i va judeca Dumnezeu si-1 va rsplti vremelnic si vesnic.
Un biet Irate pustnic sedea singur deosebi n minstirea Mani-di iilor. El zicea aceast
rugciune pururea, ctre Dumnezeu: ,Doamne nu m tem de Tine si pentru aceasta trimite-mi
sgeat .le Iulger sau alt munc sau boal sau drac. .. ca mcar asa suIletul meu cel mpietrit s
capete Iric". Apoi, rugndu-se, iarsi zicea: ,Stiu c, multe am gresit Tie, Stpinc. Pentru aceasta
nu ndrznesc s zic s m ierti; ci, de se poate, pentru ndurrile Tale, iart-ma Iar de nu se poate,
pedepseste-m aici si nu m pedepsi acolo. Dac si aceasta este cu neputint, rsplteste-mi aici
parte din munc si acolo mi I munca mai usoar; numai ncepe de acum a m pedepsi, ins cu
mil si nu cu mnia Ta, Stpne!" Asa pocindu-se el un an intreg si acestea zicnd cu lacrimi
Iierbinti, din tot suIletul rugndu-se, si zdrobea trupul su cu post, cu priveghiere si n alte
ptimiri, smerindu-si si suIletul su.
ntr-o zi, sezind el jos si plngnd dup obicei si tare obosit Iiind din mult scirb, i-a venit
lui dormitare si a adormit. Atunci iata, statu de Iata Hristos si-i zjse cu glas blnd: ,Ce ai omule,
ce plngi asa?" Cunoscndu-L pe El cine este, i-a rspuns nspi-mntat: ,Am gresit, Doamne!"
Cel ce i s-a artat i-a zis: ,Scoal-te" El a rspuns: ,Nu pot, Stpne, de nu-mi vei da mna." Acela
ntinznd mna si apucndu-1, 1-a sculat. Fratele, sculndu-se, pln-gea Ioarte tare. Cel ce i s-a
artat i-a zis iarsi asemenea, cu glas lin si blnd: ,Ce plngi omule.? Ce te mhnesti?" Fratele a
rspuns: ,Nu voiesti, Doamne, s plng si s m mhnesc; cci cu attea Te-am mhnit, eu, cel ce
am dobndit de la Tine attea buntti?" Acela, ntinzndu-si iarsi mna Sa, a pus-o pe capul
Iratelui si i-a zis: ,De acum nu te mai scrbi. De vreme ce tu te-ai scrbit pentru Mine, nu M voi
mai scrbi Eu asupra ta. Dac Sngele Meu L-am dat pentru tine, cu mult mai vrtos Voi da tie
iertare si la tot suIletul care se pocieste curat."
Fratele, venindu-si n sine din acea vedere, si-a simtit inima plin de toat bucuria,
ncredintndu-se c Dumnezeu a Icut mil cu dnsul. AstIel a petrecut totdeauna n smerenie,
multumind lui Dumnezeu pentru toate bineIacerile Sale (P.o.c. 412311).
Un alt Irate pustnic, biruindu-se de curvie, n toate zilele se aIla svrsind pcatul, dar n
toate zilele mblnzea pe Stpnul su cu lacrimi si cu rgciuni. Asa Icnd el, amgindu-se de
43
obiceiul cel ru, svrsea mereu pcatul. Apoi iarsi, dup savrsirea pcatului se ducea la
biseric. Acolo, vznd cinstitul Chip al Domnului nostru Iisus Hristos pe icoan, se arunca pe
sine naintea Lui cu amare lacrimi, zicnd: ,Milueste-m Doamne si ridic-de la mine aceast
viclean ispit, c m trudeste cumplit si m rneste cu amrciunea desmerdrilor. Nu am obraz,
Stpne, ca s caut si s vd Chipul Tu cel SInt si mult mai strlucit dect soarele, ca s se
ndulceasc inima mea si s se veseleasc."
Acestea zicnd el, dup ce iesea din biseric, iarsi cdea n noroi, dar nicidecum nu se
dezndjduia de mntuirea sa. De la pcat ntorendu-se la biseric, iarsi cele asemenea striga
ctre Iubitorul de oameni Dumnezeu, zicnd: ,Pe Tine Doamne Te pun chezas de acum c nu voi
mai Iace pcatul acestea; numai iart mie, Preabunule, cele ce din nceput si pn n ceasul acesta
Ti-am gresit Tie." Dup ce Icea el aceste nIricosate tocmeli si Igduinte, iarsi se aIla n acelasi
pcat ru. Aici era a se vedea iubirea de oameni a lui Dumnezeu cea prea dulce si nemrginita Lui
buntate, c suIerea n toate zilele clcarea si nerecunostinta Iratelui cea nendrep tat si rea si
din .multa Sa mil cuta si astepta pocinta si ntoai cerea lui. Nu un an a Icut aceasta, nici doi,
nici trei, ci zece ani si mai mult. Vedeti Iratilor suIerirea cea neinsuiaia tj Iubirea de oameni cea
nemrginit a Stpnului!!! Iat El, ntotdeauna ndelung rabd, suIerind Irdelegile si pcatele
noastre cele cumplitei De acest lucru este cu putint a ne spiinnla si a ne minuna dendurrile
cele bogate ale lui Dumnezeu, c Iratele Igduindu-se c nu va mai Iace altdat pcatul, se aIla
mincinos.
ntr-una din zile, lucrndu-se acestea si Iratele Icnd pcatul, a alergat la biseric pln-
gnd, suspinnd, tnguin-du-se si silind ndurrile Preabunului Stpin ca s se milostiveasc spre
dnsul, s-1 scape de noroiul nversunrii. Cum Iuga el asa pe Iubitorul de oameni Dumnezeu,
nceptorul ruttii si pierztorul suIletelor noastre,
diavolul, vznd c nimic nu Ioloseste; c cele ce el prin
pcat alctuia, Iratele prin pocint Ie risipea,
nerusinndu-se s-a artat lui de Iat. Cutnd diavolul n
obrazul Iratelui, strig ctre cinstita icoan a Domnului
nostru Iisus Hristos: ,O, ce este mie si Tie, lisuse
Hristoase? Milostivirea Ta cea nemrginit m biruieste
si ma surp, c primesti pe acest curvar, care n toate
zilele minte naintea Ta, deIimnd Stpnirea Ta. Pentru
ce nu-1 arzi pe el, ci ndelung l rabzi si-1 suIeri? Tu vei
s judeci pe curvari, pe prea-curvari si pe toti pctosii o
s-i pierzi. Cu adevrat nu esti drept Judector; ci unde
se va prea Stpinirii Tale, tot treci cu vederea. Pe mine,
pentru o mic clcare a nltrii, m-ai aruncat din ceruri
jos si acesta Iiind mincinos si curvar, Iiindc zace
naintea Fetii Tale, lin i druiesti lui blndetea Ta.
Pentru ce dar Te mai numesc pe Tine Judector drept?
Precum vd si Tu primesti Iete, din mult buntate si
treci cu vederea dreptatea. . .". Acestea le zicea diavolul, iutindu-se de mult amrciune, scotnd
par de Ioc din nrile lui. Acestea zicnd a tcut.
Atunci s-a Icut glas ca de la JertIelnic, zicnd: ,O, balaure prea viclene si pierztorule, nu
te-ai mai sturat de socoteala ta cea rea, c ai sorbit lumea? Acum, n acest moment si pe cel ce a
venit la mila Mea cea nespus, te silesti s-1 rpesti si s-1 sorbi ? Ai tu attea greseli ca s pui si
s trag ntocmai cu Sngele cel scump pe care L-am vrsat pe Cruce pentru dnsul? Iat
junghierea
Mea si moartea Mea au aIundat Irdelegile lui. Tu, cnd el vine la pcat, nu-1 izgonesti
ci-1 primesti cu bucurie si nu-1 opresti, ndjduind ca s-1 dobndesti! Dar Eu, Cel att de
milostiv si Iubitor de oameni, Care am poruncit verhovnicului Meu, PetruApostolul, s ierte
celui ce greseste n Iiecare zi, pn n de saptezeci de ori cte sapte, oare nu-1 voi ierta pe el? Oare
nu-1 voi milui? Asa, cu adevrat c de vreme ce acesta alearg la Mine, nu M voi ntoarce de
44
ctre el, pn ce-1 voi mosteni. Pentru pctosi Eu M-am rstignit si Preacuratele Mele palme,
pentru dnsii Le-am ntins, ca, cel ce va voi s se mntuiasc, s alerge si s se mntuiasc. Eu de
ctre nimeni nu M ntorc, pe nimeni nu izgonesc, mcar de nenumrate ori ntr-o zi de va gresi si
de nenumrate ori va veni ctre Mine, nu va iesi aIar scrbit. Vezi tu, Eu n-am venit s chem pe
cei drepti, ci pe cei pctosi la pocint!"
Fcndu-se glasul acela, diavolul sttea tremurnd si neputnd s Iug. Atunci iarsi s-a
Icut glas, zicnd: ,Ascult amgitorule, pentru ce zici c snt nedrept. Eu ctre toti snt drept; c
n ceea ce aIlu pe cineva, n aceia l judec. Iat, pe acesta l-am aIlat stnd naintea picioarelor Mele
si artndu-se biruitor peste tine. l voi lua dar pe el si i voi mntui suIletul lui, Iiindc nu s-a
dezndjduit de mntuirea sa. Tu ns vezi cinstea lui, crap de zavistia ta si te rusineaz."
Stnd Iratele cu Iata n jos si tinguindu-se si-a dat duhul. Atunci ndat urgie mare venind,
ca Iocul, a czut peste satana si 1-a mistuit
De aici, Iratilor, s cunoastem cu totii milostivirea si iubirea de oameni a lui Dumnezeu,
cea nemsurat si niciodat s nu ne desndjduim de mntuirea noastr (P.o.c. 4068,2).
Un alt Irate, clugr, ce se nevoia n pustie pentru a dobndi mprtia lui Dumnezeu,
cznd n ispit, adic n pcat, de scrb a pierdut rnduiala clugreasc. Vrnd a pune nceput
bun, se oprea de multa mhnire si zicea n sine: ,Cnd am s m aIlu, precum am Iost odat?" Asa,
pregetnd el, nu putea, nicicum s Iac nceput de lucrul su clugresc. Mergnd la un btrn i-a
povestit cele pentru sine. Btrnul, auzind scrba lui, i-a povestit pilda aceasta, zicnd: ,Un om
avea o tarin. Din lenea lui, toat tarina s-a ntc-lenit si s-a umplut de spini si de ciulini. Mai pe
urm a socotit s-o lucreze. El a zis Iiului su: mergi de curteste tarina. Fiul a mei . s-o curteasc.
Vznd el ns multimea spinilor, s-a mputinai, zicnd n sine: Cnd voi putea eu s smulg acestea
toate si cur tese tarina asta? Asa zicnd s-a culcat si a adomit. Desteptindu-se el si iarsi cutnd
la multimea spinilor si tiindvindu-se, a petre-cut zcnd si neIcnd nimic. Asa, uneori culcandu-
se, alte ori intorcindu-se aici, ca usa n ttn, precum zice Scriptura, a cheltuit Ir de lucru, nu
putine zile.
Dup aceea a venit tatl lui ca s vad ce a Icut. AIlndu-1 pe el c n-a lucrat nimic, i-a
zis: ,Pentru ce Iiule n-ai lucrat nimic pn acum?" El a rspuns: ,Tat, cum veneam s lucrez,
vznd multimea spinilor, m slbnogeam, si de mult scrb m culcam si dormeam. Iac,
pentru aceea n-am lucrat nimic". Tatl su i-a zis: ,Fiule, atta ct tine asternutul tu, I n toate
zilele. Asa sporeste lucrul tu si nu slbesti". Tnrul a Icut asa. n putina vreme a curtit
tarina. ..". Asa I si tu, Irate, lucreaz cte putin si nu te mputina. Si Dumnezeu cu Darul Su iars
te aseaz la rnduiala ta cea dnti". Fratele auzind, seznd cu rbdare, Icea cum 1-a nvtat
btrnu|. Asa cstenindu-se, cu Darul lui Dumnezeu a aIlat odihn (P.o.c. 413, 13).
La aceasta ne ndeamn nsus Mntuitorul nostru Iisus Hristos, zicnd: ,De cte ori vei
cdea, scoal-te si te vei mntui" (Rug. Il-a la SI. Maslu).
De-ai veni la noi la var
Ai vedea c lng cas
Am sdit din primvar
Tot Ielul de Ilori Irumoas
Dar unele din ele
Orict eu le ngrijesc
Cum se Iace-ntotdeauna
Tocmai toamna nIloresc!...
Dac-n toamna vietii tale
Omule te pocesti
Ca si Ilorile acestea
Tot asa si tu-nIloresti!
Oricind te rneti, intr in Biseric, i te tamduieti. La aceasta ne ndeamn Mntuitorul,
SIintii Apostoli, SIintii Printi si SI. Biseric. SI. loan Hrisostom ne sItuieste asa: ,Ai pctuit?
Vino si intr n Biseric si-ti sterge pcatul. Ori de cte ori cazi n piat, te scoli; tot astIel, de cte
45
ori pctuiesti, pocieste-te... Nu'te dezndjdui. De ai mai pctuit odat, cieste-te iarsi, ca nu
cumva prin nebgarea ta de seam s pierzi cu totul ndejdia bunurilor Igduite. Ai ajuns la
adnci btrneti si ai pctuit? Intr n Biseric si te cieste, cci aici este loc de vindecare, iar nu
tribunal, locul unde nu se tortureaz; ci se d iertare de gresale" (Om. despre cint). n Biserica
SInta snt toate leacurile pentru vindecarea bolilor suIletesti, de curtirea pcatelor, numai s le
cunoasc, s le primeasc si Ioloseasc crestinii nostri mari si mici.
Spal-ti pcatele prin lacrimi. La aceasta ne ndeamn SI. Ierarh Grigore Teologul, zicnd
despre sine nsusi: ,Cine va da capului meu si pleoapelor mele izvor nesecat, ca s pot spla n
mine prin siroaie de lacrimi tot Ielul de ntinciune, si s plng pentru pcatele mele pe ct se
cuvine? Cci pentru muritori si pentru SuIletele ntinate, leacul cel mai bune snt: lacrimile,
cenusa si sacul pocintei" (versuri de sine nsusi).
La splarea pcatelor mrturisite si canonisite cu lacrimi, ne ndeamn si SI. loan
Hrisostom, zicnd: ,Dac lacrimile lui Petru au putut sterge un pcat asa de mare (al ntreitei
lepdri de Domnul) ; cum s nu le stergeti si voi pe ale voastre/prin lacrimile voastre? Cci
lepdarea de Domnul nu este ceva (un pcat) nensemnat; ci dimpotriv, Ioarte nsemnat, si totusi,
lacrimile l-au sters. Pln-geti dar si voi pentru pcatele voastre, dar nu Iaceti aceasta numai
de'ochii lumii. Plngeti amar cum a Icut Petru. Vrsati siroaie de lacrimi din adncul inimii, ca
Domnul s se milostiveasc spre voi si s v dea iertare" (Om. III despre pocint, 13).
Cel ce se cieste zice SI. Vasile trebuie s plng cu amar si s exprime din Iundul
inimii lui, ce este propriu cintei"(Regule morale, I. 3). Psalmistul David recomandnd cinta
sincer, din toat inima, nu numai cu limba, cu buzele si cu gura, arat clar c numai: ,Inima
nIrint si smerit, Dumnezeu nu o va urgisi" (Ps. 50, 18). Botezul Pocintei cu lacrimi e Ioarte
greu, dar si Ioarte curtitor, lumintor, Iolositor, si n veacul acesta si n cel viitor.
e) Am avut yi am unele ndoieli n Taina Dumnezeieyti mprtyanii ? (1)
1) SFNTA TAIN A DUMNEZEIESTEI MPRTSANII Crtile Dumnezeiestilor
Scripturi ale Vechiului si Noului Testamem si SInta Treditie, ne vorbesc despre Dumnezeiasca
Taina a Dum-nezeiestei mprtsanii sau Cuminicturi mai mult decit despre oricare din celelalte
Taine SIinte. Si cu drept cuvnt, deoarece Taina aceasta este mai nalt, mai SInta, mai puternic,
mai pretioas, mai trebuincioas, mai cinstit, mai presus decit toate celelalte sase Taine; asa cum
este ziua Duminicii Iat de celelalte sase zile ale sptmnei, cum e capitala trii Iat de celelalte
orase si sate, cum e Biserica Iat de celelalte case din parohie sau Iiliala, cum e mpratul, regele,
domnitorul sau stpnitorul trii lata de ostasi, oIiteri si trup sau de Iunctionarii statului, cum este
una ttorul Iat de scolarii si, cum este Preotul Iat .le parohienil sai cum-este pstorul Iat de oi,
cum este capul lata de trupul sau omenesc, in Celelalte sase Taine SIinte se imprtaseste
credincio-silor Harul Dumnezeiesc sIintilor In Taina aceasta insa Mintuitorul a binevoit a Se da
pe Sine nsusi nou totdeauna, sub chipul Pinei si al Vinului cu ap, sIintite, n care El este real
cu ntregul Su Trup si Snge, cu omenirea si Dumnezeirea Sa, drept asa cum este n ceruri pe
Scaunul Dumnezeirei Sale.
Taina Dumne:eietei impratanii este superioar celorlalte Taine, e cea mi SInta si
mai nalt, prin care omul renscut din baia SI. Botez, din ap si din Duh, sigilat cu sigiliul
Duhului SInt prin Mir-Ungere, ori de-i crestin vrstnic prin Taina Pocintei, se mprtseste cu
Dumnezeiescul Trup si Snge al Domnului nostru Iisus Hristos sub chipul Pinii si Vinului,
sIintite, spre iertarea pcatelor, prtsia cu Hristos Dumnezeu-Omul,'pentru cstigarea vietii si a
Iericirii vesnice. Taina aceasta ntrece cu bineIacerile ei pe toate celelalte. Ea aduce Iolos mntuirii
noastre mai mult dect toate celelalte. n aceast Tain se descoper credinciosilor tot Harul si
buntatea Domnului nostru Iisus Hristos, Care e de Iat, real, n Pinea si Vinul Euharistie (Vezi
M. O.o.c.p. I, rsp. ntreb. 106; Mt. 26,26 -28, 1 Cor. 10,16-17,21; 11 23-32, Ioan 6, 37-58).
Originea Dumne:eietei imprtanii. nceputul, obrsia sau zvorul acestei Taine
Dumnezesti, este nsusi Mntuitorul. El nsusi prenchipuit-o n nmultirea plinilor cu care a
sturat multimi mari de mii de oameni, a anuntat-o, artndu-o superioar cu totul Iat de ,mana"
46
czut din cer, cu care a hrnit poporul Israelit 40 de ani n pustie, apoi a asezat-o la Cina de
Tain.
Mintuitorul anunt ae:area acestei Taine. Pe la nceputul lui martie, n al doilea an al
activittii Sale publice, n Capernaum, dup ce sturase 5000 de brbati, plus Iemeile si copii, cu
cinci pini de orz si doi pesti, dup care Apostolii au strns 12 cosuri pline de sIrmitUri. Oamenii
recunosctori minunii caut si aIl pe Iisus... El le-a zis: ,Amin, amin griesc vou: M cutati nu
pentru c ati vzut semne minuni ci pentru c ati mncat din pini si v-ati sturat. Srguiti-v
a v agonisi nu mn-carea cea pieritoare, ci mncarea care rmne spre viat vesnic, pe care v va
da-o Fiul Omului... Cci Pinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoar din cer si d viat
lumii... Eu snt Pinea Vietii... Printii vostri au mncat man n pustie, dar au murit. Pinea care se
pogoar din cer este aceea, din care dac mnnc cineva, nu mai moare. Eu snt Pinea cea vie
care s-a pogort din cer. Cine mnnc din Pinea aceasta; va Ii viu n veci. Pinea aceasta pe care
Eu o voi da, este Trupul meu, pe care-L voi da pentru viata lumii". Atunci Iudeii nelmuriti, au
nceput a se ntreba ntre ei mirati: ,Cum poate Acesta s ne dea Trupul su s-1 mncm!?"" Iisus
le-a zis: ,Amin, amin griesc vou: De nu veti mnca Trupul Fiului Omului, si de nu veti bea
Sngele Lui, nu veti avea viat n voi. Cel ce mnnc Trupul Meu si bea Sngele Meu, are viat
vesnic, si Eu l voi nvia pe el n ziua cea de apoi, Cci Trupul Meu este cu adevrat mncare si
Sngele Meu este cu adevrat butur. Cel ce mnnc Trupul Meu si bea Sngele Meu, rmne n
Mine si Eu n el. Precum M-a trimis pe Mine Tatl si Eu viez prin Tatl, asa si cel ce M mnnc
pe Mine, va vietui prin Mine. Aceasta este Pinea care s-a pogort din cer, nu ca ihana pe care au
mncat-o printii vostri si au murit. Cel ce mnnc Pinea aceasta, va Ii viu n veac" (Ioan 6, 26
33, 35, 48 58).
,Pinea cea vie" pogort din cer, ca si ,mana" pe care au primit-o Iudeii n pustie, este
ceva natural. Si una si alta este ceva de mncare. Despre mncarea aceasta Mntuitorul ne spune
destul de clar, c este Trupul si Sngele Su. Cum Iudeii, ca si ereticii si sectarii vremiIor, nu
pricepeau ce le spunea, Mntuitorul le repet iarsi destul de lmurit, c: n ceea ce le-a spus, este
vorba de: ,Trupul Su" si de ,Sngele Su" sub chipul Pinii si al Vinului sIintite, care se vor
transIorma n Trupul si Sngele Su la Cina de Tain si pe Altarele Bisericilor Ortodoxe.
Mintuitorul aea: Taina Dumne:ietii imprtanii. Taina aceasta a Iost asezat dup
anuntare (Ioan 6, 2658) mai trziu de nsusi Domnul nostru Iisus Hristos n ajunul Patimii si
Prosl-virei Sale. n noaptea cnd a Iost vndut de Iuda Iscarioteanul, trdat, prins, dus la patim si
la moarte (1 Cor. 11, 23), Iisus a venit mai nainte cu ucenicii oi ntr-o cas din Ierusalim, sus n
Ioisorul ei spatios, curat, asternut, unde era pregtit Pastile evreiesc. Dup serbarea ultimului Pasti
(), Iisus spal picioarele ucenicilor, apoi se aseaz la Cin. Pe cnd toti sedeau la mas,
Mntuitorul Hristos lu n preacuratele Sale mini Pinea, o binecuvnta si multumind lui
Dumnezeu, o Irnse si mprtindu-o ucenicilor Si, Ie-a zis: ,Luati mncati, Acesta este Trupul
Meu, Care se Irnge pentru voi..Apoi lund Paharul cu vin, l ddu ucenicilor Si, zicnd: ,Beti
dintru acesta toti, Acesta este Sngele Meu al Legii celei noi, Care pentru voi si pentru multi se
vars, spre iertarea pcatelor... Aceasta s o Iaceti ntru pomenirea Mea" (Mt. 26, 26 -28, Mc.
14,21-24; Lc. 22, 17-20; 1 Cor. 11,24-29).
Aici este usor de nteles despre ce e vorba si ce anume a svrsit Mntuitorul la aceast
Cin. El a svrsit SInta si Marea Tain a Dumnezeiestii mprtsiri, dnd ucenicilor Si:
Preacuratul Su Trup si Snge sub chipul Pinii si al Vinului. Iat, aici, pentru prima oar, s-a
svrsit Taina Dumnezeiestii mprtsiri. Aici Pinea si Vinul, dup cuvntul Domnului, s-au
preIcut n Trupul si Sngele Domnului. Aici, pentru prima oar, SIintii Apostoli s-au mprtsit
cu Dumnezeiescul Trup si Snge al Mntuitorului Hristos.
( + ) Cititorul s bage bine de seama yirul lucrrilor Domnului nostru Iisus Hristos n aceast mprejurare: El mai nti
mnnc mielul sfintelor payti, dup datina evreeiasc, apoi ornduieyte ospatul cel nou al Noului Tes-tament, care e Dumnezeiasca
mprtyanie. Una inlocuieste pe cealalta, adica Pastile nou creytinesc, nlocuieyte pastile cel vechi evreesc.
Aceasta s-o faceti intru pomenirea Mea. ndat dup savrsirea Dumnezeiestii mprtsanii
si mprtsirea Apostolilor, Mntuitorul le porunceste: ,Aceasta s Iaceti (ntotdeauna) ntru
pomenirea Mea...". Aceasta o adevereste si SI. Ap. Pavel, zicnd: ,De cte ori veti mnca Pinea
47
Aceasta si veti bea Paharul acesta, vestiti moartea Domnului pn la venirea Lui" (Lc. 22, 15; 1
Gor. 11, 24 25). Prin aceste cuvinte Domnul Hristos a poruncit s se Iac mereu Dumnezeiasca.
Liturghie cu Cina Trupului si Sngelui Su, pentru a se vesti pn la sIrsitul veacurilor ,moartea
(adic rstignirea, jertIirea si moartea) Lui".
Dumnezeiasca Liturghie cu Proscomidia si sIintirea Darurilor, este Cina cea de Tain,
Cina Domnului, rstignirea mntuitoare, taina Trupului si Sngelui de pe Cruce, slujba si serbarea
Dumnezeiestii mprtsanii. Prin ea primim n trupul si sngele nostru P.S. Trup si Snge al
Domnului. Prin ea ne mprtsim cu Tainele vietii Dumnezeiesti, dup cum si SI. Ap. Pavela
scris: ,Paharul binecuvntrii, pe care-1 binecuvntm, nu este oare mprtsirea cu Sngele lui
Hristos? Pinea pe care o Irngem nu este oare mprtsirea cu Trupul lui Hristos?" (1 Cor. 10,
16). Ba da. ntrebarea cuprinde si rspunsul: este. Este mprtsire din Pinea Vietii (loan 6, 35
58), este cuminecare si participare la ,Iirea Dumnezeiasc" (2 Petru 1,4).
Hristos, Piatra cea din capul unghiului vietii noastre (Mt. 21, 42), n nemrginita Sa
dragoste Iat de noi (loan 3,16), a gustat si a golit paharul suIerintei pe Cruce pentru noi si pentru
mntuirea noastr, iar nou ne-a lsat Iericirea de a ne mprtsi cu Trupul si Sngele Su spre
izbvitoarea mncare si butur pentru viata vesnic. ,Aceasta s o Iaceti ntru pomenirea Mea
zice El Spre iertarea pcatelor" (Mt. 26, 2628). Ca oamenii s-si nsuseasc harul sIintitor, s
se Iac prtasi mntuirii, s se sIinteasc si s guste Iiecare Iructele JertIei de pe Cruce,
Mntuitorul ne-a dat Trupul si Sngele Su cel viu si vesnic, n Taina mprtsaniei sau
Euharistiei, svrsit n vremea oIicierii Dumnezeiestii Liturghii.
Ministrul sviritor al acestei Dumne:eieti Taine este numai Arhiereul si Preotul
dreptcredincios. Mntuitorul la Cina de Tain, a poruncit nu celorlalti credinciosi din cei vreo
500 (1 Cor. 15, 6) ci numai celor 12 Apostoli ai Si: ,Aceasta s o Iaceti spre pomenirea Mea"
(Lc. 22, 19), deci, numai Arhiereii si Preotii, ca urmasi ai lor directi, nzestrati cu putere
Dumnezeiasc le sus, pol s virsi aceast Dumnezeiasc Tain. Potrivit practicii vremilor apos-
tolice sau veacurilor primare, mprtsirea credinciosilor, n cazuri de mare nevoie, se poate Iace
si de Diaconi, dar numai cu binecuvntarea Preotului si Arhiereului. Clericii mai mici monahii
si crestinii simpli nu snt ngduiti a umbla cu Dumnezeiasca mprtsanie. Obiceiul vechi din
vremea persecutiilor, a ncetat odat cu acelea.
Copilul Tarci:iu duce Dumne:eiasca imprtanie celor inchii. In primele trei secole ale
sngeroaselor persecutii pornite asupra Crestinilor, temnitele Romei erau pline de Crestini, care
trebuiau s Iie dati Iiarelor slbatice ca s Iie sIsiati, ori .rnduiti pentru alte torturi. n acele vremi
Dumnezeiasca mprtsanie era dus acas la bolnavi, precum si prin temnite, unde Crestinii si
asteptau moartea. AstIel, n anul 257 n timpul unei persecutii, Crestinii care nc mai erau
slobozi, se hotrr s trimit celor nchisi Dumnezeiasca mprtsanie. Nu stiau cine va putea
trece printre pgni, ca s ajung la cei nchisi. Un copil de 12 ani, anume Tarciziu, trecut de
curnd la Credinta Crestin, ngenunche la picioarele Preotului, rugindu-1 s-i dea lui
Dumnezeasca mprtsanie s-o duc. Preotul i zise: ,Esti prea tnr!" Copilul rspunse:
,Tineretea mi va Ii scut. V rog, Iaceti-mi aceast cinste". Lacrimile i curgea din ochi. Preotul
nduiosat, i ddu Dumnezeiasca mprtsanie nvelit ntr-o pnza curat, si-i zise: ,Tarciziu!
Adu-ti aminte ce Comoar iei din minile mele si o duci celor ce o asteapt cu mare dor sInt!
Adu-ti aminte c lucrurile SIinte nu se dau cinilor. Fe-
reste-te de pgni
Pe drum ns se ntlni cu o ceat de derbedei, copii si tineri pgni, care-1 chemar la
joac. Fiindc el nu voi de loc, si strngea ceva la piept, copii pgni bnuir c este Crestin.
Nvlind asupra lui, l ntrebar: ,Ce duci acolo?" Un pgh zise cu dispret: ,E si el un mgar de
Crestin si cred c duce ceva din adunarea lor". Paginii erau neastmprati si curiosi s vad ce are.
Ei i cerur s desIac legtura. ,Niciodat, ct triesc" zise Tarciziu. Pgnii ncepur a-1 lovi.
L-au btut groaznic pn la moarte. Ametit, czu jos la pmnt plin de snge peste tot. Cu toate
suIerintele si ameteala ce-1 coplesea, nu ls Comoara Dumnezeiasc de la piept. PreIer mai
bine a-si da viata de mii de ori, dect s las Dumnezeiasc mprtsanie a Ii batjocorit de droaia
copiilor si tinerilor pgni idolatri.
48
Venind un ostas, anume Cuadrat, care era si el Crestin, a mprstiat ceata copiilor si a
tinerilor. Alergnd apoi la copilul ce z ea jos la pmnt strngnd Comoara Divin la piept, i
zise: ,Ti-e rau, Tarciziu?" Copilul rspunse: ,Nu le ngriji le mine Eu duc cu mine
Dumnezeiasca Impartasanie. Ai grij de Ea". Cuadrat l-a luat n brate si 1-a dus la adunarea
Crestinilor. Copilul numai att a putut spune: ,N-am lsat Dumnezeiasca mprtsanie din mn.
Iat, este aici!" Acestea zicnd cu glas ncet si stins, a murit. El este un erou, un Mucenic al
Dumnezeiestii mprtsanii.
Materia TaineiDumne:eetii imprtanii o Iormeaz: pinea ,prescura" din Iloarea Iainei
de gru, Ioarte curat (Lev. 24, 59), dospit cu aluat (Mt. 13,33, Lc. 13,21, nu cu drojdie sau
taic, n care se pot strecura Ielurite mortciuni, murdrii) nu pine nedospit, ,azim" ca la
catolici. ,Vinul" trebuie a Ii Ioarte curat, natural, din struguri de vie, nicidecum amestecat cu
altceva. Pentru a avea si mai mult asemnare, vinul e bine s Iie rosu, asemenea cu cel preIcut
de Domnul la nunta din Cana Galileei din ap. Asijderea apa s Iie Ioarte curat, din izvor bun.
Aceasta reiese si din Asezmintele Apostolice, unde citim: ,.. .Aducndu-ne aminte... c n
noaptea n care a Iost trdat, lund Pinea... Asemenea si Paharul, amestecnd vin cu ap,
sIintindu-1, 1-a dat lor, zicnd: ,Beti dintru acesta toti; Acesta e Sngele Meu!"... (Asez. Apost.
cart. VIII, cap. 12).
Forma sviririi Tainei Dumne:eetii impataanii snt cuvintele rugciunii acesteia rostit
de Arhiereu sau de Preot n vremea Liturghiei credinciosilor, cnd sIinteste SIintele Daruri: ,nc
aducem Tie aceast slujb cuvnttoare si Ir de snge, si cerem si ne rugm si ne cucerim:
trimite Duhul Tu Cel SInt peste noi si peste aceste daruri ce snt puse nainte. Si I adic Pinea
Aceasta cinstit Trupul Hristosului Tu. Iar ce este n Potirul Acesta, cinstit Sngele Hristosului
Tu, ,preIcndu-le cu Duhul Tu Cel SInt". Amin. Amin. Amin". Dup rostirea acestor cuvinte
nsotite de binecuvntarea cu mna dreapt deasupra Pinii, Vinului si peste amndou, de Preot,
ndat adevereste Mrturisirea Ortodox se svrseste preIacerea. Pinea se preIace n
adevratul Trup al lui Hristos; iar Vinul n adevratul Lui Snge, rmnnd naintea ochilor nostrii
numai chipurile loi" (Rsp. ntreb. 107, p. I).
Asa cum la Cina de Tain, cu binecuvntarea Mntuitorului, Pinea s-a preIcut n Trupul
Lui si Vinul n Sngele Lui; tot asa n vremurile apostolice, patristice, medievale, n prezent si n
viitor pn la sIrsitul Ulmii, prin binecuvntarea Apostolilor, Arhiereilor si a Preotilor, Pinea si
Vinul, proaduse, s-au preIacut, se preIac si se vor preIace n Dumnezeescul Trup si Snge al
Domnului. Dumnezeiasca mprtsanie din oIicierea Dumnezeestilor Liturghii n cursul
vremurilor, pe Altarele Bisericilor Crestine de pretutindenea, este prelungirea ntruprii Domnului
HristOs Dumnezeu-Omul, pn la a doua venire a Lui.
Dumne:eiasca imprtire se svirete numai in vremea oficierii Dumne:eetii Ltturghit.
Dumnezeiasca Liturghie ne nItiseaz ntreag viata Mntuitorului, istoria si calea mntuirii. Ea
ne arat si reprezint calea pe care a urmat-o Domnul Hristos de la nasterea din Dumnezeu Tatl
mai nainte de toti vecii si din pururea Fecioara Mria sub vremi, pn la nltarea Sa la ceruri si
sederea de-a dreapta Tatlui. Ea reprezint de-a lungul vremii taina cea din veac ascuns (Cols. 1,
26), nasterea si JertIa Mntuitorului, Marea` Tain a Crestinttii (1 Tim. 3, 16).
Dumnezeiasca Liturghie e slujba si jertIa adus de Mijlocitorul pentru noi (1 Tim. 2,5;
Evr. 9, 75; 12, 24, 1 Ioan 2, 7), una si aceeasi pn la sIrsitul veacurilor. n ea, ca ntr-o oglind,
vedem tot ce a Icut Dumnezeu pentru om n cursul vremii prin descoperire.
Dumnezeiasca Liturghie este .sluj ba mpcrii noastre cu Dumnezeu (2 Cor. 5 1820).
Iisus, Mielul lui Dumnezeu cel ce ridic pcatul lumii (Ioan 1, 29), ne mpac cu Dumnezeu prin
JertIa Sa universal. Pcatul ne desparte si ne deprteaz de Dumnezeu, Dumnezeiasca Liturghie
cu mprtsirea cu P. S. Trup si Sngele Domnului cu bun pregtire: Spovedanie adevrat
nsotit de Iacerea roadelor vrednice de pocint, ne mpac, ne spal si ne apropie de El, prin
Iisus Hristos.
Dumnezeiasca Liturghie este apoi slujb de multumire si recunostint pentru buntatea si
bineIacerile lui Dumnezeu.
49
Dumnezeiasca Liturghie mai este o slujb de cerere. Prin rugciunile si cntrile ei, cerem
de la Dumnezeu iertarea pcatelor si sIintirea vietii prin Har.
Dumnezeiasca Liturghie mai este n sIrsit o slujb de adorare, de nchinare. Prin ea
preamrim pe Dumnezeu cu duhul si cu adevrul (Ioan 4, 24).
n acest chip a Iost nteleas Dumnezeiasca Liturghie de la nceputul Bisericii. SIintii
Apostoli, Crestinii cei dinti si urmasii lor, se adunau la rugciune n anumite locuri si ceasuri din
zi si din noapte. Acolo ei cntau, citeau din crtile sIinte, predicau si se Cuminecau. Totdeauna
,Irngerea pinii" (F. Ap. 2, 42, 20, 7) era partea cea mai nsemnat din cultul lor, adic
Dumnezeiasca Liturghie, ca si astzi.
Pentru sIintenia Tainei, slujba Dumnezeestii Liturghii a Iost mereu mbogtit si
nIrumusetat cu diIerite Iorme, rnduieli, cn-tri si lucrri, ca prin ele SuIletul Crestinului s se
pregteasc ct mai bine pentru mprtsire. Tot n acest scop, n cursul Dumnezeestii Liturghii
au Iost introduse numeroase ectenii si chemari la atentie, ca luarea noastr aminte s Iie
ntotdeauna vie si treaza la desIsurarea slujbei si a Tainei: Cu pace Domnului s ne rugm...
Iar si iar cu pace Domnului s ne rugm... Cu Intelepciune
Primitorii Dumne:eetii imprtanii snt toti Crestinii Pstori si pstoriti drept
credinciosi. Fiecare om sau prunc, dup Botez si Mir-Ungere, se mprtseste de ctre Preotul
boteztor cu Prea SIntul Trup si Snge al Domnului nostru Iisus Hristos, spre curtirea deIinitiv
a pcatului si spre dobndirea vietii veci-nice. Se mprtsesc de asemenea si copiii; dar cei de la 7
ani n sus trebuie "s Iie bine pregtiti pentru aceasta prin pocint, spovedanie si mplinirea
canonului, nsotite de hotrrea ndreptrii vietii. ,Eu snt Pinea cea Vie zice Mntuitorul
Care s-a po-gort din cer. De va mnca cineva din Pinea Aceasta, va Ii viu n veci. Pinea pe care
Eu i-o voi da, este Trupul Meu, pe care-L voi da pentru viata lumii. Cel ce mnnc Trupul Meu si
bea Sngele Meu, petrece n Mine si Eu n el.-.. Acela are viat vesnic si Eu l voi nvia pe el n
ziua cea de apoi" (loan 6, 5158).
Trupul omenesc ca s poat vietui, trebuie a se ntretine cu hran si butur trupeasc. Tot
astIel si SuIletul omenesc,' ca s poat vietui n Hristos, trebuie a se hrni cu hran si butur
duhovniceasc. Acestea snt, n primul rnd, Prea SIntul Trup si Snge al Domnului Hristos, apoi
rugciunea, citirea si ascultarea cuvintelor Dumnezesti, s.a. De aceea SI. Pravil porunceste
Preotilor ca pe copii botezati, sa-i cuminice ndat, pentru c dac se ntmpl s moar vreun
copil nemprtsit, Preotul care nu 1-a cuminecat,. are pcat mare, de moarte.
Crestinii vrstnici, precum au grija a-si hrni trupul cu produsele pamntului, asa s se
sileasc a-si hrni si SuIletul cu ,tot cuvntul ce iese din gura lui Dumnezeu" (Mt. 4, 4, Lc. 4,4, "2
Lege 8,3), cu cuvinte evanghelice, despre care zice Mntuitorul: ,Cuvintele Mele snt Duh si
viat... Fericit este cel ce ascult (prin citit sau auz) Cuvntul lui Dumnezeu si-1 pzesc pe dnsul"
(loan 6, 63, Lc. 11, 28). Toti crestinii Pstori si pstoriti s se hrneasc cu rugciunile
cele 7 laude, s.a". si cu Cuvntul lui Dumnezeu, supranumit si ,Pinea ngerilor", asa Iel, ca n
noi toti s se "mphneasc sIatul apostolesc: ,Cuvntul lui Dumnezeu s locuiasc bogat n voi"
(Cols. 3, 16, vezi si M.O. o.c.p. Il-a, rsp. ntreb. 19).
Asadar, Crestinii drepteredinciosi mai nti s se pregteasc, apoi s se mprtseasc.
Dator este crestinul a se mprtsi cel putin de patru ori pe an, n cele patru posturi; iar de poate,
chiar n Iiecare lun (Vezi M.O.p. Il-a rsp. ntreb. 90), si nainte de moarte; ns cu pregtire prin
Spovedanie si pocint adevrat, ca s se Ioloseasc; altIel cade n osnd (1 Cor. 11 27 29).
Acestei Taine Dumne:eeti trebuie a I se da cea mai mare cinste, deoarece este nsusi
Domnul nostru Iisus Hristos Dumnezeu-Omul. Regele Spaniei Carol II se plimba odat cu mare
alai pe strzile
Madridului. Vznd un Preot, care mergea grbit la un muribund, cu Dumnezeiasca
mprtsanie, ndat se cobor din trsur, si-1 poIti pe Preot n ea; iar dnsul, cu capul descoperit,
1-a urmat pe jos. Bolnavul era un grdinar srman. Ajunsi la coliba mizerabil a acestuia, regele l
ajut pe Preot s coboare din trsur, apoi ngenunchind, a asteptat astIel ca Preotul s treac cu
Trupul si Sngele Domnului. Dup aceea a intrat cu Preotul n curtea grdinarului, i-a deschis usa
colibei, si cu mult evlavie, a asistat la mprtsirea bolnavului. Terminnd Dumnezeiasca Tain,
50
a mbrbtat cu cuvinte calde pe bolnav, pe Iemeia lui, asigurndu-le viitorul cu ajutoare bnesti.
Aceast Iapt evlavioas a regelui s-a rs-pndit ca Iulgerul n oras. Poporul din ntreaga mprtie
a alergat s-1 vad pe evlaviosul rege, a crui pild a lsat urme adinei n SuIletele supusilor si
(T.P. 68).
Dumne:eiasca imprtanie invie muribundul. Odat am Iost chemat, n ziua lsatului de
sec, la un copil bolnav, condamnat la moarte de medicul su: ,Nu mai trieste! Moare". Biata lui
mam. nu mai avea nici o ndejde. Ddui acestui copilasi ultimile ngrijiri crestine, l mrturisii
si-1 mprtsii. Copilul tinea mnutele strnse la piept n timpul acestei triste si pioase slujbe.
Dup ce-1 mprtsii cu Dumnezeiestile Tain, l ntreb, dac-i multumit. Copilul si adun toate
Iortele pentru a-mi rspunde rznd: ,Da, mos. Printe, Ioarte multumit!" L-am prsit, Ir a
ndjdui s-1 mai vd.
A doua zi medicul a Iost surprins gsindu-1 nc viu. Dar surprinderea sa se mri mai mult
cnd l examina de aproape. Nu mai avea clduri, semnele mortii dispruser. Nu stia ce s cread.
Peste trei zile micul nviat se juca cu Iratele su. ngrijirea religioas nu-1 omorse.
S nu aveti, deci, nici o Iric de preot. Cnd snteti bolnavii greu, trimiteti s'-1 caute mai
nti pe el. Cereti-i lui mngierile religiei. Fiti gata pentru orice eveniment si puneti-v n pace cu
Dumnezeu. Dac ai pasaportul n regul, nimeni nu te oblig s pleci. (O.M.P. 403).
Trebuie a respecta adine Dumne:eietile Taine purtate de preoti la bolnavi. Toti
credinciosii Crestini, cnd observ pe sIintitii Litur-ghisitori ducrd Dumnezeiestile Taine, de la
SI. Biseric la bolnavi, snt datori a lepda orice grij lumeasc, a se cuceri si nchina pn la
pmnt Dumnezeiescului nostru Mintuitor Iisus Hristos, Care este cu adevrat n SInta
mprtsanie. Asa au Icut multi credinciosi crestini, nu numai dintre cei simpli, din popor; ci si
nva-tatii, voievozii, regii si mpratii credinciosi. Un preot ortodox rus, a Iost chemat s
mprtseasc cu Dumnezeiestile Taine pe un crestin bolnav pe patul de moarte. Preotul imediat
s-a nchinat, a luat cu adnc evlavie Dumnezeiestile Taine si a plecat cu Dnsele spre casa
srccioas a bolnavului. Atunci plouase mult. Preotul ajunse la un ru unde apa luase puntea. Ce
s Iac bietul preot! si Irmnta minile ngrijorat, c nu putea trece apa mare, si astIel va muri
bolnavul nemprtsit.
n acel.timp de Irmntare, a trecut pe acolo Tarul cu toat suita lui mprteasc, clri pe
niste cai sprinteni ca zmeii. Tarul vznd pe preot cu SIintele Taine Irmntndu-se pe marginea
rului, umblnd de la un loc la altul pentru a aIla un vad mai lesnicios pentru trecut, s-a dat jos de
pe calul su. Asemenea si toti ceilalti. Apoi plecndu-se cu adnc respect, s-au nchinat Dumne-
zeiestilor Taine. Tarul adresndu-se preotului, 1-a ntrebat unde vrea s mearg si pentru ce.
Preotul i-a spus c-i chemat la un bolnav s-1 mprtseasc, dar e turburat c nu poate trece apa,
si-i este team s nu moar bolnavul nemprtsit... Atunci Tarul i-a dat calul su, zicndu-i:
,SIintite Printe! PoItim, i-a calul meu, mergi de mprtseste pe Iiul si supusul nostru,
pregtindu-1 cu Darul cu care te-a nzestrat Dumnezeu pentru trecerea vmilor vzduhului si
pentru mostenirea mprtiei lui Dumnezeu. Acest cal cu sea si tot ce-i pe el, ti-1 druiesc pentru
totdeauna ca s te servesti cu el n slujba preoteasc naintea lui Dumnezeu. Mergi sntos, I-ti
slujba preoteasc constiincios, si te roag cu credint lui Dumnezeu pentru noi...". Preotul
multumind respectuos mpratului, s-a suit pe cal, a trecut cu el riul, s-a dus la bolnav, 1-a
spovedit, mprtsit si ncurajat cu cuvinte Dumnezeiesti. Dup aceia s-a ntors la casa sa si s-a
servit mult timp de calul mprtesc n cercetarea oilor cuvnttoare si n ngrijirea bolnavilor
,Teme-te de Dumnezeu, cinsteste pe Preotii Lui, si le d lor , daruri din rodul bratelor tale
si prga celor sIinte" (Is. Sir. 7, 3738).-
Si in pre:ent Arhiereul sau Preotul, cu ruga, preface Piinea i Jinul de pe Sf. Jertfelnic in
Trupul i Singele Domnului. Aceeasi Taina, Ioarte minunat pe care a svrsit-o atunci la Cina de
Tain Mintuitorul, se svrseste la Iel de Arhiereii si Preotii dreptcredin-ciosi pe Altarele
Bisericilor Crestine de pretutindeni. Atunci Mn-tuitorul Hristos si-a dat Apostolilor Si: nsusi
Trupul si Sngele Su sub chipul Pinii si al Vinului. Aici, n Bisericile noastre SIinte, El st de
Iat. Arhiereul sau Preotul se roag si binecuvinteaz, rostind Iormula preIacerii cu toat
51
ncrederea. n acel moment Piinea si Vinul proaduse deasupra JertIelnicului, se preIac n nsusi
Trupul si Sngele Domnului Hristos, Care e de Iat.
Pinea Aceasta supranumit ,Agnetul", ,Mielul", prin conlucrarea SIntului Duh, ntr-un
prea minunat, chip neptruns si neajuns de mintea noastr omeneasc, se preIace n adevratul
Trup al Domnului nostru Iisus Hristos. Asijderea si acest Vin proadus, tot prin conlucrarea
Duhului SInt, ntr-un chip tot att de neptruns si nepriceput de mintea noastr, se preIace n
nsusi Adevratul Snge al Domnului nostru Iisus Hristos, Care n vremea Patimei de bun voie...
si la rstignire, a curs pe Cruce spre mntuirea lumii. Asadar: Pinea si Vinul acestea proaduse,
dup ce se sIintesc, nu mai snt Pine si Vin; ci adevratul Trup si Snge al Domnului Hristos.
Acestea snt chiar Acel Trup Care S-a rstignit pe Cruce si chiar acel Snge Care a curs din coasta
Lui cea mpuns cu sulita. Aceast preIacere minunat, Dumnezeeasc, unii SIinti au vzut-o cu
ochii lor proprii. Au vzut cu adevrat sub-acoperisul sau Iorma Pinii si a Vinului, pe nsusi
Domnul Hristos. Dar credeti c numai SIintii s-au nvrednicit a vedea minunea aceasta? Nu; ci si
unii pctosi, prin rnduiala Dumnezeiasc, s-au nvrednicit a vedea pe Domnul Hristos n Pinea
si Vinul Euharistie. Spre lmurirea multora, vom da aici o ntmplare din cele multe si
nenumrate.
Odinioar SI. Vasile cel Mare svrsea Dumnezeiasca Liturghie. Un evreu se preIcu c
este crestin, vrind s stie cele despre SIintele Taine. n acel scop s-a lipit de cei credinciosi si a
intrat n SI. Biseric. Acolo a vzut pe SI. Vasile, c avea n minile sale un Prunc, pe Care l
sIrma. mprtsindu-se credinciosii din minile SIntului, a venit si evreul, si i-a dat Arhiereul,
ca si celorlalti crestini, o parte din Dumnezeiasca mprtsanie. Evreul lund-o n mini, a vzut c
era adevrat carne. Dup aceia apro-piindu-se de Pahar, a vzut c era Snge cu adevrat ntr-
nsul. El a pstrat rmsitele SIintei mprtsanii n mn. Mergnd acas, le-a artat Iemeii sa'.e si
i-a spus despre toate cele ce a vzut cu ochii si. Deschizndu-li-se ochii suIletesti, au crezut c,
cu adevrat nIricosat si prea nalt este Taina Crestineasc. A doua zi a mers li Iericitul Vasile,
rugndu-1 s-i dea SI. Botez. SI. Vasile dnd multumire lui Dumnezeu, n-a ntrziat. A botezat pe
evreu mpreun cu toat casa lui (V.SI. 1 Ian. o.c. p. 378).
Cretinii imprtiti cu bun pregtire, se unesc cu Hristos' Tot cel ce cu bun pregtire
se mprtseste cu Dumnezeiestile Taine, adic cu Dumnezeiescul Trup si Snge al Domnului
Hristos, acela se uneste strns cu Hristos si se Iace prtas vietii vesnice. Aceasta o adevereste
nsusi Mntuitorul, zicnd: ,Cel ce mnnc Trupul Meu, ntru Mine petrece si Eu ntru el. Cel ce
mnnc Trupul Meu si bea Sngele Meu, are viat vesnic, si Eu l voi nvia pe el n ziua cea de
apoi" (Ioan 6, 56, 54). Cei ce se mprtsesc cu bun pregtire cu Trupul si Sngele Domnului,
aceia si atrag asupra lor mila lui Dumnezeu si si pregtesc SuIletele lor pentru mntuire si
vietuire vesnic. Dar ceva si mai mult: Dumnezeiasca mprtsire cu adevrata pregtire, e de un
mare Iolos, nu numai pen tru SuIlet, ci si pentru trup. Aceasta s-a observat adeseori. Urai pe care
stiinta medical nu i-a mai putut vindeca cu nici un Iel de doctorii, injectii si alte ngrijiri
medicale, mprtsindu-se cu bun credinciosie, s-au nsntosit.
SI. Grigore Teologul ne spune c sora sa Iiind bolnav, nec-ptnd nici o usurare de la
doctorii, s-a mprtsit cu Dumnezeiestile Taine si ndat se Icu sntoas.
Un mut mprtsindu-se cu credint, a grit (V. SI. 4 iulie 118).
Un orb mprtsindu-se cu bun credinciosie, a vzut (V. SI. 2 Sept. 89-90).
Lamuirea clugrului ce nu credea in Sf. imprtanie. Un Irate clugr nu putea s
cread c sub chipul Pinii si al Vinului Euharistie este nsusi Iisus Hristos Dumnezeu-Omul, cu
Trupul-Sngele si Dumnezeirea Lui. Neputndu-se lmuri si nelsndu-se convins de nimeni,
mergea la SI. Biserica, dar nu se putea dumeri. Fratii si de Mnstire se rugau mereu lui
Dumnezeu s-i deschid ochii SuIletului, s-i arate adevrul Tainei si s-i nlture gndurile
necredintei. Rugciunea Irtimei a Iost ascultat. O dat aIlndu-se in SI. Biseric la
Dumnezeiasca Liturghie, dup citirea SIintei Evanghelii, ndoielnicul clugr, vede acoperemntul
Bisericii deschis, nct se vedea cerul, si Diaconul nconjurat de toate prtile de Ioc. Cnd s-au
adus SIintele Daruri si s-au pus nainte pe SI. Mas, s-a pogort un minunat Ioc luminos. Dup Ioc
s-au pogort multime mare de ngeri, avnd n mijlocul lor un Prunc si alte dou Fete minunate, a
52
Cror Irumusete nu este cu putint a o spune. Strlucirea lor era ca Iulgerul. ngerii aceia stteau
mprejurul SIintei Mese, iar Pruncul Acela Prea luminat sedea pe SI. Mas. Dup ce s-au apropiat
Preotii s Irng Pinile punerii nainte povesteste clugrul am vzut pe cele dou Fete prea
minunate, c S-u apropiat si au tinut minile si picioarele Pruncului. Apoi cu cutitul pe care-1
tineau, au njunghiat pe Prunc. Sngele Lui l-au turnat n Pahar. Dup aceia au tiat buctele
Trupul Lui si L-au pus pe pini. Si ndat Piinile s-au Icut Trup. Cnd s-au apropiat Iratii S se
mprtseasc, mi s-a dat si mie Trup curat. Neputnd s m mprtsesc cu El, plngeam. Atunci
am auzit un glas n urechile mele: ,Omule! Pentru ce nu te mprtsesti? Nu este aceasta ceea ce
ai cerut?" Eu am zis: ,Milostiv Iii mie, Doamne, nu pot s m-unc trup". Glasul acela iarsi a zis
n urechile mele: ,Cunoaste dar, c de putea omul s se mprtseasc cu Trup, Trup s-ar Ii aIlat,
precum si tu ai aIlat .acum, dar nu poate s mnnce Trup. Pentru aceasta, Domnul Dumnezeul
nostru a rnduit: Pini ale punerii nainte. Deci, de ai crezut, mprtseste-te si tu". Eu am zis:
,Cred, Doamne". Aceasta zicnd eu, s-a Icut ndat Trupul Domnului pe
Care-L aveam in mna mea, Pine. AstIel, multumind lui Dumnezeu, m-am mprtsit.
Dup savrsirea Dumnezeiestii Liturghii am vzut acoperemntul Bisericii deschis si pe
Dumnezeiestile Fete si cerestile puteri nltndu-se la ceruri". Aceast minunat descoperire
Dumnezeiasc povestindu-o cu mare umilint Iratilor si clugri, s-au dus Iiecare la chiliile lor,
multumind si preamrind pe Dumnezeu... (P.o.c. 534).
Iat ce puteri mari are Dumnezeiasca mprtsanie! Iat ce Iel de Tain Mntuitoare este
Ea. Pentru aceasta noi sntem datori a multumi Ioarte mult lui Dumnezeu Care ne-a druit-o.
Deci, cu mult dragoste si mult bun pregtire, s ne apropiem de aceast Dumnezeiasc Tain,
pentru a ne mprtsi cu Iolos.
imprtire deas ori rar? Crestinii vremurilor apostolice, vzndu-se prmejduiti de
prigonitorii lor, se mprtseau des cu Dumnezeiestile Taine. Unii se mprtseau n Iiecare zi, sau
ori de cte ori Apostolii, Episcopii si Preotii slujeau Dumnezeiasca Liturghie. SI. Ap. si Ev. Luca
istorisind c n ziua Pogorrei Duhului SInt s-au adus 3 000 de SuIlete la Biseric. ... arat c
aceia ,erau neobositi n ascultarea nvtturii Apostolilor, n mprtsire, n Irngerea pinii si n
rugciuni" (F. Ap. 2, 42, 4647, 20, 7). Despre mprtsirea zilnic a crestinilor si zelul lor de a
se mprtsi zilnic, vorbesc: SI. Ciprian, Ambrosie, Ieric. Ieronim si Augus-tin, care arat c,
Crestinii din AIrica se mprtseau zilnic (Epist. 54 ad. Ian. oc. III). SI. Vasile cel Mare scrie c e
bine a se mprtsi zilnic, dar la ei se mprtsesc de patru ori pe sptmn: Duminic, miercuri,
vineri si smbt, si cnd se serbeaz vreun SInt (Epist. 93).
Prin secolele 5, 6, 7, 8 n putine localitti s-a pstrat rnduiala mprtsirii zilnic. Mai
trziu s-a rcit si mai mult. SI. Simeon Tesalonicianul (1429), scrie: ,Nimeni din cei ce se temusi
iubesc pe Domnul s nu se lase neimprtsit peste 40 de zile; ci s se sileasc a se mprtsi mai
des cu Hristos, dac se poate, n Iiecare Duminic, mai ales btrnii si cei bolnavi" (S. Tes. 360).
Mrturisirea Ortodox (din a. 1642) Iix ca toti crestinii drepteredinciosi s se mrturiseasc de
patru ori (deci si s se mprtseasc de patru ori dac nu snt opriti) pe an... Aceia care sunt
naintati n credinciosie si vietuire crestineasc, duhovniceasc, s se mrturiseasc n Iiecare
lun. Crestinii de rnd snt ndatorati cel putin o dat pe an a-si mrturisi pcatele, n Postul Mare.
Bolnavii s aiba grij a-si curati constiinta cu mrturisirea, mprtsirea cu bun pregtire, nu cum
se in'tmpl, si SI. Maslu (M.O.p. I, rsp. ntreb. 90).
,Multi zice SI. loan Hrisostom - se mprtsesc o dat pe an, altii de dou ori, altii mai
adeseori. Pe care-i vom pretui mai mult? Pe cei care se mprtsesc cte o dat sau pe care mai
arareori, ori pc cei mai adeseori? Nici pe unii. nici pe altii; ci numai pe aceia care se mprtsesc
cu bun constiint si inim curat, care au viat neprihnit. Unii ca acestia s se apropie
ntotdeauna; iar cei de alt Iel niciodat. .." (Om. 17 n. 9 la ep. c. Evr.); iar n alt parte zice
ndurerat: ,Multi se mprtsesc de Irica mortii, dar se duc n iad!"
Pregtitii pentru Sf. imprtire au fetele luminate , iar nepregtitii au fetele intunecate.
SI. Arhiereu NiIon, ne arat c la mprtsirea crestinilor cu SIintele Taine, a vzut Ietele celor ce
veneau a se mprtsi, ale unora luminate, iar ale altora ntunecate. ,Fetele unora zicea el
erau luminate ca soarele; iar ale altora ntunecate ca de arapi. ngerii care stau nainte, luau seama
53
care si cum se .apropie. Deci, pe aceia ce se mprtseau cu vrednicie, ii ncununau; iar de ctre
cei nevrednici negri la SuIlet se ntorceau si se mhneau (V. SI. 23 Dec. o.c).
n viata SI. Cuv. Macarie Alexandreanul, privitor la mprtsirea SIintilor si ispitele lor de
la diavoli, ni se povestesc: Cuviosul Macarie i-a spus lui Paladie despre Cuviosul Marcu, c pri-
mea mprtsirea cu SIintele Taine din mini ngeresti. Aceasta a vzut-o. SI.. Macarie cu ochii si
cnd el slujind SI. Liturghie, mprtsea pe Irati si zicea: niciodat n-am dat Dumnezeiestile Taine
hi Marcu nevoitorul. ngerul din Altar i da lui nevzut; iar eu vedeam numai degetele minilor
celui ce-i da". Acel Cuvios Marcu, cnd era tnr, "Testamentul Nou si Vechi l spunea pe de rost.
El era Ioarte blnd si- nIrnat. S-a luptat zilnic cu diavolii pn la adinei btrneti (V. SI. 19
ianuarie o.c. pp. 9645; 9689).
Acelasi SInt Macarie povestea c atunci cnd veneau Iratii a se mprtsi cu SIintele
Taine si ntindeau minele pentru a primi Prea SIntul Trup al Domnului. .. atunci a vzut
Cuviosul c unora din Irati lc punea crbuni de Ioc n mini; iar Trupul Domnului Hristos Care se
da cu mna Preotului se ntorcea napoi n SI. Altar. Cnd veneau cei vrednici SIintei mprtsiri,
de la aceia Iugeau diavolii departe; iar ngerul Domnului sta n SI. Altar cu Preotul si ntindea
preoteasca mn spre mprtsirea Dumnezeiestilor Taine.
Cei care se mprtsesc cu nepregtire si nevrednicie cu Dumnezeiescul Trup si Snge al
Domnului nu se Iolosesc. Precum uscturile din pom sau de pe pmnt nu se Iolosesc de ploi si
soare adic nu nverzesc; asa si cei care se mprtsesc de obicei, Ir bun si adevrat pregtire.
Iubitorii ie Hristos imprtinu-se cu vrednicie devin Cerul Lui. ,Cei ce L-au primit le-
a dat lor putere s se Iac Iii ai lui Dumnezeu . .. Cuvntul Trup S-a Icut si S-a slsluit ntru noi
si am vzut Slava Lui slav ca a unui nscut din Tatl plin de Dar si de Adevr" (Ioan 1, 12 14)
,O mam credincioas avea un
copil, pe care de mic a nceput a-1 creste n teama, de Dumnezeu si n dragoste pentru
Domnul Hristos. ntr-o zi i zise: ,Iat copilul meu, azi vei lua SInta mprtsanie, adic chiar
Trupul si Sngele Domnului Hristos".
Copilul plin de nevinovtie, ntreb pe mama sa: ,Dar mam unde locuieste Domnul
Hristos"?
Mama Ir s bnuiasc nimic, rspunse: ,Domnul Hristos locuieste n cer ,copilul
mamei";
Copilul tcu putin. Mama zise: ,De ce m-ai ntrebat unde locuieste Domnul Hristos?"
Copilul rspunse: ,Dumneata ai spus c dac iau SInta mprtsanie chiar Domnul
Hristos va locui n mine..."
,Da copile asa este...."
,Atunci, zise copilul, eu snt cerul cel mic al- Domnului Hristos.
Mama abia putu s-si tin lacrimile si rspunse:
,Da, copilul meu, asa este. ,...Tu vei Ii cerul cel mic al Domnului Hristos, dup ce
vei primi SInta mprtsanie (d.L.L.).
Prin adevrat iubire de Dumnezeu si silint bun locuind n noi Cuvntul hu Dumnezeu
bogat (Colos, 3,16, 1 Cor, 1, 5; EIs. 5, 15) si prin mprtsirea cu bun pregtire, devenim:
locuinta lui Dumnezeu: Tatl, Fiul si Duhul SInt.
,Cel ce M iubeste pe Mine, iubit va Ii de Tatl Meu.. . la el vom veni si locas la el vom
Iace" (Ioan 14, 2123).
,Cel ce mnnc Trupul Meu si bea Sngele Meu in Mine petrece si Eu ntru el". (Ioan 6,
56, 1 Ioan 3, 24, 4, 15, 16). Iubitorul de Dumnezeu devine un cer al lui Dumnezeu.
Aceasta o adevereste si Ieric. Augustin, zicnd: ,Dac iubesti pe Dumnezeu, de si triesti
pe pmnt, totusi ai in tine cerul... Iericirea..."
impratul d o mare cinste Dumne:eetii imprtanii. Despre vestitul mprat Petru cel
Mare al Rusiei ni se istoriseste c ori de cte ori trecea cu trsura pe strzile capitalei (Petrograd)
si intlnea un Preot care ducea SI. Cuminectur unui bolnav, oprea trsura si cu capul descoperit,
ngenunchea, chiar dac era noroi, CU ntreag suita pn trecea Preotul, att de mult respecta SI.
Tain (...V. M. o.c. 289290).
54
Pregtirea pentru Dumne:eiasca imprti rr. Privitor la prega-lirea cuviincioas pentru
apropieiea si mprtsirea cu Dumnezeiestile Taine, Mantuitorul ne impune ca mai inainte sa ne
innoim apoi sa ne Impartasim. ,, Nimenea - zice El - nu pune petec de haina noua la haina veche,
ca nu se potrivesc... si isi ia plinirea de la haina verbe si mal rea spartura se Iace. Asijdea, nu se
pune vinul nou n Ioi vechi; iar de pun, se sparg Ioii, vinul se vars si Ioii pier. Deci, vinul nou se
cade s-1 pun n Ioi noi, si amndou se tin" (Mt. 9, 16 17, Lc. 5, 3638). Si n alt parte zice
celor nepriceputi: ,Prietene! Cum ai venit aici neavnd hain de nunt! ?" (Mt. 22, 12,1-14).
Tot privitor la`sceast pregtire, SI. Ap. Pavel zice asa: ,Nu v (mai) Iaceti idolatri,
precum unii dintr-nsii, dup cum este scris:
,Sezut-a poporul de a mncat si a but, si
s-a sculat de a jucat". (1 Cor. 10, 7; Es. 32). ,Eu nu
vo-iesc s v Iaceti prtasi dracilor, idolilor. Nu
puteti bea Paharul Domnului si paharul dracilor, nu
puteti voi a Ii prtasi Mesei Domnului si mesei
dracilor. Au ntrta-vom pe Dumnezeu spre mnie ?
Au sntem mai tari dect El.?... Curtiti dar aluatul
cel vechi, ca s Iiti Irmnttur nou, precum
snteti Ir de aluat. Pastile noastre Hris-tos pentru
noi S-a JertIit. Pentru aceasta s prz-nuim nu n
altatul cel vechi, nici n aluatul ru-
tatii si al viclesugului; ci n azimile curtiei si
ale adevrului... Asadar, s se cerceteze omul pe sine,
si asa s mnnce din Pine si s bea din Pahar. Cci cei
ce mnnc si beau cu nevrednicie, judecat lor nsisi
mnnc si beau, nesocotind Trupul Domnului... )
ricine va mnca Pinea Aceasta si va bea Paharul
Acesta cu nevrednicie, va Ii vinovat Iat de Trupul si
Sngele Domnului" (1 Cor. 10,7,20-22; 5,7-8; 11,25-20,27).
Acestea stiindu-le Iiecare dreptcredincios crestin Pstor si pstorit trebuie a-si
cerceta bine constiinta si a se pregti serios pentru Dumnezeiasca mprtsire: mai nti prin
mrturisirea p-itelor, mplinirea canonului cuvenit (1 Ioan 1, 9, F. Ap. 19 1819, Lc, 19,5; Mt.
3,5; Tac. 5,16) prin adevrata pocint (Mc. 1, 34), mpcarea cu Iratii si vrjmasii (Mt. 5. 25
26, 44). Prima conditie la adevrata Pocint pentru mprtsire este ,mpcarea", ,iertarea". ,De
nu veti ierta oamenilor gresalele lor, nici Tatl vostru Cel din ceruri nu va ierta greselile voastre"
(Mt. 6,
14 15, Mc. 11,2526). Aici noi nsine conditionm aceasta cnd n rugciunea
Domneasc ,Tatl nostru", zicem: ,Si ne iart nou * greselile noastre, precum si noi iertm
gresitilor nostri" (Mt. 6, 72). De cte ori? De saptezeci de ori cte sapte ne spune tot Mntui-
torul de 490 de ori, adic totdeauna cnd este cint (Mt. 18, 2122, comp. Lc. 17 34).
Dup mrturisire, Iacerea canonului cuvenit, adic a roadelor vrednice de pocint (Mt. 3,
5), dezlegare si iertare, urmeaz: citirea rugciunilor, pravila pregtitoare pentru Dumnezeiasca
mprtsire, din Ceaslov, si apropierea de SI. Potir: ,cu Irica lui Dumnezeu, cu credint si cu
dragoste (Vezi n explicarea ,Simbolului Credintei" la Taina Dumnezeiestii mprtsanii,
,Privelisti Apocaliptice", cap. 4, 11).
Numirile Dumne:eietii imprtanii. Aceast Dumnezeiasc Tain a mprtsaniei,
avndu-se n vedere: Iiinta, materia, administrarea, scopul si eIectele ei strlucite, a purtat n
Biserica apostolic primar - si poart si n prezent Ielurite numiri, d.p.: Pinea sau Irngerea
Pinii (Mt. 26,26; 1 Cor. 11,24), Euharistie, adic multumire, (pentru c Mntuitorul lund Pinea,
a multumit si a Irnt-o; asijderea lund si Paharul, iarsi a multumit si 1-a dat) (Mt. 26,27), Cina
Domnului (1 Cor. 11, ,20,23-26, comp. Lc. 14, 16-27), Praznicul Nuntii Mielului (Mt. 22, 2-74),
Masa Domnului (1 Cor. 10, 27), Masa lui Hristos, SInta si tainic, pentru c sub chipul Pinii si a
55
Israe[ a poaee munteu
Sna. . . au mncat, baut |ucat
n |uru v[euu de aur, dupa
care au fost perdu[ vreo 3 000
de ascu[u sabe. Aa au facut
fac ma|ortatea cretnor
ntuneca[, dar se perd de urga
Dvna.
Vinului aduse jertI si sIintite, se d celor ce se mprtsesc, nsusi Prea SIntul Trup si Snge al
Domnului (loan 6, 27, 58, Mt. 26, 26-27, 1 Cor. 10, 26, 11, 23 -29), Misterul Altarului, (pentru c
aducerea, slujba, sIintirea si transIormarea se Iace n Altar pe SI. JertIelnic), Pinea Domnului,
Pinea lui Dumnezeu, Pinea Cereasc, Pinea cea spre Iiint (loan 6,27 58, Mt. 6, 77), Paharul
Iricii, credintei, dragostei Dumneziesti, Paharul Misterului, Paharul binecuvntrii conIorm
modului lucrrii Prea SIintei JertIe (1 Cor. 10, 16, comp. Liturgica Bisericeasc); Corpul
Domnului Hristos, pretios, SInt (Mt. 26,27-25; 1 Cor. 10,76), Taine SIinte, Dumneziesti,
nemuritoare, ceresti, nIricosate, mis-terii (pentru natura lor tainica si ascuns ochilor trupesti) (4
Imp. 6, 1517, Lc. 24, 16, 30 31, loan 17 ,7), JertI SInta si tainic (2 Cor. 5,20; Cols. 1,20-
22, Mt. 26,25-25; Rom. 5,70-77; 1 Cor. 11,29, Evr. 9,14; 13,20), comuniune, unire (pentru c
printr-nsele ne unim unii cu altii si toti laolalt cu Domnul nostru Iisus Hristos Dumnezeu (1 Cor.
10 16-17, 12 27).
Din numirile acestea noi putem vedea, ct de mult trebuitoare este aceast mare Tain
Dumnezeiasc Iiecrui drept crcdincios crestin Pastor si pstorit n viata sa.
Piinea i Jinul se prefac cu adevrat in Trupul i Singele Domnului. Aceasta a Iost si este
pururea cu putinta numai si numai la Dumnezeu. Aceasta nu-i tare greu de crezut credinciosilor
luminati, n care Cuvntul lui Dumnezeu locuieste bogat (Cols. 3 16). n istoria Iacerii lumii,
vedem c: ,Dumnezeu a zis si s-au Icut. El a poruncit si s-au zidit". Deci, dac numai cu cuvntul
Domnul Hristos a putut Iace din nimic ceea ce nu era (Fac. 1; vezi ,Simbolul Credintei" n lumina
SIintei Scripturi, n ,Privelisti Apocaliptice", cap. 4 11, de autor), apoi a schimba Iirea celor ce
exist, este mult mai usor. Odinioar Moisi la rugul ce ardea n Ilcri si nu se mistuia, tinea n
mn un toiag. Aruncndu-1 jos la porunca Domnului Dumnezeu, toiagul s-a preIcut n sarpe,
apoi apucndu-1 de coad, si lu Iorma si natura dinti (Es. 4 15, 17; 7 10 12). Dup aceea
Moisi a preIcut: apele n snge, tIna sau pulberea pmntului n musit, tntari, pduchi, cenusa
luat clin cuptor si aruncat spre Cer in bube, rane si besici usturtoare pe toti Egiptenii si
dobitoacele lor (Es. 7 19-21; 8 6-16-19, 9 10-11). Dac simpla bine-cuvntare a unui om Moisi
a avut puterea s schimbe natura; ce s mai zicem de binecuvntarea Dumnezeiasc, n care
nssi cuvintele Mntuitorului rostite de Preot conlucreaz la preIacerea Pinei si Vinului,
proaduse, n Trupul si Sngele Lui?!
Dup ntoarcerea din robia Babilonului de 70 de ani, Iudeii luar ap din Intna n care
Ieremia aruncase Iocul SInt. Apa aceia au turnat-o pe jertIa adus n Ierusalim n rsritul
soarelui si apa s-a transIormat n Ioc si a mistuit jertIa adus (2 Macab.. 1 1923). Cum aici apa
si-a schimbat Iirea n Ioc, asa si Pinea si Vinul, proaduse pe JertIelnicul Altarului, prin
rugciunea Preotului cu conlucrarea lui Dumnezeu, se preIac n Trupul si Sngele Domnului.
La nunta din Cana Galileii Mntuitorul preIace apa din cele sase vase pline (de cte dou-
trei vedre) n vin rosu. Acum ce ne mir cum schimb El vinul n Snge? Cum acolo a schimbat
Iirea apei n vin; asa si aici ia Cina de Tain si la Altarele crestine, a preIcut si preIace Iirea Pinii
si a Vinului, amestecat cu ap; n Dumnezeiescul Su Trup si Snge al Su (Ioan 2 110; 6 31
58, Mt. 26 26-28)-.
E Ioarte drept, c lucrarea preIacerii acesteia mai presus de lire, depseste puterea noastr
de ntelegere, totusi, ea se Iace cu A-tot-Puternicia si ntelepciunea lui Dumnezeu. De aceast pre-
Iacere sigur ne ncredinteaz Mntuitorul, SIintii Apostoli, SIintii Printi si dreapta credint
crestineasc, ale crei isprvi snt mari si minunate. Privitor la aceasta ne ncredinteaz si SI. Ioan
Da-maschin, zicnd: ,nsusi Pinea si nsusi Vinul, se preIac n Trupul si Sngele Domnului. Iar
dac ntrebi de chipul cum se petrece
:
(aceasta), ti-e deajuns s auzi c prin SIntul Duh, asa cum Domnul si-a luat lui nsisi n
Sine Trupul din Prea SInta Nsctoare de Dumnezeu prin Duhul SInt. Nu stim nimic mai mult
dect c, cuvntul este adevrat, lucrtor si A-tot-Puternic al luiDumnezeu, dar chipul cum, nu
poate Ii cercetat. Nu e lipsit de interes s spun si acest lucru, c dup cum n chip Iiresc pinea
prin mncare si vinul si apa prin butur, se preIac n trupul si sngele celui ce mnnc si bea si
nu ajung un alt trup pe lng cel dinti, tot asa Pinea punerii nainte, Vinul s Apa, prin chemarea
si venirea Duhului SInt, se preIac ntr-un chip mai presus de Iire, n Trupul si Sngele lui Hristos,
56
si nu snt doi, ci unul si acelasi... Pinea si Vinul nu snt icoana Trupului si Sngelui lui Hristos
s nu Iie! ci nsusi Trupul ndumnezeit l Domnului, pentru c nsusi Domnul a zis: ,Acesta este
nu chipul Trupului, ci Trupul Meu, si nu chipul Sngelui, ci Sngele Meu" (D.I.D. cart. IV, cap.
13).
Jestita Roman a v:ut carne in loc de Piine. O Iemeie vestit din Roma, a adus prescuri
la Dumnezeiescul Altar. Slujba Dumnezeiestii Liturghii o Icea atunci P.S. Arhiepiscop al Romei
Grigore cel Mare, Dialogul. La sIrsitul slujbei, n vremea cnd se mprtea la popor
Dumnezeiasca mprtsanie, s-a apropiat si Iemeia aceea ca s se mprtseasc. Cnd i s-a dat n
mn P.S. Trup sub chipul Pinii Euharistice, auzind pe SI. Grigore zicnd: ,Trupul Cel de viat
Ictor al Domnului nostru Iisus Hristos se d. ..", a puInit n rs. SI. Ierarh Grigore oprindu-si
mna de a da SIintele nainte celor ce veneau dup ea, a ntrebat-o: ,Pentru ce ai rs?" Femeia i-a
rspuns: ,Pentru c mi-i de mirare Stpne, c pinea aceea pe care eu cu minile mele am
Irmntat-o, Icut-o si am copt-o, o numesti: ,Trupul lui Hristos!" SIntul vzndu-i necredinta, s-
a rugat lui Dumnezeu Iierbinte n duh si adevr. Atunci ndat chipul Pinii Euharistice s-a
schimbat n Trup omenesc. Femeia vedea n lecui Pinii carne omeneasc sngernd. Si oamenii
din Biseric, care erau n jurul ei, au vzut minunea aceea si slveau pe Hristos Dumnezeu. Toti,
la vederea aceea minunat, se ntreau n credint unii pe altii, nendoindu-se despre Preacuratele
Taine, c: sub chipul Pinii este adevratul Trup, si sub chipul Vinului este adevratul Snge al lui
Hristos. Dup. aceast artare minunat, SIntul Grigore rugndu-se iarsi, s-a schimbat chipul
Trupului omenesc iarsi n Pine. Femeia s-a mprtsit cu Iric si cu credint nendoit, primind
sub chipul Pinii Trupul lui Hristos si sub chipul Vinului din Potir, Sngele lui Hristos (V. SI. 12
martie, o.c. pp. 512-3).
Taina Dumne:eietii imprtanii covirete pe toate celelalte Taine. Si stiti de ce? Pentru
c:
a) Materiile celorlalte Taine se sIintesc, d.p. apa la Botez, Mirul pentru Mir-Ungere,
untul de lemn la SI. Maslu, dar cu toat sIintirea aceea, ele rmn sIintite, dar cu aceeasi Iire. La
aceast Tain ns, Pinea si Vinul proaduse, la sIintire, se preIac n P S Du mnezeiesc Trupul si
Sngele Domnului Hristos. Lucrarea asta este Ioarte mare si prea covrsitoare tuturor celorlalte
Taine.
b) n Taina aceasta ni se d real: Trupul si Sngele Domnului Hristos Dumnezeu-
Omul sub chipul Pinii si al Vinului Euharistie, cu care ne mprtsim spre iertarea pcatelor,
viata vesnic si pr-tsia pentru totdeauna cu El.
c) Aceasta, pe lng Tain SInta, este tot deodat si JertI real, ce se aduce lui
Dumnezeu pentru ntreaga Biseric TriumItoare si Lupttoare, pentru vii si pentru repausati.
Aceast JertI mare, universal, nesngerat, este una si aceeasi cu JertIa de la Cina de Tain si
JertIa de pe Cruce a Mintuitorului. Prea SInta Treime, ntruparea Domnului nostru Iisus Hristos
si Dumnezeiasca mprtsanie snt trei mari Taine neptrunse de mintea omeneasc,
niste nltimi nemrginite.
Mintuitorui este real in Dumne:eiasca imprtanie. Da, cu adevrat, Mntuitorul este real
si Iiintial n Dumnezeiasca mprtsanie sub Iorma Pinii si a Vinului Euharistie. Aceasta o
adevereste nsusi Mntuitorul de dou ori amnuntit si Ioarte clar.
Dup saturarea noroadelor 5 000 de brbati plus Iemeile si copiii n pustie cu cele
cinci pini si doi pesti, dup care s-au luat 12 cosuri cu Irmituri, Mntuitorul Igduieste c va da
oamenilor mprtsirea cu Trupul Su si cu Sngele Su. El nsusi Se nItiseaz oamenilor ca
,Pinea Vietii", si drept ca o real mncare si butur", zicnd: ,Eu snt Pinea cea vie Care s-a
pogort din cer. De va mnca cineva din Pinea aceasta, va Ii viu n veci. Pinea pe Care Eu o voi
da, este Trupul Meu, pe care Eu l voi da pentru viata lumii" (oan 6 51). Aici El Igduieste clar,
c si d Trupul Su spre-mncare credinciosilor. Atunci Iudeii s-au scandalizat, ca si unii crestini
eretici si sectari ai vremilor noastre, zicnd: ,Cum poate Acesta s-si dea Trupul Su s-L
mncm?" Expresia ,a mnca trupul cuiva" luat n alt nteles de unii deviati n ntelesul Biblic,
nsemneaz: a cauza cel mai mare ru cuiva, a calomnia, a vorbi de ru, a cleveti, ponegri pe
cineva, a-i scurta Viata, a-1 bga cu zile n pmnt (Ps. 26 3, 16, Mih. 33, Iov. 19 22, Gal. 5 15,
57
Jac. 5 34). Mntuitorul necednd celor scandalizati,ntreste iarsi mai puternic ceia ce spusese
despre mprtsirea credinciosilor cu nsusi Dumnezeiescul Su Trup si Snge, zicnd: ,Amin,
amin griesc vou: De nu veti mnca Trupul Fiului Omului si de nu veti bea Sngele Lui, nu veti
avea viata n voi. Cel ce mnnc Trupul Meu si bea Sngele Meu, are viat vesnic, si Eu l voi
nvia pe el n ziua cea de apoi. Ca trupul Meu este cu adevrat mncare si Sngele Meu cu
adevrat este butur" (loan 6 53 55). Apoi artnd legtura dintre Sine si cei care cu bun
pregtire se mprtsesc cu Trupul Su, adevereste clar: ,Cel ce mnnc Trupul Meu si bea
Sngele Meu, acela petrece n Mine si Eu n el. Precum M-a trimis pe Mine Tatl Cel vu si Eu
viez prin Tatl, asa si cel ce M mnnc pe Mine (adic Trupul si Sngele Meu sub chipul Pinii
si al Vinului cu ap, transIormate), va vietui prin Mine. Aceasta este Pinea Care S-a pogort din
cer... Cel ce va mnca Pinea aceasta, va Ii viu n veac" (loan 6 5658).
Din cuvintele acestea ale Mntuitorului, reiese clar, c aici este vorba de o adevrat
mncare si butur a Trupului si Sngelui Su sub Iorma Pinii si a Vinului, transIormate n Trupul
si Sngele Su Euharistie (loan 6 32 -58, Mt. 26 26).
Mai trziu Mntuitorul ne lmureste prezenta Sa real n Dumnezeiasca mprtsanie cnd
o instituie la Cina de Tain. ,Lund Pinea istorisesc SIintii Evanghelisti a dat-o SIintilor
Si Apostoli, zicnd: ,Luati mncati, Acesta este Trupul Meu...". Apoi lund Paharul si
binecuvntnd, le-a dat, zicnd: ,Beti dintru Acesta toti! Acesta este Sngele Meu al Legii cei noi,
Care pentru voi si pentru multi se vars spre iertarea pcatelor" (Mt. 26 26 28, Mc. 14 22 24,
Lc. 22 19 20). n cuvintele acestea Mntuitorul arat destul de clar c: n Pinea binecuvntat si
Irnt, dat SIintilor Si Apostoli, El le oIer spre mncare nsusi Trupul Su, si spre butur
nsusi Sngele Su, nItisate nu nchipuite n acea clipa pentru totdeauna, sub Iorma Pinii
si a Vinului. Ca Mntuitorul e real n Dumnezeiasca mprtsanie n nici un caz nchipuire,
cum sustin unii crestini rtciti ne lmureste si SI. Ap. Pavel ca si SIintii Evanghelisti, zicnd:
,Drept aceea, oricine va mnca Pinea aceasta si va bea Paharul Domnului cu nevrednicie, va Ii
vinovat Iat de Trupul si Sngele Domnului. Deci, s se cerceteze omul pe sine si numai asa s
mnnce din Pine si s bea, din Pahar. Cci cel ce mnnc si bea cu nevrednicie, mnnc si bea
judecat mpotriva sa, pentru c nesocoteste Trupul Domnului" (1 Cor. 11 2729). Prin aceste
cuvinte, Apostolul ne arat clar c cel ce se mprtseste din Pine si bea Paharul Domnului, pri-
meste n casa, corpul, Iiinta suIletului su cu adevrat: ,Trupul si Sngele Domnului", nu
nchipuire cum zic deviatii de la dreapta credint. Dac Pinea si Vinul din Pahar, ar Ii numai
nchipuiri, n-ar mai Ii zis Apostolul: ,Va Ii vinovat Iat de trupul si Singele Domnului". Vedeti
dar c Pinea si Vinul Euharistii sint cu ade-vral Trupul si Sngele Domnului Care este real in
ele.
Sustinerile deviatiilor nu impiedic pe Hristos a fi real in Dumne:eiasca imprtanie.
Sustinerile protestantilor si sectarilor, c odat ce toti Evanghelistii zic: ,Piinea din cer v-o d
Tatl Meu. Piinea lui Dumnezeu se pogoar din cer... Aceasta e Piinea Care se poroar din cer. ..
Eu snt Piinea cea vie... Piinea Care Eu o voi da... Cel ce mnnc Piinea Aceasta... Iisus la Cin
lund Piine... (Ioan 6 32 -33, 50 -51, 58, Mt. 26 26, Mc. 14 22, Lc. 22 19), e tot Piine, adic
numai n nchipuire, o icoan, o simbolizare a Trupului lui Hristos, snt gresite, groaznic de
gresite!
mpotriva acelor sustineri sau argumentri gresite, noi stim, dup limbajul Scripturilor, c
unele creaturi Iormate din altele poart adeseori numirea acelora din care s-au luat si Icut, desi
nu mai snt aceleasi. De pild :Adam a Iost Icut din trna pmn-tului si se numeste ,pmnt",
dar el n realitate este om viu, nu pmnt nensuIletit (Fac. 2 7). Eva, care s-a luat din coasta lui
Adam, e supranumit: ,os din oasele lui Adam", dar ea nu e un os mort; ci o Iiint vie, Eva, maica
celor vii (Fac. 2 23, 3 20). Sarpele cel preIcut din toiagul lui Moisi si Aaron, ct si serpii
preIcuti din toiegele vrjitorilor Egiptului, nghitite de toiagul lui Moisi, se numea toiagul lui
Moisi, toiegele vrjitorilor Egiptului, desi erau transIormate n serpi si erau n realitate serpi.
,Moisi si Aaron s-au dus la Faraon si la slujitorii lui, si-au Icut cum le poruncise Domnul: Aaron
a aruncat toiagul su naintea lui Faraon si naintea slujitorilor lui si s-a Icut sarpe. Atunci Faraon
a chemmatpe nteleptii Egiptului si pe vrjitori, si au Icut si vrjitorii Egiptenilor asemenea lucru
58
cu vrjile lor: Iiecare din ei si-a aruncat toiagul si s-a Icut sarpe. Dar toiagul lui Aaron a nghitit
toiegele lor" (Es. 4 2-3, 7 10-12).
Asijderea: orbii, mutii, surzii, schiopii, ndrcirii... n genere toti bolnavii vindecati, n
Dumnezeiasca Scriptur se numesc si dup vindecarea lor desvrsit tot: orbi, muti, surzi,
schiopi, ndrciti si toti bolnavi, desi n realitate nu mai snt ceia ce au Iost. Asijderea sub numirea
de ,pine" n SI. Scriptur si n limbajul nostru zilnic, se nteleg adeseori toate bucatele, cerealele,
legumele, n general orice alimente pentru hrana oamenilor; dar n realitate n.u snt.toate Pine
propriu zis de gru; ci si alte alimente... Asa si numirile de Pine si Vin, date uneori
Dumnezeiestii mprtsanii, desi are Iorma aceea, ns n realitate nu mai snt Pine si Vin simple;
ci Dumnezeiescul Trup si Snge al Mntuitorului Hristos. Dac n unele locuri scripturistice, SI.
Ap. Pavel numeste Dumnezeiasca mprtsanie ,Pine" si ,Vin", apoi el o numeste asa: Iie pentru
c din ,Pine" s-a Icut Trupul Domnului, si din ,Vin" Sngele Lui, sau Iiindc pentru noi
Euharistia este o hran supranatural ori pentru c Dumnezeiasca mprtsanie se nItiseaz
ochilor nostri sub chipul ,Pinii" si al ,Vinului".
C Mntuitorul este adevrat, real, prezent pururea cu Fiinta Sa Dumnezeiasc n Pinea si
Vinul Euharistie, ne adeveresc multi SIinti Printi. ,S ne supunem zice SI. Ioan Hrisostom
lui Dumnezeu n toate lucrurile, s nu-L contrazicem chiar cnd ceea ce ne porunceste El pare c e
potrivnic ideilor si vederilor noastre. Cuvntul Su trebuie preIerat simturilor si gndurilor noastre.
S aplicm acum acest principiu la SIintele Taine. S nu ne uitm la ceea ce se nItiseaz ochilor
nostri, ci la cuvntul Su, cci El nu este supus greselii, pe cnd simturile noastre snt expuse
amgirii. Fiindc Cuvntul zice: ,Acesta este Trupul Meu", s ne supunem, s credem si s vedem
Acest Trup cu ochii SuIletului, cci Iisus Hristos nu ne-a dat nimic sensibil; ci, sub lucruri
sensibile, ne nItiseaz ceea ce se poate vedea numai cu duhul. Snt attea n timpul de Iat care
zic: ,As vrea s vd: chipul, nItisarea, vesmintele . lui Hristos". Iat c le vedeti, c v atingeti
chiar de El, c-L mn-cati. Vreti s-l vedeti vesmintele si El vi se d pe Sine nsusi, nu numai s-L
vedeti, ci si ca s-L pipiti, s-L mncati, s-L primiti nluntrul vostru... Nemultumit numai c S-
a Icut Om, c a suIerit batjocori, El a vrut nc s Se amestece si s se uneasc cu voi, asa Iel, ca
s Iiti un singur trup cu El, si nu numai prin credint, ci eIectiv si n realitate. Acela de Care
ngerii se cutremur vzndu-L, din cauza strlucirii ce radiaz Persoana Sa, ne hrneste cu Fiinta
Sa. Amestecm Iiinta noastr cu a Lui si ne Iacem un singur trup, o singur carne u El. Cine va
povesti minunile Domnului? Cine va vesti cum se cuvine laudele Lui? Ce pstor si-a hrnit
vreodat oile cu propria sa carne? Si ce vorbesc de pstor? Mamele nssi si dau cteodat copii
la doici strine, iar El nu suIer ca ai Si s Iie tratati asa, ci i nutreste El nsusi cu propriul Su
Snge si-i alipeste... Iisus Hristos, Care odinioar Icu aceste minuni la Cina luat cu Apostolii
Si, este Acelasi Care Iace si azi aceleasi minuni. Noi sntem slujitorii Si; iar El sIinteste cele
puse nainte si le schimb n Trupul si Sngele Su... (Om. 82 la Mt.).
SI. Ciril al Alexandriei si Printii adunati la Sinodul local din Alexandria* tinut n anul
430, se exprim astIel n epistola ctre Nestorie: ,Noi aducem n Biseric o jertI nesngeroas, ne
apro-piem de binecuvntarea mistic si ne sIintim, mprtsindu-ne
cu SIntul Trup si cu pretiosul Snge al lui Iisus Hristos, Rascumpa-
rtorul tuturor. Cci noi nu mncm Trupul Su ca un trup de rnd, nici ca al unui om
sIintit sau unit cu Cuvntul prin vrednicia sa, ci cu adevratul Trup al Cuvntului, Care S-a Icut
Om pentru mntuirea noastr".
Fericitul Ieronim zice de asemenea: ,Este atta de mare deosebirea ntre pinile punerii
nainte si Trupul lui Iisus, ca ntre umbr si lumin, ca ntre imagine si adevr, ca ntre chipurile
lucrurilor viitoare..." (Corn. la Tit cap. 1).
Binefacerile Dumne:ietii imprtanii snt multe, mari, puternice si Ioarte Iolositoare.
AstIel ea este:
a) O Ioarte minunat hran duhovniceasc. Ea este pentru SuIlet ceea ce este aerul si
hrana trupeasc pentru trup. Aceasta e adevereste nsusi Mntuitorul, zicnd: ,Trupul Meu este
adevrat mncare si Sngele Meu adevrat butur" (loan 6 55). Deosebirea e numai aceasta:
hrana material se transIorm n nsusi trupul celui ce o mnnc, si se Iace una cu el; iar
59
Dumnezeiasca mprtsanie schimb trupul si Iiinta ntreag a celui ce o primeste cu vrednicie, n
Chipul si Asemnarea Celui ce Se mnnc, adic n Hristos Domnul, ne Iace prtasi ,Firii
Dumnezeiesti", cum adevereste si SI. Ap. Petru (2 Petru 1 4).
b) Uneste n chip mistic pe Crestin cu Hristos: pstrind, des-vrsind, hrnind si
ntrind ntreaga sa viat duhovniceasc.
c) Produce ndat o unire Iizic cu Pinea si Vinul Euharistie, cu nsusi Hristos, Care
este ri ele, si prin adevrata dragoste, unirea aceasta se ntreste, sporeste, se desvrseste.
d) Curt de pcate, ntreste n virtute si pregteste pentru Iericita viat vesnic.
Aceasta o adevereste Mntuitorul, zicnd: ,Cel ce mnnc Trupul Meu si bea Sngele Meu, are
viat vesnic!" (loan 6 54). Privitor la aceasta SI. loan Hrisostom adevereste asa: ,Hristos a dat
Trupul Su tuturor spre mncare, ca hrnindu-ne cu El, s lepdm trupul cel di'nti mort si s ne
Iacem vrednici de viata vesnic" (Om. 24 Ia 1 Cor.). ,Primim Trupul lui Hristos adevereste si
SI. Ambrosie ca s ne Iacem prtasi vietii Lui" (Corn. la Lc. X, 49).
e) ncredinteaz c vom nvia cu trupul la nvierea obsteasc si vom tri n veci.
,Pinea adevereste Mntuitorul care se pogoar din cer, este Aceia din Care dac mnnc
cineva, nu mai moare. Eu snt Pinea cea vie Care S-a pogort din cer. Cine mnnc din Pinea
Aceasta, va Ii viu n veci... Cel ce mnnc Trupul Meu si bea Sngele Meu, are viat vesnic, si
Eu l voi nvia n ziua cea de apoi" (loan 6 50 51, 54).
f) ntreste n ispite, Iereste de pcate, transIorm pe mprtsitul cu Hristos
Euharistie n biruitorul dracilor. ,Vrjmasul SuIletului adevereste Mrturisirea Ortodox nu
ndrzneste s Iac vreun ru aceluia n care vede c petrece Hristos" (Rsp. ntreb. 107, p. I). Cei
ce se mprtsesc cu Dumnezeiescul Trup si Snge al Domnului Hristos, cu bun pregtire,
acelora nici ispitele, nici spiritele rele nu le pot pricinui nici o vtmare. ntr-una din crtile
noastre bisericesti, se spune c un SInt ntreb odat pe spiritele rele: ,De care Iapt a crestinilor
v temeti voi mai mult?" Ele i rspunse: ,De aceea ce mncati voi n Biseric, adic de Dum-
nezeiasca mprtsanie. O! Dac crestinii ar primi cu sIintenie ceea ce primesc n Taina
Dumneziestii mprtsanii, atunci ar Ii scutiti de cursele noastre..." (Corinceea, part. II, c. 68).
g) Spulber puterea vrjitorilor si a dracilor. Un eretic scrie Chesarie a Icut multe
vrji cu mestesugul diavolesc. El rzvrtea groaznic poporul, Icnd multe minuni prin nlucire,
ca s amgeasc pe crestini si s-i aduc la spurcatul su scop. Pentru a ntri mai mult nvttura
sa, intra n Ioc unde sttea ctva timp. Atunci chemnd pe dracul n ajutor, acela stingea Ilacra si
el rmnea nevtmat. AIlnd despre aceia Arhiereul orasului, a luat SIntul Trup (al lui Hristos n
ArtoIor), si apropiindu-se de Ioc, a poruncit sa lege pe Iermectorul acela cu lant si s-1 arunce n
Ilcri, ca s vad si el minunea. Vrjitorul s-a lsat legat si aruncat n Ioc, socotind c iarsi va
Iace minuni ca si mai nainte. Atunci ns s-a amgit, vicleanul, c ndat ce l-au aruncat n Ioc, a
nceput s ard n Ilcri. El a strigat cu glas mare, zicnd: ,Ajut-mi diavole, ca sa nu pier n
Ilcri!" Vicleanul diavol a rspuns, zicnd: ,De multe ori ti-am ajutat, ns acum nu mai pot,
pentru c st aici Cel mai tare dect mine!" Si asa, s-a mistuit de Ioc ticlosul vrjitor.
Acelasi Chesarie scrie c n vremea sa oarecare eretici, cu mestesug satanicesc, au Icut
niste lucruri de mirare. Ei mai ales umblau pe deasupra apelor unui ru, si nu se cuIundau. Cu
vrjile si nlucirile acelea ale lor drcesti, atrgeau la eresul lor multi oameni prosti. Acelea
vzndu-le un Preot rvnitor, a luat SIntul ArtoIor cu sine, si duendu-se la ru, a zis acestea: ,V
jur pe voi, dracilor, cu puterea Acestuia pe Care l tin n minile mele, s nu mai ajutati acestor
eretici, ca s amgeasc poporul". Acestea zicnd, si vznd c nu s-a Icut nimic minunat si mai
ales c-1 batjocoreau ereticii, jucnd deasupra apelor, si Crestinii erau Ioarte mhniti, a aruncat
SIntul ArtoIor n ru. ndat ce s-a atins de ape SI. ArtoIor cu Dumnezeiescul Trup si Snge al
Domnului Hristos Dumnezeu-Omul, a pierit nselciunea diavolului, si acei amgitori s-au
aIundat ca plumbul n ap. SIintii ngeri au luat nevzut ArtoIorul si l-au pus pe SI. Mas n
Altarul Bisericii. Preotul s-a bucurat, ns se mhnea mult pentru SI. ArtoIor cu Dumnezeiasca
mprtsanie c n-o mai vedea. Pentru aceasta toat noaptea aceea a Icui priveghere, rugndu-se
luL Dumnezeu s-1 povtuiasc cu Harul Lui, ca s-1 aIle. Dimineata intrnd n Biseric si Altar,
60
a gsit ArtoIorul pe SInta Mas. Atunci s-a bucurat Ioarte, mult, povestind ciedinciosilor
minunea.
h) Iart pcatele pctosilor ce I se roag cu toat credincio-sia. Un preot mergea s
mprtseasc un bolnav. O Iemeie curv vzndu-1 c se ducea cu atta evlavie si descoperit, desi
era vreme de ploaie, s-a umilit cu inima. Alergnd cu lacrimi, asa descult cum se aIla, s-a aruncat
cu Iata la pmnt n noroi, strignd: ,St-pne Doamne Iisus Hristoase! Cel ce esti cu adevrat
milostiv Dumnezeu, Care Te-ai nscut din pururea Fecioara Mria si ai ptimit pentru mntuirea
noastr, mntuieste-m si pe mine pctoasa si cu totul spurcata, si nu pomeni, ntru tot Milostive,
necu-rtiile mele, ci iart-m pentru rugciunile celeia ce Te-a nscut mai presus de Iire". Acestea
zicnd ea cu lacrimi Iierbinti, a iesit un glas din acel SInt Potir, si a zis: ,Iart-se tie pcatele
tale!" De atunci Iemeia aceea, care mai nainte era curv si desIrnat, primind ncredintare de
mntuirea sa, a urt pcatul, a Icut mare nevoint, si s-a mntuit cu Dumnezeiescul Dar (M P. p.c.
po. 4157).
BineIacerile sau eIectele acestea le lucreaz Dumnezeiasca mprtsanie numai n
SuIletele dreptcredinciosilor Crestini Pstori si pstoriti care cu bun pregtire se apropie
de ea si se mprtsesc cu vrednicie. Cei care ns o primesc Ir pregtirea cuvenit, se
pgubesc... cad n mustrarea constiintei si n osnd... (1 Cor. 11 27 -29).
Hristos e Acelai in fiecare prticic a Sfintei imprtanii pe toate Altarele, aa cum este
i in ceruri. Crestinilor Pstori si pstoriti v mirati cum se mparte cte o Irmitur de
pine care se schimb pe Prestol n Trupul lui Hristos si se aIl tot ntreg Hristos, drept asa cum
este n cer asa si pe Altar ?! Mirati-v si de aceasta c, un soare ce ne lumineaz si ne nclzeste
aici, n aceiasi clip este deodat si n cer si pe pmnt, si la rsrit si la apus, la miaz-zi, la
miaz-noapte, si n toate laturile lumii. Asa si Hristos, n acelasi timp este deodat si n cer si pe
pmnt, n Dumnezeiasca. Liturghie, ca un Puternic conlucreaz cu puterea Sa cea Dumnezeiasc.
Te miri c n multe prti si prticele mici si Ioarte mici este Hristos si tot ntreg Se d tuturor
ntocmai n Iiecare parte, prticic ct de mititic, nu mai putin ntr-una si mai mult ntr-alta?!
Mir-te si de aceasta; c un glas al meu este si n gura mea si n urechile voastre ntr-un chip.
Deci, de se aIl n Iapte asa, dar cu ct mai mult prea lesne poate s Iie n Soarele cel Drept
Hristos, dect n soarele cel Icut, si n Cuvntul lui Dumnezeu dect n cuvntul omenesc. Te miri
c Trupul se Irnge n bucti, cnd se mparte SIntul Agnet, si cum este Hristos ntreg n toate
buctelele si prticelele !! ? Mir-te si de aceasta; iat, cnd zdrobesti oglinda n mici bucti,
chipul omului nu se zdrobeste ntr-nsa, ci n toate buctelele se vede ntreg ca si n oglinda
ntreag. Te miri cum este mncat totdeauna Trupul lui Hristos, si nu se mai mputineaz, ci
petrece n'reg n veci?! Mir-te si de aceasta: c dintr-o lumin aprinzi mii de luminri, si totusi nu
mputinezi lumina cea dinti. De ntrebi cum intr Hristos nluntrul nostru si nu se spurc, nici se
opreste?! Eu te ntreb: soarele, care de attea ori trece prin locuri mputite si scrnave, spurc-se au
ba? ...
De aici nvtati-v, c de nu se spurc soarele cel trector, cu mult mai vrtos Cel vesnic si
netrecut, lumina a toat curtia, nu se spurc..." (Dup o Cazanie).
Clugrul btrin indoielnic in Taina Dumne:eietii imprtanii. Un clugr btrn
istoriseste Avva Arsenie mare. cil viata pustniceasc, dar prost n cunoasterea dreptei credinte
crestinesti, zicea c Pinea si Vinul Euhartic, cu care se mprtsise, nu este Trupul si Sngele
Domnului, ci o nchipuire, un simbol! Doi htrni pustnici auzind despre greseala aceasta,
socotind c din nerutate si prostime zice asa, au venit s Iac munc de lmurire cu el. ,Avvo
i-au zis ei am venit s te ntrebm ceva, cci am auzit un cuvnt de necrezut pentru oarecine,
care zice c Pinea si Vinul Euharistie, cu care ne mprtsim, nu este cu adevrat Trupul si
Sngele lui Hristos; ci o nchipuire!" Btrnul le-a spus drept: ,Eu snt acela. Eu am zis si zic asa!"
Btrnii ngrijorati de nelmurirea pustnicului, l rugau pe el, zicndu-i: ,Avvo, rugmu-te nu tine
asa; ci precum nvat SI. Biseric Soborniceasc s tii. Noi credem c: Pinea Aceasta, sIintit pe
SI. JertIelnic cu Care ne mprtsim, este cu adevrat Trupul Domnului Hristos si Vinul amestecat
cu ap din Potir este cu adevrat Sngele Domnului Hristos si nu nchipuire. Precum la nceput
Dumnezeu luind tarin din pmnt, a zidit pe om dup Chipul Su, si nimenea nu poate zice c
61
omul nu este chip al lui Dumnezeu, desi este nenteles Chipul asa si Pinea si Vinul, pentru care a
zis: ,Acesta este Trupul Meu ... Acesta este Sngele Meu ..." credem c asa este cu adevrat:
Trupul si Sngele lui Hristos". Btrnul ns sustinndu-si greseala sa, ca odinioar Apostolul
Toma (Ioan 20 25), zicea: ,De nu m voi ncredinta din lucru, n-am vestire desvrsit".
Btrnii vznd c nu-1 pot scoate din necredinta lui, au zis: ,Hai s ne rugm toat
sptmn, pentru lmurirea aceasta, si credem ca Dumnezeu ne va descoperi". Btrnul a primit
cu bucurie cuvntul, si se ruga lui Dumnezeu, zicnd: ,Doamne, Tu stii ca nu din rutate snt
necredincios, ci ca s nu m nsel n nestiinta Rogu-te Doamne Iisuse Hristoase, descopere-mi
mie Taina aceasta" De asemenea si btrnii, n chiliile lor, se rugau cu mare osrdie, zicnd:
,Doamne Iisuse Hristoase, descopere btrnului Taina aceasta, ca s cread si s nu-si piard
osteneala sa".
Dumnezeu i-a ascultat pe toti. mplinindu-se sptmn, au venit la Biseric si au sttut
toti trei pe o rogojin. n mijlocul lor
sttea btrnul ndoielnic. n timpul svrsirii Dumnezeiestii Lirur-ghii, Domnul le-a
deschis la toti ochii suIletesti, ochii ntelegtori ai mintii. Dup Heruvic, n vremea cntrii: ,Pe
Tine Te ludm..." li se art la cte-si trei btrnii pustnici un Prunc Ioarte Irumos si luminat.
Raze mbelsugate de o puternic strlucire radiau din Trupul Lui n toate prtile. Cnd Preotul
Liturghisitor ntindea mna s Irng SI. Pine; iat ngerul Domnului s-a pogort din cer cu un
cutit, a JertIit tiat pe Prunc n mici buctele de carne. Dup aceea s-au apropiat toti pe rnd,
dup buna rnduiala, s ia cele SIinte. Apropiindu-se si btrnul, i s-a dat carne vie cu snge.
Btrnul vznd aceasta, s-a nIricosat groaznic si a strigat, zicnd: Cred Doamne, c Pinea
proadus si sIintit, este Trupul Tu...". Atunci ndat carnea vie cu sngele s-au Icut Pinea
Euharistic. Revenindu-si din spaima ce-1 cuprinsese, btrnul s-a mprtsit cu Dumnezeiescul
Trup si Snge al Domnului Hristos Dumnezeu-Omul, multumind Celui Prea nalt de toate.
Btrnii vzndu-1 ncredintat, au multumit Bunului Dumnezeu de toate si au zis btrnului
lmurit acum n dreapta credint crestineasc: ,Dumnezeu stie c Iirea omeneasc nu poate s
mnnce carne crud. Pentru aceasta a preIcut Pinea si Vinul n Trupul si Sngele Su, ca, sub
chipul acestora, s ne putem mprtsi cu plcere cu Dumnezeiescul Su Trup si Snge". Dup
aceea au multumit cu totii lui Dumnezeu pentru descoperirea aceasta. Apoi s-au dus plini de
bucurie la chiliile lor din adncurile pustiettii aceleia (Prel. d.P. o.c. pp. 523).
f) Am avut yi am unele ndoieli n Taina Sfnta a Preo(iei ? (m)
m) SFNTA TAIN A PREOTIEI. Domnul si Mntuitorul nostru Iisus Hristos
Dumnezeu-Omul, a Iost si este pururea un Mare Preot Arhiereu mai presus de toti Preotii
lumii din toate vremurile. ,Tu esti Preot n veac dup rnduiala lui Melhisedec" (Ps. 109 4; Fac.
14 18-20; Evr. 5 6, 7 17). El de bun voie si-a adus Trupul Su rstignit pe Cruce, rscumprnd
pe oamenii credinciosi Lui de vina si urmrile grele ale pcatului strmosesc si de pcatele
proprii, surpnd peretele vrajbei (Cols. 1 1922, 2 14), mpcndu-ne cu Dumnezeu si Icndu-ne
iarsi prtasi Iericirilor n mprtia Sa. Dup proslvirea Sa prin JertIa de pe Cruce, nvierea,
nltarea la ceruri, sederea de-a dreapta Tatlui, Preotia Lui cu lucrrile ei multe si variate,
mntuitoare SuIletelor, trebuia continuat, ca oamenii alesi din limbile pmntului, s se mpr-
tseasc de bineIacerile ei. In acest scop a rnduit El Preotia lucrtoare n persoana Apostolilor si
urmasilor lor: Episcopi si Preoti din toate vremurile si locurile.
Originea Preotiei. Dup Botez, postul aspru n pustie si biruinta ntreitei ispite,
Mntuitorul si alese 12 Apostoli (Lc. 6 72 16, Mt. 10; Mc 3 1318). Acestora le-a dat putere
si stpnire peste toti dracii, si s vindece bolile. I-a trimis s propoveduiasc ' mprtia lui
Dumnezeu. Acestor 12 Apostoli le-a dat putere s dezlege si s lege... s ierte si s tin pcatele
(Mt. 16 19 , 18 18 , loan 20 2123). Pe lng acesti 12 Apostoli, Mntuitorul a mai ales si alIi 70
de ucenici, pe care i-a nzestrat aproape cu aceleasi puteri, ca ale celor 12 Apostoli (Lc. 10 1
24).
62
Dup nltarea Domnului la cer si pogorrea Duhului SInt, Apostolii au hirotonit si asezat
n Biseric 7 Diaconi (F. Ap. 6 3-6), apoi Preoti (F. Ap. 14 23 , 20 77; Tit 1 5; Iac. 5 74), si Epis-
copi (F. Ap. 20 28, 1 Tim. 3 1-7; Tit 1 7-9).
De aici vedem c: Preotia si are izvorul ei de la nsusi Mntuitorul Hristos Dumnezeu-
Omul, c: primii Preoti Crestini, mari si mici, au Iost cei 12 Apostoli si 70 de ucenici. Ei au primit
hirotonia si Preotia apostoleasc de la nsus Dumnezeu prin Harul Duhului SInt (F. Ap. 1 5, 8,
2...). Darul acesta ei l dau tran-smitndu-1 urmasilor lor prin punerea minilor Preotiei (F. Ap. 6
6, 13 3, 14 23, Tit 1 5; 1 Tim. 4 14), s.a.
Preotia este o Tain Sfinta, n care, prin punerea minilor Arhiereului la hirotonia n
Diacon si Preot, si cea a doi sau trei Arhierei la hirotonia n Arhiereu (can. 2 si 1 Apostolic) se
coboar asupra celui cu bun rnduiala ales, Harul SIntului Duh, dndu-i-se puterea si dreptul
Arhiereului si Preotului, de:
a) A nvta si propovdui Evanghelia (Mc. 16 15; 2 Tim. 4 2), adic a sItui pe
oameni s cread cum se cade, a Ii temtori d-e Dumnezeu si a Iace Iapte bune.
b) A svrsi Tainele SIinte, slujbele Dumnezeesti, a dezlega si lega... a ierta si a tinea
pcatele (Mt. 28 19 20 , 16 19 , 18 18 , Ioan 20 21-23, 1 Cor 4 1).
c) A pstori si conduce poporul ncredintat pe calea vietii si a mntuirii la mprtia
lui Dumnezeu (Mt. 10 6, Lc. 22 3132, loan 21 15-17; F. Ap. 20 17, 28).
Diaconilor li s-a dat mputernicirea a ajuta pe Arhirei si Preoti la oIicierea celor SIinte.
Mimtrn svirttori ai Tainei Preotiei snt numai Arhiereii AstIel, hirotonia n Diacon si n
Preot, se svrseste de un Arhiereu , iar hirotonia n Arhiereu se svrseste de doi, trei Arhiereu
Litur-ghisitori.
Materia acestei Taine Sfinte este: punerea miniloi Arhiereului la hirotonia Diaconului si a
Preotului; iar la hirotonia Arhiereului, punerea minilor a doi sau trei Arhierei Preotia aceasta
dateaza din vremurile apostolice, cnd SIintii Apostoli, prin punerea minilor, au. hirotonit si
asezat n Biseric la toate comunittile crestine' Diaconi, Preoti si Episcopi (F. Ap. 6 6; 14 23, Tit
'l 5; Iac 5 14; 1 Tim. 5 22, 4 14, 2 Tim. 1 6).
Primitorul Preotiei trebuie a Ii un Crestin dreptcredincios avnd calittile trebuincioase,
Ir deIectele mpiedictoare intrrii n Preotie. ,Trebuie zice Mrturisirea Ortodox s se
cerceteze Ietele care urmeaz a se ridica la aceast Tain, ca s aib trei lucruri: nti, s aib cuget
bun si curat, asa, nct sa Iie departe de acele, prihane ce mpiedic Preotia, Al doilea, s aib si
stiint si ntelepciune, att spre svrsirea Dumnezeestilor Taine, ct si spre ntrirea poporului cu
nvtturile lor. Si al trilea, s aib sntoase toate prtile trupului, ce snt trebuitoare pentru
aceasta" (Rsp. ntreb. 110, p. I).
Forma sviririi acestei Taine Sfinte a Preotiei este arhiereasca rugciune:
,Dumnezeescul Har, cel ce totdeauna pe cele neputincioase le vindec si pe cele ce lipsesc le
mplineste, hirotoneste, pe cucernicul ipodiacon (N.) n Diacon, sau Diaconul (M.) n Preot ori
Preotul (N.) n Arhiereu, s ne rugm dar pentru el ca s vina asupr-i Harul SIntului Duh...". n
acel timp sIintitii Liturghi-sitoricnt ncetisor: ,Doamne milueste". Dup aceasta, Arhiereul stnd
n usile mprtesti, d noului hirotonit vesmintele treptei pentru care a primit hirotonia, artndu-
le poporului pe rnd si zicnd:.,Vrednic este", la care rspunde strana sau corul: ,Vrednic este" de
cte trei ori... Prin Iormula aceasta rostit de Arhiereu asupra candidatului? botezat, ales, anume
pregtit si adus, prin punerea minilor Arhiereului si rugciunile Bisericii, se pogoar Harul
Duhului SInt asupra hirotonitului, mputernieindu-1 a predica Evanghelia, a svrsi Tainele SIinte
si a pstori poporul crestin ce i se ncredinteaz.
Hirotoniile se fac in Biseric in vremea Dumne:eetilor Liturghii. Arhiereul si Preotul se
hirotonesc numai n Biseric (can. 4 TeoIil al Alexandriei) n vremea slujirii Dumnezeestilor
Liturghii a SI. Ioan Gur de Aur si a SI. Vasile cel Mare; iar hirotonia n Diacon se poate Iace si
n vremea slujirii Dumnezeestei Liturghii cei mai nainte sIintit (S. Tes. Rs. ntreb. 25). Nu se pot
hirotoni mai multi Diaconi sau Preoti sau Arhierei; ci numai cte unul din Iiecare treapt la o
Dumnezeeasc Liturghie. Hirotonia Diaconului se Iace dup ecIonisul: ,S Iie milele Marelui
Dumnezeu..." rostit de Arhiereu. Hirotonia Preotului se Iace dup aducerea Darurilor pe SI. Mas
63
si terminarea cntrii Heruvic ului. Hirotonia Arhiereului se Iace mai nainte, dup cntarea:
,SIinte Dumnezeule .. .".
Preotia Tainic. Aceasta a Iost si n Biserica Vechiului Testament, asa cum este si n
Biserica Noului Testament. Dumnezeu grieste poporului Israelit prin Moisi: ,Dac veti pzi
legmntul Meu ... mi veti Ii Mie o mprtie preoteasc si un neam sInt..." (P.s. 19 56).
Preotia tainic n Biserica Noului Testament este mult mai mare, nmultit si rspndit prin toate
popoarele pmn-tului. Despre aceasta ne adeveresc mai multe locuri ale Dumnezeestii Scripturi a
Noului Testament: ,Voi nsiv zice SI. ` Ap. Petru ziditi-v pietre vii n cas
duhovniceasc, n preotie sInta, ca s aduceti jertIe duhovnicesti, plcute lui Dumnezeu prin Iisus
Hristos... Voi snteti o semintie aleas, preotie, mprteasc, neam sInt, popor agonisit de
Dumnezeu, ca s vestiti n lume, bunttile Celui ce v-a chemat din ntuneric la lumina Sa cea
minunat" (i Petru 2, 5, 9). Aici e vorba despre poporul crestinesc parte brbteasc si
Iemeiasc care Iormeaz preotia tainic, din care se aleg pentru preotia lucrtoare crestini:
buni, dreptcredinciosi, lucrtori vrednici.
Ca si Evreii din Vechiul Testament (Es. 19, 55), si Crestinii au o preotie tainic (1 Petru
2, 5, 9, Ape. 1,6, 5,10, 20, 6) prin primirea SIintelor Taine ale Botezului, Mir-Ungerii si
mprtsaniei, dar aceasta e un lucru cu totul deosebit de Preotia apostolic, svrsitoare a
SIintelor Taine. Si evreii au Iost cu totii preoti n acest nteles, dar asta nu i-a mpiedicat s aib
Preoti slujitori ai SI. Biserici, alesi si sIintiti n special, din semintia lui Levi (Es. 28; Num. 6 18,
Evr. 5, 14); iar cei care au cutat s-si ia singuri Preotia aceasta, au primit o pedeaps
nIricosat: i-a nghitit p-mntul de vii pe toti (Num. 16).
Crestinul se numeste preot tainic, pentru c n asemnare cu preotul apostolic, aduce si el
jertI lui Dumnezeu:
a) JertIa drepttii: daruri la SI. Biseric si daruri pentru ntretinerea slujitorilor
ei'sIintiti (Ps. 50, 20, Mt. 5, 23, 10, 10, Es. 13; 25, 18, 30, 76; Mal. 3, 9-11; Mc. 12, 41-44; Gal.
6, 6; 1, Cor. 9, 11-14; 2, Parai. 31, 4; Filip. 4, 74-76; 1 Tes. 5, 72; 1 Tim. 5, 17-18, Lev. 2; 5; 6;
22; 27 30-32; Num. 6, 18, 2 Lege 16 16-18, 18, 8).
b) JertI de rugciune si de laud (Ps. 106 22 , 49 74-75; Osia 14 2-3, Evr. 13 75).
c) JertIa duhului umilit si a inimii smerite (Ps. 50 1819).
d) JertIa milei de aproapele czut (Mt. 9 13, Osia 6, 6; Mih. 6, 6-8), Evr. 13, 76).
e) JertIa punerii trupurilor lor n slujba Domnului (Rom. 12; 6 13, 1 Petru 2 7-5; 1
Cor. 6 13,19-20, Evr. 10 19-25; 4 11-16).
f) JertIirea vietii lor ntregi pentru dragostea si aprarea credintei Crestine Ortodoxe,
dup pilda Domnului Hristos si a SIin-tilor Lui (Ape. 7, 74). Crestinii dreptcredinciosi Igduiesc
ntot-deauna acest lucru n SInta Biseric, de mai multe ori pe zi, cnd
zic prin gura slujitorilor sIintiti: ,Pe noi nsine si unii pe aitii si toata viata noastr lui
Hristos Dumnezeu s o dm".
Preotia tainic i Preotia lucrtoare, sviritoare Tainelor Sfinte. ,Preotia crestin
adevereste Mrturisirea Ortodox este de dou Ieluri: una luntric sau duhovniceasc, si alta
care se svrseste prin Tain.
a) La preotia duhovniceasc snt prtasi toti Crestinii Ortodocsi, dup cum nvat Petru
Apostolul, zicnd: ,Voi snteti semintie aleas, preotie mprteasc, neam sInt, popor spre
cstigare" (1 Petru 2, 9), si loan la Apocalips: ,Junghi-tu-Te-ai si ne-ai rscumprat pe noi lui
Dumnezeu cu Sngele Tu, din toat semintia, limba, poporul si neamul, si ne-ai Icut pe noi
Dumnezeului nostru mprati si preoti" (Ape. 5, 910). Si, dup o asemenea preotie se Iac si
aduceri potrivite, adic: rugciuni, multumiri, omorrea trupului, predarea la martiriu pentru
Hristos si altele asemenea. Ctre acestea ndemnndu-ne Apostolul Petru, zice: ,Si voi ca niste
pietre vii v ziditi cas duhovniceasc, preotie sInta, ca s aduceti jertIe duhovnicesti, bine
plcute lui Dumnezeu prin Iisus Hristos" (1 Petru 2, 5). Si SI. Ap. Pavel zice: ,V rog pe voi,
Iratilor, pentru ndurrile lui Dumnezeu, s v puneti naintea Lui trupurile voastre jertI vie,
sInta, bine plcut lui Dumnezeu slujba voastr cea cuvnttoare" (Rom. 12, 1).
64
b) Preotia, care este Tain, s-a ornduit de Hristos Apostolilor, si prin punerea minilor
acestora se svrseste pn astzi hirotonia. Cci Episcopii care o svrsesc, au primit de la
Apostoli darul de a mprti Dumnezestile Taine si slujba mntuirii oamenilor, precum a zis
Apostolul: ,Asa s ne socoteasc pe noi omul, ca pe niste slugi ale. lui Hristos si iconomi ai
Tainelor lui Dumnezeu" (1 Cor. 4, 1). Aceast iconomie cuprinde dou lucruri: nti, puterea si
stpnirea de a dezlega pcatele oamenilor, pentru c despre aceasta se zice: ,Ori cte. veti dezlega
pe pmnt, vor Ii dezlegate si n cer" (Mt. 18 18),Al doilea, stpnia si puterea de a nvta, care se
arat din cuvintele: acestea: ,Mergnd, nvtati toate neamurile, botezndu-le pe ele: Iii Numele
Tatlui si al Fiului si al SIntului Duh" (Mt. 28, 19), Deci, Hristos a trimis pe Apostoli la predic
iar Apostolii hirotonisind pe altii, i-au trimis la acelasi lucru, dup cum se lmureste din cuvintele
SI. Ap. si Ev. Luca, care zice: ,Atunci puneau mnile peste ei si luau Duh SInt" (F. Ap. 8, 17). Si
iarsi: ,Stnd ei ca s slujeasc, adic s aduc JertIa cea Ir de snge ctre Dumnezeu si s
ajuneze, Duhul SInt a zis: ,Osebiti-Mi Mie pe Varnava si pe Saul pentru lucrul la care i-am
chemat pe ei". Atunci postind si rugndu-se, si-au pus minile peste ei si i-au lsat s plece" (F.
Ap. 13, 23). SI. Ap. Pavel zice: ,Minile curind peste nimeni s nu pui" (1 Tim. 5, 22). Deci, cu
aceast hirotonie si clironomie ce nu s-a ntrerupt niciodat, au puterea de a nvta dogmele cele
mntuitoare cei care snt trimisi spre acest lucru. Iar cei ce nu s-au iiimis, nici s-au ales pentru
aceasta, nu trebuie s Iie de loc ntrebuintati, dup cum zice SI. Ap. Pavel: ,Cum vor predica dac
nu se vor trimite" (Rom: 10, 15, M.O. p. I, rsp. ntreb. 108; 109).
Preotia lucrtoare e deosebit cu totul de preotia tainic. n Biserica Vechiului Testament
Preotia lucrtoare era deosebit de preotia tainic. Alesii Preoti se ungeau cu SI. Mir, mbrcau
vesminte arhieresti, preotesti si si acopereau capetele cu Ielurite mitre, prin care se deosebeau cu
totul de poporul cu preotia tainic (Es. 28; 39; 40 1216). De asemenea n cultul Divin,
Arhiereii, Preotii si Le vitii, aveau anumite servicii de ndeplinit, prin care se deosebeau de ceilalti
credinciosi. Preotii erau ntretinuti de popor cu cele necesare. Asa si n Biserica Noului
Testament, Preotia lucrtoare dup: alegere, sIintire hirotonie preotire, mbrcminte, port,
nves-mntare, serviciile si conducerea sau pstorirea parohienilor, Preotii se deosebesc cu totul de
crestinii sau parohienii lor, care au numai preotia tainic.
Preotii poart i supranumirea de ,Printe". Desi pleiada sectarilor sustin orbeste c nu
trebuie a cinsti pe Preoti cu supranumirea duhovniceasc de ,Printe", totusi, cinstea aceasta li s-a
dat si li se d, pentru c le este dat de sus. Cuvntul de ,Printe" l gsim n ntreaga
Dumnezeiasc Scriptur, dat cu voia lui Dumnezeu printilor trupesti. Dar aceast numire de
,Printe" sau ,Printilor", s-a dat cu att mai mult printilor duhovnicesti decit printilor trpesti,
cu ct SuIletul este mai mare dect trupul. Privitor la cstorie Dumnezeu a zis: ,De aceia va lsa
omul pe tatl su si pe mama sa si se va lipi de Iemeia sa si vor Ii amndoi un trup" (Fac. 2, 24,
Mc. 10, 7; EIs. 5,31). Iabal a Iost tatl celor ce locuiesc n cort si pzesc vitele. El a Iost tatl
tuturor celor ce cntau cu aluta si cavalul (Fac. 4, 2021). Avraam a Iost tatl lui Isaac (Fac. 21,
18). Isaac vorbind cu tatl su Avraam la locul de jertIire a zis: ,Tat", iat Ioc si lemne
avem, dar unde este mielul pentru jertI?" (Fac. 22 7). Iacob venind pentru binecuvntare la tatl
su Isaac, a zis: ,Tat", iat-m...". De asemenea si Isav aducnd o mncare gustoas tatlui su, i-
a zis: ,Tat", scoal-te si mnnc din vnatul Iiului tu, pentru ca s m binecuvinteze SuIletul
tu" (Fac. 27, 18-31), s.a.m.d.
Dumnezeu a zis lui Avraam: ,Eu snt Dumnezeul Cel A tot Puternic; umbl naintea Mea
si Iii Ir prihan... Si ia ta leginnlul pe care l Iac cu tine: Vei Ii tatl multor neamuri; nu te vei
mai numi Avram, ci le vei numi Avraam, cci le Iac tatl multor nea-muri" (Fac. 17, 1-5). n
puterea acestei Igduinte Avraam capt numirea de printe asupra Israelitilor si celor veniti
dintre neamuri si tiati mprejur. Mntuitorul ne arat c una din conditiile cele dinti pentru a
dobndi viata vesnic este si aceasta: ,Cinsteste pe tatl tu si pe mama ta" (Mt. 19, 19, 29). De
asemenea SI. Ap. Pavel ne spune: ,Feciori, ascultati pe printii vostri n Domnul, c aceasta este
cu dreptate... Cinsteste pe-Iatal tu si pe mama ta, care este porunca cea dinti ntru Igduint.
Printi, nu urgisiti pe Iiii vostri ntru mnie, ci cresteti-i pe ei n nvttura si certarea Domnului"
65
(EIs. 6, 1-4), Cols. 3, 20-21). ,Tatl nostru este Avraam", rspundeau Iudeii Mntuitorului (Ioan
8, 39, 4, 72-Mt. 10,27; 15,4; 19, 19,29, Mc. 7, 70; Mt. 10 37, 8 21; Ioan 6 31, 49, EIs. 6 1-4).
Acest drept al lui Avraam de tat, ni-1 arat si Mntuitorul n pilda bogatului nemilostiv si
a sracului Lazr. ,Bogatul, dup moarte, chinuindu-se n vpile iadului, a vzut pe Avraam, si
pe Lazr n snurile lui, si a strigat, zicnd: ,Printe Avraame, milu-ieste-m si trimite pe Lazr s-
si nting vrIul degetului su n ap si s-mi rcoreasc limba c m chinuiesc n vpaia aceasta".
Avraam ns a zis: ,Fiule, adu-ti aminte c ai luat cele bune n viata ta si Lazr asijderea cele rele.
Acum acesta se mngie, iar tu te chinuiesti...". Atunci bogatul a zis: ,Rogu-te dar Printe s-1
trimiti pe dnsul n casa tatlui meu, c am cinci Irati, s le mrturiseasc lor aceste lucruri, ca s
nu vin si ei la acest loc de munc" (Lc. 16, 2231). Iat, aici gsim cuvntul ,printe" si ,Iiu"
ntre a crora vietuire pe pmnt e o vreme ndelurgat de mii de ani. Acest lucru demasc
minciuno-nvttura rtcitilor eretici sectari in Biserica Demnului sint ,Printi" duhovnicesti.
Domnul nostru Iisus Hristos Se numeste pe Sine nvttor al ucenicilor si al lumii, si cu tcate
acestea l gsim vorbind ca un printe Iiilor Si: ,Fiilor", nc putin mai snt cu voi" (Ioan 13, 33).
,Fiilor", nu cumva aveti ceva de mncare?" (Ioan 21, 5). SIintii Apostoli, Iiind inspirati de Duhul
SInt si mputerniciti, ca si Avraam, cu duhovniceasca demnitate printeasc, numesc pe
credinciosii Bisericii, nscuti din ap si din Duh ,Iii". AstIel, SI. Ap. Petru zice: ,nchi-n-se vou
Biserica din Babilon, cea mpreun aleas, si Marcu, Iiul meu" (1 Petru 5, 13). Marcu nu era Iiu
trupesc al SI. Petru, ci era Iiul unei crestine din Ierusalim cu numele Mria, care-si dduse casa
SIintilor Apostoli pentru a Iace rugciuni, a nvta si a Litur-ghisi, adic a Iace ,Irngerea Pinii",
unde lumea se aduna pentru a primi sIintenia, cum se adun azi n SI. Biseric (E. Ap. 12, 512).
Marcu, ca si mam-sa, Iiind crestin nscut din ap si din Duh, era socotit Iiu al Bisericii, iar lui
Petru - ca Presbiter (1 Petru 5, 7), adic Preot i era Iiu duhovnicesc.
Tot astIel secotea pe Iiii Bisericii c Iii ai si si SI. Ioan Evanghelistul, zicndu-le ,Iiilor"
n sIaturile sale duhovnicesti pe care le ddea. ,Fiilor", acestea scriu vou ca s nu pctuiti..." (1
Ioan 2 7). ,Fiilor", ceasul cel de apoi este; si precum ati auzit c are s vin Antihrist, acum ns
antihristii adic: eretici, rtciti sectari cu diIerite credinte si numiri desuchiate, necredinciosi,
atei, Irancmasoni, etc. etc. s-au Icut multi. Din aceasta cunoastem c este ceasul cel de apoi.
Dintre noi au iesit (acesti eretici sectari, atei, etc.); dar nu erau dintre noi, c de ar Ii Iost dintre
noi, ar Ii rmas cu noi. Ei ns au iesit ca s se arate c nu toti snt dintre noi" (1 Ioan 2, 18-19,
comp. F. Ap. 20, 30, 29 , 2 Cor. 11, 13-15). ,Fiii" mei, s nu iubim numai cu cuvntul, nici cu
limba, ci cu Iapta si cu adevrul" (1 Ioan 3, 18). ,Fiilor", voi snteti de la Dumnezeu si ati bimit pe
aceia, cci mai Mare este Cel ce este n voi, dect cel ce este n lume. Aceia din lume snt, pentru
aceia din lume griesc (minciuno-nvtturi care tulbur Biseric Ortodox a Domnului Hristos)
si lumea i ascult pe dnsii. Noi sntem din Dumnezeu si cel ce cunoaste pe Dumnezeu ne ascult
pe noi (Preotii si adevratii crestini); care nu snt din Dumnezeu, nu ne ascult pe noi. Din aceasta
cunoastem Duhul adevralui (Dumnezeiesc) si duhul nselciunii" (satanicestelor minciuno-
nvtturi eretice, atee, Irancmasone, calendaristice, etc. etc. (1 Ioan 4, 46). ,Fiilor", pziti-v
pe voi de idoli. Amin" (1 Ioan 5 27).
De asemenea arhistrategul apostolesc, Pavel, numeste ,Iii" pe crestini, adic mdularele
Bisericii Domnului Hristos (Rom. 12 15, 1 Cor. 12). Scriind crestinilor Galateni, ntre alte
sIaturi, le spune si aceste cuvinte: ,Fiii" mei, pe care iarsi cu durere v nasc, pn ce se va
nchipui Hristos n voi" (Gal. 4, 19). Iar Tesalonicie-nilor le scrie: ,Precum stiti c pe unul Iiecare
din voi, ca un printe pe Iiii si, v-am rugat si v-am mngiat" (1 Tes. 2 11). ,Lui Timotei,
adevratul ,Iiu" n credint: dar, mil si pace de la Dumnezeu Tatl nostru si de la Hristos Iisus,
Domnul nostru" (1 Tim. 1,2). ,Ctre Timotei, ,Iiul" meu prea iubit, dar, mil si pace de la Dum-
nezeu Tatl nostru si de la Hristos Iisus, Domnul nostru" (2 Tim. 1 2). ,Deci tu, Iiul meu,
ntreste-te n Darul cel n Hristos Iisus" (2 Tim. 2, 1). ,Lui Tit, Episcopul Bisericii Critenilor, i
scrie din Nicopolii Macedoniei astIel: ,Pavel, sluga lui Dumnezeu si Apostol al lui Iisus Hristos...
lui Tit, adevratul ,Iiu" dup credinta cei de obste: dar, mil si pace de la Dumnezeu Tatl si de la
Domnul Iisus Hristos, Mntuitorul nostru" (Tit 1, 4). Lui Filimon i serie pentru sluga acestuia
66
Onisim, astIel: ,Te rog dar pentru Onisim, ,Iiul" meu, pe care l-am nscut n legturile mele"
(Filimon 1, 10). s.a.m.d.
Acum se naste ntrebarea contra mineiuno nvtaturilor sectare - cu ce drept si
permiteau Apostolii s.i numeasc Iii ai lor pe crestinii nascuti din diIeriti parinti trupesti???
adevarul scripturistc este acesta: ei aveau acest drept n puterea printiei duhov-nicesti asezat de
Dumnezeu n Biserica Vechiului si Noului Testament : ,Printe Avraame, trimite pe Lazr...
Fiule, adu-ti aminte c ai luat cele bune..." (Lc. 16, 24 27). Printia n Biseric o recunoaste si
SI. Arhidiacon SteIan, vorbind n sobor ctre mireni ntre care vor Ii Iost si crestinisi ctre
preotisi arhierei: ,Brbati, Irati si printi, ascultati: Dumnezeul Slavei S-a artat Printelui nostru
Avraam...". ,Glasul Domnului s-a Icut ctre Moisi, zicnd: ,Eu snt Dumnezeul printilor ti,
Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacob..." (F. Ap. 7, 2, 31 32).
Precum ntr-un trup avem multe mdulare si mdularele n-au toate o lucrare... n acest
chip si noi cei multi, sntem un trup n Hristos, si Iiecare unul altuia mdulare. Si avnd daruri de
multe Ieluri dup Harul care este dat nou, ori proorocie dup msura credintei, ori slujb
(preoteasc) n slujb, ori cel ce nvat n nvtturi..." (Rom. 12,47). ,C de ati avea zece mii
de dascli n Hristos, dar nu multi Printi; c n Hristos Iisus, prin Evanghelie, eu v-am nscut pe
voi" (1 Cor. 4, 15).
Printia duhovniceasc. Din cele artate Ir a mai aduce si mrturia altor locuri
scripturistice reiese c Dumnezeu Printele universal, a rnduit n lumea aceasta: printia
duhovniceasc, care naste Iii Bisericii Domnului Hristos din ap si din Duh; si printia trupeasc,
din lume, din care se aleg si se Iac Iii ai Bisericii Mntuitorului Hristos. ,Pentru aceasta zice
SI. Ap. Pavel plec genunchii ctre Tatl Demnului nostru Iisus Hristos, din Care se numeste
toat printia n cer si pe pmnt... Aceluia Iie Slava n Biserica cea n Hristos Iisus n toate
neamurile veacului veacurilor. Amin" (EIs. 3 1415, 21). Teodorit, privitor la tlcuirea acestui
loc scripturistic, zice: ,Chiar Printe si cu adevrat Printe Universal este Dumnezeu, c nu
S-a Icut mai nti Fiu si apoi Printe; ci de-a pururea este Printe si Iireste Printe, iar ceilalti
printi, ori trupesti, ori duhovnicesti, de sus au numirea. Numeste printii pe pmnt pe cei Iiresti
trupesti; iar printi ceresti numeste pe cei duhovnicesti. Unul ca acesta printe duhovnicesc
era nsusi Dumnezeescul Apostol... ,M rog zice Printelui Domnului nostru Iisus
Hristos, Care nu de la altcineva lund aceast ,printime", o are; ci nsusi de la Sine o d
altora..." (T.T. Tom. II, o.c. p. 338).
Deviatii de la adevrata credint crestineasc mbat de cap pe cei prosti cu minciuno-
nvtturile lor, ca s nu zic nimeni Preo-tilor ,printilor", nici Preotului ,printe", ci s-i
batjocoreasc nesocotind nvtturile duhovnicesti pe care Preotii, ca printi duhovnicesti, le dau
crestinilor dup Dreptarul SIintei Biserici a
Domnului Hristos. De asemenea, acesti eretici i nvat s contrazic sataniceste
Preotimea, s huleasc SI. Biseric Ortodox, SI. Cruce, SI. Icoane: a SIintei Treimi, a Domnului
Hristos, a Maicii Domnului, si a tuturor SIintilor; si s huleasc si SIintele sapte Taine
Dumnezeiesti, si Preotimea care slujeste si le svrseste cu Dumnezeiescul Dar. ,Fiara si-a
deschis gura sa spre hul asupra lui Dumnezeu, ca s huleasc Numele Lui si Cortul Biserica
Lui si pe cei ce locuiesc n cer (adic pe crestinii care se adun n Biseric si prin ngeri
Preotii Bisericii, si nalt rugciunile lor mpreun cu mirosul tmiei care se suie de pe
JertIelnicul Altarului la cer naintea lui Dumnezeu)... Aici este rbdarea si credinta SIintilor!"
(Ape. 13,6,10), adic a Ortodocsilor sau dreptcredinciosilor crestini.
In Biseric avem pstori i pstoriti. n Biserica Noului Testament ca si n Biserica
Vechiului Testament totdeauna, ncepnd din vremurile apostolice, au Iost: pstori si turm.
Despre aceasta adevereste Mntuitorul, zicnd: ,Simone al lui Iona... Paste mieluseii Mei... Paste
oile Mele... Pstoreste oile Mele", adic pe drepteredinciosii crestini (loan 21, 1517). Asijderea
si SI. Ap. Petru adevereste aceasta prin cuvintele: ,Pe Presbiterii Preotii btrni dintre voi i
rog ca unul ce snt Presbiter si martor al Patimilor lui Hristos pstoriti turma lui Dumnezeu,
dat n paza voastr..." (1 Petru 5 14). De aici si din alte locuri scripturistice (EIs. 4 11 ; 1 Cor.
67
12 2830), s.a. reiese clar c n Biseric au Iost, snt si vor Ii totdeauna: pstori si turm,
conductori si condusi.
Preotia are trei trepte ierarhice. nc de la nceputul nIiintrii si cresterii Bisericii
Crestine, de pe vremea Apostolilor, Preotia si are trei trepte ale ei. Acestea snt urmtoarele:
Arhiereul, Preotul si Diaconul.
Episcopul (1 Tim. 3, 17, Tit 1, 79, F Ap. 20, 28) e urmasul Apostolilor, avnd
deplintatea Darurilor si puterea de a vorbi si lucra n numele Domnului nostru Iisus Hristos.
Preotul (F. Ap. 14 23, 20 77; Iac. 5 74; Tit 1 5, 1 Tim. 5 77), pstoreste poporul parohial
n numele Episcopului su, ca delegat al lui. Preotul este prietenul cel mai apropiat al crestinului.
Preotul adevrat este: slujitorul lui Dumnezeu, sItuitorul crestinilor, mn-gietorul scrbitilor,
prietenul tuturor la bucurii duhovnicesti ct si la dureri. Preotul lumineaz poporul, crestineaz
pruncii, usureaz de pcate pe vrstnici, ncununeaz mirii, grijeste bolnavii, mngie pe ntristati,
prohodeste repausatii, binecuvnteaz gospodriile, sIinteste casele, curt si nnoieste SuIletele
cu Harul lui Dumnezeu. Preotul este pstorul aductor SuIletelor drapteredin cioase la Dumnezeu,
purttorul Crucii, nvttorul crestinilor, straja Bisericii, supraveghetorul credinciosilor, sluga lui
Dumnezeu si a poporului, apostolul vestitor adevrurilor SIinte, svrsitorul Tainelor sIintitoare,
omul lui Dumnezeu si conclucrtor cu El la luminarea si mntuirea SuIletelor
Diaconul slujeste ca ajutor pe lng Arhiereu si Preot (F. Ap. 6 1 6, 1 Tim. 3 812,
Filip. 1 7). Acestor trepte li s-au adugat, prin hirotesie, urmtoarele renguri:
La treapta Arhieriei rangul de: Episcop, Arhiepiscop, Mitropolit, Mitropolit primat, Exarh,
Patriarh.
La treapta Preotiei. iconom, stavroIor, protopresbiter protopop, protoiereu,
arhipresbiter. La clugri: ieromonah Preot clugr, egumen, Protosinghel, Arhimandrit,
MitroIor.
La treapta Diaconiei. protodiacon, arhidiacon. Acestea snt niste ranguri sau titluri ale
treptelor Preotiei.
Arhiereul nsemneaz: Printele, ocrmuitorul Preotilor: clugri si mireni.. Supranumirea
greac de Episcop n romneste nseamn: pndar sau supraveghetor asupra Preotilor si asupra
poporului eparhiei sale. Arhiereul, pe lng puterea deplin de a svrsi toate Tainele, sIinteste:
Preoti, Diaconi, SI. Mir, Antimise, Biserici. La svirsirea slujbelor, Arhiereul ntotdeauna e cel
mai mare sau primul ntre Preoti. ntru ctva se deosebeste de Preoti:
a) Prin vesmintele Arhieresti.
b) Prin binecuvntarea poporului cu amndou minile, nu numai cu mna dreapt ca
Preotii, Iiindc el este stpn n a mprti darurile SIntului Duh.
c) Prin binecuvntarea cu luminrile aprinse ale dicherului si tricherului, ca cel ce este
nvttorul de cpetenie si lumintorul celorlalti.
d) Prin dreptul de a sedea n strana arhiereasc din naos, pe scaun n mijlocul Bisericii
cnd Liturghiseste si n scaunul de sus, cel mare si mai nalt din Iundul Altarului.
e) Prin dreptul de a mprtsi nu numai poporul; ci si pe Preoti, ca cel mai nalt
reprezentant al Domnului Iisus Hristos.
f) Prin dreptul de a naste prin hirotonie Printi si nvttori nu numai Iii si Iiice prin
Botez. ,Demnitatea Episcopului zice SI. EpiI anie are ndeosebi ca scop de a naste Printi
duhovnicesti, cci el are dreptul de a nmulti printii n Biserica lui Hristos. Treapta a doua
(presbiteratul) nu poate naste printi. Ea naste Bisericii prin botezul renasterii Iii, iar nu
printi si nvttori" (Panarion, 75 4).
Presbiterul Preotul nseamn btrn. Supranumirea aces" ta vine de la treapta de
presbiter, de regul se alegeau brbati crestini mai btrni dect ceilalti; cnd nu erau cu vrsta,
apoi erau cu mintea si cu priceperea. Presbiterul sau Preotul este mputernicit de sus a svrsi
Tainele aIar de Taina Preotiei, SIintirea Mirului, Antimiselor a sedea n anumite vremuri
ale slujbei n SI. Altar pe scaunele preotesti nu n scaunul cel de sus, arhieresc ci alturea, a
binecuvnta poporul, dar numai cu mna dreapt, nu cu amndou ca Arhiereul.
68
Diacon nseamn slujitor sau ajuttor Episcopului si Preotului n Dumnezeiaca Liturghie si
n celelalte 7 laude, 7 Taine si alte Ielurite slujbe bisericesti.
Episcopul i Preotul au ocupatii i indatoriri speciale in Biserica lui Dumne:eu.
Episcopul n eparhia sa si Preotul n parohia sa, este: slujitorul lui Dumnezeu, lumina lumii, sarea
pmntului, cetatea de pe munte, Iclia care lumineaz tuturor celor din cas, lumintori naintea
oamenilor (Mt. 5 1316). E Pstorul, Printele suIletesc (1 Petru 5 14). Este un vas ales (F.
Ap. 9 75; Gal. 1 75), un vas sIintit (2 Tjm. 2 27), care a primit ,harul si apostolia" prin Iisus
Hristos de la Dumnezeu (Rom. 1 5). Vrednicia lui e de la Dumnezeu (2 Cor. 3 5), slujb de la
Hristos (F. Ap. 20 24 ; 26 16-18), e Har (1 Cor. 15 10, EIs. 3 78, Cols. 1 25-29), Har de la
Dumnezeu (2 Tim. 1 6), primit prin hirotonie, adic prin punerea minilor (1 Tim. 4 74), izvor de
mntuire pentru cel care-1 primeste si pentru cel care-1 ascult (1 Tim. 4 16, Mt. 10 7, 40-42, Lc.
10 16).
Preotii snt apostoli chemati, alesi si trimisi de Hristos n lume (Mt. 28 79-20; Mc. 16 15;
Lc. 10 1 ; Rom. 10 15; 1 Cor. 12 28 -30, Evr. 5 4), rnduiti de El (Mc. 3 74) si de Duhul SInt (F.
Ap. 1 8, 10 15; 20 28 , 2 Tim. 1 74). Puterea lor e de la Dumnezeu (1 Cor. 3 9; 2 Cor. 6 7), ei snt
slugile lui Hristos si iconomii Tainelor lui Dumnezeu (1 Cer. 4 7 ; Cols. 1 7; 1 Tim. 4 6). Ei au
chemarea s se rcage pentru credinciosi (EIs. 1 1617), s-i ntreasc n credint (F, Ap. 14 22),
s-i mngie (1 Cor. 14 3), s-i lumineze (F. Ap. 26-18, 2 Cer. 4 6), s slujeasc SIintele Taine (1
Cor. 4 7), s Iac slujba mpcrii (2 Cer. 5 1820), s nvete cu blndete (2 Tim. 2 25), si cu
asprime (1 Tim. 5 20, Tit 1 13), s vegheze (Iez. 33), s privegheze, s mntuiasc SuIletele si s
rspund pentru ele (1 Cor. 9 22, Evr. 13 77; Iez. 2; 3; 18; 33), s pstreze traditia sInta (1 Tim. 6
20, 2 Tim. 1 74), s conduc Biserica (Ioan 21 1519, 2 Cor. 11 28, 1 Petru 5 2), s slujeasc
Domnului (F. Ap. 13 2; Rom. 15 16, D.A. o.c. p. 236).
AstIel, slujba aceasta asa de SInta, nalt, angheliccasc, e Tain Dumnezeiasc, venit si
mputernicit de la Dumnezeu, n zestrat minunat de El cu mari si minunate Daruri ale Duhului
SInt.
Preotia adevrat are continuitatea de la Hristos i A post oh Hristos e primul Preot Mare
Arhiereu universal si etern. ,,Tu esti Preot n veac dup rnduiala Iui Melhisedec" (Ps 109
4; Evr. 5 6, 7 17). Mntuitorul Hristos a mbrcat cu Preotia aceasta Dumnezeiasc pe Apostolii
Si. ,Iat dau vou putere... Precum m-a trimis pe Mine Tatl si Eu v trimit pe voi..." (Lc. 10 19,
loan 20 2123, 17 18). SIintii Apostoli la rndul lor au mbrcat cu Preotia aceasta pe unii
dreptcredinciosi crestini vrednici, luminati, alesi, hirotonindu-i pe unii: Diaconi, pe altii Preoti, pe
altii Episcopi. Arhiereii acestia la rndul lor au hirotonit pe altii. Preotia aceasta cu puterile ei dat
de Mntuitorul Apostolilor, de Apostoli Episcopilor, Preotilor si Diaconilor, apoi Episcopi din unii
n altii pn n prezent si pn la sIrsitul lumii, este asemenea unui Iir sau lant de aur, care leag
Preotia apostolic si Preotia crestin din vremurile Apostolilor pn la sIrsitul veacurilor.
Hirotonia, cu punerea minilor si rugciunea hirotonisitoare, e legtura trainic, sInta, legtura
Harului care leag Preotii prezentului de Taina puternic a Preotiei apostolice. Va s zic, Harul
Duhului SInt, care este revrsat peste Arhiereii nostri dreptcredinciosi, care-1 mpart: Arhiereilor,
Preotilor si Diaconilor, se trage de la Apostoli, care l-au primit de la nsus Domnul nostru Iisus
Hristos.
Preotiae de la Dumne:eu, nu de la oameni. ,Nimenea adevereste Apostolul nu-si
poate lua singur cinstea, dac nu este chemat de Dumnezeu" (Evr. 5 4). Asijderea, nimeni nu
poate propovedui cu har renvietor, mntuitor de SuIlete, dac nu e trimis de sus (Rom. 10 15),
deoarece nu toti snt: Apostoli, nvttori, Pstori, pentru desvrsirea SIintilor... (EIs. 4 1113, 1
Cor. 12 28 30). Adevrata Preotie, nzestrat cu lucrtoare Haruri Dumnezeiesti, este aceea care
are legtura Harului cu Preotia SIintilor Apostoli, care au primit-o direct de la Mntuitorul
Hristos, prin revrsarea Duhului SInt n chip de vnt puternic ce vine repede si n chip de limbi de
Ioc, care au sezut deasupra lor.
Cretinii trebuie s cinsteasc pe Preotii Bisericii. Crestinii trebuie a primi si cinsti pe
Episcopi si Preoti, ca pe trimisii lui Dumnezeu (Mal. 2 7; 1 Cor. 4 1, Gal. 4 14). A asculta
nvtturile lor (Mal. 2 7; Mt. 23 3, 1 Cor. 11 2, 16 16, 2 Cor. 7 15, Filip. 2 12, 1 Tes. 4 1; 2Tes.
69
2 15; 3 4-14; Evr. 13 17; 1 Petru 5 15). A urma pilda lor (1 Cor. 4 76; 11 1; Filip. 3 77; 1 Tes. 1
6; 2 Tes. 3 7,9). A urma credinta lor (Evr. 13 7; 6 12). A-i respecta (1 Cor. 16 18, Filip. 2 19, 1
Tes. 5 72; 1 Tim. 5 17). A-i iubi (2 Cor. 8 7; 1 Tes. 6; 5 13). A se ruga pentru ei (Rom. 15 30, 2
Cor. 1 11; EIs. 6 18-19; Cols. 4 3, 1 Tes. 5 25; 2 Tes. 3 7; Evr. 13 75).
Cum se poart oamenii de a:i fat de Preoti ? Cnd o Biseric caut un preot, i cere
adesea:
1) Puterea unui vultur.
2) Farmecul unei lebede.
3) Drglsia unei porumbite.
4) Marea prietenie a unei vrbii
5) Orele de noapte ale unei buInite; si cnd au pus mna pe aceast pasre, ar vrea s-o
hrneasc cu mncarea unui canar.
Ori ce fac cretinii preotilor, fac lui Dumne:eu. Mntuitorul cnd trimise pe Apostoli,
asijderea pe Episcopi si Preoti n lume ca s conlucreze la mntuirea SuIletelor, le zice: ,Cel ce v
ascult (cinsteste, primeste) pe voi, pe Mine M ascult... iar cine nu v ascult (necinsteste,
ponegreste, leapd, nu v primeste) pe voi, pe Mine.... si pe Tatl nu ascult (necinsteste,
ponegreste, leapd) si nu v primeste" (Lc. 10 76; Mt. 10 40-42; 18 5; Lc. 9 45; 10 16; loan 12
44; 13 20, Gal. 4 14). ,Oricine nu v va primi pe voi, sau nu va asculta cuvintele voastre, atunci
iesind din casa sau din cetatea aceea, s scuturati si praIul de pe picioarele voastre. Adevrul v
spun, c n ziua Judectii va Ii mai bine de Sodoma si de Gomora, dect de cetatea aceea"'(Mt. 10
1415, Lc. 9 45).
Preotii trebuiesc cinstiti, c sint mari inaintea lui Dumne:eu. Obicei pctos are
majoritatea crestinilor care hulesc pe sraci si mai ales pe Preotii lui Dumnezeu. S se stie ns c
acestia pe care lumea i necinsteste, vrsnd asupr-le balele si lturile nelegiuitelor clevetiri, snt
cinstiti, vrednici si mari naintea lui Dumnezeu ... Sracii binecredinciosi snt att de mari, ct este
nsusi Domnul Hristos de Mare, de oarece El nu-i numeste pe ei: nici slugi, nici prieteni, ci i
numeste ,Irati ai Si" n SI. Evanghelie, zicnd: ,Orice ati Icut unuia din acesti Irati mai mici ai
Mei, Mie ati Icut" (Mt. 25).'
Preotii iarsi att snt de mari, Ir de asemnare, c dup Dumnezeu nu se aIl nici n cer,
nici pe pmnt, care s poat s Iie asemenea cu ei. Ei snt mai mici dect Dumnezeu, dar snt mult
mai mari dect oamenii. Ei nu snt ngeri Ir trup, ns cu Darul Preotiei, ei snt ngeri n trup
(Evr. 13 77; Mal. 2 7; Gal. 4 74; Mc. i 2; Mal. 3 1; Mt. 11 10; Lc. 7 27; Ape. 2 1,8, 12, 18, 3 7, 7,
14; Es. 23 2022, Iez. 2; 3; 18; 33), mai mari dect ngerii din ceruri. Aceasta cunosendu-o SI.
EIrem Sirul, zice asa despre Preotie: ,Preaslvit minune este Preotul! El are o putere urias. De
cer se atinge, cu ngerii petrece si cu Dumnezeu are mare mprtsire. Pentru a cunoaste
mrimea Preotilor acestora batjocoriti de crestinii cei nesocotiti la minte, rogu-v a socoti bine s
vedeti puterea cea mare pe care o au ei n cer si pe pmnt, mijlocind naintea lui Dumnezeu
pentru mntuirea oamenilor.
Dumne:eu a dat Preotilor puterea de a ierta pcatele oamenilor. ,Tatl Ceresc nvat
SI. loan Gur de Aur si Iericitul Augusl in a dat toat judecata Fiului (loan 5 22), iar Fiul a dat
toal judecata Apostolilor, Episcopilor si Preotilor... (Mt. 16 1819, 18
1820, Ioan 20 2123). Preotii Iudeilor aveau puterea de a curati trupul de lepr, sau
mai bine zis nu de a curati, ci numai de a Ii martori la curtirea celor leprosi (Lev. 14); iar Preotii
Noului Testament au primit puterea nu de a Ii martori ai celor ce se curtesc: ci de a curati, si nc
nu de lepra corpului; ci de ntinciunea SuIletului. Ei au primit o putere asa de mare, n ce Iel n-a
dat Dumnezeu nici ngerilor, nici Arhanghelilor, Iiindc nu ngerilor a zis: ,Ori cte veti lega pe
pmnt, vor Ii legate si n cer, si ori cte veti dezlega pe pmnt, vor Ii dezlegate si n cer". Si
iarsi: ,Luati Duh SInt... Cum m-a trimis pe Mine Tatl si Eu v trimit pe voi. Cui veti ierta
pcatele, se vor ierta; iar ale crora pcate veti tinea, tinute vor Ii" (Mt. 16 1719, Ioan 20 21
23). Puterea de a lega o au si cpeteniile pmntului, dar ele pot lega numai corpurile. Puterea
Preotilor se atinge de SuIletul omului si se nalt pn la cer, Iiindc ceia ce Preotii hotrsc pe
pmnt Dumnezeu conIirm n cer si Stpnul e de acord cu prerea robilor Si... Printii trupesti
70
nu pot da nici un ajutor copiilor lor, cnd acestia oIenseaz pe vreun om nsemnat si puternic.
Preotii ns mpac pe Iiii lor spirituali nu cu mpratii, nu cu puternicii pmntului; ci cu nsusi
Dumnezeu...".
Odat Mntuitorul iertnd pcatele slbnogului adus de patru oameni pentru tmduire,
crturarii si Iariseii care erau de Iat, au crtit, zicnd n sinesi: ,Cine este Acesta care iart
pcatele? Cine poate ierta pcatele? Numai unul Dumnezeu poate ierta pcatele oamenilor!" Cu
adevrat, cel ce iart pcatele ori este Dumnezeu, ori are putere Dumnezeiasc ntr-nsul. Preotii
Iac aceasta cu putere asa de mare, nct iart pcatele, precum vedem si mrturisim aceasta. Din
aceste lucrri minunate, supraomenesti, oare poate cineva sa spun, c acesti mici, necinstiti de
pleava crestinismului, nu snt alti dumnezei n lume? /Ascultati si alt exemplu mai gritor: De ati
vedea aici de Iat, de o parte arapi negri, care s Iie rniti de vrjmasi cu rni de moarte si legati
cu lanturi tari. De alt parte s vedeti un om puternic n lucru si n cuvnt, care s le zic: ,Oameni
deczuti, nnegriti de pcate si neIericiti, s Iiti slobozi din legturile voastre, s Iiti tmduiti de
rnile voastre, s se curete si s cad de pe corpurile voastre acea negreal care v ntunec". n
acel moment, de ati vedea cznd de pe minile si picioarele lor lanturile grele, curtindu-se de
rni si negreala corpurilor lor prIcndu-se n albiciune, oare ce a-ti zice pentru acel om? Cum vi
s-ar prea puterea lui? Eu snt ncredintat c ati mrturisi c acel om este peste toti oamenii, c
este pogort din cer si c este alt dumnezeu si om aici pe pmnt. Socotiti bine acum. Acest om cu
putere urias este unul din cei mici (Preotii) pe care i nesocoteste lumea. Arapii negri snt
pctosii, pe care pcatele i Iac mai ntunecati dect dracii. Acestia snt toti rniti, pentru c de
cte ori pctuiesc, de attea ori se ntipreste n SuIletul lor ran de moarte. Ei snt legati cu
lanturi grele, pentru c pcatul i Iace robii diavolului... Aici vine micul acela, Preotul nesocotit,
deIimat de lumea care zace n cel ru (1 Ioan 5 19, Gal. 1 4), si cu un cuvnt al lui: ,Iertate s-ti
Iie pcatele", Iace la SuIletele pctosilor lucruri mai slvite dect acelea ce ati auzit mai sus.
Dezleag legturile pcatelor, vindec rnile, i curteste de tina si negreala pcatelor, i
mntuieste din ghearele diavolilor, i mprieteneste cu Dumnezeu, si se vor desIta totdeuana, n
vecii vecilor cu ostile ngeresti si cu multimile SIintilor n cer.
Preotul are aici pe pmint o putere mai mare decit a Sfintilor din ceruri, pentru a lucra la
mintuirea pctoilor. Ei bine, acuma cum vi se pare acest mic, nesocotit si deIimat om,
mbrcat cu Darul Preotiei? Spuneti, oare s aib pe pmnt pe cineva mai mare dect el? Dar ce
s zic pe pmnt, nici n cer, aIar de Dumnezeu, micul acesta nu are pe nimenea asemenea lui.
Aceasta voi dovedi-o iarsi aici. Luati seama pentru omul acela despre care zice SI. Evanghelie,
c se pogora din Ierusalim n Ierihon si a czut ntre tlhari, care dezbrcndu-1, l-au btut,
lsndu-1 abia viu. n situatia acelui om zcnd pe cale mai mult mort, vd aievea pe multi crestini
ortodocsi (cu numele, nu cu Iaptele) care zac plini de rni ucigtoare de SuIlet, cznd cu Ietele la
pmnt, cernd ajutor de la toti, ntris-tndu-se si plngnd amarnic, nu att pentru viata
pmnteasc, care se macin si se scurteaz vznd cu ochii; ci pentru SuIletele rnite si nnegrite
de pcate, cu care mpovrndu-se, se pogoar n pierzare, n munca vesnic a iadului. S vin aici
toti mpratii pmntului, s vedem de au atta putere, ca s mntuiasc SuIletele acestor ticlosi
osnditi, din nevoia vesnicei morti! Dar ce zic eu mpratii si puternicii lumii acestia? S vin
ngerii Raiului: Heruvinii cei cu ochi multi, SeraIimii cei cu cte sase aripi, Scaunele, Domniile,
nceptoriile, Puterile, Stpniile, Arhanghelii si ngerii si toate ostile ngeresti, s vedem de le va
ajunge pn ntr-atta puterea. Las s ia mpreun cu ei n ajutor toate cetele SIintilor, s alerge
Mucenicii, s nvleasc Apostolii, s grbeasc Cuviosii, Dreptii, Proorocii, Patriarhii, Ierarhii si
toti sIintii. S se pogoare mpreun cu ei nssi Preacurata Stpn Maica lui Dumnezeu,
mprteasa ngerilor si a oamenilor! Ce vi se pare? Socotiti c va putea toat aceast mare
adunare cereasc si toti SIintii s dezlege pe pctosii acestia din legtura pcatelor care-i trage n
iad ? Pot s ierte si s vindece SuIletele acestora care zac n pcate mai morti? (Ier. 15 1, Es. 32
77-72; 1 mp. 7 6, Iez. 14 14-10, 20). De o va zice cineva aceasta (c ar putea), acela nu crede
drept asemintelor SIintei noastre Credinte, nici este din turma lui Hristos Aceasta o arat
Mntuitorul n SI. Evanghelic. ngerii tot i pul sa mijloceasc, SIintii s se roage, dreptii s se
cucereasc, Maica Lui s mijloceasc pentru ca ticlosii aceia pctosi s ia dezlegarea pcatelor
71
lor; ns a-i dezlega si a-i ierta de pcate, nu pot nici unul din SIinti. Pricina este aceasta: c
puterea de a ,lega si a dezlega", a ,ierta si tinea" nu o au SIintii din cer; ci o au Preotii pe pmnt
(Mt. 16 18 -19; 18 18-19, 28 18-20, loan 20 21-23).
Acum dar, ceea ce nu pot Iace toate cetele SIintilor n cer, vedeti cum o svrseste pe
pmnt unul din acesti mici? Las s se pogoare si aici dup ntmplare un Preot oarecare si s
vad pe cel ce zace pe cale mai mort, care cere ajutor si mntuire suIleteasc, las s vad
lacrimile, s aud suspinurile, las-1 s se plece cintei si cererii pctosului crestin, s
blagosloveasc cu mna aceea pe care cei semeti nu primesc s-o srute cu evlavie, las s zic
numai: ,Eu nevrednicul Preot si Duhovnic, cu puterea ce-mi este dat, te iert si te dezleg de toate
pcatele tale, n Numele Tatlui si al Fiului si al SIntului Duh... Amin". Atunci ve-ti vedea
strine, nIricosate si preaslvite lucrri minunate. ndat la aceast dezlegare si iertare, se
mntuieste SuIletul acela pctos de nevoia vesnicilor munci. Se dezleag legturile pcatelor, Iug
dracii, se bucur Iericitii ngeri, si aceiasi Dumnezeiasc Dreptate care tinea scoas sabia
rspltirei asupra pctosului, o trage napoi, o pune iarsi n teac si toat se mblnzeste.
Asa-i c nici n cer, nici pe pmnt nu este nimeni, aIar de Dumnezeu, care s aib atta
putere, atta stpnire, ct au pe pmnt si n cer acesti mici, adic Preotii?
Isus Navi a oprit soarele pe cer. Preotul nu numai c oprete, ci chiar i coboar pe
Soarele Drepttii pe Jertfelnicul pe care Litur-ghisete. Veniti s vedeti o alt lucrare si mai
minunat a acestor mai mici? Toate Ipturile au rmas uimite, cnd Isus Navi a poruncit soarelui
s stea nemiscat, n loc pe cer, pn ce va birui pe vrjmasii lui (Is. Navi 10 1214). Dar cu ct
mai vrtos socotiti, c s-ar minuna, dac acelasi Isus ar zice soarelui, nu s stea nemiscat pe cer; ci
s se pogoare pe pmnt. Adevrat, nIricosat lucru ar Ii acesta. Totusi, nu este nimic n asemnare
cu ceia ce Iace Preotul n SI. Altar. Stnd naintea SI. JertIelnic, rugndu-se, el nu porunceste
soarelui acestuia care se vede; ci pune sub datorie, cu cuvintele si cu rugciunea lui, pe Soarele
Cel de Tain al Drepttii, pe nsusi Unul-Nscut Fiul lui Dumnezeu s Se pogoare din cer, si cu
puterea Tatlui Ceresc si cu conlucrarea Duhului SInt, s preIac Pinea si Vinul, aduse si sIintite
pe JertIelnic, n Prea SIntul Su Trup si Snge, s le Iac iarsi JertI vie pentru iertarea pcatelor
noastre. Aceasta o Iace Preotul nu numai o dat ca Isus Navi, ori numai de dou ori, numai de
nou ori; ci n tot anul, n toate zilele, cnd el vrea si ori n ce localitate ar poIti! Nu este si aceasta
o putere de care se minuneaz si ngerii?
Preotul, prin strlucirea Preotiei sale, este asemenea Fiului lui Dumne:eu. Pe Melhisedec
l numeste SI. Ap. Pavel asemenea cu Fiul lui Dumnezeu (Evr. 7), pentru c a adus pine si vin
(simple) jertI lui Dumnezeu. Acelea erau numai o nchipuire a Dumnezies-tilor Taine. Oare cum
vom putea noi s numim dup vrednicie pe Preotii nostri, care n toate zilele aduc nu nchipuirile;
ci adevrul ? Nu umbrele; ci acelasi Trup si Snge al Mntuitorului nostru Iisus Hristos
Dumnezeu?
Aleii lui Dumne:eu ddeau un mare i deosebit respect preotilor. Cunoscnd aceast
putere supraomeneasc pus de Dumnezeu n persoana Preotilor, alesii Lui, chiar si cei cu viat
mai putin sInta, le ddeau un mare si deosebit respect. Privitor la respectul si ascultarea pe care
poporul trebuie s le dea Preotului ales de Dumnezeu spre a-i conduce bine. Dumnezeu, prin SI.
Scriptur, zice asa: ,Iat, Eu trimit pe ngerul (Preotul) Meu naintea Ietii tale, ca. s te pzeasc
pe cale si ca s te duc n pmntul care l-am gtit tie. Ia aminte de tine nsuti si ascult de dnsul
si nu-i Iii necredincios lui, pentru c nu se va lsa el dup tine, ci tu trebuie s te lasi dup dnsul,
c Numele Meu este peste el..." (Es. 23 2021, Iez. 2; 3; 18; 33). Duhul SInt prin nteleptul Isus
Sirah, zice: ,Cu tot SuIletul tu teme-te de Domnul si pe Preotii Lui cinsteste-i. Cu toat puterea
iubeste pe Cel ce te-a Icut pe tine si pe slugile (trimisii, Preotii) Lui s nu le prsesti. Teme-te
de Domnul si cinsteste pe Preot si-i d lui parte (din agoniselile tale) precum ti s-a poruncit. Prg,
jertIe pentru (iertare de) pcat, darul bratelor, jertIele sIinteniei, si prga celor sIinte" (Is. Sir. 7 30
32). -
n legea veche a lui Moisi, necinstea adus Preotului asa de mare se socotea, nct nsusi
Dumnezeu a poruncit, prin Moisi, c de va ndrzni cineva cu semetie a necinsti si a nu asculta
porunca Preotului, omul acela s se dea mortii (2 Lege 17 12). Acum socotiti, de ct osnd snt
72
vrednici aceia care cuteaz a se semeti, a necinsti si huli pe Preotii SIintei Bisericii, care covrsesc
n Dar, n vrednicie si n putere pe Preotii legii vechi? SIintii Printi ai SI. Biserici Ortodoxe, au
sItuit ntotdeauna pe credinciosi a asculta chiar si pe Preotii cu viat mai pctoas, dar care i
nvat bine. Ucenicul SIntului loan Evanghelistul SI. Policarp Episcopul Smirnei (166 d. Hs.)
pretindea credinciosilor: ,S se supun Preot iloi ca lui Dumnezeu si ca Domnului Hristos"
(Epist. ad. Philip, cap. 5).
SI. Grigore Teologul (328389 d.Hs.) observnd ndoiala unora din credinciosi Iat de
Preotii cu Ielurite scderi morale, i sItuia asa: ,Tot cel ce contribuie la curtirea la, este vrednic
de credint, numai s Iac parte din numrul celor ce au primit putere, si sa nu Iie condamnat si
deprtat de Biseric. Nu judeca pe judectorii ti, tu care pretinzi lecuirea rului Nu cerceta
vrednicia celui ce te curteste. Nu Iace alegere, privind la originea, la printii celor rn-duiti spre
aceasta. Cu toate c unul e mai bun sau mai ru dect altul, totusi, Iiecare ti este superior. Judec
astIel: Ai dou inele, unul de aur si altul de Iier. Ambele au pe ele chipul mprtesc. Ambele
peceti ale inelelor snt aplicate pe cear. Prin ce se deosebesc una de alta? Prin nimic. Observ
ambele inele aplicate pe cear si dac te pretinzi mai ntelept dect toti, spune care-i chipul celui
de Iier si care al celui de aur? Si pentru ce chipurile snt egale? Cci desi unul e de aur si altul de
Iier sau argint, prin urmare deosebite prin materialul lor, totusi, chipurile snt egale. Asa s
privesti si tu la Iiecare, cci desi unul l covrseste pe altul prin viat, totusi, puterea botezului e
aceias, si Iiecare dintre cei ce snt nvtati n aceeasi credint, te poate Iace s psesti pe calea
perIectiunii..." (Cuv. la SI. Botez).
,Ce spui tu crestine zice Iericitul TeoIilact (1108 d.Hs.) c Arhiereul si Preotul tu
este ru? De este dup credint ru, adic de are dogme ereticesti si hulitoare, Iugi de dnsul,
mcar de ar Ii si Anghel din cer. Dar de este ru dup viat si dup petrecere, supune-te lui... Te
supui tu crestine Arhiereului tu? De odihnesti pe Preotul si pe Proestosul tu, i Iaci lui mai
usoar greutatea purtrii de grij ce o are pentru mntuirea ta, Iiindc el primeste bucurie cnd tu
te supui lui. Iar de-i zici mpotriv si te arti Ir de omenie, el cu neomenia ta aceasta, totusi va
priveghea si va purta grij de SuIletul tu. ns de nu vei ndrepta nesupunerea ta, Arhiereul si
Preotul tu va suspina ctre Dumnezeu mpotriva ta. Si suspinarea lui nu-ti va Ii tie de Iolos; ci ti
va Ii Ioarte, Ioarte vtmtoare si pgubitoare. Vezi iubitule, c SI. Ap. Pavel nu iart Arhiereului
si Preotului s izbndeasc asupra nesupusilor cu alt chip, dect cu singur suspinarea. Suspinarea
aceasta pricinuieste Arhiereului si Preotului blndete si ndelung rbdare; iar celor ce nu se supun
si nu se mai ndreapt, aprinde mai mult asupra lor Iocul muncii, Iiindc ndeamn pe Dumnezeu
a se Iace mai aspru pedepsitor al nesupusilor acelora. Tu crestine, care nu te supui Arhiereului si
Preotului tu, nu te Iace nebgtor de seam pentru c este numai suspin izbndalui cea asupra ta;
ci pentru aceasta teme-te mai mult, pentru c suspinul acesta, prut mic ajunge la urechea
Domnului, si te d pe tine urgiei Lui" (Vezi mai pe larg T.T. o.c. la ep.c. Evr. 13 17).
Fericitul Augustin (354430 d.Hs.), la nedumerirea unora dac viata pctoas a unora
din Preoti n-ar mpiedica lucrarea sIinteniilor, rspunde n acord cu SI. Grigore Teologul si SI.
Ioan Gur de Aur, c viata necurat a slujitorilor Altarului, tot att de putin ar mpiedica sIintenia
Tainelor, ca si un canal sec curgerea unui ru, care nici o dat nu seac; sau Iertilitatea semintelor,
dac ar Ii semnate de o mn necurat... Darul apartine totdeauna lui Dumnezeu, deci tot lui
Dumnezeu apartine si Taina. Omului nu-i apartine dect serviciul. Dac el este bun, atunci e de
acord cu Dumnezeu si lucreaz cu El; iar dac este ru, atunci Dumnezeu prin el svrseste Iorma
vzut a Tainei si nsusi El d Darul nevzut. Nu trebuie s se cread c de la inovatii si actiunile
omului depind Dumnezeiestile Taine. Ele snt SIinte prin Iaptul c apartin lui Dumnezeu si se
svrsesc si se sIintesc de El nsusi...".
SI. Antonie cel Mare ne istoriseste SI. Atanasie era att de mare si de vestit n
buntti, nct se cutremurau de el dracii, si Iiarele pustiettilor i se supuneau. Acest mare SInt
Printe al clugrilor, cnd ntlnea un Preot n cale, si pleca la pmnt genunchii si naintea
Preotului, si nu se scula de la pmnt mai nainte de a-i sruta mna si de a lua blagoslovenie de la
el (V. SI. 17 ian.). Acum ns, nu un mare si renumit Cuvios ca-Antonie, nu niste SIinti; ci niste
oameni netrebnici si pctosi, nu numai c nu primesc a sruta mna Preotului; ci se si pornesc
73
asupra lui cu semetia limbilor lor slobode, si-1 dojenesc, l nIrunt, l necinstesc, aruncnd asupra
lui balele si lturile Ieluritelor griri de ru! Judece si mrturiseasc Iiecare din cei care cititi,
auziti si ascultati acestea: Este aceasta credint Dumnezeiasc? Este aceasta Iapt crestineasc?
Cei ce griesc de ru, fudec, osindesc i defima pe Preotii lui Dumne:eu, groa:nic
fudecat i osind ii agonisesc lor insi. La auzul acestor cuvinte, parc vd aievea pe multi
srind n sus si zicnd: ,Preotii nostri mai snt ca Preotii acelor vremuri? Aceia zic ei aveau
Iapte bune, acestia snt nruttiti. Aceia erau cucernici, osrdnici, acestia snt lenesi. Aceia erau
postitori, acestia snt lacomi si betivi. Aceia erau Ir rutate, acestia snt vicleni. Aceia erau toti
Duh, iar acestia snt toti trup, pentru aceia dar dup dreptate acestia se necinstesc de noi!" Ei bine!
Acum, dup capetele acestora trebuie s nu mai avem nicidecum Preotie? S Iim ca dobitoacele
necuvnttoare? Ei, acum, s zicem si noi c e drept asa dup cum vociIereaz gura clevetitorilor
zavistnici, care vd pe Preoti numai prin ochelarii negri ai dispretului! Dar mai nti de toate voi
zice si eu cu Dumnezeiasca Scriptur: Gritorilor de ru! Cine v-a pus pe voi boierasi, judectori
peste noi? ,Cine esti tu care judeci pe sluga strin? Domnului su st sau cade. Si va sta, c
Dumnezeu este puternic a-1 pune pe dnsul s stea... Judecata cu care judeci pe altul vei Ii judecat,
osnda cu care osn-desti pe altul vei Ii osndit, si msura cu care masori ti se va msura zice
Domnul... Pentru aceasta esti Ir de rspuns o omule, tot cel ce judeci; cci n ceia ce judeci pe
altul nsuti te osndesti, c aceleasi Iaci cel ce judeci... Fcnd acestea, tu crezi c vei scpa de
judecata lui Dumnezeu? ..." (Mt. 7 12; Lc. 6 3738, Rom. 14 3-4, 10, 13, 1 Cor. 4 3-5, Iac. 4
11-12).
Cine a dat volnicia aceasta mirenilor s ia seama la viata Preotilor si s vicleneasc Iaptele
lor? mpratului crestin si SInt, marelui Constantin, i-au spus oarecari prtori despre un Preot, c
petrece viat rea si preacurveasc. Atunci luminatul mprat auzind, n-a vrut s cerce, nici s
iscodeasc viata si Iaptele Preotului; ci, ca un iubitor de Hristos ct era, a zis: ,Dac a-si vedea eu
cu ochii mei pe Preot Icnd pcatul, l-as acoperi cu mantia mea", n timpul soborului din Nicheia,
aducnd oarecine o pr asupra unor Preoti si Episcopi, n-a vrut Iericitul nici s-o citeasc; ci
rupnd-o imediat, a aruncat-o n Ioc unde a ars, si a zis aceste cuvinte vrednice de pomenire: ,S
nu dea Dumezeu ca s judec eu vreodat pe Preotii lui Dumnezeu". Acum iat vedem c ce n-a
Icut un mprat asa de mare si de SInt, ndrznesc a Iace niste oameni prosti, pctosi, neIericiti
si nevrednici!!! Ei ar trebui s se judece mai nti pe dnsii, c Preotii multe din metehnele acestea
de care ei i nvinuiesc, le au tot de la ei. AstIel, ori cu ce vor judeca oamenii lumii acestia desarte
pe Preotii lui Dumnezeu, judecata, osnda si deIimarea aceia se rsIrnge, se ntoarce si cade
asupra capetelor lor. Asupra acestora care nesocotesc pe Preotii lui Dumnezeu, vin vaiurile rostite
de Mntuitorul n Capernaum celor care-L nesocoteau: ,Vai tie Capernaume, care pn la cer te-ai
ridicat, pn la iad te vei pogor" (Mt. 11 23).
SI. loan Gur de Aur, vorbind despre nalta dregtorie a Preotiei, zice asa: ,Cei ce tin locul
Domnului Hristos snt Preotii. Cel ce cinsteste pe Preotul lui Hristos, pe Hristos l cinsteste. Iar
cei ce sudue pe Preotul lui Hristos, pe Hristos l sudue si necinsteste pentru c Hristos i-a lsat pe
Preoti n locul Su ispravnici n Biserica Sa" (Corn. la Mt. 17).
Ei bine, dac un boier nu poate suIeri s-i necinsteasc cineva pe ispravnicul su pe care
1-a lsat s-i chiverniseasc niscaiva case sau proprietti ale lui, oare cum va putea suIeri Domnul
Hristos a I se necinsti Preotii Lui pe care i-a lsat ispravnici n Biserica Sa? (1 Cor. 4 7). Au
credeti c vor scpa nepedepsiti unii ca aceia n lumea aceasta si n cea viitoare? S ne socotim
Dine si apoi s grim. Au n-ati citit niciodat n SI. Scriptur, ce s-a ntmplat lui Noe, cnd a but
si s-a mbtat ? S-a desbrcat de tot n casa sa si dormea. Atunci a vzut Iiul su Ham
goliciunealui, si n loc de a-1 acoperi ca pe un tat, a iesit aIar si 1-a grit de ru ctre Iratii-si.
Aceia ca niste Iii bun, cucernici si ntelepti, au mers de au acoperit goliciunea tatlui lor, Ir a-si
ntoarce Ietele lor s-1 vad. Ce a urmat dup aceaa? ,Se trezi Noe din vin zice SI. Scriptur
si cunoscu cte-i Icu lui Ieciorul cel mai tnr, si zise: ,Blestemat s Iie Ham Ieciorul, slug va
Ii Iratilor lui, s se Iac slug supus Iratilor si". Atta a zis btrnul Noe, si pn astzi si pururea
n veci va Ii blestemat neamul lui Ham.
74
Aceasta s socotiti Iiii mei iubiti c se va ntmpla si tuturor acelora care nesocotesc,
necjesc, judec, osndesc si obidesc pe preotii lui Dumnezeu. Iubitorii de Dumnezeu crestini, s
se pzeasc de a cleveti pe Preotii lui Dumnezeu, pentru ca s cstige blagoslovenia lui Sim si
IaIet. Pentru aceasta noi rugm pe Milostivul Dumnezeu, ca s v-o druiasc tuturor bunilor
crestini, n aceast lume si n cea viitoare. Amin.
,Cel ce se teme de Dumnezeu zice SI. loan Gur de Aur nu iscodeste; ci crede,
mblnzeste, jertIeste, cinsteste, mreste, cnt si laud". Unii ca acestia cunoscnd bogtiile
sIinteniei care snt n Biserica Domnului dimpreun cu sIintenia si puterea naltei dregtorii
Preotesti, se lumineaz, se sIintesc, se bucur de pace si au pe Dumnezeu cu dnsii ntotdeauna...
(Prel. d. Mitrop. Antim Ivi-reanul, SI. loan Hrisostom, SI. Grigore Teologul, Ieric. Augustin,
TeoIilact, s.a.).
,Cel ce v ascult pe voi, pe Mine M ascult; cel ce v nesocoteste pe voi, pe Mine M
nesocoteste; iar cel ce M nesocoteste pe Mine, nesocoteste pe Cel ce M-a trimis pe Mine... Cel
ce nu este cu Mine, mpotriva Mea este, si cel ce nu adun cu Mine, risipeste" (Lc. 10 16, Mt. 12
30).
Pedeapsa birfitorilor sau clevetitorilor. Marele Prooroc Moisi a Iost cu adevrat ,mare"
naintea lui Dumnezeu si naintea a tot poporul, Iiind n acelasi timp: mprat (adic conductorul
suprem al poporului Israilit liberat din robia Egiptului, I. Flavie, Antig. IV, 8, 49). Acest Moisi a
Iost asa de slvit naintea lui Dumnezeu, nct a Iost vzut la Schimbarea la Fat a Domnului
Hristos, stnd de-a dreapta Sa. Tot despre el ne spune si SI. EIrem Sirul, c a Iost Preot mare,
pentru c vorbea cu Dumnezeu Iat ctre Iat (Es. 33 11),,rugndu-I-se Lui pentru tot poporul su.
Acest mare SI. Prooroc avea o sor cu numele Mria, care avea boala crtirei clevetirei si a
vorbelor desarte (boal Ioarte rea, urt, primejduitoare mntui-rii, pe care o au azi multe Iemei,
Iete, chiar si multi brbati). Ea ra sora mai mare a lui Moisi si Aaron, Iiica lui Amram. Aceasta
veghease cosuletul cu pruncul Moisi pus pe apa Nilului, vorbi cu Iata lui Faraon, care gsi copilul,
si-i aduse doic pe mama sa. La iesirea cu tot poporul din Egipt si trecerea prin Marea Rosie, v
zndu-se toti pe malul opus, Mria cnt un imn Irumos, conducnd corul Iemeilor. Atunci primi
titlul de proIeteas. Cu toale acestea, avea si ea boala limbutiei. Ea ndrzni ntr-un moment s se
ridice cu Aaron contra Iratelui sau Moisi, a Preotului acestuia mare si SInt. Moisi era cstorit cu
o etiopianc, arab. Acesta a Iost motivul P
en
tru care Mria clevetea, ponegrea pe Iratele su mai
mic Moisi, zicnd ntre altele dimpreun cu Aaron: ,Oare numai cu Moisi a grit Domnul?Atunci
Domnul a zis lui Moisi, Aaron si Mriei: ,Iesiti ctes trei la Cortul adunrii". Si au iesit toti trei.
Atunci s-a cobort Domnul n stlpul cel de nor, a stat la usa Cortului si a chemat pe Aaron si pe
Mariam, si au iesit amndoi. Apoi a zis: ,Ascultati cuvintele Mele: De este ntre voi vreun
Prooroc al Domnului, M art lui n vedenie si n somn vorbesc cu el. Nu tot asa am grit si cu
robul Meu Moisi, el este credincios n toat casa Mea. Cu el 'griesc gur ctre gur, la artare si
aievea, iar nu n gcituri, si el vede Fata Domnului. Cum de nu v-ati temut s crtiti mpotriva
robului Meu Moisi?" Atunci s-a aprins iutimea mniei Domnului asupra lor, si deprtndu-se
Domnul, s-a deprtat si norul de la cort. Si iat Mariam s-a Icut alb de lepr, ca zpada. Aaron
cnd s-a uitat la Mariam, iat era leproas. Atunci Aaron a zis ctre Moisi: ,Rogu-m, domnul
meu, s nu ne socotesti pcatul c ne-am ' purtat ru si am pctuit! Nu ngdui dar s Iie Mariam,
ca cel nscut mort, al crui trup, la iesirea din pntecele mamei sale, e pe jumtate putred".
Atunci Moisi a strigat ctre Domnul si a zis: ,Domnezeule, vindec-o!" Domnul ns a zis
ctre Moisi:-,Dac tatl ei ar Ii scuipat-o n obraz, oare n-ar Ii trebuit s se rusineze sapte.zile?
Asadar s Iie nchis sapte zile aIar de tabr, dup aceea s intre". Si a sezut Mariam nchis
aIar din tabr sapte zile si poporul n-a plecat la drum pn s-a curtit Mariam (Num. 12).
Iat cum a pedepsit Dumnezeu pe cei ce clevetesc si ponegresc pe Preotii Si!
Credincioii sint indatorati a asculta i urma pe Pstorii lor, bum i adevrati (Lc. 10 16,
1 Cor. 16 16). Trebuie a-i primi ca pe: solii, trimisii, ngerii lui Dumnezeu (Mal. 2 7; 1 Cor. 4 7;
Gal. 4 14), s le urmeze credinta adevrat (Evr. 13 7), s-i iubeasc (1 Tes. 5 13), s-i roage a
Iace rugciuni. pentru ei (EIs. 6 18 19, Cols. 4 3. 1 Tes. 5 25; 2 Tes. 3 1), s se ngrijeasc de
ntretinerea lor (1 Cor. 9 1-14; 1 Tim. 5 17-18) ca de printii lor (lCor. 4 15, Gal. 4 19), Ir a se
75
semeti si ndrtnici contra ior ca s nu cad n primejdii vremelnice si vesnice (Es. 23 20 22, 1
Imp. 8 48, Is. Sir. 7 31, Evr. 13 17), Iiindc ei snt slujitorii lui Dumnezeu si ai mntuirii
noastre.
Numirile sfintitilor Liturghisitori in lumina Dumne:eietilor Scripturi. SIintitii
.Liturghisitori ai Bisericii lui Dumnezeu poart n Dumnezeiestile Scripturi urmtoarele numiri:
Trimisii Celui vesnic (Agheu 1 12-14), trimisii lui Hristos (Ioan 4 38, 15 16, 17
18-19, 20 21; 2 Cor. 5 20, EIs. 6 20), Presbiteri (F. Ap. 14 23, 15 6, 16 4; 1 Tim. 4 14; 5
17), ngerii Bisericii (Ape. 1 20, 2 7, 8, 12, 18, 3 7, 7, 74), Apostoli ai lui Hristos (1 Cor. 1 1 ;
Gal. 1 /. -l Tim. 1 7 ; Tit. 1 1 ; 1 Petru 1 1), conlucrtori (Filip. 2 25; Cols. 1 7; 1 Tes. 3 2; Filimon
1 1), conlupttori (Filip. 2 25; Filimon 1 2), svrsitori Tainelor Dumnezeiesti (1 Cor. 4 1),
mprtitori ai gratiei lui Dumnezeu (1 Petru 4 10), nvttori (Is. 30 20-27; F. Ap. 13 7 ; 1 Cor. 12
28, EIs. 4 11 ; 1 Tim. 27; 2 Tim. 1 11) iconomi ai lui Dumnezeu (Tit 1 7), trimisii de la
Dumnezeu (2 Parai. 36 16, Is. 44 26), trimisii Bisericii (2 Cor. 8 22), evanghelisti (EIs. 4 11 ; 2
Tim. 4 5), Episcopi (F. Ap. 20 28, Filip. 1 1; 1 Tim. 3 1-2; Tit 1 7), oamenii lui Dumnezeu (2
Lege 33 1; 3 Imp.. 13 7; 17 24; 4 Imp. 9, 11, 13, 2 Parai. 8 14; Ezdra 3 2; 1 Tim 6 11), vestitori ai
lui Dumnezeu (2 Parai. 36 16, Is. 44 26), ngeri, soli sau vestitori ai Dom-' nului puterilor (Mal. 2
7; 3 1 ; Mc. 1 2; Mt. 11 10-11 ; Lc. 7 27-35, Gal. 4 14; Ape. 1 20; 2; 3), slujitori ai lui Dumnezeu
(Is. 61 6, 2 Cor. 6 4), slujitori ai Domnului (EIs. 6 27 ; Cols. 4 7), slujitori ai lui Hristos (Rom. 15
16, 1 Cor. 4 1; Cols. 1 7; 1 Tim. 4 6), slujitori ai Bisericii (Iez. 45 4), slujitori ai Evangheliei (EIs.
3 67, Cols.
1 23), slujitori ai Cuvntului (Lc. 1 2), Slujitori ai Noului Asezmnt (2 Cor. 3 6),
slujitori ai Bisericii (Cols. 1 24 25), slujitori ai drepttii (2 Cor. 11 15), lucrtori (Mt. 9 38, Lc.
10 ; 2 Tim. 2 75), conlucrtori ai lui Dumnezeu (1 Cor. 3 9, 2 Cor. 6 7), Pstori si Presbiteri (Ier.
3 75; 23 4; Tit 1 5; Iac. 5 74; 1 Petru 5 1), pescari de oameni (Mt. 4 19, Mc. 1 17; Lc. 5 70),
predicatori (1 Tim. 2 7:
2 Tim. 1 11), predicatori ai drepttii (2 Petru 2 5), pzitori si strjeri (Is. 62 6, Ier. 6
17; Iez. 3 17 ; 33 7), slugi ale lui Dumnezeu (1 Parai. 6 49, Neem. 10 29, Dan. 6 27 ; F. Ap. 16
77; Tit 1 1 ; Iac. 1 1), slugi ale Domnului (2 Tim. 2 24), slugi ale lui Iisus Hristos (Rom. 1 1;
Filip. 1 1; Iuda 1 1), slugi ale Bisericii (2 Cor. 4 5), ostasiailui Hristos (2 Tim. 2 3-4), martori (Lc.
24 48; F. Ap. 1 8, 5 32, 26 16), Diaconi (F. Ap. 6, 2-6, 8 5; Filip. 1 1 ; 1 Tim. 3 8).
Efectele preotiei, snt mprtsirea Harului Dumnezeiesc pentru a putea cel hirotonit a-si
ndeplini atributiile treptei sale. Privitor la aceasta SI. Ap. Pavel scria ucenicului su, Episcopului
Timotei: ,Te ndemn s tii aprins Darul lui Dumnezeu, care este n tine prin punerea minilor
mele" (2 Tim. 1 6). Harul acesta mprtsit prin hirotonie, leag de Preotie pentru totdeauna pe
hirotonii astIel, Taina aceasta SInta nu se mai repet, nici nu se poate sterge sau pierde vreodat,
asa Iel c hirotonitul nu mai poate deveni laic Desi poate Ii oprit n practicarea preotiei (caterisi),
totusi, Preotia nu i se poate lua n nici un caz. AstIel, SI. Clement Romanul nvat c: ,Preotii nu
pot Ii depusi" (Ep. 1 44). SI. Grigore Nisis motiveaz imposibilitatea depunerii din Preotie prin
aceea c aceast Ta ina cu Aaron contra Iratelui su Moisi, a Preotului acestuia mare si SInt.
Moisi era cstorit cu o etiopianc, arab. Acesta a Iost motivul pentru care Mria clevetea,
ponegrea pe Iratele su mai mic Moisi, zicnd ntre altele dimpreun cu Aaron: ,Oare numai cu
Moisi a grit Domnul? Atunci Domnul a zis lui Moisi, Aaron si Mriei: ,Iesiti ctes trei la Cortul
adunrii". Si au iesit toti trei. Atunci s-a cobort Domnul n stlpul cel de nor, a stat la usa Cortului
si a chemat pe Aaron, si pe Mariam, si au iesit amndoi. Apoi a zis: ,Ascultati cuvintele Mele: De
este ntre voi vreun Prooroc al Domnului, M art lui n vedenie si n somn vorbesc cu el. Nu tot
asa am grit si cu robul Meu Moisi, el este credincios n toat casa Mea. Cu el griesc gur ctre
gur, la artare si aievea, iar nu n gcituri, si el vede Fata Domnului. Cum de nu v-ati temut s
crtiti mpotriva robului Meu Moisi?" Atunci s-a aprins iutimea mniei Domnului asupra lor, si
deprtndu-se Domnul, s-a deprtat si norul de la cort. Si iat Mariam s-a Icut alb de lepr, ca
zpada. Aaron cnd s-a uitat la Mariam, iat era leproas. Atunci Aaron a zis ctre Moisi: ,Rogu-
m, domnul meu, s nu ne socotesti pcatul c ne-am ' purtat ru si am pctuit! Nu ngdui dar s
76
Iie Mariam, ca cel nscut mort, al crui trup, la iesirea din pntecele mamei sale, e pe jumtate
putred".
Atunci Moisi a strigat ctre Domnul si a zis: ,Domnezeule, vindec-o!" Domnul ns a zis
ctre Moisi: ,Dac tatl ei ar Ii scuipat-o n obraz, oare n-ar Ii trebuit s se rusineze sapte.zile?
Asadar s Iie nchisa sapte zile aIar de tabr, dup aceea s intre". Si a sezut Mariam nchis
aIar din tabr sapte zile si poporul n-a plecat la drum pn s-a curtit Mariam (Num. 12).
Iat cum a pedepsit Dumnezeu pe cei ce clevetesc si ponegresc pe Preotii Si!
Credincioii sint indatorati a asculta i urma pe Pstorii lor, buni i adevrati (Lc. 10 16,
1 Cor. 16 16). Trebuie a-i primi ca pe: solii, trimisii, ngerii lui Dumnezeu (Mal. 2 7; 1 Cor. 4 1,
Gal. 4 14), s le urmeze credinta adevrat (Evr. 13 7), s-i iubeasc (1 Tes. 5 13), s-i roage a
Iace rugciuni. pentru ei (EIs. 6 18 19, Cols. 4 3. 1 Tes. 5 25; 2 Tes. 3 1), s se ngrijeasc de
ntretinerea lor (1 Cor. 9 11-14; 1 Tim. 5 17-18) ca de printii lor (l'Cor. 4 75; Gal. 4 19), Ir a se
semeti si ndrtnici contra lor ca s nu cad n primejdii vremelnice si vesnice (Es. 23 20 22, 1
Imp. 8 45; Is. Sir. 7 31, Evr. 13 17), Iiindc ei snt slujitorii lui Dumnezeu si ai mntuirii
noastre.
Numirile sfintitilor Liturghisiton in lumina Dumne:eietilor Scripturi. SIintitii
.Liturghisitori ai Bisericii lui Dumnezeu poart n Dumnezeiestile Scripturi urmtoarele ramiri:
Trimisii Celui vesnic (Agheu 1 12-14), trimisii lui Hr stos (loan 4 38, 15 16, 17 18-19, 20 27; 2
Cor. 5 20; EIs. 6 20), Presbiteri (F. Ap. 14 23, 15 6, 16 4; 1 Tim. 4 74; 5 77), ngerii Bisericii
(Ape. 20, 11, 8, 12, 18, 3 7,7, 74), Apostoli ai lui Hristos (1 Cor. 1 7; Gal. 1 7. 1 Tim. 1 7 ; Tit. 1
7 ; 1 Petru 1 7), conlucratori (Filip. 2 25; Cols. 1 7, 1 Tes. 3 2; Filimon 1 7), conlupttori (Filip. 2
25, Filimon 1 2), svrsitori Tainelor Dumnezeiesti (1 Cor. 4 7), mprtitori ai gratiei lui
Dumnezeu (1 Petru 4 70), nvttori (Is. 30 20-27 ; F. Ap. 13 1, 1 Cor. 12 28, EIs. 4 77; 1 Tim.
27; 2 Tim. 1 77)~ iconomi ai lui Dumnezeu (Tit 1 7), trimisii de la Dumnezeu (2 Parai. 36 16, Is.
44 26), trimisii Bisericii (2 Cor. 8 22), evanghelisti (EIs. 4 77 ; 2 Tim. 4 5), Episcopi (F. Ap. 20
28, Filip. 1 7; 1 Tim. 3 7-2; Tit 1 7), oamenii lui Dumnezeu (2 Lege 33 1, 3 Imp. 13 7 ; 17 24; 4
Imp. 9, 11, 13, 2 Parai. 8 74; Ezdra 3 2; 1 Tim 6 77), vestitori ai lui Dumnezeu (2 Parai. 36 16, Is.
44 26), ngeri, soli sau vestitori ai Dom-' nului puterilor (Mal. 2 7; 3 7 ; Mc. 1 2; Mt. 11 70-77 ;
Lc. 7 27-35, Gal. 4 74; Ape. 1 20, 2, 3), slujitori ai lui Dumnezeu (Is. 61 6, 2 Cor. 6 4), slujitori
ai Domnului (EIs. 6 27 ; Cols. 4 7), slujitori ai lui Hristos (Rom. 15 16, 1 Cor. 4 7; Cols. 1 7; 1
Tim. 4 6), slujitori ai Bisericii (Iez. 45 4), slujitori ai Evangheliei (EIs. 3 67, Cols. 23), slujitori
ai Cuvntului (Lc. 1 2), Slujitori ai Noului Asezmnt (2 Cor. 3 6), slujitori ai Bisericii (Cols. 1 24
25), slujitori ai drepttii (2 Cor. 11 75), lucrtori (Mt. 9 38, Lc. 10 ; 2 Tim. 2 75), conlucratori
ai lui Dumnezeu (1 Cor. 3 9, 2 Cor. 6 7), Pstori si Presbiteri (Ier. 3 75; 23 4; Tit 1 5; Iac. 5 74; 1
Petru 5 1), pescari de oameni (Mt. 4 19, Mc. 1 77; Lc. 5 70), predicatori (1 Tim. 2 7: Tim. 177),
predicatori ai drepttii (2 Petru 2 5), pzitori si strjeri (Is. 62 6; Ier. 6 77; Iez. 3 77 ; 33 7), slugi
ale lui Dumnezeu (1 Parai. 6 49, Neem. 10 29, Dan. 6 27 ; F. Ap. 16 77; Tit 1 1, Iac. 1 7), slugi
ale Domnului (2 Tim. 2 24), slugi ale lui Iisus Hristos (Rom. 1 7; Filip. 1 7 ; Iuda 1 7), slugi ale
Bisericii (2 Cor. 4 5), ostasi ai lui Hristos (2 Tim. 2 3-4), martori (Lc. 24 48, F. Ap. 1 8, 5 32, 26
16), Diaconi (F. Ap. 6, 2-6, 8 5; Filip. 1 7 ; 1 Tim. 3 8).
Efectele preotiei, snt mprtsirea Harului Dumnezeiesc pentru a putea cel hirotonit a-si
ndeplini atributiile treptei sale. Privitor la aceasta SI. Ap. Pavel scria ucenicului su, Episcopului
Timotei: ,Te ndemn s tii aprins Darul lui Dumnezeu, care este n tine prin punerea minilor
mele" (2 Tim. 1 6). Harul acesta mprtsit prin hirotonie, leag de Preotie pentru totdeauna pe
hirotonit. A stIel, Taina aceasta SInta nu se mai repet, nici nu se poate sterge sau pierde
vreodat, asa Iel c hirotonitul nu mai poate deveni lan Desi poate Ii oprit n practicarea preotiei
(caterisi), totusi, Preotia nu i se poate lua n nici un caz. AstIel, SI. Clement Romanul nvat c:
,Preotii nu pot Ii depusi" (Kp. 1 44). SI. Grigore Nisis not ivea/ imposibilitatea depunerii din
Preotie pun aceea c aceast Tain
,schimb SuIletul primitorului" (despre Botezul Domnului). Fericitul Augustin spune
categoric, c: ,Preotul depus si pstreaz caracterul su sacerdotal" (De bono conjugali, 24).
Hirotonia, ca si Botezul, nu se repet niciodat (Apost. 68; Cart. 59).
77
g) Am avut yi am unele ndoieli n Taina Sfnta a Nun(ii? (n)
n) SFNTA TAIN A NUNTII, SAU A CSTORIEI. Aceast Tain SInta este cel mai
vechi asezmnt Dumnezeiesc. E cea mai strveche Tain. Prin Taina aceasta se ntemeiaz adu-
narea ambelor sexe, partea brbteasc si partea Iemeiasc, unitatea si trinicia Iamiliei, celula
societtii omenesti, temelia existentei popoarelor. Domnul Dumnezeu prin creerea sexelor
deosebite sau jumtti de om n brbat si Iemeie, prin Taina aceasta i ntregeste n omul Icut
anume pentru rentregire, n Iormarea unui unic corp omenesc, nmultire, crestere, umplerea
pmntului si stpnirea peste toate cele de pe el. Adunarea acestor jumtti de om prin cstorie
si Iormarea amndorora ntr-un singur ,Trup" este Ioarte necesar, si nu poate Ii desIcut. ,Cel
ce i-a creat, i-a Iormat prin Taina nuntii pe amndoi un trup. Si ce a mpreunat Dumnezeu omul s
nu despart" (Fac. 1 2628, 2 724, Mt. 19 56, 32, 1 Cor. 7 10). Nunta, cstoria sau
cununia, cum se mai numeste eajj de obicei, nu este un lucru nensemnat; ci este o Tain SInta
asezat de nsusi Dumnezeu.
Originea acestei Taine Sfinte a nuntii e strveche ca si omul pe acest pmnt. Nunta este
din Raiul pmntesc. Dumnezeu, dup ce a Icut toate cte snt n cer sus, pe pmnt jos, n ape si
sub pmnt, n cele sase zile ale creatiei, a Icut cu sIat pe om dup Chipul si Asemnarea Sa... A
luat pmnt si a Icut un chip de om, apoi a suIlat n Iata lui SuIlare de viat si s-a Icut omul
primul om Adam Iiint vie... (Fac. 1 2627, 2 7). Vznd Dumnezeu c nu este bine s Iie
omul singur, a zis: ,S-i Iacem ajutor potrivit pentru elAtunci Domnul Dumnezeu a adus un somn
greu asupra lui Adam. Pe cnd dormea el greu, a luat una din coastele lui si a plinit locul ei cu
carne. Coasta aceea luat din Adam, Domnul Dumnezeu a Icut-o Iemeie si a adus-o la Adam.
Adam trezit din somn, vzndu-o, a zis: ,Aceasta este os din oasele mele si carne din carnea mea.
Ea se va numi Iemeie sotie, tovars de viat pentru c este luat din brbatul su. Pentru
aceia (n cursul vremilor) va lsa omul pe tatl su si pe mama sa si se va lipi de Iemeia sa, si vor
Ii amndoi un trup" (Fac. 2 1824).
Dup ce i-a creat si asezat n Rai, Dumnezeu i-a binecuvntat, zicnd: ,Cresteti si v
nmultiti, umpleti prmntul si-1 stpniti" (Fac. 1 27 29). Iat originea nuntii! lat 1 strvechimea
ei!
Nunta este Tain Sfinta, n care Preotul cere de la Dumnezeu s trimit mirelui si miresei
brbatului si Iemeii care s-au nvoit a tri mpreun, Darul adevratei uniri curate, spre a
naste Iii si Iiice n binecuvntare si a-i creste ct mai crestineste, n ntelepciunea de sus, n
dragostea de Dumnezeu. ,Aceasta adevereste Mrturisirea Ortodox se Iace mai nti cu
nvoirea brbatului si a Iemeii ntre dnsii, neIiind la mijloc vreo mpiedecare. Dar nvoirea nu
este ndestultoare pentru adevrata nunt, dect numai dac ei nsisi vor mrturisi unul altuia,
naintea Preotului, Igduinta lor si s-si dea mna c vor pzi unul altuia credinta, cinstea si
dragostea nuntii pn la sIrsitul vietii lor, si c n nici o primejdie nu se vor lsa unul pe altul. n
sIrsit, preotul ntreste si binecu-vinteaz aceast ntelegere si Igduial a lor. Si astIel, se mpli-
nesc cele scrise: ,Cinstit este nunta ntru toate si patul nentinat" (Evr. 13 4, Rsp. ntreb. 115).
Naii sau numi la nunt, care adeseori snt cei de la Botez, sau urmasii lor, snt martori,
chezasi, celor ce se logodesc si se cunun; iar pe viitor snt ca niste printi, sItuitori, nvttori,
con-duendu-i a tri n buna ntelegere, ajutorare, cresterea copiilor druiti de Dumnezeu n
spiritul bun al crestinttii, n toat viata lor. Pentru a-si ndeplini obligatiile acestea, nasii trebuie
a Ii: drept credinciosi crestini, vrstnici, cu bun vietuire crestineasc, purtn-du-se Iat de miri sau
Iinii lor, ca niste buni printi si nvttori ai acestora (S. Tes. cap. 280).
Logodna sau ncredintarea, este: a) o Igduint ce si-o Iac cei ce vor a se cstori, b) o
slujb scurt cu care Biserica prin preotii ei binecuvinteaz pe logodnic si logodnic. Logodna
aceasta are aproape aceiasi putere ca si cstoria. Ea nu se mai poate desIace ca nvoielile
omenesti.
Forma sviritoare logodnei snt cuvintele rostite de Preot de cte trei ori, Icnd Semnul
Crucii cu inelul Iiecruia din logodnici, pe Ietele lor, cu Iormula aceasta: ,Se logodeste robul lui
78
Dumnezeu (N.) cu roaba lui Dumnezeu (N.), n Numele Tatlui si al Fiului si al SIntului Duh.
Amin". Preotul cu nunul pun inelul n degetul logodnicului. Apoi: ,Se logodeste roaba lui
Dumnezeu (N.) cu robul lui Dumnezeu (N.)... Amin". Si Preotul cu nuna pun inelul n degetul
logodnicei. Nunii schimb inelele'.
Sviritorul acestei Taine Sfinte este preotul si episcopul drept credincios. Rtcesc
groaznic catolicii, care sustin c svrsitorii nuntii snt nsisi: mirele si mireasa; iar episcopul si
preotul numai martori (Vezi Dr. V. Suciu, Dogm. special, Voi. II, 478 n not si 481, s.a.). SI.
Ciril al Alexandriei, vorbind despre nunta din Cana .Galileei, zice: ,nsusi Mntuitorul a rspuns
invitatiei, lund parte cu ucenicii Si, nu ca s petreac; ci ca s Iac o minune si mai ales ca s
sIinteasc baza procrerii omenesti, n ceea ce priveste trupul" (Corn. la loan 2 7). ,S-a dus la
nunt Fiul lui Dumnezeu zice Maxim Turoneanul ca s-o sIinteasc cu binecuvntarea
prezentei Sale" (Om. 22). Fr sIintirea Episcopului sau Preotului Bisericii, nunta nu-i o Tain
SInta; ci cu totul altceva. Un concubinaj. O slujire pcatului. SIintirea nuntii nu o poate da
nimeni dect numai episcopul si preotul, ca urmasi ai Mntuitorului si ai apostolilor. Acestia snt
svrsitorii nuntii; iar nu mirele si mireasa!
Nunta se svirete in biseric dup Dumne:eiasca Liturghie. Fiindc nunta este Tain
SInta, dup buna rnduiala ea se svrseste n biseric dup savrsirea Dumnezeiestii Liturghii. Se
Iace asa, pentru ca mirele si mireasa, lund parte la Dumnezeiasca Liturghie, s se pregteasc ct
pot mai bine pentru primirea acestei Taine. Adevratii binecredinciosi Crestini: miri si mirese, n
cursul vremilor, pe alocurea si n prezent, se spovedeau mai nainte, si Iceau canonul cuvenit,
apoi cu bun pregtire veneau n ziua cununiei lor la SI. Biseric de dimineat, ascultau slujba si
Dumnezeiasca Liturghie. si se mprtseau cu Dumnezeiestile Taine. Si apoi, dup otpust,
primeau Taina SInta a nuntii, svrsit de Preotul Bisericii, naintea tuturor credinciosilor si
nuntasilor. Asa e plcut naintea lui Dumnezeu si a oamenilor. Si cred c multi dintre printi, nuni
si miri, doresc si Iac astIel.
Primitorii Tainei Sfinte a nuntii snt crestinii drept credinciosi, adulti, de ambele sexe,
necstoriti sau vduvi, care nu-s rudenii si n-au ntre ele piedici de cstorie. Cei ce psesc la
cstorie, s se socoteasc bine ce Iac, deoarece aceasta o Iac pe viat. Privitor la pasul acesta
pentru cstorie, SI. loan Hrisostom zice: ,Dac tu la cumprarea unui pmnt, ori a unui animal
de cas, nu te n-crezi numai n vorba celui ce le vinde, ci cauti tu n persoan s te inIormezi
exact ce valoare pot avea; pentru ce la cstorie nu ai depune aceiasi purtare de grij? Aceiasi
precautiune? Lucrul cumprat, dac, te-au nselat ochii si nu-i de treab, l vinzi, dar cstoria nu
se mai poate desIace. Iar de crezi c te poti desprti, cl-cnd n picioare legile crestine, s stii c
n lumea cealalt te vei judeca dup legile crestine, nu dup legile civile".
Cstoria civil fr cstoria religioas este asemenea trupului mort, Ir de SuIlet si
intrat n putreIactie. Cstoria civil, numai cu oamenii si nu n Domnul si n Biseric, atrage
asupr-si grele pedepse vremelnice si vesnice. Nu se poate numi nunta Tain SInta Ir
binecuvntarea si sIintirea ei de Preotii lui Dumnezeu. Orice nsotire, Ir binecuvntarea si
sIintirea ei de preotii bisericii, nu mai este Tain SInta; ci concubinaj, asocierea a dou sexe
pentru satisIactia desIrnrii.
Materia la Taina Sfinta a nuntii este nvoirea si declaratia "acut de miri, c de bun voie
se cstoresc pentru a tri mpreun toat viata, cu iubire, cu credinciosie unul Iat de altul,
ajutndu-sc ca membrele din corp unul pe altul, asa nct s nu mai Iie doi; ci un singur corp (Fac.
2 2024, Mt. 19 5), si c vor ndeplini unul Iat de altul si amndoi Iat de copii si de Biseric,
toate datoriile ce decurg din cstoria crestin.
Forma sviririi Tainei Sfinte a nuntii se Iace cnd dup bine-cuvntare si rugciunile re
vrstoare binecuvntrilor Dumnezeesti peste mire si mireas, Preotul Icnd de trei ori Semnul
Crucii cu cununia pe Ietele mirilor, rostind la Iiecare de cte trei ori Iormula aceasta: ,Se cunun
robul lui Dumnezeu j(N.) cu roaba lui Dumnezeu (N.) n Numele Tatlui si al Fiului si al SIntului
Duh. Amin." Apoi pune cununiile pe capul lor, nti pe al mirelui, apoi pe al miresei. Dup
rnduiala, cununia mirelui are deasupra Semnul Crucii mare (de la Irunte la ceaI si de la dreapta
la stnga, Crucea ntreag); iar cununia miresei e stirb, avnd linia de deasupra crestetului pn la
79
ceaI lips, n semn c-i mai mic, supus brbatului, dup rnduiala lui Dumnezeu (Fac. 3 16, 1
Cor. 11 3, 14 34, EIs. 5 22 24, 1 Tim. 2 77-72, 15, Tit 2 5, 1 Petru 3 1,5-6).
Nunta fiind Tain Sfinta, trebuie svirit de preoti. Dumnezeiasca Scriptur ne
adevereste c prima nunt sau cstorie din rai.-a Iost binecuvntat de Dumnezeu. ,Dumnezeu i-
a binecuvntat, zicnd: ,Cresteti si v nmultiti, umpleti pmntul si-1 stpniti..." (Fac. 1 28). De
aici nvtm c orice nunt trebuie a Ii binecuvntat de Dumnezeu prin Preoti, care snt trimisii
sau ngerii Lui (Mal. 2 7; 3 7). Apoi iarsi ni se istoriseste c: Mntuitorul a Iost chemat la nunta
din Cana Galileei, la care lund parte, dimpreun cu Maica Sa si cu ucenicii Si, a sIintit-o cu
prezenta Sa si a transIormat apa n vin (loan 2 111). De aici ntelegem c: a) La orice nunt
trebuie a chema pe Mntuitorul cum a Iost chemat la nunta din Cana. b) C El vine, cnd e chemat,
prin reprezentantii Si: apostoli, episcopi si preoti, pentru a binecuvnta si sIintii nunta, adic viata
conjugal a mirelui cu mireasa, c) C n persoana reprezentantilor Si e primit El si Dumnezeu
Tatl. Aceasta o adevereste El nsusi, zicnd: ,Cel ce v primeste pe voi, pe Mine M primeste, si
cel ce M primeste pe Mine, primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine" (Mt 10 40, 188, Lc. 9 48, 10
16, loan 12 44; 13 20; Gal. 4 14).
SIintii Printi, scriitori si nvttori ai Bisericii crcstine, au aprat sIintenia nuntilor,
ndemnnd pe toti a le Iace numai dupa rnduiala pus de Dumnezeu n Biseric. ,Se cade zice
SI Igna-tic ca cei ce se nsoar, s Iac nvoirea lor naintea episcopului (ori a preotului), pentru ca
s Iie dup Domnul cstoria lor, iar nu dup patim" (Ep. o. SI. Policarp). ,Cum ne-am putea
explica zice Tertulian Iericirea acestei casatorii pe care Biserica o svrseste,
binecuvntarea o pecetluieste, ngerii o proclam si Tatl o aprob" (ad. uxorem, II).
Privitor la sIintirea nuntilor crestinesti, SI. Ap. Pavel nvat c orice lucru: ,Se sIinteste cu
Cuvntul lui Dumnezeu si prin rugciune" (1 Tim. 4 5). Si: ,Orice Iaceti, cu cuvntul sau cu
lucrul, toate s le Iaceti n numele Domnului Iisus, multumind lui Dumnezeu si Tatl prin El"
(Cols. 3 17). Asadar, orice nunt s se Iac numai n Domnul (1 Cor. 7 39), n Numele Domnului,
prin Cuvntul lui Dumnezeu, rugciunile si Binecuvntrile Preotului Bisericii, care are
mputernicirea de a mijloci sIintirea (Evr. 5 14; 1 Tim. 4 5)
Unitatea nuntii. Mirele cu mireasa sint un trup. Unitatea aceasta prin ncununarea si
unirea, ntregirea lor, e minunat. Cununie nsemneaz: mpletire de Ielurite Ilori, cunun de
virtuti omenesti, crestinesti, duhovnicesti, cunun unitoare n: gnduri, simtire, voire, ajutorare
reciproc, cunun n convetuire crestineasc, duhovniceasc n toat viata, si dincolo de mormnt
ca ngerii lui Dumnezeu (Mt. 22 30, Mc. 12 26). Unitatea aceast creat si binecuvntat de
Dumnezeu a Ii si rmne asa, o adevereste Dumnezeiasca Scriptur: ,Pentru aceasta (unire sau
unitate) va lsa omul (parte brbteasc si Iemeiasc, jumttile de om) pe tatl su si pe mama sa
si se va lipi de Iemeia sa (si Iemeia de brbatul su), si vor Ii amndoi un trup. Pentru aceia nu mai
snt doi; ci un trup. Deci, ce a mpreunat Dumnezeu, omul s nu despart" (Fac. 2 24; Mt. 19 5
6). AstIel, vin si intr n Biseric doi miri: mirele si mireasa, si se ntorc la casa lor: ,un trup" si
,un suIlet". Aici e adncul Tainei cununiei, ntelepciunea de sus (Iac. 3 17) dup care se conduc,
garanteaz Iericirea Iamiliar pentru totdeauna.
Unitatea aceasta tainic si are nceputul ei n originea Iemeii luat si creat din coasta lui
Adam. ,Aceasta adevereste si Adam este de acum os din oasele mele si carne din carnea
mea. Aceasta se va chema Iemeie, pentru c din brbat a Iost luat" (Fac. 2 23). Unitatea aceasta
sau Iormarea unui unic ,corp" si ,SuIlet" st si m iubirea reciproc a mirelui si miresei, pus de
Dumnezeu n Iiinta lor. Mntuitorul, sIintii apostoli si sIintii printi ai bisericii, adeseori au grit si
adeverit aceast unitate a sotului si sotiei n Taina Nuntii asezat de nsusi Dumnezeu (Mt. 19 5
6; 22 2-72; Ioan 2 1-11 ; 1 Cor. 7 1-24; EIs. 5 22 -33). De aici reiese clar c prin Taina Nuntii, se
ntemeiaz Iamilia, si cei doi: sotul cu sotia, prin unirea conjugal, devin un ,trup" si un ,SuIlet"
(Fac. 1 26 -27 , 2 22-24, Mt. 19 5-6; Mc. 10 6-72; 1 Cor. 6 76; EIs. 5 31). AstIel, acesti doi:
mirele si mireasa, dou jumtti de om, unindu-se prin Taina nuntii, au devenit ,un corp", ,un
trup" si ,un SuIlet", uniti astIel de Dumnezeu. Pentru acesti uniti ntr-un Irup si SuIlet,
Mntuitorul adevereste hotrt: ,Vor Ii amndoi un trup...". Asa nct nu mai snt doi, ci un trup.
80
Apoi porunceste: ,Deci* ce a mpreunat Dumnezeu, omul s nu despart" (Mt. 19 5-6, Mc. 10 6-
9).
Dou inimi s-o btaie
Dou suIlete s-un gnd,
S Iiti voi n viata voastr
Ct veti Ii pe acest pmnt!
Nunta fund Tain Sfinta, nu se desface, pentru c este o mpreunare, o lucrare Icut cu:
stirea, vointa si Harul lui Dumnezeu. Mntuitorul Care a sIintit cu prezenta Sa nunta din Cana si
binecuvnta copiii cstoritilor, arat hotrt c legtura celor nsotiti cu nunt este pentru
totdeauna si nu se desIace. Odinioar venind la El Iariseii, l-au ispitit, zicnd: ,Se cade oare s-si
lase omul Iemeia lui pentru orice pricin?" Iisus le-a rspuns: ,Au n-ati citit, c Cel Care i-a Icut
de la nceput, brbat si Iemeie i-a Icut ?" Apoi adaog: ,Pentru aceea va lsa omul pe tatl su si
pe mama sa si se va lipi de Iemeia sa, si vor Ii amndoi un trup, asa nct nu mai snt doi; ci un
trup. Deci, ce a mpreunat Dumnezeu, omul s nu despart". Atunci ei l ntrebar: ,Pentru ce dar
Moisi a rnduit s-i dea carte de desprtire si s-o lase?" Iisus le-a rspuns: ,Moisi dup nvrto-
sarea inimii voastre v-a dat voie s v lsati Iemeile, dar din nceput n-a Iost asa. Eu ns v zic
vou: Oricine si va lsa Iameia sa nu pentru desIrnare si se va nsura cu alta, preacurveste,
si cel ce va lua pe cea lsat, preacurveste" (Mt. 19 56; Mc. 10 2 72; Lc. 16 18).
Aici Mntuitorul a spus clar, c: cei doi uniti prin nunt snt un trup... si ,ce a mpreunat
Dumnezeu, omul s nu despart" (Mt. 19 6; Mc. 10 9). Aceasta o hotrste si Apostolul, zicnd:
,Celor cstoriti le poruncesc, nu eu; ci Domnul: Iemeia de brbat s nu se despart; iar dac s-a
desprtit, s rmn nemritat, ori s se mpace cu brbatul su. Tot asa, brbatul s nu-si lase
Iemeia" (1 Cor. 7 1011). De aici reiese c sotii cstoriti nu trebuie s se despart.
n alt parte SI. Ap. Pavel vorbeste despre vduvia unuia din soti prin moartea celuilalt,
asa: ,Femeia mritat, e legat de bar-batul su, prin lege, atta ct trieste el. Dac i-a murit
brbatul, e dezlegat de legea care o leag de brbat. Asadar, ct timp el e n viat, dac se mrit
cu alt brbat, se cheam preacurv; iar dac i-a murit brbatul, este slobod de lege, a nu Ii
preacurv, mritndu-se cu alt brbat" (Rom. 7 23). ,Femeia zice el iarsi
este legat de lege atta vreme ct trieste brbatul su. Dac brbatul va muri, e
slobod s se mrite cu cine vrea, dar numai n Domnul" (1 Cor. 7 39).
Din aceste locuri scripturistice reiese c divortul sau desprtirea sotilor cstoriti se admite
numai n caz de moarte (Rom. 7 2-3, 1 Cor. 7 39) si'n caz de preacurvie (Mt. 19 3-9, 5 3132,
Mc. 10 2 12). n cazul al doilea adevratii crestini, mai ales cnd au si copii, si vindec rana cu
ntelepciunea de sus, revin si rmn tot un trup (Iac. 3 17; Mt. 18 21-35, Gal. 6 7-2; EIs. 4 30-32,
Iac. 2 1113, Petru 4 8). Cei care divorteaz pentru Ielurite amintiri si se cstoresc cu alte
persoane, rup legtura legitim, pctuiesc greu, se numesc preacurvari si preacurve, deoarece
unitatea lor apartine sotului legitim cu care a Iost cstorit nti (1 Cor. 6 16). Deci, cel mai bun
lucru e s rmn cstoriti la hotrrea Dumnezeiasc: ,Ce a mpreunat Dumnezeu, omul s nu
despart" (Fac. 1 28, 2 22 -24, Mt. 19 6).
Sotii s-i iubeasc sotiile, iar ele s fie supuse. Cstoria e o minunat icoan a unirii
dintre Hristos si Biserica Lui (EIs. 5 20 33, Ape. 19 7; 21 2, 9). Ea e supranumit si ,Tain
Mare", dar desigur c numai atunci cnd se ncheie ,n Hristos si n Biseric" (EIs. 5 32). Pentru a
ajunge cstoritii la nivelul acesta nalt si strlucit, trebuie ca sotii s-si iubeasc Iemeile cum a
iubit si iubeste Hristos Biserica; iar sotiile s se supun brbatilor lor, precum si Biserica se
supune lui Hristos Asa cere buna rnduiala Divin, si asa trebuie s se Iac pentru a dinui mereu
buna contelegere si armonia n viata cstoritilor. AltIel e vai de ei.
Domnul Dumnezeu cu SIat Divin a Icut mai nti pe brbat, apoi mai trziu pe Iemeie
(Fac. 1 2627, 2 7 18 24, 1 Tim. 2 13). Deci, brbatul, dup dreptate, are ntietate Iat de
Iemeie, si este pus de Dumnezeu cap Iemeii: Aceasta o adevereste si Apostolul, zicnd: ,N-a Iost
luat brbatul din Iemeie; ci Iemeia din brbat. Nici n-a Iost zidit brbatul pentru Iemeie, ci Iemeia
pentru brbat" (1 Cor. 11 8-9, comp. 1 Petru 3 1-6, 1 Tim. 2 13-14). Dup ce arat c Iemeia
81
trebuie a Ii: mai mic, supus, plecat, asculttoare brbatului, totusi, n multe ale cstoriei, snt
egali, adaug: ,ns nici Iemeia nu e Ir brbat, nici brbatul nu e Ir Iemeie. C precum Iemeia
este din brbat, asa si brbatul vine prin Iemeie, si toate de la Dumnezeu" (1 Cor. 11 1112).
,Femeile s se supun brbatilor lor ca Domnului. Pentru c: brbatul este capul Iemeii precum si
Hristos este Capul Bisericii... Deci, precum Biserica se supune lui- Hristos, asa si Iemeile
brbatilor lor n toate. Brbatilor, iubiti-v Iemeile voastre, dup cum si Hristos a iubit Biserica
Sa... AstIel, brbatii snt datori a-si iubi Iemeile, ca pe nsusi trupul lor. Cel cc-si iubeste Iemeia
sa, pe sine se iubeste. Cci nimeni vreodat nu si-a urt trupul su... Fiecare astIel s-si iubeasc
Iemeia sa ca pe sine nsusi; iar Iemeia s se team de brbat" (EIs. 5 3233, comp. Cols. 3 18
19). Cuvintele: ,Femeia s se team de brbat" nu nseamn c sotia s Iie sclava brbatului; ci s
aib Iat de el: ascultarea, supunerea respectuoas si iubitoare care se cuvine, ntrebi de ce?
Pentru c brbatul e cap Iemeii, precum si Hristos este Capul Bisericii, Trupul Su, al creia El
este Mntuitor. Deci, Iemeile trebuie a se supune brbatilor lor, cum si Biserica e supus lui
Hristos (EIs. 5 2224, 33). Desi brbatul cu Iemeia snt un ,trup", totusi, Dumnezeu a rnduit ca
Iemeia s Iie supus brbatului (Fac. 3 16), si brbatul s-o priveasc cu iubire, mi cu dispret, ca pe
trupul su, pentru c e un trup cu el. Amndoi sotii snt meniti a reprezenta n lume slava: sotul
,Chipul si Slava lui Dumnezeu", iar sotia ,slava brbatului" (1 Cor. 11 7).
Munca ce-o depune Iiecare sot n Iamilie, brbatul mai mult aIar si Iemeia mai mult n
cas, este egal de mare, pretioas si important. Numai cnd lipseste unul timp ndelungat, sau
cnd moare, atunci pretuieste cellalt munca lui. Asadar, sotia e socotit adeseori aproape egal cu
sotul, tovarsul ei pretuit n Iamilie. Totusi, n aIar de Iimilie, la Biseric, n societate, Iemeia s-
si tin locul al doilea Iat de brbatul su (1 Cor. 14 3435), s nu se semeteasc a stpni pe
brbat (1 Tim. 2 72), nici s prseasc menirea sa, ntinzndu-se a nlocui pe brbat, acolo unde
nu poate, nu se cuvine, nu trebuie si nu i se cere. Brbatul ns trebuie a-i da cinstea si mngierea
cuvenit, nu numai pentru c ea e ,un trup cu el", ,trupul lui" sau tovarsa lui devotat n viat; ci
si pentru c e mai slab. La aceasta ndeamn Apostolul pe brbat, zicnd: ,Voi brbatilor purtati-
v ntelepteste cu Iemeile voastre, ca Iiind vase mai slabe, si Iaceti-le parte de cinste.. ." (1 Petru 3
7).
Sotii cari convetuiesc asa dup nvttura Dumnezeiestilor Scripturi, scap de multe
ndurerri si primejduiri, nltur multe greutti strivitoare, aduc raiul Iericirii n Iamilie adeseori,
se apropie de Domnul si si agonisesc o statornic Iericire vremelnic si vesnic.
Inimile care se-nteleg
Mereu hucurii culeg
Tineri, printii i nunii, trebuie a ti, mai nainte de nvoiala logodnei si cununiei, c:
a) De bun voie, liberi si nesiliti ncheie legtura aceasta SInta pe toat viata.
b) Trebuie a Ii sntosi si trupeste. Cei bolnavi, morbosi, s se arate doctorului, s
asculte si urmeze sIaturile lui, mai nainte de a psi la nvoial, logodn si cununie.
c) S se hrneasc mereu, ani de zile, cu Cuvntul lui Dumnezeu care-i ,Duh" si
,Viat" aductor de statornic Iericire (Ioan 6 63, Lc. 11 28, Ps. 1 13). Apoi s dovedeasc
naintea Preotului, c si cunosc ndatoririle de buni crestini: rugciunile, nvtturile evanghelice,
poruncile Dumneziesti si virtutile vietii crestinesti.
d) S-si mrturiseasc toate pcatele, s-si ia canonul cuvenit, Icnd roade vrednice
de pocint, dup care, n ziua logodnei si cununiei, s vin dimineata la SI. Biseric, s asculte
cu atentie slujba si Dumnezeiasca Liturghie, si s se mprtseasc cu P.S. Trup si Snge al
Domnului. Apoi, asa mbrcati la trup si la SuIlet cu hain de srbtoare, psesc la logodn si
SInta Tain a nuntii, lu cununie.
e) C Dumnezeiasca Evanghelie nu ngduie divortul dect n caz de moarte si
desIru, care-i tot moarte. Acestea s le aib n minte cei ce vor a se cstori, de oarece cstoria
se Iace pe viat (Mt. 19 6).
f) Dup ce privesc ct pot mai adnc n: obligatiile, greuttile, luptele, bucuriile si
necazurile, sltrile si sngerrile ce au cstoritii n viata lor, s-si ia hotrrea de a-si ntemeia: o
Iamilie crestin, model pentru altii, a pzi dreapta credint crestineasc, a mplini poruncile lui
82
Dumnezeu, a respecta sIaturile Bisericii, a urma obiceiurile bune ale strmosilor (nu cele rele), a-
si ndeplini toate datoriile religioase, morale, Iat: de sine, de Iamilie, de aproapele si mai ales Iat
de Dumnezeu si Biserica Lui.
Nu cta s legi doi tineri
Cu ndejdea c Iaci bine;
Unul din cei doi adesea
Pierde zilele senine,
Si orict ti-ar Ii truda
Rspltirea ti-e la Iel:
Ori ea pururi te blesteam
Ori te dusmneste el!
Scopul nunht este. afutorarea reciproc, naterea de fii i ferirea de desfriu. Dumnezeu
dup ce a Icut pe Adam si 1-a pus n Rai, vznd c: nu este bine s Iie omul singur, i-a Icut
ajutor pe Iemeie... creia i-a pus numele Eva (Fac. 2 1824, 3 20). Apoi i-a binecuvntat, zicnd:
,Cresteti si v nmultiti, umpleti pmntul si-1 stpniti.. ." (Fac. 1 27, comp. Fac. 9 1, 7; Lev. 26
9, Ps. 126 3, 127 34). SI. Ap. Pavel arat cstoria necesar si impus ca paz contra desIrului,
deoarece Iecioria e o exceptie pe care n-o pot purta toti care ar voi, n toat curtenia ei (Mt. 19
1012). Deci:,E bine zice el pentru om s nu se ating de Iemeie. Dar, ca paz mpotriva
desIrnrilor (pentru a nltura ispita si desIrnarea), Iiecare brbat s-si aib Iemeia lui si Iiecare
Iemeie s-si aib brbatul ei. Brbatul s-i dea Iemeii datorita iubire; asijderea si Iemeia
brbatului. Femeia, pe al ei trup nu e stpn, ci brbatul; asijderea si brbatul nu e stpn pe
trupul lui, ci Iemeia. S nu v lipsiti unul pe altul, Ir numai cu bun nvoial pn la o vreme, ca
s v ndeletniciti cu postul si cu rugcrunea. Apoi s Iiti iarsi mpreun, ca s nu v ispiteasc
pe voi Satana, din pricina nenIr-nrii voastre. Aceasta o spun din ngduint nu din porunc. Eu
as vrea ca toti oamenii s Iie cum snt eu nsumi. Dar Iiecare are de la Dumnezeu darul su, unul
asa, altul ntr-altIel. Celor ce snt necstoriti si vduvelor, le spun: bine este pentru ei s rmn
ca si mine. Dac ns nu pot s se nIrneze, s se cstoreasc. Fiindc mai bine este lor s se
cstoreasc, dect s ard" (1 Cor. 7 29). SIatul acesta apostolesc are deplin putere si azi.
Cstoria Il-a, IlI-a, este tolerat. SIintii printi ai bisericii au privit prima cstorie ,ca
ceva recomandat", cstoria a doua ,lips de nIrnare" (P.M.B. gl. 205; Laod. 1; SI. NichiIor, 2;
Neo-cez. 7), iar a treia cstorie ,necurtie" (SI. Vasile, 4; P.M.B. gl. 206); totusi, preIerate
pentru Ierirea de ispite si desIrnri. Dup SI. Grigore Teologul, ,cstoria ntia este lege, pentru
c a Iost binecuvntat de Mntuitorul prin prezenta Sa la nunta din Cana Galileei, a doua
cstorie este iertare sau ngduint. Pentru aceia slujba cununiei e mai simpl, are binecuvntare
mic nu mare ca la prima cununie, nu se binecuvnteaz cu" cununie. Biserica ns a tolerat a se
Iace cu cununie (vezi SI. NichiIor, 2 cu subnsemnarea), cu rugciuni de pocint si iertarea
pcatelor, e supus canonisirei, iar Preotul e oprit a merge la masa lor, Iiind n pocint. A treia
cstorie e privit ca necurtie, clcare de lege, totusi, pentru evitarea ispitelor si desIrnrii, se
tolereaz, dar se canoniseste mai greu.
Cstoria IJ-a e oprit cu desvirire. Pentru a patra nunt au poruncit mintea mpreun
si cu socoteala si judecata Dumnezeiescului Sobor al SIintilor Printi, ca nici cum acea nunt
Irdelege niciodat s nu se Iac; iar de va ndrzni cineva si se va Iace nebgtor de seam de
Dumnezeiasca Lege si Pravil, de va veni ntr-aceast viat porceasc, a patra nunt, acela s Iie
aIurisit si lipsit de toat slujba Bisericii, si strin de tot de intrarea Bisericii lui Hristos, pn ce va
Iace desprtirea deplin de ctre acea locuint si mpreunare rea ce s-a Icut. Dup aceea, de se va
desprti si si va veni n pocanie si se va ntoarce, primeste 1. Canonul lui cum zice
Dumnezeiescul Postnic, s-i Iie opt ani s nu ne pricestuiasc si mtnii si post si milostenie s
Iac; iar de nu se va ntoarce, atunci s Iie strin de traiul crestinilor, cum am zis.
Nuntile care se Iac mai multe de trei, acelea nu se cheam nunti, pentru c snt ca
dobitoacele, Irdelege, spurcati si Ir de rndul crestinilor,. Copiii ce se vor naste din a patra
83
nunt, poruncesc Dum-neziestile pravile s nu se cheme adevrati ttnilor si, nici s-i
mosteneasc (P.M.B. gl. 206; SI. Vasile, 50; 80).
Cine se nsoar de patru ori, s se pociasc 8 ani, mtnii cte 110 n zi. Unii ca aceia
curvesc si pe Dumnezeu l mnie (P.B.G. p. 110 (83).
Nuntile nu se fac. n cele patru posturi, miercurea si vinerea, n ziua Crucii (14 sept.),
Tierea capului SI. loan Boteztorul (29 aug.), n sptmna brnzei, n sptmna luminat (de la
Duminica Pastilor pn la Duminica Tomii), n Duminica Rusaliilor, de la Crciun la Boboteaz,
n ajunurile praznicilor mprtesti. Crestinii din Biserica primar Iceau nuntile lor martea si joia,
nu duminica, ca s nu proIaneze cu niscai glume ori desertciuni sIintenia zilei Domnului (Es. 12
16).
Cretinii s nu mai idolatri:e:e (batfocoreasc) nuntile. Dumnezeu, care toate le-a Icut
Ioarte bune, vrea ca nunta s Iie Tain SInta, curat, cinstit si Iericitoare celor nsotiti. Diavolul
ns lupt ca toate rnduielile bune s le surpe si s-si aseze neornduie-lile lui n locul acelora.
Asa a semnat si seamn neprielnicul adeseori zizanii printre gru! O semntur a diavolului
snt si petrecerile anticrestinesti cu lutari, muzicanti, cntece curvesti, jocuri, chiuituri, betii si
Ielurite blestemtii. Acestea despoaie nunta de binecuvntrile ei. ntrebati de ce? Pentru c:
a) ,Nimenea zice Mntuitorul nu poate sluji la doi domni... Cel ce adun Ir Mine
risipeste si cel ce nu este cu Mine mpotriva Mea este" (Mt. 6 24, 12 30).
b) SI. Ap. Pavel arat clar c jocurile snt idolatrie, zicnd: ,S nu v Iaceti idolatri,
precum unii dintr-nsii, despre care s-a scris: ,Sezut-a poporul de a mncat si a but, si s-a sculat
de a jucat... Nu voiesc eu s v Iaceti prtasi dracilor (idolatrilor)... Pentru aceia Iugiti de slujirea
idolilor. Nu puteti voi bea Paharul Domnului si paharul dracilor. Nu puteti Ii prtasi Mesei
Domnului si mesei dracilor. Au ntrta-vom pe Domnul? Au doar sntem mai tari dect El?" (1
Cor. 10 7, 14, 19-22).
c) SIintele Pravili pun sub aIurisanie pe cei ce joac (Sin. VI ec. can. 62; Sin. VII ec. can.
22; Laod. 53; 54; Cart. 15; 64) s.a.
d) SI. EIrem Sirul arat c unde snt citirile crtilor sIinte, rugciuni si cntri bisericesti,
acolo e Dumnezeu cu ngerii; iar unde snt cntrile celui strin (lutari, jocuri) acolo este ntune-
carea brbatilor si a Iemeilor si praznicul diavolului.
e) SI. loan Gur de Aur arat c, n casa de jocuri se adun toat ceata dracilor... si acolo
sare n mijloc diavolul... (Vezi pe larg .,Privelisti Apocaliptice", cap. 5 6, Taina Nuntii, partea a
iV-a). Asijderea n Omilia 48 la Facere, nIiereaz nuntile cu jocuri idol.i trizatoare, zicnd:
,Toate acestea trebuiesc nlturate. Trebuie ca tnra s se deprind de la nceput cu sentimentul
rusinii, s cheme pe preoti si s ncheie legtura conjugala prin rugciuni sibinccu-vntri, pentru
ca dragostea mirelui s mearg crescnd simireasa s rmn curat... ca, n Iine, sotii s duc o
viat Iericit, Iiind uniti prin Harul Dumnezeiesc" (Vezi si pp. 704720, din aceast carte).
Binefacerile nuntii cretine, snt multe, ntre care si acestea:
a) mbrac pe miri cu binecuvntare si sIintenie.
b) Revars, prin rugciunile Preotului, asupra mirilor Harul Dumnezeiesc, Icnd ca
unirea lor crestineasc ,n Hristos si n biseric" s Iormeze: ,Taina mare a unirii mistice a
Domnului Hristos cu biserica" (EIs. 5 32).
c) Harul Dumnezeiesc spiritualizeaz unirea sotilor, sIintind nunta, cum adevereste
Apostolul: ,Vointa lui Dumnezeu este aceasta: sIintirea voastr, ca s v Ieriti de desIrnare si s
stie Iiecare din voi sa-si stapneasca vasul su n sIintenie si n cinste..." (1 Tes. 4 3-4).
d) Apropie pe soti de idealul curtiei morale artat n cuvintele: ,Cinstit este nunta
ntru toate si patul nespurcat" (Evr. 13 4).
e) Prin Harul Duhului SInt legtura nuntii devine asa de puternic, ca si unirea
Domnului Hristos cu biserica, nct dup hotrrea lui Dumnezeu nu se poate desIace (Mt. 19 6).
f) Harul Dumnezeiesc mprtsit mirilor prin savrsirea acestei Taine SIinte, IortiIic
spiritual pe soti n a-si ndeplini ndatoririle lor de soti, printi si buni crestini, contelegere n
ajutorul reciproc, nasterea si cresterea crestineasc a Iiilor si Iiicelor lor si n convietuirea lor
crestineasc.
84
g) n caz de boli, slbiciuni, btrnete si primejdii, brbatul e un adevrat ngrijitor al
Iemeii; iar Iemeia al brbatului, deoarece, cei doi snt un singur ,trup" si ,SuIlet" (M.O. p. I, rsp.
ntreb. 1 Hi).
h) ,Lumea se plnge de srcie zice Carnegie, unul dintre cei mai bogati oameni ai
Americii ca si cnd aceasta ar Ii o mare neIericire. Si Iiecare crede, c dac oamenii ar Ii
bogati, ar Ii Iericiti si s-ar Iolosi mai bine de viat! Dar e o mare greseal aceasta. De obicei
gsim mai mult Iericire, mai mare multumire si o viatii mai cinstit n coliba sracului, dect n
palatul celui bogat. i plng pe bietii si Ietele bogtasilor care au slujitori si guvernante si au parte
de toate plcerile, nchipuindu-si astIel c au printi buni Dar copilul srac, care gseste n tatl
sau un tovars credincios de munca, iar n mama sa o ngrijitoare, un nger pzitor, o sInta, si
toate acestea ntr-o singur persoan, copilul acesta e cum nu se poale mai bogat, ca nici un alt
copil al stpnitorilor de averi si mosii. Fat de bogtia aceia, celelalte bogtii nu nseamn
nimic..." (P.T.V.S. o.c. Tom. IV, p. 56).
Caut-ti om, nu umbre dearte. Multi au intrat n cstorie mgulindu-se cu speranta c si
vor gsi Iericirea n viata Iamiliar. Dar multi, Ioarte multi s-au nselat. Multi din aceia au aIlat n
loc de Iericire, mari amrciuni. ntrebati de ce? Pentru c, n loc de a-si Iace alegerea pentru
Iericirea artat de biseric, multi au cutat s-si ia de sotie: Iemeie Irumoas, bogat, de neam
ales... Asijderea, multe doresc a se mrita, cu brbat Irumos, bogat, de neam mare, ales. n acea
alegere ei socotesc Iericirea gata. Dar vai!: Unii ca aceia nu vor a pricepe: cti brbati Irumosi,
bogati, de neam bun... si-au neIericit sotiile lor! Si cte Iemei Irumoase, bogate, din neam ales...
si-au pierdut brbatii prin Iaptele lor rele! SI. Biseric adeseori ne arat calea ctre Iericire nu n:
Irumusete, bogtii, neamuri alese, boierii; ci n ascultarea si pzirea Cuvntului' lui Dumnezeu.
,Fericiti cei ce ascult Cuvntul lui Dumnezeu si-1 pzesc pe dnsul... Fericiti sunt toti care se tem
de Domnul, si umbla n cile Lui" (Lc. 11 28, Ps. 127 7). Asadar, cei ce se cstoresc si doresc a
deveni Iericiti, s Iie temtori de Dumnezeu, ntelepti, s-si caute sot sau sotie cu Irica lui
Dumnezeu, s vietuiasc crestineste. AstIel si vor atrage binecuvntarea Domnului din Sion si vor
vedea binecuvntrile Ierusalimului n toate zilele vietii lor (Ps. 127).
Credincioia adevrat face cstoria fericit. SI. Ioan Damas-chin istoriseste
urmtoarele: Un tat bogat a cutat o sotie Ioarte bogat si Irumoas pentru Iiul su. Fiul ns hu
era de aceeasi prere, cci el nu gsea c tnra aleas de tatl su ar ntruni calittile unei bune
sotii. Deci, el a Iugit de la casa tatlui su, spre a nu ncheia cstoria. Ajungnd la o colib, la
aparent srac, i plcu mult de Iata omului cu coliba, cci ea lucra si se ruga nencetat. Cernd-o
n cstorie, tnrul istorisi ntmplarea cu tatl su si declar c mai bucuros se cstoreste cu Iata
srac din colib dect cu cea bogat aleas de tatl su. Cuvintele lui plcur stpnului colibei,
care zise tnrului: ,Deoarece ai reIuzat s nchei cstoria cu o Iat bogat si preIeri a o lua pe a
mea Iiindc este harnic si temtoare de Dumnezeu, ti-o dau n cstorie mpreun cu comorile
ascunse aici n colib, despre care nc nu ti-am pomenit" (T.P. 41).
Preinchipuiri edificatoare la Taina Nuntii. n svrsirea slujbei logodnei si cununiei snt
anumite lucrri, care si au ntelesul lor adnc, d.p.:
a) La logodn si cununie, mirele st n dreapta ca cel ce are ntietatea, e mai mare, e cap
Iemeii; iar mireasa n stnga lui, n semn c e mai mic dect el, Iiind Icut din coasta lui,
datorndu-i supunere si ascultare (S. Tes. 278).
b) Inelele snt semnul: iubirii, credinciosiei si legturii trainice pn la moarte, pe care
o Iureste logodna si cununia n viitorii soti.
c) Inelul de aur al mirelui prenchipuie superioritatea brbatului Iat de Iemeie,
asemnndu-se cu soarele. Inelul de argint al miresei, se aseamn cu luna, deoarece Iemeia si ia
lumina si strlucirea sa de la brbat, precum si ia luna de la soare.
d) Nunii snt: martori, chezasi, printi spirituali, sItuitorii nvttorii Iinilor.
e) Fcliile luminrilor aprinse, ce le tin nasii n mini, nseamn: curtia mirilor,
Harul Dumnezeiesc care-i umbreste, si bucuria nuntasilor.
85
f) Cununia mirelui cu Crucea ntreag deasupra, ca la steluta discului liturgic,
nseamn ntregitatea brbatului Iat de Iemeie; iar stirbirea cununiei miresei, arat lipsurile ei ca
vas mai slab, supus, asculttoare sotului ei (Vezi si p. 131, din aceast carte).
g) ncununarea mirelui si miresei, nchipuiesc: podoaba, cinstea si rsplata adus
curtiei si Iericirii mirilor. Ei snt ncununati ca niste mprati, nzestrati de Dumnezeu cu puterea
de a da viat, a naste si a creste copii, Iii Bisericii si cetteni patriei (S. Tes. 276).
h) Paharulsi pinea binecuvntrii din care gust mirii, nseamn veselia nuntii, unirea
mirilor la o convetuire comun. Gustarea aceasta mai nseamn si mprtsirea amndorura n
viat din aceleasi necazuri si bucurii.
i) nconjurarea mesei cu alaiul nuntal: Preotul, nunii si mirii, cu cntarea: ,Isaia
dntuieste... s.c.l. arat: bucuria nuntasilor si bucuria Bisericii pentru nmultirea Iiilor si Iiicelor,
pe care-i doreste pentru a-i Iace prtasi lui Hristos si SIintilor Lui.
Am avut yi am unele ndoieli n Taina Sfntului Maslu? (o)
o) TAINA SFNTULUI MASLU. Maslul este Taina SInta a ungerii drept credinciosilor
crestini cu untuldelemn sIintit de Preotii bisericii, n Taina aceasta, prin rugciunile preotilor si
ungerea trupurilor bolnave cu untdelemen sIintit, se mprtseste bolnavilor ce-1 primesc cu toat
buna pregtire si credinciosie, Harul tmduirii de bolile suIletesti si trupesti, adic: iertarea
pcatelor, ntrirea SuIletului si vindecarea trupului, de va Ii Iolositor.
Untuldelemnul s-a folosit pentru sfintiri in Biserica Jechiului Testament. SInta Scriptur
ne adevereste c untdelemnul pregtit (Es. 27 2021 ; 30 22 25), a servit ca mijloc de sIintire,
la:
a) Aducerea jertIelor nesngeroase (Lev. 2 110; Ks. 29 401 Num. 28 12-13).
b) SIintirea obiectelor de slujb (Es. 30 24 -29 , 40 9-11).
c) La sIintirea de: arhierei si preoti (Es. 28 41, 29 7; Lev. 8 30, 12, 21 10-12; 16 32,
Es. 40 13-15, Num. 35 25).
d) .mprat, rege sau domnitor (1 Imp. 10 1...; 16 3, 13, 2 Imp. 2 4, 5 3, 3 Imp. 1 54,
59; 19 16, 4 Imp, 9 5; 11 12) s.a.
e) Prooroc (3 Imp. 19 16) s.a.
n biserica Noului Testament untdelemnul, prin sIintire si rugciuni, dobndi putere
vindectoare SuIletelor si trupurilor.
Originea Sfintului Maslu. SI. Maslu, ca si celelalte Taine, s-a asezat de Mntuitorul si a
Iost practicat de SI. Apostoli. Aceasta reiese din cuvintele Dumnezeiestii Scripturi, care ne
istoriseste asa: ,Atunci a chemat Iisus pe cei doisprezece, si a nceput a-i trimite doi cte doi,
dndu-le putere asupra duhurilor necurate... Iesind ei Apostolii au propovduit tuturor, ca s
se pociasc. Scoteau aIar multi demoni (din oamenii ndrciti), si ungeau pe multi bolnavi cu
untdelemn si-i vindecau", pe multi i Iceau sntosi (Mc. 6 7, 13).
Din cuvintele acestea reiese clar c nsntosirea multor bolnavi prin ungerea cu
untdelemn, s-a Icut de SIintii Apostoli n al doilea an al vietii publice a Mntuitorului, cam pe Ta
jumtatea activittii Sale Mesianice. Cei 12 Apostoli trimisi de Domnul, au avut misiunea de la El
a unge cu untdelemn pe multi bolnavi si a-i nsntosi. De aici vedem c Apostolii au Iolosit
untdelemnul n ungerea multor bolnavi, pe care i-au nsntosit. Iat materia untdelemnului
Iolosit la SI. Maslu, ntrebuintat de SI. Apostoli n vremea activittii publice a Mntuitorului De
aici vedem c untdelemnul e un element ntrebuintat si pe vremea Mntuitorului si nu poate lipsi
de la aceast Tain SInta
Taina Sfintului Maslu s-a practicat de Sf. Apostoli. SI. Ap. Iacob, autorul epistolei care-i
poart numele, privitor la practicarea SI. Maslu, n vremea SI. Apostoli, zice asa: ,Este cineva
bolnav ntre voi? S cheme Preotii Bisericii si s se roage pentru el, ungndu-1 cu untdelemn n
numele Domnului. Si rugciunea credintei va mntui pe cel bolnav. Domnul l va ridica pe el. Si
de va Ii Icut pcate, se vor ierta lui" (Iac. 5 1415). De aici reiese clar, c Maslul nu e numai o
86
simpl ungere nchipuitoare, simbolic; ci este o Tain SInta, lucrtoare. ntreab vreun nelmurit
n credint de ce? Pentru c zice:
a) S cheme Preotii Bisericii, svrsitorii ei.
b) S-o Iac n Numele Domnului, dndu-ne a ntelege, c: e n Numele Prea SIintei
Treimi.
c) C e mpreunat cu rugciunile Preotilor.
d) C aduce: ,mntuire", ,vindecare sau nsntosire" si ,iertare pcatelor".
Sviritorii Tainei Sf. Maslu sint Preotii. ,S cheme zice Apostolul Preotii
Bisericii" (Iac. 5 74). Slujba SI. Maslu se Iace de obicei cu: 7, 5, 3 ori si cu doi preoti. Cnd nu se
gsesc, se ngduie a se Iace si cu un preot (Vezi can. 12 Cart. subnsemnarea lui n Pida-lion,
Iilele 322 si 323; Og.D. o.c. Voi. 1, p. 148; Dogm. I. Mihl-cescu, 252).
Materia acestei Sfinte Taine este untdelemnul curat. El se sIinteste prin rostirea rugciunii
pentru sIintirea untuluidelemn de Iiecare din Preoti pn se mplineste de 7 ori. La Iiecare sIintire
binecuvnteaz untdelemnul dimpreun eu preotul sIintitor si ceilalti preoti. Cu acesta ung preotii
pe bolnavi.
Forma Tainei Sf. Maslu este rostirea rugciunii acesteia nsotit de ungerea bolnavilor,
astIel: ,Printe SIinte, Doctorul SuIle- ' telor si al trupurilor, Cel ce ai trimis pe Unul-Nscut Fiul
Tu, Domnul nostru Iisus Hristos, s vindece toat boala si din moarte s izbveasc, tmduieste
pe robul Tu (N.) de toat neputinta trupeasc si suIleteasc ce 1-a cuprins, si I-1 s vieze cu
Darul Hristosului Tu. Pentru rugciunile Preacuratei Stpnei noastre Nsctoarei de Dumnezeu
si pururea Fecioarei Mria... C Tu esti Izvorul tmduirilor si Dumnezeul nostru si Tie Slav ti
nltm, mpreun si Unuia-Nscut Fiului Tu, mpreun si Prea SIntului si bunului si de viat
Ictorului Tu Duh... Amin". Atunci Preotul rostitor, unge pe bolnavi cu untdelemnul sIintit n
chipul Crucii la: Irunte, nri, gur, urechi, piept si mini pe ambele prti.
Sf. Maslu se face in Sf. Biseric, n: sptmna Patimilor: marti, miercuri, joi, si alte ori, la
Ielurite trebuinte. Se Iace si prin case la bolnavi. Maslul svrsit n SI. Biseric se numeste Maslu
obstesc; iar cel svrsit prin case se numeste Maslu particular.
Numrul 7 din slufba Sf. Maslu e simbolul sfinteniei.
a) SI. Maslu este a 7-a Tain SInta a bisericii.
b) n vremea slujirii SIntului Maslu, se aprind 7 luminri, care prenchipuiesc cei 7
ngeri mari care stau naintea Tronului Dumnezeirei, adic SIintii Arhangheli: Mihail, Gavriil,
Uriil, RaIail, Salatiil, Egudiil, Varahi'il (Ps. 103 4; Zah. 6 5, Evr. 1 7, 74).
c) Dup vechea predanie a Bisericii, la SI. Maslu se aduc si slujesc 7 Preoti (cnd
snt), prenchipuind cele 7 Daruri ale Dunului SInt, enumerate de marele Prooroc Isaia ( Is. 11 2
3). Acest simbolic numr de 7 l ntlnim n mai multe locuri ale Dumnezeiestii Scripturi a
Vechiului Testament, din care se vede izvornd mila si Iaptele mari ale ndurrii lui Dumnezeu.
AstIel: sapte au Iost Preotii care au sunat n trmbite asupra cettii lerihonului. De 7 ori au
nconjurat cetatea lerihonului, cnd au cucerit-o Israelitii la intrarea lor n pmntul Fgduintei
(Is. Navi 6 13 16). De 7 ori s-a rugat SI. Prooroc. Ilie pe muntele Carmelului, pn ce Dumnezeu
S-a milostivit si a dat ploaie pmntului ars de secet (3 Imp. 18 425). De 7 ori s-a plecat SI.
Prooroc Elisei peste copilul mort al Somanitencei pe care 1-a nviat (4 Imp. 4 3235).
d) De 7 ori se citeste rugciunea sIintitoare untdelemnului.
e) De cte 7 ori binecuvnteaz Preotii untdelemnul la sIintire.
f) Se citesc din Apostol 7 pericope: (Iac. 5 1016) (Rom. 15 1-7) (1 Cor. 12 27-31,
3 18) (2 Cor. 6 16-18, 7 7) (2 Cor. 1 8-11) (Gal. 5 22-26, 6 1-2) (1 Tes. 5 14-23).
g) Se citesc 7 pericope din Dumnezeiasca Evanghelie: (Lc. 10 25-37) (Lc. 19 1-10)
(Mt. 10 18) (Mt. 8 14-23) (Mt. 25 1-13) (Mt. 15 21-25) (Mt. 9 9-13).
h) Dup citirea Iiecrei Dumnezeiesti Evanghelii se rostesc cte o ectenie, adic 7
ectenii.
i) Asijderea se citeste cte o rugciune sau molitI pentru iertarea pcatelor, izbvirea
de boal si nsntosirea bolnavilor.
87
j) Bolnavii si ceilalti primitori ai Tainei, se ung n Semnul Crucii de 7 ori cu untdelemnul
sIintit, la organele simturilor, ca Dumnezeu cu nevzuta Sa mn s nsemneze prin Harul Su
Dumnezeiesc simtirile bolnavilor, pecetluindu-le, si s Iac: nestrbtut si neapropiat intrarea
tuturor puterilor potrivnice. Toate acestea au puterea si scopul de a: trezi, multiplica, lumina si
ntri puterea bolnavilor, mprtsindu-le, dup Ielul credinciosiei lor, Harul Duhului SInt, care
tmduieste amarele dureri, izbveste trupul de boli (ct i este de Iolos) si usureaz SuIletul ce
pcate. Ungerea aceasta de 7 ori, mai nsemneaz, dup unii, si chemarea n rugciuni ale celor 7
Daruri ale Duhului SInt asupra bolnavilor, pentru usurarea si vindecarea lor trupeasc si
suIleteasc.
Tot sirul rugciunilor si lucrrilor acestora de cte 7, zguduie SuIletul, misc inima, aprind
credinta si pregtesc bolnavii pentru primirea Harului revrstor, usurtor, vindector si mntuitor.
Primitorii Sfintului Maslu snt toti crestinii dreptcredinciosi bolnavi trupeste, dar cei mai
putin bolnavi, chiar si sntosi, pentru usurare si iertare de pcate. Pentru a se Iolosi, trebuie ca
SI. Maslu : a) s se svrseasc de Preoti dreptcredinciosi (Ortodocsi), nu de schismatici sau
eretici; b) bolnavii crora li se Iace SI. Maslu s Iie ortodocsi; c) s Iie mrturisiti naintea
Preotului Duhovnic.
La svirirea slufbei Sf. Maslu, trebuiesc. deasupra mesei pe care se pune SI. Evanghelie,
SI. Cruce si MolitIelnicul: 7 luminri aprinse, un vas cu Iin de gru curat, un pahar cu
untdelemn curat, 7 betisoare de busuioc nIsurate cu vat, cu care ung Preotii pe bolnavi.
Numirile Tainei Sf. Maslu. ConIorm cu conceputul si lucrarea sau eIectele ei, Taina
aceasta a SI. Maslu s-a numit: ,untdelemn", ,untdelemn sIintit", ,untdelemn sInt", ,untdelemn
mpreunat cu rugciuni".
Sf. Maslu se poate face i pentru cei sntoi. n SI. Biseric se obisnuieste a se Iace SI.
Maslu si pentru sntosi. n sptmn mare, d.p. se Iace SIi Maslu pentru toti credinciosii:
bolnavi si sntosi. Deoarece prin SI. Maslu se d vindecare de boli si iertare de pcate, obisnuim
a Iace SI. Maslu, nu numai pentru bolnavi; ci si pentru sntosi. Aceasta se Iace nu numai o dat,
de dou ori sau de trei ori; ci si de mai multe ori. AstIel, SI. Simeon al Tesalo-nicului ndeamn
pe Iiecare crestin s se sileasc a-si Iace SI. Maslu (despre SI. Maslu, cap. 287). Multi bolnavi se
spovedesc, si Iac canonul, adic ,roadele vrednice de pocint" si si Iac SI. Maslu, dup care cu
bun pregtire se mprtsesc, pentru ca iertarea si curtirea lor s Iie mai desvrsit.
Restul untdelemnului se pune in candel i din fin se face o turtioar. Untdelemnul
Iiind binecuvntat de preoti cu chemarea lui Dumnezeu, este sIintit si plin de Dumnezeiescul Dar
al Duhului SInt, ca si apa sIintit la Boboteaz si cea de peste an. Aceasta are puterea de a usura
greutatea pcatelor, a sIinti SuIletul, a vindeca trupul, a ndeprta bolile, a vindeca rnile, a
mprtsi mila lui Dumnezeu. AstIel, untdelemnul rmas de la SI. Maslu se arde n candel: acas
ori la SI. Biseric. Fina rmas de la SI. Maslu se amestec cu putin untdelemn si aghiazm mic
si se Iace o turtisoar pentru bolnavi si primitorii Tainei. Unii Iac prescuri din aceast Iin.
Roadele Tainei Sfintului Maslu snt: iertarea pcatelor, mntuirea SuIletului si sntatea
trupului. Desi nu ntotdeauna se-ta-mduiesc bolnavii trupeste (cci ar urma ca crestinii crora li
se Iace la orice boal SI. Maslu s nu moar niciodat), dar totusi, li se druieste iertarea pcatelor
celor ce se pociesc; bolnavii simt cel putin o mare mngiere si prind curaj ca s rabde boala mai
departe Ir murmur si s moar crestineste. Prin SI. Maslu adesea s-a vzut cum oamenii care
aveau s se chinuiasc vreme ndelungat pentru multimea pcatelor lor, prin iertarea pcatelor au
scpat de chinuri; iar condamnatii la moarte de ctre adunarea celor mai nvtati doctori, s-au
ridicat ca Ezechia (4 Imp. 20; 2 Parai. 32 24), si nsntosindu-se bine, si-au continuat nainte
ocupatiile lor pentru existenta zilnic.
E bine a face Sf Maslu celor bolnavi. Aceasta o arat clar SI. Ap. Iacob, zicnd: ,De este
cineva bolnav, s cheme Preotii Bisericii si s se roage pentru el, ungndu-1 cu untdelemn n
Numele Domnului. Rugciunea credintei va mntui pe cel bolnav, sid va ridica pe el Domnul. Si,
de va Ii Icut pcate, se vor ierta lui" (lac. 5 14-15). Ce pcate se iart prin Taina SI. Maslu?
Midie si Ielurite, Poate bolnavul din cauza greuttilor si ndurerrilor bolii, s nu-si Ii mrturisit
pcatele. Altii, desi si-au mrturisit toate pcatele, ns n-au simtit cinta trebuitoare pentru ele,
88
ori nu si-au luat canonul cuvenit, sau de l-au luat, nu si l-au mplinit. Se mai poate ca alti bolnavi
nerbdtori, de la spovedanie pn la SI. Maslu, s Ii svrsit alte pcate din nou: cirtiri, blestem,
drcuieli, njurturi, hule, socotin-du-se c suIr pe nedrept, prea mult... Acele pcate mrturisite
din nou, cu cuvenita prere de ru pentru c le-au Icut, cum si altele uitate, se iart prin
rugciunile Preotilor. Aici Taina SI. Maslu e o completare a pocintei. n Constitutiile Apostolice
vedem o rugciune, n care preotul roag pe Dumnezeu s sIinteasc untdelemnul si s-i dea
putere sporitoare snttii, alungtoare bolilor, izgonitoare demonilor, ndeprttoare de orice
curs, prin Hristos... (S.P.A. o.c. Voi. II, 254). De aici vedem c SI. Maslu Ioloseste tuturor
bolnavilor, celor mai putin bolnavi si sntosilor care-1 primesc cu bun pregtire si credinciosie.
Rtcesc mult crestinii catolici care administreaz SI. Maslu numai muribunzilor si nu
oricrui bolnav. Aceasta st n contrazicere cu cuvintele Apostolului: ,Rugciunea credintei va
mntui pe cel bolnav, si-1 va ridica pe el Demnul" (Iac. 5 15), si ale SI. Evanghelii: ,Iesind ei
(Apostolii)... ungeau cu untdelemn pe multi bolnavi si-i tmduiau" (Mc. 6 13). Cu mult dreptate
nIiereaz SI. Simeon Tesaloniceanul pe catolici, zicnd: ,Catolicii sustinea nu trebuie s se Iac
SI. Maslu celor bolnavi; ci celor ce mor, de vreme ce (Maslul) iart pcatele, ca nu cumva trind,
s mai Iac alte pcate. O, ce nebunie! Fratele Domnului (SI. Ap. Iacob) zice: ,Rugciunea
credintei va mntui pe cel bolnav si-1 va ridica pe el Domnul" ; iar ei zic: ,S moar, s nu se mai
scoale!" ... Ei nvat mpotriva Mntuitorului si a Apostolilor Lui, cci zic c SI. Maslu s se Iac
celor ce mor; iar nu celor ce se scoal" (S. Tes. cap. 285).
Taina Sf. Maslu afut adeseori pe bolnavi. Toti crestinii ortodocsi care au cerut ajutorul
lui Dumnezeu, pot s mrturiseasc n Iata tuturor necredinciosilor, c Dumnezeu ne d orice
lucru de Iolos, cnd l cerem cu credint; adeseori se Iac adevrate minuni. Cti credinciosi n-au
venit adusi pe targa, n agonie, la Moastele unui sInt, la vreo icoan Ictoare de minuni, sau la
biserica unui sat nensemnat, si dup ce li s-a Icut SI. Maslu, s-au ntors acas uneori chiar n
aceeasi zi n care au plecat -pe picioarele lor!
ntr-o zi, la un spital, lund temperatura unui bolnav, doctorul spuse n soapt, scuturnd
din cap: ,41 grade! Va muri imediat". Eratele bolnavului, care era acolo si auzise acestea, ceru
voie doctorului s aduc trei preoti si s Iac bolnavului SI. Maslu. ,Ce s Iac preotii aici? S
mai tulbure bolnavul degeaba? Las-1 n pace acum !" zise doctorul. Omul ns strui si i se
admise. n grab venir preotii, la chemarea ce li se Icu, si nltnd rugciuni Iierbinti ctre
Dumnezeu, unser pe bolnav cu untdelemn sIintit, dup rnduiala SIintei Taine.
Dup ce plecar preotii, doctorul veni iarsi s vad dac n-a murit bolnavul. Vznd c
trieste, i puse termometrul. Deodat exclam: ,Ce e asta? 39 de grade! Ce doctorie ai luat?" ,N-
am luat nici o doctorie rspunse bolnavul dar vd c n urma sIintelor rugciuni m-am
simtit cu totul usurat. A doua zi, cnd unul dintre cei trei Preoti trecu iarsi pe la spital ca s vad
starea bolnavului dup datoria crestineasc (Mt. 25 36, 39 44), doctorul i spuse: ,Printe! V
rog s veniti mai des pe aici, ca s m ajutati!"
,Aproape este Domnul de toti cei ce-L cheam pe El; de toti cei ce-L cheam pe El n
adevr" (Ps. 144 19).
296) Adeseori m-am rugat lui Dumnezeu Iiind cu gndul la Ielurite lucruri lumesti (i), ,1a:
oameni, vite, psri, bani, avere, gospodrie, prietenii lumesti, la vrjmsii, patimi si pcate?
i) Rugciunea celui ce se roag numai cu buzele nu are nici un pret, e o rugciune de
nimic, e asemenea nucilor seci, alunelor viermnaose, omului Ir SuIlet, Iocului zugrvit Ir
lumin si . cldur, candelilor Ir untdelemn, psrilor Ir aripi, ostasilor Ir arme, masinilor
Ir abur si curent electric, ca pestele pe uscat, ca omul ce nu mai primeste nici o hran, e
asemenea becurilor electrice Ir curent, etc. Cei ce se roag cu mintea pironit nu la Dumnezeu ;
ci la creaturi: averi, treburi, vrjmsii, pcate, oameni, vite, petreceri, slav desart... snt
asemenea idolatrilor care se nchinau Ipturilor si nu lui Dumnezeu.
Pentru rugciunea Icut numai cu buzele a mustrat Mntuitorul pe Iarisei prin
urmtoarele cuvinte: ,Poporul acesta se apropie de Mine cu gura lui si cu buzele M cinsteste, iar
inima lor st departe de la Mine" i(Mt. 15 8). De asemenea, dac semnele si miscrile vzute ce
nsotesc rugciunile, nu corespund unei stri de adnc simtire a noastr, aceste semne si miscri
89
snt de nimic. Cel care bate mtnii dup mtnii, se bate n piept si Iace alte lucruri de Ielul
acesta, Ir nici un Iel de tresrire luntric, este un Itarnic. Dumnezeu cere s ne nchinm Lui
cu duhul si cu adevrul (loan 4 23). Pentru a birui si a nu cdea n ispite trebuie a priveghea si a
ne ruga nencetat (Mt. 26 41, Lc. 18 1; Rom. 12 12; 1 Tes. 5 17).
Rugciunile cintate folosesc cind sint fcute cu umilint in Duh i Adevr (loan 4 22
24). Rugciunea cntat este o Ioarte puternicii rugciune rostit cu glas tare, ns nu nteptor,
suprtor; ci dulce melodios si plcut. Cnd sntem adnc miscati, dm glas si simtirii prin cntare;
deci cntecul religios este o rugciune minunat. El ajut mintea s zboare ctre Dumnezeu; de
aceia SI. Ap. ndeamn pe Coloseni s se deprind si s se ntelepteasc cu psalmi, cu laude si cu
cntri duhovnicesti: ,cntnd n inimile voastre Domnului" (Cols. 3 16). Rugciunea cntat a Iost
cultivat de mpratul David (1015.d.Hs.), de Mntuitorul cu Apostolii (Mt. 26 50; Mc. 14 26),
de SI. Ioan Gur de Aur (407), de SI. Ambrozie al Mediolanului (397), de SI. Nichita din
Remesiana (cam. 420), de SI. Ioan Damaschin (754), de SI. Cosma ( 743) si de alti SIinti
Printi si mari Dascli ai SIintei Biserici (I.C.O. o.c. p. 239).
297) M-am rugat cu fa(a ndreptat adeseori spre: apus, miazzi, miaz-noapte, ca
yi unii pgni, evrei, catolici, eretici yi sectari?
298) M-am ruyinat a m ruga lui Dumnezeu, a-mi face Semnul Sfintei Cruci drept
pe fa( yi a sruta Sfintele Icoane? (j) Am batjocorit Semnul Cruci prin mthieli yi
schimonosirea ei? (1)
j) Cei ce nu srut SIintele Icoane cu evlavie, snt jumtate minciuno-crestini (Pidalion,
Iila 211).
1) Strvechimea Seninului Sfintei Cruci. Crucea e un Semn Dumnezeiesc prin a crui
cinstire si Iolosire dup voia lui Dumnezeu, dreptdredinciosii crestini se deosebesc de schismatici,
eretici si de toti necredinciosii. Dumnezeescul Semn al SIintei Cruci are originea sau nceputul
Ioarte strvechi. El nu e numai din vremile lui Constantin cel Mare, cum sustin majoritatea
sectarilor, nici numai de la rstignirea Mntuitorului pe Cruce, nici numai din vremurile ProIetilor
si Patriarhilor Vechiului Testament; ci si are nceputul n vremuri Ioarte ndeprtate de
cunostintele omenesti, naintea creerii lumii materiale, adic a toate cte snt n cer sus, si pe
pmnt jos, n ape si sub pmnt.
Marea Tain zice Ilie Miniat a iconomiei ntruprii lui Dumnezeu-Cuvntul, dup
cum este cea mai nalt, cea mai nobil si cea mai desvrsit oper a ntelepciunii si Puterii
creatoare Dumnezeiesti ; tot asa mai nainte dect orice alt Tain, a Iost gndit, cunoscut si
hotrt mai dinaintea tuturor de mintea atotvz-toare a lui Dumnezeu. Mai nainte de a hotr
Dumnezeu crearea ngerilor, a oamenilor, sau a oricrei alte zidiri, a hotrt mai dinainte .n SIatul
lui vesnic ntruparea Cuvntului Dumnezeiesc, nsotit de activitatea Mesianic, umilint n
Patimile de bunvoie pn la moartea pe Cruce si Proslvirea Sa. ntruparea aceasta hotrt din
veci, se numeste n Dumnezeiestile Scripturi: ,nceput cilor Domnului". El se numeste, privitor
la planul ntruprii: ,Primul nscut al ntregii zidiri". ,Domnul M-a zidit nceput cilor Lui; mai
nainte de veci M-a ntemeiat pe Mine". SI. Ap. Pavel, privitor la aceasta, zice: ,El este Chipul lui
Dumnezeu Celui nevzut, ntiu| nscut ntregii zidiri..." (Prov. Sol. 8 22, Rcm. 11 23, Cols. 1
15).
Prerea unor SIinti Printi este c aceast Tain, care se pstra ca cel mai de pret
mrgritar n comorile SIatului Dumnezeiesc, S-a Icut cunoscut la nceputul veacurilor prin
descoperire n cer, ca s vad si s admire ngerii cea mai minunat oper a minunii
Dumnezeiesti. Aceasta reiese dup unii SIinti Printi si din cuvintele apostolesti: ,Fiul Meu
esti Tu Eu astzi.. . mai nainte de LuceaIr... Te-am nscut... Eu voi Ii Lui Tat si El va Ii Mie
Fiu". Iar cnd aduce pe Cel nti nscut n lume (a ngerilor), zice: ,S se nchine Lui toti ngerii
lui Dumnezeu"'(Evr. 1 56, Ps. 2 5, comp. Ps. 88 2627). De aici a luat prilej LuciIer s
invidieze unirea ipostatic a lui Dumnezeu cu omul. Mndru de propria lui Irumusete (Iez. 28 17),
ar Ii zis.asa n inima lui: ,Eu mai cu seam, verhovnicul SeraIimilor, cel ceresc si imaterial, nu
90
omul cel material si pmntesc, snt vrednic de o astIel de cinste, eu voi Ii asemenea Celui Prea
nalt". Si astIel ar Ii czut ca un Iulger din cer (Lc. 10 18). Maxim Mrturisitorul o mrturiseste
ritos (hotrt) n a 42-a ntre-bare-rspuns, si are ca mpreun martor pe SI. Grigore de Nazianz,
care spune: ,Invidia a ntunecat pe LuciIer,care a czut prin mndrie cci n-a suIerit, Iiind
dumnezeiesc, s nu Iie socotit ca Dumnezeu... . (Prel. d. Ilie Miniat, SI. Dimitrie Arhiep.
Rostovului... Teol. Dogm.).
Precum n planul genialilor arhitecti pentru Iacerea unui oras capital a imperiului, mai
nainte de Iacerea lui, au Iixat n memoria lor locul si Iormele mrete ale catedralei si palatului
mprtesc; asa si n planul lui Dumnezeu A-toate-Creatorul a Iost Iurit si hotrt acest
Dumnezeiesc Semn () al Su, de care avea s Se Ioloseasc n toate vremurile, spre slava
Numelui Su si mntuirea oamenilor credinciosi.
Acest Dumnezeiesc Semn (), ce-1 vedem n picturile SIintelor Biserici, pe Icoane si prin
crti, pe coiIurile si pavezele ngerilor luminati, care naintea creerii lumii acestia vzute s-au
rzboit cu LuciIer, balaurul dracon si cu ngerii lui, biruindu-i si alungndu-din ceruri jos n
adncuri, ne adeveresc aceast strvechime a lui (Is. 14 15-14; Iez. 28 12-13, Ape. 12 7-12; Lc. 10
18).
Dumnezeiescul Semn al SIintei Cruci l vedem pus de Dumnezeu A-tot-Creatorul:
91
Dumnezeiescul Semn al SIintei Cruci () l vedem n pozitia omului drept n picioare cu
bratele ntinse. ,Domnul Dumnezeu Care Icuse din pmnt toate Iiarele cmpului si psrile
cerului, le-a adus la Adam s vad cum le va numi, si acea numire s o poarte toate Iiintele vii
totdeauna". Unii pictori mai luminati, n pictura
lor, ni-1 nIsiseaz pe Adam, n acel timp cnd
Dumnezeu aduce toate vietuitoarele pmntului ca
s le vad si s le pun -nume: Ioarte multumit,
bucuros, nIlcrat, plin de recunostint, stnd
drept n picioare cu bratele ntinse n chipul Crucii
( ), proslvind astIel cu duhul, cu SuIletul si cu
pozitia de nchinare a trupului pe Dumnezeu Crea-
torul a toate si al su.
Dup potopul universal si mprstierea
celor 71 de triburi lucrtoare la turnul Babei, peste
tot pa-mntui Asiei, Europei si AIricii, popoarele
cuIundate n besna idolatriei, constient sau
inconstient Ioloseau Dumnezeiescul Semn al
SIintei Cruci din vremurile cele mai strvechi. Asa
d.p.: la poporul Egiptean (cu vreo 3000 de ani
naintea erei crestine, sau acum vreo 5000 de ani) ntre Ieluritele semne ale cultului lor religios,
92
Adam stnd n pcoare; cu bra[ee
ntnse n Semnu Sfnte Cruc,
pune nume tuturor zdror
veta[or create de Dumnezeu (Fac.
2 19-20; I Tes. 5 23).
aveau si crucea cu toart () n mna celor sase zei si trei zeite din cei zece mari zei ai lor. Crucea
aceasta nseamn la ei ,suIerint de bun voie sau cu ndelung-rbdare, care duce la nemurirea
SuIletului, n viata vesnic". Cam astIel de nsemntti avea si la celelalte popoare,
mai mult ns si mai strlucit n poporul Israelit si Iudeu al lui Dumnezeu.
Folosirea cu succes a Semnului Sfintei Cruci in Jechiul Testament. Marii
Patriarhi, Prooroci, Preoti si mprati din Vechiul Testament, cu Dumnezeescul
Semn al SIintei si de viat purttoarei Cruci au Icut adeseori multe si Ielurite
semne, minuni si lucrri religioase, Patriarhul Iacob, asezndu-si minile sale n
chipul Crucii, a binecuvntat pe nepotii si: Mnase si EIraim, Iiii Ieciorului su IosiI Iacob (Fac.
48; S.P.A. o.c. Voi. I, pp. 71-2). Mntui-torul nostru Iisus Hristos a binecuvntat cu minile sale
copiii (Mc. 10 16) si pe Apostolii. ,Scotndu-i aIar pn spre Betania, ridicndu-si minile (), i-a
binecuvntat.. ." (Lc. 24 50). SIintii Apostoli, prin rugciuni si punerea minilor (), au sIintit si
asezat n SI. Biseric: diaconi, preoti si episcopi... si mprtseau SInta Tain a Mirului (SIntul
Duh) celor botezati (F. Ap. 9 6-72, 17-18 ;8 14-17) s.a. n Taina Preotiei aceasta se cheam:
,Punerea minilor Preotiei", iar n Taina MiI-Ungerei: ,Punerea minilor". Crestinii apostolici si
patristici, dup rnduielile apostolice, la rugciune ,ridicau minile" n chipul Crucii () (1 Tim. 2
2-8, 1 Cor. 6 20, Viata SI. Vasile cel Mare 1 ianuarie).
Dumnezeescul Semn al SIintei Cruci a Iost preIigurat n Vechiul Testament ca mijloc de
mntuire al oamenilor credinciosi prin nsemnarea intratii caselor israelitilor cu el pentru a scpa
de urgia Divin ce urma s vin prin ngerul nimicitor. Israelitii ascultnd porunca lui Dumnezeu
dat lor prin Moisi, au stropit cu sngele mielului Pascal, pragurile si usorii (Es. 12 71218) n
chipul Crucii. n miezul noptii a lovit Domnul pe toti nti-nscutii Egiptenilor, de la ntiul nscut
al lui Faraon, care avea a sedea pe tron cu el, pn la ntiul nscut al dobitoacelor. Toti ntii
nscuti ai israelitilor, prin Semnul Crucii la intrrile locuintelor lor, au Iost ocoliti
si Ieriti de moarte. Asa si cu crestinii: cei care Iac sau pun pe jos Semnul SIintei
Cruci pentru a se proIana prin clcarea cu picioarele sau starea pe el, snt loviti de
urgia Divin ca ntii nscuti ai egiptenilor (Es. 12 29 38), iar cei care cinstesc si
ridic Semnul SIintei Cruci din locurile de unde se proIaneaz, sau l stric dup
sIatul SIintilor printi ca s nu se mai necinsteasc (Sin. VI ec. can. 73), aceia snt
ocoliti si Ieriti de mnia Divin, ca si israelitii.
Dumnezeescul Semn al SIintei Cruci a Iost preIigurat n Vechiul Testament de Moisi,
alctuind prin trupul su cu minile ntinse n chipul SIintei Cruci ( ). Cltorind Moisi cu cele
vro 3.000.000 de israeliti, dup iesirea din Egipt si trecerea Mrii Rosii ca pe uscat spre Pmntul
Fgduintei (asa cum cltorim si noi dup iesirea din pntecele mamelor noastre si din baia
SIntului Botez prin pustiul lumii acestia cu Ielurite greutti si primejdii spre Patria noastr
Cereasc), n tinuturile RaIidimului, au venit amalecitii s se bat cu israelitii. Atunci. Moisi a zis
lui Isus Navi: ,Mergi n tabr, alege brbati voinici si du-te la lupt cu amalecitii. Eu m voi sui
sus n vrIul muntelui, de unde voi vedea si voi urmri desIsurarea luptelor. Toiagul lui
Dumnezeu va Ii n mna mea". Isus a ales brbati de rzboi si s-a dus mpotriva amalicitilor ce
veneau asupra lor. Moisi si Aaron mpreun cu Or, s-au suit n vrIul muntelui. Cnd s-au nceput
luptele, Moisi stnd drept n picioare si-a ntins minile, Iormnd astIel prin trupul su stnd drept
si cu minile ntinse: chipul Crucii (). Cnd si ridica Moisi minile, biruia Israil; iar cnd si lsa
el minile n jos (de oboseal), biruia Amalic. Obosind minile lui Moisi, au luat o piatr si au pus-
o lng el si a sezut pe ea; iar Aaron si Or i sprijineau minile: unul de o parte si altul de alt
parte. AstIel au stat minile lui Moisi ridicate () pn la apusul soarelui. n acel timp Isus Navi cu
israelitii au zdrobit pe Amalic si pe tot poporul lui cu ascutisul sbiei. Moisi a ridicat acolo
jertIelnic cu numele: ,Domnul este scparea mea, pentru c mi-au Iost minile ridicate () spre
Scaunul Domnului, care va bate pe Amalic din neam n neam" (Es. 17 8 16).
Rugciuni cu minile ridicate n chipul Crucii () au Icut toti alesii si binecredinciosii lui
Dumnezeu din Biserica Vechiului Testament, dup cuvntul psalmistului: ,Bine voi cuvnta pe
Domnul n toat vremea... n numele Lui voi ridica minile mele (). . S se ndrepteze rugciunea
mea ca tmia naintea ta, ridicarea minilor mele ( ) jertI de sear, auzi-m Doamne" (Ps. 62 5;
93
140 2, 7). De asemenea si n Biserica Noului Testament, Apostolul nvat asa: ,Doresc ca brbatii
s se roage n tot locul, ridicnd (-)-) mini curate, Ir de mnie si Ir de ndoial. Asijderea si
Iemeii; s se roage mbrcate cuviincios, cu sIial si curate, mpodohin-du-se nu cu mpletiturile
prului, sau cu aur, sau cu mrgritare (mrgele, salbe, inele, cercei, brtri si alte nzorzonri si
mode idolatre, semi-nuduri, Osie 2 13), sau cu haine scumpe; ci cu lapte bune, cum sade bine
Iemeilor ce se hrzesc evlaviei" (I Tim. 910, 1 Petru 3 3). Si drept asa, cu trupul stnd drept si
cu miinile ntinse n chipul Crucii, se rugau crestinii Pstori si pstoriti ai vremilor
apostolice si patristice (Vezi si viata SI. Vasile cel Mare 1 ianuarie).
SIntul Antonie cel Mare dup asIintitul soarelui se xuga toat noaptea n genunchi cu
bratele ntinse ( ) spre cer, pn la rsritul soarelui. Atunci striga: ,O! Soare, pentru ce m
tulburi, pentru ce rsri asa degrab, ca s m deprtezi de strlucirea adevratei Lumini?" (I.
Casian ,Collatia", 9 J, V. SI. 17 ian.).
SIntul Arsenie cel Mare n seara smbetelor, cnd asIintea soarele napoia lui, se aseza la
rugciune cu minile ntinse spre cer (), si asa se ruga el pn rsrea soarele naintea lui, apoi se
odihnea putin (P.o.c. pg. 20 30).
Zece ceasuri (o noapte de var) se ruga cu minile ntinse la cer (). Avva Siluan ca rpit
de pe pmnt si vztor al Slavei lui Dumnezeu (P.o.c. pg. 218 3).
SIintii Mucenici Epictet Preotul si Astion monahul, ucenicul su, nainte de a li se tia
capetele pentru credinta n Hristos, si-au ridicat minile n chipul Crucii ( ) si cu Iata la rsrit
si-au rostit ultimile rugciuni ctre Dumnezeu. Dup aceea au Iost ucisi prin tiere de sabie (Vezi
pe larg V. SI. 7 iulie, o.c. pp. 250 284).
SInta Mucenit Chiriachi, Iiind aruncat de muncitorii idolatri n Ioc, rugndu-se cu
bratele ntinse () la cer, a biruit puterea Iocului ca si cei trei tineri n Babilon (Prol. si V. SI. 7
iulie, o.c. p. 284; Dan. 3).
Egumena Teodula s-a rugat 40 de zile si 40 de nopti cu minile ntinse n chipul Crucii
( ), biruind ispitele si pe diavolul ispititor. De asemenea si Cuvioasa Epraxias-a rugat cu minile
ntinse () 45 de zile si 45 de nopti, pentru nvingerea ispitelor (V. SI. 25 iulie).
Dumnezeescul Semn al SIintei Cruci a Iost preIigurat n Vechiul Testament prin sarpele
de aram, Icut si pus pe un semn ( ) de Moisi dup porunca lui Dumnezeu, care izbvea din
primejdia mortii pe toti cei muscati si otrviti de vipere, cnd alergau si priveau la acest sarpe cu
credinciosie. . . ,Poporul israelit mergnd spre Pmntul Fgduintei, obosind si cznd cu duhul, a
grit de ru si a crtit mpotriva lui Dumnezeu si a lui Moisi. Atunci Dumnezeu a slobozit asupra
lor o multime de serpi veninosi, care au muscat multime mare de popor si a murit. Poporul
vzndu-se primejduit, s-a cit. Moisi s-a rugat lui Dumnezeu pentru ei, si dup porunca Lui: a
Icut un sarpe de aram, pe care 1-a atrnat pe un semn ( ). Si cnd vreun om era muscat de
vreun sarpe veninos, alerga si privea la sarpele de aram, si astIel tria" (Num. 21 49). Sarpele
de aram a prenchipuit pe Domnul nostru Iisus Hristos nltat pe lemnul Crucii (loan 3 14; 8 28 ,
12 32 34). Acest Semn
Dumnezeesc al SIintei Cruci si are rolul su important n planul mntuirii, mult mai
desvrsit ca Semnul Crucii () Icut de Moisi din lemn pe care a nltat sarpele de aram, prin
care s-au mntuit de moarte multi oameni nveninati de nIocatele muscturi ale serpilor.
Dup pilda lui Moisi, omul lui Dumnezeu, si-au nchipuit trupurile cu minile ntinse n
chipul Crucii () n rugciunile lor pentru invocarea supranaturalelor puteri Dumnezeesti n
Ieluritele lor trebuinte, strmtorri si primejduiri, toti alesii si binecredin-ciosii lui Dumnezeu din
Biserica Vechiului Testament. .
Isus Navi, Iiind ntr-un greu rzboi, rugndu-se cu bratele ntinse n chipul Crucii ( ), a
oprit soarele deasupra Gabaonului si luna deasupra Aialonului, pn ce au biruit pe vrjmasii lor
(Is. Navi 10 12-14).
Samson Iiind n o mare strmtorare, rugndu-se cu bratele ntinse ntinse (), cu o Ialc
uscat de asin a ucis o mie de Iilisteni care se porniser s-1 omoare. Apoi Iiind nsetat, a cerut cu
mare strigare ap de la Dumnezeu, si i-a izvort ap dinstnc (Jud. 15 9-20).
94
Marele Prooroc Samuil, rugndu-se lui Dumnezeu cu bratele ntinse n chipul Crucii ()
pentru poporul israelit, 1-a dus la biruint (1 Imp. 7).
Marii mprati ai lui Israil: David, Solomon, s.a. s-au rugat lui Dumnezeu cu bratele
ntinse n chipul Crucii () (Ps. 62 5 ; 140 2; 3 Imp. 8 22-54; 1 Parai. 6 12-42).
Proorocul Iona vzndu-se nghitit de un chit, ntinzndu-si minile n chipul Crucii (), a
Iost dus repede de acea Iiar a mrii departe prin ap si 1-a aruncat aIar din ea pe trmul cettii
Nirri-vei, unde era trimis de Domnul (Iona 1; 2; Mt. 12 40; Lc. 11 30). Asa si noi; de nu vom mai
neSocoti, sau proIana Semnul SIintei Cruci, ci l vom cinsti si Iolosi cum trebuie, vom scpa de
Iiara apocaliptic, din pntecele spiritelor ruttii, care ne primejduiesc.
Cei trei tineri si Daniil, prin Iolosirea acestui Semn Dumnezeesc al SIintei Cruci n
rugciuni cu bratele ntinse (), au biruit puterea Iocului si au astupat gurile leilor (Dan. 3; 6; Vezi
Mineile, Octoihul si Triodul la canoanele SIintei Cruci pentru toate minunatele lucrri cu Semnul
SIintei Cruci n Vechiul Testament). De nu vom mai proIana Semnul SIintei Cruci; ci l vom
cinsti ntelep-teste, ne vom mntui de multe rele si primejdii, care ne ndus. Voevodul Iuda
Macabeul, vzrtd n vis pe venerabilul Arhiereu repausat Onia rugndu-se cu minile ntinse n
chipul Crucii (), pe Ieremia dndu-i o sabie de aur, a redobndit puteri de sus si au biruit pe
vrjmasii lor (2 Macab. 15). Si noi, de vom avea n minte minunatele lucrri si bineIaceri ale
acestui Semn Dumnezeesc si nu-1 vom mai proIana, vom birui pe vrjmasii nostri interni (pati-
mile) si externi (spiritele rele si cele mpelitate) care ne rzboiesc mereu si ne trag n iadul
vremelnic si vesnic.
Folosirea cu mare succes a Semnului Sfintei Cruci in Noul Testament. Dumnezeescul
Semn al SIintei Cruci a Iost ales de Mn- tuitorul n viata, activitatea, jertIirea si moartea sa,
pentru lucrarea cu succes a actului mntuirii noastre. Aceasta reiese clar din SI. Evanghelie,
scrierile SIintilor Apostoli si ale SIintilor Printi apostolici si patristici. Semnul SIintei Cruci are
trei ntelesuri:
1) n nteles spiritual nseamn patimile si suIerintele Mntuitorului, pe ale crui urme
trebuie a merge si noi crestinii. ,Ori cine voieste s vin dup`Mine, s se lepede de sine, s-si ia
crucea sa si s-mi urmeze Mie. Iar cel ce nu-si ia crucea sa si nu-Mi urmeaz Mie, nu este vrednic
de Mine" (Mc. 8 34; Mt. 10 38; Lc. 14 27).,
2) n nteles material nseamn Crucea sau lemnul Crucii compus din dou bucti de
lemn puse deacurmezisul, unul mai lung vertical, altul mai scurt orizontal, asa cum a Iost Crucea
pe care a Iost rstignit Mntuitorul, lungul de vreo 5 m si curmezisul de vreo 3 m (Mt. 27; Mc. 15;
Lc. 23; Ioan 19).
3) n nteles zilnic, obisnuit, nseamn Semnul Crucii Icut cu mna, dus la Irunte, la
pntece, la umrul drept si la cel stng. Asijderea binecuvntarea clerului inIerior si a poporului de
arhierei si preoti cu SI. Cruce, cu mna avnd trei cruci Iormate cu degetele minii
binecuvnttoare n Semnul SIintei Cruci.
SIintii Apostoli cinsteau si se ludau cu SI. Cruce, vznd n ea puteri Dumnezeesti. SI.
Ap. Pavel zice: ,Cuvntul Crucii celor pieritori este nebunie, iar nou celor ce ne mntuim, este
puterea lui Dumnezeu... Noi propoveduim pe Iisus cel rstignit, iudeilor sminteal si elinilor
nebunie, iar celor chemati convertiti la crestinism iudeilor si elinilor, pe Hristos puterea lui
Dumnezeu si ntelepciunea lui Dumnezeu. . . Mie s nu-mi Iie a m luda Ir numai n Crucea
Domnului, prin care lumea este rstignit pentru mine si eu pentru lume" (1 Cor. 1 18, 23 24,
Gal. 6 14) Hristos a ales Crucea, cea mai urgisit unealt, si prin Cruce si-a dovedit Dumnezeirea
Sa, prin Cruce a ajuns la preamrire, prin Cruce a svrsit mntuirea noastr. De la noi nu se cere
aceeasi Cruce pentru pcatele noastre. Crucea lui Hristos ne-a dispensat de la aceasta. Prin
urmare, prin ea s-a svrsit cel mai mare bine omenirii. Deci, pentru aceasta se cuvine s o
cinstim! Prin Cruce ne-a eliberat Iisus Hristos de pcatul strin. Aceasta o adevereste Apostolul,
zicnd: ,...Stergnd cu dogmele zapisul ce era asupra noastr, care era potrivnic nou, si pe acela
1-a luat din mijloc, pironindu-1 pe Cruce" (Cols. 2 14). Prin Cruce ne-a mpcat cu Dumnezeu:
,Prin Sngele Crucii Lui s mpace printr-nsul toate pentru Sine" (Cols. 1 20). A stropit Crucea
cu Sngele Su , prin aceasta a adus pacea lui Dumnezeu n lume, iar acelasi Snge, care a stropit
95
aceast Cruce, ne mpac cu Dumnezeu, pentru ca s ne mntuim. Acelasi Snge ne sIinteste pe
noi (Evr. 9 14 , 1 Ioan 1 7; Ape. 1 56, 5 910). ,Fratilor zice Apostolul Iiti urmtori
mie, si v uitati la cei ce umbl asa precum ne aveti pe noi (Apostolii) pild,"pentru c multi
umbl (altIel), despre care de multe ori v-am vorbit si acum v zic plngnd (cu prere de ru),
aceia snt dusmanii Crucii lui Hristos, si al lor sIrsit este pierzarea" (Filip. 3 18). Prin urmare, cei
ce zic c Crucea este nebunie, si nu umbl n viat dup cum au lsat pild apostolii, aceia snt
,pieri-. tori", snt supusi osndei vesnice, iar cei ce snt prietenii Crucii, cei ce o cinstesc, aceia vor
Ii ,cetteni ai cerului" (Filip. 3 20).
SIintii Apostoli s-au Iolosit mult de Dumnezeescul Semn al SIintei Cruci ( ) si au Icut
prin el multe si mari minuni.
SIntul Ap. Petru ( 67 d. Hs.) binecuvnta popoarele cu Semnul SIintei Cruci, si a cerut a
Ii rstignit pe cruce cu capul n jos.
SIntul Ap. Iacob, Iiul lui Zevedei ( 48 d. Hs.), sItuieste pe arhierei si preoti s
binecuvnteze poporul crestin cu Semnul SIintei Cruci, n timpul SIintei Liturghii (Asez. Apost.
Cart. VIII, c. 12; V. SI. 30 Aprilie).
SI. Ap. si Ev. Ioan Teologul (" 100 d. Hs.) a salvat un crestin de la sinucidere cu otrav si
din mizerie, cu Semnul SIintei Cruci (V. SI. 8 mai si 26 sept.).
SIntul Ap. Andrei (sec. I) s-a Iolosit de SInta Cruce n apostolatul su. El purta un toiag
cu Semnul Crucii nIipt deasupra lui, cu care izgonea si omora serpi, balauri, Ielurite slbticiuni
Iioroase, surpa idoli si bucura pe oamenii scosi din idolatrie la lumina lui Hristos. Cu acest Semn
SI. Andrei a scos din temnit. pe SI. Ap. Matia. El a nIipt SInta Cruce n pmntul Rusiei, a
Iolosit SI. Crupe, a ludat-o si a dorit a suIeri mucenicie pe ea (Vezi V. SI. 30 nov. pp. 1500-
1564).
SIntul Ap. si Ev. Matei (70 d.Hs.), cu Semnul SIintei Cruci a redat vedere unui boier orb
(V. SI. 16 nov.).
SIntul Ap. Filip (sec. I) a Icut minuni cu SInta Cruce, a tmduit membrele uscate ale
unui Aristarh cpetenia poporului (V. SI. 14 nov.).
SIntul Ap. Pavel ( 67 d. Hs), Icnd Dumnezeescul Semn al SIintei Cruci peste ochii
unui orb din nastere n Numele Min tui torului, i-a dat putere a vedea, si a vzut (V. SI. 3 oct.
o.c. . 109).
SIntul sIintit Mucenic Antipa ( 83 d. Hs.), tcnd Dumne-zeescul Semn al SIintei Cruci,
a biruit puterea Iocului si a rusinat tirania ntunecrilor stpnitori idolatri (V. SI. II aprilie).
SIntul sIintit Mucenic Pangratie, ucenicul SI. Ap. Petru, cu bun credinciosie si cu mult
succes strlucit s-a Iolosit de Dumnezeescul Semn al SIintei Crucu AstIel, prin toiagul su cu
SI.Cruce cu SI. Evanghelie si Icoana Domnului nostru Iisus Hristos si cu vesmintele arhieresti, a
Icut multe minuni.
SIntul sIintit Mucenic Apolinarie, ucenicul SI. Ap. Petru, cu rugciuni nsotite de SInta
Cruce, a dat vedere unui orb, a vindecat de boal veche pe sotia tribunului Ravenei si alte minuni
a Icut.
SIntul Printe Apostolic Iulian, cu SInta Cruce a vindecat bolnavi, a dat vedere unui orb,
a nviat un mort, a alungat un balaur si alte multe minuni a Icut.
Femeia. samarineanc, pctoas, cu, care a vorbit Domnul la putul lui Iacob, ndreptndu-
si petrecerea si dndu-si viata pentru El si mrturisirea dreptei credinte crestine, n vremea tortu-
rrilor ei, i s-a artat Mntuitorul, a mbrbtat-o si a pecetluit-o de trei ori cu Semnul SIintei
Cruci, tmduindu-i rnile si Icnd-o sntoas (V. SI. 26 Iebr. o.c. p. 848).
SIntul Mucenic Conon, brbat apostolic, care a Iost luminat, botezat, mprtsit si
nsemnat cu SInta Cruce de SI. Arhanghel Mihail, cu Numele Domnului nostru Iisus Hristos si cu
puterea SIintei Cruci, a legat pe draci, silindu-i pe unii a-i Iace Ielurite lucrri si slujbe: n
lucrarea, n pzirea grdinii, n aprarea lui, si pe altii nchizndu-i n 30 de vase de lut cu plumb,
pecetluindu-i cu puterea SIintei Cruci, i-a ngropat n pmnt sub temelia casei (V. SI. 5 martie).
SIntul Mucenic Leontie ( 73 d. Hs.), rugndu-se lui Dumnezeu cu Iata la pmnt, ntins
n chipul Crucii, a luminat pe pgni cu Darul SIntului Duh si cu SI. Botez (V. SI. 18 iunie).
96
SIntul Mucenic Eustatie, prin artarea Semnului SIintei Cruci cu nsusi Mntuitorul cu
bratele ntinse, strlucind ca soarele n ea, ntre coarnele marelui cerb pe care voia s-1 vneze, s-a
convertit la Crestinism cu toat casa lui, devenind din idolatru, mare Mucenic mpreun cu sotia
sa TeoIita si Iiii si TeoIit si Aga-pic (V. SI. 20 sept.).
SIntul sIintit Mucenic EleIterie cu Dumnezeescul Semn al SIintei Cruci a biruit puterea
Iocului (V. SI. 15 dec. o.c. pp. 747750)
SIintele Mucenite: Pistis, Elpid, Agapi si maica lor SoIia, cu Semnul SIinte Crucii au iesit
biruitoare n lupta cea bun (V. SI. 17 sept. o.c. pp. 517-542).
SIntul Episcop Eleu, ngrdindu-se cu SI. Cruce, n-a ars n Ioc, iar vrjitorul Darie a ars
pe jumtate (V. SI. 24 dec. pp. pp. 1219-1220).
SIntul Mucenic Mesip mrturiseste naintea paginilor c nsemnarea cu Dumnezeescul
Semn al SIintei Cruci, o are din vremea jertIirii pe Cruce a Mntuitorului (V. SI. 16 ian. o.c. pp.
667 687)
SIntul sIintit M. Mucenic Haralambie ( 168 d. Hs.), adevereste, mpreun cu Maica
noastr duhovniceasc SI. Biseric drepteredincioas de rsrit a Domnului, c diavolii se scutur
ij se cutremur de SInta Cruce, apoi arat n vis Iiicei mpratului pgn, Dumnezeescul pom al
SIintei Cruci n mijlocul Raiului... si se ncununeaz cu strlucita cunun a muceniciei (V. SI. 10
Iebr. o.c. pp. 333-362).
SInta Mucenit Evdochia ( 160 d. Hs.), mputernicindu-se cu Dumnezeescul Semn al
SIintei Cruci, prseste idolii cu ntunericul Ieluritelor desIrinri, si vietuieste pustniceste,
rugndu-se cu corpul ntins pe pmnt n chipul Crucii, apoi cu o scrisoare pecetluit de trei ori cu
Semnul SIintei Cruci nviaz un mort, si cu mult credinciosie slujea lui Dumnezeu pn s-a
nvrednicit, prin propaganda ei religioas, de cununa muceniciei (V. SI. 1 martie).
SInta Mucenit Glicheria ( 141 d. Hs.), nsemnndu-se pe Irunte cu SInta Cruce si
mergnd n capiste la idol, n mijlocul multimii idolatrilor si-a descoperit Iruntea sa pecetluit cu
acest Semn. Atunci poporul ntreg a vzut scris luminat pe Iruntea ei strlucitul Semn al Crucii
Domnului. La rugciunea ci idolul Dia s-a prbusit la pmnt, sIrmndu-se n mii de bucti,
pentru care a Iost ntemnitat de ighemon. Stnd n temnit legat, roag pe Preotul lui Dumnezeu
Filocrat care a cercetat-o: ,Printe, nsem-neaz-m cu Semnul SIintei Cruci, cu acest
Dumnezeesc Semn unge-m, nIrumuseteaz-m pe mine lui Dumnezeu si mpratului, Cruia te-
ai Icut ostas. F-m pe mine plcut, ca ngr-dindu-m si ntrindu-m cu nsemnarea lui, s
biruiesc rutatea diavolului". Preotul a nsemnat-o cu Dumnezeescul Semn al SIintei Cruci,
binecuvntnd-o cu Darul Domnului nostru Iisus Hristos Dumnezeu-Omul. Cu Semnul acesta al
SIintei Cruci a nrourat din cer cuptorul aprins, a suIerit torturrile si a luat cununa muceniciei (V.
SI. 13 mai, o.c. pp. 705-726).
SIntul Mucenic Zosima, pe timpul mpratului Traian (98 117 d. Hs.), cu puterea
Dumnezeescului Semn al SIintei Cruci, a preIcut n rou Iocul puternic aprins, a trecut prin
Ielurite torturi si a dobndit Iericita cunun a muceniciei (V.SI. 19 Iunie, o.c. pp. 924934).
SIntul Mucenic Potit pruncul, cu puterea SIintei Cruci a biruit pe diavolul, pe torturtori
si a dobndit luminata cunun a muceniciei (V. SI. 1 Iulie, o.c. pp. 1643).
SIntul Mucenic Iachint ( 108 d.Hs.), ngrdindu-se cu Dum-nezeescul Semn al SIintei
Cruci, a biruit pe diavolul, pe idolatrul
mprat Traian, pe torturtorii si, si a dobndit cununa muceniciei (V. SI. 3 Iulie, o.c. pp.
6175).
SInta Mucenit Cristina (200 d. Hs.), Iiind ngrdit de ngerul luminat cu
Dumnezeescul Semn al SIintei Cruci, a biruit pe diavolul, pe turturtorii si, a suIerit multe
dureri, si a 'dobndit cununa muceniciei (V. SI. 24 iulie, o.c. pp. 1183 1197).
SInta Mucenit Paraschevi ( 140 d. Hs.), ngrdindu-se cu Dumnezeescul Semn al
SIintei Cruci, a biruit pe pgni, a ucis un balaur, si a dobndit cununa muceniciei (V. SI. 26 iulie,
o.c. pp. 1322-1327).
SIntul Mucenic Iulian privea pururea cu ochii SuIletului la Iisus cel rstignit pe Cruce si
se luda n Crucea Domnului, ca si Apostolul Pavel (V. SI. 28 iulie, o.c. pp. 13891396).
97
De Dumnezeescul Semn al SIintei Cruci s-au Iolosit cu mult succes SIintii Marii
Mucenici: Gheorghe ( 303 d. Hs.) si Dimitrie (896 d. Hs.), care a nsemnat cu SInta Cruce si a
ncurajat pe tnrul Nestor la lupt, contra uriasului pgn Lie n vremea mpratului Maximian
(286-305); V. SI. 23 aprilie; 26 si 27 oct.).
SIntul Mucenic Teodor Tiron si alti multi Mucenici, Cuviosi si drepti, ngrdindu-se cu
SInta Cruce, au Icut mari si strlucite minuni.
Dumnezeescul Semn al SIintei Cruci s-a cinstit si Iolosit cu strlucit succes de SIintii
Apostoli, Ierarhi, Mrturisitori, Martiri, Cuviosi si Cuvioase, Drepti si de binecredinciosii Crestini
din vre-mile apostolice, patristice, medievale si din vremurile noastre. Aceasta ne-o adeveresc:
Istoria Bisericeasc, Vietile SIintilor, Cazaniile, Proloagele, Patericele, Scrierile SIintilor Printi
Apostolici, patristici, medievali si moderni.
Acest Dumnezeesc Semn () Iolosit de ngeri si de alesii lui Dumnezeu ai Vechiului si
Noului Testament, e o puternic arm cu care Mntuitorul ne narmeaz pentru a iesi biruitori n
lupta cea bun, precum adevereste si SInta Biseric, grind: ,Doamne, arm asupra diavolului,
Crucea Ta ai dat-O nou, c se scutur si se cutremur nesuIerind a cuta spre puterea ei; c
mortii ai sculat si moartea ai surpat. Pentru aceasta ne nchinm SIintei ngroprii si nvierii Tale".
Acestea cunoscndu-le SIintii Printi, prin canonul 73 al Sinodului VI ` ecumenic,
aIurisesc pe proIanatorii Semnului SIintei Cruci, zicnd: ,Crucea cea Ictoare de viat artndu-
se nou Mntuire, trebuie s punem toat silinta spre a da cinstea cuvenit Aceluia prin Care ne-
am mntuit din greseala cea veche. Drept aceea, si cu gndul si cu cuvntul si cu simtirea dndu-i ei
nchinciune, nchipuirile Crucii cele ce se Iac de oarecare pe Iata pmntului, poruncim a se
sterge cu tot chipul, ca nu cu clcarea celor ce umbl, s se ocrasc Semnul biruintei noastre.
Deci, de acum nainte cei ce Iac chipul Crucii pe Iata pmntului, poruncim s se aIuriseasc".
Tilcuire. Canonul acesta hotrste ca s ne srguim cu tot chipul a da cuviincioasa cinste
SIintei Cruci prin care ne-am mntuit si din robia pcatului ne-am slobozit. De aceea, cu gndid
aducndu-ne aminte de cte buntti ne-am Iolosit printr-nsa, si cu cuvntul povestind aceasta si la
altii, s multumim lui Hristos Celui ce S-a rstignit pe ea, si cu simtirea s o srutm si s o cins-
tim oriunde o vom vedea. Si Iiindc unii, mai prosti, nseamn nchipuirea SIintei Cruci
pr'etutindenea. (pe covoare, musamale, trotuare, etc.) pn si pe Iata pmntului, poate pentru
evlavie, pentru aceasta porunceste Sinodul oriunde s-ar aIla Semnul SIintei Cruci nchipuit jos, s
se stearg si s se strice, pentru a nu se clca si a nu se necinsti, de cei ce umbl, Semnul cel
biruitor al mntuirii noastre. Si, cei ce de acum nainte ar Iace Semnul SIintei Cruci pe locul pe
unde s-ar clca n picioare, s se aIuriseasc (Sin. V1 ec. can. 73, Pidalion, Iila 192).
Privitor la acest canon ProI. Dr. D. G. Boroianu si Pr. Dron n crtile lor: ,Canoanele
SIintei Biserici Ortodoxe", tlcuiesc asa: Crucea pe care Mntuitorul a suIerit pentru mntuirea
lumii este Semnul pe care tot crestinul trebuie s-1 cinsteasc si n gind si n Iapt. Nu este ns
cuviincios, si de aceea canonul opreste, ca sa se Iac Crucea pe pmnt pe unde trece omul, ba si
animalele. Chiar dac ar rezulta aceasta din evlavia celui ce o Iace, pentru c pe pmnt Crucea se
necinsteste de cei ce trec pe acolo. Canonul aIuriseste pe cei ce ar Iace altIel dect hotrste el. Se
ntelege c servitorii Bisericii trebuie s aib grij de a nvta poporul s nu Iac Semnul Crucii pe
pmnt, explicndu-le de ce nu este bine si cuviincios a se Iace.
* * *
Chipul Crucii trebuie a Ii cinstit pentru ceea ce reprezint el, canonul opreste s Iie pictat
pe jos, unde ar putea Ii proIanat din neglijenta sau uitarea noastr. Cei ce nesocotesc canonul se
vm aIurisi, nlturndu-se din obstea crestinilor.
Pctuiesc mult si cei ce Iac Semnul SIintei Cruci strmb pe Ietele lor. Cte Cruci strmbe
Iac, cu attea pcate se mpovreaz, se scriu n cartea pcatelor si bucur pe draci. Crestinii
adevrati si Iac Semnul SIintei Cruci drept pe Ietele lor, avndu-si cele trei degete ale minii
drepte mpreunate si celelalte dou lipite de podul palmei, punndu-le nti la Irunte, apoi la
pntece, n umrul drept si umrul stng, cugetnd la Dumnezeu, Cruia se nchin. Rugi ciunile si
Crucile acestea bucur pe ngeri si se scrin n , 'ai tea Vietii".
98
Semnul SIintei Cruci () e Sigiliul Dumnezeirii cu care se sIintesc toti si toate si Ir de
care nimeni si nimic nu se poate sIinti; deci, trebuie cinstit, Iolosit si nu proIanat. Fiecare crestin
Pstor sau pstorit trebuie a cunoaste ct mai mult pe Dumne-nezeu, Izvorul tuturor
bunttilor, a-L asculta si iubi mai presus de toate; a-si cunoaste SuIletul su si a lupta cu bun
chibzuial pentru a si-1 hrni, mntui si Ierici; a cunoaste SInta Cruce cu originea, puterile,
bineIacerile si Ioloasele ei, a-si purta crucea sa, a ntrebuinta cu ntelepciune de sus aceast arm
dat nou de Mntuitorul n lupta ce ne st nainte, pentru a birui, a ne mntui de toate relele si a
dobndi mprtia lui Dumnezeu.
n Dumnezeescul Semn al SIintei Cruci vedem: Biserica si cele mai principale Icoane ale
ei. Majoritatea SIintelor Biserici (materiale) crestine, dup vechile rnduieli sIinte, se Iac n Iorma
Dumnezeescului Semn al SIintei Cruci. n acest Semn al Crucii drepi-credinciosii crestini din
vechime vedeau simbolizat lumea din cele patru unghiuri. Fericitul Ieronim, privitor la aceasta,
zice: ,Forma Crucii ce este alta dect patru unghiul lumii? La cap e rsritul
soarelui, dreapta tine miezul-noptii, miaz-zi st n mna sting si la picioare e apusul"
(Corn. n Marcu). Forma Crucii o au multe Biserici n exteriorul si n interiorul lor; iar unele, d.p.:
Biserica Patriarhal SI. SoIia din Constantinopol -- Bizantin -- n aIar are Iorma unui dreptunghi
lung; iar nuntrul ei are-Iorma unei Cruci.
Inspiratii de Dumnezeu, prin ntelepciunea de sus,
adic prin ochelarii Dumnezeestilor Scripturi si Traditii
SIinte, vd n chipul Dumnezeescului Semn al SIintei Cruci
cele mai mari, mai nsemnate SIinte Icoane din Biserica
dreptcredincioas Crestin.
1) SInta Icoan a Prea SIintei si de viat Ictoarei
Treimi cei de o Fiint si nedesprtit, adic pe Dumnezeu
Tatl, Fiul si Duhul SInt, astIel: ,Lungul Crucii zice SI.
Simeon Tesaloni-ceanul nchipuieste pe Dumnezeu
Tatl si bratele Crucii pe Dumnezeu Fiul si Dumnezeu
Duhul SInt, dup cuvntul psalmis-tului: ,Minile
(Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul SInt) Tale (Dumnezeule Tat Ceresc) m-au Icut si m-au
zidit" (Ps. 118 73 S. Tes. o.c. p.......).
2) SInta Icoan a Schimbrii la Fat a Domnului nostru Iisus Hristos, sus pe muntele
Taborului. ,Iisus lund pe Petru, pe Ioan si pe Iacob, S-a suit in munte s Se roage. Si s-a Icut pe
cnd Se ruga El (cu bratele ntinse n chipul Crucii dup obisnuinta lui Moisi, David, Solomon,
s.a. (Es. 17 11 ; Ps. 62 5, 140 2; 3 Imp. 8 22, 2 Parai. 6 12), chipul Fetii Lui altul, strlucind ca
soarele, si mbrcmintea Lui alb ca zpada, ca lumina strlucind" (Lc. 9 28-36, Mt. 17 1-8, Mc.
9 2-8, 2 Petru 1 17-18).
3) SInta Icoan a Rstignirii. Mntuitorul cu Corpul si bratele ntinse pe Cruce, n
chipul Semnului SIintei Cruci, chemnd sub A-tot-Puternica-I JertI si Mini ocrotitoare pe toti
oamenii dornici a se mntui din robia diavolului, asa precum closca si chiam puii sub aripi ca s-
i scape din primejdie si pierzare. ,Veniti la Mine toti cei osteniti si nsrcinati (cu pcatele), si Eu
v voi odihni pe voi.. . Ierusalime! Ierusalime! . .. de cte ori am vrut s adun pe Iii ti cum si
adun closca puii si sub aripi si n-ati vrut..." (Mt. 11 28 -30 , 23 37).
4) SInta Icoan a nltimii Domnului nostru Iisus Hristos Dumnezeu-Omul, cu
Trupul omenesc la cer, cu bratele ntinse n Iorma Crucii. ,Iisus dup ce a ncredintat
desvrsit pe ucenicii Si despre nvierea Sa prin semne si minuni artndu-Se lor timp de 40 de
zile, vorbind cu ei cele despre mprtia Cerurilor i-a scos din Ierusalim pn n Vitania, pe
muntele Mslinilor. Acolo grind cu ei, ridicndu-Si minile Sale, i-a binecuvntat (ca Arhiereu
universal si etern, arhiereste, cu amndou minile, avnd bratele ntinse n chipul Crucii) si s-a
nltat la ceruri, unde a sezut de-a dreapta Tatlui" (Lc. 24 50 -53, Mc. 16 19-26, F. Ap. 1 3, 9-
12).
5) SInta Icoan a nvierii. Mntuitorul nostru Iisus Hristos Dumnezeu-Omul cu
steagul Crucii n mini artndu-Se Mriei Mag-dalenei, Mironositelor, Apostolilor si tuturor
99
credinciosilor Si n cele 40 de zile dup nviere. Asa ni-L nItiseaz unele SIinte Icoane si SI.
Evanghelie.
6) SInta Icoan a SIntului Duh cu aripile ntinse n chip de porumbel n
Dumnezeescul Semn al SIintei Cruci, prin care El lucreaz la luminarea, nariparea,
mputernicirea si mntuirea tuturor dreptcredinciosilor Crestini, cler si popor, Pstori si pstoriti
7) SInta Icoan a Prea SIintei Treimi cu Mntuitorul stind de-a dreapta Tatlui
Ceresc cu SInta Cruce mare pe umeri, sau SInta Cruce nIipt deasupra pmntului, jos n
mijlocul l'rca SIintei Treimi. n alte SIinte Icoane pmntul cu SI. Cruce nIiptii deasupra lui, n
mna lui Dumnezeu Tatl si n mna lui Dumnezeu Fiul.
8) SInta Icoan cu artarea Prea SIintei Treimi la stejarul Mamvri, Patriarhului
Avraam si Sarrei n chipul a trei cltori-Ingeri Iiecare cu Dumnezeescul Semn al SIintei Cruci
tinndu-1 n mn rezemat pe umr.
9) SInta Icoan a nIricosatei Judecti universale, Mntuitorul pe Scaunul Slavei Sale
cu Crucea pe brate ori pe umr, sau SInta Cruce mare n spatele SIintei Mese, cu o mn iesit
din nori dedesuptul ei, sustinnd cumpna Drepttii Dumnezeesti, n care se cntresc Iaptele bune
cu cele rele ale Iiecrui om n parte, dup care se aseaz n Rai cu ngerii, ori n iad cu dracii.
10) SInta Icoan a Prea SIintei Nsctoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Mria
Maica Domnului nostru Iisus Hristos Dumnezeu-Omul, rugndu-se Iui Dumnezeu cu bratele
ntinse n chipul Crucii, pentru scparea oamenilor din urgiile Divine si Ieluritele primejdii
pierztoare cnd se dezlntuiesc cu Iurie nimicitoare asupra lor, pentru grelele pcate svrsite si
neispsite prin: pocint adevrat, spovedanie curat nsotit de Iacerea roadelor vrednice de
pocint cu mprtsirea dup buna pregtire...
Si majoritatea crestinilor: ignoreaz, schimonosesc, njur, proIaneaz prin clcarea cu
picioarele sau sedere pe cruci (!!!), acest prea minunat Semn al SIintei Cruci cu care se sIintesc
toti si toate, si Ir de care nu se poate sIinti nimeni si nimic !!!
Profanatorii Crucii, mari i mici, se prbuesc ca mortii la pmint. ntr-un a din btrnele
crti de cazanie, ni se spune c odat un mprat pgn dintr-o tar deprtat, a cerut unui supus al
su dreptcredincios crestin s-i arate pe Dumnezeul su, pe Dumnezeul crestinilor, pe Iisus
Hristos. Crestinul alerg repede acas si venind n palatul mprtesc, scoase de sub hain o SInta
Cruce cu Mntuitorul Iisus Hristos, zugrvit pe ea, artnd-o mpratului si boierilor din sIatul trii
care erau cu el. Spurcatul mprat pgn cnd a vzut Crucea si pe Iisus Hristos rstignit pe dnsa,
a scuipat asupra ei, rstindu-se mnios la crestin: ,Acesta e Dumnezeul vostru al Crestinilor?!"
Atunci (o minune!), ce s vezi? Chiptil Domnului nostru Iisus Hristos de pe Cruce Si-a ntors Fata
Sa n alt parte, ns ochii priveau tint n Iat pe batjocoritorul mprat pgn si pe curtenii lui
care erau acolo de Iat. Cuprinsi de Iiori groaznici, toti s-au prbusit cu Ietele la pmnt si au
zcut asa lesinati de spaim vreo trei ceasuri. Numai Crestinul a rmas n picioare n marea sal a
palatului. Privindu-i cu mirare si jale, pe mprat si pe curtenii si, ce zceau jos pe pardoseala de
marmor pretioas a palatului ca niste morti, Crestinul cuget n sine: ,Dac mimai Chipul
Domnului nostru Iisus Hristos ca Mntuitor a Iost att de nIiortor, nct acesti necinstitori si
proIanatori ai Crucii Lui s-au prbusit la pmnt unde zac ca niste morti; oare ct de groaznic va
Ii Fata Lui, cnd va sta pe Scaunul Slavei Sale ca Judector, si ce vor Iace ei atunci? ? ?"
Aici se naste ntrebarea: Dac pgnul mprat nesocotind, scuipnd Dumnezeescul Semn
al SIintei Cruci, s-a prbusit la pmnt mpreun cu boierii si ca niste morti... oare ce va Ii cu
purttorii numelui crestinesc, care pun acest Dumnezeesc Semn n locuri de proIanare ca s se
necinsteasc si s se proIaneze prin starea pe el si prin clcarea cu picioarele, pe care chiar ei
nsisi l calc si stau ca niste vietti nerationale? ? ? Acei care pun Semnul SIintei Cruci ori n ce
Iel pe jos spre proIanare, cei care schimonosesc acest Dumnezeesc Semn cnd si-1 Iac pe Ietele
lor si njurtorii SIintei Cruci, ereticii, rtcitii sectari care tot zic c Crucea nu e la nimic c nu-i
socotit la nimic, c e numai dou lemne ncrucisate, dou linii ncrucisate... cu toat parada
numirii lor de crestini... n realitate snt un Iel de saduchei, care nu credeau n religia ce pro-
Iesau !!! ns Dumnezeu nu Se las batjocorit; ci, ceea ce vor semna oamenii aceia vor si secera
(Gal. 6 7 ; comp. Osia 10 1215, Amos 6 4-10, Lc. 16 25'; Rom. 2).
100
AstIel, cum cinstesc sau necinstesc, nalt sau pun spre clcarea oamenilor Dumnezeescul
Semn al SIintei si de viat purta toarei Cruci, asa vor deveni si ei cinstiti sau necinstiti, nltati
nlocuri de cinste sau prbusiti spre clcarea neamurilor (Ape. 12 2; 13 1-3, 11 1-2, 13).
Ridicati, tergeti ori stricati semnul Sfintei Cruci din locurile unde se profanea:,
necinstete ori se batfocorete prin clcarea cu picioarele sau stind pe el. Crestinilor si
crestinelor! Nu v lsati amgiti de soaptele sarpelui-diavol, care v grieste amgitor prin
proIanatorii si dasclii potrivnici Semnului SIintei Cruci. Observati bine pnzeturile, montoanele,
stoIele, pturile si ncltmin-tele ce voiti a cumpra si nu luati pe cele cu cruci, ptrtele sau
romburi, ca nu cumva Iiind siliti a proIana si astIel Semnul SIintei Cruci de pe ele, s cdeti sub
aIurisania Soborului VI ecumenic al SIintilor Printi.
Semnele SIintei Cruci, chiar si cele Iormate din ptrtele si din romburi, e bine a le scuti
de proIanri ca s Iim si noi scutiti de groaznicele urgii si primejdii, care mereu se dezlntuiesc cu
Iurie asupra lumii zcnd n cel ru, desi unii zic c acelea nu snt Cruci (1 Ioan 5 19, Gal. 1 4).
Ori n-ati vzut adeseori pe spatele Ieloanelor preotesti n timpul slujbelor SIinte o cruce din galoil
de aur, argint ori din cordea, mprejmuit cu un cerc toi de galon sau cordea; iar la altele Semnul
SIintei Cruci n ptrat, caic sc mai Iac astIel si pe unele stoIe sau montoane???
Semnul SIintei Cruci mprejmuit cu cerc arat ia SIintitii l.iturghisitori care le poart,
prin rbdarea si suIerintele u lin In
si pentru Hristos, vor dobndi dimpreun cu cei ce i vor ajuta si urma prin usa cea strimt
si pe calea cea ngust, nIierea si Iericirea vesnic, mprtind pururea cu Hristos Dumnezeu-
Omul.
Semnul SIintei Cruci n ptrat sau n ptrtele arat JertIa CU proslvirea Mielului lui
Dumnezeu, Care ridic pcatele lumii sau mntuirea pe care a lucrat-o El n mijlocul oamenilor n
toate cele patru laturi ale pmntului. Aceasta ne-o aminteste Dumnezeescul Semn al SIintei Cruci
pe care o Iac SIintitii Liturghisitori n SI. Agnet (Miel) cu Iormat ptrat, tind crucis n partea de
dedesupt.
SIntul Agnet (Miel) partea de deasupra cu pecetea si initialele IIS.XC.NI.KA. Iisus
Hristos Biruitorul, si partea de dedesupt tiat crucis, artnd Mielul CruciIicat, JertIit pentru
mntuirea lumii drepteredincioase. Semnul SIintei Cruci din mijlocul acoper-mntului de
deasupra de pe SInta Mas (Marele JertIelnic, Prestol), nseamn Semnul SIintei Cruci Icut de
israeliti dup porunca lui Dumnezeu dat lor prin Moisi cu sngele mielului pascal n ajunul iesirii
lor din Egipt la intrrile locuintelor lor cu Iorme dreptunghiulare sau ptrate, prin care si-au salvat
din pierzare pe toti nti nscutii lor.
Pecetea Dumnezeirii n Iorma literei T, Tav, initiala Tatlui Ceresc,
cu care au Iost pecetluiti pe Iruntile lor alesii Bisericii Vechiului Testament
pentru salvarea acestora din pierzare, nc nu trebuie lsat n proIanare.
Dup SI. Ap. Barnaba, litera T 300 oglindeste ntrnsa pe Prea SInta
Treime cea de o Fiint si nedesprtit, asa cum 1 10 si H 8 ne d initiala
Domnului nostru Iisus Hristos ITH sau HTI 318, reamintindu-ne de str-
lucitele biruinte Icute de Avraam cu cei 318 brbati din casa sa asupra celor
patru mprati pgni, dezrobind pe nepotul su Lot cu toat casa si averile
lui (Fac. 14) si de cei 318 SIinti Printi ai primului Sinod ecumenic asupra
lui Arie si a partizanilor lui, unii dintre ei chiar clerici, dezrobind Ioarte
multe SuIlete de clerici si credinciosi din molipsirea acelui satanic eres (Vezi
Cazaniile si predicile Duminicii a 7-a dup Pasti).
Semnele Crucii Iormate din ptrtele si alte Iorme ale SIintei Cruci
prin linii ncrucisate care Iormeaz Semnul Crucii pe stoIe, asternuturi si ori
unde s-ar putea necinsti, s se ridice de acolo din acea proIanare, ori s se
stearg, s se strice Semnul Crucii: stricndu-1 desvrsit ori acoperindu-i
bratele cu culoarea Iondului, asa cum ne sItuiesc SIintii Printi ai Sinodului VI ecumenic n
canonul 73 si tlcul lui (Vezi p. 160161 din aceast carte).
101
Multi proIanatori ai Semnului SIintei Cruci sustin orbeste c orice covoare, musamale,
asternuturi... cu cruci puse pe jos sau mozaicuri, pietre, pavaje... cu Semnul Crucii, pot oamenii s
calce si s stea pe ele, deoarece pnzeturile cu care ne mbrcm au Semnul Crucii n ncrucisarea
urzelii cu bttura. Aceasta-i o amgire a vicleanului camuIlat ntrnsii. Firele pnzei snt asa de
bine btute, nct nu se vede Semnul Crucii cu cele patru cornuri ale lui. Dac n pnzeturi ar Ii
Semnul Crucii SIintii Printi n-ar mai Ii rnduit s se coase pe culion sau pe camilave chipul unei
Cruci de purpur (Vezi V.R.M. o.c. p. 115 65), asa cum purtau toti Cuviosii si Cuvioasele pe
camilave deasupra Iruntii (Vezi chipurile lor din cliseele crtilor bisericesti si din pictura
Bisericii), asa cum poart si azi I. P. S. Ierarhi. De asemenea nu s-ar mai pune Cruci Icute anume
din galon de aur, de mtase, sau din cordele colorate pe vesmintele SIintitilor Liturghisitori, adic
pe: stihare, orare, mnicute, epitraIire, bruri, bedernite, Ieloane, sacose, omo-Ioare... pe
acopermintele SIntului JertIelnic, a iconostaselor, dver, etc. Iat c, si din aceasta reiese clar
rtcirea sustintorilor proIanrii SIintei Cruci, c lumina i arat n ce inIernal bezn
ntunecoas se cuIund acei proIanatori ai Semnului SIintei Cruci cu minciuno-dasclii aceia ai
lor.
S-au vzut si se vd adeseori crestini si crestine care la Scaunul SIintei Spovedanii sau n
timpul cuvntrilor lumintoare in acest scop, c ascult, se prind si chiar se hotrsc a mplini
sIatul SIintilor Printi ai Sinodului VI ecumenic, pentru a ridica, sterge sau a strica Semnul SIintei
Cruci din locurile unde se proIaneaz. Dar vai! Cnd se apuc de lucru si pierd curajul cel bun.
Devin asemenea semintelor bune czute pe locuri btucite, pietroase sau pline de spini (Mt. 13 1
24, Mc. 4 1 20, Lc. 8 5 15). Se pierd pentru lucrarea cea bun, salvatoare din pcat si din
aIurisanie, se pierd pentru lucrarea mntuitoare de SuIlet! Si aici apar n Iata noastr cuvintele
eterne ale Mntuitorului: ,Multi snt chemati, dar putini alesi... Strmt-i usa, ngust-i calea care
duce la viat, si putini snt cei ce o aIl pe ea. Larg-i poarta, lat-i calea care duce n pierzare, si
multi snt care se ngrmdesc pe ele. .. Nevoi-ti-v a intra prin usa cea strimt, c zic vou, multi
vor cuta s intre si nu vor putea" (Mt. 22 14; 7 13 14; Lc. 1324, F. Ap. 1422).
Profanatorii vechi i noi ai Sfintei Cruci groa:nic pedepsiti. Lumea potrivnic activittii
Mesianice dup cruciIicarea, omorrea si proslvirea, nltarea cu trupul omenesc la cer si sederea
de-a dreapta Tatlui Ceresc, crpa de ciud, neputnd suIeri strlucitele pelerinagii a multimii
credinciosilor, care sute si mii, unii dup altii, tot mereu se suiau pe Golgota si se nchinau
Domnului naintea SIintei Cruci pe care Iusese rstignit si JertIit ca un Miel de bun voie pentru
ridicarea pcatului lumii. Atunci diavolul, care mpcase pe Irod cu Pilat pentru a osndi la moarte
pe Domnul nostru Iisus Hristos, a mpcat si pe nvrjbirii evrei cu idolatrii romani pentru a
ascunde Crucea Domnului si a nimici cu desvrsire acele pelerinagii crestinesti. Spnd acolo pe
loc o groap adnc, au aruncat cele trei cruci mpreun cu cuiele si inscriptia ntrnsa, si le-au
acoperit cu pmnt. Toate gunoaiele si molozul din Ierusalim le-au crat si pus acolo deasupra.
Mai trziu, din ndemnul evreilor, mpratul Adrian a Icut deasupra acelui loc o capiste n care a
pus chipul idolitei Venus. SInta Cruce a stat n acea proIanare vreo trei secole, pn n anul 326,
cnd a Iost aIlat si scoas cu mare cinste de mprteasa Elena.
102
ProIanarea aceea a Iost groaznic pedepsit de sus, cu: nente legeri, tulburri, vrjmsii,
revolte sngeroase, masacre si prbusirea desvrsit a evreilor. Rnd pe rnd, din an n an, au Iost
mcelriti cu miile si zecile de mii. Tara a Iost pustiit, pmntul si apele nrosite de snge.
Iordanul baricadat de trupuri intrate n putreIactie, valurile Mrii Tiberiadiei si ale Mrii Moarte
au devenit mai groaznice ca de obicei din pricina trupurilor oamenilor masacrati si aruncati
ntrnsele. Ierusalimul si Templul arse cu Ioc si distruse, si patria lor desIiintat pentru totdeauna.
Pe ruinele Ierusalimului sInt si ucigtor al trimisilor lui Dumnezeu si proIanator al SIintei Cruci,
s-a Icut un nou oras cu temple pgne si Ielurite monumente nchinate idolilor romani, care purta
numele de ,Elia Capitolina". Evreilor le era interzis intrarea n acel oras cu totul schimbat. Si
romanii au suIerit multe bti Dumnezeesti, cum reiese din istorii. Iat urmrile proIanrii SIintei
Cruci!
n toate vremile, si n prezent, proIanatorii Dumnezeescului Semn al SIintei Cruci, cu toate
motivrile lor, au Iost si snt groaznic pedepsiti. Artrile Semnului SIintei Cruci pe cer
mpauLv-.i,, Constantin si ostasilor lui, Ierusalimlenilor si altora (Vezi Vietile SIintilor 7 si 21
mai), asezarea lui n Biserica material n locul cel mai de cinste: sus, sus deasupra catapetesmei,
deasupra tuturor SIintelor Icoane si deasupra SIintei Mese n Altarul Bisericilor de ctre soboarele
SIintilor Printi, surp toate pretextele proIanatorilor acestui Dumnezeesc Semn, nIierndu-i ca
aIurisiti sau tiati din Trupul Bisericii lui Dumnezeu.
Foarte multi proIanatori ai Semnului SIintei Cruci am vzut si vedem cu durere c snt si
n vremile noastre cnd lumina Ortodoxiei strluceste ca soarele ziua n amiaza mare. Ei snt asa
de groaznic mbroboditi cu o groas ptur a ntunericului, nct sustin mortis c Cruci snt numai
acelea de pe turlele Bisericilor, de pe Catapeteasm, de pe SInta Mas, de pe acopermintele
JertIel-nicilor, analoagelor, amvoanelor, de pe vesmintele sIintitilor Liturghisitori, de pe SIintele
Aere si Prpcovete, etc.; iar celelalte de pe covoare, asternuturi, musamale, etc. pe care le pun pe
paturi, pe scaune si pe jos spre proIanare prin starea si clcarea pe ele, bodognesc c nu snt
Cruci, desi snt tot Cruci ca si acelea din locurile de cinste.
Purttorilor de nume Crestinesc! nchipuiti-v c aveti, de pild, trei Icoane SIinte cu
chipul Mntuitorului sau trei IotograIii cu chipul vostru, si puneti: cte una din ele pe perete, cte
una pipat, canapele, scaune... si cte una pe jos. I-a priviti bine si griti adevrul: numai Icoana
SInta sau IotograIia voastr pus pe perete este veritabil, cea de pe pat, canapele, scaune... sau
cele puse jos pe pardoseal, nu-i Icoan SInta sau IotograIie cu chipul vostru, pentru c-i pus n
locuri de necinste?!.. . Apoi iat asa-i cu chipul Dumnezeescului Semn al SIintei Cruci. Ori unde
va Ii pus este tot acelasi Semn al SIintei Cruci, cum adeveresc si SIintii Printi ai sinodului VI
ecumenici n canonul 73. Deci, proIanatorii acestui Dumnezeesc Semn, ca si evreii si romanii de
alt dat, au czut si snt czuti sub dezlntuirea urgiilor Divine. Masacrele cu imensele locuri,
mese de cadavre de pe ntinsul cmpurilor de rzboi, de pe ape si din vzduh, ca si dezertrile
multora din SInta Biseric la eretici, sectari, etc, pe lng rsplata multor nelegiuiri, snt si o
urmare a proIanrii si nesocotirii Dumnezeescului Semn al, SIintei Cruci (Es. 12 7, 27-25, 29 -50,
17 8-16, II ; lez. 9). De asemenea si Ielurite prbusiri si despuieri...
Groa:nica pedepsire a mutilatorului Sfintei Cruci. Dup p~l~ lirea marii rscoale
Iranceze din secolul XVIII, toate spitalele eiau pline de rniti si schiloditi de pe cmpul de lupt.
Un preol cerce tind rnitii, ncurajndu-i cu cuvinte de mngiere, se opreste la patul unuia dintre
cei mai schiloditi, si-i zice cu blndete: ,Am crezut c d-ta ai Icst cel mai greu rnit dintre toti.
Doresc s stiu ce-ti lipseste!" Rnitul i-a zis cu glas slbit: ,Ridic ptura ce m acoper, si vei
vedea". Preotul ridic ptura de ctre picioare, si se nIiora groaznic, vznd c-i lipsesc amndou
picioarele. Mutilatul cu glas stins i zice: ,Printe! Numai de atta te-ai nIiorat?! Ridic rogu-te
ptura si de deasupra pieptului, si vei vedea ceva mai mult!" Preotul ridic ptura si vzu cu
groaz c-i lipsea si minile, i lipseau amndou bratele de la umeri. Cuprins de o groaznic
nIiorare, Preotul ncepu a-1 mngia, zicndu-i: ,Ah, dragul meu, tare m simt ndurerat c te vd
asa!" Rnitul oItnd greu, i-a zis: ,Printe SIintite! Nu mi se cade s-ti Iie mil de mine. Ceea ce
vezi la mine e pedeapsa lui Dumnezeu! Asa am Icut si eu unei SIinte Cruci. nainte de a intra n
lupt, Iiind n tovrsia unor prieteni usuratici, vznd o Cruce, m-am aruncat asupra ei cu
103
njurturi, sudalme si cu Ielurite batjocoriri, si am drmat la pmnt minile si picioarele Acelui
Chip nevinovat. Dup blestemata Iapt a pornit rzboiul, am intrat si eu n lupt. La prima nc-
ierare sngeroas m-a ajuns urgia Chipului pe Care L-am hulit si mutilat. Iat, asa am rmas si eu
Ir mini si Ir picioare. Mi s-a druit ns viat, ca, asa s-mi ispsesc pcatul ce l-am svrsit"
Roadele pcatului!
Crucea SInta strluceste C-ai Iost cel mai greu rnit.
Sus n cer si pe pmnt... M-ai lovit, m-ai schilodit,
Cei ce-o-njur... o proIaneaz Si as vrea s vd si eu
Snt btuti de Domnul SInt! De ce membre esti lipsit!?
Dup trecerea rscoalei Rnitul, cu glas stins
Celei mari Icute-n Franta, De rnile ce le avea,
Multi stteau rniti pe paturi, i zis ,Ridic ptura
Multi si blestemau viata! Si ndat vei vedea"!
Prin spitalele Iranceze Preotul nduiosat
Ticsite de schiloditi, A tras ptura de-o parte,
Venea zilnic un bun Preot Si vzndu-1 Ir mini
Cercetnd pe cei lipsiti! i mngie... si-i zise: ,Frate!
Aducndu-le prin Domnul Mult jale simt n SuIlet
Mingicre s-alinare, Cnd te vd asa ciuntit,
ndulcind prin vorbe sIinte Fr minile-amndou
SuIerinta lor cea mare! O, ce mult ai suIerit!"
ntr-o zi vzu pe unul ,Nu, nu, sIintite Printe,
Plin de jale, palid, stins, Nu se cade s m cini,
Si i zise cu blndete: Nici de mila mea s plngi,
n ziar am vzut scris. Ci ihai mult s m deIami!
Tot ce vezi aici la mine... Chiar n prima-ncerare
Ii pedeapsa lui Dumnezeu, M-a lovit Domnul de sus,
Ce, prin necredinte, hule Urgia Celui Prea SIant
Mult am meritat-o eu! Al Crui Chip am distrus
ncepnd slujba-n armat Cu msura blestemat
Cu ri prieteni m-am unit, Cu care am msurat,
njurnd Cruci, SIinte Icoane Mi s-a msurat si mie
Eu mult am pctuit! Asa. .. cum m vezi n pat!
Odat, vzui o Cruce Tot astIel... si-n multe Ieluri
La rspntie de drum, O ptesc mereu vrjmasii
Si mnat parc de dracul SIintei Cruci, a lui Hristos
M-am dus iute s-o sIrim. Si ai SIintei Biserici pismasiil
Cu njurturi grozave Cei ce-njur Preotia
La pmnt am drmat, Si hulesc cu-obrznicie
Picioare si mihi SIinte Taine, Cruci, Icoane SIinte,
Din SIntul Chip Preacurat! Ajung in mare urgie!
Dup Iapta-mi blestemat Duhul SInt i prseste
N-a trecut mult si-a pornit Diavolii de cap i-mbat
Revolutia cea mare Si-i ndeamn s urmeze
Si eu am Iost pedepsit! Rtcirea lor stricat!
Chinul lor nu dormiteaz
Ei vor Ii greu pedepsiti,
C-o arvun... iar dincolo
Cu viermii neadormiti!
104
S ne impodobim cu Crucea Domnului i nu cu deertciuni idoleti. Fiecare crestin si
crestin, precum sntem ndatorati, t bine s purtm la piept, n sn, SInta Cruce, s o iubim si s
o Iolosim cu succes. E interzis cu desvrsire tuturor crestinilor si crestinelor a se mpodobi ca
paginii egipteni, brahmani si alti idolatri ntunecati din toate vremile, cu satanicele zrzmuri
idolesti, cu care aceia si mpodobeau idolii lor. Asa d.p.: ,Pe gropnita (egiptean) a lui Beni-
Hasan snt nchipuiti robi tinnd n mini... salbe, cu care ntotdeauna era mpodobit gtul si pieptul
regilor si demnitarilor. Zeii egipteni de asemenea erau totdeauna mpodobiti cu salbe. Salbele, cte
odat, li se aduceau n calitate de dar religios. Pe mormntul regelui GorsinteIa din dinastia XXVI,
Faraon e nchipuit aducnd salbe de aur, de diIerite Iorme, zeului Amen-Ra. Sora Faraonului de
asemenea e nchipuit aducnd salb aceluiasi sZeu... Salbele acelea aveau cteva rnduri de
monede (Vezi si I. Bib. o.c. t.I, p. 467). SIintii Apostoli Petru si Pavel interzic cu desvrsire
tuturor crestinilor a se mpodobi cu astIel de deseit ciuni (1 Petru 3 3-6, 1 Tim. 2 9, 1 Ioan 5 21,
Ape. 17 3-5), Acestea snt oprite si mai mult a se pune pe SIintele Icoane ale
Maicii Domnului cu Pruncul Iisus Hristos n brate. Cei care imita pe paginii idolatri, se
primejduiesc groaznic. Doritorii dc mntuire s se ntoarc cat mai grabnic napoi la Ortodoxie, la
curatele si sIin-tele ei rindueli bune.
Cei ce-i fac Semnul Sfintei Cruci strimb fie fetele lor i-l firofa-nea:, bucur fie draci.
Rnduiala SIintei Biserici spune tuturor crestinilor dreptcredinciosi cler si popor, Pstori si
pstoriti s-si Iac-Semnul SIintei .Cruci cu toat luarea-aminte, drept, pe Ietele lor, ca s se
poat Iolosi. Ea ne arat clar c schirnonositorii acestui Semn Dumnezeesc se pgubesc groaznic
si cad n pedeaps vremelnic si vesnic. ,Multi crestini Ir nici o socoteal zice SI. loan
Gur de Aur Iluturnd cu mna, si Iac Semnul SIintei Cruci (strimb) pe Ietele lor. Aceia ns se
ostenesc n desert cnd nu-si nchipuiesc Crucea dreapt pe Ietele lor. Numai dracii se bucur de
ngmIarea aceea.. .". Dumnezeeasca Scriptur ne spune clar, c: ,Blestemat este cel ce Iace lucrul
Domnului Ir purtare de grij, cu enevire" (Ier. 48 70; comp. 1 Imp. 15 3, 9, 35, 3 Imp. 20 42).
Crestinilor! Priviti la Mntuitorul nostru Iisus Hristos, mult ptimitorul de bun voie pentru
mntuirea noastr din iad, rstignit pe Crucea nalt de pe crestetul plesuv al Golgotei; toat
greutatea Ti upului Su Omenesc, spnzurat pe Cruce, atrna n rnile cuielor de la mini si
picioare, cu care era pironit. Ce dureri grozave a suIerit El pentru mntuirea noastr din tot rul!
Nimeni din noi nu-si poate mcar nchipui ct de groaznice au Iost suIerintele Lui pe Cruce, cnd
toat greutatea corpului Su omenesc atrna ' numai n rnile minilor si picioarelor pironite cu
piroane mari de Iier n lemnul Crucii! Si noi s ne lenevim a Iace Semnul SIintei Cruci drept pe
Ietele noastre, din lene, din mndrie si ngmIare, sau de rusinea oamenilor, ori mai bine zis a
cadavrelor ce vor intra n putreIactie ca mine?! Cum s nu Iie aceasta un mare pcat? Cum s nu
cad unii ca aceia n blestemul celor ce Iac lucrul Domnului cu enevire? Cum s nu se bucure
dracii de acele strmbturi ale Semnului SIintei Cruci, cnd au ce seri n catastiIele lor, cnd au cu
ce opri sumedenii de SuIlete prin vmile vzduhului pe care le trag n iad, la Judecata particular
si general? Cum s nu Iie osndite si muncite n iad SuIletele acelora ce nu-si Iac nici mcar
Crucea dreapt pe Ietele lor, cnd pentru aceasta nu li se cere nici o osteneal peste puterile lor,
nici o cheltuial mare, pe care n-ar putea-o suporta? Curn s scape aceia de nIricosata Judecat,
pentru mthieli sau schimonosirea Semnului SIintei Cruci, cnd Iacerea acestuia a Iost si este un
lucru att de usor de Icut si att de plcut la nchipuit, asa drept cum se cuvine unui bun crestin? !
Si dac dracii se bucur mult de aceia care schimonosesc Dumnezeiescul Semn al SIintei
Cruci cnd l Iac pe Ietele lor, apoi nchipuiasc-si ori cine are minte sntoas cu ct mai mult se
bucur dracii de cei ce pun asternuturi cu Cruci pe jos pentru proIanare prin clcarea cu
picioarele? De asemenea, ct de mult se veselesc dracii de cei care pun zorzoane cu care si
mpopotonau paginii egipteni, brahmani. . . idolii lor, pe ,SIintenia Domnului" adic pe SIintele
Icoane ale Prea Curatei Maicii Domnului si pururea Fecioarei Mria cu Pruncul Iisus Hristos
Dumnezeu-Omul n brate? Ct de mult se bucur dracii de cei ce pun si calc cu picioarele pe
Semnul Crucii de pe dusumea (podeal), mozaic, beton, covor, musama ori alt asternut cu,
Cruci ?. Vai! Vai ! Ce orbire drceasc!!!
105
Cei care ,snt sadul lui Dumnezeu" (Mt. 15, 13), ntotdeauna s-si Iac Semnul SIintei
Cruci drept pe Ietele lor si s lupte a-l sterge de pe jos, s se Iereasc din rsputeri de a nu-1 mai
proIana, ca s nu cad sub aIurisanie... n robia Iiarei apocaliptice. Acestia s se osteneasc cu
bun chibzuial a cinsti si Iolosi acest Dumnezeesc Semn al SIintei Cruci si a curati Icoanele
sIinte de toate zrz-murile sau desertciunile idolesti, cu care se mpopotonau Iemeile si Ietele
usoare pentru participri la prznuiri si petreceri anticres-tinesti, spre a deveni, a Ii si a rmne
pentru totdeauna Iii ai zilei, ai Luminii, ai lui Dumnezeu, si mostenitori ai Noului Ierusalim
Ceresc (Filip. 3, 20-2/; EIs. 2, 6, Evr. 13, 14, 12, 22 -24, Ape. 21 . 22). ,S rscumprm vremea
cum ne nvat Apostolul ca zilele snt rele" (EIs. 5, 16, 6, 13, comp. EIs. 6, 70; Cols. 4, 5,
Iul. 11, 2; 3, 7-5; 12, 7, 14, loan 12, 35).
Fiilor' ce semn fiurtm? Semnul Divin (I) ? Ori anti-divin (666) t Patria recunosctoare si
medaliaz, onoreaz si rsl-teste cu daruri pe eroii si merituosi. Mntuitorul Hristos, mpratul
Suprem si etern, si medaliaz, onoreaz si rsplteste cu mult mai mult si vesnic pe eroii Si
dreptcredinciosi si buni lupttori. Aceasta o adevereste Duhul SInt, zicnd Bisericilor:
,Biruitorului i voi da s guste din mana cea ascuns. Si-i voi mai da o piatr alb cu un nume nou
scris ntr-nsa, pe care nimenea nu-1 stie, dect numai cel care-1 primeste. .. Pe biruitor l voi Iace
stlp n Biserica Dumnezeului Meu si nu va mai iesi aIar.. . Eu voi scrie pe el Numele lui
Dumnezeu si Numele Cettii Dumnezeului Meu, al Noului Ierusalim, care se coboar din cer de
la Dumnezeul Meu, si Numele Meu (I) cel Nou" (Ape. 2, 77; 3, 12, 19, 72; F. Ap. 2, 21-38, 9, 74-
75; Rom. 10, 13, Filip. 2, 6-77 ; Mt. 2, 1820). Eroii Israe liti ai Vechiului Testament si eroii
Noului Israil pecetluiti CU litera T initiala Tatlui Ceresc si cu Semnul (I) SIintei Cruci (Ie/.. 9, 4,
Ape. 7, 4; 9, 4), snt deosebiti de lumea zcnd n cel ru (I loan 5, 19, 4, 4). Deci, toti crestinii si
crestinele mari si mici, Pstori si pstoriti, bogati si sraci, crturari si necrlurri, s ne silim a
cunoaste: originea, lucrrile minunate si Ioloasele mari ale uceltul
Semn Dumnezeiesc. Si asa s-1 cinstim si s-1 Iolosim ct se poate mai mult.
Porunca Divin i folosirea Semnului Sfintei Cruci e viat. Dumnezeu n Paradis a
poruncit omului s mnnce din toti pomii, numai de pomul oprit s nu se ating si s nu mnnce
din el ca s nu moar. AstIel, si n Paradisul spiritual (Biserica Vechiului si Noului Testament)
din multe Ieluri de semne, s-a ales Semnul (arma) Crucii s-1 Iolosim cu bun chibzuial si s-1
cinstim ca pe un obiect SIint, cu care se sIintesc toti si toate, si Ir de care nu se poate sIinti
nimeni si nimic. Dac ar aduna stpnirea lumeasc pe toti Ierarhii, Arhiereii si Preotii din lume,
zicndu-le: ,Prea SIintiti si Cuviosi Printi, s Iaceti aici o Aghiazm sau s svrsiti una din
SIintele Taine ale SIintei Biserici, ns Ir Semnul SIintei Cruci!" Oaie ce s-ar ntmpla ? Toti
Liturghisitorii ar vedea c nu pot, si ar rspunde c Ir Semnul SIintei Cruci nu se poate svrsi
nici o Tain SInta, nici o rugciune public sau particular. Toate Tainele, serviciile religioase si
rugciunile publice si particulare, se sigileaz, mputernicesc si se sIintesc numai prin acest Semn,
nconjurat cu Iric de ngeri n ceruri, si cinstit asa de minunat. El nu suIere a Ii proIanat, ci se
rzbun groarznic asupra celor ce-1 pun pe jos, pentru a Ii clcat n picioare, ori a sta pe el.
Rzbunarea grozav care a Iost asupra LuciIerului si a ngerilor lui, care l-au nesocotit n ceruri;
asupra protoprintilor nostri cnd au clcat porunca Divin mncnd din pomul oprit; asupra
Egiptenilor care n-au avut Semnul Crucii la intrarea locuintelor lor (Es. 12, 14), asupra Israelitilor
n lupt cu Amalecitii, cnd Moisi de oboseal lsa minile n jos; asupra lui Iuda Iscarioteanul,
cnd n ziua intrrii Domnului cu triumI mprtesc n Ierusalim si-a rupt toiagul apostolesc n
dou si aruncndu-1 cu ciud la pmnt, buctile toiagului rupt s-au suprapus unul deasupra altuia
n chipul Crucii, pe care el clcndu-o n picioare, a pierdut darul apostoliei, viata si SuIletul;
asupra ereticilor crestini Ir SInta Cruce si mprtiti n sute de secte potrivnice unele altora, etc,
aceiasi pedeaps va Ii si asupra proIanatorilor ei din toate vremurile.
299) Am fcut Semnul Sfintei Cruci cu capul acoperit (ca femeie adeseori cu capul
descoperit) n cas, n curte (ograd), n grdin, la lucru, cnd am trecut pe dinaintea
Sfintei Biserici, unde locuieyte Dumnezeu... n P.S. Trup yi Snge sau Sf. mprtyanie sub
chipul Pinii yi al Vinului Euharistie; yi pe dinaintea Sfintei Cruci, care ne reamintesc
106
Rstignirea Mntuitorului nostru Iisus Hristos? Am fcut Semnul Sfintei Cruci n felurite
forme, n: custuri, alesturi, ayternuturi, broderii, covoare, licere, muyamale... pe care le-
am pus, ayternut pe scaune, lvi(i, canapele, paturi... yi pe jos, pe duyumele, unde s-a
profanat... prin yederea yi clcarea cu picioarele acest ,Sigil", ,Semn" sau ,Pecete a
Dumnezeului Celui Viu", Dumnezeiescul Semn al biruin(ei noastre asupra vrjmayilor
noytri nevzu(i yi vzu(i, Arma dat nou Creytinilor de Domnul Hristos Dumnezeu-Omul
prin Biserica Sa asupra diavolului? Am fcut Semnul Crucii n pietre de pavaje, mozaicuri,
beton, etc, yi pus sau turnat jos pe trotuarele strzilor yi a cur(ilor, prin case, ycoli, Biserici,
localuri publice, prin closete particulare yi publice, etc, unde s-a profanat prin nesocotirea yi
clcarea lui cu picioarele ? 11! Am fcut Semnul Sfintei Cruci pe fa(a pmntului... yi pe cel
fcut de al(ii nu l-am stricat, nici nu l-am yters?
300) Am fcut glume rutcioase yi am grit mscriciuni la adresa dreptei
credin(e, a Bisericii yi a clerului? Am cutat s plac mai nti yi mai mult oamenilor dect lui
Dumnezeu ? Am purtat numele creytinesc spre osndire vremelnic yi veynic? Am grit
glume cu cuvintele Dumnezeieytilor Scripturi sau cu cuvintele bisericeyti ?
301) Am dus bani, jertfe, daruri... la altarele eterodocyilor, n capiytele ereticilor,
sectarilor?
302) Am aprat, ajutat yi ncurajat pe: eterodocyi, eretici yi sectari, cu cuvntul yi
cu fapta, ascultndu-i yi urmnd la capiytele lor?
303) Am cugetat a jura strmb, cu voie, de nevoie?
304) M-am blestemat cu jurmnt yi fr de jurmnt? M-am jurat a rsplti rul
fcut de al(ii tot cu ru? Am mplinit jurmintele rele fcute la: mne, iu(ime, be(ie, sau n
lipsa sntoasei judec(i ?
305) n loc de mpcare am tras pe aproapele meu la judecat yi jurmnt? L-am
judecat yi osndit cu asprime?
306) Am gndit, grit yi sus(inut verbal yi scris, c: creytinii yi cei sfin(i(i: monahii yi
Preo(ii pot jura oricnd?
307) Am njurat de cele Sfinte? (m)
m) Cei ce drcuie, se dau dracului, njur de cele Sfinte, sS-vryesc o mare nelegiuire
(Vezi ,Pcatul drcuitului yi njuraturilor de cele Sfinte", pp. 1-368, de aut. yi pp. Voi. I 521
-528, din aceast carte).
308) Am vorbit cu dispre( yi hul despre Dumnezeu, Sfin(i, de Sfnta Cruce yi unica
Lui Biseric Sobornic yi Apostolica, spiritual yi material, lupttoare yi triumftoare i
309) Am jurat strmb, drept, la judecat, n lume, silii, umilit, adeseori? M-am
mbiat a jura am obiceiul iau de a zice: ,Zau",
310) ,Zu lui Dumnezeu" (n), ,$tie Dumnezeu", chemnd Numele iui Dumnezeu yi
al Sfin(ilor Lui la toate deyertciunile yi minciunile
n) ,Zu", adic: idol, drac, necuratul (Is. 44, 9 20, Ier. 10, 3-9, Avacum 2, 19, Lev. 17,
7; Ps. 105, 36-38, 113, 12-16, 134, 75-75; Epist. lui Ieremia 1, 4-62, 1 Cor. 10, 79-27 ; Ape. 9,
20). Canonul supune certrilor pe cei ce jur cu jurminte pgnesti (ca: zu, zu lui Dumnezeu,
s mor, s orbesc, s n-am parte de copii, pe legea mea, s m ia dracul, s.a.); iar noi hotrm
aIurisirea pentru acestia (Sin. VI ec. can. 94; 25; 29; 30 Apost.; 1 Imp. 14, 2446, comp. Mt. 5,
3437, Iac. 5, 12). ,Preotul s nu se jure Iieste (cu nici un Iel de) jurmnt, nici mic, nici mare,
nici cu voie, nici Ir voie; iar de va Iace aceasta, s se scoat din Preotie" (P.B.G. pag. 114
(101)). ,Preotul de va jura ori de voie ori de nevoie, s mt mai Iie Preot" (Apst. 21; nv. p.
canoane, d. MolitIelnic).
Mntuitorul opreste pe clerici si pe crestini a se jura ori n ce Iel, zicnd: ,Ati auzit c s-a
zis celor de demult: ,S nu juri strmb; ci s dai Domnului jurmintele tale. Eu ns zic vou: ,S
nu te juri nicidecum. Nici pe cer, c este Scaun al lui Dumnezeu, nici pe pmnt, c este asternut
al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, c este Cetate a Marelui mprat, nici pe capul tu s nu te
107
juri, c nu poti Iace nici un Iir de pr alb sau negru. Ci, s Iie cuvntul vostru: ce e asa, asa, si ce e
nu, nu; iar ce e mai mult dect atta, e de la ce ru" (Mt. 5, 3337). Orice Iel de jurmnt opreste
si Apostolul, zicnd: ,Mai nainte de toate, Iratii mei, s nu v jurati nici pe cer, nici pe pmnt,
nici cu alt jurmnt oarecare, ci s Iie vou ce este asa, asa, si ce este nu, nu, ca s nu cdeti n
Itrie sau n osnd"' (Iac. 5, 72). Vezi si Cazania Duminicii 31 dup Rusalii, si ,Oglinda
Duhovniceasc", pp. 570-595; 633 -696 ; 2235-2261, de aut.
310) M-am jurat (o): s orbesc, s mor, s n-am parte de copii.. . s fiu... s pat...
y.a. ? Am silit, amgit, corupt pe al(ii cu bani, ngroziri sau cu minciuni ca s jure strmb?
Am judecat superficial ?
o) Toti crestinii care se jur adeseori astIel pentru orice lucru de nimic, pctuiesc mult si
se despoaie de Darul Divin. Precum Evreii usuratici din vremea Proorocilor si a Mntuitorului se
jurau adeseori la aIacerile lor zilnice, la trguieli, negustorie, asa si acestia se jur des, zicnd:
,Zu... pe ochii mei... s orbesc... s plesnesc ... pe copiii mei... s n-am parte de copiii mei... s
Iie, s pat... s se dea... care ti-a mintit". AstIel de jurminte, ca si jurmintele mincinoase, snt
oprite de ntreaga Dumnezeiasca Scriptur si de SInta Biseric.
Mntuitorul a hotrt tuturor oamenilor, zicnd: ,S nu v jurati nicidecum... ci s Iie
cuvntul vostru adevrat, ce este asa, asa, si ce este nu, nu; iar ce este mai mult dect aceasta, este
de la cel ru" (Mt. 5, 3337). Asa hotrste si Apostolul (Iac. 5, 72). De asemenea si Proorocul
Osia, zicnd: ,Nu v jurati pe Dumnezeul cel Viu" (Osia 4, 75). Pentru aceasta si SI. Vasile cel
Mare zice c jurmntul deodat este oprit, si cu mult mai vrtos cel ce se Iace de ctre cineva
pentru a Iace ru cuiva (Vezi pe larg Sin. VI ec. can. 94; SI. Vasile, 29; Apost. 25; 29; 30; 1 Imp.
14, 24 -46). AstIel, nimenea s nu se mai jure pe Dumnezeu, nici pe Ipturile Lui. Cei care se
jur, s se canoniseasc ca ucigasii si curvarii, s-i despart de mprtsire si de Biseric. Desi n
Vechiul Testament s-a iertat a se jura; ns crestinilor nu e ngduit a jura. Deci, nu se cuvine
crestinilor a jura nici pentru toat lumea (Pidalion, Iila 500).
,A se jura tlcuieste acest loc Iericitul TeoIilact la Matei 5, 37 Iiindc este mai mult
dect ,asa" si dect ,nu", pentru aceasta este de la diavolul. Dar vei zice: ,Oare legea lui Moisi
Iiindc po runcea a se jura, era rea?" Tu cunoaste c atunci nu era lucru rau a se jura; ns dup
venirea Domnului Hristos, este lucru rau. precum si a se tia mprejur, si n scurt a tinea cele
iudaicesti. De vreme ce si a suge tt este lucru cuviincios pruncilor; iar barba-tilor e rusine ...".
Jurmntul s-a dat si se d oamenilor care iubesc, Iac si propaga minciunile, Iiind coplesiti
de multimea acestora, Iiindc nu slujesc lui Dumnezesu cu trup si SuIlet, asa cum snt datori a
Iace; ci Satanei, lucrurilor, ngerilor, slujbelor si truIiei lui, de care s-au lepdat la SIntul Botez.
Deci, ei prsind Igduinta dat la SI. Botez si vietuind anticrestineste n Ielurite chipuri, li se
impune la instantele judectoresti a jura, spre a se putea ctusi de ct a dibui dupa adevrul pierdut.
Tot pentru dibuirea adevrului se vars attea sumedenii de jurminte de oameni ntre ei la
Ieluritele convorbiri, aIaceri si negustorii, dar acestea arat clar dzertarea lor din ade-vratul
Crestinism.
,Nu te jura nicidecum: ci grieste adevrul curat. Brbatul care se jur mult, se va umplea
de Irdelege si biciul nu se va de-prta de la casa lui. De va gresi, pcatul lui va Ii asupra lui, ,si
mcar de va trece cu vederea, ndoit greseste. Si de a jurat in desert, nu se va ndrepta, c se va
umplea de rele casa lui. Este mai care este deopotriv cu moartea. S nu se aIle aceasta n
mostenire lui Iacob (n Crestinism). De la cei binecredinciosi toate acestea se vor deprta si n
pcate nu se vor tvli. Cu vorba lua cumptare nu-ti obisnui gura, c n aicea este cuvntul
pcatului.. " (Mt. 5, 37; Is. Sir. 23, 20 15).
Cel ce ndeamn pe altul a jura strmb, cade si el n osnda grea a acelei nelegiuri (Mt. 5,
14, 23, 16 24 , 5, 3337).
Am hulit unica adevrat Biseric spiritual yi material (p) a lui Dumnezeu
dimpreun cu rnduelile, slujbele, nv(turile, tainele, sfin(eniile, sfaturile yi binefacerile ei?
108
p) Biserica spiritual, este adunarea tuturor crestinilor dreptcredinciosi. Biserica lui
Dumnezeu dup Coresie snt SIintii (adevratii crestini) cei chemati, sau adunarea
dreptcredinciosilor si a celor chemati la sIintenie. Numele Bisericii zice SI. Ioan Hristostom
nu e nume de desprtire; ci de unire si de conglsuire. Biserica aceasta este Trupul mistic al
Domnului Hristos. ,Voi snteti Biserica lui Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu locuieste n voi...
Voi snteti Trupul lui Hristos si mdulri din parte. Si, Dumnezeu a pus pe unii n Biseric, nti
pe Apostoli, al doilea pe Prooroci, al treilea pe dascli, dup aceia pe puteri, apoi darurile
tmduirilor, ajutorintele, isprvniciile, Ielurile limbilor" (1 Cor. 3, 1617, 6, 19, 12, 27-28, 2
Cor. 6, 16, EIs. 2, 20-22, Evr. 3, 6, 1 Petru 2, 5).
Biserica spiritual este adunarea tuturor crestinilor cler si popor de aceiasi dreapt
credint, care conlucra ntr-un cuget si ntr-un Duh SInt, dup Dumnezeiestile nvtturi existente
n SIintele Scripturi si Traditii, pentru binele propriu, obstesc si pentru slava lui Dumnezeu, dup
cuvntul Mntuitorului, Care zice:,, Voi snteti lumina lumii... Voi snteti sarea pmntului... Asa
s lumineze lumina voastr naintea oamenilor, ca vznd ei Iaptele voastre cele bune, s
proslveasc pe Tatl vostru Cel din ceruri" (Mt. 5, 13-14, 16).
Biserica credinciosilor conductori si condusi de aici de pe pmnt, se numeste
Biserica vie, lupttoare (Mt. 18, 77; Rom. 16, 17, 1 Cor. 5, 9, 2 Tes. 3, 6, 14, 2 Ioan 1, 10); iar
adunarea crestinilor SIinti din ceruri, se numeste Biserica triumItoare (Evr. 12, 22 -24, Int. Sol.
3, 1-9, Lc. 10, 20 -24, 16, 22-26).
Biserica spiritual este adunarea poporului, Trupul lui Hristos, Numele Lui, Sotia lui
Hristos curtit cu apele Botezului, stropita si hrnit cu Sngele si Trupul Lui, nIrumusetat ca
de nunt, nsemnat prin SIntul Duh cu pecetea (sigiliul) SIntului Mir, n care strlucesc
mrgritarii sIintelor dogme ale nvtturii Domnii lui ctre ucenicii Si, pe care Patriarhii au
nchipuit-o mai nainte, Proorocii au prezis-o, Apostolii au ntemeiat-o, Ierarhii au inliu musetat-
o, si care n Mucenici s-a terminat, al creia Cap este Hristos Biserica este scaun mprtesc si
Arhieresc, pe care sade Mintui-lrtul mpratilor si Marele Arhiereu al Arhiereilor, nsusi
Mintuitorul nostru Iisus Hristos. Este si balt lin a pctosilor, prin care se spal pcatele lor, si
slav (glorie) dreptilor, scpare si pod ctre Dumnezeu, laud, veselie si bucurie tuturor
crestinilor. Cti o iubesc cu toat inima si cu tot SuIletul lor, aceia vor lua cunun de la Dumnezeu
si se vor Iace mostenitori mprtiei Lui; iar cti o vor deIima se vor osndi.
Biseric se numeste, pentru c pe toti i cheam si pe toti i adun.
Biserica se numeste SInta pentru c Mntuitorul a sIintit-o cu SIntul Su Snge, si pentru
c Duhul SInt nencetat o sIinteste prin SIintele mistere. Soborniceasc se zice precum si
Apostoleasc pentru c ntr'nsa nvttura Apostolilor si a SIintelor Sinoade rmne necltit. Iar
Domnul Hristos se numeste Capul ei, Iiindc acea Biseric n care rmne dogma Ortodox
neclintit, este Trupul Lui (P.M.B. pag. 136; Arhiereul.Ioanichie Evantias, pp. 13 14).
Biserica spiritual e una. ,Pe aceast Piatr adic pe Mine si credinta vie n Mine, a zis
Domnul Hristos voi zidi Biserica Mea, si portile iadului nu o vor birui pe ea" (Mt. 16, 18,
comp. I Cor. 3, 11; EIs. 2, 20, 1 Cor. 10, 4, Ape. 21, 14). ,V rog pe voi, Iratilor, pentru Numele
Domnului nostru Iisus Hristos, ca toti sa griti aceeasi, si s nu Iie ntre voi mperecheri; ci s Iiti
ntemeiati intr-un gnd si ntr-o ntelegere... Voi (adunarea tuturor crestinilor) snteti Biserica lui
Dumnezeu, si Duhul lui Dumnezeu locuieste n voi. De va.strica cineva Biserica lui Dumnezeu
(prin nvrjbiri, mperecheri, erezii, rupturi...), strica-l-va pe acela Dumnezeu; cci Biserica lui
Dumnezeu este SInta, care snteti voi..." (1 Cor. 1, 10; 3, 11, 16-17; 6, 19, 2 Cor. 6, 16, comp.
Ioan 10, 1-17; 15, 1-6; 11, 52, 17; Filip. 2, 2; Rom. 12, 76; 16, 17; 1 Cor. 12, 12 27; EIe. 1, 20
-23 , 4, 3-6, Colos. 1, 16-18).
Biserica spiritual e Sfinta, dei are in sinul ei Sfinti i pctoi. Aceasta este de acord cu
nvttura Domnului nostru Iisus Hristos. El aseamn Biserica Sa spiritual:
a) Cu nvodul care scoate din apele mari pesti buni si ri. ,mprtia lui Dumnezeu este
asemenea nvodului care s-a aruncat, in mare si a adunat tot Ielul de pesti. Dup ce s-a umplut,
pescarii l scot la mal, si seznd jos, aleg n vase pestele ce este bun ; iai CC este ru, l arunc
109
aIar... Asa va Ii la sIrsitul veacului, vor iesi ngerii si vor desprti pe (crestinii) cei ri din
mijlocul (crestinilor) celor drepti, si i vor arunca pe ei n cuptorul cel de loc. Acolo va Ii
plngeiea si scrsnirea dintilor" (Mt. 13, 47 50, comp. Mt. 13, 2430, 3743, 22, 1-14; Lc. 14,
16-27, I Cor, 3, 11-15; 12, 12-27, Efs. 4,20-32, Cols. 1 16-20, 2, Tim 2 20; Apc 2; 3)
b) Cu tarina, in care creste, pe langa graul semanat de stapan si neghinele semanate de
vrajmasul sau (Mt. 13, 24-30, 37-43)
c) Cu prrizul nuntii mprtesti, la care i-au parte mpreun cu cei vrednici si cei
nevrednici pn la ndreptare ori judecat Mt. 22, 1-14).
d) Cu robii buni si ri (Mt. 18, 23-35).
e) Cu Iecioarele ntelepte si nentelepte (Mt. 25, 115).
I) Cu slugile credincioase care au ntrebuintat bine talantii ncredintati si cu slugile
lenese si viclene care au ascuns n pmnt talantul ce li s-a ncredintat (Mt. 25, 14 30).
g) Cu turma de oi amestecate cu capre (Mt. 25, 3133).
Dac n Biserica Mntuitorului n-ar Ii si pctosi, apoi El n-ar mai Ii nvtat pe ucenicii Si s se
roage asa: ,Si ne iart nou greselile noastre, precum si noi iertm gresitilor nostri..." (Mt. 6, 12
15, comp. Mt. 18, 2335). Nici n-ar mai Ii asezat n Biserica Sa Taina Pocintei pentru
dezlegarea, curtirea si iertarea pcatelor (Mt. 16, 19; 18, 18-35, loan 20, 2123, 1 loan 1 5-70;
Ape. 7, 13 16). Noi vedem c chiar n Biserica apostolic, ai creia membri ,aveau toti o inim
si un cuget", tot se mai gseau cte un Anania si SapIira, cte un Simon vrjitorul, cte un
amestector de snge n Corint, cte un DiotreIis si alti pctosi (F. Ap. 5, 75; S, 9-24, 20, 25-
50; 1, Cor. 5, 1-6, 13, 6, 9-10, 2 Cor. 2, 5-77; 2 Tim. 3; 3 loan 1 9-10, Ape. 2; 3).
Biserica spiritual e Templul i Cortul lui Dumne:eu. ,Cel ce biruieste l voi Iace pe el
stlp n Biserica Dumnezeului Meu, si nu va iesi mai mult aIar. Eu voi scrie pe el Numele
Dumnezeului Meu, Numele Cettii Dumnezeului Meu Ierusalimului celui nou care se
coboar din cer de la Dumnezeul Meu, si Numele Meu cel nou Am auzit un glas mare din cer,
zicnd: ,Iat Cortul lui Dumnezeu cu oamenii si se va slslui cu ei, si ei vor Ii popoare ale Lui, si
nsusi Dumnezeu va Ii cu ei, Dumnezeu al lor..." (Ape. 3, 72; 21, 3, comp. 1 Cor. 3, 16-17; EIs. 2,
21-22).
Biserica e imprtia lui Dumne:eu pe pmint. ,mprtia lui Dumnezeu, este deja ntre
voi" (Lc. 17 21; Rcm. 14 17). ,Cutati mai nti mprtia lui Dumnezeu si dreptatea lui, si toate
acestea se vor aduga vou" (Mt. 6 33, Lc. 12 31, Mc. 10 30, Ps. 26; 3 Imp. 3 5-14, comp. Mt. 7
2122, 25 1-12; 13 31-33, 45-47, 19 23, 21 116; 13 44; 18 23; 22 2; 13 24, 52; 18 1-3, 11 11-
12, Lc. 16 76)
Bisenca Cretin e Israelul Nou. ,loan scrie vou, celor sapte Biserici ale Asiei, si v
doreste har si pace de la Cel ce este, Cel ce -era si de la Cel ce vine si din partea celor sapte
Duhuri care stau naintea Scaunului Su de Domnie, si din partea Domnului Iisus Hristos,
Martorul credincios, Cel nti nscut din morti, Stpnul mpratilor pmntului, Care ne iubeste si
ne-a splat de pcatele noastre cu Sngele Su. Celui ce a Icut din noi o mprtie si preoti pentru
Dumnezeu, Tatl Su. A Lui s Iie slava si puterea n vecii vecilor. Amin" (Ape. 1 46).
Biserica spiritual este un corp al crei Cap este Iisus Hristos. ,Acela (Dumnezeu) a dat
(n Biseric) pe unii Apostoli, pe altii Prooroci, pe altii Evanghelisti, pe altii Pstori si Dascli,
pentru desvrsirea SIintilor, spre lucrul slujbei, spre zidirea Trupului (Bisericii) lui Hristos, pn
ce vom ajunge toti la unirea credintei si a cunostintei Fiului lui Dumnezeu, n brbat desvrsit, la
msura vrstei plinirei lui Hristos, qa s nu mai Iim noi prunci, nvluindu-ne si purtndu-ne de tot
vntul nvtturii, n amgitura oamenilor, m viclesug, spre mestesugirea nselciunii; ci,
adevrati Iiind n dragoste, s crestem toate n El, Care este Capul Hristos. Din El tot trupul
potrivit alctuindu-se si ncheindu-se prin toat pipirea drii, dup lucrare, dup msura Iiecrui
mdular Iace cresterea trupului spre zidirea sa singur n dragoste..." (EIs. 4 1116, comp. Rom.
12 5, 1 Cor. 10 77; 12 12-30, EIs. 1 22 -23, Cols. 1 1824). ,Au nu stiti c trupurile voastre snt
mdulrile lui Uiis tos?... Cel ce se lipeste de Domnul este un Duh... Nu stiti c trupul vostru este
locas Duhului SInt ce locuieste n voi, pe Care-L aveti de la Dumnezeu si nu snteti ai vostri? C
110
snteti rscumprati CU pret. Proslviti dar, pe Dumnezeu n trupul si n duhul vostru.caie snt ale
lui Dumnezeu" (1 Cor. 6 1520, comp. Rom. 12 5; 1 Cor. 12 72-50; EIs. 5 30-32).
Biserica spiritual e una cu Hristos i Dumne:eu. ,Printe SIinte, sIinteste-i (pe ucenicii)
acestia n adevrul Tu. .. Pentru dnsii Eu M sIintesc pe Mine nsumi, ca si ei s Iie sIintiti n
adevr. Eu nu numai pentru acestia M rog; ci si pentru cei ce vor crede prin cuvntul lor n Mine;
ca toti s Iie una. Precum Tu Printe n Mine si Eu n Tine, ca si acestia n Noi s Iie una; ca s
cread lumea c Tu M-ai trimis. Slava, care Mi-ai dat-o Mie, am dat-o lor, ca s Iie una precum
Noi sntem una. Eu n ei si Tu n Mine, ca s Iie ei desvrsit ntr-una, si ca s cunoasc lumea c
Tu M-ai trimis si i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. Printe, pe care i ai dat Mie voiesc
ca unde snt Eu si aceia s Iie mpreun cu Mine, ca s vad Slava Mea, Slav pe care Mi-ai dat-o
Tu, pentru c M ai iubit pe Mine mai nainte de ntemeierea lumii" (loan 17 17- 24 comp. F. Ap. 9
1-5; Rom. 12 5; EIs. 1 10; Gal. 3 25; 1 Cor. 12 1327, Cols. 3 11). ,Cel ce sIinteste si cei ce se
sIintesc Icotl 'ini dintr-TJnul; pentru care pricin nu Se rusineaz a i numi pe dnsii Irati, zicnd:
,Spunc-voi Numele Tu Iratilor Mei, in mijlocul inse licii Te voi luda". Si iarsi: ,Eu voi li
ndjduindu-Ma spre Dnsul" si iarsi: ,iata Eu si pruncii (Iiii ti Iiicele Bisericii Mele) pe care Mi
ia dat Mie Duninezeu ," (EvT. 2 11 18 3-1 8, comp EIs.4, 5 27, Coli. 1 22, luda 1 24;
Ape. 19 8).
Biserica spiritual e compus dm vii i repausati. Odinioar au venit la Mntuitorul
saducheii, care zic c nu este nviere, si L-au ntrebat pe El, zicnd: ,nvttorule, Moisi a zis: De
va muri cineva neavnd Ieciori, s ia Iratele lui pe Iemeia lui si s ridice smnt Iratelui su. Deci,
erau la noi sapte Irati. Cel dinti nsurndu-se, a murit, si neavnd smnt, a lsat pe Iemeia sa
Iratelui su. Asijderea si al doilea si al treilea, pn la al saptelea. Iar mai pe urm de toti a murit si
Iemeia. Deci, la nviere a cruia din cei sapte va Ii Iemeia? C toti au avut-o pe ea". Iisus
rspunznd, a zis lor: ,V rtciti nestiind scripturile, nici puterea lui Dumnezeu, c` la nviere
nici se nsoar, nici se mrit; ci snt ca ngerii lui Dumnezeu n cer. Iar pentru nvierea mortilor,
au n-ati citit ceia ce s-a zis vou de la Dumnezeu, grind: ,Eu snt Dumnezeul lui Avraam,
Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacob? Nu este Dumnezeu, Dumnezeu al mortior; ci al
viilor" (Mt. 22 23 -32, Mc. 12 18 27, Lc. 20 27 -38).
,Nimeni din noi vieaz luisi, si nimeni luisi moare. C de viem, Domnului viem, si de
murim, Domnului murim. Deci, sau de viem, sau de murim, ai Domnului (s Iim) sntem. C spre
aceasta si Hristos a murit si a nviat si a vietuit, c s stpneasc si pe cei morti, si pe cei vii... Ca
toate s le uneasc sub un Cap n Hristos si cele din ceruri, si cele de pe pmnt, ntru Dnsul"
(Rom. 14 79, EIs. 1 10).
Arhiereul Onia i Proorocul leremia, repausati, au imbrbtai pe Iuda Macabeul la lupt
pentru aprarea Bisericii. Iuda Maca-beul, nencetat cu toat ndejdea credea c va avea ajutor
de la Domnul... El a vzut n vedenia visului su vrednic de credint ... cum c Onia, cel ce Iusese
Arhiereu, om bun, cuvios, cucernic la Iat si cu obiceiuri bune, si la vorb cuvios, care din
pruncie s-a nevoit n toate lucrurile Iaptei bune, acesta cu minile ntinse se ruga pentru toat
adunarea Evreilor. Dup aceasta s-a artat un brbat cu cruntete si cu mrire minunat, si prea
cuvioas mrire era mprejurul lui... Onia a rspuns si a zis: ,Acesta este iubitorul de Irati
Proorocul lui Dumnezeu leremia, care se roag mult pentru popor si pentru sInta cetate". Iuda
Macabeul a mai vzut n vedenie, cum c leremia a ntins dreapta si i-a dat o sabie de aur, si cnd
i-a dat-o, i-a zis acestea: ,Ia aceast sInta sabie, care este dar de la Dumnezeu, prin care vei surpa
pe vrjmasi". Iuda a artat visul ostasilor si. Deci, mngindu-se cu aceste cuvinte Ioarte bune ale
lui Iuda, care putea aprinde inimile voinicilor spre virtute si a le mbrbta, a socotit s nu
tbrasc; ci vitejeste s nvleasc si brbteste s se apuce si s se bat, ca s se aleag lucrul;
pentru c si cetatea si sIintele si Biserica erau n primejdie. De Iemeie si de prunci si de Irati si de
rudenii, aveau mai putin grij. Fiica lor cea mai mare si cea mai dinti, era pentru sIintita
Biseric.. ." (2 Macab. 15).
Biserica spiritual se compune din. ingeri, Sfintii din cer i credincioii de pe pmint.
,Voi v-ati apropiat de Muntele Sionului si de Cetatea Dumnezeului Celui viu, Ierusalimul cel
Ceresc si de zecile de mii de ngeri, de adunarea celor nti nscuti care sunt scrisi n ceruri, de
111
Judectorul tuturor Dumnezeu, de duhurile dreptilor celor desvrsiti, si de Iisus, Mijlocitorul
asezmntului de lege cel nou, si de sngele stropirii, care grieste mai bine dect al lui Abel" (Evr.
12 22 -24, 1 4, Lc. 15 10, EIs. 2 19, 3 9-70).
Patru btrni s-au prins ntre dnsii s triasc ntr-un SuIlet, mpreun n veacul acesta, si
iarsi s se aIle mpreun si n ceruri, creznd cuvntului stpnesc, care zice: ,Dac doi din voi se
vor uni pe pmnt, pentru tot lucrul ce vor cere, va Ii lor de la Tatl Meu, Care este n ceruri".
AstIel, trei dintre dnsii petreceau n nevoint, se linisteau n pustie; iar cellalt le slujea la toate
trebuintele. Dup oarecare vreme doi dintre ei s-au sIrsit n Hristos si s-au dus la lor de odihn,
iar doi poslusnicul si unul din cei ce se linisteau au rmas pe pmnt. Ducndu-se
poslusnicul la oarecare ascultare, din zavistia vrjmasului, a czut n curvie. Atunci s-a descoperit
unuia din btrnii cei vztori cu mintea, c cei doi, care se svrsisera, se rugau lui Dumnezeu
pentru Iratele slujitor, zicnd: ,D pe Iratele s se mnnce de leu, sau de alt Iiar, ca, splndu-se
de pcat, , s vin n locul acesta n care sntem noi, si s nu rmn jos unirea noastr".
ntorcndu-se Iratele de la ascultarea sa, 1-a ntlnit un leu si cuta s-1 omoare. Btrnul care se
linistea, a cunoscut ceea ce s-a Icut, cci i se descoperise si lui, si deci, sttea la rugciune,
rugndu-se lui Dumnezeu pentru Iratele, si ndat a sttut leul. Cei doi Printi, care se svrsisera,
se rugau lui Dumnezeu, zicnd: ,Rugmu-neTie, Stpne, ca s se mnnce de leu si s vin
mpreun cu noi n Iericirea aceasta! Nu asculta, SIinte, pe cel ce se roag Tie pe pmnt".
Btrnul ns se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi si cu tpt dinadinsul ca s se miluiasc Iratele si s
se izbveasc de leu. Dumnezeu a ascultat rugciunea lui si a zis celor ce erau in cer: ,Cu dreptate
este s ascult pe acela, c voi aicea snteti n odihn, izhvindu-v de sudorile si ostenelile vietii;
iar acela este obosit n ostenelile trupului, si apoi se lupt cu duhurile ruttii. Pentru aceea este cu
dreptate aceluia s-i dau darul". Atunci ndat leul s-a deprtat de la Irate, care venind la chilie, a
aIlat pe btrin nc plngnd pentru dnsul. El i-a povestit toate cte i s-au ntmplal si si-a
mrturisit pcatul pe care 1-a Icut. Cunoscnd c Dumnezeu 1-a miluit, s-a pocit din toat
inima, si n putina vreme a venit la msura cea dinti, ostenindu-se mpreun cu el si batranul.
Apoi au adormit si ei, si s-a descoperit batranului vazator cu mintea, ca toti patru s-au asezat la un
loc, dup Igduintele cele nemincinoase ale Domnului nostru Iisus Hristos (P.c.c. pp. 365 6).
Biserica material este locul ales, destinat, sIintit adunrii credinciosilor pentru
rugciune si primirea darurilor suIletesti (Mt. 21 13, Fac. 28 1722; 3 Imp. 8 26-30, 9 3, Mih.
4 2). O aleas si anumit Cas este Casa lui Dumnezeu (2 Imp. 7 516, 3 Imp. 8 12-13, 18-19,
38-39, 43-48, 9 3, 2 Parai. 7 12-16; Agheu 2 7-9, Mih. 4 1-3).
Maica Domnului a Iost adus n Biserica Domnului si nchinat Lui, cnd a Iost prunc de
trei ani.
n Biserica Domnului a stat Maica Domnului pn la vrsta de 15 ani, petrecnd acolo n
rugciuni, citire si meditarea Dumnezeiestilor Scripturi si n lucrarea hainelor preotesti.
n Biserica material ,Casa Domnului" s-a artat Arhangelul Gavriil lui Zaharia Preotul
de-a dreapta altarului tmierii pe cnd tmia (cdea) el, vestindu-i nasterea Iiului su loan si
despre misiunea lui (Lc. 1 822).
n Biserica material a Domnului Se aduce Mntuitorul ca Prunc de 40 de zile cu plocon,
dou turturele sau doi pui de porumbel, dup cele spuse n legea Domnului (Lc. 2 22 24). Aici
vine si dreptul Simeon (Lc. 2 2535). Aici vine si proorocit Ana, Iiica lui Fanuil, care trise cu
brbatul ei sapte ani; iar atunci, btrn de 84 de ani, nu se deprta de Biserica Domnului; ci
petrecea acolo cu post si cu rugciune (Lc. 2 3638).
IosiI si Mria, n Iiecare an veneau din Nazaret la Ierusalim (120 Km), si se nchinau n
Biserica Domnului (Lc. 2 41).
IosiI si Maica Domnului, cnd Iisus a mplinit 12 ani, L-au dus la Ierusalim n Biserica
Domnului. Iisus rmne n Biseric cu nvtatii, si seznd n mijlocul lor, i asculta si le punea
ntrebri. La ntrebarea Maicii Sale c de ce a Icut asa, Iisus i-a rspuns: ,Pentru ce M-ati cutat?
Au nu stiati c n (cele ce snt ale...) Casa Tatlui Meu Mi se cade s Iiu?" (Lc. 2 4849).
Dup botez si postul de 40 de zile si 40 de nopti, diavolul pune pe Mntuitorul pe aripa
(acoperisul) Bisericii (Lc. 4 9, Mt. 4 5). Domnul nostru Iisus Hristos in viata Sa public Se ducea
112
adeseori s se roage n Templu si n sinagog. De asemenea si SIintii Apostoli si urmasii lor, dup
pilda Mntuitorului, se adunau n Biserica lui Dumnezeu. Acolo ei ludau si binecuvntau pe
Dumnezeu (Lc. 24 52 53). Ei asteptau cu un cuget n Biseric si prin case ngduind n
Irngerea pinii (F. Ap. 2 4547). Se suiau n Biseric pentru rugciune (F. Ap. 3 18, 27).
Uneori Apostolii erau scosi cu sila din Biserica lui Dumnezeu (F. Ap. 3 12, 8, 4 13).
Apostolii si credinciosii suiti n Biserica Domnului, stteau toti la rugciune' ntr-un gnd n
pridvorul lui Solomon (F. Ap. 5 12 14). ngerul
Domnului scotnd pe SIintii Apostoli din temnit, i trimite n Biseric pentru a gri
(predica) poporului Cuvntul lui Dumnezeu (F. Ap. 5 1925). SIintii Apostoli toat ziua nu
ncetau a predica Cuvntul lui Dumnezeu n Biseric si prin case (F. Ap. 5 42). SI. Ap. Pavel
mrturiseste c dup convertirea si botezarea sa, se suia n Ierusalim si se ruga n Biseric, unde i
s-a artat Mntuitorul, tri-mitndu-1 la neamuri (F. Ap. 22 1-17-18-21), 24 77-72; 11 26). El ne
ndeamn pe toti crestinii Pstori si pstoriti s-i Iim urmtori lui prin mergerea la Biseric si
nchinare acolo, n Casa Domnului (1 Cor. 4 75-76; comp. 1 Cor. 14 28, 40, 34).
Biserica Noului Testament a Domnului Hristos e mai slvit dect Biserica Vechiului
Testament (AgheiL 2 69).
Crestinii, n vremea prigoanelor, se duceau n pesteri, catacombe, n pustietti, n largul
mrii... la casele lor de rugciune, chiar cu primejdia vietii lor. Rugciunea Icut n Biseric, n
loc sIintit, unde tot ce ne nconjoar ne ndeamn la uitarea grijilor zilnice si la evlavie, are mai
mult putere. Rugciunile Icute n Biseric snt negresit mai bine primite, Iiindc aici nu sntem
singuri. SIintii, ale cror Icoane snt zugrvite pe pereti, ne ntovrsesc n rugciune si duc la
picioarele Celui Prea nalt rugile noastre (Ape. 5 8, 8 4). Aici puterile ceresti iau parte nevzut la
adunarea credinciosilor, aici vine nssi puterea Domnului si Mntuitorului nostru; aici se adun
duhurile SIintilor celor trecuti din viata aceasta ct si ale celor ce snt nc n viat. Biserica este
locul de rugciune cruia i se potriveste, Ir ndoial, Igduinta: ,Unde snt doi sau trei adunati
n Numele Meu, acolo snt si Eu n mijlocul lor" (Mt. 18 20). Deci, cei ce zic c nu este nevoie s
mergem s ne rugm n Biseric, deoarece lumea ntreag este Biserica lui Dumnezeu, nu numai
c gresesc, dar nici nu stiu ce este rugciunea. Pentru cel ce de bun credint nu vrea s se roage
n Biseric, dar totusi se roag mult si struitor n alt loc, unul ca acela se va duce negresit si la
Biseric.
Desi unii crestini deviati de la dreapta credinta, czuti din Dar, sustin orbeste c nu trebuie
Biseric, si c Dumnezeu nu locuieste n Biseric care-i Icut de oameni, si nu se slujeste de
mini omenesti (F. Ap. 7 46-49, 17 24-25, 3 Imp. 8 27; 2 Parai. 2 6; 6 18), totusi, Dumnezeu a
poruncit oamenilor a-1 sluji ca unui Ziditor si Stpn al lor, dup care El le va rsplti (Ps. 2 70;
Lc. 1 38, 17 7-70; comp. Mt 6 24, Lc 16 13, Gal. 1 10, 1 Tim. 6 77-/6; Iac. 4 4 ; 1 loan 2 75
77). Cei ce i slujesc Domnului Hristos trehuie a-I urma Lui, si acolo unde va Ii El, vor Ii si
slujitorii Lui (loan 12 26; 14 3, 17 24, 1 Tim. 4 16). Cei care slujesc Fiului voi li cinstiti de Tatl
Ceresc (loan 12 26). Toti cei care slujesc Domnului voi li rspltiti dup credinciosia lot (Ml. 25 /
13, II 30, 36, 76; 24 47-51, Lc. 12 42-48, 22 29-30, 19 12-27; 16 10). Multi slujitori buni au Iost
persecutati n slujba Domnului (Mt. 21 33 39, Mc. 12 1-8, Lc. 20 9-15; F. Ap. 7 52-(50; 1 Tim.
2 15, Evr. 11 3638). Desi Dumnezeu nu poate Ii cuprins ntr-o Biseric material, totusi
locuieste si lucreaz n ea (Mt. 23 27; Fac. 12 78, 28 72-22; 35 7-74; Es 25 8, 22 , 3 Imp. 9 2-9,
2 Parai. 6 72; 71 3, 12 16). Acolo n Biseric, n Cortul si Templul SInt, deasupra Sicriului
SInt dintre Icoanele Heruvimilor de aur, Dumnezeu S-a artat si a vorbit cu Moisi si Aaron si cu
alti alesi plcuti ai Lui (Es. 25 22; 29 42-43, 30 6, 36, Lev. 16 2; Num. 1 1; 17 4; 7 89, 1 Imp. 4
4; 2 Imp. 6 2; 3 Imp. 8 13. 4 Imp. 19 75; 2 Parai. 6 2; Ps. 17 7-12; 5 1-7-1.2, 104; 26 6-7, , 79 1 ;
89 1 ; 131 7-9, 14 15, 137 1-2; Ecl. 4 17; Avacum 2 20; Cnt. celor trei tineri 1 30).
Primii crestini, n lipsa Bisericilor materiale, se adunau si slujeau n Templu, apoi si prin
case (Mc. 14 75; Mt. 22 1112, Ioan 20 19, 1 Cor. 16 19, F. Ap. 2 46-47, 12 12-17; 10 6, 9-17,
32, 20 78), sub cerul liber (F. Ap. 16 13), n locuri ascunse, n pustii, n catacombe, si n corbii
lansate n largul mrii, etc. (T.L. o.c. Tom. II, pg. 55-61; 175; Tom. 3, pg. 61).
113
311) N-am lucrat din rsputeri a pzi poruncile Domnului, ba am yi luptat a le
dispre(ui, huli yi clca? M-am mprtyit cu nevrednicie cu P.S. Trup yi Snge al Domnului
nostru Iisus Hristos? (r) Am scuipat n cele trei zile dup ce am primit Sfnta mprtyanie ?
Dup Sfinta Spovedanie yi Sf. mprtyanie, m-am ntors cu ytiin( yi voin( la feluritele
pcate, fcndu-m astfel fur de cele Sfinte? Am crezut ru, c cei ce se mprtyesc mor?
Dup ce am mncat, din uitare, am luat: Sfnta Aghiazm mare, Sfinte Prticele, Sfnta
Anafor, Sf. Aghiazm mic? Am luat Sfnta Aghiazm mare fr pregtirea cuvenit,
uneori nvrjbit, certat, ntinat? (Vezi ntrebarea 278, pp. 734 735, din aceast carte). Si
SIinte Prticele contra vrjmasilor. .. le-am pus pe Ioc... le-am dat pe ap. . . cu meniri satanice ?
(r) SFTUIRE LA O CT MAI BUN PREGTIRE PENTRU SFNTA
MPRTSANIE. Noi toti cti ne-am botezat, ne-am splat de pcatul strmosesc, ne-am unit cu
Hristos, ne-am mbrcat n El, ne numim Crestini, si ne-am Icut Iii dup Dar ai lui
Dumnezeu (Gal. 3 27; 1 Cor. 6 11; Ioan 1 12-13, 1 Ioan 3 1-3). E drept, c atunci ne-am lepda',
de Satana, de toate lucrurile, slujitorii (ngerii czuti), slujbele si truIia lui, ani suIlat si am scuipai
asupra lui, ne-am mpreunat cu Hristos, ani crezut lui si neam nchinat Lui, Igduindu-I c I vom
sluji numai Lui Mii pe urma ns, slbindu-ne, molesindu-ne si obisnuindu-ne n patimile, nepu-
tintele si alunecrile n Ielurite pcate din cele 365 de Ieluri, ne-am trezit si ne trezim iarsi
slugrind vechiului stpn, tiran si ru, adic diavolului celui ucigtor de oameni din nceput si
tatlui min-ciunei (Ioan 8 34, 44). Aceasta cunosendu-o toti: mari si mici, brbati si Iemei, btrni
si tineri, bogati si sraci stpnitori si supusi, Pstori si pstoriti, clugri si mireni, care ne-am
botezat n Hristos, cunoastem, vedem, si stim cu totii c sntem leprosi de Ielurite si multe pcate.
Aceast stare ne ndurereaz adeseori, ne ngrijoreaz si ne sileste a alerga acolo unde ne-
am putea curati si vindeca. Maica noastr Biserica vzndu-ne astIel de leprosi si slbnogiti de
pcate, ne ndeamn zilnic, s mergem la baia pocintei cu spovedanie adevrat, ca leprosul
Neeman Sirianul la Iordan, n care aIundn-du-se de sapte ori, ndat s-a curtit desvrsit, ca
slbnogul de la scldtoarea oilor, care cersind mila Domnului: ,Doamne, n-am om", ndat a
Iost vindecat, si ca multi altii care prin bun osteneal si credint au scpat de pcate si chinuri.
Precum bolnavii alergnd la Domnul cu Credint, s-au Iolosit, vindeendu-se suIleteste si trupeste;
asa si noi, mbolnvindu-ne de lepra pcatelor, s alergm la duhovnicestii nostri Printi, si s le
mrturisim toate pcatele prin grai viu, pentru a primi doctoria vindectoare (canonul Iolositor),
dezlegarea si iertarea pcatelor, dup rnduiala Bisericii lui Dumnezeu. Adevrata pocint are
patru prti lucrtoare:
1) nIrngerea, adic necazul si ndurerea desvrsit a inimii, care o simtim pentru c
prin pcatele svrsite am ntristat pe Duhul SInt, am mniat pe Dumnezeu prin clcarea
poruncilor Lui Duinne zeiesti. Aceast nIrngere st n a ur pcatul sau vointa luntrica a omului
vechi, a-1 prsi si a nu-1 mai Iace niciodat. Durerea si nIrngerea inimii este alctuitoarea
pocintei. Ct timp se aIl aceast a n inim, omul este n pocint. Dar ndat ce acestea lipsesc
din inim, omul a iesit din lucrarea pocintei, ca Iierul scos din Ioc, se rceste si se nnegreste.
Adevratul Crestin, ca si un bun Iiu, se pocieste pentru c altIel l-ar dezmosteni sau l-ar alunga
din cas
2).....................................................................Mrturisirea trebuie a o Iace
crestinii pctosi la cei mri iscusiti Duhovnici. Dup cum n bolile trupesti, n cazuri de ope ratii,
omul se intereseaz serios care doctori sini mu nvtati si opereaz mai bine, mai la sigur, cu
succes, salvind pe multi de la moarte; asa si bolnavii suIleteste, s alerge la Duhovnicii cei mai
iscusiti pentru a-i vindeca si curati de pcate. Dup ce mai intai si-a socotit toate pcatele, le-a
nsemnat pe hurie, le-a citit macar de sapte ori si le a nvtat pe de rost , apoi cum mergea Iiul
risipitor inapoi la tatl su care-l astepta, asa si pctosul merge la Duhuvnicul iscusit, naintea
Scaunului de judecat mllimliv unde st nevzut nsusi Hristos Dumnezeu-Omul, Care-1 asteapt
cu printeasc dragoste, pentru a-1 mntui din relele n care s a cuIun-dat si mortiIicat.
Ca si acela, pctosul trebuie s strige cu ndurerare din adncul SuIletului su: ,Printe,
am gresit la cer si naintea Ta, si nu mai snt vrednic a m mai numi Iiul Tu ...". Toti crestinii si
114
crestinele czuti n Ielurite pcate, s stie c: de nu-si vor Iace cuviincioasa cerectare a pcatelor
lor, mai nainte de a le mrturisi, rmn cu cele in Iiinta lor. De ce? Pentru c uitarea aceia s-a
Icut din voia sau neglijenta lor voluntar. Putnd mai din timp a-si aduce aminte de ele cu o
serioas cercetare, n-au Icut-o pentru aceia rmn cu pacatele neiertate. Cei care dup serioasa
cercetare s-ar ntmpla s uite vreun pcat nemrturisit, ca un om uittor, zic c s-ar putea ierta
dimpreun cu cele multe mrturisite. ns dac si aduce aminte pe urm de vreun pcat, s alerge
la Duhovnic si s-1 mrturiseasc. Pcatele nemrturisite si necanonisite apar naintea pctosilor
n vmile vzduhului si naintea judectii particulare si generale. Mrturisirea pcatelor s o Iac
cu umilint ca Iiul risipitor, ca Zacheu si alti pctosi, Ir a acuza pe altii. ,Dreptul zice SI.
loan Hrisostom luisi. si este prihnitor" (Om. 51 la Mt.); pentru ca nu n loc s mputineze sau
s micsoreze sarcina cu mr turisirea pcatelor sale, s le nmulteasc, adugind si osndirea.
La aceast mrturisire, Ir a nvinui pe altii, ne ndeamn si SI. loan Scrarul, zicnd:
,Spune si nu te rusina: A mea este umIltura Printe. A mea este rana. Din a mea enevire s-a
Icut si nu din a altuia. Nimeni nu e pricinuitor al acestor rane; nici om, nici duh, nici trup, nici
altcineva; ci numai lenevirea mea" (Cuv. 4). Mrturisirea e bine s Iie ct mai deas, ns
adevrat, nsotit de lai crea roadelor vrednice de pocint, nu de Iorm goal.
3) Doctoria vindectoare, canonul cuvenit, urmeaz a si-1 cere penitentul si a i-1 da
Duhovnicul. Canonul e partea lucrtoare a pocintei, savrsirea n binele nsntositor al
SuIletului. AstIel, penitentul trebuie a primi cu mare bucurie canonul ce i-1 d Duhovnicul: citirea
crtilor SIinte spre luminarea sau iesirea din bezna necunostintei la lumina lui Hristos Care
lumineaz tuturor, post, ingciuni, metanii, milostenii sau alte canoane. De asemenea s
primeasc si deprtarea de mprtsire n anii rnduiti sau pn la Iacerea canonului rnduit, pentru
c prin aceast mic certare m-blnzeste mnia cea mare a lui Dumnezeu asupra lui. Cu un
canonas vremelnic scap de nIricosata canonisire vesnic. Asadar, cel ce se pocieste, este dator
s cear un canon mai mare sau mai mult. Spovedania Ir canon sau lipsit de Iacerea roadelor
vrednice de pocint, e asemenea trupului Ir SuIlet. Canonul cuvenit cu mplinirea lui e SuIletul
victor al Spovedaniei si mntuirii Iericitoare a pocintei pctosilor mrturisiti. Spoveditii, prin
Iacerea canonului cuvenit, devin Iiii Bisericii si ai lui Dumnezeu. Precum Intnile spurcate din
care nu se scot toate mortciunile, desi s-ar sIinti de Preoti, tot spurcate rmn, cei ce scot ap cu
bucti de cadavre nu pot bea desi snt sIintite; asa si spoveditii, Ir curtirea serioas prin canon
sau Iacerea roadelor vrednice de pocint, tot pctosi rmn, aIar din mprtia lui Dumnezeu
(Ape. 21 8. 27, 22 75). Asijderea ptesc si cei ce dup curtire se rentorc la pcate (Lc. 9 57-52;
1l 25-25; 2 Petru 2 20-22).
MPLINIREA CANONULUI ADUCE PACE SI BUCURII. Vezi pp. 6366, din aceast
carte.
4) Dezlegarea sau ietarea se d penitentilor dup ce s-au mrturisit n parte, adic numai
cte unul, cum prescrie rnduiala SIintei Biserici, n SIintele Pravili si n MolitIelnic, nu cte doi,
ori cte mai multi. Dup spovedania adevrat, Duhovnicul i d canonul cuvenit. Dac penitentul
simte c e prea mic canonul, poate Iace si mai mult. De i se d voie si se simte c poate, se
mprtseste; iar de nu-i d voie, sau nu se simte, si mai amn mprtsirea, pn ce se va pregti
ct mai bine, ca mprtsindu-se, s se Ioloseasc si s nu se primejduiasc. Gresesc Ioarte mult, si
se si primejduiesc multi din aceia care merg de se mprtsesc numai cu citirea moliItelor de
mrturisire si de dezlegare Icute peste zeci, sute si chiar mii de persoane de un Preot.
La hramurile Mnstirilor mari s-au citit, dup un obicei strvechi, si se citesc aceste
molitIe de ctre Arhiereu, Itpiscop, Mitropolit, sau Patriarh, peste mii si zeci de mii de persoane,
dar nu li s-a spus, nici nu li se spune c numai cu acele molitIe s mearg s se mprtseasc.
Arhipstorii si Pstorii luminati si pstoritii adevrati, adic Iiii si Iiicele Bisericii, nu cuteaz a
trece peste rn-duielile SIinte, asezate de SIintii Printi, temndu-se s nu cad n osnda Iurilor si
tlharilor, care sar pe aiurea, adic peste rnduielile sIinte, de bun voia lor (loan 10 1, 8, 10, F.
Ap. 20 29 -30).
115
Oare aceia care Iur vite, jeIuiesc case, despoaie pe altii de drepturi prin mrturii
mincinoase, jur strmb, desent, vrjesc, avorteaz cu voia... si se mprtsesc cu o singur
molitI Icut peste multime dup noi obiceiuri potrivnice rnduielii SIintei Biserici, se
mprtsesc cu Iolos?! Dar aceia, care poate si mrturisesc pcatele ns nu primesc, nici nu-si
iau canon sau retet vindec toare, oare se mprtsesc cu Iolos? Asta ca si cum ar sIinti cineva un
vas spurcat Ir a scoate spurcciunea din el sau a-l curti cum trebuie mai nainte de a-1 sIinti.
mprtsirea cu Spovedanie Ir canonisiica cuvenit, ,Iacerea roadelor vrednice de pocint"
(Mt. 3 8) nsotit numai de sIatul s nu mai Iaci pacatele acelea sau celea, e asemenea unei Intni
spurcate care se sIinteste de Preot Ira a se scoate mortciunile din ea; asemenea croitorului ce d
inapoi haina rupt si murdar Ir a o curati si crpi, numai cu statul s o poarte sntos, Ir a o
mai murdri si rupe: ca cel ce d drumul Ilmnzilor si nsetatilor din cas cu sIatul: s nu mai Il-
mnziti si nsetati, Ir a-i hrni si adpa; ca spltoreas ce d inapoi oamenilor ruIele murdare s
le poarte iarsi, dndu-ie sIatul: sa nu le mai murdriti; si ca cel ce ar da sIatul gospodinei cu
gunoiul in cas pn la genunchi, n care Ioiesc soarecii, viermii si Ielurite jivihe, cu sIatul: s nu
mai Iaceti gunoi acolo; ca cei ce ar pretinde pomilor: nu s Iac roadele cuvenite, ci numai umbr;
ca cei ce ar zice pduretilor: de acum nainte s nu mai Iaceti pdurete amare, si numai mere
bune, cret esti, etc, Ir ai altoi, etc. etc.
Asta-i ntocmai ca ruIele la splat Ir ap, ca Iierul de lucrat Ir Ioc si lovituri de ciocan,
ca lemnul destinat pentru mobile Ir lucrarea lui n Iierstru si uneltele tmplriei, ca pduretii
Ir altoire, ca consultatiile medicale Ir retete si doctorii, ca proIesorii Ir canonisirea predrii
lectiilor, si scolarii sau studentii Ir cano-nisirea nvtrii materiilor, ca meseriasii Ir lucrarea
meseriei, ca lmpile ce nu lumineaz, ca sobele ce nu nclzesc, ca masinile deIecte, etc. etc. Oare
aceia snt mprtsiti sau primejduiti? Sau, sint mprtsiti cu P.S. Trup si Sngele Domnului
nostru Iisus Hristos, ori cu Ioc? (Vezi V. SI. 19 Ian. o.c. pp. 9689). Se lumi-neaz unii ca aceia
la Iat ori mai ru se ntunec? (Vezi V. SI.23 Dec. o.c pp. 11923). Se mprtsesc si de
Mntuitorul Hristos Dunmezeu-Omul, ori numai de Preot? (T.D.L. o.c. cap. 43, p. 97). Precum
Intnile n care au czut niscai vietti si s-au spurcat, ca si vasele care s-au spurcat, numai dup ce
s-au splat si curtit bine se sIintesc ca s poat Ii curate si Iolosite de oameni; asa si oamenii
pctositi, numai dup ce se curtesc prin spovedanie adevrat si canonisire, se nvrednicesc de
Dumnezeiasca mprtsanie, altIel se primejduiesc (Mt. 22 11-13, 9 16-17, 25 3, 8-12, 24 -30, ti-
45, 22 48-51, F. Ap. 5 1-11 ; 8 18-24, 1 Cor. 10 16-17, 20-22, Evr. 10 26-29).
Dac pentru aducerea darului la SI. Altar trebuie a ne mpca cu cei pe care i-am jignit,
nedrepttit, jeIuit, etc, cu ct mai mult aici? Cu att mai mult cu ct Dumnezeiasca mprtsanie e
nemrginit de superioar darului adus la SI. Altar (Mt. 5 23 4, Evr. 9 1114, 2328). Pastile
noastre din SI. Biseric Ortodox, adic Dumnezeiasca mprtsire cu nsusi P.S. si
Dumnezeiescul Trup si Snge al Domnului si Mntuitorului nostru Iisus Hristos Dumnezeu-Omul,
nu e pastile simplu sau numai Iigurat cu o simpl molitI (ca la Calvni) (are se d cu polonicul sau
cu lingura n ulcele cresti-niloi de peste munti. Si acolo la Crestinii Ortodocsi e o nesIrsit de mare
deosebire ntre pastile ce se d tuturor cu o simpl molitI, si Pastile cele Mari si preasIintite,
adic Dumnezeiasca mprtsanie sau Cuminictur, care se d numai de Arhierei sau de Preoti
numai acelora care s-au spovedit cte unul, li s a dat si si-au mplinit canonul, pregtindu-se
anume pentru aceast unire cu Hristos.
Asadar, Dumnezeiasca mprtsire cere anume o imperioas pregtire prin SInta
Spovedanie adevrat, individual, cu Iacerea roadelor vrednice de pocint, pentru a se Iolosi, si
nU numai simplele molitIe sau dezlegri ca la pastile cele mici. La micul paste Icut, cu
rugciunea litiei sau artosului, merge si cu o molitI Icut peste zeci, sute si mii de persoane.
Aici la mprtsirea cu P.S. Trup si Snge al Domnului trebuie o pregtire cu mult mai serioas,
ot se poate mai desvrsit, cu ct Dumnezeiasca mprtsanie sau Cuminectur e superioar
acelor pasti mici, Iiguri sau nchipuiri.
Unii, rezemndu-se pe duhul vedeniilor (!!!), dau SI. mprtsanie tuturor, Ir a-i mai
pregti cu SI. Spovedanie individual si Iacerea roadelor vrednice de pocint dup rnduiala
Ortodoxiei. Dar noi stim c snt si vedenii bune si vedenii Ialse, rele, primejdui-toare (Vezi
116
,Oglinda Duhovniceasc", pp. 297 340; 1065 1107) de autor). Felul lucrrii celei mai nalte
adevereste veritabilitatea vedeniilor. Se mai bazeaz n darea Dumnezeiestilor Taine Ir buna
pregtire pe ,minuni" si c
it
locul c sInt si-i sIinteste pe toti". Si aici diavolul, care const rns de
sus a spus SIntului Macarie Alexan-dreanul, c: Fr de noi (diavolii) nici o cntare bisericeasc
nu se Iace, si nici o adunare monahiceasc nu se svrseste" (V. SI. 19 Ian. o.c. pp. 966 8), lupt
a stinge luminarea aprins care trebuie s lumineze; rzboieste s amgeasc, s atrag n slujba
nselciunii si pe unii din cei alesi (Mt. 24 24). Multe din SIintele Biserici si Mnstiri s-au Icut
pe anumite locuri unde s-au artat vedenii si s-au Icut si minuni; ele ns triesc ca si Iiecare
crestin, ct timp rmn n Cuvntul Iui Dumnezeu si n rnduielile sIinte ale dreptei credinte.
Minunea se Iace de sus pentru deschiderea ochilor celor putin' credinciosi si chemarea lor la
mntuire, cum s-a Icut cu Saul-Pavern drumul Damascului (F. Ap. 9 119), cu generalul roman
Plachida Eustatie cnd a vzut pe Mntuitorul n Crucea luminat dintre coarnele cerbului pe
care voia s-1 vneze (V. SI. 20 sept.), cu pctoasa Mria Egipteanca, cnd o putere nevzut a
oprit-o a intra n SI. Biseric ca s srute Crucea Mntuitorului (V. SI. 1 aprilie), s.a.m.d.
Cnd credinta bun s-a nIiripat si creste tinznd spre desvr-sire prin adevrata alimentare
din Tezaurul SInt al unicei Biserici a lui Dumnezeu, nu mai e trebuint de vedenii si minuni.
Minunea cea mai mare cum adevereste si un SInt Printe este a ne cunoaste gieselile - prutele
- noastre si sa ne grijim cit mai grabnic a ne curati de ele. Ei bine, aici, vrjmasul mntuirii
oamenilor, bate rzboi mai tare si mai camuIlat, pentru a atrage n cursa si n iadul lui sumedenii
de SuIlete, silindu-le s sar pe aiurea, peste rnduielile SIintei Biserici, adic nepregtiti pentru a
se mprtsi cu ,SIintele" ce se dau cu Iolos numai ,SIintilor", adic celor curtiti de pcate (Mt.
16 19, 18 18, loan 20 2223 , 5 2225, Mc. 2 5-11; 1 5; F. Ap. 19 78-79, 1 loan 1 9, 8, 10, 7,
Ape. 1 5-6, 5 9-10; 7 9-17).
Privitor la ndemnul ce se Iace .c: ,locul e sInt si cei ce calc pe el se sIintesc", noi stim
c lui Moisi la rug si lui Isus Navi li s-a poruncit: ,Dezleag-ti ncltmintele de la picioarele tale
c locul pe care stai tu este sInt" (Es. 3 15; Is. Navi 5 13 15). Tot astIel i se porunceste si
oricrui cleric sau crestin, mai nainte de a merge la SI. mprtsire ori n care SInta Biseric,
Schit sau Mnstire ar Ii, s-si dezlege, prin spovedanie individual si canon, legtura pcatelor
sale si apoi s se mprtseasc. Mai stim din ntelepciunea binecredinciosilor strbuni, c: ,Nu
locul sIinteste pe om; ci omul sIinteste locul", atunci cnd umbl dup Dumnezeu si nu
nesocoteste sIaturile Bisericii Lui, pentru c: ,Cine nu are Biserica de mam, nu are nici pe
Dumnezeu de Tat" (SI. Ciprian; Prov. Sol. 1 8, 6 20, 2 Lege 32 7).
Mntuitorul nIiera aspru pe Iudeii ,gur casc" care umblau alturea de dreapta credint,
,cernd s li se arate vreun semn din cer". OItnd adnc, a zis: ,Neamul viclean si preacurvar caut
semn, si semn nu i se va da lui dect semnul Proorocului Iona... Voi, de nu veti vedea semne si
minuni, nu veti crede" (Mt. 12 38 39, 16 4, Mc. 8 1112). Prin aceste cuvinte Mntuitorul vrea
s-i trag de la necredinta alergtoare dup vedenii, semne si minuni, la luminata credint
adevrat care mntuieste, la nvttura. Dumnezeiestilor Scripturi si la sIaturile unicei Sale
Biserici. SI. Ap. si Ev. Luca n Faptele Apostolilor (F. Ap. 2 46, 20 7), arat cum crestinii primari
se mprtseau n toate zilele pentru a Ii gata zilnic a-si da viata pentru Hristos, deoarece in acele
grele prigoane nu erau siguri de viat de dimineat pn seara, nici de seara pn dimineata.
Pstorii si pstoritii aceia de aur se mprtseau si pentru curtia, evlavia si zelul lor SInt. ,Ei
zice SI. Ciprian, ep. 55 primind Trupul si Sngele lui Hristos, se pregteau s moar, pentru
Dnsul". Dup ncetarea prigoanelor, crestinii ne mai Iiind expusi a-si da viata pentru Hristos, se
mprtseau mai rar, unii numai odat n an. Chiar si pustnicii: unii pentru smerenie si mare
cucernicie, altii poate c nu se simteau vrednici, desi erau cu nalt viat, se mprtseau o dat iu
au, ori la doi ani (SI. loan Hrisostom, Om. 17 la Evr.; SI. Ambrosic, Sacram. V, 4).
Vorbind despre mprtsirea multora de obicei, SIntul loan Hrisostom zicea: ,Multi se
mprtsesc de Irica mortii, dar tot in iad se duc...". Alt dat Iiind ntrebat care mprtsire e mai
bun, cea deas ori cea rar, SIntul a zis: ,Nici cei care se mpr- . tsesc o dat n an, nici cei
care se mprtsesc mai de multe ori sau mai des, nici cei de mai putine ori; ci numai cei ce au
inim curat, viat neprihnit, stiinta gndului curat, s se apropie. Cei care nu snt asa, nici
117
mcar odat... Socoteste cum te necjesti asupra vnztorului, asupra rstignitorilor, vezi s nu te
Iaci si tu vinovat Trupului si Sngelui lui Hristos... Multi se mprtsesc cu Trupul lui Hristos,
prost, cum se ntmpl, mai mult din obicei si din rnduiala dect din buna socoteal si ntelegere.
Asa zic ei: ,De va sosi patruzecimea Postul Mare ziua Artrilor, s nu treac aceste zile
Ir a ne mprtsi". Dar nu aceasta e primirea SIintelor Taine; ci lmurirea n credinciosie si
curtia SuIletului. Cu acestea apropie-te. Fr aceasta niciodat... Vremea apropierii s ne Iie
nou stiinta gndului curat... Acestea le zic ctre voi care v mprtsiti si ctre voLDiaconilor
care slujiti. Este trebuint a gri si ctre voi care cu mult osrdie, cu mare grij si cucernicie,
trebuie a mprti Darurile acestea, care aveti mare rspundere pentru aceasta.
Dac voi stiti pe careva cu vreo rutate, si-i ngduiti a se mprtsi la Masa aceasta, s
stiti c Sngele Lui din minile voastre se va cere. Mcar Voievod, ori eparh, ori ncununat cu
coroan, dac se apropie cu nevrednicie, opreste-1 cu trie, c tu ai mai mare st-pnire dect
acela... Vezi dar tu Diacone, sau tu Preotule... nu da sabie n loc de hran, sau mcar din nebunie
de va veni acela s se mprtseasc, opreste-1, si s nu te temi... Dac nu ndrznesti tu s-1
opresti, ad-1 la mine. Nu voi ngdui s se Iac aceasta (adic s sc mprtseasc Ir
cuviincioasa pregtire). Mai bine preIer a m desprti de SuIlet dect a da Sngele Stpnului celor
nevrednici (nepregtiti). Sngele meu preIer a se vrsa mai nainte, dect a da Sngele cel att de
IIricosat celor ce nu se cuvine... Acestea le zic nu ca s-i opresc, nici ca s-i chem; ci, ca nIrico-
sndu-i, s-i ntoarcem s poarte mai mult grij de dnsii (prin supra-alimentarea lor cu Cuvntul
lui Dumnezeu, spre a redeveni lcasuri SIinte vrednice de mprtsirea cu Hristos Dumnezeu (2
Lege 6 4 -9, Is. 1 76-19, loan 8 51 ;~5 24-29, 8 35, 14 27, 23 539-46, Lc. 11 28, EIs. 5 4, 79,
Cols. 3 16, 1 Cor. 3 16). Asa Icnd, pe Dumnezeu l vom Iace milostiv, pe multi care se mpr-
tsesc dup vrednicii: i vom aIla. Iar pentru srguinta noasli.i si purtarea de grij pentru ei, vom
lua plat bun. . .".
Din aceste cteva sItuiii ale SI. loan (iuta de Am, iciese i.lai ia ,'lentii s dea voie si s
mpartsease.1 : numai pe cei pregtiti; iar nepregtitii s nu cuteze a se mprtsi dect numai
dup buna pregtire, pentru a nu se primejdui, sau osndi vremelnic si vesnic (Mt. 22 12-13, 25 1,
3, 7-12, 24-30).
Asa a oprit SI. Ambrosie Epis copul Mediolanului pe mpratul Teodosie (cu al cruia
ordin se ucisese 7 000 de rzvrtiti)'. Cnd a venit mpratul pentru a intra n SInta Biseric,
SIntul Ambrosie 1-a oprit, zicndu-i: ,Doamne, se poate s nu simti nc enormitatea mcelului
svrsit din porunca ta? Strlucirea purpurei nu trebuie . s te mpiedice a cunoaste slbiciunea
corpului acestuia acoperit asa de mret! Esti zidit din .aceiasi hum ca si supusii ti; numai Unul
este Domnul, Stpnitorul lumii. Cu ce ochi vei privi tu Templul Su ? ndrznesti oare, rugndu-
te, s ridici aceste mini mn-jite nc de sngele vrsat pe nedreptul? Au doar cu acele mini
mnjite ,de snge, vrei s primesti pe Hristos? Retrage-te dar, si s nu mai ngreuiezi crima de care
esti vinovat. Primeste cu supunere ce-ti impune Domnul; este aspru dar bun, pentru c d vin-
decare SuIletului...". mpratul Teodosie se supuse si primi canonul ce ise impuse. Se retrase n
palatul su, si trecur opt luni Ir s mearg la SI. Biseric
Chiar si numai din aceste cuvinte reiese destul de clar c Preotii s nu dea cu grbnicie
Dumnezeiestile Taine, ci numai dup o matur cercetare si chibzuial, ca s-i Ioloseasc si s nu-i
primejduiasc. Cine doreste a se mprtsi mai des, poate, dar numai dup o bun pregtire, cu
spovedirea tuturor pcatelor si Iacerea roadelor vrednice pocint, ca s nu cad n certarea
Dumnezeiasc (M.O. o.c. rsp. ntreb. 90; 112; 113; 114; 107; 1 Cor. 11 28, 27-32).
Dumnezeiestile Taine se dau celor bine pregtiti, nvoiti de Duhovnic, dup un post si
rugciuni de o sptmn, cinci zile, ori cel putin trei zile, nu ori cum s-ar ntmpla: murdari,
ghiItuiti de mncri, betii, Iumat, cntri curvesti si alte blestemtii. Fiecare este dator a se curati
zilnic n cest scop, a se pregti, a le dori totdeauna, ns pentru smerenie, s se ating mai rar de
ele, pentru a nu-si slbi evlavia Iat de Dumnezeiestile Taine prin deasa obisnuint a apropierii si
mprtsirii Ir pregtirea, respectul, Irica si umilinta crrvenit.
Privitor la pregtirea pentru Dumnezeiasca mprtsire, Mntuitorul ne atrage atentia
serios cu pilda petecului nou la hain nou nu veche... a vinului nou numai n Ioi noi si nu vechi...
118
a celui aIlat la ospt Ir hain de nunt... a Iecioarelor nentelepte Ir untdelemn n candeli... a
slugii viclene si lenese, care n-a nmultit talantul ncredintat... a nemilostivilor (Mt. 9 16 17, 22
1113, 25), prsii,,clevetitorii, diavolii, trdtorii, Iudele Isca-riotenesti, multiplicatorii
pcatelor altora, antihristii (Ape 12 70, 75; Fac. 3 7-5; Iov 1 9-12, 2 4-5, Zah 3 1-5; 1 Cor. 6 9-
10, Ioan 6 70-71, 13 30-31).
SI. Ap. Pavel atrage atentia tuturor celor ce vin a se mprtsi, zicnd: ,S se cerceteze mai
nti omul pe sine, si numai asa s mnnce din Pine si s bea din Pahar. C cel ce mnnc si bea
cu nevrednicie, osnd luisi mnnc si bea, nesocotind Trupul Domnului..." (1 Cor. 11 29 32),
atrgnd asupr-i: pedepse, boli si moarte. Prin cuvintele acestea Apostolul, ca si Mntuitorul,
pune judector pe cel ce vrea a se mprtsi, pe el nsusi, deoarece nimeni nu cunoaste ale omului
dect numai duhul omului. Ceia ce stie Duhovnicul din cte i-a mrturisit, e prea putin Iat de ceia
ce stie duhul lui (1 Cor. 2 11; comp. Ioan 3 8, Prov. Sol. 20 7). Eu vrea a spune Apostolul
nu-ti pun alt judector care s te judece despre aceasta; ci pe tine nsuti te pun judector tie;
judec-te si cerceteaz-te tu pe sine-ti cu constiinta ta. Apoi apropie-te de Dumnezeiestile Taine si
te mprtseste. Cum te vei cerca si pregti, asa te vei Iolosi ori te vei pgubi, te vei Ierici ori te
vei primejdui. De Ielul cercetrii si pregtirii tale depinde mntuirea ori osndirea ta.
,Pus-am naintea ta: binecuvntarea si blestemul, binele si rul, apa si Iocul, viata si
moartea. Alege viata ca s triesti, tu, si semintia ta" (2 Lege 30 75, 19).
N SFNTA MPRTSANIE E NSUSI HRISTOS DUMNEZEU. Precum hrtiile de: 5,
10, 25, 100 de lei, etc, si dobndesc valoarea din ceea ce-i imprimat pe ele, desi hrtia simpl nu
valoreaz nici un ban; asa si Pinea si Vinul simple, de trn Ioarte mic pret Iiind, prin Taina
Dumnezeestii mprtsanii, capt un pret nemrginit prin Mntuitorul, Care a scris pe ele cnd le-
a binecuvntat, zicnd: ,Luati, mncati, Acesta este Trupul Meu... Beti din Acesta toti, Acesta este
Sngele Meu... Aceasta s o Iaceti spre pomenirea Mea" (Mt. 26 26 28, Lc 22 19, 1 Cor. 11 23
32). SI. Arhiereu NiIon a vzut n timpul sIintirii Darurilor si a svrsirii nIricosatei Taine, c
s-a apropiat unul din ngeri, care era mai luminat, si lund un cutit, a njunghiat Pruncul. Apoi
dup aceea, acelasi nger, mai luminat, a luat Sngele ce curgea si 1-a turnat n Pahar; iar pe Prunc
L-a pus iarsi pe Disc. Dup aceasta ngerul a stat iarsi n a sa rnduiala, n multimea ngerilor ce
stteau cu mult cucenicie. Dup ce s-au lucrat acestea, s-a Icut mprtsirea cu Dumnezeestile
Taine. Atunci SI. NiIon a vzut c Ietele unora din cei ce se mprtseau erau luminate ca soarele;
iar ale altora ntunecate si nnegrite ca ale unor arapi. n acel timp, ngerii tare stteau nainte, luau
seama care si cum se apropierii' Duinnezeeasca mprtsanie... ngerii ncununau pe credinciosi
care se mprtseau cu vrednicie, iar de catre cei ce se imparta-
Beau cu nevrednicie, se ntcrceau si se mhneau ... . (Vezi pe larg V. SI. 23 Dec. o.c. pp.
11923; si ,Biblioteca Ortodoxiei", Nr. 94, pp. 2723 -2763, de autor).
CREDINCIOSII CARE SNT N CANON SNT SUPERIORI CELOR "CE SE
MPRTSESC FR PREGTIREA CUVENIT. Domnul Dumnezeu, dup naltul Su SIat
Dumnezeesc, a zidit pe om din lumea nevzut cu SuIletul, si cu trupul dhi cea vzut, dup
Chipul si Asemnarea Sa (Fac. 1 2531, 2 724, 5 1-3, 9 6/1 Cor. 11 3-7, EIs. 2 19-22, 4 11
-16", 24, Cols. 3 10, Iac, 3 9, loan 1 12-13, 3 3-8, 14 21-23, 17 .9, 20-26, 1 Petru 2 1-9, 1 loan 3
1-3, Ape 1 5-6, 5 9-10, 7 3-17). Omului acestuia zidit asa de minunat, mprat si stpnitor a tot
pmntul si a celor ce nu snt pe el, i-a zidit Dumnezeu cu Dumnezeiestile Sale Mini, ca un palat
si cetate mprteasc: Raiul p-mntesc, asezat n Eden, n care vietuind, avea o minunat viat
plin de ndestulri, desItri, veselii si Iericiri. Edenul, situat n partea rsritului, mai sus dect
tot pmntul, cu o clim temperat, luminat, cu un aer Ioarte Iin si curat, acoperit cu plante
vesnic nIlorite si revrstoare de o plcut si mbelsugat mireazm, cu Irumuseti si podoabe
Ioarte plcute, avea sditi n mijlocul su doi pomi: pomul vietii si pomul cunostintei binelui si
rului, rn-duit ca o ncercare sau exercitiu al ascultrii ori neascultrii omului. Ct timp a ascultat
omul porunca lui Dumnezeu, a trit Ioarte Iericit. Dup un timp ns, clcnd porunca, a czut din
119
binele si Iericirea aceea minunat. S-a izgonit din Rai n pmntul blestemat, unde a czut n
multe tulburri, suIrinte, primejdii, neIericiri si. moarte vremelnic si vesnic, dimpreun cu tot
neamul omenesc Dumnezeu a Icut pe om Ioarte bun, asezridu-1 n Iericire. Omul ns, prin voia
lui slobod a czut, ascultnd mai mult de diavolul-sarpe dect de Creatorul si Iericitorul su,"
cuIundndu-se astIel din ce n ce mai mult n grozviile suIerintelor vremelnice si vesnice.
La mplinirea vremurilor, Dumnezeu Cuvntul, Fiul Tatlui Ceresc, Se pogoar din ceruri,
Se ntrupeaz de la Duhul SInt si din Mria Fecioara si Se Iace Om. Activeaz, ptimeste, Se
JertIeste si Se proslveste, si asa lucrnd, l rezideste pe cm a doua oar dup Chipul si
Asemnarea Sa, repunnd n SuIletul omenesc credincios Harul Su. Acesta poart n sine Chipul
lui Dumnezeu dup. ntreit putere, avnd numai o Iire prin cele trei puteri: pomenirea, ntelegerea
si voia. AstIel, cu pomenirea se aseamn lui Dumnezeu Tatl, cu ntelegerea lui Dumnezeu Fiul,
si cu voia lui' Dumnezeu Duhul SInt. Precum n Prea SInt a Treime snt trei Fete ns nu trei
Dumnezei, ci numai Unul; asa si n Sullelul omenesc, Desi snt trei puteri suIletesti, ns nu snt
trei SuIlete, ci numai anul.
SuIlet al omenesc primeste ntrnsul Chipul lui Dumnezeu n vremea zidirii sale de la
Dumnezeu; iar Asemnarea lui Dumnezeu
O primeste ntrnsul cnd se boteaz si se mbrac n Hristos. Asemnarea aceasta Ioarte
minunat o pstreaz SuIletul ntrnsul ct vreme st n legmntul Icut nainte de primirea
SIntului Botez, adic: ,M lepd de Satana si de toate lucrurile lui si da toti ngerii lui si de toat
slugrnicia lui si de toat truIia lui.. . M-am lepdat. M mpreunez cu Hristos, cred Lui ca Unui
mprat si Dumnezeu . .. M nchin Lui si-I slujesc Lui (Vezi mai pe larg lepdrile de Satana din
MolitIelnic si Aghezmatar). Cnd ns nesocoteste legmntul acesta Dumnezeesc si calc, rupe
testamentul, netinnd seam de clauzele lui si se ntoarce la stpnul dinti, la Sitana, atunci bietul
SuIlet pierde Asemnarea lui Dumnezeu dintrnsul. Cnd Ioloseste adevrata pocint, ca: David,
Mnase, Mria Magdalena, Sama-rineanca, Iiul risipitor, Petru, Pavel, Mria Egipteanca si ati
multi pctosi notoriei, relepdndu-se de Satana si de toate slujirile sau pcatele, prin
rentoarcerea la Hristos cu spovedanie amnuntit, cu Iacerea roadelor vrednice de pocint, cu
ndreptarea credin-ciosiei si a vietuirii crestinesti, prin ascultarea si pzirea Cuvntului lui
Dumnezeu... treptat, treptat, crestinii sau crestinele, iarsi se nvrednicesc a se ridica pe treptele
Crestinttii, de pe care czuse, si iarsi recapt Darul Duhului SInt, iarsi redevin treptat
Biserici vii ale lui Dumnezeu. Aceasta se Iace pe msura mplinirii canonului cuvenit, pe msura
ndreptrii celor czuti. Pn la aceast bun ndreptare si ridicare, penitentii se mai amn de la
Dumnezeeasca mprtsire cu Prea SIntul Trup si Snge al Domnului nostru Iisus Hristos
Dumnezeu-Omul, lund, cu blagos-lovenia Duhovnicului lor, numai jumtate de mprtsanie,
adic Aghiazm Mare si SI. AnaIor ori Prticic.
Orice Iel de canonisiri: rugciuni, metanii, citirea crtilor Iolositoare si lumintoare de
SuIlet, cercetarea Bisericilor, Iapte ele milostenii spirituale si trupesti, posturi, nIrnri de la
anumite mncruri, Iapte bune, s.a. e bine s le mplineasc penitentii pentru usurarea si curtirea
de pcate si ndreptarea lor. Canonul nu urmreste pedepsirea pctosilor; ci usurarea lor, Iacerea
roadelor vrednice de pocint si mntuirea lor. ("ei care tin acest canon ce li s a dai, se Iolosesc
suIleteste mult, mai mult dect cei caic se Impartasesc Ira pregatirea cuvenit.
Aceasta reiese si din nvtturile ce se dau penitentilor cu pcate mai grele dupIi rnduiala
SIintei Spovedanii, astIel; ,Fiule! Atatia ani poruncesc Dumnezeiestii Printi s nu te
mprtsesc cu SIintele Taine, ci numai sa bei Aghiazma mare. De vei tinea sa nu te mprtsesti
cu SIintele Taine, ti se vor dezlega pcatele tale; iar de vei ndrzni, peste porunca SIintilor
Printi, ca s te mprtsesti, atunci te vei socoti al doilea Iuda. Dac ns vei Ii bolnav si tare
slab, temndu-te de moarte, atunci s te mprtsesti. Si de te vei nsntosi, iarsi vei rmne n
anii ce ti s-au poruncit, pn cnd vei mplini canonul. Dac te vei mprtsi de Irica mortii,
mplinind canonul cel dinti, ti se va socoti alt canon pentru mprtsire, si-1 vei mplini si pe
acela" (M. o.c. pp. 70 1).
Vedeti ct de groaznic se ncarc si se primejduiesc aceia care peste canonul rnduit sau
cuvenit alearg la alti Duhovnici s se mrturiseasc mai usor si s se mprtseasc mai grabnic?
120
Cad din Dar, se despart de Biserica lui Dumnezeu, si ei si Duhovnicii care-i primesc si-i
mprtsesc peste rnduiala SIintilor Printi (P.B.G. o.c. p. 115 (117); SI. NichiIor, 27; SI. Ioan
Hrisostom, corn. la 2- Cor. 14; Sim. Tes. cap. 251-264; P.M.B. gl. 85, p. 498; SI. Grigore Nisis, 4;
SI. Vasile, 59).
Spre a Iace pe cei nepriceputi, nentelegtori, ndrtnici si indiIerenti mai atenti si
osrdnici n mplinirea canonului dat, ce si-au luat mai nainte de a se mprtsi Ir cuvenita
pregtire si ndreptare, dm aici artarea pedepsei unor mprtsiti Ir pregtirea trebuincioas.
n cartea Arhiereilor romani, se arat c unii s-au mprtsit cu nevrednicie n ziua
SIintelor Pasti si apoi s-au dat la desItare, betie si alte desIrnri, Ir vreo evlavie ctre cele
Dumnezeesti si sIintite Taine, pe care le-au primit. Din aceast pricin Dumnezeu S-a mniat
pentru prea multa lor deIimare, si le-a dat cuvenit pedeaps, pentru c atta snge curgea din
spurcatele si necuratele lor guri, nct au murit suIocati, Iiindc sngele intra pn n cele mai
dinuntru ale lor, strmtorndu-le inima de multimea sngelui. Dar nu numai aceast pedeaps le-a
dat Dumnezeu, ci atta de repede si nemsurat ploaie a trimis, nct le-a stricat toate semnturile
lor: grul, ovzul... si altele asemenea. Si nc nu numai att, ci si niste serpi si balauri au iesit prin
multe locuri, au mncat ticloasele lor trupuri, si au omort pe alti multi oameni ai orasului.
Adunndu-se Preotii, au Icut Litanie rugciune obsteasc ctre Domnul, ca s le arate
pricina acelei urgii. Rugn-du-se pentru aceasta si un om mbunttit, i s-a artat ngerul
Domnului, si i-a zis: ,Cine ar Ii deIimat pe Iiul mpratului pmn-tesc, si l-ar Ii aruncat ntr-o
temnit ntunecoas si n noroi mputit, ct pedeaps i-ar Ii trebuit?" El a rspuns: ,Unul ca acela
era vrednic s-1 sIrme n mii de bucti!" ngerul iar 1-a ntrebat: ,Dar cel ce va deIima pe Fiul
lui Dumnezeu, pe Cerescul mprat, si-L va primi n spurcata sa gur, Ir s Iie pregtit prin
pocint si .mrturisire, si pe urm iarsi, dup ce-L va primi, s cad n necurtia trupului, ce
pedeaps i se cuvine?" El a rspuns: ,S se ard dI viu, si ca un eretic ru credincios s se
anatematiseasc". Atunci i.gerul i zise: ,Aceast Irdelege au Icut acesti necredinciosi s.
nerusinati, care s-au mprtsit cu nevrednicie la SIintele Pasti si pe urm iarsi au jucat, s-au
mbtat si au curvit. Pentru aceasta Cel A-tot-Puternic S-a mniat si v-a trimis aceast pedeaps".
Acestea auzind acel mbunttit brbat, a spus celorlalti vedenia, si toti Preotii svrsind
,Dumnezeeasca Slujb, au ludat pe Dumnezeu, si asa a ncetat Iurtuna si balaurii au pierit (M.P.
o.c. pp. 403-4).
Pentru a nu cdea n pedeaps vremelnic si vesnic, penitentii trebuie mai nti a-si curati
si repara casa Iiinta lor prin mplinirea canonului cuvenit sau Iacerea roadelor vrednice de
pocint, si apoi s primeasc, prin mprtsirea cu Dumne-zeestile Taine, pe mpratul
mpratilor Hristos Dumnezeu-Omul, ca s se Ioloseasc si nu s se primejduiasc.
Prin mplinirea canonului, citirea, ascultarea si pzirea Cuvn-tului lui Dumnezeu,
penitentii se reIac treptat, se dezbrac de omul cel vechi si se mbrac n Omul cel nou, devin
Iericiti si locasuri Biserici vii ale lui Dumnezeu. ,Lepdati strig Apostolul de la voi
toate acestea: mnia, iutimea, rutatea, deIimarea, cuvntul de rusine din gura voastr, nu griti
minciun unul ctre altul, dezbrcati-v de omul cel vechi dimpreun cu Iaptele lui. . . si v
mbrcati n Omul cel nou. . ." (Cols. 3 8 10 EIs. 4 22 24, Faci 26). ,Iat zice Mntuitorul
Hristos stau la us si bat! De va auzi cineva glasul Meu, si va deschide usa, voi intra la el si voi
cina cu el si el cu Mine. . . Fericiti cei ce ascult Cuvntul lui Dumnezeu si-1 pzesc pe dnsul. ..
Cel ce are poruncile Mele si le pzeste pe ele, acela este care M iubeste pe Mine. Si ce| ce M
iubeste pe Mine, iubi-se-va de Tatl Meu, si Eu l voi iubi pe el, si M voi arta lui. .. De M
iubeste cineva pe Mine, va pzi cuvntul Meu, si Tatl Meu l va iubi pe el, si la el vom veni (Eu,
Tatl si Duhul SInt) si lcas la dnsul vom Iace..." (Ape 3 20, Lc. 11 28, Ioan 14 27, 23).
Vedeti? Numai n urma mplinirii canonului dat de iscusitul Preot-Duhovnic sau Iacerea
roadelor vrednice de pocint (Mt. 3 8) pcat osii .si pctoasele, treptat se dezbrac de omul
vechi cu viciile lui si se mbrac n Omul nou cu virtutile lui, primeste pe Hristos si devine Iericit
prin ascidtarea Cuvntului Dumnezeesc si pzirea lui. Prin alimentarea, agonisirea si pzirea
poruncilor si nvtturilor Dumnezeesti, redevine treptat Lcas, Biserica lui Dumnezeu n care
121
slsluieste nsusi Dumnezeu (I Cor. 3 16, 6 19 20 , bis. 2 21, Rom. 8 9, 14-18, 26-39, F. Ap. 17
26-31, Ioan 7 23~26)
Cuvioasa Mria Egipteanca, desi nu se mprtsise cu P. S. Trup si Sngele Domnului vreo
47 de ani, Ir numai cu rugciuni si osteneli duhovnicesti; a Iost vzut de Avva Zosima n
pustiul Iordanului mergnd pe deasupra apelor ca pe uscat, si pe cnd se ruga, plutea n vzduh
sus, deasupra pmntului (D. Ag. o.c. pp. 540543; V. SI. 1 aprilie, o.c. p. 17). De asemenea si
alti plcuti ai lui Dumnezeu, care pentru smerenie se mprtseau ct mai rar. . ,
n a patra cerere a rugciunii Domnesti ,Tatl nostru": ,Pinea noastr cea spre Iiint,
dne-o nou astzi" (Mt. 6 77; Lc. 11 3), ni se adevereste de sIintitii tlcuitori, de dreptarul
Ortodoxiei ,Mrturisirea Ortodox" n partea a doua, rspunsul ntrebrii 19, c n aceast ,Pine"
se cuprinde:
1) Hrana cea aleas a SuIletului nostru, care este Cuvntul lui Dumnezeu, despre care
grieste SI. Scriptur: ,Nu numai cu pine va tri omul; ci cu tot Cuvntul ce iese din gura lui
Dumnezeu" (Mt. 4 4, Lc. 4 4, 2 Lege 8 3). Deci, ne rugm ca Dumnezeu s ne izbveasc de
Ioamea Cuvntului Su cel SInt, care este nvttura lui Hristos, Ir de care omul cel dinuntru
(SuIletul) moare, ca si cum ar Ii sIrsit de Ioame, de nemncare. Aici trebuie s ne aducem aminte
de moartea SuIletului, care vine mai ales la aceia ce nu voiesc s asculte Cuvntul lui Dumnezeu
si nvtturile Lui, dnd prin aceasta o pild rea.
2) Pinea aceasta cerut zilnic, cuprinde n ea si o alt hran a SuIletului, adic
mprtsirea cu P. S. Trup si Snge al Domnului nostru Iisus Hristos Dumnezeu-Omul. Aceasta o
adevereste El nsusi n Dumnezeeasca Evanghelie, zicnd: ,Trupul Meu cu adevrat este mncare
si Sngele Meu cu adevrat este butur. Cel ce mnnc Trupul Meu si bea Sngele Meu, petrece
n Mine si Eu n el" (loan 6 53 58). Aceasta o adevereste si Apostolul, sItuind pe crestini a se
mprtsi numai cu o ct mai bun pregtire si nu oricum s-ar ntmpla, zicnd: ,Paharul
binecuvntrii pe care-L binecuvntm nu este oare mprtsirea cu Sngele lui Hristos? Pinea pe
care o Irngem nu este oare mprtsirea cu Trupul lui Hristos?... Eu am primit de la Domnul ceea
ce v-am dat vou, si anume, c Domnul Iisus n noaptea n care a Iost vndut, a luat pine si
multumind, a Irnt si a zis: ,Luati, mncati, Acesta este Trupul Meu, Care se Irnge pentru voi.
Aceasta s Iaceti n amintirea Mea". De asemenea lund si paharul dup cin, a zis: ,Acest Pahar
este Asezmntul cel Nou ntru Sngele Meu. Aceasta s Iaceti de cte ori veti bea n amintirea
Mea. Pentru c ori de cte ori mncati Pinea aceasta si beti acest Pahar, vestiti moartea
Domnului pn va veni. De aceea, cel ce va mnca Pinea aceasta, sau va bea Paharul Domnului
cu nevrednicie, va Ii vinovat Iat de Trupul si Sngele Domnului. S se ispiteasc dar omul pe
sine, si numai asa s mnnce din Pinea aceasta si s bea din acest Pahar, Cci, cel ce mnnc (si
bea) din Ele cu nevrednicie, acela mnnc si bea siesi osnd, nesocotind Trupul Domnului. De
aceia multi dintre voi snt bolnavi, betegi, si nu putini mor. Cci dac ne-am judeca pe noi nsine,
atunci n-am mai Ii judecati. Fiind ns judecati, ne pedepsim de Domnul, ca s nu Iim osnditi cu
lumea... Nu puteti Ii prtasi Mesei Domnului si mesei dracilor, nu puteti bea Paharul Domnului si
paharul dracilor..." (1 Cor. 10 76; 11 23-32, 10 21-23).
Asadar, ca s ne mprtsim cu vrednicie cu aceast hran, adic dup hrnirea cu
Cuvntul lui Dumnezeu, pzirea lui si Iacerea roadelor vrednice de pocint, noi, prin aceast
cerere, l rugm s ne-o dea El, adic, cu Harul (bunelor pregtiri) si iubirea lui de oameni. AstIel,
cnd ne vom Iace prtasi de aceste dou hrane, atunci vom avea n noi mprtia lui Dumnezeu
cea din ceruri. ,Iat, mprtia lui Dumnezeu este nuntrul vostru" (Lc. 17 27). Dup acestea
Dumnezeu ne va da, ca adaos, si toate lucrurile trectoare si striccioase, de care are trebuint
Iirea noastr, precum este scris: ,Cutati mai nti mprtia lui Dumnezeu si Dreptatea lui, si
toate acestea se vor aduga vou" (Mt. 6 33).
3) Prin cuvntul ,pine" se cuprind apoi toate cele trebuitoare pentru pstrarea vietii
noastre n lumea aceasta: hran, mbrcminte, adpost, etc. Cuvntul ,astzi" nseamn veacul de
acum, pn cnd vietuim n lumea aceasta, Iiindc n veacul ce va s Iie, ne vom ndulci de
artarea si privirea lui Dumnezeu, si de bucuria ce vine din aceasta.
122
Iat cum Ioarte clar nvttura dreptei credinte Crestinesti, ne ndrumeaz pe toti mari
si mici s ne hrnim mai nti cu Cuvntul lui Dumnezeu: ,Cercetati Scripturile... Cuvntul lui
Dumnezeu s locuiasc bogat n voi" (loan 5 39, Cols. 3 76). Apoi, dup ascultarea, agonisirea si
pzirea Cuvntului lui Dumnezeu, s ne mprtsim cu Prea SIintele si de viat Ictoarele Taine.
Observnd bine, vedem clar c Dumnezeu nu Iericeste pe cei care se mprtsesc des sau
rar, asa cum s-ar ntmpla; ci numai pe cei care ascult Cuvntul lui Dumnezeu si-1 pzesc pe el...
la cei care au poruncile Lui si le pzesc, slsluieste El (Lc. 11 28, Ape. 3 20; loan 14 21, 23). El
atrage atentia celor ce vor a se apropia de SInta mprtsanie a deveni Ioi (vase) noi, haine noi,
oameni noi (Mt. 9 16-17, Lc. 5 36 -38, comp. EIs. 4 22-24, Cols. 3 -V -70 ; 1 Petru 2 7 9,). ICI
nu ne ntreab de cte ori ne-am mprtsit; ci ne cere roadele vrednice de numele crestinesc ce l-
am purtat, roadele vrednice de intrat n mprtia Cerurilor (Ml. 25 10 20-23, 24 45 47, Ape 21
27; 22 14).
MAIMU]A SI PAPAGALUL. impratul Bi:antin, Mihail al IlI-lea, obinuia s-i petreac
viata in fel de fel de desfrinri, i ori de cite ori se intorcea de la vreo petrecere, obinuia s :ic
sturat de pcatele sale. ,Am petrecut admirabil". Din intimplare avea in palat un papagal care
se obinuise s :ic deodat cu impratul. ,Am petrecut admirabil". impratul mai avea i o
maimut, la care tinea foarte mult.
intr-una din :ile impratul plec la o petrecere. Papagalul plictisindu-se cu ederea,
incepu s necfeasc pe maimut, i deodat se incepu o ceart i incierare mare intre cei doi
pa:nici ai palatului. Lupta s-a dat pe cea mai scump canapea a camerei. Ori cine ii poate
inchipui c atit ghiarele papagalului, cit i ale maimutei, sfiiar canapeaua fcind-o furubite.
Deodat sosete impratul, i intr in camer grbit ca de obicei, iar cei doi lupttori se opresc
pe dat i strigar cit ii tinu gura. ,Am petrecut admirabil".
S lum bine seama, iubiti cretini, c maimuta i papagalul din aceast istorisire sintem
chiar i noi cei care alergm cu o sete nepotolit dup viata aceasta cu petrecerile i
de:mierdrile ei, iar Sufletul, care este :estrea cea mai pretioas a fiintei noastre, il tinem
imbrcat intr-o hain :drentuit de pcate, i cu toate acestea avem curaful, ca dup fiecare
noapte de pcate, s strigm in gura mare,,fr ruine de oameni i iar fric de Dumne:eu.
,Am petrecut admirabil".
S ne oprim odat i s ne desprindem din hora aceasta larg a pcatelor, i s lum
pild de la Sfintii Mucenici, aceti dascl, ai suferintei cu. Hristos i pentru Hristos, i s trim
in aa fel, ca cele din urm cuvinte ce vor :bura de pe bu:ele noastre, s fie. ,Tat, nu le socoti
lor pcatul acesta'" iar nicidecum vorbele nesocotite ale fmpratului Bi:antin. ,Am petrecut
admirabil". S ne gindim pururea la ceasul cel mare, cind ni se vor cere roadele. Parc te aud c
vei :ice in acel ceas. ,Doamne, m-a furat viata "cu petrecerile i dulceturile ei", i ti se va striga
cu putere. ,Roadele". Te vei mai r:gindi i vei rspunde din nou. ,Doamne, am murit prea de
tinr i n-am avut vreme s m pociesc", ins ti se va rspunde i mai tare. ,Roadele". Din nou
iti vei lua curaful i vei :ice, ,Doamne, am fost om foarte credincios i cu frica lui Dumne:eu, n-
am mintit, n-am furat, n-am asuprit, n-am rivnit la avutul altuia..." ins ti se va striga din nou.
,Roadele".
Ia bine seama, c Judectorul te va intreba ce ai fcut, iar nu ce n-ai fcut cum
plnuieti tu a rspunde la infricoata Judecat a lui Hristos. Nu despre credint te va intreba
atunci Dumne:eu cum iti optesc ast:i la ureche invttorii cei rtciti ci despre roadele
vietii tale, despre faptele tale cretineti.
Nu te bi:ui deci pe credinta ta i nu te trufi, :icindu-ti. ,Sint mintuit" , ci uit-te cit mai
des la viata ta, la roadele tale, i i-a bine seama. faptele tale sint o agurid slbatic pripit la
soarele min-driei, sau o poam coapt plcut lui Dumne:eu? (P.L.T.N. o.c. pp. 155-7).
DUMNEZEEASCA IMPRTSANIE LUAT CU BUN PREGTIRE, NE ADUCE
MARE FERICIRE, Fratele unui Preot, fiind pe patul de moarte, a primit Dumne:eeasca impr-
tanie. Simtind in fiinta sa o mare bucurie i fericire cereasc, a inceput a cinta laude lui
123
Dumne:eu. Apoi a :is. ,Printe Ceresc, in miinile Tale imi dau Sufletul meu'" Atunci,
intorcindu-i privirile spre Preotul care-1 imprtise, :ise cu fat senin. ,Ce mare i
nemrginit buntate din partea lui Dumne:eu, a fi Tatl oamenilor' Si ce mare cinste pentru
oameni, de a fi fiii lui Dumne:eu'" Acestea :icind, i-a dat Sufletul... (C. o.c. p. 138).
312) Am ntrebuinjat Aumele lui Dumnezeu, al Maicii Domnului, al ngerilor, al
Sfinjilor yi al Sfintei Cruci la: descntece, ghicitorii, vrji, farmece yi alte slujiri drceyti,
pentru nyelarea celor simpli?
313) Am chemat Aumele lui Dumnezeu s-mi ajute a pctui a devia de la dreapta
credinj yi viejuire creytineasc, la credinj yi viejuiri anticreytineyti, la: idolatrii, schisme,
erezii yi rtciri sectare? Am cerut prin rugciuni yi prin slujbe pltite la Preoji, de la
Dumnezeu ce nu se cdea? M-am rugat lui Dumnezeu numai de obicei yi de form goal?
314) Am necinstit Aumele lui Dumnezeu yi numele creytinesc n multe chipuri ? Am
lepdat Sfnt 1radijie a Bisericii lui Dumnezeu, susjinnd c numai Sfnt Scriptur este izvor
de credinj yi de mntuire? (s)
(s) LEPDTORII SFINTEI TRADI]II PIERZIND CHEIA SCRIPTURILOR DIJINE,
RTCESC IN INTUNERIC. Sfint Traditie sau Predaniile, sint mult mai vechi, ba chiar
strvechi fat de Dumne:eeasca Scriptur. Sfint Traditie e mama Dumne-
:eetilor Scripturi.
-Curioii. Cum poate fi traditia mama Scripturii, Bibliei, sau cum poate fi Scriptura
Biblia fiica Traditiei?
-Credinciosul. Bine. Si iat cum. Domnul Dumne:eu, dup ce a creat cerul i pmintul
cu toate cite sint intrinsele in cele ase zile ale creatiei, apoi a fcut Inaltul Sfat Divin, :icind.
,S facem om dup Chipul i dup Asemnarea Noastr, care s stpmeasc peste toate ...".
Atunci luind Dumne:eu tarin din pmint, a fcut pe om, a suflat in fata lui suflare de viat, i aa
s-a fcut omul cu Suflet viu, dup Chipul Su. brbat si femeie i-a fcut Dumne:eu.
Apoi i-a binecuvantat, :icindu-le. ,Creteti i v inmultiti, umpleti pmintul i-1 stpiniti.
Domniti peste petii mrii, peste fiare, psri, dobitoace i peste tot pmintul" (Fac. 1; 2). Omul.
Adam i Eva, era o capodoper, o foarte minunat lucrare, fcut cu cea mai mare miestrie, o
lucrare desvirit i de o unic frumusete, in care erau puse in mic intreaga lume cereasc i
cea -pmanteasc, intreg Universul, microcosm in macrocosm. Ae:indu-l in Raiul pmintesc ca
intr-un palat imprtesc ... Adam adeseori convorbea cu Dumne:eu Creatorul a toate, ca un
copil cu tatl su iubit ...
. Dup cderea in pcat, prin nesocotirea poruncii dup amgirea arpelui-diavol i
mincarea din pomul oprit, Dumne:eu d omului fgduinta despre venirea Rscumprtorului, il
invat cum s I se inchine, s-I slufeasc cu aducere de fertfe i altele. Acele tiinte despre
Dumne:eu i vointa Lui, Adam le-a predat urmailor si prin cuvint sau prin grai viu. Astfel i-a
luat natere ,Sfint Traditie" sau ,Predaniile".
Dumne:eu insui ii deosebete anumite persoane mai vrednice, in aleii Si. Abel, Sil,
Enoh .... Noe... Avraam... crora le incredintea: poruncile Sale. ,Eu :ice Dumne:eu despre
Avraam l-am ales ca s invete pe fiii si i casa sa dup sine, i vor p:i cile Domnului, ca s
fac dreptate i fudecat, i s aduc Domnul peste Avraam toate (binecuvintrile) cite a grit
ctre dinsul" (Fac. 18 19).
Dumne:eu ii alege apoi pe Patriarhii. Isaac, Iacob-Israil, cei 12 cu Iosif, apoi pe altii
necunoscuti de noi in cursul celor patru secole de robie sub Egipteni pin la Moisi. De la creerea
lumii pin la Moisi, care cel dintii a inceput a scrie Dumne:eeasca Scriptur cele cinci crti
sint vreo 4000 de ani. in acel foarte lung timp, toti dreptii. Abel, Sit .. . Enoh... Noe...
Melhisedec, Avraam i altii, au invtat adevrata credint numai din Sf. Traditie sau predanii,
pentru c Sf. Scriptur nu era scris, nu exista. Moisi incepe Scriptura Jechiului Testament, dar
nici el n-a putut scrie toate (2 Lege 4 9, 6 7). Multe adevruri, d.p.. viata viitoare, rsplata
faptelor fiecrui om dup moartea sa, insemntatea fertfelor... le ls el a fi cunoscute din Sf.
124
Traditie, poruncindu-le din partea lui Dumne:eu. ,Povestiti in au:ul fiilor, nepotilor i
strnepotilor votri, cite am fcut Eu in Egipt, i semnele Mele pe care le-am artat intrinsul, ca
s cunoateti.c Eu sint Domnul" (E. 10 2). Moisi scriind Legea, multe din regulile pentru viata
placut lui Dumnezeu le lasa spre se invta din traditia nescris, :icind. ,Aduceti-v aminte de
:ilele cele de demult, cugetati la anii neamurilor trecute' intreab pe tatl tu i-ti va spune, in-
treaba pe btrini i-ti vor povesti" (2 Lege 32 7).
Dup Moisi, Profetii vestesc poporului ales voia lui Dumne:eu. Dar nici ei n-au scris toti.
Aa d. ex.. Samuil, Natan, Ilie, Elisei, .a. nu ne-au lsat nimica scris, dei au profetit i au
invtat mult. invtturile lor au rmas tot in proprietatea Sfintei Traditii, pin ce s-a ridicat
careva s scrie mai tir:iu prin insuflarea Duhului Sfint, in crtile impratilor, foarte putin din
ceia ce au invtat, pre:is i lucrat ei. Aa a fcut Preotul E:dra i altii (E:dra 7 10-12, 2 Macab.
2 13, 4 Imp. 22...),
Curioii. Oare i in Noul Testament tot traditia e mama.
Scripturilor ?
Credinciosul. Da. Ca i in Biserica Jechiului Testament, i in Biserica Noului
Testament Traditia Sfint a fost i este mama Sfintelor Scripturi ale Noului Testament.
Curioii. Cum?
Credinciosul. Iat. cum. Mintuitorul nostru Iisus Hristos a predicat toat
invttura Sa prin grai viu, oral, nu in scris. Aceasta ne-o adeverete. El insui in soborul Iudaic
i inaintea arhiereului, :icind. ,Eu am grit lumii pe fat. intotdeauna am invtat in sinagog i
in Biseric (Templu) unde pururea se adun toti Iudeii. Pe ascuns n-am grit nimic. Ce M
intrebi pe Mine? intreab pe cei ce au au:it ce le-am grit. Iat, acetia tiu ce am grit Iui"
(Ioan 18 2021). Tot verbal (nu in scris) a invtat Mintuitorul i pe ucenicii Si, atit inainte de
inviere (Mt. 10 . . .) cit i dup invierea Sa (Lc. 24 25-27, F. Ap. 1 3-8). .
Curioii. Ei, da tot numai ce e scris este i:vor de credint'
Credinciosul. Dac numai ce este scris ar fi unicul i:vor de credint, Mintuitorul
oare n-ar fi lsat scris de Alina S.i toat invttura i toate Dumnc:ietile Sale descoperiri? Noi
ins nu cunoatem decit un singur loc in Sfint Evanghelie unde ni se spune c El a scris.
,Fariseii i crturarii aduc in Biseric la Mintuitorul o femeie prins in desfrinare, ispitindu-L.
,Invttorule. . . Moisi ne-a poruncit in lege ca pe astfel de femei s le ucidem cu pietre. Tu ce
:ici?" Atunci Iisus plecindu-Se fos, scria cu degetul pe pmint, nebgindu-i in seam..." (Ioan 8 3
12). Cele ce a scris El atunci pe pmint nu tim. Nu tie nimeni din oameni. Nu ni s-a pstrat.
Curioii. Domnul Iisus ne trimite numai la Scriptur, :icind. ,Cercetati
Scripturile, c vou vi se pare a avea intr-insele viat venic, i acestea sint cele ce mrturisesc
despre Mine" (Ioan 5 39). Aadar, numai Scriptura e i:vorul credintei.
Credinciosul. Cuvintele acestea au cu lotul alt inteles decit acela pe care-l sustineti voi.
Mintuitorul in :iua Siinbetei vindeca la scldtoarea Jite:de-i pe un slbnog care bolea de 38
de ani Slbnogul insntoit, spre mirarea tuturor, ii ia palul in spate, pe care :cuse atita
amar de timp, i umbla. Fariseii v:ind acea minune, crpind de ciud, i-au :is. ,Este
Simbt. Nu ti se cade a-ti lua patul. Slbnogul, incurafat de binele cptat, a :is. ,Cel ce m-
a fcut sntos, Acela mi-a :is. ,la-ti patul tu i umbl", artind prin aceasta c Cel ce il
vindecase era o Persoan Dumne:eiasc. Atunci fariseii intritindu-se mai mult asupra
Domnului, El le explic s tie c vindecarea slbnogului simbta e un lucru plcut lui
Dumne:eu, c altfel nu s-ar fi vindecat. Ca dovad vie ii trimite la Scripturile Jechiului
Testament (Ioan 5 39, 138). Prin cuvintele acestea Mintuitorul adeverete tuturor c El este
Mesia cel ateptat de Israeliti i de neamurile pmintului, i despre Dumne:eierea Lui, iar nu
c numai Scriptura, nu i Traditia mama ei -- ar fi i:vor de bun credint.
Curioii. Tot numai Scriptura e, i:vor de credint, dup cum scrie. ,Acestea s-au
scris ca s credeti c Iisus este Hristos Fiul lui Dumne:eu, i cre:ind, s aveti viat in Numele
Lui" (Ioan 20 31). Jedeti dar c traditia nu-i mai are locul pentru mintuire?
Credinciosul. 13a da, i Traditia mama Scripturii ca i Scriptura, fiica ei, ii
are locul su folositor in actul mintuirii oamenilor. Ascultati. Chiar aici deasupra cuvintelor
125
citate, vedem artat Sfint Traditie mama Scripturii, in cuvintele. ,Multe inc i alte semne
a
fcut Iisus inaintea ucenicilor Si, care nu sint scrise in cartea aceasta". Si in alt Ioc. ,Sint inc
i altele multe cite a fcut Iisus, care de s-ar fi scris cu deamnuntul, mi se par c nici in lumea,
aceasta n-ar incpea crtile ce s-ar fi scris. Amin" (Ioan 20 30,
21 25). SI. ICv. Mareu scrie c Iisus ,a inceput a-i invta multe" (Mc 6 31) , dar ce
anume i-a invtat nu ne spune. Dup invierea Sa, mergind cu-Luca i CleOpa la Emnus,
,incepind de la Moisi i de la Prooroci, le tilcuia lor toate Scripturile, cele ce erau pentru,
El... Apoi S-a inftiat pe Sine viu Apostolilor, dup Patima Sa in multe semne adevrate, timp
indelungat de 40 de :ile, artindu-le lor i grindu-le cele pentru Imprtia lui Dumne:eu .. ."
(Lc. 24 27, E. Ap. 1 .5) , dar ce anume le-a artat i i-a invtat, nu spune. . . Aadar, cele ce nu
sint scrise in Sfintele Scripturi, sint in domeniul Sfintei Traditii, i folosesc pe oameni in
crcdincioic i in vietuirea lor cretineasc ca i Sf. Scriptur.
- Curioii. Si ce vrei s ne mai spui i cu asta?
- Credinciosul. Jreau s v art c i Sfintii Apostoli au luat o multime de
dispo:itiuni necuprinse in Sf. IC vanghelie, tot din Traditie.
- Curioii. Care?
- Credinciosul. Dispo:itia despre circumci:iune (Gal. 5 17, 6 12 13, F. Ap.
15), despre ae:area Episcopilor (1 Tim. 3 17,
5 17-22, F. Ap. 14 23), a Preotilor (Tit 1 5), a Diaconilor (1 Tim. 38-14 , F. Ap. 6 1 6)
i despre modul sau forma sviririi Tainelor SIinte...
Aa, de pild, la Bote: se vorbete numai despre ap, ca clement al Tainei (Ioan 3 5, F.
Ap. 8 36 38) i formula rostirii cuvintelor (Mt. 28 19), iar despre modul sviririi nu aflm
nimic in Sfint Scriptur, decit numai in Sfint Traditie.
Despre Mir-Ungere, Sf. Ap. i Ev. Marcu (Mc. 6 13), Ioan (1 Ioan 2 20-27), i Pavel (2
Cor. 1 21-22, Efs. 4 30), arat c se s-. varsea pe timpul lor, dar despre modul cum se fcea nu
aflm nimica in Sf. Scriptur, ci numai in Sf. Traditie.
Despre Taina Sfintei imprtiri aflm c Mintuitorul a luat. Plinea, a binecuvintat-o, i
fringind-o a dat-o ucenicilor Si. Aifderea si Paharul cu vin, poruncindu-lc a face aceasta in
pomenirea Lui (Mt. 26 26"-2S, Mc. 14 22-21, Lc. 22 7.9-20, 1 Cor. 11 21-25). Despre aceasta
tot pe scurt ne vorbete i Sf. Ap. Pavel in epistola intiia ctre Corinteni (10 1617), f a ne
arta cuvintele de multumire, forma de binecuvintare i de fringere, :icind. ,Am luat de la
Domnul ceea ce am dat vou, c Domnul Iisus in noaptea in care a fost vindut aluat Piine..." (1
Cor. 11 2332). Din cuvintele
1
Apostolului ,am dat vou" reiese clar c Episcopii i Preotii din
Corint tiau cum s svireasc aceast Dumne:eiasc Tain precum. invtaser de la Apostoli,
deci, dup Traditie. Aa st lucrul i cu celelalte Taine Sfinte, ierurghii i rugciuni, despre care
Sf. Scriptur ne amintete pe scurt. ,Eogu-te scrie Sf. Ap. Pavel ucenicului su Timotei
Episcopul Efeului s faceti rugciuni, cereri, fgduinte, miflociri i multumiri pentru toti
oamenii. Pentru imprati, dregtori... (1 Tim. 2 12). in ce constau acele rugciuni, cereri,
fgduinte, miflociri i multumite, Apostolul nu ne arat, decit numai cu observarea, c. ,Toate
s se fac dup buna cuviint i cu rinduial" (1 Cor. 14 3310). Rinduial aceasta consta nu in
ceea ce Apostolul lc scrie, ci in ceea ce-i invtase personal. ,Cele ce ati au:it i invtat de la
mine., acestea s lc faceti" (Filf]). 4 .9), deci, dup Traditia ce le-o dduse.
- Curioii. Ivi, mai spune Apostolul ceva despre traditie, afar din cele ce ne-ai
artat pin acum?
Credinciosul. Da. Si sint i alte multe locuri in Noul Testament in care Apostolul
ne griete clar despre Traditie. Ascultati. in epistola a doua ctre Tesalonicieni Sf. Ap. Pavel le
scrie despre Sf. Traditie sau Prcdanii aa. ,Fratilor, fiti statornici, tineti ,Prc-daniile" care le-
ati invtat ori prin cuvint, ori prin scrisoare" (2 Tes. 2 15), Jedeti? ICI deosebete aici Traditia
invttura data prin grai viu, de Scriptur invttur dat prin scris. Ucenicului su
Timotei, Episcopul Efesului, ii scrie tot despic Traditie. ,]ine forma (dreptarul) cuvintelor
sntoase care ai au:it prin grai viu de la mine, in credint i iubire, care este in Hristos Iisus" (2
Tim. 1 13). Si in alt loc. ,Pstrea: (comorile) ce ti s-au incredintat, deprtind innoirile dearte
126
i impotrivirile tiintei mincinoase, pe care unii urmindu-le, au rtcit de la adevrata credint"
(1 Tim. 6 2021). Prin comorile acestea incredintate, nu vorbete de cartea Sfintei Scripturi a
Noului Testament, care in mare parte. inc nu era scris, ci de invtturile lumintoare pe care i
le dduse prin grai viu. Mai departe iari il invat despre Traditie, :icind. ,Cele ce ai au:it ele
la mine... incredintea:-le la oameni credincioi" (2 Tim. 2 2; Gal. 1 S9). Cele ce ati invtat,
ce ati luat i ati au:it i ati v:ut la mine, aceea s faceti, i Dumne:eul pcii va fi cu voi" (Filip.
4 9). Trebuie s titi ceva i mai mult. Sf. Ap. Pavel, lumintorul neamurilor, pune aa de mare
pret pe marile foloase alo Sf. Traditii, incit ii laud pe aceia care o tin. ,J .laud :ice pe
voi fratilor, c v aduceti aminte de toate invtturile mele, i tineti Predaniile (Traditiile)
precum (verbal) vi le-am dat eu"... (1 Cor. 112; 15 1-11).
- Curioii. Mai arat i alt Apostol care s mai vorbeasc despre traditie' Aa-i .c
nu gseti?
- Credinciosul. Ba da. Iac i Sf. Ap. i Ev. Ioan griete despre Traditie, :icind.
,Noi Apostolii, ce era de la inceput, ce am au:it, ce am v:ut cu ochii notri. . , aceea v vestim,
ca i voi s aveti imprtire .cu noi. .. Drept aceea, ce ati au:it voi.de la inceput, aceea s
rmin in-voi. De va rminea in voi ce ati au:it din inceput, i voi veti rminea in Fiul i in
Tatl" (1 Ioan 1 1,3), 2 24). in alt loc tot acest Sf. Ap. i Ev. vorbete. ,Mult a avea s-ti scriu,
dar n-am voit cu hirtie i cu cerneal, cci ndfduiesc c voi veni la voi i voi vorbi fat in
fat .. ." (2 Ioan 1 12). Aiderea i in alt loc :ice. ,Multe a avea inc s-ti scriu, dar n-am voit
cu cerneal i cu pan. Ndfduiesc ins c in curind te voi vedea i s vorbim fat in fat.. .," (3
Ioan 1 13 14). Ce va fi vorbit i cu unii i cu altii fat in fat nu aflm scris in Sf. Scriptur.
Acelea au rmas desigur in domeniile Sfintei Traditii.
- Curioii. Prin vorbele astea ai vrea s ne faci a crede, c i Traditia ar avea
acelai merit ca i Scriptura?
- Credinciosul. Chiar aa i este. Mama i fata au acelai merit, poate chiar i mai
mult mama decit fata, deoarece nsctorii conlucrea: cu Dumne:eu la naterea nscutilor lor.
Aceasta reiese chiar din cuvintele Scripturii care griete de mama ei. ,Cinstete pe tatl tu i
pe mama ta, ca s-ti fie tie bine i s trieti ani multi pe pmint ..." (Mt. 15 4), i o mrturisete.
,Au nu v aduceti aminte c inc fiind eu la voi, acestea am vorbit vou?" (2 Tos. 25). Jarnava
i Saul... afungind in Salamina, vestir Cuvintul
Iul Dumne:eu in sinagoga Iudeilor (F. Ap. 13 5). ,Nimic :ice toiul n-am fcut din
cele de folos pe care s nu vi lc vestesc si sa nu v invt, fie cu totii de fat, fie din cas in cas .
.. Nu m-am Ierit sa v invt pe voi tot Sfatul lui Dumne:eu" (F. Ap. 20 20 27).
Curioii. Si cu ce ne mai probe:i ca Sf. Scriptura ar fi scris pe temeiul Traditiei?
- Credinciosul. Tot cu aceea c Sf. Traditie a fost la inceput, a apoi a venit Sf. Scriptur,
ca o parte, prescurtare sau re:umat al acelora. Din acest te:aur al descoperirilor Dumne:eieti,
adic din Sf. Traditie, au luat Sfintii Evangheliti i Apostoli uneori i au pus in Sfintele Scripturi.
Spre o mai bun convingere, hai s dam si aici citeva exemple, ,Dup fuga in Egipt, i dup
moartea lui Irod i a celor ce cutau Sufletul Pruncului, Iosif intiintindu-se de la ingerul
Domnului, a luat Pruncul i pe Mama Lui i vin iari in pmintul lui Israil. Au:ind c Arhelau
imprtete in locul tatalui su Irod, s-a temut s mearg acolo. Luind porunc in vis, s-a dus in
prtile Galileei (unde imprtea Antipa cel blind). Afun-gind acolo, a locuit in cetatea ce se
numete Na:aret, ca sa se implineasc ceea ce s-a :is prin Prooroci, c. Na:arinean Se va chema
(Mt. 2 23, 13 23). Citatul acesta, care nu se afl in Scriptura Je-chiului Testament (Ioan
Hrisostom, Tcofilact, Zigaben, .a.) de unde l-a luat Sf. Evanghelist Matei? Rspundeti. Aa-i c
nu titi? Apoi iac s v spun tot eu. Sfintul Evanghelist Matei l-a luat din Scrieri pierdute, din
Sf. Traditie. El cugetind la profetiile ce descriu starea de infosire a lui Mesia (Ps. 21, Is. 53), I-a
dat supranumirea de ,Na:arinean(, adic dispretuit de lumea :acind in cel ru, intrind cu
pre:icerea Profetilor, luat din Traditia Jechiului Testament. Iat deci, c Sf. Traditie e un mare
i:vor de inspiratii Divine, pentru scriitorii Scripturilor Noului Testament. Mai vreti i alte
dove:i?
- Curioii. Da. Jrem.
127
- Credinciosul. .J dm cu toat drnicia. Ascultati.
Sf. Ap. Pavel, adresindu-se Prcsbiterilcr din Efes, adunati in Milet, dup ce le d in grif
pstorirea turmei Bisericii lui Hristos, pe care Duhul Sfint i-a pus Episecpi, rcamintindu-le
ostenelile i lacrimile lui, le :ice. ,in toate v-am dat vou pild... Osteniti-v apitind pe
neputinciosi, adueindu-v aminte de cuvintele Domnului Iisus cci El a :is. ,Mai fericit este a da
decit a lua" (F. Ap. 20 35, 16-35). Aceste cuvinte ale Demnului de unde le va fi luat i pus acolo
SI. Ap. i Ev. Luca, scriitorul crtii. ,Faptele Apostoli-loi", ca nu le aflm nicieri in
Dumne:eietile Evanghelii. Desigur c numai din Sf. Traditie verbal, pstrat de drept
credincioii - Pstori i pastoriti - din gur in gur i din tat in fiu.
Dei aceste dove:i sint suficiente pentru recunoaterea Sfintei. Traditii, totui, v mai dm
inc trei dove:i din care s se incredinte:e toti de existenta Sfintei Traditii in Biserica Jechiului
i Noului Testament, spre a nu mai oscila nimeni de la Adevr la minciun, de la lumin la
intuneric, de la statornicie in Biserica Domnului la rtciri, de la Dumne:eu la Satana.
- Curioii. D-ne, vrem s au:im.
- Credinciosul. Ascultati iari.
1) Sf. Ap. Pavel scrie ucenicului su, Episcopul Timotei, despre Ianis i Iamvris, care
s-au impotrivit lui Moisi in Egipt (2 Tim. 3 8). Numele acestora ins nu le aflm nicieri in Sf.
Scriptur a Jechiului Testament. Atunci dar de unde s-au pstrat i ele unde le-a luat Apostolul
de le-a citat aici? Din Traditie.
2) De asemenea, in epistola Sf. Ap. Iuda, aflm dou istorisiri interesante. Mihail
Arhanghelul, pricindu-se cu diavolul pentru trupul lui Moisi, n-a indr:nit s rosteasc fudecat
ocritoare, ci numai a :is. ,Domnul s te certe pe tine diavole'" (Iuda 1 9).
3) in a doua istorisire despre proorocia lui Enoh, ne spune aa. ,Despre ei a
proorocit i Enoh al aptelea strmo de la Adam, :icind. ,Iat vine Domnul cu miile Sale de
Sfinti ingeri, ca s fudece pe toti i s mustre pe toti necredincioii pentru toate faptele pe care
le-au fcut in pgintatea lor, i pentru toate cuvintele cele aspre (de infruntare) ce au grit
impotriva Lui pctoii cei necredincioi..." (Iuda 1 14 15). Ia rspundeti-ne dac puteti, de
unde a luat Sf. Ap. Iuda aceste dou istorisiri, c in Sf. Scriptur nicieri nu se face amintire de
ele? Din Sf. Traditie, pe care unii deviati cretini o leapd, pentru care sint amestecati in preri
potrivnice i imprtiti in sute de parti:i sau secte, aa cum au fost amestecati in multe limbi i
imprtiati lucrtorii Turnului Babei (Fac. 117 9)
- Curioii. Apoi tot Scriptura c i:vor de intrire in credint.
- Credinciosul. Da. ins in strins legtur i cu Traditia. Sfint este i:vor de
intrire a dreptei credinte. ,Prin Silvan, credinciosul frate, putin v-ara scris vou, indemnindu-
v i mrturisind c adevratul Har al lui Dumne:eu este acesta in care stati.. . Prin descoperire
mi s-a artat mic taina, precum v-am scris pe scurt" (1 Petru 5 72; Efs. 3 3). Celelalte lmuriri le
avem prin Sfint Traditie.
- Curioii. Noi ne tinem numai de Scriptur.
- Credinciosul. Bine. Dar de unde aveti voi Sf. Scriptur? Nu tot de la Sfint
Traditie, de la Sinoadele Apostolice, ecumenice, locale i de la Sfintii Printi, pe care fr nici o
socoteal voi ii dispretuiti ?'
- Curioii. Dar ce sint acele Sinoade? Noi nici nu vrem s tim de ele.
- Credinciosul. Dac nu titi, i nici nu vreti s titi, tot mai mult v rtciti, de Hristos
Domnul i de Dumne:eu Tatl va desprtiti... Sfintele Sinoade sint o adunare a Pstorilor Bise-
rici e putere bisericeasc, ae:at de Mintuitorul Hristos in Bise-rica Lui... Aceasta reiese clar
din gura Lui, Care S-a fgduit c e in Sinodul sau adunarea aleilor Si, :icind. ,...De nu
ascult nici de sobor (Sinod), s-ti fie tie ca un pgin i vame... Unde sinat sau trei adunati in
Numele Meu, acolo sint i Eu in miflocul lor ... Precum M-a trimis pe Mine Tatl i Eu v trimit
pe voi... Datu-Mi-s-a toat puterea in cer i pe pmint... Iat, Eu sint cu voi in toate :ilele pin la
sfiritul veacului. Amin" (Mt. 18 17, 20, Ioan 20 27; Mt. 28 18-20). in aceast putere i Har de
sus, Sfintii Apostoli se adun in trei Sfinte Sinoade.
128
1) Cind au ales pe Matia, unul din cei 70, in locul lui Iuda Iscariotul (F. Ap. 1 14-
26).
2) Cind au ales pe cei 7 brbati binecredincioi din marea du-nare a Bisericii
pentru Diaconie, pe care i-au pus inainte i i-au hiro-tonisit in Diaconi (F. Ap. 6 26).
3) Sinodul Apostolic tinut in anul 51 d. Hs. tot in Ierusalim, unde s-a discutat chestiunea,
dac cretinii recrutati din pgini, ar urma ori nu s se mai supun circumci:iunei i
ceremoniilor legii mozaice. Dup de:bateri, hotrsc. ,Prutu-s-a Duhului Sfint si nou s nu se
mai pun peste voi nici o greutate, fr numai aces-tea. A v feri de cele fertfite idolilor, de
singe, de sugrumat i de curvie... (F. Ap. 15...).
Apoi au urmat clin vreme in vreme cele apte Sinoade ecumenice i Sinoadele locale, in
care s-a curtit credinta i vietuirea crestineasc de rugina feluritelor ere:ii, abateri i
neorinduieli.
Sfintele Sinoade mai de pe urm au aprobat hotririle bune ale celor dinaintea lor...
Astfel, Sfintii Printi ai Sinodului J ecumenic, ascultind citeva fragmente ale lucrrilor Sinodului
din Efes i Halchidon, dei acei Sfinti Printi se pristviser, le recunosc, i privind la prototipul
Sinod apostolic, :ic. ,Dei Darul Duhului SIant s-a transmis din belug fiecrui Apostol,- incit ei
nu aveau trebuinta de sfat spre a ti ce s fac, totui, n-au hotrit asupra Iaptului, dac paginii
urmea: sau nu s fie circumcii, decit dup CC s-au adunat impreun i a intrit fiecare
cuvintele sale cu mrturiile Sfintei Scripturi".
Simtii Printi ai Sinodului JI ecumenic Trulan, au fost aa de mult convini de lucrarea
Sfintelor Sinoade dinaintea lor, ca n-au cute:at nici a adaug, nici a micora ceva.
In Sinodul JII ecumenic, la au:ul rostirii Simbolului Niceo-Constantinopolitan, toti Sfintii
Printi au exclamat. ,,Toti aa credem, toti aa cugetam i toti subscriem . . . Aceasta este
credinta apostolic. Aceasta este credinta printeasc. Aceasta este credinta Ortodox. Aceasta
este credinta ecumenic (universal) intrit... Noi urmm vechii legiuiri a Bisericii, pstrm
hotririle Printilor, iar pe toti aceia care adaog sau iau ceva din Biseric, ii dm anatemei".
- Curioii. Noi ne tinem de Evanghelie i Scriptur. Traditia n-o recunoatem.
- Credinciosul. Jd c voi nu vreti s recunoateti Traditia, totui, vrind nevrind,
trebuie s-o recunoateti mcar indirect.
Curioii. Cum?
- Credinciosul. Precum am v:ut, Mintuitorul nostru Iisus Hristos, n-a scris nimic
din cuvintele Sfintelor Evanghelii. El a rspindit toat invttura Sa numai prin grai viu, adic
numai prin cuvint. Tot aa au fcut la inceput i Sfintii Apostoli. Aa dar, e foarte clar, destul de
invederat c Sf. Traditie e mai veche decit Sf. Scriptur, deci mama Sfintelor Scripturi ale Noului
Testament.
- Curioii. Iac, mai
au:irm i alta. Traditia e mai veche-e-e' Traditia e mama tuturor Scripturilor Noului
Testament ?' Cum o mai fi i asta?
r
- Credinciosul. E drept aa cum a i fost cu adevrat. Timp indelungat de ani de
:ile Sfintii Apostoli au invtat in lume numai prin Jiu grai i nu prin scris. Aceasta reiese i din
feluritele supra-numiri ale invtturilor Mintuitorului, d.p.. Cuvintul, Cuvintul lui Iisus, Cuvintul
lui Dumne:eu (Lc. 5 1 , 1 Tes. 2 13, 1 5, F. Ap. 8 25), Jestire (Lc. 9 6), Bunavestire (Rom. 1 7 ,
10 75, Efs. 4 11). Mrturie (F. Ap. 22 18, 23 11, 1 8), Propoveduire (Mt. 3 1-2, 4 17, 10 27, Lc.
1 2, 1 Cor. 2 4, 2 Tes. 2 75, 2 Tim. 4 2), Solie (Mal. 2 7, Mt. 10 1, 7, Mc. 6 7, Lc. 10 1, 1 Tim. 2
7). De la Traditie sau cuvintul dat prin grai viu, credincioii ii au in Sf. Scriptur numirea de.
,asculttori", i. ,cei ce primesc cuvintul" (Iac. 1 2223, Efs. 1 13, Cols. 2 6, Gal. 6(5, F. Ap. 8
14, 17 11). ,Credinta - :ice Apostolul vine din au: i au:ul prin Cuvintul lui Dumne:eu ... prin
au:ul credintei" (Rom. 10 77, Gal. 3 2). Crescind Biserica, s-au ivit i feluriti eretici ca
ciupercile dup ploaie. Aceia se virau printre cretini ca lupii printre oi, i semnau in urechile
credincioilor felurite im tturi stricate, amestecturi de credinte ebraice i idolatre. Atunci
Sfintii Apostoli au fost siliti a scrie Sfintele Evanghelii i epistolele, in care artau pe scurt.
invttura Domnului Hristos despre dreapta credint cretineasc sau dogmatic, faptele i
129
minunile Lui ceie mai principale. Sf. Ap. i Ev. Luca :ice. ,De oarece multi s-au apucat a alctui
povestire pentru lucrurile cele ce au fost adeverite intre nbi, precum au dat nou cei ce din
inceput au fost singuri v:tori i slufitori Cuvintului, prutu-s-a i mie, urmind toate dintii cu
de-a mnuntul, pe rind a scrie tie, puternice
TeoIile, ca s cunoti intrirea cuvintelor de care te-ai invtat" (Lc. 1 1-4).
Curioii. Si cind s-a scris Evanghelia, dac :iceti c ani de :ile s-a predicat
Evanghelia numai prin grai viu i nu prin scris, sau dup scrisoare?
- Credinciosul. Sf. Ev. Matei a scris Sfint Evanghelie la nou -:ece ani (a. 4344)
dup inltarea Domnului nostru Iisus Hristos Dumne:eu-Omul cu Trupul Su la ceruri. Sf. Ap. i
Ev. Murcu a scris Sfint Evanghelie dup dou:eci i nou de ani (a. 62-63). Sf. Ap. i Ev. Luca
dup dou:eci i nou de ani (a. 62), si Sf. Ap. i Ev. Ioan dup ase:eci i trei de ani (dup a. 96
d.Hs.). Alti istorici determin aparitia Sfintelor Evanghelii canonice, aproximativ, intre anii 60
90 dup Hristos (Introducerea in Noul Testament, de I.P.S.S. Nicodim, Justinian, Patriarhii
Romaniei).
- Curioii. Dar epistolele Apostolilor i Apocalipsul cind s-au scris?
- Credinciosul. Sfintii Apostoli i-au scris epistolele lor cu zeci de ani dup inceperea
erei cretine i a apostolatului lor, astfel. SI. Ap. i Ev. Luca scrie Faptele Apostolilor in anul 30
dup inltarea Domnului, a 63 d. Hs.
Sf. Ap. Pavel scrie.
Epistola
ctre Romani in a.2425a
.
5758 d.Hs.
I-a ctre Corinteni in a.2223a.5556 d.Hs.
Il-a ctre Corinteni in a.24 a.57 d.Hs.
ctre Galateni in a.22 a.55 d.Hs.
ctre Efeseni in a.28 -30-a.61-63 d.Hs.
ctre Filipeni in a.2930a.62-63 d.Hs.
ctre Coloseni in a.30 a.63 d.Hs.
I-a ctre Tesaloniceni in a. 19 a.52 d.Hs.
Il-a ctre Tesaloniceni in a.20 a.53 d.Hs.
l-a ctre Timotei in a.32 a.65 d.Hs.
II a ctre Timotei in a.33 a.66 d.Hs.
ctre Tit in a.32 a.65 d.Hs.
ctre Filimon in a.30 a.63 d.Hs.
ctre Evrei in a.30 a.63 d.Hs.
SI Ap. Iacob a scris epistola sa in a.2728a.60 61 d.Hs.
Sf Ap. Petru a scris prima sa ep. in a.31 a.64 d.Hs.
SI Ap. Petru a scris a doua sa ep. in a.34 a.67 d.Hs.
Sf Ap. f Ev. Ioan a scris prima ep in a.64 a.97 d.Hs.
Sf. Ap siEv. Ioan a scris a doua ep. in a.64 - a.97 d.Hs.
SI. Ap. i Ev. Ioana scris a t reia ep. in a.64 a.97 d.Hs,
Sf. Ap. Iuda a scris, epistola sa in a.3133a.64 66 d.Hs.
Sf. Ap. si Ev. Ioana scris Apocalipsul in a. 63 - a 96 d.Hs
Si toate acestea le-au scris numai dup ce ani de :ile au invtat pe credincioi prin grai
viu, numai cu cuvintul, i nu in scris. Iat c, cu toat negarea voastr, Sfint Traditie st in
picioare mafes-tuoas, luminind in furul Sufletelor drept credincioilor Cretini.
- Curioii. Traditia cretineasc existind de aproape 1900 de ani, nu s-a putut
pstra neastins i neamestecat de invtturi strine.
- Credinciosul. ,Ba da. Nu numai c s-a putut, ci s-a i intregit i pstrat neatins,
curat. Noi tim modul de predicare al Apostolilor. Ei nu predicau in ascuns, ci in public, in
toate localittile i trile lumii pe unde i-a purtat Duhul Sfint. Cind s-a pierdut ceva din vreo
Biseric, s-a pstrat in celelalte Biserici, i i s-a dat aceleia inapoi invttura trebuitoare.
130
Pstorii i Dasclii Bisericii apostolice i patristice, pstrau traditia cu mare sfintenie i
cu mult grif, dup porunca Apostolului (Tit 1 9, 2 Tim. 2 2; 1 13-14,,1 Tim. 6 20, 1 Ioan 2 24).
- Curioii. Ei, dar tot or mai fi amestecat ei Printii i Dasclii Bisericii cite ceva
strin in Traditie.
- Credinciosul. Nu. Ei p:eau cu mare sfintenie de a nu se strecura nimic strin in
Sf. Traditie. insui Ierarhii i Sfintele Sinoade supravegheau aceasta. ,Ei scrie Iustin filosoful
(fl64 d.Hs.) nu invtau nimic dup propriile lor inchipuiri. Niciodat nu erau in desacord.
Fiind strini de orice rele intentiuni, ne-au predat invttura aa precum o primiser de la
Dumne:eu".
Sf. Ignatie (l07 d.Hs.) Episcopul Antiohiei indemna cu toat rivna pe credincioi
Pstori i pstoriti s fug de invtturile eretice i sse tin cu trie de traditia apostolic
(I.B.U. Eus. C. III-a).
Sf. Policarp Episcopul Smirnei (166 d.Hs.), spune c ,a dat credincioilor cuvintele.
Domnului pe care le-a au:it nemiflocit de la Apostoli" (I.B.U. Eus. C. IJ-a).
,Dac se intimpl s intilnesc pe cineva care a convorbit cu btrinii Apostoli :ice
Papia*, apoi eu cu mare grif am intrebat de invttura btrinilor, d.p.. ce a vorbit Andrei, ce
Petru, ce Filip, ce Toma sau Iacob, ce Ioan sau Matei, sau alt oarecare din ucenicii Domnului, ce
Aristion i. Preotul Ioan, ucenicii Domnului, socotind c, cunotintele din crti nu-mi vor aduce
atita folos cit imi aduce graiul viu" (I.B.U. Eus. C. III-a).
(*) Dup ,lntroducerea n Noul Testament" de Arhipresbi-terul Mitrofor Dr. V. Gheorghiu, edit.
CernuJi, pp. JZ4, J64, ZZ0, 3Z3, 364, 4J5, 434, 445, 477, 498, 5J9, 53J, 54J, 55Z, 56Z, 568, 576, 60J,
6Z9, 655, 677, 688, 70Z, 7J3, 7Z7, 753.
Pastorii Bisericii, foarte aprini dup adevr, au inceput a Iixa in scris Traditia oral,
inc de pe cind triau Sfintii Apostoli si ucenicii lor - brbatii apostolici.
Sf Irineu (202), ucenicul Sf. Policarp, scrie. ,Dac Apostolii, in genere. nu ne-ar fi lsat
scrieri, n-ar trebui s se urme:e ordinei Traditiei, pe care au incredintat-o i acelora, crora au
incredintat Bisericile? De aceast ordine se tin multe popoare barbare, credincioase in Hristos,
care fr hirtie i cerneal au scris in inimile lor mantuirea si pstrea: cu sfintenie Traditia
veche... Aceti oameni care au primit aceast credint fr scrisori, cu privire la limba noastra,
sint barbari, dar cu privire la cugetare... foarte intelepti... caci ei umbla n toat dreptatea.
Iscodirile ereticilor nu le las ei nici macar in cugetarea lor, in puterea acelor traditii-apostolice
vechi... Noi cnd ii trimitem pe ei (pe eretici) la traditia apostolic ce se pstrea: in Biseric
prin succesiunea Presbiterilor, atunci ei se opun Traditiei..." (Adversus Haereses, III, cap. 204
n. 1, 2 si cap. 2). ,Nu trebuie a cuta adevrul la altii, cind el se poate lua usor din Sf. Biseric,
cci in ea ca intr-o vistierie bogat, Apos-tolii au pus in toat plintatea tot ce apartine
Adevrului. Astfel, orice dritor poate primi de la ea hrana vietii... Toti cei ce doresc sa vada
adevrul, pot s afle in orice Biseric Traditia Apostolic, descoperita in toat lumea" (Contr.
ev. C. III, c.4)... Cind cineva discuta cu un eretic care pervertete sensul Scripturii, sfiritul dis-
cutiei trebuie s-1 pun Traditia veche bisericeasc, fiindc Biserica primara a primit de la
Apostoli, nu numai textul Sfintei Scripturi, dai si legiuita ei tilcuire" (Contr. Haer. C. III, c. 4).
Haegesip, contemporanul lui Irineu al Lionului, s-a ingrifit cu mare bgare de seam in a
stringe Traditia Apostolic, formind cinci carti (I.B.U. Eus. C. IJ, c.22).
Origen, indemnind a pstra Traditia Bisericii, scrie. ,Trebuie a crede numai acelui
adevr care nu se deosebete prin nimic de Traditia bisericeasc i apostoleasc" (De princip.
C.I-a).
Sf. Ciprian (304), vorbind despre marea important a Traditiei, :ice. ,Sufletele pioase
uor pot inltura rtcirile i pot gsi adevrul, cci indat ce ne adresm i:vorului
Dumne:eietii Traditii, rtcirea va disprea" (Seris. 63).
Sf. Jasile cel Mare ([379 d.Hs.), vorbind despre pstrarea eu sfintenie a Sfintei Traditii,
:ice. ,Unele dintre dogmele i propov-duirile pstrate in Biseric le avem din invttura scris,
pe altele ins le-am primit din traditia Apostolilor, transmise in tain. Amin-dou aceste
131
categorii au aceeai autoritate pentru evlavie. Nimeni nu va spune cuvint impotriva acestora,
pentru c nimeni nu cu noaste cit de cit ae:mintele Bisericeti. Dac am incerca s inlturm
obiceiurile nescrise, ca neavind mare important, nu ne-am da seama c am pgubi Evanghelia
in prtile ei principale, mai mult, am restringe propovduirea la numele ei gol. De pilda, (ca s
pomenesc lucrul cel dintii i foarte obtesc) cine a invtati prin scris, ca, cei care ndfduiesc in
Numele Domnului nostru Iisus Hristos s. se insemne:e cu Semnul Crucii? Ce scriere ne-a
invtat s ne intoarcem spre Rsrit atunci cind ne rugm? Ce Sfint ne-a lsat in scris cuvintele
de chemarea Sfintului Duh pentru prefacerea Piinii Euharistice i a Paharului binecuvintrii? Nu
ne [ multumim cu cele pe care le mentionea: Apostolul sau Evanghelia, ei spunem unele lucruri
inainte, altele pe urm ca avind mare pfutere pentru Tain i pe care le lum din invttura
nescris. Noi bine-cuvintm apa Bote:ului i untdelemnul Ungerii, ba inc i fie cel ce se
botea:. Din ce scrieri? Nu din Traditia tcut i tainic? Ce cuvint scris ne-a invtat ungerea
insi cu untdelemn? Iar cufundarea omului de trei ori in ap, de unde este? Celelalte cite sint in
legtur cu Bote:ul, lepdarea de Satana i de ingerii lui, din ce scriere sint? Nu sint oare din
aceast invttur nepublicat i secret, pe care Printii notrii au pstrat-o sub tcere, fr
iscodire, ea unii care invtaser bine acel lucru. pstrarea in tcere a mretiei Sfinte a Tainelor?
... La fel Apostolii i Printii care au stabilit la inceput cele in legtur cu Biserica, au pstrat
taina lor in ascuns i in tcere demnitatea lor..." (Desre Sf. Duh, 27, 66).
Sf. Ioan Damachin (f760 d.Hs.) :ice. ,in Sf. Scriptur kvu se pomenesc cele intimplate la
moartea Prea Sfintei Nsctoarei de Dumne:eu Mria. Dar acestea se istorisesc in cea mai
veche i adevrat Traditie, care ne spune c in momentul slvitei Ei adormiri, toti Sfintii
Apostoli, care colindau lumea in vederea mintuirii, s-au adunat la Ierusalim, venind prin v:duh.
Aici ei au avut o vi:iune cu ingeri i au ascultat melodia Dumne:eiasc a puterilor cereti, etc."
(Om. la Adormirea Fecioarei Mria, 2, 18).
Bote:area copiilor mici e o traditie apostolic. Aceste hficruri se tiu prin grfa aleas i
evlavia cald cu care le-a pstrat Sf f Traditie i pe care, la rindul nostru, se cuvine s le p:im
cu aceiai grif i evlavie, spre a le da mai departe celor ce vor veni dup noi (IC.O.o.c. pp. 34-
5).
Printii Bisericii din cursul vremilor pstrea: Traditia cu mare sfintenie, aa incit Sfintii
Printi ai Sinodului JII ecumenic, :ic. ,Noi pstrm neatinse toate Traditiile bisericeti, scrise
sau nescrise". Aa s-a pstrat pin in pre:ent, ba i in pre:ent Sfint Traditie.
Curioii. Of' O-o-of' Aa de mult i cu trie ne vorbiti de traditia aceea, c ne siliti s
deraiem din credinta noastr. Noi ins ne tinem tot de Scriptur cum am apucat.
Credinciosul. Jd cu durere, c voi, ca i alt mult lume, boliti de apuctur. Si iat
v rtciti cu Scriptura in min. Pervertind (alterind sau denaturind) intelesul unor anumite
citate scripturistice, ati afuns a merge pe de lturi de calea adevrului, a vietii i a mintuirii. Aa
d.p.. Prin citatele acestea. Ps. 118 5, Lc. 16 29-31, Ioan 5 39, 20 31, F. Ap. 1 1-2, 17 11, 2
Petru 1 19, Rom. 1 16, 3 21, 1 Cor. 14 37, 1 Tim. 1 3-4, 6 3-4, 2 Tim. 3 1517... sustineti
pervertit c numai Sf. Scriptur ar fi i:vor de credint, pe cind intelesul adevrat al acestor
locuri e cu totul altfel in lumina Duhului Sfint, in care ele s-au scris. Prin alt categorie de citate,
d.p.. 2 Lege 4 2, Is. Navi 178, Mt. 15 19, Mc. 7 5-13, 1 Cor. 4 6, Gal. 1 8, Cols. 2 8, Tit 1
14, Ape. 22 18)... pervertite dup apuctura deviatilor de la dreapta credint, sustineti c Sf.
Traditie nu trebuie a fi socotit ca i:vor de credint, dei in realitate este i prea este. Sfint
Scriptur in mina cunosctorilor i a necunosctorilor Sfintei Traditii din care s-a nscut, este
asemenea cu o floare foarte frumoas, plcut i bogat, din care albinele adun miere, iar
pianfenii adun otrav. Sfint Scriptur e o sabie ascutit pe amindou prtile (Evr. 4 12, Efs. 6
77), o sabie minunat cu 99 de ascutiuri, cu care trebuie a umbla cineva cu foarte mult
prudent, pentru a face bine i nu ru, spre a da viat i nu moarte. Ea arat luminos calea ctre
mintuire celor care se conduc in tilcuirea ei i de Sf. Traditie. Cei care ins o til-cuiesc numai
dup capetele lor, fr Sf. Traditie, se rup din Trupul Biserica lui Hristos prbuindu-se in
ere:ii i apoi in pier:are pe veci. Aceasta reiese clar din cuvintele Sf. Ap. Petru, care :ice.
,Iubitul nostru frate, Pavel, dup intelepciunea ce i s-a dat, v-a scris... in toate epistolele sale, in
132
care unele (locuri sint) cu anevoie a se intelege, pe care cei neinvtati (in cunoaterea
adevratului inteles al lor) i neintriti, le rstlmcesc, ca i pe celelalte Scripturi, spre
pier:area lor" (2 Petru 3 1516).
Odinioar marele eunuc, boierul Candachiei, mergind in crut printr-un loc pustiu
anume Ga:a, citea cartea Proorocului Isaia, dar nu intelegea ceea ce citea. Pentru a fi luminat, i
s-a trimis de Dumne:eu Apostolul Filip. Acesta apropiindu-se i lipindu-se de cruta boierului, i-
a :is. ,intelegi oare ce citeti?" El a rspuns drept. ,Cum voi putea intelege, de nu m va
povtui cineva?" Atunci Filip deschi:indu-i gura sa, a inceput din locul acela al Scripturii a-i
vesti pe Iisus. .. dup care eunucul a cre:ut i s-a bote:at (F. Ap. 8 26 40). Ei bine, poate
dispune- fiecare om de luminarea Sfintului Duh, Care imprtete Darurile "fiecruia precum
voiete?" (1 Cor. 12 11).
Cei care Ir SI. Traditie tleuiese Scripturile (lupii capul lor, unde i literal alegorie, i
unde i alegoric literal, sini asemenea celor ce dorm i toate halucinatiile din somn le socotesc
drept fapte reale. Cu drept cuvint putem spune clar, c. cei care au lepdat Sf. Traditie, au
pierdut cheia adevratului inteles al Sfintelor Scripturi i rtcesc groa:nic.
- Curioii. Noi, cu toate cite le inirati voi, totui, respingem traditia, nu vrem s
recunoatem crtile in care se descriu vietile Apostolilor, Sfintilor Pstori ai Bisericii,
Mucenicilor, Cuvioilcr, Dreptilor. . . noi sintem contra minunilor care sint scrise in ele.. .
- Credinciosul. Asta-i ruperea cea mare a voastr din Trupul lui Hristos' Asta-i
primefduirea i pier:area voastr vremelnic i venic.
Jorbind noi chiar i numai dup Sf. Scriptur, mai intii Biserica, privete vietile Sfintilor,
i:voare de adevrat credincioie i vietuire moral. Al doilea, ea nu oprete a pune inaintea
cretinilor viata Sfintilor spre o cit mai bun :idire sufleteasc. Aici, in Sf. Scriptur, se descrie.
fertfa bine plcut lui Dumne:eu adus de Abel, pltind aceasta cu viata sa. Dreptul Abel, dup
greala lui Adam, a purtat intiiul chip al Mintuitorului. feciorelnic, c aducind fertf bun
Domnului, mai inainte de a se insoti, a murit ucis de fratele su Cain, Preot, c a adus lui
Dumne:eu fertfele cele mai bune, Mucenic, c pentru adevrata cinstire, a fost omorit (Feric.
Augustin, .a.).
Aici in Sf. Scriptur ni se descrie condamnarea la moarte prin ardere in cupotrul
ineptit ars a celor trei bine credincioi tineri Israeliti in Babilon. De asemenea osindirea la
moarte i aruncarea in groapa leilor a binecredinciosului Prooroc Daniil (Dan. 3; 6; Ist.
balaurului i a lui Bel). Suferintele celor apte fii Macabei cu mama lor Salomeia i a dasclului
lor Elia:ar (2 Macab. 6; 7), pentru pstrarea legii, i altele.
in Scriptura Sfint a Noului Testament, pe ling suferintele, crucificarea, moartea,
ingroparea i proslvirea Mintuitorului, Sf. Ap. i Ev. Luca ne istorisete despre suferintele i
martiri:area primului Mucenic Stefan, despre omorirea i ingroparea sa, in Faptele Apostolilor.
Apoi ne descrie suferintele Apostolilor, martiri:area unora i despre multele osteneli i suferinte
ale marelui Apostol Pavel.
Aici in Sf. Scriptur a Jechiului i Noului Testament ni se descrie buna credincioie
cu vietuirea plcut lui Dumne:eu a multor brbati Sfinti, alei, d.p.. Abel, Sit,... Enoh... Noe...
Patriarhii. Avraam, Isaac, Iacob-Israil, cei 12, Iosif... Moisi i Aaron... Isus Navi... Samson...
Iov... Samuil... David... Proorocii mari i mici, Ilie. .. Elisei... lona. .. Cei 12 Apostoli. .. Stefan...
Pavel... .a. Din toate aceste descrieri vedem clar c Sf. Scriptura nu oprete a pune inaintea
credincioilor vietile Sfintilor. Strmoi, Patriarhi, Prooroci, Apostoli, Ierarhi i Presbiteri,
Pstori ai Bisericii Sale, Mrturisitori, Martiri, Cuvioi, Drepti Si curtiti prin adevrata
pocint.
Dac anumiti brbati ai Jechiului Testament se bucur de dreptul pstrrii memoriei i
anumitele fapte pline de merit svir-ite de ei, unii chiar cu pretul vietii lor, apoi aleii Noului
Testament au cu - atit mai mult dreptate a se bucura de acest drept, cu cit ei sint rscumprati
cu Singele lui Hristos (Mt. 26 2628, 1 Ioan 1 7; Ape. 1 5-6, 5 9-74, 7).
C i aleii Noului Testament au fcut minuni, de asta nu trebuie a ne prinde mirarea.
Dac Dreptii Jechiului Testament au fcut atitea i atitea minuni, apoi Dreptii Noului Testament
133
au fcut mai multe i mai mari minuni cu credincioia lor in puterea Domnului Hristos. Lucrul
acesta a fost i este firesc dup invttura Mintuitorului, Care a :is. ,Amin, amin griesc vou.
cel ce crede in Mine, lucrurile pe care le fac Eu i acela le va face, i mai mari decit acestea va
face... Celor ce vor crede, aceste semne vor urma. in Numele Meu vor scoate draci, in limbi noi
vor gri, erpi vor lua, i de vor bea ceva de moarte, nu-i va vtma pe ei. Pe bolnavi ii vor
pune miinile i le va fi bine..." (Mc. 16 -17 18, Ioan 14 12).
- Curioii . E-e-e' Si apoi, noi care nu vrem s tim de Traditie i ne tinem numai,de
Scriptur, oare cum sintem?'
- Credinciosul. Cei care v tineti de Sf. Scriptur, mrturisiti indirect Traditia, care
a nscut Sf. Scriptur. Adeveriti existenta Traditiei care spune c in cursul vremurilor Sfintii
Printi au adunat la un loc toate crtile Scripturilor vechi i noi, canonice i altele necanonice,
dar bune i folositoare, intr-o carte mare, supranumit ,Biblia" sau ,Sfint Scriptur a
Jechiului i a Noului Testament". Toti cei care cugetati a pi dintr-o dat peste 19 secole cu
traditia i istoria lor, la Sf. Scriptur, sinteti asemenea celui ce s-ar ispiti s pun piciorul de la
prima treapt a unei scri pe a 19-a treapt a scrii. Urmarea titi care e. prbuirea. Cei ce
leapd Traditia Sfint i explic Sf. Scriptur fiecare dup capul lui, fr nici o fegul, fr nici
o bun pregtire, devia: de la adevrata credint, se cufund in rtcire i merg din rtcire in
rtcire, cum arat clar i realitatea cu sutele de secte potrivnice unele altora. Acelora, ca i
saducheilor, fariseilor i crturarilor, le zice insui Mintuitorul. ,J rtciti, netiind Scripturile
nici puterea lui Dumne:eu..." (Mt. 22 29-32, Lc. 20 33 -38). ,Jai vou c ati luat cheia
cunotintei (Sfint Traditie care lmurete locurile cu greu de inteles ale Scripturii), voi nu ati
intrat i pe cei ce vreau s intre, i-ati oprit" (Lc. 11 52, comp. Mt. 23 14).
- Curioii. Noi inc nu sintem lmuriti cum s-a putut pstra Traditia aceea de care
spuneti c foloseti aa de mult la unirea cretinilor intr-un unic corp al lui Hristos, supranumit
Biserica lui Dumne:eu?'
- Credinciosul. Bine. Aa cum a rinduit Dumne:eu, Care pururea dorete ca toti
oamenii s se mintuiasc, i deci, la cunotinta adevrului s vin" adic s se lumine:e
pentru a se mintui de ru (1 Tim. 2 4, comp. E. 18 23, Fac. 19, Ie:. 18 21-23, 30-32, Dan. 3, 6,
2 Petru 3 9). Jreti iari s v mai spun ceva?
- Curioii. Da. Drept s spunem, nou inc nu ne intr aa ceva in cap. Noi nu ne
pricepem. ce-i cu Traditia aceea i cum s-a pstrat ea intreag, nestricat pin acum'
- Credinciosul. Aici e minunea cea mare, c voi nu stiti cum si-a luat natere i cum s-a
pstrat intreag, nestricat Traditia Sfint, i ea luminea: puternic intreaga Biseric universal
a lui Dumne:eu. Traditia aceasta de care voi nu vreti s stiti i nu vreti s o primiti, ne invat pe
noi fiii i fiicele Bisericii lui Dumne:eu, zilnic. cum s svirim cele apte Taine Sfinte. Bote:ul,
Mir-Unge-rea, imprtania, Pocinta, Preotia, Nunta, i Maslul, ne invat cum s ne rugm,
cum s postim, cum s credem i s vietuim mai bine, cretinete, cum s lmurim anumite locuri
din Dumne:eiasca Scriptur. . . A-a-a' Sinteti curioi s stiti cum s-a pstrat aceast Traditie
intreag i curat pin in pre:ent? Ascultati. Dumne:eiasca Evanghelie, invttura curat
cretineasc dup cum am mai :is s-a vestit ani de :ile numai cu cuvintul n toat lumea.
Sfintii Apostoli i crturarii viguroasei tinere Biserici Cretine, vegheau sub conlucrarea
Sfintului Duh (Ioan 14 26) intotdeauna asupra nvtturilor Sfinte ce se ddeau i se primeau, s
nu se tirbeasc citui de putin din ele. Cu timpul ivindu-se primefdia de a se falsifica, S-au
ostenit cu totii a le Iixa drept aa i pe cele nescrise. Traditia aceasta Sfint fixat in primele
secole, de cei dintii Printi i brbati apostolici, de crturarii Bisericii, de Arhierei luminati,
vestiti si de Sfintele Sinoade, o admite i o folosete Biserica lui Dumne:eu. Vieti a sti pentru ce?
Pentru c Traditia, ca i Sf. Scriptur, nu-i supusa evolutiei (de/v nil ai ii treptate, sau trecerei prin
fa:e progresive), pin urmare nici schimbrii.
Brbatii luminati care au Iixat-o in scris, inccpind cu Sfintii Printi: Clement, Barnaba,
Ignatie TeoIorul, Policarp... de pe la nceputul secolului II, apoi: Iustin Martirul, Irineu, Metodiu,
I niuitiii, Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Grigorc Nisis, Ioan Htrisostom, Grigore Dialogul,
.a. pin la SI. Ioan Damachin, in secolul JIII, sini oameni foarte mari in credinta lor, foarte
134
convini de adevrul ce l-au fixat in scris. tiutori ferm convini c reprezint invttura
Mintuitorului in o aa de mare msur, incit multi din ei au fost in stare s-si pecetluiasc scrisul
lor chiar cu moartea de Martir. Adevrul credintei acesteia, adevrul scrisului Traditiei acesteia
pecetluit cu pretul vietii multor alei ai Domnului, vor s-1 trag la indoial unii rtciti de la
dreapta credint, cu pretentii de ,pociti" dup Evanghelie, etc. etc.
- Curioii. Noi tim una i bun. Scriptura c a tuturor oamenilor i fiecare o
poate.citi i explica dup priceperea lui.
- Credinciosul. Sf. Scriptur nu este a tuturor oamenilor, ci e a Bisericii lui
Dumne:eu, i numai Biserica conductoare Arhierei i Preoti o pot explica dup rinduiala
Sfintilor Apostoli i a Sfintilor Printi, tuturor oamenilor dornici de mintuire, spre folosul lor
vremelnic i venic. Este tiut sigur c Sf. Scriptur este in adevr ,Cuvintul lui Dumne:eu"
(Ioan 5 3839, 6 63, Mt. 7 24 29, 13, Lc. 8 4), i unica Biseric Sobornic i Apostolic este
Trupul lui Hristos (Mt' 16 75, 28 18 -20, Ioan 17 21-22, Rom. 12 5, 1 Cor. 12 27-30, Efs. 4 4-5,
11-16, 5 23-32, Ape. 21 3. 10). Cuvintul lui Dumne:eu s-a grit ,traditional" i s-a scris
,scriptn-ristic" numai in Biserica Sobornic i Apostolic, adic in trupul constituit al Bisericii
ca Ae:mint Dumne:eiesc, aa cum a voit Domnul nostru Iisus Hristos Dumne:eu-Omul i cum
l-a infiintat El cu Duhul Tatlui Ceresc prin Sfintii Si Evangheliti i.Apostoli, care au in:estrat
Biserica aceasta cu Sf. Traditie, cu Sf. Scriptur, cu organi:atia ierarhiei, cu cult Dumne:eiesc i
cu disciplin sfint.
Aadar, Cuvintul lui Dumne:eu apartine numai unicei Biserici Sobornic i Apostolic,
liste o proprietate a ei, care nu poate fi smuls hotete de cei din afar de Biseric, nici
interpreta in alte intelesuri uchiate, decit numai in acela pe care l-a avut in ea in tot timpul.
Curioii. Ha-a-m '
Credinciosul. Biserica drept credincioas Cretin, Sobornic i Apostolic,
dimpreun cu Sf. Traditie i Sf. Scriptur a Noului Testament, sint in strins legtur de aproape
2000 de ani. Protestantismul ieit din biserica apusean cu traditia ei amestecat cu felurite
noutti i ere:ii, pentru care s-a i rupt de Biserica lui Hristos Dumne:eu-Omul (a. 1054) ,a
aprut in lume abia de vreo 400 de ani (1517-1789) (I.B.U. o.c. Joi. IJ, pp. 3-104), Celelalte
culte sau secte au ieit din protestantism. Lutheranii lui Luther (f 1546), Zvvinglitii lui Zvvingli
(fl531), Calvinii lui Calvin (fl564), sint abia de ieri ori de alaltieri, ba chiar de a:i. De unde, n
rog, au luat acetia Sfinta Scriptur? Unde au gsit ei Cu viului hi Dumne:eu? De unde l-au
rpit i apoi i l-au insuit loiui? userca lui Dumne:eu l-a primit direct de la Domnul Hristos
Dinu ne/.eu-Onul prin grai viu (Ioan 6 63) i de la Sfintii Apostoli care I-au piedieat verbal, apoi
dup :eci de ani au scris parte din el in Pie ic, si i l-au dat Bisericii spre folosire. Biserica la
primit i l-a p?strat de-a lungul veacurilor pin a:i cu tnare sIintonlIl
Curioii (se privesc unii pe altii, netiind ce sa mai :ic).
- Credinciosul. Pentru pstrarea i continuarea Sfintelor Scripturi, a ,Cuvintului
lui Dumne:eu", au murit martiri:ati multi pstori i pstoriti ai Bisericii lui Dumne:eu, nu
pretinii predicatori ai protestantilor i ai sectarilor s-au fertfit pentru el.
- Curioii. Care, cine a murit din Biseric pentru sprarea Bibliei?
- Credinciosul. Ascultati sa v spun. pe la inceputul secolului al IJ-lea, paginii
idolatrii, sub tiranul imprat Diocletian, pornesc o infricoat persecutie singeroas asupra
Bisericii lui Hristos ca s-o nimiceasc. intr-un asalt diabofic, peling faptul c cu infricoate
torturi, cu felurite armturi i unelte chinuiau pe Cretini, au pus in urmrire i crtile Sfinte,
pentru a le distruge. Atunci Cretinii clerici i laici le ascundeau i le pstrau cu mare
grif, chiar i cu pretul sacrificrii liberttii i vietii lor.
1) Episcopul Felix de Tibora una din provinciile Africii a fost arestat (303),
pentru.c pstra crtile sfinte. Cind Magistratul i-a poruncit s dea crtde sfinte, el ii rspunse.
,Mai bine prefer s las s ardeti corpul meu, decit s se ard Sfintele Scripturi". Atunci
Magistratul l-a dat pe mina proconsolului din Cartago, care-1 trimise pretoriului ce era in
Africa. Pus in lanturi, a fost aruncat in temnit. Dup nou :ile l-au scos, l-au suit intr-o corabie
i trimis la fudecat inaintea impratului Diocletian. Patru :ile i patru nopti a stat Sfintul
135
Episcop incrcat de lanturi i aruncat fos, in iundul corbiei, fr s mnince i s bea ceva.
Sosind la Agrigen, i se luar lanturile i-1 silir s declare c are Sf. Scriptur. El a spus drept.
,Am Sfint i Dumne:eiasca Scriptur, dar nu o voi da pe ea vou niciodat". Struind astfel cu
brbtie in hotrirea sa, el n-a predat crtile sfinte cu riscul de a suferi orice. Atunci a fost
condamnat la moarte, i i s-a tiat capul.
2) Citetul Bisericii Cretine, tinrul Timotei, cstorit numai de 20 de :ile, fu pirit, prins
i dus inaintea guvernatorului Tebaidei. Acela ii porunci s aduc crtile acelea cu care atrgea
pe oameni de la inchinarea :eilor la credinta cea nou i adevrat a Cretinilor. Timotei
nesocotind porunca imprteasc au:it de el din gura acelui guvernator, cu riscul de a suferi
orice torturi i chiar moartea, i-a rspuns hotrit. ,Eu tin crtile sfinte in loc de copii. Cu
acestea m intresc in credint. Prin citirea acestora noi Cretinii sintem p:iti de ingerii
luminati, pe care-i chemm in afutor. Prin puterea Dumne:eietilor cuvinte, pe care le citim din
ele, noi Cretinii cler i popor ne hrnim sufletete, ne intrim in drepta credint, ne
apropiem i ne unim cu Dumne:eul Cel viu, I:vorul tuturor bunttilor i statornicilor fericiri, ne
acoperim cu Darul lui Dumne:eu, scpm din pier:are , devenim fii i motenitori ai imprtiei
lui Dumne:eu chiar de aici de pe pmint. Eu iubesc aceste crti sfinte chiar ca pe nite copii ai
mei. Si precum nimenea nu-t d copilaii si, foarte iubiti, de bun voie la moarte, aa nici eu
nu pot s aduc la batfocorire i distrugere crtile sfinte dttoare de lumin'" Si nici c le-a
adus.
Atunci tinrul i luminatul Cretin Timotei a fost condamnat la moarte prin torturile cele
mai infricoate. Schingiuitorii implinind porunca guvernatorului, i-au bgat prin urechi piroane
inroite in foc, vtmindu-i prin aceasta lumina ochilor. I-au legat glesnele de o roat i i-au pus
:bal, clu, in gur. L-au spin:urat apoi cu capul infos, legindu-i de gruma:i o piatr grea,
care-1 trgea" spre pmint, inmultindu-i astfel i mai groa:nic durerile legturilor. Ncputindu-1
indupleca nicidecum, au adus i pe tinra lui sotie, Mavra, care, cu toate momelile pginului
ighemon, rminind statornic in dreapta credint cretineasc, a fost i ea supus torturilor, ii
smulser prul de pe cap. I-au tiat degetele de la ambele miini ca s nu se mai poat insemna
cu Sfint Cruce. Au aruncat-o apoi intr-un ca:an cu ap clocotit... Amindoi tinerii soti au suferit
toate chinurile fr a preda paginilor sfintele crti. Mai pe urm pe amindoi i-au rstignit pe
cruce, fat in fat. Astfel tintuiti i spin:urati pe cruce, amindoi tinerii i binecredincioii soti,
dup nou :ile i nou nopti de chinuri grele, i-au dat Sufletele lor in mina lui Dumne:eu in:iua
de 3 Mai, cind se i pr:nuiesc de Sfint Biseric.
3) Dup ce ighemonul Faustin a muncit pe Sf. Mucenic Teodul, i-a poruncit acestuia
s aduc crtile cretineti la fudecat. Sfintul i-a rspuns. ,Dac a-i fi tiut c, cunoscand tu
deertciunea inchinrii idoleti o vei lepda i vei voi a te intri in adevrul dreptei
credinte, apoi ti-a fi aduscrtile prooroceti i apostoleti, dar de vremeee te tiu c gindeti
vicleug, de aceia nu-ti voi da in miini Dumne:eietile daruri". Faustin :ise. ,Nu te voi cruta,
:drobindu-ti trupul i dindu-1 fiarelor spre mincare, dac nu m vei asculta de grab". Sfintul
rspunse. ,Iat, trupul meu st inaintea muncilor,, iutete-te asupra lui cum voieti, i
muncete-1 mai cumplit decit ingro:irile cele grite de tine, dar eu nu voi da paginilor spre
batfocor sfintele crti". Astfel, neinduplecindu-se a aduce la fudecat sfintele crti spre
distrugere, a fost aruncat i innecat in marc cu miinile legate la spate i cu pietre grele legate
de gruma:, impreun cu Diaconul Agatapod, in 5 aprilie, anul 300 d.Hs.).
4) Dar nu numai Episcopii, clericii i brbatii Cretini aprau cu pretul vietii lor
Dumne:eietile Scripturi, ci i Cretinele. femeile i fetele. in vremea aceea de groa:nic
prigoan, cind Iiorosul imprat Diocletian a oprit sub pedeaps de moarte de a mai pstra
cineva Sfint Scriptur, trei fete tinere. Agapia, Hionia i lrina, dei printii lor erau pagini
idolatri, ele se hotrir sa scape multe crti sfinte de la distrugere prin ardere. in acest inalt
scop cretinesc i duhovnicesc, ele s-au apropiat de persecutori fi cumptar mai multe volume
de Sfinte Scripturi, pe care le-au ascuns in Acvi-linia din prtile Tealonicului, unde locuiau.
in anul urmtor (304), au fost descoperite, prinse i aduse inaintea lui Diocletian.
136
Dup mai multe cercetri, v:ind statornicia lor in dreapta credint, le-au aruncat in
temnit i apoi le-au dat pe mina guvernatorului pgin Dulcetiu. Acela, dup ce cercetea: din
nou i necfete pe Sfintele fecioare Cretine ca s fertfeasc idolilor, v:in-du-lc statornice in
credint, incepe a le ispiti despre Sfintele Scripturi, s-i spun lui unde sint, spre a le ridica i
arde.
- Cine, v-a indemnat pe voi s ascundeti aa de indelungat timp acele Scripturi ale
voastre?
- Irina. Dumne:eu Cel A-tot-Puternic este Care ne-a poruncit s-L iubim chiar cu
pierderea vietii.noastre.-data-pentru ce ne lsm noi mai bucuroase sa fim arse de vii, decit s v
dm Sfintele Scripturi, sau s trdm lucrurile lui Dumne:eu.
- Dulcetiu. Mai tia cineva c voi ati luat i ati ascuns acele crti?
- Irina. Nu tia nimeni. Numai Unul Dumne:eu, pentru c Lui nimic nu-I poate fi
ascuns. Nici chiar servitorii notri nu puteau s tie. Am lucrat in aa fel, ca s nu tie nimeni, ca
s nu fie declarate.
- Dulcetiu. Cind v-ati intors din munti unde v-ati ascuns de frica
noastr citeati voi din Scripturile acelea in pre:enta cuiva? v,
- Irina. Fiindc le tineam ascunse cu mare ingrifire, fr a indr:ni a le transporta
aiurea, simteam o durere foarte marc, pentru c nu le puteam citi :iua i noaptea, aa cum aveam
noi obiceiul a le citi inainte de darea acelei porunci imprteti pentru stringerea tuturor crtilor
sfinte i distrugerea lor.
Dulcetiu v:ind statornicia Irinei, cit i a surorilor ei, a condamnat-o la moarte i au ars-
o de vie, ca si pe surorile ei, in 5 aprilie, a. 304).
5) In acelai timp Diaconul Martir Luplus, a intrat in sala de fudecat cu Dumne:eiasca
Evanghelie in min, dei imperiala porunc inter:icea pstrarea i folosirea Sfintelor Scripturi.
Fiind mtrehat de ce n-a predat Scripturile autorittilor, Diaconul a rspuns. ,Pentru c sint
Cretin i pentru c sint oprit sa le predau. PreIer s m torturati i s m omoriti, decit s le
predau. in ele este viata venic. Cine le pred, pierde viata venic. Ca s n-o pierd, preIer s-
mi dau viata mea pentru ele". Dup aceia a fost martiri:at.
6) Un alt inflcrat Cretin, Herrries, :icea fudectorului pgin, care-i impunea s
predea Sfintele Scripturi. ,Chiar dac ti-ai preda toate crtile Sfinte, i n-ar mai rminea nici
una din ele in toat lumea, fiii motri amintindu-i Traditiile printeti, insufle-tindu-se puternic
de rivna miniuirii lor, ar face la loc mai multe volume, i ar invta cu mai mult ardoare teama
respectuoas pe care o datorim Domnului Hristos" (Je:i pe larg D.Ag. o.c. pp. 286, 831-2, 16-
19, ,Ortodoxia", a. 1954, pp. 14 15).
Din aceste locuri citate i multe altele pe care. nu le putem inira acum, reiese destul de
limpede c Biserica aceasta unic Sobornic i Apostolic a lui Dumne:eu, a pstrat i pstrea:
inc de-a lungul celor 19 secole, Sfintele Scripturi, i nu protestantismul care nici n-a existat
vreo 15 secole, i cu atit mai mult puhoiul de secte ivite de alaltieri, de ieri i de a:i. Ere:iile
acestea au gsit Sfint Scriptur in Sf. Biseric. Din Sf. Biseric au luat-o toti acetia. Biserica
are tot- dreptul a spune tuturor organi:atiilor protestante i sectare oricind cuvintul Apologetului
Tertulian. ,Scriptura i Credinta adevrat apartin Bisericii, care le-a primit de la Apostoli i ei
de la Domnul Hristos. Noi comunicm cu Bisericile Apostolice.. Noi sintem motenitorii
Apostolilor. Cine sinteti voi? Si ce cutati in averea Bisericii, nefcind parte din ea?
intrebuintind voi Sf. Scriptur (luat din Biserica lui Dumne:eu, pe care toti o huliti), voi v
insuiti pe nedrept un bun strin" (De praescription haereticorum, 37).
- Curioii. Cuvintele acestea ne silesc mai, mai s credem c ar trebui i Traditia,
c i Traditia ar fi afuttoare i folositoare mintuirii Sufletelor. Nicidecum ins nu putem a crede
c ea este mama Scripturilor.
- Credinciosul. Cum s nu fie Traditia mama tuturor Scripturilor, cind in Biserica
Jechiului Testament credincioii, ca. Abel, Sil, Enoh... Noe... Melhisedec. . . Patriarhii.
Avraam, Isaac, Iacob, cei 12, Iosif.. . i altii multi alei ia Domnului, s-au clu:it, alimentat,
137
luminat i m intuit numai cu afutorul Traditiei verbale. Cum nu-i Traditia mama Scripturilor
Jechiului i Noului Testament cind Scripturile Jechiului Testament au inceput a fi scrise de ilu-
minatul Moisi dup traditie abia dup vreo 4000 de ani? Cum nu-i Traditia, mama Scripturilor
Noului Testament, cind acestea s-au scris pe scurt dup ea, abia la :eci de ani dup formarea i
creterea Bisericii Cretine? Cum s nu credeti c Traditia e mama Sorip turilor, cind totdeauna
hi cursul celor vreo 1900 de ani, Biserica vie s-a condus i se conduce dup Traditie, dup ea ii
face ruga-ciunile, anumitele rinduieli minunate i ceremonii in slufbele sr-btorilor, posturilor,
ii svarseste Sfintele Taine i ii lamureste locurile umbroase sau tainice ale Dumnezedestilor
Scripturi. Multe locuri lainice ale Dumne:eietilor Scripturi, d.p., Jedenia lui Avraam (Fac. 15),
spinul dorintelor a imprati peste copaci (Jud. 9), Iona in pintecele chitului (Iona 14; Mt. 12
40), pildele cu. semntorul, griul i :i:aniile, gruntele de mutar, aluatul, comoara ascuns,
mrgritarul, nvodul (Mt. 13), vameul i fariseul, fiul risipitor, oaia pierdut, drahma pierdut,
fecioarele intelepte i nebune, talantii, vedenia lui Petru (F. Ap. 10 9.. .), i altele multe nu le
putem lmuri cum se cade decit numai cu afutorul mamei sale, adic cu Sf. Traditie.
Ia spuneti-mi. care e mai intii i mai mare. casele, palatele, catedralele, mainriile ce
alearg rapid pe ape, pe pmint, prin aer... feluritele aparate... ori mintea oamenilor din care au
ieit acestea toate, adic care le-a plnuit i construit? Aa-i c mintea e mai intii de acelea, mai
pretioas, mai mare i c este mama tuturor acelora? Apoi iac aa i aici, Sfint Traditie, care
a creat mai intii i din care s-a nscut Sf. Scriptur, e cu adevrat mai mare, e mama Sfintei
Scripturi. Cine sustine contrariul, nu-i om sntos la minte i la Suflet.
Curioii. Dove:ile acestea sint :drobitoare'
Credinciosul. Trebuie s titi ceva i mai mult despre Sfint Traditie.
Curioii . Si ce anume ?
Credinciosul. Sint unele Traditii aa de adinei i tainice, c nu putem afla unele
taine nici in Sf. Scriptur, nici in istoriile trii sau ale lumii. Si totui, ele au un adinc inteles
tainic, care nu se poate cunoate bine decit numai atunci cind se descoper i se Vede lmurit.
Jreti un exemplu? Iac am s vi-ldau.
in Biserica Domneasc din Curtea de Arge, era o traditie necunoscut de nimeni in
vremurile noastre, ins Se respecta de toti Preotii Liturghisitori. ,in :iua cind se fcea
pomenirea mortilor mrturisea dup descoperirea acelei taine chiar Preotul locului era
traditia ca pomenirea s nu se fac la locul obinuit". Astfel, cilld Preotul ieea din Sf. Altar,
mergea pin in miflocul Bisericii, pcolea la stinga (spre dreapta Bisericii) i acolo fcea
pomenirea. Pentru ce se fcea acolo? Nimeni nu tia. O fcea c aa apucaser din btrini. Aa
fcuse Preotul dinaintea mea, acela ca altul dinaintea lui, .a.m.d. Pomenirea aceasta se fcea
exact pe locul unde erau mormintele voievo:ilor, ctitori ai Bisericii, repausati in sec. 14.
Icindu-se spturi adinei in interiorul Bisericii, s-au descoperit acolo, sub locul acela
traditional, mormintele i sarcofagiile btri-nilor voievo:i Basarabi, pe care nimenea nu le tia
ins. Traditia le pstra in taina sa.
Jedeti? Traditia aceea, dei se prea c nu are nici un rost, primete la timpul rinduit de
sus, prin descoperire, un adevr care se pstra perfect de istorie sub tainicul vl al Traditiei.
Aa-i i cu multele i feluritele taine ale Bisericii spirituale i materiale, cu multe obiecte,
veminte, cele 7 laude, cele 7 Taine, ceremonii, i mai ales Dumne:eiasca Liturghie. Toate, toate
sint mvemintate sau acoperite cu nite minunate i foarte strlucite taine, in care nu putem
ptrunde numai cu Sf. Scriptur a Jechiului i Noului Testament, care-i numai un foarte scurt
re:umat al Sfintei Traditii, ci numai cu afutorul acesteia.
- Curioii. Acum incep a ni se deschide i nou ochii, pentru a pretui i folosi i
Traditia.
- Credinciosul. Altfel nu puteti veni la adevr, nu puteti reintra in Biserica lui
Dumne:eu, nu puteti a redeveni mdulare vii ale lui Hristos, nici fii i fiice ai luminei, ai :ilei i
ai lui Dumne:eu. Dup cum Biserica i coala se afut i se completea: una pe alta in
luminarea poporului, aa i Dumne:eiasca Scriptur cu Sf. Traditie se completea: in lucrarea
138
mintuitoare Sufletelor, in clu:irea lor pe calea vietii i a mintuirii, la Patria Cereasc, la
Dumne:eu I:vorul tuturor bunttilor i statornicilor fericiri vremelnice i venice.
- Curioii. Din cele ce ne-ati spus, vedem c Traditia e o puternic arip dat de
Dumne:eu oamenilor pentru redobindirea fericirii vremelnice i venice. Acum dorim a tii. ce
este Traditia, i unde se afl ea cuprins?
- Credinciosul. Sfint Traditie sau Sf. Predanie, este invttura dat de Dumne:eu
prin viu grai omenirii prin aleii Si, adic Bisericii Jechiului i Noului Testament. Sf. Traditie
cuprinde descoperirile Dumne:eieti mai pe larg. O parte din ele au fost spicuite, fixate mai
prescurtat, scrise, adunate i puse in Sf. Scriptur. Sf. Traditie este viata Bisericii lui Dumne:eu,
este viul curent al Bisericii Lui. Sf. Traditie se afl scris in urmtoarele crti.
1) Scrierile Printilor Apostolici.
2) Hotririle Sinoadelor ecumenice, in frunte cu ,Simbolul Credintei" sau ,Cre:ul
Cretinesc", alctuit in Sinoadele universale din Nicheia (325) i din Constantinopol (381).
3) Scrierile Sfintilor Printi i Dascli patristici.
4) in crtile de slufb bisericeasc si in feluritele rinduieli
sfinte ale Bisericii lui Dumnezeu, care sint foarte trebuitoare min
tuirii Sufletelor... (Je:i i I.C.Q. o.c. pp. 28 -29).
Prin aceast adevrat Tradit ic ne tre:im, ne inviorm, trim, progresm, afungem la
Dumne:eu, Izvorul adevratei vieti
Curioii. De acum nu mai putem zice nimic
Credinciosul. La Sf. Traditie ne trimite nsusi SIntul Duh Dumnezeu prin cuvintele
inspiratiilor Si, zicnd: ,Ia aminte poporul Meu la Legea Mea, plecati urechea voastr la
cuvintele gurii Mele. Deschide-voi n pilele gura Mea. Am s vestesc cuvinte adinei din trecut. V
vestesc cte am auzit si am aIlat, si cte printii nostri ne-au povestit nou. Nu le vom ascunde de
copiii lor; ci vom vesti neamului ce vino: slava si puterea Domnului si Iaptele Lui cele minunate.
LI a ridicat mrturie n Iacob, si a pus Lege n Israil El a poruncit printilor nostri s le vesteasc
copiilor lor, ca s stie neamul ce vine, si copiii ce se vor naste s le povesteasc copiilor lor,
pentru a-si pune ndejdea n Dumnezeu spre a nu uita lucrurile Lui, si s pzeasc poruncile
Lui..." (Ps. 77 17). Si n alt loc: ,ntreab pe tatl tu, si va spune" tie, si pe cei btrni si-tt vor
povesti tie" (2 Lege 32 7).
Traditia SInt ne arat: viata, activitatea, luptele pn la sacriIiciu ale SIintilor 12 Apostoli
si a celor 70 de ucenici, care nu se aIl n SI. Scriptur. n ca ni se istoriseste despre martirizarea
milioanelor de mrturisitori ai Credintei Crestinesti in Ielurite Iorme groaznice si despre vietile
minunate ale Cuviosilor Printi, SIinti, Drepti si altele multe care ni s-au pstrat ntr-nsa. Asadar,
SInt Traditie e un minunat izvor de credint, de ndreptare si de mintii ire SuIletelor.
Curioii. De acum sntem convinsi de marile Ioloase ale SIintei Traditii. O vom Iolosi
si noi n legtur cu SI. Scriptur, si sperm c ne vom rezidi suIleteste pietre vii n unica Biseric
Sobornic si Apostolic a Mntuitorului nostru Iisiis Hristos. Amin.
315) Mi-am cerut moartea n necazuri? (y)
s) MOARTE, UNDE ESTI? Un mosneag se ntorcea de la pdure cu o sarcin grea n
spate. Era btrn, slab si Ir de putere locuinta sa era departe si drumul obositor. Mergea Ioarte
greu picioarele ii tremurau si un nduI i oprea respiratia, si tusea, tusea, pn se nneca. Dup o
bucat de loc, ls s-i cad sarcina cu vreascuri din spate, vietndu-se, si strig oItnd: ,Moarte?
Moarte, unde. esti? Oh ! De-ar mai veni si moartea aia s m ia, c tare m-am mai sturat de atta
chin! Doamne, Doamne, trimite moartea s m ia. . .". Atunci deodat, ca din senin, i apare n
Iat o namil hd, un schelet numai din oase nsirate, cu o coas mare n mn, cu secure la sold
si cu o traist cu Ielurite instrumente n spate. ,/Iat-m, ai nevoie de mine? Esti gata, ca s-ti i-au
SuIletul? Tu ai dorit si ai cerut moartea! Iat-m!" Cnd vzu moartea n Iat, mosneagul s-a
nIiorat de groaz, pn n mduva oaselor. ,Uite drag moarte care e necazul pentru care te-am
139
chemat. Eu snt btrin, puterile-mi sint slbite, i nu are cine-mi ridica sarcina asta s-o pui in
spate, ca s-o duc acas, .pentru a m folosi de aceste lemne
Cam asta-i povestirea marelui cugettor Tolstoi, dar sub haina ei ha:lie se ascunde un
mare i adine inteles al conservrii vietii omeneti. Moneagul cheam moartea s vin ca s-1
ia. Moartea vine i ise arat. Moneagul ins in dragostea lui de viat, inbuit de chin pentru o
clip, ii ridic glasul inviortor, artind c nu dorete moartea, ci viata. Pe moarte moneagul
o pune la lucru, ru-gindu-o s-i ridice sarcina.
De aici invtm c nu-i bine cretine s-ti rogi moartea. Dumne:eu ti-a dat viata s o
trieti i tot El iti va cere viata sau Sufletul tu cind va vrea El, nu cind vrei tu. Ati cere moartea
mai inainte de a fi trimis, inseamn a trece peste voia lui Dumne:eu, a te r:vrti centra
Creatorului tu. Dei neca:urile copleesc pe om, totui, el s lupte contra lcr cu bun chib:uial
i incredere in Dumne:eu, i va iei biruitor. inaintea neca:urilor, relelor, vrfmiilor i a
strimtorrilor ce nu se pot inltura, trebuie s ne formulm rbdare puternic, fiindc indelunga
rbdare e cea mai frumoasa virtute cretineasc i road a Duhului Sfint (Gal. 5 22). La aceasta
ne indeamn Mintuitorul, :icind. ,Cel ce va rbda pin in sfirit, acela se va mintui". Si
Apostolul. ,Fratii mei, luati pild de patim rea i de indelung rbdare pe Proorocii care au
grit in Numele Domnului. Iat, fericim pe cei ce au rbdat. Rbdarea lui Iov ati au:it r sfiritul
Domnului ati v:ut, cci Domnul este mult milostiv i indurat.. . ." (Iac. 5 70-77 , Iov 1 , 2, 42).
316) Am zis c copiii Se boteaz n zadar cnd snt mici, c n-au nici un pcat?
317) Am fgduit cuiva ceva cu jurmnt, gidind n acelay timp s nu mplinesc
fgduinja dat? A-am mplinit fgduinja dat dup rnduielile duhovniceyti, la Sf. Botez sau
la primirea v eu-nei dregtorii bisericeyti yi obyteyti? Am fcut fgduinje bune naintea lui
Dumnezeu la vreo strmtoare, grea cumpn, sau cnd eram mai aproape de Dumnezeu yi apoi
le-am clcat ? Am fgduit a da: Sfinte Slujbe, bani, Liturghii cu prescuri, vin, luminri, vey-
minte, obiecte bisericeyti, case, pmnt, averi... la Sf. Biseric, la Schituri yi Mnstiri, a
mbrca yi ajuta pe clugri, pe sraci, lipsiji, neputincioyi... yi n-am dat nimic, clcndu-mi
astfel fgduinja? (Je:i ,Oglinda Duhovniceasc" pp. 393 -792, de autor).
Ei (diavolii) retin acolo pe toti care au pctuit astIel prin felurite devieri de la dreapta
credint, pentru a-i prbusi in inIern. Cei ce au revenit la dreapta credint Crstina Ortodoxa,
pocaindu-se cu amar ca Sf. Ap. Petru de aposta:ia sa, dac au cu ce se plti, scap, iar cei care
nu au cu ce cumpni, sint aruncati fos in muncile iadului. Sufletul Teodorei aflindu-se nevinovat
de pcatele artate mai sus, pleac i de acolo fr a mai da ceva. Boierul drcesc, goa:-nic de
minios pentru scparea Sufletului de la vama lui, tbrte asupra dracilor lui btindu-i cumplit.
FERICIREA BINECREDINCIOSILOR IN RAIUL CERESC
1) Dumne:eu. Tatl, Fiul i Duhul Sfint, Treimea cea de o Fiint i nedesprtit,
stind pe Tronul Slavei Dumne:eirii Sale.
2) Sfintii patru Evangheliti. Matei, Marcu, Luca i Ioan, cu cei patru vietuitori
inaripati, cu chip de. om, leu, vitel i vultur.
140
3) Multimea Serafimilor stind in fruntea tuturor cetelor ingereti, preamresc
neincetat pe Dumne:eu, cintind. Sfint, Sfint, Sfint Domnul Savaot..." (Is. 6 2-3; Apc. 4 8-11, 5 11-
14).
4) Stpinitorul veacului acestuia, diavolul, conduce din intuneric sepia pginismului
i a pu:deriilor de secte, care incontinuu atac pe toate cile unica Sfint Sobornic i
Apostolic Biseric a lui Dumne:eu.
5) Biserica spiritual a lui Dumne:eu -v- cler i popor insufletit i imputernicit
de Duhul Tatlui Ceresc, lupt cu mult brbtie, trie, curaf i succes asupra gadinei infernale.
6) Dup trecerea din viata pminteasc,- Sufletele lupttorilor mrturisitori ai
dreptei i pravoslavnicei credinte, grifiti duhovni-cete, se duc de ingeri in Raiul plin de fericire.
Acolo ei se veselesc pururea.
7) Sus, deasupra Raiului pmintesc, in Raiul Ceresc," ni se inftiea: multimea
Ierarhilor, Preotilor, Cuvioilor i Cuvioaselor i a tuturor mrturisitorilor, cari au luptat cu
mult succes pin la sacrificiu, pentru mrturisirea adevrurilor Dumne:eieti i aprarea dreptei
credinte cretineti in lumea aceasta trectoare.
PEDEAPSA IN IAD A INJRJBITORILOR, ERETICILOR SI JRJMASILOR
ORTODOXIEI
Chipul de fat ne arat groarnicile torturi in iad, in ia-:rul de foc vecinie, a
invrfbitorilor, de:binatorilor, ereticilor i a vrfmailor dreptei credinte cretineti.
invrfbitorii, asemenea lui Ahitofel i mai mult asemenea diavolului, bgind :i:a nie ntre
pstoriti si Pstorii lor, printre unii. popo.reni. si clerici, contra adevrurilor dreptei credinte, n
Iamilii, ntre Irati si bunii prieteni, provocind uriciuni si vrjmsii, se sortesc de vii muncilor
iadului. Aceia s-au vzut spinzurati de limbi, asemenea crnurilor din mcelrie. Diavolii ii bat
groaznic cu sbii de Ioc. Vai Iemeilor limbute, brbatilor muieratici, care cu limbutia lor contra
141
poruncilor Dumnezeesti, sIaturilor bisericesti si rnduielilor sIinte din Crestinism, bag zizanii n
lume, c groaznice si vesnice munci ii asteapt !
Cei ce au Icut dezbinri contra dreptei credinte sau sIsieri, -e vd tiati de draci,
vrsindu-li-se mruntaiele. Cum au Icut ei in Biserica lui Dumnezeu, asa li se Iace si lor de
ngerii cei ri! lueticii, care asemenea coadei balaurului apocaliptic au tras pe unii crestini slabi
din cerul Bisericii lui Dumnezeu, n prpstiile rtcirilor, in bratele spiritelor rtcitoare, lsndu-
se decapitati adic Ir Capul lor Hristos, n inIern snt.si'ei decapitati.. Dup msura cu care ei au
msurat, vad pururea msurndu-li-se si lor. Asemenea si cel cu picioarele tiate! Vai! Ce jalnic
priveliste! Tot acolo in iazrul cel de Ioc, se vd muncindu-se groaznic toti vrjmasii dreptei
credinte crestinesti, toti aceia care au atacat, clevetit, ponegrit, judecat, osndit si discreditat n
lume pe zelosii Preoti ai Domnului! Unii spinzunvti de limbi, btuti de draci si arsi la picioare cu
Ilcri de Ioc ; iar altii cuIundati pn .la gt in Ilcrile iazrului, in care se muncesc pururea ...
A stinge vrajba dintre oameni
A Iace traiul mai senin,
Accasta-i nobila chemare
A Iiecrui bun crestin !
CLEVETITORII, N VRA JBITORII. . . SNT FOII, CIPOII DIAVOLULUI. Foiii ; ceia
demonici umplndu-se de Ielurite aere inIernale, ale: mndriei, ingmIrii, pismuirii, zavistiei uni,
gririi de ru, ponegririi, lurii in rs, ntrebrilor viclene,
Ielu- rit clor betii, spiritului sIadnic si ocrtor. . .
aprinde Iocul internai al certurilor, care au adus si aduc
groaznice prpduri n lume si in Crestinism. Foii aceia
snt asemenea vijeliilor puternice, uraganelor, care
despoaie si distrug n calea suIlului Ier tot ce nu-i bine
inddeinat, viguros si ntrit.
Niste astIel de Ioi s-au Icut pstorii vitelor lui
Avraam si Lot, pstorii (herarilor, Iiii' Iui LabajV,
Israeliteanul crcotas, Iiul Selo-mitei, Israelitenii, luda si
Israil... potrivnicii ProIetilor trimisi ai lui Dumnezeu
(Foc. 13 7- 10; 26 20; 31 36; Es. 2 13; Lev. 24 10-11, 2
Lege 1 12; Osia 44; 2 Imp. 19 41-43; comp. 3 Imp. 12; 2
Paral. 10; 11; I Imp. 18 17 I8; 2 Para. 24 17-21; 3 Imp..
22 8-28, 2 Paral. 36 15-/6; Ier. 20 7-13; 18 18-23; 11 18-
23, 17 13-18).
Fariseii, crturarii, saducheii, Irodianii si c-
peteniile Iudeilor, s-au tcut tot atitea Ioi diabolici ai
142
Chpu de fa[a ne aata pe
davou facnd dn uuratc
oamen . feme un fe de fo
demonc a sa, prn care
aprnde focu nferna a
certuror desbnaror, deveror
de a dreapta credn[a
cretneasca, ruperor dn
Trupu (Bserca) Domnuu
nostru Isus Hrstos Dumnezeu-
Omu.
diavolului, aprinznd acesta prin ei Iocul inIernal al certurilor nIocate de ur ucigas contra
Mntuitorului. Niste astIel de Ioi demonici si-a Icut diavolul din Iudei, pagini si eterodocsi, cu
care au suIlat si suIl mereu asupra Bisericii lui Dumnezeu, dar pretutindeni si ntotdeauna au
iesit si ies: nIrinti, rusinati si btuti.
AstIel de Ioi demonici-si-a Icut diavolul, din. toti cei deviati la: schismatici, eretici,
rtciri sectare, mozaism, mahomedanism, ateism... a) Luptnd satanic pentru descreditarca si
distrugerea dreptei credinte crestinesti, a clerului si a binecredinciosilor Crestini; b) Urlnd i
criticnd orice propoveduire si vorbire despre Dumnezeu, Religie SInt, despre dreapta credint
i vietuire crestineasc; c) Sustinnd .c nu exist: Dumnezeu, ngeri, SuIlet, draci, Judecat
particular i general, rspltirea Iaptelor dup moarte, nici Rai, nici iad; d) C odat cu moartea
noastr toate mor; e) C Dumnezeu ne-a dat uitrii; I) C toate, toate religiile sint lume (ca i cum
ar zice c: toate ciupercile, buretii, burueiule si viettile prbduse din pniint, ar fi bune de. mncat
lr a le mai alege si veriIica) ; g) Creztorii si sustintorii orbeste ai calendarului Iulian, rmas n
urma calendarului ceresc cu 13 zile din anul 325 1924; deci n minciun... mai mult decit la:
adevr, dreapta cre dinta, la Dumnezeu i la nvtturile SIintei Lui Biserici.
Niste astIel de Ioi sau Ioaie demonice, si Iureste diavolul din usuraticii sau idolatrizatii
in Ielurite Iorme: cretini sau crestine numai cu numele, care clevetesc, descrediteaz, ponegresc
si lupta demonic asupra Pstorilor i pstoritilor zelosi si activi ai Bisericiilui Duinnezeu. cu
scopul satanic de a-i incurca si opri pe loi din lupta cea buna .
Nite astfel de foi multi, mici i mari, au suflat i asupra celui ce scrie acestea, cu scopul
demonic de a-1 ingheta, ori a-1 topi. .. cu scopul bestial de a-1 readuce la tcere.. . Dar
preamrit s fie. Mintuitorul nostru Iisus Hristos Dumne:eu-Omul, Care a conlucrat impreun i
cu noi in ogorul Su, cci cuvintul propoveduit oral, scris i prin felurite figuri i metode, l-a
adeverit prin semnele ce urmau' Binecuvintat fie pururea Cel ce ne-a imputernicit pin in pre:ent
in lupta cea bun contra foilor demonici sau a :i:aniilor productoare de intunerice, atacuri
spirituale, lovituri i indurerri... in Care ndfduim cu toat tria, c ne va afuta s ducem
aceast lupt i activitate misionar-apostolic la bun desvirire. Amin (Je:i i alt explicatie a
clieului acestuia in ,Oglinda Duhovniceasc", pp. 32834, de autor).
Mantuitorule . . . eu n-am decit suspine
Si bietul Suflet fr :el.
A:i s-ar aprinde pentru Tine
Dar . . . nu-i ce s mai ard-n el . . .
ins, eu tiu c Tu mai poti aprinde
Cenua Sufletelor reci,
Cind cu suflarea Ta fierbinte
Spre ele milostiv Te-apleci.
Cu marea Ta milostivire
Mai sufl iar in stinsu-mi far, .
Mai este poate vr-o seinteie
Si poate . . . s-o aprinde iar . . .
143
Amin.
JAMA a 2-a, A AEMILOS1IJIRII, CRUZIMII SI A AJR1OSRII IAIMII
Alergind cu repe:iciune inainte pe calea v:duhului, am afuns la vama nemilostivirii,
cru:imii i invirto- srii inimii. intrebtorii vmii aceleia erau amarnic de iuti, i boierul lor
drcesc era foarte cumplit, suflind cu nemilostivire i mare iutime, asemenea focului in-fernal.
Acel boier drcesc se mai arta foarte uscat i obosit, ca de-o lung i mare boal, plingindu-
se singur de rutatea lui, gemind ca un bolnav i fcind chipuri ca cei , ce au patimile
nemilostivirii i asprimii. El mai arta semnele ce sint siliti a le face la patimile lor cei lipsiti,
sraci, intemnitati, bolnavi i altfel de necfiti in ticloia i mi:eria lor. Acolo indat s-au pornit
asupr-ne vameii aceia ca furnicile s ne cuprind i s ne trag fos in iad.. . La vederea acelor
slutenii infernale, mi-am adus aminte de hotrirea Dumne:eeasca contra acestui pcat ucigtor
de oameni i pustiitor de lume, din rugciunea Domneasc ,Tatl nostru" . ,Si ne iart nou
grealele noastre, precum i noi iertm greii lor notri...". Si de cuvintul Mintuitorului. ,De nu
veti ierta oamenilor greelile lor, nici Tatl vostru Cel din Ceruri nu v va ierta vou greelile
voastre...". Si de mustrarea pe care Domnul o face robului nemilostiv, care, dup ce fusese iertat
de cei 10.000 ta-lanti ce datora, el gituiete pe un datornic al su ce-i datora numai 100 de
dinari. ,Slug viclean, toat datoria aceea mare ti-am ier-tal-o, pentru c m-ai rugat, dar tie
nu ti se cdea s-ti fie mil de cel impreun slug cu tine, precum i mie mi-a fost mil de tine ?"
Si miniindu-se domnul lui, t-a dat pe el muncitorilor, pin ce va plti toat datoria lui. Aa i
Tatl Meu Cel Ceresc va face vou, de nu veti ierta fiecare fratelui su din inimile voastre
greelile lor.. . Judecat fr de mil este celui ce n-a fcut mil, mila ins biruiete i se laud
in :iua Judectii" (Mt.6 9-15, 18 21-35, 5 23-26, Iac. 2 13, comp. Ps. I08 15, Prov. Sol. .21 13.
Mt 25). St de s-ar afla cineva saviritor a multe nevointe, de multe postiri i rugciuni, de i-ar
fi p:it chiar i fecioria ori curtia, de i-ar fi infrinat trupul su omorindu-i poftele rele "dintr-
insul, dar dac a fost neindurat i nemilostiv, inchi:indu-i inima sa de ctre aproapele su in
feluritele lui suferinte, acela, de la acea vam cade fos in adincul iadului, unde se incuie, i in
veci nu afl mil.
Da, aa vor pti nemilostivii, pentru c lui Dumne:eu nu-i este mil de cei nemilostivi,
chiar de ar i avea ei alte fapte bune, ci Se scirbete asupra lor i-i urte, pentru c n-au dat
sracului vreo bucat de piine ori vreun ban cit de mic, ori vreun dar dup putere slugii, pentru
c n-au socotit ca pe cei bolnavi i sraci s-i afute dup puterea lor cu ceva hran, doctorie. De
asemenea i pe cei ce erau. neputincioi, ticloi i pustiiti de felurite mi:erii, cu cele tre-
buincioase lor, pentru c n-au afutat pe cei intemnitati i strini, sau putind n-au fcut alte
buntti asemenea. Si de n-au putut face milostenie cu* lucrul, mcar s se fi milostivit cu vreun
cuvint bun, cu o mingiiere asupra celor din felurite lipsuri, nevoi, mi:erii i primefdii. Nevrind
ins a face acestea, au fcut cele potrivnice, adic au fost lenevoi, iubitori de argint, foarte
nemilostivii lacomi, necurati. .. nevrind s fac nici o milostenie cit de mic aprcapelui necfit.
Pe unii ca aceia pcatul nemilostivirii ii trage fos in adincul iadului, unde-i incuie pin la
invierea cea de obte i infricoata Judecat universal.
144
Noi ins, cu afutorul i Darul lui Dumne:eu, am trecut i acea vam fr primefdie,
afutindu-ne pretutindeni rugciunile Cuviosului Printe Jasile, cel ce a-druit multe din
ostenelile-i lucrurile sale cele bune pentru rscumprarea mea.
ngerii cu SuIletul suind n zbor tot mai sus spre cer, ajung la vama 20-a, a nemilostivirii,
cruzimii si nvrtosrii inimii. Vamesii draci ai acestei vmi, cu boierul lor drcesc, cumplit de
iuti, nvlesc ca viespele asupra SuIletului ca s-1 rpeasc, suIlnd cu o groaznic Iurie
ucigtoare. ngerii se pricesc cu vamesii acelei vmi pentru pcatele Icute de SuIlet, pe care aceia
le arat scrise n catastiIele lor, d. ex. de:
318) Am fost nemilostiv? (a)
a) Nemilostivirea nsotit de cruzime si nvrtosarea inimii celor avuti Iat de cei lipsiti,
cu: strmtorarea n Ioamete, ticlosie si goliciune, chinuirea n boalesi suIerinta n,srcie, este o
rdcin drceasc. Patima aceasta satanic i pune pe avutii ce bolesc de ea,-alturi de cei mai
nelegiuiti oameni de pe pmnt. Priviti la bogatul nemilostiv din SI. Evanghelie, si vedeti c el nu
era nici hot, nici nseltor, nici nchintor de idoli (c mergea si el la Biseric), nici deIimtor de
srbtori, nici judector strmb, nici ocrtor de printi, nici curvar, nici preacurvar, nici
sodomlean, nici Iur, nici ucigas, nici martor mincinos, nici poItitor al averilor aproapelui su. . . ci
era numai nemilostiv Iat de lipsurile si suIerintele
aproapelui su Lazr, si aceasta a Iost un pcat asa de
greu si groaznic, nct 1-a prbusit n vlvtile nIocate
ale ia`rulu da foc, n iad (Lc. 16 19-31).
Acestea stiindu-e, s cercetm pe cei bolnavi si
s-i ngrijim ca Samarineanul milostiv, s dm
milostenie sracului ce ntinde mna, bucurndu-ne si
veselindu-ne, socotind noi c acela-i chiar nsusi
Domnul Care ne cere mil pentru ca s ne deschid usa
Raiului. S miluim pe cei lipsiti ca s Iim si noi miluiti
de Domnul. Pcatul nemilostivirii l mai svrsesc si cei
ce au nvttur lama si lumintoare ele SuIlete si n-o
145
Chpu de fa[a ne arata car
'mnunata ucrare a Drepta[
Dumnezeet asupra ceor ce nu
a|uta pe ce ps[; a
rabdatoror...
dau acolo unde trebuie. De ase menea si aceia care nu-si ngrijesc SuIletele lor crestineste; ci
amina pocinta pe altdat . . .
DUMNEZEU FACE ADEVARTA DREPTATE, i) Sracul La:ar care n viata
pminteasca fiind bolnav si Lipsit aa de mult,incat nici Iarmiturile de pe masa nbelsugata a
bogatuli, ce le dorea spre a-si potoli Ioamea, nu le avea si nici nu i se ddea, doar dinii ii lingeau
rnile; dup moarte este dus de ngeri n sinul lui Avraam, adic n luminata mprtie a lui
Dumnezeu, n locasurile dreptilor, unde pururea se bucur si se veseleste cu ngerii si cu SIintii.
Asta-i rsplata dat de Dumnezeu pentru resemnarea sau rbdarea lui n suIerintele ndurate cu
necrtire,. ba nc cu multumire Creatorului, n lipsurile srciei si n suIerintele bolii.
2) Bogatul nemilostiv, care zilnic se mbrca n porIir si vison, petreendu-si luminat, cu:
ospete, muzic, cntece lumesti, n laude desarte, umIlate si lingusitoare, cu mese bogate n mn-
cruri si buturi delicioase, din care nu ddea nici mcar din Iirimiturile ce cdeau de pe mesele
lui, sracului, bolnavului, lipsitului, bubosului si Ilmndului Lazr, ce zcea n poarta casei lui,
pentru care s-a canonisit si se canoniseste dup moarte. Ca si alti bogati nemilpstivi si petrecreti,
vzndu-se n attea ndestulri si veselii, acoperit de attea ludrosii, gndea c are s triasc asa
ct pmin-tul. Nici nu vrea s mai stie de moarte.
Dup trecerea din aceast viat a sracului lipsit, suIerind si nengrijit de nimeni, la ctva
timp a murit si bogatul. .. ndat s-a vzut n iad, mpleticit ca de niste serpi veninesi de limbile de
Ioc care-1 torturau groaznic. Acolo n locul hainelor pretioase de porIir si vizon, mtase si
catiIea, lntisoare de aur si de argint, inele de aur cu pietre scumpe n degete, acopermntul
capului impodobit cu briliante, ncltminte lustruit, n mobile pretioase, lux, covoare persane...
s-a vzut mbrcat n Ilcrile iadului ce-1 chinuiau nIricostor. n locul meselor mbelsugate si al
parIu-murilor sau mirodeniilor Ioarte plcut mirositoare, lips groaznic si putorile insuportabile
ale
1
inIernului. n locul plcutelor cntece lumesti, ale muzicantilor, cntretilor si mgulitorilor si
umIlate laude ale lingusitorilor, tipete ngrozitoare ale osnditilor torturati ca si el n Ioc, si
urlelele nIiortoare ale negrilor diavoli din inIern.
n acea groaznic despuiere de tot binele ct si de plcutele buntti trectoare si
mbrcarea cu muncile iadului, bogatul din iazrul de Ioc, care-1 ardea groaznic, ridiendu-si ochii
n sus, vede, pe Lazr, pe care-1 nesocotise n viata Sa, veselindu-se luminat n snul lui Avraam.
Cei din ntuneric vd pe cei din lumin, pentru a li se mri durerea si tortura; iar cei din luminata
mprtie a lui Dumnezeu nu vd pe cei ce se muncesc n bezna ntunecoas si arztoare a iadului,
pentru ca s nu se ntristeze nici ctusi de putin.
Din acel iad de suIerinte, nesIrsite, bogatul cerseste o pictur de ap s i-o aduc Lazr,
cruia nici Iirimiturile czute de pe masa-i ndestulat nu' i le ddu-se... dar nici lui nu i s-a apro-
bat si dat nici mcar acea pictur de ap cersit.
Iac, asa de minunat si just a lucrat si lucreaz Dreptatea lui Dumnezeu! Crestinii
nemilostivi Iat de cei lipsiti, suIerinzi, ba chiar si Iat de SuIletele lor, s ia aminte de sinesi pn
ce se zice az'i, ca nu cumva s se trezeasc, din toate cte au si nu dau milostenie, n munca
vesnic alaturi.de bogatul nemilostiv din SI. Evanghelie. Vai si amar celor care n loc de a se
ngriji de SuIletele lor n viat, petrec mpcate, zicnd c se vor ngriji de dnsii urmasii lor si
Preotii dup ce vor muri. Unii ca aceia mor ndoit, cad n moartea a doua, n osnda vesnic (Lc.
16 1931 , Ape. 20 74-75).
Am chinuit: animale, psri, insecte yi felurite viet(i? (b)
b) CRUZIMEA TORTURRII VIETTILOR ATRAGE PEDEPSE. Animalele trebuie a
le Iolosi, dar Ir a le chinui. Animalele de cas trebuiesc ngrijite Ioarte bine, dndu-le mncare
potrivit, curtindu-le... Apoi s nu punem pe ele greutate prea mare. Cel ce chinuieste si bate
animalele, dovedeste c are o inim lipsii de mil, si tot Ir mil va Ii el si Iat de oameni.
Copiii nu trebuie lsati s chinuiasc psrile, nici s le strice cuiburile,. Ci i ele aduc omului
146
Ioarte mare Iolos prin aceea, c mnnc omizile de pe pomi. Unele psri mnnc ntr-un an
pn la 20.000 de omizi.
Un birjar dintr-un oras a Iost pedepsit cu dou sptmni de nchisoare, pentru c si-a
btut calul Ir mil.
Jechii atenieni au osndit la moarte un copil care scosese ochii unei psri si apoi a lsat-
o s zboare. Ei ziceau, c dac acel copil este att de nemilos si crud Iat de animale, acum cnd
este mic, ct de Ir de mil va Ii Iat de oameni cnd va Ii mare!
n casa uncie st copilul Si-atunci de-ar Ii o vesnicie
De-a-pururi numai n diezmierde Si lacrimi ca s-o scalde, riu...
Clstig.lanul o neghin Neghina nu se mai albeyte
Iar griul un graunte pierde. Si nici nu se preIace-n griu...
PEDEAPSA COPILULUI CE NECJEA CINII. La o cas era legat un cine. Unul dintre
copii l tot hria. Odat stpinul dezleg cinele din lant si-1 slobozi. Cinele ndatsri pe copil
si-1 musc, rzbunndu-si pentru attea hrieli (D.C. o.c. pp. 1689).
RUPTORULUI. LIMBII PSRILOR I S-AU DAT SAPTE COPII MUTI. Un tran
avea sapte copii, si spre neIericirea lui toti sapte erau muti. Multe momente negre ii cauz aceast
mare neIericire. Odat merse n satul vecin la moar cu cei sapte Ieciori ai si. La mas vzndu-si
Ieciorii Irumosi sntosi, ns muti, l cuprinse garasi tristetea. Cnd Iu ntrebat de morar ce are, el
rspunse suspinnd: ,Doamne, Doamne, prin ce am meritat eu aceasta?" Atunci morarul l lu la o
parte si-i zise: ,Vd c esti trist pentru c copiii ti snt muti. ti aduci aminte cci eu te cunosc
din copilrie cnd prindeai vreo pasre, i rupeai limba si apoi i ddeai drumul? Adeseori te-
am nIruntat atunci, ns Ir Iolos. Acele psri, care prin cntecele lor ludau'pe Dumnezeu, te-
a.u acuzat pentru Iaptele tale crude naintea Lui, si iat-te condamnat ca tu s nu auzi niciodat
din gura copiilor ti numele de ,tat".
SMULGTORULUI ARIPILOR LA INSECTE... I S-AU' TIAT PICIOARELE. Un
tnr lucrtor n Iabrica de bere, cnd avea odat de lucru chiar deasupra cazanului n care Iierbea
ovzul, alunec si czu n cazan. n cderea sa, el se prinse cu minile de marginea cazanului, ns
picioarele i rmaser n berea cloco-tind, pn i venir altii n ajutor si-1 scoaser aIar! Cine
poate , povesti durerile cumplite pe care le-a simtit acel neIericit? Dus la spital n agonia mortii,
medicii au Iost siliti s-i amputeze amn-dou picioarele.
Cnd se Icu mai bine, ncepu a cugeta la Iaptele sale din trecut. Din cele reamintite si
aduse aminte si recunoscu, c neIericirea lui nu era dect o rspltire a Iaptelor lui rele. n
copilrie smulgea aripile la nenumrate insecte (Iluturi, albine, etc.) pe care le lsa apoi s se
chinuiasc. Unei psri i rupsese un picior si-i dduse drumul chinuit. Unei pisici i legase
picioarele dinapoi si turnase ap Iiart pe ea. Si atunci, cnd vedea cum se chinuiau acele vietti,
inima i crestea de bucurie.
Dup operatie el mai tri 25 de ani, si Iiecrui copil, ce venea la el, i vorbea cum trebuie
s se pOarte omul cu animalele si cu viettile mici... (O.M.P. o.c. 194; 195).
319) Am fost nesim(itor, nepstor fa( de lipsurile, necazurile yi durerile
aproapelui meu?
320) Am luat, rpit bani, averea aproapelui meu, cu vicleyug, yiretenie, silnicie,
ceryetorie, etc? N-am dai milostenie (c) pentru Sufletul meu ct am trit, zicnd c: mi-or da
copiii... c m vor dezlega Preo(ii.. . ?
c) MILOSTENIA NE APROPIE DE ASEMNAREA CU DUMNEZEU. Aceasta o
adevereste nsusi Mntuitorul nostru Iisus Hristos n Dumnezeeasca Sa Evanghelie, zicnd: ,Fiti
milostivi, precum si Tatl vostru Cel din Ceruri este milostiv... Fericiti snt cei milostivi, c aceia
se vor milui" (Mt. 5 48 ; Lc. 6 J6;Mt. 5 7; 6 14). Dumnezeeasca Scriptur ne arat multe pilde vii
147
de milostenie n anumiti brbati alesi ai lui Dumnezeu. Spre ediIicarea multora dm aici citeva
exemple:
Patriarhul Avraam, desi era Ioarte bogat, cu o Iamilie mare de sute de brbati puternici si
peste mia de SuIlete, era un mare milostiv si primitor de strini. Odinioar stnd el la usa cortului
su, vede trei cltori trecnd pe cale. ndat s-a sculat, a alergat' naintea lor, si nchinndu-se pn
la pmnt, s-a rugat de ei, zicnd: ,Doamne, de am aIlat har naintea Ta, intr la robul Tu. S se
aduc ap si s se spele picioarele voastre si s v odihniti sub acest copac, pn cnd v voi aduce
pine, si veti ospta. Dup aceea v veti duce n drumul Vostru". Pentru aceia rogu-v, abateti-v
pe la robul Vostru". Ei i-au rspuns: ,Bine, I cum ai zis!" Avraam a alergat n cort la Sara, si a
zis: ,Ia repede trei msuri de Iin curat si I azime!" Apoi a alergat la cireada devaci si a ales
un vitel tnr si gras si 1-a dat slugii s-1 gteasc curnd. Apoi a luat unt, lapte, vitelul gtit, si le-
a pus naintea oaspetilor de au mncat. Avraam sttea ling ei sub copac. Domnul a zis ctre
Avraam: ,Iat, la anul pe vremea asta M voi ntoarce si voi veni la tine. Atunci Sarra Iemeia ta
va avea un copil, pe care-1 vei numi Isaac. . .". Apoi ..sculndu-se de acolo, s-au uitat spre
Sodoma si spre Gomora. Avraam mergea mpreuna cu Ei, petreendu-i (Fac. 18).
Avraam, n dragostea sa cea mare de aproapele, nu ntreba pe cltori, cine snt, de unde snt,
si unde merg, cum obisnuim hoi a Iace, ci i ospta, gzdui cu mare bun voint. Asa primind el
pe strini, s-a nvrednicit a primi pe ngeri si pe Dumnezeu (Evr. 13 21 ; Fac. 18 2-3, 1, 14, 17-
33). Pentru aceasta Dumnezeu 1-a miluit cu avere mult si cu un Iiu la btrnetele lui adinei, din
care au iesit popoare, voievozi si mprati (Fac, 17 I'li //>; 22 1-18).
Dreptul Lot primitorul de strini gzduieste n persoana a doi CltOri, doi ngeri ai lui
Dumnezeu. Doi ngei i in lupii a ilm Strini au venit in Sodoma seara. Lot vzndu i, sa ul.il
SJ .i leIii n nt mpinai ea lor. nrhinndu se cu lata piua l,i p.iininl si /i'iml: ,Domnilor, mgu v
veniti de gzduiti n casa robului VOI tiu, lainneti peste noapte in ea, splati-va picioairle viuslie,
si dimineata sculndu-v, veti merge n calea voastr". Ei au zis: ,Nu, ci n ulit vom rmne". Lot
i silea pe ei. Atunci strinii poItiti s-au abtut la dnsul si au intrat n casa lui. El le-a Icut lor de
mncare, si le-a copt azime si au mncat.. . (Fac. 19 13). Lot nestiind, n persoana celor doi
cltori, a primit pe ngerii lui Dumnezeu care l-au scos din Sodoma si l-au salvat din pierzarea cu
Ioc a cettenilor acelora Ioarte ri (Evr. 13 2; Fac. 19 1 29) Israelitii. mai harnici fceau
milostenie cu man. Marea adunare a poporului israilit (vreo 3.000.000 de SuIlete), a venit n
pustia' Sin, care este ntre Elam si Sinai. Acolo toat adunarea Iiilor lui Israil a crtit asupra lui
Moisi si Aaron, zicnd: ,Mai bine am Ii murit btuti de Domnul n pmntul Egiptului, cnd
sedeam la cldrile cu carne si mncam pine de ne sturam, decit sa ne aduceti n pustiul acesta,
ca s omorti toat adunarea asta cu Ioame..." Domnul a grit lui Moisi, zicnd: ,Am auzit crtirea
Iiilor lui Israil! Grieste ctre ei si le spune: Seara veti mnca carne si dimineata v veti stura de
pine, si veti vedea c Eu snt Dumnezeul vostru". Fcndu-se sear, iat prepelite au acoperit
tabra. Dimineata, dup ce nceta roua mprejurul taberei, iat, pe Iata pustiei ceva mrunt si
rotund, alb ca gheata. Vznd aceasta Iiii lui Israil, au zis: ,Ce este aceasta?" Moisi a zis: ,Aceasta
este pinea pe care v-a dat-o Domnul ca s-o mncati. Pentru aceasta Domnul a poruncit: strnget-i
dintr-nsa Iiecare ct este de ajuns pentru cei ce locuiesc cu voi". Fiii lui Israil au Icut asa. Moisi
a zis lor: ,Nimeni s nu lase din aceasta pe a doua zi. n ziua a sasea adunati ndoit, cte dou
msuri de Iiecare, Iiindc smbta e odihn sInt a Domnului. Sase zile veti aduna, iar n ziua a
saptea nu veti gsi man. Israelitii strngeau - ,man" unii mai mult altii mai putin. Apoi o
msurau cu omerul, astIel c nici cei ce strnseser mai mult nu aveau de prisos, nici cei ce
strnseser mai putin nu duceau lips deloc. Fiecare avea ct i trebuia pentru hran. Fiii lui Israil
au mncat 40 de ani man n pustie. Gustul ei era ca azima cu miere (Es. 17; comp. 2 Cor. 8 15).
Psalmistul David fericete pe cei milostivi, zicnd: ,Fericit este cel ce poart grij de cei
sraci, c la vreme de necaz l va izbvi Domnul. Domnul l va pzi si -va cruta viata lui; Iericit
va Ii pe pmnt, si nu-1 va lsa Domnul pe mna vrjmasilor lui. Domnul i va da ajutor pe patul
lui de durere, si n boala lui va primeni tot asternutul lui..." (Ps. 40 13, comp. Prov. Sol. 14 21,
Dan. 4 24, Is. Sir. 3 29-30 , 7 34, Mt. 5 7; Lc. 14 13).
Prin milostenie vduva din Sarepta s-a salvat din moarte impreun cu fiul ei. Cuvntul lui
Dumnezeu a Iost ctre Ilie, zicnd: ,Scoa-l-te si mergi n Sarepta Sidonului, c iat am poruncit
acolo unei vduve s te hrneasc. Ilie a mers, si iat o Iemeie vduv aduna lemne. Ilie a strigat:
,Adu-mi te rog putin ap ntr-un vas, ca s beau". Cnd Iemeia plec s-i aduc, Ilie zise iarsi:
,Adu-mi te rog si o bucat de pine!" Femeia a zis: ,Numai o min de Iin am si putin
untdelemn. Voi Iace din ea o azim pentru mine si pentru Iiul meu, s mncm, si apoi vom muri".
148
Ilie a zis:,F dup cuvntul tu, si s-mi Iaci si mie de acolo o azim mic, c asa zice Domnul:
Fina din vadr nu va scdea si untdelemnul din ulcior nu se va mputina, pn n zilele cnd va da
Domnul ploaie pe pmnt". Femeia a Icut dup cuvntul lui Ilie. Au mncat cu totii, ns Iina din
vadr n-a sczut si untdelemnul din ulcior nu s-a mputinat... (3 Imp. 17 8 16).
Milostenia Icut de vduva Sareptei strinului Prooroc Ilie: a nmultit Iina si untul de
lemn, a scpat-o din moartea sigur a Ioametei ce bntuia groaznic lumea, a nviat pe Iiul ei, Iona,
si 1-a Icut Prooroc ales naintea lui Dumnezeu (V. SI. 20 iulie, o.c. pp. 995-6; Iona 1-4).
De -aici reiese clar ct de mult ne Ioloseste milostenia Icut din putinul nostru. SI. loan
Gur de Aur sItuind si pe sraci a da milostenie, i ncurajeaz, zicnd: ,Tu nu esti mai srac
decit vduva din Evanghelie (Mc. 12 42) si cea din Sarepta, care desi se aIla pe marginea srciei,
asteptnd moartea si nconjurat de un crd de copii, totusi n-a crutat merindea sa cea mic, si
pentru aceia n srcia ei a cstigat o bogtie nemsurat", a preIcut acel pumn de Iain al su
ntr-un hambar mare si ulciorasul ntr-un butoi, si putinul su ntr-im izvor mbelsugat. Asadar, tu
d pe ct poti da. De ai un ban, cumpr cu dnsul cerul, nu pentru c cerul este asa de ieItin, ci
pentru c Dumnezeu este asa de plin de iubire. Dac tu nu ai mcar un ban, atunci d un pahar de
ap rece, cci ,cel ce va adpa pe vreunul dintre acesti mici numai cu un pahar de ap rece zice
Domnul nu-si va pierde plata sa" (Mt. 10 42).
Somanileanca, vduva unuia din Prcorccii lui Israil, rmnnd srac, alerg plngnd la SI.
Proorcc Elisei si-1 rug: ,Brbatul meu a murit si au venit datornicii s-mi ia amndoi Iiii robi!"
Elisei i-a zis: ,Spune-mi ce ai n casa ta?" Ea a rspuns: ,Numai putin untdelemn!" Elisei i-a zis:
,Mergi si mprumut vase goale multe pe la vecinii ti si le bag n casa ta. Apoi intra inluntni
cu Iiii ti, ncuie usa, toarn untdelemn n toate vasele acelea, si pe cele pline d-le deoparte.
Femeia plec si Icu asa cum ~ sItui Proorocul. Adun vase multe, le bg n cas, ncuie usa
dup sine si dup Ieciorii si. Acestia i aduceau vasele si ea tuilia untdelemn din ulcior, umplndu
le mereu unul dup altul. Pe urma a zis: ,Mai aduceti mi un vas". Ei au rspuns: ,Nu mai sint
vase" Atunci a contenit a mai curge untdelemnul. Vinzind untdelemn mult, s-a pltit de datorii; iar
cu cel rmas s-a hrnit ea si Iiii si (4 Imp. 4 17). Iat asa e si milostenia! Cit vreme turnm,
dm CU drnicie, Dumnezeu nmulteste putinul nostru. Cnd ns careva se zgrceste a mai da,
nceteaz si mila lui Dumnezeu, si omul zgr-cindu-se, srceste.
Marele Prooroc Isaia laud milostenia sub inspiratia Dumne-zeeasc, zicnd: ,mparte
pinea cu cel Ilmnd, adposteste n casa ta pe cel srman, pe cel gol mbrac-1, si nu te ascunde
de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va rsri ca zorile si tmduirea ta se va grbi.
Dreptatea ta va merge naintea ta, iar n urma ta slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga si Domnul
te va auzi, la strigtul tu El va zice: iat-Ma! Dac tu izgonesti din mijlocul tu asuprirea,
artarea cu degetul (strigarea, hula, clevetirea) si vorba Ir rost; dac dai pinea ta celui Ilmnd,
si tu saturi SuIletul amrt, lumina ta va rsri n ntuneric si bezna ta v Ii ca miezul zilei.
Domnul ti va Ii mereu povtuitor, si n pustie va stura SuIletul tu. El va da trie oaselor tale si
vei Ii ca o grdin adpat, ca un izvor de ap vie, care nu seac niciodat (Is. 58 7 7 7).
Proorocul Daniil sItuieste pe mpratul Nabuhodonosor a da milostenie pentru a scpa de
pedeapsa Divin (Dan. 4 24).
Btrinul Tobit sItuieste pe Iiul su Tobie a Ii milostiv, nu zgircit. Cugetind la cele mai de
pe urm ale sale, i zice: ,Fiule! n toate zilele aduti aminte de Dumnezeul nostru. Nu pctui cu
voia, nu clca poruncile Lui. F dreptate si.nu umbla n cile nedrepttii. D milostenie din averea
ta si s nu aib ochiul tu prere de ru cnd vei Iace milostenie. De la nici un srac s nu-ti
ntorci Iata ta, si atunci nici de la'tine nu se va ntoarce Fata lui Dumnezeu. De ai mult, mult d; de
ai putin, nu te sIii de a Iace milos- tenie, si-ti vei aduna prin aceasta vistierie bogat pentru zile
grele. Cci milostenia izbveste de la moarte si nu te las s te pogori n ntuneric. Milostenia este
dar bogat pentru toti cei ce o Iac n Fata Celui Prea nalt.. . D celui Ilmnd din pinea ta si celui
gol din hainele tale. Din toate cte ai cu mbelsugare, I mildstenie, si s nu-i par ru ochiului tu
cnd vei Iace milostenie! mparte pinea ta la mormntul dreptilor..." (Tobit 4 5 11, 16 17 ; 14
9 11).
149
Milostenia larg la Israeliti. Din zeciuiala dat de Iiecare Israe-litean... se Iceau ospete
acas pentru: sraci, strini, vduve si orIani (2 Lege 14 2229). Apoi, dup pilda vie a
Patriarhului Avraam si a altor alesi ai lui Dumnezeu si dup porunca Divin (Lev. 19 18), Iceau
Ielurite milostenii (Tobit 1 17-20, 2).
Milostenia larg la primii Cretini. La srbtoarea Cincizecimei s-a adugat la Biseric
vreo 3.000 de SuIlete, apoi 2.000 de SuIlete, dup care au venit unele dup altele. Biserica crestea
treptat, cptnd prin Iormele ei exterioare si pi in rnduielile ei cu totul deosebite de ale Bisericii
iudaice, un caracter deplin de Biserica lui Hristos sau Biserica crestin. Toti credinciosii care se
adunau aparte de Iudei, si exprimau n adunrile lor, credinta n Hristos cu constiint luminat c
au intrat n mprtia lui Dumnezeu. Aceasta o artau ei prin: anumite rugciuni, ascultarea cu
mare atentie a predicrii Apostolilor, cntri de psalmi si participarea cu trup si SuIlet la
celebrarea ,Cinei Euharistice" sau ,Frngerea Plinii", cum o numeste SI. Ap. si Ev. Luca n cartea
,Faptele Apostolilor" (F. Ap. 2 42-46, 20 7; Lc. 22 19). Adine ptrunsi de ,Duhul renasterii din
nou" (Ioan 3 38) si de dragostea crestin in grad nalt, dup porunca Mntuitorului ei se
socoteau si numeau: Irati si surori intre ei. nsuIletiti de dragostea sInt si curat, se ntreceau
ntre ei care mai de care a crede", asculta si pzi nvttura Domnului Hristos.
n particular crestinii apostolici, erau asa de nsuIletiti de porunca dragostei recomandat
de Iisus, nct mergeau asa de departe c cei avuti si sacriIicau avutul lor pentru a ajuta pe credin-
ciosii sraci. Ei se secoteau asa Iel ca si cum averea lor ar Ii Iost a tuturor. Multi dintre ei si
vindeau casele si pmntul lor, si pretul lor l aduceau la picioarele Apostolilor ca s-1 mpart
ntre Iratii cei srmani, lipsiti (F. Ap. 2 4147, 4 3437). Dup oIicierea Cinei Euharistice,
adic a Dumnezeestii Liturghii sau SacriIiciul Noului Testament, se Icea o mas, ospt sau agap
pentru toti sracii si strinii. Cei avuti osptau pe cei sraci. La agapele acestea mesele brbatilor
erau servite de Diaconi; iar mesele Iemeilor erau servite de presbitere si diacornite. Rnduiala
aceasta a milosteniei sau ajutorrii lipsitilor, s-a extins de la Biserica Mam din Ierusalim la toate
Bisericile crestine din lumea mare. n acest scop scrie SI. Ap. Pavel Bisericii crestine din Corint:
,Bisericile Macedoniei, desi srace, strmtorate si peste puterile lor, ne-au rugat s primim darul si
-prtsia lor la ajutorarea SIintilor... Faceti bun potriveal: astzi prisosul vostru acopere lipsa
lor; iar miine lipsa voastr va Ii acoperit de prisosul lor, ca asa s Iie o hun potrivire. Faceti (si
voi prin milostenie) asa cum este scris: ,Cine a adunat mult n-a avut de prisos, si cine a adunat
putin n-a avut lips!" (2 Cor. 8 7-75; 9 s.a.; comp. Es. 16 18). Crestinilor din Galatia le scrie: ,S
v aduceti aminte de cei sraci. . ." (Gal. 2 10). Crestinilor din Roma le scrie: ,Acum m duc la
Icni salim s slujesc SIintilor, cci cei din Macedonia si Aha ia au avui buntate s strng
oarecare daruri pentru crestinii dintre SIintii cei din Ierusalim" (Rom. 15 25 26). Crestinilor
convertiti dintre Evrei le scrie: ,Struiti n iubirea de Irati. Iubirea de straini sa n-o uitati, cci
printr-insii unii, Ira sa stie, au gzduit pe ngeri (Fac, 18 2-3; 19 . 2). Aduceti-v aminte de cei
legati, ca si cum ati Ii si voi n legturi cu ei si de cei ce ptimesc, ca si cum ati Ii voi ntr-un trup
cu ei" (Evr. 13 13). La milostenie au ndemnat si ceilalti SIinti Apostoli (Iac. 2; 1 Ioan 3 16-
18).
Din cele artate n Faptele Apostolilor, epistolele lor, Istoria Bisericii... reiese clar c:
milostenia n vremile primare ale Crestinismului era Ioarte nsuIletit si rspndit n Crestinism.
Inima de mil plin Inima nemilostiv
E ca apa de izvor. E Iintin blestemat,
Vesnic binecuvntat n adnc cu ap rece
De-nsetatul cltor. Dar mereu Ir gleat!
BINEFACERILE MILOSTENIEI SNT MULTE SI FELURITE. Noi trebuie a socoti
milostenia nu ca o cheltuial sau bir; ci ca un venit si dar. Nu ca o pierdere, ci ca un cstig. Prin
milostenie noi dobndim mai mult dect am dat. Prin milostenie dm pine si dobndim viata
vesnic. Dm haine si dobndim vesmintul nemuririi. Gzduim pe strini, pe sraci, n casele
noastre si dobndim mprtia lui Dumnezeu. Dm cele trectoare si primim n locul lor cele
vesnice. Trebuie a da milostenie la sraci, ca atunci cnd nu vom'putea vorbi pentru noi nsine, mii
150
de buze s vorbeasc pentru noi. Milostenia s Iie mijlocitorul nostru. Milostenia e banul de
rscumprare pentru SuIletele noastre. Rugciunea si postul Ir milostenie snt lipsite de putere.
Postul nu se ridic la cer dac nu are scar pe milostenie. Milostenia Iormeaz aripile rugciunii.
Rugciunile Ir milostenie, nu pot zbura la cer. Aceasta o adevereste ngerul sutasului Cornelie,
zicnd: ,Rugciunile si milosteniile tale, s-au suit spre pomenire naintea lui Dumnezeu" (F. Ap.
10 4). Omul milostiv este asemenea unui liman deschis nauIragiatilor. El trebuie s-i primeasc
pe toti. Milostenia e mama virtutilor, inima lor, untdelemnul care lipsea din candelile Iecioarelor
nebune... (Spic. d. SI. I. Hrisostom).
A nu da milostenie lipsitilor din averea ta e ca si cum ai prda. Noi nu sntem stpni; ci
numai administratori ai averilor noastre. Proprietarul adevrat este Dumnezeu. ,Prin milostenie cu
drnicie zice SI. Ciprian devenim imitatorii Printelui nostru Ceresc -Care mparte cu
dreptate deopotriv tuturor: aerul, apele, soarele ploaia si toate bunurile". ,Casa ospitalier
zice SI. EIrem Sirul unde snt primiti: sraci si orIani, strini si cltori, nu este niciodat
lipsit de prezenta lui Hristos". ,Tu zice SI. I. Hrisostom bogatilor te asezi la un ospt bogat
si luxos, pe cnd Hristos nu are nici strictul necesar. Tu bei vin de Tasos, pe cnd El nu are nici
mcar un pahar cu ap pentru a-si potoli setea!" Asijderea pe cei ce Iac cheltuieli cu cini si lighioi
slbatice, i mustr: "Nu v e rusine vou care hrniti cini si ntretineti buIoni;
iar pe Hristos l izgoniti?!" Femeilor nzorzonate le zice: ,La ce v serveste aurul vostru?!
Doar SuIletele voastre snt nIrumusetate !
Sracii, lipsitii, betegii... snt mdularele lui Hristos, si ori ce dm sau Iacem lor, lui
Hristos i dm si Iacem (Mt. 10 4042, 24 4551, 25 34 46). Acestia trebuiesc mai mult
ajutati si respectati, dect comptimiti.
MNTUTTORUL A FCUT MILOSTENIE CU LUMEA FLMND. Odinioar
predicnd unor mari multimi de mii de brbati si Iemei si copii, Apostolii se apropiar de
El,zicndu-i: ,Doamne, locul e.Ste pustiu si vremea iat a trecut ctre sear, slobozeste poporul ca
s se duc prin sate s-si cumpere bucate!" Mntuitorul privind multimea, le rspunde: ,Mil Mie
de poporul acesta care zile ntregi asteapt lng Mine si n-au ce mnca... Nu trebuie s, mearg
Ilminzi, ca s nu slbeasc pe cale. Dati-le voi s m-nnce.. Poruncind multimii s sad pe iarb
verde, cete, cete, cte o sut si cte cincizeci, Iisus a luat cele 5.. .7 pini si pestisorii aIlati n
adunare, privind la cer le-a binecuvntat, le-a Irnt, le-a dat ucenicilor si ucenicii le-au dat tuturor
celor 5.000.. .4.000 de brbati, aIar de- Iemei si copii. Pinile si pestii binecuvntati s-au nmultit
asa de minunat, nct s-au sturat toate miile de brbati, Iemei si copii, dup care au ridicat 12
cosuri. .. 7 cosnite pline cu sIrmituri. . . Pinile si pestii, dup binecuvntare, s-au nmultit asa de
minunat: nti n minile Mntuitorului, Care le-a binecuvntat, al doilea n minile Apostolilor,
chiar si n ale lui Iuda Isca-riotul, si al treilea n minile multimii poporului, asa Iel, c partea
primit de Iiecare i ajungea din belsug, nct mai si rmnea din ea (Mt. 14 13-21 , 15 29-38, Mc.
6 31 -44 , 8 1-9, Lc. 9 10-17 , Ioan 6 1 15). ,Pinea zice SI. Ambrozie -r- crescnd, iesea din
cosuri ca si apa izvortoare din Intn, sau ca untdelemnul pe care vduva din Sarepta l vrsa din
micul ei ulcior, si ca Iina pe care o lua zilnic din vasul binecuvntat de Ilie, Ir ca acel
untdelemn si acea Iin s se mputineze. Asta-i lucrarea A-tot-Puternic iei lui Dumnezeu,
Care,toate le-a adus din neIiint n Iiint si toate le creste si nmulteste n anumite chipuri Ioarte
minunate.
Precum Apostolii au primit pinile si pestii nmultindu-se din minile Mntuitorului si le-
dat multimii Ilmnde cu toat drnicia, rmnndu-le si lor cosuri si cosnite pline cu bucti si
Iihui (uri; tot astIel si noi dnd milostenie din cele ce ni le-a dat Dumnezeu, acelea se vor nmulti
n casele noastre, nct toate le vom avea cu mbelsugare".
MILOSTENIA TREBUIE TINUIT NU TRMBITAT. ,Luati aminte - zice
Mntuitorul - ca milostenia voastra sa nu o Iaceti naintea oamenilor, spre a Ii vzuti (si ludati)
de dnsii; altminteri nu aveti plat de la Tatl vostru Cel Ceresc. De aceea, cnd Iaci milostenie, nu
trrnbita naintea ta, cum Iac Itarnicii n adunri si pe uliti, ca s-i laude oamenii; adevr v spun
151
c prin aceasta si iau plata lor. Tu ns cnd Iaci milostenie, s nu stie stnga ce Iace dreapta ta,
asa ca milostenia ta s Iie Icut n ascuns, si Tatl tu, Care vede cele ascunse, ti va rsplti la
artare" (Mt. 6 1-4, Rom. 12 8-9).
MILOSTENIA SI MPRUMUTUL NU-I TOT ACEIASI. Multi, crestini Iac sub masca
milosteniei un Iel'de mprumutare, care pierde plata milosteniei. Asa d. ex.: la mosi duc oale cu
colaci: pine, coliv, luminare. .. pe oale noi, la rude, vecini.. . de poman pentru printi, mosi,
strmosi, rudenii repauzate, asteptnd si lund ntocmai adic tot attea sau mai multe oale cu
colaci napoi. Asta-i o datin Irumoas, dar n loc de poman e,
r
mai mult un mprumut, adeverit
si de Mntuitorul: ,Amin zic vou c si (si-au luat) plata lor" (Mt. 6 2). Asijderea se Iace adeseori
si cu pomenirile. Un crestin Iace poman si cheam pe vecinii si cunoscutii si, care venind si
mncnd, bnd ct le trebuie, Iac economie n alimentele lor. Aceia la rndul lor, Icnd pomeni,
cheam si ei rnd pe rnd pe crestinii care i-au chemat, care venind, mncnd si bnd ct le trebuie,
Iac economic n alimentele si butura casei lor, si asa, sub Iorma de pomeniri sau milostenii ei se
mprumut unii pe altii. Si acelora le vine cuvntul Mintuitorului: ,Amin zic vou c-si i-au (si-au
luat) plata lor" (Mt. 6 2).
Cei care vor s Iac poman adevrat, ca s Ioloseasc pe mortii lor si pe ei, s
Iac'aceasta numai dup sIatul Mintuitorului, Care zice: ,Cnd Iaci prnz sau cin (poman), nu
chema pe prietenii ti, nici pe Iratii ti, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogati, ca nu cumva s
te cheme si ei cnd va si s-ti iei (mprumutul) rsplata. Asadar, cnd Iaci ospt, cheam sracii,
neputinciosii, schiopii, orbii. . . AstIel de vei Iace, vei Ii Iericit, c ei nu au cu ce s-ti rs-~
plteasc, si ti se va rsplti la nvierea dreptilor..." (Lc. 14 12-14).
MILOSTENIA CU DRNICIE MNTUIESTE. Dati milostenie din cele ce aveti, si toate
ale voastre se vor curati... Vinde-ti-v averile voastre si dati milostenie! Faceti-v pungi care nu
se nvechesc! Adunati-v comoar nesecat n ceruri, unde Iurul nu se apropie, nici molia nu o
mnnc! C unde-i comoara voastr, Iicolo va li si inima voastr. .. S aveti mijloacele ncinse si
Icliile aprinse; si s Iiti asemenea oamenilor care asteapt ntoarcerea stpnului lor de la nunt,
c dac va veni si va bate, ndat s-i deschid. Ferice de slugile acelea, pe care stpnii venind,
le va gsi priveghind! Amin zic vou, c se va ncinge cu sortul, le va pune mas si venind le va
sluji" (Lc.ll 41 , 12 3337).
,Fericiti cei milostivi c aceia se vor milui" (Mt. 5 .7; 25 34-40).
'
MILOSTENIA FCUT VRJMASILOR NOSTRI E DE FOARTE MARE PRET.
Aceasta ne-o adevereste Mntuitorul nostru Iisus Hristos, zicnd: ,Auzit-ati c s-a zis: ,S iubesti
pe aproapele tu si s ursti pe vrjmasul tu!" Eu ns v zic: Iubiti pe vrjmasii vostri,
binecuvntati pe cei ce v blesteam, Iaceti bine celor ce v ursc si v rugati pentru cei ce v
nedrepttesc si v prigonesc, ca s Iiti Iiii Tatlui vostru Care este n Ceruri" (Mt. 5 43-48, comp.
Lc. 6 27 -38 , 23 34, F. Ap. 7 50, Vezi despre iubirea vrjmasilor n nota ntrebrii 349,
din"aceast carte).
MILA BIRUIESTE JUDECATA (IAC. 2 13).
Mila sau milostenia e poruncit de Dumne:eu. ,Asadar, ca niste alesi ai lui Dumnezeu,
SIinti si iubiti, mbrcati-v cu ndurare, cu buntate, cu smerenie, cu blndete, cu ndelung
rbdare. Fiti toti ntr-un cuget: milosi, "iubitori de Irati, milostivi, prietenosi si smeriti" (Cos. 3
12, 1 Petru 3 S).
Mila e pus ca indatorire prin exemplul lui Dumne:eu. ,Se cuvenea ca si tu s miluiesti
pe tovarsul tu, precum si Eu te-am miluit pe tine" (Mt. 18 33). ,Fiti dar milostivi, precum si
Tatl vostru este milostiv" (Lc. 6 36).
Milostenia e mai plcut decit fertfele . ,Mergeti dar si ntelegeti ce nseamn cuvintele:
,Mil voiesc iar nu jertI". Cci n-am venit s chem la pocint pe cei drepti, ci pe cei pctosi. . .
152
,De ati stii ce nseamn cuvintele: ,Mil voiesc iar nu jertI, n-ati osndi pe cei nevinovati" (Mt. 9
13, 12 7).
Milostenia trebuie s fie intiprit in inim. ,Mila si adevrul s nu te prseasc; leag-
le' mprejurul gtului tu, scrie-le pe tabla inimii tale. Atunci vei aIla har si bunvoint naintea lui
Dumnezeu si a oamenilor" (Prov... Sol. 3 34; comp. Ps. 84 11 13),
Miloalenia este una din insuirile intelepciunii Dwnne:eieti. ,ntelepciunea de sus, nti e
curat, apoi pacinic, smerit, supus, plin de ndurare si de roade bune, neprtinitoare si
neItarnic" (Iac. 3 77).
Credincioii sint milostivi. ,Dreptul totdeauna miluieste si d, i urmasii lui snt n
binecuvntare. Slav si bogtie in casa lui (milostivului), si dreptatea lui va dinui n veacul
veacului. Lumina i rsare n ntuneric c e bun si milostiv si ndurat. Omul bun se indur,
mprumut (miluieste) si cu judecat si rnduieste vorbele sale. In veac nu se va clti si n
pomenire vesnic va Ii..." (Ps 36 26; 111 3-6).
Milostenia trebuie a o face. a) cu bucurie. ,De esti bineIctor (milostiv), I bine
(milostenie) cu inim bun. Dragostea voastr s Iie neItarnic.. . Iubiti-v unul pe altul ca niste
Irati, si ntre-teti-v n a da cinste unul altuia" (Rcm. 12 8 10, Prov. Sol. 19 22).
b) Credincioilor. ,Pn cnd avem vreme, s Iacem bine (milostenie) ctre tcti, si
mai vrtos ctre cei ai nostri de o credint" (Gal. 6 10). Asa grieste Domnul Savaot: ,Judecati
dup pravil cea dreapt, Iiti milostivi si ndurtori unii Iat de altii. Nu apsati pe vduv, pe
orIan, pe strin si pe cel srman, si nimeni s nu pun la cale Irdelegi n inima lui mpotriva
prietenului su!" (Zah. 7 9-10, comp. Cols. 3 12, 1 Petru 3 8).
c) Sracilor. ,Fericit este cel ce poart grij de cei sraci, la vreme de necaz l va
izbvi Domnul. Pzi-l-va Domnul si va cruta viata lui, Iericit va Ii pe pamnt... Vindeti averea
voastr si dati-o milostenie sracilor, si veti avea comoar n cer" (Lc. 12,33 16, 9, Mc. 10, 27;
Mt. 6, 1921 ; 19, 21; comp. Ps. 111, 4; Prov. Sol. 14, 21; Dan.-4, 24). SI. Vasile.predicnd
mpotriva zgrcitilor, zice: Ce astepti? Flmndul moare de Ioame, golul ngheat de Irig, celui ce
i se cere s-si plteasc datoria este deja legat n lanturi... si tu ami pomana pn mine? Oare nu
este porunca Ioarte clar? Ascult pe Solomon ce zice: ,S nu-i zici sracului: ntoarce-te
mine si-ti voi da". Se vede c nu stii ce-ti poate aduce ziua de mine" (Om. VI), SIatul acesta l
gsim, desi mai pe scurt, n epistola SI. Ap. Pavel ctre Galateni: ,Pn cnd avem vreme, s
Iacem bine ctre toti..." (Gal. 6 10). Pn cnd avem vreme, dar ziua de mine
a cui este? Cine poate spune c mine va Ii nc n viat? Multi ns las averea sracilor prin
opere de bineIaceri, dar dup moartea lor. Pomana este o porunc care trebuie practicat n timpul
vietii, ntr-adevr este bine si mai trziu dect niciodat, dar unde este meritul de a da ceea ce nu-ti
mai poate Ii Iolositor? Mntuitorul nu ne spune s dm dup moarte, ci n timpul vietii: ,Faceti-v
voi prieteni din mamona nedrepttii, c dac ve-ti Ii lipsiti, s v pri- measc pe voi n corturile
cele vesnice" (Lc. 16 9). Cnd veti Ii lipsiti, adic atunci cnd veti Ii pe patul de moarte, prietenii
acestia adic sracii, se vor ruga ca Dumnezeu s v primeasc n corturile cele vesnice, si veti
simti ceea ce scrie Proorocul: ,Fericit este cel ce se uit spre sracul si miselul, c n ziua cea rea
l va izbvi pe el Domnul.. . Domnul i va ajuta pe patul durerii lui; toIasternutul lui 1-a ntors n
boala lui" (Ps. 40 13).
d) Animalelor. ,S nu legi gura boului care treier... Ai tu dobitoace? Pretuieste-le, si de
snt de Iolos, rmie la tine" (2 Lege 25 4, Is. Sir. 7 23, comp. Prov. Sol. 12 10, 1 Cor. 9 9, 1 Tim.
5 18). Sol. 11 77; Mt. 5 7).
Milostivii ii fac bine lor inii. ,Omul milostiv si Iace bine SuIletului su... Fericiti cei
milostivi c aceia se vor milui" (Prov. Sol. 11, 17; Mt. 5, 7).
Dobindesc . viat, dreptate i slav . ,Cel e umbl n calea drep- -tatii si a milostivirii,
va aIla: viat, dreptate si mrire. .. Cel ce Iace milostenie sracilor mprumut Domnului, si El i
va rsplti Iapta lui cea bun" (Prov. Sol. 21 27; 19 17).
Milostivul primete mil. ngerul lui Dumnezeu artndu-se sutasului Cornelie, i-a zis:
,Rugciunile si milosteniile tale s-au suit spre pomenire naintea lui Dumnezeu... te vei mntui tu
si toat casa ta" (F. Ap. 10 1-6, comp. Ps. 40 1-3, Mt. 5 7; 6 14, Mc. 11 25).
153
Fericit este cel care-i milostiv. ,Fericiti cei milostivi c aceia se vor milui" (Mt. 5 7; Prov.
Sol. 14 27).
Milostenia sustine tronul stpinitorilor. ,Iubirea si credinta pzesc pe stpnitor, si prin
iubire si milostivire, si sprijineste tronul su" (Prov. Sol. 20 28).
Milostenia curtete pcatele. ,Rscumpr pcatele tale prin Iapte bune si Irdelegile
tale dnd mil ctre cei sraci, dac vrei ca starea cea bun n care te aIli s dinuiasc... Apa
stinge Iocul arztor si milostenia curteste pcatele" (Dan. 4 24, Is. Sir. 3 29).
Ftarnicii n-au mil. (Mt. 23 2338).
Rii n-au mil. ,De ati stii ce nseamn cuvintele: ,Mil voiesc iar nu jertI", n-ati osndi
pe niste nevinovati" (Mt. 12 7, 1-8, Rom. 1 31).
Nemilostivii sint amenintati. ,Pogoar-te si sezi n tarin... Ir tron... tcut la ntuneric,
Iiica Babilonului, nimenea nu te va mai chema pe tine mprteasa mprtiilor... c tu n-ai avut
mil de poporul Meu ce ti l-am dat n robie, si asupra btrnului ai apsat cu jug greu.. . Pentru
aceasta va veni asupra ta prpd desvrsit" (Is. 47; comp. Osia 4 13, Amos 1 11).
Nrmilostivii vor Ii osnditi cu nemilostivire: ,Judecata cu care Veti judeca veti Ii judecati,
si msura cu care msurati, vi se va msura vou" (Mt. 7 2, 6 75; 18 35, Mc. 11 26, Iac. 2 13,
Fac. 4; 6 5-7; 19 1-29, Jud. 16; 19; 20; I Imp. 19-31; 2 Imp. 13-18; 3 Imp. 21 ; 22; 4 Imp. 9; 10; 2
Parai. 33 1 -19, Dan. 3; Cnt. celor trei tineri 1 2324, Dan. 6; Istoria. .". sIrmrii lui Bel 1 ;
Mt. 2 16-20, 26 24, 46-50, 21 3-5, 21 33-44, 18 23-35).
Binele pe care-1 Iacem Deci, a Iace mereu bine
Cinci si cnd pe Iata lumii, E a te ruga mereu
Nu-i decit o rugciune Rugi prin care, dup moarto
Pentru mint ui rea. lumii... Esti una cu Dumnezeul
MILOSTENIA CONLUCREAZ LA MNTUI REA SUFLE-TUI.UI. Milostenia e un
mare dar al lui Dumnezeu! ,Milostenia
zice SI. Ioan Gur de Aur i Iace pe oameni dup putint asemenea cu
Dumnezeu. Nimica nu-i ntrece puterea. Aceasta e cea mai mare ntre virtuti. Celor ce o iubesc si
o practic cu drnicie, ,1c asigur un lec lng mpratul, si pe bun dreptate, pentru, c: Iecioria,
postul si pocinta, Iolosesc acelora care le deprind; pe cnd milostenia strbate pe toti membrii
Trupului lui Iisus Hristos.. . Aceasta e mama iubirii, a acelei iubiri, care este podoaba cea mai
Irumoas a crestinilor. Ea e semnul dinstinctiv al adevratilor urmtori ai Evangheliei. E leacul cu
eIect al vindecrii de pcatele noastre. E scara ce mpreun cerul cu pmntul. E legtura ce uneste
membrele diIerite ale trupului. Milostenia e mare lucru! Darul acesta are mai mare pret dect a
nvia mortii. A hrni pe Iisus Cel Ilmnd, e cu mult mai mult dect a nvia pe cei morti din mor-
minte. Tu, cnd Iaci milostenie, dai lui Dumnezeu ; iar cnd a-i mvia morti, ti d El tie. Apoi
rsplata st n a Icce bine, iar nu n a primi bine. Cnd Iaci' minuni tu datoresti lui Dumnezeu, pe
cnd dac Iaci milostenie, l ai pe Dnsul datornic. D sracilor, si iat ai im-blnzit pe Judectorul
tu. Pocinta e moart Ir milostenie, ori -cel putin nu are aripi cu care s zboare n sus la Tronul
Dumne-zeirei.. . Dttorul de milostenie e cel mai bun negustor: cumpr ieItin si vinde scump"
(Om. 16 la 2 Cor.). Milostenia scap pe cei milostivi din multe greutti, cderi, primejdii si din
pierzare. ..
D-TI POMANA CU MNA TA CT TRIESTI. Btrnii cad de multe ori n pcatul
zgrceniei. Asta-i de cnd lumea. Era odat un Om btrn. Si omul sta nu ddea niciodat de
poman, desi avea de unde. Ce-si zicea el?: ,Las c dac oi muri, mior tot da Ieciorii" (c avea
doi Ieciori). Si cum v spusei, era z`cit 'btrnul, nevoie, mare. Nu se ndura nici la orIan, nici la
va r\i ci ntotdeauna se scpa cu vorba: ,Dac oi muri, mi-or da Ieciori . ntr-o zi, Ieciorul cel mai
mic, se hotr s-i dea o pild tatlui su, si, dup ce-si Icu un plan n minte, nu mai astepta acum
aecit vremea potrivit. Veni si vremea aceasta. ntr-o sear, pe c.c d. ploua ca si cu gleata si era
un ntuneric de, s-ti Ii dat m.u o palm, nu stiai din ce parte ti-a dat-o ; dar, pentru planul Iecio-
rului, vremea asta era minunat. Intr n odaia tatlui su sl zise: ,Tat, hai degrab, c moare
154
mos Dasclu si te cheam s-ti spun ceva cu limb de moarte". . . ,Mi biete, da cum se poate
pe asa vreme s ias cineva din cas, si tocmai unde s m duc? n capul satului!" (c acolo sedea
Mos Dasclu). ,Nu se poate, tat, trebuie s mergi, c-i pcat mare. Cine stie ce vrea s-ti spun;
dac te cheam, trebuie s mergi numaidect s-1 apuci nc n viat".
Se mai codi ce se mai codi btrnul, si n cele din urm, vznd c feciorul o tinea una si
bun, se botrr sa se duc. ,De, m-asi duce, mi biete, dar uite, aIar-i mnia lui Dumnezeu si
ntuneric de ti-i groaz". ,Las tat a zis biatul c dac plou, vom lua o umbrel, iar dac-
i ntuneric, lum un Ielinar". Cu vai nevoie btrnul porni, si cu dnsul si Ieciorul cu Ielinarul n
mn. Dar biatul, cum Icea cum dregea, rmnea tot n urm cu lumina, nct bietul btrn, ba
cdea ntr-o hrtoap, ba clca printr-o bltoac, vai de capul lui ce mai ptea, pn cnd zise
biatului: ,Dar treci cu lumina nainte, dragul tatii, c mi
:
oi rupe gtul, pcatele mele, ori mi-oi
scrnti vreun picior, sracul de mine". Feciorul atita astept, si zise: ,Hai tat acas, c nu te
cheam nimeni; ci eu te-am Icut s cunosti cum are s Iie cu pomana ce ti-om da-o noi. Ce Iolos
c n urm vei vea dat de poman, dac nu vei avea si nainte. Cci dac lumina Ielinarului din
urm nu-ti Iolseste, de asemenea si pomana din urm nu-ti va Iolosi. Deci, trebuie s-ti dai d-ta
nainte de moarte de poman, dac vrei s-ti Iie drumul luminat pe deplin pe lumea cealalt".
Btrnul, de atunci si pn la moartea lui, Iu unul dintre cei mai darnici si mai milostivi de prin
prtile -acelea, nct se minunau vduvele si orIanii de schimbarea lui, care, dup cum vedeti,
ntelesese pilda Ieciorului su cuminte. . . (S.S. c.c. pp. 140-2).
F bine cit tresti!
Bine-i cnd dup'a ta moarte Dar cu cred c-ar Ii mai bine,
ti Iac altii pomeniri Ca s poti intra n Rai
Si se roag pentru, tine Ct triesti n lumea asta,
n Biserici, Mnstiri. Tu, cu mna ta, s dai.
Bine-i cnd dup'a ta moarte Dac astzi Iaci un bine,
Din averea si-ai ti bani, Tu s nu-1 mai tii n minte
Mai dau altii de poman Zi c n-ai Icut nimica
La sraci si la orIani. Si I altul nainte. (D.C. o.c. p. 35).
MILA MBOGTESTE SI ZGRCENIA SRCESTE. Cu viosul Ilarion cel Mare avea
obicei de a cerceta Mnstirile, mpreun cu vreo ctiv clugri. Un clugr Ioarte'primitor de
oaspeti avea vie, care-i ddea n Iiecare an ca la vreo sut de msuri de vin. FI 1-a primit pe
Cuviosul Ilarion cu mare dragoste si bucurie, si i a rugat pe clugrii ce Cran cu dnsul s se duc
la vie si sa rup! struguri Iiecare ct va vrea. Clugrii au Icut asa. Cuviosul v.i/i'ud buntatea
clugrului, a blagoslovit via. Dumirczcu a rspltii buntatea clugrului: in vara aceea el
a.sirius m;ii mult de lin sute de msuri de vin. Alt clugi ins, Bgrcll si rau la inima vazand pe
Cuviosul Ilarion ce trecea cu clugrii, a pus la via lui strajeri, nimeni s nu ia nici un strugure de
poam, Slijciul striga: ,,Nu va apropiati de vie, ca-i strin!" Si ce i-a iesiit din aceasta? Calgrul
cel zgrcit a strns Ioarte putin poamna din via lui, si cnd a Icut din ea vin, era Ioarte acru
(O.M.P. 544).
MILOSTIVUL NDESTULAT; IAR ZGRCITUL LIPSIT. Un btrn sedea cu un Irate, si
aveau viat de obste; iar btrnul era milostiv. Fcndu-se Ioamete n acel tinut, au nceput unii s
vin la usa lui s ia milostenie, si btrnul ddea tuturor celor ce veneau. Vznd Iratele cele ce se
Iceau, a zis btrnului: ,D-mi partea mea de pine, iar cu partea ta I cum voiesti". AstIel,
btrnul a mprtit pinile, si Icea milostenie din partea sa. Si multi alergau la btrnul, auzind c
d tuturor.
Dumnezeu vznd vointa lui cea bun, a blagoslovit pinile, si pe ct ddea el, pe atta se
nmulteau ele. Fratele mncndu-si pinile sale, a zis btrnului: ,Printe, Iiindc mai am putine din
acele pini, ia-m iarsi de obste". Btrnul i-a rspuns: ,Precum voiesti, asa Iac". Si asa au sezut
155
iarsi mpreun. Fiind multi cei ce veneau si nentorcndu-se nici unul desert, a vzut Iratele c i-
au lipsit pinile. Dup ntmplare a venit un srac, si btrnul i-a zis s-i dea milostenie. Fratele
ns a zis: ,Nu mai este, Printe!" Btrnul i-a zis: ,Mergi si caut cu de-a mnuntul". Intrnd
Iratele s caute, a aIlat Vasele, n care punea pinea, pline. Vznd el aceasta, s-a spimntat. Apoi
lund pine, a dat sracului. Si minunndu-se de credinta si Iapta bun a btrnului, a proslvit pe
Dumnezeu... (P.o.c' p. 387 23).
Am mncat via(a altora prin clevetiri, divulgri ...? (d)
d) BANDITII, TLHARII SPIRITUALI. Clevetitorii, divul-gtorii, prin multiplicarea
pcatelor aproapelui lor, asemenea dracilor, au otrvit SuIletele multora. n urma acelor satanice
divulgri, multi se molipsesc din cele auzite si Iac acele pcate, zicndu-si: ,Apoi dac cutare si
cutare a Icut asa, de ce n-as Iace si eu... ?! Cnd ns unii crestini mai luminati, nu divulg
pcatele aproapelui lor, ci povestesc numai Iaptele bune, d. ex.: ,Iac, cutare se nchina, Icea
mtnii, milostenii, ajuta pe cei lipsiti.... auzitorii se aprind de cuvintele bune, si zic: ,Dac cutare
se nchin asa, Iace mtnii, milostenii, ajut pe lipsiti, vorbeste numai de bine... de ce n-as Iace si
eu... Si asa, Iiecare se osteneste a lucra dup bunele griri de bine. AstIel, deosebirea dintre
divulgatorul pcatelor si gritorul de bine, e ca si cea dintre nruttitii draci ntunecati si bunii
ngeri luminati. Gritorul de bine e asemenea tlharului cruciIicat din dreapta Mintuitorului, care
si deschid Raiul cu limba; iar gritorii de ru snt asemenea tlharului ru din stnga Mintuitorului
care si deschid iadul cu limbile lor. Pcatele aproapelui divulgate pe multi i urmreste si dincolo
de mormnt. Cei ce au semnat astIel de zzanii se vor aduna de ngeri cu ele si-i vor arde
mpreun. Turburarea, aprinderile, suIerintele grozave aduse SuIletelor divulgate, i urmreste pas
cu pas... si unde-i ajunge i prjoleste groaznic.
Pcatul ascuns, ori care ar Ii din cele 365 de Ieluri, vatm numai pe acela care 1-a
svrsit, iar pcatul cel vdit sau artat, cu ct s-a multiplicat mai mult cu atta vatm pe attea si
attea, crora li s-a artat de vditorii sau multiplicatorii aceia. Pentru aceia vadnicii se vor munci
cu att mai mult, cu ct mai mult u , svrsit acea diavoleasc rutate. De ar Ii iubit pe aproapele
lor, nu l-ar Ii vdit, cci ,dragostea adevrat zice SI. Scriptur acopere multime de pcate"
(1 Petru 4 8, Prov. Sol. 10 12), prin care scuteste multe SuIlete de vtmarea lor.
Aceasta stiind-o toti plcutii lui Dumnezeu, se Iereau a vdi pcatele aproapelui lor, pentru
a nu se nmulti sminteala n lume n scopul scutirii de decderi, pentru a scpa de despuiere, de
dezbrcarea de Hristos si mbrcarea n spiritul antihristului, de cderea n groaznica munc
vremelnic si vesnic, de mpleticirea cu serpii, balaurii torturtori si a limbilor nIocate ale
iazrului de Ioc groaznic arztor. n acest scop duhovnicesc ei se pzeau din rsputeri a nu vdi
pcatele aproapelui, ba le si acopereau ct puteau. Stiind deci c exemplele bune ediIic mult
SuIletele n bine, dm aici cteva spre Iolosul multora.
ALESII DOMNULUI SE FEREAU A FI VADNICI, ADIC VDITORII PCATELOR
APROAPELUI LOR. Patriarhul Iosif, urt de moarte de Iratii si care voiau a-1 ucide si care l-au
vndut strinilor ca s i se piard si numele, Iiind n temnit si tlcuind visul paharnicului, naltul
demnitar al Faraonului, l roag pe acesta a pune. cuvnt pentru el la Faraon, Ir a vdi cele
suIerite de la ai si si de la sotia lui PutiIar, zicnd: ,Cnd vei Ii liberat la bine, adu-ti aminte si de
mine, si I-mi bine de pune cuvnt pentru mine la Faraon, s m scoat din temnita aceasta; cci
eu snt Iurat din pmntul Evreilor. Si nici acolo, nici aici (n Egipt) n-am Icut nimic ca s Iiu
aruncat n temnita aceasta" (Fac. 40 14 15).
Proorocul Daniil, pus de mpratul Darie Medul mai presus decit ceilalti 120 de satrapi si
doi dregtori ai imperului, i s-a ntins curs de acei zavistnci chiar pe terenul credinciosiei. Apoi a
Iost prt tras la judecat, condamnat si aruncat n groapa leilor ca s Iie nimicit desvrsit. Darie
vznd c pentru zavistie a Iost dat moi t ii Daniil, dup ce 1-a bgat n groapa leilor, a pus piatra
deasupra si a pecetluit o cu inelul su, si cu inelele dregtorilor si, ca nimic sa nu se schimbe
pentru Daniil. Un luminat predicator, zice ca Darie a pecetluit groapa pentru c se temea mai
156
mult de Iiarele din aIara cu chip omenesc, dect de Iiarele slbatice (leii) n mijlocul crora
l aruncase. Toat noaptea aceia mpratul a postit, a priveghiat si nu si-a adus tiitoarele lngsine.
A doua zi dis de dimineat, n revrsatul zorilor, mpratul a venit la groapa cu lei, si a
strigat: ,Daniile, slujitorul Dumnezeului Celui viu, Domnul Dumnezeul tu Cruia I te nchini
nencetat, oare a putut i te mntuiasc de lei?" Atunci Daniil, Ir a vdi rutatea si zavistia
satrapilor si a dregtorilor care-1 prser si trsese la judecata lor, l osndiser si-1 aruncaser n
moarte sigur, a rspuns: ,O mprate, n veci s triesti! Dumnezeu a trimis pe ngerul Su si a
astupat gurile leilor, de nu mi-au Icut nici un ru, pentru c am Iost gsit nevinovat naintea Lui,
asijderea si n,Iata ta mprate n-am Icut nici un ru!"
Daniil a Iost sces nevtmat si toti deIimtorii .prsii si osn-diterii lui au Iest aruncati n
locul lui n groap, dimpreun cu copiii si Iemeile lor, care nici n-au ajuns n Iundul gropii, c leii
se npustir asupra lor, prinzndu-i n ghearele lor, si cu gurile rupndu-i, IorIocndu-i, mncndu-
le carnea si sIrmndu-le oasele. . .
Vedeti, ct erau aceia de vinovati, ns Daniil n-a vrut s-i vdeasc, ca s rmn n
adevrata dragoste; totusi, acei prsi si zavistnici nruttiti au Iost groaznic pedepsiti de mprat
si de Dumnezeu. Lucrnd ca Daniil, putem rmnea si noi n dragostea lui Dumnezeu si sub
ocrotirea Lui, pziti de Ielurite nevoi si primejdii (Dan. 6; Ist. Balaurului si a lui Bel 1 33-50).
Btrinul Iosi
f
primeste din minile Preotilor Bisericii Vechiului Testament pe Prea' SInta
si pururea Fecioara Mria n paza sa sub Iorma logodnei, si o duce la casa lui n Nazaret. Acolo,
dup Buna-Vestire adus din ceruri de SI. Arhanghel Gavriil, P.S. Fecioara Mria a zmislit de la
Duhul SInt pe Dumnezeu Cuvntul, Fiul Tatlui. AstIel, ,Mama Lui, Mria, Iiind logodit cu
IosiI, mai nainte de a Ii ei mpreun, s-a aIlat avnd n pntece de la Duhul SInt" (Mt. 1 18).
Lucrarea aceasta mai presus de Iire, nu putea Ii crezut de nimenea, nici de btrnul IosiI,
pzitorul ei. IosiI Iiind drept, ca: Noe, IosiI, Iov... (pentru c nu Icea nedreptate s-au indurerri
nimnui, Iiind plin de: Iapte bune, blndete, nepomenire de ru, dragoste de aproapele, rivnitor,
priceput pentru legea lui Dumnezeu, ntelept...) presupune c a gresit cu cineva, c ar Ii czut n
preacurvie, ns cu mult blndete si nepomenire de ru, suIer ocara cu prepus din Ielurite
prti. Rvna legii l sileste s o lase ca o preacurv. Rvna amar pentru mplinirea literei legii care
omoar (Evr. 12 75; 2 Lege 29 18, 2 Cor. 3 6), l silea s o vdeasc naintea legii, pentru a Ii
dispretuit, rusinat, mustrat, dosdit, pedepsit asa cum trebuia, pentru a se nvta si altele din
suIerintele ei... !
Acesta era viIorul gndurilor necredincioase ce-1 munceau pe nteleptul IosiI, eIectele
tulburrii ce-1 Irmntau. Asta era Iirea omului vechi. Erau pornirile inimii spre cele rele, a
pctoasei Iiri omenesti (Fac. 6 5; 8 20-21, 2 Lege 29 19, Prov. Sol. 6 18, 16, Mc. 7 2122).
ntelepciunea de sus ns (Iac. 3 17 18) cu buntatea si nepomenirea de ru din SuIletul su, l
hotrste s n-o vdeasc pe ea, nici s arate cuiva aceea ce se socotea gresal sau scdere.
ntelepciunea luminat, buntatea si nepomenirea de ru, l Iace milostiv si-1 ndeamn s n-o
vdeasc pe ea, ca s nu suIere dispretul lumii, adic: ochi ntorsi, tragere la judecat, osndire, ba
chiar si primejdia uciderii, care ar Ii urmat. De aceea ,nu vrea s-o vdeasc" (Mt. 1 19). Asta e o
lucrare numai a SuIletelor alese de partea lui Dumnezeu, Izvorul a tot binele si a toat Iericirea,
Care-i neispitit de rele si nu ispiteste pe nimeni (Lc. 1 2656, Mt 1 18-25, 22 74; 20 16)
SFINTII SE PZEAU A JUDECA PE ALTII SAU A FI VADNICI. SIntul Macarie
vznd un om nevinovat npstuit de ucidere, a mers cu toat lumea aceea la mormntul ucisului,
s-a rugat Domnului Iierbinte, apoi a ntrebat pe mort: ,n Numele Domnului nostru Iisus Hristos,
spune-ne dac esti ucis de omul acesta? ,Atunci mortul a rspuns din mormnt, ncredintndu-i c
n-a Iost ucis de acela, pe care ei l npstuise Ir vin. Toat lumea mirndu-se de aceast
minune, au czut cu Ietele la pmnt. Apoi rugndu-1 s ntrebe pe mort si s le spun de cine a
Iost ucis, SIntul le-a rspuns: ,Despre aceasta nu-1 voi ntreba Destul este mie ca s izbvesc de
npasta pe cel nevinovat. A da judectii pe . cel vinovat,nu este lucrul meu.. .", si asa s-a Ierit de a
se Iace vad-nicul vinovatului (V.SI. 19 Ian. o.c. pp. 909 -911).
157
SIntul Conon, pentru a izbvi din munc, din lanturi si din temnit pe cei npstuiti de
Iurtul aurului boierului Isaurenilor, a descoperit si artat numai aurul Iurat; iar nu si pe Iuri.
Cetteanul voind s aIle cine snt Iurii, SIntul i-a zis: ,Ia-ti al tu si Iii ndes-tulat c ti s-a ntors
Ir nici o pagub; iar pe cei tinuti n legturi s-i liberezi..." (V.SI. 5 Martie, o.c. pp. 2323). Si
asa, SIntul s-a Ierit a se Iace vadnicul vinovatilor.
SIntul Cuviosul Paisie cel Mare pentru a izbvi pe monahii npstuiti de Iurt si
ntemnitati pe nedrept, a artat locul unde se aIlau lucrurile Iurate, nu si pe cel ce le-a Iurat, ca s
nu cad n pcatul vdirei pcatelor aproapelui, sau al lipsei dragostei adevrati', care acoper
multime de pcate (Prov. Sol. 10 12, 1 Petru 4 -V; 1 Cor. 13; Cols. 3 72: V. SI. 19 Iunie, o.c. pp.
914-917).
VADNICII, CLEVETITORII, DEFIMTORII, JUDECTORII SI OSNDITORII
ALTORA DEVIN ANTIHRISTI. Cei ce iscodesc viata altera zice SI. Dimitrie Arhiep.
Rostovului pentru a-i judeca sau osndi, mnnc din pomul mortii si snt anti-hristi (Hron.
o.cpp. 27-28); Vezi si p. 177-8 din aceast carte). Vditorii si multiplicatorii pcatelor aproapelui
lor, socoteasc-se Iiecare cum snt naintea DomnuluiPSi ce pedeaps nIricosat i asteapt?! SI.
Ioan Savaitul ne spune c numai pentru un ,uI" asupra unui Irate cu nume ru, a vzut si auzit pe
Domnul rstignit pe Golgota ntre doi tlhari, poruncind ngerilor ce stteau n jurul Su:
,Scoateti-1 aIar de aici, c Antihrist mi este, pentru c mai nainte de a Judecata Eu, a judecat pe
Iratele su". Vzndu-se aruncat ca un ru dinaintea Domnului si despuiat de mantie, adic de
Darul lui Dumnezeu, sapte ani s-a pocit rtcind prin pustie, nici pine gustnd, nici sub
acoperemnt omenesc intrnd, nici cu om vorbind, pn ce s-a nvrednicit iarsi a auzi pe Domnul
s i se redea haina mntuirii (Mt. 22 13, comp. 2 Cor. 5 24), Ape. 3 5 18, 6 9-11, 7 9-17, P.
o.c. 380 10, Prol. 22 oct. Vezi pe larg ,Privelisti Apocaliptice", cap. 12 10, de autor, si pp. 115
116 din aceast carte).
Ei bine, dac numai pentru un ,uI", SIntul acesta a ptimit atta; dar vadnicii aceia
grabnici n a vdi si multiplica greselile, pcatele altora, unde vor Ii? Ce-i asteapt?... ,Iat,
Judecata se ncepe de la Casa-Biserica lui Dumnezeu (adunarea binecredincio-silor), si dac este
nti de la noi, care este sIrsitul celor ce se mpotrivesc Evangheliei lui Dumnezeu) (Mt. 7 15,
Mc. 4 24) Si dac dreptul abia se mntuieste, dar cel necredincios si pctos, unde se va arta?..."
(1 Petru 4 77-75; comp. Ier. 25 9-37- Iez 9-Prov. Sol. 11 31).
S NE PLNGEM MORTII NOSTRI. Cnd a btut Dumnezeu Egiptul... omornd pe toti
ntii nscuti, toate casele Egiptenilor s-au umplut de tipete, pentru c nu era c`s Ir mort. ,Pe la
miezul noptii Domnul a lovit pe toti ntii nscuti n pmntul Egiptului, de la ntiul nscut al lui
Faraon, care avea a sedea pe tron, pn la ntiul nscut al robului, care sttea n nchisoare, si pe
toti ntii nscuti ai dobitoacelor. Noaptea s-a sculat Faraon nsusi, toate slugile lui si toti
Egiptenii, si s-a Icut bocet mare n toat tara Egiptului, cci nu era cas unde s nu Iie mort" (Es.
12 2930). Si noi toti sntem pctosi, Iiecare ne avem mortul ,pcatele noastre" de jelit. Dac
lum seama bine la pcatele noastre, nu vom vedea pe ale aproapelui nostru. Nebunie mare este
omului ce-si are mortul lui n cas si s se duc s plng mortii altora... Asadar, nu Iace ru, nu
gndi ru asupra cuiva, nu deIima pe nimeni, nu cleveti, nu te bucura de clevetiri, nu nvrjbi, nu
uri, ,nu judecati si nu veti Ii judecati". Putin vreme e osteneala si vesnic e odihna (P. o.c. p. 146
77; vezi si p. 267, 8, 1).
PORUNCESTE UNDE S-L PUNEM PE CEL CE L-AI JUDECAT. Vezi p. 139 din
aceast carte.
S-A MNTUIT CU PUTINA OSTENEAL. Vezi pp. 104-105, din aceast carte.
M-AM ASCUNS CA S NU M JEFUITI. Un sihastru I-cndu-e Episcop, pentru
evlavie si liniste nu certa pe nimeni. El suIerea cu ndelung rbdare greselile Iiecruia. Economul
158
lui ns nu crmuia lucrurile Bisericii cum trebuia. Unii vdindu-1, au zis Episcopului: ,De ce nu
certi economul care se poart cu deIimare?" El tcnd, a lsat certarea pe a doua zi. A doua zi au
venit iarsi prigonitorii economului. Episcopul nstiintndu-se, s-a ascuns ntr-un loc. Aceia
venind s-1 aIle, n-au putut. Dup ce l-au cutat mult, abia l-au aIlat, si i-au zis lui: ,Pentru ce te-
ai ascuns de noi?" Episcopul le-a rspuns: ,Pentru c cele ce am svrsit si am adunat n saizeci de
ani, rugndu-m lui Dumnezeu, pe acelea voi vreti s mile jeIuiti n dou zile..." (P.o.c. 395 1).
Vedeti? Sihastrul Episcop se ascundea de iscoditori, pentru a nu se jeIui prin vdirea vinovtiei
aproapelui! Cel ce-si poart grij de pcatele sale, se sileste a se curati de ele, nu le vede pe ale
aproapelui, nu le vdeste, nici le multiplic, si asa se Ioloseste vremelnic si vesnic.
Un Preot activ n Preotia s .apostolatul ncredintat lui de.sus, vznd pe multi si multe
dispretuindu-1, clevetindu-1 pentru unele slbiciuni, chiar si din Iiii si Iiicele lui duhovnicesti,
ca Noe de Ham, David de AhitoIel, de Semei si Avesalom, le zicea: ,Eu ca un om am gresit, am
pctuit; iar voi ca niste draci m-ati ponegrit...".
TCEREA E UN LEAC TMDUITOR BOALEI CLEVETIRILOR. Vezi pp. 178
179, din aceast carte.
Un preot intrnd ntr-o scoal, observ printre elevi o Ietit mic de vreo cinci ani. Era
Iiica nvttorului. Preotul o ntreb: ,Ce Iaci tu aici, mititico?" Copila i rspunse: ,nvt a
tcea". Preotul mngind-o, i zise: ,Aceasta e Ioarte Irumos". Apoi ntor-cndu-sc ctre
nvttor, adaose: ,Lucrul acesta multi oameni nu-1 nvat n viata lor ntreag!"
Odinioar un IilosoI a Iost ntrebat: ,Pentru ce i s-a dat omului dou urechi si numai o
gur?" (El a rspuns: ,Pentru ca mai mult ai aud decit s vorbeasc" (O.M.P. 937 -938).
Aceasta ne sItuieste si Dumnezeiasca Scriptur, zicnd: ,Tot omul s Iie grabnic a auzi
(binenteles, numai ce e bun) si zbavnic a gri" (lac. 1 19, 26, 3, Iul. 7 10, Mt. 12 30-45); iar
ntelepciunea strbunilor ne spune: ,Cuvntul (vorba bun) e de argint ; iar tacerea e de aur".
Deci, adeseori e mult mai bine a tcea, dect a vorbi ceea ce ne pgubeste.
ALT LEAC CONTRA VORBRIILOR DESARTE SI A CLEVETIRILOR. Cnd ne vom
ntipri bine n minte hotrrea Mntuitorului: ,Din cuvintele tale te vei ndrepta si din cuvintele
tale te vei osndi" (Mt. 12 37), vom alege mai mult a tcea. Tcutii pentru Dumnezeu svrsesc o
Iapt bun si dobndesc Dar de la Dumnezeu. SI. Ioan Tcutul, pustnic si Episcop, n Ieluritele lui
ascultri` ca pustnic, Episcop, apoi reIugiat n Mnstirea SIntului Sava sub haina umil de
clugr simplu, n ascultarea de a cra ap si piatr lucrtorilor ce zideau un spital, apoi ca
arhondar, ca econom al La vrei, vorbea Ioarte putin si rar, cu duhul smereniei si cu Iric, s nu
cad n pcate ce vin din multa vorbire (Iac. 3 1-2, V. SI. 3 Dec. o.c. pp. 71-103).
SIintii, dornici de minunatele roade ale tcerii, se osteneau n multe Ieluri pentru a se
deprinde s tac. Asa, despre Avva Agathon ni se spune c trei ani s-a ostenit, tinnd o piatr n
gura sa, pn cnd s-a deprins s tac. Despre el si Avva Amun ni se istoriseste c atunci cnd
vindeau vreun vas, odat spunea pretul, si ceea ce li se da, luau tcnd n liniste. Asijderea cnd
vreau s cumpere ceva, pretul ce li se spunea, ddeau n tcere si luau vasul negrind nimic. SI.
Arhiereu NiIon, Icndu-se monah, purta o piatr n gur, zicnd n sine: ,Mai bine este tie
nelegiuitule a mnca piatr, dect a gri vreun cuvnt ru" (P.o.c'. 28 15, V. SI. 23 Dec. o.c. pp.
11612; vezi si pp. 178179, din aceast carte).
UN SIM SAU IAFET. Un Preot clugr, administrator ntr-o parohie transilvnean,
venea din vreme n vreme, sute de kilometri cu trenul la metania sa, pentru a se mrturisi
staretului su, printele duhovnicesc. Uneori era silit a gzdui la cunoscuti credinciosi din orasul
apropiat de Schit. ntre multele si Ieluritele convorbiri cu credinciosii despre articolele credintei
noastre Ortodoxe, ctiva domni si doamne ncep a cleveti pe staretul su, ndemnn-du-1 ca s
vin de acolo din Ardeal si s Iie staret n locul Printelui su Duhovnic, deoarece ei snt hotrti
a-1 scoate, c-i pctos, si cu pcatele lui aduce mult sminteal.. . Preotul s-a ntristat auzind
acestea. Un Iior rece simte c-i trece prin tot corpul. Vorbele mgulitoare ale ponegritorilor
159
Printelui su Duhovnic erau tot attea lovituri grele ca de grindin, pe care le simtea cznd
asupr-i. St si se gndeste ce s le rspund. Dup putin vreme de chibzuial, le zice: ,Este
adevrat c Printele meu Duhovnic nu-i Ir pcate, este pctos. Dar tot atta de adevrat este c
nici (-n, pe care vreti s m aduceti n locul Printelui meu duhovnicesc ca staret, nu snt Ir de
pcate, snt un pctos. Nu stim care va li mai pcatos din amndoi, de oarece nu ne-am cntrit
nc n cn-tarul Drejttii Dumnezeiesti! Dar dumneavoastr snteti Ir de pcate? r vreunul ntre
dumneavoastr care s nu Iie pctos?" Ei privinau-se unul pe altul, nlt Iiecare din umeri si
murmurar: ,Si-i-i, noi sntem pctosi... !"
Preotul relund cuvntul, le zice: ,Printele meu Duhovnic e pctos n unele Ieluri, eu snt
pctos n-alte Ieluri, poate si ca el, dumneavoastr snteti pctosi n alte Ieluri, n unele pcate
ca si noi, Toti, toti si toate sntem niste pctosi naintea lui Dumnezeu. Dumnezeiasca Scriptur a
Vechiului si.Noului Testament ne adevereste clar, c nimenea din oameni nu e Ir de pcat, chiar
de ar Ii numai o zi viata lui. Psalmistul David adevereste clar aceasta, zicnd: ,n Irdelegi m-am
zmislit si n pcate m-a nscut maica mea" (Ps. 50 6; 13 1-3, 9 23-27, 52 14). Iov adevereste:
,Cine ar putea s scoat ceva curat din ceea ce este necurat? Nimeni. . ." (Iov 14 4; 15 14
16). nteleptul Solomon adevereste aceasta, zicnd: ,Nu este om care s nu pctuiasc" (3 Imp. 8
46, 2 Parai. 6 36, Prov. Sol. 20 9, Ecl. 7 29-30). n Noul Testament SI. Ap. Pavel adevereste
destul de clar aceasta, zicnd: ,Printr-un om a intrat pcatul n lume si prin pcat moartea, asa c
moartea a tretut n toti oamenii, pentru c n acela (omul dinti: Adam si Eva) toti au pctuit"
(Rom. 5 12, comp. 1 Cor. 15 2128).
Asijderea si SI. Ap. si Ev. Ioan adevereste c nici un om nu este Ir de pcat, de la mare
pn la mic, zicnd: ,De vom zice c nu avem pcat, ne nselm pe noi nsine si adevrul nu este
n noi. De vom mrturisi pcatele noastre, El este credincios si drept ca s ne ierte nou pcatele
si s ne curteasc pe noi de toat nedrep-tatea. De vom zice c n-am.pctuit, atunci l Iacem pe
El mincinos, si Cuvntul Lui nu este n noi" (1 Ioan 1 810). De la mare pn la mic, noi toti
crestinii si crestinele pctosi si pctoase, ne curtim de pcatele noastre prin SI. Tain a
Pocintei cu "spovedanie adevrat si Iacerea roadelor vrednice de pocint, dup care ne
imprtim cu P.S. si Dumnezeiescul Trup si Snge al Domnului nostru li.sus Hristos Dumnezeu-
Omul, Care ni s-a dat pe Sinesi, zicand: ,Luati mncati. Acesta este Trupul Meu Care se Irnge
pentru voi, spre iertarea pcatelor. Beti dintru Acesta toti. Acesta, este Sngele Meu al Legii celei
nou, care pentru multi se vars, spre iertarea pcatelor" (Mt. 26 26 28, Ioan 62750, 1 Cor.
10 16-17, 20 - 22, 11 23-32, 1 Ioan 1 7; 1 Petru 1 14-20, 2 1-9, Apc. 1I 5-6, 5 9-10, 7 14).
nssi SInta noastr Biseric Crestin Ortodox, in anumitele molitIe ce sc citesc la
SIntul Maslu, dezlegri, si la prohodul mor-tilor, ne spune clar c: nimenea nu este Ir de
pcate, Ir numai Singur Domnul Hristos Dumnezeu-Omul, Care poate da dezlegare si iertare
de pcate drept credinciosilor Crestini, celor vii si celor repausati. Asadar, numai un singur Preot
a Iost si este pururea Ir de pcat: Iisus Hristos Dumnezeu-Omul. Noi toti sntem pc-tosi, att
Preotii ct si poporul. Ne putem ns curati de pcatele noastre prin: prsirea lor, adevrata
spovedanie cu cuvenita cano-nisire sau Iacerea roadelor vrednice de pocint si mprtsirea prin
buna pregtire cu P. S. Trup si Snge al Domnului nostru Iisus Hristos. Dup aceast curtire n
Dar, e bine a nu ne mai cleveti unii pe altii de Ieluritele slbiciuni, dup proverbul: ,Rde om de
om si dracii rd de toti", sau: ,Rde dracul de porumbe negre, dar pe el nu se vede, c e mult mai
negru si mai uricios". E mult mai bine s ne sprijinim unii pe altii n tot binele, si s ne rugm unii
pentru altii lui Dumnezeu cu toat cldura, ca s ne ierte pcatele, si asa ,pe noi nsine si unii pe
altii iubindu-ne dup rnduiala crestineasc toat viata noastr lui Hristos Dumnezeu s o
dm".
Atunci toti, privindu-se unii pe altii, s-au ncredintat de adevr. Dup aceia Preotul s-a dus
la Printele su Duhovnic, s-a pregtit prin spovedanie si canonisire, pentru a-si continua calea in
ndeplinirea datoriilor sale preotesti si duhovnicesti, dup a sa putere, pentru a nainta dimpreun
cu pstoritii si tot mai nainte ctre mprtia lui Dumnezeu.
Si acesta este un bun leac vindector boalei ponegririlor!
160
PUNIIAU PENELE FRUMOASE SI PICIOARELE URTE. Odinioar istoriseste un
sihastru din Egipt am voit s m nstrinez de pustia mea. Am mers la Atena. Intrnd n cetate,
am vzut un monah btrn, mpodobit cu haine, purtind o cruce mic cusut. Am vzut apoi pe
multi mergnd dup dnsul. Intrnd n cetate, 1-a ntmpinat popor si mai mult, care era strns la
priveliste. Curios, am ntrebat si eu pe un om: ,Cine este acesta?" Acela mi-a rspuns c: ,este un
Elin, mai mare peste toti IilosoIii. C el s-a Icut Crestin, a zidit o Mnstire cu cheltuiala sa, s-a
Icut clugr, si a vietuit acolo 15 ani, Ir a mai intra n cetatea Atenei, de unde plecase. Astzi,
pentru prima oar vine aicea si intr n cetate. Pentru aceasta alergm s-1 vedem si s auzim ce
ne va spune". Am plecat si eu dup el. Adunndu-se toti Iruntasii cettii si popond, l-au poItit s le
vorbeasc, zicndu-i: ,Spune-ne nou ce vrei s vorbesti?" Acela le-a grit: ,Nu este nici o limb
sub cer ca Crestinii, nici mai Irumos cin ca cinul clugresc! Numai aceasta ns i vatm pe
dnsii, c diavolul aduce asupra lor pism unul asupra altuia, zicnd: ,Mi-a zis si i-am zis". Si
necuratii avnd naintea lor nu si le vd...'.". Acestea, auzind toti, l-au proslvit, si au plecat.. .
(P.o.c. 249 24). Majoritatea crestinilor usuratici au nume Irumoase de SIinti, dar guri urte de iad!
Vadnicii na au dragostea lui Dumnezeu ntr-nsii (Ioan 5 47), pentru aceia si vr dese ei pe
aproapele lor.
Vadnicii izgonind pe Domnul Hristos Dumnezeu din Iiinta lor, izgonesc si pe lucrtorii,
martorii si urmtorii Lui. ,Cel ce se leapd de voi, de Mine se leapd... De M-au prigonit pe
Mine si pe voi v vor prigoni... Procopsind tot spre mai ru, nseal si singuri se nseal..." (Mt.
10 74-75; Ioan 15 20, 2 Tim. 3 12-13).
Vadnicii vdesc pe aproapele lor pentru c nu-1 iubesc ca pe ei nsisi (Mt. 19 19, 22 38).
Rutatea vdniciei este urmarea satanices-tei uriciuni inIernale; iar vadnicii snt niste CamuIlati
ucigtori de oameni, ca si diavolul, cruia i se robesc de a lor bun voie (Ioan 8 44, 1 Ioan 3 75;
Fac. 3 7-5; Iov 1; 2; Zah. 3 1-3, 2 Tim. 2 26).
Vadnicii slujitorilor lui Dumnezeu snt asemenea ngerilor ri, care ziua si noaptea
(ntotdeauna) vdeau pe Iratii lor de ngerat naintea lui Dumnezeu, ca si unii ngeri ai vremilor
noastre, pn cnd s-au prbusit din ceruri n adncuri pentru totdeauna (Ape. 12 10, 1-8).
Vadnicii, asemenea diavolului care a despuiat n Rai pe proto-printii nostri Adam si Eva
dimpreun cu tot neamul omenesc de Iericire si viat, despoaie pe semenii lor de Iericire, cinste,
pace, voie bun n activitatea lor crestineasc, si de viat (Fac. 3 7 3...).
Vadnicii vdesc pe aproapele lor cu rutate si scop inIernal de a-1 arunca n vrajb, n
necaz si n pierzare; asa cum Satana a prt pe Iov, ponegrindu-1 naintea lui Dumnezeu, ca s-1
prseasc, pentru a se prbusi n neIericire, suIerint groaznic si n pierzare (Iov 1; 2; Iac. 5 10
11).
Vadnicii, asemenea rului Doeg care a vdit pe David, pe Arhiereul Abimelec si a pustiit
cetatea preoteasc Nob, uciznd 85 de Preoti dimpreun cu sotiile, copiii, slugile si vitele lor (1
Imp. 21; 22; Ps. 51), svrsesc groaznice inIernalitti, de care rmn responsabili naintea lui
Dumnezeu si se pustiesc (Mt. 23 37 38).
Vadnicii snt asemenea lui AhitoIel, sIetnicul lui David, care era Ioarte ntelept, mai ales
n a nvrjbi pe unii cu altii. ,SIaturile dale pe vremea aceea de AhitoIel zice SI. Scriptur
Iie lui David, Iie lui Avesalom sau celorlalti Iii ai lui David, aveau tot atta putere ca si cnd ar Ii
ntrebat chiar pe Dumnezeu". Cu sIatul lui AhitoIel, Avesalom pngreste tiitoarele tatlui su,
mpreunn-du-se cu ele n Iata ntregului Israil. Apoi cere dousprezece mii de oameni cu care s
urmreasc pe David, s-1 loveasc si s-1 piard pentru a mprati Aveselom n locul lui...
ncerarea rzboinicilor .imbeloi labele a Iost groaznic. Multime mult de oaslasi sau mcelrit.
David a iesit biruitor. Vicleanul AhitoIel, ngrozit de Iapta lui inIernal, s a spnzurat. Oamenii lui
David au iesil la cimp n ntmpinarea Israelitilor, partizanilor lui Avesalom. Btlia mare s-a dat
n pdurea lui EIraim. Acolo poporul Israelit a Iost nIrnt de robii lui David. Douzeci de mii de
oameni au czut ucisi. Lupta s-a ntins n toat laturea aceea, si pdurea a mncat n ziua aceea
mai multi oameni dect a dobort sabia (2 Imp. 18 68). Ostile lui Avesalom au Iost nIrnte.
Avesalom Iugind pe catrul su, a rmas spnzurat cu prul capului de creanga unui stejar, unde 1-
a omort generalul Ioab dimpreun cu zece ostasi ai si (2 Imp. 16 20 23, 15 12, 17; 18). AstIel
161
si-au ispsit nelegiuirea lor acei Israeliti cu sIetnicul AhitoIel, printul Avesalom si ceilalti vadnici,
multiplicatori ai pcatelor lui David...
Asemenea lui AhitoIel, vadnicii cu vdniciile lor nvrjbesc lumea si pngresc SuIletele,
dup care i urmreste grozvia, pedepsele acelora. Pustiirile Icute de inIernalitatea vadnicilor si
n Iamilia lui David, l Icea s zic oItnd: ,Mcar desi nu este asa cum ar trebui casa mea
naintea lui Dumnezeu; totusi, El a Icut cu mine un legmnt vesnic" (2 Imp. 23 5). AstIel, n
urma vdni-ciilor, multi din copiii lui l dispretuiau, grindu-1 de ru ntre dnsii pentru pcatul
su, ca si lumea din aIar. Dar, unii dup altii, au czut: Iiul su Amon a czut n pcat cu sora sa
Tamara, aducnd mare batjocor n Iamilia mprteasc. Avesalom si rzbun pentru sora sa,
trgndu-1 pe Amon n curs la un ospt dat tuturor Iiilor lui David, unde-1 omor. Apoi, ascultnd
pe AhitoIel, se rscoal asupra tatlui su, dup care moare spnzurat si sgetat.Ado-nias se
proclam singur mprat, dup care este ucis clin porunca mpratului Solomon, Iratele su.
Solomon nteleptul, care, molipsit de ponegririle vadnicilor tatlui su, de multe ori l va Ii privit
de sus, dup ce a zidit Templul SInt si a Icut multe mbunttiri in mprtia Israelitilor, lsndu-
se sedus de unele din cele 1000 de Iemei ale sale, a slujit idolilor, pentru care a atras groaznica
urgie a lui Dumnezeu asupra poporului su, Icndu-1 s cad din ce n ce mai mult pn la
nimicire (3 Imp. 11; 12; 13).
David, ndurerat de vadnicii care-i iscodeau trecutul si-1 ponegreau vdindu-i scderile n
adunrile lor, striga naintea lui Dumnezeu: ,Dumnezeule, gura pctosului si gura vicleanului s-a
deschis asupra mea,' mproscndu-m din toate prtile cu cuvinte de ur... Pune peste el pe cel
necredincios si diavolul s stea de-a-dreapta lui.. . A iubit blestemul si-i va veni lui, n-a voit
binecuvn-tarea si se va deprta de la el. S-a mbrcat cu blestemul ca cu o hain'` si a intrat ca
apa n matele lui, si ca untdelemnul n oasele lui. S-i Iie lui ca o hain cu care se mbrac si ca un
bru cu care pururea se ncinge. Aceasta e plata celor ce m clevetesc vdesc pe mine la
Domnul, si a celor c griesc rele (vadnicii) asupra SuIletului meu... Izbvcste-m de clevetirea
oamenilor si voi pzi poruncile Tale" (Ps. 108; 118 134, s.a.). Blestemele acestea au ajuns si ajung
pe vadnici.
Vadnicii primejduiesc de moarte pe semenii lor si se primejduiesc pe ei nsisi prin vdirea
Ieluritelor scderi, asa cum vdea Aman pe Mardoheu si neamul lui, dup care s-a prbusit n
pierzare, spnzurat, din porunca mpratului, n spnzurtoarea Icut pentru Mardoheu (Est. 3
7). Ca si Aman, vadnicii se prbusesc n groapa pe care au spat-o semenilor lor,
Odinioar zice Proorocul Zaharia am vzut pe Isus, marele Preot, stnd naintea
ngerului Domnului, si Satana la dreapta lui ca s i se mpotriveasc, s-1 vdeasc, cleveteasc,
ponegreasc. Isus a zis ctre Satana: ,Ceart-te pe tine Domnul, diavole, ceart-te pe tine Domnul
Cel Care a ales Ierusalimul! Acesta nu este el oare un tciune scos din vlvtaie?" Isus era
mbrcat n vesminte murdare si era stnd naintea ngerului. ngerul Domnului a rspuns si a zis
celor care stteau naintea lui: ,Dezbrcati-1 de vesmintele cele murdare!" Apoi i-a zis lui: ,Iat,
ti-am iertat Irdelegile tale si te-am mbrcat cu vesmnt de prznuire!" Dup aceea a mai zis:
,Puneti mitr curat pe capul lui!" Ei i puser mitr curat pe cap si-i nvesmntar; iar ngerul
Domnului sttea de Iat" (Zah. 3 3 1-5).
Vadnicii, asemenea Satanei ce stea de-a dreapta marelui Preot Isus Iiul lui Iosedec,.
mpotrivindu-se, ponegrindu-1 si hrtuindu-1 spre ari mpiedeca n activitatea lui spiritual, trec
cu mare obrznicie satanic n dreapta lucrtorilor si martorilor Preotilor, Duhovnicilor,
Arhiereilor Domnului, mpotrivindu-li-se, pone-grindu-i, discreditndu-i... pentru care vor Ii
certati de sus ca si Satana (Zah. 3 1-3).
Vadnicii, asemenea lui Iuda Iscariotul, care vdise pe Mntuitorul vrjmasilor Si de
moarte, conducndu-i n Ghetsimani la locul stiut ca s-L prind, vdesc pe semenii lor, adeseori
chiar si pe printii lor trupesti si spirituali, vrjmasilor camuIlati, care se muncesc a-i mpiedeca,
paraliza, chiar'si a-i extermina.
Vadnicii (asemenea lui TeoIIl arhiep. Alexandriei si a celorlalti conIrati de rutate ai
sinodului de la stejar ce iscodeau` trecutul SI. Ion Hrisostom n cei 18 ani trecuti, pentru a-1 vdi
n tot ce l-ar Ii putut prbusi, dup care au czut n groaznice urgii Divine si morti cumplite),
162
pndesc si iscodesc viata semenilor, ba chiar si a slujitorilor lui Dumnezeu, imitnd pe protivnicii
SI. Ioan Hrisostom, pentru care vine mnia lui Dumnezeu peste ei. Vadnicii, putreziti n Ielurite
pcate necurtite, iscodesc si caut Ielurite chichite celor ce nu se asociaz cu ei n cile pierzrii,
pentru care devin anti hristi czuti in urgia Divin.
Ruttile vdniciilor cu care tortureaz pe semenii lor cu satanicele vdiri, snt tot attea
serpi, balauri, jivini nIricosate si limbi de Ioc ale iadului, care-i mpleticesc, ncepnd de aici de
pe pmnt. Munca vadnicilor, ca si a tlharilor, e groaznic: Iocul nestins, viermele neadormit,
ntunericul cel mai dinaIar, tartarul nghettor, desprtirea de Dumnezeu, de ngeri, de SIinti,
pierderea mprtiei Iericitoare si tovrsia cu Iuda Iscarioteanul, cu Doeg si AhitoIel, cu Aman...
si cu dracii, toate, toate snt groaznice torturri de serpi, balauri si limbi de Ioc vlvietor, n care
s-au dat neIericitii prin satanicele satisIactii ale vdniciilor. ,Fiul Omului zice Mntuitorul si cu
El toti cei ndurerati de vadnicii lor merge s suIere precum este scris pentru El, dar vai omului
aceluia prin care se vinde (vdeste). Mai bine ar Ii Iost lui de nu s-ar Ii nscut omul acela" (Mt. 26
24, Lc. 22 27 -22; comp. F. Ap. 2 23, 4 26-28; 1 16-20).
n Iata acelui diabolic pcat al vdirii, clevetirii, ponegririi aproapelui, ce-i de Icut? Cum
ne putem vindeca? Prin strjuirea gurii (vezi cuv. SI. I. Hrisostom, pp. 8386 din aceast carte).
Vorbeste lui Dumnezeu multe si oamenilor putine. ,n toate cuvintele tale, aduti aminte de cele
mai de pe urm ale tale (de moarte, groap, Judecat si rspltirea vesnic) si n veac nu vei
pctui" (Is. Sir. 7 38). Cei ce vor a scpa de mpleticirile si torturrile ser-pilor-balauri si a
Ilcrilor iadului, s-si pzeasc gura ca timarul cruciIicat din dreapta Mintuitorului, si s se
ngrijeasc serios de mntuirea lor, pentru a redobndi statornica Iericire n mprtia lui
Dumnezeu cea Cereasc. La acestea cugetnd noi, s ne rugm mpreun cu SI. EIrem Sirul,
zicnd: ,Doamne si Stpnul vietii mele... druieste-mi ca s-mi vd greselile mele si s nu
osndesc pe Iratele meu, c bine cuvntat esti n veci. Amin".
Nu m-am ngrijit pentru vesnicie? (Vezi ,Oglinda Duhovniceasc", pp. 2578 - 2588 ; 2558
- 2565 ; 2623 - 2648 ; 3208- 3224, de autor).
321) Am pctuit contra milei sufleteyti nenv(nd cele bune pe cei nenv(a(i yi
nepricepu(i? (e)
e) Dumnezeiasca Scriptur ne sItuieste: ,Mngiati poporul Meu... de stii, rspunde
aproapelui tu" (Is. 40 7; Is. Sir. 5 14). Cnd cineva ne cere sIatul si putem a i-1 da, s nu zicem ca
oarecare: ,Treaba ta...!" ci s-i dm sIatul dup cum credem c e mai bine. Totusi, s avem
deosebita grij a nu-i porunci, ci a-1 lsa n voia lui, s Iac ce va crede. Ne reamintim bine s
nici Mntuitorul nostru IisuS Hristos n-a poruncit tnrului bogat s-si vnd averea: ci numai 1-a
sItuit: ,De vrei s Iii desvrsit, mergi de vinde toate
cate ai si le d sracilor, si vei avea comoar n cer; apoi lund crucea, vino dup Mine...
urmeaz-Mi Mie" (Mt. 19 21, Mc. 10 27).
Famenul Candachiei citind n proorocia lui Isaia despre Mntuitorul, i rspunse
Apostolului Filip: ,Cum voi putea s nteleg (Scriptura aceasta) de nu m va povtui cineva?"
Apostolul s-a suit n crut cu el, 1-a nvtat.. . si apoi 1-a botezat (F. Ap. 8 27 39).
Apostolul ndeamn pe btrne: ,S ntelepteasc pe cele tinere s-si iubeasc pe brbatii
lor, s-si iubeasc Iiii. S Iie n ntreaga ntelepciune, curate, grijnice de casele lor, bune, plecate
brbatilor lor, ca s nu se huleasc Cuvntul lui Dumnezeu..." (Tit. 23 10).
EPISCOPUL LEANDRU CU SFATUL BUN DAT UNUI PRINT, LUMINEAZ UN
POPOR NTREG. Erminigheld s-a nscut de Liuvigheld, regele Ostrogotilor, care era arian.
nvtnd dreapta credint de la Leandru, Episcop Ortodox, s-a mniat groaznic tatl su pentru
ntoarcerea sa. Regele avea despre dnsul multe suprri, ns l lu si cu bine si cu ru n toate
zilele, pentru a-1 readuce la eresul arian. Totusi, el a rmas neschimbat si nebiruit. Pentru aceea
tatl su mai nti 1-a dezmostenit, apoi legndu-i miinile si picioarele, 1-a nchis ntr-o temnit
ntunecoas. Fiind serbarea Pastilor, tatl su a trimis pe popa arian s-1 mprtseasc, dar el nu-
163
1 primi. nstiintndu-se de aceasta Liuvigheld, a poruncit s-i taie capul acolo unde era legat.
ndat dup aceea s-au vzut si auzit coruri de ngeri cu lumini, cntnd n j-urul lui. Minunea
aceea vznd-o Ortodocsii, i-a cuprins Irica de Dumnezeu, iar pe ucigas 1-a spimntat si 1-a
turburat, silindu-1 s se pociasc pentru pgntatea lui. Nu trecu mult timp, si-1 cuprinse o
boal grea. Atunci chemnd pe Iiul su cel mai mic, Rechader, 1-a pus rege n locul su, iar pe
Episcopul Leandru 1-a rugat s-1 nvete si pe el cum nvtase pe Martirul Erminigheld. Acestea
zicnd, muri. Re-chader primind smnta Ortodoxiei, a ntors si pe cei de sub st-ptllirea lui s Iie
si ei Ortodocsi cu dnsul. Pronia Dumnezeiasc a Icut, ca prin moartea lui Erminigheld s se
aduc tot neamul su la Credinta Ortodox. .. (D. Ag. 251; V. SI. 1 Nov., o.c. pp. 11 16).
322) N-am sftuit bine pe cel ce avea trebuin( de sfat? (f)
I) Trebuint de sIat bun dat la vreme, au toti cei ce nu cunosc nvttura curat crestineasc,
cei cu viat anticrestineasc, cei din nevoi, strmtorri si cei a crora cinste si viat snt n
primejdie Mntuitorul porunceste SIintilor Apostoli, zicnd: ,Mergeti si nvtati toate neamurile...
povtuindu-le s pzeasc toate ete v .un poruncit..." (Mt. 28 19-20). SI. Ap. Pavel serie:
,SItuiti va unul pe altul... V rugm, Iratilor, sItuiti (nvtati, nteleptiti) pe cei Ir de rnduial.
.." (1 Tes. 5 77 14, comp. Gal. 6 7 2). ,Cei ce au nvtat (ndrumat) pe multi pe calea
drepttii, vor strluci ca stelele cerului n vecii vecilor" (Dan. 12 3).
Datoria de a nvta pe oameni calea mntuirii o au mai nti Arhiereii si Preotii. Dup ei
si orice crestin luminat este ndatorat a nvta pe aproapele su cnd are prilej. Chiar si cnd au
ndoial c vor Ii sau nu ascultati, e bine a nvta pe cei nestiutori. Se poate ntmpla ca
nvttura dat s-i pun pe gnduri si s-o primeasc, curmei sau mai trziu.
FEMEIA CU UN CUVNT SIMPLU A SALVAT UN OM DE LA SINUCIDERE. O
Iemeie voind s mearg ntr-un loc, trebuia s treac pe o punte, pe care sta un om. Cum omul nu
cuta spre ea, Iemeia si vzu de drum, Ir s scoat un cuvnt. Cnd se ntoarse ea, omul era tot
acolo, rezemat de parmalc. De data asta nu voi s treac Ir s-i vorbeasc. Se apropie de el ct
mai mult, si-i pomeni de cuvintele psalmistului: ,Este un ru (o ap) ale crui curgeri veselesc
Cetatea lui Dumnezeu..." (Ps. 45 4). Ctiva ani mai trziu, un om sttea la spatele ei, n SI.
Biseric. Se apropie de ea, deschise Biblia, si cu degetul pe versetul de mai sus, i zise: ,V
aduceti aminte de mine si de aceste cuvinte? Stam pe o punte si m gndeam s m nec. Aceste
cuvinte m-au scpat de la moarte. Si tot ele m-au adus ncet, ncet, la dobndirca mntuirii... (D.
Ort. a. VIII, nr. 1-2).
323) N-am ndemnat pe pctos s prseasc pcatul yi s duc o via( mai bun,
creytineasc, duhovniceasc, bineplcut lui Dumnezeu? (g)
g) Fiecare din noi crestinii Pstori si pstoriti sntem ndatorati: a ntoarce pe cei
rtciti la calea adevrului si pe cei pctositi la calea virtutii. Perjtru a reusi trebuie a Iace aceasta
cu duhul blndetii si al ntelepciunii, pentru a-i Ieri de pcatul dezndejdiei si de pcatul prea
marii ncrederi n ndurarea lui Dumnezeu. Privitor la ndemnarea si salvarea crestinilor pctosi,
Mntuitorul adevereste, zicnd: ,Mai mare bucurie se Iace n cer pentru un pctos care se
pocieste, dect de nouzeci si nou de drepti, care n-au trebuint de pocint" (Lc. 15 7; Mt. 18
10 14).. La aceasta ne ndeamn si Apostolul, zicnd: ,Fratilor! De va rtci cineva din voi de
la adevr (dreapta credint) si-1 va ntoarce pe el' cineva, s stie c cel ce a ntors pe pctos de la
calea lui gresit, a mntuit SuIlet de la moarte si a acoperit multime de pcate" (Iac. 5 1920)...
,Fratilor, de va cdea vreun om n vreo gresal, voi cei duhovnicesti ndreptati pe unul ca acela cu
duhul blndetelor pzindu-se Iiecare s nu cad n ispit. Purtati sarcinile unul altuia, si asa veti
mplini legea lui Hristos" (Gal. 6 12).
164
SF. AP. SI EV. IOAN SALVEAZ PE CRESTINUL DEVENIT TLHAR. SI. Ioan a
lsat pe un tnr n grija unui Episcop. Rentorcndu-se pe acolo, l-a ntrebat ce Iace acel tnr.
Episcopul, cu lacrimi n ochi, i spuse: ,A murit!" ,Cum? ntreb SI. Ioan de ce Iel de
moarte a murit?" ,A murit pentru Dumnezeu zise Episcopul s-a Icut cpetenia unei bande
de tlhari, si acum st ascuns prin pdure. SI. Ev. Ioan ceru atunci un cal si alerg repede n acea
pdure unde era tnrul. Tlharii l-au prins ndat. ,Tocmai asta zise el am voit-o, si v rog
s m duceti naintea cpitanului vostru". Tlharii l-au dus acolo. ndat ce 1-a vzut tnrul de
departe, recunoscu pe Printele su suIletesc, si o lu la Iug. SI. Ioan Iugi cum putu dup el,
strignd nencetat: ,Fiul meu!. Pentru ce Iugi dinaintea tatlui tu! Snt btrn si nu am arme, Iie-ti
mil de mine! Nu te teme, nc mai este ndejdie pentru tine. Voi da eu seama pentru tine naintea
lui Hristos, si, dac va trebui, voi muri pentru tine". Tnrul s-a oprit si a nceput a-si plnge cu
amar pcatul su. SI. Ioan 1-a primit din nou la sine. Rugndu-se, a Icut pocint mpreun cu el,
si nu 1-a lsat pn ce s-a ntrit deplin n Darul lui Dumnezeu... (D.C. 37; V. SI. 26 Sept.; vezi
mai pe larg si pp. 312313 din aceast carte).
324) Nu m-am rugat lui Dumnezeu pentru aproapele meu? (h)
h) Fiecare din noi crestinii Pstori si pstoriti sntem ndatorati a ne ruga lui
Dumnezeu pentru aproapele nostru, adic pentru toti crestinii drept credinciosi vii si repausati,
cler si popor. Mntuitorul ne-a dat pild de a ne ruga pentru aproapele, prin cuvin! si prin Iapt
adeseori (Lc. 18 18; 22 2132; 6 12-13; Mt. 17 21 ; 26 3944; Ioan 17; 14 16). Apostolul ne
ndeamn pe toti Crestinii - Pstori si pstoriti a ne ruga pentru toti crestinii vii si repausati,
zicnd: ,Mai nti de toate Iaceti rugciuni, cereri, mijlociri si multumiri pentru toti oamenii,
pentru mprati si pentru toti cei ce snt n dregtorii, ca s ducem viat lin si netulburata n toat
cuviosia si curtenia... Rugati-v unii pentru altii ca sa v vindecati, c mult poate rugciunea
struitoare a dreptului... Rugciunile voastre si cu ajutorul Duhului lui Iisus Hristos, mi vor sluji
spre mntuire... Struiti n rugciune si privegheati inii insa cu multumit! Rugati-v de asemenea
si pentru noi, ca s ne deschid Dumnezeu usa cuvnt ului spre a vesti Taina lui Hristos, pentru
care snt si legat, si spre a o descoperi cum se cuvine s-o descopar..." (1 Tim. 2 12, Iac. 5 16,
Filip, I 19, Cols, 4 1-4).
SF. AP. PETRU SALVAT PRIN RUGCIUNILE BISERICII, n vremea aceea mpratul
Irod a Icut ru unora din Biseric, si a ucis cu sabia pe Iacob, Iratele lui Ioan. Vznd c aceasta
place Iudeilor, a prins si pe Petru. Fiind ns zilele azimilor, 1-a bgat n temnit, dndu-1 la patru
cpetenii cu cte patru ostasi, ca s-1 pzeasc, vrnd ca dup Pasti s-1 scoat la popor. Atunci se
Iceau nencetat rugciuni de Biseric ctre Dumnezeu pentru dnsul...
n vremea cnd Irod voia s-1 scoat la popor, noaptea Petru era dormind ntre doi ostasi,
legat cu dou lanturi. Pzitorii stnd naintea usii, pzeau temnita. Atunci ngerul Domnului a
venit si lumin a strlucit n temnit. Lovind n coast pe Petru, 1-a desteptat, zicnd: ,Scoal-te
curnd!" si au czut lanturile de la. minile lui. ngerul a zis iarsi: ,ncinge-te, ncalt sandalele,
m-brac-te n haina ta si vino dup mine!" Petru iesind, mergea dup nger si nu stia c este
adevrat ceea ge se Icea prin nger, ci i se prea c vede o vedenie.
Trecnd straja ntia si a doua, au venit la poarta cea de Iier ce ducea n cetate, care li s-a
deschis singur. Iesind ei, au trecut o ulit si ndat ngerul s-a dus de la el. Petru venindu-si n
sine, a zis: ,Acum vd cu adevrat c Domnul a trimis pe ngerul Su si m-a scos din mna lui
Irod si din toat asteptarea Iudeilor" (F. Ap. 12 7 -77).
325) N-am mngiat pe cel ntristat, rfosdit yi disperat? (i)
i) Fiecare din noi crestinii Pstori si pstoriti sintem ndatorati a mngia pe cei
ntristati care suIr din cauza: bolilor, pcatelor, vrjmsiilor, curselor ntinse de protivnicii lor si
din
cauza altor Ielurite primejdii. ,V rugm pe voi Iratilor zice Apostolul mngiati pe cei
165
ntristati, sprijiniti pe cei slabi la inim si neputinciosi, Iiti ndelung rbdtori spre toti" (1 Tes. 5
14). Pe ntristatii n Ielurite greutti si primejduiri, i mngiem, reamintindu-le c noi toti avem n
ceruri un Tat prea bun, prea milostiv, Care ntreste si mntuieste din ori ce suIerinti, necazuri si
primejduiri pe cei ce se ncred n El si pzesc poruncile Lui. Pe ntristatii din cauza pcatelor, i
mngiem, artndu-le nemrginita mil a lui Dumnezeu Iat de pctosii care se hotrsc a prsi
pcatul si se pociesc. Pe ntristatii din cauza Ieluritelor lipsuri, i mngiem prin ntrirea lor n
dreapta credint si cu ajutorul ce le vom putea da cu toat dragostea crestineasc. Mngind pe
ntristati, le usurm o parte din ntristarea SuIletului lor.
MNGIEREA UNOR CONDAMNATI. n anul 1849 se ntreprinse o misiune religioas la
cei condamnati la galere. Acei condamnati, desi cu SuIletele pctoase, mbtrniti n rele, totusi
au primit cu deosebit emotiune misiunea crestin. Credinta adevrat i-a ntlnit pe acestia n
neIericirea lor, Icndu-i s suporte mai usor lanturile. Unul dintre aceia serte: ,Au avut tot
dreptul oamenii s m pun n lanturi, ns acum am curajul s le suport. Alt dat, dup munca
istovitoare a zilei, zceam lungit pe banc cu SuIletul zbuciumat si plin de disperare. Acum pot s
m arunce oamenii n cea mai ntunecoas nchisoare, eu ns mi voi ndrepta SuIletul spre
Mntuitorul meu si El mi va usura suIerintele mele" (O.M.P. 528).
326) N-am suferit ocrile altora cu rbdare? (j)
j) Fiecare din noi crestinii Pstori si pstoriti sntem ndatorati a suIeri si a nu ne
rzbuna pentru ocrile sau rul Icut de altii; ci a rsplti cu bine ocrile si rul ce ni s-a Icut.
Ocrile adeseori ne vin de la vrjmasi, dar uneori ne vin si de la prieteni primvratici, care ne
invidiaz pe ascuns si ne doresc cderea. Privitor la suIerirea acestor ocri, Mntuitorul ne
sItuieste: ,Auzit-ati c s-a zis dedemult: S iubesti pe aproapele tu si s ursti pe vrjmasul tu.
Eu ns v zic: Iubiti pe vrjmasii vostri, binecuvntati pe cei ce v blesteam, Iaceti bine celor ce
v ursc si v rugati pentru cei ce v nedrepttesc si v prigonesc..." (Mt. 5 43-48, comp. Lc. 6
27; 23 34, F. Ap. 7 60, Rom. 12 14, 1 Cor. 4 72). La aceasta ne ndeamn si Apostolul, zicnd:
,Binecuvntati pe prigonitorii vostri. Binecuvntati si nu blestemati... S nu rspltiti nimnui cu
ru pentru ru.;. Nu v rzbunati voi singuri, iubitdor, ci dati loc mniei lui Dumnezeu. Cci este
scris: ,A Mea e rzbunarea, Eu voi rsplti" zice Domnul. Deci, dac vrjmasul tu e Ilmnd,
hrneste-1; dac e nsetat, adap-1, cci Icnd . aoeasta, i pui pe capul lui crbuni aprinsi. S nu
Iii biruit de ru, si biruieste rul cu binele" (Rom. 12, 1720).
Pentru ru, s nu-ntorci ru
Pururi te Iereste,
Las s-ntoarc Dumnezeu
C El nu greseste!
MPRATUL DAVID SUFEREA PE OCRTOR. Odinioar Iugea descult cu o parte
din dregtorii si de la Iata rzvrtitului su Iiu Avesalom. Ajungind la Bahurim, iesi de acolo un
om anume Semei, din neamul casei lui Saul. Acela mergea si blestema, aruncind cu pietre asupra
lui David si asupra credinciosilor care erau cu el. Tot poporul si toti oamenii de lupt, erau la
dreapta si la stanga lui. Semei aruncind nainte cu pietre si cu pulbeie, l ocara si blestema, zicnd:
,Pleac, pleac ucigasule si nelegiuitule! Domnul a ntors asupra ta tot sngele casei lui Saul, n
locul cruia tu te-ai Icut mprat. Domnul a dat domnia ta n minile lui Avesalom, Iiul tu. Iat,
acuma tu esti n necaz, pentru c tu esti butor de snge". Atunci Abisai, unul din generali,
indignat de ocrile acelui om ru, a zis mpratului: ,Pentru ce acest cine lesinat blesteam pe
domnul meu mprat ? M duc s-i iau capul". mpratul oprindu-1 pe loc, a zis: ,Lsati-1 s
blesteme pe David. Poate Domnul v-a bine-cuvnta pentru aceasta pe David. Iat, Iiul meu iesit
din coapsele mele, caut SuIletul meu, cu att mai vrtos Iiul unui veniaminean. Lsati-1 s
blesteme, cci Domnul i-a poruncit; poate c Domnul va cuta la umilirea mea pentru aceste ocri
si blesteme ale lui". AstIel, mpratul nu 1-a lsat, ci a rbdat ocrile si batjocorile. Semei, miscat
de atta rbdare si umilint. . . mai pe urm si-a recunoscut greseala, a alergat la mprat si si-a
cerut iertare (2 Imp. 15; 16 5-13, 19 16-23).
166
327) N-am iertat greyelile celor ce mi-au greyit? (1)
1) Mntuitorul ne ndeamn si ne porunceste n mai multe locuri ale Dumnezeiestilor
Evanghelii a ierta pe cei ce ne-au gresit, zicnd: ,Cnd ti vei aduce darul tu la Altar si acolo i
vei aduce aminte c Iratele tu are ceva mpotriva ta, las darul tu acolo la Altar si du-te de te
mpac mai nti cu Iratele tu. Apoi vino de-ti adu darul tu. . . Iertati si vi se va ierta.. . De nu
veti ierta oamenilor gresalele lor, nici Tatl vustru Cel ceresc nu v va ierta greselile voastre. . ."
(Mt. 5 23-24; Lc. 6 37; Mt. 6 14 - 75). La aceasta ne ndeamn si Apostolul, zicnd: ,Fiti ca
niste alesi ai lui Dumnezeu, sIinti si iubiti! mbrcati-v cu ndurare, cu buntate, cu smerenie, cu
blndete, cu ndelung rbdare, ngduind unul altuia si iertn-du-v unul pe altul. De are cineva
asupra cuiva plngere; cum v-a iertat Hristos pe voi, asa s iertati si voi. . . Fiti buni si milosi unul
cu altul, iertati-v unul pe altul, dup cum si Dumnezeu v-a iertat pe voi prin Hristos" (Cols. 3 72
- 13; EIs. 4 32).
CUVNTUL SFINTEI EVANGHELII A FCUT PE MPRAT IERTTOR. mpratul
Otto I avea un Irate cu numele Hen-ric. Acesta se rsculase n contra lui de trei ori si tot de attea
ori Iu iertat la rugmintea mamei sale Matilda. Dup ce se rsculase si a patra oar, nu mai voi s-
1 ierte, ci l osndi la moarte. Totusi, mama lui mai ncerc s se ntrepun pentru el. n vreme ce
Otto asculta slujba n Biseric, Henric intr mbrcat n hain de pocint, si se arunc la
picioarele mpratului, cerndu-i iertare. ,De trei ori te-am iertat zise mpratul dar acum a
patra oar nu te mai pot ierta. n decurs de trei zile vei Ii ucis". n acea clip Preotul citi
Evanghelia, n care Domnul zice s iertm pn de saptezeci de ori cte sapte. La aceste cuvinte
Otto Iu miscat pn la lacrimi, si nu numai c iert pe Iratele su, ci l mbrtisa si-1 Icu din nou
ducele Bavariei... (D.C. 43).
Iertarea greselilor svrsite de altii Iat de noi nsine, se cade a se ierta nu numai odat; ,ci
si de saptezeci de ori cte sapte", cum ne grieste Mntuitorul (Mt. 18 22).
328) Am pctuit contra milei trupeyti, nednd mncare celui flmind? (m)
m) Fiecare din noi crestinii sntem ndatorati a hrni pe cel Ilmnd, care din cauza:
srciei ori a neputintei, nu se poate hrni prin munca sa proprie.
VDUVA SRACA HRNIND PE FLMNDUL ILIE, S-A SALVAT DIN MOARTE.
SI. Prooro- Ilie mergnd dup cuvntul Domnului la Sarepta Sidonului, vzu o Iemeie strngnd
lemne n poarta cettii. El o rug: ,Adu-mi putin ap s beau". Femeia s-a dus ca s-i aduc. Ilie
a strigat-o si i-a zis: ,Adu-mi si o bucat de pine s mnnc". Ea a zis: ,Viu este Domnul
Dumnezeul tu, n-am nici o Irmitur de pine, ci numai o mn de Iin ntr-un vas si putin
untdelemen ntr-un ulcior. Iat, am adunat cteva vreascuri si m duc s Iac o azim pentru mine
si pentru Iiul meu, s mncm si s murim". Atunci Ilie i-a zis: ,Nu te teme, ci du-te si I cum ai
zis; dar I mai nti de acolo o turt pentru mine si mi-o adu, iar pentru tine si pentru Iiul tu vei
Iace mai pe urm. Asa zice Domnul Dumnezeul lui Israil: Fina din vas nu va scdea si
untdelemnul din ulcior nu se va mputina, pn n ziua cnd Domnul va da ploaie pe pmnt".
Femeia s-a dus si a Icut asa. S-a hrnit el, ea si Iiul ei o bucat de vreme. Fina din vas nu a
sczut si untdelemnul din ulcior nu s-a mputinat, dup cuvntul Domnului, grit prin Ilie (3 Imp.
17 10 16, vezi si pp. 241254 din aceast cate).
329) N-am adpat pe cel nsetat? (n)
n) Fiecare din noi sntem ndatorati a adpa pe cei nsetati, care din lips ori slbiciune,
nu-si pot alina setea.
Buntatea S-ncalzeasca
Pururea luntrul tu,
C acei sIintiti de dnsa
Vor vedea pe Dumne:eu,
167
REBECA ADPND STRINUL, DEVINE SOTIA PA TRIARHUIUI ISAAC.
Eliazar. trimisul patriarhului Avraam, ajungnd n Mesopotmia, se rug: ,Doamne, Dumnezeul
stpnului meu Avram, I cale bun naintea mea astzi si I mil cu stpnul meu Avraam! Iat,
eu stau la izvorul apei, si Ietele celor ce locuiesc n cetate ies s scoat aj). Voi zice unei
Iecioare: ,Pleac vadra ta s beau!" Si de-mi va zice ea mie: ,Bea tu, si cmilele tale le voi adpa,
pn ce vor nceta a bea", s Iie aceea gtit lui Isaac, slugii tale, si n aceasta voi cunoaste c ai
Icut mil cu stpnul meu Avraam.
Mai nainte de a isprvi el rugciunea aceasta n cugetul su, iat, a iesit aIar Rebeca,
Iiica lui Batuil, avnd vadra pe umrul su. Eliazar alerg naintea ei si i-a zis: ,D-mi s beau!"
Ea a zis: ,Bea, domnul meu!" Si 1-a adpat pn a ncetat a bea. Apoi a zis." ,Si cmilelor tale voi
scoate ap pn ce vor bea toate". Grbind ea, a desertat vadra n adptoare, si iarsi a alergat la
Intn s scoat ap, si a adpat toate cmilele. Dup aceasta... a devenit sotia patriarhului Isaac
(Fac. 24 1021).
330) N-am mbrcat pe cel gol? (c)
o) Orice crestin Pstor sau pstorit e ndatorat a mbrca -cu ce poate pe cei goi, care
din lips nu au cu ce s se apere, de Irig.
MBRCND SRACUL, S-A MBRCAT CU DAR DUMNEZEIESC. SI. Martin,
nainte de a se crestina, era oIiter pgin. Odat ntlni pe strad un cersetor tremurnd de Irig, c
era pe jumtate gol. El rupse ndat mantaua ce-o avea, si jumtate o ddu cersetorului. n noaptea
urmtoare i s-a artat Mntuitorul nostru Iisus Hristos acoperit cu acea jumtate de manta, si i-a
zis: ,Cu aceasta M-ai acoperit ieri". Aceast ntmplare 1-a determinat s se Iac Crestin. Si n
calitate de Crestin el a Icut nenumrate Iapte de milostenie Iat de cei sraci. Mai trziu a Iost
ales chiar Episcop (D.C.28; V. SI.'10 nov., pp. 345-373).
331) N-am cercetat pe cei din nchisoare? (p)
p) Fiecare din noi crestinii sntem ndatorati a cerceta pe cei din: nchisori, necazuri, nevoi,
primejdii si a-i ajuta cu ceea ce putem.
SF. PAULIN, EPISCOPUL NOLEI, SE D ROB N LOCUL UNUI ROBIT. Acest SInt
Printe ajuta att de mult pe cei robiti si nchisi', pentru a-i salva, nct toat averea sa si-a dat-o
pentru a scpa o multime de robiti luati de Vandali. Nu mai avea nimic ce s dea. Atunci veni o
Iemeie plnghd, si zise: ,Aveti mil de o srman mam. Vandalii mi-au luat n robie singurul
meu Iiu!" ,Ce pot eu Iace?! rspunse SI. Paulin doar mi-am dat toat averea pentru
scparea lor. Nu mi-a mai rmas nimic!" Mama se art Ioarte ntristat. SIntul i zise:
,Linisteste-te ! Desi n-am bani, ns cred c m vor primi pe mine n locul Iiului tu". ,Ah, asta
nu se poate" zise Iemeia. ,De ce?" rspunse SI. Paulin. Fiul lui Dumnezeu nu s-a Icut rob
pentru noi? Fiul tu este nc tnr. El si poate pierde rbdarea si mai ales credinta. Eu ns ndj-
duiesc s nu le pierd". Acestea zicnd SI. Episcop, s-au dus amndoi n AIrica. Vandalii au primit
pe SI. Paulin n locul tnrului, mai ales dup ce s-au ncredintat c stia s lucreze bine n grdin.
Vzndu-1 Ioarte harnic, l-au primit, si dup mai mult vreme, aIlnd c este Episcop, l-au lsat
acas dimpreun cu alti multi robi... (D.C. 31-2; V. SI. 23 ian.).
332) N-am cercetat pe cei bolnavi? (r)
r) Porunca aceasta se mplineste: 1) Prin cuvinte mngietoare si comptimitoare. 2)
SItuindu-i s suIere cu rbdrea neIericirea, Ir crtire ci cu binecuvntare, si Icndu-i s
nteleag c suIerinta este ngduit spre ncercare, ntrire si ispsire. 3) ndem-nndu-i si
ajutndu-i a se spovedi si mprtsi si a Iace SI. Maslu. 4) nvtndu-i a nu cdea n credinta
168
desart a celor ce voiesc s-si cistige sntatea cu Iarmece si Ielurite tocmeli cu diavolul, ci s-si
pun toat ncrederea si ndejdea numai n mila lui Dumnezeu si leacurile rinduite de medici. Iar
cnd acesti bolnavi snt lipsiti sau Ir ajutorare, s-i ajutm cu tot ce au nevoie: bani, medica-
mente, priveghere, alergtur ...
Samarineanul milostiv (Lc. 10 29-37).
EPISCOPUL CRESTIN SALVEAZ UN EVREU. Odinioar un Episcop mergea cu trsura
pe strzile Romei. ntr-un loc vzu un btrn czut n nesimtire. Porunci s stea trsura si ntreb
cine este acel om. I se rspunse c este un evreu. ntristat de acel rspuns atit de nepstor Iat de
un om, Episcopul se cobor din trsur, l ridic, l puse n trsur si-1 duse la palatul su. Acolo l
ddu n grija doctorului su, care l vindec (D.C. 24 5).
A PRIMIT PE HRISTOS N PERSOANA UNUI BOLNAV. Un credincios crestin era dintr-
o Iamilie nobil. El avea mare dragoste Iat de cei bolnavi. Odat merse la SI. Biseric dup obis-
nuinta sa crestineasc. Acolo la usa Bisericii vzu un cersetor bolnav, plin de bube. l lu ndat, l
duse acas si-1 culc n patul su, poruncind sotiei sale s-1 ngrijeasc pn va veni cl de la Ihsr-
ric. Ea voi s intre n odia bolnavului, dar ndat ce deschise usa, simti un miros att de plcut,
incit avu team s mai intre. Sosind acas brbatul, au intrat amndoi in camer, dar mare le-a Iost
mirarea, neaIlnd acolo pe bolnav. Dup cteva zile i se art Domnul Hristos, spunndu-i c El a
Iost acel bolnav pe care 1-a dus acas.5 Aceast ntnplare 1-a determinat si mai mult s
ngrijeasc de bolnavi. AstIel, a prsit toate cele lumesti, jertIindu-se cu totul ngrijirii
bolnavilor. Mai mult, el a ntemeiat o societate, care a avut ca scop ngrijirea bolnavilor (D.C. 30).
DU-M DE UNDE M-AI LUAT. Odat intrnd Avva Agaton n cetate s-si vnd
putinele sale vase, a gsit pe un lepros lepdat n cale. Leprosul vzndu-1, i-a zis: ,Unde te
duci?" Avva Agaton i-a rspuns: ,n cetate, ca s vnd niste vase". Leprosul i-a zis: ,F
dragoste, si ia-m si pe mine acolo". Avva 1-a luat pe spatele sale si 1-a dus n cetate. Leprosul
1-a ntrebat: ,Unde vei vinde vasele tale?" Avva i-a rspuns: ,n cutare loc". Atunci leprosul i-a
zis: ,Acolo s m pui si pe mine". Btrnul a Icut asa.
Dup ce vindea un vas, bubosul i zicea: ,n ct l-ai vndut?" Avva i rspundea: ,Intr-
atta". Leprosul i zicea: ,Cumpr-mi o plcint". Avva i cumpra. Cnd vindea alt vas, leprosul
i zicea iarsi: ,Dar pe acesta cu ct l-ai dat?" Btrnul i rspundea: ,Cu atta". Bubosul i zicea:
,Cumpr-mi acest lucru". Si-i cumpra.
Dup ce a vndut toate vasele si voia s se duc, bubosul i-a zis: ,Te duci?" Avva i-a
rspuns: ,Da, m duc!" Bubosul i-a zis din nou: ,F iarsi dragoste, de m du de unde m-ai luat".
Avva lundu-1 pe spatele sale, 1-a dus la locul lui. Atunci prutul bubos i-a zis lui: ,Binecuvntat
esti Agatoane de Domnul n cer si pe pmnt". Avva Agaton ridicndu-si ochii si, n-a mai vzut
pe nimenea. Acel strin sub chipul leprosului, a Iost ngerul Domnului care venise s-1
ispiteasc...
STARETUL A DUS UN BOLNAV-NGER N SPATE. Un Printe SInt al unei Sinodii,
era mpodobit cu toat Iapta bun, iar mai vrtos cu smerita cugetare, cu blndete, cu milostivire
ctre sraci si cu dragoste. Acesta se ruga mult lui Dumnezeu, zicnd: ,Doamne, m stii pe mine
ct snt de pctos, dar ndjduiesc n ndurrile Tale, s m mntuiesc prin mila Ta. Deci, m rog
bunttii Tale, Stpne, s nu m desparti de sinodia mea, ci, mpreun cu mine, nvredniceste-i si
pe aceia mprtiei Tale, pentru nespusa Ta buntate". Aceast rugciune Icnd-o el nencetat,
iubitorul de oameni Dumnezeu 1-a ncredintat n acest chip minunat:
n acel timp se svrsea pomenire de SIinti la alt Mnstire, care nu era departe de dnsii.
Printii Mnstirii aceleia l-au chemat si pe el mpreun cu ucenicii lui. Iar el se lepd. Atunci a
auzit n vis, zicndu-i-se s mearg, ns s trimit nti pe ucenicii si, si apoi s mearg si el
singur. Plecnd ucenicii lui acolo, pe calea pe care mergeau, un nger zcea n mijlocul drumnlui
n chip de srac bolnav. Venind ucenicii la locul acela si vzndu-1 pe el vietndu-se, l-au
ntrebat care e pricina. Acela le-a rspuns: ,Snt bolnav, c eram clare pe dobitoc, si trntindu-
169
m, a Iugit, si iat nu am pe cel ce s-mi ajute". Ucenicii staretului i-au zis: ,Ce putem s-ti
Iacem, Avvo? Noi sntem pe jos!" AstIel lsndu-1, s-au dus.
Dup putin timp a venit si Printele lor, si 1-a aIlat pe el zcnd jos si suspinnd.
nstiintndu-se de pricin, i-a zis lui: ,N-au venit niste monahi si nu te-au aIlat asa?" El a rspuns:
,Da, au venit, ns nstiintndu-se de pricin, au trecut mai departe, zicnd: ,Si noi sntem pe jos,
ce putem s-ti Iacem!" Atunci Avva a zis ctre el: ,Poti s umbli putin si s mergem?" El a
rspuns: ,Nu pot!" Avva i-a zis: ,Vino dar, s te iau pe spate, si Dumnezeu va ajuta si vom
merge". Acela ns a zis: ,Cum poti s m duci pe spate atta deprtare? Mergi mai bine n calea
ta, si roag-te pentru mine". Avva i-a zis: ,Nu te voi lsa, iat piatra aceea, te voi pune pe dnsa,
m voi pleca, si asa te voi lua pe spate". Asa a si Icut.
Pe cnd l ducea asa n spate, nti l simtea pe el c este greu ca un om mare, apoi se Icea
mai usor, si mai putin usor, nct se minuna cel ce-1 purta pe spatele sale. Apropiindu-se de acea
Mns-tire, acela deodat s-a Icut nevzut, si a venit un glas de sus ctre el: ,Fiindc pururea te
rugai pentru ucenicii ti, ca s se nvredniceasc mpreun cu tine n mprtia Cerului, vezi si ia
aminte c altele snt msurile tale, si altele ale acelora; deci, pleac-i pe ei s vin n lucrarea ta si
vei dobndi cererea, c Eu snt Dreptul Judector, rspltind Iiecruia dup Iaptele lui" (P.o.c. pp.
30 30, 331 7).
CLUGRUL MILOS A DUS, SUB CHIPUL BOLNAVULUI, PE HRISTOS LA
MNSTIRE. Un clugr iubitor de Hristos, pustnicea n pmntul Savoriei. El era iubitor de
sraci, milostiv, tnr cu vrsta, ns btrn cu mintea. Acest pustnic, cu numele Martirie, avea o
viat curat. El obisnuia, din multa evlavie, a merge din vreme n vreme din Mnstirea sa n alta,
la un Printe duhovnicesc pentru rugciune. Odinioar mergnd el, a aIlat n cale pe un srac
zcnd, plin de rn, care vrea s mearg tot acolo, dar nu putea pentru slbiciune. Fericitului Mar
tirie Iiindu-i mil de el, si-a ntins mantia sa, si cu dragoste lundu-1, 1-a dus pe el la acea
Mnstire unde mergea.
Apropiindu-se de Mnstire, Printele lui cel duhovnicesc, CU ochii si cei proorocesti, 1-
a vzut din deprtare. ndat a strigat ctre clugrii si, zicnd, ,Alergati degrab si deschideti
portile Mnstirii, c Iratele Martirie vine aducnd pe Dunuu'/eu". Acesta ajungnd la poart
aducnd pe sracul acela, s-a luat din spatele lui. Atunci ndat i s-a artat lui cu Chipul
Mntuitorului, asa precum este zugrvit si pe Icoan Izbvitorul neamului omenesc, Dumnezeu si
Om, Mntuitorul nostru Iisus Hristos, si S-a ridicat la cer. Martirie vzndu-L, l privea cu mare
mirare cum Se suia la ceruri. Pe cnd Se nlta asa in sus prin vzduh la ceruri, Domnul Hristos a
zis ctre dnsul: ,O Martirie! Tu pe Mine nu M-ai trecut cu vederea pe pmnt; deci, si Eu nu te
voi trece cu vederea pe tine n ceruri. Tu acum ai cutat cu mil spre Mine, iar Eu n veci te voi
milui pe tine". Acestea zicnd, S-a Icut nevzut.
Intrnd el n Mnstire, Printele lui cel duhovnicesc i-a zis: ,Frate Martirie, unde este
Acela pe Care l-ai adus?" Martirie i-a rspuns, zicnd: ,De as Ii stiut, Printe, cine este, m-as Ii
tinut tare de picioarele Lui". Apoi a spus tuturor clugrilor aceia ce Icuse. Printele lui cel
duhovnicesc 1-a ntrebat, zicndu-i: ,Fiule, oare ti era greu?" Martirie i-a rspuns: ,Nu-Printe,
nicidecum nu simteam nici o greutate cnd l duceam, pentru c duceam pe Acela Care m poart
pe mine si pe toat lumea cu neosteneal, si cu Cuvntul pe toate le tine" (Prol. o.c. 17 ian. 134
versa).
MPRATUL CERCETA BOLNAVII CU RISCUL VIETII. Un mprat merse odat s
cerceteze niste bolnavi la un spital de holer. La usa spitalului zise ctre cel care-1 nsotea:
,Asteap-t-m aIar si nu intra, cci tu ai copii". ,Maestat'e rspunse acela voi snteti tatl
mai multor milioane de copii, deci cu att mai virtos Maestatea Voastr nu trebuie s intrati n
locul acesta primejdios!" ,Foarte bine zise din nou mpratul dac eu snt tatl mai multor
copii, snt si al acestor bolnavi. M duc deci s-i cercetez. Dac ar Ii copiii ti, te-as lsa si pe
tine!" Asa a mers singur s cerceteze pe acei bolnavi loviti de holer (D.C. 147-8).
170
333) N-am primit pe cel strin n casa mea? (s)
s) Gzduirea strinilor, cltorilor, a bolnavilor si a altora care au trebuint de ea, e o
ndatorire crestineasc, pe care sntem obligati a o Iace cu bucurie.
PRIMITORII DE STRINI S-AU FOLOSIT MULT. Patriarhul Avraam a primit n casa
sa, sub chipul a trei cltori, trei ngeri mari, pe nsusi Dumnezeu. Asijderea Lot a primit doi
ngeri, eare l-au salvat din pierzare (Fac. 18; 19; Vezi si pp. 241242 din aceast carte).
PRIN GZDUIRE A DOBNDIT SUFLETUL RTCIT. Oarecare dintre SIintii Printi
pustnici vietuia n Egipt, ntr-un loc pustiu. n acele tinuturi, mai departe, era un oarecare preot
inanihni. Acel preot eretic, mergnd odat s vad pe cineva din neamul su, a nserat si a nnoptat
prin locurile acelea pustii unde locuia sihastrul acela pravoslavnic ,sau dreptcredincios crestin,
Maniheul era in mare necaz. S se duc la btrn, se temea c-1 va cunoaste c este eretic,
maniheu. S nu se duc la btrnul pravoslavnic, se temea de Iiarele slbatice c vor nvli asupra
lui si-1 vor rupe, sIsia, omor si mnca. AstIel, neavnd unde merge, a mers si a btut n us.
Btrnul pustnic ortodox deschizndu-i usa, 1-a cunoscut ndat. L-a primit cu voie bun, 1-a silit
s Iac rugciune, si odihnindu-1, au adormit. Maniheul venindu-si n sine,, cugeta noaptea,
mirndu-se: Cum de l-a primit btrnul Ir ndoial; cum de nu l-a cercetat sau iscodit?! Apoi si-a
zis: ,Cu adevrat, acesta este robul lui Dumnezeu!"
Dimineata sculndu-se preotul Maniheu, cugetind acestea, a czut la picioarele btrnului
sihastru pravoslavnic, grind: ,Awot Si eu snt pravoslavnic". De atunci a petrecut cu dnsul
cealalt vreme a vietii sale n dreapta Credint Crestin Ortodox (P o.c, 383 5).
334) N-am ngropat pe cei mor(i? (y)
s) ngroparea sracilor, strinilor si a celor, pe care nu are cine s-i ngroape, este o
ndatorire crestineasc. Cnd moare o rud, prieten, cunescut... aceast datorie se mplineste prin
petrecerea mortului pn la groap, cu: rugciuni, acte de milostenie... pentru SuIletul
repausatului, si cuvinte mngietoare pentru cei rmasi n viat.
DREPTUL TOBIT, PE LNG ALTE FAPTE BUNE, NGROAPA PE CEI MOKTI.
(Tobit 2 2-9).
Frate Iiecare Iapt Fiind astIel toat viata
S-o desvrsesti nvat Sclavul binelui mereu
Ca pe cel din urm bine ti vei Iace singur scai
Ce mai poti s-1 Iaci n viat S te urci la Dumnezeu!
MAGISTRIANUL SALVAT DE REPAUSATUL CE L-A ACOPERIT. Un mare sIetnic
mprtesc, Iiind trimis cu o solie mprteasc, a aIlat pe cale un mort srac, care zcea gol ntins
pe. pmnt. Privindu-1 lung, i se Icu mil de el. ndat desclc-cnd, a zis slugii sale: ,Ia calul si
mergi putin mai nainte". Dup deprtarea slugii sale, se pogor la locul unde zcea mortul, dez-
brc una din hainele sale si o puse peste cel mort. Apoi s-a dus in calea sa.
Dup putin vreme Iiind trimis cu alt solie de ctre imp rat, iesind aIar din cetate, a
czut de pe cal si i s-a Irant un picior.
Ducandu-l asa la casa sa, se lupta cu mari chinuri. Doctorii venind, l consultau si-1 cutau
de aproape cu o Ioarte mare purtare de grij. Dup cinci zile de grele suIerinte, i s-a nnegrit si
umIlat groaznic piciorul. Doctorii vznd aceasta, au hotrt s-i taie a doua zi piciorul ca s nu-i
putrezeasc tot trupul. SIetnicul mprtesc, nstiintndu-se de aceasta, se mhnea groaznic si
plngea mereu de acea primejdie. De mhnire nici nu putea s doarm. Toat noaptea aceea n-a
putut dormi deloc de marea ngrijorare.
171
Cum se chinuia el asa, vede la lumina palid a candelei pe la miezul noptii c se pogoar
un om pe Iereastra cea de sus si vine la dnsul. Acela stnd lng patul su, i-a zis: ,De ce plngi,
de ce te scrbesti?" Bolnavul a rspuns: ,Doamne, cum s nu plng?! Iat, mi s-a Irnt un picior si
mine vin doctorii s mi-1 taie!" Strinul apropiindu-se de el, i-a zis: ,Arat-mi piciorul tu".
SIetnicul mprtesc i-1 art. Cel ce i se artase 1-a uns, apoi i-a zis: ,Scoa-l-te si umbl".
SIetnicul a zis: ,Doamne, nu pot cci este Irnt". Strinul a zis ctre dnsul: ,Sprijineste-te de
mine"., SIetnicul sprijinindu-se, s-a sculat si a mers sntos. Atunci cel ce i se artase, i-a zis:
,Iat, te-ai Icut sntos! Culc-te, odihneste-te si nu te mai scrbi". Apoi vorbindu-i pentru
milostenie, i-a pus nainte oarecare cuvinte ale Mntuitorului si i-a zis: ,Asa zice Domnul-:
,Fericiti snt cei milostivi, c aceia se vor milui... Judecat Ir de mil este acelora care n-au
Icut mil...".
Vorbind apoi si altele ca acestea, i-a zis sIetnicului: ,Mntu-este-te". Vznd sIetnicul c
vrea s plece, i-a zis: ,Te duci?" Acela i-a zis: ,Ce mai voiesti dac te-ai vindecat? "SIetnicul
mprtesc, recunosctor bineIacerii primite, a zis: ,Pentru Domnul Dumnezeu, Care te-a trimis,
spune-mi te rog cine esti?" Atunci cel ce i se artase, i-a rspuns: ,Caut, priveste bine la mine".
Pe cnd l privea asa cu atentie, acela a zis: ,Cunosti haina aceasta pe care o port eu?" SIetnicul a
zis: ,Da, Doamne, o cunosc, aceasta este haina mea.". Acela a zis iarsi: ,Eu snt SuIletul omului
aceluia pe care vzndu-m mort n drum, ti-ai pus haina ta peste trupul meu gol si m-ai acoperit.
Dumnezeu m-a trimis la tine ca s te vindec. Deci, si pentru aceasta multumeste totdeauna lui
Dumnezeu". Acestea zicnd, s-a suit iarsi la Iereastra aceea prin care a intrat, si s-a Icut nevzut.
Atunci sIetnicul s-a aruncat cu Iata la pmnt, multumind nencetat lui Dumnezeu. Apoi a dat
multe milostenii sracilor din cele ce avea... (P. o.c. p. 391 15).
MPRATUL NSOTESTE MORTUL SRAC LA GROAPA. Un mprat trecea odat
printr-un sat. Acolo tocmai atunci duceau ia groap un mort. Dar, aIar de Preot si cntret,
nimeni nu nsotea pe mort. mpratul zise cpitanului su: ,Srmanul de el, trebuie s Ii Iost tare
srac, cci nu are pe nimeni s-l nsoteasc la groap. Apoi se altur mpreun cu cpitanul si
nsoti la groap pe mort. Locuitorii din acel sat au recunoscut c este mpratul, si ndat au
alergat cu sutele si au urmat pilda lui (D.C. 32).
EXEMPLE DE MIL ARTAT LUI: Lot (Fac. 19 19), Avraam (Fac. 24 27), IosiI
(Fac. 39 21), Israil (Es. 15 13, 2 Lege 4 3? , Neem. 9 28), Iov (Iov 10 12; Iac. 5 11), David (3
Imp. 3 6, 2 Parai. 1 8, Ps. 17 50), Solomon (2 Imp. 7 15, 1 Parai. 17 13), Pa vel (1 Tim. 1 13, 16).
Nemplinirea acestor Iapte de milostenie trupeasc Iat de semenii nostri, ne nchide
portile Iericirii ceresti si aduce osnd vesnic (Mt. 25 4146).
335) Am czut n pcate strine cu cuvntul, cu felurite semne viclene yi cu fapte
rele? (t)
t) Pcatele strine se numesc asa, pentru c desi le Iac altii, totusi, la unele din ele sntem
si noi prtasi, pentru c ne-am asociat la ele n Ielurite Iorme. Unii svrsesc pcate strine
nedndu-si seama c snt si ei vinovati naintea lui Dumnezeu. Altii observn-du-le, n loc de a se
Ieri ntelepteste, ca s nu se Iac prtasi, ndat le divulg, le nmultesc prin clevetire, umplu
lumea cu clevetiri, si pe aceeasi msur si SuIletele lor de pcate groaznice, le multiplic cu
Ianatismul lor nebunatic, si astIel se cuIund n osnd. Fiecare crestin dreptcredincios Pstor
sau pstorit e ndatorat a se Ieri de Ieluritele pcate strine si s se osteneasc a opri si pe altii
de la orice Iel de pcate, ns Ir a le multiplica prin divulgri si a se cuIunda n ele. Nebgarea
de seam a cuIundat pe multi n clevetiri, divulgri si n osnd vremelnic si vesnic.
Dac cineva nu lucreaz cu ntelepciune de sus, se mprtseste de pcate strine; iar dac
lucreaz vrjmseste, divulgn-du-le, se cuIund pe ei si pe cei ce i-au ascultat ori ri ori buni
n'ele si n osnd grea. Multi vrnd a se Ieri pe ei si apoi pe altii de la Ielurite pcate, lucrnd
prosteste, nebunatic, mai mult s-au cuIundat n ele.
172
MULTE, FELURITE SI GRELE SNT PCATELE STRINE,! n viata aceasta, multe
pcate snt acoperite si ascunse ca ntr-o noapte" neagr, ca ntr-o Ioarte ntunecoas bezn, pn
ce se vor descoperi naintea Dumnezeestii lumini, n ziua Judectii particulare si universale. n
viata asta vedem adeseori sumedenii de SuIlete atacate din umbr si ntuneric de pcate, rnite,
otrvite si omorite, Iar a sti bine de unde le-a venit. Rutatea pca tulnic artat tuturor, dar
jivina de om care a Iptuit-o e asa de camuIlat, nct nu stim cine-i si unde-i! Multe mai acopere;
necu-nostinta, noaptea, pustiettile, misterul, etc, Iac, o scrisoare mincinoas a bgat scandal,
prpd si omor n cutare Iamilie sau societate! Sumedenii de pcate se Iac pe urma ei! Cine a
scris-o? Nu stim. S-a amgit si a rmas nsrcinat cutare Iecioar ori vduv! Cine-i tatl
copilului? Nu stim. O clevetire a ponegrit cutare perscan, Iamilie ori societate cinstit! Cine a
grit-o? Nu stim. A lipsit un lucru pretios din cas, Biseric, Mnstire, societate. .. multi sint
npstuiti, pedepsiti ba chiar si omorti! Sumedenii de SuIlete se ncarc de pcate! Nevinovatii
suIer si vinovatul rde! Cine l-a Iurat? Nu stim.
La toate pcatele acelea: tulburri si suIerinte ireparabile, vorbe putrede, njurturi,
drcuieli, jurminte, npstuiri, bti, ntemnitri, ucideri... se Iac prtasi acei Iptasi, care in
mintea lor, chiar si la Spovedanie, socotesc a Ii acele groaznice nelegiuiri doar un bgatei! Si
multe alte rutti se vd n lume, n care multi dintre crestini ncurcndu-se, se ncarc cu multe si
grele pcate, strine.
Iat, crestinul acela sau crestina aceea se Ierea a ajunge la jurmnt ca s nu calce cuvntul
Mntuitorului si al Apostolului, ce zice: ,S nu v jurati nicidecum... !"Tu i-ai ademenit cu vorba,
cu bani, cu daruri ori cu ngrozirea, i-ai silit s-ti Iie mrturie mincinoas ! Cellalt se Ierea a
deveni ucigas, dar tu ntrtndu-1 asupra Iratelui su, a aproapelui su, l-ai mbrncit n pcat. Se
pzea cit putea Ieciorul sau Iecioara de necinstire, tu ns cu amgiri ori cu siluiri i-ai scos din
ceata Ieciorelnicilor aIar pe ulita obsteasc a rusinii si pierzrii, Icndu-i niste depravati, i-ai
prbusit astIe n neIericire a Ii de rnd la desIrnri, n loc de a Ii buni crestini si gospodari. Nu
stiau Ieciorii ori Iecioarele acelea ce-i pcatul desIrului, dar tu brbat sau Iemeie, prin vorbe
putrede, nebunesti, cntece curvesti si clevetirile tale, prin care cu vreme si Ir de vreme le-ai
zugrvit n mintea lor pcatele Icute ori neIcute de altii,' ai aprins roata Iirii, poItele tineretii lor,
i-ai mbrncit n prpastia necurtiilor si a desIrului. Acele Ilori n vrst si-n nevinovtie, voi le-
ati vestejit. Vorbele voastre putrede, nebunesti, clevetirile, chicotirile, mscriciunile, cntecele
curvesti, chiotele, dezmtul, povestirile voastre directe ori indirecte despre pc-tuirea unora ori
despre nchipuirea cderii altora, le-a otrvit auzul, le-a slbit Irna, le-a stricat obiceiurile bune, a
Icut din ei niste stricati si strictori ai societtii.
Ca om cstorit, te-ai dus dup alte Iemei, ba ai adus Iemeie desIrnat n cas naintea
ochilor Iemeii tale, sIrtecndu-i viata si bgnd-o cu zile n mormnt! Tu erai tat de copii, dar n
loc de a Ii n ochii lor o pild vie bun de urmat pentru ei, tu tc-ai Icut copiilor ti, cu cuvntul si
cu Iapta, dasclul celor rele. Ai Iost om, cettean, crestin cu numele ntre ceilalti oameni, ns cu
Iapta ai Iost pilda viciilor si a pierzrii. Prin nzestrarea Divin, prin ungerea cu SI. Mir, tu erai
uns mprat peste toate patimile si pornirile rele, deci puteai s te stpnesti, dar n-ai vrut, nu te-ai
luptat, nici nu te-ai ostenit. Asadar, cu sIatul, cu pornirile rele neinIrnate, cu credintele desarte, cu
petrecerea si vietuirea anti-crestineasc, cu sminteala ta, cu pilda ta rea, ai molipsit pe cei din jurul
tu, ai bgat n pcate, n osnd vremelnic si vesnic pe multi! Si tu te amgesti, dup soapta
vicleanului diavol, c ai s scapi usor naintea Judectii lui Dumnezeu? Fiilor si Iiicelor, nu v
lsati nselati; ci treziti-v si socotiti-v toate pcatele strine cu care v-ati Icut vinovati, unul cte
unul, si cu hotrrea de a le prsi si repara prin Iacerea canonului cuvenit, mrturisit i-vi-le
Mintuitorului la Scaunul SIintei Spovedanii iscusitului Preot Duhovnic. Apoi, ndat apucati-v si
Iaceti roade vrednice de pocint, spre a scpa de tiere si de iadul vremelnic si vesnic.
Am poruncit altora s pctuiasc? (() su. El zicea n inima sa: ,Zilele de bocet
pentru tatl meu snt aproape, yi apoi am s ucid pe fratele meu Iacob" (Fac. 27).
173
t) Cei ce pacatuiesc astIel, snt: asemenea lui Irod, care a poruncit ostasilor s ucid toti
pruncii din Betleem si mprejurimi; asemenea lui David, care a poruncit generalului loab s piard
pe Urie; asemenea Iezabelei, care a poruncit cettenilor din Izreel s omoare pe nevinovatul
Nabot, s.a. (Mt. 2 1; 2 Imp. 11 14-2; 3 Imp. 21 7-23).
CEI CE DAU SI URMEAZ SFATUL RU, SE PRIMEJDUIESC. Isaac mbtrnise si nu
mai vedea. Simtindu-si sIrsitul vietii apropiat, porunci primului su Iiu Isav s prind ceva vnat,
s-i gteasc bucate gustoase, cum ii plceau lui, s i le aduc s mnnce, ca s-i dea
binecuvntarea ce i se cuvenea ca nti nscut. Isav plec ndat ca s mplineasc dorinta tatlui
su. Rebeca ascul-tnd, auzi ce-a spus sotul ei Isaac Iiului su Isav, si-i spuse Iiului su Iacob, pe
cared iubea, ceea ce auzise. Ea a sItuit si a poruncit lui Iacob s-i aduc doi iezi buni, tineri, din
turm. Iacob i aduse si mama lui pregti mncare, apoi o ddu lui Iacob s o duc tatlui su si s
i-a cu nselciune binecuvntarea ce i se cuvenea Iratelui su niai mare. Rebeca a mbrcat pe
Iacob cu hainele lui Isav, i-a acoperit gtul si minile cu pielea iezilor si l-a trimis cu mncarea
gtit la Isaac, tatl su, ca s-1 binecuvinteze. Btrnul printe neputnd observa nselciunea, a
dat binecuvntarea ce se cuvenea lui Isav, lui Iacob, care veni la el cu nselciune.
Aceasta a strnit o ur de moarte in inima lui Isav asupra Iratelui su Iacob pentru
totdeauna. ,,lsav a prins ur pe Iacob, fratele su, din pricina binecuviutrii cu care-l
binecuvantase tatal sau. El zicea in inima sa ,Zilele de bocet pentru tatal meu aproape, si apoi am
sa ucid pe Iratele meu Iacob (Fac 27)
Dumnezeu a pedepsit aspru si pe Rebeca si pe Iacob pentru acea nselciune. Rebeca
trebui s se despart de prea iubitul su Iiu Iacob, pe care nu 1-a mai vzut/n tot restul vietii; cci
Iacob trebui s Iug din casa printeasc tocmai n Mesopotamia, si acolo servi 20 de ani n
strintatea aceea, unde a avut de rbdat multe necazuri. El suIeri multe si n Iamilia sa de la
Iemei si copii. Aceste suIerinte grele le mrturiseste el nsusi naintea lui Faraon, zicnd: ,Zilele
anilor vietii mele... au Iost putine la numr si rele" (Fac. 47 9, 28 47).
336) Am dat altora sfat s pctuiasc? (u)
u) SIatul ru dat altora s pctuiasc, e ca si cum ai pctui singur. Aceia snt asemenea
lui CaiaIa, care a sItuit si ndemnat a osndi si omor pe Mntuitorul Hristos (Ioan 11 49 53).
AstIel pctuiesc stpnii si printii care d.p. sItuiesc pe slugile sau copiii lor: a lucra n srbtori,
a paste vitele prin locuri strine, a Iura, a vicleni, a minti, a nsela, a cleveti etc.
SALVAREA MARINARULUI EVLAVIOS. Un marinar iesi ntr-o Duminic la raport n
Iata cpitanului corbiei, zicnd c e contra constiintei sale s lucreze n zi de Duminic.
Cpitanul i rspunse c Iiind departe de pmnt, n largul mrii, repauzul duminical nu are
valoare. Marinarul ns rmase pe lng prerea sa. Nu peste mult timp se apropiar de trm.
Cpitanul, ca s termine cu marinarul nesupus, i porunci s debarce pe uscat si s-i caute un alt
marinar care s-1 nlocuiasc, cci pe el l concediaz. Marinarul se supuse, debarc si si zise: ,Si
aceast Iapt rea a cpitanului, trebuie s-si aib partea sa bun". Si iat c corabia ridic ancora si
plec n largul mrii. Dintr-o neglijent oarecare explodar cazanele, si ntreg vaporul sri n aer
mpreun cu toti oamenii ce se aIlau pe el. AstIel stiu s-1 apere Dumnezeu pe marinarul evlavios
(O.M.P. 227).
337) Am ndemnat pe al(ii la pcat? (v)
v) Aceia snt asemenea diavolului, care a ndemnat din sarpe pe Eva s mnnce din pomul
oprit; apoi din Eva pe sotul ei Adam . (Fac. 3); asemenea lui AhitoIel, care a ndemnat pe
Avesalom a se revolta asupra tatlui su David si a-i batjocori casa (2 Imp. 15 31 , 16 20-23).
PRINTI NEGRI LA SUFLET. n curtea unei case niste printi Iceau haz de copilul lor
cel mai mic, care njura de cele
174
SIinte si drcuia. Acei Ialsi crestini, vedeau n drcuielile si-n njurturile copilului un
semn de brbtie, voinicie, vitejie. Dasclul satului trecnd pe acolo, vrnd s trezeasc pe printi
din somnolenta nepsrii lor n cresterea copilului, le-a zis: ,Frumos mai stie copilul d-voastr a
drcui si a njura! Dar de rugat stie el a se ruga ? Ce rugciuni l-ati nvtat?" Printii ntunecati, au
rspuns: ,Nu l-am nvtat a se ruga, c pentru rugciuni e prea mic!"
1
Ce printi ticlosi si blestemati! Copilul lor era pentru ei mare pentru drcuieli si
njurturi; iar pentru rugciuni prea mititel!!!
E cunoscut exemplul cu tnrul acela, care svrsind un omor si Iiind osndit la moarte,
ceru n ultima sa dorint ca s-i aduc la el pe mama sa, creia sub motivul c vrea s-i spun
ceva la ureche, i nIipse dintii n ureche, strignd: ,Tu esti vinovat de osnd mea de moarte!" SI.
Ioan Hrisostom zice c asasinul desparte SuIletul de corp, dar un printe ru e mai primejdios
dect un asasin, cci d si SuIletul osndei vesnice... (T.P. 233).
338) M-am nvoit cu al(ii la felurite pcate? (z)
z) Aceia snt: clevetitorii, ponegritoni aproapelui, ca Mria si Aaron asupra Iratelui lor
Moisi (Num. 12); ca AhitoIel si Avesalom s.a. asupra mpratului David (2 Imp. 15 31 , 17 1 4,
23 , Ps. 110 5) ca Aman cu ai si asupra lui Mardoheu... (Est. 3; 5; 7); ca diavolul asupra lui
Dumnezeu, asupra lui Iov, asupra Arhiereului Isus... s.a. (Fac. 3 7-7, 1415, Iov 1; 2; Zah. 3 7-
2;Ape. 12 10); ca cei 40 de Iudei conjurati a ucide pe Pavel (F. Ap. 23 Vezi nota ntreb. 172, pp.
446456, si nota ntreb. 234, pp. 561 591 din aceast carte); ca Anania si SaIira, care s-au
sItuit a nsela pe Apostoli si a minti Duhului SInt (F. Ap. 5 111).
NVOIREA LA PCATE PRIMEJDUIESTE. SI. Ioan Gur de Aur, Patriarhul
Constantinopolului, cel mai mare orator al Bisericii noastre, combtea cu mult energie
nvtturile eretice. Din cauza aceasta ajunsese n conIlict si cu mpratul Arcadie, prtinitor al
ereticilor. Odat mpratul se sItui cu sIetnicii si cum s-ar putea rzbuna asupra acestui Patriarh.
Unul din sIetnici l sItui: ,ConIisc-i toate averile!" Altul: ,Pune-1 la nchisoare!" Al treilea:
,Trimite-1 n exil!" Al patrulea: ,Ucide-1!" Al cincilea nis i zise: ,Toti gresiti, nu snt acestea
mijloace pentru a te rzbuna contra acestui Patriarh. Cunosc eu un singur mijloc de a-l Iace cu
adevrat neIericit: Siliti-1 s pctuiasc. Ademeniti-l sa se uneasca cu altii la unele pcate.
Numai astIel l vom vedea biruit, cci acest om, de nimic nu se teme mai mult ca de pcat".
n adevr, cel mai mare ru pe lume e pcatul, Iiindc nimic nu poate Iace pe om vesnic
neIericit, nici srcia, nici boala, nici durerea... decit numai pcatul (O.M.P. 698).
339) Am ajutat pe al(ii a pctui? (x)
x) Asa pctuiesc: cei care ajut pe altii s nsele, jeIuiasc, Iure..., cei care stau de paz la
Iurat, cei care primesc n casele lor pe hoti cu hotiile lor, cei care scriu crti rele precum si cei
care le dau n popor, smintind sumedenii de SuIlete; ca Ieroboam pe israeliti a se idolatriza... ; ca
proorocul mincinos pe omul lui Dumnezeu a se abate de la porunca Celui Prea nalt (3 Imp. 12 26
-33 , 13); ca Mnase... Sedechia in a idolatriza pe Iudeii (4 Imp. 21 718, 24 18 20), ca Saul
pe ucigasii lui SteIan si a Crestinilor apostolici. ,Doamne mrturiseste SI. Ap. Pavel cnd se
vrsa singele lui SteIan, Mucenicul Tu, si eu eram de Iat, si m n-voiam la moartea lui, pzind
hainele celor ce-1 omorau pe el" (F. Ap. 22 20, 7 58, comp. F. Ap. 8 3, 9 1-5, 13-14, 21, 22 4, 26
70/ 1 Cor. 15 9, Gal. 1 13).
S AJUTM PE PCTOSI S PRSEASC PCATUL. Un clugr evlavios
auzise c tlharii ngrozeau lumea din apropiere. Se mbrc cu cele mai Irumoase haine si plec
clare s nIrunte pe hoti. Numaidect l ntmpin un bandit care-i ceru hainele. ,Bucuros ti le dau
zise clugrul dar ce s Iaci cu ele, c nu ti se potrivesc?" Tlharul rspunse: ,Le vnd
pentiu pine". Clugrul i zise: ,ti dau eu pine la Mnstire". Tlharul ns nu se nvoi, zicnd:
175
,Acolo se mnnc slab". Clugrul i zise: ,ti dau mncruri bune"... Banditul primi. n mnstire
primea cele mai bune mncruri, n vreme ce clugrul mnca simplu, seznd pe pmnt... Vznd
aceasta banditul, l-a ntrebat: ,De ce mnnci slab? Oare esti pctos desIrnat?" ,Nu rspunse
clugrul ci ca Dumnezeu s Iie bun cu mine la Judecat". Banditul s-a ndreptat (O.M.P. 704).
340) Am putut dar n-am voit s mpiedic pe al(ii de a face pcate? (y)
y) Ca Eli, Samuil, David... pe Iiii lor, de pe urma crora au suIerit groaznic (1 Imp. 3; 4; 8
7 5, 2 Imp. 13 15; 18; 3 Imp. 1 5-70, 18-19, 24-25, 41-53, 2 13-25).
OGLINDA EDUCATOARE N LOCUL OGLINZII NSELTOARE. O Iat tnr aIlnd
c tatl ei va cltori la Paris, l-a rugat ca la ntoarce're s-i aduc c ogli id. Tatl om ntelept
ounoscnd mndria Iiicei sale, la rentoarcere i aduse un pachet. Ea era Ioarte curioas s vad
ce Iel de oglind pretioas si aleas i-a adus tatl ei. DesIcu grabnic pachetul. Mare ns i-a Iost
mirarea, cnd n loc de oglinda dorit, gsi o cptin de cm mort. Ea s-a speriat vznd cptna.
Tatl ei Iiind ntelept, ii rspunse: ,Tu Iiic alintat si ndestulat cu multe buntti, iii cunosti
bine Iata trupeasc, pentru c mereu stai in Iata ogl nzii. Aceast oglind ns ti va arta cum vei
Ii dup moarte. Vezi aceast cptna? Ea este o oglind mult mai adevrat ca aceea. E drept c
privind-o, nu-ti vei mai putea Iace prul capului dup mod, dar ti vei putea aranja ntreaga viat
moral. n scheletul acesta erau odinioar doi cehi strlucitori, acum nu se mai vd decit dou
guri mari! Capul acesta avea pe el un pr Irumos ondulat, acum ns e chel! Obrajii erau rosii ca
trandaIirii, acum au disprut! Aici mai jos erau niste dinti Irumosi ca niste perle, buze rosii ca
ciresele coapte, si vorbe dulci i ieseau diri gur! Toate acestea, dup cum vezi, au Iost trectoare.
Ce a Iost ea atunci, esti tu acum. Si ce este ea acum, vei Ii si tu odat!"
n urma acestor cuvinte ale nteleptului ei tat, Iiica lui plin de mndrie se schimb si
deveni un model de virtute (Prel. d. O M.P. 972).
341) Am ytiut sigur pcatele altora, dar le-am tinuit, ncura-jndu-i a pctui
nainte? (w)
w) Acesta e un lucru Ioarte complicat! Se poate spune numai Duhovnicului care-i stpn
pe sine n a nu divulga, nici a multiplica pcatul, ci a-1 vindeca Ir a sminti pe altii prin
divulgarea lui (Vezi ,Privelisti Apocaliptice", cap. 5 6 ,Taina Pocintei" cu secretul Spovedaniei,
de autor). AltIel, divulgnd. se ncarc amndoi: si cel ce a spus pcatul, si Duhovnicul slbnogit
suIleteste CU multiplicarea pcatului aceluia divulgat. Unii nepriceputi, ri, divulgnd pe
aproapele lor ca Doeg pe David au multiplicat pcatul si au umplut lumea de rutate,
ucideri (1 Imp. 22; Ps. 51), spargeri de case cu nvrjbirea, divortarea sotilor, descreditarea
Preotilor prin Ielurite clevetiri... slsluindu-si diavolii: pe limbi, n urechi si n inimi. Pe acei
multiplicatori ai pcatelor i nIiereaz Mntuitorul, zicndu-le: ,Serpi, pui de nprci, cum veti
putea ;ri cele bune, Iiind ri, c din prisosinta inimii grieste gura... Jel ce este Ir de pcat
ntre voi, s i-a piatra si s arunce nti. .. (Mt. 23 33, 12 34, 43-45, Ioan 8 7).
TREBUIE A-MI JUDECA MULTIMEA PCATELOR MELE Un clugr dintr-o
Mnstire svrsise un pcat. Staretul a chemat pe toti calugrii la judecat. Unul ns ntrzia, si
abia veni in urma multor struinte. Dar lu cu sine un cos plin cu nisip, pe
carc-1 aducea n spinare. Fratii vzndu-1, l ntrebar din ce pricin poart cosul n
spinare? Clugrul zise: ,Pcatele mele snt multe ca nisipul din cos si nu le vd, iar eu s judec
pealtul?!" Clugrii iertar numidect pe cel care pctuise si Icur pocint (O.M,P. 709).
PCATUL APROAPELUI NU SE DIVULG. Divulgarea pcatelor aproapelui este un
cancer drcesc pe suIletul clevetitorilor si al omenirii... Pcatul aproapelui poti a-1 destinui
numai Staretului sau Duhovnicului n care a-i siguranta c vor lucra tainic pentru a-i curati
176
SuIletul aceluia, Ir a-1 divulga. n caz. c nu ai Staret sau Duhovnic ntelept si iscusit n aceast
lucrare spiritual, Ioarte delicat si gingas, taci, puneti mna la gur, vezi-ti de SuIletul tu,
ngrijeste-te de curtirea pcatelor tale... Roag-te pentru cel gresit lui Dumnezeu cu toat
credinciosia ca un adevrat crestin, ca s-1 scape Dumnezeu si pe dnsul de pcatul sau de
demonul acelei patimi. Si El va Iace. AstIel procedind, vei scpa din acele pcate grele si
nmultitoare, n care Ioarte mult lume, prin divulgare, se cuIund, se neac si se osndeste
vremelnic si vesnic. Pcatele aproapelui nu se divulg, deoarece prin aceast demonic iesire se
produc multe rutti:
1) Vatmi pe aproapele, i jeIuiesti pacea pe care nu esti n stare s i-o redai,
ucigndu-i cinstea, prin care Iapt ai devenit ucigas, asemenea diavolului Iat de dreptul Iov, Iat
de Arhiereul Isus, Iiul lui Iosedec, si asemenea ndrcitului aceluia care ponegrea pe Preotul
Liturghisitor naintea SIntului Macarie, s.a.m.d. (Iov 1 9-11 , 2 4-5, Zah. 3 7-2; P. o.c. p. 154-5).
2) Vatmi pe aceia naintea crora divulgi pcatele aproapelui tu, molipsindu-i si
mbrncindu-i n prpastia pierzrii, c la rn-dul lor si aceia vor divulga si vor multiplica vorba ta,
umplnd lumea de acea uricioas divulgare, primejduind pe multi vremelnic -si vesnic.
3) Te vatmi pe tine nsuti, multiplicnd pcatul, uriciunea pustiirii ndemnnd si pe
altii la acea satanic lucrare pentru care vei Ii mbrncit de ngerii czuti, pe care i-ai slugrit, la
nIricosata Judecat, particular si general, unde, pentru aceast nemilos-tivire a ta, vei Ii judecat
si osndit precum ai Icut si tu aproapelui tu cu acele divulgri.
Divulgarea pcatelor aproapelui ,pcatelor strine", arat iesirea aIar din porunca
dragostei de Dumnezeu si de aproapele, uriciune de moarte, ucidere, inIernalitate. Viciul inIernal
al uri-ciunii divulg pcatele si seamn nvrjbiri si neIericiri. Astea snt zzaniile, smnta
satanei, Iiii si Iiicele diavolului (Mt. 13 2530,
39-40, Ps. 27 5, F. Ap. 13 8-11 , 1 Tim. 1 20; 2 Tini.; 3 1-9, 4 14-15).
Dragostea adevrat, veritabil, acopere multime de pcate (1 Petru 4 8, Prov. Sol. 10 72;
17 9, Iac. 5 20, 1 Cor. 13 4). Pild vie de astIel de dragoste plcut lui Dumnezeu si Iolositoare
aproapelui, spre binele obstesc, vedem la mai multi alesi ai lui Dumnezeu, care ca niste luceIeri
luminosi strlucesc pe cerul Bisericii Lui.
a) IosiI chiar n temnit Iiind, descdperindu-si necazul su Iat de paharnicul lui
Faraon, acopere "rutatea Iratilor si care-1 vnduser, si acuzarea nedreapt cu care-1 asuprise si
cuIundase -. Iemeia lui PutiIar, zicnd: ,Eu snt luat cu sila (Iurat) din pmntul . Evreilor. Si aici
(n Egipt) n-am Icut' nimic vrednic (de osnd) ca s Iiu aruncat n temnita aceasta" (Fac. 40 15).
b) Proorocul Daniil, aruncat n groapa leilor spre nimicire de zavistia celor dou
cpetenii si 120 dregtorii mprtesti, dup salvarea lui, a rspuns mpratului Ir a divulga pe
aceia, zicnd: ,mprate, vesnic s triesti! Dumnezeu a trimis pe ngerul Su si a astupat gurile
leilor, care nu mi-au Icut nici un ru, pentru c am Iost gsit nevinovat naintea lui. Si nici
naintea ta, mprate, n-am Icut nici un ru" (Dan. 6 22).
c) Psalmistul David, la Ieluritele divulgri din vremea lui, zicea: ,Din buntti am
tcut" (Ps. 38 3).
d) Cnd Prea SInta Fecioara Mria s-a aIlat avnd n pntece de la Duhul SInt, IosiI
logodnicul si paznicul ei, drept Iiind, si nevrnd a o vdi, a vrut s-o lase pe ascuns... (Mt. 1 18
19). Dac ar Ii vdit-o sau ar Ii divulgat-o, ar Ii Iost un om nedrept si dezmostenit din mprtia
lui Dumnezeu - (Ps. 10 5, 1 Cor. 6 9).
e) Mntuitorul ne porunceste n Dumnezeeasca Evanghelie: ,Orice voiti s v Iac
vou oamenii, Iaceti si voi lor asemenea" (Mt. 7 72). Cum nu vrem noi s Iim divulgati de altii,
tot asa s nu divulgm nici noi pe altii; iar lucrnd altIel, clcm porunca Divin si ne dezbrcm
de pacea si Iericirea noastr. Dm blndul pe speriat. La aceast dragoste sInt ne ndeamn si
Apostolul, zicnd: ,Fratilor! De va cdea vreun om n vreo greseal, voi cei duhovnicesti
ndreptati pe unul ca acela cu duhul blndetelor, pzindu-te pe tine ca s nu cazi si tu n ispit.
Purtati sarcina unul altuia, si asa veti mplini legea lui Hristos" (Gal. 6 72).
177
Asta-i calea, asta-i viata, asta-i alergarea cea bun. Ia spune-mi, cnd cazi tu ntr-un pcat
sau ntr-o nevoie rusinoas, te dai singur n vileag? Ori te tinuiesti si te acoperi ct poti mai
mult ?! Asijderea Iaci si cu toti ai casei tale. Divulgnd ns pcatele aproapelui; dovedesti clar
naintea lui Dumnezeu si a oamenilor, c nu iubesti pe aproapele ca pe tine nsuti (Iiindc l-ai
divulgat, Lc. 10
27; Mt. 22 38) , ci l ursti (1 Ioan 2 9, 11, 3 14), te Iaci ucigasul lui (1 Ioan 3 15).
Clevetitorii, prsii, ponegritorii, adic toti cei care dau n vileag pcatele aproapelui lor,
snt niste denaturati, niste ri, nemilostivi, asemenea Iariseilor, care aducnd pe Iemeia pctoas
la Domnul si divulgnd-o, auzim zicndu-li-se: ,Cel ce este ntre voi Ir de pcat, s ia piatra si
s arunce asupra ei... Aceia auzind cuvintele si Iiind mustrati de constiint, au iesit toti aIar"
(Ioan 8 29). ,Pui de viper, cum puteti gri cele bune ri Iiind, c din prisosinta inimii grieste
gura. . . Pentru tot cuvntul desert pe carc-1 vor gri oamenii, vor s dea seama de dnsul n ziua
judectii... Din cuvintele tale te vei ndrepta si din cuvintele tale te vei osndi... Cum veti scpa
voi de gheen?" (Mt. 12 3437, 23 33 38).
Cei care cu viclenie, cu nemilostivire si cu rutate inIernal divulg pcatele aproapelui
lor, mai ales ale printilor spirituali, vor auzi ngrozitoarele mustrri ale Dreptului Judector:-
,Slug viclean! Toat datoria ti-am iertat-o, pentru c M-ai rugat; oare nu se cuvenea s miluiesti
si tu pe tovarsul tu cum te-am miluit Eu pe tine?" Apoi l-a dat pe el pe mna muncitorilor..."
(Mt. 18 23 -35).
Pcatele strine, dup cum am mai zis', poti a le destinui numai unui Staret, Duhovnic,
persoan spiritual, care nu divulg, ci va lucra tinuit cu ntelepciune de sus (Iac. 3 17) la
ndreptarea celui gresit. Cnd nu ai astIel de brbat al lui Dumnezeu la nde-mn, taci, tine
ngropat n sineti taina: ,Cuteaz c nu te va sparge" (Is. Sir. 19 10), roag-te lui Dumnezeu
pentru sineti, cci cred c si tu n multe vei Ii asemenea pctos, ct si pentru cel pe care l stii
gresit, ca s v lumineze El cu Darul Su, si s v scoat din cile pierzrii pe calea vietii. Nu-ti
nmulti pcatele tale si prin divulgarea pcatelor aproapelui, semnndu-ti astIel spinii pcatelor
strine pe toate cile vietii tale si multiplicndu-ti-le zilnic, c nu te vei putea ndrepta a Iace
adic pocint adevrat si a te mprtsi cu bun pregtire spre Iolos pn nu-i vei smulge pe
acestia din rdcini de peste tot locul pe unde i-ai semnat si multiplicat.
n Vechiul Testament locuintele Preotilor erau deoparte de cealalt lume, ca nu cumva
vznd cei din popor slbiciunile lor, s le divulge, dup care Preotii s Iie descreditati si poporul
mpovrat de pcate si cuIundat n osnd pe urma acelor clevetiri (Lc. 1 39-40, Is. Navi 21 9-11;
1 Imp. 22).
Odinioar Doeg, creznd c Iace bine, divulg pe mpratul David si pe Arhiereul
Abimelec naintea mpratului Saul, prn-du-i astIel: ,Eu am vzut pe Iiul lui lesei venind (pe
ascuns) n Nob (cetatea preotilor) la Arhiereul Abimelec. Abimelec a ntrebat pe Domnul pentru
el, i-a dat merinde (pinile sIintite ale punerii nainte), si i-a dat si sabia lui Goliat Filisteanul".
Saul, n urma acelei divulgri, s-a nIuriat groaznic si a ucis pe Arhiereul Abimelec si pe toti
Preotii Domnului. Apoi a trecut prin ascutisul sbiei toat cetatea preoteasc Nob: brbati, Iemei,
copii, vite...". Dup aceea David, adeseori cnd si reamintea de Iapta divulga-torului Doeg, l
blestema oItnd: ,Ce te lauzi n rutate puternice? Frdelege toat ziua. Nedreptate a gndit limba
ta, ca un brici ascutit ai Icut viclesug. Iubit-ai rutatea..." (Ps. 51).
n Mnstirile Bisericii Noului Testament copiii adusi erau crescuti aparte, ca s nu
observe unele slbiciuni sau nentelegeri ale clugrilor si apoi s Iie semnate printrnsii n lume,
unde s le nmulteasc, ngreuieze, cuIunde si osndeasc. Se spune c odinioar un diavol trecnd
pe lng o Mnstire, cnd a vzut un copil jucndu-se acolo n curtea ei, a zis: ,Dac esti tu aici n
Mnstire, apoi eu n-am ce mai Iace, tu mplinesti tot lucrul meu" (P. o.c. 303 20).
Cei ce observ greselile aproapelui lor si s-ar scandaliza pentru aceasta, si ar dori s spun
si la alte persoane acele scderi, a le divulga, mai nainte de a le divulga s Iac bine si s citeasc
despre greutatea si pedeapsa celor ce judec si osndesc pe altii, a clevetitorilor si a vadnicilor, la
paginile: 96225 din aceast carte.
178
Iat, de exemplu: Niste nesocotiti, parte brbteasc sau Iemeiasc, divulg cuiva un pcat
al vecinei sale. Divulgarea se rspndeste n toat lumea cu iuteala Iulgerului. Vecina lor cade n
dispretul lumii, sotul o bate, o tortureaz, o schingiuieste, apoi divorteaz de ea si o leapd.
Lumea o urste si o ponegreste. Srmana Iemeie cade n disperare... copiii rmn orIani si Ir
mil de mam... nengrijiti de nimeni... se oIilesc, se mbolnvesc ... si mor cu zile. Cine a
cuIundat aceast Iamilie n iadul vremelnic si vesnic ? Vadnicii. Cnd se vor curati ei de pcatul
acesta? Cnd vor reabilita Iamilia aceia. Dar cnd o vor Iace ei aceasta ? ? ?
Ceea ce au Icut vadnicii de mai sus cu Iamilia aceea, acelasi lucru l-au Icut si-1 Iac alti
vadnici chiar si cu unii dintre sIintitii Liturghisitori. Cnd se vor curati acestia de pcatul vdniciei
lor? Atunci cnd vor dezrdcina desvrsit ponegrirea aproapelui lor divulgat, vrajba sau
zzaniile. Pn atunci divulgatorii aproapelui rmn naintea lui Dumnezeu tot niste urcioase
zzanii sau Iii si Iiice ale diavolului (Mt. 13 25 30), niste scule inIernale, niste ucigasi de
oameni, asemenea diavolului pe care l-au slugrit.
Precum Ictorii de pace snt Iiii lui Dumnezeu, asa si Ictorii de vrajb --prin clevetiri,
ponegriri si divulgri snt Iiii diavolului. ,Tarina zice Mntuitorul este lumea, smnta cea
bun snt Iiii mprtiei, iar zzaniile snt Iiii celui viclean.'Vrjmasul cel ce le-a semnat pe ele,
este diavolul" (Mt. 5 9, 13 39 40 , comp. Ps. 108 1-19, 27-28, 34 1-25).
Pcatul aproapelui se spune numai Duhovnicului care nu divulg ca si pcatele
mrturisite sub epitraIir vindecnd Ir divulgare; altIel, si Duhovnicul si cel ce i-a spus, se Iac
vinovati multiplicrii pcatului si tuturor smintelelor ce curg din el. ,Vad-nicul si Iurul acelasi
judet (judecat) iau" P.B.G. 110 (88).
Am ntrtat pe semenii mei la mnie, provocndu-i a pctui prin: vorbe rele,
drcuieli, njurturi de cele Sfinte, sudalme, jurminte, bti, vrsri de snge, ba chiar yi
omoruri ? Am hulit faptele bune yi orice virtute strlucit a aproapelui ? Am smintit pe al(ii
cu privirea, cu cuvntul, cu felurite semne viclene, mbrncindu-i n pcate grele? (k)
k) Crestinii Pstori si pstoriti snt ndatorati a nu da niciodat prilej cuiva de a
pctui; ci s Iac tot ce le st n putint pentru a calma, linisti, paciIica, de se poate, pe toti.. .
FEMEIA CU APA N GUR SI-A RESTABILIT PACEA N CASA. O Iemeie crestin
necjit'Ioc, merse de se plnse naintea unui Duhovnic iscusit c brbatul su se poart Ioarte ru
cu ea. Totodat se mai tngui c n casa lor nu mai nceteaz sIada si btaia. Duhovnicul luminat
gndindu-se putin, i gsi leacul, si-i zise: ,Femeie, vrei s-ti vindeci brbatul?" ,Desigur" rs-
punse ea. ,Ei bine zise el din nou dac vrei. cu adevrat, i-a aceast sticl cu ap (era ap
curat n ea). Cnd brbatul tu va ncepe s strige, tu s iei n gur putin ap, dar s n-o nghiti,
si vei vedea minunea". Dup cteva zile Iemeia se ntoarse la Preotul Duhovnic si-i zise: ,Cu
adevrat Printe, minunat a mai Iost acea ap! Cnd ncepea brbatul s strige, eu luam ap n
gur, si el numaidect se linistea" (P.P. o.c. III, 101).
342) Din neluare aminte, uneori cu ytiin(, ba chiar cu premeditare, am, neglijat yi
prsit virtu(ile (a) creytineyti, dedndu-m viciilor?
a) VIRTUTEA este o stare rational a SuIletului, care se arat n ntreg Ielul nostru de a Ii
si a lucra. Se zice, si cu drept cuvnt, c virtutea este una, dar ea cuprinde n sine Irumusetea si
diversitatea tuturor virtutilor. Precum o diadem mprteasc se Iace din perle si pietre pretioase,
tot astIel si virtutea const din Irumusetea diIeritelor virtuti.
Esen a tuturor virtutilor este una, desi poate Ii mprtit n multe Ieluri si a purta diIerite
nume, precum si esenta aurului este una, "u toate c pare mprtit n tot Ielulde bijuterii, dup
istetimea si vointa artistului. De aceea nu este perIect virtuos omul care nu stpneste o virtute
oarecare. Toate virtutile snt legate ntre ele si atrn una de alta. Legtura dintre ele este ca aceea,
dintre verigile unui lant. Iubirea se tine strns de bucurie, bucuria de blndete, blndetea de
179
smerenie, smerenia de serviabi-litate, serviabilitatea de sperant; speranta de credint, credinta de
ascultare, ascultarea de simplitate.
Virtutea este ceva natural, cum este de pild; sntatea, iar viciul este contra naturii, cum
e de pild, boala. Dumnezeu ne-a dat ochii nu ca s vedem lucrurile neIolositoare, ci ca s
admirm operele Sale si s-L adorm ca pe A-toate-Fctorul. Cunoasterea virtutii trebuie s ne
Iie nnscut si chiar este nnscut, cci dac ea n-ar Ii sdit de Dumnezeu n Iiecare, de unde
am sti noi ce trebuie s Iacem si ce nu? Drumul cel mai scurt, mijlocul cel mai uSor de a ajunge la
virtute, este s nu te uiti numai la neplcerile ce ti le procur, ci si la rsplata ce te asteapt si nc
nici numai la aceasta.
Vrei pilde de oameni plini de virtute? n SI. Scriptur se gsesc nenumrate exemple de
viat virtuoas. Unul se distinge prin srcie, altul prin bogtie. Asa de pild: Proorocul Ilie era
srac, iar Patriarhul Avraam bogat. Din aceste dou ci a srciei si a bogtiei alege
(
pe
aceea care o crezi mai usoar si mai potrivit de urmat. Iarsi, unul se distinge prin viata sa
Iamiliar, altul prin viata sa singuratic. Mergi pe oricare vrei din aceste dou drumuri, cci
amndou duc la cer. Unul s-a distins prin mult postire, ca SI. Ioan Boteztorul, altul prin
nepostire, ca Iov. Mai departe, acesta din urm avea grij de sotie, Iii, Iiice si servitori, pe cnd
cellalt nu avea nimic altceva dect haina de peri de cmil. Dar ce vorbesc eu de Iamilie, bogtie
si bani, cnd chiar un rege poate Ii virtuos, cci ntr-un palat mprtesc este o viat mult. mai
zbuciumat dect ntr-o cas particular. David a strlucit ca rege, Ir ca purpura si diadema s-i
Ii micsorat zelul de cel; bune si Irumoase. Altul, si anume Moisi, era nsrcinat cu conducerea
unui ntreg popor. O astIel de situatie este mpreunat cu greutti si mai mari... Vrei s vezi c si
un ostas poate Ii Ieiic.it ? Priveste la Cornelie sutasul. Vrei si un mare demnitar? Gndeste le la
camerierul reginei Etiopiei! Bogtia bine ntrebuintat nu ne poate duce la pieire, oricare ne-ar Ii
starea social. Dimpotriv, dac nu le ntrebuintm bine, ne pot duce la pieire alt impratia cit si
bogtia si srcia. . .
Virtutea nu poate Ii nvins nici de bogtie, nici de srcie, nici de stpnire, nici de cei
mici, nici de potentati, nici de rusine, nici de dispret. Pe toate acestea virtutea le las s zac pe
pmnt, pe cnd ea se nalt la cer. Gnd SuIletul este nobil, nu este nimic pe lume care s-1
mpiedice s Iie virtuos. Cnd lucrtorul este sigur pe mestesugul su, nu-i poate lua aceast
stpnire nici o putere din aIar. Acelasi lucru este si cu orice art. Dac aItistul
4
este stpn pe arta
sa si exersat n ea si o ntelege temeinic, nimeni nu i-o poate lua, chiar dac e chinuit de boal sau
de srcie, ori nu-i poate mnui unealta si nu poate munci. Arta lui rmne art, cci putinta
productiei artistice nu se pierde. Acelasi este cazul cu omul virtuos: n orice situatie s-ar gsi, n
bogtie sau srcie, n boal sau sntate, n glorie sau n umilire, totdeauna el va Ii deopotriv de
virtuos (d. M.C.I. o.c. pp. 1920).
343) Nu m-am ostenit cu srguin( bine chibzuit a vedea pe Dumnezeu din
lucrurile Sale din univers?
344) Nu m-am silit a cunoayte pe Dumnezeu din: cartea naturii, lumea cereasc, a
plantelor, viet(ilor, trupul yi Sufletul omenesc. .. ba chiar am yi nesocotit minun(iile yi
superioritatea Sufletului omenesc, care-i icoana vie a Creatorului su?
345) Nu m-am silit a-mi agonisi o credin( vie n Dumnezeu ? (b)
b) TEOLOGALA VIRTUTE A CREDINTEI. Numirea acestei virtuti Dumnezeesti vine
de la cuvntul: ,cred", ,credere", ,a crede", care nseamn a Ii sigur despre un lucru sau lucrare pe
care nu le vedem si nici nu le-am vzut cndva. Cteodat mai nseamn Iidelitatea sau sinceritatea
vorbei sau promisiunii.
Credinta adevrat este un minunat Dar revrsat asupra noastr, n noi, de Dumnezeu, prin
care primim drept si adevrate toate cte ni s-au descoperit .de El n Dumnezeestile Scripturi si n
SI. Traditie, pe care ni le Iace cunoscute Unica SInt Sobornic si Apostolic Biseric a lui
Dumnezeu *. Cuvntul ,cred" dup nvttura Ortodoxiei noastre se cuprinde n patru prti
ale Simbolului Credintei adevrat crestinesti, astIel:
180
` Cu Darul snte(i mntui(i prin credin(, yi aceasta nu de la voi; al lui Dumnezeu este Darul" (Efs. 2 8, comp. Rom. 12 3, 6 23,
Filip. 1 29, 2 Petru 1 7). Este un Dar, o road a Sfntului Duh (1 Cor. 12 9, Efs. 5 9, Gal. 5 22).
1) Despre Dumnezeu Tatl, Fiul si Duhul SIint, Prea SInt
Treine cea de o Fiint si nedesprtit (art. IVIII).
2) Despre SInt Biseric Sobornic si Apostolic(art. IX).
3) Despre SIintele Taine (art. X).
4) Despre nvierea obsteasc si viata viitoare (art. XIXII).
Cuvi.tul ,cred" nseamn c primesc si mrturisesc ceea ce nvat Bir arica despre
Dumnezeu. El are acelasi sens ca si cuvntul ,credint". S vedem acuma ce nseamn ,credint?"
Exist o credint pe care se bazeaz legturile dintre oameni si exist o credint care ntretine
legtura omului cu Dumnezeu. ntre ele e o nrudire, dar si o deosebire. Credinta pe care o are un
om n ceea ce-i spune alt om, e o ncredere, care-si poate gsi ntrirea n dovedirea sau artarea
vzut a lucrului care a Iost sustinut de unul si crezut de altul. Credinta n Dumnezeu nu-si poate
gsi n viata pmnteasc o astIel de ntrire, prin dovedire sau artare vzut. Dar are si ea o
ntrire printr-un Iel de artare tainic, nevzut, n Iata ochilor SuIletului. Deci, credinta n
Dumnezeu e primirea de ctre noi ca adevrate pe baz de ncredere n Dumnezeu si pe baza
unei vederi suIletesti a tuturor adevrurilor pe care le vedem prin descoperirea mai presus de
Iire, n vederea mntuirii noastre. SI. Ap. Pavel ne spune despre credint, c: ,este adeverirea
celor ndjduite si dovedirea lucrurilor celor nevzute" (Evr. 11 7). Dup Teodoret al Cirului,
credinta crestin este nvoirea liber a SuIletului, vederea suIleteasc a unui lucru nevzut,
statornicia n ceea ce este adevrat, ntelegerea celor nevzute, potrivit Iirii (I.C.O. o.c. p. 45). .
Mntuitorul nostru Iisus Hristos, Capul si svrsitorul credintei (Evr. 12.2), deIineste
adevrata credint n cuvintele: ,Cel ce crede n Mine si Celui ce M-a trimis pe Mine, are viat
vesnic, la Judecat nu va veni; ci va trece din moarte la viat" (Ioan 3 16, 18, 36, 4 47-53, 5 24,
6 35, 7 38, 4 14, 11 25, 40, 14 1, 11, 20 71 31, Mt. 9 28, Mc. 1 75; 16 17...;). ,Cel ce M-a vzut
pe Mine a vzut pe Tatl... c Eu snt n Tatl si Tatl este n Mine...." (Ioan 14 910). De
asemenea si Apostolul adevereste aceasta, zicnd: ,Credinta este adeverirea celor ndjduite,
dovada lucrurilor celor nevzute"' (Evr. 11 7). n alt parte vorbind despre necredin-ciosia
vechiului Israil, zice: ,Au doar necredinta lor va Iace netrebnic pe credinta Iui Dumnezeu?
Nu..." (Rom. 3 3 4). Uneori cuvntul credint arat vocea constiintei si sensul vorbirii Apos-
tolului: ,Tot ce nu este din credint, este pcat" (Rom. 14 23). Alte ori are sens de ncredere sau
ndjduire: ,Credeti c pot s Iac Eu aceasta?... De poti crede, toate snt cu putint credincio-
sului... Doamne, adaug-ne credint... De veti avea credinta nendoielnic, veti zice dudului
muntelui acestuia: dezrdci-neaz-te si te arunc n mare, si va Ii... Credinta ta te-a mntuit...
Mergi, si cum ai crezut Iie tie. . . Amin griesc vou : nici n Israil n-am aIlat atta credint... S
cear cu credint" (Ml. 9 28; Mc 9 23, Mt. 17 20 , 21 21, Lc. 8 48, Mt. 8 10, lac. 1 6). Cuvintul
,credint" adeseori l ntrebuintm pentru a indica toate adevrurile pe care sntem datori a le
crede. Asa d.p.: zicem si ,credint crestin" n loc de ,adevruri crestine".
Mntuitorul ne adevereste c ,adevrata credint este lucrul lui Dumnezeu, zicnd: ,Acesta
este lucrul lui Dumnezeu, ca s credeti...". Si lui Petru: ,Fericit esti Simone Var-Iona, c trup si
snge nu ti-a descoperit tie; ci Tatl Meu Cel din ceruri" (Ioan 6 29, Mt. 16 17; comp. F. Ap. 11
21, 1 Cor. 2 5, 3 5, EIs. 1 19; Cols. 2 72; 2 Tes. 1 11; 1 Tim. 1 14). Din acestea cunoastem c:
credinta nu este un produs al mintii, judectii sau ratiunii omenesti; ci un minunat rod supraIiresc
produs n noi prin Darul lui Dumnezeu. Prin acest minunat Dar, noi credem Ioarte tare, cu o
puternic sigurant desvrsit, toate adevrurile care ne nvat unica Biseric dreptcredincioas a
Dumnezeului Celui viu, care, dup cuvntul apostolesc, este: ,stlp si ntrire a adevrului" (1
Tim. 3' 15, comp. 1 Parai. 17 72 74; Evr. 3 6).
Credinta aceasta adeseori -o numeste Dumnezeeasca, pentru a o deosebi de cea omeneasc
prin care credem multe lucruri sau lucrri, despre care nu avem o imediat cunostint prin noi
nsine. Asa d.p.: credem cele scrise n istoriile antice, medievale, moderne, cele ce n-am vzut nici
n-am mai auzit. Siguranta istoric se ntemeiaz pe mrturia istoricilor. Dac n-am crede dect
181
numai ceea ce m vzut si auzit noi nsine, nici o Iapt sau lucrare din trecut n-ar putea'Ii crezut
de noi, si astIel am Ii rupti de trecut, neavnd, neprimind nici o cunostint despre el, sau necreznd
n istorisirile trecutului. ntr-adevr, nvttura sau cunostintele ncep mai nti cu credinta
scolarilor, ucenicilor, n vorbirile proIesorului, care stie si pred stiinta. Asadar, dac. credem
oamenilor nvtati care ne Iac legtura celor prezente cu cele din vremurile cele mai ndeprtate,
cum s-ar putea a nu crede noi cele descoperite nou de nsusi Dumnezeu prin alesii Si: Moisi,
Proorocii, Fiul Su, Apostolii si urmasii lor?
Aceast virtute Dumnezeeasca, credinta n Dumnezeu si in tot ce ne nvat Biserica Lui
despre lucrurile nevzute, este cu totul altceva, ceva supraIiresc, Iat de spusele oamenilor despre
lucrurile naturale petrecute n cursul vremurilor trecute n alte tri si n tara noastr. Credinta
aceea omeneasc e Iolositoare in viat, cind cei ce ne-au vorbit sau vorbesc sint oameni de ncre-
dere. Credinta crestin Divin ns, este cu mult mai Iolositoare dect cea omeneasc.
Aceasta ne lumineaz mintea pentru a cunoaste ct: mai bine pe Dumnezeu, si n general lucrurile
Lui supranaturale. Cei ce doresc a aIla si a sti cum laud Dumnezeeasca Scriptur ,credinta
adevrat", s citeasc n ntregime capitolul 11 al epistolei SI. Ap. Pavel ctre Evrei. Acolo
Apostolul Iace o artare nvederat asupra tuturor SIintilor si eroilor credintei din Vechiul
Testament, adeverind c: credinta a Iost izvorul si temeiul virtutilor lor strlucitoare, smnta
minunatei lor sIintenii.
n Dumnezeeasca Evanghelie aIlm pretutindeni strlucind laudele cele mai mari ale
credintei. Asa d.p.: SI. Elisabeta primind vizita P.S. Fecioarei Mria Maica Preacurat, zice:
,Fericit este ceea ce a Crezut c se vor mplini cele spuse ei de la Domnul" (Lc. 1 45, comp.
Ioan 20 29).
CREDINTA, NSOTIT DE FAPTELE BUNE, A FCUT SI FACE SFINTI. Adevrata
credint unit strns cu Iaptele bune, a ales de partea lui Dumnezeu pe SIintii strmosi: Abel,
Adam si Eva, Sit, Enos, Cainan, Malaleil, Iared, Enoh, Matusalem, Lameh, Noe (Fac. 5).
Patriarhii: Avraam, Isaac, Iacob si cei 12, Moisi si Aaron, Proorocii si alti drepti. Dumnezeiasca
Scriptur laud mult credinta lucrtoare a acestora si a altor multi SIinti, mreste minunile si
povesteste luptele lor pline de vitejie. Altii au suIerit: ocri si bti, ctuse si temnit. Au Iost
btuti cu pietre, herestruiti. supusi la chinuri, ucsi cu sabia, au rtcit n cojoace si n piei de capre,
suIerind lipsuri, suprri si rutate. Aceia, de care lumea toat nu era vrednic, au rtcit prin
pustietti si prin munti, prin pesteri si prin crpturile pmntului..." (Evr. 11 3638). De aici
vedem artat c, credinta care mntuieste este mpreunat cu lucrurile cele bune. Credinta singur
Ir de Iapte bune este moart si nelucrtoare. ,C precum trupul Ir de duh este mort, asa si
credinta Ir de Iapte este moart" (Iac. 2 77).
Crestine! Tu le lauzi c crezi, dar ce Iolos este cnd tu Iaci lucruri care calc Legea
Dumnezeiasc? Si dracii cred si se cutremur, dar nimic nu se Iolosesc. Tu crezi c Dumnezeu a
dat cele zece porunci si c cel ce calc una din ele, Ir de ndoial se munceste; dar tu toat ziua,
Ir de nici o temere si sIial, deIaimi Iiecare porunc! Deci, ce te Ioloseste pe tine credinta ta?
Tu crezi c Dumnezeu a legiuit ca s-L iubesti pe El din toat inima si din tot SuIletul si din tot
cugetul, si pe aproapele tu ca pe tine nsuti; dar tu l deIaimi pe Dumnezeu prin clcarea legii, iar
pe aproapele l nedrepttesti si-1 vatmi n toate chipurile! Deci, ce Iolos ai din credinta aceea a
ta? Tu crzi c de nu vei ierta greselile oamenilor, cu neputint este s-ti ierte Dumnezeu pcatele
tale, dar tu pentru cea mai mic gresal a Iratelui tu, cauti a-1 ataca, lovi, rni... Crezi c
Dumnezeu ti porunceste ca s iubesti pe vrjmasii ti! Dar tu i ursti si-i izgonesti pe ei pn la
moarte. Deci, ce te Ioloseste pe tine credinta ta? Tu crezi c Dumnezeu ti porunceste ,nvtati v
de la Mine c snt blnd si smerit cu inima", dar tu esti manios si mindrii! Deci, ce te Ioloseste pe
tine credinta ta?
Sracul poart Iata lui Hristos, ori ce vei Iace sracului, lui Dumnezeu Iaci. ,ntruct ati
Icut zice unuia dintre acesti Irati prea mici ai Mei, Mie ati Icut". Crezi aceasta? Asa, cu
adevrat. Tu ns vezi sracul, dar ti ntorci Iata ta despre dnsul! Vezi sracul, si n loc de
milostenie, l nsrcinezi pe el cu ocri! Asadar, ce te Ioloseste pe tine credinta ta? Crezi c te
182
asteapt alt viat vesnic, dar ns vietuiesti ca un urmtor si ucenic al lui Epicur muritor cu
SuIletul! Deci, care este Iolosul credintei tale? Tu crezi c va s vin o zi n care va s sead
Dumnezeu pe Scaunul Slavei Sale s judece pmntul si lumea, c lucrtorii Iaptelor bune vor
merge n viata vesnic; iar cei ce au Icut pcate n munca vesnic; ns de lucrarea Iaptei celei
bune cu totul te lenevesti, si tot pcatul cu osr-die l Iaci! Asadar, ce te Ioloseste pe tine credinta
ta? Aceast credint nu mntuieste pe om... Credinta ne ajut nou la lucrarea Iaptelor bune, si
Iaptele bune dau la credint desvrsirea... (K.E.D. o.c. pp. 4042).
Omul Ir de credint, se gseste-n adevr.
Pe-o prpastie adnc, atrnat de-un Iir de pr!
Dac el se-nchin-n clipa, cnd vrea Iirul s se rup,
Prinde-n mini toiag de aur, iar prpastia se-astup!
CREDINTA ADEVRAT E DE FOARTE MARE TREBUINT PENTRU
LUMINAREA SI MNTUIREA NOASTR. ,Fr de credint nu e cu putint a bine plcea lui
Dumnezeu" zice Apostolul (Evr. 11 6). Precum din multele izvoare ale p-mntului se
Iormeaz: prae, grle, ruri si Iluvii, si cu ct curg n mai mari deprtri, cu att mai mult se
nmultesc apele lor; asa si din crescnda credint cu Iapte bune, se nmultesc Darurile bine-
Ictoare omenirei. Cel ce crede drept si are Iapte bune, acela ori ce cere n Iolosul su ori al
binelui obstesc de la Dumnezeu cu toat ncrederea, va lua. Aceasta cunoscndu-o Apostolul,
striga: ,Mari snt isprvile credintei" ( ). Cercetnd bine SI. Scriptur si SI. Traditie, vedem c
adevrata credint crestineasc este maica tuturor Iaptelor bune. De la nceputul omenirei acestia
zidit de Creatorul a toate, vedem c toti dreptii prin buna credint au plcut lui Dumnezeu.
Abel prin adevrata credint aduce jertI lui Dumnezeu mai bun dect Iratele su Cain, si
astIel e auzit si mrturisit drept.
Si, prin credint a ajuns s poarte numirea de Dumnezeu; iar urmasii si d in Iiii si Iiicele
Iui Dumnezeu (Fac. 6 7 4,
Enoh, al 7-lea mrturisitor, bine plcnd lui Dumnezeu si umblind dup voia Domnului,
prin credint a Iost mutat de pe pmnt si luat de Dumnezeu.
Prin credint Noe ascult porunca lui Dumnezeu, vede potopul universal venind, lucreaz
100 120 de ani la uriasa corabie sub grindina batjocoritor contemporanilor si; n care apoi se
salveaz el cu toat casa sa (8 SuIlete), cte sapte perechi din viettile curate si cte dou perechi
din viettile necurate, din groaznicile ape spu-megnde ale acelui mare potop.
Avraam prin credint ascult porunca Domnului, iese din casa, neamul si patria sa, vine n
pmntul Igduit, si devine prietenul lui Dumnezeu (Fac. 4 4, 25-26, 5 22 -24 , 6-9; 12-22 Evr.
11 4-19).
Moisi Proorocul prin credint A Iost mare naintea lui DumNEZEU, A lui Faraon si A tot
poporul, A adus cu puterea Divin CELE ZECE mari plgi asupra Egiptului, A desprtit MAREA Rosie
trecnd prin ea pe toti Israelitii si nnecnd pe Faraon cu toat oastea Egiptenilor si, conducnd pe
Israil 40 de ani prin pustie spre Pmntul Fgduintei (Vezi pe larg Pentateucul).
Prin credint ISUS Navi desparte apele Iordanului, cele de sus ngrmdindu-se unele peste
altele ca niste ziduri uriase si cele din jos scurgndu-se pn a trecut tot poporul Israelitan (peste
vreo 3 000 000 de SuIlete), A stat de vorb cu strlucitul voevod al ostirilor ceresti Arhangelul
Mihail, A surpat si risipit zidurile Ierihonului, A oprit pe loc prin rugciunea cu bratele ntinse
aproape o zi ntreag, soarele deasupra Gabaonului si luna deasupra vii Aialonului... (Is. Navi 3;
5 7.3-75; 6; 10 12-14).
Prin credint Ghedeon, Samson, IeItaie, Samuil si David, au biruit pe vrjmasii poporului
lui Dumnezeu (Jud. 68; 1112; 13-16; 1 Imp. 1-8; 16-30; 2 Imp. 1-24; 3 Imp. 1...).
Prin o nIcrat credint n Dumnezeu cei trei tineri au stins puterea Iocului cuptorului
nseptit ars n care au Iost aruncati de Nabuhodonosor mpratul Babilonului; Daniil cu credinta a
astupat gurile leilor; Mardoheu prin credint A scpat de uneltirile viclene si ucigase pe care
Aman puternicul zilei acelor vremi le ntinsese asupra lui si a neamului su de sub stpnirea
Persilor (Dan. 3; 6; Est. 2-10).
183
Credinta e o artare a lucrurilor celor nevzute. Acolo n marile deprtri de spatiu sau de
timp n trecut, prezent si-n viitor unde nu putem ajunge cu privirile ochilor sau cu mintea
noastr, ne duce, NE descopere si ne arat credinta adevrat si luminat. Prin credint zice
Apostolul cunoastem c toat lumea aceasta a Iost Icut prin Cuvntul lui Dumnezeu, c toate
cele vzute si au luat Iiinta din cele nevzute. Prin adevrata credint luminat de sus, noi
cunoastem pe: Dumnezeu, puterea si mila Lui, mprtia Cerurilor si viata vesnic, moartea si
nvierea tuturor oamenilor, Patria noastr cereasc Noul Ierusalim, cu locurile de sus ale Iericirii
dreptilor si iadul de jos cu locurile de tortur ale pctosilor necurtiti de pcate.
Isaac Newton (16241727) a Iost un geniu stiintiIic, despre care se zice: ,De la el nsusi
ne-a venit mai mult lumin, dect aceea produs de zece veacuri naintea lui". Se spune c el si
descoperea capul, n semn de salut, ori de cte ori auzea pronuntndu-se Numele lui Dumnezeu.
Acesta avea ntre cunoscutii si un savant ateu, dar el nsusi era un bun crestin. Newton avea n
cabinetul su un glob ceresc, pe care erau reprezentate constelatiile, lucrarea aceea era o adevrat
capodoper. Colegul su, Irapat de Irumusetea acelui glob, s-a apropiat de el, apoi admirnd
lucrtura, s-a ntors ctre Newton si i-a zis: ,Cine 1-a Icut?" ,Nimeni!" i-a rspuns celebrul
astronom. Ateul a nteles si a tcut (L.L. o.c. p. 181).
Altdat niste prieteni nvtati vin si-1 ntreab pe credinciosul nvtat crestin Newton:
,Cum se mpac stiinta lui cu credinta, ndeosebi cum se poate mpca stiinta lui cu nvttura
despre invierea mortilor". Drept rspuns, Newton lu un magnet puternic si-1 apropie de o
grmad de praI de pmnt amestecat cu praI de metal. Firele de metal ncepur ndat a se alege
din pmnt. Pmntul rmase pe loc, iar metalul se strnse grmad pe marginea magnetului: ,Iat,
vedeti zice atunci Newton magnetul meu strnge praIul de metal amestecat n pmnt. Luati
o bucat de Iier, sIrmati-o n pulbere, aruncati-o n pmnt sau' n gunoi, si eu o scot de oriunde
cu magnetul meu. Asadar, dac magnetul meu poate Iace acest lucru, apoi dragii mei, trebuie s
ngduim c Dumnezeu Cel A-tot-puternic, Fctorul cerului si al pmntului, va avea si El un
magnet, ceva si mai puternic, cu care va strnge cenusa si praIul oaselor noastre din trna
pmntului. Precum magnetul meu scoate si strnge pulberea de metal din pmnt, asa si invierea
va scoate si va strnge oasele noastre din pmnt, si Domnul le va reda viat". Minunat rspuns!
(I.R. o.c. 76).
CREDINTA ADEVRAT E BINEFCTOARE. Cea mai mare bineIacere a credintei,
este c d SuIletului pacea asa de pretioas, nct aIar de ea toate celelalte bunuri devin
nepretioase, Iiindc n pace const: odihna, linistea, bucuria adevrat. De bineIacerile credintei
avem mare trebuint chiar si n viata noastr pmnteasc pentru sporul si Iericirea noastr. Asa,
omul credincios este asemnat de psalmistul David cu pomul sdit lng izvoarele apelcr, care si
d roadele la vremea sa, a crui Irunz nu cade, si tot ce Iace sporeste, devenind Iericit (Ps. 1 1
3).
ntelepciunea de sus (Iac. 3 17) ne arat c: credinta adevrat crestineasc, este izvorul
tuturor virtutilor. Credinta ntotdeauna a Icut isprvi mari. Un mie numr de ostasi convinsi de
iscusinta voevodului lor, a Icut minuni de vitejii si biruinte strlucite. Asa Ghedeon, numai cu
300 de oameni alesi, a zdrobit multimea ostirilor Moabite (Jud. 7). Treizeci si cinci de mii de
greci urmeaz pe Alexandru Macedon la cucerirea lumii. Babilonul se credea Icut pentru mriri
si mririle lumii se plecau n Iata credintelor lui desarte, idolatre. Columb singur ntr-o lume
ntreag se ncptneaz s cread ntr-un nou univers, si un nou univers iese din valurile
oceanelor. Prieteniile, patriotismul, dragostea, toate sentimentele cele mai nobile, snt un Iel de
credint. S citm si pe Martiri? Acesti eroi, "Ir armate, Ir legiuni, au nvins pe tirani, au
nbln-zit leii, au smuls Iocului violenta si spadelor tisurile. Credinta, ca si alte virtuti, atta este
"virtute bun, ct timp se ntoarce spre originea sa,, adic spre Dumnezeu. Din credint se naste,
precum stim si din ceea ce spun toti nteleptii, dogma care comand s crezi ntr-un Dumnezeu
rspltitor si rzbuntor, care-i cea mai puternic Sustinere a moralei; a politicii si a mretelor
ediIicii spirituale ale popoarelor.
184
n sIrsit, dac veti da credintei ntrebuintarea ei adevrat si dac o veti ntoarce n
ntregime ctre Creator, dac o veti Iace, ochiul intelectual prin care descoperiti minunile cettii
SIinte Noului Ierusalim Ceresc de sus si a imperiului existentelor reale, dac ea v serveste ca
aripi suIletesti, veti cunoaste c sIintele crti nu au exaltat aceast virtute, cnd vorbesc de
minunile ce se pot Iace prin ea. Credint cereasc, credint mngietoare, tu Iaci mai mult dect s
muti muntii din locul lor, tu ridici greuttile coplesitoare care apas pe inima omeneasc! (Spic.
d.C.G.C.L, pp. 534).
Istoria ne arat c natiunile cele mai naintate n civilizatie si n putere, au Iost ,Natiunile
Crestine". De asemenea cei mai mari descoperitori au Iost Crestini luminati, d.p.: Newton, despre
care am vorbit, care mai nainte de a pronunta Numele lui Dumnezeu, si descoperea capul su.
Epocile acelor natiuni credincioase cu oamenii lor credinciosi, au Iost epoci de glorie si progres.
AstIel, adevrata credint are n sine o putere Divin, care: transIorm, nalt, nnobileaz,
sIinteste si ndumnezeieste pe om. Adevrata credint contine n sine o energie spiritual, care se
arat prin Iapte bune. Credinta adevrat e n strns legtur cu Iaptele bune, cu vietuirea
crestineasc-duhovniceasc, ca trupul cu SuIletul omenesc. Deci, precum trupul Ir SuIlet este
mort, asa si credinta Ir Iapte este moart (Iac. 2 26).
BINEFACERILE CREDINTEI SNT MARI. Ce ar Ii pe pmnt, dac soarele nu l-ar
nclzi? Pmntul n partea nestrbtuta de razele soarelui, si pierde productivitatea. Acolo
plantele, grinele si pomii nu prind rdcini, si n locul lor rsar numai buruieni si mrcini. Asa e
si cu inima omeneasc. Ce ar Ii de inimile omenesti dac n-ar avea o bun credint? Dac de pe
cerul inimii dispare acest soare dttor de viat, atunci Iloarea virtutilor, pomul Iaptelor bune, se
usuc si n locul lor rsar mrcinii Itrniciei si buruienile nclinrilor rele, adpostitoare de
patimi.
TRIA CREDINTEI ADEVRATE. Un mprat pgn.voia s constrng pe un Episcop
Crestin a se lepda de Hristos si a jertIi idolilor. Episcopul reIuz. Atunci mpratul i zise: ,Nu
stii c am putere s te omor ntr-o clipire de ochi" ? ,Stiu rspunse Episcopul dar ngduiti-
mi s v pun o ntrebare. S presupunem c unul din slujbasii Mriei tale ajungnd n puterea
inamicului, ar Ii silit s-ti devin necredincios. ReIuznd el pe inamic, acesta l despoaie de
mbrcminte si-1 alung, iar slujbasul vine la tine. Spune-mi, oare nu vei mpodobi cu cea mai
aleas hain pe acel slujbas?" mpratul ascultnd, ntreb pe Episcop: ,Ce nsemn pilda aceas-
ta?" Episcopul i rspunse: ,Mria ta m poti despuia de hainele mele, dar mpratul Ceresc mi
va drui altele. Aceasta e pricina pentru care eu nu m lepd de credint". mpratul n-a Icut nici
un ru Episcopului si l-a eliberat.
CREDINTA MARTIRILOR. Un Martir Crestin - Petru de Verona Iu ucis cu pumnalul.
Pe cnd l mpungeau strig cu putere: ,Eu cred n Dumnezeu: Tatl, Fiul si Duhul SInt, Treimea
cea de o Fiint si nedesprtit". Cnd a czut la pmnt nttl-un lac de snge, nemai putnd vorbi,
si muie un deget n snge si cu sngele su scrise pe pmnt cuvntul: ,cred"...
AstIel de caractere; de a-si mrturisi pn la moarte credinta, ne trebuiesc azi, cnd multi se
rusineaz a-si Iace chiar SInt Cruce| ca s nu Iie vzuti de oameni; iar altii ascult si cred
.prosteste n minciuno-nvtturile ereticdor si pleiadei sectarilor, cltinn'du-se si povrnindu-se
n prpstiile rtcirilor acelora! (Prel. d.T.P. o.c, pp. 56-60).
ADEVRATA CREDINT NU-I CONTRAR JUDECTII SAU LUMINRII
SUFLETELOR. Aceasta reiese clar din descoperirile si lucrrile ei minunate. Credinta adevrat
nu numai .c nu e contrar judectii omenesti, ci chiar o presupune si cere ajutorul ei. n vceasta
privint discutiile se urmeaz de mult. Unii au aIirmat c credinta nimiceste judecata, Iiindc
neglijeaz Iolosinta Iaculttilor sale, altii au proclamat a-tot-puIernicia judectii. Cte piedici n
aceast privint! Multi gndesc c, a crede sau a avea credint Dumnezeiasc, este a Ii sigur de
ceva Ir a-si da seama, si anume a crede ceva ce este contrar judectii. Dar nu e asa ! Chiar de la
185
nceputul Crestinismului, SI. Ap. Pa vel a spus IilosoIilor pagini, c supunerea credintei noastre
este cuvnttoare sau rational, si de atunci pn acum toti IilosoIii crestini au dovedit c credinta
si judecata nu snt doi vrjmasi nempcati. Au dovedit chiar, c att credinta, ct si judecata, si au
misiunea lor n lumea intelectual; judecata pentru a cunoaste lmurit adevrurile naturale sau
Iiresti, credinta spre a nlta pe cm pin la adevrurile lumii supranaturale sau supraIiresti,
adevruri pe care mintea omului nu le poate cuprinde, adic nu le poate vedea n viata de Iat.
Precum ochiul trupului vede pn la un punct determinat, orizontul, astIel si judecata omeneasc,
ochiul SuIletului, si are orizcntul su hot-rt, peste care nu poate vedea. Credinta ns merge mai
departe dect orizcntul acesta, nu spre a se pune cu ndrzneal pe ci necunoscute, ci spre a
merge sub conducerea autorittii inIailibile a lui Dumnezeu, asa c s-ar putea zice c credinta este
telescopul judectii. Ochiul, mai departe de ntinderea sa, Ir telescop nu poate vedea niste
lucruri care ntr-adevr exist; tot asa telescopul singur nu le vede, le vede ochiul cu ajutorul
telescopului. Acelasi lucru l putem aIirma despre credint si judecat. Prin judecat avem
siguranta, c autoritatea pe care este ntemeiat credinta noastr este nsusi Dumnezeu, si atunci
supunerea noastr acestei credinte este conIorm judectii, rational, cuvnttoare.
Prin urmare, credinta presupune judecata, si neavnd evidenta direct a adevrurilor care
snt obiectul credintei, avem evidenta motivelor care ne ndeamn a crede aceste adevruri. Dac
att obiectul, ct si motivele credintei ar Ii obscure, atunci si credinta ar Ii obscur. Si dac ar Ii
evident n ambele prti, atunci ar Ii stiinta adevrurilor revelate si n-ar mai Ii credint. Dar
Dumnezeu, Care'a impus mintii noastre datoria de a se supune nevoind aceasta, ' dispune, ca
mintea mrginit a omului s se jertIeasc si s se nchine mintii nemrginite, adevrului suprem
si desvrsit, care este Dumnezeu.
Prin credint, asadar, ne supunem autorittii iui Dumnezeu, Care ne-a revelat sau
maniIestat niste astIel de lucruri. Faptul revelat ici se poate dovedi c orice Iapt istoric; prin
urmare, avnd motivele evidente ale credintei, motive care izgonesc orice ndoial si ne dau
siguranta cea mai perIect, cel ce crede are constiinta c are dreptul a crede, adic crede conIorm
judectii. Deci, credinta nu este contrar judectii. ns s nu pierdem din vedere c credinta
Dumnezeiasc trebuie s aib un motiv supraIiresc, un omagiu cuviincios, meritoriu, pe care
mintea noastr l d lui Dumnezeu, dar dac credinta noastr s-ar ntemeia numai pe judecat,
nimic ce nu este natural nu i-ar putea servi de motiv. Dac mintea sau ratiunea noastr n-ar
pricepe-o nici n parte, dac n-ar cunoaste ceva ca s o ndemne a crede tainele pe care nu le poate
pricepe, credinta n-ar Ii rational, dac n-ar avea taine, care s nu se poat intelege, credinta n-ar
Ii liber; Iiindc evidenta Iorteaz ratiunea si Iace ca ndoiala s Iie cu neputint. n sIrsit, dac
credinta n-ar Ii un act al vointei noastrei libere, detei minat prin darul lui Dumnezeu, ea n-ar Ii
meritorie.
Judecata arat adevrul credintei, Iiindc omul nainte de a crede trebuie s priceap c
autoritatea celor ce nvat este Dumnezeiasc. Prin o credint supus se poate dobndi un oarecare
grad de pricepere a adevrurilor revelate, dup cum gsim n ,Imitatia lui Hristos": ,Supune-te lui
Dumnezeu si smereste'simtul tu credintei, si ti se va da lumina stiintei att ct va Ii Iolositoare si
trebuincioas tie. Ceea ce nu vei putea pricepe, las lui Dumnezeu A-tot-Puternicul si
ncredinteaz-le Lui. Dumnezeu nu te nseal, ci numai cel ce se ncrede n sine prea mult se
nseal. Dumnezeu poate s Iac mai mult dect poate s priceap omul" (Cart. IV, 18).' n
privinta aceasta Ioarte bine a scris Pascal: ,Dac ntelepciunea Dumnezeiasc care ne nvat nu
vrea s ne dea socoteala tuturor lucrurilor, dnsa nu vrea s ne supunem credinta noastr Ir
motiv, nici s ne robim cu tiranie. Dac ea ne maniIesteaz unele taine, riu pretinde ca credinta
noastr s Iie oarb, ci d credintei dovezi care Iac' dreapt supunerea noastr".
Credinta, n loc de a izgoni judecata, din contr ne ndeamn s nvtm si s meditm
asupra adevrurilor revelate. SI. Ap. Petru porunceste: ,S Iiti gata pururea spre rspuns la tot cel
ce v ntreab pe voi cuvntul pentru ndejdea cea ntru voi prin credint" (1 Petru 3 15).
n sIrsit, urmasul credintei crestine nu izgoneste judecata, ii las toate drepturile sale, se
Ioloseste de lumina ei pentru a stabili si a apra motivele credintei lui; dar pentru dnsul judecata
186
neIiind msura ntregului adevr, nu admite ca judecata singur s Iie destul si ca s riu se tin
socoteal de ceea ce ea nu poate gsi sau proba.
Tot ce se mpotriveste judectii, care vine si ea de la Dumnezeu, este prin chiar Iaptul
acela, contrar adevrului Dumnezeiesc; dar nu trebuie s conIundm ceea ce este deasupra acestei
nobile Iacultti, adic asupra judectii, cu ceea ce se opune dnsei. Credinta in loc de a izgoni
judecata, o presupune chiar, Iiind aceea suplimentul ei trebuincios spre a crede adevrurile Iiresti.
Asa, darul lui Dumnezeu presupune natura, care o ajut ca s se ridice la treapta supranatural.
Credinta nu este ucigtoare judectii; ea nu va avea niciodat ntunericul destul de mare pentru a
stinge lumina judectii, si din partea ei, judecata, nu va avea niciodat lumina destul de ntins si
vie, ca s arate tainele religiei si s distrug astIel credinta.
Cu drept cuvnt putem conchide (ncheia, isprvi) deci, c crestinul este un om cu credint
si cu ratiune sau judecat. Dac ar nceta s cread, nu ar mai Ii crestin, dac ar nceta s judece,
nu ar mai Ii om (T.M. C. o.c. pp. 1614).
ADEVRATA CREDINT DUCE LA MNTUIRE. Fr adevrata credint omul nu se
poate mntui.. Aceasta o adevereste nsusi Mntuitorul n Dumnezeiasca Sa Evanghelie, zicnd:
,Asa de mult a iubit Dumnezeu lumea, nct si pe Fiul Su Unul-Nscut 1-a dat, ca tot cel ce crede
n El s nu piar; ci s aib viat vesnic. Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Su n lume ca s judece
lumea ; ci ca s se mntuiasc lumea prin El. Cel ce crede n El nu se judec ; iar cel ce nu crede
iat este judecat c n-a crezut n Numele Celui Unuia-Nscut Fiul lui Dumnezeu" (Ioan 3 17
18). De aici reiese clar c Ir adevrata credint nu-i mntuire. Apostolul arat clar, c Ir de
credint, nu-i cu putint a plcea lui Dumnezeu (Evr. 11 6). Asemenea SI. Climent al Alexandriei
zice: ,Credinta e prima miscare ctre mntuire". Si SI. Ciril: ,Credinta este partea si calea care
duce la mntuire".
PRIVESTE CU UN OCHI LA CREATOR SI CU CELLALT LA CREATURI. Vestitul
matematician si naturalist Ampere, d intr-o scrisoare unui nvtat tnr urmtoarele povete:
,Fereste-te de a te ocupa exclusiv cu stiinta, cum ai Icut pn acum. Studiaz, scruteaz
(cerceteaz cu de-a mnuntul, ptrunde cu mintea) ce e pe pmnt, datoria aceasta o are Iiecare
brbat de stiint. Dar priveste numai cu un ochi la lumea celor vzute, iar cu cellalt priveste
nentrerupt la Lumina cea vesnic. Cu o min examineaz natura, cu cealalt ns tine-te de coltul
hainei lui Dumnezeu, ntocmai cum se tine copilul de haina tatlui su".
PRIN BUNA CREDINT NE MBOGTIM CUNOSTINTELE. Un misionar propaga
Cuvntul lui Dumnezeu printre negrii de la Ecuator. ntre altele povesti acestora c n tara lui, apa
se ntreste iarna, nct poate trece peste ea cu un eleIant, cmile, care ncrcate cu greutti. Acei
negri, care nu vzuser alt ap, ape nghetate n toat viata lor dect numai apele lor nclzite de
arsita soarelui, socoteau povestirea misionarului cu neputint. Dar, pentru c l cunosteau pe
misionar ca om drept si sincer, crezur cuvntul Dac noi adeseori punem temei pe cuvntul unui
om de onoare, cu ct mai mult va trebui s ne ncredem n Cuvntul lui Dumnezeu, care este pur
adevrul. AstIel, creznd cu toat tria, ne mbogtim mintea cu multe si variate cunostinte
Iolositoare (D.M. P. 165; 167).
STATI LINISTITI N BUN CREDINT. Dup ce Domnul Dumnezeu a scos pe poporul
Su Israelit, sub conducerea alesului
Su Moisi, din seculara robie (430 ani) a Egiptului si au plecat spre Pmntul Fgduintei
Canaan Israelitenii ajunser n Iata Mrii Rosii. Acqlo s-au vzut naintea unui mare obstacol,
n Iata unei grele ncercri. n Iata lor se ridicau Iurioasele valuri spume-gnde ale mrii. ndrtul
lor venea Faraon cu ostirea lui, parte clare, parte n care de rzboi,si parte pedestr. Multimea
Israeli-tilor (vreo 3.000.000 de SuIlete), cnd au vzut ostirea Egiptean napoia lor, s-au
nIricosat,, au strigat ctre Domnul si au zis lui Moisi: ,Au doar nu erau morminte n pmntul
Egiptului? De ce ne-ai scos pe noi s murim n pustia aceasta? Nu ti-am spus noi n Egipt:
187
Lasme s robim Egiptenilor? Mai bine era nou s robim Egiptenilor dect s murim n pustia
aceasta". Moisi, mbrbtat de buna sa credint n Dumnezeu, a zis poporului: ,ndrzniti! Stati
linistiti, si veti vedea mntuirea noastr de la Domnul, pe care o va Iace astzi vou. n ce chip ati
vzut azi pe Egipteni, nu-i veti mai vedea n veci. Domnul va rzboi pe Egipteni si v va apra pe
voi. Voi veti Ii n liniste".
Atunci s-a ridicat ngerul lui Dumnezeu care mergea naintea taberei lui Israil dimpreun
cu stlpul de nor, si s-a mutat n urma lor. AstIel a trecut si a sttut ngerul si norul ntre tabra
Egiptenilor si tabra lui Israil. n tot timpul acela a Iost negur mare si ntuneric peste Egipteni si
lumin peste Israeliteni. AstIel, n toat noaptea aceea, nu s-a putut apropia, ostirea Egiptean cu
Faraon de tabra Israelitilor. Moisi si-a ntins mna sa asupra mrii si a alungat Domnul marea
toat noaptea cu vnt puternic de la rsrit, si s-a Icut marea uscat c s-au desprtit apele. Fiii lui
Israil au intrat prin mijlocul mrii, mergnd ca pe uscat, iar apele le erau pereti, la dreapta si la
stnga lor. Egiptenii urmrindu-i, au intrat dup ei n mijlocul mrii, toti caii lui Faraon, carele si
clretii lui. Dar n straja diminetii Domnul din stlpul cel de Ioc si din nor a cutat spre tabra
Egiptenilor si a umplut-o de spaim. A. Icut s sar roatele de la carele lor, nct cu anevoie
mergeau carel*. Atunci Egiptenii au zis: ,S Iugim de la Iata lui Israil, c Domnul'Se lupt cu
Egiptenii pentru ei!" Domnul a zis ctre Moisi: ,ntinde-timna asupra mrii ca s se ntoarc
apele asupra Egiptenilor, asupra carelor lor si asupra clretilor lor". Moisi si-a ntins mna asupra
mrii, si spre ziu apa s-a.ntors la locul ei. Egiptenii Iugeau mpotriva apei. Asa a nnecat
Dumnezeu pe Egipteni n mijlocul mrii. Apele s-au tras la locul lor si au acoperit carele si
clretii ntregei ostiri a lui Faraon, care intrase dup Israeliti n mare, si n-a rmas nici unul din
ei. Fiii lui Israil ns au trecut prin mare ca pe uscat, si apa le-a Iost perete la dreapta si la stnga
lor.
Asa a izbvit Domnul n ziua aceea pe Israeliti din minile Egiptenilor, si au vzut Iiii lui
Israil pe Egipteni morti pe valurile mrii. Vzut-a Israil Mna cea tare, pe care a ntins-o Domnul
asupra Egiptenilor, si s-a temut poporul de Domnul si a crezut n Domnul si n Moisi sluga Lui
(Es. 14).
Vedeti? n Iata taberei Israelitenilor plecati din Egipt sttea moartea, dinapoia lor sosea
moartea, si totusi; n acele clipe grele Domnul le-a zis: ,Stati linistiti". Isralitii creznd si ascultnd
Cuvntul Iui Dumnezeu cu credinciosie, s-au mntuit din moartea ce-i ameninta din clip n clip
cu pieirea; iar vrjmasii lor puternici ce-i urmreau, bgndu-se n apele mrii, s-au nnecat si au
pierit.
Aceasta e adevrata credint tare si vie, cnd stm linistiti n Iata oricrei ncercri.
Snt uneori ispite,
Snt uneori vrjmasi,
Credinta nvinge totul
Nici cnd s nu te lasi
MPLINIREA CREDINTEI UNUI COPILAS. ntr-o cas de oameni sraci si lipsiti, un
copilas auzi pe bunic-sa citind n Istoria Biblic despre corbul ce aducea mncarea lui Ilie
Proorocul. ,Bunic drag zise copilul s deschidem si noi usa, s ne aduc si nou ceva
corbul". Bunica cerca s-1 desmint pe copil, dar copilul, nu si nu, ci s se deschid usa. Bunica i
Icu pe voie si deschise usa, cu toate c era iarn si Irig. Tocmai atunci trecea pe acolo Preotul
locului. Se mir vznd usa deschis si ntreb asupra acestui lucru. Bunica i spuse cum st
lucrul. ,Vedeti zise Preotul cum lucreaz credinta n Dumnezeu! Eu tocmai acum mergeam
s mpart din cutia Bisericii niste ajutoare celor sraci si lipsiti. Voi ncepe dar de aici. Uite,
,corbul" v-a adus si vou 200 lei".
Copilul a crezut si Dumnezeu a rspuns la credinta lui. Credinta Iace si azi minuni.
Dumnezeu rspunde si azi rspunde negresit la credinta noastr. Dac am avea credint tare
si vie, ne-ar sosi si nou cte un ,corb" n toate lipsurile si necazurile Irupesti si suIletesti (I.R. o.c.
194).
188
NCREDERE SINCER. Un pios tat de Iamilie obisnuia n Iiecare dimineat s se
adune cu toti ai casei la rugciune, Cu ocazia aceasta citea si un text din Biblie. Odat a deschis si
a cilii in Apocalips cap. 3 versetul 20. n timp ce citea cuvintele Domnului: ,Iat Eu stau la us si
bat...", atunci biatul cel mic. a prsii cercul Iamiliar, Iugind spre us. ,Stai aici, unde te duci?"
i-a zis tatl. ,M duc repede la us s deschid Mintuitorului Iisus, tticule", rspunse copilul
grbit. ,Las m sa m duc si sa-i des-chid, cci dac zbovesc, Iisus pleac de la noi, ne
prseste si se duce ca oaspele n alt parte, Si, poate, nu se mai ntoarce!" Asa a nteles copilul
glasul Domnului Hristos. Asa ncredere copilreasc ar trebui s avem si noi cnd citim si auzim
Cuvntul lui Dumnezeu (O.M.P. 408).
CONSERVAREA DREPTEI CREDINTE. Mijloacele pentru ntrirea si pstrarea sau
conservarea adevratei credinte snt acestea:
a) Rugciunea Iierbinte, statornic, Icut n duh si adevr, dup rnduiala SIintei
Biserici drept credincioase Dumnezeului Celui viu (Lc. 11 5-73, Ioan 4 23-24, 1 Tim. 3 75; Dan.
9 4-19). Prin aceasta se mentine: vie, mputernicit si permanent adevrata credint.
b) Cunoaterea adevrurilor de credint din Dumnezeiestile Scripturi, Mrturisirea
Ortodox, nvttur de Credint Ortodox, crti si reviste religioase, mergerea la SI. Biseric,
ascultarea SIintelor Slujbe, a Dumnezeiestilor Liturghii si a Cuvntului lui Dumnezeu.
Rugciunea si cunoasterea adevrurilor dreptei credinte prin citirea SIintei Scripturi, participarea
si ascultarea slujbelor bisericesti, Dumnezeiestile Scripturi, a predicilor bune, a citirii Cazaniei
sau cuvntului de zidire spiritual, nsotite de cugetri dese n Legea Domnului sau Cuvntul lui
Dumnezeu (Ps. 1 7 3, Lc. 11 28), snt asemenea cu hrana bun din care se ntretine credinta
adevrat crestineasc.
c) Credincioia i vietuirea virtuoas, Ir de care credinta slbeste, se piperniceste,
sau piere cu totul (Prel. d.M.C.I. o.c. pp. 21-23; T.M.C. o.c. pp. 157-172).
Bolile credintei sau pcatele care o atac, slbesc si prpdesc, snt: necredinta,
indeIerentismul religios, ateismul, Ianatismul, bigotismul, erezia, superstitia, schisma, apostazia
sau lepdarea total a dreptei credinte n Dumnezeu: Tatl, Fiul si Duhul SInt. ,Cel ce se leapd
de Mine zice Mntuitorul naintea oamenilor, M voi lepda si Eu de el naintea Tatlui
Meu Care este n ceruri" (Mt. 10 32 33, Mc. 8 38, Lc. 9 26, 12 9, 10 16, 2 Tim. 2 72; Vezi mai
pe larg n ,Privelisti Apocaliptice", cap. 5 6, de autor).
346) Nu m-am silit a ptrunde mai adnc n ,Simbolul Credin(ei", Crezul adevrat
creytinesc, spre a cunoayte yi mrturisi adevrata credin( creytineasc, cznd astfel n
felurite ndoieli yi devieri din dreapta credin(? (Vezi explicarea ,Simbolului. Credin(ei" n:
,Dumnezeiasca Liturghie cu nsemntatea ei", pp. 2537 - 2556, si mai pe larg n ,Priveliyti
Apocaliptice", cap. 4 11, de autor).
347) Am avut ndoial n existen(a Vmilor, n judecata particular yi general, n
rspltirea vremelnic yi veynic a faptelor omeneyti ?
348) In necazuri, primejdii yi n cercri (nefericiri) am yovit a ndjdui (c) n A-tot-
Puternicia yi purtarea de grij a lui Dumnezeu ?
c) TEOLOGALA VIRTUTE A NDEJDEI. Ndejdia se naste din adevrata credint,
care-i mama si temelia ei. Precum am vzut, prin credint recunoastem pe Dumnezeu si ne
Iormm convingerea c pentru adevrata credinta si Iaptele bune vom Ii rspltiti de El vremelnic
si vesnic. Prin ndejdie psim nainte, mai departe, asteptnd cu o necltit ncredere si bucurie,
mplinirea rspltirii Dumnezeiesti, care poate veni si n viata aceasta, dar va veni sigur mai
desvrsit cu mult mbelsugare pentru totdeauna n viata viitoare. Asadar,- ndejdea este o
ramur nobil care se dezvolt pe trunchiul credintei, sau mai bine zis marea tulpin puternic
care creste si odrsleste din rdcina credintei. AstIel, altoindu-se, se dezvolt n credinta din
care-si trage sucul de viat, pe care continu a o duce la buna desvrsire. Ndejdia Ir credint
nu poate exista; iar credinta Ir ndejde nu ar putea aduce roadele cu adevrat mntuitoare.
189
SI. Ap. Pavel nvat c: ,Credinta este adevrirea celor ndjduite" (Evr. 11, 7). ntr-
adevr, credinta artndu-ne sIrsitul nostru si nemrginita buntate a lui Dumnezeu, produce n
noi o minunat ncredere de a ajunge la acest sIrsit, Ir a ne mai teme prea mult de: slbiciune,
micime si srcia noastr. ncrederea aceasta este strlucita virtute a ndejdiei, despre care
vorbim.
Ndejdia crestin zice nvttura Ortodoxiei este dorul si asteptarea cu ncredere a
mplinirii tuturor bunttilor Igduite de Dumnezeu omului care Iace voia Lui, Iiindc
Dumnezeu este credincios n tot ce Igduieste. Dup Igduinta dat de Dumnezeu: Noe se
mntuieste n corabia lucrat de el n vreo 120 de ani (Fac. 68). Urmasii Patriarhilor: Avraam,
Isaac, Iacob-Israil, dup o nemernicie si robie de sute de ani, intr n Pmntul Fgduintei (Fac.
11, 3132, 1250; Es. 140; Lev. 127; Num. 136; 2 Lege 134; Is. Navi 124). David,
cu ndejdia n Dumnezeu, iese biruitor asupra uriasului Goliat (1 Imp. 17), asupra lui Saul care-1
urmrea s-1 piard (1 Imp. 1931), asupra printilor Iiilor si cari, asociindu-se cu
vrjmasii si, l rupeau cu ponfe gririle si" crtirile lor turburtoare, asupra rzvrtitului su lin ru
tcics, viclean Avesalom si a demonului ntrupat AhitoIel (2 |mp. 1318), asupra Iiului su
Adonia, a batjocoritorului Seinei si a altor vrjmasi si vicleni, care l-au amrt groaznic (2 Imp. 1
2), Cu ndejdia n Dumnezeu credinciosul mprat Ezechia, prin rugciuni, scap Ierusalimul
de puternica mpiesuraie a ostilor asiriene si de prpd (4 Imp. 18; 19); Iov scap.de groaznicile
bintuieli ale Satanei la o navutire si Iericire ndoit (Iov 1; 2; 42; Iac. 5, 7 7); mpratul Iudei
IosaIat de multimea Moabitdor si Amonitilor ce nvleau cu rzboi asupra Iudeilor, care s-au
mcelrit unii pe altii mai nainte de a lovi pe Iudeii ce se rugau lui Dumnezeu (2 Parai. 20). Patru
sute de mii de brbati puternici din semintia Iudei, se rnduiesc la rzboi mpotriva a opt sute de
mii de brbati puternici, din celelalte semintii ale lui Israil. Cele patru sute de mii ns biruiesc
desvrsit pe cele opt sute de mii. ,S-au ntrit zice Dumnezeeasca Scriptur Iiii Iudei".
Pentru ce? Pentru c au ndjduit zice spre Domnul Dumnezeul printilor lor (2 Parai. 13).
Nelegiuitul mprat idolatrizat Mnase, v-zndu-se legat cu lanturi si ntemnitat, prin rugciuni
Iierbinti si cu ndejdia n Dumnezeu, s-a salvat din robie si a revenit pe tron (2 Parai. 33, 219).
Proorocii Domnului: Isaia, IeIemia... snt salvati de la multi vrjmasi si din pericole grele (Is. 5, 7
11, Ier. 1, 819, 15, 2021). Poporul Domnului e salvat.si nltat de Dumnezeu deasupra
vrjmasilor si asupritori (Ier. 30, 16 24). Cei trei tineri, prin ndejdie snt salvati din cuptorul
Haldeilor cel nseptit nIocat n care erau aruncati, si Daniil din groapa leilor (Dan. 3; 6).
SI. Ap. Pavel cu ndejdia n Dumnezeu scap din multe pri-mejdii (2 Cor. 1, 976; 11,
2333 , 2 Tim. 1, 72). SIintele Iemei cu ndejdia n Dumnezeu si Iac loc printre vrjmasii de
moarte ai Mintuitorului pn sub Crucea pe care era El rstignit, apoi reu- sese a ajunge la
mormntul Domnului (Mt. 27, 5761, 28, 1, 510, Mc. 15, 42--47, 16, 111; Lc. 23, 5056 ,
24, 111 ; Ioan 19, 2527, 20, 12, 1118, 1 Pentru 3, 5...).
Dreptul Simeon, btrnul temtor de Dumnezeu, cruia SIntul Duh ii Igduise s nu
guste moartea pn nu va vedea pe Hristosul lui Dumnezeu, astepta cu ncredere neclintit
mplinirea acestei Dumnezeesti Igduinte (Lc. 2, 2526).
AstIel, ndejdia este ncredintarea pe care o are cineva n anumite mpliniri viitoare si n
mprtsirea ce el o va avea din acele mpliniri. Ndejdia n nvierea mortilor si n mprtsirea
din Iericirea vesnic, a dat SIintilor Mucenici tria s ndure chinuri cumplite si s-si dea chiar si
viata pentru credint (2 Mac. 7, 9). Ndejdia e pe deoparte un dar; e asteptarea unui bun Igduit,
iar pe de alt parte este ncrederea neclintit n mplinirea Ig-duielei date de Dumnezeu. Este o
naintare, o sritur peste vreme; este un ochian care apropie de ochii suIletesti lucrurile Ioarte de-
prtate. ,Ndejdia este o adevrat ndrzneal ctre Dumnezeu, ce se d n inima omului, de la
Dumnezeu, ca s nu se dezndj-duiasc niciodat de Harul lui Dumnezeu, att pentru iertarea
pcatelor ct si pentru orice dorint, cnd se cere vreun bine, din cele vremelnice si din cele
vesnice" (M.O. p. II-a, ntreb. 1).
Domnul si Mntuitorul nostru Iisus Hristcs Igduieste celor ce Iac voia Tatlui Ceresc,
viat vesnic, precum si mijloacele prin care se dobindeste aceast Iericire, adic: Harul
Dumnezeesc, sprijin n necazuri si ascultarea rugciunii.
190
a) Mntuitorul ne-a Igduit viat vesnic (1 Ioan 2, 25). ,n Casa Tatlui Meu snt
multe locasuri. . . voi s merg s v gtesc vou loc" (Ioan 14, 2). n pilda nuntii Iiului de mprat
(Mt. 22, 72), a celor poItiti la cin (Lc. 14, 76), a lucitorilor de la vie.. . (Mt. 20, 776; 21, 33
44) si altele, aIlm aceeasi Igduint. Tot El ne-a Igduint si nvierea mortilor (Ioan 5, 28
29).
b) Ca s putem cstiga Iericirea vesnic, Mintuitorul ne-a Igduit sprijinul SIintului
DUH, adic Harul lui Dumnezeu. Domnul nostru Iisus Hristcs, ,ndejdea noastr" (1 Tim. 1, 7),
vrea ca toti oamenii s se mntuiasc (1 Tim. 2, 4), ns pentru mntuire Harul Lui este de
neaprat trebuint.
c) El ne-a Igduit si bunttile trebuitoare vietii vremelnice: ,Nu v ngrijiti cu
SuIletul vostru ce veti mnca si ce veti bea, nici trupul vostru cu ce-1 veti mbrca... c stie Tatl
vostru Cel Ceresc, c. aveti trebuint de toate acestea" (Mt. 6, 25, 32). Dovad snt pasrile
cerului hrnite de El si crinii cmpului gtiti de El, asadar, are o mai mare grij de oameni. SIintii
s-au multumit adeseori si cu Ieluritele lipsuri. AstIel de multe ori n mprejurri cumplit de grele:
nu aveau hran, locuint, mbrcminte... dar increzndu-se neclintit n. Igduinta lui Dumnezeu,
petreceau viat Ir grij de aceste lucruri, si sprijinul Dumnezeesc, ntr-adevr, nu i-a prsit
niciodat.
d) De asemenea Iisus Hristos, Domnul nostru, ne-a Igduit iertarea pcatelor, dac
ne pocim si ne mbunttim viata. El zice: ,Mai mare bucurie se Iace n cer de un pctos ce se
poceste, decit de 99 de drepti, crora nu le trebuie pocint" (Lc. 15, 7). Pilda cu oaia cea rtcit
(Lc. 15, 36) si cea cu Iiul risipitor (Lc. 15, 7 732), dovedesc ce mult voieste Dumnezeu s ne
ierte, s ne mntuim, s intrm n desvrsita Iericire. Atta vreme ct trim, ndejdia de pocint
nu este pierdut; Iiindc unul din tlharii rstigniti odat cu Hristos a cstigat iertarea chiar n
pragul mortii (L- 23, 43). ,Dumnezeune spune Proorocul Ic/cchiil - nu voieste moartea
pctosului, ci s se ntoarc si s Iie viu" (lez. 18, 32).
e) Mintuitorul Hristos ne-a Igduit ajutor n necazuri, Iiindc ,Dumnezeu este
scparea si puterea, ajutor n necazurile cele ce ne-au aIlat pe noi Ioarte" (Ps. 45 7). Ajutorul Lui
se las ns ile odat asteptat, ca de pild la nunta din Cana Galilcei, cnd zice: ,nc n-a venit
ceasul Meu" (Ioan 2 '/). Dar acest ajutor cu ct este mai mult asteptai, cu atta lucreaz mai
puternic si mai minunai.
Pild: potolirea Iurtunii de pe marea Tiberiadiei (Mt. 8 26), izbvirea din nchisoare a
SIintilor Apostoli Pavel si Sila (F. Ap 16 25, 32).
I) n sIrsit, Iisus Hristos a Igduit c ne va asculta rugciunile: ,Orice veti cere n
Numele Meu, Eu voi Iace" (Ioan 14 14), si: ,Orice veti cere de la Tatl Meu n Numele Meu, v
va da vou" (Ioan 16 23). n rugciunea ,Tatl nostru" El ne-a nvtat s cerem de la Printele
Ceresc toate bunttile de care avem trebuint (I.C.O. o.c. pp. 1935, cu unele prel. de aut.).
Ndejdia este un dar Dumnezeiesc ce se pogoar de sus n Iiinta omului, luminndu-1,
tinndu-1 treaz, bun lupttor si biruitor n luptele ce-i stau nainte (Evr. 12 114; 2 Tim. 4 78).
Tinta ndej-diei noastre crestinesti este: ajutorul Harului Dumnezeiesc n viata aceasta, s
devenim si s Iim oameni virtuosi, plcuti lui Dumnezeii', vrednici mostenitori ai mprtiei lui
Dumnezeu, ai bunttilor si Iericirilor vesnice n Noul Ierusalim universal-etern, n Patria noastr
cereasc.
NDEJDIA E O ANCOR PUTERNIC A CRESTINILOR, n apropierea coastei de
vest a Angliei, un mare vapor de pasageri a Iost surprins de un uragan groaznic. Viata celor 1500
de oameni ce se aIlau pe vapor, se gsea n cea mai mare.primejdie. Cpitanul vaporului,
constient de datoria sa, a Icut toate sIortrile care stteau n putinta omeneasc, spre a ndrepta
vaporul din apropierea primejdioas a coastei. Dup o munc ndelungat si de jertIire de sine a
bravilor mateloti, vaporul a trecut peste adincimile Iatale si a ajuns n largul mrii. Toti simteau o
usurare.. Dar deodat, o detuntur, o zdruncintur, zgudui ntregul vapor din toate ncheieturile
si n clipa urmtoare vaporul puternic, asemenea unei ghioci de nuc, a Iost expus Ir sprijin
valurilor violente ale mrii. Ce se ntmplase? Se rupsese cirma vaporului, si astIel Ialnicul vapor
191
devenise o jucrie a Iurtunii, care-1 mina cu o pntere neobisnuit spre trmul apropiat, n care
valurile izbeau cu turbare. Toti priveau n Iat moartea sigur. CatastroIa prea inevitabil. Pasa-
gerii nvleau asupra cpitanului, care, palid ca moartea, sttea la postul su. ,Oare nu mai este
sperant de salvare? Nici mcar una singur?", era strigtul tuturor, Iiind plini de disperare. Ei
ns, Iiind trecut prin experiente mari, le rspunse solemn si serios: ,Totusi, o ultim sperant mai
avem; aceasta este ancora temeinic a vaporului nostru. Vrem s-o aruncm n Numele lui
Dumnezeu". Apoi a dat comanda ca ancora vaporului s Iie slobozit. Urm cteva clipe .de
nesigurant nIricosat. Apoi o lovitur n directia vntului, si nc o zdruncintur puternic, sub
care se cutremur totul, si vaporul a Iost ancorat. Un strigt de bucurie a izbucnit din pieptul
acelor SuIlete, care deja preau a Ii victimile mortii. Salvat! ,Ultima si unica sperant" a
cpitanului, ,ancora temeinic" a vaporului n-a dat gres(O.M.P. 598; S.T. o.c. 8, 1928).
O astIel de ,ancor sigur si temeinic" este ndejdia, care nu rusineaz, precum zice SI.
Ap. Pavel (Rom. 5 25). Ndejdia crestineasc strns legat de SuIletul omenesc, Iormeaz o
prghie puternic, care sustine pe crestini pe strlucita treapt a crestinttii adevrate. ntreaga
noastr viat are nItisarea unei cltorii minat de virtutea ndejdiei, c vom ajunge la limanul
promis de Dumnezeu si dorit de noi (Mt. 25 34, 1 Cor. .2 9, Evr. 12 22 -24, Apc. 7; 21; 22).
Ndejdia ne Iace rbdtori n Ieluritele suIerinte, necazuri si primejduiri, n nerecunostinta acelora
pentru al cror bine ne-am sacriIicat. Cnd noi ne-am mplntat puternic ancora ndejdiei n tria
Cerului, ne mpotrivim cu toat brbtia si celor mai vijelioase valuri, care ar ncerca s ne atace
si distrug corabia vietii noastre crestinesti (Evr. 6 18 19).
O astIel de ndejdie a avut dreptul Iov n ndelungata vreme de 7 ani, cnd si pierduse:
averile, copiii, sntatea, atunci cnd trecea el prin cele mai grele ncercri, dup care a Iost
rspltit de Dumnezeu vremelnic si vesnic (Iov 142; Iac. 5 77).
O astIel de ndejdie puternic au Iolosit Martirii Crestini cari cu o strlucit brbtie au
rbdat chinurile cele mai nIricosate ' cu toat ncrederea c Dumnezeu Care vede, stie si tine cont
de toate, va da dreapta rspltire celor ce au urmat n cile Lui si au suIerit toate pentru dragostea
Lui. Ndejdia este o cluzitoare bun si energic pentru ndreptarea vietii si iesirea din prpastia
pcatelor. Ndejdia sau dorinta zice un luminat nvtat este un izvor curgtor de puteri
lucrtoare, un adevrat geniu... Ndejdia e o minunat hran nviortoare, asezat lng Iiecare
om: necjit, persecutat sau prigonit de soart, periclitat de diIerite mprejurri sau de lumea care
zace n cel ru (Ioan 8 44, 1 Ioan 5 19), ca o mam alturi de copilul ei bolnav. Ea l mngie, l
leagn in brate, l apropie, lipeste, l tine la snul ci nesecat si-1 hrneste cu lapte, alinndu-i
astIel durerile. Asemenea unei mame duioase ,Ndejdia" vegheaz la cptiiul celui singuratic si-
1 adoarme cu cntece minunate. S ne mirm cnd vedem speranta, care este un lucru asa de dulce
de pstrat, si care seamn unei miscri Iiresti a SuIletului, transIormndu-se pentru crestin ntr-o
virtute cerut cu hotrre? Aceasta nseamn c, orice ar Iace, el este obli gat s bea cu lungi
sorbituri din aceast cup nenttoarc, din care attea nemernici s-ar simti Iericiti s-si moaie o
clip buzele. Mai mult (si aici o minune) el va Ii rspltit Iiindc a sperat, nIptuind propria sa
Iericire.
Credinciosul, mereu lupttor n viat, mereu ncierat de vrjmasi, este tratat de Biseric si
religiile n neizbnda sa, ntocmai ca acei generali romani nvinsi, pe care Senatul roman i primea
n triumI, pentru simplul motiv c nu si-au pierdut speranta ntr-o victorie Iinal. Cei vechi
atribuiau ceva misterios omului pe care speranta nu-1 prseste niciodat. Ce vor Ii gndit ei
despre un Crestin care n limbajul su minunat, nu zice s ntretii, ci s practici speranta?
(C.G.C.I., 54).
Adevrata sperant cu rurile dorintelor ei bune, curg cu mbel-sugare n noi Crestinii
drept credinciosi din vistieriile A-tot-Puter-niciei Divine. ,Cereti zice Mntuitorul si vi se
va da, cutati si veti aIla, bateti si vi se va deschide vou. C tot cel ce, cere ia, cel ce caut aIl, si
celui ce bate i se va deschide... Care tat dintre voi de-i va cere Iiul su pine, au doar i va da lui
piatr? Si de va , cere peste, n loc de peste i va da lui sarpe? Sau de va cere ou, oare i va da lui
scorpie?... Amin, amin griesc vou: Cel ce crede n Mine, lucrurile care le Iac Eu, si acela va
Iace, si mi mari decit acestea va Iace, c Eu merg la Tatl Meu. De veti cere ceva la Tatl n
192
Numele Meu, voi Iace, ca s se proslveasc Tatl prin Fiul. De veti cere ceva n Numele Meu,
Eu voi Iace" (Mt. 7 7 11; Mc. 11 24-, 22-23. Lc* 11 9-13, 5-8, Ioan 14 12-14).
Nu esti nIrnt ct si ndejdea
Si telul ei ti este sInt:
Ndejdea iarsi te-ntreste
Poti Ii trntit, dar nu nIrnt!
NDEJDEA BUN NE FOLOSESTE MULT SI AICI PE PMNT. Prin ,Ndejdie tare"
si luminat de sus, credinciosii crestini Pstori si pstoriti pot tinde si la dobndirea bunu-
rilor materiale si vremelnice, d.p.: cstigarea celor trebuincioase existentei, pstrarea snttii,
Ierirea de boli, vindecarea de boli, mngierea n ntristare, reusita n Ielurite ntreprinderi, n
lepdarea vitiilor si mbrtisarea virtutilor crestinesti, care ndulcesc vietuirea pe pmnt. Cu drept
cuvnt, ndejdia este ca o ancor sigur, care sustine cu mari puteri SuIletul omenesc n mijlocul
valurilor mrii acestei vieti, nvluit de viIorul ispitelor. Fr virtutea aceasta strlucit a
,Ndejdiei" ntr-adevr, dorul de munc progresiv si puterile omului s-ar cltina, ncet, ncet ar
slbi.
Scolarul, mnat de ndejdia c-si va sIrsi studiile cu bine, c va reusi la examen, c va
ajunge n viata sa un membru nsemnat, bineIctor si Iolositor societtii, si ncordeaz puterile si
nvat mereu zi cu zi si an cu an.
Plugarul, n ndejdia c smnta aruncati poogor va rodi mbelsugat, lucreaz pmntul,
seamn si munceste mereu.
Negustorii, n ndejdia c vor izbuti n ntreprinderile sau negotul lor, se zbat mereu n
zilele si noptile vietii lor.
Ndejdia d puteri exploratorilor s cutreiere, s umble ncoace si ncolo, strbtnd locuri
neumblate, s nIrunte gerurile, ploile, cldurile tropicale si alte piedici grele, primejduhoare, care
le stau in calea descoperirii de pmnturi sau tinuturi necunoscute. Din virtutea ndejdei si trag
nesleita putere nvtatii lumii, care ziua si noaptea muncesc mult, Ioarte mult, pentru a ajunge s
Iormuleze o teorie, ori s realizeze la btrnete o inventie Iolositoare omenirii, care i chinuia din
tinerete.
Ndejdia mn pe printi a-si creste copiii ct pot mai bine, n nvttura si temerea de
Dumnezeu, ncredintndu-i c ajungnd mari, vor deveni si vor Ii oameni de omenie, buni
societtii omenesti, sprijinitori buni ai btrnetelor lor aici si Iolositori suIleteste dup trecerea lor
n vesnicie.
Ndejdia a otelit si oteleste pe Pstorii turmei cuvnttoare, a lupta din rsputeri cu
Ielurite: metehne, obiceiuri rele, neorndu-iel, rtciri, idolatrizri demonice ale pstoritilor lor,
care si ntind rdcinile pn n mijlocul Bisericilor SIinte ale lui Dumnezeu... Buruieni rele,
veninoase, care tind a mpresura, acoperi si nnbusi Bisericile Domnului Hristos!... Unii Pstori
adevrati si-au jertIit si si jertIesc toate... si viata pe altarul divinelor ndatoriri preotesti., spernd
n viitoarele bune rspltiri. Si cu ndejdia aceasta au reusit si reusesc n bine cei ce o au.
Ndejdia ne este Ioarte necesar pentru a putea tine piept Ieluritelor calamitti (neIericiri)
care ne apar nainte si ne lovesc n viat. Ndejdia este balsamul cel mai alintor n suIerinte.
Bolnavii rabd chinurile cele mai grele, se mngie pe patul durerilor cu ndejdia c se vor
nsntosi.
Cu luminata virtute a ndejdiei cale va strluci ntr-o zi soarele liberttii, au rbdat
Romnii: Ardeleni, Bucovineni, Basara-beni... si altii groaznic robiti, jugul asupritor al strinilor
de legea si neamul lor.
Cu ndejdia n dobndirea cerestilor buntti si Iericiri vesnice: alesii Bisericii Vechiului si
Noului Testament... mrturisitorii adevrurilor Dumnezeiesti, Martirii si Martirele, au sacriIicat
toate, pn si viata, pentru mrturisirea si aprarea adevratei Credinte crestinesti. Strlucita
virtute a ,Ndejdiei" a Icut milioane de Mucenici si Mucenice.
193
NDEJDEA FORTIFIC PE MUCENICI SI MUCENICE., n orselul Edesa, Diaconul
Abidus suIeri moarte grea de Martir, n tot timpul maltratrilor sale, nu sa auzit nici un vaiet, nici
macar un suspin din gura lui. Fata lui nu trda nici un semn al cumplitelor dureri, pe care le
suIerea cu mare brbtie. Atunci preIectul roman, Ioarte mirat, l ntreb: ,Ce Ioloase astepti tu de
pe urma suIerintelor tale pentru credinta aceea crestineasc, nct ti dai SuIletul si mori cu atta
snge rece?" SI. Martir i rspunse: ,Noi Crestinii nu ne uitm la greuttile, suIerintele si torturile
sau maltratrile ce ne asteapt n lumea aceasta. Nu. Noi privim la cele viitoare si vesnice. Noi
ndjduim c vom primi acea Iericire Dumnezeiasc, care ne este promis, despre care SI. Ap.
Pavel scrie asa: ,SuIerintele lumii acesteia snt nimic pe ling rsplata care odat ni se va da... Si,
de vom ptimi mpreun cu Hristos, cu Hristos vom si mprati... De vom muri cu Hristos, vom
nvia... si vom Ii pururea n bunttile acelea Ioarte minunate, pe care ochiul nu le-a vzut,
urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, pe care Domnul le-a pregtit celor ce-L
iubesc pe Dnsul" (1 Cor. 2 9, Rom. 8-77-7S; 2 Tim. 2 72, 77).
AstIel, vesel, cu Iata senin, primi moartea martiric. Capul i se rostogoli n praIul strzii
si si ddu SuIletul n minile Mntuitorului Iisus Hristos (Prel. d.O. M.P. 595).
NDEJDIA CRESTINILOR MARTIRI FCEA PE PAGNI S SE CRESTINEZE SI
S PRIMEASC MOARTE DE MARTIR. Un ostas pgn, anume Adrian, Iu cstigat pentru
crestinism prin lucrarea ndejdiei crestine. Ostasul acesta, n Iloarea vrstei, avu ocazia s
priveasc multe si Ielurite persecutii grozave contra Crestinilor. Curios, el ntreb odat pe niste
Crestini torturati de idolatri: ,Ce asteptati si ce ndjduiti voi n schimbul acestor groaznice
chinuri pe care le suIeriti cu atta brbtie, liniste si senintate?" Martirii i rspunser: ,Noi
Crestinii drept credinciosi ndjduim de la Dumnezeul nostru Iericirea aceea Ioarte minunat, pe
care El a promis-O adeseori (Ioan 14 23, Apc. 7; 21; 22). Ndjduim acele buntti minunate
pe care dup adeverirea Apostolului nici un om de pe pmnt nu le-a vzut, despre care
urechea omeneasc nc n-a auizit, si care nc n-au existat n inima vreunui om pmntean,
buntti Ioarte minunate pe care Dumnezeu le-a pregtit celor ce-L iubesc pe El n adevr" (1
Cor. 29). Ostasul Adrian auzind cuvintele acestea, a rmas asa de ptruns de ele, nct se hotr
pentru a trece la Crestinism, deveni Crestin si nmulti numrul celor ce mureau pentru Hristos,
ncununndu-se cu cununa muceniciei (O.M.P. 597).
NDEJDIA CRESTINEASC L-A FCUT PE STEFAN CEL MARE BIRUITOR N
RZBOAIE. Odinioar ostirile marelui voevod Romn SteIan cel Mare, stteau Iat n Iat cu
ostirea dusman,a turcilor. Sultanul trimise un turc s spioneze si s-i vesteasc planul ostilor
moldovenesti. Toate mijloacele spionului trimis de sultan pentru a-si ajunge scopul, au rmas
zadarnice. Spionul s- ntors la stpnul su raportndu-i c: ,Un rzboi contra lui SteIan nu se va
sIrsi n Iolosul turcilor". ,Cum se poate una ca asta?" strig Iurios sultanul si cpeteniile
ostirilor turcesti. ,Iat cum rspunse spionul eu reusind a m apropia pn lng cortul
domnesc, am auzit pe voevodul SteIan n sIatul su cu cpeteniile ostilor moldovenesti, zicnd
hotrt: ,Eu SteIan, voevodul Moldovei, mi voi ncredinta toate planurile mele lui Dumnezeu
Celui A-tot-Puternic. Toat ndejdia mea este la Domnul Dumnezeul cerului si al pmntului. El
va apuca sabia si va prinde armele pentru robuL Su. Dac dusmanii vor porni cu rzboi contra
Lui, ii va pedepsi pe dusmanii nostri, dup nebunia lor". Ndejdia crestineasc a viteazului
voevod Romn a otelit pe Crestini, ajutindu-i a birui ostile pgne, pe unii amestecndu-i cu
pmntul pe care nvliser; iar pe altii arunendu-i napoi de unde veniser (O.M.P. 600).
NDEJDIA N DUMNEZEU NE SCAP DE FRIC. Poet tul Byron zugrveste un viIor
de mare, nItisnd o corabie pe valuri. Te cutremuri la citire, cnd triesti cu duhul n acea
primejdie, n care era cu oamenii si acea corabie agitat ca o minge pe valuri. Ea prea Ir
ndejdie, menit peirii. Dar pe cnd toti tremurau n groaza mortii, un copil mergea n sus si n jos
pe bord. ntrebat dac nu are Iric de moarte, el rspunse: ,Eu nu am s m tem de nimic, cci
tatl meu este la crm!"
194
Si noi nu ne vom teme n strmtorrile vietii, c avem un Tat, n minile Cruia este
depus soarta noastr; Tatl din cer! Cnd corabia vietii noastre va Ii aruncat viIorelor, putem s
zicem Acestui Tat: ngrijirea Ta ocrmuieste corabia, c Tu si n mare ai pus drum si o crare
printre valuri pentru a arta c ai putere a mntui de toate primejdiile, chiar si cnd unul ar veni
Ir iscusint" (T.P. 202; Int. Sol. 14 3-5, 15-18; comp. Es. 13-74; 14 10-31, 33 74).
NDEJDIA NVESELESTE PE MURIBUNZI. Un vntor rtci printr-o pdure si pe
cnd asculta, dorind s-si aud sotii, deodat auzi un cntec vesel. Mergnd n directia de unde
venea cntecul, vzu un lepros schilod, de pe care carnea cdea n bucti. Cutnd la el milos, l
ntreb, cum de cnt el att de vesel ntr-o st ire att de trist. Leprosul rspunse: ,Nu am cu motiv
s m bucur? Uite, singurul perete, ce m mai desparte de Dumnezeu, acest trup ticlos, mereu
cade, si nu peste mult timp SuIletul meu va zbura la Mntuitorul!"
Asa trebuie s cugetm si noi, ,cci stim c de se va strica casa noastra cea pminteasc a
cortului acestuia, avem zidire de la Dumnezeu, cas neIacut de min, vesnic n ceruri" (2 Cor.
5, 1; T. P. 203).
Ndejdia, Iie c priveste la bunurile vesnice, Iie c-i vorba de bunurile vietii acesteia
vremelnice, este un nesecat izvor al moralei vietii crestinesti si al Ieluritelor strduinti spre mai,
bine, n Iolosul binelui comun. Omul hotrt, energic, luminat, care duce la Capt ceea ce promite
sau ncepe, este supranumit: ,Om de ndejdie" (Prel. d.M.C.I.o.c. pp. 2304; T.M.C. o.c. pp. 172-
192).
Pcatele care se opun ndejdiei snt urmtoarele:
a) Prea marea ncredere n buntatea lui Dumnezeu, a tot pctui mereu c Dumnezeu
l iart. De pcatul acesta a bolit reIormatorul Luther, care ndemna pe prietenul su Malanchton
s pctuiasc ct va putea ca s dea ocazie lui Dumnezeu a-1 ierta, artndu-Si iubirea Sa ctre el.
b) Prea marea ncredere n sine, nchipuindu-si c puterile sale i snt de ajuns n
Iacerea binelui propriu si obstesc, Ir ajutorul lui Dumnezeu.
c) Dezndejdia sau pierderea ndejdiei crestine cnd cineva se crede asa de mult ru,
pctos si pierdut, nct Dumnezeu nu-1 mai' poate ierta. Pcatul acesta duce la sinucidere, ca pe
Iuda Isca-riotul, care s-a spnzurat, rmnnd ntre cerul care nu-1 vrea si pmntul care-1
respinge.
Mijlocul cel mai potrivit pentru ntrirea si mprosptarea n-dejdei, ca si a credintei, este
rugciunea struitoare (Iac. 5 13, Iuda 1 20). Rugciunea struitoare, Iierbinte, Icut n Duh si
Adevr, alimentarea serioas cu Cuvntul lui Dumnezeu, care trebuie a locui bogat n noi (Cols. 3
76)..... este solia ndejdiei, trimis a mijloci la Dumnezeu Iericirea vesnic tinta cea mai de pe
urm a ndejdei. Dup cum credinta Ir Iapte'este moart (Iac. 2 26), asa si ndejdia Ir
rugciune, este amortit. ,Asijderea, ndejdia noastr se ntreste prin cuminecarea cu
nIricosatele si preacuratele Taine, adic cu Dumnezeiescul Trup si Snge al Mintuitorului
Hristos, prin care El rmne n noi, cum Singur adevereste: ,Cel ce mnnc Trupul Meu si bea
Sngele Meu, rmne n Mine si Eu n el" (Ioan 6 56, M.O. p. Il-a rsp. ntreb. 2; 19).
Rugciunea este ridicarea mintii si voii noastre ctre Dumnezeu. Rugciunea este
vorbirea mintii cu Dumnezeu. Deci, ori n ce vreme si-n orice loc st de vorb cu Dumnezeu prin
rugciune, trebuie a alunga din gndul nostru orice grij si a ndrepta toate puterile noastre
spirituale numai la Dumnezeu. Cugetul s. gndeasc la El, memoria sau tinerea de minte s lase
atunci toate grijile p-mntesti, ,toat grija cea lumeasc acum s o lepdm"; iar inima vorbind
cu El s salte de bucurie si de drag ~ste nIlcrat. Cel ce iubeste pe Dumnezeu, pururea st de
vc b cu El, ca un tat, alungind din Iiinta sa orice gnd ptimas (F.o.c. Voi. I, pp. 7494).
Trebuie stiut c numai a cugeta la Dumnezeu sau a crede, nu nseamn adevrata credint si
rugciune, cci si demonii cred si cuget la Dumnezeu, dar nu cred cum trebuie si de rugat nu se
roag.
Noi crestinii drept credinciosi Pstori si pstoriti nsotim rugciunile noastre cu
anumite semne vzute prin:
a) Facerea Semnului SIintei Cruci drept pe Ietele noastre.
195
b) Metanii mici, adic nchinciuni cu plecarea adnc a corpului pn ce atingem
pmntul cu mna dreapt.
c) Metanii mari, nchinare pn la pmnt cu ndoirea genunchilor, prin care cinstim
sau adorm milostivirea Dumnezeiasc.
d) ngenuncherea la rugciune, prin care mrturisim: pietatea, pocinta, micimea si
smerenia npastr naintea A-tot-Puternicului Dumnezeu.
e) Prosternarea cu Iata la pmnt, prin care artm umilinta noastr naintea Bunului
Dumnezeu. Asa, prosternati cu Ietele la pmnt, s-au rugat: Moisi si Aaron (Num. 16 22), Iudita
(Iudit 9 7), Mntuitorul n grdina Ghetsimani (Mt.' 26 39).
f) ncrucisarea minilor pe piept, mrturisind ridicarea luntric a inimii la
Dumnezeu.
g) Ridicarea bratelor n sus dup pilda lui Moisi (Es. 17 8 16), a alesilor Bisericii
Vechiului Testament (Ps. 62.5, 140 2; 3 Imp. 8 22; 2 Parai. 6 72), a Mintuitorului pe Tabor (Lc. 9
28 -29), SI. Ap. Pa vel porunceste n epistola ctre Iiul su spiritual Episcopul Timo-tei, ca:
,Brbatii s se roage, ridicndu-si minile curate" (1 Tim. 2 8). Asa cu minile ridicate se roag si
sIintitii Liturghisitori hi anumite vremi ale oIicierii Dumnezeiestii Liturghii.
Rugciunile snt de dou Ieluri: particulare si comune sau publice.
Rugciunea particular este cea Icut de Iiecare credincios, singur, sau mpreun cu ai
si, sau cu alti credinciosi, n orice loc, n orice timp, citit sau spus pe de rost, dup alctuirea
Icut n crti de rugciuni, ceaslov, acatistier. .. O astIel de rugciune a Icut Mntuitorul pe
calea dintre Betania si Ierusalim (Lc. 11 7). De asemenea SI. Ap. Petru pe acoperisul casei din
Iope (F. Ap. 10 9), vamesul n Templu (Lc. 18 13), SI. Ap. Pavel si Sila n temnit (F. Ap. 16 26),
si alti SIinti n cursul vremior.
Rugciunea public este cea Icut, cu Preotii n comun n SIin-cIle Biserici, n procesiuni
si n Ielurite locuri.
Rugciunile snt de trei Ieluri:
1) Rugciunea de laud este aceea prin care binecuvntm, ludn pe Domnul si
Dumnezeul nostru pentru mrirea Lui cea nemasurat si pentru vesnica Lin Slav. ,n toate zilele
bine Te voi cuvanta si si voi luda Numele Tu n veac si n veacul veacului
Mare este Domnul si ludat Ioarte, si mririi Lui nu este margine" (Ps. 144 24).
Cltorul prin tri strine se minuneaz si laud locurile Irumoase pe care le ntilneste n cale, dar
ce departe este Irumusetea lumii vzute de strlucirea lui Dumnezeu! ngerii, privind nemijlocit
nesIrsita Lui Slav, l laud si-L binecuvinteaz, cntnd: ,SInt! SInt! SInt!" (Is. 6 3). Asa au
cntat laude Mntui-torului-Prunc, de curnd nscut la Betleem: ,Slav ntru cei de sus lui
Dumnezeu si pe pmnt pace, ntre oameni bun
x
voire" (Lc. 2'74). ngerii privesc la Dumnezeu
,Iat n Iat", cuprinsi de uimire, iar rugciunile lor se preIac ntr-o nencetat cintare de laud. A
cnta laude lui Dumnezeu este ndeletnicirea cettenilor cerului (Ape. 4 8 11), dar si noi pe
pmnt, cunoscnd Slava lui Du mnezeu, din cele zidite si din descoperire, sntem datori mai nti
s ludm pe Dumnezeu n rugciunile noastre. Drept aceea, Biserica laud necontenit pe
Dumnezeu. Cntrile ei: Trisaghionul.-. . SInt, SInt, SInt Domnul Savaot... doxologiile slujite la
Ielurite mprejurri, snt pline de laude aduse lui Dumnezeu. Tot cntare de laud este si cntarea
Maicii Domnului: ,Mreste SuIlete al meu pe Domnul..." (Lc. 1 47).
2) Rugciunea de multumire este aceea prin care artm c ne aducem aminte cu
multumire si cu dragoste de toate bineIacerile primite de la Dumnezeu. Dumnezeu ne cere s-I
Iim multumitori pentru toate bunttile. Aceasta se vede si din cuvintele SI. Ap. Pavel: ,Nencetat
v rugati, n toate multumiti, cci aceasta este voia lui Dumnezeu n Hristos Iisus spre voi" (1 Tes.
5 17 18). Rugciunea, lui Noe la iesirea din corabie, a Iost de multumire (Fac. 8 20). Asemenea
si a vechiului Israil la iesirea din Egipt (Es. 15 121). Dumnezeu adeseori Iace a nceta bunttile
Sale, pentru cei ce nu stiu s le pretuiasc si nu-I multumesc niciodat. Din pricina aceasta, n loc
de buntti, vin asupra noastr necazuri.
196
3) Rugciunea de cerere este aceea prin care cerem de la Dumnezeu tot ce ne trebuie
pentru viata noastr, sau aceea prin care l rugm ,s ierte pcatele noastre, ca s ne izbveasc de
pedeaps si s reverse asupra noastr Harul Lui cel SInt, att n SuIlet ct si n trup" (M.O. p. II,
rsp. ntreb. 5). Dumnezeu voieste s-I cerem tot ce ne trebuie; cci Ir de rugminte El nu d
nimic (Iac. 4 2). Dumnezeu vrea s-L rugm cu struint; vrea nu numai s-L rugm, ci chiar s-L
silim, spune SI. .Grigore Dialogul. Negresit, Dumnezeu stie toate nevoile noastre (Mt. 6 32) si ar
putea s ni le mplineasc Ir cerere din partea noastr; dar El voieste s-L rugm, ca nu cumva
s socotim bunttile Sale a Ii niste lucruri cu care El he-ar Ii dator; ci ca pe niste bineIaceri,
pentru care s-I Iim multumitori din inim, cu umilint si dragoste. Rugciunea Mntuitorului din
grdina Ghetsimani si de pe Cruce; a SI. Arhidiacon si Mucenic SteIan n clipa n care era ucis cu
pietre (F. Ap. 7 5960), a Crestinilor care se rugau pentru liberarea din temnit a SI. Ap. Petru
(F. Ap. 12 5), a SIintilor Apostoli n corabia nvluit de Iurtun (Mt. 8 25) si altele, snt rugciuni
pilduitoare de cerere. (Vezi si pp. 265275, din aceast carte).
Pe ling cele de mai sus, rugciunea mpratului David: ,Mi-luieste-m Dumnezeule..."
(Ps. 50), este rugciunea pentru iertarea pcatelor, este rugciunea de ndurarea lui Dumnezeu si
de pocint. Acest psalm se rosteste si la slujba pentru. SInta Spovedanie.
Trebuie a ne ruga la Ieluritele trebuinte:
a) La culcare si la sculare (Dan. 6 11, 9 3, 20 -23, Ps. 54 17, 87 1).
b) La iesirea si intrarea n cas (2 Lege 6 7).
c) La nceperea si lsarea lucrului (Ioan 5 17; 2 Tes. 3 10, Ioan 15 4-5, 14 11-13; 16
23).
d) La plecarea n cltorie (Fac. 3750; Lc. 24 1353, Fac. 22; 24; Tobit 2-12).
e) La Ielurite pericole. Patriarhul Iacob, ngrozit de Iratele su Isav, s-a rugat lui
Dumnezeu si s-a salvat (Fac. 32 9 12, 35 3). Moisi vzndu-se pe sine si poporul primej.duit, s-
a rugat Domnului si s-au mntuit (Es. 5 22-23 , 22 23 , 2 Imp. 22 4-7). mpratul Ezechia s-a rugat
n pericole si s-a mntuit (2 Parai. 32 126). ,
f) Cnd ne simtim atrasi deosebit la rugciune (Mt. 14 23 , 26 41, 11 1; Lc. 22 40, F.
Ap. 9 11).
g) n nevoi, Dumnezeu ne ndeamn a ne ruga, zicnd: ,Chea-m-M pe Mine n ziua
necazului tu, si Eu te voi scoate, si tu M vei proslvi" (Ps. 49 16). Apostolii s-au rugat n
corabie Iiind amenintati de Iurtun (Mt. 8 24 25, 14 30) si Crestinii s-au rugat pentru SI. Ap.
Petru cnd acesta era n temnit (F. Ap. 12 5).
h) n ispite, Mntuitorul ne porunceste s ne rugm, zicnd: ,Privegheati si v rugati,
ca s nu cdeti n ispit" (Mc. 26 41), iar Apostolul ne ndeamn a ne oteli n lupta cu ispitele prin
trezvie, rugciuni si rbdare, pentru a le birui si a ne ncununa (EIs. 6 18 20, Cols. 4 7-2; 1
Petru 5 5-11; Iac. 1 2-4, 72; Ape. 13 8-18, 14 72).
i) Orice ntreprinderi sau lucrri nsemnate, le ncepem cu rugciune: ,Cere de la El
(Domnul) ca s ndrepte cile tale", zice Tobit (Tobit 4 19). Iisus Hristos S-a rugat nainte si dup
ce si-a ales Apostolii (Lc. 6 72), nainte de nvierea lui Lazr (Ioan 11 41) si nainte de SIintele
Sale Patimi, n grdina Ghetsimani (Lc. 22 41 42). SIintii Apostoli s-au rugat nainte de alegerea
lui Matia (F. Ap. I 24) si SI. Ap. Petru nainte de a nvia pe Tavita (F. Ap. 9 40). Fericitul Ieronim
cere nc si mai mult: ,Cnd iesim din cas - zice el s ne narmm cu rugciunea, si cnd ne-
am napoiat s ne rugm nainte de a sta jos".
j) n tot locul: ,n tot locul stpnirii Lui, binecuvinteaz SuIlete al meu pe Domnul" (Ps.
102 22). ,n tot locul se aduce tmie Numelui Meu" (Mal. 1 11). Mntuitorul Se ruga n Templu
si n sinagog, n loc pustiu si n munti, n Ioisor si n grdina Ghet-simani, n alte locuri si pe
Cruce, Iacob Patriarhul si Icea rugciunea pe cmp, Daniil Proorocul n groapa cu lei, SIintii
Apostoli Petru si Sila n temnit culcati si nctusati n lanturi, unde au zguduit nchisoarea din
temelii (F. Ap. 16 2526). Dumnezeu primeste s I se griasc n tot locul (F. Ap. 17 24), dup
cum aminteste Mntuitorul Iemeii Samarinence (Ioan 4 23). Deci, ne putem ruga oriunde.
Dumnezeu nu tine seama de nici un Iel de loc, pentru c El cere doar inim cucernic.
197
1) Locul cel mai hotrt si mai ales pentru rugciuni este SI. Biseric sau Casa lui
Dumnezeu. ,Casa Mea, Cas de rugciune se va chema..." (Mt. 21 13).
Foloasele rugciunii snt multe si variate. Fericitul Augustin ne spune c rugciunea este
cheia vistieriei Darurilor Dumnezeiesti nct de la Dumnezeu poti dobndi orice lucru bun prin
rugciune, "nsusi Mntuitorul Igduieste acest lucru, cnd zice: ,Toate cte veti cere n
rugciune, creznd, veti .lua" (Mt. 21 22). Si iarsi: ,Cereti si vi se va da vou" (Mt. 7 7). Asadar,
cnd ne aIlm n strm-torare, s alergm la sprijinul lui Dumnezeu; c El ne va ajuta, asa cum a
ajutat pe SIintii Apostoli n timpul Iurtunii de pe mare (Lc. 8 24). De aceea, cel ce se
ndrtniceste si nu vrea s roage pe Dumnezeu n primejdie, nu are drept s se plng.
Dumnezeu nu mplineste totdeauna si numaidect rugciunea noastr. Monica, mama
Iericitului Augustin, s-a rugat 18 ani la Dumnezeu pentru ntoarcerea Iiului ei la Hristos.
Dumnezeu Se las de multe ori rugat, pentru ca rugciunea noastr s Iie Icut cu tot dinadinsul,
dndu-ne prilej s cinstim dup cuviint darurile primite. Deci, de voim cu adevrat s ni se
mplineasc rugciunea, s ne rugm cu att mai mare struint si cldur, cu ct Dumnezeu
ntrzie cu mplinirea cererii noastre. Asa Icu Hananianca. Cu ct Mntuitorul no asculta, o
distanta, o ndeprta, ea mai Iierbinte se ruga, pn ce a Iost ascultat, si Iiica ndrcit i s-a
vindecat (Mt. 15 2128). Asa a Icut orbul din Ierihon: cu ct Mntuitorul Se Icea c nu-i ii. n
seam rugciunea, cu atta el striga mai tare: ,Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m", pn ce a
Iost vindecat de orbirea sa (Lc. 18 38).
S NE RUGM. A trecut umbra legii vechi si a venit Legea Darului. Au ncetat jertIirile
animalice. Numai o unic jertI s-a legiuit, JertIa cea Ir de snge, jertIa laudei, a mntuirii si a
rugciunii, JertIa Trupului si Sngelui Mintuitorului nostru Iisus Hristos. Prin aceasta ludm,
binecuvntm, ne nchinm, slvim, multumim, slujim si ne rugm Dumnezeului nostru. A venit
Harul, a venit Mntuitorul lumii, Care prin cuvnt a legiuit lucrul rugciunii: ,Privegheati si v
rugati ca s nu cdeti n ispit" (Mt. 26 41). El ne nvat mpreun chipul rugciunii! ,Tu cnd te
rogi, intr n cmara ta, si ncuind usa ta, roag-te Tatlui tu n ascuns" (Mt. 6 6), si cuvintele
rugciunii: ,Tatl nostru Carele esti n ceruri ...". Pentru a ne ndemna la rugciune, El nsusi S-a
rugat, desi ca Dumnezeu ce era nu avea trebuint de rugciune, astIel, uneori numai Singur
suindu-Se n munte, S-a rugat, alte ori n alt loc oarecare S-a rugat, alteori n Betania, alteori
mergnd putin, Se prosterna cu Fata la pmnt, alteori si pleca genunchii la pmnt. De asemenea
n vremea Patimii Sale, ridicndu-Si ochii Si la cer, S-a rugat si cnd era spnzurat pe lemnul
Crucii: ,Printe a zis iart-le lor..." (Lc. 23 34). nc si n ultima clip.a vietii Sale p-
mntesti S-a rugat: ,Printe, n minile Tale ncredintez Duhul Meu", dup care Si-a dat SuIletul.
Acestea toate au suit datoria rugciunii, nct aceasta, nsotit de dreapta credint si Iaptele bune,
desvrseste toat datoria cea crestineasc.
Multi nu bag seam de datorie, dar la datorie s adaoge si trebuinta rugciunii, n vremea
necazului si a primejdiilor unde nltm minile noastre? La cer. La Iiecare neputint si ticlosie,
unde ridicm ochii? La cer. n vremea nevoii pe cine chemm? Pe Dumnezeu. Si ce strigm?
Doamne, mrituieste-m. De crezi cu adevrat si Iaci Iapta bun, Iiindc nici un lucru bun nu poti
s Iaci Ir de Dumnezeu, pentru c El este Cel ce si pe vointa ta o mpu-lerniceste, si pe lucrarea
ta o sporeste, ai absolut trebuint ca s-L rogi pe El s aseze picioarele tale pe piatra dreptei
credinte si a Iaptei bune, si s ndrepteze pasii ti n calea lucrrii bune. De zaci n adncurile
pcatului Iiindc nimeni altul, Ir numai Unul Dumnezeu poate s te scoale pe tine se
cuvine tie s alergi la El si s ceri mila Lui. Fr de rugciune nici iertarea pcatelor nu dobndim,
nici Taine nu svrsim, nici de ajutorul si Darul lui Dumnezeu nu ne nvrednicim... (K.E.D. o.c.
pp. 1423).
RUGCIUNILE FOLOSESC MULT SI PE PCTOSI. Prin rugciune pctosul cstig
iertarea si din pctos ajunge drept. Tlharul rstignit mpreun cu Hristos numai att a rugat pe
Mntuitorul: ,Pomeneste-m, Doamne, cnd vei veni n mprtia Ta" (Lc. 23 42), si Hristos l-a
198
iertat. Cindu-se, vamesul-a rostit numai aceste cinci cuvinte: ,Dumnezeule, milostiv Iii mie
pctosului" si s-a ntors ndreptat la casa sa (Lc. 18 13); iar mpratul David,
mustrat Iiind pentru pcat de Natan, a grit: ,Pctuit-am Domnului", si Domnul 1-a iertat
(2 Imp. 12 12 13). Cel ce se asterne la rugciune zice Ieric. Augustin pune capt
pcatului; iar cel ce pune capt rugciunii, ncepe a pctui".
Rugciunea Iace dintr-un pctos un drept, pentru c prin ea se cstig darul pocintii si al
ntoarcerii la Dumnezeu. Pmntul cu ct se apropie mai mult de soare, cu att primeste mai mult
lumin si cldur; iar noi, cu ct ne apropiem mai mult de Iisus Hristos prin rugciune, cu atta
dobndim mai mult lumin si putere. Rugciunea coboar asupra noastr Duhul SInt si
lumineaz cele dinuntru ale noastre. Aceast lumin s-a lsat vzut n aIar de multi SIinti, n
timpul rugciunii. De pild, Iata lui Moisi strlucea de lumin cnd s-a pogort de pe munte, unde
grise cu Dumnezeu (Es. 34 29-30); iar SI. Simeon noul teolog (1022), se arta uneori, n timpul
rugciunii, nconjurat de o lumin strlucitoare, care-i ptrundea n~ chip uimitor carnea si
mdularele. Rugciunea ptrunde SuIletul ca o rou cereasc, care-1 nsuIleteste si mpros-
pteaz, asa, precum plantele rcorite noaptea de rou dobndesc puteri noi. Deci, rugciunea este
Iolositoare nu numai pentru cel ce trieste dup voia lui Dumnezeu, ci si pentru cel ce se zbate s
prseasc drumul pierzrii.
Rugciunile folosesc mult i pe drepti, pentru c i ocroteste si-i Iereste de ispita pcatului.
Ispita este lucrul diavolului. Ea ntunec mintea si slbeste vointa. Rugciunea, dimpotriv,
alung ispitele, lumineaz mintea si ntreste vointa: ,Rugciunea zice SI. Ioan Gur de Aur
lucreaz ca apa asupra Iocului; este ca o ancor de mntuire pentru SuIletul n primejdie s se
nnece. Demonii vzndu-ne stnd la rugciune Iug repede, ca hotii ce dau cu ochii de soldati cu
sbiile scoase. Cel drept ajunge prin rugciune la viat Ioarte mbunttit. Cel ce se roag bine,
stie s triasc cinstit" (Om. Il-a despre Ana). ,Cine se aseamn se adun... dar si cine se adun
(cei ri cu cei buni, urmndu-le credinta si vietuirea crestineasc, se Iac buni pn la o desvrsit
asemnare) se aseamn" - grieste ntelepciunea poporului, iar cel ce grieste necontenit cu
Dumnezeu, sglindeste n el desvrsirea. Deci, rugciunea alung ispitele Iiindc este pavza de
care se Irng sgetile aprinse ale vrjmasului.
Rugciunile, pentru a fi primite la Dumne:eu, trebuiesc Icute n duh si adevr (Ioan 4 23
24), n Numele Mntuitorului nostru Iisus Hristos (Ioan 16 23), cu mintea ntreag si evlavie (Is.
Sir. 18 23, Es. 3 5), cu struint (Lc. 11 5-13, 18 2-7; Mt. 15 23-28, Lc. 18 35-39, Iudit 7-9; 4
Imp. 18; 19; 2 Parai. 32; Is. 37), cu inim curat (Ps. 50 11; Ioan 9 31, Lc. 18 13), cu supunere la
voia lui Dumnezeu si zdrobirea inimii (Ps. 50; 38 17; Is. Sir. 35 18, Dan. 18), cu toat ncrederea
Iieasc (Lc. 112; Mt. 21 22; F. Ap. 10 2).
Rugaciunile se fac. dimineata, la amia: i seara, unii Iac zilnic cele ,Sapte Laude", dar
noi trebuie a ne ruga ntotdeauna. ,Vorbeste lui Dumnezeu multe zice SI. EIrem Sirul si
oamenilor putine. Cnd ntinzi mna la lucru, gura s cnte, mintea s se roage, psalmul s-ti Iie n
gur nencetat, c: Dumnezeu numindu-Se izgoneste pe draci si sIinteste pe cnttorul de
psalmi...".
Dimineata, la scularea din somn, s ne rugm lui Dumnezeu inultumindu-I c ne-a ocrotit
peste noapte; apoi s-1 rugm s ne pzeasc si n timpul zilei de toat reaua ntmplare si de
pcat, si s binecuvnteze munca ce urmeaz s o Iacem. Dimineata, ndat ce ne-am sculat din
pat, pe nemncate, s Iacem rugciunea stnd n picioare sau n genunchi, dup cum ne vine mai
bine; o ncepem cu trei metanii mari si mai Iacem metanii mari si cnd ne rugm pentru printi,
Irati, etc....Ziua este ca o viat n prescurtare: dimineata e nasterea si copilria; primele ceasuri
ale zilei e tineretea; amiaza si dup amiaza e brbtia, care se apleac)putin cte putin, pn ce
cade seara peste anii ncruntiti ai btrnetii zilei. Cnd m trezesc din somn e ca si cum as Ii iesit
din noianul somnului printr-o nou zidire, si ncep viata pentru o alt zi. Cea dintii clip a acestui
nou nceput, crestinul o nchin lui Dumnezeu, cerndu-I binecuvntare.
Israelitii n pustie aIlau mana numai dimineata, nainte de rsritul soarelui, iar nOi
dobndim binecuvintarea lui Dumnezeu, de ne vom ruga Ldi, dimineata la rsritul soarelui (Int.
Sol. 16 28). Dimineata e timpul cel mai prielnic pentru rugciune. ,Dimineata vei auzi glasul
199
meu" (Ps. .5 3), adic glasul rugciunii .de dimineat, pe care trebuie s-1 Iacem auzit (Ioan 5
30), de ndat ce ne sculm din somn. ,nainte de a v spla, curtiti-v inimile alergnd la
rugciune" ndeamn SI. Ioan Gur de Aur pe. asculttorii si (Om. la Ps. 5, p. 546).
La amia:. Un pgn, mpratul Filip al Macedoniei, pusese pe un rob s-i spun n Iiecare
dimineat: ,Filipe, aminteste-ti c esti om!" A Ii om, nu dup ntelesul pgn, ci dup credinta ce-
o mrturisesti, adic crestin, nseamn c trebuie s-ti aduci aminte c soseste sorocul de la
amiaz, ora douzprezece: ora n care Iisus a Iost rstignit pe Cruce; opreste-te, conteneste-ti tot
zbuciumul. Dac la aceast or esti att de cuprins de nevoile vietii, nct vremea nu-ti ngduie s
stai mai mult de vorb cu Dumnezeu, o rug ciune, scurt, Icut din inim, cu toat cldura, s
rscumpere graba si lipsa unei rugciuni mai ndelungate.
Seara s multumim lui Dumnezeu pentru bunttile primite in timpul zilei, rugndu-L s
ne ierte greselile Icute piste zi si s ne ocroteasc si n timpul noptii. Mntuitorul prelungea
adesea rugciunea de sear pn trziu n noapte.
Moartea si trimite solia de cele mai multe ori noaptea, ca s cheme la Divanul de Judecat
al lui Dumnezeu; de. aceea rugciunea de sear grieste n adevr despre moartea zilei, dar si
despre cele ale mortii noastre. AstIel, rugciunea de sear e prilejul de cercetare a cugetului
pentru ajungerea la o desvrsit pocint. S se cerceteze tot crestinul n Iiecare sear nu numai
de cstigul material de peste zi, ci si de cum s-a ngrijit de Iolosul SuIletului su.
inainte i dup amia: s multumim lui Dumnezeu pentru hrana pe care El ne-a dat-o si
s-L rugm s ne Iereasc de pcatul mbuibrii. Mntuitorul multumeste Printelui Ceresc nainte
si dup mas (Mt. 15 36). Daniil n groapa cu lei a multumit ndat pentru hrana ce i s-a trimis
prin ngeri. ,Cnd vei mnca si te vei stura zice Moisi ia aminte de tine s nu se
ademeneasc inima ta si s uiti pe Dumnezeu" (2 Lege 11 1112).
Rugciunea nlcrimat
Dintr-o inim curat
Ctre Tatl Cel din ceruri
Cnd ea este nltat,
Totdeauna-i auzit,
Totdeauna-i ascultat!
CEI CE NU SE ROAG: BOLESC, SLBESC, SE MORTIFIC, MOR NDOIT. Cei ce
nu se roag, cad usor n pcat si nu pot a se mntui. Cei. ce nu se roag, nu au nici o putere n
lupta cu ispitele. Ei snt ca un ostas Ir arm, ca o pasre Ir aripi, ca o masin Ir aburi, ca o
trestie care se pleac ncotro bate vntul. Cei ce nu se roag snt asemenea dobitoacelor, snt niste
morti n morminte umbltoare (Mt. 8 22; Lc. 9 60, 15 24, 32, EIs. 2 7; 5 14, 1 Tim. 5 6, Ape. 3
7), snt morti gata, snt ca un peste pe uscat zice SI. Ioan Gur de Aur ca un om care nu
primeste nici o hran. Dac Mntuitorul a petrecut nopti ntregi n rugciune, ,noi ce trebuie s
Iacem ca s ne mntuim?" ntreab SI. Ambrosie al Mediolanului. Ne spune chiar Mntuitorul
ce s Iacem: S struim n rugciune(Mt. 26 41, Lc. 11 513, 18 1-8, 21 36). Latrugciuni
struitoare ne ndeamn si Apostolul, zicnd: ,Nencetat v rugati..." (1 Tes. 5 77-25; comp. F.
Ap. 10 2; EIs. 6 18, Iac. 5 17-18).
De la Dumnezeu poti cere
Tot ce vrei, s-ti Iie bine.
Dar isprava Iaptei bune.
Cere-o numai de la tine.
N RUGCIUNI S CEREM CE NE FOLOSESTE, NU CE NE PRIMEJDUIESTE.
,Cutati - zice Mntuitorul - mai nti mprtia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si acestea toate
(adic mncarea, butura si mbrcmintea) se vor aduga vou" (Mt. 6 33). Sau, cu alte cuvinte:
,n rugciunile voastre cereti bunttile ceresti si Ioarte nsemnate, ca primindu-le drept ceresti, s
mosteniti mprtia Cerurilor, ca primindu-le drept nsemnate, s v bucurati de cele mai mari
buntti; iar bunttile pmntului, mici, de care aveti trebuint din pricina nevoilor trupesti, Tatl
200
nostru vi le va adoga pe msura trebuintelor" (Origen, 14 2). ,Cereti bunttile viitoare zice
SI. Ioan Gur 'de Aur si veti primi si bunttile de acum. Nu doriti lucrurile de aici, c le Veti
avea negresit" (Om. 22 la Mt.). Cel ce caut buntti ceresti, dobndeste negresit si pe cele
pmntesti. mpratul Solomon a cerut ntelepciune, spre a crmui bine poporul lui Israil, iar
Dumnezeu i-a dat nu numai ntelepciune, ci si prisos de buntti pmntesti (3 Imp. 3 7 13).
Deci, trebuie s ne rugm pentru cele trebuincioase vietii, att pentru noi-ct si pentru altii, dar s
tinem seama ca nu cumva s cerem lucruri care s priveasc relele noastre nclinri, c Dumnezeu
nu ascult asemenea rugciuni (Iac. 4 3). Cine cere lui Dumnezeu bogtie, dregtorii, slav
desart, ori altele de acestiel, nu caut mrirea lui Dumnezeu, ci lucruri trectoare; acela njoseste
pe Dumnezeu, Domnul si Stpnul, la treapta de slujitor al poItelor lui, al zgrceniei lui, al vietii
lui desIrnate. Asa dar, cum ar putea s-1 asculte Dumnezeu? (SI. I. Hrisostom, Om. 19 la Mt.).
S nu cerem do la Dumnezeu ce vrem noi, ci ce vrea El... (Spic. ad. si prel. d.I.C.O. ce. pp. 202 -
223).
Acum, dup ce am vorbit si am vzut ce este credinta si ndejdea, s naintm cu ajutorul
lui Dumnezeu si s vedem ce este dragostea.
349) Nu m-am silit a aprinde n mine focul dragostei Sfinte ? (d)
d) TEOLOGALA VIRTUTE A DRAGOSTEI. Dragostea sau iubirea adevrat, sInt,
nIlcrat, sincer... este a treia strlucit virtute teologic, absolut necesar tuturor crestinilor si
binelui comun. Virtutea aceasta a dragostei de Dumnezeu este adeverit de nsusi Mntuitorul ca
cea mai nsemnat dintre toate, zicnd: ,S iubesti pe Domnul Dumnezeul tu cu toat inima ta,
cu lol Sufletul tu, cu tot cugetul tu si cu toat puterea la. Aceasta este marea si cea dintai
porunc" (Mt. 22 37, Mc. 12 30; l.c 10 27-28, 2 Lege 6 5 ; 10 12, 30 6).
Prin dragoste ne ndreptm tot SuIletul spre Dumnezeu a cautam sa ne unim cu El, sa ne
contopim cu El. Simtirea aceasta este tot ce poate Ii mai nalt si mai Irumos. Ea depseste cu mult
orice Iel de dragoste omeneasc ndreptat ctre semenii nostri si ptrunde n SuIlet pn n
adncul lui, Icndu-1 n stare de orice jertIe, cum spune SI. Ap. Pavel: ,Cine ne va desprti pe noi
de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strntorarea, sau prigonirea, sau Ioamea, sau goltatea, sau
primejdia, sau sabia? Precum este scris: ,Pentru tine sntem omorti n toat ziua, socotitu-ne-am
ca niste oi rnduite spre junghiere. Dar toate acestea le biruim cu puterea Celui ce ne-a iubit. Snt
ns ncredintat c nici moartea, nici viata, nici ngerii, nici nceptoriile, nici puterile, nici cele de
acum, nici cele viitoare, nici nltimea, nici adncimea, nici alt Iptur oarecare, nu poate s ne
despart pe noi de dragostea lui Dumnezeu cea n Hristos Iisus, Domnul nostru" (Rom. 8 35
39). Minati de aceast netrmuit dragoste ctre Dumnezeu, SIintii si'Martirii Crestini nu s-au dat
napoi nici chiar de la moarte, atunci cnd li se cerea s se lipseasc de cel mai mare bun al vietii
lor: dragostea de Dumnezeu, pe care o puneau mai presus de dragostea de printi, de copi, rude,
prieteni, etc.
SFNTA PERPETUA IUBESTE PE DUMNEZEU MAI PRESUS DE ORICE DIN
LUMEA ACEASTA! O mreat pild de iubire ctre Dumnezeu ne d SI. Perpetua. Ea tria n
cstorie Iericit, si tocmai era mama unui copil, cnd Iu prt la guvernatorul pgn din Cartagina
c ar Ii crestin Pe vremea aceea ns aceasta era o crim vrednic de moarte. Pentru aceasta,
pgnul ddu porunc s Iie aruncat numaidect n nchisoare. Atunci se duse la ea n nchisoare
btrnul ei tat, care era pgn, si o rug chiar n genunchi, s nu-i Iac lui si Iamiliei lui rusinea de
a se declara crestin. Perpetua stia bine ce era ea datoare ca Iiic tatlui ei si ca crestin
Mntuitorului ei. De aceia declar tatlui ei, cu respect si dup cuviint, dar hotrt: ,Crestin
snt"... snt crestin tat si Dumnezeul nostru, Hristos, zice: ,Cine iubeste pe tat mai mult dect
pe Mine, nu este vrednic de Mine". El plec nemngiat si aduse pe mama. Amndoi
ntrebuinteaz toate mijloacele pe care le pot ntrebuinta un tat si o mam, pentru a zdruncina
hotrirea n copilul lor: rugminti, Igduieli, lacrimi, apel la iubirea de tat si de mam care i s-
au artat din copilrie, la cinstea Iamiliei, la durerea si mhnirea pe care le-ar produce-o osndirea
201
ei la moarte. Dar Perpetua rmase statornic, si repet: Snt crestin, iubiti printi, si
Mntuitorul"nostru spune: ,Cine iubeste pe tat sau pe mam mai mult dect pe Mine, nu e
vrednic de Mine!" Ei bine, dnsii s-au dus si s-au napoiat a treia oar cu cea mai grea ispit
pentru Perpetua; i-au adus copilul ei, n vrst numai de cteva luni, i l-au pus la inim si apoi au
nceput a asalta (a cuta s nving) inima
ei de mam ca s nu se arate att de crud si s-si prseasc copilul, care n-ar putea tri
Ir ea si ar trebui s moar. Aceasta era o grea ncercare pe care Perpetua o avea de trecut, dar pe
care ea lotusi a biruit-o. Cu toat iubirea de mam a strns n brate copilul, ei gingas si Ir ajutor,
apoi plin de curaj si cu trie, 1-a dat napoi printilor ei si a spus pentru a treia oar: ,Snt
crestin iubiti printi si Dumnezeul si Mntuitorul meu spune: ,Cine iubeste pe tat sau pe mam,
pe Iiu sau pe Iiic, mai mult dect pe Mine, nu este vrednic de Mine". Ce asalt greu era ns acesta
asupra unei inimi crestinesti! Ceea ce o ndurera mai cu seam, era, c btrnul ei tat, pe cnd o
ruga n genunchi s se lepede de Crestinism, a Iost lovit de un paznic cu un bt peste cap, de i-a
dat sngele. Dar Perpetua rmase tare. Ea stia bine c Acela Cruia ea, o dat cu viata ei, i jertIise
toate, i va rsplti nsutit. Iubirea ei ctre Dumnezeu a biruit iubirea ctre copil, ctre printi,
ctre ntreaga Iamilie, ctre toate bunurile. Aceasta este iubirea ctre Dumnezeu mai presus de
orice... (C.T.M. o.c. pp. 3745).
Iubirea creaz totul
nIloreste minunat
Rodul ei rmne vesnic
Nu se pierde niciodat!
DRAGOSTEA DE DUMNEZEU E MAI PRESUS DE CREDINT SI NDEJDIE. De
ce? Pentru c merge mai departe dect ele, merge la inIinit. Prin credint, credinciosul primeste si-
si nsuseste adevrurile mntuitoare descoperite de Dumnezeu si propovduite de SInta noastr
Biseric Ortodox; prin ndejdie asteapt cu deplin ncredere ca Dumnezeu s, aduc la
ndeplinire tot ce i-a Igduit pentru mntuirea sa, prin dragoste ns, el intr n cea mai strns
comuniune de viat cu Dumnezeu, l mbrtiseaz cu loate puterile SuIletului su si-I mplineste
voia Sa cea a-tot-SInt, precum citim n SI. Scriptur: ,Dumnezeu este dragoste si cel ce petrece
n dragoste, petrece n Dumnezeu si Dumnezeu n el" (1 Ioan 4 16).
Credinta adevrat ne Iace s cunoastem pe Dumnezeu. Prin adevrata ndejdie tindem
mereu ctre El. Prin dragoste adevrat ns, ne apropiem de Dumnezeu, ne unim cu El, ne vedem
ptrunsi si nIlcrati de Fiinta lui Dumnezeu, ne silim a vietui ngereste desi sntem nc n trup.
Deosebirea dintre primele dou virtuti si dragostea de Dumnezeu, e cam aceia dintre dorint si
nIptuire. Dragostea, n nteles mai larg, este tinderea omului spre tot ce e bun si Irumos sau
vrednic de dorit. Aceast nzuint este sdit de nsusi Dumnezeu n Iirea omului, la creare, si de
aceea se numeste dragoste Iireasc. n temeiul acestei nzuinte omul tinde din Iire spre
Dumnezeu, Creatorul si Sustintorul su, socotindu-L bunul su cel mai mare.
Dar cum, prin pcatul strmosesc, Iirea omului a Iost slbit n puterile ei, apoi numai cu
dragostea Iireasc omul nu poate lucra nimic, pentru mntuirea sa, cum adevereste nsusi
Mntuitorul, zicnd: ,Fr de Mine nu puteti Iace.nimic" (Ioan 15 5). De aceea' pentru mntuirea
sa, crestinul are neaprat trebuint de dragoste, care s lucreze cu putere de sus, adic de
dragoste' supraIireasc, de dragoste crestin, sau de dragoste ca virtute religioas. Dragostea
crestin este puterea Dumnezeiasc revrsat prin SInt Tain a Botezului n SuIletul crestinului,
prin care acesta are nzuinta adnc si curat ctre Dumnezeu, bunul su cel mai nalt, doreste din
toate puterile SuIletului unirea cu El si are vointa hotrt de a mplini voia Lui a-tot-SInt,
jertIind, n caz de nevoie, orice bun pmn-tesc. Dragostea crestin este de la Dumnezeu (1 Ioan 4
7), si este dat cmului n dar, precum spune SI. Ap. Pavel: ,Dragostea lui Dumnezeu s-a vrsat n
inimile noastre prin Duhul SInt, Cel ce S-a dat nou" (Rom. 5 5).
Dragostea este cea mai mare virtute, am putea spune chiar: singura virtute a crestinului,
Iiindc toate celelalte virtuti triesc cu adevrat si rodesc bineIctor n viata crestinului numai
cnd snt luminate si nclzite de cldura arztoare a dragostei. Adevrul acesta l arat att de
202
minunat SI. Ap. Pavel n acel pe drept numit: ,Imn al dragostei crestine", zicnd: ,De as gri n
limbi omenesti si ngeresti, iar dragostea nu am, Icutu-m-am aram suntoare si chimval
rsuntor. De as avea proorocia si de as sti toate tainele si toat stiinta, si de as avea toat
credinta, nct s mut si muntii, iar dragostea nu am, nimic nu snt. Si de as mprti toat avutia
mea si de as da trupul meu s-1 ard, si dragoste nu am, nici un Iolos nu-mi este... Acum rmne:
credinta, ndejdea, dra-gostea, acestea trei; iar mai mare dintre acestea este dragostea" (1 Cor. 13"
13, 13).
Deci, dragostea este mai presus de toat stiirlta si cunostinta,, este mai mare chiar dect
celelalte dou virtuti religioase: credinta si ndejdea. Fr puterea dragostei, credinta slbeste,
cci credinta ,lucreaz prin dragoste" (Gal. 5 6); iar ndejdea Ir dragoste se oIileste si scade
mereu. Dragostea este cea mai mare dect celelalte virtuti: 1) Prin i:vorul ei, care este Dumnezeu.
Cci Dumnezeu, Iiind El nsusi ,dragoste" (1 Ioan 4 8), din nemrginit dragoste a creat lumea cu
toate Ipturile din ea, si astIel dragostea s-a artat mai nt i n lume si slsluieste n SuIletul
omului de la nceput; 2) prin roadele i puterea ei, cci` ,dragostea este plinirea legii" (Rom. 13
70), si 3) prin durata ei. Credinta si ndejdea lucreaz numai n viata aceasta pmnteasc. n
viata de dup moarte
ns ele vor Ii mplinite, cci crestinul nu va mai avea nevoie s cread n Dumnezeu,
pentru c l v vedea, nici s ndjduiasc n El, pentru c l va avea. Dragostea ns rmne si
atunci: ea ,nu piere niciodat" (1 Cor. 13 8), este vesnic, Iiindc nsusi Dumnezeu Cel vesnic
este dragoste... (I.C.O. o.c. pp. 3457).
Iubirea
Poti pmntu-n mini s tii, De-ai avea toata stiinta
Poti s mori si poti s-nvii, De sub cer toat credinta
Poti om mare ca s Iii Ct s muti la munti Iiinta
Si stpn pe Iire! Numai c-o zmbire .
Poti s scazi si poti s cresti. Nu esti Iacl nici suspin
Poti vorbi n, limbi ceresti,' Nici durere nici alin
Dar s stii, nimic nu esti Esti ca cel mai aspru spin
Dac n-ai iubire! Dac n-ai iubire!
Poti s stii s scapi de rele Di ti-ai da averea toat
Poti s stii s numeri stele Pentru, cei lipsiti din gloat
Si din lume toate cele Corpu-ti Iie-ntins pe roat
S le ai n stire! Ori adus jertIire
Esti un clopot de' aram Nu esti nici mcar pitic
Un tun groaznic ce drm Esti sub `tele cel mai mic
Si-o mnie ce sIrm Esti nimic, nimic, nimic
Dac n-ai iubire! Dac n-ai iubire!
DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE. ntr-o Biseric, deasupra Altarului erau scrise cu litere
mari: ,Dumnezeu este dragoste". Un om, cam ametit de butur, ntr-o sear intr acolo, Iiind usa
descuiat. Cnd a mpins usa si a putut privi nuntru, a vzut naintea lui, IlIind n slove de Ioc,
cuvintele: .,Dumnezeu este dragoste". Dar ndat trase usa si plec bodognind. El spunea:
,Dumnezeu nu este dragoste. De ar Ii Dumnezeu dragoste, m-ar iubi si pe mine. Dumnezeu nu
iubeste un ticlos ca mine".n mintea lui ns nu ncetau de a rsuna cuvintele: ,Dumnezeu este
dragoste!" ,Dumnezeu este dragoste!" ,Dumnezeu este dragostei" Dup o bucat de drum s-a
ntors, a intrat iar n Biseric si s-a asezat ntr-un colt, unde adormind, l-a apucat dimineata. Cnd
Preotul veni la SI. Biseric, l-a gsit pe acesta plngnd ca un copil. ,Ce ai?" l-a ntrebat Preotul.
,A Iost n cuvntare ceva care le-a atins?" ,Dar n-am auzit nici o vorb din cuvntarea dumitale",
a Iost rspunsul. ,Bine, dar atunci ce ai?" ,Cuvintele acelea de sus", a zis el, si art spre
cuvintele de Ioc: ,Dumnezeu" este dragoste". Atunci Preotul a luat SI. Scriptur, a stat pe un
scaun si i-a artat din aceast carte calea vietii... si omul de atunci a luat calea mntuirii (O M.P.
383).
203
,Dumnezeu este dragoste, si cel ce petrece n dragoste, petrece In Dumnezeu si Dumnezeu
n el... Asa de mult a iubit Duinnezeu lumea, nct si pe Unul-Nscut Fiul Su L-a dat, ca tot cel ce
crede n El s nu piar ci s aib viat vesnic... n ce chip se nsoteste Ilcul cu Iecioara, Cel ce
te-a zidit Se va nsoti cu tine, si n ce chip mirele se veseleste de mireas, asa selva veseli de tine
Dumnezeul tu" (1 Ioan 4 16, Ran 3 16; Is. 62 5).
Dragostea crestinului trebuie s se ndrepte nti ctre Dumnezeu, ctre poruncile si Legile
Sale; apoi ctre aproapele si, n Iine,, ctre sine nsusi, cci aceasta este porunca Mntuitorului:
,S iubesti" pe Domnul Dumnezeul tu cu toat inima ta, din toat puterea Ia, cu tot SuIletul tu
si cu tot cugetul tu. Aceasta este ntia si cea mai mare porunc. Iar a doua, asemenea acesteia,
este: s iubesti pe aproapele tu ca pe tine nsuti" (Mt. 22 3739, Mc. 12 30-33, Lev. 19 18, 1
Imp. 15 22; Osia 6 6, Mih. 6 6-8, Rom. 13 9, Gal. 5 14, Iac. 2 8, 1 Petru 1 22, 2 17; 4 8, 1 Ioan 3
10-11, 14, 18, 23, 4 7-12; 2 Ioan 15; 3 Ioan 1 1-8).
Crestinul trebuie a iubi pe Dumnezeu, Iiindc Dumnezeu 1-a iubit mai nti pe el (1 Ioan 4
19), Iiindc Dumnezeu este Creatorul, Sustintorul, Rscumprtorul si BineIctorul su cel mai
mare. Pentru toate bineIacerile pe care ni le d, Dumnezeu nu cere n schimbul lor dect
dragoste... Aceasta nseamn c crestinul trebuie s-I nchine lui Dumnezeu toate gndurile, toate
simtirile, doririle, voirile si toate lucrrile sale, ,s se mute cu toate puterile SuIletului n
Dumnezeu" si n ntreaga sa viat s se osteneasc a-I mplini voia, cu statornicie si bucurie. A
iubi pe Dumnezeu Care este vesnica Irumusete, vesnica buntate, vesnica dragoste, este mai
Irumos si mai dulce dect'orice din ntregul univers. ,Gustati zice psalmistul si vedeti c
bun este Domnul" (Ps. 33 5; I.C.O. o.c. p. 347).
Nu esti zdrobit ct ai iubirea
Curat si de neclintit:
Iubirea iarsi te nalt
Poti Ii clcat, dar nu zdrobit!
TREBUIE A IUBI PE DUMNEZEU MAI MULT DECT ORICE. Un pictor a zugrvit un
tablou cu Iisus btind la us. ntr-o zi l cercet un prieten. Acesta vznd tabloul, s-a interesat de
nsemntatea lui. Apoi zise: ,Tabloul este bine executat, ns ai uitat ceva la el neIcut. Observ c
de la usa unde bate Iisus, lipseste ivrul!" Drept rspuns, pictorul i-a zis: ,Asa trebuie s Iie. Usa
la care bate Iisus, este Ir ivr pe dinaIar, cci ea este zvorit pe dinuntru. Iisus bate la us, si
asteapt s Iie invitat. El nu Iorteaz usa. El bate odat, si dac nu I se deschide, bate a doua oar
mai tare, si dac nici atunci nu I se deschide, atunci bate a treia oar cu mai mult putere!" Iubirea
lui Dumnezeu este care trebuie s ne determine a primi pe Iisus Hristos nuntrul nostru (O M.P.
378).
IUBIREA ADEVRAT DE MNTUITORUL. SI. EIrem Sirul observ ntr-una din zile,
c n crtile prietenului su Iulian Numele lui Iisus este sters, peste tot. Lucrul acesta produse o
impresie dureroas asupra lui EIrem. l ntreb, deci pe Iulian, ce nseamn aceasta? Iulian
rspunse cu urmtoarele cuvinte Irumoase: ,Pentru mine nu exist pe pmnt un nume mai dulce
si mai iubit `lect Numele Mntuitorului, Care pe noi toti ne-a iubit cu atta ardoare
Dumnezeeasca. De cte ori aud sau citesc Numele Lui, de cte ori cuget la mrimea iubirii Lui; de
attea ori ncep s vrs lacrimi lacrimi de multumire, lacrimi de iubire. Tot atunci mi aduc
aminte de pcatele mele, prin care am suprat pe Domnul si nu-mi pot retine lacrimile. Prin
urmare, dac n crtile mele vei gsi sters Numele lui Iisus, nu cugeta ru despre mine, cci
aceasta au cauzat-o lacrimile iubirii, ale multumirii si ale cintei, vrsate de mine" (O M.P. 379).
DRAGOSTEA DE APROAPELE. Ca si credinta vie, adevrata dragoste ctre Dumnezeu
nu rmne numai o stare suIleteasc Ir urmri n viat, ci ea se revars n Iapte, n mplinirea
voii lui Dumnezeu si n iubirea aproapelui. SI. Ap. si Ev. Ioan spune: ,Dac cineva zice: ,Iubesc
pe Dumnezeu", iar pe Iratele su l urste, este mincinos! Pentru c cel ce nu iubeste pe Iratele
su, pe care l-a vzut, cum poate s iubeasc pe Dumnezeu, pe Care nu L-a vzut? Aceast
204
porunc avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu, s iubeasc si pe Iratele su" (1 Ioan 4 20
21).
n morala crestin, Iratele nostru, aproapele nostru, nu este numai cel de acelasi neam cu
noi, cum socoteau Iudeii, care urau pe strini. Aproapele nostru este orice om, din orice neam si
din orice treapt social, Iiindc toti oamenii snt Iiii Aceluiasi Printe, Dumnezeu-Tatl. Toti snt
Icuti de Dumnezeu dup Chipul si Asernnarea. Sa. Deci, snt Irati ntre ei, deopotriv iubiti de
Dumnezeu, Care pentru mntuirea lor Si-a jertIit pe Unicul Su Fiu, pe Domnul nostru Iisus
Hristos. Chiar si dusmanul nostru este tot aproapele nostru. Aceasta este marea nvttur a
Mntuitorului, care pe vremea aceea a strnit o adevrat revolutie n moravuri. ,Ati auzit c s-a
zis: S iubesti pe aproapele tu si s ursti pe vrjmasul tu. Iar Eu zic vou: iubiti pe vrjmasii
vostri, binecu-vntati pe cei ce v blesteam, Iaceti bine celor ce v ursc si rugati-v pentru cei ce
v vatm si v prigonesc" (Mt. 5 43 II). ne spune Mntuitorul. Desigur, lucrul acesta nu este asa
de usor, dar numai asa ne vom arta superioritatea moral si dragostea neprecupetit Iat de
semenul nostru. Adevratii Crestini au inIaptuit aceast porunc si de aceea Crestinismul s-a
numit ,Religia Dragostei" (M.C.I. o.c. pp. 28-9).
ADEVRATA DRAGOSTE DE APROAPELE ne-o arat Mntuitorul clar n pilda
Samarineanului milostiv. Acela aIlnd pe omul despuiat si rnit de tlhari, l-a ngrijit, i-a splat
rnile, a turnat vin si untdelemn, l-a pansat, l-a ridicat pe asinul su, l-a dus la o cas de oaspeti si
pltind, l-a dat n ngrijirea gazdei pentru a purta grij de el pn se va Iace sntos. Porunca
dragostei de aproapele se cuprinde n cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos: ,S iubesti pe
aproapele tu ca pe tine nsuti" (Mt. 19 19, 22 38, comp. Lev. 19 18, Rom. 13 9, Gal. 5 14, Iac. 2
8, Mc. 12 33, 1 Imp. 15 22, Osia 6 6, Mih. 6 68). ,Noi zice Apostolul avem aceast
porunc de la Dnsul, ca: cel ce iubeste pe Dumnezeu, s iubeasc si pe aproapele lui... Noi stim
c am trecut din moarte n viat, pentru c iubim pe Irati. Cel ce nu iubeste pe Iratele su, petrece
n moarte. Tot cel ce urste pe Iratele (aproapele) su, este ucigtor de oameni. Si stiti c tot
ucigtorul de oameni nu are viat vesnic petrecnd n el... Cel ce zice c este n lumin si urste
pe Iratele su, este n ntuneric pn acum. Cel ce iubeste pe Iratele su este n lumin, si
sminteal nu este n el... Fiilor! S nu iubim numai cu cuvntul sau numai cu limba; ci cu Iapta si
cu adevrul.... Dumnezeu este dragoste. Cel ce petrece n dragoste, petrece n Dumnezeu si
Dumnezeu n el" (1 Ioan 4 21, 3 14-15, 2 9-10, 3 18, 4 16).
SI. Ap. Pavel arat clar c toate darurile sau nsusirile omenesti Ir dragoste crestineasc,
Ir adevrata dragoste de Dumnezeu si de aproapele, snt nimic (1 Cor. 13 13). Fiecare crestin
trebuie a iubi si pe aproapele su care-i orice om, ca pe sine nsusi, Iiindc toti oamenii snt Icuti
dup Chipul si Asemnarea lui Dumnezeu si snt Irati ntre ei, deopotriv iubiti de Dumnezeu,
Care pentru mntuirea lor Si-a jertIit pe Unicul Su Fiu pe Domnul nostru Iisus Hristos.
SI. Ap. si Ev. Ioan era att de slab la btrnete, nct trebuie s Iie dus de ctre cei mai
tineri la adunrile crestinilpi. El putea vorbi numai citeva cuvinte, si acestea erau: ,"Fiilor, mbiti-
v unii pe altii". Cnd a Icst ntrebat, pentru ce zice totdeauna asa, el rspunse: ,Pentru c aceasta
a Iost ultima porunc a Domnului, Care a zis: ,Porunc nou v dau vou, ca s v iubiti unul pe
altul. Dup cum v-am iubit Eu pe voi, asa s v iubiti si voi unul pe altul" (Ioan 13 34, O M.P.
224).
Vznd paginii cu ct dragoste se ngrijeau crestinii unii de altii, nct suIereau chiar si
moartea, adeseori exclamau plini de mirare: ,Vedeti ce mult se iubesc!" n dialogul apologetului
Minuciu Felix, pgnul Ceciliu spune despre Crestini: ,Ei se iubesc nainte de a se cunoaste". Si
scriitorul elin Lucian, satiric de spirit dar Irivol, scrie despre Crestini: ,Legiuitorul lor le-a spus c
cu totii snt Irati si vietuiesc n conIormitate cu acest principiu" (O M.P. 225).
Prin iubire-adevrat
Aduci urii nimicire.
Dar prin ur, niciodat,
Nu-ti aduci n schimb iubire!
205
SUNDAR SINGH SALVND PE APROAPELE, S-A SALVAT PE SINE. Treceam ntr-
o iarn spune Sundar Singh prin muntii Tibetului. Era un viscol puternic si un ger grozav.
Calea e tot mai grea. Simt c puterile mi scad. M biruie Irigul si nghetul. La o rspntie vd un
om czut n zpad. E aproape nghetat si mort. M aplec spre el, e un tibetan. mi d s nteleg c
orice ncercare pentru salvarea lui e zadarnic. Dar eu nu pot s-1 las aici. l ridic n spate si plec
cu el la drum. Povara e grea, dar sub greutatea ei simt c m nclzesc. Eram aproape nghetat de
Irig si acum, iat, m npdesc sudorile. M-am nclzit, iar cldura mea o simte si cel din spatele
meu. Am devenit un Iel de cuptor pentru el. Era aproape mort, iar acum l simt c se misc si d
semne de viat. Nu mai pot de bucuria mntuirii unui pierdut. Aceast bucurie mi d puteri noi.
Psesc cu brbtie prin zpad si viscol. n zare, iat c se iveste un sat. Sntem mntuiti. Sntem
mntuiti amndoi, unul prin altul. Tibetanul ar Ii pierit Ir ajutorul meu, dar si eu as Ii pierit Ir
el. Purtndu-1 n spate, m-am nclzit si l-am nclzit si pe el. M-am mntuit mntuind pe altul.
Ct de mult gritoare este aceast ntmplare! S o lum si noi pe SuIletul nostru. O tain a
mntuirii suIletesti este aceasta: s te mntuiesti mntuind pe altul. Crestinii de azi snt att de
,reci" tocmai pentru cnu se nclzesc nclzind pe altii. Crestinii nostri snt att de ,slabi", tocmai
pentru c nu se ntresc ntrind pe altii. Si snt att de ,sraci" crestinii de azi, tocmai Iiindc nu
se mbogtesc mbogtind pe altii. S nu uitm nici noi... porunca Domnului: s ne mntuim
mntuind pe altii... s ne nclzim nclzind pe altii (I.R. 351).
,Aceasta este porunca Mea, ca s v iubiti unul pe aitul, precum v-am iubit Eu pe voi. Mai
mare dragoste decit aceasta nimeni nu are, ca cineva s-si pun SuIletul su pentru prietenii si"
(Ioan 15 12-13).
TURISTUL NGHETAT DE GER SALVND PE TURISTUL NGHETAT, S-A
SALVAT PIC SINIE DE MOARTE. Un turist, Iiind pe vrIul muntilor, Iu euprins de un somn din
cauza oboselii si a gerului, si se culc n zpad spre a se odihni putin. Aceasta ns i-ar Ii Iost
moartea sigur. Atunci observ n zpad pe un alt turist, care aproape ntepenise de ger. Imediat
l scutur si ncepu s-1 Irectioneze cu zpad. AstIel i trecu somnul si mole-seala si n curnd cei
doi turisti si continuar drumul mai departe. ,Iubirea poart n sine rsplata" zice un proverb
(O M.P. 375).
ntru aceasta am cunoscut dragostea, c El si-a pus SuIletu Su pentru noi, si noi sntem
datori s ne punem SuIletele pentru Irati" (1 Ioan 3 76).
SNTEM NDATORATI A IUBI SI PE VRJMASI. Asta-i o obligatie a crestinului
adevrat. E porunca Mntuitorului care trebuie pzit si mplinit. ,Iubiti zice El pe
vrjmasii vostri, Iaceti bine celor ce v ursc pe voi. Binecuvntati pe cei ce v blesteam pe voi si
v rugati pentru cei ce v Iac vou necaz..." (Lc. 6 27 -28, comp. Es. 23 4, Prov. Sol. 25 27 ;
Rom. 12 14, 1921). Orice om pentru c ne este vrjmas, nu nceteaz a ne Ii si aproapele.
Pentru aceasta: Iacob (Fac. 33), IosiI (Fac. 37; 39-50 27), David (1 Imp. 17-24), Daniil (Dan. 6
23), SI. Ap. Iacob (V. SI. 30 Aprilie), SI. Ap. Pavel (F. Ap. 22 22, Rom. 9 1-3), SI. Arhidiacon
SteIan (F. Ap. 7 59 60) si alti multi oameni si crestini, stiutori ai legii dragostei, ne-au dat
exemple Irumoase si educative n iubirea de vrjmasi.
Licurg. Istoria ne spune c paginii mai luminati cu nvttura scolilor mai nalte, nu tineau
minte rul. AstIel, Licurg (sec. IX n Hs.) n loc de a se rzbuna dup imboldurile mniei asupra
lui Alexandru care-I orbise, l poItea cu dragoste acas si-1 avea adeseori la masa sa.
Dimonax, vzndu-se odinioar lovit cu o piatr n obraz de un potrivnic, pe cnd toti, din
dragostea lui, strigau: ,La judector! La judector!" el apsnd cu mna pe ran, a zis mpotriv
plin de calm si dragoste de aproapele: ,Ba nu, o brbatilor! Hai s-1 trimitem la doctor!"
Pericles i hulitorul su. Pericles (499429 n. Hs.) un mare IilosoI si brbat de stat din
vechea Grecie, aIlndu-se odat n piata orasului Atena, oarecine a nceput a striga la el,
aruncndu-i n Iat cele mai groaznice batjocori. Pericles sttu pe loc si-1 ascult, cu mult
rbdare pn seara. Vznd cum ntunericul noptii acopere pmntul, orasul si locul unde asculta
206
batjocorile, Pericle si aprinse Ielinarul si-l'conduse pe batjocoritor Ir suprare n SuIlet pn la
casa lui, ca nu cumva s cad pe drum si s se rneasc, umplndu-se de dureri.
Sf. Ambrosie al Mediolanului vindec mna unui tlhar, care nvlise asupra lui s-1
omoare (V. SI. 7 Dec. o.c. pp. 386 7).
Sf. Ciprian d 25 de galbeni clului su (D.Ag. o.c. p. 169; V. SI. 31 aug. o.c. p. 1042).
SI. Maximilian d haina celui ce-i taie capul (D.Ag. o.c