CAPITOLUL III

III.1. CURBE ÎN SPAŢIU
III.1.1. Breviar teoretic
Fie
3
R
spaţiul euclidian tridimensional.
O curbă în spaţiu este reprezentată prin ecuaţia vectorială
, , ) ( ) ( ) ( ) ( ), ( R I t k t z j t y i t x t r t r r ⊂ ∈ + + · ·
  
  

(3.1.1)
de ecuaţiile parametrice

, ), ( ), ( ), ( R I t t z z t y y t x x ⊂ ∈ · · ·

(3.1.2)
de ecuaţiile implicite
, ) , , ( , 0 ) , , ( , 0 ) , , (
3
R D z y x z y x G z y x F ⊂ ⊂ · ·
(3.1.3)
sau de ecuaţiile explicite
, ) , ( ), , ( g z ), , (
2
R D y x y x y x f z ⊂ ⊂ · ·
(3.1.4)
unde funcţiile x, y, z, F, G, f, g admit cel puţin derivate parţiale de ordinal doi.
Tangenta la curba (3.1.2) în punctual regulat
) , , (
0 0 0 0
z y x M
al curbei are
ecuaţiile:

) ( ) ( ) (
0
0
0
0
0
0
t z
z z
t y
y y
t x
x x


·


·


(3.1.5)
unde
0
t
este astfel că
) (
0 0
t x x ·
,
) (
0 0
t y y ·
şi
) (
0 0
t z z ·
.
Ecuaţia planului normal la curbă în punctul regulat 0
M
este:

0 ) )( ( ) )( ( ) )( (
0 0 0 0 0 0
· − ′ + − ′ + − ′ z z t z y y t y x x t x
.
(3.1.6)
Pentru o curbă dată de ecuaţiile (3.1.3), tangenta şi planul normal la curbă în
0
M

au ecuaţiile:

,
) , (
) , (
) , (
) , (
) , (
) , (
0 0
0
0 0
0
0 0
0
y x D
G F D
z z
x z D
G F D
y y
z y D
G F D
x x −
·

·


(3.1.7)
respectiv,

0 ) (
) , (
) , (
) (
) , (
) , (
) (
) , (
) , (
0
0 0
0
0 0
0
0 0
· − + − + − z z
y x D
G F D
y y
x z D
G F D
x x
z y D
G F D
,
(3.1.8)
unde
) , (
) , (
0 0
z y D
G F D
,
) , (
) , (
0 0
x z D
G F D
şi
) , (
) , (
0 0
y x D
G F D
sunt determinanţii funcţionali ai funcţiilor
F şi G.
Versorii triedrului Frenet sunt:
- versorul tangentei:
r
r


·



τ
,
(3.1.9)
- versorul binormalei:
r r
r r
′ ′ × ′
′ ′ × ′
·
 
 

β
,
(3.1.10)
- versorul normalei principale: τ β γ



× · . (3.1.11)
Axele triedrului Frenet în punctul regulat 0
M
sunt:
- tangenta la curbă în 0
M
,
- binormala la curbă în 0
M
(dreapta care trece prin 0
M
şi de versor director β

),
- normala principală la curbă în 0
M
(dreapta care trece prin 0
M
şi de versor
director
γ

).
Planele triedrului Frenet se numesc, respectiv: planul normal, N
Π
(trece prin 0
M
şi
este paralel cu direcţiile β

şi
γ

), planul osculator, O
Π
(trece prin 0
M
şi este paralel
cu direcţiile τ

şi
γ

) şi planul rectificant
R
Π (trece prin 0
M
şi este paralel cu
direcţiile τ

şi β

).
Curbura unei curbe într-un punct regulat M este viteza de variaţie a unghiului pe care-
l face tangenta la curbă cu o dreaptă fixă şi are expresia:
3
r
r r
K

′ ′ × ′
·

 

(3.1.12)
Torsiunea unei curbe într-un punct regulat M este viteza de variaţie a unghiului pe
care-l face binormala cu o dreaptă fixă şi este dată de:

( )
2
, ,
r r
r r r
T
′ ′ × ′
′ ′ ′ ′ ′ ′
·
 
  

(3.1.13)
Inversele
K
1
şi
T
1
ale curburii şi torsiunii se numesc raza de curbură şi raza de
torsiune a curbei într-un punct considerat.
Formulele lui Frenet sunt:

γ
τ 

K
ds
d
·
,
β τ
γ



T
K
ds
d 1
+ − ·
, γ
β 

T ds
d 1
− ·
(3.1.14)
Elementul de arc are expresia:

dt t z t y t x ds ) ( ) ( ) (
2 2 2

+

+

·
(3.1.15)
III.1.2. Probleme rezolvate
P1. Se consideră curba 0 , ln , , 2
2
> · · · t t z t y t x . Să se arate că această curbă trece
prin punctele P(2,1,0) şi Q(4,4,ln 2) şi să se găsească lungimea arcului între aceste
puncte.
Soluţie. Se observă că pentru t=1 se obţine punctual P, iar pentru t=2 se obţine
punctual Q. Deoarece
t
t z t t y t x
1
) ( , 2 ) ( , 2 ) ( · ′ · ′ · ′
, rezultă pentru lungimea arcului
între P şi Q:
dt
t
t
dt
t
t l
∫ ∫
+
· + + ·
2
1
2 2
1
2
2
1 2 1
4 4 ) 2 , 1 (
Deci,
. 2 ln 3 ln ) 2 , 1 (
2
1
2
1
2
+ · + · t t l
P2. Să se scrie ecuaţiile tangentei şi ecuaţia planului normal la curbele:
a)
2
sin 4 , cos 1 , sin
t
z t y t t x · − · − ·
în 0 · t ;
b) y x y x z · + · ,
2 2
în
) 2 , 1 , 1 (
0
M
;
c) 0 4 , 0 4
2 2 2 2
· − + · − + y x z x , în ) 1 , 1 , 3 (
0
M .
Soluţie. a) Pentru 0 · t se obţine punctual (0,0,0). Se utilizează ecuaţiile (3.1.5) şi
(3.1.6) în care derivatele
t t y t t x sin ) ( , cos 1 ) ( · ′ − · ′
şi
2
cos 2 ) (
t
t z · ′
sunt calculate în
punctul 0 · t . Rezultă:
0 : ,
2 0 0
: · Π · · z
z y x
T
T
;
b) Punând t x · , se obţine reprezentarea parametrică a curbei
2
2 , , t z t y t x · · · .
Punctul (1,1,2) corespunde lui 1 · t . Prin derivare, ecuaţiile (3.1.5) şi (3.1.6) devin:

0 ) 2 ( 4 ) 1 ( 1 ) 1 ( 1 : ,
4
2
1
1
1
1
: · − ⋅ + − ⋅ + − ⋅ Π

·

·

z y x
z y x
T
T
,
adică, 0 10 4 : · − + + Π z y x
T
;
c) Fie 4 ) , , (
2 2
− + · z x z y x F şi 4 ) , , (
2 2
− + · y x z y x G . Pentru ecuaţiile (3.1.7) se
calculează determinanţii funcţionali:
yz
y
z
z
G
y
G
z
F
y
F
z y D
G F D
4
0 2
2 0
) , (
) , (
− · ·








·
,
xz
x
x z
x
G
z
G
x
F
z
F
x z D
G F D
4
2 0
2 2
) , (
) , (
· ·








·
;

xy
y x
x
y
G
x
G
y
F
x
F
y x D
G F D
4
2 2
0 2
) , (
) , (
· ·








·
.
În punctul ) 1 , 1 , 3 ( ecuaţiile tangentei şi planului normal sunt:
0 ) 1 ( 3 4 ) 1 ( 3 4 ) 3 ( 4 : ,
3 4
1
3 4
1
4
3
: · − + − + − − Π

·

·


z y x
z y x
T
T
,
adică 0 3 3 3 · + − − z y x .
P3. Pentru curba
R t ht z t a y t a x ∈ · · · , , sin , cos
, să se determine triedrul
Frenet.
Soluţie. Prin derivare se obţine k h j t a i t a t r
  

+ + − · ′ cos ) sin ( ) ( . Ecuaţiile
tangentei sunt:

h
ht z
t a
t a y
t a
t a x
T

·

·


cos
sin
sin
cos
:
,
versorul τ

este dat de
) cos sin (
1
) (
) (
2 2
k h j t a i t a
h a
t r
t r
  



+ + −
+
·


· τ
.
Planul normal (
τ

⊥ Π
N ) are ecuaţia:

. 0 ) ( ) sin ( cos ) cos ( sin : · − + − + − − Π ht z h t a y t a t a x t a
N
Pentru versorul β

se calculează j t a i t a t r
 

) sin ( ) cos ( ) ( − + − · ′ ′
. Deci,

k a j t ah i t ah
t a t a
h t a t a
k j i
r r
  
  
 
2
cos sin
0 sin cos
cos sin + − ·
− −
− · ′ ′ × ′
.
In concluzie,

) cos sin (
1
2 2
k j t h i t h
h a
r r
r r
  
 
 

+ −
+
·
′ ′ × ′
′ ′ × ′
· β
.
Ecuaţiile binormalei (de direcţie β

) sunt:

a
ht z
t h
t a y
t h
t a x
B

·


·

cos
sin
sin
cos
:
Planul osculator ( β

⊥ Π
O
) are ecuaţia:
. 0 ) ( ) cos ( cos ) cos ( sin : · − + − − − Π ht z a t a y t h t a x t h
O
Pentru versorul normalei principale τ β γ



× · se obţine:

j t i t
a h
h
a h
t a
a h
t a
a h
a
a h
t h
a h
t h
k j i
 
  

sin cos
cos sin
cos sin
2 2 2 2 2 2
2 2 2 2 2 2
− ·
+ + +

+ +

+
· γ
.
Ecuaţiile normalei principale (de direcţie
γ

) sunt:

0 sin
sin
cos
cos
:
ht z
t
t a y
t
t a x
N
P

·


·

.
Planul rectificant ( γ

⊥ Π
R
) este de ecuaţie:
. 0 ) sin ( sin ) cos ( cos : · − − − Π t a y t t a x t
R
P4. Pentru curba 0 , , 2 , 2
2 2
> · · b a bz y az x , să se determine triedrul Frenet.
Soluţie. O reprezentare parametrică a curbei este dată de
R t t z t b y t a x ∈ · · · , , 2 , 2
2
. Se obţine t z b y a x 2 , 2 , 2 · · ′ · ′
,
0 · ′ ′ · ′ ′ y x
,
0 · ′ ′ z .
Ecuaţiile tangentei la curbă sunt:

t
t z
b
t b y
a
t a x
T
2 2
2
2
2
:
2

·

·

,
versorul τ

este dat de
) 2 2 2 (
4 2 2
1
2
k t j b i a
t b a
  

+ +
+ +
· τ
.
Ecuaţia planului normal este:
. 0 ) ( 2 ) 2 ( 2 ) 2 ( 2 :
2
· − + − + − Π t z t t b y b t a x a
N
Versorul binormalei are expresia:

) 2 2 (
2 2
1
j b i a
b a
  

+
· β
.
Ecuaţiile binormalei sunt:

0 2
2
2
2
:
2
t z
b
t b y
a
t a x
B

·


·

.
Pentru planul osculator se găseşte:
. 0 ) 2 ( 2 ) 2 ( 2 : · − − − Π t b y b t a x a
O
Se obţine versorul normalei principale:

) ) ( 2 2 (
) 2 )( (
1
2
k b a j t a i t b
b a t b a
  

+ + − −
+ + +
· γ
.
Deci ecuaţia normalei principale sunt:

b a
t z
t a
t b y
t b
t a x
B
+

·


·


2
2
2
2
2
: .
In final, planul rectificant are ecuaţia:
. 0 ) )( ( ) 2 ( 2 ) 2 ( 2 :
2
· − + + − − − − Π t z b a t b y t a t a x t b
R
P5. Să se calculeze curbura şi torsiunea într-un punct al curbei
2 , , t z e y e x
t t
· · ·

.
Soluţie. Ecuaţia vectorială a curbei este k t j e i e t r
t t
  

2 ) ( + + ·

.
Se calculează:
k j e i e t r
t t
  

2 ) ( + − · ′

j e i e t r
t t
 


+ · ′ ′ ) (
j e i e t r
t t
 


− · ) (
k j e i e
e e
e e
k j i
r r
t t
t t
t t
  
  
 
2 2
0
2 + + · − · ′ ′ × ′



. Deci, pentru curbură se obţine:

( )
2 2 2 3
2
2
2
t t
t t
e e
e e
r
r r
K


+
·
+ +
·

′ ′ × ′
·

 
.
Pentru torsiunea T se calculează:

( ) 2 2
0
0
2
, , − ·



· ′ ′ ′ ′ ′ ′



t t
t t
t t
e e
e e
e e
r r r
  
.
Deci, 2
2
2 2
− · − · T .
P6. Să se determine versorii triedrului Frenet, curbura şi torsiunea pentru curba

,
_

¸
¸
− − · s s s s r cos
5
3
, sin 1 , cos
5
4
) (

.
Soluţie. Se observă că
1 · ′ · r v

şi deci parametrul pe curba dată este chiar
abscisa curbilinie. Astfel, formulele care dau elementele Frenet sunt:
γ τ β γ τ β τ γ τ τ


 

    
− · ′ × · ′ · ′ · ′ · ), ( ) ( ) ( ), (
1
) ( , ) ( ), ( ) ( s s s s
K
s s K s r s
.
Se găseşte
,
_

¸
¸
− · ′ ′ · ′ s s s s r s cos
5
3
, sin , cos
5
4
) ( ) (
 
τ
şi K=1. De asemenea,

,
_

¸
¸
− − ·
,
_

¸
¸
− ·
5
4
, 0 ,
5
3
) ( , cos
5
3
, sin , cos
5
4
) ( s s s s s β γ


. Deoarece câmpul binormal
este paralel rezultă T=0. Din 0 1 > · K şi
s T ) ( , 0 ∀ ·
, rezultă că
) (s r

este un cerc.
III.1.3. Probleme propuse
P1. Să se scrie ecuaţiile tangentei şi ecuaţia planului normal în punctul
0
M
la
curba Γ, pentru:
a) ) 1 , 0 , 1 ( , , 3 sin , 3 cos
0
2
M e z t e y t e x
t t t −
· · · ;
b)
,
_

¸
¸
· · · ·
4
, sin , cos sin , cos
0 0
2
π
t M t a z t t a y t a x
;
c) ) 1 , 2 , 1 ( , 0 6 , 0 6
0
3 2 2 2
− − − · + + − · + + + M z y x z y x ;
Indicaţie. a)
0 1 2 3 : ;
2
1
3 1
1
: · + − + Π


· ·

z y x
z y x
T
N
;
b) 0 2 2 : ;
2
2 2
0
2
2
2
: · + − Π

·

·


z x
a z a y a x
T
N
;
c)
0 3 2 : ;
3
1
2
1
1
1
: · − + Π


·

·

z y x
z y x
T
N
;
P2. Să se scrie ecuaţiile feţelor triedrului Frenet al curbei
t z
t
y
t
x sin ln ,
2
,
2
· · ·
în punctual
2
π
· t
.
Indicaţie.
. 0 : ; 0 : ; 0
2
: · Π · − Π · − + Π z y x y x
R O N
π
P3. Să se scrie ecuaţiile axelor triedrului Frenet într+un punct oarecare al curbei
t z t t t y t x sin ), cos sin (
2
1
, sin
2
1
2
· + · ·
.
Indicaţie.
;
1 cos sin
: ;
1 cos sin
:


·

·
− −
·

·
− z Z
t
y Y
t
x X
B
z Z
t
y Y
t
x X
T
0 sin cos
:
z Z
t
y Y
t
x X
N
P

·

·

.
P4. Să se scrie ecuaţia planului osculator al curbei 2 , , t z e y e x
t t
· · ·

într+un
punct al ei.
Indicaţie. 0 2 2 : · + − − Π

t z ye xe
t t
O
.
P5. Să se scrie ecuaţia planului osculator al curbei z x x y · ·
2 2
, în punctual
M(1,1,1).
Indicaţie. Curba poate fi exprimată prin ecuaţiile parametrice
4 2
, , t z t y t x · · · .
Planul osculator are ecuaţia
0 3 8 6 : · + − − Π z y x
O
.
P6. Să se determine ecuaţiile normalei principale şi binormalei la curba
2
,
3
2
,
2
4 3 2
t
z
t
y
t
x · · · în punctul
,
_

¸
¸
2
1
,
3
2
,
2
1
M
.
Indicaţie.
2
2
1
1
3
2
2
2
1
: ; 1


·

·

·
z y x
N t
P
;
1
2
1
2
3
2
2
2
1
:

·


·
− z y x
B
.
P7. Să se scrie ecuaţiile normalei principale şi binormalei la curba
2 2
, x z y x · ·
în punctual M(1,1,1).
Indicaţie. O reprezentare parametrică a curbei este
4 2
, , t z t y t x · · · ;
22
1
26
1
31
1
:

·


·

− z y x
N
P
;
1
1
8
1
6
1
:


·


·
− z y x
B
.
P8. Se dă curba
k t j t i t r
  

3 2
6
1
2
1
+ + ·
. Se cere:
a) elementul de arc;
b) versorii triedrului Frenet în punctul t=1;
c) ecuaţia planului osculator în acelaşi punct.
Indicaţie. a)
( )dt t ds
2
2
2
1
+ ·
;
,
_

¸
¸
3
1
,
3
2
,
3
2
τ

,
,
_

¸
¸

3
2
,
3
1
,
3
2
β

,
,
_

¸
¸
3
2
,
3
2
,
3
1
γ

; c)
0
3
1
2 2 : · − + − Π z y x
O
.
P9. Se dă curba
k t j i t r
  

3 2
sin
6
1
cos + + ·
. Se cere:
a) elementul de arc;
b) versorii triedrului Frenet într-un punct oarecare al curbei;
c) curbura.
Indicaţie. tdt t ds cos sin 3 · ;
( ) t t sin , 0 , cos − τ

, ( ) 0 , 1 , 0 β

,
( ) t t cos , 0 , sin γ

; c)
t t
K
cos sin 3
1
·
.
P10. Să se scrie ecuaţia binormalei la curba
2
,
3
2
,
2
4 3 2
t
z
t
y
t
x · · · în punctul

,
_

¸
¸
2
1
,
3
2
,
2
1
M
.
Indicaţie.
1
2
1
2
3
2
2
2
1
:

·


·
− z y x
B
.
P11. Să se calculeze curbura şi torsiunea curbei
t z t y t x 2 cos , sin , cos · · ·
în
punctual M(0,1,-1).
Indicaţie. K=17, T=0.
P12. Se consideră curba k t j t i t r
  

+ + ·
2 / 3 2
2
3 2
2
1
. Se cere:
a) versorii tangentei şi binormalei principale precum şi curbura în punctual t=2;
b) ecuaţiile tangentei şi planului rectificant în acelaşi punct.
Indicaţie. a)
,
_

¸
¸
3
1
,
3
2
,
3
2
τ

,
,
_

¸
¸
− −
3
2
,
3
1
,
3
2
γ

;
18
1
· K
; b)
1
2
2
3
8
2
2
:

·

·
− z
y
x
T
;
0
3
8
2 2 : · + − − Π z y x
R
.
P13. Fie curba
( ) k t j t i t r
  

3 2
3
2
1 + − + ·
.
a) să se calculeze versorii triedrului Frenet în t=1;
b) să se scrie ecuaţiile normalei principale şi ale planului osculator;
c) să se calculeze torsiunea în acelaşi punct.
Indicaţie. a)
,
_

¸
¸
− −
3
2
,
3
2
,
3
1
τ

,
,
_

¸
¸
− − −
3
1
,
3
2
,
3
2
β

,
,
_

¸
¸

3
2
,
3
1
,
3
2
γ

; b)
2
3
2
1 2
1
:

· ·


z
y x
N
P
;
0
3
8
2 2 : · − + + Π z y x
O
; c)
9
2
· T
.
P14. Să se afle raza de curbură pentru curba
2
sin 4 , cos 1 , sin
t
z t y t t x · − · − ·
.
Indicaţie.
2
sin 1
4 1
2
t
K
R
+
· ·
.
P15. Se dă curba
t z t y t x cos ln , sin , cos − · · ·
. Se cere:
a) curbura într-un punct oarecare al curbei;
b) versorii normalei principale şi binormalei;
c) ecuaţiile binormalei şi planului rectificant în t=0.
Indicaţie. a) t t K
2
cos 1 cos + · ; b)
( ( ) + +
+
· i t t
t
 
2
2
sin 1 cos
cos 1
1
β

) k t j t
 
2 3
cos sin + + ,
( ) k t j t i t
t
  

cos 2 sin 2 cos
cos 1
1
2
+ − −
+
· γ
, c)
1 0 1
1
:
z y x
B · ·

.
P16. Să se calculeze lungimea curbei închise t z t y t x
2 3 3
cos , sin , cos · · · .
Indicaţie.
dt t ds 2 sin
2
5
·
;
∫ ∫
· · ·
π π 2
0
2
0
10 2 sin 10 2 sin
2
5
tdt dt t s
.
P17. Să se demonstreze că planele normale la curba
t z t t y t x cos , cos sin , sin
2
· · · trec prin originea sistemului de coordinate.
Indicaţie. ( ) ( ) ( ) 0 sin cos 2 cos cos sin 2 sin sin :
2
· − − − + − Π t t z t t t y t t x
N
. Ecuaţia
nu conţine termen liber rezultă că planele normale trec prin originea sistemului.
P18. Să se arate că curbura curbei
at z t t y t t x · · · , sin , cos
în origine este
2
1
1
a
K
+
· .
P19. Să se arate că curba t a z t a y t a x
2 2
cos , 2 sin , sin · · · este plană. Să se
stabilească planul ei.
Indicaţie.
0
1
·
T
, deci curba este plană. Planul curbei este
a z x
O
· + Π :
.
P20. Să se determine punctele de pe curba
k t j t i
t
r
  

+ + · ln
1
unde normala
principală este paralelă cu planul
0 4 5 2 5 · − − + z y x
.
Indicaţie. Se pune condiţia de perpendicularitate între vectorul director al
normalei principale şi vectorul normal la plan (5,2,-5). Se obţin patru puncte
corespunzătoare valorilor
2 , 1 ,
2
1
, 1
4 3 2 1
· · · − · t t t t
.
P21. Să se determine tangentele la curba
k t j t i t r
  

2 3 4
3
1
2
1
+ + ·
care sunt paralele
cu planul
0 1 2 2 3 · − − − z y x
.
Indicaţie. Din condiţia de paralelism între vectorul director al tangentei şi
vectorul normal la plan (3,-2,-2) rezultă
3
2
, 1
2 1
· − · t t
.
P22. Să se determine punctele curbei
( )k t j t i
t
r
  

1 2
1
2
− + + ·
ale căror binormale
sunt perpendiculare pe dreapta de ecuaţii
x z y x 4 , 0 · · +
.
Indicaţie. 2 , 1
2 1
· − · t t .
P23. Fiind dată curba 0 , ) ln sin( ) ln cos( > + + · t k bt j t a t i t a t r
  

, să se
demonstreze că raportul între K şi
T
1
în orice punct al curbei este constant.
Indicaţie.
( ) t b a
a a
K
1
1
2 2
2
+ +
+
· ,
( ) t b a
ab
T 1
1
2 2
+ +
·
,
b
a a
T
K
2
1
1
+
·
.
III.2. CONICE
III.2.1. Breviar theoretic
Nucleul unei forme pătratice afine f pe un plan
2
E se numeşte conică sau curbă
de ordinul doi, adică
{ } 0 ) ( / ) 0 (
2
1
· ∈ · · · Γ

P f E P f Kerf (3.2.1)
Dacă forma pătratică afină este dată prin
( )
00 20 10
2
22 12
2
11
2 2 ) , ( a y a x a y a xy a x a y x f + + + + + · (3.2.2)
atunci relaţia ( ) 0 2 2
00 20 10
2
22 12
2
11
· + + + + + a y a x a y a xy a x a se numeşte ecuaţia
generală a conicei Γ.
Se poate demonstra că Γeste echivalentă cu una din următoarele mulţimi:
1)
2 2 2
r y x · + (cerc) (3.2.3)
2) 0 1
2
2
2
2
· − +
b
y
a
x
(elipsă) (3.2.4)
3) 0 1
2
2
2
2
· − −
b
y
a
x
(hiperbolă) (3.2.5)
4) px y 2
2
· (parabolă)
(3.2.6)
5) 0
2
2
2
2
· −
b
y
a
x
(pereche de drepte concurente) (3.2.7)
6) 0
2 2
· − a x (pereche de drepte paralele) (3.2.8)
7) 0
2
· x , (pereche de drepte confundate) (3.2.9)
8) 0
2
2
2
2
· +
b
y
a
x
(mulţime cu un singur element {0}) (3.2.10)
9) 0 1
2
2
2
2
· + +
b
y
a
x
sau 0
2 2
· + a x ( mulţimea vidă) (3.2.11)
Trecerea de la reperul cartezian { } j i O
 
, , la un reper cartezian orientat pozitiv
(numit reper canonic) faţă de care ecuaţia lui Γ să aibă forma cea mai simplă posibilă
(numită ecuaţia redusă sau canonică) se realizează cu ajutorul unei roto-translaţii. Faţă de
aceste roto-translaţii ecuaţia
0 ) , ( · y x f
are următorii invarianţi:

00 20 10
20 22 12
10 12 11
a a a
a a a
a a a
· ∆
,
22 12
12 11
a a
a a
· δ
,
22 11
a a I + ·
(3.2.12)
Pentru reducerea unei conice la forma canonică se procedează astfel:
1) se efectuează mai întâi o translaţie dacă 0
12
· a ;
2) se efectuează mai întâi o rotaţie folosind metoda valorilor proprii sau formulele rotaţiei
şi apoi o translaţie (dacă este cazul).
a) Metoda valorilor proprii. Se consideră forma pătratică
2
22 12
2
11
2 y a xy a x a + + .
Se determină valorile proprii
2 1
, λ λ (reale, distincte) şi versorii proprii
1
e

,
2
e

(ortogonali) ai matricei simetrice

,
_

¸
¸
·
22 12
12 11
a a
a a
A
ataşată formei pătratice. Se notează
[ ]
2 1
, e e R
 
· , 1 det + · R (în cazul în care 1 det − · R , se renumerotează valorile proprii).
Rotaţia:

,
_

¸
¸


·

,
_

¸
¸
y
x
R
y
x
reduce forma pătratică la expresia
2
2
2
1
y x

+

λ λ
. Versorii
1
e

,
2
e


fixează noul reper
y O x ′ ′
.
b) Formulele rotaţiei. Dacă 0
11
≠ a , atunci prin rotaţia plană:

¹
'
¹

+

·



·
θ θ
θ θ
cos sin
sin cos
:
y x y
y x x
R
(3.2.13)
de unghi θ dat de ecuaţia ( ) θ θ 2 cos 2 2 sin
12 22 11
a a a · − (3.2.14) ecuaţia conicei devine:

( ) 0 2
00 20 10
2
22
2
11
·

+
′ ′
+
′ ′
+
′ ′
+
′ ′
a y a x a y a x a
.
Se formează pătrate şi se efectuează translaţia
22
20
11
10
, :
a
a
y y
a
a
x x T


+ ′ · ′ ′


+ ′ · ′ ′
şi se obţine
ecuaţia canonică.
Dacă o conică are centru de simetrie, atunci coordonatele sale sunt soluţia
sistemului:
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
·


·


0
0
y
f
x
f
, sau ,
¹
'
¹
· + +
· + +
0
0
20 22 12
10 12 11
a y a x a
a y a x a
(3.2.15)
Natura unei conice:
¹
'
¹
≠ ∆
· ∆
9) si 4 - (1 degenerate conicene , 0
8) - (5 degenerate conice , 0
Genul unei conice:
¹
¹
¹
'
¹
<
·
>
. hiperbolic gen , 0
parabolic, gen , 0
eliptic, gen , 0
δ
δ
δ
Ecuaţia tangentei la Γ într-un punct
( )
0 , 0 0
y x P
este:

( ) ( ) 0 :
0 0
0 0
· − + −
y x
f y y f x x T
. (3.2.16)
Normala la Γ în
( )
0 , 0 0
y x P
are ecuaţia:

( ) ( ) 0 :
0 0
0 0
· − + −
y x
f y y f x x N
. (3.2.17)
Ecuaţia care determină direcţiile asimptotice este
0 2
2
22 12
2
11
· + + m a lm a l a , (3.2.18)
iar ecuaţia unei asimptote este
0 · +
y x
mf lf
. (3.2.19)
Polara lui
( )
0 , 0 0
y x P
în raport cu Γ are ecuaţia

( ) ( ) ( ) 0
00 0 20 0 10 0 22 0 0 12 0 11
· + + + + + + + + a y y a x x a yy a y x xy a xx a
. (3.2.20)
Ecuaţia diametrului conjugat cu direcţia (l,m) este:
0 · +
y x
mf lf
(3.2.21)
Direcţiile axelor unei conice sunt date de:
( ) ( ) 0
2 2
12 22 11
· − + − l m a lm a a . (3.2.22)
III.2.2. Probleme rezolvate
P1. Se dă conica 0 3 4 2 4 3 :
2
· − + − − Γ y x xy x .
a) să se determine natura şi genul conicei
b) să se reducă ecuaţia la forma canonică.
Soluţie. a)
0 4
3 2 1
2 0 2
1 2 3
< − ·
− −

− −
· ∆
,
0 4
0 2
2 3
< − ·


· δ
. Astfel Γ este
o conică de tip hyperbolic; b) Matricea formei pătratice a acestei matrice este xy x 4 3
2

este

,
_

¸
¸


0 2
2 3
. Ecuaţia caracteristică a acestei matrice este
0
2
2 3
·
− −
− −
λ
λ
sau
0 4 3
2
· − − λ λ . Rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt valorile proprii 1
1
− · λ şi 4
2
· λ .
Coordonatele ( )
1 1
, v u ale vectorului propriu corespunzător valorii proprii 1
1
− · λ ,
constituie soluţia sistemului 0 2 , 0 2 4
1 1 1 1
· + − · − v u v u adică } 0 { \ ), 2 , ( R t t t ∈ . Prin
normalizare se obţine versorul propriu

,
_

¸
¸
·
5
2
,
5
1
1
e

. Analog, pentru 4
2
· λ se găseşte

,
_

¸
¸ −
·
5
1
,
5
2
2
e

. Deoarece
1
5
1
5
2
5
2
5
1
det − ·

· R
(rotaţie şi simetrie), pentur a avea
numai rotaţie se renumerotează
2 1
λ λ · ′
,
1 2
λ λ · ′
, de unde rezultă
2 1
e e
 
· ′
,
1 2
e e
 
· ′
.
Rotaţia

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸

·

,
_

¸
¸
y
x
y
x
5
2
5
1
5
1
5
2
sau
( )
( )
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
′ + ′ − ·
′ + ′ ·
y x y
y x x
2
5
1
2
5
1
conduce la
0 3
5
6
5
8
4
2 2
· −

+





y x y x . Se completează pătratele în x′ şi
y′
şi se obţine
0 2
5
3
5
1
4
2 2
· −

,
_

¸
¸
− ′ −

,
_

¸
¸
− ′ y x .
Se efectuează o translaţie a sistemului
y O x ′ ′
în punctul

,
_

¸
¸
5
3
,
5
1
1
C
dată de
5
1
− · ′ X x
,
5
3
+ · ′ Y y
. Se obţine ecuaţia canonică a hiperbolei
0 1
2
2
1
2 2
· − −
Y X
care
are vârfurile pe axa x C
1
.
P2. Să se stabilească natura şi genul conicei 0 20 6 9 :
2 2
· + + − Γ x y xy x . Să se
reducă la forma canonică folosind metoda roto-translaţiei.
Soluţie. Se calculează invarianţii:
100
0 0 10
0 1 3
10 3 9
− · −

· ∆
,
0
1 3
3 9
·


· δ
. Astfel Γ este o conică nedegenerată de
gen parabolic. Intrucât 0
12
≠ a , se efectuează o rotaţie al cărei unghi θ este soluţia
ecuaţiei ( ) 0 2 cos 2 2 sin
12 22 11
· − − θ θ a a a . Pentru conica dată, ecuaţia devine
0 3 8 3
2
· − − θ θ tg tg , cu soluţiile
3
1
, 3
2 1
− · · θ θ tg tg . Pentru
3
1
· θ tg
se
obţine
10
3
sin · θ
şi
10
1
cos · θ
; formulele care dau rotaţia sistemului xOy sunt
( ) y x x ′ − ′ · 3
10
1
,
( ) y x y ′ + ′ · 3
10
1
. Faţă de sistemul rotit
y O x ′ ′
, ecuaţia conicei
devine
0
10
6
10
2
2
· ′ − ′ + ′ y x y
. Se completează pătratele şi se obţine
x y ′ − ·

,
_

¸
¸
− ′
10
2
10
9
10
3
2
. Se efectuează translaţia
10
3
, + · ′ · ′ Y y X x
şi se găseşte
ecuaţia canonică a parabolei
10
9
10
2
2
+ − · X Y
. Pentru
3
1
2
− · θ tg
se obţine
10
1
sin · θ
şi
10
3
cos − · θ
. Ecuaţia conicei devine
0
10
2
10
6
2
· ′ + ′ − ′ y x x
prin rotaţia
( ) y x x ′ − ′ − · 3
10
1
,
( ) y x y ′ − ′ · 3
10
1
. Se completează pătratele şi se efectuează
translaţia
Y y X x · ′ + · ′ ,
10
3
şi se găseşte ecuaţia canonică
10
9
10
2
2
+ · Y X
a
parabolei raportată la sistemul canonic obţinut prin roto-translaţie.
P3. Se dau punctul A(1,-1), dreapta
0 5 3 3 : · − + y x D
şi conica
0 2 4 2 2 :
2
· − + + + Γ y x xy x . Se cer:
a) polara punctului A în raport cu conica Γ;
b) Tangentele în A la conică;
c) Centrul conicei;
d) Axele conicei;
e) Asimptotele conicei;
f) Polul dreptei D în raport cu Γ;
g) Tangentele la conică paralele cu dreapta D;
h) Diametrul conjugat direcţiei lui D.
Soluţie a) Ecuaţia polarei punctului A în raport cu conica se obţine prin dedublare
(3.2.20). Se găseşte astfel
0 2 ) 1 (
2
1
4 ) 1 (
2
1
2 ) 1 1 (
2
1
2 1 · − − ⋅ + + ⋅ + ⋅ − ⋅ ⋅ + ⋅ y x x y x
, adică
0 3 3 · − + y x
.
b) Intersecţia dintre polară şi conică este dată de
¹
¹
¹
'
¹
− − ·
+ − ·
⇒ · + + ⇒
¹
'
¹
· − + + +
· − +
10 4
10 4
0 6 8
0 2 4 2
0 3 3
1
1
2
2
x
x
x x
y x xy x
y x
.
Punctele de tangenţă obţinute sunt

,
_

¸
¸

+ −
3
10 7
, 10 4 B
,

,
_

¸
¸
+
− −
3
10 7
, 10 4 C
.
Tangentele vor avea, astfel, ecuaţiile:

3
10 10
1
5 10
1
: ;
3
10 10
1
5 10
1
:
+
+
·
− −


+
·

− y x
AC
y x
AB
.
c) Coordonatele centrului conicei sunt soluţiile sistemului (3.2.15),
¹
'
¹
· +
· + +
0 2
0 1
x
y x
. Se
obţine C(-2,1). d) Dacă (l,m) este o direcţie oarecare,
m
l
k ·
este panta unei drepte
paralele cu direcţia considerată. Ecuaţia (3.2.22) se scrie ( ) ( ) 0 1
2
12 22 11
· − + − k a k a a ,
adică, ( ) 0
12 22 11
2
11
· − − + a k a a k a . In acest caz avem 0 1
2
· − + k k cu soluţia
2
5 1
1
+ −
· k şi
2
5 1
2
− −
· k . Deoarece axele trec prin C, rezultă că ecuaţiile celor
două axe sunt
( )
( ) ¹
¹
¹
'
¹
· − + −
· + + +
0 5 2 2 5 1
0 5 2 2 5 1
y x
y x
. e) Asimptotele conicei sunt date de ecuaţiile
(3.2.18) şi (3.2.19), 0 2
2
· + lm l . Din 0 · l şi 0 2 · + m l se găsesc direcţiile (0,m) şi
(-2,1) şi deci
0 ) 2 ( ) 1 ( 0 · + + + + ⋅ x m y x
, respectiv,
0 ) 2 ( 1 ) 1 ( 2 · + ⋅ + + + − x y x
. Deci
asimptotele lui Γ sunt 0 2 · + x şi
0 2 · + y x
. f) Fie
( )
0 , 0 0
y x M
polul dreptei D. Prin
urmare, polara lui 0
M
în raport cu Γeste D, adică

( ) ( ) 0 2 2 2 1
0 0 0 0 0
· − + + + + + + y x x y y x x
.
Din condiţia ca această dreaptă să fie D se obţine sistemul
5
2 2
3
2
3
1
0 0 0 0 0

− +
·
+
·
+ + y x x y x
. Rezultă
,
_

¸
¸
− 1 ,
4
5
0
M
. g) Orice dreaptă paralelă cu
dreapta D are ecuaţia
0 · + + λ y x
. Se intersectează cu conica şi se pune condiţia ca
ecuaţia găsită să aibă rădăcina dublă. Se obţine
¹
'
¹
· − + + +
· + +
0 2 4 2 2
0
2
y x xy x
y x λ
. Din
( ) 0 ) 2 4 ( 1
2
· + − + λ λ rezultă 0 1 2
2
· − − λ λ cu 2 1
1
+ · λ , 2 1
2
− · λ . Tangentele
căutate au ecuaţiile 0 2 1 · t + +y x . h) Panta dreptei D este
1 − ·
l
m
. Diametrul
conjugat direcţiei lui D are ecuaţia (3.2.21), adică,
0 ) 4 2 ( 2 2 2 · + − + + x y x
, sau,
0 1 · − y
.
P4. Să se discute natura conicei R y x y xy x ∈ · + + − + − λ λ λ , 0 3 2 2 2
2 2
.
Soluţie. Relativ la reducerea la forma canonică se mai pot formula teoreme ce se
rezumă în următorul tabel:
r′
r δ sig Ecuaţia normală Denumirea conicei
0 ≠ ∆
conice
nedegenerate
3 2
0 > δ
0 1
2
2
2
2
· − +
b
y
a
x
; 0 < ∆ I
Elipsă
0 1
2
2
2
2
· + +
b
y
a
x
; 0 > ∆ I
· Γ ∅, elipsă vidă
(imaginară)
0 < δ
0 1
2
2
2
2
· − −
b
y
a
x
;
hiperbolă
1
0 · δ px y 2
2
·
parabolă
0 · ∆
conice
degenerate
2 2
0 > δ
0
2
2
2
2
· +
b
y
a
x
)} 0 , 0 {( · Γ ,conică nulă
0 < δ
0
2
2
2
2
· −
b
y
a
x
Pereche de drepte concurente
1
0 · δ
0
2 2
· − a x
Pereche de drepte paralele
0
2 2
· + a x
· Γ ∅, perechea vidă de
drepte paralele
1 1
0 · δ
0
2
· x
Dreapta dublă
1
2
− · λ δ ,
) 1 )( 1 3 ( − + · ∆ λ λ
, λ 2 · I . Studiind semnul acestor invarianţi,
λ ∞ − -1 3 / 1 − 0 1 ∞ +

++++++++++++++++++++ 0 ---------------------------- 0 ++++++++++++++++++++++++
δ
+++++++++++++ 0 -------------------------------------------- 0 ++++++++++++++++++++++++
I --------------------------------------------------- 0 +++++++++++++++++++++++++++++++++++
∆ I δ ----------------------------------- 0 +++++++ 0 ----------------- 0 ++++++++++++++++++++++++
rezultă:
-
) 1 , ( − −∞ ∈ λ
, 0 > ∆ , 0 > δ , 0 < I , 0 < ∆ I , elipse reale
- 1 − · λ , 0 > ∆ , 0 · δ , parabolă
-
,
_

¸
¸
− − ∈
3
1
, 1 λ
, 0 > ∆ , 0 < δ , hiperbolă
-
3
1
− · λ
, 0 · ∆ , 0 < δ , pereche de drepte concurente
-
,
_

¸
¸
− ∈ 0 ,
3
1
λ
, 0 < ∆ , 0 < δ , hiperbolă
- 0 · λ , 0 < ∆ , 0 < δ , hiperbolă ( 0 · ∆ I , hiperbolă echilateră)
-
( ) 1 , 0 ∈ λ
, 0 < ∆ , 0 < δ , hiperbole
- 1 · λ , 0 · ∆ , 0 · δ , pereche de drepte paralele
-
) , 1 ( ∞ ∈ λ
, 0 > ∆ , 0 > δ , 0 > I , 0 > ∆ I , elipsă imaginară
P5. Să se determine
α
astfel încât ecuaţia 0 14 5 2
2 2
· + − + − − y x y xy x α să
reprezinte două drepte.
Soluţie. Din
0 44
4
5
4
14 2 / 5 2 /
2 / 5 1 2 / 1
2 / 2 / 1 2
2
· − + ·

− − −

· ∆
α α
α
α
se obţin
16 , 11
2 1
− · · α α . Deoarece
0 4 / 9
1 2 / 1
2 / 1 2
< − ·
− −

· δ
conica este de tip hiperbolă.
Pentru 11 · α se obţin dreptele
0 2 · + −y x
,
0 7 2 · + + y x
.
III.2.3. Probleme propuse
P1. Să se studieze natura şi genul conicelor şi să se reducă la forma canonică:
a) 0 6 32 4 9 4 6
2 2
· − − − + − y x y xy x ;
b) 0 2 12 8 10 6 2
2 2
· + + − + − y x y xy x ;
c) 0 2 3 3 4
2 2
· + − + + − y x y xy x ;
d) 0 1 6 6 8 7
2 2
· + + − + − y x y xy x ;
e) 0 5 10 20 16 24 9
2 2
· + − − + − y x y xy x ;
f) 0 30 40 16 24
2 2
· + − + + y x y xy x ;
Soluţie. a) conică nedegenerată ( 0 < ∆ )de tip eliptic ( 0 > δ ), 0 1
4 8
2 2
· − +
Y X
; b)
conică nedegenerată ( 0 < ∆ )de tip eliptic ( 0 > δ ), 0 1
6 6
2 2
· − +
Y X
; c) conică
nedegenerată ( 0 < ∆ )de tip hiperbolic ( 0 < δ ),
0 1
6
1
2
1
2 2
· − −
Y X
; d) conică nedegenerată (
0 < ∆ ), de tip hiperbolic ( 0 < δ ),
0 1
1
9
1
2 2
· + −
Y X
; e) conică nedegenerată de tip
parabolic ( 0 · δ ),
X Y
25
22
2
·
;f) conică nedegenerată de tip parabolic ( 0 · δ ),
X Y 2
2
·
.
P2. Ce conică reprezintă ecuaţia 0 3 2 2 4
2 2
· + + − + + y x y xy x ?
Indicaţie.
0 30 , 5 , 0 3 , 0 6 > · ∆ · > · ≠ · ∆ I I δ
, elipsă imaginară.
P3. Să se determine coeficienţii λ şi
µ
din ecuaţia
0 3 7 2 2
2 2
· + + − + + y x y xy x µ λ , astfel încât această ecuaţie să reprezinte două drepte
paralele.
Indicaţie. Se impun condiţiile
0 , 0 · · ∆ δ
. Se obţine
7 , 4 − · · µ λ
sau
7 , 4 · − · µ λ
.
P4. Să se discute natura conicei R x y xy x ∈ · + + − + + α α α , 0 3 10 ) 3 ( 4
2 2
.
Indicaţie.
) 1 , ( − −∞ ∈ α
, elipse reale; 1 − · α , parabolă;
,
_

¸
¸
− ∈
2
3
, 1 α
, hiperbole;
2
3
· α
, hiperbolă echilateră;
,
_

¸
¸

3
7
,
2
3
α
, hiperbole;
3
7
· α
, perche de drepte concurente;

,
_

¸
¸
∈ 4 ,
3
7
α
, hiperbole; 4 · α , parabolă;
( ) 9 , 4 ∈ α
, elipse reale; 9 · α , perche de drepte
secante imaginare;
( ) ∞ ∈ , 9 α
, elipse imaginare.
P5. Să se studieze conica 0 4 12 4 9 6
2 2
· + − + + − y x y xy x .
Indicaţie. Două drepte confundate, ( ) 0 2 3
2
· + − y x .
P6. Pentru ce valori ale lui λ şi
µ
conicele din familia
0 13 4 9 12
2 2
· − + + + + y x y xy x µ λ sunt a) conice cu centru, b) conice nedegenerate fără
centru.
Indicaţie. a) 4 ≠ λ ; 4 · λ şi
6 ≠ µ
.
P7. Să se găsească centrul şi asimptotele conicei 0 7 2 4 3 4
2
· − + − − y x y xy .
Indicaţie. C(1,1); Din 0 3 4
2
· − m lm se găsesc direcţiile (0,l) şi
,
_

¸
¸
1 ,
4
3
, deci,
1 · y
şi
0 1 3 4 · − − y x
.
P8. In punctele de intersecţie ale conicei 0 6 2 2
2 2
· − + + − y x y xy x cu dreapta
0 6 3 · + − y x
se duc tangentele la această conică. Să se găsească punctul de intersecţie al
acestor tangente.
Indicaţie. Punctele de intersecţie ale conicei cu dreapta sunt (0,6) şi (-2,0).
Tangentele în aceste puncte au ecuaţiile
18 3 5 · + − y x
, respectiv,
4 2 2 · − − y x
. Se
obţine punctul (-3,1) de intersecţie al celor două tangente.
P9. Se dau conicele 0 4 9 22 5 6 :
2 2
1
· − + − + − Γ y x y xy x ,
0 12 2 10 2 3 :
2 2
2
· + − − − − Γ y x y xy x şi se cere:
a) Să se arate că au acelaşi centru
b) Să se determine diametrii lui
1
Γ care sunt conjugaţi direcţiilor asimptotice ale lui
2
Γ.
c) Să se determine ecuaţiile axelor conicei
1
Γ.
Indicaţie. a) C(1,-2); b) ) 3 , 1 ( ), 1 , 1 ( 0 2 3
2 2
− ⇒ · − − m lm l . Diametrii conjugaţi
au ecuaţiile
0 49 11 27 , 0 13 3 7 · − − · − − y x y x
, corespunzător direcţiilor (l,m) ale
direcţiilor asimptotice ale lui
2
Γ. c) Pantele axelor
l
m
k ·
sunt rădăcinile ecuaţiei
0 1 2
2
· + + − k k . Se obţine
2 1
2 , 1
t · k
. Ecuaţiile axelor sunt ) 1 )( 2 1 ( 2 − t · + x y .
P10. Să se scrie ecuaţia conicei care trece prin punctul A(0,-1), are centrul în
B(1,1) şi admite dreapta
0 1 2 · + + y x
drept directoare.
Indicaţie. ( ) ( ) ( )
2 2 2
1 2 5 3 5 1 5 + + · + + − y x y x sau ( ) ( ) ( )
2 2 2
1 2 5 6 4 1 4 + + · + + + y x y x .
P11. Să se scrie ecuaţia parabolei care trece prin punctele A(0,0), B(0,1) şi care
admite dreapta
0 1 · + + y x
drept axă.
Indicaţie. ( ) 0 5
2
· − + + y x y x .
P12. Să se scrie ecuaţia elipsei cu semiaxele 2 şi 1 şi care admite dreptele
0 1 · − +y x
,
0 1 · + −y x
drept diametrii conjugaţi.
Indicaţie. ( ) ( ) 8 1 4 1
2 2
· − + + + − y x y x .
P13. Se dă conica 0 20 6 4 5 6 3
2 2
· + − − + − y x y xy x . Să se scrie diametrii
conjugaţi care fac între ei un unghi de

45 .
Indicaţie
0 5 2 · − y
şi
0 2 3 3 · − − y x
;
0 11 12 6 · + − y x
şi
0 7 3 · − −y x
.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Cancel anytime.