SISTEMUL CONSTITUȚIONAL FRANCEZ

Studentă: Miklos Emoke Specializarea: Drept Anul: IV Semestrul I Prof. Dr.Ioan Leș

Miercurea Ciuc, 2013

.. Chestiunea încrederii........................ Scurtă prezentare.. Bibliografie......................................pag...........14 .............................pag................................. Concluzii......pag............................pag.......pag..2 3...........1 2......7 5.............. Moțiunea de cenzură.....9 4...............Cuprins 1........................................12 6.pag................................. Constituţia română din 1991 versus Constituţia franceză din 1958……………………………………………………......................

Mijloacele de punere în joc a responsabilității politice sunt cele referitoare la moțiunea de cenzură și problematica încrederii. Mijloacele de acțiune reciprocă ale Parlamentului și Guvernului nu sunt exact echilibrate. alin. Un deputat nu poate fi semnătarul a mai mult de o moțiune în cursul aceleia și sesiuni extraordinare. 49. 2. Este reglementată în art. 3. care o supune unor reguli foarte precise: 1. 4. și a mai mult de trei moțiuni în cursul unei sesiuni ordinare. din 1958 rezultă dintr-o putere proprie a Președintelui Republicii. Constituția distinge două categorii de mijloace de acțiune ale Parlamentului asupra Guvernului: mijloace care nu angajează răspunderea politică și mijloace care o angajează. potrivit art. Astfel. A. 2 din Constituție.1 Scurtă prezentare Constituția Franței din 1958 menține principiul fundamental al regimului parlamentar. absenții și cei care se abțin sunt considerați a fi votat cu adversarii moțiunii de cenzură și de a se fi pronunțat în definitiv pentru Guvern. Constituția în art. Nu poate fi admisă decât dacă este semnată de cel puțin 1/10 din numărul membrilor Adunării Naționale. Moțiunea nu poate fi adoptată decât cu majoritatea absolută a membrilor ce compun Adunarea Natională. 49 prevede: "Sunt numărate numai voturile favorabile moțiunii de cenzură…". Guvernul este responsabil politic în fața Adunării Naționale. Dar acest parlamentarism este diferit de cel clasic. Votul aspura moțiunii nu poate avea loc decât după 48 de ore de la depunerea moțiunii. Parlamentul este situat într-o poziție de inferioritate în raport cu Executivul. astfel. cu excepția cazului în care primul-ministru angajează răspunderea Guvernului în fața . Moțiunea de cenzură. Intrarea în funcțiune a șefului Guvernului nu este subordonată unei investituri parlamentare. 49.Un aspect important este legat de faptul că numirea primului-ministru.

miniștrii nefiind responsabili în fața Adunărilor." Practica stabilită în Franța la formarea Guvernului este în sensul nesolicitării încrederii asupra sa. prin scrutin la tribună. Votul moțiunii se efectuează cu o anumită solemnitate.2 Adunarii Naționale. 1 din Constituția Franței arată că: " Primul-ministru. ceea ce de altfel nici nu este considerat a fi o problemă majoră. Răspunderea politică a Guvernului este o răspundere colectivă. este obligat să prezinte demisia Guvernului sau Presedintelui Republicii. ea antrenează demisia Primului-ministru și a Guvernului. cu privire la o declara ție de politică generală". dar Președintele poate fi destinatarul real. angajează în fața Adunării Naționale răspunderea Guvernului cu privire la programul propriu sau. noul Prim-ministru lasă opoziției inițiativa unei moțiuni de cenzură. B. dar și pentru politică și deciziile luate de Președinte. Chestiunea încrederii. Un prim-ministru care a făcut obiectul adoptării unei moțiuni de cenzură sau al respingerii chestiunii încrederii. după deliberarea Consiliului de miniștri. prin dizolvarea Parlamentului. șeful Guvernului fiind politic responsabil în fața Adunării Naționale nu doar pentru politică și deciziile sale. În acest caz. Dacă moțiunea este adoptată. întrucât Guvernul emană de la Președinte și nu are nevoie de "ungerea" Adunării . cu privire la votarea unui text. "Cutuma s-a stabilit de o manieră facultativă pentru Primul-ministru de a angaja responsabilitatea Guvernului sau în fața Adunării Naționale. în aceeași măsură sau chiar mai mult decât pe Primul-ministru. în exercițiul puterilor sale proprii. moțiunea poate sa îl vizeze pe Președintele Republicii. Art 49 alin. care o poate refuza în vederea recurgerii la noi alegeri. Se arată că practica solicitării încrederii nici nu ar fi conformă cu spiritul Republicii a V-a. Asa cum se arată în doctrină. Acesta din urmă este în mod cert destinatarul nominal. eventual. puterile sale producând efecte juridice chiar de la numirea sa.

un vot. a favorizat instabilitatea guvernamentală. Guvernele nou formate erau supuse învestirii de către deputați. propunere de lege). . în sensul că ținea Guvernul să se asigure de o majoritate de partea sa înainte de începerea activității. ajungându-se adesea ca Guvernul să cadă chiar înainte de a intra în funcțiune. " Primul-ministru are posibilitatea de a solicita Senatului aprobarea unei declarații de politică generală (art. Este de altfel ceea ce se întâmpla și în Marea Britanie. Duverger există două situații de punere în joc a chestiunii încrederii: 1. "Deși textul constituțional nu prevede în nici un fel responsabilitatea Guvernului în fața șefului statului. sau a unei declarații de politică generală. Actuala Constituţie a Franţei a fost adoptată la data de 4 octombrie 1958 şi a fost amendată de 17 ori. Această regulă. cel mai recent la data de 28 martie 2003. dar presupunând că votul ar fi negativ. Guvernul nu va fi răsturnat." Republica a V-a nu a mai dat Senatului dreptul de a angaja răspunderea politică a Guvernului: conform Constituției. alin5): va avea loc o dezbatere. și chiar dacă nu acesta era sensul Constituției în 1958. cele puse asupra unui text (proiect. 49.3 Naționale. în principiu bună. textul este considerat adoptat doar dacă o moțiune de cenzură nu este depusă în cele 24 de ore care urmează sau dacă moțiunea depusă nu este adoptată. în acest caz mecanismul de vot fiind complex. caz în care votul Adunării Naționale intervine în condițiile obișnuite ale procedurii parlamentare. cele puse de Primul-ministru după lectura programului său. Odată ce problema încrederii este pusă. 2. Sub regimurile precedente. După M. ceea ce a făcut să se vorbească de guverne născute moarte. este sensul pe care l-a luat și nu este necesar a-l suprima. Charles de Gaulle a fost principalul instigator iar redactarea a căzut în sarcina lui Michel Debré. conjunctura politică a fost întotdeauna de așa fel încât Primul-ministru prezintă demisia Guvernului sau de îndata ce Președintele i-o cere. Este numită în mod tipic Constituţia celei de a cincea Republici şi a înlocuit Constituţia celei de a patra Republici datând din 27 octombrie 1946.

prin stabilirea unei proceduri legislative ce face ca să presupună controlul conţinutului. supuşi şi condiţionaţi de votul reprezentativ. acum.4 Constituţia română din 1991 versus Constituţia franceză din 1958 “Cine face legile? Cum? Mai mult. laică. democratic şi social. Imperativul menţinerii statalităţii. 2 / 27. Definirea României drept „stat” .. Democraţia efectivă nu putea deveni o realitate vie decât în momentul asumării integratoare a unităţii în diversitate şi instituţionalizarea puterilor în stat pe aceste baze principiale de separaţie şi contraechilibru. cu excepţia armatei. Deci. Dacă transformările democratice au atins un stadiu definitiv. democratică şi socială. rasă sau religie. cine interpretează legile? . ea asigură egalitatea în faţa legii a tuturor cetăţenilor fără deosebire de origine. Decretul – lege nr. Organizarea sa este descentralizată (article premier). România este stat de drept.” Izvorât din evenimentele din decembrie 1989 şi din dizolvarea de facto a structurilor de putere anterioare. Franţa este o Republică indivizibilă. putem afirma faptul că închidem şi reînnodăm bucla ciclică a refundamentărilor democratice.. legislaţia este încredinţată corpurilor reprezentative. stabilea noul drapel al ţării şi forma de guvernământ decisă de către puterea momentului: Republica.cei care elaborează legile trebuie să se supună ei înşişi legii.12. Problema a fost abordată. Ea respectă toate credinţele. deţinători ai puterii. în cadrul statului constituţional. Din contră. asigurarea continuităţii puterii în decembrie 1989 şi ulterior etapizarea transformărilor democratice se dizolvă în creuzetul fundamentării instituţionale a noii puteri democratizante şi de tentă democratică. în moment „preelectoral”.1989 stipula constituirea. organizarea şi funcţionarea CFSN şi consiliilor teritoriale FSN ca centre de putere.

democratică şi socială de tip funcţionalist – birocratic (ori contractualist).transmite această suveranitate reprezentanţilor săi sau o exercită direct prin referendum. care . Poporul .)..în 1991. legiuitorul preluând o viziune născută din internalitatea izolant – izolată a socialismului naţional de inspiraţie sovietică.. sudat printr-o conştiinţă comună şi o solidaritate exaltată (reductibilă la expresia : ostaşi români treceti Carpaţii. viziune contrară complexei externalităţi ale realităţilor romanităţii orientale (românităţii estice şi sud-dunărene). Naţiunea franceză nu egalizează un trunchi etnic ce asimilează alogenii. „Par contre” . . considerând în fond şi formă că România cuprindea aproape cvasitotalitatea regiunilor cu densă populaţie de conştiinţă etnică românească a căror absorbţie beneficia de o legitimate: ori etnică. iar vitalitatea sa derivă din descentralizare. Unitatea şi indivizibilitatea sunt concepte izvorâte din fundamentul istoric al creării unificatoare al unui stat comun al românilor. regiuni ale căror graniţe copiau limitele naturale. caracterul unitar este vădit ştirbit. ne-aşteaptă şi fraţii. rase sau religii. ne-aşteaptă izbânda. iar diversitatea acestui popor sintetizează trăsătura fundamentală a naţiunii.ca deţinător al suveranităţii . ci o sumă de cetăţeni de diferite origini. Republica poate fi în competiţie de interese cu unii dintre cetăţenii săi. entitate garantă a egalităţii şi libertăţii credinţelor şi crezurilor. prin paternalism politic şi cultural. Suveranitatea naţională diferă de interesul naţional (dar coincide cu interesul limbii franceze şi al culturii comune) şi . Caracterul suveran şi independent al statului – naţiune derivă din suveranitatea (autodeterminarea) trunchiului etnic al naţiunii. În ce măsură putem defini actualmente unitatea ca o realitate istorică sau ca obsesie „psihologică” rămâne o sarcină a istoricilor. art. unitar şi indivizibil”. Dacă potrivit Constituţiei din 1923.4 induce şi îşi trage sevele din sentimentul cetăţenesc al apartenenţei transformatoare la entitatea statal – naţională şi din însăşi geneza României ca o succesiune de uniri entuziast integratoare ce subsumează voinţa minoritară voinţei majoritare. să protejeze interesele românităţii. Franţa este o Republică afirmată dintr-o gândire laică. precum şi din frământările autonomiste secuieşti din martie 1990. ori istorică. 1: Regatul României „era un stat naţional.

consultarea organizaţiilor societăţii civile interesate în procesul de elaborare a diferitelor iniţiative legislative. de a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. respectarea cu stricteţe a dispoziţiilor constituţionale referitoare la delegarea legislativă către Guvern şi la competenţa acestuia de a adopta ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă. Trecând peste acest preambul oarecum istoric.5 este însumarea şi mai mult decât atât ale intereselor individuale cetăţeneşti. parlamentarii au exercitat un control asupra Guvernului. fundamentarea politică şi social-economică a proiectelor de acte normative şi armonizarea acestora cu legislaţia Uniunii Europene. constatăm că în baza principiului separaţiei puterilor în stat. Despre inter-relaţiile Parlament . când prerogativele substanţiale ale Parlamentului nu aveau finalitate datorită fragmentării forţelor politice. Guvernul a declarat ca intentie următoarele: restabilirea raporturilor constituţionale între Parlament şi Guvern. asigurarea unei mai mari eficienţe a procesului legislativ. cumulând instituţii de putere separate aflate într-un echilibru ce garantează prin autocontrol organic egalitatea şi crezurile (credinţele) individuale. Egalitatea femeilor cu bărbaţii este explicită în Constituţia din 1958 în cazul candidaturiilor pentru mandatele de reprezentare în Parlament: „legea favorizează în mod egal accesul femeilor şi al bărbaţilor la mandatele electorale şi la funcţiunile elective”. după 1996. 1 din Constituţia României. Ineficienţa legislativului a determinat abilitarea Guvernului. drept pentru care Constituantul a atribuit prerogative de jurisdicţie constituţională Consiliului Constituţional. cum a fost situaţia în Franţa după al doilea război mondial. 114 alin. În contradicţia funcţională dintre Parlament şi Guvern. contrabalansând deprecierea rolului puterii legislative. fundamentată pe art. societăţile moderne au dezvoltat instituţii politice specifice care să preîntâmpine derapajul uneia în defavoarea alteia. prin simplificarea şi sporirea celerităţii procedurilor de dezbatere şi adoptare a legilor. Delegarea legislativă este consacrată şi în . Republica Franceză este o noţiune de tip instituţional – birocratic.Guvern În România. Pluralismul politic este definit în articolul 4 ca formă indirectă de manifestare a democraţiei şi totodată drept catalizator al voinţei suverane ale segmentelor naţiunii.

82 din Constituţia Spaniei. care intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. iar la solicitarea legislativului..6 art. Sesizez avant-la-lettre simplitatea legii fundamentrale franceze. alin. ceea ce confirmă prejudecata că legile sunt făcute pentru a fi încălcate. prin emiterea de ordonanţe adoptate în Consiliul de Miniştrii după avizarea în Consiliul de Stat. 110.Modificarea ordonanţelor la expirarea termenului lor de aplicare nu pot fi modificate decât prin lege în domeniile care ţin de sfera legislativă. Constituţia României nu conţine nici o dispoziţie care să permită Guvemului să preia practic de la Parlament funcţia sa de legiferare prin sistemul ordonanţelor. pe un domeniu şi pe o durată limitată. Guvernul francez determină şi conduce politica Naţiunii. Senatului. prin legea de abilitare. dar devin caduce dacă proiectul de lege de ratificare nu va fi depus în faţa Parlamentului înainte de data fixată prin legea de abilitare. 2). Şi Constituţia franceză din 1958 (modificată) prevede autorizarea de către Parlament a Guvernului de a lua măsuri pe termen limitat. răspunde în faţa . dar fără reprezentare în practică. măsuri care în mod normal ţin de domeniul legii. Necesitatea informării corecte a Parlamentului este o formă de control parlamentar a activităţii Guvernului. 80 din Constituţia Republicii Federate Germania).. Parlamentul fixează cu stricteţe condiţiile în care Guvernului i se conferă prerogative legislative. art. Art 37-1 admite ca legiile şi reglementările franceze pot comporta. Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. 77 din Constituţia Italiei. Constituţia recunoaşte Guvernului că în cazuri excepţionale să poată adopta ordonanţe de urgenţă. prezenţa lor este obligatorie (art. Guvernul raţionalizează activitatea legislativului şi contribuie la diminuarea rolului său. 38 din Constituţia Franţei (precum şi în art. diferită de eclectismul şi proiecţia virtuală a Constituţiei româneşti (text excepţional scris. De asemenea. Guvernul şi organele administraţiei publice sunt obligate să pună la dispoziţia Camerei Deputaţilor. Ele intră în vigoare de la publicare. comisiilor parlamentare documentele sau informaţiile solicitate de către instituţia legislativă.). Conform articolului 110 (Constituţia din 1991). Prin modificări şi completări substanţiale aduse unor legi organice prin ordonanţe de urgenţă. dispoziţii cu caracter experimental. art. Oricum.

Functia de membru al Guvernului sunt incompatibile cu orice activitate (inclusiv cea de parlamentar). În materie corecţională sau penală. Organizarea şi funcţionarea Camerei se stabilesc prin regulament propriu. Dreptul de vot este personal. delict flagrant sau condamnare definitivă). Premierul răspunde de Apărarea naţională şi de executarea legilor. În şedinţă comună. sesiunile extraordinare sunt deschise şi închise prin . prin specializarea Camerelor şi distribuirea prerogativelor. Adunarea Naţională aleasă prin sufragiu direct. arestat deţinut sau judecat datorită opiniilor sau voturilor emise în timpul exercitării mandatului. Camerele adoptă legi. camerele se pot întruni în şedinţe comune. Parlamentul francez este de asemenea bicameral. Preşedinţii Camerelor se aleg pe toată durata mandatului. Afară de cazurile când Parlamentul se reuneşte normal. Mandatele imperative sunt nule. Faţă de Guvern. Parlamentul poate suspenda pe Preşedintele României şi să ceară chiar trimiterea în judecată a acestuia pentru înaltă trădare în cazuri motivate de încălcarea Constituţiei. în prezenţa majorităţii membrilor. în baza configuraţiei politice specifice. Această măsură intenţionează să redea Parlamentului vigoarea şi eficienţa cerută de fluxul procesului legislativ. Biroul Adunării poate accepta arestarea sau altă măsură privativă de libertate (autorizaţie nenecesară în caz de crimă. Parlamentul poate să apeleze la reversul votului de încredere. mediere prin constituirea unei comisii paritare pentru corelarea textelor legilor propuse şi adoptate în formă diferită. Senatul ales prin sufragiu indirect (reprezentarea colectivităţilor teritoriale ale Republicii). Alegerile se organizează în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului. respectiv moţiunea de cenzură de retragere a încrederii Guvernului. Actele emise sunt semnate de către Primul – Ministru şi de către ministrul de resort . Nici un membru nu poate fi urmăr9it. Ceilalţi membrii ai birourilor permanente sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni. pentru asigurarea continuităţii fireşti. Se are în vedere o ameliorare a funcţionării legislativului. prin lege organică). Parlamentul bicameral al României are un mandat de 4 ani (ce poate fi prelungit în caz de război sau de catastrofă.7 parlamentului şi dispune de administraţie şi de forţa armată. exercită puterea de reglementare şi numeşte angajaţii civili şi militari. hotărâri şi moţiuni.Organizarea este fixată printr-o lege organică.

precum şi veleităţile premierului au condus la o exacerbare a rolului Guvernului (abilitat să emită ordonanţe de guvern pe bandă rulantă). Adunările lucrează şi în comitete speciale (“secrete”) . insistând pe un regim parlamentar. Preşedintele Adunării Naţionale este ales pe durata mandatului. dar este în realitate este dezechilibrul de imagine datorat unor ambiţii personale bine susţinute de către mass-media. un regim caracterizabil drept parlamentar intermediar. Absenţa unei opoziţii parlamentare şi chiar extraparlamentare puternice nu este tocmai în măsură să liniştească partidul aflat actualmente la guvernare. nou apăruţi. Uneori. pot culege mâna câştigătoare la jocul electoral. Propunerile de schimbare constituţională tind să modifice legea electorală şi atribuţiile celor doua Camere (spre a o eficientiza poate în sensul aprobării la foc automat a propunerilor legislative ale Guvernului). de asemenea se vor a netezi calea puterii mai tânărului candidat la Preşedinţia României : Adrian Năstase. Guvernul este ţinut sub controlul Parlamentului.8 decretul Preşedintelui Republici. dat fiind faptul că Legea Fundamentală franceză din 1958 a slujit ca sursă de inspiraţie pentru Constituanta din 1990 – 1991. dat fiind faptul că Parlamentul se află sub controlul PSD. chiar şi textele sunt redactate identic.Preşedintele pare mai partizan ca oricând la sfârşit de mandate. Şedinţele sunt publice.. declanşând o luptă de imagine şi de culpabilizare a celor două Camere. Lupta declanşată loveşte totuşi în tot spectrul politic.Relaţiile între cele trei puteri par acum dezechilibrate. Concluzii : Între cele două constituţii sunt multiple asemănări. scăderea uşoară a influenţei Preşedintelui. După 2000. Constituanta românească a dorit să echilibreze puterile în stat printr-un inter-control. cu o importanţă dincolo de reprezentativitatea formală a Preşedintelui României. Preşedintele Senatului este reales la fiecare reînnoire parţială. iar dezbaterile în rezumat sunt publicate în Jurnalul Oficial. Votul de la alegerile următoare va amenda politica . Guvernanţii au speculat slăbiciunea şi amatorismul Parlamentului încă de la început. dat fiind faptul că oponenţi tăcuţi.. Din motive de precauţie.

Relaţiile între instituţii se dezvoltă şi funcţie de personalitatea specifică a actorilor politici principali şi în primul rând de majoritatea parlamentară. .8 distributivă în beneficiul politicii integrative (amintirea pozitivă a trioului Chivu Stoica – Maurer – Ceauşescu persistând comparativ cu situaţia deturnării unice a puterii de către Ceauşescu).

Mihaela Onofrei.INFOEUROPA.9 Bibliografie 1. Iasi. WWW.EUROPA. WWW.EU. 2003 2. Sisteme administrative comparate.INT 3.RO .

10 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful