TRAIAN HERSENI In amintirea părinŃilor mei, MĂRIA şi TRAIAN HERSENI FORME STRĂVECHI DE CULTURĂ POPORANĂ ROMÂNEASCĂ STUDIU DE PALEOETNOGRAFIE

A CETELOR DE FECIORI DIN łARA OLTULUI Editura Dacia Cluj-Napoca, 1977 f v\ Coperta de TIOTIU EPAMINONDA

*225353*

CAPITOLUL I BAZA DOCUMENTARĂ Cartea aceasta se întemeiază, în afară de izvoarele bibliografice existente, pe o seamă de cercetări personale de teren, încă nepu-blicate, privind cetele de feciori (asociaŃii juvenile masculine) din diferite părŃi ale Ńării. Pe cele mai importante dintre ele le-am efectuat în anii 1928—1938, în cele 68 de sate «ale uneia dintre regiunile etnografice de la noi, cunoscută sub numele de łara OUuluu situată în sudul Transilvaniei, între munŃii Persani, rîul Olt şi CarpaŃii Meridionali, avînd oa centru urban Făgăraşul.1 AsociaŃiile juvenile pe care le analizăm şi interpretăm aici constau în mici organizaŃii de feciori (4—7 pînă la 18—20 persoane), deci bărbaŃi necăsătoriŃi, dar în vîrstă de căsătorie (17—26 ani). Ele aveau în frunte un şef numit vătav sau jude, precum şi alte „grade" (conducători), erau însoŃite frecvent de o mască, numită boriŃă sau turcă, şi avetau ca sarcini principale să organizeze dansurile şi petrecerile tineretului sătesc în sărbătorile de iarnă, să colinde la Crăciun şi să îndeplinească diferite rituri şi ceremonii, majoritatea cu un caracter vădit arhaic. Cetele îşi desfăşurau activitatea principală de obicei între Crăciun şi Bobotează sau Sf. Ioan (6—7 ianuarie), dar unele se prelungeau, cu atribuŃii mai restrînse (organizarea dansurilor şi asigurarea disciplinei în rîndurile tineretului masculin) întreg anul. In cazul acesta din urmă, oare era o excepŃie, cetele mai îndeplineau şi alte obiceiuri pqpbrane de peste an, care, altfel, deci în alte sate, lipsite de acest sistem, se desfăşurau independent de ele. TRAIAN HERSENI BAZA DOCUMENTARĂ Majoritatea cetelor se constituiau de Sf. Neculae (la 6 decembrie), Atunci se fixau persoanele care intrau în ceată (după cum voiau, după cum se înŃelegeau feciorii între ei), iar cei intraŃi îşi alegeau conducătorii: un vătav mare şi un vătav mic, un stegar (oare purta steagul), un colcer (care avea în grijă alimentele), un crîşmar sau cîrciumar (care avea în grijă băutura), un casier (care mînuia banii) etc. Conducătorii se alegeau prin vot (care avea partizani mai mulŃi), iar vătavul mare, uneori şi prin licitaŃie (care dădea mai mult; în schimb banii strînşi de ceată, ca daruri din sat, îi rămîneau lui). Intre Sf. Neculae şi Crăciun (6—24 decembrie) activitatea cetelor se reducea, în genere, la pregătiri, dar acestea erau destul de multe şi de intense. In acest interval, cetele îşi căutau o gazdă (sediul), învăŃau colindele, angajau lăutari, făceau masca boriŃei, făceau steagul, cumpărau băutură, procurau lemne pentru foc, îşi puneau la punct îmbrăcămintea şi mai ales podoabele etc. Cetele frecventau în acest timp şi şezătorile de fete (casele în care se strîngeau fetele seara pentru tors), nu numai pentru a dansa şi petrece (cu glume, povestiri, cîntece, jocuri), ci şi pentru a obŃine concursul fetelor, care de obicei le împrumutau basmale şi panglici necesare boriŃei şi confecŃionau steagul. Ceata îşi căuta din vreme o gazdă, care era sediul ei în tot timpul cît funcŃiona. Se prefera o caisă mai încăpătoare, fără copii sau cel puŃin fără copii mici, în care feciorii intrau ca într-o familie: gospodarul care îi găzduia se chema uneori şi tată de feciori, iar gospodina, mamă de feciori, ei înşişi socotindu-se între ei fraŃi sau fîrtaŃi. (Feciorii se legau uneori fîrtaŃi, iar fetele surate şi în alt înŃeles, cu un anumit ritual, independent de cete, în care caz legătura dura toată viaŃa şi era considerată ca fiind mai puternică decît cea dintre fraŃii de sînge). Pînă la Crăciun ceata se strângea la gazdă numai atît cît era de lipsă pentru pregătiri. Din ajun de Crăciun pînă la Sf. Ion feciorii din ceată se mutau complet la gazdă şi făceau gospodărie în comun: acolo dormeau, mîncau şi petreceau, în regim absolut comunitar. Cheltuielile le suporta ceata; gazda

punea la dispoziŃie numai casa (camera cea mai încăpătoare, pentru locuit, pivniŃa pentru băutură, o cămară pentru păstrarea alimentelor şi bucătăria pentru gătit); în plus bărbatul supraveghea disciplina, iar femeia gazdă îi ajuta la gătit şi la întreŃinerea curăŃeniei. In schimbul serviciilor aduse, gazdele mîncau şi beau împreună cu ceata, din ceea ce se strîngea din sat. ViaŃa cetei era reglementată prin obiceiuri sau prin ,,contracte" scrise (regulamente) în care se prevedeau tot felul de obligaŃii şi interdicŃii: cît timp stăteau la gazdă, feciorii nu puteau părăsi ceata fără aprobarea vătavului, iar acesta, fără ştirea cetei; ei n-aveau voie să imtre în cameră cu pălăria pe cap, nici să pună coatele pe masă în timpul cît mîncau; n^aveau voie să se îmbete, să provoace scandaluri, să lase fetele nejucate etc. Pentru cei care călcau aceste „porunci" existau tot soiul de pedepsie, de la amendă în natură (băutură) pînă la eliminarea din asociaŃie. Cei care plecau acasă la părinŃi sau se duceau pe la „mîndruŃele" lor fără învoirea vătavului, dacă erau prinşi asupra faptului (înainte de ia se fi întors), erau legaŃi, aşezaŃi pe o sanie mică (din cele care se trag cu mîna) şi purtaŃi'în hazul lumii pe străzile satului, fiind obligaŃi în acelaşi timp să strige: „Cine face ca mine, ca mine să păŃească". In unele părŃi, cei vinovaŃi erau ridicaŃi pe stîlpul porŃii şi siliŃi să-şi strige de acolo vina, ca să-i audă şi săi vadă întreg satul. îri timpul nopŃii, feciorii îşi făceau fel de fel de farse, între care cea mai apreciată pare a fi fost ,,furtul" încălŃămintei (cisme sau bocanci), care era dusă pe furiş la casa iubitei celiui păgubit, iar a doua zi se ducea ceata întreagă sau numai lăutarii, cîntînd, după ea. DimineaŃa feciorii se spălau în grup, afară, la rîu, dezbrăcaŃi pînă la brîu, în timp ce lăutarii cîntau. După aceasta se îmbrăcau şi făceau 2—3 jocuri scurte acolo, la rîu, dansînd de regulă singuri (existau dansuri numai pentru bărbaŃi, cu sărituri, chiuituri şi cu strigături satirice, care se aud departe). în unele sate cetele aveau steag; acesta era făcut de obicei din două cîrpe de cap (basmale) colorate, din cele care se purtau numai în sărbători, prinse de un băŃ lung de 1—2 m, înfăşurat cu bete, care avea la vîrf o cruce (uneori un glob), precum şi alte multe podoabe: panglici, flori artificiale, verdeaŃă (în special iederă şi brad), precum şi clopoŃei. Era acelaşi steag care se folosea în regiune şi la nunŃi. El avea un mare rol ceremonial: ceata mergea pretutindeni cu steagul şi tot cu steagul dansa (îl jucau feciorii pe rînd, începînd cu vătavul). Cînd ceata era la gazdă, steagul se arbora fie la podul dasei, fie la poartă, înălŃat pe o prăjină foarte înaltă. Cei care nu făceau parte din ceată aveau dreptul, dacă puteau, să „fure" steagul (îl puteau smulge şi din mîna stegarului sau a celui care îl purta ocazional sau îl juca). Dacă reuşea să fugă cu el fără a fi prins pînă la circiuma satului, se chema că a cîştigat, şi în acest caz ceata trebuia să răscumpeire steagul, plătind atîta băutură xîtă cerea învingătorul (de obicei 10—20 kg de vin sau 5—10 kg rachiu). Era o TRAIAN HERSENI mare ruşine pentru ceată dacă i se fura steagul, incit acesta era păzit cu cea mai mare străşnicie. In afară de steag, feciorii din ceată aveau ca semn distinctiv şi unele podoabe specifice: ei se îmbrăoau numai în pieptare (fără „recăle", adică haine de pănură), purtau toŃi căciuli sau pălării la fel, îşi puneau pe piept brîie colorate sau tricolor (culorile naŃionale) în diagonală (vătavul două, cruciş), iar în pălărie sau căciulă podoabe mari, tot uniforme (făcute din fire roşii şi aurii, pene, ciucuri, şnururi, iederă etc.), numite vîstre. în unele părŃi, conducătorii purtau bastonaşe sau chiar bîte mari, ciobăneşti. Mijloacele difereau, dar scopul era acelaşi: feciorii din ceaftă căutau să se înfăŃişeze astfel (prin diferite semne distinctive) încît să poată fi deosebiŃi de ceilalŃi. în cadrul pregătirilor, în afară de învăŃatul colindelor (1—2 ore de repetiŃie în fiecare seară), feciorii din ceată aduceau lemne din pădure sau strîngeau lemne tăiate gata de pe la oamenii din sat. Cînd mergeau la pădure, ei se adunau la gazdă de cu noapte şi porneau cu canele. Se întorceau seara strigînd şi chiuind de joc, cu carele şi caii împodobiŃi cu brad, panglici, clopoŃei, batiste etc. Din sat, lemnele se strîngeau la lumina zilei, tot cu vehicule împodobite (căruŃe sau sănii), în timp ce se strigau strigături de joc. Prirheau de la fiecare casă cîte o bucată, două de lemn de foc. Din lemnele strînse, o parte erau folosite pentru nevoile cetei, o parte se dădea gazdei, iar partea cea mai mare se vindea la licitaŃie în sat, iar pe bani se cumpăra băutură. Lăutarii se tocmeau din vreme, dar dacă nu existau lăaitari în sat şi erau aduşi din alte sate, ei nu veneau decît în ajun de Crăciun. De obicei se angajau unul sau doi muzicanŃi (unul neapărat cu clarinetul). Mai de ourînd se angaja şi o „bandă" de lăutari, compusă din 3—5 persoane (clarinet, vioară, trîmbiŃă, tobă etc), după cum se găsea şi după cît voiau feciorii să cheltuiască. Lăutarii stăteau la gazdă, mîncau şi beau împreună cu ceata, primind în plus şi sume destul de mari de bani; în schimb, în sărbători cîntau 10—12 ore pe zi. După ce feciorii îşi procurau lemnele de care aveau nevoie, se strîngeau din nou la gazdă ca să le taie mărunt, potrivit sobelor şi cuptoarelor locale. Munca aceasta se făcea de regulă aproape de Crăciun, cînd erau de faŃă şi lăutarii. Un obicei străvechi, care se mai păstra în unele părŃi şi la data cercetării, era de a urca în acea zi lăutarii (mai ales cînd era unul singur) pe acoperişul grajdului, pe împrejmuirea curŃii sau pe altă înălŃime, şi a-i face să cînte de

BAZA DOCUMENTARĂ acolo, în timp ce feciorii tăiau lemnele în curte, mai exact: unii tăiau, alŃii dansau şi cîntau. cu rîndul. y^ O importanŃă deosebită se dădea băuturii, care se consuma în cantităŃi destul de mari. Băutura obişnuită era vinul şi rachiul, care se cumpărau cu butoaiele fie de la oraş, fie din zonele viticole din apropiere. Rachiul se făcea şi direct din spirt (alcool pur), adăii-gîndu-i-se apă, după cît îl voiau de tare. Ceata se ducea după vin mai- totdeauna cu efectivul întreg, ba chiar cu lăutari cu tot, deci cîteva căruŃe. Cu acest prilej feciorii se îmbrăcau frumos, împodobeau căruŃele şi caii (coamele, cozile, hamurile, căpăŃelele) şi, le puneau clopoŃei mulŃi. Cetele se duceau şi se întorceau cîntînd, strigînd şi chiuind de joc. In oraşul Făgăraş, tîrgul săptămînal era vinerea, încît cumpărăturile cetei (parte din băutură, unele alimente' podoabe etc.) se făceau vinerea înainte de Crăciun, cînd oraşul era străbătut de zeci de căruŃe pline de feciori veniŃi din toate satele din jur, cu steagurile, clopotele, butoaiele, cîntecele şi strigăturile lor. Odată procurată, băutura se punea în pivniŃă sau în cămară şi era dată în grija „cîrciumarului" (numele dialectal este crîşmar), care păstra cheia, grad socotit de obicei ca cel mai mare (în orice caz cel mai rîvnit) după vătav, — urmînd să fie consumată după anumite reguli, în aşa fel încît să ajungă pînă la sfîrşit. Cînd ceata scotea bani mulŃi din sat, cumpăra băutură şi mai tîrziu, pentru toŃi banii, iar alteori dădeau feciorii din ceată bani, ca să-şi completeze băutura. ' : în afară de cetaşi, din băutura aceasta mai beau şi alte persoane, mai ales fetele chemate la gazdă pentru joc şi numeroşii musafiri ai cetei (autorităŃile comunale, părinŃii cetaşilor, feciorii oare nu făceau parte din ceată, alte cete care veneau în vizită etc). în unele sate feciorii organizau adevărate „crîşme" de sărbători: vindeau din băutura lor, cu un cîştig oarecare, oricui voia să cumpere, dar mai ales celor oare veneau să petreacă la ceată (de regulă perechi căsătorite de curînd, care veneau nu numai să bea, dar şi să danseze), în multe sate ceata ceda gratuit o seară sediul ei şi lăutarii pentru cei căsătoriŃi (numiŃi în unele sate, indiferent de vîrstă, băbari), care veneau să petreacă acolo, dîndu-le şi băutură (aceasta contra cost). Tot la ceată şi deobicei din băutura cetei, erau sărbătoriŃi cei ale' căror zile onomastice cădeau în perioada aceasta, mai ales cei pe care îi chema Neculae (6 decembrie), Ştefan (27 decembrie), Va-sile (1 ianuarie), Ion (7 ianuarie). Oameni pe care îi chemau Neculae şi Ion erau foarte mulŃi în această regiune, numai numele de 10 TRAIAN HERSENI ' Gheorghe mai prezenta o frecvenŃă similară. Ceata de feciori mergea în noaptea de ajun a sărbătorii respective cu lăutarii pe la toŃi „sfinŃii44 (cum li se spunea) şi le cîntau la fereastră, trăgeau cu revolverele sau puştile de vînătoare cîte o salvă în aer (în lipsa acestora pocneau cu o bîtă în una din porŃi), le urau de ziua lor cele dorite etc. Cei sărbătoriŃi în chipul acesta veneau a doua zi la ceată şi făceau „cinste44: dădeau o sumă oarecare de bani, în schimbul căreia ceata le dădea băutură, care se bea de către toŃi cei de faŃă. Cei sărbătoriŃi puteau da cinstea şi la ei acasă sau puteau invita ceata a doua zi dimineaŃa la circiuma comunală. Oamenii bătrîni sau bolnavi erau scutiŃi de aceste ceremonii, dar de obicei — în această, perioadă — toŃi doreau să-şi petreacă ziua onomastică împreună cu ceata. Se păstrau urme precise despre o veche băutură, făcută chiar de săteni din orz fermentat, numită bere sau ologhină, înlocuită cu vinul abia spre vremurile noastre. Personajul cel mai interesant al cetei — acolo unde se mai păstra — era boriŃa sau turca. Unde exista, ceata însăşi purta numele de turcă. Numele acesta se dădea unei măşti care avea o înfăŃişare compozită: „barză cu coarne de cerb" sau „cerb cu cioc de barză44, cum se spunea de obicei, dar care se putea asemăna tot aşa de bine cu alte păsări sau cornute. Masca se trăgea pe cap, încît omul oare o purta dispărea complet sub ea, afară de picioare, de la glezne în jos. Cum masca era construită şi ea pe un „picior44, care cădea în faŃa celui care o purta, boriŃa avea trei picioare (dînd, fireşte, impresia unui patruped, mai ales din pricina poziŃiei aplecate a celui din ea). Turca. în afară de piciorul ei. un simplu băŃ de susŃinere, avea două părŃi mai importante, capul şi trupul (haina). Capul era format din două coarne mari, construite în semicerc (deci mai aproape de coarnele unor taurine decît ale unui cerb), înfăşurate cu bete şi extrem de împodobite cu basmale şi panglici colorate, cu bete aşezate cruciş, cu iederă şi alte plante verzi, cu flori artificiale făcute din fire colorate de lînă şi beteală aurie, precum şi cu o mulŃime de clopoŃei. In loc de bot, capul acesta încornorat avea om fel de cioc, numit aşa nu din pricina formei, fiind relativ scurt şi gros, cît din cauza că falca inferioară era mobilă şi se mînuia dinăuntrul măştii, cu o sfoară ascunsă, încît boriŃa „clămpănea44 cu gura cum clămpăne barza cu ciocul. Altfel „ciocul44 putea fi asemănat tot aşa de bine cu o gură de lup, de iepure, de taur etc. El avea într-adevăr deasupra uneori un cap de iepure cu urechi cu tot, iar sub falca de jos o

în ipoteza că sensul primitiv s-a pierdut de-a lungul vremurilor. la care era folosit şi piciorul de lemn. Sperietura se obŃinea uşor. fiind liberă să facă tot ce-i dădea prin cap. decît cînd era satisfăcută. pentru a suna ■'din toŃi clopoŃeii. sufocantă). călduroasă. pe cînd boriŃa pretindea să i se dea şi nu înceta stăruinŃele. mai jucători şi mai cîntăreŃi din sat. aşezaŃi tot în smocuri. în alte părŃi. bovinele. cu înfăŃişare zoomorfă. o necuvîntătoaire). aplecări. mai chipeşi.belită". în satele studiate. dansurile şi înfăŃişarea lor. cu mişcări incalculabile şi cu un cioc redutabil (avea obiceiul să muşte). Satul Ńinea seama de „calitatea" celor din ceată şi dăruia mai bine pe cei pe care îi aprecia pentru cîntecele. Ea era socotită chiar şi de săteni. fulgi de pasăre. pentru a clămpăni. masca avea şi o coadă de iepure. în lungime şi în diagonală (care Ńineau haina mai strînsă de trup) şi tot felul de alte podoabe. după impresia pe care o făcea asupra spectatorilor.). boriŃa mai prezenta un aspect-particular şi prin faptul că a fost totdeauna combătută (bineînŃeles fără succes) de către biserică. In desfăşuraBAZA DOCUMEiNTARĂ . E greu de stabilit dacă expresia este primitivă sau a luat naştere după nume: masca fiind considerată ca o boriŃă sau turcă (adică o junincă). ceea ce se folosea numai pentru tăiatul vitelor cărora li se jupuia pielea (se beleau oile. cu mişcări scurte. Ca podoabe se foloseau basmale colorate şi panglici colorate. iepurii etc.. fugăritul şi muşcatul. caprele. nu numai din pricina măştii (grea. şi cîte 30—-40 de panglici. a-şi mitura larg toate basmalele şi toate panglicile. dar nu porcii. ca o codiŃă a boriŃei (asemănătoare şi cu a oefrvideelor). pentru că altfel şansele de reuşită ale cetei scădeau foarte mult. neobişnuit cu alte prilejuri. în faŃa mulŃimii «du-4^>ate. In alte părŃi ale Ńării măşti asemănătoare purtau şi numele de cerb. folosind spaŃiul liber pentru. în urma propagandei bisericeşti. dar în aceste cazuri de obicei conducerea efectivă o avea altul). care nu scotea nici un sunet (era complet mută. împodobită la rîndul ei în aşa chip. Rolul boriŃei era foarte mare. pe mai multe rînduri. nimeni nu-i stătea în cale. tot slobode. fluturînde. Capul avea sub cioc o mică deschizătură care servea ca „ferestruică44 pentru cel care o purta. pentru a bate băŃul şi picioarele de pămînt într-un tropot puternic. un joc lung şi spectaculos.se beleşte turca" (siau boriŃa). Ceata se mulŃumea totdeauna cu cit i se dădea. masca nu mergeia la preot (în timpul colindatului) şî nu intra în biserică — singurele locuri unde nu însoŃea ceata. încît nu se mai vedea nimic din ea. Cînd se termina ceata şi se desfăcea masca. ou părŃile de jos libere. Vătavul era ales şi el după aceleaşi criterii (cu excepŃia licitaŃiei. iar a1 doua zi de Crăciun juca singură. mai multe boriŃe la o ceată sau alte măşti însoŃitoare). Din pricina aceasta. precum şi din pricina poziŃiei încovoiate. învîrtituri şi a clămpănitului ritmic din ciocul de lemn. socotind fapta acestora ca un păcat oare îi excludea din rîndurile credincioşilor creştini. înfundată. însoŃea ceata în toate împrejurările mai de seamă. aitît boriŃa cît şi turca par a însemna acelaşi lucru: diminutivul feminin de la bour sau tur (taur). capră. cei care reprezentau treapta maximă a vitalităŃii săteşti. neaerisită suficient. în mijlocul satului. pentru ia continua jocul într-o . ca „chipul diavolului" şi preoŃii refuzau să spovedească şi să împărtăşească un timp oarecare pe cei care o purtau. cerbii. ca o făptură „necreştină" ce era. sacadate. Haina turcei era formată dintr-o faŃă de masă cusută ca un sac larg. în cascade. pentru că. păsările etc. înprumutate de la fetele de joc (cîte 20—30—40 de basmale „aşezate ca solzii44. înseamnă că atunci cînd sfîrşea. In ceată se strîngeau de regulă feciorii cei mai frumoşi. Dupta aceasta între boriŃă şi spectatori stîrnea întotdeauna mult haz. BineînŃeles. fetele şi mai ales copiii. schimbîndu-şi brusc locul. Masca aceasta singulară (nu am găsit nicăieri. dans unic. In plus. După nume. bătute pe loc. decît pe cei nesatisfăcători. ci şi a dansului însuşi: un dans special.în acelaşi timp din fălci (din ciocul de lemn) şi a face salturi imprevizibile. cîteva rînduri de curele cu Ńinte de aramă. 12 TRAIAN HEftSENI BoriŃa juca în noaptea de Crăciun în toate casele din sat -eîte un joc scurt. chiar dacă-şi manifesta într-ascuns nemulŃumirea. turcă. In unele părŃi se puneau „fulgi44 de iepure (smocuri de blană) şi pe haina turcei. fiind o mască misterioasă. cu o înfăŃişare neobişnuită.. încît puteau fîlfîi). Ea avea două sarcini precise: să joace (să danseze) şi să sperie femeile. expresia locală era că . încît oricine fugea din drumul ei îndată ce manifesta vreo intenŃie agresivă.parte sau alta a cercului viu format din spectatori. singură sau în acelaşi timp cu colindătorii. fără a se fi stabilit încă dacă e vorba de măşti deosebite sau de aceeaşi mască numită diferit. pe spate. In afară de situaŃia ceremonială cu totul excepŃională. a numeroase salturi. boriŃa avea răsplata ei: după joc ea pretindea bani şi nu se lăsa pînă nu era cinstită după cuviinŃă. pur ritual. tot din blană de iepure. brezaie etc. Jocul boriŃei era în schimb extrem de dificil.BAZA DOCUMENTARĂ 11 mică bărbuŃă. aşezată la spate. prin care privea fără să fie văzut. în ritmul impetuos al muzicii. ea era .

dîndu-se pe rînd la toŃi cei de faŃă. sau şi la fereastră şi în casă ( după sat). Darurile erau pe masă. la care se adăugau mai totdeauna bani şi. în alte sate ceata era întărită cu colindători mai vechi şi mai experimentaŃi. alternativ. Ceata cinstea pe cei de faŃă cu băutură. pe care îi purta un om mai sărac din sat. angajat în acest scop (era plătit cu carne şi colaci şi băutură „cîtă poate bea"). ceata mulŃumea şi pleca la altă casă. la care participa literalmente întreg satul. După aceea se făceau 2—3 jocuri scurte (mai ales dacă erau fete sau femei tinere în casă). Ion. cu porŃile deschise. Ńinînd seama de nopŃile friguroase de iarnă. dîndu-le să bea din ploşti de lemn. iar aceasta era împodobită cu o faŃă de masă sărbătorească. Ceremonialul din oasă era mult mai bogat şi foarte variat de la sat ]a sat. . cealaltă. Se intra în casă cîntînd sau spunînd bună seara şi dînd mîna cu ai casei. La acest joc se juca steagul. se oprea jocul celălalt. Se cînta una sau mai multe colinde. în ziua întîia de Crăciun nu se mai petrecea nimic important în viaŃa cetei. cu cîinii legaŃi. iar boriŃa îşi juca dansul ei ritual pe o melodie specifică. ceremoniale. Gazda dădea mîna cu feciorii şi mulŃumea la rîndul lui. a doua mare manifestare publică se desfăşura în iua a doua de Crăciun. în frunte cu crîşmarul sau alt „grad". pentru doi fraŃi. încît feciorii nu mai aveau nimic altceva de făcut. pentru fete de măritat. spre hazul celor mari. în aer liber. care intra în curte şi cînta fie la fereastră. cei doi făceau un semn cetei. pentru vînători. pentru frate şi soră. gata făcute) şi ura gazdei şi casei lui. rar se strîngea şi se ducea la gazdă). Gazda putea să ceară o colindă anume. după oare se apuca de tot felul de nebunii. erau atît de băuŃi (de atîta băutură cîtă au fost nevoiŃi să înghită) şi atît de murdari (mai ales în iernile uşoare. Doi dintre feciori mergeau înainte şi întrebau gazdele dacă îi primesc. de frica boriŃei. care nu se mai foloseau decît cu prilejuri ceremoniale. superstiŃios). ceata intra şi cînta o colindă sau două. feciori. în cele mai multe sate. cînd ena zloată şi noroi pe drum). la cei mai înstăriŃi. fie în casă. „rolul actorilor** era foarte important. iar la băutură participau mei lales bărbaŃii mai vîrstnici. Feciorii se aşezau în faŃa mesei (situată de obicei spre fundul camerei) sau în jurul ei. Întradevăr. In aceeaşi zi era şi BAZA DOCUMENTARĂ jocul cel mare al boriŃei. In unele sate cînta numiai o parte din ceată (colindătorii propriu-zişi). Spre dimineaŃă erau atît de obosiŃi (de atîta umblat. Dacă îi primea. Ana. In colindele pentru cei tineri (fete. După colindat. belşug etc. ca să strîngă . era în general mai simplu. în tăcerea cvasireligioasă a asistenŃei. încît ai casei le ascultau cu un respect aproape religios (în orice caz. uneori pînă se făcea ziuă. se jucau fetele (nici una nu trebuia să rămînă pe de lături). încît selecŃia se făcea după criterii sigure şi greu de eludat. chiar dacă erau căsătoriŃi (băbari). tot felul de lucruri dorite: sănătate. Satul de obicei îi aştepta. In unele sate. de obicei însurat. Se luau apoi darurile de pe masă şi vătavul mulŃumea (mulŃumiri lungi. cîn-tat. Atunci se făcea jocul cel mare al cetei. în timp ce copiii intrau pe sub paturi. de pe vremea cînd gospodarul însuşi fusese june şi făcuse parte din ceată). şi băutură (aceasta se bea de cele mai multe ori pe loc. rostea o urare. decît să se ducă la gazdă şi să se culce. pentru copilul cel mai mic (băiat sau fată) etc.rea acestor datini cvasiteatrale. Din pricina poverilor pe care le purta. dar mai ales iapă. pentru cei fără copii. cu lămpile aprinse. Gheorghe etc). încît ceata nu mai ajungea decît cu greu la biserică. pentru feciori de însurat. carnea de porc. DimineaŃa ceata se ducea la biserică. prosperitate. La joc erau invitate şi fetele sau femeile tinere din casă (mai ve-neau şi din vecini). pentru case cu copii. fie pentru că voia să încerce ceata dacă o mai ştia (de obicei colinde mai vechi. dansau fără taxă şi ceilalŃi feciori şi perechi căsătorite. iar boriŃa juca jocul ei. cu vorbe tradiŃionale. nici nu se mai întreba gazda. iar uneori după cum dorea gazda. în mijlocul satului. Din cauza aceasta. V Darurile tradiŃionale erau colacii de grîu. toată noaptea. In unele sate se eînta o singură colindă pentru toŃi. gazdele cu băutura din ulcioare sau din sticlele 14 TRAIAN HERSENI de pe masă). i se zicea cal. Colacii şi carnea se ridicau de colcer şi se puneau în desagi sau saci.scotea jocul". dintre care una. copii) se trecea numele celui colindat în colindă (Măria. La 'acesta. In tot acest răstimp „se închina" (feciorii cu ploştile de lemn. cînta o strofă. pentru ciobani. adică oricine voia (făceau un joc al lor şi bătrînii). dacă era poarta deschisă şi dinele legat. ai casei stăteau după masă sau spre fundul camerei. cînta muzica şi se dansa sub fereastră. pentru jude (primar). fie pentru că îi plăcea. apoi pe la orele două după masă . ea îşi inaugura activitatea „publică" (ca să zicem aşa) în noaptea de Crăciun. mai ales casele cu tineret. încît se bea mereu. chiuit şi jucat). în frunte cu vătavul. în altele exista un repertoriu foarte bogat: colindă pentru preot. încît nu poate fi prezentat rezumativ decît în linii cu totul mari. un fel de „profesionişti" ai colindatului. Noaptea de Crăciun era ocupată în întregime cu colindatul. cînta cealaltă strofă. Ceremonialul de la fereastră.. o ceată nu era decît o grupă de colindători. în loc de colinde se strigau strigături de joc. într-un spaŃiu larg. pe două grupe. gazda ieşea cu darurile. osturile cetelor erau foarte complexe. Banii îi lua vătavul sau casierul şi constituiau fondul de cheltuieli al cetei. colindînd dinoasă în casă. în aparenŃă.

să se lase. se rosteau cuvîntări. 7 Cetele durau de obicei pînă la Sf. căldăcrari etc. Scăpa de la „moarte" prin răscumpărare: bani daŃi de o fată. de revelion (1 ianuarie) se trăgeau totuşi clopotele pentru „îngroparea anului vechi" şi se colinda din nou. în alta părinŃii fetelor etc. de astă dată „măşti umane" (antropomorfe. In perioada aceasta cetele aveau mereu invitaŃi: chemau într-o seară părinŃii. pieptănătură. cu un ceremonial mai redus (un fecior îl lua alături de el în joc şi-i dădea o fată care ştia bine jocul. In zilele de lucru dintre sărbători. îşi dădeau cu funingine sau cu făină pe obraz. un adevărat banchet. săraci. se ducea la dans la orice fecior o chema. In unele sate „se băgau în joc" şi feciorii cei mici. făceau dansuri pe la toate răscrucile. singure sau cu mamele lor. adevăratul „an nou" fiind Crăciunul. în schimb cel băgat în joc făcea o cinste celor mari. îşi „ardeau sălaşul": scoteau în curte sau pe stradă paiele pe care dor-miseră cele două săptămîni. învăŃător. altfel plătea amendă etc). asumîndu-şi toate obligaŃiile acestora (plătea taxele pentru lăutari. cu copii după ei. cu aerul că n-are încotro. La joc fetele stăteau pe de lături şi erau * chemate la joc de feciori. de astă dată nemâscate. intrau şi prin. făceau cîte uji joc la fiecare capăt de sat şi la mijlocul satului. feciorii din ceată o luau cu sila. Cînd vreuna din ele împlinea vîrstă de joc. cu cîntece speciale şi urări de bine pentru anul care vine. In unele sate. bolnavi. făcînd gălăgie mare. printr-un semn discret. în alte sate. Acesta era luiat pe sus şi dus la fîntînă BAZA DOCUMENTARĂ 17 sau la rîu. uneori chiar obscenităŃi. pe uliŃele satului. afară de ultima masă. — încît mesele şi petrecerile se Ńineau lanŃ. variate uneori de la sat la sat. Fata. ceata dădea o masă. casă de casă. In unele sate. în alta feciorii oare n-au intrat în ceată. podoabă). 400 de colinde . pentru el. pentru a fi „înecat". Se mînca. curăŃa grajdurile. pentru că de astă dată fetele veneau numai ca să danseze. şi se năpusteau. care se Ńinea peste tot şi la care se mînca şi se bea tot ce le mai rămăsese. Înainte de a se desface şi cu prilejul desfacerii îndeplineau foarte multe ceremonii. în acelaşi timp. A doua zi de Crăciun.case. în altele. cît a fost deschis cerul şi au putut veni pe pămînt. între fetele de joc (ceea ce însemna fete de măritat) şi fetele mai mici (de şcoală sau abia scăpate de şcoală) era o diferenŃă nul numai de vîrstă. curăŃa zăpada. tineri etc). bătînd din fiare (coase. cetele. făcut cu ochiul sau ou nuna. i Trecerea de ia o vîrstă la cealaltă se făcea în văzul satului. Obiceiul purta şi numele semnificativ de „a bate tufa" (probabil pentru a alunga sufletele celor morŃi. o anumită cantitate de vin sau rachiu). deşi era de acord şi abia aştepta. trebuia să manifeste contrarul. de ochii lumii. feciorii din ceată se travesteau în tot felul de „măşti" (numite budihăli. cu grija ca toată lumea să fie mulŃumită. după împlinirea celor 12 zile. sănătoşi. căldări. burduhoase etc). făcea cîte o zi de clacă la preot. pe ceva mîncare şi pe multă băutură. în alt grup. care la început dansau singuri la mijloc. şef de post etc). la care erau invitaŃi mai marii comunei din acea vreme (preot. Fetele mai mici stăteau şi ele de lături. făceau peste tot dezordine şi mici stricăciuni (luau obiecte de prin curŃi. şezători „fără furcă". Ioan (7 ianuarie). la primar. se îmbrăcau urît. în sfîrşit. Obiceiurile acestea se desfăşurau şi independent de cete. ci anul întreg. ursari. în tîrgoveŃi. se discuta. Am cules — împreună cu soŃia mea (Paula Herseni) — în cadrul cetelor de feciori. Măştile acestea.bani. se deghizau în femei. spre sfîrşit. primar. se bea. se luau după fete şi femei. să se opună şi. nu zoomorfe). spre zori. ca cel de a „îneca vătavul". a doua zi de Crăciun „se băgau fetele tinere în joc".. în altă seară fetele de joc. care în majoritatea satelor apăreau de „carnaval" (lăsatul postului de Paşti). participanŃii deghizîndu-se pentru a nu fi recunoscuŃi). le dădeau foc şi săreau peste ele (probabil rituri de purificare) etc în unele sate se mai păstrau obiceiuri care par a fi foarte vechi. frumoşi. la gazda ei. Ziua întîi de Crăciun reprezenta nu numai luna ianuarie. bogaŃi. şi o băgau în joc. la sfîrşit. curăŃa fîntîna etc).şezătoarea de fete" (la casele unde se strîngeau fetele pentru tors). la notar. Probabil că din pricina aceasta în regiunea la care ne referim ziua de „Anul nou" (1 ianuarie) avea pentru ceată un rol destul de şters. prin cere. printr-o luptă simulată.\ monialul la care ne referim. bă-trîni. Cele 12 zile de la Crăciun încolo reprezentau anul şi se credea că aşa cum vor fi acele zile vor fi lunile de peste an. de obicei mîndra lui. -^ In unele sate. notar. In regiune exista credinŃa că în perioada aceasta (în noaptea de Crăciun sau de Anul nou) se „deschidea cerul" şi „vorbeau animalele 16 TRAIAN HERSENI din grajd". ci şi de port (îmbrăcăminte. Seara se strîngeau fete şi feciori şi executau tot felul de practici pentru a afla viitorul (dacă se căsătoresc şi cum le vor fi soŃii: urîŃi. încît era considerată ca o zi cu dublă valoare prezicătoare. De atunci încolo se chema că e fată de joc şi deci fată de măritat: se înveşmînta ca „fetele mari" şi se aşeza în grupul lor. tinichele). iar seara se ducea la . alimente de prin bucătării) şi. spunîndu-şi reciproc tot felul de cuvinte de ocară. ceata lucra la gazdă (tăia lemne.

multe colinde prezentau un caracter fragmentar. îl hrăneşte pămîntul etc. dar mai ales pentru că se cîntau repede. care au prins. şi numeroase cuvinte erau stîlcite sau lipsite de înŃeles. încît multe s-au transformat. care nu mai erau uzitate în limba vie. alături de cal. din care cauză se înlocuiau foarte greu cu altele. între cele două războaie mondiale. . Cetele desfăşurau. iar locul gazdei îl luase căminul cultural. de actualitate. îl spală ploaia. cele mai multe nunŃi se făceau în „dulcele Crăciunului". care face parte din ceată sau e mai mare peste ea. este din pricina necesităŃii satului de a întrebuinŃa într-un fel mulŃumitor timpul liber oferit de sărbătorile de iarnă. AlŃi vînători urmăresc o ciută sau căprioară. AutorităŃile administrative au căutat să le reglementeze. încît colindele acestea apăreau ca urări de căsătorie pentru cei care se găseau în vîrsta aceasta (mai ales că li se amintea direct numele). Ia joc şi la petreceri. şi numai unele din ele se refereau la naşterea lui Isus. de petit. ca „sfinŃii lui Crăciun". se dovedesc a fi peŃitori care vin să peŃească fata gazdei. aşa cum le-am prezentat. în cîteva din colindele cu vădit caracter arhaic — o arată cuvintele vechi. undeva departe. în regiune. Fiecare ceată avea un anumit număr de colinde. în mai multe sate din łara Oltului. pentru că îşi pierduse înŃelesul. preluînd opera bisericii şi ducînd-o mai departe. folosite strict ceremonial. 2 — Forme străvechi de cultură poporană românească x18 TRAIAN HERSENT în colindele cu caracter religios se deschide cerul şi Dumnezeu coboară pe scară de mătase între oameni. dintre care unele se găseau. totuşi unele merită să fie semnalate în chip deosebit. în unele colinde se bat doi vulturi suri pentru un fulg de aur sau doi bouri pentru o cunună. frumos împodobit. supravegherea şi îndrumarea din partea conducerii comunale. să fie mai mult de domeniul trecutului. probabil mireasă. în „societăŃi de tineret". care coase şi cîntă „de dorul părinŃilor şi al fraŃilor". AlŃii ucid cerbul cel mîndru. în altă colindă apare un bour (bohor) purtînd în coarne un leagăn de mătase în care e aşezată o femeie tînără. în diferite variante. tineretul punea la cale. şi în multe sate erau pe punctul de dispariŃie. care merită o egală atenŃie din partea cercetătorului interesat de cultura noastră sătească. pe principii organizatorice şi culturale mai înaintate. doi voinici cu cai negri şi „surliŃe de lemn de brad". mai ales pentru tineretul de vîrstă maritală. Ele prezentau numeroase aspecte noi. pe punctul de a trece în rîndul celor căsătoriŃi şi deci de a-şi lua rămas bun de la petrecerile acestei vîrste. pe care-1 creşte natura: îl leagănă vîntul. ca pe un cîine. Apar vînători călări. au dispărut demult. BoriŃa se făcea tot mai rar. ConŃinutul colindelor era foarte variat. deci între Crăciun şi postul Paştelui. pentru a face din carne ospăŃul de nuntă. Pretutindeni ele îşi pierduseră înŃelesul arhaic. Darurile se reduceau din ce în ce mai mult la bani. cerbul „minunat" din pădure. încît după primul război mondial cetele de feciori au intrat în disoluŃie. j Dacă cetele s-au mai păstrat încă multă vreme. pentru a-şi acoperi casele cu pielea. cu statute. prin societăŃi'culturale de un tip nou. dar care. După primul război mondial acŃiunea bisericii împotriva cetelor a fost intensificată. în cea mai mare parte a lor. ca „junii lui Crăciun". cu leagănul agăŃat de un brad. sub influenŃa ei. mai mult un ceremonial cu caracter social: urări de sărbători. Un rezumat al lor este imposibil de făcut. cu tendinŃa de a fi înlocuite. cîntece. să le transforme în societăŃi permanente ale tineretului postşcolar. mai mult sau mai puŃin complet. chiar la data aceea. unele rotacizante — apare un prunc părăsit de mamă. care nu mai putea fi decît presupus. transformări fundamentale. căsătoriile pentru sezonul care se deschidea. în camerele în care erau primiŃi feciorii. cu concursul discret al părinŃilor şi al rudelor. pentru a face din oase undrele etc. ca să binecuvîniteze câmpurile şi turmele. spre fala părinŃilor şi admiraŃia satului. ca în basme. în multe colinde e vorba de fete de măritat. iar colindătorii apar ca o suită a acestui Dumnezeu tînăr. peste vechile cre-di&fee care le-au generat. dansuri. care se dovedesc pînă la urmă a fi „fraŃi buni". încă din veacul al XlX-lea — cum vom vedea pe larg — s-au ivit unele schimbări importante în viaŃa cetelor. mese. iar în zilele următoare. fetele de măritat îşi expuneau ca într-o vitrină. Multe dintre ele (pentru etnografie şi folcloristică desigur cele mai interesante) nu aveau nici o legătură cu creştinismul. leul viu şi-1 iaduc legat. comitete. de nuntă etc. pe două partide (din care a doua începea înainte de a fi sfîrşit prima) şi uneori prescurtate în chip simŃitor (numai primele strofe). în altele Dumnezeu apare ca un om tînăr. aceştia. reconstituit cu aproximaŃie. Cetele de feciori. începuseră. BAZA DOCUMENTARĂ 19 întreaga „zestre" confecŃionată de mîna lor. pînă la urmă.(toate cîte se foloseau). petreceri. Colindele şi cîntecele ceremoniale începuseră să fie înlocuite cu „romanŃe" şi „serenade". sărbătorită de Crăciun. în schimb aveau numeroase înŃelesuri vii. Căminele şi casele culturale au acŃionat în aceeaşi direcŃie. Cu prilejul Crăciunului. Din pricina vechimii unora. sus la munte.

perioade. tineretul şi toŃi cei care erau legaŃi de el sprijineau obiceiurile oare asigurau petrecerile specifice acestei perioade a vieŃii: întrunirile. utile. antropologic. corul etc. împreună cu alŃi feciori. de aici nevoia de a supraveghea manifestările lor. In partea de est a łării Oltului exista obiceiul numit „plugarul". în alte sate. Sînt interesante în această privinŃă unele rămăşiŃe şi informaŃii care lasă să se bănuiască vechi legături între cetele de feciori şi cetele de căluşari. Aceştia se mai îmbătau. cîntecul. A rămas bineînŃeles. sociologic. neselectiv — ar trebui să-i dedice partea cea mai mare a vieŃii şi poate nici atunci n-ar izbuti (ne referim la literatura mondială. ca un simplu personaj ceremonial. ViaŃa satelor se „moderniza" de pe atunci. pe măsură ce apăreau în sat alte instituŃii. Mai veneau prin şezători şi feciori din alte sate. îl vom trece şi pe acesta în revistă. în acest caz rămîneau în funcŃiune numai cei doi vata vi. dansul. Cetele preluaseră şi alte obiceiuri. în măsura în care ne-a fost accesibil. enciclopedii. după caz. în lipsa acestuia. . el a devenit impracticabil. obiceiul „baba roata". şi se strigau tot felul de batjocuri la adresa fetelor care nu s-au măritat şi a femeilor cu 20 TRAIAN HERSENI moravuri îndoielnice. numeroase date culese şi publicate de alŃii. spre folosul incontestabil al ei. se mai băteau. psihologic. există în ştiinŃă numeroase mijloace (ghiduri. a calendarului popular festiv. pentru că. Din pricina aceasta obiceiul se chema şi „strigare peste sat'6.Indiferent însă de aceste aranjamente matrimoniale. dicŃionare. după ce i se da foc. sala de dans. s-a înregistrat şi activitatea cetelor peste any acolo unde ele se păstrau şi după sărbătorile de iarnă. antologii. în unele sate acestui plugar efectiv. Acestea reprezintă variante locale de interes secundar pentru problema propriu-zisă a cetelor de feciori. ar fi însemnat să se facă din fiecare lucrare etnografică sau folcloristică. mai făceau scandaluri: vătavul avea datoria să intervină şi să restabilească ordinea. veselia. In afară de activitatea desfăşurată zi de zi de către cele 68 de cete de feciori din łara Oltului în intervalul de la 6 decembrie pînă la 7 ianuarie. obligaŃia unor prezentări bibliografice (cel puŃin a celei efectiv folosite) şi istoriografice (pentru îndadrarea în istoria problemei). o completare cu cercetările altora. bibliografii. etnografic şi folcloristic legat de ele. în unele sate vătavul răspundea faŃă de autorităŃi de disciplina în rîndul feciorilor. problemă asupra căreia vom reveni pe larg. literatura problemei este foarte întinsă. încît cere. se încadrează ştiinŃific. Se dădea drumul la o roată de car înfăşurată cu paie. sporind culegerile şi comentariile. nu numai la cea românească).) care indică în chip autorizat lucrările fundamentale care trebuie neapărat consultate pentru tratarea unei teme3. eventuîal a sărbătorilor de peste an. am avut în vedere şi materialul altor cercetători. de exemplu atunci cînd materialul propriu este fragmentar (nu numai zonal. teatrul. — îşi luaseră obiceiul de a cuprinde în lucrările lor. sistematic şi temeinic întreprinse. mai puŃin accesibile cititorilor şi chiar cercetătorilor de specialitate2. uriaşe colecŃii de fapte (cor-pus-uri) absolut necesare ca atare. cu mare alai. Cetele de feciori. vătavul mare şi vă-tavul mic. prin însăşi natura lui. oare aveau în grija lor dansurile tineretului în duminici şi sărbători (ei angajau lăutarii şi încasau taxele de la jucători). chiar dacă n-a ieşit el primul cu plugul la cîmp. ale lui Ion Muşlea4 — cu un caracter pur descriptiv. de unde greutatea de a-1 publica integral. FI. în ziua a doua de Paşti. a unui fecior mai răsărit din sat. Vechii noştri etnografi şi folclorişti — în frunte cu S. şi aruncat în apă etc. Există totuşi situaŃii în care nu ne putem mărgini la atît. pe lîngă materialul propriu. ca un capitol special în literatura mare a sărbătorilor de iarnă. înregistrat şi în alte părŃi: bărbatul care a ieşit cel dinŃii în primăvară la arat era dus pe grapă. care stîrneau gelozia celor localnici: ei nu scăpau de efectul acesteia decît dacă se puneau sub ocrotirea vătavului sau. la rîu. Marian. In afară de materialul propriu. practicat la lăsatul postului de Paşti. care au fost înregistrate şi de noi. împodobit cu holdă verde. nu e de mirare că vechile obiceiuri dispăreau unul după altul. Din fericire. istoriografii etc. Pentru perioadele mai vechi există cîteva lucrări parŃiale (pe teme. de pe un deal. La noi însă. cu întreg complexul arheologic. — cuprinsă în lucrările bibliografice. autori. ca să nu degenereze în necuviinŃe sau scandaluri. desfăşu-rîndu-se — după cum am văzut — între Crăciun şi Bobotează. publicaŃii). pe întuneric. de tip modern. Procedeul era util. De aceea. care se ridică la 800 pagini dactilografiate. dar fără rost în lucrările cu alt profil. care îndeplinesc în alt chip aceleaşi funcŃiuni (căminul cultural. pînă de curînd. vătavul preluase asupra lui. Cu vremea însă. împrăştiate în reviste şi ziare (sau în cărŃi vechi şi rare). seara tîrziu.). Unde se strîngeau fetele pentru tors veneau de regulă şi feciori. Tot vătavul asigura rînduiala în şezătorile de fete. ci şi istoric). i se substituise vătavul. la diata cercetărilor noastre. aseBAZA DOCUMENTARĂ 21 menea mijloace n-au existat decît pentru perioada de la 1930 încoace. în aşa măsură încît se poate afirma că un singur om — presupunând că ar dori să o citească toată. în acest cadru.

Există cete de feciori fără nici una din aceste măşti. că „cete organizate de feciori".12 Revenindu-i lui Tudor Pamfile volumul despre Crăciun. FI. în fond. din păcate. se găsesc în ceea ce priveşte problema noastră şi alte nepotriviri. nu apăruseră încă în perioada cercetării noastre. întocmit de Tudor Pamfile (1914). cu totul arbitrar. care se desfăşoară pe întreg cuprinsul Ńării de la 24 decembrie (ajunul Crăciunului) pînă la 7 ianuarie. întreaga perioadă care ne interesează. Surprinzător este faptul că nepotrivirea aceasta se datoreşte tocmai lui Marian. . în care se găsesc şi unele documente de interes pentru problema cetelor de feciori.nu există decît la românii din Ardeal"14. se găsesc texte reproduse din culegeri anterioare. pînă la cele cîteva lucrări de sinteză — unele valoroase —. legende. dar şi asupra acestora numai în măsura în care completează într-un chip sau altul culegerea noastră şi deci ajută la o interpretare mai justă a ei. sf. pentru comparaŃii. turca. înseamnă a face muncă dublă. Indiferent cum se va rezolva problema legăturilor dintre cetele de feciori şi măşti. intitulat.. încît se taie în două.Capra. turca şi capra. asupra cărora ne vom opri mai pe larg în capitolul următor (II). Aici ne oprim numai asupra scrierilor privitoare la cetele de feciori (indiferent de numirile locale).) s-a scris foarte mult: de la nenumăratele culegeri (uneori cîte o singură colindă sau cîteva credinŃe şi practici prin tot felul de gazete şi calendare). precum şi măşti fără cete organizate. de Tudor Pamfile. după moartea iniŃiatorului.dar oare — fiind incomplete ■— nu pot rezolva problema. două din ele trebuie neapărat amintite. Ion Muşlea. cu frecvenŃa turcei transilvănene. arată o mare varietate funcŃională a măştilor. iar cealaltă parte (adică începutul lor) se găseşte în ultimul volum. Dacă acest gen de lucrări nu ar publica şi materiale proprii sau comunicări primite direct. prin unele indicaŃii bibliografice greşite. Cel mai de seamă bibliograf al folclorului românesc. măşti etc. Ion. uneori chiar greşite10.7 Deci nu ne-a rămas decît să ne facem singuri bibliografia şi singuri că decidem ce este de folos din cuprinsul ei pentru lămurirea problemei noastre. lia textele originale. înoadrînd arbitrar. Marian (în general foarte bune) şi ale lui Tudor Pamfile (mai puŃin bune) despre Sărbătorile la români. ceea ce. priveghiuri etc).5 Singura încercare de a cuprinde istoriografie şi bibliografic întreaga desfăşurare a etnografiei şi folcloristicii româneşti — datorată lui Romul Vuia şi unui grup de colaboratori — este şi ea. practici. în cap. ci de ordin interpretativ. PublicaŃiile bibliografice recente ale lui A. Despre sărbătorile de iarnă la români — care ne interesează în primul rînd —dar mai ales despre elemente izolate care Ńin de acestea (colinde. pe baza unor intuiŃii care. brezaia". Cetele de . care nu se găsesc în altă parte. din punct de vedere strict factologic. Bu-rada)13. de diferite prilejuri de boală. nesatisfăcătoare. Pentru materialele aflate în circulaŃie înainte de primul război mondial există indicaŃii şi chiar reproduceri de texte în lucrările 22 TRAI AN HERSENI lui S. credinŃe. deocamdată. pentru că faptele. cel puŃin aşa cum s-au BAZA DOCUMENTARĂ 23 păstrat la noi. ea pretinde o cercetare specială şi foarte nuanŃată. XII. dar. deci începutul anului oficial care. „Capra.8 De atunci situaŃia s-a mai schimbat. Sărbătorile la români.. chiar dacă sînt juste. In colecŃia amintită. după cum se ştie. Dacă brezaia. FI. problema aceasta nu s-ar mai fi ivit. dar nu întru atît încît să se poată spune că a devenit „foarte bogată". lămuriri de detaliu. se credea îndreptăŃit să scrie. De aceea nu vom aminti aceste lucrări decît în măsura folosirii lor efective în interpretarea materialului propriu. E destul sa amintim că un cercetător atît de bine informat ca Ion Muşlea a putut afirma. desprinse pînă şi de sărbătorile de iarnă (legate de şezătorile de fete. ceea ce nicicum n-a fost în avantajul lucrării. întocmit. Fochi şi colaboratorii. Dealtfel. depăşesc faptele propriu-zise. sărbătorile de iarnă. superstiŃii. deci exclude Muntenia şi Moldova. ColecŃia aceasta. Dacă am lua în considerare toate materialele (majoritatea lipsite de valoare ştiinŃifică) am risca să transformăm comentariul nostru într-o lucrare de bibliografie. OperaŃia aceasta — dorind să fie cît mai utilă cu putinŃă — ne-a luat mult timp. turca. cetele de feciori în capitolul intitulat . s-ar fi legat de cetele de feciori. Marian. nu numai de lucrări. atestate aproape peste tot în vechea Ńară. iniŃiată de S. unele chiar din łam Oltului. de lăsatul secului. ci şi de autori. . cu indicaŃii bibliografice incomplete. despre cete de feciori. după cît are cunoştinŃă. în 1930: „Literatura asupra întovărăşirii feciorilor români e foarte săracă". ia ca punct de plecare ziua de 1 ianuarie. dar mai ales prin numeroase lipsuri. acesta săvîrşeşte o nouă inadvertenŃă (probabil sub influenŃa lui T. incit nu dispensează — cu tot caracterul documentar (crestomaŃie) al lucrării — de obligaŃia de a recurge din nou la izvoare.6 Celelalte încercări de ansamblu nici nu merită să fie amintite. ar fi fost mai simplu să ne lipsim de ele. întocmit de Marian. care este unul din cei mai buni cunoscători ai calendarului poporan românesc. nu coincide cu cel popular11. excelente. In nici un caz soluŃia nu este de ordin factologic. cu mult după apariŃia colecŃiei despre care tratăm. brezaia". Aşa se face că o parte din aceste sărbători (sfîrşitul lor) se găseşte în primul volum al colecŃiei.9 De amintit mai ales volumul despre Crăciun. întregiri. nici ele nu cuprind.

semnată cu pseudonimul Amadeus (în „Familia". VIII. se referă la ceata din CîrŃa: Crăciunul şi Bobotează la sate. Oltului. Deci vom putea trece de la simpla analiză bibliografică la analiza istorică a materialului (aproximativ 50 de ani de evoluŃie a fenomenului). (Folosim acest ultim text). A doua. an. care constituie baza 24 TRAI AN HEKSENI documentară principală a acestei cărŃi. XIX sau începutul sec. -^ Urmînd linia faptelor. XX. în paralel. Ar trebui. 580—583). dar şi cetele de bărbaŃi însuraŃi (ca „băbarii" din łara Oltului). împreună cu ale noastre. capră. singura care ne interesează în capitolul de faŃă. nevoită. I. p. Iaşi. cum e firesc. cum sînt (mai ales) cetele de copii. Iaşi. despre ceata din Porceşti şi împrejurimi. după cum există colinde (partea cea mai mare a lor din cî-te sînt cunoscute). G. urmînd să stabilim în decursul interpretării materialului dacă este sau nu cazul de a extinde cercetările şi asupra celorlalte fenomene amintite (colinde. toate de la sfîrşitul sec. din consideraŃii metodologice. Capra sau Turca (în „Arhiva". nr. Pitiş a înregistrat aproape cuvînt de cuvînt spusele informatorului (sau informatorilor). Există cete care nu colindă (în înŃelesul că nu cîntă colinde). spre MunŃii Persani. nici colindele — la fel cu măştile — nu se leagă neapărat de sărbătorile Crăciunului. şi un sat tocmai din partea estică. Analiza noastră bibliografică urmăreşte în primul rînd problema cetelor de feciori de tipul celor din łara. I. într-un teren şi o problemă precis delimitate. Aceste scrieri privesc cetele din satele Porceşti. nr. începem. ca şi colecŃiile ulterioare de texte arbitrar alcătuite. cucii (la lăsatul de sec). ca junii din Braşov (la Paşti). cete feminine (mai rar) sau (tot atît de des) de colindători singuratici. dar deosebirile sînt de cele mai multe ori prea mici. de pe Olt. dar am putut împlini această lipsă prin unele amintiri personale. unul dintre satele nordice. junii. dacă Ńinem seama exclusiv de datele terenului. dinspre munte (sud). dintr-o perioadă mult mai veche decît cercetarea noastră de teren. nu a cercetării): G. căluşarii etc). Amintim şi faptul. de Bobotează şi chiar de Paşti16. literatura privitoare la brezaie. sînt surse de eroare pentru întreaga ştiinŃă. — înrudite sau neînrudite între ele. XXXIX. adică din trei puncte diferite. I. să republicăm aceste texte. chiar cu scrierile care se referă la cete de feciori din łara Oltului. intervenind doar la nevoie şi numai pentru a le face mai clare. măşti. care sînt cîntate exclusiv sau în egală măsură de alte cete.--. Există colinde de Anul nou (sf. după cum există cete organizate de feciori cu prilejul altor sărbători sau obiceiuri. 344—346). 8—9. voi. Bucureşti. CîrŃa şi Persani. jocuri şi petreceri populare. că nici cetele de feciori. indiferent de valoarea lui pentru interpretare. 7—8. a apărut în 1909 şi se datoreşte lui Teodor Burada: Privelişti şi datini strămoşeşti. Există. XX — care ne permit să comparăm datele noastre cu ce a fost atunci şi deci să stabilim ce s-a petrecut cu ele în decurs de aproximaŃiv' o jumătate de veac. Oradea Miare. Obişnuit ne mărginim la simpla semnalare a deosebirilor mai importante. O culegere de teren greşită sau incompletă. cu toate că deseori factologic ele depăşesc înregistrările noastre. motiv de motiv. republicată de acelaşi în Istoria teatrului în Moldova. ca să merite această cheltuială de spaŃiu tipografic. an. în urmă. Pitiş. temă de temă. 1903. an. un sat de la intrarea Oltului în CarpaŃi (chiar lîngă Turnu-Roşu) spre vest. nici chiar pe un teritoriu mic ca łara Oltului. toate trei de margine ale'łării Oltului. din această cauză. făcute. Turca din Persani (în „Revista nouă". datini. altfel. VI. plugarul (tot la Paşti) şi fără îndoială căluşarii (mai ales la Rusalii) etc. care rămîne cu toate acesteia foarte valoroasă15. Privelişti. ci pentru că ne dă prilejul să punem în lumină un adevăr metodologic de cea mai mare însemnătate. trei relatări mai importante. turcă şi celelalte măşti de la noi nu este identică cu literatura cetelor de feciori. să pună sau să rezolve în chip fals probleme care. Măştile aparjies independent de cete. Vasile). p. cum am procedat şi noi. 59—61). din anii copilăriei (satul natal Iaşi şi satele vecine Săvăstreni şi Netot). Cea mai veche dintre informaŃii priveşte ceata de feciori din Persani şi datează din 1894 (dăm data publicării. totdeauna de vreo mască. care despart łara Oltului de łara Bîrsei. după cum acestea nu sînt însSŃîîe". la p. pentru a respecta regulile unei comparaŃii absolut obiective. în ordine cronologică. Ne lipsesc date bibliografice (din cele' cunoscute de noi) despre satele centrale.17 Deosebirile sînt cu atît mai uşor de sesizat. acelaşi lucru este valabil şi pentru raportul dintre colinde şi cete. Acestea sînt de două categorii: unele care privesc întreaga înregistrare .feciori ar fi fost considerate de toŃi cercetătorii ca un fapt universal românesc incontestabil. pe două coloane. Ultima. 1909). Prin urmare. Nu recurgem deci la această tehnică . BAZA DOCUMENTARĂ 25 decît în mod cu totul excepŃional. 1915 (Partea I. Relevăm aceste nepotriviri fără nici un gînd de a deprecia munca înaintaşilor noştri. nu s-ar fi pus sau şi-ar fi aflat cu totul alte dezlegări.

s-a păstrat. să fi fost ceva neobişnuit (chestiune de preot. ceata de feciori (cu numele ei local: turca) era în plină disoluŃie sau cel puŃin în criza unei restructurări. La intrarea feciorilor în casă. între formele considerate. Acest obicei s-a pierdut. la data cercetării noastre. găsim şi la Pitiş un căpitan şi un colcer. de dispoziŃii ierarhice. deci nu e vorba de alegere pe bază de vot. dar trebuie să ne oprim puŃin asupra deosebirilor apărute în cadrul transformărilor lente. în sens de „urbanizare" sau „modernizare". amîndouă situaŃiile înregistrate fidel de noi. De atunci s-a răspîndit TRAIAN HERSENÎ termenul de a alege vătav. FaŃă de primele informaŃii. de curente culturale şi teologice etc). ori se părăseşte de tot. înfloriturile descrierilor făcute de informatori). gazdelor. Pe lîngă vatav. bună sară de Crăciun. Mai precis: cercetarea noastră s-a desfăşurat într-un moment de rupere a tradiŃiei. a-1 selecta. mereu biruitoare. dar Ńine de factori care acŃionează într-un mod deosebit şi care nu duc la acest rezultat decît cu totul excepŃional. La Persani. Pitiş. care este biata turcă. încît ne-au dat informaŃii duble: despre ceea ce a fost pînă de curînd şi despre ceea ce s-a petrecut pe urmă sau este în curs de a se întîmpla. Nu insistăm asupra deosebirilor dintre formele noi ale turcei şi cele înregistrate de Pitiş. preluată mai tîrziu de pretură şi chiar de prefectură (judeŃeană). chiar şi numai pe baza materialului propriu. ci una procedurală. de tip calitativ. Constatarea este semnificativă: avem de-a face cu o transformare bruscă. altele numai situaŃia în anii 1930—1938. Turca propriu-zisă (masca) era neschimbată (deosebirile din texte sînt pur verbale. ci era desemnat prin licitaŃie: „care va da mai mult". „popa". că zice că-i chipul dracului şi cîte unii pe turcaş nici nu vrea să-1 cuminice cîtăva vreme" (p. care nu este o schimbare pur verbală. cit şi de ai noştri. cel puŃin ca procedură normală. cel de societate. o schimbare nu este exclusă. dar şi pentru celelalte funcŃii şi chiar pentru gazdă. Pe la sfîrşitul veacului trecut se spunea. în ce voie vă aflaŃi? — „In voia cea bună. adică a-1 scoate dintre ceilalŃi. Informatorii erau perfect conştienŃi de aceste schimbări. ori se menŃine aşa cum e. atît de informatorii săi. fără a indica procedeul. vătavul nu se alegea prin voturi. I. petrecute nu numai sub ochii lor. Ceremonialul colindatului în mare era şi el neschimbat. dar informatorul lui Pitiş accentua ca ceva „nou" faptul că: „acuma au început să nu prea lase cu turca nici popa. A început „să se lase moda jos". Un lucru este sigur: în 1938 turca {în sens de obicei) nu mai avea împotriva ei biserica. 345). foarte mari. ^:'~" De asemenea. în 1894. autorităŃile comunale. oile. ci de termenul Ńărănesc obişnuit de a alege pe cineva sau ceva dintr-o mulŃime (a alege grîul. pe lingă a se pune (amîndouă expresiile fiind înregistrate de Pitiş). bătrîneşti (adică tradiŃionale). ceea ce a putut înfrunta cîteva veacuri. (Dar pentru dar. nu cu o transformare lentă. La Persani. Pentru băieŃi erau două colinde: una mică: „Ionică ochişi negri / Ciobănel la oi s-a dus / Şi brînză ne-oa tot adus" — care s-a părăsit deodată cu preponderenŃa tot mai evidentă a 'agriculturii faŃă de păstorit. în care turca îşi pierdea semnificaŃia ei bătrînă şi devenea un lucru de lepădat. pentru că ne-ar duce la o problemă mai vastă. aveau ceva mai mult de spus în treburile cetei: ele dădeau „slobozenia". pare-se curent: a se ridica vătav (expresie materială a ierarhiei). dar în amănunte nu mai era acelaşi. de atunci s-a adăugat însă un secretar „care Ńine seama banilor". după ce feciorii mergeau cu lăutarul şi făceau joc. Oricum ajungea însă cineva vătav. BAZA DOCUMENTARĂ Faptul merită să fie subliniat: prin însăşi natura ei. proces asupra căruia vom reveni pe larg. ca în 1938. cu dumneavoastră dimpreună" (p. faŃă de ultimele. 344). masca.făcută de noi. pe care va trebui să o dezbatem oricum. de tip tradiSe pare că şezătoarea de fete (această ceată de muncă şi distracŃie a tineretului de sex feminin) juca un rol mai important atunci: acolo se strîngeau podoabele (cîrpe şi bete) necesare pentru turcă (mască). în subsidiar. căci fără ea nu se putea face gospodăria comună. Colindele au avut aceeaşi soartă. după ce au colindat ia fereastră. de tip acumulativ. odată fixată. Probabil că opoziŃie mai mare găseau la autorităŃile administrative (pentru motive de ordine). Termenul de turcă nu numai pentru mască. 10 litri de vin spre zilele noastre. dar în mare paonte şi cu contribuŃia lor (voită sau nevoită). ca să nu spunem: do ut des). înainte se purta acest dialog: „Bună sară de Crăciun. încît deosebirile între ce a fost cu 2—3 ani înainte şi ce a devenit turca în acest scurt răstimp. dar e posibil ca la Persani. cele culese de Pitiş prezintă diferenŃe mai mici. dar alături de el a apărut unul nou. lemnele etc). copt pentru alte forme de viaŃă. sînt mai mari decît deosebirile dintre primele forme înfăŃişate de noi şi cele aflate şi comunicate cu ani înainte de G. cinstea acestora îl costa: „cinci litri de rachiu" atunci. satul însuşi. „ghirăul" şi „nota-reşul". Informatorul nu avea de unde să ştie că lupta bisericii împotriva acestui „chip de drac". este tot atît de veche ca şi creştinismul18. Gazda era şi ea. menit să-1 înlocuiască (mai curînd sau mai tîrziu). Informatorul lui Pitiş foloseşte şi termenul alegere chiar pentru vătav. pentru generaŃiile de atunci. ci o realitate pe acest plan mult mai puternică. dar şi pentru ceată şi obiceiurile legate de ea. — . ca vechi.

„lelo". în loc de „Ier". a devenit rar în łara Oltului (ca şi Bucur). după ce a devenit din „Halleluiah Domine". Refrenul. cu o putere de influenŃare acceptată şi deci mult mai eficientă.şi una care s-a păstrat. „aşa am apucat44). cum se spune în colindă. Textul mai nou al colindei este mai sărac cu un vers decît cel vechi. „lei". 28 TRAI AN HERSENI Să punem în paralelă şi colinda fetei (celei mai mici). încît merită să fie reproduse paralel: Textul din 1894 „Ale Gheorghe slugă bună Slugă la crai s?oa băgatu Şi la vînat 1-oa mînatu Cu ogarii amîndoi Şi cu şoimii cu tos-trei Să vîneze-o căprioară Şi-o vînat o ciutulină. 345). ca băieŃii şi fetele (copiii) gazdei să „se facă oameni44. a rămas neschimbat. ca şi „corinda"." (p. cum a arătat D. direct sau simbolic exprimată. BAZA DOCUMENTARĂ 29 este unul din înŃelesurile şi rosturile statornice ale colindelor româneşti în general. Graiul a suferit şi el modificări evidente prin şcoală.glugă cu un butoiaş cu rachiu în ea . altele în plus. dar cu unele deosebiri. Vătavul purta şi în 1894 glugă. care prezintă acelaşi fenomen: 1938 Mărioara (X) oichii negri Hoi da lelo Domn din cer (refren) Şade-n leagăn de mătase Şi sade şi chindiseşte Gulerel frăŃînă-său Mai frumos drăguŃu-so Să trăiască! 1894 BucuriŃa ochi-şi negri Hoi d'aler lui Domn din cer (refr. simbolizează mireasa). Colinda nouă faŃă de cea veche are versuri în minus. „lelui". care nu sînt lipsite de semnificaŃie pentru înŃelegerea vieŃii reale a colindelor cît şi a fidelităŃii culegerilor. orientarea eoonomico-politică şi culturală generală spre Bucureşti (în loc de Budapesta) etc. înregistrarea cărora este în funcŃie de informatori (ce anume ştiu aceştia). Aceasta înseamnă că tineretul din 1938 era mult mai liber încadrat în viaŃa satului şi faŃă de generaŃiile părinteşti. iar unul este profund modificat: în loc de „tătîne44 este amintit „dră-guŃu44. administraŃie românească.345) Textul din 1938 A lui Gheorghe (X) sluga bună Hoi da lelo Domn din cer (refren după fiecare vers) Slugă la crai s-o băgat Şi la vînat l-o mînat Să-i vîneze o ciutulină Ciutulinămpărătească De la Dumnezeu trimeasă. ceea ce contrazice moriavurile bătrîneşti pe care le-am apucat şi noi. Ideea de bază a rămas însă aceeaşi: important e ca băiatul mic încă şi nesigur de viaŃă. în oare strîngea banii. dar mai purta. în condiŃiile grele de altădată. cultură de masă. deci fenomen de derotacizare. Sînt transformări profunde care se pot citi uneori dintr-un singur vers. „lerui" etc. decît cel din 1894. Să trăiască! „Gheorghe". devenită colindă. are tendinŃa de a deveni „hoi44. Ideea de bază a rămas însă şi aici nemodificată: important e ca fata măruntă şi firavă să crească mare ( în łara Oltului se mulŃumea copiilor pentru salut sau pentru vreun serviciu cu un: „să creşti mare"). fie pentru că unele s-au pierdut. („Ciutulină" şi aici. armată. iar altele s-au adăugat. să crească mare. să înveŃe muncile care îi revin în diviziunea socială a muncii şi să se mărite. ca şi în oraŃiile de nunită şi în alte colinde.) Şade'n leagăn de mătase Şi coase şi chindiseşte Cu hir galbin împleteşte Cămaşe tătinui-său Şi guler frăŃini-său (ori) Gulerel frăŃini-său Prăporel tătini-său (p. Prenumele de BucuriŃa.19 „Alerui Doamne". ca prenume-tip pentru băieŃi. fie pentru că există mai multe variante sau frînturi de variante. alŃi informatori ar putea înmulŃi deosebirile de amănunt. să ajungă în stare să-şi cîştige existenŃa (să vîneze) şi deci să se căsătorească. Lăsăm aceasta în seama lingviştilor. Dan. deşi lipsit de sens actual („aşa se zice". Vom vedea în alt capitol că urarea aceasta. frecvent odinioară. intensificarea legăturilor de tot felul cu oraşul.

legi scrise de părintele. zice al patrulea. Judele ales e ridicat. In 1903: „Aleg . dar recitativ şirul al doilea «Sus în poarta raiului».) şi prin extinderea zoritului de Anul nou.e. Alegerile se aseamănă. — Totul nu e altceva decît un fel de mechanizare. Despre „zoritul la sfinŃi" (onomastici) nu ni se spune nimic. pe la finea refrenului «Dlui nostru». Dlui Dne Dlui nostru»-. fie că a insistat culegătorul. şi joacă aşa că tot bate-n pămînt cu măciuca. dar numai. Interesante alegeri. Aşa s-au îndătinat din moşi-strămoşi. In jocul obişnuit: „se bagă întîi ficiorii de ocolesc de două ori Isinguri — ş-apoi cheamă fetele. care se învăŃau „din auzite" încă de copii (cum le-am învăŃat noi înşine. a avut semnificaŃia lui. care pot fi. apărut ulterior. un cîşmar. iar ei se descălesc înşişi şi se descălesc bine" (p. ca şi iapa oare le purta. Aşa am apucat-o şi noi. un pîrgar mare şi un pîrgar mic. însoŃit apoi de ceilalŃi. In răstimp s-a înlocuit butoiul cu damigeana. Darurile au rămas aceleaşi. şi anume pe două grupe. .. la cîntee. CeilalŃi sînt aleşi de jude. numai. Partea întîi a informaŃiei probabil este inexactă.. pînă la grindă. Se împart apoi în două părŃi. Se candidează pentru jude trei. fie că le-a dat mai multă însemnătate informatorul. ales tot de feciori.(pentru a împrospăta plosca vătavului) şi căpitanul. Colinda „Colo sus mai din sus" există şi azi. cînd e pe la jumătatea cuvîntului dintîi. aşa-i jocoi turcei" (p. Cele înfăŃişate indică îndeajuns prezenŃa unui „schelet" sau unei „osaturi" a obiceiului. un pristav. dar ele nu merită să fie amintite. chiar şi pentru perioada aceea.. 580). Cînd soseşte postul Crăciunului.. chiar dacă recurgeau. 345). aşa se şi sfîrşeşte. . a eliminat şi gluga acestuia. CandidaŃii ies apoi în tindă. ci de deprinderea co-lindării în colectiv. afară de cîşmar. şi clănŃeneşte şi se duce de la uşă pînă la fundu căsii. Deducem acest lucru din faptul că n-a cules obiceiul întreg (de exemplu nu reproduce nici o colindă). ci numai unele aspecte care i s-au părut lui. 382). . care are un caracter mai statornic şi-1 caracterizează ca atare. Culegătorul cetei de feciori din CîrŃa anului 1903 (Amadeus). ' ""Banii strînşi din sat erau ai vătavului (în schimbul sumei licitate). pe cînd partea a doua. se în-fcovoaie aşa şi aşa. înclinăm să credem că nu-i prea vechi şi că s-a introdus. A sfîrşit refrenul. deşi în preajma primului război mondial el exista cu certitudine. şi în serile lungi de iarnă învaŃă colindele. Jocul acesta al turcei.. probabil că nu era un folclorist sau etnograf de specialitate. de comun cei care nu mai au nădejde de fecio-rit. în schimb. In relatarea lui Pitiş se găsesc mult mai multe amănunte despre jocul turcii şi despre jocuri în general. cum vom vedea. dar compuse de ei pe baza celor din anii trecuŃi. cu „Ńiduli" pentru fiecare „gradat" în parte. InfluenŃa şcolii şi a armatei româneşti este vădită. Mai există şi alte deosebiri. Mai marii cetei din CîrŃa. fiind considerate ca secundare.. Să dau chiar copia fidelă:" BAZA DOCUMENTARĂ . In 1938: vot secret. ci un „amator44. în 1903. — începe unul rîndul prim din colindă cu voce înaltă. . Mai reproducem o singură informaŃie culeasă de Pitiş. JEste jocul răspîndit în toată łara Oltului.. 344). . înlocuit probabil de judele mic. încît merită să iie reŃinut. a doua e o chestiune de apreciere.. .. şi joacă roată cu ele . «Colo susul mai din susul. care purtîndu-se mai uşor în mînă.. zic tot cu voce tare. „Turcaşu-i om fbătrîn. dar recitativ. în 1938 erau ai „societăŃii". Şi ciudat metod mai au. cel puŃin în unele din satele din łara Oltului (mărturie personală). începe vătavul. Noi n-am urmărit felul în care învaŃă feciorii colindele. jude şi prin jude pe ceilalŃi. Adăugăm doar că în general nu poate fi vorba de învăŃarea textelor. că „se face turcă peste tot în łara Oltului. cu învălmăşala lui «Dlui Dne Dlui nostru» toŃi deodată." (p. Deci a dispărut pristavul... nu găseşti în ceata întreagă un singur fecior în stare să-Ńi spună de rost colinda fără să n-o cînte . feciorii îşi caută «gazdă». ." (p. 345). dar numai pînă la un punct.sub influenŃa oraşului („serenade" etc. un cîşmar şi doi pîrgari (măciucaşi). altul le pricepe greu metodul şi greu i-ar şi dăscăli. iar cei rămaşi continuă alegerea prin votare. — Cum se începe de punctuos. nu ficior. Tactul încă e observat. cu ochiul unui cărturar din alte părŃi. de care se „lipesc44 numeroase elemente de „umplutură44. pentru control. In 1938: un jude mare şi un jude mic. cîntă tare versul al treilea şi apoi tot tare. d. . dar se zice că nici una nu-i aşa de frumoasă ca cea din Cuciulata" (p. erau: un jude. mai deosebite. Şi un progres: aproape toŃi informatorii noştri au fost în stare să dicteze direct textele colindelor sau să le scrie. deşi colinda cetei de feciori nu era şi colindă de copii). foarte greu de controlat. apoi aşa mai departe. „Urmează apoi formarea legilor. dar probabil că descrierea aceasta este valabilă şi pentru anii cînd am efectuat cercetarea. începe al doilea. poate că tocmai din această cauză dă unele in30 TRAI AN HERSENi formaŃii care sînt foarte preŃioase: „. dar pot şi lipsi.

Culegătorul adaugă că. trebuie să se ducă fără chip de cîrtire). şi trebuie să şi-o însemne pe hîrtie. dacă-i jucător. 4. Pristavul. că nu vrea să asculte (asta e cea mai mare ruşine).Judele e mai mare peste noi toŃi.).. de el trebuie să asculte toŃi. ce-i pînă aici. se dă afară nu numai din crîşmărit. (Fetele cui le dă. Pris-tavul tot aşa îşi Ńine pe cine vrea. In explicarea punctului 17 aflăm că „în ziua de Anul nou (judele) trebuie să ospăteze la el acasă pe toŃi feciorii şi la el rămîn pînă seara. 583). Aşa s-a întîmplat cu punctele 1—4. La semnul dat de lăutar. 9. Textul acesta este redactat cu concursul şi sub influenŃa preotului (deci a bisericii) şi a celorlalte autorităŃi săteşti. făr' şi din ceată. ori să se batjocorească. 6. 8. pristavul adună toate fetele. El are următorul cuprins. că nu-i bine să nu joace fecioru şi să plătească la Ńigani. cade jos între oameni). ca să nu rămînă chiar de tot de pagubă. . pe care 1-a ales judele. Dacă or fi mai mulŃi jucători şi cea de pe urmă fată trebuie să o dea. 12. îi dator să se îngrijească să joace toate fetele. Judele porunceşte pristavului. plăteşte întîi 10 cr.. plăteşte 1 zlot. a doua oară 20 or. „1. (Aici se Ńine şi vecernia). Fiştecare trebuie să dea cinste judelui la Anul nou 20 cr. dară nici lui nu-i iertat să se depărteze de ceată şi de joc. Cine suduie numele sf. ca nu-i vrednic. BAZA DOCUMENTARĂ 33 . numai trebuie să lucreze după dreptate. care le putea interzice funcŃionarea. Cîşmarul ales de noi în ziua a doua aduce băutură. De se va întîmpla să se îmbete pînă de trei ori. Prista32 TRAIAN HERŞENI vul nu trebuie ... păreche cu păreche. aici avem de făcut doar cîteva observaŃii. dar metamorfozate în nenumărate chipuri. 17. Ceata noastră Ńine de acum pînă a treia zi de Rusalii (sic) şi numai în dumineci şi cînd-s sărbători. se globeşte tot cu 50 cr. 13. 13. că n-or plăti şi să nu joace... şi nu l-am întâlnit întro formă atît de elaborată nici în altă parte. (p. 582). ceea ce. Obiceiul s-a păstrat. că i se dă drumul minteni (numaidecît).. a treia oară se leapădă de ceată. Cine suduie numele Prea-curatei Vergure. deşi în „pravilă" nu se spune nimic despre răspunderea judelui: „de greşeşte cumva. că are drept. Judele are drept să aleagă pristav şi pîrgari (doi) pe cine vrea el. emanate într-adevăr de la feciori şi de la opinia satului." (p. costă mai puŃin. Fecioru care se îmbată şi face lucruri urîte (ca de pildă. neacceptate de feciori decît sub presiunea preotului etc. al lui D-zeu. Tot fecioru trebuie să joace din două jocuri unu. se pedepseşte tot cu 50 de cr. ceata întreagă îl pedepseşte şi apoi pedeapsa lui e tot îndoită" (p. 14. fireşte. Cu iscăliturile făcute de mîna noastră. dar în ajun de Anul nou şi numai seara.Reproducem aproape în întregime şi noi acest document juridic din 1903 (adevărat statut de funcŃionare şi comportare a cetei).. Pînă la semnul dat de lăutar. 15. . face aşa cu ele două încungiururi. că de aia-i jude şi mai mare. pentru că la CîrŃa n-a mai rămas din el decît foarte puŃin. 10. Lucrul pîrgarilor e să adune banii de pe la fete şi să facă ce le porunceşte judele. că-i sărbătoare mare şi cinstită. tot el îl ia la răspăr. 3. că îşi ia pedeapsa . că necinsteşte pe ceilalŃi. îi poate da drumul din ceată judele. cu acest titlu: „Pravila noastră" (observaŃiile din paranteze aparŃin lui Ama-deus).. .. Pristavul. Judele îşi alege (la joc) pe cine vrea el. 18. 5. au fost complet părăsite pînă în 1938. că e oprit prin porunca a doua. întărim".. 582). Care lipseşte de la biserică în duminici şi sărbători cît Ńine ceata noastră şi noi nu-i socotim de bun prilejiu (împrejurarea) şi dovada. 2. . de nu joacă. 16. cînd îi spune a treia oară.. că sînt unii de beau mult şi plătesc puŃin şi asta e ruşine şi nici nu-i bine aşa. (E cam despotică. plăteşte totdeauna 30.. Pravila feciorilor din CîrŃa ne va preocupa mai pe larg în alt capitol. care nu-i jucător. că are putere. de-ar face ceva rău. cari n-asoultă întîi şi a doua oară.. . tot 1 zlot. puterea judelui). judele de vrea îl poate scoate de tot din ceată.. joacă feciorii ei de ei o preumblare din Căluşarul braşovenesc împreună cu figuri tot din acelaşi Căluşer. să dee la acelaşi fecior aceeaşi fată de două ori după olaltă în două jocuri. Cine suduie (înjură) numele sfînt al Crăciunului. cîşmamlui şi pîrgarilor. Nu-i iertat să fie nici unul mînios laolaltă. răstimp în care raporturile cetei cu biserica şi primăria s-au schimbat în favoarea celei din urmă. . dar cuprinde şi multe reguli obişnuielnice. (cruceri). 7. De va sudui orice nume de sfînt. Cele de origine bisericească şi administrativă. apoi le împarte la jucători pe rînd . prinse una de alta de mîni dea dreptul sau cu năfrămi (marame). tot măsurată.. cînd face Ńiganul semn (muzicantul) . 50 de cr. cum se vede. ca să poată da bine seama. (e de însemnat că jocul de căpetenie e un fel de Ardeleană jucată în cerc. 11.

„Cînd începe postul Crăciunului — scrie Burada — junii se strîng la un loc şi se constituiesc. deci de partea de vest a łării Oltului. Este de reŃinut termenul de juni. cheia ciclului de sărbători legate de Naştere". (p. pînă ajunge de la o fele (0. doi vornici. şi feciorilor. alegerea şi responsabilitatea cărora ne indică în miniatură constituŃi-unea municipiului" (p. primăria satului. pe cînd era vicecăpitan al districtului Făgăraş. 59). Mai lasă unii. doi juzi. devenită „muşamaua" pînă în 1938. care a întocmit un „Regulament vătăşesc" model. despre care se păstrează urme destule pînă azi. dar şi în alte multe părŃi.. La 1903 exista la CîrŃa un obicei. în schimb s-au dezvoltat şi completat altele. Adică ceea ce i se părea culegătorului în 1903 „putere despotică" a judelui. doi feciori înhaŃă . . nu simple „supravieŃuiri". legat de ceată. Din textul acesta — deşi apărut neschimbat în două publicaŃii de la începutul sec. aşa zicînd. luîndu-se de mînă).. diferă şi ea în unele privinŃe. anume pe cea din łara Oltului. Aşa-zisele obiceiuri populare sînt în realitate fenomene vii. că s-adună tot satul la horă" (la care joacă bărbaŃi şi femei de toate vîrstele.14 etc. drăguŃa respectivului jude şi începe tîrgul. Deci constituie 3 — Forme străvechi de cultură poporană românească34 TRAIAN HERSENI . De reŃinut şi observaŃia că în general conducerea cetei se aseamănă cu cea comunală (primăria feciorilor. de-a lungul străzilor. ci umblă dintr-un loc într-altul. pare că ar fi ca feciorii la Crăciun" BAZA DOCUMENTARĂ 35 .. cane privesc raporturile dintre cetaşi sau dintre cetaşi şi fete etc. din pravila reprodusă. Şi în adevăr. XIX. . ci a mai multor alte localităŃi din łara Oltului.. perechi-perechi. Faptul dă documentului o vechime şi deci o valoare mai mare. apoi adaugă: „Mi se pare că de aici îşi are originea locuŃiunea: acest om are toane. Codru Drăguşanu. Purce-derea aceasta e botezul judelui. au fost probabil mai răspîndite. drăguŃa se obligă că plăteşte şi cu toate acestea tot îl aruncă. li s-a părut. După obicei. cel puŃin în łara Oltului. Burada înregistrează însă un fapt care în zilele noastre nu a mai lăsat nici o urmă în nici unul din satele cercetate: „Această adunare a junilor se numeşte toană. „Hora Bobotezei" din 1903. se poate să fi fost şi la RacoviŃa. care este întîlnit şi în colinde („junii Crăciunului". cu atît mai mult că aceasta." (p. H. sub o formă mult mai completă. care cuvînt se aplică numai la această adunare" (p. Fac figuri felurite. doi pristavi şi patru pîrgari. Au dispărut şi alte „prevederi". încît a asimilat — în cazul acesta concret noi credem că în mod corect — cetele de feciori cu turca. 59). întăresc apoi legătura. se juca mai mult în lanŃ. ambele sînt identice". care să decidă lucrurile: birău. directă şi nu a unui singur sat (cum reiese clar şi din descriere).5 kg) la 2 litri. poate a şi publicat-o (fără să arate ulterior acest lucru). XX (1905 şi 1915) — reiese că Burada a cunoscut şi redactat Turca din łara Oltului pe la sfîrşitul sec. Dar dacă s-au părăsit unele reguli. desigur şi sub influenŃa democratizării vieŃii social-politice în general. Pentru noi. fiind străine de concepŃia reală a cetei sau devenind străine prin pătrunderea ideilor democrat liberale la sate (mai ales după Unire). s-a oprit în chip firesc asupra măştilor. pe judele şi voiesc să-1 arunce în vale. pentru a termina cu jocul obişnuit. 583). feciorii joacă pe mal (la vale) 2—3 jocuri. mai pun ceilalŃi. în continuă transformare şi readaptare.) şi eu cunosc Turca actuală din Transilvania. deşi par a fi fost de drept obişnuielnic.junii lui Crăciun") şi care arată'— la fel cu cel de ficior — vîrsta dintre copilărie şi starea de om însurat (băbar). Ultimele două obiceiuri înregistrate în 1903. „închid apoi cercul şi încep propria horă. în special lui I. Teodor Burada. o fată trebuie să-1 răscumpere. dă adeseori.. . judele feciorilor. despre care în 1938 n-am găsit nici o urmă. încît au început să o restrîngă în favoarea lor. jocul din urmă. numită atunci „ziua horei". la fel cum reconstituie arheologii vasele sfărâmate. după putinŃă şi iscusinŃă . noastră: T. alegînd comitetul. cum am amintit. adică nu poartă grijă de nimic. . numele său obi-^ceiului întreg. ca: legămîntul pînă la Rusalii (punctul 18) sau dreptul judelui de a desemna pe ceilalŃi „gradaŃi". dar aceasta este o simplă presupunere. judele satului etc). Mai reiese din text că e vorba de o cunoaştere personală. Ioan. „Rămîn casele aproape pustii. pentru că urme de ale lor am găsit şi noi în cîteva sate din łara Oltului. de a juca cu cine vrea. e. cu vremea. ni se spune: „după sfinŃire. p. La Bobotează. este important faptul că e vorba de Porceşti şi satele din jur. Burada precizează: „Cantemir descrie turca din Moldova pe la începutul secolului trecut (subl. După turca pe care o descrie. deşi se Ńinea tot în ziua de sf. preocupat de elementele teatrale în viaŃa popo-/ rană. 583). fără nici o restricŃie. (Istoria teatrului în Moldova. deşi nu aminteşte decît de Porceşti. Hora aceasta durează aproape două ore. Unele funcŃii (ca juzii) în răstimp au dispărut. ceea ce nu poate fi lipsit de semnificaŃie.cioburi" care ne ajută să reconstituim faŃa mai veche a cetelor de feciori şi a obiceiurilor legate de ele. de a primi bani pentru ospăŃul pe care-1 dă etc. în 1938 participa mai mult tineretul. La sfîrşitul jocului al doilea. 59). Vom vedea miai la vale că originea reglementării scrise a cetelor de feciori din łara Oltului. care este justă. se datoreşte unei iniŃiative administrative.

apoi chiar cînd ar lua parte însuraŃii n-ar însemna nimic alta. asupra căruia vom reveni. ceea ce rămîne să fie determinat. dar care a fost răspîndit. sau şi pînă la 5' săptămâni" (p. Tonnie = butoi) cu rachiu sau virili Burada înregistrează şi el. Nu o dată va trebui să subliniem extraordinara putere a obiceiului care ne preocupă.(p. cîntă şi joacă împreună" (p. 61). de unde se zice în uniele locuri turcei şi clanŃa. „poziŃiunea (turcaşului) e astfel că trunchiul corpului formează cu pămîntul linia paralelă. dar şi în coarnele turcei. lovindu-le (sic) astfel unul de altul. Mai mult ca sigur că şi dormeau în comun. fiecare începe de la un cap de sat. nici Pamfile (op. precum s-a numit în altele capra şi căprioara. „Unde sînt două turce (în satele mari). fără îndoială. făcîndu-le admoniŃiuni sau oprindu-le de la joc pentru o zi sau două. în decurs de 40—50 de ani nu se poate ivi o asemenea schimbare fără să fie Ńinută minte de localnici şi deci fără să o cunoască niciunul din informatorii noştri (nu direct. sărbătorile fără turcă au fost adevărate zile de doliu" (p. noastră). tot aşa în satele cercetate de Burada s-a numit ceata întreagă după toana (de la germ. încît turca apare tocmai ca un cerb sau căprioară. puterea mare a birăului (vătavului) de feciori: „Birăul îngrijeşte de buna ordine şi administrează.H. şi cînd se întîlnesc. (Completarea e a noastră: T. junii convin spre a fi împreună nedespărŃiŃi pentru o săp-tămînă: mănîncă. în sfîrşit. datorită faptului că acesta a ieşit mereu învingător . — (Acesta) cu o mînă ridică şi lasă piciorul turcei după tactul lăutei. cînd le invită la joc. 61—62). după aspectul ce prezintă" — (p. a „buchetelor de iederă şi vîsc" (subl. Burada. ceea ce probează îndestul că cei însuraŃi sînt numai toleraŃi. în loc de turcă se face un moş cu secera în mină. Cetele de feciori din łara Oltului sînt o dovadă sigură a existenŃei unor organizaŃii legate exclusiv de claisa de vîrstă a bărbaŃilor neîn-suraŃi (junii). care se deosebeşte foarte puŃin de cea descrisă de noi. se întrec jucătorii. e vorba însă de Anul nou. pedepseşte pe fetele care refuză mîna vreunui june. tot după tact. cu arest pînă la 12 ore sau.). ca semn de distincŃiune. dar de la părinŃii lor). constatăm numai'că această mască a dispărut de la Porceşti. ca şi contemporanii săi. apărut de atunci încoace. poate fi şi vechi şi nou. din motive religioase. în faŃa fetelor" (p. după amintiri pe care le-am găsit mereu. T. 61). 62). Nu ştim dacă „locuŃiunea" aceasta îşi are originea de la toana junilor (ceea ce ni se pare cel puŃin îndoielnic). Ele explică denumirile diferenŃiate de la o regiune la alta sau chiar în cuprinsul aceleiaşi regiuni — în perioade în care sensul originar probabil s-a pierdut — după impresia pe oare o lasă asupra oamenilor aceste măşti. 58. combătînd pe Sulzer. care este bazată pe realităŃi neîndoielnice: „La noi junii nu primesc între dînşii pe cei însuraŃi decît cînd ies cu jocul afară. cit. 60 — subl. La masa comună „toate fetele şed pe o parte.. — Turca în joc este în mijlocul horei. Turca nu era însă peste tot: „în unele locuri — precizează Burada — cum de exemplu la Porceşti. atîrnate de coarne etc. pe care.'Nu sîntem siguri dacă „moşul cu secera" a fost „în loc de turcă" şi nici dacă are vreo legătură directă cu Saturn. Burada dă o descriere foarte amănunŃită şi exactă a turcei. aparŃin lui Burada). Amănuntele acestea nu sînt lipsite de însemnătate. lui Burada). dar nemulŃumirea fu generală. o poartă în coarne cît Ńin sărbătorile" (p. — Sunetul produs prin lovirea fălcilor se numeşte clănŃănire. Unele din aceste puteri s-au păstrat pînă la data cercetării. decît că jocurile au degenerat" (p.) nu precizează care e „Crăciunul cel mic". în mijlocul satului. totuşi nu credem că este nou. dar sîntem siguri că la juni toana nu înseamnă decît bute. Turca în Transilvania se joacă „începînd din ajunul Crăciunului pînă în ajunul Crăciunului cel mic" (p. întocmai cum se reprezintă Saturn la cei vechi". şi numai în ce priveşte masca. în cazul cel mai rău. Nici el. 61). lîngă Turnul-Roşu. ou cealaltă trage şi lasă sfoara trasă prin falca inferioară.băgatul feciorilor în joc". că cetele BAZA DOCUMENTARĂ 37 de feciori din Ardeal au avut împotriva lor autorităŃile administrative din motive de ordine. Burada nu înregistrează obiceiul „înălŃării cununelor" sau „eolinzilor" de la Porceşti (găsit de noi). prin natura lui. Ea îşi păstrează însă însemnătatea 36 TRAIAN HERSENi pentru reconstituirea formelor trecute ale cetelor de feciori şi ale sărbătorilor de iarnă. Burada mai aminteşte din vechea zonă Porceşti şi alte lucruri interesante. Notează folosirea veche — pe care am apucait-o şi noi în anii copilăriei — ca „podoabă" nu numai la căciuli. Un lucru este sigur. Burada înregistrează în schimb un obicei părăsit mai tîrziu la Porceşti. Aminteşte de „două mahrame numite pinteni". Nu înregistrează nici . autorităŃile bisericeşti. fac bătăi sau nu merg la biserică. turcaşul învingător primeşte o coroană de iederă. şi chiar atunci numai într-un loc anumit.22 Mai notăm constatarea că „uneori turca a fost oprită de admini-straŃiune. iar feciorii de alta.20 Cum în unele părŃi butea (butoiul) cu băutură a dat cetei numele de bute. face o apreciere cu caracter general. care. vezi p. 62. 59 — subl. beau. în întreaga łară a Oltului: „în ajunul Crăciunului. special pentru łara Oltului). cu amendă. cu excludere. 59). pedepseşte pe cei ce se îmbată.

Comăna de Sus. este condus la rîu şi aruncat în apă — rit de fruetifica<re practicat şi de feciorii din łara Oltului sub numele de plugarul" (p. Uneori craiul. de tip obişnuit. CîrŃa. pe care s-au grefat apoi cele 3—4 elemente amintite şi altele care se vor mai descoperi. la Sălişte (jud. p. . în altele era independent. .. de cine-1 lansează. care se găsesc cu certitudine la originea unora dintre asociaŃiile juvenile23.) . cui i se adresează şi cum ştie să controleze şi să verifice materialele obŃinute). . Ion Muşlea: Obiceiul Junilor Braşoveni. iar pe Tîrnave bute'( (p. „Zalmoxis". . Recunoaştem însă că există excepŃii: depinde de chestionar. . 1934. Focşa: Le village roumain pendant Ies fetes religieuses d'hiver (în rev.. Făgăraş).. Studiu de folclor (din „Lucrările Institutului de Geografie al UniversităŃii din Cluj" — extras — 1930. pe care s-a grefat tripla influenŃă a muntenilor. Breaza. el prezentîndu-se ca rezultatul unui amestec de elemente eterogene: o tovărăşie primitivă a feciorilor. „In unele părŃi ale Ardealului. apoi în jurul Năsăudului — acestea sînt Ńinuturile despre care avem pînă acum informaŃii — toate satele româneşti cunosc o întovărăşire a feciorilor în vederea petrecerii sărbătorilor . 38). vom vedea că . 112—128). între care e şi fostul nostru profesor de la Făgăraş Vaier Literat. care se întîmplă să fie feciorul ieşit cel dintîi la plug. 57—77). ceată. Se mai găsesc informaŃii preŃioase despre cete din łara Oltului. 60—102). — care nici în łara Oltului nu sînt complet străine de cete şi pot eventual lămuri unele aspecte ale acestora. .. . deoarece cuprinde materiale proprii. Pe la Năsăud . nu credem că se pot exclude complet unele influenŃe sud-dunărene (în cazul special al Braşovului) şi nici toate legăturile cu „organizaŃiile armate". Mult mai răspîndite şi cunoscute. în Mintiul Român (jud. c. 1940—1942. de a include în problema cetelor de feciori şi obiceiul amintit al Junilor. p. p. la Budiste (jud. în ce priveşte ridicatul craiului. Ceea ce se va mai putea adăuga sînt chestiuni de amănunt sau de nuanŃă. BAZA DOCUMENTARĂ 39 secui şi saşi. cu cele două forŃe uriaşe ale trecutului: statul şi biserica. Din aceste cîteva rînduri sîntem informaŃi suficient despre răs-pîndirea cetelor de feciori în cuprinsul Transilvaniei la români. Lucrarea lui Ion Muşlea despre Obiceiul Junilor a mai fost amintită. noi considerăm că Ion Muşlea a rezolvat esenŃialul. Cluj). Obiceiul plugarului l-am găsit în unele sate legate direct de ceată. d. feciorii îşi aleg la Paşti un craiu şi cîŃiva crăişori sau judecători. plugar etc. la Persani.. b.a) că obiceiul junilor are la bază ceata feciorilor din Scheii de altădată şi că orice încercare de a-1 arăta ca un rest de organizaŃie armată trebuie considerată ca fantezistă. el a existat în mod cert şi în łara Oltului. ceata junilor sau ceata feciorilor juni (de ex. pentru a nu nesocoti. 38). V. feciorii se întovărăşesc.. . BistriŃa). asupra cărora va trebui să ne oprim. ceata feciorilor. . III.. etc. întrucît autorul ei afirmă ca rezultate principale ale cercetărilor sale: .din lupta. ReŃinem aici includerea în problemă a obiceiurilor cunoscute sub numele de crai. In orice caz.. 1939. LXIV Bând. Examinînd noi înşine izvoarele şi argumentele folosite în această lucrare. . Din imediata apropiere a Braşovului. Richard Wolfram (Wien): Altersklassen und Mănnerbilnde in Rumdnien (in „Mitteilungen der Antrhopologischen Gesellschaft in Wien". 37). „întovărăşirile de feciori sînt cunoscute şi de săcuii din Ardeal . Şinoa Nouă (jud. Vom reveni asupra diferitelor aspecte şi amănunte oare ni se dau. b) că înfăŃişarea de astăzi a obiceiului se datoreşte condiŃiilor speciale în oare au trăit românii din Schei..24 (Mărturisim că dacă nu i-am cunoaşte şi informatorii. în patru lucrări cu caracter mai general. am avea mai puŃină încredere. în aparenŃă inegală. nu putem manifesta decît rezerve pentru datele obŃinute prin corespondenŃă. 74 p. Ce legătură e între ea şi cetele de feciori? Una foarte importantă. Ea poartă nume foarte diferite . sînt acelea ale saşilor" (p. (se numeşte) şi bere. obŃinute prin chestionare trimise în anii 1926—1929 şi triate cu rigoarea specialistului. care le completează pe ale noastre. Şi în această privinŃă lucrarea lui Ion Muşlea este foarte valoroasă pentru noi.. la fel cu cele din łara 38 TRAIAN HERSENI Oltului. 65). întrucît. Sibiu). De unde concluzia firească pentru cercetările viitoare. Bucureşti. DeŃinem în această privinŃă o in- .). de la Dîrste. în genere. dar peste tot era o treabă a feciorilor. Gh. nimic din ceea ce ne poate ajuta în lămurirea problemei care constituie obiectul principal al lucrării de faŃă: a. el însuşi un cercetător calificat. . — dar socotim ca un rezultat bine întemeiat afirmaŃia că obiceiul junilor îşi are obîrşia într-o ceată de feciori băştinaşă. Codlea şi Rîşnov. ca să asigurăm interpretărilor noastre o bază de fapte cît mai largă. pe toată łara Oltului. Pe noi aici ne interesează deocamdată să întregim informaŃiile despre cetele de feciori din łara Oltului. strînsul feciorilor. pe Tîrnave şi pe Cîmpia Ardealului. a saşilor şi a bisericii" (p. Traian German: Tovărăşiile de Crăciun ale feciorilor români din Ardeal (extras din „Anuarul Arhivei de Folclor". Paris şi Bucureşti. Copăcel. „Dacă examinăm viaŃa satelor româneşti din Ardeal.

la unele concluzii discutabile. corect. un procent considerabil acordat hazardului şi o acumuBAZA DOCUMENTARA 41 lare de erori necontrolabile (provenite de la 500 de oameni necaii-ficaŃi în specialitate. II. după amiezele. E destul să amintim faptul că regiunile înseşi sînt arbitrar delimitate (se cuprind. încît vătavii cetelor au înlocuit pe crai. făceam regulă. în ce priveşte problema noastră. eram ca un jendar. ceea ce înseamnă că. notăm importanŃa pe care o acordă Richard Wolfram jocurilor (dansurilor). toŃi ascultau de mine. şi eu trebuia să fac cinste. trebuia să le duc diplă. Veneau şi cirŃişoreni. sau că — rezultat al răspunsurilor întîmplă-toane — nu s-a nimerit nici o informaŃie despre turcă. ridicatul craiului. ele s^au apropiat şi completat cu vremea. cu foarte multă pricepere) şi pentru impresiile şi consideraŃiile per40 TRAIAN HERSENI scoale. cu tendinŃa generală spre scădere. de m-au dat cu (fundul) de grindă. aveai drept să le porunceşti. plugarul. că era cheltuială mare. veneau la mine jendarii ăi adevăraŃi şi ziceau că e ceva pricină în comună.. după mine n-o mai fost nimeni. remarcînd şi unele aspecte pe care noi. Le ziceam: fiŃi de cinste. Viştea de Jos. în 1939. In ziua de Paşti. Scorei etc). lucrarea cea mai importantă despre cetele de feciori. lucrarea lui Traian German are în chip inevitabil calităŃile şi defectele acestui gen de cercetări: a. că eu răspundeam de ficiori". obiceiul junilor. socotindu-î în primul rînd ca „ein Mănnerbund" (club bărbătesc). în care perechile de dansatori. CîrŃa. toŃi cu colac şi carne. boriŃă sau alte măşti — care. avea un caracter de generalitate. cît pentru legăturile pe care le face între diferite obiceiuri (unele înregistrate direct. tîrînd puŃin piciorul de pămînt. căluşarii în problema mare a asociaŃiilor bărbăteşti. erau foarte apropiate de ale crailor. sînt fenomene înrudite printr-o trăsătură comună care merită să fie cercetată ca atare: ele erau executate de o clasă de sex şi de vîrstă foarte precisă = junii sau feciorii. în toate zilele de Paşti. fost colon). Eu eram mai mare. închinată exclusiv acestora. Cu mine s-o întîmplat aşa. Nota 1. Avînd la bază procedeul corespondenŃei. a muncii calificate. că în tot anul îl prindea în simbăta Paştilor pe cel oare ştiam că are o Ńîr de prindere şi-1 ridica crai. Dacă erai crai. Pojorta. Săsciori. adunate în mare parte cu concursul învăŃătorilor din peste cinci sute de sate din Ardeal în anii 1932— 1933". vin. Am fost şi eu crai. dar numai pîr la mine o mai fost obiceiul. fără a fi neapărat instituŃii de origine comună. în chip inevitabil. Pentru material. ficiorii trebuia să te asculte. numită schiopătîrca (o învîrtită pe loc. Anul Nou şi Boboteiază. în loc de 1 calificat). ştia carte. pe baza unei experienŃe de teren de extensiune europeană.formaŃie de valoare. pe planul strict al faptelor. eu eram stăpîn peste toŃi. înregistrată de unul din colaboratorii noştri din acea vreme. odinioară. Aici. deodată cu faptele: cetele de feciori. care poate să aibă tot o origine imitativ sau simbolic „cabalină". erau o realitate care se lega în multe locuri de cetele de feciori şi care. este a lui Traian German. Arpaşul de Sus. după două învîrtituri normale. Sărata. Şi dacă era. După Wolfram. Vom analiza această problemă în cap. că am ieşit de acasă. şi încadrează el însuşi. atît chiuiturile feciorilor. în łara Oltului. Beclean. Iată cum problema se amplifică. Wolfram consideră ca întemeiată apropierea junilor de cetele de feciori. obişnuiŃi cu ele. cuprinderea unei arii mari de investigaŃie şi obŃinerea unui material variat şi complex (cules de 500 de oameni în loc de 1). apoi ridicîndu-1 în sus). Se juca între hotare. Netot. umblaŃi sară. nu le-am sesizat. ceea ce a neglijat Romul Vuia în studiul său închinat problemei26. mîncau şi beau acolo. Putem întregi acum datele lui cu una din fazele jocului făgărăşan. Chiar aşa era. săriturile cailor). Copăcel. indiferent de însemnătatea lor pentru ştiinŃă. eu trebuia să le spun: uite aşa şi aşa. Avrig. rachiu şi la amiază ieşam între hotare. nu numai arpăşeni. 57) precizează: „Spicuiri dintr-o lucrare manuscris cuprinzmd descrierea obiceiurilor de la Crăciun. O vînt ficiorii pe uliŃă — şapte inşi — m-au prins şi m-au dus acasă. de la începutul studiului (p. Dacă Ńinem seama de întinderea mare a jocului de căluşari. Totuşi. Cornel Irimie. sate „de pe Ardeal": Şomîrtin. din care . comunicată personal: „A fost aşa un obicei cînd eram eu june băiat. Berivoi. căluşarii etc. mai puŃin pentru material25. Dejani. Ucea de Jos. la a treia şchiopătează. în care se cuprind şi date privitoare la cetele cercetate de noi (Vaida-Recea. Eu eram dus pe uliŃă sau în treaba mea şi veneau 4—5 ficiori şi mă duceau acasă şi mă dau la grindă. tropotul. cît şi unele figuri de joc din łara Oltului amintesc de cai (nechezatul. jucau. desfiinŃîndu-i sau mglobîndu-i. datorită acestei lucrări ne putem da seama mai bine . la Arpaşul de Sus de la Ion Iosif Dateş (69 ani. un nivel variabil. cauză a ajuns. iar eu cumpăram beutură. dar şi b. Studiul lui Richad Wolfram este de remarcat. precum se poate vedea. Seleuş etc). probabil. dar pîră la un timp. şi mama mea făcea mîncare şi veneau ficiori şi fete. Ridicatul vătavilor şi răspunderile unora dintre ei. pînă în celălalt an. nu m-am temut că or să vie chiar la mine. Corbi. la cruce. făcută de Ion Muşlea. impresia aceasta s-ar putea să fie pe deplin întemeiată. de pildă.

după alte izvoare. cerîndu-i mai mult decît poate da. diverse clase sociale şi felurite moduri de administraŃie . pentru puzderia de credinŃe. convinşi că avem de-a face. nu se văd nicăieri indiciile îmbucurătoare . cu o mulŃime de obiceiuri „sparte". .27 Gh. altul pentru vecinătăŃi. ambianŃele fenomenului (ceata de feciori). . caluşeri. Pe cînd noi am căutat să urmărim fenomenul cetelor pe o zonă cît mai largă. (Fiind o lucrare închinată în întregime problemei noastre. pe o problemă care 1-a frămîntat ani de zile. De asemenea. Codru Drăguşanu. bute. In asemeni împrejurări e anevoios ca în scurt (timp) să se poată închega o societate solidă sub o administraŃie cum o avem. într-un spaŃiu acceptabil. Pentru acest aspect al problemei. în frunte cu o amplă Precuvîntare. dar în sensuri diferite.. încît nu-i ştim direct nici anul. ologhină. Cu rezerva cuvenită faŃă de orice fel de ştiinŃă făcută prin intermediari amatori. . după un curs de peste trei ani.de răspîndirea cetelor de feciori în cuprinsul Ardealului — avînd un material informativ mult mai vast decît cel amintit. potrivnic limbii reale). în timpurile dinainte nnaoi putut să-şi dezvolte viaŃa naŃională. bere. care arată încercarea autorităŃilor administrative din a doua jumătate a veacului trecut. ale căror „cioburi" se găsesc „împrăştiate" şi deci trebuie culese şi racordate cu grija arheologului. Gh. asupra cărora vom reveni (în capitolul următor). aparŃine lui I. se pare că Gh. de cînd districtul Făgăraşului s-a restaurat BAZA DOCUMENTARĂ 43 şi a căpătat oficieri (funcŃionari) publici mai tot români şi se serveşte de . unul pentru cetele de feciori. prima metodă este indispensabilă. Lucrarea lui Gh. Focşa a urmat în studiul aceleiaşi probleme alt drum decît noi şi a obŃinut unele rezultate interesante. de la cea din urmă schimbare politică.. vergel etc. . Focşa.. practici. Din acest punct de vedere. opinii. nu poate fi nici rezumată cu folos. pentru a reconstitui ceea ce a fost altădată. paralel cu m&iterialul nostru.. Pentru reconstituirea unui obicei străvechi. pentru a aminti apoi literatura similară privind cetele de feciori din alte regiuni. în lipsa de principii sănătoase . prin care se ofereau satelor din łara Făgăraşului două statute model. că poporul nostru. Focşa este foarte sărac şi deci neconcludent.). La aceasta în łara Oltului au contribuit diverse confesiuni. aşteaptă ca poporaŃiunea şi comunităŃile acestui district să păşească ca uriaşii înainte.. cules de autor personal. în curs de trei ani şi mai bine. . Materialul este fcnarte bun.. Ou durere trebuie însă să mărturisim că la noi. Pentru studiul ramificaŃiilor complexe. urmează s-o întrebuinŃăm după nevoie. Răul zace . în-nodînd de ea tot ce se putea înnoda. strîns mai ales la Drăguş şi satele din jur (indică Viştea de Sus). fără să analizăm un document de foarte mare interes. lucrarea lui Traian German rămîne utilă şi deci.28 Documentele se cheamă astfel: Regulamentulu vatasiescu sau ordenea fraternitatei din Districtulu tierei Fagarasiului şi Regulament decuriale sau Ordenea Vecinatatei pentru districtulu Tierei Fagarasiului (de care nu ne ocupăm). semnalînd-o ca atare. comunală şi socială cîtuşi de puŃin . care ne sînt direct folositoare. Este vorba de o lucrare tipărită. In ce priveşte interpretarea. adevărată . al lui Ion Muşlea — precum şi de diferitele denumiri oare indică aceeaşi realitate sau realităŃi înrudite: ceată. întregeşte cercetarea noastră cu materiale provenite din zone complet necercetate de către alŃi specialişti şi dă unele amănunte despre forme mai vechi de ceată chiar din łara Oltului. nici titlul. . cealaltă metodă este mult mai potrivită. cu experienŃa ştiinŃifică pe care o avea (atunci (la început de carieră). (deci) toată lumea . „Nu poete fi mirare . dobă. de a reglementa pe baze noi cetele de feciori. cel puŃin din punct de vedere istoric. Focşa a rămas în cuprinsul unui singur sat (Drăguş). . Nu putem încheia trecerea în revistă a literaturii principale privind cetele de feciori din łara Oltului. în oare se desfăşoară într-un caz concret. Focşa întregeşte materialul nostru şi—1 semnalăm ca atare. deci ne găsim tot pe pămîntul łării Oltului. din perioada în care a fost vicecăpitan al districtului Făgăraş (1861—1871). nici prezentată. nu şi-a dat bine seama de limitele metodei folosite. care nouă ne-a parvenit fără copertă. Azi putem spune că amîndouă procedeele pot da rezultate satisfăcătoare. şi anume locuitorii łării Oltului. Reproducem mai întîi ideile de bază din Precuvîntare. 42 TRAIAN HERSENÎ întregindu-se reciproc.. cu ortografia actuală şi uneori în „traducere" (dată fiind tendinŃa vremii şi a autorului acelor texte de a latiniza limba cu orice preŃ. nici dacă a fost semnată. Focşa Le village roumain pendant Ies fetes reli-gieuses d'hiver se bazează exclusiv pe material propriu (nu citează nici o altă culegere). . cercetat în acelaşi timp cu noi.. a tras unele concluzii pripite. dar care.. încît. materialul lui Gh...expunere de motive". Dar acum.. Dată fiind că aceasta . aşa numită autonomă. şi a căutat să stabilească pînă în cele mai mici amănute toate implicaŃiile. atitudini care se leagă de el şi mai ales pentru atmosfera psihosocială vie. la analiza critică a interpretărilor. materialul prezentat de Gh. legăturile. . limba naŃională română29 . ca şi pentru cunoaşterea formelor prezente pe care le îmbrajcă şi a corelaŃiilor cu desfăşurarea mare a evenimentelor istorice. . . pe care le dezvoltă un obicei pînă la întreŃeserea lui cu viaŃa satului întreg.

care singure sînt în stare a ne ajuta spre (la) regenerarea naŃională şi socială". şi rugăm pe toŃi bărbaŃii deştepŃi (luminaŃi).... spre exemplu. a nepăsării faŃă de şcoală şi salarizarea învăŃătorilor. după ce s-ar împli mai întîi datorinŃele bisericeşti. trebuie să avizăm la remedii amăsurate (potrivite).. şi. . de către biserică. In łara Oltului — după cum vedem — acest proces a început nu mult timp după desfiinŃarea iobăgiei. Revenind la „remedii practice de dezvoltare". Tinerii se încorporează îndată ce ies din şcoală. sau şi străin ce se află în sat pe mai mult timp în serviciu sau la lucru. Aşa.. .. civilizaŃie. Dă exemplul bun al secuilor. Vătăşia se cheamă legămîntul tuturor junilor de parte bărbătească dintr-o comunitate.... Aceasta îşi ia începutul mai întîi în instituŃiile şcolare şi bisericeşti. Spiritul comunal şi buna ordine la poporul sas din aceste instituŃiuni îşi trage începutul.. Oare pentru asemenea respect al legilor s-a ridicat iobăgia. propune: „Asemenea remedii aflăm în instituŃiunile comunale la poporul sas în patria noastră. ." (după care intră în organizaŃia numită vecinătate).. cu privire la şcoală. care se poate face mai timpuriu . Precuvîntarea încheie : „Multe am mai avea de zis." (Urmează o critică a bisericii. fiind un document dintre cele mai preŃioase pentru înŃelegerea transformărilor suferite de cetele de feciori în perioada aşa-zisă libenală.. . economie: meserii. Ceea ce urmează cu privire la organizarea feciorilor reproducem integral.. nu nepăsare şi urmare oarbă după strămoşii ce s-au născut şi au murit în întunericul timpurilor nefericite. . ca să se unească într-o societate pretutindeni şi să con-lucre la introducerea acestor instituŃiuni.. buni şi într^adevăr iubitori de înaintarea fericirii românului. Feciorii mai vechi de 30 de ani sau cu defecte corporale. Prima condiŃie a societăŃii e moralitatea. căci la acest popor individul ce ajunge la pricepere se astrînge (se supune) regulelor şcolare . care deşi e panegirisată (lăudată) de mulŃi ca tradiŃiune străbună. sărbători pînă după. poporului nostru . după ce a gustat instrucŃiunea (şcolară). respectul faŃă de legi. . în capitalism el s-a laicizat. (mai departe): Fără învăŃătură e peste putinŃă să fie omul om şi nici ales om liber. şi rămîn la vătăşie pînă se însoară sau se strămută din sat. în cîmp şi în pădure. de a lupta împotriva sărăciei şi ignoranŃei. . iarăşi un exemplu. cu îndemnul ca să se adopteze de fiecare comunitate. acel jug greu care apăsa grumajii românului din secoli?. chiar dincolo de intenŃiile adevărate. . se educă rmai ales lîngă vitele domestice. După cîteva consideraŃiuni despre „datinile cele bune ale omenirii" numite „moravuri.. Dacă în feudalism acest obicei s-a încreştinat. VATÂŞIA ŞI AGREGAREA ÎNTR-INSA 1. moralităŃi". Unele datini servesc chiar spre (la) dejosirea bisericii noastre şi spre scandal faŃă de alte confesiuni creştine. industrie. spre a pune fundamente solide pentru deşteptarea.e condiŃia neapărată a propăşirii. Iată textul: Regulamentul vătăşesc sau ordinea fraternităŃii în Districtul łării Făgăraşului BAZA DOCUMENTARĂ 45 I. cu atât activitatea i se dezvoltă. în această societate e dator să intre tot tînărul român din comunitate.Pînă încît (unde) se venerează legile. (nou). cu un succes mai redus.. . (arată răul nesupunerii la încorporare pentru armată). ."). căci: „Cu cît mai multe trebuinŃe are omul. . vremea fiind din ce în ce mai „coaptă" pentru aşa ceva. Asemenea ar fi să se prescrie (aici în înŃeles de a se opri) dansul în. voim a zice statutele elementare.. de cum ies din şcoală pînă se căsătoresc.." . spre cultură . prin societăŃile de tineret. cum e aşa numita fraternitate a junilor şi aşa-zisa vecinătate a economilor sau părinŃilor de familie. Junimea. . (vecernie). e colinda şi.. toate de tip progresist liberalo-burghez.. comerŃ — de care nu ne ocupăm — pentru a ajunge la problema care ne interesează). fiind prematur — şi va fi continuat.. însă încheiem şi punem înaintea ochilor poporaŃiunei noastre statutele împrumutate de la saşi şi prelucrate după lipsurile şi împrejurările noastre. de la care emană actul pe care-1 înfăŃişăm. şi ar fi cel puŃin a se strămuta din noaptea Crăciunului pe altă zi. care formează o reuniune regulată. iniŃiat de autorităŃile administrative de tip progresist. la 15 ani. romană. însă. Accentuează din nou necesitatea de a părăsi tradiŃiile de incultură şi 44 TRAIAN HERSENI mizerie. de a promova cultura şi civilizaŃia. Aci junele rămîne sub curatori şi pre-puşi (reprezentanŃi) aleşi pînă ce păşeşte la căsătorie. parohul cu solemnitate îl emancipează de copilărie şi prin dare de mînă (strîngerea mîinii) îl introduce în societatea junilor. dacă .. morală.. astăzi nu se împacă cu spiritul timpului. ." (urmează deziderate.. cu un succes tot mai mare. biserică. căci libertatea cere străduinŃă rară (deosebită). Trebuie să scuturăm odată aceste adevărate păcate strămoşeşti şi să renaştem în spiritul.. dansul din casă în casă în noaptea de Crăciun. după cum vom vedea. şi formează o societate ce se guvernează după următoarele prescripŃii sub vegherea din partea bisericească şi mirenească. . din puŃina grijă a părinŃilor . spre a şi le putea mulŃumi.

sub pedeapsa de 40 x. apoi are să salute pre vecini în dreapta şi în stînga. PREPUŞII VATÂŞIEI 2. Ca fîrtaŃi. 5. apoi se înŃeleg cu toŃi junii. Vătavul sade. Din cei doi candidaŃi rămaşi şi încă doi ce se adaugă lîngă ei. sub cearta de 5 x. Fiecare poate cere ştergerea din candidiatură aducînd motive. BAZA DOCUMENTARĂ 4? 16. şi fiecare e îndatorat la ascultare şi reverenŃă.a. 6. Cine se poartă necuviincios în biserică şi vorbeşte tare. 11. se pot scoate deregătoreşte din vătăşie. 18. se pot plînge la patronii societăŃii. însă cir*e se alege de vătav nu se mai poate dispensa. 9. însă asuprindu-se. merge şi vorbeşte pretutindeni înaintea feciorilor şi e în vătăşie ce e judele în sat. Vătavul şi patronii junilor se îndatorează a cere sfat la preot şi deregători aricind nu ştiu ce să facă singuri. la sine sau la un patron al vătăşiei. fiecare june merge la locul său. petreceri şi la dansuri unde se întrebuinŃează steagurile vătăşeşti. Duminica şi sărbătoarea fiind înmormîntări. 7. Vătavul deschide adunarea şi vorbeşte asupra tuturor lucrurilor fără să-1 poată întrerupe junii. după prescripŃie. adică în ziua de alegere nouă. se pedepseşte cu 5 x. Cine lipseşte o dată de la biserică fără a fi înştiinŃat pre vătav. Junii încorporaŃi în vătăşie trebuie să cerceteze biserica şi să se cuminece toŃi în joia mare. patronii sînt de faŃă la toate adunările vătăşiei sau fraternităŃii. Ei Ńin buna ordine între feciori. 22. în toate ocaziunile. 31. întâmpinări şi corni ti vări cu steaguri sau fără steaguri se fac totdeauna cu încuviinŃarea mai marilor comunali. sub aceeaşi pedeapsă. apoi 2 patroni aleşi odată cu curatorii bisericeşti din doi în doi ani de către comunitate. . pe cei ce lipsesc la adunări. (cru-ceri). Junii încorporaŃi în vătăşie sînt fîrtaŃi şi aşa îndatoraŃi în public a se titula unul pre altul „fîrtate".a. Cine vine prea tîrziu la biserică. se globeşte cu 10 x. cînd nu sînt afaceri înteŃitoare. precum la întâmplări. adică preoŃii şi 46 TRAIAN HERSENI judele comunal. sau cînd se cere de la mai mari. toată vătăşia trebuie să meargă. Vătavul depune raŃiune despre venituri şi cheltuieli la finitul anului. pentru judele. 4. 23. oa un june de rînd. FîrtaŃii se pedepsesc cu 5 x dacă se poartă prosteşte ducîn-du-se la biserică sau întorcîndu-se. şi vătaşii sînt responsabili de toată dezordinea ce s-ar putea întâmpla în aşa cazuri. după închinăciune la icoană. dacă află mai marii cu cale. se globeşte cu 5 x bani noi. Cînd se face petrecere de danŃ. tot ce e lipsă. IV. altmintre se îndatorează numai la moartea unui frate. preoŃii şi patronii junilor candidează la toŃi feciorii din sat trei juni mai aşezaŃi. în casa vătăşiei. Cine lipseşte la catechizaŃiune fără învoirea parohului. se alege un vice-vătav şi un econom al vătăşiei. la vecernie după „Doamne strigat-am". Cînd vătavul nu pedepseşte pre asemeni neascultători. 8. 24. Tot tînărul intrînd în vătăşie plăteşte în casa societăŃii 20 x. 10. 1IL VATAŞII. Mergînd la biserică. (florini). Adunarea se Ńine în toată luna sau cel puŃin în tot pătrariu de an. DREPTURILE ŞI DATORIILE LOR 3. vătaşii amîndoi cer voie de la jude şi de la preoŃi. Din oonitna are vătavul şi îndatorirea de a priveghea junii în biserică. dacă au ateste bune. Vătavul primar are dreptul de a demanda feciorilor în treburile vătăşiei. apoi cînd iese din vătăşie plăteşte în casa societăŃii 20 x. fiindu-i lucru cunoscut sau înştiinŃat. care cu ce să contribuiască la petrecere.v. Vătăşia are prepuşi preoŃii şi deregătorii comunali. cu o săptămînă înainte de Crăciun. apoi singur cade în gloabă îndoită. Pentru alegere poate candida iarăşi fostul vătav. din care se alege cu majoritatea voturilor vătavul primar. în tot anul. ALEGEREA. 20. cei mai tinieri dau pas oricărei persoane mai bătrîne ca sine. privegh^ază şi sînt cei dintîi judeŃi ai junilor. a-i admoni oriunde la ordine şi reverenŃă contra bătrineŃii şi a pedepsei. In biserică. la deregători şi la preoŃi. sub pedeapsa de 5 x. sub pedeapsă de 10 x. totodată resemnînd dere-gătoriei.vor cere. 12. 17. adică la liturghie după evanghelie.v. Puşcatul înuntrul satului încă e oprit. numai străinii se încorporează fără taxă. DATORIILE JUNILOR 14. 15. se globeşte cu 5 x.. care numai în ordinea sa şi poftiŃi pot să răspundă sau să voteze. 19. însă nicicînd la zile de sărbători principale. 13. feciorii sînt datori ascultare deplină vătavului lor. Jocul de cărŃi nu se iartă junilor nicicînd şi nicăieri. decît numai plătind 2 f. Vice-vătavul Ńine locul vătavului în toate cazurile cînd acesta e împiedicat. în societate şi pretutindeni cu punctualitate. 21. 26. la pedeapsa de 20 x. Vătavul publică adunarea vă-tăşiei totdeauna la ieşirea din biserică. 25.

" (p. îndată se globeşte cu 10 x. despre ceata de feciori din Hălmeag.27. se puneşte cu 30 x. 35. înseamnă că. în timp de Cîşlegi se iartă cercetarea şezătoarei junilor. la foarte puŃin. 8). în funcŃie nu numai de perioadele mari şi regiunile geografice mai cuprinzătoare. continuată pentru perioada ultimă în „Revista de folclor" (anul I. 48 TRAIAN HERSENI BAZA DOCUMENTARĂ 49 33.. „goaga" (pentru iapă). Feciorii nu dorm la judie (la gazdă). chiuind şi horind. XXXI. celălalt rămînînd pîrgar mic (p. cu putere de dictator. face gîlceavă sau alte necuviinŃe. Flueratul şi plesnitul cu biciul în sat fără nici un scop.. Cine se prinde în şezătoare în timp de post. apoi înaintea fetelor să iasă şi să se întoarcă drept acasă. fie cu alŃii. etc). cade în pedeapsă de 10 x. ea fiind. dinspre Tîrnave sau Mărgi-nime (Boita.. se pedepseşte cu 30 x. . ian. diar nu menŃionăm aici decît pe cele care prezintă deosebiri importante faŃă de materialul nostru şi deci îl completează cu elemente sau înfăŃişări neîntîlnite în łara Oltului. Junele ce se îmbată în orice ocaziune. unul pentru pîrgar mare. In primul rînd. 1956). La danturi.. De aceea sară colindatului pentru fetele mari e un moment de mare însemnătate. îşi scot afară din lăzi toate hainele cele frumoase . însă trebuie să se poarte frumos şi să întrebuie glume omenoase. la locuri publice. mai ales frăgari.30 (Aici se termină Regulamentul vătăşesc). îşi grijesc şi gătesc casa ca niciodată. 34.. 30. satul tot o ia prin gură. „Transilvania" şi „Analele asociaŃiilor pentru literatură română şi cultura poporului român". VariaŃia la nesfîrşit a unora din termeni.. Cine înjură pre altul. Unde nu-i lasă în casă. se ceartă cu 10 x. socotim suficient pentru perioada de după 1930. Aceasta se întîmplă la adunările pa-triale. Căci vai de biata fată care nu i-a aşteptat cu casa împodobită după lege.. 1905. intră în fiecare casă.31 Deci pentru această perioadă vom aminti numai lucrările efectiv folosite în cercetarea de faŃă şi numai pe măsură ce le folosim. Feldioara). tot din sajte răzleŃe. majoritatea lor sînt neesenŃiale. mai ales dacă Ńinem seama de vechimea cercetărilor şi de întinderea fenomenului. Sibiu. joacă puŃin şi-şi primesc cinstea obişnuită. 29. apoi „casa feciorilor" sau „judia". 36. Ne referim în special la Bibliografia jolclorului românesc. ca o sălbăticie.. ci şi de împrejurări strict locale. Pentru lucrările dinainte de 1930. Analiza aceasta ne va îngădui unele concluzii destul de precise. 7—13). 31. Precizăm că am înregistrat chiar noi cîteva cete „de pe Ardeal" (Rucăr. de pe Tîrnave şi de la Sibiu. sînt aşteptaŃi în casă. tot ce e bun şi frumos . vom proceda mai expeditiv. Vom excepta doar cîteva pentru interesul lor metodologic şi pentru a termina în capitolul acesta tot ce avem de spus mai important cu privire la material. Pentru alegerile de jude se propun 3 candidaŃi. sau care prezintă eventual aspecte mai dezvoltate sau mai limpezi decît cele de acolo. £0 observaŃie foarte bine redată despre situaŃia fetelor cu aceasta ocazie: „De obicei (feciorii). Tulbure32. Terminologia de la Hălmeag este „strînsul" şi „risipitul" feciorilor. Că mîne. începînd din 1932. cer voie la patronii vătăşiei. începem cu satele din imediata apropiere a łării Oltului. perioadă pentru care nu avem înregistrări bibliografice sistematice. şi o rîde şi o povesteşte. să comunicăm propria noastră sursă bibliografică. 1. de toată încrederea. „cepurar" sau butoier (pentru crîşmar) etc.. Literatura despre cetele de feciori din alte regiuni —după ce am amintit de Ion Muşlefa şi Traian German — se reduce. fiecare june joacă şi bea în ordinea sa. în comitatul Tîrnava Mare: Strînsul feciorilor la Crăciun — un obicei poporal (în rev. 9). 32. Junele ce se prinde fie singur. Care Ńine calea fetelor pre drum se puneşte cu 20 x. Mai există cîteva descrieri din aceleaşi locuri. de astă dată. Se votează apoi cei doi candidaŃi nealeşi. nu au colinde: iau. an. Cînd junii fac o petrecere. euprinzînd — cum am mai amintit — perioada de la 1930 încoace. aşa zicînd. Junii ana să cureŃe fîntînile pre cîmp şi să planteze pomi. p. „Judele e înzestrat. Cea mai valoroasă este a lui Gh. care totdeauna au să Ńină numai o zi. Cine calcă ordinea. sat de „pe malul drept al Oltului". 10). Cine nu ascultă de vătiav. 28. şi încă — mai ales unde e fată mare — cu casta gătită din cale afară. nimic nu se poate întîmplă. pustiu pe uliŃă noaptea după cină. se puneşte 5 x. satul de rînd. se pedepseşte cu 30 x. Fără ştirea şi învoirea judelui. Acesta-i colindatul lor. nr. din cap pînă în cap. publicată cu regularitate de Ion Muşlea (singur sau în colaborare) în „Anuarul Arhivei de Folclor". am întocmit noi înşine o listă. Toate pedepsele prevăzute în ăst statut le depun în dublu vătaşii cînd cad în asemenea abateri". în fond. istoriografie şi biblografic. acolo joacă în curte" (p. ce şi cîtă beutură să întrebuinŃeze.. Pentru a simplifica expunerea. în amîndouă publicaŃiile sînt şi alte studii cu caracter documentar.-febr. .

Căci îndată ce a înghiŃit una din ploscă. ar fi fost complet.. Sfintele sărbători Să le petreceŃi sănătoşi. „în dimineaŃa următoare (a doua zi de Crăciun) încă înainte de crăpatul zorilor. cît ce au trecut pragul. ceea ce este însoŃit de cheltuială / pentru aceştia. Sfintele sărbători Să le petreceŃi sănătoşi. 11). hora cea mare. ci rămîn în curte. 11). cu ce emoŃie îi aşteaptă săraca fată! Căci feciorii. din Mărginimea Sibiului. ... judele urează: La colindat: Şi mai bună sară Jupîne gazdă. 12—13). atunci „caută judele .. Sfîntul Anul nou Să vă fie de folos! (p. ia fereastră. Dacă ar fi amintit şi jocurile şi ghiduşiile pruncilor mai mărişori de pe margini.Judele rămîne cu titulatura .. descriptiv.12). chindisite sub pieptarele cusute cu flori. cu / plosca" — adică se duce judele feciorilor cu o ploscă cu băutură pe la cine crede că i-ar primi: „Dacă gazda n-are gînd să-i lase nicicum.. unele imitînd. feciorii se adună din nou la jude (şi) . la jucători.— viitoarea zestre — expun pe paturi şi pe lăzi. lucrurile se petreceau la fel. 12). 10—12). nici nu pune mîna pe plosca judelui. pentru învă-.. căci feciorii nu fac altceva decît mai iau o dată satul de rînd (tocmai ca în seara precedentă). în satele din łara Oltului." p. /Serile ceata joacă pe la oameni. 13). Ńinînd copilaşii la sîn. alta a . DimineŃi multe Ca cea de astăzi Să le ajungeŃi Cu pace şi cu sănătate. Ion se întrunesc amîndouă cetele de feciori (una j a celor mari. Ia colea cîte-o băbuŃă î golomojită (mototolită) se uită şi ea printre lacrimi de bucurie la jocul nepoŃilor. între glume şi rîsete. evocă şi ' . Dacă nu-i cheamă nimeni. unde am înregistrat următorul obicei. . La zorit: Bună dimineaŃa Jupîne gazdă. întîi la haine îşi aruncă ochii — cam pe furiş.. valabil şi pentru łara Oltului: „In mijloc. Mai departe nevestele cu pomeselnecile / albe ca omătul. Gh. fetele . 4 — Forme străvechi de cultură poporană românească 50 TRAIAN HERSENI In amîndouă prilejurile. cînd se alege altul" (p. pînă la Crăciunul iitor. în orice _cazT segmentarea^ K satului pe vîrste şi sexe cu anumite prilejurir«w*e -corespunde unorf mdiviziuni sociale mai adînci. De altă. In jurul jucătorilor stau ca o salbă de mărgele.. sate de pe malul drept al Oltului.. Aceasta înseamnă că acceptarea unui dar atrage automat obligaŃia de-a face tu însuşi un dar şi încă cel dorit de celălalt.. Multe sări Ca sară de astăzi Să le ajungeŃi Cu pace şi cu sănătate. reamintindu-şi vremurile tinereŃilor. Sfîntul Anul nou Să vă fie de folos! (p.... Nu mai intră în casă cu jocul. bărbaŃii eu mînile | la şerpar şi cu pipele între dinŃi privesc. . p. înzestrat şi cu talent literar. la zorit. — Zoritul e colindatul din zori. e semn că-i lasă" (p. Tulbure. şi mai departe (după ce se risipesc feciorii sau se gata judia) între feciori.. natural — şi pe urmă la fată.. cu concursul Muzeului Brukenthal din Sibiu (în 1957). pornesc. BAZA DOCUMENTARĂ 51 La Rucăr şi Feldioara sau la Boita.. horesc şi tropăiesc. . scăpaŃi de armată.. Ńătură. ca să le vază colindătorii. Cam atunci observă ei care fată ce are. „ .peisagiul" psihologic şi social al jocului. este redată cu măiestrie şi exactitateJ M Gh. cunoscute de noi în copilăHe. în fruntea căşii. unii chiuind. am cercetat noi înşine cetele. E un fel de serenadă" (p. Cu cîtă nerăbdare. dar n-am găsit nici o deosebire mai importantă faŃă de cele din łara Oltului. legat de ceata de feciori (care încolo nu prezintă mari deosebiri): * In ziua de sf. care gazdă cît său are la rărunchi"/ (p. Am cercetat de asemenea ceata de la Tălmăcel.. Tulbure înregistrează şi un aspect de drept obişnuielnic. feciorii în cămăşi albe.

celor mai mici, care pînă atunci funcŃionează separat) şi pregătesc un car sau o sanie cu boi, după cum e „negru sau zăpadă". La jugul boilor se pune cîte o „hă-ciugă de brad" (brazi mici). Se mai pune o hăciugă şi la oeglăul dinainte (care Ńine loitrele). Urmează o împodobire a jugului, a brazilor, a carului, dar miai ales a boilor, cu chindeauă (ştergare de perete), cu „maci" (făcuŃi de fete din hîrtie colorată), Ńoale, şorŃuri, \ cîrpe (basmale), berte (bete), pangligi, mărgele, clopoŃei'etc. Boii sînt / atît de îmbrăcaŃi cu „podoabe şi găteli" din acestea, încît „nu li se / mai văd decît copitele". Li se pun clopote la coarne, la gît, lia jug. / Unii din „băieŃi se fac călăreŃi", vin călări pe cai împodobiŃi ca şi/ boii, cu tot felul de Ńesături colorate şi alte găteli, şi merg înaintea carului. CeilalŃi feciori se urcă în car sau sanie, împreună cu toŃi Ionii (cei pe care-i cheamă Ion), îmbrăcaŃi frumos şi împodobiŃi cij găteli primite de la „drăguŃe" (iubite). La căciuli pun cănacC po] doabe făcute din şinoare, ciucuri şi mărgele. Au şi ploşti sau sticl^ cu băutură, la fel de împodobite. După ce gata pregătirile, se strîns cu toŃii în faŃa bisericii, cu satul întreg, după slujbă (leturghiel şi se duc la rîu (care curge prin mijlocul satului); acolo coboară! cu toŃii din sanie şi de pe dai. Cei doi preşedinŃi (vatavi) ai cetelor) trec pe Ńărmul celălalt al rîului, pe o parte mai ridicată a malului. CeilalŃi feciori din ceată iau pe rînd cîte un Ion („îl înhaŃă", „îl iau pe sus") şi îl duc la apă, unde „îl înmoaie cu picioarele în rîu", pe urmă îl lasă şi închină cu el din ploscă sau sticlă. Atunci începe un fel de tîrguiială sau licitaŃie: „ca să nu-i omoare", „să nu-i înece" (pe Ioni). Feciorii întrebă pe rînd pe fiecare Ion dus la apă: „Ce dai ca să nu te băgăm?" (în rîu). El zice: „Dau (atîta) Ńuică." Unul din preşedinŃi (după cum e ficiorul mare sau mic) strigă de partea cealaltă a rîului: „Eu dau (atîta, totdeauna îndoit) Ńuică (sau vin) ca să-1 băgaŃi". (înainte se spunea: „ca să1 înecaŃi"). Şi aşa se tot tocmesc, pînă ajung la o înŃelegere (se cam ştie cît), dar la urmă tot îl bagă puŃin în rîu şi-1 stropesc cu apă. Atunci cel de peste apă aruncă t plosca lui la băieŃi să închine cu Ion. După aceea se aruncă plos&t 52 TRAIAN HERSENÎ înapoi şi înhaŃă alt Ion, pînă-i gata pe toŃi. La sfîrşit, se întorc cu toŃii, cu acelaşi alai ca la plecare, călări şi în car, pînă în faŃa bisericii, unde joacă 2—3 jocuri; apoi se duce fiecare acasă. După masă fac o petrecere cu fetele care i-au împodobit. Cu asta se termină şi sărbătorile. Turcă nu e nici la Boita, nici la Tălmăcel. (Informator pentru Tălmăcel: Nicolae Nedelcu, 25 ani, căsătorit, fost primar sau preşedinte la feciori). Tot din regiunea Kîhrniiii, fljn,■ «tul flinm. P?nim\ avAm......o relatare despre „băgatul cu junii", datorită lui Eugeniu I. Munteanu: Obiceiuri de sărbători în Ardeal, la Crăciun şi Anul nou (în ,,Gazeta "Transilvaniei", an. XCIII, nr. 1, Braşov, 1 ian. 1930, p. 4) — din amintiri, fiind vorba de satul natal, în care multe din obiceiuri au fost, în răstimp, părăsite. Unele însemnări merită să fie reŃinute. „Feciorii satului, de la 18 ani în sus, se împărŃeau în trei raioane numite ferdele ... Fiecare ferdelă era organizată deosebit, după tipul diregătoriilor comunale, cu jude (primar), 3 pîrgari, 1 vornic (oratorul festiv), 1 vătav şi 1 cîrciumar..." „Judele avea şi judeŃeasă şi pîrgarii pîrgărese, alese mai ales dintre rudenii, care se întreceau... la împodobirea junelui lor!" — Junii mergeau la biserică „fără clopoŃei la picioare". „în ziua de Anul nou apoi se făceau Căluşeri, împodobiŃi cu tot felul de pantlici în colorile naŃionale, avînd la pălării (nu purtau căciuli!) pene anume cumpătfate, din pene de curcan, cocoş ş.a., pe care le procurau din Sibiu... iar la picioare purtau ciucuri, bumburuze (clopoŃei) şi şireturi colorate făcute de fete". (De turcă nu se pomeneşte). Datorită_lui Ion Mărcuş, preocupările folclorice ale teologilor sifcîeni între 1871—1907 -şi Bibliografia .folclorică a revistei „Musa" (în „Anuarul Arhivei de Folclor", VI, 1942, p. 101—121), neam putut întregi informaŃiile despre cete înregistrate mai demult, cu un ^studiu al lujjacob Manuil: Un obicei de^Crăcijm^dejpe Valea Hîrti-baciului, în „Musa" (1897), revistă pe care am parcur¥=cT^î^oî,~îri exemplarele rare (fiind scrise de mînă), în biblioteca Institutului teologic din Sibiu. Acolo se făceau 2—3 cete, „după vătăşiile satului". ^Colindau numa^colindetii". nu toŃi feciorii din ceată. Colacii de la fruntaşi se puneau „la cuier, în fruntea casei, unde rămîneau pînă ' după sărbători, spre a putea fi admiraŃi". Satul întreg manifesta un interes deosebit^pinfa^u ceată: ioc. îmbrăcăminte, „combinaŃii cu " fete" etcTJudele şi ceilalŃi .^onrhi ratări pran mimiŃi A& Ń Ń munal. Judele mare era peste.JnLani]]^laJ3iisalii el .conducea călu-serii. Unul "din jocuri,_21râra4V*e--jucar ,,-pe băŃ"; „se ridică jucătorul pe cîrjă şi bate cu picioarele în grindă". Eter— BAZA DOCUMENTARA 53 Fireşte, cu cît ne îndepărtăm de łara Oltului, apar deosebiri mai mari, cel puŃin de ordin formal, dar uneori şi de fond. Din unele regiuni există înregistrări mai vechi, de foarte mare interes. Acesta este cazul Hunedoarei, Aradului, al Albei etc. Despre^ cetele de feti ori jiin Hunedoara„aygm_ _o relatare foarte bulTITlIalorită lui TîEold Schmidt:

Turca din comitatul ~TIunedoarar T „TranslIvanîaCT7~ăn. XLII, p. 135—136; p j vorba de turca din „comuna Bozeş din łinutul Geoagiului". -^Turca e cunoscută în ^mjtetyi^stru ŞTib^dlferite,jum ^ara__HaŃeguIuî ""o "cunosc sub n snh turcă, iar în Ńimjtul ele cerbu, cerbuŃu, în partea dintre fipoaciLL,si_Z1ntnR/ sub turcă" (p. 136). Turca de la Bozeş prezintă unele aspecte plîne~3^ semnificaŃie, pe care nu le-am constatat la nici una din cetele făgă-răşene şi nu le-au aflat nici cercetătorii mai vechi care, fiind vorba de fenomene în disoluŃie, au avut şansa să le găsească într-o stare de păstrare mai bună. Accentul obiceiului de la Bozeş cade, durjă___descrierea lui T. Schmidt, pe a treia zi de Crăciun spre seară. Cojistă într-o...jnasă comună, la care participă şi fetele7 Turca se aşaz^Jr^JrunŃea^ m|KeL.lingă.JtllECă. ^Sî~T!Tl^n^f^~1t^^ ifipni iar rîte ^ 4atăy~4eei~tot._ pgrechi. Turga^ înainte de ospăŃ, ca şi între mese şi la sfîrşit, jpacă jocul _ca^5^poariâ3um^7"Cîrid se termSă osp^ul^ turcaşul dezbracă masca_şLojasaz^cu capul în jos, ca nu cumv^jă_o "dracul. In ziua^ Anului nou^ Jjurca moare^ jie_fapt:„jesŃe^^r7^i^caŃa^ (srmulacru)~~p[^^ uliŃi^după ce ies* cu_j_ocul acolo. yrmează-.XL^cenă._de înm etc.)? deşi e vorBa de „un păgîn".L łwc%_^no^rtă" e aşezată^e" o scară şi dusa la gazdă7~ unde e"~75Kg?opăită", adică turcaşurieste™ dezbrăcat de mască.. Urmează pgnwjtait^^jLlaSică^p^niasa comin^ cu aceleaşi persoane caH Ia„oşpă^_JXumiaijQă^ ele pe feciori^- cUn.-mîncarea_adusă^ 'turcei) este gooZiLJIlui^^ şi se împart lucrurile. TîrSold Schmidt adaugă o informsaŃie car*e merităile "aseănenrsă fie reŃinută, fiind vorba de un aspect vechi, în plină dispariŃie, însă cît se poate de semnificativ sub raport etnografic. In Bozeş „lipseşte ... bloju... In HaŃeg, înainte cu 13 ani, însoŃea încă turca ... Bloju îşi negrea faŃa cu scrum, iar îmbrăcămintea îi era făcută din cîrpe colorate. Pe umeri îi atîrna o straiŃă plină cu cenuşă, în mînă avea o puşcă de soc, iar pe spate purta un clopot de oi. în decursul jocului făcea o larmă teribilă, nu numai cu clopotul, ci şi el însuşi 54 TRAIAN HERSENI BAZA DOCUMENTARA 55 striga, şi umplîndu-şi din cînd în cînd mîna cu cenuşă, arunca în ochi celor ce stau împrejur ... El intra prima oară în fiecare casa, ca să ceară permisiune pentru turcă. Şi să nu se fi întâmplat să capete undeva răspuns negativ, căci atunci umplea ferestrele cu cenuşă ..." (op. cit. p. 137). ^EesprjJ£ei£^ de bună^- deşi suimiarăj3i^jinm--gpr"etător m^ghj^r, CzărânjGyulai ZJ^o^^SVSL. jcgjJUddZd,9 p? tii.rkntAnr.nltat4s (în rev. „[Ethnographia", * an. XII, 1902, nr. 5, p. 221—225), din care extragem cîteva date. în satele cunoscute de autor, pe lîngă două anume cercetate, .colindatul feciorilor se leagă de turcă jji jocul aoesteiaJSe strîng uneori şi băx-. ^EaJT căsătftrtŃînft^^ Din prianajr^iiei sale Jargi^ Ń ggj^r gj g, J:urca^a primit de curînd şi numele de Mariuca (de la Măria). Turca este un personaj mut. EaJoa^Tlir^âcturmuzicii şi lITirr^ lî di îd"ff îHS 3§ îj pj J^ luî;~ din cînd"frf cîHS 3§re in sus, se invirte împrejur sau se lasă pen"tru o clip3~nr jus, dHlTa^l^cuTurca1 făgărăşană. In timpul acesta îsi îi lăă il i ^apuTlntf^ parte şi înL_jlŃaLJ§i_cl^ ^dinj^TsTcopi^ din funcŃiile ei principale, ca şi în łara OItului7"e_de_sperf şi copii. Ei_ i_ nîrel^âî^nîZS^g^n^^I^ rse ^cFTurcăarămaiS încă din timpul potopului, san cn pl^' ^ "fost ^rnncałbă mai Ńîrzlu de mare şi de_aŃunci umblă aşa, ca o nebună__. Czârân a înregistrat cîteva texte preŃioase: o colindă pastorală şi o mulŃumită mare, asupra cărora nu insistăm. JDin Ńinutul Albei(Alba Iulia) avem o descriere foarte minuŃioasă şi teme ini că~^T~crelîînfe^^ '^va^^(MoMovan~Gergely), scrisă în limba maghiară:^Alsofeher Vâr--

megy&~~RxffiuînrNepe~=rN'epTajzi Tanulmăny (în Alsofeher Vârmegye Monographiâjia, I. Kotet, Masodik resze. Alsofeher Vârmegye Neprajzia, Nagy-Enyed, 1899, p. 723—1048). între gy ^j^ £&ŞtâbJiy^ e^c- Pe care, in urma celor înTăŃişate, le cunoaştem din alte părŃi, Gr. Moldo van remarcă ^b il^ l^ între care şi pe aceea de-a fjdi "^"caz că se^ găseşte vreo |^spo"3an^T]î Jie^^ ^ospoSari Te^îrrTfljgnitj^'JT 'b~"m_ai _dau şi afară. La Anul nou, ceata JeteleJLa^gazdă^^sg^as&gă M ma^IoISla_sL g şi unele observaŃii cu caracter general privitor la răspîndirea faptelor, oare merită să fie reŃinute, pentru că e vorba de un bun cunoscător al etnografiei, unul din specialiştii de seamă ai vremii. După el, ■ turca a fost cunoscută în întreg Ardealul. încetul cu încetul ea a ieşit din uz („din modă"), dar îşi aduce aminte personal de localităŃi în care a existat şi din care a dispărut. Aj^rnnnq apni turca transili j p vană cu malanca din alte părŃi locuite de români, ridicînd astfel o -problemă oare urmează sa fie ^jg "l^jrTmai puŃeaT înfăŃişa aici numeroase miateriale — noi înşiae am mai cerceta^J^r^^ '^^-iiill^Pâdurerii (1956—57), — darj^nujie-air mai aduce nou dgdŃ_ aspecte ^icundare"siau variaŃii locale.33 Ne referim în specîălT îaTSîeratura~mainte de 193D, necuprinsă în bibliografiile existente, pe care deci am fost nevoiŃi să o bibliografiem noi înşine.34 Ne rămîne totuşi o problemă foarte importantă: există sau au existat vreodată cete de feciori la românii din afara Ardealului? întrebarea aceasta ni s-ar fi pus oricum, dar ea cere o examinare, cu mult mai atentă, din pricina unei împrejurări speciale. în lucrarea citată a lui Ion Muşlea despre Obiceiul Junilor, deci a unui folclorist de seamă, foarte bine informat, găsim în această privinŃă o afirmaŃie precisă, amintită anterior doar în treacăt: „Faptul că. după cît avem cunoştinŃă, cete organizate de feciori întîlnim numai la românii din Ardeal şi nu la cei din Vechiul Regat, n-ar putea indica o origine săsească a tovărăşiilor de feciori ale românilor ardeleni? în stadiul de astăzi al cercetărilor despre tovărăşiile de feciori, nu putem da încă un răspuns în această chestiune" (p. 61). Se poate da astăzi, după cîteva decenii, un răspuns? Noi credem Dacă ne luărr^jdupă Leqnida Bodnăresou^— şi credem că este un cercetător de încredere — jji]^orgl^^ asemănătoare^ cu celejlin Ardeal au exis^t~şT*'în Bucovina. Ne neferim Ia lucra-*Vea:Xeonida Bo"gnafeseul: Einige Weihnachts und Neujahrs Brăuche der Rumănen (Czernowitz. 1903, 27 p. — Sonderabdruck aus dem "Jahrbuche des Bukowiner Landes Museums pro 1903, publicată, cu foarte puŃine modificări şi în limba română,_L.B. ijCîteva datini de Cj^cmr^ji Anul nou la™!™™9 CernăuŃi, 1943, 30 p.). Bodnărescu ^pune claFcă in±aŃişeaza^,sărbătorile de iarnă — mai ales aşa cum ^l^m cunoscut îrTWcovina^_/L_(p. 5). Iată texte care amin^goâfte de aproape Transilvania. „în ziua de sf. Niculae se adună 12 feciori (băetani) între 18—24 ^ZZZ ^egaŃiri pentru sărhîjtoT^ie^^ - - Se alege *dge~~cel mai mi numeroasa vat.snr. îi datorează cu R-1 puterii 56 TRAIAN HERSENI BAZA DOCUMENTARĂ 57 vătavul poartă in]L_Jbuz^4^ii__n^ gliei şîzurgalaL Acesta e băŃul de colindă. In urnele părŃi el este lnloeiAt -eu~u^4ep^ serveşte vătavului în unele regiuni penk^a^ÎRdăi±-i©^^ 15~ id - ~xiun, şi se spune 15a~ar avea_pjutere 61re dintro tufă de lalurTji adese e ,ş p _pjutefflfai

Descriind Crăciunul într-un sat.-. „Cu cayra I ş (p ) nu~se miai umblă astăzi în nici un sat. 64). spre groaza fetelori din casă. unde nu mai poate fi vorba de vreo influenŃă săsească. Câmârâşul este. . buhaiul şi plugul i^Lmîn la^^gazd^jMs^răJn^ alDTân^samTKului nou. stă mereu pe lîngă capră şi cotrobăieşte. El enumit în unele regiuni Moş Crăciun — capra. rr^ jg şi ^îoesl obicei. Ştefănucă: Cercetări folclorice pe imlp. (numit in glumă iâpał!~T[^iâ„iLTI_i se dă fîmcŃîa~^e~Hopo::" ~~"T7::l TT. tocmai Ja-xomann de "pe" 'Nistru (P. spală blidele şi face ordine. Dacă sînt fete în casă. Jecîorî^^ g ş p ^măraşjişicucămăras mare (p.61re dintr-o tufă de lalurTji adese este împodobit cu difprif... Grmează^^sieară fa gazdei. flăcăul care angajeaza~lăubanii de laTEacăi la horă" (p. această datină este foarte însemnată .. ba chiar pînă la Iordan. ^U Cetele de feciori sînt atestate jg^jg_ghip incontestabil la cîŃiva ani Hirp^gpHg^jjtiaM^lui IonTMuşlea^. prinde capra fîn~J^^p7T^ dintre turca ardeleană şi malanca bucovineană. atunci. după asfinŃituLsoa tîi dă il Ńii majMâraiik_ji^^ despre cete__de_ feciori: ^Flâoăii sp aduna şi învaŃă Qn±__ f (p. Uneori.p 4urTirnemn. 31—■ &7).. — „In unele regiuni. dec! la fel ca în łara Oltului şi în multe alte părŃi transilvănene. Colindătorii sînt poftiŃi în cas4 şi „capra îşi începe drăcările ei. tte~~obicei un cap dp apimai (p 7) l jt d ă ll ales ca ajutor de vătav."62). Astăzi nu se mai facgJjmjdughîFin toate satele" (p. .. şi marewselie stîrneşte faptul cînd moşneagul. un fecior se îmbracă feme-r ieste. Vătavul e de nerecunoscut> "Par^lunş şi barbă iniri^dFTInâ^X-iai^ înitr-unrmQşneag. altul ia asupra sa funcŃia de casier (cămă--?)T7^:Mt~MeîBirT^ ~Vălavui~del^gă-nairlî^^ traiSŃa. Acest flăcău deghizat în ) femeie se numeşte malancă.*Seara. adică vătavul... tw5gâf5Tp55'''nu'^a asfinŃit_joareleŃ umblă copiii. cu ucrainienii şi ruşii la oare . 5). 9)." (p. clămpăneşte din fălci. PrezenŃa unor întovărăşiri organi-zate~~ile feciorilor~cu gazdă. 220: Glosar)." (p._l-^ >e remarcat este că membrii acestei tovărăşii n-au voie să pă-p răsească gazda şi să meargă pe la casele lor fără învoirea vătavuluii Aceasta pînă la Anul nou. tot aşa sX^Toe^Z^npTn).. M). Dacă află vase nespălate sau neorr\ dine prin casă. Cu colindatul umblă copii. V. IVV BucureştiT--193Z^ P. zbiară şi vorbeşte cu voce schimbată". " ~. împrejurărilor că românii conlocuiesc. p. 62—63).._______________ Hora^ din acgşte_zile_se numeşte hurjlughie. Totodată ^ şi^copra. .—— — . de care se leagă panglici. oare .. începe uratul. ^__§_y |^^6Jngg colindători. In trecut însă se pare că a obicei.g Nistrului de Şos? în ... 15). Dihania această este împodobită cu diferite panglici şi chiar cu zurgălăi. dîn-du-i-se astfel un aspect foarte grotesc.. prin toate ungherele. împunge cil coarnele. jg p^ Undele la^hnrgughje^casa pe carp o ş flăraii Hp la i]n Ńin si Anului nouTAiid---aduftă--^eeteie>'>~ toate daHtfile p L_le cîştigă .. este împodobită cu păpuriş. Bodnărescu ne transpune într-un peisaj mai complex de obiceiuri: J)e pe la flpasiirjfe 5 după masă.Anuaf^îT Arhiypi de Folclor".. Vătavul sprijini-capra în jocul ei. se înjghebează şi un joc. flăcăi (în unele sate şi bărbaŃii însuraŃi). rr^^prtjfr). lucru care nu 1 le prea vine la socoteală fetelor din casă. în ajunul Anului nou. .. Dintre ceiTâlŃîT^doTpoartă un pluguşor în miniatură sau un plug dg^gospodărie (p..se^mad-numeste Turcul (sic) si j^ tprnSJTłln textul german: „Turca" und „CerbuŃul"... In unele regiuni se spun§: a umbla cu malanca. . Cităm: ^Co]indâtul~^^e--efe^ RezistenŃa acestei daferse datoreşte poate.jlăcău care emai ghiduş primeşte roluLcaftrm. feciorii îmbracă haine de sărbătoare Văta feciorii îmbracă hame_d£sărbătoare.

ediŃii. Conducătorul în unele locuri aFe şi un nume: vătav. scrie însă în legătură cu V/ Anul nou. completînd tocmai pe Cantemir. interpretărne*^ulterio)are ale textelor ne pun pe un teren cu l Istoria łentnniiiH in M TłT-^Tt ^ că Ttîa_ ajur^ul^ Crăciunu^ din łara Oltului) convin spre a fi împreună pp^Ńru o săptamina . cu un caracter organizatoric elementar şi deci universal. (p. Dr^ătindu^^TJiî^acest— lm <z7^Tir~Z7T&x mi of nn J^uhâv-^a^âpnicey-oxi^xlopoŃel aau^H-lalancă^ ~cmtînd pe la fereşti CoZindg_^2xm^^Ildl^r=Jn tot timpul cît unul Hm~colindători. deplasîndu-se însă. nu ne^sEunie-jâmic despre obioeJHriîo ™? mi TorTrn prilejul Iui nOT _^j^e obişnmeştejn multe chipuri atîtla prostime. după cum aceasta aminteşte pe cea transilvăneană.: . traduceri etc). originară a cetelor de feciori.H. se găsesc_foarte puŃine indicaŃii in aceă&tă privmŃafTrr . dar cu o relativitate demonstrată clar de încercarea neizbutită a lui I.. pentru a asigura un spectacol de ansamblu). vornic. deci forma arhaică. iar prin oriaşe^Iăcăi^ de:„pe„M cuirŃilâ&6îer^. Cetele savant articulate şi organizate din Ardeal s-au dezvoltat în împrejurări istorice specifice (probabil şi sub influenŃa organizaŃiilor juvenile săseşti. oriunde este de făcut o treabă în comun.V~lîe71mtov^^ pentru CLAimhlg cu colinda__ pg~tgjg^^ noastră: T. . 61). un cunoscător foarte bun al obiceiurilor moldovene. din aceste cete simple.co^ndă7"ceiM"Ńî^oâre îl însoŃesc nu încetează de a suna din clopoŃei s^T talanca. Hp_ -cm Unde ^ că mi nu a farp m ludi juvenile■sf_jcara-se de junii romani.)r2M^uLeste (precizează Burada pe lucruri apucate de astă dată de el personal) căjyŃiajm^l_Arrului Mujrin_sate^ ciobanii şi văcarii.37 Mărturii asemănătoare avem şi din Muntenia. Avem convingerea că aceasta este forma primară. străveche. fără bătrîni".™ (Subl. unele mult mai clare. anterioară oricărei influenŃe posibile ia saşilor: o întovărăşire (o ceată) şi o căpetenie (indiferent dacă are sau nu un nume şi care îi e numele). cu prilejul Crăciunului. care-şi armonizează acŃiunile şi spusele în desfăşurarea ceremonialului. primitive. Sub raportul desfăşurării istorice.—"— ~——--------------■ L-^nSste cît se poate de clar: întovărăşirea moldovană aminteşte pe cea bucovineană. cît~şila cei mari. numiŃi_jr^u^rielie locuri. împărat etc. cît le ia gura: Hai! Băi!" (p. luî T. la fel ca în Bucovina şi în Ardeal. Descrierea Moldovei a lui Dumitrie Cantemir.).u. după care se conduc toŃi ceilalŃi (deci este vorba de o întovărăşire organizată). precum şi o diviziune socială foarte precisă. credem că în aceste cete simple găsim şi obîrşia cetelor din łara Oltului şi a tuturor celorlalte cete amintite. acrie. sau în casă. Ar fi vorba 58 TRAIAN HERSENI BAZA DOCUMENTARĂ de o critică de texte (manuscrisul latin. r* Teodor Burada. prestabilite. cum este o comunicare din Urziceni (IalomiŃa) şi împrejurimi.:^^ deosebeau nobili^d^ftopoF-r^-r-^4gcr adaugă de la-^mer~pe--lîngă. Întovărăşirea din Moldova are un conducător: cel ce urează. J^J^^^ datinile moldovenilor. iar alŃii de a pocni amarnic cu hararjrncile sau biceleA_ 'trăglnd buhaiul într-una. prînz. se strîng_jlăc. pentru altele mai concludente. publicată de Tudor Pamfile (Crăciunul. Codru Drăguşanu.conducători. amintită anterior).ăii d .B. ca moment culminant. fără a intra îrî oa'sa~~sâiu~B)e a cere_plătâ. care în foarte multe părŃi este momentul culminant al sărbătorilor de iarnă (implicit colindatul). lui TS:ł. luînd locul Crăciunului35: j3^i Dimitrie Cantemir (Descrierea Moldovei. 47T3nbl. şi dnd__c^_ceju^ază_„spa^^ f^ Ton: la mai minaŃi mai! toŃi într-un"glas strigă. este incontestabilă. de aceea e mai bine să părăsim izvorul..şi plugaraşL_ rosteşte niceJî . Dar în Moldova şi Muntenia? în izvorul atît de preŃios pentru datinile vechi ale Moldovei.Cantemir zice ca tot IşâJâoemLJujrii. Prin unele sate este obiceiul ca îa ~seara de ajun să se cfnte numai unul din colindele: AstazTseara e 'JeWfâTmme sau Docmmele icea în ceste curŃi la fereastră.T^fîiSgTnTrTnohiii şi pnpmr| fmnntni hntrîni gi tinpri. adică tot organizată (persoane cu atribuŃii diferite. spre Anul nou (ziua colindei încă de pe vremea lui Cantemir). 1914): „Colindul_se jînŃ^ sau afară din casă.

deşi în fond unul singur. că cete de feciori.. şi de care toŃi ascultă. "*Tot~3m lucrarea amintită a lui Tudor Pamfile aflăm că: J d t l Mlli flăăii tă ăi lă de munte ale Muscelului. ci acumlntrâ în casă şi^oolinaa f TpI m/irp san rnlirulul. prezen-A^.. Tot el adună banii.. s-au găsit. să colinde la fereastră. dimpotrivă.^ o~îîgura"scenică"centrală. o singură zonă sau regiune etnografică... D SI ( i sexuL Aceasta o cer chiar părinŃii^căci cred că dacă_JjjgQli^dă. care nu este neapărat necesară. TS-ar putea obiecta şi în cazul acesta că Muscelul este îngemănat pe munŃi cu Făgăraşul. PrezenŃa unor cete organizate^ de feciori snh frmm^ gr^sta^glp-. celui mai în vîrstă dintre toŃi i se dă numele de vătaşul cetei. mulŃumesc.. Deci. Bucovina etc. moş. Este evident. în această ipoteză. & iapa etaV decLlalceată —Şîganîzăta "^ feci2ri — ca şiirL_.„(un. mai cîntă unele versuri ca Cetaşe..şi. este vorba de o transplantare mai veche a obiceiului. 178—181). iar. ia vatayul. ierarhie şi reglementare.a.. ^aieiJL_jncepind chiaride i Ti i lîMr "Innd intră pe uşa casei.desfăcut de sărbători (erăciunj. dar identicaîrie^nŃl^cu cetele din łara Oltului şi alte cete din TransilvSîîa.Transilvania •— care se-strînge_din vreme^^funcŃionează pînă termină ce are . ci. El este însărcinat cu buna rînduială.^™g^g£^ ^i~încalŃe-părŃi-. etc. maTăles""pe la casek. dar de astă dată deosebirile între cele două obiceiuri. formal sînt foarte mari: cele două Ńinuturi nu fac. a existat o formă mai simplă de ceată. care colindă în cor^oJ^|LJa.l^Toşul cu ghioaga. \*jx>at*r^^ (p. dar socotim că cele înfăŃişate con-stituiesc un argument suficient pentru teza pe care o susŃinem. : Am putea înmulŃi exemplele._şjLbrezaia se apropie. ~~lTi bli pe~~IâTemei basmale frumoase^ de mătasă dacă_se poate. Colindului cel mare i se mai zice şi______ °caseîT~din pricina că-1^5nŃan^fiecăfe~~casa~"şi în el" se "pomenesc ~ z. un vatapr precum sr^tlte —personaje~"cn sarcini precisei. de un vătas.~şT~cfe aceea. ^decît^ Te _cea dînłara Oltului.timpul aceluijin^înd ies~clin casă. dacă anumite BAZA DOCUMEiNTARĂ 61 .Cu lăutari. mi însuraŃi^ care are în frunte. se mai 7^~ fL p. poate chiar din părŃile Făgăraşului şi Sibiului. fenomen originar din care s-au dezvoltat toate celelalte forme care impresionează prin organizare. .. ale__i^unŃeniei. relativ recentă şi cu mocănime ardeleană. ". E o ruşine pentru fata care n-ar face colac pentru colindători" (p. colacii şi cîrnaŃii. iar colacii şi cîrnaŃii îi încredinŃează unuia din tovarăşii săi. mi s-a constituit în ziua colindului şi nici nu s^ terminat cu eL Irr3rîce~"oâz^este vorBa de o formă mai^simpla. în sensul celor din łara Oltului. Cele înfăŃişate de Tudor Pamfile despre Jyrezaia musceleană^ se „apropia jnaLmult de^ ^^pca-bucovineană.spinare pentru adunâtuTpTo^ coanelor. din acest punct de vedere.. Un lucru_ este însă sigur: brezaia. sînt totanul sanabuşi $ jac nimic rău în tot. şi se mai găsesc — e drept tot mai rărite şi anemiate — la românii de pretutindeni. ca şi în Moldova. dacă nu neam orienta decît după unele particularităŃi de grai (colind 60 TRAIAN HERSENI în loc de colindă. flăcăii caută să-şi alcătuiască brezaiq l ce-1 poartă pe acolo turca — d cu mult înainte de Crăciun.Jei5eastr47^ar44iaji^^ IbânîT^atîmente). are la bază un cîrd de^lacW^(nu' * copii. obiceiul care ne preocupă este lipsit de evoluŃia ulterioară a cetelor din Ardeal: ceea ce ar confirma în alt chip şi sub alt aspect afirmaŃia noastră că şi în Ardeal.bărbatul si femeia. sub diferite forme.38 Totuşi. Nu pierdem din vedere faptul ca~TâI"omiŃa este o regiune de colonizare intensă. iar celelalte"lucruri lejlă iepei —_oel_jce„ poartă -desagă-4n. . De astă dată nu mai "stau caTseara. . nu o simplă întrunire ocazională. după datin^locu^i. flăcăii alcătuiesc brezaia. care îi înşiră pe o nuia... cîrdul brez^eTgleaca] ------'rl!ZIlJpei^rurcpHn Banii jj. cu toate că informatorul nu precizează nimic în această privinŃă — că aragsta ^c^oi^-^Hidiisă.„imde sînt fete mari. şi în egală măsură la unele dintre naŃionalităŃile conlocuitoare şi popoarele învecinate.. totuşi ceată organizată. vătaşe ş. Adunînd mereuTa linuri. — După cum se vede şi din acest vers. 50—51). se separă ca două variante geografice net deosebite. g_j ^ _ despart în două cete de cîte opt sau zece şi colindă o ceată satul jumateter^şr-ceaB^^ jumătate. vătaş în loc de vătav).

) se găseşte la Editura Academiei R. III. G. p. Inmormîntarea la Români. cete de feciori. incompletă şi arbitrară din Istoria literaturii române. deci prielnică unor dezlegări satisfăcătoare.. 1939. turcă etc. Classijied and Annotated Bibliographies for the Interpretation of Savage Society. VI. ed. Bibliografja ludoznawstwa polskiego. 4 Cf. Săsciori. CredinŃe şi superstiŃii. FI. voi. (p. Psychological Standpoint. Bibliografia este o disciplină ştiinŃifică. 1890. red. IV. 345—383 (pentru anii 1944—1950). A Hundred Years of Anth.. Popa-Lisseanu. capră. 1933. Bibliografja Etnografei Polskiej. o origine mult mai străveche. constant şi universal. pe măsura desfăşurării interpretărilor. foste turci sau boriŃe. EPL. amîndouă în colecŃia „Studii de folclor". Dan Bugeanu. am adăugat credinŃele şi superstiŃiile adunate în diferite părŃi locuite de români şi publicate prin reviste şi ziare greu de găsit". I. publicată (din 1908) de Academia Română. junii. ca şi alte materiale. unele din łara Oltului şi. Steinmetz. ospăŃul feciorilor.P. publicat de Ion Muşlea. deci chiar în cadrul desfăşurării lor. pe lîngă valoarea lor intrinsecă. Bucureşti. Besterman. T. Rubrica permanentă: „Bibliografia folclorului românesc pe anii. Această bibliografie este continuată tot de I. etc. p.S. trebuie să aibă rădăcini mult mai adinei. foarte bune. E. an. 1892. în prezent: Internationale volkskundliche Biblio-graphie — International Folklore Bibliography — Bibliographie internaŃionale des arts et traditions populaires. ne putem opri. V. Cf. comunicat direct de culegător. Milescu. 1912. Source Book of Social Origins: Ethnological Materials. I. dar şi împreună ou toate asociaŃiile şi obiceiurile juvenile: căluşarii. 1968. unul din întemeietorii etnografiei româneşti (nu e menŃionat nici în partea istoriografică). vezi indicele tematic şi indicele de numiri geografice. Gheorghe Vrabie. 1— 2. slavă etc. ca şi de alŃii (Ion Taloş. II. Acesta din urmă scrie: „în acest material. V. Vezi de ex. zonele tratate în lucrarea noastră. 1950 (anual). Bucureşti. Nunta la Români. hărŃi etc.L. azi complet depăşită. Geneve. necesitatea de a-1 studia în ceea ce are el esenŃial. William I. Bystrori. comun. craiul nou. cu toate detaliile necesare şi anexele documentare (liste de informatori. în ultima vreme şi problema aceasta este în curs de rezolvare. Histoire et etat actuel des etudes ethnographiques et folkloristiques en Roumanie. NOTE BIBLIOGRAFICE 1 Au fost cercetate direct („pe viu") cetele din satele Iaşi. Breazul etc. 2 Cf. Lipsesc din bibliografie nu numai autori ca G. Bucureşti. începînd cu anul 1930. ea nu poate fi făcută de oricine şi oricum. cucii. în ceea ce priveşte baza documentară. brezaie. ospăŃul junilor. căluş. „Anuarul Arhivei de Folclor". Bale.. La fel procedează mulŃi din colaboratorii colecŃiei Din viaŃa poporului român. Ed. 1935. gazde etc. avec une bibliographie des auteurs et des princi-paux ouvrages (în XVII-eme Congres International d'Anthropologie et d'Ar-cheologie prehistorique. Marian. fotografii. 1123— 1267). R. Bucureşti. 1956. Vezi şi bibliografia foarte defectuoasă. Netotu. ceea ce exclude de la început originea săsească. 7 Ne referim la bibliografiile gen G.) în anii următori. maghiară. Bucureşti. pe baza bibliografiei de după 1930. 1942. Penniman. N. istorice şi etnice). Bibliografia generală a etnografiei şi folclorului românesc. cel puŃin în aria noastră de civilizaŃie. partea I: Folclorul literar românesc. Essai d'une -bibliographie systematique de l'ethnographie jusqu'ă Vannee 1911. Denisiev. 1915. 1921. Krakow. An.. 1955 (4 voi. Muşlea în „Revista de folclor". Acad. Socotind că acest adevăr se desprinde lămurit din cele înfăŃişate. Bucureşti. World Bibliography of Bibliographies. fenomenul însuşi. 1937. VIL 1945. — singurele în măsură să ne asigure perspectiva „factologică" reală. Vaida şi Teleki-Recea. plugarul etc." a înregistrat periodic tot ce a apărut mai important în acest domeniu şi în cele învecinate. I. Thomas. dacă nu chiar milenară. Celelalte au fost înregistrate pe bază de informaŃii culese de la foşti yătavi.forme sînt relativ recente şi pot fi explicate foarte bine printr-o influenŃă sau alta. Bibliografia . Chicago. sau Artur Gorovei. 1914 şi Ian St. 1935.. nr. aici. Literatura populară română. (1800— 1891). Asupra celorlalte completări posibile ale materialului nostru. dar pînă şi N. 1937. în ce are el specific. nu numai în toate formele locale. care.). I. S. Materialul de teren. 1939. R. multiseculară. T.R. IV. Krakow. 5 Adrian Fochi (sub.). 1964. 1892.R.P. K. Niculescu-Varone. 2. Societe Suisse des Arts et Traditions Populaires. în vederea eventualei sale publicări. Duckworth. 1932. (în această lucrare se găsesc date bibliografice preŃioase pentru perioada indicată despre bere. 6 Romul Vuia. Vezi şi T. sînt instrumente de lucru cu caracter documentar.ro-pology. S. Naşterea la Români.39 Ceea ce am dorit a fost să punem în lumină complexitatea fenomenului. 1968. Un exemplu pentru bibliografia etnografică de tip 62 TRAIAN HERSENI naŃional: Franciszka Gawelek. Folcloristica română şi Ovidiu Papadima. 3 De ex.). Adrian Fochi etc. am spus că nu insistăm decît treptat. Drăguş. Săvăstreni. 1929. I. Bruxelles.

Marian. şi Ion Muşlea. 61. de pildă. Istoria folcloristicii române. p. VIII: Capra sau Turca. II: Păresimile. Vrabie. 1925. 15 Tudor Pamfile are o activitate folcloristică foarte vastă şi multe din materialele culese de el sînt astăzi de neînlocuit. jocuri şi petreceri populare. 13 Ne referim la studiile de istoria teatrului ale lui T. culegere din părŃile Muscelului. Cf. Hai lerui Doamne: studiu lingvistic. DicŃionar universal al limbei române. Bucureşti. Lille. Substratul mitologic al sărbătorilor de iarnă la români şi la slavi. în „Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor". Pentru influenŃa bisericii asupra colindelor de Bobotează şi Paşti. T. 7—8. migăloase şi mai ales sistematice cercetări de teren pentru a descifra exact religiile sincretizate în sărbătorile noastre poporane şi alte manifestări BAZA DOCUMENTARĂ ale poporului nostru. ly Iaşi. voi. Gr.. B. p. Colinde. Tocilescu. folclorist şi etnograf. spectacole publice şi altele. D.S. 37. ca fiind al lui Teodorescu.. Iaşi. Cf. CernăuŃi. Partea I: Privelişti. deci nu trebuie totuşi pierdut din vedere. pe măşti. op. din 1.. 1964.. I. 5— 88. în care susŃinea. o ideie limpede cu privire la caracterul religiunii ce stăpîneşte poporul român". (p. 1920. 224 — subl. p. I. Atîtea cîte s-au înşirat sînt îndeajuns ca număr spre a ne putea face. A.-P. voi. III: Cincizecimea. după sintetizarea lor. 1938. 1899. Burada. Sărbătorile poporului cu obiceiurile. 1903. Cf. cîntece de stea şi urări de nunŃi. vezi colecŃia editată de Academia Română: „Din viaŃa poporului român". voi. şi Al. Cluj. V.. între altele. 200 colinde populare (culese de la elevii Seminarului Nifon în anii 1924—1927). 20 Cf.. Teatrul popular. 89 şi urm.' 11 Dovezi la Petru Caraman. G. CernăuŃi. Bucureşti. vezi şi I. Colindele. EPLt 1968. FI. Bucureşti. VI (1957).. cit. Bucureşti. Brăiloiu. 1974. voi. năravuri. Muşlea. o lucrare intitulată programatic: Contra spectacolelor. dar ne-am convins de contrarul: sînt necesare încă multe. 1930). care înregistrează pentru toană şi acest înŃeles. 445. şi Gh. voi.. G. VIL din col.). voi. 1914. Bucureşti. cit. Partea I: Datine. Cf. Tudor Pamfile scrie: „Cu lucrarea de faŃă 'se încheie descrierea sărbătorilor păzite de poporul român în curgerea unui an întreg. Teatrul la Români. I. cit.). FI. şi Lazăr Şăineanu. 1909). Noi am încercat această „sintetizare". R. Colindele religioase la Români. Rosetti. 9 S. 439. Hasdeu. 23. şi Dimitrie C. voi. Pitiş. Craiova („Melos". 1939: El ia ca punct . (Din Lucrările Institutului de Geografie al UniversităŃii din Cluj. G. voi. 16 Vezi G.R. Bucureşti. 341.. 1901. îngrijită de Const. Pentru Tudor Pamfile. nu pe cete. M. IV). 1953. Dem. jocuri. 1936. 1901. Ed. 67—78. Cf. adunate şi aşezate în ordine mitologică de Elena NiculiŃă-Voronca. 168—172. 1909 (voi. datini. în care se completează şi precizează descoperirea celui dintîi. 1915. ca şi cap. Sbiera. Alec-sandri. Bucureşti. Rădulescu-Codin şi D. Sărbătorile la Romârii. întîmpinare critică. în care tratează şi despre unele manifestări teatrale poporane. Lambrior. 1914^ Terminînd ultima lucrare. XX. Bucureşti. Colinde. 18 încă unul din părinŃii bisericii. Cucu. şi Gh. notă. 1968. p. credinŃele şi unele tradiŃii legate de ele. 19 D. 10 Vezi. FI. petreceri. C. OUănescu. Textul reprodus după „Arhiva". în „Arhiva". p." (după trad. 1786). în Istoria literaturii române. la p. Se poate consulta cu folos (dar şi cu prudenŃă): Datinile şi credinŃele poporului român. Sărbătorile la Români: Studiu etnografic. accentul căzînd. Acad. 25 şi urm. XIX: Sărbătorile de toamnă şi postul Crăciunului. XX.generală (trad. Bucureşti. Gaster.. 22 Cf. Muşlea. 1895. Obiceiul Junilor Braşoveni: Studiu de folclor. aparŃine lui Burada (Privelişti şi datini strămoşeşti. 1899. şi Gh. ChiŃimia. IX: Sărbătorile de vară la Români. Breazul. 8 I. p. Breazul. a redactat. I: Cîrnilegile. 1888. Mihalache. Tertullian (155—230). 1911. voi. Teatrul românesc. Teodorescu şi T. nr. 12 Pentru valoarea lui S. rusă). 413. Sim. XX: Crăciunul. Marian. în chip firesc. p. Burada. 14 Ion Muşlea. culegere de studii muzicale. că: „Spectacolele fac parte din idolatrie şi ceremoniile demonului la care creştinii au renunŃat prin botez" — sau: „Legea lui Dumnezeu a pronunŃat blestemul împotriva măştilor. George Pitiş. p. Vezi Istoria teatrului în Moldova voi. 1931. confuzia pe care o face între G. Folclorişti şi folcloristică românească. 285—562. ca şi Ovidiu Bîrlea. Jeanmaire în cartea Couroi et Couretes: Essai sur Veducation spartiate et sur Ies rites d'dolescence dans lautiquite hellenique. Dan. Bucureşti. I. fr. Bucureşti. noastre: T. p. a Acad.H. ed. 64 TRAIAN HERSENI 23 Cum a dovedit pentru lumea elenică H. între anii 197—202. Burada. p. voi. 17 Cf. extras. Marian şi a altor folclorişti români (V. — Cf. Teatrul poporan are într-adevăr legături cu problema noastră. 144—145. şi C. op. ediŃie postumă. Stăncescu) vezi I. 21 Vezi pentru termenul de bute: I.

61. care crede că datează din 1867 şi ştie precis că se datoreşte lui Ion Codru-Drăguşanu. Cook (Zeus. Ceata feciorilor din Drăguş.S. şi „răspunsurile la chestionarele lui N. Cf. 1913 (pentru rolul hotărîtor al lui I. în „Sociologie românească. ca şi celelalte materiale din aceeaşi publicaŃie. Harrison (Themis. „Biblioteca Populară a AsociaŃiunii «Astra»". Wolfram. Bucureşti. Editura Minerva. 2. Guşti. I. B. Bucureşti. Academiei R. Iorga. 1956 (cu o Bibliografie). care nu există nici în Biblioteca Academiei R. 31 Vezi şi „Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor" din 1952. Muşlea. 1915. 1908. ne-a fost împrumutat de avocatul G. Cu o prefaŃă de N. Milano. Pica din Făgăraş. Pola Falletti-Villafalletto. nu numai prin intermediul autorităŃilor. nu din 1867. nr. care a consultat în manuscris şi lucrarea de faŃă. Evident. cum sînt cele întocmite şi lansate de B. fără o verificare din partea oamenilor de specialitate. studiul la care ne referim este „un fragment dintr-o lucrare în manuscris: „Ceata feciorilor din Drăguş — studiu psihosociologic săvîrşit cu prilejul anchetei monografice sub conducerea prof. D. textul la care ne referim a fost republicat de Iuliu Moisil după originalul semnat într-adevăr de I. Constantin Onciul. Datini şi eresuri populare de la sfîrşitul secolului al XlX-lea. an. sînt foarte preŃioase şi uneori de neînlocuit. şi pentru problema dezbătută de noi. EdiŃie îngrijită de Şerban Cioculescu. nota 4. 127.S. (Vezi Ion Muşlea. Se pare că istoricii literari care s-au ocupat de Codru-Drăguşanu nu cunosc această lucrare. Landeskirche A. p. B. etc. — I. Făgăraş. Associazoni giovanili e feste antiche — lor o origini. 27 După nota 1 de la p. 1936. Bucureşti. Peregrinul transilvan. altfel ele nu pot fi utilizate ştiinŃific. an. 1935. dar foarte importante pînă azi ale unor J. (La p. Densusianu". Făgăraş. 1921—1922. Vezi: Călătoriile unui român ardelean în Ńara şi străinătate (1835—44) („Peregrinul Transilvan") de I. Guşti". Codru-Drăguşanu. şi Cîntece din lumea veche. Buc. 12.. pe temeiul unor cercetări făcute în 1929 şi 1932. Bucureşti.. I. Cluj. Acest „Buletin al Arhivei etnografice-folclorice a Muzeului etnografic din Cluj" nu marchează nici un progres faŃă de încercările similare din trecut şi a însemnat un regres faŃă de cercetările de teren desfăşurate In aceeaşi perioadă de către Şcoala sociologică de la Bucureşti. op. 1914). nr. „Număr închinat obiceiurilor de Crăciun şi Anul Nou". Originea jocului de căluşari. Peregrinul transilvan. BAZA DOCUMENTARA 65 29 Ion Codru-Drăguşanu a fost vicecăpitan (ales) al districtului Făgăraş din 1861 pînă după 1871. in Siebenbiirgen.R.a. Cf. . Ed. C. 1940. 1923. p. IX—XII). dar cu textul complet. pe linie populară. 415— 454. datorate lui Adrian Fochi. 1912) şi A.R. 1. XX. vezi şi Satzungen fur die Briiderschaften der Ev. valoarea răspunsurilor depinde de cei care le-au dat.-P. şcoalelor şi reuniunilor române din Făgăraş.. 1976. Traian Herseni etc.de plecare cercetările mai vechi. 30 Pentru organizaŃiile juvenile săseşti care au influenŃat unele sate din łara Oltului şi direct. R. mai ales pentru stabilirea răspîndirii şi denumirii unor fenomene etnografice sau folclorice. care au stat apoi ca „staŃie-pilot" la baza cercetărilor din anii următori. Densusianu. 1—4. 24 Materialele mai vechi. Cluj. Cf. în „Dacoromania". cu bogat material documentar. 28 Exemplarul folosit de noi. Vezi şi Nicolau Aron. utilă deci. în Ed. Romulus Vulcănescu. 1939. 1970. (1835—1844). 32 Un folclorist regional harnic şi priceput.R. Monografia bisericilor. Cf. Istoria românilor din Ardeal si Ungaria (de la mişcarea lui Horia pînă astăzi). p.. Vezi R. fără copertă. nr. De consultat cu folos pentru unele colinde din łara Oltului şi de pe Tîrnave: Steaua de la Răsărit: Cîntări de stea şi colinde adunate de N. După informaŃiile primite de la I. fără a le mai putea utiliza. Probabil că lucrarea care ne preocupă e deci din 1864. — Ion Codru-Drăguşanu. 241 este amintit şi Ion Codru-Drăguşanu ca „unul din marii funcŃionari ai absolutismului"). Cf. Bucureşti. E. f. în Leshefte fur Arbeitsgemeinschaften zur Fortbil-dung der konfirmierten Jugend. 25 Parte din material (privitor la Drăguş) i-a fost furnizat chiar de autorul acestei cărŃi. 26 Romul Vuia.. Pentru rezultatele mediocre ce se obŃin uneori prin corespondenŃă. I. 1930. P. Minerva. Bucureşti. Codru-Drăguşanu pentru dezvoltarea culturală a Făgăraşului). Hasdeu. (NotiŃă biografică. Codru-Drăguşanu. 2 voi. p. vezi: „Culegătorul". ediŃie îngrijită şi prefaŃată de Romul Munteanu. II. obŃinute pe bază de chestionare. şi G. ed. Iorga. 1970). prin numeroase materiale complementare. 1942. pentru epocă şi N. chiar cînd este purtată de specialişti. Hasdeu şi Nic. Tipologia folclorului din răspunsurile la chestionarele lui B. dec. a încadrat corect unele manifestări ale cetelor de feciori cu caracter juridic în cartea sa Etnologie juridică. Sibiu. din aceeaşi „campanie monografică": Traian Herseni. Editura Acad. Codru-Drăguşanu. Bucureşti. îndrumări pentru monografiile sociologice. Dumitraşcu şi preotul Valeriu Crişan. Ovidiu Bîrlea. 174. ediŃie.. deschizătoare de drumuri şi în problema noastră. Din păcate n-am notat izvorul exact. cit. D.S. p. I. 6. Au apărut de curînd.

In anumite capitole ale etnografiei. 10—12. în special nota 22 de la pag. printr-o analiză corespunzătoare a lor. Pentru răspîndire şi terminologie. Obiceiuri de peste' an în două sate din Almăj (Pătaş şi Borlovenii-Vechit Caras) de Ion Chelcea (an. traducere de Gh. comentariu istoric de N. Numai faptele ne permit să desprindem.bine înregistrată descriptiv de I. 1946.33 Unele sînt însă preŃioase prin amănuntele pe care le cuprind. cu o' prefaŃă de C. Şandru. de Petre Pan-drea. tot atît de interesant ca şi studiul despre turca de la Persani. 5 — Forme străvechi de cultură poporană românească 66 TRAIAN HERSENI 36 Cf. Alexiu Viciu. 35 Cf. Bucureşti. Descrierea Moldovei. nr. Călin-dariu julianu. p. pînă la cunoaşterea integrală a terenului. p. 4—6. Leipzig. 1881. 35—36. pe atît de mari. CAPITOLUL II PROBLEME VECHI ŞI PROBLEME NOI Fără înregistrarea şi cunoaşterea faptelor. p. P. OraviŃa. dar foarte inegal ca valoare ştiinŃifică. Bucureşti. acum sau peste veacuri. cerb. 1933 (important pentru deosebirea dinte cerbuŃ şi turcă: vezi p. Ovidiu Bîrlea. nr. MehedinŃi. culegerea şi sistematizarea faptelor deŃin primatul. 1939. p. dar materialele la care ne referim. 38 Vezi S. de tip feminin. Vezi şi Dimitrie Cantemir. şi S. Gheorghiu. Bucureşti. din această cauză. Ne exprimăm regretul că n-am putut utiliza lucrările despre „cetele de flăcăi" (Burschenbunde) ale prof. limitat şi provizoriu — mai mult pentru a atrage atenŃia asupra însemnătăŃii excepŃionale a acestui gen de materiale şi a necesităŃii imperioase de a le completa prin cercetări ulterioare.. IV. Ceea ce urmează este un simplu comentar — prin însăşi natura lui. ci o simplă arhivă documentară — dar nici teoria nu se poate lipsi de fapte. turca sau boriŃa se numeşte brezaie. Crăciunul. indice de Ioana Constantinescu. In chip normal acestea merg mînă în mînă. văcuŃă etc. Românii din MunŃii Apuseni (MoŃii) — scriere etnografică Bucureşti. 156). 1938. 1 şi urm. chiar dacă na putut fi încă publicat. 318 despre căluşari. gregorianu şi poporalu românu — acesta din urmă cuprinde în sine toate sărbătorile. GuŃu. idei generale. nu putem face nici un pas în ştiinŃă. III. Junii la Crăciun (obicei din Soliste). 1914. Octavian Buho-ciu de la Universitatea din Bochum. 1—4. pentru funcŃia magică. pe care nu le cunoaştem decît din bibliografie. în Tudor Pamfile. Turca (p. p. De consultat cu folos şi George Pitiş. supra). se impune însă o bibliografie critică. De aici nevoia urgentă pentru etnografia românească de a strînge faptele cu caracter arhaic pînă nu dispar în avîntul marilor transformări ale vremii: cît mai multe şi mai amănunŃite fapte. p. 253). 1957. în unele locuri. de Simeon Mangiuca. explicaŃii. Sărbătorile la Români. cap. pentru că s-a scris mult. turcă. 39 Pentru această perioadă. Cf. etc. Obiceiuri. 1—2. capră. vezi şi Ion Muşlea. cîntece şi jocuri magice din comuna TopliŃa (în Revista de folclor. Reteganul (an. Descrierea Moldovei. cu unele indicaŃii bibliografice care întregesc pe ale noastre. pentru łara Oltului: Traian Herseni.40 Altfel construim pe nisip sau nici aitît. Muş-lea. an. Piatra NeamŃ. nici n-ar fi ştiinŃă. pe cit de ireparabile. 34 De amintit totuşi. Gulian. p. Teofil Frîncu şi George Candrea. Pippidi. principii. odată dispărute fără a fi înregistrate. D. 270. Vezi tot acolo bibliografia principală a problemei. De aceea noi considerăm sarcina cea mai importantă a noastră ca încheiată prin culegerea materialului amintit. ŞtiinŃa nu se poate opri la fapte — dacă ar proceda aşa.R. cu o notă asupra ediŃiei de D. ObservaŃii sociologice privitoare la copiii din Drăguş (în „Arhiva pentru ştiinŃa şi reforma socială". voi. 1973. materialele publicate în rev. 24 (1890). introducere de Măria Holban. foarte . nr. 23). I.S. 1056—1063. 98—99. R. despre turcă şi nota 22 de la pag. FI. Folclor bănăŃean. nu vor mai putea fi cunoscute. Stoicescu. 1904. Bucureşti. Pop-Reteganul etc. Vlăsia şi Mostiştea (evoluŃia geografică a două regiuni din Cîmpia Română). dar cît mai grabnic cu putinŃă. Marian. nr. pentru importanŃa lor documentară. bouriŃă. bogatele materiale documentare rămase de pe urma folcloristului I. Bucureşti. clanŃă. Calendarul femeilor superstiŃioase. şi D. De consultat cu folos şi George Sbîrcea. Trad. cerbuŃ. Jocul de Crăciun al tineretului la Căianul Mic (Someş). Tipologia folclorului din răspunsurile la chestionarele lui B. studiu cartografic de Vintilă Mihăilescu. Abia atunci se 68 TRAIAN HERSENÎ . de Gh. 94 şi urm. legi — adică teorii valabile. I. 545). p. a turcei (p. Cf. Teoretizările se pot face oricând. 348. cel puŃin. Const. şi Dimitrie Cantemir. 1925. Hasdeu (cit. M. datinile şi credinŃele strămoşeşti cu comentariu pe anul 1882. 1892. partea III. 315—319). 247). redactat mai demult. de ^ pildă. „Sociologie românească". 1956. 37 Vezi şi cetele mai simple ale copiilor. Brezaia. Vezi. şi uneori pierderile ştiinŃei sînt. 1933). Vintilă Mihăilescu. Colinde din Ardeal: Datini de Crăciun şi credinŃe poporane. Editura Acad. Die rumănische Steppe (în Zu Friedrich Ratzels Gedăchtnis. cum sînt toate cele interesate în cunoaştereia unor aspecte arhaice de viaŃă. Ora viŃa. Emil Novacovici. 163). în „Convorbiri literare". Mocanii în Dobrogea. p. vacă. p. II. 1889.

Ion). Zburătorul. Descîntec. Cantemir. Stahia. De astă dată nu ne vom restrînge numai la cetele de feciori — despre care. Cantemir atribuie moldovenilor şi elemente din religia neamurilor scite (cultul lui Peruna. (p. la cîŃiva zei necunoscuŃi. Turca. Zina. nefalsificate. Faptul este adeverit în chip . lipsite de valoare — pentru a stărui ceva mai mult asupra lucrărilor relativ recente oare. Această operaŃie este cu atît mai utilă. Vulpescu etc. în chip firesc. Dimitrie Cantemir. asemenea origine nu se poate nici nega.) exagerînd. Ne vom opri. In veacul lui Cantemir a apărut însă „şcoala latinistă ardeleană" (Micu. mai ales că nu aduce în favoarea ei nici un argument precis41. Din această cauză. pentru a decreta acel fenomen ca obîrşie a celor româneşti. ceea ce este o imposibilitate istorică. ca şi pentru popor (etnogeneză)42. Sînzienele. A priori. . adică în ultimă analiză o întrebare la care nu se poate răspunde decît prin argumente. dar nu în exclusivitate. Majoritatea cercetătorilor din acest domeniu (înce-pînd cu Bojinca. „Nu se poate dovedi cu nici un fel de mărturii limpezi. ca cel cules şi prezentat rezumativ de noi. Marienescu etc. este destul să reproducem cîteva texte. s-a construit arbitrar şi s-a făcut mai mult operă de imaginaŃie. ca să se susŃină apoi originea lor romană. terminînd cu Viciu. la nunŃi. Farmec. fireşte. spre explicaŃii ştiinŃifice mai largi. Miazănoapte. dacă nu tocate „teoriile" emise pînă acum în legătură cu problema noastră. Numai ele pot da măsura exactă a ceea ce este de făcut în această problemă. Ursitele. vom trece mai repede peste perioada de început a dezvoltării ştiinŃelor etnografice de la noi — cu încercări teoretice foarte timide şi. Ba s-a mers pînă acolo (cazul Marienescu). pe baza materialelor vechi privind problema societăŃiilor juvenile şi formularea problemelor noi. cam în ce vreme a încetat în Moldova eresul păgînesc şi s-a primit legea cea creştinească". Aşa sînt Lado şi Mano. Cantemir în această materie este încercarea în sine de a explica obiceiurile noastre poporane prin originea lor păgînă şi de a căuta această origine în primul rînd (nu exclusiv) în obiceiurile străvechi ale pămîntului (daci. Frumoasele. încît s-au falsificat în chip intenŃionat (nu din greşeli de metodă) faptele sau textele culese. şi cu aceasta problema era considerată ca încheiată. în primul rînd. Maior. Dracul din tău. Ca să ne dăm seama de acest lucru este suficient să trecem în revistă. îşi dădea perfect seama de vechimea şi originea păgînă a obiceiurilor noastre. persoane şi 70 TRAIAN HERSENI loc — tot în veacul al XVIII-lea. sîntem convinşi că etnografia şi folcloristica românească ar fi realizat progrese mult mai mari. Vergelat şi multe asemenea" (p. dezvăluie ultimele eforturi şi posibilităŃi româneşti în materie. Heiole. care a dus la curentul latinist. pînă spre zilele noastre. prelungit în tot veacul al XlX-lea. în general. cu cît ne va îngădui în acelaşi timp să atingem al doilea Ńel important al lucrării noastre: stabilirea problemelor fundamentale pe care le-a ridicat ştiinŃa de pînă acum. pe care le ridică un material relativ proaspăt. la sărbătorile de iarnă (de la Crăciun pînă la Bobotează şi sf. Kupalo etc. şi care se vede că se trag din idolii vechi ai dacilor. D. Voios.vor putea încerca interpretări cu şansa de a depăşi faza ipotezelor şi de a închega adevărate teorii ştiinŃifice. Deslegătura. Ceeia ce era valabil într-o măsură foarte largă pentru limbă.43 Curentul acesta etnografic a început — ca şi în istorie şi filologie şi în strînsă legătură cu acestea ca preocupări. nici afirma: e& este o simplă problemă. ca să ne convingem că. în lipsa cunoaşterii exacte a faptelor. dar cel puŃin cîteva din cele m<ai proeminente. Doctrina de bază a latinismului: originea noastră latină. sciŃi). încît se mai închină şi acum. Drăgaica. mai mult asupra interpretărilor româneşti. Dacă cercetările ulterioare ar fi urmat linia trasată de D. Chiraleisa. ei căutau în obiceiurile religioase stau profane. Colinda. s-a extins în chip cu totul necritic şi în etnografie şi folcloristică. care s-au dat obiceiurilor de care sînt legate şi cetele de feciori. în poezii şi cîntece. Meritul lui D. stricto sensu. JoimăriŃele. o analogie cît de vagă. Ne referim deci. Şincai) în istorie şi filologie. poziŃia. peste care s-au suprapus. fără să le desfiinŃeze. numai prin argumente ştiinŃific valabile. „Altminteri norodul — şi la noi în Moldova. cele creştine. Striga. care au folosit — fără îngrădirile necunoaşterii limbii şi izvoarelor directe — materiale veridice. Unul dintre primii noştri etnografi. Ca să ne dăm seama de felul în care rezolvau etnografii şi folcloriştii latinişti problemele de acest gen. nu există în limba română aproape nici o lucrare teoretică — ci asupra interpretărilor ou caracter general. ca şi în alte Ńări pe care ştiinŃa nu le-a luminat încă — este foarte plecat spre eres şi încă nu s-a curăŃat desăvîrşit de necurăŃia veche. Tricolici. în mod sigur prin preajma anului 1780. mitologia sau cnedinŃele şi superstiŃiile romane. Legătura. în general. . 268).) au fost de-a dreptul fascinaŃi (ca să nu spunem obsedaŃi) de originea pur romană a tuturor obiceiurilor noastre. PROKLEME VECHI ŞI PROBLEME NOI 69 îngropăciuni şi alte întîmplări sfinte. în măsura în care cercetătorii încearcă să depăşească simpla înregistrare sau analiză a faptelor. oricît de sumar. Eliade Rădulescu. de acum încolo. cum este firesc. decît de cunoaştere ştiinŃifică. 164). Doina. Paparuda.

în plus. Teodorescu scrie: „Diferitele mistere. dair şi pentru a-i folosi materialul. Nork etc). 23). care lau considerat ca pe unul dintre cei mai de seamă dintre ei51. Eliade scrie. viaŃa lui şi toate ideile şi secretele lui" (p. fără a da numele. Un popor îşi poate pierde limba naŃională . oferă un studiu nu numai din cele mai frumoase. datini şi moravuri ale poporului român (1874). întîlnim la poporul românesc resturile acestor clasice datine. folcloristul G. căci aici se poate cunoaşte mai bine originea poporului.". Seculare. şi acel cult rămîne unica legătură de mii de ani între strămoşi şi nepoŃi. încît nu ne gîndim nici cel puŃin să-i amintim pe toŃi50. Sulzer care. care.de Simeon Mangiuca. moravurile şi instituŃiunile existente la noi. conservate la poporul nostru. Marienescu. M. Sulzeir discută pe larg această lucrare.învăŃaŃi" şi motivează lucrarea: „. a cărei valoare creşte neîncetat cu trecerea anilor — a manifestat în studiile sale aceleaşi tendinŃe pur latiniste. în scopul de a dovedi. această tendinŃă. care completează materialele proprii. dar şi din cele mai utile. . însuşită dealtfel.imp""n Hatin^ ^n mnra^^ r> instituŃia păpfînăr -(p. Este vorba. . cu o documentare bine pusă la punct. . Contemporan ou At. M. adică vates . este aceeaşi ca a lui Bojinda. fireşte. să apăr romanitatea şi pe acest teren. rezultate dintr-o cunoaştere directă şi amănunŃită a poporului român.. datinile. — La fiecare pas. şi-n unele chiar în întregimea lor. Grimm. căci fiecare din ele se găsesc. în 1848. în Încercări critice asupra unor credinŃe. At. se referă mereu la ea. Floralele. II al faimoasei sale Geschichte des transalpinischen Dacien (Wien. Urbane. şi toate tind a proba. pentru a-i combate interpretările. ale Cererei. o carte foarte elocventă: Cultul păgîn şi creştin. în care apare limpede. acest manuscris al învăŃatului român ardelean este izvorul bibliografic de bază. Alături de Descrierea Moldovei a lui Cantemir. cum vom vedea. în care răspunde unor . Dem. I. Misterele isiace etc. Cu vremea. — diferitele serbări. . Teodorescu — de la care ne-a rămas cunoscuta culegere de Poesii populare (1885). 1781) aminteşte de o operă a unui învăŃat român din Ardeal (P. Lucrarea aceasta. după 50 de ani (la 1832). Marienescu publică. Numărul latiniştilor în etnografie şi folcloristică este foarte mare. tradiŃiunile. Acestea sînt motivele ce m-au îndemnat ca să culeg datinile şi credinŃele poporale ale cultului familiar al românilor şi prin aceasta. Damaschin Bojinea scria. Nu reproducem din el decît ideile principale: 72 TRAIAN HERSENr .48 Cităm din PrefaŃă. Bachanalele. Dem. probabil indirectă. pe care a citit-o în manuscris şi în care se încerca o prezentare şi o interpretare se pare foarte amănunŃită a obiceiurilor româneşti în comparaŃie cu cele romane. dar cultul familiar.. Planul n-a fost realizat. Compitalele. dar ideologia este clar exprimată: bătălia nu se ducea atît pentru adevărul ştiinŃific. întocmit de strămoşul nostru Romulus spre răpirea Sabinelor. la 1843. iar cel peste ei mai mare. Matronalele. .. autorul unui studiu intitulat: Colinda: originea şi înseinnătatecT^ei^ astronornică şi calendaristicăJ2 Este un studiu dens. cît mai ales pentru valorificarea drepturilor naŃionale. cu credinŃele. III—IV). fără îndoială. şi o mulŃime de alte asemenea. prima mare lucrare de etnografie românească 'ardeleană (după cea moldoveana a lui Cantemir). cu ajutorul cîtorva lucrări de mare circulaŃie şi autoritate. este. despre originea căluşarilor români de la Collisalii romani: „Colisarii aceştia şi pînă astăzi se mai Ńin în Ardeal şi prin Banat (poate că şi altunde) şi se cheamă căluşari.. ci în primul rînd originea exclusiv romană a poporului român. de care este. Paganalele etc. în total sau în parte. tocmai prin extremismul ei.. nu numai romanitatea culturii noastre poporane. de astă-dată. Cerealele. . El a atras atenŃia cercetătorilor contemporani. influenŃat (Du Cange. J. prin studierea. G. susŃinut prin PROBLEME VECHI ŞI PROBLEME NOI 71 felurite datini strămoşeşti.. după atîta trecere de timp.indiscutabil de Er. . din care nu a apărut decît tomul I: Sărbătorile şi datinile romane vechi41. Crăciunul la români e o sărbătoare creştina Crăciunul la români e~Tn acelaşi t. prin asemănările dintre ele. în această concepŃie se rezolvă şi problema sărbătorilor de iarnă: .învăŃatului român nenumit" din veacul XVIII. ."46 Sursa. Kassel. folosită de Sulzer. autorului. Ne-au atacat romanitatea. căutîndu-se construirea unei argumentări vaste şi temeinice. în special colinda. explicarea şi compararea lor.. după a cărui rînduială joacă şi fac toate. se numeşte vătav. moravurile şi credinŃele antichităŃii" (p.45 Teza aceasta aparŃine . şi de Sulzer. 22—23). toate tind a proba latina noastră origine. în voi. este începutul curentului latinist în întreaga etnografie (şi folcloristică) românească. cu titlul probabil de Origines Daco-Romanorum. nu-1 pierde . Maior?)44. mari şi mici — precum ale Bunei zeiŃe. dar unul dintre ei merită o menŃiune specială. pentru încercarea documentată de a explica obiceiurile de Crăciun. această poziŃie — izvorîtă din luptele naŃionale îndreptăŃite ale românilor — a fost puternic dezvoltată. tot despre căluşari: „Curat se vede originea acestui joc şi după felul său şi după versurile ce se cîntă că este jocul romanilor.

fieljîZa£el^J3a^ popor. romani. şi pe ciarii ambii au spurcat-o prin necuviincioase Tîore (jocuri). 22). nu de fapte. alteori brusc. păstrînd numai pe cele socotite de el sau simŃite ca vitale. M. Stu'tt-gart. în fiecare zodie ia altă mască (faŃă) de animal. principial.58 Teza lui Sulzer insistă însă prea puŃin asupra dacilor. aşadar. indieni. (din) prima Januarie .iur-îrrrpreju£a drept zeu_jorir^ zodiac: «Der SorTnengott~~Im Kreislaufe durch den Zodiak». 1882. germani. Faptul însă că într-o vreme în care s-a închegat la noi concepŃia pur latinistă (romanică) asupra originii poporului român şi a întregii lui culturi poporane. nici un obicei actual nu poate fi exact la fel cu un obicei de acum cîteva veacuri. cee-a ce rămîne de cercetat. părăsind uneori lent. teza fiind repetată de la un autor la altul. Sursa. decît prin cuceritori şi colonişti. Dăm un singur exemplu. CerbuŃul şi Vasilica. 30). Obiceiurile casnice şi locale se păstrează mai repede prin populaŃia băştinaşă dacă ea nu este complet stîrpită. influenŃîndu-i la rîndul nostru în atît de multe privinŃe. ei au însă şi moravuri. vasilica. la 1781. . care trebuie reŃinută. Cercetătorii fiind fascinaŃi de această doctrină.. cum poporul creează mereu forme noi de viaŃă. Pin religiunile şi mitologiile tuturor ^popoarelor vechi. înseajrmăjcwgerea (rotareaL . Mangiuca socoteşte cele patru măşti amintite." (p. după cum şi-au închipuit cei vechi figurile şi constelaŃiile din zodiac a reprezenta pe cutare.?j. De aceea. slavi. adicaT *un'om iri Văruit. fără să se mai ştie cine a emis-o şi a susŃinut-o întîi. dar şi pe acestea completîndu-le. într-o carte de sinteză. am împrumutat unele elemente culturale. Această tendinŃă latinistă s-a extins pînă în zilele noastre. în chip inevitabil. egipteni. de astă dată complet uitată. cari joacă în prima zi ajui Crăciun şi la Anul nou. este cunoscut cum că toate au avut cult de soare şi personificând soarele drept zeu. Din mitologiile şi religiunile popoarelor vechi ştim. . dar cu atît mai puŃin cînd e vorba de obiceiuri care au aparŃinut altorjpopoare. apărută în limba franceză. Vulpescu. Mai departe. Mangiuca formulează şi mai precis poziJia pe care o adoptă: ^Xurca (łuroa). este acelaşi „autor nenumit". nu au văzut PROBLEME VECHI ŞI PROBLEME NOI 73 lucruri simple. în răstimp s-au ivit însă şi alte curente oare. decembrie^ deoarece paginii air . dar folosit copios de Sulzer. turca.. ori de J2recum£^^ această bază documentară. se poate ca Brezaia să fie o rămăşiŃă a Lupercaliilor. că soarele personificat ca zeu în parcurgerea... de bun simŃ.55 Ca urmare. s-a demonstrat. obiceiurile sale mai vechi. au îmbogăŃit etnografia cu unele rezultate remarcabile. dar ignoră mai ales ceea ce nouă ni se pare fundamental: capacitatea creatoare a poporului român însuşi. I. greci.. rotarea sa în zodiac. exagerînd în schimb rolul slavilor de la care. ci în 1927): „Căluşarii fiind un obicei care se trage de la romani şi care reprezintă cultul Salienilor. Sulzer. cum este cazul nostru în raport cu romanii.. fie ei chiar şi de prestigiul celor romani. susŃine. prefaŃată de renumitul folclorist A. esenŃiale. v__aAi_ser^at::o_mai întîi pŞginn^ărjoi au""'uzurpat-o""^" l^reştmîî. „Tot 'asemenea cult şi credinŃă au avut popoarele vechi şi despre lună. decît un cult de soare. Brezaia. .. o limbă romană. este o parte pozitivă. primind o armătură critică tot mai serioasă. cum că acele popoare şi-au închipuit şi au crezut. în solstiŃiul de iarnă" (p. Mangiuca susŃine^ originea colindei romăne§tide_la__Calendae Ianuarii romaneTłolosin^ şi textul faimos Sin Du^nange|^T~^palende^sau sărbătoarea calendeîor. transformîndu-le neîncetat prin noi creaŃii şi adaptări şi în acelaşi timp prin schimburi şi influenŃe reciproce cu naŃionalităŃile conlocuitoare şi popoarele învecinate. Colinda deci are înŃelesul apropiat de Deus vergilius lat. dar şi de origine romană. pag. . . limbă şi obiceiuri slave". cu vremea. Colind_Q_£ste_ un zeu de soare care umblă jnr-îm-prejur prin zodia^sj^în^a cărui onoare sp onijnHpază în solgtjtjjjL ^Ń. nu sînt alta. chiar dacă el aparŃine aceluiaşi popor.Colinda. deci tot de origine romană" (p. prin măşti şi veslănînte de muTerT. der Wendegott germ."~ (descrie turca). decît nişte măşti. Van Gennep57. cu dovezi convingătoare. moravuri (Sitten) romane. a trece în cursul său prin zodiac.Originea_CQlindei române — susŃine Mangiuca —^nu poate fi altceva. e vorba de principii metodologice.serbaŃi atunci dies 'Jîătaiis ~solis j^victi^. 37). ceea ce este şi mai puŃin probabil. Încă o dată. „Aici este mai presus ~cTe toata" îndoiala dovedit cultul de soare. . scria (nu la 1880. brezaia. dar toate de origine nu numai solară. tom.56. singurele care au cuvînt decisiv. necesitatea de a Ńine seama şi de alte elemente. ori cutare animal". pentru că descoperirile arheologice mai noi adeveresc prezenŃa unui cult solar băştinaş. cerbuŃu ca separate.. cu toate că în general i-a trecut „moda". precum adevereşte Nork: Biblische Mythologie des alten und neuen Testament's. _. bunăoară. . deci preromanic. 339. La noi s-au cheltuit multe eforturi şi multă erudiŃie pentru a se lămuri originea pur romană a întregii culturi poporane româneşti. şi l-au închipuit a umbla.. că: „Ei (românii) au obiceiuri (Gebrăuche) romane.

cu un cap şi coarne de cerb. în ^decembrie. In realitate în materia aceasta Cantemir a spus totul. punîndu-şi întrebarea dacă germanii au împrumutat turca de la români. că el dă aceste date după ce spune că despre „turcă ne-a povestit ceva încă D. Turca — spune Cantemir — „este un joc închipuit în vremurile vechi de ură împotriva^jurcilor^Q. însă trebuie neapărat să amin am aici datele lui despre turcă şi celelalte obiceiuri legate de ea. pe care urcă (deci călare) o altă figură mascată. sau românii de la germani. cu bice în mînă. incit acoperă şi picioaf jele celui care o poartă. co^*Tidplp r* 1in nhirpi româg. E interesant de notat. nu^ ^cajg. InformaŃiile lui sînt cu toate acestea de un foarte mare interes.: că la români participă le aceste TJocujn^jri Batfîfîî~şrcă ele du se desfăşoară rjprît la.spectacol" dat de o figură mascată. prin vechimea şi detaliile pe care le cuprind. umblau deghizaŃi (mascaŃi). dar pentru că obiceiurile nu se opresc la graniŃele etnice. care-şi an aiptivitatpq prinnipnin^ roiinf^rHij în njiijmd—zilei^ dpri Sulzer combate comparaŃia „săptămînii nebunilor" (dă termenul) în româneşte) de la lăsatul postului (secului) cu Bachanaliile şi Lu-percaliile românie nu pentru că aoeasîtă asemănare n-ar exista. care. _ PROBLEME VECHI ŞI PROBLEME NOI 75 Sulzer ne dă informaŃii despre vergelat şi alte preziceri de Anul nou — asupra cărora nu străruim. exprimîndu-şi în acelaşi timp îndoiala: „dar atunci de ce se cheamă turcă? — adică ceva de origine turcească". lovind pe cei pe care îi întâlneau în calea lor. este Petru Maior. înoît nu constituiesc un argument despre originea romană ia poporului român. j3rjjpj ăT^ td jura şi rînta g jjj dar neagăT^— mereu în contradicŃie ou manuscrisul autorului român it ^~ legătura între aceste obiceiuri şi jocurile tineretului se Ńineau lia 24 decembrie. urmaŃi de un alai mare de privitori (p. jucind şi "rTnT. Koma. nu coincide întru totul cu turca înregistrată de noi în łara Oltului: e vorba mai mult de un . pentru scrupulozitatea lui Sulzer. Acestea sînt în legătură directă cu problema noastră şi servesc nu numai ca o dovadă despre vechimea obiceiurilor care ne preocupă. Ei umblă pe toate străzile şi pe la toate casele jucînd. ^Kalpndae^januarii". dar cuprind şi unele detalii semnificative. N-am amintit aceste informaŃii în cap. nn exclTidprpa"pyprpsa a oricăruF „bâfer". ci afirmaŃia precisă că el. Cu alte cuvinte. căluşari etc). repre-zentînd un moşneag ghebos. de care atîrnă o haină lungă pînă la picioare. Problema .. jnjriuajie Crăciun se pune cuiva o căpăŃînă de cerb cu coarne mariłcle care se leagă o masca tăcuta cLTn fişii de pinză colorata şi atit de lungi. 403—404). încît constituie. Probabil că aceasta este cauza că învăŃaŃii români de mai tîrziu nu l-au mai citit sau au refuzat să-1 întrebuinŃeze. ca şi Gantemir. a văzut această „scamatorie (Gauckeley) — care nici în Germania (Teutschalnd) nu este neobişnuită" — în Muntenia (Wala-chey). care se numeau cu termenul românesc (ortografiat nemŃeşte) Pertshiosse (sic)59. 317—318). pentru că la Sulzer acesta este în aşa fel contopit cu interpretarea. ş nesc legat de Anul nou. se pare că nu au mai fost înregistrate. dimpotrivă. şi aşa străbat toiate uliŃele şi casele. un izvor etnografic de prim ordin — în special în problema obiceiurilor (turcă.impjjpj^ î"si ~" ci nu descrierea turcei. pe două nenumit ^ ^____.lnrlj ni o miilt. Cantemir". în ultima sută de ani. Sulzer.74 TRAIAN HERSENI Interpretările lui Sulzer sînt însă tendenŃioase şi unele de-a dreptul răuvoitoare. Important este însă faptul că din această discuŃie aflăm că în săptămîna lor „nebunii". săptămîna nebunilor. Materialele noastre dovedesc contrarul: cete pur^tinerestj. Sulzer susŃine principiul că asemănările culturale de orice fel (în timp sau în spaŃiu) nu sînt prin ele însele o dovadă a înrudirilor etnice. I. oricrŃ_ ^cie tmarT_cgte legate în primul rînd de Crăciun. dedicat materialului. Turca descrisă de Sulzer ca mască legată de sărbotorile Crăciunului. Peste aceasta se aşează ăîtuL care se face jun bătrîn ghebos. de care nu ne putem lipsi decît în detrimentul ireparabil al ştiinŃei. Sulzer înregistrează. dar să ne repetăm — nolens volens — în capitolul acesta. probabil. nu de Anul nou. încît ar fi trebuit să facem nu numai o operă artificială de disecŃie. aprindeau focuri la oare spuneau vorbe necuviincioase şi făceau alte multe nebunii şi schimonosituri hazlii (p. mai ales că prezintă şi o bună parte din materialele acelui „autor nenumit" care.

numite Agonalii sau Agonia. deşi au o mare precizie şi un tempo uniform la toŃi jucătorii. au în general printre ei şi un tovarăş mascat. Nu numai numele de kolloschar. foarte preŃioasă. fără a se lăŃi. Cum am spus. ci şi din cântece (prietenoase sau glumeŃe) pe melodii proprii. Jocul căluşarilor Ńine de obicei de la Rusalii pînă la înălŃare şi constă nu numai din dansuri şi spectacole. coincid cu cele ale căluşarilor transilvăneni". în afară de bătuta aceasta pe loc. dacă dansează bine sau nu. între care chiar „jocul boriŃei". pentru noi de mai mică importanŃă. care era şi muzician. pentru a clămpăni cu el în paşii dansului şi tactul muzicii. cunoaşte după mişcările corpului superior. Sulzer ne dă şi informaŃia. Dacă fata se sus-trăgea acestei îndatoriri. beŃe sau măciuci lungi. pentru că nu spune nici un cuvînt. Sulzer adaugă. folosind pe lîngă Descriptio Moldaviae. precum şi aceiaşi clopoŃei sau zurgălăi. Sulzer. adică boriŃan. se leagă de oameni pentru a glumi. Sulzer mai dă şi alte informaŃii despre căluşari. dar sub alt nume. Masca aceasta dansează de obicei singură şi are un dans foarte greu şi neînchipuit de bogat în mişcări. într-un chip necunoscut astăzi. şi nu numai în legătură cu cetele de Crăciun. Ciocul poate fi mişcat printr-o sfoară. cu jocul feciorilor de la Crăciun. fără ia se putea afirma nici contrarul. Cum această trăsătură a întîlnit-o şi la alte dansuri. batiste sau basmale. Maestrul care îi învaŃă este atît de îndemînatic. materialul din manuscrisul „Origines Daco-Romanorum". ei aveau în frunte un vătav (Watâff). ci în primul rînd cu cetele de 76 TRAIAN HERSENI PROBLEME VECHI ŞI PROBLEME NOI 77 căluşari. cîntecele. dar consideră ca un lucru absolut sigur că de aista dată nici vorbă nu poate fi de ceva asemănător la romani (p. ca un joc al turcei. Este un document dintre cele mai interesante. cartea lui Sulzer este preŃioasă pentru noi. pe care tot el îi instruia (sau învăŃa). continuă Sulzer (p. 110). dar într-o măsură mult mai mică şi mult mai tîrziu decît teza originii romane.i se pare insolubilă62. lovindui. pentru că. că jocul căluşarilor ardeleni se numea şi (în ortografie germană) boritzschăn. să respingă sau să elimine pe ceilalŃi jucători. Sulzer consideră (dînd de astă dată dreptate învăŃatului român nenumit) căluşarii din Ardeal ca un spectacol (reprezentare şi dans) de origine romană. în veacul XVIII. dar şi îmbrăcămintea. Căluşarii jucau şi cu fete. care iese din butoi. ca şi' azi. purtau pantaloni strînşi cu şinoare pe picior. sau a azvîrli în ei şi a-i speria. dar din oare aflăm despre căluşari că purtau două „brîie de Ńinte" (cu Ńinte) cruciş pe piept (ca azi vătavii. afirmaŃie evident hazardată. Dansul căluşarilor — ca şi celelalte dansuri româneşti asemănătoare. brîie tricolor). Sulzer socoteşte că nu poate trece cu vederea faptul că învăŃăceii sau începătorii îl învaŃă într-un butoi. pălării împodobite cu mănunchiuri de pene (de pasăre). care începea dansurile şi cîntecele şi putea să primească. Ca ceva cu totul specific acestuia şi ca o dovadă cît de dificil şi meşteşugit este acest dans.u Arătînd apoi că s-ar putea tot aşa de bine susŃine că nu e nici o asemănare între căluşari şi Sălii Collinici romani. dar în acest caz fata trebuia să-i plătească jucătorului o sumă oarecare de bani. adăugind informaŃia (neîntemeiată) că cei din Muntenia nu mai ştiu nimic despre aşa ceva. în special pe femei. 405—408). care a . dovadă că a cules şi numeroase melodii. era deci pe vremea lui Sulzer. Alte trăsături: numărul căluşarilor era fără soŃ: 7—9 sau 11. dansul şi timpul în care se desfăşoară serbarea Colli-salii-lor. destul de imaginativă. şi avea exact acelaşi dans şi aceleaşi apucături ca ea. realizîndu-se ceea ce s-ar putea numi „dansul mascat al căluşarilor". aproape nefolosit de cercetările mai vechi63. care era mascat. cu mişcări care nu trebuie să depăşească spaŃiul unui butoi în care „mutul" abia încape pînă la mijloc. ca o mască. încît. Originea — uneori numai înrudirea — slavă a obiceiurilor noastre de Crăciun a fost susŃinută încă în decursul veacului al XlX-lea. ca şi boriŃa sau turca din łara Oltului şi alte părŃi. 404). Alexici. pentru a se limita spaŃiul şi a-i obişnui să danseze strîns. deci un izvor ardelenesc contemporan. Amintim aici ca o figură reprezentativă a acestei poziŃii în primul rînd pe G. că masca aceasta cu cap de barză — care nu-i decît turca sau boriŃa noastră — din cînd în cînd sare (saltă) clămpănind din cioc şi face tot soiul de mişcări complicate. Căluşarii din Transilvania. ne descrie şi „turca" sau „boriŃa" aşa cum le cunoaştem noi din łara Oltului şi din alte părŃi. Urmează o descriere comparativă. consideră paşii'şi săriturile care nu sînt pe tact. jocul căluşarilor de la Rusalii. ca o trăsătură specifică a dansurilor româneşti. Cîteodată acesta are un cap de bîtlan sau de barză. cu toate că nu vede picioarele ucenicului. o trăsătură comună ca-re lega. care se joacă fără femei — trebuie considerat. iar căluşarii descrişi de Cantemir sînt ceva cu totul neasemănător. după Sulzer: oa un dans figurat şi ca cel mai vechi dintre dansurile româneşti (p. era pedepsită — „ca şi Sancho Pansa" — cu aruncarea în aer cu ajutorul unui Ńol (ca fecorii la ceata din Lisa). pe care-1 numesc mutul. care nu urmează tactul muzicii. „Este mai mult decît probabil (verosimil) că în cazul căluşarilor din Ardeal avem a face cu o rămăşiŃă a Saliilor Colinici. Saliis Collinis sau Collinis Saliis ai vechilor romani. 408—409). „Mutul" căluşarilor. desfăşurate toate de-a lungul străzilor şi prin satele dimprejur (p. cu toate că ardelenii îl întrebuinŃează şi la Crăciun.

cel puŃin pentru timpul său. ajungînd să formuleze cu mult înaintea lui Mangiuca.. ŞtiinŃa săsească a avut faŃă de fenomenul poporan românesc o atitudine foarte variată. Schuller exprimă opinia că cele mai nesilite analogii se găsesc în cultura veche preromană. Sînt convins că precum numele de colindă. Gregor Kreck: «Einleitung in die slavische Literaturge-schichte» (Graz. K. Este însă o chestie care trebuie lămurită" (p. 12). în spiritul veacului său. acesta constată că „în poezia mitologică a românilor soarele joacă un rol preponderent" (p. Eine Studie uber romănische Weihnachtslieder (Hermannstadt— Sibiu..Uj^^^DlindieJe^religiioa^^ sînt. 278. culegerea de poezii poporane a lui Alexici este. Ein Beitrag zur Kenntnis des . colindele purced nemijlocit din Calendae-le latineşti. cumpărată şi *" termenul latin cot(H[ere)=& cinsti.. Problema colindelor lumeşti este însă cu totul diferită. Deocamdată mă mărginesc a declara că .. recunoscînd oarecare merite lui G. . fără să adauge „nici un cuvînt" şi fără să le „dreagă". Man-giuca (afară de latinism).71 Noi considerăm această problemă îndeajuns de bine studiată. mă alătur lia cele zise de dr. în Ueber einige merkwiirdige Volksagen der Rumănen (Hermannstadt—Sibiu. FaŃă de doctrina preponderent romanică şi cea slavistă. luînd ca bază culegea de colinde a lui At. cit) susŃinea o teză mult mai^^ompl£xă despre originea sărbătorilor şi colindelor la rommrL_ Dupăel.. ca „slavii din Balcani" să fi fost ei influenŃaŃi în acest domeniu de către populaŃiile băştinaşe. *a originii colindelor religioase şi în general a influenŃei literaturii populare scrise şi a cărŃilor bisericeşti (canonice şi apocrife) s-a lucrat la noi foarte mult şi foarte bine. cum am văzut. pînă la elevii şi colaboratorii actuali ai acestora. şi ea nu este încă nici pe departe elucidată.. tot astfel în cercetarea originii colindelor la poporul român trebuie să purcedem tot din amestecul cu gintele slave. colindele propriu-zise. Analizînd pe scurt asemănările acestuia cu credinŃele altor popoare. Evident este tot „o chestie care trebuie lămurită". a apărut. Cele lug.. In lucnarea închinată problemei care ne preocupă: Kolinda. ttuplTel. „Asemenea (tot) influenŃei slave avem să datorim datina de «regoles» (colindatul) la maghiari . a adora.lă i i puŃin grecească (bizantină Prin noasta ultima mie. Alexici scrie: „Nu-i aci locul ca să intru în discuŃia amănunŃită a colindelor. autohtonică — «absolutizată la rînd/ul ei cu totul nejustificat. Rosetti69 şi N.publicat în 1899 cartea Texte din literatura poporană română. jdeL^^jorigine biserjă"(călugări g1* si rărtnrarf'asră ranopToe__sau apo. pe Johann Karl Schuller. ajunge la concluzii asemănătoare cu ocesta. 415.. In acelaşi an. Tp^eosetTpyrfe net şi în c** privat** originea lor. Marienescu. chiar cu D.. Moldovan _(op. începînd cu Hasdeu76 şi Gaster68. M. Dem Teodorescu şi foarte multe lui S. folosind. acelaşi J. 583. Nici îndoială că asupra colindelor maghiare din Ardeal au trebuit să aibă mare influenŃă şi colindele noastre. sînt de origine romană. într-adevăr." (p. Printre primii reprezentanŃi ai „da-cismului" folcloric din secolul al XlX-lea se remarcă cercetătorul sas Wilhelm Schmidt.^ Textele sînt culese din „comitatul Aradului" şi de prin „părŃile bănăŃene". adieă. din mJ^s^n^jMendariurn. 287). colecŃia de poezii populare a lui Vasile Alecsandri. Nu peste mult a apărut o lucrare închinată calendarului festiv şi superstiŃios românesc: Das Jahr und seine Tage in Meinung und Brauch der Romănen Siebenbilrgens. ireproşabilă. Marieniescu despre colinde. în sensul ei cel mai larg. 1860). după ce socoteşte fără . Schuller." Datina «regoles» se găseşte — după acelaşi «autor — şi în unele sate din Ardeal „ . materie. Cartojan70. de la originea cuvîntu-^ lui colinda (p.. mai bine zis ale slavilor din Balcani. Alexici nu a văzut posibilitatea. el înregistrînd materialul „întocmai cum îl rosteşte poporul". 1857). deci latiniste. 577. ifolosincT îmEârŃirip^ nniinripinr în Him^ti <d religioase. pentru a mai purta vreo discuŃie cu privire la ea. p. melodia şi în cea mai ma^e parte conŃinutul colindelor este urma influenŃei slavone. M. 834). o teroie solară a folclorului nostru. 828. pIp frînt rîp nrigipp slavă şi mai susŃinuta şi 4fî ^lŃi savanŃi romârn. Mai cu seamă în dezbaterea poeziei poporane trebuie să recurgem în prima linie la asemănarea productelor noastre poporane cu cele ale slavilor.irigare. 288)..66 G. ^fr j *^rng[ttr (ca pluguşorulpcele vînătoreşti. 1887. tot atît de îndreptăŃită. care multă vreme au fost prezentate în chip cu totul greşit ca opuse.*nici un 78 TRAIAN HERSENI PROBLEME VECHI ŞI PROBLEME NOI preŃ" părerile lui At. de pildă. între altele. în adnotarea colindelor. Cantemir ipoteza traco-dacică — am zice. G.. continuînd cu Al. cele în cinstea cuivaV. Amintim.

şi preindoeuropeni (de ex. presupunerea originii dacice 80 TRAIAN HERSENI (p. Căluşarii şi-au luat numele de la figura de cal (căluşul) care este un demon al sănătăŃii şi al fecundităŃii. unele preŃioase. condiŃiile sociale. adică oameni cu cap de capră sau taur. ca cel mai bun cunoscător al mitologiei slave. părinŃi comuni ai grecilor şi latinilor ". fiind un popor rezultat dintr-un amestec etnic (dacic. Căluşarul în forma sa originală a fost un dans cu arme al cărui scop era de a alunga pe demonii păgubirii sănătăŃii. Nu stăruim. influenŃele reciproce. de B. fazele de dezvoltare. fenomenele de sincretism etc. între oare şi colinda. d. se mai găseşte în Slavonia. în 1928. din care reiese clar poziŃia acestui mare învăŃat al nostru: „Această vorbă.. deci mult mai întemeiată. — a culturii poporane româneşti. înrudirea sa cu obiceiurile similare la alte popoare europene... capra sau turca. pe măsura utilizării. de o parte cu cultul solar (dansurile cu arme). dar păstrînd pînă astăzi numele de vlahi. ca un element al ritualului dionisiac. pe o bază mult mai largă şi cu încercări vaste de demonstraŃie. în general însă. Aici ne-am găsit între cele două războaie mondiale. încet curentul acesta s-a orientat numai spre originea mai apropiată geto-dacică şi în general tracică a culturii noastre poporane. turca se numeşte zîna rezbelului. Astfel. susŃine Hasdeu. colindătorii sînt uneori însoŃiŃi de sperietoare (gogoriŃe). celtic. Le vom aminti şi noi. unde se ştie că iau existat numeroase colonii române slavizate mai în urmă.. R. Vuia îşi formulează astfel rezultatele obŃinute cu privire la căluşari: „a. etc. e. b. perioadă în care au apărut cîteva lucrări închiniate problemelor pe care le discutăm. precum şi un studiu despre turcă. cunoscute sub numele de brezaia. precum se poate vedea din Suidas. tur etc. Schmidt susŃine că poporul român. în ' oare se ia o atitudine mult mai complexă. în mod inevitabil. = taur) nu este decît taurul caracteristic din cultul lui Mithra (p. In Slavonia. apărute numai în rezumat78. R. Doctrina etnografică autohtonică. dar ni se dau şi informaŃii proprii. Hasdeu73. îndeosebi cu cele indicate de noi. turca. este de notat că astăzi în România. obiceiurile lui. La ceilalŃi slavi nu este deloc.16 PROBLEME VECHI ŞI PROBLEME NOI 81 con Prmjonnai^J^ nfuratîn decursul vremurilor trei curente trpî OILJea. ele n-au Ńinut seama de-cît de criteiriul etnic. La elini. Vuia a publicat un studiu important cu privire la Originea jocului de căluşari. a fost dezvoltată tot în jumătatea a doua a secolului al XlX-lea.Volksmythus de Wilhelm Schmidt (Hermannstadt—Sibiu. Bellona.. — un curent care a căutat să pună accentul în primid-j:înd-pe-origin. ci pînă la indo. P. 50) — urmată de romanizare etc. ConBornTconicepŃiilor din acele vremuri. Ion Muşlea şi P. Schmidt. Reproducem numai răspunsul dat lui Teodor Buradia74 cu privire la originea cuvîntului turcă. W." PoziŃia aceasta a fost întărită considerabil de cercetările arheologice şi mai ales de monumentala operă de sinteză a lui Vasile Pîrvan: Getica. în chip normal. 1866). Astfel. — dar utilizînd pe Şafarik. zeul Marte se numea în anticitatea cea mai depărtată Thu-ras şi Thurios. Ńinînd seamia de etnogeneza complexă a poporului român.11 apoi alte cîteva lucrări mai mărunte (comunicări la diferite congrese de specialitate. nici unul din rezultatele cercetărilor noastre nu este atît de sigur ca această constatare. mer-gînd nu numai pînă la daci. ceea ce fireşte a dus la o simplificare excesivă şi în general eronată a lucrurilor. . latin. slav şi alte elemente). căluşarii apărînd ca reprezentanŃii ielelor. consideră ca firească. . Încet. fără nici o raportare la baza economică. la pelasgi). El susŃine înrudirea1 şi chiar origineia slavă a multor obioeiuri româneşti. capabili (cel puŃin în principiu) a da o rezolvare mai justă acestor probleme. iar de alta cu cultul zî-nelor. făcute de astă dată de oameni specializaŃi în domeniul etnografiei şi folclorului şi deci. după care turca (turon. originea cuvîntul se pare a fi de la pelasgi. Vuia. la popoarele din Peninsula Balcanică. c. adoptă teza acestuia. au o origine felurită. mai exact preromianieă. 2—3)72. Caraman. _. Marcu Beza scria într-o lucrare adresată străinătăŃii75: „Cu privire la deghizările în animale.gg: geto-dacică (tracică) ia culturii nr^nt11! p* ™rigim"ln ______ p-dt-asupnaorigim-lor ^1-ave. Un strîns raport între căluşari şi iele. E vorba de R. Jocul căluşarilor este un obicei misterios de asociaŃie.

în genere. rom. că se găsesc în toate societăŃile umane pe o anumită treaptă de dezvoltare a lor. ielele (principiu feminin prin definiŃie: dînsele. dintre oare foarte puŃini au avut pregătirea necesară de specialitate. singura firească. deşi au venit în contact cu poporul român după ce acesta se formase. Şi. ar fi ajuns fără greutate la ideea că ceata căluşaril. A.. scandinavi. Se adaugă şi faptul că. 144). sub ochii noştri. a avut loc nu numai pe întinsul teritoriu al Europei mijlocii80. locuită în vechime de slavi. în studiul său capital: ZeităŃile vechilor slavi (S. R. Vuia n-a văzut că „jocul căluşarilor". zeul forŃelor creatoare ale naturii.. (Hara.f. Petersburg. adică după etnogeneză. N. In vechea Umbrie numele Hors era cunoscut. unele dintre aceste popoare (mai ales slave) s-au păstrat în forme socioculturale poporane mai nealterate. pînă în FranŃa.. (p. am zice mai exact: fundamentul sociologic al problemei. tot calul aparŃinea emblemelor lui Marş. puteau apare oriunde pe suprafaŃa pămîntului similitudini de conştiinŃă bazate pe similitudini de existenŃă.. dintre cetele de feciori de la Crăciun şi cetele de căluşari de la Rusalii care. crescătorului de vite: compară craniul de cal în ritualul slav zilnic" (p. cal. de la Schiurtz şi Webster încoace. fireşte. R. Orş şi Ros. care îşi exprimă prin ei anumite credinŃe. Oamenii înşişi făceau parte dintro comunitate mai vastă. ScoŃia şi insulele Mării Nordului. ceea ce ne plasează în cadrul altor probleme decît cele legate de înrudiri directe şi influenŃe efective. anglo-saxoni etc. adîncă. E destul să amintim că n-a văzut decît strict formal — ca ciclu de 6 — Forme străvechi de cultură poporană românească 82 TRAIAN HERSENI sărbători — legătura organică. ne îndeamnă să căutăm o legătură directă între jocurile căluşarilor şi serbările practicate în legătură cu anticele Rosalia. fie şi cel făcut de autor. este foarte strîns legat de cal. cu rezultate care merită să fie reŃinute. este nesocotirea completă în studiul său despre originea căluşarilor — ca şi. Derjavin scrie în cartea Slavii în vechime (trad. înseamnă cal (compară englezul de astăzi horse = cal). prezintă — după cîte ştim pînă în prezent — nu numai diferenŃe izbitoare.. cetele de feciori de la Crăciun avînd acelaşi caracter şi deci acelaşi cadru istoric şi sociologic. 1949): „La slavii răsări-teni. Data la care se Ńin aceste jocuri.. din anumite nevoi de existenŃă materială. Hărs. zeul soarelui.82 Nu stăruim. femeieşti). zînele. Deşi PROBLEME VECHI ŞI PROBLEME NOI 83 a avut în mînă şi sub ochi un numeros material comparativ precum şi o documentare bogată de specialitate. Vuia şi-ar fi completat cercetarea cu aspectul. după cum sînt uzitate şi taurul. Dacă R. care. această legătură latît de clar şi de bogat. care la noi au fost. în diferite variante de pronunŃie. peste hotarele acesteia.. datorită unor împrejurări specifice. deosebirile. Ors. adică feŃe diferite. de aici trage concluzia că Hors Marş este Calul Marş" (p. . 253—254). Din pricina aceasta R. război) este în primul rînd un grup de oameni şi pe urmă o manifestare coregrafică de tip magico-reli-gios sau profan a acestora. frumoasele. sau cel puŃin o puternică influenŃă venită din această parte". păstrarea numelui de Rusalii pentru dansatori în Macedonia. 2. lupul şi ciocănitoarea. mai departe. precum şi atestarea acestui obicei pe acelaşi teritoriu încă în veacul al XlII-lea. S. Hours. 1884) dă un imens imaterial toponimic în care sedimentarea numelui Hors în formele: Hors. i-a fost cea mai dăunătoare. indiferent de legăturile mai mult sau mai puŃin strînse cu vreun cult (iele. Bucureşti. între altele. în toate studiile sale etnografice — a structurii economico-sociale din care izvorăsc fenomenele.79 Aşa. ca epitet al zeului Marş. Calul este totemul zeului Marş. Lipsa cea mai de seamă a lui Romul Vuia.QT~~re-prezintă o asociaŃie bărbătească juvenilă de iniŃiere (eventual alături de altele. lui i se aduce anual drept jertfă calul. FaminŃin. momente deosebite ale aceluiaşi fenomen străvechi: riturile de iniŃiere a junilor. una. cu un cuvînt a aspectelor sociologice. atît de răspîndit printre germani. E. de pildă. ale unei lucrări ştiinŃifice. fără să nesocotim. nu exprimă în mod exact ideile şi articulaŃiile. . Hrăs. S. după părerea noastră: 1. bineînŃeles. acelaşi şi al lui Hors. Vuia a examinat problema căluşarilor sub multe feŃe semnificative. S. în răstimp. soare.81 de unde apoi. după cercetările noastre. crăiesele . R. 144). ci şi mai departe. sînt. Anglia. dar. probabil numai a bărbaŃii of "ti nerî' capabi|| Ń cîii*"TtriîîeJ^fiĂ^ se ştie. Hros). după convingerea noastră. depăşite. de interes deci pentru noi. izvorîte. 3. Şi el ajunge la concluzia că Hors. pentru a elucida complet problema: „Cultul lui Marş. la rîndul lor. A neglijat materialele privitoare la populaŃiile conlocuitoare şi la popoarele învecinate care. ca la noi. zeul soarelui purta numele de Hors. măiastrele. Vuia a construit o teorie generală (a căluşarilor care nu Ńine nici pe departe seama de implicaŃiile bogate ale problemei. Vuia n-ar fi ajuns la identificarea căluşarilor (principiu masculin prin excelenŃă) cu . Poate că nicăieri nu s-a păstrat pe viu. Nici un rezumat. Dacă ar fi urmat această oale. mult mai bogate. ocrotitorul gospodăriei. S-a bazat aproape exclusiv pe imaterialul altora. în forma cazului dativ = Marte Horse. cel puŃin în esenŃa lor. pentru că vom dezbate pe larg problema aceasta. dar şi multe asemănări semnificative.

amestecate. adică lipsită de studiul evoluŃiei istorice a fenomenului. Muşlea s-a Ńinut atît de strîns de fapte. despre starea lor materială şi spirituala. Metoda geografică în etnografie — aşa cum a practicat-o la noi mai ales R. în care ştiinŃa nu se putea încă dezvolta. ceea ce e cu totul altceva. pentru a simboliza apoi. contaminarea. în funcŃie de dezvoltarea aceloraşi factori eoonomico-so-ciali şi culturali. capătă o dezlegare neforŃată. Adică totul se explică printr-o logică elementară. în elemente de concepŃie (magico-religioasă şi mistică. nuanŃată. Vuia despre Originea jocului de căluşari nu se face nici cel puŃin o aluzie la factorii sociali şi istorici care au dus la naşterea. pe de o parte şi tehnico-ştiinŃifică şi experimentală. deci o metodă în fond antiistorică. al structurii economice. dar mai ales pentru că a nesocotit complet fundamentul sociologic al problemei. le-a încadrat apoi în literatura de specialitate a vremii şi a tras cîteva concluzii convingătoare. Deci. dar şi urmăriŃi cu gelozie de nimfe. el mu a descoperit soluŃia firească. . au introdus în etnografie şi folcloristică o metodă comparativă de suprafaŃă. Vuia a ajuns la unele concluzii utile. după principiul: se aseamănă. Deosebirile între ea şi mentalitatea avansată nu constau totuşi numai în elemente logice (concret-abstract). care au rămas şi sînt de folos tuturor cercetărilor următoare. în problemele de amănunt. pur spaŃială. amplificarea. Aşa a procedat Romul Vuia cu „căluşarii" — cu totul altfel a procedat Ion Muşlea cu „junii". sau mai precis. căutînd să le interpreteze. în studiul amintit al lui R. în funcŃie de dezvoltarea societăŃii. evoluŃia. Levy-Bruhl83 — nu este prelogică. simplă. Deci nu avem dreptul să atribuim popoarelor opinii care nu le aparŃin. pe care le vom folosi şi noi. la faŃa locului. Studiul său Obiceiul Junilor Braşoveni. I. copilărie) şi intrarea în grupa bărbaŃilor. Ceea ce n-a văzut şi era greu să vadă Romul Vuia. pur morfologică. păstrarea şi în cele din urmă decăderea şi chiar dispariŃia fenomenului. Vom vedea cum celălalt nume din domeniul etnografiei româneşti. pentru a întregi în chip arbitrar materialul propriu şi a-1 explica astfel prin elemente valabile în alte Ńări şi în alte perioade istorice. etnografii de şcoală veche. Vâlsan). din care e bine să tragem învăŃăminte pentru noi şi pentru cercetătorii care vor continua munca noastră şi care. R. adică peste Ńări şi „vremi". Mentalitatea „primitivă" — contrar tezelor iniŃiale ale lui L. cu toate că pînă la el toŃi cercetătorii erau înclinaŃi să vadă în ultimul obicei un fenomen cu totul original. folosind un material bibliografic de calitate. este una din cele mai frumoase realizări ale folcloristicii româneşti. dar în problema de ansamblu a căluşarilor. pentru că. adică lipsită de studiul substratului social. la evoluŃia lui în decursul vremurilor. fără nici o corespondenŃă sau înrudire cu alt fenomen etnografic de pe teritoriul Ńării noastre. fără greutate. exceptînd pe cei foarte mari (ca MehedinŃi.etc). deosebind pe cele noi de cele vechi şi străvechi. deşi sînt bucuroase că i-au luat de la mame. ci concretă. a analizat cu răbdare fiecare moment al obiceiului în desfăşurarea lui actuală. Deci o metodă istorică. preveniŃi fiind de anumite greşeli ale înaintaşilor. Ion Muşlea a studiat în acelaşi timp fenomenul pe viu şi în literatura problemei. cu acelaşi prilej. Nu este o chestiune de oameni. pe care l-fam amintit mereu. cu pregătirea sa de bază (geograf-naturalist). Ion Muşlea. la feŃele esenŃiale. Numai aşa a putut demonstra existenŃa cetei de feciori la rădăcina junilor braşoveni. în elemente istorice. desprinderea de femei (mamă. pentru că n-a cunoscut suficient terenul prin cercetări personale. pe de altă parte). Cu ipoteza asociaŃiei juvenile şi a riturilor de iniŃiere. Nimic despre orînduirile sociale în care fenomenul a apărut. R. nimic despre psihologia oamenilor care l-au produs. format direct în ştiinŃele sociale. surori. înaintea noastră. transformate. de zîne. junii se îmbracă femeieşte. diformate. sincretismele bogate. Ei sînt protejaŃi. de documentul istoric.85 Asemenea greşeli Romul Vuia a făcut şi în celelalte studii (comunicări) care privesc direct problema noastră (me referim la turcă). nimic despre evoluŃia fenomenului în decursul veacurilor. a văzut. mai statornice (specifice) şi la cele adăugate. Vuia. cu ochii mereu la complexitatea fenomenului. deci antisociologică. faptele de care s-a lăsat Romul Vuia indus în eroare. Spunem aceasta tot numai de dragul învăŃămintelor oare se pot trage. a desfăcut apoi obiceiul în „straturi". de mare fineŃe şi precizie. nu ezită să explice turca românească actuală prin masca desenată în paleolitic pe peretele unei peşteri din FranŃa. apoi. ci deopotrivă. Vuia — constă în a căuta asemănări între fenomenul studiat şi fenomene din altă parte (indiferent de loc şi timp). ci o chestiune de metodă. prin părăsirea portului femenin. prin natura lor neesenŃiale şi deci de tratat ca atare. Geografii. dar asupra acestora vom avea prilejul să discutăm în alt capitol. din care nasc formele suprastructurale. sînt geloase că ei au ajuns în faza 84 TRAIAN «-ERSENI PROBLEME VECHI ŞI PROBLEME NOI căsătoriei şi deci îi vor pierde în favoarea soŃiilor etc. vor realiza mai mult şi mai bine decît noi. Şi în alte multe părŃi84. încît şi-a limitat cercetarea la o perioadă istorică perfect controlabilă şi s-a oprit prudent acolo unde i s-a părut că începe „aventura". atribuite antropomorfic tuturor fiinŃelor închipuite într-o fază de l copilărie a umanităŃii. a sentimentelor omeneşti. analizîndu-le în chip corespunzător.

din cîte au apărut pînă acum în limba noastră cu privire la problema care ne interesează. Nu sîntem de acord că e vorba de un fenomen propriu-zis biologic. pentru că în realitate este un fenomen sociologic. amintim pe sciŃi. raportul de cult cu vechile puteri ale naturii şi purtarea de arme" (p. adică mai exact încercările acesteia de a-şi încorpona sau supune la ascultare tineretul.. 41). această mascaradă voia să reprezinte alungarea iernii. de transformare în sens modern a lor. Muşlea a obŃinut cîteva rezultate şi în problema cetelor de feciori. greci. cete. Socotind după resturile pe care le prezintă unele obiceiuri de astăzi. Muşlea.. influenŃa' lui ră-mîne totuşi superficială. ceea ce este universal recunoscut azi în ştiinŃă." (p. ci şi prin tratarea subiectului. prin însăşi natura ei. ceea ce s-a numit.90 Astfel. după ce aminteşte Regulamentul Junilor Braşoveni (1894). intră şi elemente biologice. poate chiar mai înainte.deci sînt identice. (aminteşte pe cea din CîrŃa.. turcia). deci ne scutesc de o dezbatere mai lungă. „Grupări asemănătoare — continuă I. celŃi.. decît cel mult unele detalii şi documente menite să le întărească. De pildă. .88 anume că fecio-rimea reglementează trei forme ale vieŃii sociale a tinerilor: dragostea (participarea la horă şi raporturile cu fetele). personajul lor caraghios. 44). In ce priveşte . Ucea de Sus. de noi).. 36). despre unele practici similare care în răstimp au dispărut (Sîmbăta de Sus. . este a lui Petru Cara-man: Substratul mitologic al sărbătorilor de iarnă la Români şi Slavi93. ale diferitelor tovărăşii devenite «societăŃi ale tinerilor» şi numindu-se aproape toate «Sf. de la un obicei cum nu se poate închipui mai liber91. Lucrarea cea mai amplă nu numai prin subiectul ei. . după cum am văzut din Regulamentul vă-tăşesc din veacul trecut.87 Avem de-a face cu un fenomen biologic al unei grupări după vîrstă . nu numai cu privire la juni. Breaza. în jocul căluşarilor. statutul organizaŃiilor tineretului săsesc rural: Allgemeine Ordnung jilr die Bruderschaften und Schwesterschajten auf den săchischen Dorfern80. cucii. întrucît asupra acestor probleme nu vom mai reveni. E bine să spunem de la început: nu sîntem de acord în totul cu Petru Caraman. asupra căreia e bine să stăruim. „In łara Făgăraşului se cunosc demult pravile manuscrise ale cetelor feciorilor români. pentru că. ea n-a operat sub nici o formă demonstrabilă nici asupra originii.. interzicerea fumatului în horă şi o mulŃime de oprelişti şi sancŃiuni". după cum vom vedea. organizarea în astfel de clase după vîrstă se întîlneşte şi la popoarele moderne. consideră ca model săsesc foarte probabil. de datină) la o societate cu statute şi regulamente scrise. din cauza că ni le însuşim.. este sigur. PROBLEME VECHI ŞI PROBLEME NOI Gheorghe». ci şi la cete. romani. 50).. Totuşi nu putem stărui decît asupra tezelor principale. în perioada de disoluŃie a cetelor. germani. I. în privinŃa acestor trei rezultate nu mai avem de adăugat. .. reprodusă integral. ci «mutul». ceata feciorilor. „întovărăşirea feciorilor satului — scrie I. pseudoanalogie ştiinŃifică. au apărut şi statutele tipărite . Legăturile cu biserica. I. găsită şi de noi la Lisa. la care Muşlea adaugă informaŃii primite de la corespondenŃi. că „de la clasa copiilor la a feciorilor şi de la aceasta la a bărbaŃilor însuraŃi. trecerea se face cu anumite rituri de iniŃiere" (p. După război. ajunge. încît nu ne putem mulŃumi cu o simplă indicaŃie bibliografică şi o înşirare scurtă a problemelor dezbătute. Materialul cules de noi în łara Oltului confirmă justeŃea drumului trasat de I. dacă există o influenŃă săsească sau bisericească. sînt şi ele bine puse în lumină de I. înŃelesul unor rituri de iniŃiere. Muşlea a fixat în chip exact natura problemei: cetele de feciori sînt o grupare de vîrstă. Muşlea precizează.. I.raporturile de cult cu vechile forŃe ale naturii". în legătură cu măştile. mai înainte.. njotînd. . I. ne scuteşte de a mai discuta probleme considerate ca dezlegate94.. cu rămăşiŃe de rituri de iniŃiere şi cu o evoluŃie de la ceata obişnuelnică (reglementată deci de reguli nescrise. cel care e îngropat nu e vătavul. călăuzit de etnograful Haberlandt. Muşlea." (p.53). aruncarea junilor în cergă. Este prima încercare de sinteză temeinică în acest domeniu.92 In orice caz." (p. Am amintit cît de departe merg cetele de feciori în reglementarea raporturilor între sexe. . care se întîlneşte în atîtea obiceiuri de primăvară sau de oarmaval (boriŃa. 86 TRAIAN HERSENI traci. dar după noi. Ne-totu) din aceeaşi regiune (łara Oltului) — (p . ea este de dată cu totul recentă. Muşlea — au existat şi la popoarele europene din antichitate. pe de altă parte ne dă prilejul să fixăm şi mai precis propria noastră poziŃie. Muşlea în desluşirea fenomenelor cercetate. din perioade mai vechi. 36). înregistrate şi de noi: „la origine. pe care le amintim. just. Exemplul săsesc. „Ne vom conduce după caracteristicile atribuite cetelor de feciori de pretutindeni de către etnograful Haberlandt. o «societate» cu regulament care prevede casier şi controlori. în geneza căruia. dar foarte departe într-un chip exclusiv. cu timpul. nici (asupra dezvoltării mai vechi a cetelor. . Muşlea — este o manifestare bine cunoscută în etnografie .86 I. Muşlea acordă anumitor fenomene legate de juni.

în special la romani. afară de 2—3 fapte care se pot explica însă şi pe altă cale. (p. indiferent de naŃionalitate . 19). ospeŃe cu bogate libaŃii. e.. Trăsăturile recunoscute de toŃi cercetătorii ca specifice Saturnaliilor. la popoarele tracice.. cultul morŃilor. încearcă explicaŃia Crăciunului românesc tot prin mithraism. în special în cel de răsărit. Caraman aminteşte pe rînd: I. 4).. zeul soarelui: Dies natalis Solis invicti" (p. cîntece. 3). „recunoscut ca religie de stat pe la sfîrşitul sec. şi eventual au stat* printr-un PROBLEME VECHI ŞI PROBLEME NOI fond comun.rege al serbărilor". înfrăŃire. de la oraş şi de la sat. de tot felul.98 Nu este cu putinŃă să stăruim. cu toate că am studiat această religie cu ajutorul unuia din cei mai mari cunoscători ai ei — Fr. Ciclul păgîn. căci elemente disparate. Anul nou şi Bobotează). 19). exceptînd trăsături comune tuturor sărbătorilor populare (veselie. Focşa.P. noi. la începutul erei creştine — continuă P. alegerea unui . atras de mirajul construcŃiilor ştiinŃifice (poate şi de nevoia de a cuprinde întreg materialul) a mers mai departe. n-am găsit nimic corespunzător. „Ciclul sărbătorilor de iarnă — arată Garaman după izvoare autorizate95 — începea la romani cu Brumalia sau Bruma oare. e drept. Ciclul creştin. este foarte important pentru cunoaşterea răs-pîndirii extraordinare a sărbătorii Calendelor lui Ianuar în Imperiul roman. nu se dă nici o asemănare certă. Caraman — vine să se infiltreze o sărbătoare asiatică în cinstea lui Mithra. P. 28). „în mijlocul acestui ciclu tradiŃional roman. Ceea ce urmează este însă foarte puŃin convingător: în afară de datele precise privind această sărbătoare în antichitatea romană. iaitît din punct de vedere al datei. azi. Gh. Acest izvor grecesc cam de pe la jumătatea sec. IV e. cît mai precis cu putinŃă „reminiscenŃe din datinile ciclului păgîn în sărbătorile creştine de iarnă" şi concluziile TRAI AN HERSENI etnografice care se impun. acte de generozitate^ daruri etc).n. deci exact grupul de obiceiuri din care fac parte şi materialele culese de noi.. cu caracter străvechi poporan. Alt cercetător. Lucrul acesta ar fi trebuit să-1 facem şi noi în cuprinsul cărŃii de faŃă.96 In afară de fixarea datei de 25 decembrie pentru Naşterea Domnului." (p. care. cu un capitol mult mai restrîns. mîncare. pentru a căuta origini şi în alte locuri. sub împănatul Aurelian. . s-au putut alipi la sărbătorile noastre de oriunde. sau. unde trăieşte Libanios" (p. luminări de ceară etc). exoeptînd trăsăturile comune mai tuturor sărbătorilor de Anul nou (veghe. ca originale. definitiv fixată în calendarul roman la 25 decembrie . dansuri. dar . P. Garaman ia ca punct de plecare un fapt recunoscut demult de întreaga ştiinŃă. nu are nici o legătură evidentă cu sărbătorile noastre de iarnă. deci contemporan ou faptele despre care vorbeşte. Caraman. Pentru a determina substratul mitologic al sărbătorilor noastre de iarnă (Crăciun. Caraman este o introducere foarte bună la înŃelegerea şi interpretarea cadrului istoric în care se cuprinde şi materialul nostru. la Dionis Tracicul şi serbările lui primitive. băutură. întreruperea activităŃii profesionale. între 24 noiembrie şi 17 decembrie" (p. prin comparaŃie.... din întregul imperiu. în ce priveşte filiaŃia istorică. în Imperiul de răsărit — aicela care ne interesează îndeosebi pe noi — durau. nu credem că pot fi identificate la noi decît cu totul arbitrar.Micile Dionisiace se caracterizează prin cea mai mare şi mai zvăpăiată veselie: procesiuni de falofori care cîntau cîntece falice şi ditirambice în cinstea zeului. pentru a stabili. .. Tot aşa de vagi şi deci de neconcludente sînt şi analogiile cu La-rentalia şi Compitalia. acoperind Dies natalis Solis invicti. inexplicabilă pe altă cale. 26). adică „sărbătoarea care avea loc în primele zile ale anului roman" (p.. după cum s-au putut ivi şi independent (schimb de daruri. ea era celebrată „pretutindeni pînă unde se întindea împărăŃia romană" şi „era aşteptată de toată lumea. cu sărbătorile noastre de iarnă." (p. preziceri etc. veselie.) şi exceptînd faptul că şi la noi Anul nou cade oficial la 1 ianuarie. 4—5).. După mărturiile lui Libanios. cel mult în forme simple. prin intermediul bisericii s~a extins şi la noi. cînd ele sînt fixate. „In calendarul bisericii creştine există numeroase sărbători al căror substrat religios aparŃine altor credinŃe şi 'altor vremuri decît erei care începe cu Christos. ne-am fi oprit. „In sudul Dunării. III. 4). Cumont97 — com-parînd fiecare element al ei cu obiceiurile şi credinŃele noastre poporane. mai precis. jocuri populare. tîr-gurile de „sigilla".. 5). mascarade. dansuri groteşti.. la baza lor. Aici ele au primit unele datine din aşa-numitele «Micile Dionisiace» sau «Dionisiacele Cîmpeneşti». cît şi al credinŃelor şi datinilor mai importante ce se leagă de ele". Tot ceea ce enumera despre Saturnalia. încît lucrarea lui P. elementare. cum sînt libertatea şi eliberarea sclavilor (de unde: „feriae servorum"). P. cînd se serba isprăvitul culesului de vii şi a pregătirii vinului" (p. foarte îndepărtat şi de răspîndire mult mai mare. jertfa Ńapului. oa pretutindeni în lumea creştină. . jertfit zeului sau numai un „rex bibendi" etc. II. urări. petreceri..n. Brumalia erau foarte populare şi aveau loc în cinstea lui Dionis Tracicul. care au precedat istoric Saturnaliile.. care cădeau în prima jumătate a lunii decembrie. nici o legătură de structură. Nu lipseau cu acest prilej de asemenea unele deghizări" (p. verdeaŃă. Caraman se opreşte cu ceva mai mult folos asupra Calendelor lui Ianuar (Calendae Ianuarii). „Izbitoare analogii cu aceste sărbători ale lumii creştine aflăm în antichitatea greco-romană. la sfîrşitul unor cercetări în legătură. unde alături de tradiŃiile autohtone se încrucişau în chipul cel mai puternic influenŃele greceşti şi cele romane. aici. Noi.

Pe moi.. Cei care înfăŃişau diferite animale. IV. ceea ce se întîmpla oam pe la mijlocul lui ianuarie. se îmbrăcam în pieile lor. altele datorate originii comune sau influenŃelor reciproce.. de obicei în piele de cerb. cum am văzut. ca şi noi. adică al teascului. Asemenea similitudini. sau îşi ungeau faŃa cu drojdie de vin ori o colorau în alt mod. Biserica a luat în chip firesc o atitudine ostilă chiar de la început faŃă de sărbătorile ciclului păgîn.. fiind pe teren tracic.. în lucrarea de faŃă. adică cele mai importante sărbători din ciclul păgîn" (p." (p. cel puŃin pînă acum. că toate poporale au numeroase obiceiuri. Sîntem de acord cu P. Numai pe baza lor nu se poate afirma vreo înrudire sigură. Ceea ce urmează în lucrarea lui P. făcînd glume licenŃioase. la începutul erei creştine n-ia avut o dată precizată definitiv.. Ńărănească. afară de cea exercitată prin intermediul bisericii. o înrudire a sărbătorilor de iarnă româneşti cu ele este perfect posibilă. naşterea soarelui. naşterea spirituală şi. . fără a se putea desprinde din civilizaŃia sud-est europeană în care se încadrau organic. P. de „tipul naşterii'' (naşterea anului. sărbătorile soarelui divinizat (Mithra) şi Calendele lui Ianuar..101 P. deci un cult solar de natură dacică.) „Anul nou calendaristic. încît acesta cuprinde oficial. cum am mai spus. de oaie şi desigur (deci nu sigur — nota noastră) şi de capră. unele datorate unor condiŃii asemănătoare. întâia oară e sărbătorit la Roma în 354. încît merită să fie reŃinută.. deci fără nici o legătură directă între fenomene. Cei ce formau cortegiul lui Dionysos îşi puneau tot felul de măşti. încorporate de masele populare chiar în sărbătorile creştine.. 42). Ea coincidea cu sărbătoiariea naşterii lui Mithra" (p.. apoi în Constantinopol. naşterea Domnului).. Un cult al soarelui a existat fără îndoială şi în Ńara noastră. apar însă în foarte multe obiceiuri de pe glob. Caraman are un coeficient mult mai mare de certitudine: .concluzia cercetărilor noastre este în general negativă cu privire la vreo influenŃă mithraică mai importantă asupra sărbătorilor noastre de iarnă. cad în afara problemei tratate în cartea de faŃă. deci şi cele europene şi-au avut pe ale lor cu mult înainte de vreo influenŃă romană. urme indiscutabile de cult solar". Socotim această problemă complet lămurită. care nu a pătruns niciodată pînă în structura lor intimă. lumea slăvea pe Dionysos. ne interesează numai înrudirile directe.. 28). frunze de stejar. ci mult mai simplu.. în acte şi texte canonice. El dovedeşte prezenŃa umor . care nu sînt însă neapărat „de tipul Calendelor lui Ianuar". între toate cultele 90 TRAIAN HERSENI solare de pe suprafaŃa pămîntului şi cu atît mai mult între cele din zona de civilizaŃie a contactelor dintre Europa. iar mai tîrziu. cum s-a remarcat de mult de către toŃi specialiştii. Caraman aduce şi alte contribuŃii preŃioase la lămurirea sărbătorilor de iarnă şi implicit — cum se poate foarte uşor vedea — şi a unora din aspectele materialelor înfăŃişate de noi. „Totuşi. măştile." (p. care nna< lipsit. sînt de două categorii. la 375. cu mult înainte de cucerirea romană." (p. în înŃelesul vreunei înrîu-riri directe. Vechiul Testament fiind şi el influenŃat de vechile culte soloare asiatice. n-am putut stabili. fără îndoială. lui P. închipuind diferite figuri mitologice ori animale.. naşterea materială" (p. . cu vrePROBLEME VECHI ŞI PROBLEME NOI mea s-a fixat pentru naşterea materială ziua de 25 decembrie. Similitudini există. dar dacă ele nu se explică printr-o influenŃă directă.. „Ceea ce caracteriza mai presus de toate sărbătoarea Lenee-lor erau travestirile . Caraman examinează apoi Leneele: „Cînd se călca vinul şi se punea în butoaie. Fixarea Crăciunului la această dată are loc în sec. Ei mergeau dansînd jocuri comice. glume licenŃioase etc. 28). ceea ce fireşte nu excludem. P. sub forma lor poporană. 28—29). poate şi mai vechi. iederă. nici în łara Oltului. Fără îndoială că de astă dată unele asemănări există: travestirile.. Caraman că acest lucru ia înrîurit atît de mult creştinismul. faŃă de rămăşiŃele acestora. cel puŃin ca o ipoteză de lucru. PărinŃii bisericii au datat întîia oară Crăciunul la 6 ianuarie . Caoraman uită un fapt demonstrat de întreaga etnografie. 42. 27). bazate exclusiv pe asemănările dintre oameni şi situaŃii. nici o urmă indiscutabilă.. Asia şi Africa. concepŃie răspîndită.100 „Crăciunul înlocuieşte de fapt Saturanaliile. unele însă mai vechi decît mit-hraismul.. la proporŃiile şi nivelul clerului şi satului românesc. P. iedera. dar în cazul concret al cetelor de feciori şi al complexului de obiceiuri legate de ele. De asemenea în deghizările lor utilizau şi crengi de viŃă. zeul vinului. jocuri comice. a fost primit de la romani de toate popoiarele Europei" — sărbătorit pînă atunci primăvara — „o dată cu reînvierea naturii şi începutul muncilor rurale. şi bineînŃeles fiecare din ele ridică alt gen de probleme ştiinŃifice. subl. din care făceau parte cu unele particularităŃi şi geto-dacii. naşterea şi botezul Domnului. care continuă direct sărbătoarea Calendelor lui Ianuar. în lipsă de probe certe.motive de An nou" la Crăciun. în Antiohia la 386 . (Notăm că la noi se păstrează acest început de an nou în primăvară prin obiceiul bine cunoscut al „mărŃişorului"). românii. în cazul Leneelor trebuie să recunoaştem că.C. Asemănările etnografice. Caraman expune pe larg şi documentat această luptă.Crăciunul. din păcate însă tocmai acestea ne sînt foarte puŃin cunoscute.

— noi socotim că ele sînt absolut sigure.108 Acestea sînt interpretările româneşti ale materialelor sociologice. 92—93). tot atît de necesară.. . Două aspecte sînt puse foarte bine în evidenŃă de P. Klinger etc. cum e cel romanic. mai atragem atenŃia asupra uneia din contribuŃiile pozitive: determinarea rolului pe care 1-a avut creştinismul în evoluŃia sărbătorilor de iarnă. deşi se aseamănă uneori pînă la cele mai mici amănunte. să apară şi să se dezvolte încă foarte timpuriu. nu este nici pe departe rezolvată. ele se influenŃează reciproc. Acum să încercăm o critică de . este generală la această sărbătoare.obiceiul alungării duhurilor" (p. — cum formulează singur problema. W. Dar unitatea ariei geografice pe care erau situate aceste societăŃi şi. Totuşi P. „CredinŃa că în noaptea de Crăciun se deschid mormintele şi ies strigoii şi duhurile morŃilor în lume. relaŃii şi influenŃe reciproce. Caraman — nu pot fi trecute nici [ele] cu vederea". apare . împărŃite în clase. este adevărat despre tocate societăŃile.) ce s-au răspîndit dintr-un anumit centru. Kosven scria în această privinŃă: „ApariŃia diferitelor societăŃi antice. din care face parte şi cultura noastră poporană. Nu face nici distincŃia. SusŃine existenŃa unor „motive probabile de cult solar la Crăciun".'. în coloniile europene. Nu trebuie uitată contribuŃia mare pe care au adus-o neîndoios la transformarea acelor datini comune suprapunerea lor peste datinile şi tradiŃiile specifice ale fiecărui popor (observaŃie făcută şi de noi anterior: T. Caraman are un moment vădit de ezitare. trăsăturile de cult al morŃilor se reliefează atît de distinct. Poate ar fi util să dezbatem pe larg şi literatura străină a problemei. 90).Creştinismul însuşi a slujit într-o foarte însemnată măsură la răspîndirea multor superstiŃii şi datini păgîne la popoarele Europei. apropierea lor imediată.. De aceea adaugă cumpăna prudenŃei: „A atribui însă originea datinilor din ciclul sărbătorilor creştine de iarnă exclusiv unei moşteniri comune (sărbătorile greco-romane. 90—91). dacă nu cu neputinŃă" (p. tratîndule nediferenŃiat..104 In încheiere.. P. 93).) este determinarea unor motive certe de cult al morŃilor la sărbătorile de iarnă.). 77) — pe care l-am întâlnit şi noi în zona Făgăraşului: „baterea tufei".102 92 TRAÎAN HERSENJ Unul din rezultatele cele mai importante ale cercetărilor lui P. datorită trecutului şi condiŃiilor specifice de viaŃă. Caraman nu încearcă să facă această distincŃie absolut necesară în cadrul obiceiurilor şi credinŃelor poporului român în ceea PROBLEME VECHI ŞI PROBLEME NOI Xi ce au ele băştinaş. după legi interne de dezvoltare şi fiecare aduce contribuŃia sa la dezvoltarea omenirii. Nu ne îndoim că-şi da bine seama că. Cum însă nu vor s-o facă singure. a făcut ca între diferitele societăŃi antice. datini ce ofereau o mai mare sau o mai mică analogie cu cele ce veneau din centrul comun" (p. de ex. la români şi la slavi.cu voie şi fără voie. am depăşi însă prea mult limitele lucrării noastre. ştiindu-se foarte bine că. după cum există deosebiri importante chiar şi la popoarele slave între ele. în toată Europa şi de aici în alte continente. problema. Ga să încheiem consideraŃiile noastre cu privire la cartea lui P. O. e foarte greu. H. încît locul lor vine îndată după cele de An nou" (p. Klinger103 spune categoric că „toate sărbătorile ciclului de iarnă la slavi nu sînt altceva decît sărbători ale morŃilor"."106 Ceea ce este subliniat aici despre societăŃile antice. adesea." (p. s-a produs în chip independent.. în forme şi eombinaŃiuni meridionale" — şi — „tot creştinismului se datoreşte în bună parte şi acŃiunea de uniformizare ia acestor elemente păgîneşti" (p. cu urme sigure. „A distinge care dintre aceste două aspecte este cel dominant. cît indoeuropeană străveche. despre toate popoarele. etnografice şi folclorice legate de cetele de feciori şi în general de sărbătorile de iarnă de la noi. în pofida erudiŃiei sale şi a unei frumoase construcŃii ştiinŃifice. legat de pămîntul şi strămoşii noştri autohtoni şi ceea ce e de împrumut. în orice caz. „La Bobotează e vremea cînd libertatea lor încetează: ele trebuie să intre din nou în sala-şurile lor subpămmtene". este în orice caz o greşeală. Sufletele morŃilor umblă în tot timpul celor 12 zile de iarnă — noaptea. fiecare dintre societăŃile antice în parte şi toate la un loc şi-au adus contribuŃia şi au jucat rolul lor în progresul general al culturii. Vom avea prilejul să atingem şi această problemă în decursul capitolelor ce urmează. 70—71). aşa cum a pus-o pe tărîm exclusiv romanic. împărŃite îa clase.105 Istoricul sovietic M. Caraman. Caraman (urmînd pe Feilberg. dar fiecare se dezvoltă în acelaşi timp independent. Caraman în legătură cu întregul ciclu al sărbătorilor noastre de iarnă (de la Crăciun la Bobotează): caracterul de An nou şi caracterul de cult al morŃilor. Constatările sînt juste şi deci sîntem întru totul de acord cu ele. între sărbătorile de iarnă româneşti şi cele ale popoarelor slave. arheologic dovedite pe teritoriul patriei noastre încă din vremurile preromanice. din alte părŃi sau dintr-un domeniu oomuii. dar mai puŃin de origine mithraică tîrzie. ele prezintă şi deosebiri importante. Independent de aceste relaŃii şi influenŃe. chiar de biserică.107 Este o regulă de metodă etnografică de care trebuie să se Ńină seama. sînt corelate în chip organic. Este de fapt chiar concluzia principală a cărŃii. „Urmele lăsate de Saturnalii şi îndeosebi de Calendele lui Ianuar" — crede P. Părerea noastră e că cele două trăsături în cadrul unor culturi străvechi.

In primul caz. urmînd legile generale de dezvoltare în condiŃiile ei specifice. aceste populaŃii străvechi — . pînă nu i se deschid perspective proprii de viaŃă. realizîndu-se uneori sinteze culturale originale. In sprijinul acestei afirmaŃii poate fi invocată o bibliografie foarte bogată şi foarte competentă. proces care. privind global cele trei curente determinate. ci obligatorie. amestec şi chiar contopire între populaŃia veche şi cea proaspătă. formele ei suprastructurale de viaŃă. teoria a doua. fără discontinuităŃi dovedite. cucerire). şi a-i explica întreaga cultură sau civilizaŃie prin imitaŃie sau împrumuturi.115 In genere însă. mai exact. a fost cucerit de romani şi pînă în cele din urmă romanizat (dovadă incontestabilă: limba). toate apar în lumina datelor actuale ale ştiinŃei ca unilaterale. aceştia sînt aducători de venituri. cum am spus. că la baza etnogenezei poporului român stă în primul rînd o populaŃie autohtonă. decît de a afirma pur şi simplu că ele există.113 Desigur.114 Re un teritoriu oarecare.116 Aşadar. pentru că se iveşte între culturi sau civilizaŃii ceea ce s-a numit un hiatus (o întrerupere. populat de unul sau mai multe popoare. In al doilea caz se pot întîmpla două lucruri. cea latinistă. în amestecuri de proporŃii variate. populaŃia cuceritoare distruge complet populaŃia cucerită (eventual o alungă) şi deci se aşază ca pe un teriPROBLEME VECHI ŞI PROBLEME NOI toriu gol. nu se pot aşeza alte populaŃii decît sau pe cale paşnică (prin infiltraŃie sau bună înŃelegere) sau prin forŃă (năvălire. ca pe o teză neştiinŃifică117. Atît sudul cît şi nordul Dunării — deci aproape tot teritoriul locuit de traci şi geto-daci. tot mai multe lucruri. . din pricina caracterului ei conservativ. o discontinuitate). este.12(> Asemănarea între diferitele elemente de suprastructură. Indiferent de motiv. Cum nici un istoric de pînă acum (ne referim numai la istoria ştiinŃifică) nu a contestat formarea şi dezvoltarea poporului român pe teritoriul carpato-danubian. al civilizaŃiilor. populaŃiile sau popoarele noi care se aşază pe teritorii locuite de populaŃii mai vechi — ne referim în speŃă la populaŃiile care. Dealtfel. exceptînd cazurile foarte rare. populaŃia cuceritoare intră în contact direct. lorga cu intuiŃia genială a lucrurilor111 — dau aspectul fundamental. ultimul aspect este reconstituit cu foarte multă greutate. la influenŃe reciproce şi foarte des la amestec şi contopire. mai ales că nu sînt temeiuri să se afirme că ar exista între diferitele epoci vreo discontinuitate. s-au statornicit pe teritoriul patriei noastre în îndepărtata antichitate.109 Fără să ne mai referim la un autor anumit. şi toŃi cercetătorii susŃin că el se găseşte pe un teritoriu tracic. bazat pe structura economică. In această ipoteză. autohtonă şi imigrată. După datele generale ale istoriei este mai greu de a explica de ce nu s-au păstrat asemenea rămăşiŃe. de îndărătnică rezistenŃă la influenŃele din afară. despre care — fără să le cunoaştem neapărat compoziŃia etnică — ştim azi. în zilele noastre nu mai este vorba de o simplă ipoteză de lucru. Deci ipoteza unor rămăşiŃe culturale de la populaŃiile „preistorice" şi „protoistorice" autohtone. este o ipoteză de lucru nu numai firească. nu numai despre cultura lor materială (un aspect sigur). mai exact cîmpul.oamenii pămîntului". o dată învingătoare — cel puŃin în fazele ouai înaintate ale istoriei — nu are interes să cucerească pămîntul fără oameni. Asemenea întîm-plări apar destul de rar în istorie. adică de pe pămîntul de formare şi dezvoltare a poporului român. datorită săpăturilor arehologice. în care o populaŃie este alungată complet sau distrusă de alta în întregime. rîndurile de populaŃii străvechi care s-au aşezat de-a lungul vremurilor pe pămîntul carpato-danubian. îşi creează. fiind exploataŃi în diferite chipuri. şi vechile forme de civilizaŃie. ci şi despre viaŃa lor social-economică şi cultura lor spirituală. cele două populaŃii. latinizant şi slavizant. peste o populaŃie locală străveche preindo-europeană — aflate la un nivel similar de dezvoltare istorică cu cel al noilor veniŃi. Trebuie să adăugăm şi populaŃiile pretracice sau chiar preindo-europene. ci de un adevăr demonstrat pe larg de întreaga arheologie românească. ipoteza unor rămăşiŃe din culturile şi civilizaŃiile care s-au dezvoltat în acest spaŃiu. pînă adînc în Balcani. romanizantă. autodinamismul118. fundalul peste care se suprapun şi se întreŃes toate elementele ce vin în urmă.. cum se exprimă N. Un lucru este admis de către toŃi istoricii de seamă. Poporul român s-a format în spaŃiul lui actual de viaŃă. curentul tracizant. cum au fost geto-dacii. nepopulat. In aparenŃă.119 Fiecare societate umană. de viaŃă. cel carpato-danubian112. începem cu critica poziŃiilor mari. chiar dacă nu se desfăşoară şi demografic (amestecuri biologice). Totuşi trebuie să respingem de la început. continuă. totuşi este reconstituit. orice încercare de a nega vreunui popor puterea de creaŃie. ajung la o formulă firească de convieŃuire. pe lîngă propria lor cultură.110 In domeniul culturii poporane de pretutindeni. populaŃia cuceritoare. se petrece întotdeauna pe terenul culturii. care au dus la şcoli şi curente 94 TRAIAN HERSENÎ de-a lungul celor două veacuri şi jumătate de la întemeierea etnografiei româneşti prin Milescu şi Cantemir. mai exact geto-dacie. obligatorie. are aceeaşi justificare.ansamblu a bibliografiei româneşti şi să precizăm metoda pe care urmează să o folosim. cu populaŃia cucerită şi se iveşte din nou procesul inevitabil de înrîurire reciprocă. fără a cunoaşte şi a-şi însuşi cultura pămîn-teană.

lucrurile sînt mai complicate. prin însăşi natura ei oficială. religia imperiului ca atare. termeni. pe lingă alŃi factori. în această ipoteză se ajunge la generalizarea uneia ori celeilalte din ele. ele sînt mult mai complicate. religia claselor conducătoare. funcŃionarii.. concepŃii religioase). Este imposibil de imaginat ca un popor cu o civilizaŃie mult superioară. ceea ce nu a fost niciodată o atitudine romană în materie religioasă. practicată (cel puŃin formal) de armată (citeşte: conducătorii armatei) şi de funcŃionărime (citeşte: în special cea superioară). numiri din graiuri locale. negustorii etc. nu s-a făcut prin coloniştii din Italia. lucruri foarte variate: sub acelaşi numie se ascundeau divinităŃi cu totul diferite. se cere ca ea să. mai puŃin conŃinuturi (credinŃe. deci marele conglomerat de popoare ai căror reprezentanŃi pătrunseseră masiv în armată. in viaŃa concretă a popoarelor. de astă dată. prilejuri festive. a unor cauze înrudite care produc efecte asemănătoare. fără a le transmite nimic din concepŃiile. concludente peste necesar. în ultimă analiză. dacă e să ne dozăm exact gîndul. Religia romană oficială era însă o religie „înaltă". ci şi de scepticism şi chiar de ateism. Este un adevăr banal azi în istoria religiilor cu tendinŃe de ecu-menicitate (ca cea greco-romană) că aceeaşi zeitate — pînă şi Zeus-Jupiter. decît cel mult forme (date calendaristice. nici nu se poate vorbi. în aparatura de stat şi în negoŃ — împrăştiindu-se astfel peste tot — nu a avut. dar zeitatea aparŃinînd unor religii anterioare. fie profane (ca să ne restrîngem numai la problema noastră). ceea ce este aproape o regulă fără excepŃie. în care se amestecă tot felul de credinŃe. adaptate doar de circumstanŃă sau. nemolipsitoare. fie religioase. numele fiind grec sau roman. practicile şi credinŃele sale. nici chiar din asemănări frapante. simŃiri. existe. colonizarea romană din Dacia şi sudul Dunării. de care nu ne putem ocupa. care se aflau pe o treaptă mult mai joasă decît el. Revenind la discuŃia noastră. Dealtfel este momentul să precizăm că de la o anumită fază de dezvoltare a unei religii (exceptînd doar fazele originare. adică. Dar. Dacă poporul roman a avut o religie care trebuie considerată ca atare. 7 — Forme străvechi de cultură poporană românească . de o religie stricto sensu (una singură şi pură). ci din părŃi destul de diferite — ex toto orbe romano — la fel cu legiunile.127 Se adaugă faptul că pentru pătrunderea unei religii străine în mase se cer unele condiŃii speciale: — Masa să fie nemulŃumită de propria ei religie (lucru despre ^are nu ştim nimic la daci.124 Am exceptat religia oficială. practici şi idei.131 Aceştia. se poate presupune contrariul). nici la traci. care în acea vreme erau pătrunse nu numai de formalism. despre virtuŃile lor religioase. cum era în acele vremuri poporul roman. sporind mereu mozaicul acesteia. aceasta nu însemnează că o analiză ştiinŃifică atentă nu poate deosebi diferitele filoane şi structuri în forme anterioare contaminării sau amestecului lor. practicată de o clasă conducătoare care n-a excelat niciodată prin viaŃa religioasă — mai ales în comparaŃie cu viaŃa economico-politică. mai mult decît atît.130 BineînŃeles. imperiul creat de el a avut o mulŃime de religii. în perioada stăpînirii Daciei de către romani. Sau. sau. sensuri. şi afară de propagandă.122 Cu toleranŃa şi sincretismul caracteristic acestui popor. cele două religii se contopesc şi se ajunge deci la sincretism. misionari. religia statului.aflate la 96 TRAIAN HERSENÎ PROBLEME VECHI ŞI PROBLEME NOI 97 populaŃii foarte îndepărtate în timp şi spaŃiu. juridică şi militară126 — nu a putut impune maselor pentru a le contamina. ceremonii şi eventual rituri şi superstiŃii). în primul rînd. în care religia nouă este oferită de misionari — este amestecul unor populaŃii de religii diferite. ea era religia poporului cuceritor. Imperiul roman. în această privinŃă. pentru a se transmite o credinŃă. cel puŃin formal. şi mai puŃin important. în cele mai neaşteptate locuri şi împrejurări. din nevoia cuceritorilor de a traduce în limba şi după concepŃia lor.125 Religia aceasta rece şi. zeitatea supremă — însemna. o religie propriu-zisă. afară de cea oficială. căutînd chiar să le însuşească. dar ele trebuie dovedite ca atare. dovedeşte existenŃa legităŃii sociale. după loc şi timp. Ea a trebuit să acŃioneze în acest sens. frămîntări. Numai din acestea din urmă nasc mistica şi fanatismul: factori psihologici de conservare şi propagare a religiilor. aşa cum se ştie destul de precis.128 — Religia venită din afară să aibă propagatori. să impună limba unor populaŃii cucerite. ci de un complex social-religios. . adunări.129 — O altă cale de răspîndire a unei religii în mase — afară de nevoia de schimbare. nu deduse din simple analogii. în care caz credincioşii caută singuri o nouă religie. în religia statală. pentru că nu-i contestăm nici existenŃa. adică să le încorporeze. trăiri. dimpotrivă: romanii au recunoscut dreptul fiecărui popor la religia şi obiceiurile sale.123 E destul să amintim urmele lăsate la noi. Aceasta nu înseamnă negarea existenŃei împrumuturilor şi influenŃelor. nici influenŃa. cu totul simple şi neevoluate). care în fond era ineficace121. dar dacă Ńinem seama de mărturiile contemporane.

mai ales faŃă de păgînism. fără a fi fost pătrunşi mai adînc de complexul social-religios roman. influenŃa culturală în sine. iar mai tîrziu romane) s-au exercitat veacuri de-a rîndul deopotrivă asupra teritoriilor locuite azi de popoarele slave din sudul Dunării şi de români. Deci asemănările culturale dintre popoarele slave (începînd cu cel bulgar. deşi limba propriu-zisă le era străină. Ne referim la o perioadă în care biserica a jucat un rol important în viaŃa poporului român.132 Prin urmare. matrimoniale sau de convieŃuire. ca şi a curentelor de tot felul din sînul creştinismului. care a exercitat cîteva veacuri o influenŃă inevitabilă nu numai asupra vieŃii politice şi administrative. indigen. chiar dacă unele greşeli de metodă sînt evidente. de exemplu bogomilismul. în general. există asemănări. chiar în limba slavonă. Deci influenŃa bisericii creştine bizantino-slavone. P. n-a săvîrşit asemenea greşeli: el a urmărit sărbătorile romanice din Imperiul roman de răsărit^ nu cele de la Roma sau din Imperiul roman de apus. fiind. de natură directă. pentru că problema este prea controversată. pe principiul arătat că aceleaşi cauze produc cu necesitate aceleaşi efecte.136 — InfluenŃele îndelungate ale lumii civilizate din antichitate (pe căile comerciale maritime şi terestre. Fazele de dezvoltare socială prin care au trecut românii sînt aceleaşi. cu alte cuvinte.98 TRAIAN HERSENI chiar dacă ar fi fost într-un număr preponderent faŃă de populaŃia băştinaşă — ceea ce nu s-a întîmplat nicăieri în Imperiul roman —■ şi chiar dacă s-ar fi «amestecat absolut toŃi cu populaŃia băştinaşă. nesigure. de la caz la caz. şi a pus accentul pe aspectul rustic (nu urban). indo. de propagandă şi prozelitism organizat şi. fără procese demografice. intolerantă faŃă de alte credinŃe. Totuşi două veacuri de căutări în direcŃia latinismului nostru etnografic. care prezintă gradul cel mai mare de înrudire în această privinŃă) şi poporul român sînt explicabile (nu spunem: explicate). pînă la un punct.138 — O altă cauză este desfăşurarea pe teritoriul Ńării noastre a unei culturi statale şi bisericeşti slavone. uşor de descoperit sau de făurit de orice minte omenească normală. în special cele din imediata vecinătate. rezultatele obŃinute sînt relativ neînsemnate şi. Lăsăm la o parte faptul că unii colonişti erau romanizaŃi probabil mai mult ca limbă. admiŃînd posibilitatea de a se păstra rămăşiŃe culturale în genere de-a lungul mileniilor — ceea ce este definitiv dovedit pe baze strict documentare133 — între ipoteza unor rămăşiŃe socialreligioase geto-dacice. a fost în măsură de a se exercita în condiŃii favorabile asupra maselor populare Ńărăneşti. oricare ar fi fost el. s-a exercitat" şi ea în tot IOC TRAIAN HERSENÎ acest răstimp. încă n-ar fi putut romaniza integral complexul social-religios părnîn-tean. ca aceea a dacilor.şi preindo-europene (cu condiŃia sine qua non a continuităŃii.139 :— în sfîrşit. era o religie misionară. într-o măsură oarecare. şi asupra culturii maselor. expresie a expansiunii elene şi elenistice. Enumerăm pe cele mai importante: — O cauză o constituie convieŃuirea româno-slavă din ultimele secole ale mileniului I. în împrejurări şi sub imboldul unor trebuinŃe asemănătoare. popular (nu aristocratic sau oficial) al acestora. cel puŃin teoretic şi bineînŃeles numai pînă la un anumit punct. ca şi a doua. cea creştină. a acestora. dar. şi cu atît mai puŃin pe al unui popor care avea o concepŃie religioasă foarte dezvoltată şi originală.135 PROBLEME VECHI ŞI PROBLEME NOI 99 — ExistenŃa unui substrat comun sau asemănător. cum se ştie. Caraman. prima are tot atâŃia sorŃi de a fi întemeiată. pe altă cale decît prin influenŃe directe.134 — Altele se datoresc condiŃiilor asemănătoare de viaŃă. Asemănările dintre popoarele slave şi poporul român pot avea însă tot aşa de bine şi alte cauze. nu se poate să nu-i fi înrîurit pe slavii de sud în urma aşezării lor în Peninsula Balcanică. ale cărui rezultate le-am analizat înainte. iar mai tîrziu al cărŃilor. cum iarăşi se . încreştinate încă în faza etnogenezei. precum şi prin cunoscutele colonii greceşti. ambele grupe de popoare aparŃinînd ramurii satem a familiei de limbi indo-europene. „la mintea oricui". prin mai multe căi: — Unele din ele sînt universal umane. iar religia nouă. cu cele prin care au trecut slavii. traco-iliric. mai ales prin biserică. ar trebui să ne dea de gîndit. Acestea pot fi explicate. Ńin adică de nevoile elementare şi de soluŃionarea tot elementară. de exemplu prin intermediul manuscriselor. cel puŃin principial. nu poate fi neglijată — deşi e foarte puŃin controlabilă istoriceşte — originea comună mai apropiată a seminŃiilor tracice cu vechii slavi. Totuşi.137 — In sfîrşit. care în cazul Daciei este dovedită) şi ipoteza unor rămăşiŃe romane (latine). Dar curentul slavizant? Este indiscutabil că între români şi popoarele slave.

4. Wolfram constată păstrarea unor forme vechi de viaŃă în România dintre cele două războaie mondiale. unele din aceste elemente. Istoria României . Bucureşti. zone şi sate din cuprinsul aceluiaşi popor. după structura şi nevoile lui specifice. de a determina mai întîi în chip exact ce au comun şi ce au diferit românii faŃă de popoarele slave învecinate. sînt abia la început. în domeniul culturii poporane. de natură struoturalfuncŃională. dar ele se şi deosebesc. Ein bisher ganz unbeachtetes Gebiet. cu cît istoria se desfăşoară şi le leagă în forme mai cuprinzătoare de viaŃă. Prima operaŃie şi cea mai de seamă este analiza materialului însuşi în elementele lui principale: oamenii. unde n-am găsit două absolut la fel. Nici un popor nu păstrează şi nu împrumută elemente de nici un fel. pînă la neputinŃa de a-1 mai nega. decît cu totul superficial şi trecător (pe modelul modei. Ed. tot pe viu. expresiile orale şi măştile. Terenul ne rezervă încă multe surprize şi sarcina cea mai importantă a etnografiei şi folcloristicii româneşti pentru o bună perioadă de timp este să culeagă aceste materiale arhaice. nu al datinei). cu semnificaŃia fiecăruia din ele în viaŃa satelor cercetate (interpretări etnografice). Pandrea). 2. că fiecare popor îşi creează formele sale de viaŃă după modul de producŃie şi condiŃiile de viaŃă istoric determinate. Ele vor dispare în chip inevitabil şi la noi. fac parte din etnogeneza şi etnoevoluŃia culturii româneşti şi numai împreună ne ajută să lămurim sub raport istoric. de la constatările oarecum definitive. Prin urmare: căutare stăruitoare a urmelor lăsate de culturile pămîntene. 41 Folosim ediŃia citată la nota 36 (trad. aşa cum se înfăŃişează ea în stadiul actual al cunoştinŃelor (sinteza). A treia operaŃie este raportarea diferitelor elemente la structura economică din care în chip firesc au trebuit să derive. ştiinŃifică. NOTE BIBLIOGRAFICE 40 R. Istoria poporului român. după cum se deosebesc şi ale popoarelor slave între ele şi chiar ale diferitelor regiuni. a unor simple păreri şi impresii în sprijinul cercetărilor viitoare.140 TradiŃiile poporane româneşti şi slave se aseamănă. EsenŃial este însă — aşa cum stabileşte materialismul istoric — cercetarea acestor fenomene de suprastructură în raport cu structura economică în decursul orînduirilor sociale care s-au perindat pe teritoriul României. care. Iată cuvintele lui: „Beson-ders seltsam beriihrt es. în sfîrşit. pentru a încerca apoi să se explice în toată complexitatea fenomenul după criteriile posibile pe care le-am amintit numai în mare. şi ele ne permit să formulăm limpede ce anume avem de făcut: 1. sau şi mai puŃin. Ce e mai grav. cum sînt mai ales cele dacice şi romanice. Fenomenul acesta de diferenŃiere morfologică este demonstrat. fenomenele etnografice şi folclorice actuale. dispărute mai demult în Occident (op. apoi căutarea originilor mai îndepărtate ale lor. analiză amănunŃită şi spirit critic în ce priveşte asemănările româno-slave. Ştefan Pascu şi colab. creator. rămăşiŃe ale unor forme apuse de viaŃă. aşa cum le-am înregistrat pe viu (interpretări psihosociologice). prudenŃă mai mare cu privire la urmele romane în etnografie şi folclor. 112). dacă ele nu corespund unor nevoi proprii. Concluziile acestui capitol se desprind acum de la sine. atît de precis formulat de ştiinŃa marxist-leninistă. în diferite epoci istorice (interpretări istorice). Constantin Daicoviciu. 3. p. pe această bază. după experienŃa personală. ultima operaŃie este stabilirea exactă a rezultatelor după gradul lor de certitudine. mai mult ca oricînd — datorită marilor progrese economico-culturale ale Ńării — în proces rapid de dispariŃie. ter-minînd cu încercarea unei sinteze provizorii în problema cetelor de feciori. mai ales că ele sînt. autohtone. a elementelor creştine faŃă de cele necreştine. alături de altele mai puŃin importante. faptele. Dacă se înŃelege exact acest punct de vedere. das aber reiche Aufschlusse zu geben vermag. pe atît de fructuoasă. şi. solche Mănnerverbiinde zum Teii sehr altertumlicher Art. în orice caz. avem şansa de a ne găsi mult mai aproape de adevărul fundamental în această materie. sau Miron Constantinescu. iar în cuprinsul acestora. pe cît de grea. această cercetare este prematură faŃă de stadiul actual al cercetărilor de teren. ist Rumănien". Ade~ vărul e că nu s-a apucat încă nimeni de cercetarea aceasta. A doua operaŃie este determinarea exactă a aspectelor profane faŃă de cele religioase. 1970. pînă la schiŃarea cîtorva ipoteze de lucru. fiind din ce în ce mai necorespunzătoare cu spiritul vremii. în aşa măsură încît împrumuturile înseşi sînt adaptate şi restructurate original.întîmplă lucrurile pretutindeni între popoarele învecinate. Aceasta este PROBLEME VECHI ŞI PROBLEME NOI 101 principala regulă de metodă a noastră. P. 10: TRAIAN HERSENI 42 Vezi Andrei OŃetea (red. încît mereu dispar diferenŃe şi apar asemănări.). chiar de cetele de feciori din łara Oltului. cit. auch in unserer Gegenwart in Europa noch in voller Bliihte zu finden..

170—171.. Pesta. 446 şi 457. Rom. Berlin. Apocrifele tn literatura română.în 1. — „La Crăciun este cerul deschis". Am subliniat vaca de aluat. 43 Vezi de ex. 55 Pag. Tom. p. ca si: Studies and Texts in Folklore. 45 Anticile Romanilor. în care apar „sabinioarele" etc. Studiul a apărut şi . Apoi G. 41. Acelaşi. 44 „Să nu uităm— scrie Ion Muşlea— că. III. care a acceptat-o fără control. Die Kolinda. Kassel. XVI—XIX) dialectale şi populare. p. op. propusă de Cantemir pentru turcă (de la turc) i-a pus lui Sulzer. p. nota 30). 1969. A regosok. colinda 5 (colinde lumeşti). 1840—1850. Teodorescu. tom. „masa pusă de cină în ajunul Crăciunului rămîne cu toate bucatele pe ea peste noaptea spre Crăciun". p. după Nicolae Iorga şi Romulus Vuia. 56 La Calendarul poporal Mangiuca notează o sumedenie de „datini. Apud Teodor T. Cantemir enumera turca printre obiceiurile moştenite de la daci. op. A mai folosit: Grimm. p. 1879. 105. Bucureşti. 447 p. pentru că turca este tot o vacă. 1902. 1925 (cu multe elemente valoroase). Gaster. 4. „borit-schan" = boriŃan = jocul boriŃei. 57 Les coutumes roumaines periodiques: Etudes descriptives et compa-rees. (I. 48 Vezi şi' At. Bucureşti. 959 — consultat şi de noi.. Budapest. Din folclorul romanic şi cel latin. I. Vezi L. 64 Sulzer ortografiază germanic. 62 Etimologia. p. 1—2. 1883—1884 (extrase din „Âtheneul Român*: ConferinŃe Dublice^. Tache Papahagi.D. T. probabil. Deutsche Mythologie. nota 1. Muşlea. Bucureşti. Buda. cit. Bucureşti. 1842. Ihr Ursprung. Dem.. ihre astronomische und calendarische Bedeutung. o problemă cu totul imaginară. „petschitory" — deci. Sebestyen. germană. care nu poate fi decît Petru Maior»". 3 voi. 1891. cit. PROBLEME VECHI ŞI PROBLEME NOI 103 59 Pîrcios sau pîrŃos? — derivat. p. De ex. Alecsandri (Balade. Burada etc. ColecŃia poartă. London.. la nota 34). Samuil Micu-Clain şi folclorul. Bucureşti. din „pîrciu". Literatura populară română. 1859. ca şi a lui V. partea I şi II. Mythologie des alten und neuen Testaments. 60 In textul citat anterior. colii sălii. cu sensul primitiv de „Ńap". 52 în Călindariu. Apud T. Iaşi. «unui membru al şcolii ardelene. fireşte de valoare inegală. 54 Tradus şi utilizat de Mangiuca. 61 Op. Vezi de pildă I. Van Gennep et suivies d'une Biblio-graphie generale du Folklore roumain. etc. Poesia tradiŃională. 1879. p. în etnografia şi folcloristica maghiară există însă cîteva lucrări despre colinde. cit. vădit greşită. Burada. chiar şi însemnările folclorice — între ele şi problema căluşarilor. 58 Sulzer. Teii. precum şi obiceiuri falice (moşul de turcă). CărŃile poporane ale Românilor în secolul XVI în legătură cu literatura poporană cea nescrisă. sub titlul Dacoromanische Sprach-und Gedichtsforschung. Weihnachten. Istoria teatrului în Moldova.'459 (pîrciu). precedees d'une Preface par A. Stuttgart. 66 Nu ştim dacă G. 1874. 179. în „Familia". 462 (pîrŃag) şi p. op. 1956. I. 1927 (303 p. Bucureşti. Saturnalia şi piŃiereii. Colinde.. p. 51 De ex. 43. Vezi şi ChrestomaŃia română: Texte tipărite si manuscrise (sec. Alexici sau Bodnărescu. ed. 1856. Vulpescu semnalează puncte de asemănare între brezaia şi căluşari. 66. u e8 M. Berlin. 32.. după pronunŃia românească (dialectală)* a peŃi sau peŃitori = „petschi".. M. după însăşi mărturisirea lui Sulzer. 1891. 65 Tom. 39. nr. 49 CI şl G. Alexici a mai reluat problema. Marianu Marienescu. 47 Bucureşti. Marienescu. cit. (cit. ^67 B. Acad. 46 „Curierul românesc".. p. dar şi la celelalte lucrări dedicate problemei. 63 Ne referim în special la lucrarea citată a lui R. 1883. p. se datoresc. din At. I. p. Mangiuca citează din nou pe Nork. 253. Paris. .(compendiu).. în „Revista de folclor".. p. 53 Glossarium mediae et infimae latinitatis. ca şi pîrŃăgos. OraviŃa. I. 1832. I. Paris. P. Budapesta. o bouriŃă.). Hasdeu. înregistrate mai ales în IalomiŃa. — „Stelele si o vacă făcută de aluat se pun pe masa cu bucate peste noaptea Crăciunului". M.. Romanica. NoŃiuni despre colindele române. 21. Burada.P. sărbători şi credinŃe" — dînd informaŃii foarte preŃioase. 1843. 1875. Şăineanu. Poezia populară. Vuia despre Originea jocului de căluşari. op. 50 Vezi dintre cei citaŃi: Ollănescu. cit. 1852 şi 1853) chiar în titlul menŃiunea: „Culese şi corese" (la Alecsandri: „adunate şi îndreptate"). 1—44. care îl citează ca pe o „competinŃă*. 1923 („studiu comparat" preŃios). Popa-Lisseanu. 1925—1928. 64. E.. Tom. prin analogie.

ed. şi decît noi. purtat pe valurile furioase ale marii de un taur cu coarne de aur (în łara Oltului. 79 Vezi în special G. Intîmpinare critica. voi. p. înainte de sărbătoarea Crăciunului n-au altă grije mai mare decît să stea mereu împreună şi să înveŃe cîntecele drăceşti (colindele)»". The Rumanian Hobby-Horse. Rosetti. 75 Paganism in Rumanian Folklore. I: Epoca influenŃei sud-slave. De urmărit cu atenŃie şi lucrările celorlalŃi arheologi români (I. Bucureşti. C. Căluşarii. 10). Paris. m 70 N. pentru România: Orşova. 97—111). Vladimir Dumitrescu. 73 Vezi mai ales cartea plină de logică şi simŃ istoric: Strat si substrat Genealogia popoarelor balcanice: Introd. un bour sau un brad-nota noastră) şi pun în jocurile lor (de la Crăciun) pe acest taur. Bucureşti. III. pornind de la alte materiale caută o geneză a unora din colindele de Crăciun (chiar din łara Oltului) tot m mithraism (vezi p. Colinde si icoane. 1957. ContribuŃii la studiul dansului căluşarilor (în Istoria medicine'i. pînă la acea dată. nu ad literam — termenul de Kinderfresser cu Mama Pădurii. 1. VI). „A Torigine. 1924. p. Hîrseşti (de la Hîrsu) . 5. „. 232— 240). Corupte rendu de la premiere session. sub masca unei arătări fioroase. Colindele religioase la Români. Dorin Popescu. de acelaşi: Une nouvelle inscription de Tomis (în „Dacia". „Pe Peninsula Balcanică ne întîmpină două straturi etnice învecinate: gintea greacă şi gintea tracică. la tom... găsiseră pretutindeni o groasă pătură pelasgică şi pretutindeni s-au amestecat cu ea. II. Schmidt cind face apropierea între turcă şi taur (bourul din colindă) precum şi inspiraŃia traducătorului de a reda — în spirit. 78 A Rumanian Survival of Sun Cult and Fecundity Rite (Congres inter-naŃional des sciences anthropologiques et ethnographiques. „în memorialul din septembrie 1647 al preotului Andreas Mathesius din Cergăul Mic. Credem însă exactă intuiŃia lui W. Dumezil. VII). Paris. London. 1920. 1929: voi.)r p. Studii şi cercetări. Tracii şi grecii . Cf. 290— 291). Vezi acolo şi întreaga bibliografie a problemei. 1935. I. ale căror săpături şi studii sînt de cel mai mare interes pentru etnografia şi folcloristica noastră. „Les terres slaves ont peut-etre le mieux conserve jusqu'â nos jours la forme et le sens ancien des rites44 (p. Le Probleme des centaures.. Hîrsa. Bucureşti. C. p. Amintim cu acest prilej şi textul din W Schmidt Das Jahr und seine Tage.). Etude de Mythologie comparee indo-europeenne.. In textul original. Bucureşti. 9—10. Bucureşti. Focşa (op. 1892. p.** (p. precum şi C. 15 p. p. Hîrşova. Gh. 6). pentru că riturile iniŃiatice în discuŃie sînt mai vechi şi decît slavii. (cit. românii. (Les masques. 1924. scrie Jean-Louis Bedouin. Hîrseni. Dans la Peloponnese.. Breazul. — în orice caz. 1967. C. 59. 77 Vezi nota 26. ca în noaptea de Crăciun tineretul nostru să meargă cu Colindele» (încep la ora 3 şi Ńin pînă la lumina zilei). 1934. în „Artă şi tehnică grafică". 5. Cf. 1928. 71 Dan Simonescu. înfăŃişat de cineva. 74 Istoria teatrului în Moldova. studiu preŃios prin materialele noi pe care le aduce şi punerea la punct a problemei din punct de vedere medical. Qui nous rappellent donc ces danseurs masques? Tres precisement ceux de l'Afrique noire. 2. avînd cap de bou şi cioc de pasare şi e privit de toŃi ca un fel de mama pădurii. Hîrşoveni.l)' ci od(?ar: «als Kinderfresser figuriert" (p.no. — Sentimentul că obiceiurile de care ne ocupăm au un caracter păgîn este foarte vechi. Şi continuă Memorialul: «Trebuie să stea în picioare şi să cînte româneşte (valachisch) nelegiuitele lor colinde. Radu Vulpe. Daicoviciu. 1935. 1938. mîncătoare de copii . tradus de Dim. p. Evident e vorba numai de o păstrare şi eventual de forme etnice particulare. qui jouent un role de tout premier plan dans l'initiation comme dans Ies principales manifestations de la vie tribale". Colindele. 80 Deci. p. dans vindecător (în „Revista ştiinŃelor medicale". the „Căluşari". Teatrul la Remâni. din Etymologicum Mag-num Romaniae. 106—109). cercetările din zilele noastre arată atît vechimea foarte mare. II: Epoca influenŃei greceşti. voi. London. 77). Măria Golescu etc.69 Al. l'initiation des jeunes gens donnait lieu â des ceremonies et â des danses dont Ies executants portaient des masques de bois. CărŃile populare în literatura românească. Emil Turdeanu. 76 Cf. 1937. 72 în zilele noastre.. Em. Apud G. 1929. 3). şi studiul conceput pe linie independentă de istoricul bisericesc Nae Popescu. Ion Nestor. London. Ollănescu.. p. 275—279). se arată că locuitorii spuneau: «De la părinŃii şi bunicii noştri am primit astfel de tradiŃii şi învăŃături de urmat.. Londres. cit. Ghenea. Ies masques grecs etaient des acces-soires ceremoniels et des objets cultuels. Condurachi etc). nr. cît şi răspîndirea pe aproape întreg globul pămînesc a unor rituri de iniŃiere a tineretului şi a unor măşti legate de acest ceremonial. caietul 2. Bucureşti. (extras din „Journal of the English Folk Dance and Song Society". Cartojan. şi articolul lui Romul Vuia. nota 1: „Românii din Transilvania au şi dînşii o legendă de Crăciun înecare se spune despre un leagăn de aur. XIII. Andrieşescu. ambele suprapuse 104 TRAIAN HERSENT unui substrat comun pelasgic" (p. p. nu este însă Mama Pădurii (teză pe care o susŃinem .

Caraman despre „Datina Colindatului la slavi şi români". Paris. 1919. Wolfram. Briem. pot fi numai atunci înŃelese. publicat . 430).). N. 1923. — D'Alviella Goblet. A. Vuia. E. Schurtz. Altersklassen und Mănnerbiinde: Eine Darstellung der Grundformen der Gesellschaft. D. Les societes secretes de mysteres (trad. voi. 86 Expresia aparŃine lui Simion MehedinŃi. Die băuerlichen Burschenschaften in Oberosterreich. p. 1938. I. Premiere pârtie. Tome II Ethnologica.etc. (Vezi şi la noi nota 82). Primitive Secret Societies. Guere). L'âme primitive. Jeanmaire. G. voi. Paris. Tache Papahagi etc). 87 Obiceiul Junilor Braşoveni (cit. 93 Cu subtitlu: ContribuŃie la studiul mitologiei creştine în orientul Europei (Iaşi.). 98—103) care. 1—8 sept. ToŃi ceilalŃi etnografi sau folclorişti ai noştri s-au ocupat. 1955. 92 Adaptarea aceasta la epocă s-a petrecut peste tot: în feudalism asociaŃiile juvenile s-au organizat după modelul breslelor. Lily Weiser. Encyclopedia of Religion and Ethics. 94 „Studiul comparativ" al lui P. Sibiu. iar pînă azi un caracter ceremonial. de istoria literară. Caracostea. 352 şi urm. şi de alte specialităŃi (de geografie şi antropogeografie: S. Zur Frage des Mănnerhauses in Europa. Georg Buschan. Marx) a fost o descoperire revoluŃionară: PROBLEME VECHI ŞI PROBLEME NOI Modul de producŃie al vieŃii materiale determină procesul vieŃii sociale. Paris. Acesta a fost între cele două războaie mondiale singurul etnograf de catedră preocupat exclusiv de această specialitate. 1934. p. — R. Vuia. Robert Stumpfl. Weiser etc. p. 83 L. Levy-Bruhl. care merită să fie luate în seamă (de pildă. H. 81 Fr. ci şi pentru toate ştiinŃele istorice — şi istorice sînt toate ştiinŃele care nu sînt ştiinŃe ale naturii — propoziŃia următoare (a lui K. Kurt Beschke. p. Reallexikon der Vorgeschichte). Vezi Otto Hofler. — HutŃon Webster. toate relaŃiile sociale şi de stat. 1952. Altger-manische Junglingsweihen und Mănnerbiinde. (Recenzie la cartea lui Marx ContribuŃie la critica economiei politice — în Karl Marx. (toate în Actes du IV-e Congres International des Sciences Anthropologiques et Ethnologiques. Rădulescu etc. Haberlandt. 88 A. Leipzig-Berlin. 1941. 1927 (cu date bibliografice preŃioase). op. Frankfurt am Main. Statutele SocietăŃii tinerilor ortodocşi români din tractul proto-presbiteral Făgăraş. Les fonctions mentales dans les societes inferieures. Vienne. obişnuielnice. Berlin. Tot acolo: literatura problemei. Paris. „CarpaŃii". Schwerttanz und Schwerttanzspiel im germanischen Kulturkreis. p. luînd ca bază studiile lui R. Candrea. p. Initiation (în James Hastings. Bucureşti. II. Berlin. cînd sînt înŃelese condiŃiile materiale de viaŃă ale fiecărei epoci corespunzătoare şi cînd cele dintîi sînt deduse din aceste condiŃii materiale". 1931. cit. 2. voi. p. Kultspiele der Germanen als Ursprung des mittelalterlichen Dramas. în vechime activităŃile lor avînd 3 Ol TRAIAN HERSENI PROBLEME VECHI ŞI PROBLEME NOI 107 un caracter ritual. ele sînt îndeaproape reglementate de datini. la nota 82. ReferinŃe: Schurtz. 1931). 1910: La mentalite primitive. 91 „Libertatea" aceasta este relativă: au existat totdeauna pentru cete reguli de convieŃuire şi comportare nestatutare. 85 Nu am ales pentru această discuŃie metodologică întîmplător opera lui R. 1926. Hai lerui Doamne! Cea mai veche poveste vînătorească (în rev. Germanistik und Volkerkunde. 84 Vezi de ex. Junglingsweihe und Mădchenweihe (în Ebert. Tiberiu Morariu. E. uneori mai severe decît cele scrise. L. după al societăŃilor. red. caracterul iniŃiatic. 1945. nr. politice şi intelectuale în general. ajunge la aceleaşi concluzii eronate. dar şi la unele păreri personale interesante. dar au rămas destui adepŃi ai acestei concepŃii. 82 H. în capitalism. Haberlandt. Scrieri alese. 90 Cit. — Arthur Haberlandt. Tipărit la 1839. I. toate concepŃiile teoretice care apar în istorie. Kultische Geheimbiinde der Germanen. 2. II. VI. lingvistică. R. Seconde pârtie. 89 Kronstadt — Braşov. toate sistemele religioase şi juridice. 1908—1921. MehedinŃi.. 1926). prin forŃa împrejurărilor. an. Vîlsan. 1927. Bând. filologie: Ovid Densusianu. Ernst Burgstaller. Levy-Bruhl însuşi a revenit asupra tezelor sale. 101—111 — cu indicaŃii şi despre stadiul actual al cercetărilor pe plan european). Vintilă Mihăilescu. 1902. 611. Tome III Ethnologica. 1908. Vezi şi Victor Stanciu. legătura cu vînă-toarea etc). Al. Vezi şi O. I. Thurnwald. 21—30 şi 74—75. 1956. Engels scria: „Nu numai pentru economie. op. dar cu numeroase corespondenŃe europene: Otto Hofler. Vezi pentru lumea germanică. 314 şi urm. 4. dar existent desigur mai demult. precum şi sancŃiuni. cit. Die Volks-tilmliche Kultur Europas in ihrer geschichtlichen Entwikhlung (în Illustrierte Volkerkunde.

Paris. 1940 (vezi acolo şi literatura mai largă a problemei). vezi Vasile Pârvan. Manuel de Vantiquite slave. 1913. maica Ńinînd fiul mort în braŃe etc. Wien und Leipzig. cit. ed. Paris. J. şi G. 226. 2. VII. 2. (vezi şi notele 27 şi 72). Vladimir Dumitrescu şi Mircea D. Paris.. mormînt de piatră. voi. Les prophetes d'Israel et les debuts du judaisme. rites et croyances en Russie subcarpathique. Viciu că motivul „fiului născut din piatră". II. F. 98 Cf. rom. R. p. Introducere în istoria culturii primitive. 97 Franz Cumont. Zei. 5. La religion d'Israel. Die Bulgar en. Leipzig. Lubor Niederle. 101 Vezi şi Ferdinand Lot. Les Religions orientales dans le paganisme romain. sau Charles Autran. James Henry Breasted. Cf. La conquete de la civilisation. 1929. ed. eng. Paris.) să fi contribuit la formarea acestui motiv. 1936.). publies avec une intro-duction critique.Dacia". 1927. 1935. Das Weihnachtsfest — seine Entsteh-ung und Entwicklung. 1898. şi M. 1897. Sîntem de acord integral cu ideea dezvoltată în această lucrare. Paris. nu ne-a fost accesibil decît în autorecenzia făcută în „Buletinul Institutului de Filologie Română Alexandru Philippide". Berciu.. Geneva. 2. 1972. Bodor. 1972. V. 1953—1956. Vezi şi monumentala Histoire generale des civilisations. Adolf Strausz. aflat în unele colinde. Zoroastre et la prehistoire arienne du Christianisme. Gordon Childe. ed. 1927 (cit. VI. 108 vezi in special: Arthur Weigall. Decharme (fără valoare). 181. Leipzig. XXIII). trad. W. 68. Vezi şi Adrien Bruhl. 641. Le monde juif vers le temps de Jesus. p. cărturari: Romanul arheologiei (trad.. Das Weihnachtsfest. ed.). Liber Pater: Origine et expansion du culte dionysiaque ă Rome et dans le monde romain. D. T. Der Liber-und Libera-Kult: Ein Beitrag zur Fortdauer der bodenstăndigen Bevolkerung in Romerzeitlichen Dazien. Kosven. 1899. 96 Op. 1936 (cu bogate indicaŃii bibliografice). România before Burebista. Colindele religioase la români. Vezi şi A. Idem: Une nouvelle inscription de Tomis (cit). p. Mircea Eliade. socotindu-1 totuşi ca „o reminiscenŃă mitică". Vezi pentru stadiul actual al cercetărilor arheologice privitoare la culturile străvechi de pe teritoriul actual al României: Hadrian Daicoviciu. Kultspiele der Germanen als Ursprung des mittelalterlichen Dramas. deci folclor creştin. de sub dir. Les mysteres de Mythra. 145. vezi Paul Saintyves. Henry A. Leipzig. D. Rosetti. Vladimir Dumi-trescu. 106 M. p. 1961. îngrijită de H. 3. 1927. Nilsson (excelent) etc. şi Alfred Loisy. Despre un presupus străvechi ritual obstetrical „piatra de naşteri" (Glose şi conjecturi etnoiatrice în jurul unor colinde arhaice). Paris. T. p. Dacii. Strausz. 1934 (în special Cap. 211—239. cit. Bucureşti. Paris. Bucureşti. Cumont. 1935. Matei. p. Paris. London. Mitologia slava (trad. Bucureşti. 1933. Schmidt. 1967. Ware. 1957. De consultat cu folos şi C. La naissance de la civilisation. Bonn. Paris. De consultat cu mult folos: Robert Stumpfl. că la obîrşie colindele au fost „nişte simple formule magice care urmăreau exclusiv anumite scopuri practice". 1923. ed.. trad. I. Pentru România. Bruxelles. Cf. Ceram. Getica. Arta preistorică în România. 1974. 46—48. Bucureşti. f. 278—279. 99 Vezi şi Hermann Usener. Actes magiques. 1922. 1974. Bolgăr Nephit. Pierre Bogatyrev. Paris.). întocmită şi comentată de Emil Condurachi. 659 (Sol salutis). Foarte utilă şi instructivă: Carte archeologique de Roumanie. 1957. 1963. Paris. trad. 7 voi. Guignebert. Vaurore de Vesprit humain. Arthur Weigall. V. Berciu. 1964. Bulgarische Volksdichtungen. . La civilisation. Mythra. Survivances pa'iennes dans le monde chretien (trad. rom. Nippgen. Bucureşti. unde se pune 1? îndoială afirmaŃia lui A. Russische (ostslavische) Volkskunde. Survivances pa'iennes dans le monde chretien. în Istoria medicinei: Studii şi cercetări. şi Fr.. Paris. 109. A. Erwin Wie-necke. 1927. M. Aspects du mythe. 95 Foloseşte pe Preller (vechi dar bun). 1928. Al. R. lui Maurice Crouzet. Untersuchungen zur Religion der Westslaven. La fin du monde antique et le debut du moyen âge. II. edite par W. p. Tiibingen. Paris. Bucureşti. 2. ar fi mithraic. din 1. Dumezil. Bucarest. 158. 1917. XIII şi Cap. Vezi însă V. 1968. Nesturh. 104 Cf. Paris. Vezi în acelaşi sens: V.a. 103 Obredows'o Ludovoa Bozego Nârodzenia. 1897. p. îoo vezi Adolf Lodz. îngrijită şi adnotată de Radu Vulpe. Bucureşti. Bologna. morminte. dai Polacco e note di Julia Dicksteinowna). p. 1929. Poznari. Strausz Adolf. Lietzmann. 105 Cf. de Caraman). Rasele omeneşti. 1935. 102 Vezi Vasile Pârvan. Pentru problema mai largă a evoluŃiei vechilor credinŃe^ religioase. Budapest. 104. O. Gordon Childe. în ?. 107 Cf. Berlin. Cap. Bologa. Berlin und Leipzig.în limba polonă la Cracovia (630 p. Paris. ContribuŃii la problemele neoliticului în România în lumina noilor cercetări. Arnold Meyer." 116. Arnaou-doff. începuturile vieŃii romane la gurile Dunării. Les contes de Perrault et les recits paralleles. 1896 (sic). p. London. The Most Ancieni East: The Oriental Prelude to European Prehistory. 1953. 1963. Die bulgarische Festbrăuche. 1957. Bucureşti. Aleksander Bruckner. Poate că şi doctrina şi iconografia creştină (învierea ca a doua naştere. Dimitrj Zelenin. Ch. ed. 1945. 1902 şi Textes et Monuments figures relatifs aux mysteres de Mythra. Paris. 2. op. relativ recent.

Dintre lucrările lui Vasile Pârvan mai ales: Dacia: CivilizaŃiile străvechi din regiunile carpato-danubiene. voi. voi. Die letzten Ausgrabungen in Rumănien und ihre Bedeu-tung fiir die Vorgeschichte Siidosteuropas. Nestor. Sociologie coloniale. V. Bucureşti. Vezi şi replica lui G. Milescu. Ferdinand Lot. colectiv: Din istoria Dobrogei. Vezi şi P. Paris. 29. trad. Berciu. D. 1966. p. Paris. Iorga. Russu. tome I. Bucureşti. Univ. în anii din urmă problema aceasta a fost nu numai larg cercetată. de sub red. dar şi istoricii de după el (Xenopol. 1970. 2 voi. Iorga. după părerea noastră. III. N. 68 şi urm. pp. 113 Cf. 1941) şi numeroase lucrări recente citate în notele anterioare. Bucarest. p. Der Stand der Vorgeschichtsforschung in Rumdnien. Paris. London. 1970. cu foarte multe şi revelatoare date bibliografice. Protase. p. Les Indo-. (Tot acolo bibliografia problemei). C. I. 1968. Dumitru Berciu. I. 1967. I.R. Pârvan etc). Bucureşti. Oroveanu. şi complet rezolvată. M. I. şi numeroase lucrări recente ca: Vladimir Dumitrescu. 1930. Const. Paris. Istoria românilor. II. Materialismul istoric şi istoria civilizaŃiilor. 108 TRAIAN HERSENÎ pe care n-o putem indica decît în parte. Mythe et meta-physique. 1966. Vezi şi Em. D. Vezi numai cu titlu de exemplu: Unitatea şi continuitatea poporului român (publ. I. 1960. ed. 1965. Andrieşescu. Bucureşti. 1937. Verneau. germ. îngrijită de Radu Vulpe. Pentru noi: C. de Academia R. 115 Vezi R. 112 Cf. ed. Craiova. Problema continuităŃii populaŃiei daco-romane în secolele IV—VI. Istoria României. Gh. voi.Revista de istorie"» nr. Bucureşti. Horedt. Bucureşti. 1963. 2. 1961. 262 etc. Les invasions barbares et le peuplement de VEu-rope. Introduction ă Vetude du contact des races. K. 1938). Nestor. 1965. 2. 1953. Bucureşti. Paris. Probleme privind formarea poporului român în lumina cercetării arheologice recente. La Transylvanie dans Vantiquite. Radu Vulpe. Gostar. L'archeologie en Roumanie. I.Murray. p. Hasdeu. I. 1960. Nesturh scrie: „în secolul XIX. Arta preistorică în România. p. 1933. 1921 (operă colectivă). Descrierea Moldovei (cit. C. Vezi şi bogata literatură de specialitate din ultimul timp. 1968. Georges Gusdorf. T. etc. I. Giurescu. 1974. Une enigme et un miracle historique: le peuple roumain. D.). Cultele autohtone în Dacia romană. Bucureşti. 3. Pascu. Une enigme et un miracle historique: Le peuple roumain). De consultat cu folos şi Mircea Eliade. Pippidi. Bucarest. 1969.Europeens.). 1960. Paris. 1970. Formarea poporului român. Paris. Oroveanu şi S. 347 şi urm. F. Mythes and Mythmaking. Untersuchungen zur Fruh-geschichte SiebenbiXrgens. The Economic and Social Foundations of European Civiliza-tion New York. Horedt. cu bibliografia esenŃială a problemei pînă la acea dată. C. 1931.. 1958. 1957. Pentru documentare: Izvoare privind istoria României. în „Anuarul Institutului de istorie antică". dar. Elemente autohtone în limba română: substratul comun româno-albanez. . D. 111 N. 1976. Condurachi. Bosch-Gimpera. Cantemir. Bucureşti. Bucureşti. Daicoviciu. 109 vezi N. 4— 5. 2. New York.. 1942. Berlin. Pentru civilizaŃia europeană: Alphonse Dobsch. Problema continuităŃii în Dacia („Anuarul Institutului de studii claPROBLEME VECHI ŞI PROBLEME NOI 109 sice". Bucureşti. Cf. ca: Din istoria Transilvaniei. Daicoviciu. M. voi. Cheresteşiu. 110 Vezi B. Bucureşti. Cluj. M. Transylvania in the History of România. 1958. Bucureşti. Studii de istorie a religiilor antice. 1973'. voi. ed.-P. Rene Maunier. 1969. L'archeologie roumain au XX-ieme sfecle. Paris. D. 1929. Brătianu. 1969. Oamenii pămîntului (pînă ia anul 1000). E. Civilisations: Le mot et Videe. II. 1973. Roland Barthes. ContribuŃii la istoria veche a României. Cf. 278 şi urm. I. Bucureşti. ei (tasmanienii) au fost exterminaŃi bestial de colonialiştii englezi" (op. D. K. D. 1937 (prelucrare din 1. 1943. Les religions de la prehistoire. Giurescu. Daicoviciu. cit. 1970. 1965. Vezi de ultimul şi Origines et formation de l'unite roumaine. Bucarest. Istoria comunei primitive. Şt. Bucureşti. 1938. Strat şi substrat (cit. 116 Cf. I. Const. Bucureşti. Daicoviciu. Morariu. Bucureşti. Zorile istoriei în CarpaŃi şi la Dunăre. De Zalmoxis â Gengis Khan: Etudes comparatives sur Ies religions et le folklore de la Dacie et de VEurope orientale. 8. şi Andre Leroi-Gourhan. ed. 1945. în . Problema continuităŃii în Dacia în lumina arheologiei şi a numismaticii. ediŃie îngrijită de Corneliu Bărbulescu. Bucarest. L'homme: race et coutumes.). Ştefan. Pippidi.S. 25). 237—254. Artele în timpurile preistorice la noi (extras din „Artă şi tehnică grafică". Mythologies. de C. Leipzig. 114 Vezi lucrarea colectivă publicată de Centre International de Synthese.) sau Vom Altertum zur Gegen-wart: Die Kulturzusammenhănge in der Hauptepochen und auf den Haupt-gebieten. Condurachi. Vezi pentru teoria problemei: Antoine Pelletier et Jean-Jacques Goblot. 1964. 1937 (Cap. Ion Andrieşescu. Protase. II. Jurnal de călătorie în China. Paris. Bucureşti. C. voi. Andrieşescu.

1969. ed. şi M. Munchen. II. 1927. C. 1958. Cambridge. Care este adevărul?. Nikoiski. Les bases de Vanthropologie cuUurelle (trad. p. Die griechische und romische Religion. 1973. 1902. Herskovitz. în Apulum.S. pentru texte şi D. Race and Biology. la pensee et Vart (cit. Le genie romain dans la religion. 132 cf. 214 şi 215. vezi. 1953. cu bibliografia problemei. şi N. 1958 şi Michel Leiris. I. 1947. Autorii greci şi bizantini. Cluj. 1922 (în special Cap. Rasele omeneşti (trad. Religion und Kultus der Romer. Paris. Les Romains. 1963. Dacia de la Burebista . 124 Cf. 122 Cf. V. 1903. Wissowa. Gostar. Daicoviciu. 14. Manuel d'ethnographie. 1974. Vacculturation: le processus de la transmission cuUurelle. Cluj.). 1969). Bucureşti. ed. 1957.). 2. 131 Cf. V. Vulpe. 1969. Bucureşti. Istoria Romei antice (trad. germ. Trăite d'histoire des religions. Bucureşti. Vezi M. Mauss. 1947. I. Pfister (P> x62—231). HisŃoire de la conquete romaine de la Dacie eŃ Ies corps d'armee qui y ont'pris part. Paris. Bucureşti.1932. Le monde romain. credinŃe. F. N. Manuel d'histoire des religions (trad. Paris. în special p. Daicoviciu. 429 şi urm. p. 1925. de iluzii. Die Religionen der Erde: Ihre Wesen und ihre Geschichte. L'art des daces. 1960. C. 29—31. de Fr. Marx arată: „Pe diferite forme de proprietate. Albert Grenier. 1914. 1958. Victoria Vaschide. E. H.). 165 şi urm. 127 Date concludente în Jane Ellen Harrison. 1921. 1968. 1960. 1958. Kenneth L. Macrea. de pildă Scarlat Lambrino. 1966. ca şi lucrările citate ale lui Pârvan. 216 şi urm. Bucureşti. în special Cap. la pensee et l'art. Vezi pentru problema mai generală a romanizării Daciei şi: Vasile Pârvan. C.R. Daicoviciu. 1909. 1925. 1966. Marx şi F. Cambridge. 123 Cari Clemen. Eliade. voi. voi. Istoria limbii române (Acad. Maşchin. K. Pârvan. şi Radu Vulpe. Condurachi. Civilisation traditionnelle et genres de vie. 1969. I. Bucureşti. C.. pe condiŃiile sociale de existenŃă. Paris. op. Nesturh. Paris. Munchen. p. 1938). 171—200. Copilăria omenirii (trad. Petrovici. Ştefan. Russu. Cook. (K. p. Prolegomene la teoria sociologică. VII. Bucureşti. Paris. A. 130 Cf. de mentalităŃi şi de concepŃii de viaŃă diferite şi caracteristice". Cumont. p. Formarea poporului român. Engels. A. 1936. I. La formation du peuple roumain et de sa langue. Bucureşti. cit. 103 şi 116. 1927. Bucureşti. 129 Cf. I. practici religioase 'extras). în special 12: Autonomie şi autodinamism. La religion imperiale. 128 Ion I. p. The Making of a God). Autorii latini clasici şi postclasici. 1972. 1955. C. 126 Vezi P. voi. Traian Herseni. VI. p. voi. ed. 121 Cf. 2. în special Cap. Arta traco-getică. Munchen. dini. voi. Dacii liberi în epoca romană. 9. The Race Question in Modern Science. I. Nilsson. Despre originalitatea civilizaŃiei getodacice. Dunn. A. Vezi mai ales C. 4—5. publ. Race and Society. Psychologie des expansions. voi. Aşezări getice în Muntenia. F. ViaŃa în Dacia romană. II. Bucarest. Este vorba de fenomenul cunoscut în antropologia socială şi culturală sub numele de „aculturatie". cap. etc. Vezi şi G. Victor Chapot. 1951. Radu Florescu. în afară de lucrările citate anterior. p. Colectiv. Chantepie de la Saussaye. Prolegomena in the Study of Greek Religion. II. Gh. 118 Vezi. Martin P. Hermann Baumann. 1967). Mihail Macrea. 117 M. 122—125. Istoria României. D. Popa110 TRAIAN HERSENI PROBLEME VECHI ŞI PROBLEME NOI 111 Lisseanu. Vezi şi col. Paris. Bucureşti. M. J. cit. R. Opere alese. 1968. D. 3. 1969. Richard Thurnwald şi Dietrich Westermann. Cf. 3. Bucureşti. VII. Daicoviciu şi H. începuturile vieŃii romane la gurile Dunării. Cap. CetăŃi dacice în Moldova. Religia geto-dacilor: Zei. 1943. 1968. ed. Race and Psychology. Arta greacă şi romană în România (extras din „Artă şi tehnică grafică". Breslau. XIII. tome II. B. p. 120 K. 1940. voi. 125 Vezi Albert Grenier. Les religions orientales dans le paganisme romain (cit. etc. Die Nationa-lităt der Kaufleute in romischer Kaiserreiche: Eine historisch-epigraphische Untersuchung. 1941. de Unesco: L. nr.). I. 1948. III. rom. Editura ŞtiinŃifică. Essen. The Making of a Goddess şi Cap. Le genie romain dans la religion. 119 Cf.). Din istoria Transilvaniei. pentru temeiurile teoretice. Wolker-kunde von Afrika — mit besonderer Birucksichtigung der kolonialen Auf-gabe. Pippidi etc. Berciu. p. V. Daicoviciu. dar mai ales M. Race and Culture. 271). VI. Vipia Traiana (Sarmisegetuza romană). în „Tribuna". 437—439 şi p. D. 1940 (din care nam putut consulta decît primele două volume). Tudor. Paris.). Geschichte der griechische Religion. voi. Oltenia romană. I. Otto Klineberg. 12. 1965. 482. Dacia în autorii clasici. Victor Chapot. ed. 1952. Varagnac. Zeus: A Study in Ancient Religion. Little. nr. se ridică o întreagă suprastructură de sentimente. op. Albert Grenier. Giurescu.

Ion I. Les anciennes communautes villageoises roumaines — asservissement et penetration capitaliste. Cazacu. care merită să fie reŃinută în ceea ce are ea esenŃial (aspectul psihologic).. ed. 1921. University of Chicago Press. Der Handel in der Vorzeit (în „Praehistorische Zeitschrift". 1923. Paris. Cambridge. 1960.P. 1972. Bucureşti. Les Celtes et la civilisation celtique: Mythe et hisŃoire. Bucureşti. P. ca N. Sebillot. P. Der Vb'lkergedanke in Aufbau einer Wissenschaft von Men-schen und seine Begrundung auf ethnologische Sammlungen. p. V. p. Minns. Anthropology today. ed. Montelius. Copilăria omenirii (trad. Cf. Elenismul şi rolul său istoric (trad. 1958—1959— 1965.). Panaitescu: „Aceşti slavi dacici au trăit mai multe veacuri în România de azi. Vezi şi DicŃionar de istorie veche a României. B. 249—291). Scythians and Greeks: A Survey of Ancient History and Archeology on the North Coast of the Euxine from the Danube to the Caucasus. 137—138. 137 cf. voi. E. Angelescu. heros naŃional de VIrlande. T. Bucureşti. 1976.altfel ar fi slavizat ei vechea populaŃie şi ar fi dominat Ńara. Bucureşti. 8). Paris. ed. Les Slaves. Bucarest. p. şi A. Saintyves. CAPITOLUL III INTERPRETĂRI PSIHOSOCIOLOGICE Prima sarcină în interpretarea ştiinŃifică a unui material de teren cum este cel la care ne referim. 8. în A. 1926. Rosetti. 133 cf. Bucureşti. şi Louis Leger. Bucureşti. p. în veacul al XH-lea au fost complet romanizaŃi. P. 1970. Max Ebert. B. sătenii şi stăpînii în Moldova. Elemente traco-getice în Imperiul roman şi în Byzantium — contribuŃie la istoria şi romanizarea tracilor. VI. 1907. 271—284." (Români şi bulgari.. 1969. 1953. K. 1952. ei au trebuit să fie în chip evident în minoritate faŃă de daco-romani . 1929. 29. Bucureşti. Bucureşti. p. Ed. Paris. tome I. Pârvan. VHisŃoire. Jean Markale. R. Cf. M. 1908. importante şi pentru zonele intermediare. Gaster. I. Herseni.R. şi P. Panaitescu. V. 1969. Derjavin. Bucureşti. Bucureşti. 140 P. Le paganisme contemporain chez les peuples celto—latins. p. H. I. B. Pămîntul. nu . S. 1907. Byzance et Rome au IX-ieme siecle. de la caz la caz. Vezi şi Istoria României. 1952. łăranii în Rusia — din timpurile cele mai vechi şi pînă în secolul al XVII-lea (trad. rom. Ranovici. Burebista şi epoca sa. Cf. I.a. Literatură şi civilizaŃie. Hasdeu. Berlin. p. pînă ce. Slavii în vechime (trad. 1957. De atunci problema a fost reluată sub diferite forme pînă la ideea unor modele universale de cultură. Vezi Adolf Bastian.). Paris. 1881. la Histria la cunoaşterea perioadei elenistice din Dobrogea (extras f. 1952. Strat şi substrat (cit. Russu. Ellis H. 1923. Bucureşti.a. Stahl. New Yorkr 1938. Istoria economiei naŃionale a URSS. La penetration hellenique et hellenistique dans la vallee du Danube (d'apres les dernieres decouvertes archeologiques). p. Crişan. cu posibilitatea unor variaŃii mai mult sau mai puŃin limitate. Stahl. Bucureşti. rom. Gh. IV. 1955 — cu lucrările de istorie socială şi economică despre România. P. Oxford. Universal Categories of Culture. 1944. 1949.. Vasile Pârvan. H. 1972. Pentru legăturile comerciale ale sudului cu nordul. H. 507—523. O prezentare competentă a stadiului actual al problemei este făcută de Emil Condurachi. Panaitescu şi A. II. Leascenko.. 1947. Pro-tase. 1976. Introducere în istoria culturii primitive (trad. Getica (cit. O părere asemănătoare a avut la noi P. 138 Lubor Niederle formulează ipoteza potrivit căreia: „Slavii stabiliŃi în Transilvania şi Valahia mai tîrziu s-au romanizat. Interpretări româneşti.). 139 Vezi Hasdeu. P.). Pentru stadiul actual al problemei. 1932.P. Bucureşti. H. vezi Clyde Kluckhonn. Cluj. Sildrussland in Altertum. Bucureşti 1957. Grecov. ViaŃa feudală în łara Românească şi Moldova (sec. 136 Cf. 1910. D. 1977. Les saints succes-seurs des dieux. Bucureşti. Introducere la istoria culturii româneşti. voi. cum s-a petrecut în Balcani. vezi O.. Paris. H. Geneva şi Paris (f. HisŃoire economique des roumains. 134 Ne referim la teoria ideilor elementare (Elementar Gedanken). II. Oxford. P. Kroeber. voi. 3 voi. L.)." (Manuel de Vantiquite slave. Nikolski. în Carte archeolo-gique de Roumanie. Problema continuităŃii daco-romane în secolele IV—VI. Ştefan. Bucureşti. V. Bucureşti. rom. S. P. şi H. Dvornik. Cf. 1976. Bucureşti. 113). 1868 şi F. Paris. Bucureşti. I.). V. Bucureşti şi Paris. Formarea poporului român şi a limbii sale. şi lucrările citate la notele 112— 113. 30—40.R. Gordon Childe. Le culte des heros et ses con-ditions sociales: Saint Patrick. R. M. Cyrille et Methode: Etude historique sur la conversion des slaves au christia-nisme. N. Panitescu. II. Paris. Costăchel. Este ceea ce a numit Clark Wissler „the universal pattern for cultures" (Man and Culture. Czarnowski. 1919. Bucureşti. The Danube in Prehistory. XIV—XVII). ContribuŃia săpăturilor arheologice organizate de Academia R. Rostovtzef Iranians and Greeks in South Russia.la cucerirea romană. D.). 135 Compară B. XXVI). 73—97). Cartojan (op. sau p. 1969. Monuments de Vepoque de la colonisation grecque et de Vetat getodace. p. I. Kosven.). Condurachi. Acad. ContribuŃii la studiul satelor devălmaşe româneşti. cit). Acesta din urmă scrie: „Le paganisme contemporain ne differe pas dans ses grandes lignes de celui qui etait pratique ii y a des milliers d'annees" (p. rom. p. O.). 1973. P. Rosetti. 1913. FormaŃiunile precapitaliste. Bonn und Leipzig.

Pornind de la echivalenŃa posibilă în condiŃii similare. care Ńin de altă disciplină (fonetică. Aici vom aminti mai întîi — în sprijinul celor afirmate — lucrarea sa Legenda lui DragoşU2. R. Vuia ajunge la concluzia că e vorba de o „legendă eraldică" (etiologia stemei moldovene cu oap de bour). cînd ca faŃa unui demon. după noi uluitoare: „Leagănul legendei noastre pare a fi fost India. rămînînd să se încerce o sinteză prin punerea laolaltă a rezultatelor astfel obŃinute? O alternativă tulburătoare. care este un material de teren. de la nişte animale vînate cîndva de moşii noştri şi ai altor popoare. nu se trece niciodată la silabe. la grea încercare. patria clasică a basmelor . litere. ne-am fi oprit aici. Ideea fundamentală a tuturor acestor legende este că eroul. 302—303). părINTERPRETARI PSIHOSOCIOLOGICE 113 Ńile ei de cuvînt. sunete. ceea ce ne pune în imposibilitate de a mai reface totalul (adică sinteza) pe baza unui schelet real. la prelucrarea şi redactarea materialului privind cetele de feciori din łara Oltului. la animale fantastice. cu titlul de experiment pentru propria noastră lămurire. fonologie etc. Cassel. Simpla lectură a materialului amintit ne convinge despre natura lui complexă: erau îngrămădite aici o mulŃime de elemente aparent fără o legătură structurală sau funcŃională. a trecut de la bour la cerb şi constatînd în legende cu totul de altă natură că apare un cerb „misterios" (ca şi „cerbul minunat" din colindele noastre). Alternativa formulată tocmai în aceasta constă: unde ne oprim în analiza pe oare o întreprindem? Ce corespunde în „textul" acesta compus din atîtea „fraze şi propoziŃii".poate fi decît analiza psihosociologică.141 Am văzut problema căluşarilor după acest etnograf. adică examinarea lui în cadrul vieŃii reale a comunităŃii în care a fost cules. din lipsa unei îndrumări sigure. folcloristicii. al cărei profil este cu totul altul. încît nu s-a putut opri la atît de puŃin. făcînd tot felul de isprăvi. Vom descompune acest complex în elementele lui de bază. unde analiza cantitativă şi cea calitativă se împletesc reciproc. adică tot un vîniat de cursă lungă — ceea ce este foarte . R. Faptul acesta constituie izvorul unei mari dispute metodologice. în aplicarea acestui procedeu. „De data aceasta — afirmă 8 — Forme străvechi de cultură poporană românească 114 TRAIAN HERSENI R. în locul lui Romul Vuia. face un salt cu totul nejustificat din zoologie în mitologie. în această privinŃă. urmărind un animal misterios (de obicei cerb) este condus la locuri necunoscute" (p. am urmat unul din cei mai de seamă înaintaşi ai noştri în domeniul cercetărilor etnografice româneşti. Romul Vuia şi-a adus aminte însă de întreaga sa învăŃătură de specialist (de lucrările unor A. pe Romul Vuia. ci cu o ramură a unui puternic arbore între legende a cărui rădăcini ne duc departe în pămîntul diferitelor popoare europene şi orientale. dintre bour şi cerb. în zeci de variante. Urmărind cu pasiune de erudit acest motiv. pe această bază. Concluzia la oare am ajuns este limpede: procedeul analizei la iuesfîrşit a fiecărui element în parte (a doua cale din alternativa formulată mai înainte) nu duce la nimic. pe întreg cuprinsul Europei şi al Asiei. chiar din al sociologiei rurale. Aici lucrurile nu stau atît de simplu ca. El provoacă o fărâmiŃare atît de mare a materialului. începînd cu epocile cele mai îndepărtate. După unele consideraŃii de bun-simŃ şi cu o analiză riguroasă a faptelor. analiza unei propoziŃii. Darmsteter. care se găseşte numai la poporul nostru. sau fiecare în parte. pentru a-i stabili semnificaŃia şi originea particulară. o „legendă eraldică" sau altceva. Cerbul acesta fantastic. oare a pus nu o dată pe cercetătorii din domeniul etnografiei. antropologiei sociale şi culturale. care îşi păstrează valoarea pînă azi. Vuia ajunge la concluzia. am apiicat în decurs de mai mulŃi ani. Vuia — nu avem de-a face cu o simplă legendă eraldidă. fără nici o deosebire. dar putem spune fără înconjur că noi înşine. de noi şi de alŃi cercetători.) şi nu mai aduc gramaticii nici un folos. a unei semnificaŃii globale. ou subtitlul atît de atrăgător: ContribuŃiuni pentru explicarea originei şi formării legendei privitoare la întemeierea Moldovei. încît „praful şi pulberea" se alege de el. adăugind doar cîteva date despre vînătoarea de bouri şi cerbi în zona noastră de civilizaŃie143 şi deci despre putinŃa popoarelor de aici să creeze împreună. de pildă. socotind pe toate celelalte ca secundare. Sebestyen etc). cînd ca faŃa unui sfînt. ca nesemnificative în ele înseşi — sau vom lua fiecare element în parte. P. respins azi de noi. care totuşi făceau parte din aceeaşi unitate şi convergeau spre acelaşi scop. Constată legende similare la maghiari — cerb în loc de bour. De Gubernatis. în chimie. cu caracter etiologic. „De aceste legende era plină Europa medievală" (p. preŃios. Noi. concomitent. ambele procedee. fără a fi nevoie de o ierarhizare a lor. nu bourul din vînătoarea lui Dragoş. dar nu mai departe. „ouvîntului" din gramatică? Nu vrem să transformăm lucrarea de faŃă. ceea ce este perfect posibil. Ce însemnau cetele de feciori în viaŃa satelor româneşti din perioada cercetării lor? Aceasta este întrebarea iniŃială pe oare ne-o punem. ci se aseamănă mai devreme cu ceea ce se petrece în gramatică: analiza unei fraze vizează propoziŃiile. apare în diferite legende. care nu mai pot fi vînate real. vom vedea şi problema turcei. azi. într-o lucnare de metodologie a muncii de teren în ştiinŃele etnografice. 302) — ceea ce este adevărat.

a. fireşte. de la Cartojan. ca să se întîmple această minune. Aceasta la rîndul ei nu poate fi. talmudice şi. AberaŃiile pe acest drum sînt mereu posibile. totuşi nu putem dezlega problema în ansamblul ei? Desigur. fiecare ceremonie şi moment ceremonial sau rit. şi cu atît mai puŃin din convingerea că noi înşine n-am făcut niciodată asemenea greşeli. apar ci rnmrmio «-jnrnnaHp mnnd^rn^ &tr ' Cercetările acestea sînt foarte necesare şi foarte utile. a fost înlăturată. omul mască. integrate în HTTsamblu. ^A^em de-a face deci cu două metodologii diferite: cercetarea fiecărui . cu asemănări parŃiale aflate în atîtea locuri şi atîtea vremuri. dacă Ńinem seama de ceea ce ne stă la îndemînă. cel puŃin pentru noi. căutînd să vedem unde se mai găseşte ceva asemănător la popoarele actuale. Vuia. lemnul. cum pretind unii cercetători. — certă — a altor elemente. cum sînt şi cetele de feciori din łara Oltului şi. temă şi motiv de colindă. sticla. cu piatra. Şi totuşi am avut mereu impresia că nu rezolvăm nimic. persane. colinda cutare îşi trage motivul dintr-o scriere apocrifă» alta dintr-o scriere canonică. în vremuri istorice şi preistorice. Dăm un singur exemplu: din moment ce este indiferent pentru explicarea originii şi formării unui fenomen etnografic sau folcloric. la cele de altădată. ireductibil. persană. germanică. originea altor teme din colinde în Orientul Apropiat şi Mijlociu. cărămida. este factorul esenŃial (ne vine să zicem: magnetul) care strînge toate aceste elemente disparate (atră-gînd numai pe unele) pentru a le Ńine grămadă. Rosetti).pplnlnito olo— mente (ceremonii rituri. se năruie complexul însuşi sau se transformă în alt fenomen. Acest lucru a fost susŃinut — la noi — de R. de la unii etnografi amintiŃi. o realitate nou. dacă animalul misterios este un . în evangheliile apocrife. un N. ca să dăm un exemplu. Cartojan sau un Al. CUm am Vaz^it rhvar P™.luate în parŃp. pe altă linie. pentru a ajunge la legende europene. de natură şi origini atît de variate.. intrate în construcŃia unei case. slavonă etc. cele obŃinute de un Gaster. dacă bourul este bour sau cerb. La fel sejgeŃiyc Inmirite şi -oh. care pot învăŃa din eşecurile noastre tot atît de mult ca şi din succese. urmînd chiar şi numai linia rezultatelor ştiinŃifice sigure (cum sînt în privinŃa colindelor.misterios".. deci oriunde vom întîlni o mască. — atunci. pe cînd împreună. iar pe de altă parte. mm ni le piezinlă i'^âlitatea^sijgjam^jnregistrat şi nou ' ele constituie totuşi o unitate cvasiorganică. 309). de la Gaster. pentru studiul ansamblurilor. cerbuŃul sau turca acolo îşi are „leagănul". calul om. indiferent de loc şi timp. am * descompus cetele de feciori din łara Oltului în sutele de elemente componente: fiecare colindă.m. Poporul român n-ia fost în stare să ticluiască singur asemenea poveste vînătorească din experienŃa de toate zilele. capra cal. prarfirij rredinŃr). "ce le laiJlgUră această cVasluigauiu U Le? -Evident că nu elementele acestea. fiecare mască şi acŃiune a măştilor în parte. Ne referim la lucrurile sigure. Urmînd. nu ne rămîne decît să încercăm altă cale. tracică. ci numai a colindei respective. cum am spus. pIp atL origini şi provenienŃe foarte variate.145 In faŃa acestui eşec total ne-am întrebat: de ce. Ńigla. cum am văzut. dacă este nimicit. ceea ce nici nu şi-au propus cercetătorii amintiŃi —. adică a face din ele o structură. ireductibilă la părŃile componente — precum se întîmplă.turca" poate să fie capră. Ce le dă această unitate. a le articula. Iată calea. Se înŃelege de la sine că nu relevăm aceste procedee de dragul criticii. şi „cerbuŃul" sau .demon" sau un „sfînt" ş. Noi înşine am putut identifica pe această cale numeroase asemănări între elemente izolate din materialul înregistrat în cercetarea noastră despre cete şi elemente din obiceiurile unor popoare răspîndite pe întreaga suprafaŃă a globului şi în toate epocile istorice cunoscute. pînă la populaŃiile cele mai vechi din cîte ne sînt cunoscute. în cele din urmă. pe de o parte. adică ştiinŃific dovedite.. Concluzia acestui eşec nu TRAIAN HERSENÎ poate fi decît una: calea analizelor parŃiale fiind sterilă. de la Măria Golescu. al complexelor etnografice.şi a legendelor" (p. în Fiziologul etc. încît a trebuit să intervină o „migraŃie" miraculoasă a unor motive „misterioase". a le da un înŃeles comun. Vuia.d. varul etc. dar nu pentru explicarea complexului în sine. Am aflat din Hasdeu originea unor teme în bogomilism. într-o vreme în care abia ne iniŃiasem în etnografie. nu la ipoteze. din multe alte părŃi ale Ńării. Deci pentru a explica o legendă vînătorească atît de simplă ca urmărirea unui bour de către o ceată de vînători — lucru care s-a întîmplat de sute şi mii de ori pe pămîntul patriei noastre144 — a fost nevoie să se recurgă la tot soiul de artificii şi demonstraŃii. Şi cu aceasta alternativa amintită. originea romanică. a le armoniza. calea indicată de R. din moment ce dau rezultate sigure. Am aflat. de exemplu pe pereŃii grotelor paleolitice franceze sau spaniole. Rezultatele au fost INTERPRETĂRI PSIHOSOCIOLOGICE 115 de-a dreptul deconcertante. la India străveche. care. decît tot numai una singură: analiza ansamblului ca atare. alta dintr-o baladăł alta dintr-o doixia^ "Şi. urmat de Victor Stanciu. în ceea ce are el esenŃial. ci pur şi simplu pentru a-i preveni pe cercetătorii mai tineri. dacă cerbul e cerb ca toŃi cerbii sau un animal .

alergături. Dacă este vorba să desprindem sensuri mai vechi din elemente care pot fi tratate şi ca rămăşiŃe sau supravieŃuiri.* o credmŃa~s5u alta. pentru moi cea mai însemnată. numai pentrujexpli-carea acelui element: — şi cercetarea ansamblului^ca atare. e bine să ne lăsăm conduşi la început de natura însăşi a faptelor. Ion. iTîntre-gului. poate incorpora" o colindaLjsau^lta>_un rit sau altul. fără de care ceata ca atare dispare fără urmă sau devine altceva. cina actor. bine condusă. borită^^bi^duhoase.m. Ş$Ńgnii în g^-oepalJLşljdadeau sggga. fireşte. cetele de feciori. gazda. rituri. Din acest punct de vedere. trebuie să procedăm la reconstituirea formelor arhaice. ci cmd public.că organizau şi executau wn^spectnrnl. opinii. aşa num le-am înfăŃişat. japtul prim şi cel mai important al cetelor_de" feciori era ceata însăşi. unui paralelism şi. cercetării? Dacă este vorba să desprindem sensul modern al complexului românesc. decît faptul că masca are cutare sau cutare înfăŃişare: Qsfp JXmjmj^rJB^ f^p*"1 ^ 1n hqvq nhireinini stă O ceată i^ Herît. aşa cum le-am înregistrat pe viu. convingeri). acumulează cinci categorii de fenomene ma1* ml (ceata. materialul este suficient. pentru că fără ea nu o putem încerca nici pe cealaltă. Clnleee"Tte~zâurit.-rnm este normal. ceremonie. în rî łolul "precedent. cînd regi-zor. de joc pentru a obŃme^aniumitp re7nltate rinrite. pentru a ne putea îngădui cel INTERPRETĂRI PSIHOSOCIOLOGICE . precum ii şi numeroase fiinŃe imaginare (întruchipate în măşti sau numai evo-JaTJumnezeu. la care diferite feluri.fagŃuLcă apare o mască. definitorii^ întrunite. "cbm sînt cetele de feciori. în această procedură ştiinŃifică apare mai important faptul că se colindă. expre-jj[i orale (colinde. căpatmd. pe cît de practic. dimpotriva7~un înŃeles şi o "structurare prin totalitatea care le înglobează. Ca să ajungem la un rezultat pozitiv. T t sufletele morŃilor} Toate acestea se petreceau pe o scenă p p imensă. pe atît de simplu. l ăi i Cînd vom compara cetele noastre cu ansambluri din alte părŃi şi epoci. mese.a. cind dramaturg. un număr de ceŃasi sau altul eŃc^ r_ dovadă caJExxiŃe__aceşŃe^ totagi^îri^^ ""Sarcina principalăacercetării noastre — pe linie de înterpre-tare — este deci stabilirea cît mai exactă cu putinŃă a principiului sau principiilor de bază oare constituie ceata de feciori. Maica Domnului. Materialele expuse ne arată cît se poate Ńie^limpede că ^eata^ feciorilor mi pra Hprît actorul principal (artor pp ( /Ń socio-dramatică mult mai vastă. munci).d. faŃă de care elementele intrate m complex^famîn secundare "şi ca a£âTe~ nesemnificative. folosind metode mai complexe şi materiale comparative mai bogate. lsus ChrisLos. dă rezuii tli Hm o3Jn^ ) . dansuri. Sf. excelente. rit. credinŃă sau motiv ^^ ceremonial etc. decît faptul că se cînŃjLji anumită nolindă: este mai important . atunci cînd există suficiente dovezi.17 puŃin afirmaŃia unei analogii. Totuşi lucrurile nu stau aşa. supranaturale în favoarea oamenilor} . pp snirt. Un complex etnografic.) care. fără îndoială în sensul originar. ^rg^rn^ornn ri iTnpnHohirea lor — ş. . Le vom analiza pe rînd. mulŃumite. care era satul întregi in care se desîăşura ac Li unea şi în care satul nu era numai scenă. mătăhălil ji credinŃe (legende. eventual. o mnjŃime_de_ bărbaŃi şi femei. Hp p pune_în_^soare anumite j. va trebui să găsim toate aceste elemente esenŃiale. Ca să ajungem la determinarea elementelor de bază ale complexului etnografic denumit cete de feciori. valabile insă. mimR. întruniri. cu acelaşi înŃeles unitar. Cel puŃin aparent. în capitolul de faŃă nu ne propunem decît prima operaŃie. este suficient să analizăm numai materialul amintit. urări. măşti {turcă. diavoTut ji . p^ ^Ń pur distractiv. o nTTYn modern. cuvîntări. glumă. a unei înrudiri sau identităŃi.ml. ci unul îoarte real. convorbiri).. Nu fulusim un llinbaj Iigurativ. aşa cum se prezintă el la data. fete ni părinŃi lanftari) no 1211 (ceremonii.element în pairte (colindă. strigături. din care ar urma să decurgă toate celelalte.

într-un feljgujngu^ cum îl tâia capul. pe care l-am simŃit toŃi cei care l-am trăit.^asiste şi să participe: bucuroşi. care este fără îndoială cel originar. de la indiferent la foarte însemnat. Poate că nu erau decît deosebiri de grad. îngăduinŃa. chiar în casa părintească. parra rte ?nfi*™n State mai in uit pentru_^jL3ecît pentru^aLgasei. timp de peste 30 de ani (în copilărie. Ta satuTera în primul rînd rm-ai toate satele oercftafe-r coTmdauin noaptea sau ziua de Crăciun întreg satul. nu era un im-_ JRJstoi. dar tocmai de aceea diferenŃa era pînă la urmă ireductibilă. cu vorbe obişnuite. dar aceasta însemna tot atît de mult satul întreg participant şi spectator al obiceiului. gospodarii. public. scenă a obiceiului. împodobm Ńi arpst eveniment_Sînt lucruri văzute INTERPRETĂRI PSIHOSOCIOLOGICE 119 ei erau primiŃi sjrnplu^ fără ceremonial.a dobitoacelor. prin însăşi natura ei. Sinceritatea este însă un concept istoric. chiuituri şi strigături de joc. iar mai târziu în vacanŃele de Crăciun). gazda trebuia. el înseamnă lucruri foarte diferite după loc şi timp. teatrul este una din trăsăturile exterioare cele mai izbitoare ale cetelor de feciori.. dar unele par a fi fost şi de natură. cub^lyoinŃă^gi. ea însăşi în funcŃie de rolul celor două categorii de participanŃi în viaŃa satului. rL_j_n_ şi trăite de noi personal.147 In acest sens.fainii *iienfe"lamilie şi chiar om de om . Care era rolul satului în această desfăşurare a obiceiurilorJegate" fecior] de "cetele de peTciâire acestea se desfăşurau. Nici botezurile. Cînd cetele intrau în curte sau în casă. casă de casă. nu în odăile cele mai bune. Satul întreg. tot casă de casă. ca^ rift* ^să-. Fondul însă. Fireşte. este altul. roluri şi acŃiuni sociale care fac posibilă naşterea însăşi a teatrului — care în esenŃa lui nu este de origine religioasă. Omul care juca teatru convins căjicesta^pstp un mod pfîrarp3 H j j un mijloc real de succes pentru a"numite scopuri. crer familiile lui se Ń>regateaiT~din timp. sq. din diferite motive pe care le vom vedea treptat. Sa nu se uite că există şi o dramă liturgică. aşa cum le-am înfăŃişat. nunŃile sau înmormîntările. în haine obişnuite. fireşte. Psihologii şi mai ales moraliştii pot ridica aici problema sincerităŃii.*~"monii)7 fărărte"„care sp ''''pi]ph eficient^ "viaŃa socială comportă. prin jucărea rolului altuia. Toate acestea nu pot însemna decît că acŃiunea cetelor de feciori. actor. nu vom înŃelege nimic din cele ce se întâmplă. deci scenă.(vezi colindele îricEînate diferiŃilor lîîemftFî~~Hf-^^ Nu mai exista ceva similar decît la cetele de copii. Lămpile "ardeau toată noaptea în aşteptarea cctclerptarjorlile primeascăr^ndepeiidielil'Ue^ oricare altinteres. Jnchinînd 7~5upă un anumit ceremornaTTradiŃinnal. strSMHna străzile ou muzică. el şiJ^milia într-nn fel sau altul. ci Jjgg ascultînd. "după atîtea alîe~"lîrame străvechi socotite sacre sau pur şi simplu" l lt ttl (iti i L r p p ş rnagice^ în care se includeau multe elemente teatrale (rituri şi 7 . nici slujbgfej^ligioajse. dar cu unele deosebiri destul de importante: „copiii erau_BrimiŃi Prjn__curŃi şi prin tindă. ui uu cmlŃmios1. colindătoare şi ele. anumite aspecte teatrale. a cimpurilorJi15 Bsrcă nesocotim acest aspect cvasiteatral al fenomenelor de care ne 118 TRAIAN HERSENÎ «33 ocupăm. ofe- .. deşi nu există religie fără el — trecerea spre adevăratul teatru făcîn-du-se simplu. în loc de rolul propriu. 'nici manifestările culturile ale şcoliloTLşL-găm^^ legală sati angajau' tnegimea lui. ca de la „oricum" la „într-un anumit fel" (totdeauna solemn). avea1 o însemnătate necontestată în viaŃa tuturor oamenilor din satele respective. toate acestea purcedeau în primul rînd din deosebirile de vîrstă şi deci de poziŃie socială.

din care se trăgeau şi în care se desfăşurau. oamenllor^^ nu risca. . îneît acŃiunile cetelor se desfă. care nu mai primeau cetele. ^^"între sat şi ceata_cle_ fpnori (sp™» Hp0Sphirp Hp cetele de copii) exista o relaŃie "foarte interesantă. bineînŃeles în funcŃie de stadiile lui socioculturale de evoluŃie. j>ă_se fecă de „TTSTJriumii". Materialul cunoscut pînă acum ne dezvăluie — după satul considerat în întregime — categorii speciale de oameni. pentru că satul nu îe mai accepta sau pur şi simplu le respingea (cel puŃin parŃial). TRAI AN HERSENI Aspectul din urmă era învăluit adeseori în glumă şi rîs150. ci tot timpul cît duira obiceiul. aceeaşi importanŃă a slabului ca şi în cazul laturii pozitive: satul a fost. jji-eoLuluiu. la urmă mulŃumind. „colinda popii"). de gravitate şi de~emoŃie li i lă ă jportamentelor i numai penlruceată. fiind „ales" şi de cete (colindă specială „a jude-^ Jui".^ etc. de fiecare om (băr-~ bal.Ń: anŃentice. lt^gpi-ijnica. le îiicuraia. din zona Făgăraşului) în care cetele se găseau în plină disoluŃie. judecau.151 Nu ştim dacă mai demult — ceea ce este foarte probabil — sau numai de la administraŃiile de tip modern. era chemat totrimnrm la masa fruntaşilor" şi tot el era ascultaLJi ^™"t fa diferite ^lnri. dfe a~se compromite. păstrarea şi dispariŃia cetelor de feciori. Ne găsim în yflef Feciorii nu sînt copii: ei vedeau. care dorea să fîe_şi sa raniina in enllor^ nu et ilj d ăbăt ă gp. povesteau cu^ezsCre^jcuyinLul lur cădea greu in cumpănă fată de întreg satul. să intre pe rłgură satului" ^expresiilediig-rp ghiiimpip Ryn. de „batjocura oamenilor". in orice caz ime~ drpHgupa""^^ . îneît nici ^uii gubpuddi şi nici o gospudiiia.. urmată de o critică necruŃătoare. p Ń atmosferă în general critică. in acest prilej de sărbătoare. Procesul acesta se găsea între cele două războie mondiale în plină desfăşurare şi demonstrează. pe latură negativă. Apăreau tot mai multe oase. fdar fondul rămînea acelaşi. apreciau. judele sau primarul satului avea şi el o situaŃie aparte. în ultimă analiză. în frunte cu „sectanŃii". ele aparŃin łării "şiaitor mult or ^p_^j_j^ cetele de feciori erau la rîndul lor văzute. veniturile şi rostul. con^ ^^JjŃg^ bunăvoinŃa şi Haruri. ~5deseori un sfătuitor şi patron "al cetelor de feciori. Un rol cu totul apnrtp . Greşelile erau Iil Imeyiş ş răspîndite. le rerm «Rrîftfcm la data cercetării cazuri concrete (ca la lleni. satira? batjoniłraTHi^prpŃ HAQPnnqiHpn^frpHo — mi numai la coliridăt. fiind d " f LJ .g^yiit preotul satului: el p p pnrnuT^ales" pentru colindat. Jar. dar "şi 3e~~pîndă~~""şT atenŃie la greşeli. în afară de feciorii din ceată. De aici un jocjrineascuns. deci li se reduceau treptat cîmpul de manifestare. judecatejşi apreciăte~ae fiecare „casă". Era un plin de solemnitate. factorul decisiv în apariŃia. dezvoltarea. de a se face de rîs. uneori t£jecu_Ń_înaintea_DreQtului la gCTmdat. de natură bivalentă. 3e a nu se "" ~^~ itul era unitatea sopaia r\\Y\ oare cetei^ d0 fipripri făceau parte. de măsura în care acesta le dorea. rigoare. dar strîns şi asprtU între satjşi ceatăT un fel de „oare^pe"^âre^7 jsnnde. sub_şemne contrare^ o rejgfoe în "acelaşi timp de prietenie şi bunăvoinŃă. Persani etc. încît activitatea lor Sd-cpindca în primul rina de sat. dar7" şî^cu dezaprobare. femeie^coplljj ete li gospodii' dfe ~ ( ^coplljj ete" aveau aceleaşi riscuri şi chiar mai mari decît gospodarii'. avea colind Ini (. care l-au pus în relief. alegîndu-se singur din mulŃime. de pretenŃii. care erau angrenaŃi în moduri caracteristice în j desfăşurarea obiceiului care ne preocupă. Era desigur o rămăşiŃă a unor vremuri in care biserica şi reprezentantul ei a~u~~ avut un rol de conducere dintre cele mai importante în viaŃa satelor."" iormmd un element important al opiniei publice locale.

înaintea satului. un spor al darurilor. „mai de frunte". acestea cînd sînt singure) primeau cetele în gospodăriile şi casele lor cu anumite forme de bunăcuviinŃă (dădeau mîna. închinau cu feciorii etc.măritat feciori dt7^ INTERPRETĂRI PSIHOSOCIOLOGICE 121 Nu trebuie uitaŃi nici notarii (notareşii) de altădată. în unele sate s-a ajuns insa la o adevărată „degenerare" a obiceiului străvechi: nu se mai colinda decît la aceşti „fruntaşi" — excep-tînd fetele — încît goana după cîştig a dus pe nesimŃite la descompunerea datinei în favoarea"unor forme de alt ordin. „mai aleşi". încît făcea eforturi susŃinute de a-şi spori veniturile şi deci se folosea şi de aceste slăbiciuni omeneşti. Conflictul acesta nu se rezolva niciodată definitiv şi uniform. Ei stăteau în fruntea familiei şi a casei. „copilul cel mai mic". pentru populaŃia boierească. rareT mai ] *»i jurat un rol adminiiSitrati^rtant. de cei oare „dau mai mult" (mai ales bani şi băutură). De astă dată problema era simplă: era vorba exclusiv de oamenii mai înstăriŃi ai satului.. părinŃii cetaşilor şi uneori ai fetelor (mai ales mamele) şi în sfîrşit. împărŃit în Ńărani liberi (cum erau „boierii" din łara Oltului153) şi Ńărani dependenŃi („coloni" sau „iobagi") a transmis celui de după* el (satului capitalist) diferenŃieri care îşi pierduseră de mult rostul. pentru populaŃia fostă iobăgească. p^ Ń îrneHîate. tot ei dădeau darurile şi răspundeau în anumite „dialoguri" încadrate în datini. Informatorii. adică un omagiu. primarul şi învăŃătorul. ale celor care voiau să fie „mai ascultaŃi" sau „mai văzuŃi". precum stătea vătavul în fruntea cetei de feciori. ca reprezpntamŃi-ai-putorii contralo si nici îvva-1 în rHip-sd-j£arma dp sat şi mai ales de tineret ' ii d dăti i tl ZÎi^IegPt1 în rHip-sd-j£arma dp sat şi mai ales de tineret. în schimbul cinstei pe care le-o acordau. indiferent de averea efectivă. răspundeau la salut şi la urări. lT si aceste . Intre (aceste patru' categorii de conducători ai satelor de altă^ll. sub denumirea de „fruntaşi". au reuşit ei să se situeze.concurenŃe" colindele înregistrate^j^are . pentru a obŃine de la ei. care erau colindaŃi imediat după preot. Se treceau în această categorie şi cei darnici (generoşi). Apăreau mereu. tot numai într-un sat: cete de ortodocşi şi cete de greco-ea-tolici. nu ascundeau acest lucru. la toŃi împreună. cum am văzut.15* NeînŃelegerile religioase de altădiată (între ortodocşi şi uniŃi) au lăsat şi ele unele urme. rezultat al evoluŃiei capitaliste a satului.Rfltesti^Ptp) Fiind el însuşi un sătean. Ceata. relatate chiar de Evanghelii.152 In schimb satul vechi. avea cheltuieli mari. pe lînglTcele dintre apostoli. Y 122 TRAIAN HERSENI La data cercetării (1938) un sat mai avea cete separate ale feciorilor de foşti boieri. iar cînd lupta nu era decisă. Printre categoriile de oameni care îndeplineau un rol propriu în desfăşurarea ceremonială cvasiteatrală a cetelor de feciori trebuie să rrnai amintim — lăsînd la urmă feciorii şi fetele — capii de gospodărie. Capii de familie (bărbaŃi sau femei. *j>e primul plan etc. aproape în toate relatările. fiecare pentru confesiunea respectivă. din aceleaşi motive. de tip tradiŃional. Fenomenul era vădit nou. Unde au fost preoŃi cu autori-sj pricepere. cu lipsa de complicaŃii care-i caracteriza. mai ales cel feudal. un plugar. ci după echilibrul instabil dintre forŃe. primar şi eventual învăŃător. Ceremonialul bogat şi stufos . participant lirtinereŃetr-luTr uneori cuHăt£~de. gospodinele. şi ale feciorilor de foşti iobagi. „mai de fală". De aici VariaŃiile de la sat la sat ale însemnătăŃii pe care o dădeau cetele de feciori unora sau altora dintre ei. ceea ce se considera de la o vreme ca o cinste.). au avut ei înfâietatełuncle aulost primari vrgnfci ^ l tt it i ă it 'şi cu tendinŃe domninante mal accentuate. nulîn^domnt{. şi alte categorii de „aleşi". se desfăşura neîncejJŃ ^ r?ii nplp din pg n_fnpta pentru ŃTrrfjJAŃnt m _p p colindele înregistrate^j^are reflectă. notar. ca să satisfacă toate ambiŃiile şi să obŃină astfel toate avantajele posibile.

dar şi cu grijă de feciorii lor — făceau tot ce puteau ca totul să se desfăşoare cum trebuia („cum se cade"). de rînduiala casei. / Apăreau însă numeroase momente în desfăşurarea cetelor de feciori în care lucrurile nu se petreceau fără o oarecare tensiune şi luptă între cele două categorii ale tineretului: fetele de o parte. „oameni răsăriŃi". săvîrşite cu măsură şi de Ńărănimea noastră. Viitoarele „soacre mari" (mamele bărbaŃilor) şi „soacre mici" (mamele nevestelor) se întreceau „care de oare" să atragă atenŃia asupra casei lor: . „oameni de omenie". „oameni în rînd cu oamenii". In multe părŃi cetele îl colindau mai ales pe acesta. Se amestecau aici amintiri din timpul „fe-tiei". trecînd pe planul el doilea pînâ şi aspectul religios creştin. ale tineretului rural. Feciorii mai pe faŃă şi mai activ. dar. fie chiar gătindule acolo. că „nu-s multe INTERPRETĂRI PSIHOSOCIOLOGICE 123 ca ea". cum am mai spus. „oameni vă-rateci". că nu-i „încă trecută". mereu cu 124 TRAIAN HERSENÎ ochii unii la alŃii şi în combinaŃii unii cu alŃii. Din întreg materialul pe care-1 deŃinem se desprinde faptul că aceste două categorii sociale (fetele de măritat şi feciorii de însurat) aveau rolul principial. cu puŃine excepŃii. la gazda acesteia.de la curŃile boiereşti şi domneşti de pretutindeni155 îşi trăgea — fără îndoială — originea îndepărtată din aceste ceremonii simple din popor. Uneori mamele fetelor de joc aveau un rol asemănător.datina") etc. Lucrurile acestea aveau o importanŃă vădită pentru încheierea căsătoriilor care urmau. „oameni cu stare". în decursul colindatului din noaptea de Crăciun. Ele secundau pe bărbaŃii lor ca totul să decurgă cît mai bine. „oameni harnici". Accentuăm toate acestea nu numai pentru a desprinde din propria experienŃă a autorului atmosfera psihologică şi sociologică în care se desfăşurau cetele de feciori şi participarea la acest obicei a tuturor categoriilor de săteni. sentimente şi atitudini legate de relaŃiile dintre oameni. participau la unele mese ceremoniale ale cetei. ca să nu „se treacă". Copiii aveau şi ei „momentul" lor — în special „copilul cel mai mic" — în desfăşurarea obiceiului. încît nu stăruim. Poate că izvorul însuşi al ceremoniilor. Lupta se ducea în special în vederea căsătoriei. în dulcele Crăciunului. fără nici o disensiune şi fără nici o deosebire: erau tineri.casă de oameni". voiau să se . el a fost multă vreme viu şi plin de emoŃie pentru întreg satul. PărinŃii cetaşilor erau implicaŃi în chip şi formă în treburile acestora: ei primeau ceata ou mai multă atenŃie. adică cele care nu se considerau sau nu erau considerate încă „babe" sau „babe bătrine". chiar în desfăşurarea activă a obiceiului: ele participau ca jucătoare la jocul feciorilor. ceea ce explică. Chiar dacă nu erau fete mari în casă — ceea ce creea o situaŃie cu totul specială — încă gospodinele se străduiau „de ochii lumii" şi mai ales de „gura satului" să-şi pună în lumină munca şi vrednicia. imediat după sărbători. al politeŃei şi al buneicuviinŃe se găseşte aici. E uşor de imaginat emoŃia puternică. „lumea lor".. de cînd jucau în jocul cel mare din mijlocul satului („de-aş mai fi o dată fată!"). obligaŃii de natură socială („să nu spună ficiorii că n-au avut ou cine juca". Aici fetele şi feciorii apăreau împreună. Sub un anumit aspect — cel „lumesc". de împodobirea ei. în nevoia de a da o expresie socială vizibilă anumitor idei. apoi era sărbătoare şi iarnă încît aveau şi timp de aşa ceva. mereu prezenŃi. Era vorba doar de „fala casei" (mîndria tei) '" Gospodinele mai tinere. mereu împreună. încît de astă dată străduinŃele mamelor nu erau deloc „deşarte". de la Crăciun la Sf. am asistat nu o dată la efortul acestor gospodine de a se înfăŃişa cît mai curate şi gătite în noaptea de Crăciun şi de a-şi desfăşura tot talentul şi toată priceperea în decursul jocului.. fără îndoială. fie aducîndu-le de acasă. de unde reiese că erau şi „babe tinere". pentru a rezolva cuviincios anumite relaŃii festive dintre săteni. bucuria şi mîndria celor mai răsăriŃi cînd îşi auzeau numele într-un cîntec al celor mari. Fetele fiind „coapte". Aspectul emotiv al lucrurilor se subînŃelege. ceata de feciori era o organizaŃie care asigura petrecerile ce se Ńineau lanŃ. ca să se vadă şi să se ştie. prin însăşi executarea lui. indiferent de originea acestui obicei. Ion. indiferent de orice altă semnijicaŃie (mai nouă sau mai veche). acum sînt „în zilele lor". Gospodinele aveau şi ele rolul lor aparte. deci socoteau că „e vremea lor". In orice caz. în chip „arătos". în mare parte păstrarea şi amplificarea lui în decursul vremurilor. fetele mai pe ascuns şi mai pasiv. să îndeplinească . uneori cu masa pusă. îngrijind adeseori de bucatele cetei. Aspectul acesta este foarte semnificativ pentru I înŃelegerea vieŃii satului într-o anumită perioadă de dezvoltare a lui. amintindu-i şi numele. într-o împrejurare atît de solemnă ca noaptea de Crăciun. anumite elemente de mîndrie şi cochetărie fe. adică nevestele. dar răspundeau mai ales de curăŃenie. dar mai ales pentru a demonstra adevărul că.minină (să arate „ce poate". Considerăm acest aspect pe deplin lămurit. Am lăsat la urmă fetele şi feciorii. iar mamele — mîndre. adică pur social — care a început să predomine între cele două războaie mondiale. mai aveau de îndeplinit un rol cu acel prilej. că „alta ca ea nu-i"). feciorii de altă parte.

incomparabil cu ceea ce se spunea şi se arăta. cu taberele respective. Perioada de căsătorie care urma prea era scurtă şi imediată ca o „ruşine păŃită" cu acel prilej să se mai „spele" în timp util. curajos şi descurcăreŃ.de nimic". nici copil. adică de voinic. Colacii de la fete erau însemnaŃi. Feciorii. să intre „în rîndul oamenilor". PretenŃiile faŃă de fete erau mai mari. „curată". în special Ńesături şi cusături. închegată în forme exterioare de comportament foarte precise. certuri. încît şansele se amînau pentru anul celălalt. pe plan selectiv. „un tăntălău".critica". De exemplu. mai ales dacă Ńinem seama şi de participarea neamurilor — o realitate foarte puternică în łara Oltului de odinioară. Vai de feciorul căruia îi ieşea vorba.. ca semn că n-a mai. după care întorcea paharul spre podea cu gura în jos. pentru că nu respecta regulile de viaŃă în purtări. chiar dacă îmbrăca. apoi „harnică". cu prilejul Crăciunului (deci în faŃa dulcelui. „voinicul cînd e voinic nu îi pasă de nimic". cu mamele. pozitivă sau negativă. „sărîntoacă" sau pur şi simplu că încă „nu e gata". de cealaltă parte. isteŃ. de unde şi motivul atît de răspîndit al colindelor cu „fata care coase şi chindiseşte"). joc. închina cu cei de faŃă.. El nu trebuia nici să se înece. să se „căpătuiască"z să „se strîngă de pe drumuri". — ca şi cel care depăşea măsura O fată trebuia să fie. mai înainte de orice. De fapt om era numai capul efectiv de familie. „nespălată". De aici începea lupta între cele două sexe. Cînd spunea cineva: „m-am întâlnit cu un om". Purtările lor nu erau mai puŃin examinate. dar aprigă. alături de cooperare. dar între ei exista o deosebire fundamentală. cu cît mai multă zestre. ci numai ceea ce am arătat mai sus. fecior pur şi simplu sau „ficior la roată". nici unul nu voia să se căsătorească oricum şi cu oricine. voiau şi ei să se însoare. petreceri etc Cu atît mai mult era şi mai amar de fata căreia îi ieşea vorba cu acest prilej că e „leneşă". îmbrăcăminte. şi „a se face om" însemna a întemeia o familie proprie. „destrăbălată". ca şi „voinicul care e voinic". FaŃă de feciori apăreau alte pretenŃii: cel care nu fuma deloc. trebuia să refuze paharul şi să se "ruşineze. care totuşi trecea şi pe faŃă. se oferea băutură (din pahar. după caz. dimpotrivă. în care se făceau cele mai multe nunŃi de INTERPRETĂRI PSIHOSOCIOLOGICE 123 peste an pe tot cuprinsul Ńării noastre) că este „beŃiv".mărite. pînă la spargerea ei. după cum tot „la vedere" se punea şi pe sine. adică se lăsa să se vadă. Era vorba de o luptă manevrată şi dusă mai mult din umbră. nu se uita şi nu umbla la fete. atît ca pregătire materială (zestrea. „mi-a spus un om" nu însemna nici femeie. nu şi moşnegii sau bătrînii. Dacă fata mare voia să se mărite. ploscă. Se înŃelege de la sine că lupta nu se ducea numai între cele două sexe. sticlă) şi fetelor şi feciorilor. „puturoasă". de unde urarea din colinde pentru băieŃi să ajungă „vîrstă de voinic" sau vorbele de la zăurit. „o tîndală". în care se cuprindeau noŃiunile de puternic. ceea ce complica la nesfîrsit lucrurile (întreceri. tot timpul cît dura ceata. Unul din aspectele principale ale complexului de obiceiuri legate de ceata de feciori era această verificare reciprocă a partidelor de căsătorie. De aceea în concepŃie Ńărănească „omul se face". forme mai blînde. de regulă numai cei „în puterea vîrstei". în şi din culise. în unele sate. Cele care treceau printr-un „foc" mai mare de sărbători erau fetele. lua paharul. „stricat". sa4 primească . dîndu-şi capul pe spate. neamurile şi prietenii lor. nu bea deloc. frumoasă şi. atîta timp cît conducea treburile casei şi gospodăriei). „nu e pregătită" de măritiş (cu zestrea). iar din bărbaŃii însuraŃi. în care intra o mulŃime de produse ale industriei casnice. (In łara Oltului. „o muierce". „am stat de vorbă cu un om". om propriu-zis se chema numai bărbatul. laude. în timpul colindatului casele lor trebuia să fie „ca soarele" de curate. dintr-o singură înghiŃitură. 126 TRAIAN HERSENÎ Lupta aceasta între cele două sexe nu se oprea la colindat. nici să tuşească. iar feciorul mare să se însoare. „neruşinată". mamele şi toŃi ai lor voiau acelaşi lucru. în umbră. pentru căsătorie. era tot aşa de rău văzut după „canoanele săteşti" ale vremii — ?)Un fătălău". pe plan de concurenŃă. cel puŃin în aparenŃă. „cununile" făcute de ele. fireşte. „un sărîn-toc". nu şi feciorul sau băiatul. ca şi în alte zone — a vecinilor (pro sau contra). care sta pe lîngă maică-sa şi făcea treburi femeieşti. apoi examinaŃi de ceată cu un interes deosebit. spunea o urare de sănătate. cît şi ca Ńinută morală. urmînd . provocări. cu toate că de obicei rachiul era foarte tare. deci care era „ca o fată" etc. nici fecior şi în general nici bătrîn. avînd grijă să se gătească cu tot ce avea mai bun. a prietenilor şi duşmanilor. apoi „îl dădea pe gît" cu un gest violent. . La fel alimentele aduse la ceată sau. iar „hodaia dinainte" (un fel de cameră de oaspeŃi) în care primeau cetele devenea cu acest prilej o adevărată vitrină în care fata „punea la vedere" tot ce avea. Feciorul care era fecior (adică îşi merita numele). nu se naşte. „un prăpădit". încăierări etc). pentru că altfel se făcea de rîs. ea se desfăşura. Lupta era surdă. bîrfeli. Fata caxe^rajfatâ. Un fecior trebuia să fie mai întîi „ficior". nu şi femeia. rămas nimic. ci şi între cei de acelaşi sex. dar numai bărbatul însurat.

în anumite faze de dezvoltare a societăŃii. Mărginindu-ne acum la ceata de feciori în sens restrîns. era străvechi şi poporan. de obicei însă era lăsată în grija unuia însurat. unul sau mai mulŃi (în trecutul mai îndepărtat era numai unul): totul era .lor era să asigure „muzica" necesară jocului şi altor manifestări ale cetei. prin însăşi natura lui. BineînŃeles cei de faŃă n-o lăsau şi atunci bea puŃin. în altele cei oare se alegeau sau erau aleşi — în. ca şi cum nu ştie ce are de făcut cu el. — dar baza lui rămînea familia. puteau fi de orice religie sau stare civilă. devenea „tată de feciori". De aceea puteau fi români. în sfîrşit. iar aceştia fraŃi. femeia „mamă de feciori". considerată. Turcaşul nu rea nicăieri cu fiinŃa lui reală. Ńigani sau altă „naŃie". să ducă paharul la gură. Ei de fapt nu făceau parte din ceată şi erau un element adăugat. din nevoi ceremoniale. Faptul putea să aibă mai multe înŃelesuri. Faptul cel mai important care trebuie subliniat este că din ceata propriu-zisă nicăieri nu făceau parte decît feciori sau juni — nici copii. ca simpli membri ai familiei lor. între feciori şi fete erau deci raporturi ambivalenŃe: de simpatie şi tensiune. Deci cînd vorbim de „actorul principal" trebuie să ne gîndim la ceată. pînă la jumătate din păhărel (la femei şi fete se dădea băutură de obicei în pahare mici) sau o înghiŃitură-două (neapărat scurte) din ploscă şi cu asta toată lumea era mulŃumită. Ce se întîmpla cu ceilalŃi? Ei uneori „ajutau" ceata la colindat. Important era | să ştie „s-o joace bine". a fost întărit şi de autorităŃi (vezi Regulamentul vătăşesc) şi de influenŃe săseşti. nu copil").să zică" şi pe cît posibil. INTERPRETĂRI PSIHOSOCIOLOGICE 127 majoritatea satelor intrau în ceată mai puŃini feciori decît erau în realitate. principiu care concret îmbrăca o mulŃime de forme. apoi să facă un gest de dezgust. ci în rolul altei fiinŃe. ci exclusiv ca mînuitori ai instrumentelor muzicale. nu numai ortaci (tovarăşi). De turcă sau boriŃă ca mască ne vom ocupa mai încolo. dair vai de fata care se lasă ademenită („ai văzut? e o beŃivană"). din mijlocul satului sau din „sala culturală". selecŃionaŃi în diferite moduri). ci altei fiinŃe. Gazda de feciori. Deci era o adevărată procedură de „încercare" a fetei. Încolo. la ceata însăşi. să stea un moment cu paharul în mînă. în altele numai care voia. ei se pierdeau în mulŃime. fiind vorba de o problemă importantă. Lăutarii ca atare erau o simplă funcŃie: rolul. cu tot felul de intrigi şi conflicte. „da ce. dar interpretarea cea mai simplă şi mai dreaptă — cel puŃin pentru f / 128 TRAIAN HERSENI INTERPRETĂRI PSIHOSOCIOLOGICE 129 vremurile apucate de noi — ni se pare: indiferenŃa personajului după mască. adiei la feciorii care constituiau ceata. cu tot felul de deznodăminte vesele şi triste. pe care doar reprezenta şi o punea în mişcare. toŃi o îndemnau să bea (că „doar ce-i un păhăruŃ". Fenomenul acesta care. atingem miezul însuşi al problemei noastre. ca tiparul. la îndemnul celorlalaŃi.. modelul. Am ajuns la „actorul principal" al complexului ceremonial legat de cetele de feciori. lăutarul (sau lăutarii) şi unde era turcă sau boriŃă: turcaşul sau boriŃaşul. alteori apăreau ca „mosafiri" ai cetei şi în toate cazurile participau la jocurile cele mari ale cetei. „numai acum o dată. bisericeşti etc. nici băbari (bărbaŃi însuraŃi) şi cu atît mai puŃin femei de orice vîrstă. calapodul prin excelenŃă al organizaŃiei sociale. de cele mai multe ori nu (ceata fiind constituită în acest ultim caz numai din o parte din feciori. deci ca un adevărat actor. gazda feciorilor. cel puŃin la data cercetării. sfioasă. din moment ce nu apărea cu înfăŃişarea proprie. ci o familie în care ceata intra. ca şi cum ar face parte din ea. la stăruinŃele celorlalŃi. nu la feciori. Gazda de feciori nu era niciodată o singură persoană. din orice sat. bărbatul. Sub aspect uman. Ei nu apăreau nicăieri cu faŃa lor umană sau socială. două realităŃi care uneori coincideau. căruia i se cuvine deci o analiză mai amănunŃită. gazda căpăta în chip firesc drepturi părinteşti asupra cetaşilor. dar. cu specificul ei. că doar nu-i place. Ca atare. Materialul ne îngăduie să facem o mulŃime de diferenŃieri utile. ca să le facă pe plac. „să zică bine". de regulă. eşti fată mare.)157. „Ceata de feciori" în sens larg cuprindea în compoziŃia ei mai multe elemente: feciorii propriu-zişi. ] am văzut că ea putea fi „jucată" şi de feciori şi de bărbaŃi însuraŃi. jocul turcei fiind considerat în general ca un joc foarte greu. In unele sate făceau parte din ceată toŃi feciorii. ci doar „să guste" puŃin de tot. nu-i obişnuită cu aşa ceva (cele mai pricepute se întorceau şi—1 scuipau într-un colŃ mai ferit al odăii) şi încercau să pună paharul pe masă. Aici elementul teatral era neîndoielnic.totuşi.156 Pînă şi regii şi împăraŃii erau consideraŃii „părinŃii poporului" (tătuci etc. că-i sărbătoare". dar „să n-o pună păcatele să-1 dea pe gît". care dădeau sărbătorilor de iarnă un caracter dramatic. . dar. cu viclenii vădite.

în altele însă pare a fi înlocuit „craiul" care. judele. Conceptul acesta ideal era foarte complex: „ficiorul care e ficior" (nu „tufă".159 Al treilea fapt care merită să fie reŃinut este că ceata nu avea un caracter omogen. el trebuia să fie şi ceea ce numim noi. birău. pe model săsesc. fostul regiment de graniŃă (întemeiat de Măria Te-reza) care. Cu alte cuvinte. ci. necăsătoriŃi. „făŃos" (în oare se cuprindeau şi îmbrăcămintea îngrijită. composesorate etc.161 ci eona mai mult sau mai puŃin articulată — atît în sens orizontal. pîrgar. în general nescrise. nu era un simplu „cîrd" sau „turmă". prezentabil. ci ca o ceată. conştiinŃă comună („conştiinŃă de noi" — „Wirbewusstsein" — „spirit de corp"). în orice caz. cu un scop comun. era un fenomen vechi sau nou. Analiza comparativă a materialelor culese de alŃi cercetători. cămăraşul etc. tendinŃa feciorilor era să nu-şi pună vătav decît pentru timpul cît dura ceata. cu statute (contracte. — la care trebuie să adăugăm şi influenŃa modelelor oferite de conducerea comunală şi ierarhia militară (de unde s-a împrumutat mereu şi terminologia: jude. sub diferite rămăşiŃe ale lui (şcoli. precum şi Ńinuta şi mişcările corpului)163. cit şi în sens vertical. Ne este foarte greu să cuprindem acest criteriu într-un singur cuvînt. cu atribuŃii mai reduse. Cu alte cuvinte. primar. de şcoli de gradaŃi şi de comandă efectivă nu puteau să nu lase urme în viaŃa feciorilor încadraŃi într-o organizaŃie socială ierarhizată şi ea. se alegeau feciorii cei mai apropiaŃi de ceea ce se credea. deci numai pentru perioada axată pe Crăciun. nici „tîndală". la organizarea tot mai complicată a cetelor (cvasiadministrativă şi cvasimilitară). dar mai ales să . Materialul cules de noi este contradictoriu. care le domina pe toate celelalte (fără să le excludă). ne face să credem că aceasta este structura străveche a obiceiului. deşi l-am simŃit mereu şi îi cunoaştem foarte bine conŃinutul. 'altele chiar scrise şi. am văzut că era „ridicat" pentru tot anul. primarul. în unele sate obiceiul acesta pare a fi fost impus de autorităŃi. posibilă numai după ce s-a părăsit obiceiul traiului comun la gazdă). Ne-am exprimat mai înainte punctul de vedere în această privinŃă: cetele acestea. amestecul constant al autorităŃilor administrative. Al patrulea fapt oare trebuie subliniat pentru înŃelegerea exactă a lucrurilor este că ceata îşi selecŃiona membrii. Unele din ele ajungeau chiar la un grad de organizare foarte mare. Nu era destul ca feciorul să fie voinic şi frumos. „chipos". a dăinuit pînă de curînd. conduse de o singură persoană (vă-tavul. deci o unitate socială elementară. sameş. fiind vorba de un înŃeles complex. în afară de sărbătorile Crăciunului. căpitan. între cele două războaie mondiale. cum era ceata. o treaptă mai înaltă. ceea ce se întîmplă cu cele mai multe forme de viaŃă socială animală160 şi chiar la unele umane. cum am văzut. să ştie să vorbească. secretar sau sergent. să fie îndrăzneŃ şi curajos (să „nu-i pese de nimic"). din care unele erau foarte apreciate. Nu putem stabili. viŃiprimar. reprodus de noi în întregime. nu erau decît formele evoluate ale unor cete simple. curăŃenia în general. după concepŃia şi posibilităŃile reale ale satului de atunci. nici „un nimenea") trebuia să îndeplinească o mulŃime de condiŃii psihice şi fizice. vornicul. în stadiul actual al cercetărilor etnografice şi folcloristice româneşti. mai înainte de orice. constatăm faptul în sine că. Este destul să amintim că aproape toŃi vătavii care ne-au servit ca informatori aveau gradul de sergent în armată (de care scăpaseră de ourînd). prin stratificare ierarhică.) — toate au contribuit în o măsură sau alta. tistie etc.158 Al doilea fapt care trebuie subliniat e că feciorii nu apăreau nicăieri izolaŃi sau ca un grup întâmplător. regulamente) foarte precise şi amănunŃite. dar respectate. prin diviziunea sarcinilor. orăşenii. nici „muiere". adică „arătos". ci şi o organizaŃie socială. că e bine sau trebuie să fie un fecior adevărat.162 ceea ce înseamnă. iar cînd ceata cuprindea pe toŃi feciorii (ceea ce constituia o excepŃie. atunci îşi selecŃiona numai conducătorii. Trebuia să fie mai înt'îi sănătos la — Forme străvechi de cultură poporană românească 130 TRAIAN HERSENI INTERPRETĂRI PSIHOSOCIOLOGICE L31 trup şi la minte (deci să nu aibă defecte fizice sau psihice permanente. incontestabil.Ea era o organizaŃie tipică de bărbaŃi tineri. ceata era organizată. puternic organizate. pînă la formularea unui „regulament vătăşesc". El trebuia să aibă în egală măsură şi celelate atribute ale tinereŃii masculine (unele comune cu cele feminine): să ştie să se poarte. Doi-trei ani şi chiar patru ani de instrucŃie militară.). adică un tînăr cu însuşiri biologice precise. dacă funcŃionarea vătavului. şi peste an.) In cazul concret al łării Oltului. deci ca o grupare socială. Cercetări suplimentare s-ar putea să aducă la lumină documente mai concludente. pentru că de aceea era „vîrstă de voinic**. prin oare „eurile" se contopesc în noi: devin „we group" (o comunitate). din alte regiuni. amestecul bisericii pînă la constituirea şi transformarea cetelor în „societăŃi de tineret" etc. pravili. porunci. nici boli trupeşti sau sufleteşti permanente) „Ficiorul oare e ficior" nu trebuia să fie numai normal (om ca toŃi oamenii). acŃiuni comune. E vorba de ceea ce am putea numi criteriul ideal al junelui sau feciorului însuşi. după un criteriu foarte precis. era nu numai o grupare socială. trebuia să fie voinic şi frumos. casar. majoritatea avea tot felul de „grade" şi „răspunderi". după canoanele culturii poporane săteşti din acea vreme.

presupunînd că au existat. a cetei. dansul. exprimate în primul rînd prin tineret. se năştea şi sentimentul. unele foarte nuanŃate. că e tînăr. de ajung la gherlă. aşa cum ceata era actorul cel mai important al sărbătorilor de iarnă din łara Oltului şi alte părŃi ale României. rămînea aspectul psihologic permanent al plăcerii de a avea o legătură sau alta cu ceea ce reprezintă o culme a vieŃii. de personaj principal al întregului şir de obiceiuri. să joace (să danseze). Dacă urmărim latura teatrală a activităŃii ceteir oare era şi latura principală a ei. decît motîntău. cu multă îngăduinŃă pentru feciori („că d-aia-s ficiori"). Dacă ar fi fost să întrebăm femeile din satul nostru natal — opinia cărora o cunoaştem mai bine — conversaŃia s-ar fi desfăşurat cam aşa: „Ficiorul să bea sau să nu bea? — Să bea. prin tineretul masculin. că-i păcat şi se supără şi legea. dar nici una nu era 132 lipsită de un conducător. în mijlocul satului. De aici. avea putere de contaminare. dar puternic trăite. Doamne fereşte. mereu joc. exprimat în cuvinte simple. Ficiorul tot mai bine să fie drac împieli-Ńat. cu toate manifestările ei fireşti. mereu cîntece. ceata de feciori exprima gradul cel mai mare de vitalitate de care dispunea satul: „vîrsta de voinic". de la jude oină la Dres© kftte7 € ÎP sărbătorilor (jp__iarrm din łara Oltului şi aîtezone mai puŃin cunoscute din acest punct de vedere. mai exact. în fiecare seară la gazdă sau la cine îi chema. Deci chestiune de dozaj. dar prin aceasta nu mai puŃin băgate în seamă. Omului tînăr i se iartă multe. femeilor. cu multă stricteŃe pentru fete (faita trebuia păzită să rămînă fată). din plăcerea aceasta de a privi tinereŃea. nu si pp jCi » adaugă. Se poate spune ryj n^mai tuira Rfl11 ^™^a g^p^ rie snk^piiter ra vătawtiwr amasb iiinŃ fterr si nu era stăpînă d ei. să chiuie şi să strige (strigături de joc). nu numai „aşa am apucat". atît de precis formulată în colinde. mai mult sau mai puŃin însemnaŃi. să zacă prin şanŃuri. cel de „june prim" sau.. dar bun şi plăcut. vătavul era de regulă figura centrală. vreme atît de îndelungată. Din acest punct de vedere. chiar şi în zilele de lucru. la gazdă şi în şezătorile de fete. mereu strigături şi chiuituri). cuŃitul unul într-altul. seceră şi coseşte vieŃile omeneşti). după anumite canioane tradiŃionale de bunăcuviinŃă Ńărănească. — Dar încăierările? — Ficiorii se mai încaieră. Idealul de fecior cuprindea însă în primul rînd idieea complex exprimată de vitalitate. dar să nu se îmbete. rolul lui era. dar să nu cadă pe jos. că d-aia sînt ficiori. de bun gospodar ce e. înainte de care sint numai muguri şi bobocei. — Niciodată? — Cum niciodată? Dacă bea bine se şi îmbată. Chiar fără substratul acesta magic (o adevărată magie a vitalităŃii) pentru vremurile mai noi cu totul problematic. Toate să le facă. după care urmează rodul şi secerişul (în concepŃie Ńărănească: moartea. iar dintre acesta. Puterile lui erau foarte mari. Fierbe sîngele în ei şi se mai răcoresc. chiuitura şi strigătura (în fiecare casă. fap-— Paf c tui ca existau tot multe cete fără turcă.ştie să cînte. dar să se păzească bine: de rîs să nu se facă. care umplea inimile oamenilor) care deriva din desfăşurarea acestor obiceiuri executate de feciori. figura proeminentă. de măsură.-B . ci numai „ieşit la licitaŃie" (fenomen tîrziu şi negeneralizat niciodată). cu viratele care se găsesc „în floare". Vom vedea la interpretarea etnografică a materialului că această trăsătură de vitalitate maximă a cetelor de feciori este cheia întregului complex de obiceiuri care ne preocupă. în fiecare sărbătoare. Numai în unele împrejurări speciale era umbrit de alŃi cetaşi.. în concepŃiile magico-religioase străvechi. pe stradă. atît de persistent în general. de vîrf. adică atunci cînd. fie de fecundare sau fertilizare magică a cîmpurilor. Aceasta independent de ecoul unor credinŃe vechi. că atunci se face de comedie şi rîde lumea de el. adică manifestări Ńărăneşti tradiŃionale ale bucuriei şi veseliei festive. dobitoacelor şi a . ca la teatru. fiind vorba de o forŃă care. de la început pînă la sfîrşit.. Adică satele noastre aveau sentimentul precis al unui bine (a ceva confuz. Se adăugau fel de fel de condiŃii mai mărunte. vom găsi în primul rînd cîntecul. era promovat prin avere. Sentimentul acesta de bine a contribuit desigur şi el la menŃinerea acestui obicei. alături de alŃi factori. în loc de merite personale. Ca să terminăm cu „aspectul omenesc" al cetelor de feciori trebuie să subliniem că. căci nu-i ficior care nu bea. chiar dacă numele TRAIAN HERSENI lui varia . de a păstra legături cu ea. numai să nu se întreacă cu gluma". dar să nu bage. îndeosebi cînd nu era ales de feciori. Altfel totul se învîrtea în jurul lui şi la ordinele lui. fie de întinerire sau înviorare a oamenilor. al răspunsului care ni s-a dat aproape pretutindeni cu privire la rosturile obiceiului: „aşa e bine'6.

xa^si la înălŃarea .71 (ic Gărbătoaie. în altă ordine de idei. vădit comercial. dar nu au dispărut. Nu încape însă nici o îndoială că nu era vorba numai de juni ca atare (tinereŃea siau vitalitatea însăşi. care aveau şi o coloratură feudală. urma a acestuia . despre vitalitate („frumos şi voinic4" sau despre fete: . ci şi de ceea ce săvîrşeau ei în cadrul complexului ceremonial. sub forirîele ei maxime. ca şi asupra organizării ei (primăria feciorilor.asul] obişnuit. un cîntec din aceeaşi regiune.nobleŃe şi frumuseŃe". Pcatxai ] nld. cel puŃin pentru vremurile mai noi. deci într-o atmosferă de veselie şi petreceri In sfîrsit. iar în fruntea cetei stă. deti Je^odihnă.ni (^Neouiai sf Toni in łaTa^Oîtului sînt cîtă ploaie"^.. al sărbătorilor de iarnă. care totuşi. „floarea florilor. pran de mai . dar_jga prezenta citeva avantaje simple: era_ şl. InfluenŃa diferitelor proceduri de recrutare a conducerii comunale (numire. Nu ne vom ocupa decît de acestea. iar în alte părŃr etc.xraiuliiLjiQUu.nl r-pl mai important. dar la data cercetării însemna o exprimare concretă a unui rezultat:fîl-ridicau în sus ea-săr-se vadă că e. .mai ales (donant.. Ziua în^jmiejiii 'estcTTeapărat importantă.am. facă faŃa ]nii . biologice. în frunte cu vătavul. au slăbit. ea era îndeajuns de îndepărtată r|p \>ă-. cum se exprimă. rpt. la încheip^ mai îs i . j2a_5H asigurep pgfiŃj Procedura era variabilă.ficiorilor" din sat. donant). vechile criterii de .) asupra cetei. tîrg (vîn avpa Ńoj: timpul obligaŃii costisitoare. de dată mai recentă. pentru că important era numai scopul. ConstitiTiT^pR^ r-pŃplnr din łnrni Oltului qp făcea. mîndria ficiorilor". Ceremonialul acesta se poate să fi avut cîndva şi un înŃeles simbolic mai îndepărtat sau mai complex (de pildă solar). vătaY^şi. de astă dată pur Ńărănească.pi şi alpgerea vătavului. mult mai cuprinzător. n-a fost niciodată complet îndepărtat.. este evidentă. fiind vorba de o simplă aplicare silogistică. Cjd^a după^încheierea tuturor" muncilor agrtcjo]p_ şi îatr-n . după natura acesŃor_ manifestări. Fără examinarea acestui aspect nu putem determina exact ce au sînsemnat cetele de feciori în viaŃa satelor cercetate de noi sau de' lalŃii. în sens de sănătos şi împlinit. Interpretarea celorlalte este uşor de făcut.grasă şi frumoasă"). Am spus „că. Sub influenŃa vremurilor capitaliste.pnilap (fi Hprembrie). pentru că în dosul lor stătea concepŃia.plor odată constituite . a „gradelor". încît ci Dealtfel. adică despre superioritatea formelor naturale. prq <=Ńg|bi"]irnn r^ffiiliW d° ăi fr CîrŃa ficiorilor". PiHma artvm^f a rpŃpi pra cnvstitiLÎxea privinŃa acestor trei momente niaterialul înre"gistrat pînă acum este foarte clar. permanente. Aceste reguli. cu termenul vechi: INTERPRETĂRI PSIHOSOCIOLOGICE 133 văta-vului.n. dacă desprindem o dată înŃelesurile fundamentale. alegere etc. nici chiar în cazul. al licitaŃiei. ^JDpsprp nrrjnnlznrp. Art. asupra artificiilor sociale trecătoare. încît nu necesită interpretări deosebite. cinste.a fost vorba în mai multe rînduri. ele se rfospart _ :U :ti p AcŃiunile săvîrşite de cete erau foarte numeroase.vi ^Arharf-a "dp> p^^iŃj of\mp.. adică cele masculine).Aceasta era o frînă serioasă pentru selecŃia exclusiv după criteriul vitalităŃii. ca să facă . adică alesul feciorilor care urmau să facă parte din ceată şi îndeosebi alegerea „tistiilor".. cum am mai amin-tit^p rPOTTT£jn_^j]ifl r\& gf TM. după informaŃiile culese. judia etc). v * După constituirpa ret. esenŃiale însă nu erau decît cîteva. . .

chiar în łara Oltului. ajungeau la adevărate beŃii. primele erau mai statornice. Dintre aceste trei categorii de reguli. obiceiuri desigur străvechi. preoŃi etc. strînste din sat siau aduse de la pădure. chiar dacă acestea se reduc la o simplă „cutumă"). taxe de la feciori şi mai ales de la fete etc). cel puŃin cînd rămîneau singure la gazdă. Aşa. el a înflorit pînă aproape de zilele noastre.tmi iaf^ftl. se m . un filiaŃie directă.principală a cetelor. de cercetători ca ceva fără însemnătate. Organizarea avea^_şX-lin asp^rt PfhirflŃiV--£ia«»^^ din-. undgjera steag. ^^tririe—stnfrrlite prlve^n purtarea pptaşiinr ^Tscj^jina manigr£le 134 TRAIAN HERSENI reguli un material destul de bogat pentru documentarea lor cu privire la anumite forme şi mijloace educative poporane.nnrr>fiit. Feciorii reuşeau* astfel să pe-treaicăde sărbători fără niri ^ 1imitaJ_diQ-j3iri un fel. pregătirea acestuia """PrezenŃa lănta şi procurarea băuturii erau indispensabile Ń p pentru obiceiurile legate de ceceie_dgjte g _gj: fără băutură (uneori oantităŃTdestul de mari). probabil că s-ar fi găsit tot mai puŃini feciori dispuşi să se ostenească în acest scop. de^regula. notari. muzică si dans. cel puŃin din punctul de vedere al cetei. Subliniem numai faptul căjacesta este ai p. arbitrar. la „orăşenizarea" sau „urbanizarea" satelor. dimpotrivă. fptpip aypan^jără nici o îndoială. . Constatarea aceasta se referă şi la pregătirea cetei în ce priveşte învăŃairea colindelor. chiar şi într-o vreme în care avea de înfruntat transformări economico-sociale şi culturale tot mai adînci — datorită capitalismului — oare au dus în multe părŃi. Dacă cetele ar fi trebuit să facă toate eforturile în chip gratuit. Nu insistăm asu-pra detaliilor. pentru că materialul este suficient de lămurit ca să mai necesite un comentariu. a jocurilor. şi obiceiul ar fi slăbit sau ar fi dispărut demult. a ceremoniilor etc. Ń-fj. la zăuritul de Anul nou. colindatul.at. dar şi la petrecerile cu lume. Indiferent de originea acestor obiceiuri. ppnitrn npari^ în s. sau ca ceva ce nu priveşte etnografia. de-a-lungul veacurilor. darurile primite la onomastici.n.a ^nKstra. alimente sLjincori în băutură. cum erau pentru regiunea cercetată ridicarea craiului. ele. iar ultimele vairiau după sat şi perioadă.164 In aceeaşi perioadă.iti m mm' fa fip-nma aiip rrŃelor. pp j^ chiar în hispriră.Htn. fără nici un folos material. dar profitabilă in cel mai marp graH^prvh-ri r<p. Ńinînd de evoluŃia interioară a cetelor.M. ci i în o seama rt& acŃiuni gospodăai importantp atirpa arpsfpj măşti. fără nici o îngrădire decît capacitatea de a bea a fiecăruia Chefurile care constau din mîncare.Prlaf ai nhiceiului. Celelalte venituri ale cetei (licitarea lemnelor. rămîneau ca volum cu mult sub cele asigurate de colindat. adică aveau un aspect efemer şi. adică la pătrunderea civilizaŃiei citadine în mediul rural. oricît de mare ar fi INTERPRETĂRI PSIHOSOCIOLOGICE 135 fost succesul lor moral. Unele au "^jgLJ^" comun dorice convieŃuire sau cooperare ajunge să-şistaBi1 lească anumite reguli.Hin . socotit. pfLjQ ^ desfăsurînd o datină scumpă tuturor. pregătirile trebuia să fie gata: atunci începea de regula"acŃiuneâ . săvîrsit do npată casă de casa. d ta (jarurilor în hani. a fost totuşi una din cauzele importante în păstrarea obiceiurilor şi repetarea lor an de an. după primari. dar pra şj mijloHli prn pn a. altele aU apărut dîn ^^mî^} tnŃ dreapta crediqŃă etc). oricît ar fi fost de numeroase. j deCrăciun. Cetele n-u se mulŃumeau numai s¥~bii^~aâF"orîcH" ar" fi fost de reglementate şi controlate. fiind în funcŃie de transformările vieŃii săteşti.at.erpmon faini opI mai important. băutură. cele din a doua. mai schimbătoare.. sau probe. rr"1inpi) oategorii si geneze. yviMl.

asigurînd venituri cu totul disproporŃionate faŃă de cheltuielile cerute sau neprezentînd nici un avantaj de acest gen. în speciaîjocul cel miare din mijlocul satului. iar — dacă are credinŃa aceasta — chia/ .. determinau opfita. pînă spre începutul veacului nostru. sătenii nu mai ştiau care sînt acestea. în sppHal de amestecul părinŃilor. îneît n-au înfrunitat vremea decît obiceiurile cu rentabilitate reală. Fenomenul merită o atenŃie mai mare din partea specialiştilor. renta-' bilitatea nu mai putea fi pur imaginară. în văzul tuturora. deodată cu arpasta a început să slăpătrunderea şcoliir :a l t D l tă ^^^j^. au fost complet părăsite sau se găseau în plină disoluŃie. Fireşte. ca să se gospodărească tot în comun.n7a care probabil că a existat totuşi în trecut. o totală Jj H fiiii i lor. care începea de regulă a doua zi de Unjoiin. precum si alte acŃiuni comune. iar de la o vreme şi plugarul. Din prima categorie făopani parfr.. pp do n unor rprnlŃp si a unui spor în gpspodărie-^ptc.. acelaşi ca la nunŃi. nn fiiriPiplinn ra în j Toate datele culese de la informatorii mai vîrstnicî duc insa la concluzia că obiceiul a fost răspîndit peste tot. este adeseori acŃionat de interese materiale foarte precise: asigurarea unui trai mai bun.. şi atunci cînd îndeplineşte o acŃiune în aparenŃă pur spirituală. pipăibilă.. dar nu aveau încă nici certitudinea că ele au au nici una.ăd l l racter vădit rlp rprninngtinŃq7 Ń p . fara nirt o alta m. dincolo de moarte. Paptui acesta asigura forjorilor mai ales cînd aveau grijă să-şi aleagă o gazdă înŃpWatniarp. Dintre acŃiunile importante alp opf.jocul căluşarilor. în sens rniaiteriai. ajutat doar de cmtecul lăutelor şi clarinetelor7 Tot atunci apărea steagul. la caro participa.Ei scăpau ni do a atare de betie-----în văzul satului si .p pentru a spori prop special mpsQ tităŃil h băntnra (în la rare chemau p g) . avînd ^Traiul în rom im fiospoHaria Hpva1ma?a r\& tip familial a cetei iar uneori__ri° tipul ^n^nrm^i.ntm n prpreligi supusă sau imagipară rpntahilitatp a lorj toit. ~3ăr care ou toate acestea persista. fiind lipsite de acest substrat material.pi maŃ făceau riqrtp-til iit şi petrecerile cu invitaŃi. ceea^ce da cetei o semnificaŃie dincolo de acŃiunile "ei reale.pria lor petneoere. Tntreg "saŃuL^Atunci juca şi turca jocul ei cel 'mare. jrmi alps mînmrpa si băutura. Ifonuri comune de consum. Inunele ~SateTurca sau boriŃa. De la această dată. fără nici o deosebire. la ti rttrih J&r. apropiat sau îndepărtat. obiceiurile acestea *-ftV mpnŃimitj pp. fiind ra miji na. Petrecerile cu invitaŃi erau de două categorii: unele cu im ra. pentru că era legat deŃăb niinit cte do 136 TRAIAN KERSENI succes spiritual şi material cetei. joc singuratic^solo). şr Ń ş "Ńifice şi a publicaŃiilor progresiste la sate. coremonială a ceteloiyjiiipâ_colindjait. după cum am vaznt. altul de nesiguranŃă cu privire la valoarea şi semnificaŃia reală a obiceiului. atîta timp cît a existat o rredjnŃă magim1Jpioasă puternică. era d joful. pentru că arată clar substratul material al structurii spirituale: omul. în altelejjîteagul de nuntă^^dacliea colin3atuluir '^'gm noaptea de Crăciun şi jocului din zilele de sărbătoare un aspect ^original şi în 'acelaşi timp ciudaU^ire"sî::a' pierdut înŃelesul arhaic'.

închinat acestei probleme. pentru a trece la problema expresiilor orale. Acolo unde se petreceau lucrurile altfel. care nici el nu accepta schimbări la voia întâmplării. Am vrut să urmărim fenomenul acesta pînă în cele mai mici amănunte. Ştim din discuŃiile anterioare că lucrurile nu stăteau la fel pretutindeni. fruntaşii (cei care i-au dăruit mai bine). puŃin la prima cnlvru\pl& ^ erau ete — p firp<pf fnarte pnŃinr n-nynrm FÎ1" nn tau un jucau în timpul colindatului. In łara Oltului şi în diferite alte zone. deci nu au decît o valoare statistică sau geografică. ca să ne dăm seama mai precis de circulaŃia colindelor şi în acelaşi timp de însemnătatea lor la data cercetării. în Moldova şi multe părŃi INTERPRETĂRI PSIHOSOCIOLOGICE L37 din Muntenia. semnificaŃia generală se poate desprinde fără mare greutate şi ea aruncă. am cules în łara Oltului 400 de colinde sau texte folosite drept colinde. Din a doua categorie făceau parte petrecerile 4 l'J-irp~~rhlprrmn pp f^riorii nmnn nn intrn^n^n In pn. de influenŃă cărturărească. Studiind . Elementul oral cel mai important legat de cetele de feciori. în cadrul unui ceremonial bine închegat. InovaŃii ^^împrospătarea reper loriul ui) existau. Majoritatea sînt cunoscute şi din alte culegeri165. părinŃii etc. al manifestărilor verbale. dar nu datau propriu zis colinde. fără să fi făcut nici o încercare de a completa aceste texte ou ajutorul altor informatori. Unele din ele se găseau în diferite variante sau fragmentar în mai multe sate. spre deosebire de ceilalŃi colindători. dar ele se făceau mai dificil. De aceea ne-am propus să înregistrăm toate colindele. să le înregistrăm aşa cum au fost ele cîntate de informatori autorizaŃi (participanŃi la ultimele cete). vizitele la cetele din alte sate. şi nici nu comportă vreo interpretare mai anevoioasă. aproape tot ce urma era consecinŃă. Chiar dacă apar şi elemente simbolice. Cetele de feciori. ca să ne dăm seama de mecanismele intime ale lui. etc. primar ptr). ca o datină a comunităŃii. tot ce se petrecea înainte era pregătire. sărbătorile de iarnă culminau cu Anul nou. Cauza principală e că noi am cules textele exact aşa cum le-am auzit de la informatorii noştri. iar aceştia ni le-au spus aşa cum le ştiau şi le-au cîntat ei. fără că lipociaGca nici prir AcŃiunile întreprinse de ceată erau mult mai numeroase. Pe planul acesta. Cum am mai amintit. Ne-a interesat deci problema „vieŃii colindelor44. a scăderii 138 TRAIAN HERSENI interesului pentru problemă. la primar (din care unele amintesc direct relaŃiile sociale feudale). de frecvenŃă şi răspândire. de unele acŃiuni cu caracter vădit magi-co-religios. dar foarte rar prezintă texte întru totul identice. urările de Anul nou şi onomastici. ne vom ocupa în capitolul următor. perioada culminantă era noaptea dinspre Crăciun şi apoi a doua zi de Crăciun. să nu eliminăm nimic. Deocamdată ne oprim aici. Aşa erau muncile sau clăcile efectuate la gazdă.autorităŃile săteşti (prpot. Ca să evităm repetările. indiferent de valoarea documentară. Am procedat astfel în chip intenŃionat. pentru că vorbele au de regulă un înŃeles real. pe care erau centrate toate obiceiurile mai importante. problema a ceea ce se întîmplă cu ele prin întrebuinŃarea de către un grup precis de colindători. fixate de negii la tnacliŃirmai tr^nsrnkp 'deci dm generaŃie in generaŃie. Trebuie să subliniem însă relativa sărăcie a obiceiurilor legate de Anul nou (în unele sate la fel ca în oricare altă sărbătoare). în comparaŃie cu cele de la Crăciun. jdin cauza unui grup mal organizat Hip rnlinHătnn^ rare nu le accepta *în orîce condiŃii" precum şi a satului. nu o dată. păstrate fragmentar la unele cete. ne găsim pe un teren de interpretare mai sigur. dar ele nu aveau o valoare caracterizantă pentru cete. după informaŃiile amintite.n^ pornii rin p^~ lPri (inmrnŃni) ri m Put trecerile acestea din urmă sp ayau mai puŃin pe mîncare şi băutur Vc şi cintoco._ayeau un număr restrîns de colinde. cetele se găseau în faŃa unei slăbiri evidente a obiceiului. vădit de origine mai nouă. cum au fost cetele de feciori şi datina lor. la preot. o lumină lămuritoare asupra întregului complex din care expresiile acestea orale fac parte.

care erau mult mai omogene şi axate în general — probabil şi sub influenŃa directă a preoŃilor şi învăŃătorilor — pe sărbătoarea crieştină canonică. aşa cum trăiau prin întrebuinŃarea dată de cetele de feciori dintre cele două războaie mondiale. pentru felul nostru de a gîndi. la carnetele de cîntece în care se treceau şi colinde. nu e absolut identic cu altul. nu e vorba numai de variante. se colindau tot felul de cîntece. nu excludem nici alte explicaŃii. colinde anume cîntate). dar trebuie să fim cu multă prudenŃă în această privinŃă. deformate. lipsite de sens. se transmiteau. în genere. după colindători. Am transcris cîteva colinde după carnete sau sorise de informatori pentru noi. ci de acelaşi text care se modifica oarecum mecanic: se eliminau unele versuri. numai la „colindele44 cetelor de feciori. Fireşte. prin pierderea înŃelesului unor cuvinte. iam ajuns la cîteva concluzii. nu dădeau importanŃa pe care o dăm noi colindelor. deci la naşterea lui Isus Christos. Constatarea aceasta nu poate fi lipsită de însemnătate. Ne referim. în cele din urmă se uitau. altele variante mai mult sau mai puŃin îndepărtate ale aceloraşi colinde. nu şi la colindele copiilor. se pronunŃau diferit. Cei ce ie scriau. pentru a arăta ce efecte pot avea asupra transformării colindelor. bineînŃeles. cu greşeli de limbă ivite din greşeli de ortografie. Din starea aceasta de alterare a colindelor. cînd se pricepeau. se fragmentau în chip şi formă fie la început. greu de înŃeles. adică de serii de creaŃii pe aceeaşi temă. cum se tocesc sau se rod atîtea obiecte. datorită ieşirii lor din graiul de toate zilele. nici un text. prin învăŃarea însăşi (după „metodul mechanic". chiar dacă le mai corectau. S-a adăugat de la o vreme şi obiceiul de a se recurge la scris. INTERPRETĂRI PSIHOSOCIOLOGICE Prin uitare. se Ńineau minte şi împrejurările sociale concrete în care erau folosite. înainte de sfîrşit. în sensul că — cel puŃin în vremurile moderne — ele puneau accentul mai mult pe faptul că se colindă. nimeni nu-şi bătea capul să le reconstituie sau să le regăsească. fac impresia curioasă a unor obiecte materiale care s-au „tocit44 ori s-au „ros44 de-a lungul vremurilor de prea multă întrebuinŃare. adăugate la cele provocate de celelalte cauze amintite. Lucrul acesta nu poate însemna decît că. Din cele 400 de colinde înregistrate în cadrul cetelor de feciori din łaira Oltului. că la Crăciun. după localităŃi. pentru că uneori niu li se mai poate nici stabili. deci pe colindat. dată fiind complexitatea mare a fenomenului — dar credem că şi aceasta trebuie reŃinută.aceste texte. au dus la unele texte trunchiate. am spus că unele sînt simple deformări. pentru că s-ar putea să fie cea mai apropiată de realitate. se adăugau altele. Totuşi nu ne gîndim la posibilitatea de a nega orice valoare conŃinutului colindelor. se aşezau altfel. trunchiate. fiind vădit producŃii ulterioare. ci modul în care se învăŃau. simplificau deci textul. ca şi valoarea hermeneutică. Textele acestea eliminate. decît pe textul complet. sărind o strofă-două sau întrerupînd colinda undeva. colindele nu păstrau cu rigurozitate textul lor iniŃial (nici atunci cînd erau învăŃate din cărŃi). deşi mulŃi cred că tocmai aici se găseşte calea cea mai sigură şi mai uşoară pentru lămurirea problemei. ci se modificau la nesfîrşit. pe lîngă un mijloc de păstrare. cel puŃin ca ipoteză de lucru. din oare unele n-aveau nimic comun cu evenimentul şi nu erau motivate nici prin originea lor precreştină. Ca să ne dăm seama în chip exact despre ce este vorba. scris sau tipărit şi cu atît mai puŃin să înregistreze numai după auz. singurele oare par a avea caracterul acesta divers şi eterogen. care. socotim că şi aspectul acesta al INTERPRETĂRI PSIHOSOCIOLOGICE 140 TRAIAN HERSENT lor poate fi foarte folositor interpretării materialului înfăŃişat. nu aveau totuşi îndemînarea să copieze exact după alt text. dimpotrivă. deci perfect databile. se schimbau cuvinte. nici reconstitui înŃelesul. fie la mijlocul textului. care credem că merită să fie amintite. cărora le-am păstrat anume ortografia. Se uita un vers sau o strofă. vorba lui Amadeus). în care se află destul de multe. prin scriere. Feciorii învăŃau colindele după astfel de texte şi le învăŃau. sărbătoare capitală pentru creştinătate. cu toate că e vorba de aceeaşi colindă. care şi-au pierdut complet orice valoare literară. in genere cu greşelile [respective. încît noi am ajuns la părerea că aici se găseşte cauza faptului ciudat şi. Feciorii erau uneori grăbiŃi şi voiau să termine mai repede colindatul. Mai întâi. şi un mijloc de deformare. va trebui să analizăm colindele şi din Eoest punct de vedere. se transforma înŃelesul. fie la sfîrşit. decît pe colinda propriu-zisă şi pe unele elemente fragmentare ale ei. chiar cu totul recente. s-a ajuns la o mulŃime de alterări. încît scrisul a devenit. cu un înŃeles lămurit de la început pînă la sfîrşit. de alterare. Unele din colindele înregistrate de noi în forma lor tîrzie. încît textele rezultate erau inevitabil deformate. Culegerea noastră — încă nepublicată — arată foarte clar aceste procedee. putem trage o nouă concluzie: satele. cel puŃin în perioada cercetărilor noastre. Motivul însă nu este neapărat vechimea lor. cu toate că erau mai ridicaŃi ca nivel cultural decît ceilalŃi săteni. după împrejurări (de ex. Există totuşi un număr destul de mare de colinde complet diferite unele de altele. .

şi cu atît mai puŃin originea posibilă. De acestea ne vom ocupa în capitolul următor. alături de Faşti. acest procedeu s-a dovedit steril sau foarte puŃin util. din care scoatem 8 ca insuficient determinate. ne determină să le considerăm tot de influenŃă (directă sau indirectă) cărturărească. nu este surprinzător. atît ca formă/ cît şi oa fond. pentru că ea a fost însuşită şi întrebuinŃată — pentru conŃinutul ei — de 17 cete din tot atîtea sate. . cu învăŃătura "'stricta a bisericii . ne-ar trebui cel puŃin cîteva sute de pagini numai pentru ele. preoŃilor etc. considerate global.ceea ce.. Ne interesează aici alt fapt: golind ele He Cranii in nu sînt închinate. oare se cinta cu acelaşi prilej şi înHbiserică de către preot sau ^cmtăreŃi (cantori). 25 sînt texte bisericeşti (tropare. Am încercat. sincretisme sau motive secundare. Pentru aceasta este suficient să examinăm deocamdată temele mari. Poporul n~a creat decît forma sau expresia. sînt mult mâi puŃine (circa jumătate). graiul cotidian.168 urmează. Lăsăm deci în seama acestora problema. sărbătoarea cea mai mareL O preamărire a acestui eveniment prin cîntece iieligioa^e"~ocazionaie este deci explicabilă fără nici un efort. fiind versificate.) corespund ca fond întru totul Evangheliilor canonice. determinabile cu certitudine din punctul de vedere al conŃinutului global. dar pe noi aici nu ne interesează acest aspect. de folcloriştii literari şi muzicali (pentru că nu trebuie să uităm nici melodiile). dacă nu oa formă. 82. ceea ce ridică. cu prilejul Crăciunului. complet deosebite una de alta. o anumită puritate şi naivitate a sentimentelor. nu se colindă. cu excepŃia unor regiuni. catavasii). nici în ce priveşte asemănările sau deosebirile faŃă de texte din alte colecŃii. TVjp cele 195 dg coiinrlp rpii gingie închinate „naşterii Domnului".166 In orice caz. nici în ce priveşte înŃelesul sau interpretarea pe care i-o putem da. pentru cetele de feciori şi pentru satele în care acestea se constituiau şi se desfăşurau. cealaltă parte e semicărturărească. chiar. opera diecilor. Ca etnografi şi sociologi — mai ales în capitolul de faŃă — ne interesează semnificaŃia colindelor în cadrul obiceiului pe care-1 studiem. maj_al>ps dncA ne gînriim la-minimum un mileniu cie creştinism statal şi popular167 şi la aproape două milenii de propagandă creştină pe :<•% 142 TRATAN HERSENÎ rprinzător este mai de vreme ceea ce teritoriul Ńării noastre. înseamnă „naîU^rea Domnului nostru Isus Christoi""" "gr~este. Crăciunul.Este momentul să examinăm mai de aproape aceste elemente — fără îndoială importante — ale complexului tradiŃional care ne preocupă. deci jumătate. dacă el se întâlneşte în sate diferite. unele reprezintă acelaşi text (adică în această cifră intră de mai multe ori aceeaşi colindă). Din_ cele 195 de colinde. se referă într-un TpTsâîi ait. şi această analiză — aşa cum am arătat — dar pentru problema noastră. faptul că cele de factură poporană (versul uşor.încrestinare""~7pe linie de ^reaptăcredintă"). — aşa cum au arătat şi cercetătorii mai vechi. deci p]p mi an nr> rg. colinda binecunoscută „O.dacă nu sînt conforme în conŃinut cu învăŃătura Jbiserîceiască. adică ziua de 25 "decembrie. conŃinutul însă aparŃine bisericii creştine. In calendarul festiv al creştinătăŃii. De pildă. Repetăm că nu avem de gînd să ■ analizăm fiecare colindă în parte. o întrebare la care nu este uşor de răspuns pe linie creştină. pentru majoritatea lor. deci — excluzînd cele 25 . Operăm deci cu 392 de texte. Pentru problema noastră totuşi distincŃia aceasta este fără însemnătate.rartpr poporan. uciicivcibii^. cuprinse în cele 400 de colinde înregistrate. fără îndoială. adică de „învierea Domnului". călugărilor. dar corespund. fără să Ńinem seama de contaminări. Din cele 392 de colinde. Alte 88 de colinde închinatp naşterii sînt extrabisericesti. în orice caz ca fond. vatjlc ±vu u.c uuiiimc. Aceste sarcini Ńin de altă specialitate decit a noastră.ni ia acest "eveniment. &o anii tcA'ie ui&^ixufbii ^trupaic. ce veste minunată" a fost înregistrată în 17 sate şi deci în calculele noastre intră în cifra totală (392) de 17 ori.tainPj nneip pqr poporan^ ■ altelp sînt pviripnt cărtug răreşti (şi ca formă şi în conŃinut). Deci socotim cel puŃin jumătate din ele complet şi direct cărturăreşti. prin conŃinutul lor. Lăsăm la o parte faptul că la Paşti. a cetelor de feciori. naturaleŃea imaginilor etc. Dacă ar fi să ne ocupăm de colindele înregistrate din toate punctele de vedere posibile. deci numai parŃial poporană. Din cele 400 de colinde înregistrate. prin natura însăşi a sărbătorii. căci prilejul este identic.(cu__relatările respective din Evangheliile cano-^ Dnpa tna. fireşte. Colindele de factură poporană. în totalitate naşterii lui Isus Christosv Dincgle 392 de colinde^ abia 195. dovedesc ataşamentul maselor Ńărăneşti de odinioară? faŃă de biserică jjj_jin grad deşfni r\f> r]r\ir^t Hp ).

dar numai jumătate.1.169 ~TTL mai poate fi explicat parŃial şi prin concepŃîa~religioasă simplă.. accentul principal al colindelor cade. eroi tineri ^ ) ^g j pp cm mirmnaŃi/umbJă^ INTERPRETĂRI PSIHOSOCIOLOGICE 143 sau sînt încă mici. rămîne faptul în sine: 195 de colinde din 392.voinici".ărăiirmiif care interpretează istoria biblică după propriile ei condiŃiide viaŃă (sfinŃii bătrîni trebuie să fi existat înainte de pruncul lsus. precum şi de alle împrejurări specifice istoriei noastre bisericeşti.. dar un fapt apare foarte sigur de pe acum: după veacuri de creştinism (nu ne interesează aici cîte anume). nu lucruri. şi"* J. npmrinnîrp' -bpyŃg m care naşterea rlui lsus (uneoriaunui simplu . In 2 este vorba despre căsătorie genere 4 despre însurătoare (deci privesc p~ ""despre măritiş. . deci jumătate din cele pe care le cîntau cetele de feciori cercetate de noi la Crăciun. Ńărăneşti şi alte 1^.fiut")T na si botezul său.. făcut gospodar si deci pe jff[fp[Igraj'dnri cw Of". Marîifără fi sarea. Jrgiy^ d Ń. încît n-a miai aşteptat ^T^^n mRrP' rfV*™ii™i1 încuci nonn rwn+mi . la Tnria ^ ralul etc. (deci privesc pe fete). g ş p g.—pentru—că avea trei jlugHita. întărită "veacuri de-a rîndul de lipsa dŃe__cultură chiar a preoŃilor de Ńară. vînăfrori. . dar li se urează să crească mari. sînt închinate chiar acestui eveniment (naşterea lui lsus). lia sf. o parte sînt tot religioase (canonice sau neoanonioe)...bisericeşti — jumătate din producŃiile rpoporane sau sprm popnranp sînt.. nnpio mi nnmni preluate. nănaşul lui Dumnezeu44. cu subiecte . plugari. tl iil l lidl d l Ńi titti ti . dar nu şi pe naştere. Ion Botezătorul. HI j ]vrr}nrfj _t ni 1eîi3 iticmoiată de el.... trebuie ^să ~~~—" " puŃin ca vîrstă. in special tete" care ^1M prinse într-o muncă specifică oelor df^ la Ńara-musului şi „chindisirul" (brodatul). S-riau steecurat aici şi multe elemente opocrifo.foarte felurite nade. Numărul lor exact e de 73. po linie rgxtnrărcnnca. tot proiane.. ETe_sîn»t pur şi simplu pro-25 (din ceifr 1?4) ^ynxba__de juni. care reclamă uneori multă cheltuială de erudiŃie şi chiar de imaginaŃie ştiinŃifică.* cetele de feciori şi satele de Ńărani români din łara Oltului şi din alte multe părŃi ale Ńării.a binclcia.. ciobani. am spune: surpriza legitimă. pe creşti*» nism. Desigur. iar după .. roiuaiHe. -----Nu ştim inoa ce poate însemna acest lucru în perspectivă istorică (directă sau comparativă).p . jumătate. I " J ■■■■■■ ■ ^ ■ ■ ^^ -■ ■ ■ ■■ kJJ-XXi. nij şi h™. dnr ni fip^vnitntc do popnr 17a Indiferent de aceste explicaŃii. legate de creştinism sau complet străine de el. JLKJtJ \j 1JLX *JLX 1/ X11U1 || ■'I| 1 j . 71' o (^ăciuneasa^Jba ora chiabur—de. Mai sînt încă 29 de colinde se referă la gazde. aşa cum dovedesc colindele. sînt pveLfel rl^cît învăŃătura biopririi Acest neconformism cu nu are totuşi o semnificaŃie deosebită: el poate fi explicat fără greu? -tate prin lipsa de cultură religioasă ^ortodoxă a maselor.. av?a7 gp î^Ńrirgr^ cn tot om ni.. uran etc). cel puŃin cantitativ. Dinjgele 197 de colinde care ne rămîn după ce am determiiiat-195^Sîn 392.. Celelalte 124 de_ colinde prezintă un_c!r>riŃini1t ^ mfli ciudat: ele nxnnal au absioTutP T el pnŃin f-nrimaia^ 4q smpra^ŃR... Ce se înitîmplă cu cealaltă jumătate? Aici începe adevărata surpriză pentru cercetătorul neprevenit. ^cu Crăciunul (naşterea lui Isusj: ele se~ iă.. decît lsus. ?l . să devină la Tîndui lor . deci la ocupaŃiile ... U vreHnic ce era nu putea lăsa copilul nebotezat. Adam rai. In lb este vorba despre fete.J.m nuijłpde__sărbătoarp3 a fost pprsnrn ficat.

aici pe pămînt. Una din formulele cele mai răspîndite prin oare se încheiau colindele din łara Oltului era: . Urmează să examinăm (în capitolul următor) dacă elementele acestea necreştine sînt într-adevăr profane. sau ele cuprind şi aspecte magico-religioase de alt ordin. care.colindele închinate Crăciunului 191) di âiii ş p ş. cel puŃin în parte. dimpotrivă. nu cel religios.statat la toate popoarele creştine din lume. iar ad personam: „Noi umblăm şi colindăm . ^ pentru credincioşii de un anumit nivel cultural. dar şi autorităŃile administrative. Se mergea de regulă mai departe: indiferent de conŃinutul colindei. ceea ce nu se poate lega decît de păgînism. mulŃumirile şi cîntecele de zăurit (de la onomastici şi Anul nou). De lastă dată proporŃia este inversă: elementul lumesc era dominant faŃă de cel religios.. la mulŃi ani s-ave folos de naşterea lui Christos" (Uoea de Jos). p (191)) urmează ca cifra în ordinea mârimiir colindele vro~Ńane (L24). In acelaşi sens. lumesc) al expresiilor verbale cuprinse în obiceiurile legaite de cetele de feciori. \n łara Oltului au dăinuit.171 Cu alte cuvinte: datina cetelor de feciori păstrează cu siguranŃă o mulŃime de elemente necreştine. decît în parte (chiar dacă această parte este de la o vreme cea mai importantă. la urmă ea era închinată oamenilor. fapt care arată cît se poate de clar că. gazda.Noi umblăm şi colindăm. nu numai necreştin. „1-a uitat Dumnezeu" (pentru cel caire nu moare la timp). pînă de curînd — ca şi în alte părŃi ale ii — în graiul comun expresii lămurite în acest sens: „1-a văzut lumnezeu". legate de sărbătorile de iarnă.. în lumina istoriei.Şe de-acum pină-n vecie. cele închinate unei persoane precise din casă. după veacuri. fără a fi complet anihilate. „Mila Domnului să fie1 dumneavoastră bucurie. „la spatele lui Dumnezeu44 (în rău. care se află în faŃa lui Dumnezeu. încît nu e vorba de o 144 TRAIAN HERSENI 'particularitate a poporului român. intenŃia clar exprimată privea pe om. azi.. trebuie considerate. că faptul existenŃei elementelor necreştine alături de cele creştine nu este nou. Caracterul necreştin (pentru noi. iar şcoala a încercat şi ea să introducă. cărora Ii se adăugau cîteva rînduri sau cuvinte cu acest înŃeles. prezenŃa conitantă a lui Dumnezeu nu însemna bucuria convieŃuirii sau vieŃuirii [n divinitate (mistică tîrzie şi rafinată). dar cu totul recent. de urare. condus de biserică şi susŃinut de administraŃie şi şcoală. de „mîntuire". asia cum ne apare în urma analizelor făcute. atenŃia lui. . pentru a încerca apoi să cizeze. proces real şi el. INTERPRETĂRI PSIHOSOCIOLOGICE 145 asemănarea lui Dumnezeu cu soarele este evidentă). om de om. dar care n-a reuşit nici pînă azi.i-a pus Dumnezeu mîna în cap" (pentru noroc). nu lui Dumnezeu. ci şi celelalte manifestări similare. nu priveşte numai colindele. Chiar dacă în unele texte era invocat Dumnezeu sau Christos. mîna lui. profan. chiar dacă anticipăm asupra capitolului următor. faŃa lui. acŃiunea lui erau considerate ca izvoare de binefacere şi biniecuvîntare pe toate planurile vieŃii omeneşti. era să ureze satului. Isus tot cu noi să fie". pe cit posibil. . „femeie iertată" de Dumnezeu (pentru menopauză) etc. deci un folos omenesc şi de regulă material (averea şi sănătatea). colinde creştine canonice. cestor gazde le-o-nchinăm. cestor gazde-o-nchinăm". ca vrecre^tine^ Fenomene asemănătoare s-au con. acŃiuni foarte bine cunoscute. biserica era în ofensivă ca să încadreze satul în chip ortodox în sînul ei. opus deci celui bun. casa. una din colinde se încheie cu versurile: . E destul să amintim că urările şi mulŃumirile nu lipseau de nicăieri (nici chiar acolo unde nu existau colinde propriu-zise). ci o realitate tradiŃională mai veche decît creştinismul. ceea ce s-ar putea explica tot aşa de bine prin creaŃii paralele. cel puŃin în perioada cercetării. închinat acestei probleme. în special urările. pămîntul. vitele.Este "greu să nu tragem de pe acum concluzia. casă de casă. le-o-nchinăm cu sănătate şi-n cinste şi-n voie bună" — sau „Noi de bine-o colindăm. în unire cu ea. cele dorite de Ńărănime după modul şi concepŃia ei de viaŃă tradiŃională.. la mulŃi ani ou veselie. ci avantaje precise materiale. unelej forme exprimau direct această idee: „Lui Christos vă închinaŃi. Deci nu satul era în ofensivă pentru a se sustrage bisericii. una din funcŃiile fundamentale ale cetelor de feciori. dar şi cele religioase. chiar dacă nu au fost iniŃial elaborate cu această intenŃie.. * lucru ce rămîne încă de văzut). copiii. Caracterul acesta de urare îl aveau şi bună parte din colinde. mai ales cele profane. dar şi anticreştin. ochiul lui. ceea ce nu poate însemna decît un singur lucru: jsatul. Cîteva exemple sînt suficiente pentru a înŃelege cheia propusă de noi pentru interpretarea exactă a cetelor de feciori. Deci prezenŃa lui Dumnezeu. au încercat să „încreştineze" şi să „moralizeze44 obiceiurile acestea de Crăciun. Dealtfel. Este o urare creştinească. adică de religii care au precedat pe cea creştină şi care au luptat multă vreme cu aceasta. Nu numai biserica. nu a fost niciodată sutăja s^frfi fr^şti™. intrată demult într-un proces sistematic de încreştinare. „1-a bătut Dumnezeu" (pentru năpastă). termină alte colinde cu textul: „Naşterea lui Christos să ne fie de folos" — fireşte folos practic... să dobîndim folos de naşterea lui Christos". La Berivoi. înlăuntrul creştinismului.

Uneori expresia lua forma colectivă. în care se cuprindeau şi colindătorii (închinătorii): „Cu gazdă. feciorii urau gazdelor: „Sara de azi sară. se întîlnea pretutindeni în łara Oltului şi fără îndoială. în toate părŃile Ńării noastre. de ce apăreau. .172 Ar trebui să analizăm mai de aproape toate pyp£gs^e orale ale i Ar r pp p£g cetelor. să fînsănătoşi" (Rîuşor). MulŃumită pentru daruri era şi ea uneori simplă: „Sara de ast-sară. dar iară succes. Satul nu'mai ştia exact ce e cu ele.). dar nu în sensul în care erau îngrădiŃi feciorii din ceată sau oricare om nemascat din sat. ca închinarea unui pahar sau chiar a unei colinde. In ultima vreme se reducea la vorbele: . fără nici o îngrădire precis determinată. pe bucurie. sub alt aspect. la zăurit sau zorit. Aceasta înseamnă. Se înŃelege de la sine j că totuşi această libertate era îngrădită. Urarea aceasta. Aproape toate colindele — indiferent de conŃinutul lor — aveau această trăsătură de închinare. însoŃind actul şi de cuvinte (aceleaşi: „la mulŃi ani". cu un caracter ceremonial bogat. cu alte cuvinte li se îngăduia ferice. de urare. pentru a face cruce. Uneori mulŃumită lua forme foarte dezvoltate. pł In general.. Cu acel prilej vom reexamina şi unele aspecte care întregesc pe cele relevate aici. pe viaŃă lungă. dar oamenii /aveau sentimentul net că. în capitolul următor. să ajungeŃi la mulŃi ani cu pace şi sănătate. erau libere să facă 147 ce vor. pe aceste re. combătute mereu. dar cele reproduse sînt suficiente pentru a se înŃelege exact fenomienul. dar forma tradiŃională era: „Foarte mulŃumesc (mulŃumim) de cinste şi de omenie. Să exemplificăm şi urările şi mulŃumirile desprinse de colinde preum şi zăuritul. toate cu accentul pe sănătate şi viaŃă lungă.şi Măriei (X) i-o închinăm". pentru că prezenŃa lor pe pămîntul euro~]5eftn (celelalte continente fiind pentru noi mai puŃin semnificative) *" estje atestată chiar din primele veacuri ale creştinismului. cum arată foarte multe cercetări. deopotrivă pentru colinda dedicată. la care gazda răspundea: . De unde aŃi golit. la mulŃi ani" (ca la Arpaşul de Sus). ou vorbe tradiŃionale sau improvizate. pe veselie. ficiori". în aparenŃă lipsite de impor-Ńă. tot numai ca să se înŃeleagă la ce anume ne referim. 146 TRAI AN HERSENI f La Anul nou.La mulŃi ani". e numai din pricină ca vom relua problema. ceata şi ceilalŃi săteni închinau cu plosca sau alte vase cu băutură. a închina. hnrrinhnq. prin accentul pus pe sănătate.pentru că în cazul acesta cu rămăşiŃ(T7lîri alte credinŃe şi poate chiar din INTERPRETĂRI PSIHOSOCIOLOGICE "aîle religiiłdernuit apuse. „la mulŃi ani trăiască" — la fel şi la onomastici (Săvăstreni etc. 10 — Forme străvechi. Exemplele se pot înmulŃi.că masca era cea care conferea lihprtatp . Este interesant de amintit că în graiul łării Oltului — ca şi al Ńării întregi — se folosea acest cuvînt. cum am văzut chiar în łara Oltului. mai simplă sau mai complicată. urarea prncipală era tot: „Să trăiască" (cel zăurit). . alteori la plecare. pentru că ea ne pune pe urmele — concomitent sociale i religioase — ale multor obiceiuri. din moment ce apăreau. Problema ar merita o cercetare mai mănunŃită. alteori după colindat. pentru actul de supunere. toate măştile cercetate de noi se bucurau de o mare libertate: ele îşi puteau permite orice. cu toŃi. dinŃii părrrrŃr^(pâ^rîsitîca)~"şi de primele sjnoade^ apoi. \ Nu vom stărui nici asupra măştilor. de dorinŃă exprimată îd favoarea oamenilor. Cele înfăŃişate confirmă. • care se leagă în chip firesc de tinereŃe în general şi de tinereŃea aasculină în special (fiind mai viguroasă). pentru a adora în genere (mă închin soarelui) sau pentru un salut respectuos (mă închin dumitale) etc. Uneori la intrarea în casă.Să trăiŃi. pentru urarea cu băutură.fi£le ^^^ j ( i^atahaliTe"" etc!) în viaŃa de acum cîteva decenii a satelor noastre. fie copil sau adult. încă. legătura făcută de noi între obiceiul cetelor de feciori şi „magia vitalităŃii" sau simpla urare de vitalitate. "aproape de zilele noaşteJ3-Va trebui deci să dezbatem promni pr lnrr J\\n] nr p lnrr J\ mimai un lucru: Vinritn. Dumnezeu să înmulŃească (să împlinească) cu sutele şi miile" (ca la Ucea de Sus etc). în afară de urările şi închinările verbale. în formă pasivă (a se închina). de preoŃi şi călugări. „să trăiŃi" etc). pentru consacrare şi. la mulŃi ani cu bine" (Streza-CîrŃişoara). şi nu vrem să repetam expunerea. Dacă ne oprim aici. ca şl In ToŃi decursul evului mediu. în chip neîndoielnic. Naşterea Domnului de mîine..

grave (dominante şi originare). de solem-^j J 148 TRAIAN HERSENT Initate. de absolută seriozitate. de origine creştină. care se ivea şi se manifesta în mod nestînjenit tocmai într-una din cele mai mari sărbători dumnezeieşti: în ziua de naştere a fiului lui Dumnezeu. însoŃea deci ceata în toate prilejurile solem mai importante (afară de biserică). apărea chiar de la început. cel puŃin în unele clipe. mai gravă. Nici o comunitate religioasă din lume ei. pe de altă parte. sat ana. hiera-tkce. dimpotrivă. atît de costisitoare. libertatea aparŃinea fii n tei sau vietăŃii reprezentate pjasca. duşmanul neîmpăcat ai lui Dumnezeu. era. nici chiar mire-. una tot dumnezeiască (evident a alt ii Dumnezeu decît al bisericii creştine).^ Cu alte 'cuvinte. care este străveche (vezi Sulzer) între turcă sau barită. apariŃii singulare. era în anumite momente o figură centrala. oare stîrnea un sentiment de mister. pînă la urmă. că era vorba nici mai mult. ci ca una profund dramatică. cu atîtea podoabe. care i s-a suprapus. Trebuie să facem încă o deosebire. ca şi mătăhălile — aveau un caracter aparte. decît reală).114 Sătenii nu puteau da nici o explicaŃie cu privire la turcă. dintr-o lume în care altfel numai închipuirea puteia să străbată. nestînjenite. al întunericului şi al pierzaniei. Cra destul să fii stăpînit cit de puŃin de credinŃe şi idei despre ainŃe supranaturale — ceea ce la sat ia fost o regulă generală pînă curînd. împodobită peste tot cu o grijă excepŃională (nimeni nu ia purtat vreodată în sat. pentru înfăŃişarea extraordinară şi pentru . -viincios — înregistrat în legătură cu alte măşti). apariŃii "bluraie. de gravitate. cu mişcări repezi şi. în ultimă intetanŃă. deodată o cetele de colindători. chiar dacă nu lipseau din acŃiunile ei nici unei glume. ci. Aici mj£ poate fi deci vorba decît de o divinitate străveche (d*mon sau zeu). stîrnea mai mu teamă decît haz. în convingerea.Jocul turcii". LibertăŃile ei faŃă de femei şi copii — după care se lua/ de obicei. ci si c băŃul măştii. în care ele-^mentele comice (totdeauna secundare.ppini rpascat. la lumina zilei. neci. mai ales eînd juca singură în mijlocul întregului sat. solitar. pe de o parte. cu duşmanii moarte ai divinităŃii adorate. strîns în jurul ei roată. bătute pe loc. iacă nu mereu. apărea clar pînă la evidenŃă. care-şi perpetua prin tradiŃie drepturile uzurpate de o nouă divinitate. de natură"! rituală.Ele îndeplineau funcŃii cu semnificaŃii diterite. tropăind nu numai cu picioarele. obscen. că în (realitate turca nu era o fiirŃă diavolească. dar n-a putut-o răpune integral niciodată. cuvînt lasciv. dar nu vorbeau despre ea cu uşurinŃă şi nici cu umor: ea nu era privită ca o figură de comedie. nu umană. nu scotea nici un sunet. izbit ritmic în pămînt. cu consecinŃe funeste pentru cel care îmbrăca această mască. î general. ceea ce. clămpănea puternic dii cioc — era^ un spectacol rar. de grup. mai ales. ar fi imposibil de imaginat că turca s-ar fi păstrat pînă aproape de zilele noastre în coi ftnadicŃie cu credinŃa oficială reprezentată de biserică şi slujitorii pătrunsă adine şi în popor. în care erai furat de specta-/col şi trăiai marea iluzie a oricăror reprezentări teatrale (care la origine erau desfăşurate tot prin măşti). o îmbrăcăminte atît de încărcată. /^ Turca sau boriŃa apărea în toate cazurile înregistrate de noi ca mască animalieră. Cel puŃin jocul ei prin case şi în mijlocul satului. nic mai puŃin decît de „chipul diavolului".^ INTERPRETĂRI PSIHOSOCIOLOGICE . pentru că dădea putinŃa diavolului să se întrupeze deodată cu Dumnezeu. dacă ar avea convingerea că aceştia rezintă principiul răului. fiind limitat^ de însăşi masca pe care o purta (nu avea mîinile libere şi nici mişcări uşoare. era o figură cu desăvîrşire mută.. sele. Dacă n-ar fi existat undeva credinŃa ascunsă. care. ci. Turca era deci o mască nu numai mult mai misterioasă decît mătăhălile. şi JDurduhoase (burduhoşi^ sau mătahăli. dar mult mai importantă. — joc solemn. neesenŃiale) se combinau cu lemente solemne. în cadrul Ńărănimii. şi avea o alergătură mai mult mimată. cum socotită de creştinism. la hor mare a cetelor. care lăsa impresia netă trăită şi de noi în copilărie — a unei apariŃii misterioase. inclusiv de satele cercetate de noi. de astă dată cu\ accente tragice. nu de vei ere ar fi în stare să se asocieze pe faŃă. cum era apariŃia şi jocul ei fără asemănare. nu rostea nici un cuvîn^. avea funcŃii ceremoniale bi distincte. participa la colindat şi la jocul mare din doua zi de Crăciun. îneît nu putea folosi decît ciocul. Turca a fost păstrată pînă aproape de zilele noastre nu numai Ipentru hazul pe care-l stîrnea cînd speria copiii şi femeile (dealtfel acestora numai de rîs nu le ardea). ceea ce reiese în mod clar din simpla examinare a măştilor adoptate şi a rolului îndeplinit în decursul sărbătorilor. suna din toŃi clopoŃeii. în timp ce flutura zeci de bas male şi panglici. ca ea). ca şi muŃenia ii (de unde lipsa completă a oricărui gest. fără excepŃii — ca să fii cuprins de emoŃie la anumite îanifestări ale turcei. nu invers. niciodată mărturisită.

Ne mai rămîn numai credinŃele pe care le aveau locuitorii din łara Oltului la data cercetării despre cetele de feciori şi complexul de obiceiuri legate de ele. . lipsite de orice teamă şi orice respect. Măştile acestea erau pur şi simplu apariŃii de carnaval (în sensul actual. să sperie copiii. Ele erau prin definiŃieTifuri comice — cum le arată şi numele (termeni de batjocură în graiul de toate zilele. zdrenŃăros şi împodobit etc. Aici este foarte puŃin de spus.. în faŃa turciei care s-a luat după ei sau numai schiŃa asemenea intenŃii. e mai de vreme vorba de fenomene antagonice. ursari. Nu credem că ar fi îndrăznit să facă aşa ceva vreun copil cu turca (mască ermetică.176 „Bîrduhoasă = mască. în scopuri etiologice. înfăŃişarea şi acŃiunile lor. măştile acestea aveau un casrac-ter grotesc şi în general caraghios. Motivul spaimei pe care o stîrneau nu era necunoscutul sau misterul. Aşa cum se înfăŃişau în anii 1928—1938.e un obicei din bătrîni". ci fiinŃe reale. cînd cei care le întrebuinŃau făceau o deosebire atît de mare între ele. publicată în revista locală „łara Oltului"175. construite /adică pe principii opuse: comic şi dramatic. ceva neînŃeles. Nimeni dintre săteni nu era capabil să dea vreo explicaŃie raŃională acestor deosebiri. am văzut nu o dată copiii băgîndu-se sub pat sau fugind mîncînd pămîntul. că în noaptea de Grăciun se deschide cerul. modern al cuvîntu-lui). din dreapta Oltului. adică om mascat. cu funii.se zice că aşa e INTERPRETĂRI PSIHOSOCIOLOGICE 151 bine". E vai de pielea lor dacă~i ajunge bîrduhoasă". Noi înşine am trăit această spaimă în copilărie. dar łara Oltului din imediată TRAIAN HERSENE •vecinătate n-a prezentat niciodată. murdărirea lor etc. să nu mînce de dulce şi să «bată» pe oamenii pe care-i întîlnesc pe stradă. ceea ce nu poate fi lipsit de semnificaŃie. nici ca nume. răspunsul era în general stereotip: . ca turca sau boriŃa. profan şi sacru. — Şi tot aşa strigă pînă se iveşte cîte una de-i împrăştie.. . / Să-Ńi. nici ca înfăŃişare. brmM7/î1Sria noTaupa" gunoi. burduhos = borŃos = burtos. indescifrabilă) şi nici n-am înregistrat ceva similar în legătură cu ea. / Unde ouă raŃele. Noi sîntem convinşi că faptul acesta trebuie avut în vedere cu toată seriozitatea în interpretarea istorică — prin reconstituirea trecutului — a acestor apariŃii mascate. îşi iau în mînă cîte un bici şi umblă pocnind prin uliŃele satului. cînd venea în satul nostru (Iaşi) boriŃa din Netotu. încă pe un ton şi cu vorbe care erau făŃiş batjocoritoare. strînsul în braŃe. dar vorbeau în voie. Erau îmbrăcate urît.. misterios. făŃiş şi misterios. decît cel mult urlete de groază. Descrierea raporturilor ou copiii este cit se poate de limpede: nu numai burduhoasele se luau după ei. fără să scoată nici un cuvînt. multă veselie. caraghios şi solemn. se adună grupe de grupe pe la răspîntiile uliŃelor să «zgîndere» bîrduhoasele şi strigă în cor: Bîrdu-"lisă. Măştile acestea stîrneau mai mult haz decît teamă. cum găsim o mărturie clară din 1910. scuipăm mustaŃele. deci de sărbătorile de iarnă. îneît puteau face şi gesturi de orice fel. erau boite pe faŃă cu funingine sau făină. să fie sănătoşi. Ele nu reprezentau. ele nu pot fi lipsite de însemnătate: cele două categorii de măşti (ne referim numai la cele cercetate de noi) erau profund diferite. ca şi în alte părŃi. Oricît ar fi fost de deosebită mentalitatea Ńărănească în/unele privinŃe de a noastră. puteau alerga după copii ca să-i păruiască. de batjocură şi de temut. după fete ca să le strîngă în braŃe şi să le sărute. ca să se adune din nou la altă răspîntie. deosebiri pronunŃate. adică fără mască. Totuşi urnele credinŃe pot fi importante. dar nici un gen de înfiorare. de cetele de feciori. matahală. . un om de ispravă şi „în particular".aşa am apucat". perechi de tîrgoveŃi etc). boirea cu funingine a celor pe care îi prindeau. ca în cazul turcei sau boriŃei. Dacă ne orientăm după concepŃia poporană. ^ Acestea sînt faptele. foarte prietenos cu copiii. dar prin aceasta ele nu sînt mai puŃin evidente şi mai puŃin contradictorii. spunînd tot ce le trăznea prin cap. /__C-un picior în coasă / Cu unu în rînză. în domeniul tradiŃiilor poporane. Ele nu erau legate. Cele-^ lalte răspunsuri păreau improvizate ad hoc sau vădit ticluite mai recent. cum se iese din biserică. ci şi ei se luau şi strigau după burduhoase. / Cu unîTîn. şi în toate cazurile se iveau numai la sfîrşitul acestora. cuvinte şi expresiuni dialectale".' dar fără îndoială şi în alte multe părŃi — era cu totul alta. înregistrarea este din satul Cinoul-Mare. în zdrenŃe. ea nu era atît de îndepărtată ca să dea dreptul de a confunda boriŃa cu burduhoasele sau a le aşeza aceaşi categorie. deci „de pe Ardeal". „fiecare cu obiceiurile lui. nu numai prijn. . Dimpotrivă. de batjocură şi ridicol.tin îr SituaŃia mătăhălilor — cel puŃin în regiunea oercetaită de noi. Aşa sînt cele care susŃineau. cu toate că ştiam foarte precis cine eira boriŃaşul. vorbeau cu glas prefăcut. înŃelesul sau motivul acŃiunilor întreprinse cu acel prilej. la rubrica: „Glosar. La cele mai multe întrebări cu privire la originea. ciurari. Se fac ficiorii bîrduhoase în duminica lăsatului de brînză. din experienŃa de toate zilele (căldărari.. mătăhălos = mare şi diform etc). aveau bice şi clopote ordinare. Copiii. maseîndu-se şi punîn-du-şi la brîu 2—3 clopote. După convingerea noastră. dar şi prin atitudinea oamenilor falia de ele. erau cu mîinile şi trupurile slobode. decît în foarte puŃine sate. adică acŃiuni umane. avem şi noi pe ale noastre". ci pur şi simplu bătaia pe care o aplicau. De regulă ele erau legate însă de lăsatul postului de Paşti.

( guranŃe asupra datei: uneori în noaptea de Anul nou. lui Dumnezeu pur şi piu. umblă cu colindătorii pe la casele oamenilor. . cum au spus prorocii." Nu mai e vorba de un prunc în scutece. reminiscenŃe mult mai îndepărtate. care cobora şi umbla printre oameni. din Bucium). Se face apoi un pas mai departe. De reŃinut şi credinŃele (de ex. ca la Cuciulata: „Că vin juni colindători. că vin junii lui Crăciun. îl înfăŃişează. ca la Avrig: „Noi umblăm şi colindăm şi pe 152 MAN HERSENI Domnul lăudăm." (Subl. pe care cel care vine numai îl truchipează. nu dormim în astă seară. răspîndite şi în alte părŃiT^ÎM care aceasta era înfăŃişată în legătură cu ape mari (marea. că vă vin colindători. sfinŃii lui Crăciun. cu veşmîntu-i mohorît. De astă dată se/petrece o transformare esenŃială chiar în sînul cetei: ea nu mai erja ea.\ împodobit. . junii-s buni colindători. noastre). cum am văzut.. Atît e de ajuns. Mai sînt unele credinŃe exprimate în colinde asupra cărora nu se poate trece uşor. amestecat printre colindători. cum vom vedea. Aceasta într-o colindă cvasicanonică. ci un Dumnezeu adult. Pe Fiul cu acel num* Tatăl 1-a trimis în lume. Aşa şi aici. nicil pomeneală. să se nască şi să crească. 1 nu numai în chip de copil — cum îl înfăŃişau icoanele purtate mai 1 demult de preoŃi şi dieci în aceeaşi zi. ci altcineva. se face pasul ultim şi cel mai important. Ceata devine suită. cum o mai fi fost eîndva într-o credinŃă.. alteori în noaptea de Bobotează). cu veşmînt înmohorît. apoi . în concepŃie creştină. ca la Corbi: „Că nu vine cine-Ńi pare. In sfîrşit. căci v-aduc un Dumnezău.. adică purtat — pentru că e mic — de feciori. tu. în acelaşi timp turcă şi vătav. Desigur fenomenul este mult mai complex şi s-air putea să aibă. Ceea ce urmează nu mai poate surprinde pe nimeni: acest Dumnezeu Ńărănesc. ca „cea mai frumoasă din łara Oltului44). cît şi pentru anul mtreg. splendid în-yeşmîntat. să ne mmtuiască4! (din colinda: Ce vedere minunată. ci mai matei peste ei — un fel de vătav — chiar pe Domnul Dumnezeu. domn bun. la Voivodeni).177 — dar el însuşi „vîstră de \ voinic". . noaptea pe la cîntători. frumos domn împodobit. lui Crăciun celui bătrîn. ar merita o dezbatere mai amănunŃită. Nu vă vin cu nici un rău. ca la Săvăstreni: „SculaŃi.. 1 De la ideea aceasta. pentru că cel puŃin unele dintre ele par a f: cheia interpretativă însăşi a obiceiului.iar dobitoacele vorbesc (cu unele nesi. adus pe braŃe. Mîntuirea este asigurată prin faptul că Dumnezeu se 1 naşte şi creşte. ale teatrului în ge-ere şi a tuturor formelor de simbolizare prin oameni. pe care. prima zi de Crăciun avînd valoare dublă. Se ajunge apoi la o formă şi mai dezvoltată." Jufrîî devin! sfinŃi. deci el însuşi un colindător. dacă nu este o creaŃie pur originală. dar mijlocul nu este lipsit de elemente Ńărăneşti: ca „săi ne mîntuiască". tot şedem la priveghioară: aşteptăm pe Domnul sfînt. aşa cum se vedea. Amînăm discuŃia pentru o lucrare de ansamblu. ne vine să zicem: ca turca de pe vremuri din acelaşi sat pcotită. grupul însoŃitor al unui Dumnezeu.. iar dintr-înşii cine vine? Vine bunul Dumnezeu c-un veşmînt pînă-n pămînt. netrinificat: Dominus Deus). Crăciunul reprezintă ziua în care Dumne-zeu-Tatăl a trimis pe pămînt pe Dumnezeu-Fiul: „Astăzi s-a născu cel făr de-nceput. intra prin casele ./. în cadrul prezicerii. oare-şi propune să utilizeze toate materialele cunoscute pînă în prezent cu privire la sărbătorile din regiunea carpato-danubiană. Expresia aceasta poporană că u vine cine vine((. ca şi problema unui Dumnezeu în general. Dar dintr^eşti cari-s mai mari? Este-un Domnul Dumnezeu mai frumos INTERPRETĂRI PSIHOSOCIOLOGICE'' 153 . şi au nu numai printre %i. este una din cele mai rofunde definiŃii ale măştii. în acelaşi timp bisericească şi Ńărănească. oa la Streza-CîrŃişoara: „Da te sec ală. fiind semnificativă. Firul trebuie să „se nască"'. da sînt sfinŃii lui Crăciun. ci reprezenta altceva. s-ar putea să fie nevoie s-o realizeze alŃii. mai exact. sculaŃi. pe junii lui Crăciun? e aveau între ei pe „Domnul Dumnezeu" (titlu acordat mai de •eme Tatălui decît Fiului &au. despre fiecare s-ar putea scrie cîteva pagini. în forme de tranziŃie (pentru ipoteza noastră) se spune. în forme ceva mai dezvoltate (tot numai în ipoteza noastră) se spunea. dar faptul însuşi este sigur: colindele cuprindeau credinŃa că Dumnezeu umblă cu colindătorii şi este cel mai mare şi mai împodobit dintre ei. ca să vie pe pămînt".să crească". îi dă doar trup. dar vin junii satului. atît pentru luna ianuarie. Am spus că fiecare colindă se pretează la o interpretare mai largă. I pînă la ideea că în ziua de Crăciun Dumnezeu pogoară pe pămînt 1 (pe scară de mătase). Des-1 pre răstignirea (jertfa mîntuitoare) din doctrina evanghelică. ale reprezentaŃiei.(Tot aşa sînt legendele privitoare la turcă. evident. Accentul cade pe mîntuire. un Dumnezău nou născut. potopul) şi i se atribuia — alături de altele — şi calitatea de pasăre (ceea ce se lega şi cu smocurile de pene ou care era uneori împodobită). cîntători şi „un Dumnezeu" adus. nu este prea departe. că nu vine cine vine. după care răstimpul de 12 zile dintre Crăciun şi Bobotează ar reprezenta lunile anului. legătura între colindători. în scutece învăscut". boieri mari. iar dintr-înşii cine vine? Vine Domnul-Dumnezeu.

direct sau indirect. fieacŃiune. dar şi putere divină. nuntă. temută şi respectată. iere. fiecare grupare omenească. le rezolva tot felul de treburi (în legătură cu turmele. în slujbele bisericeşti. destul de mici. cînd le-am cercetat ultima oară. dar aceasta ar depăşi cu mult cadrul lucrării de iŃă. îi auzea. era o apa. începînd cu | jocul pentru tineret şi diferite „spectacole" tradiŃionale pentru „pŃiblic". nu numai exprimarea unei dorinŃe. în mentalitatea Ńărănească arhaică. era urarea. pe cînd turca sau boriŃa. Naşterea însăşi a Domnului era amintită aproape ■xclusiv pentru folosul pe care-1 puteau avea din aceasta oamenii. groteşti şi caraghioase. cu unele aspecte hazlii. fiecare expresie orală (mai ales colindele şi urările). cu familia) şi. ridica şi unele pretenŃii. Ne referim la aspectele vii. 4. din acea vreme. în elementele şi liniile lui esenŃiale. spor. Doamne"). analiza aspectelor psihosociologice ne-a dus la cîteva rezultate precise: 1. Convingerea noastră este că apropierea s-a făcut din amîndouă părŃile deopotrivă. privit şi mai eparte numai în ansamblu. dramaturgia aparŃinînd aceluiaşi creator:.// bla pe la casele oamenilor. care întruchipa nici mai I mult nici mai puŃin decît „chipul diavolului". ei o împlinire a celor dorite. în elementele şi liniile lui esenŃiale. cînd era vorba | chiar de Dumnezeu. dar era trecut plan secundar. încît trebuie să le socotim ca un complex socio-etnografie care depăşeşte cu mult aspectul de „asociaŃie juvenilă".oamenilor. prin puterea cu-\ vîntului. Măştile cercetate de noi erau profund diferite: pe cînd mă-ăhălile sau burduhoiasele din perioada cercetărilor erau nişte apariŃii de carnaval. 2.comediant". misterioasă. In. putere magică în sine. adică ►rinŃa de fericire exprimată. pentru că atrăgea asupra celor indicaŃi atenŃia divină şi toiate binefacerile legate de acest fapt (Dumnezeu îi vedea. indescifrabilă. restrînsă la un singur aspect: ■tele de feciori. 3. cu semnificaŃii care erau încă prezente şi deci cu putinŃa unor inter-eparte numai în ansamblu. într-un prilej de însemnătatea sărbătorilor de iarnă. adică o facere de bine. Caracterul principal al colindelor. înŃelegem de ce. oa să-şi dea seama de caracterul fictiv al poziŃiei pe care / a îmbrăŃişat-o. auzi-ne. Probabil şi sub înrîurirea pomenirii celor vii./ riŃie dramatică. chiar pe teren creştin Ńărănesc. cu cîmpul. aşa cum s-au desfăşurat ele pînă în 1938.. lăsate la o parte tocmai în acest scop. Rostul principal al cetelor de feciori era colindatul în noaptea săli ziua de Crăciun şi asigurarea petrecerilor de sărbători. Cetele de feciori desfăşurau obiceiurile care le reveneau cu ocazia sărbătorilor de iarnă în unire cu satul întreg. compozită (cornută şi pasăre). Doamne. mută. pentru a-i binecuvînta şi a le face bine. era considerată ca o binefacere. cu un puternic accent/ tragic. clar exprimată. independent de / orice filiaŃie istorică. deci o fiinŃă supra. o simplă monografie etnografică. Aspectul de îninare lui Dumnezeu cu ocazia naşterii sale exista. 154 TRAIAN HERSENI Acestea sînt aspectele mai importante ale cetelor de feciori din łara Oltului. cel puŃin cîteva din laturile psihosociale ale fenomenului. ascultă-ne. sau aceştia erau cei care imitau pe Dumnezeu în unele din acŃiunile lor. oare îngăduia îngrămădirea texte de provenienŃe şi înŃelesuri foarte variate./ naturală. tratate ca atare de tot saitul. sta la masă cu ei. o burduhoasă avea ceva de . devenind o adevărată beŃie organizată. prin cîntare. împodobită la extrem. fără îndoială cu mult folos. Ea . jLeoare credinŃă. nu numai a celor morŃi. Doamne. pronunŃat într-o sărbătoare atît de importantă şi excepŃională (cînd se deschidea cerul. exact după cum se oereta în (rugăciuni: „vezi-ne. în asemenea împrejurări este greu de stabilit dacă Dumnezeu imita turca sau pe vătav. adică în fond cuvîntarea de bine. terminînd cu mese îmbelşugate şi chefuri care durau zile intiregi. fireşte. creştere. ceea ce dovedea pînă la urmă multă omenie. dar şi în sine numele. isprăvi de tot felul) erau ascultate de săteni ca o vrajă (incantaŃie) menită să se realizeze. o Ńărănime plină de înŃelepciune. fiind în realitate o treabă a comuităŃii săteşti în totalitatea ei. în frunte cu copiii — turca sau bor iŃa era o apariŃie singulară. dar neevoluată \-cultural. cu o înfăŃişare complexă. se amesteca printre colindători şi um. dar în geINTERPRETÂRI PSIHOSOCIOLOGICE neral gravă şi hieratică. în toată puterea cuvîntului. ultimă instanŃă. că la Crăciun // Dumnezeu cobora pe pămînt. cu atît mai mult înşirarea de acŃiuni şi lucruri fericite (sănătate. simpla amintire a numelui în colinde. în alt context. / Prin urmare. cobora Dumnezeu pe pămînt şi apărea cu colindătorii prin casele oamenilor) nu putea fi decît spre bine. opusă altei fiinŃe supranaturale (Dumnezeu). belşug. j Simpla binecuvîntare. îi asculta. în care mai ales consumul de băuturi alcoolice atingea o iptă remarcabilă. ncît vom avea încă prilejul de a dezbate. în mare. mai ales daruri. care b adresa oamenilor cu acel prilej de sărbătoare. trebuie să recunoaştem. exista credinŃa. Urmează totuşi o analiză istorică a materialului. de bufon sau măscărici.

sau poŃi să-1 prinzi de viu. SituaŃia economică a Românilor . 150 Uneori satira şi umotnorul (ca în cazul probabil al strigăturilor) au avut scopuri magice. „Le secret du masque: on devient ce qu'on montre" — scrie J. Bedouin. în Ńara noastră. Ştefan Meteş.) — (trad. Acad. sat.. pentru a binecuvînta. Pentru Româiiânia: T. Vezi D. Acolea fiind şi hiara obosiiiisită au ucis-o la locul unde se cheamă acum Bourenii. Bezdechi. 1962. analiza fenomenelor înregistrate de noi încă pe viu ne-a condus în mai multe rînduri la influenŃa trecutului mai îndepărtat: legătura aceasta este inevitabilă. Bucureşti. 144 Vînătoarea este o îii îndeletnicire veche pe pămîntul Ńării noastre. păs-trîndu-şi importanŃa econoi&. CredinŃa fundamentală în care se desfăşurau cetele de feciori era determinată de părerea că în noaptea de Crăciun se deschide cerul. p. 5. Pro-dan (red. Ralea şi T.. la sciŃi şi în Illiria. în regiunea studiată de noi. II: Trecutul satului Drăguş' (în colecŃia: Drăguş. op. voi..R. o au scos la şesul apei Moldovei. Sociologia succesului. 142 R. 147 Silvio D'Amico.. dar aspectul acesta este astăzi complet dispăruirut. 338). Sumner. 1930 şi I: Trecutul łării Oltului. Stanciu. 1962. Este ceea ce ne rămîne să examinăm... ale unor perioade de disoluŃie. p.: Obiceiniuri şi credinŃe. 146 Cf. p. căci el stă ca împietrit. p. op. pentru a împlini cu generozitate toate cele dorite de ei sau urate de colindători şi a asigura astfel întregii vieŃi o desfăşurare fericită.. Compară textul acesta cu povestirea din Grigore Ureche (LetopiseŃul Ńării Moldovei.R. Milano. ŞtiinŃifică. Braşov. Herseni. în rev. Ed. Şt.. 8 etc.S. Bucureşti. adică sănătate. 1921. 1953 (cu indicaŃii bitliiibliografice preŃioase). în a geŃilor. Bucureşti. încît supuşii dăcadeau o adevărată dijmă de acest gen. R. R. cerbul se urmăreşte călare cu cai scitici şi ilirici. Vezi W.S. cit. 1945. cu suflarea tăiată. Herseni (red.. 145 Cf. se amestecă printre colindători sau se aşază în fruntea lor şi umblă din casă în casă. Silvio D'Amico„5o. se opreşte ne mai avînd încotro. prin prezenŃa şi acŃiunile sale. P. Cf. Maget. 1938. au dat de o hiară ce se cheamă bour şi după multă 156 TRAIAN HERSENÎ goană ce au gonit-o prin i munŃi cu dulăi." (p.). Folkways: A Study of the Sociological Importance of\of Usages. 1970. ed. cit. aruncîndu-i laŃul în jurul gîtului" (p. I. V.nu putea fi decît tot o divinitate. dacă s-au discălicat . Industrializare şi urbanizare: Cercetări de psihosci sociologie concretă la Boldeşti. 151 Cf. în luptă cu o divinitate mai nouă.omică pînă de curînd. o cit. 11. and Morals. desigur mai veche şi deci/ pagină.178 Vrînd nevrînd. ci ecoul unui vechi sistem de vînătoare al părmmîntului nostru. pentru că cetele de feciori nu erau un fenomen recent. Legenda lui Dragoş (în „Anuarul Institutului de Istorie naŃională". Panaitescu. Dumnezeu coboară pe pămînt. vezi M. 334—340). 1906. durată. Haneş. nr. p. o. ele au o istorie şi o răspîndire foai^te întinse. încît acestea pot lămuri unele aspecte mult mai bine decît datele tîrzii. voi. 5.). mai ales faŃă de deochi. 1970. (calul) rezistă atîta pînă cerbul oboseşte. Carteaea aceasta ne-a fost de cel mai mare folos pentru cercetările noastre socio-etntnografice. „CarpaŃii". Atunci. plinătate. I. păstrate doar insular. Acad. O Guide d'etude directe des comportements culturels. Paris. I. Ed. 511 şi urm. 17. Customs. Bucureşti. II după Chr. în munŃi cu dobitoacele. Bucunureşti. 1922. G. un sat din łara 0 Oltului). NOTE BIBLIOGRAFICE 141 Vezi lucrările lui Romul Vuia citate la notele anterioare. de apăranare. p. 148 Vezi şi M. Ed. Umblînd păstorii de la Ardeal ce se cheamă Maramoroş. 143 Vezi mai ales Tratatul de vînătoare al lui Arrian (sec. V. 1601—1650. Din łara Oltului: însemnări etnografice şi lingvistice. 60). Vuia.-LJL. indice şi glosar de P. dacă vrei. clasa stăpînitoare era preis'eocupată foarte de-aproape de „pieile de animale sălbatice". Manners. 149 Pentru aspectul acecesta dublu al vieŃii sociale: sancŃiuni premiale şi sancŃiuni penale. Din łara Oltului. Cluj. spor şi noroc la toate. şi Vaier Literat. poŃi să-1 loveşti cu lancea de aproape. Mores. VI ViaŃa bisericească a Românilor din łara Oltului. pe oameni.. . 300—309). II. de Septimiu Chelcea. Nu este o simplă laudă. 1955): „. 1938 si şi V. — Obosindu-se. op. studiu introductiv. îmbelşugare. Urbariile łării l Făgăraşului. „în Ńara Myscho (Moesia). 152 yezi pentru dezvoltsiltarea economică a regiunii: Ştefan Meteş. ca în zona Făgăraşului. 60 şi urm. venită deodată cu răspîn-direa creştinismului. EdiŃie îngrijită. Reproducem textele acestea şi pentru înŃelegerea multora din „C3„colindele vînătoreşti" în care e vorba de a prinde vînatul „viu şi nevătămat lat". Storia del Teatro drammatico. p.

Maunier. G. Paris. p. 1944. 1890. Bibicescu. cit. Caramelea. ContribuŃii epigrafice la istoria creştinismului dacoromân. 18. 1939. 1—4. 583—619). Budapesta. G. 169 CI Vaier Literat. Vezi în întregime „Anuarul Arhivei de Folclor". R. cit. Colinde. Bărbat. Craiova. 1933. Sibiu. Colinde. Bartok. Alexici. Cîntece poporale româneşti Bucureşti.dinm łara Oltului. Poezia populară din Bihor. Sibiu. vezi Ştefan Pasca. Sbiera. p. p. 1900. p. Paris. Curs de psihologie. B.. p... 1963). Bucureşti. 94—130). Ştefan Meteş. I. Etienne Rabaud. „Vizite" calvineşti la preoŃii români din łara Făgăraşului (în „Anuarul Institutului de istorie naŃională din Cluj". Industrializare şi urbanizare: Cercetări de psihosociologie concretă la Boldeşti. Bucureşti. Asociazioni giovanilli. 1939. 1902. CernăuŃi. 159 Vezi o prezentare a problemei în Traian Herseni. 1925. op.. 1928. Const. p. Paris. La Science de la realite sociale. Beiuş. Texte de literatură poporană română. Rosetti. 97—98. Clubul Hi Husarilor (în „Arhiva pentru ştiinŃa şi reforma socială". cîntece de stea şi urări de nunŃi. Bucureşti. 1G0 Cf. Declareuil. 1893. Poezii populare române. 428—442). Nume de persoane şi nume de animale în łara Oltului. p. 1970. Bucureşti. Colindele Crăciunului şi ale Paştilor. Dem. 4—6. Cf. 1935. Glotz. 1859. Vasile Bologa. Alexiu Viciu. 1913. 1948. I. Prodan. 200 colinde populare. ComposesoraŃele de foşti iobagi din łara 0 Oltului. T. Ghenea. 153 Vezi D. 1911 — şi Emil Condurachi. Bucureşti. VI. W. INTERPRETĂRI PSIHOSOCIOLOGICE 157 157 Fustei de Coulanges. Cluj. G. cit. ed. dar mai ales J. tom. Băncilă. un sat din łara Oltului). Herseni (red. Breazul. 1—4. Bucureşti. ed. 158 TRAIAN HERSENI 168 yezi v pârvan. Iorga. 1933. 1930. Colinzi şi cîntece poporale. 158 La fel ca organizaŃiile juvenile de pe întreaga suprafaŃă a pămîntului (vezi Pola FaliettiVillafalletto. Orijriginea familiei. N. Marian Marienescu. 1970. 1944 etc. Sabin Drăgoi.. Bîrseanu.S. 16G Cf. VI. Sibiu. G. 1914. Sibiu.. La cite grecque. Bărbat. 1932. Dan Simonescu. III. şi Anton GolopenŃia. Ionescu. Braşov. Ed. p. Păsculescu-Literatură populară. Şt..' aceasta era şi una dintre condiŃii" (C.R. II. Essai sur les groupements sociaux. Rivers. . Originea familiei. Procesul de emigrare a drăguşenilor în America („Arhiva pentru ştiinŃa şi reforma socială". ed. Steaua de la Răsărit: cîntări de stea şi colinde. London. supra) şi cu cetele de căluşari de la noi: „Căluşarii sînt de regulă tineri necăsătoriŃi. Teodorescu. Guşti. 1939.). XVI—XVII (extras din „Anuarul Instituitutului de Istorie din Cluj". Bucureşti. Colinde din Ardeal. Paris. 1938. 154 Pentru că nici substiîstratul economic şi social n-a dispărut de tot. 163 Cf. Dezvoltarea şi structura economică a łăVării Oltului. II. 208—217). op.. Hedcou. ed. Acad. Materialuri folcloristice.. Rădulescu-Motru. 2. 1924. H.a. Tocilescu. P. 1885. Ştefan Meteş. şi C. p. Bucureşti. X. Pesta. Bucureşti. 1—15). Tipuri de compose-sorate ale foştilor boieri şi şi grăniceri din łara Oltului. şi N.. Negrea. 16). . Paris. T. 167 Vezi Andrei OŃetea (red. 1910. G. 1899. 164 Al. N. înainte vreme. Social Organization. 161 Ne referim la formele primitive. 1936. Rome et Vorganisa-tion du droit. în special la hoardă (vezi Engels. I. Arad. 1934 şi Al. 1941. 1890. în sec. şi acelaşi. 63 (tot acolo bibliografia problemei). ed. A. Poezii populare din Transilvania. Bucureşti. Essai sur Ies societes animales (în Les origines de la societe. vezi Traian Herseni. IV. Bucureşti. Boieiieri şi vecini în łara Făgăraşului. C. 1888. Bucureşti. originare. XI. cit. Bucureşti. 1944. 437—461). 1893. XII. 1875 (prelucrate şi „teatralizate"). Vezi şi R. ViaŃa bisericească a românilor din łara Oltului. Idem. 162 Cf. Engels. Realitatea socială: încercare de ontologie regională. Ed.p. Cincizeci de colinde. Colinde. Du-mitraşcu şi Valeriu Crişan. Daul. N. Centre International de Synthese. 3. Bucureşti. G. A. Bucureşti. Istoria poporului român. ContribuŃii la problema gustului popular (în „Arhiva pentru ştiinŃa şi reforma socială". R. 3—4. 16 şi urm. Gr. 1929 — şi D. Craiova. La cite antique. Vasile V. 1936. Bucureşti. 1930. 165 Am folosit mai ales: At. Gradul de modernizare al regiunilor rurale ale României (în rev. a proprietăŃii private şi a statului. Cluj. 1945. Cucu. p. Al. XIV. Colinde populare din Ardeal. Sibiu. 1938. Argintescu.. Sate şi preoŃi din Ardeal. „Sociologie românească"..). 303 colinde. Structura economică a satului (în colecŃia Drăguş. 235). Vasile Pârvan (1882—1927)r Bucureşti. etc. 1937. Istoria bisericii şi vieŃii religioase a românilor din Transilvania şi Ungaria. p. Cf. 156 Vezi Fr. Literatura românească de ceremonial. 44. G. P. 1912.^ 155 Cf. p. Fenomenul apare şi în limbă. 1935. Cîmpulung Muscel. 1930. op. 1929. Paris. Colinde. 1957.

2 voi. flauŃii şi fluieraşii. de pildă. Noi ne îndoim. Ion I. 1871 — pentru însemnătatea acestor materiale în aparenŃă mărunte. p. Fiecare om sărută icoana şi le dă cîte ceva. pentru că vrem să prindem fenomenul global." (publ. toboşarii.. cit Uneori aceste dezvoltări se îndepărtează atît de mult de izvorul presupus.. Meşterul Manole: ContribuŃie la studiul unei teme de folclor european. 175 Făgăraş. Bucureşti. p.. 3 voi. La civilisation primitive. Amadeus) sau a consideraŃiilor lui Ion Muşlea în legătură' cu aceeaşi problemă. Bucureşti. 1938) şi mai ales cu al lui Constantin Brăiloiu. ed. 1924. 1958 — lucrări care întregesc cartea noastră. Primitive Culture: Researches into the Develop-ment of Mythology. 1970. Bucureşti. 6. cit. clădirea. Les masques. Edward B. I. Cu atît mai puŃin îşi are „MioriŃa" izvorul în legenda despre „Căutarea Domnului nostru Isus Christos" (p. p. vizitînd casele boierilor şi dorindu-le bucurie în ziua de sărbătoare. O. Leo Frobenius. Aici nu mai facem decît cîteva precizări. cuprinzînd întreg Ardealul. Marian. de B. Vezi şi Ion Taloş. prin studiul unor aspecte de viaŃă socială. Die Masken der Erde. EPL. 172 Cf. . London. Paris. în Studii de Folclor şi Literatură.. Paris. 173 Vezi texte foarte elocvente în Odette Aslan. p. Bucureşti.. Philosophy. de citeŃi şi de corişti să se adune în bande. Ed.S. colindînd în bande toată noaptea dinspre Naştere şi în noaptea următoare. Vezi mai ales D. New York. 1898. and Customs. spovedania la brad. geneză. 1936. IV. iată că alŃii le urmau şi aşa de la înserare pînă la crăpatul zilei. de afirmaŃia lui Sim. în De Zalmoksis ă Gengis Khan. INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (I) CAPITOLUL IV INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (I) Nu ne vom pierde nici de astă dată în detalii. 1946. 2 voi. Caracostea. 1970. op. admisă fără control de mulŃi cercetători de după el. Bucureşti. Cartojan. Cornel Irimie. La noi: Romulus Vulcănescu. orieît ar fi ele de atrăgătoare şi prestigioase prin desfăşurările posibile de erudiŃie şi spirit de fineŃe. pe la casele boierilor celor mari. 2. 17S Vezi şi Ştefania Cristescu-GolopenŃia. purtînd icoane şi să umble prin politie toată noaptea. 1943. că „izvorul legendei Căutarea Domnului nostru Isus Christos este Visul Maicii Domnului". op. 1957. 1967. cîntînd Naşterea lui Christ. fr. (Vezi Marian. nr. MioriŃa în Moldova. Masks and Demons. Bucureşti. Astfel ei umblă INTERPRETĂRI PSIHOSOCIOLOGICE 159 toată noaptea. în care au fost utilizate şi unele materiale din lucrarea de faŃă. însoŃitŃi de sărmani. 176 Semnează: loan Verescu-Brebenel. texte. Portul popular din łara Oltului. Legendele Maicii Domnului. partea II. R. din Filosofarea despre filosofia poporului român („Sociologie românească". L. notează: „E de observat. Prima operaŃie de făcut este examinarea treptelor diferite de dezvoltare istorică pe care se aflau cetele de feciori chiar sub ochii noştri. K. practicile magice de tot felul etc.R. Vezi şi J. London. pădurea. Cercetătorii MioriŃei n-au acceptat această ipoteză. 1956. 1953. 51—136. 1865. Riley. Ionică. Gospodăria în credinŃele şi riturile magice ale femeilor din Drăguş (Făgăraş). I.1935*. 1963. Religion. 1916 şi MioriŃa în Oltenia şi Muntenia (extras din „Convorbiri literare".. circulaŃie. L'art du theâtre. 171 Amintim numai dezgroparea „strigoilor" pentru incinerare. nu copacii componenŃi. Sur une ballade roumaine: La Mioritza.. 1876. Tom. Stahl. Hasdeu în „Arhiva istorică a României". 1964. 1940. 1967. Acad. Ernest Bernea.. H. Paul de Alep. Language. Vezi şi trad. Bucureşti. care a călătorit în anii 1650—1669 prin Ńările noastre. Pentru problema MioriŃei în ansamblul ei. Nunta în łara Oltului: Încercare de sociologie românească. Masken und Geheimbunde Afrikas. şi abia ieşau unii. Bucureşti. Dealul Mohului: Ceremonia agrară a cununii în łara Oltului. 174 Vezi Jean-Louis Bedouin. Art. consultată în manuscris. łylor. an. P. 298). care este în general de acord cu punctul de vedere al lui H. Rosse. FI. Măştile populare. chiar cu precizarea că „în combinaŃie cu alte elemente cu totul străine Visului". Lucrarea este importantă şi pentru răspîndirea temei din legenda Meşterului Manole pe o foarte mare suprafaŃă a pămîntului. Paris. Tot asemenea făceau lăutarii. Burada. Vezi şi Mircea Eliade. învecinate sau interferenŃe cu ale cetelor de feciori. 1921). 1904. încît sorgintea însăşi devine discutabilă. Am schiŃat problema în cap. 177 Vezi Nae Popescu. culegere de studii. Gregor. L'agnelle voyante. MacGowan and H. Geneve. Miinchen.. 170 Vezi N. 4. cu lanterne.. nu materialele de construcŃie. III. împărtăşania cu muguri. 293). 1973. că în această Ńară (Românească) se obişnuieşte în seara spre Naşterea lui Christ. ca toŃi preoŃii din diferite tîrguri.. Hale. vezi Adrian Fochi. 89). Masks and Magic. cu prilejul analizei unor lucrări mai vechi despre cetele de feciori din łara Oltului (Pitiş. Bucureşti. MioriŃa: Tipologie.

. faŃă de . o fiinŃă miraculoasă. pitici. barză sau gheonoaie. printr-un nume. Sulzer. Vătavul era un om învestit cu anumite puteri. sfincşi. folosind nu numai un mod de expresie. bine păstrată. ttecit ceilalŃi. locul lor firesc. păun etc. stricto sensu. nimfeT satiri. dar şi amintirile relativ recente ale satelor cercetate de noi. El reprezenta o sarcină de grad mai înalt — ca şi primarul comunal sau alŃi conducători ai satului. este cu totul altceva decît vătavul. cocoş. nimic indescifrabil. folosind toatie căile imaginabile. în Ardeal. iar la nevoie. aflat . unde obiceiul acesta s-a păstrat tnâî bine şi s-a dezvoltat considerabil ca articulaŃie şi organizare. — aceasta.179. ar LrebUi Să spunem ca vatavnl era un şei omenesc. şi ea este un produs al satului. să stabilim. sileni. Iară îndoială. Nimic excepŃional. indiferent de nume. Pamfile etc). în plus iepure. tot felul de elemente izolate arbitrar din natură. atunci putem afirma două lucruri: jjpgnra maspa Ipgată dp cetele de feciori este turca sau boriŃa. în sfîrşit. căpcăuni. le-a întruchipat într-o mască simplă sau compozită. după nume. de adoptare a unor forme aproape complet noi. Cînd greşea. dar în credinŃele şi ochii sătenilor. ci şi de gîndire. o treaptă de tranziŃie spre forme mai noi. Avem temeiuri sa credem că j^p]p1a. Fireşte. _ singura sau mai multe. construind fiinŃe imaginare. ce vede în realitatea înconjurătoare. aşa cum arată nu numai mărturiile mai vechi citate. j-^n^ipi^^i mitologic. care nu erau decît o suită a ei.sat.hinr ^i^ r^iiin^n Fngnrn(iu1ni\ fiind mni nlpn ohîcciu. pe temeiul şi numai în limitele unei datini. centauri. vătavul a avut o putere mare. cal sau altceva? SoluŃia la oare am ajuns este cît se poate de simplă şi de sigură: ea nu e nimic din toate acestea sau. potrivnic realităŃii. Atît. uuibcii urc. de părăsire ia formelor vechi şi. dar tot atît de mult încleştat de obligaŃii care constituiau chiar obiectul unor paragrafe speciale din actele de constituire şi funcŃionare a cetelor moderne. avînd im şef (vqŃ. dar nimic mai mult. precum şi a propriilor noastre investigaŃii. e din toate cîte ceva. păstrînd răspunderi certe faŃă de cetaşi. pe care o putem reconstitui pe baza materialului documentar existent (Cantemir. turca). după exemplul altora. în care tendinŃa de inovaŃie apare şi este tot mai accentuată şi. şi nu e decît un element component al unui obicei. umenirea nu a putut închipui o fiinŃă cu totul străină du ce€a. Qele de la noi.Cetele de feciori din łara Oltului — aşa cum le-am înregistrat pînă în 1938 — prezintă trei trepte diferite de dezvoltare: o treaptă arhaică. alături de zei. era una singură şi cu aceeaşi înfăŃişare i 'V l A tii d ă ]11t g ş ş ei pp'Vrprnfta lui. e bour sau bou-riŃă (boriŃă). aparŃine regnului zoologic şi cu atît mai puŃin celui antropologic. arată o ceată organizatoric mult mai simplă: o grupare de flăcăi în frunte 161 Hi^nr vfltflvj rarp îrt gpr>eral însoŃeşte o mască fbrezaia. — Forme străvechi de cultură poporană românească 162 TRAIAN HERSENT turca era o apariŃie misterioasă. de alt ordin: o fiinŃă supranaturală. Pe ta-" <rîm Teligios. dar o putere conferită lui de către colectivitate. masca. zîme. decît hieratic). la rîndul pi +re-jmie sa fi fost figui^_cîentrală^conducătoare a cetelor.netiind subordonata nici satului şi nici cei puŃirTbiseijgii. apoi Pitiş. un fecior din sat. caracterizată uneori ca „despotică" sau . adică un statut social bine delimitat. — adică.*D-acă ipoteza noastră este întemeiată. ( Yătavul a fost totdeauna un ql feciorilordin ceată.-^nle de lăsatul postului pasoal. Burada. neînŃeleasă după acŃiuni şi incalculabilă. nimic ciudat. dar un şef perfect determinat: un om în carne şi oase. goijjunu. în acelaşi timp. tocmai în cadrul datinei. lup. identificat. cu funcŃii ceremoniale asemenea unui preot. dacă vreŃi. pa c latele etnografic mparative d txeaga—Europă. Este aici o relaŃie socială foarte precisa: vătavul este. un şef. el era sancŃionat cu un cvantum dublu de pedeapsă. o vîrstă. dar a putut combina la nesfîrşit. Multă vreme ne-am bătut capul şi mult timp am irosit cău-tînd. alături de mama pădurii. limpede :jga nu.1tf> (pe care le socotim de carnaval) sînt alipite mai tîrziu de t feciori în mod întîmplăfor s1 ^1fmiâi (ie iittpIp din elp. ca toŃi oamenii. Turca sau boriŃa. Treapta cea mai veche. o treaptă de di-soluŃie. în care elementul tradiŃional predomină. faŃă de autorităŃi. Sulzer. c. ca şi după înfăŃişare. o făptură din altă lume.gvul) doar pentru buna desfă-surare a lucrurilor (mai mult sub aspect lumesc. care făcea ce voia şi proceda cum o tăia . asupra cărora a dispus cu puteri depline^jjpr -n-a~fost mai mare peste horită. ce vietate reprezintă turca: e cerb sau taur. zmei. Măştile acestea. indescifrabilă. în mituri şi basme. care trebuie să fi fost cîndva în toate satele cu cete de feciori.dictatorială". cerboaică sau capră. cum este şi turca sau boiriŃa care ne preocupă. o familie. balaiuri.

dacă sînt într-adevăr originare. se putea foarte bine imagina o ceată fără ea. In stadiul actual al cercetărilor de teren este greu să ne pronunŃăm. întruparea lui Dumnezeu. întrucâtva asemănătoare. dar care umbla de capul ei — ca „o nebună". s-ar fi dezarticulat. Spre zilele noastre. masă nearticulată. In această credinŃă. şi-ar fi pierdut caracterul de comunitate. laicizată. figurile. cum ni-1 arată nenumăratele povestiri despre vremea cînd umbla singur sau cu sf. jocul cel mare al turcei în mijlocul satului etc). Organic ea nu făcea parte din ceiaită. cu acelaşi prilej sau în alte împrejurări: Sf. masca a avut înfăŃişarea aproximativă a turcei sau a boriŃei. ar fi devenit o simplă grămadă. Un lucru ni se pare sigur: masca aceasta nu a fost creată anume pentru această reprezentare. Patru pe pămînt)180. dar în domeniul acesta. eventual. doar un cîmp de atracŃie. izvorîtă direct din creştinism (naşterea lui Christos. complet liberă faŃă de ea. ci de personaj mai important). Numai aşa se poate înŃelege conflictul acesta bizar dintre biserică şi Ńărănimea credincioasă. că acestea cuprind toate fazele necesare pentru a realiza acest lucru: de la simpla idee a naşterii. sau sînt rezultatul unui simplu sincretism. A fost totdeauna aşa? Probabil că nu. convins fiind de contrarul. Ca atare. Ideea aceasta.. pentru că ea nu corespunde nici pe departe (mască zoomorfă. la fel cum se reprezenta pentru cei mici. se ajunge la indicarea precisă a prezenŃei acestuia chiar între colindători sau în fruntea lor. fără gospodărie comună. Neculae. dar ar fi pierdut jocurile. nu sînt ceea ce sînt. chiar universal-umană — de a da trup saai înfăŃişare materială unei idei abstracte sau imaginare: venirea divinităŃii printre oameni. structurale. faptele acestea nu pot avea decît o explicaŃie: turca sau boriŃa era o fiinŃă mitologică sau teologică (evident acreştină).. Turca sau boriŃa atre în cadrul cetei o situaŃie cu totul specială. apare în carne şi oase sub forma unei măşti oarecare printre oameni. Ceata fără lăutari ar fi rămas o asociaŃie de colindători. se manifesta după placul ei. Noi înşine am avut din pricina aceasta oarecare îndoieli cu privire la raporturile istorice ale turcei cu ceata. de ordin genetic. Cel puŃin aşa s-au petrecut lucrurile în 1938. mai precis unul de senzaŃie. alături de pom. pînă şi banii şi-i scotea singură. Deci aceeaşi mască poate fi considerată. se menŃinea şi se dezvolta perfect: nu se pierdea ceva esenŃial. Dar ca să obŃinem un răspuns pleuINTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (I) L63 zibil trebuie să vedem cît mai exact cu putinŃă care era situaŃia turcei în raport cu ceata. în anumite condiŃii rituale sau împrejurări sărbătoreşti. Patimile etc. în care preoŃimea luptă şi condamnă. ceea ce este mult mai probabil. complet desacralizată. Moş Crăciun (sau în zilele noastre Moş Gerilă). devenind o simplă spectatoare sau figurantă (jocul din casă în timpul colindatului. ne găsim . exterioară ei. spuneau sătenii — fiinŃă care apărea şi dispărea după voia ei. ar fi fost scurtată şi trunchiată pînă la nivelul cetelor de copii. fie ca zeu. chiar şi dacă n-ar fi existat numeroase sate în care a dispărut. ar fi fost sărăcită de o bună parte din ceremonialul ei. şi totuşi erau momente (momente ceremoniale) în care ceata se dădea la o parte în fiaŃa ei şi-i ceda complet scena. fără să dea socoteală de ei nimănui. dar dădea impresia unei apariŃii venite din afară. boriŃa s-a născut din nevoia de concret a minŃii omeneşti — nu neapărat primitivă. neîncadrată social-uman. îndată ce depăşim marginile stricte ale faptelor. Ceata fără gazda ar li 'devenit o asociaŃie dejŃip împrăştiatajfâră ggdiu. veseliile. turca. analizînd colindele. melodia ei. ca pe „chipul diavolului". nu antropomorfă fiind) cu felul în care îl închipuiesc creştinii pe Dumnezeu (miai repede un Moş voinic şi isteŃ. Aşadar. Fireşte. ca o interpretare sau înscenare Ńărănească a învăŃăturii bisericeşti^jAm văzut. dar cîndva şi pentru cei mari. jocul. de esenŃă supranaturală. menită doar să distreze spectatorii. acest fenomen în cadrul sărbătorilor de iarnă. aFTi devenit altceva. după complexul etnografic în care sie încadrează. chiar sub ochii noştri. ci şi Ńărănească. ori contaminări tîrzii. Ceata fără vătav şi-ar fi pierdut nivelul organizatoric. este o simplă ipoteză. pentru că „de aia-i turcă". în fond nesemnificativă. care se înfăŃişa şi se comporta cu totul altfel decît toate celelalte fiinŃe. deci a întrupării lui Dumnezeu. o fiinŃă independentă. ca miai mare printre ei (nu neapărat în sens de şef. fie ca o simplă mască teatrală. adică o prezenŃă miraculoasă. cel puŃin prin părerea că divinitatea. ceea ce imaginaŃia şi credinŃa face din ele. a reprezentat ceremonial o fiinŃă supranaturală. deci venirea aces164 TRAIAN HERSENÎ tuia pe pămînt) a putut foarte bine să ducă la nevoia de a reprezenta printr-un personaj mascat. ca demon. iar cetele au dăinuit mai departe. turca umbla cu ceata. Dacă ne orientăm strict după colinde. ca erou. cînd apărea în lume turca dădea net impresia că era de capul ei. turaa sau boriŃa s-a putut forma chiar pe teren creştin. In aceste împrejurări ea devenea o figură centrală şi domina cu desăvîrşire obiceiul. — ea cel mult a fost împrumutată sau moştenită de la altă credinŃă. iar satul o păstrează veacuri de-a rîndul. pe care ceata o invoca şi o însoŃea. Ceata fără turcă. ca sfînt. Lăsînd la o parte faza de pregătire.în colinde. cel puŃin în aparenŃă. Presupu-nînd că între ceată şi turcă — aşa cum înclinăm să credem — era totuşi o legătură structurală. pentru că îşi desfăşura toate acŃiunile deosebit de ale cetei: aveia umbletul ei. nu în creştinism. ci.

Pentru perioadele mai vechi vom recurge mai ales la materialele privitoare la înaintaşii noştri băştinaşi. încetul cu încetul. în special ale celor din aria noastră de civilizaŃie. deschiderea satului spre forme noi de cultură. Procesul acesta nu intră însă în preocupările noastre. în realitate. de nuanŃă iluministă. unele din aceste încercări au avut rezultate mai profunde. n-au găsit însă un răsunet corespunzător în masele Ńărăneşti. în care satele părăsesc. apar oamenilor de cultură raŃionalistă şi uneori ştiinŃifică ca învechite şi obscurantiste181. Obiceiurile vechi. mai ales cu privire la transformările care se petrec în cadrul revoluŃiei culturale din perioada socialistă a Ńării noastre. Totuşi. pe mare şi pe uscat. spre părăsirea culturii tradiŃionale. se datoreşte în primul rînd proceselor moderne de industrializare şi urbanizare.182 Pînă aici am putut reconstitui unele etape istorice pe baza materialului propriu. S. dar şi numeroase deosebiri. dar_şi_ ^pj^Ńg ş *cIormituP(un fel de încazarmare pe o durată scurtă). cetele de feciori şi le înlocuiesc cu societăŃi culturale sui generis. după amintirile certe ale oamenilor. unele restricŃii la băutură etc. propria lor organizaŃie şi propriile lor reguli de viaŃă. ceea ce înseamnă sud-estul european. traiul în comun la gazdă al feciorilor în răstimpul sărbătorilor de T rm mimiflŃ. organizarea mai dezvoltată. Sînt transformări de structură menite să schimbe. încît cetele de feciori au suferit şi modificări de fond. mîncarea şi petrecerile. el cere cercetări speciale. De aceea n-a rezultat. faŃa satelor. iar în locul spectacolelor tradiŃionale apar reprezentaŃiile teatrale. Aici adăugăm numai ipoteza că asemănările dintre români şi slavii de sud. ci o simplă grefare de forme noi pe formele vechi. Treapta mâi nouă de dezvoltare a cetelor indica tendinŃe de transformare spre forme orăşeneşti. abia elibe1NTERPRETÂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (I) 165 rate de iobăgie. regulamentele scrise. în afară de materialele şi interpretările româneşti. pe lîngă cercetările de la noi. conurile.în mod inevitabil pe plan ipotetic. De aici încercarea autorităŃilor administrative.. devenită necorespunzătoare. — cum se aştepta intelectualitatea progresistă. încercările acestea. ceea ce însemna atunci mai ales „culturalizare" în sens de „orăşeniz&re". dar lucrarea aceasta nu este încă posibilă: ne lipsesc cercetările de teren. rezultatul mai timpuriu sau mai întîrziat este. bisericeşti şi şcolare. ancorate încă ideologic în formele vechi de viaŃă spirituală.183 Din comparaŃia sumară a materialului nostru cu materialele similare slave84 reies numeroase asemănări. de a le sili sau convinge să-şi părăsească datinile. mai ales cu slavii din sud. etc. 166 TRAIAN HERSENI INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (I) 167 Ar fi foarte util să stabilim în chip precis asemănările şi deosebirile dintre obiceiurile noastre şi cele slave. să apuce calea „civilizaŃiei".ridica masele la o cultură superioară". asupra spaŃiului carpato-dunărean: civilizaŃia tracă şi elenă. „contracte" stau „porunci". nouă şi veche. în chip inevitabil. privind Ńara noastră. getodacii. primarul feciorilor). părăsirea dormitului la gazdă. învechită. trebuie să socotim. Trebuie să socotim printre acestea: durata cetelor sau numai a vă-tavului pe întreg anul (primăria feciorilor. S-a ajuns astfel la treapta a treia şi ceia mai nouă. singurul care ar asigura în această materie rezultate ştiinŃifice serioase. — o revoluŃie în cultura satelor. şi-au introdus. după cum am arătat. care funcŃionează tot timpul. în locul unor cete ocazionale. va trebui să ne sprijinim. Despere semnificaŃia posibilă a acestor asemănări şi deosebiri am tratat în capitolul I. de dată străveche. părăsirea turcei. unul după altul. evoluŃii din răstimpuri pentru care nu avem date suficiente. în „pravili". echipele de dansuri. avînd un substrat comun sau influenŃe reciproce de lungă durată. România. Cetele de feciori au adoptat doar formal „statutele model" ce li s-au propus. pe probleme. mai curind sau mai tîrziu. orchestrele. nu o simplă dezvoltare intrinsecă. Epoca modernă nu acŃionează însă asupra satelor numai prin înrîurirea culturii orăşeneşti. precum şi la civilizaŃiile care au exercitat din cele miai vechi timpuri o influenŃă constantă. ci şi direct. în loc să se organizeze după ele. în locul „poruncilor". culegeri sistematice şi complete. evoluŃie care. Numai atunci cînd nu vom . structurale. societăŃi durabile. cel puŃin pentru perioadele istorice ştiinŃific accesibile. casele sau căminele culturale. pe cele slave. în locul vătavilor apar preşedinŃii. de a . rae îndreptăŃesc să folosim cu precădere. urmînd să căutăm etape şi origini mai îndepărtate. în locul gazdelor. din cauze lăuntrice. statute în regulă. în sensul unor ierarhii complicate. tradiŃionale. Tot ca un caracter vechi al cetei. civilizaŃia elenistică. De astă dată. cel puŃin în unele sate. manifestate în decursul jumătăŃii a doua a veacului al XlX-lea. prin pătrunderea acesteia în modul de viaŃă al Ńărănimii. ca şi atlasul etnografic al R. civilizaŃia romană şi civilizaŃia mai veche egeeană (cretano-miceniană). alături de o organizaŃie simplă şi de turcă. de aici încolo. pe ceea ce s-a făcut în alte părŃi şi pe documentele similare ale altor popoare.

putea explica fenomenele noiastre prin raportarea la spaŃiul sud-est european, vom recurge la comparaŃii cu nordul şi vestul european, cu Mediterana italică şi eventual cu civilizaŃiile din Asia Anterioară. De astă dată vom separa ce este vechi de ce este nou, pentru a nu pierde timpul cu probleme care sînt perfect solubile şi pe baza condiŃiilor din istoria modernă sau contemporană. Din analizele de pînă acum am tras şi unele concluzii cu privire la originea şi vechimea fenomenelor etnografice şi folclorice legate de cetele de feciori. Aplicăm acum un criteriu nou: pe de o parte deosebirea dintre profan şi religios, pe de altă parte deosebirea dintre ceea ce este creştin şi necreştin în aspectele de ordin magico-re-ligios. în acest scop va trebui să examinăm încă o dată materialul nostru după noul criteriu, păstrîndu-ne însă tot numai pe liniile mari ale problemei, singurele care ne pot duce la un liman. Altfel ne pierdem în mărunŃişuri şi scăpăm din vedere totalul. Nu mai începem însă cu oamenii aşa cum apar ei în cercetările noastre, deoarece nu ne pot fi de mare folos pentru înŃelegerea oamenilor de altădată, decît în cazul în care am presupune că nu s-a ivit nici o schimbare mai importantă în structura economico-socială şi viziunea social-culturală de atunci pînă în prezent, ceea ce trebuie să eliminăm chiar de la început. Vom analiza mai întîi elementele care prin însăşi natura lor, cuprind indicaŃii limpezi la ceea ce ne interesează laouim, anume colindele. Abia ghidîndu-ne după datele rezultate din analiza acestora, vom putea trece la examinarea istorică ia practicilor, credinŃelor şi măştilor. Fireşte, vom proceda cît se poate de prudent şi vom păstra totul sub semnul întrebării: ipoteze de lucru pentru cercetări viitoare. Am precizat că, din 392 de colinde bine păstrate şi înregistrate ca atare, 268 sînt religioase, iar 124 profane. împărŃirea aceasta din punct de vedere lSitOrlcfnu mai este valabilă, pentru că o parte din -— ^■qrirTa'ele care ni se par azi prolane, au putut ti altâdată,_în_jgltă concepŃie sau în alt cult, religioase sau magico-religioase. Pe de ^ÎTă parte, nu ne putem mărgini la analiza globala (pe temele generale) ia colindelor, ci trebuie să examinăm cu atenŃie textele, în speci!!I pe cele cu trăsături ar naice, pentru a pătrunde, pe baza lor, ^HniJial adînu posibil, în istoria fenomenului nostru. Nu ne gîndim nici acum să urmărim originea şi irăspîndirea fiecărei teme sau fiecărui motiv în parte, ceea ce am arătat că nu dă rezultate pentru fenomenul global, pentru complexul socio-etnografic, ci vom urmări semnificaŃia lor în raport cu creştinismul. Criteriul nostru este limpede: orice element care depăşeşte într-un fel sau altul învăŃătura creştină (fie că e străin de ea, fie că o dezvoltă independent, fie că o contrazice), constituie o problemă care trebuie examinată, pentru a o determina cu exactitate. Este un element nou, adăugat de credincioşii Ńărani, după condiŃiile lor specifice de viaŃă? Este un element vechi, care precede creştinismul, cu origini străvechi în perioadele precreştine? In principiu, noi credem că trebuie să pornim de la ipoteza cea mai plauzibilă, oare nu poate fi decît a creaŃiei poporane vii, în funcŃie de modul propriu de viaŃă. Numai cînd un fenomen nu poate fi explicat pe calea aceasta (în care intră şi biserica, o realitate a satelor de odinioară) recurgem la ipoteze mai îndepărtate, cum este originea păgînă, precreştină. Din punctul acesta de vedere, în care ne situăm acum, putem elimina din discuŃie de la început cîntările oficiale bisericeşti. Ele arată, fără îndoială, influenŃa instituŃiilor şi cărŃilor creştine asupra cetelor de feciori, influenŃă directă şi organizată, pe lingă cea indirectă şi difuză, care, pentru noi, desfăşurîndu-se în mod spontan, după mentalitatea Ńărănească, este singura relevantă. 168 TRAIAN HERSENI Eliminăm de asemenea de la început, pentru a simplifica lucrurile şi a le Ńine pe liniile esenŃiale, temele canonice, corespunzătoare Vechiului şi Noului Testament, pentru a desprinde numai acele elemente care ne scot din doctrina oficială a bisericii şi oare deci pot duce la bănuiala, nu numai a unor producŃii poporane originale, say a unor influenŃe relativ recente, ci şi a unor origini străvechi, precreştine. Părăsim deci în discuŃia de faŃă şi clasificarea noastră anterioară privind colindele, în religioase şi profane, iar a celor religioase în canonice şi necanonice, pentru a urmări exclusiv ce este şi ce nu este creştin în textele colindelor. Tema principal? a mUnriplnr e^^Nasterea. în general aceasta g ^ înfăŃişată după învăŃătura bisericească mai ales in colindele de factură cărturărească. Este suficient să reproducem un singur text, pentru a ne da se^rrm prprte Hpgpr^ ce este vrTSa Steaua: arnetul lui V. Daneş din Porceşti, avînd titlul Steaua de sus răsare Ca o taină mare Steaua străluceşte Pre Christos vesteşte Steaua îşi dă raze Pe maghi îi luminează Şi maghii grăiescu Un graiu filozofescu în ieslea proorocită De Valam (sic) vestită Căci de cînd pămîntul Ne-au născut Cuvîntul Şi făr' de acestea Ne-au născut Precestea Născînd pe Christos Lumii spre folos O stea prea luminoasă Din toate aleasă Cu a ta ivire Ne-nvaŃă-ntocmire Şi

nouă ne scrie în astronomie Că s-au născut josu împăratul Christosu In cetatea lui Davidu Pildă arătîndu Şi de-au văzutu Au călătoritu Trei crai de la răsărit în Vifleim au venit Şi de-au aflatu Pe cel ce-au căutatu Şi-i s-au închinatu Ca unuia împăratu Daruri în mîini Ńîind Şi lui Christos grăind Cocoane-mpărate Şi prealuminate Te ştim cine eşti mărit în Trăime slăvit Şi-n ce chip ai venit Din fecioară te-au născut Din fecioară curată Şi prea luminată Pentru aceea ne rugăm La picioare-Ńi cădem Ca de la noi să primeşti Aceste daruri lumeşti. INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (I) 169 Colindele despre Naştere^ mai ales cele poporane, nu sînt de factura aceasta mai niciodată. Cele mai multe localizează naşterea lui Isus (dezvoltînd desŃul_^e_Sbex--te7?a evanghelică) în curŃile lui însoŃită de losif, cere sălaş lui Crăciun ca gfi ÎnfăŃişat fie ca un chiabur respingător 3 fip m un h^i>r tnifaş, hain fn fmfletj n trimifQ în g^j<i f^u staul. Ba merge în grajdul cailor, ^darnu se poate odihni de ronŃăitul acestora; merge în grajdul oilor, dar nu se poate odihni nici acolo. Ajunge în grajdul boilor, unde-şi găseşte, în sfîrşit, liniştea necesară naşterii, după ce blestemă caii şi oile şi binecuvîntează boii. Maica avînd totuşi nevoie de o moaşă, Crăciuneasa îi sare în ajutor. Nu este însă o naştere ca toate naşte.-rile, ci una dumnezeiască. Din cauza aceasta apar tot felul de. minuni: Ńăruşii ieslei se transformă în „făclii aprinse", nuielele în-^ floresc, deasupra grajdului „cîntă frumos îngerii", grajdul „s-a Iu- * minat ca lumina soarelui", „plouă ploaie de mir", pomii sînt „toŃi^ înfloriŃi" (cu toate că era în „postul Crăciunului"), „grajdu-n raiu se* prefăcea" etc. Crăciun scoală şi mînă slugile pe rînd să dea la boi de mîncare. „Sluga cea mai mare" şi „cea mijlocie" nu se pot apropia „de mirosul florilor, de para făcliilor, de zborul albinelor, de duhul tămîilor"; cel mai mic pătrunde, vede şi vesteşte minunea. Crăciun se pocăieşte etc. Nimic nu apare aici care să ne îndreptăŃească o raportare a temelor dincolo de emoŃia religioasă şi expe-ienŃa socială Ńărănească în cadrul creştinismului, care poate ex-lica singură aceste creaŃii. Un copil, după regulile creştineşti, trebuie botezat. Isus este „îrŃcreştinat" şi el îndată după naştere, prin botez. îl duce la botez aica sfîntă" sau cheamă pe sf. Ioan, care-1 botează în Iordan, Naşi sînjt uneori chiar gazdele (probabil pentru că sf. Ioan Botezătorul eplineşte funcŃia de preot, deci nu dispensează de nănaşi). Ideea »ta apare clar în unele colinde. Maica sfîntă „porunceşte"185 (aiică trimite vorbă) lui sf. Ioan să vie să boteze pe Isus, „să-1 bo-tepe-n Bobotează şi să-1 scalde în Iordan". Sf. Ioan apare ca u^ p^eot localnic: cu cartea subsuoară, cu crucea într-o mînă, cu busriâ~ cijil în cealaltă etc. Nici aici nu apare nimic care să nu po^1*6;^" plicat prin interpretarea şi trăirea Ńărănească a evangheliil-^fanifa ănarea atît de frecventă a lui Isus cu soarele, cu răsăritrPove^i S1 cp razele soarelui, poate fi explicată prin aceea că b; făcea frecvent aceste comparaŃii şi metafore („soa-^'orki> c^ zeuj „lumină din lumină" etc.)186. Dealtfel, uneori carac^ ^^ Pe textul ai textelor, fără semnificaŃii mitologice de nici i laminări, cuprinde 170 TRAIAN HERSENI „Sus în poarta lui Crăciun . . . pare soare că răsare, dar nu-i soare răsărit, că-i Hristos cînd s-a născut" (Săvăstreni). Ce comparaŃie mai la mdemînă poate găsi Ńărănimea pentru strălucirea lui DumnezeuFiul, ,,lumină din lumină", cum spune crezul, decît soarele, şi cum poate ocoli comparaŃia naşterii lui

Dumnezeu cu răsăritul, din mo-ent ce pentru ea tot ce apare nou are acest caracter: răsăresc hol-ele, răsăresc copiii, răsăresc florile, răsăresc stelele, luna, soarele, ăsăresc prietenii şi duşmanii etc? Ori dintre toate aceste răsărituri, i mai luminos şi mai spectaculos rămîne al soarelui, faŃă de care săritul lui Dumnezeu nu poate fi mai prejos. In acelaşi cadru Ńărănesc-creştin se explică, probabil, şi credinŃa cerul se deschide în noaptea de Crăciun sau de Bobotează. Rolul evanghelic al Sf. Duh în procreaŃia lui Isus, considerarea acestuia fiul lui Dumnezeu, ca întruparea lui Dumnezeu din cer, ca fiul ariei, împărăteasa cerului, sau apariŃia Sf. Duh în chip de porum-el la botezul lui Christos etc, idei reprezentate şi în icoane, la care se daugă anacronisme inevitabile pentru minŃile necultivate, toate presupun deschiderea cerului ca evenimentele să se poată petrece. Intr-una din colinde, Isus nu se naşte, ci coboară pur şi simplu pe pămînt (să nu se piardă din vedre că există şi o „pogorîre" canonică a lui Dumnezeu, pogorîrea Sf. Duh). Ca să cobori din cer, îŃi trebuie o ieşire, de unde poarta cerului, sau pentru ieşirea lui Durn-ezeu, deschiderea cerului întreg. Ca să cobori de undeva, îŃi tre-■mie o scară, fie chiar şi pentru coborîrea lui Isus Christos sau a lui "Dumnezeu (din moment ce nu au aripi ca Sf. Duh sau ca îngerii). '. De aici texte ca în colindele din łara Oltului (de ex. Porumbacul de Sus): „Pe dinintea cestor curŃi. . . este-o scară tot de ceasră; pe scară /ce se coboară? Coboară-să Isus Christos". Urmează descrierea veş-mîntului, oare, din moment ce vine din cer, nu poate fi decît ceresc, adică asemănător bolŃii cereşti: „Lungu-i lung pînă-n pămînt, largu-i larg pe jur pămînt; şi umărul de-a stînga scrisă-i luna cu lumina şi soarele cu căldura, soarele cu razele; mai în jos pe subŃiori scrise-s sfinte sărbători; mai în jos pe la mîneci scrise-s sfintele dumineci ..." Veşmîntul acesta nu-i decît o descriere naivă a bolŃii cereşti şi a calendarului festiv, imaginat ca o haină care înveleşte în chip normal divinitatea uriaşă (mai mare decît orice pe lume) din oment ce locuieşte în cer, ba e pretutindeni.187 Dealtfel, divinităŃile ereşti sînt identificate foarte uşor cu cerul188, ca melcii cu cara-oea lor, încît odată cu ele coboară şi „cerul pe pămînt". Fireşte, veşmintele preoŃeşti (odăjdiile) au ajutat şi ele la formarea acestor imagini, ca şi iconografia bisericească189, în care Dumnezeu este înINTERPRETÂRÎ ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (I) 171 făŃişat în ornate bisericeşti, ca un arhiereu, cu barba albă, stînd pe\ tron şi binecuvîntînd poporul (asemene-a unor sfinŃi care au fost într-adevăr arhierei). Abaterile de la „dreapta învăŃătură" a colindelor sînt însă mult mai mari. într-una din ele (Fîntîna) se confundă Crăciunul cu Bobotează, oa o singură zi, în care ,,Fiul sfînt" se naşte şi se botează, este luat în poale de Maica Precesta, înălŃat în cer, încreştinat şi primind nume: „Isus Christos din ceruri", stabilindu-i-se deci şi „domiciliul". Toate acestea le face sf. Măria singură, ceea ce nu e de mirare, dacă se Ńine seama de „cultul sf. Măria" chiar în creştinism, prin care i se acordă puteri asemene'a lui Dumnezeu (vezi şi descântecele noastre)190. In altă colindă, (Lupşa), Isus e luat în aripi de doi îngeri şi înălŃat la cer ca să fie pus „Domnul cerului şi al pămîn-tului". în alte colinde (de ex. Bucium şi Pojcxrta), operaŃia aceasta de înscăunare a lui Isus Christos („domn 1-a ridicat, sfînt nume i-a dat" — cum se ridică şi vătavul) revine sf. Ioan, după ce 1-a botezat, sau (ca la ŞercăiŃa) chiar gazdelor colindate. După unele sate (de ex. Cuciulata), „Maica sfîntă Mărie" a luat pe Dumnezeu în poale şi 1-a dus ,ysus la plai". Unde „s-a pus jos şi-o hodinit": „trei izvoare^au izvorît", de mir, de vin, de lapte; în lapte 1-a scăldat, cu vinul 1-a botezat, cu mirul 1-^a miruit, punîndu-1 „Domn în cer şi pe pămînt". Aici s-ar putea să fie şi unele elemente arhaice (mai ales dacă înlocuim mirul cu mierea), dar tema izolată poate fi explicată, pînă la un punct, şi pe altă cale. Fuga evanghelică pentru a scăpa de prigoana dezlănŃuită de „Irod împărat", într-un mediu muntenesc nu poate fi decît „sus la plai", „prin făgete luminoase, prin brădete-ntunecoase", unde se ascundeau şi sătenii locului cînd erau atacaŃi de năvălitori sau erau urmăriŃi de iauto-j rităŃi. Mirul şi vinul sînt legate prea mult de creştinism, ca să n primească mereu întrebuinŃări sacre, iar sclădătoarea de lapte este! un motiv de basm foarte răspîndit, dacă nu pentru Dumnezeu, sigur pentru zîne, împărătese, fete de împărat etc. Unele colinde (de ex. din Oprea-CîrŃişoara) susŃin că în ziua de Crăciun se serbează nu numai naşterea Domnului, ci şi facerea lumii, căci în aceeaşi zi, după naştere, Domnul „pămîntul a făcut si ceriul l-o ridicat" (pe patru stîlpi de argint), urmînd o descriere a cerului „podobit", asemănătoare întru totul cu veşmîntul lui Dumnezeu care coboară din cer satu umblă împreună cu cetele de fecioriV în noaptea de Crăciun. Asupra cosmologiei din colinde vom reveni/ Naşterea Domnului, înfăŃişată de colinde, este totuşi plină de surprize. în Ucea de Jos, într-o colindă, Dumnezeu se naşte fără nici 172 TRAIAN HERSENZ o altă indicaŃie, parcă din nimic şi în pustiu, pentru că „de trei zile mi-a născut" şi „tot o gură mi-a Ńinut" — „nimeni în lume nu-1 aude... nu aleargă... decît.. . Maica sfîntă Mărie" (exact ca în

. cu puterea lui supranaturală. tot nesigură. şi oglindirea în colindă a celor trei vîrste evanghelic cunoscute ale lui Isus: „mititel" la naştere. mititel înfăşăŃel". apar în colinde unele teme şi motive care / pot duce uşor la ipoteze privind originea lor precreştină. „Evul mediu ne-a lăsat descrieri şi reprezentăcri ale inorogului.. bătrîn. dacă raportăm tema numai la Crăciun. datorită căreia el apare fiecărui „cercător" într-alt chip. Unul 1-a văzut „mititel înfăşăŃel". rugat de Maică: „Greştinează-un fiu al meu.. răsucindu-şi mustăcioara". Colinda aceasta cuprinde vizibil două teme diferite. al înfăŃişării lui Isus sub trei vîrste diferite. care apare sub diferite variante. In varianta de la Oprea-CîrŃişoara. nu este greu de imaginat minunea.. cum se întîlneşte precis în prima din colindele amintite. Aşa este / motivul. bineouvîntarea tisei pentru „umbră că-i făcea-ră". „junişan de 7 ani" (perioadă în care a discutat în templu) şi adult. şi în alte colinde. bine studiate de specialişti. dar şi în acŃiuni proprii."192 Iste explicaŃia cea mai plauzibilă din cîte s-au dat. de a împinge cercetarea pe terenul antichităŃilor greceşti şi cretano-miceniene. în aceste împrejurări.. cel de la miezul nopŃii. în acelaşi timp.. amiaz de om. cum vom vedea îndată. cum înhiară mustăcioară".". „junişan de şapte ani". că nu-i eine-Ńi pare Ńie. în altele Crăciun. fără îndoială ispititoare. a căutat să răpună pe Isus.. nu săgeta. acest animal fantastic fiind caracterizat prin culoarea albă. al treilea că: „mi-o dat pe-nbătrîneŃe şi mi-o dat pe-ncărunteŃe" (Arpaşul de Sus): în INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (I) 173 altă variantă e văzut: 1.194 / în legătură cu naşterea. trimit \^ slugile pe rînd sau „cercători" să vadă pe Isus. .. iar în vîrful plaiului apare sf. Cele trei înfăŃişări par perfect explicabile dacă le punem în legătură cu Irod. afară numai e Fecioara curata. în religiile greceşti străvechi sau poate pre-greceşti. şi nici prin atmosfera creată în sînul lui de o biserică şi o învăŃătură impregnate adine de idei .191 care-1 duce şi de astă dată „sus la plai". . atît pe baza realităŃilor româneşti. nu putem explica aceste colinde nicicum prin viaŃa satului tradiŃional roma174 TRAIAN HERSENI nesc. iar cel de dimineaŃă. cit şi pe bază de bibliografie — implicit scrierile apocrife197 —. pentru a atrage atenŃia cititorilor asupra celor ce urmează. Aici se poate să fie însă şi o simplă confuzie. aplecat spre bătrîneŃe" (CîrŃa). a determinat pe magi să nu se mai întoarcă la Irod şi. dacă nu putem lămuri formarea acestei teme pe temeiul datelor creştine. de natură / „canonică". chiar dacă se arată greşit înŃeleasă. al doilea: „voinic. Dumnezeu. iar aceştia se întorc şi fiecare spune că a văzut altceva. cu înŃelesuri contradictorii. că. nu numai în unele colinde.195 Prin urmare. De acesta ar fi vorba aici. menită să apere pe Isus.pe Dumnezeu mestecîn-du-şi cărunteŃea"... ceea / ce s-a petrecut pe o scară mult mai mare decît ne putem închipui / astăzi. în sfîrşit. contaminate fără a fi armonizate. „omu-i om. ca să afle unde s-a născut „noul împărat". — cea mijlocie „pe Duhu Sfîntu. Ioan. Tema aceasta se regăseşte sub o formă aproape identică în alt complex de credinŃe şi practici. — cea mai mică: „pe Fiul sfînt. Mai poate fi. a unui Dumnezeu părăsit de imamă sau născut fără mamă (nu numai fără tată) apare. pe losif să fugă împreună cu Maica şi cu Fiul în Egipt. cercătorii (iscoadele) lui Irod îl văd în chip diferit. că-i doamna sfîntă Mărie şi-on fiu tînăr şi-au născut. „Literatura populară transmisă prin mijlocirea mediului călugăresc şi cărturar" explică această colindă.. 3. îngrijit de elemente ale naturii. urmînd blestemul plutei. încît Irod nu mai ştie ce să creadă. mai de grabă decît „miturile antichităŃii clasice". fără îndoială şi altele.. într-o colindă din Voivodenii Mici. pentru a-i apăra de furia ucigaşă a lui Irod (care apoi a omorît toŃi pruncii). greu de văzut şi aproape imposibil de prins . 1-a văzut tînăr (june). Acesta. pentru că nu le-a făcut umbră. O temă şi mai curioasă (din punct de vedere creştin) ne înfăŃişează pe Dumnezeul prunc mic desprins complet de maică. 2. „mititel de-nfăşăŃel". cu toate că..193 Biserica şi slujitorii ei sînt în cea mai mare parte responsabili de răspîndirea unor /învăŃături şi tematici care n-au nimic de-a face cu Evangheliile. după momentul zilei în care-1 caută pe Isus: cel care 1-a căutat seara. Soare. Prima temă. provenită din contopirea unui descîntec cu o colindă. Sau a celor trei ipostaze ale Dumnezeului creştin. avem putinŃa. sluga cea mai mare 1-a văzut . copil. în a cărui poală vine să-şi aşeze capul. cel puŃin în cercetările efectuate de noi. In aceste împrejurări este foarte greu de susŃinut originea mai îndepărtată a acestor colinde.. mai ales dacă nu se găsesc şi alte asemănări. ternîndu-şi domnia. In alt text (din Copăcel) sf. în unele colinde Irod. El a încercat să folosească pe cei trei magi de la răsărit. de la complexe la complexe. Mărie apare în chip de . fiară: „Sub o tufă de mălinu joacă-o fiară foarte mîndră" — pe care vrea s-o săgete Soarele: „Stai. după cum se afirmă în Noul Testament.descîntece). şi un fiu al tău". Istoricii literaturii poporane încearcă să explice această colindă prin „simbolica Fiziologului". în 'iziolog se spune că el simbolizează zămislirea Maicii Domnului. în anii propovăduirii şi răstignirii196.. Precizăm de la început.

creştin'6. neaua. La trei zile-apleacă-mi-l. într-o variantă pe aceeaşi temă din Şinca Nouă. Leagănul e de mătase: „Iar în leagăn cine sade? Sade Domnul Dumnezeu. Puii acesta se nasc însă de regulă mei mari decît nivelul de alăptare. unge-mi-1. care continuă. mai ales mieii. ne va obliga la o revizuire a întregului material. nu este totuşi scăldat. Dar în leagăn cine este? Este Domnul Dumnezeu Mititel de-nfăşăŃel Ploaia plouă şi mi-l scaldă. boieri mari'6 din Sebeşul de Sus. flori albe de măr") faşă albă de mătase". Şi-l apleacă ca să crească. în chip normal. încît trebuie să se aplece pentru a se putea hrăni. Dacă interpretăm textul de mai sus după mentalitatea Ńărănească. „lemn de pipăruş" sau de „chiparos"). mititel de-nfăşăŃel. numai a îndoi. pe care basmele nu fac decît să o oglindească literar). pe-acest pămînt" şi care are „scutecel de arginŃel. în esenŃă astfel (cu sublinierile noastre): Că vă vin colindătorii Noaptea. leagănă-1. pe Dumnezeu (zeul)-prunc. Vînt tragănă. îndată după naştere. Ninge.filosofice complexe (maică-fecioară. . considerate izolat. mînjii — spre deosebire de purcei. sînt adunaŃi „sfinŃi şi de cei sfinŃi" şi „negri călugări" care „pe Domnul pomenesc". este înfăşat ca orice copil de la sat. căci de ea e vorba — grija aceasta cu totul excepŃională faŃă de prunc nu poate s-o aibă decît o maică (maică bună. deşi înclinăm spre prima ipoteză. moarteînviere etc). fără îngrijire şi fără ocrotire. Sau la CîrŃa: tot „Sus în cîmp la Ierusalim". De astă dată creatorul poporan n~a uitat nici alăptatul. 176 TRAIAN HERSENI In graiul Ńărănesc. ca ploaia. pruncul divin este singur. a încovoia ceva în jos. şi numai izolat. De aceea ciobanii îi apleacă ei spre uger. plouă. Luăm ca bază. fără mamă. Da-n crăcii de pipăruş Este-un leagăn de mătase. sînt foarte nătîngi. ca toŃi copiii — şi încă de mătase —. care niciodată n-au fost înŃelese şi nici măcar recepŃionate în chip exact de Ńărănime. sculaŃi. colinda „SculaŃi. ninge. . fiind textul cel mai simplu şi mai adaptat locurilor. la nevoie pot fi explicate şi prin împrejurări mai noi (adică în lumea creştină). Bate vîntul. fără de care. . crescutumi-o Frumos lemn de pipăruş. Măria. încăpuŃi pe mîini străine. de . iar pruncul acesta este Dumnezeu. . cu toate că e prezentă în colindă şi Maica sfîntă. Vîntul bate de mi-l leagănă. INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (I) 175 Este evident că natura-mamă îşi creşte pruncul. în crucile brazilor. legănel de aurel. Neaua ninge şi mi-l unge. după concepŃia firească. Concluzia se desprinde de la sine. Un sfînt grăieşte: Dar eu că mi-l ştiu Că-n cea lume şi-n cel soare Şi-n cest margini de pămînt Crescutu-mi-o. adică nu l-mi văzut. Şi mai departe. . El are leagăn. mi-l leagănă. cîrpele-s de flori de măr (refrenul aceleiaşi colinde: „florile. Fiul sfînt. întîmplarea aceasta se desfăşoară într-un cadru biblic („sus la Rosalim". uns şi legănat de Maica sfîntă. Neaua ninge de mi-l unge. în plus este scăldat. nu ştiu cum arată. ca în limba cultă. noi nu facem decît s-o formulăm. Dar o rază unde-i rază? Rază-n vîrful munŃilor. ca să nu ne mai referim la experienŃa de toate zilele. alături de Tatăl sfînt. dar o divinitate. nu maşteră sau vitregă: sînt pline basmele de suferinŃele copiilor orfani de mamă. este vorba de „Fiul sfînt" care „s-o născut. viŃeii. trebuie să fie tot o divinitate: Magna Mater? Terra Mater? — nu ştim. adică de sf. Aşa-mi creşte Dumnezeu. care îngrijeşte pruncul divin sau. lăsat la voia întîmplării.. faşă albă e tot de mătase (cum n-are deci nimeni în lumea satelor). îneît au dus prin ele înseşi la un bogat „folclor. Dumnezeu-om. eventual mai multe: demoni sau spirite mai mici ale naturii. ci tot de elemente ale naturii. nici Ńipenie de om. nici Dumnezeu nu poate să crească: Plouă. Da-n leagăn cine-i culcat? Doarme Domnul Dumnezeu. In alte variante. încît pierd mult timp pînă învaŃă singuri meşteşugul suptului. Neaua ninge de mi-l unge" (Arpaşul de Sus). Dacă Ńinem seama de mentalitatea Ńărănească — şi trebuie să Ńinem. vădit contaminată şi încreştinată. cu toate acestea nu este un copil părăsit. uns şi legănat fără încetare. dar nu-l ştiu. mai exact. Unde-s doi brazi îmbinaŃi Este-un leagăn agăŃat. Pămîntul să stăpînească Şi cerul să-1 hăznuiască (folosească). pisici — sug în timp ce mamele lor stau în picioare. căŃei. a apleca nu înseamnă. un singur Dumnezeu cu trei înfăŃişări. scaldă-mi-1. Mieii. De aceea s-ar putea să ne găsim în faŃa unor colinde care să constituiască într-adevăr un fir conducător în labirintul de fapte pe care l-am înfăŃişat şi care. Ploaia ploua şi mi-l scaldă. fie ei şi de împăraŃi. după cum se ştie. dar „pînza e de flori de măr" („florile dalbe de măr" ale aceloraşi colinde). fără nimeni împrejur. maică dulce. vîntul. ci şi a alăpta. fără nici o forŃare a logicii: natura însăşi. pe la cîntătorii. stabilind o semnificaŃie străveche unor elemente care. Ploaia plouă de mi-l spală.

Cu mir sfînt mi-1 creştinează. că zeul originar nu urca. cu toate confuziile şi contaminările vădite. şi pe cel primitiv şi pe cel derivat: Fiul sfînt este aplecat (presupunînd că nu s-a pierdut nimic din textul originar) de vînt. deşi obişnuit copilul este ridicat la sîn. cobora. prin făgete. sus la plai că mi-au plecat". nu aplecat. în sensul lui străvechi de Ńară (terra). legat de înălŃimi. ci. Pînă sus la mijlocire. ei în braŃe mi l-au luat. neîntîmplător. prin influenŃa creştinismului numai în colinde. născut undeva la poale. de o Ńarină-mamă sălbatică. sînul trebuie să fie şi mai jos. Cu vin roşu mi-1 botează. In anumite împrejurări. In colinda noastră se pare că termenul păstrează amîndouă înŃelesurile. în această variantă. deci îndeplineşte rolul de raznă (îl apleacă în sensul în care apleacă ciobanul din zona cercetată. Răilor şi bunilor. nu are lapte. Cobora evident ca şi vînătorii. fie că sînt originare. ci şi la oameni. pentru că nu apare nicăieri în concepŃie Ńărănească nici ca mamă. altu-i de mir Şi-al treilea-i lapte dulce. cuprinde 12 — Forme străvechi de cultură poporană româneasca 178 TRA1AN HERSENI o contradicŃie care nu poate fi eliminată decît prin această interpretare. unul de mir (desigur miere) şi unul de vin. Dumnezeu e născut evanghelic de sf. are grijă şi de astă dată de fiu: în locul de odihnă şi prînz izvorăsc. unde sînt satele şi ogoarele. Trei izvoare au izvorît. adică pe la jumătatea drumului dintre stîni sau cabane şi sate). a toate făcătoare şi a toate hrănitoare. Unu-i vin. una creştină. apropierea de Terra Mater. Ei în braŃe mi l-au luat. din nevoi rituale: mirudrea). bineînŃeles. că a fost crescut de sfinŃi. mai ales la drum lung — şi spun pînă azi copil mic la cei de leagăn şi copil mare la cel înŃărcat). Prin galbini de frăsinei. ne referim la fîntîniŃele de pe hotarele satelor din łara Oltului. făcută foarte . Odihnească să-mprînzească. fîntîniŃa vinului şi chiar fîntîniŃa laptelui (aceasta mai mult în poveşti şi povestiri). tot cu mîna. pămîntului. alături de pîine (de grîu. cade cu regularitate pe la mijlocul. dar de astă dată spre un sîn al pămîntului matern). din motivele arătate). pînă la mijlocul drumului — colinda spune însă că urca. după nici o concepŃie mitologică. aplicat. ne bazăm chiar pe textul colindei. din care derivă şi Ńarina198 hrănitoare. după ce a crescut mai mare. In lapte dulce mi-1 scăldează. fie că sînt adoptate. într-adevăr. textul de la Corbi. nediformat. deci spre pămînt. este inevitabilă. îngeri din cer s-a slobost. dar că „dacă mare l-au făcut. Zeul acesta apare mereu în colinde ca un zeu montan. fireşte. nici ca doică). prin extensiune. Cerului. La Corbi. mai tîrziu de porumb) şi de carne (de vînat. la o imagine divină eclectică. pînă la 3—4 ani. adică orele 8—9. cobora singur sau cu ceata la poale. completează tabloul. între care şi satul nostru natal (Iaşi). care. deci foarte arhaică. dimpotrivă. ciobanii şi chiar excursioniştii în zilele noastre. de Geea. Celelalte colinde. Ńinînd bineînŃeles seamă — după metoda sociologică în etnografie. Vînt tragănă de-1 leagănă. apoi de animale domestice) ale pămîntului nostru. Măria. adică cele trei bunătăŃi alimentare parcă de totdeauna. Iar cînd contrazicem afirmaŃia din colinda de la Corbi.unde a apleca a căpătat înŃelesul de a alăpta. — ne referim. ÎnŃelesul este clar: pruncul sfînt este „mare*. Sub aripi că mi l-au luat. dar în acelaşi timp „îl apleacă ca să crească" adică îl alăptează (fireşte însă că sînul însuşi nu aparŃine vîntului. dar încă tot copil. Zeul-prunc păgîn se pare că era născut tocmai sus. dar e crescut de „sfinŃii cei mari" oare: Dacă mare l-au făcut. cum spun clar colindele. un izvor de lapte. afirmă despre Dumnezeu. de la naştere. fiind rezultatul vădit al unei contaminări. El era născut şi crescut de natură:. care. numai la versiunile locale. INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (I) 177 Dar cînd mare l-au făcut. pe care o aplicăm consecvent — de modul şi cadrul de viaŃă al oamenilor din partea locurilor. Pus-au jos să odihnească. Prin brădete. pămîntul însuşi. suprapus. Marilor şi micilor. de brădet. care nu este atîrnat nicăieri la o mare înălŃime. şi fiind aplecat dinspre leagăn. ca prin minune. Aceeaşi mamă ocrotitoare şi hrănitoare a pruncului din vîrful plaiului. Descrierea drumului parcurs de ei. Presupunînd că textul este arhaic şi autentic. Sus la plai că mi-au plecat. Tot atît de clar e faptul că sfinŃii au luat copilul şi au apucat plaiul spre înălŃimea muntelui. de zeiŃa-mamă chtonică. fîntîniŃe sau izvoare care poartă pînă azi nume asemănătoare: fîntîniŃa mierii (nu a mirului. orz) şi mămăligă (de mei. care încearcă să împace două concepŃii străine una de alta despre naşterea şi natura divinităŃii. pentru că altfel nu l-ar fi luat în braŃe (Ńăranii de acolo poartă în braŃe şi copii mai mărişori. ceea ce în cazul de faŃă este foarte puŃin probabil. Sînul care hrăneşte pe fiul sfînt este al unei mame (chiar dacă nu e mama proprie. mielul la oaie. nu numai la vite. Cînd spunem miere în loc de mir. sincretistă. încît prînzul. pînă la urmă se ajunge la o zeitate făcută din bucăŃi. în zona brazilor. cu aceeaşi temă. amestecat cum e. secară. dar obiceiul de la mijlocul drumului este acelaşi — pentru a se hodini şi a prinzi (mîncatul este totodeauna dis-de-dimineaŃă? cu noaptea în cap. Neaua ninge de-1 va unge. nu cultivată. alta necreştină. care îl şi leagănă. zeul acesta. Cerului l-au ridicat.

dar nu tocmai pe crestele golaşe. Descrierea peisajului geografic din colindă redă fidel MunŃii Făgăraşului. unde cade „mijlocirea" drumului parcurs în sus. „Mijlocirea" nu este un loc în spaŃiu.. zona bradului. îmbinată cu adăpostul împotriva ploii şi a vînturilor. în singurătate şi tăcere. cum spune colinda. nu se opresc la poale ca să se odihnească şi să prînzească. adică ar fi arătat ordinea naturală reală: ar fi pus la piciorul muntelui „frasinul" şi pădurişul „galbin". Deci la urcuş se opresc după 3—4 ore de mers.. C-aşa creşte Duhul Sfînt (sic) Duhul Sfînt pe-acest pămînt. cum am arătat în altă lucrare.. deci cam pe unde se amestecă fagul cu bradul. ci toate sînt lia poale. . nalt şi gemănat. ar trebui să sune cam aşa: Dacă mare l-au făcut. cînd coboară de la munte. fie pe muchi. probabil — presupunînd că e vreo corelaŃie între aceste fenomene — ca atribuŃii sau daruri ale zeului care a trecut el însuşi vîrsta primei copilării. în peisajul „galbin" al frasinilor. care străjuiesc măreŃ łara Oltului (depresiune subcarpatică). Ultima are . MunŃii Făgăraşului. adică vîrsta de sîn. . pe care îl dă . vîrfurile pleşuve) şi de pădure. sînt exploataŃi de către localnici după reguli străvechi şi precise. 180 TRAIAN HERSENI în Oprea-CîrŃişoara (sat geamăn cu Streza-CîrŃişoara. 21—22). pentru că ei au plecat „prin brădete.. ar fi răsturnat ordinea peisajului silvic. în amîndouă variantele. Domnul creşte zdreveneşte .la îmbinarea pădurii cu poienile.. ci în ultima zonă împădurită. şi a trecut în vîrsta în care poate să bea vin (la discreŃie. pe hotarele satelor. adică cel mult după un ceas-două de drum (satele nu sînt chiar sub munte). Iar de el ce-i agăŃat? Este-un leagăn de mătase. prin făgete. Ploaia plouă. De aceea textul originar al colindei. pînă la „mijlocire" (mijlocul drumului) unde . . Mare. Ca să obosească şi să flămînzească trebuie să urce şi să treacă timp. drumul este uşor şi repede. deci la începutul plaiului. doar un rîu le desparte): .. pădurea învecinată" (p. arată însă exact contrariul. unde naşte zeul.. Este de semnalat şi faptul că fîntîniŃele sau izvoarele actuale cu numele celor din colinde (mai ales de vin şi de miere) nu se găsesc nici una în munte. Iar în leagăn cine doarme? Doarme Domnul Dumnezeu . Dimpotrivă. curn le-ar plăcea şi junilor din cete). mai ales că merg şi cu măgari sau cai încărcaŃi şi mai au în faŃă întreg muntele. Iar în leagăn cine doarme? Doarme Domnul Dumnezeu Mititel şi-nfăşăŃel. spre mijlocul muntelui „făgetul". în apropiere de goluri".nevoia lărgimii şi putinŃa de a Ńine oile mereu sub ochi. De acolo pînă la „vîrful INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (I) 179 plaiului" (nu al muntelui).precis în colindă. unde găsesc păşune pentru animale şi apă pentru toŃi. Vîntul bate de mi-1 leagănă. dar mai e „timp mult". Dacă textul primitiv ar fi vrut să arate urcuşul.păşune de goluri (înălŃimile fără de păduri. Prin brădete (da). din . adică al potecii. prin făgete (da). prin galbini de frăsinei". Prin galbini de frăsinei (da) Pînă jos la mijlocire (da) Pus-au jos să odihnească. leagănul şi deci probabil locul de naştere al zeului este în „vîrful munŃilor".199 ca toŃi munŃii noştri.. a preoŃilor) în braŃe mi l-au luat Jos pe plai că mi-au plecat.. Odihnească să-mi prînzească . lîngă vreun izvor. ci în timp: e mijlocul „drumului". La cel brad mare şi nalt. numai că ordinea descrierii arată coborîre de la munte.. în vreo poiană. iar spre „vîrful plaiului" (unde colindele arată locul de naştere al acestui zeu străvechi) ar fi pus „brădetul". care e tot mai greu şi deci mai lung. . cu cît urci. unde apar cele trei izvoare miraculoase. care sînt la poale. łăranii nu se odihnesc numai ca să se odihnească. Păşunea este de două feluri: . nu urcare. unde se găseşte zona antropogeografică cea mai importantă: centura stînilor. departe de lume.. unde se înalŃă stîncile. nu invers. Dacă textul primitiv ar fi vrut să arate urcuşul. ceea ce cade undeva pe la jumătatea muntelui. ci pentru că au obosit şi sînt flămînzi.. Iar de clean de brad înalt Este-un leagăn agăŃatu. într-o colindă asemănătoare de la Streza-CîrŃişoara apar unele precizări pe care le socotim semnificative: La poalele brazilor. Ei (ceata sfinŃilor. care privea nu pe Isus Christos.. La poalele brazilor . ci pe celălalt Dumnezeu (sau demon). scaldă-mi-1. printre fagi sau brazi.pus-au jos să hodinească şi să prînzească". în vîrful munŃilor. încît odihna şi prînzul se petrec de regulă spre poale sau chiar la poale. Stînile sînt aşezate fie pe văile largi. n-ar fi pus nici odihna şi prînzul după frasini... cînd oamenii locului urcă la munte. Într-adevăr. ca din fîntînă. ci undeva mai sus. care — exceptînd drumurile comerciale care trec munŃii — se termină de obicei la stîni sau cabane.. nu mai e „distanŃă mare".

205 indiferent dacă e vorba de români. alături de agricultură şi creşterea vitelor mari. probabil din cele mai vechi timpuri. mai puŃin răvăşite. . cînd se înŃărca mieii. pentru lucrarea prezentă). „laptele cel de toate zilele.Mînzările pasc păşunea cea mai bună şi mai ferită. nu putea să nu se întîmple. zeităŃi domestice. tot atît de firească şi mult mai directă a unor religii axate pe divinizarea acelor elemente ale naturii care asigură vînatul. este absolut singur. numai că trebuie feriŃi de locurile rele. al căror cadru de desfăşurare 1-a constituit îndeobşte pădurea. pe lîngă numeroşi „demoni" şi „zei" comuni. zeul-prunc din leagănul agăŃat de un brad. de care nu ne ocupăm): pămîntul din care iese iarba bună pentru lapte (hrănind deci deopotrivă oile şi oamenii) şi brădetul care adăposteşte şi ocroteşte iarba. şi se duc oile la vărat. nu e aspră şi uscată ca cea din goluri. decît al păstorilor. înŃelegerea celor ce urmează: istoria religiilor a stabilit foarte precis. ca şi pe vremuri. pe scară largă. agricultura etc. Brădetul există şi azi. In colindele la care ne referim. pentru care optăm. lupii. adică cele care au o legătură evidentă cu zeul montan. mînzările din munte asigurau hrana principală. Omul zilelor noastre mai înŃelege încă o religie al cărei unic Dumnezeu este menit să asigure. zeităŃi profesionale ş. oieritul. jintiŃa.206 182 TRAIAN HERSENI Cu toate acestea. nu putea să întîrzie. la început a fost chiar acel copac.d. într-un stadiu de dezvoltare economică. Cu vorbele proprii ale ciobanilor din partea locului: . nu sînt amintite nici oile. înconjurat numai de natura sălbatică şi de sălbăticiunile muntelui. mai exact."™ Înseamnă că muntele hrănitor şi brădetul ocrotitor al mînzărilor au putut să joace şi un rol religios în toate vremurile străvechi. zeităŃi regionale. Se poate formula deci ipoteza că zeificarea acestor două elemente ale naturii (alături de altele. adică cile cu lapte. le apără de ploi şi de vînturi şi-şi Ńin laptele la căldură. La goluri scot sterpele (oile fără lapte) şi mieii". de daci sau de populaŃii şi mai arhaice. „pîinea noastră cea de toate zilele". „sus la munte". . . In această variantă. comune tuturor vînătorilor şi culegătorilor preistorici.201 Se ştie sigur că legiunea aceasta nu a fost pur pastorală nici în timpul dacilor. în cea vînătorească şi a culegerii hranei direct din natură? Credem că da. nici stînile şi ciobanii. untul etc). 23—24 — subl.a. juni) sau a rudelor directe (mamă. am spune zona centrală a păstoritului. deocamdată. prin locul cel mai rău . oaia cu lapte a avut un rol economic important. ci pentru a înlesni. în timpul verii. Mioarele (oile tinere care încă nu fată) şi sterpele pasc coasta. socială şi culturală în care omenirea de pe întreaga suprafaŃă a pămîntului proceda — cu diferenŃe rezultate din modurile locale de viaŃă — la fel. nici alŃi oameni. singura lăsată chiar de întemeietor). \ łara Oltului. cu zeul din brad. cîinii. Pentru ciobani. şi este amintit de ciobani şi de colindători deopotrivă. care luau drumul transhumantei spre Dunăre şi mare. In acest complex etnografic. creşterea altor animale domestice. toate ocupaŃiile „etnografice" mai importante. sus la golişte.iarba mai bună. fiecare fragment mai important din sînul unui popor îşi avea zeităŃile sale preferate. în care a existat un păstorit în munŃii noştri. mînzările şi stînile de intemperii. grî-nele etc. a dezvoltat. Va înŃelege şi mai greu rămăşiŃele politeismului în cadrul căruia. lucrurile nu s-au întîmplat astfel. pescuitul. El constituie locul cel mai bun. Peisajul pare mai mult al vînătorilor. urda. separîndu-i de mînzări. pînă toamna. atît de apreciate de satele de INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (I) 181 sub munte. cum arată aşezarea satelor şi structura teritoriului. tată). după care copacul devine simplă locuinŃă sau adăpost al demonului.m. brînza. ce Ńin de existenŃa uncr rituri de iniŃiere a tineretului. într-o perioadă mai veche. De ce am schimbat însă zeul din brădet sau. agăŃat cu leagănul de un brad. Brădetul (pădurea de brazi) e locul cel mai călduros — ele sînt mai slabe. " (p. cu excepŃia unor turme mai mari. cînd le coboară în sat şi se amestecă din nou ciopoarele pentru iernat. ca un lucru însemnat. unde se adăpostesc şi se hrănesc mînzările.203 Ea este exploatată economic numai la munte. cum dovedesc săpăturile arheologice de la Arpaşu de Sus202 şi alte izvoare istorice. cu brădetul însuşi? Am procedat astfel nu numai pentru a simplifica lucrurile. cu toate că paralel creşteau şi alte vite şi se făcea o agricultură foarte variată. faptul că o zeitate legată de un anumit copac. divinizat ca atare. tot numai ca o ipoteză de lucru. turmele. urşii. In colindele care par a fi cele mai necontaminate. . prăpăstioase. Mieii pasc vîrf urile pe la golişte şi Ńin cam muchea . vînătoarea. s-ar explica mult mai bine. Insă. aşadar oile care asigură „materia primă"200 pentru toate produsele stînii (caşul. cu excepŃia suitelor (sfinŃi. Poate că legătura cu muntele are aici şi alte semnificaŃii. noastre. devenind apoi demonul sau spiritul acelui copac. pentru că au nevoie de o hrană mai bună şi sînt adăpostite şi de ploaie. Sîntem oare îndreptăŃiŃi să împingem cercetarea şi mai adine în istorie. în urma rugăciunilor zilnice (rugăciunea împărătească. dar va înŃelege mai greu făurirea. ca şi boriŃa sau turca. anticipînd unele concluzii. o pasc mînzările (oile cu lapte). căci mai alunecă.. „la capătul plaiului". de primăvara. personajele mitologice şi întîmplările din unele colinde.

Jos la umbra bradului Leagănă-să. nici cadrul restrîns al lucrării. asociaŃi tot cu marea. se pare că lucrurile s-au petrecut asemănător. al nunŃii şi al nemuririi. exprimă doruri foarte fireşti. de unde-i sînt părinŃii. Bradul apare şi în alte colinde din łara Oltului — ca să ne menŃinem deocamdată numai în cadrul acestora — şi nu numai ca peisaj. sînt toŃi minunaŃi. iar fata.. Ne întrebăm în chip firesc dacă nu cumva bradul. dar şi cu literatura problemei. De dorul surorilor. nu are o legătură directă cu cetele de feciori. Ce ne interesează în plus e că. în paginile ce urmează. Şi dacă acest zeu tînăr.211 Regretăm că. tot tînără. Mi-au tunat un bohor (bour) negru. d-oichi negri. La noi. departe de a fi nefericită. Simbolismul acesta se păstrează în parte pînă azi în graiul de toate zilele din łara Oltului: fetele sînt asemuite cu florile. Dar în leagăn cine sade? Les Măria (X). după concepŃia străveche a poporului nostru. purtată de un bohor în leagănul dintre coarne. In întreg acest tablou. cu înmormîntările celor tineri (cîntecul bradului la înmormîntarea celor necăsătoriŃi. şi dintre flori. nu biogeografic — şi care este asociat tot cu un leagăn (de astă dată verde. neînsurat.. care simbolizează în mod sigur pe bărbatul tînăr. o zeitate masculină. Ceea ce urmează nu este deloc banal. copacul rămînînd un simplu însoŃitor sau simbol al lui207 — aşa driadele. cu leagănul de mătase şi cu fata gazdei. pînă la brădet).. ceea ce ne trece însă cu atît mai mult pe un plan imaginar. nici spaŃiul de care dispunem nu ne îngăduie o discuŃie mai amănunŃită. Intr-o colindă din Porumbacul de Sus brazii. iar feciorii cu brazii. să se desprindă mai mult sau mai puŃin de el. alŃii obişnuiŃi. un simbol al unei divinităŃi masculine. . după întrebuinŃările multiple care i se dădeau bradului la români în toate prilejurile acestea210. cu un bohor cu un leagăn în coarne şi cu o fată mare în el. ca şi la multe alte popoare. nu pare deloc înspăimîntată.pentru ca. fata aceasta este din munŃi. un simbol al tinereŃii masculine. care simbolizează fraŃii. din părŃile Hunedoarei). spune: Vine marea cît de mare Dar de mare ce-şi aduce? Brazi minunaŃi Cu molivi alăturaŃi.produs" al pădurii pentru a simboliza tinereŃea fără bătrîneŃe. De dorul şi-aZ fraŃilor Şi eu cînt a florilor. 184 TRATAN HERSENI Sîntem. de unde. stejarul lui Zeus pentru formele evoluate208. amintită în colindă. principiul sau divinitatea tinereŃii. cum îi sînt surorile (ea însăşi deci floare). ca şi cum ei ar fi provocat toată această minunăŃie. Fata aceasta. ci fata gazdei. cum ar trebui să ne aşteptăm. cu nunŃile. vîrsta feciorelnică masculină (junii). era. în colinda pe care o analizăm. Şi eu cînt a brazilor. cum îi sînt fraŃii. e drept „în prundul mării albe44. iar brazii. Luăm ca bază un text simplu. Ne mărginim doar la precizarea că răspunsul nostru la această întrebare este afirmativ: bradul. ceea ce presupune . dar şi veşnicia. deşi confuz. nu numai tinereŃea. dintre brazi. printre trunchiuri de copaci. Dar eu cînt a munŃilor.. — colinda nu consideră minunaŃi decît brazii. păstrată pînă aproape în zilele noastre. el reprezentînd. cîntecul florilor e cînte-cul fetelor. In plus. nu la munte. Dar în leagăn cine sade? Sade Măria (X) ochi negri. printre molivi Eu nu cînt împăraŃilor. nu simbolizează. cum reiese din materialele culese din łara Oltului. mitolo1NTERPRETÂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (I) 183 gice sau cel puŃin simbolice. trăgănează Leagăn verde de mătase. el era. care s-a născut ca un om (nu a răsărit ca un copac). Intr-o colindă din ToderiŃa se spune: Jos în prundul mării dalbe Născutu-mi-o. fată de măritat. Formulăm această întrebare în minte nu numai cu faptele înfăŃişate. în care nu mai sade zeul-prunc. în sens de miracol. apar însă două categorii de brazi: unii minunaŃi. Ea coase şi cîntă: „cîntecel cam frumuşel44. veşnic verde (dacă ipoteza noastră privitoare la cetele de feciori ca rămăşiŃe ale unor rituri iniŃiatice va dobîndi. vîrsta feciorelnică feminină (fetele mari) — de unde şi deflorarea —. cu un ceremonial nupŃial simbolic. Poartă-un leagăn de mătase. alte şi alte temeiuri) este cel mai îndreptăŃit . Sade şi chindiseşte . mitologic. Aici minunat este bradul însuşi. ca în multe atle părŃi ale lumii. obişnuit cu asemenea isprăvi209. ceea ce nu are neapărat vreo importanŃă. sub forma lui minunată. dacă ar fi vorba de o catastrofă. în cele din urmă. adică imortalitatea. ci de-a dreptul ca ceva considerat „minunat" şi în complexe tot minunate. bohor care în plus înoată într-c apă mare. se înŃelege mitologic: bourul (sau taurul) este un vechi zeu sau demon al apelor. cu molifŃi.. întrebată. după toate semnele. ci anumite raporturi cu minunea. ceea ce în graiul locului nu exprimă numai mirare sau admirare. oa să nu spunem chiar minune. ca şi bradul). Fără îndoială că florile simbolizează. despre care. cîntecul brazilor e cîntecul feciorilor. prin verdeaŃa lui veşnică. crescutu-mi-o Brad înalt şi minunat. De dorul părinŃilor. Bradul. Ea şedea şi chindisea . în formele lui minunate (singular sau plural. în faŃa unui convoi nupŃial. cu revărsări de ape. vitalitatea. foarte probabil. Dar de nalte coarne-şi poartă. Printre brazi. pentru a fixa ideea. în plus cu bourul. un june divin. pentru formele primitive. minunat înseamnă şi miraculos. vigoarea. zeu-fecior.

care se naşte în vîrful plaiului. adică. Subliniem însă că şi fără etimologia termenului de boriŃă din paleoslavonescul bor (brad). iar din acesta un zeu tînăr. boriŃa ar reprezenta într-adevăr. care este Dumnezeu însuşi216. tot prin diferite verigi intermediare. — după cum apar în obiceiul junilor braşoveni. dacă într-un an copacul se va usca sau nu se va usca. Dacă lucrurile ar sta aşa. Tăiau apoi cu toporul cîteva aşchii din copac.republicile" lui D. în timp ce băteau mătănii. O altă dovadă. Ciobanii susŃineau că spovedania aceasta este mai bună decît cea făcută la preot"?12 Mai bună. cu schimbările respective. socoteşte originea însăşi a cu-vîntului boriŃa de la slavonescul bor = brad = brădet (p. această mamă a fost singură — expresie a matriarhatului — aceeaşi. nu numai în colinde: la poarta gazdelor. în altă ordine de idei. erau iertaŃi sau nu erau iertaŃi de păcate. pe baza altui material documentar. dar indicată şi în documente mai vechi. Isus Christos. iar locul zeului brad. a oamenilor şi a lui Dumnezeu însuşi.. mama holdelor sau a grînelor. CLJată din acestea. stă într-un leagăn agăŃat de brad şi e îngrijit. Dacă nu stăruim mai mult este numai din cauza că materialele de teren existente nu ne permit decît atît.215 socoteşte jocul boriŃei maghiare. de care vom vedea de ce ne îndoim. hrănitoare şi ocrotitoare a sălbăticiunilor. probabil din aceleaşi motive. hrană oamenilor şi oare. adică dau naştere unor vietăŃi pe care le hrănesc. cu mama telurică (Geea sau Terra Mater). zeitate străveche. se înŃelege de la sine că sar lămuri în bună parte şi masca numită boriŃa. ea a trebuit să se conformeze noilor rînduieli sociale şi să~şi ia pe lîngă ea un fiu — în cazul nostru pădurea de brad. înregistrată tot de noi. fără îndoială cu numeroase verigi intermediare. amestecat printre ei. ca şi în cazul mărturisirii. dar şi cu urmele evidente ale unor culte arhaice217. Brazii apar în cadrul cetelor de feciori peste tot. între care din nou. pe care le aruncau. bazat pe Miklosich. a dobitoacelor. dar 186 TRAIAN HERSENf mai mare decît ei. Maica lui este o veche mamă a pădurii. Din brădet se desprinde bradul. gvrip(a ^radgŃTłiTyi^^eci acrfr vînătorii ^r^eTpu^n^o__parŃ^din păstori (ca cei din Măr au vara cu între^gajlamilie. Cantemir): „Pe vremuri ciobanii se mărturiseau la copaci (mai ales la brazi). îl ia Maica Domnului. caracterizat şi ca o „călărie cu brazi" sau „procesiune cu brazii a tinerimii române"214. probabil. 53). Etnograful sas Julius Teutsch. care s-a ocupat de acesta din urmă. Făceau o cruce în coaja copacului (cu toporul sau briceagul) şi-şi mărturiseau în faŃa ei păcatele. cu preferinŃă pentru mugurii de brad. într-o viziune mult mai complexă. în Măr-ginimea Sibiului (tot o Ńară carpatică) era obiceiul de pe vremuri al ciobanilor de a se împărtăşi (cumineca) în loc de pîine şi vin (trupul şi sîngele lui Christcs). care dă iarba vînatului. păsări şi oameni) care se nasc. între care neapărat o zeiŃă echivalentă cu pămîntul roditor. că se mărturisesc direct lui Dumnezeu. june şi el ca şi junii. cresc şi vieŃuiesc în sînul ei sau în preajma ei. le cresc şi le ocrotesc — sau părinŃii sînt ca şi munŃii. deodată cu dezvoltarea patriarhatului. care naşte din sînul ei şi e crescut de ea. natură.213 ComparaŃia părinŃilor cu munŃii nu se mai găseşte în łara Oltului decît în colinde. nume identic cu boriŃa din łara Oltului. oilor şi altor animale. Celelalte colinde ne dezvăluie noi aspecte ale problemei. (Cuvîntul însuşi e de origine tracică). în chipul lui străvechi de brad. în zona de care ne ocupăm. pe Dumnezeul purtat de cetele de feciori în noaptea de Crăciun sau însoŃite de eir Dumnezeul tinereŃii. înregistrată chiar de noi în munŃii Vrancei (altă Ńară carpatică.. In acest caz. La început. După jurămîntul pe care-1 făceau. impresia noastră rămîne aceeaşi. trecînd ea pe plan secund. cu muguri de copaci. tot atît de peremptorie. de elemente ale naturii. dar ea iare acelaşi înŃeles. locul acestei străvechi mame a pădurii. dar mai tîrziu. animale. cum ne arată istoria religiilor. care nu ar fi decît un demon sau un zeu al brădetului. inclusiv ni prunci ^ J 4i^ colinrejQ£__rjreocupă. ca lai INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (I) 185 prect. în alte părŃi pădurea de fagi sau de stejari — pentru a-i ceda în cele din urmă locul. In cele din urmă. probabil. cum presupunem şi noi. ca şi în jocul boriŃei. şi-a pierdut un . pentru că aveau credinŃa. la biserică etc.existenŃa unui cult străvechi al bradului. O dovadă este spovedania la brad. din munte sau de sub TunEe7"~crnar fata gazdei. muntele roditor din care naşte şi creşte pădurea. ca şi celelalte comparaŃii. cum am văzut. la cian-găii din Săcele. indiferent dacă munŃii sînt ca şi părinŃii. în care bradul îndeplineşte o funcŃie rituală bine determinată. în ultimă analiză. după cum am văzut. din care izvorăsc apele. apare omului simplu din vremurile arhaice ca mama tuturor vietăŃilor (plante. ca o rămăşiŃă a unui cult străvechi dendrolatric (Baumkultus) şi. una din . cuminecătură considerată de ei din nou mai bună decît cea bisericească.

de-şi puneau mărgele. dar refuză să-i dea cununa. pe cînd la Ucea de Sus invers. care cad şi cresc tot mai mari şi mai ramificate de fiecare dată. semn deci că o vor de soŃie sau „îi fac" (un act magic). Dar cununa nu-Ńi vom da-ră. cu florile. la o comparaŃie cu nunta oamenilor. Poate să reflecte şi ierarhia cunoscută a cerbilor în funcŃie de vîrstă şi mărimea coarnelor. iar feciorii cu berbecuŃii. încornorat ajunge să însemne şi ridicat. Pentru omul cult. încît junii îi înapoiază baerul roşu al copilăriei. după coroana regală care figura pe ea. fără îndoială. a fraŃilor şi a surorilor. încît cădea asupra acestuia răul de deochi). Pînă în cele din urmă. mituri şi practici magice. Că n-ai fraŃi încoronaŃi (sic). izvorul nu numai al unor moduri de expresie poetică219 ci şi al unor credinŃe. iar cum podoaba şi fala cresc cu starea materială şi situaŃia socială a omului. şi de aici apoi tot felul de întâmplări vînătoreşti pe care le găsim în oraŃiile de nuntă. Dar baiera nu Ńi-om da-ră. de ce o dată „fraŃi încornoraŃi". altădată „nu sînt ceea ce par" pentru că sînt oameni----cum . deci 1 se înapoiază cununa. inclusiv obiceiuri care poartă numele de „CerbuŃ" sau. Coarnele cerbului sînt considerate însă şi ca o podoabă foarte arătoasă şi deci ca o fală. poate duce foarte uşor la credinŃa că într-adevăr e cîine. dar nu voiau să înapoieze una din ele: în colinda din Arpaşul de Sus îi înapoiază baierul. în colinde. în basme etc. săltat social. mireasa devenind ciută. care o simbolizeză chiar pe ea ca mireasă. cu cocoşii etc. înseamnă că substantivul a devenit adjectiv. de „Capră". Este unul din principiile de bază ale totemismului: animalul-totem. pentru că ele merg uneori pînă la completa identificare (din asemuire se transformă în echivalenŃă. Odată identificarea aceasta făcută. ca şi jocul acestora din urmă. care 0 poartă efectiv în ceremonialul nunŃii. ImportanŃa părinŃilor. Dacă i se spune cuiva că e „cîine". ciutele. şi a fost. imaginea lui şi omul care-i poartă numele devin identice. folosirea substantivului în loc de un adjectiv lămurit.„baier roşu şi cununa". Spectacolul impresionant pe care-1 oferă omului de la munte „nunta cerbilor". se spune acestuia „mare încornorat". dar pentru mentalitatea arhaică. cu gherghinele. cu stejarii. acelaşi limbaj are alt înŃeles. care devine fără importanŃă. şi îl purtau ca să le apere de „deochi" (omul se uita şi se mira de baierul roşu şi nu de fată. altă dată „fraŃi încoronaŃi"? Care e forma corectă? S-ar putea ca termenul iniŃial să fie cel de „încoronat". ca să mai necesite vreo interpretare. Cum ei umblau peste tot. cu brazii. numele lui. au dus. din aceeaşi regiune. fata nu e încă de măritat sau nu e încă pregătită pentru aşa ceva. „Junii colindători" sînt întrebaŃi dacă nu le-au găsit. apar şi cerbii sau ciutele izolat. în chip firesc. maritabilă. dar opresc cununa. cu regii? (înŃelesul acesta într-o monarhie cum a fost cea austro-ungară. lupta lor în faŃa ciutelor.220 cum ar spune teologia medievală: consubstanŃiale» Acelaşi lucru se întîmplă şi în unele credinŃe populare. Stăruim asupra acestor comparaŃii din viaŃa de toate zilele. precum şi a zestrei pentru şansele de măritiş ale fetelor. iar „baiera". ceea ce justifică perfect. dar nu i se dă baeva. adică animale. Cununa este simbolul fetelor mari şi în special al mireselor. ceea ce a avut cu totul alte consecinŃe asupra vieŃii oamenilor. junincile. devenind astfel simbolul căsătoriei Baier roşu purteau fetiŃele pînă creşteau. să devină cît mai curînd fată de măritat. este prea bine cunoscută pentru fazele de dezvoltare a societăŃii din trecut. după logica Ńărănească. care se dovedeşte a fi o fată etc. şi cînd sînt mai mari. în care şi o monedă uzuală^ se chema „coroană". „vînătorii" — oameni tineri — se substituiesc cerbilor şi urmăresc „ciuta". simbolic: „cunună. îi vrăjesc de măritiş. apoi în identitate). după o străveche asemănare şi chiar identificare mitologică a feciorilor şi în genere a bărbaŃilor tineri cu cerbul şi a fetelor cu ciutele (ciutulinele din colinde). termenul încornorat a fost înlocuit cu cel de încoronat la o dată recentă. cu tăurencii. dar uneori „sînt ceea ce sînt". era popular). Nici părinŃi cu mari florinŃi. mioarele. fireşte că le-au găsit. puicile (de găină). cu cerbii.. într-o colindă de jude (de primar comunal). junii înaINTERPRETARI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (I) 187 poiază fetei cununa. Noi cununa Ńi-orn da-ră. folosirea unui termen în locul celuilalt. clar exprimată în amîndouă colindele. mai ales la nivel Ńărănesc. dar ce sens ar avea aici asemănarea cu capetele încoronate. Asemănările oamenilor cu animalele şi plantele dimprejur sînt foare frecvente în lumea Ńărănească: fetele sînt asemuite cu mielele. Cauza pentru care procedează astfel este înfăŃişată în cele două colinde în chipul următor: Noi baierul Ńi-1 vom da-ră. cu taurii. pentru ca fata să depăşească vîrsta copilăriei sau dificultăŃile pregătirii. cînd sensul primitiv s-a estompat sau s-a pierdut). cu armăsarii. nu baeră". pe un plan similar. cu 188 TRAIAN HERSENr mînjii. Căci ai fraŃi încornoraŃi (sic) Şi surori cu gălbiori Şi părinŃi cu mari florinŃi.218 în primul caz fata e mare şi în acelaşi timp pregătită pentru căsătorie. Credem că mai de vreme e originar termenul de „încornorat". 2. (In cazul acesta. Rămîne o mică întrebare. In al doilea caz. mirele cerb. Nici surori cu gălbiori. ba. cu bujorii.

jupînului gazdă. îneît trebuie să o reproducem. neîntîlnită prin gospodăriile sătenilor). Nu excludem influenŃa Fiziologului sau a altor cărŃi de circulaŃie populară. cel puŃin de trei ori pe zi. Dar acestea se întîlnesc foarte rar în colindele înregistrate de noi şi tot atît de rar în alte colecŃii. De aceea cerbii şi ciutele minunate. de lupi şi altădată de bouri şi zimbri. junilor forŃa şi succesul. In colinda reprodusă. ci şi cu fata. Pe şalele lui^ Masă de mătasă . un cerb „minunat". prin medul lor de viaŃă. ginere. . din care unele nu s-au găsit la noi decît în manuscris. iar pe un plan mai complex. iar morŃilor nemurirea. fecior.m. Armele erau simbolul voinicului (de aceea se chemau voiniceşti. faŃă de masă pentru gospodină şi „cerbul cu totul" prins („de l-am putea prinde"! — deci nu „de l-am putea ucide" = săgeta = împuşca. era funcŃia prin definiŃie a mamei.. Cerbul are ceva potrivit pentru fiecare: cunună pentru fată. principiul însuşi al tinereŃei masculine. dacă interpretarea noastră este exactă. copiilor creşterea. Deci nu e un cerb ca toŃi cerbii. Ei s-au oprit „aici la dumneavoastră44 (la gazda colindată) pentru că „aveŃi livezi verzi44. este altceva. pe ei să-i sloboadă jos la poale. şi intră în gospodăria unui om cu o familie-tip: bărbat. în mai multe sate (de ex. de capre negre. deci viu). . june. Pe spatele lui. nu sînt neapărat de împrumut. cerbul coboară. probabil ea . nu numai cu cununa. unde a fost apoi descoperit de vînători care. Noi nu sîntem peŃitori. Cerbul acesta urmărit de vînători. Urmează o descriere ia acestui cerb. TRAIAN HERSENl Ş. De exemplu. câmpurilor. iar . decît prin aceste cărŃi. a coborît din munte şi s-a ascuns în livezile gazdei. lupta cerbilor). cînd — ca să ne mărginim la regiunea studiată — MunŃii Făgăraşului sînt plini pînă azi de cerbi. cum nu există decît în închipuire şi în . dobitoacelor şi femeilor fecunditatea. „masa de mătasă" pe şale — iar „cerbul cu totul44 va fi dat în dar jupînului gazdă: „ca să se fălească" (cu aşa ginere sau aşa cerb? — nu se precizează. dădea la masă. Aici cerbul simbolizează mirele. cu mici variante. care fetelor le rezolvă căsătoria. cerbul viu. care cuprinde şi acest text foarte clar: „Nu te fată spăimînta-ră. Fireşte. cînd e vorba de „inorog" sau de alte animale imaginare. punea masa. vietate de pădure nedomesticită. şi cu atît mai mult se poate folosi (în sens magic) de aceste daruri cel care îl poate prinde şi deci i le poate lua. tuturora vigoarea şi sănătatea. Într-o variantă a aceleiaşi colinde (din Şinca Veche). ca şi bradul.221 FaŃa de masă era simbolul gospodinei. slavoneşti sau traduse de cîte un cărturar solitar. „cununa de zînă" pe spate. Din dar cui i-om da? Tot noi că i-om da-o Fetei gazdei.. Arme voiniceşti. colinda Nu te fată INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (I) 19Î spăimînta din Oprea—CîrŃişoara. Nu credem că s-ar putea da altă interpretare mai potrivită acestui text. iar „cerbul cu tctul". Cununa era însă. ca să răspîndească diferitele motive legate de ele. termenul însuşi de voinic a însemnat mai demult ostaş)..al credinŃelor înapoiate şi al graiului. Cine vrea să se convingă că interpretarea noastră nu este deloc forŃată. cum am văzut. urmărit de ceata de colindători sau de vînători. sînt chiar „junii colindători" care declară despre cerb: De l-am putea prinde. jupînesei gazdă. ci unul împodobit ca o boriŃă. „cunună" etc. cerbul poartă „armele voiniceşti" în coarne (ele înseşi arme voiniceşti în. ceremonii. Pe toate acestea le dăruieşte prin simpla prezenŃă a lui. prin procedeul amintit al gîndirii. adică junele prin excelenŃă. care apar în literatura noastră poporană. eventual exotice. de urşi.se arată clar în colinde. fecior şi el printre ai lui). dar nimeni nu se fălea prin sate cu vreun cerb viu.. de ce am crede că a fost nevoie să vină o astfel de carte scrisă nu ştim unde şi de cine. Pe coarnele lui Cunună de zînă. adică cerbul tînăr. In cazul animalelor. Cununa i-om lua-o. al celui capabil să le poarte şi să se servească de ele într-o regiune militarizată în decursul unor lungi perioade istorice. aceste aseINTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (I) 189 muiri sînt create mereu. Exceptînd cazurile mai complexe. simbolul cununiei (de unde şi termenul acesteia): a da sau a lua o cunună de la o fată însemna a te cununa cu ea. Cerbul cu totul. e destul să citească atent şi alte colinde în care e vorba tot de „vînători". deci la îndemîna tuturor. cu tematici speciale. ea şi boriŃa sau turca.d. arme pentru fecior. strîngea masa. „masa".în mijloc de livezi" este „cerbul tristior" (probabil tretior = de trei ani. la sat. decît tot una nupŃială.. „jos cu negura44. Intr-o colindă întîlnită. . în exemplare rare. era dăruit jupînului gazdă. . Sebeş) se roagă la Dumnezeu nişte „negri vînători". femeie. care nu e deloc îndepărtată de a turcei sau a boŃitei. fată. funcŃia de nutritoare a familiei. care gătea masa. dar ni se pare mult mai uşor de explicat aceste teme prin experienŃa zilnică a oamenilor. ca şi Dumnezeul amestecat între colindători. plin de daruri. „Armele44 le-ar da feciorului gazdă. după toate semnele.a.

De mijloace depărtaŃi. cu doamnă-sa. dacă nu sînt cumva toate urările astfel de farmece făcute oral sau coral. Mari boieri să ospătăm. nu vînători. cu pomul biblic (pomul vieŃii). D-altu-i cere cunună. probabil pentru că e vorba de „semnele junelui". (fata blastămă pe primii doi. . sînt exact contrarul: peŃitori. Şi-ndărăt că şi-o-ntornat. Vînatul mînat de ei în curtea fetei este mirele. numit. Nu te fată spăimînta-ră. Rupe flori din toate flori. născutu-mi-o Din tulpină-ntulpinaŃi. S-ar putea să ne găsim pe un teren de influenŃă şi învăŃătură creştină. Cu cerceii zornăind. simbol tot al trăirii veşnice. Cu papucii tropăind. neamurilor şi satului întreg. e vorba numai de o urare şi poate (cum credem noi) de o „încîntare" (incantaŃie). Viadră-n mînă şi-o luat. Variantele cu acelaşi conŃinut şi rosturi abundă. Nu Ńi-om cere d-aşa mult Făr' d-unghile şi coarnele Că le cere Doamna noastră. probabil. Prin coarne să măsurăm. dar e subînŃeles. Chică neagră-o pieptănat. PeŃitorii aceştia deghizaŃi în vînători nu cer pentru ei şi „Doamna lor" (zeitate şi ea?) decît „unghiile şi coarnele".223 prin care se înlocuieşte bradul carpatic. ca şi al părinŃilor. adică vrăjile (cînteca şi descînteca. Finele-s ca mielele. Cu rochiŃa vînt trăgînd. Să-mi culeg niŃele flori. ceea ce nu pare a înspăimînta pe nimeni.. prin care sînt batjocorite fetele oare au rămas nemăritate). PlecaŃi-vă stîlpurile Să v-ajung şi vîrfurile. Ea cu drag i-o mulŃămit: Cununa-te-ai cu dlnsa-vh. Acelaşi înŃeles de incantaŃie sau cîntare nupŃială sau farmec matrimonial îl au şi colindele de tipul celei care urmează: Dinaintea cestor case Vreo doi meri (refren) Crescutu-mi-o. dar simbolismul este limpede: cei . după cum am întîlnit noi înşine expresiile în înŃelesul Ier primar în MunŃii Apuseni). ciute). FaŃă dalbă şi-o spălat. deşi nu-i. Să-mi cunun şi să-mi botez.Că noi sîntem vînători. Şi afar' că mi-o ieşit. Pe sub pomi cine se primbla? Dar Ana (X) cu ochii-ş negri Şi se roagă merilor: Merii. tot cerb. Ca să-şi facă-o vîrstruliŃă. La fîntînă şi-o sosit. e legată de acest obiect ceremonial şi îşi trage numele de la el. Fireşte. Nici în privinŃa cununei nu încape nici o îndoială. simbol al vieŃii INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (I) 193 veşnice. ca şi în cazul cerbului. adică masa de nuntă. D-altu-i cere inel roşu. . Cu trei juni ca trei peuni. dealtfel. toate dovedesc efortul fetelor şi al feciorilor. Texte similare din oraŃii de nuntă conving uşor pe oricine că aceşti vînători care asigură fata că nu sînt peŃitori. Finii buni spre Dumnezeu. iar colinda este de fată mare care: Ea de veste că şi-o prins. ca să se căsătorească toate fetele şi toŃi flăcăii care sînt de căsătorit. Apă-n veadră şo-o luat. Doi mi-o Ńin d-altu mi-o mustră. Sînt foarte multe colinde sau variante cu acest text explicit: Sare Maria-n grădiniŃă. (Lisa) TRAIAN HERSENI Adică să se încunune cu ea la cununie. merişori de-ai mei. La fîntînă-o alergat. la care renunŃă la însurătoare (ca să nu mai alerge după altele şi să nu se mai bată cu alŃii pentru . Mari boieri ca dumneavoastră.. VîrstruliŃă cununiŃa: Cununa-s-ar cu dînsa. Finuşei ca mieluşei. Măria (X) este fata gazdei. dar:) " Cel ce cere cununa-ră. Colinda anunŃă şi ospăŃul. PreunaŃi de la doi pomi. D-altu-i cere măr din sîn. pentru că însăşi cununia. Sau textul acesta — din Arpaşul de Sus — atît de asemănător cu descîntecele. Că diseară-s nuna mare. Cu dînsa. Noi dumblăm şi colindăm Şi-ncă Anei o-nchinăm. Cînd fu calea jumătate Cu trei juni s-o-ntîmpinat. deci căsătoria religioasă. (Vezi şi obiceiul „baba roata" sau „strigarea peste sat" din aceeaşi regiune.222 numai că este de cîntare sau „încîntăre": Iar Ioana cea frumoasă De dimineaŃă s-o sculat. Vînători de-ai codri verzi Şi vînatul l-ara minat Pînă-n curtea Măriei (X). De vîrfuri împreunaŃi. La fîntînă prin grădină. cum descîntecele desfac pe aceeaşi cale cîntecele. Prin d-unghi să strecurăm.

cel puŃin în aria mare de civilizaŃie a celor trei continente. Africa şi Europa. în fond aceleaşi: cerul fecundează pămîntul. uciderea pruncilor de către Irod. să nu fie decît o variantă locală a aceleiaşi concepŃii universale. dar sub cele trei feŃe. pe care încercăm să le reconstituim. Sf. puiul luzii etc. Duh. cel puŃin în interpretarea poporană. Nicoară. Ia patru cornuri de pămînt. S-ar putea ca şi unele forme religioase străvechi. a oamenilor şi a lui Dumnezeu. principiu masculin.. Mînă sfinŃi în toate părŃi. Trecem peste colindele care sînt lămurite prin ele înseşi. în special cu brădetul. luna. prin ploaie şi rouă etc. care. Prin grădină la fîntînă. care îşi scutură sămînŃa pe pămînt şi o ocroteşte de intemperii. Ion etc. născătoarea şi hrănitoarea jivinelor. Este o legendă etiologică. încît ne putem opri. adică pur şi simplu principiu masculin. Este o concepŃie cosmogonică străveche. La Şinca Nouă. Tinse ceru a doua oară. Cum îl tinse. considerat ca principiu al fecundităŃii. fiind în acelaşi timp fiu. trei păstori... şi a făcut munŃii şi văile.. aşa se prinse.doi meri înfloriŃi. de efortul de a prezenta în chip şi formă măritişul fetelor şi însurătoarea feciorilor şi de a le determina pe această cale apariŃia. Mai analizăm deci numai cîteva teme şi motive mai puŃin lămurite. Să mi-1 facă munŃi înalŃi. Sînt pline colindele cetelor de feciori din łara Oltului ca şi din alte părŃi ale României. împreunaŃi la vîrfuri. prin sinteza unor bă-trîne religii orientale. sau numai prin binecuvîntare.225 RelaŃiile dintre cele două elemente ale naturii au rămas. ca în cea de la Mărgineni: Ia Măria (X) vreadra-n braŃe Şi mi-o pleacă prin grădină. E vorba de facerea pămîntului. unul principiu masculin. Tot de inspiraŃie creştină sînt numeroasele colinde în care apar porumbei. principiu feminin. considerat ca pămînt. ca sf. alungarea lui Adam din rai. Dumnezeu face pămîntul. deşi din ce în ce mai sublimate. Sf. INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (I) Deci a făcut pînzătura cerului mai mică decît pămîntul. Fîntînă o fost d-ocolită Tot cu vineŃi porumbei. Treime a religiei creştine n-a făcut decît sa întărească. Ele sînt puŃine şi par a fi variante ale unei singure teme. Acesta trebuie să fie şi motivul pentru care într-una din colindele amintite Isus Christos sau Dumnezeu e înlocuit în leagăn cu Sf. erau uniŃi. încît nu necesită nici o interpretare. trei crai. care nu are pentru noi nici o însemnătate specială. şi ne-maiavînd cum şi cu ce s-o înnădească (ceea ce se întîmplă în'orice gospodărie. celălalt principiu feminin. soŃ şi tată. toate atribuŃiile mai însemnate ale Marii ZeiŃe. Ca pămîntul să-1 adune. cum a arătat magistral Vasile Pîrvan. prădarea raiului. urmate. a sf. Duh care umbreşte pe Măria şi apare în chip de porumbel şi „altfel" simbol al dragostei) şi Fiul. Am analizat unele colinde cu elemente cosmogonice. Diana Regina etc. a dobitoacelor. colinda sf. de botezuri. Duh. răspîndită pe o arie foarte largă. nu se prinse. ca să-1 strîngă şi să intre sub cer. a mirului şi griului.229 Altă variantă cosmogonică pune în scenă nu numai pe Dumnezeu. cerul e plămădit de sf. acelaşi principiu masculin unic. mamă (sf. SoŃul (sf. este corelat cu pădurea. Unele din ele au fost foarte bine studiate de către diferiŃii specialişti224. uniŃi prin cununa de flori de pe capete. Muntele. prin căldura soarelui. Maica Domnului a preluat. Că sînt peŃitorii tăi. de astă dată bine distincte: Tată ceresc. Cum îl tinse.226 această concepŃie băştinaşă. la rîndul ei. Dar nu-s vineŃi porumbei. iar mai tîrziu Ńarinămamă. după 13 — Forme străvechi de cultură poporană românească 194 TRAIAN HERSENI care cerul şi pămîntul. ca să nu se sufoce oamenii. legenda viŃei de vie. luceferii şi stelele.finilor" în comparaŃii specific Ńărăneşti. echivalenŃi cu peŃitori. zeiŃa a toate făcătoare şi ocrotitoare — mamă divină prin excelenŃă (Mag-na Mater. Măria mică). Aşa sînt colindele privitoare la răstignire. sînt mirele şi mireasa. evoluînd de la o formă originară simplă. care în cele mai multe limbi e de genul feminin. Vineri. MunŃi înalŃi şi văi adînci.230 . fie ea şi divină) a îngrămădit pămîntul — pînă atunci „oblu ca palma" sub cer. dar cele înfăŃişate sînt suficiente pentru a da cheia interpretării. nu putea să nu facă din porumbei un simbol al peŃitorilor.228 Pe de altă parte. Florile acestor meri au valoare magică: ele ajută la provocarea altor cununii. Măria reprezintă şi ea toate funcŃiile principale ale femeii: fată (sf. de unde şi amintirea imediată a . întrucît prezintă. sf. concepŃie legată de un anumit stadiu de dezvoltare a omenirii. cum sînt atîtea în satele noastre): Tinse cerul pe pămînt. însă cu două motive diferite. Măria din flori (desigur ca o Ńesătură înflorată. în concepŃie poporană. răspîndită la mai multe popoare. triumf al patriarhatului. chiar după învăŃătura evanghelică. ci şi alte fiinŃe sfinte. într-unele colinde. ridică cerul pe patru stîlpi de argint şi-1 împodobeşte cu soarele.221 Nu e de mirare deci că. „chindisită". în Asia. cum e firesc. sf. dar a fost nevoie să fie despărŃiŃi. Pe acestea le cuprindem numai în consideraŃiile de ordin numeric. Terra Mater. a „umbrit" pe Măria şi care apare în chip de porumbel.). ZeiŃa-Mamă. Mărie mare) etc. Măria.

adică răsărit în grădină.236 Pe tărîm tracic. nu ne îngăduie în privinŃa aceasta decît o simplă ipoteză de lucru. s-ar putea să aibă şi o semnificaŃie locală: dionisiacă sau chiar zamolxiană.. care îl cere. cu posibilităŃile lui de comparaŃie şi mai ales de metaforă. ci. nu numai din lipsa unor informaŃii mai amănunŃite cu privire la religia dacilor (cele existente sînt totuşi suficiente ca bază de plecare)238. E şi masă de argint. Patru şi „gazda. impresia normală este aceea că. Şi-n fundul paharului Scrisă-i floarea raiului. adică a stadiului cu totul nesatisfăcător al culegerilor ştiinŃifice în domeniul etnografiei şi folclorului religios.. In unele colinde apare un măr (pom. Şi-n dosna paharului Scrisă-i viŃa vinului. Dealtfel. Ion. închină cu un pahar care este descris astfel: Cu-n pahar galben de aur. în minŃile necultivate. ca o regulă generală. fie metafora au în general acest înŃeles. Paharul acesta. Mere şi-o făcut. Gazda nu acceptă şi motivează: „Căci mi-e dat de la nănaş". Lăsînd la o parte reminiscenŃele unui vechi drept de moştenire. adică în fond al imortalităŃii. Aceasta nu se referă neapărat şi la mărul de la mort sau la alte rituri şi credinŃe legate de măr. masa cu mărul crescut din ea e probabil să fi venit pe linie bisericească (apocrifă sau canonică) tîrzie.241 Aşa. Noi susŃinem că graiul. sf. şi prin analogie. ele s-ar putea să aibă în mintea creatorilor poporani o semnificaŃie mai adîncă.233 Pentru gîndirea Ńărănească. ci şi din lipsa datelor actuale. dar incomplet lămurite240... schimbul TRAIAN HERSENE (în natură) şi dania. acest domn bun". în frunte cu cea medievală.237 Nu ne hazardăm însă pe un teren cu totul nesigur. pomul înflorit. In alte colinde stau la masă Domnul Dumnezeu. la români. care.235 De aceea vase de băut — unele simple ulcele sau căni de lut — nu lipsesc nici din cele mai modeste morminte ale vremurilor de demult. Gazda. sub influenŃa desigur a bisericii. sub o formă mai modestă. ulcelele apar şi în łara Oltului. Materialul nostru. în cuviincioasă comuniune. omul împodobit sînt aşezaŃi împreună nu numai în sens literar. deopotrivă. pe alt principiu decît al bradului sau pe un principiu asemănător. deşi convingerea noastră intimă.. atît de caracteristice. nu poamă). indiferent de paralelismul dintre cele două motive. probabil că acesta este procedeul de bază al oricărei metafizici. trupul şi sîngele Domnului) este un simbol vechi al băuturii divine. ca un potir (raiul din care vine mîntuirea oamenilor sub forma griului şi vinului. dar care merită să fie cercetat mai de aproape. — formată după cercetări îndelungate — este. iar nepoŃi de vor muri. Creatorii colindei admiră astfel pămîntul împodobit cu cerul înstelat: Daleo lele.232 a avut adeseori. fără îndoială. . mai puŃin. efecte de transpunere pe plan ontologic (imaginar) a unor simple cuvinte. dar nu este unul obişnuit. să rămîie la străini". pe măsură ce se vor culege materiale suficiente de teren. Urme despre el se găsesc şi în alte regiuni. adică cel de pădure şi cel cultivat. iar copii de vor muri. Cerul înstelat.234 Paharele. părul) sălbatic sau domestic. ca şi în cazul paharului în-creştinat. la botezuri. încît avem dreptul să bănuim. să rămîie la nepoŃi. uneori pînă la identificare. acest pahar cu care gazda închina cu Dumnezeu şi cu sfinŃii.231 cum este uşor de văzut în folclor. dar el se găseşte în mai multe sate. ci unul cu totul neobişnuit prin gospodăriile Ńăranilor noştri. că de cîte ori apar în folclorul nostru. Textul citat e din Streza-CîrŃişoara. că la noi a existat un cult vechi al mărului.In aceeaşi colindă apar însă unele comparaŃii semnificative pentru modul de gîndire Ńărănesc. cununii. Stă gazda sau băiatul gazdei: In poarta raiului. a trebuit să joace un rol foarte important. restrîns la o singură regiune a Ńării. Problema în orice caz prea e complexă. fie comparaŃia. bun familial. şi poate nici atît. nici originală. Ca la acest pom înflorit. INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (I) 197 la un străvechi cult dendrolatric. care capătă astfel în ochii lor o realitate de fapt. Dinaintea lui. Mere-o doborît. ca să încercăm aici o dezlegare.239 — în cazul nostru pomul vieŃii — ne-am putea gîndi la unele apropieri (paralelisme) cu mesele cu pomi din reprezentările figurative de la Cnos-sos. care sigur că există. Mere roşioare. pomeni şi înmormîntări. gata să accepte oricare din cele trei procedee de transmitere de bunuri între persoane neînrudite: vînzarea (pe bani). (Bucium). adică Ńăranul din łara Oltului. pentru că răsare din masă. pe un plan „metafizic".. Dumnezeu. cu „jurămînt" să nu-1 dea nimănui: „Căci eu daca voi muri să rămîie la copii. fiecare la un „corn de masă". sf. Vîntul mi-o bătut. dar nu împrumutat complet. Ca la om împodobit. Pe masă de-argint Măr şi-o răsărit. aspect cu care sîntem obişnuiŃi. descris. Şi-n toarta paharului Scrisu-i spicul griului. mărul (şi. Paharul acesta place grozav lui. trebuie să fi existat cîndva în realitate. ea nu este o creaŃie religioasă nici străveche. este vorba aici. de un pahar ceremonial. Intr-o anumită fază a alimentaŃiei. Dacă n-ar exista elemente clare în „folclorul biblic" şi mai ales elemente biblice care generează neîncetat folclor. nu ştim. la noi. bine-i sade...

după fiecare vers sau fiecare strofă. (Pînă azi Ńăranii din părŃile Făgăraşului conservă în pivniŃele lor. fiind legată de conştiinŃa existenŃei. ceea ce. mure. dar un lucru este cert: omul a dorit şi doreşte neîncetat. prin şopuri. ci numai greşit utilizată. atunci cînd se va putea. care. alături de alte simboluri similare (părul. de incantaŃie sau încîntare. ca pe un lucru foarte important. crescînd chiar din masă. Mărul (pomul) nu dă însă roade dacă nu înfloreşte. nemurire. unde naşterea nu poate însemna decît începutul unui nou an. ci faptul mult mai prozaic. deci nu e nevoie să recurgem la experienŃele. de provocare a florilor înseşi care anunŃă şi pregătesc rodul şi deci (logica Ńărănească nu este deloc mistică. cu sufletul. cununii. la ideea nemuririi mărului şi apoi la măr ca simbol al nemuririi. în care mărul. a fost demonizat. au fost la origine o formulă magică de incantaŃie. nu este decît un pas. Dar nu aspectul acesta poetic a dus la alegerea mărului înflorit ca obiect de refren. mai ales dacă Ńinem seama de gîn-direa şi simŃirea vremii şi de paralelismele din toate colŃurile lumii. sînt o adevărată binefacere. De aici pînă la identificarea florilor de măr nu numai cu primăvara. păstrîndu-se nealterat şi în creştinism. „TinereŃe fără INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (I) 199 bătrîneŃe şi viaŃă fără de moarte44 — atît de lapidar exprimată în folclorul românesc — este o dorinŃă universal şi etern umană. pentru prelungirea. 198 TRAIAN HERSENI mari cantităŃi de mere pentru consumul de iarnă. plugari). ele înseşi născute din incapacitatea lui de a cunoaşte realitatea pe care. Oamenii au putut observa lucrul acesta cu mult înainte la merii sălbatici. botezuri. provine şi refrenul atît de ciudat al colindelor noastre: „florile dalbe de măr". este una dintre trăsăturile specifice umane. drumul nu este greu.243 alături de alte dorinŃe fundamentale. iedera — întîlnite şi ele cu acelaşi înŃeles. Florile de măr se leagă nu numai de primăvară. iar în ultimele perioade. pe care nu e greu să le descifrăm. încît floarea lui este semnul precis pentru cultivator dacă roadele vor fi slabe sau bogate. zmeură etc. pînă la obsesie. pentru asigurarea unui an fericit: roade. dacă nu pe pămînt. în toată strălucirea lui. prin credinŃele şi stăruinŃele oamenilor de a o obŃine. după părerea noastră. pentru că sînt dorinŃe irealizabile. devenind şi simbol al nemuririi. adică e în sărbătoare. Despre problema nemuririi s-au scris o mulŃime de stupizenii. din cauza concepŃiilor înapoiate) de provocare a roadelor înseşi (sub toate formele lor).) care în plus se păstrează şi iarna. nu urmăresc efecte literare. a unui nou ciclu de viaŃă a naturii şi desfăşurare a unei economii naturale şi deci să întărească şi mai mult necesitatea de a săvîrşi în acel moment. de provocare prin cîntec a lucrurilor dorite. nemurirea. şi ea colorează puternic. Caracterul magic. ca şi frunza verde. vînători. concomitent cu alte multe personificări şi divinizări. pe care le anunŃă. Omul înapoiat. după experienŃa lui de viaŃă specifică. ci şi cu roadele cîmpurilor şi grădinilor în general. după moarte. stăpînit de credinŃe superstiŃioase. fiind un „aliment de strictă necesitate". adică semnul acesteia. pe care fiecare popor 1-a făcut în diferite chipuri. cînd începe iarna grea). „Florile dalbe de măr". crede că poate obŃine nemurirea prin mijloace magico-reli-gioase. pentru păstrarea sănătăŃii şi a vigoarei tinereşti. că trebuie să fi fost un fruct foarte preŃuit prin însuşirea lui de a putea fi conservat. dacă Ńinem seama de modul de viaŃă al celor care au creat şi folosesc acest refren. e ca cerul înstelat şi ca omul împodobit. Faptul că merele nu se strică iarna a dus normal. de a te bucura de viaŃă. dacă nu cu trupul. ca şi în cazul bradului veşnic verde. a vieŃii şi a tinereŃii la nesfîrşit. Mărul înflorit. din punct de vedere ştiinŃific constituie o întreită absurditate. dar realist. egiptenii sau persanii — pentru a lămuri această credinŃă. devenind simbolul. gîndirea şi rezultatele asemănătoare ale altor popoare — fie ele şi asiro-caldeenii. de conştiinŃa de sine. fireşte s-a legat şi mai mult de sărbătorile Crăciunului. atît de dorită de „oamenii naturii4' (culegători. şi omenirea va lupta. De aici pînă la personificarea mărului şi demoniza-rea (divinizarea) lui. de provocare a primăverii (la Crăciun. dacă nu în viaŃă.242 DorinŃa nemuririi. mărul se leagă în chip firesc de masă şi devine simbol al mesei îmbelşugate. ci Ńeluri foarte practice şi foarte precise. am văzut. nu înseamnă decît dorinŃa firească de a trăi mereu. prin mijloace igienico-sanitare. păstori. de domeniul imaginaŃiei. care nici ele nu lipsesc. în folclorul nostru). pe pătule sau în fîn. nu într-altul. întreaga istorie a culturii din timpuri foarte vechi pînă în zilele noastre. sănătate. nu o domină. din lipsă de mijloace tehnice corespunzătoare. în fazele corespunzătoare de cultură. în ultimă instanŃă. Astăzi noi luptăm prin mijloace ştiinŃifice perfect raŃionale pentru prelungirea vieŃii reale. Moduri şi condiŃii asemănătoare de viaŃă duc cu necesitate la manifestări spirituale înrudite. adică pentru nemurire. Cu vremea. în cer. Poate că tot dintr-o practică străveche a vieŃii. Fiind un aliment. fără de care viaŃa oamenilor nu este cu putinŃă. adică de mere. apare din nou. dar şi de roade. „Florile dalbe de măr" rostite mereu. care-şi pierd curajul sau capacitatea de luptă. Numai bolnavii sau istoviŃii. pentru comercializare). de a nu îmbătrîni şi de a nu muri niciodată. . mărul.Fructele acestea acrişoare (alături de afine. pe care-1 au cu certitudine colindele. îşi doresc moartea. tot ceea ce credinŃele simple spun că trebuie să se săvîrşească cu acest prilej.

Aus der slavischen Mythologie (în „Praehistorische . in formele ei imaginare. lăsat de capul lui. după anumite trăsături specifice. adică de o vîrstă şi de probleme specifice ale ei. pentru anumite vîrste. a împlinirii. locuinŃă. Dumezil. pentru că acelaşi lucru se desprinde şi din analiza colindelor de ceată din łara Oltului. ceea ce în ultimă analiză înseamnă un singur lucru: dorinŃa omului de a exista ca vietate conştientă în deplinătatea funcŃiilor sale. în anumite perioade. Pentru Europa. 183 De fapt ar fi necesar un atlas sociologic de tip complex. joacă un rol secund. după familie. Borchling. pînă la formele înaintate de organizare a familiei) şi lupta omului pentru realizarea şi prelungirea vieŃii (pentru nemurire). voi. criteriul perpetuării existenŃei umane (care. Ionică. Plan pentru atlasul sociologic al României. 430—442. Bucureşti. fireşte. II. I. 181 Procesul e mai vechi. să lămurească manifestările culturale ale fiecărei epoci. uneori la nesfîrşit. de tip animal. deci în primul rînd nevoia de hrană. cu deter-minisme de grade diferite. prostituŃia etc. „Cheia universală'4 menită. V. şi foarte mult faŃă de problema vieŃii de dincolo de moarte. Vezi T. pe cînd organizarea formelor de perpetuare a speciei şi de satisfacere a ne200 TRAIAN KERSEN1 voilor sexuale (familia. a căror dezlegare deci se urmăreşte. în îndrumări pentru monografiile sociologice. Povestea lumii de demult după credinŃele poporului român. Marian. universal şi etern umane245.cum sînt a conservării. Aceste cîteva consideraŃii pot servi şi ca o concluzie la analiza şi interpretarea colindelor culese de noi. a perpetuării. G. Bucureşti. p. A început cu mitropolitul Sava Brancovici şi mitropolitul Petru Pavel Aron şi întreaga Şcoală ardeleană prin combaterea făŃişă a superstiŃiilor şi a unora din obiceiurile înapoiate. în cadrul vieŃii sociale. împlinirea. cit. nevoile acestea pot cîştiga întîietate unele faŃă de celelalte. sînt aceleaşi: hrana. Bucureşti. fiind sub determinismul celui dintîi. I. cu toate complexele care se leagă de ele. Ed. cununia. Problemele fundamentale dezbătute în ele. preocuparea de căsătorie capătă întîietate evidentă faŃă de toate celelalte probleme. şt. în sfîrşit. pot fi utilizate cu uşurinŃă de oricine. Herseni (coordonator). D. mai puŃin faŃă de problema mijloacelor de existenŃă sau a realizării gospodăreşti. este criteriul cîştigării şi realizării existenŃei. 1913 — sau Dumitru Furtună. Helsinki. Die Religionen der Ostslaven. O. Bucureşti. 184 Vezi în afară de bibliografia indicată la notele anterioare. Urmează. Odată acestea determinate. de Biroul cercetărilor sociologice din Institutul de ŞtiinŃe Sociale al României. a prof. Cînd e vorba de vîrste. op. S-ar putea. este o caracteristică ideologică (magico-religioasă) a societăŃilor şi păturilor sociale din etapele preştiinŃifice. (acolo şi bibliografia problemei). şi totuşi viaŃa decurge şi se perpetuează normal. de asemenea. nici nu şi-o pune măcar. prin însăşi poziŃia ei înlăuntrul vieŃii sociale. care se leagă de toate vîrstele şi de toate zilele. de aceea şi dozarea manifestărilor legate de ele este tot inegală. dar pe noi nu ne interesează decît stabilirea criteriilor reale de interpretare. 1922. în special pentru bolnavi şi bătrîni. Sexualitatea este o nevoie a anumitor vîrste. Hotărîtoare pentru existenŃa omului este satisfacerea nevoilor materiale. cazul tipic al tineretului preocupat în mod predominant de problemele dragostei şi căsătoriei. nu sînt decît variaŃii după timp. Vezi T. nemurirea nici atît. examinînd fiecare colindă sau tip de colindă în parte. ŞtiinŃifică. fără să mai fie nevoie de intervenŃia noastră. cu mii de variaŃii pe aceleaşi teme. pretutindeni. deci nu constituie o nevoie universală şi presantă pentru existenŃă. pentru că nu are încă de ce să şi-o pună . Toate celelalte „probleme şi preocupări" din colinde. I. Fiind vorba însă de tineret. căsătoria. pentru anumite vîrste şi situaŃii. iso Vezi de ex. voi. aceste nevoi fundamentale ale omului nu sînt de valoare egală. : 182 Ne-am ocupat de problemă în altă parte. ca în cazul cetelor de feciori. ale fiecărui popor. Am făcut aceste consideraŃii generale. Tudor Pamfile. Aceasta nu înseamnă însă că nu acŃionează fiecare. formînd structura economică a societăŃii. poate deveni. Vremuri înŃelepte: Povestiri şi legende româneşti. tehnică a lui T. INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (I) 201 NOTE BIBLIOGRAFICE 179 Vezi şi S. constituie aspecte fundamentale ale oricărei culturi. Man-sikka. nemurirea. FI. Guşti şi cond. poate trece ca preocupare pe planul întîi). 1940. Psihosqciologia culturii de masă. De aceea numai mijloacele de satisfacere a primei categorii de nevoi capătă caracteristicile unei activităŃi de bază.). prelungi discuŃia. iar „problema nemuririi". după sat. Sărbătorile la Români. pe plan derivat. după timp şi loc. Herseni. ale celor cîteva griji omeneşti fundamentale.244 Fireşte. tler-seni şi I. al unei societăŃi. modul de producŃie al unei epoci. redactate sub dir. după fiecare om în parte. Lupta omului pentru mijloace de existenŃă (hrană. o preocupare principală) şi criteriul prelungirii vieŃii pînă la nemurire (care. 1968. îmbrăcăminte). pe care tineretul sănătos. lupta omului pentru a se înmulŃi (de la concurenŃa sexuală. preocupările în legătură cu ea pot lipsi complet. de natură suprastructurală. 1913.

şi Al. Descîntecele Românilor. 1935 şi Făgăraşul sub regii . colecŃia de texte: Neutestamentliche Apokryphen in Verbindung mit Fachgelehrten in deutscher ubersetzung und mit Einleitung. Oxford. 1907. Miinster. iar Ńarină din Ńară. Miinchen. 188 yezi Leo Frobenius. Edmund Schneeweiss. Histoire de la civilisation africaine (trad. 1885. Bucureşti. ca o masca ce 202 TRAIAN HERSENI „închipuieşte pe Maica Domnului". după care Ńară derivă din lat. de aceea amintim şi celelalte opere ale sale. nu 7 etc). Bucureşti. L. ed. 1934. (ed. Attische Feste. Tiibingen. P. Deubner. an. a trimite vorbă. — precum şi Artur Gorovei. Problemele metaforei şi alte studii de stilistică. Meyer. 194 Vezi Arthur Weigall. 490 şi urm. etc. 6. între a porunci şi a vesti. Făgăraş. Monumente pentru istoria łării Făgăraşului. Russu însă. 1952. 336— 359. 1910. 200 Cf. Densusianu. 6. Bucureşti. op.. Vezi Aug. Acelaşi. 1932). I. 1908. 1924. 171—179). Leipzig... cu toate străduinŃele bisericii. De notat. Colindele religioase la români: „Motivul cu descrierea îmbrăcămintei lui Christos. cit. 2.. 345 şi urm. adică dumnezeiasca Scriptură a Vechiului şi Noului Testament. Tubringen. 89 şi urm. p. 1938. 186 Tudor Vianu.. 45). 1957. 187 Cf. ceea ce pentru noi este şi mai semnificativ. voi. 189 Este mai ales meritul lui N. etc. Cartojan. dec. I. Fr. cit. Ştefan Mailat. Bucureşti 1941. Bucureşti. 666—668). p. Geschichte der griechischen Religion. 192 Măria Golescu. 196 nu ignorăm diferenŃele de vîrstă (12 ani.. 195 Vezi jn special Martin P. Şăineanu. 191 Vezi S. 199 Traian Herseni. N.. Scholie la Scholia: Colinda cerbului (în „Rev. Puscâriu. The Mycenaean Origin of Greek Mytho-logy. 1938. Literatura populară română. 2 voi. 190 Cf. tradusă de Vasile Radu şi Gala Galaction. Paris. Die Weihnachtsbrăuche der Serbo-Kroaten. 323 şi urm. cit.. Nilsson. II. precum şi Probleme de sociologie pastorală. Octavian Popa. (tratează despre întreaga zonă euro-asiato-africana protomediteraneană). 296 şi urm. Rosetti. voi. Funda--Ńiilor". cu înŃelesul primitiv de „pămînt". După I. 1938. p. Bucureşti. 1941. Bunea. Die volkstilmlichen Feste des Jahres. p. Mommsen. Hasdeu. p. Nilsson este unul din autorii de bază în cercetarea noastră. FI. Stăpînii łării Oltului. DicŃionar universal al limbii române. V. — Cf. p. I. I. 1914. 1971 (extras). ultimă. 1950). AlimentaŃia poporului român. Anicikov. 31—32). Feste der Stadt Athen in Altertum. p. 1896. 1906. Ńarină este de origine traco-dacă (Limba traco-dacilor. Legendele Maicii Domnului. Sibiu. Fragmente istorice despre boierii din łara Făgăraşului. şi A. 1909. în afară de N. Bucureşti. 1968. e de origine populară" (p. Martin P. 1898. p. Krauss. dimpotrivă. Leipzig. în „Boabe de grîu". Lund. Bucureşti. herausgegeben von Edgar Hennecke. 261—272). Octavian Popa. V. şi Ovidiu Papadima. Tipologia folclorului din răspunsurile la chestionarele lui B. EPL. Livre VII: Taureau. The Mînoan-Mycenaean Religion and Its Survival in Greek Religion. 1908). H. 1890 şi Slavische Volksforschungen. Volksglaube und religioser Brauch der Sudslaven. Claudian. Domnul Făgăraşului 1502—1550 (în „łara Bîrsei". ^201 Multă vreme łara Oltului sau łara Făgăraşului (mai cuprinzătoare decît prima) a fost o unitate socială aparte. Traian Herseni. Old Russian Pagan Cults (în Transactions of the Third International Congress for the History of Religions. 1931. cit) de a fi stăruit asupra influenŃei iconografiei asupra folclorului nostru. Karl H. E.Zeitschrift". în toată łara Oltului. mit Ausschluss der attischen. B. Pentru problema păstoritului în Europa sud-estică şi a raporturilor cu agricultura. Schischmanoff. p. Darmstadt. în sprijinul interpretărilor noastre şi faptul că în unele regiuni. 1904. 1934. p. Marian. Cartojan (op. I. care a urmărit în mod special influenŃa scrierilor apocrife asupra literaturii noastre populare. de interes pentru înŃelegerea materialelor noastre: Griechische Feste von religoser Bedeutung. 2. ci. (Muşlea. 1932. 197 Folosim. Bucureşti. 317). De aici confuzia între poruncă şi veste. Folosim pentru textele canonice Biblia. ^198 vezi L. Făgăraşul sub domnii muteni. Descîntecul — structura lui artistică. caietul 2. turca nu este considerată ca „chipul dracului"'. L. Legendes religieuses bulgares. 185 „Poruncile" stăpînirii şi ale autorităŃilor locale se vesteau satului de către reprezentanŃii comunei oral la ieşirea din biserică. Bucureşti. terra. 1933. Herausgeber Franz Ronneberger und Gerhard Teich. Scholie la colindul cerbului (în „Artă şi Tehnică Grafică". p. Wien.v» nr. Stîna din MunŃii Făgăraşului. 1959). 1927. op. Die slavische Religion (în Karl Clemen. 193 Teză susŃinută de Dan Botta. etc. Paris. fr). dar folclorul nu respectă neapărat asemenea preciziuni. Bîrlea. 1925. Soziologie des Hirtenwese'ns in Siidost-europaf în Von der Agrar-zur Industriegesellschaft: Sozialer Wandel auf dem Lande in Siidosteuropa.

în „Materiale şi cercetări arheologice". Vezi de asemeni şi Ion I. David Prodan (red. Turcu. care. 1913 şi ViaŃa păstorească în poezia noastră populară. N. Urbariile łării Făgăraşului. 1904. Dobrin şi N. IV—V. stăpînit direct de principi. 1966. Amsterdam. — Ernst Gamillscheg. în legătură cu evenimentele anului 1662. Pentru vremurile mai noi vezi şi Thomas Năgler. Nicolae Dunăre. voi. leur importance geographique et historique (în Zu Friedrich Ratzels Geddchtnis. şi Cadres de vie regionale roumaine. separate. 1937. Ed. Bucureşti. Arad. pe care nu le putem cita la . Ion VlăduŃiu. în „Studii". Bucureşti. 1896 (cu numeroase şi preŃioase informaŃii de valoare istorică)'. Boieri şi vecini în łara Făgăraşului. de unde el a radiat apoi. instrucŃii economice etc. Acad. David Prodan.. — łara Făgăraşului are materialul specific cel mai bogat. INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (I) 203 ea a păstrat mai bine instituŃiile româneşti. Bucureşti. Romulus Vulcănescu. Excursiuni în MunŃii łării Bîrsei şi ai Făgăraşului'. 1963. voi. ci însuşi procesul de dezvoltare" __ (p. 1925. şi Ştefan Meteş. 1935. au mai fost încă trei „Ńinuturi-nucleu" de formare a poporului român. Bucureşti. I. — Este regiunea cea mai masiv românească. 1965. în „Muzeul Brukenthal: Studii şi comunicări". tot Ştefan Meteş. 1973 Cf. voi. T. 1. 1969. La vie pastorale et la transhumance dans Ies Carpathes Meridionales. Bucureşti.) Capul familiei este în acelaşi timp preot şi jude. în această ultimă lucrare acad. Arad. Păstoritul la popoarele romanice. 206 Vezi lucrările fundamentale pentru problema noastră. socoteli. de Martone. Din trecutul oierilor mărgineni din Sălişte şi comunele din jur (Lucrările Institutului de geografie al UniversităŃii din Cluj. 7). Văile şi le părăsesc aceşti păstori la sfîrşitul verii. 3. P. 202 vezi M. (. care arată că: „Felul şi modul în care se desfăşura păstoritul oilor în vechime îl cunoaştem din pana cancelarului Ardealului. Păstori ardeleni în Principatele Române. 204 vezi Andrei Veress. Das Hirten-wesen der Rumănen: Vorschungen in der Mărginimea Sibiului bei Hermann-stadt-Sibiu. Dunărea-de-Jos. 1927. 'Prodan scrie: „Ea (łara Făgăraşului) este domeniul feudal cel mai mare din Transilvania. Romulus Vuia. Aceşti păstori — zicea Bethlen — trăiesc de veacuri în fundul văilor. în văile lor. Braşov. 1902 (în special Cap. (Apud C. voi. în afara MunŃilor Apuseni. 1736) o admirabilă descriere a vieŃii şi activităŃii păstorilor români.. în łara Românească. aşezată în centrul pămîntului românesc şi în preajma łării Româneşti. V). ca nişte republici mici. în care se poate studia nu numai static o stare. Şantierul arheologic CaşolŃ— Arpaşul de Sus—Calbor. susŃine pentru România că. 1601—1650. Giurescu. La vie humaine dans Ies Carpathes valaques). XVI— XVII. 1925. 203 Vezi pentru detalii lucrarea noastră Probleme de sociologie pastorală (cit. Foarte instructivă: C. p. łară şi Ńări (extras). D. Păstoritul transhumant şi implicaŃiile lui în Transilvania şi łara Românească în secolele XVIII—XIX. 1922. Re-cherches ethnographiques roumaines sur Vagriculture et la vie pastorale. Moşiile domnilor şi boierilor din łările Române în Ardeal şi Ungaria.. Tipuri de păstorit la români. 1970. Formarea poporului român. Cercetările din Cetatea de la Breaza (Făgăraş). Lupu.. Bucureşti. Budapest. Sibiu. 204 TRĂIAM HERSENI 1963. pe ambele maluri. iar pentru materiale. 2. Constantinescu-Mirceşti. Păstoritul la poporul român. I. 1925." — Cf. o Ńară cu autonomie. Dra-gomir. Bucureşti. tom VI. C. 109. şi I. întrebuinŃînd (în Vber die Herkunft der Rumănen) termenul de „Kerngebiet" (Ńinut nucleu). Miinchen. Bucureşti. Bucureşti. nr. cînd îşi mîriă oile la locurile băltoase de pe marginea Dunării. Păstoritul ardelenilor în Moldova şi łara Românească. 1964. 205 pentru aspectele generale ale problemei vezi şi Ovid^ Densusianu. 1976. extras din „Anuarul Institutului de istorie din Cluj".unguri (1464—1573). Siidosteuropa-Studien. II. Macrea. şi anume: 1. cu statute proprii. în „Revista de etnografie şi folclor". cap. XIV. N. din părŃile Giurgiului în aval pînă la Cernavodă. Valea Timocului. Em. p. Cartografia' etnografică a transhumantei în Oltenia de vest. 1973. XII. 225—245) şi La Valachie: Essai de monographie geographique. Cornel Irimie. 1940. VIII. 1957—1959. a păstrat chiar cele două elemente fundamentale ale raporturilor feudale din łara Românească: boierii şi vecinii. Seria Arheologie-Istorie. supra). Pentru procesul invers. în regiunea Făgăraş (łara Oltului). deci inclusiv Dobrogea sudică.. Valea Oltului. Ionică. ne-a lăsat în memoriile sale (Memoires historiques du comte Bethlen Nikos. 154—171). Paris. Păstoritul românesc şi problemele sale... în „Acta ethnographica Academiae Scientiaram Hungaricae". Etnografia româneasca. OrganizaŃia pastorală la români (p. Bucureşti. Făcînd mai mult timp parte din łara Românească. istoriograful contele Niculae Bethlen. Ion Donat. consecutiv de la multe date. II. iar pe malul stîng regiunea Argeş-DîmboviŃa. cel cu mai multă continuitate şi deci cel mai indicat pentru studiu: conscripŃii.. 1924). păstorii aceştia se întreŃin numai cu lapte de oaie. Bucureşti. 1964. inventare. Cancel. Braşov. voi.). nota 29). 1913. în sec.

Paris. dendrites" (p. Jul: Weihnachtsgeschenke und Weihnachtsbaum. şi Ambrogio Donini. Marian. The Golden Bough: A Study in Magic and Religion. Paris. combătute cu vehemenŃă de episcopul Petru Pavel Aron pe la jumătatea veacului XVIII. cult chtonian prin excelenŃă. 28). Cei cîŃiva phalloi descoperiŃi. — Se pare că una din legile specifice de dezvoltare a culturii poporane şi mai ales a religiilor. (Vezi Ion Muşlea. ed. De altfel bradul apare ca element ceremonial în foarte multe datini româneşti. Images et symboles. tocmai pentru zona noastră de civilizaŃie. 211 Mannhardt. 253 şi nota 55). Paris. 1956. 1970. 1959. Liniamenti di storia delle religioni. (stejarul sacru). Paris. Muşlea. Amintim şi înlocuirea „paştilor" (pîine cu vin. Pentru informaŃiile mitologice (fără interpretări. a fost de mult arătat. Wald-und Feldkulte. ed. Nilsson. tot cu muguri. dar păstrîndu-se un sîmbure din formele mai vechi. Obiceiul era în floare pe vremea episcopului Petru Pavel Aron. 512—513). Sibiu. p. J. 1952. 217 Cf. ca un adevărat arhetip care acŃionează ca un principiu modelator. Mythologie de la Grece antique. în Mărginimea Sibiului. 46 şi urm.. 1969. — vezi în special cap. (Hăbăşeşti. Paris. Trăite d'histoire des «-eligions. Sau Martin P. este fixarea anumitor tipare. 208 Vezi. K. Paris. jud. care sînt lipsite de valoare) vezi şi P. 3. 12. V. ed. numai în cazul că situăm aceste comunităŃi primitive în stadiul de început al patriarhatului". p. reves et mysteres. Paris. Harrison. 2. 95. Vladimir Dumitrescu scrie despre figurinele antropomorfe cucuteniene (din neolitic): „Ele reprezintă cu siguranŃă divinitatea feminină. 1923. 1963. încît nici nu se poate indica o bibliografie precisă. XXIII Jahrgang. (Vezi Ion Muşlea. 216 Procesul acesta este foarte bine studiat de J. FI. 3—4. în „Revista de Folclor". XI: Orphic Mysteries). E. Vasile Pârvan. în afară de Mannhardt şi Frazer: J. Paris. comună întregii lumi a Mediteranei orientale şi a Asiei Anterioare — în directă legătură cu cultul fecundităŃii şi al naşterii vieŃii. VIII: Dinoysos. 213 înregistrare personală la Tălmăcel. p. 3. despre Samuil Micu-Clain şi folclorul). indică şi introducerea în cult şi deci în credinŃele religioase a elementului masculin. 43—54). Hermannstadt-Sibiu. care se transmit de-a lungul veacurilor. London. fiind vorba de un fenomen tracic).. Getica. V. 1965. ed. 1922 (deosebit de important pentru noi paragraful: „Dionysos the treegod. . Frazer. Lund. ca şi următoarele lucrări ale aceluiaşi: Le myttie de Veternei retour. în chip de taur. dar pe oare le-am avut mereu în atenŃie: Wilhelm Mannhardt. după care spuneau: „Christos a înviat". I. Paris. Sibiu. cap. Berlin. Aspects du mythe. — La noi există şi urme care indică o însemnătate religioasă străveche a fagului. p. mama-a-toatecreatoare. studiul cit. E. de a lua „pastile" din muguri de fag (în loc de pîine cu vin). p. 2. 2 voi. IV. am înregistrat noi înşine obiceul ciobanilor de altădată. 1—2. ed. (Kolinda: Eine Studie Uber romănische Weihnachtslieder. I. 210 Vezi Sim. 209 Paralelismul cu Zeus care răpeşte. rom. Gambridge. schimbîndu-se conŃinutul. precum şi cărŃile sale citate despre nuntă şi înmor-mîntare. p. amplificmdu-se uneori şi morfologic. Dumezil. calapoade sau modele (social patterns. Geschichte der griechischen Religion. Despre un cult al bradului şi rămăşiŃe sau prelungiri ale lui în folclorul românesc sîntem siguri. cultural patterns). Roma. London. Heuschkel. binecuvîntate în noaptea învierii). 1904 şi 1905 — şi James George Frazer. Vezi Lily Weiser. Jeanmaire etc.. fenomen explicabil. 1903. 214 Vezi I. (nu numai lucrările citate. 458. care a păstorit la Blaj în anii 1751—1764 şi care a luat INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (I) atitudine împotriva lui. 215 Julius Teutsch. Hermannstadt-Sibiu 1860.-E. 2. 355 (driade şi hamadriade). X: Orpheus şi cap. ed. Decharme. prescurtată (Abridged edition). an. 1964.. De Zalmoxis ă Gengis-Khan. trad. Cf. Mythes. împreună cu alte forme de dendro-latrie. voi. 1941. Obiceiul Junilor Braşoveni. 33. Le sacre et le profane. 1966. 1878. pe Europa.. 425—431).. Bradul la poporul român (în „Albina CarpaŃi-lor". 1879). — Figurinele masculine sînt extrem de rare. 207 De consultat cu folos Mircea Eliade. 212 Traian Herseni. ci opera lor întreagă privind problema noastră).. 19. p. Probleme de sociologie pastorală. precum şi ed.. p. Nilsson. ed. 1935 (lucrare consultată numai parŃial). Schuller scrie: „Die Kolinda von der schiffenden Anna und der Wiegen mit den Stierkopfe errinert unwillkurlich an den Mythus von < der Europa welche Zeus in Stiergestalt iiber das Meer entfiihrt". Stuttgart. p. 1957. 1925 (folosită integral pentru lucrarea de faŃă). Harrison.fiecare rînd. Harrison. Samuil Micu-Clain şi folclorul. Naissances mystiques: Essai sur quelques types d'initiation. Der Boritzatanz der Chăngomagyaren in den Sieben-dorfen bei Kronstadt (în Jahrbuci des Siebenbiirgische Karpathenvereins. cu acelaşi titlu. La Rîul-Sadului. El este adeverit şi la alte popoare. într-un singur volum. acolo şi indicaŃii bibliografice. îngrijită de W. nota 1. (Prolegomena to the Study of Greek Religion. Prolegomena to the Study of Greek Religion.

II.P. Cu privire la stema łării Româneşti — arborele din peceŃile şi bulele sigilare de aur (în „Studii şi cercetări de numismatică".' „Vînătorii" din colinde sînt şi ei „negri". 134 şi urm. N. La p. (Problemele metaforei.-P. D. 221 Nic. Vineri şi sf. (Monumente pentru istoria Tierei Fagarasiului. 1968. Cartojan.* Vezi şi Const. 3 voi. 1920. D. II. Ma în Capadocia.. dar faptul acesta nu anulează importanŃa metaforei în domeniul culturii. Totemismul azi. Atargate în Siria. Sociologia literaturii. Sim. 164 şi urm. p. în care arată anterioritatea concepŃiei faŃă de bogo-milism. ed. Hasdeu. şi B. Pentru perioadele mai noi (sec. Durkheim. 218 Cf. şi A.. op. Cap. scrie Tudor Vianu. Vezi şi Traian Herseni. Trad. p. „Reflexele mitice ale matriarhatului" (p. apar acele expresii cu aparenŃă de metaforă. în De Zalmoxis ă Gengis-Khan. 1975 şi Literatură şi civilizaŃie. 220 vezi E. 223 Tema în sine — în diferite variante — este străveche. (vezi notele anterioare). De consultat cu folos şi R. A. 1927. Bucureşti. „Grăni-Ńerilor" li se spunea. cu „misiunea.. nu avem de a face cu o metaforă propriuzisă. Donini scrie: „Această puternică divinitate capătă nume diferite la popoarele din bazinul Mării Mediterane şi din Asia de sud: Anahit.Costescu sub titlul: După chipul şi asemănarea omului.. Bucureşti. Bucureşti. 373—388). Paris. cit. Bucureşti.. voi. dar cel puŃin aparent asemănarea este posibilă. Tur an la etrusci.. 26—28. ale cărui oase sînt întrebuinŃate de ei pentru operaŃiile tăierii. (p. INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (I) 207 231 „Metafora este poezia însăşi". Bucureşti. 1913. Sociologia limbii. VIII. 225 Vezi Leo Frobenlus. Marian. p. 171 şi urm.. Hasdeu citează texte folclorice româneşti în care sf. Ed. Le diable et le Bon Dieu: la prehistoire de la cosmogonie populaire roumaine. p. vezi Emil Micuj Contri-buŃiuni la istoricul Regimentului grăniceresc I. nici atunci cînd unul din indigenii Africii numesc locomotiva «hipopotam» sau cînd desemnează foarfecă cu numele peştelui Pyranya. Duminică / DimineaŃa s-a sculat / Pe obraz că s-a spălat. Grecii în colindele noastre: Un aspect al vieŃii sociale la noi în trecut: Grecii negustori. Calendarul femeilor superstiŃioase. 228 Vezi nota 217. Gîndirea sălbatică. 9.. Les formes elementaires de la vie religieuse.. valah. Cf. Bucureşti. Asemenea confuzii se fac şi între sf. 230 în unele texte folclorice „soluŃia" aparŃine ariciului. Cluj. 1885. Aditi în India antică".). Artemis la Efes. ca şi Albrecht Dieterich. 224 Gaster. „turon" slav şi turca noastră. Vezi I. 1923. p. 24. Gheorghiu. I. Măria Mică şi cu Maica Domnului etc. Bucureşti. în Iran şi în Armenia. 1931. dacă nu aceeaşi veche mamă a codrului. şi Mircea Eliade. Hasdeu. Legenda arborilor îmbrăŃişaŃi: Cercetări de folclor. Miercuri. 206 TRAIAN HERSENf 219 Tudor Vianu precizează în legătură cu probleme asemănătoare: „Pe o treaptă mai înaltă a spiritului. deoarece şi în aceste cazuri întîmpinăm expresia unei identificări a aparenŃelor. 1957. şi Claude Levi-Strauss. pe treapta lui intuitiv-conceptuală. cit. Pecher. Ştefă-nescu. op. Problema este mai complexă. op. XI şi XII. Măria Mare stă la masă cu sf. Cibele în Frigia (aceea pe care romanii au transportat-o în Occident în timpul celui de al doilea război punic şi i-au dat tocmai numele de „Marea mamă" divină). ocrotitoare a sălbăticiunilor. 226 Cf. Mutter Erde: Ein Versuch Uber Volksreligion. Duminecă. poate Tetis la primii navigatori greci. Tanit la Cartagina. vezi întreg cap. Paris. lipsită de conştiinŃa însoŃitoare a deosebirii lor". Londra. 1942. în special prg. Referindu-se la evoluŃia „zeiŃei-mamă" spre „marea zeiŃă". Cf. în special Cap. 1943. şt. Problema etnologică a metaforei). Bucureşti. mai ales „Livre 8.. cf. 174). Legendele Maicii Domnului. 1976. L'etat actuel du probleme totâmi-que. p. 222 Cf. Athtar în Arabia. P. cit. Leipzig-Berlin. Totuşi. — Monde et homme". 1970. La Trinite. 81—130. Piatra-Neamt Î907 — „Vraja de dragoste" de la p. şi „cătane negre". de a fi pururea în arme". (Etymologicum magnum Romaniae). FI. Weigall. Etymologicum magnum Romaniae). pentru problema baerei sau baerului. 1973. I. 1904. aflată prin şiretlic de albină şi comunicată lui Dumnezeu. Nanai şi Astarte în Palestina. op.-P. Densusianu „află" în documente „pe boierii din Făgăraş în datina veche de a presta servicii militare ecvestre". Nu ne dăm seama dacă există vreo legătură lingvistică între „turan" de la etrusci. Bucureşti. XVIII—XIX). pe care le produce lipsa de termeni proprii ai limbii. ed. care toate par' a fi vechi mame silvestre. 323: „N. (Vezi B. 1970. 229 B. precum şi Arthur Gorovei. Rosetti etc.. din cauza uniformei. 6). Măria. cit. Etymologicum Magnum Romaniae. Pentru tema specială a grecilor. The Mothers. . E. Bucureşti. sf. p. 227 Cf. Briffault. precum şi Arnold Van Gennep. Tanais în Anatolia. Arthur Weigall. sf. şi Ion Chelcea.

BătrîneŃea şi tratamentul ei: Problema reîntineririi. Imperiul romanT din care au făcut parte şi Ńinuturile locuite azi de români (adică spaŃiul carp~ tcndunărean). rn Ń de a deveni preponderent: cultul soarelui.). (I.). XVII. 1967. Crăciun. 1924.. ed.. part. G. 234 Cf. 239 Cf. voi. Ştefănescu. fr. David Bidney. dendrolatria a lăsat prin sincretism urme numeroase în cultul creştin şi în viaŃa de toate zilele".). 1938. Voi. 1973. part. II: The Belief among the Polynesians. trad. 1959).. trăznetul etc. cap. 243 Cf.232 Intre comparaŃie şi metaforă există apropieri însemnate: „Metafora ar fi. Harrison. p. printre multele Iui__culte~e1igioa^p. considerate ca realitate. 1921. care_jm Hpseşte nici ea din folclor. acelaşi: The Concept of Value in Modern Anthropology (în Sol Tax. trad. Pe acest plan. Idem: Manuel d'anthropologie culturelle. C. 236 Cf. voi. cit. II. Vezi şi lucrarea mai veche a lui Evans. J. 1892. Marian. Unele urme se găsesc şi în acestea. New York. 237 J. CAPITOLUL V INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) Continuăm consideraŃiile noastre despre colinde ■— însemnări pe marginea textelor culese — Ńinînd seama de istoria religiilor şi interpretările date pînă la noi unor fenomene similare. De aici tentaŃia etnografilor. 1935. General Anthropology. The Belief in Immortality and the Worship of the Dead. FI. voi. 255 şi urm. de a explica. Pârvan. III. voi. 233 în ceea ce s-ar putea numi „gîndire folclorică". 1971. Vezi şi David Bidney. întreaga cultură spirituală Ńărănească prin rămăşiŃe de cult solar. VIII: Dionysos — şi în special p.). University of Chicago Press.t Anthropology Today. 1962). cuvintele sînt foarte des personificate. Man in Society: Patterns of Human Organization. un sorcier. Vom formula mai încolo unele ipoteze în această direcŃie. 1936. part. I. 1964. 240 Cf. New York. diferite aspecte ale lor248. The Mycenean Tree and Pillar Cult and its Mediterranean relatives with illustrations from recent Cretan findsy London. 446. 241 Care totuşi a existat şi la noi: „în Ńara noastră. Frazer. Cum stăm cu această problemă în colindele noastre? Iată o primă întrebare. II: Types epiques indoeuropeens: Un heros. Cf. Cap. încît s-ar putea să lămurească cel puŃin în parte. Me-traux. I: The Belief among the Aborigines of Australia. „A l'epoque^ de^ vie commune. un roi. IV. The Rise of Anthropological Theory: A History of Theories of Culture. E. Parhon. 412. 245 Cf. New Guinea. les trois fonctions dans les epopees des peuples indo-europeens. the Torres Straits Islands. s T^jintuL &oa7i~~mai mult şi mai frecvent decît Sfînta Lună. mai ales a celor din veacul trecut sau de formaŃie mai veche. Vezi voi. II. Le festin d'immortalite: Esquisse d'une etude de mythologie indo-europeenne. sub influenŃa unor curente ale vremii246. Robert Lowie.). 208 TRAIAN HERSENI 244 Cf. 1928. Problema ar merita să fie cercetată şi la români. 1968. fenomenul este foarte frecvent. University of Notre-Dame Press. o comparaŃie subînŃeleasă şi prescurtată sau eliptică (brevior simi-litudo)" (Tudor Vianu. p. moartea. 1928. Paris. Frazer. Paris. 1930. Boston. III: The Belief among the Micronesians. 406. Trăite de sociologie primitive. II. 420 şi urm. 1968. E. Sim. London. G.). 151) — iar documentele arheologice se înmulŃesc cu fiecare săpătură. şi Marvin Harris. Bucureşti. Pe noi ne interesează mai ales urmele eventuale din colindele şi obiceiurile cetelor de feciori din łara Oltului. de ex. 1901 (extras). mare 3 voi. 242 Cf. p. I. 1948. Metraux. Ward. 161—162 şi 432. Paris. De ex. The Palace of Minos: A comparative account of the succesive stages of the early Cretan civilization as illustrated by the discoveries at Knossos. Theoretical Anthopology. Folklore in the Olt Testament: Studies in Comparative Religion. Naşterea la români. op. Douglas (ed. E. The Philosophical Presuppositions of Cultural Relativism and Cultural Absolutism (în Leo R. cele trei Marii amintite la nota 229. Legend and Law (ed. 448. înainte de triumful creştinismului. and Mela-nesia. 235 vezi G. cea prescurtată 1 voi. cit.247.. Sir Arthur Evans. voi. Erwin Rohde. voi. Prolegomena to the Study of Greek Religion. . voi. Anul nou. 1935. IV. voi. 238 Vasile Pârvan scrie: „Relativ bogate sînt ştirile literare cu privire la religia şi organizaŃia religioasă getică" (Getica. op. D. New York. ed. 1928 — sau J. 98 şi urm. Ethics and the Social Sciences.. Paris. p. I. V. M. Franz Boas (ed. London. voi. p. RămăşiŃe de cult solar la români există în chip neîndoielnic. voi. cunoştea. 1935. III: Histoires romaines. 435. part. Psyche: Le culte de Vâme chez les Grecs et leur croyance ă Vimmortalite (ed. Dumezil. I. I: The Neolithic and early and middle Minoan ages. II. Getica. ă~~ fi dît fl ă tflS şŃ p dacă~~n-ar fi decît faptul că pînă azi soarele face parte dintre.

Nu există decît 10 colinde cu elemente solare (din care unele sînt aceeaşi colindă. tot atît de decisiv: la „şesul cu grîne verzi". Trei ziori soare răsare. ele bat toate trei în acelaşi loc: în vîrful munŃilor.Idealul" plugarului nu sînt grînisle verzi. nu înseamnă nimic cu soarelui. numai sub munte. deci perceptibil. Fereastra este însă singurul loc prin care pătrunde soarele într-o casă bine încheiată: chiar şi numai acest singur lucru este suficient pentru a fi amintită într-o invocaŃie sau incantaŃie solară. doilea razmă. cu diferenŃe neînsemnate. INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 211 deci pentru alimentul de bază al cultivatorilor de pămînt (grîu. în łara Oltului. Doilea razmă. ca operaŃie de control statistic. Judecind după textul acesta. este fără îndoială vorba de o invocaŃie solară. E vorba probabil de o contaminare a unor versuri disparate. doilea razmă. variază de la o civilizaŃie la alta. La cel brad mare şi-nalt. Probabil şi datorită faptului că avem de-a face cu obiceiuri la baza cărora au stat anumite rituri de iniŃiere a tineretului. care „razmă-n vîrful munŃilor". Urmează însă a patra rază. după cum este descreştinată în zilele noastre prin eliminarea acestei cruci. (de care este agăŃat leagănul de mătase cu Domnul Dumnezeu. Razmă-n cruce de fereastră. în sfîrşit. întradevăr. dar tocmai de aceea semnificaŃia lor umană. pentru ocupaŃiile agricole.. despre care a fost vorba mai înainte). sună aşa: Ziua albă a revărsat. In satul geamăn al Streza—CîrŃişoarei.. în care rolul predominant l-au jucat întotdeauna divinităŃile chtoniene. încreştinată ulterior prin crucea din construcŃia ei. chiar numai^ ca tematică. La poalele brazilor. amintite aşa în alte colinde.Se înŃelege de la sine căjamintirea ca atare a soarelui înŃi>o_ idăl solare. Şi-mi răsare cu trei razme. şi din cauza aceasta ele sînt foarte vechi. O colindă din Streza—CîrŃişoara. adică închinată în vreun fel sau altul. deci nu ne vom pierde timpul cu astfel p p cercetări.1L . a căldurii solare. nici una prin alta. culturile. fiind foarte scump). Cultele solare sînt foarte complexe. orz.""staafglui. înregistrate în cele 68 de sate cercetate. mai ales pentru coacerea grînelor (care se cheamă şi bucate. mei). traducătorul sau Idealizatorul (individual sau colectiv) al colindei. pentru că se referă la casă (nu la stînă. Cu raza care . întîielea razmă. cultele solare capătă o însemnătate deosebită. la Oprea—CîrŃişoara textul (fragmentar?) sună astfel: Zori dalbe-or revărsat. Razmă-n vîrful munŃilor. Textul arată şi preocupările principale ale plugarului: casa. IndicaŃia precisă a grînelor verzi arată şi rolul soarelui în această colindă: el e menit să le facă galbene. a doua în cruce de fereastră. pîine). neexprimată cifric şi neprevăzută în ritual. fenomen foarte frecvent în toate colindele de mare vechime.' Nelămurită e numai situaŃia ferestrei. Treilea razmă. pentru că soarele are un rol binefăcător chiar prin acŃiunea lui naturală. Textul la care ne referim este foarte clar în această privinŃă. care se găseşte aici. dealtfel ca şi a cultelor chtonice. la poalele brazilor" ne găsim în alt peisaj şi în altă situaŃie umană. Razmă-n şes de grîne verzi. arată o preocupare foarte vagă şi foarte restrînsă privitoare la soare. E limpede că nu poate fi vorba decît de o contaminare. pentru un cunoscător al muntelui. cele două categorii de raze apar separat. culeasă din sate diferite) şi nici o coZ Unda pur solară. unele~texte" sînl foarte semnificative. Desigur. în alte sate. cum trebuie să fi fost creatorul. care apare în mai multe locuri. în depresiunea dintre CarpaŃi şi Olt. .razmă-n vîrful munŃilor. Colinda aceasta poate fi foarte uşor interpretată ca o rămăşiŃă de cult solar. f Iar de clean de brad înalt Este-un leagăn agăŃat. aici cele trei raze nu mai au rosturi deosebite. treilea razmă. In cazul celor trei raze iniŃiale. ocrotirea sănătăŃii oamenilor. ci grînele coapte. la fereastră (nici un adăpost pastoral de tip arhaic nu are ferestre) şi. razmă-n masă.. Apoi. Mai întîi. necesară în chip simŃitor. Dar răsare cu trei raze. pentru noi. bazată pe o credinŃă în puterea soarelui (îmbelşu-garea materială a casei. am făcut-o. deci nu le putem interpreta nici împreună. Razmă-n vîrful munŃilor. 14 — Forme străvechi de cultură poporană românească 210 TRAIAN HERSENI Simpla lectură a celor 400 de colinde. masa. Totuşi. adică să le coacă. la masă. colibă). faŃa de la început (cea arhaică) a colindei a trebuit să fie alta. Soarele răsare în trei zori (ziori).. cu trei raze (cifre ma-gico-religioase bine cunoscute)249 şi fiecare razmă (verb = radiază) întrun loc important pentru viaŃa cea de toate zilele a oamenilor: prima în casă şi masă. a treia în şes cu grîne verzi. Razmă-n casă. Trei ziori soare răsare. secară. care nu pot servi decît ca furaj (nerentabil. La poalele brazilor. deşi mărturisim că. necorespondenŃa cu realitatea este inexplicabilă: între vîrful munŃilor (golaş) şi poalele brazilor (ale brădetului) este o distanŃă sim2. fertilizarea cîmpurilor etc).

Dar razele unde bat? La privoru-acestor case. Mai vîrtos în ceasta masă. le „seacă". peste masa. Iar în case ce mai este? Sîntu tot mese întinse. O altă colindă. cestor mase. Sîntu-mi tot vedre cu vin. In colinda divinităŃii infantile din leagănul atîrnat de brad nu este nimic din aşa ceva. Doamne-o răsărit. iarba pentru lapte) cea din pădure. Cruce-n casa.. după masă . razmă deci ca să lumineze evenimentul. cu un cult mai vechi. Asia Mică. Italică. Iar pe mese ce mai este? . Frumos soare-o răsărit. după cum fecundează pămîntul-mamă. divinităŃile predominante sînt totuşi de natură chtoniană. * <*»$*! . Celelalte colinde solare confirmă această ipoteză despre originea unor elemente de cult solar din łara Oltului. Am văzut că ciobanii consideră ca iarba cea mai bună (iarba pentru mînzări. abia după aşezarea lor în regiuni cu o oarecare tradiŃie agrară (Iran. mult mai plauzibilă. mese-ntinse. Iar printre vedre cu vin Sîntu-mi tot pahare pline. La răsăritul soarelui. desigur. de natură chtoniană. de la CîrŃa. case. prin contaminare. E mai simplu însă să luăm lucrurile aşa cum sînt în colindă: aici soarele luminează muntele în mod obişnuit sau este adăugat ulterior. alături de păstorit. Despre naşterea evanghelică din colinde. Iar razele un'e-şi bat? Bat sobor la cestor case. elemente care se pot integra riturilor de iniŃiere. nu invers. Nu excludem nici ipoteza. dar şi pentru că în text se spune lămurit că raza soarelui cade. Dar razele unde-şi bat? Bat în cruce de fereastră. Aici soarele nu are nici un rol hotărîtor. jeŃuri scrise---La Scorei: La Ucea de Sus: La Viştea de Sus: Soarele Domnului nostru. decît pe arşiŃă. Nu poate fi vorba aici de naşterea soarelui în munte nu numai pentru că munŃii cad toŃi la sud de sate. dînd naştere fiului divin. nu a soarelui. Aceasta ne face să credem că „razma soarelui" este introdusă mai tîrziu în colinda cu bradul de care este agăŃat leagănul lui Dumnezeu. INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 213 E limpede: razele soarelui bat sobor (grămadă) la casa. ştim că este asemuită cu naşterea soarelui. confirmă acelaşi lucru: Soare. bate la . Soare-şi Doamne-o răsăritu. în care soarele fecundează muntele-mamă. seminŃiile indo-europene au practicat cu precădere creşterea animalelor. pentru că altfel nu sînt nici colaci. masa şi belşugul agricol (colaci de grîu şi vedre de vin) ale gazdei. dar Fiul sfînt împrăştie el lumină în jurul lui. agricultura devenind o ocupaŃie principală. Dar razele-i unde-i bătu? Bate aiciea-n cea fereastră. Doamne-o răsărit. Sîntu-mi tot colaci de grîu. deci razele nu pot cădea deodată în amîndouă părŃile. nu este cununa de raze a pruncului divin care se află în leagăn. care le „usca". dinspre staul spre curŃi. nici pahare pline cu vin pe masă. al brădetului. 214 TRAIAN HERSENf Acestea sînt textele cele mai frecvente. naşterea lui Christos. Este evident o încercare de a împăca cele două culte: al soarelui şi al crucii. cît şi datorită faptului că în această zonă agricultura a cîştigat teren înfruntînd o anumită tradiŃie pastorală. cel solar. într-o perioadă în care înŃelesurile străvechi au început să pălească şi confuziile de tot felul au devenit posibile. Ultimul din ele e interesant pentru indicarea modului cum se proiectează în casă crucea de la fereastră. Această divinitate nu este soarele. Ierburile cresc mult mai bine pe vreme ploioasă şi umbroasă (în anumite limite). Soarele Domnului nostru (refren) Soarele mi-o răsărit. afară dacă nu ne gîndim la posibilitatea unei evoluŃii tîrzii. razele luminează frunŃile pleşuve ale munŃilor sau cununile de nori care le împresoară. Mese-ntinse. sub efectul soarelui. de unde divinizarea firească a brădetului.poalele brazilor". în timp ce pădurile zac încă în umbră. Cestor. Iberică etc). bătută de soare. Cestor case. nu răsare de acolo.. ferită de soare. în forme de umbră. dar — socotim noi — atît datorită specificului acestor rituri.. într-o colindă clin Arpaşul de Sus lucrurile se prezintă astfel: Soarele Domnului nostru (refren) Soare.. Peninsula Balcanică. iniŃal...TRAI AN HERSENI Ńitoare şi binecunoscută de oamenii locului. nu din goluri. Se ştie că. Soarele Domnului nost (refren) Da razele unde bat? Bat în casa. că s-a încercat o împăcare a unui cult nou. Acesta este rostul agricol (am zice agrotehnic) al soarelui: să coacă grînele şi strugurii. le „pîrleşte" ca un foc năpraznic. Cultul soarelui cuprinde. Iar printre colaci de grîu.

ci patru nepotriviri. Unde-s doi brazi îmbinaŃi Este-un leagăn agăŃat. Textul a fost combinat mai tîrziu.. nu după realitate. in cadrul lor natural. Colinda a fost încreştinată („cruce-n casă peste masă" în loc de „razmă-n casă peste masă"). contaminat al lui. deodată cu triumful agriculturii. Ordinea însăşi s-ar putea să aibă o semnificaŃie. nu dezvoltat tematic. unde-şi aveau oile.. pentru că leagănul nu este legănuş (funie legată de doi INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 215 copaci. lipită de prima. dar sub forma ei originară. ca Mama pădurii (în funcŃie de pădurile locale) — pentru agricultori marea zeiŃă a pămîntului cultivat (indiferent de nume. amintit şi mai înainte. pentru fereastră. a fost îmbinată mai tîrziu. Textul acesta este un amestec de versuri fără un înŃeles organic. după expresia din alte părŃi: „de-a huŃa"). ca îndeletniciri principale. de unde cade ploaia şi cad razele soarelui. Ei au agăŃat leagănul lui Dumnezeu la fel cum fac pînă astăzi băciŃele cu pruncii lor. probabil. culegătorilor şi păstorilor muntelui în cultul solar al şesului.. după ce au invocat primele pentru casă şi masă.. fie de creanga unui copac. care vede uneori (numai în lunile de vară) vîrfurile mun^" Ńilor purtînd un nimb de raze solare (reflectate de piscurile stîn-coase). Colindele primitive despre leagănul lui Dumnezeu sus la munte au'^rebuit să fie Tăcute acolo. înainte de a apare la orizontul din cîmpie. de astă dată în cadrul unei îndeletniciri secundare. Dacă pentru culegătorii şi vînătorii timpurilor arhaice marea zeiŃă a pămîntului. după colinde. ostile şi deci deformatoare. Se poate de asemenea ca oamenii de la şes să fi invocat o rază solară şi pentru munte. Dar o rază unde-i rază? Razan vîrful munŃilor.cîntători" înseamnă: spre ziuă. la umbră). Ea foloseşte patru raze în loc de trei. cum am văzut chiar în colinde. alături de păstorit. nu s-au putut gîndi să agate leagănul (prins cu patru sfori din patru părŃi. cu bradul sau brădetul. Şi-altă razmă unde razmă? Razmă şi la cestor case. aceleiaşi populaŃii locale. în crucile brazilor. la poalele brazilor — ceea ce nu excludem — ele au fost făcute de oameni care au privit muntele de jos. care au făcut colindele originale sau le-au împrumutat.' sălbatic. care dovedesc caracterul hibrid. pentru grînele verzi. nu există. „Dar o rază unde-i rază?" arată că e vorba de mai multe raze. dinspre şes. Se deosebeşte net raza care razmă „în vîrful munŃilor" de cea care razmă „în poala brazilor". adăugat. de un clean de brad sau craca unui singur brad. îşi îmbină. de doi brazi. este fragmentară. nu au putut avea perspectiva larga~âTomului__ ^de lâ şes. care aparŃin^ toate. în perspectiva care micşorează distanŃele şi confundă lucrurile — de unde soarele apărea nu direct. . Brazii au vîrfurile conice. ca să se poată agăŃa un leagăn de amîndoi. din mai multe colinde. O colindă din Arpaşu de Sus pare a păstra această fază intermediară. care au coroanele bogate şi deci puşi sau crescuŃi unul lîngă altul. care pare a contrazice regula: SculaŃi. Şi-altă razmă unde razmă? Razmă-n cîmp la grîne verzi. care variază de la un popor la altul) era îmbinată cu cerul (în calitate de soŃ).. prin disoluŃia vechilor credinŃe. în sensul că arată contopirea vechilor culte chtoniene ale vînătorilor. Un asemenea text e amestecat. căci la vîrf nu există brazi: pe de altă parte „brazi îmbinaŃi" (se înŃelege la vîrfuri). sub influenŃa religiilor mai noi. ceea ce este cu totul altceva). de astă dată nedeformate. simplu sau îngemănat: acesta din urmă cu umbră mai deasă. nu „gemănaŃi" (la trunchiuri. în care se dau copiii mai mari şi tinerii „în leagăn". Cruce-n casă peste masă . Imaginea e împrumutată de la meri. ci ca fiul nemuritor şi veşnic tînăr al aceleia care va fi imaginată. cu ierburi. vîrfurile. tufişuri şi copaci (nu cu grîne şi livezi). brădetului cu mînzările şi stînile. adaptîndu-le. sculaŃi boieri mari. de la o depărtare mai mare. Noaptea pe la . unde-s doi brazi îmbinaŃi" — dovedesc ignorarea muntelui real. Dacă există într-adevăr texte autentice despre raze care cad în vîrful munŃilor. care se agaŃă fie de grinda casei. adică pentru gospodăria de acasă. El cuprinde nu una. Textul următor: „Dar o rază unde-i rază?" este fără îndoială lipit aici. Ea închină două raze muntelui: vîrfului cu mieii şi mioarele. pînă azi. mumă a toate creatoare şi hrănitoare. dar despre acestea nu se mai spune nimic. oricare vor fi fost. spre a servi mai bine finalităŃilor şi structurilor magico-religioase ale riturilor de iniŃiere. căci oamenii locului.. . dacă nu este cumva tot o contaminare sau amestec ulterior de versuri: Şi-altă razmă unde razmă? Razmă-n vîrful munŃilor. incit cre~atorîîr "lor. Versurile: „Rază-n vîrful munŃilor. Şi-altă razmă unde razmă? Razmă-n poala brazilor. deci şi partea aceasta. Că vă vin colindători Noaptea pe la cîntători. deci nu se zăresc încă razele.Există însă şi un text (de la Sebeşul de Sus). a pămîntului necultivat. iar sforile legate toate patru mănunchi deasupra leagănului de un cîrlig de lemn. conceput nu ca soŃ. apoi. ceea ce dovedeşte o adaptare corectă 216 TRAÎAN HERSENÎ INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 217 la munŃii locali. Aşa se explică de ce colindele vorbesc de raze care cad pe munte. ci reflectat de înălŃimile din zare. din care altele bat în altă parte. nu de raze care pornesc din munte. cînd cîntă cocoşii şi zorile-s albe. poate şi sub influenŃa păstoritului. două raze şesului: cîmpului cu grîne verzi şi caselor cu mesele.

adică prin sălbăticiunile impresionante şi caracteristice ale pădurii. o sumă oarecare de bani. care ne-au dat cîteva rezultate vrednice de notat. vultur. Pe colac un godinac Şi vreo doi-trei gălbiori. cum se spune în colinde. care a durat în unele sate pînă de curînd. . păun. pe care le vom numi pe scurt cuîtu^râ^^i^ (cult rtbnnian) RTj27A_y. Nu ştim încă dacă această colindă are vreun sens mitologic mai îndepărtat. dieci) care nu au trecut prin filiera poporană şi deci nu caracterizează masele Ńărăneşti. ale păşunilor din munte. Rezultatele obŃinute ni se par semnificative. cel puŃin aparent. mai cităm un fragment dintr-o colindă înregistrată în Sîmbăta de Sus: Este-im leagăn de mătase. şi.numai cu soarele. bour etc. Pentru ca să epuizăm argumentele aflate în colinde privind cultul solar.) au fost vreme îndelungată o podoabă la pălărie sau căciulă a feciorilor de însurat (nici a copiilor. Soarele bine-a dăruit: Un colac de grîu curat. sînt darurile altei zeităŃi. care ocroteşte iarba.. porcii. ci şi prin cerb. ci pe fulgul de aur. care se taie pînă azi în fiecare gospodărie chiar la Crăciun. care prin ce se caracterizează şi în ce complexe se îmbină. griul. ierbivorile şi mînzările. pe alte căi. în numeroase colinde apar doi vulturi suri care se bat pentru un fulg de aur luat apoi de colindători şi dăruit gazdelor. pe pana pe care aceştia o pierd în timpul bătăii şi care constituie un dar preŃios prin dublul simbol: al junelui şi al vulturului = june ca un vultur (ca un păun.. ca să binecuvînteze satele de la poale. ca un cocoş. de „mîntuire" etc. CredinŃele poporane cunoşteau însă (probabil) un zeu mai vechi. după structura ei intimă. podoabă care s-a numit în multe locuri chiar peana (mult timp şi după ce nu mai era din pene). rămînînd să examinăm. nu oamenii care aşteaptă ca o . avînd ca rost'principal: griul (adevăratul jiu al mamei Ńarină)250. Am aplicat acest examen şi colindelor religioase de natură creştină. s-a strernrat o ia Ń£ s-ar Jxt specfi c. în sfîrşit. apoi într-o măsură oarecare. Mic şi MgrgJ~cTespre Christos: „Doamne Tsusp JZhHsIoăsergin^"TeoaîFă" tgjT născut şi din cer te-aLmhorît. Acestea sînt darurile solare: produsele pămîntului cultivat. am TEcercat~şi alte operaŃii. pe mire te-ai răstignit" etc. ale gospodăriei agricole.fiară secetoasă" venirea divinităŃii. chindiseşte Şi cămaşa soarelui. Am urmărit toate colindele în lumina celor două concepŃii străvechi. adaptează şi interpretează tot ce vine din afară (cazul creştinismului) după modul ei de viaŃă. laptele. cuc etc. ceea ce corespunde cu „setea de Dumnezeu". Fulgul acesta este însă cules sau vînat în munte. 218 TRAIAN HERSEN1 INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) în textul originar a trebuit să fie: „Aşteptîndu-te Christoase. g^ p fie semnificativă tocmai prin incapacitatea oamenilor simpli de a • primi şi asimila o învăŃătură atît de complicată: şteptîndu-te Cristoase Ca pe-o -fiară secetoasă Ce coboară la izvoară Şi coboară de s-adapă Şi lui Dumnezeu se roagă . cerbul). călugări. binecunoscute în creştinism. ca şi o fiară secetoasă" (cum este în Săsciori şi în alte sate).. pentru că pîinea de peste an era de cele mai multe ori amestecată cu secară şi tot atît de des înlocuită cu mămăliga. nu au legătură nici cu una. iar aceea. apoi carne de porc.. este brădetul. în zilele mari. nici cu cealaltă din ele. aici în zona care ne preocupă ' (şi în altele similare). în colindă accentul nu cade pe vulturi. demon sau duh — ce o fi fost — cobora ritual la vale (mai ales iarna). căci au „fete mari şi ficiori de însurat". iar mai tîrziu şi ogoarele lor. după convingerea pe care o avem că fiecare comunitate umană primeşte. De aici confuzia: Christos asemuit cu o fiară secetoasă care coboară spre izvoare. Dar în leagăn cine sade? Sade Silvia (X) doi ochi negrii Şi tot coase. Mai notăm în legătură cu darurile soarelui din textul de mai sus că şi darurile date de gazde cetelor de feciori erau de acelaşi fel: colaci de grîu curat. ca să vedem. Am exceptat numai textele bisericeşti şi colindele religioase de factură strict cărturărească (făcute de preoŃi. al codrului.y deci ~text specific cărturăresc.t7iZ soarelui (cult uranian). ca un şoim etc). acest zeu. nici a barbarilor). urda. Am prins personal acest obicei. curcan. produsele oilor. vultur. Am notat aparte colindele care. caşul. Ca să ne dăm seama şi mai bine de complexele socio-culturale ale celor două variante de cult. dar ştim că penele de păsări (cocoş. adică spre oameni. cu ajutorul acestor criterii. dacă totuşi nu se leagă cu vreuna.. începem cii tşyteie ltvînătnreşti"_ 'lntr-o colindă perfect ortodoxă (din cele două Berivoaie. galbenii (aceştia pentru că sînt galbeni sau de aur ca şi soarele). reprezentat nu numai prin brad. uliu. Vînatul cel mare (bourul.

PărinŃii şi fraŃii „Pătrului" îl roagă pe acesta să-i ia şi pe ei în rai. Cu tot peisajul muntenesc. Cu oase îŃi vei încleşta case. brădetul are funcŃia de adăpost al oamenilor şi al animalelor. Interpretarea noastră nu se bazează numai pe studiul portului251 şi al credinŃelor252. înainte de a se însura. De-elea-n rai că te-o băgat. pentru a-1 pune „vătav boilor" etc Este.. Săracii Ńi-au mulŃumit. o simplă povestire (baladă) vînă-torească. brădetul era dator să-1 ocrotească. Tu pe toŃi i-ai miluit. după un timp oarecare de întrebuinŃare. Şi ca factură. Ficiori să le poarte.pentru că numai acolo sînt vulturi care se bat în soare (de unde fulgul de aur).254 (originar. ca şi pieile necesare pentru a se acoperi etc. flori şi cu semnele puterii „regale" dumnezeeşti: scaunul de judecată etc O combinaŃie de idealuri simple Ńărăneşti (sănătate şi belşug). Raiul e imaginat ca o gospodărie a lui Dumnezeu. pentru a se băga în jug) şi să-i fie „fală boilor". colaci. dar ea îşi trădează prin conŃinut autorul: acela a fost un cioban sau din lumea păstorilor. probabil. Undrelaşi la ciobănaşi___ Textul acesta a fost interpretat. Pe tată îl refuză pe motivul că a fost birău (primar) şi a făcut nedreptăŃi. ci vînătorească. cum reiese şi dintr-o colindă similară din Porum-bacul de Sus. în varianta din Porumbacul de Sus apar însă unele elemente noi: cerbul este săgetat în vîrful plaiului cu „trei săgeŃi de brad". această colindă este relativ recentă. Unele colinde amintesc de rai. Maică-sa a fost birăiŃă şi a exploatat pe săracii chemaŃi la lucru. Numai pentru vînători.vîntul muntelui" şi de „vîntul codrului" (care se bat!). aşa că nu i-a găsit loc în rai decît unui frate: Că pîr pe pămînt ai fost. Şi-ai pus stîna lîngă drum. mere. iar. iarăşi de brădet şi făget. fără substrat mitologic. fie că e vorba de prădarea raiului de către Iuda sau alte asemenea împrejurări. Colinda aceasta are un fragment care aminteşte şi pe ciobani: Dacă tu m-ai săgetat. deci oarecum cu intuiŃia lăuntrică a lucrurilor) ca o rămăşiŃă din perioada vînătoarei (deci preagricolă şi prepastorală). ca unul care trăieşte în codru şi-1 face să nu fie „pustiu". de hrănitor şi ocrotitor. INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 221 . Ioan Făt-Frumos se laudă şi el că va săgeta cerbul. din łara Oltului. pentru că îi aparŃinea lui. numai cu iarbă. datorită cerbului. este deci un agricultor. fără a se ocupa mai de aproape de problemă. ca şi mine. soră-sa a fost crîşmăriŃă şi a înşelat oamenii. nu ca cele de toate zilele. „noaptea în grîne coapte". Fete să le joace. pentru că îi cere vînătorului să-i cruŃe viaŃa şi să-l ia de corn (cum se iau toate vitele mari.255 Rostul principal al acestei vînători era însă unul foarte practic: să procure carnea necesară pentru nuntă. Cerbul însuşi ştie aceasta. cu multe rosături şi spărgături în text. în afara satului. care e alungat din el. pe stîncile inaccesibile ale lui. Cu carnea nuntă îŃi vei face. o nuntă cu mîncări mai alese. vin. 220 TRAIAN HERSENI Săraci corniŃele mele Cedevaşi la undrelaşi. Slavă-n cer Ńi-au ridicat. şi pentru păstori. O colindă rău păstrată. tănărog. şi ca tematică. Acesta-i spune să nu-1 săgeteze. în care e vorba de . cu belşug nelimitat. Deci indiferent de sorginte. de „cerbul trătior" — ne pune din nou într-un mediu indigen. Etnografic sînt interesante şi menŃiunile privind încleştarea bîrnelor de la case cu oase de cerb sau andrelele din coarne de cerb. cu influenŃe bisericeşti şi feudale evidente253. apără grădinile şi grînele coapte. miere. pînă azi. corect de Victor Stan-ciu. din Iaşi. deci fînaŃ). fără pomi. o colindă se adaptează la împrejurările reale ale vieŃii şi îşi primeşte înŃelesul în funcŃie de acestea. mese întinse. în care se reflectă întrecerea dintre vînători şi vînat. mai tîrziu. CîŃi drumari pe drum treceau. Cerbul se laudă că va paşte „ziua în livezi verzi" (în łara Oltului. fiecare urmărind o izbîndă împotriva celuilalt.. Este clar că în „mintea cerbului" (adică a poetului care-i împrumută mintea şi graiul). Colinda Pornit-a Patru cu raiul (Arpaşul de Sus) este interesantă pentru opinia pe care o au oamenii din łara Oltului despre ciobani. trebuiau să-şi dovedească voinicia. livadă înseamnă grădină sau loc împrejmuit. Tot cioban la oi ai fost. credem. Victor Stanciu are şi meritul de a fi văzut just legătura între vînarea cerbului şi riturile de iniŃiere ale junilor care. ConcepŃia aceasta nu poate fi agricolă.. utilizate de ciobani. fie că e vorba de Adam. ci să-1 ia „de cornul cel drept" şi să-1 ducă la curŃile lui. pentru că nu 1-a ajutat să scape. eventual şi păstorească. ci chiar pe un text clar al unei colinde din CîrŃa: Şi noi am umblat Codrii am vînat Şi noi am vînat Un sfîrcuş de aur . Cu pielea ti-i coperi. colinda este însă agricolă: vînătorul. iar cerbul „blastămă" brădetul să rămînă pustiu.

vîntul şi pămîntul. în mijlocul raiului). cum s-au păstrat: sf. a trebuit să fie condamnată de creştinism. Indiferent de valoarea reconstituirii noastre.. In primul fragment trebuie să fi fost: Sai în vîrful munŃilor. 2. duhuri ale ei.. Numai că a sări în łara Oltului (dealtfel nu numai acolo) înseamnă două lucruri diferite. în egală măsură. ceea ce înseamnă. Şi te du la tîrg cu ele. Localizarea este corectă: sus în vîrful munŃilor pasc într-adevăr „miorelele" şi „berbeceii" amintiŃi în colindă. Din punct de vedere creştinesc avem de-a face cu o adevărată profanare. Nu ca raiul luminos. deşi unul a derivat din celălalt: 1. Mană albă grînelor. Sai în vîrf şi-n munŃii lor. că a fost obiect de cult (de ex. cine sare şi de ce sare. Cerbul divin. ci a tot ce se găseşte în pădure.. un gospodar proprietar de turme de oi. codrul însuşi. Sai în vîrful munŃilor. . mana grînelor şi sănătatea oamenilor. jude-n strungă. ca şi mama pădurii născătoare şi hrănitoare nu numai a pădurii. după cum înainte era. din acelaşi sat: Măi Ioane. Ion care apare în chip de cerb256. sfinte Ioane. Este încă un indiciu că ne găsim pe o urmă reală. al unui cult păgîn. Zeitatea străveche invocată ca sa sară este cerbul. Mană dalbă grînelor. cunoscute din atîtea colecŃii. sfinte Ioane. în mod firesc.. Pentru noi. De dă roadă codrilor. Am văzut însă că în starea actuală: bradul. La început s-or fi asemuit feciorii cu brazii. ca să dezbare pe credincioşi de el. acum. O colindă dintre cele mai lipsite de înŃeles (de la Beclean) între altele. înregistrată la Porumbacul de Sus. sînt feŃele aceluiaşi lucru. după rosturi străvechi. codrul ocrotitor al omului primitiv. a sări la joc. cu noua religie. iaci. Sai în vînt. a bradului. Şi-Ńi alege miorele. divinitatea din brădet. conceput ca un prunc. . Nu încape nici o îndoială că sf. la forma cea mai înaintată. care face lucrul acesta în mod obişnuit. 222 TRAIAN HERSENÎ Sau altă variantă. a cărei mamă este. din care derivă toate celelalte. ca şi bourul (cum vom vedea mai încolo). Fie iadu-ntunecos. Sănătate tuturor. zeităŃi ale brădetului. sat învecinat cu łara Oltului. De dă roadă codrilor. după credinŃa că acelaşi principiu al tinereŃii masculine (coniferele îşi scutură sămînŃa în mod vizibil şi fecundează astfel pămîntul) se realizează în toŃi: brad.Tot pastorală este şi colinda din Feldioara. în care judele declară că a „gătat" banii. more animalico. apoi ca un voinic. spovedania la brad). Şi te-aruncă. Vom avea prilejul să arătăm că asemenea lucruri INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 223 se întîlnesc şi în credinŃele religioase ale altor popoare. peste un gard. iar creştinismul nu a condamnat decît lucrurile potrivnice lui pe linie de credinŃă religioasă.. inversînd comparaŃia: brazi ca nişte feciori. care poate să facă acest lucru. antropomorfism. iar junii îl trimit: Sus în vîrful munŃilor. muntele şi Ńarina şi asigură roade bune tuturora. Ca să ajungă tulpina bradului tocmai în .luminos". Dinaintea strungilor. Sînt pline colindele româneşti. Sai în vînt. ca şi judele (primarul) din colinda similară. un lucru condamnat la iad (aşezat în mijlocul iadului. a te îndepărta cu amîndouă picioarele de pămînt într-un scop oarecare (a sări peste un părău.. Se înŃelege uşor cum au putut să devină animalele spectaculoase ale pădurii ca cerbul şi bourul. Ion acoperă altă fiinŃă sfîntă. cerbul şi Dumnezeul din brădet. a putut într-adevăr să devină. pînă şi sănătatea pentru oameni. încă o colindă lipsită de înŃeles (de la Sărata) are şansa să fie lămurită: Mă Ioane.. din acest ultim înŃeles derivă al doilea. a trebuit să fie bradul sau mai exact brădetul (pădurea de brazi). iar la animale de a se ridica cel puŃin în două picioare (de pildă cal care „sare în două picioare"). probabil. a sări de bucurie etc). dar în etape diferite: dendromorfism. înŃelegem şi cauza pentru care invitaŃia la sărit este legată fără ocoliş de speranŃa pentru „roadă codrilor". „mana grînelor" etc. Sănătate tuturor. FaŃa originară a demonului. sfînt Ioane.. acest text apare destul de . iar laolaltă. sai în pămînt. pentru ca. fără îndoială. cerb care sare ciuta etc. de sf. în înfăŃişare animală şi cum a ajuns. Pînă azi se întîmpînă în łara Oltului apariŃia unui grup de juni chipeşi cu expresia. anterior creştinismului. contopind cele două texte (probabil): Mă Ioane. cu vremea. după cele dezbătute. „At noştri ca brazii".Tulpina bradului4' despre care ştim. ÎnŃelegem prin urmare. încît ne găsim pe un teren istorico-etnografic bine precizat. textele sînt clare şi aşa fragmentar. iar judele e. Ion este îndemnat să sară pentru roadă codrilor. Sănătate tuturor . în cele din urmă să se identifice. sai în pămînt. zoomorfism. apoi brazii cu feciorii. taur care sare vaca sau pe vacă. fireşte. spune: în mijlocul iadului La tulpina bradului. fecundează. numai pentru patrupede: a fecunda. armăsar care sare iapa şi.

. Căci nu sîntem peŃitori. în „cea zi mare sărbătoare" (adică de Crăciun). Aici peŃitorii. Iar anume prin ce-şi bate? . vultur. că-i va da puii lui cînd vor creşte mari: Că io Ńie daŃi-i-oi Şi tu bine-Ńi vei vina. Nu credem însă că înŃelesul primitiv a fost acelaşi ca în zilele noastre — o simplă metaforă — ci ceva mult mai adînc. nu mai urmăresc. Bourii. fraŃilor şi surorilor. adică două din podoabele principale ale fetelor mari şi mai ales ale mireselor. Satele cu fetele . O colindă din Arpaşu de Sus. . reconsiderate după noile împrejurări. Ei se bat pentru o cunună şi un brîu. MunŃi înalŃi cu oile. ci şi bourul. . se bat mai ales în perioada rutului... Şi-ntre boi c-o aruncat. cu junele. dar . pasăre vînătorească. alături de oier. Noi nimica n-am vînat Numai o urmă de bou murg. amîndouă devenite simboluri ale legăturii... în defavoarea lui Dumnezeu. cum am văzut înainte. echivalat. ale nunŃii). feciorul gazdei..257 de aceea el este uitat complet în graiul de toate zilele şi uitat sau înlocuit (mai ales cu cerbul) şi în colinde sau alte creaŃii poporane. ci un bou murg. Totuşi unele colinde îl păstrează: Nu te fată-nspăimînta. ale unirii. Animalul acesta al munŃilor şi pădurilor noastre a dispărut demult. mană cîmpului şi nuntă fetelor. iar produsele se împart inegal. pentru femelele lor. fiecare cu rosturile lui. adică să obŃină cele două idealuri ale ciobanului: o turmă de oi la munte. Şi tu bine-Ńi vei alege Care Ńie Ńi-o plăcea. Apă-n veadră şi-o luat. vădit transformată. Că bourul. Dealtfel reamintim că la Porumbacu de Sus s-a păstrat într-o colindă chiar termenul de bohor negru în legătură directă cu brazii minunaŃi şi în coarne cu fata pe care o ia cu el. ca şi cerbul. . se va mărita.. dacă nu s-ar putea rezolva problema prin critica textului însuşi. Am anticipat că nu numai bradul. acesta este proprietarul tuturor . simbolizate aici antropomorfic (cununa şi brîul. Satele cu fetele. Sîntem negri vînători Şi vînăm munŃii înalŃi. de cultul muntelui şi al brădetului. are o legătură cu tineretul şi căsătoria reiese clar şi din alte colinde.. ca miresele care după nuntă se mută la casa sau în satul mirelui. şoim. După colinde similare. în timp ce ea cîntă de dorul părinŃilor. MunŃi înalŃi cu oile. ci se bat doi bouri. cu care se va găti a doua zi. boul murg coboară de la munte şi aduce fetei colindate căsătoria mult dorită. In unele colinde Dumnezeu apare ca un fel de coproprietar al oilor.258 Este clar că nu „boierii" îşi bat boii (nici măcar boarii). aşa cum se despart pînă azi nu bourii. Legătura menŃionată mai înainte între vînători şi peŃitori apare şi mai clar într-una din colindele Arpaşului de Sus. care nu mai sînt. la fel cum coboară şi ciobanii cînd se satură de ciobănit şi vin în satele lor din vale ca să se însoare. Femela sau fata care primeşte de la bourul învingător „brîul şi cununa". Doi boierii boii bate. deci bourul.cerb. Şoimul. Fata desparte bourii aruncînd o veadră de apă peste ei. Ca şi cerbul. aceştia trimiŃînd prin demonii lor. înregistrate în alte părŃi. cu succesul matrimonial asigurat. ca şi cerbii. sună aşa: Colo josu mai din jos . dacă nu cumva acestea simbolizează chiar o fată pentru care bourii se bat. vietate de pădure. ca să se însoare. în chip de vînători. ajută junelui să „vîneze". Şoimul se roagă de Vasile (X).259 adică doi boi sălbatici.. bour. cerbul şi bourul. ca şi cerbul şi bradul. (Arpaşu de Sus). Iar MariŃa (X) cea frumoasă . june. cerbul şi junele sînt echivalenŃi. Fata obŃine astfel simbolurile căsătoriei. Printr-un brîu galben d-argint. un cerb tretior (deci un cerb june). o nevastă vrednică în sat.. legat de credinŃele religioase. se poate uşor reconstitui textul primitiv. a cărui urmă duce în curtea 224 TRAIAN HERSENI Frosinii. să nu-1 săgeteze... ci taurii de bivol cînd INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 225 se bat sau cîinii încăieraŃi.. care nu poate fi decît un bou sălbatic. Boii rău s-o spăimîntat. Printr-o cunună de aur.. cum spune colinda..

după ciclul naturii. economică. într-un sistem politeist foarte complicat. dar chiar cultul străvechi al soarelui. încît au colorat nu numai cultul creştin (în numeroase cazuri pe care leam amintit). Textul păstrează cît se poate de limpede legătura primordială.263 In diferite variante (Oprea-CîrŃişoara. Este-o turmuŃă de oi.pentru frate şi soră" ne transpune în formele lui pure (ca la Corbi). cum nu se poate imagina o viaŃă omenească pe alt model. căci pînă la urmă nu se poate imagina o viaŃă divină fără bărbat. muma peştilor.. Religiile nu s-au putut desprinde niciodată — fiind simple elemente de suprastructură — de substratul lor economico-social. Iar în daruri ce-Ńi vom da? La Ispas un bruş de caş. Şi din gură şi-o grăit: Ale cui-s aceste oi? Ale mele ş-ale tale. din moment ce familia modernă este astfel organizată. făcînd din femeie: „maica băiatului". muma lui Dumnezeu) pentru că în concepŃie Ńărănească nu e nimic pe lume care să nu aibă o mumă. muma grîului. Cer un plug cu şase boi Şi-o turma mare de oi. Cer stol negru cel de oi Şi stăvuŃa cea de cai. dar are şansa de a fi singurul posibil. La Sîn Giorz un miel frumos. încît cine va vedea-o va uita de toate. Unde-mi tace. Urmele unui cult al mamei se găsesc din plin în folclorul românesc (muma pădurii. cînd cu faŃa ei primăvăratică şi văratică (verde şi în floare). afară de un cal murguŃ şi un strai roşu (probabil calul miresei cu care se transportă chiar ea la noua ei gospodărie sau cal de dar pentru mire. sînt atît de puternice. spunînd că se va împodobi şi va ieşi la horă. Lae (X) oile mulgea Iar Lina-n (X) strungă le da. Sora îndeamnă pe frate să mulgă mai repede. ocupaŃională a credincioşilor ciobani cu Dumnezeu (un Dumnezeu mai vechi şi mai accesibil decît cel creştin). doi fraŃi păcurari care mulg . femeie şi copii. Paşte Matei (X) oile Şi-mi zice cu-un fluier lung. în forma ei cea mai străveche) 1-a precedat şi a îndeplinit. de „crescătoare" şi „înmulŃitoare" (de „născătoare")? După dezbaterile de pînă acum — deci într-un complex care revine mereu la acelaşi 15 —■ Forme străvechi de cultură poporană româneasca 226 TRAIAN HERSENI laitmotiv — răspunsul acesta nu este numai posibil.261 ŞtiinŃa religiilor a admis. funcŃiile acestea atît de materne.. din toŃi munŃii. adică maica lui Dumnezeu. Dumnezeu pe-ce-o trecut.. ipoteza că zeiŃa-fată (fecioară) care apare atît de des singură sau asociată cu zeiŃa-maică.oilor. Aceasta exprimă în fond primele forme de organizaŃie socială. şi cer mult pe lîngă tine": Cer turmuŃa cea de oi. un principiu divin masculin. Cer un zece de berbece Şi-o sută de miei sugari Şi-un strai roşu din celar Şi pe murguŃu din grajd. căci „vine-un nourel de ploaie". legat încă de poalele ei. ceea ce ne face să credem că. Agrarizarea este evidentă. patriarhatul. muma soarelui. înainte de a deveni mama lui (Mama pădurii). Eu le pasc şi le păzesc.262 Matriarhatul a produs zeităŃi feminine. dar mi-s peŃitorii tăi. oi întoarce. muma ploii. răspunzind unor anume cerinŃe magicoreligioase.. Şi pe murgu din pripoi. pentru ca să devină apoi un zeu puternic. sinonim cu obîrşie sau origine. cînd cu faŃa ei tomnatică şi iernatică (căruntă şi uscată). Vom vedea că elementele de bază ale acestui cult al brădettilui. agricol şi pastoral al economiei Ńărăneşti. cultul brădetului sau al codrului a fost anterior cultului solar. nu al unei singure turme. oi îmi frînge. cu multă temeinicie. Cu apariŃia patriarhatului şi dezvoltarea lui — care pe teritoriul patriei noastre coincide cu aşezarea geto-dacilor şi cu prima mare diviziune socială a muncii — se iveşte fiul.. o maică.băiatul mamei". muma smeilor. muma florilor. pe care l-am întîlnit mereu? Zeul al cărui mamă (pur şi simplu. după cum la rîndul lui cultul pădurii a fost precedat de cultul mamei. Arpaşu de Sus) apare clar caracterul mixt. Vin la mine să te ceară . Unde-mi zice. Tu le creşti şi le-nmulŃeşti. atît de bine puse în lumină de etnologie. OrganizaŃiile sociale ulterioare au păstrat vestigii adînci din amîndouă. zeităŃi masculine.. dar care nu este deocamdată decît . Sora-şi linişteşte fratele. O colindă . El: „Nu e nourel de ploaie. zeul din brad.. din nou în plin mediu oieresc: Sub cearcănul lunii. PeŃitorii cer: Sau: îmi cer sute de cornute Şi-ncă mii de miorele Şi-ncă zece de berbece Şi-ncă un plug negru de boi.260 Nu este cumva acelaşi zeu al muntelui sau al pădurii. este aceeaşi zeiŃă-femeie care apare. într-o regiune cu străvechi obligaŃii militare). Cercetări de teren pe o arie mai întinsă ne vor ajuta să rezolvăm integral problema. pe care nu-1 putem reconstitui decît parŃial. pentru că încolo cadrul originar este neschimbat. Păcurar cine-mi este? INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 227 Sînt-o sînt doi frăŃiori. muma focului..

. care repară pagubele lăsate de soare: crapă pietrele seci. miraculoasă. vechea viaŃă: în aceleaşi locuri. De astă dată se poate afirma ceva mai mult: zeul primitiv al codrului a apărut. Continuarea culegerii din natură (plante alimentare şi fructe de tot felul. La Ucea de Sus ea apare sub această formă. Piatra seacă-n patru-şi creapă. dar şi plante medicinale) a acŃionat. Cerul strălucea. 228 TRAIAN HERSENI Acelaşi lucru se întîmplă cu alt ciclu de colinde.. în perioada economiei de cules şi vînătoare. de speriat44 şi. singur sau împreună cu călăreŃul său.oile la strungă. . de lipitură. un demon sau duh al pădurii. după toate semnele. încît divinizarea pădurii. după veacuri de creştinism şi influenŃe culturale potrivnice. Păstoritul şi agricultura. cu aceleaşi animale. încît a fost normal să fie „divinizat" din vremurile străvechi şi să devină. înainte de păstorit şi agricultură. de epilepsie. cu tema călăreŃului (feciorul gazdei) pe un fel de cal „năzdrăvan": Cam pe după codrul verde Pare-un soare că răsare. de pămînturile cultivate. Pînă aici ne găsim oarecum pe un plan firesc (comparaŃia cu soarele poate fi şi numai literară). vădit nouă: Şi mi-o calcă-n piatră seacă. Omul însuşi. piatra seacă. ascund tot un zeu. a devenit un ocrotit şi hrănit al codrului. au continuat. Pe-un cal bun în păr galben. un călăreŃ antisolar. cum am mai amintit. încît am putea spune că el este tocmai dimpotrivă. în acelaşi sens.. Să-şi adape Naică (X) calu. dar cu altă ocupaŃie şi deci cu altă gospodărie. alături de arături. în anumite credinŃe magico-religioase. Ciutele şi levele Şi toate dihăniile. „pentru cei neroditori de copii"). Piatră seacă-n patru-şi creapă.264. Celelalte variante înregistrate nu prezintă nimic nou. ceea ce merită o subliniere specială. în frunte cu ciutele. bazate pe domesticirea animalelor de pădure. MunŃi pîrliŃi tare-nverziti (înverzesc). dar tot ce urmează contrazice acest lucru. caii-şi adăpara. Unde-şi calcă munŃi pîrliŃi. Dar nu-i soare răsărit. o fiinŃă într-adevăr . reînvie izvoarele secate. ceea ce se vede şi mai clar din faptul că este preocupat în primul rînd de adăpatul dihoniilor (adică al sălbăticiunilor) din munte sau din codru. există o buruiană numită „mama pădurii" care e „bună de leac. Acest călăreŃ. evident. ca şi calul năzdrăvan pe care călăreşte. în care omul însuşi a trăit în mare parte la adăpostul şi din darurile pădurii. s-a dezvoltat în continuare. legat de turme şi cirezi. Cîmpii seci îmi otăviară. de friguri. dar ceea ce urmează — despre cal şi călăreŃ — ne transpune pe plan mitologic: Unde-şi calcă.265 E interesant că apare chiar în colinde deosebirea dintre păstoritul local şi păstoritul evanghelic. In aparenŃă e vorba de un „călăreŃ solar44. In ce priveşte calul. (Ucea de Jos). Izvorară izvorară (de fapt: izvoare izvorîră). înverzeşte munŃii pîrliŃi. Boii. 230 . în forme ale căror ecouri le găsim pînă azi. de arşiŃa soarelui. de nebuneală. Unde-şi calcă izvor seci Izvoare sa izvorască. „păstorit de cîmpie". INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 229 Colinda aceasta se agrarizează şi ea. Îngerii venea Pe-o rază curată. pădurea însăşi care apără iarba şi izvoarele de prăpădul soarelui. sub o formă mai înaltă. undeva în munte etc. Colinda Ce vedere minunată (de la Bucium) spune: Ce vedere minunată Lingă Viflaim se-arată. Da-i Laică (X) împodobit. în unele părŃi locuite de români. (Notăm în legătură cu interpretările noastre că. departe de a înceta. Păstorilor din cîmpie Le vesteşte bucurie . de dalac. de plînsul copiilor. domesticirea lui a adus schimbări atît de mari şi importante în viaŃa oamenilor. toate rele provocate. Şi mi-o calcă-n cîmpii seci. Să-şi adape ciutele.

cînd e vorba de păstoritul local se foloseşte constant altă terminologie: păcurari. Bun vin s-a făcut. privitoare la originea viŃei. ca o pregătire esenŃială pentru călătoria din urmă). Căci poartă trup de voinicu Şi la rău şi la bine . cu întîmplările lui sfinte. Şi noi că ne-am luat Pe-un rozor de grîu Şi ne-am nimerit La lina fîntînă.. De aceea este mult mai greu să distingem aici ce este vechi (păgîn) de ceea ce este nou (creştin). dar binecuvîntează boii (de ex. dar cu o interpretare ad litteram. Apă c-am beut. strungi etc. dar nu în egală adîncime... . la Arpaşu de Sus).... fără să vrem. Pe tărîm agricol au apărut numeroase creaŃii poporane de origine evanghelică. unde unele forme păgîne sînt profund diferite pînă azi de cele creştine.cultele" variau după locuri şi îndeletniciri în sînul aceleiaşi I populaŃii (a aceluiaşi popor). deci pe unul dintre „sfinŃi". nu în duh. Sudoarea i-a curs. ciobani. Dacă.. Căci noi am ieşit în ziua de Ispas 232 TRAIAN HERSENl La verde de cîmp Noi ca să vedem Grinele de coapte... în legătură cu şesul (agricol şi crescător de vite) vom urmări în primul rînd cultul soarelui.. dar cu totul de altă natură. Din pricina aceasta s-au introdus unele inadvertenŃe uşor de sesizat: Dumnezeu care vorbeşte. Şi. divinizarea propriei lor ocupaŃii. între elemente vechi şi noi. . Să examinăm însă colindele în lumina . dar totdeauna şi pe patul de moarte. La Berivoaie: întreabă-şi întreabă SfinŃi pe Dumnezeu: Din ce s-a făcut ViŃa vinului. Sîngele i-a curs. apoi şi păstoresc). a învăŃăturilor bisericeşti. amintim cele atît de des întîlnite şi în łara Oltului. pare a fi mai puŃin . aceasta a avut unele urmări etnografice semnificative. In toate colindele în care se pune întrebarea „ce-i mai bun pe astă lume?" (de ex.. tot sfinte. Şi l-au ristignit Pe cruce de brad .. extrem de impresionantă pentru credincioşi (care se împărtăşesc nu numai la marile sărbători. decît pe tărîm vînătoresc şi păstoresc montan. Tufa griului. Câ-ncălzeşte şi-ndulceşte . Pe de altă parte. atinsă. de inspiraŃie însă biblică. Se înŃelege de la sine că. E mai bun boul mai bun.. Într-un mediu pur pastoral (oieresc). prelucrînd. învăŃăturile bisericii. E mai bun calul mai bun. făcuseră şi ei în religii mai vechi (religii agrare). Dacă poporul nostru nu face confuzia. Greu c-am adurmit. al treilea.TRAIAN HERSENI INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 231 Problema se poate urmări mai departe: păstoritul evanghelic. datorită faptului că biserica a decretat cuminecătura (împărtăşania) cu pline şi vin (trupul şi sîngele Domnului) ca o taină fundamentală şi. poporul nostru este în-creştinat în întregime de multă vreme. la Porumbacu de Sus). pentru amîndouă ocupaŃiile. de exemplu. griului şi mirului sau la cearta dintre ele.. chiar de la formarea lui.. Agricultorii şi viticultorii au găsit în creştinism apoteoza. sfinŃi. Am putea continua cu analiza colindelor în lumina „muntelui".267 In materie de colinde. o asemenea colindă nici n-ar fi prins şi nici nu s-ar fi păstrat. Oarzele de-nvoalte .. de cal. Desigur. Dacă ne luăm după colinde. fiind vorba de complexe şi sincretisme. desigur. în interpretare şi manieră Ńărănească. nu ne putem aştepta la forme pure şi nici la analize pe un singur aspect al problemei. dar pe al doilea plan.care e mai mare".266 probabil datorită şi faptului că-şi exercită îndeletnicirea departe de sat.. în legătură cu muntele (vînătoresc. sub diferite chipuri. căci Dumnezeu răspundea: D-apoi şi voi. plugăritul legat de bou şi. în acelaşi timp. Căci răstoarnă brazdă neagră. în cadrul unor religii politeiste. Dealtfel. nu se confundă cu păstoritul local. dar cele înfăŃişate lămuresc îndeajuns problema. . Ce mă ispitiŃi? Că voi bine ştiiŃi. din cele mai greu de precizat. ceea ce. Cînd apare termenul de păstor cu siguranŃă e vorba de cei biblici.despăgînizat" decît segmentul agricol. cu atît mai puŃin avem dreptul s-o facem noi. . Segmentul pastoral. păstrînd totuşi. Şi-nhrăneşte lumea-ntreagă . o bază comună.. Pînă aici întîmplarea e pe un teren necreştin. Deci întîmplarea trece pe teren evanghelic (creştin).şesului". . ocupaŃiile principale ale locurilor sînt păstoritul bazat pe oaie. spune că „din noi toŃi pe Isus l-au luat". Bun grîu s-a făcut. dar vin prigonitorii lui Christos: Şi din noi din toŃi Pe Isus l-au luat. în care Maica Domnului blestemă oile şi caii. încît nu este mult de stăruit. cu întîmplări străvechi. răspunsul este: Ce-i mai bun pe astă lume? E mai bună oaia bună. mir? Ceea ce urmează este o combinaŃie. Bun mir s-a făcut. Problema aceasta a fost. în care boii n-au ce căuta. de comunitatea de origine şi influenŃa organizată a bisericii. am urmărit mai ales cultul brădetului. carpatic. / Trebuie să arătăm de la început că. în liniile ei mari. Carnea i-a picat. căci la început nu e . PrezenŃa străveche a agriculturii explică probabil răspîndirea şi păstrarea celeilalte colinde..

Să plighesc vara la flori. cum ies şi azi Ńăranii din łara Oltului la „hora sau jocul dintre hotare"268.. bineînŃeles.. am prînzit". viŃă de vie. Noi ca să vedem Secări de-nflorit. elemente agrare: Revărsatu zorilor. Doamne. Izvorul ei nu este Isus.pe Ardeal" {Tîrnavele). Glasu cîntătorilor. Textul arată doar puterea luminii. cum este firesc. cuprinde. secări. oarze. dar e greu de stabilit dacă este într-adevăr vorba de vreun cult solar. dacă nil ajung colăceii. Că vă vin colindători. ci „făcliile" sau „luminările". Unde Dumnezeu prînzea Patru pe cale trecea Şi din grai aşa grăia: Bun prînzu lui Dumnezeu! Dumnezeu din grai grăia: Halda Petre. Colacii se făceau totuşi din grîu. Toate paserile dorm . nu răstignirea sau învierea. Voi zîori de zîori. se desprinde din multe colinde în care este vorba de case (nu INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 233 stîni). prin adaptarea lor puternică la realităŃile locale. Dumnezeu spune că a ieşit cu sfinŃii la cîmp în ziua de Ispas. Atmosfera de şes... să prînzesc. Legătura cu „plugarii" şi cu „soarele" este făŃişă. fîntîni (nu izvoare) sau mese. grădini (nu poieni). nu autohtonă: Sus la viŃa vinului La frunza smochinului. Buna-cuviinŃa tradiŃională cere să răspunzi: . dar am venit să vă povestesc". 234 TRAIAN HERSENI Nu se dădea junilor un colac întreg ca azi. imaginate a fi apărut în staul ca într-o biserică la Crăciun. cum se dă cîte o bucată copiilor. a grînelor înainte de seceriş. tot bunacuviinŃă cere însă ca cel invitat să refuze: „mulŃumesc. zice „bun prînzul dumneavoastră44..) şi de uşor inspirată chiar şi numai din iconografie (Isus aureolat)..haida de prinzeşte cu noi". Unele peisaje sînt evident agrare. Cine trece pe cale. paturi.. Ca o holbură-n grădină.. în loc de bună ziua. sau „poftim cu noi"..... Mult mă mir şi foc m-aş face. dar originea lor poate fi şi biblică. sat.. pînă nu demult (ceea ce am apucat chiar noi în copilărie). gospodărie Ńărănească etc. care circula curent.vorba decît de Dumnezeu şi de sfinŃi. locuinŃă în lege.. de unde versurile (azi anacronice) dintr-o colinda mai veche de la Corbi: Nici aşa mult nu vom cere: Un colac în patru-l fac. Probabil că vechea sărbătoare a . nu de Dumnezeu însuşi în una din ipostazele lui (Fiul). gazde. Ele pot fi şi adaptări tîrzii ale unor teme străvechi la situaŃii actuale. „mulŃumesc. smochin. voi.. dar tot numai ca simple comparaŃii sau metafore. Numai eu nu pot durmi. Face-m-aş o . atît de des repetată (soarele dreptăŃii etc. de asemenea. Viile apar numai în dreapta Oltului. nu de o simplă metaforă creştină. „Soarele" apare în multe colinde religioase creştineşti. de unde cîntecul: łara Oltului Para focului Pită de secară. legenda grîului pentru pîine (deci tot grîu copt).. ferestre.. a atras. români plugari... Ne vom opri numai asupra acelora in care elementele agricole. Soare-n raze luminat. Ca o breană-n cea fîntîna. Un Dumnezeu sfînt născut. (LuŃa). ViŃă de vie şi. łara Oltului. Ca o albină-n cea stupină. La Ispas creştinătatea serbează însă „înălŃarea Domnului". ci numai un sfert. şi în special cele solare. de prînzeşte! N-am venit. dar grîul era puŃin şi scump. adică . şi că atunci a fost prins şi răstignit Isus. La naşterea lui Isus: „grajdul s-a luminat ca lumina soarelui" (LuŃa). Într-o variantă de la Şinca Veche a aceleiaşi colinde. curŃi (nu strungi). Si v-aduc pe Dumnezeu .grînelor coapte". Dar ce e mai deosebit.. colaci de grîu sau grîne. vin etc. Totuşi colinda aceasta are numeroase elemente Ńărăneşti locale: plugarii îşi lasă carele pînă azi lîngă cale şi tot acolo prînzesc. Face-m-aş un plighitor. O colindă (de la Ludişor) se adresează direct plugarilor (în expresie de factură recentă): SculaŃi. Grîne de rodit. łară de ocară . C-am venit să-Ńi povestesc. Tot mă-ntorc şi iar mă-ntorc. Colinda Revărsatu zorilor de la Fîntîna şi din alte părŃi. în łara Oltului nu există.. łara Oltului agrară apare in toată autenticitatea ei: Noi cînd am plecat. sînt precise. cultiva mai mult secară decît grîu. făcut din trupul lui Isus. Colindele acestea au totuşi o valoare documentară incontestabilă..

— ca să se înŃeleagă exact complexul din această colindă. Ei aduc „pietricele-n degeŃele" şi „apuşoară-n gurişoară" — apa o stropesc („O rourescu). pe de altă parte Sfîntul Duh în chip de porumbel este o imagine evanghelică — astfel de două ori porumbelul (după realitatea care se desfăşoară zilnic pe acoperişurile caselor şi după cărŃile sfinte) este o pasăre a dragostei. Deci rit agrar cu vizibile elemente creştine.. Da vin tot rourînd Rourînd şi botezînd ToŃi boierii deşteptînd.. ziori. ceea ce este cu totul contrar „cultului solar". Precizăm acest lucru ca să facem dovada că n-am neglijat nici una din urmele solare posibile şi nici din cele agrare în general. Duh. O colindă generată din atmosfera creştină cuprinde cîteva elemente de cult solar. totuşi. păsări drăgăstoase. cum vom vedea pînă la urmă. Despre „razele soarelui" (trei sau sobor) care „razmă" în casă. norul. fereastră. Despre sară grîu de vară. Despre zori grădini cu flori. după o expresie curentă. Cu noori s-o mestecat. aici e vorba de soarele real.plighitoare. Porumbaşii. Cu-n colac de grîu curat. Ea continuă: Boierii din grai grăiară: Iar de sînteŃi vineŃi porumbaşi VeniŃi în casă pe fereastră Şi-mi cîntaŃi şi colindaŃi Căci frumos voi dărui-ră. care nu are nimic comun cu vreun cult solar. ceea ce s-a făcut de mult şi în alte credinŃe şi se face mereu. Despre noapte grîne coapte. „gazdele" din łara Oltului au fost mult timp mari iubitori de porumbei (aproape că nu era casă să nu aibă). dimpotrivă. Petricele-n degeŃele. Căci noi mai avem Tină să călcăm. VeniŃi în casă jur de masă Şi-mi cîntaŃi şi colindaŃi Mai frumos voi dărui-ră. Iar de sînteŃi junii buni.. fetele = = porumbiŃe. sînt consideraŃi aici la fel cu junii. am arătat mai înainte că nu pot fi interpretate decît ca o credinŃă solară. norul însă fecundează pămîntul. Duh (porumbelul sacru) în asociaŃie cu botezul. deci de a întîrzia răsăritul soarelui. ceea se face şi Sf. „Porumbaşii" din colindă sînt primiŃi în casă cu produsul agricol cel mai preŃios: grîul (vînturat.. dar soarele amintit aici este cel obişnuit. ei umbresc pămîntul şi întunecă soarele. junii (principiul „drăgostos" prin excelenŃă) merg mînă în mînă. Căci vede multe noaptea. Pe de o parte.. Pe colac veadra de vin. care nu ştie nimic. E greu să se afirme ceva mai mult pe baza unui text ca acesta. . Numai luna ghiolbana. (Voila) nu cuprind nici un element solar de natură religioasă. „se giugiulesc ca nişte porumbei" etc). Apuşoară-n gurişoară. în care credinciosul doreşte. ziori de ziuă Nu vă revărsaŃi.se iubesc ca doi porumbei44. In orice caz. dar probabil subordonat necesităŃilor magico- . în amîn-două textele e vorba de necesitatea de a prelungi noaptea. Sigur: ploaie care fecundează Ńarina şi prin asimilare şi pe oameni. Junii buni colindători. să vadă cît mai repede „faŃa zeului". din care face parte ultimul fragment. Dealtfel Ziorile. Şi nu-şi vin pe cum îşi vin. dacă văzură că boierii nu se deşteaptă: Ei îndată şi-o plesnitu Şi la cer s-o înălŃat. Cum îi legea lui Crăciun. Acesta este deci un punct cîştigat. Porumbeii în stoluri mari sînt însă în acelaşi timp asemănători norilor. este un cîntec de factură recentă. sjînt (ceea ce este sigur o rămăşiŃă sau un element de cult solar). Colindele: Voi. destul de bine precizate: .. dar de la personificare pînă la cult este o distanŃă foarte mare. Şi să colindăm (Părău) sau: Ziori. vitelor. precum şi expresii ca: . încît apropierea şi confuzia creşte: porumbelul. Jos pe mare s-o lăsat. fecundaŃia. masă. oriunde se găsesc porumbei (feciori = porumbei. Cu grîu roşu vînturat. Să plighesc vara la soare. (Notăm însă că ultimele trei versuri din colinda de mai sus au o factură netă de formulă magică de esenŃă agrară). Şade-n uşa grajdului Şi jură că nu-i aşa. holdelor cu apă sfinŃită etc. şi astfel „vineŃii porumbaşi".Boierii şi-o adormit'4 (Scorei etc). 236 TRAIAN HERSENI INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 237 Deşi soarele este numit. numărul sigur al unor rămăşiŃe de cult solar în colindele culese de noi este relativ redus. dragi surori. iar acesta cu busuiocul preotului şi stropitul oamenilor. deci curat). pietrele însă nu le slobod (ploaie fără grindină?). INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 235 Peisajul social este net agricol. In aceeaşi colindă (cea de la Voila) se spune însă: Sfîntul Soare stă să joare. Trebuie să se mai adauge Sf.. Nu grăbiŃi cu revărsatu Că ne-apucă ziua-n satu Şi ni-i murgu de furat. pentru că nu vede noaptea. Personificarea „zorilor4* este clară.

religioase ale unui cult mai vechi, de natură iniŃiatică. AfirmaŃia aceasta este întărită şi de următoarea colindă din Hîrseni: Colo-n sus şi mai din sus... Este-un pom întulpinat. Dar sub pom cine-i culcat? Domnul Sfînt este culcat, Pe două scînduri de brad. Vine-on rînd de turturele Cu glasu de ficiorele ... Pe Domnul Sfînt nul sculau. Vine-on rînd de porumbei, Cu glasu de ficiorei Şi-şi cîntau şi-şi colindau, Pe Domnul Sfînt mi-l sculau: Şi te scoală, Doamne, scoală, De dă mană la hotară, Apă rece la izvoară. Aici caracterul religios este sigur, dar el nu e de esenŃă creştină, în care un „Dumnezeu adormit" nu are ce căuta (mort şi înviat da, dar nu adormit). El nu e nici de esenŃă agrară şi cu atî't mai puŃin solară. Colinda aceasta ne aminteşte în chip prea direct muntele sau plaiul (,,colo-n sus şi mai din sus"), bradul îngemănat (înlocuit cu acelaşi simbol al iubirii şi căsătoriei: „pomul întulpinat"), precum şi pe Dumnezeu adormit (acolo prunc în leagăn, aici probabil adult), „culcat pe două scînduri de brad", deci ca la munte, prin colibe şi stîni, nu „în pat mare de brad", cum arată atîtea colinde pe gazde dormind în curŃile lor — ca să avem vreo îndoială. Aici este acelaşi Dumnezeu al pădurii ca şi acolo, numai că pare a fi la o vîrstă înaintată (sigur nu mai e prunc de leagăn). Ceea ce urmează e tot atît de semnificativ: turturelele, adică fetele, nu-l pot scula; porumbeii, adică feciorii, îl scoală, pentru că el însuşi e fecior, face parte din ceată, este chiar şeful ei şi trebuie să meargă cu ei. El reprezintă acelaşi principiu masculin al fertilităŃii: ,,să dea mană la hotară"269, „apă rece la izvoară" (nu fîntînilor), cum am văzut că procedează şi sf. Ion (înfăŃişat ca cerb) etc. Tot aşa de sigur e că nu e vorba de un zeu solar: în cultele simple, poporane, născute din experienŃe directe, cotidiene, nu este de imaginat un 238 TRAI AN HERSENT „soare" care să dea apă (în loc s-o sece) şi încă rece (în loc s-o încălzească) izvoarelor. Pînă şi somnul Dumnezeului acesta nu poate fi explicat decît tot prin natura lui muntenească, de zeu al pădurii. Ce poate să facă un Dumnezeu de la munte, după ce dă zăpada (ier-bivorele sălbatice, şi cu atît mai mult oile, coboară la vale, spre şes, spre locuri mai adăpostite, mai prielnice pentru hrană) decît sau să doarmă sau să coboare şi el? De coborît coboară „rar, la zile mari", vorba colindelor, dar între aceste zile, doarme, ca şi colibele, bordeiele, stînile, strungile, Ńarcurile, pădurile, izvoarele, urşii, ca întreaga natură amorŃită, ca „pădurea adormită", al cărui zeu este. în preajma sărbătorilor, sigur în ajunul Crăciunului, care marchează începutul unui an nou (indiferent cum s-a ajuns a se stabili data de 25 decembrie ca zi de început: creşterea zilei, naşterea soarelui, naşterea lui Isus etc.) Dumnezeul acesta din munte e trezit de feciori (de ceata sau suita lui normală: „ai noştri ca brazii"), coborît la şes, dus, cum am văzut, pe la casele oamenilor, ca să le asigure sănătatea, belşugul, mulŃumirea. In colinda de la Copăcel, amintită pentru apariŃia ciudată a sf. Măria în chip de „fiară foarte mîndră", se vorbeşte de „sora soarelui", care vede fiara şi-i cere soarelui s-o „săgete": „stai, soare, nu săgeta, că nui cine-Ńi pare Ńie, că-i Doamna sfînta Mărie". Motivul acesta este frecvent şi în alte colinde, din alte părŃi, sub diferite variante, dar e greu de precizat dacă e numai motiv de basm (profan) sau este întradevăr un motiv de mit (religios). Cultele solare, răspîndite în anumite epoci istorice peste tot, cel puŃin în aria noastră de civilizaŃie,270 au creat, prin personificarea şi zeificarea soarelui, o mulŃime de mituri, legende, povestiri, basme în legătură cu soarele, care apoi au circulat ca atare, pe o suprafaŃă mare a pămîn-tului, fără a fi legate de un cult efectiv. In cazul colindelor la care ne referim, această posibilitate există în cel mai mare grad, încît se impune cel puŃin prudenŃă în interpretarea lor.271 In colinda pe care am amintit-o, de la Iaşi, foarte veche ca factură şi grai, cu părŃi aproape neînŃelese, de roase sau tocite ce sînt, se arată clar, pe de d parte lupta între „vîntul muntelui" şi „vîntul codrului", pe de altă parte lupta între „loan Făt-Frumos" şi „Cerbul tretior" (cerbul june). Ne întrebăm dacă nu cumva este vorba de aceeaşi luptă. Este greu să dăm un răspuns. Dacă el ar fi afirmativ, am înŃelege ce este şi cu raza soarelui care „razmă-n vîrful muntelui". Vînătorii şi ciobanii cu experienŃa perfectă a muntelui, precum şi locuitorii din şesul de sub munte, disting zona de vîrf, neîmpădurită, bătută de soare, de zona mai joasă, acoperită de INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 239 codru. Cu apariŃia cultului solar în regiune, desigur — cum am mai presupus — credincioşii nu salutau apariŃia soarelui neapărat cu faŃa spre munte; totuşi n-ar fi fost exclus, pentru că pe crestele pleşuve ale acestuia soarele se reflectă, cel puŃin în anumite anotimpuri, cu toată strălucirea şi splendoarea unui nimb, spre sate. Aceasta s-a putut întîmpla cu atît mai uşor, dacă noii adoratori ai soarelui au fost înainte, cum bănuim, adoratori ai muntelui (apoi şi ai brădetului). Ei au putut să aibă în acest caz impresia unui progres (pe care oamenii îl caută pînă şi în superstiŃiile lor), că nu se mai închină brădetului întunecos, ci muntelui luminos, vîrfurilor neîmpădurite, scăldate în lumina soarelui, vîrfuri asemănătoare, din acest punct de vedere, cu şesul despădurit, dedicat agriculturii, scăldat şi el în soare. Lupta între vîntul muntelui

şi vîntul codrului ar avea în acest caz înŃelesul unei lupte mitologice, de esenŃă religioasă. Toate acestea nu sînt însă decît ipoteze, îndreptăŃite numai prin rezultatele obŃinute pînă acum, nu printr-o interpretare directă. Lupta dintre „loan Făt-Frumos" şi „cerb" este însă absolut sigur lupta dintre pădure şi şes, dintre natura sălbatică şi natura cultivată. Cerbul se laudă pe faŃă şi cît se poate de limpede că „va paşte ziua-n livezi verzi, noaptea în grîne coapte" şi se va adăpa „la lina-i, fîntînă, sub cel paltin galben", deci va coborî la şes şi va proceda fără nici o îngrădire, ca la el acasă, fără să-i pese de nimic. loan Făt-Frumos, se laudă, dimpotrivă, „cerbul să-1 săgete", fireşte, pentru a apăra livezile, grînele fîntî-nile, adică în fond, civilizaŃia agrară, de atacul şi pagubele sălbăticiunilor. Cel care vorbeşte nu este Făt-Frumos, înzestrat cu grai ca toŃi oamenii, ci cerbul. Acesta bagă de seamă că celălalt vrea să-1 săgete şi-i cere să renunŃe, pentru că „rău mi-i mînia şi eu te-oi lua în coarnele mele şi te-oi arunca peste munŃi înalŃi, în cele văi adînci, unde apa încură, pietrele răsună, unde ikarba-mi creşte.. . ." — adică, de fapt, în împărăŃia lui, a cerbului. Tot cerbul, convins că nu se va putea apăra de săgeata voinicului, dă soluŃia conflictului: se oferă singur — cum am văzut — ca „vătav boilor" lui FătFrumos, adică se dă bătut, convins de inutilitatea rezistenŃei, se lasă prins şi dus la curŃile acestuia. Unul din eroi are munŃi şi văi adînci, cu izvoare şi iarbă, deci reprezintă natura sălbatică, celălalt are curŃi, livezi, grîne, fîntîni, boi şi slugi, — ca „boierii" de odinioară din łara Oltului272 — adică reprezintă natura cultivată sau, mai exact, cultura omenească în luptă pentru stăpînirea naturii. Cerbul, înarmat numai cu coarne, cedează în faŃa omului înarmat cu arc şi săgeŃi, care ucid de departe. Nu se poate o înfăŃi240 TRAIAN HERSENI INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 241 sare mai elocventă a desprinderii omului de sălbăticie şi a luptei lui conştiente pentru stăpînirea naturii. Sensul acesta al colindei •este cert. Dacă are şi un înŃeles religios — cerbul reprezentînd un zeu al naturii sălbatice, zeul pădurii, iar Ioan Făt-Frumos, un zeu al naturii cultivate, zeul grînelor — nu putem şti. Cercetări ulteri-roae vor putea scoate la iveală, poate, documente mai lămurite. JMoi, după cele discutate pînă acum, sîntem înclinaŃi să dăm întrebării un răspuns afirmativ. Este greu de imaginat, pentru treapta de cultură şi împrejurările de care se leagă această colindă, că este un imn pur profan, o cîntare pur lumească, închinată civilizaŃiei. Omul, pînă nu a cucerit ştiinŃa experimentală şi tehnica maşinistă, nu s-a putut desprinde de religie. Pînă atunci fiecare cucerire culturală, fiecare progres realizat de el, sînt socotite în mintea lui ca un dar supranatural şi deci le-a menŃinut sub ocrotirea unor forŃe divine. In cazul colindei la care ne referim, este foarte mare probabilitatea de a avea a face cu o reflectare a transformărilor eco-nomico-sociale profunde, aduse în viaŃa omenirii de agricultură, adică de civilizaŃiile agrare, nu numai în cultura materială, dar şi în artă, în religie, în concepŃiile despre lume şi viaŃă. Ipoteza noastră capătă mai mari sorŃi de a fi întemeiată, dacă Ńinem seama şi de alte colinde cu teme asemănătoare, cum este una din satul vecin de Iaşi, din Săvăstreni: Ferice de-acest om bun, Că-i cu casa Ungă drum, Şi învaŃă fii de-ai săi Sa-şi întindă jugurile, Să iasă cu plugurile, Sa răstoarne brazdă neagră. Pe rozor de brazdă neagră Să-mi samene grîu galben, Pe rozor de grîu galben Să-mi sădească meri de aur, Pe rozor de meri de aur Să-mi sape la fîntîni reci. Este tot un imn închinat agriculturii, civilizaŃiei agrare (casă lîngă drum, vite de jug, arătură cu plugul, semănătură de grîu, sădire de meri, construire de fîntîni — toate, operă a unui „om bun", în opoziŃie cu „omul rău", fără căpătîi), — imn mult mai realist şi mai tehnic decît cel de la Iaşi; cu toate acestea continuarea versurilor citate sună astfel: Cînd Dumnezeu va veni La umbră se va umbri, Apă din fîntîni va bea, Roadă grînelor va da, Şi-ncă spor secărilor ... Anul nou cel viitor Să ne fie de mult spor Şi sfîntul botez ce vine Să ne fie de mult bine. Ca şi fratele său „ciobanul", părtaş la turme cu Dumnezeu (cum am văzut) — plugarul străvechi se simte dependent de Dumnezeu, pe care-1 aşteaptă ca pe un binefăcător în gospodăria sa, convins că de la el, şi mai puŃin de la „agrotehnică", despre care are o idee foarte vagă, vine „roadă grînelor", pe care singur n-o înŃelege şi n-o stăpîneşte. In amîndouă cazurile (pastoral şi agricol), raportul juridic dintre om şi Dumnezeu este pe temeiul lui do ut des, foarte clar.şi precis formulat, indicînd o divinitate prietenă sau părintească.273 Principala sarcină a zeului agricol e să asigure roadă grînelor, mana cîmpului, sporul secărilor etc, adică să ajute pe om în cultura cerealelor sau, în ultimă analiză, să-i asigure „pîinea cea de toate zilele". Intruna din colinde, soarele apare net cu acest înŃeles de zeu agrar: „Soarele bine-a dăruit un colac de grîu curat, pe colac un godinac" etc. (Sîmbăta-de-Sus).274 Darurile acestea sînt pe acelaşi pirncipiu al lui do ut des, pentru că sînt în schimbul unui dar primit de el, numit (după cum am arătat în altă ordine de

idei) cămaşa soarelui. In orice caz, darurile soarelui sînt daruri agricole. Produsele principale ale cîmpului, la care se adaugă mirul creştin (corespunzător şi el uleiului nostru comestibil) sînt apreciate în colinde (de ex. la CîrŃa) în primul rînd pentru foloasele lor lumeşti şi numai în al doilea rînd pentru cele bisericeşti (exceptînd mirul): Dar vin roşior, Din gură-a grăit: Că fără de mine Nu poate fi nime, Nici o veselie. Nici o liturghie ... Grîucean de grîu, Din gură-a grăit.. Că fără de mine Nu poate fi nime, Nu se poate face Nici o bucurie ... In sfîrşit, mai amintim o colindă, în care este vorba despre Ńară: „zboară-un pui de porumbaş, da nu-i pui de porumbaş", ci-i „îngerul lui Dumnezeu": De caută pe Dumnezeu ... Mi-1 căutară, mi-1 aflară, Sub aripi luatu-lor Sus la cer zburatu-şi-o . .. Jos la Ńara l-au lăsat Să-şi cunune, să-şi boteze Tot finei cu căluşei Şi finele tot cu miele, Pe cum sînt mai frumuşele. — Forme străvechi de cultură poporană românească 242 TRAIAN HERSENI INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 243 Cadrul e creştin (Iordan, porumbelul simt, îngeri), dar esenŃa e pagină. îngerul caută pe Dumnezeu şi-1 găseşte la munte (din moment ce nu-i nici în cer, nici la Ńară), îl înalŃă la cer, apoi îl lasă „jos la Ńară" săşi îndeplinească funcŃia de „nănaş" al oamenilor sau mai degrabă de preot. Deşi colorat creştin, este şi de astă dată acelaşi Dumnezeu care coboară de la munte la Ńară, ca să asigure nunŃile şi naşterile: una din funcŃiile lui principale, fiind vorba, cum. am văzut, de un zeu al tinereŃii masculine (brad, cerb, bour, june), alături de fecundarea muntelui, a izvoarelor, a livezilor şi a cîmpurilor. Zeul străvechi „îşi schimbă părul" (ca lupul), devenind solar, apoi creştin, în amîndouă cazurile agrar, dar ,,năravul ba", el rămîne în esenŃă acelaşi generator, fiu al aceleiaşi generatoare, care 1-a generat şi pe el: principiul masculin derivat din principiul primordial al mumii, fără de care nimic nu se poate naşte, creştk şi înmulŃi. Aici, în łara Oltului (ca în atîtea părŃi asemănătoare), ori de unde începem analiza — de la colindele creştine, solare, vînătoreşti, agrare sau pastorale — ajungem mereu la aceeaşi zeitate străveche a brădetului cu anumite virtuŃi magico-religioase, străveche dar veşnic tînără, ca şi bradul, pe care noile religii o îmbracă în haine noi, dar n-o pot desfiinŃa în substanŃa ei. Ea este zeitatea care reflectă în fond, pe plan ideologic, puterea creatoare pur feminină (muma) în perioada matriarhatului, apoi preponderent masculină (ca în cazul nostru) în faza patriarhatului (fiu, soŃ, tată). Societatea îşi transpune pe plan divin propria ei organizare, propriile ei forŃe — ale ei şi ale naturii înconjurătoare, pe care încearcă să le cucerească şi să le stăpînească în folosul ei. Dacă aşa stau lucrurile — cum arată interpretarea faptelor culese de noi — religia nu poate reflecta numai natura (sălbatică sau cultivată), ci şi societatea. Este ceea ce ne mai rămîne de analizat în legătură cu colindele. Un aspect al acestei probleme este lămurit: în colinde apar gazde, plugari, ciobani, preoŃi, primari (juzi), feciori, fete, prunci, ceata însăşi (junii) cu vătavul ei etc. — adică satul cu toate categoriile lui de oameni. Oricine va citi colindele româneşti cu gîndul la această problemă, îşi va da seama cît de mult reflectă ele, uneori pînă în cele mai mici amănunte, viaŃa satelor: oameni, stări sociale, grupe de sex şi de vîrstă, ocupaŃii, locuri, ceremonii, dorinŃe, simŃiri, gîn-duri, speranŃe etc. Dacă nu stăruim, este numai din pricină că, în mare, ar trebui să repetăm cele spuse în capitolul dedicat analizei psihosociologice a materialului. Ne rămîne totuşi să examinăm aceeaşi problemă sub aspect istoric şi etnografic. Am văzut cum se reflectă natura, ocupaŃiile şi ?rpd in Ńel e religioase in colinde; să vedem acum modul în care se reflectă oamenii, Aici trebuie să găsim, pînă la sfîrsit. viaŃa lor socială dihtr-o anumita treaptă ^gŃolîndeleexprimă, direct sau indirect, aceeaşi străduinŃă furfflamentală a omului pentru ..un nivpi prnnnmir. sanitar si cul-*TuraT', cum am spune noi azi, „mai ridicat". Nimic altceva. Stră-_ a—c ian cred viata "Isoarele, luna, divinităŃile, Dumnezeu, sfinŃii, Maica Domnului, colin*gele""lnseşi şi tot ce se leagă de cete, nu sînt, în ultimă instanŃă, ^Hî ijl î lii Jii il ^~ mijloace în slujba aceluiaşi &cop: Jericireu oamenilor.' "grafii lipsiŃi de pregătire sociologică sint

de „sănătate". „mulŃumire". socio-economice (modul de producŃie) şi culturale (cultivarea minŃii). Ne interesează numai aspectele psihosociale specifice ale satului românesc aşa cum se oglindesc ele în colindele amintite. vedre de vin. se referă toate la belşugul gospodăriei sau sporul casei.. sînt suficiente pentru a ajuta cititorul să interpreteze singur asemenea materiale.. dar şi „măr din sîn").. „viaŃă lungă" etc. încadrată în viaŃa socială. Simbolismul pare a fi aici în funcŃie mai mult de vîrstă. cu izvoare. nu de un pat improvizat. jeŃuri scrise. acestea sînt preocupările fundamentale. măgheranu fetelor". Raiul conceput. La Ludişor: Subt poalele muntelui. INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 245 Notăm că raiul la care se referă colindele nu este raiul morŃilor (care nu apare nicicum). fetelor. faŃa de masă = hrana. La Berivoi. crucea este constant asociată cu bătrînii. Uneori toate acestea se petrec în rai. trei sînt preocupările principale ale oamenilor studiaŃi. la Corbi: „Mîna stîngă crucea duce. de unde eforturile neîncetate spre progres. al vieŃii umane fireşti. pentru că. Colindele închinate gazdelor. fără copii. unde sînt pînă' azi grădini cu pomi. Nu-i nimic trivial aici: patul este simbolul unirii conjugale. măr de aur junilor. pahare pline. Ńărăneşti. „fericire". bunăstare socială (în special: familie şi vază = consideraŃie) şi bunăstare sufletească (mulŃumire sau fericire). măr de aur junilor. Cu moartea ciclul vieŃii omului se încheie. odihnind. pajişti cu flori. să bea. tineretul să se căsătorească. paturi mari.pom înflorit".. îşi are problemele ei: copiii să crească. Oamenii au pretutindeni aceleaşi nevoi fundamentale. semn de sărbătoare. ca un . străbătînd acelaşi ciclu biologic. Mese-ntinse. deci să mă-nînce. Vo doi meri şi vo doi peri. . Crucea-şi dă bătrînilor. (cununa = căsătorie.. ca o grădină. Preocupările acestea nu se manifestă insă la toŃi locuitorii satului la fel. Odihna nu are însă un singur aspect.. De aceea (la Porumbacul de Sus): Pe dinaintea cestor case . Nu vom plictisi cititorii cu aspectele banale ale psihologiei umane reflectate în colinde. Amintim colindele cu cerbul urmărit de . Fiecare vîrstă. copiii gazdei.frumos ca un măr". iar mărul de aur cu junii (. „de folos". cea dreaptă busuiogul: crucea o dăm bătrînilor. selectate cu titlu de exemplificare. busuiogul babelor. „de bine". Doamne. pe care caută să le satisfacă după puterile lor. făcut din cîteva scînduri. Cîteva texte. Iar în pat cine-i culcat? E culcat jupînul gazda Cu d-alba de jupîneasă. Este-tm pat mare-ncheiat Cu dalbe scînduri de brad. „bunăvoire". Sînt gazde tinere. Totuşi. problemele pe care trebuie să le înfrunte. gazdele înseşi la masă. să aibă un adăpost. iar cei foarte bătrîni să se pregătească de moarte. jeŃuri scrise. La StrezaCîrŃişoara: „Crucea-şi dă bătrînilor. Iordan (în alte părŃi sf.275 Este deci inevitabil ca. Dumnezeu în persoană. colaci de grîu.surprinşi "de" asemănările (uneori foarte amănunŃite) dintre culturile diferitelor popoare. meri încărcaŃi. naturale (bogăŃii ale naturii). La Cuciulata: „Măr de daur junilor. „bucurie". în mijlocul raiului. busuiog nevestelor. Notăm că e vorba de un „pat încheiat". ca la adăposturile vînătoreşti sau cele păstoreşti. după specificul local. după concepŃia locală. Unele colinde se referă la mai multe vîrste. adulŃii să facă avere şi copii. deci— să-i facă. mese întinse. Ion. dintre naştere şi moarte. Busuiogul. Ele variază în primul rînd. ToŃi vor să trăiască. Maica Domnului): Mina dreaptă crucea-şi duce Şi-n cea stingă busuiogul. junilor. în timp ce alŃii se nasc şi vin în urmă.21Q reprezentat prin curŃi mari. ale cărui podoabe sînt dăruite tot după vîrstă. „veselie". să se înmulŃească şi toŃi vor să trăiască pe cît posibil mai bine. la poalele munŃilor. cum 244 TRAIAN HERSENI este firesc. busuiogul fetelor. în condiŃii asemănătoare. bătrînii să obŃină linişte şi împăcare.negrii vînători". cu simbolisme simple. decît de dar. să rezolve mai mult sau mai puŃin asemănător. deci de gospodărie în toată legea. ci raiul celor vii. fără nici o legătură aparentă între ele şi încearcă să le explice prin tot felul de ipoteze fanteziste. Acestea sînt foarte numeroase şi binecunoscute de toŃi din experienŃa zilinică: dorinŃa de „împăciuire". sau în care ele sînt pomenite în vreun fel. mai ales: avere şi sănătate. trandafir nevestelor".. „mîntuire". cu vîrsta. conceput chiar de Biblie ca loc de continuă sărbătoare. şi ele sînt oglindite cu mare exactitate în colindele cetelor de feciori din łara Oltului (ca şi din alte părŃi). haine de sărbătoare. ca şi în Biblie. e aşezat. mesentinse. la scaldă. Din acest punct de vedere mai restrîns. odihnă şi bucurii casnice. afară de una singură: puterea creatoare-a fiecărui popor. Gazdele stau culcate în pat. adică bio-psiho-social. exprimate constant în producŃiile de care ne ocupăm: bunăstare materială. ospătînd sau petrecînd etc. tămîiŃa fetelor". Măr de aur. armele = june sau voinic etc). al celor prezenŃi: gazdele. dar şi social. Sub aspect uman. binecuvîntată de oameni şi de Dumnezeu. izvorîtă din unitatea esenŃială a genului uman. Pe sub dumbra pomilor Suntu-i.

la treburi şi preocupări legate pînă azi de rosturile lor sociale locale Dimpotrivă. belşugul nu constituie tema cea mai răspîndită a colindelor. fata. bineînŃeles. El consti246 TRAIAN HERSENE tuie tema principală numai a colindelor închinate gazdei sau gazdelor. ceva prin care să-şi dovedească bărbăŃia.. Ion Sfîntu Ion (nănaşul). bradul minunat şi bohorul. Caracterul în acelaşi timp vînătoresc şi ostăşesc al acestor colinde sare în ochi. fata care se duce la horă gătită şi sigură de frumuseŃea ei.278 sau cu ostile. ori de cîte ori e vorba de feciori. Altu-i cere cununa . evident. întîietate avînd. . Raiul a coborît deci pe pămînt. în timp ce merge (sau se întoarce) la fîntînă după apă. Meri şi merişori de-ai mei. cununia.cetelor de feciori". fata care cere unei căpetenii de oşti pe unul din voinicii care-1 însoŃesc. exceptînd. încît nu mai revenim. Cununa-te-ai cu dînsa (OlteŃ). VîstruliŃă cununiŃă. între cele două sexe. prin Ńări îndepărtate. începem cu fetele din colinde. Rupe flori din toate flori: Ca să-şi facă-o vîstruliŃă. asupra cărora nu stăruim. să ajungă şi ei ca părinŃii. numărul colindelor închinate tineretului (ca fond. Cununas-ar cu dînsa (Lisa). căsătoria. cu oile (la vărat şi la iernat). puternic şi obsedant: măritişul. despre feciorii şi fetele gazdelor. Raiul pe pămînt în colindele la care ne referim aduce în primul rînd bunăstarea materială: sănătatea şi belşugul. Motivele principale sînt: fata care este acostată de „trei juni ca trei peuni". Sîn Pietru (cel cu cheile raiului şi tovarăşul de drum al lui Dumnezeu) şi la „al patrulea corn de masă sade Domnul Dumnezeu". 2. însurătoarea e totdeauna vizată sau subînŃeleasă. în timp ce fetele stau acasă şi se ocupă. (Nu revenim asupra colindelor interpretate în capitolele anterioare). feciorii pleacă la munte şi în alte depărtări. prin munŃi. la vînătoare. fără întîrziere. în lumina . la horă — cosind. Să v-ajung şi vîrf urile. după o străveche diviziune sexuală a muncii. 3. prin curŃi. mai mult decît despre ocupaŃii (vînătoare. Totuşi nu poate fi numai atît. feciorii (junii) sînt înfăŃişaŃi de regulă într-un cadru extraordinar.La cele patru „cornuri" de masă şed: „Domnul cestor case" (deci gazda). sînt în cea mai mare parte valabile şi pentru trecut. prin codri. căsătoria. Tineretul este amintit ca atare în aproape 100 de colinde (deci cam un sfert din totalul colindelor). — adică într-un cadru sătesc obişnuit. fata din leagănul de mătase care coase şi chindiseşte. care Ńin morŃiş s-o asigure că nu sînt peŃitorii ei.vînătorii" în curte. prin grădini. că. în cadrul serviciului militar şi atîtor războaie la care au trebuit să participe în decursul INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 247 vremurilor279. în case... Cel mai mult se vorbeşte în colinde despre tineret. asupra cărora trebuie să atragem atenŃia. pentru că. Problema cea mai importantă şi mai frecventă a colindelor de tineret priveşte. încît nu poate fi lămurit cu o singură trăsătură de condei. încît sînt transpuse şi fetele pe plan de „mit şi basm": fata. Apare aici o diferenŃă prea bine marcată ca să fie lipsită de semnificaŃie. agricultură) sau oricare altă temă. pe la fîntîni. Sînt însă unele aspecte cu caracter istoric. în alternanŃa neîncetată a transhumantei oiereşti. aducînd apă. statistic vorbind. păstorit. E suficient să dăm cîte va fragmente pentru exemplificare: 1. cu puŃine excepŃii. să se căsătorească. Unele colinde se leagă însă atît de strîns de isprăvile junilor. împodobindu-se etc. Acesta este principiul de bază exprimat în diferite chipuri.277 de treburile gospodăreşti. în lupte grele. nu numai formal) depăşeşte suta. Toate se reduc însă la acelaşi laitmotiv repetat şi înflorit la nesfîrşit.. fetele. naşterea (Crăciunul). am zice de fiecare zi („lucrătoare" şi de „sărbătoare"). fata care se angajează să se mărite cu cel ce-i va încăleca murgul. adică gazde (familişti şi gospodari). Samănă Măria (X) floricele Cununa de vineŃele (refren) Sare Maria-n grădiniŃă. în care industria casnică deŃine locul principal.. etc. deci nici 5%). cîntînd. S-ar spune că. chindisind. raiul nu este decît un ideal neatins încă al omului de pe pămînt. sub influenŃa milenară a creştinismului. PlecaŃi-vă stîlpurile. măritişul este aspectul principal. fata care culege flori din grădină şi-şi face o cunună sau o vîstruliŃă. dansînd. Merge Ana (X) prin grădină în grădină la fîntînă Unu-i cere inelu . Dacă adăugăm colindele în care sînt amintiŃi şi fete şi juni. călări şi înarmaŃi. Faptul nu poate fi lipsit de semnificaŃie. baera şi cununa. dar mai totdeauna alături de o ispravă voinicească.. care reprezintă însă cifra cea mai mică (vreo 20 din totalul de 400. că nu va avea nevoie de cine ştie ce zestre. Analizele psihosociologice pe care le-am făcut într-un capitol anterior cu privire la aspectele socialumane ale satului din łara Oltului. culegînd flori. prin oşti şi cetăŃi. fără îndoială. dar nu în mod exclusiv. Ori de cîte ori e vorba de fete. „Raiul pe pămînt". a căror problemă e mai simplă. Este de remarcat însă. De aceea fetele sînt înfăŃişate. în „curŃile şi casele oamenilor". fata care se roagă de meri să-şi aplece vîrfurile etc. Creşterea celor mai mici urmăreşte acelaşi lucru: copiii să ajungă mari. fata care se trezeşte cu .

ceea ce era. Căpitanii rînduindu-l Şi oştirile-nfrîngînd Şi Ńările împăcînd . 6. Nu mă. Semnul vîrstei de voinic a devenit vîrstă pur şi simplu. 5. ideea este însă aceeaşi. Car'cu umeri ziduri Ńine .. (Arpaşul-de-Sus). Chiar dacă se schimbă peisajul şi fata apare într-un chip neaşteptat. Mai bun cal de-ncălecînd. Intîi junele se bagă la mari boieri. (Arpaşul-de-Sus). (Şinca-Nouă). dar aflăm că de această vîrstă (sau vîstră) se leagă tot soiul de isprăvi. mire. pe care numai ei o poartă (pene. după cum. dependentă de faimoasa cetate a Făgăraşului. tinereŃea confundîndu-se cu vîrstă în general. (Scorei) 4. Să vîneze-o ciutulină. Ńărăneşti. De le iau caii din grajd. săgeta. Să-1 văz zvîrlind de voinic. bujorei. la tîmplă sau deasupra frunŃii (ca un fel de cununiŃă). iar cînd vorbeşte. flori. Sa-mi cunun şi sa-mi botez. de le iau inelele şi rămîn cu deştele". .. Să vezi vîrstă de voinic. pleacă într-o solie..283 Mai notăm aici un fapt care s-ar putea să aibă o însemnătate destul de mare: în łara Oltului se numeşte vîstră sau vîrstă nu numai etatea.. lei etc. Grele oşti de înfrîngînd. Nu-mi da Ńara jumătate. Domnul tău. In alte colinde. cununie . înfruntă primejdii şi abia la întorcătoare se va însura. o îndeletnicire obişnuită a populaŃiei din łara Oltului. toate de ordin ostăşesc. Mai bine arme-ncingînd. Vin la min' te cer pe tin\ (StrezaCîrŃişoara) 248 TRAIAN HGRSENI Textele sînt numeroase şi limpezi: peŃitori. Da mi-s peŃitorii tăi. de oşti. obişnuite.. Dar nu-i nourel de ploaie. ci şi podoaba din pălăriile sau căciulile junilor. înarmat.. totuşi nu sînt uitate nici fetele (aşa ceva nu e posibil). într-o cetate. — Cu junii lucrurile stau altfel: Şi rugaŃi pe Dumnezeu Să crească şi Gheorghe (X) mare. (CîrŃa). ci de cai. Mai bune braŃe-mbrăcînd. Aici preocuparea principală (în aparenŃă singura) e ca pruncul să ajungă vîrstă de voinic. binecuvîntează pe cel ce o cere în căsătorie sau cere ea însăşi — probabil ca pe vremea matriarhatului281 — un şoŃ. ea nu face nimic altceva decît muncile ei casnice. INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) Şi rugaŃi pe Dumnezeu Să crească Neculae (X). funduliŃe etc). Pe bun cal încălecînd. pentru că în continuare se spune: „Cum frîng junii fetele.. Tot restul e cadru. Satele cu fetele. Că şi eu Ńi-oi prinde bine Cînd ai fi la-ntorcătoare Şi tu bine-Ńi vei vîna MunŃi înalŃi cu oile.. A lui Gheorghe (X) slugă bună. Slugă la crai s-o băgat Şi la vînat l-o mînat. dealtfel.280 Luna-i mare foarte tare. Altă colindă: Iar Vasile (X) slugă bună La mari boieri s-au băgat Tot solie l-au mînat Pe sub poala codrului Zboară puiul şoimului. fireturi. ciucuri. la fete. Tema principală a colindelor de fată este măritişul. într-un leagăn de mătase sau chiar între coarnele bohorului. Şi-mi da mie ce-o să-mi dai Cel voinic de după tine. Şi tu bine-Ńi vei alege Care Ńie Ńi-o plăcea Şi Ńie şi fraŃilor Mai cinstea părinŃilor. Cum frîng junii boieri mari. murgule. se cheamă vîstruliŃă (după vîstră ficiorilor) mănunchiul de flori pe care şi-1 pun în păr. mirele meu (StrezaCîrŃişoara). nebunule.Că-n iast sară luna~i mare. . .. dragă. Mustăcioara de-nfierînd. Tras-o arcul să-1 săgete . prin munŃi. de haiducie. Că ăsta e domnul tău. înfruntă şi învinge cerbi.. Ho. simplu decor. Ciutulină împărătească. Nu mai e vorba de însurătoare pur şi simplu.

vînătoarea apoi.. C-o gonit o ciotolină. Şi lui Dumnezeu rugaŃi Să crească şi Dinu (X) mare. nu priveşte pe junii reali ai cetelor. pînă la acest rang. coconii. Şi ostile desfrîngînd Cum jrîng junii fetele Pîn' le iau inelele. Peana albă luciind. Texte dar "ânaîizalor mai detailată este ""care o putem avea. să dorească fiilor şi fiicelor sale o viaŃă de nobil.. Nu mi-1 credeŃi. Chiar dacă sătenii de odinioară şi-au dat seama că nobilul acesta este duşmanul lor şi se răsculau împotriva lui. bineînŃeles. armele. colindele au supravieŃuit feudalismului. la o primă lectură . (Persani) Slugă la crai mai întîi. evident. care nu mai au nimic comun cu feudalismul propriu-zis. Peste cei trei munŃi. nu de ciutulină obişnuită. la formele arhaice. împăraŃi. căpitan de oşti etc. nici chiar pe cei din trecutul apropiat care bat. caleştile şi la mulŃi iscusinŃa vînătorească şi vitejia în luptă. Acestea.285 ei i-au admirat strălucirea.. hăitaşul. pe mare-n jos. Tot ce apare în prezent vînătoresc. fiind un vîrf. C-o gonit o ciotolină C-are-o dalbă ibovnică . în şase se-mpleteşte. Că-i vorba de altceva decît de ciutulină. Cu brazii mărunŃi..284 Nobilul feudal. ca o împărăŃie a acestuia. podoabele.încercată şi de noi . omul simplu să devină nobil. fireşte. fie însoŃindu-1 în bătălie. adică de dorinŃe irealizabile şi închipuiri frumoase. Să-l văz jos. ostăşesc. vînător. (Rucăr) Textul este interesant prin locurile pe care le descrie. reiese din toate colindele. ca INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 25Î orice creaŃie artistică. ci vînătoare de . Să-1 văz vărnic de voinic. Pînă şi-o ajuns La cel paltin galbin Unde iarba creşte. cum spun singuri. Junele vrea să-1 săgeteze. Elemente de suprastructură. tot de vînătoare — locuri care apar în cuvinte aproape aidoma şi în colindele cu cerbul (cum am văzut în cea de la Iaşi). asupra cărora vom reveni.286 Ce e mai firesc ca Ńăranul liber sau aservit. adaptate împrejurărilor de viaŃă. nevastă. în sens profan. ci feudalismul cu trăsăturile lui caracteristice. merită mai multă atenŃie. fie muncind la el. de origine relativ recentă. a devenit un ideal de viaŃă: iobagul visează să devină boier. In colindele despre juni apar şi unele elemente sociale şi magico-religioase. mai norocoşi... crăiese. împărătesc Colindele.. primenindu-se treptat cu altele noi. Pentrua^ectulostăsesc al colindelor ne putem opri aici.. Buzduganul ridicînd. Pinteni galbeni zdrancănind. dar. Este explicaŃia cea mai simplă şi cea mai uşor de dovedit. (Streza-CîrŃişoara) De astă dată descrierea junelui este atît de precisă. fie ajutîndu-1 la vînătoare. Pe bun cal încălecînd. Ciotolină fără splină . (Şinca-Nouă) 250 TRAIAN HERSENÎ Altă colindă: Vichente (X) bun bărbat.. Să reluăm chiar colinda cu şoimul. Bune haine îmbrăcînd. dar şoimul se .287 văzute. unii.De la Dumnezeu trimeasă. nu este verificată de nici o interpretare istorică riguroasă. manierele.. cuprind şi o doză respectabilă de basm şi poezie. Nu ne referim. Scumpe arme încingînd. aşa cum în basm merge pînă a le dori să devină şi a-i face crai. încît nu mai e nici o greutate de a afla despre ce e vorba. De vînat s-a luat. pentru a îndeplini un obicei bătrînesc. noroaiele toată noaptea. trăite şi cîntate de Ńărănimea evului feudal.. ostaşul. .câ în colindele despre juni se găsesc urmele unor cete de feciori ca organizaŃii ostăşeşti. cavaleresc. Cununa-s-ar cu dînsa. din cadrul ei ridicîn-du-se ei înşişi prin merite militare sau avere. mari boieri. Voinicul descris este nobilul feudal pe care populaŃia łării Oltului 1-a văzut în atîtea împrejurări. caii. boierul mic să devină boier mare. cucoanele.

La Ucea de Jos o variantă a aceleiaşi colinde aduce elemente noi: Iară Gheorghe (X) bun bărbat. un stagiu de iniŃiere. Şi cele mai fantastice elemente de creaŃie poporană trebuie să aibă un sîmbure de adevăr. cu nouă rînduri de harnaşamente. ca după o mască. un secret mare. . Ion este nu numai albă şi fără nume. dar nu credem că este interpretarea cea adevărată. satele cu fetele".lupul". să i se încredinŃeze secrete importante şi să fie considerat vrednic de a se însura şi a intra în grupa de vîrstă a bărbaŃilor. pentru că părintele însuşi se dă pe faŃă şi le dă apoi sfaturile şi învăŃăturile de lipsă pentru întreprinderile care urmează.. se bazează pe convingerea că... Ceea ce nu ştim este numai faptul dacă această pasăre grăitoare (şoimul) este o simplă antropomorfizare poetică sau una mai profundă. de obicei în pădure sau tufişuri (de unde expresia de şcoală a tufişului: ecole de la brousse) în decursul căruia novicele era supus la tot felul de încercări fizice şi morale. practici. io-s Ion Sfîntul Ion. pentru un motiv oarecare. oferindu-i în schimb puii lui. care-1 vor ajuta la vînătoare. Cum se situează celelalte elemente ale cetelor de feciori — organizaŃie. de aceea vorbeşte. în creaŃia poporană. izvoare seci. culturale şi politice. sau fiară mîndră. Dovada că e aşa apare într-o colindă din ŞercăiŃa în care: . Şi-1 înşală. care poate ajuta pe vînător să vîneze. care . de cerb. diformat ulterior prin înŃelegerea sau interpretarea greşită. cum am văzut: „MunŃi înalŃi cu oile. Acelaşi lucru se poate spune despre arcul din colinda de la VeneŃia de Jos. ca pretutindeni. Aici colinda însăşi arată că nu e vorba de o pasăre ca oricare alta. Că nu-i cine-Ńi pare Ńie Da-i Maica Sfînta Mărie. alături de brad.roagă de el să-1 cruŃe. Şoimul nu este decît o altă faŃă (păsărească) a junelui. Pe de altă parte. există aceeaşi logică umană. Ion. iar vînătoarea la care se referă nu priveşte un vînat ca tot vînatul.. credinŃe — faŃă . Gheorghe. şoimul acesta nu e un şoim ca toŃi şoimii. adică întărite cu fier. Cei care sînt bravi şi înfruntă primejdia. dar concordă perfect cu mitologia. pe această bază.289 Numai aşa se pot explica întîmplările „fantastice" care preced însurătoarea din colindele despre juni (singurele cu acest caracter). se află un om. în orice caz. ci în dosul 252 TRAIAN HERSENI INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 253 ei. ca nici una din păsările pădurilor noastre. ceea ce nu concordă cu ornitologia. ferecate".. de bour şi oricare altă întruchipare a principiului masculin care. căci vorbeşte. Ipoteza noastră se conturează singură: bănuim că ne găsim aici pe urmele unor străvechi rituri de iniŃiere a junilor. Murgul însuşi.288 Cei care se sperie. dar probabil că este sau pasăre albă. acest înŃeles. Iară Gheorghe bun bărbat Sus pe el s-a d-aruncat. n-a fost decît părintele lor. îşi ia angajamente etc. . un punct de plecare real. în cele din urmă. de anumite drepturi sociale. fără nici o îndoială.ursul".singur se încordează. omul propriu-zis (actorul) rămînînd.. parŃială sau totală a lui. se întorc ruşinaŃi şi nu află niciodată că . cunoscut numai de iniŃiaŃi. pentru ca. el este un şoim năzdrăvan. Cu vin roşu strecurat. cu scopul precis de a le încerca bravura. Iar cu hrană ce-1 hrănea? Cu grîu roşu vînturat. privitor la originea munŃilor şi văilor. prin îngrămădirea pămîntului sub pînza prea mică a cerului. ci. şi-1 Ńesală Şi-1 înşala-n noua şei Şi-1 închinge-n nouă chingi Şi-1 înfrîna-n nouă frîne.leul". eventual să prăsească turme şi. dar are şi „aripi late. înviorîndu-le pe toate — înŃeles magico-religios cunoscut tot numai de iniŃiaŃi. Noi înclinăm spre ultima soluŃie.. textul n-a păstrat masca sfintei Marii. care se bucura. Caracterul de mască apare şi mai evident dacă Ńinem seama că pasărea care întăŃişează pe sf. Mai întîi. în loc să se sperie în faŃa unei arătări neobişnuite. apoi sfîntul sau sfînta. în formele lui optime. de natură mitologică sau magicoreligioasă. săgeta. ca şi calul. sînt pline basmele de măşti pe care le îmbracă împăraŃii ca să iasă în calea fiilor ce pleacă în lume pentru vreo ispravă oarecare. trebuie să aibă un înŃeles magic sau cel puŃin mitologic. care calcă în piatră seacă. în altă colindă.balaurul" care i-a băgat în sperieŃi. Nu cumva e vorba de o pasăre a pădurii. nu poate fi decît tînăr. în ambele colinde se comunică mitul cosmogonic pe care l-am mai amintit. Avem în fond de-a face cu aceeaşi fiinŃă mitologică. măşti. Poate că aşa ceva este şi în colindele acestea. departe de familie. în munŃi pîrliŃi. Bun cal în grajd şi-a băgat. pe treptele mai înapoiate ale culturii. cum apare chiar ea. află acest secret. care comportau.. Punctul nostru de vedere în interpretarea materialului înregistrat şi care priveşte o Ńărănime sănătoasă la cap din toate punctele de vedere. ridică arcul să săgete. despre care a mai fost vorba.Gheorghe bun bărbat Ńinea arcul să-1 săgete Pasărea din grai grăia: nu pre min'mă săgeta. Textul poate fi interpretat şi ad litteram. că nu-s cine gîndeşti. singur se descordează". mit care a putut constitui cîndva. după cum am văzut. ca sf. Este aici ceva care trebuie să ne dea de gîndit. să-şi găsească nevastă? Textul are. hrănit cu grîu şi adăpat cu vin... La vînat că mi-a plecat Nu mă. ascuns. dependentă de realitate ca în orice creaŃie. nănaşul lui Dumnezeu". Nu lipseşte din colinde nici învăŃătura comunicată celui care. numai că apare un fel de mască dublă: întîi pasărea sau fiara. Din păcate. .

s-a putut ivi foarte uşor. Deci două operaŃii în mintea gazdelor distincte: în acelaşi timp să cînte şi să colinde.jur de masă". de a desprinde în chip arbitrar anumite elemente dintr-un complex etnografic şi a le urmări comparativ pe întreaga suprafaŃă a pămîntului. acordate cercului sau roatei. răspîn-dit oficial pe întreaga suprafaŃă a lumii vechi. gazdele (cele din colindă) se adresează junilor: Iar de sînteŃi junii buni Junii buni colindători Şi mai buni cugetători (sic) VeniŃi în casă. adică roată. legat de o procesiune jur-împrejur. definitoare ale fenomenului în ansamblu.. care ne interesează foarte puŃin aici. Indiferent însă de teorii şi etimologii — de care. Noi rămînem pe poziŃia integralistă: ne interesează caracterele fundamentale. dans bisericesc de cununie. întrebarea apare de la sine: Ce mai înseamnă a colinda. au devenit sărbătoare de An nou. pe masă era hrana de sărbători.291 Pe masă erau mai ales darurile pentru juni: colac. Adică e suficient ca junii să umble din casă în casă. dar impresia noastră e că între ele nu există propriu-zis o contradicŃie. numai că în cerc deschis. întrucît mai degrabă încurcă.Noi umblăm şi colindăm"? Dar tot aşa de bine putem întoarce întrebarea: nu cumva a colinda înseamnă. Ritualul acesta nu ne-ar surprinde deloc. ci şi ce să facă mai departe: . Practicile legate de cetele de feciori sînt numeroase şi variate (unele de la sat la sat). Parcă e suficientă prezenŃa însăşi a cetei şi anumite acŃiuni ale ei.. jur de masa Şimi cîntaŃi şi colindaŃi. altceva şi decît a cînta şi a umbla? E de văzut.de ipotezele noastre de lucru. toate sărbătorile mai vechi care erau închinate. C-un colac de grîu curat. în afară de a cînta colinde? Nu cumva este o simplă repetare a aceleiaşi idei ca în expresia atît de des întîlnită: . apoi colacii morŃilor şi divinităŃilor: aici era concentrat chiar sporul casei. carne. Deci nici vorbă nu poate fi de un dans sau mers circular. Nu putem intra în discuŃia mare iscată în ştiinŃă pe această temă: 254 TRAIAN HERSENI INTERPRETĂRI ISTORICE SI ETNOGRAFICE (II) 255 colindatul este de origine romană. iar acestea indică în chip neîndoielnic rosturi precise. Noi credem că. dacă au cîntat o dată. dar stau pe loc. amîndouă derivate la rîndul lor din kolo = roată). Mai frumos voi dărui-ră. deci ne-ar putea da în gînd că e vorba de a merge roată în jurul mesei.. după documentele pe care le deŃinem pînă în prezent. Urmează un vers destul de ciudat. forma urechilor la diferite animale sau culoarea părului şi a face clasificări pe această bază. schiŃate pînă acum? Este ceea ce ne mai rămîne de arătat în cîteva cuvinte. cu atît mai mult că se aseamănă destul de mult între ei. iar aceasta a atras spre ea sau a încorporat în ea. Caracterele secundare şi mai ales pe cele accidentale le lăsăm intenŃionat la o parte. în loc de „cugetători". colinda prezintă aceeaşi împrejurare în chipul următor: . la urma urmei. într-o colindă din Scorei. mai ales după metoda uzitată de etnografii din şcoala veche (şi învechită). La Crăciun. ci pe faptul că terenul ne prezintă (rar. Gazdele spun junilor nu numai să se aşeze în jurul mesei.Şi-mi cîntaŃi şi colindaŃi". Unele sînt cît se poate de lămuritoare. în special pe cele care cădeau în iarnă. în ocol sau roată. AcŃiunea cea mai importantă a cetelor de feciori este colindatul. junii buni (acest. Dar atunci ce înŃeles are a colinda masa. pentru că ea nu cuprinde decît excepŃional pe toŃi junii). de la calendele lui Ianuar (cel puŃin ca nume) sau este un vechi obicei indo-european. încît o decizie nu e uşoară. In ce ne priveşte pe noi. după alte credinŃe. de pildă în zoologie. Masa este mobila cea mai importantă a casei. care se potriveşte ca nuca'n perete. pe români. de factură bătrînească. uneori şi băutură.290 Fiecare din cele două ipoteze aduc în sprijinul lor argumente temeinice. căci nu se cîntau decît colinde? A colinda înseamnă şi a umbla împrejur. La colindatul feciorilor în casă nu se petrece nicăieri însă. nu numai a cînta colinde. începutului de an. desigur conform unui ritual străvechi: . roată şi el. a fost săgetători. Aceasta s-ar asemăna cu metoda. sînt chemaŃi în casă şi invitaŃi să se aşeze. într-o accepŃiune străveche. o asemenea mişcare. pentru ca esenŃialul din ceea ce se aşteaptă din partea ei. cerc. decît lămuresc problemele. bani. să umble roată prin sat. ne putem dispensa — rămîn faptele. înseamnă a mînca). Despre fiecare din ele se poate face cîte un studiu.buni" repetat de trei ori arată limpede natura selecŃionată a cetei. pe care însă n-a folosit-o nimeni.. de a studia. cum se întîmplă de obicei. de unde şi românescul colac şi ocol (acesta de la slavonescul okolu. dedicată nu numai oamenilor casei. străbătînd toate uliŃele. pentru că ea este locul pe care se pune hrana şi la care se mănîncă (a merge sau a sta la masă. Ne bazăm această impresie nu numai pe consideraŃii generale. în picioare sau (foarte rar) şezînd. Calendele lui Ianuar. în acest caz. ca ritualul să se îndeplinească. a lua masa. dar totuşi) şi cazuri în care colindatul nu se leagă de colinde. prin calendarul roman. să se petreacă.. La Arpaşu de Sus. pe baza suprapunerii sărbătorilor şi contaminarea termenilor respectivi. Peste tot feciorii înconjoară masa şi cîntă. ci şi oaspeŃilor. chiar dacă nu ne-am referi decît la „Isaiia dănŃuieşte".

dar ea este atacată pînă azi. Ştim tot din colinde ce înseamnă surliŃă pentru cei din łara Oltului şi încă (desigur nu întîmplător) tocmai din Arpaşu de Sus.. ca şi sinonimul său cătun. Junii-n casă i-au chemat. apărarea în roată este de la sine înŃeleasă (şanŃurile cu maluri ridicate spre interior. tot în roată de apărare se construiesc şi Ńarcurile. oamenii au început să creadă nu numai ceea ce vedeau cu ochii (prădători şi jivine). de la care mult timp omul n-a avut decît de învăŃat. folosite de Ńărănimea de la munte pentru nevoile ei de apărare şi în ostile de strînsură formate din Ńărănime.292 Cum am mai spus. unde asemenea în- . întîmplarea face că tocmai aici. Cu-n colac de grîu curat. după cum cei de la Scorei erau. apoi româneşti. împotriva atacatorilor. dacice. Deci nu e vorba de suliŃele metalice ale cetăŃilor şi oştilor feudale. iar sensul primitiv al cătunului pare a fi fost „locuinŃă ciobănească. feciori etc.Junii la poartă-au sosit Cu surliŃa-n poartă-au dat. în toate vremurile oameni răi. au devenit mijloace magice de apărare.293 Indiferent însă de ce au fost altădată. mai ales cînd vîntul e potrivnic pentru miros. ocoalele. . Cînd. sau împinşi de foame. dar tot ostile (duhuri necurate. ca să-i surprindă cînd ies din învălmăşala. de origine slavonă. primele cu coarnele. Şi surliŃă brad înalt Şi spoviŃă (scut) stan' de piatră.297 de la massatum. Lupii dau tîrcoale stînii în preajma căreia dorm oile. S-ar putea face. înconjoară satul). cel din łara Oltului şi. Cîinii sar şi ei după lupi. roata pe care o dau cîinii şi aşezarea în roată a oamenilor capabili de luptă. Este unul din cele mai impresionante spectacole ale păstoritului de munte. C-am cal negru pintenog. mai tîrziu. ca s-o apere chiar pe ea şi ce e pe ea. nu de ceată. simple trunchiuri ascuŃite de brad. de sălbăticiuni. cum crede Lazăr Şăineanu. De astă dată junii apar înarmaŃi cu surliŃe. spiritele morŃilor etc). Ńara cea mare din care ea face parte. cu gîndul de a o prăda. nu-i pot descoperi. încît nu riscăm prea mult dacă presupunem că surliŃă aceasta a servit cîndva şi în ostile locului. la Arpaşu de Sus. decît dînd roată oilor. probabil. în jurul mesei în timp ce cîntă şi colindă. Aşa apărau voinicii (adică în sensul vechi. dacă nu de oameni. cu scule sau numai cu pumnii).. adică cetele de ostaşi Ńărani. Vechiul românesc cîşlă înseamnă „loc pentru iernatul vitelor'6. pe o treaptă mai joasă. de unde € şi colinda pe care o interpretăm: Strigă-un voinic dintr-un munte: Cin'cu mine se va bate. animală. Dacă e să ne luăm după filologi. 256 TRAIAN HERSENI Peste tot în colindele acestea este vorba de juni. ca şi sinonimul său sat(C. ei se aruncă asupra oilor. pînă la „cercul magic" al magicienilor docŃi. La originea cea mai îndepărtată stau . Boierii s-au deşteptat. ci şi „învăŃaŃi")299 ştiu ce au de făcut. dar în întunericul nopŃii şi învălmăşala oilor. încît cercul. pentru oamenii de rînd. fără mare efort. întărit cu şanŃuri şi valuri de pămînt. Dealtfel.roŃile" făcute de anumite animale. paradă de erudiŃie despre sistemele de apărare şi atac în roată ale diferitelor popoare. săgetători. bineînŃeles. tîrîndu-şi prada după ei.. La un moment favorabil. ocolul.298 la care cîinii (nu numai „bărbaŃi"."294. stînă. celelalte cu copitele din spate spre atacatori. La originea tuturor acestora este îngrădirea circulară simplă (Ńarcul). ei nu şi-au putut imagina alt sistem de apărare. aşa apărau junii (obligaŃi prin însăşi vîrsta şi puterea lor) satul propriu. Fără să vrem ajungem la concluzia că junii surliŃaşi (sau săgetători) stau înarmaŃi (real sau simbolic. staulele. stînd roată pe ziduri sau pe întăriturile de pămînt. roată". probabil. ci şi în puteri invizibile. arheologii au găsit o cetate dacică. sînt aceleaşi ca şi la cetăŃile de care sau cetăŃile de ziduri. Stîna a atras. arcaşi. Pînă azi cirezile de vaci şi hergheliile de iepe îşi apără puii de atacul lupilor aşezîndu-se roată în jurul lor. roata. în care şi junii acestor locuri erau nevoiŃi uneori să se înroleze (Făgăraşul a avut o cetate mare şi renumită). din latinescul medieval massa = câşlă. nu îi pasă de nimic. decît cel real (fiind într-adevăr eficace). jur de masa. ei sînt surliŃaşi. Armele au deci alte rosturi în povestirea aceasta. în albaneză: tot fsat) îşi trage originea INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 257 fie de la şanŃurile de întărire (fossatum). Acesta este chiar strigătul ciobanilor către cîini în asemenea împrejurări: „roată. ostaşii)295 cetăŃile sau grădiştele. termen primitiv ciobănesc. OperaŃiile de atac şi apărare. umblă cu mîinile goale. dar pentru stînă e mai puŃin lărumită. fie. un lucru este cert: junii din colinde apar înarmaŃi cu surliŃe sau cu săgeŃi. ci de suliŃele vechi. pentru a surprinde lipsa de vigilenŃă a ciobanilor şi mai ales a clinilor.296 dar pe noi ne interesează aici numai fenomenul local. măăă. Mai frumos i-au omenit. Pentru prima etimologie. satul românesc însuşi (în formă veche fsat. De ce? Ca să se apere de cîinii satului? Pentru aceasta este de ajuns un băŃ şi nici atît: „voinicul cînd e voinic. Juniin casă. tîrlele şi curŃile pentru vite şi oameni.

în cazul de faŃă a da un dar (de obicei ma mare) pentru alt dar. . ci la roată în genere. prin curŃi. în special ale lui P. probabil. Se pune însă întrebarea: ce apără şi de cine apără junii masa? Prima problemă este uşor de dezlegat: pe masă. sînt U — Forme străvechi de cultură poporană românească 258 TRAIAN HERSENÎ hrana festivă şi darurile. ca să îndeplinească a doua operaŃie: cîntarea. In unele locuri (ca la Iaşi) mulŃumită se numea „oraŃie" (vătavul mare o rostea. Arheologia a ajuns şi ea la această concluzie. în chip neîndoielnic. Să petreceŃi bade Ioane (X)y sărbătorile sănătoşi". toate etapele muncii omeneşti pînă au devenit cum se văd. sfîrşind: „De unde o golit. iar gazdele le dădeau în schimb produsele simbolice ale gospodăriei Ńărăneşti (agricole): colac şi carne. în alte părŃi ceata se termina cu jocul la răspîntii şi la capetele satului. iar mai tîrzîu şi bani. Colindatul avea. Nouă nu ni se pare mîndru şi frumos. numai că trebuie să ne adresăm mulŃumitelor. Ne găsim deci. aveŃi gură de mulŃămit la jupînul gazdă pentru un colac frumos ca faŃa lui Christos". rostogolită în flăcări de pe deal. ni se pare faŃa lui Christos'6. ceea ce nu poate însemna decît că. deci un dans circular (într-o regiune în care hora nu era un joc obişnuit). deci înmiit şi însutit decît a dat gazda. întorc însă nu junii. adică mai exact. formula aceasta este mai dezvoltată: „LuaŃi. pentru că ea trebuie să fi fost mai veche decît cultul soarelui. vătavul mulŃumea: „Ficiori. — pe de altă parte el consta din cîntece. rostite de vătavi. Şi aici textele sînt lămuritoare. de fapt. Urma oraŃia. reprezintă. Dumnezeu care este asociatul plugarului şi ciobanului. purifica adică masa. duhurile necurate prin simpla închegare sau le oprea să se apropie. tot în terminologie poporană. Dumnezeu să împlinească" sau . în noaptea de Crăciun. implicit pămîntul din care răsare grîul. locul principal îl ocupau cîntările numite de obicei colinde. Am putea să 'ne referim şi la alte formule. prin case. ci întoarce Dumnezeu. concomitent. aşa este. Dintre acestea din urmă. Ne găsim în faŃa unui schimb de daruri foarte bine precizat: junii aduceau pe Dumnezeu cu ei prin casele oamenilor şi-i cinsteau din partea lor cu „o colindă". strigături şi jocuri. pentru că a întoarce înseamnă a înapoia. chiuituri. fiind adus printre ei sau în fruntea lor chiar de juni. cînteca în opoziŃie cu descînteca). La Bucium. incantaŃia. La Persani. cele amintite sînt însă suficiente pentru a dovedi cele ce susŃinem. deopotrivă. de a da ocol satului.302 Totuşi.. MulŃumită tradiŃională constă în a aminti toate cele trei categorii de daruri primite: colac. de la un capăt la celălalt. în obiceiul cetelor de feciori nu ""numai la colindat. că ne-a cinstit domnul gazdă cu un dar mîndru şi frumos. încît ne găsim în faŃa unei afirmaŃii destul de sigure. cum se arată clar în formulă. ca un rezultat final. Roata apărea. bade Ioane. pe un tărîm magico-religios. Caraman. bani (de ex. aceste două aspecte în întreaga lui desfăşurare: pe de o parte consta în a merge din casă în casă. în special colacii. de a da roată prin sat. pe străzi. In sfîrşit. pe jos sau cu căruŃele. de la v-o doi. în orice caz. nu colindelor.Dumnezeu să-i întoarcă cu suta şi cu mia" (Bucium). Este interesant acest „să-i întoarcă". Aceasta şi din cauză că numai colacul era socotit sfînt. adică. de aici exprimarea „dobîndei": „însutit şi înmiit" din formulele de mulŃumire. sub diferite forme. nu ne referim numai la roata de car. soarele care îl coace. care am văzut că în fond nu erau decît nişte incantaŃii (cîntece opuse descîntecelor sau. cum spun tot atît de limpede colindele.tîmplări survin obişnuit. fără îndoială. de astă dată mesei cu colaci (şi ei tot nişte roŃi sau cununi împletite din aluat). ficiori. Să analizăm fiecare aspect în parte. cu procesiuni de mascaŃi sau chiar cu „baba roata". tot Dumnezeu e cel care primeşte darurile. după simbolismul cu care ne-am obişnuit. la Porumbacu de Sus vătavul mulŃumea: „O. la cerc. în realitate.301 în general se susŃine că este un simbol solar şi.300 în legătură cu roata s-au făcut multe speculaŃii în etnografie şi istoria religiilor. Roata junilor înarmaŃi în jurul mesei capătă şi ea o lumină mai precisă: ea alunga. cu procesiuni prin sat. o răsplată la o plată. cel mic mulŃumea pentru ea) desigur pentru că în ea se ura ca Dumnezeu să „împlinească cu mia şi cu suta". roata nu a fost întotdeauna un simbol solar. mai vîrtos de la Hristos. carne. Ceata îşi termina activitatea în unele sate cu o „horă mare". Tot timpul se ducea o luptă împotriva unor năvălitori invizibili (desigur duhurile necurate şi sufletele morŃilor) care veneau să se înfrupte din bunătăŃile sărbătorilor şi să participe la bucuriile oamenilor în viaŃă. la Sebeş). de a intra în toate curŃile şi casele şi de a da din nou roată. Aspectul acesta a fost bine lămurit de cercetările anterioare. vă cinstim cu o colindă de la noi. am spus. ficiori. care era o speranŃă şi o certitudine interioară a INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 250 credinciosului pentru belşugul anului ce începea. nume de bine. MulŃumită mai veche privea probabil numai colacul (căci bani şi băutură se dădeau mai de curînd şi nu prea mult). iar aceştia.

la ocol. Ca o închizătură circulară, ocolul este cunoscut din cele mai vechi timpuri, fie pentru adăposturile oamenilor (corturi şi case circulare), fie pentru apărarea animalelor (Ńarcuri).303 De aici a rezultat ideea străveche, primitivă, despre puterea de apărare a cercului: apărare concretă, materială (apărare 260 TRAIAN HERSENÎ de elementele duşmănoase ale naturii). Cu antropomorfizarea naturii şi ivirea ideilor de duhuri, demoni, suflete, s-a ajuns treptat să se folosească cercul — asemenea focului — şi ca sistem de apărare împotriva acestora. In toată întîmplarea aceasta, care-şi păstrează temeiurile reale pînă azi, mai ales în creşterea vitelor (ocoale, Ńarcuri, tîrle, strungi etc), soarele nu a avut nici un amestec. Cercul magic şi-a primit toate puterile extraordinare (de a alunga duhurile rele dinlăuntrul lui, de a apăra pe cei dinăuntru de atacul invizibil al celor din afară, de a lega şi fixa ce este înăuntru etc, după caz), de la Ńarc, nu de la soare, de la roata clinilor de pază, nu de la roata soarelui. Ideile solare legate de roată sînt mult mai tîrzii şi ele au găsit un teren demult desŃelenit, de care s-au folosit, dar cărora în materie de cerc sau roată nu le-au mai adăugat nimic. Adevărata magie solară se leagă de lumină, care alunga duhurile, ea însăşi moştenitoarea focului, nu de cerc (mersul soarelui nici nu este circular, ci semicircular, iar discul lui aparent nu se învîrte, ci urcă sau coboară: a trebuit să fie inventată mai întîi roata de la car, ca să se ajungă, prin analogie, la ideea că soarele se învîrte ca o roată sau circulă pe roate şi astfel roata să devină un simbol solar, evoluînd mai departe spre ideea unui car solar). Abia roata de foc (cazul ,,babei roatei" de la noi) este un simbol solar cert, celelalte cercuri, roŃi, ocoale, hore etc, adică poziŃii sau acŃiuni în roată, sînt mult mai uşor de explicat prin Ńarc şi roata de apărare a animalelor şi oamenilor. In general deci, pentru interpretarea materialelor de acest gen, cel puŃin din Ńara noastră, destul de bogate şi felurite, propunem ca cheie credinŃa primitivă în puterea de apărare a cercului ca atare (poziŃie sau mişcare) şi numai excepŃional şi bine motivat, rămăşiŃe de cult solar. Am înregistrat la Voivodeni credinŃa în caracterul divinator al răstimpului dintre Crăciun şi Bobotează, al celor 12 zile care reprezintă anul ce vine. Ea arată, dacă mai era nevoie, caracterul de început de an al Crăciunului, dar, în acelaşi timp, şi un interval critic, aşa cum arată toate cercetările,304 în care duhurile curate şi necurate, dar mai ales sufletele morŃilor veneau să se bucure de belşugul şi sărbătorile de iarnă ale satelor. De aici caracterul ambiguu, în acelaşi timp fast şi nefast, pozitiv şi negativ, favorabil şi nefavorabil, curat şi necurat, norocos şi nenorocos al acestei perioade. De aici rostul dublu al junilor: să apere satul de duhurile rele şi să cheme, dimpotrivă, eventual să le apere, pe cele bune; pe unele să le alunge, pe altele să le invoce. Pentru a obŃine primul rezultat, junii se folosesc de arme, împuşcături, zgomot, de bite (tot INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 261 arme), dar mai ales de colindat, în sensul de raite date prin sat (ca şi străjile satului), de roată împrejurul mesei etc, adică de rituri de alungare a duhurilor necurate, devenite apoi rituri de purificare a locurilor şi oamenilor, pentru a pregăti terenul necesar unor acŃiuni magico-religioase pozitive, favorabile oamenilor. Indiferent cum se va rezolva controversa existentă în etnografie cu privire la originea şi înŃelesul acestui interval (solar, creştin, presolar etc.)305 — faptul în sine rămîne nezdruncinat, deoarece orice început, fie de viaŃă, an, treabă, drum, căsătorie, moarte, adică de trecere sau schimbare a unei stări în alta, reprezintă la toate popoarele ajunse la un anumit grad de dezvoltare, o perioadă de criză^06, în care lupta între forŃele răului şi binelui este inevitabilă, încît oamenii încearcă să ia parte la această luptă alături de cele bune, adică favorabile lor, împotriva celor rele. Dacă trecem la acŃiunile magico-religioase cu scopuri pozitive, — după ce s-au asigurat purificările necesare — fără îndoială că lucrul cel mai însemnat este invocarea zeului sau Dumnezeului însuşi, a cărui prezenŃă printre oameni, mai ales într-un moment de trecere de la un an la altul, cînd se decide deci soarta oamenilor pentru o nouă perioadă, este cea mai mare binefacere posibilă. Chiar şi în unele stări mai înapoiate ale lui, omul a nutrit credinŃa în posibilitatea de a-şi determina singur soarta, numai că, nefiind capabil încă de a stăpîni forŃele naturii şi ale societăŃii, el a recurs la mijloace imaginare, însă scopul era acelaşi. în loc să mînuiască forŃele naturii, el a „mînuit" forŃele supranaturale, fără să-şi dea seama că nu are a face decît cu propriile lui închipuiri. S-a cheltuit multă erudiŃie pentru a se lămuri raporturile dintre magie şi religie,307 dar în ultimă analiză, nu există religie fără magie şi nici magie fără religie. Amîndouă se bazează pe credinŃa în existenŃa unor forŃe supranaturale, favorabile sau nefavorabile omului, numai că religia încearcă să atragă pe unele şi să îndepărteze pe celelalte, prin mijloace paşnice, prin jertfe, daruri, rugăciuni, deci prin captatio benevolentiae, pe cînd magia încearcă acelaşi lucru prin constrîngere, făcut şi desfăcut, cîntec şi descîntec, fermecătură şi desfermecătură, legătură şi deslegătură etc Omul religios operează cu forŃele supranaturale ca un contractant: îŃi fac sau îŃi dau, ca să-mi faci, să-mi dai şi să rămîi — cînd e

vorba de forŃele bune; îŃi fac, ca să nu-mi faci, îŃi dau ca să nu-mi iei şi să pleci — cînd e vorba de forŃele rele.308 Raportul este de convenŃie şi deci de bună înŃelegere. Magicianul dimpotrivă, ia o atitudine de stăpîn al forŃelor supranaturale, fiind încredinŃat că le 262 TRAIAN HERSENI cunoaşte secretele şi deci le poate mînui după voie. Conduita lui nu este a unui stăpîn în înŃelesul social, raport simplu de servitute — acesta este numai unul din aspecte şi nu cel mai important — ci de stăpîn în sens ştiinŃific, mai exact de tehnician?09 Magicianul este „tehnicianul" forŃelor supranaturale, la fel cum este, mutatis mutandis — inginerul, un tehnician al maşinismului. El ştie ce trebuie să facă pentru a le dezlănŃui, pentru a le folosi în favoarea oamenilor şi a le opri, atunci cînd nu mai are nevoie de ele sau devin periculoase. Raportul este de stăpînire, în sens de manipulare. Pentru un religios, forŃele supranaturale sînt un organism asemenea lui, deci caută să se înŃeleagă cu ele , ^meneşte" şi reuşeşte (în principiu) în măsura în care află exact care le sînt dorinŃele. Pentru un magician, forŃele supranaturale sînt un mecanism asemenea forŃelor naturale, deci caută să le cunoască secretul şi reuşeşte în măsura în care află exact modul lor de funcŃionare. Deosebirile sînt deci de atitudine, nu de concepŃie. în amîndouă cazurile, forŃele sînt aceleaşi şi ele sînt de ordin supranatural. Din cauza aceasta este imposibil pentru cineva care nu are o disciplină extrem de riguroasă a conduitelor (ceea ce este cu totul excepŃional) să păstreze linia de demarcaŃie între religie şi magie. Concret oamenii acŃionează după succesul obŃinut prin folosirea unui mijloc sau celuilalt, ceea ce creează situaŃii şi deci comportamente foarte variate. Faust, în concepŃia lui Goethe,310 nesatisfăcut de ceea ce i-a dat Dumnezeu, n-a ezitat să pactizeze cu diavolul, în speranŃa unui folos mai mare. Deci omul recurgea la religie sau magie (ca şi la Dumnezeu sau diavol) nu după principii, ci după „rentabilitate", în sensul foarte precis de folos pe care-1 putea obŃine de pe urma lor. Am făcut aceste precizări pentru a se înŃelege că atitudinea magică nu se aplică numai faŃă de forŃele supranaturale negative (magie neagră), ci şi faŃă de cele pozitive (magie albă), faŃă de Dumnezeu, ca şi faŃă de diavol. In cazul cetelor de feciori, atitudinea aceasta mixtă, magico-religioasă, faŃă de forŃele supranaturale pozitive, era precisă. Dumnezeu, cum am văzut, nu era numai rugat, invocat sau convocat prin mijloace religioase, ci era adus prin formule magice şi pus să facă nu neapărat ce voia, ci ceea ce aşteptau oamenii de la el. Formula: „nu vine cine vine", „nu vine cine pare", este de esenŃă magică, ea provoacă, prin incantaŃie, apariŃia lui Dumnezeu. Acesta era coborît din cer (sau de unde era) şi adus în sat cu ajutorul colindelor. Acesta era rostul primordial al colindei în sens de cîntec (incantaŃie). INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 263 Cele două acŃiuni implicate în colindat, alungarea forŃelor rele şi invocarea (ca şi apărarea) celor bune nu se făceau succesiv, ci concomitent, pentru că între cele două puteri supranaturale, după credinŃe foarte vechi şi, se pare, universal umane, era o luptă neîncetată.311 Junii înarmaŃi apărau forŃele supranaturale pozitive, pe care le „încîntau" să vină, faŃă de agresiunea celor negative, pe care le sileau, cu mijloace aproape fizice, să se Ńină departe. Aceasta înseamnă că prezenŃa singură a puterilor supranaturale, a forŃelor pozitive, nu era deajuns ca să determine pe cele negative să plece: junii apăreau ca suita ostăşească, de ordin sacral, hieratic, ca însoŃitorii înarmaŃi ai puterilor supranaturale pozitive cu care erau aliaŃi împotriva forŃelor supranaturale negative. Ei se găseau în slujba „Binelui" şi deci împotriva „Răului", privite nu ca simple principii, ci ca realităŃi vii, mai exact personificate. Tot prin mijloace magice, în special prin magia extraordinară a cuvîntului rostit sau cîntat, obŃineau junii de la Dumnezeu sau de la alte forŃe suprafireşti, ceea ce doreau. Cînd i se spunea Sf. Ioan: ,,Sai în vînt, sai în pămînt" ■— sau lui Dumnezeu: „Scoală, Doamne, nu durmi". ca să dea „mană cîmpului", procedeul era magic. Spunînd ce să facă, ce să se facă, cum să se facă etc. în aceste împrejurări speciale, însemna, fără nici o îndoială, a provoca, a dezlănŃui prin cuvînt facerea însăşi. Binecuvîntarea devenea, pe cale magică, binefacere. Cînd se pronunŃa de un agent autorizat, cum era cazul junilor constituiŃi în cete, într-un text de asemenea autorizat, cum erau colindele, că „nu vine cine vine, ci vine Dumnezeu", că li se pare colacul „faŃa lui Christos", — însemna că ei transformau magic o realitate în alta, schimbau lucrurile la faŃă, le transfigurau (la fel cum, pe trepte mai înalte de religie, se credea că se transfigurează, în cadrul liturghiei creştine, pîinea şi vinul în trupul şi sîngele Domnului). Era o acŃiune, pe plan verbal, asemănătoare cu ceea ce se întîmpla cu mascarea pe plan material. Junii erau juni ca toŃi junii, dar dacă se spunea în colindă că ei sînt altceva (de ex. „sfinŃii lui Crăciun"), era ca şi cum li s-ar fi pus prin cuvinte o mască prin care ei deveneau într-adevăr ceea ce se spunea (sfinŃii lui Crăciun etc). Colacul era colac ca toŃi colacii, dar dacă se spunea în cuvinte rituale că este „faŃa lui Christos", el devenea în ochii credincioşilor într-adevăr „faŃa lui Christos". Dacă cineva era indicat şi cîntat ca Dumnezeu, el devenea o înfăŃişare a lui Dumnezeu. Se întîmpla la fel ca în cazul omului care îmbrăca o mască: el nu mai era cine era, ci ceea ce părea (capră, turcă, boriŃă.

264 TRAIAN HSRSENI matahală etc). DiferenŃa consta numai în faptul că masca apărea direct în chipul pe care-1 reprezenta, pe cînd în cazul mascării verbale, lucrurile păreau la început ceea ce erau, şi apăreau ca altceva numai după ce se pronunŃa cuvîntul-mască. E ca şi cum am asista la mascare, am vedea pe cineva cum îşi pune masca. Scade prin aceasta puterea iluziei? Atunci n-ar mai fi posibil teatrul, căci acolo ştim precis că Hamlet (de ex.) nu este cine pare, ci actorul cutare; cu toate acestea nu trăim drama actorului, ci pe a lui Hamlet. In realitate procedăm mintal, prin trăire, ca în colindele din łara Oltului, nu spunem: ,,Hamlet nu este ceea ce pare, ci actorul X", ci exact invers: ,,actorul X nu este ceea ce este, ci ceea ce pare", adică, în cazul presupus, el este Hamlet. Pe plan mintal, schimbarea la faŃă atrage după sine o schimbare de substanŃă. In practica normală a lucrurilor, noi asociem figura cu lucrul întreg şi le legăm pe amîndouă de cuvînt. Un cerb real este şi ceea ce se vede (părŃile exterioare) şi ceea ce nu se vede (părŃile interioare). De fapt, în experienŃa comună, identificăm cerbul numai după trăsăturile lui exterioare, toate celelalte sînt presupuse. De aceea, ori de cîte ori îmbracă cineva formele exterioare ale cerbului (cap încornorat, piele, mişcări), el este perceput ca şi un cerb real, pînă nu se dă de gol, adică nu se demască. Intervine însă limbajul, care creează o iluzie inversă. Asociind constant cuvîntul cerb de cerbul în carne şi oase, se creează un reflex condiŃionat care nu acŃionează numai de la lucru la cuvînt, ci şi de la cuvînt la lucru. Ne vine în cap cuvîntul cerb ori de cîte ori vedem sau ne gîndim la un cerb; dar, în aceeaşi măsură, ori de cîte ori pronunŃăm sau ne vine în gînd cuvîntul cerb, mintal noi vedem un cerb, adică ne apare imaginea lui în minte, reprezentarea, ca şi cum l-am vedea cu adevărat. Pînă aici nu este nimic deosebit. Reflexul condiŃionat verbal nu declanşează însă numai vederea mintală (imaginea) pe care o reprezintă cuvîntul, ci întreg cortegiul de emoŃii, idei, trăiri legate de acesta. Aici este izvorul psihologic din care îşi trage puterea magia cuvîntului, transformarea miraculoasă pe care o poate săvîrşi într-adevăr, dar nu asupra lucrurilor, care rămîn neschimbate, ci asupra stărilor sufleteşti ale omului, care pot suferi astfel modificări adinei, ca în cazurile binecunoscute ale sugestiei, autosugestiei, isteriei, hipnotismului, ale parapsihologiei şi psihosomaticii în general. Credinciosul care, îndelung preparat prin credinŃa sa şi prin tradiŃiile sociale, aude că Dumnezeu este de faŃă, că îl binecuvîn-tează, că-i dăruieşte cele dorite etc, poate trăi emoŃia (cel puŃin în INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 265 anumite împrejurări solemne, cvasirituale, în care operează puternic şi sugestia colectivă) cu aceeaşi intensitate, ca şi cum lucrurile s-ar petrece aievea. Iată baza psihologică a incantaŃiei: auditorii trăiesc cu intensitate tot ceea ce se arată în cîntec şi au iluzia că totul se petrece cu adevărat. Fata care-şi aude numele într-o colindă de măritiş este convinsă că se va mărita. Gazda care aude numele copilului din leagăn, asociat cu ,,vîrsta de voinic", este convinsă că pruncul va creşte mare etc. IncantaŃia, psihologic vorbind, nu este decît o îneîntare (nu o amăgire), o vrajă care sporeşte omului încrederea în forŃele proprii, în bunătatea şi frumuseŃea vieŃii şi a lumii, îneîntare sau entuziasm, de care are absolută nevoie, cel puŃin pe treptele inferioare ale societăŃii şi ale culturii (noi credem că în toate vremurile), pentru a lupta şi a învinge nenumăratele piedici care i se ivesc în cale. Rostul principal — bineînŃeles, nelămurit pentru practicanŃi — al incantaŃiilor este crearea unui complex psihologic de superioritate (incantaŃia favorabilă) sau de inferioritate (incantaŃia nefavorabilă), pentru că eficienŃa lor este preponderent psihologică312, dar prin aceasta nu mai puŃin însemnată. Cu descoperirea băuturilor fermentate (alcoolice) s-a ivit în istoria religiilor un nou mijloc de îneîntare, de astă dată de natură fiziologică: beŃia. Entuziasmul nu mai era provocat prin vraja cuvîntului şi puterea credinŃei, ci prin efectul alcoolului. Dintr-un anumit punct de vedere, acest pas a constituit un regres. (De aici, probabil, măsura lui Deceneu313 de a stîrpi viŃa de vie, care favoriza răspîndirea unei noi religii a vremii, religia bahică sau dionisiacă, de esenŃă tot tracică, dar care căuta să înlocuiască vechea vrajă a cuvîntului — de natură superioară, dar fără îndoială mult mai dificilă — cu o vrajă a vinului, de natură inferioară, dar cu efecte sigure, deşi amîndouă urmăreau în fond acelaşi lucru: îneînta-rea, entuziasmul, pătrunderea zeului în fiinŃa umană). Din alt punct de vedere, acest pas (folosirea băuturilor spirtoase în scopuri religioase) a constituit un imens progres: provocarea entuziasmului devenise aproape infailibilă. De aici succesul neaşteptat al lui Dio-nysos în lumea veche, care a uluit pe toŃi contemporanii. Terenul pentru acest succes era pregătit însă din cele mai vechi timpuri: toate religiile pozitive (în înŃeles de cult al unor zeităŃi favorabile omului) urmăreau îneîntarea, entuziasmul (în fond acesta este rostul esenŃial al oricărei religii). Mijloacele vechi folosite în acest scop: măştile, cuvintele, cîntecele, dansurile, mîncările, sexualitatea, aveau un efect satisfăcător, dar ele nu dădeau totdeauna rezultatele scontate. Trebuia un timp mai îndelungat şi manifestări în masă, pentru TRAIAN HERSENI

este mult mai lucid şi mai precar decît entuziasmul tulbure. cerb (tretior). agrotehnică. prin acesta. sai în vîrful munŃilor şi dă roadă codrilor. din acest punct de vedere. să preia şi „mana cîmpului" şi înmulŃirea vitelor. decît pe unul sensibilizat numai prin credinŃă. Era aici. durabil. Ca practici: colindatul. Spunem toate acestea pentru că în obiceiul cetelor de feciori fenomenul se prezenta la fel. al omului beat. pentru a reconstitui istoria obiceiului. boriŃa. un simplu mijloc fiziologic. cu o putere de încîntare redusă. deodată cu dezvoltarea păstoritului şi a agriculturii. fecundau. De aceea în religie beŃia nu a înlocuit nimic din vechea tehnică a încîntării. Am văzut ce e cu Dumnezeu şi Maica sa. dar ce rosturi aveau celelalte mijloace? BoriŃa sau turca. frenezia şi delirul credincioşilor. alcoolul. în chip sigur. ci a devenit un adjuvant. mană albă grînelor. şoim. fecundaŃie artificială. corespunzătoare cu dezvoltarea economico-socială şi culturală din timpurile moderne. oameni. Adică ceea ce obŃinem noi prin tractor. am văzut ce e cu colindatul. căuta să obŃină prin căi magico-religioase. bour. izvoare. şi caracterul compozit al măştii de care ne ocupăm). îngrăşăminte artificiale. au renunŃat în parte la aceste mijloace. la o anumită treaptă de civilizaŃie. oamenii recurgeau la forŃe supranaturale. al lucrurilor. ceea ce însemna în mentalitate Ńărănească vîrsta vitalităŃii omeneşti optime în genere — să încînte pe Dumnezeu ca să vină printre oameni. La început probabil. sălbăticiuni. un întăritor al acestuia. de un act magic construit direct. ca un element de suprastructură ce evolua mai încet. Scopul principal al junilor era să încînte — fără îndoială şi prin calitatea lor de juni: vîrstă puternică şi frumoasă. înzestrat cu vreun spirit deosebit de observaŃie. nu avea în grija sa decît . în decursul vremurilor. Nu a fost nevoie ca această idee simplă să fie descoperită de vreun „popor genial". Ea sărea exact cum spune colinda despre sf. ci o încîntare fără obiect. fără nici o complicaŃie. să devină o zeitate a fecundaŃiei universale. locul principal îl ocupau Dumnezeu şi Maica lui. de unde se trăgea. să încînte dobitoacele. reprezentat de Bachus. Dintre toate grupele de vîrstă ale unei comunităŃi junii erau cei mai indicaŃi să însoŃească şi să ajute boriŃa sau turca. dar el era. Pe de altă parte. prin diferite procedee. Ion: . o adevărată magie a vitalităŃii. mesele şi băutura. 268 TRAIAN HERSENI INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) . prin simpla lor prezenŃă.a se obŃine entuziasmul dorit. în această religie. Acesta este înŃelesul cel mai vechi şi permanent. în lipsa unor mijloace mai adecvate. vîrsta vitalităŃii masculine optime. probabil. absolut toŃi. întruchipa chiar pe Dumnezeu. In loc de tehnică. nu pe cel al creştinilor. înviorau. pentru ca. pe un act biologic prezent în experienŃa vînătorilor. De ce mijloace se foloseau junii ca să obŃină cele dorite de sat? Aşa cum apăreau aceste mijloace în colinde. ca să sporească.sai în vînt. sai în pămînt. igienă şi medicină. după toate semnele. brad.. Ea a fost descoperită mereu. cum am remarcat. s-au complicat. în toate părŃile şi în toate vremurile. adică zeitatea tînără a toate fecundatoare. că încînte oamenii ca să-i dăruiască. IncantaŃia (cuvîntul cîntat) acŃionează altfel cînd cade pe un teren mintal turmentat de aclool. ca cea greacă.. apoi sfinŃii (mai ales Sf. ÎnŃelegem acum şi legătura între Dumnezeu. nu caracterul lui de la data cercetării. pe al codrului {care apare în colinde şi ca om. cîmpuri. turcă şi cetele de feciori: toŃi. apoi. de popoare care au ajuns. pe care le puneau. Obiceiul junilor nu mai corespundea. întinereau totul: codri. nu la cei din realitate. omul de pe treptele înapoiate ale culturii. brad. ceea ce ştiau foarte bine şi Ńăranii din łara Oltului şi din întreaga Românie. sub formele lui străvechi.317 — cum susŃin partizanii teoriei migraŃiilor în etnografie — pentru ca apoi să se răspîndească pe întreaga suprafaŃă a pămîn-tului sau pe anumite arii ale lui. sub diferite forme. cîntecele. sănătate tuturor". a îndepărtat toate aceste greutăŃi: entuziasmul putea fi provocat. cu stările din secolul al XX-lea. să le realizeze anumite Ńeluri economice. bour. ca şi demonul pe care îl reprezenta. precum şi „sănătatea tuturor". boriŃa sau turca. ci. devenind religii reci. copleşitor. dar şi ca să se înmulŃească. poezie şi mai ales mituri.roadă codrilor" (pentru jivine şi oameni).316 Este vorba deci de un ritual simplu.314 Religiile mai evoluate. în disoluŃie. obŃinută numai prin mijloace artistice: muzică. bazate pe raŃiune. datorită dezvoltării lor. livezi. jocurile. Ion). Mijlocul nou. entuziasmul omului treaz. dar de data aceasta ne referim la junii din colinde. rapid şi complet. Scopurile materiale erau evidente: numai mijloacele folosite deosebeau religia arhaică de economie. cîmpurile şi întreaga gospodărie. în frunte cu Dumnezeu.315 Junii. oricît ar fi de mare. Rosturile ei. dans. şoim etc. animale domestice. Prin însăşi natura lui. erau juni. cerb. INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 26? pe punctul de a ceda locul unor forme noi. bazată în primul rînd pe cuvînt. a crescătorilor de vite şi a oamenilor de pretutindeni. capabili de a fecunda în chip real. păstrat pînă de curînd. pe care nu o deŃineau încă. cum am amintit. nu a putut înlocui complet vechea tehnică psihologică: încîntarea alcoolică nu este o încîntare religioasă. în cele din urmă. Obiceiul se menŃinea ca o datină.

care cere soarelui să o săgete (să o ucidă) —. născătoare de „fiu tînăr" (nu fiuŃ. în mod sigur. cultul soarelui şi cultul lui Christos. a apărut după cultul mamei (altfel n-ar fi fiu).. Faptul nu poate fi lipsit de semnificaŃie: într-un fel . Etimologia celor două cuvinte nu este uşoară. Dacă n-ar exista o colindă (Copăcel) cu aspect vădit arhaic. fiul se naşte. sau.321 se înŃelege de la sine că la origine riturile de fecundaŃie nu s-au bazat pe sexul masculin. în care. cu fazele lui de naştere. de rituri şi incantaŃii matrimoniale. De aici se trage probabil şi caracterul acesta izbitor al cetelor şi colindelor. în cazul boriŃei sau al turcei. mai exact codrul. sau o interpretare tîrzie a boriŃei. ci „bour"319 (taur sălbatic de munte). iar mai tîrziu. numeroase elemente ulterioare. Maica aceasta străveche este o fiară. fără început şi deci fără părinŃi de nici un fel). cu panglici. Este deci foarte probabil (cel puŃin aceasta este convingerea noastră actuală (că avem de-a face. 270 TRAIAN HERSENI Interpretarea noastră mai are în sprijinul ei şi faptul că bor iŃa este extrem de gătită şi aproape exclusiv cu găteli femeieşti (cu cîr-pe de mătase colorate. notărăşiŃa de la notar etc. ceea ce este absolut sigur: ea joacă (la fel cu boriŃa sau turca) pe loc (pentru că: „sub o tufă"). iederă. nici boriŃa. indiferent că e vorba de aspectul masculin sau de cel feminin al lucrurilor. a omului.am fi fost înclinaŃi să credem că e vorba de o schimbare tîrzie de nume. care nu înseamnă însă simplu „taur". pentru aceeaşi realitate: bouriŃa. Acesta însă. că oamenii locului erau obişnuiŃi cu chipul de fiară al unei mari zeităŃi feminine. înseamnă pentru gospodar un lucru foarte sigur: trebuie să le ducă la taur. cît ciclul fiului. care pot avea origini diferite. ci pe cel feminin. ori chiar mama codrului. Colinda de la Copăcel. cu vădită preponderenŃă fetelor de măritat. ca şi pomul. că nu avea o organizaŃie familială de tip conjugal şi că prima organizaŃie socială mai însemnată a fost matriarhatul. din pricina că poartă „rochie". BoriŃa nu este decît bouriŃa sau bohoriŃa318 (ca bivoliŃa de la bivol. indiferent de motivele ei izolate. jocul cel mai stăruitor şi mai graŃios din această perioadă a rutului. cultul fiului. şi mai precis. adică. E altceva cu cerbuŃul din łara HaŃegului şi din alte părŃi. funde. mărgele. Jocul junincii de bour sau jocul bouriŃei (turcii) a rămas pînă de curînd un joc al fecundaŃiei. mioarele. peste care s-a suprapus. adică a fiului şi soŃului (tatăl fiului. pînă ce a fost preluată de sf. junincile. ca şi copacul. pentru a se relua mereu aceleaşi faze. ca şi al masculilor: este jocul femelelor acestora în timpul rutului (căldurilor). boriŃa însăşi e cusută uneori de fete şi tot ele o desfac sau primesc lucrurile înapoi. ciutelor. Eternă este numai muma. cu precizarea că aici. numai sora soarelui". niciodată al ei. Ultima ipoteză ni se pare cea mai plauzibilă. ca multele Măriuci ale satelor noastre. Pretutindeni. dar nouă ni se pare că amîndouă se trag de la bour sau bohor. de închinare. în toate ciurdele din łara Oltului. în fond. Ne găsim în plin ciclu al mumei (ciclu primordial. al mumii. să joace. nu sînt de gen masculin.încreştinezeu. mai precis. primăriŃa de la primar. al principiului originar. muma în genere (principiul matern originar din care purced toate celelalte lucruri şi vietăŃi). iar turca este. bivoliŃelor — adică săritul una peste alta —. de o junincă (vacă tînără ajunsă la vîrsta fecundaŃiei şi care are. săritul. e vorba foarte probabil de o mamă tînără sau. pe care şi arheologii noştri o găsesc mereu în săpăturile lor. junilor de însurat. muma griului. nu prunc — oare de-a dreptul june?) pe care Maica Domnului n-a făcut decît să o înlocuiască şi să o . creşte şi moare. cu un anumit ceremonial. cum e cazul măştii de la Arad. ceea ce se potriveşte mai puŃin ciutelor. Prin urmare. femininul slavonescului turu. Mai întîi — ceea ce sare în ochi — nici turca. dintre toate vacile). fără îndoială. decît bouriŃelor (bourul este numit fiară în toate textele vechi320) şi. BouriŃa nu este decît o vacă sălbatică. Muma pădurii. dovedeşte (chiar dacă este complet împrumutată). nu unui mire. ca şi omul. din aceeaşi regiune). cu flori. cu feŃe de masă bogat înflorate. cu o rămăşiŃă a cultului mumei. pe care „nimeni-n lume nu şi-o vede. care trebuie să fie sau o mască deosebită. Ńarinile. menit să fecundeze (prin simpatie) tot ce e feminin.260 Există totuşi unele dificultăŃi în interpretarea pe care o dăm acestor fapte. adică să le provoace nunta şi să le facă mame. fără să-1 desfiinŃeze niciodată. adică al rodului. Deci nu e vorba decît de doi termeni (unul de origine latină. cum am văzut. pur şi simplu — au fost zeificate înaintea pădurii. cununi etc). a griului. începînd cu neoliticul. a născătoarei străvechi. între care cultul brădetului. Reconsiderînd analizele noastre de pînă acum: boriŃa sau turca trebuie să fie ori pădurea însăşi. acestor juninci ale oamenilor. ci feminin. adică asemenea unor mirese.322 Colindele şi alte segmente din obiceiul cetelor de feciori. în mod neîntrerupt. avînd un caracter mai labil decît măştile — lucru stabilit de întreaga ştiinŃă a religiilor323 — reflectă. ca şi şorŃurile fetelor. altul de origine slavonă). Măria din perioada zilelor noastre. cum arată filologii. în obiceiul cetelor de feciori. cînd vacile încep „5a sară". indiferent ce sînt ele. „Doamna sfînta Mărie'' joacă sub o tufă de mălin (liliac) în chip de fiară foarte mîndră". originar). Gătelile acestea sînt strînse de la fete. numită Măriuca. de o jună. saltul sau jocul acestor fiare ale pădurii — care apar în colindele şi măştile cetelor de feciori — înseamnă acelaşi lucru: fecundaŃie. nu atît ciclul tatălui. creştere şi moarte. ca şi al vacilor. muma omului însuşi — muma. fetele. ca şi griul. Jocul bouriŃelor. Dacă Ńinem seama de faptul incontestabil că omul primitiv nu cunoştea exact procesul fecunda-Ńiei (sensul real al sexualităŃii).

care le-a asigurat nu numai laptele şi carnea. chiar pruncul divin)325. în credinŃa naivă. formate în vederea iniŃierii. e vorba de o simplă ipoteză de lucru. riturile de depărtare se executau cu ajutorul altor măşti. reprezintă un joc phalic. apar şi asemenea INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 271 legături. atît de complexă. credem că dansul acestora se leagă de un cult al calului. pînă la un punct. Ion (în alte regiuni. ceea ce este tot atît de probabil. că din el se trag anumite rase bovine actuale. — fiind venite probabil din medii sociale diferite sau. nefantastică. (Poate că turca însăşi. deopotrivă de agricultor şi păstor. hrănitoare a omului. în frunte cu sf. BouriŃa singură întruneşte. Cu o formulă lapidară. sub acest aspect. panglici. din stadii de dezvoltare socială deosebite — cele două obiceiuri. Totuşi. de cîte ori se ridică „în două picioare". băŃul sprijinitor al măştii atîrnă ca un phalus cabalin). mesele îmbelşugate şi chiar băutura se pot explica. înainte de domesticirea calului. aceeaşi rădăcină. Fireşte. Poate că aceeaşi semnificaŃie fecundatoare — trecută de la bouriŃă la bour. cu toate cele implicate în civilizaŃiile rezultate din aceste ocupaŃii. preştiinŃifică. pe măsură ce ştiinŃa şi tehnica asigură o economie corespunzătoare (reală. înŃelegem atunci de ce aceasta şi nu ciuta (vînătorilor). în mintea noastră. de depărtare din sat (calul însuşi fiind un animal de transport în depărtare). care ne arată că bourul (bos primigenius) a fost un animal domesticit şi pe plaiurile noastre. momentele aceluiaşi obicei: riturile de iniŃiere a junilor. cu tot ce a însemnat pentru omenire această achiziŃie. pentru a asigura buna stare materială şi sufletească a satelor. dar ea se desprinde oarecum de la sine din analiza riguroasă a faptelor. despre existenŃa unei modalităŃi mistice a oamenilor de a-şi veni în ajutor şi de a-şi asigura dezvoltarea. unul legat de domesticirea calului. adeziunea tuturor treptelor de dezvoltare umană. un simbol mai uşor de realizat al boriŃei. Cele două obiceiuri nu au numai un izvor comun. BineînŃeles. nici iapa (călăreŃilor) a supravieŃuit dintre toate mumele divine şi a rămas pînă azi ca simbol al mumei celei mari (Magna Mater). după cum turca este o mască a divinităŃii. ea singură fiind în acelaşi timp: un vînat preŃios pentru vînător. în fazele ei mai înaintate. La un moment dat. şi care s-ar putea să fie un substitut tîrziu al acesteia. împodobit cu basmale. Cu răspîndirea unui cult al . ea. Intre ele au existat însă întotdeauna elemente asemănătoare. Unele jocuri (la răspîntii. cai — adică 272 TRAIAN HERSENI INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) măşti — ci juni gata făcuŃi. pentru o perioadă oarecare (perioada iniŃierii). un animal reprezentativ al codrului. aici. Dacă Ńinem seama de datele paleontologiei şi arheologiei. flori şi clopoŃei. de la un punct încolo. boriŃa le aparŃine. într-o formă mai primitivă. cum este constant tendinŃa noastră. ÎnŃelegem de ce s-a putut menŃine pînă în 1938. e însă ipotetic rezolvată. în cultul mamei sau al născătoarei. Legătura între cele două obiceiuri este cu atît mai strînsă. jocul însuşi al feciorilor din łara Oltului şi al căluşarilor în general. îi ia locul (foarte rar apar împreună) steagul de nuntă (adică acelaşi steag ca la nunŃi). la toate animalele acestea. străvechi. Cînd turca nu apare. masculine. face parte din categoria lor. al cetelor de feciori şi al căluşarilor. In ultimă analiză. de iniŃiaŃi. care reiau ciclul magico-religios al iniŃierilor. după cum cetele de feciori se leagă de un cult al bourului. care deci nu mai sînt bouri. cerbi. ci şi o nouă forŃă de producŃie: vita de plug şi de car) a constituit-o domesticirea bouriŃei. într-o anumită măsură. fiind prin firea lor mai blînde — înseamnă că una din marile izbînzi ale oamenilor în materie de domesticire (domesticirea bovinelor. pe cînd al junilor pare a fi un rit de întoarcere. veselie şi tinereŃe al obiceiurilor legate de cetele de feciori. foarte simplu. fără să se confunde niciodată. femelele se domesticesc mult mai uşor decît masculii. Jocul. cu foarte mare probabilitate. cu cît amîndouă sînt cete de juni. cu toate derivatele lor. dintre toate mamele. Mărie şi sf. la capetele satului) au şi o semnificaŃie magică. menită să dispară. dar ele au fost cîndva. de la vînătoare pînă la agricultură. religiile nu sînt decît proiectarea în ireal (adică în imaginaŃie) a structurii fiecărei unităŃi sociale.324 — coroborate cu faptul binecunoscut că. buni de însurat şi care aduc cu ei pe zeul în cultul căruia au fost iniŃiaŃi.).sau altul. înainte de a se însura şi de a ceda locul altora. un duh al pădurii pentru păstori şi tot ea un animal domesticit. s-au întîlnit şi s-au contaminat (vezi Sulzer). Ele nu au neapărat un caracter ritual. poate derivată chiar din săriturile sau jocul primitiv al acestor divinităŃi săltăreŃe cum sînt toate cele identificate pînă acum. ceea ce dovedeşte un fond comun pe care noi bănuim că va trebui să-1 căutăm în cultele care le-au precedat pe amîndouă. un rit de plecare. în ciuda marilor prefaceri sociale intervenite în răstimp. Pentru că a venit vorba din nou de căluşari. al căluşarilor fiind. cîntecele (afară de colinde). celălalt legat de domesticirea boului. dar şi de vînătoare şi păstorit de munte. mai primitive. probabil. pentru că. ca şi boriŃa. ca oaia. prin caracterul de sărbătoare. religia nu e decît o economie eronată. nu oaia (păstorilor). Nu e locul să rezolvăm problema aceasta. iar de la bour la cerb şi la cal — o au şi unele chiuituri de joc prin case.

La toate aceste mese rolul principal îl aveau colacul şi vinul: simboluri ale creştinismului (trupul şi sîngele Domnului). jignită prin faptul că. încît problema comportă dezbateri foarte lungi şi grele pentru a putea fi ştiinŃific dezlegată. mai precis al posesiunii cpuluî de către zeitate pînă la „nebunia sacră". cu calul (animal de transport prin excelenŃă) şi cu cultul acestuia şi al soarelui. mai exact ca o nuntă. Atîtea reprezentări figurative de pe vase greceşti ne-o arată pe zeiŃa pămîntului (Geea) ieşind numai cu bustul din Ńarină. luptă victorioasă. ceea ce dădea iarăşi cetelor de feciori caracterul amintit de rit de întoarcere.321 Vuia vedea în acest obicei o rămăşiŃă de cult solar. toană.335 încît este foarte greu să nu ne gîndim că boriŃa care juca în butoi cu partea superioară a . o zeitate a beŃiei. poate chiar totemic. fie. de magie a imortalităŃii etc. Am arătat de ce considerăm inacceptabile concluziile sale de ansamblu privitoare la căluşari. pentru a deveni un orz (berea) şi numai în ultimele faze un zeu al 1 lui.329 şi turca. brezaia. de primire a junilor iniŃiaŃi în comuntatea din care făceau parte. pentru că e documc M> ^Jt de feciori păstrează urme neîndoielnice dintr-ui ^ spirtoase. adică pentru principiul feminităŃii libere. BoriŃa însăşi apărea. perechi-perechi etc). în lumina etnografiei. ceea ce aici. Ele mai aveau şi un caracter străvechi magico-religios. după informaŃiile lui Sulzer.) şi cel solar. pe teren tracic (Diony 18 — Forme străvechi de cultură poporană românească 3 274 TRAIAN HERSENI tracă) şi unde o luptă religioasă (Deceneu împotriva viŃei de vie. în acelaşi timp de căluşari şi de turcă. în chip firesc. care este o stare asemenea femeilor (băiatul este crescut de mamă împreună cu surorile. pentru a simboliza starea vîrstei preiniŃiatice. fie ca o pomană în cinstea morŃilor. înainte de a se lepăda ceremonial sau ritual de ea. acest rit de plecare a junilor pentru iniŃiere. precum şi obiceiul de a bea „pînă plouă piŃule". despre boriŃa care învaŃă jocul în butoi. în sfîrşit. singurul care s-a ocupat. pe de altă parte pentru a scăpa de gelozia ielelor. pe de o parte. în sfîrşit. date cetelor. bere etc. fie că apăreau ca un ospăŃ. după credinŃele respective. prin iniŃiere. nu al unei simple beŃii de circumstanŃă. adică să-şi părăsească bărbăŃia. Ne rămîne să facem cîteva însemnări şi despre mese şi băuturi.328 iar masca însăşi a cerbuŃului — la care reduce. fără să analizeze sensurile posibile din acea vreme (simplu ?. ca un duh al butoiului. deodată cu hainele femeieşti şi preluarea hainelor bărbăteşti. un demon al vinului (sau arhaic al berei de orz). cel de cult al morŃilor (po-meana etc. dar numai în mod trecător) este de asemenea suficient documentată. InformaŃia transmisă de Sulzer. Unele mese aveau un caracter precis ritual. ca şi legenda amazoanelor. băutura. ceea ce l-ar fi dus. de comuniune cu forŃele tinere ale griului proaspăt. am zice: inevitabil.326 La noi. toate arată rămăşiŃele unui cult bahic-dionisiac orgiasic. pe urmele lui B.334 Indiferent cum s-au desfăşurat evenimei la noi un lucru pare cert. a fost iniŃial un zei un zeu agrar. al contopirii mistice cu divinitatea.333 Noi reŃinem numai patru caractere: de comuniune cu fruntaşii şi părinŃii. la concluzii mai veridice.calului. Hasdeu. s-a legat. capra — o leagă de cea mai veche mască de cerb descoperită printre desenele paleolitice de pe pereŃii grotei Trois Freres din FranŃa. numele „alcoolice" directe de ologhină (berea străveche de orz). ceea ce a afirmat cu mult înaintea sa Simeon Mangiuca. Numai aşa se înŃelege de ce căluşarii se îmbră-cau în femei. bute. ci şi cu dragostea lor. ci. ca o comuniune cu bărbaŃii însuraŃi şi mai ales cu părinŃii (de obicei taŃii) şi conducătorii satului. vinul al lui Dionysos etc). nu pentru că ei se considerau iele (zîne).332 de dezlegare a consumului din recolta cea nouă.truc de vînătoare" sau magie de vînătoare. Nici ele nu erau numai manifestările de sărbătoare ale belşugului şi veseliei. adică pînă la halucinaŃie. după noi capitală. încît a fost rupt din contextul lui primitiv şi transformat cu vremea într-un obicei de sine stătător şi greu de interpretat.331 înainte vreme simboale ale altor zeităŃi (colacul al soarelui. format şi el în matriarhat. nu poate însemna decit un cult dionisiac. junii se pregăteau pentru însurătoare şi deci erau. cel de nuntă (fete şi feciori. care în acelaşi timp întregesc şi întăresc rezultatele obŃinute pe altă cale. în chip necesar. adică a entuziasmului. Cercetătorii cultului lui Dionysos sînt în genere de acord că zeul acesta al entuziasmului. care îl urmăreau nu numai cu ocrotirea lor. neînrobit de căsătorie. obiceiul păstrat pînă spre zilele noastre de a pune vătavul pe butoi sau de a juca pe butoi la spargerea cetei. Toate acestea s-au suprapus şi amestecat în decursul timpurilor. fără să anilizeze condiŃiile economico273 sociale comparativ cu cele din trecut. P. trupul fiindu-i reprezentat de Ńarina însăşi. a fost Romul Vuia. ca atîŃia alŃii. nimic nu e mai absurd pentru un june decît a se face femeie. ceea ce aminteşte de mesele rituale ale primelor comunităŃi creştine. deci în această fază aparŃine acestui grup social). nu neapărat încă un cult sau o religie)330. Socotim la fel de inacceptabile şi concluziile sale privitoare la turcă. pierduŃi definitiv pentru şoimane. contopit apoi în cultul mult mai larg al soarelui.

în speciaT joc^Z — cum am văzut. fiind înlocuit mai tîrziu cu o mască. dar care merită totuşi să fie menŃionate. a sănătăŃii. lăsînd băutura să fie ceea ce a fost ea la început: un adjuvant al religiei. bou) — care a fost jertfit real. oricît ar trece pe planul întîi o zeitate bahică. dezvoltîndu-le la maximum. pînă la exces. entuziasm şi iluzii deşarte) greutăŃile de tot felul ale INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 275 vieŃii. . adică tocmai ceea ce era el cu adevărat. pe baza literaturii etnografice comparative. însă nici o beŃie nu poate dura la nesfîrşit. Numai răspîndirea buneistări economice şi a culturii de masă poate să pună capăt acestor practici dăunătoare din toate punctele de vedere. „coada veacului44. A fost. Prelungirea aceloraşi condiŃii de viaŃă sub diferite forme. pînă la domolirea fricii de moarte. Deci trebuie să abandonăm şi această pistă. ci al vinului. dar am arătat că vinul (alcoolul în general) nu poate constitui în sine un obiect de cult. dar nu propriu-zis al grînelor. fără să urmeze trezirea. chiar dresat (ceea ce este o pură ipoteză) nu I-ar fi putut îndeplini. ci haotic.se taie44). nu o mască. şi-au reluat în religie faŃa senină de altădată. ea nu poate umbri vechile culte. făcînd din toate una (nu cosmic. De aceea. pămîntul cu cerul. A fost în locul ei cîndva un animal real (capră. cum sînt excesele de băutură alcoolică. popoarele cuminŃi şi sărace. nu la datina propriu zisă. cu tabla valorilor perfect pusă la punct. în legătură cu turca s-a păstrat. n-a fost de natură să îndepărteze masele de o religie care le asigura cel puŃin fericirea de o clipă. In cazul acesta nul*5tergreu să se găsească o ipoteză plauzibilă. ceea ce nu excludem. care a dus-o numai în războaie şi care a trebuit. ci numai întări. cel puŃin de la un moment istoric încoace. Orgiasmul este tărîmul în care diavolul se întîlneşte cu dumnezeu. ca într-o viziune de beŃiv. urîtul cu frumosul. şi în obiceiul cetelor de feciori. peste tot pe unde s-a răspîndit. Cultul lui Dionysos a exagerat. In fond cultul lui Dionysos nu reprezintă decît o religie legată de o ramură specializată a agriculturii (viticultura). Interpretarea aceasta este posibilă. halucinatoriu. pînă aproape de zilele noastre. deşi animalieră. ea nu le poate înlocui. expresia pentru operaŃia de a strica masca: „a beli turca". care . nu şi porcii. un om care a executat 276 TRAIAN HERSENÎ toate funcŃiile acestea. cu o parte din trup în formă de butoi. ca la începutul sau la sfîrşitul lumii. Masca aceasta.. cum este vinul. S-a sacrificat omul însuşi care făcea pe turca. ale căror piei sau blăni au o întrebuinŃare economică anumită (se belesc oile. aici pe pămînt. după concepŃii uzuale). nu în rai.. de la asigurarea hranei.336 Ceea ce a urmat. Ne referim. găinile. ca orice cuceritor şi organizator mare. iadul cu raiul. ci de o mască. iepurii. pentru a se explica faptul. A beli turca însemna deci a o ucide. dacă nu chiar imposibil. avea un rol foarte precis. răul cu binele. jucătorul sau actorul ei? Ce sens ar fi avut şi unde s-a mai întîlnit aşa ceva? Chiar dacă s-ar găsi un exemplu undeva. Fireşte. cu toate consecinŃele inevitabile ale unei îndeletiniciri cu producerea unei băuturi în acelaşi timp „paradisiacă" şi . deci incompatibile cu adevărata civilizaŃie. de exaltare a sufletului uman. că turca (o simplă mască) a fost jertfită în chip simulat (premisele teatrale atrag concluzii tot teatrale). care se găsea. a beli înseamnă a tăia şi a jupui de piele (blană) anumite animale. în unele sate. căci el singur nu poate uni oamenii într-o concepŃie şi acŃiune comună. gîndul oricărui cunoscător merge la sacrificiile reale (animale sau umane) de altădată şi la posibilitatea ca belirea turcei să fie o rămăşiŃă simbolică (simulată) a acestor sacrificii. al viticulturii. dar nu le-a transformat şi nu le-a înlocuit. al agriculturii. Nu poate fi o simplă întîmplare că viticultura (consumul de vin) a luat proporŃii periculoase în Dacia tocmai pe vremea lui Deceneu. etc. după care apoi să fi fost sacrificat? Cum a ajuns mască zoomorfă? In locul lui sar fi pus un animal sau o păpuşă. Faptele acestea complică simŃitor lucrurile. a dus şi la păstrarea beŃiei rituale sau a beŃiei pur şi simplu. numai la aspectele negative. adică a lui Burebista. să-şi asigure strălucirea regală cu preŃul liniştii şi mulŃumirii supuşilor. In łara Oltului. trăsăturile străvechi ale unor culte locale.infernală44. dar nu este uşor de susŃint. nu antropomorfă. cervideele etc. dimpotrivă. ca şi în alte părŃi ale Ńării. Aici nu a fost vorba — probabil chiar de la început — nici de un animal. fără îndoială. fie el cel al lui Zamolxis (Zalmoxis) sau al Dumnezeului creştin. încît. Dionysos însuşi a rămas pînă la urmă tot un zeu agrar.trupului în afară vrea să arate acelaşi lucru: naşterea lui Dionysos însuşi sau el gata născut. bovinele. pentru a se uni într-o beŃie universală. de natură religioasă. morŃii cu vii. încheiem capitolul acesta cu cîteva note complementare despre semnificaŃia probabilă a unor fapte pe care nu le-am cuprins în consideraŃiile de pînă acum. o mască însă zoomorfă. de^jia^J^. după tumultul bahic. de oieri şi plugari. nici de un om. care trebuie să fi fost cîndva mult mai puternic.esgntială — încît nici un animal. eroarea cu adevărul. şi cu un simulacru de jertfă? Este foarte greu de crezut. pentru că nu a avut cu ce. bineînŃeles. încă slab şi nepregătit pentru a înfrunta cu conştiinŃa trează (fără încîntări. mai puŃin costisitoare. ce valoare ar avea el pentru noi? Nu rămîne decît o ipoteză valabilă în această direcŃie a sacrificării.

Răscumpărarea vătavului. Sînt. cum nici „iapa" care poartă colacii nu este decît un nume de batjocură. pentru a accentua hazul stîrnit de actul acesta într-o vreme în care semnificaŃia lui adevărată a început să se piardă.. cu caracter vădit improvizat. cu un caracter mai mult sau mai puŃin local. care pot fi interpretate. şi alte „măşti". cum era de aşteptat. pentru că o cazare comună. Există însă încercări de a-1 sacrifica pe vătav (totdeauna prin înec). ursari. sau şi mai simplu. ori de cîte ori indică numărul junilor. pentru stricarea unei măşti care semăna cu diferite animale.338 Interpretarea aceasta ni se pare întemeiată. altă interpretare decît cea propusă. Este foarte greu de crezut că s-au păstrat urme de sacrificii umane într-o Ńară creştină. de întruchipare a vreunor spirite. pentru că cetele respective nu depăşeau nici în 1938 decît rar ultima . pentru scoaterea ei de pe corpul turcaşului. 278 TRAIAN HERSENI INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 279 în multe sate am găsit obiceiul cetelor de a dormi la gazdă. fără a ne decide deocamdată pentru nici una. un rit de botez (am înregistrat şi expresia: . probă de bărbăŃie. ci. ca boriŃa (turca). Deci nu putem emite decît ipoteze. dau cifra între patru şi şapte. de cîntă pe la fereastră''. un rit de iniŃiere. ciu-rari. E adevărat că se semnalează din alte părŃi (vezi de ex. dar fireşte. care într-adevăr se belesc. în toate aceste cazuri numărul feciorilor din ceată era mic. de ex. care să ne îndreptăŃească. deşi la data cercetării părea mai mult lipit de ele. nu putea depăşi anumite limite. Se cunosc unele sacrificii umane de pe teritoriul carpatodanubian din vechime (de ex. desigur. simbolizau în mod curent prin morŃi sfîr-şitul. cum se scoate pielea sau blana de pe un animal. Faptul că obiceiul apare numai în cîteva sate. Aceasta este una din puŃinele urme oarecum sigure ale unui cult al morŃilor legat de cetele de feciori. Cultele străvechi ale vegetaŃiei. Noi înclinăm spre ultima soluŃie. creat eventual sub influenŃa bisericii. în afară de boriŃă sau turcă mai apăreau. pentru a simboliza uciderea şi încreştinarea după moarte a unui zeu păgîn. S-ar putea ca cheia interpretării să fie foarte simplă: stropirea cu apă a vătavului sau băgarea lui în apă — cum se udă fetele la sf. foarte multe manifestări poporane pe care biserica le-a combătut fără succes.. s-ar putea să fi fost utilizată tîrziu. fie pentru a le induce în eroare. dar sînt cu totul de altă natură (prin aruncare în suliŃi. dacă interpretarea acceptată şi de noi este cea reală. lucrul acesta nu este decisiv. amintind botezul Domnului (ceea ce este perfect posibil). Udatul în sine s-ar putea să fi însemnat un rit de ploaie pentru anul ce venea (ceea ce este îndoielnic). fără nici o legătură cu vreun „cult al calului". nu prin înecare în rîu sau în fîntînă). In łara Oltului. cum era şi spălatul cetelor la rîu în fiecare dimineaŃă. dar le-am întîlnit în cîteva sate şi la desfacerea cetelor. ca să cînte la fereastră" — sau la Drăguş: . cum am mai amintit. de a „îneca". ca rămăşiŃe ale unor sacrificii umane. născut pe tărîm pur creştin. trimis „la moarte". alungarea sufletelor morŃilor cărora le-a sosit vremea să se întoarcă în lumea lor. de către iubita lui putea fi şi un act teatral simplu. De regulă ele apăreau la lăsatul postului de Paşti. studiată în mod amănunŃit de noi personal. chiar la Crăciun. cel puŃin pentru această zonă. nu există însă nici o urmă de sacrificare reală a turcei. Expresia păstrată în unele locuri pentru acest obicei: „a bate tufa". în genere antropomorfe. solul trimis de daci zeului lor Zamolxis). materialele lui Tibold Schmidt.cîte patru" sau de „cîte şapte". cu un caracter de mascaradă: mătăhălile sau budihălile. iarna. cîte patru. cîte şapte. Gheorghe sau se bagă „plugarul" în rîu la Paşti sau Ionii de la Tălmăcel. fie pentru a nu le supăra că erau alungate chiar de ai lor. Şi aici expresia folosită numai în glumă. la Avrig: „Vin junii Crăciunului. folosită în glumă. cu muzică şi cu dezbrăcarea pînă la brîu (ceea ce este de asemenea plauzibil). într-o singură cameră. dar numai atunci cînd a fost vorba de INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 277 două concepŃii diferite sau chiar contradictorii. de imitare a unor proceduri judiciare feudale. saşi etc).Noi credem însă că nu era vorba decît de o expresie uzuală. în care oamenii condamnă ei înşişi omuciderea.. cu înmormîntare.Vin junii Crăciunului cîte şase. mai puŃin riscat. cum am văzut. pomană etc. DocumentaŃia existentă nu ne permite mai mult. pentru a se face necunoscuŃi pentru „sufletele morŃilor". iar prin juni începutul ciclurilor respective. care se găseşte în cele mai diferite părŃi ale lumii. în sfîrşit. Ńinînd seama de semnificaŃia principală a complexului. Dealtfel colindele.botezul vătavului"). încît nu sîntem siguri că nu avem de-a face cu un ceremonial tîrziu. Totul se petrece însă într-un chip atît de „creştinesc"'. De interes pentru discuŃia noastră este faptul că mătăhălile sau budihălile nu par a fi avut un caracter reprezentativ. o deghizare la nimereală (Ńigani. Nu putea fi vorba de grupe de . cîte şapte. decît dezvoltat lăuntric. inclusiv cele agrare. în cazul că se temeau de răzbunarea lor (variantă pe care o preferăm). din Hunedoara) o ucidere simulată a trucei.337 s-ar putea să însemne. nu are pentru vechimea lui nici o importanŃă. Deci nu este nimic de ordin magico-religios.

R. şi Tache Papahagi. Combinatul Chimic Făgăraş — 50 de ani de existenŃă. XIII. C-aşa-i legea la ficiori. dar mai ales darurile.. în „Anuarul Comitetului geologic". La science orientale avânt Ies Grecs. 215 şi urm.. Cercetări geobotanice în Depresiunea Făgăraşului. Dealul Mohului: Cîntec ritual la claca secerişului. despre credinŃe şi obiceiuri din łara Oltului. Bucureşti. V. fireşte. Bucureşti. Cartea Oltului. Methode der Ethnologie. Nu trebuie să pierdem din vedere nici posibilitatea de a interpreta. Tipuri de composesorate ale foştilor boieri şi grăniceri din łara Oltului. Acad. Ion Şerbănescu. 1911. nr. Paris. Cf. cal rău. łara Oltului. V. cînd se face „buzduganul". R. Bucureşti. 280 TRA1AN HERSENÎ INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 281 250 Cf. în „Sociologia militans". după cum colindele vorbesc de boul bun. 1923. Cf. Dima. 1947—1950. Heidelberg. 1928. Vezi şi C. 1944. spre zilele noastre. voi. Composesoratele de foşti iobagi în łara Oltului. Munchen. 1963. Bucureşti. IV.cifră. şi Ion Ionică. Craiova. 1924. Şi v-o doi-trei leişori. 252 Ştefania Cristescu-GolopenŃia. Bucureşti. originar. Opinii despre frumos (în aceeaşi colecŃie). Mai frumos ne-o dăruit C-un colac de grîu curat. 115. De consultat pentru cunoaşterea mai amănunŃită a łării Oltului şi: Geo Bogza. Vezi Abel Rey. 131. Graebner. Sistemul juridic consuetudinar negenealogic. Porumbacul-de-Sus). Gospodăria în credinŃele şi riturile magice ale femeilor din Draguş (Făgăraş). în cadrul riturilor eventuale de iniŃiere. în cazul care ne preocupă. Traian Herseni. Sibiu. Dealtfel. 1936. Partea II. XXXIV. Cîmpulung-Muscel. In sfîrşit. Images d'ethnographie roumaine. ale Ştefaniei GolopenŃia.. zona Persani şi zona Avrig). Bucureşti. 1. 1932. Ernest Bernea etc. pentru că Ńăranii ştiu din practica lucrurilor că există şi bou rău. interioarelor caselor. pierdute în răstimp. dar liniile mari ale problemei ni se par acum îndeajuns de lămurite.P. T. F.. PublicaŃiile Şcoalei sociologice de la Bucureşti (Bibliografie). dar pe care nu le-am putut nici măcar aminti în interpretările noastre. în . 1940.. Nu legăm de „legea'' aceasta nimic deosebit.. ContribuŃii la geografia agriculturii: Geografia agriculturii Depresiunii Făgăraşului. cu numeroase referinŃe la satele din jurul Făgăraşului. şi I. 2. Cf. 1961. Bucureşti. Bucureşti. nu ca. vezi. 251 Vezi Cornel Irimie. 1945. NOTE BIBLIOGRAFICE 24G Vezi F. 1967. Preuss. 2. 1972. „junii buni colindători" (de ex. împodobirea porŃilor. Ernest Bernea. Traian Herseni. Probleme de sociologie pastorală. I. precum şi Das Weltbild der Primitiven: Eine Untersuchung der Urformen weltan-schaulichen Denkens bei Naturvolkern. 247 Vezi G. numărul feciorilor din cuprinsul unui singur sat era în mod firesc foarte mic. Din łara Oltului. Nume de botez în łara Oltului: Obiceiuri şi tradiŃii. Sistemul juridic consuetudinar genealogic. XIV. şi june rău sau june rău colindător. ed. 248 Vezi şi lucrările citate în notele anterioare. Luna. în „Arhiva de folclor". în „Natura". pentru a socoti îndreptăŃită încercarea unei sinteze provizorii. bază de discuŃie şi fir conducător pentru cercetări viitoare. pînă la însurătoarea efectivă. Haneş. nr. un sat din łara Oltului). Gheorghe Iacob. 1922—1972. Dealul Mohului. Pârvan. Leipzig und Berlin. 249 încă din vechime. şi Paula Herseni. Ionică. dar şi de selecŃionarea riguroasă a junilor pentru misiunea lor. Ştefan Pasca. 1944. dată fiind populaŃia redusă a satelor de altădată şi participarea la iniŃiere a unui fecior o singură dată. 1941. cifra de şapte după semnificaŃii magico-religioase. nu are alt înŃeles decît de datină: „Aşa-i datina la feciori". UnităŃi sociale (în aceeaşi colecŃie). Th. V. Brăiloiu. Comunicări. Despre cultul solar la daci. Sau (la Oprea—CîrŃişoara): Boierii s-o deşteptat Şi-ncă-n casă ne-o chemat. ceea ce arată caracterul selectiv al cetei. în „Studii de folclor şi literatură" (culegere). Aspecte de vegetaŃie din Depresiunea Făgăraşului. considerînd-o ca un termen care. V. Bucureşti.C-aşa-i legea la ficiori" (de exemplu la Sărata) privind chemarea în casă. Vintilă Mihăilescu şi colab. în afară de operele citate ale lui V. Cap. dacă ipoteza noastră este îndreptăŃită. Nunta în łara Oltului. Reprezentarea cerului (în colecŃia Drăguş. desigur foarte importantă pentru satele de altădată. 1971. Pe colac şi-un godinac. Portul popular din łara Oltului. Die geistige Kultur der Naturvolker. colindele amintesc şi de o lege a feciorilor: . şi R. I. oaia bună. dacă Ńinem seama de numărul mare de obiceiuri pe care le-am înregistrat. 1964. calul bun. V. mai ales Hadrian Daicoviciu. SuperstiŃiile poporului român în asemănare cu ale altor popoare vechi şi nouă. 1921. 4. I. Soarele. 1930. Caramelea. Bucureşti. Ionică. Caramelea. Bucureşti. în „Lucrările Institutului de cercetări geografice". Al. 1914. 1944. Ceauşanu.. V. Dacii. Unele colinde vorbesc de „junii buni". 1956—1958. p. p. p. 1972. Bucureşti. de exemplu. 3 voi. ci probabil de o cifră minimă şi maximă tradiŃională. Ion I. în „Sociologie românească". Cf.. 2 voi. Bucureşti. 1945. (Zona Făgăraş. oaie rea şi. Traian Herseni şi colab. 1945. Ar mai fi multe de spus. legată în primul rînd de „spaŃiul locativ" restrîns de la gazdă. Idem.

E. supra). vezi Max Weber. Adalekok a csoda-szarvas regejehez (în rev. Voi. Âge du Bronze. Vezi o bibliografie foarte bogată în Gustav Mensching. 262 Pentru formarea zeiŃelor feminine şi evoluŃia lor în funcŃie de matriarhat şi patriarhat. P. Les formes elementaires de la vie religieuse (cit. 264 Cf. 116—118). Tipologia folclorului din răspunsurile In chestionarele lui B. Stuttgart. I: Olympian and Chtonic Ritual. les contes populaires.. încă nepublicate integral.. cit. 15—16 şi p. Paris. supra). 269 Cf. cit. 265 Ion Muşlea. Vuia.. Bonn. op. înscrişi şi slujind în oaste. maghiară „Ethnographia". supra). cu un text mai complet decît al cetelor de feciori. 1968. cu cai proprii.. 1924). 200. aducînd şi mîncare. 7: cele două formule de relaŃii social-religioase: do ut des şi do ut habeas. Sibiu. p. p. apoi petreceau şi jucau. de J. 3 voi. Bărbat. Le Cheval merveilleux dans Vepopee populaire (extrait des Melanges de l'ecole roumaine en France. 268 Obiceiul era în floare înainte de primul război mondial pe întreg întinsul łării Oltului. M. 1909. Das Mutterrecht. Drăgoi. 57—59. 270 Vezi Joseph Dechelette. Soziologie der Religion. les Thraces et les Hyperboreens". II. erau oameni deprinşi cu slujba militară. p. deci ostaşi de rînd. 1922—1923. ed. 254 Victor Stanciu. 256 vezi Dan Botta. 1928. A. J.. E. 272 Vezi lucrările citate în notele anterioare ale acad. Herausg. culeasă din comuna Mărgineni (łara Oltului). Cf. A History of . Densusianu. Paris-Bucarest. vezi J. p.. Vezi de ex. Meteş şi Al. Krausz Sâmuel. 266 Cercetările personale. Hai lerui Doamne! Cea mai veche poveste vînăto-rească (în rev. 1861. I. p. 274 Făgărăşenii nu sînt numai băutori de lapte. op. p. Hasdeu. rămînînd să exprime simplu calificativele de eroism. 259 Textul cunoscut tuturora din anii copilăriei: „Melc. 260 vezi şi colinda XX din N.special Stîna drăguşenilor. Viena. scoate coarne boureşti" — a devenit. 1943. II: Archeologie celtique ou protohistorique. Obligativitatea aceasta s-a menŃinut pînă tîrziu. Bucureşti. E. cu o temă care apare uneori şi în colinde. 20—47. sau vojnicus. 258 vezi de pildă colinda 27 din Sabin V. 409—484). 3 voi. Prodan. Vezi şi întreg cap. J. acad. ci şi mîncători de slănină. 305). cu oarecare romantism. 1913. p. 271 Vezi un interesant „cîntec al soarelui" în cartea lui Ion Muşlea despre George Pitiş (cit. J. termenii militari de viteji şi voinici îşi pierduseră vechea lor semnificaŃie de tagme ostăşeşti.) etc. 19: „La religion du soleil et du cygne astral. Bachofen. Cf. Paris. 253 vezi lucrările citate ale lui Ştefan Meteş. precum şi Ambrogio Donini.. 275 Aşa cum se poate vedea din orice istorie a civilizaŃiei. Cf. După risipirea oştirilor naŃionale. cel puŃin o parte din boierii łării Oltului participau la oaste călări. ed. Prodan etc. ne-au dus la această convingere. Legenda lui Dragoş (cit. 1939. Bernouly. pe care le-am mai menŃionat. de curaj şi de bărbăŃie. E. 255 Fenomenul se leagă probabil şi de unele vechi tradiŃii ostăşeşti." (Temeiurile romano-bizantine ale începuturilor organizaŃiei noastre de stat. D. D. I. „în Vlahiile carpatine — scrie Ion I. 261 Ideea de bază a fost tratată prima dată pe larg.. şi se poate vedea şi în alte documente. Harrison. Durkheim. în comparaŃie cu diferite zone agricole. Mana în folclorul românesc. şi Gh. Voinicii. în special p. 303 colinde. în Vlahiile din stînga Dunării făceau parte din oştire toŃi locuitorii Ńării capabili de a purta arme. şi opera aceluiaşi: Le culte du Soleil aux temps prehistori-ques (în „Revue Archeologique". Swain. latineşte bellator. Gesammelte Aufsătze zur Religionssozioîogie. 1944. Bourul şi zimbrul. Manuel d'Archeologie prehistorique celtique et gallo-romaine. cit.. Pentru problema generală a raporturilor dintre societate şi religie. la legende. 18). Cf. în frunte cu N. Scholie la colindul cerbului (cit. 1926 (cu numeroase date utile). Ovidiu Bîrlea. băutură. dar circulă şi independent. Paris. 273 Cf. 1900. C. melc codobelc. p. şi R. les Illyriens. Les Chevaux merveilleux dans Vhistoire. precum şi Ion Muşlea. IX. făcute în două zone agricole-pastorale. op. şi W. Das Mutterrecht. Cartojan (vezi notele anterioare). Se strîngeau la Ispas 3—4 sate la un loc unde li se întîlneau hotarele. 1925. 94—99. XIII: La religion de VÂge du Bronze (p. numai în gospodăriile foarte sărace nu se taie porc de Crăciun. 98). Vrancea şi Mărginimea Sibiului. 1955. de Vaux-Philipau. „CarpaŃii". prin pierderea sensului... Pavelescu.. II. Şt. 1938. cit. 257 Eugen Botezat. Craiova. Nistor — serviciul militar era obligatoriu. Dumitraşcu şi Valeriu Crişan. religion qui se developpa surtout chez les Ligures.. 263 Cum am arătat. VI. lăutari. şi opera aceluiaşi: Urreligion und antike Symbole. Bucureşti. în secolul al XVI-lea. Schmidt. cap. 4. p. Harrison. op. 267 Aspectul acesta a fost scos la lumină de toŃi cercetătorii problemei. mai ales în Muntenia şi Transilvania: „scoate coarne boiereşti". după Nic.

. 1930. 294 Fragment din cîntecul de zăurit din łara Oltului. Domnul Făgăraşului (extras). 289 Vezi. M. 278 Cf. Cf. 316— 322). E. în Emil Micu.. Metraux). care începe astfel: „Fiind vorba de răscoale Ńărăneşti transilvane din veacul XVI. 293 „SurliŃele" acestea de brad aveau vîrful întărit prin foc. Sibiu. Richard Thurnwald. Em. pe lîngă operele cit. 288 Cf. dar originea lor este altă problemă. op. 106. Trăite d'histoire des religions. menite să înfăŃişeze şi ele strînsa legătură şi interdependenŃă a populaŃiunei autohtone din nordul cu cea din sudul CarpaŃilor".). L. fetele îşi aleg liber soŃul" — scrie M. Briem. 57. XXIV. 281 „O trăsătură remarcabilă a căsătoriei din matriarhat este faptul că ea se încheie mai ales din iniŃiativa femeii. cit. Stahl. 1957. şi Paul Descamps. 23 şi urm. 283 £f. p. 1935. 285 Vezi I. Pentru întreaga problemă şi Irineu Mihălcescu. şi ia numele „casei". 1942. voi. op. a ajuns pînă la rangul de voievod al Transilvaniei. p. Introducere în istoria culturii primitive. de Martonne. E. 26 şi urm. cap. întocmai cum fusese precedată şi marea răscoală Ńărănească de la 1437 prin o anticipaŃiune făgărăşeană de la 1434 şi. Şăineanu. Kosven. Jeanmaire şi O. din condiŃiile actuale de viaŃă. IV: La Lune et la mystique lunaire (Cu indicaŃii bibliografice la zi). foarte probabil. 436. pînă la unele forme magico-religioase şi chiar culturale organizate. 279 Vezi de ex. Ştefan Mailat. 1935. Vezi şi H. Basmele române. Sistemul onomastic drăguşan („Arhiva pentru ştiinŃa şi reforma socială". Aug. Vezi şi Ion Creangă. 1953. SecŃia Ist. 286 łara Făgăraşului a fost „ducat" al lui Mircea cel Bătrîn. dar mai ales Mircea Eliade. Stăpînii łării Oltului. cit. Rom. XII. p. 1939. Bucureşti. Paris. op. spiritualite et pensee africaines. Trăite de sociologie primitive (trad. IV. p. p.. New York. şi 282 TRAIAN HERSENI INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 283 Irineu Tîrgovişteanu (Mihălcescu). pentru că este una din puŃinele rămăşiŃe de magie lunară.: Luptele la care a luat parte Regimentul Grăniceresc I Valah. lucrările citate la notele anterioare. Mourey). 201 Vezi şi Ştefania Cristescu-GolopenŃia. fireşte. Povestea lui Harap Alb.). Cap. Domi-nique Zahan. nu poate fi trecut sub tăcere faptul că seria lor începe cu o răscoală de ordin local din regiunea Făgăraşului. contra lui Napoleon. şi Ion Ionică. Paris. 280 Atragem atenŃia asupra acestui text. L'Economie primitive (trad. ca şi Ştefan Meteş.). cit. Paris. cit. dar. al lui Vlad łepeş etc... Feciorul care „se înginereşte pe curte" este el cel care .. 1910. 282 Colinda reflectă în parte şi obiceiul.. 1109—1116). Ştefan Mailat.. Istoria religiu-nilor lumii. unde este scoasă în evidenŃă această preocupare pe toate planurile vieŃii. Bunea. în matriarhat. Dealul Mohului (cit. 1946. 290 Cf. Ch. 276 Cf. Răscoale Ńărăneşti transilvane în veacul XVI (în Studii. Făgăraş. care a trebuit să fie cîndva mult mai dezvoltată. Bucureşti. Boierii ostaşi din łara Oltului în veacul al XVIII-lea (în „Analele Acad. 292 Oaste din care făcea parte în caz de mare primejdie şi Ńărănimea aservită. 1934. dar mai ales A. London. Cf. conferinŃe şi comunicări istorice.World Civilization. O influenŃă ostăşească asupra tetelor de feciori este sigură. (trad. Kosven. 1938. 1—2. O. Bucureşti.se mărită". 83—95). iar nu din aceea a bărbatului. 1942. 1943. Hocart. DicŃionar. nu mai e vorba de matriarhat. 2hi Unul dintre ei. deci în ultimă analiză tot situaŃia economică determină fenomenul. Religion. respectat pînă de curînd în părŃile Făgăraşului. iar fata măritată devine un fel de „bărbat". ale lui H. Bucureşti. p. (termenul ocol). Cf. Etat social des peuples sauvages. p. 287 Vezi lucrările citate despre trecutul' łării Oltului. O. ca feciorii să nu se însoare decît după satisfacerea serviciului militar obligator. cu prerogativele acestuia. Les progres de Vhomme (trad. Lazăr Şăineanu. La Religion des Ariens primitifs refletee dans Ies croyances et Ies coutumes populaires roumaines (în XVII-e Congres International d'Anthropologie et d'Archeologie prehistorique. Oct. Fenomenele de „matriarhat" trebuie însă interpretate cu prudenŃă. Ştefania Cristescu-GolopenŃia. din motive similare. 1932. H.).". 1937 şi Robert Lowie. Paris. Bucureşti. 1895. încît „funcŃional" devine „femeie". op. . Popa. Cf. Ovid Densusianu etc. Paris. Paris. pentru că ele nasc şi direct.. p. între care şi în FranŃa. 277 Vezi M. în cadrul trupelor austriece. III: Le Soleil et Ies cultes solaires. chiar confesiunea respectivă. Vaier Literat şi Moise Ionaşcu. fiu al boierului Matei din Comăna Făgăraşului. 1970. Lupaş. Oraşul şi łara Făgăraşului. Braşov.

London. citat supra.. Nistor. The Native Tribes of Central Australia. Decharme. Paris. 1940—1942. C. W. şi A. Les formes elementaires de la vie religieuse (cit. 308 Vezi J. 239 şi urm.. F. fr. 1913. 1967.. importance des figurations d'amulettes dans Vornamentation halstattienne. ed. Dechelette. G. II. Decenee (în rev. Les formes inferieures de Vexplication. Wundt. 301 Cf. p. II. ed. de Lucian Blaga. 296 rje pildă. Metamorphose de Vâme et ses symboles. Die praehistorische Religion (în Die Religionen der Erde. vezi N. H. Derjavin. Melanges d'histoire des religions. P. 307 în afară de J. op. Cf. Van Gennep. acolo şi bibliografia problemei). p. cap. 2 voi. Paris. Medecine. 1938 (ed. 284 TRAIAN HERSENÎ 311 Cf. Reinach. Pârvan. Science of Living. Berlin. 1949. Schwartz. 1953. 314 Cf. J. Volkerpsychologie — Eine Untersuchung der Entwicklung sg esetze von Sprache. Cf. Die Welt der fruhen Jăger — Medizin-m. în rom. 1924. Paris. op. 1925 (pentru aspectele individuale ale problemei). Bucureşti. 1960. Pentru zona noastră de civilizaŃie. I. mai ales noaptea. Magie et religion. Das Weihnachtsfest — seine Entstehung und Entwicklung. carele aşezate în roată ale sciŃilor. Tylor. p. 470: „Un sat e. p. G. 306 vezi A. La Compen-sation psychique de Vetat d'inferiorite des organes. XI: L'art au premier âge du fer. 1928. şi C.. 312 în sensul lui Alfred Adler. Vezi şi Raoul Allier. Primitive Culture (cit). un mic fort întărit. ocrotiŃi. cit. Wrede. Konrad Schwenk. Daniel Essertier. Tiibingen. Frankfurt am Main.ănner. „Zalmoxis". 310 J. „cetăŃile de căruŃe" ale bastarnilor etc. 309 Cf. 5 voi. II. Dechelette. E. The Golden Bough. 1864.. adică. Kunstler. 10: Das băuerlich-festiliche Jahr. 563. ed. 1933. Beth. de ex. 1950. Paris. 197. 8 şi urm. Hubert et M. Religion und Magie. 1927. 350). Goethe. 298 înregistrare personală din MunŃii Făgăraşului. London. Pentru evoluŃia simbolurilor solare: J. Die Mythologie der Slaven. 2'r/ DicŃionar (sat). 103—160). Berlin. 1927. W. 1962. Paris. ed. p. cu Ch. La guerison psychologique. 1901. op. S. III: Premier âge du fer ou epogue de Hallstatt. Faust. III. pe plan mult mai apropiat de problematica noastră. 1965. 1909). Caraman. tot în trad. şi Jean Coman. mythes et religions. 1929. Paris. Cultes. 1904—1909. Paris. Gillen. Rivers. Mythologie de la Grece antique. 1953. 1929. 37. voi. Harrison. L'homme ă la decouverte de son âme (trad. V.). Schamanen.295 vezi Ion I. Psychologie et religion. Baldwin Spencer and F. 1904—1905)... 1953. Alecsandri. 305 vezi Arnold Meyer. Cari Clemen. Mythus und Sitte. de lumina şi căldura focului faŃă de sălbăticiuni. tragedie. ceea ce indică în chip indiscutabil o perioadă de trecere. Paris. Mond und Steme: Ein Beitrag zur Mytho-logie und Kulturgeschichte der Urzeit. Kerenyi. E. London. 300 vezi P. Jung. Sonne. cap. Getica. Miinchen. Durkheim. 5 voi.. Este meritul deosebit al lui Arnold Van Gennep de a fi pus în lumină această problemă (Les rites de passage. vezi şi V. The Pattern of Life. 16—18. p. fr. 1935. 1955. Idem. 1853. 313 Vezi Vasile Pârvan. Acesta din urmă are însă o intuiŃie care ni se pare justă: cultul solar a moştenit un cult mai vechi al vegetaŃiei (vezi p. II. 1927. al unui C. Montelius. XVII.. Lang. considerată la toate popoarele ca o perioadă critică. ed. prefaŃă de Tudor Vianu. 1918. 1899). Berlin.. Leipzig. aceea ce şi mai tîrziu era un fossatum". Manuel d'ethnographie. op. în colab. V. Raoul Allier. Substratul mitologic al sărbătorilor de iarnă la români şi slavi. Paris.. 1884. 1962. Andreas Lommel. p.. 303 Să nu uităm nici roata oamenilor în jurul focului. iar mai tîrziu şi faŃă de duhurile necurate care pîndesc din întuneric. Slavii în vechime. Sociologie et anthropologie. Vezi de acelaşi. Leip-zig. Mauss. A. Psychologie de Vinconscient (trad. 302 vezi J. Das Rad als religiose Sinnbild in vorchristlicher und christlicher Zeit (Prometheus. S. (trad).). Praxis und Theorie der Individual-Psycho-logie. Harz. 1956 — sau. L. 137.. 2. p 70— 71. 5 şi urm. cit. cit. Pentru prima etimologie. Deutsche Volkskunde. în zona noastră. ed. Paris. Marcel Mauss. p. .). E. adică între vechiul şi noul an solar. 3^4 în limba germană. Frazer. 299 Ca să completăm „MioriŃa" lui V. 1927 p. La psychologie de la conversion chez les peuples non civilises. B. — cf. Cf. Getica. H. Magic and Religion. Magic and Religion. perioada poartă numele clar de „Zwischen den Jahren" (între ani). cit.Introduction ă Vessence de la mythologie.

Hasdeu. 317 Teză frecvent susŃinută în special de preistoria. după alŃii nici atît. 15). Bucureşti. INTERPRETĂRI ISTORICE ŞI ETNOGRAFICE (II) 285 321 Vezi D. F. rattacher â la pratique des danses sacrees ou des ceremonies magiques co-mportant des exercices mimiques. Bogdan. 1913. p. avec assez de vraisem-blance. Că boriŃa înseamnă bouriŃă o dovedeşte şi faptul că în unele părŃi ale Ńării i se spune în mod clar bouriŃă. Erster Bând (bis 1571). încearcă o astfel de interpretare (vezi O. OraviŃa.• (LetopiseŃul łării Moldovei pînă la Aron-Votă. Geschichte der griechischen Religion. voi. 1931. p. Tipologia folclorului din răspunsurile la chestionarele lui B.. voi. Gotha. O. au dat de o fiară ce se chiamă bour. Geschichte der Serben. tot în Transilvania» şi pentru femininul bor-boriŃă. bour. similar cu cel din łara Oltului.. ca această contracŃiune să se fi făcut. p. certaines silhouettes etranges de person-nages humains. în munŃi cu dobitoacele. 202). Bucureşti. 152. cit. Hasdeu. Mengin. Bîrlea. peste mare. Istrate Logofătul şi alŃii de Simion Dascălul. Mengin etc.. dar evoluŃiunea fonetică a acestui cuvînt s-a oprit o dată cu dispariŃia animalului din Ńările noastre.. unde găsim forma bort care a continuat să trăiască cu înŃelesul de escargot (melc)". • 323f Harrison. 1359—1595. de masques zoomorphes.-P. op. Bucureşti.. etc. silhouettes es-quissees sur les parois des cavernes. 290—291). op. Copilăria omenirii. de la forma sălbatică a bourului (rasa primigenius). S. Vezi şi N. Colinda: Originea şi însemnătatea ei astronomică şi calendaristică (în Călindarul. bubalus: băur. Compte-rendu de la premiere Session. Sociologie prehistorique. I. sure sau brune-negre. cit. Candrea şi O.. numeroşi arheologi. 113. cel mult de magie. P. op. p. Kosven. Colinde şi cîntece poporale. 320 „Că umblînd păstorii de la Ardeal. ca şi în alte părŃi ale łării Oltului. Despre zeii săltăreŃi: M."'. 1914). 1925. von Oswald Mengin. boor. Deci nici interpretarea nu este nouă. cit. E. 1916. 316 La Drăguş. cu o prefaŃă de I. Lazăr Şăineanu. dacă etimologia noastră este justă. 149 şi urm." (Teodor Daul. (DicŃionarul etimologic al limbei române. p. 327 R. 5). ca Breuil. corespunzînd sinonimului bănăŃean cerbuŃ).. Wien. 328 Simeon Mangiuca. taur. pe rozor. affubles semble-t-il. Breuil. H. 296 şi M. Auerochs sau latinescul urus: „Slavisch tur (fem. din slav. 319 Cf. DicŃionar universal al limbei române (turcă = fem. H. 15). Vuia.. P." (p.. 1890. se mai păstrează amintirea unei practici magice de fertilizare a cînepii prin act sexual săvîrşit chiar acolo. Vuia. I. 318 I. de ce ar fi îndreptăŃiŃi etnografii să-i depăşească în concluzii? „On a pu. informaŃie din corn. 147—148. âge de la pierre (în . mais cette interpretation demeure encore conjecturale" (Joseph Dechelette. 676—677). 325 Cf. V. Derjavin.. 329 B. Giurescu. ContracŃiunea s-a făcut totuşi într-o regiune din Transilvania (Mediaş). Etymologicum Magnum Romaniae. etnologia şi antropologia de orientare raseologică sau rasistă. numai că ea nu e considerată decît ca ipoteză. Nilsson.. Londres. p.■ 322 Vezi nota 217. încît interpretarea noastră nu are nimic forŃat. 7). Weltgeschichte der Steinzeit. 80 şi urm. pentru matriarhatul în cultura Tripolie-Cucuteni şi trecerea la patriarhat. după ce arată cum a devenit lat. 326 Cf. 1934. Moritz Hoernes. care a continuat să trăiască în înŃelesul de turca Cf. ce se chiamă Maramureş. EdiŃie de Const. Slavii în vechime.. este de-a dreptul sceptic faŃă de orice interpretare magico-religioasă a acestor reprezentări figurative (vezi Urgeschichte der Bildenden Kunst in Europa von den Anfăngen bis zum 50 vor Christ. Arad. Nikolski. Vitele de rasa aceasta sînt mari. din imediata apropiere a łării Oltului). dar şi Konstantin Jirecek. Dar dacă arheologii sînt foarte prudenŃi. peste casa cea mai mare. Wien. Desusianu. p. p. 1913) şi DicŃionarul limbei române literare contemporane. — Un text de la Arad. p.) turica (rumănisch) bourul. peste dare. Harrison.315 Termen folosit de J. Partea I. ea s-a dat cu mult înainte de R... întocmit după Grigore Vornicul. 191 i. . De asemeni Ambrogio Donini.. S-ar putea deci. şi DicŃionarul limbei române (Acad. dritte Auflage durchgesehen und ergănzt. p. Alt arheolog. După unii nici nu poate fi vorba încă de o religie. pe anul 1882. . ciolă-noase şi mai ales unicolore. Paris. 162—163 etc. Elementele latine.." (Eugen Botezat. Nesturh. 324 „Rasele vitelor europene se derivă cum se pare. turti. cit. Vezi şi p. Bourul şi zimbrul. Manuel prehistorique. 1955. (Vezi Mulşea. Bucureşti. p. precizează: „Bour ar fi trebuit să se contragă mai departe în bor. A—B. care lasă însă problema nedesluşită. Fireşte. 315. sună aşa: „Fiu-începu a săltare. A Rumanian Survival of Sun Cult and Fecundity Rite (în Congres International des Sciences Anthropologiques et Ethnologiques. (acolo şi indicaŃii bibliografice). op. Nilsson.. Bucureşti. p. Vezi M. I.. Rom. Orlat-Sibiu. Jeanmaire. 1908. care precizează despre Ur. 330 problema religiei în paleolitic se găseşte în plină controversă. 1881). von Moritz Hoernes. p..

Cu ani în urmă. spre deosebire de arheologia propriu-zisă..Studii şi cercetări de istorie veche".. 3—4. p.."M1 Luînd ca bază entografia materialistă. în special p. susŃineam împreună cu H. 457—505). In privinŃa măştilor.. cu mijloacele ei fragmentare. cu sensul aproximativ de „a bate şeaua ca să priceapă iapa". 331 Cf. Tom IV. 117)...ană. 1972. S. M. cit. şi Br. sub toate aspectele. Daicoviciu.. am ajuns pe nesimŃite la convingerea că o cercetare temeinică. p. scos în timpul săpăturilor arheologice" . (op.. nu le poate decît bănui şi conjectura. 333 Cercetătorii bulgari au găsit pe teritoriul Ńării lor aproape 500 de forme de colaci. urmînd ca fiecare să sprijine pe cealaltă.. 295 şi tabloul 44. Roma. arheologia şi etnologia de orientare teologală înclină să admită religia ca un fenomen originar. Harrison. chiar omenirii celei mai îndepărtate.. omenirea nu cunoaşte nici un fel de religie. rămînînd de-a lungul întregii istorii a religiei elementele ei esenŃiale". Cf. Caraman afirmă răspicat acest lucru pentru români şi slavi. 70—71 şi 77. rămăşiŃele vechilor credinŃe păgîne . nr. 332 M. 1930. după cum le are şi cel mai neînsemnat obiect în vechea cultură materială. ca procedeu de vînătoare. op. 2 voi. cît şi cu mascarea ca mijloc de înfricoşare a duşmanului".. .. P. Malinowski. voi. Etnografia ne pune la dispoziŃie toate datele istorice 288 TRAIAN HERSENI de care avem nevoie . a cetelor de feciori ne îngăduie reconstituirea unor vechi forme de cultură spirituală si chiar socială. H. Aici nu este nimic întâmplător. cu mascarea ca procedeu totemic. H..339 . Pînă în cele din urmă. XLII. engleză: „to beat the bush". 56). 336 Cf.340 La rîndul său. 418. H. tot acolo şi bibliografia. D. I. „ŞtiinŃa burgheză — scrie etnograful sovietic M. posibilitatea şi necesitatea unei arheologii sociale care să ia ca punct de plecare realităŃile sociale vii. Derjavin — se păstrează pînă azi.. Crişan. 25). nici chiar în formă embrionară" (Introducere în istoria culturii pri286 TRAIAN HERSENI mitive. 1929. 127. p. Cînd anume <au apărut magia şi religia. Stahl. Le genie grec dans la religion Paris 1932 p. 405 şi fig. . Berlin und Leipzig. Etnografia este ştiinŃa care se ocupă atît cu studiul vieŃii triburilor barbare şi a triburilor sălbatice. Arnold Meyer. O. Emil Condurachi Burebista şi oraşele pontice (în . este deci o problemă care trebuie cercetată de acum încolo. Vezi Louis Grenet et Andre Boulangen. De la Burebista la Decebal. fiecare amănunt îşi are istoria şi însemnătatea lui. I. (op. . Dacia de la Burebista la cucerirea rom. Kosven socoteşte că „totemismul şi magia se modifică şi se combină într-un anumit fel cu alte forme de religie nou apărute. tot Kosven rezumă astfel rezultatele de pînă acum ^Originea lor este diferită şi stă în legătură atît cu mascarea în animal. în ce forme şi cu ce înŃelesuri. Kosven — atribuie religia. 146).. păstrătoare a numeroase rămăşiŃe din trecut. Kunst und Kultur der Vorzeit Europas: Das Paleolithicum. 1953). 337 Expresia există şi în 1. cît şi cu studierea rămăşiŃelor trecutului îndepărtat al societăŃilor civilizate. 3.în ceremonialele populare — scrie N. II). cit. Cluj. p. rămase în acest stadiu pînă în zilele noastre şi care n-au o istorie scrisă. cu diferite întrebuinŃări festive sau rituale. . Aşa cum sînt astăzi obiceiurile şi instituŃiile unui trib de păstori. dar părerile rămîn împărŃite.. afirmînd că religia i-ar fi caracteristică încă de la început. de exemplu în Oceania.f p. London. p. supra. 1976. . G. 1955. Cernîşevski scrie: . Geschichte der griechischen Religion. Buc. 405—426). 334 Asupra acestei evoluŃii toŃi cercetătorii sînt de acord. . 135). 1935. cit. Berciu. care caută să scoată la iveală civilizaŃiile şi culturile omeneşti îngropate în pămînt.. K. întemeiată de Morgan şi Engels. Obiceiul alungării spiritelor se găseşte aproape sub aceeaşi formă ca în Europa şi în alte părŃi ale lumii. în epoca cea mai îndepărtată a existenŃei sale. cit. Considerente cu adevărat ştiinŃifice arată că. Vezi o prezentare foarte bună a problemei în Herbert Kiihn. O. Nikolski. XII: Das Denken des Menschen der Eiszeit. dar niciodată verifica. V. tot aşa sînt şi au fost obiceiurile şi instituŃiile tuturor triburilor atunci cînd se aflau pe aceeaşi treaptă de dezvoltare. exclusiv materiale. Vezi Substratul mitologic al sărbătorilor . E. p. p. 1977 (ed. Sinn und Bedeutung der paleolithischen Kunst (p. Prolegomena to the Study of Greek Religion. Vezi Vittorio Lanternari. cap. Burebista şi epoca sa. Nilsson. Coral Gardens and their Magic.342 N. 335 Cf. precizează: „In ajutorul ipotezelor emise de arheologi vin materialele etnografice. pe care arheologia. ceea ce este cu totul eronat. ca şi J. Buc. 338 P. p. Uannua festa „Milamala" dei Trobriandesi: Interpretazioni psicologica e funzionale (în „Revista Di Antropologia". în mod insistent. .Les origines de la societe. CAPITOLUL VI UN ÎNCEPUT DE SINTEZĂ După cele înfăŃişate.

spre toate formele similare de cultură poporană346. „Munca a creat omul şi societatea omenească". atunci."347 In lupta aceasta însă — după convingerea noastră — omul nu recurgea numai la mijloace adecvate. ci şi de natură.345 nu numai morfologic. viaŃa mai fericită şi mai bogată. cînd se aflau în aceeaşi perioadă a copilăriei". în desfăşurarea ei pentru cucerirea naturii. nu se ridică împotriva naturii din care face parte. convins că nu este singur în această luptă. nu de raŃiune. Cunoscînd astăzi etapele mari de dezvoltare a societăŃii omeneşti. metoda noastră se conturează cu suficientă precizie şi sîntem siguri că se pot obŃine. Multe dintre datele pe care ni le pune la îndemînă arheologia devin mai clare prin confruntarea lor cu materialele etnografice. strict sufletesc. formulată de Morgan şi Engels. ploi. Aceasta ne-a făcut să susŃinem că. concepută însă şi interpretată inadecvat. trăită şi studiată concomitent din toate punctele de vedere — cum se desprind mai multe straturi sau trepte de cultură şi cum se raportează fiecare din ele la un anumit mod de producŃie. religia este nu numai o ştiinŃă greşit construită. Am văzut chiar şi numai din interpretările unui material relativ restrîns — fiind cules personal dintr-o singură regiune. că ele apar chiar şi la om numai în anumite faze de dezvoltare. dimpotrivă. ca urmare a nivelului său cultural scăzut."344 Stă deci în posibilităŃile etnografiei. de pe întreg cuprinsul Ńării. fiecare acolo unde se potriveşte structural şi funcŃional. unele rezultate satisfăcătoare. Luînd ca punct de plecare schema de dezvoltare a omului de la sălbăticie la civilizaŃie. în lupta sa pentru a învinge şi a stăpîni forŃele naturii. de la sălbăticie la civilizaŃie. codri. să reconstituie. iniŃial corp la corp cu forŃele uriaşe ale naturii sălbatice (ape. ci şi o economie eronată.. bineînŃeles în corelaŃie cu datele arheologiei şi ale antropologiei fizice. Omul. opusă naturii şi îndreptată în primul rînd spre 19 — Forme străvechi de cultură poporană românească 290 TRAIAN HERSENI subjugarea şi exploatarea acesteia în favoarea omului. în încercarea continuă a omului de-a face ca munca lui să devină mai uşoară. ca şi de la cauză la efect (adică de la suprastructură la structura economică şi invers). în colaborare cu arheologia şi antropologia. aşa cum a fost concepută de Morgan şi Engels şi realizată de atunci încoace de numeroşi cercetători. la ştiinŃă. ipoUN ÎNCEPUT DE SINTEZA 289 teza noastră este justă. trebuie să exprime într-un fel sau altul structura economică. la un anumit gen de viaŃă. cu deschidere. putem proceda tot atît de bine de la efect la cauză. relaŃiile de producŃie din orînduirea socială respectivă. cu efecte cel mult de ordin mintal. cultura. după cum dispunem de date precise pentru baza de plecare. atunci cînd tehnica şi ştiinŃa sînt în măsură de a le înlocui cu desăvîrşire. cu unele corectări intervenite în răstimp. condus de instinct. dar în realitate nule. după legile imaginaŃiei. toate treptele mai importante de dezvoltare ale unui popor. imaginate ca supranaturale. şi la mijloace inadecvate. şi vom obŃine astfel o primă sinteză cu privire la obiectul cercetării noastre: forme străvechi de cultură poporană românească la cetele de feciori din łara Oltului. Materialele noastre nu ne îngăduie o trecere dincolo de matriarhat. lipsindu-i pentru aceasta conştiinŃa de sine. într-un fel. de a concepe şi realiza mijloacele exacte. aşa cum a arătat încă Engels.349 Drumul acesta a fost însă lung şi anevoios: omul nu 1-a putut înfrunta şi străbate decît îmbătat de propria lui închipuire. K. cu singura condiŃie de a culege cu atenŃie toate rămăşiŃele cuprinse în cultura poporană actuală şi de a le interpreta în chip corespunzător. în opera de reconstituire a trecutului. . dintre care magia şi religia ocupă locul întîi. au arătat că strămoşii tuturor popoarelor actuale au fost odinioară sălbatici şi barbari. iar „munca începe odată cu confecŃionarea uneltelor". pe o poziŃie de cuceritor. jivine. că manifestările legate de cetele de feciori. se desprinde oarecum nu numai de animalitate. Este un fapt cert că magia şi religia nu există la animale. ci. dar despre acesta avem urme neîndoielnice. situîndu-se. deci nu de la antropo-geneză. trăznete. tot aşa au fost obiceiurile tuturor triburilor. organizare etc.. nu ale raŃiunii. omul îşi creează o lume a lui. şi încep să slăbească sau să dispară abia în fazele foarte înaintate ale civilizaŃiei. datorită muncii. făcînd altă aplicare a materialismului istoric. străbătute de el şi strămoşii săi. ci este ajutat de forŃe şi mai puternice. Prima ipoteză de lucru importantă pe care interpretarea materialului nostru ne-a îngăduit s-o formulăm este părerea că religiile exprimă însăşi structura şi organizaŃia societăŃii. Dacă.Aşa cum sînt astăzi obiceiurile australienilor. tufişuri. socotim justificat să ordonăm materialul nostru pe aceste etape. arheologiei şi etnografiei.343 „Concluziile la care a ajuns Engels — reia ideea Nikolski — confirmate de fiecare nouă descoperire a antropologiei. ale conformităŃii acesteia cu realitatea. evident. fără îndoială că. „In înŃelesul larg al cuvîntului — scrie V. furtuni etc). din cauza incapacităŃii omului din acele faze de dezvoltare. spre forme anterioare. tehnică. printr-o bună ÎntrebuinŃare a ei. De ce se petrec lucrurile astfel? Pentru că animalul.348 Cu alte cuvinte. De aceea. sociale şi culturale. prin întrebuinŃarea unor mijloace socotite ca eficiente. fiind fenomene de suprastructură. Nikolski — cultura nu este altceva decît ceea ce creează societatea în cursul acŃiunii pe care o exercită asupra naturii.

ca să se convingă. cu totul neajutoraŃi. ca o grădină frumoasă în care oamenii stau la umbră.. să ducă la un început de sistem. în prima treaptă a sălbăticiei.începe prin întrebuinŃarea ca hrană a vînatului şi a peştelui şi prin folosirea focului". ca şi pe plan social real. care probabil se leagă de agricultură.. nearticulată. adică de perioada în care natura a devenit într-adevăr o născătoare şi o hrănitoare uşor de perceput a omului. care se destrăma uşor. balta sau alt element al ei). tatăl rămînea necunoscut". formată în condiŃiile primitive cvasiani-malice ale omenirii. foarte clară: societatea însăşi. In această societate nu existau relaŃii durabile între bărbaŃi şi femei. Şi tehnica. şi ştiinŃa erau îndreptate spre cucerirea naturii. transpunînd pe plan economico-social unele diferenŃe biologice care în sine sînt mai puŃin importante. avînd nevoie de multă îngrijire. Istoria religiilor n-a urmărit niciodată mai de aproape aspectul acesta al raiului.Hrana şi îngrijirea copiilor cădeau mai ales în sarcina mamei. prosperitate şi fericire pentru el şi pentru ai lui.352 In această etapă. toate erau concepute de-a valma. Apărea prima idee directoare. pentru că a dus la diviziunea pe sexe a muncii sociale. în conştiinŃa omului primitiv în stadiul de turmă nu există opoziŃie între' individ. muntele. faŃă de fazele care au urmat. pe . care să fixeze şi să ordoneze sentimentele şi ideile oamenilor. femeia trebuia să îndeplinească alte munci decît bărbatul. caracteristică stadiului anterior. a influenŃat şi idealizat natura: aceasta cere un nivel cultural mai ridicat. De aceea.la transformarea din temelie a orînduirii sociale. ci mama propriu-zisă. Omul nu face. culesul. societate şi natură. Vînătoarea devine domeniul de producŃie al bărbatului şi se desparte în pescuit şi în vînarea animalelor". Cu dezvoltarea forŃelor de producŃie — asupra cărora nu putem stărui aici — s-a ajuns însă. mult timp după naştere. ia avînt vînătoarea animalelor. o simplă turmă. probabil că au apărut şi primele rudimente ale magiei şi poate chiar unele idei vagi care se pot caracteriza ca religioase.354 Lipsea fundamentul economico-social. Omul religios cere lui Dumnezeu lucruri foarte precise: sănătate. femeia-mamă. la mese întinse şi ospătează. . după denumirea pe care i-au dat-o Marx şi Engels în lucrarea lor Ideologia germană."351 Faptul acesta a fost plin de consecinŃe. copiii lui sînt. dar şi atunci creşterea urmaşilor era o problemă de mare importanŃă pentru societate.unde nu-1 ajuta încă tehnica. confundate haotic una într-alta. pînă la. o anumită vîrstă (cît timp ei nu se puteau ajuta singuri). apoi fiecare membru al turmei nu se diferenŃia pe sine de restul turmei. capabilă să polarizeze şi să sistematizeze organizaŃia socială şi cultura spirituală a omenirii: ideea de mamă. In comparaŃie cu animalele. care a avut în societăŃile primitive un rol economic mult mai important. . Prima născătoare de care el şi-a putut da seama încă de la mijirea conştiinŃei nu a fost natura (pămîntul. copiii nu-şi cunoşteau decît mama. 292 TRAIAN HERSEN: UN ÎNCEPUT DE SINTEZĂ 293 La început această idee. legată şi de confecŃionarea unor arme mai avansate. în ultimă analiză. Această dezvoltare şi noile forme ale economiei au determinat înlocuirea grupei omeneşti lipsite de coeziune. el recurgea la religie.353 Pe această treaptă de dezvoltare a omenirii. unde nu-1 ajuta încă ştiinŃa.pîinea noastră cea de toate zilele". în special o organizaŃie socială mai articulată. fără de care nici o religie nu se poate închega. DiferenŃierea economico-socială a sexelor se adînceşte. Ei au stabilit şi cele două trăsături principale: în primul rînd orice turmă umană nu se diferenŃia încă pe sine de natura înconjurătoare. cum opinează M. In felul acesta. axat în primul rînd pe hrană. la începuturile lui. uneori decisiv. UN ÎNCEPUT DE SINTEZĂ 291 Mijlocul principal de a asigura existenŃa a fost.. că materialismul istoric operează tot atît de valabil pe plan religios. Treapta de mijloc . Kosven: . O. spre asigurarea unui nivel de trai tot mai sigur şi mai ridicat: magia şi religia erau puse în slujba exact aceluiaşi Ńel. pentru totdeauna (imortalitate). după noi.357 Cum a început articularea societăŃii? „La început — după cum rezumă Nikolski problema — oamenii n-au cunoscut familia.355 In primele faze ale omenirii „domnea încă o gîndire de turmă". treceau în grija întregului grup. împărŃirea muncii pe sexe trebuie să fi apărut foarte de timpuriu. n-a avut o importanŃă prea mare. Pînă şi raiul era conceput. nediferenŃiată. dacă se poate. după ce copiii erau separaŃi de mamele lor.350 Noi nu credem că omul.358 Ce înseamnă aceasta în lumina problemei care ne preocupă? Că prima categorie de persoane diferenŃiate funcŃional în sînul turmei au fost mamele. în religie decît să-şi transpună pe plan imaginar dorinŃele pe care nu le poate satisface pe treptele înapoiate ale culturii sau în împrejurări pe care nu le stăpîneşte încă.356 Cauza acestei situaŃii este. Prin urmare. în societatea străveche. acum şi. nu constituie nici un sprijin pentru o gîndire articulată. cîmpia. fără greutate. formînd cele două clase de sex pe care le găsim în tot decursul istoriei. „Străvechiul mijloc de obŃinere a hranei — culesul — se dezvoltă şi devine monopolul femeilor.. dar religia propriu-zisă încă nu a apărut. omul primitiv şi înapoiat recurgea la magie. omul este foarte puŃin fecund. imaginar. printr-un colectiv mai trainic şi mai închegat. la acest nivel.

barca. de natură magico-religioasă. împreună cu toate credinŃele şi practicile legate de ea. muma ploii. din incapacitatea omului de a se păstra. ca şi matriarhatul. recunoştinŃă. a inventat unelte şi arme. care de atunci a devenit principala formă socială a orînduirii primitive". Nikolski — s-a născut la sfîrşitul treptei de jos a sălbăticiei. a fost o fiinŃă absurdă. ideea de bază a gîndirii cauzale (fără îndoială cea dintîî clar formulată). asupra cărora nu mai revenim. precedîndu-le şi pregătindu-le. muma peştilor. Acestei etape a istoriei omenirii trebuie să-i artibuim apariŃia grupei strîns legate prin munca permanentă în colectiv şi închegată prin înrudirea de sînge: ginta sau comunitatea gentilică. O.Ginta — precizează M.371 Un ecou îndepărtat al acestor credinŃe străvechi. aşa cum susŃin unii etnografi şi sociologi. locuinŃa etc.359 Rudenia de sînge. dar şi biopsihică a femeii-mamă în societatea primitivă. . adică chiar de la apariŃia lui ca om. ataşament. a inventat roata. invers.367 Nu numai muma. ştiinŃa şi filosofia.Religia — scrie V. omul 1-a extins asupra tuturor lucrurilor — după cum. de la începutul antropogenezei. figură centrală a vieŃii sociale. corespunzînd şi unei necesităŃi specifice a minŃii omeneşti. care nu are aproape nimic comun cu maica evanghelică a lui Isus Christos. muma fierului etc. a soarelui. condiŃionate mereu. pe o linie exclusiv raŃională sau experimentală. toate se determină după mamă. care este în acelaşi timp şi principiul elementar al cauzalităŃii (pînă azi noi vorbim de originea lucrurilor ca de naşterea lor. în fazele înapoiate ale culturii. Factorul acesta nu poate fi întîmplător. 1-a îmbogăŃit cu tot ce era valoros în lume — nu numai cu conŃinutul lui logic (ceea ce ar fi dus cel mult la magie).370 ultima mare înjghebare fiind „Maica sfîntă Mărie" a colindelor şi descîntecelor.362 Arheologia şi etnografia au stabilit în chip cert că exact în perioada aceasta a formării gintei matriarhale.). chipul originar al acestei zeităŃi feminine. a lui Dumnezeu). dar şi conŃinutul lui afectiv (miile de reflexe ale tuturor oamenilor. respect. care devine un principiu primitiv de organizare a vieŃii sociale. cu urmări incalculabile asupra culturii lui spirituale. adică în fond a creat din nimic (din starea de totală sălbăticie. matrilocal etc. cu aplicabilitate universală. nu după tată: matriliniar. devenind un principiu universal. a fost o adevărată revoluŃie mintală.. odată cu familia bazată pe înrudirea de sînge"3™. cultura şi civilizaŃia umană cu care ne mîndrim noi azi. admiraŃie. în calitatea ei de mamă. Contrar celor care susŃin tezele după care magia şi religia au fecundat tehnica. în această fază a omenirii.365 noi credem că. este şi boriŃa sau turca. capabile de a se . indiferent de temeinicia lui. drepturile şi datoriile oamenilor. ci şi înrudirea de sînge legată de ea s-a extins de la societate asupra întregii naturi. figură centrală a vieŃii economice. ilogică. Kosven —• a apărut ca gintă matriarhală. adică „închipuirea fantastică că grupele de oameni se înrudesc cu plantele şi animalele (aşa-numitul totem) şi că elementul animal este superior celui uman" — cu consecinŃe atît de bogate asupra credinŃelor şi practicilor sociale. de zămislirea lor. siguranŃă etc). trecîndu-se asupra unor fiinŃe imaginare (muma ierburilor. de mama reală. Descoperind principiul maternităŃii. şi odată cu ea a apărut şi acea fază din dezvoltarea societăŃii gentilice care se numeşte matriarhat". de la o treaptă de dezvoltare înainte: principiul maternităŃii (al procreaŃiei). muma focului. veacuri de-a rîndul. care s-au ivit şi s-au acumulat în perioadele anterioare şi deci să provoace saltul calitativ care a dus la apariŃia religiei. întreg complexul bio-psiho-social legat de maternitatea reală şi poziŃia economico-juridică. femeia. ceea ce nu putea controla. în acelaşi timp junincă. ci şi „caracterul diviziunii muncii între sexe şi rolul economic pe care-l joacă femeia în stadiul respectiv de dezvoltare a societăŃii" ?61 Femeia-mamă devine figura centrală a vieŃii sociale.. Noi nu credem că omul care a domesticit focul. muma apelor. muma griului.360 Cauzele nu au fost numai necunoaşterea tatălui. principiul organizatoric fundamental al societăŃii (rudenia. în faza tîrzie a organizării în hoarde. muma hergheliilor. iraŃională. cel puŃin embrionar. omul a dorit. femeie şi zeiŃă.366 Aşa s-a ivit şi unul din primele sisteme închegate de viaŃă religioasă: totemismul. dimpotrivă. magia şi religia constituie o simplă deviere a acestora din urmă. întru totul asemănătoare cu a animalelor). iar mai tîrziu: muma dobitoacelor. . încredere. Fireşte. Aşa se explică numeroasele figu294 TRAIAN HERSENÎ rine de zeităŃi feminine găsite de arheologi în unele culturi din paleoliticul tîrziu şi din plin în culturile neolitice. Femeia-mamă.Coeziunea şi forma acestui colectiv au fost date de rudenia de sînge. nu putea să nu polarizeze — pentru a le cristaliza.369 aşa se explică şi rămăşiŃele bogate şi vii ale unor zeităŃii (mari şi mici) materne la poporul român. în starea lor de floare. K. după vechiul calapod sau tipar al maternităŃii). pînă la muma cerului. muma pădurii. încît descoperirea primului principiu cauzal.368 aşa se explică mulŃimea de mame ce apar în mitologia şi religia popoarelor civilizate. să afle cauza lucrurilor. muma jivinelor. are ca bază exclusivă. Noi socotim că abia acum a apărut un principiu bine conturat.364 Dimpotrivă. aşezarea. Astfel a luat naştere religia. a domesticit animale şi plante. să înŃeleagă ce se petrece în jurul său. a apărut şi religia. ordona şi sistematiza — sentimentele şi ideile difuze. în carne şi oase: dragoste.

în codru. vînători. deci. principiul matern al muntelui. în timp ce bărbatul se ocupa de vînătoare". desigur. în special a pădurii de brad (poate şi de fag). „în forma ei cea mai primitivă agricultura cu săpăliga a fost o îndeletnicire exclusiv feminină. în ansamblu". în plus „comandă fiarelor. iepuroaică). bălŃi. corespunde cel mai mult unei mume primitive a pădurii. panglici. pe această bază. plugari) în decursul verii pînă astăzi. de factură străveche şi mai ales de jocul ei năzdrăvan. capră sălbatică. fiind reprezentată de tot ce este matern în această zonă (cerboaică. principiul de bază (muma) a rămas acelaşi.372 ŞtiinŃa stabileşte în chip incontestabil că „matriarhatul reprezintă un stadiu de dezvoltare universalistoric al întregii omeniri" şi că „matriarhatul are o imensă durată cronologică: el corespunde paleoliticului tîrziu. din punct de vedere geografic. care aduce fericire satelor. în funcŃie de specificul structurii sale economice şi al orînduirii gentilice matriarhale. Ńinînd seama de variaŃia ocupaŃiilor. zeiŃa-mamă reprezentată de boriŃă şi invocată de colinde. ceea ce este de presupus. care devenise cu 296 TRAI AN HERSENI timpul o ramură specială a femeii. De aceea este pe deplin justificată presupunerea că femeia a inventat agricultura. vacă. Ideea aceasta este întărită şi de unele răspunsuri la . care o reflecta aidoma. basmale relativ recente. un loc de frunte. pene şi piei de animale. de politeismul inevitabil. Numai aşa se explică unele credinŃe care au dăinuit pînă de curînd. inospitalieri pentru viaŃa umană de iarnă. pustii. cal.chestionarele" lui B. după care mama pădurii sau a codrului „trăieşte şi locuieşte în păduri neumblate. iepure. de claie de fîn şi se poate face oricît de mare sau mică. misterul pe care îl prezentau. este zeitatea-mamă montană. In stadiul actual al cercetărilor noastre (ne referim la cele personale) nu ştim încă dacă rămăşiŃele de pe teritoriul Ńării noastre sînt unitare.377 Deci situaŃia economico-socială preponderentă a femeii a dăinuit încă mult timp după apariŃia grădinăritului şi a agriculturii. pădurile adînci. cîine. piscurile stîncoase şi prăpăstiile inabordabile. „faŃa îi e ca scoarŃa de fag şi dosul ca scoarŃa de brad".. Toate acestea au făcut ca dezvoltarea matriarhatului în diferite epoci şi societăŃi concrete să nu fie identică şi unitară. în toată diversitatea ei. variază după loc şi timp. codru. religia ocupa. Trecerea la cultivarea plantelor a adîncit procesul de diferenŃiere a sexelor în sînul societăŃii şi. cu privire la turcă. P. uneori chiar în sînul aceloraşi populaŃii şi teritorii. pentru că de monoteism nici nu poate fi vorba. mare). . adăugăm noi. într-o anumită perioadă de dezvoltare a omenirii. alături de tehnică. Notăm (tot după materialele lui Hasdeu) şi credinŃa că mama pădurii: „cînd se arată oamenilor e mută şi nu zice nimic". ursoaică. .373 Deci fiecare cultură şi fiecare civilizaŃie şi-a făurit. dar. cu toate înfăŃişările lui. în ultimă analiză. pescari. fluvii. ascuns după zorzoane. au existat mai multe varietăŃi magico-religioase ale tipului UN ÎNCEPUT DE SINTEZĂ 295 fundamental al cultului maternităŃii. Hasdeu.376 Ceea ce este foarte important pentru teza noastră: femeia nu numai că a descoperit agricultura. repartizate teritorial în funcŃie de bogăŃiile naturale (munte. dacă a existat la noi un singur cult de tip maternul sau. ca turca sau boriŃa ceremonială. regiune pericarpatică. agricultura s-a dezvoltat în mod direct din cules. sînt încercări tîrzii de a explica un obicei care şi-a pierdut înŃelesul. o religie maternală particulară. BineînŃeles. care-i sînt supuse şi are grijă de ele". bouriŃă. este adînc modificat de vremuri. dese. de mumă a tot ce este în munte. iar. atît de variate şi contradictorii.fecunda şi a rodi. neoliticului timpuriu şi celui tîrziu. Se adaugă. întunecoase. Acest lucru este valabil şi pentru dezvoltarea orînduirii gentilice însăşi. după unele variante. fiind în mare măsură întărită. în fundul lor" etc. de babă sau călugăriŃă. Aeest lucru n-a putut rămîne fără consecinŃe tocmai pentru viaŃa magico-religioasă a localnicilor într-o perioadă în care. oferă foarte mari bogăŃii pentru populaŃia de la poale (culegători. şes. mari. „pădurile şi copacii sînt copiii ei". cel puŃin în stadiile incipiente. „După toate aparenŃele. matriarhatul îmbrăŃişează întreaga suprafaŃă locuită a globului pămîntesc. dar în acelaşi timp păstrat nealterat de figura încornorată. mai exact. din cele mai variate regiuni ale Ńării. aceste zeităŃi-mame. încununată şi împodobită cu iederă. păstori.374 Legendele etiologice. ca un auxiliar al ei. a întărit poziŃia femeii în viaŃa economică şi prin aceasta şi poziŃia zeiŃeimame.315 Muma aceasta a pădurii are însă un caracter net arhaic. după economie. după care mama pădurii „se poate preface şi poate lua diferite înfăŃişări de animale: bivoliŃă. urmărind condiŃiile de creştere şi de coacere a plantelor sălbatice". MunŃii Făgăraşului. vîrîndu-se prin scorburi". Ceea ce putem afirma cu suficientă certitudine este că în łara Oltului. pe de altă parte. gîscă. muntele însuşi. . munŃii înalŃi. dar felul în care este concepută această zeitate-mamă sau. Culesul dezvoltat implică o oarecare îngrijire a plantelor producătoare de hrană care cresc în mod natural şi o grijă pentru înmulŃirea lor. încît sînt de înlăturat ab initio.

fără să fie umbrit de nimeni şi de nimic. ca al acesteia (cum spunem pînă azi despre un copil. codrul. în special feudalismul. după vechea confuzie a lucrurilor. zeul-june era tot o divinitate a muntelui. echivalent al patriarhatului. maica lui Dumnezeu. Şi. bourul şi cerbul. care.378 . au lucrat şi alte veacuri decît cele matriarhale şi patriarhale. şi anume îmblînzirea şi domesticirea animalelor". de cea mai mare importanŃă. 1972). Fratele ascultă totdeauna şi încearcă să îi îndeplinească dorinŃa. de cavalerism şi absolutism. este numai o mamă ipotetică. în special matern. adică pădurea însăşi. care aude sau vede un vînat preŃios şi. cu tot cortegiul lor de practici. uneori de o fată de măritat. ca sora soarelui. pe măsură ce a apărut schimbul. devenind izvoare principale de existenŃă. UN ÎNCEPUT DE SINTEZA 207 Uneori zeitatea feminină are un frate. dar mai ales cu bradul. în chestiunile vînătoreşti. trecînd pe plan secund. nu cine e.381 Dealtfel. De cele mai multe ori. bărbatul şi în special tatăl devine figura centrală a vieŃii sociale şi după ea. dar şi un raport social de tip matriarhal. o gospodină cu îndeletniciri feminine precise. dar niciodată complet înlăturată. al cărui obiect îl constituiau în bună parte vitele. ca într-un cîmp de experienŃă. a trebuit să fie cîndva o figură centrală. Fireşte. cu tot ce e feminin şi tineresc în natură. Istoria religiilor ne arată. de la floare pînă la bouriŃă. direct patern. îl duc cu ei şi-1 pun în fruntea lor. cum am văzut. toate formele de trecere. el nu mai e . în care fratele stă în ajutorul sorei. cu agricultura apar germenii unor noi forme de organizare.fiul sau băiatul mamei". ciută şi capră. cu exemplele lui de dominaŃie masculină. şi a religiilor. Aşa cum a fost vorba precis de o mamă tînără. dimpotrivă. de matriliniar.. nu ea sora lui. el este tot fiu. adică e definit prin mamă.. ea trece în umbră. dar exact de vîrsta însurătoarei. „mama băiatului". neînsurat.380 Lucrurile nu se întîmplă însă niciodată atît de lin. credinŃe şi idealuri. Vladi-mir Dumitrescu. Colindele păstrează nu numai urmele vechilor diviziuni ale muncii între sexe. au devenit ocupaŃii bărbăteşti şi prin ele. iarăşi ca feciorii din ceată sau ca vătavul lor.Dar. după felul în care ni s-a păstrat în colinde. Faptele acestea arată în mod neîndoielnic acelaşi lucru: în zona aceasta carpatică. Charte archeologique de Roumanie. în faza patriarhală. Cu cît aceasta capătă o dezvoltare mai mare. Ea nu este Artemis sau Diana. îl invocă. care trec în culise. era nevoie să se producă o nouă cucerire culturală a omului.maica bătrînă" din MioriŃa sau colindele din alte părŃi383 — şi aici. fiică. în perioada matriarhală — nu de . dar acum interpretarea lor este mult mai uşoară. Bucarest. nu prezentă. la un principiu masculin. ci al cui e — pentru că părinŃii sînt mai importanŃi decît el şi îi definesc statutul social). Urme ale acestor frămîntări istorico-religioase se găsesc şi în materialul nostru. în realitatea vie e vorba de luptă cumplită între forme vechi şi forme noi de viaŃă. Se iveşte în sfîrşit tatăl. şi susŃin că este vorba mai mult de o putere socială şi politică a fratelui matern. (Vezi mai ales Emil Condurachi. Editions Meridiane. în expediŃii războinice etc. a unui zeu june ca şi feciorii din TRAIAN HERSENI ceată. De aceea nici religiile care le corespund n-au trecut dintr-odată de la un principiu feminin.. de aceea ei folosesc de preferinŃă în locul termenului de gintă matriarhală pe cel de gintă matriliniară. fiuŃ sau prunc. domesticirea şi creşterea vitelor mari. cu un fiu. o vînătoare cu reputaŃie bine stabilită. născută direct. care îl cîntă.382 Şi aceast caz apare clar în colinde. pe măsură ce creşterea vitelor a luat o dezvoltare tot mai mare. decît pe hîrtie. adică soarele să fi fost fratele ei.Totuşi. Partriarhatul este un rezultat tîrziu al acestei lupte. pentru ca tatăl să apară în toată splendoarea lui masculină. Noi sîntem de aceeaşi părere. ginta matriarhală s-a transformat în gintă patriarhală". dar împreună cu fiuL Dispare uneori nu numai maica. prima trecînd pe planul al doilea: ca soŃie. nu un lucru impus dintr-odată. ibovnică. a lui. toate combinaŃiile posibile şi toate sintezele care pot rezulta din aceste două concepŃii religioase de bază. negoŃul etc. majoritatea cercetătorilor din zilele noastre contestă existenŃa unui matriarhat propriu-zis.. ci o fată sau femeie aşezată. mama devine. şefă a gintei.319 Agricultura cu tracŃiune animală. dar şi fiul. ea devine mai grea şi cere participarea bărbatului. calul. încît nu folosim termenul de matriarhat sau pe cel de matriahral decît în sensul acesta mai restrîns. în fazele incipiente. . zeul-june a fost echivalent cu şoimul. Locul zeiŃei-mame îl ia din ce în ce mai lămurit zeul-tată. presupusă.Dar pentru ca agricultura să treacă la o formă superioară. maica apare. ivite din vechile orînduiri genti-lice (matriarhat şi patriarhat). „Maica Domnului". cu tot ce era . bărbatul a căpătat un rol din ce în ce mai important. Matei. decît o putere a femeii-mame. Mircea D. ci. ci şi istoric. roagă pe fratele ei „să-1 săgete" şi să i-1 aducă. el era fiul mamei pădurii. Apare apoi fiul singur. apoi fără ea. însoŃit de maică. este vorba de un Dumnezeu tînăr. devine cineva. el este fiul mamei. din vechea zeiŃă-mamă. Fiul capătă importanŃă. la fel cum zeiŃamireasă şi zeiŃa-mamă au fost echivalente. nu numai simbolic. Pentru łara Oltului este deosebit de caracteristică apariŃia constantă a unui Dumnezeu tînăr. Şi acest pas există în colindele reproduse. ca să se ajungă aici. dar mama nu mai e nicăieri. în loc să plece să-1 vîneze.

fiind o zonă perimontană? Se leagă — ceea ce este sigur — de alte obiceiuri. ci. transformat de circumstanŃă în taur. cu ocazia transhumantelor anuale (pînă de curînd oile din părŃile Făgăraşului. din cele mai vechi timpuri. dar prezintă toate formele de trecere de la o religie tipic matriarhală la o religie tipic patriarhală. aşa cum s-a prezentat el pînă aproape de zilele noastre. nici chiar la o creaŃie făcută din nou. între coarnele taurului sau ale unei vaci (tot simbol lunar.. după cum am văzut.386 Dacă ne ghidăm după Leo Frobenius. antropomorf. fără a fi fost „încreştinate". aici. printr-un hiatus ireparabil. legătura cu generaŃiile anterioare. Acest simbol s-a antropomorfizat şi luna apare în chip de femeie. fără îndoială. cu rămăşiŃele de cult solar.390 Nu este acelaşi lucru. aşezaŃi ca într-un leagăn. la început lunare. au fost adînci şi au dat' coloratura principală a obiceiului. în CarpaŃi. Faptul că legătura care ne preocupă apare nu numai ca foarte vizibilă. împrumutînd acestui astru caracterele lui regeneratoare. In orice caz. InfluenŃa altor religii s-a exercitat asupra acestui cult arhaic. In materialul nostru nu apare credinŃa specifică totemismului. Aceasta nu înseamnă că la originea mai îndepărtată a acestor credinŃe nu se pot găsi şi elemente magico-religioase totemice sau chiar un totemism pur. sînt mai devreme demoni ai vegetaŃiei. zonă de influenŃe largi euro-asiatico-africane. la materialul menŃionat. de măritat) în coarne. Se înŃelege însă că transformările provocate de creştinism. de către ciobani. aşa cum procedăm. iar soarele în chip de bărbat (mai precis. mai tîrziu solare. Totuşi este surprinzător cît de puŃine sînt urmele solare aparente. încît nu putem încheia reconstituirea acestor două .384 Acesta este numai un aspect al lucrurilor. caii care apar atît de des în colindele de băieŃi nu sînt în genere cai solari. după cum le era sexul în limba popoarelor respective). dacă nu cumva se leagă de mitul paralel al Europei răpite de Zeus. iernau în bălŃile Dunării şi Dobrogea. mai tîrziu disociată. este uşor de înŃeles legătura. Se poate spune acelaşi lucru despre colinda cosmogonică cu tema cerului ridicat pe patru stîlpi de argint. ci cai de voinici. cum am văzut. terminologii etc. Ei nu fac decît să întărească. deci din regiunea apropiată de mare (ca şi celelalte colinde cu marea). material de juni. din pricina coarnelor). din unele reprezentări figurative. apoi zoomorf şi. de unde să derive apoi anumite interdicŃii (tabu-uri). ne limităm strict. nu putem face nici o afirmaŃie plauzibilă cu privire la această ipoteză. Dealtfel aceasta este concluzia istoricilor mai de seamă cu privire la întreg poporul român. Acestea sînt sigure.388 fiind de bun augur în unele întreprinderi omeneşti (ca să le meargă în plin).masculin în el: la început dendromorf. cu toate că el este cel mai important — dacă.389 Acestea sînt însă simple presupuneri. despre care acelaşi Frobenius dă bogate detalii istorice. N-au existat niciodată în obiceiul acesta al junilor? Âu 300 TRAIAN HERSENI existat dar nu s-au păstrat? Au fost asimilate mai uşor de creştinism? S-au dezvoltat mai puŃin aici. . în cadrul unei populaŃii constante. fără să-1 înlăture complet. taurul. că întreg procesul acesta s-a desfăşurat pe loc. care n-a pierdut niciodată. înseamnă. care a studiat în mod special problema. Probabil că aceasta este interpretarea cea mai corespunzătoare care se poate da colindei cu leagănul unei fete în coarnele unui bohor (bour). In UN ÎNCEPUT DE SINTEZĂ 299 orice caz. întîlnit pretutindeni în aria noastră de civilizaŃie. care iau schimbat uneori înŃelesul originar. embleme. exact cum se spune în colindele noastre. uneori printr-un aspect agrar. Din combinaŃia aceasta au apărut imaginile. corelat cu apariŃia şi dezvoltarea agriculturii. eventual chiar feŃe mai vechi sau concomitente. ducîndu-se uneori pînă la Constantinopol). Nu este exclus ca motivul acesta să fi fost adus dinspre părŃile dobrogene. în fine.divinităŃii" fără a examina şi feŃele lor adăugate. Rămîne însă faptul de netăgăduit — constatat în forme specifice în mai toate Ńările civilizate din lume — că totuşi urmele unor religii străvechi se păstrează destul de bine conturate. iar cînd au un caracter magico-religios.385 Ni se pare mult mai interesantă problema unor rămăşiŃe de cult lunar şi solar care se întîlnesc într-o măsură oarecare şi în materialul nostru. de învăŃătura oficială a bisericii. bineînŃeles. în împrejurări asemănătoare. atestat pe o suprafaŃă mare a Ńării noastre — dar trebuie să Ńinem seama de faptul că el s-a amestecat mereu cu alte aspecte. dar nu se leagă de cultul lui Mithra. Tema aceasta este foarte veche şi prea răspîndită ca să ne gîndim la vreo creaŃie strict locală. a fost un vechi simbol lunar. ale unui taur cu un simbol astral (un cerc sau o sferă) între coarne. străine de al cetelor de feciori? Nu descifrăm noi cu destulă precizie înŃelesurile solare? Toate sînt posibile. ca şi cele din părŃile Sibiului şi ale Braşovului. datorită coarnelor sale. că omul se trage dintr-un vegetal sau animal sacru. după toate probabilităŃile. Este foarte greu de dat un răspuns.387 Luna plină. Ne-am întrebat dacă nu se găsesc cumva urme de totemism. între incantaŃiile de măritiş şi taurul cu luna plină (fata mare. vechile culte silvo-vînătoreşti. de un vechi cult local.

Iată cum prezintă M. înainte de a le primi în rîndui lor. pe care o transmiteau urmaşilor. . . deveniŃi războinici. Aceasta este aşa-numita iniŃiere (în latineşte initiatio = iniŃiere. pentru a ne mai îngădui vreo îndoială. pe de o parte. aşa-numita perioadă a regilor din istoria Romei antice. unite temporar sau permanent în regate). se ocupau în special bărbaŃii. gonirea animalelor mari. Kosven situaŃia acestuia: „Adesea. cunoaşterea obiceiurilor şi a şiretlicurilor diferitelor animale.. mai curînd «instruire»)"Odată ajunşi la pubertate şi adesea timp de cîŃiva ani. ca oameni mai îndemînateci. pentru cetele de feciori din łara Oltului şi cele asemănătoare . de săparea gropilor de prins vînatul. cu cluburile mai recente de celibatari şi cu un cult special al zeilor tineri. în clase de vîrstă. In jurul şefului militar se grupează tineretul războinic. cu mai multă experienŃă şi pricepere". de la o anumită fază de dezvoltare încoace. fiind mijlocul prin care. căpătînd anumite privilegii şi purtînd semne distinctive . cît şi fetele. preferat din cauza bogăŃiei izvoarelor. încă din cele mai vechi timpuri: „a putut să mijească . sînt tineri. cît şi zeul fiu. Paralel cu aceasta. preiau educaŃia tineretului masculin."393 Toate materialele înregistrate de noi converg spre concluzia că cetele de jeciori sînt rămăşiŃa unor străvechi rituri de iniŃiere masculină şi a unor „cluburi de celibatari". la viaŃa socială completă: el trebuie mai întîi să crească şi să-şi facă educaŃia necesară în acest scop. au dovedit cu prisosinŃă legătura acestui tineret războinic cu riturile mai vechi de iniŃiere. „băieŃii şi fetele parcurg un întreg ciclu de instrucŃie şi încercări care constă în diferite procedee şi ceremonii avînd drept scop. a celŃilor. cît şi civilă. Cărui fapt i se datoreşte această trăsătură atît de precisă? Ca să obŃinem un răspuns satisfăcător trebuie să ne întoarcem la aceeaşi cultură arhaică din care bănuim că această religie s-a născut. a vechilor germani. dealtfel."392 Apare deci o diviziune a societăŃii. pînă în zilele noastre. în timpul acŃiunilor militare. o răspîndire universală. din pricini biologice. O. S-a stabilit ca un fapt sigur că aceste clase sau diviziuni pe vîrste au existat peste tot. dar peste tot apar obiceiuri după care categoriile mai înaintate de vîrstă. priceperea de a înfrunta pericolele şi altele. prin alte forme de educaŃie colectivă: uniunile de tineri.. legate de întărirea rolului şi valorii celor mai în vîrstă. pentru a le putea prinde. clasa de vîrstă a junilor. capătă un sens nou şi mult mai im302 TRAIAN HERSENI portant. a normanzilor" — şi. a daco-geŃilor.394 El are. care în cursul timpurilor se diferenŃiază ca o grupă socială separată. Membrii mai în vîrstă ai societăŃii aveau experienŃa acumulată din generaŃie în generaŃie. în societăŃile mai înaintate. bărbaŃii adulŃi în stare să lupte. ca şi urmărirea vînatului mai mic. în special în democraŃia militară. atît militară. prima între fată mare şi mamă tînără (în diferite variante). societatea sciŃilor. apare un conducător special". Aceasta se face la început de mamă. pentru a obŃine margini ascuŃite. aşa cum a dovedit istoriografia românească.. Conducătorul expediŃiilor militare este şeful deplin. UN ÎNCEPUT DE SINTEZĂ 301 Clasele de vîrstă sînt destul de bine studiate în zilele noastre. Prelucrarea pietrei prin retuşare.Este tot atît de incontestabil că amîndouă zeităŃile de structură străveche. să le încerce deprinderea de muncă. După V. iar pe de altă parte. al doilea între copil de leagăn şi june (extrem de rar în a treia ipostază: spre cărunteŃe). clasele adulŃilor instruiesc. ca să mai poată fi negate. Jucînd un rol apreciabil la triburile mai înapoiate. aşa numitele case ale bărbaŃilor sau «cluburile de celibatari» şi altele. pe lîngă cele două clase de sex. atît zeiŃa-mamă. . ca mamutul. el dobîndeşte întreaga autoritate. bazată pe războiul de pradă (treaptă prin care au trecut şi triburile dacice. toate acestea erau. . stră-bătînd două etape: matriarhatul şi patriarhatul. M. desigur. iniŃierea este înlocuită în fazele de dezvoltare a societăŃii. un început de diviziune a muncii după vîrste. să transmită oamenilor tineri toate cunoştinŃele necesare odată cu trecerea în rîndurile membrilor adulŃi ai tribului. dar „odată cu dezvoltarea războiului. Exemple clasice de democraŃie militară reprezintă societatea greacă din epoca homerică. O serie de măsuri sînt destinate să-î călească pe cei supuşi încercării şi să-i înveŃe să suporte bărbă-teşte nu numai insuccesele. adică împărŃirea muncii între membrii tineri ai societăŃii şi între bătrîni. deci bărbaŃii cu experienŃă. în anumite faze ale dezvoltării istorice. O. ci şi suferinŃele . tineretul nu poate participa. în funcŃie directă de diviziunea muncii sociale în cadrul orînduirii comunei primitive. noile generaŃii. mai ales pe teren grecesc antic.396 Avem dreptul să susŃinem. . formînd ceata. Kosven rezumă astfel problema: „Cele mai înapoiate triburi au cunoscut şi ceea ce se poate numi «şcoală». un anumit rol social îl joacă toŃi. Fenomenul a fost constatat şi studiat la foarte multe popoare europene contemporane. Sînt supuşi iniŃierii atît băieŃii. S-au conturat în societăŃile primitive şi arhaice în special două diviziuni (pe lîngă multe alte subdiviziuni) pe temeiul vîrstei: a copilăriei şi a maturităŃii. Pînă la o anumită vîrstă. ei însuşi juni războinici. care fac parte din gintă şi din trib.391 „De urmărirea şi vînarea animalelor mari.395 Cercetări speciale întreprinse în această privinŃă. Nikolski. K. dar mai cu seamă băieŃii.

łara Făgăraşului. exceptînd. crescuŃi şi pătrunşi de cultura vremii lor. Cît de departe putem merge cu aceste consideraŃii. de pildă. anume . Abia datinile le dădeau o trăsătură arhaică.. Intre ele am găsit urme despre două divinităŃi tinere care n-aveau nimic comun cu creştinismul. o perioadă mai lungă sau mai scurtă de şcoală. pînă în zilele noastre. prelungindu-şi astfel existenŃa pînă în zilele noastre în atîtea din Ńările civilizate actuale. fireşte. pentru a le considera într-o treaptă de dezvoltare asemănătoare. cel puŃin în perioada lor de înflorire. prezintă neîncetat trăsături noi. de iniŃiaŃi. dar şi la oraş. după părăsirea Daciei de către romani. gospodărie devălmaşă de venituri şi consum. are un foarte mare grad de temeinicie.399 atunci siguranŃa creşte la maximum posibil. unele trăsături străvechi. de la sălbăticie la civilizaŃie.398 Analiza strictă a faptelor concrete nu ne îngăduie însă trecerea de la simple ipoteze la afirmaŃii neîndoielnice. Deci cetele de feciori pe care le studiem au caracterul unor organizaŃii de iniŃiere. în ipoteza pe care o formulăm. cel puŃin în parte. Datinile păstrau însă. căutau să se însoare şi deci să intre în altă categorie de vîrstă. Pârvan în Getica. care nu au avut ce transmite. sîntem îndreptăŃiŃi să mergem. Ca atare. o şcoală de datini şi bunăcuviinŃă Ńărănească. oricît ar fi ea de evoluată. regiunea cercetată de noi. bineînŃeles. care să nu păstreze nici o urmă din modurile mai vechi de viaŃă. Dacă socotim că riturile de iniŃiere şi casele junilor (casele de celibatari) nu au UN ÎNCEPUT DE SINTEZĂ 303 rămas nicăieri la formele lor iniŃiale. Ele mai erau încă în 1938. fără nici o îndoială. cîntece. ca fiind legate de rituri de iniŃiere a tineretului şi de cluburile de juni. nu numai la sat. ci au evoluat şi s-au adaptat la noile împrejurări sociale. în perioada migraŃiei popoarelor? Teoretic da. Feciorii stăteau împreună la gazdă. Cetele de feciori au fost. presupunînd. nu este nimic sigur. După spargerea cetei. perioadă de maximă intensitate. între civilizaŃia dacică şi cea homerică. prin simplă analogie. păstrarea şi chiar dezvoltarea acestor obiceiuri. sănătatea şi viaŃa lungă. obiceiul cetelor de feciori era viu. Interpretarea vine aproape de la sine: ceata. OrganizaŃiile militare de tot felul. fiind supuşi unor încercări menite să-i călească şi introduşi în anumite secrete ale vîrstelor adulte. era un fel de rămas bun de la juneŃe (celibat) şi o practică magico-religioasă pentru a asigura succesul căsătoriei. o organizaŃie socială de tip arhaic. adică scăpaŃi de armată. un june zeificat. activitate colectivă. între ceremoniile de întoarcere. începea îndată . un Dumnezeu tînăr ca şi ei. ceea ce nu mai e de mult la noi. nu ştim. cu femeile şi cu fetele. de încheiere a căsătoriilor. Dacă ne orientăm după metodologia etnografiei marxiste. fiind mereu nouă. impuse de orînduirile sociale respective. pentru că nu e vorba aici numai de istoria particulară a fiecărui popor în parte.lor din întreaga Ńară. ceata de feciori se încadrează. ci real. cele cu totul nestructurate. aveau contact însă cu sătenii. se poate afirma că nu există societate omenească. ca punct de origine democraŃia militară. trei faze caracteristice: plecarea din comunitate. de oameni vii. In aceeaşi ipoteză de lucru. făcută de V. organizarea însăşi a cetei în scopuri magico-religioase şi o seamă de invocaŃii. că aceasta a fost continuată încă multă vreme. In domeniul acesta. în forme prelungite evident din vremuri mai îndepărtate. obiceiuri. Cetele de iniŃiere au avut. sub forme mai simple. incantaŃii şi practici menite să asigure oamenilor belşugul. Totuşi considerăm că ipoteza formulată privind originea sau numai natura cetelor de feciori. femei şi copii. reguli de viaŃă. cu luarea în primire sau încadrarea în noua situaŃie dobîndită. cu o gazdă comună. ca şi îndeletnicirile vînătoreştL prelungite mereu cu date certe în ce priveşte. de instrucŃie. trebuie să fi existat undeva şi capătul celălalt al fenomenului. pînă de curînd. ÎNCEPUT DE SINTEZĂ în care învăŃăceii deprindeau ceea ce era necesar pentru trecerea în rîndul adulŃilor.397 şi la faptul că. nevoile de apărare locală au dăinuit multă vreme. cît ne îngăduie materialul. De ce am crede că au fost cîndva mai puŃin? In privinŃa aceasta. luau masa împreună cu părinŃii şi fruntaşii satului (ca şi cum ar fi venit de undeva) şi mai ales: aduceau cu ei pe Dumnezeu. al reconstituirilor etnografice. răstimp 304 TRAIAN HERSENI UN. cu petrecerile ei. mai exact de instruire a junilor.400 Am arătat mai înainte că. de educare a lor în vederea executării obligaŃiilor sociale care le revin în cadrul vieŃii săteşti. şi reîntoarcerea în comunitate. cînd sînt foarte mari. în care cel puŃin feciorii mari. pentru că ceata în sine. umblau din casă în casă. fireşte. Pe această linie. „cluburi de celibatari" (case de juni). au favorizat. au valoare funcŃională de adevăr. prezent. dar în ştiinŃă contează şi treptele de probabilitate. din treaptă în treaptă. desprinderea de familie. dar mai ales creşterea copiilor şi nunta celor tineri (feciori şi fete). organizaŃii de iniŃiere a junilor şi fetelor în joc.dulcele Crăciunului'4. ele nu sînt vechi. care. adică organizaŃii de oameni neînsuraŃi. cuprinzînd istoria şi rezumînd-o nu ipotetic. ci de dezvoltarea omenirii în general. folosind metoda materialismului istoric. E destul să ne gîndim la comparaŃia precisă la care ne-am referit mai sus.

v In sfîrşit. Ca atare însă. sub conducerea celor iniŃiaŃi. în special cu cei din sud. fie unguri sau saşi. Cercetările noastre de teren. unele mai vechi. pînă de curînd. ca şi ale altora. cu totul diferit. fiind vorba de rămăşiŃe culturale mult anterioare apariŃiei şi răspîndirii creştinismului. se leagă de numele lui Dioiiysos tracicul. în părŃile noastre de lume. la o analiză mai apropiată.402 Cercetările noastre au dus la acelaşi rezultat. Astfel contrastul dintre lumină .ceremonia de plecare şi perioada de iniŃiere. adică al mamei codrului. pe temeiul unor materiale etnografice şi folclorice care s-au păstrat. toate menite să lămurească cel puŃin unele din problemele ridicate de noi. care. problema se pune. Aceasta nouă ni se pare a fi găsit-o în cetele de căluşari care. cele ale australienilor sînt australiene. Căpetenile polinezienilor îşi au corespondenŃele în divinităŃile lor. Pe noi aici ne interesează exclusiv reconstituirea unor forme străvechi de cultură poporană autohtonă. duceau o viaŃă aspră. sînt semne precise că nu e vorba numai de o beŃie de circumstanŃă. variază în funcŃie de comunităŃile omeneşti care le-au creat sau le-au desfăşurat. care se referă mai ales la o zonă carpatică în care oamenii se ocupă deopotrivă de agricultură şi creşterea animalelor. inclusiv riturile legate de ele. care nu poate fi decît al muntelui-mamă. între cetele de juni şi cetele de căluşari. probabil. ci. problema depăşeşte obiectivele lucrării de faŃă. coexistenŃa la una şi aceeaşi populaŃie a două variante de cult — corelate însă în jurul unor idei directoare. cum o dovedesc propriile noastre cercetări. zeii dahomeanilor sînt dahome-eni. au precis un asemenea caracter. în acelaşi timp un cult al grînelor şi al unei mame tot de tip arhaic. în condiŃiuni asemănătoare. La fel şi alte forme cultice. alături de numirile tradiŃionale de ologhină. iar zeii Olimpului duc viaŃa regilor eleni. să nu scăpăm din sinteza noastră provizorie elementul bahic. Nu excludem însă ca acest „cult" să se fi născut independent de influenŃa dionisiacă. Căluşarii au toate aceste trăsături. menite să adune laolaltă tocmai acele elemente de cult care pot sluji mai bine magiei fertilităŃii şi îndeosebi a fecundidăŃii — în rîndul cărora predominante sînt acele elemente care reflectă modul de viaŃă al creatorilor şi păstrătorilor complexului socio-religios de care ne ocupăm. Nu putem încerca o sinteză fără a Ńine seama de materialele similare privitoare la naŃionalităŃile convieŃuitoare. asemănările eventuale nu pot fi explicate decît pe baza originii comune indo-euro-pene. ele reflectă pînă în cele mai mici detalii cultura sau civilizaŃia din care fac parte. plină de încercări. de rămăşiŃe ale unor credinŃe şi practici de natură magico-religioasă legate* de 303 băuturile fermentate. şi numai prin intermediul acesta. bute. în łara Oltului. care aminteşte atît de precis de un cult al butoiului şi al beŃiei. Ajunşi la această etapă a analizelor — desigur cea mai importantă — sînt necesare însă unele precizări.401 Numai aşa ne putem explica legătura strînsă care dăinuia. în special a materiarului păstrat de la Cantemir şi Sulzer. fie români. Despre vreo influenŃă mai însemnată a acestora asupra sărbătorilor noastre de iarnă nu s-a pronunŃat nici unul dintre cercetătorii de pînă acum. pe baza substratului tracic comun sau pe baza unor condiŃii sociale şi trepte de dezvoltare similare. istoric. Jocul în butoi pe vremea lui Sulzer. Dacă ne mărginim acum la tema cercetată. deci anterioare viticulturii. toană etc. Aceeaşi populaŃie însă a avut în chip cert. învăŃăceii se deghizau la început în femei."404 Cultul matern este foarte vechi şi foarte răspîndit. cum am mai amintit. datorită unor împrejurări favorabile. dar „muma" respectivă variază în formele ei particulare după populaŃia care ii desfăşoară. bere. dar bineînŃeles numai de la o epocă istorică încoace. Toate cultele străvechi din fazele politeiste.' atestate sub cele mai variate forme în epoci mult mai vechi decît ale contactului românilor cu slavii. ne-au dus la reconstituirea unui cult al pădurii de brad şi al unei mame străvechi a acestei păduri. dacă n-am fi noi înşine pe pămînt tracic şi deci n-ar fi mai simplu să admitem o legătură directă. care însă ni se pare mult mai plauzibilă decît cele emise pînă acum. pe care o credem posibilă prin adîncirea unora din cercetările de teren sau chiar numai prin examinarea mai atentă a materialelor strînse pînă în prezent. dar şi în legătură cu spiritele şi zeităŃile binevoitoare sau răuvoitoare. „FiinŃele mitice (mitologice) ale eschimoşilor sînt eschimoaşe. animale. pe un teren străvechi tracic. cum am arătat. care nu poate fi decît al pămîntului20 Forma străvechi de cultură poporană romanească 306 TRAIAN HERSENÎ mumă. Evident nu fixăm decît o ipoteză de lucru. Cu slavii. Totuşi păstrăm rezerve pînă la o documentare mai amplă. jocul pe butoi din vremurile mai noi şi purtatul pe butoi al vătavului sau coşmarului. cum am arătat. păsări.403 In cazul de faŃă însă. să ne gîndim la epoci mai îndepărtate. constatăm iarăşi. care îi ocroteau sau îi puneau în primejdie. Cum arată Franz Boas. acea Terra Mater aflată peste tot în zona noastră de civilizaŃie (euro-afro-asiatică). spirite. pînă aproape de zilele noastre. In toate riturile de iniŃiere. cum sînt pentru Transilvania mai ales maghiarii şi saşii. plecau departe de sat. adică de beŃia rituală.

apar şi ideile. construite pe tiparul grînelor401. niciodată spre moarte şi înviere. . pe vitalitate. din practica pastorală. dacă ne limităm cercetarea la regiuni cu un caracter ocupaŃional mai constant sau cel puŃin preponderent de-a lungul unor perioade mai întinse — cum este cazul regiunii pericarpatice a łării Oltului. formează un calapod sau tipar social după care se creează sau se împrumută întreaga cultură poporană. Totuşi. şi mai tîrziu. inclusiv religia. Culesul din natură constituie un astfel de tipar. Poate tot de aici. / Cultele agrare406. vite sănătoase şi cu viaŃă lungă). a fost mult mai puŃin dezvoltat la vînâtori şi păstori. dar în continuare. chiar şi în formele lor mai complexe — cum este şi cea reconstituită de noi pe temeiul „cetelor de feciori" — s-au construit pe ideea de vitalitate. De aici. maturitate şi moarte — toate utile şi necesare — apoi de renaştere sau înviere a recoltelor. trăsături comune oamenilor. pentru că numai pe această cale se asigură rentabilitatea turmelor (vite născătoare şi aplecătoare. iar din cuprinsul acesteia numai pe naştere. toate forŃele care asigură rentabilitatea turmelor. La aceştia din urmă accentul cade pe oameni. spre forŃele vieŃii. Vînătoarea de animale şi pescuitul constituie tipare mai înalte de viaŃă religioasă. pun' accentul pe pămîntul roditor şi pe cosmologie. dintre verde şi uscat. adică pe vitalitate: „tinereŃe fără bătrîneŃe. Aceasta este una din ideile fundamentale ale cărŃii de faŃă. principiul paternităŃii regeneratoare. De aceea păstorul are tendinŃa cît se poate de firească — după cum am văzut chiar în lucrarea de faŃă — să demonizeze sau să zeifice./ Pentru cultivatorul de plante nu are importanŃă nici vîrsta. devenit. apoi concomitent agrară şi pastorală — şi dacă ne concentrăm atenŃia asupra complexului socio-religios respectiv. dimpotrivă. pe lîngă un principiu al naşterii. atunci descoperim fără . adică elementele cereşti. sărac şi difuz. Răul fundamental este bătrîneŃea şi moartea. productivitatea. creştere şi fecundaŃie. dominant. naşterea şi creşterea sînt dorite şi divinizate. pe cînd îmbătrînirea (coacerea) şi moartea (dispariŃia fără urme) sînt considerate ca dăunătoare. dintre viaŃă şi moarte. condiŃie primordială a fecundităŃii şi deci a „rentabilităŃii". ca şi un cult din ce în ce mai complex al pămîntului-mamă. este un simbol inevitabil. ploaia. Idealul religios al crescătorilor de animale este îndreptat spre naştere şi tinereŃe. / -£ Cultele vînătoreşti şi mai tîrziu. la fel cu cele pastorale. ele continuă dramatic cu moartea (culesul. care modelează toate credinŃele şi practicile religioase poporane. deci neîmbătrînite. dintre sănătate şi boală. Aici accentul cade puternic. / Pentru crescătorul de animale. în primul rînd principiile înseşi ale naşterii. lumina. despre moarte ca mijloc de a asigura viaŃa şi deci cultul foarte dezvoltat al morŃilor*05. atît de puternice. creştere. dintre vigoare şi neputinŃă. deci neproductive. după cum s-au amestecat şi ocupaŃiile oamenilor şi oamenii înşişi. De aici deplasarea centrului de greutate. vîrsta (cea tînără!) şi durata (cît mai lungă!) ale acestora devin foarte importante. moartea este pusă în slujba vieŃii. pe cînd 308 TRĂIAN HERSENÎ grînele necoapte. De aceea agricultorul are tendinŃa firească să demonizeze sau să zeifice toate forŃele care asigură UN ÎNCEPUT DE SINTEZĂ 307 productivitatea ogorului. cele pastorale. spre vitalitate şi biologie. rămîn verzi. creşterii şi vigoarei turmelor: principiul maternităŃii veşnic fecunde. dar şi pe naştere şi creştere. posibil numai după apariŃia şi dezvoltarea agriculturii). dintre forŃele binefăcătoare şi dăunătoare — atît de precis conturate la agricultori — ca şi caracterul cosmologic al credinŃelor.şi întuneric. dintre cerul luminos şi regiunile subterane întunecate. nici pentru mîncat. nici durata acestora — trecătoare în chip util prin însuşi rostul lor — ci fertilitatea. cele pastorale. spre cosmologie. Agricultura şi păstoritul dau naştere la tiparele cele mai complexe. însă. dintre tinereŃe şi bătrîneŃe. din aparenŃele de naştere. Cauzele economice ale deosebirii sînt clare şi precise. în primul rînd soarele. pentru că nu pot fi nici consumate sub formă de pîine şi nici întrebuinŃate ca sămînŃă pentru noi recolte). hotă-rîtor. (Vita bătrînă nu mai este bună nici pentru reproducŃie. încît nu mai apar nicăieri în forme pure. adică tînăr. noua recoltă). animale şi natură. dobitoacelor şi vegetaŃiei. fiind folositoare. puneau accentul preponderent pe biologie. ca şi la vînători. vechi cît omenirea. spre deosebire de acestea.^ formulată pe baza materialismului istoric: fiecare mod de a ăştiga existenŃa care nu depăşeşte o anumită treaptă de dezvoltare (pînă la apariŃia maşinismului). viaŃă fără de moarte". De aici deplasarea centrului de greutate spre forŃele naturii. IncolŃirea. Cu alte cuvinte. pînă şi variantele lor creştine. şi un principiu al renaşterii. Cele două tipare sau modele de cult s-au amestecat în decursul vremurilor. Bradul veşnic verde. secerişul) şi cu învierea (însămînŃarea. construite pe ideea de fertilitate (de producŃie cît mai mare). de esenŃă arhaică culegătoare şi vînătorească. pentru că în acest sector economic ele sînt „nerentabile". Spre deosebire de variantele agrare de cult din Ńara noastră. construite pe tiparul turmelor. ca şi iedera. pe urmele vînătorilor arhaici. ConcepŃia contrastului dintre bine şi rău ia forma foarte particulară a contrastului dintre fecunditate şi sterilitate. (De aici şi o concepŃie mult mai complexă despre pămîntul-mamă.

Referindu-se la marea.). cele reproduse sînt un argument „de cel mai mare preŃ pentru că autorul. lui Vasile Pârvan. iar apoi al fiului acesteia. indiferent de caracterul ei primitiv. Getica. centrală şi nordică. Se pare că la noi cultul soarelui întîlnea străvechi înrudiri şl simpatii. se creează din nou sau se împrumută de la alte popoare.. lumea romană408. cît şi in Dacia (Diana Sancta.. pe temeiul documentelor arheologice. cu privire la superstiŃiile femeilor gete. al lui Zalmoxis. Acesta constituie ceea ce am putea numi un' prototip sau arhetip pentru toate elementele religioase sau de cult care se suprapun..) sudul' grec. preindoeuropeană. pe care specialiştii le studiază cu rezultate tot mai precise şi mai concludente. Ceea ce corespunde acestui arhetip este sau creat şi înnoit mereu. prin Împărtăşirea cu băutura sacră pe care . a simboalelor solare. cu Iuno Regina. sau împrumutat şi dezvoltat. . Potentissima . de femeile din Thracia şi Paeo-nia. Mai departe. nu a fost nicăieri şi nici nu putea fi. dar cercetarea însăşi a trebuit să o facem. Din fericire.. după împrejurări. ci muma prin excelenŃă a zeilor înşişi şi a tot ce există. Dealtfel tracii înşişi au influenŃat în unele privinŃe (exemple clasice: Orfeu.412 încetul cu încetul. e uraniană. . a mîntuirii chiar. aproape unic. .413 „Religia .. cu multe indicii speciale de cult solar. mă fac să cred că Diana daco-romană e acea Artemis-Bendis tracică. religia lui Zamolxis — Vasile Pârvan adaugă: „Trebuie să amintesc faptul că deşi izvoarele nu ştiu nimic despre o divinitate feminină la geŃi. de la un moment dat încoace. le-a găsit împotriva voinŃei sale de a demonstra sistematic că dacii4'411 — erau henoteişti. pe baza căruia s-au structurat toate acele elemente cultice menite să dea conŃinut şi formă unui anumit rit: după părerea noastră. care nu s-au putut desfăşura fără largi influenŃe culturale (dovadă: elenismul). sfera religiilor autohtone: „InfluenŃei artistic-religioase a italo-celto-illyrilor din Alpii sud-estici se atribuie de obicei răspîndirea în întreaga Europă vestică. . continuă totuşi credinŃele chtoniene (Marea ZeiŃă) ale aborigenilor preindo-europeni. în cadrul unor simple interpretări de materiale etnografice regionale. altele sînt cu desăvîrşire excluse. a producŃiunii. un motiv străvechi. atît pe malul getic drept al Dunării (în special ca Diana Regina). Zamolxis). în orice caz maternal. problema aceasta în toată complexitatea ei.greutate. cel al iniŃierii tineretului. acelaşi Vasile Pârvan lărgeşte. am avut la prima lectură a operei lui fundamentale... strălucitoare. în alte regiuni româneşti. UN ÎNCEPUT DE SINTEZĂ Ne pare rău că nu putem aborda. de alta. că era adorată tocmai ca o divinitate de origine nordică. din care au făcut parte. însoŃite de practice magice . încercînd să demonstreze un henoteism. o uşoară dezamăgire în ceea ce priveşte religia: el idealizează excesiv acest capitol.. Această Mare ZeiŃă matriarhală. De astă dată ne găsim în faŃa unor bogate izvoare literare şi arheologice. iar. Dionysos etc.410 Ca să împrumutăm logica însăşi a lui Pârvan. Am consultat şi analizat tot ce s-a scris mai de seamă despre religia dacilor şi în general a tracilor şi chiar a frigienilor. pe lîngă tiparele specifice fiecărei ocupaŃii. a rodirii. care le influenŃează pe toate celelalte. cu influenŃe totdeauna relative asupra poporului. Vasile Pârvan a fost un istoric prea mare şi plin de geniu. . In zona cercetată de noi acest arhetip este reprezentat de cultul mamei. de sincretism. sau după grafia cea mai uzitată. Pentru a conchide: „Monumentele arheologice daco-scythe ne documentează prezenŃa şi în Dacia a marei divinităŃi feminine adorate sub multe nume."414 Despre problema noastră specială găsim la Pârvan această precizare care ne scuteşte de orice argumentare în plus. Aşa se face că unele înrîuriri sînt posibile. şi strămoşii autohtoni ai românilor. Îndată după reconstituirea religiei culte.. cu ultima epocă a bronzului şi prima a fierului. căci documentele din bronzul IV privitoare la el sînt foarte numeroase". existentă aici desigur chiar înainte de venirea iranienilor şi identificarea ei cu Anaitis". şi jertfele lor numeroase . despre care avem ştire la Herodot. străvechea divinitate feminină mediteraneană. cu Nemesis de o parte. a vieŃii. cu toate implicaŃiile istorice ale legăturii prin Balcani cu civilizaŃia străveche greacă şi cea egeeană..".. sau transformat.. Prezentăm în continuare cîteva din concluziile cercetărilor noastre sub forma unor ipoteze de lucru menite să arunce oarecare lumină şi asupra materialului cules de noi în łara Oltului sau de către alŃii. dacă nu un monoteism dacic (cultul predominant. a marilor preoŃi. Vasile Pârvan reconstituie el însuşi un întreg Pantheon dacic: de natură politeistă foarte pronunŃată. înrudiŃi cu tracii. pînă la o anumită epocă. .. o zeitate secundară. inscripŃiile din vremea romană privitoare la Diana. prin intermediul acestuia.. prezentînd anume caractere ciudate. preelenică. din cauza matriarhatului. Şi cum DianaLuna-Hecate e divinitatea nopŃii şi a incantaŃiilor şi farmecelor. Ceea ce nu corespunde acestui arhetip este sau eliminat.409 Adresîndu-ne celei mai mari competenŃe în materie de daci. la acest capitol al vieŃii religioase getice ar intra firesc tot ce ni se povesteşte cu intenŃii comice şi caricaturale încă de la Meandru .. . civilizaŃii mari. ca să se oprească aici. dar reprezentînd acelaşi concept de «Mare ZeiŃă» 310 TRAIAN HERSENÎ a pămîntului roditor şi hrănitor.

probabil. . cu o carieră de-a dreptul uluitoare. la origine — deci înainte de a deveni un zeu agrar sau viticol — a fost un simplu zeu al vegetaŃiei. vinul. revoluŃionară. ci băutura originară. deci mai veche decît amîndoi: jiul zeiŃei-mame. mama acestui june năstruşnic. pe care le-am reexaminat şi noi cu toată atenŃia cuvenită.. adevărat „fiu al mamei". ca şi sînul matern. decît fiul mamei divine străvechi.. două pere. căci ea era Diana Regina. tot un zeu cu cupă — ceea ce a trebuit să stîrnească o reacŃie puternică din partea vechilor culte — a constat mai ales în înlocuirea laptelui matern. şi ea a lăsat. Furtuna s-a petrecut într-un pahar. la început a fost singură sau . — Există mărturii precise că Dionysos tracicul. în fond. dar paharul nu era cu apă. ci cu două principii ale vieŃii eterne: laptele şi vinul.417 — Cupa aceasta cu „laptele sacru" şi diferitele substitute ale acestuia a trecut apoi la „fiu" şi la „tată" — cum se vede şi din colindele noastre — ceea ce a însemnat şi înlocuirea definitivă. de miere. urme numeroase chiar în obiceiul junilor din łara Oltului şi atîtea alte regiuni locuite de români. Pretutindeni în aşezările premetalice găsim nenumăratele ei imagini. la început de tot. fiind bine documentată istoric. de care vor avea parte numai un grup restrîns de norocoşi iniŃiaŃi.Omul nu poate ajunge la nemurire decît curăŃindu-se de orice fel de patimă. Dionysos nu este iniŃial. care îi dă în primire cupa imortalităŃii. pierzînd înŃelesul primar. care. 312 TRAI AN HERSENr — Pe tărîm dacic s-a petrecut cîndva un eveniment extraordinar: un mare preot (Deceneu) a cerut şi a reuşit să se stîrpească viŃa de vie în numele unui zeu precis: Zalmoxis sau Zamolxis (preferăm ultima numire = zeu al pămîntului). un fel de nou Zalmoxis". femeile sînt o murdărie a sufletului. laptele a fost îndulcit cu miere. nici comesenii şi nici descendenŃii lor nu vor muri" (Herodot). primită de la mamă: laptele îndulcit cu miere.ea „veşnic o Ńine în cupa adîncă purtată hieratic cu ambele mîini înaintea pieptului.416 — Cupa cu băutura sacră („pahar galbin" în mîinile Doamnei sfinte Mării) nu a fost desigur niciodată cu apă. preparat într-un anumit fel.Nimic deci din nebunia dionisiacă thracophrigiană nu e admis ori tolerat la geŃi. în cadrul anumitor credinŃe religioase.419 Acest mare preot . — Dacă interpretările noastre sînt exacte — ceea ce reclamă o argumentare mai vastă. pe tărîm tracic. în mîinile maicii nu era cupa cu „băutura sacră". băutura aceasta nu era vinul.420 Religia lui Zamolxis este o religie a nemuririi sufletului. devenite. şi urme ale cultului ei trăiau încă pretutindeni în Ńinutul tracic. fiind un simbol al sinilor. zeu cuminte. numai că — dacă ne e permis să emitem cîteva ipoteze — ar trebui să zicem: — Originar. nici alte băuturi spirtoase. RevoluŃia lui Dionysos. ci. după impresia noastră..care convinsese pe daci să distrugă viile şi să trăiască fără vin" era „după greci."423 Oricum vom interpreta relatările lui Herodot. un lucru ni se pare cert. aşa cum abundă veUN ÎNCEPUT DE SINTEZA 311 chile reprezentări figurative. băuturi ale nemuririi. cel mult amestecat cu miere. ci numai a devenit Maica Domnului" *15 Cercetările noastre etnografice şi folclorice confirmă întru totul această intuiŃie genială a lui Vasile Pârvan. probabil cu lapte. de fructe. de struguri (adică diferitele băuturi alcoolice. ea continuă a trăi şi în vremea bronzului — şi nu a murit nici pînă azi. Această revoluŃie s-a petrecut în orice caz." — Vasile Pârvan scrie: „Iar această străveche divinitate feminină domnise şi în tot neoliticul şi eneoliticul Daciei. apoi treptat. purtată înaintea pieptului. altfel Deceneu n-ar fi îndrăznit să condamne viŃa de vie. . a laptelui feminin cu produsele alcoolice masculine. Aceasta. ci pieptul însuşi („două mere. un restaurator al religiei străvechi. propovăduind că „nici el. pe modelul străvechi al laptelui din sînul zeiŃei-mame. vechea zeitate feminină rămînînd ea.421 De aici Vasile Pârvan trage concluzia: . a „îndrăznit" să înlocuiască laptele cu vinul şi deci să devină un zeu independent. pînă la forme monstruoase de zeiŃe-mame cu o mulŃime de sîni („aplecătoare universale"). era cu lapte. doua ŃîŃe dalbe-a mele" din colindele noastre). băutură dătătoare de viaŃă).418 Numai după ce pruncul a crescut mare sau a fost abandonat din diferite motive de maică-sa şi lăsat de capul lui. sigur însă cu băuturile fermentate: „berea" de orz. adică. indicînd şi „o restricŃie în ce priveşte dobîndirea vieŃii veşnice.. care nu ne lipseşte — între Zamolxis şi Dionysos diferenŃele dispar pînă a se contopi în aceeaşi fiinŃă originară. că şi Zamolxis asigura nemurirea tot prin băutură — era deci şi el un zeu al cupei — dar după toate probabilităŃile. . zeificat din acest motiv şi el. corespunzînd mai departe la două principii eterne. după cum am arătat. băutură divină prin excelenŃă sau din sînul mamei pur şi simplu. de astă dată. . cel feminin şi cel masculin — şi la două organizaŃii sociale: matriarhatul şi patriarhatul. în frunte cu vinul lui Dionysos."422 — Dar Zamolxis asigura nemurirea tot printr-un „banchet ritual". inventate de oameni după timpuri şi locuri. al cărui cult nu cuprindea vinul. marele preot al naŃiunii cere distrugerea viŃei de vie în întregul regat".cu vinul tinereŃii eterne în conŃinutul cupei. Mai ales vinul aduce ticăloşirea omului: în numele divinităŃii. carnea.

altele decît cel creştin. apărea ca un mijloc de a evita profanarea mamei. în cartea sa The Minoan-Mycenaean Religion and Its Survival in Greek Religion. şi Dionysos. în mentalitate primitivă. Cercetările noastre ne-au dus. devenind simbol al nemuririi. Primii au fost influenŃaŃi puternic de marile civilizaŃii ale sudului. Nilsson. tot zeu al pămîntului. atribuindu-şi virtuŃi pe care el. mai ales cei din CarpaŃi. — înŃelegem de ce confuzia între cei doi zei a fost mereu posibilă şi de ce cultul băuturii sacre — inclusiv vinul şi rachiul din buŃile cetelor de feciori — nu porneşte de la fiu. de cult al vinului. ca a lui Zeus Cretanul. s-ar putea foarte bine ca tocmai în această construcŃie ipotetică. ivindu-se zeităŃi masculine care au preluat cupa străveche. Fiecare zeu grec are o istorioară despre naştere. apar ca paralele sau asemănătoare cu ceea ce am constatat în cadrul obiceiului cetelor de feciori de la noi. — In sfîrşit. O. la nici o înrudire. zeu al pămîntului. Ger-net şi A. se găseau la marginea nordică a lumii civilizate. fără nici un gînd preconceput. Boulanger (francezi) etc. literatura problemei. a înlocuit laptele şi mierea din cupa sacră a nemuririi cu produsul suprem al viticultorilor. consultînd. între altele. al nemuririi. fiind atunci. fenomen bine pus în lumină la nivelul vieŃii de toate zilele de către psihanaliză. pentru că ar fi rămas mereu dependenŃi de mamă. cu două cariere diferite. ci exclusiv la unele paralelisme. Deci cel puŃin la daci. cultul lui Zamolxis. 314 TRAIAN HERSEN1 Ipotezele lui Vasile Pârvan au aşezat toate acestea de la început. dar din zone şi mai ales din etape de dezvoltare diferite. nemurirea cu lapte şi cu miere sau altă băutură nealcoolică. dezvoltîndu-se într-o regiune mai avansată din punct de vedere istoric. caracterizate atît de puternic de un cult al mamei şi un cult al fiului. sănătate. schiŃată de noi. ci acelaşi zeu originar. cu arhetipul Maicii Domnului tocmai în epoca preindo-europeană. Ne referim la lucrări datorate lui Martin P. laptele matern dătător de viaŃă. de la mamă. condiŃiilor specifice de viaŃă. Jeanmaire (francez). ceea ce se vede şi din refuzul cărnii şi al femeii care.421 (Religia minoan-miceniană şi supravieŃuirea ei în religia greacă) stabileşte. Căzut pe mîna unei preoŃimi autohtone. Această idee străveche de pe pămîn-tul sud-esteuropean şi mediteranean în genere424 s-a dezvoltat însă deosebit la traci şi la geto-daci. H. a rămas fidel originii sale feminine. alături de alte produse ale turmelor şi pămînUN ÎNCEPUT DE SINTEZĂ 313 tului. dar n-o puteau umple mult timp cu lapte. Nilsson (suedez). poate nici cel puŃin la aceleaşi nivele de dezvoltare.mai exact împreună cu alte zeităŃi. să-şi aibă rădăcina cea mai îndepărtată şi cetele de feciori de tipul celor din łara Oltului. conformîndu-se de fapt ca şi celălalt. vinul. care se ridicase prin instrucŃie şi meditaŃie deasupra maselor. într-adevăr. el moare şi mormîntul său este indicat tot acolo. între Zamolxis. Originar nu se precizează un loc anumit pentru naşterea acestui . In istoria religiilor. devenind tot mai masculin. în noua mentalitate filială. preocupaŃi de istoria religiilor. pentru că aşa îi impuneau condiŃiile specifice de viaŃă locală (în łara Oltului nici pînă astăzi nu se cultivă viŃa de vie. la aceleaşi concluzii. din care nici una nu este mai „nobilă" (pînă azi!) decît vinul. ci din cele mai străvechi timpuri (încă din perioada neolitică matriarhală). următoarele fapte care. Martin P. nu le-a avut niciodată şi nici nu s-ar fi gîndit nimeni să i le atribuie. din simplă deprindere ştiinŃifică. Mitologia cretană a lui Zeus prezintă elemente cu totul deosebite faŃă de mitologia greacă propriu-zisă: Zeus Cretanul este profund diferit de Zeus Elenul. dar nici una atît de importantă şi de particulară. după expresia lui Florus) Zamolxis a rămas un fel de „fiu al mamei cel cuminte". Zeus universal grecesc este zeul cerului. dar şi de aspecte în aparenŃă neorganice. stă-pînul oamenilor şi al lumii. al norilor şi al fulgerului.425 Acelaşi zeu tracic. Trecînd laptele din sîn în cupă. o înlocuire devenise inevitabilă. al cărui zeu a devenit. fără voie şi cu numeroase surprize şi îndoieli pe parcurs. vigoare şi deci. J. El asigură şi mai departe. care „stăteau aninaŃi de munŃi" (Daci montibus inhaerent. L. nici de la tată. Nimic nu a putut să pară mai „divin(( în acele timpuri. dar toate feminine. dezvoltat de populaŃii strîns înrudite. civilizaŃii minoane428 — Zeus este un prunc nou născut. pentru a îmbrăŃişa cît mai mult din ceea ce poate fi de folos rezolvării unei probleme. de nemurire. E. nu este nici o diferenŃă de origine şi nici de esenŃă: ei sînt unul şi acelaşi zeu. Repetăm: nu ne putem gîndi deocamdată la nici o filiaŃie. ocrotitorul statului şi al justiŃiei. decît băuturile spirtuoase. la început. a devenit un fiu neascultător faŃă de mamă şi deci faŃă de tradiŃii încît. pentru că strugurii nu se coc). cu vinul. Harri-son (engleză). Deci nu doi fraŃi. unele paralelisme surprinzătoare cu materialele culese din łara Oltului şi deci cu concluziile noastre privitoare la originea îndepărtată a complexului socio-religios al cetelor de feciori. vinul nu este decît un beneficiar tîrziu şi fraudulos al laptelui matern. Briem (suedez). în mitul localizat în Creta — insula vechi. adică alter ego al său. pentru noi. ca şi maica lui. pe cînd ceştialalŃi. dacă ea va fi verificată vreodată.426 Le înregistrăm pentru înŃelegerea mai exactă a materialului nostru şi mai ales pentru sintezele viitoare. am găsit în opera unor savanŃi de seamă. egal cu laptele matern însuşi. bineînŃeles cu numeroase dezvoltări ulterioare. E. al tinereŃii eterne.

deci de un principiu matern animal. cu trăsătura specifică pentru acest loc. de unde reiese că aici a existat o tradiŃie străveche de a concepe zeul suprem ca pe un copil părăsit de maică. Motivul copilului părăsit şi alăptat de un animal este unul din cele mai răspîndite şi mai bine cunoscute motive mitologice. Zeus s-a născut într-o peşteră din Creta. roată în jurul altarului. iar ca a doua trăsătură. intrate în UN ÎNCEPUT DE SINTEZĂ 315 conflict cu zeii cei noi ai Olimpului. ci un dans ritual apare. 316 IR A IAN HERSENÎ UN ÎNCEPUT DE SINTEZĂ 317 In jurul copilului CureŃii dansează. cunoscut în lumea ştiinŃifică sub numele de Imnul de la Palaeocastro. Copilul o dată născut şi salvat. descoperit în ruinele templului lui Zeus Dikteanul. că el se aplică unui zeu şi încă zeului suprem. în orice caz. Localizările sînt de dată mai tîrzie. Animalul nutri-tor diferă. despre care mitul spune că-şi înghiŃea copiii. dar mitul este acelaşi. aşa cum îl arată epitetul şi cum îl reprezintă şi imaginile vremii. Dansurile sînt executate foarte des pentru a provoca fertilitatea. care însă nu mai sînt dansatorii cu arme ai . cunoscut pînă atunci. mama dispare din istorioară. încît dansul Cure-Ńilor s-ar putea să fie un farmec de fertilizare. CîntăreŃii nu se prezintă pe ei înşişi ca fiind CureŃi. a înghiŃit-o. ei sînt un simplu cor care cîntă imnul sfînt. Armele sînt folosite în aceste perioade străvechi nu numai împotriva duşmanilor umani. sînt vechile divinităŃi pregreceşti. este în concordanŃă cu natura mitului. lui Zeus. însoŃit de suita sa. ca zeu imberb (fără barbă). legendare şi folclorice (aici şi legenda lui Romulus şi Remus). Demonii în fruntea cărora apare Zeus Kuros sînt CureŃii. creşterea lui este concepută ca petrecîndu-se în sălbăticie. în unele variante. Copilul divin este îngrijit de animale. o vacă. este probabil tot de origine mi-noană şi se deosebeşte de celelalte zeiŃe-mame. pentru a înspăimînta şi a alunga duhurile rele. decît insula Creta. la fel cu vegetaŃia pe care o reprezintă pe plan religios. Zeus însuşi este conceput ca un megas Kuros. de o scroafă. un june fruntaş sau căpetenie. Uneori Zeus prunc este conceput ca născîndu-se în fiecare an. după critica textului. ca şi deplasarea mitului de pe teritoriul cretan. la Paleocastro. Zeus s-a născut pe muntele Dikte. ca cel al CureŃilor. un fel de vătav mare.430 Un text ieşit la iveală în zilele noastre. o lupoaică. după Nilsson. dar aceasta este concepută foarte des. nici oamenii nu puteau intra acolo. aduce lumini interesante în problema aceasta. Cronos însuşi pare a fi un vechi zeu. Zeus Kuros nu mai este un copil. Acest imn este corelat cu CureŃii şi dansul lor. după interpretările istoricilor. dar compunerea însăşi.zeu. Nici zeii. După autorii elenistici. Hesiod spune că Mama Geea (Terra) a luat copilul şi 1-a îngrijit într-o peşteră din muntele Caprei. în special a lui Zeus. în care pruncul divin nou născut este reprezentantul vegetaŃiei care naşte pretutindeni. locuită de albine. probabil un vechi zeu preelenic al recoltei. Este vorba de o invocare a lui Zeus Kuros (Zeus tînăr). pentru fertilizarea pămînturilor. păcălit. după diferite variante. După Nilsson. care însă fiind mama pruncului Zeus. a lui Zeus Cretanul. şi este chemat (invocat) să apară în fruntea demonilor săi. Povestea cea mai obişnuită e că Zeus a fost hrănit cu laptele caprei Amalthea. este mult mai veche. ceea ce. Este una din trăsăturile cele mai caracteristice ale mitului faptul că pruncul a fost părăsit de maica lui (probabil ca să nu-1 pună în primejdie) şi crescut de alŃii. Rhea este îndeobşte pusă în legătură cu Marea Mamă mic-asiatică. şi ca o nimfă. pe coasta de est a Cretei. lovindu-şi scuturile şi săbiile (dans cu arme) ca să nu se audă scîncetele copilului. ca să vină anual. După Nilsson. Acest cîntec nu este deloc un text al unui dans armat. motivul este însă acasă la el mai ales în Creta. Ea este asociată de Cronos şi este mama copiilor acestuia. a turmelor şi pentru alte binefaceri. fiind alăptat de animale şi îngrijit de nimfe. desigur în variante mai avansate. dansul cu arme al CurenŃilor n-are nimic comun cu războiul.429 Zeus a fost fiul titanilor Cronos şi Rhea. fiind alăptat. o capră. acompaniaŃi de instrumente muzicale. Rhea 1-a ascuns şi i-a dat lui Cronos o piatră înfăşată în locul copilului. ca un tînăr sau june şef de ceată. fiind apărată de ele. CureŃii aparŃin Cretei şi uneori sînt înfăŃişaŃi ca o suită formată din demoni sau zei ai pădurilor şi munŃilor şi ca ocrotitori ai vînatului şi ai turmelor. nu în vreo aşezare omenească. ci şi contra spiritelor ostile. ci un june. copilul divin este îngrijit de nimfe şi alăptat de animale. adică de demoni ai naturii şi mai ales de nimfe. pe care el. titani care. o căŃea. Născînd pe Zeus şi dorind să-1 salveze. Dintre animalele care dau hrană pruncului Zeus sînt amintite destul de des şi albinele (care în acelaşi timp îl şi păzesc) sau se menŃionează că nimfele îl hrănesc cu lapte şi cu miere. InscripŃia nu este mai veche de începutul veacului al III-lea din era noastră.

pe de altă parte. Pentru cetăŃile noastre.. In acelaşi ciclu. M. asupra muritorilor justiŃia a stă-pînit (şi. . (Sări pentru noi) pentru a umple vasele noastre.a sări pentru" — ca şi cum ar fi vorba de săriturile dansatorilor. cu aceeaşi semnificaŃie străveche în religia minoanmiceniană. Nilsson propune o traducere ad litteram: a sări în.. iar mai tîrziu cerbuŃ (deci tot un june. cîntînd în picioare în jurul altarului tău.. Sări pentru lîna frumoasă (a oilor noastre). ca inexactă..) (Anotimpurile au înflorit) anul întreg. (şi pentru a face să crească pe brazdă) recoltele. pe care-1 redăm într-o traducere liberă. pe bază de documente certe. Nilsson nu este de acord cu această interpretare. fiu al lui Cronos.).mitologiei — crede Nilsson —. P. dar îl găsim în scrierea lui Jeanmaire închinată exclusiv acestei probleme. pînă la cele mai mici detalii rituale: „O. Nilsson. care ne interesează îndeosebi. pentru că împinge asemănările de pînă acum. . E. pentru un text asemănător din łara Oltului (unde. turmele şi tot ce e de fecundat. Este interesant de reamintit că.431 După J. cărora Rhea te-a încredinŃat. .. sări şi pentru îndeplinirea . Nilsson dă traducerea părŃii ultime a imnului. Zeus nu este decît o proiecŃie a tineretului care săvîrşeşte ceremonia anuală a iniŃierii. pentru perioada înaintată a civilizaŃiei cretane.. bazaŃi însă pe realităŃi lingvistice sigure. o învăŃătură religioasă: pruncul divin părăsit de mamă. în această aniversare. .. nu e vorba de demoni ai naturii. (Refren . P. avînd adeseori legături precise de fecundare cu nimfe (în copaci) sau cu alte elemente feminine. invocat de o ceată de tineri. lebădă. Sări de asemeni pentru (noii cetăŃeni) şi sări pentru Themis . (Refren . pe cînd. Deci nu numai aceeaşi doctrină. Nilsson arată. tovarăşa BogăŃiei. . îndreaptă-Ńi paşii şi încîntă-ne cu hora pe care pentru tine o ritmăm.433 Nilsson consideră traducerea . cu toate că se chema boriŃă sau turcă.cu piciorul lor bătînd pămîntul CureŃii? purtători de) scuturi. . făcută de prof. pe liră.). un Dumnezeu june. . . . Căci acolo. adăpost inviolabil. (Lipseşte o strofă la sfîr-şitul căreia este menŃionată) frumoasa Auroră. Harrison. . după reconstituirea specialiştilor. (Refren . şi în rămăşiŃele unor vechi religii asemănătoare. pe de o parte. P. . ci de Zeus-june şi însoŃitorii lui juni. acompaniată de nai (fluier).). pe motivul — după noi neîntemeiat — al anacronismului: riturile de iniŃiere fiind expresia unor perioade mai înapoiate. nu mai pot fi considerate ca simple alipiri la obiceiul junilor. aşezată roată în jurul altarului (mesei). pentru Zeus-prunc. adoraŃi ca dătători ai fertilităŃii. în împrejurări nupŃiale neîndoielnice. El propune înŃelesul precis de „a fecunda" sau „a procrea"*3*. barză. ca să se înmulŃească. un zeu tînăr. M. Sări pentru cetăŃile noastre şi sări pentru corăbiile noastre purtate pe mări şi sări pentru cetăŃenii tineri şi pentru o Lege bună". nu simple elemente izolate. asupra regnului) animal. fiind găsit fragmentar. se potriveşte mai -bine o interpretare a fenomenului ca rit de fertilitate. ci o concepŃie în- 318 TRAIAN HERSENI UN ÎNCEPUT DE SINTEZĂ 31î> treagă. cu sensul realist al expresiei şi nu cu cel de „a sări în ajutorul cuiva". care apar în leagăne de mătase agăŃate în copaci. (te-au ascuns. dar . crescut de elementele naturii. Nefiind vorba de un dans al CureŃilor. Nilsson nu reproduce textul întreg al Imnului de la Paleocastro. ca şi cele ce apar în coarnele bourului. Nilsson este convins de existenŃa unei vechi credinŃe minoane în apariŃia zeului în chip de pasăre sau de animal. pentru oale pline şi sări pentru lîna turmelor şi sări pentru cîmpul cu roade şi pentru stupi. ci ca elemente organice.435 Fetele din colindele noastre.). sări. ci demoni ai fertilităŃii. dealtfel. care Ńin de însăşi structura şi semnificaŃia lor magicoreligioasă străveche. că Zeus june (imberb) este asociat constant cu o pasăre (cocoş. Asemănările nu se opresc aici. pe care l-am stabilit şi noi. dar exact acelaşi ritual. boriŃa era împodobită cu smocuri de pene şi avea cioc de pasăre. ceea ce îngăduie bănuiala că la origine a fost pasăre (de ex."432 M. desigur le-au sesizat. Zeus-pro-creatorul apare în chip de taur purtînd o fată (Europa?) pe spate. vultur) care îl reprezintă şi sub înfăŃişarea căreia apare.aduce copiii") şi abia în urmă a devenit bouriŃă sau turcă. El este foarte important pentru problema noastră. şi pentru navele noastre . care ai venit în fruntea cortegiului demoniac la Dikte. Este cu desăvîrşire imposibil ca faptul să nu aibă nici o semnificaŃie. stăpîn suveran al efluviilor scînteietoare. executată de adulŃi. .'.Zeus Dikteanul nu este altceva decît căpetenia acestor demoni tineri. Couroi et Couretes.). Mare Kuros (mare June). atenŃi. prin-tr-un imn (colindă) ca să apară şi să sară pentru a fecunda cîmpul. cel puŃin în interpretarea satelor. veneraŃi în cultul rustic cretan ca însoŃitori ai marelui Kuros (junele Zeus). ci de o iniŃiere a tineretului în secretele tribale. (Refren.(?) (Refren . în special de păstori şi vînători" — conchide M. (Refren . pe care cititorii... prelungită în religia greacă. găsite în obiceiul cetelor de feciori din łara Oltului şi alte părŃi ale României. .. .. Iată deci. se spune clar: „săi în . pînă de curînd. ."). Murray: „Sări pentru noi. Copil nemuritor. Pacea. te salut. care pînă de curînd era considerată că . P.

Fiul Semelei este fiul pămîntului roditor. cea de „jiul lui Zeus" (fiul lui Dumnezeu).439 Maica lui Dionysos este Semele. nu încă de Dionysos. zeiŃa tracică a pămîntului. . dar naşterea şi moartea lui Zeus aparŃin exclusiv Cretei şi se deosebesc profund de concepŃia greacă. Cele două interpretări ale lui Nilsson şi Harrison. dacă nu ne-a venit prin import. care. . domnul sau zeul vinului. Epifania anuală a zeului are egală semnificaŃie pentru amîndouă evenimentele: ea ocroteşte trecerea vîrstelor tinere spre căsătorie şi. cu rosturi rituale evidente). cu leagănul agăŃat de un brad. In complexul dionisiac însă. fertilitatea codrilor şi cîmpurilor (poate chiar fecundarea sau fertilizarea lor directă.437 Munca de mare erudiŃie. la fel cu Zeus-pruncul. generatoare. dezvăluie şi alte aspecte asemănătoare cu cele din łara Oltului. copilul reprezintă deşteptarea vieŃii naturii şi cîmpurilor . sensul primitiv). această credinŃă nu mai apare izolată. încît trebuie privite ca o moştenire cretană. sub cele trei vîrste caracteristice: prunc. Dionysos Tracicul — argumentează. masculin). pasăre. asociat cu aceste credinŃe şi obiceiuri. în asociaŃie cu un cult al copacilor (dendro-latrie)436 — ca şi în łara Oltului şi în atîtea părŃi ale Ńării noastre (cultul bradului. pe cînd Sabazios Frigianul este un zeu care iarna doarme şi se trezeşte vara. . al mărului etc). încît are toate şansele să fie străveche. june. . Dealtfel Nilsson însuşi susŃine că frigienii au dus cu ei pe Dionysos din patria tracică. pe plan social. E vorba de Dionysos ca demon al vege320 TRAIAN HERSENI UN ÎNCEPUT DE SINTEZĂ 321 taŃiei şi al recoltelor. în unele cazuri numele îngrijitoarelor copilului divin sînt inteligibile. Foarte important pentru noi. de pildă. erau în fond expresia aceleiaşi realităŃi bio-sociale: vitalitatea procreatoare. nu se exclud. fiind sărbătorit cînd se retrage pentru somn şi cînd se trezeşte din somn. E drept că Nilsson încearcă să susŃină originea frigiană (tot traci. evident. legate de . fără a se putea vorbi. aşa par a sta lucrurile. de căsătorie sacră (hieros gamos). dacă nu e vorba de fenomene mai greu de controlat. ci se leagă organic de toate celelalte. In colindele din łara Oltului. întradevăr. nu este crescut de maică-sa .Plutos este prosperitatea în înŃelesul vechi. care întrupează elemente atmosferice promovatoare ale creşterii vegetaŃiei şi holdelor. pentru a putea fi considerată ca o moştenire minoană. Nilsson — este sărbătorit iarna. îngrijit de elemente ale naturii: ploaia. în acelaşi timp şi prin aceleaşi mijloace.. Zeus conceput ca zeu al junilor care se iniŃiază şi Zeus ca zeu al fertilităŃii prin mijloace sexuale. ceea ce este cît se poate de semnificativ.. deci în faza iniŃierilor şi care. emigraŃi în Asia Mică). P. fără îndoială. rodul cîmpului. pentru că ne apropie de zona noastră de cultură spirituală. el apare în leagăn. cuprinzînd cîndva toată partea noastră de lume.pe principiul nou. aborigenă (tracică) sau a unei culturi de întindere mai mare. după unii învăŃaŃi. El apare tot părăsit de mamă. . Copilul Plutos. dar fiind vorba de forme primitive de cult. probabil cu aceleaşi semnificaŃii străvechi. dar şi de mare inteligenŃă a lui M. Reprezentarea lui Plutos ca un om în vîrstă se datoreşte ideii recoltei strînse . deoarece demonul vegetaŃiei devine în chip firesc demonul recoltei.438 — încît asemănările merg spre aceeaşi civilizaŃie cretană. vîntul. este faptul neîndoielnic că Dionysos Tracicul apare şi el ca un „copil divin" — există o mitologie şi un cult al pruncului Dionysos. un reprezentant al vegetaŃiei. P. Plutos este reprezentat pe vase şi în credinŃe.440 Poate aceasta este interpretarea justă a unora din colindele noastre. a acestor credinŃe. după iniŃiere se căsătoresc şi procrează. nu tracică europeană. ca lumina şi foarte frecvent: rouă (care apare tot atît de des şi în colindele făgărăşene. cărunt. Nilsson. Nilsson socoteşte că nunta sacră este un motiv prea răs-pîndit şi bazat pe o idee prea simplă (magia simpatetică). Cel puŃin în cazul cetelor din łara Oltului. Dumnezeu sau gazdele sînt imaginate tot ca dormind şi sînt trezite ca să dea roadă cîmpului ideea trebuie să fie arhaică. ca şi Zeus-pruncul. de unde şi cultul phalic. iar etimologia numelui lui Dionysos este. a fost ucisă înainte de a naşte copilul. ele arată fiinŃe feminine. cornută etc). pe care o ating şi o reprezintă. în care pruncul divin plînge şi nu-1 aude nimeni sau creşte singur la munte. El este. . daca este adoptat şi adorat de un popor agricol.". conform mitului. care a fost. de ordin pur mitologic. dacă nu e cumva vorba de o mască de tip compozit (concomitent. vîrstele ajunse la adolescenŃă şi căsătorie. fondul străvechi trebuie să fi fost acelaşi pentru toŃi tracii (inclusiv geto-dacii). de unde şi un anumit cult al leagănului (atît de evident şi la noi). numai că acolo acesta a suferit influenŃa unor religii locale şi deci s-a modificat. fecunditatea oamenilor şi dobitoacelor.441 Argumentele aduse pot fi reexaminate. dat în grija altora ca să-1 crească şi. neaua. . de o perfectă identitate. pînă în Marea Egee şi Asia Mică. chiar şi ca un verb: a roura. depusă pentru descifrarea religiei minoan-miceniane. ca Isus Christos din colindele noastre. M. Zeus-june şi nimfele amorurilor lui apar adeseori ca spirite sau demoni ai copacilor.

aşezate.444 pe care n-o prezentăm decît în cîteva cuvinte. G. era invocat ca Junele (Kuros) prin excelenŃă. în loc de 1 . pe lîngă cel amintit doar sumar. Dar. M. pe scară mare. spiritul vegetaŃiei născut de Pămînt (feminin) şi crescut de demonii naturii sau chiar de animale". în lumina ipotezei că este vorba de rituri de iniŃiere a adolescenŃilor (junilor) în anumite condiŃii istorice. dimpotrivă.e. din partea istoricilor de ramură. Pe de altă parte. marcînd tăietura timpului. transpuse pe plan „divin". din ziua în care hazardul unei descoperiri epigrafice ne-a 1 făcut să cunoaştem un imn cîntat de o corporaŃie juvenilă (e vorba i de Imnul de la Paleocastro) chiar pe locul vechiului sanctuar diktean. De un netăgăduit folos pentru lămurirea problemei noastre ne-a fost şi lucrarea citată a lui H. TradiŃiile religioase legate în lumea elenică de cureŃi nu sînt decît tradiŃii sociale. Pe de altă parte. reforma calendarului roman din anul 153 î. în care apar multe asemănări cu al nostru. o divinitate care nu poate fi decît Zeus Cretagenetul. mai exact. corporaŃie care pare a fi modelată după tiparul vechilor CureŃi. Studiul atent.Sistemul claselor de vîrstă şi al asociaŃiilor masculine. Jeanmaire confirmă această ipoteză. Nilsson susŃine originea exclusiv milioană a „copilului divin..442 Indiferent însă unde s-a născut.446 Cercetările lui H. P. -----Cele mai multe mascarade practicate în Europa modernă se situează intre Crăciun şi Paşti. euro-asiatic-african (protomediteranean) iroblema cetelor de feciori şi a cetelor de căluşari. cunoscut direct de la sursă. ale riturilor de iniŃiere a junilor. în această direcŃie vom avea cele mai multe şanse de a găsi confirmarea ipotezei după care tradiŃiile privitoare la cureŃi ar coincide cu obiceiurile de iniŃiere. fiind cele mai simple. Jeanmaire este şi reluarea şi interpretarea mai conformă cu datele ştiinŃei moderne a textelor lui Strabdri447 despre identitatea ca fond religios (de tipul entuziast) a cureŃilor. este greu să admitem că au fost împrumutate în perioade mai tîrzii.443 încît cercetătorii vor trebui să Ńină seama de opera lui completă. ca spre leagănul tradiŃiilor «curetice».. iarna. este suficient să indicăm paralelismele menŃionate. menit să dezlege complet. adică schimbările anului. între solstiŃiul de iarnă şi echinocŃiul de primăvară. ne amintim de interesul viu stîrnit în lumea ştiinŃifică de descoperirea unui text arătînd că.445 . a lăsat.us pentru că foloseşte material slav. P. Formele de la noi. Oricît am înclina să credem că a putut fi închegată concomitent în mai multe părŃi. care se ocupă în mod special de trecutul reli-j giilor. ne pune în posesia unui imens material documentar. Un merit special al lui H. religia aceasta n-a rămas într-un singur loc şi ea a avut timp să se răspîndească pe o arie destul de mare. Jeanmaire studiază faimoasa problemă a CureŃilor. bachante etc. în mentalitatea concretă. începutul anului se leagă.n. In sfîrşit. pe plan sud-european. în cursul unei ceremonii ai cărei celebranŃi erau în chip vădit juni cretani. datorită unor condiŃii asemănătoare. de primăvară. care a fixat începutul anului nou la 1 ianuarie. „Literatura şi arta ne-au impus viziunea unor cureŃi zăngănindu-şi armele în jurul leagănului lui Zeus. Tot spre Creta ne îndreaptă constant izvoarele vechi. — la care se adaugă suita de satiri.migraŃiile şi deplasările popoarelor de altădată. telchinilor etc. după locuri şi timpuri. sileni. dar pe care am avut-o mereu în vedere în interpretările noastre. De aici variaŃia sărbătorilor de început de an. coribanŃilor. urme mult mai aparente în instituŃiile politice şi sociale cretane. H. care s-ar putea să aibă o însemnătate foarte mare pentru studiile de ansamblu.Forme străvechi de cultură poporană romaneasca A \ 322 TRAIAN HERSENI al acestor suite şi al zeităŃilor de care se leagă. Dumezil pune problema într-o tematică indo-europeană şi foloseşte o documentare de mîna întîi şi o metodă riguros ştiinŃifică. a fost o perioadă de viaŃă socială deosebit de intensă. dactililor. închinîndu-le lor operele cele mai importante ale sale. Un sprijin deosebit de preŃios în lămurirea sărbătorilor de iarnă [ne vine. aproape dispărut în lumea ioniană şi în Grecia septentrională. incantaŃia acestor adolescenŃi suscită şi face să tropăie în centrul cercului pe care ei îl formează. dintre care trebuie să amintim neapărat lucrarea lui Geor^es Dumezil: Le probleme des Centaures. Deci. tityri. Nilsson a cercetat aceste probleme pe scară mult mai mare. ca să nu bănuim mai devreme o origine comună. cabirilor. în chip obişnuit. de îngheŃ şi zăpadă. eu un caracter originar. 21 —. cu care din nou ne găsim pe tărîm tracic. pe PrinŃul însuşi al adolescenŃilor — nu mai sesizăm pe Zeus Cretagenetul decît ca pe megas Kuros'6 (Marele June sau Junele cel Mare). M. aici. Pentru noi. la toate popoarele cu climat rece. legate cu sistemul claselor de vîrstă". complexul de astă dată prea ■e mare şi asemănările prea amănunŃite. specifice lui Dionysos. plină de manifestări magico-religioase. Jeanmaire. al „grecologilor".

. genii ale lumii morŃilor. E drept că în tot Occidentul. ele au jfost de la început multiple. turca moldovenească etc). In timpul ultimelor zile ale anului (sau ale iernii). tema aceasta născută dintr-un vechi trecut comun. prin diferite mijloace. păduri.martie. întîlnite şi la noi. care este deŃinătorul.spirite ale lumii de dincolo". Numele acestor genii se leagă de o rădăcină comună indo-europeană şi indică. Dumezil arată că în cele 12 zile de la Crăciun.458 Iată cum pot fi reprezentate.rituri de medicină populară".suflete ale morŃilor44. indo-europeană.FiguraŃii ale timpului.) şi dau tîrcoale aşezărilor omeneşti. ObiecŃia principală constă în faptul că „pînă în veacul al IV-lea. Măştile sînt în acelaşi timp .. toate de origine indo-europeană. . fără îndoială.. Dumezil combate — alături de Nilsson şi Clemen449 — tezele mai vechi (susŃinute de Tielle. fiind răspîndite în toată Europa prin armata şi administraŃia romană. 324 TRAIAN HERSENÎ UN ÎNCEPUT DE SINTEZĂ 325 Gandareva. .454 Calul pare a fi chiar înfăŃişarea unui vechi zeu al anului. Folosind material şi bibliografie slavă. răspîndit la toate popoarele europene (vezi şi căluşarii la români. sărbătoare. în consecinŃă. în credinŃele multor popoare (în special la slavi*53) a unei anumite „forŃe sacre" de care se leagă numeroase . aceste genii indoeuropene. că ele au fost necunoscute Europei precreştine şi preromane. cele dorite în anul care urmează. şi după el. într-un fel sau altul ele simbolizează şi timpul ce curge pînă la anul următor. . serbare (în special la nunŃi) si timpul Crăciunului. dar toate păstrează pînă azi ideea unor genii sau demoni ai schimbării anului sau ai sfîrşitului de iarnă. după împrejurările lui specifice. ca la slavi. stabilită de Meillet „înseamnă exact a dori ceea ce îŃi lipseşte64 — adică serbare magico-religioasă dintre ani sau de început de an. nu comportau aceleaşi deghizări animale":1»1 Dumezil socoteşte ca argument şi mai puternic faptul că deghizările sînt răspîndite pe întreaga suprafaŃă a pămîntului. pentru a asigura. mai ales cu taurul. După Dumezil. Termenul vechi slav de gody — arată Dumezil — înseamnă în acelaşi timp an. miturile povestesc că fiinŃe misterioase ies din ascunzişurile lor naturale (ape. mîncau carne crudă. după împrejurări. cum am spus. greceşti şi romani (Gandharva. ca una din formele cele mai obişnuite şi mai vii ale riturilor religioase. de la sthaura = taur. Aşadar. turca. nu un ciclu de teme. perioadă de lichidare. explică laolaltă procesiunea măştilor". profitînd de ocazie pentru a se apropia de oameni. poate erau chiar genii ale lunilor. el este calendarul tuturor popoarelor europene. munŃi etc. animalul cel mai important al deghizărilor este calul. Teza lui Nilsson însuşi. . Nicăieri nu s-a păstrat mai bine forma şi înŃelesul vechilor rituri indo-europene. persani. după care măştile europene i înt de origine celtică. putînd fi înlocuite una cu alta. ultima înrudită. Nu este cie imaginat deci. calul este figura centrală a măştilor de tot felul. a avut drept consecinŃă mutarea multor obiceiuri de primăvară în plină iarnă. erau. dînd altă interpretare unor materiale slave cunoscute.455 precum şi credinŃelor din alte Ńări456 — socoteşte măştile ca „genii ale timpului". diferite spirite subterane sau de pădure. după Dumezil. Aceste fiinŃe misterioase erau concepute ca făpturi semianimale. cu turo™ polonez şi turice slovacă. Aceste reprezentări erau mult mai bine precizate în figuraŃiile rituale. genii ale timpului. în formă de animale (lup. bine sau răufăcătoare. dar măştile se schimbă foarte uşor între ele. apar. fie ca suflete ale morŃilor (în aşteptarea. capra. exprimat în termeni comuni indieni. demoni de tot felul. plimbate la schimbarea anului. prototipurile presupuse ale sărbătorilor de ziua anului. ci un tip divin. semiumane. turon etc. cu ritualurile şi măştile respective. cînd ca păzitori sau stăpîni ai acestor ascunzători naturale şi ai comorilor pe care le cuprind. în legătură şi cu faptul că apgr într-o perioadă socotită prielnică pentru căsătorii. în acelaşi timp genii ale naturii. după credinŃe. Notăm că Dumezil foloseşte chiar material romanesc-: brezaia. Dumezil. deci şi turca noastră).457 Cercetînd problema. Fiecare popor a dezvoltat. a reîncarnării) — sau ca fiinŃe avînd putere asupra acestor suflete. Dumezil susŃine existenŃa unui zeu al anului. cele mai vechi condamnări ecleziastice nu se referă în general decît la deghizările in cervulo aut in uitula (cervidee şi UN ÎNCEPUT DE SINTEZĂ bovine). demoni ai celor 12 zile intercalate între sfîrşitul şi în-eeputtlManului.450) după care toate aceste obiceiuri sînt de origine greco-romană. adică pînă într-o epocă în care înrîuririle barbare au avut timp să le altereze.. . Rădăcina comună. Aceste genii erau socotite. Măştile însă nu se reduc la cal. existente şi la germani etc. acestea sînt cele trei categorii principale de reprezentări mitice care . Printre travestirile legate de gody figurează şi jocul calului. după Dumezil.452 nu poate avea decît o valoare regională. suflete ale morŃilor dînd tîrcoale celor vii şi dorind să reînvie. sărbătorile romane de iarnă. Kentauroi şi Februus). urs. Bilfinger etc. foarte rar se aminteşte calul. cu înŃelesuri diferite. apoi lunar-solar). de dorit sau de temut. pe plan indo-european străvechi. Calul şi toate celelalte măşti sînt preocupate In chip special de femei şi de fete. pentru a asigura funcŃionarea normală a calendarului străvechi (la început lunar. Acest calendar a devenit apoi universal.

nuntă. amintiŃi mai sus. soare etc). el însuşi nu o stare. — iar concepŃia lui specifică (desprinsă clar şi din obiceiurile cetelor de feciori de la noi) era că „binele şi viaŃa. la civilizaŃia autohtonă. încetînd de a mai aparŃine acestui zeu. corespunzînd exceselor măştilor. cum am văzut. vasele primitive (ulcelele din mormintele de la noi) nu erau de aur. B. fără nici o îndoială. ani (sfîrşit şi început. în fel şi chip. licenŃă sexuală considerabilă.ucise" (adică demascate) de „eroul" locului. ci un proces în continuă desfăşurare. Asemănările cu mama pădurii de la noi. Nu este vorba numai de Semele şi Dionysos. era legat de o „asociaŃie închisă". arat. 361). iar la încheierea sărbătorilor. laptele zeiŃei-mame telurice. mai apropiată de mentalitatea vînătorilor. moarte). de unde s-au răspîndit apoi. E. iniŃial zeul acesta nefiind decît un „spirit al copacului" (p. deci dintr-o Ńară tracică. „băutură sacră". pe care „legendele îl prezentau sub trăsăturile unui păstor tînăr" (p. Măştile. fiul ei. ca şi „fiuŃul" din „leagănul agăŃat de un brad". de modul specific de viaŃă. „măşti". băutură sacră a vitalităŃii. înainte de a Ńine seama de numeroasele analogii. ca şi a unui zeu care să fi prezidat aceste sărbători (ceea ce se întîmplă şi cu Moş Crăciun al nostru. care nu sînt deci exclusiv cretane sau de origine cretană. Sărbătorile acestea comportau şi alte elemente interesante: conflicte între măştile diferitelor sate. „rituri de iniŃiere". urs — sigur). rotunjit în formă de sîn şi făcea din el libaŃii de lapte" (p. carpato-danubiană. 308—309). sînt însă semnificativi pentru noi. Briem462 şi-a dat seama de rolul foarte important al tracilor — prin Orfeu şi Dionysos — în închegarea şi răspîndirea unor culte bazate pe o mare zeiŃă (a pămîntului) şi un zeu june (al vegetaŃiei). fiecare popor. se puteau mărita. anumiŃi oameni se travesteau în aceste fiinŃe (genii). Toate acestea erau legate de o corporaŃie specială de iniŃiaŃi. după unele supravieŃuiri care au dănuit pînă de curînd — în colinde. Dumezil încheie cartea cu aceste consideraŃii înŃelepte: „Nu ne facem iluzii asupra valorii acestei reconstituiri . deci geto-dacă şi în genere la civilizaŃia tracică (inclusiv cea fri-giană). Ea domnea mai ales peste păduri şi animelele sălbatice: tronul ei era sus în munte şi era adorată în caverne şi grote adinei" (p. importante.. 301). Cultul acestor două zeităŃi. apoi a imorta-lităŃii. răul şi moartea sînt sinonime". Briem: „In centrul acestui cult era o mare zeiŃă-mamă. „cupă sacră". ci la toate popoarele care au ajuns într-o fază de dezvoltare economico-socială şi culturală care le-a permis sau le-a silit să ia act de schimbările anuale ale naturii (vegetaŃie. terorizau populaŃia timp de cîteva zile. Nu numai la indo-europeni. izvor a tot ce e viaŃă. solstiŃiile şi echinoxu-rile solare). Deci sărbătoarea străveche a anului este perfect posibilă. ca fiu ai unei mame montane. erau alungate/ sau .. fetele de măritat. rituri şi măşti — ni se pare necesar să recurgem. în funcŃie de structura economică. Dar confruntările urmărite.461 fie că e vorba de viaŃa oamenilor (naştere. deci mai apropiate de cele poporane. cel puŃin în formele lui primitive. ci sub forma lor arhaică. In mentalitate magîco-religioasă. identificate cu geniile. sînt evidente. 301). tot o mamă montană. ci mai devreme dezvoltări mai mult sau mai puŃin independente ale unui fond religios comun. In aceeaşi arie de civilizaŃie. cules la agricultori etc). fără de care nu se putea lichida anul trecut şi nici nu se puteau asigura cele dorite de oameni pentru anul viitor. In faza cea mai străveche. In acest cadru însă. paralelisme şi eventual influenŃe din alte civilizaŃii. pierdut în negura vremurilor.459 G. dar şi de Cybele şi Attis. fiecare cultură poporană îşi construieşte propriile credinŃe şi rituri. de curgerea timpului: luni. O. ca un ecou îndepărtat şi complet laicizat al unor vechi credinŃe). „dansuri şi cîntece rituale". In ce-1 priveşte pe Attis — asemenea zeului june din colindele noastre — „era un zeu tînăr al vegetaŃiei". Ocupîndu-se de societăŃile secrete ale misterelor. dar conŃinutul real sau simbolic al lor era. „taur sălbatic" (deci bour) etc. în numeroase culte asemănătoare. de magicieni.la sărbătorile de schimbare a anului (sau sfîrşit de iarnă). foarte larg şi universal. deghizări animale de tot felul (Ńap. la un moment dat. dar mai puŃin directe. ori de cîte ori este posibil. Ei nu. 326 TRAIAN HERSENr sub forma lor tîrzie şi deci foarte elaborată. Desigur. originari tot din Frigia. După datele pe care le-a adunat şi sistematizat O. cum sînt cea egeană şi cele mic-asiatice. iar în prezent cu Moş Gerilă. pe lîngă schimbările mai uşor de observat ale fazelor lunii. în legătură cu fazele lunii. timpul de trecere dintre faze reprezintă pretutindeni un timp de criză. .. semănat. . iernat la păstori. tot o varietate de brad) care „reprezenta vegetaŃia personificată de Attis" (deci pădurea de pini). nu permit nicidecum să ne imaginăm un alt cadru"*™ Fără îndoială acest cadru există. cel puŃin la început. laptele matern. din colindele noastre. . fie că e vorba de muncile umane (vărat. păstorilor şi plugarilor. de reconstituire istorică a unor forme străvechi de cultură poporană românească. la serbările dedicate tot unei mame-zeiŃe: „pontiful Ńinea în mînă un mic vas de aur. adolescenŃă. în întreg Imperiul roman. dar cea mai populară dintre ele a fost deghizarea în cal. anotimpuri. el era. în problema care ne preocupă. Pentru problema mai restrînsă care ne preocupă. Uneori pentru a sfîrşi cu ele. un adolescent identificat cu un pin (deci tot un conifer.

Boulan-ger 463 Aceştia au fost preocupaŃi în mod special de elementele pre-elene şi cele tracice din religia greacă. în aceeaşi religie. La început laptele matern (curat). moştenit de la înaintaşi. In toate cultele acestea poporane „ideea unui pămînt-mamă (Terre-Mere) s-a păstrat ca element principal" (p. LibaŃiile de apă. băutura prin definiŃie a zeilor nemuritori. în aceeaşi viziune. semnată de L. aşa cum este cunoscută din numeroase documente păstrate din perioada clasică. unora dintre zeităŃi li se aducea ca ofrandă lapte cu apă şi miere. oricît de indo-europeană ar fi. precum şi ale unui număr mare de arbori şi animale legate de ele. ci una „telurică". Tema băuturii imortalităŃii. în unele rituri de origine preelenică. a devenit prima băutură folosită în serbările populare. a vieŃii sub toate formele ei: vegetale. deci reîntoarcerea la viaŃă a celor moarte. Ion". şi ele par opuse vinului. ca orice sămînŃă şi revin în forme tinere la viaŃă. laptele animal. a vindecat pe Triptolem de o boală foarte gera hrănindu-1 cu propriul ei lapte (deci lapte vindecător. dar şi de renaştere sau reînviere a celor morŃi. Ea a avut forme multiple după epoci şi împrejurări (geografice. pentru că se credea că tot ce se naşte purcede din ea. care dă naştere. In cultul arhaic al zeiŃei Geea (zeiŃă a pămîntului) au existat rituri care urmăreau să reanimeze mai ales prin folosirea focului. a junilor care atingeau vîrsta însurătoarei. Principiul fundamental al vieŃii. apoi primeşte din nou de la ele germenele roditor" — ceea ce dezvăluie ideea că morŃii se întorc în pămîntul matern. în religia greacă şi ce este contemporan. de miere şi de lapte sînt cuprinse sub numele speciale de nephalia. alăptînd pe Heracles. Mitul spune că una din zeiŃele pămîntului. Gemet şi Boulanger notează: . se evoca: „pămîntulmamă. pînă de curînd. la fel cu plantele. iar pe această bază. nu este mai puŃin . să nu aibă o origine „solară". dar pentru noi un lucru este sigur: unele dintre aceste forme amintesc în chip frapant fenomene de la noi. consideraŃi ca sămînŃă aflată în germinaŃie chiar în trupul unei divinităŃi a pămîntului. cu excluderea vinului. de origine „preistorică". După un text des citat din Eschil. S-ar putea reconsidera. O imagine tradiŃională în mitul dionisiac este aceea a izvoarelor de lapte şi de miere pe care le fac să izvorască zeul sau adepŃii lui: este imaginea care trebuie să fie cea mai veche — vinul pare adăugat şi venit din altă parte. iar acesta s-a prefăcut în crin. în special tracice. de incitare magică la rodire a fetelor nemăritate (pentru a se mărita şi a procrea) etc. MorŃii. Oamenii nu mureau decît ca să renască. 57). dătător de viaŃă). în rituri ca şi în reprezentări. amestecat cu miere. Deme-ter. OpoziŃia cu vinul. In acelaşi context se credea că laptele Herei putea face din oricine un nemuritor. creşterii şi vitalităŃii. unde rodesc din nou. care constată încă în antichitate existenŃa colivei în legătură cu morŃii. Ei au făcut deci două operaŃii de foarte mare importanŃă pentru problema noastră: au căutat să descifreze ce este vechi. mai ales de oaie şi de capră. chiar laptele zeiŃei-mamă. a scăpat din sîn un strop de lapte. care a existat în mod sigur şi la români. singură. consoarta lui Zeus. Gernet şi Boulanger. considerată ca băutură a nemuririi. etnice etc).. din propria lor sămînŃă: de aceea se credea că generaŃiile tinere nu fac decît să reîncarneze fiinŃele strămoşilor. sănătăŃii şi imortalităŃii era considerat însă. a unui pămîntmamă care asigura deopotrivă fertilitatea cîmpurilor şi fecunditatea animalelor şi oamenilor. Laptele îndulcit cu miere şi subŃiat cu apă era hrana copiilor mici şi era considerat deci ca principiu al naşterii. culte care cuprind în complexul lor rituri certe de iniŃiere a tineretului masculin. le hrăneşte. Rezultatele arată existenŃa unor vechi culte ale pămîntului-mamă UN ÎNCEPUT DE SINTEZA 327 şi ale vegetaŃiei sălbatice. sînt adesea asociate. germinatoare şi crescătoare".Date tot atît de sugestive. îneît au putut fi cercetate pe viu. tuturor fiinŃelor. sugerează că ea^ ar fi avut semnificaŃia de „panspermie". iar mai tîrziu cu miere fermentată. de astă dată de pe teren tracic balcanic şi chiar carpato-danubian (geto-dacic) se găsesc în cartea Le genie grec dans la religion. De aici şi obiceiul de a da nepoŃilor numele cel mic (de botez) al moşilor. energiile telurice istovite. erau socotiŃi ei înşişi ca puteri „nutritoare. .Mierea şi laptele . atestate şi pe teritoriul patriei noastre pînă de curînd. Poate că şi legătura dintre cetele de feciori şi sufletele morŃilor a avut cîndva înŃelesul acesta special: să se grăbească ritual căsătoriile din care urmau să se nască noi generaŃii de oameni. dar de origini şi tipare altele decît cele elene. utilizat apoi ca simbol al sinului matern şi ca ambrozie. iar mai tîrziu a celei cultivate. animale şl umane. deci de spermă sau sămînŃă a 328 TRAIAN HERSENE toate generatoare. iar apoi al renaşterii şi imortalităŃii. Alt mit arată că Hera. S-a păstrat în credinŃele religioase antice şi ideea străveche. economice. care s-a alăturat foarte tîrziu laptelui şi poate nu 1-a înlocuit integral niciodată. Gernet şi A. S-ar putea deci ca „focurile sf. apare constant în cultele primitive. între care — lucru foarte important pentru problema noastră — şi în cel al lui Dionysos tracicul. cel puŃin în formele religioase primare. cu un caracter arhaic foarte precis. cum era orice zeiŃă-mamă telurică. deci băutură sacră a imortalităŃii. . care au persistat pînă aproape de zilele noastre. şi problema „babei roate": mijloc de încălzire a pămîntului roditor.

probabil în numele UN ÎNCEPUT DE SINTEZĂ 329 unei ortodoxii milenare. reprezentanŃii lor cei mai autorizaŃi. cea sacrală. să fie întemeiate. geto-dacice şi în general tracice. Zamolxis) sau. uneori pînă la identificare. care aveau probabil un caracter de masă.464 în acelaşi complex de practici şi credinŃe religioase — prezentate pe larg de Gernet şi Boulanger — apar şi „casele comune" (gazda feciorilor din timpurile mai noi). două cicluri distincte". mai organizat şi în general mai dezvoltat. Masca aceasta nu se confunda cu măştile însoŃitorilor. se pare. Iată ce îndrepăŃeşte ipoteza noastră că zeul trac Dionysos a fost în formele lui originare un zeu al laptelui. Guşti. nu al vinului. Există. Religia geto-dacilor şi în general a tracilor n-a rămas însă în formele acestea primitive. ca şi boriŃa cetelor de feciori. Gernet şi Boulanger citează. riturile de iniŃiere ale junilor. o confrerie de preoŃi. dar de astă dată pe seama lui Isus şi a sfinŃilor săi. considerate ca esenŃiale. p. un animal sălbatic de munte (ursul. care „este un nume de rege — şi de asemenea de divinitate — şi care este şi numele unui dans". (Vezi Gernet şi Boulanger. zeul acesta ar reprezenta. n-au făcut şi nu puteau face excepŃie. a acestor complexe magico-religioase fiind tracică. ca şi Zamolxis geto-dacicul. Ei consideră însă ca cel mai demonstrativ — de astă dată de pe teren geto-dacic — „numele de Zalmoxis. Teoria monografiei sociologice. în forme mai vechi. şi-a găsit formele cele mai dezvoltate şi mai celebre în misterele elene şi elenistice. la care ne referim în legătură cu cetele de feciori de la noi. mir (miere) şi de vin. dar la originea lui cea mai îndepărtată — cu numeroase adaosuri ulterioare de provenienŃe variate — se găseşte. eventual al hidromelului.' 76—78). fără nici un simbolism). . tot o populaŃie tracică. Ideea însăşi. dansurile cu arme şi „evident" masca singulară a unui zeu precis (Dionysos. uneori în frunte cu regele. în funcŃie de civilizaŃiile ulterioare: Zamolxis daco-get a rămas mai aproape de sursă. şi nici cu mulŃimea de măşti din alte „cicluri magico-religioase" (p. Cei doi zei a trebuit să se diferenŃieze tîrziu. Deci. între alŃii. cu un studio introductiv: Sociologia monografică. în orice caz ale pămîntului carpato-danubian. 330 TRAIAN HERSENL înlocuit sau reprezentat cîndva paralel de bour sau de cerb). un personaj legendar. Acestea au fost însă incluse în complexe religioase mai vaste. preindo-europene. care nu îngăduia alăturarea vinului în misterele imortalităŃii la lapte şi la miere. în Grecia ea se raportează la vin. ale adepŃilor etc. la un moment dat. „curgeau izvoare de lapte şi de miere". getodacii. dacă informaŃiile celor doi specialişti în istoria religiilor sînt exacte. este extrem de veche: în „epoca de aur" şi în cel dintîi „paradis" imaginat de oamenii din părŃile noastre de lume. FaŃa cea mai străveche. Henri Hubert. în nici un caz nu. Dar a mai trebuit să fie. iniŃiere. dar a unor izvoare de vin sau de mir şi cu atît mai puŃin a unor izvoare de lapte dulce (laptele mamei telurice. atît de apropiaŃi în unele privinŃe de traci. muntele-mamă). un dans. deci „frate bun" cu Zamolxis — dacă nu acelaşi zeu — al cărui mare preot Deceneu a condamnat viŃa de vie. şi în forma aceasta. . 1934. o doctrină a imortalităŃii. de D. în special cu trăsături de mistere. o spune categoric: „Orfismul comporta un cult a zeului sau eroului Zalmoxis. (p. între care se găseau şi Dionysos tracicul. s-au păstrat. 69—70). deci în forme încreştinate.467 NOTE BIBLIOGRAFICE J39 vezi Traian Herseni. dansurile circulare. un mit al coborîrii în infern . adică de rămăşiŃă a unor vechi credinŃe şi practici autohtone. chiar cu unele elemente foarte vechi. cu care au avut contacte directe. Totuşi unele elemente originare. deci un zeu al laptelui şi al mierei. alături de cea lumească.egeeană.466 Mai mult decît atît — în cadrul de faŃă al consideraŃiilor noastre — ne-ar fi greu să afirmăm. de pe tărîm tracic."465 Deci există toate şansele ca interpretările propuse de noi pentru obiceiul cetelor de feciori. cu aspecte uneori de castă. dar fără vin. el însuşi de esenŃă divină. iar preoŃii au devenit. originară. cîntece şi măşti rituale au fost atribuite noilor zeităŃii. dar deopotrivă un cîntec. care a studiat mai ales pe celŃi. chiar după mărturiile anticilor. Completînd unele . Vechile dansuri. în orice caz. Ea a fost preluată. p. PrezenŃa vinului şi a mirului se poate explica foarte bine şi prin creştinism. ştiinŃă a realităŃii sociale. individualizarea divinităŃilor şi constituirea unei noi puteri. de către preoŃi şi deci a căpătat un caracter mult mai elaborat. dintre care am reprodus una mai înainte. ca în toată lumea afro-euro-asiatică. 124—127. Or/eu. un dans (ca jocul boriŃei) şi un cîntec (asemenea cîntecului de joc al boriŃei). puterea dionisiacă 'de a face să izvorască izvoare de lapte. care arată un zeu. în Grecia însăşi şi o temă a hidromelului şi în special a laptelui amestecat cu hidromel. o mască. Ciclul acesta. o piele de animal (urs) — o mască" (p. o divinitate. în vremuri foarte îndepărtate. 65). pe Seuthes. un trac. inclusiv de geto-daci. a unei zeităŃi precise (pămîntul-mamă. pe cînd Dionysos traco-egean-elen s-a transformat în zeu al vinului. 76). colindele de la noi. arată în chip foarte clar. Bucureşti. Originea dionisiacă şi mai departe zamolxiană a acestor izvoare este foarte greu de contestat.

— La Sociologie contempo-raine.. op. cf. K. 348 pr Engels. K. 1927. noastre: T. Werden. II: Die Wirtschaft der Naturvolker. Engels^ Despre religie. Die Entstehung der Volkswirtschaft. I: Der wirtschaftliche Urzustand şi cap. în Nerej. Coordonate ale culturii de masa. 353 V. Berlin-Leipzig. acelaşi. Ginsberg. cit. 1956. p. 138 (sublinierile noastre: T. K. I: Die soziale Organisation der menschlichen Wirtschaft. Volkerkunde. 1954. op. Sex and Repression in Savage Society. (p.). op. II: Die soziale Wirtschaftsprozess der Menschheit. p. Bucureşti. Tubingen. Cf. Bucureşti. 2 voi. Herseni. Natur-und Kultur-volker. 1956. Originea familiei. 352 V. în sens de cultură creată de popor. Les formes elementaires de la vie religieuse.) sau de pe poziŃiile sociologiei: A. p. rom.. K. Paris. 30. şi Fr. în Psihosociologia culturii de masă. Marx şi Fr. 163 şi urm. Cf. 557 Cf. p. Engels. VI. Herseni (coordonator). p. Wheeler. Nikolski. Nikolski. Ancient Society or Researches in the Lines of Human Progress from Savagery through Barbarism to Civilization. în ce priveşte aplicarea unei metode similare. 80 şi E. Paris. Psihosociologia culturii de masă (cit. Histoire du mariage (trad. V. The Material Culture and Social Institutions of the Simpler Peoples: An Essay in Correlation? London. lî. 349 Cf. Lenin.. cit. ESPLP. p.). Vierkandt. III. V. 1923 şi De la division du travail social. p. apărută în 1884 (trad. La sexualite et sa repression dans les societes . Malinowski. Ratzel. pentru întreaga problemă Hobhouse. Vezi şi T. 1939. II. Bucureşti. 17. De asemenea bine cunoscutele sale lucrări despre „satul devălmaş românesc". Kosven. precum şi Max Schimdt. Ideologia germană. 347 Op. 29.' G.. T. 1877 şi Friedrich Engels. p. din punct de vedere evoluŃionist. ed. Cf. cap. 356 V. cit. 1921. p. 346 Folosim termenul de „cultură poporană".). 350 Vezi pentru fenomen în toată complexitatea lui. 125). Thurnwald. Sociology of Science: A Trend 332 TRAIAN HERSENI Report and Bibliography (în Current Sociology.). op. I.). 343 Apud V.. Wandel und Gestaltung der Wirtschaft im Lichte der Volkerforschung. 1934—1938. Morgan). cea mai plauzibilă. Lon-don-New York. Cf. voi. 70. op. 30—31. p. 1924. 1956. noastre: T. H. 344 Op. acelaşi: Arbeit und Rythmus ed. Die Stellung der Naturvolker in der Menschheit. UNESCO. cit. 1943. Vezi şi K. Essai d'introduction critique ă Vetude de Veconomie primitive. cit. Ginsberg. Durkheim. Marx şi F. Rolul muncii în procesul de transformare al maimuŃei în om. cit. pe baza studiilor interdependenŃelor părŃilor într-un tot organic. 1893. cit. în special voi. A. cit... 25 şi 31. şi Fr. 1896. p. 358 V. Stahl. op. 4 voi. Edward Westermarck. Primitive Paternitu.. Leipzig. H. Bucureşti. ?54 Vezi M. p. Chicago. şi Olivier Le Roy.H. Nikolski. Bucureşti. The Father in Primitive Psychology. 3 voi. în special cap. VI: Separation des sexes et division du travail). 1887 (Grundzilge der Vdlkerkunde. 1920. să reconstituiască din rămăşiŃele animalelor străvechi întreg animalul.idei ale lui H. Hartland. Dialectica naturii. op. London-New York. ESPLP. O. 1918—1919. 49. Paris). B. 342 Mai ales Lewis H. Grundriss der ethnolo-gischen Volkswirtschaftslehre. cit. Tehnica UN ÎNCEPUT DE SINTEZĂ 331 monografiei sociologice. p. 70 (subl. lucrarea noastră Prolegomene la teoria sociologică (cit. voi. un village d'une region archaique. op. p. Nikolski. a proprietăŃii private şi a statului (în legătură cu cercetările lui Lewis H. Leipzig. nr. Morgan. şi L. 1968. Die menschliche Gesellschaft. Vezi Bernard Baber. Cel puŃin teza aceasta este. 1934 şi mai ales ampla aplicare a principiului. 1948). voi. 60. voi. 2. 345 Cf. p. Hobhouse. 5 şi urm. 355 Raportul acesta dintre gîndire şi societate este bine pus în evidenŃă de sociologia cunoaşterii. şi E. Despre religie. Şt. de acelaşi. care are înŃelesul de cultură creată pentru popor sau răspîndită în popor dinspre păturile culte.H. Bucureşti. şi H. Ed. Bucureşti. 1925 (cap. ed. I. 351 D.). K. Bucureşti. şi în 1. voi. 1909. Analog trebuie să se procedeze adesea în istoria socială*. R. StahL scriam atunci: „Cuvier a ajuns. (Subl. Van Gennep. 1958 şi V. 1932. 1930. spre deosebire de „cultura populară".H. K. Stuttgart. punînd bazele paleontologiei ştiinŃifice. C. 340 Slavii în vechime. 3— 96. cit. I. Engels. Wheeler and M. Vezi T. 55 şi Karl Biicher.. 1923 (trad. Paris. Nikolski. Nikolski. fr.. 341 Copilăria omenirii.

377 M. D. 363 şi urm. 31. 1945. şi A. 386 Vezi J. p. Paris. 366 Vezi operele citate ale lui Bachofen. H. Morgan. Malinowski. 371 Cf.). 132—133). Miercuri. Morgan. 5 voi. 1896 şi Das Alter der wirtschaftlichen Kultur. E. 1916 şi MioriŃa în Moldova MuŃenia şi Oltenia. 1914 şi Les origines magiques de la royaute. UN ÎNCIPUT DE SINTEZĂ 33.). Duminecă etc. O. şi O. 1896 şi Von der Hacke zum Pflug. Obiceiuri.. Schuller. cit. cit. După documentele de arhivă utilizate de C.. 368 vezi operele citate ale lui Pârvan. The Mothers. pe o carte de rugăciuni. sf. Legendele Maicii Domnului. 380 Cf. T. J. Metraux). III. Luni. 374 Ion Muşlea. H. noastre: T. 67. Căutarea Domnului Isus Christos (p. op. Caracostea. Constantinescu-Mirceşti (op. Sebeşul de Jos şi de Sus. Marian. op. 59. Briffault. Heidelberg. în special C. Cultes. Ucea de Sus. op. p. p. 361 M. Nesturh. Viştea şi Voivodeni. 106 şi urm. J.. p. VeneŃia de Sus. Bîrlea.. 1924. Leipzig. p. K. sînt ale noastre: T.. 1957. op. cîntece şi jocuri magice din corn.$ 381 Cf. L. Pîrîu. Ov. Breaza. p. 157—166). Kolinda: Eine Studie u'ber romănische Weih-nachtslieder. K. ou la tâche de Psyche (trad. cit. (subl. Harrison.primitives. Kosven. Vezi şi A. Prolegomena to the Study of Greek Religion.).. Vineri. op. p. noastre: T. Morgan. 1. 1933). cit. 1924. vezi S. 90 (subl. şi Robert Lowie. 369 Cf. Trăite d'histoire des religions. Woman's Share in Primitive Culture. Vezi şi L. 1919. 1860. 1949. op. II. cit. noastre: T. Vezi şi L. Paris. G. p. sf.. 378 M.. La Genese des mythes (trad. tot o „mamă bătrînă" (sf. mama vinului etc. E. voi. Vezi şi Sim. op. I. p. Paris. 1938. La Transylvanie dans l'antiquite.). Dionysos. p. cit. şi Eduard Hahn. 362 Cf. Trăite de sociologie primitive (trad. Prolegomena. . La Dacie apres Vabandon. şi IFr. 199. K. Engels. 1905. Sîmbăta de Sus. Cap. 383 Cf. Histoire de la civilisation africaine (trad. 382 Procesul acesta este magistral înfăŃişat chiar pentru zeul trac Dionysos (fiul Semelei) de către J. Beclean.H. Istoria României. cit. şi J. precum şi Br. 359 Introducere în istoria culturii primitive. 1—2. E. 62.H.. op. op. H. Hermannstadt (Sibiu). 375 Nu sînt mai concludente nici etiologiile înregistrate în alte părŃi. Vezi şi L. Krappe. Morgan. Vladimir Dumi-trescu etc. 1935 şi R. Berivoi.. p. VII.H. 90.). Die Haustiere und ihre Beziehungen zur Wirtschaft des Menschen. Kosven. 387 Leo Frobenius. Paris.H. 364 Vezi o punere la punct a problemei în M. TopliŃa („Revsita de Folclor". H. Nikolski. p. 379 V. 103. a proprietăŃii private şi a statului .. FI. cit. MioriŃa în Moldova. Die Haustiere und ihre Beziehungen zur Wirtschaft des Menschen. Bucureşti. Kosven. Cf. Bachofen. Donini. cit 365 Vezi de ex. cit. Pojorta. p. Frazer. Drăguş. Paris. 372 Vezi şi George Sbîrcea. 363 V. de exemplu la Drăguş. Hasdeu. Pentru totemism în general există o bibliografie foarte întinsă. împreună cu turmele. 28. cit. Daicoviciu. sf. citate la notele anterioare. op. 401 şi urm. cit. Taureau şi fig. p. op. Ludişor. Reinach. Kosven. 102 (sublinierile sînt ale noastre: T. 373 M.) au practicat păstori tul transhumant următoarele sate făgărăşene: Avrig. O. Netot. cit. O. Cf. Morgan. Tipologia folclorului în răspunsurile la chestionarele lui B. 388 vezi şi Mircea Eliade. (Primele două subl. op. 376 M. Kosven. Ancient Society.). Paris. Livre VII. şi Eduard Hahn. op. O. Nikolski. iar pentru zona traco-elenă. şi sf. 1861. VIII. J. 367 V. precum şi lucrările aceluiaşi: VAvocat du diable. O. 360 M. 1895. op. pe care n-o putem reproduce aici. Leipzig. Paris. şi Fr.. cit. 385 Pentru problema unui totemism străvechi european. mythes et religions. Cap. 370 Pe lîngă cele amintite: mama dracului. Briffault etc. K. 389 Există astfel de însemnări chiar în łara Oltului. Măria în anii răstignirii lui Isus). Andrieşescu. 92—96 (p. Nikolski. 384 Cf. Das Mutterrecht. 102—103 (subl. F.H. 1953 (ed. op. Cap. despre un cioban prăpădit în preajma Constantinopolului într-o iarnă grea. Mason. Leipzig. op. noi ediŃii în) 1953 şi 1966). Originea familiei. p. cit. H. Kosven. 3 voi. Harrison. Porumbac. cit.). Şinca. 1960 şi celelalte lucrări privind formarea poporului român şi continuitatea lui în spaŃiul car-pato-dunărean. 1920. P. Engels. Cf. CîrŃa.). 113. O. cit. op.). cit.

Paris. ed. Bruhl etc. cit. Lowie. Getica. Lund.). Viciu. Jeanmaire. ca şi Emil Micu. 1764—1851. în Fr. I. Dionysos: Histoire du culte de Baccus. Otto. 1. 1929. Leipzig. Russu etc. după o comedie a lui Hesychios (p. Bucureşti. Wien. Frazer. I. Români şi bulgari. p. 1921. 409 vezi operele citate ale lui Mannhardt. 12). Monumente pentru istoria Tierei Fagarasiului. ca şi cultul unei mame divine de tipul Terra Mater. şi oricine s-ar încerca. 616—617. 408 vezi operele citate ale lui Nilsson. Les rites secrets des primitifs de l'Oubangui. New York. Getica. Pentru stările anterioare. nu prinde nimic decît ce se potriveşte cu spiritul unui popor. ed.. Densusianu. La Grece et Vhellenisation du monde antique. aşa cum s-a format el în cursul veacurilor". op. 1936. II. 404 pn Boas. 392 V. Pârvan. Wolfram şi Kurt Meschke.). p. Pârvan. p. A. New York.. op. acelaşi. Wald-und Feldkulte. ContribuŃiuni la istoricul regimentului grăniceresc întîi valah. II. T. Dacii.. 1921. peste tot. 1926. Getica. Zalmoxis (extras din „Zalmoxis". 1933 şi H. Bucureşti. 1973. cu mult anterior formării lor ca popor şi chiar traco-dacilor (indo-euoropenilor).. Strausz. Evans. W. . General Anthro-pology. 403 vezi P. Deubner. 1929. 1963. 1939). religia ca expresie a modului de trai şi în special a ocupaŃiilor omeneşti. Georges Dumezil. Budapest. 55. Lily Weiser. Boas. Evans. Nilsson. ContribuŃii la studiul populaŃiei din Transilvania. Vergiat. voi. Berlin. Ranovicî. Rohde. 395 Vezi V. Daicoviciu. Paris. păstorilor. Nilsson. Regimentele grănicereşti în Transilvania. 398 Vezi Nic. 1944. Vezi Gustav Mensching. Richard Wolfram etc. 1938.a. 125—139. 58. 694 etc. Mensching. (Vezi bibliografia în R.390 L. 400 vezi o tratare pe larg în H. Kultiscae Geheimbunde der Japaner und Germanen. op. Robert Stumpfl. în Wiener Beitrăge fur Kultur-geschichte und Lingvistik. 406 Această terminologie s-a impus în etnologie mai ales de la cartea celebră a lui Wilhelm Manhardt. Pârvan. 1951. Schuller. cit. A. 1943 şi Carol Gollner. Gr. K. Bucureşti. apărută în primă ediŃie în 1874. op. 455. K. Alterklassen und Mănnerbilnde: Eine Darstellung der Grundformen der Gesellschaft. Sergheev. Bucureşti. 1885. Bonn. Ale-xici. Wien. ed. Budapest. Getica. Damann. Panaitescu. Ko. vastă şi instructivă pentru noi. 1960. — scrie N. Harrison. 1934. op.). altfel amîndouă comune cu ale altor popoare. Jeanmaire. 407 Faptul acesta nu exclude însă un cult general al bradului (sau aî pădurii de brad) la români. Paris. Livre VIII. Boierii şi ostaşii din łara Oltului în veacul al XVIII-lea după conscripŃia din 1744. II. II. Paris. P. M. Cf. 1956. E. 4*° V. Altgermanische Religionsgeschichte. C. 1936. Harrison. Nikolski. 1974. 391 V. 163—164.. Elenismul şi rolul sau istoric (trad. Primitive Society.. 1972 ş. G. Jan de Vries. Jeanmaire. 402 Vezi. K. F. Boston. Jeanmaire etc. 399 Au devenit bresle. Iorga — a realiza împrumuturi literare şi culturale. Pârvan. Der arrische Mănnerbund. Heur et malheur du guerrier. 1939. despre dansurile cu arme. 334 TRAI AN HERSENT 397 v. Istoria Greciei antice (trad. J. cit. op. şi W. Vezi şi W. Bucureşti. agricultorilor etc. vezi Cari Clemen.>-pers. 405 „Oricît de mult s-ar încerca. p. 1938. şi S. Mythology and Folklore. Soziologie der grossen Religionen. 85). Monde et homme si fig. 1902. 1951. Dionysos. A. Bonn. Schmidt. Vezi şi Stig Wikander. vezi şi Ştefan Meteş. Alexander Slawik. cit. p. 393 vezi în special Heinrich Schurtz. în sensul foarte precis de religie a vînătorilor. Die Religionen Afrikas. Cook. supra). 399. cit. voi. cit. 411 V. Pentru dansuri cu arme la daci. Vezi de Tibold Schmidt şi A hazai Olâhsâg kolindakoltezete (Colindele românilor din Transilvania). 2. Bucureşti. Soziologie der Religion (cit. 165. societăŃi studenŃeşti etc. 401 Vezi şi materialele d-rului Ghenea. H. Caraman. 1957. G. Die Anfănge der menschlichen Gemeinschaftsleben. Ipolyi Arnold. L. Pârvan. Magyar Mythologia. Nikolski. Aici şi literatura. 394 Vezi lucrările citate ale lui Otto Hofler. Teutsch etc. Mythes et dieux des Germains. Ea a fost adoptată apoi şi de sociologie. 1966. Bucureşti. 396 Vezi operele citate ale lui Harrison. în „Analele Academiei Române".. Bruhl. — Adolf Schullerus. ti. Robert Cohen. p. Clemen. I. Introducere. 2 voi. Schmidt. Bucureşti. Frobenius. totuşi cu unele trăsături specifice pămîntului românesc. pe lîngă operele citate ale lui A. Daicoviciu. (istoria literaturii româneşti. B. Cf. Siebenbilrgischsăchsische Volkskunde. p. 1952. Moldovanu. Paris. I. 1942. 398.

1924. Cook. fiind socotite pure numai laptele şi mierea (Vezi Harrison. împărăteasă etc. p. cit. 418 Dovadă e faptul că în cultele cu caracter arhaic de pe teritoriul Greciei antice vinul era interzis. Metamorpkose de Vâme et ses symboles (trad. 426 Autori care. Persson. 317... Vezi şi multele plante care purced etimologic direct din Sancta Diana: Sînziană. care nu-şi îngrijeşte numai copiii ei..).-P. 1969. op. G. trad. Frazer. Eliade etc. una. Pârvan. acceptată de creştinism. Balada este culeasă din Orlat. Notăm că. căreia i s-au atribuit numai însuşirile cele rele. 413 Vezi şi C.). Sînzuiană. (de consultat în întregime). Geneve. PanŃu în Plantele cunoscute de poporul român (Bucureşti. Acelaşi. Vineri şi sf. condamnată de creştinism. Harrison Prolegomena. Sînziene. rezumată de I. tot zeităŃi (demoni) ale pădurilor. hoŃii îi cer să fie crîşmăreasă fără copil. Getica. Getica. P. Russu. după cercetările noastre. 421 V. Vezi bibliografia la notele anterioare. op.. Russu. 1906). Vezi în acelaşi sens şi Fr. Dumezil. Mtkiehen. p. p. Daicoviciu. 416 Reprezentări ale zeiŃelor orientale Cybele. cum am arătat pe larg. 427 Lund. Muma pădurii. Trebuie să ne gîndim însă şi la bogata terminologie botanică poporană. I. 198—217) — se mai numeşte şi Doamna codrului. UN ÎNCEPUT DE SINTEZĂ 335 415 V. el află că mamă-sa e crişmăreasa hoŃilor. 428 Cf. 1967. p. şi Heinrich Meng (red. M. The Religion in Greece in Prehistoric Time. pe planul demitizat al basmelor: Ileana Cozînzeana. R. probabil. se duce şi o împuşcă împreună cu hoŃii". şi J. p. Pârvan. 1958. Mama codrului. Balada despre „nevasta fugită" din materialele citate ale lui B. poate şi sf. p. Miercuri. Doamnă mare. 294 şi urm. Nilsson. • există o buruiană. 419 Vezi Ion I. Sînzene. impreună cu Mannhardt. pe lîngă Maica Domnului şi. căreia i s-au atribuit numai însuşirile bune. Jung. probabil. Sînzuiene etc. 1927. care este ziua morŃilor. alta mai nouă. copacii şi sălbăticiunile din pădure. 1942. Duminică. introducere şi note de P. H. VIII. două aspecte ale aceleiaşi divinităŃi feminine: una străveche. 151. adică toate zilele din săptămînă. sf. Disocierea aceasta trebuie să fie însă de dată relativ recentă. cit. op. Sînzenie. Le festin d'immortalite. din vecinătatea łării Oltului). cit.. în De Zalmoxis ă Gengis-Khan. p. Getica. mai ales sf. Fac parte. Dumezil. Pippidi. Luni şi chiar sf. Floarea-şarpelui. Sibiu. dar şi copiii în general. D. De ex. acelaşi. 551. Dovadă răspunsurile foarte clare despre o Mamă a pădurii buna. cit. — ca şi sărbătoarea Sînzienele — denumiri semnificative poate şi prin frecvenŃa plurarului. Hasdeu. Gottererscheinung und Kultbild im minoischen Kreta. cu excepŃia sîmbetii. E. De notat şi numărul mare de descîntece „de Mama pădurii" ca fiinŃă răufăcătoare. C. Pârvan. din acest ciclu magico-religios. MarŃi (MarŃolea) şi sf. o parte privind fără echivoc plante magice (folosite în farmece) şi plante de leac (folosite în medicina poporană). şi G. 420 v. W. în special p 492 şi urm.. Muma codrului îl creşte în scorbură şi cînd e mare. după încreştinarea poporului român. (Op. Ea le cere un leagăn de paltin. Micene. The Minoan-Mycenaean Religion. Iştar etc. adică probabil de Mama codrului. 336 TRAIAN HERSENI 424 Cf. dar din păcate fără contextul ei foarte bogat din folclorul românesc (Le culte de la mandragore en Roumanie. Bîrlea astfel: „Nevasta fuge cu copilul mic. Paris. Muşlea şi O. Pendleburry. dar probabil mai multe. Creta. etc. Iarba-şarpelui. ŞerpariŃa etc. 423 Interpretarea aparŃine lui D. Pârvan. Ielele. op. pe care le vom expune pe larg în altă lucrare. Daicoviciu. combătută însă prin „Maica sfîntă". jud. străvechea divinitate feminină" la care se referă Vasile Pârvan. op. stau la baza consideraŃiilor noastre istorice. 425 Cf. 458. Psychoanalyse und Kultur.. 1935 (cu indicaŃii bibliografice). Troia. With a Foreword by Sir Arthur Evans. Bucureşti. cu denumiri regionale tot atît de grăitoare ca Buricul-pămîntului. 137. ceea ce arată. Evans.412 V. Nilsson etc). Din acelaşi ciclu. J. Cum arată Zah. . 417 Cf. Pârvan. Joi (JimăriŃa). Cap. iar în cîntecele de farmece: Doamnă bună. 414 V. cit. dar hoŃii lapădă copilul în şanŃ. s-au»păstrat sub diferite forme pînă în vremurile noastre în cultura poporană românească. London. cit. I. probabil prin contaminare cu zînele (zîna = Diana). legate direct de Diana şi vechea Bendis. S. Matz. Iarba codrului. A Handbook to the Palace of Minos at Knossos. Getica. p. 422 Ibidem. M. 1965. The Archeology of Creta.. Alexandrescu. Mătrăguna — despre care Mircea Eliade a publicat un studiu foarte interesant. Alexandrescu. Vezi. 676. A. pentru o poziŃie mult mai complexă C. 582 p. „marea. Frumoasele etc.

p. Paris. 481. Naissances mystiques: Essai sur quelques types d'initiation. 444 H.'The Divine Child. Bilfinger. Lawson. Mircea Eliade este de altă părere (De Zalmoxis ă Gengis-Khan. X.. 482. p. cit. Modern Greek Folklore and Ancient Greek Religion. cit. 1928.. plugarii şi păstorii. p. voi. Guere. H. 459 Dumezil. Vezi Cap. 273.. op. Oster. din Zf. 443 Vezi lucrările lui M. p. 55). M. Kalendae Januariae (cit. Jean-maire etc. Le genie grec dans la religion. p. 260. cit.. C. p. 455 Dumezil se referă în special la lucrările lui Mlynek. 478. anterior). Tierkultus in Galizien. 436 Idem. Cap.. 429 Cf. Problema e reluată de Nilsson cu argumente şi precizări noi în Geschichte der griechischen Religion. 497. 447 Geografia. adică nobilimea. 1970). Studien zur Vorgeschichte des Weihnachtsfestes şi art. op. nota 2). I. Reymond. Volkskunde. dar care geto-daci? Cum se ştie. Kalendenfest (în Pauly-Wissowa. a . de ex. dar complet independent unul de altul) ca pe o divinitate iniŃiatică. op. nici al fertilităŃii agricole. 433 M. Paris. 431 Op.. 453 vezi şi operele citate ale lui FamînŃin. 237 şi urm.17 452 Cf. cartea X. 293. 451 Dumezil. p. Der Ursprung des Kar-nevals. Cambridge. 462 O.. P. dar la primii religia aceasta era gîndită.. 494. 1929. 458 Dumezil. Stahl. (cu indicaŃii bibliografice). Lille. 490. 1959. 269. Die minoische Religion. 438 Idem. p. p. Zelenin. cit. cit. nota 1. 446 Op. turon. sub influenŃa directă a preoŃilor. 1919). aceştia aparŃineau la două clase sociale bine distincte: tarabostes sau pileaŃi.. Derjavin etc. 439 Idem. * 411 Idem. 1910. trad. VI. 281 şi urm. Briem. bocuss. p. ed. cit. dar: „Oricare a fost preistoria sa. El consideră pe Zalmoxis (ca şi noi. Psyche: Le culte de Vâme chez les grecs et leur croyance ă Vimmortalite. Das Nachleben der minoischen Religion. I. 255—259.. Nilsson citate în notele anterioare. 457 Dumezil. op. 463 Louis Gernet et Andre Boulanger. 421. 1953. op.. 461 Cf. Les rites de passage. 435 Idem. nici un zeu al morŃilor" (p. Yule and Christmas. aceluiaşi: Kalendae Januariae. Storia del teatro drammatico. 476. cit. Este perfect posibil. (col. Les societes secretes de mysteres. adică populaŃia de rînd. UN ÎNCEPUT DE SINTEZA 3. cit. 432 H. 450 Utilizează pe larg lucrarea. (cit. IX. 501. 1899. op. 448 Cu subtilul Etude de mythologie comparee indo-europeennet Paris. 1901. op. 1563. 460 Dumezil. op. Evans. Nerej. 22 (pentru un ritual similar în cultul lui Dionysos). 433—434. 30. 484. şi comaŃi (pletoşii). cap. E. 108. p. Paris. E. nu a fost un zeu al pămîntului. Cook. Paris. 493. p. p. 1941. p. p. p. p. Les anciennes communautes villageoises roumaines: asservissement et penetration capitaliste. interpretată filosofic. Zalmoxis. III. Arnold Van Gennep. precum şi lucrarea sa de sinteză. p. Nilsson. Nilsson. 445 Op. 258. Cf. Untersuchungen iiber die Zeitrechnung der alten Germanen. Jeanmaire. Paris. p. p. 464 Vezi opinii similare despre „Zalmoxis" în Erwin Rohde. 1909 şi Mircea Eliade. 450 Alexander Tielle. cit. Probabil că toŃi aveau aceeaşi religie. eventual critic. Nilsson. Milano. foarte importantă şi pentru cercetările noastre: J. supra). L'Evolution de rhumanite). 100. Konik. 434 Nilsson. Jeanmaire. 434 Vezi şi H. Stuttgart. 461 şi urm. (Vezi Dumezil. p. iar din Clemen. p. 437 Idem. p. 430 yeZi operele citate ale lui Harrison. P. P. p. 449 Citează pe Nilsson. 442 Idem. op. Couroi et Couretes: Essai sur Veducation spartiate et sur les rites d'adolescence dans Vantiquite hellenique. p. consultat şi de noi. 1939.1939. 48. col.. p. 30. 1932. II: Das germanische Julfest. 479. iar mai tîrziu hirsuŃi (păroşii). cit. nota 2. şi Silvio d'Amico. 286 şi urm. 440 Idem. 1969. par A. Bucureşti-Paris. precum şi Cap. nota 2. aşa cum era venerat de geto-daci. koza. fr.. cit. cit.

I. inclusiv ale concepŃiilor şi practicilor claselor sociale conducătoare şi ale diferitelor categorii intelectuale. dacă nu vrem să ne autoamăgim întreaga istorie a religiilor vechi şi străvechi de pe teritoriul României se bazează. spre nu \ de p de r reda nu lingi făcu arhii bogd nu i cuti . la zeităŃile păturilor muncitoare (vînători. . redactate la rîndul lor din auzite. dar şi fără contextul lingvistic. dar vie şi bogată. pescari. . nu numai dinspre trecut spre prezent. L'Evolution de rhumanite). există o arhivă. Fireşte. V. pe cînd cercetările noastre se referă.. 1932 (col. de zeci de milenii. pornind de la cele vii 22 — Forme străvechi de cultură poporană românească 338 TRAIAN HERSENI spre cele dispărute: romane. Interpretări psihosociologice Cap. necunoscut. spre cele de altădată. Bucureşti. pe cîteva texte clasice. fatal mai puŃin cunoscute şi înŃelese.. pe cînd la ceilalŃi aceeaşi religie era mai mult trăita. dar mai ales Virginia Cartianu. natura materialelor de bază. foarte sărace. 466 Noi credem că bogatul material etnografic şi folcloric românesc. comparat. deci încărcată cu numeroase elemente tradiŃionale şi afective. prelucrat şi interpretat în lumina materialelor arheologice. ci şi prezentul poate lămuri trecutul. ci şi invers. munca aceasta ştiinŃifică trebuie făcută. IV. . preindo-europene. mai ales în cazul unei culturi poporane care nu prezintă. dealtfel ca toŃi arheologii şi istoricii preocupaŃi de problemă. Paris. după concepŃia materialismului istoric. Un început de sinteză 5 67 112 160 209 287 spre fluer ducă] magiA litat( celei dins.. Interpretări istorice şi etnografice (I) Cap.învăŃaŃilor din acele vremuri.. dar din fericire nu sîntem obligaŃi să ne limităm la ea. dar tot atît de bine şi unele deosebiri între rezultatele obŃinute. datorate mai ales lui Herodot. plugari).. permite o diagnosticare destul de precisă a diferitelor „straturi" sau „filoane" cultural-religioase. interpretate nu numai fără contextul social-istoric. Cu alte cuvinte. Berciu. tot istorică. păstori.. înregistrate încă pe viu. Vezi şi D. 1972. dinspre materialele etnografice şi folclorice actuale. Baza documentară Cap. geto-dacice. Lumea celŃilor. prin însăşi. se referă exclusiv la Zalmoxis sau Zamolxis al păturilor relativ culte. cu diferitele influenŃe paralele. nici chiar prin aşezarea geto-dacilor în spaŃiul carpato-danubian. Bucureşti. 1970. l CUPRINS Cap. inclusiv a celei vechi sau străvechi. 467 Ceea ce sprerăm că am putut dovedi în plus este utilitatea şi posibilitatea unei noi metode în ştiinŃa culturii poporane româneşti. Urme celtice în spiritualitatea şi cultura românească. Probleme vechi şi probleme noi Cap. tot atît de puŃin cunoscut. 465 Henri Hubert. care constă în însăşi cultura poporană românească. şi pe cîteva cuvinte izolate. Pe lîngă arhivele istorice scrise. nici o discontinuitate integrală. II. fără nici o operaŃie selectivă. în definitiv. în cazul religiilor mai ales magicienii şi preoŃimea. Les celtes depuis Vepoque de La Tene et la civilisation celtique. Interpretări istorice şi etnografice (II) Cap. nu numai trecutul poate lămuri prezentul. în afară de bogatele rămăşiŃe materiale de natură arheologică. in. VI. Mircea Eliade. Cele două perspective — istorică şi etnografică — explică unele potriviri.

Republica Socialistă România . 5—7>. A 70 g/m2. Hîrtia: Scris I. pentru biblioteci: 398" (498. Z.7) Tiparul executat sub comanda nr. Bun de tipar: 1I. Municipiul Cluj-Napoca str.: 616.mii în Redactor: DORU OLTEANU Tehnoredactor: L. Brassai nr. Comanda nr.25.1977. Format: 16/61X86Tiraj: 2 200 + 70 + 30 expl. C. Î47/1977 la întreprinderea Poligrafică Cluj. legate.V. Coli de tipar: 21. HLAVATHY Apărut: 1977.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful