CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010

1
Chisinàu, 2011
UNI VERSI TATEA LI BERÄ I NTERNATI ONALÄ DI N MOLDOVA
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
2
CZU 7.05(082)=135.1=111=161.1
A 84
Materialele Conferintei Internationale “Arts & Design AD-2010”, Chisináu, 26-27 februarie
2010, din cadrul Simpozionului International Tehnologii Informationale si Design “SITD-2010”.
Aprobat pentru publicare la Consiliul Profesoral al Facultátii Informaticá si Inginerie din
22 februarie 2011.
Aprobat pentru editare la sedinta Senatului ULIM din 27 aprilie 2011.
Coordonator:
Diordiev Olga, conf. univ. dr., sef catedrá Design
Colegiul de redac(ie:
Catedra “Design” a Universitátii Libere Internatoionale din Moldova
Machetare si pagina web a Conferin(ei (http://sitd.ulim.md/):
Diordiev Alexandru, conf. univ. dr., sef catedrá Tehnologii Informationale
Coperta:
l.u. mg. Florea-Burduja E.
DESCRI EREA CI P A CAMEREI NATI ONALE A CÄRTI I
“Arts & Design AD-2010”, conf.intern. (2010 ; Chisinàu). Materialele Conferintei
Internationale “Arts & Design AD-2010”, Chisináu, 26-27 febr. 2010 / pres. General : Olga
Diordiev ; comit. De org.: Andrei Galben, Olga Diordiev, Alexandru Diordiev [et. al].- Ch. :
ULIM, 2011. – 139 p.
Antetit: Univ. Liberá Intern. din Moldova. Fac. Informaticá si Inginerie, Catedra Design. – Texte:
lb. Rom., engl., rusá. – Bibliogr. La sfârsitul art. – 50 ex.
ISBN 978-9975-101-67-7.
7.05(082)=135.1=111=161.1
A 84
I SBN 978-9975-101-67-7.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
3
ORGANI ZATOR GENERAL:
Universitatea Liberà I nterna(ionalà Moldova
PRE$EDI NTELE GENERAL AL CONFERI NTEI :
Olga Diordiev, Conf. univ., dr., Sef cat. Design, Universitatea Liberá Internationalá
Moldova
COMI TETUL DE ORGANI ZARE
Andrei Galben, DSC, Acad., Free International University of Moldova
Olga Diordiev, Conf. univ., dr., Sef cat. Design, Universitatea Liberá Internationalá
Moldova
Alexandru Diordiev, Conf. univ., dr., Sef cat. Tehnologii Informationale, Universitatea
Liberá Internationalá Moldova
I on Tîgulea, Conf. univ., dr., Universitatea Liberá Internationalá Moldova
Vitalie Malcoci, Conf. univ., dr., Universitatea Liberá Internationalá Moldova
Petru Balan, l.s. Maestru în Arte, Universitatea Liberá Internationalá Moldova
COMI TETUL DE PROGRAM
Olga Diordiev, Conf. univ., dr., Sef cat. Design, Universitatea Liberá Internationalá
Moldova
I on |îgulea, Conf. univ., dr., Universitatea Liberá Internationalá Moldova
Vitalie Malcoci, Conf. univ., dr., Universitatea Liberá Internationalá Moldova
Petru Balan, l.s. Maestru în Arte, Universitatea Liberá Internationalá Moldova
http://sitd.ulim.md/conf-ad
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
4
Sec(iunile conferin(ei
1. DESIGN VESTIMENTAR
2. DESIGN INTERIOR
3. TEHNOLOGII MODERNE IN DESIGN
4. ARTA PLASTICÃ
Conference Topics
1. FASHION DESIGN
2. INTERIOR DESIGN
3. MODERN TECHNOLOGIES IN DESIGN
4. FINE ARTS
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
5
CUPRI NS
Design Vestimentar & Design I nterior
Elemente de automatizare în cadrul proiectárii artistice a produselor vestimentare
Diordiev Olga .................................................................................................................................. 6
Arta decorativá în structura urbanisticá a orasului Bál|i
Rejep V............................................................................................................................................ 14
Particularitá|i de predare a disciplinii Design interior în institu|iile de învá|ámânt superior
Rejep V............................................................................................................................................ 24
Tehnologii Moderne in Design
Simularea 3D a structurilor de tricot si a proprietá|ilor lor utilizînd curbele SPLINE
Diordiev Olga, Diordiev Alexandru ................................................................................................ 36
Textile Simulation For The Interior Decoration In Virtual Environment
Aileni Raluca Maria, Farima Daniela, Ciocoiu Mihai .................................................................... 48
“TEST- CLASSES AND ASSEMBLY STITCHED BY SEWING”
Aileni Raluca Maria, Farima Daniela, Ciocoiu Mihai .................................................................... 54
Automatizarea procesului de modelare a tiparelor produselor de îmbrácáminte utilizând
sistemul SprutCAD
Florea-Burduja Elena, Diordiev Alexandru .................................................................................... 60
Abordarea sistemologica a proiectarii elementelor constructiv-decorative in domeniul
proiectarii îmbrácámintei
Florea-Burduja Elena, Diordiev Alexandru, Diordiev Olga ........................................................... 68
Analysis of modern CAD systems used in interior design
Cleofas Denis, Diordiev Olga ......................................................................................................... 74
Arte plastice
De la tehnici grafice la tehnologii didacice artistico- plastice contemporane
|îgulea Ion ………………………………………………………………….…………………….
83
Analiza comparatá a no|iunii de „imagine”
|îgulea Ion ……………………………………………………………………..………………… 87
Dramaturgia si rolul ei în procesul elaborarii operei teatrale
Balan Petru …………………………………………………………………….…………. 91
Artistic creativity development at students by means of teaching and application of vizual
language elements during the course of textile arts
Arbuz-Spatari Olimpiada ……………………………………………………….………………... 96
Tehnici si tehnologii grafice
Domni|a-Maria Vieru ………………………………………………………….…………………. 108
Tehnicile clasice ale picturii murale în expresii moderne si durabilitatea lor în timp
J abinschi Ion …………………………………………………………………….……………….. 120
Principii iconografice în pictura muralá medievala
Rusu-Paiu Elena ……………………………………………………………….……………….. 131
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
6
ELEMENTE DE AUTOMATI ZARE Î N CADRUL PROI ECTÄRI I ARTI STI CE
A PRODUSELOR VESTI MENTARE
Olga Diordiev
Conf. inter. dr., sef catedrá Design, Facultatea Informatica si Inginerie, ULIM,
Tel: +373 22 229973, +37369924080,
ht t p: / / odi or di ev. ul i m. md/
E-mail: ol gadi o@yahoo. com
ABSTRACT
În lucrare se prezintá metode si tehnici noi de proiectare, diversificare si simulare a produselor de
îmbrácáminte din tricot, care sunt asemánátoare cu cele utilizate pe sta|iile grafice specializate
performante (sisteme Cad), dar sunt mult mai ieftine si accesibile pentru utilizatori de diverse categorii.
Metodele si tehnicile propuse pot fi utilizate la proiectarea artisticá a produselor vestimentare din
diverse materiale, utilizând programe uzuale precum Excel, AutoCad, Photoshop. Orginalitatea
metodelor de lucru propuse se valorificá prin simplitatea sa, softul utilizat fiind ieftin si accesibil pentru
orice utilizator, fiind regásit pe orice PC; timpul si costul proiectárii este redus considerabil, creste
calitatea si eficien|a etapei de proiectare artisticá a produselor din tricot, designul acestora având un rol
foarte important la achizi|ionarea produselor. Prin simulare se poate face un studiu al concordan|ei
desenului de culoare cu desenul de structurá si devine posibilá si modificarea aspectului firelor din
structura materialului utilizat.
Cuvinte cheie: Proiectarea artisticá asistatá de calculator, produse vestimentare, programe
nespecializate de grafica bitmap si vectorialá, ornament, structurá, design.
1. INTRODUCERE
Mijlocul secolului XX este caracterizat de începutul unei noi etape în dezvoltarea tehnologiei
confec|iilor, de conceperea de metode noi de proiectare a îmbrácámintei si confec|ionare caracterizatá
de diversitatea metodelor de construc|ie a tiparelor, dezvoltarea metodelor ingineresti de proiectare
aláturi de metodele clasice si metoda mulajelor, automatizarea procesului de proiectare a produselor,
intensificarea cercetárilor stiin|ifice în vederea perfec|ionárii si restructurárii procesului de proiectare a
îmbrácámintei.
O etapá nouá în evolu|ia metodelor de proiectare a produselor de vestimenta|ie este marcatá de
introducerea sistemelor automatizate de proiectare în tehnologia confec|iilor. Utilizarea sistemelor
automatizate de proiectare a îmbrácámintei prezintá o serie de avantaje, fa|á de metodele manuale.
Acestea constau în cresterea preciziei rezultatelor de proiectare si în eliminarea etapelor de proiectare
repetitive, reducerea volumului de calcule manuale specifice construc|iei tiparelor de îmbrácáminte.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
7
În prezent existá numeroase firme stráine care au abordat proiectarea constructivá a
îmbrácámintei asistatá de calculator, oferind pe pia|a numeroase sisteme integrate de proiectare
computerizate software si hardware specializate (sisteme CAD/CAM) pentru crearea modelelor noi si
realizarea prototipurilor de produs. Aceste sisteme oferá o mare varietate de facilitá|i în vederea
optimizárii procesului de proiectare asistatá de calculator, dar la un pre| extrem de ridicat.
Din aceste motive se recurge la rezolvarea mai multor probleme de proiectare asistatá, cáutând
solu|ii proprii mai ieftine, utilizând soft uzual aplicabil in calculatoare de orice configura|ie.
2. ELEMENTE DE PROI ECTARE ASI STATÄ DE CALCULATOR ÎN ELABORAREA
PRODUSELOR VESTIMENTARE
Odatá cu avansarea omenirii în domeniile tehnice si informatice cresc si cerin|ele fa|á de
produsele textile. Astfel, procesele de proiectare si realizare a unui produs nou, folosite pâná în prezent
devin foarte laborioase si mari consumatoare de timp. Luând în considerare viteza de schimbare a
tendin|elor de modá, timpul devine unul dintre cei mai importan|i parametri ce caracterizeazá scoaterea
pe pia|á a unui produs nou.
Calitatea produselor realizate depinde foarte mult de calitatea proiectárii (de calificarea
proiectantului) cât si de experien|a tehnologului care executá fazele tehnologice ale produsului.
Sistemele de proiectare asistatá de calculator au ca scop sporirea timpului si calitatea de proiectare si
realizare a produselor noi.
Proiectarea Asistatà de Calculator (PAC, englezá – CAD Computer Aided Design) în general,
se referá la abordarea problemelor de proiectare inginereascá, tehnologicá, chiar si artisticá cu ajutorul
unui calculator. În prezent au fost dezvoltate (în stráinátate) numeroase sisteme integrate de proiectare
în domeniul textil (CAD) si numeroase sisteme de produc|ie automatizate (englezá – CAM Computer
Aided Manufacturing). Ca exemplu: sisteme Investronica (Spania), Assyst (Germania), Gerber (USA),
Lectra Systemes (Fran|a). Mai târziu vor fi prezentate sumar exemple din aceste sisteme integrate de
proiectare si realizare (CAD/CAM).
Un sistem CAD, dupá specificul problemei, se împarte în douá pár|i componente:
- I nvariante (nespecializate): nu depinde de particularitá|ile obiectului proiectat. Aici se pot
include, de exemplu, construirea graficá de linii, curbe; instrumente matematice de calcul tabelare,
grafice; construire si administrare de baze de date, etc.
- Specializate: rezolvarea problemelor cu specific domeniului textil. De exemplu, probleme
legate de proiectarea produsului (construirea tiparelor de bazá, elaborarea tiparelor de model,
introducerea elementelor decorative); probleme de gradare (probleme de transformári afine specific
domeniului de construire a îmbrácámintei); probleme de încadrare optimalá, etc.
O posibilá schemá a procesului de proiectare asistatá de calculator este prezentatá în figura 1.
Aceasta poate sá nu includá în totalitate procesul tehnologic de construire a îmbrácámintei, sau poate
include alte faze, care nu sunt prezente în procesele tehnologice clasice.
Automatizarea proiectárii în oricare din domeniile ingineresti începe cu automatizarea pe pár|i (în
pasi). Adicá, execu|ia automatá a anumitor pár|i din procesul de proiectare, (calcularea anumitor
parametri, construirea anumitor pár|i ale tiparelor, gradarea, încadrarea, etc.) care sunt pár|i
componente ale procesului tehnologic. Fiecare dintre acesti pasi trebuie privi|i separat, fiecare are
specificul sáu în cazul proiectárii asistatá de calculator.
Fiecare parte componentá a proiectárii asistatá de calculator a construc|iei de îmbrácáminte
implicá o parte teoreticá specificá. Aceasta trebuie bine aprofundatá si dezvoltatá în scopul dezbinárii
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
8
teoriei în pár|i márunte, care sá fie bine structurate si simplificate pentru programarea lor. Astfel apar
teorii noi în construc|ia de îmbrácáminte si diverse metode de modelare matematicá a pasilor
tehnologici, ridicând în acest fel nivelul teoretic al procesului tehnologic.
Figura 1. Elemente CAD/CAM
Prima etapá în orice activitate de proiectare trebui sá fie partea de formulare a problemei. În
domeniul de construire a îmbrácámintei, prima etapá este conceperea artisticá a modelului. În acest
scop se folosesc diverse bancuri de imagini, imagini desenate manual, care vor fi scanate. Acestea vor
fi prelucrate pe calculator folosind editoare de imagini de tip Bitmap. O imagine de tip Bitmap este un
format de reprezentare a informa|ii con|inute într-o imagine prin descrierea acesteia pixel cu pixel. Mai
detaliat acestea vor fi discutate ulterior.
Cu ajutorul unui editor de imagini de tip bitmap se pot face diferite modificári unui model scanat,
prin stergerea unor elemente de model, introducerea altor elemente folosind diferite instrumente oferite
de editorul grafic folosit. Mai detaliat acestea vor fi discutate ulterior.
A doua etapá de proiectare ar fi elaborarea tiparelor. Pentru aceasta este nevoie de tipare de bazá.
Acestea pot fi introduse în calculator în mai multe moduri: manual prin coordonatele punctelor,
folosind digitizoare, sau calculate prin formule matematice specifice tiparului. Informa|ia despre tipare
astfel introdusá poate fi reprezentatá si ea prin imagini de tip bitmap. Dar în acest caz ca dezavantaje ar
fi: memorie largá ocupatá (memorând fiecare pixel, sunt foarte multe locuri nepurtátoare de informa|ie
(informa|ii redundante), cum ar fi locurile albe, informa|ia utilá fiind doar liniile), devine mai dificil de
modificat lungimile, grosimile liniilor, si a altor parametri de linii si arcuri.
Informa|ia importantá la un tipar poate fi reprezentatá prin pozi|iile liniilor si arcurilor si curbura
arcurilor. De aceea, tiparele si în general reperele vor fi reprezentate mai convenabil prin imagini de tip
Vectorial. O imagine de tip vectorial este un format de reprezentare pe calculator a informa|iei
con|inute într-o imagine prin enumerarea liniilor si curbelor (si parametrii acestora) din care este
construitá imaginea.
Pentru crearea si editarea imaginilor de tip vectorial se utilizeazá editoare grafice de tip vectorial.
Cu ajutorul acestora se pot aduce modificári constructive si decorative tiparului de bazá fárá prea multe
greutá|i. Contururile tiparelor fiind reprezentate în plan, se spune cá aceste imagini sunt de tip 2D (bi
Dimensional). Editoarele de imagini vectoriale pot fi 2D sau 3D, pentru fiecare dintre acestea operarea
cu elementele de desenare (linii, arcuri) fiind diferite.
Etapa de crea¡ie
(concepereaartisticá a
modelelor)
Elaborarea
tiparelor
(graficavectorialá 2D)
$ablonare,
Gradarea
transformári afine
Î ncadrarea
yabloanelor
Proiectare
CAD
Testare pe
manechin
(simulare 3D)
Realizare
CAM
$pànuire Tàierea tiparelor
Lipiri, coasere de
repere
Testare calitate
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
9
A treia etapá – Testarea pe manechin virtual poate fi prezentá sau poate lipsi, deoarece aceastá
etapá este foarte dificilá si costisitoare. Aici este nevoie de cunostin|e si de resurse puternice pentru
grafica 3D, si anume sta|ii de lucru puternice, cartele video care oferá facilitá|i 3D, si nu în ultimul rând
resurse software pentru acestea care sunt scumpe si necesitá multe cunostin|e în domeniu.
Etapa de sablonare si gradare este bazatá pe transformárile afine în plan, si anume transformárile
de dilatare pe axa x si axa y. márimile adaosurilor sunt luate din tabelele de adaosuri standardizate.
Iar faza de încadrare a sabloanelor implicá un algoritm de pozi|ionare a acestora pe o suprafa|á
doritá, cu un coeficient de acoperire optimal. Pentru aceasta existá multe solu|ii, prin algoritmi bine
determina|i sau se pot folosi instrumente din domeniul inteligen|ei artificiale. Acestea din urmá sunt
bazate pe modelarea matematicá a logicii specifice oamenilor.
În domeniul CAM (Computer Aided Manufacturing), CIM (Computer Integrated Manufacturing)
sunt incluse aparatele de realizare practicá a anumitor opera|ii specifice domeniului. De exemplu
masinile comandate de calculator pentru realizarea spánuirii, táierii de materiale, lipiri, coasere, etc.
Întreprinderile mari, mici si mijlocii în domeniul textil pot folosi diferite sisteme specializate în
CAD/CAM oferite de mai multe companii cu experien|á în domeniu. Aceste sisteme specializate de
CAD/CAM reprezintá niste pachete de programe care pot integra în ele programe specifice diferitor
faze de proiectare /realizare.
3. CONTRIBU|I I CU PRIVI RE LA AUTOMATI ZAREA
PROCESULUI DE PROI ECTARE A PRODUSELOR VESTIMENTARE
UTI LI ZÂND PROGRAME NESPECI ALIZATE
Procesul de crea|ie a produselor din tricot necesitá o abordare sistematicá astfel încât sá ráspundá
urmátoarelor obiective:
- realizarea produselor conform tendin|elor modei si în timp util;
- ob|inerea în cadrul aceluiasi sortiment sau tip de produs a unui numár cât mai mare de
variante;
- rezolvarea optimá a raportului pre|-calitate, atât pentru cumpárátor cât si pentru producátor.
Asigurarea acestor obiective este determinatá de modul de rezolvare a procesului de crea|ie si de
construc|ia modelelor, respectiv de modul de abordare a celor douá etape: de concep|ie artisticá a
noului model si proiectarea constructivá.
In urma studiului diferitor sisteme CAD/CAM a vestitelor firme producátoare de sisteme
CAD/CAM (Stoll, Shima Seiki, Universal, Monarch, etc.), utilizate in prezent, de cátre autoare au fost
elaborate metode de lucru si etape de proiectare a produselor din tricot, utilizând programe uzuale de
grafica bitmap si vectorialá disponibile pentru orice utilizator PC. În aceastá lucrare se prezintá succint
un exemplu de automatizare a procesului de proiectare a unui model de costum de plajá confec|ionat
din tricot.
Etapele procesului de proiectare propus cuprind:
1. Crearea modelului sau a colec|iei de modele (desenarea manuala si scanare sau desenarea cu
ajutorul calculatorului, cu prelucrarea ulterioará utilizând programe de graficá);
2. Crearea raportului de desen a tricotului, utilizând ca sursá de inspira|ie fotografii, desene,
mostre existente scanate sau crea|ii proprii de compozi|ii ornamentale cu elemente geometrice si
artistice desenate cu ajutorul programelor uzuale de grafica, utilizând una din metodele propuse de
cátre autori:
- desenarea raportului desenului prin trei metode de reprezentare a structurilor tricotate
utilizând programul Microsoft Visio [2];
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
10
- metoda reducerii unui ochi de tricot la nivelul unui pixel utilizând programul Adobe
Photoshop [3];
- metoda re|elei ajutátoare (grid-ului) utilizând programul Adobe Photoshop [3];
- generarea automatizatá a rapoartelor desenelor de tricot prin stilizarea si prelucrarea
imaginilor artistice utilizând programul Adobe Photoshop [3];
- metoda simulárii efectelor de structurá în Adobe Photoshop [3];
- desenarea raportului de desen de tricot prin trei metode de reprezentare a structurilor
tricotate utilizând programul Autocad.
3. Desenarea automatizatá a tiparului de bazá a produsului;
- utilizând programul de graficá vectorialá (precum Autocad, Visio);
- utilizând programul de calcul tabelar Excel în tandem cu un program de graficá vectorialá
(cu desenarea automatá a tiparelor de bazá si model);
4. Gradarea si sablonarea automatizatá a tiparelor de model ale produsului utilizând programe
de grafica uzuale. Ultimele versiuni ale programului Autocad oferá numeroase facilitá|i în acest scop
(ex. creare de blocuri inteligente, etc.)
Schi|a modelului de costum de plajá din figura 1 a fost desenata manual, ulterior fiind
scanatá, prelucratá si optimizatá pe calculator pentru a putea fi utilizata la crearea unor noi variante de
model (fig.2).
Utilizând programul de graficá Adobe Photoshop si tehnici propuse de cátre autoare, se pot
ob|ine performan|e ridicate la proiectarea desenelor de ornament pentru tricoturi. Un desen ornamental
pe un tricot poate fi creat utilizând nu numai elemente geometrice ci si elemente artistice, iar la
alcátuirea lui trebuie sá se respecte legile compozi|iei [4]. Prin stilizarea unor obiecte pot fi ob|inute
forme noi, care pot constitui motivul unui desen cu unele caracteristici de simetrie astfel încât sá poatá
fi multiplicat si repetat pe toatá suprafa|a tricotului proiectat.
O altá posibilitate atractivá de creare a desenelor este transformarea si prelucrarea de imagini
desenate sau fotografiate. În acest mod se creeazá desenele monoraport, care pot fi transformate in
desene periodice sau sub formá de re|ea. In acest scop, autorii propun metode de “pixelizare” a imaginii
scanate si transformare a ei în formá de re|ea de ochiuri de tricot (fig.4), precum si metode de reducere
a numárului de culori a desenelor pe tricot cu utilizarea programului Adobe Photoshop
(reducerea culorilor prin segmentare si reducerea automatá a culorilor, prin trecerea la modul de
culori indexate [3]).
Diverse modele pot fi generate modificând dimensiunile si culorile rapoartelor desenelor pe tricot
cu utilizarea programului Adobe Photoshop. Astfel se pot ob|ine o mul|ime de modele noi cu diferite
caractere coloristice pe baza aceluiasi tipar.
În figura 4 se prezintá generarea noilor modele modificând dimensiunile si culorile rapoartelor
desenelor pe tricot cu utilizarea programului Adobe Photoshop. Astfel se pot ob|ine o mul|ime de
modele noi cu diferite caractere coloristice pe baza aceluiasi tipar intr-un timp scurt si fárá eforturi
suplimentare.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
11
Fig. 2. Schi¡a modelului desenatà manual
scanatà yi prelucratà
Fig. 3. Generarea noilor modele modificând
dimensiunile yi culorile rapoartelor
desenelor pe tricot
În figura 4 este prezentat un exemplu de modificare a imaginii scanate si alegerea desimii optime
a ochiurilor pentru acelasi desen.
(a) I magine originalà (fotografie scanatà) (b) Desime 7 x 9 ochiuri pe inch
Fig. 4. “Pixelizarea” imaginii.
Dar stabilirea desenului nu este terminatá aici. În continuare se mai poate face o reducere a
numárului de culori utilizate în desen la un numár rezonabil pentru realizarea practicá a tricotului. În
plus, culorile desenului vor fi ajustate la culorile firelor de tricot disponibile, prin specificarea acestora
din catalog sau determinarea lor prin scanare. Eventual se poate recurge la stabilirea unor efecte de
culoare, etc.
(a) – obiectele retuyate (b) – colorare (c) – raport de tricot
Fig. 5. Colorarea yi reprezentarea prin raport de tricot.
În exemplul din figura 5 au fost separate tonalitá|ile la douá nivele – alb si negru, dar din
particularitatea imaginii avem trei obiecte separate: fundalul, floarea si centrul florii. S-a recurs la o
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
12
retusare a formei obiectelor dupá cum se poate vedea în figurá. Fiecare obiect poate fi colorat cu
culoarea doritá, cu o acordare corespunzátoare a acestora.
0
10
20
30
40
50
60
70
80
0 10 20 30 40 50 60
172 16 17
171
173
151
14'
14'a
351
34'
35
36 37
34
33
331 332
14
14a
131
13
12
121
11
31
311
41
411 441 44 44' 441'
46
47
542' 542
54'
544'
54
541
571 57
67
671 612
61
611
51
511
512
11
111
A 171
172
173
3.0
3.5
3.5
0
10
20
30
40
50
60
70
0 10 20 30 40 50
10.
50
2.0
16.
50
2.0
3.0
2.8
10.
8
2.1 2.1
Fig. 6. Tiparul de bazà Body, construit
cu ajutorul chart-urilor Excel
Fig. 7. Tipar de model Body (fa¡à, spate, guler tip
ytei), construit cu ajutorul programului Visio
La etapa de proiectare a tiparelor modelului a fost propusá o solu|ie nouá de proiectare a tiparului
de bazá Body (fig. 6) [1], care cuprinde realizarea unui tabel de calcul Excel, în care au fost introduse
toate datele necesare si rela|iile de calcul specifice dimensionárii tiparului de bazá. Pe baza calculelor
efectuate în tabel s-au determinat coordonatele fiecárui punct constructiv, prin care se traseazá liniile si
arcurile de contur necesare. Atât re|eaua de bazá cât si conturul tiparului au fost generate de un chart
Excel, constituit din punctele determinate. Acest chart a fost importat ulterior în spa|iul de lucru a
programului de graficá vectorialá Visio. Aici se pot introduce si alte elemente grafice sau pot fi
modificate grosimile si culorile liniilor de tipar generate de chart-ul Excel, care reprezintá forma finalá
a tiparului de bazá body.
Aceastá metodá reprezintá avantaje majore în vederea proiectárii tiparului de bazá pentru diferite
márimi. Astfel, introducând alte márimi de intrare în tabel se recalculeazá automat toate dimensionárile
specifice tiparului si a coordonatelor punctelor constructive, ale liniilor si arcurilor, dupá care se
realizeazá o redesenare automatá a chart-ului.
Utilizând programul Visio a fost desenat tiparul de model pe baza tiparului de bazá construit în
Excel. Astfel, se ob|ine o combinare a facilitá|ilor de calcul specifice programului Excel si a facilitá|ilor
de graficá ale programului Visio (fig. 7).
În acest mod, o serie de opera|ii de rutiná în cadrul proiectárii artistice pot fi automatizate foarte
usor, ob|inându-se reducerea timpului necesar proiectárii.
Metodele de proiectare automatizatá propuse in lucrare pot fi utilizate cu succes atât în cadrul
proiectárii îmbrácámintei din tricot cât si din alte tipuri de materiale. Programele de graficá utilizate în
cadrul proiectárii structurale si constructive propuse sunt accesibile pentru oricare utilizator, astfel fiind
posibilá utilizarea metodelor men|ionate si in cadrul procesului de instruire a cadrelor pentru industria
usoará. Automatizarea etapelor de proiectare artisticá, structuralá si constructivá permite micsorarea
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
13
timpului de concepere si lansare a unui produs nou, lárgind totodatá si posibilitá|ile de crea|ie prin
utilizarea programelor moderne de graficá.
4. CONCLUZII
1. Utilizând programele uzuale de graficá si tehnicile propuse, se pot ob|ine performan|e ridicate
la proiectarea desenelor pentru tricoturi. Instrumentele puse la dispozi|ia utilizatorului în cele mai multe
cazuri sunt suficiente pentru a realiza cele mai îndrázne|e idei.
2. Efecte deosebite pot fi ob|inute folosind imagini artistice si fotografice la care se aplicá o
metodá de reducere a numárului de culori. Aceste metode sunt o sursá de imagina|ie, de inspira|ie
pentru crearea de desene si efecte de desen noi si interesante.
3. O serie de opera|ii în cadrul proiectárii compozi|iilor ornamentale sunt de rutiná si pot fi
automatizate foarte usor ob|inându-se un timp minim la etapa de proiectare artisticá a tricoturilor.
4. Tiparul de bazá pentru body (fig. 3) a fost construit în sistem automat cu posibilitatea de
modificare nu numai a dimensiunilor de bazá Pb, Pt, Ps ci a tuturor márimilor din tabelul de márimi
anexat. Prin schimbarea unei márimi antropometrice se va modifica automat si tiparul. Pentru
construirea tiparului în sistem automat s-a utilizat programul de calcul tabelar Excel, care oferá si
posibilitatea de reprezentare graficá a calcului efectuat cu ajutorul chart-urilor.
5. Tiparul de model propus a fost realizat cu programul de graficá vectorialá Visio pe baza
tiparului de bazá body construit cu ajutorul calcului tabelar Excel (tiparul poate fi usor redimensionat).
Astfel, se ob|ine o combinare a facilitá|ilor de calcul specifice programului Excel si a facilitá|ilor de
graficá ale programului Visio.
6. In continuarea studiului si perfec|ionárii acestor metode noi de lucru, pot fi elaborate si
sistematizate diverse baze de date pentru fiecare dintre etapele de proiectare a produselor.
REFERI N|E BI BLI OGRAFI CE
1. Diordiev,O., Contribu|ii la diversificarea complexá a tricoturilor din bátáturá, tezá de doctor, pp.
168-175, Facultatea de Textile-Pielárie si Management Industrial, Iasi, România, 2008.
2. Diordiev, O., Budulan, C., Curteza, A., Generarea automata a rapoartelor desenelor de tricot prin
stilizarea si prelucrarea imaginilor artistice, XII CORTEP, jubileul învá|ámântului superior de Textile
– Pielárie, Iasi, Romania, Lucrárile celei de a XII-a Conferin|e Interna|ionale de Textile-Pielárie, „Cái
ale viitorului în textile - pielárie”, sec|iunea: Structura si tehnologia tricoturilor, Universitatea Tehnicá
„Gh. Asachi” Iasi, Facultatea de Textile-Pielarie Iasi, 17-19, octombrie 2002, pag. 206 – 213
3. Diordiev O., Studiul rezolvárii compozi|ional-constructive a costumului pentru dans sportiv, Lucrare
de diserta|ie masterat, Facultatea de Textile-Pielárie, Universitatea Tehnica”Gh. Asachi”, Iasi, 1999.
4. Diordiev, O., Legátura între structura si ornamentul produselor tricotate, Revista Româná de Textile
- Pielárie, Universitatea Tehnicá „Gh. Asachi” Iasi, Facultatea de Textile - Pielárie nr. 3/2001,
pag. 31-34
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
14
ARTA DECORATI VÄ Î N STRUCTURA URBANI STI CÄ A ORA$ULUI BÄL|I
VeaceslavRejep
Arhitect sef proiecte, sef sec|ie Documente normative INCP “Urbanproiect”, lector superior Facultatea
Informatica si Inginerie, ULIM, Tel: 373.22+481818, M. 069.272527, E-mail: rejep_arh@mail.ru,
ABSTRACT
În lucrare se elucideazá procesul istoric al artei de amenajare decorativá urbanisticá a oraselor
Moldovei. Ca element de examinare a fost ales orasul Bál|i, care reprezintá capitala nordicá a |árii din
punct de vedere economic si cultural. Se specificá elementele principale ale structurii urbanistice cu
rolul pur decorativ si cel decorativ-func|ional. Se studia|á posibilitá|iile si direc|iile de utilizare a
elementelor de artá prin interconexiune cu situa|ia istoricá, politicá si economicá.
Cuvinte cheie: Arta decorativá, stil neoromânesc, stil constructivist, stil clasic, monumente,
plastica decorativá, forme arhitecturale mici, spa|ii verzi, amenajári interioare.
1. INTRODUCERE
În viziunea complexá a |árii, studiul rolului artei decorative în structura urbanisticá a oraselor din
Moldova este logic de promovat nu în baza capitalei, dar prin examinarea unui oras mai ordinar, trecut
prin multe circumstan|e istorice.
În partea nordicá a Moldovei, la o distan|á de 138 km de Chisináu este situal al doilea dupá
capitalá, centru cultural si industrial al republicii – orasul Bál|i. Istoria localitá|ii se pierde în negura
veacurilor. Cele 14 movile funerare din preajma localitá|ii, dau dovadá de multiple triburi nomade,
colindînd aceste meleaguri pe parcursul mileniilor. În unele din ele au fost gásite urmele culturii
tripoliene, populánd partea nordicá a |árii 5-6 mii ani în urmá.
Localitatea, existen|a cáreia este punctatá în timp de unele márturii indirecte, cum ar fi unele
pietre funerare cu anii 1680 si 1707, era mereu devastatá, dar dupá fiecare dezastru se refácea. În
conformitate cu hrisovul din 1766 a lui Grigore A. Ghica, „Mosia domneascá Bál|ile", este împár|itá la
doi proprietari. Mánástirea Sf. Sava din Iasi si negustorii fra|ii Panaiti-Alexandru, Constantin si
Iordache. Pentru înviorarea vie|ii localitá|ii Iordache Panaiti invitá, prin 1790 din Gali|ia 300 familii de
armeni negustori pentru care începe construc|ia unei mari biserici de rit catholic. La sfârsitul edificárii
ea a fost adaptatá pentru cultul crestin ortodox, devenind catedrala „Sf. Nicolae". În 1818, în Bál|i s-a
oprit pentru un scurt popas împáratului Alexandru I, care vizita atunci pentru prima datá Basarabia.
Aici, primind vestea despre nasterea nepotului sáu, împáratul memorizând aceastá datá a îndeplinit
vechea dolean|á a localnicilor, oferind asezárii statut de oras. În curánd, târgul Bál|i, cu o popula|ie de
cca. 1800 locuitori devine resedin|a jude|ului, format pe baza pár|ii basarabene a vechiului |inut Iasi,
denumirea cáruia se schimbá de la 6 martie 1887 în jude|ul Bál|i.
Orasul s-a extins spre sud de catedralá, pe un povârnis cu înclina|ie liná. În 1845 a fost elaborat
planul de sistematizare urbaná, fiind pástratá structura radialá-evantai, pe alocuri rectificatá, formatá
spontan. Sistemul stradal continuá sá dáinuie si astázi, strázile fiind continuatoarele drumurilor vechi.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
15
Cel mai important dintre ele era Iasi-Soroca, care trecea între catedralá si pia|á, devenind artera
principalá a urbei, azi strada Stefan cel Mare. Perpendicular acestei artere si orientatá spre catedralá,
este strada îndreptatá spre podul peste Ráu|el, care poartá si astázi numirea vechiului drum spre
Chisináu. Raza orientatá spre Sud-Vest fácea legátura între catedrala si conacul proprietarilor orasului.
Cátre a. 1992, avánd 157.000 de locuitori, orasul Bál|i devine al treilea centru industrial si
cultural al republicii dupá Chisináu si Tiraspol.
2. PATRIMONICUL ISTORIC-CULTURAL
Importan|a considerabilá a monumentelor istorice în aspectul si evolu|ia orasului impune
necesitatea pástrárii si revitalizárii poten|ialului cultural si ideologico-patriotic unicat, care s-a creat si
s-a acumulat pe parcursul istoriei culturii na|ionale, materializat în complexe, ansambluri, strázi si
pie|e.
Utilizarea poten|ialului istorico-cultural a monumentelor si mediului respectiv genereazá
unele restric|ii pentru activitá|i urbanistice, corelate cu rejimuri speciale ale zonelor de protec|ie, dar,
oferá un impuls puternic pentru dezvoltare consecventá a organizárii func|ionale a
teritoriului.
Or. Bál|i posedá un patrimoniul istoric unicat. In registrul Direc|iei de culturá a mun. Bál|i sunt
întroduse 42 monumente, din care 10 - de istorie, 18 - de arhitecturá, 7 -de arheologie, 7 -de culturá.
Din lista integralá cele mai importante monumente sunt: Soborul catedralei "Sfin|ilor împára|i
Constantin si Elena" (1924), Catedrala "Sf. Nicolae" (1795), Biserica "Sf. Arhanghel Mihail" (1884),
Biserica "Sf. apostoli Petru si Pavel" 11915), Biserica "Sf. Gheorghe" (1916), Biserica "Sf. arhangheli
Mihail si Gavriil", monumentul Aleco Russo (1971), monumnetul M. Eminescu (1990), cimitirul
memorial militar, s.a.
Majoritatea monumentelor existente sunt amplasate în zona centralá a urbei, faptul care în mare
másurá a determinat formarea structurii arhitectural-planimetrice si compozi|iei spa|iale a fondului
construit. Men|ionatele oferá nucleului urban si func|iile de centru istoric.
Proiectul planului urbanistic general, elaborat de institutul „Urbanproiect”, prevede pástrarea si
revitalizarea nu numai a elementelor separate a patrimoniului cultural, dar si a mediului urban istoric, în
general, cu considerarea factorilor naturali si de landsaft (parcuri, scuaruri, bazine acvatice, bulevarde,
strázi, pie|e). Formarea concomitentá a sistemului de structurizare a zonelor verzi si func|ionarea lui
normalá va permite de a crea un centru istorico-cultural polifunc|ional cu un statut juridic determinat.
Eviden|ei si pástrárii sunt supuse construc|ii, ansambluri si complexe, landsafturile pre|ioase din
punct de vedere artistic, operele de artá monumentalá, obiectele arheologice, locurile comemorative,
care prezintá valoarea istoricá, stiin|ificá sau culturalá si referite la categoriile monumentelor istorico-
culturale de importan|á na|ionalá sau localá.
Existen|a în or. Bál|i a unei liste bogate si diverse de obiecte de importan|á istorico-culturalá,
vizând o atitudine treptatá si sistemicá privind pástrarea, reabilitarea si reconstruirea, va permite de a
realiza în perioada apropiatá si în perspectivá condi|ii pentru activitatea turismului si transformarea
urbei în unul din centrele principale de popularizare a patrimoniului istorico-cultural al Republicii
Moldova.
3. ASPECTUL DECORATI V AL CLÄDI RI LOR $I A AMENAJ ÄRI I I NTERI OARE
Cele mai marcante edificii ale orayului pânà in prima jumàtate al sec. XX sunt làcayele de
cult.
Biserica de piatrá Sfântul Nicolae, de o importan|á na|ionalá. este construitá în 1795-1804,
arhitect fiind Antuan Weismann, iar ctitor - Gheorghe Panaiot. Edificiul de cult este construit dupá
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
16
tipul de biserici romano-catolice. Se presupune cá crucea iconostasului a fost pictará de E. Altini (sf.
sec. XVIII). Dupá altá versiune iconostasul a fost pictat de talentatul pictor moldovean din acele
vremuri Evstafie. Conform legendei, cneazul rus Potiemchin Tavriceschii întîlnind-ul în Iasi, în 1971 a
fost frapat de talentul tînárului discipiol si l-a trimis sá facá studii de picturá la Academia de arte din
Viena.
La exterior monumentul reprezintá în plan o navá alungitá în douá niveluri, marcatá de pilastrii
verticali, întrerup|i de trei cornise orizontale. Pilastri fa|adei principale subliniazá structura interioará a
construc|iei. Acoperisul bisericii este în douá ape. Pilastrii verticali si ferestrele cu ancadramente creazá
o impresie monumentalá a edificiului. În interior biserica se divizeazá în pronaos, naos si altar; unica
excep|ie fiind constituitá de naos, care este divizat longitudinal în trei nave, delimitate între ele de douá
rânduri de arcade sprijinite pe piloni masivi.
O perioadá pu|in studiatá în istoria orasului este asa numitá perioada interbelicá. Înviorarea
economicá a orasului Bál|i a capátat amploare dupá reunirea Basarabiei cu România în 1918.
Dezvoltarea industriei a contribuit la cresterea popula|iei prin atrágerea de mase mari de muncitori. Dar
structura urbanisticá a orasului rámînea încá în urma dezvoltárii economice. Localitatea pástra aspectul
de târg cu strázi înguste, ce deveneau de nestrábátut odatá cu începerea ploilor sau topirea zápezilor. O
sursá de poluare a orasului era si comer|ul intens cu vite.
În anul 1923 orasul Bál|i este ales oras de resedin|á al reînfiin|atei Episcopii a Hotinului. În
acelasi an a fost terminatá construc|ia tronsonului de cale feratá Ungheni-Bál|i. Aceste si alte
evenimente au contribuit la dezvoltarea economicá si culturalá a orasului, plasînd-ul pe primul loc
dintre localitá|ile Basarabiei interbelice. Prosperarea localitá|ii se datoreza în special contribu|iei
nemijlocite a episcopului Visarion Puiu, o personalitate de înaltá culturá si bun cunoscátor în domeniul
istoriei si arhitecturii.
În Bál|i V.Puiu a activat în perioada mai 1923 – noembrie 1935, preocupat activ de dezvoltarea
orasului la nivelul cerin|elor moderne si de construc|ia bisericilor crestine. La 15 septembrie 1924, în
prezen|a unor înal|i oaspe|i, au fost puse temeliile primelor edificii monumentale episcopale, toate
construite în stil neoromânesc. V. Puiu a invitat arhitec|i cu renume, care în scurt timp au schimbat
aspectul orasului.
La ini|iativa episcopului sunt gásite mijloace bánesti pentru preluarea lucrárilor de edificare a
bisericii Sf. Apostoli Petru si Pavel, crea|ia, arhitectul A.Ivanov. Construc|ia bisericii care reprezintá
primul edificiulu de cult din Basarabia în stil „neoromânesc” a fost începutá în 1915. Din cauza
situa|iei economice nestabile lucrárile au fost stopate pîná la 1929. Au mai fost construite patru
biserici, inclusiv biserica schitului mánástiresc pe lîngá resedin|a episcopiei.
Episcopia Hotinului nu avea la început propriul sediu si arenda spa|ii în diferite cládiri, inclusiv
particulare. Pentru construc|ia resedin|ei, primária Bál|i a repartizat un teren pe loc înalt, în partea de
nord-vest a orasului, numit „Pámînteni”. Edificiul a fost construit în anii 1924–1932 prin ctitoria
episcopului V. Puiu, pe actuala stradá Visarion Puiu nr.7. (Fig.1.)
Cládirea domina centrul unei grádini cu arbori decorativi si o livadá. Ini|ial proiectul prevedea
construc|ia unui palat monumental cu aripi laterale largi si spa|ii interioatre imense. Dupá începerea
lucrárilor si executarea par|ialá a parterului, ctitorii, din motive financiare, au renun|at la ideea unui
palat grandios. Lucrárile au fost sistate pentru o perioadá îndelungatá. Construc|ia începutá de arhitec|ii
Adrian Gabrielescu si Nicolae Mihailescu a fost reluatá de adeptul stilului neoromânesc Nicolae
Mihailescu si arhitectul func|ionalist Robert Mihailescu. În proiectul modificat edificiul a fost restrîns
în plan. Pentru pástrarea elementelor deja executate, pár|ile laterale ale cládirii au fost transformate în
terase largi cu un soclu înalt si acces din partea fa|adei principale si a celei posterioare.
Edificiul cu parter si etaj are o compozi|ie simetricá. Construc|ia a fost executatá din zidárie de
piatrá de calcar tencuitá si ornamentatá. Fa|adele, solu|ionate în spiritul stilului neoromânesc, sunt
împodobite cu panouri din stuc, cu detalii de arhitecturá brîncoveneascá, amplasate în jurul golurilor
ferestrelor si usilor, sub cornisá, la balcon si loggii. Compozi|ia volumetricá a edificiului acentuiazá
turnul din partea de sud-est si acoperisul cu elemente de mansardá în douá pante repezi, cu versan|i
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
17
înal|i cu învelitoare din |iglá cu smal| verde. Acoperisul turnului si al fa|adei sudice a cládirii sunt în
prezent din |iglá rosie – rezultatul unei repara|ii curente.
Odáile palatului sunt grupate în jurul unui hol central, cu înál|imea în douá niveluri. La nivelul
parterului, el putea fi transformat, în caz de necisitate, într-un spa|iu unitar cu destina|ie oficialá. La etaj
holul are iluminare naturalá prin plafonul de sticlá. La parterul turnului, situat la col|ul de sud-est al
cládirii era prevázutá o oranjerie cu plafonul din grinzi de lemn în casete. La nivelul doi, deasupra
oranjeriei se amplasa o capelá boltitá semisferic, care comunicá cu dormitorul de la etaj. Pentru
decorarea încáperilor resedin|ei s-au utilizat detalii din specii valoroase de lemn si corpuri de iluminat
din sticlá de Vene|ia, care reprezentau obiecte de lux. Personalitatea primului comandatar al acestui
edificiu este învesnicitá prin monograme incizate- „VP” pe mobilierul interior si pe plafonul din holul
etajului.
Amenajarea grádinii armoniza cu aspectul monumental al palatului. În parc au fost planta|i arbori
si arbusti de specii valoroase, multe tufe de trandafiri. Pe cárárusile pavate cu nisip se plimbau páuni si
fazani. Pe teriroriu rezervat la nord de resedin|a Episcopiei cálugárii au plantat vii si livezi.
Cládirea s-a pástrat relativ bine, fiind utilizatá între anii 1941 – 1991 în calitate de sediu al
Institutului de Cercetári Stiin|ifice a culturilor de cîmp „Selec|ia”. A fost restauratá în anii 90 si în
prezent este remisá adeváratului proprietar, devinind resedin|a episcopului din Bál|i.
V.Puiu era preocupat de prosperarea orasului si vedea unul dintre nucleele lui culturale zona
resedin|ei mitropoliei. Avea inten|ii grandioase privind amenajarea noului raion al urbei, care începea
sá creascá în imediata apropiere de resedin|á. Acest cartier era conceput ca exclusiv de locuin|e, fárá
uzine si ateliere. În apropierea resedin|ei se prevedea trasarea unui bulevard larg. Interesul deosebit al
episcopului pentru viitorul orasului se exprimá prin solicitarea autoritá|iilor privind elaborarea unui
plan general nou, curá|area, lárgirea si pavarea strázilor, executarea apeductului si a canalizárii, uscarea
bál|ilor din partea de vest a orasului, curá|area rîurilor Ráut si Reu|el si amenajarea unei plaje
orásenesti si a unui patinuar de iarná. Se planifica construirea unui spital nou, a unei centrale electrice,
a pie|ei, sálii teatrale si chiar a unei aerogári. Nu toate au fost realizate, dar la sfîrsitul anilor 40'
orasului a cápátat un aspect absolut nou.
Ca elemente impunátoare de atrac|ie a centrelor orásánesti se manifestá bisericile construite în
perioada men|ionatá la insisten|a lui V. Puiu. Este cazul examinárii lor mai concrete:
Biserica „Sfînta Cuvioasá Paraschiva” a fost construitá între anii 1924-1935. Autorul este
arhitectul A. Gabrielescu. Edificiul a fost conceput drept biserica schitului de cálugári, în a cárora
misiune intra îngrijirea resedin|ei episcopului. Este o replicá arhitecturalá a bisericii mánástirii
Argesului, ca un omagiu simbolic adus locului anterior de pástorie al lui Visarion Puiu, fost episcop al
Argesului. Solu|ia artisticá a avut drept scop îmbinarea trásáturilor esen|iale ale arhitecturii muntenesti
cu cele ale arhitecturii moldovenesti. Împodobirea ei cu dárnicie este solu|ionatá cu elemente de
decora|ie plasticá si coloristicá: discuri, panouri, brâuri în torsadá, ferestre cu goluri înclinate oblic s.a.
În arhitectura bisericii predominá forme dreptunghiulare si poligonale. Accesul se realizeazá
printr-un mic pridvor si un pronaos alungit si îngust. Naosul este lárgit, deasupra lui înál|ându-se patru
turle cilindrice, decorate cu ferestruici înguste, postate obluc. Tamburul central cu plan octagonal
dispune de ferestre alungite. Absida altarului de formá poligonalá pástreazá aceeasi configura|ie si în
interior. Un element specific numai acestei biserici sunt cele patru turnuri cu aspect de volume rásucite,
fiind unicul de acest tip din Basarabia.
Una dintre cele mai monumentale construc|ii din aceastá perioadá este Catedrala episcopalá
„Sfin|ii Împára|i Constantin si Elena” din orasul Bál|i, edificatá în anii 1924-1934. Ea reprezintá o
îmbinare arhitecturalá a planului tradi|ional triconc cu elemente constructive si decorative ale stilului
neobizantin. Intrarea în bisericá este conceputá printr-un pridvor deschis, în douá niveluri, cu arcade
semicirculare sprijinite pe coloane ce imitá forma împletitá cu ornament vegetal. Volumul principal al
edificiului – naosul, poartá deasupra un tambur cu o cupolá semicirculará masivá. Pár|ile laterale ale
fa|adelor sunt marcate de douá porticuri cu coloane. Absida altarului este semicirculará decoratá la
exterior cu arcada ferestrelor oarbe.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
18
Edificiul este creat de doi arhitec|i: autorul proiectului Adrian Gabrilescu, întemeietorul
arhitecturii religioase din Muntenia, si Andrei Ivanov, arhitectul municipal, care a dus la bun sfârsit
edificarea catedralei. Construc|ia a fost executatá de un grup de zidari români, italieni, unguri, rusi.
Este o strálucitá realizare în stil neoromânesc, cu o bogatá decora|ie plasticá cu detalii din
arhitectura brâncoveneascá. Tehnica de executare este tradi|ionalá pentru construc|iile de piatrá -
zidárie pe funda|ie de calcar brut. Planul este comun stilului bisericilor construite în Basarabia în
timpul administra|iei rusesti, dar le depáseste vádit prin dimensiuni. El constá dintr-un naos pátrat cu
patru piloni în formá de cruce greacá înscrisá, cu o absidá circulará la vest si cu bra|ul de vest alungit,
destinat clopotni|ei, la care s-a renun|at în procesul edificárii. Biserica impresioneazá prin compozita
spa|ialá bogatá. Aspectul catedralei, gra|ie unei solu|ii de interpretare spa|ialá, dá impresia unui plan
trilobat, format de semicalotele asezate deasupra navelor laterale si a absidei altarului, alipite
postamentului turlei, obisnuitá arhitecturii |árii Muntenesti. Motivul arcadelor cu coloane joase este
folosit pe larg la pridvoarele intrárii, la turlá, la ferestre si foisor. Este semnificativá si coloristica
bisericii, predominant albastrá, care se percepea în Bizan| ca simbolul lumii transcendentale.
Mai tîrziu, pe axa intrárii, la o distan|á de câ|iva metri, arhitectul Valentin Voi|ehovski a ridicat
un foisor numit „baptisteriu", împodobit cu detalii decorative identice cu cele ale catedralei. În centrul
foisorului se aflá o fîntîná. La momentul actual biserica face parte din monumente de semnifica|ie
patrimonialá na|ionalá.
Paralel cu construc|ia lácasurilor de cult în perioada interbelicá se construesc la Bál|i si alte
cládiri reprezentative, sociale si particulare. Locuin|ele erau concepute cu preponderen|á în spiritul
curentului „modern românesc" si în maniera constructivismului simplu, func|ional, cu calitá|i estetice
noi. Multe dintre ele apar dupá criza economicá la sfîrsitul anilor 20 – începutul anilor 30. Ttrásáturile
conceptuale si estetice ale perioadei men|ionate predominá în arhitectura orasului pîná la începutul
rázboiului din 1941.
„Banca Româneascá”, edificatá în stilul elementelor de arhitecturá mauritaná - crea|ia arhitectului
Angelo-de-Vekki, cládirea „Bánca ruseascá pentru comer|ul extern”, construitá dupá planul inginerului
Balinskii, Prefectura jude|ianá (fosta casá a lui Bodesco), s. a.- iatá câteva din aceste construc|ii.
Un aport considerabil revine arhitectului Etti Rosa Spirer, care activeazá în Bál|i între anii 1932-
1941, unicul arhitect din jude| cu studii de specialitate. Ea este autorul caselor particulare cu 1-2 etaje,
al caselor cu apartamente, printre care casa cu douá etaje de pe str. Hotinului 26 – un manifest al
arhitecturii moderne.
Ea este deasemenea autorul: complexului de cládiri ale Universitá|ii Pedagogice „Alecu Russo”
(1934-1938), Liceului Teoretic pentru Fete „Domni|a Ileana” (1936), astázi blocul administrativ, care
este una dintre primele realizári în spiritul arhitecturii constructiviste. Cládirea se remarcá prin
combinarea liniilor orizontale si verticale, contrastante ca formá, facturá si culoare, cu elemente
constructive aparente. Este larg utilizatá cárámida netencuitá; Liceului Industrial de Fete (1937),
construit între cládirile liceelor teoretice pe funda|iile unei cládiri mai vechi. Fa|ada principalá cu
elemente de arhitecturá clasicá este coceputá de autor într-o viziune moderná. Mai tîrziu, între anii
1940-1941, cládirea adáposteste sediul institutului pedagogic, iar în 1981 în fa|a cládirii a fost instalat
bustul executat de sculptorul N. Gorionâsev, al unuia dintre fostii elevi, membru al organiza|iei
antifasciste Boris Glavan; Liceului Teoretic pentru Báie|i „Ion Creangá” (1938), construit în întregime
din cárámidá aparentá, inclusiv cu modelarea detaliilor arhitecturale: brâie, ancadramente, cornise etc.
În aspectul plastic decorativ se remarcá influen|a arhitecturii românesti medievale; Liceului evreesc si
alte cládiri.
Sunt de men|ionat si lucrárile de reamenajare a cládirilor deja construite: De exemplu, casa
particulará a presedintelui autoadministrárii locale, armeanul Hadji Marcarov, o cládire cu douá
nuveluri. Aspectul ei cu elemente de arhitecturá rusá a fost conceput dupá modelul timpului. Între
1936-1938 arhitectul E. R. Spirer a executat si lucrári de adaptare a interioarelor pentru sediul Primáriei
or. Bál|i (actualmente Magazinul „Bál|eanca” de pe str. Pácii).
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
19
O modificare mai amplá, executatá de acelasi autor, suportá Casa „Bodescu”, începutul secolului
XX, locuin|a consilierului imperial Bodescu, unuea dintre ultimii proprietari ai orasului. Construitá pe
teritoriul conacului urban al lui Catargiu, este una dintre cele mai arátoase case din oras. În 1934
cládirea se modificá esen|ial, fiind reamenajatá pentru Prefectura or Bál|i. Supraetajarea cládirii, ini|ial
cu un singur nivel si modelarea fa|adelor cu balcon pe coloane clasice schimbá aspectul ei ini|ial.
Actualmente cládirea adáposteste sediul Stárii Civile din Bál|i
Este de men|ionat, cá perioadá postbelicá a marcat pregnant cultura |inutului si mai ales
arhitectura construc|iilor ecleziastice. Din toatá Basarabia numai în or. Bál|i au fost construite în
termen relativ scurt atîtea edificii de cult în spirit na|ional, purtînd amprenta înaltei máiestrii
arhitecturale. De aici s-a ráspândit la rásárit de Prut stilul neoromânesc, o continuare a stilizárilor
istorice cu evocarea formelor arhitecturii medievale, numit si „stilul Stefan cel Mare", ce-si va gási
aplicare mai ales la edificiile de cult si la unele case de locuit mai înstárite. Manifestárile acestui stil
apar în Bál|i si la sfîrsitul sec. XX ca elemente arhitecturale ale clopotni|ei din fa|a Catedralei Sf.
Nicolae, reconstruite dupá un plan nou, în 1994.
Sinreza artelor
Crea|ia arhitecturalá si în special arhitectura urbanisticá este incompletá atunci, când lipseste
sinteza artelor. Dar aceastá pozi|ie nu întotdeauna era indiscutabilá. Odatá su dezvoltarea
industrializárii construc|iilor au devenit mai acute multe opinii în aseastá privin|á, care se discutau de
veacuri. Existá o párere destul de ráspânditá cá arhitectura este impusá la intercalarea cu alte genuri de
artá în special din cauza incomplectitá|ii sale estetice sau din cauzá cá ea nu este capabilá în genere sá
exprime cu claritatea necesará componen|a sa conceptual-artisticá. Alt punct extrem de vedere afirmá,
cá arhitectura în genere si-a pierdut rolul sáu dominant si nu poate servi în calitate de veriga de legáturá
în sinteza artelor.
Examenând perioada industrializárii în masá a construc|iilor, aceste idei par a fi cu temei. Dar la
începutul anilor '50, pentru ahitec|ii de vazá era clar, cá în orice perioadá anume arhitectura este menitá
sá creeze organizarea spa|ialá si baza materialá a mediului vital al societá|ii. Nici un alt gen de artá
nu-si poate asuma asemenea func|ii. Doar sinteza artelor pe tárâmul arhitecturii poate evoca în plina
valoare a no|iunii de arhitecturá ca atare, în ansamblu cu sculpturile, plastica micá, elementele de
amenajare a parcurilor, scuarelor etc., formând o comunitate de no|iuni exprimate ca cultura urbaná.
În perioada sovieticá arhitec|ii se aflau între douá extreme contradictorii spiritul sáu creativ si
ideologia existentá amplificatá prin situa|ia economicá. Deaceia sinteza artelor în anii 1945-1960 n-a
cápátat propor|ii suficiente, dar totusi avem de men|ionat aplicarea ei si în cadrul cládirilor separate si
în componen|a structurii urbane.
Sculptura monumentalà
Aspectul complexelor urbanistice se îmbiná armonios cu unul din elementele principale de sintezá
a artelor care revine sculpturii monumentale. Practic nu sau pástrar atestári istorice privind existensa
monumentelor în Bál|i pâná la a doua jumátate a sec. XX. Totusi, conform lui S. Florea cei doi lei de
marmorá data|i cu apari|ia în Parcul central din Chisináu în perioada lui Antonescu, sunt elementele de
amenajare al unuia din conacurile boieresti ale orasului Bál|i.
În perioada sovieticá în oras în structura parcurilor apar multe sculpturi decorative parter de
propor|ii medii. Se instaleazá bustrur ale persoanelor de vazá: Aleco Russo si Boris Glavan în incinta
Liceului Teoretic „Ion Creangá”, Taras Sevcenco, Vasile Alexandri. Cele din urmá au apárut în sec.
XXI. Din sculpturi monumentale sunt cunoscute: monumentul lui Stalin instalat în anii 1945 în pia|a
gárii feroviare, monumentul lui Lenin, amplasat în pia|a centralá, actual pia|a Sf. Nicolae si
monumental lu Stefan cel Mare inaugurat în Pia|a Centralá la 22 mai 2004.
La momentul actual monumentul în bronz al domnitorului Moldovei a cápátat faima celui mai
înalt monument din Moldova al lu Stefan cel Mare.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
20
Autorii, sculptorul Gheorghe Postovanu si arhitectul Vasilie Eremciuc au devenit învingátorii
concursului de crea|ie printre cei circa 15 solicitan|i. Solu|ia lor a fost prezentatá în douá variante
sculpturale a domnitorului: pozat cálare pe cal si pedestru. Postamentul si elementele de amenajare în
jurul lui erau prevázute din granit. La examinare a fost primitá varianta a doua, cu modificarea
materialului de executare a postamentului pe piatrá de cosáu|i. Rolul principal pentru asemenea decizie
au avut motivele economice.
Monumentul domnitorului reprezintá o figurá în haine împárátesti, cu coroana în cap. Mîna
dreaptá, întinsá înainte, binecuvînteazá poporul, în cea stîngá |ine sceptrul. Înál|imea sculpturii 5,45 m,
iar cea a postamentului – 6,15 m, cu un metru mai micá în raport cu solu|ia ini|ialá a autorilor.
Postamentul fiind compus din trei volume prizmatice cu col|urile táia|e, confec|ionate din piatrá de
cosáu|i, elementul superior si cel inferior sunt mai extinse în plan. Cel superior, poartá un barelief în
piatrá care repretintá stema veche a Moldovei – taurul cu luna si soarele. Sub el, pe elementul mediu
inscrip|ia: Stefan cel Mare si sfînt 1437 – 1502. La poalele postamentului, elementele de sec|iune
piramidalá din acelasi material formeazá împreuná cu el un simbol de cruce. Compozi|ia este amplasatá
pe o terasá octagonalá, ridicatá fa|á de nivelul pie|ii cu cîteva trepte.
Motivul discu|iilor îndelungate au prevaluat solu|ionarea amplasárii. Au fost examinate mai multe
variante. Autorii si în special Arhitectul, insistau pentru instalarea monumentului în centrul geometric
al pie|ii, sau cel pu|in pe axa ei în fa|a parcului, pe locul anterior al monumentului lui Lenin. Anume
aceastá circumstan|á a devenit motivul de refuz – autoritá|iile nu doreau conflicte cu un grip de
ini|iativá, care pleda pentru reinstalarea minumentului lui Lenin. Dupá multe contraversiuni a fost
acceptatá o variantá mai pu|in reusitá. Monunentul a fost instalat în fa|a cládirii primáriei pe axa ei
centralá din spa|iul pie|ii. Astfel examinarea lui frontalá din strada Stefan cel Mare practic nu este
posibilá. Din spa|iul pie|ii monumentul se eviden|iazá numai în prima jumátate a zilei. Dupá ameazá el
se aflá în fa|a soarelui si mai tîrziu, în umbra fa|adei primáriei, contopindu-se cu ea.
Exista si o altá variantá destul de reusitá, care a apárut ceva mai tîrziu. Ea prevedea amplasarea
monumentului în scuaril peste drum de pia|á, în aliniament cu clopotni|a catedralei Sf. Nocolae.
Pozarea sculpturii se propunea sub un ungi mic fa|á de direc|ia esticá a strázii Stefan cel Mare, arátând
cu mîna spre rásárit. Dar proiectul era deja executat si coordonat modificarea lui cerea timp
suplimentar, iar pîná la ziua jubileului orasului rámînea pu|in timp..
Elemente de artà plasticà
Arta plasticá în structura urbaná este reprezentatá prin plastica elementelor decorative ale
fa|adelor, basoreliefe, în special pe elemente de fa|adá, panouri mozaice.
În anii '60 La intrarea în oras, pe cládirea gárii auto din sectorul locativ Pámânteni a fost instalatá
compozi|ia sculptural-decorativá „Gostepriimctvo” (ospitalitatea). Autorii maiestru emerit în arte al
RSSM L. Dubinovschii si autorul proiectului general al orasului G.Kaliujner.
Panouri decorative tip basorelief au fost executate pe fa|ada clubului din pia|a Vasile Alecsandri,
proiectat de arhitectul D. Palatnic.
Cel mai însemnat este panoul sculptural din pláci de aramá cu denumirea „Teatru”, executat de
Iurie Horovschi. El reprezinrá grupul celor trei intemeetori ai artei teatrale din Bál|i – actorii Mihai
Volontir, Iulian Cadáu si regizorul Alexandru Pânzaru. În 2008 aceastá crea|ie ecte inclusá în lista
monimentelor de istorie si culturá, ocrotite de stat.
Alte elemente decorative
Orasul Bál|i dispunea de o mul|ime variatá de por|i, garduri, îngrádiri, grilaje de protec|ie,
confec|ionate artistic din metal forjat. Multe au fost distruse în timpul rázboiului, altele prin campania
din 1964 de lichidare a gardurilor, care împrejmuiau casele, magazinele si parcurile în Bál|i. Din cele
rámase sunt de men|ionat gardul teritoriului Mitropoliei si cel al Catedralei episcopale Sfin|ii împára|i
Constantin si Elena, cu poarta de intrare.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
21
Pot fi specificate si alte elemente de ac|iune emo|ionalá nu atát din cosiderente artistice cât din
faptul cá poartá amprenta istoriei, prezentánd doar douá din ele:
Felinarele vechi din anii '50 pe stâlpi de metal. S-au pástrat numai pe unele din strázi periferice
ale orasului. Silueta lor anticuará este reprezintatá prin sase-sapte modele, elementele de fixare a
reflectoarelor sunt simple, dar nelipsite de elegan|á. Multe din ele deza nu func|ioneazá.
Console (tumbe) pentru afise de la începutul secolului XX. S-au pástrat doar douá – la col|ul
strázilor 31 August si Voluntarilor si la intersec|ia strázilor Porumbescu si Moscovei. Confec|ionate din
material dur, ele pot sá suporte si urmátorii o sutá de ani.
REFERI N|E BI BLI OGRAFI CE
1. Mariana Slapac. Arta urbanismului în republica Moldova ASRM Chisináu 2008
2. Rejep Veaceslav. Problemele reconstruc|iei cládirilor istorice. Culegerea "Reconstruc|ia
locuin|elor. Edi|ia 6" orasul Kiev 2005.
3. Rejep Veaceslav. Arhitectura religioasá din Moldova postbelicá Revista „Arta” ASRM 2007
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
22
I MAGI NI
Fig.0. Biserica Sf. Nicolae
Fig.1. Cládirea Mitropoliei Hotinului la Bál|i
Fig.2. Biserica „Sf. Cuvioasa Paraschiva”.
Fig.3. Catedrala episcopalá „Sf. Împára|i Constantin si Elena”.
Fig.4. Banca Ronâneascá.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
23
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
24
PARTI CULARI TÄ|I DE PREDARE A DI SCI PLI NEI DESI GN I NTERI OR Î N
I NSTI TU|I I LE DE Î NVÄ|ÄMÂNT SUPERI OR
VeaceslavRejep
Arhitect sef proiecte, sef sec|ie Documente normative INCP “Urbanproiect”, lector superior Facultatea
Informatica si Inginerie, ULIM, Tel: 373 22+481818, M. 069.272527, E-mail: rejep_arh@mail.ru,
ABSTRACT
În lucrare se examineazá programul existent de predare a specialitá|ii Design interior în institu|iile
de învá|ámânt superior si se propun solu|ii de perfec|ionare a programului cu argumentarea elementelor
de modificare. Particularitá|iile disciplinii concrete se prezintá în spectrul cercetárilor compexe în acest
domeniu cu generalizarea tuturor cerin|elor aferente activitá|ii creative de amenajare interioará si a
rela|iilor privind menagementul respectiv. Scopul principal a celor propuse este educarea specialistilor
cu posibilitá|i si cunostin|e vaste la nivelul contemporan de cerin|e. Lucrarea reprezintá o generalizare
schematicá a cunostin|elor si metodelor necesare si poate servi ca element de reper pentru elaborarea
unui program complex de studii de specialitate.
Cuvinte cheie: Învá|ámânt superior, admiterea la institut, design interior, metoda de predare,
program analitic, consicutivitatea predárii, teza de licen|á, studii de menegement, activitatea stiin|ificá.
1. INTRODUCERE
Designul interior, fiind o parte componentá a no|iunii de arhitecturá, este o discipliná relativ nouá
în cadrul studiilor de specialitate în Republica Moldova. Însá|i utilizarea ei practicá ca un element
separat s-a început în Moldova între anii 1998-2001, sub influen|a tendin|elor în acest domeniu,
practicate în |árile europene si Statele Unite. În practica anterioará de amenajare a cládirilor si
edificiilor, designul interior era prevázut de specialisti în domeniul de arhitecturá, prezentînd astfel un
element component de proiect arhitactural integrl. Se prevedea solu|ionarea arhitectural-constructivá cu
cerin|e de expresivitate si rigiditate a cládirii, în concordan|á cu toate elementele de aprovizionare a
unui spa|iu vital, social sau industrial: utilaj, re|ele edilitare, mobilier, tehnologii moderne.
Proiectul de design interior ca un element component al solu|iei ahrhitecturale, integrat în setul
respectiv, sau prezentat într-un set aparte nu se elabora în toate cazurile de proiectare. Predominant,
aceastá solu|ie se prevedea pentru cládiri de valoare majoratá, în special de menire socialá si mai ales
guvernamentalá. Dar si în cazurile în care designul interior nu se elabora în cadrul proiectului, el
prezenta baza ini|ialá a procesului de crea|ie arhitectural-expesivá la nivelul conceptual.
Trcerea la economia de pia|á cu posibilitá|i de comunicare vastá între |ári în sfera economicá
profesionalá si culturalá a extins cerin|ele si posibilitá|iile de amenajare interioará în domeniul larg de
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
25
destinare a edificiilor. Majorarea procentualá a proprietá|ii private a dictat la rândul sáu ceri|e noi
compatibile cu interesul si posibilitá|iile crescânde ale beneficiarului.
Cu cresterea complicitá|ii elementelor volumetrice, nomenclaturii matrialelor de finisare, utilizárii
elementelor de artá decorativá si a intercalárii acestora în cadrul cládirii se începe divizarea elaborárii
pár|ilor componente ale edificiului de specialisti aparte, perfec|iona|i în domenii concrete de ramurá.
În principui, acestá tendin|á care reprezintá un proces de specializare îngustá în domeniul
construc|iilor, s-a început încá în sec. XIX. Prima divizare a apárut între specialisti arhitec|i si ingineri
de rezisten|á. Mai tárziu apar elemente de proiectare a sistemelor aferente unei cládiri: tehnologic, de
aprovizionare electricá, termicá, cu apeduct si canalizare si alte sisteme cu tendin|a de crestere
numericá. Solu|ionarea integritá|ii artistice în domeniul de amenajare interioará era dirijatá în special
de arhitec|i cu posibilitá|i si viziuni largi în sfera lor de crea|ie. Pe parcurs se divizeazá si pár|ile
componente ale acestui domeniu, si anume: arta aplicativá ca pictura si sculptura, designul mobilier, si
a. Actual are loc tendin|a divizárii succesive a a elementelor designului interior: design iluminatoriu,
acvatic, acustic, vegetal etc.
Existá mai multe versiuni de apari|ie a no|iunii de design interior ca un element de artá aparte.
Cea mai realá pare influen|a asupra acestui domeniu a designului industrial si în special a celui de
construc|ie a masinilor si utilajului.
La momentul actual, pia|a de desfacere solicitá un volum mare si diversificat de activitate a
specialistilor în domeniul designului interior. O buná parte a lucrárilor de acest gen se prevede pentru
cládiri deja existente în cadrul reconstruc|iilor, repara|iilor sau de amenajare a spa|iului construit nou.
În asemenea cazuri, designerul atestat activeazá nu în cadrul unei echipe de proiectan|i al complexului
de lucrári arhitectural-constructive si de echipare, da ca un specialist sinestátátor. Aceasta impune
proiectantului un sir de cerin|e vaste în diferite domenii. Deci actualitatea comandá cresterea numárului
de specialisti si a poten|ialului lor creativ multilateral. La rândul sáu, predarea designului interior
trebuie sá includá un sir de no|iuni si metode, care se propun în aceastá lucrare. Le vom expune
consecutiv, în conformitate cu apari|ia lor în procesul de studii la facultate.
2. ADMI TEREA
Educarea specialistilor în domeniul designului interior impune necisitatea de elaborare si
perfec|ionare permanentá a unui program de studii specializat care va include toate elementele
componente ale acestei activitá|i de crea|ie. O importan|á dseosábitá are si alegerea contingentului
tinerilor pretenden|i la specializarea în domeniu men|ionat. Deja la acest nivel, apar primele greutá|i.
Conform procesului Bologna de educa|ie, tinerii absolven|i ai scolilor medii devin studen|i fárá
examene de admitere. În aceastá situa|ie nu poate fi determinatá pregátirea lor ini|ialá, nevorbind de
capacitá|iile personale de crea|ie, nesesare pentru a deveni un om de artá. No|iunea de perfec|ionare în
artá este indisolubilá de unele calitá|i si posibilitá|i ini|iale pe care nu le posedá orice persoaná. Ele
depind de specificul individual, în strînsá legáturá cu capacitá|i fiziologice, psihologice, preferin|e
personale si bagajul intelectual. Cel din urmá depinde si de edica|ia prescolará, scolará si specificul
acesteia.
Nu orice persoaná poate deveni matematician, pictor cântáre| sau dansator. Si în cazul în care
aceste capacitá|i sunt înnáscute dar neobservate de párin|i si educátori la moment necesar pentru a le
perfec|iona, ele pot fi pierdute definitiv. Prevázând obiectarea celor expuse, men|ionám cá la un nivel
inferior poate fi educatá orice persoaná aptá de cunostin|e si în orice domeniu. Însá pentru a deveni un
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
26
specialist profesional de ramurá, si mai ales în domeniul artelor se necisitá calitá|i specifice personale si
perfec|ionarea lor oportuná.
Actual în scolile medii nu se predáu asa disciplini necesare pentru perfec|ionarea în domeniul de
artá si cel pu|in în cel de inginering cum sunt desenul si desenul liniar, sunt reduse orele de geometrie.
Nu se predau no|iuni de eticá si esteticá, necesare oricárei rersoane indeferent de ocupa|ia ei. În cele din
urmá unii tineri absolven|i devin studen|i la specialitatea despre care în cel mai bun caz au o îchipuire
vagá. În unele cazuri acest fapt duce la o dezamágire în profesia aleasá, pierderea dorin|ei de
perfec|ionare sau devenirea unui specialist cu posibilitá|i inferioare. Într-un grup de studen|i cu astfel
de persoane se observá si tendin|a de reducere a gradului de implicare în lucru a capacitá|ior personale
ale fiecárui membru.
Care este iesirea din situa|ie?
În primul rând, este necesará elaborarea unui set informativ pentru abiturien|i, în care va fi expus
specificul fiecárei specialitá|i promovate în institu|ia concretá de învá|ámânt si cerin|ele ini|iale de
cunostin|e, necesare pentru studiile în acest domeniu. Pentru specialitatea Design interior, se va
concretiza domeniu de cunostin|e necesar abiturientului si nielul solicitat al posibilitá|ilor în sec|iunea
de desen artistic si desen tehnic. Se vor specifica disciplinile aferente care vor fi studiate pe parcursul
ciclului complet de studii si sfera de ocupa|ie a viitorului specialis.
Se solicitá organizarea pentru viitorii abiturien|i a cursurilor de desen artistic si tehnic cu durata
de minim douá sáptánâni. În acest decurs tinerii vor fi familiariza|i cu cerin|ele respective în domeniul
artelor, vor perfec|iona capacitá|iile necesare cu elucidarea unor posibilitá|i ascunse, sau cel pu|in, vor
concretiza prin autoapreciere obiectivitatea alegerii viitoarei profesii.
Dupá terminarea cursurilor se va organiza o conversare bilateralá între profesor si abiturient cu
estimarea capacitá|iilor acestuia. Astfel se va crea psibilitatea deminuárii diferen|ei crescînde între
cantitata abiturien|ilor si a absolben|ilor a facultá|ii de design interior.
Este de men|ionat, cá, de exemplu în |árile baltice, anterior depunerii documentelor la facultatea
de design, tinerii frecventeazá cursuri specializate de desen timp de 1 sai 2 ani.
4. ELEMENTELE PROGRAMULUI DE STUDI U
Este necesar elaborarea unui program complex de studii cu evaluarea succesivá a cunostin|elor pe
simestre în domeniul specialitá|ii de bazá si a specialitá|iilor aferente. Obiectele de studiu general,
obligatorii pentru studen|ii institu|iilor superioare de învá|ámánt, pot fi si ele puse în discu|ie, dar
aceastá sec|iune prezintá tema unei cercetári separate.
Deci, ne márginim la sfera de cunostin|e necesare viitorului specialist în domeniul de design
interior. Ele pot fi asociate în câteva grupe: domeniul de artá, domeniul de reprezentare a proiectului si
domeniul de menegement si rela|ii socio-culturale. Urmeazá expunerea lor detaliatá cu argumentarea
propunerilor în cauzá.
5. DOMENIUL DE ARTÄ
Structura ini|ialá în baza cáreia se elaboreazá designul interior este crea|ia arhitecturalá, realizatá
în naturá sau la etapa de proiect. În cazul în care arhitectul si designerul sunt persoane aparte si nu
coloboreazá la realizarea proiectului în aceiasi echipá de lucru, desegnerul trebuie sá fie familiarizat în
domeniul concep|iei arhitecturale a obiectivului propus. În func|ie de profesionalism al specialistului în
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
27
domeniu, amenajarea interioará poate accentua expresivitatea arhitecturalá a cládirii, a structurii
volumetrice interioare, sau a o reduce la valori minime.
În consecin|á, baza studiilor în domeniul de srtá trebuie sá fie arta arhitecturalá. Este de
men|ionat cá arhitectura ca fenomen creativ se referá si la artá, si concomitent, la ingenering,
tehnologie, si rela|ii sociale. Acelasi spectru de cunostin|e, dar în componen|a lor modificatá, trebuie sá
posede si specialistul în domeniul designului interior. Deci programul de studii în acest domeniu poate
fi bazat pe programul de studii arhitecturale. Sá relevám deci elementele paralele ale acestor programe
pentru a nu admite abuzul sau insuficien|á cursurilor universitare:
I stoiria arhitecturii - trebuie studiatá în linii generale, paralel cu istoria artelor.
Stilurile arhitecturale. Stilurile arhitecturale referitoare la espresivitatea cládirii si structura ei
spa|ial-volumetricá sunt dictate în special de tradi|ii, cerin|ele timpului si tehnologia contemporaná a
lucrárilor de construc|ie. În principiu ele prezintá o tendin|á relativ stabilá în limitele unei perioade de
timp. Aseiasi tendin|á se pástra si în cadrul amenajárilor interioare, manifestând fiecare epocá printr-un
stil predominant. Cu dezvoltarea rapidá a tehnolodiei constructive si mai ales cu trecerea ei la metode
industriale, no|iunea de stil arhitectural cedeazá treptat locul no|iunii de stil constructiv. Posibilitatea de
industrializare devine un factor primordial, iar tendin|a economicá deminuiazá si reduce la maxim
valorile decorative. Apar stiluri noi: constructivist, hai-tek si a. care întroduc aspecte noi în specificul
exterior al cládirii, dar sunt pu|in compatibile cu cerin|e de amenajare interioará, mai ales cea locuibilá.
Ca factor de reac|iune la aceastá tendin|á apar cerin|e vaste de amenajare interioalá care asumá
tot spectru de stiluri utilizate cîndva si alte noi, bazate pe eclectism. Beneficiarii contemporani solicitá
stluri europene, asiatice, africane si multe alte fárá a le cunoaste si deseori contradictorii aspectului
cládiri sau a fun|iei generale ale încáperilor. În astfel de situa|ii, în func|ia specialistului împreuná cu
executarea proiectului de design interior se asumá familiarizarea beneficiarului cu stilurile compatibile,
alegerea celui optimal si convingerea acestuia în corectitudinea celor propuse.
Din cele expuse reesá cá studierea stilurilor la facultatea de design interior trebuie sá fie mult mai
vastá si mai devirsificatá în compara|ie cu aceiasi tematicá la facultatea de arhitecturá.
Sistematizarea spa¡ial-volumetricà. Elementul component si indisolubil al designului interior
este sistematizarea spa|ial volumetricá a încáperilor, a unui grup de încáperi, sau resistematizarea
acestora. Sistematizarea poate fi pur vizualá sau vizual func|ionalá. Cel de al doilea caz cere crearea
unei concep|ii func|ionale sau func|ional-tehnologice ale viitoarelor procese în spa|iul proiectat. O
asemenea activitate poate fi bazatá doar pe cunostin|e vaste în domeniul de evaluare a procesului vital,
func|ional, administrativ, comercial, industrial si a., în asociere cu no|iunea de ergonomie. Este evident,
cá în procesul de crea|ie viitorul specialist va studia suplimentar fiecare din obiectivele solicitate de
beneficiar în volumul cerin|elor acestora. Dar în procesul de studii el trebuie sá fie familiarizat cu
fiecare grup de func|ii a cládirilor, componen|a si legátura reciprocá a încáperilor.
Plastica micà. La no|iune de plastica micá sau forme mici în amenajarea interioareleor se referá
elementele imobile ale interiorului cu destina|ie func|ional-decorativá si în cazuri mai rare – pur
decorativá. Acestea sunt seminee, havuzuri, coloane, scári decorate, vitralii decorative si a. Specificul
utilizárii lor constá în crearea unui aspect artistic, cunoasterea stilurilor (în cazul formelor clasice),
cunoasterea func|ionárii lor (în cazul semineelor, havuzurilor), solu|ionarea amplasárii func|ionale si
decorative în func|ie cu cerin|e de regiditate a elementelor portante ale cládirii.
Arta decorativà. În func|ie de concep|ia autorului si stilul utilizat elementele de artá decorativá
pot persista în amenajarea interioará de la propor|ii mici în calitate de accente locale si pâná la volume
mari, ca un principiu predominant. La ele se referá: pictura si pictura muralá, vitralii, sculptura,
incrusta|ii si elemente modelate, mozaica, piatra si lemnul cioplit, obiecte din ceramicá, metal forjat,
etc. Toate acestea trebuie studiate în linii generale în baza cárora trebuie sá fie desenul, pictura si
coloristica.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
28
Design aferent. Este o no|iune conven|ionalá, utilizatá pentru specificarea unor direc|ii aparte ale
designului care au dezvoltare sinestátátoare vastá, dar pot fi si elemente componente de amenajare
interioará. La ele se referá: design mobilier, desing de luminá (sau iluminatoriu), design acvatic, design
vegetal. Cu toate cá fiecare din aceste direc|ii poate reprezinta o specialitate aparte, cunoasterea lor este
un suport considerabil pentru un specialist de valoare.
6. DOMENIUL TEHNI C
Luând în considera|ie totalitatea de elemente de principiu si func|ii integrate în no|iunea de
arhitecturá, este clar cá fárá unele cunostin|e tehnice, studuil de specialitate va fi incomplect.
1. Unele elemente ale designului interior sunt indisolubile de no|iunea de rigiditate constructivá.
În cazul amenajárii interioare, întreprinse de regulá dupá executarea structurii constructive a cládirii pot
sá apará unele elemente de amenajare (plastica micá), care prin masa sa sunt incompatibile cu
capacitatea portantá a elementelor pe care vor fi amplasate. În caz de reamenajare pot fi propuse:
penetrarea pere|ilor si a planseelor, lichidarea par|ialá a unor elemente de rigiditate a cládirii, apari|ia
suprasarcinilor locale. Toate acestea deminuiazá capacitatea portantá a cládirii si necisitá o conlucrare
cu specialistul de rigiditate. În cazul în care designerul nu posedá cunostin|e necesare, el poate propune
utilizatorului o solu|ie care va provoca deteriorarea cládirii în condi|ii de calamitá|i naturale (activitate
seismicá) sau alte împrejurári de impact natural sau tehnogen. În unele cazuri poate fi deminuatá ideia
arhitecturalá a edificiului.
Pentru a nu admite incomplecitatea cunostin|elor, viitorul specialist trebuie sá aibá no|iunea
despre elementele principale ale cládirii, func|ia lor privind sistemul de rigiditate, protec|ie termicá si
fonicá, componen|a structuralá. Sunt necesare cunostin|e elementare privind funda|ia cládirii, structura
sau pere|ii portan| elemente de închidere, plansee, acoperis, scári.
2. La domeniul tehnic se referá si sistemul de amenazare edilitará a cládirii.
O cládire contemporaná (nemaivorbind de cea industrialá) ca un corp viu este srápunsá de diverse
re|ele edilitare: apeduct si canalizare, re|ele termice, electrice, gaz, de colectarea centralizatá a colbului,
re|ele curent slab (telefon, interfon, recep|ia radio, semnalizare, re|ele digitale ...), etc. Pentru
amenajarea interioarelor care includ elemente de utilizare a dotárilor edilitare ca blocurile sanitare,
bucátáriile, solu|ionarea instalárii utilajului termic, electric, de ventilare ... sun necesare cunostin|e si în
acest domenu.
3. O altá sec|iune a aspectului tehnic sunt materialele utilizate. Specialistul este obligat sá
cunoascá cel pu|in trei-patrucaracteristici ale produselor propuse pentru anenajarea interioará:
- aspectul exterior – spectru coloristic, factura, dimensiuni (pentru materiale cu bucata)
- proprietá|i fizice – duritatera la uzurá, impermiabilitatea, rezisten|a la foc, protec|ia termicá etc.
- proprietá|i biochimice – în primul rând, acele care se referá la protec|ia vie|ii si sánátá|ii omului.
- pre|il materialului si a lucrárilor respective (aceastá sec|iune se va examina mai târziu)
7. DOMENIUL DE REPREZENTARE A PROI ECTULUI
Evident, proiectul nu este altceva decát o reprezentare graficá sau volumetricá a solu|iilor
specialistului în domeniu, propuse pentru executarea oricáror lucrári.
Reprezentarea poate avea minim douá aspecte – graficá si volumetricá (machetarea).
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
29
Prezentarea graficá poate fi manualá (nu vom examina aici varia|iile ei) si computerizatá sau
digitalá. Ca o alternativá a machetárii este grafica digitalá în sistem 3D.
În sistemul contemporan de predare nu s-a atins o concluzie unanimá – care din cele douá
metode de prezentare graficá este prioritará. Vom încerca sá ráspundem la aceastá întrebare:
Studierea oricárei metode, si mai ales celei creative, se începe de la izvoarele ei. Prezentarea
graficá nu este numai o metodá de redare a concep|iei sale, ea este însási concep|ia creativá. Atunci
când mâna lucreazá înpreuná cu cugetul, apare procesul de crea|ie. Pe másura dezvoltárii capacitá|ii de
a reda cu mîna cele imaginate mintal, se dezvoltá |i însási imagina|ia personalá, posibilitatea creativá,
care la rândul sáu máreste profesionalismul de prezentarea graficá a categoriilor imaginate. Aceasta
este un proces unic a elementelor creative care mu pot exista indisolubil, nu pot fi impuse sau copiate.
Însási miscarea mânii dezvoltá constiin|a. Deaceia în cultura japonezá se apreciazá la o valoare înaltá
individualitatea caligrafului. Acelasi ieroglif esprimat grafic de specialisi diferi|i, capátá nu numai
aspect estetic diferit, dar si un aspect informativ individual. El nu poate fi executat mecanic. (În linii
generale se poate compara cu accentuarea diferitá a cuvântului sau a propozi|iei, redând astfel sensuri
diferite).
Sá ne inchipuin un specialist grafic în domeniul caracterilor (literilor), care dorind sá creeze ceva
nou, se ocupá cu decuparea cuvintelor, literlor din reviste si aranjarea lor în structura nouá. El poate sá
ob|iná un aspect considerabil, dar nu ceva individual, fiindcá utilizeazá crea|iile altora. La figurat,
cam aceleasi posibilitá|i ne prezintá si sistemul digital. În cadrul lui suntem limita|i de programe,
metode, si însási aspectul mecanic. Din alt punct de vedere, metoda computerizatá prezintá si multe
avantaje, care vor fi expise mai târziu. Totusi, lucránd în sistem digital profesionalistul progreseazá mai
mult ca un utilizator bun decân ca un creator talentat. Si numai ob|inînd posibilitá|i creative,
dezvoltate tradi|ional, nu vom fi afecta|i în crea|ia noastrá de metoda computerizatá, ob|inând prin ea
prioritá|i noi.
Ca sá nu fim în|elesi incorect, vom men|iona cá dezvoltarea creativá este posibilá prin orice
metodá, însá prin metoda manualá tradi|ionalá este mai simplá si mai eficientá. Metoda digitalá este
urmátorul pas în aceastá direc|ie. Ambele sunt nesesare viitorului specialist.
Prezentarea graficà manualà. Aceastá metodá se bazeazá pe studierea desenului clacic (mono si
policrom), desenului liniar si a geometriei discriptive. Se manifestá prin schi|area manualá liberá la
cáutarea solu|iilor, executarea proiectelor-sch|á si executarea desenelor tehnice cu perfectare artisticá,
utilizând instrumente simple din setul pictorului grafician.
Reesind din cele expuse în capitolul „Admiterea”, studierea prezentárii grafice manuale trebuie sá
fie paralelá: în cadrul geometriei discriptive, si în cadrul desenului artistic. În cadrul primeia, trebuie de
atras aten|ia la cunostin|e de prezentare frontalá, în sec|iune, axometrie, volum si perspectivá,
construirea umbrelor; în cadril desenului de studiat metode grafice (creion, tusi), de laviu, pensula
uscatá, prezentare policromá. Perfectarea capacitá|iilor în domeniu se ob|ine prin executarea o datá în
douá sáptámâni a proiectelor sch|á de scurtá duratá (minim 2 ore) si executarea proiectelor de simestru.
Prezentarea graficà digitalà. Aceastá metodá cere resurse mari materiale în procurarea tehnicii
computerizate si a programelor. Evident, ele trebuie sá fie prezentate de institu|ie de învá|ámânt. Pentru
specialistul în domeniul designului interior este de dorit de a cunoaste urmátoarele programe: Word
Excel, care este un program textual, programe grafice Autocad sau Arhicad, programe de solu|ionare
volumetricá 3DMAX si Sketcuup si programul de redactare coloristicá Adobe Photoshope. Toate
programele cu execp|ia Word Excel si Adobe Photoshope con|in elemente posibile în celelalte
programe, dar unele posibilitá|i sunt mai eficiente anume cu utilizarea lor concretá. De exemplu, în
programul Sketcuup executarea desenului tehnic este bazatá ini|ial pe principiu volumetric.
Machetarea. Macheta este cea mai informativá metodá de redare în componen|a esen|ialá
depliná a solu|iei proiectului. Ea include toate elementele de percep|ie: spa|ial-volumetric, coloristic,
conceptual. Deaceia metoda machetárii este cea mai acceptabilá pentru familiarizarea comandatarului,
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
30
pentru care desenul tehnic este slab informativ. Pentru proiectant este de valoare si metoda de cáutare a
formei prin machetarea de lucru – modelarea. Macheta se executá din materiale dure – hârtie, carton,
plastic ... într-o scará liberá, compatibilá cu posibilitatea de lucru si examinare. În ea se eviden|iazá mai
clar neajunsurile solu|iei de proiect si particularitá|iile posibile de corectare. Unicul neajuns al machetei
este masivitatea ei si necisitatea unui volum mare de lucru manual migálos.
O buná alternativá a machetárii este prezentarea graficá în sistemul 3D. Cea mai simplá
prezentare volumetricá poate fi ob|inutá cu utilizarea programului 3DMAX, cea mai detaliatá si mai
informativá – prin intermediul programului Sketcuup, care dá posibilitatea de examinare a volumului în
orice sec|iune posibilá.
8. DOMENIUL DE MANAGEMENT $I RELA|I I SOCIO-CULTURALE
Un specialist de valoare nu poate lucra fárá rela|ii directe între comandatar (sau beneficiar) si
proiectant. Spre deosebire de proiectarea arhitecturalá, proiectarea în domeniul designului interior se
executá de un numár redus de specialisti. Acest fapt impune deseori situa|ia în care si menegerul si
proiectantul sunt reprezenta|i prin una si aceiasi persoaná. Deci, viitorul specialist trebuie sá fie apt si în
aceastá direc|ie de activitate.
Pentru a duce tratative, a convinge utilizatorul privind valoarea si necisitatea celor propuse, se
cere un bagaj suficient de cunostin|e si posibilitá|i. Este o sec|iune a rela|iilor numite menegement,
esen|ialul cárora este prezentat în programul specializat de studii si nu este pus de noi în discu|ie. Vom
examina pe scurt aici doar baza unor elemente de rela|ii, care dupá párerea noastrá trebuie suplimentatá
la programul de studii la specialitatea de design interior. În aceleasi |ári baltice pentru specialitatea
men|ionatá menegementului i se acordá o aten|ie deosebit de mare.
Temelia rela|iilor de orice caracter este totalitatea de norme etice si estetice. Nu se stie din ce
considerente aceste cunostin|e, indisolubile no|iunii de om cult, nu se predau nici în scolile medii, nici
în majoritatea institu|iilor de învá|ámânt superior. Este strict necesar de a include acest obiect în
programul de studii pentru specialistii care vor avea rela|ii vaste de diferite jenuri: culturale,
psihologice, organizatorice, financiare. Este cazul sá men|ionám cá estetica este si partea componentá a
specialitá|ii examinate.
Al doilea element necesar se aflá în sec|iunea de formare a pre|urilor. Nu este vorba de setul de
documente privind rela|ii contractuale între beneficiar si proiectant, cu toate cá, si acest element nu
trebuie ratat.
Componen|a proiectului care include si devizul de cheltueli, este mult mai solicitatá de beneficiar
decât acelasi proiect fárá evaluartea costului materialelor si a lucrárilor propuse. Este un element poate
pu|in compatibil cu no|iunea de crea|ie, dar necesar în condi|ia rela|iilor de pia|á. Examinând tema în
linii generale, în aceastá privin|á sunt necesare urmátoarele cunostin|e:
- Cunoasterea pre|urilor tuturor materialelor propuse în proiect
- Cunoasterea firmelor care produc sau livreazá materiale men|ionate si a pre|urilor
comparabile ale acestora, inclusiv cu regii de transport.
- Cunoasterea calitá|ii comparabile a materialelor, produse de diferite firme
- Posedarea informa|iei privind calitatea ecolgicá a materialelor, certificarea utilizárii lor în
regiunea proiectárii, sau existen|a certificatului de conformitate.
- Cunoasterea costului lucrárilor propuse
- Cunoasterea firmelor care presteazá aceste licrári.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
31
- Cunoasterea pre|urilor comparabile a firmelor cu activitate similará si a calitá|ii lucrárilor
acestora.
Activitatea permanentá privind colectarea informa|iei referitor la utilajul si materiale noi, apárute
pe pia|á, tehnologii contemporane în domeniul practicat.
9. PROCESUL DE PREDARE
Totalitatea elementelor ale procesului de predare si intercalarea lor este tema unei lucrári aparte,
vaste dupá con|inut si expise detaliat în func|ie de timpul duratei de studii. Aici ne vom márgini doar la
aceia ce priveste consecutivitatea celor predate.
Metoda familiarizàrii succesive. Examinarea acestei metode se executá în douá sec|iuni:
consecutivitatea predárii obiectelor de studiu si consecutivitatea temelor în fiecare obiect.
Nerespectarea cosicutivitá|ii aduce la minorarea insusirii informative si a dezvoltárii poten|ialului
creativ. Aici este necesará o generalizare.
Se propun urmároarele discipline de profil:
1. Istoria artei.Istoria arhitecturii. Stiluri arhitecturale
2. Desenul
3. Sculptura
4. Geometria discriptivá
5. Proiectarea - designul si ecologia interiorului
6. Proiectarea - plastica micá
7. Elementle constructive ale cládirilor
8. Materiale constructive si de finisare
9. Amenajarea tehnico-edilitará
10. Informatica
11. Etica si esteticá
12. Management si rela|ii
Necisitatea lor a fost expusá în linii generale în capitolul „Elementele programului de studii”. La
predarea disciplinilor men|ionate trebuie de |inut cont de faptul, cá insuficien|a informativá si a
volumului de lucru necesare studentului este maleficá la fel, ca si abuzul celor predate. Este bine
cunoscutá tendin|a profesorilor de a aprecia tema predatá de ei ca cea mai importantá, cu cerin|e majore
respective privind cunoasterea ei si executarea lucrárilor practice. Fiind în principiu o tendin|á pozitivá,
atunci când apare necesitatea de încadrare în timpul rezervat pentru studi, ea poate provoca
dezechilibrarea procesului general de predare si a posibilitá|iilor de percepere a studentului.
Motivând de cele expuse, vom încerca în linii generale sá prezentám structura de volum si
consicutivitate a disciplinilor de profil. La detalierea lor în cadrul programului analitic, este binevenitá
completarea si modificarea posibilá a pozi|iilor respective. De asemenea trebuie de atras aten|ia la
familiarizarea si îndrumarea studentrului în domeniul lucrului sinestátátor, care va fi executat în afara
orelor conferin|iale.
Î n primul an de studii sunt necesare asa discipline ca Istoria artei, arhitecturii, stiluri
arhitecturale; Desenul; Geometria discriptivá; Compozi|ia; Bazele proiectárii.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
32
La istoria artei studen|ii fac cunostin|á cu totalitatea de arte plastice si posibilitatea utilizárii lor
în structura designului interior.
La istoria arhitecturii si stiluri arhitecturale, aten|ia primordialá se acordá arhitecturii si stilurilor
clasice, care reprezintá o bazá optimá pentru studierea no|iunilor de modul, propor|ionalitate, ritmicá
etc. Mai detaliat trebuie studiatá esen|a stilurilor arhitecturale, care pot fi divizate în antice, clasice,
europene, orientale si contemporane. Ca un element suplimentar trebuie examinatá posibilitatea
intercalárii între stiluri – eclecticii si a coeczisten|ei elementelor stilistice concrete cu elemente de utilaj
edilitar, produse de industrie.
Desenul. Aten|ia principalá se acordá desenului cu creionul – desenului clasic – începând de la
forme geometrice simple, trecând la elemente de plasticá arhitecturalá si sculpturalá si desenul din
naturá. La desenul din naturá tema prioritará este reprezentarea construc|iilor arhitecturale.
Geometreia discriptivà trebuie anticipatá cu geometria euclidianá si elemente de desen liniar, în
special cu construirea formelor geometrice, executarea sec|iunilor, si a axonometriei. Însási geometria
discriptivá poate fi limitatá la studierea intersec|iilor elementelor volumetrice si, neapárat, la metode de
construite a perspectivei. Ca element de studiere sinestátátoare poate fi metoda construirii umbrelor.
Compozijia. În esen|á, compozi|ia poate fi tratatá ca predicisorul bazelor proiectárii. Ea include
substratul estetic si no|iuni de formare a armoniei compozi|ionale planimetrice, volumetrice si
coloristice. Se studiazá caracteristica compozi|ionalá a elementelor separate, a ansamblului de elemente
si a amplasárii lor în cadrul structural planimetric sau volumetric.
Bazele proiectàrii. Se studiazá cerin|ele de prezentare graficá, executarea releveelor, elemente
simple de modificare a structurilor spa|iale, coloristica si propor|ionalitatea, elemente de interior si
sus|inerea cunostin|elor prin redare graficá si machetare.
La anul doi de studii se solicitá predarea disciplinilor: desenul, proiectarea, plastica micá,
elemente constructive, informaticá, etica si estetica.
Desenul. Aten|ia se transferá de la desenul monocrom la desen-picturá, în special pictura mono si
policromá cu acuarele. În cadrul studiilor de desen pot fi incluse primele no|iuni de vitraliu si sculpturá.
Proiectarea. Cerin|ele de proiectare devin mai apropiate de domeniul specialitá|ii si treptat
dirijazá studentul spre sfera amenajárilor interioare. Aici, în cadrul profesional, este cazul de atras
aten|ia la consecutivitatea predárii:
Pentru studen|ii care urmeazá studiile la specialitatea design interior, cea mai utilá metodá de
femiliarizare la factorii de bazá a amenajárii func|ional-estetice a interioarelor, este studierea
particularitá|iilor func|ionale si a direc|iilor de preferin|á privind organizarea spa|iului locuibil.
La aceasta contribuie un sir întreg de premise, si anume:
1. Spa|iul locativ este cel mai cunoscut oricárei persoane ca o parte indisolubilá a
concep|iei vitale umane. Tendin|a fireascá spre optimizarea func|ionalá si esteticá a spa|iului locuibil
ne este inerentá si prin studierea respectivá, poate fi transformatá într-o specializare de valoare a
individuului în acest domeniu. Din acest motiv, bazele gesignului interior pot fi mai usor concepute
începând cu concep|ia forma|iunii locative.
2. Structura spa|iului locativ si tendin|a socialá de extindere a posibilitá|iilor lui
func|ionale, include în sine multe elemente caracteristice organizárii interioare a cládirilor si
construc|iilor de altá destina|ia func|ionalá. Astfel, acumulând experien|a în elaborarea interioarelor
locuin|elor, este mai simplu de cuprins specificul tendin|elor prioritare de amenajare a iterioarelor de
destinas|ie nelocuibilá. La acestea fac parte grádini|ele de copii, institu|iile de învá|ámânt, cládirile de
destina|ie socialá si administrativá, si toate cele lalte în care factorul de bazá a destina|iei spa|iului
interior este omul. La o exep|ie din aceastá categorie se referá designul interioarelor industriale, dictat
de procesul tehnologic a utilajului si a specificului de producere.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
33
3. Studierea spa|iului locativ din punct de vedere a posibilitá|iilor de adaptarea lui optimalá
la interesele vitale ale omului dá posibilitatea de a urmári dezvoltarea în cadrul bazei ini|iale a
posibilitá|iilor func|ionale ale stucturii locative în interac|iunea ei cu calitá|iile estetice.
Procesul de proiectare în acest domeniu se începe de la locuin|a personalá a fiecárui student. Se
studiazá detaliat tehnica machetárii.
Plastica micà. No|iunea de plastica micá, sau forme mici, include totalitatea de elemente
volumetrice decorative sau decorativ-func|ionale ale interiorului care nu aderá la structuri constructive
sau la amenajarea mobilierá. La asest grup se referá asa elemente ca semineu, havuz, barierele de
protec|ie a scárilor, elemente volumetrice ale tavanelor decorative, sculpturi, basoreliefe etc. În cazul de
destina|ie func|ional-decorativá a acestora, concomitent cu varietá|iile artistice se studiasá si structura
lor func|ionalá.
Elemente constructive. Pentru posibilitatea de implicare profesionalá în structura volumetricá a
cládirii, specialistului în design sunt necesare cunostin|e privind structura constructivá a edificiului si a
elementelor lui componente. În sec|iunea nominalizatá se atrage aten|ia deosebitá la elementele
portante, de protec|ie termicá, fonicá si hidrofugá si la parametri posibili de modificare a acestora.
Informaticà. La studierea acestei discipline trebuie de |inut cont de unele circumstan|e sociale:
majoritatea suden|ilor din localitá|iile rurale nu posedá no|iuni ini|iale în acest domeniu de cunostin|e.
Organizarea ciclului într-un grup comun cu posesorii de cunostin|e teoretice si practice în utilizarea
computerului nu va fi efectivá. Se solicitá predarea separatá prin divizarea grupului pentru ambele
categorii de studen|ii, sau organizarea ciclului de cursuri ini|iale. Pentru începutul studierei se propun
programele Word Excel si Autocad.
Etica ¸i estetica. În principiu, cu predarea eticii trebuie de început orice ciclu le studii, si mai ales,
de studii superioare. Dar, |inând cont de faptul cá primul an de studii este rezervat în special
disciplinelor de ordin general, predarea eticii si esteticii poate fi acceptatá ca exep|ie din anul doi. Sunt
douá no|iuni strâns îmbinate si uneori idivizabile, dar totus familiarizarea cunostin|e se începe cu
predominarea no|iunilor etice. Pe parcurs, cu acumularea cunostin|elor în domeniul artei, se intensificá
aten|ia la categorii estetice, fiind nu numai sociale, dar si profesionale.
La anul trei de studii se solicitá predarea disciplinilor: designul, ecologia interiorului, materiale
constructive, aprovizionare edilitará, informaticá, menegementul.
Designul. Se studiazá desidnul interior a cládirilor sociale cu executarea lucrárilor de simesrtu,
metodele si specificul de argumentare a solu|iilor propuse, elaborarea borderourilor de consum si de
pre|. Paralel cu aceasta, se studiazá elementele alternative ale designului interior, si anume: designul
mobilier, designul vegetal, designul acvativ si de luminá. Se sus|ine la valori înalte orice inten|ie a
studen|ilor privind depásirea celor predate, intercalarea elementelor cunoscute si propunerea solu|iilor
originale.
Ecologia interiorului. Se studiazá ca partea componentá a designului interior privind totalitatea
de de condi|ii necesare pentru comfortul vital si protec|ia vie|ei în spa|iul cládirilor. Include studierea
ac|iunilor pozitive si de impact asupra cládirilor, provenen|a acestora, cerin|ele ecologice necesare
omului, inclusiv condi|iile sanitare în func|ie de particularitá|iile de amenajare a spa|iului interior.
Materiale constructive. Se studiazá totalitatea de materiale si elemente utilizabile pentru
amenajarea interioará, inclusiv: domeniul de utilizare, aspectul exterior structural si coloristic,
proprietá|i fizico-mecanice si biochimice, durata de esploatare si specificul proceselor de montare-
finisare.
Aprovizionare edilitarà. Familiarizarea se limiteazá la re|elele de aprovizionare edilitará si
comunica|iile ingeneresti în interiorul cládirii, inclusiv cu elementele utilajului lor aferent. În calitate de
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
34
utilaj se specificá utilajul pentru grupul sanitar, pentru bucátárii, pentru încálzire si ventilare.
Necisitatea acestor cunostin|e este expusá mai sus.
Informaticà. Se perfec|ioneazá cunostin|ele de utilizare a programelor grafice, studierea
programelor suplimentare, executarea deseneloer tehnice în formatul 3D. Un element important în
aceastá sec|iune care trebuie inclus în studiu de ordin organizatoric, îl constituie accesibialitaea
studen|ilor la utilajul computerizat.
Managementul. Necisitatea cunostin|elor de management pentru un specialist practic nu este
discutabilá. Rámâne de precizat specificul |i volumul cunostin|elor necesare.
Stiinja. Este un ciclu redus de studii pentru orientarea studen|ilor în sec|iunea cercetárilor
stiin|ifice în domeniu. Se presupune cá raportul procentual al celor capabili si cointeresa|i de asa
activitate nu va fi mare, dar totusi no|iunea de crea|ie stiin|ificá nu trebuie ratatá. Este posibilá si
includerea elementelor stiin|ifice în componen|a lucrárii de licen|á. În acest caz, persoanele
cointeresate vor prelungi studierea respectivá la anul IV, posibil sinestátátor.
Anul patru de studii. Anul patru este final si solicitá o planificae migáloasá. Se propun
urmátoarele: În primul simestru se studiazá designul interior, informatica (sau lucrul la computor) si
managementul. Aten|ia primordialá si volumul maxim de ore se acordá designului interior. La
începutul anului de studii se stabile|te tema lucrárii de simestru, identicá cu tema lucrárii de licen|á.
Tema se alege la propunerea catedrei sau în baza solicitárilor studentului conform cerin|elor stabilite
ini|ial si argumentate de stdent. Volumul lucrárii de simestru include toate compartimentele necesare
proiectului de design interior cu excep|ia executárii machetei. Dupá sesiunea de iarná, se finalizeazá
studiul oricáror disciplini si timpul se rezerveazá excusiv executárii lucrárii de licen|á.
Sus¡inerea tezei de licen¡à. Toate elementele componente ale procesului si metodelor de
perfectare si sus|inere a tezei de licen|á vor fi expuse în „Ghidul privind elaborarea si sus|inerea
proiectelor de licen|á la design interior”.
10. CONCLUZI I
Lucrarea propusá reprezintá o concep|ie a programului de studii la specialitatea design interior.
Pentru elaborarea unui program activ complex se solicitá o detalizare minu|ioasá a celor expuse cu
completári sau modificári în baza obiec|iilor si propunerilor ai colegilor de breaslá.
Multe elemente au rámas încá în afara razei de aten|ie. La ele se referá: Metoda de evaluare lentá
a cunostin|elor pe simestre, studiul comparativ privind volumul de lucrári teoretice, practice si
sinestátátoare, problema de aprovizionare a suden|ilor cu materiale si utilaj, problema spa|iului
personal în cadrul institu|iei, sistemul de familiarizare a studen|ilor cu cerin|ele necesare pentru
confirmarea cunostin|elor primite etc.
Sperám, cá o lucrare aparte va include si aceste componente.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
35
REFERI N|E BI BLI OGRAFI CE
1. Veaceslav Perju, Doctor habilitat. Recomandári privind elaborarea si perfectarea tezelor de licen|á
si master. ULIM, Chisináu 2009.
2. Ghid privind elaborarea si sus|inerea proiectelor de licen|á. ULIM, Chisináu 2010
3. Rejep V. Progran analitic la disciplina Design interior; ULIM 2009
4. Rejep V, Progran analitic la disciplina Bazele constructive de creere a formei, ULIM 2010
5. Rejep V, Progran analitic la disciplina Tehnologia constructivá, ULIM 2010
6. Rejep V, Progran analitic la disciplina Ecologia interiorului, ULIM 2010
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
36
SI MULAREA 3D A STRUCTURI LOR DE TRI COT $I A PROPRI ETÄ|I LOR
LOR UTI LI ZÂND CURBELE SPLI NE
1
OlgaDiordiev,
2
AlexandruDiordiev
1
Conf. inter. dr., sef catedrá Design, Facultatea Informatica si Inginerie, ULIM, Tel: +373 22 229973,
+37369924080, E-mail: design@ulim.md, ht t p: / / odi or di ev. ul i m. md/
2
Conf.univ. dr., sef catedrá TI, Facultatea Informatica si Inginerie, ULIM, Tel: +37367117799, E-mail:
alexdio77@yahoo.com, ht t p: / / adi or di ev. ul i m. md/
ABSTRACT
În lucrare se prezintá contribu|ii originale si tehnici de modelare a unui ochi normal de tricot glat
cu utilizarea curbelor spline de tip Bezier si de tip Hermite, elaborate de cátre autori [2,3]. În baza
modelelor propuse se pot face simulárile tuturor structurilor de tricot din bátáturá în trei dimensiuni,
pornind de la structurile de bazá spre structuri de tricot mai complexe. A fost conceputá reprezentarea
tridimensionalá a traiectoriei firului în sfertul de ochi în programul gratuit POV-Ray [4] utilizând
parametrii stabili|i în model. Aceste simulári vor permite imitarea formei si a comportamentului
tricotului în diverse condi|ii (deformári, modificári ale pozi|iei elementelor de bazá ale ochiului si a
parametrilor geometrici), care pot fi impuse in cadrul proiectárii structurilor noi de tricot si vor facilita
stabilirea cu exactitate a parametrilor tehnologici necesari pentru fabricarea acestor tricoturi.
Cuvinte cheie: Structuri tricotate, curbe SPLINE, model ochi de tricot, parametri geometrici,
simulare 3D, randare.
1. INTRODUCERE
Modelarea tridimensionalá si reprezentarea graficá a modelelor constituie practic nucleul
programelor pentru CAD/CAM. Aria de utilizare a modelelor geometrice pentru structurile de tricot se
întinde de la scopuri didactice pana la prelucrári complexe de imagini ce permit extragerea de
informa|ii suplimentare de mare valoare. Fa|á de modelele clasice, modele care utilizeazá curbele
Spline oferá o precizie mult mai înaltá pentru parametrii cerceta|i datoritá capacitá|ilor superioare ale
curbelor spline cubice de aproximare. În lucrare se prezintá mai multe tehnici de modelare a structurilor
de tricot cu curbe spline de tip Bezier si Hermite si determinarea parametrilor tehnologici în baza
acestora.
Proprietá|ile curbelor Spline permit controlul si modificarea simultaná a câtorva parametri
geometrici, fácând posibilá simularea si vizualizarea tricotului, conform cerin|elor clientului, sau
elaborarea unor tricoturi cu proprietá|i noi. Aprofundarea acestui studiu va permite depistarea factorilor
ce influien|eazá decisiv forma si proprietá|ile tricoturilor proiectate.
Procesul de transformare a firului în ochiuri nu poate fi încá considerat controlabil în totalitate,
din cauza unor aspecte care încá nu sunt cunoscute sau complet elucidate. De aceea, atât calitatea
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
37
tricotului, cât si caracteristicile sale dimensionale la scoaterea de pe masina de tricotat nu pot fi în
general apreciate cu exactitate, ci doar estimate intuitiv. Aceasta face ca adesea ceea ce reprezintá un
tricot acceptabil pentru producátor sá deviná inacceptabil pentru consumator, în cazul în care tricotul
supus purtárii si spálárilor îsi schimbá aspectul si îsi modificá substan|ial dimensiunile.
Celula de bazá a structurii tricotate – a fost intens studiatá de numerosi cercetátori, fiind o
problemá foarte complicatá din cauza dispunerii sale spa|iale complexe si a stárii de instabilitate.
Unele cercetári au demonstrat [1] cá forma stabilá a ochiului de tricot este rezultatul realizárii
unor curbe matematice care sá aibá proprietatea de a-i conferi o energie elasticá minimá. În categoria
unor astfel de curbe ar fi si curbele Spline, care au fost utilizate în elaborarea contribu|iilor prezentate.
Structura tipicá a unui tricot este formatá din ochiuri cuprinse în cadrul unui raport de legáturi
care se repetá pe cele douá direc|ii principale: rânduri si siruri. Comportarea acestei structuri este o
problemá de dinamicá, adicá de determinare a formei normale a ochiului sub ac|iunea for|elor
exterioare. În tricot, în condi|ii de echilibru static, firul este încovoiat în curbe ale cáror raze de curburá
depind de pasul acului si adâncimea de buclare.
Modelele de calcul al parametrilor de structurá elaborate pâná în prezent, se bazeazá prin
ipotezele lor de calcul sau prin condi|iile de limitare a unor parametri de structurá, pe anumite
proprietá|i ale firelor si pe dependen|ele dintre aceste proprietá|i si cele ale structurii tricotate.
Cercetárile întreprinse de numerosi autori, privind proiectarea structurilor tricotate, se pot împár|i
în 3 categorii:
- analize geometrice,
- analize mecanice,
- analize experimentale.
2. METODOLOGI E
În cazul analizei geometrice diferi|i autori [1] realizeazá analize care urmáresc sá defineascá
numai configura|ia geometricá a ochiului în tricotul relaxat. Aceste modele de calcul se bazeazá pe
ipoteza existen|ei unei forme geometrice determinate a ochiului, elaborând metodologia de calcul al
parametrilor de structurá si confruntând apoi valorile calculate cu cele determinate pe cale
experimentalá.
În modelele geometrice ca ipotezá ini|ialá poate fi luatá o anumitá dispunere a diferitor elemente
componente ale ochiului sub formá de segmente de linie dreaptá sau curbá, în plan sau spa|iu. Pe baza
acestor ipoteze, se realizeazá în continuare calculul complet al parametrilor de structurá [1].
Prin compararea valorilor rezultate în urma calculului, cu valorile rezultate din determinári
practice, se apreciazá oportunitatea utilizárii modelului, se delimiteazá domeniul practic de
aplicabilitate si se sugereazá posibilitá|ile de generalizare a modelului si pentru alte structuri.
Modelarea tridimensionalá si reprezentarea graficá a modelelor, constituie nucleul programelor
pentru sistemele CAD/CAM. Având la dispozi|ie imagini tridimensionale, inginerul poate proiecta
subansambluri, structuri de tricot, si poate verifica modul în care sunt compatibile diferite componente
ale unui subansamblu, modul în care se comportá tricotul proiectat, fárá a fi necesará realizarea fizicá a
acestuia.
Aria de utilizare a modelárii se întinde de la scopuri didactice pâná la prelucrári complexe de
imagini ce permit extragerea de informa|ii suplimentare de mare valoare. Domeniul în care modelarea
computerizatá îsi dovedeste din ce în ce mai mult utilitatea este domeniul prototipárii virtuale, din care
rezultá un set de date care nu mai sunt interpretate ca atare ci sunt supuse unui sir de prelucrári pe
calculator, ca urmare ce genereazá o reprezentare cât mai apropiatá de realitate a obiectului investigat si
permite vizualizári tridimensionale realiste. Aceastá reprezentare poate fi utilizatá într-un mediu virtual
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
38
de cátre proiectan|i pentru: vizualizarea realistá a tricotului, vizualizarea deficien|elor apárute asupra
cáruia urmeazá sá se interviná, planificarea proceselor tehnologice.
Scopul principal al cercetárii constá în dezvoltarea unui sistem de modelare si vizualizare
tridimensionalá a tricoturilor de la cele mai simple spre cele mai complexe pentru care existá descrieri
bidimensionale rezultate în urma achizi|iei de imagine, pentru proiectarea si modelarea structurilor de
tricot si tiparelor specifice necesare.
Aceste obiective implicá mai multe etape :
- realizarea investiga|iilor imagistice specifice;
- procesarea imaginilor pentru extragerea informa|iilor utile;
- interpretarea si prelucrarea rezultatelor procesárii în conformitate cu obiectivele propuse;
- generarea unui model al corpului de proiectat care sá corespundá cerin|elor, fiind
reprezentat grafic pe monitor în mod „high details”.
3. REPREZENTAREA STRUCTURI LOR TRI COTATE UTILI ZÎ ÂND
CURBELE SPLINE DE TIP BEZIER
3.1. Contribu¡ii la elaborarea modelului unui ochi de tricot utilizând curbele
spline de tip Bezier. Date ini¡iale.
Ca date ini|iale pentru elaborarea modelului se considerá urmátoarele premize de modelare [2] a
ochiului de tricot (fig. 1.):
- structura unui ochi de tricot este reprezentatá în plan (fig. 1.a.);
- toate ochiurile unui tricot sunt identice fárá deformári plastice ale structurii;
- cele douá bucle (de ac si de platiná) ale firelor de pe rândurile vecine se leagá între ele astfel
încât firele sunt în contact deplin în regiunea de intersec|ie;
- distan|a B-B’ între punctele de buclare (fig. 1.b.) este egalá cu diametrul firului;
- for|ele de reac|iune în regiunea de buclare (legare) a firelor sunt modelate prin for|a concentratá
R (fig.1) care este orientatá din centrul zonei de contact în afara punctului B (si B’); for|a de
reac|iune R nu este consideratá constantá si se modificá odatá cu schimbarea proprietá|ilor
firului sau diametrului acestuia;
- datoritá simetriei unui ochi de structurá glat, se va analiza doar un sfert de ochi (numit „celulá
constructivá de bazá” a ochiului de tricot) (fig. 1.b.);
- înál|imea „celulei constructive de bazá” în modelul elaborat (fig. 1.b.), notatá prin H, reprezintá
înál|imea ochiului de tricot (B), iar lá|imea, notatá prin W/2 este egalá cu jumátate din pasul
ochiului (A).
Astfel, „celula constructivá” de bazá a ochiului normal de tricot din bátáturá va fi formatá dintr-o
curbá spline care va trece prin punctele A-B-C. Acest spline poate fi construit cu ajutorul a douá curbe
Bezier cubice A-B si B-C [2].
Se considerá ochiul de tricot în plan si sistemul de axe cartezian XOY prezentat în fig. 1.b. Prin
descrierea formelor geometrice din figura se stabilesc urmátoarele rela|ii:
, ) , ) 2 / cos 2 / 4 / t | ÷ ÷ = d X W
B
(1)
, ) , ) 2 / sin 2 / 2 / t | ÷ ÷ = d Y H
B
(2)
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
39
, ) , ) 2 / cos 2 / t | ÷ ÷ ÷ d Y X
B B
(3)
a.
b.
a) Structura ochiului normal glat b) ”Celula constructivà” de bazà
Figura1. Modelul ochiului normal de structurà glat descris cu curbe Spline de tip Bezier
BC AB
S S L + = 4 /
(4)
unde:
W – pasul ochiului [mm],
H – înál|imea ochiului [mm],
A
X
,
B
X
¸i
B
Y
– coordonatele punctelor A si B în sistemul XOY,
d – diametrul firului [mm],
|
– unghiul tangentei la axa firului în punctul B,
L – lungimea firului în ochi [mm],
AB
S
¸i
BC
S
– lungimea firului pe segmentele AB si respectiv BC [mm], [1].
Dupá cum se observá în fig. 2, traiectoria firului pentru un sfert din buclá este
divizatá în douá segmente, AB si BC, de cátre for|a (R). Prin considerarea proprietá|ilor de simetrie a
buclei si a stárii de echilibru a for|elor, pot fi stabilite usor for|ele si momentele aplicate în punctele A
si C.
În starea de echilibru a for|elor în fir rela|iile între acestea sunt de forma:
, ) ¸ | ¸ cos tan sin + ÷ = P T
, (5)
, ) , , ¸ | ¸ cos tan sin
'
+ + =
BC AB
y y P M
. (6)
unde:
¸
– unghiul format de vectorul for|ei P cu direc|ia negativá a axei X,
T – for|a de ac|iune,
'
AB
y
– distan|a pe perpendiculará între vectorul for|ei P si punctul B,
BC
y
– distan|a pe perpendiculará între vectorul for|ei T si punctul B.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
40
'
AB
y
BC
y
Figura 2. For¡ele yi momentul careac¡ioneazà
în firul unui sfert de ochi.
3.2. Determinarea parametrilor de control pentru curbele Bezier din model
Pentru determinarea parametrilor curbelor Bezier pentru traiectoria tridimensionalá a firului într-
un sfert de ochi (fig. 3.) a fost utilizat programul POV-Ray [4] sau Persistence of Vision Raytracer,
fiind un program de randare tridimensionalá prin tehnologia de trasare a razelor, accesibilá pentru
majoritatea platformelor de calcul – Windows, Mac OS X si Linux i386. Este un program gratuit
(Freeware) cu codul sursá deschis, ceea ce îl face un instrument larg utilizat si în continuá dezvoltare.
Figura 3. Reprezentarea tridimensionalà a traiectoriei firului în
sfertul de ochi în programul POV-Ray.
Parametrii ini¡iali necesari pentru ob|inerea descrierii tridimensionale a ochiului de tricot sunt:
- F - diametrul firului, [mm];
- Lá|imea (H) si înál|imea (W) ochiului de tricot, [mm];
- parametrul
BC
y
(fig. 2), [mm];
- unghiul
|
(fig. 2);
- lungimea segmentului de control B-B0 (fig. 2) sau P4-P3 (fig. 3), [mm].
Pentru construc|ia celor douá segmente Bezier se stabilesc pozi|iile spa|iale ale punctelor P1 – P7
conform algoritmului descris mai sus.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
41
3.3. Prezentarea rezultatelor simulàrii structurilor de tricot cu curbe Spline de tip Bezier în
POV-Ray
Fiind stabilit modelul unui ochi de tricot normal devine posibilá modelarea unei structuri de tricot
de orice complexitate.
În fig. 4 si fig. 5 se reprezintá un bucla unui ochi de tricot modelat în baza algoritmului prezentat.
Iar în fig. 6 se prezintá o structurá glat vizualizatá sub unghiuri diferite.
(a) (b)
Figura 4. Randarea unui ochi în baza modelàrii cu curbe spline de tip Bezier
(parametri de structurà: W=3,4; H=4,8; R=0,8; lungime spline =23,581).
Vizualizare din diferite unghiuri (a) – vedere de sus, (b) – lateral.
(a) (b)
Figura 5. Randarea unui ochi în baza modelàrii cu curbe spline de tip Bezier (parametri de structurà:
W=3,4; H=4,8; R=0,8; lungime spline =47,162)
Vizualizare din diferite unghiuri (a) – vedere de sus, (b) – lateral.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
42
(a) (b)
Figura 6. Randarea POV-Ray a unei structuri glat (12x6 ochiuri) în baza modelàrii cu curbe spline de tip
Bezier (parametri de structurà: W=3,4 mm; H=4,8 mm; R=0,8 mm; lungime totala spline: Lts =3395,726
mm). Vizualizare din diferite unghiuri (a) – de sus, (b) – lateral.
4. REPREZENTAREA STRUCTURI LOR TRI COTATE UTI LI ZÎ ÂND CURBELE SPLI NE DE
TIP HERMITE
4.1. Contribu¡ii la modelarea structurilor tricoturilor din bàtàturà cu utilizarea curbelor
spline de tip Hermite
Curba spline de tip Hermite permite specificarea traiectoriei cu ajutorul unei serii de perechi de
valori – nodul de curbá si vectorul tangentei în acest nod [3].
Pentru utilizarea curbelor Hermite în modelarea ochiurilor de tricot este necesará stabilirea a
patru noduri de interpolare a curbei si patru vectori de tangen|á în fiecare nod.
Nodurile de interpolare ale curbei Hermite (fig. 7) sunt notate prin P1 – P4, iar vectorii
tangentelor în aceste noduri sunt notate prin T1 – T4 corespunzátor.
Nodurile de interpolare (P1 – P4) sunt stabilite conform punctelor re|elei de construc|ie a
structurii – Q1 – Q4. Acest procedeu este exemplificat pentru punctul P3 (fig. 7). Astfel, punctul Q3
fiind unul dintre nodurile re|elei, punctul P3 este determinat în coordonate polare la distan|a R (raza
firului) si unghiul
2 / t | ÷
.
Pentru cele patru noduri de interpolare ale curbei din fig. 4.34 se stabilesc rela|iile fa|á de
punctele re|elei structurii astfel:
- P1: Q1 +(R < , ) | t ÷ ÷ ), (7)
- P2: Q1 +(R <| ), (8)
- P3: Q1 +(R < 2 / t | ÷ ), (9)
- P4: Q1 +(R < 2 / t | + ), (10)
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
43
Figura 7. Modelul unui ochi de tricot descris cu
curbà spline de tip Hermite în POV-Ray
Vectorii tangentelor în nodurile curbei sunt stabilite de asemenea în coordonate polare fa|á de
noduri prin indicarea modulului vectorului si unghiului de direc|ie (fig. 7).
Modulul vectorului de direc|ie determiná nivelul de tensiune al curbei în nod, astfel oferind
posibilitatea modelárii proprietá|ilor elastice ale firului de tricot. În figura 8 se prezintá modelul
ochiului de tricot cu diferite valori ale modului vectorului de tangen|á.
Figura 8. Modelarea unui ochi de tricot cu curbà spline de tip Hermite în POV-Ray cu diferite
valori ale modulului tangentei în nodurile de interpolare
În fig. 9 se prezintá modelul ochiului de tricot pentru diferite valori ale unghiului vectorului de
tangen|á în nodurile de interpolare ale curbei. Se observá o dependen|á mai slabá a curburii în func|ie
de unghiul | decât de modulul vectorului de tangen|á.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
44
Fiind cunoscu|i parametrii de structurá – înál|imea ochiului, lá|imea ochiului si raza diametrului
firului, traiectoria firului va fi complet determinatá de vectorul tangentei în nodurile de interpolare
exprimat prin modululul si direc|ia acestuia.
Prin jonglarea parametrilor vectorului de tangen|á se poate foarte usor de simulat extensibilitatea
unui tricot.
Figura 9. Modelarea unui ochi de tricot cu
curbà spline de tip Hermite în POV-Ray cu diferite
valori ale unghiului tangentei în nodurile de interpolare
, ) |
Întinderea pe direc|ia longitudinalá a ochiului de tricot este simulatá prin micsorarea unghiului si
cresterea modulului vectorului de tangen|á. Iar stabilirea parametrilor vectorului de tangen|á
(identificarea proprietá|ilor materiei prime) poate fi fácutá prin diverse metode experimentale.
În baza acestui model de ochi de tricot foarte usor se pot ob|ine reprezentári tridimensionale pentru
structuri de tricot de orice complexitate.
4.2. Prezentarea rezultatelor simulàrii structurilor de tricot cu curbe
Spline de tip Hermite în POV-Ray
În fig. 10 se prezintá simularea unei structuri glat cu urmátorii parametri: W =2,4 (mm); H =3,8
(mm); diametrul firului F=1,2 (mm); unghiul | =125º, lungimea spline-ului ls (a firului din ochi) este
de 18,0567 (mm). Lungimea totalá calculatá a spline-urilor Lts din modulul de structurá prezentat fiind
de 541,685 (mm).
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
45
Figura 10. Simularea unei structuri Glat cu curbe Spline de tip Hermite
În figura 11 se prezintá simularea unei structuri patent 1:1 cu aceeasi parametri W, H, | ca la
structura glat prezentatá anterior în fig. 4.38. Lungimea totalá calculatá a spline-urilor din modulul de
structurá patent 1:1 este de 617,415 mm. De asemenea a fost consideratá o contrac|ie de 30% (care
poate fi modificatá dupá cerin|e si conform proprietá|ilor materiei prime sau a parametrilor de structurá
stabili|i) la trecerea ochi fa|á – ochi spate si invers, caracteristicá structurilor tip patent.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
46
Figura 11. Simularea unei structuri Patent 1:1 cu curbe Spline de tip Hermite
În concluzie se precizeazá, cá curbele spline de tip Hermite [3] sunt un instrument foarte puternic
si flexibil în modelarea si simularea structurilor de tricot. Cu utilizarea acestor curbe se pot implementa
diferite reprezentári realiste ale tricoturilor prin intermediul simulárii proprietá|ilor lor – extinderi,
contrac|ii, tricoturi cu ochiuri de diferite tipuri si dimensiuni, etc.
Numárul mai mic de parametri necesari pentru stabilirea curbei Hermite o face mai usor de
utilizat fa|á de curba Bezier.
Calculul consumului de materie primá (a lungimii totale a spline-ului sau a firului din mostra
simulata, (Lts)) este foarte simplu, efectuându-se prin integrarea discretá a curbei. Aceastá procedurá
este usor de implementat în POV-Ray [4] si asigurá un grad înalt de precizie.
5. CONCLUZII
În cadrul acestei lucrári au fost prezentate contribu|ii originale elaborate de cátre autori privind
modelarea structurilor tricoturilor din bátáturá cu utilizarea curbelor Spline de tip Bezier si Hermite.
Pentru ambele tipuri de curbe Spline au fost elaborate modele geometrice ale ochiului normal,
prezentate rela|iile de calcul utilizate în fiecare model geometric, au fost stabili|i parametrii de control,
au fost concepute reprezentárile tridimensionale ale traiectoriei firului si elaborate simulárile unor
structuri cu curbe Spline de tip Bezier si Hermite.
În urma elaborárii si aplicárii acestor contribu|ii pot fi aduse urmátoarele afirma|ii generale:
- Curbele spline pot fi folosite în practicá la simularea oricárei curbe de formá complexá.
Acestea pot fi folosite în plan (în douá dimensiuni) sau în spa|iu (în trei dimensiuni).
- Fiind stabilit modelul unui ochi de tricot normal devine posibilá modelarea unei structuri
de tricot de orice complexitate.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
47
- Lungimea firului din ochi este parametrul de bazá al oricárei structuri, to|i ceilal|i
parametri de structurá fiind determina|i în func|ie de lungimea firului din ochi. Acest
parametru poate fi usor si exact stabilit prin determinarea lungimii curbei Spline din care
este constituit ochiul de tricot.
- Volumul însemnat de calcule complexe si laborioase în vederea determinárii exacte a
parametrilor de structurá a fost eliminat prin elaborarea modelelor de ochiuri descrise prin
intermediul curbelor Spline.
REFERI N|E BI BLI OGRAFI CE
1. Diordiev,O., Contribu|ii la diversificarea complexá a tricoturilor din bátáturá, tezá de doctor, pp.
168-175, Facultatea de Textile-Pielárie si Management Industrial, Iasi, România, 2008.
2. Diordiev,O., Diordiev,A., Modelarea structurilor tricoturilor din bátáturá cu utilizarea curbelor
Spline de tip Bezier, Textilele Viitorului, Simpozionul Anual al Specialistilor din Industria de tricotaje-
Confec|ii, 13-15 noiembrie 2008, Facultatea de Textile-Pielárie si Management Industrial,
Universitatea Tehnicá „Gh. Asachi”, Iasi, pag. 369-374.
3. Diordiev, A., Diordiev,O., Budulan,C., Hermite Splines for knit structures geometrical modeling,
44’th Congress IFKT, Knitting round the clock, Saint-Petersburg, Russia, 23-27 September 2008.
4. http://www.povray.org/
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
48
TEXTI LE SI MULATI ON FOR THE I NTERI OR DECORATI ON
I N VI RTUAL ENVI RONMENT
1
Aileni Raluca Maria,
2
Farima Daniela,
3
Ciocoiu Mihai
1
Faculty of Textiles&Leather Engineering and Industrial Management, Dimitrie Mangeron Street,
700050 Iasi, Romania, phone +40 232 278683, railenei@tex.tuiasi.ro
2
Faculty of Textiles&Leather Engineering and Industrial Management, Dimitrie Mangeron Street,
700050 Iasi, Romania, phone +40 232 278683, dfarima@tex.tuiasi.ro
3
Faculty of Textiles&Leather Engineering and Industrial Management, Dimitrie Mangeron Street,
700050 Iasi, Romania, phone +40 232 278683, mciocoiu@tex.tuiasi.ro
ABSTRACT
This paper presents aspects of virtual textile surface simulation. Simulation behavior of the textile
material in various aspects, as products for interior decoration (curtains, tablecloths) or as a product of
outerwear, involves textile surface 3D modeling using CAD software.
For simulation is used finite element analysis (FEM). Finite element analysis involves a
meshing on textile material in triangular surface meshes and a determining loading conditions.
For virtual modeling it must be known parameters like length, width, thickness and mass
density of the textile surface. Simulation in virtual environment involves the knowledge of internal and
external forces that act on the textile material and analyze the tensions and strains that may occur in
collision with a rigid body.
Virtual simulation helps to the analyze prototypes that will be made from textile material and
quickly find the best prototypes. The advantage of simulation in virtual environment is offering new
alternatives in product design.
Keywords : prototype, simulate, virtual, finite element, textile surface, interior decoration
1. I NTRODUCTION
The 3D simulation is using the finite element method (FEM). The textile material is divide in
triangular surface meshes and after they are determining the loading conditions.
Textile surface can be described by its geometry and physical properties and can be perceived as
a two-dimensional surface is moving in a three-dimensional space. For virtual modeling it must be
known parameters like length, width, thickness and density of the textile surface. Simulation in virtual
environment involves the knowledge of internal and external forces that act on the textile material and
analyze the tensions and strains that may occur in collision with a rigid body.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
49
The first simulation of a textile surface was done in 1986 by Weil[1], who used a geometrical
technique, which involves a curve made by a cable attached inextensibil ends, to mimic static drapery
material suspended in two points.
In the last twenty years, have implemented a variety of techniques to address a virtual simulation
of textile surface. Community engineers solved this problem using finite element methods. A detailed
study of the early concerns in this area can be found in Ng and Grimsdale[2]. A year later, Gibson and
Mirtich[3] presented a study less customized, but generally in computer graphics techniques for
deformable model.
Concerns in this area have resulted in the definition of particle-system based and continuous
modeling techniques, static and dynamic simulation of textile surfaces used in products for decorations
or items of clothing. Simulation of dynamic behavior requires the knowledge of textile surface forces
acting on the textile surface and internal knowledge of the collisions nature.
Particle-system based modeling technique is based on the theory of elastic springs. Particle-
system based model has the potential to be defined by several parameters, such as the amount of
particles, constant elastic traction (horizontal and vertical direction), bending (in vertical or horizontal),
shear, damping constants , friction and stiffness.
3D modeling of textile surface was proposed 3 techniques:
- continuous modeling material is modeled as an elastic surface and is done by finite
element simulation [1].
- discrete modeling material is considered as a mechanism of thread.
- dynamic modeling material is modeled as a moving body, on which internal and external
forces act.
The textile material is flexible and determine by drape a complex configuration. Generally,
surface textiles - fabric, is made up of structures of warp and weft threads, woven together to form
different structures. Overall surface properties of textiles are affected by many factors, such as
constituent yarn properties, model weaving, yarn geometry structures and the interactions between
threads. As a result, the overall properties of the fabrics are extremely complex, observing the non-
linearity, anisotropy. In decoration product, textile material suffer some deformation due to multiple
requests (bending, stretchung, friction) in multiple directions.
To capture the complex behavior that occurs in the textile material, modeling shall be made at a
scale of resolution in the visible interactions between threads [6].
Simulation of textile surface involves knowledge of the optical laws simulations(rendering), the
laws of dynamic (forces, acceleration, speed) and the constraint points.
Internal forces like bend, stretch, and shear allow the fabric to deform in a realistic manner.
External forces such as gravity, wind, and collisions make the textile surface to interact with its
environment. Good-looking simulation, means that all of these things need to come into play. In the
absence of these forces, a piece of fabric will remain a flat plane[7].
A simulation of textile surface should be effective and reflect the true reality. Systems capable of
real-time animation can produce great results, but uninteresting for textile, because results are not
reliable and can be used to predict how you will look and behave in the real world textile surface.
Simulation of high fidelity the textile surface require hours to produce a few seconds of animation.
Simulation of 3D textile surface material is an important step in the design of products for items for
interior decoration. Virtual simulation helps to the analyze prototypes that will be made from textile
material and quickly find the best prototypes. The advantage of simulation in virtual environment is
offering new alternatives in product design.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
50
2. MODELI NG METHOD USED FOR THE SI MULATI ON OF THE DI FFERENT ASPECTS
OF THE TEXTILE SURFACE
Simulation is the process of replicating the movement and deformation of a piece of fabric to
mimic how the textile surface would react in the real world.
The cloth is flexible and determine by a complex drape configuration. Generally, surface textiles
- fabric, is made up of structures of warp and weft threads, woven together to form different structures.
Overall surface properties of textiles are affected by many factors, such as constituent yarn properties,
model weaving, yarn geometry structures and the interactions between threads intersite. As a result, the
overall properties of the fabrics are extremely complex, observing the non-linearity, anisotropy and
hysteresis. The material properties of drapery fabric can be measured using Kawabata evaluation
system [6].
Discrete modeling technique is based on the theory of elastic springs. Discrete model (model
based on particles) has the potential to be defined by several parameters, such as the amount of
particles, constant elastic traction (horizontal and vertical direction), bending (in vertical or horizontal),
shear, damping constants , friction and stiffness.
Textile surface can be modeled as a set of particles joined together by elastic springs (lengths of
wires). Rigidity yarns and weaving points defining the surface properties of textile virtual model.
Figure 1. Particle – based model
For virtual textile surface modeling when stretching, bending or shear, they are using 3 types of
springs (figure 1) :
- for stretching springs are used to define a mesh of the polygonal surface, whereby the textile
surface is represented;
- for bending (waving) springs used bows made by the union of 2 nodes which have arcs
(links) common for shear springs use bows made by interconnecting nodes belonging to a polygonal
mesh in the surface but are not adjacent.
3. RESULTS : ASPECTS OF DYNAMI C SI MULATI ON OF TEXTI LE SURFACE
Using different parameter settings, it is possible to simulate different types of textile surfaces. A
known problem of the discrete models is the superelastic effect [5], small elastic constant produces
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
51
unreal behavior of textile surface (due to excessive extension). To simulate as closely as textile surface
starts to define the area of textiles as a polygonal surface mesh composed of several (small sized
rectangular areas), obtained through the mesh surface.
The simulation and visualization of the fabric behavior in virtual environment, comes with the
following necessary requirements:
- Geometric definition of product parts and objects (figure 3) that will interact with the textile
surface (figure 2);
Figure 2. Textile surface- virtual modeling Figure 3. Collision object such as a table
- Optical laws simulation (rendering);
- Laws of dynamic simulation (forces, acceleration, speed, energy);
- Interaction with ambient environment (collision detection and response). Simulation is
mainly concentrated textile surface interactions between different parts of the textile surface and other
objects.
- Definition of constraint points - pins
If the first 2 problems are classical problems 3D, the last 2 require solving problems[6]:
- Textile material behavior in simulation simulation of textile material relates to the
mechanical model adopted to approximate the behavior of surface parts textile. May be a parametric
model to facilitate simulation of different materials (cotton, wool, silk, ....).
- Handling constraints constraints concern the limits of movement of the product, such as
those caused by the seams of the parties or by placing a fabric drapes on rings
- Collision detection: to detect collisions between the product and other bodies (human or
objects around) but also between different parts of the product (auto collision).
- Physical answer : any collision require a response to be interpreted to be simulated the
effects of friction and resistance.
- Cloth density mesh.
Density is he weight of the cloth per unit area (in gm/cm
2
). The cloth mesh density is show
how dense the mesh has to be to achieve the waiting results. Making the mesh too dense will
slow down the system, while having your mesh at too low resolution might not give you the folds or
detail you want to see .
Using the 3dmax software, we can simulate te collision between the textile surface and
the table [7].
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
52
The Garment maker turns a shape into a garment panel, that can be use in cloth simulation. First
it must define the textile surface like a cloth and the table like a rigid body. The cloth modifier using is
set to have a 0.4 density.
Figure 4. The realistic table cloth draping
A simulation of textile surface should be realistic(figure 4) and reflect the natural behavior of the
fabric. The textile surface simulation of high fidelity require hours to produce a few seconds of
animation. Fabric simulation is an approximation of how real fabric would react under certain
circumstances.
4. CONCLUSI ON
The benefits of modeling and virtual simulation of textile surface are:
checking the correspondence between product characteristics and destination of its use;
time economy;
quickly choose the best fit textile material
achieving optimal physical prototype;
economy of materials;
high productivity of personnel responsible for physical realization of prototypes;
quick response to market requirements.
Modeling and simulation of 3D textile surface material is an important step in the design of
products for items for interior decoration and clothing products, and it is required the hardware and
software from last generation.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
53
REFERENCES
1. Jerry Weil, The synthesis of cloth objects, ACM SIGGRAPH Computer Graphics, v.20 n.4, p.49-54,
(1986).
2. H. N.Ng, R.Grimsdale : Computer Graphics Techniques for Modeling Cloth, IEEE Computer
Graphics and Applications, Volume 16 Issue 5, Publisher: IEEE Computer Society Press, (1996).
3. S. Gibson, B. Mirtich : A Survey of Deformable Modeling in Computer Graphics, Technical Report
TR-9719, MERL, (1997).
4. Provot, X. : Deformation constraints in a mass-spring model to describe rigid cloth behavior, Proc.
Graphics Interface, 147-154, (1995).
5. Xiaolin Man*, Colby C. Swan, Salam Rahmatalla : A clothing modeling framework for uniform and
armor system design [6228-10], Proceedings - SPIE The International Society for Optical Engineering,
ISSN 0277-786X, USA, Publisher International Society for Optical Engineering, (1999).
6. Raluca Maria Aileni, Daniela Farima, Mihai Ciocoiu, Theoretical elements of 3D textile surface
representation, Technical Textile – Present and Future Symposium, (2009)
7. http://images.autodesk.com/adsk/files/3dsmax_2010_hair_cloth.pdf
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
54
“TEST- CLASSES AND ASSEMBLY STI TCHED BY SEWI NG”
1
Aileni Raluca Maria,
2
Farima Daniela,
3
Ciocoiu Mihai
1
Faculty of Textiles&Leather Engineering and Industrial Management, Dimitrie Mangeron Street,
700050 Iasi, Romania, phone +40 232 278683, railenei@tex.tuiasi.ro
2
Faculty of Textiles&Leather Engineering and Industrial Management, Dimitrie Mangeron Street,
700050 Iasi, Romania, phone +40 232 278683, dfarima@tex.tuiasi.ro
3
Faculty of Textiles&Leather Engineering and Industrial Management, Dimitrie Mangeron Street,
700050 Iasi, Romania, phone +40 232 278683, mciocoiu@tex.tuiasi.ro
ABSTRACT
The content of each course of university education and the objectives which they propose it,
require a number of appropriate methods. The efficiency of educational training requires agility and
accuracy in choosing the best method to deliver, test and retain the information covered by a course.
Software products for evaluating knowledge, is customized based on interaction human –
computer, of time in which is done the knowledge assessment, the purpose of testing and the method
of how to obtain this result. The software product “ Test – Classes and assembly stitched by sewing”, is
a particular assessment and grading the level of knowledge of student, for the clothing industry,
regarding classification, symbols, field use, technology and features stitching and assembly by sewing.
This paper presents a application of a e-learning software package programs for training those
interested.
The application is designed so that it can be accessed by users with different levels of training.
Keywords : seam, assembly, sewing, e-learning software, assessment, testing, evaluation.
1. I NTRODUCTION
Technological developments of recent times and computer penetration in almost any activity
determined using multimedia and the Internet means to improve the quality of learning, but also the
emergence of new media for literacy testing in various areas.
Evaluation consists of measuring or assessing student progress in terms of: knowledge,
understanding, application and integration of information gained in the learning process.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
55
The test, learner, student, and is proposed to answer a series of questions in the test or to choose a
set of statements from true statements in order to assess literacy learned. The score is casculated from
the amount of points earned for correct answers.
The test is a tool in physical form, a written or electronic form as a software product. It is a
technique for examining, evaluating verify the information gained from a course. The range of software
products enter the verification testing, monitoring, evaluation and scoring assisted by computer,
computer system independently, or based on network technology, knowledge obtained from any form
of education, training, education.
The software specializes in evaluation is a service offered to users that having available the
necessary technology can access simple and elegant new ways to test knowledge.
Content based software - classes taught by teachers forms the basis of information required to
develop sets of questions and answers (true or false sentences properly recorded in their selection).
Evaluation is defined as an instrument or means of adjustment of teaching - learning,
improvement and continuous quality improvement and their functionality. Testing accumulated
knowledge is to correct, adjust and improve both the student and technical level of systematization and
teaching of the course.
The assessment activity, including complex activities of finding and assessing the results of the
diagnostic and screening analysis and the causes that led to these outcomes, the providing further
conduct of the process[1].
The assessment or examination, is the act teaching complex, integrated whole education process
aimed measuring the amount of acquired literacy, as the value, level, performance and effectiveness at
a time, offering solutions to improve the teaching act. Assessing the results of a form of education is to
determine the extent to which the training program objectives were achieved and this method of
teaching and learning [1]. Target sequence of actions: setting educational goals, design and
implementation program for achieving goals and measuring results of the application program is to
assess knowledge.
The essence of evaluation is knowing the effects of action taken, because based on information
obtained, this activity can be improved over the time.
The evaluation means so : measurement, interpretation, assessment results and decision.The
analysis of relations between academic results and evaluation training process is the evaluation
function. These functions relate to the tasks, objectives, role and purpose of the evaluation.
Positive feedback when teaching a course is to obtain good results of the evaluation of students,
and a negative feedback imperatively requires a number of changes to improve the learning steps. As
for testing a system aimed at finding errors that may appear in the way of teaching the information or
how the receiver takes the information, retain, and transmit a read on.
Purpose of testing is to highlight the shortcomings of a method of teaching or the ownership of
literacy before learning is completed. A successful test is one that highlights the shortcomings of
quantitative and qualitative level of information processed [1].
Test data are input (questions, answers, statements) designed to test users. They can sometimes
be generated automatically. Automatic Generation of forms of tests (comprehensive test) is impossible
because the expected results can not be predicted in this case . In practice, choose a subset of possible
test cases.
Educational software is a combination of educational programming and product information.
Software testing and evaluation - has a wide use since its specificity depends on many factors: time of
testing, the purpose, typology interaction (immediate feedback or not) and the groups of potential
candidates to test in terms of age and training.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
56
2. THE KNOWLEDGES TESTI NG I N THE GARMENT I NDUSTRY FI ELD
Assembling parts of a product with the seams, is the main part of carrying it out. It includes 50 to
55% of the time consumed for processing a product [2]. The complexity and diversity of points of
sewing, the operations which apply on how to achieve mechanical sewing machines, and not least the
difficulty of playing in the section drawings or structural representation requires the use of appropriate
software for student testing. The intended of using software for literacy testing in the clothing industry
is to get both to support students and teachers, and promote the use of a simple choice to assess
knowledge.
Software made plans to get a positive feedback from students, which will be tested in a rapid and
attractive. This software is a desktop application that can be installed
on computers available in faculty laboratories. Application "Test - Classes and Assembly Stitched
by Sewing” (Figure 1) promotes a simple and rapid test of literacy classes seams and of assembly
stitched used on garments.
Figure 1. Application " Test - Classes and Assembly Stitched by Sewing "
The application was made using the language C #using Microsoft development environment
Visual Studio 2008 - Visual C #, because it is an integrated C #development programs that ensure a
high level of automation and the achievement of interactive applications. The first window of the
program includes the “Test-Clase de cusaturi si asamblari” button functionality, Help, Exit (Figure 2).
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
57
Figure 2. Start Window " Test - Classes and Assembly Stitched by Sewing”
The user is placed in a position to choose the particulars displayed on those he considers the truth
value (Figure 3).
Figure 3. Window no.1 of the test " Test-Classes and Assembly Stitched by Sewing"
The window contains checkboxes for each variant’s response and a button “Answer” that when
the switch is pressed the following statement (Figure 4) .
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
58
Figure 4. Window no.2 of the test " Test - Classes and Assembly Stitched by Sewing "
In a statement there can be many variations of response, maximum points accumulated on the
question whether ticks all the right ones, otherwise they get a partial score.Calculation puntajului and
scores based on an algorithm by which each correct response selection, the variable that counts the
score is reset, incrementând old value with the new score. In the test range where the score is assigned
to find the final score.
Figure 5. Final Window " Test - Classes and Assembly Stitched by Sewing "
Having exhausted the number of questions, the user is directed to the final window displays the
test outcome: total score, that score (Figure 5). The application presented is of type Windows requires
Windows and .NET 3.5 Framework.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
59
3. CONCLUSI ON
With a literacy test programs, it makes learning-assessment of knowledge. Using software to test
the activity will develop: logical thinking, the spirit of observation, visual memory, attention voluntary
prematematice intellectual operations, working with computer skills, ability to use the information
received by intremediul educational software.
Thus, the benefits of the application submitted are:
- eliminate subjectivity in literacy testing and evaluation;
- provide a large volume of data combined;
- ensure a rapid test individual;
- the questions and response options to cover short-term whole basis of knowledge required;
- achieve rapid and effective feedback;
- allows identification of structural processes or designs that are very difficult to play;
- testing a large number of candidates is quick.
Since the purpose of testing the test is to check the quality of information gained from visual logic
and memory, using computerized testing methods is an effective and enjoyable method for checking
the results for a large number of students in short time.
The quality of the test results depends on the quality of software implementation at the current
mode, for different levels of knowledge.
REFERENCES
1. Aileni Raluca Maria, Farima Daniela, Ciocoiu Mihai, “Aplica|ie pentru testarea cunostiin|elor în
domeniul claselor de cusáturi pentru confec|ii textile” - Lucrárile Conferin|ei Na|ionale de Învá|ámânt
Virtual CNIV 2009
2. Farima Daniela, "Inginerie generalá în textile si pielárie"- Ingineria confec|iilor textile si din piele,
Editura Performantica, Iasi, 2008
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
60
AUTOMATI ZAREA PROCESULUI DE MODELARE A TIPARELOR
PRODUSELOR DE Î MBRÄCÄMI NTE UTI LI ZÂND SI STEMUL SPRUTCAD
1
Elena Florea-Burduja,
2
Alexandru Diordiev
1
Universitatea Tehnicá a Moldovei, Facultatea Industria Usoará, str. Academician Sergiu Rádáu|an., 4,
Chisinau, MD-2012, Republica Moldova, Tel:(37322) 329575;
E-mail: elenafloreaburduja@gmail.com
2
Free International University of Moldova, Department of Information Technologies and Computers,
Vlaicu Pircalab Str., 52, Chisinau, Republic of Moldova, Tel: (37322) 205920,
E-mail: alexdio77@gmail.com
ABSTRACT
În lucrare sunt prezentate solutii de automatizare a procesului de modelare a tiparelor produselor
de îmbrácáminte cu utilizarea sistemului SprutCAD. Acest sistem permite automatizarea procesului de
elaborare a diferitor produse incluseiv tipare de bazá a produselor vestimentare, dar si a tiparelor de
model. Acestea pot fi elaborate fárá a apela la ajutorul spacialistilor din domeniul programárii si fárá a
efectua noi cheltuieli. Un avantaj major este preyentat în posibilitatea de computerizare a cunostin|elor
ingineresti, care foarte usor pot fi stocate într-o bazá de date si reutilizate la necesitate. SprutCAD
permite proiectarea parametrizatá a tiparelor, ceea ce înseamná cá la schimbarea unui parametru,
automat întreaga constructie este recalculatá si desenatá conform acestor parametri. Toate aceste
caracteristici permit de a avea un sistem inteligent, comod si util.
Cuvinte cheie: Produs de îmbrácámite, sistem automatizat de proiectare, tpar de bazá, tipar de model,
SprutCAD, instruc|iune textualá, obiect grafic
1. INTRODUCERE
Îmbrácámintea moderná se caracterizeazá prin prezen|a diferitor forme volumetrice foarte
complexe care necesitá un timp îndelungat de elaborare. Micsoratea timpului de producere si majorarea
calitá|ii acestora poate fi ob|inute cu ajutorul implimentárii în procesul de elaborare a sistemelor
automatizate de proiectare.
Sistemele automatizate de proiectare prezintá în sine o sistemá formatá dintr-o multitudine de
mijloace de proiectare, care interac|ionând între ele asigurá procesul de proiectare automatizatá. Prin
proiectarea automatizatá se în|elege o metodá de proiectare, în care toate opera|iile si procedeele de
proiectare se efectueazá în urma interac|iunii dintre utilizator si sistemul de calcul.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
61
Utilizarea sistemelor automatizate de proiectare pot fi utilizate în diferite domenii, inclusiv si în
domeniul industriei usoare. Datoritá acestora este posibilá într-o perioadá scurtá de timp sá fie efectuate
schimbári de márime, de forme, schimbári în succesiune a opera|iilor tehnologice, succesiunea
prelucrárii detaliilor, schimbarea întregului proces de prelucrare, etc.
Procesul de proiectare a unui nou produs complex poate dura un timp îndelungat. În aceastá
perioadá pot apárea noi idei. În industria usoará aceastá tendin|á de dezvoltare este foarte accentuatá,
fiindcá asupra procesului de creare a modelelor ac|ioneazá moda, care dupá cum se cunoaste este foarte
schimbátoare. Elaborarea si integrarea sistemelor automatizate de proiectare permit întreprinderilor,
într-o másurá oarecare, sá treacá prin toate acele schimbári si sá majoreze eficien|a proiectárii
automatizate, micsorarea duratelor de timp a procesului de proiectare si multe altele. Utilizarea
sistemelor automatizate de proiectare, deasemenea permite majorarea productivitá|ii muncii în toate
etapele de via|á ale produsului.
Industria usoará nu poate fi pusá pe aceeasi treaptá cu industria metalurgicá sau cu industria
prelucrárii a lemnului sau altele. Dupá natura sa ea trebuie rapid sá reac|ioneze la pia|a schimbátoare.
Ca rezultat nu prea mul|i pot sá adapteze produc|ia la viteza necesará.
În ultimii ani industria usoará a devenit mult mai complexá. Producerea în masá s-a amplasat în
|árile cu bra|e de muncá plátite mai slab. Producátorii trebuie sá fie rapizi si efectivi. Activitatea lor
trebuie sá tindá spre elaborarea metodelor noi pe baza schimbárii succesiunilor tehnologice.
Productivitatea mare a muncii este baza succesului. Producátorii trebuie sá elaboreze metodele
noi pe baza standardelor existente si automatizárii proceselor ajutátoare ca: multiplicarea sabloanelor,
copierea detaliilor din planul construc|iei, adáugarea adaosurilor tehnologice etc.
Sistemele automatizate de proiectare sânt unicele ajutoare a producátorilor. Ele trebuie sá fie
arhitectural flexibile, sá asigure producátorii cu rezultate calitative într-o perioadá scurtá de timp, sá
permitá cresterea productivitá|ii muncii micsorând volumul de lucru a muncitorilor etc.
Astázi este destul de greu de a alege un sistem din multitudinea de sisteme existente. Alegând
sistemul automat de proiectare este necesar de a lua în considera|ie urmátoarele criterii:
1. Sistemul automatizat de proiectare trebuie sá economiseascá timpul, sá asigure
productivitatea muncii si sá nu contrazicá metoda de proiectare tradi|ionalá, adicá sá
automatizeze procesul de proiectare;
2. Sistemul automatizat de proiectare trebuie sá fie sigur. Informa|ia pástratá trebuie sá nu fie
accesibilá pentru to|i, însá sá nu aibá un format de pástrare nestandard;
3. Sistemul automatizat de proiectare trebuie sá fie accesibil. Dacá dupá procurarea sistemului
nu este posibilá studierea acestui program, atunci el devine inaccesibil;
4. Sistemul automatizat de proiectare trebuie sá poate fi schimbat în conformitate cu dorin|ele
utilizatorului, adicá sá aibá arhitecturá deschisá;
5. Sistemul automatizat de proiectare trebuie sá aibá memorie mare de pástrare a informa|iei;
6. Sistemul automatizat de proiectare trebuie sá fie de lungá duratá. Când se procurá un sistem
este necesar de |inut cont cá se procurá pe o duratá mare de timp;
7. Sistemul automatizat de proiectare trebuie sá fie universal. Dacá sistemul nu poate sá fie
majorat pe baza altui sistem sau anexe atunci sistemul trebuie sá se schimbe la fiecare pas
principal de lucru. Lucrul cu un SAPR este format din obiceiuri si reguli, si doar un stil stabil
poate duce la un rezultat calitativ si rapid.
8. Sistemul automatizat de proiectare trebuie sá aducá venituri. Dacá sistemul aduce doar
cheltuieli si mici venituri, atunci el este nu prea bun.
9. Sistemul automatizat de proiectare trebuie sá aibá posibilitatea de a fi reactualizat.
Astfel analizând sirul de criterii a fost ales sistemul SprutCAD.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
62
2. UTILIZAREA SISTEMULUI SPRUTCAD PENTRU ELABORAREA AUTOMATIZATÄ A
TIPARELOR DE BAZÄ A PRODUSELOR DE ÎMBRÄCÄMINTE
Sistemul Sprut este un mediu de operare cu un set complet de instrumente si mijloace pentru
computerizarea activitá|ii ingineresti. Sistemul are o arhitecturá deschisá, bazatá pe subsisteme, ce pot
fi usor schimbate si pe un limbaj propriu de nivel înalt, care posedá un mediu informa|ional integrat.
Aceste calitá|i permit transformarea lui într-o platformá informa|ionalá integratá utilizatá pentru
computerizarea activitá|ii ingineresti în domeniul textil.
Pe baza sistemului SprutCAD si a unui set de subsisteme distribuite împreuná cu acesta, a fost
dezvoltat sistemul propus. La sistemul de bazá SprutCAD a fost atasate module noi, care includ baze de
date si diverse biblioteci grafice specifice domeniului.
Baza informa|ionalá poate face parte din structura sistemului sau poate sá se afle în afara
„hotarelor” sistemului. Legátura dintre baza de date si platforma SprutCAD se efectueazá cu ajutorul
subsistemelor SBDE si SDB. Pentru bazele de date externe se foloseste administratorul bazelor de date
ODBC, care permite accesul la informa|ii din diverse programe ce permit prelucrarea datelor, ca Excel,
Access, Fox Pro si altele (figura 1).
Figura 1. Baza informa¡ionalà a sistemului SprutCAD
ODBC
Excel
Access
Fox Pro
...
CDP
CDA
...
Baza de date informa¡ionalà
SBDE
SprutCAD
SDB
Efectueazá legátura dintre
sistem si baze de date
Permite accesul la informa|ii
din diverse baze de date
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
63
La baza bibliotecii grafice stau cunostin|ele ingineresti. Cunostin|ele ingineresti con|in si
informa|ii despre metodele de proiectare a produselor de îmbrácáminte. Dacá ne axám pe cunostin|ele
ingineresti si utilizám subsistemul GPS, putem elabora tipare bidimensionale. Subsistemul SGR
permite operarea cu baza graficá elaboratá de GPS. Biblioteca graficá con|ine baza elementelor
auxiliare si baza elementelor constructive. Toatá aceastá bibliotecá graficá poate fi accesatá cu ajutorul
subsistemul DOG (figura 2).
Figura 2. Biblioteca graficà a sistemului SprutCAD
DOG
GPS
Managerul
bibliotecii grafice
Permite proiectarea
bidimensionalá
SGR
Permite operarea cu
baza graficá
Biblioteca graficà
Metodologie de proiectare
Cunoytin¡e inginereyti
Metode de proiectare a
tiparelor de bazà
SprutCAD
Bazaelementelor constructive Baza elementelor auxiliare
Chenar
Indicator
Specificári
A4
A3
...
15
40
55
...
Tipar de
bazá
Elemente
decorativ-
constructive
TB fustá
TB
TB
Buzunar
Cordon
Guler
...
...
Fragmente
grafice
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
64
În urma dezvoltárii si adaptárii sistemului SprutCAD la condi|iile impuse de utilizatori, a fost
elaborat automatizat tiparul de bazá a produsului fustá pentru femei, fárá a avea cunostin|e în domeniul
programárii (figura 3).
Figura 3. Procesul de elaborare automatizatà a tiparului de bazà a produsului fustà pentru femei
3. PROCESUL DE ELABORARE AUTOMATIZATÄ
A TIPARULUI DE MODEL A PRODUSULUI FUSTÄ PENTRU FEMEI
Dupá ob|inerea tiparelor de bazá, apare necesitatea de a elabora tiparul de model. Tiparul de
model se elaboreazá în func|ie de aspectul exterior a produsului proiectat. Aspectul exterior al
modelului este elaborat la scará. Acesta ne ajutá la pozi|ionarea coredtá a detaliilor constructive si
decorative pe tiparul de model al produsului.
Modelare constructivá se numeste transformarea construc|iei ini|iale a produselor de
îmbrácáminte în scopul modificárii caracteristicilor artistice si constructive ale acesteia (formei,
croielii, caracterului suprafe|ei, liniilor de divizare etc.) în corespundere cu particularitá|ile de model.
Modelarea constructivá se realizeazá lucrând cu sabloanele reperelor construc|iei ini|iale sau
nemijlocit cu tiparul construc|iei ini|iale, utilizând cele patru tipuri de modelare.
Cu acest scop a fost elaboratá o colec|ie de elemente constructive, ce con|ine elemente de produs,
care pot fi selectate dupá necesitate si construite doar prin introducerea valorii parametrului necesar.
BD_Info
Listing
SprutCAD
Administratorul
ODBC
SprutCAD
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
65
În figura 4 este prezentat aspectul exterior a douá modele de fustá pentru femei. Tiparele de
model a acestor produse pot fi ob|inute doar prin selectarea detaliilor necesare si schimbarea valorii
unor parametrii.
a b
Figura 4. Aspectul exterior a produsului fustà pentru femei:
a – modelul 1, b – modelul 2
Analizând aspectul exterior a modelelor din figura 4, observám cá pentru a ob|ine tiparul de model
avem nevoie de un buzunar aplicat si un cordon cu o butonierá. Aceste elemente decorativ-constructive pot
fi selectate din biblioteca graficá (figura 5 si 6).
Vr
lb lb
Vr
L
b
lb
Vr Vr
lb
L
b
Vr =0 0 <Vr _ l
b
/2
Figura 5. Buzunar aplicat
Îc =0
a
l
c
Lc
lb b
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
66
Îc >0
b lb
a
l
c
I
c
Lc
Figura 6. Cordonul
Fiecárui parametru al elementului constructiv-decorative i se atribuie valoarea necesar si se
amplaseazá pe tiparul de bazá conform schi|ei aspectului exterior. Dupá cum observám, schimbând
valoarea Îc (înál|imea cordonului) si Vr (valoarea rotungirii a buzunarului) putem ob|ine elemente
constructiv-decorative diferite. Schimbând valoarea Îc de la zero la un numár mai mare putem ob|ine dintr-un
cordon drept, un cordon cu cordon cu unghi decorativ în partea superioará. Schimbând valoarea rotungirii a
buzunarului de la zero la o valoare mai micá de ½ din lá|imea buzunarului, putem ob|ine de la un buzunar cu
unghiurile inferioare drepte, la un buzunar cu unghiurile inferioará rotungite.
În figura 7 sunt prezentate tiparele de model a acestor douá modele de produse utilizând sistemul
SprutCAD. Doar efectuând mici schimbári în tiparul de model si utilizând diferite mijloace de garnisire
putem ob|ine douá modele de produse care pot avea un aspect diferit.
a b
Figura 4. Tiparul de model a produsului fustà pentru femei:
a – modelul 1, b – modelul 2
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
67
4. CONCLUZII
Productivitatea mare a muncii este baza succesului. Producátorii trebuie sá gáseascá diferite
metode si mijloace a ob|ine o productivitate cât mai mare. Sistemele automatizate de proiectare sânt
unicele ajutoare a acestora. Ele permit producátorilor sá elaboreze produse noi în perioade scurte de
timp, însá ca orice sistem este necesar nu doar studierea lui, ci schimbarea si adaptarea sistemului la
mediul intern si extern al întreprinderii, atelierului si a institu|iei de învá|ámânt.
Sistemul SprutCAD permite automatizarea procesului de elaborare nu doar a tiparelor de bazá,
dar si a tiparelor de model. Acestea pot fi elaborate fárá a apela la ajutorul spacialistilor din domeniul
programárii si fárá a efectua noi cheltuieli.
Deasemenea el permite computerizarea cunostin|elor ingineresti, transformându-le într-o bazá de
date foarte utilá si comodá, fiindcá aceasta poate fi pástratá si reînnoitá odatá cu elaborarea unui nou
tipat sau prin modificarea unui tipar deja existent.
SprutCAD ne mai permite proiectarea parametrizatá a tiparelor, ceea ce înseamná cá la
schimbarea unui parametru, automat se modificá to|i ceilal|i. Toate aceste caracteristici permit de a
avea un sistem inteligent, comod si util.
BIBLIOGRAFIE
1. Florea E. // Dezvoltarea unui sistem cu arhitecturá deschisá pentru automatizarea procesului de
proiectare a produselor de îmbrácáminte, Teza de magistru, Chisináu, 2005.
2. Florea E., Diordiev A. // Dezvoltarea unui sistem automatizat de proiectare a produselor de
îmbrácáminte, Revista Româná de Textile Pielárie, 2006, Nr.2, P.47-54.
3. Florea-Burduja E., Diordiev A., Raru A. // Automatizarea procesului de proiectare a tiparelor
produselor de îmbrácáminte utilizând sistemul SprutCAD, Conferin|a Tehnico-Stiin|ificá a
Colaboratorilot, Doctoranzilor si Studen|ilor. Chisináu, 2007, Volumul III, P.371-374
4. http://www.sprut.ru
5. Balan S. // Modelarea constructivá a produselor vestimentare. Chisináu, TEHNICA-INFO, 2001.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
68
ABORDAREA SI STEMOLOGI CÄ A PROI ECTÄRI I ELEMENTELOR
CONSTRUCTI V-DECORATI VE Î N DOMENI UL PROI ECTÄRI I
Î MBRÄCÄMI NTEI
1
Elena Florea-Burduja,
2
Alexandru Diordiev,
3
Olga Diordiev
1
Universitatea Tehnicá a Moldovei, Facultatea Industria Usoará, str. Academician Sergiu Rádáu|an., 4,
Chisinau, MD-2012, Republica Moldova, Tel:(37322) 329575;
E-mail: elenafloreaburduja@gmail.com
2
Free International University of Moldova, Department of Information Technologies and Computers,
Vlaicu Pircalab Str., 52, Chisinau, Republic of Moldova, Tel: (37322) 205920,
E-mail: alexdio77@gmail.com
3
Free International University of Moldova, Department of Design,
Vlaicu Pircalab Str., 52, Chisinau, Republic of Moldova, Tel: (37322) 205920,
E-mail: olgadio@yahoo.com
ABSTRACT
Dezvoltarea metodelor si mijloacelor automatizárii activitá|ii ingineresti sunt legate de
necesitatea micsorárii productivitá|ii muncii, de adaptarea si înso|irea sistemelor automatizate, de
majorarea calitá|ii proiectárii cu utilizarea sistemelor de proiectare, de asigurarea cu cunostin|e a
specialistilor califica|i, de integrarea proceselor de proiectare inginereascá, etc. Pentru asigurarea
acestor scopuri este necesar de a elabora tehnologii informa|ionale adecvate.
Cuvinte cheie: Sistem, sistemologie, element decorativ-constructiv, buzunar aplicat, valoare, SprutCAD,
listing, proiectare.
1. INTRODUCERE
Una din caracteristicele principale de dezvoltare a stiin|ei este apari|ia a unei ierarhii a
disciplinelor specializate. Aceasta a fost posibilá datoritá majorárii volumului de cunostin|e, pe care
omul a putut sá le posede. Cu cât cunostin|ele sunt mai majore, cu atât apare necesitatea de a le grupa
pe specializári.
Una din particularitá|ile principale a stiin|ei a jumátá|ii veacului XX este apari|ia unui sir de
discipline stiin|ifice înrudite, asa ca cibernetica, teoria informa|iei, teoria dirijárii, teoria matematicá a
sistemelor, cercetarea opera|iilor si altele. Toate aceste domenii, apari|ia si dezvoltarea cárora este
strâns legatá de apari|ia si progresul tehnologiilor informa|ionale, posedá o proprietate comuná – ele au
de aface cu asa probleme sistemologice, în care pe locul principal stau aspectele informa|ionale,
rela|ionale si structurale.
Stiin|a despre sisteme poate fi împár|itá în trei componente de bazá:
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
69
1. domeniul de cercetare;
2. cunostin|ele despre acest domeniu;
3. metodologia de acumulare a noilor cunostin|e în acest domeniu si utilizarea lor pentru
rezolvarea problemelor necesare.
Termenul de sistemà poate fi considerat unul din cel mai des întâlnit, utilizat la descrierea
activitá|ii în diferite discipline stiin|ifice. Termenul posedá în|eles diferit pentru diferi|i oameni si
pentru diferite medii.
Prinsistemà în|elegem o multitudine de elemente, care interac|ioneazá sau sunt legate între ele si
formeazá o unitate.
Prin legátura dinte elemente se în|elege interac|iunea care cuprinde întregul set de proprietá|i ca:
structura, informa|ia, interdependen|a, corela|ia si altele.
Orice sistem ingineresc este constituit dintr-o mul|ime finitá de elemente si un set de legáturi
dintre acestea. Pentru descrierea unui produs sau a unui proces proiectat se poate folosi descrierea
sistematicá sub forma [1]:
S =<A,R>, (1)
unde: A–mul|imea elementelor din sistem,
R – mul|imea de legáturi dintre elementeA.
Pornind de la aceastá descriere a unui produs sau a unui proces, se poate face o clasificare dupá
douá criterii fundamentale:
1. dupá tipul de elemente care constituie sistemul;
2. dupá tipul de legáturi care leagá aceste elemente într-un sistem.
Din punct de vedere sistemologic, o componentá de sistem poate fi descrisá formal astfel:
<P, S, D, F, Str>a,
(2)
unde: P – parametrul de bazá (numele sau func|ia componentei);
S – sistemul ini|ial;
D – datele (baza de date);
F – sistemul de cunostin|e asupra componentei;
Str – structura sistemului.
Sistemul de cunostin|e poate fi descris în forma:
F =<Fb, Fg>,
(3)
unde: Fb este baza de cunostin|e asupra caracteristicilor componentei,
Fg este baza de cunostin|e geometrice.
Indexul a reprezintá nivelul de abstractizare a descrierii componentei.
Unele din aceste caracteristici ale componentelor de sistem pot lipsi. Iar setul minim de
caracteristici este <S, Fb>. CaracteristicaD poate lipsi la componente originale, dar este obligatorie la
elementele standardizate, normalizate, tipizate sau unificate. Fg lipseste la elementele care nu au o
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
70
reprezentare geometricá. Str lipseste la elementele nedivizibile si la elementele de nivelele cele mai
inferioare.
Componentele de sistem reprezintá modulele fundamentale pentru construirea sistemelor
informa|ionale de proiectare.
2. PROIECTAREA ELEMENTELOR CONSTRUCTIV-DECORATIVE
A PRODUSELOR DE ÎMBRÄCÄMINTE
Având la bazá cele expuse mai sus a fost dezvoltat un caz particular – proiectarea unui buzunar
aplicat cu element decorativ. În figura 1 este prezentat aspectul exterior al buzunarului aplicat cu
specificarea parametrilor constructivi. Detalierea parametrilor constructivi si parametrii auxiliari
aferen|i ai buzunarului aplicat sunt prezenta|i în tabelul 1.
lb Vi
A
b
L
b
A
d
l
t
Fig.1. Buzunar aplicat cu element decorativ
Numele detaliului, tipul materialului si codul detaliului sunt parametri caracteristici ale acestui
buzunar. Numele detaliului se alege în func|ie de elementul constructiv-decorativ care este proiectat. În
cazul nostru numele detaliului este buzunar aplicat cu element decorativ sau BA1. Tipul materialului
din care poate fi confec|ionat acest material este ales în func|ie de tipul materialului al produsul pe care
va fi aplicat acest buzunar si de codul acestuia. În cazul nostru A20. În scopul catalogárii si organizárii
informa|ionale, fiecare detaliu proiectat va avea un cod numeric unic, cu ajutorul cáruia se va putea
face referin|á în documenta|iile tehnice si în descrierea tehnologicá. Codul detaliului poate avea o
formá standardizatá sau o formá proprie întreprinderii. Totodatá, codul poate servi ca parametru cheie
pentru referin|a detaliului în baze de date rela|ionale integrate în sistemul de proiectare. În cazul nostru
codul detaliului este B2.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
71
Tabelul 1. Parametrii produsului proiectat
I dentificator Tipul Numele
L
b
F5.2 Lungimea buzunarului
l
b
F5.2 Lá|imea buzunarului
A
b
F5.2 Adâncimea buzunarului
V
î
F5.2 Valoarea înclinárii buzunarului
l
d
F5.2 Lá|imea decorului
A
d
F5.2 Adâncimea decorului
T
m
A20 Tipul materialului
N
id
B2 Codul (numárul) detaliului
N BA1 Numele detaliului
Din punctul de vedere al utilizatorului, existá parametri ini|iali constructivi si parametri
tehnologici. Dimensiunile detaliului se stabilesc constructiv, iar tipul materialului se stabileste de
tehnolog. Astfel, sistemul ini|ial S este descris de parametrii ini|iali în tabelul 2. Acesta prezintá doar
parametrii ini|iali care determiná forma cordonului si stabileste numele detaliului.
Tabelul 2. Sistemul ini¡ial (S)
I dentificator Tipul Numele
L
b
F5.2 Lungimea buzunarului
l
b
F5.2 Lá|imea buzunarului
A
b
F5.2 Adâncimea buzunarului
V
î
F5.2 Valoarea înclinárii buzunarului
N BA1 Numele detaliului
Toate dimensiunile a detaliului se stabilesc constructiv si sunt prezentate în tabelul 3.
Tabelul 3. Valorile parametrilor (D)
I dentificator Tipul Numele
L
b
100 Lungimea buzunarului
l
b
80 Lá|imea buzunarului
A
b
15 Adâncimea buzunarului
V
î
10 Valoarea înclinárii buzunarului
l
d
50 Lá|imea decorului
A
d
35 Adâncimea decorului
N BA1 Numele detaliului
Sistemul D în acest caz, reprezintá rela|iile între parametrii ini|iali, de la sistemul S, si parametrii
geometrici auxiliari: lá|imea decorului si adâncimea decorului. Aceste rela|ii pot fi rela|ii tabelate sau
descrise prin expresii matematice.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
72
Parametrii geometrici determiná forma detaliului, astfel, tot setul de parametri geometrici si
rela|iile matematice dintre acestea formeazá sistemul de cunostin|e asupra caracteristicilor (F
b
)
produsului proiectat.
Sistemul de cunostin|e geometrice (F
g
) se poate forma prin stabilirea rela|iilor fiecárei linii
constructive care descrie detaliul proiectat într-o manierá parametricá. Descrierea sistemului (F
g
) poate
fi fácutá în programul de proiectare utilizat într-un anumit limbaj de programare (exemplu – AutoCad)
sau utilizând un mediu de programare graficá interactivá (exemplu – SprutCad).
Sistemul de cunostin|e este format de cátre constructori si tehnologi într-o formá neproceduralá,
sub formá de baze de date rela|ionale sau cu ajutorul unor rela|ii algebrice.
În figura 2 este prezentat listingul programului generat în mod interactiv în SprutCad pentru
proiectarea elementul buzunar aplicat cu element decorativ.
Layer N.1
P11=X(origineX),Y(origineY)
L11=P11,A(0)
L12=P11,A(90)
L13=L11,-M( lungime)
L14=L12,-M( latime)
L15=L12,-M(latime/2)
L16=L13,-M(adincime)
L17=L12,M(valincl)
L18=L14,-M(valincl)
P12=L13,L17
P13=L15,L16
P14=L13,L18
L19=P11,P12
!conturul buzunarului
SetLine 1
GrCol 15
Cut P11,P12
L20=P12,P13
Cut P12,P13
L21=P13,P14
Cut P13,P14
P15=L11,L14
L22=P14,P15
Cut P14,P15
Cut P15,P11
!element decorativ
L20=L11,-M(latimedecor)
L21=L20,-M(latimedecor)
P16=L20,L19
P17=L21,L15
L23=P16,P17
Cut P16,P17
P18=L22,L20
L24=P18,P17
Cut P18,P17
Fig. 2. Listingul SprutCad
Metodologia descrisá a fost utilizatá la crearea sistemelor inteligente de automatizare a proiectárii
a produselor vestimentare. Experien|a a arátat cá efortul de proiectare a scázut enorm si calitatea
proiectárii a crescut.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
73
3. CONCLUZII
Sistemul SprutCAD permite proiectarea automatizatá a elementelor constructive si decorative.
Astfel, elaborând o multitudine de astfel de elemente putem elabora o bibliotecá graficá, care poate fi
utilizatá de proiectan|i, la diferite nivele de pregátire..
Acest tip de proiectare permite la necesitate de a modifica si a corecta tiparele de model a
elementelor decorative si constructive a produselor. La modificarea unui parametru putem ob|ine o
matrice de elemente care poate constitiu o bazá multifunc|ionalá.
Toate aceste listinguri si toate aceste direc|ii de dezvoltare a sistemului SprutCAD au un singur
scop, de a automatiza activitatea inginereascá, ceea ce poate duce la majorarea productivitá|ii muncii,
majorarea calitá|ii produselor si majorarea veniturilor întreprinderilor si atelierelor.
BIBLIOGRAFIE
1. Florea E. // Dezvoltarea unui sistem cu arhitecturá deschisá pentru automatizarea procesului de
proiectare a produselor de îmbrácáminte, Teza de magistru, Chisináu, 2005.
2. Diordiev A., Florea E., Diordiev O. // Sistemologia - tehnologii informa|ionale pentru
computerizarea cunostin|elor ingineresti, Conferin|a J ubiliará Tehnico-Stiin|ificá a Colaboratorilot,
Doctoranzilor si Studen|ilor consacratá celei de-a 40-a Aniversári a Doctoranturii U.T.M., 17-18
noiembrie, Chisináu, 2006, P.340-343.
3. Knnp ¡x., Cncremonornx. Anromarnsannx pemennx cncremntx saµau, Mocxna, Paµno n
cnxst, 1990.
4. http://www.sprut.ru
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
74
Ananns conpeuennmx CAHP ncnontsyeumx n µnsanne nn1eptepa
1
Kne]ac ¡ennc,
2
¡nopµnen Ontra
1
Cryµenr rp. DI-26, uaxyntrer Hn]opmarnxn n Hnxenepnn, Ka]eµpa ¡nsañna, Mexµynapoµntñ
Hesanncnmtñ Vnnnepcnrer Monµont, ULIM, ren.:(373)079301111; E-mail:
Quidamjazz@yahoo.com
2
Hayuntñ pyxonoµnrent, xon]. µp., uaxyntrer Hn]opmarnxn n Hnxenepnn, Ka]eµpa ¡nsañna,
Mexµynapoµntñ Hesanncnmtñ Vnnnepcnrer Monµont, ULIM, Tel: +373 22 229973, +37369924080,
E-mail: design@ulim.md, ol gadi o@yahoo. com
ABCTPAKT
CAHP cncremt xnnxmrcx naxntm +nemenrom no mnornx npomtmnenntx orpacnxx. C
camoro momenra noxnnennx xomntmrepon, on cran sannmart nce ôonee snaunmym pont n namem
oômecrne. Ceroµnx or ntôopa nameñ ôyµymeñ CAHP cncremt sanncnr n ôyµymero namero
ônsneca. To, uro xorµa-ro mt mornn cosµanart nnmt c nomomtm orpomnoñ xomanµt paôounx,
ceroµnx anromarnsnponannax xomntmrepnax cncrema cosµacr n past ôtcrpee n xauecrnennee.
Ocosnanax ncm naxnocrt CAHP cncrem, ceroµnx mt nontraemcx npoanannsnponart nosmoxnocrn
nexoroptx ns nnx, cpannnm nx, n nonpoôyem onpeµennrt rnannte rpeôonannx x conpemenntm
CAHP cncremam.
Knmuenme cnona: CAHP, AutoCAD, ViziCon, Archon
1.BBE±EHHE
Cncrema anromarnsnponannoro npoexrnponannx CAHP – cncrema, npeµnasnauennax µnx
ntnonnennx npoexrntx paôor c npnmenennem xomntmrepnoñ rexnnxn.
CAHP nosnonxer cosµanart xoncrpyxropcxym n rexnonornuecxym µoxymenrannm na
orµentnte nsµennx, sµannx n coopyxennx.
B xauecrne nxoµnoñ nn]opmannn CAHP ncnontsyer rexnnuecxne snannx cnennanncron,
xoropte nnoµxr npoexrnte rpeôonannx, yrounxmr pesyntrart, nponepxmr nonyuennym
xoncrpyxnnm, nsmenxmr ee n r.µ.
Cncrema anromarnsnponannoro npoexrnponannx peannsyercx n nnµe xomnnexca npnxnaµntx
nporpamm, oôecneunnammnx npoexrnponanne, uepuenne, rpexmepnoe moµennponanne
xoncrpyxnnñ, nnocxnx nnôo oô¡emntx µeraneñ.
Kax nsnecrno, nontmenne xauecrna n coxpamenne cpoxon npoexrnponannx xnnxercx oµnnm
ns naxneñmnx ]axropon ycxopennx nayuno-rexnnuecxoro nporpecca. Hpenxrcrnnem x nontmennm
xauecrna n coxpanennm cpoxon paspaôorxn npoexron xnnxercx nospacrammee necoornercrnne
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
75
mexµy ynennunnammeñcx cnnouennocrtm oô¡exron crponrentcrna, c oµnoñ cropont
cnoxnnmnmncx meroµamn n cpeµcrnamn nx npoexrnponannx – c µpyroñ. 3ra npoônema ne moxer
ôtrt pemena sa cuer npoc1oro ynennuennx uncna npoexrntx oprannsannñ n npoexrnponmnxon
pasnnuntx cnennantnocreñ. Ho+romy n conpemenntx ycnonnxx nontmenne xauecrna n
coxpamenne cpoxon npoexrnponannx moxer ôtrt oôecneueno na ocnone 3BM n µpyrnx
rexnnuecxnx cpeµcrn apxnrexrypnoro npoexrnponannx n npoexrntx oprannsannxx n macrepcxnx.
Cncrema anromarnsnponannoro npoexrnponannx, npnsnannax ceroµnx ctrpart ôontmym pont
n conepmencrnonannn meroµon apxnrexrypno-crponrentnoro n rpaµocrponrentnoro
npoexrnponannx, crpemnrcx x µocrnxennm cneµymmnx neneñ:
- cnoenpemennax ntµaua npoexrno-cmernoñ µoxymenrannn;
- oôecneuenne ntcoxoro rexnonornuecxoro n +crernuecxoro xauecrna npoexrntx pemennñ;
- yuer ncex nmemmnxcx nosmoxnocreñ n pecypcon crponrentcrna µnx µocrnxennx
nannyumnx pesyntraron npoexrnponannx.
Cncrema anromarnsnponannoro npoexrnponannx µonxna µnx +roro oônaµart cneµymmnmn
nosmoxnocrxmn:
- nceoô¡emnmmero conocrannennx xonxypnpymmnx napnanron npoexrntx pemennñ n nx
rexnnxo-+xonomnuecxnx oôocnonannñ npn onpeµenennn onrnmantnoro napnanra:
- ncuepntnammero anannsa saµannx na npoexrnponanne npn ntpaôorxe ocnonnoñ xonnennnn
npoexra;
- maxcnmantno nonnoro yuera connantno-+xonomnuecxnx, npnpoµno-xnnmarnuecxnx,
]ynxnnonantno-xoncrpyxrnnntx n +crernuecxnx rpeôonannñ x oprannsannn npocrpancrna n
oô¡exram crponrentcrna;
- nenpeptnnoro ocymecrnnennx xomnnexcnoro nponecca npoexrnponannx npn nocroxnnom
oômennn apxnrexropon n nnxenepon co cnennanncramn cmexntx oônacreñ snannñ;
- maxcnmantnoro coxpamennx npemenn npnnxrnx npoexrntx pemennñ n nx nocneµymmeñ
paspaôorxn c yuerom ncex rpeôonannñ n ]axropon, paccmarpnnaemtx n xonrexcre;
- oneparnnnoro nonyuennx cnpanouno-nopmarnnnoñ nn]opmannn no sanpocam
npoexrnponmnxon n ]opme, yµoônoñ µnx nemeµnennoro ee ycnoennx n npnmenennx n ycxopennom
nponecce npoexrnponannx oô¡exron crponrentcrna;
- oneparnnnoñ ]nxcannn npnnnmaemtx npoexrntx pemennñ n xomnnexronanne rexnnuecxoñ
µoxymenrannn n coornercrnnn c rpeôonannxmn rexnonornn crponrentnoro nponsnoµcrna.
Conepmencrnonanne cncremt anromarnsnponannoro npoexrnponannx n ncex cocrannxmmnx
ee +nemenron ocymecrnnxercx ceñuac n xomnnexce, c yuerom ocnonntx nanpannennñ rexnnuecxoñ
nonnrnxn n oônacrn crponrentcrna n noneñmnx µocrnxennñ nayxn n rexnnxn, noromy uro rontxo
xomnnexcntñ cncremntñ noµxoµ npnnoµnr x xenaemtm pesyntraram.
Anromarnsnponannax cncrema npoexrnponannx paccmarpnnaercx xax conoxynnocrt
meroµonornuecxnx, rexnnuecxnx n oprannsannonntx npnnnnnon nocrpoennx µexrentnocrn n
cncreme apxnrexrypno-crponrentnoro npoexrnponannx na ôase mnpoxoro npnmenennx oômnx
meroµon n cpeµcrn xnôepnernxn.
B meroµonornuecxom nnane CAHP moxno onpeµennrt xax xomnnexc nayuntx meroµon
nccneµonannx µexrentnocrn n oônacrn apxnrexrypno-crponrentnoro npoexrnponannx c nentm
paspaôorxn cncremt meroµnx, maremarnuecxnx moµeneñ n anropnrmon, oôecneunnammnx
nannyumee pacnpeµenenne ]ynxnnn mexµy npoexrnponmnxom n mamnnoñ npn noncxe
onrnmantntx npoexrntx pemennñ.
B pesyntrare nsyuennx oô¡exron n nponecce npoexrnponannx paspaôartnamrcx moµenn n
anropnrmt, c maxcnmantno nosmoxnoñ rounocrtm ]nxcnpymmne saxonomepnocrn
]opmooôpasonannx oô¡exron crponrentcrna n nornxy nponeccon nx npoexrnponannx.
B coornercrnnn c npnnnnnom «uenonex-mamnna», nonoxennom n ocnony nocrpoennx CAHP,
n rexnnuecxom acnexre cncremy moxno onpeµennrt xax xomnnexc nn]opmannonnoro,
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
76
nporpammnoro, rexnnuecxoro oôecneuennx cncremt noµunnennoñ eµnnoñ meroµonornn
mamnnnoro npoexrnponannx. Texnnuecxne ycrpoñcrna no mnorom onpeµenxmr +]]exrnnnocrt
cosµanaemtx cncrem, no+romy nm npnµaercx ocoôoe snauenne.
Hoµcncremt CAHP onpeµenxmr sony µexrentnocrn n cncreme apxnrexrypno-crponrentnoro
npoexrnponannx no pemennm ncex saµau, cnxsanntx c paspaôorxoñ npoexron µnx xaxµoñ ns
ntµenenntx rpynn oô¡exron. Kaxµax noµcncrema CAHP oô¡eµnnxer n ceôx µexrentnocrt no
npoexrnponannm ncex oô¡exron oµnoro nnµa n ornocxmnxcx x oµnoñ onpeµenennoñ oônacrn
apxnrexrypno-crponrentnoro npoexrnponannx. B cnom ouepeµt noµcncremt CAHP nmemr cnoe
µenenne na cyônoµcncremt, r.e. na nsanmocnxsannte sont, cnennannsnponannte no
npoexrnponannm oô¡exron pasnnunoro nasnauennx n onpeµenxmmne rnnt oô¡exron.
Ipannnt mexµy noµcncremamn CAHP onpeµenxmr saxas na npoexrnponanne (nxoµ n
noµcncremy) or saµannx na npoexrnponanne, xoropoe xnnxercx nauantnoñ craµneñ n npoexrnom
nponecce, n pesyntrar xoroporo moxer poxµart saxas na npoexrnponanne oô¡exra n µpyroñ
noµcncreme.
2. AHAAH3 HOHYARPHLX CAHP CHCTEM
Cncremt anromarnsnponannoro npoexrnponannx (CAHP) nosnonxmr ocymecrnnrt uepuenne
n xoncrpynponanne pasnnuntx npeµmeron n mexannsmon c nomomtm xomntmrepa. Cpeµn cncrem
manoro n cpeµnero xnacca n mnpe nanôonee nonynxpna cncrema Auto Cad ]npmt Auto Desk. 3ra
cncrema xnnxercx pacmnpxemoñ, µnx nee cymecrnyer mnoxecrno µononnennñ, cµenanntx µpyrnmn
]npmamn n oôecneunnammnx pasnnunte onepannonnte ]ynxnnn n pamxax Auto Cad. Hnorµa
nmeer cmtcn ncnontsonart ôonee momnte n ôonee µoporne CAHP_EUCLID, UNIGRAPHICS?
CIMATRON n µp. Oµnaxo uacro ôonee npaxrnuno npnmenxrt oreuecrnennte CAHP (nanpnmep
«Komnac» ]npmt Acxon n T-FlexCad ]npmt Toncncremt), nosnonxmmne cosµanart ueprexn no
rpeôonannxm ECK¡ (eµnnoñ cncremt xoncrpyxropcxoñ µoxymenrannn) npeµ¡xnnxmmne ropasµo
mentmne rpeôonannx x ornomennm n yunrtnammne ocoôennocrn oreuecrnenntx cranµapron.
Cemeñcrno CAHP «Komnac» (ecrt nepcnn µnx DOS n Windows) nxnmuamr cpeµcrna cosµannx
ueprexeñ (Komnac-Ipa]nx), npoexrnponannx nponeccon mexanooôpaôorxn (Komnac-T/M),
rpexmepnoro rnepµorentnoro moµennponannx (Komnac-K3), nporpammnponannx oôopyµonannx c
uncnontm nporpammntm ynpannennem (Komnac-uHV) n r.µ. B nexoroptx cnennantntx oônacrxx
(xoncrpynponanne neuarntx nnar, mramnon n µp.) npnmenxmrcx ocoôte CAHP.
Honpoôyem npoanannsnponart paôory necxontxnx ôonee nonynxpntx CAHP cncrem, n
cpannnm nx nexoropte noxasarenn.
A. Hporpauua Bnsnxon
Hpo]eccnonantnax nepcnx nporpammt ("VisiCon Pro 1.1") (pnc 1.) npeµnasnauena µnx
xommepuecxoro ncnontsonannx n moxer +]]exrnnno npnmenxrtcx µnx cneµymmnx saµau:
Pnc.1. Hporpauua µnn µnsanna nn1eptepaVisiCon Pro 1.1
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
77
- Cosµanne npoexron nomemennñ pasnnunoro ]ynxnnonantnoro nasnauennx (oµna xomnara,
necxontxo xomnar)
- Paccranonxa meôenn n npeµmeron nnreptepa n saµannom npocrpancrne, n r.u.
npoexrnponanne xyxnn, nannoñ, o]nca n µpyrnx ]ynxnnonantntx nomemennñ na ocnone
cnennannsnponanntx ônônnorex oô¡exron
- Hpocmorp nonyuenntx pesyntrart n nnernom oô¡emnom nsoôpaxennn, a raxxe n
axconomerpnn
- Honyuenne nn]opmannn no npoexry (nanmenonanne n xonnuecrno ncnontsonanntx
+nemenron, pasmept, nnomaµn npoexrnpyemoro nomemennx n r.n.)
- 3arpysxa rexcryp n cosµanne coôcrnenntx marepnanon
- Pacuer xonnuecrna xa]entnoñ nnnrxn n µpyrnx marepnanon (n moµyne HHHTKAô pnc 2)
- Honyuenne pasnnuntx pacneuarox npoexra n coxpanenne rpexmepnoro nsoôpaxennx
nomemennñ n pasnnuntx paxypcax n ]añnax rpa]nuecxoro ]opmara
- Cosµanne coôcrnenntx oô¡exron (n moµyne OFTEKTI)
Pnc.2. Moµynn nporpauum µnn µnsanna nn1eptepaVisiCon Pro 1.1
B. Hporpauua Apxon (Archon)
Hporpamma Apxon npeµnasnauena µnx npo]eccnonantnoro µnsañna, npoexrnponannx n
rpexmepnoñ nnsyannsannn. Hporpamma nosnonxer cnauana cosµart µerantno npopaôoranntñ nnan
nomemennx, a norom ynnµert cosµannoe nomemenne n oô¡emnom nsoôpaxennn. 3ro nosnonxer
ôonee narnxµno oôcyxµart apxnrexrypnte nµen co cnonmn xonneramn, a raxxe ôonee +]]exrnnno
oômartcx c xnnenramn.
B ornnune or µpyrnx CAD-cncrem, nporpamma Apxon paspaôartnanact nmenno µnx
apxnrexropon µnx pemennx nonpocon, cnxsanntx c cosµannem pasnnuntx sµannñ n coopyxennñ.
Ha ceroµnxmnnñ µent n Enpone Apxon ncnontsymr ôonee 20 000 npo]eccnonantntx
nontsonareneñ, ôontmax uacrt ns nnx - +ro npo]eccnonantnte apxnrexropt.
B pexnme xoncrpynponannx nosmoxno ôtcrpoe xoncrpynponanne 2D nnanon. Hpn nomomn
npocroro neperacxnnannx mtmxoñ cosµamrcx n pasmemamrcx Crent, ¡nepn, Oxna n µpyrne
+nemenrt. Hporpamma nosnonnr cnpoexrnponart n pasmecrnrt n npoexre xptmn n necrnnnt
pasnnuntx xon]nrypannñ.
B nporpamme Apxon moxno cosµart µnsañn cnpoexrnponannoro nomemennx, nopaôorart c
orµentno nsxrtmn +nemenramn n nanecrn naµnncn n pasmept na nnane. Cnpoexrnponannoe
nomemenne moxno nocmorpert n ntcoxoxauecrnennom 3D nsoôpaxennn n ocymecrnnrt
nnpryantnym nporynxy no cosµannomy npoexry.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
78
B npoexre moxno ncnontsonart rexcrypt n npeµmert nnreptepa ns ônônnorexn. Fnônnorexa
coµepxnr ôonee 1300 pasnnuntx rexcryp n ôonee 3000 oô¡exron nnreptepa. Hmeercx nosmoxnocrt
npocmorpert cosµannte nnreptept n +xcreptept c ]oropeanncrnuntm xauecrnom.
Hporpamma «Apxon» ncnontsyercx µnx pemennx cneµymmnx saµau:
Koucmpyupoeauue:
- npoermupoeauue saeopoouix oo+oe
- cosoauue +uoeoomaruix coopvreuuù u roucmpvrµuù
- 8 munoe rpiu n.mc Peoarmop rpiu
- 6 munoe +aucapouix orou n.mc Peoarmop +aucapouix orou
- 17 munoe .ecmuuµ n.mc Peovrmop .ecmuuµ
- Peoarmop orou u oeepeù
- oceeueuue
- cmeui c sarpve.euu»+u
- eupmva.iuie cmeui (ueeuou+ie)
- eepxuue/uuruue oa.ru
- ro.ouui/onopi
Bauðuaqm:
- vcmauoera pas.u:uix eicom u uar.ouoe +ecmuocmu
Hpoc+omp:
- 2D/3D
- npouseo.iuoe nepe+eueuue e 3D
H+nopm/3ucnopm:
- HPGL, DXF and DWG
- cosoauue euoeo e qop+ame AVI
- noooeprra o2c ooìermoe
- coxpaueuue qomopea.ucmu:uix rapmuuor c .v:eeoù mpaccupoeroù
- orcnopm o2c ooìermoe (ArCon+7)
µouy+eumauua:
- rpamroe onucauue npoepa++i ua pvccro+
- mexuu:ecra» noooeprra ua pvccro+
- uumepqeùc npoepa++i ua aue.uùcro+
- ou-.aùu Cnpaera, µorv+eumaµu» ua aue.uùcro+
- Pvroeoocmeo (pdf) ua aue.uùcro+
- Beoouiù oov:amuuù rvpc (ruuea) ua aue.uùcro+
Buóuuomeua oózeumoe u meucmyp:
- oo.ee 3000 mpex+epuix ooìermoe
- oo.ee 1300 mercmvp
- ouo.uomera +amepua.oe er.m:eua e npoepa++v
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
79
Pnc.3. Hporpauua µnn µnsanna nn1eptepa Apxon
B. Hporpauua AutoCAD
Vxe ôonee 26 ner xomnannx Autodesk sannmaercx paspaôorxoñ +]]exrnnntx cncrem
anromarnsnponannoro npoexrnponannx. C
AutoCAD paôoramr mnnnnont nontsonareneñ no ncemy mnpy; +ror nporpammntñ npoµyxr
xnnxercx oµnnm ns nnµepon cpeµn CAHP. AutoCAD nocroxnno conepmencrnyercx, uroôt nµrn n
nory co npemenem.
Hporpammntñ npoµyxr AutoCAD npeµnasnauen µnx apxnrexropon, cnennanncron no CAHP,
nnxenepon, npoexrnponmnxon, pyxonoµnreneñ npoexron, nnxenepon no CAHP n HT n camtx
pasntx orpacnxx: mamnnocrpoennn, crponrentcrne, npoexrnponannn oô¡exron nn]pacrpyxrypt n
xaprorpa]nn.
AutoCAD ucnouosymm:
- Hpoermupoeuuru, romopie sauu+ammc» paspaoomroù rouµenµuu npoerma, ucc.eov»
pas.u:uie uoeu e 3D +ooe.»x.
- Hpoermupoeuuru, romopi+ ueooxoou+o einvcrami paoo:ue :epmeru.
- Uepmeruuru, romopie oono.u»mm npoermi noc.eouu+u umpuxa+u, eino.u»mm
oema.upoerv, uauoc»m no»cuume.iuie o.e+eumi, pas+euamm cci.ru ua eueuuue oauuie u
npoeep»mm mo:uocmi.
- Hoop»o:uru, nocmaeuuru u cneµua.ucmi no orcn.vamaµuu, romopi+ mpeovemc»
use.erami us :epmereù oauuie, ueooxoou+ie o.» eino.ueuu» ux saoa:.
- µupermopa u pvroeooume.u npoermoe, romopi+ mpeovemc» npoc+ampueami :epmeru u
c.eoumi sa oouu+ xooo+ eino.ueuu» paoom.
C no+ouom AutoCAD +oxuo emnouuamo cueðymuue saðauu:
- Bmnycu ðouy+eumauuu. Jqqermueuie cpeocmea nooeomoeru
oorv+eumaµuu e AutoCAD noseo.»mm eino.u»mi ece omani paoomi uao npoermo+ — om
paspaoomru rouµenµuu oo saeepuamueù cmaouu. Cpeocmea aemo+amusaµuu, vnpae.euu»
oauui+u u peoarmupoeauu» ceoo»m r +uuu+v+v :uc.o noemop»muuxc» saoa: u orouo+»m
epe+».
- Hepeðaua uuqop+auuu. AutoCAD ooecne:ueaem oesonacuocmi, mo:uocmi u
oqqermueuocmi oo+eua earui+u npoermui+u oauui+u. B.aeooap» usua:a.iuoù noooeprre
mexuo.oeuu DWG™ (oouoeo us ca+ix pacnpocmpaueuuix qop+amoe CAHP e +upe), eos+orua
oqqermueua» coe+ecmua» paooma npoermuix ro..ermueoe. Ceou uoeu +oruo npeocmaeumi e
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
80
uauoo.ee eieoouo+ ceeme c no+ouim cpeocme eusva.usaµuu, epaquru npeseumaµuouuoeo
ra:ecmea, a marre +ouuix eos+oruocmeù ne:amu ua ov+aee u 3D npuumepax.
- Peauusauua ca+mx c+eumx uðeù. AutoCAD eo +uoeo+ nooooeu uempouvmo+v xo.cmv. Ou
noseo.»em cosoaeami ca+ie uoeamopcrue npoermi. Hpu omo+ AutoCAD ooecne:ueaem euorocmi
ucc.eooeauu» uoeù rar e 2D, mar u e 3D, npeoocmae.»» o.» omoeo uumvumueuo
nou»muie uucmpv+eumi. Bau xo.cm— omo µe.iù +up. To.iro ea+ peuami, raru+ ovoem uoeoe
meopeuue.
- Aðanmauua noð coócmeeuume uyxðm. Aoanmupoeami AutoCAD noo ceou uuoueuova.iuie
nompeouocmu o:eui npocmo. Kouquevpupv» npoepa++v, +oruo pacuupumi ee qvurµuoua.iuocmi
u paspaoomami coocmeeuuie cneµua.usupoeauuie npu.oreuu», .uoo eocno.isoeamic» eomoei+u
peueuu»+u.
Pnc.4. Hporpauua AutoCAD 3-D
Ecnn conocrannrt µannte rpn cncremt, xnntm ]anopnrom nourn no ncex xareropnxx ôyµer
AutoCAD. Hponeµem nexoropte cpannennx:
konnuecfno nonusonafeneú (unn):
0
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
1
þannme sa 2009 rop:
M
n
n
n
n
o
n
o
n
:
AutoCAD
Visicon
ArCON
Pnc.5. Ananns xonnuec1na nontsona1enen (AutoCAD, VisiCon n Apxon) 2009 r.
Cornacno nocneµnnm µanntm xonnuecrno nontsonareneñ AutoCAD µoxoµnr µo ormerxn n 10
mnn nontsonareneñ. Cosµarenxm nporpamm Fasnc n Apxon moxno rontxo nomeuart o raxnx
nn]pax. Ecnn y Apxon nontsonarentcxax ôasa ocranonnnact na ormerxn n 50.000 nontsonareneñ,
uro roxe µonontno raxn ne nnoxo, ro nporpamma Fasnc noxastnaer noxasarent mentmee 10.000
nontsonareneñ.
Hycxañ n xonnuecrne nontsonareneñ nporpammy AutoCAD nnxro ne nepennmner, no ecrt
xareropnx n xoropoñ ona nponrptnaer cnonm conepnnxam .
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
81
Uena CADP:
0
1000
2000
3000
4000
5000
1
þannme sa 2010 rop:
U
e
n
a
(n
U
S
D
):
AutoCAD
Visicon
ArCON
Pnc. 6. Ananns nen nporpauu AutoCAD, VisiCon n Apxon sa 2010 r.
Inxµx na +rn nn]pt cronr saµymartcx, cronr nn rparnrt nµnoe ôontmym cymmy na ôonee
conepmennym nporpammy AutoCAD, nnn xe cronr c +xonomnrt n npnoôpecrn ee menee nmennrtx
conepnnxon. Oxynaemocrt naxntñ ]axrop n npnnxrne pemennx, ecnn nt ynepent n ycnexe cnoero
npoµyxra n roront pacxomennrcx na 3500 µonnapon (sa oµno paôouee mecro) ro noxanyñcra,
AutoCAD moxno nañrn npaxrnuecxn n nmôoñ crpane mnpa.
3ro roxe oµnn ns nnmcon npoµyxra Autodesk, nporpammy AutoCAD moxno nañrn na ôonee
10-rt xstxax mnpax, n rom uncne n camte pacnpocrpanennte Anrnnñcxnñ, upannyscxnñ,
Hemenxnñ, Hcnancxnñ, ny n xoneuno xe Pyccxnñ. V Apxon n Fasnca c +rnm µena oôcroxr no xyxe,
nporpammy moxno nañrn nnmt n µnyx napnannxx: Pyccxym n Anrnnñcxym nepcnm. Tax xe µannte
nporpammt ne nocnopxr c AutoCAD n n nnane noµµepxxn npeµnoxennoñ nx nontsonarenxm.
Homnmo ôontmoro xonnuecrna o]ncon Autodesk, xoropte pasôpocant no nceñ nnanere, n n
xoropte nt ncerµa moxere oôparnrtcx sa conerom, n nnrepnere nt nañµere yñmy marepnana
cnocoônoro nam nomout, xax npn snaxomcrne c nporpammoñ, rax n npn snaxomcrne c ee ôonee
xomnnexcntmn ]ynxnnxmn.
3. BLBO±L
B conpemennym +py npoµnnnyrtx rexnonornn ncnontsonanne xomntmrepnoñ rexnnxn
xnnxercx nopmoñ nourn µnx xaxµoñ nam npo]eccnn. Ceñuac, xomntmrep ncnontsyercx, xax n
nnxenepntx orpacnxx, rax n n µnsañnepcxnx n renept re nponecct, xoropte xorµa-ro sannmann,
ecnn ne roµt, rax mecxnt paspaôorxn, ceñuac c nomomtm xomntmrepa ntnonnxmrcx n cunrannte
µnn. Komntmrep ne rontxo ycxopxer nponecc paspaôorxn, no n nontmaer ero xauecrno, n uro
nanepnoe nanôonee naxno n ceroµnxmnee +xonomnuecxn-xpnsncnoe npemx, ymentmaer xonnuecrno
sarpar, xax na paspaôorxy, rax n na nponsnoµcrno namnx npoµyxron.
Hmex na ptnxe orpomnoe xonnuecrno xonxypnpymmnx CAHP cncrem cronr c
ocropoxnocrtm noµoñrn x ntôopy nameñ ôyµymeñ cncremt. Beµt or ero ]ynxnnonantnocrn
sanncnr ycnex nameñ npoµyxnnn n ecnn ntôop naµer nenpannntno, nac xµer cnnomnax rononnax
ôont µa yôtrxn. Ecnn nt oônaµaere orpannuenntm xonnuecrnom cpeµcrn cronr oôparnrt
nnnmanne na npeµnoxenne ôonee menxnx xomnannn. Ecnn nponecrn ananns moxno samernrt, uro
no mnornm noxasarenxm nx npoµyxnnx ne cnntno orcraer or nx nmennrtx conepnnxon. Hourn
nmôax npeµnoxennax ceroµnx cncrema CAHP oônaµaer xax nosmoxnocrtm cosµannx µoxymenra
µnx nameñ npoµyxnnn, rax n 3µ moµynem µnx 3-x mepnoro nsoôpaxennx namero npoexra. Hmex
nourn pannte xapaxrepncrnxn nyxno ntônpart mexµy remn nporpammamn, xoropte nanôonee
npocrt n yµoônt n cnoem nontsonannn. Hy, a ecnn namn xapmant ne nycrt n nt nce raxn moxere
ceôe nosnonnrt µoporocroxmne npoµyxrt Autodesk, rorµa ornpannxñrect npxmnxom n marasnn,
noneptre ono roro cronr.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
82
Ecuu emópamo ocuoeume napa+empm ðua emóopa eaueù óyðyueù CAHP cucme+m, mo ouu
óyðym cuopeù eceeo cueðymuue:
- Pacnpocmpauèuuocmi CAHP
- Heua CAHP, eè conpoeoroeuu» u +oouquraµuu
- Lupoma oxeama saoa: npoermupoeauu»
- Vooocmeo paoomi CAHP u eè «opvrecmeeuuocmi»
- Ha.u:ue uuporoù ouo.uome:uoù noooeprru cmauoapmuix peueuuù
- Bos+oruocmi u npocmoma cmiroeru c opveu+u CAHP
- Bos+oruocmi ro..ermueuoù paoomi
Ecnn nt ne oônaµaere ôontmnm ontrom n snannxmn n paôore c CAHP cncremamn, ro n
ntôope ôyµymeñ cncremt cronr nonoxnrtcx na ôonee ontrntx nontsonareneñ nnn µaxe
cnennantntx xoncyntranron.
4. AHTEPATYPA
1. Fpañn ¡nxn. «O noxoµax x ntôopy CAD/CAM-cncremt», crartx onyônnxonannax n
amepnxancxom xypnane CNC Machining Magazine, 2001.
2. «Peñrnnrn neµymnx paspaôorunxon CAM-cncrem», crartn ns xypnan "CAD/CAM/CAE
Observer", 2001.
3. http://www.sapr2000.ru/, cañr o rexnonornx CAD/CAM npoexrnponannx.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
83
ANALI ZA NO|I UNI I DE „I MAGI NE” Î N ARTA PLASTI CÄ,
ERGONOMI E $I DESI GN
Ion |âgulea
Conf. dr., catedra Design, Facultatea Informatica si Inginerie, ULIM, Tel: +373 22 229973Chisinau,
Republica Moldova, Tel:(37322) 329575; E-mail: r ocual l c@l i st . r u
Termenul de „imagine” se înscrie în aria teoriei si practicii artistice, însá specificul imaginii
artistice în artá sau ergonomie si design este divers. În consecin|á, analiza comparatá a unor aspecte
semantice a no|iunii de imagine în aceste domenii a si format actualitatea cercetárii aláturate.
În literatura de specialitate (1,2,3,4,9,10,11,13,14,15) întâlnim diverse tratári a no|iunii de
imagine, spre exemplu, no|iunea de imagine (lat. imago – reprezentare), explicatá prin: a) decupaj
concret al experien|ei sensibile actuale sau actualizate, investit cu noi semnifica|ii, primite mai ales de
la formá planá (topologicá) sau în spa|iu (tensionalá) pe care o creeazá un anumit artist, pictor,
desenator, sculptor etc.; b) „produs” exclusiv al imaginarului, al fanteziei, fárá concursul memoriei, dar
hránitá de gândirea plasticá; sin.: icon; v. configurajie, formá totalá, viziune (spajialá) (1, p.154).
Multiaspectualitatea semanticá a no|iunii de imagine ne permite referirea literaturii si trimiteri la
diverse surse, scoli si autori, cáutând idei similare sau diversitá|i in tratarea no|iunii date, cum ar fi cele
ce urmeazá: 1) reflectare în mintea noastrá a realitá|ii pe baza impresiilor primite prin sim|uri (imagini
auditive, vizuale etc.); 2) reprezentare a unui obiect, a unei scene din realitate etc., prin desen,
fotografie etc.; tablou, priveliste. I magine artisticá – produs specific al crea|iei artistice care exprimá
generalul într-o formá senzorial-concretá, în unitate nemijlocitá cu individualul (folosind cuvinte,
sunete, culori etc.), /fr. image/ (2, p.189). Totodatá, o altá no|iune, stilistic comparabilá cu no|iunea de
imagine dar si frecvent utilizatá cu acelasi sens este cea de chip, explicatá prin: 1) înfá|isare a unei
persoane; 2) mod, fel, gen, modalitate/magh. kep/ (2, p.68). În Germania medievalá expresiabilde(sau
pilde) înseamná (cá si termenul latinesc medieval imago sau cel fran|uzesc image) orice reprezentare
figuralá, fárá nici o deosebire privind materialul sau tehnica. El cuprinde deci aproximativ sfera pentru
(...) termenul de „configura|ie”. Abia dupá sfârsitul perioadei gotice pare sá fi avut loc îngustarea
sensului în în|elesul de „tablou” (17, p.125).
În încercarea unei analize a esen|ei imaginii în continuare, vom apela la faptul cunoscut, spre
exemplu, când se pronun|á „már”, to|i ne figurám aproximativ acelasi lucru. Dacá însá ni s-ar cere sá
pictám ceea ce ne-am figurat, ar rezulta o mare diversitate de Forme. De aici nu tragem concluzia cá
imaginile noastre despre már diferá de la unul la altul, si cá între Imagine si Formá (transcrierea
plasticá a imaginii) intervine unce personal (...). Imaginea este ceea ce poate fi gândit dintr-un obiect
distinct de no|iunea care îl exprimá. Din alt unghi, ea este ceea ce poate fi perceput dintr-o idee (20, p.
42). No|iunea deimagine în aspect psihofiziologic poate fi întâlnitá si la cercetátorul american Arthur
F. J ones (3), care explicá termenul deimagine remanentá prin: imaginea care rámâne pe retiná dupá ce
stimulul vizual este îndepártat. Receptorii de culoare ai ochiului obosesc dupá ce privesc intens o
anumitá culoare si produc o imagine iluzorie de aceeasi formá a culorii complementare dupá
îndepártarea stimulului ini|ial (3, p. 314). În acelasi timp, a spune cá imaginea este întotdeauna
imagine a ceva nu înseamná a spune cá imaginea este reproducerea unui lucru, copia sau facsimilul
sáu (18, p. 257).
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
84
Prin urmare, inevitabila includere al aspectului psihofiziologic – de percep|ie a imaginii, în aria
cercetárii actuale, considerám, ne va permite efectuarea unei analize multilaterale a no|iunii de imagine
în artá, ergonomie si design.
Punându-ne întrebarea despre esen|a racordarii între no|iunile deimaginesi artà, în primul rând
considerám sá constatám, cá cuvântul artá are mai multe sensuri. El provine din latinescul ars care
înseamná „îndemânare”. Desi în lucrarea de fa|á ne ocupám, în mod special, de artele vizuale si, în
esen|á, de artele frumoase, prin defini|ie, termenul de„artà” poate fi aplicat multor discipline, cum ar
fi muzica, dansul sau teatrul. Dar dincolo de valoarea materialá pe care o poate dobândi, arta existá si
capátá semnifica|ie ca o transpunere a ideilor si sentimentelor în formá vizualá (3, p.11), prin
intermediul imaginii si a no|iunii respective deimagine artisticá (1,2,3,11,14,16). Astfel, întemeindu-
ne pe tot ceea ce a agonisit de-a lungul veacurilor arta care a vrut sá slujeascá omul (...), vom crea
imaginile în care ceilal|i oameni vor gási hraná spiritualá, îndemn necontenit în autodepásire (19, p.
92).
Definirea imaginii artistice drept metodá specificá pentru artá - de reflectare, pátrundere si
transformare artisticá a realitá|ii obiective în formá concret – senzorialá de pe pozi|iile unui anumit
ideal estetic, constituie punctul de plecare si conceperea specificului de proiectare în design. Designul –
una din cele mai dezvoltate si accesibile forme ale artei plastice si proiectárii artistice, ce executá o
func|ie estetico-utilitará si este orientatá spre rezolvarea unor probleme sociale concrete. Ideea de bazá
a design-proiectului e necesar sá fie laconic si accesibil exprimatá. În cele mai multe dintre solu|iile
proiectárii artistice, efectul plastic se ob|ine gra|ie pátrunderii profunde în esen|a lucrurilor si
reprezentárii acestei esen|e într-o formá adecvatá. „Scopul designerului constá nu în faptul de a conferi
confec|iei un chip oarecare, ci bazându-se pe modul abordárii artistice de a transforma obiectul în semn
al contextului artistic unitar si imagine de proiectare a realitá|ii” (4, p.15). Legátura intre imaginea
vizualá si imaginea artisticá e departe de a avea o singurá semnifica|ie, deoarece obiectul rela|iilor
dintre autor si „consumatorul” operei nu e însási reprezentarea, ci sensul si con|inutul, care se tráieste
în procesul acestei rela|ii. Reiesind din specificul designului în literatura de specialitate se utilizeazá
no|iunea de „imagine de proiect” (4), ce reflectá în cea mai mare másurá esen|a design-proiectárii
contemporane. Dar, „fiecare observator, în conformitate cu individualitatea sa, în felul sáu, din
experien|a sa, din adâncurile fanteziei, din natura asocia|iilor sale, din premisele caracterului sáu,
deprinderi si apartenen|á socialá îsi creeazá imaginea conform acestei reprezentári, sugerate de autor,
ferm conducându-l spre cunoasterea si tráirea temei. E aceeasi imagine conceputá si creatá de autor,
însá concomitent aceasta e fáuritá prin „actul” creator personal si a spectatorului” (5, p.171). Imaginea
artisticá apare în contact nemijlocit al subiectului cu opera de artá si se imprimá în constiin|a lui. Apoi
imaginea artisticá poate ob|ine o relativá independen|á, adicá a se dezvolta independent de influen|a
directá a operei de artá. Acest fenomen poate fi posibil, fiind-cá percep|ia nu coincide întotdeauna cu
forma plasticá ori verbalá. Conform datelor furnizate de psihologi, „ra|iunea se infiltreazá nu numai în
concepte, ci si în reprezentári; „aláturi” de gândirea logicá existá si gândirea asociativá” (6, p.45).
A.Vallon spune, cá „omul judecá nu doar despre acele obiecte pe care le recep|ioneazá nemijlocit.
Obiectul judecá|ilor si cunostin|elor sale adesea devin lucruri si fenomene care în momentul dat nu
ac|ioneazá asupra organelor lui de sim|, si anume imagina|ia „transformá” obiectele lipsá în minte, în
obiecte prezente în minte, si permite ra|iunii sá se sprijine pe imagini” (7, p.117).
Opera de artá ca parametru constant prezintá o condi|ie pentru apari|ia imaginii artistice. Iar
imaginea artisticá se prezintá în rela|ie cu opera de artá, ca un criteriu al valorii ei estetice. „Diapazonul
imaginii artistice se întruchipeazá în materiile concrete, materializarea impresiilor vizuale si emo|ionale
în forme corespunzátoare poetice, plastice, muzicale pâná la realizarea artisticá a unei ori altei func|ii
practice în arhitecturá si design” (8, p.48). Realitatea vie|ii în artá si design se transpune gra|ie
materializárii unor anumite legi ale naturii (ritmului, staticii, dinamicii, echilibrului, culorii etc.), care
alcátuiesc baza imaginii; iar elementele constrictive, organizate dupá aceste legi, definesc caracterul
rolului emo|ional si semantic al metaforicului materializat în obiect si perceput de om, de asemenea ca
urmare a satisfacerii cerin|elor utilitare, estetice ale forma|iei social-economice date. Drept con|inut al
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
85
imaginii artistice se prezintá copia realitá|ii, adicá realitatea reflectatá în constiin|a omului si nu
realitatea însesi, cum ar putea fi de obicei tratat eronat acest proces.
Influen|a esteticá asupra omului e determinatá de unele mecanisme psihologice. Prin urmare, e
absolut natural cá în imaginea artisticá si în influen|a realá, pe care ea o produce asupra recipientului
(ascultàtorului, spectatorului), se pot delimita unele sau altele aspecte (spre exemplu, cognitive,
emo|ionale). Totodatá, specificul major al ideii plastice si imaginii artistice (ce determiná eficacitatea
lor realá) se determiná prin unitate, ne respectarea cáreia aduce la distrugerea însási a imagini (10).
Racordarea imaginii artistice (plastice) în artá nu poate fi directá cu imaginea în design.
Percep|ia artisticá e condi|ionatá într-o anumitá másurá de caracterul operei de artá, con|inutul obiectiv
al acesteia, specificul organizárii ei structurale care determiná caracterul percep|iei, continuitatea si
orientarea ei. Forma consistentá a operei de artá–imaginea artisticá, reprezintá un punct al raportului, o
„permanen|á” care devine drept un obiectiv al cercetárilor contemporane (11,12,13,14,15).
Pozi|iile de bazá ale imaginii artistice în artá pot servi drept punctul ini|ial în cercetarea
problemei percep|iei imaginii respective în design însá, dupá cum noteazá G. Demosfenova: „Exportul
direct al categoriilor studiului artelor în design, fárá corespunzátoarea transformare teoreticá, este
imposibil (9, p.48).
Apreciind opinia lui O. Ghenisaretski, cá tehnica este indiferentá fa|á de om, deoarece nu con|ine
în sine ideile subiectului si nu e capabilá a |ine cont de subiectivitatea omeneascá (16, p.5), putem
concluziona, cá fárá participarea artistului, fárá contactul cu artele plastice, designul contemporan în
forme adecvate nu ar fi reusit sá se formeze ca varietate a gândirii estetice, ca produs al ideilor la
hotarul artei si stiin|ei, ca descoperire a lui la frontiera secolelor XX si XXI.
Concluzii
În urma analizei comparate a no|iunii de imagine în arta plasticá, ergonomie si designul
contemporan, rezumând cele expuse mai sus, putem constata urmátoarele fapte:
a) În dependen|á de domeniul stiin|ific/artistic referit, pot fi delimitate urmátoarele no|iuni-cheie,
observate din literatura de specialitate: imagine (reprezentare - aspect generalizat); imagine artisticá
(referitor la artá); chip (mod, modalitate sau înfá|isare); imagine de proiect (referitor la procesul de
design-proiectare sau proiectare artisticá); imagine remanentá (psihofiziologia percep|iei);
configurajie (referitor la formá); formá totalá (referitor la aspectul general a formei); viziune
(spajialá) (referitor la aspectul/caracterul reprezentativ al formei), etc., (luând în considerajie cà
analiza actualà nu î¸i pune scopul unui studiu complex în domeniul dat);
b) No|iunea deimagine (în accepjie generalà) poate fi observatá în literatura de specialitate cu
aspect de artá si stiin|ific contemporan la mai mul|i autori, independent de scoalá artisticá, |ará, culturá
sau limba de comunicare;
c) No|iunea deimagine este larg utilizatá astázi în stiin|á (spre exemplu psihologie, ergonomie
s.a.) si artá (arta plasticá, artele vizuale, designul contemporan s.a.), însá, reiesind din caracterul
multiaspectual a semanticii termenului dat e necesará delimitarea stilisticá în utilizarea corectá a
no|iunii, referitor la diferite domenii.
d) Exportul direct al categoriilor studiului artelor în designul contemporan, fárá corespunzátoarea
transformare teoreticá, este imposibil.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
86
BIBLIOGRAFIE
1. Susalá I., Bárbulescu O., Dic|ionar de artá. Termeni de atelier, Ed. Sigma, Bucuresti, 1993.
2. Hâncu D., Dic|ionar explicativ scolar, Ed. Stiin|a; Chisináu, 1999.
3. Arthur F. J ones, Introduction to Art, Copyright ©1992 by HarperCollins Publishers, Inc, Seria
Culturá generalá, Traducere în limba rom., Ed. Lider, Bucuresti.
4. Meroµnxa xyµoxecrnennoro xoncrpynponannx, Mocxna, BHHHT3,1983.
5. 3ñsenmreñn C., Monrax 1938, Coôp. cou., B 6-rn r., T.2, Mocxna, Hcxyccrno, 1964.
6. Hepnep H.A., Hponecc oôyuennx n ero saxonomepnocrn, Mocxna, Hpocnemenne, 1980.
7. Bannon A., Or µeñcrnnx x mtcnn, Mocxna, Hnocrpannax nnreparypa, 1956.
8. Fannep 3.A., Hpeemcrnennocrt n pasnnrnn xyntrypt, Mocxna, Hayxa, 1969.
9. ¡emoc]enona I.H., Hpoônemt xyµoxecrnennoro rnopuecrna n µnsañn, B xn., Hpoônemt
xyµoxecrnennoro mtmnennx n µnsañna, Mocxna, Tpyµt BHHHT3, Btn.,17, 1978.
10. 3ananona H.¡., Homon F.u., Honomapenxo B.A., Oôpas n cncreme ncnxnuecxoñ perynxnnn
µexrentnocrn, Mocxna, Hayxa, 1986.
11. Mnrynon A.C., Xyµoxecrnenntñ oôpas // Bonpoct ncropnn n reopnn +crernxn, Btn., 9,
Mocxna, 1976.
12. Btrorcxnñ H.C., Hcnxonornx ncxyccrna, 3-e nsµ., Mocxna, Hcxyccrno, 1986.
13. Ianneen F.M., uenonex, ncxyccrno, rexnnxa, Hs-no Kasancxoro ynnnepcnrera, 1987.
14. Iopanon K., Xyµoxecrnenntñ oôpas-]opma nosnannx xnsnn // 3crernuecxax xyntrypa n
ncxyccrno, Mocxna, Hsoôpasnrentnoe ncxyccrno, Btn. 5, C. 125-189, 1975.
15. Heñsepon H.H., Oôpasnocrt n ncxyccrne, Mocxna, Hpocnemenne, 1977.
16. Ienncapercxnñ O.H., Axryantnte npoônemt nccneµonannx npoexrnoñ xyntrypt //
Texnnuecxax +crernxa, N5, 1989.
17. Hofmann Werner, Fundamentele artei moderne, Vol. I si II, Editura Meridiane,
Bucuresti, 1977.
18. Pareyson Luigi, Estetica. Teoria formativitá|ii, Editura Univers, Bucuresti, 1977.
19. Schileru Eugen, Preludii critice, Vol. III, Editura Meridiane, Bucuresti, 1975.
20. Plesu Andrei, Ochiul si lucrurile, Editura Meridiane, Bucuresti, 1986.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
87
DE LA TEHNI CI GRAFI CE SPRE TEHNOLOGI I DI DACTI CE
Ion |âgulea
Conf. dr., catedra Design, Facultatea Informatica si Inginerie, ULIM, Tel: +373 22 229973Chisinau,
Republica Moldova, Tel:(37322) 329575; E-mail: rocuallc@list.ru
ABSTRACT
Work actual and organizes the concepts to virtual reality with didactic accent, typical of
university formation.
Aspectul educa|iei artistico-plastice contemporane în scoala superioará se manifestá prin eforturi
tot mai semnificative pentru a-si actualiza structurile, con|inuturile si strategiile de interac|iune cu
studen|ii-designeri si artisti plastici. Unul din scopurile principale a procesului dat poate fi nominalizat
si prin incercarea de prefigurare, cel pu|in inten|ional, a unei stári de pregátire compatibilá cu
caracteristicile învá|ámântului de mâine.
Eforturi în aceastá direc|ie sunt depuse pretutindeni (1, 2); în care se încearcá sá se realizeze ceea
ce sublinia G. Sensevy(4), referindu-se la scientismul stiin|elor educa|iei si reluând un pasaj metaforic
din Le Moigne: „Stiin|ele educa|iei trebuie sá gândeascá la construirea unei tehnologii «science du
savoir-et-donc-du-faire». Ele trebuie sá conceapá, stiind cá „a concepe înseamná a cáuta ceea ce nu
existá încá si totusi a-l gási; aceasta înseamná a reflecta asupra practicii noastre; înseamná a transforma
praxis-ui înpoesis"(5).
Totodatá, este evident din practica artei plastice, spre exemplu, a perioadei impresionistilor
francezi, cá cáutárile formelor si tehnicilor noi de expresie plasticá nu au încetat nici când (3, 9).
Actual, la începutului sec. XXI, în pedagogia artelor, desi se depun eforturi pentru proiectarea de
curriculumuri, pentru promovarea unor metode de instruire adaptate noilor cerin|e si posibilitá|i oferite
de tehnologiile informatice si comunica|ionale, pedagogia este încá departe deelaborarea unor strategii
(ca modele de interac|iune) (6,7,8) si a unor tehnologii complexe pentru transpunerea lor eficientá în
practica educa|ionalá. Aici e si actualitatea problemei abordate.
Necesitatea practicárii tehnicilor grafice de cátre studen|ii facultá|ilor universitare de artá si design
contemporan, considerám, nu se pune la îndoialá. Problema actualizatá sá referá la obiectivele
cursurilor respective, forma, con|inutul curricular si metodele de instruire si educa|ie plasticá. Printre
obiectivele unui astfel de programanalitic ar fi:
a) Introducerea si ordonarea conceptual-teoreticá a realita|ii virtuale, cu precizie didacticá
caracteristicá învá|ámântului universitar;
b) Dezvoltarea cmponentei celei mai importante: generarea si prelucrarea informa|iei grafice,
cea care a dat impulsul primelor aplica|ii si în jurul careia pivoteaza intregul domeniu. In
capitole separate sá trateazá concis principalele principii, metode si tehnici de simulare
interactivá, în timp real si cât mai veridic a unui context sau ambient grafic: reprezentarea si
modelarea obiectelor, transformári geometrice, sisteme de vizualizare, transformári de rastru,
efecte de reflexie si iluminare, redarea suprafe|elor parametrice, anti-aliasing, texturarea.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
88
Cu privire la acestea programele speciale ofera o informa|ie pertinentá, inchisá pe mul|imea
aplica|iilor, mai ales pe mul|imea posibilita|ilor de programare a vizualita|ii, folosind biblioteci grafice
existente s.a.
La baza obiectivelor cursului instructiv, incluse in programu, pot fi propuse în continuare si
urmátoarele principii:
c) Asimilarea tehnicilor grafice ca un limbaj specific de sine státátor, egal cu cel al disciplinei
picturii sau desenului;
d) Organizarea complexá a tehnologiei didactice, formelor, modurilor de însusire a
materialului, reiesind din caracterul sincretic al artei plastice si specificul tehnologiilor
informa|ionale contemporane;
e) Parcurgerea urmátoarelor etape consecutive: studierea, cercetarea, cunoasterea fenomenului
„Tehnici grafice” in ansamblul mijloacelor plastice contemporane;
f) Cursul de „Tehnici grafice” are ca scop studierea teoreticá si practicá a principalelor tehnici
de expresie plasticá, cunoasterea materialelor, instrumentelor si substan|elor folosite precum
si a procesului tehnologic în toate fazele sale de la proiectare, multiplicare si pâná la
expunere.
Con¡inutul disciplinei se propune a fi axat pe urmátoarele pozi|ii:
- Scurtá retrospectivá asupra istoriei tehnicilor grafice;
- Procedeele de prelucrare a imaginii, clasificare;
- Mijloace materialele;
- Procedee tehnice executate în diferite materiale/pachete grafice;
- Efectele si metodele specifice de suprapunere, transparen|á, acoperire etc.;
- Mijloacele plastice de prelucrare;
- Punctul;
- Pata;
- Linia
- Design-ul si construirea artisticá a formelor;
- Forme „2D.” si „3D.”;
- Ritmul;
- Ritmul de tact simplu;
- Ritmul de tact alternativ;
- Ritmul compus;
- Propor|iile;
- Simetria;
- Radialá;
- Bilateralá
- Dinamica;
- Echilibrul;
- Mijloacele artistice;
- Compunerea artisticá;
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
89
- Contrastarea si nuan|area (forme si culori);
- Aspectul estetic final a lucrárii în cadrul utilizárii tehnicilor grafice.
La încheiere si in calitate de ilustratá propunem o lucrare si etapele executárii ei prin intermediul
tehnicilor grafice:
Tema: „Portret feminin”
Fig. 1 Fig. 2 Fig. 3 Fig. 4
Caracterizarea generalizatà a etapelor principale:
Et. I:– executarea materialului plastic ini|ial, schi|a graficá din naturá (creion, hârt.),(Fig.1);
Et. II: - transpunerea imaginii în formá electronicá prin scanare; compunerea/pozi|ionarea ei în
foaie; prelucrarea elementelor esen|iale a portretului (Fig. 2);
Et. III: - prelucrarea detaliilor formei, rezolvarea rela|iilor de luminá si contrast cu fondalul;
generalizarea portretului (Fig. 3);
Et. IV: - aranjarea esteticá a perimetrului lucrárii alb-negru în ramá (Fig. 4).
Rem.: În cazul elaborárii lucrárilor prin intermediul culorilor cromatice sunt actuale spre
rezolvare problemele de ton cromatic, luminozitate si contrast cromatic, armonie si gamá cromaticá,
corespunderea con|inutului si formei plastice s.a.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
90
REFERI N|E BI BLI OGRAFI CE
1. |âgulea I., „Portret feminin”, Chisináu, 2008.
2. Knapnn M.B., Heµarornuecxax rexnonornx n yueônom nponecce, Cepnx 3nanne, Nr. 6, Mocxna,
1989.
3. Tehnologii educa|ionale moderne, Vol. V, De la orientári teoretice, la modele tehnologice, Coord.,
V.Mândâcanu, Ed. LeMot, Bucuresti, 1999.
4. Merritt Douglas. Television Graphics – from pencil to pixel, Van Nostrand Reinhold Company,
New York, 1987.
5. Sensévy, G. La scientificité des sciences de l'éducation. în: L'Année de la recherche en sciences de
l'éducation. Paris: P.U.F., Année 1994, 53 - 69.
6. Le Moigne. Les sciences de l'inginerie sont des sciences fondamentales. Contribution a
l'epistemologie de la technologie. Revue internationale de systémique, vol.7. 1993, No.2.
7. Cucos, C. Pedagogie. Iasi: Polirom, 1996.
8. De Peretti, A. Educa|ia în schimbare. Iasi: Spiru Haret, 1996.
9. Bontas, I. Pedagogie. Bucuresti: ALL Educa|ional S.A., 1996.
10. Ionescu, F, Grafica în realitatea virtualá, Editura tehnicá, 2000.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
91
DRAMATURGI A $I ROLUL EI Î N PROCESUL ELABORÄRI I
OPEREI TEATRALE
Petru Balan
Conf., Maiestru în arte, catedrá Design, Facultatea Informatica si Inginerie, ULIM,
Tel: 33 – 86 - 00, E-mail: pscenograf@gmail.com
Dramaturgia, drama (din greceste – drama – ac|iune) – aláturi de eposul si lirica, unul dintre
cele trei genuri de literaturá artisticá. Include crea|ii destinate realizárii scenice având diferite genuri
(tragedia, comedia, drama, melodrama, vodevilul, farsa). Traducerea directá a cuvântului grecesc
„tragedie” înseamná „cântecul |apilor”. Ideea este cá, în riturile strávechi grecesti, de unde a si pornit
tragedia, participau masca|ii în piei si másti de |api, reprezentând satirii – înso|itorii zeului Dionis care
cântau ode în cinstea lui. Formarea genului a avut loc treptat. Simplá comunicare a cântáre|ilor de
diferambe (odelor, cântecelor de laudá) si corului, în timpul cáreia ascultátorilor li se povesteau istorii
din via|a zeilor si eroilor, s-a transformat cu timpul într-un gen de crea|ie artisticá. Astfel, tot mai mult
loc se oferea reprezentárii personajelor evenimentelor tragice, iar ac|iunea începea sá prevaleze fa|á de
nara|iune. Punctul culminant tragedia anticá a atins-o în crea|iile lui Eshil, Sofocle si Euripide.
Dramaturgii englezi din perioada Renasterii au schimbat structura tragediei, au înláturat unitatea
ac|iunii, consideratá la antici strict necesará, au unit în piese comicul si tragicul. Tragediile lui
Shakespeare se deosebesc printr-o extraordinará libertate de compozi|ie, printr-o uriasá bogá|ie de idei:
ca si cum ar fi absorbit întregul spectru de idei filozofice si sociale a epocii, reflectând profunzimea si
complexitatea conflictelor sociale fundamentale. Deja, în sec. XVII odatá cu instaurarea clasicismului
în artá, tragedia devine unul dintre cele mai structurate genuri de dramaturgie, supunându-se unor
reguli stricte - unitatea ac|iunii, locului si timpului, delimitarea tragicului de comic. În secolul al XIX-
lea în dramaturgie a început sá se acorde o mai mare aten|ie dramei, mai potrivite (spre deosebire de
tragedie) coliziilor vie|ii reale a conflictelor reale, precum si a problemelor vitale ale oamenilor
obisnui|i. În teatru modern, în formá purá, tragedia se întâlneste rar, cu toate cá, existá o tendin|á a
renasterii ei. Acest fapt poate fi explicat prin experien|a istorica a secolului al XX-lea cu dinamismul
lui social, cu ascu|imea confruntárilor de clasa. În tragedie, de obicei sunt descrise cele mai profunde
contradic|ii dintre om si societate. Eroul tragediei intrá într-un conflict de ne solu|ionat cu lumea, cu
realitatea, cu el însusi. Lupta eroului, adesea duce la moartea lui, dar aceastá moarte nu epuizeazá
conflictul, ci doar îi dezváluie amploarea.
Comedia, la fel ca tragedia, sa náscut în Grecia anticá de la ceremoniile care înso|eau festivitá|ile
în cinstea zeului Dionis. Dar, dacá tragedia s-a náscut din partea ceremonialá a festivitá|ii, atunci
comedia - de la marsul masca|ilor, care cântau cântece vesele. În greceste cuvântul komos - procesiune
si ode - cântec au dat denumire genului de comedie. „Tatál comediei” este numit comediograful antic
grecesc Aristophanes (cca. 445 - 385 î.e.n.). Acest gen a fost popular, si în Roma anticá (Plautus,
Terentius). Anume comedia romaná a influen|at semnificativ asupra dezvoltárii genului în Europa.
Comedia, sobru studia natura umaná, luând în derâdere viciile si greselile oamenilor. Bazatá pe
zugrávirea personajelor si situa|iilor comice, se ridica spre generalizári principiale, judecând iste|
individul si societatea. Cele mai de valoare opere de acest gen, sunt acelea care aratá defectele
societá|ii. În diferite |ári, la toate etapele istoriei teatrului, apáreau variante proprii de comedii.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
92
Comedia spaniolá - Lope de Vega si Calderon, comedia englezá din Renastere (Shakespeare si
contemporanii lui), comedia realistá rusá (N. Gogol).
Sunt multiple principii de clasificare a comediei. În func|ie de structurá se deosebeste comedia
caracterelor si comedia situa|iilor. În func|ie de tipul de subiecte si caracterul de prelucrare a acestora,
comediile pot fi laice, lirice, satirice, si de moravuri. Dar, de cele mai multe ori în piese apare un
amestec complex de elemente, fie structurale sau stilistice. Acest lucru este caracteristic îndeosebi
teatrului contemporan.
Drama (în sens restrâns) - gen de dramaturgie, care ocupá o pozi|ie intermediará între comedie si
tragedie. În sec XVIII-lea scriitorul si filozoful francez din perioada iluminismului D. Diderot, a
proclamat drama drept un gen de dramaturgie literará de sine státátoare, care descrie lumea realá a
omului cu problemele si psihologia ei, rela|iile cu lumea înconjurátoare. Cu timpul, drama a devenit
unul dintre cele mai importante genuri teatrale. De ea este legatá crea|ia lui G.E. Lessing, F. Schiller, în
Germania, în Fran|a V. Hugo creeazá un tip de drama romantica, care a exercitat o influen|á majorá
asupra dezvoltárii teatrului mondial.
Interesul fa|á de drama creste odatá cu apari|ia artei regizorale. Se formau construc|ii dramatice,
tipuri de conflict, modalitá|i de construire a subiectului, de conturare a caracterelor omenesti cu totul
neasteptate. Asa sunt dramele lui H. Ibsen, H. Hauptmann, A. Strindberg. În prezent, drama se
deosebeste printr-un con|inut serios, care reflectá diferite aspecte ale vie|ii omului si societá|ii, studiazá
psihologia umaná, atinge cele mai importante probleme contemporane.
Melodrama - piesá cu o intrigá acutá, cu emotivitate exageratá, cu o opozi|ie ascu|itá între bine si
ráu, având un caracter moral - instructiv. Ea a apárut la sfârsitul sec. XVIII în Fran|a, iar în Rusia - în
anii 20 ai sec. XIX-lea.
Vodevilul - o formá a comediei moravurilor cu cântece, cuplete si dans. A apárut în Fran|a;
clasicii vodevilului - E. Skrib, E. Labish. Celor mai reusite crea|ii acestui gen le este caracteristicá o
veselie burlescá si o oglindire acutá a realitá|ii.
Farsa - o comedie - vodevil al sec. XIX-XX, având un con|inut usor si bogatá în trucuri comice
distractive.
Spectacolul este o crea|ie colectivá, realizatá de mul|i maestri din diferite genuri artistice, locul de
frunte în care, fárá îndoialá, îl ocupá arta actorului. Ghideazá tot procesul de lucru asupra spectacolului
– regizorul, el este conducátorul artistic, organizatorul tuturor proceselor artistice de creare a
spectacolului. Istoria rela|iilor între regizor si pictor este veche ca lumea, si tot atât de complicatá. În
sec. XVIII teatrul era o performan|á de sárbátoare, în care pictorul – tot el masinistul scenei - era o
persoaná dintre cele mai importante. Acestea au fost timpurile feeriilor si baletelor pompoase, în care
chiar si spectacole dramatice se asemánau cu baletul. Tehnica designului teatral era bine dezvoltatá.
Care sunt în prezent rela|iile între regizor si pictor? Regizori sunt diferi|i, comportamentul lor si
gusturile sunt dictate de culturá, atitudine fa|á de teatru, temperament. Rela|iile cu pictorii de asemenea,
sunt diferite. Chiar dacá regizorul si pictorul, cu care lucreazá el, au acelasi gust si tendin|e spre
activitatea teatralá, chiar si atunci, la ei nu poate sá apará aceiasi viziune asupra spectacolului.
Întotdeauna imaginea spectacolului la pictor, profesional va fi una alta decât la regizor. El are alte
puncte de reper, el altfel se gândeste la stil, culoare si, cel mai important, expresia plasticá a ideii
spectacolului, diferá de cea regizoralá, care opereazá cu chipuri actoricesti. La aceastá etapá, în special
în cazul în care pictorul creeazá o imagine plasticá reusitá a spectacolului, apar complica|iile. Nici
pictorul, nici regizorul, bineîn|eles, nu vor sá cedeze; regizorul din cauza cá si-a închipuit multe în
legáturá cu viitorul design iar pictorul considerá cá designul - este domeniul lui de activitate. Aceastá
confruntare uneori aduce la rezultate foarte bune, dar se întâmplá cá regizorul, totusi, îi stricá ceva
pictorului. Aceastá luptá se terminá uneori cu un colaps complet a imaginii create de pictor, ceea ce, de
obicei, nu este benefic pentru spectacol. Un alt exemplu: regizorul construieste spectacolul bazându-se
pe actor si lucreazá cu el. În acest caz, viziunea pictorului trebuie doar sá completeze conceptul
regizoral. Este mai usor, deoarece pictorul are posibilitatea de a schimba ceva prin propria viziune, în
cazul unor inconcordan|e cu conceptul regizoral. În acest caz, si dezbaterile influen|eazá pozitiv
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
93
spectacolul. Cel de-al treilea caz, când regizorul are încredere depliná în pictor, interesându-se, în
special, de realizarea plasticá a spectacolului: „Construi|i-mi spa|iile de joc si mizanscenele, iar eu voi
lucra cu actorii”. Este foarte tentant pentru pictor, dacá el poate face fa|á acestei sarcini. Atunci, fiecare
cu entuziasm si pasiune îsi face lucrul. În asemenea cazuri, apar spectacole reusite cu o scenografie
bine închegatá, realizatá într-un singur stil si conceputá ca un tot întreg. Mi se pare, cá esen|a unei
colaborári fructuoase între regizor si pictor, este interesul reciproc unul fa|á de celálalt, atunci când
pictorul este cu adevárat interesat de regizor ca de un creator al spectacolului, e interesat de ideile
acestuia, iar regizorul este sigur cá doar acest pictor va putea crea scenografia spectacolului, ce se va
raporta perfect la viziunea sa. Rela|ia dintre regizor si pictor mai are încá o laturá specificá si
importantá. Sá ne oprim la ea. Ce trebuie sá în|eleagá regizorul din schi|ele si machetele preliminare
ale pictorului? Mai întâi de toate, construc|ia concretá volumetricá a spectacolului – ce loc, pictorul, îi
atribuie actorului în fiecare tablou din spectacol, unde sunt iesirile, cum se monteazá totul cum se
îmbiná decorul tablourilor, cum vor fi pauzele si antractele, câte pár|i sunt realizate în volum si câte
pictate? Este important, la ce se gândeste regizorul în legáturá cu aspectul vizual propus. O metoda
practicá foarte reusitá este macheta cu scará ini|ialá - 1:50 (2 cm. în metru). Cu ajutorul acestei machete
mici, care apare deja deodatá dupá primele schi|e de creion, pot fi solu|ionate problemele spa|iului,
tehnici spectacolului, ba chiar si culorii. Macheta trebuie sá fie fácutá din carton si mici tije de lemn,
montatá pe un cerc mic |inând cont de scara folositá. În machetá, totul se învârteste, se schimbá, totul
poate fi másurat instantaneu cu ajutorul compasului, poate fi clarificatá márimea fiecárei cortine. În
machetá totul se vede, regizorul vede întregul spectacol în miscare, si aproape imediat îi spune
pictorului ce îl aranjeazá si ce nu.
Aceastá limpezime e beneficá pentru pictor: dacá deodatá se va face o schi|á mare în culori, ar fi
mai greu sá te |ii de o abordare ra|ionalá a materialului spectacolului. Mai mult decât atât, nu fiecare
regizor poate sá vadá în schi|a platá, imaginea în volum al spectacolului. Schi|ele pictate, sunt
impresionante, ele atrag aten|ia prin farmecul picturii. Dar regizorul începe sá întrebe: „Si cum va fi
asta? Dar ce va fi aici? Dar asta unde va dispare? Dar cât timp va ocupa schimbarea?”. Pentru un
spectacol clar si precis în timp, de la bun început trebuie sá fie precizat stilul lui. Stilul spectacolului -
nu este un stil de epocá (empire, clasic, gotic, etc.), ci un oarecare ritm plastic, caracteristic doar acestui
spectacol. Fárá a gási acest ritm, care determiná atitudine pictorului fa|á de subiect, nu se poate începe
lucrul. Atunci cum sá înceapá pictorul sá lucreze asupra spectacolului? Am men|ionat termenul
„imaginea spectacolului”, cum este ea, ce formá are, care într-un mod clar si plastic - atractiv ar
exprima ideea si sensul. În primul rând trebuie sá încercám sá ne imaginám acea párticicá de via|á, la
care se referá piesa, astfel încât sá sim|im dupá ea o lume întreagá. Pictorul trebuie sá stie timpul si
locul, pe care îl zugráveste. Dacá aceastá piesá se referá la trecut, atunci, el trebuie sá stie despre acest
trecut cu mult mai mult decât este descris în ea. Pictorul teatral trebuie de|iná un bagaj cultural amplu si
pe tot parcursul vie|ii, sá-si sporeascá cunostin|ele. Pictorul teatral este un pictor deosebit. El trebuie sá
cunoascá la perfec|ie întreaga istorie a artei teatrale, istoria culturii materiale, istorie costumului,
tehnica si tehnologia teatralá. El ar trebui sá se intereseze de orice subtilitate de via|á a oamenilor din
epocile precedente, uneori, un fleac ar putea sugera ceva foarte important. El trebuie sá fie interesat de
lume si curios de ea, sá aibá dorin|a de a cunoaste tot ce a fost, ce este, ba chiar si ce va fi (si aceasta
este, de asemenea, foarte important), sá încerce sá simtá viitorul.
Cáutarea expresiei artistice în disignul spectacolului, se realiza în multiple direc|ii. Erau testate
mai multe modalitá|i de expresie scenicá. Se supuneau verificárilor ideile originale, chiar si acelea care
au fost luate din artele plastice si esteticá.
În practica dezvoltárii complicate a designului scenic, principiul de bazá a echipamentului
material al spectacolului, a devenit principiul selec|iei stricte a celor mai necesare detalii scenice.
Aceastá regulá este în vigoare si în montárile pieselor teatrului „epic”, si în cazul montárii dramelor
„literare”, în cazul pieselor -- reportaj. În toate cazurile, construc|ia rezonabiá si artisticá a decorului
scenic, deschide în fa|a actorului mai multe posibilitá|i de realizare scenicá, ajutându-l sá lucreze cu
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
94
replica, sá-si simtá partenerul, uneori, chiar, îl aduce la descoperiri neasteptate a nuan|elor propriului
rol si la improviza|ii.
Realizárile teatrului contemporan nu pot fi privite izolat, fárá analiza socio-psihologicá a
publicului. Publicul contemporan s-a schimbat tot atât de brusc ca si teatrul. El are tot dreptul sá se
astepte la sinteze, la integritatea organicá a ac|iunii scenice. În acest sens, rolul scenografiei creste. În
conformitate cu criteriile curente al acestui tip de artá, ea îndeplineste rolul codului semantic al
întregului spectacol, care, în timpul desfásurárii ac|iunii se descifreazá cu ajutorul actorilor si
acompaniamentului din lumini si muzicá.
Schimbarea frecventá a stilurilor si metodelor artistice, n-a împiedicat unirii eforturilor pentru
reînnoirea si îmbogá|irea limbajului figurativ al artei teatrale, a fácut flexibilá dorin|a interioará spre
cáutare artisticá a regizorilor de teatru.
Pictorul teatrului contemporan a devenit un maistru al sintezei. El este si pictor si arhitect, si
tehnic, si, cel mai important, coregizorul spectacolului. Aceasta o demonstreazá practica artei teatrale
contemporane.
Constructivismul arhitectural, apárut în arta decorului teatral a multor |ári în anii 20-30, s-a
pástrat într-o formá cumpánitá si, se pare, cá pe mult timp. Eu cred, cá preponderen|a construc|iilor
scenice arhitecturale si arhitectonice (care în timpul de fa|á sunt predominante), în viitor vor fi
echilibrate prin utilizarea expresivá a elementelor si formelor noi.
Într-adevár, în anii 1970-1990 a fost dificil de a contura un principiu de fond în orientarea
stilisticá a scenografiei. Dar crea|iile bazate pe constructivismul architectonic, adesea denotá o
extraordinará expresivitate artisticá.
De exemplu, lucrând asupra scenografiei spectacolului „Regele Lear”, pictorul, înconjoará scena
cu o galerie masivá din lemn, montatá pe piloni grosi. Spa|iul între grinde se acoperá, în unele scene, cu
ajutorul cortinei pictate, separând elegant si frumos mizanscenele una de alta.
În acest spectacol, compozi|ia arhitecturalá din scená, este plodul imagina|iei artistice si
ingineresti a pictorului. Premise istorice pentru o atare compozi|ie nu sunt. Însá, construc|ia fantasticá,
redá caracterul general a caselor medievale tipizate si legátura verigilor peretelui, în fiecare tablou, se
supune legilor arhitecturii.
Constructivismul arhitectural în designul scenic cere de la creator multá abilitate si sensibilitate,
cere meticulozitate în verificarea necesitá|ii utilizárii lui. Altfel conven|ionalismul „spartan” a unui
principiu activ al scenografiei se va transforma într-o abunden|á de abstractizári inutile.
Sintetismul mijloacelor de expresie plasticá în teatru este multilateral si poate sá se manifeste în
mod diferit. În interiorul rezolvárii scenografice a fiecárei piese poate fi ascuns, un vast comentariu
plastic cu ajutorul sintezei:
- mijloacelor plastice si obiectelor, care includ culorile si îmbinarea lor, lumina si proiec|ia ei,
reducerea perspectivei, etc.;
- mijloacelor de expresie, (schimbarea decorului si a fragmentelor lui, schimbarea planurilor,
ritmului, luminii, etc.).
În afará de asta, se foloseste larg sinteza diferitor iluzii optice si a facturilor. Scenografia
contemporaná este ades si legátura de sintezá a regulilor tradi|ionale teatrale cu tradi|iile teatrului
popular. În sfârsit, producátorii tind spre îmbinarea în scená a veridicului, concretului, si materialului
cu simbolismul conven|ional. Acest fapt o demonstreazá întreaga practicá teatralá.
Sporirea sintetismului în limbajul teatral, atrage pictorul de tip universal, care nu |ine de un
curent anumit, ci poate crea un aliaj organic a lumii scenice.
Experien|a a demonstrat, cá valorificarea sinteticá a scenei este foarte promi|átoare extinzând în
mod semnificativ conceptul autorului, si dimpotrivá, sinteza tuturor componen|ilor spectacolului, nu
cred cá este realizabilá, cáci scenografia este construitá dupá principiul detasárii maxime de la situa|ia
propusá de dramaturg, precum si de la coloana sonorá.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
95
Acum se duc cáutári în domeniul exploatárii spa|iului scenic. Experien|a pozitivá, ne aratá cá,
componenta esen|ialá a sintezei teatrale nu este decorul ca atare, nici recuzita, ci actorul, care animá
prin arta sa tot ce este creat de dramaturg, regizor, pictor, compozitor si al|i slujitori ai Melpomenei.
BIBLIOGRAFIE
1. Fasanon B.B., Paooma uao uoeoù nocmauoeroù. (Texuo.oeu» oqop+.euu»
cnermar.»), Canxr-Herepôypr, 1997.
2. Fasanon B.B., Cµeua XX eera, Hennnrpaµ, 1990.
3. Fepesxnn B.H., Hcrvccmeo cµeuoepaquu +upoeoeo meampa. Bmopa»
no.oeuua XX eera, Mocxna, 2001.
4. Burada Teodor, Istoria teatrului în Moldova, Chisináu, 1991.
5. Cemortan L., Teatrul Najional din Chi¸inàu(1920-1935), Chisináu, 2000.
6. Kepµnnapenxo C., Teampa.iuo-oeropaµuouuoe ucrvccmeo Mo.oaeuu,
Knmnnen, 1984.
7. Chemaiakin Mihail, Staging „The nutcracker”, Rizzoli, New York, 2001.
8. Del prato Vincenzo, Manuale di scenografia. Il cinema, la televizione, il teatro,
Roma, 1992, La nuova Italia.
9. Grano Enzo, Lo spazio scenico; interventi, contributi, apporti e riporti di
Giovan Lorenzo Bernini, Roma, 1990.
10. Mello Bruno, Trattato di scenotecnica, Novara, Serirgorlich, 1990.
11. Mnxañnona A. A., Cµeuoepaqu»: meopu» u onim, Mocxna, 1990.
12. Truicá Ion, Teoria scenografiei, Ed. J unimea, Iasi, 2003.
13. Benonanon B. M., Cmauoe.euue meopuu cµeuoepaquu u ee po.i e uavre u
meampe. – Hcxyccrno n +crernuecxax xyntrypa. Côopnnx nayuntx rpyµon,
Canxr-Herepôypr, 1992.
14. Benonanon B.M., Cµeuoepaqu» e cucme+e ucrvccme, e cmpvrmvpe meampa,
«Hmnepnx cnera», N9, 2002.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
96
DEZVOLTAREA CREATI VI TÄ|I I ARTI STI CE LA STUDEN|I PRI N
METODE DE STUDI ERE $I APLI CARE A ELEMENTELOR LI MBAJ ULUI
PLASTI C (Î N CADRUL CURSULUI DE ARTÄ TEXTI LÄ)
Olimpiada Arbuz-Spatari
Universitatea Pedagogicá de Stat “Ion Creangá”, Facultatea Arte Plastice si Design, Catedra Arte
Decorative si Design, str. Cornului 10, Chisinau, Republica Moldova, Tel:(37322) 749383;
E-mail: olimpiada123@mail.ru
ABSTRACT
The article represents results of research in domain of artistic creativity development at students
of Fine Arts Departments. There was determined creative personality as basic dimension in the process
of artistic creativity development. There were studied and analysed specific particular features of
creative personality, dominant factors, aptitudes and skills, specific for Fine Arts, which contribute to
artistic creativity development. Creative process represents elaboration of practical works during textile
arts cours – Artistic print. Creative products are developed and analysed during pedagogical
experiment.
Simultaneously, during pedagogical experiment, in the framework of our research there was
designed and developed educational metodology. In the chapter of contents there was obtained
theoretical study of vizual language elements, there were studied such terms as symbol, plastic sign,
ornamental motiv, developed and implemented metodology of study and application of vizual language
elements, there were applied basic techniques of artistic print.
Keywords: art creativity, creative activity, attitudes to creativity, art creative abilities, methods of
studying, methods of application, fine arts, textile arts, elements of vizual language, creative forms,
creative compositions.
1. I NTRODUCERE
În procesul proiectárii metodologiei dezvoltárii creativitá|ii artistice scopul final este formulat în
urmátorii termeni: dezvoltarea ¸i formarea personalitàjii creative a studentului; optimizarea
aptitudinilor creatoare; asigurarea ¸i crearea condijiilor pentru activitatea variatà a studentului.
În cadrul procesului de dezvoltare a creativitá|ii artistice la studen|ii facultá|ilor de artá plasticá,
propunemun sistemde metode în studierea ¸i aplicarea elementelor limbajului plastic la cursul de artá
textilá. Dezvoltarea creativitá|ii prin studierea simbolicii formelor si aplicarea creativá a acestora în
limbajul plastic este o problemá foarte importantá în procesul realizárii compozi|iilor decorative
abstracte. Aceastá problemá este actualá pentru disciplinele de bazá care |in de domeniul artei textile –
imprimeul, tapiseria, broderia – din cadrul învá|ámântului superior artistic.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
97
Realizarea obiectivelor determinate în cadrul metodologiei educa|ionale propuse de noi în
cercetarea de fa|á vor fi:
- elaborarea si aplicarea unui sistem de metode pentru dezvoltarea creativitá|ii artistice;
- ini|ierea studentului în teoria limbajului plastic;
- ini|ierea studentului cu poten|ialul expresiv al formelor plastice;
- studierea si aplicarea elementelor limbajului plastic;
- studierea simbolicii formelor plastice;
- aplicarea semnifica|iei formelor plastice în limbajul plastic;
- aplicarea elementelor limbajului plastic la nivel constient;
- elaborarea formelor plastice prin transformare plasticá;
- elaborarea compozi|iilor creative.
În metodologia dezvoltárii creativitá|ii artistice, personalitatea creatoare a studentului poate fi
apreciatá prin sinteza si interac|iunea componentelor formulei: personalitate creatoare – proces creator
– produs creator.
Dezvoltarea personalitàjii creatoare este posibilà prin activizarea procesului creator: studierea
limbajului plastic, aplicarea limbajului plastic, elaborarea compozi|iilor, utilizarea tehnologiilor de
bazá.
Dezvoltarea personalitàjii creatoare este posibilà prin realizarea produsului creator: compozi|ii
frontale, structuri frontale, structuri spa|iale, design interior, design vestimentar.
În acest context este reprezentatá metodologia dezvoltárii creativitá|ii artistice în cadrul cursului
de artá textilá, prin care, evident, procesul dezvoltárii creativitá|ii artistice nu poate fi realizat fárá
dezvoltarea multilateralá a personalitá|ii creatoare.
Înprocesul elaborárii metodologiei educa|ionale, personalitatea creatoareeste însusi studentul în
cadrul învá|ámântului artistic superior:
- personalitatea creatoare participá în procesul creator (studierea limbajului plastic, aplicarea
limbajului plastic, elaborarea compozijiilor creative, utilizarea tehnologiilor de bazà în arta textilà);
- personalitatea creatoare realizeazá si elaboreazá produsul creator – lucràrile plastice
creative: compozijii frontale, structuri textile bidimensionale, structuri textile tridimensionale.
În procesul elaborárii metodologiei dezvoltárii creativitá|ii artistice la studen|i, propunemun
sistemde metode de studiere (cunoa¸tere, înjelegere, descifrare a simbolicii formelor în limbajul
plastic), de transformare ¸i de aplicare a acestora în compozi|ii decorative de artá textilá, în scopul
optimizárii creativitá|ii studen|ilor.
Metodologia studierii si aplicárii elementelor limbajului plastic în domeniul artei textile ne
permite sá urmárim consecutivitatea procesului de studiere, transformare si aplicare a elementelor
limbajului plastic în procesul de crea|ie în artele plastice. Aceastá consecutivitate oferá posibilitatea de
elaborare a unui concept demonstrat în continuare în instruirea artistico-plasticá textilá în vederea
dezvoltárii creativitá|ii artistice la studen|i – subiec|ii cercetárii.
Problema-cheie rezidá în utilizarea celor mai eficiente metode de declansare a creativitá|ii
studen|ilor prin descoperirea si cercetarea diverselor posibilitá|i de studiere ¸i deaplicare con¸tientà a
elementelor limbajului plastic, a simbolicii formelor plastice, pentru elaborarea compozijiilor creative.
Prin urmare, studierea elementelor limbajului plastic contribuie la cunoasterea si în|elegerea
caracteristicilor generale si a celor specifice ale acestora. Elementele limbajului plastic propuse pentru
studiere sunt: punctul, linia, spirala, spirala dreptunghiularà, cercul, dreptunghiul, pàtratul, rombul.
Utilizarea mai multor tipuri de informa|ii reprezintá una dintre condi|iile principale pentru
elaborarea metodologiei dezvoltàrii creativitàjii artistice la studen|i. Astfel, pentru stimularea
procesului creator în elaborarea si executarea lucrárilor plastice din domeniul artelor textile, este
necesará folosirea a patru tipuri de informa|ii stocate, specifice artelor plastice: informajia figuralà sau
senzorial-perceptivà care include informajia vizual-figurativà, informajia semanticà, informajia
simbolicà, informajia comportamentalà.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
98
În contextul metodologiei educa|ionale elaborate pentru cursul de artá textilá, propunem un
sistem de metode care, în interac|iunea lor, vor contribui la dezvoltarea creativitá|ii artistice a
studentului si vor ajuta studentul în executarea produsului creator din domeniul artelor plastice. În cele
ce urmeazá vom descrie aceste metode.
2. ANALIZA METODELOR DE DEZVOLTARE A CRETIVITÄ|II ARTISTICE
1. Metoda transformàrii elementelor limbajului plastic de la simplu la compus
În scopul dezvoltárii creativitá|ii la studen|i, în cadrul cursului de artá textilá, a fost elaboratá
metoda transformárii elementelor limbajului plastic de la forma simplá la forma compusá.
Asadar, metoda transformárii elementelor limbajului plastic de la simplu la compus va parcurge
urmátoarele etape:
- prima etapà – constá în familiarizarea cu elementele de bazá ale limbajului plastic;
- etapa a doua – este realizatá prin transformarea elementelor limbajului plastic de la elementul
simplu la forma compusá;
- etapa a treia – constá în elaborarea formelor plastice creative si aplicarea lor în compozi|ii
creative.
Realizareaprimei etape – cea de familiarizare cu elementele de bazá ale limbajului plastic – se
efectueazá în urmátoarea consecutivitate:
- determinarea elementelor de bazá ale limbajului plastic (punct, linie, pátrat, cerc, spiralá,
romb, dreptunghi, spiralá dreptunghiulará, elipsá);
- familizarea cu elementele limbajului plastic si analiza lor;
- selectarea elementelor plastice;
- sinteza elementelor plastice;
- compararea elementelor si a formelor plastice.
Pentru realizarea etapei a doua – cea de transformare a elementelor limbajului plastic – de la
elemente simple la forme compuse propunem o schemá. Transformarea elementelor simple în forme
compuse va servi la transformarea, la declansarea creativá a elementelor limbajului plastic.
Asfel, în procesul transformárii elementelor limbajului plastic (punctul, linia), forma plasticá
nouá, elaboratá, devine activá. Am constatat cá transformarea elementelor limbajului plastic se aflá în
dinamicá, în continuá miscare.
Realizarea celei de-a treia etape – cea de elaborarea compozi|iilor plastice – este posibilá prin
aplicarea creativá a formelor plastice si poate fi realizatá în urmátoarea consecutivitate: acumularea
informa|iei vizuale; selectarea materialelor; realizarea temei propuse în crochiuri; lucrul asupra
proiectului; îndeplinirea proiectului artistic în tehnicile speciale ale cursului de artá textilá (imprimeu,
tapiserie).
Asadar, în baza metodei analizate au fost realizate un sir de exerci|ii cu transformarea
elementelor limbajului plastic.
Procesul elaboràrii compozijiilor creativeparcurgeurmátoarele puncte de referin|á:
- compozijiile creative sunt elaborate prin aplicarea constientá a elementelor limbajului plastic;
- compozijiile elaborate în procesul creator au o dominantá compozi|ionalá (un element plastic
dominant);
- dominanta reprezentatá de elementul plastic este sus|inutá de alte elemente ale limbajului
plastic, elaborând compozi|ii creative pentru realizarea produsului creator în domeniul artelor textile.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
99
În concluzie, putem afirma cá procedee de transformare de la simplu la compus, în cadrul
studiului si aplicárii elementelor limbajului plastic, vor servi drept bazá fundamentalá pentru crearea
compozi|iilor la cursul de artá textilá.
Dezvoltând capacitá|ile creative ale studen|ilor si aptitudinile lor de aplicare constientá a
limbajului plastic, vom contribui la cunoasterea modalitá|ilor de elaborare a lucrárilor textile, aplicând
creativ principiile de transformare a elementelor limbajului plastic într-o alcátuire compozi|ionalá
complexá.
2. Metoda transformàrii elementelor limbajului plastic prin geometrizare
În scopul dezvoltárii creativitá|ii, la nivelul de aplicare a formelor si elementelor limbajului
plastic, studen|ii vor elabora compozi|ii din forme geometrizate, plastice si creative. La elaborarea
compozi|iilor textile se aplicá si o altá metodá – transformarea elementelor limbajului plastic prin
geometrizare.
Geometrizarea creativá, transformarea formelor plastice vor contribui la dezvoltarea abilitàjilor
creative generale la studen|i: flexibilitatea gândirii, independenja gândirii, sensibilitatea esteticà,
dezvoltarea memoriei vizuale.
Concomitent, am stabilit formarea abilitàjilor creative specifice în procesul elaborárii
compozi|iilor textile, prin geometrizarea formelor plastice: gândirea vizual-abstractà, posedarea
elementelor de bazà ale limbajului plastic, perceperea con¸tientà a elementelor limbajului plastic,
aplicarea creativà con¸tientà a formelor plastice în compozijii textile.
Prin urmare, forma cuprinde mijloacele de construc|ie si de expresie plasticá: punct, linie,
spiralà, cerc, pàtrat, romb. Pentru studen|i analiza si studierea elementelor limbajului plastic si a
metodelor de aplicare a acestora în lucrárile textile de studiu vor contribui la organizarea si compunerea
constientá si competentá a compozi|iilor creative, prin diverse mijloace de elaborare si de expresie
plasticá.
Sinteza artisticá, abstractizarea si stilizarea unor forme naturale nu sunt posibile în afara
ra|ionamentului structural-geometric. Ideea geometrizárii formelor plastice marcheazá debutul
procesului de crea|ie si în orice compozi|ie se reprezintá într-o strânsá corela|ie dintre structura
geometricá si cea plasticá.
În acest context, ne-am propus sá urcám traiectoria elementelor si figurilor geometrice (punctul,
linia etc.) la nivel plastic si creativ, fiind constien|i de faptul cá transformarea formelor plastice prin
geometrizare este metoda principalá de dezvoltare a creativitá|ii la studen|i în procesul studierii
cursului de artá textilá.
Transformarea elementelor limbajului plastic prin geometrizare poate fi mai eficientá, dacá va
parcurge urmátoarele etape:
1. studierea elementelor de bazá ale limbajului plastic (analiza, sinteza, selectarea);
2. determinarea corela|iei plastice si vizuale a elementelor limbajului plastic cu forme
geometrice;
3. transformarea elementelor limbajului plastic prin simplificare si generalizare;
4. transformarea elementelor simple în linie continuá;
5. elaborarea formelor plastice noi, creative (formele compuse, forma plasticà, forma
geometricà).
Asadar, transformarea elementelor limbajului plastic prin geometrizare denotá transformarea
prin:
- abstractizarea formelor;
- simplificarea si generalizarea formelor plastice prin stilizare;
- combinarea elementelor limbajului plastic (compunere si descompunere).
În acest scop, am elaborat mai multe probe creative, care contribuie la dezvoltarea creativitá|ii
artistice la studen|i în cadrul cursului de artá textilá:
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
100
Proba 1. Transformarea punctului în linie curbá – linie plasticá;
Proba 2. Transformarea liniei plastice în linie frântá;
Proba 3. Transformarea cercului în pátrat;
Proba 4. Transformarea spiralei în spiralá dreptunghiulará;
Proba 5. Transformarea cercului în romb.
Deci, elaborarea compozi|iilor plastice este posibilá prin aplicarea creativá a elementelor
limbajului plastic si poate fi realizatá în urmátoarele condi|ii: colectarea informa|iei vizuale;
determinarea si selectarea elementelor plastice si a formelor geometrice; realizarea temei propuse în
crochiuri (schi|e-cáutári); elaborarea proiectului (schi|á máritá); executarea proiectului artistic în
tehnicile respective ale cursului de artá textilá.
3. Metoda elaboràrii formelor plastice prin geometrizare creativà se aplicà în mai multe
etape – de la elemente simple de bazà, prin transformare, pânà la forme compuse creative
Aceastá metodá presupune parcurgerea urmátoarelor etape:
1. Analiza elementelor de bazá ale limbajului plastic;
2. Procesul transformárii elementelor simple ale limbajului plastic în linie continuá;
3. Determinarea corela|iei dintre elementele plastice ale limbajului plastic si formele
geometrice;
4. Elaborarea formelor geometrizate compuse-creative (sinteza formelor plastice si a formelor
geometrice).
În procesul studierii elementelor limbajului plastic vom determina formele elaborate de la
elemente simple la forme compuse.
Elaborarea formelor geometrizate compuse – creative – va parcurge urmátoarele etape de
transformare:
1. Elementul limbajului plastic (punctul, linia, linia curbá, linia frântá) îl transformám înlinie
continuà (linia, linia curbá, linia frântá);
2. Linia continuà (linia, linia curbá, linia frântá) o transformám în formà geometricà (linie,
cerc, pátrat, romb, triunghi);
3. Forma geometricà (linie, cerc, pátrat, romb, triunghi) o transformám înformà geometrizatà
compusà (spiralá plasticá, spiralá dreptunghiulará, formá compusá nouá).
Metoda elaboràrii formelor plastice prin geometrizare creativà contribuie la elaborarea formelor
noi, inedite pentru aplicarea lor în procesul creator, la elaborarea compozi|iilor creative si la executarea
compozi|iilor în tehnicile de bazá ale artelor textile. Aceastá metodá reprezintá o treaptá în procesul
complex al dezvoltárii creativitá|ii artistice.
În concluzie, men|ionám cá studiul limbajului plastic si aplicarea creativá a metodei de
transformare a formelor prin geometrizare constituie reperul de primordial în elaborarea compozi|iilor
decorativ-creative la cursurile de artá textilá. Dezvoltând la studen|i capacitá|i creative si aptitudini de
aplicare constientá a gramaticii limbajului plastic, vom contribui la cunoasterea modalitá|ilor de
elaborare a lucrárilor complexe, aplicând creativ legitá|ile de transformare a formelor limbajului plastic
în procesul creator – elaborarea compozi|iilor plastice.
4. Metoda elaboràrii formelor noi, creative cu aplicarea elementelor limbajului plastic
Aceastá metoda reprezintá o verigá importantá în procesul aplicárii constiente a elementelor
limbajului plastic. În acest context, sunt determinate urmátoarele procedee creative: activizarea
formelor plastice prin elementele limbajului plastic, înscrierea elementelor limbajului plastic în forme
plastice noi, elaborarea formelor prin suprapunere, combinare ¸i recombinare.
Metoda elaborárii formelor noi prin activizare este ini|ial propusá pentru realizarea compozi|iilor
creative noi în domeniul artelor plastice. Acestea sunt: activizarea formelor geometrice prin elementele
limbajului plastic si activizarea formelor plastice prin elementele limbajului plastic.
Elementele limbajului plastic sunt transpuse în forme plastice noi prin urmátoarele procedee:
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
101
- înscrierea formei plastice elaborate într-o formá geometricá;
- înscrierea formei geometrice într-o formá plasticá elaboratá;
- înscrierea formei plastice într-o formá plasticá elaboratá.
Metoda elaborárii formelor noi prin suprapunerea, combinarea si recombinarea elementelor
limbajului plastic se aplicá în urmátoarele etape:
- suprapunerea elementelor limbajului plastic cu forme geometrice;
- fragmentarea intersectatá a elementelor limbajului plastic cu alte forme;
- colorarea formelor plastice în pete vibrante de diverse culori;
- descompunerea si recompunerea formelor plastice;
- plierea formelor plastice;
- modularea formelor plastice cu elementele limbajului plastic.
Procedeele analizate în metoda elaboràrii formelor noi, creative cu aplicarea elementelor
limbajului plasticsunt utilizate în procesul dezvoltárii creativitá|ii artistice la studen|i. Aceste procedee
optimizeazá procesul creator si dezvoltá multilateral personalitatea creatoare a studentului în
învá|ámântul superior.
5. Metoda stilizàrii yi transformàrii elementelor limbajului plastic în motive ornamentale
Ornamentica, în general, si ceapopulará (tradi|ionalá si contemporaná), în special, cuprinde trei
componente fundamentale: elementul, motivul si compozijia ornamentalà.
- Elementul ornamental este cea mai simplá (elementará) parte a unui ornament.
- Motivul ornamental este constituit din douá sau mai multe elemente ornamentale, realizând o
reprezentare decorativá întreagá, vizibilá în elemente ornamentale din aceeasi grupá tematicá: floare,
stea, arbore, pasáre, om etc.
- Compozijia ornamentalà rezultá din douá sau mai multe motive ornamentale, fárá ca acestea
sá facá parte neapárat din aceeasi grupá tematicá si nici din aceeasi grupá stilisticá.
Pentru elaborarea motivelor ornamentale, vom aplica metoda stilizárii si transformárii
elementelor limbajului plastic prin geometrizare. Aceastá metodá va parcurge urmátoarele etape:
- selectarea si studierea unor grupuri mari de motive ornamentale;
- studierea si selectarea elementelor limbajului plastic (punctul, linia, forma);
- transformarea în linie continuá (frântá, plasticá);
- transformarea liniei continue în formá geometricá;
- transformarea formei geometrice în motiv decorativ ornamental.
Procesul transformàrii elementelor limbajului plastic reprezintà o metodà specificà pentru
dezvoltarea creativitá|ii artistice si se realizeazá de lasimplu lacompus: de laelementele simple (punct,
linie, pátrat, cerc etc.) la forme compuse, mixte, liber desenate (motive decorative ornamentale).
Metodele specifice de stilizare si de transformare a elementelor limbajului plastic presupun un sistem
de procedee specifice: generalizarea, simplificarea, geometrizarea.
În func|ie de semantica lor, motivele decorative ornamentale si respectiv ornamentele create de
acestea au fost clasificate în câteva grupuri: ornamente abstracte, ornamente cosmomorfe, ornamente
fitomorfe, ornamente zoomorfe, ornamente antropomorfe, ornamente sociale.
Motivele decorative ornamentale sunt adecvate pentru elaborarea compozi|iilor creative la cursul
de artá textilá în procesul dezvoltárii creativitá|ii artistice la studen|i.
Aplicarea motivelor decorative ornamentale populare în compozi|iile decorative textile elaborate
de cátre studen|i constituie un sistem de procedee specifice în procesul dezvoltárii creativitá|ii artistice
la studen|i. În acest scop utilizám: studierea si selectarea elementelor limbajului plastic, formelor
geometrice, formelor ornamentale; transformarea formelor si ornamentelor; elaborarea compozi|iilor
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
102
creative folosind metoda combinatoricá. Aceste tehnologii didactice vor fi aplicate în procesul studierii
cursului de artá textilá pentru optimizarea nivelului creativ la studen|ii facultá|ilor de arte plastice.
6. Metoda aplicàrii simbolicii formelor limbajului plastic
Simbolica formelor plastice prezente în crea|iile textile constituie o parte a limbajului vizual care
con|ine informa|ii despre bogatele tradi|ii na|ionale în arta textilá. Studierea simbolicii formelor ¸i
aplicarea creativà a acestora în limbajul plastic oferá vaste posibilitá|i pentru dezvoltarea creativitá|ii
în realizarea compozi|iilor decorative abstracte la cursul de artá textilá.
În metoda propusá analizám no|iunile de simbol, semn plastic, formà, pentru a le aplica constient
în activitá|ile creatoare a viitorilor artisti plastici.
Forma cuprinde mijloacele de construc|ie si expresie plasticá: punct, linie, spiralà, cerc, cruce,
dreptunghi, pàtrat, romb.
Studierea simbolicii formelor limbajului plastic este foarte importantá pentru inserarea constientá,
în mod creativ, a mijloacelor de expresie plasticá într-o compozi|ie bine gânditá de tineretul studios.
Studierea simbolurilor plastice presupune parcurgerea urmátoarelor etape:
- determinarea conjinutului semantic (al elementelor limbajului plastic, al formelor
geometrice);
- selectarea simbolurilor (a elementelor limbajului plastic, a formelor geometrice);
- analiza simbolurilor (aelementelor limbajului plastic, a formelor geometrice);
- compararea(a elementelor limbajului plastic, a formelor geometrice).
Dupá parcurgerea acestor etape, va urma aplicarea simbolurilor plastice la elaborarea
compozi|iilor creative.
Crea|ia plasticá se caracterizeazá prin folosirea formelor sau obiectelor organizate cu ajutorul
mijloacelor plastice. În artele plastice, aplicarea simbolicii formelor reprezintá un mod esen|ial al
crea|iei, arta fiind conceputá de-a lungul vremurilor de dezvoltare esteticá ca un proces de compozi|ie.
Studierea simbolicii formelor este o etapá ini|ialá pentru folosirea lor constientá în compozi|iile
decorative abstracte în cadrul cursului de artá textilá pentru studen|ii facultá|ilor de arte plastice si
design.
7. Metoda studierii corela¡iei dintre simbolul plastic yi simbolul geometric si aplicarea
constientá a acestora în elaborarea compozi|iilor creative în activitatea de crea|ie a viitorilor profesori
de artá plasticá.
Simbolica formelor si aplicarea ei creativá în limbajul plastic oferá vaste posibilitá|i pentru
dezvoltarea creativitá|ii în realizarea compozi|iilor decorative abstracte la cursul de artá textilá. Studiul
si analiza simbolului geometric si a simbolului plastic, precum si corela|ia dintre aceste simboluri în
procesul instructiv la facultá|ile de artá plasticá, reprezintá o condi|ie de bazá în procesul elaborárii
compozi|iilor plastice creative.
În elaborarea compozi|iilor plastice creative utilizám diferite tipuri de informa|ii importante în
arta plasticá si în arta textilá, men|ionate deja în cercetarea noastrá: informa|iile figurale, informa|iile
vizual-figurale, informa|iile semantice, informa|iile simbolice, informa|iile comportamentale.
În scopul suprapunerii simbolului plastic cu simbolul geometric, am elaborat tabele de
reprezentare si de examinare a formelor geometrizate plastice în corela|ie cu elementele de bazá ale
limbajului plastic. Formelegeometrice (punctul, unghiul primar, unghiul închis – triunghiul, pàtratul)
pot fi aplicate ca elemente de limbaj plastic în compozi|iile plastice, exteriorizând diverse, multiple
semnifica|ii simbolice.
În acest context elementele limbajului plastic sunt în corespundere cu formele plastice
geometrizate, care, la rândul lor, se aflá în corela|ie cu elementele de bazá ale limbajului plastic.
Relevám aici si semnifica|ia elementelor limbajului plastic (simbolul plastic): linia dreaptà: calm,
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
103
static; linia curbà: fluent, plastic; spirala: emana|ie, extensie, dezvoltare, continuitate ciclicá aflatá în
progresie, rota|ie crea|ionalá; spirala cu volute în unghi: labirint, reprezintá o evolu|ie ce pleacá din
centru sau o involu|ie, prin întoarcere la centru; unghiul primar: simbol cosmic, deseori apare dublat,
amintind de fulger; unghiul închis – triunghiul: divinitate, armonie; rombul: matricea vie|ii, poarta
lumilor subterane, trecerea ini|iaticá spre pântecele lumii, intrarea în resedin|a for|elor htoniene;
segmentele gemene: simbolul dualitá|ii, al multiplului, grupul de douá segmente prezintá chipul zeului
nefiin|ei; cercul – linia curbà închisà: lumea spiritualá, invizibilá, transcendentá, universul cosmic, în
special, în rela|iile sale cu pámântul.
Abstractul pur al unei forme geometrice plastice, devenitesemn, semnificant în sistemul subiectiv
de reflectare creativá a unui artist, devine simbol. Orice simbol are un caracter conven|ional. Aceastá
conven|ionalitate poate fi determinatá fie la nivelul unei culturi, al unui curent sau miscári artistice, fie
la scara crea|iei unui artist. Datoritá complexitá|ii expresive a semnifica|iilor geometrice, simbolul
geometric se transformá înlimbaj geometric ce se suprapune si este în corela|ie culimbajul plastic.
Studierea simbolurilor geometrice si a simbolurilor plastice si aplicarea lor în elaborarea
compozi|iilor creative este o condi|ie necesará în procesul dezvoltárii creativitá|ii artistice la studen|ii
facultá|ilor de artá plasticá. Propunem sá dezvoltám nivelul de creativitate la studen|i prin studierea si
aplicarea con¸tientà a simbolurilor elementelor si formelor plastice. Despre studierea simbolurilor
plastice am vorbit ceva mai sus.
În ceea ce priveste aplicarea con¸tientà a simbolurilor elementelor si formelor plastice în
elaborarea compozi|iilor creative în baza cursului de artá textilá aceasta se va realiza prin:
- utilizarea elementelor limbajului plastic în calitate de simboluri plastice;
- utilizarea formelor geometrice ca simboluri geometrice;
- aplicarea conceptului filozofic al simbolurilor geometrice si al simbolurilor plastice în
elaborarea compozi|iilor creative;
- aplicarea conceptului psihologic al simbolurilor geometrice si simbolurilor plastice în
elaborarea compozi|iilor creative.
Prin urmare, metodele elaborate în cadrul cercetárii noastre se referá la etapa ini|ialá în elaborarea
compozi|iilor creative la activitá|ile vizând artele textile. Aplicarea simbolicii reprezintá un procedeu
esen|ial al creativitá|ii. Procesul creator în domeniul artelor plastice este conceput ca mijloc de
dezvoltare esteticá a tineretului studios.
Dezvoltareacreativitá|ii artistice la studen|i prin studierea si aplicarea conceptualá a simbolicii
formelor plastice este o problemá prioritará pentru învá|ámântul artistic superior.
8. Metoda transformàrii elementelor limbajului plastic în structuri frontale yi
transformarea elementelor limbajului plastic în structuri volumetrice
În procesul dezvoltárii creativitá|ii artistice, a fost implementatá metoda transformárii
elementelor limbajului plastic în structuri frontale si volumetrice. În acest context, pentru realizarea
creativá a unei compozi|ii plastice, personalitatea creatorului (studentul) are nevoie de o serie de
mijloace de expresie: mijloace materiale (în cazul artei textile acestea pot fi de origine textilá sau
netextilá ca urmare a simbiozei genurilor de artá), mijloace plastice (ca elemente principale ale
limbajului plastic: punctul, linia, pata, culoarea, forma, structura, factura, relieful, volumul, spa|iul), si
mijloace artistice exprimate în legitàji ¸i principii (de orchestrare a limbajului plastic: contrastul de
culoare, de ton, de formá, de cantitate, ritmul, propor|ionarea, echilibrul, dinamica si statica,
integritatea, tectonica si arhitectonica). Aceste legitá|i ale naturii sunt reflectate în con|inutul teoretic al
compunerii si servesc drept început de organizare a structurii spa|iului compozi|ional tridimensional.
În compozi|ia volumetricá si spa|ial-volumetricá se eviden|iazá cu precádere unele mijloace
plastice precumstructura frontalà, structura reliefatà, forma(în aspectul ei tridimensional), spajiul (în
diversele lui ipostaze). În conceperea ei de la idee pâná la realizarea propriu-zisá în material textil nu ne
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
104
putem dezice de elementele limbajului plastic, care sunt mijloacele plastice. Datoritá specificului
etapelor de realizare a unei compozi|ii spa|ial-volumetrice, care presupun atât compunerea în plan, cât
si în spa|iu, apare necesitatea de a analiza diverse metode de aplicare în arta spa|ial-volumetricá a
fiecárui element al limbajului plastic.
Elaborarea compozi|iilor spa|ial-volumetrice în cadrul cursului de artá textilá reprezintá
totalitatea compozi|ilor care au ca mijloc de expresie plasticá volumul si spa|iul tridimensional,
indiferent de mijloacele materiale utilizate (clasice sau moderne) sau de aplicarea paralelá a altor
mijloace plastice si artistice specifice artei bidimensionale, si se bazeazá pe metoda structuràrii
compozijionale a complexului.
Procesul elaborárii compozi|iilor volumetrice creative artistice este dependent si de mecanismul
memoriei, care acordá asisten|á reproductivá în vederea alegerii materialului asimilat anterior de psihic.
Imagina|ia este un mecanism cu ac|iune productivá care îmbogá|este con|inutul, dezvoltá si
reconstruieste formele cunoscute anterior, contribuie la gásirea noilor legáturi, asocieri si idei.
Personalitatea creatoare ce realizeazá compozi|ii spa|ial-volumetrice trebuie sá dispuná de unele
calitá|i suplimentare, cum ar fi:
- cunostin|e în baza corela|iilor interdisciplinare;
- capacitá|i de proiectare si de modelare dupá cerin|ele complexului si sistemului;
- nivel înalt de pregátire stiin|ifico-teoreticá, cu antrenarea cunostin|elor din domenii tangente;
- capacitate de proiectare a mediului spa|iului material dupá legitá|ile armoniei si unitá|ii;
- viziune artisticá, posedarea metodelor, gândirii creative, máiestriei compozi|ionale si a
cunostin|elor profesionale, nivelul înalt de culturá si necesitatea constantá de activitate creativá
profesionistá.
Complexitatea mijloacelor plastice si artistice de expresie stau la baza sistemului de etape ale
proiectárii spa|ial-volumetrice. Aceste etape, prelucrate si aplicate în cercetarea noastrá, sunt
urmátoarele:
- clauzura – are ca scop redarea închipuirii crude, generalizate, elementare despre obiectul
proiectat;
- schija-idee – modelul se exprimá într-o formá semiintuitivá a ipotezei ini|iale, scopul etapei
constá în limitarea domeniului cáutárii si transformarea proiectárii în situa|ie problematicá;
- schija inijialà – include analiza si sinteza unui sir de variante, în urma cárora se realizeazá
generalizarea lor sub forma primei schi|e-proiect.
În calitate de metode de cáutare si de ob|inere a formelor noi au fost aplicate: asocierea,
transformarea, inversia.
Asocierea presupune orientarea la atributele naturii, determinarea unor caracteristici de bazá ale
formelor naturale, stilizarea lor si prezentarea într-un mod artistico-plastic asociativ inovator.
Transformareaconstá în alegerea unei sau a câtorva forme (plane sau corpuri geometrice, simple
sau care au fost deja anterior transformate) si aplicarea asupra lor a procedeelor de transformare, cum
sunt sec|ionarea, alipirea, rásucirea, disecarea, înscrierea în altá formá, diverse combina|ii între aceste
procedee racordate la cele douá proiec|ii de bazá în cazul formei volumetrice).
Inversia presupune a adopta un punct de vedere de la o parte, întoarcerea la o pozi|ie ini|ialá,
schimbarea problematicii artistico-plastice).
Asadar, în procesul elaborárii formelor spa|ial-volumetrice, se va acorda o aten|ie deosebitá
bazelor compozi|iei spa|ial-volumetrice reprezentate de geneza principalelor forme geometrice si
metodelor de transformare a formelor geometrice ini|iale: rajional-logice (prin principiul de combinare
si cel de racordare prin divizare); intuitiv-logice (prin metoda înscrierii în formá).
Astfel, legitá|ile de creare a formelor volumetrice si spa|ial-volumetrice se subordoneazá unor
etape de elaborare:
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
105
1. modelarea graficà (schi|e, crochiuri, scheme, proiec|ii ce reflectá starea obiectului în
diferite etape ale proiectárii);
2. machetarea sau modelarea obiectului (constá în exprimarea spa|ial-volumetricá a ideii
despre original);
3. modelarea logico-matematicà (realizarea propriu-zisá la scara compozi|iei).
Prin urmare, elaborarea structurilor volumetrice va parcurge douá etape: elaborarea structurilor
frontalesi elaborarea structurilor volumetrice.
Prima etapà constá în elaborarea structurilor frontale prin aplicarea creativá a urmátoarelor
ac|iuni:
1. Elaborarea formelor structurale frontale de bazà:
- elaborarea formelor plastice (liber desenate, intuitive);
- înscrierea formei plastice, liber desenate în forma geometricá de bazá (forma de bazá – forma
geometricá – pátrat, cerc, dreptunghi, triunghi, elipse etc.);
- înscrierea formei geometrice în forma geometricá de bazá.
2. Structurarea, activizarea formei geometrice de bazà cu formele plastice: activizarea în linii
frânte; activizarea în linii curbe; activizarea cu forme geometrice; activizarea cu forme
plastice elaborate, noi.
3. Executarea lucràrilor creative în diverse tehnologii din domeniul artei textile (imprimeu,
tapiserie, broderie);
4. Aplicarea produselor textile în procesul activizàrii formei-carcas frontale elaborate de
studenji.
Etapa a douaconstá în elaborarea structurilor volumetrice prin urmátoarele ac|iuni:
1. Elaborarea formelor spajial-volumetrice prin metoda de transformare de la forme frontale la
forme spajiale: pátratul se va transforma în cub; dreptunghiul se va transforma în paralelogram; cercul
se va transforma în sferá, con; triunghiul se va transforma în prismá.
2. Structurarea, activizarea formei geometrice de bazà volumetricà cu formele plastice liber
elaborate din forme simple(linie, linie curbá, linie frântá), figuri geometrice(pátrat, cerc, dreptunghi);
3. Executarea lucràrilor creative în diverse tehnologii din domeniul artei textile (imprimeu,
tapiserie, broderie);
4. Aplicarea produselor textile în procesul activizàrii formei-carcas frontale elaborate de
studenji.
Atât mijloacele de expresie plasticá, cât si procedeele si principiile de organizare compozi|ionalá
nu au un caracter strict matematic, ele fiind determinate de procesele si fenomenele psihice, cum sunt
imaginajia, memoria, analiza si sinteza, fantezia s. a., care au un caracter strict individual. Crearea
compozi|iilor structurale spa|ial-volumetrice este un proces unitar manifestat la urmátoarele niveluri:
- psihologic (cu grad de percep|ie si fantezie creatoare absolut individualizat, care determiná în
consecin|á stiluri si maniere specifice fiecárui autor);
- artistico-plastic (care se manifestá prin aplicarea legitá|ilor, principiilor si mijloacelor plastice
ale expresiei artistice bidimensionale asimilate si aplicate pe toate coordonatele spa|iale ale volumului
si spa|iului pentru organizarea compozi|ionalá);
- tehnologic (care constá în utilizarea mijloacelor materiale inovatoare în condi|iile noilor
tendin|e ale artei contemporane, de simbiozá a artelor si care reclamá cunoasterea si operarea cu toate
mijloacele plastice de expresie, aplicarea principiilor si metodelor de structurare compozi|ionalá atât în
plan, cât si în spa|iu si impune autorului o pregátire artisticá specialá).
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
106
În concluzie men|ionám cá structura elaboràrii produsului creator în cadrul metodologiei
educajionale elaborate si implementate contribuie la dezvoltarea creativitá|ii artistice la studen|i.
Metodologia studierii ¸i aplicàrii elementelor limbajului plastic propuse de noi presupune procesul
specific elaborárii compozi|iilor creative la activitá|iile de artá textilá:
- studiul limbajului plastic si aplicarea creativá a metodei de transformare a formelor vor servi
ca reper fundamental pentru crearea compozi|iilor decorative la cursurile de artá textilá (imprimeu,
tapiserie);
- aplicarea creativá a metodei de transformare a elementelor prin geometrizare constituie reperul
principal în crearea compozi|iilor decorative creative la cursurile de artá textilá.
Acest proces creator va confirma urmátoarele aspecte:
- cunoasterea modalitá|ilor de elaborare a lucrárilor complexe textile va contribui la dezvoltarea
capacitá|ilor creative ale studen|ilor si a aptitudinilor lor de aplicare constientá a elementelor limbajului
plastic;
- aplicarea creativá a legitá|ilor de transformare a formelor limbajului plastic va contribui la
elaborarea compozi|iilor plastice originale;
- în artele textile aplicarea simbolicii reprezintá un procedeu esen|ial al crea|iei, activitá|ile
creative sunt mijloacele de dezvoltare esteticá în procesul creator al tineretului studios.
4. CONCLUZI E
Cercetarea noastrá a demonstrat importan|a compartimentului studierea, elaborarea ¸i aplicarea
elementelor limbajului plastic în compozijii frontale ¸i spajial-volumetrice în procesul dezvoltárii
personalitá|ii creatoare a studentului, viitorului profesor de artá plasticá. Metodele experimentale
elaborate au fost aprobate si verificate în cadrul Facultá|ii de Artá Plasticá si Design de la UPS Ion
Creangà din mun. Chisináu.
BIBLIOGRAFIE
1. Ailincái Cornel, Introducere în gramatica limbajului vizual, - Cluj-Napoca: Dacia, 1982, 178p.
2. Arbuz-Spatari, O., Dezvoltarea creativitàjii prin studierea simbolicà a formelor ¸i transformarea
formelor limbajului plastic la cursul de artà textilà, pentru studenjii facultàjilor de artà plasticà //
Revistá de stiin|e socio-umane a Universitá|ii Pedagogice de Stat „Ion Creangá” din mun. Chisináu,
2006, nr. 2 (3), p. 22-30.
3. Arbuz-Spatari, O., Simac, A., Simbolica formelor limbajului plastic în activitatea de creajie a
studenjilor în cadrul cursului de artà textilà la facultàjile de arte plastice // Univers pedagogic, 2006,
nr. 4 (12), p. 67-73.
4. Arbuz-Spatari, O., Transformarea formelor plastice prin geometrizare în procesul dezvoltàrii
creativitàjii artistice la studenjii facultàjilor de arte plastice // Univers pedagogic, 2007, nr. 4, p. 69-
73.
5. Cristea Sorin, Dicjionar de termini pedagogici, Editura didacticá si pedagogicá, Bucuresti, 1998,
479 p.
6. Dicjionat de artà, vol I-II, Editura Meridiane, Bucuresti, 1995, 294 p.
7. Dicjionat de artà, vol II, Editura Meridiane, Bucuresti, 1995, 221 p.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
107
8. Dicjionarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, 1996, 1196p.
9. Dicjionar de simboluri, Jean Chevalier, Alain Cheerbrant, vol I-IV, Editura ARTEMIS, Bucuresti
1995.
10. Dumitrescu Zamfir, Structuri geometrice structuri plastice, - Bucuresti: Meridiane 1984, 221 p.
11. Popescu, G., Psihologia creativitàjii, – Bucuresti: Funda|iei Române de Mâine, 2004, 144 p.
12. Predarea ¸i învàjarea creativà, Marilyn Fryer, Editat cu sprijinul Funda|iei Soros-Moldova,
Programul Modernizarea Învá|ámântului Umanist, 147 p.
13. Proctorand, R., Lew, J., Surface Design for Fabric, – Seatle: Washington Press, 1988, 192p.
14. Roco Mihaela, Creativitate ¸i inteligenjà emojionalà, - Iasi: POLIROM, 2004, 245 p.
15. Vasilescu Virgil, Semnele cerului (cultura ¸i civilizajie carpaticà), - Iasi: ARHETIP – Renasterea
Spiritualá, 1993, 214p.
16. Mihailescu D., Limbajul culorilor ¸i al formelor, Bucuresti, Editura Stiin|ificá si Enciclopedicá,
1980.
17. Kosnon, B., Ko+nosuµu». Mocxna: Hpocnemenne, 1968, 29c.
18. Kosnon, B., Ocuoei xvoorecmeeuuoeo oqop+.euu» mercmu.iuix usoe.uù. Vueônnx µnx
nyson. Mocxna: Herxax n nnmenax npomtmnennocrt, 1981, 264c.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
108
TEHNI CI $I TEHNOLOGI I GRAFI CE
Domni|a-Maria Vieru
Institutul Patrimoniului Cultural, Catedra Grafica,AMTAPChisinau, Republica Moldova
Un grup mare de arte, în general suficient de individualizate, sunt numite în mod curent - arte
plastice. Aici sunt cuprinse pictura, sculptura, grafica, în aceastá no|iune, adesea fiind incluse
arhitectura si arta aplicatà. Uneori toate aceste genuri ale artei se mai numesc arte spajiale pentru cá
ele creeazá obiecte reale, obiecte existente în spa|iul real. Impresia spa|iului si a volumului se creeazá
în picturá si în graficá ca o iluzie vizualá, realizatá prin folosirea unor mijloace adecvate, elaborate
dupá multe cáutari.
Unul dintre cele mai ráspindite genuri de artá plasticá estegrafica. Posibilita|ile folosirii acestei
arte sunt foarte largi, iar tipurile si formele ei sint mai mult decît variate. Ilustra|iile de carte, lucrárile
apar|inînd graficii de sevalet si gravurile, afisele, márcile postale, caricaturile, reclama comerciala,
litera tipograficá - iata o enumerare cu totul sumará a lucrárilor de artá graficá.Grafica este cea mai
veche dintre artele plastice. Primele imagini - desenele zgîrîiate pe pere|ii pesterilor de omul preistoric,
ornamental incrustate pe obiectele casnice, pe uneltele de muncá si pe armele din epoca neoliticá si a
erei de bronz, pot fi considerate ca primii pasi ai artei grafice. Mult timp, grafica a existat doar în
legáturá cu decorarea unor obiecte, executate mai ales din ceramicá si metal. Un domeniu important de
aplicare a graficii l-au constituit, de asemenea manuscrisele de pe sulurile de papirus sau pergament, si
cár|ile scrise de mîiná, în care textul se completa, se explica si se împodobea cu desene, asa s-a pástrat
legátura graficii cu scrierea. Pe primele trepte ale civiliza|iei, grafica, (împreuna cu sculptura) poate fi
consideratá un predecesor al scrisului. Genurile graficii sunt foarte variate, mult mai variate decît
genurile picturii. Ca si pictura, grafica poate fi de sevalet, poate avea o existen|á de sine státátoare,
independentá de vre-un loc pentru expunere anume. Denumirea de graficà de ¸evalet provine de la
expresiapicturà de ¸evalet, cáci se executa pe un suport special - sevaletul. Totusi, pe lingá grafica de
sevalet, existá si multe alte genuri de graficá, care au o destina|ie extrem de precisá: grafica de carte
(ilustra|iile si prezentarea artisticá -graficá a car|ii), apoi afisul, desenul publicistic, caricaturile si asa
numita graficá aplicatá: timbre, etichete, plicuri postale si altele.
Distingemgraficà originalà si graficà de reproducere. În timp ce cea de a doua copiazá o operá
de artá cu ajutorul unei tehnici grafice, fiind, asadar, o precursoare a fotografiei, prima dá la ivealá
opere autonome si doar aceasta are apanajul sau îi putem conferi statutul de artá. Grafica se împarte in
mai multe genuri: a) grafica de sevalet, care se subîmparte la rîndul ei în: desen de sevalet, stampá,
“luboc”; b) grafica de carte; c) grafica decorativá (diplome, timbre, afise, etc). Particularitá|ile graficii
(elementele principale ale graficii sînt) – linia ( care poate fi rigidá, plasticá, fluidá), pata (deschisá,
întunecatá sau coloratá).
Limbajul artelor plastice, spre deosebire de cel a literaturii, este un limbaj artistic inteligibil,
accesibil în plan general uman, universal, contribuind la difuzarea valorilor estetice si spirituale mult
mai eficient decît literatura. Dacá în arta graficii de carte artistii plastici depind de crea|iile literare, în
arta graficii de sevalet ei sunt independen|i materializîndu-si propriile viziuni, gînduri si idei. Lucrárile
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
109
de artá plasticá graficá realizate cu ajutorul diferitor tehnici si materiale: xilogravura, linogravura,
gravura în metal, taidus, acvaforte, acvatinta, zincografie, litografie, tehnici mixte monocrome sau
policrome în calitate de stampe, adicá imprimate de pe matri|ele realizate de cátre autor, imprimate de
cátre mesterii tipografi au statut de opere de artá originale. Datoritá multiplicárii si tirajárii ele ajung la
un mare numár de oameni, consumatori de artá, spre deosebire de lucrárile de artá cu statut de unicat,
pictura, sculptura sau lucrári de artá graficá realizate în acuarelá, desene în creion sau cu peni|a în tus
care existá doar într-un singur exemplar De aici si provine rolul deosebit al artelor grafice si a
impactului lor asupara societá|ii, datoritá caracterului de masá, artele grafice de|in un rol colosal în
procesul de educa|ie esteticá.
Ca denumire genericá pentru feluritele tehnici ale graficii al cáror specific constá în faptul cá
asigurá multiplicarea imaginii desenate pe o placá de lemn, de piatrá, de metal, linoleum, materii
plastice, mátase etc., prin reproducerea ei pe hîrtie, gravura cunoaste o deversitate de tehnici datorate
nu numai varietá|ii materialului din care este fácutá placa, ci si varietá|ii procedeului prin care desenul
este aplicat pe placá.
Termenul degravurà derivá din grecescul graphein care semnificá a scrie saua desena. Legátura
o facem prin faptul cá folosim pentru a realiza un desen artistic un sistem întreg de linii, puncte, si
suprafe|e care în final va fi gravat pe o suprafa|á cu scopul de a produce prin imprimare un numár
determinat de exemplare ale desenului respectiv. Dacá am da o defeni|ie de dic|ionar ar trebui sá
spunem cá este „arta si tehnica de a trasa prin incizie figuri si ornamente pe suprafa|a unui
material“
(Susalá, Barbulescu, 1993, 145)
Acest material este placa gravatá care va fi cerneluitá si apoi imprimatá
de obicei pe o coalá de hîrtie. Deci termenul de gravurá se extinde de la placa incizatá în diverse
moduri, la opera ob|inutá prin imprimare. În rela|ie cu evolu|ia artei, gravura a cunoscut profunde
transformári. Primele forme de gravurá apar în antichitate, gravarea sigiilor, a stampilelor aplicate pe
cárámizi sau chiar incizii pe metal si alte materiale. În China si Egipt se gravau blocuri de lemn pentru
imprimarea materialelor textile. În aceeasi perioadá sec. al VI-VII-lea d.H. apar si primele gravuri pe
lemn imprimate pe hîrtie, acestea din urmá au apárut în China pentru cá inventarea hîrtiei este
localizatá prin tradi|ie tot în aceastá |ará.
Asocierea materialului plácii cu tehnica de gravare conduce la o primá clasificare a tehnicilor de
gravurá originale: gravura pe lemn - xilogravura; gravura pe linoleum - linogravura; gravura pe piatrá -
litografia; gravura pe metal, plastic, carton, etc. În clasificarea dupá modul de lucru pe placa de
gravurá, distingem: Tehnici mecanice de bazà, cînd se graveazá placa cu ajutorul unui instrument
specific gravurii: ac, dálti|á, balansierá, etc., direct prin for|a mîinii, de exemplu: dálti|á sau buril; ac
rece sau pointe seche sau dry point; mezzotinta sau maniera neagrá; xilogravura; linogravura. Tehnici
chimice de bazà, aceste tehnici se numesc chimice pentru cá gravarea se produce prin interven|ia
agen|iilor chimici: aquaforte; aquatinta; litografia; fototipia; heliogravura. Cea mai eficientá clasificare
derivá din modul de imprimare, de cerneluire al plácii respective desenul plácii ce va fi transferat pe
hîrtie: tipar înalt (xilogravura, linogravura), tipar adînc (aquaforte, aquatinta, ac rece, mezzotinta,
dàltija), tipar plan (litografia, serigrafia).
Tiraj, tipar, edijie, gravurà sunt termenii ce definesc rezultatul final al imprimárii indiferent de
tehnica folositá, totusi tehnica ne pune unele condi|ii privind numárul de exemplare imprimate de pe o
placá. Fiecare gravurá va fi inscrip|ionatá de autor: sub imagine se scrie titlul lucrárii, numárul
exemplarului per/numárul întregii edi|ii, tehnica, anul, semnátura. Dacá lucrarea face parte dintr-un
ciclu trebuie nominalizat si acesta, indicîndu-se deasemenea dacá este edi|ie sau tipar de autor. Primele
gravuri cunoscute nu au fost semnate, autorii au rámas anonimi. Pentru identificare, gravorii anonimi
au primit nume conven|ionale, de exemplu Maestrul “A, B” sau Maestrul din 1464 sau au fost
identifica|i dupá subiectul reprezentat (Maestrul Livezilor Iubirii) sau dupá loca|ia identificárii si
expunerii (Maestrul cabinetului de stampe din Amsterdam)
(Olteanu 1992, 172)
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
110
Gravura poate fi monocromà sau color prin imprimarea unei singure pláci folosind mai multe
culori, sau folosind pláci diferite pentru fiecare culoare. Prin utilizarea a trei pláci cerneluite în cele trei
culori principale, beneficiind de amestecul culorilor se poate ob|ine întreaga paletá cromaticá. Pentru
imprimarea gravurilor se folosesc culori speciale, pe care le numim cerneluri sau tu¸uri pentru
gravurà. Cea mai cunoscutá firmá care furnizeazá materiale de specialitate de cea mai buná calitate
inclusiv cerneluri, este firma Charbonnel fondatá în 1862. Un alt material esen|ial în ob|inerea
gravurilor este hîrtia. Inven|ia este atribuitá chinezului Tsai Lun în 105 d.H., a confec|ionat hîrtie
folosind fibre vegetale si textile, scoar|á de dud si chiar plase vechi de pescuit. Schimburile comerciale
si expedi|iile au facilitate ráspîndirea si cunoasterea hîrtiei înafara hotarelor Chinei. Din Samarkand,
prin Bagdad, Damasc, Egipt si Nordul Africii, hîrtia a pátruns în Europa: în Spania la San Felipe de
J atiba în 1150, în Italia la Fabriano în 1260 si Bologna în 1293, în Fran|a în 1338, în Germania în 1398
la Nurnberg, în 1390, în Anglia.
(Idem, 174)
Primele mori de hîrtie au apárut si în Ardeal la Brasov în sec.
al XVI-lea, Cluj si Sibiu, apoi în Moldova si |ara Româneascá.
Începînd cu secolul al XVIII-lea fabricarea hîrtiei se face prin mijloace mecanizate, materiile
prime se diversificá. Astázi sunt o mare varietate de tipuri si calitá|i de hîrtie ob|inute prin procedee
industriale dar si sortimente fabricate manual. Cele mai cunoscute tipuri de hîrtie folosite în gravurá
sunt: Fabriano, Arches, Ingres.
Crea|ii degravurà policromà se întîlneste destul de rar, deoarece tehnica unei gravuri de acest fel
se deosebeste de tehnicagravurii monocrome prin faptul cá pentru ob|inerea unei reproduceri colorate
sînt necesare mai multe pláci, totusi se disting douá tipuri principale de gravurá policromá: Primul tip,
derivate din xilogravurile în fibrá (adicá în lemn táiat longitudional), colorate de mîina, este acela în
care rolul principal îl are culoarea neagrá, care “deseneazá” forma si stá la baza întregii compozi|ii.
Restul culorilor sunt ca o completare cromaticá. În acest mod se executá, de exemplu, gravura
japonezá. Spre deosebire de gravorii europeni, gravorilor japonezi le sunt stráine clarobscurul si
trecerile tonale complicate. În gravurile lor, forma este redatá cu ajutorul liniei precise si expresive, fie
conturînd usor figurile si obiectele, fie o linie alergînd frîntá si nervoasá pe suprafa|a hîrtiei. În cel de-al
doilea tip de gravurá policromá culoarea neagrá nu este obligatorie, iar gravura aminteste mai mult un
desen executat cu pensula. În modelele clasice de gravurá de acest gen (aparut si dezvoltat mai ales în
Italia sec. al XVI-lea), artistul urmárea sa sugereze parcá un basorelief, utilizînd lumina si umbra pentru
modelarea formei. Din combinarea cuvintelor italienesti chiaro (luminos) si oscuro (întunecat) provine
denumirea acestui procedeu artistic, utilizat în picturá si gravurá: chiaroscuro - clarobscur.
Dacá primul tip de gravurá policromá se caracterizeazá prin culori vii, pentru al doilea sînt
specifice tonuri mai apropiate, estompate în aparen|á, diverse nuan|e ale unei singure culori, potrivite
cu iscusin|a. În ambele cazuri, gravura policromá nu a tins niciodatá spre o reproducere fotograficá a
naturii si niciodata nu a înfá|isat mediul aierian, în care lucrurile au contururi delicate si imprecise.
Coloritul gravurii nu avea ca scop copierea culorilor din naturá, ci urmarea întotdeauna crearea unor
îmbinári tonale armonioase, al caror caracter era determinat de con|inutul gravurii si de inten|ia
autorului de a sugera privitorului anumite senza|ii. Armoniile cromatice erau de la început chibzuite si
stabilite, cu atît mai mult, cu cît tehnica de execu|ie a gravurii necesita, ca întotdeauna, un calcul
riguros si precis, acestea ramînînd în vigoare si în zilele noastre.
În toate aceste genuri de graficá, foare deosebite între ele, dupá destina|ie, se folosesc si tehnici
de execu|ie variate. În primul rînd se folosestedesenul obisnuit, indiferent dacá se executá pe hîrtie, cu
creionul, cu peni|a sau cu pensula, dacá se zgîrîie pe metal sau pe piatrá, cáci, desenul ramîne desen în
esen|a sa. Grafica sau desenul încá din timpuri strávechi se executa cu cárbune, mai tîrziu în Grecia si
Roma anticá se foloseagriful (be|isor de plumb), tu¸ul si cerneala. Griful de creion preparat din grafit
apare pentru prima datá în sec. al XVI-lea, tot în aceea perioadá (chiar mai devreme) se folosea si
sanguina ro¸ie. În sec. al XVIII-lea apare creionul, adicá grafitul îmbracat în lemn si pastelul (creta
mácinatá, purificatá si coloratá cu pigmen|i).
(Dru|á 1988, 49, 51)
Desenul a fost multá vreme unicul gen de
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
111
graficá si se executa într-un singur exemplar. Doar datoritá descoperirei din anul 868, în China a
procedeului de reproducere cu ajutorul unui cliseu (desen-stampilá) táiat în lemn, conceptual grafica va
cunoaste o nouá “multiplicare”.
(Goncearov1953,42)
Mai existá si stampa, care are la bazá tot un desen, executat pentru imprimare. În aceastá
categorie intrá diferite genuri de gravurá: în lemn, metal, piatrá, linoleum, sticlá organicá, carton.
Fácînd o incursiune în istoria gravurii, întîlnimgravurà în relief, sub formá de gravurá în piatrá,
luînd forma celor mai diverse forme de matri|e, stampile sau cilindri, sigilii, ce serveau în antichitate la
identificarea posesiunilor claselor dominante (la egipteni si babilonieni).
La începutul sec. al VII-lea în China si J aponia tehnica gravuri pe piatrá mai ales, cunoaste o
mare dezvoltare (Dinastia T’ang), în J aponia aceastá tehnicá atinge o mare perfec|iune fiind folositá ca
tehnicá de imprimare pîná la sfîrsitul sec. al XV-lea, totusi, gravarea piertei era destul de dificilá, fapt
care a condus la înlocuirea acesteia cu lemnul.
Xilogravura este o tehnicá de gravurá pe lemn, mecanicá, specificá tiparului înalt. Timp de mai
bine de trei sute de ani s-a lucrat în lungul blocului de lemn, táiat longitudional, de aici derivá si
denumirea degravurà pe lemn în fibrà. Gravarea se fácea cu ajutorul unor cu|ite speciale pentru táiat
blocul de lemn. Xilogravura derivá din imprimarea |esáturilor (adesea policrom) practicatá în Arabia si
India veche. Cele mai vechi clisee din lemn gravat provin din Coreea, anul 751 si China, Dinastia
T’ang 618-906.
În sec. al VII-lea tehnica pátrunde în Europa si va fi cunoscutá caimprimerie tabelarà - textele
înso|ite de imagini táiate în lemn, vor conduce la apari|ia primelor cár|i tipárite. Tiparul tabelar este un
procedeu de imprimare xilograficá premergátor tiparului cu litere mobile. Procedeul era în totalitate
manual, de aceea a primit si denumirea de chiroxilografie sau chirotipografie
(Olteanu 1992, 353)
care se
imprimá cu ajutorul unei prese. Cea mai veche carte imprimatá în tehnica tabelará este “Sutra de
diamant”, creatá în China în 868.
În anul 1050 fabricarea cár|ilor - bloc a fost înlocuitá cu compozi|ia de text si semne individuale
táiate în lemn.
La sfîrsitul sec. al VIII-lea tehnica xilogravurii pátrunde în J aponia aláturi de cultura Chinezá si
religia Budistá. Cár|ile sunt imprimate dupá modelul chinez „Textes de sutras sur un eventail” din sec.
al XII-lea prima carte compusá cu caractere chineze importate, va apárea în 1582. Primele gravuri
J aponeze sunt imagini votive create în ateliere special amenajate în temple, începînd cu sec. al XII-lea
se abordeazá teme profane. La origine xilogravurile erau monocolore completate manual. Abia la
mijlocul sec. al XVIII-lea se folosesc 2, 3 sau 4 pláci pentru culoare, placa de bazá fiind neagrá.
Xilogravura japonezá în culoare diferá adesea foarte mult de cea realizatá în China. Printre principalii
reprezentan|i ai xilogravurii japoneze exponen|i ai scolii Ukyo-e, îi putem enumera pe maestrii Suzuki
Harunobu (1725-1770), Kitagawa Utamaro (1753-1806), din scoala Ukiyo-e, creatorul imprimeriei
policrome si marele maestru al acestei tradi|ii Kaiusika Hokusai (1760-1849). La sîrsitul sec. al XIX-
lea xilogravura japonezá va avea o mare influen|á în dezvoltarea picturii moderne europene, moment în
care ea se gásea deja în decline în |ara sa.
În Europa, apari|ia xilogravurii ca tehnicá de imprimare s-a produs în sec. al XIV-XV-lea,
dezvoltarea sa fiind puternic influen|atá de introducerea secretului fabricárii hîrtiei. Primele gravuri
europene sunt realizate pe foi volante si au un desen simplu destul de rudimentar. Cel mai des s-au
imprimat imagini pioase pentru textile si calendarele bisericesti dar si imagini profane precum figurile
de pe cár|ile de joc. Aceste opere gravuri tabelare, au ajuns la noi în foarte pu|ine exemplare,
majoritatea provenind din provinciile germane.
Imprimárile tabelare conduc la nasterea cár|ilor. Aceste cár|i europene sunt foarte rare,
aproximativ 100 de exemplare: “Noul testament”, “Biblia sáracilor”, sau “Biblia pictatá“ cea mai veche
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
112
versiune cunoscutá datînd din 1430-1440, este o piesá unicá conservatá la Biblioteca universitará
Heidelberg. Cár|ile bloc realizate în |árile de J os ating deasemenea un înalt nivel artistic în “Ars
moriendi” – 1460 conservatá la British Museum. Imprimatele tabelare erau folosite si la compunerea
abecedarilor si manualelor educative numite donats dupá numele lui d’Aelius Donat, autorul unei
gramatici latine populare.
În 1450 Johanes Gensfleisch, zis Gutenberg are ideea revolu|ionará de a compune o paginá de
text din caractere mobile. Cea mai veche imprimare de acest gen dateazá din 1454, cea mai frumoasá
lucrare atribuitá lui Gutenberg este “Biblia latiná”, în douá volume, numitá de bibliologi „Biblia cu 42
de linii sau rînduri”. Lucrarea a fost imprimatá în 1454-1456, tipograful este anonim. Anul universal
recunoscut pentru apari|ia cár|ii este 1500 – introducerea produsului tipografic în circuitul comercial.
Introducerea tiparului pe teritoriul |árii noastre se datoreazá voievodului Radu cel Mare (1495-
1508), ajutat de ieromonahul Macarie care va înfiin|a prima tipografie în |ara Româneascá, la
Tîrgoviste. În „Octoihul” din 1510 Macarie introduce prima xilogravurá de carte lucratá în acest spa|iu.
Volumul tipárit în 1493, dispárut, a fost men|ionat în Biblioteca Nurenberg, |ara Româneascá devine a
patra |ará unde se tipáresc cár|i cu caractere slave, dupá Polonia, Italia, Muntenegru.
(Andreescu 1997, .9)
În sec. al XVIII-lea activitatea tipograficá se lárgeste prin înfiin|area mai multor centre care
func|ionau ca adevárate scoli de gravurá: la Buzáu, Rîmnicu Vîlcea si Rádáu|i, Iasi, Bucuresti, Blaj.
Printre cei mai cunoscu|i gravori ilustratori de carte din aceastá perioadá se numárá: Vlaicul, Dimitrie
Rîmniceanul, Sandul, Petru Papavici Rîmniceanul, Gherman, Strilbi|chi, Simeon, Ghervasie, Teodosie,
Damian.
Pîná la sfîrsitul sec. al XV-lea, xilogravura va rámîne o artá minorá. Statutul gravurii se va
schimba prin interven|ia elevului lui Wolgemut si Pleydenwurff, Albercht Durer (1471-1528) unul
dintre cei mai mari gravori ai tuturor timpurilor. A exploatat resursele tehnicii în compozi|ii complexe
si remarcabile precum suitele sale „Apocalipsa”- 16 gravuri (1499), „Via|a fecioarei”- 20 gravuri
(1511), „Patimile”- 12 gravuri demonstrînd o tehnicá ireprosabilá si o creativitate inegalabilá.
Printre marii creatori de xilogravurá din Europa putem enumera pe Hans Holbein Cel Tînár
(1497-1543) cu seriile „Dansul mor|ii” si „Alfabetul mor|ii”, Lucas Cranach Cel Bátrîn (1472-1553),
Erthard Altdorfer (1485-1561), Lucas Van Leyden (1494-1533). În 1500, în Elve|ia va apárea o nouá
variantá de xilogravurá - xilogravura cu liniii albe (weisslinienhlzschnitt) în care desenul este negativ
si apare alb pe fond închis.
Xilogravura se apropie de concep|ia picturalá cu introducerea clarobsurului care limita desenul la
tus pe hîrtie tonatá si apoi cu introducerea cernelurilor colorate. Un clarobscur perfect se ob|inea prin
suprapunerea mai multor pláci cu grada|ii de ton. Inventarea acestei tehnici a fost atribuitá lui
Neerlandois J ost De Negker (1485-1544) care folosea camaieul din 1508, aceastá tehnicá este egal
revendicatá si de italianul Ugo Da Carpi (1480-1523).
(Krejka A., 30)
Practica gravurii pe lemn în fibrà scade fiind înlocuitá de gravura în lemn vertical. În 1771
„Societatea Artelor din Londra” încearcá sá stopeze declinul gravurii lansînd un concurs al celei mai
bune opere originale. Un tînár englez Thomas Bewick (1753-1828) primeste marele premiu pentru o
gravurá executatá cu burinul de taille-douce (dálti|á) pe o placá de lemn slefuit táiatá perpendicular pe
sensul fibrelor lemnului. Tot el, a inlocuit cu|itele cu ajutorul cárora se grava placa de lemn táiat
longitudional, cu instrumente de forme diferite, întrebuin|ate în gravura pe metal, care fáceau posibilá
obtinerea unei linii albe pe placá printr-o singurá miscare pe lemn a instrumentului. Utilizarea hasurii
albe, a petei de negru compact si a combina|iilor de puncte albe a dat posibilitatea sá se realizeze
multiple efecte tonale. Modelarea formei, întroducerea luminii si a umbrei în imagine au devenit mai
usor de realizat.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
113
Gravura în lemn vertical s-a raspîndit cu repeziciune, însá cel mai mare succes l-a avut în
ilustra|ia de carte, în deceniul al cincilea al XIX-lea. Cu timpul xilografia a degenerat si, dintr-o artá de
sine státátoare a gravurii, s-a redus la o reproducere aproape mecanicá, apersonalá, a celor mai diferite
imagini, începind cu fotografia si terminînd cu desenele tehnice. Iar dezvoltarea fotomecanicii a
înlaturat treptat xilografia din rîndul procedeelor de reproducere.
Tehnica a fost preluatá si dezvoltatá de artistii de pe continent si folositá în mod special pentru
ilustrarea si ornamentarea cár|ilor. Printre acestia se numárá Honore Daumier (1808-1883), Gustave
Dore (1832-1883) autor al ilustra|iilor pentru „Infernul lui Dante”, „Divina comedie”, de Dante, „Don
Quijote” de Cervantes; Monnier, Menzel, Nanteuil.
O miscare de renastere începe din Anglia fiind în legáturá cu activitatea de imprimeur si
teoretician a lui William Morris (1834-1896), care se stráduieste sá dezvolte cartea de artá; si din
Fran|a, unde lucreazá un numár mare de artisti ce se inspirá din xilogravura medievalá.
O operá de prim plan este cea a lui Paul Gauguin (1848-1903) care ilustreazá cu un ciclu de
xilogravuri romanul autobiografic despre via|a sa în Tahiti, „Noa Noa”.
Tehnica este în mod special apreciatá de pictori cu tendin|á expresionistá, naba si fovii: Edvard
Munch, Felix Vallatton, Georges Rouault, Maurice Devlaminck, Frans Masereel, membrii grupului din
Dresda „Die Brucke”: Emil Nolde, Ludwig Ernst Kirchner, fondatorii grupului munchenez „Der Blane
Reiter” (Cavalerul Albastru), Franz Mare, Kathe Kollwitz, în arta nonfigurativá, J ean Arp, Frantisek
Kupka.
Odatá cu dezvoltarea industriei poligrafice si a noilor metode de reproducere, apare si
fotoxilogravura. Xilogravura în culori cromoxilografia, se vede redusá la un simplu mijloc de
reproducere în culori care se stráduieste sá imite pictura suprapunînd un mare numár de pláci color. În
ciuda importan|ei lor în epocá, aceste tehnici nu întîrzie sá fie înlocuite de domeniul reproducerii prin
zincografie. Cu toatá aceastá evolu|ie tehnicá si tehnologicá, xilogravura nu a dispárut ci s-a transferat
în domeniul gravurii originale devenind o tehnicá de crea|ie. Totusi, o anumitá limitare a posibilitá|ilor
tehnice ale xilografiei in fibrá, a dus, la înlocuirea xilogravurii cu gravura în metal.
La începutul sec. al XX-lea renasteautogravura de ¸evalet (adicá independentá, creatá numai în
scopul reproducerii picturilor), acum acelasi om îndeplineste munca desenatorului si a gravorului.
Alte tehnici noi, aparute in ultimii ani ai sec. al XIX-lea, fie în sec. al XX-lea sînt apropiate de
gravura în lemn vertical: gravura în linoleumsi ceape sticlà organicà. În prezent linoleumul, fiind un
material mai usor de prelucrat decît lemnul, se utilizeazá pe scará largá, în special în cazul gravurilor
de dimensiuni mari. Tehnica de gravare în linoleum este relativ similará xilogravurii. Placa de lemn
este înlocuitá cu o placá de linoleum sau chiar cu o placá din diverse materiale plastice elastice care
permit atacarea suprafe|ei cu dálti|e sau cu|ite. Totusi în ciuda similaritá|ilor semnalate trebuie spus cá
linoleumul nu permite o abordare foarte detaliatá, foarte finá a detaliilor din cauza elasticitá|ii
materialului.
Tehnicile de gravurá mecanicá, sunt forme de gravurá în adîncime si presupun gravarea plácii de
metal printr-un procedeu mecanic prin ac|iunea directá a unui instrument de gravat ac|ionat de for|a
mîinii. Tehnicile mecanice se pot utiliza singure sau combinate. Se pot asocia si cu tehnicile de gravurá
pe bazá de acizi sau lemn. Tehninicile încadrate în aceastá grupá sunt: dàltija, întîlnitá si cu denumirea
deTaille douce, Buril, El buril; gravura în puncte, denumitá si pointille, stipple, este o tehnicá care a
fost folositá foarte pu|in, pîná la sfîrsitul sec al XVIII-lea. A fost practicatá în Anglia de William
Wynne Ryland si de florentinul Francesco Bartolozzi
(Olteanu 1992, 175)
; maniera creion, este gravura
executatá cu ajutorul ruletei, apárutá în Fran|a în prima jumátate a sec al XVIII-lea iar spre sfîrsitul sec
al XIX-lea J acques Vilion a folosit ruleta în gravura combinatá cu gravura chimicá liniará, astfel
stampa finalá imitá un desen în creion sau cretá, de aici rezultá denumirea tehnicii Manierà creion; ac
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
114
rece, întîlnit si cu denumirea depointe seche, dry point, punta seca, procedeul a fost folosit încá de la
sfîrsitul sec al XV-lea deMaestrul Cabinetului din AmsterdamsauMaestrul 1480, anonim german, cu
rezultate remarcabile au utilizat aceastá tehnicá Albercht Durer, Rembrandt Van Rij (în combina|ie cu
acvaforte), James McNeill Whistler, Paul Cesar Hellen, Edvard Munch. Gravura cu acul aminteste
adeseori, dupá imprimare, lucrárile în acvaforte. Aici, în loc de corodare, se zgîrîie superficial suprafa|a
plácii cu un ac sau cu un vîrf de diamante. Aceastá tehnicá este mai simplá decît gravura în acvaforte,
dar ea nu permite realizarea unei tot atît de mari varietá|i de tonuri si intensitá|i cromatice ca în
lucrárile în acvaforte si nici nu oferá posibilitatea de a se imprima un numár mai mare de exemplare; si
o altá tehnicá des folositá de cátre artisti estemaniera neagrà, denumitá de obicei mezzotinta.
Primul tip de gravurá în metal, datînd de la mijlocul sec. al XV-lea, estegravura incizatà. Totusi
gravura incizatá a încetat foarte curînd sá fie doar un mijloc de reproducere a operelor de artá si a
cápátat caracterul unui gen de artá plasticá de sine státátor. Gravura incizatá prezintá multe dificultá|i
din punct de vedere tehnic. Ea cere o îndelungatá muncá la placa de metal, în schimb reuseste sá redea
într-un mod neobisnuit de precis si de clar volumul obiectelor si spa|iul. De aceea, nu întîmplátor,
gravura incizatá s-a dezvoltat în mod deosebit tocmai în epoca Renasterii, cînd, arta avea prioritará
sarcina cunoasterii si reflectárii lumii reale, cînd si în picturá domina tendin|a spre claritatea si precizia
formei, spre desávîrsirea compozi|iei si desenului. Mai tirziu, începînd cu sec. al XVII-lea, gravura
incizatá se transformá din ce în ce mai mult într-un mijloc de reproducere a picturii. În sec. al XVIII-
lea, ea se va folosi cu succes la ilustrarea lucrárilor stiin|ifice, a car|ilor si albumelor de artá.
În gravura chimicá includem douá tehnici de bazá, aquaforte - tehnica prin care ob|inem linii si
aquatinta - tehnica prin care ob|inem petele. Ambele metode se ramificá la rîndul lor în alte tehnici
care pornesc de la procedeul de bazá si dau efecte relativ asemánátoare. Desi gravura incizatá a
continuat sá mai existe, totusi, începînd cu sec. al XVII-lea ea este înláturatá rapid de noile genuri de
gravurá în metal.
Tehnica noului gen de gravurá - aquaforte nu cerea o munca atît de îndelungatá, nici o asemenea
precizie a mîinii ca tehnica gravurii incizate. Totusi, gravura în aquaforte aducea dupá sine noi si
bogate posibilitá|i pentru compozi|ii cu un clarobscur mult mai complex, realizînd o mai mare varietate
de raporturi tonale, permi|înd ob|inerea unor efecte aproape picturale. Pástrind aceeasi capacitate de
multiplicare repetatá, gravura în aquaforte reusea sá redea tot farmecul si spontaneitatea desenului în
peni|á. Tehnica în aquaforte constá în urmátoarele opera|iuni: placa metalicá se acoperá cu lac
anticorosiv, apoi se zgîrîie desenul cu un ac. Dupá aceea placa se întroduce într-un amestec de acid
azotic si acid clorhidric (asa numita apà regalà, în limba latiná - acquaforte). În timpul corodárii se
adîncesc liniile desenului, cu alte cuvinte se graveazá placa acolo unde lacul este zgîrîiat. Dupá dorin|a
gravorului, unele locuri din desen pot fi supuse unei corodári de mai scurtá sau de mai lungá duratá, în
mod corespunzátor diferen|iindu-se si adincimea liniilor gravate pe placá. În reproducerea pe hîrtie,
liniile mai adînci se vor imprima într-un ton negru compact, iar cele superficiale vor fi mai pu|in
întunecate. Dupá gravare lacul se curá|á de pe placá si apoi se face imprimarea cu acelasi procedeu
utilizat la plácile incizate cu dálti|a. Tendin|ele generale ale acestei tehnici - názuin|a spre dinamism si
spre contrastul dintre luminá si umbrá creazá impresia de mobilitate si schimbare.
Tehnica aquaforte se dezvoltá la pu|in timp dupá apari|ia gravurii cu dálti|a, în sec. al XV-lea.
Printre primii care au abordat tehnica ob|inînd rezultate artistice, trebuie sá-l amintim pe Albercht
Durer (1471-1528) si lucrarea sa „Sf. Ieronim” – 1512, care este probabil cea mai veche lucrare
aquaforte datatá.
Aceastá tehnicá a gravurii a gásit un mare numár de adep|i în sec. al XV-lea, dintre care: Albrecht
Altdorfer (1480-1538), pictor, gravor si arhitect german, unul dintre primii peisagisti ai Renasterii; Urs
Graf (1485-1538), de la care a rámas prima imprimare în aquaforte datatá 1513, italienii Francesco
Mazzola (1503-1540), Federico Barocci (1526-1612), Piter Brueghel cel Bátrîn (1525-1569), pictor si
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
115
desenator, a fost unul dintre cei mai mari artisti ai scolii flamande. A colaborat cu casa de editurá a lui
Cock, cáreia i-a furnizat desene pentru a fi gravate.
Cele mai bune condi|ii de dezvoltare a tehnicii aquaforte au fost în Olanda datoritá operei lui
Rembrandt van Rijn (1606-1669), pictor si gravor, unul dintre cei mai mari artisti ai lumii, ridicá
tehnica gravurii în aquaforte la perfec|iunea artisticá prin noutatea viziunii si printr-o excep|ionalá
expresivitate si mobilitate.
Dintre reprezentan|ii tehnicii din sec. al XVII-lea sunt: Iacob von Ruisdael (1628-1682), J acques
Callot (1592-1635) a lucrat peste 150 de gravuri, care se desprind de vechile canoane
(Cosoveanu 1983, 12)
a
fost un inovator în tehnicá substituind vernilul tare cu lacul moale,
(Focillon, 71)
Abraham Bosse (1602-
1676), Claude Lorraine (1600-1682), Guido Reni (1575-1642).
În sec. al XVIII-lea se descoperá noi procedee de gravurá cu acid, dar tehnica de expresivitate a
liniei se conservá. Tehnica continuá sá atragá artisti din toate epocile, printre care: Giambattista
Tiepolo (1696-1770), William Hogart (1697-1764), Giovani Battista Piranesi (1720-1778), Francis
Seymour Haden (1818-1910), J ean Francois Millet (1814-1875), Edouard Manet (1832-1883), J ames
Abbot McNeil Whistler (1834-1903), Pablo Picasso (1881-1973) si mul|i al|ii.
În România primul gravor în aquaforte a fost Theodor Aman cáruia i se atribuie circa 80 de
lucrári. Este urmat de N.Vermont si Gabriel Popescu. S-au mai remarcat încá din perioada interbelicá:
I.Iser, Gh.Pertrascu, Stefan Popesvu, Hans Hermann, Maria Manolescu, Gh.Naum, Simion Luca, Gy
Szabo Bela.
O altá varietate de gravurá în aquaforte este vernilul moale, (lac moale), procedeu prin care se
reproduce desenul în creion. Pe placa metalicá, acoperitá cu verniu (un lac special), se aplicá o foaie de
hîrtie si pe aceasta se executá desenul cu creionul. Prin presiunea creionului asperitá|ile colii de hirtie
aderá la verniu, iar atunci cînd hîrtia se ridicá, ia cu sine particulele de verniu. Dupá corodarea plácii se
ob|ine o linie masivá, granulatá, care reproduce desenul în creion.
Metoda aquatintei a fost inventatá în sec. al XVIII-lea. Aquatinta este un vernil poros folosit la
formarea suprafe|elor tonale de placá, de la alb urcînd prin toatá gama de griuri pîná la negru profund
în func|ie de textura sacîzului si timpul de expunere la acizi.
Placa de metal se acoperea mai întîi cu o pulbere rásinoasá, care se fixeazá, prin încálzire, sub
forma unor puncte extrem de fine. Apoi placa se corodeazá si capatá astfel o suprafa|á cu asperitá|i,
care la imprimare se reproduce într-un ton cenusiu uniform. Corodarea are loc de mai multe ori. La
prima corodare lacul anticorosiv acoperá por|iunile care dupá reproducere trebuie sá ramîná complet
albe, la a doua corodare se acoperá tonurile cele mai deschise, la a treia corodare - tonurile usor
umbrite, si asa mai departe. Spre sfîrsit, rámîn neacoperite cu lac doar locurile cele mai întunecate.
Lacul se aplicá cu pensula în asa fel încît imaginea ob|inutá prin reproducere se realizeazá din pete de
diferite intensitá|i si de diferite forme. Prelucrarea suplimentará a plácii prin tehnica si în aquaforte,
adicá folosirea hasurilor pe lîngá pete, permite realizarea unor lucrári foarte variate.
Procedeul numit si maniere de lavis este atribuit gravorului francez Jean-Baptiste le Prince
(1734-1781), elevul lui Bucher. A expus primele stampe lucrate în aceastá tehnicá la Salonul de Artá de
la Paris în 1769, lucrárile nu au produs efectul scontat în schimb tehnica a fost apreciatá si preluatá de
artistii din Anglia care au redenumit-oaquatinta. Mai tîrziu va fi preluatá cu success de Matisse.
Dar cu un real success a folosit tehnica Francisco Jose de Goya y Lucientes (1734-1828) în
ciclurile de gravuri “Capricii”, “Proverbe”, “Dezastrele rázboiului”, “Tauromachia”. Din punct de
vedere tehnic, Goya utilizeazá cu precádere mixarea de aquaforte cu aquatinta, cu “Dezastrele
rázboiului” artistul prezintá o mare inova|ie – tehnicaaguada. O caracteristicá fundamentalá a lui Goya
ca gravor, este capacitatea sa de a ob|ine noi solu|ii tehnice pentru a rezolva noi probleme si situa|ii
compozi|ionale.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
116
Tehnicamezzotinto a fost descoperitá în 1642 în Germania de un gravor diletant Hesse Ludwig
von Siegen (1609-1680), însá Anglia este |ara în care tehnica a fost adoptatá si dezvoltatá, de aceea se
va întîlni si sub denumirea deManiera englezà, ce ráspunde necesitá|ilor artistilor de a oferi gravurii un
efect apropiat de picturá. Printre numeroasele reproduceri de excep|ie dupá picturile lui Rubens si van
Dyck, între gravorii care au folosit mezzotinta, remarcám pe J ohn Raphael Smith (1752-1812) si
Richard Farlom (1743-1822). Trebuie de men|ionat cá maniera neagrá în culoare a fost lansatá de
J aques Cristophe Le Bion (1667-1822). Maniera neagrá s-a folosit foarte mult în sec. al XVII-lea si al
XIX-lea, placa se macina cu o unealtá pîná ob|inem suprafa|a de negru, apoi prin netezire si rázuire se
ob|ine gama de griuri pîná la alb. Tehnica gravurii în mezzotinto saumaniera neagrà, constá în aceea
cá întreaga suprafa|á a placii se granuleazá în prealabil cu un instrument special, ceea ce face posibilá,
la imprimare, ob|inerea unui ton de negru intens si catifelat. În por|iunile care trebuie sá fie luminoase,
asperitá|ile se netezesc cu mult sau mai pu|in, dupá voia artistului.
O metodá destul de neconven|ionalá de tipárire a mezzotintei în culoare presupune combinarea
cernelei de tipar cu pastelurile; pasteluri cerate, creioane de acuarelá sau creioane. Desi Edward Luttrell
a stabilit un precedent în sec. al XVII-lea pentru utilizarea pastelurilor cu mezzotinta, nu a avut
discipoli si astázi aceste metode sunt considerate destul de experimentale.
Utilizarea mezzotintei cu alte procedee sau tehnici experimentale, va altera în cele mai multe
cazuri, caracterul tipáriturii mezzotintei. Mai tîrziu, dupá inventarea procedeelor fotomecanice de
reproducere, a încetat aproape cu totul folosirea gravurii în mezzotinto.
Denumirea de litografie provine de la cuvîntul grecesc litos - piatra. Litografia artisticá a fost
inventatá la sfîrsitul sec. al XVIII-lea de Alois Senefelder (1771-1834) care a fondat la Munchen un
institut destinat cercetárii si dezvoltárii tehnicilor noi. Acest cercetátor ne-a lásat un manual de
litografie care are mai mult de 150 de ani si care constituie si astázi un ajutor pre|ios pentru artisti.
Senefelder nu a fost el însusi un artist dar inven|ia sa nu a întîrziat sá fie folositá de artisti celebri ca
Goya, Ingres, Delacroix. Execu|ia tehnicá a litografiei se bazeazá pe o prelucrare a plácii de piatrá cu
acizi, dar, spre deosebire de gravura în acvaforte si mezzotinto, pe suprafa|a cu care se imprima nu se
ob|ine o corodare în adîncime, litografia apar|ine ca gen tiparului plan. Pe suprafa|a unei pietre
calcaroase, slefuitá cu multá acurate|e, graficianul deseneazá cu tus litografic sau cu un creion gras.
Apoi, piatra se trateazá usor cu o solu|ie de acid azotic. Locurile acoperite cu creion sau cu tus,
con|inînd grásime, nu vor reac|iona la acid, iar locurile nedesenate, dupá tratarea cu acid, înceteazá de a
mai absorbi grásimea. De aceea, la imprimare, cerneala uleioasá tipograficá se prinde numai de acele
locuri care au fost prealabil desenate si în acest mod desenul se va reproduce pe foaia de hîrtie.
Transparen|a procedeului, aparent o simplá tehnicá de desen în creion, l-au fácut popular si altor
pictori precum Manet, Degas, Seurat, Daumier si mai ales Henri de Toulouse Lautrec. Acesta din urmá
o va utiliza pentru faimoasele sale afise în culoare. Apari|ia litografiei nu a fost o simplá întîmplare.
Ráspîndirea cu repeziciune a presei periodice, care juca un rol din ce în ce mai mare în via|a cotidiana,
necesita necontenit noi forme de reproducere a operelor de artá plasticá, mai operative. Noua tehnicá
permitea reproducerea într-un tiraj de masa si avea un pre| de cost extrem de scázut, astfel, litografia,
devine un mijloc principal folosit pentru reproducerea oricáror imagini. Alte metode sunt: litografia cu
desen liniar, litografia cu cretá spálatá, reportul litografic.
În Moldova, Gh. Asachi a compus desene cu subiecte istorice litografiate de colaboratorii sái de
la „Albina”. Fiul acestuia, Alexandru Asachi a desenat si litografiat cea mai mare parte a ilustra|iilor
din almanahurile si calendarele publicate de tatál sáu.
(Olteanu 1992, 233)
Tehnica a mai fost folositá si de Gh.
Panaiteanu-Bardasare (fondatorul Academiei de Arte din Iasi 1860). Numeroase ateliere au luat fiin|á
la Iasi si Bucuresti sus|inînd o activitate bogatá cáreia i s-a consacrat artisti precum Chladek, Lecca,
Negulici, H. Dembi|chi, H. Trenk, C. Jiquidi, J. Al. Steriadi, Stefan Popescu.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
117
Datoritá proprietá|ilor speciale care face trecerea de la tehnicile picturii spre tehnicile gravurii,
monotipia s-a impus ca gen artistic al tehnicilor gravurii. Ca tehnicá de imprimare este de cele mai
multe ori consideratá o tehnicá “bastardá” a gravurii, aflîndu-se undeva la mijlocul drumului între
picturá si gravurá, rámînînd una dintre cele mai simple tehnici.
(Stoiciu 2006, 28)
Folosirea presei de gravurá într-un moment al etapelor de lucru conferá monotipului dreptul de a
fi considerat o tehnicá de gravurá. Dupá ce ac|iunea mecanicá a hîrtiei, prin utilizarea presei de gravurá
s-a încheiat, lucrarea poate suferi din partea artistului numeroase interven|ii creind astfel imprimári
diferite dar cu o baza comuná. Din aceasta cauzá, tirajul care stá la baza tuturor tehnicilor tradi|ionale
dispare. Din punct de vedere al redárii materialitá|ilor, este o tehnicá care rezolva mai mult
materialitatea unui gest pictural si mai pu|in pe cea a texturilor care compun formele figurate.
Elementul esen|ial în zugrávirea materialitá|ii îl constituie culoarea. Desi, nu avem o recunoastere
istoricá a originilor monoprintului, putem sá-l asociem cu momentul în care au fost folosite pentru
prima datá gravurile în adîncime, colorate dupá criteriile de astázi de realizare tehnicá.
Unul dintre artistii gravori de început, care a experimentat gravura coloratá, fárá neaparat sá fie o
monotipie, pe o hîrtie mai pu|in obisnuitá (din fibre de in), pe un format neobisnuit, alungit, pentru a
sublinia linia orizontului, a fost olandezul pictor si gravor complet, Hercules Seghers (1589-1638).
Despre Giovanni Benedetto Castiglione (1616-1670) se spune cá este primul care a experimentat
acest mijloc al gravurii - monotipul. El a folosit aceastá tehnicá pentru a-si face mai bine în|elese
materialitá|ile pe care nu le regásea în aquaforte, rezultatele astfel ob|inute fiind foarte apropiate de cele
ob|inute prin tehnica aquatinta. A utilizat o varietate de tipuri de pensule si instrumente pentru sters
(cîrpe, bucá|ele de materiale textile etc.) pentru a realiza o atmosfera mult mai apropiatá de cea a
impresionistilor decît de cea a epocii sale. Jocul cu lumina si umbra creeazá o suprafa|á materialá
agitatá, efect pu|in obisnuit în aceastá perioadá a tehnicii aquaforte.
William Blake este un alt experimentator, care a lásat cateva monotipii în care materialitatea
formelor figurate este foarte bine pusá în valoare de reperele cromatice.
Edgar Degas si-a gásit în tehnica monotipului un aliat pentru continuarea lucrárilor personale,
creînd practic un gen artistic în sine. El va pune astfel in valoare tehnica sa de sevalet numitá astázi
desen pictural. Foloseste posibilitá|ile de redare a materialitá|ii din monotipie mai mult ca scop în sine,
ca expresie plasticá si mai pu|in pentru a descrie materialitatá|ile formelor figurate. A experimentat si
transferul monotipiei în alb negru pe piatra litograficá, ca bazá de pornire pentru urmátoarea etapa a
lucrárilor sale, pe care astázi le numimlucràri în tehnicà mixtà pe hîrtie. Eliberarea de condi|ia de
tehnicá de multiplicare si-a gásit adep|i imediat, fiind folositá de mari maestrii ai sec. al XIX-lea si ai
sec. al XX-lea printre care amintim: Pissaro, Gauguin, Munch, Picasso, Chagall, Maurice Predergast,
Rouault si al|ii.
Strávechea artá a graficii nu a jucat probabil niciodata un rol atît de important în via|a oamenilor
ca cel pe care-l joacá acum si nu e greu de prevázut cá în viitor acest rol va fi si mai mare. Aici, se
include si multiplele forme ale graficii aplicate, ce pátrund în via|a noastra cotidianá, deci, grafica de
sevalet si în special grafica de carte se vor ráspîndi din ce în ce mai mult, în rapor cu cerin|ele
spirituale, dar si în tandem cu evolu|ia generalá a societá|ii.
Am prezentat pe scurt, în linii generale date despre istoria graficii si evolu|ia ei, eviden|iind
mijloacele plastice de expresie si posibilitá|ile specifice ale diferitelor tehnici si ale diferitelor genuri
ale graficii, astfel, acest material fiind un preambul, o incursiune într-o tematicá mai vastá, cu scopul de
a ajuta la cunoasterea si perceperea mai constientá si depliná a domeniului graficii. Avînd un model de
orientare, un ghid teoretic, în procesul analizei vizuale a operelor originale artistice se va putea aprecia
bogá|ia spiritualá pe care ele o con|in.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
118
The creative arts are often divided into more specific categories that are related to their technique
or medium, such as decorative arts, plastic arts, performing arts, or literature. Unlike scientific fields,
art is one of the few subjects that is academically organized according to technique.
The variety of techniques and technologies specific to each type of art (in this case graphics)
helps to the representation of concepts, ideas, relations, quality, etc., in more psychological and
philosophical visual representation.
In this article you can find a historical presentation of the birth and evolution of the different
kinds of graphic techniques, of engraving in general, throughout the history of printing and also in the
work of some plastic artists.
Here we present the evolution of printmaking, which can be divided into the following basic
families or categories: relief techniques - woodcut or woodblock, wood engraving, linocut and
metalcut; intaglio techniques - engraving, etching, mezzotint, aquatint, chine-colle and drypoint; and
about the result, possibility of combination this techniques.
Artele creative des sunt divizate în mai multe categorii specifice ce au legáturá cu tehnica si
tehnologia lor, de exemplu în cazul : artelor decorative, artelor plastice, cele dramatice sau în literaturá.
Varietatea tehnicilor si tehnologiilor specifice fiecárei arte (în cazul dat grafica) faciliteazá la
reprezentarea mai expresivá a ideilor, rela|iilor, conceptelor, calitá|ii, etc., printr-o reprezentare vizualá
intr-un mod mai psihologic si filosofic.
Acest articol e o prezentare istoricá a apari|iei, evolu|iei diferitor tehnici grafice, a gravurii în
general în decursul evolu|iei artei tiparului si a activitá|ii diferitor artisti pastici. Se face incursiunea
istoriograficá prin perioadele timpurii, evaluîndu-se crea|ia deja existentá, continuînd pîná la apari|ia
primelor ateliere de gravurá si tehnici de tipar care se divizeazá în tipar adînc, înalt si plan, dar si a
metodelor de combinare, simbiozá tehnologicá.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
119
BIBLIOGRAFIE
1. Susala, Barbulescu, 1993, 145: Ion N. Susala, Ovidiu Barbulescu, “Dicjionar de artà termeni de
atelier”, Ed. Sigma, Bucuresti, 1993, pag. 145.
2. Olteanu 1992, 172: Virgil Olteanu, “Din istoria ¸i arta càrjii, lexicon”, Ed. Enciclopedicá,
Bucuresti, 1992, p. 172.
3. Ibid., p.174.
4. Dru|á 1988, 49, 51:Victor Dru|á, “Càlàtorie în lumea scrierii ¸i tiparului”, Ed. Sport Turism,
Bucuresti, 1988, p.49, 51.
5. Goncearov , 1963, 42: Goncearov Andrei, “Arta Graficii”, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1963,
pag. 42.
6. Olteanu 1992, 353: Virgil Olteanu, “Din istoria ¸i arta càrjii, lexicon”, Ed. Enciclopedicá,
Bucuresti, 1992, p. 353.
7. Andreescu, 1997, 9: Ana Andreescu, “Arta càrjii” (Cartea româneascá în secolele XVI-XVIII), Ed.
Integral, Bucuresti, 1997, p.9.
8. Krejca, 30: Ales Krejca, op. cit. p.30.
9. Olteanu 1992, 175: Virgil Olteanu, “Din istoria ¸i arta càrjii, lexicon”, Ed. Enciclopedicá,
Bucuresti, 1992, p. 175.
10. Cosoveanu, 1983, 12: Dorana Cosoveanu, “Gravura francezà din secolul al XVII-lea”, Ed.
Meridiane, Bucuresti, 1983, p.12.
11. Focillon, 71: Henri Focillon, op. cit., p.71.
12. Olteanu 1992, 233: Virgil Olteanu, “Din istoria ¸i arta càrjii, lexicon”, Ed. Enciclopedicá,
Bucuresti, 1992, p. 233.
13. Stoiciu, 2006, 28: Florin Stoiciu, “Materialitatea în gravurà”, Ed. Unarte, Bucuresti, 2006, p.28.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
120
TEHNI CI CLASI CE ALE PI CTURI I MURALE Î N EXPRESI I MODERNE $I
DURABI LI TATEA LOR Î N TIMP
IonJ abinschi
ABSTRACT
Art is a supreme value of human existence, because it is a question that reflects the aspirations of
the heart and the soul and spirit. During all the epochs, art had and still has a subjective character, given
the fact that it expressed and still expresses the subjective look of the creator, who introduces, as
something new, the huge abundance of subjects and a great variety of ways of artistic representation
which lacked till his appearance.
Wall painting represents one of the plastic art spheres of significant time endurance. The fact of
implementing consecutively several programs and technologies, would assure the consistency, the time
endurance, and the support of important values.
Before argued promote this theme, l will note that churches benefits and enjoyed by the art.
Addressing religious wall paintings, joining two options, the study of tradition and promoting its
conteporanietate objectives they pursued and continues to follow the creators of art for its strength over
time.
Keywords: Pictura muralá, tehnici si tehnologii, fresca, sgraffito, pictura în temperá, durabilitate
în timp.
Pictura muralá este una din domeniile artei plastice de semnificantá durabilitate în timp.
Aplicarea unor programe si tehnologii consecutiv, ar asigura coeren|a si rezisten|a în timp si vor
asigura sus|inerea valorilor importante.
Înainte de a aborda studiul materialelor si tehnicilor picturii murale, sá ne punem întrebári asupra
trásáturilor ei specifice, asupra valorilor si semnifica|iilor particulare care o caracterizeazá si o disting
de celelalte forme de artá picturalá, valori si semnifica|ii care reclamá o aten|ie si o pregátire criticá
specialá.
Legatá de zid, si în consecin|á, de arhitecturá, pictura dobîndeste un alt statut decît atunci cînd
este legatá de un obiect. Drept baza ei poate servi suprafe|ele plane si sferice a pere|ilor cládirilor,
precum cei interiori cît si cei exteriori. Cu cât mai mult, pictura, scoate în eviden|á stilul arhitectonic (al
cládirii), cu atît mai mult îi corespunde denumirea de monumentalá. Artistii care lucreazá în douá
dimensiuni, fac uz de iluzii tridimensionale pe suprafa|a planá a desenului si picturii. Aici nu numai
condi|iile sale materiale de executare diferá ci, odatá cu contextul, diferá chiar natura intimá a imaginii,
am spune mai degrabá, statutul sáu de realitate. Spre deosebire de tablou, pictura muralá nu are nevoie
de ramá care s-o integreze arhitecturii, rama este însási arhitectura, în care este înglobat si
spectatorul. (1)
Argumentând promovarea acestei teme, vá v-oi atrage aten|ia cá si bisericile beneficiau si
beneficiazá de aceastá artá. Abordînd tema picturii murale bisericesti, unim douá ob|iuni; studierea
tradi|iei si promovarea ei în contemporaneitate, obiectivele cáreia le-au urmárit si continuá sá le
urmáreascá creatorii de artá pentru rezisten|a ei în timp.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
121
Opera de artá, în dependen|á de perioada si spa|iul din care a fost creatá, con|ine márturii
complexe despre gîndirea artistica si filosofico-religioasa a societá|ii respective, si aduce argumente
privind cunoasterea imaginarului, psihologiei, mentalitá|ii si spiritualitá|ii poporului dat. Pictura muralá
bisericeascá, era socotitá ca o biblie a sáracilor (pentru cei analfabe|i), deci trebuia si trebuie ca
creatorul (pictorul) sá aibá cunostin|e profunde, atît practice cît si teoretice în domeniu, totodatá,
trebuie sá intre în adîncul problemei ce îi este pusá în fa|á, pentru a o putea rezolva calitativ.
Analizând valorile artistice si sociale pástrate în pictura bisericeascá medievalá moldoveneascá, si
a celei ce se creazá pîná în prezent, constituie, pentru pictorii antrena|i în domeniul artelor plastice,
precum sîntem noi, un obiect actual de cercetare, care este important si pentru toate categoriele de
specialisti care se apropie mai mult sau mai pu|in de cunoasterea mostenirii artistice. Deoarece, tot ce
se creazá în present se bazeazá pe ceea ce a fost creat, plus ideile si constientizarea contemporanietá|ii,
pentru a exista în timp.
Arta reprezintá o valoare supremá a existen|ei umane, deoarece este o întrebare adresatá inimii si
care reflectá aspira|iile cátre suflet si spirit. În toate perioadele arta a avut si are un character subiectiv,
deoarece a exprimat si exprimá viziunea subiectivá a creatorului, care introduce, ca ceva nou, imensa
bogá|ie de subiecte si o mare varietate de moduri ale reprezenta|iei artistice care a lipsit pîná la el.
Existá suficiente márturii care demonstreazá cá pictura muralá bisericeascá a fost frecvent
utilizatá în larg spa|iul Moldovei istirice. Unele dintre ele au ajuns pîná în zilele noastre mai mult sau
mai pu|in integru pástrate, precum sunt bisericile medievale din secolele XV-XVIII, cunoscute în
lumea întreagá. La ele ne vom referi pu|in pentru a pune în valoare stilul moldovenesc devenit parte
importantá a patrimoniului cultural mondial. Concomitent vom trece în revistá si monumentele
meritorii din spa|iul Pruto-Nistrean, încît sá cuprindem principalele manifestári ale acestei arte.
Referitor la bisericile pictate din nordul Moldovei (istorice medievale) – Moldovi|a, Humor,
Arbore, Suceava, Probota, Vorone| si mánástirea Hurez, care din 1993 au fost incluse în Lista
patrimoniului universal protejat de UNESCO, Josef Strzygowski în 1913 ne-a relatat: sînt tezaurii pe
care cunoscàtorul cel mai informat din propriile sale càlàtorii nu l-e poate vedea nicàieri în altà parte.
Mai presus de toate cîte pot fi vàzute în Moldova sînt acele curioase biserici care prin policromia
fajadelor se pot compara cu biserica San Marco din Venejia s-au cu Domul din Orvento… Ceva
asemànàtor n-e oferà o a doua jarà din lume. Si aceastà bogàjie de culori fascineazà ¸i mai mult
privirea uimità atunci cînd în interiorul bisericilor intervine stràlucirea aurului al càrui effect atinge
desàvîr¸irea sub razele soarelui ce pàtrund prin ferestre.(2) Un alt cercetátor în domeniu, cunoscut
bizantolog André Grabar în 1962 completeazá:… vàzutà de la exterior, fiecare bisericà este o
încîntàtoare piesà de décor, care se cere admiratà în mediul sàu de verde ¸i de alb –verdele paji¸tei din
care se înaljà biserica, albul incintei ¸i al construcjiilor monastice care formeazà un cadru
dreptunghiular în jurul sàu. Dar, în acela¸i timp aceste fajade pictate, cu ale lor figure ¸i cu scenele
lor, sînt asemenea unei càrji illustrative deschisà la toate paginile sale(3)
Este important sá ne referim în acest context si la tradi|ia picturii murale din spa|iul Pruto-
Nistrean. Asa cum s-a precizat si în literatura de specialitate, doar un singur monument reprezentativ al
acestei arte - bisericaAdormirii Maicii Domnului din Cáuseni – s-a pástrat pîná în zilele noastre. La
valoarea ei s-au referit mai mul|i autori: V. Florea, I. Neaga, V. Kurdinovski, S. Ciobanu, Kir Dm.
Rodnin, V. Drágu|, E. Dragnev si cel mai constant dintre to|i C. I. Ciobanu. Acesta din urmá în lucrarea
sa Biserica Adormirii Maicii Domnului din Càu¸eni, relateazá urmátoarele: Probabil, nicàieri pe
teritoriul Republicii Moldova nu s-au conjugat atît de intimîntr-un monument de arhitecturà jocul
imaginajiei ¸i faptele autentice, legendele ¸i datele documentare. Si în ultima instanjà, pe teritoriul
dintre Prut ¸i Nistru nu s-au cristalizat atît de vàdit în semnele trecutului, în dimensiunile lui umane, ca
în picturile murale al acestui sfînt làca¸ (4)
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
122
Chiar dacá singurul monument al picturii murale executat în tehnica frescei, ajuns pîná în zilele
noastre este biserica men|ionatá, aceasta nu înseamná cá nu au fost si altele. Problema descoperirii
plinátá|ii acestui fenomen rámîne deschisá. Va trebui sá luám în considera|ie reminiscen|ele picturii
murale descoperite în alte biserici – Mánástirea Noul Neam| din Ghi|cani, Mánástirea Cápriana,
Mánástirea Curchi, Mánástirea Hîrbová| s.a.
Istoria picturii, practicatá adesea în majoritatea bisericilor, apare într-o nouá luminá, în special în
ultimele decenii, datoritá unor intense cercetári în acest domeniu, a perfec|ionárii metodelor si
mijloacelor de cercetare, dar si prin restaurarea stiin|ificá a picturilor murale si a icoanelor. Pentru
specialistii si publicul larg, pictura religioasá este în ultimul timp o atrac|ie, ca unul dintre domeniile
cele mai interesante si mai fascinante, dar în acelasi timp, pu|in cunosute. Prin ineditul compozi|iilor si
al stilizárilor, prin echilibrul si rafinamentul cromatic, icoanele sau frescele, datorate unor pictori din
centre artistice importante ori apar|inînd unor mesteri populari, dezváluie o lume prea pu|in cunoscutá,
cu un strálucit trecut.
Evolu|ia picturii murale si de icoane este în permanentá legáturá cu fenomenul artistic din
Moldova si |árile Române. Miile de icoane pictate pe lemn, pictura muralá a bisericilor de lemn sau de
zid, confirmá nu numai prin inscrip|ii, dar si prin evolu|ia stilisticá, procesul de progresivá unificare
culturalá si artisticá, ce trebuie în|eles ca definitoriu pentru devenirea noastrá istoricá.(5)
În ceea ce priveste monumentele istorice a Moldovei dintre Prut si Nistru, care, fiind anexatá la
1812 de cátre guvernul rus, si denumitá „Basarabia” care, pîná în ziua de astázi ea si-a pástrat numele
acesta, si nu numai în Rusia, a existat si mai existá convingerea cá aceastá fostá „margine ruseascà”
este prin trecutul ei si prin caracterul ei etnografic un pámînt curat rusesc, dar chiar si printre
intelectualii „basarabeni”, ca si printre acei din „Regat”, se gásesc adeseori oameni, care nu cunosc de
loc istoria acestei pár|i organice a Principatului Moldovei, nu cunosc trecutul acestui popor, care este
aborigenul statornic si mult încercat al acestei regiuni pur românesti. Monumentele istorice vizibile ale
„Basarabiei”, care nu sunt prea numeroase, cáci evenimentele ce se petreceau aici, n-au contribuit la
conservarea lor. Însá aceste monumente sunt márturia cea mai elocventá si incontestabilá despre
trecutul ei na|ional. Nimeni n-a scris încá istoria Basarabiei – o istorie adeváratá si stiin|ificá – este însá
Iárá îndoialá, cá una din problemele serioase ale istoricului ei viitor, care v-a cunoaste principiile
criticii istorice si v-a cerceta toate izvoarele necesare, va fi reconstituirea chipului vie|ii ei din trecut pe
baza monumentelor materiale rámase din bátrîni (antiquitas figurata) si celor în scris (antiquitas
litterata). Astfel, si din punctul de vedere pur stiin|ific si artistic, dar, mai ales, din punct de vedere
na|ional monumentele istorice ale asa-numitei „Basarabia” meritá sá atragá aten|ia tuturor, pentru care
sunt accesibile interesele stiin|ei si ale artei, si care în|eleg farmecul pátrunzátor si duios al trecutului
nostru na|ional, uneori asa de trist(6), care constituie patrimoniul nostru na|ional.
Cu venirea rusilor (puterii sovietice), arta picturii decade în Basarabia. Icoanele din bisericile
zidite de la anul 1820 încoace sunt cu mult inferioare ca artá celor din veacul al XVIII-lea. Si în arta
picturalá se resimte mai mult influen|a bizantiná. Figurile sfin|ilor, cum sunt de exemplu în biserica din
Pîrli|a, (jud. Bál|i), sînt dispropor|ionate cu capetele mari, si capete de îngeri cheli, cu mîinile si cu
picioarele scurte, sfin|i care ar párea niste caricaturi. Si culorile sunt mai pu|in armonioase, adeseori
spálácite(7), ceea ce dá dovadá de nepregátirea pictorilor - zugravi în domeniul picturii murale, totodatá
nepástrarea picturilor în biserici, dá dovadá de nerespectarea tehnicilor si tehnologiilor de executare a
picturii murale.
Acest fapt creazá Comisia Monumentelor Istorice, si Sec|ia regionalá din Basarabia, care si-a
început activitatea prin întocmirea unui inventar detaliat al tuturor bisericilor vechi din „Basarabia”.
Mai întîi de toate Comisia se ocupá de chestia conservárii bisericilor vechi moldovenesti acestea fiind
monumentele cele mai interesante si mai de vazá ale trecutului nostru na|ional. Comisia luptá cu,
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
123
curentul dárîmárii bisericilor vechi acolo, unde au fost cládite acele noi, sau acolo unde popula|iia, în
frunte cu preotul, doreste sá aibá material pentru construc|ia bisericii noi. Restaurarea bisericii
mánástirii Rudi din jud. Soroca (din jumátatea veacului al XVIII-lea), întárirea bisericii Sf. Dimitrie de
la Orhei, (prima jum. a veacului XVII-lea), restaurarea par|ialá a bisericii din Cáuseni jud. Tighina (a
doua jum. a veacului a XVIII-lea). Másurile luate pentru paza cetá|ilor Hotin, Soroca, Tighina, Cetatea
Albá – iatá care sunt lucrárile executate de Comisie.
Este interesant sá notám urmátorul fapt de mare importan|á. În asa zisa „Basarabia”, nu existá
nici o bisericá, nici un monument din vechime, nici un document vechi, nici o piatrá funerará sau cruce
din perioada de dinainte de 1812, care sá dovedeascá originea lor ruseasá, sau sá aibá inscrip|ii rusesti.
Peste tot întîlnim numai limba moldoveneascá, adicá cea româná. Adevárat cá literele slavone, de care
gra|ie legei noastre se servea din nefericire într-un mod asa de anormal limba noastrá, dá prilejul unor
istorici – diletan|i rusi si, mai ales, unor ignoran|i, sá afirme cá si monumentele noastre însási sunt
slave, ca si originea noastrá. (8)
Pîná în anul 1812 Moldova rásáriteaná din punct de vedere al culturii materiale religioase nu se
deosebea prin nimic de Moldova din partea dreaptá a Prutului. Cu toate cá peste Basarabia au bátut
vînturile reci ale altei culturi, care tindea sá atingá urmele trecutului, în provincia dintre Prut si Nistru s-
au pástrat mai multe márturii ale unei culture moldovenesti de odinioará, ale unei tradi|ii artistice si
arhitectonice, care s-au manifestat în special în via|a bisericii. (9)
Dupá cum cunoastem, în perioada sovieticá n-au fost sus|inute cercetárile în domeniul artei
bisericesti, si nici publica|iile ce vizau aceste cercetári, ceea ce s-a rásfrînt negative asupra
patrimoniului bisericesc. Închiderea for|atá a locasurilor de cult, urmatá de confiscarea obiectelor de
cult si a icoanelor, váruirea picturilor murale, sau chiar distrugerea locaselor sfinte, a constituit una
dintre direc|iile prioritare ale politicii ateismului militant.
Renasterea na|ionalá de la începutul anilor ’90 ai secolului trecut, a înlesnit reactualizarea
atitudinilor sociale fa|á de religie, inclusiv fa|á de studierea impusá anterior activitá|ii de studiere a artei
bisericesti. Cercetarea domeniului a fost favorizatá de înfiin|area în anul 1991, în baza Sec|iei de
Etnografie, Arheologie si Studiul Artelor Academiei de Stiin|e a Republicii Moldova, a Sec|iei –
ulterior a Institutului “Studiul Artelor”. Mai multe studii si articole elaborate de cercetátorii acestei
institu|ii: Tudor Stávilá, Constantin Ciobanu s.a. au reabilitat tema în stiin|á.
Dar mai existá destule dificultá|i, cu párere de ráu timpul nemilos si vicistitudinile istorice, prin
care a trecut teritoriul dintre Prut si Nistru, nepásarea autoritá|ilor, companiile de ateizare for|atá a
popula|iei, neîn|elegerea valorii estetice, istorice si religioase ale artei au váduvit republica de o mare
parte din inestimabilul patrimoniu bisericesc.
Cu atât mai importante sunt diversele contribu|ii la temá pentru a cuprinde toate manifestárile
fenomenului artistic. Dupá ce am învá|at lec|ia timpurilor potrivnice continuitá|ii culturale, este oportun
sá analizám încá odatá cum încercau marile comunitá|i de oameni sá creeze, ca sá reziste în timp cáci,
tot ce a |inut de religie, a fost mereu gîndit sá dureze spre exemplu. (10)
Ajungând la studiul metodelor, tehnologiilor si materialelor de realizare a picturii murale, se
poate de men|ionat urmátoarele tehnici : fresca, pictura în temperá si ulei, sgraffito, mozaicul,
encaustica. În aceastá comunicare, ne vom referi mai aprofundat la tehnologiile de îndeplinire în frescá
si pictura în temperá.
Este bine cunoscut faptul cá pictura muralá era practicatá încá din preistorie, dar ea consta din
simple semen trasate direct pe pere|ii, fárá tencuialá. Cele mai vechi exemple de tencuialá sunt
cunoscute din arta egipteaná, mesopotamianá si cretaná, cînd în mortar a început sá fie aplicat varul,
astfel luînd nastere adeváratul si propriul procedeu de picturá Fresca. La început se pictau scene mici
cât permitea tencuiala de var sá se pástreze umedá (de obicei o zi), îndeplinite în atelier si numai apoi
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
124
aplicate în nisile pregátite preventiv în ,,inima” compozi|iei (PINAKEX – termen grec folosit si de
romanii antici, care indicá acele picturi de fondal în centrul peretelui în frescá)(11).
Picturile murale din Evul Mediu Tîrziu erau aproape în frescà, dar cu vaste finisaje (lucrári
finisate) în uscat, executate deci, pe peretele deja uscat cu culori diluate în lapte de var. în realitate
artistii întindeau fundalul pe tencuialá umedá apoi o retusau pe uscat.
Abia spre sfârsitul anilor 1200 - 1300, s-au descoperit douá importante inova|ii: folosirea
desenului pregátitor fácut pe grunduire, zis ocru ro¸u, si întinderea tencuielei ,,pe zile”, adicá
acoperirea cu tencuialá acelei pár|i a grunduirii, din desenului pregátitor (pe carton), pe care pictorul se
gîndea sá o picteze într-o zi; marginile cáruia erau táiate oblic, ca apoi sá se poatá suprapune fárá ca
tencuiala sá fie prea evidentá în ziua urmátoare (asa numita fresca italianá).
Aceste inova|ii s-au datorat evolu|iei domeniului, necesitá|ii de rafinament etnic al picturii.
Aceasta necesitá mult timp pentru executare si un desen excelent executat cu grijá (frescele din Assisi –
sf. anilor 1200). Aceste tehnici sunt folosite si pîná în prezent.
Încá din start referindu-ne la frescá putem diferen|ia tehnica a fresco sau affresco prin care
în|elegem orice picturá executatá pe tencuialá proaspátá dipinger a fresco pe bazá de var cu culori
diluate în apá. Si tehnicaa seco este pictura cu var care constá în aplicarea pigmen|ilor cu lapte de var
pe o tencuialá uscatá. În sfîrsit, sub denumirea depicturà uso affresco ce în traducere înseamná pictura
în metoda frescei, subîn|elege pictura combinatá de frescá cu temperá prevázutá ab inditio, a douá sau
mai multe tehnici diferite în vederea ob|inerii unor efecte speciale(12).
Cât priveste teritoriul R.Moldovei aceste tehnici deaffresconu s-au pástrat. La noi, dupá cum am
men|ionat mai sus, s-au pástrat doar cele în tehnicauso affresco, precum sunt cele datate din secolele
XVI – XVIII din biserica Adormirea Maicii Domnului din Cáuseni.
Sperám cá în aceste tehnici clasice vor fi pictate bisericele si mánástirile Republicii Moldova,
care în prezent, multe din ele sînt construite, sau se aflá în reconstruc|ie capitalá, precum sînt
mánástirile Capriana, Curghi s.a..
Una din acele locase sfinte apárute dupá renasterea anilor ’90 ai secolului trecut, este si biserica
Tuturor Sfin|ilor din sectorul Rîscani Chisináu, (pictatá în tehnica clasicá a picturii în temperá cu
materiale moderne) la care ne v-om referi mai aprofundat în continuare.
Capela, actuala bisericá din coasta Rîscanilor, care poartá numele Tuturor Sfinjilor ce s-au
proslàvit pe Meleagurile Moldovei, a fost construitá în anul 1882, în cinstea victoriei asupra Por|ii
Otomane, în care au participat si trei detasamente de voluntari bulgari ce au participat la rázboiul ruso-
turc din anii 1877-1878.
În 1969 în incinta capelei a fost deschis un muzeu memorial în care erau expuse documente,
poze, modele de armament si drapele, cît si uniforme de pe timpurile men|ionate. (13)
La începutul anilor `90 la paraclis este construit pronausul, astfel formînd actuala bisericá, iar
prin anii 1994 – 1995 locasul sfînt este pictat, în ulei. Din fosta picturá muralá un fragment s-a pástrat
pîná în zilele noastre, si se aflá în balconul capelei corale.
Dupá reconstruc|ia capitalá a bisericii, din 2004 am avut onoarea de a participa la zugrávirea
locasului sfînt, în echipa de pictori-zugravi, care pîná în prezent sunt colaboratori ai academiei noastre.
Faptul dat este men|ionat si de domnul Boris Covaci în lucrarea sa Cu noi este Dumnezeu, care
men|ioneazá [...Într-o zi, chiar de la buná diminea|a, preutul nostru adunase un fel de consiliu. Erau
prezen|i: parohul nostru Boris, binefácátorul Mihail si doi pictori din cei cinci ce au a înfáptui pictura
muralá bisericeascá. Sá-i numim: Oleg BUGA, fra|iiValeriu si Ion J ABINSCHI, Sergiu FUSU si Vasile
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
125
MOSANU (vezi anexele 1-2). Deci un cvintet de pictori. Se vede, duceau vorba despre viitoarele
lucrári picturale. Ce mai vorbá, lucrári foarte importante si responsabile.
Am zice tripla responsabilitate: resposabilitatea, în primul rînd, în fa|a constiin|ei si autoritá|ii
sale de pictori, în al doilea rînsd, un mare examen ce au a-l sus|ine pictorii în fa|a enoriaselor bisericii
noastre iubite si, în al treilea rînd, probabil cea mai mare responsabilitate, o responsabilitate sfîntá – în
fa|a locasului sfînt si al lui Dumneazeu,...] care continuá [...Se vede cá-s báe|i cu casá, masá si cei sapte
ani de acasá. Deaceea au si cîstigat dreptul, dupá un mic concurs între un grup de pictori, de a îndeplini
lucrárile picturale, lucrárile sfinte... La o adicá majoritatea din ei au mai pictat si la alte locase sfinte,
printre care si la CatedralaNa¸terea Domnului din capitalá.
Le-am vázut în treacát schi|ele. Impresioneazá. Trebuie sá mai remarcám, cá la luctrárile
picturale... mai iau parte trei studen|i ... Iatá-i numele: Igor CAPRIAN, Nicolae CUPCEA si Alexandru
POPA. (vezi anexele 1,2)
To|i cei cinci ... sunt membri ai Uniunii pictorilor din Moldova (UAP - Uniunea Artistelor
Plastici din RM), si to|i cinci – o constatare plácutá – predau la Academia de Arte. Care va sá zicá, sunt
maestri cu autoritate,...Vorba ceia: vázut-au ei ce vázut-au, pictat-au ei ce pictat-au. Acum ne rámîe
nouá, enoriaselor bisericii noastre din coasta Rîscanilor, sá-i vedem si sá-i apreciem máestria.] (14)
Începând lucrul cu studierea arhitecturii interiorului locasului sfînt, si luînd în considera|ie
posibilitá|ile de a picta pe pere|ii deja tencui|i, dupá tehnologii moderne, s-a hotárît ca pictura muralá sá
fie îndeplinitá întemperà poyivinilacetate pe bazá delevkas, pentru a rezista în timp. S-ar fi putut folosi
si alte materiale (grunturi, culori, etc.) moderne, dar oricare din ele nu sînt controlate în timp, deci, nu e
recomandabil pentru o lucrare serioasá, deoarece nu cunoastem dacá vor rezista în timp, cu toate cá din
propriile experien|e, dacá sînt respectate tehnologiile respective, orice tip de material modern (grunturi,
culori pe bazá de acrilic, silicat, etc.) au un efect pozitiv în ceea ce priveste pictura muralá (aceste
materiale le-am folosit la lucru asupra picturii murale, in sectoare particulare, care au dat dovadá de un
efect cromatic deosebit, armonizîndu-se la suprapunerea culorilor, ob|inînd un efect de picturá
transparentá ca în acuarelá, tot odatá poate fi opacá, (vezi anexele 3,4). În plus, sînt si garan|iele
firmelor de producere.
Primul pas ce a fost efectuat si, care trebuie sá-l cunoascá orice pictor-zugrav si care este foarte
important, constá în cel de instalare a schelelor si de cunoastere, si respectare, a tehnicii securitá|ii,
pentru a evita accidentarea si totodatá, pentru a putea fi luate márimile reale, si de a permite lucrul liber
asupra suprafe|ei întregi (vezi anexele 2, 5).
Dupá confirmarea tehnicii în care sá fie îndeplinitá pictura muralá, si instalarea schelilor, s-a
pornit lucrul asupra proiectului general, la care s-a bazat peErminia picturii bizantine.(15) În cazul dat
s-a |inut cont de spa|iul arhitectural si dolean|ele parohului bisericii, preotul Boris Papuc.
Dupá cum stim pictura muralá este strîns legatá cu arhitectura, si care se completeazá una pe alta.
Pictura muralá poate sá accentuieze s-au sá dea máre|ie arhitecturii totodatá poate si s-o distrugá, la fel
poate sá emite o altá arhitecturá s-au s-ái dee o perspectivá de prelungire, márind-ui spa|iul vizual (vezi
anexa 6). Robert de Piles în Dezertajia despre lucràrile celor mai vechi pictori spune: Pictura este
imitarea perfectà a lucrurilor vizibile. ]elul ei este sà în¸ele vederea, iar însu¸irile ei sà instruiascà
temeinic ¸i sà trezeascà pasiuni... - care continuá – Pictorul trebuie sà fie posesorul mai multor calitàji
personale, ... sà nu admità acolo decît ceea ce contribuie la expunerea lui, sà se dea fiecàrui lucru
caracterul sàu adevàrat ¸i, în sfîr¸it, sà în¸ele în mod plàcut ochii unui omcare are spirit, ¸i care ¸tie
sà pàtrundà în spiritul pictorului ¸i în subiectele pe care acesta le trateazà. (16) Aceste metode de
executare au si fost luate la înarmare pentru a accentua verticalitatea bisericu|ei, a-i da monomentalitate
si de a-i mári vizual spa|iul mic (spa|iul total al interiorului bisericu|ei fiind egal cu 300 m
2
, dacá sá
luám în considera|ie cu cel al catedralei Na¸terea Domnului din Chisináu, unde numai cupola are
acelasi metraj).
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
126
Urmátorul pas a urmat lucrul asupra cartoanelor (care sunt executate în márime naturalá) pentru
fiecare scená s-au sfînt în parte. Cartonul (desenul îndeplinit prealabil, (vezi anexele 7,11) este foarte
important pentru îndeplinirea picturii murale, (îndeosebi la pictura în tehnica affresco sau sgraffito)
deoarece, în caz de necorespundere în propor|ii cu spa|iul arhitectural vizual, mai usor poate fi adaptat
(schimbat) desenul, ca el (desenul) vizual sá fie privit corespunzátor unghiului si distan|ei de la care
este privit, în compara|ie cu aceea dacá va fi schimbat direct pe perete în timpul picturii (pentru a nu
murdári sau roade mortarul proaspat la frescà si sgraffito, sau gesoul în cazul picturii în temperà).
Cartonul poate fi îndeplinit în creion de grafit, cárbune, sanghiná, sous, pastel, sepia, tus etc. Cel mai
usor si mai efectiv este desenul în cárbune sau sous si sanghiná, deoarece mai usor se aseazá pe
suprafa|á si mai usor poate fi sters. La finisare, cartonul, poate fi fixat cu fixativ, apá cu zahár, cu bere
sau clei de gelatiná de 2% s. a. si care se efectueazá cu ajutorul pulverizatorului.
Pasul urmátor constá în transferarea cartonului pe perete. Lucrul dat poate fi îndeplinit prin mai
multe metode: prin apásare (cartonul este tonat (în ecazul cînd suportul este uscat) în spate cu un
pigment de culoare ohrie, pentru a nu murdári suprafa|a peretelui, dupá ce este amplasat la locul
destinat, se contureazá (prin apásare) cu ajutorul creionului de grafit, stiloului sau o sculá de lemn cu
vîrful rotungit s. a.) ; prin gáurire ( este gáurit conturul desenului, dupá care, folosind o pernu|á cu
pigment, din care, prin ajutorul pansárii, pigmentul pátrunde prin gáuri, lásînd conturul desenului pe
perete); prin sablonare (cartonul este táiat, dupá necesitatea desenului, sub formá de sablon)
În caz cînd desenul se repetá, cel mai eficient poate fi folositá metoda gáuririi, deoarece, cartonul
nu este distrus ca în urma transferárii desenului prin metoda apásárii.
În timpul executárii cartoanelor, pentru a cîstiga din timp, paralel a fost asezat si levkas-ul (din
greacá levkas – alb, tehnicá elaboratá în Bizan| (care poate fi preparat prin amestecul cleiului cald de
gelatiná, de oase, sau de peste, cu praf de cretá, folosindu-se cleiul de 10%, dacá suprafa|a va fi auritá,
se va folosi cleiul de 15-16 %, (folosindu-se propor|iea 100-150 gr. de gelatiná la 950 – 1425 ml.
apá))(17), în cazul nostru s-a folosit cleiul de jelatiná (de 10%) si amestecul cu tincá uscatá de finisare
(care se foloseste pîná la 50-60 % în raport cu cleiul, dupá necesitate)), pentru a men|ine legátura cu
materialul deja folosit la tencuiala pere|ilor, si pentru a facelevkas-ul mai efectiv si mai elastic pentru
protec|ia picturii si pentru a preveni pátrunderea sárurilor si ruginei din materialele folosite la tencuiala
si întárirea pere|ilor, în levkas a fost adaos solu|ie de ulei fiert si de sápun gras, care nu trebuie sá
depáseascá 3 % din masa totalá . Pentru protec|ia picturii murale, de apari|ia fisurilor, ce ar putea
apárea cu timpul, ideal ar fi, de a încleia pînzá pe perete înainte de a asezalevcas-ul.
Ajungând nemijlocit la îndeplinirea picturii, vom pune accent pe metoda de executare a picturii
murale, iconografia lásînd-o la altá comunicare. Dupa cum am men|ionat si mai sus, pictura muralá, a
fost îndeplinitá în temperà polyvinilacetate. Care, ca orice picturá în temperá; slabá sau grasá (ce se
deosebesc numai prin substan|a liantá folositá), este de regulá matá, dar nu este atît de transparentá ca
acuarela, si nici cu aspect cretos ca goasa, deoarece sunt folosite culorile fárá a fi înglobat un anumit
procent de alb (ca în goasá).
Uneori tempera, mai ales cea grasá vernisatá poate fi confundatá cu pictura în ulei mai mult sau
mai pu|in lucioasá si numai un ochi atent o poate distinge.
Pictura în temperá cu clei (frc. Pienture à la colle) numitá si temperà slabà sau simplà (are ca
liant doar o substan|á lipicioasá) are calitatea cá, folosind ca diluant apa, se usucá repede, este matá,
culorile sunt stabile la luminá si se pot vernisa. Neajunsul este, ca la orice tehnicá de picturá cu apá –
închide culorile, iar dupá ce dispare prin evaporare, tonurile culorilor se deschid.
Suportul (levcas-ul – în cazul picturii în temperá sau ulei) – nu trebuie sá fie absorbant, ci pregátit
în prealabil (adicá uscat).
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
127
Pictura în tempera grasá, numitá si temperà cu emulsie de ulei, are mai multe calitá|i, ce este
foarte apropiatá temperii polyvicitate(moderná), datoritá cantitá|ii de ulei de in (crud sau fiert), ori a
unui verniu gras. Amestecul dat, numit emulsie artificialà, are un aspect láptos caracteristic.
Pentru a usura emulsionarea substan|ei grase, ca dispersant se foloseste sápun amoniac, borax,
acid acetic, sau alte alcalii numiteemulgatorii (frc. agent emulsif) iar pentru a opri globulele uleiului
dispersate în mediul apos, se foloseste solu|ia de jelatiná sau alt adesiv numit stabilizator.
În cazul nostru, s-a folosit vopseaua din tuburi de aluminiu si borcánase care se gásesc în comer|
si care poate fi întinsá pe o suprafa|á mult mai usor si mai sub|ire, iar dupá evaporarea apei ob|inem o
tárie mai mare a peliculei de vopsea. Aici au fost folosite urmátoarele materiale dupá necesitate; albul
de zinc si titan; galbenul de cadmiu, de stron|iu si ocru de diferite nuan|e; oranjul de cadmiu; ro¸ul de
cadmiu (închis si deschis) ocruri rosii; rosul de mars; violet de cobalt; albastru de cobalt si ultramarin,
ceruleum si albastru cerului; verde de cobalt, de veridon, pámînt verde; brun de sienna ars, de mars;
negru de mars s. a.
Cât privestepensulele necesare, sunt ca si cele pentru acuarele si ulei, rotunde sau plate din pár
moale de veveri|á, vidrá, jder, dihor sau de la urechile bovinelor (cît si cele de porc cu pár lung), de
cámilá s.a., se pot folosi si cele artificiale.
În timpul lucrului pensulele se clátesc într-un vas cu apá curatá, care se |ine la îndámîná, iar dupá
terminarea lucrului, se vor spála cu apá si sápun, dupá care se pun la uscat.
Dupá finisare, pictura a fost vernisatá (vezi anexele 12,13) (conservatá cu verniu din ceará de
albiná curá|itá si dizolvatá în diluant) cu scopul de a fi apáratá de agen|ii externi (umiditate, murdárie,
praf etc.), si de a da transparen|á si intensitate, de a asigura durabilitatea. În locurile necesare, pentru a
ob|ine un aspect lucios, a efectului de marmurá, verniul a fost polisat ( la polisare se poate folosi cîrpa
naturalá sau de pîslá)
La pictura în temperá slabá sau chiar la cea grasá, dacá este nevoie sá fie vernisatá, mai întîi se
recomandá sá fie bine uscatá (cel pu|in sase luni) apoi se sterge de praf si alte murdárii, dupá ce se dá
un strat sub|ire de clei de gelatiná sau de peste 2 - 4 %, dar nu cu pensula, ci prin pulverizare, dupá ce
se usucá, se poate vernisa. (18)
La cele expuse, mai precizám cá pictira în temperá dá mai multe posibilitá|i de lucru si este mai
frumoasá decît pictura în ulei, fie matá sau cu verniu. În pictura în temperá mai ales cu emulsie, culorile
nu se întunecá dupá uscare si nu se îngálbenesc cu timpul, ci rámîn aproape în aceeasi stare, fie mate
sau cu verniu.
Deci dupá cum putem observa, un artist plastic din domeniul picturii murale, trebuie sá cunoascá
bine atît tehnicile si tehnologiile picturii murale cît si materialele de executare, totodatá trebuie
cercetate materialele stiin|ifice si teoretice asupra temei de cátre specialistii în domeniu dat. Cáci, un
tînár specialist nu trebuie sá facá doar teorie, ceea ce va fi fárá valoare, dacá nu o va implica în
practicá, adicá folositá nemijlocit la lucrul practic, ce men|ioneazá si Eugene Delacroix : Teoriile nu
nasc capodopere, iar tehnica se demonstreazà cu paleta în mînà.
Baza datá, se pune încá din facultá|ile specializate în domeniul dat, unde sunt create programe
analitice, îndrumári metodice etc., repartizate pe anii de studiu, în asa mod, ca studen|ii (viitorii
specialisti în domeniu) sá însuseascá mai bine materialul necesar, atît cel teoretic, cît si cel practic de
specialitate (care dupá párerea noastrá, si nu numai, ar trebuie sá se ofere mai multe ore practice, ca
profesorul sá reuseascá sá lucreze mai mult timp individual cu studentul asupra creativitá|ii, pentru a
putea crea o personalitate, un artist plastic adevárat, dar nu numai pe documente, ci, care va putea crea
opere de artá si care va ridica nivelul cultural al societá|ii).
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
128
Cu párere de ráu, actuala conducere, cu toate cá a permis deschiderea unei sec|ii în domeniul
picturii murale, pe lîngá catedra ,,Pictura”, FAP, AMTAP, (din 2002) condusá de V. J abinschi, nu
conlucreazá cu sec|ia datá (probabil cá nu este la curent de existen|a ei, semnând documentele necesare
Iárá a le examina) pentru a reusi sá se picteze locasele de cult mai importante din teritoriul republicii în
tehnicile edificiilor clasice ce reprezintá tradi|iile culturii autohtone, cáci constietizám cá însusirea si
practicarea picturii murale este un efort enorm si o mare responsabilitate, studiind-o practic în cadrul
unei grupári pentru a reprezenta societatea în viitor.
În prezent, dupá întroducerea noului sistem de învá|ámînt de la Bologna, în domeniul artelor, nu
este efectiv. Studen|ii decad în studiu, sau probabil, nu-si dau stráduin|a pentru aceasta. Probabil cá
sunt prea multe cerin|e birocratice, sau cá sunt reduse orele practice si cele directe cu profesorul, sau
apar alte interese (odatá cu dezvoltarea tehnologiilor informa|ionale ce-ar trebui sá ajute la dezvoltare,
dar marea majoritate, nu folosesc inova|iile pentru perfec|ionarea profesionistá ci pierd timpul cu
jocuri, comunicári – internet inutile, la fel folosirea lucrárilor de curs al altor autori fárá a le analiza,
duc la scáderea nivelului profesionist, la nepásarea fa|á de studii, de cercetare, de crea|ie etc.)
Din propriile cercetári, cu párere de ráu, cele men|ionate se simt si în marea majoritate a
bisericilor, preo|ii, sau cei ce concep construc|ia sau restaurarea, nu se consultá din start, sau dacá se
consultá, nu respectá întocmai cele recomandate (de la începutul construc|iei sau restaurárii) cu
specialistii în domeniul, ci cautá cái mai usoare si rapide, (probabil din lipsa de finan|e sau din alte
interese personale) de unde, si iau mesteri care cunosc mestesugul numai cu vorba, iar lucrul practic, cu
toate cá poate si au documentele necesare de specializare, nu au cunostin|e necesare si o practicá
(serioasá) în domeniu, dar o lucrare serioasá, nu se face repede si usor, deoarece trebuie respectate
metodele si tehnologiile de îndeplinire încá de la începutul construc|iei sau restaurárii, în dependen|á de
tehnica îndeplinirii picturii murale (fie în temperá , frescá, mozaic etc.). Nerespectarea tehnicilor si
tehnologiilor, cît si a metodelor de lucru, duce la deteriorarea mai rapidá a lucrárii (picturii murale).
Lucrul dat, l-am observat si la biserica Tuturor Sfin|ilor, (despre care am vorbit mai sus) din
cauza nerespectárii tehnologiilor (moderne) si grábirii procesului de lucru asupra chituirii pere|ilor, si
neconsultarea din timp cu specialistii în domeniul picturii murale, unde la baza construc|iei, nu a fost
Iácutá protejarea hidraulicá, si, din aceastá cauzá, umiditatea pátrunde din exterior prin perete. Iar, din
cauzá cá nu au fost prevázute sisteme de aerisire, datoritá condensa|iei, în câteva locuri (la bazá),
pictura este deterioratá, din cauzele men|ionate mai sus, unde stratul de vopsea a picturii, a cázut
înpreuná cu cea de tincá, care a fost întins, probabil, pe pere|ii umezi, ceea ce a sporit procesul de
deteriorare.
Dupá cum am men|ionat, în multe biserici, pictura muralá este efectuatá de pictori delitan|i,
neprofesionisti, probabil din cauza cá nu se fac concursuri pentru ob|inerea dreptului de a efectua
lucrárile picturale, sau dacá se fac - doar artificial, probabil din cauza interesului financiar. Poate, tot
din aceastá cauzá nu se atrage aten|ia si la ob|inerea unei opere de artá, unei lucrári care sá ne
reprezinte ca genera|ie, doar, tot ce s-a creat si se creazá, în numele credin|ei, a fost si este mereu
gîndit sá dureze în timp (din cauzele men|ionate mai sus, cele expuse nu se respectá).
La cele men|ionate, putem atrage aten|ia si la renovarea Catedralei Mitropolitaná Na¸terea
Domnului din Chisináu, cu toate cá a fost aleasá o echipá de profesionisti în domeniu, pictura muralá
din acest locas sfînt nu a fost finisatá cu bunástare, ceea ce poate observa si un ochi neprofesionist în
domeniul picturii murale. Unde în partea superioará a catedralei, (din boltá si pîná la evanghelisti) s-a
pictat în tehnica a fresco (prin care, dupá cum am men|ionat) – în|elegem orice picturá executatá pe
tencuialá proaspátá dipinger a fresco pe bazá de var (stins cel pu|in de 3 ani cu pigmen|i dilua|i în apá),
si combinatá cu tehnica a seco, mai precis pictura uso affresco – pictura în metoda frescei, ce
subîn|elege pictura combinatá de frescá cu temperá prevázutá ab inditio, a douá sau mai multe tehnici
diferite în vederea ob|inerii unor efecte speciale. În partea inferioará, din cauza neîn|elegerii între
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
129
pictorii - zugravi si, asa numi|ii coautori de proiect (care tot din cauza financiará, sau poate din
nepásare?) au început sá nege tehnicile si materialele de executare a lucrárilor, din cauza men|ionatá,
echipa a fost destrámatá, lucrárile asupra picturii murale fiind continuate de persoane cu un nivel
inferior profesionist, fárá studiu în domeniu picturii murale, în urma cáruia a fost ob|inut rezultatul pe
care îl si avem la moment (culorile sunt mai slab armonizate si îndeplinirea nu este la nivelul cuvenit).
Aceeasi soartá de interes financiar o putem observa, si la biserica sf. Gheorghe din complexul
monastic de la Cápriana unde, cu toate cá pictura muralá fiind executatá profisinist, totusi putem
observa lucrul a douá echipe; acele de executare a scenelor si cele de legáturá, partea decorativá (a
ornamenta|iei), care nu conlucreazá una cu alta, unde scenele sunt executate într-o chee iar
ornamenta|ia în alta, fiind în aceeasi putere tonalá si cromaticá (de sus pîná jos), din aceastá cauzá nu
sunt sus|inute scenele iconografice, în urma cáreia se pierde arhitectonica si monumentalitatea locasului
sfînt, probabil tot din cauzele men|ionate de mai sus.
Cât priveste tehnicile clasice ale picturii murale în executarea moderná, din propriile experien|e
de lucru, în sectoare particulare, si cele ale patrimoniului bisericesc, au un efect miraculos.
Combinînd materialele moderne cu tehnicile clasice, si cu mecanizmele novatorii putem ob|ine
un proces mai usor si mai rapid de executare al lucrárilor în domeniul picturii monumentale. Exemplu
ne poate servi sala de degustare a sectorul privat din beciurile firmei de vinuri Leon Gri din satul
Cioráscu mun. Chisináu, unde au fost folosite tehnicile clasice ale affrescei italiene (vezi anexele
14,15,16,17) ce permite de a executa pictura realistá, deoarece mortarul poate fi asezat „pe zile”, (în
metoda bizantiná, unde în mortar este întrodus cîl|ul, mortarul se întinde pe suprafa|a întreagá, si nu
reusesti sá pictezi suprafe|e mari) si combinate cu sgraffito-ul clasic în trei, patru culori, la care s-au
adáugat si obiecte din ceramicá clasicá, combinate cu tehnologii si materiale moderne pentru a ob|ine
un efect de adîncime a spa|iului, si de vechime a unui sat cu coline de vii cu struguri. (vezi anexele
18,19,20)
Cât priveste orice reprezentare, tinde sá evoce originalul, uneori într-un mod atît de fidel, încît ar
putea fi confundatá imaginea cu realitatea. În cazul scenelor eshatologice, imagina|ia a fost nevoitá sá
umple „golurile” realitá|ii. Variantele propuse de zugravi care au împodobit bisericile de zid vorbesc, în
egalá másurá, despre o tradi|ie picturalá, izvorîtá din informa|iile prezente înErmenii sau în caietele de
modele, dar si despre ingeniozitatea mesterilor în gásirea unor solu|ii plastice cît mai expresive.
Deci, din cele expuse mai sus putem trage concluzia, ca sá ob|inem o operá de artá în domeniul
picturii murale rezistentá în timp, se meritá de studiat tehnicile clasice de executare si de a le combina
cu materialele moderne din era tehnologiilor, care permite ca lucrárile sá fie efectuate mai rapid si de a
usura munca artistului plastic pentru a crea opere de artá, care sá ne reprezinte ca societate si totodatá,
de a fi durabilá în timp.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
130
REFERI N|E BI BLI OGRAFI CE
1. Mora P. si L.,Philipot P. Conservarea Picturii Murale, Bucuresti 1986, p. 27
2. Drágu| V. Pictura muralà din Moldova, sec. XV – XVI, Bucuresti 1982
3. Ibidem.
4. Ciobanu C. Biserica Adormirii Maicii Domnului din Càu¸eni, Chisináu 1997, p. 10
5. Porumb M. Dictionar de picturà veche româneascà din Transilvania sec.XIII-XVIII, Bucuresti
1998, p. 7
6. Comisiune monumentelor istorice, sec|ia Basarabia Bisericile vechi din Basarabia de Stefan
Ciobanu, anuar, Chisináu 1924 ( Glasul |árii) p. 14
7. ibidem – SA(I,II)
8. idem – capitolul V
9. Ciobanu S., ibidem – Bisericile vechi din Basarabia, Chisináu 1924, p. 1-2
10. Preotul Ciorbá V., Arta bisericeascà din Basarabia (1812 – 1918), Chisináu 2005, p. 42 – 44
11. Vezi Mora P. si L.,Philipot P., ibidem p. 105
12. ibidem p. 37-39
13. Covaci B. Cu noi este Dumnezeu, Chisináu 2004, p. 14 – 15
14. ibidem. - p. 52 – 53
15. Vezi Dionisie din Furna, Erminia Picturii Bizantine, Bucuresti 2000
16. Vezi Grenier J. Arta ¸i problemele ei, Bucuresti 1974, p. 81 – 83
17. Vezi Daniel V. Thomson Jr. Practica picturii în temperà, Bucuresti 2004, p. 31 – 37
18. Vezi Sandulescu Verna C. Materiale ¸i tehnica picturii,Timisoara 2000 p. 305
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
131
Principii iconografice în pictura muralà medievalà.
Rusu-Paiu Elena
Magistru în arte, lector, catedra Design, Facultatea Informaticá si Inginerie, ULIM,
E-mail: l ena_vsr @mai l . r u
ABSTRACT
În lucrare sînt prezentate principiile iconografice în pictura muralá medievalá din moldoveneascá.
Segmentul cronologie fiind sec. XV-XIV cînd arta medievalá si mai precis lácasele de cult cunosc o
nespusá înflorire.Avîntul artistic al lácaselor sfinte se citeste pe fa|a bisericilor din Moldova de nord si
anume Bucovina, Valoarea lor prezentînd-o pictura muralá exterioará.Frescele date ob|in o valoare
artisticá atît în contextul codrului religios cît si cel general uman. În arta tugravilor din aceastá perioadá
tradi|ia bizantiná este mereu vie pîná aproape de sec. XIX. Însá trásáturile dintinctive al artei bizantine
tîrzii nu s-au înrádácinat în pictura ecleziastá din Moldova.
Cuvinte cheie: principii iconografice, picturá muralá, frescá, lácas sfînt, pictura muralá
exterioará, naos, mesteri – zugravi.
Icoana, obiect de cult si operá de artá, este specificá religiei crestine, si mai precis, Bisericii
Ortodoxe. De altfel numai în Biserica Ortodoxá se poate de vorbit despre un cult al icoanelor.
Programele iconografice, limbajul si stilul, metodele de aplicare tehnicá a picturii religioase, au
servit drept imbold, pentru efectuarea unor studii amánun|ite în domeniu, a unor cercetátori. Pictura
bisericeascá ob|ine o valoare artisticá atît în contextul cadrului religios cît si cel general-uman.
Ea uimind prin intercalarea si armonia stilului pictural unde dincolo de rostul religios, aceastá
picturá exprimá si sentimente umane.
Pictura bisericilor ortodoxe nu este doar un simplu mijloc de decorare a locasurilor sfinte pentru
încîntarea ochilor si satisfacerea sim|ului estetic al privitorilor, ci constituie o întreagá „Teologie în
imagini” pentru a cárei corectá în|elegere sînt necesare cunostin|e de dogmá crestiná, de Scripturá
Sfîntá, de culturá si istorie bisericeascá etc.
„Picturile dau glas monumentelor. Ele cristalizeazá idei, sim|iri si via|á, reprezintá documente si
izvoare de istorie... Iconografia ne introduce în lumea de artá a trecutului nostru” [1]
Bisericile ortodoxe nu sînt zugrávite la întîmplare, ci dupá o anumitá rînduialá. Existá un
sistem, un program iconografic, care aratá pictorilor bisericesti care anume scene sau chipuri sfinte se
pot zugrávi în fiecare din compartimentele interioare si dupá caz si exterioare ale bisericii, în asa fel
încît decorul pictural al oricárei biserici sá alcátuiascá în întregimea lui un ansamblu unitar si logic,
inspirat si cáláuzit de o idee sau un principiu central, coordonator.
Acest program iconografic n-a fost totdeauna la fel în decursul timpului. El s-a format cu
încetul si a variat dupá epoci si regiuni potrivit si cu evolu|ia arhitecturii religioase, deci în func|ie de
varietatea tipurilor arhitecturale, de dimensiunile bisericilor si suprafa|a de pictat. Au contribuit la
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
132
aceasta si ideile sau curentele teologice care au frámîntat cugetarea crestiná, gusturile si inten|iile
ctitorilor ziditori de biserici, care au impus uneori pictorilor preferin|ele lor, precum chiar si fantezia
pictorilor însisi, care, pe acest teren aveau prilejul sá-si afirme personalitatea.
Din sec. VIII–IX înainte – si mai ales dupá sinodul sapte ecumenic si cel local de la
Constantinopol, prin care s-a restabilit definitiv cultul icoanelor – capriciile, fantezia si gusturile
personale ale ctitorilor si ale pictorilor au început a fi puse mai îndeaproape sub supravegherea si
controlul Bisericii, care dirijeazá de aici înainte evolu|ia artelor sacre dupá principii riguroase si reguli
precise.
În Ortodoxie icoana are un sens religios profund, ea nu e un simplu obiect de artá.
Prin compozi|iile lor iconografice, pictorii bisericilor bizantine cautá sá traducá vizual cugetarea
bisericeascá, ideile teologilor, sentimentele de evlavie ale clericilor si credinciosilor. Fiecare parte a
decorului iconografic are un substrat teologic, o inten|ie simbolicá; fiecare grupá de sfin|i, fiecare ciclu
de scene sfinte ocupá în ansamblul edificiului sacru un loc anumit si are un rol bine definit în
demonstra|ia teologicá pe care locasul bisericesc are menirea sá o preznte ochilor credinciosilor. Dupá
sec. IX, în perioada posticonoclastá, s-au pus bazele unei noi ere a artei religioase, care se
caracterizeazá în iconografie prin formarea treptatá a unui program sau tipic iconografic, mai mult sau
mai pu|in fix si stabil, care va deveni obligatoriu pentru to|i pictorii si ale cárui reguli vor fi înscrise si
în Erminiile sau cáláuzlele zugravilor bizantini
Acest program iconografic este cristalizarea sau expresia unei cugetári. Programele iconografice
se organizeazá logic, în jurul unei idei centrale pe care urmáresc sá o lumineze, folosind pentru aceasta
teologia vremii.
Distribuirea picturii în ansamblul iconografic al bisericii este determinatá de rolul sau func|ia
specialá a fiecárei pár|i a bisericii în cultul liturgic, iar pe de atlta, de semnifica|ia simbolicá si misticá a
fiecáreia din aceste pár|i. Decorul iconografic al bisericii trebuie sá fie în strînsá legáturá cu arhitectura
sau formele ei si totodatá cu destina|ia si simbolismul.
Altarul – partea cea mai tainicá si mai Sfîntá a lácasului divin, este camera sfintelor mistere,
locul unde se sávîrseste J ertfa Sfîntá a Liturghiei si unde stá numai clerul sau ceata sfin|ilor slujitori ai
tainelor.
Altarul este deci sediul Divinitá|ii, punctul întîlnirii Divinului cu Umanul, al supranaturalului cu
naturalul, hotar între cer si pámînt, poartá spre vesnicie.
Sfin|enia si caracterul lui tainic e sporit, în biserica ortodoxá de catapeteasma, care îl fereste de privirile
credinciosilor, oprindu-le sá pátrundá înáuntru.
Douá categorii de scene si personaje sfinte vom gási ilustrate în iconografia altarului.
1) Scene istorice sau simbolice în legáturá cu J ertfa Sfîntá care se sávîrseste aici.
2) Figuri de mari ierarhi si clerici, autori de liturghii si slujitori. De fapt, toate subiectele care
împodobesc bolta si pere|ii altarului se referá la jertfa liturgicá, formînd asfel un ansamblu de o mare
unitate teologicá.
a. În vechile bisericii, zugrávite înainte de formarea programului iconografic actual, iconografia
altarului era dominatá de chipul Mîntuitorului, care trona în absida altarului.
Astázi însá ca regulá generalá, în locul central de pe bolta altarului, deasupra Sfintei Mese, se
zugráveste chipul Maicii Domnului, care troneazá la hotarul dintre ierarhia cereascá si cea pámînteascá,
ca mijlocitoare între cer si pámînt, verigá de legáturá între Dumnezeu si oameni.
Douá tipuri iconografice ale chipului Maicii Domnului se zugrávesc de obicei: fie tipul „Madonei
de majestate”, fie cel al „Fecioarei rugátoare”
Dupá primul tip, Sfînta Fecioará este înfá|isatá de obicei stînd pe tron, ca împáráteasá a cerurilor,
asa cum a vázut-o mai înainte prorocul David, în versetul pe care preotul îl citeste la slujba
Proscomidei. „De fa|á a státut împáráteasa de-a dreapta ta, în hainá auritá îmbrácatá si
preaînfrumuse|atá”. (Ps. XLIV, 11). În bra|ele sale, pe genunchii ei poartá pe Pruncul Iisus, „pîinea cea
cereascá”, cum e numitá rugáciunea principalá a Proscomidei. De obicei doi îngeri sau arhangheli, în
pozi|ia de adorare încadreazá chipul Maicii Domnului, în dreapta si în stînga. La unele biserici mai
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
133
vechi, din Grecia, Bulgaria, Serbia, sudul Italiei, pe lîngá îngeri, mai apar si chipuri de sfin|i, care de
cele mai multe ori sînt sfin|i patroni si ctitori respectivi, iar uneori apar chiar chipuri de ctitori si
donatori, în atitudine de adorare. În bisericile moldovenesti, ca la Moldovi|a, se vád si chipurile
sfin|ilor Ioachim si Ana, párin|ii Náscátoarei de Dumnezeu, iar în bisericile muntene, de ex. la biserica
domneascá Sfîntul Nicolae, patronul bisericii, iar în stînga de arhanghelul Gavriil si Sfîntul Ioan Gurá
de Aur, to|i posternîndu-se spre Sfînta fecioará. În bisericile zgrávite în secolul trecut, Maica Domnului
e încadratá de David si Solomon.
Tot la fel de frecvent este pe bolta altarului si tipul Fecioarei orante, adicá rugátoare, în atitudinea
de rugáciune, cu mîinile întinse spre implorarea lui Dumnezeu si ocrotirea credinciosilor, ca una care
este cea mai buná si mai fierbinte mijlocitoare si ocrotitoare a noastrá pe lîngá Fiul ei, Dumnezeul
nostru. Asa o vedem spre exemplu, în biserici mai vechi, ca Sfînta Sofia din Kiev, biserica adormirii
din Niceea, unde chipul Maicii Domnului are propor|iile colosale, potrivite cu cea dintîi persoaná a
ierarhiei ceresti.
Mai rar, este înfá|isatá Sfînta Fecioará în picioare cu Pruncul în medalion pe pieptul sáu.
b. Pe peretele hemiciclului, adicá peretele de rásárit al absidei principale a altarului vechilor
noastre biserici, sînt zugrávite de obicei trei teme cu caracter liturgic:
1. Cortul Márturiei (Tabernaculul)
2. Liturghia îngereascá
3. Împártásania Sfin|ilor Apostoli
Cortul Márturiei sau altarul Legii Vechi, este simbolul sau preînchipuirea Sfintei Mese sau a
altarului Legii Noi, la care slujeste Hristos însusi, prin mîinile si limba preo|ilor liturghisitori. Scena
aceasta si plasarea ei pe peretele altarului e inspiratá din textul epistolei cátre Evrei a apostolui Pavel,
care ne explicá legátura dintre Vechiul si Noul Testament. Prezen|a acestei scene în iconografia
altarului este de altfel în legáturá si cu Maica Domnului, care, în iconografia bisericeascá a fost adesea
numitá „cort” tabernacol, sicriu cuvîntátor.
Liturghia îngereascá sau Dumnezeiasca Liturghie, adicá Liturghia sávîrsitá în ceruri de
Mîntuitorl însusi, ca Mare arhiereu, înconjurat de îngeri, preo|i, diaconi, se zugráveste uneori în altar,
sub Cortul Márturiei, asa cum recomandá Erminia zugravilor si cum gásim în general în bisericile din
Athos, Mîntuitorul ca arhiereu în atitudine de miscare si purtînd cátre altarul din centrul tabloului, ori
discul, ori Potirul cu Sfintele daruri, ori Sfîntul Epitaf.
Împártásirea Sfin|ilor apostoli (Cina cea de tainá sau Liturghia arhereascá) formeazá subiectul
principal al iconografiei zonei superioare de pe peretele hemiciclului altarului, în registrul al treilea,
adicá sub Dumnezeiasca Liturghie, cum prescrie Erminia zugravilor. În aceastá scená Mîntuitorul e
înfá|isat ca Mare Preot sau Arhiereu, asa cum L-a vázut autorul epistolei cátre evrei si cum L-au descris
apoi marii teologi si tîlcuitori ai liturghiei, ca Sfîntul Ioan Gurá de Aur. El slujeste în fa|a Sfintei Mese,
uneori asezatá sub un baldachin, ca la Sfînta Sofia din Kiev, dînd sfin|ilor Sái apostoli, de o parte
Sfîntul Trup, iar de alta, Sfîntul Sînge. Scena e simtericá alcátuitá din douá tablouri. Hristos figurezá în
ambele: la stînga El aratá Sfîntul Trup, la dreapta Sfîntul Sînge, de la aceeasi Sfîntá Marie. Uneori se
scriu si cuvintele Mîntuitorului: „Lua|i, mînca|i...ori: „Cred, Doamne, si márturisesc”, „Cinei Tale,
celei de tainá” s. a. Sfin|ii Apostoli sînt si ei împár|i|i, de obicei, în douá grupe de sase: o grupá se
apropie dintr-o parte, în frunte cu Sfîntul Petru, pentru a primi Sfîntul Trup, alta din partea opusá, în
frunte cu Sfîntul Ioan, pentru a primi Sfîntul Sînge; la urma lor, Erminia zugravilor pune pe „Iuda
întors cu fa|a si un drac intrînd în gura lui”. Scena aceasta are ca temei Cina cea de tainá, la care
Mîntuitorul a înfiin|at Sfînta Euharistie.
Zona inferioará a peretelui hemiciclului în toate bisericile noastre ilustreazá scena esen|ialá a
sacrificiului liturgic, care se sávîrseste în altar: Mielul. Un numár variabil de mari ierarhi, zugráv|i de
cele mai multe ori în profil, se îndreaptá dinspre cele douá laturi ale altarului spre centrul hemiciclului
unde – de obicei sub fereastra de Rásárit a altarului – figurezá victima J ertfei noastre de la Liturghie,
adicá Mîntuitorul, fie sub chipul unui prunc, fie sub acela al unui miel de jertfá.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
134
I conografia tîmplei (catapetesmei) – începe cu icoanele Mîntuitorului, ale Sfintei Fecioare, ale
sfin|ilor îngeri si ale sfin|ilor apostoli, precum si cu icoana grupului Deisis men|ionate în documente
încá din secolul al VII-lea. Aceste icoane împodobeau la început coloanele care sus|ineau grilajul
despár|itor dintre altar si naos, precum si arhitrava de deasupra lui. Evolu|ia acstora se încheie însá abia
prin secoulul XVI, cînd programul iconografic al bisericilor ortodoxe se formeazá în chip definitiv si
cînd el începe sá fie fixat si sub forma unor reguli scrise.
În forma sa de azi, suprafa|a dinspre naos a tîmplei e împár|itá în mai multe zone sau registre
orizontale, suprapuse una peste alta, avînd fiecare iconografie proprie, bine precizatá si stabilitá în
tradi|ia iconograficá ortodoxá.
Începînd de jos în sus, primul registru, care este si cel mai înalt în compara|ie cu celelalte, îl
alcátuieste partea principalá a tîmplei, din punct de vedere arhitectonic, corpul ei propriu-zis, care
reprezintá continuarea vechiului grilaj despár|itor dintre altar si naos. Aceastá parte inferioará a tîmplei
suportá greutatea rîndurilor de icoane puse succesiv peste ea în cursul timpului. Ea este strápunsá de
trei usi, prin care se face comunica|ia dintre altar si naos.
Usile principale din mijloc, prin care intrá si ies clericii în cursul sfintelor slujbe, se numesc
Sfintele Usi; sau usile mari sau împárátesti.
Usile laterale se numesc diaconesti deoarece prin ele intrá si ies diaconii. Se picteazá suprafa|a
atît a usilor împárátesti cît si a celor laterale, precum si a spa|iilor libere dintre ele.
Pe usile împárátesti se picteazá icoana Bunei Vestiri, în asa fel încît cele 2 personaje principale
ale scenei – Sfînta Fecioará si Sfîntul Arhanghel Gavriil sá fie fa|á în fa|á, fiecare pe cîte un canat al
usilor. Sfînta fecioará se zugráveste aici pentru cá ea este cea care ne-a deschis usile milostivirii
Cerului, care le simbolizeazá usile împárátesti.
La cele patru col|uri ale scenei Bunei Vestiri se zugrávesc în medalioane mai mici chipurile
celor patru sfin|i evanghelisti.
Pe usile laterale se zugrávesc arhanghelii Mihail si Gavriil, ca pázitori ai usilor raiului, unul pe
o usá, unul pe cealaltá.
Pe spa|iile dintre usile împárátesti si cele laterale se zugráveste, în dreapta, icoana împáráteascá
a Mîntuitorului, iar în stînga, icoana împáráteascá a Maicii Domnului. Aceste douá icoane, de obicei de
propor|ii mai mari, se numesc icoane împárátesti, pentru faptul cá ele reprezintá icoanele principale din
iconografia bisericii, în care cele douá personaje sfinte principale din istoria mîntuirii, Mîntuitorul si
Sfînta Fecioará sînt înfá|isa|i singuri.
În continuarea aceluiasi registru – spa|iul din dreapta usii laterale dinspre sud se zugráveste
chipul sfîntului care este hram, iar la extremitatea opusá, icoana unor sfin|i mai venera|i în regiunea
respectivá. Atît icoana sfîntului patron cît si cele ale sfin|ilor, pot fi icoane murale, ori mobile,
suspendate.
Corpul principal al catapetesmei se continuá în sus, cu un perete care în iconografia clasicá a
tîmplei sus|ine trei rînduri de icoane, suprapuse, cuprinzînd fiecare cîte 13 icoane. Primul rînd din
acestea, de jos în sus îl alcátuieste icoanele celor 12 praznice împárátesti, în mijlocul lor este zugrávitá
Învierea Domnului, ca cel mai mare dintre praznice, ori Cina cea de tainá ori Rástignirea.
În registrul median se zugrávesc chipurile celor 12 sfin|i apostoli, înfá|isa|i de regulá stînd în
picioare si avînd în mijloc icoana centralá a Mîntuitorului ca învá|átor, ca împárat ori ca arhiereu, fiind
singur sau în cadrul grupului Deisis.
În registrul cel mai de sus, se zugrávesc chipurile a 12 dintre proorocii mari si mici ai Vechiului
Testament, avînd în mijloc icoana Maicii Domnului cu pruncul în bra|e.
Pictura cupolei din naos. Deasupra naosului bisericii se înal|á turla cea mare, numitá si
Pantocratorul, dupá figura care constituie elementul principal al iconografiei turlei.
Fiecare din pár|ile turlei îsi are iconografia sa bine precizatá. Pe boltá se zugráveste chipul lui
Dumnezeu Atotsiutorul, pe pere|ii tamburului, profe|ii, apostolii si Dumnezeiasca Liturghie, pe
pandativi Evanghelistii.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
135
Pantocratorul este înfá|isat sub chipul unui Crist, numai bust. Fa|a lui e severá, privirea serioasá
si gravá.
Chipul pantocratorului e înconjurat de cátre curtenii sái ceresti, îngeri si serafimi, în costume de
paradá, uneori înfá|isa|i cu lancea în mîini si picta|i în douá registre circulare si în jurul chipului central
al Pantocratorului. Chipul Mîntuitorului dominá, cele trei pár|i a bisericii: pronaos, naos si altar, dupá
cele trei demnitá|i ale Sale: profet, împárat si arhiereu.
Pere|ii tamburului sînt împár|i|i în trei sau patru zone orizontale circulare, fiecare din ele fiind
zugrávitá cu-n sir de fe|e sfinte.
La baza turlei, pe pandativi se zugrávesc chipurile celor 4 sfin|i evanghelisti. Sînt înfá|isa|i
sezînd, chipurile lor se deseneazá clar pe fonduri de arhitecturi simple si clare.
Pictura din naos – naosul este partea centrlá a bisericilor ortodoxe, cuprinsá între catapeteasmá
si pronaos.
Naosul, este dupá concep|ia tîlcuitorilor liturghiei, Biserica pámînteascá.
Decora|ia naosului o alcátuiesc, chipurile sfin|ilor, scene din via|a Mîntuitorului, a Sfintei
Fecioare si altor sfin|i, ilustrarea marilor sárbátori ale Ortodoxiei.
Mai aproape de intrarea în naos, sunt plasa|i cálugári, asce|i, mari pustnici; mai departe sfin|i
martiri, eroii luptei pentru apárarea si sus|inerea credin|ei crestine, în altá parte sfin|ii diaconi si
episcopi. La curba marilor arcuri care sus|in cupola, sfin|ii militari, formînd un fel de gardá de onoare
la picioarele Pantocratorului, iar pe pandativi – sfin|ii evanghelisti, care simbolizeazá legátura dintre
cer si pámînt. Vin apoi cele 12 sárbátori împárátesti, care constituie un fel de frizá a episoadelor celor
mai importante din via|a Sfintei Fecioare si a Mîntuitorului.
Suprafe|ele absidelor si a pere|ilor verticali ai naosului, se zugrávesc cu scene ilustrînd
momente principale din via|a Mîntuitorului, ori din activitatea si din parabolele si minunile Sale.
Pictura din pronaos (tinda bisrerici) – dacá sînt 2 bol|i, pe cea dintîi se zugráveste Toatá
Suflarea: un cer în mijlocul cáruia, troneazá Hristos, înconjurat de îngeri si rotocoale de sfin|i de toate
categoriile.
În a doua boltá se deseneazá alt cer în care se ilustreazá Axionul liturgic, al Liturghiei Sfîntului
Vasile.
În mijloc troneazá Sfînta Fcioará ca orantá, cu mîinile întinse a rugá si ocrotire, avînd uneori la
pieptul ei un medalion cu Pruncul. E înconjuratá de îngeri, care o sus|in, si de rotocoale de prooroci
mesianici.
Mai jos, pe abside, pe pere|ii drep|i, împár|i|i si ei în mai multe registre longitudinale, ca si în
naos, se zugrávesc în zona superioará sinoadele ecumenice sau cele 7 soboare a toatá lumea, iar în
registrele de mai jos se ilustreazá Sinaxarul, adicá scene din via|a si pátimirea sfin|ilor mucenici din
calendar. Ilustrarea mineilor începe cu luna septembrie pe peretele de rásárit al pronaosului, din stînga
usii de intrare în naos.
Restul zonelor e ocupat cu ilustrarea Acatistului Sfintei Fecioare. La rásárit, deasupra usii de
intrare în naos grupul Deisis în care Hristos |ine Evanghelia deschisá. Spre stránile din dreapta se
zugráveste uneori panoul iconografic Rádácina lui Iesei si scene din Scriptura Veche.
Un fenomen unic si aparte întîlnit în Europa, numai în nordul Bucovinei este pictura exterioará
a bisericilor Probota, Arbore, Humor, Moldovi|a, Vorone|, Sucevi|a.
Pictura exterioará se face de obicei într-unul sau douá siruri de mici panouri sa medalioane
rotunde care înconjoará partea superiaorá a zidului, imediat sub streasina bisercii sau sub cornisá.
Bisericile bucovinene zugrávite în secolul XV au suprafa|a din afará a zidurilor zugrávitá de sus
pîná jos tot atît de bogat, complet si îngrijit ca si pictura dináuntru.
Aceastá picturá exterioará, care dá bisericilor din secolul XVI înfá|isarea unor adevárate
bijuterii de artá, constituie o mîndrie a artei iconografice românesti.
I erarhia pàmîntescà yi cereascà sau Cinul. Aceastá temá în pictura exterioará moldoveneascá
ocupá un loc însemnat în dogmatica ortodoxá, ea este reprezentatá în picturá cu un scop educativ
religios, sá arate marele figuri ale Bisericii, care sau ridicat pe treptele sfin|eniei si pe care credinciosii
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
136
trebuie sá îi urmeze, constituind exemple pentru via|a virtuoasá. Privitá din acest punct de vedere tema
tinde sá dea o imagine a liturgiei ceresti, la care participá to|i membrii Bisericii triumfátoare, cáci
potrivit dogmaticii ortodoxe, jertfa lui Hristos se continuá si în cer.
O temá de o actualitate politicá, fiind przentá mai ales în picturile de pe timpul lui Petru Rares,
ultimul voievod care a rezistat asalturilor turcesti, este: Imnul Acatist, dedicat fecioarei care a mîntuit
Constantinopolul de primejdia atacului Persan. Tema aceasta este preferatá de moldoveni datoritá
caracteurlui militant si chemárii la rezisten|á împotriva ostirii turcesti si ea constituind o invocare a
sprijinului divin în aceastá luptá inegalá.
Imnul Acatist este una dintre cele mai frumoase teme iconografice, care se poate vedea la
bisericile din Bucovina.
Aceste scene apar de nenumárate ori la toate bisericile Moldovenesti pictate în exterior în
imaginile medievale, în diferite interpretári.
La Humor, imnul acatist ocupá trei registre pe peretele de sud. În prima scená, Maria cu Iisus
apar pe un fon de mun|i si cetá|i. Scena nasterii (a opta) înfá|iseazá pe Maria pe un pat înalt si pe prunc
în leagán, înconjura|i de pástori. Din fundalul muntos se ivesc magii. În primul plan, Iosif pare a plînge
de bucurie. Remarcabilá, deasemenea, scena întoarcerii magilor. Doi cai sunt picta|i cu mult alb, iar
calul de la mijloc este pictat în auriu.
În directa legáturá cu Imnul Acatrist închinat Maicii Domnului, se aflá ampla reprezentare a
Asedului Constantinopolului, imaginea-cheie pentru în|elegerea semnifica|iei picturilor exterioare din
Moldova.
Aceastá temá exprimá un dublu sens istorico-religios si politico-social demonstrînd dorin|a
moldovenilor de a scápa de sub jugul otoman.
Asediul de la Humor a stat în aten|ia specialistilor datoritá semnifica|iei istorice ce decurge din
particularitá|ile de cercetare.
În mijlocul imaginii este reprezentatá capitala Bizan|ului, înconjuratá de ziduri crenelate si de
turnuri, în interiorul cárora se înal|á palate si biserici printre care se desfásoará o lungá procesiune, cu
mari ierarhi si capete încoronate, în fruntea procesiunii fiind purtatá icoana Maicii Domnului. Pe apá,
Constantinopolul este atacat de corábii dar peste ele se revarsá mînia cerului sub forma limbilor de foc,
a ploii de pietre care cad si asupra armatelor de pe uscat.
Aceastá scená are un caracter complex la Moldovi|a unde de fapt s-a pástrat mai bine. Artistul
moldovean reuseste sá redea o evocare panoramicá a cetá|ii asediate cu ziduri puternice, turnuri de
apárare, cele sapte coline, case cu frontoane triunghiulare si biserici în stil moldovenesc. Se vede bine
si situa|ia interná din Constantinopol în timpul asediului. Pe strázile cetá|ii se desfásoará o procesiune
impunátoare, în frunte merg douá persoane care poartá Sfînta Mahramá si Icoana Maicii Domnului cu
Iisus în bra|e, urmatá de doamnele de la curte, care poartá váluri albe.
O a doua vastá temá de pe fa|ada sudicî esteArborele lui Iesei, temá care ilustreazá genealogia
lui Iisus Hristos si nu lipseste de la nici o bisericá cu picturi exterioare din Moldova. Tulpina este
strájuitá de ambele pár|i de cápeteniile celor douásprezece semin|i ale lui Israil, suprapuse douá cîte
douá.
Pictura exterioará de pe fa|ada de nord a tuturor mánástirilor este mult deterioratá, în mare
másurá stearsá din cauza intemperiilor. La Moldovi|a fiiind reprezentate scene din via|a Fecioarei si a
Sf. Nicolae, la Vorone| – Geneza. Aceste scene sub streasina bisericii s-au pástrat mai bine. În primul
registru sunt reprezentate cîteva secven|e din Gnezá. Pe un fond alb, sugerînd lumina raiului,
recunoastem printre arbori si flori pe Adam si Eva. Protopárin|ii sunt îmbráca|i în hainele slavei ceresti
si sunt încununa|i cu lumina ascultárii. Atrage aten|ia privitorului pozi|ia sarpelui care, încolácit pe
pom merge paralel, cînd cu mîna Evei cînd cu mîna lui Adam. Acestia încá nu au gustat din fructul
oprit.
O temá ce are un aspect mai atractiv la Sucevi|a, deoarece e plasatá pe peretele din imediata
vecinátate a intrárii în mánástire este scena Scara Cerurilor sau Scara Sfîntului Ioan Climax.
Acestá imagine principalá o prezintá asezatá oblic, peste care plutesc zeci de îngeri, cu aripi tot
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
137
sub|iri. Compozi|ia simbolizeazá credin|a în prima judecatá a sufletelor dupá moarte, anticipînd
judecata din urmá. În credin|ele lumii feudale, sufletul celui mort trebuie sá ráspundá de pácatele
sávîrsite si sá invoce virtu|ile ce le-a dovedit în via|á. Sufletul trebuie sá treacá prin diferite vámi
pentru a ajunge la judecátorul suprem. Vámile vázduhului reprezintá pácatele omenesti si la fiecare
vamá sufletul trebuie sá ráspundá de un anumit pácat (de obicei, sînt închipuite douázeci si una de
vámi).
La Vorone| pe întrega fa|adá de vest este pictatá J udecata de apoi. Structuratá în cinci registre
orizontale, este despár|itá de rîul de foc al Gheenei, avînd o clará simetrie. Pe primul rînd de picturá
este desfásurat, ca pe un pergament, cerul cu semnul zodiacului. Doi îngeri deschid parcá ferestrele
cerului si din înál|ime ne cerceteazá cel vechi de zile, dupá cum este scris în triunghiul ce-l
încadreazá. Dumnezeu-Tatál îsi revarsá strálucirea pe chipul Fiului. Semnele zodiacului pictate pe un
fundal înstelat, marcheazá trecerea timpului, dar si faptul cá la J udecata de apoi, cînd Dumnezeu va
porunci, timpul se va opri.
Pe rîndul al doilea, pe tron, se aflá Mîntuitorul Iisus Hristos, pe care la Judecatá va sta
înconjurat de sfin|ii îngeri. În dreapta sa este pictatá Sfînta Fecioará Maria, iar în stînga sa, Sfîntul
Ioan Boitezátorul. Pe bánci stau cei 12 Apostoli care vor fi dupá cuvîntul Evangheliei, gata sá judece
cele douásprezece semin|ii ale lui Israel.
Pe rîndurile al treilea este reprezentat tronul Etimasiei, al judecá|ii, pe care, în chip de
porumbel, este pictat Sfîntul Duh. În dreapta tronului este pictat Adam si în stînga Eva, care au fost
pedepsi|i pentru cálcarea poruncii ascultárii, dar care au fost si primii ierta|i prin Învierea
Mîntuitorului. În spatele lui Adam sînt picta|i Profe|ii, Arhanghelii, Márturisitorii. Între ferici|ii ce se
îndreaptá spre Rai, se disting chipurile Sfîntului Împárat Constantin si al mamei sale Elena. Urmeazá
sfin|ii mari teologi Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Sfîntul Ierarh Spiridon si Sfîntul Cuvios
Onufrie. Pe rîndul de la bazá, condusi de Sfîntul Apostol Petru, ce are cheile Împárá|iei, se disting
figurile Proorocului David, a lui Solomon, a lui Moise.
De sub tronul Mîntuitorului, dar de fapt venind de la Tatál, care a dat judecata Fiului, izvoráste
rîul de foc ce desparte lumea celor drep|i de lumea celor pácátosi. Acestia din urmá sînt picta|i în
spatele lui Moise care, desi este dincolo de rîul de foc, este sfînt, fiind pictat cu aureolá, si |ine în mîná
Tablele Legii. Acesta invitá pe evrei, turci, armeni sá-l vadá pe Hristos, pentru o tîrzie cunoastere.
Dacá chipurile drep|ilor sînt senine, linistite si aproape uniform reprezentate, cele ale
pácátosilor sînt contorsionate si îngrozite, în|elegînd pedeapsa ce-i asteaptá.
În centrul Icoanei, sub tron, se vede o carte. Este Sfînta Evanghelie. Pe ea este Sfîntul Potir din
care ne împártásim, iar sub Sfînta Evanghelie se vede o mîná. Este mîna lui Dumnezeu ce |ine balan|a
judecá|ii. Sub balan|á se vede un om gol ce reprerzintá un suflet la J udecata particulará, la care
sufletele merg, unul cîte unul, cînd firul vie|ii trupesti se frînge aici, pe pámînt.
În dreapta sa, îngerii au pus în talerul balan|ei faptele bune, începînd cu cea dintîi faptá buná,
care este rugáciunea de slavá si de mul|umire. Noi, oamenii, sîntem datori sá mul|umim pentru toate
darurile cu care Dumnrezeu, în marea sa milostivire, ne-a împodobit: pentru sánátate, frumuse|e,
inteligen|á, îndemînare, darul de prunci, casá si masá, pentru fiecare rásárit de soare ce ne anun|á o
nouá zi.
La baza icoanei este reprezentat regele David cîntînd psalmi. Acesta nu cîntá din harpá, asa
cum stim cá o fácea în realitate, ci din cobza noastrá moldoveneascá.
Icoana „J udecá|ii de Apoi” este expresia iubirii Bunului Dumnezeu pentru creatura sa
inteligentá, ra|ionalá si liberá, omul, care a avut puterea si libertatea sá aleagá pentru vesnicie
întunericul sau lumina.
În pictura icoanelor mobile, sfin|ii joacá de asemenea un rol important, ei sînt zugrávi|i din
adîncá vechime pe numeroase icoane folosite atît în cultul biblic din biserici, cum sînt icoanele sfin|ilor
principali care se asazá pe tetrapodul din naos, la sárbátorile lor, adicá la praznicul zilei, spre a fi
venerate de credinciosi, cît si în cultul particular, unde icoanele unor sfin|i cinsti|i mai mult în popor
sînt nelipsite din casele credinciosilor.
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
138
Arta religioasá si teologia, sunt indiscutabil neseparate. Fárá una dintre ele nicidecum nu am
putea crea o icoaná. Icoana descoperá o lume de frumuse|e, de armonie si de pace în care realul si
diafanul regásesc starea lor edenicá.
Note:
1. D. Stefánescu „Iconografia artei bizantine si a picturii feudale românesti” Bucuresti, 1973
Bibliografie
1 Bals Gh., „Bisericile si mánástirile moldovenesti din veacul 16”, Bucuresti;
2 Evdochimov P., „Arta icoanei o teologie a frumuse|ei”, Bucuresti 1992;
3 „Erminia lui Dionisie Furna”;
4 «Xnnonnct ¡penneñ Pyccn XI - nau. XIII n Mosanxn. upecxn. Hxont»;
5 Lazarev, „Istoria picturii bizantine”, Meridiane, Bucuresti, 1980;
6 Stefánescu I., „Iconografia artei bizantine si a picturii feudale românesti”. Ed. Meridiane,
Bucuresti;
7 Barnep I., «Kanon n crnnt n µpennepycxom ncxycrne», Hcxycrno;
8 Vátásanu V., „Istoria artei feudale în |árile Române”, Ed. Academiei R.P.R, Bucuresti, 1959;
9 Vátásanu V., „Pictura muralá româneascá în sec. 14-16”, Artá folclor si etnografie, Bucuresti,
1965;
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
139
Data apari(iei: iunie 2011
Universitatea Liberà I nterna(ionalà din Moldova
Str. Vl. Parcalab, 52
Chisinau, MD-2012
Republica Moldova
http://www.ulim.md
CONFERI NJA I NTERNAJI ONALÁ – ARTS&DESI GNAD-2010, CHISINAU, REPUBLICA MOLDOVA, 26- 27FEBRUARIE 2010
140
2011
ISBN 978-9975-101-67-7.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful