Prescripţia extinctivă în Noul Cod civil

1143

TITLUL III PRESCRIP Ţ IA EXTINCTIV Ă ÎN NOUL COD CIVIL
CAPITOLUL I NOŢIUNEA, REGLEMENTAREA ŞI EFECTUL PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE
§ 1. Originea prescripţiei extinctive
591. Datele problemei. Noul Cod civil, adoptat prin Legea nr. 287/20091), în pofida unor afirmaţii contrare, făcute în special de oponenţii schimbării ori cei de ocazie, va aduce schimbări majore în dreptul român, abandonând aşa-zisa concepţie dualistă a dreptului privat, bazată pe distincţia tradiţională profesionişti versus neprofesionişti, restructurează, în mod profund, raporturile juridice civile, fiind prima mare reformă legislativă după mai bine de un secol şi jumătate, de când au fost adoptate Codul civil şi Codul de procedură civilă. De la regimul bunurilor la statutul persoanelor, trecând prin regimul acţiunilor (care formal fac obiectul de reglementare al Noului Cod de procedură civilă, în curs de adoptare), instituţiile fundamentale ale dreptului privat sunt amplu şi profund revizuite, reconsiderate şi, în multe privinţe, remodelate, ţinând seama nu numai de nevoile actuale ale societăţii româneşti, dar şi de tendinţele şi aspiraţiile ei viitoare, precum şi de cerinţele de armonizare a legislaţiilor naţionale ale statelor membre ale Uniunii Europene. Într-adevăr, statutul juridic al persoanelor fizice şi juridice, familia, filiaţia şi drepturile personalităţii nu numai că au fost revăzute, dar au fost, în multe privinţe, reformate în mod radical. Tot astfel, proprietatea şi drepturile reale limitate, moştenirea, obligaţiile, inclusiv raporturile de drept internaţional privat au fost serios amendate ori, după caz, restructurate, fiind aşezate pe noi baze, în care principiile preeminenţei dreptului şi securităţii juridice, garantarea şi ocrotirea, în mod
1) Publicată în M. Of. nr. 511 din 24 iulie 2009. În legătură cu intrarea în vigoare a Noului Cod civil, v. art. 2.664: „(1) Prezentul Cod civil intră în vigoare la data care va fi stabilită în legea de punere în aplicare a acestuia. (2) În termen de 12 luni de la data publicării prezentului Cod civil, Guvernul va supune Parlamentului spre adoptare proiectul de lege pentru punerea în aplicare a Codului civil.” În doctrină, procedura de intrare în vigoare a viitorului Cod civil a fost deja criticată, ca fiind nefirească şi discutabilă faţă de procedeul adoptării sale, pe calea asumării răspunderii guvernamentale. V., în acest sens, I. Tr. Ştefănescu, Ş. Beligrădeanu, Privire analitică asupra corelaţiei dintre Noul Cod civil şi Codul muncii, în RRDP nr. 6/2009, p. 14, nota 4.

1144

TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ

egal, a libertăţilor (sau drepturilor) fundamentale, apărarea proprietăţii private, garantarea libertăţii contractuale şi exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor subiective au constituit ideile călăuzitoare ale întregii reglementări. În materia apărării drepturilor subiective civile un loc esenţial revine instituţiei prescripţiei extinctive, care în Noul Cod civil este reglementată, pentru prima dată, distinct de uzucapiune şi în cadrul unei cărţi separate de sine stătătoare, deoarece domeniul său de acţiune vizează nu doar drepturile de creanţă, ci şi alte drepturi patrimoniale (drepturile reale, drepturile potestative etc.), dar chiar şi drepturile nepatrimoniale (ex., acţiune de filiaţie), iar pe de altă parte, obiectul prescripţiei nu este dreptul subiectiv primar, ci dreptul subiectiv secundar, respectiv dreptul la acţiune în sens material, adică, în alţi termeni, raportul de constrângere, generat de încălcarea dreptului subiectiv primar ori a unui interes legitim recunoscut de lege, după caz. Dar odată cu readucerea în Codul civil a dispoziţiilor generale privitoare la prescripţia extinctivă, s-a pus însă problema dacă reglementarea actuală cuprinsă în Decretul nr. 167/1958 este suficientă ori este depăşită sau, după caz, necorespunzătoare faţă de exigenţele şi necesităţile societăţii contemporane, astfel încât instituţia prescripţiei trebuie şi ea reformată, iar nu doar reamplasată din punct de vedere tehnic într-un alt act normativ. Într-adevăr, după cum am văzut (supra, nr. 72 şi urm. ), Decretul nr. 167/1958 a fost construit pe o concepţie, astăzi depăşită, în care normele privitoare la prescripţia extinctivă sunt norme imperative, deoarece instituţia prescripţiei este considerată o instituţie de ordine publică, iar raporturile civile trebuie supuse unor reglementări diferite, după, este vorba de raporturi stabilite „între organizaţiile socialiste” [art. 3, 4, 10, 16 lit. a), art. 20] ori de raporturi stabilite între celelalte persoane fizice sau juridice1). În afară de aceasta, întrucât prescripţia este o instituţie complexă, de drept pozitiv, însă contrară dreptului natural2, reglementarea acesteia a suscitat şi suscită o serie de interogaţii care nu pot fi ignorate ori de câte ori legiuitorul îşi propune să instituie ori să reformeze o astfel de instituţie. În esenţă, este vorba de următoarele probleme de principiu3):
1) V. şi Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, ed. a VII-a revăzută şi adăugită de M. Nicolae, P. Truşcă, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2001, p. 235. 2) Deoarece ajunge uneori să priveze pe titular de dreptul său, ducând, practic, la îmbogăţirea altuia în detrimentul său. Într-adevăr, dacă debitorul nu plăteşte şi este liberat de obligaţie, creditorul va fi despuiat de bunul ori dreptul său. 3) V., de ex., pentru dreptul englez, N.H. Andrews, Reform of Limitation of Actions: the quest for sound poliy, Cambridge Law Journal 589 (1998). Conform autorului reforma prescripţiei extinctive (limitation of actions) comportă 4 probleme principale: durata prescripţiei, generalitatea sau nu a termenului de prescripţie fixat, criteriul determinării începutului prescripţiei şi înlăturarea efectului prescripţiei în cazul în care aplicarea acesteia s-ar dovedi ca inechitabilă.

„The English Law Commission’s Consultation Paper „Limitation of Actions” is a long study of a complex subject. The subject has produced a large and detailed literature. Reform is necessary. The occasion of a Consultation Paper should stimulate both substantive and procedural lawyers to think deeply about how this subject, which is truly the gateway to justice, might be re-built. The paper on which might draw up new plans is, however, not blank. It seems clear that there must be a law of limitation. Secondly, it seems obvious that a limitation regime must prescribe a fixed period of time, probably measured in years, during which litigation must be commenced. There are four main areas for debate within that essential framework.

Prescripţia extinctivă în Noul Cod civil

1145

(i) Prescripţia trebuie sau nu să fie o instituţie de aplicaţiune generală? Un mod general de stingere a drepturilor subiective civile sau doar un mod special şi limitat? (ii) Prescripţia trebuie să fie de ordine publică sau de ordine privată? Ea trebuie să fie guvernată de norme imperative ori dispozitive (supletive)? Prin norme legale sau şi prin norme convenţionale? (iii) Prescripţia stinge dreptul subiectiv material primar ori numai dreptul la acţiune (sau acţiunea civilă), i.e. dreptul subiectiv secundar? Obligaţia prescrisă este o obligaţie naturală ori pur morală, de conştiinţă? Plata făcută după împlinirea prescripţiei este o plată valabilă ori nedatorată şi, deci, supusă restituirii? (iv) Este vorba de o instituţie de drept material ori procesual? Ea trebuie supusă legii fondului dreptului subiectiv sau, dimpotrivă, legii forului, i.e. legii instanţei învestite cu soluţionarea litigiului civil? (v) Termenul general de prescripţie trebuie să fie lung, mediu ori scurt? Trebuie să se aplice tuturor drepturilor şi oricăror titulari ai acestora ori, dimpotrivă, numai anumitor drepturi sau anumitor titulari? În alţi termeni, trebuie să existe sau nu termene speciale aplicabile anumitor drepturi subiective ori anumitor subiecte de drept? (vi) Prescripţia trebuie să cuprindă un singur termen, i.e. să fie unică, sau, dimpotrivă, prescripţia ordinară să fie dublată de o prescripţie specială? În alţi termeni, trebuie instituit un termen minim şi altul maxim de prescripţie, după cum el se calculează de la un moment subiectiv sau obiectiv, ori este suficient doar un termen de prescripţie, importantă fiind stabilirea momentului de la care acesta începe să curgă? (vii) Prescripţia trebuie să înceapă să curgă de la data naşterii dreptului subiectiv, a încălcării lui sau de la o altă dată, ulterioară? (viii) Ea operează ipso iure, ope iudicii ori numai la cererea părţii interesate? Prin efectul legii sau – în baza hotărârii organului de jurisdicţie, instanţa judecătorească ori arbitrală, după caz –, ori, în sfârşit, doar la cererea celui îndreptăţit (ope exceptionis)? (ix) Prescripţia trebuie aplicată din oficiu ori invocată de partea interesată? (x) Renunţarea la prescripţie este ori nu posibilă? Implică consolidarea raportului juridic iniţial ori naşterea unui alt raport juridic, distinct de raportul juridic originar?
First, there is the question, „In general, how long should the limitation period be?” Secondly, there is the question, „Should the same period apply to all types of claim; it not, which types should receive special treatment?” The third question is, „What should be the starting-date for the effluxion of the relevant limitation period?” Here the choice is between the date when the cause of action first arises and the date when the prospective plaintiff either realises that there are material facts giving rise to a claim, or at least the has sufficient „constructive” knowledge of those facts so that he can be reasonably expected to consult and inquire. The Law Commission calls this compound of actual and constructive knowledge the „discoverability” starting-date. Finally, there is the question: „Should the hand of `equity` continue to bend the limitation rules in deserving circumstances?” (N.H. Andrews, op. cit., pp. 589-590). Cu privire la modul de rezolvare, de lege ferenda, a acestor probleme în dreptul englez, v. Limitation Bill 2001, elaborat de Law Commission, prezidată de Robert Carnwath (disponibil la adresa: www.law.com.gov.uk).

1146

TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ

O teorie a prescripţiei extinctive, ca şi o reglementare corespunzătoare a acesteia trebuie să furnizeze răspunsuri la toate aceste întrebări (şi la altele similare sau complementare). Care sunt însă răspunsurile Noului Cod civil? Vom încerca să le înfăţişăm în continuare şi să le însoţim, când este cazul, de explicaţiile corespunzătoare. În acest scop vom analiza în acest prim capitol aspectele generale legate de noţiunea, natura juridică, delimitarea, caracterul normelor privitoare la prescripţia extinctivă şi efectul acesteia, în lumina Noului Cod civil, pentru ca apoi, în capitolele următoare, să ne ocupăm de chestiunile particulare, funcţionale ale acesteia, respectiv: domeniul prescripţiei extinctive (cap. II), termenele legale de prescripţie extinctivă (cap. III), cursul prescripţiei extinctive (cap. IV) şi, în fine, repunerea în termenul de prescripţie (cap. V). Dar înainte de a aborda aceste chestiuni este util să amintim principalele surse legislative, interne şi externe, care au stat la baza noii reglementări a prescripţiei extinctive (nr. 592) şi a căror consultare este esenţială pentru a înţelege filosofia noii reglementări, precum şi răspunsurile legiuitorului român ori, dacă vrem, a redactorilor Codului civil la problemele de mai sus. 592. Sursele Noului Cod civil. În ce priveşte prescripţia extinctivă, la elaborarea principiilor şi regulilor cuprinse în Cartea VI „Despre prescripţia extinctivă, decăderea şi calculul termenelor” au fost consultate cele mai importante şi moderne surse legislative ori nonlegislative, atât interne cât şi externe1). Dintre sursele interne principale amintim (în ordine cronologică): – Codul civil (1864): art. 1837-1911; – Codul comercial (1887): art. 945-956; – Codul civil Carol al II-lea (1940)2): art. 1418-1450; – Codul familiei (1954): art. 21, 55, 60; – Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă; – Proiectul Codului civil al Republicii Socialiste România (1971): art. 135-165; – Proiectul de Lege al Ministerului Justiţiei privind prescripţia extinctivă (1995); – Proiectul de Lege al Ministerului Justiţiei de modificare şi completare a Codului civil, a Codului de procedură civilă, a Legii cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, precum şi a altor acte normative conexe (2000)3): art. I pct. 22; – Proiectul Noului Cod civil (2004)4): art. 1928-1979. Cât priveşte sursele externe principale5), amintim aici:
Cf. Expunerii de motive a Proiectului de Lege privind Codul civil (2009), la adresa www.just.ro, reprodusă şi în Codul civil (Legea nr. 287/2009), cu prefaţă de Fl.-Antonius Baias, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009. 2) Cu privire la soarta Codului civil Carol al II-lea (ca şi a Codului de procedură civilă şi Codului comercial din 1940), adoptate, însă amânate sine die, v. I. Tr. Ştefănescu, Ş. Beligrădeanu, op. cit., p. 14, nota 17. 3) V. Supliment Juridica nr. 11-12/2000. 4) Adoptat de Senatul României la 13 septembrie 2004 (şi publicat în volum de Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006). 5) Cu privire la utilitatea, chiar necesitatea consultării surselor de drept comparat, v. G. Rouhette, Regard sur l’avant-projet de réforme du droit obligations; in Revue des contrat 2007/4, pp. 1378-1379. «Sans céder à l’autodénigrement, nous avons tiré profit de récents développement du droit des obligations en dehors de nos frontières, la Convention de Vienne sur la vente internationale
1)

Prescripţia extinctivă în Noul Cod civil

1147

– Codul federal elveţian al obligaţiilor (1911): art. 127-142; – Codul civil german (BGB), astfel cum a fost modificat în anul 2000: par. 194-218; – Codul civil francez (1804): art. 2219-2282 (în vechea redactare, anterioară reformei prescripţiei din anul 2008)1); – Codul civil italian (1942): art. 2934-2969; – Codul civil olandez (1992): art. 3.11.10-3.11.21; – Codul civil al provinciei Québec (1991): art. 2875-2933; – Codul civil spaniol (1889): art. 1930-1975; – Convenţia asupra prescripţiei în materie de vânzare internaţională de mărfuri, încheiată la New-York la 14 iunie 1974 şi Protocolul de modificare a Convenţiei, încheiat la Viena la 11 aprilie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 24/1992; – Principiile Unidroit 2004 aplicabile contractelor comerciale internaţionale: art. 10.1-10.11; – Principiile dreptului european al contractelor (1999), elaborate de Comisia privind dreptul european al contractelor (Lando): art. 14:101-14:601; – Anteproiectul Catala de reformă a Codului civil francez (2004) asupra dreptului obligaţiilor şi a materiei prescripţiei extinctive. În afară de aceste surse, un aport important l-a avut doctrina, în principal contribuţiile de excepţie ale prof. Mihail Eliescu, redactorul (şi autorul) Decretului nr. 167/1958, şi ale prof. Gheorghe Beleiu, precum şi practica judiciară şi arbitrală relevantă, în special aceea creată în baza Decretului nr. 167/1958, aspecte care au fost semnalate de altfel, în diverse locuri, în cadrul tratatului de faţă, motiv pentru care socotim că este inutil a fi din nou aici amintite.

§ 2. Noţiunea prescripţiei extinctive
593. Definiţie şi terminologie. a) Definiţie. Deşi Noul Cod civil nu defineşte in terminis prescripţia extinctivă, reglementează, în mod expres, obiectul (şi, implicit, efectul) acesteia, ca şi Decretul nr. 167/1958 (art. 1 alin. 1). Într-adevăr, potrivit art. 2.500 – intitulat „Obiectul prescripţiei extinctive” –:
de marchandises occupant à cet égard une place à part, puisqu’elle constitue le droit français de la vente internationale. On n’a pas ignoré la Common Law d’Angleterre ni celle des États-Unis. Des codifications récentes, de l’aire romaniste, nous avons retenu en particulier le Code civil portugais, le Nouveau Code civil Néerlandais, le Code civil du Québec et la réforme du droit allemand et la réforme du droit allemand des obligations. Mais surtout, nous avons fait notre miel des solutions des codifications privées du droit des contrats qui couvrent également de larges pans du droit des obligations: Principes relatifs aux contrats du commerce international d’Unidroit, Principes du droit européen du contrat, Code européen des contrats, ainsi que de celle des Principes de droit européen de la responsabilité civile, non pour les confronter à des concepts ou principes, réels ou supposés, du droit français, avec lesquels il leur faudrait cadrer, mais pour bénéficier de la sagesse qu’ils ont pu amasser au terme de longues années de réflexions et discussions comparatives. Le fait que, sur une question, ils présentent des vues concordantes serait un indice sûr que la solution proposée vaut acutoritate rationis.» (G. Rouhette, loc. cit. supra). Cu privire la regimul actual al prescripţiei extinctive şi uzucapiunii în Codul civil francez, v. Legea nr. 2008-561 sin 17 iunie 2008 (în vigoare de la 1 iunie 2009).
1)

părţile pot să încheie convenţii privitoare la prescripţie.n. nr. Din ansamblul acestor dispoziţii legale. după caz.1148 TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ „(1) Dreptul material la acţiune. astfel că putem în continuare defini prescripţia extinctivă ca fiind acel mod de înlăturare a răspunderii civile constând în stingerea dreptului material la acţiune neexercitat în termenul stabilit de lege ori de părţi.). Pentru definirea corectă a prescripţiei. ci numai dreptul la acţiune corespunzător. b) Terminologie. calculul acesteia etc. rezultă însă că prescripţia. (2) Cel care a executat de bunăvoie obligaţia după ce dreptul la acţiune s-a prescris nu are dreptul să ceară restituirea prestaţiei. şi anume: 1) instituţia de drept civil având această denumire. chiar dacă cel care le-a făcut nu ştia că termenul de prescripţie era împlinit. ). 2. nu stinge dreptul subiectiv material. după cum le dictează interesele (art. pentru prima oară în legislaţia română. Cât priveşte „dreptul material la acţiune”. să respecte o anumită situaţie juridică sau să suporte orice altă sancţiune civilă. după caz. (2) În sensul prezentului titlu. cu ajutorul forţei publice. după caz”. cu prevederile art. întreruperea. Totodată. in terminis. efectele împlinirii termenului de prescripţie: „(1) După împlinirea prescripţiei. 167/1958 (supra. (3) Recunoaşterea unui drept prescris.506 care reglementează. art. să respecte o anumită situaţie juridică sau să suporte orice altă sancţiune civilă. dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. 3 şi 4).” (art. în limitele şi condiţiile prevăzute de lege. 1 NCC trebuie însă coroborat.500 alin. 2. suspendarea. dar complementare. cuprinzătoare. în sistemul noului cod. 26. mai trebuie reţinut că. adică dreptul de a . precum şi constituirea de garanţii în folosul titularului dreptului a cărui acţiune este prescrisă sunt valabile. 236 şi urm.500 alin. 2. ca fiind „dreptul de a constrânge o persoană. denumit în continuare drept la acţiune. cel obligat este îndreptăţit să refuze executarea prestaţiei. În aceste cazuri sunt aplicabile regulile de la renunţarea la prescripţie” (s. termenul de „prescripţie” sunt întrebuinţate de Noul Cod civil în două accepţiuni diferite. se stinge prin prescripţie. să execute o anumită prestaţie. făcută printr-un act scris. adică totalitatea normelor de drept civil care reglementează stingerea dreptului la acţiune în sens material în domeniul raporturilor civile lato sensu. adică exact sensul pe care l-am avut în vedere când am definit mai sus prescripţia extinctivă. este de reţinut că expresia „prescripţia extinctivă” ori. 2. într-o manieră largă. în conţinutul său.515 alin. ca şi în sistemul Decretului nr. prin drept la acţiune se înţelege dreptul de a constrânge o persoană. în primul rând. chiar dacă la data executării nu ştia că termenul prescripţiei era împlinit. atât dreptul la acţiunea condamnatorie. după caz. cu ajutorul forţei publice.). în special să modifice durata termenelor legale de prescripţie ori regulile de funcţionare a prescripţiei extinctive (începutul prescripţiei. Sub aspect terminologic. 10. 2) şi înglobează. 2) esenţa însăşi a instituţiei prescripţiei extinctive – stingerea dreptului material la acţiune neexercitat în termenul de prescripţie. acesta este definit. să execute o anumită prestaţie.

«prescripţia extinctivă metamor- . să execute prestaţia datorată sau să suporte orice altă sancţiune civilă. prin împlinirea (şi invocarea) prescripţiei extinctive o „transformare” ori „schimbare” juridică a dreptului subiectiv (şi a obligaţiei corelative) se produce. deşi dreptul la acţiunea în anularea vânzării nu mai poate fi exercitat. prin efectul său. pe cale silită. că prescripţia extinctivă este doar un mod sau o cauză legală de înlăturare (stingere) a răspunderii civile (lato sensu). în întregul său. din acest moment dreptul subiectiv civil nu mai poate fi apărat pe calea ofensivă a acţiunii în justiţie. 23-26 ). deoarece raportul juridic primar nefiind stins. rezultă. că prescripţia extinctivă. 2. iar nu un mod de stingere a dreptului subiectiv civil. în sensul că după împlinirea termenului de prescripţie subiectul pasiv al raportului de constrângere nu mai poate fi constrâns. el continuă să fie ţinut de obligaţia ce-i incumbă şi pe care o poate executa oricând de bunăvoie. atunci când subiectul pasiv şi-a executat de bunăvoie obligaţia solicitând restituirea prestaţiei făcute ori pretinzând titularului dreptului subiectiv să execute o prestaţie corelativă (de ex. substanţial. ci numai pe calea defensivă a excepţiunii. După cum s-a spus. a dreptului subiectiv material încălcat. care supravieţuieşte efectului extinctiv al prescripţiei. Totuşi. prescripţia extinctivă este un veritabil mod sau mijloc de înlăturare (încetare) a răspunderii civile. astfel încât putem spune. nici obligaţia civilă corelativă nu mai poate fi dusă la îndeplinire pe calea executării silite. cât şi dreptul la acţiunea executorie. fiind stins prin prescripţie). „prescripţia dreptului de a obţine executarea silită” fiind reglementată în Codul de procedură civilă. prin obiectul şi efectul său. Într-adevăr. nr. în mod corespunzător. Precizăm că. pe cale judiciară. iar nu (şi) dreptul subiectiv civil primar încălcat sau contestat. 2.. adică dreptul de a obţine executarea silită. 2. nesocotit ori ignorat. ci afectează doar dreptul subiectiv secundar. căci. sub acest aspect. această opţiune a legiuitorului nu afectează unitatea prescripţiei extinctive şi nici „unitatea” dreptului material la acţiune. adică posibilitatea subiectului activ de a pretinde şi obţine. 594.513). prescripţia extinctivă nu stinge dreptul subiectiv civil primar. deoarece ambele sale forme vizează realizarea. în existenţa sa concretă. priveşte numai dreptul material la acţiune. dar credem că ea a fost tranşată de Noul Cod civil în sensul faptului că.506. 440-443) comportă. trăsăturile unui drept subiectiv civil de natură substanţială. nr. din considerente de ordin tehnic. însă acesta nu este liberat de obligaţia ce îi incumbă. Noul Cod civil reglementează „dreptul comun” al prescripţiei dreptului la acţiune.506 alin. În consecinţă. indubitabil. 167/1958 (supra. această chestiune a fost controversată atât sub imperiul vechiului Cod civil (1864). adică dreptul la acţiune (art. ambele forme: dreptul la acţiunea condamnatorie şi dreptul la acţiunea executorie şi îmbracă. Desigur. 2). din dispoziţiile legale mai sus citate. în cazurile anume prevăzute de lege). ca sancţiune juridică. iar nu procedurală.Prescripţia extinctivă în Noul Cod civil 1149 obţine condamnarea pârâtului. În ce priveşte natura juridică a prescripţiei extinctive. protecţia unui drept al său încălcat sau contestat (ori a unui interes legitim. din nou. care. dar este permisă şi deschisă executarea sa voluntară (art. nefiind în sine afectat. Aşadar. prin acţiune condamnatorie ori executorie. să predea bunul.500 şi 2. prescripţia este şi rămâne o instituţie de drept material. cât şi a Decretului nr. după caz. reglementare care se completează cu prevederile Codului civil (art. în mod sugestiv. iar nu de drept procesual. Natura juridică a prescripţiei extinctive. precitate). aşa cum am arătat cu altă ocazie (supra.

în condiţiile legii. 4/1985.. pentru ipoteza termenului de opţiune succesorală. sub aspectul naturii juridice. 2) Decăderea. ca mod de stingere a unui drept subiectiv civil neexercitat în termenul stabilit de lege (art. decăderea. în acest sens. din perfecte (asigurate prin „acţiune”). text şi notele de subsol. Reglementarea prescripţiei extinctive 596. 2. fiind mai puţin riguroase. fără a intra în analiza acestora. în imperfecte (naturale.n. art. Gh. ca modalitate ce afectează existenţa unei obligaţii civile (art. 2. de drept comun. 2. iar pentru dezvoltări. 33 şi urm. denunţarea unilaterală a unui contract ori rezoluţiunea unilaterală a acestuia) atrăgând inadmisibilitatea (ori nulitatea) acelui act. 934. 335-341). Beleiu.” 4) Pentru discuţii şi dificultăţile privind criteriile de calificare a unui termen ca fiind de decădere (forcluziune). pp. Aceste texte cuprind reglementarea generală. p. Noul Cod civil conservă şi chiar întăreşte autonomia prescripţiei extinctive faţă de aceste instituţii. 3) 1) . Natura juridică a prescripţiei extinctive. ca mod de dobândire a drepturilor reale prin posesia exercitată asupra unui bun în tot timpul cerut de lege (art. precum: prescripţia achizitivă (uzucapiunea). sunt aplicabile regulile de prescripţie” (art. dar şi pentru neefectuarea unui act juridic unilateral într-un termen imperativ (ex. cit. Reamintim că. § 3. conform art.412 alin. a săvârşirii lor. dacă a fost săvârşit cu nesocotirea acelui termen. 5) Cu privire la posibilitatea completării regimului termenului de decădere cu regulile de la prescripţie. transformă dreptul subiectiv civil şi obligaţia civilă corelativă. mai trebuie amintit că norme privitoare la prescripţia dreptului Gh. 595. „retrogradându-le”. Într-adevăr. decăderea şi termenul extinctiv. v. Beleiu. v. se completează cu cele de la prescripţia dreptului la acţiune3). pentru prof. 238. ). nr. prescripţia extinctivă se aseamănă dar nu se confundă cu alte instituţii de drept civil. permite judecătorului să trateze cu mai multă flexibilitate regimul unui asemenea termen5). 1. deoarece dispoziţii cu caracter special există în numeroase alte texte ale codului. pe care aici le vom aminti doar (b). v. 934: „Dispoziţiile prezentei secţiuni (privitoare la uzucapiunea imobiliară – n. de ex. că regulile de la prescripţie constituie reguli de drept comun. care. După cum am arătat pe larg (supra.547)4). supra. astfel încât dispoziţiile în materie de uzucapiune. împiedicarea.). cu cele privitoare la prescripţia extinctivă. III. după cum în materie de decădere. fiind însă o sancţiune mixtă. la art.500-2. (2) Neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul termenului stabilit atrage pierderea lui. a) Reglementarea generală. art. c). inclusiv termenul extinctiv. în SCJ nr. Noul Cod civil reglementează prescripţia extinctivă în cartea VI „Despre prescripţia extinctivă. De reţinut. cât şi convenţională. 930 şi urm. a instituţiei.) se completează. prescripţia dreptului la acţiune este. decăderea şi calculul termenelor”. în mod corespunzător. Delimitarea prescripţiei extinctive. asigurate doar prin „excepţiune”)»1). (2001).) nu rezultă în mod neîndoielnic că un anumit termen este de decădere. care va fi făcută cu altă ocazie. 37 lit.” V.n.545)2). reglementând în mod separat uzucapiunea. „dacă din lege (sau din convenţia părţilor – n. poate avea atât natură legală. op. nr.545 NCC: „(1) Prin lege sau prin voinţa părţilor se pot stabili termene de decădere pentru exercitarea unui drept sau săvârşirea unor acte unilaterale. aplicabilă nu numai pentru neexercitarea unui drept subiectiv într-un termen prefixat (de forcluziune). 2). iar în cazul actelor unilaterale. În afară de aceasta.. „un mod de transformare a conţinutului raportului juridic civil” (ibidem.543. Beleiu.1150 TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ fozează. 2.. Sedes materiae. ca şi prescripţia de altfel.

– prorogarea prescripţiei (art. art. normele care formează instituţia prescripţiei extinctive sunt imperative. art. art.449 alin. 3. art. 2. a) Sistemul Decretului nr.433 alin. art. 1. 2. 432 alin. 2. după caz.237]. b) Reglementări speciale cuprinse în Codul civil. 2. art. 301. ele vor întregi reglementarea din cod. obştesc: înlăturarea incertitudinii din raporturile juridice civile şi asigurarea stabilităţii lor. art. 270. art. 2. teza a doua. art. art. 695 alin. 2. 5. 1. art. 1.441 alin. teza a doua). 2.223. 896 alin. art. Gh. V. teza I. 1. 1. art.499 alin. 235. 2. in fine. 2. 1. 2. art. 1130. 4. noul cod conţine şi alte reguli speciale care se regăsesc în diverse materii şi se referă la diferite aspecte ale instituţiei prescripţiei precum: – imprescriptibilitatea unor drepturi la acţiune [art. care. art. 1. 911 alin.564. în sistemul Decretului nr. 2) funcţia sancţionatoare (când prima n-a dat rezultate). 2. art. în mod constant. 5. 427 alin. 4.669 alin. 3. 19-22. 253 alin.394). 3. 897 alin. 216 alin. 597. 1.. se mai precizează şi faptul că natura obştească ar fi dedusă tocmai din rosturile sau funcţiile prescripţiei extinctive1): 1) funcţia educativă şi mobilizatoare. 1. fie ca norme speciale. supra. Caracterul normelor care reglementează prescripţia extinctivă.027 alin. art. art. că. art. După cum am arătat (supra. 2). 423 alin. 1. 5. destinată ocrotirii unui interes general. 915 alin. – prescriptibilitatea unor drepturi la acţiune având un obiect patrimonial (art. 427 alin. 433 alin. art.. 3.449). art. 2. 990 alin. teza a doua. 433 alin. 909 alin. art. 1). După cum am menţionat. 2.433 alin. art. 2. art. O problemă strâns legată de „reglementarea prescripţiei extinctive” este aceea a caracterului – imperativ ori dispozitiv – al normelor ce formează această instituţie. 1. 2. (2001). – imprescriptibilitatea unor excepţii (art. art. art. art. 669. teza a doua. 1. Beleiu. art. 270. 423 alin. 990 alin. întrucât aceasta este o instituţie de ordine publică. art. 2. art. 1) – întreruperea prescripţiei (art.070.395. 1. art. 3. 4. teza I. art. 1.163). 3. 1. 167/1858. 2. 167/1958. 1. – termenele de prescripţie (art. 2. în măsura în care vor fi păstrate de legea de punere în aplicare a Noului Cod civil.124. op. 1) . v. 428 alin. în afara normelor cuprinse în Cartea VI. 3. art. nr. 432 alin. 1. – legea aplicabilă prescripţiei (art. nr. 951 alin. art. cât şi în practica judiciară s-a admis. – începutul prescripţiei (art. art. respectiv specialia generalibus derogant. În doctrină. 1. art. 2. art. art. Pentru amănunte cu privire la funcţiile prescripţiei extinctive. 1. el va fi guvernat de bine cunoscutele reguli: generalia specialibus non derogant şi. art. 1. 1. 638 alin. 563 alin. cit. fie ca norme complementare (în această din urmă categorie urmând să intre dispoziţiile privitoare la prescripţia dreptului de a obţine executarea silită din viitorul Cod de procedură civilă). 20 alin. – suspendarea prescripţiei (art.880. 74-77). art. 1. atât în literatura de specialitate. 2. de ex. art. p.936 alin.010 alin.071.190 alin. art.329 alin. 3. teza I. 3. art. 2.095 alin.249 alin. 316 alin. 1.076 alin. 2. teza a doua) sau nepatrimonial (art. 3. 1. 3. 3) funcţia de consolidare a raporturilor juridice şi de înlăturare a dificultăţilor în administrarea probelor. 1. art.441 alin. 1. Este inutil să amintim că în ce priveşte raportul dintre cele două categorii de norme – generale şi speciale –. 4. art.Prescripţia extinctivă în Noul Cod civil 1151 la acţiune există şi în alte acte normative. 1.933 alin.. 4. 2. şi alin. 419.415 alin. art. 695 alin. 1. art. 1. 892 alin. teza a doua. 915 alin. 6. 564 alin. 2. 696 alin.663).

astfel încât. prin înlăturarea unor litigii care să aibă originea în situaţii juridice prea învechite. prin convenţie. caracter dedus din natura obştească. Această concepţie asupra prescripţiei extinctive a fost considerată ca depăşită. aplicabil în dreptul civil. iar părţile. Decretul nr. de lege ferenda. În acest sens. totuşi. deşi rămâne o instituţie de interes general. a prescripţiei extinctive de către organul de jurisdicţie. de plano. iar nu unul să fie anihilat de celălalt. prin rosturile ori funcţiile pe care le deserveşte. al normelor care reglementează prescripţia extinctivă. 1 alin. 2/1999. Beleiu. doar celui direct interesat. 236. pârâtul) o invocă. în sistemul Noului Cod civil.”2) Aceste propuneri au fost avute în vedere de redactorii Noului Cod civil. civ. de la normele prescripţiei extinctive (art. 20. p. Gh. în continuare. 18: „Instanţa judecătorească şi organul arbitral sunt obligate ca. în general – este aceea de a reveni la sistemul Codului civil: prescripţia trebuie aplicată dacă cel interesat (de regulă. prin act juridic civil. în Dreptul nr. 2) obligativitatea aplicării. Beligrădeanu. optând pentru un caracter preponderent dispozitiv (recte. astfel încât beneficiul prescripţiei extinctive este rezervat. final: „Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripţiei este nulă”). inadmisibilitatea derogării. Ş. în Dreptul nr. b) Sistemul Noului Cod civil. scrie prof. prescripţia extinctivă. generală a interesului asigurării certitudinii în raporturile juridice civile. cit. V. Beleiu. de ordine publică. în situaţia litigiilor patrimoniale prin arbitraj. este şi rămâne o instituţie de drept privat. op. dacă cel interesat nu va fi invocat acest mijloc”. Propunând această soluţie. ar trebui trasă o singură consecinţă: inadmisibilitatea derogării. nu scăpăm din vedere că. deoarece soluţiile în prezenţă: aplicarea efectului prescripţiei numai dacă este invocat. judecătorii nu pot aplica prescripţia. dând satisfacţie unor interese diferite: cel general şi cel individual. păstrând caracterul imperativ al normelor care reglementează prescripţia extinctivă. p. iar nu şi cea de a doua: obligativitatea aplicării. de la normele ce reglementează prescripţia extinctivă. de cealaltă parte nu sunt ireconciliabile dimpotrivă. de către organul de jurisdicţie a normelor privind prescripţia extinctivă (art. în principiu. prin dispoziţie expresă. D: Zlătescu. 167/1958 a consacrat şi două consecinţe juridice importante impuse de caracterul imperativ al normelor care reglementează prescripţia extinctivă1): 1) inadmisibilitatea derogării. Pentru criticile aduse acestei soluţii. din oficiu. de o parte. Cu privire la aplicabilitatea art. dacă dreptul la acţiune sau la executarea silită este prescris”). să cerceteze. se poate consacra. 1841 C. 2) 1) . din oficiu. şi inadmisibilitatea derogării de la normele ce reglementează prescripţia extinctivă. Consideraţii în legătură cu instituţia prescripţiei. 1820. supletiv) al acestora (b). aceste interese trebuie armonizate.1152 TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ Ca urmare a acestei concepţii. Ibidem. Cu alte cuvinte. 167/1958. 18 din Decretul nr. 8/1995.: „În materie civilă. nota 13. care au abandonat concepţia caracterului imperativ. fiind necorespunzătoare cu caracterul privat al raporturilor civile. pp. Este însă de observat că această din urmă soluţie este opusă aceleia consacrată de art. ele pot foarte bine coexista. v. Într-adevăr. „soluţia potrivită – impusă de principiul disponibilităţii. din oficiu. (2001).

dacă în ce priveşte renunţarea la prescripţia care n-a început încă să curgă. 3 şi 4). convenţii privitoare la prescripţie (art.512 alin. cel puţin dacă avem în vedere faptul că este vorba de o reglementare absolut nouă pentru dreptul românesc. deşi. după caz. în limitele şi condiţiile prevăzute de lege. 598. 1). inclusiv regulile privitoare la prescripţia dreptului la acţiune. De asemenea. părţile care au capacitatea deplină de exerciţiu pot. (2) Este interzisă orice clauză prin care fie direct. fie indirect o acţiune ar fi declarată imprescriptibilă.512 alin. în mod valabil. 2) respectarea principiului libertăţii contractuale în materia prescripţiei extinctive. 2. în condiţii specifice.515. sau invers. „prescripţia poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge” (art. fie beneficiul prescripţiei împlinite (art.n. (3) Cu toate acestea. posibilitatea încheierii de convenţii (pacte) privitoare la prescripţie. în anumite limite. o astfel de renunţare este valabilă dacă are ca obiect fie beneficiul termenului scurs.515 alin. potrivit legii. prin acord expres. statul sau însuşi o unitate administrativ-teritorială. principiului garantării dreptului de liber acces la justiţie). în acord cu art. bazată pe două principii fundamentale: 1) necesitatea asigurării certitudinii şi stabilităţii raporturilor juridice civile. a instituţiei prescripţiei. cu valoare de principiu. (5) Dispoziţiile alin.g. de asigurare şi cele supuse legislaţiei privind protecţia consumatorului. Noul Cod civil admite. precitat: „(1) Prescripţia extinctivă este reglementată prin lege. 1). după caz.507). a) Reglementare. cu condiţia ca aceasta să nu aducă atingere ordinii publice (e. 2.Prescripţia extinctivă în Noul Cod civil 1153 în vederea soluţionării mai rapide ori.” O scurtă analiză a acestui articol este utilă.514 alin. cu respectarea anumitor condiţii sau limite. fără însă ca noua durată a acestora să fie mai mică de un an şi nici mai mare de 10 ani. . aşa cum am arătat. 2. pot amenaja. după caz. Cât priveşte invocarea şi aplicarea prescripţiei extinctive. o acţiune declarată de lege imprescriptibilă ar fi considerată prescriptibilă. aceasta este prescriptibilă. 2. (4) Termenele de prescripţie pot fi reduse sau micşorate (recte. pot încheia.). a unui eventual diferend. părţile care au capacitatea deplină de exerciţiu. 2. (6) Orice convenţie sau clauză contrară dispoziţiilor prezentului articol este lovită de nulitate absolută. prin acordul expres al părţilor. născut din raporturile lor civile. În acord cu caracterul preponderent dispozitiv al normelor privitoare la prescripţie. în cazul prescripţiei începute şi neîmplinite. 2. în schimb. cu excepţia termenelor de prescripţie de 10 ani sau mai lungi care pot fi prelungite până la 20 de ani. În consecinţă. mărite – n. astfel încât „organul de jurisdicţie nu poate aplica prescripţia din oficiu” (art. citat mai sus. indiferent dacă pârâtul este un simplu particular ori. (3) şi (4) nu se aplică în cazul drepturilor la acţiune de care părţile nu pot să dispună şi nici acţiunilor derivate din contractele de adeziune. Astfel. deşi se admite. să modifice durata termenelor de prescripţie sau să modifice cursul prescripţiei prin fixarea începutului acesteia ori prin modificarea cauzelor legale de suspendare ori de întrerupere a acesteia. potrivit art. Aceste interese preponderent private conduc spre o reglementare mult mai flexibilă. 1). că „prescripţia extinctivă este reglementată prin lege” (art. liberală. 1841 din vechiul cod. normelor imperative şi bunelor moravuri. Convenţiile privitoare la prescripţia extinctivă. este nulă.

437 referitor la inalienabilitatea acţiunilor de filiaţie etc. pentru a fi valabile. art. A contrario. iar nu şi înlăturarea lor. art. 2.515 alin.. Exempli gratia. pe de o parte. indiferent dacă pactul este încheiat înainte sau după încheierea unor asemenea contracte. 2. teza a doua).512 alin. v. atunci când depăşirea termenului de prescripţie a fost cauzată de existenţa unor motive temeinic justificate (art. art. ceea ce ar conduce. acţiunile derivând din starea şi capacitatea persoanelor (cf.515 alin. 5. 2. aceste limite se explică prin necesitatea existenţei unui termen minim suficient pentru asigurarea unei acţiuni utile şi efective. dintre convenţiile privitoare la prescripţie care ar fi principial valabile. acţiunea în constatarea nulităţii absolute (art. 2. dar pot fi mărite până la 10 ani. 29 privitor la limitele capacităţii civile. privitor la abuzul de drept. nu sunt admisibile convenţiile care au ca obiect: – drepturile la acţiune imprescriptibile şi/sau indisponibile (incesibile). fie la imprescriptibilitatea dreptului la acţiune.). 564 alin.. convenţiile trebuie încheiate de persoane care au capacitate deplină de exerciţiu şi să aibă un obiect licit. Din articolul citat. 2 şi 5. implicit. art. art. – fixarea unor termene de prescripţie cu nerespectarea duratei minime sau maxime legale (de ex. indirect. fie la suprimarea acestuia şi exonerarea de răspundere a debitorului (cf.). art. – modificarea (nu suprimarea) cauzelor legale de suspendare ori de întrerupere a prescripţiei. 2. – suprimarea cauzelor legale de suspendare ori întrerupere a prescripţiei. 3). această interdicţie este de asemenea expresă (art. – începutul prescripţiei. 2. 2. cu suprimarea dreptului la acţiune. art.521). – durata termenelor de prescripţie. 3. respectiv să privească: – drepturi la acţiune prescriptibile şi disponibile (cesibile).1154 TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ b) Condiţii de validitate. legea admite doar modificarea acestora. chiar şi împotriva voinţei părţilor. 861 alin. o astfel de clauză este de asemenea prohibită. ori .502 alin. – drepturile la acţiune derivate din contractele de adeziune. art. termenele de prescripţie de cel mult un an nu pot fi micşorate. pot fi citate următoarele: – cele care stabilesc un termen mai scurt ori mai lung de prescripţie decât cel general de 3 ani (de ex. 2. 1 etc. 2.169 referitor la limitele libertăţii de a contracta). 696 alin.515 alin. pe de altă parte. 2). 1 an. ceea ce echivalează.. după cum termenele de 10 ani sau mai lungi pot fi prelungite până la 20 de ani. 1. 563 alin. deoarece este abuzivă sau contrară echităţii şi bunelor moravuri (v. – înlăturarea posibilităţii repunerii în termen. – stabilirea momentului începutului prescripţiei (şi implicit al împlinirii ei) la o dată în raport de care prescripţia ar fi socotită împlinită. rezultă că. pentru răspunderea pentru viciile aparente ale lucrului ori lucrării. 4). art. în acest sens. teza I). art. precum acţiunile reale imprescriptibile (e. dar şi a unui termen care să nu fie excesiv de lung astfel încât să facă acţiunea practic imprescriptibilă ori să creeze dificultăţi de judecată sau de administrare a probelor pe care legiuitorul a voit să le preîntâmpine. interdicţia este expresă (art.g. 15. pct. de asigurare şi cele supuse legislaţiei consumatorului.

după caz. 2) V. supra. fiind.. a fortiori. 2.. d’un commun accord.3) În final.”2) Prin urmare. 430. se suplimentează1) aceste cauze de suspendare ori de întrerupere (de ex.. 1.. prevederea în sensul căreia consultarea unui expert care să stabilească cauza deficienţelor calitative ale unui lucru suspendă prescripţia dreptului la acţiune ori stipularea faptului că încercarea de conciliere prealabilă a oricărui litigiu ivit între părţi. ori printr-o dispoziţie particulară (de ex. în regulă generală.Prescripţia extinctivă în Noul Cod civil 1155 5 ani. fără a antrena plata penalităţilor aferente etc. 1 an. civ. în sensul că trebuie să se aplice atât prescripţiei dreptului la acţiunea condamnatorie. ori că începutul prescripţiei dreptului la acţiune pentru penalităţi curge nu de la exigibilitatea creanţei.115 alin. 2. 147 din Legea nr. în care aceasta putea fi achitată.” 3) Pentru amănunte. » (s. supra. va fi urmată de prescripţia cea mai lungă. iar nu lex fori. fixat la 2 ani de art. decât cel special (de ex. în funcţie de natura dreptului subiectiv civil primar. astfel încât legea aplicabilă prescripţiei este legea care guvernează fondul dreptului. nr.). legea aplicabilă prescripţiei poate fi. stabilirea că prescripţia dreptului la acţiune pentru viciile lucrului sau lucrării nu începe să curgă decât după consultarea unui expert. 1) Cf. stabilirea faptului că între soţi prescripţia este suspendată chiar dacă sunt separaţi în fapt. 1.223). aşadar.n. lex contractus. no 2008-561 du 17 juin 2008): «Les parties peuvent également. 6). în cazul acţiunii în anulare sau reducerea obligaţiilor pentru leziune. inclusiv unele soluţii nuanţate cuprinse în regulamentele comunitare. că întreruperea. în fine. altul decât cel prevăzut de lege. art. ori că forţa majoră suspendă cursul prescripţiei.. iar nu de procedură. legea aplicabilă trebuie să fie unică. în această materie. după caz. art. lex loci delicti commissi. În dreptul nostru. survenită prin cererea de chemare în judecată.663 NCC: „Prescripţia extinctivă a dreptului la acţiune este supusă legii care se aplică dreptului subiectiv însuşi. ori că plata parţială nu constituie în sine recunoaştere tacită a prescripţiei. atrage suspendarea cursului prescripţiei). la art. precizăm că. c) Sancţiune. v.).) şi. – cele prin care se modifică (nu suprimă) cauzele legale de suspendare ori întrerupere a prescripţiei (de ex. 105/1992: „Prescripţia extinctivă a dreptului la acţiune este supusă legii care se aplică dreptului subiectiv însuşi. lex rei sitae etc. . stipularea că punerea în întârziere nu întrerupe prescripţia decât dacă este făcută prin executorul judecătoresc ori într-o anumită formă. pentru amănunte. Această soluţie prevăzută. prescripţia extinctivă este o chestiune de fond. nulă de drept. c). a dreptului de a obţine executarea silită etc. Legea aplicabilă prescripţiei extinctive. 99. sau.215 este lovită de nulitate absolută (art. 2 C. pentru viciile ascunse) sau. de altfel. indiferent de data survenirii ei. 147 din Legea nr. 105/1992 privitoare la raporturile de drept internaţional privat („Prescripţia extinctivă a dreptului la acţiune este supusă legii care se aplică dreptului subiectiv însuşi”) este menţinută de art. Orice convenţie sau clauză contrară dispoziţiilor art. (L. ci de la împlinirea termenului de 30 de zile. lex personalis. ajouter aux causes de suspension ou d’interruption de la prescription prévues par la loi. nr. cât şi prescripţiei dreptului la acţiunea executorie (v. fr. lex loci laesionis. de 10 ani. 599. deja în acelaşi sens. 2254 alin. – cele care fixează începutul prescripţiei. lit.

263 şi urm. iar nu a însuşi dreptului subiectiv. în timp ce art. incomplete. prin prescripţie. iar nu şi a acţiunii civile. deoarece pot fi considerate acum doar imperfecte.). prescripţia extinctivă stinge numai dreptul la acţiune. iar nu şi „dreptul procesual la acţiune” – drept autonom şi distinct de dreptul la acţiune (în sens material) –. întrucât prescripţia afectează doar dreptul material la acţiune. 1091 şi 1837. chiar dacă la data executării nu ştia că termenul prescripţiei era împlinit. iar nu şi dreptul subiectiv substanţial primar. ocrotite numai pe calea defensivă a excepţiunii. dispune următoarele: „(1) După împlinirea prescripţiei. fiind practic . finalmente.n. deoarece art. 1890. protecţia statală a dreptului său. nr. 1900. printr-o hotărâre rămasă definitivă. 1904 etc. a fost tranşată. În aceste cazuri sunt aplicabile regulile de la renunţarea la prescripţie.” (s. adică posibilitatea titularului dreptului subiectiv civil de a obţine. care se referă la prescripţia acţiunilor în justiţie) şi care. nr.1156 TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ § 4.).500 se referă. După cum am văzut (supra. 167/1958. chiar dacă cel care a făcut-o nu ştia că termenul de prescripţie era împlinit. făcută prin act scris. la dreptul material la acţiune ca obiect al prescripţiei. Prin urmare. Efectul prescripţiei extinctive 600. care evocă stingerea prin prescripţie a obligaţiei civile. versus art. cel obligat este îndreptăţit să refuze executarea prestaţiei. controversă care îşi are originea în dispoziţiile – contradictorii – ale Codului civil din 1864 privitoare la acelaşi aspect (art.n. 167/1958. (3) Recunoaşterea unui drept (la acţiune – n. În afară de aceasta. 26). decurge o importantă consecinţă juridică: supravieţuirea dreptului subiectiv civil şi a obligaţiei corelative. în lumina Decretului nr. cu argumente de text. numai a dreptului material la acţiune. (2) Cel care a executat de bunăvoie obligaţia după ce dreptul la acţiune s-a prescris nu are dreptul să ceară restituirea prestaţiei. expressis verbis. în doctrină – mai ales – a existat o controversă cu privire la ce se stinge prin prescripţia extinctivă. precum şi constituirea de garanţii în folosul titularului dreptului a cărui acţiunea este prescrisă sunt valabile. acesta este şi rămâne neatins. 2. 1903. de legislaţie şi jurisprudenţă (ibidem). În ce priveşte Noul Cod civil.) prescris. soluţia stingerii doar a dreptului material la acţiune este neîndoielnică.. adică dreptul de a sesiza instanţa şi de a solicita soluţionarea cauzei. b) Sistemul Noului Cod civil. practic însă dreptul subiectiv şi obligaţia corelativă sunt transformate. Ce se stinge prin prescripţie în lumina Noului Cod civil? a) Sistemul Decretului nr. 2. c) Consecinţele juridice ale stingerii. Din faptul că prin prescripţie se stinge numai „dreptul la acţiune” (în sens material).506. ceea ce antrenează anumite consecinţe juridice specifice (c). la nevoie. după cum am precizat la „natura juridică” a prescripţiei extinctive (supra. reglementând efectele prescripţiei împlinite. în sensul stingerii prin prescripţie doar a dreptului la acţiune în sens material.

însă numai în limita valorii acestor bunuri şi doar în vederea acoperirii debitului principal (iar nu şi a accesoriilor acestuia) – art.n. într-adevăr. 12). Cf. în continuare. 2. de asemenea. dacă acţiunea ipotecară nu se stinge prin prescripţia acţiunii principale. dacă n-ar exista această posibilitate. al ipotecii sau gajului. 601. refuzând astfel. creditorul ipotecar (sau gajist) va putea urmări. 2 şi art. art. doar bunurile mobile sau imobile garantate. cel puţin în cazul în care constituitor este însuşi debitorul gajist. în condiţiile legii. astfel încât pot fi supuse unor reguli distincte de existenţă şi stingere (în cazul ipotecii imobiliare. aflat în posesia bunului gajat. 1). în afara Codului civil german (art. efectul prescripţiei extinctive – stingerea dreptului material la acţiune – este cârmuit de două principii.503): – odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind un drept accesoriu (art. creditorul gajist. de pildă. executarea şi stingerea ipotecilor mobiliare se aplică în mod corespunzător” (s. dreptul la acţiune cu privire la fiecare dintre aceste prestaţii se stinge printr-o prescripţie deosebită. această excepţie este justificată de caracterul real. iar nu un terţ garant)2). să consimtă la radiere. De la ambele principii.494 (Aplicarea regulilor privitoare la ipotecă): „Dispoziţiile privitoare la publicitatea. 167/1958 (art.503 alin. 216). existând. dreptul de ipotecă se stinge numai prin radiere din cartea funciară. neplata creanţei ipotecare. prescripţia dreptului la acţiune privind creanţa principală nu atrage şi stingerea dreptului la acţiunea ipotecară (sau pignorativă). chiar dacă debitorul continuă să execute una sau alta din prestaţiile datorate (art. 2). în fine. titularul dreptului subiectiv civil (neafectat de împlinirea acestui termen) poate sesiza oricând organul de jurisdicţie şi exercita. 1 alin. celelalte drepturi procesuale. în cazul ipotecii mobiliare. există însă excepţii. o cauză de suspendare ori de întrerupere a cursului său. de vreme ce. nu s-ar putea verifica – jurisdicţional – nici faptul dacă prescripţia este sau nu efectiv împlinită. 1) . chiar dacă s-a împlinit termenul de prescripţie extinctivă. Aşadar.). în această din urmă situaţie. pe de altă parte. iar reclamantul n-ar putea dovedi ori demonstra că prescripţia nu s-a împlinit încă. Ca şi în actuala reglementare cuprinsă în Decretul nr. în chip legitim. creditorul ipotecar putând opune oricând. mutatis mutandis. 2. cu recunoaşterea – continuă – a acestui drept.. necunoscute în dreptul actual: – în cazul creanţelor garantate cu o ipotecă sau altă garanţie reală (gaj1)). pentru a-şi apăra dreptul său. opozabil erga omnes. solicitând condamnarea pârâtului. în special cele de inspiraţie germanică. Principiile efectului prescripţiei extinctive. este pe deplin îndreptăţit să refuze restituirea bunului cât timp creanţa nu a fost achitată.Prescripţia extinctivă în Noul Cod civil 1157 imprescriptibil extinctiv. prioritatea. nestinsă prin prescripţie.504. pe de o parte. 2. nici acţiunea creditorului gajist nu se stinge prin prescripţia creanţei principale garantate. iar lăsarea bunului în mâinile sale echivalează. – în cazul în care un debitor este obligat la prestaţii succesive. 2. creditorul ipotecar se poate opune la radierea acesteia din arhivă.503 alin. 2. şi anume (art. 2) Prescripţia separată a creanţei garantate faţă de prescripţia (stingerea) garanţiilor reale este întâlnită şi în alte legislaţii. prescripţia afectează doar dreptul la acţiune. V. pe cale de excepţie. precum şi de faptul că aceste garanţii au un caracter relativ autonom faţă de creanţa garantată. nu a fost achitată. câtă vreme creanţa garantată.

art. Modul de aplicare a prescripţiei extinctive.507 şi urm. cel interesat dobândeşte doar dreptul de a se opune la condamnarea sa. 2.n. antrenând fie amânarea. plata ratelor. Prescripţia nu operează ipso iure sau ope legis. 2. în virtutea legii ori a voinţei părţilor. chiar imperfectă. 2. nu dă loc la drepturi la acţiune distincte şi. că „prescripţia nu împiedică stingerea prin compensaţie (legală. dreptul la acţiune se va stinge printr-o singură prescripţie. iar nu prestaţii de sine stătătoare. dar mai ales judiciară – n. nici la prescripţii deosebite). pentru prima dată. iar nu pentru a fi considerată ca fiind generatoare de prestaţii distincte.503 alin.504 alin. se justifică prin caracterul unitar al obligaţiei. dreptul la acţiune nu era prescris.504 alin. în sensul că dreptul de ipotecă şi acţiunea corespunzătoare supravieţuiesc efectului prescripţiei numai în limita valorii bunului afectat garanţiei ipotecare (art. trebuie semnalat că excepţia este însă limitată. Într-adevăr. 1838-1839 şi 1841 din vechiul Cod civil.). cel obligat este îndreptăţit să refuze executarea prestaţiei”. din acelaşi cod.507. 2). un tot unitar. rezultată din lege sau din convenţia părţilor. inter alia.20b). iar nu şi liberarea de obligaţia ce-i incumbă.1158 TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ – în cazul în care prestaţiile succesive alcătuiesc. că „nu se poate renunţa la prescripţie cât timp a început să curgă” (art. de sine stătătoare (de ex. fie întreruperea cursului prescripţiei (cf. alin. art. deci. art. se bucură de o garanţie.499 NCC. după caz. 602. art. prin finalitatea lor. 2. dacă dreptul la acţiune nu era prescris în momentul în care s-ar fi putut opune compensarea sau dreptul de retenţie. pe cale de excepţie. această excepţie.) a creanţelor reciproce şi nici exercitarea dreptului de retenţie1). prin urmare. astfel încât titularul său a socotit că nu mai e cazul să acţioneze din moment ce creanţele reciproce sunt (ori trebuie considerate) stinse până la concurenţa celei mai mici ori. plata creanţei. fiind simple modalităţi de achitare a preţului. cât şi din prevederile art. 2 şi 3). 2.505 mai prevede. 3. iar nu prin prescripţii deosebite (art. Tot în aplicaţia efectului extinctiv al prescripţiei – stingerea doar a dreptului material la acţiune –. în cazul retentorului. ci numai ope exceptionis.506 NCC.507 şi urm. 2. 2. teza I) şi că aceasta „poate fi opusă numai de cel soluţii similare în dreptul elveţian (Codul civil elveţian. Aceasta rezultă atât din art. Pe de altă parte. art. nr. care înseamnă întoarcerea la regulă. deoarece la data când putea fi opusă.495-2.. care-i permite să-şi asigure. adică doar la cererea părţii interesate. 807. v. art. compensaţia ori dreptul de retenţie. adică exonerarea de răspunderea sa civilă. 2. Soluţia este pe deplin justificată. cât timp debitorul nu solicită predarea (restituirea) bunului o astfel de pasivitate poate fi asimilată recunoaşterii tacite a dreptului. contractuală sau extracontractuală). art. precitat (în special alin. . mai nou.538.11. 603) şi la invocarea prescripţiei prevăd. deoarece această eşalonare a fost concepută pentru a facilita îndeplinirea obligaţiei. măsură care este de natură să stimuleze pe creditor în a-şi valorifica creanţa în termenul de prescripţie aplicabil acţiunii principale. prin împlinirea termenului de prescripţie. În plus. 1) Cu privire la dreptul de retenţie. a) Sedes materiae. în cazul vânzării cu plata preţului în rate. 2. chiar dacă executarea ei este eşalonată. în mod firesc. în termeni similari – nu identici – art.. 790. privitoare la renunţarea la prescripţie. 2).n. după caz“ (s. Codul federal elveţian al obligaţiilor. 2. NCC privitoare la renunţarea (infra. 140) sau olandez (Codul civil din 1992. 1: „După împlinirea prescripţiei. 1 in fine) şi fără a cuprinde accesoriile creanţei a cărei acţiune este stinsă prin prescripţie (art.

Tr. Ştefănescu. Beligrădeanu. În plus. după caz.) generează raporturi pur civile. 2). prescripţia nu poate fi aplicată ex officio de către organul de jurisdicţie. cit. este un drept de natură potestativă. Mai mult. în sistemul Noului Cod civil. iar nu de o excepţie de ordine publică. fiind un aspect ori o facultate inerentă dreptului fiecărei părţi de a dispune. nu interesează buna sau reaua sa credinţă şi nici faptul dacă a dobândit vreun titlu contrar (prin transmiterea cesiunii aceluiaşi drept de către o terţă persoană). 2. pe de o parte.512)1). a fortiori. v. deoarece beneficiul prescripţiei câştigate nu e un drept derivat din contractul individual de muncă ori acordat de lege în considerarea raportului de muncă. o asemenea chestiune în plan procesual interesează principiul disponibilităţii. iar nu de dreptul muncii. în caz contrar. şi în acest caz.Prescripţia extinctivă în Noul Cod civil 1159 în folosul căruia curge” (art. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate”). 2512 alin. 2) Renunţarea la prescripţia împlinită sau câştigată este un act abdicativ unilateral având ca obiect însuşi dreptul de a invoca prescripţia împlinită. dispoziţiilor art. 38 din Codul muncii (care dispun că: „Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. 1). 17 alin. 1: „Nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decât are el însuşi”). iar condiţiile de aplicare a acestuia nu presupun buna-credinţă a „prescripţionarului” sau dobândirea aceluiaşi drept. în materia raporturilor de muncă. organul de jurisdicţie va continua judecata şi se va pronunţa în fond asupra pretenţiei deduse judecăţii (art. în baza hotărârii instanţei judecătoreşti sau arbitrale. şi pe de altă parte. 1). 2. din moment ce. deoarece acestea aparţin altuia. devine incidentă dispoziţia de principiu înscrisă în art. plăţile încasate fără drept ori despăgubirile cauzate angajatorului prin săvârşirea de fapte ilicite (art. ci o facultate ex lege. 998 şi urm. prin urmare. 2. C. Deci. . 2 (organul de jurisdicţie competent nu poate aplica prescripţia din oficiu) ar fi inaplicabil „în situaţia prescripţiei împlinite în favoarea salariaţilor. iar nu a instanţei de judecată. abandonat prin efectul renunţării la prescripţie2). În al doilea rând. nici dreptul subiectiv civil primar. b) Aplicarea prescripţiei numai la cererea persoanei interesate. iar acest aspect trebuie lăsat la aprecierea acesteia. o asemenea renunţare fiind nulă absolut (cf. ci doar îndreptăţit să refuze îndeplinirea obligaţiei de care este ţinut. e vorba de o excepţie personală. 2 şi 3). După cum rezultă din dispoziţiile mai sus citate. Dreptul de a invoca beneficiul prescripţiei extinctive. 36. de drepturile sale materiale şi procedurale. în virtutea rolului activ. iar nu renunţătorului şi.512 alin. art.512 alin. acesta din urmă nu poate dispune de acestea fără acordul titularului. şi poate fi exercitat sau. p. 2. Într-adevăr: În primul rând. aşadar. civ. în vreun alt mod.512 alin. distinct de dreptul subiectiv primar afectat de împlinirea termenului de prescripţie. chiar dacă invocarea prescripţiei ar fi în interesul statului sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale (art. întrucât „prescripţia poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge” (art. 2. Obiectul renunţării nu poate fi dreptul la acţiune şi. după caz. astfel că. În sfârşit. ea nici măcar nu poate fi pusă în discuţia părţilor. 1) În sensul că. ci numai la cererea persoanei interesate (art. în cursul procesului. fiind străine. deoarece prescripţia sancţionează lipsa de acţiune ori neglijenţa titularului dreptului la acţiune. Ş. 38 din Codul muncii”. de către acesta. deoarece prin simpla împlinire a termenului cel în folosul căruia curge prescripţia nu este exonerat de răspundere.. op. iar nu şi constatarea stingerii înseşi a dreptului la acţiune. care îndreptăţeşte salariatul să refuze executarea unei obligaţii prescrise. I. este de remarcat că prescripţia nu operează ipso iure. Această opinie este criticabilă. avându-se în vedere că. prin expirarea termenului de prescripţie se naşte ope legis dreptul sau facultatea de a opune beneficiul prescripţiei împlinite. art.512 alin. prescripţia nu operează de drept şi nici din oficiu.

2. 2. în ambele cazuri trebuie ca pârâtul să nu fi renunţat. precum şi orice altă persoană interesată1). 2. d) Invocarea prescripţiei de către alte persoane. nr. şi posibilitatea renunţării la prescripţie.509). Fiind o excepţie de fond. potrivit art. 1) V. 2.1160 TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ c) Momentul până la care poate fi invocată prescripţia.507 NCC. Noul Cod civil reglementează. respectiv la aşa-numita „prescripţie câştigată”. în numele prescripţionarului. însă acestea nu trebuie confundate chiar dacă produc aceleaşi efecte – începerea unei prescripţii de acelaşi fel –. v. Desigur. în Culegere de practică judiciară în materie civilă 2000. ea neputând fi. În materie de arbitraj. supra.514. De asemenea.. dec. 2. care poate fi opus şi de alte persoane interesate (art. 2). făcută prin act de renunţare. invocarea prescripţiei este lipsită de obiect. 2. în plus. 290 lit.514 alin. nr. 142-144 (cu notă de Adina Nicolae). Renunţarea produce însă efecte relative. Renunţarea la prescripţie poate fi expresă. prescripţia nu poate fi invocată oricând. dar se poate renunţa la prescripţia împlinită. în acest caz. astfel încât dacă are caracter patrimonial. 2) Pentru amănunte cu privire la natura şi caracterele juridice ale renunţării la prescripţia câştigată. teza a doua). el poate fi exercitat. 2. nici împotriva fideiusorilor (art. fie numai beneficiul termenului scurs. 57. 4214/2000. 2. codebitorii unei obligaţii solidare sau indivizibile şi fideiusorii pot invoca prescripţia. iar dacă partea îndreptăţită renunţă la beneficiul termenului scurs până la acea dată. căci. pentru invocarea prescripţiei de către terţul detentor (dobânditor) al imobilului ipotecat. C. 1838-1840 ale vechiului cod. opusă codebitorilor solidari ori ai unei obligaţii indivizibile. prescripţia poate fi opusă pe tot parcursul soluţionării litigiului (art. a IV-a civ. în prealabil. Nu se poate renunţa decât de cel care are capacitatea de a înstrăina (de a face acte de dispoziţie) ori de a se obliga. În toate cazurile. şi de către alte persoane interesate.510). Astfel. în termeni similari cu prevederile art. nu se poate renunţa la prescripţie cât timp nu a început să curgă. în principiu. ea putând totuşi fi opusă pentru prima oară chiar şi în apel (art. deoarece în primul caz este vorba de însuşi dreptul de a invoca prescripţia.514).. pp. relativă. ci numai în instanţa de fond. aşadar. după renunţare. Tot astfel. Ap. după caz (art. la prescripţie. precum şi la beneficiul termenului scurs pentru prescripţia începută şi neîmplinită. s. ea nu poate fi opusă creditorilor renunţători şi nici altei persoane interesate (art. Bucureşti. Se precizează. Renunţarea la prescripţie. Dreptul de a invoca prescripţia nu este. dacă rezultă din manifestări neechivoce şi este neîndoielnică (art. adică în orice stare a pricinii. sunt aplicabile dispoziţiile privind întreruperea prescripţiei prin recunoaşterea dreptului (art. b). adică la însuşi dreptul de a invoca prescripţia extinctivă2). pot invoca prescripţia şi creditorii celui interesat. expres ori tacit. că renunţarea poate privi fie prescripţia împlinită. nr. 603. 1). chiar dacă unul dintre debitori a neglijat s-o facă ori a renunţat la ea. 2. pe când în cel de-al doilea caz sunt aplicabile regulile de întreruperea prescripţiei prin recunoaşterea dreptului. 2. .508). dreptul de opţiune fiind stins. Într-adevăr: Potrivit art. deoarece este un act unilateral.511).514 NCC. sau tacită.513 alin. începe să curgă o nouă prescripţie de acelaşi fel. un drept intuitu personae.

uzual. supra. V. 11/1991. op. nr. pe de altă parte. se poate distinge între: a) domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor patrimoniale. sunt prescriptibile extinctiv acele drepturi la acţiune care se sting prin neexercitarea lor în termenul de prescripţie respectiv. în doctrină. adică al drepturilor subiective civile supuse prescripţiei extinctive. Prin urmare. În genere. 101. Noţiunea şi criterii de determinare. drepturile la acţiune prescriptibile extinctiv. 85/2006 etc. pe de o parte. drepturile la acţiune imprescriptibile extinctiv. în doctrină – brevitatis causa –.. după cum am văzut (supra. b) domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor nepatrimoniale. prin raportarea tuturor drepturilor subiective civile la instituţia prescripţiei extinctive. b) Criterii de determinare. b) domeniul prescripţiei extinctive cârmuit de alte acte normative – izvoare de drept civil (L. Noţiunea şi criteriile de determinare 604. v. Raportate la determinarea domeniului prescripţiei extinctive reglementate în Noul Cod civil.. L. nr. a determina domeniul prescripţiei extinctive însemnează a stabili. vom avea următoarele clasificări: 1o După natura drepturilor subiective civile.). mai exact totalitatea drepturilor la acţiune susceptibile de a se stinge prin neexercitarea lor în termenul stabilit de lege. (2001). Gh. se determină prin utilizarea combinată a următoarelor două criterii2): natura drepturilor subiective civile şi actul normativ care reglementează prescripţia extinctivă. Prin domeniul prescripţiei extinctive se înţelege sfera drepturilor subiective ale căror acţiuni cad sub incidenţa acesteia. pp. şi expresiile „drepturi prescriptibile”. şi. se poate distinge: a) domeniul prescripţiei extinctive guvernat de Noul Cod civil. nr.Prescripţia extinctivă în Noul Cod civil 1161 CAPITOLUL II DOMENIUL PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE § 1. nr. 103) domeniul prescripţiei extinctive. nr. a) Definiţie şi terminologie. respectiv „drepturi imprescriptibile” în loc de „drepturi la acţiune supuse prescripţiei extinctive” (acţiuni prescriptibile extinctiv) şi „drepturi la acţiune nesupuse prescripţiei extinctive” (acţiuni imprescriptibile extinctiv)1). De reţinut că. L. 1) 2) Pentru alte precizări. In concreto. Beleiu. de ex. cit. deopotrivă. . 246-247. se folosesc. 31/1990. 2o După natura actului normativ care reglementează prescripţia extinctivă.

prima facie. 2. 2. Totuşi.502 NCC care statuează principiul prescriptibilităţii dreptului la acţiune având un obiect patrimonial. deja citat: „Drepturile la acţiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripţiei extinctive. în cazurile anume prevăzute de lege. precum şi ori de câte ori prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit. aşa cum prevede chiar art. 605. din art. în mod expres. drepturile injonctive etc. ca şi în sistemul anterior. afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. de la această regulă de principiu putând exista şi excepţii în care acţiunile personale să fie declarate imprescriptibile extinctiv (cf. o asemenea concluzie trebuie raportată la art. § 2. 2.n. indiferent de obiectul lor”. una dintre categoriile principale ale drepturilor patrimoniale este aceea a drepturilor de creanţă ale căror acţiuni sunt prescriptibile extinctiv. în principal.501: „(1) Drepturile la acţiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripţiei extinctive. 1 NCC. rezultă. În continuare. Din acest articol. 2. exerciţiul său nu poate fi limitat în timp. în cazurile anume prevăzute de lege (precum drepturile nepatrimoniale. În principiu. Desigur.). (2) De asemenea. stabilind principalele cazuri de imprescriptibilitate: „Dreptul la acţiune este imprescriptibil în cazurile prevăzute de lege. 2. nimeni nu poate fi ţinut ad perpetuum să răspundă pentru obligaţiile sale patrimoniale. art. afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. Această regulă rezultă. sediul general al materiei.1162 TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ Ambele criterii sunt sugerate de art.501 alin. în cazurile anume prevăzute de lege. cele potestative.237: „Drepturile .). (s. 2. 1 care enunţă excepţiile de prescriptibilitate a drepturilor la acţiune. indiferent de obiectul lor. de natura patrimonială ori nepatrimonială a drepturilor subiective ale căror acţiuni sunt supuse prescripţiei extinctive. că sunt prescriptibile nu numai drepturile la acţiune privind un drept de creanţă sau chiar un drept real. deoarece legea consideră că.” (s. sunt supuse prescripţiei extinctive şi alte drepturi la acţiune. Într-adevăr: Conform art.n. domeniul prescripţiei extinctive în sistemul Noului Cod civil. Or. Prescripţia extinctivă şi drepturile de creanţă. Prescripţia extinctivă şi drepturile patrimoniale 606. în principiu. indiferent de obiectul lor. precum şi al altor drepturi la acţiune.). ci şi alte drepturi la acţiune. drepturile la acţiune privitoare la drepturile de creanţă (stricto sensu) sunt prescriptibile extinctiv. determinat.502 alin.” (s. Plan.501 prescriptibilitatea drepturilor de creanţă nu este absolută.n.501 şi 2. vom înfăţişa.). pe scurt.

”). Prescripţia extinctivă şi drepturile nepatrimoniale 608. 705).504). 951). 2) ori publică (art. pot fi apărate oricând în justiţie. Bucureşti.Prescripţia extinctivă în Noul Cod civil 1163 asiguraţilor asupra sumelor rezultând din rezervele tehnice care se constituie la asigurările de viaţă pentru obligaţii de plată scadente în viitor nu sunt supuse prescripţiei. inter alia: 1o acţiunea posesorie (art. cu excepţia celor pentru care prin lege se dispune altfel. drepturile reale de folosinţă care nu se sting prin neuz pot fi exercitate oricând. concesiune (art. 607. regula este imprescriptibilitatea. 1 NCC sunt imprescriptibile extinctiv drepturile privitoare la acţiunea privind apărarea unui drept nepatrimonial. având în vedere dispoziţiile Noului Cod civil. Drepturile reale. putându-se obţine oricând. sunt prescriptibile extinctiv. EDP. deşi imprescriptibilă extinctiv – pe motiv că dreptul de proprietate fiind perpetuu nu se stinge prin neuz1) şi că. Principiul imprescriptibilităţii drepturilor personale nepatrimoniale este în general definit ca fiind acea regulă de drept potrivit căreia protecţia acestor drepturi prin acţiunea în justiţie nu este ţărmurită în timp. precum dreptul de administrare (art. cu succes a uzucapiunii. 2 pct. Într-adevăr. 58 NCC). 3o acţiunea confesorie de superficie (art. această acţiune poate fi paralizată prin invocarea. Potrivit art. 875). 2o acţiunea confesorie de uzufruct (art. 1. 873) şi folosinţă cu titlu gratuit (art. 754) şi servitute 9 (art. În materia drepturilor reale. Drept civil. 4o petiţia de ereditate (art. C: Stătescu. § 3. Într-adevăr. prin împlinirea termenului de prescripţie. 725. Prin excepţie. iar în cazul în care ar fi încălcate. 1) . uz şi abitaţie (art. 2. Principiul imprescriptibilităţii drepturilor personale nepatrimoniale. 564). Persoana fizică. uzurpatorul ar continua să posede bunul în chip nestingherit în detrimentul adevăratului proprietar –. 861). de ex. 2o acţiunea negatorie (art. drepturile morale de autor sau drepturile derivate din V.130) 5o acţiunea ipotecară (art. 3o acţiunea în protecţia drepturilor reale de tip nou. Persoana juridică. 2. iar excepţia prescriptibilitatea. 563 alin. regula imprescriptibilităţii drepturilor la acţiune având un obiect nepatrimonial este expresă şi categorică... 870). Prescripţia extinctivă şi drepturile reale. în caz contrar.504 alin. 1970. Aşadar. sunt imprescriptibile extinctiv următoarele acţiuni reale: 1o acţiunea în revendicare – imobiliară sau mobiliară – întemeiată pe dreptul de proprietate privată (art. Din categoria drepturilor nepatrimoniale fac parte în primul rând drepturile personalităţii (art. 696). p. 757).

o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul. 609. după caz. cauzat din violarea unui astfel de drept. inseparabile de persoana umană sau morală. ce i-a fost cauzat. dreptul la acţiune este supus prescripţiei extinctive. persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau. . dreptul la nume sau la denumire. cât priveşte justificarea acestei reguli. 301). precum: 1o acţiunea în anulabilitatea căsătoriei (art. Noul Cod civil prevede însă şi excepţii de la principiul imprescriptibilităţii drepturilor nepatrimoniale. 4 NCC: „De asemenea. chiar nepatrimonial. care. moral sau material. 430 şi 431). 419). dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. În fine. Trebuie precizat că este vorba de protecţia directă a dreptului nepatrimonial. 253 alin.1164 TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ starea civilă şi capacitatea civilă a persoanei. 2o acţiunea în tăgada de paternitate de către mama copilului sau soţul acesteia (art. iar nu şi de dreptul la acţiune în repararea prejudiciului.”). rămâne supus prescripţiei (cf. Excepţii. dreptul la domiciliu sau la un sediu etc. principiul imprescriptibilităţii drepturilor nepatrimoniale se întemeiază pe caracterul intuitu personae şi totodată perpetuu al acestor drepturi. În aceste cazuri. art. de regulă. 3o acţiunea în anulabilitatea recunoaşterii filiaţiei (art.

art. 3. 3. b) Caracterizare. art. orice drept la acţiune prescriptibil extinctiv se stinge în termenul de 3 ani. 1.936 alin. care este tot de 3 ani (de ex. inclusiv pretenţiilor patrimoniale care însoţesc o acţiune principală. 3. 990 alin.517. singura chestiune rămasă în discuţie fiind determinarea caracterului general al acestuia. iar nu pe aceea a prescripţiei duble preconizată de unele proiecte sau chiar reglementări noi1). Aplicându-se ori de câte ori prin lege nu se stabileşte un alt termen de prescripţie. 892 alin. 2. termenul general de prescripţie prevăzut de Noul Cod civil. alături de termenul minim şi ordinar de 4 ani (art. 1) Sistemul dublului termen de prescripţie. 167/1958. termenul de 3 ani prevăzut la art. licit ori ilicit). Potrivit art. Aşadar. 897 alin.517 NCC: „Termenul prescripţiei este de trei ani. a unui singur termen de prescripţie. art.933 alin.095 alin. pe cale convenţională. aplicabil. 23). art. 2. indiferent de izvorul concret al raportului obligaţional (act juridic. acţiunilor personale prescriptibile extinctiv (supra. acţiunea în rezoluţiune sau reziliere. acţiunea în simulaţie.Prescripţia extinctivă în Noul Cod civil 1165 CAPITOLUL III TERMENELE LEGALE DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ 610. 3. ). 3. acest termen nu trebuie confundat şi nici aplicat atunci când. 1. termenul de 3 ani este. acţiunea pauliană etc. nr. 3. nr. art.027 alin. 1. unilateral ori bilateral. 1. art. chiar dacă aceasta este sau nu prescriptibilă (precum acţiunea în constatarea nulităţii absolute. în lipsa unui termen anume prevăzut de lege (sau eventual fixat de părţi. în lipsă de orice altă precizare sau referire legală. Într-adevăr: Mai întâi. acest termen se aplică tuturor acţiunilor personale (întemeiate pe drepturile de creanţă lato sensu). cu excepţia cazurilor pentru care există termene speciale de prescripţie. 695 alin. De remarcat că tot un termen de 3 ani prevede şi art. 1 NCC).515 alin.). 428 alin. termenul general de prescripţie este aplicabil şi acţiunilor nepatrimoniale prescriptibile extinctiv (cum este acţiunea în anularea unei recunoaşteri a filiaţiei) pentru care nu există un termen special de prescripţie. 5. în condiţiile art. 3 alin. termen care a fost calificat în doctrină şi jurisprudenţă ca termen „general” de prescripţie. În sfârşit. a) Consacrare. Observăm că Noul Cod civil merge pe soluţia clasică. s-ar institui un termen special. Apoi. prevăzut de art. 8) şi un termen maxim de 10 ani (art. care prevede. art. 2. a fost preluat şi de Principiile . 4). 1 din Decretul nr.n. Termenul general de prescripţie.). neîndoielnic. printr-o dispoziţie legală expresă. creat prin Convenţia de la New-York din 1974 asupra prescripţiei în materie de vânzare internaţională de mărfuri (supra. art. 1. sau fapt juridic stricto sensu. în principal. 171-172). dacă legea nu prevede un alt termen”(s.

între 6 luni şi 5 ani. o parte din acestea vor fi probabil abrogate prin legea de punere în aplicare a noului cod (avem în vedere. deoarece fac parte din regimul lor juridic. există în cuprinsul codului şi alte termene speciale de prescripţie. 1). 2. 2. De aceea. Celelalte termene speciale de prescripţie din cod vor fi analizate cu ocazia tratării materiilor sau instituţiilor respective. dificilă cunoaşterea de către cei interesaţi a termenului de prescripţie efectiv aplicabil.1166 TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ 611. v. 2. cu ziua sau cu luna. a celui cauzat prin violenţă ori agresiuni sexuale comise contra unui minor sau asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa. în primele două titluri ale tratatului de faţă). Unidroit 2004 (art. R.518: „Se prescrie în termen de zece ani dreptul la acţiune privitor la: 1. desigur. la care ne-am referit. Noul Cod civil efectuează şi o reaşezare generală a termenelor legale speciale de prescripţie. 2274 şi 2278) din 2004 sau proiectul englez privitor la prescripţie din 2001 (sect. după caz. drepturile reale care nu sunt declarate prin lege imprescriptibile ori nu sunt supuse altui termen de prescripţie. Astfel. făcând.) sau hotelierilor.520 şi 2. La mise en œuvre de la technique du double délai de prescription extinctive. Codul familiei şi.2). Art. pp.521.” c) Termenul de prescripţie de 2 ani. în funcţie de durata acestora: un an. 14:307). b) Termenul de prescripţie de 10 ani. însă. pentru serviciile pe care le prestează. din păcate. 2. Wintgen. bineînţeles. de ex. o sumedenie de termene speciale stabilite prin alte acte normative. ospătarilor (întreprinzătorilor de alimentaţie publică – n. Potrivit art.520: „(1) Se prescrie în termen de un an dreptul la acţiune în cazul: 1. Asupra tehnicii dublului termen de prescripţie. În afară de termenele speciale consacrate de Noul Cod civil există. repararea prejudiciului moral sau material cauzat unei persoane prin tortură sau acte de barbarie ori. În afară de acestea. care variază.” d) Termenul de prescripţie de un an. instituite de noul cod în art. după caz. 2. potrivit art. Anteproiectul Catala (art. 14:201.n.521 NCC fixează la un an termenul de prescripţie aplicabil unei serii de acţiuni derivate din raporturile de prestări de servicii făcute cu caracter profesional ori fără caracter profesional. institutorilor. a) Precizări prealabile. 907-915. 3. maeştrilor şi artiştilor. 2. pe care le grupează în 3 clase principale. in Revue des contrats 2007. pe larg.519: „Dreptul la acţiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de doi ani. în continuare ne vom limita în continuare doar la enumerarea termenelor speciale de prescripţie. unele termene speciale prevăzute de Codul comercial. . Termene speciale de prescripţie. 10. cu mici excepţii. după caz. vechiul Cod civil. repararea prejudiciului adus mediului înconjurător. Principiile dreptului european al contractelor (art.. pentru lecţiile date cu ora. termene aplicabile unor acţiuni reale sau personale. 2 ani şi 10 ani. Conform art. 2. profesorilor.518-2.

Această soluţie. Prin excepţie. 1. cu acelaşi mijloc de transport sau cu mijloace de transport diferite. conform art.” 612.515 alin. arhitecţilor. medicilor. meşteşugarilor şi artizanilor. aerian sau pe apă. vânzătorilor cu amănuntul. (2). Noul Cod prevede şi o ipoteză în care durata termenului de prescripţie este modificată ex vi legis. împotriva clienţilor pentru plata onorariilor şi cheltuielilor. termenul de prescripţie a răspunderii penale se aplică şi dreptului la acţiunea în răspundere civilă. fiecare acţiune rămâne supusă termenului de prescripţie normal aplicabil. moaşelor. dacă prin lege nu se dispune altfel. atunci când prejudiciul suferit este urmarea unei fapte ilicite grave. actelor sau lucrărilor nu întrerupe prescripţia pentru sumele scadente”. contabililor şi altor liber-profesionişti.Prescripţia extinctivă în Noul Cod civil 1167 3. continuarea lecţiilor. (2) De asemenea. 5. 4 şi 5).521: „(1) Se prescrie prin împlinirea unui termen de un an şi dreptul la acţiune privitor la restituirea sumelor încasate din vânzarea biletelor pentru un spectacol care nu a mai avut loc. combinat. Prorogarea legală a termenului de prescripţie. 8. se prescrie prin împlinirea unui termen de un an şi dreptul la acţiunea izvorâtă dintr-un contract de transport de bunuri terestru. asistentelor şi farmaciştilor. pentru vizite. care este sancţionată şi de legea penală.” (s. 6. avocaţilor. această prescripţie se aplică acţiunii civile”). 1) . 2. operaţii sau medicamente.n. (2) În toate cazurile. pentru plata sumelor ce li se cuvin. notarilor publici şi executorilor judecătoreşti. Cf. pentru plata mărfurilor vândute şi a furniturilor livrate. 2. dacă termenul de prescripţie prevăzut de legea penală ar fi mai scurt. 60 alin. durata termenului de prescripţie nu poate fi modificată decât prin voinţa părţilor. după caz. termenul de prescripţie este de trei ani. art. Desigur.394. inginerilor. pentru plata muncii lor. „în toate cazurile în care despăgubirea derivă dintr-un fapt supus de legea penală unei prescripţii mai lungi decât cea civilă. În plus. 2 C. 7. ori a revocării mandatului. Termenul prescripţiei se va socoti din ziua când s-a terminat lucrarea. este destinată să asigure o protecţie superioară victimei. Astfel. În principiu. (3) În cazul prevăzut la alin. În afacerile neterminate nu se vor putea cere onorarii şi cheltuieli mai vechi de trei ani. al obligaţiilor („dacă daunele-interese derivă dintr-un act pedepsibil supus de legile penale unei prescripţii mai lungi. în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege (art. serviciilor. Termenul de prescripţie se va calcula din ziua rămânerii definitive a hotărârii sau din aceea a împăcării părţilor. conform art. inspirată din dreptul elveţian1). îndreptată împotriva transportatorului. atunci când contractul de transport a fost încheiat spre a fi executat succesiv sau. fed. 4. elv. geodezilor.). Termenul prescripţiei se va socoti din ziua în care aceste sume au devenit exigibile. în ceea ce priveşte plata sumelor ce le sunt datorate pentru actele funcţiei lor. în materia răspunderii civile delictuale.

non praescribitur. 167/1958 declară. trebuia exercitat. Într-adevăr. civ. REGULA GENERALĂ PRIVIND ÎNCEPUTUL PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE 613.com. sect.uk. la rândul său. caracter abstract. fie se pun pe acelaşi plan cele două momente. Noul Cod civil consacră o nouă regulă generală privind începutul prescripţiei extinctive. 1 (The standard limitation defences). 167/1958.n.” Or. respectiv de a acţiona în justiţie. deşi ele ar trebui să fie clar disociate. 2 (privitor la data cunoaşterii – date of knowledge – elementelor necesare exercitării dreptului la acţiune). dar şi în Decretul nr. iar nu subiectiv ori. 1 din Decretul nr. Or. nesocotit ori. mixt. Într-adevăr. pe când începutul prescripţiei extinctive este data la care titularul dreptului la acţiune are posibilitatea materială. c). nr. disponibil la adresa: www..). v. obiectiv.523 NCC: „Prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau. conform art. dar şi juridică de a face acte de întrerupere a prescripţiei. în afara sect. 1886 C.law. ca şi în acela al Decretului nr. că „Prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune …” (s.gov. trebuia să cunoască naşterea lui. despre ce posibilitate materială ori juridică poate fi vorba când titularul dreptului la acţiune nu are cunoştinţă efectivă şi nici nu trebuia să cunoască faptul că. Aşa cum am văzut (supra. în regulă generală. după caz. în sistemul vechiului Cod civil. cel puţin la nivel teoretic şi de principiu. 3 (privitor la data naşterii acţiunii – the date on which the cause of action acrued) şi sect. potrivit legii ori contractului. 2. are deschisă o acţiune contra altuia!?1) Cu privire la necesitatea revederii regulii tradiţionale privind începutul prescripţiei extinctive. renunţând la regula tradiţională exprimată în celebrul adagiu: actionae non natae. (1864) statuează că „Nicio prescripţie nu poate începe a curge înainte de a se naşte acţiunea supusă acestui mod de stingere” (s. 4 (privitor la data când trebuiau cunoscute aceste elemente – constructive of knowledge) din Proiectul Legii engleze privind prescripţia extinctivă din 2001 (Limitation Bill 2001). [proiectul englez este construit pe sistemul 1) .). 7 alin. după caz. 167/1958 fie se confundă naşterea dreptului la acţiune cu începutul prescripţiei extinctive. 186 lit.n. naşterea dreptului la acţiune este data la care dreptul subiectiv a fost încălcat. sect. din moment ce art. şi în vechiul Cod civil. Sedes materiae. începutul prescripţiei are. după împrejurări. în timp ce art.1168 TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ CAPITOLUL IV CURSUL PRESCRIPŢIEI Secţiunea 1 Începutul prescripţiei extinctive A.

după caz. în anumite limite. atunci nu poate acţiona. în Noul Cod civil s-a apreciat că. simpla încălcare a dreptului subiectiv. Aşa după cum rezultă. în afara acestei reguli generale. Important este de reţinut că. constând în data când. în realitate. după circumstanţele speţei. care începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. să ia cunoştinţă de existenţa acestui drept. în mod efectiv. ci şi dacă titularul lui avea cunoştinţă ori trebuia să cunoască acest fapt. Caracterizare.523. dacă titularul dreptului la acţiune nu a cunoscut. prin noua regulă edictată. şi anume: – un moment subiectiv. 2. modificate. cum vom vedea imediat. prezentând caracteristica stabilirii – alternativ – a două momente de la care prescripţia începe să curgă. din textul citat. cf. Dacă titularul dreptului la acţiune nu are cunoştinţă de elementele minime care fundează dreptul său. Este vorba de aşa-numitele reguli speciale privind începutul prescripţiei care nu numai că au fost păstrate şi în noua reglementare. deoarece titularului dreptului la acţiune nu i se poate reproşa inacţiunea. a începutului prescripţiei. în practică. există şi ipoteze sau situaţii care impun determinarea. cât timp nu avea posibilitatea reală de a face acte întreruptive. subsidiar. şi cel care este ţinut să răspundă. trebuie determinat de organul de juris-dicţie numai pe baza unui probatoriu complex. în mod expres. nu trebuia să le cunoască. la data încălcării dreptului subiectiv. care începe să curgă de la data cunoaşterii naşterii dreptului la acţiune şi termenul maxim. 1 – (1) It is a defence to a civil claim that the claim was not made before the end of the period of three years from the date of knowledge of the claimant. căci aceste elemente pot să nu fie cunoscute. 614. după caz. expres. legiuitorul încearcă să evite riscul ca prescripţia să se împlinească înainte ca ea să fi început efectiv să curgă. noua regulă generală privind începutul prescripţiei extinctive are un caracter mixt. şi – un moment obiectiv. acest probatoriu se poate dovedi foarte anevoios. dacă există motive serioase în acest sens. fie pentru a particulariza regula generală. după împrejurări. Tocmai că. constând în data cunoaşterii naşterii dreptului la acţiune. din cauza necunoaşterii existenţei dreptului sau a exigibilităţii acestuia ori a celui care ar fi ţinut să răspundă. respectiv actul sau faptul juridic. momentul începutului prescripţiei extinctive. principal. Prin urmare. după împrejurări. În felul acesta. ci de la data când cel interesat a luat cunoştinţă ori trebuia. întrucât specialia generalibus derogant. licit sau ilicit.: sect. „prescripţiei duble”: termenul minim. deoarece trebuie stabilită nu numai data naşterii dreptului la acţiune. cum am arătat. în sistemul Noului Cod civil. de 10 ani. astfel încât dacă prescripţia ar începe să curgă. de 3 ani. dar chiar au fost multiplicate ori. actele sau faptele de care legea leagă naşterea dreptului la acţiune şi nici. Desigur. curgerea ar fi nejustificată. (2) It is also a defence to a civil claim that the claim was not made before the end of the period of ten years from the starting date in relation to the cause of action on which the claim is founded]. . în lipsa unei reguli speciale. prescripţia extinctivă trebuie să înceapă să curgă nu de la data naşterii dreptului la acţiune. care se vor aplica cu prioritate faţă de regula generală prevăzută de art.Prescripţia extinctivă în Noul Cod civil 1169 De aceea. legiuitorul instituie o serie de reguli speciale privind începutul prescripţiei. fie pentru a deroga de la aceasta. deşi implică naşterea dreptului la acţiune nu atrage şi începutul prescripţiei extinctive. trebuia cunoscută naşterea acestui drept.

vi) ipoteza acţiunii în anularea actului juridic civil. art. de „generală” aplicaţiune.936. 2. în noul cod. 2. 2. 2) Conţinutul regulilor speciale privind începutul prescripţiei extinctive 617. fie prin derogare de la aceasta. În cele ce urmează vom avea în vedere. 1 şi 2.095 alin. 428 alin. art. după caz.223. 2-4. 990 alin. art. 616. în cazul obligaţiilor contractuale de a da sau de a face prescripţia începe să curgă de la data când obligaţia devine exigibilă şi debitorul trebuia astfel s-o execute. teza a doua.070. În cap. III al titlului I privitor la regimul general al prescripţiei extinctive. lucrării sau construcţiei şi cazuri asimilate. vii) ipoteza răspunderii pentru viciile aparente ale bunului. art. art. 1. 1. din considerente de ordin didactic. (2) În cazul în care dreptul este afectat de un termen suspensiv. precum: art. Principalele reguli speciale privind începutul prescripţiei sunt cuprinse în art. 1.190 alin. 419 alin. 2. iii) ipoteza obligaţiilor cu executare succesivă.524 NCC: „(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel. din Cartea VI. art.1170 TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ B. 1. art.” . art. 301 alin.182. Există însă. Sedes materiae.933 alin. Enumerare. reguli speciale privitoare la începutul prescripţiei extinctive pentru următoarele situaţii sau ipoteze: i) ipoteza obligaţiilor contractuale de a da sau de a face ceva. dar şi tehnic. reglementate în cap. 2. doar regulile speciale. Dreptul la acţiunea în executarea obligaţiilor de a da sau de a face.415. art. 1. prescripţia începe să curgă de la împlinirea termenului sau. art. art. art.027 alin. art.071. art. fie în aplicarea (concretizarea) regulii generale. ii) ipoteza acţiunii în restituirea prestaţiilor. 5. (2) Dacă dreptul este afectat de o condiţie suspensivă. iv) ipoteza asigurărilor contractuale. a) Reglementare. 1. 1076 alin. 3.880.531 NCC. art. 1. 3. 2. 316 alin. art. care se aplică indiferent de calitatea părţilor. 915 alin. Noul Cod civil instituie. art. şi alte reguli speciale privind începutul prescripţiei. prescripţia începe să curgă de la data când s-a îndeplinit condiţia. 432 alin. art. lucrării sau construcţiei şi cazuri asimilate. REGULI SPECIALE PRIVIND ÎNCEPUTUL PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE 1) Reglementare şi enumerarea ipotezelor speciale 615. viii) ipoteza răspunderii pentru viciile ascunse ale bunului. art. art. v) ipoteza răspunderii pentru fapta ilicită şi cazuri asimilate. 1.524-2. 2. 2. art. 1.124. art.163. 892 alin. 3. 3. 2. 897 alin. teza a doua. 951 alin. 3. de la data renunţării la beneficiul termenului stabilit exclusiv în favoarea creditorului. 2. 2. 1. Potrivit art. 1. art. III din titlul I al Cărţii VI.

cu efect retroactiv. Dacă obligaţia este afectată de un termen suspensiv ori de o condiţie suspensivă. astfel încât prestaţiile executate în temeiul acestuia devin lipsite de cauză.529 în privinţa dreptului la acţiunea în anularea actului juridic). legea prevede că. ori cele afectate de o condiţie rezolutorie. 2. Consacrată.525 NCC: „Prescripţia dreptului la acţiune în restituirea prestaţiilor făcute în temeiul unui act anulabil ori desfiinţat pentru rezoluţiune sau altă cauză de ineficacitate începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a desfiinţat actul. cu excepţia cazului când dreptul la acţiune a fost exercitat chiar în procesul în care s-a dispus desfiinţarea actului. implicit. prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă de la data la care fiecare prestaţie devine exigibilă. în mod expres. a) Reglementare. Potrivit art. 2. Dreptul la acţiunea în executarea prestaţiilor succesive. ce trebuie executate – n. rezilierii etc. când dreptul la restituire devine cert.” b) Caracterizare. Este vorba. 618. 2. pe temeiul nulităţii relative. astfel: „Când este vorba de prestaţii succesive.Prescripţia extinctivă în Noul Cod civil 1171 b) Caracterizare. art.n. prescripţia începe să curgă de la data când obligaţia devine exigibilă. în principiu. rezolvit ori desfiinţat pentru alte cauze de ineficacitate – contemporane ori subsecvente încheierii actului – . de obligaţiile pure şi simple. prescripţia nu începe să curgă de la aceeaşi dată. În aceste cazuri. a executa o lucrare sau presta un alt serviciu). 167/1958. rezoluţiunii. mai ales atunci când pentru aceasta din urmă există reguli diferite privind începerea prescripţiei (cf.525 este o regulă specială nouă şi este aplicabilă în toate cazurile în care un act juridic valabil este ulterior anulat. adică de la data când debitorul trebuie s-o execute. 619. iar dacă prestaţiile alcătuiesc un tot unitar. Textul citat cuprinzând o regulă parţial nouă se aplică obligaţiilor contractuale de a da (de a strămuta proprietatea ori de a constitui un alt drept real) sau a face (a preda un lucru.” . de cele afectate de un termen extinctiv.. În aceste cazuri. ştiut fiind că pura est sub condicione resolvitur.). Atragem atenţia că prescripţia dreptului la acţiunea în restituirea prestaţiilor nu trebuie confundată cu prescripţia dreptului la acţiunea în desfiinţarea (ori încetarea) actului. 2. deoarece dreptul respectiv este un drept condiţional (sau eventual). de regulă. de art. fiind supuse restituirii. prescripţia dreptului la acţiune în executarea prestaţiilor succesive datorate în temeiul unor obligaţii cu executare succesivă este. reglementată la art. a) Reglementare. ci numai de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a declarat ori constatat ineficacitatea actului.526 NCC. deşi dreptul la restituirea prestaţiilor subzistă de la data efectuării prestaţiilor. de la data ultimei prestaţii neexecutate (recte. prescripţia începe să curgă de la data împlinirii termenului sau de la data când s-a îndeplinit condiţia. în natură sau prin echivalent. 12 din Decretul nr. Dreptul la acţiunea în restituirea prestaţiilor. Regula cuprinsă în art.

după caz.” b) Caracterizare. un tot unitar (ex. caracterizându-se prin stabilirea alternativă a două momente de la care începe să curgă prescripţia: . a) Reglementare. datorate). plata nedatorată sau gestiunea de afaceri. acţiunii în restituire întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză. Dreptul la acţiune în repararea pagubei cauzate printr-o faptă ilicită.528 NCC: „(1) Prescripţia dreptului la acţiunea în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba. cât şi pe cel care răspunde de ea. plata eşalonată a unei datorii sau a ratelor de preţ). de la data la care fiecare prestaţie devine exigibilă. – de la data expirării termenelor de plată a indemnizaţiei sau. Potrivit art. dobânzi. a despăgubirii datorate de asigurător. contractant etc. 8 din Decretul nr.1172 TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ b) Caracterizare. nr. (1) se aplică. a fortiori. respectiv pentru plata indemnizaţiei sau.527 NCC.. fiind menită să simplifice regimul acţiunilor derivate din raporturile dintre asigurători şi asiguraţi.). iar nicidecum raporturile dintre asigurat şi terţi ori dintre asigurător. Legea distinge între prestaţiile succesive individuale şi cele care alcătuiesc un tot unitar: – dacă prestaţiile succesive au caracter individual (ex. iar nu de la data fiecărei prestaţii neexecutate. Dreptul la acţiune în materia asigurărilor. 620. în materie de asigurare contractuală – contra daunelor ori de persoane –. subrogat în drepturile asiguratului. 195). a) Reglementare. 2. De reţinut că această regulă se aplică în materia raporturilor de asigurare contractuală (iar nu prin efectul legii) şi priveşte exclusiv raporturile dintre asigurător şi asigurat (contractant). penalităţi de întârziere). 167/1958. prescripţia începe să curgă separat. prescripţia curge pentru întreaga creanţă de la data scadenţei ultimei prestaţii neexecutate (i. prescripţia începe să curgă: – de la data scadenţei primei (sau ratelor) de asigurare datorate de debitorul acesteia (asigurat. 621. 2. indiferent de data naşterii drepturilor la plata primei de asigurare ori la plata indemnizaţiei sau despăgubirii şi. (2) Dispoziţiile alin. şi terţii răspunzători de prejudiciul asigurat. prescripţia începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute de lege ori stabilite de părţi pentru plata primei de asigurare. b) Caracterizare. – dacă prestaţiile succesive alcătuiesc. după caz. Conform art. Această regulă este identică cu cea prevăzută de art. potrivit legii sau convenţiei. şi în cazul. în mod corespunzător. Această regulă nu este prevăzută de Decretul nr. indiferent de data producerii cazului asigurat. a despăgubirilor datorate de asigurător.e. 167-1958 (supra. Astfel.

de la care prescripţia începe să curgă: din ziua în care violenţa a încetat (indiferent de caracterul instantaneu ori continuu al temerii insuflate victimei actelor de violenţă fizică sau morală).341-1. de la care prescripţia începe să curgă. 167/1958): i) pentru violenţă. ii) pentru dol. 1. momentul de la care începe să curgă prescripţia este diferit în funcţie de cauza de anulabilitate (ca şi în sistemul art. . 9 din Decretul nr. constând în data – judecătoreşte stabilită – când păgubitul trebuia să cunoască atât paguba. regula se aplică. ii) plata nedatorată (art. art. Din textul citat. există un unic moment subiectiv.340).528. – un moment obiectiv. din ziua când aceasta a încetat. din ziua când a fost descoperit. 12 din L. b) Caracterizare. abstract. 11/1991 pentru combaterea concurenţei neloiale. prescripţia începe să curgă. nr. 167/1958 (supra. constând în data când cel păgubit a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba. prin asemănare. 197). cât şi pe cel care răspunde de ea (deci nu doar pe cel care a cauzat-o).330-1. Similar (nu identic) cu regula prevăzută de art. art. 554/2004 a contenciosului administrativ). din ziua când cel îndreptăţit. însă nu mai târziu de împlinirea a 18 luni din ziua încheierii actului juridic. şi anume: din ziua când dolul a fost descoperit. 1. ci şi după cum este vorba de raporturile dintre părţi ori dintre acestea şi terţi. nr. iar nu obiectiv.345-1348). deoarece legea nu distinge între felurile răspunderii civile. Dreptul la acţiunea în anularea actului juridic. reprezentantul său legal ori cel chemat de lege să-i încuviinţeze sau să-i autorizeze actele a cunoscut cauza anulării.344). art. concret. 622. Astfel: – În raporturile dintre părţi (şi succesorii lor universali sau cu titlu universal). 19 din L. de la data când terţul a cunoscut existenţa cauzei de nulitate”. 9 din D. iii) gestiunea de afaceri (art. nr. a) Reglementare. 2 al art. (2) În cazurile în care nulitatea relativă poate fi invocată de o terţă persoană. 2. care este un fapt ilicit grav astfel încât autorul său nu trebuie să fie exonerat de răspundere cât timp manoperele dolosive n-au fost descoperite de către victima lor. şi numai în măsura în care pentru astfel de prejudiciu nu există vreo altă regulă anume prevăzută de lege (cf. c) în caz de eroare ori în celelalte cazuri de anulare. rezultă că începutul prescripţiei acţiunii în anulabilitatea unui act juridic depinde nu numai de cauza de anulabilitate. cât şi pe cel care răspunde de ea. În plus.Prescripţia extinctivă în Noul Cod civil 1173 – un moment subiectiv. conform alin.529 NCC prevede că: „(1) Prescripţia dreptului la acţiunea în anularea unui act juridic începe să curgă: a) în caz de violenţă. există un singur moment. De reţinut că această regulă se aplică pentru repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită contractuală sau extracontractuală. dacă prin lege nu se dispune altfel. 1. obiectiv. şi în următoarele cazuri asimilate: i) îmbogăţirea fără justă cauză (art. nr. 2. b) în cazul dolului.

ci un termen legal care are funcţia de a marca momentul obiectiv de la care începe să curgă totuşi prescripţia în situaţia în care cauza de anulabilitate n-a fost cunoscută în acest interval de timp. Pe fond. ambele obiective. pentru înlăturarea de către debitor a viciilor constatate. (2) Dispoziţiile alin. titularul dreptului de preempţiune).530 NCC: „(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel. această regulă prezintă caracteristica stabilirii – alternative – a două momente. De reţinut că această regulă nu se aplică în situaţiile în care prin lege se prevede un alt moment de la care prescripţia începe să curgă (cf.) a contractului. cu excepţia cazului în care contractul a fost greşit calificat şi poate produce alte efecte juridice” (proprii altui contract numit ori nenumit. dar subsidiar. cu vicii aparente. lipsa discernământului. – În raporturile dintre părţi şi terţi. (1) se aplică şi în cazul lipsei calităţilor convenite ori a lipsurilor cantitative. constând în data predării sau recepţiei finale (iar nu preliminare sau „provizorii”) a bunului ori a lucrării. dacă prin lege sau potrivit contractului debitorul este ţinut să răspundă. art. adică în situaţia în care nulitatea relativă poate fi invocată de o terţă persoană (de ex. după caz). art. 1. prescripţia începe să curgă. anulabilitatea – n.e.238 alin. constând în data împlinirii termenului prevăzut de lege ori stabilit prin procesul-verbal de constatare a viciilor. Dreptul la acţiunea în răspundere pentru vicii aparente. în situaţia în care cu ocazia predării ori 1) V. dacă prin lege nu se dispune altfel. şi – un alt moment obiectiv.. – fie momentul obiectiv (subsidiar) al expirării celor 18 luni de la încheierea contractului (cu menţiunea că termenul de 18 luni nu este un termen de prescripţie. lipsa cauzei ori cauza falsă1). Conform art. 623. 1 NCC: „Lipsa cauzei atrage nulitatea relativă (i. incapacitate etc.) sunt fixate şi aici – alternativ – tot două momente. printr-o verificare normală.n. 301 pentru termenul de 6 luni de anulare a căsătoriei). fără cunoştinţe speciale. pentru înlăturarea de către debitor a viciilor constatate. de la data împlinirii termenului prevăzut de lege ori stabilit prin procesul-verbal de constatare a viciilor. de la data când terţul a cunoscut existenţa cauzei de nulitate. făcând aplicaţia primei reguli de determinare a începutului prescripţiei). în care legea sau contractul obligă la garanţie şi pentru asemenea vicii.” b) Caracterizare. . începe să curgă de la data predării sau recepţiei finale a bunului ori a lucrării sau. a) Reglementare. de la care începe să curgă prescripţia: – un moment obiectiv principal. prescripţia dreptului la acţiune izvorât din transmiterea unor bunuri sau executarea unor lucrări. Regula mai sus citată vizează prescripţia dreptului la acţiune pentru viciile aparente ale lucrului transmis ori lucrării executate. după caz. însă numai dacă oricare din aceste lipsuri puteau fi descoperite. şi anume: – fie momentul subiectiv (principal) al cunoaşterii cauzei de anulare. inclusiv pentru lipsa calităţilor sau cantităţilor convenite.1174 TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ iii) pentru celelalte cauze de anulare (eroare. 2.

1 sunt de o lună. însă. regula privind începutul prescripţiei pentru viciile ascunse ale bunului. 167/1958. însă numai dacă oricare din aceste lipsuri puteau fi descoperite. 2. Apoi. Această regulă este similară celei prevăzute de art. în afara cazului în care viciul a fost descoperit mai înainte. b). pentru mai buna înţelegere a acestei reguli unele precizări sunt necesare. iar legea ori procesul-verbal constatator. termenele prevăzute la alin.531 NCC: „(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel. în principiu. să se ivească. în cazul prevăzut la lit. (6) Dispoziţiile prezentului articol se aplică. fără cunoştinţe speciale. şi în cazul produselor pentru care s-a prevăzut un termen de valabilitate. valabile şi în cazul aplicării dispoziţiilor art. nicio atingere termenelor de garanţie speciale. 2. întocmit în condiţiile legii ori în cele convenite de părţi. afară numai dacă viciul a fost descoperit mai înainte. legale sau convenţionale. 2. 2. în toate cazurile. adică acele lipsuri sau defecte de calitate de natură să afecteze întrebuinţarea lor conform destinaţiei acestora şi care nu puteau fi descoperite la predare ori la recepţia finală a lucrării.Prescripţia extinctivă în Noul Cod civil 1175 recepţiei finale se constată existenţa acestor vicii (sau lipsa calităţilor ori cantităţilor convenite). prescripţia dreptului la acţiune pentru viciile ascunse începe să curgă: a) în cazul unui bun transmis sau al unei lucrări executate. ţinând cont de această dublă distincţie. astfel încât consideraţiile acolo făcute (supra. 1 şi 2 se aplică şi în cazul lipsei calităţilor convenite ori a lipsurilor cantitative. b) Caracterizare. în cazul prevăzut la lit. dacă prin lege sau contract. cu mijloace obişnuite. după cum se observă. art. şi între lucrările noi sau cele curente. respectiv printr-o verificare normală.531 distinge între prescripţia pentru viciile ascunse ale unui bun transmis ori ale unei lucrări executate şi prescripţia pentru viciile ascunse ale construcţiei predate ori recepţionate. regula se aplică în cazul răspunderii pentru viciile ascunse ale bunului. b) în cazul unei construcţii.545). Important este de reţinut că. când prescripţia va începe să curgă de la data descoperirii. lucrării sau construcţiei. ca şi în cazul bunurilor sau lucrărilor pentru care există un termen de garanţie pentru buna funcţionare”.531 NCC. (3) Dispoziţiile alin. pe de altă parte. este de reţinut că art. alta decât o construcţie. 624. pe de o parte. printr-o verificare normală. 199-202) rămân. de la împlinirea unui an de la data predării ori recepţiei finale a bunului sau a lucrării. respectiv de trei luni. (5) Prin dispoziţiile prezentului articol nu se aduce. Mai întâi. lucrării sau construcţiei prezintă caracteristica stabilirii – alternative – a două momente de la care începe să curgă prescripţia: . (4) Termenele prevăzute în prezentul articol sunt termene de garanţie înăuntrul cărora viciile trebuie. de întreţinere. a) Reglementare. viciile aparente trebuie denunţate într-un anumit termen. În consecinţă. de la împlinirea a trei ani de la data predării sau recepţiei finale a construcţiei. a). nr. fixează un termen pentru remedierea lor de către debitor. sub sancţiunea decăderii (cf. astfel încât prescripţia devine lipsită de obiect. Totuşi. Dreptul la acţiunea în răspundere pentru vicii ascunse. neobservarea acestui termen atrage pierderea dreptului de garanţie. când prescripţia va începe să curgă de la data descoperirii. (2) Pentru executarea unor lucrări curente. 11 din Decretul nr. Potrivit art. în mod corespunzător.

Noul Cod civil reglementează. 2. constând în data descoperirii viciilor. 2. constând în data expirării termenului de garanţie: i) de un an. 2. stabilind condiţiile de aplicare a acestora. 11 din Legea nr. pentru lucrări curente la o construcţie. şi art. sau ii) de o lună. să se ivească”. neîndoielnic. în sensul că acestea sunt aplicabile numai „dacă prin lege nu se prevede altfel” (art. . caz în care problema începutului prescripţiei dreptului la acţiune nu se mai pune. În final. cu caracter general şi subsidiar. în înţelesul că expirarea lor marchează stingerea obligaţiei de garanţie pentru vicii în cazul în care acestea nu se ivesc. teza a doua. 2. Cauzele de suspendare A. 240/2004. precum şi suspendarea prescripţiei în materie succesorală. 2. 5 ale art.531 nu sunt termene de prescripţie. ca orice termene de garanţie. art. termenele de garanţie prevăzute de art. neîndoielnic. în toate cazurile. sunt termene legale extinctive. Alte cazuri speciale sunt prevăzute la art. la art. şi în cazul produselor pentru care s-a prevăzut un termen de valabilitate (ex. nr. nr. Secţiunea a 2-a Suspendarea prescripţiei extinctive § 1. REGLEMENTARE ŞI CARACTERIZARE GENERALĂ 625.n. pentru construcţie. (s. b) şi 414.531.532. În sfârşit. Totodată.531 mai sus citate. special. cauzele generale de suspendare a prescripţiei. 1. aceste reguli se aplică. v. Sedes materiae. 3. mutatis mutandis. aplicabilă în dreptul consumului1)).). supra. şi în cazul lipsei calităţilor convenite ori a lipsurilor cantitative. respectiv ori de câte prin lege specială nu se prevede altfel (cf. însă numai dacă oricare din aceste lipsuri nu puteau fi descoperite. ascunse cu viclenie. În al treilea rând. fără cunoştinţe speciale.395. fiind lipsită de obiect. printr-o verificare normală.531: „Termenele prevăzute în prezentul articol sunt termene de garanţie înăuntrul cărora viciile trebuie. adică nu se manifestă. principal. 2. 2. la art. şi de 3 ani. din prevederile alin. în înţelesul că expirarea lor marchează momentul obiectiv al începutului prescripţiei numai atunci când. şi – un moment obiectiv. 412 lit. ca şi în cazul bunurilor sau lucrărilor pentru care există un termen de garanţie pentru buna funcţionare. pentru lucru sau lucrare. nu-şi găseşte aplicarea un alt termen de garanţie. înăuntrul acestor termene.533. 4 al art. 1) Pentru amănunte cu privire la aplicabilitatea art. din prevederea cuprinsă în alin. produsele alimentare). pentru lucrări curente la bunuri mobile. fie el legal. 2. soluţie care se desprinde. fie convenţional. a) Precizări prealabile. Această soluţie se desprinde. Important este de reţinut că termenele prevăzute în art. ci termene de garanţie legale. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte.531. 695 alin. 11 din L. în mod corespunzător. în speţă. mai trebuie făcută o precizare în legătură cu domeniul de aplicaţie generală a regulilor instituite în art.531).1176 TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ – un moment subiectiv. şi de 3 luni. subsidiar. regulile privind începutul prescripţiei pentru viciile ascunse se aplică.

532 pct.533 NCC: „(1) Prescripţia nu curge contra creditorilor defunctului în privinţa creanţelor pe care le au asupra moştenirii cât timp aceasta nu a fost acceptată de către succesibili ori. potrivit art. în cazul celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. cât timp nu a cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri. 5 şi 6. şi în art. . 6. în mod deliberat. în lipsa acceptării. în afară de cazurile în care există o dispoziţie legală contrară. potrivit legii. 2. chiar dacă unele într-o formă parţial diferită. în alte cazuri prevăzute de lege”. în temeiul legii. cum sunt reclamaţia administrativă. în cazul în care cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripţia este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere. cât timp acestea se află în stare de mobilizare sau război. În general. cât timp nu a fost numit un curator care să îi reprezinte. 3. ascunde creditorului existenţa datoriei sau exigibilitatea acesteia. 217 lit. cauzele generale de suspendare se regăsesc. 7. cât timp nu a încetat această împiedicare. administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate. dacă a început să curgă. motiv pentru care consideraţiile acolo făcute rămân valabile şi după intrarea în vigoare a Noului Cod civil. însă numai dacă acestea au fost ţinute în ultimele şase luni înainte de expirarea termenului de prescripţie. 4. tutore sau curator şi cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă ori între curatori şi cei pe care îi reprezintă. între soţi. 13-14 din Decretul nr. în cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face parte din forţele armate ale României. în materie succesorală. De asemenea. 5. 2. Caractere juridice. 8. între părinţi. cât timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal. 9. În ce priveşte cauzele generale de suspendare a prescripţiei. 10. 2. a)]. de asemenea. în cazul în care cel îndreptăţit la acţiune trebuie sau poate. cât timp durează căsătoria şi nu sunt separaţi în fapt. încercarea de împăcare sau altele asemenea.” 626. forţa majoră. al unei hotărâri judecătoreşti sau al unui act juridic. contra moştenitorilor.532 NCC: „(1) Prescripţia nu începe să curgă.Prescripţia extinctivă în Noul Cod civil 1177 b) Cauzele generale. nu constituie o cauză de suspendare a prescripţiei decât dacă survine în ultimele şase luni înainte de expirarea termenului de prescripţie. iar. cât timp debitorul. cât timp administrarea nu a încetat şi socotelile nu au fost date şi aprobate. în privinţa creanţelor pe care aceştia le au asupra moştenirii. 167/1958 [supra. cât timp durează ocrotirea şi socotelile nu au fost date şi aprobate. între orice persoană care. Sunt avute în vedere şi persoanele civile care se găsesc în forţele armate pentru raţiuni de serviciu impuse de necesităţile războiului. când este temporară. conform art. pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînţelegerilor dintre părţi. însă nu mai mult de trei luni de la înregistrarea cererii. (3) Prescripţia nu curge. să folosească o anumită procedură prealabilă. nr. ea se suspendă: 1. (2) Ea nu curge nici contra moştenitorilor defunctului cât timp aceştia nu au acceptat moştenirea ori nu a fost numit un curator care să îi reprezinte. de la data acceptării moştenirii şi până la data lichidării ei. 2. dacă legea nu a stabilit un alt termen. în afara cazurilor prevăzute de art.

contractul). şi anume: i) sunt cauze de suspendare legale. a cărei persoană şi ale cărei bunuri au nevoie de ocrotire sau de administrare. interzisul judecătoresc şi minorul între 14-18 ani1). pe de o parte. 2. efectul produs va fi de amânare. suspendarea operează cât timp durează ocrotirea şi până la darea şi aprobarea socotelilor. cât timp soţii nu sunt separaţi în fapt. 2. 2. pe de altă parte. de aplicare prin analogie. cel pus sub interdicţie judecătorească ori ocrotit prin curatelă. în principal. 3) se aplică oricăror raporturi de administrare a bunurilor altuia.).532 pct. aşadar. hotărârea judecătorească.532: „Prescripţia nu începe să curgă. a cauzelor legale de suspendare. Prescripţia este suspendată cât timp incapabilul sau cel cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu are reprezentant sau ocrotitor legal. 629. se aplică raporturilor dintre părinte. 2. iar nu convenţionale (cf. De reţinut că toate aceste cauze produc efectul suspensiv numai dacă intervin după ce prescripţia a început să curgă (dacă ele intervin înainte ca prescripţia să fi început să curgă. ope legis.532 pct. B.e.e. Suspendarea prescripţiei operează pe durata lipsei reprezentantului legal ori ocrotitorului legal. după caz. ii) sunt limitative. i. 2. 2. după caz. această cauză de suspendare (art. cf. altele decât cele prevăzute de art. 2. şi durează până când administratorul – persoană fizică sau persoană juridică – este descărcat de gestiune. 4 al art. de „dreptul de a-şi conduce 1) .532 pct. dacă a început să curgă. şi minor. art. adică de strictă interpretare şi aplicare. Această primă cauză de suspendare (art.532 pct. Tot lipsit de capacitatea de exerciţiu trebuie considerat şi debitorul împotriva căruia s-a deschis procedura insolvenţei. prevăzută de art. 630. Prescripţia este suspendată în raporturile dintre soţi. 2. 2 şi indiferent de izvorul acestora (legea. care nu trebuie tulburate de existenţa unor reclamaţii reciproce. Această cauză de suspendare. Între ocrotitor şi ocrotit prescripţia este suspendată cât timp durează ocrotirea şi socotelile nu au fost date şi aprobate. 162). adică până când socotelile sunt date şi aprobate. Între administrator şi administrat prescripţia este suspendată cât timp administrarea nu a încetat şi socotelile nu au fost date şi aprobate. ANALIZA CAUZELOR GENERALE DE SUSPENDARE 627.515 privind posibilitatea „modificării”. Din formularea pct. atunci când este lipsit de „dreptul de administrare”. respectiv de menajarea relaţiilor conjugale normale. de întârziere a începutului prescripţiei. Aşa cum dispune textul citat. nesusceptibile. operaţiune juridică pe care o realizează instanţa de tutelă (art. iii) produc efecte de drept (i. 628. iar nu ope iudicii şi nici ope exceptionis). deci nu suprimării. iar. ea se suspendă …” – s. fiind justificată de considerente morale.532 rezultă că această cauză de suspendare priveşte. Asemănătoare cu cauza precedentă. după caz. prin convenţii ori clauze exprese). pe: minorul sub 14 ani. 1) se întinde pe toată durata căsătoriei.n. art. tutore sau curator.1178 TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ Din simpla enumerare a cauzelor care atrag suspendarea cursului prescripţiei dreptului la acţiune rezultă că şi pe viitor aceste cauze prezintă următoarele caractere sau trăsături juridice principale.

după caz. 203 BGB. 167/1958 – operează cât timp cel care a recurs la această procedură nu a cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri. această cauză de suspendare a fost consacrată expres de par. în acelaşi sens. Concilierea sau reclamaţia prealabilă. Adde art.Prescripţia extinctivă în Noul Cod civil 1179 631. 6. olandez. în mod deliberat. civ. 1) V. în M. Această cauză de suspendare este nouă. c) din Decretul nr. 47 alin..532 rezultă că prescripţia este suspendată şi atunci când debitorul. art. iar nu de la data când negocierile au început efectiv (cu 8 luni înainte de împlinirea prescripţiei. ci numai faptul că partea interesată a recurs la ea. astfel încât suspendarea repetată a prescripţiei în cazul unor negocieri succesive ori purtarea acestora cu mult timp înainte de expirarea termenului nu justifică suspendarea prescripţiei. Prin urmare. Legiuitorul a vrut ca părţile să poarte negocieri cu bună-credinţă şi. de ex. 8 din C. publ. Această cauză de suspendare – similară cu cea prevăzută de art. 14:304 Principiile dreptului european al contractelor. nr. 3. civ. art. Important de reţinut este că nu interesează dacă procedura prealabilă este obligatorie sau facultativă. în mod deliberat. Din redactarea art. 2. cu ocazia reformei dreptului obligaţiilor în 2000. Suspendarea prescripţiei operează cât timp debitorul ascunde (ori sustrage). Şi această cauză de suspendare este nouă. 2. 10. C. 2. deoarece importantă nu este data când acestea au început ci numai ca ele să fie purtate în ultimele 6 luni dinainte de împlinirea termenului de prescripţie. prescripţia este. în caz de eşec.. 2941 pct. înscrisul constatator al creanţei sau.11. în fapt. din moment ce astfel de negocieri se dovedesc neserioase. dacă negocierile au fost purtate mai înainte ori au fost întrerupte cu cel puţin 6 luni înainte de împlinirea prescripţiei.532 pct. Într-adevăr. Textul citat face aplicaţia principiului fraus omnia corrumpit în materie de prescripţie. pe întreaga durată a negocierilor purtate. dacă legea nu a stabilit un alt termen.).532 pct. suspendată. de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea” (art. suspendarea va opera însă numai de la data prevăzută de lege („cu şase luni înainte de împlinirea prescripţiei”). 1 lit. 1 din L. 632. de asemenea. 3) Dacă negocierile au fost iniţiate înaintea celor 6 luni rămase până la împlinirea prescripţiei şi au fost continuate înăuntrul celor 6 luni. în special comerciale2). 7 rezultă că prescripţia este. ascunde creditorului existenţa datoriei sau exigibilitatea acesteia1). zice art. suspendată ori de câte ori legea prevede obligativitatea sau posibilitatea parcurgerii unei proceduri prealabile în scopul rezolvării amiabile a litigiului4). fiind impusă de necesităţile practicii. exigibilitatea acesteia (de ex. 13 lit. Ascunderea existenţei creanţei sau a exigibilităţii acesteia. aceasta nu este socotită suspendată3). fr. însă nu mai mult de trei luni de la înregistrarea cererii. suspendarea prescripţiei operează. . art. 2238 (nouveau) C. 4) V. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Of.20. a litigiul îndreptăţeşte partea interesată să nu facă acte de întrerupere a prescripţiei crezând în posibilitatea rezolvării amiabile a litigiului. activitatea. art. desigur. În acest caz. partea interesată să aibă un timp suficient de lung pentru a acţiona în justiţie. 359 din 21 aprilie 2006. Din textul art. f). 2) Din acest motiv. cu modificările ulterioare).7 (Soluţionarea alternativă a disputelor) din Principiile Unidroit 2004. iar exercitarea dreptului la acţiune nu este. În acest caz. nefiind prevăzută de Decretul nr. civ. periclitat ori compromis.. 633. nr. 167/1958. Purtarea de negocieri în scopul soluţionării amiabile a litigiului. în acelaşi sens. pe cale amiabilă. însă numai dacă acestea au fost ţinute în ultimele şase luni înainte de expirarea termenului de prescripţie. iniţierea şi purtarea de negocieri în scopul rezolvării. faptul existenţei sau modificării termenului legal de plată ori renunţarea la beneficiul termenului de către autorul creditorului actual). it. par...

creditori sau debitori. Această cauză. ca şi art. 9 NCC. completarea cauzelor legale de modificare a cursului prescripţiei dreptului la acţiune. Art. în acelaşi sens. şi atunci când creditorul sau debitorul este într-o misiune de pace cu caracter internaţional. 2.351 alin. 167/1958 nu defineşte forţa majoră. 13 lit. 167/1958 care nu distinge între efectul permanent ori temporar al forţei majore). Definiţia forţei majore în Noul Cod civil nu este la adăpost de critică. Forţa majoră. într-o asemenea situaţie. 2. 2) 1) . 220). deoarece imprevizibilitatea nu este de esenţa forţei majore (supra. Efectul general. nr. care sunt pe picior de război. însă în acest ultim caz se cere ca persoanele civile să se găsească în forţele armate pentru raţiuni de serviciu impuse de necesităţile războiului. forţa majoră trebuie să privească doar pe „cel împotriva căruia prescripţia curge” (adică pe titularul dreptului la acţiune). în speţă.1180 TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ În sfârşit. care este mai degrabă specifică cazului fortuit decât forţei majore. 2. 167/1958. care au fost mobilizate ori participante la război. art. În toate cazurile. art. pentru suspendarea prescripţiei. forţa majoră este definită de art. deoarece ţine de sau. În acest din urmă caz. 206 BGB (astfel cum a fost modificat cu ocazia reformei dreptului obligaţiilor din 2000). 13 lit.. par. este un aspect al imprevizibilităţii. 634. suspendarea prescripţiei poate opera numai dacă s-a prevăzut aceasta în mod expres (cf. V. De reţinut că textul se aplică. iar nu şi cele instituite de părţi. 635.532 pct. prevăzută şi de art. 3 NCC ca fiind „orice eveniment extern.515 privind „modificarea”. cât timp nu a încetat această împiedicare. Nu interesează însă dacă aceştia sunt personal militar ori civil. titularul dreptului la acţiune şi/sau titularul obligaţiei corelative trebuie să facă parte din forţele armate. De reţinut că. Ca şi în sistemul Decretului nr. nr. a) din Decretul nr.534 alin. socotindu-se pentru împlinirea termenului şi timpul scurs înainte de suspendare”. nr. 221. priveşte situaţia părţilor. iar acestea să fie în stare de mobilizare sau de război (deci. Prescripţia este suspendată şi în cazul în care cel împotriva căruia curge prescripţia este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere. trebuie subliniat că textul priveşte doar procedurile prealabile reglementate de lege.532 pct. 1). mai exact. spre deosebire de vechiul Cod civil. Participarea la forţele armate ale României. imprevizibil. 1. 167/1958 (art. dacă forţa majoră a survenit înaintea celor şase luni dinainte de expirarea termenului de prescripţie3) şi nu are caracter definitiv nu suspendă cursul prescripţiei dreptului la acţiune (spre deosebire de sistemul D. iar nicidecum (şi) pe cel în favoarea căruia ea curge. Din redactarea art. sub egida ONU sau NATO ori în numele României. suspendarea prescripţiei operează cât timp forţele armate ale ţării se află în stare de mobilizare sau de război. b) din Decretul nr. ea trebuie să survină în ultimele şase luni înainte de expirarea termenului de prescripţie. şi supra. Efectele suspendării prescripţiei 636. 2. nicidecum în stare de pace). în temeiul voinţei părţilor). 3) V. § 2. ci doar temporar. prescripţia îşi reia cursul. 15 alin. pentru identitate de raţiune. În consecinţă. însă. 1 NCC prevede că: „De la data când cauza de suspendare a încetat. absolut invincibil şi inevitabil”2). iar în cazul în care nu are caracter permanent (definitiv). pe cale convenţională. 8 rezultă că. şi nici inevitabilitatea. după caz1).

suspendarea poate fi invocată în favoarea ori în contra altuia în cazul creditorilor sau codebitorilor solidari sau ai unei obligaţii indivizibile (art.534 alin. 2. 2. nr. iar prorogarea termenului de prescripţie este variabilă. şi în sistemul Noului Cod civil. 1 şi art.e.535). . făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia. 15 alin. 2 constă. în toate cazurile.449 alin. 2. după caz. tot în prorogarea momentului împlinirii termenului de prescripţie extinctivă.534 alin. afară de cazul în care prin lege se dispune altfel (art. în aşa fel încât. precum şi faţă de debitorul principal ori faţă de fiedeiusor (art. 2. dacă termenul de prescripţie aplicabil în speţă este de cel puţin 6 luni. Din acest motiv prevederile art. 2 NCC (text similar cu art.Prescripţia extinctivă în Noul Cod civil 1181 Cât priveşte beneficiul suspendării prescripţiei (i. 1. Secţiunea a 3-a Întreruperea prescripţiei extinctive § 1. astfel: „Prescripţia se întrerupe: 1. care nu se vor împlini decât după expirarea unui termen de o lună de la încetarea suspendării”. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea.534 alin. între momentul încetării cauzei de suspendare şi momentul împlinirii termenului de prescripţie să fie 6 luni. 1. Aceste cauze sunt reglementate la art. Aşadar. 2 din D. art. 2 sunt de aplicaţie limitată. REGLEMENTARE ŞI CARACTERIZARE GENERALĂ 638. calculate de la data încetării cauzei de suspendare.537 NCC care enumeră cazurile generale de întrerupere a cursului prescripţiei dreptului la acţiune stabilind şi condiţiile de aplicare a acestora. 2. prin înscrierea creanţei la masa credală în cadrul procedurii insolvenţei. întinderea suspendării). 1). dacă termenul de prescripţie aplicabil este mai mic de 6 luni. Potrivit art. prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau arbitrale. 2. prin depunerea cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori ori prin invocarea. a dreptului a cărui acţiune se prescrie. aceasta poate fi invocată numai de către partea care a fost împiedicată să facă acte de întrerupere. 1441 alin. a dreptului a cărui acţiune se prescrie. 1. efectul prevăzut de art.433 alin. Cauzele de întrerupere A. 637.535). în funcţie timpul necesar pentru întregirea celor şase luni ori a unei luni. pe cale de excepţie. Totuşi. 2. ori de 1 lună. Sedes materiae. 167/1958): „Prescripţia nu se va împlini mai înainte de expirarea unui termen de şase luni de la data când suspendarea a încetat. cu excepţia prescripţiilor de şase luni sau mai scurte. în orice alt mod. Efectul special. în esenţă.

1 al art. în tot sau în parte. chiar dacă nu a avut loc constituirea ca parte civilă. 4. 2. din oficiu. ANALIZA CAUZELOR DE ÎNTRERUPERE A PRESCRIPŢIEI 640. indiferent dacă este expresă ori. De asemenea. 2. teza a doua). potrivit legii. deci nu suprimarea.537 pct. prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în faţa instanţei de judecată. dar poate fi făcută şi pe cale convenţională (de ex. 3. 2. supra.537. 238). pură şi simplă şi. a dobânzilor sau penalităţilor. 639. 2. precum achitarea. Cât priveşte recunoaşterea tacită ori implicită. prin voinţa părţilor. Recunoaşterea se poate face. ii) sunt limitative. solicitarea unui termen de plată.538 care se ocupă de formele şi condiţiile recunoaşterii. în cazul în care despăgubirile se acordă. tacită. pe cale de excepţie. Conform art. 167/1958. 5. În primul rând. Caractere juridice.538 alin. dintrun „act voluntar de executare” (evident parţială) a prestaţiei datorate (art. primit de la cealaltă parte (de ex. prin convenţia de eşalonare a datoriei ori de acordare de către creditor a unui termen de graţie). pentru ca recunoaşterea să aibă efect întreruptiv trebuie să fie voluntară. atât timp cât bunul individual determinat. după caz. 2. 2. unilateral. neîndoielnică. iar nu ope iudicii şi nici ope exceptionis. trebuie avut în vedere şi art. nu este pretins de aceasta din urmă pe cale de acţiune reală ori personală. începerea urmăririi penale întrerupe cursul prescripţiei. spre deosebire de Decretul nr. 167/1958. B. În afară de pct. făcută în termenul de prescripţie (v. în alte cazuri prevăzute de lege”. art. rezoluţiune sau orice altă cauză de ineficacitate. reglementarea mai sus citată este mai complexă.1182 TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ 3. 2. poate invoca recunoaşterea tacită şi cel îndreptăţit (de ex. de regulă. aceste cauze se caracterizează prin următoarele trăsături principale: i) sunt legale (cf. nr. ex-vânzătorul) cu ocazia executării actului desfiinţat. 1 şi art. a cauzelor legale de întrerupere a cursului prescripţiei).538 alin.515 alin. în primul rând. este de remarcat că. 3 privind „modificarea”. 2. Noul Cod civil consacrând şi cazuri noi de întrerupere a prescripţiei. aceasta rezultă. 641. ca şi în sistemul Decretului nr. iii) produc efecte de drept (ope legis). constituirea unei garanţii şi altele asemenea. precum invocarea. prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în întârziere. Cât priveşte caracterele sau trăsăturile juridice ale tuturor acestor cazuri.538 pct.. ex-cumpărătorul) la restituirea unei prestaţii făcute în executarea unui act juridic ce a fost desfiinţat pentru nulitate. bineînţeles. dar şi din alte acte sau manifestări neechivoce ce atestă confirmarea dreptului celui împotriva căruia curge prescripţia. zice art. Cererea de chemare în judecată sau arbitrală.. a dreptului a cărui acţiune se prescrie şi punerea în întârziere a debitorului. care consacră recunoaşterea ca prima cauză întreruptivă care provine de la cel în folosul căruia curge prescripţia. coroborate cu art.. având în vedere că recunoaşterea semnifică părăsirea de către subiectul pasiv a poziţiei sale de împotrivire faţă de dreptul subiectiv corelativ. 2. a) Forme şi cazuri asimilate. prescripţia este întreruptă prin . Recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie. 2 şi 3..539. pentru detalii. Într-adevăr. până la citirea actului de sesizare.

nr. 2241 (nouveau) C. civ. atunci când despăgubirile se acordă.).6). nr. 1). teza a doua).Prescripţia extinctivă în Noul Cod civil 1183 orice cerere de chemare în judecată ori arbitrală1).539 alin. Quebec (1991). în cadrul etapei judecăţii sau a executării silite (colective ori individuale). suspendare) a prescripţiei. civ. precum şi neexecutarea hotărârii de condamnare în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită demonstrează neîndeplinirea acestei condiţii. chiar dacă nu a avut loc constituirea ca parte civilă de către partea vătămată (art. Această soluţie dovedeşte preocuparea legiuitorului de a asigura o protecţie concretă şi efectivă titularului dreptului la acţiune. prescripţia este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă. neîndeplinirea condiţiei. respingerea sau anularea cererii dovedeşte. Precizăm că alte legislaţii naţionale au menţinut cererea de chemare în judecată printre cauzele de întrerupere a prescripţiei [cf.11. art. înfiinţarea unui sechestru asigurător etc. potrivit legii. din oficiu. De reţinut că.539 alin. care califică acţiunea judiciară sau arbitrală drept o cauză de „încetare” (i. 2. şi chiar atunci când invocarea dreptului a cărui acţiune se prescrie este făcută pe cale de excepţie.16 C. ii) să privească fondul dreptului sau cel puţin să tindă la recunoaşterea ori conservarea lui (prin luarea unor măsuri urgente pe cale preşedinţială. Mai mult. iar nu de întrerupere a prescripţiei.5-10. supra. art. introduce o nouă cerere. 2. respectiv fie lipsa de temeinicie a pretenţiei. 3. în sensul de a-l scuti de riscul suportării consecinţelor juridice negative ale respingerii pentru motive formale. prin care titularul dreptului la acţiune solicită condamnarea pârâtului. de intervenţie etc. respectiv lipsa de stăruinţă ori de convingere în sensul realizării dreptului dedus judecăţii (art. în schimb. printr-o hotărâre definitivă cu autoritate de lucru judecat.) sau accesorie. anulabile sau inadmisibile. 14:302 din Principiile dreptului european al contractelor. b) Condiţii. Pentru a produce efectul întreruptiv cererea în justiţie ori arbitrală. iv) să fie admisă. 2. unde orice procedură judiciară „suspendă” curgerea termenului de prescripţie (art. ca şi în sistemul Decretului nr. renunţarea ori perimarea cererii. unele legislaţii naţionale au recalificat cererea de chemare în judecată sau de arbitrare drept cauză de suspendare. pentru amănunte. fie formularea unei cereri nule. 390). art. în cazul respingerii sau anulării cererii – în ambele cazuri pentru motive formale – iar de fond dacă reclamantul. inclusiv Principiile Unidroit 2004 aplicabile contractelor comerciale internaţionale (supra. indiferent dacă este formulată sub forma unei cereri introductive de instanţă. Adde art. 2. V. C. făcută în instanţa civilă ori penală (constituirea de parte civilă). par. Urmând modelul Convenţiei de la New-York din 1974 asupra prescripţiei în materie de vânzare internaţională de mărfuri (supra. cu condiţia însă ca noua cerere să fie admisă (art. III-7:302 din Draftul comun de referinţă (DCFR) 2008.539 alin. 10. 2 şi 3).537 pct. trebuie să îndeplinească anumite condiţii: i) să fie introdusă la o instanţă judecătorească sau alt organ cu atribuţii jurisdicţionale. teza a doua). 2892 şi urm. în materie penală. 2. 1) . 240).e. fr... etc. iii) să fie serioasă (adică făcută cu scopul de a fi admisă). în termen de şase luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă. incidentală (cerere reconvenţională. civ. 204 BGB. începerea urmăririi penale întrerupe prescripţia.]. în acest sens. olandez (1992). 167/1958 (v. 3. 404). art. nr. chiar dacă acestea n-ar fi competente ori cererea ar fi nulă pentru lipsă de formă (art.

1) . este un motiv care nu se constituie în cauză absolută de suprimare a efectului întreruptiv al prescripţiei decât dacă o nouă cerere. (2) După întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie. în termeni similari art. a cererii în justiţie. art. dar mult mai amănunţiţi. a ordonanţei de suspendare a urmăririi penale ori a hotărârii de suspendare a judecăţii sau până la pronunţarea hotărârii definitive a instanţei penale. 17 din Decretul nr. Punerea în întârziere. nu este introdusă în 6 luni de la data când prima hotărâre de respingere sau de anulare a rămas definitivă1). 1433 pct. 2. 642.. din oficiu.. în acelaşi sens. (3) Dacă întreruperea prescripţiei a avut loc prin recunoaşterea dreptului de către cel în folosul căruia curgea. aplicabil numai dacă termenul iniţial de prescripţie este expirat la data respingerii cererii iniţiale. şi anume: „(1) Întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit cauza de întrerupere. (5) În cazul în care prescripţia a fost întreruptă potrivit art. întreruperea prescripţiei este socotită neavenită. întreruperea operează până la data când cel împotriva căruia a început să curgă prescripţia a cunoscut sau trebuia să cunoască hotărârea definitivă a instanţei penale prin care ar fi trebuit să se stabilească despăgubirea”. Efectele întreruperii prescripţiei 643. adde art. 2 C. 3..542 NCC referitoare la beneficiul întreruperii prescripţiei (i. punerea în întârziere a debitorului este condiţionată de introducerea cererii de chemare în judecată în termen de 6 luni de la data când a operat punerea în întârziere3). 3. prescripţia va reîncepe să curgă de la data la care există din nou posibilitatea legală de valorificare a creanţei rămase neacoperite. Această cauză de întrerupere este nouă. Sedes materiae. civ. fed. noua prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită nu va începe să curgă cât timp hotărârea de admitere a acţiunii nu a rămas definitivă. nefiind cunoscută până în prezent în dreptul nostru2). Efectele întreruperii prescripţiei extinctive sunt stabilite de art. civ. art. care prevede însă un termen suplimentar de 60 de zile. olandez. 139 din C. Dacă repararea pagubei se acordă. § 2. formularea unei cereri premature. insuficient timbrată. civ. De asemenea.11. potrivit dispoziţiilor art. întreruperea operează până la comunicarea ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. al obligaţiilor. În caz contrar.16 C. regulat introdusă şi admisă pe fond. Prin urmare. întinderea efectului întreruptiv): V. civ. 3) V. civ. pentru a nu da posibilitate creditorului să abuzeze de acest caz ori doar să şicaneze pe debitor.17 C.541 NCC.537 pct. 2895 alin. art. (4) Dacă întreruperea rezultă din intervenţia făcută în procedura insolvenţei sau a urmăririi silite. Q. iar nu pentru motive ţinând de temeinicia pretenţiilor deduse judecăţii. olandez. elv. nulă sau anulabilă. 263 alin. 3 C.11. va începe să curgă o nouă prescripţie de acelaşi fel. (3) În cazul în care prescripţia a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecată ori de arbitrare. 167/1958. în acest sens.e. 2.1184 TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ procedurale. Carol al II-lea (1940). fără a avea intenţia de a-l acţiona în justiţie. 3. unde se prevede un termen suplimentar de 6 luni. 2. art. potrivit legii. 2) Această cauză de întrerupere este însă prevăzută de art. Pentru a produce efectul întreruptiv. introdusă împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pentru a sta în judecată etc. 1 C. grec.

. 3 şi 4 ale art. pr. va începe să curgă o nouă prescripţie având însă un alt obiect. aceasta depinde. Aşa cum rezultă din art. Caracterizare. în funcţie de cauza de întrerupere. 2. 2. 1 C. întreruperea cursului prescripţiei extinctive constă în înlăturarea. efectele întreruperii profită celui împotriva căruia a curs şi nu pot fi opuse decât autorului recunoaşterii”. similar cu art. în cazul întreruperii prin cererea de chemare în judecată. afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. 2. în alt mod. civ. de însăşi cauza de întrerupere : – dacă întreruperea s-a produs prin efectul recunoaşterii. spre deosebire de întreruperea prescripţiei prin recunoaştere..). 2. cf. termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită este de 3 ani. cu excepţia titlurilor emise în materia acţiunilor reale imobiliare. când va curge. o nouă perioadă de prescripţie de aceeaşi întindere (3 ani.537 pct. va începe să curgă o nouă prescripţie de acelaşi fel cu cea înlăturată. a) Conţinutul efectului întreruptiv. – dacă întreruperea s-a produs prin constituirea de parte civilă în procesul penal ori prin efectul începerii urmăririi penale. în terminologia elaborată în lumina D. inclusiv al punerii în întârziere. când termenul de prescripţie este mai lung. iar inculpatul nu a fot condamnat la despăgubiri civile ori la repararea. deoarece. 3. 405 alin. nr. şi durata noii prescripţii poate fi alta. de 10 ani. „întreruperea prescripţiei împotriva debitorului principal sau contra fideiusorului produce efecte în privinţa amândurora” (art. v. în acest sens. ori de câte ori termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită este altul decât termenul de prescripţie a dreptului la acţiunea condamnatorie (de regulă. a prejudiciului cauzat. invariabil. 682 alin. mai este de observat că. adică prescripţia dreptului la acţiunea condamnatorie (iar nu prescripţia dreptului de a obţine executarea silită.541. în cazurile prevăzute de art. deoarece aceasta trebuie urmată de formularea unei cereri de chemare în judecată pentru a opera efectul întreruptiv. 1 an. De reţinut că. adică prescripţia dreptului la acţiunea condamnatorie (aşa-zisa „prescripţie a dreptului la acţiune în sens material”. (2) Dacă prescripţia a fost întreruptă prin recunoaşterea dreptului de către cel în folosul căruia curgea. . şi anume prescripţia dreptului de a obţine executarea silită (aşa-numita „prescripţie a dreptului de a cere executarea silită”. ştergerea prescripţiei scurse anterior datei când a avut loc întreruperea. conform alin.543). deoarece partea civilă nu a obţinut încă vreun titlu executoriu). În schimb. va începe să curgă o nouă prescripţie de acelaşi fel cu cea înlăturată. Totodată.536 din materia suspendării. este posibilă şi o intervertire a termenului de prescripţie iniţial. urmată de începerea unei noi prescripţii. 2. – dacă întreruperea s-a produs prin efectul cererii în justiţie. art. 6 luni etc. în ceea ce priveşte felul (natura) noii prescripţii care începe să curgă după ce a operat întreruperea.Prescripţia extinctivă în Noul Cod civil 1185 „(1) Efectele întreruperii prescripţiei profită celui de la care emană actul întreruptiv şi nu pot fi opuse decât celui împotriva căruia a fost îndreptat un asemenea act. 167/1958). 1 Proiectul NCP 2009). 167/1958).541. conform terminologiei elaborate în baza D. nr. art. 644.

potrivit art. – din ziua în care există posibilitatea legală de valorificare a creanţei rămase neacoperite.). cum am văzut (supra. 2. şi anume: – din ziua când hotărârea de admitere a acţiunii nu a rămas definitivă. în acest caz. 682 alin. art. 6. în toate cazurile este vorba de o prescripţie de drept civil: prescripţia dreptului material la acţiune. în noul proces hotărârea judecătorească sau arbitrală va putea servi doar ca mijloc de probă. Astfel. cât şi dreptul la acţiunea executorie sunt elemente sau forme ale dreptul material la acţiune. 2.539 alin. întreruperea prescripţiei prin cererea de chemare în judecată ori arbitrală (stricto sensu) este provizorie şi condiţională. era mai lung decât cel prevăzut pentru dreptul de a obţine executarea silită). iar pe de altă parte. întrucât atât dreptul.541 alin. 346 şi urm. la acţiunea condamnatorie. instantaneu. În cazul în care termenul de prescripţie nu s-a împlinit. art. în cazul în care prescripţia a fost întreruptă prin constituirea de parte civilă în procesul penal. în cazul în care prescripţia a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecată ori de arbitrare (art. teza I).540 alin. de admiterea în fond a acţiunii. 3 Proiectul NCP 2009). ceea ce însemnează că. (cf. b) Data începutului noii prescripţii. 6. În sfârşit. 2. nr. dacă în cazul întreruperii prin recunoaştere efectele se produc. 2. teza I.538). deoarece ea depinde. teza I). teza a doua. indiferent de obiectul noii prescripţii. – din ziua când a fost ori trebuia cunoscută hotărârea definitivă a instanţei penale prin care ar fi trebuit să se stabilească despăgubirea ex officio (art. 2. . şi de punerea în executare a hotărârii judecătoreşti ori arbitrale de condamnare. poate fi formulată o nouă cerere în justiţie numai dacă termenul de prescripţie iniţial nu s-a împlinit încă (de ex.1186 TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ Menţionăm. 3. Această chestiune depinde tot de felul cauzei de întrerupere. Aceasta. nr. Aceasta. 2. de regulă. 244).539 alin.541 alin. iar nu şi ca act înzestrat cu autoritate de lucru judecat. noua prescripţie începe să curgă nu de la data formulării cererii de chemare în judecată. aşa cum rezultă şi din prevederile art. art. pe de o parte. deoarece aceasta se pierde odată cu puterea executorie.541 alin. iar nu ale unui drept procesual la acţiune (cu privire la natura juridică şi corelaţia dintre „dreptul la acţiune în sens material” şi „dreptul de a cere executarea silită”.537 pct. iar urmărirea ori acţiunea penală a încetat fără ca inculpatul să fi fost condamnat (art. respectiv chiar pe data când recunoaşterea a fost făcută (cu excepţia cazului când recunoaşterea ar îmbrăca o formă continuă sau continuată. întrucât prescripţia „nu este întreruptă nici dacă hotărârea judecătorească sau arbitrală şi-a pierdut puterea executorie prin împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită” (art. supra. că. – din ziua comunicării ordonanţei procurorului ori a hotărârii instanţei penale. 3. mai trebuie reţinut că. 3. în termenul de prescripţie a dreptului de a cere executare silită. 3). 2. în cazul întreruperii prescripţiei printr-o cerere în justiţie (şi în cazurile asimilate). ci de la o dată ulterioară. ca în ipoteza prevăzută de alin 3 alin.. v. teza a doua). 2. dacă întreruperea prescripţiei prin recunoaştere este definitivă şi necondiţională. în cazul în care prescripţia a fost întreruptă prin intervenţia făcută în procedura insolvenţei sau a celei de urmărire silită pornită de alţi creditori. în final. 3-6 mai sus citate.

luni sau ani. 2. 2. iar în cazul garanţiilor personale. Sedes materiae.544 NCC. când este cazul. 2. 2. în sensul că efectele întreruperii prescripţiei profită doar celui de la care emană actul întreruptiv (cererea de chemare în judecată. nu se ia în calcul prima şi ultima zi a termenului.552 NCC prevede: „(1) Când termenul este stabilit pe săptămâni. Totuşi. În materie de prescripţie. art. civ. interesează de regulă calculul termenelor stabilite pe ani sau luni. precitat. el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. în cazul obligaţiilor indivizibile sau solidare. şi la ceilalţi cocreditori ori codebitori (art. spre deosebire de soluţia actuală – parţial diferită – prevăzută de art. a) Termenul stabilit pe săptămâni. luni sau ani (art. 2. în cazul recunoaşterii dreptului. luni sau ani. cele 15 zile se vor socoti la sfârşitul termenului. iar nu pe săptămâni ori zile decât în mod excepţional. (2) Dacă ultima lună nu are o zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă. Secţiunea a 4-a Împlinirea (calculul) prescripţiei 645. 646. termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni. (3) Mijlocul lunii se socoteşte a cincisprezecea zi. efectele întreruperii profită celui împotriva căruia a curs şi nu pot fi opuse decât autorului recunoaşterii. afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. 2. luându-se în considerare.553) şi chiar pe ore (art. 1873 C. 2.” b) Termenul stabilit pe zile.) şi nu pot fi opuse decât celui împotriva căruia a fost îndreptat un asemenea act.553 NCC: „(1) Când termenul se stabileşte pe zile. actul de punere în întârziere etc. dacă este vorba de un act ce trebuie îndeplinit într-un loc de muncă. 1449).Prescripţia extinctivă în Noul Cod civil 1187 c) Întinderea efectului întreruptiv. Reguli de calcul. şi cauzele de suspendare sau întrerupere prevăzute de lege.552). (1864). în principiu. 1. Noul Cod civil prevede reguli de calcul în funcţie de durata termenelor: pe săptămâni. În aceste cazuri. De asemenea. întreruperea prescripţiei împotriva debitorului principal sau contra fideiusorului produce efecte în privinţa amândurora (art. Potrivit art. efectele întreruperii prescripţiei se extind. (4) Dacă termenul este stabilit pe o lună şi jumătate sau pe mai multe luni şi jumătate.555). art. pe zile (art. Potrivit art. Aşa cum rezultă din art.441 alin. (2) Termenul se va împlini la 24 a ultimei zile. 2. întreruperea produce efecte relative. cursul prescripţiei se calculează potrivit regulilor stabilite în titlul III („Calculul termenelor”) din Cartea VI.543). art. 2542 NCC. (3) Cu toate acestea.433 alin. 2. termenul se va împlini la ora la care încetează programul normal de . 1.

actele de orice fel (deci.n.556 (privitoare la prezumţia efectuării în termen a actelor – n.1188 TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ lucru. Conform art. 2. respectiv cele care atrag efecte întreruptive) se socotesc făcute în termen. 2.554).556. d) Prezumţia efectuării în termen a actelor întreruptive de prescripţie. şi cele privitoare la regimul prescripţiei. 2. termenul se consideră împlinit la sfârşitul primei zile lucrătoare care îi urmează (art. . dacă înscrisurile care le constată au fost predate oficiului poştal sau telegrafic cel mai târziu în ultima zi a termenului până la ora când încetează în mod obişnuit activitatea la acel oficiu.).” c) Prorogarea termenului. Dacă ultima zi a termenului este o zi nelucrătoare. Dispoziţiile art.

254 in fine). dacă depăşirea acestuia a fost cauzată de motive temeinic justificate. in abstracto.522 NCC nu face o enumerare. Totodată. repunerea în termen este în Noul Cod civil o instituţie de aplicaţie generală. chiar dacă termenul de prescripţie s-a împlinit. care. (2) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât dacă partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile. lăsându-le la suverana apreciere a instanţei de judecată. supra. a domeniului repunerii în termen reglementată de Noul Cod civil. 2. 9 NCC). este mai puţin o cauză de suspendare a prescripţiei (forţa majoră îndeplineşte o astfel de funcţie. . 167/1958.522: „(1) Cel care. din motive temeinice. În consecinţă. În ultimă instanţă. Într-adevăr. 167/1958 (art. 19 din Decretul nr. Din cele ce precedă rezultă că repunerea în termen este un beneficiu legal. Sedes materiae. in concreto.532 pct.Prescripţia extinctivă în Noul Cod civil 1189 CAPITOLUL V REPUNEREA ÎN TERMENUL DE PRESCRIPŢIE 647. nici art. nr. a) Domeniul de aplicare. socotit din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au justificat depăşirea termenului de prescripţie”. ci se mulţumeşte să precizeze. în prezent. şi spre deosebire de suspendarea sau întreruperea prescripţiei. 2. a) Reglementare. în temeiul căruia titularul dreptului la acţiune poate să-şi valorifice dreptul în justiţie. consideraţiile teoretice şi jurisprudenţa creată în aplicarea art. cf. b) Justificare. sub aceeaşi denumire şi cu acelaşi regim juridic. Caracterizare generală. 19). cât mai ales o cauză de înlăturare a efectului prescripţiei împlinite prin repunerea părţii interesate în termenul de prescripţie. repunerea în termen a fost păstrată de Noul Cod civil. 255-257) sunt şi rămân pe deplin valabile şi în ce priveşte stabilirea. Ca şi în sistemul Decretului nr. în mod generic. 167/1958 (v. 2. potrivit art. aşa cum am văzut cu altă ocazie (supra. fundamentul repunerii în termen nu este altceva decât vechea maximă Contra non valentem agere. adică în situaţia în care titularul dreptului material la acţiune din motive temeinice nu a putut formula cererea de chemare în judecată înăuntrul termenului de prescripţie. cât şi a drepturilor nepatrimoniale a căror acţiune este supusă prescripţiei extinctive. atât în materia drepturilor patrimoniale. non currit praescriptio. Necunoscută în Codul civil. că este vorba de „motive temeinice”. sub aspectul domeniului repunerii în termen. art. 648. În acest fel se evită producerea efectelor prescripţiei extinctive în mod nejustificat. dar reglementată de Decretul nr. a „cauzelor de repunere în termen”. nu şi-a exercitat în termen dreptul la acţiune supus prescripţiei poate cere organului de jurisdicţie competent repunerea în termen şi judecarea cauzei. nr..

regulilor privind suspendarea. socotite din ziua când cel interesat a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au justificat depăşirea termenului de prescripţie. trebuie calificat tot ca termen de prescripţie extinctivă. Legea nu prevede natura acestui termen de 30 de zile. . nr.522 alin. iar aceasta dă posibilitate organului de jurisdicţie să treacă la judecarea pe fond a cauzei. şi. ci numai dacă a fost invocată de partea interesată. După cum rezultă din art. Totodată. cererea de repunere în termen. Potrivit art. c) Efectul repunerii în termen. 2 NCC. în caz de admitere. nr. 167/1958 (supra. 19 din D. chiar dacă în fapt (fizic) termenul de prescripţie era expirat. 2. pentru a fi admisibilă. iar nu de drept. prescripţia este socotită ca neîmplinită. repunerea în termen este judiciară. însă credem că. prin urmare. ca orice alt termen de prescripţie. mai sus citat. 167/1958). fiind supus. întreruperea şi chiar repunerea în termen. trebuie făcută în termen de 30 de zile.1190 TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ b) Condiţiile repunerii în termen. similar cu termenul de o lună prevăzut de art. repunerea în termen nu poate fi dispusă ex officio (precum se prevede în art.522. 19 din Decretul nr. 259). 2.

1 alin. Sistemul Decretului nr. zisă şi liberatorie. Deoarece obiectul prescripţiei extinctive constă numai în stingerea dreptului la acţiune (art. chiar dacă la data executării nu ştia că termenul prescripţiei era împlinit. substanţial. imperfectă. 20 alin. contestate sau nesocotite – atrage stingerea lui şi. a) Noţiuni generale. este. este „cea mai necesară ordinii sociale” (Bigot-Préameneu). înlăturarea răspunderii civile a subiectului pasiv. ca şi a obligaţiei corelative. titularul obligaţiei civile corespunzătoare nu mai poate fi tras la răspundere şi obligat să suporte consecinţele juridice prevăzute de lege sau stipulate de părţi. rămâne neatins nu numai dreptul subiectiv material. ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite. 21 din Constituţie. înlăturându-se răspunderea civilă a subiectului pasiv al raportului juridic de constrângere. se stinge numai „dreptul la acţiune” (în sens material). numai sub formă juridică incompletă. prin prescripţie. a dreptului subiectiv. în principiu. executarea unei prestaţii. adică pe cale de consecinţă. un mod de înlăturare a răspunderii civile. recunoaşterea unui drept ameninţat ori contestat . decurge următoarea consecinţă juridică: supravieţuirea. Dintre toate instituţiile dreptului civil. bineînţeles. 1 din Decretul nr. Din faptul că. Prin urmare. b) Natura juridică. 167/1958). P. ca urmare a stingerii dreptului material la acţiune neexercitat în termenul stabilit de lege. de a sesiza organul de jurisdicţie şi de a pretinde judecarea cauzei. dreptul procesual la acţiune. prin constrângere. Problema care s-a pus (şi se mai pune încă) în literatura de specialitate este aceea a determinării naturii juridice a dreptului la acţiune în sens material: drept subiectiv material. după ce am arătat că dreptul la acţiune în sens material este dreptul de a obţine condamnarea pârâtului sau. să permită „adecvarea dreptului la fapte” (G. deoarece este destinată să asigure înlăturarea incertitudinii din circuitul civil. Raynaud): neexercitarea dreptului material la acţiune în termenul stabilit de lege – termen socotit de legiuitor suficient de lung pentru restabilirea drepturilor subiective civile încălcate. care este un mod sau mijloc de achiziţiune a unui drept real. dimpotrivă. Prescripţia extinctivă.Concluzii finale 1191 CONCLUZII FINALE 649. întrucât accesul la justiţie este liber şi nu poate fi îngrădit din acest punct de vedere (art. prin aceasta. deoarece rămân ocrotite numai pe calea defensivă a excepţiunii. Marty. prescripţia extinctivă. ci şi. 1 din D. în alţi termeni. O confirmare a acestui fapt găsim în prevederile art. dreptul de a obţine. însă. 167/1958. art. desigur. adică dreptul de a intenta acţiunea. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale). spre deosebire de uzucapiune. substanţial sau simplu drept subiectiv procesual? În ce ne priveşte. nr. 167/1958 care dispun că debitorul care a executat obligaţia după ce dreptul la acţiune al creditorului s-a prescris nu are dreptul să ceară înapoierea prestaţiei.

în fapt. încălcat sau contestat de către subiectul pasiv. una este dreptul de a se bucura şi dispune de un bun (dreptul de proprietate) şi alta este dreptul de a pretinde altuia restituirea bunului deţinut în mod nelegitim sau. pe cale de a se naşte. O discuţie aparte o implică aşa-numitul drept de a cere executarea silită. o situaţie conflictuală născută sau. iminentă. adică de dreptul material la acţiune: dacă dreptul subiectiv material (ex. una este posibilitatea de a pretinde debitorului să furnizeze un anumit serviciu (să restituie suma împrumutată. Cu alte cuvinte. logic şi juridic. cu ajutorul forţei coercitive a statului. 405-4053) –. neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale etc. susţinută în dreptul nostru de către Mihail Eliescu. iar executarea silită a bunurilor şi veniturilor acestuia este calea efectivă pentru atingerea acestui rezultat.) şi altceva este puterea de a obţine. prin izvorul. Din acest motiv. pe cale silită. prin constrângere. dreptul subiectiv material („dreptul preexistent” sau „determinator”) este distinct de „dreptul sancţionator”. fără drept (dreptul la acţiunea în revendicare). după caz. cât şi de dreptul procesual la acţiune. executarea unei prestaţii. posibilitatea de a obţine un titlu executoriu nu este un scop în sine. Or. ci substanţială. în ce ne priveşte. prin constrângere. De vreme ce dreptul la acţiune în sens material este. de vreme ce asigură traducerea şi realizarea.1192 TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ sau. serviciul respectiv sau un alt echivalent (daune-interese). neobservarea condiţiilor de validitate pentru încheierea unui anume act juridic. de drept procesual civil – dovadă şi reglementarea distinctă a prescripţiei dreptului de a cere executarea silită în Codul de procedură civilă (art. material: reacţia dreptului. în speţă a dreptului civil. în esenţă. în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia cuprinsă în titlul executoriu. Într-adevăr. Deşi în prezent este dominantă opinia în sensul că dreptul de a obţine executarea silită are caracter procesual. spre ex. am ajuns la concluzia că acest drept este distinct atât de dreptul subiectiv material căruia îi asigură protecţia juridică. substanţial. pentru teza monistă asupra naturii juridice a dreptului la acţiune. posibilitatea de executare silită a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu ca prerogativă juridică trebuie să facă parte tot din acelaşi drept. conform căreia dreptul material la acţiune este dreptul de a obţine. aplicarea unei alte sancţiuni civile. dreptul de creanţă sau dreptul de proprietate) constă în posibilitatea titularului de a obţine un anumit avantaj sau folos material ori moral dintr-o situaţie juridică determinată. negat sau ignorat şi presupune. un drept subiectiv încălcat. respectiv posibilitatea titularului de a obţine realizarea silită a obligaţiei cuprinse într-un titlu executoriu. „dreptul unei persoane de a obţine satisfacerea pretenţiilor sale prin constrângere” – idee cu care sunt de acord toţi cei care admit autonomia acestui drept – însemnează că. a dreptului său material. a unor sancţiuni de drept civil. fiind o componentă a dreptului la acţiune în sens procesual. conţinutul şi structura lor specifice. prin urmare. recunoaşterea unui drept sau aplicarea altei sancţiuni civile şi. făcând obiectul unei prescripţii deosebite. dreptul material la acţiune se referă la posibilitatea titularului de a-şi realiza. fiind garanţia realizării lui silite. o astfel de concepţie nu este la adăpost de critică. tot astfel. cel puţin. ci este mijlocul şi prima etapă necesară atingerii scopului final al titularului dreptului la acţiune: satisfacerea. aceste din urmă prerogative (aşanumitele drepturi la acţiune în sens material) nu pot fi considerate ca având natură procesuală. altfel spus. poate comporta atât facultatea de a obţine obligarea sau . după expresia întrebuinţată de Mihail Eliescu. necesarmente. am optat.).. la încălcarea unor norme de drept civil (încălcarea dreptului creditorului sau violarea dreptului proprietarului. pe cale silită.

1 alin. recunoscut sau dobândit prin hotărâre. dar şi al faptului că. imprescriptibile extinctiv (dreptul de opţiune succesorală este . A contrario. Este. cât şi facultatea de a obţine executarea silită a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu (dreptul la acţiunea în executare sau dreptul de a cere executarea silită). în principiu. atât timp cât bunul nu este uzucapat de un terţ. ca urmare a caracterului perpetuu al acestui drept. este retroactiv desfiinţat. prescripţia dreptului material la acţiune este socotită a nu se fi întrerupt niciodată. şi nici cu dreptul procesual la acţiune – dreptul de a sesiza instanţa sau organul arbitral ori dreptul de a pune în executare silită titlul executor obţinut sau recunoscut prin lege. nr. Când titlul executoriu nu-l constituie o hotărâre judecătorească (ex. de încălcare prin acte săvârşite de către un terţ. dreptul de proprietate privată nu se poate pierde. 167/1958). acesta este rezervat. dreptul material la acţiune nu se confundă nici cu dreptul subiectiv substanţial. 1 din D. acţiunea în tăgada paternităţii sau acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei). cu excepţia cazurilor în care prin lege s-ar dispune altfel (de ex. de asemenea. drepturile la acţiune având un obiect nepatrimonial sunt imprescriptibile extinctiv. respectiv prin refuzul sau omisiunea de a săvârşi acte ce implică exerciţiul pozitiv al dreptului respectiv. titlul îşi pierde puterea executorie. dar într-o altă manieră. în speţă. iar în cazul hotărârilor judecătoreşti. în acest din urmă caz. ca şi când niciodată nu ar fi avut loc.. după caz. rezultă din hotărâre (în cazul unei acţiuni în constituire de drepturi). drepturilor la acţiune având un obiect patrimonial (art. În sfârşit. al drepturilor potestative de opţiune. efectul întreruptiv al prescripţiei dreptului la acţiune. care preexistă sau. înscrisurile notariale autentificate) dreptul material la acţiune se reduce practic la dreptul de a obţine executarea silită. ceea ce însemnează că. spre exemplu. în toate cazurile. cel interesat poate introduce o nouă acţiune pentru a obţine un alt titlu executoriu.Concluzii finale 1193 condamnarea pârâtului (dreptul la acţiunea în realizare sau în condamnare). care nu pot fi astfel împiedicate sau paralizate de către nicio altă persoană (adică. negativă. de către cei care urmează să suporte consecinţele juridice ale săvârşirii acelor acte). Cât priveşte domeniul sau câmpul de acţiune al prescripţiei extinctive. tot imprescriptibile sunt şi acele drepturi care nu sunt susceptibile de violare. după caz. Astfel înţeles. vechea hotărâre putând servi doar ca mijloc de probă. însemnează tot a exercita încă un astfel de drept. dacă reclamantul nu-şi valorifică dreptul de a obţine executarea silită în termenul de prescripţie prevăzut de lege. nimicit. A nu uza de un drept absolut. Este cazul. unele acţiuni de stat. situaţie în care. produs la data sesizării instanţei de judecată şi consolidat pe data rămânerii definitive a hotărârii. care sunt.. dacă dreptul la acţiunea în realizare nu este încă prescris sau este imprescriptibil. în speţă. în consecinţă. în cazul acţiunii în anulabilitatea căsătoriei. c) Domeniul prescripţiei. cum este cazul drepturilor potestative al căror exerciţiu constă în săvârşirea de acte juridice unilaterale. inclusiv posibilitatea de a pretinde recunoaşterea existenţei sau inexistenţei unui drept (dreptul la acţiune în constatare). şi anume într-o modalitate pur pasivă. imprescriptibilă extinctiv acţiunea în revendicare – mobiliară sau imobiliară – întemeiată pe dreptul de proprietate publică sau privată. în principiu. chiar şi puterea lucrului judecat.

vor fi aplicabile prevederile art. fie este împiedicat material. 7 alin. d) Termenul prescripţiei. În afara acestor termene. neavând curajul de a face acte de întrerupere. e) Începutul prescripţiei extinctive. consacrată atât de Codul civil (art. 167/1958 sau. marcat de data la care este socotit a fi împlinit (e). 1886). este soţ cu cel împotriva căruia trebuie să acţioneze). nu cunoaşte identitatea autorului faptului ilicit. 9 şi 11 din D. după cum există şi posibilitatea. pentru drepturile la acţiune privind drepturile de creanţă (art. respectiv un interval de timp mai lung sau mai scurt. marcat de data la care a început să curgă. 7 alin. 8. titularul dreptului la acţiune este victima unor acte de violenţă morală continuă. adică data când dreptul subiectiv (sau interesul legitim) este încălcat. cu condiţia însă ca dreptul la acţiune să fie prescriptibil extinctiv. ca împrejurări care atrag modificarea cursului prescripţiei fie în sensul de a opri temporar cursul acestuia (în cazul suspendării). ale art. fie chiar considerată a nu fi început deloc să curgă. f) Suspendarea. data naşterii dreptului la acţiune. art. 3 din Decretul nr. Sunt însă cazuri când aplicarea acestei reguli ar avea consecinţe inechitabile. adică să se considere că prescripţia nu este totuşi împlinită (f). inadmisibile. nr. civ. De lege lata. bineînţeles. cum am văzut. după caz. ori de câte ori nu se prevede un termen special de prescripţie. săvârşind acte sau fapte prin . Suspendarea şi întreruperea cursului prescripţiei extinctive sunt reglementate în mod unitar în Decretul nr. 167/1958).. a unor intervale de timp înăuntrul cărora trebuie exercitat dreptul material la acţiune. civ. 1890 C. deşi el este. şi.). acesta este guvernat de regula actioni non natae non praescribitur. Prin urmare. sub sancţiunea stingerii lui. mai scurte decât termenele generale de prescripţie extinctivă. de regulă. legea prevede reguli speciale privind începutul prescripţiei extinctive (cf. marchează şi începutul curgerii prescripţiei extinctive. nu a constatat viciile ascunse ale unui lucru ori ale unei lucrări executate. art. ca titularul dreptului la acţiune să fie repus în termen. 167/1958 (art. în termenii următori: „Prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul de acţiune” (art. De aceea. moral sau juridic să acţioneze (ex. În ce priveşte chestiunea începutului prescripţiei. Ca orice termen şi termenul de prescripţie are un început. un sfârşit. 167/1967) sau cazuri în care prescripţia extinctivă este fie suspendată sau întreruptă. după caz. 1890 C. 167/1958. o durată. Cursul prescripţiei poate fi însă suspendat ori întrerupt.1194 TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ socotit însă prescriptibil extinctiv. şi 30 de ani pentru drepturile la acţiune privind drepturile reale prescriptibile extinctiv (art. suprimat. întreruperea şi repunerea în termen. deoarece titularul dreptului la acţiune fie nu a cunoscut violarea dreptului său. 16-17). 2 şi 3. negat sau contestat. pentru motive temeinic justificate. De aceea. incompatibil cu regimul normal al prescripţiei extinctive). 3 din D. nr. fie în sensul de a suprima complet prescripţia începută şi a o înlocui cu un nou termen de prescripţie ori de câte ori titularul dreptului la acţiune iese din pasivitate. 13-15. cât şi de Decretul nr. 1). în dreptul civil sunt două termene generale de prescripţie: 3 ani. există numeroase termene speciale. De esenţa prescripţiei extinctive este existenţa unor termene de prescripţie.. deoarece lucrul nu a fost încă predat sau lucrarea n-a fost încă recepţionată.

1838-1843 C. Cât priveşte renunţarea la prescripţie. . de înlăturare a efectului prescripţiei împlinite prin repunerea părţii interesate în termenul de prescripţie. civ. coroborată cu prevederile art. care continuă să supravieţuiască. ci fie de plată. contestat sau negat (în caz de întrerupere). din motive justificate. am putut conchide că prescripţia stinge dreptul material la acţiune în sens material fără a afecta şi dreptul subiectiv în substanţa sa. fiind asigurată prin acţiune. În sfârşit. 1. În schimb. aceasta poate să aibă loc atât înainte de a fi invocată. de vreme ce prin invocarea prescripţiei se stinge numai dreptul material la acţiune. a dreptului la acţiune n-a avut legalmente loc. în cazul în care beneficiarul prescripţiei împlinite opune. după caz. nu se poate vorbi nici de existenţa vreunei obligaţii naturale. cât şi după invocarea prescripţiei câştigate. pe cale de acţiune sau de excepţiune. prescripţia câştigată conferă debitorului numai un drept de opţiune. 19 din Decretul nr. neputând fi lipsit de acest drept titularul dreptului subiectiv încălcat sau contestat. ori.). În măsura în care prescripţia nu operează de drept (ipso iure) stingerea obligaţiei sau. care. ci numai la cererea persoanei interesate (art. mai exact. pe baza unei analize aprofundate a dispoziţiilor legale incidente. efectul prescripţiei extinctive nu se justifică. care are drept efect consolidarea raportului juridic existent prin redobândirea dreptului la acţiune de către beneficiarul promisiunii). g) Efectul prescripţiei. prin recunoaşterea dreptului până atunci încălcat. subzistă în sarcina debitorului o obligaţie civilă imperfectă (obligaţie naturală). este mai puţin o cauză de suspendare a prescripţiei (forţa majoră îndeplineşte această funcţie). după stingerea dreptului la acţiune. 1 din D. 167/1958. de vreme ce poate fi ocrotit numai pe calea defensivă a excepţiunii. act sau fapt juridic neutru. Prescripţia nu operează de drept. totuşi. prin prescripţie. dar care poate fi executată de bunăvoie (art. În asemenea cazuri se poate solicita repunerea în termenul de prescripţie. 167/1958.. mai cu seamă. deşi nu poate opera suspendarea sau întreruperea prescripţiei extinctive. prescripţia câştigată. deşi într-o formă imperfectă. lipsită de sancţiunea specifică (acţiunea în justiţie). caz în care este vorba de renunţarea la beneficiul prescripţiei împlinite (dreptul de a invoca prescripţia). iar nu şi dreptul subiectiv însuşi. prin socotirea faptului că stingerea. fie a unei promisiuni de a o executa (în niciuna din aceste două ipoteze nu este însă vorba de o liberalitate. neimputabile titularului dreptului material la acţiune. 20 alin. şi anume dreptul de a se prevala sau nu de beneficiul prescripţiei împlinite. a dreptului la acţiune. 18 şi 20 din Decretul nr. fie de un contract de servicii gratuite. civ. În afară de acestea sunt şi alte situaţii când. credem. vechea maximă Contra non valentem agere non currit praescriptio. nr. îndeosebi a art. caz în care poate îmbrăca fie forma unei plăţi voluntare a obligaţiei prescrise. cât priveşte efectul prescripţiei extinctive şi modul cum aceasta operează. în condiţiile prevăzute de art. 167/1958). cât mai mult o simplă cauză generală de amânare a începutului prescripţiei (pentru imposibilitatea morală sau juridică de a acţiona) şi. câtă vreme obligaţia iniţială este şi rămâne intactă. în prezent. precum şi ori de câte ori subiectul pasiv părăseşte poziţia de împotrivire. Fundamentul acestui beneficiu acordat de lege titularului dreptului la acţiune îl constituie. 1841 C.Concluzii finale 1195 care pretinde satisfacerea sau realizarea dreptului său încălcat. deoarece.

care reclamă celeritate şi o foarte mare stabilitate. reglementarea şi efectul prescripţiei extinctive.500-2. fiind lipsite de un fundament juridic serios. intitulată „Despre prescripţia extinctivă. Analiza regimului prescripţiei extinctive a scos în evidenţă faptul că reglementarea actuală a prescripţiei. în acord cu realităţile social-economice şi ţinând seama de perspectiva integrării ţării noastre în Uniunea Europeană. 18 din Decretul nr.556) –. titlul III). este susceptibilă de îmbunătăţire şi perfecţionare. constând în necesitatea clarificării unor situaţii juridice incerte într-un timp rezonabil. de drept comun. deşi este superioară celei cuprinse în Codul civil. în niciun caz prescripţia extinctivă nu este o sursă de îmbogăţire pe nedrept. ceea este un prim aspect ce trebuie semnalat. Sistemul Noului Cod civil. în lipsa unei definiţii a dreptului la acţiune în sens material şi în prezenţa reglementării separate a prescripţiei dreptului de a cere executarea silită. De lege ferenda. 1. în opinia noastră. decăderea şi calculul termenelor” (art.500-2. cum s-a văzut. iar altele în Codul civil (1838-1843). ne mărginim în continuare să jalonăm principalele coordonate ale viitoarei instituţii. 2. în prezent. precum şi a stabilirii corelaţiei dreptului material la acţiune cu dreptul subiectiv civil şi. – în al doilea rând.1196 TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ 650. în materie civilă. singurele în măsură să decidă dacă vor sau nu să se prevaleze de efectele ei. atrăgând atenţia asupra câtorva aspecte mai semnificative. precum şi a cursului prescripţiei extinctive. fiind un lucru deja câştigat. ar trebui eliminate aceste carenţe. 167/1958 (art. bineînţeles. 2. reglementările actuale nu mai corespund integral realităţilor economice şi sociale. al prescripţiei extinctive (art. dispoziţiile art. în special raporturilor comerciale. 18. a) Precizări prealabile. niciun rost. Reglementarea separată a prescripţiei extinctive şi a uzucapiunii. în privinţa termenelor de prescripţie extinctivă. constând în faptul că prescripţia trebuie lăsată la îndemâna părţilor interesate. b) Noţiunea. a fost menţinută de noul cod. 167/1958 nu-şi au. în paralel cu perfecţionarea reglementărilor existente în materie. 19). mai ales. – în al treilea rând. – în sfârşit.544). astfel încât invocarea şi aplicarea ei din oficiu contravine însuşi fundamentului şi funcţiilor acesteia. dispoziţii importante privind regimul general al prescripţiei se regăsesc unele în Decretul nr. cu dreptul de a cere executarea silită. Noul Cod civil vine în întâmpinarea acestor nevoi şi imperative de politică legislativă prin fixarea unui nou cadru modern al desfăşurării raporturilor de drept privat. Deoarece în titlul III al tratatului am înfăţişat in extenso principiile şi elementele noii reglementări. . prescripţia extinctivă trebuie să reprezinte atât expresia unor interese generale. ceea ce ridică serioase şi vizibile dificultăţi de interpretare şi corelarea a acestora şi. După cum am văzut (supra. devine dificilă determinarea naturii juridice a acestor drepturi. Noul Cod civil reglementează distinct de uzucapiune (sau prescripţia achizitivă) într-o carte separată – Cartea VI. în consecinţă. 12. următoarele: – în primul rând. cât şi expresia intereselor particulare. Principalele carenţe ale reglementării actuale sunt. regimul general. de corectă aplicare a lor. în cadrul căruia un loc important îl ocupă şi noua reglementare a instituţiei prescripţiei extinctive.

O menţiune particulară trebuie făcută în legătură cu prescripţia garanţiilor reale. c) Domeniul prescripţiei.504 alin. să execute o anumită prestaţie. totuşi. Există însă şi excepţii de la aceste reguli. cu îmbunătăţiri substanţiale. ceea ce însemnează că şi în lumina Noului Cod civil prescripţia poate fi calificată ca mod de stingere a dreptului material la acţiune şi de înlăturare a răspunderii civile lato sensu. socotim utilă o astfel de definiţie.501-2. mobiliară sau imobiliară (art. Noul Cod civil conservă regula prescriptibilităţii dreptului la acţiune având un obiect patrimonial şi a celei privind imprescriptibilitatea dreptului la acţiune având un obiect nepatrimonial (art. prin prescripţie.Concluzii finale 1197 În al doilea rând. în mai multe privinţe. deşi dreptul material la acţiune este unic. 563 alin. noua reglementare preia.500). împlinirea prescripţiei). care să permită diferenţierea acestui drept faţă de dreptul subiectiv material. în noul Cod este reglementată în principal prescripţia dreptului la acţiunea condamnatorie (i. care se completează însă cu dispoziţiile de drept comun (art. termenele de prescripţie. doar a dreptului la acţiune. 2.502). 430 şi 431). Prin derogare de la regula accesorium sequitur principale. precum acţiunea în anularea căsătoriei (art. nu conţine decât o singură prevedere despre imprescriptibilitatea unor acţiuni în sens material. 669) ori dreptul la acţiunea în constatarea nulităţii absolute a unui act patrimonial sau nepatrimonial (art.e.512). 2). iar nu şi a dreptului subiectiv civil (art. prescripţia extinctivă este un mijloc de stingere numai a dreptului material la acţiune. Ca şi în cazul Decretului nr. 2. să respecte o anumită situaţie juridică sau să suporte orice altă sancţiune civilă. 2. 2. 2. fiind vorba de o instituţie de drept privat. ci numai la cererea persoanei interesate (art. sau dreptul la acţiunea de partaj (art. în materia garanţiilor reale. sunt în principiu imprescriptibile extinctiv dreptul la acţiunea în revendicare. . 301) ori acţiunea în tăgada de paternitate de către mamă sau soţul acesteia (art. substanţial şi care nu este afectat direct de stingerea. 2. după caz”). cel care a executat de bunăvoie obligaţia după ce dreptul la acţiune s-a prescris. la beneficiul termenului scurs sunt de asemenea posibile (art. fiind definit în sens larg. după caz. astfel încât să poată îngloba nu numai posibilitatea de a obţine condamnarea.515). sunt admisibile convenţii privitoare la regimul prescripţiei extinctive. cu ajutorul forţei publice.507). 167/1958.516). 2. ca şi în sistemul Decretului nr. cursul prescripţiei. regulile particulare privitoare la prescripţia dreptului de a obţine executarea silită rămânând incluse în Codul de procedură civilă. 2: „În sensul prezentului titlu. nu are dreptul să ceară restituirea prestaţiei. În sfârşit. Astfel. 2 pct. În al treilea rând. prevederile Decretului nr. a dreptului material la acţiune în sens restrâns). 2. cu excepţia cazului în care dreptul la acţiune este indisponibil ori derivă din contractele de adeziune. 167/1958. cum am arătat.500 alin. iar renunţarea la prescripţie sau. 3). prin drept la acţiune se înţelege dreptul de a constrânge o persoană. În consecinţă. Astfel. 2.504). după cum sunt prescriptibile extinctiv unele acţiuni nepatrimoniale tipice. art. chiar dacă la data executării nu ştia că termenul prescripţiei era împlinit. din considerente practice în primul rând. însă regimul prescripţiei este inovat. ci şi de a obţine executarea acesteia (cf. prescripţia nu operează de drept (art. de asigurare sau încheiate cu consumatorii (art. din punct de vedere normativ. 167/1958 şi le sistematizează pe probleme specifice (dispoziţii generale.

532 pct. dacă termenul de prescripţie a răspunderii penale este mai lung decât cel aplicabil acţiunii civile. acţiunea în răspundere civilă. ţinând seama de natura raporturilor contractuale ori extracontractuale ori de calitatea părţilor (cf. de 1. 1. unde ipoteca înscrisă este considerată că există cât timp nu este radiată şi atestă faptul că. în cod sunt prevăzute mai multe reguli particulare. Alături de cazurile de suspendare deja cunoscute şi devenite astfel tradiţionale. Este vorba mai ales de ipoteza negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînţelegerilor dintre părţi (art. pentru repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă care este supusă şi legii penale. cum este şi firesc. acţiunea în restituirea prestaţiilor. În plus. 2.532 pct. a celui cauzat prin violenţă ori agresiuni sexuale comise contra unui minor sau asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa (ii). ipoteca este în acelaşi timp un drept relativ autonom.518) pentru cazul acţiunilor reale prescriptibile extinctiv (i).523). a căror utilitate practică este incontestabilă.504). obligaţiile cu executare succesivă. ca şi în sistemul actual. care este determinată nu de data naşterii dreptului la acţiune. termenul de prescripţie a răspunderii penale se aplică şi dreptului la acţiunea în răspundere civilă (art.1198 TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ mobiliare şi imobiliare. 2. Această soluţie. 7). în cazul acţiunii în răspundere civilă delictuală. Or. 2. inspirată din dreptul german şi elveţian.): obligaţiile de a da sau a face. prescripţia dreptului la acţiune privind creanţa principală nu atrage şi stingerea dreptului la acţiunea ipotecară. În afară de această regulă. Spre deosebire de vechiul Cod civil şi de Decretul nr. doar bunurile mobile sau imobile ipotecate. acţiunea în anulabilitate. Desigur. deşi accesorie. 167/1958. principalul domeniu de aplicare a prescripţiei extinctive. Majoritatea acestor reguli speciale există şi în Decretul nr. ar fi trebuit să cunoască. . bucurându-se de o existenţă juridică proprie. art.524 şi urm. f) Suspendarea prescripţiei. în condiţiile legii. naşterea dreptului la acţiune (art. pentru repararea prejudiciului moral sau material cauzat unei persoane prin tortură ori acte de barbarie sau. răspunderea pentru vicii etc. Sub acest aspect. e) Începutul prescripţiei. Astfel. drepturile la acţiune având un obiect patrimonial. creditorul ipotecar va putea urmări. este de remarcat termenul de 10 ani (art. Sunt însă prevăzute şi termene speciale. 6) ori aceea a unei proceduri prealabile legale ori administrative în vederea soluţionării pe cale extrajudiciară a litigiului (art. şi în concepţia Noului Cod civil. că. pentru corelarea celor două prescripţii. 2 şi 10 ani. 167/1958. după împrejuri. ci de data la care titularul său poate efectiv să acţioneze. Noul Cod civil consacră şi alte cazuri. pentru anumite cazuri particulare. cu diligenţele cerute unui bonus pater familias. s-a prevăzut. s-a instituit o nouă regulă generală privind începutul prescripţiei. 2. după caz. 2.394). se armonizează şi cu regulile de carte funciară. nu se poate acţiona decât de la data când cel interesat a cunoscut sau. vor rămâne în continuare. În acest din urmă caz. sau pentru repararea prejudiciului adus mediului înconjurător (iii). d) Termenul prescripţiei. 2. însă numai în limita valorii acestor bunuri (art. termenul general de prescripţie rămâne la 3 ani.

în sensul că. în acelaşi timp. în afara prescripţiei extinctive. 167/1958. 2 in fine). stabilind totodată corelaţia dintre aceasta şi prescripţia extinctivă. dacă reclamantul din cererea iniţială. i) Situaţia termenelor de decădere. după caz. prescripţia este considerată întreruptă prin cerere iniţială. Fără pretenţia de a fi epuizat subiectul cercetat – vast. în termen de şase luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă. este însă respinsă ori anulată. în cazul cererii de chemare în judecată. efectul întreruptiv este dublu condiţionat (art. h) Repunerea în termen. 2. 2. Aceasta este valabil în orice ştiinţă. şi efectul întreruptiv de prescripţie al cererii de chemare în judecată. s-a reglementat situaţia în care. o nouă cerere putând fi făcută numai dacă dreptul material la acţiune nu s-a prescris încă). extrem de lunecos – şi nici certitudinea că soluţiile şi concluziile la care am ajuns – unele din ele în parte diferite faţă de opinia curentă sau. astfel încât a fost menţinută de Noul Cod civil (art. mai ales în „ştiinţa” dreptului. stinge şi puterea de lucru judecat înlăturând. 37-38. introduce o nouă cerere. după cum se ştie. iar plângerea penală adresată organelor de urmărire penală. supra. în sensul că acţiunea trebuie să fie admisă şi hotărârea să fie pusă în executare în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită (în caz contrar.523). sensibil diferite de cele de prescripţie. suprimându-se doar dreptul organului de jurisdicţie de a dispune repunerea în termen din oficiu. În acest din urmă caz. complex şi. v. 2. fără a i se putea reproşa totuşi inacţiunea sau neglijenţa.543 alin. * * * În loc de încheiere. mai puţin riguroase. .550). la nivel de principiu. fiind întrebuinţată de către instanţele noastre cu multă înţelepciune. cu condiţia însă ca noua cerere să fie admisă în fond (art. 2. de la prescripţie (art. În sfârşit. s-a dovedit utilă.547)1). Pentru prima dată Noul Cod civil cuprinde şi o reglementare generală.Concluzii finale 1199 g) Întreruperea prescripţiei. stingerea. dacă în cazul recunoaşterii începe să curgă o nouă prescripţie de acelaşi fel. se acoperă o gravă lacună a legislaţiei civile în vigoare. Orice început are şi un sfârşit. dominantă. Această instituţie. 3). a fost reglementată drept cauză distinctă de întrerupere a prescripţiei. dacă din lege (sau convenţia părţilor) nu rezultă în mod neîndoielnic că un anumit termen este de decădere. 2. 1) Cu privire la delicata chestiune a delimitării prescripţiei extinctive faţă de decădere. deopotrivă. a dreptului de a obţine executarea silită. Sub aspectul întreruperii. nr. Totodată. există şi sancţiunea decăderii (forcluziunii) pentru neexercitarea unui drept într-un anumit termen. a acestei instituţii (art. cererea de chemare în judecată. Se evită astfel ca pentru motive pur formale titularul dreptului la acţiune să fie expus riscului împlinirii prescripţiei. fără a fi judecată. prin prescripţie.545-2. pe fond. sunt şi rămân aplicabile regulile. Cât priveşte efectul întreruperii.539 alin. introdusă prin Decretul nr. din motive formale. au fost prevăzute noi cazuri de întrerupere (punerea în întârziere a debitorului). Prin reglementarea regimului termenelor de decădere. asimilată în prezent cererii de chemare în judecată.

credem. cu satisfacţia unui travaliu intelectual extraordinar. însă am considerat că este de datoria noastră să ne exprimăm poziţia. cu sau fără rezerve.1200 TRATAT DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ majoritară – sunt infailibile. totuşi. ea a fost. Într-o materie în care s-au scris zeci de tratate. Fac mărturie nesfârşitele discuţii privind fundamentul. şi. mai ales. v° Novation). que dans la connaissance des véritables” (Répertoire de Merlin. unanim acceptată în orice legislaţie serioasă. de ce nu. Deşi este vorba de o instituţie juridică milenară. uneori. ajunşi la capăt de drum. cu sentimentul datoriei împlinite şi. teze de doctorat sau monografii şi sute. chiar dacă. neîndestulător. demersul nostru pare să fie minor. ne-am convins şi cu această ocazie. Totuşi. că prezentul tratat oferă o imagine mai închegată şi. oricum. este departe de a-şi fi epuizat toate secretele sau de a-şi fi devoalat toate virtuţile. natura juridică sau mecanismul său de funcţionare. . Departe de a se fi încheiat. mii de studii. Am fost nevoiţi să ne implicăm în aceste dispute şi să optăm pentru un punct de vedere. mai corectă ori mai apropiată de ceea ce este cu adevărat prescripţia extinctivă în dreptul român. putem spune că am dobândit şi o certitudine: „La science du droit consiste autant dans la réfutation de faux principes. singulară ori contrară opiniei majoritare. aceste discuţii par astăzi mai insolubile ca oricând. prescripţia. poate. note ori articole de specialitate.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful