1

Şef lucr.dr. Lavinia Noveanu
2012
CURSUL 3
Fiziologia neuronului
FIZIOLOGIE GENERALĂ
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “V.BABEŞ” TIMIŞOARA
DISCIPLINA DE FIZIOLOGIE
DEPARTAMENTUL DE ŞTIINŢE FUNCŢIONALE
2
CUPRINS
1.Organizarea morfo-funcţională a ţesutului nervos
1.1. Neuronul
1.2. Celulele gliale
2. Potenţialul de repaus neuronal
3. Potenţialul de acţiune neuronal
3.1. Fazele potenţialului de acţiune
3.2. Perioadele excitabilităţii neuronale
4. Conducerea excitaţiei prin fibra nervoasă
4.1. Conducerea excitaţiei prin fibrele amielinice
4.2. Conducerea excitaţiei prin fibrele mielinice
4.3. Legile conducerii prin axon
3
OBIECTIVE
Studentul trebuie să:


Discute particularităţile morfologice şi funcţionale ale neuronului şi ale
celulei gliale


Definească şi să descrie factorii determinanţi ai potenţialului de repaus
neuronal


Descrie şi să reproducă grafic fazele potenţialului de acţiune neuronal


Integreze cunoştinţele referitoare la transportul pasiv prin canale ionice
voltaj –

dependente cu fazele potenţialului de acţiune neuronal


Descrie perioadele excitabilităţii neuronale şi să integreze cunoştinţele
referitoare la dinamica canalului de Na
+

voltaj – dependent cu perioadele
excitabilităţii neuronale


Enumere caracteristicile principalelor tipuri de fibre nervoase


Descrie mecanismul conducerii excitaţiei prin fibra nervoasă amielinică şi
mielinică şi să discute rolul tecii de mielină în conducerea excitaţiei


Discute legile conducerii prin axon
4
1. ORGANIZAREA MORFO –

FUNCŢIONALĂ
A ŢESUTULUI NERVOS
SISTEMUL NERVOS CENTRAL (SNC)
÷ măduva spinării
÷ encefalul (creierul)
SISTEMUL NERVOS PERIFERIC (SNP)
÷nervii cranieni (nr.12)
÷nervii spinali (nr.31)
÷ganglionii anexaţi nervilor spinali şi cranieni
ŢESUTUL NERVOS -

cuprinde 2 tipuri

de celule:


Neuronii
÷

celule specializate cu rol în

generarea

şi conducerea

excitaţiei
÷

reprezintă

unitatea morfo-funcţională

a sistemului nervos (SN)


Celulele gliale (nevrogliile)
÷

celule de susţinere cu rol trofic

şi de protecţie
5
1.1. NEURONUL
Celulă uninucleată (nucleu central), alcătuită din corp şi prelungiri


CORPUL CELULAR

(pericarion)
÷

formează nuclei (substanţa cenuşie din SNC) şi ganglioni (SNP)
÷

membrana celulară = NEURILEMĂ
÷

citoplasma = NEUROPLASMĂ


PRELUNGIRI NEURONALE: dendrite şi axon
Tip neuron Nr.prelungiri
Unipolari
1 axon care se divide în “T”
÷dendrita spre periferie
÷axonul pătrunde în SNC
Bipolari
1 axon şi 1 dendrită la polii
opuşi ai celulei
Multipolari
1 axon şi 2-12 dendrite
6
Caracteristici AXON (fibra nervoasă) DENDRITE
Lungime Variabilă (de ordinul µm
până la 1 m)
Se grupează în fascicule
sau tracturi (substanţa albă
din SNC) şi în nervi (SNP)
Redusă (de ordinul µm
până la 1 mm)
Tip de
ramificare
Colaterale perpendiculare
Terminaţii butonate
Variabil (de la simplu
la foarte complex)
Suprafaţă Netedă, frecvent cu teacă
de mielină
Netedă sau cu spini
dendritici, neacoperită
Funcţie Conduce excitaţia eferent,
fără decrement
Conduce excitaţia
aferent, cu decrement


Membrana celulară la nivelul axonului = AXOLEMĂ


Citoplasma axonului = AXOPLASMĂ


NERVUL = ansamblu de fibre nervoase (axoni)
PRELUNGIRILE NEURONALE
7
TIPURI DE CANALE IONICE NEURONALE
Tip canal ionic Localizare Rol
Canale pasive de
“scurgere”

de Na
+
/K
+
Pe toată lungimea
neurilemei
Menţinerea
potenţialului
de repaus
Canale operate de ligand:
Na
+
, K
+
, Cl
-

sau Ca
2+
Dendrite, pericarion Transmiterea
sinaptică
Canale voltaj –

dependente
Na
+

şi K
+
Axon Transmiterea
potenţialului
de acţiune
prin fibra
nervoasă
8
Tip neuroni Caracteristici
SENZITIVI
au dendritele în legătură cu receptori sensibili
la stimuli din mediul extern şi intern al
organismului
MOTORI transmit comenzi prin axonul aflat în legătură cu
organele efectoare
INTERCALARI
(interneuroni)
se găsesc numai în SNC
sunt neuroni de asociaţie care realizează legătura
dintre neuronii senzitivi şi neuronii motori
CLASIFICAREA FUNCŢIONALĂ A NEURONILOR
9
TECILE AXONULUI
Teacă Axonul din SNP Axonul din SNC
Teaca de mielină
(discontinuă)
Produsă de celula
Schwann: o singură
celulă produce mielină
pentru un singur axon
Produsă de
oligodendrocite:
o singură celulă
produce mielină pentru
mai mulţi axoni
Teaca Schwann
(discontinuă)
Cuprinde celule
Schwann dispuse la
periferia tecii de mielină
Rol în sinteza mielină
Rol în regenerarea
axonului
Nu prezintă
Teaca Henle
(continuă)
De natură conjunctivă
Acoperă teaca
Schwann
Rol de protecţie
Nu prezintă
10
TEACA DE MIELINĂ


Structură lipidoproteică dispusă în straturi concentrice în jurul
axolemei
÷

acoperă majoritatea fibrelor nervoase = fibre mielinice
÷

lipseşte la nivelul fibrelor nervoase cu diametrul <

2 µm = fibre
amielinice


Prezintă discontinuităţi numite noduri Ranvier, permeabile pentru
fluxuri ionice necesare conducerii excitaţiei prin fibra nervoasă


Rol de izolator electric 

creşte viteza de conducere a excitaţiei
11
CARACTERISTICI
÷

celulele interstiţiale ale ţesutului nervos
÷

număr de 10 x mai mare decât neuronii
÷

se divid intens
ROLURI
1. MACROGLIA


Astrocitele

(cele mai numeroase în SNC)
÷

reprezintă suportul mecanic al ţesutului nervos
÷

produc factori de creştere necesari supravieţuirii neuronale
÷

captează glucoza din sânge şi stochează glicogen
÷

captează neurotransmiţători difuzaţi din fanta sinaptică


Celulele Schwann: produc teaca de mielină în SNP


Oligodendrocitele: produc teaca de mielină în SNC
2. MICROGLIA: fagocitează resturile rezultate din leziunile SNC
1.2. CELULELE GLIALE
12
2. POTENŢIALUL DE REPAUS NEURONAL
DEFINIŢIE -

diferenţa de potenţial dintre

suprafaţa

internă – electric negativă şi
suprafaţa externă – electric pozitivă, în
condiţii de repaus
DETERMINARE

-

tehnica microelectrozilor
VALOARE -

70 mV (-60 mV ÷-90 mV)
FACTOR DETERMINANT


repartiţia inegală a sarcinilor
electrice de o parte şi de alta a
membranei


diferenţa între concentraţia
extracelulară şi intracelulară a
ionilor de Na
+
, K
+

şi Cl
-
13
IONI Concentraţia
intracelulară (C
ic

)
Concentraţia
extracelulară (C
ec

)
Na
+
14 mEq/l 140 mEq/l
K
+
140 mEq/l 4 mEq/l
Cl
-
7 mEq/l 100 mEq/l
Fiecare ion participă la generarea potenţialului de repaus printr-un
potenţial de echilibru electrochimic

(E
(mV)

) = valoarea potenţialului
membranar

care opreşte fluxul transmembranar al

ionului
GRADIENT CHIMIC
Extracelular
Intracelular
GRADIENT ELECTRIC
Na
+
K
+
Cl
-
(+)
(-)
Na
+
K
+
Cl
-
14
(a) Ecuaţia NERNST:

potenţialul de echilibru electrochimic al unui
ion depinde de gradientul de concentraţie şi sarcina electrică a
ionului
1. E
(mV)

Na
+

= + 61 mV


potenţialul de echilibru al Na
+

este departe

de valoarea
potenţialului de repaus
ic
ec
C
C
log 61 (mV) E × =
Pentru ANIONI (Cl
-
)
Pentru CATIONI (Na
+
, K
+
)
ec
ic
C
C
log 61 (mV) E × =
15
2. E
(mV)

K
+

= -

94 mV
potenţialul de echilibru
al K
+

este apropiat de
valoarea potenţialului de
repaus
3. E
(mV)

Cl
-

= -

80 mV
potenţialul de echilibru al
Cl
-

este egal cu potenţialul
de repaus (contribuţia Cl
-

este redusă)
16
(b) Ecuaţia Goldman-Hodgin-Katz

= potenţialul de repaus
reprezintă suma potenţialelor de echilibru ale ionilor şi depinde de
permeabilitatea

relativă

(P) a membranei pentru fiecare ion
Unde:
V
m

= potenţialul de repaus
R = constanta gazelor
T = temperatura (°K)
F = contanta Faraday
[ ]
o

= C
ec

, [ ]
i

= C
ic
P = permeabilitate relativă
17
FACTORII CARE MENŢIN POTENŢIALUL DE
REPAUS NEURONAL
1.

Permeabilitatea membranei în REPAUS


este de 50 –

100 de ori mai mare pentru K
+

comparativ cu Na
+
÷

există la valoarea potenţialului de repaus canale de “scurgere”

de
Na
+
/K
+

care permit un eflux de K
+

>>influxul de Na
+
÷

dimensiunea mare a moleculei hidratate de Na
+
PK
+

= 50



100 ×

PNa
+


Factori PASIVI
÷

Permeabilitatea relativă (P) a membranei în condiţii de repaus
÷

Echilibrul de membrană Donnan


Factor ACTIV



pompa Na
+
/K
+
18
2. Echilibrul de membrană DONNAN


existenţa

anionilor proteici intracelulari nedifuzibili (A
-

= 65 mEg/l)
determină redistribuirea ionilor difuzibili, conform gradientului lor
electrochimic


echilibrul Donnan

este atins când
fluxul ionic transmembranar
determinat de gradientul chimic

(forţe de difuziune) egalează fluxul
ionic transmembranar determinat de
gradientul electric

(forţe electrice)
19
3. Pompa Na
+
/K
+


transportă 3 Na
+

spre exterior

şi 2 K
+

spre interior

pe baza

energiei eliberate de

1 ATP 

consumă

50% din energia
neuronală


este o pompă electrogenică

 creează o diferenţă de potenţial
de – 4 mV care se adaugă la

valoarea potenţialului de repaus


asigură gradientul electrochimic

al ionilor difuzibili 

întreţine
fluxul de ioni transmembranar prin canale de “scurgere”

de
Na
+
/K
+
20
3. POTENŢIALUL DE ACŢIUNE NEURONAL
DEFINIŢIE:

modificarea

temporară şi
rapid reversibilă

a diferenţei de potenţial
transmembranar, sub acţiunea unei
excitaţii cu valoare prag
 La locul excitaţiei membrana devine:
÷ electric - pozitivă la interior
÷ electric - negativă la exterior
PARAMETRII
÷ valoare prag: - 55 mV
÷ valoare maximă: + 30 mV, + 45 mV
÷ amplitudine: ~

120 mV
÷ durata: ~

2 msec
Tehnica microelectrozilor
21
1. Stimul electric = stimul cu valoare prag
2. Influx nervos = stimul cu intensitate subprag

(<

15 mV)


generează mici depolarizări locale numite POTENŢIALE LOCALE
÷

nu se propagă
÷

se sumează temporo-spaţial până la valoarea prag
FACTOR DETERMINANT -

atingerea potenţialului prag =

-

55 mV


Sumaţia spaţială -

potenţialele
locale sunt generate simultan

în
mai multe puncte ale membranei


Sumaţia temporală -

potenţialele
locale sunt generate succesiv

în
acelaşi punct al membranei
22
3.1 FAZELE POTENŢIALULUI DE ACŢIUNE
NEURONAL
1. PREPOTENŢIALUL


depolarizarea membranei până la valoarea

prag (-55 mV) prin
sumarea temporo



spaţială a potenţialelor locale


corespunde cu

permeabilizare parţială a membranei pentru Na
+
sub acţiunea excitantului cu intensitate prag
2. POTENŢIALUL VÂRF (SPIKE) are două faze:


depolarizarea


repolarizarea
23
DEPOLARIZAREA (-55 mV ÷+ 30 mV, + 45 mV)


creşterea bruscă a permeabilităţii membranei pentru Na
+

(600 x)
prin canale ionice de Na
+

voltaj-dependente



influx de Na
+


declanşarea unui circuit feedback pozitiv al influxului de Na
+

prin
care depolarizarea creşte influxul de Na
+



activarea rapidă şi
progresivă a canalelor de Na
+

voltaj –

dependente


apariţia unui overshoot: de la 0 mV ÷+45 mV
24
REPOLARIZAREA (+ 30 mV, + 45 mV ÷- 70 mV)


revenirea potenţialului la valoarea de repaus


oprirea influxului de Na
+

prin inactivarea bruscă

a canalelor de
Na
+

voltaj-dependente


creşterea lentă a efluxului de K
+
prin canale voltaj-dependente
÷

debutează cu o

întârziere de 0,3 msec

din momentul atingerii
potenţialului prag
÷

atinge valoarea maximă

(300 x) în momentul inactivării canalelor
de Na
+
25
3. POSTPOTENŢIALUL POZITIV (hiperpolarizarea)


efluxul de K
+

asigură

restabilirea potenţialului de repaus



numărul de sarcini (+) care au intrat în celulă odată cu Na
+
va fi
egal cu numărul de sarcini (+) care părăsesc celula odată cu K
+


efluxul de K
+

scade lent

determinând o uşoară

hiperpolarizare
a membranei (-80 mV) 

activarea pompei Na
+
/K
+

care
restabileşte echilibrul electrochimic
26
PRA = perioadă refractară absolută
PRR = perioadă refractară relativă
PNE= perioadă normoexcitabilă
3.2. PERIOADELE EXCITABILITĂŢII NEURONALE
PRINCIPIU: excitabilitatea neuronală
depinde de

dinamica porţilor canalelor de
Na
+

în timpul fazelor PA:
÷ canal în stare repaus
÷ canal activat
÷ canal inactivat
27
1. PERIOADA REFRACTARĂ ABSOLUTĂ


membrana este

inexcitabilă: lipsa de
răspuns la orice stimul


cuprinde:
÷

faza de depolarizarea rapidă



canalele
de Na
+

sunt activate
÷

prima parte a repolarizării



canalele de
Na
+

sunt inactivate
28
2. PERIOADA REFRACTARĂ RELATIVĂ


membrana este

hipoexcitabilă: răspuns
incomplet (amplitudine scăzută), la stimuli
cu intensitate supraprag


cuprinde ultima parte a repolarizării şi
postpotenţialul pozitiv 

există un număr
scăzut de canale de Na
+

ajunse în stare
de repaus
29
3. PERIOADA NORMOEXCITABILĂ


membrana are excitabilitate normală:
răspuns complet (amplitudine maximă)
la stimuli cu intensitate prag conform
legii “totul sau nimic”


cuprinde potenţialul de repaus 

toate
canalele de Na
+

sunt în repaus
30
4. CONDUCEREA EXCITAŢIEI PRIN FIBRA
NERVOASĂ
DEFINIŢIE: funcţia de conducere a PA prin membrana
prelungirilor neuronale
1. CONDUCEREA PRIN DENDRITE


aferent

-

de la periferie spre pericarion


cu decrement

-

cu pierderi

ale

amplitudinii PA


participă la sumarea temporo –

spaţială
până la atingerea potenţialului prag la nivelul conului axonal
31
2. CONDUCEREA PRIN AXON


eferent -

de la pericarion spre butonul terminal


fără decrement - fără pierderi ale amplitudinii PA
÷

debutează la nivelul conului axonal  număr maxim de canale de
Na
+

voltaj – dependente (prag de excitabilitate scăzut)
÷

constă în autopropagarea regenerativă PA
÷

viteza depinde de rezistenţa electrică (invers proporţională cu
diametrul fibrei) şi prezenţa tecii de mielină (izolator electric)
32
Grupe Sub
grupe
Viteza
(m/s)
DISTRIBUŢIE
A (+M) Alfa (o) 60 -

120
Fibre motorii somatice
Fibre ale sensibilităţii proprioceptive
Beta (β) 30 -

70
Fibre ale sensibilităţii tactile
Gama (¸) 15 -

30
Fibre eferente ale fusului neuromuscular
Delta (A) 5 -

30
Fibre ale sensibilităţii termice
Fibre rapide ale sensibilităţii dureroase
B (+M) - 3 -

15
Fibre ale sensibilităţii interoceptive
Fibre vegetative motorii preganglionare
C (-M) - 0,5 -

2
Fibre vegetative motorii postganglionare
Fibre lente ale sensibilităţii dureroase
(+) M = fibre mielinice; (-

M) = fibre amielinice
CLASIFICAREA FIBRELOR NERVOASE
33
ETAPE
1. DEPOLARIZAREA LOCALIZATĂ


apare la nivelul conului axonal care devine

zonă activă
÷

electric

pozitivă la interior
÷

electric

negativă la exterior
4.1 CONDUCEREA EXCITAŢIEI PRIN FIBRELE
AMIELINICE


sunt

fibre nervoase de tip C

- subţiri (diametrul 0,5 –

1 µm) şi cu
viteza de conducere mică

(0,5 –

2 m/sec)
34
2. APARIŢIA CURENŢILOR ELECTRICI LOCALI HERMANN


între

zona activă

şi zonele adiacente



sarcinile pozitive înlocuiesc
sarcinile negative, atât la exteriorul cât şi la interiorul membranei
÷

zona activă

se repolarizează şi se află în perioada refractară


asigură

conducerea unidirecţională a excitaţiei
÷

zona

adiacentă

atinge pragul pentru generarea unui nou PA
CURENŢI LOCALI
HERMANN
35
3. PROPAGAREA CURENŢILOR LOCALI HERMANN


curenţii locali HERMANN se propagă din

aproape în aproape pe
distanţe de 16 -

60 mm (lungimea de undă a influxului nervos)


atingerea potenţialului prag generează un PA autopropagat


viteza de conducere este

redusă

 există un Nr. |

de canale de
“scurgere”

de Na
+
/K
+


consumul energetic este mare (Nr. |

de pompe Na
+
/K
+
activate)
36
4.2. CONDUCEREA EXCITAŢIEI PRIN FIBRELE
MIELINICE
ETAPE
1. DEPOLARIZAREA LOCALIZATĂ


apare la nivelul conului axonal care devine zonă activă
÷

electric pozitivă la interior
÷

electric negativă la exterior


sunt fibre nervoase de tip A -

groase (diametru de 3 –

20 µm) şi
viteză de conducere mare (5 –

120 m/sec)


fibre nervoase de tip B - subţiri (diametru 1-3 µm) şi viteză de
conducere mică

(3 –

15 m/sec)
37
2. PROPAGAREA EXCITAŢIEI


este “saltatorie”

de la un nod Ranvier

la altul


depolarizarea unui nod Ranvier determină:
÷

propagarea electrotonică a depolarizării (curenţi ionici Stämpfli) 

difuziunea Na
+

prin axoplasmă până la următorul nod Ranvier
÷

atingerea potenţialului prag 

generarea unui PA autopropagat la
nivelul următorului nod Ranvier
38


Viteza de conducere este mare:
÷

teaca de mielină are rol de izolator electric
÷

există un număr mare de canale de Na
+

voltaj –

dependente la
nivelul nodului Ranvier
÷

direct proporţională cu diametrul axonului mielinizat şi distanţa
dintre noduri


Consumul energetic este redus (Nr.+

pompe Na
+
/K
+
activate)
V (m/s) = 6 ×

diametru axon (µm)
EXEMPLU:


Cea mai groasă fibră nervoasă
motorie mielinizată cu diametrul
de 20 µm va avea o viteză de
conducere de 120 m/sec
39
Leziunea axonului în SNP Leziunea axonului în SNC
ALTE CAUZE


degenerescenţa Walleriană prin întreruperea transportului axonal


scăderea metabolismului neuronal prin refrigerare


blocarea canalelor de Na
+

prin anestezie locală (novocaină)
1. LEGEA INTEGRITĂŢII FIZIOLOGICE


fibra nervoasă secţionată

sau parţial lezată, comprimată

sau
tracţionată NU poate conduce excitaţia
4.3. LEGILE CONDUCERII PRIN AXON
Prezenţa tecii Schwann Absenţa tecii Schwann
Regenerare axonului
1 -

4,5 mm/zi
Vindecare prin cicatrizare şi
pierderea axonului
40
4. LEGEA CONDUCERII NEDECREMENŢIALE


conducerea excitaţiei se face

fără scăderea amplitudinii
potenţialului

de acţiune propagat

de-a lungul fibrei, respectând
legea “totul sau nimic”
2. LEGEA CONDUCERII IZOLATE


fibrele nervoase conduc izolat impulsurile excitaţia NU se
transmite la fibrele învecinate
3. LEGEA CONDUCERII BILATERALE


fibra nervoasă excitată la mijlocul ei
conduce excitaţia în ambele sensuri
÷

ortodromic spre butonul axonal
÷

antidromic

spre pericarion

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful