Aspecte generale legate de fizionomia razboiului secolului XXI

MUTAŢII SEMNIFICATIVE ÎN FIZIONOMIA RĂZBOIULUI SECOLULUI XXI

paradigma strategică.INTRODUCERE Pe fundalul transformărilor fundamentale determinate de cunoaştere. altădată aparţinând clasei politice. Războiul viitorului este o tot continuare a politicii prin mijloace specifice armate. în trecut. „Războiul cunoaşterii“ din secolul al XXI-lea va reflecta progresia gândirii militare dincolo de primele sale concepţii asupra războiului electronic. va trebui să ia în considerare. economică. culturale şi informaţionale (care sunt deja globalizate. Acest lucru este impus de noile tipuri de ameninţări şi de vulnerabilităţi. Editura Antet. de decalajele imense care există în lume şi se amplifică pe zi ce trece. formele şi procedeele de luptă). creşte rolul armelor de înaltă precizie.22. se produc şi se vor produce în arta militară. p. conducerea acţiunilor de luptă. Războiul cunoaşte o extensie semnificativă în domeniile non-militare. Războiul viitorului este o materializare a viitorului războiului. Bazele de opoziţie ale unui stat Alvin şi Heidi Toffler. armatele îşi vor schimba orientarea prioritară către spaţii cu o orientare către timp. într-o formă sau alta. 1 . socială şi morală) care se dezvoltă asimetric şi haotic. războiul atât de devastator. decizia politică. şi nu numai armate. tranziţiilor de la economiile de forţă brută la economiile de forţă a creierului.concepţia. deci ale tuturor) şi configurează viitorul economic şi social al planetei. Violenţa de tip militar devine tot mai dependentă de tehnologiile intensive ale cunoaşterii. mai apoi. Război şi antirăzboi. de prezenţa. de criza profundă (politică. structurile economice. Datorită remarcabilelor transformări în viitorul şi natura războiului însuşi. pentru rezolvarea (chiar şi prin forţă) a unor diferende care afectează comunitatea internaţională. dincolo de actualele definiţii ale „războiului de comandă şi control“ şi chiar dincolo de noţiunea mai generală de „război al informaţiilor“. armament şi tehnică. ca precondiţie esenţială ca armatele statelor democratice să poată angaja războiul. va deveni în curând „războiul prin forţa creierului“1 în care tehnologia determină strategia. tipologia. războiul îşi schimbă fizionomia . Supravieţuirea în zorii secolului XXI. 1995. necesitatea consensului opiniei publice. Nimeni nu se mai îndoieşte azi de metamorfozele care s-au produs. prin aplicarea forţei brute şi. statele acţionează din ce în ce mai mult împreună. Bucureşti. mecanice. După cum se observă. în coaliţii şi alianţe. doctrina acţiunii (pregătirea trupelor. a războiului în viaţa societăţii.

mutaţii în structura şi fizionomia luptei armate datorate armamentelor ucigaşe şi non-ucigaşe. probabil. din zona reţelelor traficanţilor. sfera informaţională şi spectrul electromagnetic. vor constitui instrumentele raţionale prin care se pot formula concluzii referitoare la: mutaţiile privind acţiunea legităţilor şi principiilor care guvernează fenomenul luptei armate şi. totodată. ca şi a altora ce vor decurge din ele. având tendinţa de a se intelectualiza.contra altui stat s-au restrâns foarte mult şi. ştiinţa va deveni principalul vector de putere politică. răului planetei se vor amplifica. aerian. Necesitând o abordare concretă. influenţele pe care noua tehnologie şi tehnică de luptă cu un înalt nivel de interactivitate le va avea asupra conflictelor militare viitoare. tendinţele privitoare la normarea militară în mediul „război“ şi „nonrăzboi“ din perspectiva axiologică. praxiologică şi morală. pe câmpul de luptă vor convieţui atât armele ucigaşe. crimei. cosmic. războiul va avea caracter multidimensional şi se va desfăşura în toate mediile: terestru. armele inteligente vor fi capabile să evite vătămările fără discernământ şi să lovească obiectivele cu precizie. fenomenului „luptă armată“ în special. . din proliferarea sărăciei. realizarea superiorităţii urmând a viza toate aceste medii. organizării militare şi purtării războiului. aşteptându-ne ca ponderea s-o deţină cele din urmă. maritim. societate şi om. dar mai ales pe cele care privesc cosmosul. în spectrul electromagnetic şi în sfera informaţională. cunoaşterea în general. multilaterală: schimbarea paradigmelor fenomenului război datorită „militarizării” puternice ale ştiinţelor fundamentale despre natură. economică. acţiunea militară îşi va schimba fizionomia. în timp ce vulnerabilităţile şi ameninţările non-statale. care vin din decalajele economice foarte mari între regiuni geografice. spaţial. vor dispărea. din extremismul etnic şi religios. Acestea au fost abordate în contextul istoric actual marcat de progresul vertiginos al revoluţiei ştiinţifice şi tehnice şi de schimbările din domeniile armamentelor. Formularea acestor ipoteze. cât şi cele non-ucigaşe. către sfârşitul acestui secol. socială şi militară.

meteorologia. toată tehnica unui timp. la care ar trebui să contribuie toate ştiinţele: geografia. căci el rezumă o întreagă epocă istorică. Aşa că adevăratul studiu adâncit al războiului ar conţine o întreagă enciclopedie a timpului. dreptul etc. biologia. fizica. etica. Războiul este mult mai mult decât o simplă chestiune de strategie. că el a apărut determinat de condiţiile economice omeneşti. o formă specifică de conflict în societate. toată ştiinţa. Războiul este un fenomen complex. în mod incontestabil. aprovizionări şi armament. toată cultura. medicina. Se recunoaşte în genere că războiul este un fenomen istoric. E neapărat să fie studiat temeinic.RĂZBOIUL CA FENOMEN SOCIAL „Războiul este o problemă de o importanţă vitală pentru stat. sociologia. reprezintă. . psihologia. toată economia. prin evidenţierea tipului de relaţii sociale care stau la baza lui. domeniu al vieţii şi al morţii care duce spre supravieţuire sau spre nimicire. pedagogia. studiul său constituie o enciclopedie a timpului social. oglindindu-se în el. mecanica. chimia. care este instrumentul de luptă.„ Sun Tzî Ca o stare a întregii societăţi. Elementul pur omenesc al războiului este din ce în ce mai mult înlocuit cu unul raţional impersonal. istoria. războiul.

prin caracterul şi sfera lor. căpătând un caracter atât de distructiv. psihologice etc. de fapt. prevenind astfel acest cataclism. război. 1. Faptul social este un nivel de a acţiona. el a fost investigat şi studiat. precum şi a consecinţelor şi implicaţiilor acestuia în plan social. ansambluri de fapte sociale corelate şi aflate în dinamică. fondatorul polemologiei2. lucrarea Le défi de la guerre (1740 -1974)3. 2 3 Πολεμοσ. λογοσ-ştiinţă. a raţiunilor care le perpetuează. Paris. încât depăşeşte limitele pe care politica le trasează acestui fenomen. şi acţiuni politico-diplomatice. prin care face o analiză pertinentă a războiului. 1976 . PUF. acţionând din interiorul fenomenului război.ştiinţa sociologiei războiului -. împreună cu René Carrere. În 1945. în toate timpurile. scrie. a formelor de manifestare şi de reproducere. a raţiunilor care-i dau naştere. prin legile sale specifice.Privit ca realitate socială. economice. bineînţeles a consecinţelor. ideologice. Aceste implicaţii sunt doar sesizate. Delimitări conceptuale De-a lungul timpului s-au dat multe definiţii războiului. Le défi de la guerre (1740-1974). războiul. Lupta armată. chiar şi în aceste condiţii.1. a sistemelor generative şi. Astăzi. locul central îl constituie lupta armată.polemică. privit dintr-o mulţime de unghiuri şi de perspective. Mai important este însă studierea aprofundată a originii războaielor. Pentru că este un act cu totul deosebit. a cauzelor care le produc. fenomenul război cuprinde pe lângă acţiunea militară – lupta armată –. demografic şi ideologic. războiul ca fenomen social cuprinde un ansamblu de acţiuni. de către toţi marii gânditori ai omenirii şi dinspre toate orizonturile: unii au studiat războiul pentru a-i descoperi cauzele şi a le eradica. Din această perspectivă. economic. Această complexitate derivă dintr-un amestec variat de condiţii de care atârnă succesul sau insuccesul unei lupte. se poate constata că războiul este unul dintre cele mai complexe fenomene sociale. fizionomia şi mecanismele. Fenomenele sociale sunt complexe. acest seism al societăţii umane. René Carrere. alţii au dorit doar să-i înţeleagă filosofia. Toate au fost confirmate întrucât exprimă ceea ce este sau poate fi. foarte important. ceea ce este desigur. Gaston Bouthoul. sociologul francez Gaston Bouthoul (1896-1980).

din dorinţa sau voinţa lor” (Lagurgette). mai grav şi mai important decât ceea ce le uneşte. abordând-o. El este definit ca o confruntare violentă. numeroşi gânditori militari şi nu numai. naţiuni. în aceste condiţii. adesea. din puncte de vedere diferite. al locului şi rolului acestuia în epocă şi pe scara dezvoltării umanităţii şi considerăm că în general acesta reprezintă un ansamblu de conflictualităţi. politice. clarificarea problematicii enunţate include cu necesitate precizarea condiţiilor în care conflictele sociale includ confruntările armate. ideologice. de cele mai multe ori. state împotriva unei grupări identice” (Boguslawski). “lupta între oameni/ state independente şi dobândeşte caracter internaţional” (F. “un act de violenţă al cărui scop este de a obliga adversarul să execute voinţa noastră” (Carl Von Clausewitz) . Studiile lor constituie adevarate piste în înţelegerea caracterului de mare complexitate şi diversitate a războiului. În trecut. a modalităţilor . popoare.Societăţile sunt prea mult diferenţiate – ceea ce le separă este. psiho-morale. “starea de luptă violentă rezultată între două sau mai multe grupări de fiinţe aparţinân d aceleiaşi specii. Elementul definitoriu principal: confruntarea militară – lupta armată specifică – ca instrument al promovării intereselor statului. Bouthoul). În prezent. deoarece. mult mai presant şi. războiul este privit: ca fenomen social. evident. evoluţia umanităţii. de unde şi unghiurile foarte felurite din care este privit şi analizat războiul. în raport cu epoca în care au trăit. informaţionale şi prezintă o serie de caracteristici (Anexa 1). prin natura şi consecinţele ei. ca o „continuare a politicii cu alte mijloace”. Martens). întrucât din diferenţe apare conflictul –. “condiţia legală care permite ca două sau mai multe grupări ostile să poarte un conflict folosind armate” (Quincy Wright) . conflictele armate periclitează echilibrele ecologice. O problemă de interes major în studiul conflictelor sociale este cea a utilizării forţei armate. diplomatice. în ultimele decenii problema a devenit dramatică. între toate componentele activităţii sociale. economice. războiul era definit numai sub aspectul confruntării armate : “lupta armată sângeroasă între grupări organizate” (G. s-au preocupat de problematica războiului. Cum am afirmat mai sus. în actualul stadiu tehnologic. “lupta dusă de o grupare de oameni. mai puternic. triburi.

în continuare ne vom focaliza asupra conflictelor sociale ce vizează statele şi relaţiile dintre ele.principale în care ultimele se pot manifesta şi. factorii de putere social . Fiecare modalitate enunţată ia forme diferite în funcţie de situaţia concretă în care conflictul social evoluează şi de natura forţelor participante. Dacă un conflict armat are ca obiectiv impunerea unei anumite soluţii într-o situaţie conflictuală. fie prin hărţuiri intermitente. La aceste niveluri macrosociale orice tip de conflict social poate evolua spre o confruntare armată. Caracterizarea conflictelor armate în modalitatea menţionată dezvăluie natura şi posibilitatea lor socială şi oferă repere pentru a distinge modalităţi posibile de utilizare a forţei armate în funcţie de particularităţile situaţiilor sociale conflictuale. Evident. ci pentru a . la finalitatea urmărită se poate încerca să se ajungă utilizând forţa militară fie prin atacarea forţei militare adverse cu scopul de a o neutraliza. cu forţe relativ mici dar mobile. îndeosebi de partide politice şi de state. iar pe cea de a treia – acţiune armată de joasă intensitate. că cele trei modalităţi întrunesc condiţiile unei abordări tipologice. Se defineşte astfel generic orice situaţie în care forţa armată este activă.politici şi economici ai părţii adverse. Numim prima modalitate – război. Ca urmare. indiferent atât de amploarea ei sau a acţiunilor militare. desigur. fie prin încercarea de a controla direct. de anumite instituţii. cel ce pregăteşte o intervenţie militară concepe acţiunile astfel încât o forţă armată să fie utilizată nu pentru a învinge intr-o confruntare directă cu eventuala rezistenţă armată. Dacă violenţa armată este posibilă începând cu confruntarea dintre oameni. a modului în care caracterul istoric al determinărilor sociale se manifestă în cazul conflictelor armate. (Anexa 2). încât să se poată impune orientarea dorită a evenimentelor sociale. Din perspectiva acestei distincţii. deoarece fiecare presupune alte genuri de acţiuni pregătitoare şi alte modalităţi de desfăşurare a ostilităţilor. De pildă. acţiunea armată organizată poate fi concepută numai de colectivităţi umane. de a impune anumite finalităţi stării conflictuale. încât aceasta să nu mai fie în măsură să utilizeze forţa armată pentru a se opune şi să accepte condiţiile ce i se impun. analiza câştigă în consistenţă dacă distingem între nivelul microsocial şi cel macrosocial. pe cea de a doua – intervenţie militară. urmărindu-se pe termen scurt doar scopuri parţiale. cât şi de concepţia în care este folosită. Distincţia între cele trei modalităţi de utilizare a forţei se justifică. Utilizăm conceptul de „conflict armat” pentru a desemna orice situaţie conflictuală în care se folosesc grupuri sociale armate în încercarea de a se obţine un deznodământ favorabil al evenimentelor.

inclusiv nuclear. el este limitat în timp şi spaţiu şi supus unor reguli juridice speciale. Mereu aceleaşi întrucât războiul izbucneşte totdeauna atunci când şi acolo unde dialogul încetează. opoziţia acesteia. în general. po trivit locului şi epocii. sau un schimb de ameninţări. altele. Cauzele războiului sunt mereu aceleaşi şi. războiul se prezintă ca un fenomen al expansiunii şi ciocnirii frontierelor. iar drept criterii de măsurare a intensităţii acestora se folosesc: caracteristicile calitative ale armamentului (nuclear sau convenţional). războiul este sângeros. economic etc. întrucât subiectul şi obiectul unui dialog sunt. locul lui fiind luat de politica de forţă sau de ripostă şi mereu altele. Războiul este un neîntrerupt lanţ de bătălii pentru resurse. iar pentru realizarea acestora se utilizează. extrem de variabile. putere. părţile beligerante îşi mobilizează resursele umane şi materiale pentru o confruntare militară nemijlocită. bacteriologic şi chimic. Puterea este motivul esenţial şi permanent al conflictului armat. De fapt. Oamenii şi entităţile umane au foarte multe de împărţit : teritorii. În ultimul timp. de fiecare dată. căci atunci când nu comportă pierderea de vieţi omeneşti. diferite. În stare de război. mentalităţi. Conflictul de intensitate medie este un război între state şi coaliţii de state. influenţe şi mai ales. a termenului de „război" cu cel de „conflict". în cazul războiului. este nedorit sau reprimat. . cauză – efect. el nu este decât un conflict diplomatic. de fiecare dată. Tipurile de frontiere care se confruntă dau tipurile de războaie care se declanşează. o comunitate umană se organizează şi acţionează în modalităţi diferite de cele specifice celorlalte tipuri de conflicte armate. resurse. resursele utilizate. Războiul este o formă de violenţă care are drept caracteristică esenţială aceea de a fi metodic şi organizat sub raportul grupurilor care îl duc şi al modului în care îl poartă. numărul militarilor participanţi la acestea. teritorii şi putere. Gradul de agresivitate al frontierelor dă gradul de intensitate al războaielor care le corespund. Cu alte cuvinte. Pare o simetrie perfectă. o relaţie acţiune – reacţie. Prin urmare conflictele pot fi încadrate în următoarele categorii: Conflictul de mare intensitate reprezintă un război între două state şi aliaţii acestora. atunci când respectivele frontiere se ciocnesc. în care fiecare îşi propune obiective relativ limitate.face imposibilă rezistenţa politico-militară a părţii adverse. durată etc. utilizează tehnologii moderne şi toate categoriile de armament existente. Nu în ultimul rând. se remarcă înlocuirea. în care părţile beligerante îşi propun obiective decisive. cantitatea pierderilor şi gradul distrugerilor. în principal.

se întreabă dacă violenţa umană era necunoscută înainte de această perioadă. 4 Alain Bru. războiul este un act de voinţă politică. armată. dar orice război este o confruntare. nu este o catastrofă. întrebuinţarea. un fenomen limită. chiar dacă. totuşi. Asemenea conflicte sunt de durată. dus pentru realizarea obiectivelor politice. un fenomen social complex. El ţine de o esenţă socială care conţine confruntarea. cap. ideologici. duce la catastrofe umane. Istoricul şi evoluţia războiului Experţii susţin că războiul – în accepţia de confruntare violentă. ci ca o rezultantă a cumulării unor tensiuni pe o serie de vectori politici. Aceste conflicte sunt de obicei limitate la o zonă geografică şi se caracterizează prin întrebuinţarea limitată a armamentului şi violenţei. Acesta are deseori un caracter de durată şi include de la presiuni diplomatice. adesea. Războiul este. Nimic nu este perfect pe lumea aceasta. nici măcar războiul. sociale. a armamentului nuclear şi chimic. sociali. psihologici şi chiar culturali. adică un instrument violent al politicii. 1. rămâne confruntarea cea mai dramatică şi cea mai imperfectă. şi anume. care se prezintă ca fiind cel mai mare consumator de resurse.2. uneori. deci. ca o fatalitate. . Acesta reprezintă unul dintre marile paradoxuri ale tuturor timpurilor. economice şi sociale. până la terorism şi insurecţie. În ultimă instanţă. o confruntare armată violentă. materiale. „Histoire de la guerre a travers l’armament”. dintre toate lucrurile imperfecte. economice şi psihologice.mijloace convenţionale de luptă. Alain Bru. Războiul este o realitate a tuturor timpurilor. 1 . războiul. ecologice şi culturale inimaginabile. Nu este exclusă. în studiul său despre rolul armamentului în istoria războiului4. însă sunt limitate la dimensiunile zonelor geografice ce pot fi acoperite prin acţiunile de luptă. Războiul nu este un blestem. între mase de oameni – a apărut în Neolitic. în proporţii limitate. Desigur. Dar el nu poate fi luat ca un dat. pornind de la această convingere unanimă a experţilor. economici. chiar dacă. nu orice confruntare este război. nici ca o pedeapsă. Conflictul de joasă intensitate constituie un război limitat. Dimpotrivă. oamenii sunt neputincioşi în faţa lui.

Aici s-a manifestat pentru prima dată ceva din mişcarea gândirii căreia îi sunt încredinţate aceste materii.5 Nu s-au găsit însă dovezi certe că. “Arta militară de-a lungul mileniilor”.Răspunsurile date de specialişti se bazează mai ales. ca: aproşe. fabricarea şi folosirea armelor. contraaproşe 7. declanşat de un simplu ordin. de o activitate unilaterală şi. Bucureşti. exhaustivă asupra a ceea ce s-a petrecut cu sute de mii de ani în urmă. 5 . prin formaţiune şi ordine de bătaie. ar fi existat confruntări violente între grupările umane. Ele nu sunt însă categorice.(r) Valentin Arsenie. tactica a încercat să introducă în mecanismul articulărilor ei caracterul unei dispoziţiuni generale. uneori nici atât. Dr. respectiv. La început. Nu era decât firul necesar pe care să se înşire aceste înfăptuiri materiale. în fond. Acestea toate aveau aproximativ aceeaşi relaţie cu lupta ca arta armurierului cu scrima. pe câmpul de luptă. 7 Termen care desemnează. construirea de fortificaţii şi întărituri. Deoarece. clădite pe particularităţile instrumentului. nu era decât o activitate evoluând treptat de la meserie la o artă mecanică sau rafinată. Pentru perioadele foarte îndelungate din istoria omenirii nu există decât dovezi arheologice. nu dau şi nu pot da o imagine completă. Despre război. „Războiul însuşi apare întâi în arta asediului”6. aceasta era aproximativ suficient în raport cu necesităţile. organizarea armatei şi mecanismul mişcărilor sale constituiau obiectele acelor cunoştinţe şi aptitudini şi ele duceau toate la constituirea unor forţe armate utilizabile în război. Mai târziu. spiritul se exprimă aproape numai prin astfel de înfăptuiri. fireşte. şi fiecare din paşii ei se desemnau printr-un asemenea produs.116. Se poate afirma faptul că „iniţial. despre adevărata mişcare a spiritului şi curajului în direcţiile prescrise lor încă nu era vorba. pe corelarea acestora cu logica istorică. ceea ce şi ducea. Gheorghe. 2004 . Proiectarea. galerii subterane săpate în vederea apropierii de o cetate asediată sau de o fortificaţie şi. prin „arta războiului” se înţelegea numai pregătirea forţelor armate”. p. ci la o armată transformată.(r) Văduva . baterii etc. prin război sau ştiinţa războiului se înţelegea numai totalitatea acelor cunoştinţe şi aptitudini care se ocupau cu lucrurile materiale. în arta militară a vremii. trebuia să-şi desfăşoare activitatea ca mecanismul unui ceasornic. într-un automat. Centrul Tehnic Editorial al Armatei. nu la o activitate intelectuală independentă. pe dovezi arheologice. 6 Carl Von Clausewitz. Bg. dar numai în măsura în care gândirea se întruchipa rapid în noi obiecte materiale. Bucureşti. vol. Despre folosirea lor în clipa primejdiei şi în condiţiile permanentelor acţiuni reciproce. a respingerii unei asemenea acţiuni. Lt. Aici era vorba de substanţe materiale. tranşee. care. Popescu Mihail. Gl. în acest gen de război. 1982. Gl. înainte de Neolitic . dar de aici nu se deduce în mod sigur că nu ar fi existat. Gl. I.

controversa. dr. corespunzătoare celor două sisteme economice pe care le-au parcurs statele lumii. Constantin Onişor. Sistemul economic industrial a făcut posibilă apariţia celui de-al doilea tip de război. victoria se obţine printr-un şir de acţiuni. Specialiştii în probleme politico-militare sunt de acord că evoluţia războiului a fost. caracterizat în mod deosebit prin9: extinderea confruntării şi în afara domeniului militar. durata războiului extrem de scurtă şi reprezintă timpul necesar bătăliei decisive. astfel. 1997 Idem 10. numai pierderile umane erau considerabile. A apărut. Bucureşti. spaţiul confruntării s-a mărit considerabil. atât de firească în istoria militară. reguli sau chiar sisteme pentru conducerea războiului. ceea ce a făcut ca victoria să fie decisivă. utilizarea unor grupări mari de forţe şi mijloace. univ. iar ultimul. cel al viitorului previzibil. . războiul a cunoscut în evoluţia sa două trepte. ceea ce poate face războiul iraţional. aerian şi maritim. caracterizat în esenţă prin 8: confruntarea în principal militară între forţe şi mijloace organizate militar. este şi va fi cât mai strâns legată de sistemele economice. Pe această bază. a apărut necesitatea stringentă a unei baze de principii şi reguli pentru ca lupta de opinii. iar lupta armată se desfăşoară în toate mediile: terestru. Strategia militară (compendiu). consumurile umane. prof. marea majoritate a acestora începe să-l restructureze în vederea tranzitării spre un altul. Sistemul economic agricol a generat primul tip de război. pierderile civile au căpătat caracter de masă şi uneori au fost inimaginabile. strădania de a enunţa principii. spaţiul confruntării nemijlocite era terestru şi. durata războiului a crescut foarte mult. 8 9 Col. Alvin Toffler apreciază că.Pe măsură ce istoria lua tot mai mult un caracter critic. spirituale şi materiale au devenit enorme şi nu de fiecare dată prin rezultatele obţinute au justificat eforturile. să poată ajunge la o concluzie oarecare. în general redus. până la criza din Golful Persic. până la valori continentale şi intercontinentale. înzestrate cu mijloace de luptă moderne. reduse ca număr. operaţii şi bătălii strategice. în multe cazuri acestea dând naştere diferitor campanii.

operaţii şi bătălii strategice. 10 Idem 10. speranţă ce nu s-a împlinit. gradul de distrugere la obiectiv tinde către procentaje maxime pierderile civile devin tot mai frecvent accidentale. ale cărui elemente specifice vor fi10: sporirea confruntării în domeniile nemilitare ale războiului şi utilizarea mai raţională (ultimo ratio) a luptei armate. Războiul în ultima vreme s-a schimbat profund. În condiţiile în care nu toate statele îşi permit realizarea într-un timp rezonabil a tranziţiei către al treilea tip de război este posibilă apariţia unor confruntări disproporţionale. acolo unde se află obiectivele principale ale părţilor beligerante.Sistemul economic informaţional prefigurează al treilea tip de război. conducerea strategică se execută în timp real. utilizarea unor grupări de forţe şi mijloace ultra-specializate. durata războiului tinde să scadă. cea cosmică. ceea ce poate duce la înlocuirea forţei prin descurajarea nucleară cu o altă ameninţare şi anume incompatibilitatea confruntării cu mijloace convenţionale. viteza de reacţie a sistemelor militare este decisivă. în înţelesul de prefaceri radicale. aplicate obiectivelor selectate de la adversar. consumurile de război scad considerabil. iar decizia trebuie să fie tot mai prospectivă. a căror arme inteligente au caracteristici foarte performante. Corespunzător acestora au apărut două aprecieri. prin precizia loviturilor. care sunt în egală măsură adevărate şi false: războiul va dispare. spaţiul confruntării este mai selectat. victoria se poate obţine printr-un număr mic de acţiuni. în toate domeniile se translatează din sfera materială în cea a inteligenţei. Modificările produse în conţinutul şi fizionomia războiului nu sunt altceva decât o evoluţie. dar decisive. . confruntarea tehnologică şi militară a căpătat o dimensiune nouă. confruntarea. dar creşte considerabil timpul necesar pregătirii acţiunilor strategice. oportunitatea informaţiei suplineşte de cele mai multe ori deficitul în forţe şi mijloace. Este vorba diferite mutaţii.

apărută în strânsă legătură cu prima. şi mai ales. o reprezintă războiul limitat. În acest caz. este vorba de o schimbare a caracterului războiului. mijloacele neconvenţionale (nucleare. . prin exercitarea unui control permanent asupra nivelului de violenţă. Dar caracteristicile interne ale acestuia evidenţiază cel mai bine profundele transformări care sau produs: . noul tip de război va fi aşa de diferit de celelalte. În cadrul lor. După opiniile specialiştilor străini ar trebui instalată o formă de arbitraj de natură juridică. Tipul său de confruntare militară posibilă se caracterizează prin: rămâne un pericol major.nu permite escaladarea acţiunilor militare dincolo de un „prag al violenţei”. ori utilizarea unor energii nebănuite etc. nu va mai fi un mijloc al politicii „continuarea politicii cu alte mijloace”. până la apariţia conflictului armat.) amplasate pe sol. războiul devine o catastrofă majoră. ocupă locul principal. pe o forţă capabilă să o aplice în orice situaţie conflictuală. „regula jocului” constă în eliminarea paroxismului şi apelarea la violenţe limitate. recunoscută de statele lumii. dar va exista un nou tip de război. şi definite pentru a le înţelege şi operaţionaliza. biologice. bazată pe o cartă universală. În esenţă. pentru a putea fi acceptabilă sau suportabilă şi în acelaşi timp să determine (impună) o decizie politică. . faţă de cele două aprecieri. O a treia mutaţie este rezultatul contopirii celor două explicate anterior şi poate fi definită astfel: războiul limitat dus cu mijloace puternice de distrugere. Mutaţia profundă asupra războiului a constituit-o apariţia mijloacelor puternice de distrugere generate de progresul ştiinţific. sunt următoarele: nu vor mai exista războaie asemănătoare cu cele din trecut.schimbările nu modifică prea mult esenţa războiului. prudenţa deciziei politice şi adoptarea lui numai dacă se pot atinge obiectivele politice cu pierderi acceptabile (caracteristici externe). Comentariile specialiştilor politici şi militari. ca tip de confruntare armată prin care se doreşte atingerea unor obiective politice fără a da naştere la pericole majore. chimice. încât elementele sale interne se vor baza pe principii mult schimbate de cele anterioare care trebuie identificate. O altă mutaţie. În consecinţă.după cum afirmă Clausewitz. în atmosferă şi în cosmos. În momentul de faţă ceva similar se produce cu o oarecare eficienţă în cazul conflictelor armate secundare.

prin existenţa capacităţii de distrugere suficientă şi eficace şi prin credibilitatea folosirii ei în situaţia producerii unui conflict armat. prin care se realizează mai uşor şi desigur. mai repede slăbirea voinţei de a continua confruntarea armată. în concepţia aplicării strategiei totale trebuie realizate: o eficientă manevră pe direcţii (linii) interioare în scopul preparării opiniei publice pentru a admite necesitatea războiului şi o amplă manevră pe direcţii (linii) exterioare pe eşichierul politico-militar mondial în vederea cooptării „actorilor” principali în a susţine războiul. pentru descurajarea morală a beligeranţilor în folosirea unor mijloace militare prin care s -ar depăşi pragul violenţei şi pentru a dirija opinia internaţională să exercite presiuni politico-militare asupra încetării la un moment dat a războiului... Dar aceasta a devenit bilaterală şi ca urmare a dat naştere fenomenului de descurajare. care dispune în momentul de faţă de mijloace militare sofisticate şi cu o putere de distrugere similară armelor nucleare. .războiul nu mai este guvernat de strategia militară.confruntarea armată nu mai este în general hotărâtoare în sensul propriu al cuvântului. Aşadar. ci de o strategie totală în care prima (strategia militară) joacă un rol subordonat. Aşa se face că principala consecinţă a ameninţării nucleare reciproce au constituit-o tendinţele spre stabilitate. economic. psihologic etc. . Dar în sfera stabilităţii nivelului nuclear strategic a rămas războiul în formele sale clasice. . Având în vedere gradul destul de mare al pierderilor umane şi de altă natură produse în cadrul violenţei limitate. apariţia strategiei totale marchează cea de-a patra mutaţie în sfera războiului.decizia politică se obţine printr-o combinare a acţiunilor militare limitate cu acţiuni adecvate în domeniul diplomatic. Cea de-a cincea mutaţie produsă în războiul modern a provocat -o impactul psihologic al ameninţării nucleare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful