You are on page 1of 21

1. Conceptul de integrare economică internaţională:noţiuni şi esenţă.

Noţiunea de integrare provine din latinescul integro, integrare respectiv integratio care inseamnă a pune la un loc, a reuni mai multe părţi intr-un tot unitar sau in vederea constituirii unui intreg, a restabili, a intregi; in această situaţie, părţile constitutive devin părţi integrante. Le Petit Robert Dictionnaire defineşte integrarea economică ca un proces, prin care un anumit număr de naţiuni crează un spaţiu economic comun. The Penguin Dictionary of International Relations, deasemenea, califică integrarea drept un proces şi un scop. Autorii subliniază că procesul de integrare trebuie să fie neapărat consensual şi voluntar şi să includă toate modalităţile şi instrumentele prin care se realizează o comunitate economică şi politică Le Dictionnaire des sciences economiques prezintă integrarea economică drept un proces care conduce mai multe economii distincte la formarea unui singur spaţiu economic. Aceiaşi idee se desprinde şi din explicaţia noţiunii de „integrare” prezentată in Dictionnaire de l`economie, prima accepţiune fiind „regrupare a activităţilor in cadrul aceleiaşi intreprinderi sau aceluiaşi grup.” In continuare se menţionează insă, că acest termen este utilizat recent mai ales pentru a desemna o apropiere economică intre ţări. B.Balassa defineşte integrarea drept un proces ce urmăreşte suprimarea discriminărilor intre unităţile economice din diferite ţări. Integrarea economică internaţională reprezintă procesul complex de infăptuire a interdependenţelor economice dintre economiile naţionale, proces care se concretizează informarea şi funcţionarea unor organizaţii regionale, subregionale, zonale etc ., cu caracter economic al statelor interesate, urmărindu-se dezvoltarea puternică şi adancirea colaborării dintre statele respective. Integrarea economică internaţională poate fi considerată o modalitate calitativ superioară de colaborare economică a ţărilor, un răspuns la problemele complexe şi variate cu care se confruntă statele lumii in condiţiile adancirii interdependenţelor economice internaţionale şi care impun soluţii adecvate de colaborare economică. ESENŢA INTEGRĂRII ECONOMICE INTERNAŢIONALE •Procesul de integrare economică internaţională are la bază instituţionalizarea activităţii de colaborare economică a statelor participante. •Structura şi mecanismele de funcţionare ale acestor organizaţii integraţioniste trebuie să fie in conformitate cu interesele ţărilor participante privind atat desfăşurarea raporturilor reciproce cat şi relaţiile cu celelalte state ale lumii. •Implementarea integrării economice internaţionale trebuie să ducă la inlăturarea barierelor şi diverselor forme de discriminare comercială care există intre economiile naţionale.

2. Premisele procesului de integrare economică internaţională. I.Un nivel de dezvoltare asemănător al ţărilor candidate. II.Apropierea geografică a ţărilor ce vor să se integreze şi existenţa frontierelor comune. III.Un nivel inalt de dezvoltare a a relaţiilor economice bilaterale ţi regionale. IV.Existenţa unor tradiţii istorice, probleme şi interese comune ale ţărilor ce vor să se integreze in domeniul economic, social şi politic. V.Voinţa politică a statelor şi naţiunilor liber exprimată. Din punct de vedere istoric constituirea formaţiunilor integrationiste a inceput cu citeva ţări vecine situate pe acelasi continent in propiere una de alta avind comunic atii de transport la baza.

de transport si ale operaţiunilor de import-export.Perfecţionarea infrastructurii in ţările membre. VI. III. Obiectivele integrării economice internaţionale.Crearea de premize pentru imbunătăţirea alocării resurselor şi disponibilităţilor acestora datorita reducerii restricţiilor pe care le impune capacitatea pieţelor interne.Facilitarea statelor situate intr-o anumită zonă de a-şi promova şi apăra in comun interesele ameninţate de concurenţi internaţionali puternici.Contribuirea la dezvoltarea anumitor activităţi care nu sunt posibile in mod eficient de către unele tari in mod individual datorită limitării resurselor disponibile.Stimularea difuzării mai rapida a tehnologiilor moderne cu impact direct asupra eficientei si competitivităţii.Stimularea in stransă legătură cu intensificarea concurenţei a procesului investiţional. ea poate stimula astfel creşterea economică. IV. atat al investiţiilor interne cat şi celor externe. optimizand cheltuielile de logistică. I. II. . VII.3. V.Intensificarea concurenţei in cadrul noii pieţe comune.

Uniunea vamală cu tarifele preferenţiale este instituirea unui regim reciproc de preferinţe pentru anumite produse in cadrul uniunii vamale. Teoria Uniunii vamale a inregistrat in timp o evoluţie de la concepţia clasică a uniunii vamale. la concepţiunea sa modernă. Incă in secolul XVII s-a format pentru prima dată in Franţa uniunea vamală. Unirea principatelor Romane (secolul XIX). Uniunea economică şi monetara este un pas intermediar in realizarea integrării economice. V.Asigurarea funcţionării regulilor economiei de piaţă şi concurenţei loiale.4.Crearea unor fonduri speciale pentru finanţarea diferitelor programe comunitare. III. Teoria uniunii vamale reprezintă fundamentul teoriei integrării economice. IV. II. Aici există insă barierele vamale exterioare la graniţele faţă de terţe ţări. vama este suprimată iar schimburile comerciale cu terţe ţări se fac pe baza unui tarif şi a unei legislaţii vamale comune. care trebuie urmat după realiza rea Uniunii vamale.Armonizarea legislaţiilor naţionale Teoretic. creşterea economică diferenţială şi a gradului de bunăstare a populaţiei a statelor membre) Avantajele uniunii vamale moderne: Specializarea in producţie conform teoriei costurilor comparative. Mai tarziu in Anglia. financiar -monetar şi altele.Libera circulaţie a persoanelor şi capitalurilor. Accelerarea dinamică a dezvoltării economice. In cadrul acestei etape cele mai importante din principiile integrării economice sunt: I. Realizarea de economii sinergice şi obţinerea unei eficiente economice. transporturilor. in SUA prin aderarea celor 50 state americane (secolul XIX). Teoria clasică şi modernă a uniunii vamale. Modificările favorabile in raporturile de schimb. Teoria modernă a uniunii vamale se referă la aspectele instituţionale ale funcţionarii uniunii vamale (coordonarea structurilor tarifare şi a politicilor comerciale dintre ţările membre). formată din 12 state. Uniunea vamală imperfectă. agricol. precum şi o legislaţie vamală comună. este Uniunea economică şi monetară. precum şi la aspectele economice rezultate din unificarea vamală (exemplu. Abordările teoretice au constatat că pasul următor. unde ţările componente i-şi păstrează independenţa lor tarifară sau vamală dar i-şi acordă totuşi in schimburi comerciale importante avantaje diverse. Teoria clasica a uniunii vamale susţine constituirea uniunilor vamale „pure” ca grupări formate numai prin „corectarea” taxelor vamale ca instrument de protecţie şi politică comercială. Germania (secolul XIX) . Se pot delimita următoarele uniuni vamale: Uniunea vamală perfectă este o unitate teritoriala intre ale cărei părţi sau ţări. In practica mondială formele cele prezentate şi folosite mai frecvent sunt uniunea vamală perfectă şi cea cu tarifele preferenţiale. Uniunea vamală reprezintă un spaţiu economic ai căror membri se angajează reciproc să nu impună nici o restricţie cantitativă aplicand un tarif vamal comun faţă de ţările terţe.Politica comună in domeniul industrial. .

să îşi unifice sistemele fiscale. apoi să elimine tarifele. integrare economică completă. în prezent singurul care a reuşit să realizeze. uniune economică şi monetară.zonă de schimb cu tarife preferenţiale. să adopte politici comune pentru reglementarea producţiei şi să permită libera circulaţie a bunurilor. statele sau entităţile politice care doresc acest lucru trebuie. Dezvoltat în special de economistul maghiar Balassa Bela (1928-1991). •In anii ’50 ai secolului XX abordările teoretice referitoare la teoria integrării economice s-au soldat cu cel mai cunoscut model de integrare economică. capitalurilor şi persoanelor pe teritoriul tuturor statelor membre (piaţă comună). o uniune economică şi monetară. parţial. arătându -se că aceste etape sunt mai degrabă formale decât cronologice sau comportamentale şi că nu ţin cont de interdependenţa necomercială dintre state. cotele şi orice sistem preferenţial dintre ele (zonă de liber schimb). Etapele procesului de integrare economică internaţională (dupa Bela Balassa). să adopte o monedă unică (uniune economică şi monetară) şi. Acest fapt a fost confirmat de evoluţia proiectului comunitar. •Modelul a fost însă criticat în special în anii '70 şi '80. pentru a ajunge la o integrare economică deplină. în primul rând. zonă de liber schimb.5. să încheie acorduri comerciale preferenţiale unele cu altele. serviciilor. acest model arăta că integrarea economică poate fi realizată în şase etape . uniune vamală. piaţă comună. în fine. •Cu alte cuvinte. să instituie un tarif extern comun aplicabil statelor terţe (uniune vamală). profesor de economie politică la universităţile Yale şi John Hopkins (Statele Unite) şi consilier la Banca Mondială. .

A şasea etapă de de integraee economică este marcată de integrarea economică completă (toate elementele enumerate mai sus la care se adaugă politici fiscale şi alte tipuri de politici economice armonizate). V. scopul a fost acela de a realiza o uniune vamală şi o piaţă comună pentru agricultură. In prezent. Integrarea economică progresivă nu a inceput odată cu decizia de a crea moneda unică: este vorba despre un proces de lungă durată. La data creării Uniunii Europene . sub forma Comunităţii Economice Europene. III. această piaţă comună limitată a fost extinsă pentru a se crea o piaţă unică şi pentru bunuri şi servicii. I.A doua etapă a procesului de integrare economică este marcată de crearea Uniunii vamale (cu aceleaşi taxe vamale externe pentru ţările terţe şi o politică comercială comună). Ulterior. a persoanelor şi a serviciilor). piaţă care a fost realizată. Uniunea Europeană se află la pasul al cincilea al acestui model.Prima etapă de integrare economică este marcată de crearea Zonei de comerţ preferenţial (cu taxe vamale reduse intre anumite state) II.A patra etapă a integrării economice interstatale este marcată de schimburile profunde e au avut loc in patru regiuni importante ale lunii. a capitalurilor.A cincea etapă de integrae economică este marcată de fondarea Uniunii economice şi monetare (o piaţă unică cu o monedă şi o politică monetară comune).A treia etapă de integrare economică incepe cu fondarea Piaţei unice (cu norme comune privind produsele şi cu libera circulaţie a mărfurilor.6. VI. care face parte din istoria UE şi constituie una dintre cele mai mari realizări ale acesteia . pană in 1993. in 1958. Etapele şi formele integrării economice regionale. IV. in mare măsură.

pană in prezent. intre statele membre. Există 5 forme distincte de integrare economică internaţională: Zona de liber schimb. care işi păstrează. Dezvoltarea aprofundată şi continuu a procesului integraţionist in cadrul grupului ţărilor membre atinge forma de piaţă comună.7. aduce in plus. adoptarea unui tarif vamal comun al ţărilor membre ale uniunii in relaţiile cu statele non -membre. Formele de integrare economică internaţională.) şi sociale. monetare etc. care vizează tot nomenclatorul de mărfuri şi toate poziţiile tarifare. Uniunea vamală faţă de zona liberă de schimb. Uniune economică constituie. Uniunea vamală poate fi de 2 feluri: Perfectă (completă). abolind practic frontierele naţionale a statelor membre pentru libera circulaţie a marfurilor. Faţă de caracteristicile Pieţei Comune. care vizează parţial nomenclatorul de mărfuri şi unele poziţii tarifare. caracterizată prin abolirea obstacolelor tarifare şi netarifare (indeosebi a restricţiilor cantitative). stadiul cel mai avansat de integrare interstatală. prin introducerea liberei circulaţii a factorilor de producţie. ea presupune armonizarea politicilor economice (fiscale.Uniune politică. insă. care fac obiectul tranzacţiilor comerciale cu terţe ţări. . Piaţa comună reprezintă o unitate vamală completă. serviciilor capitalurilor şi forţei de muncă (persoanelor). Uniunea vamală este o grupare a statelor membre care formează impreuna un spaţiu (teritoriu) vamal unic. libertatea de acţiune in relaţiile cu terţii (cei din afara zonei). Ea se evidentiază prin semnarea acordului şi include in sine 4 libertăţi. care fac obiectul tranzacţiilor comerciale cu terţe ţări. Imperfectă (incompletă).

ANDINA Integrarea economică in America de Sud – MERCOSUR Integrarea economică in Asia : Asociaţa Ţărilor din Asia de Sud-Est . . ECCAS. IGAD Uniunea Europeană . Tendinţele comerţului exterior ale uniunilor economice regionale. materializat prin bunuri Exemple: Integrarea economică in America de Nord: Acordul Nord American de Comerţ Liber NAFTA Integrarea economică in America Latină şi Caraibe .8. •Internaţionalizarea puterilor producătoare • Specializarea şi cooperarea internaţională •Principiului internaţionalizării prin intermediul pieţei mondiale de mărfuri •Creşterea cantităţilor şi îmbunătăţirea calitativă a caracterului comerţului internaţional tradiţional.UE 9. SDAC.ASEAN Integrarea economică in Africa: AEC. COMESA. ECOWAS. Caracteristica proceselor de integrare economică internaţională şi exemple ale uniuni economice regionale. EAC.

relaţiile cu Statele Unite ale Americii. Locul şi rolul Uniunii Europene în economia mondială. un „pitic politic”. ale căror legături s-au sudat în interiorul unor alianţe precum NATO. sudul Mediteranei şi Africa sunt regiuni cărora Uniunea Europeană le acordă o atenţie sporită (politici privind ajutorul pentru dezvoltare.10.Nu este mai puţin adevărat că statele membre ale Uniunii Europene mai au multe progrese de făcut pe plan diplomatic şi politic. Din motive istorice şi de apropiere geografică. Mai mult. organismele specializate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU). Uniunea Europeană are o influenţă considerabilă în cadrul organizaţiilor internaţionale cum ar fi Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC). bineînţeles. pentru unii. . fiecare stat rămâne suveran. terorismul. În domeniul apărării. Cu toate acestea. piatra de temelie a suveranităţii naţionale. Uniunea Europeană a devenit o mare putere mondială. rămân sub autoritatea guvernelor naţionale. fie că este membru NATO sau neutru. sistemele militare de apărare. şi în cadrul summit urilor mondiale pentru mediul înconjurător şi dezvoltare. înainte de a se putea exprima la unison în problemele mondiale majore cum ar fi: pacea şi stabilitatea. o exagerare. Influenţa Uniunii Europene pe scena mondială creşte ori de câte ori vorbeşte la unison în problematica internaţională. Orientul Mijlociu şi rolul Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite. preferinţe comerciale. comercial şi monetar. statele membre ale Uniunii Europene dezvoltă cooperarea militară în vederea misiunilor de menţinere a păcii. ajutor alimentar şi drepturile omului). Acest gigant economic rămâne totuşi. Aceasta este. Negocierile comerciale sunt un bun exemplu în acest sens. Pe plan economic.

•NAFTA reglementează barierele tarifare. USD PPT •PIB per capita (2010) – 38. (2010) •PIB total (2010) . agricultura a reprezentat un domeniu sensibil şi. amplificarea şi punerea in practică a drepturilor forţei de muncă. iar cotele să fie eliminate intr-o perioadă de 15 ani.11. Fiecare membru NAFTA va excepta unele activităţi de la aplicarea acestui acord.3 mln. Tendinţele integraţioniste în economia Americii de Nord. precum şi imbunătăţirea condiţiilor de muncă in cele trei state. netarifare şi investiţiile. creşterea competitivităţii internaţionale cu respectarea protecţiei mediului. •Preambulul acordului expune principiile care constituie fundamentul acestuia. Pentru Mexic. l'Accord de libre echange nord americain (ALENA).0 mld. consumatori (2010). A fost semnat la 17 decembrie 1992 intre SUA.17.457. de aceea. Canada şi Mexic şi este cea mai mare zonă de liber schimb din lume cu o piaţă de 457 mln. Canada și Mexic . dezvoltarea economică susţinută şi protejarea. •Tratatul instituind NAFTA prevede ca reducerea tarifelor vamale către zero să se realizeze intr-o perioadă de 10 ani. a fost negociat un acord separat cu SUA şi un altul cu Canada.527 USD PPT REALIZĂRI ALE GRUPĂRII NAFTA •NAFTA . •Suprafaţa totală – 21. .78 mln. a fost semnat la 17 decembrie 1992 intre SUA.618. km2 •Populaţia .North American Free Trade Agreement (NAFTA). Se specifică faptul că mărfurile de import provenite din celelalte două naţiuni vor avea acelaşi regim ca şi bunurile naţionale. Ţările participante işi exprimă intenţia de a promova creşterea economică prin expansiunea comerţului şi a oportunităţilor investiţionale. Acordul NAFTA.

4. cu efecte negative. Uruguay (2005). •America Latină a practicat pană in anii '80 politica de industrializare prin substituţia importurilor (ISI). •In 1990 s-a declanşat un nou val integraţionist (noul regionalism: ex.6 USD PPT •Niciuna din grupările timpurii nu şi-au atins decat intr-o proporţie minoră scopurile. Peru (1969) •Ţările asociate: Argentina (2005). Membri ai MERCOSUR-ului sunt: Argentina.928. in practică. Acest avant s-a lovit insă de o serie de aspecte sensibile ale relaţiilor internaţionale . prin care se urmărea crearea condiţiilor de creştere economică şi de menţinere a ritmurilor de creştere in concordanţă cu ritmurile de creştere a populaţiei. Brazil (2005). toate dornice să sporească interacţiunea umană. Mexico. care au culminat cu declanşarea crizei datoriei externe care a debutat in anul 1982 in Mexic.2 mln. acţiuni individuale. crearea MERCOSUR in anul 1991 . Colombia (1969). Panama. Brazilia. locuitori (2010). Valoarea PIB (USD PPT) – 902. ele "şi-au pierdut din suflu" in anii '70 şi au intrat in criză in anii '80. Km2 •Populaţia .Mercado Comun del Sur . Chile (2006) •Ţările cu statut de observator: Spania . Acest model a fost inversat ulterior printrun program de deschidere către exterior.479 mln. Paraguai şi Chili.păstrarea suveranităţii. Această politică de substituţie a importurilor a condus. USD PPT.Piaţa Comună a Sudului). Republica Arabă Democratică Saharawi. Uruguai. etc.12. de privatizare a structurilo r de stat. schimbări economice şi politice conjuncturale creatoare de tensiuni. . •Suprafaţa totală . Ecuador (1969). comercială şi politică. •PIB/locuitor – 8. Acordul ANDINA •Ţările membre: Bolivia (1969).101. bazat pe afinitatea statelor care impărţeau aceeaşi regiune şi aveau puternice legături istorice. culturale şi lingvistice. Tendinţele integraţioniste in economia Americii de Sud.9 mld. Paraguay (2005). la izolare şi o dezvoltare autarhica.

Ecuador și Peru au statut de membri asociaţi. Tendinţele integraţioniste în economia Americii de Sud. •MERCOSUR a fost fondată in 26 martie 1991 de Brazilia.267. Chile.12. Acordul MERCOSUR. Uruguay și Paraguay.895 mld.78 mln. USD PPT. •La 30 decembrie 2005. Venezuela a fost primită in MERCOSUR ca membru cu drepturi depline. Columbia. •Bolivia. •PIB/locuitor – 14. Bolivia a fost invitată să devină membru cu drepturi depline. • Suprafaţa totală . in urma semnării Tratatului de la Asuncion. locuitori (2008) •Valoarea PIB – 2.4 mln. cu •deschiderea piețelor și accelerarea dezvoltării economice •perspective mai bune pentru folosirea mai judicioasă a resurselor disponibile •conservarea mediului •imbunătățirea comunicațiilor •armonizarea și coordonarea politicilor macroeconomice și complementarea diferitelor industrii .858 USD PPT Obiectivele generale ale Mercosur sunt: •creșterea randamentului și a productivității pentru cele patru economii. Argentina.13. Km2 •Populaţia . •La 9 decembrie 2005.

Malaezia. Printre membrii fondatori s-au numărat: Indonezia. şi Vietnam. Alte atuuri ale ţărilor din regiune se referă la faptul că posedă resurse naturale bogate. Filipine. Laos si Vietnam. alaturi de cele cinci state fondatoare si Brunei. ca un for de cooperare economică şi politică intre statele Asiei de Sud-Est. •In iulie 1995. intruna din cele mai mari pieţe ale lumii. se intind pe o suprafaţă considerabilă şi se află in apropierea rutelor strategice care leagă Oceanul Pacific de Orientul Mijlociu. •Constituită la 8 august 1967 de Indonezia. •Malaysia. . Singapore si Thailanda. Astfel ţara. Vietnamul devine cel de-al 6 membru al acestei grupări. •Suprafaţa totală . •Singapore și Thailanda. Burma (Myanmar).14.5131 USD PPT •Asociaţia Ţărilor din Asia de Sud-Est – ASEAN (Association of South-East Asian Nations) – este una dintre cele mai vechi şi mai importante formule de integrare economică din Asia şi chiar din lume.601 mln. ceea ce transformă. in urma summit-ului ASEAN din Hanoi.3. grupare pe care o considera din considerente politice de moment un bastion anti comunist.479 mln. Asociaţia a fost infiinţată pe 8 august 1967. care intră in p rezent in ASEAN este de peste 601 milioane de persoane. Cambogia. (2010) •PIB total (2010) . care in 1973 se opusese ferm lărgirii ASEAN. Africa si Europa. Km2 •Populaţia .084 mld.4. zona. Tendinţele integraţioniste în economia Asiei de Sud Est. devine membru deplin. • In prezent din ASEAN mai fac parte. Campucia Laos. Populaţia celor 10 ţări. Pe parcurs au aderat Brunei. Filipine. Acordul ASEAN. Myanmar. potenţial. USD PPT •PIB per capita (2010) .

•Procesul de integrare in Africa inregistrează cele mai scăzute performanţe. ponderea Africii. cu 15 membri. ca şi intensificarea schimburilor comerciale au rămas doar la stadiul de deziderate. nu si-a atins obiectivele. •Integrarea economică este subapreciată de guverne. iar cele mai multe din doua organizatii). ca un intreg continent in comertul internaţional fiind sub nivelul unor ţări ca Marea Britanie sau Olanda. •IGAD – Autoritatea Interguvernamentala de Dezvoltare. •ECOWAS – Comunitatea Economica a Statelor din Vestul Africii. •SADC – Comunitatea de Dezvoltare a Africii de Sud. Continentul african este „gazda” a nu mai putin de 14 grupari economice intraregionale. Congo chiar din patru. din care jumatate au o importanta relativa mai mare: •AMU – Uniunea Araba Magrebiana. 18 din 3 grupari. In ultimii ani creşterea producţiei la nivelul ţărilor membre. Tendinţele integraţioniste în economia Africii. care fac parte din mai multe organizatii in acelaşi timp (din cele 53 de ţări. cu 20 de membri. •ECCAS – Comunitatea Economica a Statelor Central – africane. cu 7 membri.15. cu 14 membri. •COMESA – Piata Comuna a Africii de Vest si de Sud. in ciuda unor succese izolate. insuficient finanţată şi. Comunităţile economice regionale africane au mulţi membri. •CEN-SAD – Comunitatea Statelor Africane din Sahel.D. . 27 de ţări fac parte din doua grupari. cu 15 membri. cu 18 membri. R. cu 5 membri.

ideile Revoluţiei franceze. a generat. Sub forma unor simple idei şi. politică şi culturală. care au supravieţuit in istorie tuturor antagonismelor naţionaliste. Europa a cunoscut o evoluţie conflictuală. O conştiinţă europeană. Totuşi. Geneza ideilor de integrare europeană. speranţa intr-o Europă unită. caracterizată de rivalităţi comerciale. concepţiile lui Paul Valery despre spiritul european . ca manifestări ale naţionalismelor exacerbate ce le-au dominat existenţa. oameni politici şi-au prezentat speranţele şi viziunile lor despre viitorul continentului european. insăşi ideea de Europa. economică si religioasă a continentului european constituie o permanenţă. constituie. . scrierile din “epoca luminilor”. chiar din secolul trecut.16. Europa prezintă o constantă – comunitatea civilizaţiei. Ea este cea care a animat spiritele luminate ale secolului XIX şi le-a făcut să simtă posibilitatea unităţii in diversitate pe spaţiul european. nu de puţine ori. deşi divizată. a unor proiecte concrete. reprezentanţi ai bisericii. memoriile lui Napoleon (1815). Ideea că popoarele europene au valori şi rădăcini culturale comune. Continent al unor popoare aspirand dintotdeauna la identitate naţională şi la afirmarea lor economică. filosofi. de la oceanul Atlantic la Ural şi de la Marea Mediterană la Marea Nordului. Pot fi citate diverse lucrări religioase. dată de unitatea culturală şi intelectuală axată pe universalismul creştin. Divizarea politică. discursul lui Victor Hugo despre Statele Unite ale Europei (1848). scriitori. coloniale şi războaie.

cu reprezenanţi ai statelor membre. Edouard Gruter prezintă intr-o colecţie de texte privind ideea de integrare europeană: proiectul păcii perpetue a abatelui St. proiectul privind alianţa franco-germană ca premisă a păcii şi unităţii europene – Victor Hugo (1842). se regăsesc in aceste proiecte idei şi principii care şi-au dovedit justeţea şi realismul prin aplicarea efectivă in procesul de integrare. concepţia lui P. se propun instituţii independente. detaliate. Dintre lucrările concrete. Se poate observa că: ideile de unificare a ţărilor Europei sunt generate determinant de factori politici. Pierre. căile şi necesitatea creării unei Europe unite. participarea la alianţă presupune opţiunea pentru apărarea unor interese generale şi acceptarea unei limitări a suveranităţii. privind Societatea Europeană (1713). uniunea va funcţiona pe baza principiului proporţionalităţii. argumentarea principiului federativ pentru organizarea Europei de către Proudhon (1863).17. principiile şi condiţiile organizării Europei in viziunea lui Saint-Simon (1814). care se referă la condiţiile. ce-I drept. proiectele propun o unificare politică intr-un domeniu restrans. argumentarea rolului pe care constituirea Statelor Unite ale Europei l-ar putea avea in rezolvarea diferendelor intre statele europene şi pentru triumful păcii şi libertăţii Bakunin (1902). Bouchez despre condiţiile realizării unei unităţi federale europene (1831). respectiv de dorinţa de a menţine pacea şi stabilitatea. sistemul de vot limiteazăşi independenţa şi suveranitatea ţărilor membre. . Practic.B. după două secole. dar care să acţioneze in favoarea interesului general. uniunea va genera un drept comun care se va impune ţărilor membre. Ideile de integrare europeană în secolul XIX. in cadrul unor alianţe confederative care să respecte suveranitatea popoarelor.Y.

Adunării Societăţilor Naţiunilor privind elaborarea unui proiect de creare a Statelor Unite ale Europei. Ii urmează Convenţia de la Onchy din 1923. incheiată la 25 iulie 1921. aceste convenţii vor conduce la semnarea in 1944 intre cele trei ţări a unei Convenţii vamale şi in 1958 la incheierea tratatului de constituire a Benelux. a rămas totuşi. Se impune totuşi să remarcăm prudenţa manifestată in propunerea de federalizare. prin care UEBL şi Olanda işi propuneau eliminarea restricţiilor comerciale reciproce. Climatul specific inceputului de deceniu patru face ca proiectul Briand să fie lipsit de finalitate. Aşadar. prin Convenţia de instituire a Uniunii Economice Belgiano-Luxemburgheze (UEBL). la iniţiativa contelui Richard Coudenhove-Kalergi. Aristide Briand a ţinut să precizeze că obiectivul este economic iar in plan politic nu va fi afectată suveranitatea naţiunilor. ca o uniune economică cu un ridicat nivel de integrare. Deşi neratificate. in perioada interbelică renaşte ideea uniunii europene şi au loc o serie de evenimente care intră prin natura lor in istoria proceselor de integrare vest. ca moment de referinţă. se constituie la Viena “mişcarea Pan-Europeană”. un fel de debut in planul procesului de constituire a Comunităţii Europene. Rolul ei era să militeze pentru crearea unei confederaţii europene pe fondul reconcilierii franco-germane in scopul apărării de două pericole: unul politic la Est (URSS) şi unul economic la vest (Statele Unite ale Americii). Scopul urmărit consta in menţinerea păcii şi prosperităţii prin stabilirea unei legături federale intre popoarele europene. .europeană. intre Luxemburg şi Belgia. Ideile de integrare europeană în secolul XX.18. Un alt eveniment avea insă să marcheze această perioadă: propunerea prezentată de Aristide Briand (ministrul de externe al Franţei) in 1929. Pe un plan restrans. După Primul Război Mondial. o legătură federală care să nu aducă atingere drepturilor suverane ale statelor membre. se face şi primul pas concret spre integrare economică in Europa Occidentală. In 1923.

Suedia și Turcia. . Irlanda.E. şi a interzis statelor satelite din Europa Centrală şi de Est să participe la Conferinţa de la Paris. precum şi complementaritatea existentă in acest domeniu intre Franţa şi Germania a făcut ca aici să se pună temelia unei integrări economice ulterioare. Franța. prin oferta făcută guvernului R. C. constituind OECE (Organizaţia Europeană pentru Cooperare Economică). Se produce astfel ruptura decisivă a Europei. in martie 1957.E. Germania s-a alăturat in 1950. In 4 mai 1949 a fost fondată Consiliul Europei ca o organizație internațională. Beneficiarele planului vor fi doar ţările Europei Occidentale care. se poate constata tendinţa vesteuropenilor de a crea o structură de tip federal care. Franţa. semnează un comunicat prin care invită 22 de state europene să trimită reprezentanţi la Paris pentru a schiţa un plan de reconstrucţie europeană.C. Incepand cu prima Comunitate Europeană (C. la indrumarea lui Jean Monnet. interguvernamentală și regională. Luxemburg. Din acel moment. Alcide De Gasperi și Konrad Adenauer.) şi al doilea privind Comunitatea Europeană a Energiei Ato mice (Euratom). Scurt istoric al creării UE. Şase ţări (Belgia. PaulHenri Spaak. Robert Schuman. Germania şi Italia) au acceptat planul şi au semnat la Paris la 18 aprilie 1951 tratatul de constituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (C. Guvernul URSS a refuzat unilateral participarea la acest plan. Olanda. In acelaşi timp. să se substituie vechilor state. şi Austria in 1956 Reconcilierea Franţei şi Germaniei. Danemarca. Primii susținători ai Comunității au fost Jean Monnet. semnează la Paris in 1948 Convenţia de Cooperare Economică Europeană.).F. Statele fondatoare ale Consiliului Europei sunt: Belgia. care a reunit toate statele democratice ale Europei de Vest.E. Germane. Germania şi Italia) vor semna la Roma. propune Germaniei plasarea ansamblului producţiei franco-germane de cărbune şi oţel sub o autoritate internaţională deschisă participării şi altor ţări ale Europei. Luxemburg. a reprezentat prima realizare concretă pe drumul unificării Europei pe baze federale. Luxemburg.19.). Monnet pleca de la convingerea că simpla cooperare intre state suverane nu este suficientă şi se impune ca statele să delege o parte din puterile lor unor instituţii federale europene.C. Robert Schuman.O. Olanda. La 9 mai 1950. In 19 iunie 1947 miniştrii de externe francez şi britanic. scopul final declarat fiind unitatea politică economică a Europei. Norvegia. Prin instituţiile şi mecanismele de funcţionare. Robert Schuman. etape succesive vor accentua treptat gradul de integrare economică a ţărilor vest-europene. nu făcea altceva decat să demareze procesul construirii unei federaţii europene. Marea Britanie. progresiv. Olanda. ministru francez al afacerilor externe. Factori economici se impletesc cu cei politici deja menţionaţi şi orientează acţiunile viitoare pentru crearea Europei unite. celor două veşnice rivale era mijlocul prin care se spera in menţinerea păcii pe continent.C. Franţa.E. Şase ţări (Belgia. dorita unitate politică depindea de realizarea efectivă a uniunii economice. Etichetand Planul Marshall drept „imperialism economic american”.O. Grecia. Italia.E. două tratate: unul privind instituirea Comunităţii Economice Europene (C. indispensabilă păstrării păcii In 1955 incepe o nouă etapă in integrarea europeană prin iniţiativa lui Jean Monnet de constituire a unui Comitet de acţiune pentru realizarea Statelor Unite ale Europei. Importanţa producţiei de cărbune şi oţel. pentru a răspunde ofertei făcute de guvernul american.O.

•13 -14 decembrie 1996. S-a convocat Consiliul European de la Amsterdam. •6-7 iulie 1978. La Paris. A fost constituită cu succes Uniunea Vamală. Au fost semnate acordurile de instituire a Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare ( BERD). trebuia să intre in vigoare la 1 ianuarie 2009. la care s-a propus relansarea cooperării monetare prin crearea unui sistem monetar european (SME). •19 iunie 1990. Belgiei. Şi-a desfăşurat lucrările Summit-ul de la Paris. •29 mai 1990. •13 decembrie 2007. •4 ianuarie 1960. •1 ianuarie 1999. A fost lansat SME. La Roma a fost semnată Constituţia Europeană. Malta. In cele 12 ţări participante la zona euro a intrat in circulaţie moneda unică. conform prevederilor sale. •1 iulie 1968. A intrat in vigoare Convenţia Shengen. •16-17 iunie 1997. Denumirea corectă a documentului este “Tratatul Uniunii Europene” •2 mai 1992. Letonia. In etapa finală a UEM intră 11 ţări.20. RFG. •13 martie 1979. A fost semnat Tratatul privind consolidarea puterilor bugetare ale Adunării Europene şi crearea Curţii Europene de Auditori. •9-10 decembrie 1991. Ungaria. care a pus bazele Asociaţiei europene a liberului schimb (AELS). Italia. Belgia. A fost semnat Acordul privind Spaţiul Economic European (SEE). Italiei. Slovacia. Lituania. care a adaptat tratatele de constituire a CEE. •22 aprilie 1970. Au fost semnate acordurile Schengen. •18 aprilie 1951. •30 iulie 1962. •26 februarie 2001. •22 iulie 1975. reprezentanţii Franţei. A fost semnat noul tratat al Uniunii Europene – Tratatul de la Lisabona care. •26 martie 1995. •1 ianuarie 2002. •17-28 februarie 1986. Germania. Miniştrii de externe şi miniştrii de finanţe au semnat Tratatul de la Maastricht (intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993). fiind incheiat pe o perioadă de 50 ani. A fost semnată Convenţia de la Stockholm. Cipru. care adoptă EURO. •25 martie 1957. •29 octombrie 2004. •7 februarie 1992. Grecia. .). ratificată de Austria. Tratatul a intrat in vigoare la 23 iulie 1952 şi a expirat la 23 iulie 2002. La Luxemburg şi la Haga a fost semnat Actul Unic European (intrat in vigoare la 1 iulie 1987). S-a convocat Summit-ul de la Dublin. •9-10 decembrie 1974. A fost semnat Tratatul de la Nisa care a intrat in vigoare la 1 februarie 2003. La Roma au fost semnate Tratatul de constituire a Comunităţii Economice Europene (CEE) şi Tratatul de constituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (CEEA/ EURATOM). Luxemburg. Momentele fundamentale ale construcţiei europene. S-a desfăşurat Summit-ul de la Breme. Slovenia şi Spania. A intrat in vigoare Politica Agricolă Comună ( PAC). Olandei şi Luxemburgului au semnat Tratatul privind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). care a permis lărgirea competenţelor Parlamentului European. La Consiliul European de la Maastricht a fost decisă crearea Uniunii Europene in baza Comunităţii Europene. A fost semnat Tratatul de la Luxemburg. Estonia.

om politic belgian. premier (1945-1953). •Paul-Henri Spaak (1899-1972). •Johann Willem Beyen (1897-1976). •Pierre Werner (1913-2002). unde s-a înfiinţat comitetul care a redactat raportul Spaak. şi a fost primul preşedinte al Înaltei Autorităţi CECO. om politic italian. om politic luxemburghez. A fost iniţiator al CECO. fiind considerat "tatăl" monedei unice Euro. •Altiero Spinelli (1907-1986). care a dus la semnarea Tratatelor de la Roma. om politic german. zi declarată ulterior "Ziua Europei". A prezidat conferința de la Messina (1955) unde s-a înfiinţat comitetul care a redactat raportul Spaak. de 11 ori ministru de externe. a inițiat planul pentru crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO). om politic italian. •Robert Schuman (1886-1963). A avut un rol decisiv în crearea uniunii economice şi monetare. de înfiinţare a Comunității Economice Europene. ca pilon al politicii comunitare. •Walter Hallstein (1901-1982). În timpul preşedinției sale s-a iniţiat Politica Comună Agricolă. lider al Mişcării Federaliste Europene. alături de Schuman şi Monnet. La 9 mai 1950 a rostit discursul (Declarația Schuman) prin care propunea înfiinţarea CECO. •Jean Monnet (1888-1979). A avut un rol important în crearea Comunității Europene de Apărare şi a fost promotor al Proiectului de Tratat pentru crearea Uniunii Europene. om politic olandez. •Joseph Bech (1887-1975). a avut un rol decis iv în crearea Comunităţii Economice Europene. om politic german. premier (1947-1948) şi ministru de externe (1948-1952). •Konrad Adenauer (1876-1967). A jucat un rol decisiv în timpul conferinţei de la Messina (1955). Personalităţi marcante – promotorii integrării europene. ministru al reconstrucţiei în guvernul belgian. •Jean Rey (1902-1983) om politic belgian.21. om politic francez. A fost membru al Comisiei Europene (1958-1967) şi i-a succedat lui Hallstein ca Preşedinte al Comisiei (1967-1970). A promovat ideea de unificare europeană prin CECO şi NATO. •Sicco Leendert Mansholt (1908-1995). În calitate de ministru al afacerilor externe. care a dus la semnarea Tratatelor de la Roma (1957) de înfiinţare a Comunităţii Economice Europene. iniţiatorul Planului Beyen. premier şi ministru în multe guverne. ministru în multe guverne şi premier (1953-1958). A fost iniţiatorul doctrinei Hallstein şi primul preşedinte al Comisiei Comunităţii Economice Europene. . diplomat şi om de afaceri francez. A fost vicepreşedinte (1958-1972) şi apoi preşedinte al Comisiei Europene (1972-1973). om politic olandez. •Alcide De Gasperi (1881-1954). şi semnatar al Tratatului de la Elysee. care. cancelar al RFG (1949-1963). om politic luxemburghez. secretar de stat în Ministerul de externe german. iniţiatorul Planului Mansholt de restructurare a politicii agricole a Comunităţii Economice Europene. împreună cu ministrul de externe Robert Schuman.

în vederea realizării unei guvernări solide Comunitate Economică Europeană Spaţiul de libertate. locale sau regionale •Principiul proximităţii: toate nivelurile de guvernare trebuie să aibă drept scop apropierea de cetăţeni. naţional. regional şi local. printr-o organizare corespunzătoare a activităţii lor •Principiul parteneriatului: colaborarea şi implicarea în procesul de decizie a autorităţilor de la nivel european.22. Principiile de funcţionare şi pilonii UE. securitate şi justiţie Politica externă şi de securitate . •Principiul subsidiarităţii: UE nu trebuie să-şi asume sarcini ce se potrivesc mai bine administraţiilor naţionale.