You are on page 1of 19

CIRCULAŢIA TRADUCERILOR SLAVONE ŞI ROMÂNEŞTI ALE OPEREI SFÂNTULUI GRIGORIE DE NAZIANZ ÎN ŢĂRILE NOASTRE

Pr. Dr. Ioan Moldoveanu Creştinii, încă din epoca apostolică, au avut întotdeauna în inimă, alături de dumnezeiasca Scriptură, scrierile Sfinţilor Părinţi şi Scriitori bisericeşti. Chiar şi pe teritoriul ţării noastre au circulat opere ale acestor cărturari şi dascăli ai Bisericii încă din secolele IV -V. În evoluţia apariţiei operelor patristice la noi se pot constata mai multe faze, de altfel carac teristice pentru întreaga spiritualitate a Ortodoxiei româneşti: faza patristică, care a imprimat caracterele ei fundamentale spiritualităţii ortodoxe româneşti1, faza traducerilor slavone, greceşti şi româneşti (sec. XIV- XIX), faza întemeierii teologiei româneşti, remarcată continuu prin traduceri şi studii, faza dintre cele două războaie mondiale şi, cea din urmă, faza modernă a ultimilor 45 de ani 2. Pentru prima fază, caracterizată prin legăturile misionare, devenite ulterior legături spirituale, ale unor Sfinţi Părinţi cu teritoriul scitic, s-au remarcat drept primi traducători ai operei Sfântului Grigorie de Nazianz (parţial) Sf. Ioan Casian şi Dionisie Exiguus. Vorbind despre primele traduceri făcut la noi operelor patristice clasice, vrednicul de pomenire ierarh şi cărturar Nestor Vornicescu (+1999) spunea că în “Colaţiunea XIV” a Sf. Ioan Casian, pronunţată de Avva Nesteros, se tratează despre “ştiinţa duhovnicească, curăţirea de păcate şi contemplaţia lucrurilor, a universului creat de Dumnezeu”, concepţie proprie Sf. Grigorie Teologul şi primei sale “Cuvântări Teologice”3. La maturitate, întreaga operă a Sf. Ioan Casian s-a fundamentat pe învăţătura biblică şi pe învăţăturile din scrierile Părinţilor Bisericii care l -au precedat, printre aceştia aflându-şi numele şi Sf. Grigorie Teologul4. Dionisie cel Mic este cel de-al doilea autor străromân căruia îi datorăm o impresionantă colecţie de texte patristice, în al căror şir se înscriu şi fragmente din celebra operă în discuţie 5. Într-o a doua fază, după încheierea procesului de formare a limbii române, ierarhi, preoţi, călugări, în general oameni ai Bisericii, au încercat să redea poporului, în limba sa, cât mai mult din acest tezaur ortodox al literaturii patristice. Conştienţi de imperioasa nevoie a Bisericii şi credincioşilor ei de a avea operele Sfinţilor Părinţi, printre care şi a Sf. Grigorie Teologul, iluştri cărturari români, formaţi în şcolile

1

Pr. Prof. I. G. Coman, Sfinţii Părinţi şi spiritualitatea ortodoxă română, “Ortodoxia”, XXVII, nr. 4, 1957, p.

588. Ibidem. Nestor Vornicescu, Scrieri patristice în Biserica Ortodoxă Română până în secolul al XVII-lea, teză de doctorat, Craiova, 1983, p. 52.
3 4 5 2

Ibidem, p. 55. Pr. Prof. G. I. Coman, Scriitori bisericeşti în epoca străromână, (Dionisie Exiguus), Buc., 1979.

1

Duh. 1. 1969. 7 Ibidem. 2 . Grigorie au devenit cunoscute credincioşilor noştri. Sf. Ioan I. edit. 408-517). fără prea multe referiri la istoricul vieţii sale îndeobşte cunoscut şi care. despre întreitele ipostasuri divine. 3. 8 Pentru o mai bună înţelegere a conţinutului lucrării. Tatăl său. se vedea expus în faţa noilor erezii care ameninţau Biserica.. De aceea a fost nevoie ca el să se justifice cu o cuvântare. Ajuns acolo. Profilul teologului după Sf. Părinte Grigorie de Nazianz a pătruns. Teofil. 293. Tilea şi Nic. 4-6.G. de Bizantinologie. Primul loc în opera sa îl ocupă însă Cuvântările sau Discursurile. fie prin copierea de manuscrise. la 380. de altfel. 1989. Grigorie s -a retras în mănăstirea nou înfiinţată a Sf. Astfel. precum şi în Apusul catolico-protestant12. tezaurul patristic în limba naţională s -a îmbogăţit. Bucureşti. într-o formă literară superioară. în luna iunie a anului 381 a ţinut în faţa sinodului din Constantinopol un memorabil discurs de rămas bun şi. rostite de el împotriva macedonienilor sau eunomienilor9. fapt ce i-a atras marelui Părinte supranumele de “Teologul”. atât în Răsăritul ortodox11.Pr. Vasile. C. redactate între anii 379-3818. a fugit din nou la prietenul său. o biserică neînsemnată şi singura care mai rămăsese în mâinile ortodocşilor. Sf. între 379-381. În urma multelor certuri şi neînţelegeri iscate de persoana sa. nr. sfântă şi dumnezeiască care pretinde întotdeauna o temeinică şi îndelungă preparaţie duhovnicească. s -a retras la Arianz unde şi-a trăit ultimii ani ai vieţii . prima de altfel. Sf. 35. 244 de scrisori şi 185 de poeme. I. clasată de specialişti în trei secţiuni: 45 Cuvântări. În urma acestui “act tiranic”.mănăstireşti ale Ţărilor Române s-au dedicat cu putere operei de traducere a acestor lucrări. drd. dorind să devină monah. Grigorie a fost hirotonit episcop în scaunul de Sasima. 5-6. nu face obiectul lucrării noastre. vom face câteva referiri de circumstanţă privitoare la contextul în care Sf. nou înfiinţat de acelaşi prieten. Ca urmare. PG. “MB”. incluzând 18. Vasile. Grigorie de Nazianz. 6 Diac. “ST”. a ţinut renumitele sale discursuri despre divinitatea Fiului şi a Sf. episcopul Nazianzului (329-389). Instit. care. p. Grigorie de Nazianz. 293-294. intitulată “Apologie despre fuga în Pont” (Migne. După un an însă. 1982. gândirea teologică a Sf. diac. nr. împăratul Teodosie I l -a pus pe Grigorie arhipăstor al Bisericii constantinopolitane. fie pe calea traducerilor şi în lumea creştină din afara spaţiului de limbă greacă10. În altă parte sunt menţionate 507 poeme şi 246 scrisori . care între timp ajunsese episcop la Nazianz. toate acestea cuprinse în celebra colecţie Migne.vezi Teofil. Barbu. 1947. p. Marin Sava. Vasile. pe la 361. După terminare studiilor la Atena. A fost determinat să se întoarcă şi datorită criticii pe care i -o administraseră credincioşii în urma fugii sale în Pont. 18 -19. renunţând astfel la scaun. Ecoul acestor cuvântări a readus la dreapta credinţă masele de credincioşi şi a avut darul de a reda ortodocşilor toate bisericile capitalei pierdute la arieni. Geniul Sf. bătrân fiind şi lipsit de ştiinţă teologică. cit. ideile Sf. * În calitate de teolog. marele său prieten. p. 9 Vezi traducerea celor cinci Cuvântări la Pr. cât şi eterodox. dintre care mai importante sunt cele “Cinci Cuvântări teologice”. Părinte şi-a susţinut “Discursurile”. Teologie şi teologi după Sf. în care. În 372. 42. Sf. arată motivele adevărate care l-au îndemnat să fugă din Nazianz şi anume: totala sa nepregătire sufletească şi chiar nepregătirea morală pentru primirea tainei preoţiei. 1937. Grigorie a fost hirotonit preot fără vrerea sa. Foarte de timpuriu. Grigorie de Nazianz. a revenit la Nazianz la stăruinţele tatălui său. Asist. “MA”. 387-389. Sf. op. Rom. tomurile 35-387. Grigorie a lăsat în urma sa o operă grandioasă. Sf.000 de versuri6. Aici. col. Toate acestea s-au petrecut în biserica Anastasi (Ανάσταση). p. G. Ică jr. Bucureşti. Sfântul Grigorie de Nazianz despre preoţie. p. aşa cum va descrie el faptele mai târziu. o slujbă atât de mare. 291-293. În 379 a fost stăruitor chemat de comunitatea din Constantinopol pentru a ajuta la salvarea Ortodoxiei. cu fiecare generaţie. Patrologia Graeca. într-o documentaţie teologică neîntrecută. p. şi credincioşii de acolo au stăruit să vină să-l ajute în conducerea eparhiei. iar Marele Teolog a intrat în patrimoniul de spiritualitate şi gândire ortodoxă românească. Coman.

v. p.. 123. p. Pentru alcătuirea respectivei ediţii. 161163. Grigorie Teologul s-a făcut la începutul secolului X. 91. înnobilat de Biserică cu titlul de “teolog”. apoi la sârbi. O primă ediţie a mai multor texte se datorează elenistului Iuliu Valaori 15 în 1904. să vedem mai întâi care a fost evoluţia apariţiei operei grigoriene pe meleagurile noastre. Acad. nu am putut găsi) o ediţie a vreunui text integral. Grigorie . p. ibidem. La bulgari se copia la sfârşitul secolului al XIV -lea la curtea ţarului Ioan Alexandru . 5-15. XIV-XVI . 1947. cu precise scopuri educativ didactice . Buc. Faptul că la Braşov se tipăreau. Însă. 55. 101. La sfârşitul acestei Antologii se găseau “Gnome onomastice după alfabet ale Sf. integral sau parţial.S. XI). 3 . Buc. 11-12. cum de pildă. la români şi la ruşi. a “Cuvintelor”. 87.. op. astfel încât din prima literă a cuvântului iniţial din fiecare sentinţă sau maximă. 12 Gândirea teologică şi spiritualitatea Sf. Grigorie de Nazianz. În cadrul preocupărilor de traducere a operei Sf. circulând în manuscris de multă vreme în Ţările Române . Ambrozie (+397) l-a folosit în argumentaţia împotriva arianismului. 766-767. 22. în redacţie sârbă. a apărut în cazul operei Fericitului Augustin (De civitate Dei). regăsindu-se în tot spaţiul balcanic. Medacovič. spre a fi citite atât în mănăstiri. “ST”. de sus în jos. nota 213. Rom. 1-3. p. 1978. 1957. ediţia apărută sub semnătura lui Ion Bianu. Vornicescu. asemenea pagini patristice filocalice în greacă constituia un gest cultural menit să demonstreze existenţa unor asemenea scrieri. Popescu. 52. Texte româneşti în arhive străine. se formează alfabetul. 300. Rufin de Aquileea (+410) i-a tradus 10 cuvântări. Această colecţie a fost copiată şi la noi. dar despre acest lucru vom vorbi la momentul cuvenit. op. Nestor Vornicescu. I. Nichita de Heracleea. 1958. op. Bucăţi alese. Augustin (+430) a împrumutat şi el o serie de idei teologice din opera Sf. XIV o traducere slavă. ajungând azi la noi traducerile acesteia. 61. p. 1-2. 92. 5. 1540”. p. 91-160.Em. au fost rânduite calendaristic-liturgic într-un “Sbornic”.. adică tipărite. 73. aceste “Cuvântări”. Paris.R. Traducerile se păstrează în copii ulterioare la Bibl. cit.v. Popescu. în marile biserici.. p. 96. 156. cu precizarea că o facem pentru a uşura munca viitoare a cercetătorului patrolog sau al istoriei bisericeşti. cât şi în cele parohiale. Se cunosc copii ale acestei colecţii şi în Biserica rusă. 13 O primă “Antologie patristică”. Ediţia de la 1904 a fost cotată drept una foarte bună. Au existat teologi care s-au oprit cu interes asupra operelor gregoriene. cit. Sinteză teologică grigoriană. Sfântul Grigorie Teologul. Stihurile sunt rânduite după alfabetul grec. p. După unii cecetători. Dübner şi “Les péres de l’Eglise greque” a lui Eugene Fialon.P. Cercetările relativ recente în arhivele străine au condus la constatarea că prima traducere slavă a unei culeg eri din “Cuvântările” Sf. interesat de subiect. D. 1904. există şi aceea a părintelui Coman de a traduce poezia acest ui mare teolog . în 1904. Şi în Biserica sârbă se păstrează de la mijlocul sec. comentate de Nichita de Heracleea. nu înainte de a reda ediţiile textelor ce se pot găsi la noi 13. Constantinescu. Aducerea lor în faţa cititorului constituie şi scopul studiului de faţă. 23-24. Din capitolele despre dragoste şi înfrânare ale Avvei Thalasie. XVI a fost semnalat de cercetările documentare în Biblioteca Sinodală din Moscova. “MO”. La é litterature bulgare du XIV me siécle et sa diffusion dans les Pays Roumains. 1977. din cele mai vechi timpuri: Ieronim (+420). 123.D. 149. Grigorie se găsesc în circa 30 de codici ruseşti din sec. a fost tipărită de Johannes Honterus la data înscrisă în titlul citat.Tot atât de timpuriu a pătruns la noi opera marelui episcop. fără comenteriul lui Nichita . 551. Fericitul augustin în româneşte..ibidem. slave nr. op. Grigorie au stârnit interes şi în lumea creştină apuseană. fie sub forma ce a permis -o înaintarea în modernitate. Acest Sbornic a circulat mai întâi la bulgari. . Sf. cit. nota 150.A. cit.formă literară frecventă în epoca patristică. Trebuie specificat de la început că nu există (cel puţin. p. la 1540. autorul a luat ca punct de plecare două lucrări: “Nouveau choix des péres grecs” a lui Fr. În versiunea slavă. Bogdanovič. 14 15 11 10 Ştefan Alexe. aşa cum va reieşi şi din cuprinsul studiului de faţă . Vornicescu. p. Grigorie. cu titlul “Capitole ale lui Nil Monahul.. p. A.mss. cf. Acest fapt este atestat de multitudinea manuscriselor în care a fost copiată opera grigoriană. Katalog ckiriliskij rukopisa stare stampane knige monastira Hilandara. cit. în Bulgaria Occidentală . Grigorie Teologul” şi “Stihuri ale Sibilei Eritreeana”. după traducerea paleoslavă din Bulgaria (sec. p. apoi 1916 şi 192314. fie în manuscris. Exemplarul din sec.. Turdeanu. cele “16 Cuvinte” ale Sf. texte ce au servit şcoala teologică aproape cinci decenii. 1982.Radu Constantinescu.vezi Poezia Sf. “GB”. Beograd. Comentarii la cele 16 Cuvântări ale lui Grigorie de Nazianz . p. op. iar Fer. text grec publicat şi adnotat de Iuliu Valaori. Aceste versuri fac parte din categoria aşa zisă a “poeziilor alfabetice” sau “alfabetelor parenetice” .

151-157). 1-36 (p. 4)”Amiciţia dintre Vasile şi Grigore”. În partea a treia ne sunt redate trei scrisori: 1) Un răspuns la o scrisoare a Sf. Ca atare. 2) O scrisoare prin care Grigorie se adresează fratelui său Cezar (p. Dar. 82). Lucrarea lui Iuliu Valaori era structurată în patru părţi: discursuri. episcopul Cezareei Capadociei ” (fragment). 3) “Contra arienilor” este o omilie pronunţată la 380 (p. scrisori. 85). 3) O scrisoare către Grig orie de Nyssa în care Sf. 20-24 (p. nu putem trece la prezentarea traducerilor româneşti ale operei Sf. Partea I cuprinde: 1) “Primăvara”. 3) “Vasile cel Mare şi Modestus. 2) “Omiliile contra eunomienilor” fac parte din prima Cuvântare teologică în care marele Părinte combate doctrina eunomian ariană. 121-132 (p. 172-174). 11-13). “Către clerul din Constantinopol”. * Dar. Capitolul acesta avea şi o introducere în care se făcea o scurtă prezentare a operei acestui Sf. de fapt o Antologie de texte din mai mulţi Sf. Iar partea a patra cuprinde poeziile “Către clerul din Constantinopol” (p. 2) “Cerul şi corpurile cereşti” face parte dintr-un text mai amplu intitulat “Minunile şi misterele creaţiunii” şi el parte a Cuvântării a doua teologice (p. decenii de-a rândul. 4 . au refuzat să intre în bisericile ariene (p. IBMBOR. 5) “Creştinul perfect” este un text în care Sf. 142-146). 89-91) şi “Natura omenească” (p. “Despre versurile sale”. 14). “Discursul 31: Despre măsura şi buna ordine în discuţiuni” (p. Vasile (cel Mare) (p. 168-170). “Măreţia naturii şi a omului”. vv. fără ca. 1960. iar în subsolul paginii dă explicaţiile lingvistico-filologice necesare înţelegerii textului). Buc. guvernatorul 17 16 Cezareei” constituie o parte a discursului “Elogiu funebru pentru Vasile cel Mare” (p. vv. 79). cuprindea fragmente ale op erei Sf. Părinte. Grigore numai între paginile 140-179. 6) “Panegiric pentru Macabei” (p. 91-92). de mare folos acelora care. 174-175). “Despre mine însumi” vv. 50). venind la Constantinopol. Vasile cel Mare şi Modestus. Partea a doua cuprinde: 1) În “ Omiliile către marinarii egipteni” elogiază pe marinarii din Egipt care. “Dialogul dintre Sf. pe când cea de-a doua ediţie. primele traduceri ce s-au făcut la noi au fost cele în slavă. mai înainte. 109-120. ce murise de tânăr (p. vv. “Cuvânt funebru în cinstea Marelui Vasilie. 147-150). 1-13 (p. 5) “Epitaf pentru fratele său Chesarie” . să vedem ce traduceri slave s-au făcut. 48-51 (p. Ediţia aceasta a rămas cea mai bună până la apariţia aceleia a lui Vasile Ionescu şi Nicolae Ştefănescu16. 158-162). text ce face parte din aceeaşi cuvântare rostită la 381 (p. 14-18. deoarece ele au fost importante pentru viitorul traducerilor în Antologie din literatura patristică greacă a primelor secole. (p.. (p. “Antologia” cuprinde adnotări şi note explicative. 17). ca şi textul ediţiei lui Iuliu Valaori. Vasile cel Mare (p. 170-171). Părinte. Iată dar şi textele pe care le conţine ediţia din 1960: Un fragment din “Cuvântarea a doua teologică: Minunile şi tainele creaţiei: cerul şi corpurile cereşti” (p. 41). 69). omilii şi poezii 17. la primăvară şi la mucenicul Mamas (p. medicul Cezar. Părinţi. cap. 46). Grigorie Teologul deplânge moartea prietenului său. care este textul Discursului la duminica cea nouă (a Tomii). cu mult înainte ca vreuna din operele Sf. Grigorie înfăţişează calităţile necesare unui creştin pentru desăvârşire.necrolog rostit la moartea fratelui său. 56). 1-42. s-au îndeletnicit cu scoaterea noimei textelor grigoriene. Grigorie de Nazianz să apară şi -n româneşte. 4) “Omilie adresată guvernatorului oraşului Nazianz” (p. guvernatorul Cezareei”. edit. 69-92. 21). capit. 175-180).întrucât conţine adnotări (la începutul fiecărui text autorul descrie conţinutul. Manual. “Versuri în acrostih”.

copiat cu puţină vreme înaintea unui cutremur din 1411. corectă traducere sau transcriere şi răspândire a operelor patristice. conform mărturiei copistului. Bistriţa şi Neamţ. 7. p. cit. la care Uric a adăugat şi el: “Cu mâna lui Gavriil“ vezi Gavriil Uric. nota 98. folosind această versiune. Cuvânt de plecare din Constantinopol rostit înaintea a 150 de episcopi. p. 213-214. 19 Vornicescu. nr. Costăchescu. nota 203. “în vremea voievozilor Mircea şi Mihail”. nr. iar traducătorul român din secolul al XIV-lea. P. Grigorie Teologul şi cu “Scara” Sf. În secolul al XV-lea. 19. Despre tatăl său care tăcea faţă de flagelul grindinei . Atanasie. cf. p. I. La înmormântarea lui Vasile cel Mare.. La sfânta Bobotează. evident că nu poate fi decât acela al cărui nume apare şi -n pomelnicul mănăstirii Bistriţa la fila 5. 1931. 78). dar. adică nimeni altul decât Gavriil Uric. 211-212. însoţite de c omentariul lui Nichita de Heracleea19. p. nota 320.. cit. 19. unul 36 de file şi celălalt 17 file (manuscrisul are 355 file). Cuvânt la Rusalii. II (manuscris dactilografiat) cuprinzând manuscrisele de la nr. Aşa. La naşterea lui Hristos. op. O a patra mână apare la sfârşitul textului (f. “SCIA”. p. iar ceilalţi doi au transcris. 22 Vornicescu. imediat după Domeţian (mss. care sunt mai vechi cu aproximativ zece ani faţă de ceea ce se cunoştea până acum ca aparţinând operei lui Uric de la Neamţ22. aşa cum apare într-un hrisov al lui Alexandru cel Bun din 7 ianuarie 1407 prin care primea de la mitropolitul Iosif cele două mănăstiri cu toate cărţile de acolo . Cercetând fondul de manuscrise al Bibliotecii sinodale din Moscova. incluzând şi “Scara” Sf. Cât despre Gavriil cel pomenit în manuscris. este înregistrat cu Vezi mss. Despre mucenicul Ciprian. Vornicescu. XV. singura accesibilă de altfel. p. op. Dometian nu poate fi decât stareţul celor două mănăstiri. Este vorba despre câteva pagini patristice conţinute în manuscrisele noastre slavone. Despre Macabei. 20 R. care a transcris 302 file. Despre Sf. ibidem.A. cit. cit. a fost caligrafiat în 1413. cit. p. 61. mai ales. aceasta s-a făcut pe filieră slavă şi abia mai târziu pe cea greacă. devenind astfel capodoperă a epocii şi întregii noastre literaturi bisericeşti medievale21. Constantinescu. 60. Acest manuscris din 1411 care apare împreună cu un exemplar din “Hexaimeronul” lui Ioan Exarhul a fost descris de Em. a fost tradus în slavă probabil prin părţile Vidinului. 18 5 . op. a găsit fragmente din cele “16 Cuvântări” ale lui Grigorie de Nazianz. unde a putut citi referiri precise asupra scriitorilor şi tradiţiei literare antice. a luat din el numai lucrurile referitoare la istoria civilizaţiei antice20. Grigorie şi are următorul cuprins: Două Cuvântări la Sfintele Paşti. vol. Ioan Scărarul. Grigorie de Nyssa.P. cercetătorul Radu Constantinescu a descoperit câteva file dintr-un manuscris slav18. op. “Fiinţa românească”. de un “popa Domeţian” şi un anume Gavriil. Despre iubirea de săraci. de receptare. 53. Acest comentariu alcătuit în greceşte de monahul paflagon Nichita pe la sfârşitul secolului XI..româneşte. Panaitescu. în 1973. Turdeanu. 28. Această colecţie este selectată din totalul de 45 de cuvântări ale Sf. despre care până curând s-a crezut că şi-a început activitatea abia pe la 1429 (vezi ibidem).ibidem. 1981. 183. Contra lui Iulian Apostatul. Un manuscris cu acelaşi conţinut. Un manuscris religios din timpul lui Mircea cel Bătrân. 301 la 600. p. 212. Uric a dat la lumină pentru Biserica noastră din Moldova. 21 Manuscrisul era scris. 23 Sorin Ulea arată că la transcriere au participat trei copişti: primul a fost Uric. Dacă la noi s-a început a se traduce din Sfinţii Părinţi. Constantinescu. acesta întemeiase la mănăstirea Neamţ o şcoală de înaltă cărturărie ortodoxă. Iaşi. dar şi pentru posteritate o amplă antologie cu texte din opera Sf.R. Studiu paleografic. ajutat fiind de alţi doi copişti23. de către talentatul copist Gavriil Uric. p. slav nr. R.. Ioan Sinaitul. cu un bogat conţin ut patristic. la 1413. 341 (322 file) din Biblioteca Academiei Române (cf. Catalogul manuscriselor slave din Biblioteca Academiei Române. 1968. Despre Sf. op. 355v): “În anul 6921 (1413) popa Dometian a terminat această carte”. Manuscrisul monahului Gavriil Uric. La Duminica cea nouă (a Tomii). 57-58. Documentele moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare.. slav B. p.M.

cit. 1898. 180. 22)28. 213-214.numărul 1494 în fondul 196 Mazurin al Arhivelor Centrale de Stat din Moscova 24 şi reprezintă cea dintâi mărturie cronologică asupra activităţii culturale din Moldova Muşatinilor (cel puţin până acum). Petersburh. păstrate de data aceasta pe teritoriul ţării: manuscrisele Acest opus omiletic are o copertă deosebită.. Titlurile sunt scrise cu miniu. St. cu caractere aurite. Glosele lui Nichita sunt marginale. p. Acest manuscris se păstrează în Biblioteca Unională din Moscova. fie numai şi în slavă .G. purtând încă eticheta acestei mănăstiri: cota 727 (1477) din 1932. 30 24 idem. Noul Neamţ 14 (14) 2227. 2. Ortografia este medio-bulgară. Manuscrise de origine românească în colecţii străine. Acesta este exemplarul celor 16 Cuvântări grigoriene copiate de Uric la 1424 şi semnalat abia la 1898 de A. 101. p. atât în formă slavă. numărul pieselor şi numele autorului zugrăvit în centru. Ceea ce a făcut ca Sf. op. Biblioteca Unională Moscova) a fost opera ucenicilor lui Uric. 113. Constantinescu. 345-378. 163. Grigorie de Nazianz au devenit nu numai pentru Moldova. pătrunzând. 137. realizată de monahul Casian. Coman. păstrându-se azi la Dragomirna. Texte. 922. 127. Este vorba de o copie identică cu celelalte două anterioare. 26 Pr.a fost bogăţia de idei teologice. Grigorie să fie printre primii Părinţi a căror operă s-a tradus la noi. 17. primul monument de cultură locală. în chipul crucii. peste secole . 25 Idem.fapt ce dovedeşte oricum preocuparea pentru literatura patristică . Patrologie. 93. Acest manuscris împreună cu un altul de la 1424 despre care vom vorbi mai încolo sunt cele mai vechi date. din prima jumătate a sec. “Drevnosti Trudy Slavjanskoij…”. Repertoriu. cum bine sesiza cercetătorul amintit anterior25. Codicele aflat până la 1868 la mănăstirea Neamţ a fost adus la Chiţcani (Noul Neamţ) de către arhimandritul Andronic. 19. apud ibidem. alături de cea a vremii lui Paisie Velcikovski (nr. 28 Idem. cât şi în variantă greacă. p.R. Manuscrise. îi aparţine tot acestuia. ci şi pentru Ţara Românească. Texte. de timpuriu şi la noi. conţinând titlul. de redacţie medio bulgară30. identic cu cel din 1413. 93. nr. 1986. 99. Prof. iar redacţia este medio-sârbă . 1904. Primul care a început retranscrierea a fost Gavriil Uric. dar şi cele mai sigure asupra istoriei literaturii şi gândirii româneşti din Evul Mediu moldovean. Bucureşti. întreaga operă a lui Nichita de Heracleea a fost tradusă în slavă. Ulterior. “Cuvântările” Sf. XV sau de la mijlocul acestui secol. I. 1-109 şi Grigorij Čamblack. Manuscrise. Constantinescu.iată. ele însele de o rară înălţime religioasă şi literară26. în fondul 218. O a treia copie a acestei antologii. XV. el însuşi mărturisea: “În anul 6932 (1424) Gavriil Monahul a scris această carte” (f. de altfel. În felul acesta. II. purtând numărul 178. Jacimirskij29. iar deasupra inscripţia: “ Această carte cuprinde 16 Cuvinte”. Lucrarea a fost foarte răspândită şi se mai cunoaşte că a fost transcrisă de şase ori. provine de la mănăstirea Moldoviţa. exercitând o teribilă atracţie printre copiştii români. p. iar textul cuvântărilor este ornat cu vrejuri şi cu cârcei. p. Pentru celebritatea ce o păstrase . probabil în 1471 la Putna. 27 Vornicescu. Învăţatul citat afirma la 1899 că manuscrisul ar conţine şi comentariul lui Nichita. cum am văzut. Buc. aşa cum. 1958. Moscova. p. Se mai cunosc încă două copii. 266v). Manuscrisul al doilea. Acest codice conţine 266 file legate în pergament şi lemn îmbrăcat cu catifea. fond 178. 29 Sllovjanskaja rukopisi Njameckago monastyrya v Rumynij. Această copie (mss.. ceea ce arată că Uric trecuse la faza de ortografie sârbă. p. 6 . p. p.era firesc ca el să fie dintre cei aleşi spre a fi traduşi pentru literatura din ţările noastre.

G. p. 259). 579. 214. 401-429 (nr. 36 Mult înainte de sec. 1960. cit. XVII şi purtând note (la filele 1-3. există şi alţi codici slavo -români care conţin piese răzleţe din corpul operei grigoriene. apoi mss. 1959. p. Aghioritiki Bibliotheki. 1282 pag. mss. dacă cineva îndrăzneşte s -o ia din biserică. Inedit este că el a fost copiat în prima parte a secolului XV la mănăstirea Xenofont din Sfântul Munte Athos32. 359). p. 618. 33 Panaitescu. 243 BAR. f. conţinând varii fragmente ale operei grigoriene. 354. 201-202. p. XVII-XVIII. 166 file .R. 463 f. 271. 274. 15. toate din sec. A fost transcris la Putna. Munte Athos). 178. cuprinsă între filele 387-415v. Al doilea codice este mss..vezi ibidem. 175-178. Sava din Bucureşti . anii 1761-1764. XVIII. XVII. 1650-1863 (Relaţii între ţările române şi Sf. p. P. teză de doctorat.versuri. Primul este de la mănăstirea Neamţ.Constantin Litzica. Paris.. popii Oprea şi Comşa din Feneş. ed. p. Manuscrisele slave din B. Paris. ediţia 2002 (acelaşi capitol). 15 (an 1788-1789) . precum şi aflarea manuscrisului la 1661 în biblioteca mănăstirii ortodoxe din Alba Iulia. . aparţine tot secolului XV. anii 7 . Parafraza lui Nichita pare a fi tipărită şi-n câteva manuscrise greceşti din epoca fanariotă: mss. Asemenea piese conţin şi unele manuscrise în traducere greacă. grec 1317 BAR. fiind scris la mănăstirea Neamţ. unde este ctiroria domniilor lor. p. 535. şi discursuri. 37-112 (nr. cu 253 file.. sec. Este vorba de un manuscris grecesc din sec.slave 141 şi 142 BAR31. după cum urmează: mss. p. sec. cit. cf. tom VI. Vezi Pr. XVIII. 42 f. 1778-1840. 332 (an 1726). op. vol. an 1738. Ultima copie slavo-română a acestei colecţii este manuscrisul 852. 115 f. slav 25 al Bibliotecii Filialei din Cluj a Academiei Române. 712. mss. p. d’apres un manuscrit du XVIIIéme siecle. 672. sec. 332). am făcut această carte numită «Tâlcuirea lui Grigorie Teologul» şi am dat-o mănăstirii Putna. Σσέσειρ μεταξύ των ποςμανικών σωπών και τος Αγίος Όποςρ. f. 15. codici ce se pot găsi în bibliotecile româneşti 35. f. Academiei. vezi şi în 32 31 româneşte. cel care în ediţia benedictină Opera omnia Sancti Grigorii Nazianzeni. Tâlcuirea Cuvintelor celui întru sfinţi Părintelui nostru Grigorie arhiepiscopul Constantinopolului Teologul”). Partea a doua (“A lui Nichita de Heracleea. iar prima sa parte (f. Cuprinde cele 16 Cuvântări cu comentariul lui Nichita intercalat pe parcursul textului.versuri. a fost copiată în Moldova. Primul codice este mss. să fie blestemul”33. p. mss.A. vol. p. 341). p. 6-17. Este vorba de o culegere de texte destinate lectur ilor mănăstireşti la marile sărbători de peste an. Panaitescu. Tesalonic. sec. vol. Vornicescu. mss. 94-96. dintre care unele au fost copiate în “Antologia palatina” (Anthologie greque. cuprinde Discursuri (nr. Epitaful se află la filele 6-7v ale acestui “Sbornic”. Constantinescu. sec. 636. Ioan Moldoveanu. 179. 457.Miscelaneu cu versuri. XV. mss. Manuscrisul 142. f. I. P. ulterioare apariţiei celor slave 36. I. 640. într-o redacţie medio-bulgară. 25. 146v) ce atestă citirea lui de către diacul Vasile din Lunca. 352). 198). p.Discursuri (nr. 313). 199-201. Constantinescu. Nedumeriri (nr.A. livre VIII. Buc. 322). XVI. La fila 253 găsim însemnarea: “Această carte numită Grigorie Bogoslov. 258 f. 35-38. op. 376. Pentru epitafele lui Grigorie. 2 vol. slav 305 din B. . 5-8. Texte. 2 -386v) cuprinde cele 16 Cuvântări fără nici un comentariu.Versuri (nr. 628. 321). P. mss.G Peratikos. Texte. În afara celor şase copii. scris la jumătatea sec. mss. fiind o parafrază în proză (f. 1999 (capitolul despre m-rea Xenofont). 621. XVIII putem vorbi de o traducere în greceşte a celor “16 Cuvântări” ale lui Grigorie de Nazianz.R. 374 f. 1857-1858. Şi pentru secolele XVII-XIX avem o serie de manuscrise greceşti. fiul lui Ştefan voievod şi nepot al lui Radu Voievod. 44. Importantă este pentru noi o însemnare de pe fila 288: “Binecinstitorul şi de Hristos iubitorul Io Bogdan Voievod. 646. 17-19. mss. .. . 35 Mai există în doi codici slavo-români unul din epitafele alcătuite cu prilejul morţii lui Vasile cel Mare. XVI. an 1774. 187 BAR.. P. 5. scrisori. 3-34v. edit. fiul lui David. 94-216 (nr. 34 R. Catalogul manuscriselor greceşti din Biblioteca Academiei Române. p.versuri (nr. scris în Moldova la mijlocul sec. p. cu sholii aparţinând probabil lui Nichita din Serres. fond 98 Egorov al bibliotecii Unionale Lenin din Moscova. la sfârşitul sec. 1 -4v) la Nichita monahul. Paris. 359. . luna aprilie 23”34. p. Interpretation des tetrastiques de Gregoire de Nazianze par Nicetas le Philosophe appell é aussi David. Wartz. datând din 1511. p. Miscelaneu cu versuri şi discursuri (nr. reeditată de J. mss. XVII. I.. poartă numărul 119. cu 288 file. 1909. Migne. domn al Ţării Moldovei. mss. 132 pag. 1960 şi A. sec. p. 622. mss. XIV semnalat mai întâi la Biblioteca şcoalei domneşti de la Sf. P. S-a scris în aceeaşi mănăstire de mâna meşteşugitului ieromonah Eftimie în 7019 (1511). XVIII.

Traducerile din opera Sfântului Grigorie nu s-au oprit aici. greu de reprodus. în afară de însemnarea de la f. provine ca şi cel anterior amintit de la mănăstirea Cernica39. o mărturie a limbii române literare de multă vreme împământenită. dimpotrivă. căci mai găsim în manuscrisul nr. 657). ci s-a întreprins traducerea şi a altor fragmente din celelalte opere precum discursurile. poeziile. mss. iar între filele 115v-185 se poate citi: “Al celui întru sfinţi Părintelui nostru Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu Nazianzinu la Sfintele Paşti ” (şi la primăvară)38. având 292 file. mss. Buc. 499v (“Gheorghe arhimandritul opştii Jitiei”) şi la foaia liminară II (“această carte se numeşte Prăznicar…Ipolit ierodiacon”). ci. 117). nr. mss. 39 Manuscrisul se află în Biblioteca Academiei Române (ibidem. II). 364 (649). 456 f. poate numai în ideea de face canon în sfintele lor mănăstiri. 462 (720). 46-47. Toate aceste manuscrise sunt rodul eforturilor unor oameni ai Bisericii care. sec. 398 f. mss. op. 1972. mss. p. 89. p. p. aşa cum vom mai avea prilejul să vedem.. 408 (710). cu titlul “Învăţăturile Părintelui Maxim Mărturisitorul…” (490 file). 407). 451 (716). vol. 233 (686). mss. mss.vezi şi Nestor Camariano. Calinic. Nu se poate spune că opera lor a fost zadarnică. Grigorie de Nazianz au fost traduse şi în româneşte. 228 (685). Între filele 84-96 conţine textul al cărui titlu l-am enunţat. II. mss. în numele Mântuitorului. I. au preferat să copieze asemenea texte. 1022 (p. al XVIII-lea. vol. Dar. 482 (723). 154. arhimandritul Cernichii opşti ”). până mai târziu în secolul XIX. datând de la sfârşitul sec. mss..ibidem. 406 (709). 61 (“1785. având pe fila 89 o însemnare importantă pentru datare şi pentru identificarea autorului traducerii: “ Şi s-au scris de păcătosul Timotei la Agapia Veche. 154. Catalogul manuscriselor româneşti din B. decembrie 21”37. la f. 1799. mss. Numărul manuscriselor este imens şi. v 117 (“Din cărţile sfintei monastiri Cernica. care îl donase Academiei Române la 5 martie 1910.vezi Gabriel Ştrempel. 1956. deşi. 8 . Grigorie de Nazianz la Naşterea Domnului”. iar apoi tipărite răzleţ.Miscelaneu cu discursuri şi versuri (nr. Între filele 33-46 se află “Omilia Sf. Un mai vechi manuscris miscelaneu care păstrează în el “Întrebările Sfântului Vasile cu Grigorie Bogoslov” este manuscrisul cu numărul 1735 de la mijlocul secolului XVIII. iar la filele 275v şi la 279 se află însemnarea: “Dumitru Drugănescu. 1021 (p. la f. II) . mss. scrisorile. 414 (745). 1788-1789. Aşa este manuscrisul 4867 cu 185 de file ce conţine textul: “Câte patru soroace. Manuscrisul. 37 Acelaşi text se mai află şi-n mss. . 413 (712). demult tiparul îşi arătase efectele benefice. au lăsat în urmă o preţioasă mărturie a fazei de trecere spre epoca traducerilor tipărite. 1-1600. învăţături ale Sf. Textul se afla între filele 65-85v . Buc. 115116. De menţionat că ceea ce este cuprins între paranteze reprezintă numărul manuscrisului şi pagina din Litzica. Faptul că manuscrisul a aparţinut mănăstirii Cernica este dovedit de existenţa peceţii aplicată în fum la f. mss. în această fază a manuscriselor în traducere românească. 460 (719). p. între filele 101119. mss. cit. martie 3 ”. vol. 424 (650). Catalogul manuscriselor greceşti din Biblioteca Academiei Române.R. mss. Tot di acelaşi secol datează şi alte manuscrise ce conţin traduceri ale operei Teologului. mss. 3518 BAR provenind de la Grigorie Tocilescu. ca urmare. 38 Manuscrisul mai conţine. fiind scris cu cerneală neagră. Manuscrisul în cauză are 499 de file. 272. un text al cărui titlu sugerează încă o traducere a unor poezii ale autorului în cauză: “ Ale Sfântului Grigorie Bogoslov către al său suflet stihuri de jumătate iamv ”.A. Un alt manuscris conţinând traducerea unor omilii ale sfântului Părinte Grigorie este cel cu numărul 1953 din anul 1783. cele “16 Cuvinte” ale Sf. cele “16 Cuvinte” nu sunt singurele traduse. dar le vo m reda numai cu numerele lor de ordine (în paranteză): mss.. Să nu se înstrăineze. 13 . în anul 1783. 208 (680). XVIII. februarie 19”). 402 (647). 676. 187. şi alte însemnări la f. . vol. 1940. mss.Mai târziu. mss. 64 (656).Miscelaneu cu versuri (nr.

90v -117v). care conţine stihuri şi alte scrieri ale Sfântului din Nazianz la filele 91. 95 şi 96v. vol..Grigorie Bogoslov. se poate afirma existenţa unor manuscrise aici. Nazianzu. Manuscrisul 1290. 107-111v)41. Mladin. Ştrempel. 479 BAR.ibidem.al celui întru sfinţi Părintelui nostru Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu. p. II. Buc. vol. conţine mai multe cuvântări gregoriene: “A celui întru sfinţi Părintelui nostru Grigorie arhiepiscopul cetăţii lui Constantin. Mai recent. Cuvântătorul de Dumnezeu. F. vol. provenit din biblioteca episcopului Dionisie de Buzău. prepuse de pe elineşte pe slavoneşte ” (f. are şi diverse însemnări . legat în piele. atât pentru Biserica Unită. Moisil. nu putem omite faptul că. din păcate. ei fiind “dreptarul credinţei şi vieţii creştineşti”. nu am găsit decât două manuscrise care să cuprindă fragmente din opera Sfântului Grigorie. Ibidem. ele constituind opera unui mare teolog şi om de cultură de la îngemănarea secolelor XVIII-XIX. conţine între f. edit. În continuare. I. Catalogul. Un altul este mss. Nazianzu. Toate traducerile sale au rămas. după ce acesta îl căpătase din biblioteca episcopului Dionisie al Buzăului43. Academiei Române. 1328. chiar dacă condiţiile de viaţă bisericească nu erau întocm ai favorabile pentru românii de aici. un miscelaneu cu 177 de file. ibidem. 42 Ioan Bianu. cuvânt la Sfintele Paşti ” (început: Pe straja mea voi sta zice minunatul Avacum…. Vlad. 213. manuscrisul 5054 cu 130 de file ce are printre altele şi un titlu care ne interesează: “ Cuvânt al lui Grigorie Bogoslov. la primâvară şi la mucenicul Mamant ” (f. Cuvânt 31 ” (început: Hristos se naşte. 1972. Şi acest manuscris. Consecvent propriei concepţii despre “sfânta vechime”. din secolul XIX. cuvânt la Duminica cea Nouă. cu 222 de file. 118-128v). Sibiu.f. 46. cuvânt la dumnezeieştile arătări sau la Naşterea Mântuitorului. 16-59 textul unei cuvântări cu comentariul lui Nichita: “La cuvântul de la Botezul Domnului . f. tâlc al Nichitei”42. R. nr. Ca urmare. un miscelaneu omiletic. întocmit de G. 9 . în sfârşit. Moisiu. 1967. iar la fila 97v “Scrisoarea Sf. Manuscrisul nr. 468. Manuscrisul a parvenit Bibliotecii Academiei Române fiindu-i donat de Ministerul cultelor la 17 septembrie 1897. 295. nr. 43 Manuscrisul 1290. datând din 1795-1796 şi având 320 de file. Catalogul manuscriptelor româneşti. vol. 301-728. Samuil Micu Clain. iată încă un text tradus şi anume: “A celui întru sfinţi Părintelui Grigorie Cuvântătorul d e Dumnezeu. Grigorie către Timotei episcopul ”44. L. 41 45 46 40 Ştrempel. 41-60)40. acesta a desfăşurat o bogată activitate de tălmăcire în limba română a sfinţilor Părinţi. Al. de cinstita cruce a lui Hristos şi de cele două cruci ale celor doi tâlhari” (f. 1062-1380. N. p. are între filele 66v-67 un text scurt intitulat “Învăţături ale Sfântului Grigorie Bogoslovul”45. un alt text conţinut în manuscrisul amintit este “ A celui întru sfinţi Părintelui Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu. 1957. Samuil Micu Clain Teologul. Caracaş. când a strălucit adevărul învăţăturii creştine şi sfinţenia vieţii. p. I. în manuscris. p. 3-15). Stoianovici. cât şi pentru cea Ortodoxă46. Nazianzul. şi în Ardeal au fost redactate manuscrise. şi. II. slăviţi-l…. IV. 1913. Este vorba despre manuscrisul 488 (101 file) din biblioteca mănăstirii Căldăruşani. 227. p. deoarece condiţiile istorice vitrege şi neprielnice nu i -au mai îngăduit să tipărească ceea ce scrisese. 44 Ibidem.

vol. 912-933. mai precis la 1821. Bibliografia traducerilor în româneşte din literatura patristică. O a doua mare traducere pusă în teasc la acel început de secol XIX. Nerva Hodoş. fasc. Academiei. 49 D. din pana cărturarului român iluminist (era reprezentant al Şcolii ardelene).Astfel. Aceeaşi cuvântare sau omilie “Despre Macabei” va mai apare tradusă peste o sută de ani şi mai bine. epoca de la 1691 la 1833. “Omilia despre Macabei” (Migne. “Cuvânt la sfinţii mucenici Macabei”. potrivit căreia cărturarii Şcolii ardelene fac cultură pentru Ortodoxie şi nicidecum cultură de factură greco-catolică cum de altfel susţin mai nou foarte multe voci din arealul culrutii contemporane. în 1939. Andrei Criteanul. însă. edit. Dan Simionescu. Această lucrare. p.I. 1508-1830. 50 10 . se află în manuscrisul 162-Oradea (160 pagini). de către prof. Ioan Damaschin . I. Bianu. 15) este partea a doua a lucrării ce conţine şi “Elogiu pentru Chesarie” 50. Samuil Micu a tradus aici din Grigorie de Nazianz. cuvânt pentru bătaia grindinii ”. Ibidem.) în care. adică cu un sfert de veac înaintea apariţiei primei traduceri tipărite (1821). prin înfiinţarea de seminarii. p. studii. I. Vieţile Sfinţilor din luna august. III (1809-1830). cit. 214. în prima jumătate a secolului XIX şi apoi prin înfiinţarea de şcoli superioare. incluzând. Textul fusese tradus sub auspiciile mitropolitului Dionisie de către episcopul Iosif al Argeşului. Vornicescu. “A celui întru sfinţi Părintelui Grigorie Teologul. 34.. urmat apoi . 1912-1936.Ibidem. 48. Aceleaşi titluri se pot întâlni şi-n manuscrisul nr. apar şi primele reviste. 408-513 Cuvânt.ca fază . cum era de aşteptat. Cuvânt. sunt conţinute azi de manuscrisul 62-Oradea. PG. op. Grigorie Teologul. 131135. Aşa ajunge opera sa cunoscută la un nivel mai larg. împreună cu o a doua. col. Ioan Zlataust. În faza întemeierii învăţământului teologic la noi. extras din “ST”. Bibliografia românească veche (BRV). traduceri din opera marelui Părinte al Bisericii. 2). s-a adăugat o traducere a “Cuvântului la Sfintele Paşti” şi a “Cuvântului la Duminica cea Nouă”47. cuvânt cu care răspunde şi spune pricina pentru care a fugit în Pont ”. ci s-a ocupat şi cu alte mari nume. Faptul confirmă o mai veche aserţiune dea noastră. Fecioru. Atanasie Sinaitul. Cele mai multe din lucrările ce alcătuiesc corpusul operei gregoriene au început prin a se publica cu începere la 1815. între 1788 -1794. cu 524 pagini48. p. folosind probabil vreuna din ediţiile manuscriselor ce conţineau cele “16 Cuvântări”49. vol. Elogiu funebru al lui Chesarie şi Despre Macabei . Era anul în care iero diaconul Ştefan de la Neamţ traducea în cuprinsul cărţii lui Dimitrie al Rostovului. 277Oradea (338 pag. 52 pag. p. XXXV. 1937. Anul apariţiei acestuia era 1794.de aceea a creării teologiei româneşti ştiinţifice. Se pare că acesta este şi momentul în care se încheie faza redactării de manuscrise. Samuil Micu a tradus nu numai din Sf. p. I. Papadopol. De altfel. Bucureşti. XXXV. traducere din limba greacă. faimosul tratat despre preoţie al Sfântului Grigorie de Nazianz. VI. a fost “Cuvântul pentru preoţie” (Migne. I. vol. P. Ceea ce trebuie reţinut de aici este faptul că pentru prima oară apărea în româneşte. apărut la Bucureşti. 49. ale căror traduceri realizate de el. 48 47 Sfântul Grigorie Teologul. Rm. pregătindu-se terenul acum pentru o şi mai performantă împrăştiere a învăţăturii patristice: tiparul. Epifanie. PG. teze de licenţă sau de doctorat. Vâlcea. la 1794 traducea “A celui întru sfinţi Părintelui nostru Grigorie Teologul. însoţită de un studiu asupra vieţii şi operei autorului. prin reviste.

Legate împreună. într -o versiune pe care traducătorul. cât şi cuvântul. Grigorie alcătuită de preotul Grigorie. la cartea Sf. nr. 831-848. 1885. iar cele cuviincioase să le îmbrăţişeze. Fecioru. la “Tratatul despre preoţie”). În ce priveşte “Cuvântul despre preoţie”. p. 364-386. “mai pe larg” al Sf. 1820) şi cu o alta a mitropolitului Grigorie IV Dascălul. cunoscând dintru acestea datoriile preoţeşti să se silească ca obiceiurile nepotrivite preoţiei să le părăsească. iar “Elogiul” la p. 11 . În Bucureşti 1821”51. p. Ioan Gură de Aur: “ Dionisie din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop şi Mitropolit a toată Ungrovlahia celor ce se numără în clirul bisericesc de la Domnul sporire întru cele bune le rog ” .127-164. neuitând să amintească numele traducătorului şi al celui pe a cărui cheltuială s-a tipărit54. “Cuvinte şase pentru preoţie şi ale altor trei Sfinţi Părinţi trei canoniceşti epistolii ” (Bucureşti. o revendică ca fiind un “nou mod românesc de existenţă a «Cuvântului despre preoţie»”. p. Cartea se află legată împreună cu a Sf. BRV. toate cele trei constituie un frumos volum de 212 pagini cu o prefaţă comună a mitropolitului Dionisie53 şi înfăţişează scopul pentru care au fost scrise cele şase cuvinte. p. găsindu-se în Biblioteca Acad. ispitiţi să toarne în veştmân tul graiului poporului frumuseţile de gând şi de cuvânt ale Sf. 1-2. 1827)52. kir Dionisie. 1121). 6. cuvânt pentru preoţie.ibidem. Grigorie Teologul (se referă. nr.Titlul complet al lucrării era: “A celui întru sfinţi Părintelui Grigorie Nazianzeanul. iese la iveală ediţia unei noi traduceri făcută de preotul Nicolae Donos: “Apologia sau cuvântarea în care arată motivele ce l-au îndemnat să fugă de preoţie” şi “Elogiul Sf. nr. 117-204. Grigorie Teologul. cum ierarhii Bisericii strămoşeşti. evident.ibidem. 55 “BOR”.ibidem. mai precis. p. Ioan Hrisostom . Cu acest scopos s-au şi tălmăcit prin osârdia iubitorului de Dumnezeu episcop al Argeşului. 1968. ca. preotul savant D. 1968. deci. 54 “…Sfântul Grigorie Teologul în «Cuvântul cel pentru preoţie» şi Sf. în realitate. supranumit Teologul”55. traducerea nou încercată sau. Şi acum întâi tipărit cu blagoslovenia şi cheltuiala Prea Sfinţitului şi de Dumnezeu alesul mitropolit a toată Ungrovlahia. interpretarea textului a creat probleme. Biografia se găseşte între pag. 10. “Învăţătură pentru nunţi” (Bucureşti. XI. 1074 . în tipografia de la Cişmeaua răposatului Mavrogheni” . Huşi. Traducerea aceasta a “Apologiei” a mai fost publicată şi în 1968. 53 De fapt prefaţa este. 1931. Poartă nr. 427-436. 5. În zilele Prea Luminatului şi Prea Înălţatului nostru domn Ioan Alexandru Şuţu Voievod. Vasile”56. Ioan Hrisostomul în voroava aceasta (…) 52 51 care se împărtăşeşte în şase cuvinte întru care ca înaintea ochilor pune ce feliu se cuvine să fie cel ce i se încredinţează vrednicia aceasta şi de câtă purtare de grijă are trebuinţă lucrul acesta…Pentru aceasta dară nu numai arhiereii. III. cu nr. Cuvântătorul de Dumnezeu. ci şi preoţii sunt datori a le ceti pre aceste minunate şi de Duhul Sfânt insuflate Cuvinte şi mai înainte de hirotonie. 57 “BOR”. tălmăcit de acelaşi tălmăcitoriu carele au tălmăcit şi celelalte şase cuvinte pentru preoţie ale Sfântului Ioan Gură de Aur. 380-381 (cartea are cota 56776. 1-47. căci Sfântul Grigorie este atât de profund încât trebuie o mare atenţie57. 330-331. După afirmaţia acestuia. p. au reuşit să deschidă calea celor ce aveau să vină după ei cu o avalanşă de traduceri ale diferitelor cuvântări gregoriene. 47 -117. p. LXXXVI. Rom. iar al nostru frate întru Domnul iubit kir Iosif…cu cheltuiala dumnealui doftorului Konstantinake Caracaş. Iată. nr. 56 Precedate de o biografie a Sf. o traducere s-a mai înfăptuit prin 1885 de către Constantin Erbiceanu cu titlul “Discurs apologetic al Sfântului Gregorie Nazianzenul. În 1931.

Aceluiaşi autor i se mai datorează scrierea unui alt studiu: Sublimul preoţiei creştine. În fine. “ST”. Despre preoţie. 1984. 88-94. p. 291-310. Sfinţii Trei Ierarhi-modele de dascăli şi păstori în Biserica creştină. note şi introducere de Pr. drd. Ioan Gură de Aur. împreună cu “Cele şase cuvinte despre preoţie” ale Sf. Între timp. Lista s-ar putea prelungi. p. 757. texte din “Apologia pentru fugă…” foloseşte şi diac. p. Lucrarea beneficiază şi de o introducere ce constă în explicarea contextului în care Sf. nr. 748. 99-105. nu numai la noi. “GB”. Astfel. Grigorie cu privire la preoţie. 5-6. I. Bordaşiu este alt autor care. 753. încearcă să ne facă înţeleasă concepţia Teologului despre preoţie şi despre frumuseţea sarcinilor sacerdotale: Frumuseţea şi sarcinile vocaţiei sacerdotale după Sf. Donos. în 198758. vol. p. op. într -o prelegere. Grigorie Teologul. Ca text de bază este folosită tot traducerea făcută de N. Coman s-a referit mult la opera Sf. 58 12 . ca şi versiunea din 1968. făcută de părintele Fecioru. viitor mitropolit muntean. p. “ST”. Ioan Rămureanu. ci vom constata că au mai fost şi altele care au reţinut interesul acestora. a fost republicată de către marele traducător într o nouă variantă. apărută la Sf. Sf. la 1821. cit. 11. “MO”. 1974. 1978. Preotul-slujitor al lui Dumnezeu şi al oamenilor după Sfinţii Trei Ierarhi.G. Fecioru. nr. un alt autor a mai publicat o traducere a “Tratatului despre preoţie”. 749. extras din “ST”. iar în studiul Sensul preoţiei la Sfinţii Părinţi. ne este cunoscut din viaţa cărturarului. “GB”. 1987. De asemenea. Grigorie. dintre care enumerăm şi noi câteva: Pr. îndeosebi a Sf. 760. prof N. După 1817. prof. 1966. 1-2. 1970. 9-10.Aceeaşi traducere. încât a ajuns să fie prima tradusă şi tipărită. în care ne aminteşte de concepţia Sf. În studiul citat ni se redau fragmente din traducerea făcută anterior de N. Petrescu. Cuvinte”.. 1-2. Ştefan Alexe. p. D. p. 157-224. cu mici îmbunătăţiri. 60 Putem cita autori care s-au ocupat mai îndeaproape de acest lucru: pr. pentru ca împreună cu mai mulţi ucenici întru ale cărturăriei să înceapă o susţinută muncă de traducere şi tipărire de opere patristice. 1949. Pr. Aici apare folosită şi traducerea din 1968. “ST”. explică ce vrea să însemne această “artă a artelor şi ştiinţă a ştiinţelor” în concepţia Părinţilor. 59 Op. 1-2. Prof. N. nr. Prof. 387-398. fiind tot atât de gustată şi discutată de credincioşi şi teologi. Chesarie Gheorghescu. Învăţătura despre preoţie după Sf. Grigorie de nazianz şi chipul de preot al lui însuşi. Pr. Marin Sava. 93-94 o listă a titlurilor unor lucrări ce au drept obiect de studiu Sfânta Taină a Preoţiei în concepţia Sf. Prof. Bucureşti. numărul traducerilor este atât de mare dovedind permanenta actualitate a învăţăturilor marelui Părinte bisericesc. s-a retras la Căldăruşani. părăsea mănăstirea Neamţ pentru a se îndrepta către mănăstirea bucureşteană Antim. că lucrarea a avut atât de mare căutare. context înfăţişat de noi în primele pagini ale studiulu i nostru59. nr. au apărut în 1982 primele 35 de capitole ale Tratatului în traducerea preotului C. trad. Ioan Hrisostom.. Părinte a scris acest “Cuvânt”. p. Şi aceasta. VIII. 74-84. nu putem spune decât că “Apologia despre fugă”. mai aproape de anii noştri. ale cărei traduceri le -am menţionat până acum. aşa cum frumos îl denumeşte un text bisericesc. Şi tot această ultimă traducere este folosită în studiul său de Pr. Efrem Sirul. Trebuie sesizat. nr. În acest studiu există la pag. dar nu este în interesul nostru de a copia ceea ce foarte lesne se poate citi în acest studiu. conţine 117 capitole. Dar aceasta nu a fost singura operă a “cugetătorului de Dumnezeu”. p.. Arhim. 1940. cit. I. Trei Ierarhi. Grigorie Dascălul. 391-399. 761. Ba mai mult. este una dintre cele mai complete opere ale Sfântului Grigorie Teologul şi cel mai mult tradusă. în concluzie. Grigorie de Nazianz şi Sf. Donos (vezi mai sus nota 55). Grigorie. asupra căreia să se fi oprit traducătorii. p. Teofil. Actualitatea gândirii Sfinţilor Trei Ierarhi despre preoţie. În mod arbitrar a mai apărut în decursul vremii o serie de referiri la acest “Cuvânt” în cadrul unor articole care se folosesc de traducerile descrise până acum 60. Printre roadele ostenelilor sale avea să se numere cartea: “Vasile cel Mare şi Grigorie Bogoslov. 1-2. dar fragmentar. nr. dar şi în multe alte limbi. 93-102. De aici.

II. op. Nifon. Acad. cartea poartă nr. A doua foaie liminară are o Prefaţă semantă de “cel ostenitoriu întru ale tipografiei Pafnutie”. “Cuvânt la Duminica cea Nouă. 20 -24 şi nr. 524. Grigorie (f. ulterior i s-au mai făcut traduceri de către autorii mo derni. Arhiepiscopul Constantinopolului în lauda Sfântului Vasile cel Mare. “Ale Sfântului Grigorie Bogoslov stihuri oarecare pre puţine din cele multe care în limba elinească sunt făcute cu mare meşteşug după alfavita după care fieştecare are sfârşitul sfătuirii sale” (adică limba maternă. Şi tot acesta va mai publica încă alte câteva “Cuvântări” ale Sf. p. op. Toate aceste “Cuvântări” vor apare ulterior şi-n alte ediţii. 2. p. 65 Bibliografia românească modernă (BRM) (1831-1918). Una Cartea poartă nr. D. mitropolitul Grigorie Dascălul să le fi folosit pe acestea. Bibliografia. pronunciat în timpul venirei la Constantinopol a o sută cincizeci de episcopi ”66. 180v-184). Cuprinsul lucrării se află pe verso-ul ultimei foi. 1968. Iată -le: 1. aflat pe faţa primei foi este: “ Cuvinte puţine oarecare. Fecioru. 148-149): 1. an II. RSR. Este cazul lui Teoctist Scriban arhimandritul care. “Cuvânt la Sfintele Paşti” (f. nr. p. 4. traducea şi tipărea “Cuvântul pentru Paşti”63 după ce. 148-152). nr. cit. tipărise “Cuvânt la Cincizecime”64. 1643-1830. 6. aşa cum s-a întâmplat cu “Tratatul despre preoţie”. p.Cuvânt la Naşterea Mântuitorului” (f. 1986. edit. La I. 3. Este o carte care. 62 BRV. 64 “RT”. 61 13 . Din cele multe ale întru sfinţi părinţilor noştri Vasile cel Mare şi Grigorie Cuvântătoriul de Dumnezeu. cavaler al mai multor ordine. locţiitor al scaunului Cesareei Capadociei. p. 1293 .. 1884. în 182661. “Celui întru Sfinţi Părintelui nostru Grigorie Nazianzeanul Cuvântătoriul de Dumnezeu . 96). 184v-189). 540. În Bucureşti. filiala Iaşi. 40-41. 66 BRM. “Cuvântul funebru” mai apare în “Foaia bisericească a Sf. 1981. Pe verso -ul foii de titlu se află stema Ţării Româneşti încadrată de versuri. “Cuvânt de despărţire al Sfântului Grigorie Teologul arhiepiscopul Constantinopolului. 1968. Istoria Bisericii Ortodoxe Române. 58. 1870. 1983. prof. nr. Arhiepiscop şi Mitropolit al Ungrovlahiei. tălmăcite din limba elinească şi acum întâi tipărite în z ilele prealuminatului şi preaînăţatului nostru domn Grigorie Dimitrie Ghica Voievod spre folosul neamului nostru. 540. Titlul adevărat al cărţii. p. 95-96. III. vol. Arhiepiscopul Cesareei Capadociei”65. Mitropolii a Moldovei”. 182 (Iaşi) . din aceasta reieşind că tălmăcitorul a fost însuşi mitropolitul Grigorie (1823 -1834) care a şi dat girul tipăririi62. Iaşi. cit. Grigorie cu câţiva ani înaintea celor amintite. În ce priveşte “Cuvântul funebru”. cu un an mai devreme. cf. candidat (licenţiat) în Teologie…Bucureşti.Bucureşti. pr. Se observă că majoritatea acestor cuvântări este constituită din acelea care făceau parte din colecţia celor “16 Cuvântări” copiate de Gavriil Uric la 1413 şi 1424. “Cuvînt la zăbovire”. 5. p. bineînţeles din ediţiile mai noi (poate 1511 şi cele greceşti amintite anterior). 157-167). Este posibil ca. la primăvară şi la mucenicul Mamant” (f. 63 În “Revista Teologică”. p. 523-524. p. Catalogul cărţilor vechi româneşti. 152-157). Bucureşti. cu iniţiale mari ornate. n. Braunstein.BRV. 3.n. 4. 14. exarh al Plaiurilor. Iată titlurile Cuvântărilor Sf. nr.D. p. III. Vornicescu. III. Mircea Păcurariu. 111-112. 7. 215. Ultima a dona to în 1942 Academiei Române (cf. p. “Cuvânt funebru al Sfântului Grigorie Teologul. I. III. 1869”. A aparţinut Bibliotecii Casei Bisericii şi apoi a celei a Comisiei Monumentelor Istorice. 2. “Cuvânt la Sfintele Lumini” (f. 168177). “Cuvânt pentru iubirea de săraci” (f. 177-180). 12 -18.. la 1884. Braunstein. 12. la anul 1826 de Matei Băbeanul Tipograful ”. pe parcursul celor 189 foi. de arhimandrit Teoctist Scriban.S. Prima tipăritură are 59 de pagini. 167 -168).vezi şi D.. conţine un text tipărit pe două coloane. pentru această traducere. p. iar a doua numai 27. în sfânta Mitropolie. 96. în care apare textul cântării pascale “Ziua Învierii” (f. 8. “Ale Sfântului Grigorie Bogoslov câteva Epistolii către Marele Vasilie şi de către alţii” (f. p. vol. Ştiinţifică şi Enciclopedică. Buc. 27-30. 1883. Ambele au în continuarea titlului următorul text: “Tradus în limba română în zilele prealuminatului şi preaînălţatului Carol I domnitorul Românilor sub arhipăstoria Înalt P.) (f.

a introdus şi câteva texte dintr-ale Sf. purtând titlul: “ Grigorie de Nazianz.G. după “Tratatul despre preoţie”. Boulanger. “Despre împăratul Iulian”. s-a aflat în posesia şi în biblioteca pr. 72 Lucrarea este compusă din două părţi. Grigorie. 1958. o traducere inedită la noi a acestui discurs gregorian70. 1938. Grigorie a fost şi rămâne preotul Gh. În această fază de conturare a unui învăţământ teologic românesc sistematizat. şi anume “ Cele cinci 67 Traducerea se găseşte într-o lucrare manuscrisă intitulată “Mari îndrumători creştini de la căderea Imperiului de Apus (476)”. El a tradus foarte mult din opera Părintelui Capadocian începând cu anul 1947. Călugăr. la rândul său. Este vorba despre “ Cuvântarea Sf. tarducerile vor căpăta amploare. 132 pag. 1908 (XII. 1-3. Bucureşti. Rolul sfinţilor în lupta dintre cele două culturi. “Sfântul Grigorie de Nazianz despre împăratul Iulian. iar o altă traducere a acestui “Necrolog” ne este dată prin strădania marelui patrolog pr. ci o discuţie. 70 P. detalii asupra înmormântării la Tars a împăratului şi multe altele73. nefiind propriu-zis o traducere.vezi “ST”. 68 Pentru acest studiu autorul citat s-a folosit de o ediţie anterioară a “Necrologului” ce aparţine lui F. Atanasie. 14 . aşa cum se desprinde şi din opera Marelui Părinte72. Coman. deja citată în titlu. 532-545. dar în traducere personală . p. profanarea bisericilor din Alexandria. 71 Teză de doctorat. 9-10. ca teatru al luptei dintre creştinism şi păgânism. Heliopolis. Barbu. nr. fiind. Vâlcea. care şi pomeneşte despre aceasta în studiul său Actualitatea ideilor pedagogice în unele din lucrările Sfinţilor Trei Ierarhi . 4). legiferarea schimbării numelui de creştin în acela de “galileean”. Cele două “Discursuri” (IV şi V) au o valoare istorică şi documentară incontestabilă. Român de Bizantinologie. 113-139. Edit. care. “Bucăţi alese din opera Sf. Valoarea o capătă prin aceea că Sf. Sunt la Sf. prof. Încercare asupra discursurilor IV şi V”71. Grigorie elemente unice pentru istorie. nota 24. Grigorie este singurul care ne relatează unele evenimente şi ne dă unele detalii de negăsit în alte surse. lucrare cu caracter mai special. I. Rm. Grigorie Teologul. G. Sfântul Grigorie despre împăratul Iulian. 148-150. I. 1974. cu o introducere împărţită şi ea tot în două: 1. 164 pag. N. prof. nr. va reda în limba română una din cel mai captivante şi interesante lucrări şi poate cea mai citită. un comentariu cu foarte precise evaluări asupra traducerii textului lucrării Sf. Vasile cel Mare”67. în studiul său “Studiile universitare ale Părinţilor Capadocieni”68. Studiul în discuţie se pretinde. 2.G. Panegiric în cinstea Sf. Coman. iar manuscrisul. pe care alţi autori contemporani lui nu ni le redau: detaliile vieţii de student a lui Iulian. prin autorul ei. D. prof. Tilea. Paris. nota 18 şi p. mai ales spre sfârşitul lucrării. împreună cu un alt elinist de marcă. 73 Pr. Un alt traducător foarte prolific al Sf. Secolul IV după Hristos. de altfel. Coman. Arethusa şi martiriul fecioarelor din această ultimă cetate. a fi prima încercare generală asupra lui Iulian. I. Creţu din 1958. când. 60. prof. În 1925 a apărut o carte. 61. p.din ele este cea a preotului N. încercările de păgânizare ale armatei. 1955. Atanasie cel Mare”. la Atena. având drept autor pe Ştefan Bezdechi69. din savantul român citează. Grigorie Teologul pentru cinstirea Marelui Atanasie al Alexandriei”. Instit. În 1938 mai apărea o lucrare a profesorului de teologie I. “MA”. p. pe lângă traducerile din opera Sf. 69 Cluj.

43. ci el a continuat seria traducerilor. încearcă pe baza lor o sinteză a teologiei Sf. prin folosirea operei gregoriene încă din acele veacuri de frământări teologice ne -au rămas ample fragmente din gândirea Marelui Teolog. cum de altfel şi reiese. op. Ică. 80. 1948. “Cuvântare (42) funebră la Sf. Sherwood. Maximus the Confessor and his reputation of the origenism. Ică. anume Sf. ce conţine între paginile 157-167 textul la care ne-am referit76. despre împrăştierea lor din această unitate iniţială. La scurtă vreme. 242-253. 1955. un alt teolog. “Cuvântările la Praznicele împărăteşti. În felul acesta. Grigorie. Tilea. în traducerea părintelui D. tomurile XXXV -XXXVI şi cele din ediţia Arthur J. Dar lucrarea de aducere la lumină a operei Marelui Părinte nu se opreşte aici. Tilea. 1957. de către preotul Gh. Mason. Tâlcuiri ale unor locuri cu multe şi adânci înţelesuri din sfinţii Dionisie Areopagitul şi Grigorie Teologul . “Cuvântarea la Duminica cea Nouă. Sunt mai ales fragmente din “ Cele cinci Cuvântări teologice”.cuvântări teologice”74. dat fiind faptul că Sf. 3-4. împotriva lui Apolinarie ” (scrisorile I şi II). Au fost folosite textele din ediţia Migne. Pentru aşi argumenta doctrina formulată aici.. Grigorie. The Earlier Ambigua of St. p. Bucureşti. cit.V. op. 77 78 74 Teologie şi viaţă la Sf. fondul Carte Românească Veche (CRV). Maxim Mărturisitorul în opera sa “Ambigua”75. Din cele 44 de pagini ale traducerii. “Cuvântarea la Paşti”. indicând locurile scipturistice la care s-a referit Sf. aşa cum o făcuse un prim interpre t al Sf. 1962.. Părinte. nr. dar şi din “Despre iubirea de săraci”. N. Stănescu. Un nou cuvânt al Sfântului şi inedit avea să fie preluat din Migne (PG) şi publicat de preotul N. cf. fiind vorba despre o expunere ortodoxă a hristologiei ca mod de combatere a doctrinei eretice a lui Apolinarie. 1-2. Maxim se angajează la un comentariu al câtorva dintre locurile mai greu de înţeles din “Discursurile” Sf. cât şi al altora de la Sf. cit.P. în ediţie nouă. 372 pag. nr. iar la sfârşitul traducerii autorii au inserat note explicative. înscriind încă una pe răbojul culturii teologice: “Despre iubirea de săraci”. vol. Sf. este prima traducere a celor “Cinci Cuvântări teologice”. 1293 de la Academia Română. p. Legat de aceste două traduceri ale lui Gh. 15 . Grigorie despre iubirea aproapelui. 1889. 1983. vezi şi un studiu foarte bun al diac. Cotos după textul “Către presbiterul Cledoniu. folosită şi de alţii. 6. Părinte din Nazianz şi o formulare a unei păreri asupra modului de gândire teologică a Sf. Maxim recurge la texte din opera Sf. “Cuvântarea a III-a despre pace”. Din cele multe ale celor întru sfinţi părinţilor noştri Vasile cel Mare şi Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu ”. Traducerea debutează cu o introducere în care ne sunt explicate cele cinci “cuvântări”. la Primăvară şi la mucenicul Mamant ” şi din multe altele cunoscute nouă acum din traducerile ce li s-au făcut de-a lungul secolelor (vezi “Ambigua”. “Cuvinte puţine oarecare. “MO”. Atanasie”. prin şi pentru iubirea de Dumnezeu. Dio nisie Areopagitul. vezi nota 60. evident şi cu explicaţiile de circumstanţă atât de necesare unei bune înţelegeri. Stăniloae. nota 11. PG. Roma. Sfântului Grigorie i-au mai fost traduse. 76 Bucureşti. 75 Această operă prezintă o situaţie mai specială.. odată cu depunerea trupurilor ” . asist Ioan I. 3-12. “MA”. Grigorie de Nazianz. Titlul traducerii era “Un cuvânt al Sfântului Mare Ierarh şi Părinte bisericesc Grigorie Teologul împotriva rătăcirii hristologice apolinariste ”78. p. Părintele Tilea nu s-a oprit aici. se poate constata că aceasta este poate cel mai frumos şi atingător gând al Sf. The five theological orations of Gregory of Nazianzus. p. din care XXII sunt pentru introducere. Grigorie77. traducerea românească). Tratatul decurge pe parcursul a 40 de capitole pentru a căror traducere autorul s-a inspirat şi din ediţia cărţii nr. “Ambigua” era de fapt un răspuns la doct rina origenistă. Cambridge. în “PSB”. Grigorie Teologul. Cuvântarea a XVIII-a: La arătarea lui 119 pag. “cea mai fundamentală respingere a mitului origenist despre unitatea tuturor spiritelor în Dumnezeu (Henada sau Monada).

1962. datorită dificultăţilor de fond şi literare au fost traduse în proză iar nu transpuse asemenea în vers. col. iar dulceaţa poeziei sale a ajuns şi la noi datorită traducătorilor tot pe atât de vrăjiţi de puterea aceluiaşi cuvânt. Se vede bine că Sfântul Părinte era un neîntrecut mânuitor al cuvântului. Tilea. nu pentru că aş fi urmărit vreo glorie poetică. p. Grigorie. Grigorie de Nazianz”84. precum şi “Cuvântarea la Cincizecime” (a XLI-a)80. Aşadar. şi anume: în împrejurările vremii mele. Dar mai are o explicaţie: “am ales calea versului şi pentru o motivare de ordin subiectiv: de la o vreme începusem să aud cântecul lebedei şi am vrut să-mi mângâi zilele mele din urmă cu adieri de aripi de muze şi cu înmiresmare de nard de poezie”83. p. 5-6. ci şi un alt mare teolog de care am mai amintit până acum. 82 Apolinariştii alcătuiau psalmi care sunau contrar acelora ai lui David şi compuneau poezii sau alte lucrări pe care le socoteau al III-lea Testament . morală (40 de bucăţi) şi istorică (39 buc. 1973. autorul nostru a tradus “Poeme dogmatice” în două rânduri. căruia nu gratuit i s-a spus “cuvântător de Dumnezeu”. 16 .Scrisoarea 101 către Cledoniu. al cărui iniţiator a fost Sfântul Părinte Grigorie. 81 “GB”. Vezi aici notele 8 şi 13. 367-375. şi anume regretatul preot profesor I. Poezia. PG. După cuprins poezia gregoriană este dogmatică (38 de bucăţi). Tilea. Migne. p. Fiul 83 şi Duhul Sfânt cu 93 de versuri). Un vers tradus ar fi trebuit să surprindă aceeaşi profunzime pe care şi a dorit-o autorul. Părinte: “Am recurs la maniera sau calea versului pentru dogmatica mea. nr. în cazul lui Apolinarie ereticul82. 3-4. 141-147. spre a-şi face mai repede şi mai cu succes aderenţi. Ioan Damaschin. p. la 1971 şi apoi 197381. ci pentru motive de cu totul altă natură. “GB”. I. Grigorie de Nazianz” şi “Geniul Sf. Apoi. că versurile marelui poet. afectându-i-se câte un capitol pentru fiecare Persoană divină (Tatăl. XXXVII. 80 83 84 79 Migne. Atâta doar. El consacră acestui gen două dintre foarte savantele sale lucrări: “ Poezia Sf. 1971. 1-2. Poeme. De ce tocmai în versuri? Răspunsul ni-l dă tot Sf. folosise calea versului în care-şi alcătuise o Psaltire a sa.prin încă două poeme: “Despre existenţele cugetătoare” şi “Despre suflet”. nr. alta decât aceea a lui David şi ceea ce este mai extravagant. Andrei Criteanul şi mulţi alţii. Poeme. Prima este un studiu pe al cărui parcurs de 25 de pagini. acelaşi fecund traducător continua prin a reda pe româneşte câteva dintre poeziile Sfăntului. la 1971. reluat nu după multă vreme de Roman Melodul. p.Coman. şi fiindcă am amintit de împrejurările vremii mele. 12-23 (Migne. Poezia. Este cunoscut faptul că Sfântului Grigorie i se datorează oarecum lansarea acestui nou gen de expunere teologică. 68. I. care.Dumnezeu sau la Naşterea Mântuitorului”79. 1329-1333 apud ibidem. chiar şi un al treilea T estament”. însă din temerea de a nu se putea realiza un astfel de proiect s-a ales calea prozei. Coman. nr. 318-333). 194. p.G. Alte două poeme tratează “Despre lume” şi “Despre providenţă”. 1962. p. Nu numai părintele Tilea s-a încumetat să traducă poezia Sf. XXXVI. dogmatica ortodoxă trebuia bine fixată în cugetul creştinilor şi anume pe calea cea mai convenabilă iar calea aceea am socotit a fi aceea a versului…care captivează mai bine pe cititor. continuate într-o a doua parte . 193 apud Coman.) . 39 versuri. XXXVII. 482. PG. PG. nr. Primul poem era închinat Sfintei Treimi. 482-488 şi “GB”. am vrut ca prin aceasta să fac faţă sau să iau o atitud ine oarecare. 5-6. autorul emite consideraţii foarte precise în privinţa acestui gen de literatură. Aici găsim aprecierea că “nici unul dintre Părinţii secolului IV nu “GB”. 482.cosmologia .

789). XXXVII. ce fusese rostită în capela Sf. transpuse ulterior în versuri de Valeriu Anania. 104 În “MA”. 52-60. 62. nr. nr. Gregoire de Nazianz. Ică jr. 97 vv. 20-23. 1-5 (PG. Doubedout. 1-5 (PG. “Despre natura omenească”91. XXXVII. 15. pe care le vom şi enumera: “Pentru versurile sale”86. p. XXXVII. 39. părintele Coman trage şi o concluzie cu privire la valoarea pe care o impune poezia Sf. p. 787-788). dar nu şi ultima în fapt. 30. p. XXXVII. 40. (PG.. cu care şi prezintă evidente similitudini şi paralele de idei105. 752-753). 43. la 380. 36. XXXVII. 17-44 (PG. XXXVII. XXXVII. părintele Coman a încercat o serie de traduceri ale unor poeme de diverse facturi. 36 -85. p. 38. p. XXXVII. p. Poezia. XXXVII. p. 35. vv. 40. p. 87 vv. XXXVII. 753-755). 1-2. 42. la Sibiu104. 1300-1301). 1-4. Ca atare. “Despre falşii prieteni”98. Fără a afirma că şirul traducerilor din opera Marelui Părinte Capadocian a apus.. Aceluiaşi traducător i se mai datorează prefacerea pe româneşte şi a altor două mici poeme: “Psalm”101 şi “Rugă de seară”102. 2. pentru prima oară s -a tradus. indică o ultimă încercare de traducere cunoscută. “Dialog cu lumea”94. 1-70 (PG. 49-56 (PG. 51-100 (PG. 1-11 (PG. 96 vv. 37.egalează pe Grigorie Teologul în grija minuţioasă şi plăcerea profundă a artei cuvântului”85. Grigorie vizează pe episcopii arieni. Pentru prezentare şi traducere autorul a folosit ediţia critică a prof. 1-50 (PG. p. 42. 28-30. “Despre teologie şi condiţia episcopilor”. “Imn de seară”89. p. nr. “Cuvântarea despre teolog şi teologie” a Sf. cit. p. 37. vv. precum ne indică şi nota 120. Grigorie de către Ioan I. 88 vv. 1044-1045). p. (PG. 99 vv. 1-4 (PG. 1-12 (PG. p. nr. p. 42 şi (PG. 1-2. pen tru 105 17 . vv. Grigorie: “ poezia Sf. XXXVII. “Despre viaţa sa”87. p. 40. XXXVII. “Altă mulţumire”90. 1985. p. 37. p. “Imn către Dumnezeu”88. În prima parte. ca şi celebrele “Cinci Cuvântări teologice”. p. 515-157). 63. “Despre dorinţă”96. Sf. 1300). XXXVII. 755-756). XXXVII. apud E. 38. p. Anastasia. În cea de-a doua lucrare citată. sperând că acest gen de literatură teologică va continua sub impulsul noilor vremi. însă într-un alt context. 116-7. 69. 757-758). 95 vv. 1329-1336). 1030). 1958. 788). În cuvântare. 786). 5-10. (PG. 1980. 58. 1302-1304). XXXVII. 42. Grigorie Teologul este cea dintâi şi cea mai glorioasă producţie artistică a Bisericii din primele patru secole”103. vv. “Despre viaţa omenească”100. Este vorba despre una din cele 44 de Cuvântări. “Îndrumăorul bisericesc al Mitropoliei Banatului”. 34. Rev. “Sources Chretiennes”. p. 1033-1036). p. p. XXXVII. 92 vv. 132-138 (PG. XXXVII. p. în 1989. p. vv. vv. 1038-1039). 30. p. 100 vv. “Împotriva gătelilor femeii”93. 1-3 (PG. vv. Paris. p. Rămânând pentru încă puţin în atmosfera aceasta. 507-508). 5-9 (PG. 85 86 Coman. p. “Despre fragilitatea naturii omeneşti”95. Discours. 7-8 (PG. Justin Mossay. Sfântul schiţează profilul duhovnicesc al teologului creştin autentic. 103 Poezia. 93 94 vv. 89 vv. Titlul ei real era. 10-12. 789). 1-30 (PG. ce duseseră lumea în derută prin impostoratul lor. raţionalizând misterele credinţei. 270. 90 vv. 511-514). p. vv. 759760). 91 vv. XXXVII. 17-32 (PG. De divi Gregorii Nazienzeni Carminibus. 1-16 (PG. 884). XXXVII. p. XXXVII. “Dorinţa morţii”99. “Despre moartea celor scumpi”97. XXXVII. 101 102 “GB”. 211-236 (PG. 1981. 6. 98 vv. “Despre deşertăciunea şi nesiguranţa vieţii şi despre sfârşitul obştesc ”92. XXXVII.

în cele din urmă. care el însuşi a devenit model cultural. două faţete ale unei aceleiaşi monede. astfel încât să putem vorbi de o teologie românească. şi anume acela de a populariza gândirea Mărilor Părinţi ai Bisericii. Ioan Zăgrean. au pregătit în acest mod trecerea la faza teologiei sistematizate. 106 “ST”. pr. Facultăţile de Teologie din ţară l-au prăznuit ca atare până în 1949. Pentru multă vreme. p. Treime. adică cea creştină. 107 De fapt. completând astfel. Vasile Cristescu. p. ci cu acele de a populariza câte ceva din “noua” gândire ce nu demult modificase lumea. vizând “Preocupările patristice în literatura teologică românească”106. mult mai devreme. Între cele două faze ale traducerilor din Sfinţii Părinţi. Învăţătura despre Sf. adică expusă în manieră ştiinţifică. nu numai că făceau teologie. Sf. nu putem face distincţia ca între două tipuri culturale diferite. prof. gândirea unei întregi Biserici. 1971. Spun marea admiraţie pe care Biserica noastră a considerat că trebuie s-o arate acelui căruia i s-a şi dat supranumele de Teologul. s-a bucurat la noi de o mare preţuire. Ei traduceau aceste texte. se vede bine. aducând în limba naţională textele unuia dintr e reprezentanţii de seamă ai creştinismului. 1988 (în Biblioteca Facultăţii de Teologie din Bucureşti). dar nu fără a rămâne la îndemâna tuturor. 1968. la 1936. un nou mod de a privi lucrurile. Poate fi consultată o serie de studii şi articole referitoare la opera gregoriană: stud. cu încă un segment. scopul vechi pentru care se făcuseră acele traduceri se păstrase. Toate acestea spun foarte mult. “GB”. nu cu gândul că o fac pentru o elită a Bisericii. prin vocea reputatului teolog rus Pavel Florenski. aşa cum o avem azi. experimentală a Sfintei Treimi (ibidem). ba mai mult. Vasile cel Mare şi Sf. întregul şir al traducerilor din opera Sf. Or. Însă datorăm foarte mult celor din vechime care. Ioan Gură de Aur 107. 1004-1010.În felul acesta am epuizat. după cum cunoaştem. Grigorie de Nazianz. 18 . Abia mult mai târziu s -a intrat într-o fază aparte. arhid. Părinţi. Grigorie de Nazianz. dr. când învăţământul superior de la noi şi-i va lua ca patroni şi pe ceilalţi doi mari luminători ai spiritului uman. teologia noastră a avut ocazia să se mat urizeze foarte devreme. 309-399. căci ele reprezentau. nr. Grigorie Teologul şi. se înţelege. Bucureşti. Congresul atenian a proclamat atunci. Prin traducerile care s-au întreprins în româneşte. Şi tot aşa suntem încredinţaţi că am adus un elogiu Marelui Părinte al Bise ricii noastre dreptmăritoare care. în cazul nostru a Sf. 5-6. o fază a traducerilor strict cu caracter teologic. 1972. dar făceau realmente un act de cultură. informaţiile pe care le oferă studiul foarte amplu al părintelui Coman. nr. necesitatea revenirii teologiei moderne la izvoarele ei autentice. 1-2. a şi devenit patron al învăţământului românesc teologic. Datorăm foarte mult celor pe care i -am pomenit aici a fi tradus din opera Marelui Părinte şi care. un astfel de mod de a vedea lucrurile a preocupat conştiinţele ortodoxe de la ca în a doua parte să facă un scurt şi foarte precis rezumat a ceea ce înţelegea prin Sf. adică pentru aceia interesaţi în mod special de teologie. “MA”. limbă şi literatură. Sfinţii Trei Ierarhi în actualitatea Bisericii noastre. când limba era deja bine structurată. Cu alte cuvinte. p. prin hotărârea primului Congres de teologie ortodoxă de la Atena. chiar şi atunci când ele nu au fost traduse direct în româneşte. gândirea pe care o impunea o nouă mentalitate. Sfinţii Trei ierarhi au devenit ocrotitorii instituţiilor de învăţământ teologic din întreaga lume ortodoxă. nr. dacă stăm să ne gândim că astăzi toate acele traduceri de atunci reprezintă monumente de artă. de fapt. combătând câteva argumente raţionale vehiculate de arieni în sprijinul “teologiei” lor. credem noi. Cuvântarea are un ultim capitol convertit într -o concluzie: pentru a deveni teolog trebuie să te înalţi prin virtute la iluminarea care conţine adevărata cunoaştere nemijlocită. reprezentate de modelul personal şi scrierile Sf. Poate că de aceea era în primul rând un act de cultură şi abia mai apoi unul teologic. Ilie Negoiţă. Duh la Sf. 44-51. chiar dacă ea nu era sistematică. teză de licenţă. 9-10. Sfânta Treime în opera Sfântului Grigorie de Nazianz.

şi prea puţin din literatura profană antică aşa cum s-a întâmplat în Occident. aşa încât secole de-a rândul. vreme îndelungată. dar nu putea să primeze o cultură desacralizată. ca şi la sârbi. Ori. chiar dacă mult mai târziu108. Şi. Orientul ortodox a refuzat-o. s-a reactualizat permanent învăţătura Părinţilor Bisericii. În lumea ortodoxă o Renaştere în manieră occidentală nu ar fi putut fi nicicum posibilă şi asta pentru că Apusul renunţase la a-L mai considera pe Dumnezeu la locul pe care Sfinţii Părinţi îl vedeau. traducea “Urmarea lui Hristos” a lui Toma de Kempis. Nu era o lipsă de interes pentru cultură. bulgari sau ruşi s-a tradus aproape în mod exclusiv numai din literatura patristică. 108 Nu amintesc aici decât perioada lui Matei Basarab. aşa cum o înţelegeau occidentalii. precum am avut prilejul să constatăm. o permanentă reactualizare a Marelui Părinte şi a învăţăturii sale. Grigorie de Nazianz au început de timpuriu. pentru că nu am spus că traducerile din autorii profani au lipsit. de ce să fie înlocuit cu altul? O “Renaştere” ar fi însemnat un regres. La noi. menţinându-se în matca învăţăturii aducătoare de mântuire. adică o întoarcere înainte de creştinism. ci ele au venit. Pentru românul ortodox “Renaşterea” s-a făcut prin apariţia Filocaliei. fapt ce a ajutat la devenirea teologiei româneşti aşa cum o avem astăzi. aşa cu s -a şi întâmplat în Apus. şi finalmente o negare a valorilor creştine. dacă acesta exista şi era viabil. Cea patristică era preferată celei profane. cel puţin în lumea ortodoxă. cu alte cuvinte. Acesta credem că este şi motivul pentru care la noi. traducerile din Sfinţii Părinţi au abundat şi au primat în faţa multor altora. 19 . o cultură în care se încerca revenirea la antichitate şi la valorile ei precum a încercat -o Renaşterea. când cumnatul său. considerată ea însăşi un model cultural de urmat. traducerile din opera Sf. S -a întreprins. ba dimpotrivă în locul Lui îl aşezau acum pe om. Ce înţelegem de aici? Cumva că Ortodoxia n -ar fi fost preocupată să-şi îmbogăţească fondul cultural? Nicidecum. ca de altfel peste tot în lumea ortodoxă. Tot atunci începea să se traducă şi din romanul aghiologic sau chiar din cel profan ce apărea în Orient. dacă nu se traducea ceva nou. cu mult înainte chiar de a fi apărut în vreo altă limbă modernă europeană. Aceasta este ceea ce îi motiva pe oamenii Bisericii de la noi şi nu numai pe ei să se cantoneze în aria traducerilor de opere patristice. Udrişte Năsturel. pentru ca între timp multe dintre ele să fie reluate. o desacralizare.noi pentru multă vreme.