You are on page 1of 28

Sociologie medicala.

Capitolul III: Sociologie medicala

1. Introducere in sociologia medicala

Sociologia medicala este o disciplina relativ recenta nascuta din necesitatile sociale impuse de sec XX. Aparuta initial doar ca preocupare in cadrul sociologiei generale, sociologia medicala a devenit ulterior o disciplina de sine statatoare datorita faptului ca ea putea raspunde la numeroase probleme de natura medicala. In opinia lul Jean –Claude Guynot, sociologia medicala are 3 obiective principale: obiectivul medical- sociologia este o disciplina anexa care completeaza cunostintele medicilor in medicina; sociologia sprijina medicina in detectarea mecanismelor sociale responsabile de mentinerea sanatatii; obiectivul economic- sociologia medicala isi propune realizarea unor cercetari pentru deternminarea costurilor ingrijirilor medicale, consumul de medicamente si cheltuielile pentru sanatate; obiectivul sociologic- prin analiza problemelor de sanatate este vizata cunoasterea societatii. Sociologia medicala este o sociologie de ramura care studiaza sanatatea si boala ca experiente umane, institutiile sociale din domeniul medical, natura profesiei medicale si relatiile medic-pacient. Pentru a avea o conceptie cat mai clara despre rolul si scopul sociologiei medicale, este necesar a trasa cateva diferente de concepte si ramuri inrudite ale acestei discipline.

Medicina sociala( igiena sociala)-ramura a stiintei medicale care are ca obiect de studio optimizarea actiunilor cu character profilactic de masa, evaluarea necesitatilor de ocrotire a sanatatii, determinarea unor masuri de imbunatatire a retelei medicale ; se ocupa de analiza statistica a morbiditatii. Sociologia in medicina- Robert Strauss este cel care impune distinctia intre sociologia medicala si sociologia in medicina; se ocupa cu structura organizatorica, relatiile dintre roluri, sistemul de valori al profesiei medicale; presupune intergrarea conceptelor si tehnicilor sociologice si aplicarea lor in medicina; utilizeaza sociologii ca si colaboratori ao medicinei in problemele medicale. Sociologia sanatatii si a bolii- studiaza aspectele socio-economice ale sanatatii, boala ca problema sociala, initirea de politici sociale in domeniul sanatatii. Printre fondatorii sociologiei medicale se numara Emile Durkheim si Talcott Parsons. Emile Durkheim prin lucrarea Sinuciderea, analizeaza o problema cu conotatii medicale din perspectiva sociala. El pune fenomenul sinuciderii in relatie cu integrarea si coeziunea sociala. Talcott Parsons califica boala ca si comportament deviant, iar sanatatea ca un comportament normal. Cauzele sociale ale dezvoltarii sociologiei medicale ca stiinta au fost: recunoasterea importantei factorilor sociali in etiologia bolilor cum ar fi:calitatea relatiilor individului, calitatea mediului de viata; aparitia spitalului modern- spitalul devine o institutie complexa si puternica, cu mijloace eficace de diagnostic si tratament si in acelasi timp un “centru de inovatie”; medicalizarea societatii- tipurile de patologii cu care se confrunta oamenii au devenit tot mai numeroase si mai variate prin introducerea unor manifestari ce se afla la limita dintre sanatate si boala; stressul, oboseala si starile psihice cu tenta depresiva si alte manifestari au ajuns sa fie considerate si tratate ca boli;

cresterea procentului de varstnici.familiile in care se practica contraceptia au un numar mai scazut de membri. alcoolismul. implementarea unor noi servicii medicale si cresterea numarului de medici. conditiile de locuire. planingul familial. trecerea de la medicina practicata in mod privat la cea practicata in echipe si institutionalizata. canalizarea. a aerului. devianta. schimbarea modului de finantare in medicina. precum si analizarea unor probleme cu conotatii juridice si etice cum ari fi: transplantul de organe. posibilitatea unor accidente la locul de munca. . elaborarea unor legi privind protectia populatiei. ceea ce presupune o mai buna ingrijire a copiilor si o stare de sanatatea mai buna a femeilor. prelungirea duratei de viata. fecundarea in vitro. Influenta socialului asupra sanatatii Socialul influenteaza sanatatea prin mai multe modalitati: calitatea igienei publice-calitatea apei potabile.programul de lucru. stress-ul occupational.. conditiile de munca si statutul ocupational. modul de alimentatie este supus “modei” si poate fi modificat prin educatie. clonarea. schimbarea profilului demografic al populatiei.modelul medical este aplicat si la probleme cum ar fi: drogurile. schimbarea rolului traditional al medicilor prin specializarea lor tot mai mare. igiena locuintei. homosexualitatea. tabagismul si multe altele. stilul de viata-aspectele legate de dieta. etc. aerisirea.spatial existent. iluminarea.

. dar si de fenomenele sociale de amploare ce au adus schimbari majore in modul de intelegere al lumii.2. Aspecte sociale ale sanatatii si bolii Conceptiile despre sanatate si boala au variat foarte mult de-a lungul timpului in functie de mentalitatea epocilor. Reprezentarile despre boala si sanatate precum si modul de raportare la acestea au fost influentate de conceptii religioase. de gradul de dezvoltare a stiintelor. de superstitii sau prejudecati.

precaritatea masurilor de igiena si prevenire a bolilor au condos la explicarea marilor epidemii din epoca ce au decimat populatia Europei de nenumarate ori. medicina antica. boala era extreme de integrate in contextul social iar rolul medicului era jucat de saman sau de vraci. magia. vraciul era ales din randul celor cu dizabilitati fizice sau psihice deoarece se considera ca el este un intermediar intre zeu si om. tratamentul se rezuma la acte de purificare( spovedanie.si ea acorda un rol important factorilor sociali in declansarea unei boli. religia si medicina se impleteau in cadrul acestui stadium. post). acum castiga teren ideea de natural. incurajarea. medical avea rolul nu numai de a vindeca boala ci si de a cerceta conditiile in care a aparut aceasta. Primul stadiu este cel al medicinei prestiintifice ce cuprinde: medicina primitiva. bila galbena si bila neagra). a conceptiilor despre sanatate si boala. Paracelsus spunea ca iubirea este unul dintre cele 4 fundamente ale medicinei. sanatatea este data de echilibrul fiziologic( distribuirea echilibrata a celor 4 umori din organism: sange. medicina antica aduce reactia confesionala ce presupune caldura umana. tratamentul aplicat era unul magic cu functie cathartica si de vindecare.Exista 4 mari stadii de dezvoltare a medicinei si prin ea. stilului de viata si culturii fizice. preocupari pentru integritatea corpului au existat intotdeauna. flegma. flagelare.. epoca Evului Mediu se caracterizeaza prin obscurantism si de aceea nici nu se incerca a cauta cauzele care produc bolile umane.conceptia Evului Mediu cu privire la boala este aceea ca ea este o pedepasa data de Dumnezeu pentru pacatele omului. boala era declansata mai ales de moralitatea indoielnica a indivizilor unui popor-se considera ca incalcarea tabuurilor si a normelor sociale era cauza principala pentru declansarea bolilor si a starilor de infirmitate. spitalul ia forma azilului(lazaretului). se dadea o mare importanta dietei. astfel ca progresul medical stagneaza. acesta fiind mai degraba o . medicina Evului Mediu.desi se considera ca bazele actului medical au fost puse cu 2500 de ani in urma de catre Hippocrate. cea mai mare parte a vindecarilor se bazau pe efectul placebo datorita faptului ca tratamentul lua forma unui adevarat spectacol. sprijinul moral acordat pacientului. incercarea omului de a intelege si de a se lupa cu boala se concretizeaza in reactia magica. Biserica interzicea cu desavarsire cercetarea medicala.

prin care fiecare aspect al fiintei se interrelatioaneaza armonios. 2. psihologica si sociala. psihologici si spirituali sau de mediu care contribuie la calitatea vietii unei persoane. care realizeza continuitatea bilogica si armonia organelor in raport cu mediul. . Din punct de vedere psihologic. mentala si sociala. care nu se reduce doar la absenta bolii sau a infirmitatii. tesuturilor.M.S. sanatatea reprezinta o anumita stare de functionare a celuleor.” Aceasta definitie pleaca de la conceptia holista a sanatatii care se referea la recunoasterea interrelationarii intre factorii fizici. Dupa studiile lui Malinowski. Din punct de vedere biologic. Se realizeaza un progres urias prin abordarea rationala. Sanatatea poate fi definita prin prisma a 3 dimensiuni: biologica. Boala este definita si inteleasa tot dintr-o tripla perspectiva: biologica.institutie de izolare a bolnavilor decat de tratare a lor. boala era considerata a fi rezultatul posesiunii corpului uman de un spirit malefic si in consecinta tratamentul presupunea exorcizarea. pozitiva si stiintifica a bolii. Cel de-al 2-lea stadiu al medicinei este concretizat in aparitia medicinei stiintifice.Acum se produce reactia stiintifica a bolii ce nu mai este o pedeapsa a zeilor. apare reactia religioasa cu privire la boala. boala este o experienta emotionala si existentiala de o asemenea magnitudine incat omul gaseste dificil sa gandeasca despre boala lui in termeni care sa nu implice aspecte metafizice si morale. Definitia oficiala a O. sanatatea este acea stare a organismului in care capacitatile individuale sunt optime pentru ca persoana sa-si indeplineasca adecvat rolurile sociale. 1. atat boala cat si sanatatea au dimensiuni ce nu tin doar de biologic. capacitatea organismului de a realiza diferite activitati in scopul adaptarii la mediu. ( Organizatia Mondiala a Sanatatii) considera sanatatea ca fiind “ starea de completa bunastare fizica. sanatatea este o stare in care individual se simte in perfecta armonie cu mediul. Sanatatea nu este doar o stare ci si un mod de viata. ci un fenomen care poate fi inteles si explicat pe cale stiintifica. chiar daca societatea nu-l incurajeaza in aceasta directie. Din punct de vedere social. psihologica si sociala. organelor.

in societatea primitiva. In medicina babiloniana se considera ca bolile sunt .Boala si societatea Efectele produse de boala intr-o societate anume depinde de tipul societatii respective. echilibrata. omul ideal era o fiinta armonioasa. Primele descoperiri in domeniul anatomiei umane au avut loc in renastere. prin excelenta. Prima atestare a acestor boli are loc inca din antichitate. apare in jurul anului 1700. Boala putea fi explicate prin magie. Incidenta bolii este mult influentata de factorii economici: conditii de locuire. Crestinatatea va aduce o mare schimbare in ceea ce priveste atitudinea oamenilor cu privire la boala. in primul rand.oamenii primitivi percepeau mediul inconjurator ca fiind guvernat de forte misterioase. Pentru a supravietui ei trebuiaiu sa se supuna unor serii de rituri si regului sociale. o data cu industrializarea. accesul la serviciile medicale. boala insemna pedeapsa dar si mantuire si ea producea coeziunea membrilor comunitatii si facilita exercitarea controlului social. b) Raportul boala-stiinta-dezvoltarea stiintei medicale s-a produs intr-un ritm lent pentru ca a depins de dezvoltarea celorlalte stiinte. doar boala il putea transforma intr-o fiinta imperfecta asupra careia s-a abataut un blestem. iar prima lucrare ce trateaza in mod sistematic aceste boli. c) Raportul boala-religie. calitatea hranei. Boala era. Multe ocupatii de care societatea are nevoie sunt daunatoare sanatatii chiar si in cele mai bune conditii de igiena la locul de munca. Progresele medicale au la baza descoperirile din domeniul anataomiei. o pedeapsa pentru viata dezordonata. Boala si saracia formeaza un cerc vicios care se adanceste progresiv. La greci. De exemplu. a) Raportul boala-economie este evidentiat. prin aparitia bolilor profesionale. pana atunci fiind prohibita autopsierea corpurilor umane.

ce se manifesta printr-o furie puternica ce degenereaza in crima. cum ar fi “amocul”. Boala si civilizatia . care apare pe un fond muzical si in anumite conditii la femeile din sudul Italiei si din Sicilia. starea de sanatate este cea care determina apartenenta la anumite grupuri sociale si nu invers. Au fost avansate 3 ipoteze cu in explicarea modului in care statusurile prescrise sau dobandite influenteaza starea de sanatate: segmentele sociale mai supuse stress-ului se remarca printr-o sanatate mai precara a membrilor. Aceste boli sunt denumite “tulburari etnice”. modificarea patologica propriu-zisa este universala. exista totusi o multitudine de boli ce apar doar in anumite culture. mobilitatea sociala este stresanta si solicitanta in sine si din acest motiv ii supune pe cei “mobile” la riscuri mai mari de boala. o boala psihica din Malayezia. Desi boala. o criza asemanatoare cu isteria. specifice unei etnii.provocate de zei. sau “tarantismul”. Diferentele culturale in modelarea sanatatii si a bolii nui se remarca doar la nivel de culturi ci si in cadrul aceleasi culturi. iar sarcina medicului-preot era de a interpreta intentiile zeului. Boala si cultura Boala este interpretata diferit in culture diferite.

–moartea simturilor. – pustiirea spatiului vital. – inventarea armelor nucleare. –competitia interumana. Relatia dintre boala si civilizatie este una extreme de complexa. – sfaramarea traditiei. Konrad Lorenz in eseul “Cele 8 pacate capitale ale omenirii civilizate” considera ca cele o mari dezavantaje aduse omenirii sunt: – suprapopularea planetei. – decaderea genetica. Semnificatii simbolice ale bolii Boala are pentru fiecare dintre noi o anumikta semnificatie care priveste cauza. Capitalismul era asemanat cu tuberculoza.Cauzalitatea oricarei forme de patologie umana se stabileste in functie de 2 factori: zestrea genetica a individului ce poate induce boala si mediul fizic si social in care traieste. – fenomenul de indoctrinare. . Homo economicus al sec XIX are comportamente ce tin de consumul excesiv si lipsa de vitalitate. evolutia sau deznodamantul ei. Orice element ce intervine in viata individului influenteaza predispozitia sa la boala si atitudinea sa vis-a vis de aceasta.

Machiavelli in “Principele” face o comparative intre arta guvernarii si arta terapeutica. Boala a fost considerate ca o deviere a organismului de la starea normala. boala antreneaza o serie de servituti si restrictii. adica incurabile. al prabusirii. a unor gratificatii si a unor moduri de comportament adaptive. Sifilisul a fost asociat intotdeauna cu viciul iar sanatatea este incununarea virtutilor. Termenul de “deviere” a fost folosit de David Mechanic cu referire la bolile fizice si psihice. Metafora cancerului devine deosebit de fertile in idea orasului ca spatiu al decadentei. Ca situatie de “impas existential” ( Iamandescu. modificand modul de viata al individului. elemental comun celor doua fiind preventia. afectand intreaga viata sociala a persoanei. 1977). acest termen a fost inlocuit cu cel de delincventa. El considera ca toate persoanele cu comportament deviant sunt bolnave. Treptat. . boala are drept consecinte pierderea rolurilor obisnuite. Schopenhauer considera boala ca fiind un produs al vointei.Capitalismul avansat al sec XX va imprumuta metafora cancerului cu referire la expansiunea doctrinei. Boala si devianta. Kant spunea despre pasiuni ca sunt asemenea cancerului. Sub aspect social. dar si o deviere de la normele culturale stabilite cu privire la notiunea de sanatate. Consecintele starii de boala depasesc disfunctiile biologice si psihologice. un comportament care se opune celui conventional. Teoriile lui David Mechanic si Talcott Parsons Devianta este un tip de comportament orientate contra ordinii stabilite si inacceptabil intr-o comunintate sau cultura. orice batare de la regulile de convietuire si imperativele de ordine ale unei forme de viata colectiva.

constand din urmatoarele etape: bolii. Suferinta are o dimensiune individuala si una sociala. frecventa aparitiei. vizibilitatea si recunoasterea simptomelor. gravitatea simptomelor. A diferentiat notiunea de suferinta ca fenomen subiectiv de cel de boala ca fenomen obiectiv din punct de vedere biologic. manifestarea unor tendinte specifice ale bolnavului. disponibilitatea resurselor de tratament. Talcott Parsons.Mechanic a subliniat faptul ca intreaga conduita a bolnavului trebuie privita ca fiind determinata de reteaua sociala in care este angajat individul decat rolurile sociale ale acestuia. boala este validate sau legitimate social prin scutirea individului de la responsabilitatule sale normale. Dimensiunea sociala subliniaza idea ca suferinta devine boala si are implicatii si asupra grupurilor din care face parte bolnavul. efectul lor asupra activitatilor familiale. cunoastere si gradul de intelegere a evolutiei interpretarile alternative care pot fi atribuite simptomelor. Nu toate persoanele percep suferinta ca boala si nu toti isi asuma rolul de bolnav chiar daca resimt anumite simptome. nivelul de informare. Dimensiunea individuala se refera la faptul ca fiecare om inceraca sa aprecieze pentru sine sensul si semnificatia simptomelor pe care le percepe. Asumarea rolului de bolnav sau pacient are loc printr-un proces de evaluare si negociere intre individ si grupul din care face parte. profesionale. recurentei si persistenta simptomelor.Boala ca devianta .

inferior cultural sau exclus. In SUA. Exista 2 tipuri de devianta: . este singura forma de devianta legitima. Imbolnavirea intre devianta si stigmat Un numar de afectiuni sunt considerate de catre marea populatie ca fiind stigmate sociale( surzii. conchide Parsons. acesta fiind scutit de responsabilitatile cotidiene. fiecare dintre functiile sale asigurand mentinerea si adaptarea intregului. Termenul de stigmat este folosit cu referire la orice conditie. Boala. tuberculosii. Incapacitatea de a corespunde cu aceste standarde este “tradusa” prin boala. care devalorizeaza identitatea unui actor social pana acolo incat el nu mai poate beneficia de intreaga acceptare a societatii. atribut sau particularitate care marcheaza un individ ca inaaceptabil.Parsons defineste boala ca fiind o conduita devianta si sanatatea o conduita conformista. Sanatatea este o necessitate functionala a sistemului social si orice societate manifesta un interes primordial pentru mentinerea acesteia. boala nu poate fi controlata de om. SIDA). cei infectati cu BTS. de fapt. acceptata de societate. social. Stigmat – orice atribut sau semn fizic. o reluare a teoriei organiciste conform careia sistemul social functioneaza in mod analog cu organismul uman. Conceptia lui despre boala esre. homosexualii au fost stigmatizati din cauza numeroaselor cazuri de SIDA din randul acestora. Capacitatile functionale ale indivizilor sunt appreciate in functie de standarde sau repere normative. O consecinta negativa a “etichetarii” este aceea ca statutul deviant al unei persoane devine statut dominant.

- devianta primara – modul in care apare comportamentul deviant. .modul in care oamenilor li s-a atribuit un statut deviant si consecintele negative ale acestor atribuiri. devianta secundara.

formuleaza regulile codului deontologic si depind de propriile organizatii. Rolurile sociale in relatia terapeutica A). are un status deosebit si in cultura extramedicala fiind considerat prototipul profesionistului prin excelenta. .4.Ordinul Medicilor). Statusul social al medicului Medicul fiind elemental cheie in cadrul sistemului sanitary. Medicii se diferentiaza de alti profesionisti prin faptul ca doar lor le este recunoscut monopolul propriei activitati( ei dewtermina continuturile studiilor medicale. Controlul care se exercita asupra lor este un autocontrol.

medical este specialist intr-un domeniu bine precizat. ideologia medicului pune accent pe devotament fata de colectivitate.medical nu judeca si nu condamna pacientul pentru actele sale ( daca nu au legatura cu tratamentul prescris). etnie).medicii de familie. specificitatea functionala. medicul este preocupat de bunastarea pacientului. nu-si pedepseste bolnavul si nu admite sa devina intim cu acesta. Medicina curativa s-a impartit in 2 tabere: cea a omnipracticienilor. orientarea spre colectivitate. universalism. sex. . putere de sacrificiu.inainte de toate. neutralitatea afectiva. competenta este aprobata prin examene si concursuri.dreptul medicului asupra unei persoane nu trebuie sa depaseasca limitele domeniului medical. Rolul social al medicului Parsons defineste rolul social al medicului prin 5 elemente: competenta tehnica. neutralitatea ii asigura medicului obiectivitatea in raport cu pacientul.medical nu poate refuza bolnavul dupa criterii arbitrare(pozitie sociala. cunoastere. devotement. medicii generalisti. rasa. eroism.asimilarea si consolidarea cunostintelor se realizeaza si dupa terminarea facultatii.Statusul medicului este asociat cu valori precum:putere. specialistilor. religie. considerand ca in medicina profitul este cel mai putin cautat.

B). Medicul trebuie sa pastreze un echilibru intre a ajuta bolnavul si a-l refuza. de aceea el nu este facut responsabil pentru incapacitatea sa. caracterul de devianta al bolii este anulat. Rolul social al bolnavului Rolul de bolnav ( cu caracter temporar sau permanent) este definit de Parsons prin 4 trasaturi: degrevarea de sarcini si responsabilitati. Tipul de rol al bolnavului depinde de mai multi factori: abcdfelul bolii. Il ajuta pe bolnav in relatia terapeutica pentru a-si depasi starea de dependenta cauzata de boala si il refuza atunci cand se urmaresc tragerea de foloase de pe seama unei boli imaginare. stationar. Numai prin respectarea acestor obligatii. gravitatea bolii. boala trebuie considerata ca indezirabila si bolnavul trebuise sa doreasca insanatosirea sa. . iar starea bolnavului este una legitima. bolnavul nu se poate insanatosi printr-un act de vointa proprie. genul de tratament:ambulator. spitalicesc. cronicizarea bolii. bolnavul are obligatia sa coopereze cu cei care raspund de sanatatea sa.

Relatia medic-pacient Parsons a definit aceasta relatie ca fiind o relatie intre roluri caracterizata prin asimetrie si consensualitate. Medicul are urmatoarele drepturi: v dreptul garantat de a examina fizic pacientii si de a intra in zonele mai intime ale vietii bolnavului. v are dreptul sa ocupe o pozitie de autoritate in fata pacientului. Este o relatie asimetrica deoarece medical are o pozitie de superioritate fata de bolnav prin puterea sa de a-l vindeca. v i se garanteaza o autonomie in practica profesionala. sa se conformeze dupa normele practicii medicale profesionale. . Obligatiile ce-i revin medicului constau in: folosirea cunostintelor profesionale in solutionarea bolii. Natura relatiilor dintre medic si pacient are o influenta deosebita atat in stabilirea diagnosticului cat si in actul terapeutic. si consensuala deoarece bolnavul recunoaste puterea medicului dar il si ajuta in actul sau terapeutic –relatie de reciprocitate. sa actioneze in folosul pacientului si a comunitatii mai mult decat pentru propriul interes. sa fie obiectiv si detasat emotional.

. Medicul isi foloseste cunostintele sale pentru a-l ingrji pe bolnav. ideea reciprocitatii relatiei medicpacient.participare reciproca ( cooperare mutuala).medicul aplica tratamentul bolnavului iar bolnavul este capabil de a-si exercita propria judecata in urmarea acelui tratament.. s-au impus 2 puncte de vedere: 1.medicul este activ iar bolnavul pasiv. 1.pacientii sunt bolnavi cronici dar pot fi inca activi din punct de vedere social. 2. iar pacientul cere ajutorul medicului si coopereaza cu acesta.relatie potential conflictuala. Relatia de complementaritate-Parsons Atat medicul cat si pacientul isi joaca propriul rol social reprezentand fiecare modele sau tipuri ideale de comportament social. de intelegere reciproca intre 2 actori sociali.conducere-cooperare.. Ei au identificat 3 tipuri de relatii medic-pacient: 1. Friedson(1970). in acest caz medicul ii ajuta sa-si mentina tratamentul. considerand ca nu exista un singur model de relatie terapeutica.cel de-al doilea punct de vedere este cel al lui E. 3.primul este cel al lui Parsons care considera aceasta relatie ca fiind una de complementaritate. ca relatie sociala.bolnavul intalneste ocazional medicul. 2. Doi medici psihiatri americani.Tipuri de relatii medic-pacient In analiza relatiilor medic-pacient. Szasz si M..activitate-pasivitate. Hollender(1956) au reevaluat cateva aspecte ale modului parsonian. . T..

ingrijirea medicala de specialitate. pacientul conduce si medicul coopereaza atunci cand pacientul solicita o trimitere sau o reteta. diferentele cu privire la evaluarea gravitatii bolii. implica costuri mari si tot mai multe servicii medicale dunt contra cost. de terapia pe care medicul o executa. Relatia potential-conflictuala. sistemul de salarizare nesatisfacator al profesiei medicale in . Pe langa cele 3 relatii mai sus amintite mai exista si o a 4 . Obstacolele in relatia medic-pacient pot fi constituite prin: lipsa accesului la serviciile medicale de specialitate in cadrul unor bolnavi nedeplasabili sau din mediul rural.Friedson Acest conflict isi are sursa in interesele si perspectivele diferite pe care le au pacinetul si medicul.Tipul de relatie depinde de conditia pacientului. problema economica. Exista deci o diferenta intre perspectivele “culturii profesionale” a medicului si a “culturii profane” a pacientului. in cazul serviciilor medicale private exista presiunea eficientei actului medical. mai ales cea din sistemul privat. ea putand sa se schimbe in functie de stadiile diferite ale tratamentului. Medicul percepe bolnavuyl si nevoile sale conform categoriei cunoastintelor sale specializate iar bolnavul percepe boala sa in functie de exigentele vietii cotidiene. Romania. O alta sursa de conflict o poate constitui si interesele si prioritatile diferite ale medicului si pacientului. asteptarile contradictorii cu privire la comportamentul bolnavului. 2.

cel de-al doilea oferind indicatii de interpretare a continutului celui dintai. receptionarii. stocarii. al gesturilor. Comunicarea este considerata a fi principala punte de legatura intre oameni. 3.acest lucru se refera la faptul ca noi putem transmite un mesaj printr-o modalitate pur . Comunicarea imbraca fie o forma digitala. Orice act elementar de comunicare presupune existenta unui: emitator. toate au o bogata valoare comunicativa. fie o forma analogica. Acestia au emis o serie de axiome ce caracterizeaza comunicarea interumana: Comunicarea este inevitabila. printre care si psihiatrii Paul Watzlawich si D. mesaj. Comunicarea este un proces continuu. tacerii.Jackson. si-au inscris cercetarile in problemele de socializare punand un mare accent pe dimensiunea comunicarii ca relatie interumana. prelucrarii si utilizarii informatiilor. canal de transmitere a mesajului. privirii. vestimentatiei.nu doar componenta verbala este importanta ci si intregul complex al miscarii corporale voluntare sau involuntare. O serie de oameni de stiinta. receptor.Strategii de control-comunicare in relatia medic-pacient Comunicarea este procesul transmiterii . Comunicarea se desfasoara la doua niveluri: informational si relational. ce nu poate fi tratat in termeni de cauza-efect sau stimul-raspuns. un mijloc prin care o persoana transmite un mesaj unei alte persoane si asteapta raspuns din partea acesteia. spatiului individual.

soti. etc. Principalii indici non-verbali sunt: expresia fetei. relatia medic-pacient la consultatie. iar acest mod de transmitere este numit mod digital de genul “spun totul sau nimic”. . timbru). de diferentele de experienta dintre vorbitori ( ex. ritm.) Comunicarea presupune procese de ajustare si acordare. Comunicarea scrisa implica formulari clare si logice.lingvistica fara a implica sentimentele in redarea acestuia. Acest tip de comunicare completeaza comunicarea verbala si creeaza adevarate limbaje ce traduc starea de spirit a vorbitorilor. pe cand comunicarea orala este insotita si de factorii paralingvistici ( intonatie. timbru) tine cont de impactul din spatele mesajului asupra receptorului. Comunicarea non-verbala este cea care transmite cele mai multe informatii despre actorii din cadrul comunicarii.pe intreg procesul comunicarii se mentin rolurile participantilor care nu pot fi schimbate ca si status.aceste procese intervin in comunicare datorita polisemiei termenilor folositi de vorbitori. mesajul produce efecte Comunicarea presupune raporturi de forta si ea implica tranzactii simetrice sau complementare. ritm. profesor-elev la cursuri) dar mai pot exista si “interactiuni personale” ce nu presupun disparitia rolurilor ci o fluidizare a lor ( ex. rolurile raman fixe si inegale iar intre acestea se interpun interactiunile de tip tranzactional ( ex.odata emis. Tipuri de comunicare Exista doua tipuri de baza ale comunicarii interumane: verbala si nonverbala. Comunicarea este ireversibila. Comunicarea verbala se refera la tot ceea ce este scris sau spus. pe cand modalitatea paralingvistica de transmitere a unui mesaj ( intonatie. comunicarea paralingvistica este numita drept comunicare analogica. relatia dintre prieteni. conflictul dintre generatii).

a corpului.gesturile. miscari ale corpului. in picioare sau asezati.unii medici se retin in a furniza informatii clare si precise bolnavilor in legatura cu boala lor pe motivul de a nu-i nelinisti iar alti medici considera comunicarea informatiilor cu privire la boala lor drept una dintre sarcinile esentiale ale actului medical pe langa terapia propriu zisa. aspectele non-verbale ale vorbirii. . orientarea corpului catre interlocutor. Pentru multe boli cronice.distanta la care stam fata de interlocutor. aspecte non-verbale ale scrisului. Majoritatea studiilor privind punctul de vedere al pacientilor cu privire la ingrijirea medicala releva concluzia comuna conform careia cei mai multi sunt nesatisfacuti de cantitatea si calitatea informatiei primite in cursul ingrijirii. datele necesare stabilirii diagnosticului. Comunicarea este procesul cheie in medicina intrucat ea furnizeaza. ea este singurul suport al bolii si unica forma de tratament.miscarea mainilor.modul in care stam. acuratetea si aspectul vizual general. contactul vizual.variatii ale tonului. aspectul exterior. proximitatea.scrisul de mana . in buna parte.vestimentatie sau infatisare fizica. Cauzele insuficientei comunicarii medic-pacient constau in: atitudinea profesionala. contactul corporal. pozitia corpului.

incertitudinea functionala.unii medici pun intrebari strict legate de simptomele unui bolnav. colaterale aparitiei bolii. etiologia lor nu este suficient cunoscuta si de aceea medicii au rezerve in a informa bolnavii cu privire la evolutia bolii lor. iar pacientul nu va intelege starea sa de fapt datorita terminologiei medicale. Pacientul poate convinge medicul ca un anumit tratament este mult mai eficient pentru problema sa de sanatate decat un altul iar medicul poate convinge pacientul ca experienta sa in aplicarea .exista bariere in relatiile terapeutice din cauza diferentelor de clasa si de statut. dificultati in exprimare. Persuasiunea se regaseste de partea ambelor parti: atat de paretea pacientului cat si de partea medicului. 2.in cazul bolilor cronice.stilurile de interviu.medicul poate folosi un limbaj mult prea stiintific in redarea informatiilor legate de boala pacientului. 4. comportamentul non-verbal. problema incertitudinii. neincrederea pacientului. Strategiile de control in relatia medic-pacient pot fi grupate in 4 categorii: 1. negocierea. aceste diferente altereaza informatiile de la pacient catre medic. perspectivele diferite ale medicului si pacientului. 3. iar altii sondeaza si problemele persoanale. persuasiunea.

v perfectionarea continua. 2. Se identifică cateva principii şi valori etice de care trebuie să ţină cont asistentul medical: 1. poate prelungi in mod deliberat incertitudinea pacientului. . Incertitudinea functionala intervine doar atunci cand medicul. v stapanirea metodelor si tehnicilor de investigare si de terapie. binefacerea (beneficienţa). v administrarea operativa si in cunostinta de cauza a tratamentului.tratamentului propus este una pozitiva si se bazeaza eminamente pe cercetari stiintifice si experimetale de laborator cu un bun grad de eficacitate pe subiecti umani. fiind sigur de evolutia unei boli sau de rezultatul unei terapii. v crearea unui climat de munca adecvat. Negocierea se refera la procesul prin care medicul si pacientul ajung la un compromis. Comportamentul profesional al asistentului medical in actul terapeutic Acest comportament se caracterizeaza prin: v asimilarea temeinica la cel mai inalt nivel a cunostintelor teoretice si a deprinderilor practice. Comportamentul non-verbal se poate manifesta printr-o variata serie de gesturi realizate atat de catre medic cat si de catre pacient. autonomia.

Sinceritatea .. 4. Non-maleficienţa .3. dreptatea. Autonomia – conform acestui principiu.C.asistentul medical trebuie să trateze cu aceeaşi responsabilitate şi profesionalism toţi pacienţii indiferent de vârstă. 6. 5. confidenţialitatea. criterii religioase.N. Asistentele medicale au obligaţia să fie sincere şi de bună . 1973. non-maleficienţa. să prevină îmbolnăvirile. etnie Veracitatea . de a nu minţi pacientul.prin tot ceea ce facem nu trebuie să facem rău persoanei îngrijite. Asistentele medicale sunt obligate ” să promoveze sănătatea. economică. Relaţia între asistentul medical şi pacient trebuie să se bazeze pe adevăr. individual trebuie să i se dea posibilitatea de a hotărî singur asupra propriilor acţiuni Beneficienţa – reprezintă obligaţia de a face bine şi de a evita producerea de prejudicii altor persoane. să redea sănătatea şi să aline suferinţele” (I. sinceritatea. Codul de Etică) Aceste linii de conduită profesională se materializează în efecte benefice pentru persoana îngrijită sănătoasă sau bolnavă. condiţie socială. A acţiona conform acestui principiu înseamnă a-i ajuta pe pacienţi să obţină ceea ce le este benefic şi de a reduce riscurile.este considerată o dovadă de respect datorată persoanei îngrijite. Dreptatea . veracitatea.obligaţia de a spune adevărul.

de grup precum şi specificului unde lucrează. Răspunderea profesională – concept etic important care are la bază relaţia asistent medical-pacient în acordarea îngrijirilor. îngrijirea să fie echitabilă. Responsabilitatea profesională . rasa. profesia sa şi societate. facând excepţie cazurile prevăzute în mod expres de lege. Fiind conştienţi de fiecare atitudine şi acţiune. Asistentii medicali au responsabilitatea de a propaga drepturile pacientului: să-i asigure o îngrijire adecvată în orice condiţie. Asistentul medical are responsabilităţi individuale. El îşi desfăşoară activitatea în cadrul echipei de îngrijire bazânduse pe relaţii de parteneriat şi solidaritate profesională.credinţă. Confidenţialitatea . Răspundere şi responsabilitate în asistenta medicala Fara aceste doua atribute asistentul medical nu-şi poate desfăşura activitatea. naţionalitatea. complementaritate. umană şi fără discriminări privind. înţelegem să justificăm şi să luăm asupra noastră toate consecinţele. resursele financiare ori convingeri etice. toate informaţiile cu privire starea pacientului nu vor fi împărtăşite altei persoane din afara echipei de îngrijire. decât cu consimţământul pacientului. Activitatea în echipă presupune respectarea autonomiei profesiei cât şi buna colaborare pentru realizarea scopului propus ducând astfel la satisfacţia profesională. fără însă să-şi depăşească limitele de competenţă. să spună adevărul despre boală. pentru ce a făcut sau nu a făcut în activitatea de îngrijire. culoarea. . despre tratament.asistenta medicală este obligată să păstreze secretul profesional.este o autoangajare conştientă şi voită într-o acţiune. Asistenta medicală are răspundere faţă de pacient.

să informeze pacientul despre tratament. etică. examinării şi tratamentului. riscurile aferente. cercetare. Standarde de îngrijire – asistenta medicală trebuie să respecte : standardul de îngrijire profesională: evaluare. identificarea efectelor. planning. Concluzii: . Legislativ – asistenta medicală are datoria de a : promova ce e cel mai bine pentru pacient se asigura că toate nevoile pacientului au fost rezolvate proteja drepturile pacientului. standardul de practică profesională: îngrijiri de calitate. performanţă. iar ei să-şi dea consimţământul după ce s-au informat şi au înţeles tot. să li se asigure confidenţialitatea în timpul discuţiilor. educaţie. să le respecte decizia privind refuzul tratamentelor. evaluare. participarea la cercetări sau experimente. în termeni pe care ei şi familia lor să-i înţeleagă cu uşurinţă. rezultatelor. fără să recurgă la acţiuni primitive împotriva lor. diagnostic. să-i informeze şi să-i facă să participe la toate deciziile legate de sănătatea lor. pacienţii au dreptul să fie educaţi şi informaţi de către personalul care îi îngrijeşte în aşa fel încât să fie capabili să-şi asigure un nivel optim de stare de bine şi să înţeleagă care le sunt nevoile de bază. colaborare. utilizarea resurselor.

2. Acestea au o semnificaţie de nezdruncinat. rezultă 4 responsabilităţi esenţiale ale asistentului medical: . medici. persoanele îngrijite au nevoie de asistenţi medicali.restaurarea sănătăţii. cât şi de societate. opinii. iar asistenţii medicali au nevoie de recunoaşterea importanţei activităţii lor de către pacienţi. infirmieră. medic. .promovarea păstrării sănătăţii.prevenirea îmbolnăvirilor. echipa de îngrijire ( medic. in procesul de îngrijire se impune necondiţionat parteneriatul cu pacientul.inlăturarea suferinţei. . strategii.1. metalităţi şi care stau la baza standerdelor peentru un comportament etic. pe care se pot structura metode şi programe indiferent de definiţii. etc) 3. . .med. as.