You are on page 1of 1

BORANGIC

Bărbaţi-au suflete de borangic, Când te repezi spre ei, le rupi un pic, Dincolo de sacou, de muşchi, de oase late, În profunzimi, sunt universuri complicate…

I-atât de pretenţios un suflet de bărbat, Încât este pitit şi apărat Cu zale de argint, cu scuturi de oţel, Nici proprietarul nu mai ştie de el,

Uită cine a fost, uită ce îşi dorea, Continuă să-şi întărească armura, Să nu pătrundă nici o rază-n interior, Să nu rănească, să nu doară-ngrozitor…

Un suflet de bărbat e atât de fin, Cu-o şoaptă îi poţi face viaţa chin. I-aşa firav un suflet de bărbat, Că-i artă să ştii cum trebuie luat, Cu mâinile-amândouă-nconjurat, După ce lacătele toate-ai dezlegat.

Bărbaţi-au suflete de borangic, Trebuie iubite şi-ngrijite cu tipic, Trebuie încălzite la sân de femeie, Numai aşa pot fi făcute să scânteie…