You are on page 1of 31

Capitolul I ARGUMENTUL

Oul este un aliment foarte valoros, folosit în alimentația omului, ca aliment atât în scopuri dietetice, cât și în alimentația normală, precum și în industrie pentru obținerea prafului de ou, a produselor de patiserie, a pastelor făinoase, a maionezelor, a sosurilor, etc. Prin ouă, fără altă denumire, se înțelege numai ouăle de găină. Pentru celelalte ouă trebuie să se menționeze specia de la care provin: ouă de rață, ouă de gâscă, de curcă de bibilică. În alte țări se consumă ouă de pescăruși de baltă, de gâscă si rață salbatică, porumbelul, prepelițe, etc. Oul este un produs alimetar format prin dezvoltarea ovulului din oavrul păsărilor, pr baza căruia se va dezvolta un nou organism. El conţine în proporții echilibrate toți principii nutritivi necesari dezvoltării noului organism privind proteinele, lipidele, sărurile minerale și vitaminele. Structural, oul se compune din: 10%coajă sau cochilie la exterior, sub aceasta se găsesc dispuse membranele cochilifiere 1% și apoi conținutul comestibil reprezentat prin albuș în procent de 57% și gălbenuș în procent de 32%din greutatea oului. Greutatea medie a unui ou este de 57g, din care gălbenușul 18-20g, albușul 30-33g, iar coaja 67g. Din punct de vedere chimic, compoziția variază în funcție de specie, anotimp, felul hranei etc. Oul reprezintă unul dintre cele mai valoroase alimente datorită valorii nutritive ridicate, gradului ridicat de asimilare a trofinelor din compoziţia sa, disponibilităţii pentru consum (producţia mondială asigură acoperirea consumului) şi preţurilor sale accesibile. În alimentaţie se folosesc în mod obişnuit ouăle de găină, curcă, raţă şi gâscă. Ouăle de găină se produc şi se consumă în cele mai mari cantităţi. Urmează ca importanţă ouăle de raţă, de curcă şi de gâscă care deţin o pondere foarte redusă în producţia totală şi consumul de ouă. Ouăle folosite în alimentaţie sunt produse de către păsări, ele fiind cele mai mari celule din natură. Denumirea generică de “ou”, se foloseşte doar pentru oul de găină (Gallus domesticus). În cazul ouălor provenite de alte păsări, trebuie să se indice specia (de exemplu “ou de prepeliţă”).

2013

Page 1

Ouăle de bibilică sau de curcă, deoarece se infectează uşor cu Salmonella (se transmite prin proasta igienă a cuiburilor, prin rozătoare, prin apă sau prin solul infectat), nu se indică în alimentaţie decât foarte proaspete şi doar după ce au fost fierte bine. Ouăle păsărilor care stau mult în apă (raţă, gâscă) se infectează şi mai uşor şi de aceea ele niciodată şi sub nicio formă nu se comercializează. Pentru om, în alimentaţie, sigure, valoroase şi recomandate sunt doar ouăle de găină. Mai nou, se produc în ferme speciale ouă de struţ, despre care nu există încă informaţii sanitare complete, iar ouăle din crescătoriile de prepeliţă, se utilizează în dietoterapie. Oul de găină are valoare alimentară ridicată datorită conţinutului mare de nutrienţi şi graţie unei absorbţii foarte ridicate (chiar prea ridicate) a principiilor conţinute.

Compoziția chimică a oului întreg

Componentul Apă Proteine Lipidele Glucidele Substanțe minerale

Ou întreg (%) 75 13 11.3 0.8 0.9

Albuș (%) 88 10.5 0.03 0.8 0.7

Gălbenuș (%) 48 16 34 0.9 1.1

2013

Page 2

Capitolul II CONŢINUTUL
STRUCTURA OULUI Componentele oului se formează în ovar şi de-a lungul tractusului genital.

Gălbenuşul (ovula matură) se formeazăîn ovar prin evoluţia ovocitei pană la ovula matură. Durata formarii gălbenuşului este de circa 14 zile, ănsă procesul de acumulare a vitelusului ca intensitate: în prima săptămana se acumulează doar 1% din vitelus, în timp ce în a doua săptămână se acumulează 99% (Ridlle, citat de Ştefănescu, Gh, 1961) . În timpul ovulaţiei gălbenuşul este captat de pavilionultrompei care, prin contracţii succesive, ăi imprimîă o mişcare de rotaţie şi il dirijează către gătul trompei, pătrunzănd apoi în oviductul flexuos. Albuşul începe să se formeze încă de la nivelul gătului trompei din secreţia proteică a glandelor din mucoasa acesteia, însă cea mai mare parte a sa se formează în oviductul flesuos (camera albuminogenă). Gălbenuşul este deplasat de-a lungul acestei camere dfatorită mişcărilor peristaltice pe care le efectuează mucoasa sa. Totodată datorită cutelor spiralate pe care le prezintă mucoasa camerei albuminogene, gălbenuşul este antrenat într-o mişcare de rotţie.
2013 Page 3

1979). aceste membrane permit difuzarea prin ele a albuşului fluid secretat în istm şi în uter. Acest proces este lent. astfel încât coaja prezinta pe topata suprafaţa ei pori. - - Formarea în condiţii normale a cojii depinde de sigurarea în hrană a sărurilor minerale necesare. cu depuneri de substanţă albuminoidă (reţea de fibre) între ele. Porozitatea oualor depinde de rasă (ouale albe sunt mai poroase decât cele 2013 Page 4 . căpătând aspectul unor mameloane. Totodată. Apoi ăncepe seceţia substanţelor care formează coaja oului.Glandele camerei albuminogene secretă albuşul. Porii formaţi în stratul mamilar se continuă în celelalte straturi. Membranele cochiliere sunt formate din fibre elastice de cheratină. păsăsrile mobilizează calciu din scheletul osos.50). acesta este stratul mamilar al cojii oului. este o depunere subţire de săruri de calciu. este mai subţire (cca 18 U) şui aderă la coajă. din secreţiile acestuia. Odată cu pătrunderea oului în uter mucoasa secretă mi întai albuş fluid care străbate membranele cochiliere. Secretarea de albuş în celelalte segmente ale oviductului: astfel. Coaja se formează în uter. formându-se un strat mai gros. parietală. lăsate libere la polii de pe axul logitudinal al gălbenuşului. De membrana viscerală se prind capetele distale ale şalazelor. iar din acesta. se formeazădoua cordoane răsucite.deşi în istm şi în uter se formează alte componente ale oului se secretă şi albuş fluid. statul extern. Membrana externă.. În prima parte a camerei albuminogene se depune un strat subţire de albuş dens. pierderea de apă prin învechirea oului şi schimbul de gaze între interiorul oului şi mediul exterior în timpul incubaţiei. iar în caz că insuficienţa se prelungeşte. E. lăsând unele spaţii libere sub formă de pori. desăvîrşind astfel formarea ultimului strat de albuş. Pe suprafaţa acestor membrane sunt numerosi pori fini care permit trecereagazelor si apei. depunerile de calciu continuând . iar on desfăşurarea sa se remarcă o succesiune de depuneri minerale. care se depune pe suprafaţa gălbenuşului peste cel iniţial în gâtul trompei. Membranele cochiliere sunt doua foiţe care iaunaştere în timpul trecerii oului prin istm. Desăvârşindu-se astfel ultimul strat al albuşului. În cazul raţiilor deficitare în calciu. startul spongios al cojii. Apoi. (fig.şalazele. agşomerările amintite se maresc şi se apropie. îmterpunându-se ăntre primul şi al doilea strat de albuş dens. mai întîi se depun pe membrana cochilieră parietală săruri de calciu sub formă de aglomerări izolate. produc oua cu coaje slabă. ultimul strat mineral secretat. peste stratul mamilar se continuă secreţia şi depunerea de săruri de calciu printre reţeaua de fibre albuminoidă secretată tot de uter. conţinănd fibre de mucină şi albuş fluid.Albuşul fluid se separă apoi de acest strat. datorită rotirii gălbenuşului în înaintarea sa. fără coaje sau întrerup ouatul (Stancioiu. Structura aceasta de ultrafiltru a membranelor cochiliere explică atît depunerea ultimului strat de albuş. în a doua fază. în continuarea deplasarii gălbenuşului se depune un al doilea strat de albuş dens.

ceea ce face ca membrana cochilieră viscerală să se retracte faţă de cea parietală. Page 5 . În timpull trecerii prin cloacă peretele vaginal închide orificiul anal. urmându-se camera de aer a oului. Hormonii care acţioneză în procesul secreţiei săruirilor minerale în timpul formări cojii sunt: hormoni extrogeni. timpuşl trecerii sale prin diferitele segmente ale oviductului fiind în medi. hormon tiroidean cu rol în reglarea echilibrului între calciu osos şi cel plasmatic. calcitonina. oul este împins în vagin prin contracţia peristaltică a muşchilor uterini. fosforului anorganic şi a lipidelor în sângele păsărilor. Şi Col. Ea se formează în ultima parte a uteruluişi protejează oul împotriva pătrunderii microorganismelor prin pori. datorită scăderii conţinutului de foliculină în sânge. Expulzarea oului . Durata formarii oului. În coajă se depun la unele specii şi rase şi pigmenţi (de tipul ovopor-firinei).pigmentate).Gh. metabolismul calciului prezintă unele particularităţi la păsări. După dehiscenţa foliculară. hormon sărurilor minerale. corticosuprarenal cu rol în metabolismul apei şi al Sub controlul acestor hormoni. Astfel. începe să se întărească. oul se răceşte şi totodată pierde apă din albuş prin evaporare. coaja oului..En. Imediat după expulzare. Din vagin se continuă expulzarea în mediul estern prin cloacă. Cuticula reprezintă învelişul de protecţie şi are forma unei pelicule fine de natură cheratinoidă. 1961).26 ore. 2013 prin pavilionul şi gâtul trompei de 20 minute. iniţial moale. Cuticula se deteriorează uşor prin manevrarea oului şi se îndepărtează prin sălarea cestuia. Şi Col.1964). dezoxicorticosteronul. cu rol de mobilizarea calciului din scheletul păsărilor şi cresterea conţinutului de calciu şi fosfor din sânge. După formarea cojii. iar calciul eliberat de el este dirijat la glandele mucoasei uterine unde este metabolizat şi folosit la formarea cojii (Luca. care produc sporirea concentraţiei calciului şi fosforului anorganic în sângele păsărilor. vaginul proiectându-se direct în exterior ceea ce face ca oul să nu fie murdărit de resturile excrementelor din cloacă. Formarea cojii se găseşte în mare măsură în controlul hormonilor extrogeni care determină o sporire a concentraţiei calciului. osul medular se distruge rapid. prin oviductul flexuos de 3 ore. parathormonul. Durata totală a formării oului este de 22. de anotimp (coaja este mai poroa iarna) Şi de compoziţia raţiei de hrană (Stefănescu. sub influenţa foliculinei in timpul maturării foliculului ovarian se intensifică absorţia calciului din hrană care este depus în schelet sub o formă labilă „de os medular” sau „os foliculinic”.

dar este influenţată în mare măsură de factorii de mediu. Intr-o perioada de 13-14 luni. găinile reprezintă principala specie producătpoare de oua. Din grupa factorilor de natură individuală ce influenţează producţia de ouă.nărârlirea. unele ajungând la 400 oua într-un ciclu. în general. a ciclurilor de ouat ţi a intervalului dintre cicluri(care determină ciclul de ouat).Curcile au ciclul de ouat scurt. Factorii de natură individuală. oua fără coajă. 60. Dintre speciile de păsăride interes zootehnic găinile au perioada de ouat cea mai lungă si ritmul de ouat cel mai intens. cu zile în care nu se produc oua. Capitolul III FACTORII CE INFLUENŢEAZĂ PRODUCŢIA DE OUĂ Producţia de oua este influenţată de factori care ţin de păsări. prin uter de 19 ore. Datorită ritmului de ouat. Producţia de oua diferă de la o specie la alta şi depinde de durata periadei de ouat. în formă finală oul are structura normală reprezentată în fig. intens şi perioadei lungi de producţie. oua deformate etc. starea sănătăţii) vârsta păsărilor. ceea ce duce la producerea zilnică a câtei unui ou o perioadă îndelungată. ou de găină. în care păsările provin din linii selecţionate cu mare potenţial productiv. Precocitatae ouatului si intensitatea ouatului. Faţă de această structură pot exista însă şi anomalii: eliminarea concomitentă a doua ovule ţi formarea de oua cu doua gălbenuşuri. influenţa factorilor de mediu capătă o importanţă considerabilă. Specia. individualitatea.hibrizii industriali de găină produc 250-270 ouă. cu o 2013 Page 6 . În condiţiile creşterii de tip intensiv.- prin istm. Alteori durata formarii oului depăşeşte 24 ore având ca urmare ouatul neuniform. Faţa de această durată există cazuri în care oul se formează mai repede (22-23 ore). dar această producţie este destinată în cea mai mare parte reproducţiei. Raţele au de asemenea cicluri lungi de ouat. industrial. unele stari fiziologice (clocitul. prin vagin (expulzarea) de 40 minute. în vederea obţinerii de păsări pentru carne. de 1 ora. Într-o perioadă de ouat de un an ele produc 120-220 ouă. rasa. iar prin „ou ee conum” se înţelege. maoi importanţi sunt: specia. În urma depunerii diverselor componente ale oului în jurul gălbenuşului.

. De asemenea. 2013 Page 7 . Rasa Leghorn Rhode-Island Hibridul Roso 70 Sussex Plymouth-Rock Cornish Greutatea oului (g) 55-60 60-63 59-61 55-60 60-64 60-65 Culoarea cojii albă roşcată brună Roz sau brun roşcat Maro-roşcat albă Culoarea gălbenuşului Galben Oranj Orahje deschis Oranje Oranje galben Fig.producţie de 70-90 ouă într-o perioadă de ouat de circa un an ( la rasele perfecţionate).. dând o producţie de 20-80 ouă pe an. Gîştele au ciclul de ouat cel mai scurt. la găinirasele uşoare specializate pentru prioducţia de ouă dau 250-270 oouă/perioadă de ouat. în timp ce rasa Pekin are o producţie medie de 100 ouă/an. În timp ce la rasele grele producţia medie este de 120 ouă. Rasa determină diferenţe mari ale producţiei de oua în raport cu direcţia de specializare a păsărilor. Influenţa rasei este însă şi de ordin calitativ.destinată exclusiv incubaţiei. la raţe rasele uşoare dau producţii mari faţp de cele grele.. culoarea cojii şi culoarea gălbenuşului (tabel 51). Astfel.61Variabilitatea producţiei. determinând greutatea medie a oului. întreaga producţiei fiind destinată incubaţiei.. Rasa Campbeli are o producţie medie anuală de 270 ouă. Influenţa de odin calitativ a speciai este ilustrată de diferenţele compoziţiei chimice a ouălor sau componentelor acestora (tabelele 54 si 55).

în funţie de condiţiile de intreţinere a păsărilor. Din cele doua grafice rezultă variabilitatea largă a producţiei la ambele rase. Starea fiziologice influenţează producţia de ouă prin: manifestarea instinctului de clocit. Gh. Intreruperea ouatului depinde de intervenţiile pentru desclocire. microclimat etc.) nu sunt corespunzătoare. Si col. putând ajunge pănă la 21-28 zile. instinctul de clocit (cu excepţia celor leseşti şi unora din rasa comună). Năpârlirea se încheie în lunile ianuarie-februarie. 2013 Page 8 . Instinctul de clocit se poate manifesta de mi multe ori pe an. de regulă în lunile calde ale anului. cu incheierea ciclului de expluatare. în funcţie de specie ţi de rasă. cele bune ouatoare în septembrie-octombrie. năpârlire. S-a remarcat o relaţie directă între capăacitatea de producţie a găinilor şi înlocuirea penajului. ceea ce se exprimă prin simultaneitatea ridictă a costului (89-91% în faza de vârf a perioadei de ouat şi 50% în faza finală a acesteia). La găinile slab ouatoare năpţrlirea durează 5-6 luni. ( 1961) prezintă în doua grafice (fig.61) repartizarea găinilor dintr-un efectiv de Lehron alb şi dintr-un efectiv de Rhode-Island în funcţie de producţie. ceea ce duce la scăderea producţiei totale de ouă a efectivului. Stare sanataţii influenţează producţia de ouă prin bolile ce pot afecta păsările cât şi prin stările de stres provocate de divesele operaţii cu caracter tehnologic (tratamente preventive. astfel există o corelaţie şi între durata năpârlitului şi producţia găinilor. Raţele nu manifestă. de densitatea păsărilor şi de relaţiile de ierarhie ce se stabilesc intre indivizi. de obicei. În condiţiile liniilor perfecţionate şi a creşterii intensive. lucrari de reparaţii a utilajelor din hale. la care intârzierea năpârlirii până la 14-16 luni e producţie coincide. însă în cazul în care condiţiile de expluatare( regim de lumină. zgomote etc. năpârlirea are loc la 12-16 luni de la producerea primului ou. în special în condiţii extensive de creştere. deşi variabilitatea individuală a producţiei se menţine. iar cele foarte bune ouatoare durează 1. la o parte de efectiv apare năpârlirea. determină întreruperea ouatului şi deci scoderea producţiei. iar cele slab ouatoare în iulie-august. ea este mult mai redusă. În condiţii normale de exploatare industrială. deci cu perioadă lungă de ouat. Găinile din rasele uşoare ( Leghorn) manifestă instinctul de clocit în mod obisnuit în proporţie de 1-10% din efectiv. mai ales la găini şi la raţe. Întrucât năpârlirea începe în mod obişnuit după ce s-a produs ultimul ou al perioadei de ouat.Individualitate îsi imprimă puternic influenţa. Instinctul de clocit manifestat ca urmare a proceselor fiziologice legate de funcţia de reproducţie. când păsările sunt scoase de la producţia de oua şi tăiate. în timp ce rasele mixte proporţia este de 40-60%. starea sănătăţii. Năpârlirea detemină scăderea sau chiar întreruperea producţiei de ouş. în sensul că găinile foarte bune ouatoare încep năpârlitul în tirziu în toamnă (în luna noiembrie). Stefanescu.). la găinile cu mare capacitate de producţie. Ouatul se rea după 1-7 zile de la desclocire.5-2 luni. Aceasta este situaţia găinilor crescute în sistem industrial. năpârlirea inflşuenţează puţin producţia. Instinctul de clocit se manifestă cu intensitate si frecvenţă diferite.

Axest fapt poate fi interpretat ca un rezultat al efortului fiziologic. În primul an ouale sunt mai mici. 1961). se consideră ca producţie medie producţia din primul an de ouat. Găinile dau cea mai mare producţie de ouat în primul an (considerat.5 luni. Rasele mixte încep ouatul de la 6-7 luni. Fig.. S-a remarcat o legătură între vârsta păsărilor şi producţia de oua atât sub raport cantitativ cat ţi calitativ. În graficul din fig. 2013 Page 9 .63). Este un element de mare importanţă pentru producţia de oua întrucât pe de o parte. scazând apoi sub limitele rentabilităţii în al patrule an. Datorită evoluţiei producţiei în funcţie de vârstă şi a duratei practice de expluatare a păsărilor. determină durata de întreţinere neproductivă a păsărilor (perioada de crestere) . depus de păsări pe o lungă perioadă de timp. apoi producţia scade cu un ritm anual de 10-30% ajungănd ca spre vârsta de 3 <ani producţia să scada intratât in cât producţia devine nerentabilă. iar cele grele de la 9-10 luni. Raţele au o producţie mai mre în al doile an de ouat. Dar în afară de acestă legătură directă dintre intensitate ouatului şi producţie s-a constatat o relaţie şi în legătură cu calitatea cojii oualor. (tab. după începerea ouatului).L.52). Cele mai mari producţii le dau găinile cu care incep ouatul la vârsta de 125-150 zile. Seremarcă scădere a mai rapidă şi mai accentuată îmn raport cu vârsta a producţiei găinilor care au avut o propducţie iniţială mai mare. cu excepţia celor valoroase din fermele de selecţie c are se pot expluata până la trei ani. Precocitatea ouatului. Astfel. iar după atingerea greutăţii de adult ouale depuse sunt mai mari (fig. citat de Stefanescu Gh. găinile se menţin în expluatarea în sistem industrial de producţie circa 14 luni după începerea ouatului. iar pe de altă parte influentează nivelul producţiei. dar datorită neuniformităţii începerii ouatului întreg efectivul se consideră în expluatoare de la vârsta de cca 6 luni. A. goinile cu intensitate mare a ouatului produc catre sfârşitul perioadei de ouat un numar mai ridicat de oua cu defecte ale cojii ( coaje subţire. S-a remarcat că cu cât găinile încep ouatul mai devreme cu atât vor fi mai bune ouatoare. Intensiattea ouatului este elementul care determină nivelul producţiei prin lungimea ciclurilor de ouat şi a intervalului dintre cicluri. 62 este prezentată evoluţia producţiei la găini din rasa Leghorn alb cu diferite producţii în primul an de ouat (după Romanov.62 si 63 Găinile din rasele uşoare specializate şi hibrizi pentru ouă încep ouatul la vârsta de 4. datorită consumului de substanţe pentru creşterea corporală a păsărilor. Şi col. oua fără coajă). Avându-se în vedere considerentele economice determinate de creşterea puicuţelor până la întrarea în expluatare ţi evoluţia producţiei în raport cu vârsta.Vârsta păsărilor.

Heivang. condiţiile de distribuire a acesteia. reducând-o cu 10-15% (Vancea.2 4.1 VI 73. Si col. 1978). în săruri minerale şi în vitamine depinde în buna măsură de compoziţia choimică a hranei.7 defecte ale cojii (%) II 72.5 De asemenea. De asemenea s-a constat o relaţie directă între greutatea oului şi conţinutul în acid linoleic al grasimilor din hrană.3 ouatului(%) Ouă cu 6. (citat de Stefănescu. Printre factorii de mediu influenţă mai puternica asupra producţiei de oua o are alimentaţia. 1961) a experimentat pe doua loturi omogene de găini (rasă şi bază ereditară asemănătoare) imnfluenţa hranei asupra producţiei. Alimentaţia este factorul principal care influenţează producţia de oua atât cantitatiuv cât şi calitativ.0 III 80. se pune numai problema influenţei calităţii furajelor asupra producţiei.9 IV 77. ouale obţinute în cazul hranirii insuficiente sunt. Arată că o creştere a nivelului proteic al hranei de la 9% la 20% duce la creşterea greutăţii oului cu 7 grame.2 14. reducându-se în primul rând greutatea gălbenuşului. Calitatea influenţează atât nivelul producţiei cât şi caliatatea oualor.9 4. lotul care a primit o cantitate de hrană redusă cu 25% a dat o producţie mai mult scăzută.0 18. Influenţa cantitativă a hranei asupra producţia de oua este iferită în condiţiilor creşterii extensive faţă de cea intensivă.0 VII VIII IX 61. Greutatea oualor este în mare măsură dependentă de nivelul proteic al hranei Stancioiu.2 X 52. Gh. De asemenea. s-a contatat adeseori şi o corelaţie negativă între intensiattea ouatului şi greutatea oulor.1 7.0 XII 46. În creţterea intensivă la baterie.W. ocantitate mare de colesterol în hrană atrage după sine un conţinut mare de colesterol al gălbenuşului. I. Dar chiar dacă hrana este suficientă.Specificatia Luna I Intensitatea 73. Compoziţia gălbenuşului se găseşte sub influenţa hranei. N (1979).4 5.8 XI 49. carenţa în acid linoleic putând avea ca urmare scăderea greutăţii oului cu până la 10 grame. Factorii de mediu.2 4. ţi de asemenea factorii de climă sau de microclimat. scazând apoi cu atât mai lent cu cât seria de ouat este mai lungă. carenţa în calciu a 2013 Page 10 . cum sunt frontul de hrănire şi de adăpare insuficiente (în creşterea pe aşternut permanent) influenţează negativ producţia de oua. Conţinutul acestuia în lipide. mai mici.8 V 76.. B. faţă de lotul hranit normal.Într-o serie de ouat se remarca faptul că primele oua sunt mai mari. prin hrănirea la discreţie şi frontul de hrănire prestabilit prin dimensiunile custilor.9 7. Hrana insuficientă pentru acoperirea nevoilor energetice ale organismului ( intreţinerea funcţiilor vitale şi de producţie) duce la scoderea sau chia intreruperea ouatului.

proteice şi vitaminice optime. pe de o parte datorită temperaturii foarte riddicate. Acest fapt se constată dacă scade şi nivelul vitaminei D. realizându-se în primul semestru al anului 60-65% din producţia anuală. în primul an de ouat (după Ştefănescu. Coaja este elementul cel mai puternic influenţat de compoziţia hranei. după care o scădere în lunile foarte calde. evoluţia exprimată grafic printr-o curbă cu un vârf şi ramură descendentă. Temperatura optimă din punct de vedere fiziologic şi din cel economic este cuprinsă între 12 şi 13 grade C. şi col. influenţa sezonieră este paractic inexistentă. fără coajă. legată de metabolosmul calciului. caraterul sezonier al producţiei de oua este exprimat prin nivelul maxim al ouatului în lunile martie-iunie. În halele de tip industrial producţia de oua este sensibil influenţată de factorii microclimatici. Chiar în conduţiile unor niveluri energetice. Raportul dintre intensitatea ouatului în lunile de iarnă şi producţia anuală de ouă la găini din rasa Rhode-Island.Acreastă influenţă este mai accentuată în condiţiile creşterii păsărilor în aer liber. Factorii climatici au o influenţă puternică asupra producţiei. datorită consumului energetic pentru 2013 Page 11 .In ţara noastră. Sub sau peste această limită producţia de oua scade. Gh. cantitatea de riboflavină din hrană se reflectă în proporţia ei în gălbenuş. 1961) Intensitatea medie a ouatuluiîn Producţia medie anuală de lunile de iarnă (%) ouă(bucăţi) 32 42 52 62 72 81 147 168 189 204 220 241 Influenţa anotimpurilor asupra producţiei de oua este cu atât mai accentuată cu cât păsările sunt mai puţin productive şi cu cât sunt mai în vârstă. Caracterul sezonier al producţiei se manifestă în toate zonele georgrafice. (tab.53). datoritătemperaturilor scăzute. scăderea conţinutului de calciu sub 3. In condiţiile de expluatare intensivă în hale oarbe cu microclimat . Toamna producţia de oua continuă să scadă iar iarna poate inceta.8% se traduce prin obţin’erea de oua cu coaja subţire.hranei are ca urmare scăderea cantităţii de substanţe proteice din gălbenuş. sau daca producţia este intensă.. Studiindu-se producţia de oua a găinilor crescute în condiţii naturale în diferite zone geografice s-a constatat că acesta variază în funcţie de temperatură şi de lungimea zilelor-lumină.5% din raţie şi a fosforului sub 0. iar pe de altă parte manifestării instinctului de clocit. controlat.

NH3. care afectează aparatul respirator al păsărilor. Debitul de aer al sistemului de vetilaţie are o influenţăcovârşitoare asupra producţiei de oua la găini exploatate în halele de mare capacitate şi în special cu halele cu bacterii. Viteza de mişcare a aerului imprimată de sistemul de ventilaţie influenţează starea fiziologică a păsărilor acţionând asupra proceselor de termoreglare şi ca urmare a gradului de valorificarea a energiei din furaje. stimulând secreţia de hormoni gonodotropi. Sub această intensiatte activitatea găinilor este inhibată. Lumina influenţează producţia de ouă şi prin intensitatea sa. a evoluţiei şi a formării oului. de asemenea greutatea oualor se reduce. Lumina are un efect stimulant şi asupra dezvoltării ovarului. Capitolul IV RECOLTAREA OUĂLOR Recoltarea ouălor influenţează intr-o oarecare măsură pierderile şi calitatea acestora. de hormoni foliculostimulant şi de hormon luteinizant. 2013 Page 12 . determinând sporirea numărului de ouă sparte de păsări. În halele de tip industrial.. Aceste efecte sunt rezultatul scăderii consumului de furaje ca urmare a stresului termic.termogeneză sau pentru termoliză. canibalism.5-5 m3/oră/kilocorp. Lumina influenţează producţia de ouă prin durata sa zilnică în mediul natural. H2S1) temperatura şi umiditatea optimă. iar peste această intensiatte nervozitatea lor creşte. umiditatea scăzută este de obicei însoţită de o încărcare sporită a aaerului cu publberi. datorită concentraţiei de gaze nocive din aerul halei. în detrimentul producţiei. în funcţie de vârstă). Fig. umiditatea ridicată asociată cu căldura favorizează inmulţirea microbilor şi a paraziţilor din adăpost. etc. Avându-se în vedere metabolismul intens al găinilor.64 Umiditatea aerului influenţează producţia prin efectele fiziologice: umiditatea prea ridicată cu temperatura prea scăzută determină maladii respiratorii şi creşterea consumului energetic pentru termogeneză. frecvenţa bolilor. Temperatura influenţează şi calităţole oului. influenţa luminiis-a dovedit de asemenea foarte puternică impunându-se anumite programe de iuliminat artificcial zilnic (8 ore crescând progresiv la 14-16 ore/zi. hipofizei şi gşnadelor. schimbul de aer este în mod normal la halele de tip industrial de 4. Schimbul de aer între adăpost şi mediul exterior trebuie să asigure concentraţia în limitele normale a gazelor nocive (CO2.În hale intensiattea optimă este de 3W/m2.Lumina are un efect favorabil asupra producţiei de ouă prin intermediul acţiunii sale asupra hipotalamusului. Aceasta are ca urmare stimularea maturării foliculilor ovarieni. Un schimb de aer insuficient atrage după sine scăderea producţiei de ouă. Creşterea temperaturii are ca urmare creşterea procentului de oua cu coaja subţire şi cu rezistenţă scăzută.

evitându-se lovirea acestora de cuibar sau de jgheabul de colectare al abteriei. Pentru fiecare pasăre se întocmesc evidenţele necesare controlului: fişă de ouat. Controlul individual al producţiei de ouă se face în unităţi de selecţie sau staţiuni de cercetare dotate cu utilajele necesare. 4. Păsările sut individualizate cu un sistem vizibil de marcare. având următoarele variante: • • • 2013 de la declanşarea ouatului. întrucât menţinerea timp de câteva ore sub corpul păsării în cuibar duce la declanşarea dezvoltării embrionare. Page 13 . precum şi aşezarea lor în cofraje trebuie facută cu mare atenţie. în unităţile de producţie. Recoltarea ouălelor trebuie să se efectueze cât mai des. Şi o umiditate de 70-80% în spaţii fără mirosuri nocive. fişe decu aprecierile calitative ale ouălor. dar maxim 5 zile. iar transferul lor în hală trebuie să se facă căt mai repede posibil pentru a evita imprimarea mirosului din hală şi depunerea prafului pe ele. Organizarea controlului . Controlul permanent se face zilnic. timp de 52 săptămâni. până la vârsta de 500 zile a găinii. Până la livrarea ouăle trebuie păstrate la o temperatură de 8-12 grade C. Nu trebuie să se suprapună mai mult de 5 cofraje pentru evitarea fisurării ouălelor.2.1. fişa consumului de furaje. Controlul producţiei poate fi organizat în mai multe moduri: permanent sau periodic.In halele de ouat dotate cu baterii recoltarea ouălelorse face aşezând ouăle direct în cofraje. CONTROLUL PRODUCŢIEI DE OUĂ ÎN LUCRĂRILE DE SELECŢIE În cadrul lucrărilor de selecţie controlul prodiucţiei de ouă se face individual şi are ca scop clasarea păsării respective după criteriul producţiei. 4. CONTROLUL PRODUCŢIEI DE OUĂ Controlul producţiei de ouă se face în scopuri ameliorative în cadrul lucrărilor de selecţie şi în scopuri tehnologice. iar aceestea se deplasează cu un căruciorîn camera tampon unde se aşază pe stelajele cărucioarelor de transfer la staţia de sortare. În cazul ouălelor fecundate destinate incubaţiei recoltarea trebuie făcută în intervale dese (din ora în oră). Cofrajele de material plastic pot fi uneori prea dure. O altă cauză a pierderilor de ouă recoltate o constituie calitatea cofrajelor. de la declanşarea ouatului. Recoltarea ouălelor trebuie să se facă cu grijă. Iarna trebuie luate masuri pentru evitarea inghetării ouălelor în camerele tampon. uneori prezinta „bavuri” colţuroase la turnarea lor. de la declanşarea ouatului până la 31 octombrie a anului următor. Aceste bavuri sparg cu uşurinţă coaja oului.

în bucăţi ouă. Controlul cantitativ .durata intervalului respectiv de control. Prin însumare se stabileşte greutatea ouălor obţinute lunar şi apoi în întregul an de control. pe baza lor extimându-se producţia anuală. T. conform relaţiei: I0 = P În care Io este intensitatea ouatului .Un alt element ce se poate urmări este persistenţa ouatului. de la primul 1 noiembrie după declanşarea ouatului până la 28 februarie. 2013 Page 14 . de la declanşarea ouatului până la 31 octombrie al anului următor. în prima zi din fiecare săptămână. oul obţinut sau se anulează(_) ziua în care nu s-a obţinut ou. faţa de situaţia unui ouat zilnic neîntrerupt în perioada respectivă. Controlul producţiei de ouă se face cantitativ şi calitativ. Numărul de ouă. decembrie al în primele 120 zile de la declanşarea ouatului şi de la 25 august si 23 septembrie.producţia de ouă. Controlul cantitativ se referă la numărul de ouă. cu creion negru. în patru zile succesive din mijlocul fiiecarei luni. matricolul găinii respective. Greutatea ouălor se determină în grame şi se inregistrează zilnic. dar rezultatele obţinute au oarecare aproximaţie. Zilnic se înregistrează în fişa de ouat. de la declanşarea ouatului pâmnă la 31 octombrie al anului următor. de la primul 1 noiembrie după declsnşarea ouatului până la 31 aceluiaşi an. greutatea ouălor şi intensitatea ouatului în anul de control. Pe ouălele recoşltate zilnic la controolul cuibarelor capcană sau din bateriile de selecţie se notează pe coajă. în% P. Lunar se stabileşte producţia de ouă. iar la şfârşitul anului de control se stabileşte producţia totală anuală. Controlul periodic este mai comod de aplicat în practică. de la declanşarea ouatului până la 31 octombrie al anului următor. Controlul periodoc se poate face în următoarele variante: • • • • • • în prima săptămână din fiecare patru săptămâni. în zile. dar este dificil de realizat în practică pe efective foarte mari de păsări. Intensitatea ouatului (viteza ouatului) este expresia procentuală a producţiei de ouă dintr-o perioadă de control.Această formă de control dă o imagine foarte exactă asupra producţiei şi evoluţiei ei.

rezistenţa la spargere. în care se indică modul cum variază intensitatea ouatului pe luni în anul de control. În mod deosebit controlul calitatv poate fi extins asupra compoziţiei chimică a gălbenuşului (conţinutul în vitamina A şi carotenoizi. pentru stabilirea retribuţiei în 2013 Page 15 . 66). CONTROLUL PRODUCŢIEI DE OUĂ ÎN SCOPURI TEHNOLOGICE Acest control se practică în unităşile de producţie şi are drept scop determinarea producţiei de ouă pentru a se putea controla gradul de realizare a planului de producţie. etc. culoarea cojii. forma gălbenuşului la oul spart (indicele gălbenuşului) şi greutatea specifică. Controlul calitativ are drept scop aprecierea sau determinarea unor însuşiri fizice şi chimice ale oului. în vitaminele E. grosimea cojii. Pentru trasarea curbei ouatului se inscrie intr-un sistem de axe de coordonate evoluţia producţiei lunare în anul de control. culoarea gălbenuşukui. consistenţa albuşului. In mod obişnuit se determină sau se apreciază forma oului. Persistenţa ouatului este elementul ce poate fi urmărit în acdrul lucrărillor de selecţie întrucât se pare că este un indicator foarte eficient cu privire la capacitatea de producţie a găinilor. atât sub raportul nivelului său cât şi al constanţei acestui nivel pe durata anului de control constituie criteriul important al selecţiei. ) asupra determinării proporţiei de apă şi substanţă uscată a oului şi a altor constituenţi ai oului. 65). Intensitatea ouatului. 4.Intensitatea ouatului este influenţată direct de durata seriilor de ouat şi de ritmul ouatului (lungimea şi rapiditatea succesiunii seriilor). Se preferă păsările cu producţie ridicată ţi eşalonată cât mai uniform în cursul anului.(fig.3. (fig. iar producţia anuală este mai mare. O altă exprimare grafică a evoluţiei producţie este curba intensităţii ouatului. Cu cât intensitatea ouatului este mai mare în primele luni de ouat are tendinţa de a se menţine ridicată. Curba ouatului. Evoluţia producţiei de ouă poate fi exprimată grafic sub forma curbei ouatului. Persistenţa ouatului se determină după vârsta la care a fost produs primul ou şi cea la care a fost depus ultimul ou.

De asemenea. In tabelul 5 este prezentată participarea componentelor oului. Pe baza controlului periodic al producţiei şi al rezultatelor obţinute se desprind concluzii cuprivire la modul cum sunt respectate condiţiile prevăzute în tehnologia de expluatareşi să se iau eventualele măsuri de corectare a deficienţelor. COMPOZIŢIA OULUI CA ÎNTREG Participarea componentelor oului la alcătuirea acestuia diferă ca proporţie de la o specie la alta. pe baza evidenţelor fermei şi a documentelor de livrare a ouălor. 4. fie pentru cele trei componente principale ale sale: gălbenuşul. compoziţia chimică diferită a componentelor ouălelor diverselor specii face ca proporţia substanţelor din alcătuirea oului să varieze de la o specie la alta (raportată la aceeaşi greutate a oului).1957) Specia Greutatea oului (g) 50-60 60-70 150-200 60-90 Gălbenuşul g 25-35 30-38 70-120 35-50 % 50-60 45-55 45-58 55-60 Albuşul g 15-25 20-30 45-80 20-30 % 30-40 30-45 30-40 25-35 Coaja g 4-8 6-9 15-30 6-10 % 6-15 10-13 10-15 10-13 Page 16 Găină Raţă Gâscă Curcă 2013 . albuşul şi coaja.Acest control se face separat pe efectivul fiecaruei hale şi apoi pentru întreaga fermă. Capitolul V COMPOZIŢIA CHIMICĂ A OULUI Compoziţia chimică a oului poate fi considerată fie pentru ou ca întreg.sistemului acordului global şi pentru determinarea consumului specific de furaje.1. Proporţia componentelor la alcătuirea oului la principalele specii de păsări de interes zootehnic (după Cornelia Şandru-Costache.

5%).4 14.5%) şi la găină (55%) faţă de celelalte specii (50%. 4.0 Tabelul arată o compoziţie asemănătoare a ouălor diverselor specii de păsări. făcându-se remarcate totuşi. proporţie mai mare a cojii (la un ou mic) la bibilici (15%) faţă de celelalte specii (10.0 Grasime (%) Substanţe extractive neazotate (%) 0.4 13.5%-12.9 1. proporţia mai mică a albuşului la curcă (30%). Valorile medii ale compoziţiei chimice a ouălor principalelor specii de păsari sunt prezentate în tabelul de mai jos: Compoziţia chimică a ouălor la principalele specii de păsări de interes zootehnic (după Cornelia Şandru-Costache.8 69.2 69.8 13.3 0.2. la care se adaugă influenţa anotimpului.0 Găină Raţă Gâscă Curcă Bibilică 73. proporţia mai mare a gălbenuşukui la curcă (57.7 73.8 1. faţă de celelalte specii (36%). 1957) 2013 Page 17 . În ceea ce priveşte compoziţia chimică a oului.4 13.0 Substanţe minerale (%) 1. el cuprinzând chiar o cantitate mai mare de substanţe proteice decât albuşul: Compoziţia chimică a albuşului şi gălbenuşului la principalele specii de păsări de interes zootehnic (după Cornelia Şandru-Costache.1 1.9 11.4 1. remarcându-se doar conţinutul mai ridicat în grăsime şi substanţe extractive neazotate ale ouălor de raţă şi de gâscă.0 11.1 0. COMPOZIŢIA CHIMICĂ A COMPONENTELOR OULUI Compoziţia chimică pe grupe de substanţe a gălbenuşului şi albuşului la principalele specii de păsări este prezentată în tabelul următor: Compoziţia gălbenuşului. a alimentaţiei păsărilor şi influenţa duratei şi condiţiilor de păstrare.3 12.0 13. în afara diferitelor specii se remarcă şi variaţii determinate de rasă.9 1.0 13.Bibilică 40-45 15-25 43-55 14-18 33-41 5-8 12-18 Participarea celor trei componente ale oului este în general asemănătoare la speciile prezentate. 1957) Specia Apă (%) Substanţe proteice (%) 13.8 73. Gălbenuşul reprezintă componenta cea mai bogată în substanţe nutritive a oului.0 1.

9 1.8 1.9 1.1 87.9%) sub formă de manoză.6 1.96mg/100 g. Enzimele sunt reprezentaţi de lipaze.5 11.0 50.6 Substanţe minerale (%) 0.2 1. În cantităţi mici se găseste şi flavoproteină.9 32 Substanţe proteice (16.2 31.2 Albuş Găină Gălbenuş Albuş Raţă Gălbenuş Albuş Gâscă Gălbenuş Albuş Curcă Gălbenuş Albuş Bibilică Gălbenuş 86.5 0. D.0 87. solubile în apă) în proporţie de circa 21% şi fosvitină ( o proteină care conţine fosfor). Lipidele deţin circa 33% din greutatea gălbenuşului şi se găsesc sub forma unei emulsii care conţine : 65% trigliceride ale diferiţilor acizi graşi.6 86. H. E=22mg/100 g.2 46.2 1. 2013 Page 18 .7 10. Glucidele se găsesc în cantităţi nweglijabile (0.8 1.6 49.3 16.Specia Componenţa Apă (%) Substanţe proteice (%) 11.0 11.0 0.2 0.3 87.6 17 Grăsime (%) Substanţe etractive neazotate (%) 0. cefaline şi coline) şi 4% colesterol (liber şi esterificat).4 11.Alte subsatnţe organice se găsesc în cantităţi neglijabile: creatininăşi acid lactic. Vitaminele din gălbenuş sunt intr-o cantitate apreciabilă liposolubile (A=0.5 17. acid pantotenic şi acid nicotinic.2-1.3 0.32 mg/100g) B2 (0.8 1. Pigmenţii dau culoarea galben-portocalie a gălbenuşului cei mai importanţi sunt luteina (amestec de xantofilă şi zeaxantină) carotenul şi critoxantina.0 0.0 0. 31% fosfolipide(cuprinzând lecitine.8 1. (0.9 1. ovoviteline (proteine conţinând puţin fossfor dar mai mult sulf.1 42. proteinaze şi fermenţi diastazici.6 34.52mg/100 g) şi valori reduse din vitaminele PP.0 32.5 0. galactoză şi glucoză.2 0.2 18.7 48.9 1. K)iar dintre cele hidrosolubile se găsesc în cantitate mai mare vitaminele B1.6 16.5-18% în funcţie de specie ) sunt alcătuite din: ovoviteline(fosfoproteide insolubile în apă care formează compuşi cu lecitina şi acizii graşi din gălbenuş) în proporţie de circa 78%.9 36.

Subsatnţa minerală este formată din carbonat de calciu (94%). potasiu. În tabelul 54 sunt prezentate greutăţile obişnuite ale ouălor diferitelor specii de păsări. Enzimele din albuş sunt lizozimul (cu acţiune bactericidă) şi o proteinază. sodiu. Compoziţia cojii.9% la găini). Substanţele proteice sunt reprezentate de ovalbumină (70% cristalizată şi 9% necristalizată) conalbumină (ovotransferină) având o acţiune bactericidă. prezentând interes pentru selecţie şi din punct de vedere merceologic. Substanţele minerale. Substanţa organică este reprezentată de colagen şi de coloranţi (ovoporfirină. ovoflavină. măsurate cu şublerul. de rasă şi de alimentaţie. ovoxantină). Compoziţia albuşului . clor şi în mai mică măsură. fier.2%) cu o foarte mică proporţie de substanţe organice(4.4%). sulf. cupru şi mangan. astfel încât uneori. clor. Lipidele lipsesc din albuş sau se găsesc în cantitate foarte redusă ca. în cantitate foarte mică. Capitolul VI CARACTERISTICILE FIZICE ALE OULUI Principalele carateristici fizice ale ouălor. fier şi cupru. În albuş se găsesc în cantităţi mai mari.5%în funcţie de specie) sunt reprezentate prin combinaţii organominerale cuprinzând fosfor. Pigmentul găsit în albuş este un colorant galben. sodiu.Substanţele minerale (1. magneziu.2%). se face sortarea ouălor după mărime. ovomucoid (5%) lizozim. ovoinhibator. Este o caracteristică legată de greutatee.2%) şi fosfsţi. Membranele cochiliere sunt alcătuite din subsrtanţe organice cheratinoide şi din mucine. calciu. este formată aproape în totalitate din apă şi substanţe proteice. carbonat de magneziu (1. mai rar. sulf.2-1. volumul. potasiu. ovomucină (9%) cu efect inhibtor al acţiunii viruşilor. sunt: greutatea specifică. Greutatea variază foarte mult în funcţie de specie (40-200 g). Compoziţia membranelor cochiliere. magneziu. punctul de congelare şi pH-ul. Mărimea ouălor 2013 Page 19 . Compoziţia cuticulei este de natură proteică. având o acţiune asemănătoare vitaminei B2. Mărimea se referă la lungimea şi grosimea ouălor. ovidină şi flavoproteină. Coaja are o alcătuire preponderent minerală (95. Glucidele se găsesc în cantităţi foarte reduse sub formă de glucoză (0. de pildă la oul de găină (0. fosfor şi mai puţin calciu.

de rasă şi de alimentaţie. abaterile de la forma normală fiind o expresie a unor deficienţe în formarea oului.67) cântărind mai întâi oul în aer.l. Volumul oului este în legătură cu mărimea şi forma sa şi se poate determina prin mai multe procedee dintre care cele mai utilizate sunt: aplicarea relaţiei.peşte.1. d. obţinăndu-se ou cu gălbenuş de culoare deschisă.5-6.d2 în care: V este volumul oului ( cu o aproximaţie de +_ 5 cm3). valorificare) fie în cadrul lucrărilor de selecţie.. La oul de găină dimensiunile medii sunt: lungimea (diametrul mare) 5. 2013 Page 20 .Conţinutul de xantofilă al gălbenuşului este influenţat de furaje. această diferenţă este egală cu volumul oului respectiv în cm. soia influenţează negativ reţinerea pigmentului la ou. în cm3. Culoarea gălbenuşului variază în funcţie de specie şi rasă. diferenţa obţinută se corectează înmulţind-o cu factorii următori: Temperatura apei: Factorii de corecţie 10 15 1.00177 1. lucerna şi porumbul ca şi unele ingrediente adăugate în raţie (ardei roşu sau unii coloranţi sintetici solubili în alcool) favorizează obţinerea de gălbenuş portocaliu-roşcat. apoi cântărindu-l scufundat în apă (la 4 C) şi făcâd diferenşa între cele doua greutăţi. citindu-se direct greutatea respectivă. Cu balanţa Mohr-Westfall (fig. Forma ouălor este o caracteristică de care se ţine seama atât la alegerea ouălor pentru incubaţie cât şi a celor pentru consum. dar este puternic influenţată de alimentaţie. făinurile de carne. ouăle pot fi albe sau cu coajă pigmentată. Culoarea cojii variază în funcţie de specie şi de rasă şi este un criteriu de care se ţine seama la alegerea pieţei de comercializare.depinde de specie. dacă temperatura apei este alta decât 4 C.5 cm. în cm.00087 25 1. La găină. 6.3 cm. Culoarea gălbenuşului variază de la galben-crem până la portocaliu-roşcat şi depinde de conţinutul de xantofilă.5119. iarba.grosimea oului (diametrul mic). V=0. APRECIEREA CALITĂŢII OULUI Aprecierea calităţii oului se face fie în scopuri tehnologice (indicaţii asupra efectului condiilor de exploatare.00027 20 1. L – lungimea oului în cm. grosimea (diametrul mic ) 4-4.00294 Greutatea oului în apă poate fi determinată şi cu ajutorul unui densimetru special de care se suspendă oul şi se introduce în apă.

Se verifică clasa de greutate a lotului prin cântărirea cu precizie +_ 1 g a cel puţin 4 ouă dintre cele mici din lot. după cum urmează: • calitatea ouălor destinate consumului alimentar se verifică pe loturi.Unele criterii de apreciere şi metodele folosite pot fi specifice scopului urmărit (selecţie sau scop tehnologic) ori pot fi comune. atât în stare crudă cât şi prin prăjire în ulei. Pentru lucrările de selecţie aprecierea se facese face după criteriile şi metodele stabilite în funcţie de scopul urmărit. iar din fiecare ambalaj se iau pentru proba de analiză( din diverse locuri) câte 12 ouă din fiecare ambalaj de 360 ouă. înţelegânduse prin lot întreaga cantitate de ouă din aceeasi categorie şi clasă livrate deodată unui beneficiar în ambalaje identice. Aprecierea complexă în scopurile arătate la inceput se face în doua etape:: pe oul întreg şi pe conţinutul oului spart. Se separă din probă ouăle pătate. 2013 Page 21 . în cazul ouălor ambalate proba de analiză se formează din 1% din totalul ambalajelor lotului respectiv. cele ciocnite şi cu albuşul parţial scurs şi se exprimă în procente proporţia lor faţă de numărul ouălor din lot. gustul se apreciază pe 2-5 oua de probă. Ouăle din proba analizată se examinează unul câte unul. Pentru valorificare aprecierea calităţii ouălor de găină se face după anumite reguli precizate în STAS-142 . • • • • Metodele de verificare prevăziute de acelaşi standard sunt: • • • • • coaja şi mirosul se apreciază organoleptic. la ouăle foarte proaspete toate ouăle din lotul respectiv trebuie să poarte aceeasi dată a aouatului. starea albuşului. verificarea calităţii se face pe 10% din ambalajele lotului. Standardul prevede că dacă se găsesc ouă necorespunzătoare condiţiilor de calitate ale clasei respective întreg lotul se respinge pentru resortare. gălbenuşului şi marimea camerei de aer se apreciază prin ovoscopie. luate la întâmplare.

ascuţite la ambele capete. în g. Porozitatea cojii. cu ajutorul unui dispozitiiv de mărire. Forma oului se apreciaza prin indicele formatului. diferenţe evidente ale porozităţii. de peste 50 g bucata. mirosul de suprafaţă a ouălor şi identificarea intervenţiilor asupra spălării sau a marcării ouălor.prin raportul dintree lungimea . În cadrul lucrărilor de selecţie se iau în consideraţie diversele neuniformităţi ale cojii. Controlul ouălor prin transparenţa la ovoscop permite aprecierea acestora sub raportul structurii.57. La oul normal de găină indicele formatului variază între 1. uniformitatea cojii. La cântărirea în scopăl controlului producţiei. greutatea specifică. depuneri excesive de calciu sub formă de excrescente sau cute. Greutatea oului.. Se poate determina direct prin numarearea porilor de pe un centimetru patrat a suprafeţei oului. unităţilor industriale sau de alimentaţie publică. Si 66% umiditate şi cea determinată după doua săptămâni.6. gradul de urăţenie a cojii. Pentru observarea liberă a porilor oul se spală cu o soluţie acidă. greutatea se determină în grame şi decigrame. iar la sortarea ouălor destinate valorificării. Forma oului prezintă importanţă mai ales la alegerea ouălor de incubaţie eliminându-se cele prea alungite.2. în cazul cantităţilor mari de ouă destinate consumului. pânp la 50 g bucata. APRECIERILE CALITĂŢII OULUI ÎNTREG Pe oul întreg aprecierea se face după următoarele criterii: greutatea. Porozitatea poate fi apreciată şi indirect exprimându-se prin diferenţa de greutate a oului între cea stabilită la introducerea acestuia într-un incubator la 32.adica. zone cu coaje foarte subţire. rezistenţa la spargere. mărimea camerei de aer. prea rotunjite. Ouăle trebuie să aibă suprafaţa netedă . Uniformitatea cojii. Aspectul ovoscopic. sugrumate sau ouple cu forme exagerat anormale. din mai multe puncte de vedere: integritatea cojii. Ouăle destinate exportului se clasifică în 6 clase de greutate. ouă mici. zone groase. Ouălele foarte mici sub 40 g nu se comercializează la bucată ci la kilogram. acestea se separă în clase de greutate. de peste 40 g. Ouăle de găină destinate consumului se clasifică în doua clase de greutate (STAS 142): • • ouă mari. 2013 Page 22 .5 gC.22 si 1. forma. Greutatea ouălor se determină cu cântare speciale în cazul lucrărillor de selecţie sau cu maşini de sortat.Culoarea variaza la diverse rase de la alb la maroniu si este mata. porozitatea.57 Culoarea oului se apreciaza la lumina naturala si se refera la culoarea naturala a coji in functie de rasa de gaini de la care provin ouale.deci coaja uniformă ca grosime. aspectul ovoscopic.i grosimea oului. Fig. culoarea.

ajungând chiar să fie lipit de coajă. La ouple clocite fluorescenşa este slabă. Ambele dimensiuni cresc pe măsură ce oul se invecheşte. având în vedere pierderile mari de ouă prin spargere. Rezistenţa la spargere poate fi determinată prin doua metode: • • 2013 rezistenţa la presiune care se determină cu aparatul Schroder. Mărimea camerei de aer. la schibarea poziţiei oului. mobilitatea gălbenuşului şi anomaliile de structură internă produse în timpul formării oului. uşor mobila. Dă indicaţii asupra vechimii acestora. Ouăle destinate incubaţiei nu trebuie să aibă camera de aer cu un diametru mai mare de 17 mm. rezistenţa la lovire se determină cu ajutorul unui aparat având o tije la capătul căreie se găseşte o bilă de forma unui pendul. 1979). Diametrul camerei de aer. La ouăle vechi datorită lichefierii albuşului şi a şalezelor.2 % sunt nerecuperabile. Fluorescenţa ouălor. V. Şi col. măsurându-se cu o riglă specială sau cu şubler fie diametru. fie înălţimea ei. când are foarte mici deplasări laterale. Rezistenţa la spargere.mobilitatea camerei de aer. când se deplasează liber în funcţie de poziţia oului. Aceste pierderi variază între 12. claritatea conţinutului. Dă indicaţii cu privire la starea membranelor cochiliere. Este prima apreciere în cadrul examenului ovoscopic. iar la cele spălate prezintă un aspect pătat şi dispare repede. Mobilitatea camerei de aer. ouă cu 2-3 gălbenuşuri şi ouă cu corpuri străine. în care se exercită o presiune crescândă asupra oului aşezată vertical cu camera de aer în sus. neobservabile cu ochiul liber şi se depistează ouăle cu coaja anormală de subţire. După gradul de mobilitate camera de aer poate fi: • • • imobilă când îşi menţine poziţia la schimbările bruşte de poziţie ale oului. Claritatea conţinutului dă indicaţii cu privire la vechimea ouălor şi permite aprecierea eventualelor impurificări sau contaminări a ouălor. putând ajunge chiar la capătul opus.8% dintre care 2.5-1 cm iar înălţimea de 0.4-16. gălbenuţul este mobil şi are o poziţie excentrică. Prin iluminarea oulăr proaspete cu o lampă de radiaţii ultraviolete fluorescenşa este roşie de diverse nuanţe. Integritatea cojii. Anomaliile produse în timpul formării oului ce se pot evidenţia prin ovoscop sunt: ouă fără gălbenuş. Mobilitatea gălbenuşului şi amoniile de structură internă produse în timpul formării oului – se apreciază prin rotirea oului în diverse poziţii în faţa ovoscopului. La oul proaspăt este de 0.5 cm. mobilă. Este un element de deosebită importanţă atât din punct de vedere al selecţiei cât şi din cel al tehnologiei. ouă fără albuş. Ouăle cu cameră de aer mobilă au membrana parietală desprinsă parţial sau total de cea viscerală. Pendulul este lăsat liber de la Page 23 . restul pătând fi valorificate sub diverse forme dar cu eficienţă economică scăzută. Este un indicator al vechimii ouălor . variază de la albastru violet la ouăle vechi de zece zile şi tinde către albastru sau violet la cele de 30-40 zile. se văd astfel fusurile fine.(Sârbulescu.

Gradul de curaţenie al cojii este un criteriu de apreciere atât pentru ouăle de incubaţie cât şi pentru cele destinate consumului întrucât impun curăţirea lor. în funcţie de vechimea lor la diferite înălţimi în vas..066 până la 1. ouăle mai vechi de o lnă plutesc. în funcţia de înălţimea de la care a fost lansată.102. Cu această metodă se poate aprecia vechimea ouălor de la 1 la 7 zile. ouăle de 3-5 zile se ridică. ouăle de peste 7 zile. Proba cu apă sărată se face într-o soluţie de 12 grade Be cu densitatea apropiată de a oului prospăt. începând cu densitatea de 1.09 1 1. fie prin apă sărată. Page 24 . • • • • • ouăle proaspete cad şi se aşează orizontal pe fundul vasului. cu capătul ascuţit în jos(90 grade). Pentru determinarea greutăşii specifice prin metoda soluţiilor saline se prepară în cinci vase diferite soluţii saline cu densităţi crescânde cu 0. racit. ies cu capătul rotunjit deasupra soluţiei.diferite înălţimi să loveasco oul în zona sa mijlocie până la spargerea acestuia.05 4 1. Pe o scară gradată este indicată forţa de lovire a bilei în g.06 3 1.01 Determinarea vechimii ouălor se face fie prin apă simplă.004. ouăle dr 6-7 zile ajung cu capătul rotunjit la suprafaţa soluţiei. deci a celor foarte proaspete: ouăle de 1-3 zile stau vertical pe fundul vasului. Proba în apă simplă se bazează pe poziţia (înclinarea ouălor) faţă de fundul vasului. Greutatea specifică. ouăle vechi de 4 zile formează între axuk lor longitudinal şi fundul vasului un unghi de 30 grade.07 2 1.04 5 1. ouăle de o lună stau vertical. ouăle vechi de 8 zile se înclină cu 45 grade. Se determina prin raportul între volumul şi greutatea oului sau prin metoda soluţiilor saline. După gradul de curăţenie a cojii ouăle se încadrează în trei categorii: 2013 ouă curate. Soluţiile trebuie să fie toate la aceeaşi temperatură 1518 grade C. Vasul în care oul se ridică la suprafaţă ne indică prin densitatea soluţiei sale greutatea specifică a oului respectiv.03 6 1. care nu prezintă nici un fel de impurităţi. care este o metodă mai simplă. Vechimea oului în 0 săptămâni Greutatea specifică 1.

. memţinând gălbenuşul aşezat pe ă placă de sticlă . Consistenţa albuşului este de asemenea un indicator al vechimii ouălor. cu aspect ridat. curăţarea mecanică. ouă murdare care prezintă impurităţi pe o suprafaţă mai mare de 1/8 din suprafaţa cojii. La ouăle proaspete membrana vitelină este rezistentă şi întinsă. culoarea gălbenuşului. Consistenţa 2013 Page 25 . dar se admit maxim 1.- ouă uşor murdare care prezintă urme de fecle şi alte impurităţi în proporţie de 1/8 din suprafaţa cojii. iar gălbenuşul are o formă plată pe placa de sticlă. camera cu igrasie). starea discului germinativ ( la ouăle fecundate). Scara lui Haiman-Carver are 20 eşantioane de culoare. Uneori gălbenuşul poate avea un aspect mormorat datorită dispunerii neuniforme a straturilor de vitelus alb şi galben şi a culorii mai intense a celui galben. de mucegaiuri sau de putrefacţie. Identificarea intervenţiilor asupra cojii ouălor. APRECIEREA CALITĂŢII CONŢINUTULUI OULUI PRIN SPARGERE Pe oul spart aprecierea se face după următoarele criterii: mirosul conţinutului. intr-o formă globuloasă şi înaltă. grosimea cojii şi aprecierea organoleptică a ouălor fierte. În vederea acestor aprecieri conţinutul oului spart se varsă cu grije pe o placă Petri cu diametrul mare sau pe o placă de sticlă. Scara lui Roche cuprinde 15eşantioane de culoare numerotate de la 1 la 15. consistenţa lbuşului. Starea membranei viteline. (spălare. cu o înălţime de circa 5 cm. La ouăle conservate se poate constata miros imprimat de gazele folosite la instalaţia frigorifică. Pe măsură ce ouăle se învechesc albuşul se lichefiază. prin ştergerea ştampilei respective. Mirosul de suprafaţă. La ouăle vechi membrana vitelină este slăbită. este un indicator al vechimii ouălor. În general se comercializează numai ouăle curate. Identificarea acestor intervenţii se face prin analize specifice. Ouăle proaspete şi curate nu prezintă miros de suprafaţă. de mediul în care au fost pastrate (camera frigorifoică. starea membranei viteline. aşezată pe un fond negru. Mirosul conţinutului oului normal este caracteristic plăcut. Ouăle cu coajă murdară pot avea miros generat de sursa de murdarie(fecale). La ouăle proaspete albuşul este consistent. Ouăle cu miros dezagreabil nu se pot da în consum. straturile de albuş dens şi fluid devin din ce în ce mai puţin delimitate. Ouăle pot avea însă şi mirosuri anormale cauzate de anumite furaje (faina de peşte). starea şalazelor. indepărtarea marcării) se practică mai rar şi are drept scop depistarea acţiunilor incorecte de trecere a ouălor murdare în categoria ouălor proaspete.5% şi oup foarte uşor pătate. Culoarea gălbenuşului se apreciază prin comparare cu o serie de culori etalon folosindu-se scara lui Roche sau scara lui Haiman-Craver.

fie mai multe unitaţi avicole mai mici. depozitare şi prelucrare a ouălor este compartimentată în mai multe încăperi amenajate şi utilate adecvat proceselor tehnologice. depozitarea ouălor destinate valorificarii în coajă. prelucrarea cojilor ouălor. acesta devenind gălbui şi tinzând catre roz. DEPOZITAREA ŞI PRELUCRAREA OUĂLOR Aceste procese de producţie au loc în staţiuni specializate care deservesc fie o intreprindere avicolă mare. albuş ori gălbenuş sau sub formă de praf (pudră). La oul proaspăt şalazele sunt intcte. iar camera de aer este mare. vezi tabel: Ouă proaspete 0. Indicele albuşului scade pe măsura invechirii aoulor. Grosimea cojii se determină prin măsurători micrometrice având în mod normal valori cuprinse între 320 şi 425 u la oul de găină. Aprecierea organoleptică pe oul fier sau prăjit. În aceste staţiuni se efectuază următoarele procedee: sortarea calitativă. SORTAREA.032 Pe lăngp schimbarea consistenţei albuşului şi o modificare a culorii albuşului la ouăle foarte vechi. sub formă de pastă de melanj. FLUXUL TEHNOLOGIC ŞI ORGANIZAREA STAŢIUNILOR DE SORTARE. uneori ajungând până la marginea albuşului lângă coajă. prelucrarea ouălor sparte. iar la ouăle vechi sunt rupte.106 Ouă vechi 0. gălbenuşul este aşezat excentric. sortarea pe categorii de greutate. 2013 Page 26 . Starea şalazelor evoluează odată cu cea a albuşului.albuşului se exprimă prin „indicele albuşului” care reprezintă raportul între înălţimea şi diametrul său. Pe oul fier sau prăjit în ulei se apreciază mai întâi gustul şi mirosul care la ouăle proaspete sunt specifice. La ouăle vechi acestea devin neplăcute ca rezltat a hidrogenului sulfurat. se subţiază lichefiindu-se. cu aspect mucos şi legate de membrana cochilieră viscerală . DEPOZITARE ŞI PRELUCRARE A OUĂLOR Staţiunea de sortare. Măsurarea înălţimii albuşului se face cu un aparat cu scară micrometrică. ambalarea ouălor destinate valorificării în coajă. Pe măsura învechirii oului şalazele capătă un aspect zbârcit. AMBALAREA.032 Ouă foarte vechi Sub 0. La ouăle vechi fierte albuşul tinde catre o culoare albăstruie.

De asemenea rampa trebuie prevăzută cu o copertină pentru protecşie în caz de intemperii. Uneori ambalarea se face chiar la sala de sortare. păstrarea produselor rezultate din prelucrarea ouălor. Ouăle se ambalează aşezate în cofraje de carton cu 30 alveole. Sala de ambalare este utilată cu benzi transportoare pentru cofrajele cu ouă. păstrarea la rece. pentru a se menţine o temperatură de circa 12 grade C.- Sala de recepţie a ouălor este amplasată catre poarta de acces în saţiune având în faţa sa spaţiu suficient pentru manevrarea autocamioanelor ce aduc ouăle de la ferme. Sala de livrarea a ouălor şi a produselor rezultzate din prelucrarea ouălor este dotată cu sisteme de transport (electrostivuitoare pentru transportul paletelor. Sala de recepţie este prevăzută cu instalaţie de condiţionare a aerului. În cofraje sunt aşezate cu capul ascuţit în jos. Ouăle destinate exportului se ambalează în cutii de carton tot în doua grupe cu câte 6 cofraje separate de un perete de carton. capacitatea lăzii fiind de 360 ouă. cutiile sau lăzile se aşează pe palete în vederea deplasarii în depozitul frigorific. Ouăle destinate valorificării pe piaţa internă se ambalează în lăzi de lemn cu pereţii din scânduri rare. Depozitul pentru ambalaje are acces direct atât la sala de sortare. la un capăt al acesteia. mese pentru ambalare şi benzi transportoare pentru încărcarea cutiilor sau lăzilor cu ouă în autocamioane izoterme. astefel încât ouăle să fie menţinute cu capul ascuţit în jos. Rampa şi intrarea în sală nu trebuie să aibă denivelări.ceea ce impiedică lipirea gălbenuşului de coajă. pentru a se furniza cutiile şi lăzile necesare. Pe lazi se indică modul de aşezare. atunci când livrarea la beneficiar se face direct. în care se introduc doua grupe de câte 6 cofraje cu ouă. benzi transportoare) şi cu rampă pentru autocamioanele cu care se face livrarea la beneficiar. fără depozitare. etc. la o masă rotativă. Sala de prelucrare a ouălor are compartiment pentru prepararea pastei din ouă. un compartiment pentru prepararea pudrei din ouă şi un compartiment pentru ambalajele necesare (bidoane. - - - - AMBALAREA OUĂLOR De la maşinile de sortat cofrajele cu ouă sunt depuse pe o bandă care transportă în sala de ambalare. întrucât ouăle se descarcă prin partea din spate a autocamioanelor. 2013 Page 27 . După ambalare. Depozitul frigorific pentru păstrarea ouălor are compartimente pentru: prerăcirea ouălor.). pentru a se furniza cofrajele necesare aşezării ouălor sortate. preîncălzirea ouălor înainte de livrare. Sala de sortare adăposteşte maşinile de sortat şi benzile ce transportă cofrajele cu ouă în sala de ambalare.La intrarea în sala de recepşie se amenajează o rampă pentru descărcarea cărucioarelor cu ouă din autocamioane izoterme. cât şi la sala de ambalare.

. până la +4 grade C.. 2013 Page 28 .2 grade C şi umiditate de 80-85%. Compartiment pentru păstrarea pudre de ouă ambalate în cae se asigură temperatude +8.-25 grade C.DEPOZITAREA OUĂLOR Depozitarea ouălor se poate face în doua situaţii: pe durată de câteva zile până la livrarea în reţeaua comercială. compartimentul de depozitare... Depozitarea de scurtă durată se face la temperaturi de 8-12 grade C şi umiditate de 80-85% pentru maximum de 5-6 zile. Păstrarea ouălor se face în depozite frigorifice special amenajate. pe durată lungă. de cantităţile de ouă şi de intervalul la care se face livrarea din dpozit. în care temperatura se menţine constantă. în vederea creării unui stoc tampon când producţia depăşeşte cererea.+12 grade C. în care se face ridicarea treptată a temperaturii ouăle. compartiment pentru păstrarea pastei de ouă prevăzut cu congelator de celule pentru păstrarea în stare congelată la -15. Depozitarea de lungă durată are drept scop conservarea prin frig a ouălor pe durată de 4-6 luni. Manevrarea produselor în depozit se facepaletizat sau containerizat (pudra de ouă) cu electrostivuitoare.. care ar favoriza alterarea ouălor prin mucegăire. organizat în celule frigorifice în care se menţine o temperatură de la 0. Prerăcirea înainte de depozitare şi preîncălzire după scoaterea din depozit au ca scop evitarea formării condensului pe coaja oului. timp de 24-48 ore înainze de livrare în reţeaua comercială.. de durata conservarii. timp de 12-24 ore. Depozitarea ouălor în celule se face în lăzi sau cutii aţezate pe palete în stive cu interspaţii şi culoare de aces pentru electrostivuitoare.. compartimentul de preîncălzire. Compartimentarea în celule a depozitului şi capacitatea fiecărei celule se calculează în funcţie de volumul de producţiei şi ritmul de primire la depozit.. Depozitul se încadrează în fluxul general al staţiunii de sortare-prelucrare a ouălor. Depozitul este organizat în următoarele compartimente: compartimentul de prerăcire a ouălor în care ouăle ambalate sunt răcite treptat. când există un echilibru întere producţie şi cerere.

pasteurizarea. Spălarea şi dezinfecţia cojii se face obligatoriu la ouălre întegi şi la cele fisurate depistate la examenul ovoscopic. îndepărtarea cojii. murdăririi excesive sau unor cauze depistate ovoscopic. separarea albuşului de gălbenuş( daca este cazul)controlul organoleptic. cu ajutorul unor maşini speciale. Liniile mecanizate sunt dotate cu utilajecare imediat după spargere şi îndepărtarea cojii. Îndepărtarea cojii se face prin spargere manuală sau mecanizată. În această situaţie este mai indicată recepţionarea la greutate. Receplionarea se face de regulă la greutatea sau după numărul de ouă. filtrarea. întrucât numeric ouăle pot să prezinte o variabilitate mare a greutăţii.CONCLUZII PRELUCRAREA OUĂLOR În urma sortării sunt ouă care nu pot fi valorificate în coajă. daca e cazul. congelarea şi depozitarea. Fenomenul pastificării se manifestă prin apariţia unei consistenţe vâscoasesau chiar gelatinoase. iar după unii autori chiar coagulării lecitinei. Filtrarea conţinutului se face prin site metalice sau material plastic.0-1. în sensul că după decongelare produsul nu mai revine la aspectul şi consistenţa normală.2-1. Producţia respinsă de la sortare se poate valorifica prin prelucrare în scop comestibil sau în scop tehnic. O dată cu omogenizarea se adaugă 0. zaharoză sau fructoză. ca urmare a distrugerii echilibrului coloidal şi descompunerii complexului lecitino-vitelinic. Procesul de pastificare este ireversibil. ambalarea. Omogenizarea se face cu ajutorul unor agitatoare mecanice acţionate de electromotor. Controlul organoleptic al conţinutului se face vizual şi olfactiv. cuprind în procesul tehnologic de prelucrare următoarele faze. PRELUCRAREA OUĂLOR SPARTE COMESTIBILE Ouăle sparte pot fi valorificate după îndepărtarea cojii în stare congelată obţinându-se fie melajul de ouă (albus+gălbenuş) sau separat pe cele doua componente şi sub formă deshidratată realizându-se praful sau pudra de ouă. Controlul materiei prime se face direct pe cale vizuală şi prin ovoscopie pentru a se îndepărta ouăle neorespunzătoare (cele având în interior pete de sângesau alte impurităţi). Prin filtrare se urmăreşte reţinerea spărturilor de coji sau a altor impurităţi mecanice existente în mod accidental. recepţionarea şi controlul materiei prime. Aceste substanţe au rol emulgator şi stabilizator. spargerii.3% citrat de sodiu şi 1-10% glucoză. prevenind pastificarea melajului sau a gălbenuşului. Page 29 - - - 2013 . Melajul congelat sau fiecare component separat.2 % clor activ. omogenizarea. în momentul spargerii. Melajul de ouă. Spălarea se face în apă cu clorură de calciu a carei concentraţie trebuie să fie de 1. dezinfecţia cojii. datorită fisurilor.pot să facă separarea gălbenuşurilor de albuşuri.

2013 Page 30 . Ambalarea produsului se face în bidoane cu capacitate de 0. - Praful sau pudra de ouă se obţine prin deshidratarea melajului sau prin deshidratarea separată a albuşului şi a gălbenuşului. care nu mai este necesară. Procesul tehnologic cuprinde până la dehidratarea aceleiaşi operaţiuni ca la melajul de ouă exceptând pasteurizarea. fizio-chimice şi microbiologice al celor trei sortimente. Peste a evita plesnirea bidoanelor acestea nu vor fi umplute complet. lăsându-se spaţiul necesar dilatării care se produce în urma congelării. 100 g praf de albuş şi 490 g praf de gălbenuş. Congelarea produsului se realizează la -25 grade C în tunele sau celule speciale de congelare.- Pasteurizarea se realizează în pasteurizatoare cu plăci. asemănătoare pasteurizatoare de smântănă. Condiţiile calitative privind caracteristicile organoleptice.5-10 l. Temperatura de pasteurizare este de 60-62 grade C. Depozitarea produsului congelat se face la -15 ----18 C putându-se păstra astfel până la 6-8 luni. În urma uscării rezultă dintr-un kg de materie primă 390 g de praf de ou integral. În urma uscării se poate realiza praf de ou întreg sau praf de albuş şi praf de gălbenuş.

2013 Page 31 . Din 100 kg coji spălate şi uscate se recuperează 92 kg substanţe minerale şi 6 kg de membrane. Zilnic pasta trebuie amestecată de câteva ori.Din 100 kg coji brute rezultă după centrifugare 20-22 kg albuş. în industria pielăriei. fiind utilizat în tăbăcărie. PRELUCRAREA COJILOR DE OUĂ Cojile de ouă rezultă ca subprodus din spargerea acestora în staţiile de sortare. Datorită conţinutului ridicat de calciu şi caracteristicile fizice.Pasta de ouă furajeră se prepară din gălbenuşuri prin omogenizarea cu 12-13% sare şi adaus de 1% acid coric pentru a se asigura o bună pastrare.PRELUCRAREA OUĂLOR NECOMESTIBILE Ouăle necomestibile rezultate în urma sortării sau cele îndepărtate la miraj în staţiile de incubaţie pot fi utilozate în industria chimică. Faina furajeră se obţine prin uscarea cojilor fără albuş. Făina furajeră constituie o sursă valoroasă de proteine. Albuşul rezultat se amestecă cu 10-13% sare şi se ambaleaza . pentru a se menţine omogenizarea consistenţei şi a culorii. Utilizarea în scopuri furajere se poate face sub formă de ouă sau ca făină furajeră. Făina obţinută din coji cu albuş este mai higroscopică şi se păstrează în timp mai scurtdatorită substanţelor proteice care se pot altera. în staţii de incubaţie şi de secţiile de prelucrare a melanjului. în industria cosmetică ( ca pulbere abrazivă în pasta de dinţi) şi obţinerea făinii furajere. în industria cosmetică şi în scopuri furajere. cojile de ouă se utilizează în industria farmaceutică pentru obţinerea de substanţe cu rol mineralizant al scheletului. îar în urma măcinării şi uscării 80-84 kg făină furajeră.