You are on page 1of 2

Coborâţi artiştii de pe soclu!

Sunt flatat că pot spune câteva cuvinte despre acest miracol care este Luciana Tămaş, pentru că ceea ce face ea este dincolo de un experiment al vârstei. Să nu uităm că oraşul Satu Mare a dat plasticieni, oameni ai culorilor extraordinari, de la Aurel Popp, până la Domokos [Lehel], Paul Erdös - graficieni deosebiţi. Extraordinar este că Luciana descoperă o artă cinetică, în care imaginea efectiv se dinamizează prin concursul celui care priveşte; aş face o trimitere la marii creatori ai lumii şi o să se supere pe mine şi ea, şi Radu Ulmeanu, sau poate Lucian Tămaş, că o să fac o trimitere la marele grafician şi pictor Vasarely. Nu vreau să par doct, şi nici să par un om care face trimiteri cu orice preţ, dar aceste tablouri (dar nu poţi să le spui nici tablouri), aceste obiecte, până la urmă, aceste bizarerii se încadrează efectiv într-o viziune artistică.

Dumneavoastră ştiţi foarte bine că, fie că eşti prozator, fie că eşti poet, fie că eşti artist, dacă nu te integrezi într-o viziune – plastică, de data aceasta – ceea ce faci nu prea are valoare. Miraculos este la Luciana că tot ceea ce pare fragmentar devine, aşa cum spune şi Radu Ulmeanu, foarte bine organizat, că dă impresia de hazard geometrizat printr-un calcul artistic deosebit. Acea chitară nu mai este chitară, oricare dintre lucrări pot fi şi tablouri, vedeţi şi dumneavoastră, dar ele sunt şi mai mult decât atât: sunt şi nişte obiecte cu o configuraţie proprie şi eu cred în mobilitatea, viteza de reacţie la nou a Lucianei, în temeinicia cu care ea se încadrează în curente plastice postmoderne, logodind imaginea şi cu textul, pentru că pe multe din aceste configurări plastice vom găsi şi texte, ca pe vechile porţi antice. Deci, exact cum domnul Aretzu, într-un poem, face trimitere la palimpsest, la scrisul care se aşterne peste

m-am încadrat. desenele ş. pentru că ea corespunde şi acestei necesităţi imediate – şi arta modernă răspunde extraordinar şi acestor comenzi. toţi prietenii noştri împărtăşesc aceste gânduri fugare pe care le-am rostit. Ion Vădan Filarmonica „Dinu Lipatti”. până la urmă sociale – şi ea se adaptează mult mai repede decât. nu pot să spun decât că sunt încântat că asist la asemenea manifestare şi că. Aş vrea să vă mai spun că viteza de reacţie a dânsei la necesităţile imediate. ea a mai fost promovată şi de alte reviste din ţară. poeţii. sunt sigur. redacţionale.. ca în cealaltă zi să ne putem duce la redacţie. sau editorii de reviste literare. de la „Convorbiri literare”. Eu. sunt extraordinare. Este o mină de aur pentru cine are nevoi imediate plastice. dacă doriţi. pentru noi. să zic. Satu Mare – 11 mai 2009 . o carte de sonete ca un omagiu adus lui Eminescu. un pictor de şevalet. care are ritmicitatea lui. aşa. Poate. încă o dată.d. sau editorii. douăsprezece desene terminate.a. boemă.un alt scris. poate. această plăpândă fată ne-a terminat coperta. spiritului acestor tablouri.m. şi aici o culoare se aşterne peste o altă culoare. cu copertă. la „Poesis”. Într-o noapte. pe 15 ianuarie. Am tipărit în luna ianuarie. Nu pot decât să salut şi să spun că expoziţia Lucianei se integrează perfect în ambianţa culturală a revistei „Acolada” şi că o acoladă plastică a fost binevenită – de fapt. într-un fel. A venit nenorocirea cu Vieru… Într-o noapte.