You are on page 1of 16

TESTUL ASOCIATIV‐ VERBAL 

Curs 2    Lector univ. Simona Reghintovschi  UTM – Facultatea de psihologie 

 nosologia psihiatrică revizuită de  Eugène Bleuler care acorda importanță  deosebită "modului în care bolnavul se  raportează la realitatea  înconjurătoare". creează un test de asociere de  cuvinte    Sursele testului de asociere verbală    1.     2.    3.1904 ‐ Carl G. a  unui "gând latent" în gândirea şi voinţa  conştiente. nici nelimitate. psihologia asociaţionistă: Galton a  constatat că asocierile de cuvinte nu  erau nici arbitrare.   .  psihanaliza: perturbarea lanţului  asocierilor constituie semnul esenţial al  intervenţiei unei "teme" inconştiente. Jung în colaborare cu  Riklin. că se  făceau în număr restrâns. se impuneau  clar în conştiinţă şi erau adeseori legate  de amintiri din copilărie sau tinereţe.

 în sensul că se  comportă ca un fel de sub‐ personalitate a individului.       Un complex constă dintr‐un nucleu  şi conexiuni asociative.Definiție       Complexul este un nucleu de idei  sau imagini încărcate afectiv  privind un anumit obiect sau  situaţie din realitate şi care are o  anumită autonomie faţă de Eul  subiectului.       . ca un  eu secundar.

 Emotia trăită  este disproporţionată faţă de  semnificaţia reală a situaţiei  prezente. numită tendinţă arhetipală.    Complexele par a acţiona quasi  autonom și ne influenţează modul  în care percepem realitatea.     .  sau constantă antropologică.    Constelarea unui complex. descrie  activarea simultană a unor faţete  ale unor complexe. deşi colorate de  structura individuală a unui  complex particular.    Arhetipul din spatele fiecărui  complex determină ca diferitele  realităţi să fie fără îndoială  comparabile. Nucleul  ‐ reflectă o "necesitate  vitală".

    3) timpul de reacţie.       .    4) reproducere    5) observaţii (comportamente mai  neobişnuite).     Foaia de protocol conţine 5 coloane:    1) lista de stimuli    2) răspunsul subiectului.Examinatorul are nevoie de foaia de  protocol şi de un cronometru (sau  ceas cu secundar).

 unul câte unul şi o să vă rog  să‐mi răspundeţi la fiecare cu primul  cuvânt care vă vine în minte legat de  cuvântul respectiv. Aţi înţeles?”    .Aplicarea se desfăşoară în trei faze:     I. Faza de asociere:    Instructajul: “O să vă citesc nişte  cuvinte.

  Instructaj: “Acum o să vă mai citesc o  dată cuvintele de pe listă şi o să vă  rog să vă amintiţi cu ce cuvânt aţi  răspuns la fiecare.”    La rubrica Reproduceri se notează     “+” dacă subiectul îşi aminteşte  corect răspunsul   “‐“ dacă nu şi‐l aminteşte deloc    dacă subiectul oferă alt răspuns.  se va nota acel răspuns     .

   . Scopul anchetei este de a descifra  asociaţiile perturbate   Se realizează scheme relaţionale  asociative între diferitele cuvinte  inductoare pentru a pune în  evidenţă un posibil grup de  semnificaţii asociate specific  persoanei   Ancheta are loc în intervalul  cuprins între o zi şi o săptămână  de la testare.

    Răspunsul este un substantiv neutru  emoţional    subiectul răspunde printr‐un singur  cuvânt (în limba respectivă) şi nu prin  mai multe   timpul de reacţie este relativ uniform   nu este de aşteptat să apară  comportamente mai neobişnuite la un  anumit inductor    . răspunsul și stimulul se află într‐o  relaţie conceptuală logică    Răspunsul  în raport cu stimulul se  plasează într‐un context comun şi uşor  de sesizat.

 înţelegerea greşită a  stimulului   12) Răspunsul prin rime   13) Manifestările comportamentale  mai neobişnuite   . prin vulgarităţi. repetarea  cuvântului‐stimul înainte de a  răspunde.1) Blocajul asociativ  2) Un timp de reacţie prelungit în  raport cu TR mediu  3) Reproducerile eronate sau absenţa  reproducerii  4) Răspunsurile “distante”  5) Răspunsurile tip “definiţie”   6) Răspunsurile tip “predicat”  7) Răspunsurile egocentrice   8) Perseverarea  9) Stereotipiile – același răspuns la cel  putin trei stimuli   10) Repetarea cuvântului‐stimul   11) Răspunsurile în limbi străine. prin  mai multe cuvinte. prin neologisme.  prin rime.

     .  care trădează imediat o anumită  atitudine sau problemă a  subiectului.Faza I.    Se va acorda o atenţie mai mare  acelor stimuli care însumează mai  multe semne disfuncţionale.   Faza II.      Se notează separat toţi stimulii şi  răspunsurile aferente la care s‐au  remarcat perturbări asociative.    Se caută în protocol acele cupluri  stimul ‐ reacţie foarte sugestive.    Se încearcă gruparea lor după una  sau mai multe categorii traumatice  pentru a evidenţia problematica  dominantă.  pentru că ei au atins zonele cele  mai sensibile şi mai conflictuale ale  persoanei.

 uneori a cuvintelor in limbi  straine  .   Subiecţii care reacţionează  puternic la cuvintele din categoria  oralitate au o puternică tendinţă la  dependenţă    gradul de slăbire a asociaţiilor în  psihoze sau demenţe este indicat  de predominanţa reacţiilor  distante. a  neologismelor etc   Complexul de inteligenta –  prezenta răspunsurilor tip definitie  si.   Labilitatea afectivă este indicată  de numeroase reproduceri eronate   Tendința la intelectualizare poate  fi indicata de predominanta  cuvintelor în limbi străine. Tendinţele demonstrative se  manifestă la indivizii care dau  multe răspunsuri tip predicat.

 este tipul  concret. Extravertul (orientat către lumea exterioară)  reacţionează în special la semnificaţia  obiectivă a cuvântului inductor. iar ansamblul indică tipul  temperamental căruia îi aparţine subiectul. este tipul egocentric.        .     Se notează categoria căreia îi aparţine fiecare  asociere.    Introvertul (întors asupra lui însuşi) este  sensibil la rezonanţa subiectivă a cuvântului  inductor.

   S‐au întocmit alte liste de cuvinte  inductoare cu o încărcătură afectivă mai  mică   s‐au creat liste care să servească unui  scop precis: explorarea tuturor  conflictelor din zona psiho‐sexuală. circulaţie)  . în care a fost asociat cu una  sau mai multe metode de înregistrare a  exprimării fiziologice a emoţiilor  (respiraţie.  selectarea cadrelor de conducere etc.    Depistarea complexelor a fost  îmbunătăţită prin adăugarea reacţiei  psiho‐galvanice la fiecare răspuns    S‐a utilizat testul ca "detector de  minciuni" în practica medico‐legală şi  judiciară.

  cât şi teste obiective pentru a  stabili fondul dificultăţilor.    .    Este foarte util în cazul în care  subiecţii nu‐şi cunosc problemele –  cazurile psihosomatice. copiii. se  utilizează pentru a stabili un  diagnostic de lucru la începutul  terapiei și pentru a stabili strategia  terapeutică.   Pentru activarea inconştientului –  când materialul furnizat este sărac. care poate  cuprinde atât alte teste proiective.    mai ales în practica terapeutică.  TAV poate fi „calea regală” de  acces la inconștient. se include în cadrul unei baterii  mai largi de testare.

 având în  vedere că face apel la spontaneitatea  reacţiilor sale   b) oferă rapid unele informaţii  despre problemele sau tendinţele  subiectului  c) poate fi aplicat şi unor categorii de  subiecţi defavorizați cultural sau cu  abilităţi intelectuale minime.  .  Dezavantaje:   a) necesită o experienţă destul de  mare în aplicarea şi interpretarea lui   b) nu există nişte reguli clare de  interpretare. ceea ce poate stimula  propriile proiecţii ale psihologului.Avantaje:   a) este greu de trişat la el.