You are on page 1of 6
GANDITORUL DE LA HAMANGIA Ganditorul de la Hamangia 11.02.2011 5,101 accesari În anul 1956, la Cernavodă, pe Dealul Sofiei, un grup de arheologi conduşi de Dumitru Berciu au început săpăturile după ce s-a descoperit faptul că lucrările care se desfăşurau la Canalul Dunăre – Marea Neagră distrug urmele unor civilizaţii vechi. Într-o aşezare, cimitir de inhumaţie neolitică, aparţinător culturii de Hamangia au fost descoperite două figurine de lut ars, reprezentînd un bărbat şezînd pe un scăunel într -o poziţie ce imită gestul gândirii, motiv pentru care a fost numit „gînditorul” şi o femeie şezînd alături, probabil consoarta lui. Conform datării realizate, statuetele au o vechime de 5.500-6000 ani (3500 -4000 î.e.n.) şi sunt considerate capodopere ale artei primitive universale. Ceramica de tip Hamangia excelează şi abundă prin decoruri cu motive triunghiulare dispuse în zone concentrice pe umăr sau pe partea superioară a vaselor, „iar plastica este cu totul excepţională, figurinele fiind apropiate ca tip de cele cicladice, caracterizându-se prin stilizarea formelor anatomice în volume şi planuri triunghiulare”. Cultura care aparţine „Gînditorului” a fost prima dată atestată într -un sit arheologic de lîngă oraşul Baia, de pe litoralul Mării Negre. Este nivelul primei populaţii stabilite pe coasta occidentală a Mării Negre, civilizaţie meridională. Hamangia este de tip neolitic mijlociu, respectiv mileniul VI î.e.n. Descoperirile arheologice care caracterizează cultura au fost făcute în aşezările de la Ceamurlia de Jos, Baia, Medgidia, Tîrguşor şi în Cernavodă şi Durankulak. Caracteristice pentru Hamangia sunt statuetele antropomorfe cu ţinută artistică deosebită. „Puţine statuete la noi sau aiurea au provocat asupra privitorilor atîta fascinaţie precum Gînditorul de Hamangia. Piesă importantă a patrimoniului cultural naţional şi mondial, aprobat de UNESCO, mica statuetă ascunde ceva deosebit. Dar, de ce? Impresia este mai mult mărită şi întreţinută de gestul gînditor al statuetei” spune Vasile Droj în lucrarea „Gîn ditorul de Hamangia – cheia civilizaţiilor arhaice”. În anul 2000, statueta de la „Hamangia” a fost desemnată, de către o comisie internaţională, unul din cele 10 artefacte ale culturii pămîntene care ar trebui să ne reprezinte planeta. Respectiv, „Gînditorul” ar trebui să fie unul dintre simbolurile care să fie trimise în spaţiu pentru o eventuală întîlnire cu o civilizaţie extraterestră. „În acest mediu favorabil al formelor geometrice, Gînditorul, îşi relevează adevăratele virtuţi, o serie de relaţii matematice interesante şi importante impunîndu-se încă de la început prin parametrul înălţime, 113 cm, care nu este deloc întîmplător şi 355 cm circumferinţa cercului în care se înscrie, întrucît aceste valori sunt unice în perimetrul matematicii, fiind singu rele numere întregi al căror raport este chiar „Pi”, cu o imprecizie de numai 3 zecimi de milionimi”. 355 : 113 = 3,1415929 faţă de 3,1415926 …. cunoscut Aceste numere au fost păstrate cu străşnicie de iniţiaţii vechilor popoare, ele fiind atestate mai tîrziu şi de învăţaţi geto-daci, codificate şi în structura sanctuarelor de la Sarmisegetuza Regia. Vechii egipteni le cunoşteau şi ei iar la chinezi apar ceva mai tîrziu. Înălţimea „gînditorului” nu a fost făcută la întîmplare, dovedind că strămoşii noştri aveau cunoştinţe de matematică şi geometrie, iar această operaţie de obţinere a lui Pi din două numere întregi reprezintă poate cea mai veche atestare a relaţiei fundamentale. Valoarea numerică 355 poate fi obţinută, spune V. Droj, şi prin dublarea înălţ imii medii a omului, care este în jur de 175- 180 cm. 175+180 : 2= 177,5 x 2 = 355 În afară de aceasta, V. Droj, mai face următoarea observaţie şi anume faptul că este posibil ca sistemul zecimal să fi fost cunoscut. Acest sistem are o virtute de excepţie, pe care anticii au observat -o şi anume că înmulţind sau împărţind orice valoare numerică cu 10, 100, 1000, valoarea va rămîne neschimbată, modificarea fiind numai cantitativă, valorile numerice păstrîndu-şi personalitatea. La fel, legat de dimensiunile piramidei Keops , 239 m baza şi 148 m înălţimea, împărţite la 10 se obţine o piramidă construită pe dimensiunile craniului uman în care intră perfect “gînditorul”. Dimen siunile amintite sunt şi cele care au fost folosite în programele de cercetare din România, Polonia, Bulgaria, Cehia etc. Autorul remarcă faptul că “gînditorul” şi Piramida Keops au fost construite avînd unul şi acelaşi model /măsură: OMUL. “Gînditorul” este o statuetă multifuncţională căci răsturnînd statueta cu faţa în jos, se poate observa că vîrful nasului, antebraţele şi genunchi sunt pe aceeaşi linie, dovedind o poziţie de rugăciune dar şi construite spre a fi instalate şi în alte poziţii. “Prin gestul său meditativ, gînditorul, reflectă probabil, spune autorul, acea Profundă Sinteză a Cunoaşterii, singura capabilă să armonizeze sinuozităţile evolutive – cumulul erorilor civilizaţiilor Pămîntului”. Dar gînditorul nu a fost conceput să rămînă singur, dovadă fiind statueta feminină cu aceeaşi alură. Astfel, doi gînditori identici, aşezaţi cu spatele unul către altul în aşa fel încît vîrful picioarelor scăunelelor şi punctul de contact al spatelui lor, poziţie nefortuită şi unică coincid din nou cu piramid a lui Keops; dar de data aceasta, linia dreaptă a mâinilor lor este paralelă cu muchiile piramidei. Inversînd poziţiile celor doi gînditori şi punîndu -i faţă, aşa încît vîrfurile nasurilor, mâinilor, genunchi să fie lipite, constatăm că suprafaţa plată a cefelor lor este paralelă cu liniile muchiilor piramidei lui Keops. Acelaşi lucru se întîmplă şi în situaţia în care cei doi gînditori stau cu spatele spre observator şi cu faţa spre piramidă, uniţi prin punctele de contact ale braţelor, antebraţelor şi capetelor (poziţie nefortuită) reproduc din nou modelul piramidei cu ajutorul liniei marginale, drepte, a gîturilor, ce se suprapun peste muchiile piramidei. V. Droj apreciază că cele două vestigii antice au la bază unul şi acelaşi concept din care nu şi în u ltimul rînd, Originea şi evoluţia “antropologică” şi “antropometrică” – “Omul fiind măsura tuturor lucrurilor”. O observaţie realizată de autor este legată de lăţimea care cuprinde gîtul şi ceafa care sunt plate şi au lăţimea exact cît anvergura deschiderii picioruşelor scăunelului. În parametrul lăţimii gîtului se relevă o valoare şi o unitate de măsură de excepţie: numărul de aur – 1,6180339. Aşezate cîte trei statuete în diverse poziţii în cadrul combinaţiilor stabilopodice acestea realizează un adevărat sistem de comunicare în care forma fiecărei poziţii ar reprezenta “arhetipul unei hieroglife – litere şi combinaţii de litere”. Între “Gânditorul ” de Hamangia, “Sfinxul” din Bucegi, Sanctuarele geto -dacice de la SarmisegetuzaRegia, Sfinxul şi piramidele de la Gizeh există o legătură strînsă, aşezată pe fundamentul unor calcule şi interrelaţii geometrico-matematice deosebite, trădînd o precizie şi o profunzime capabile să incite invidia celor de azi şi totodată să ne pună în faţa unei mari întrebări: Ce o rigine au toate acestea? V. Droj scrie “Iată o primă relaţie a acestei posibile înrudiri: pe un model schematic al Sanctuarului Mare Rotund de la Sarmisegetuza, făcut la scara de 1/100, se aşează doi gînditori în poziţie culcată, în lungul unei axe a pragurilor, astfel încît vîrfurile picioarelor acestora să atingă cercul exterior cu diametrul de 29,40m, respectiv 29,40cm. Prelungind linia dreaptă a cefelor lor, se observă cu surprindere că acestea se întîlnesc exact în centru Sanctuarului. Aşezînd în jurul cercului interior de 28,02m respectiv 28,02 cm, cot la cot, umăr la umăr patru “gînditori” se observă închiderea perfectă unui sfert de cerc, adică distanţa dintre două axe a pragurilor. Cercul întreg de 360 grade va fi ocupat de 4×4 gînditori adică 16. Acest cerc alcătuit din cei 16 “Gînditori” este “Hora tăcută” în care fiecare gînditor se uită în centrul cercului, ca spre un loc foarte important. Autorul spune că acesta este Locul geometric al Conştiinţei, Centrul, iar Conul este format de axa pragurilor, Sinteza Holografică Circulară.” Numărul 16 de excepţie, atît în sine cît şi în cadrul unei serii ca progresia geometrică în baza 2, simbol simultan al diviziunii şi multiplicării, cultul solar, luminii, ambele fiind simbolizate şi reprezentate prin 8 sau 16 raze. De asemeni numărul 16 este totodată un reprezentant de serie al dezvoltărilor spaţiale. Astfel, anumite concepte cum este cel al efectului piramidei au persistat timp îndelungat în spaţiul carpato-dunărean. Astfel, într-una din cărţile rare ale lumii “Stematographia sive armorum illuzricorum delineatio, descritio et restitutio”, publicată în 1701 datorită lui Paul Ritter Vitezovic, este descrisă stema Daciei care are următoarea înfăţişare: scut roşu, mobilat cu o piramidă de argint – cu partea din stînga umbrită – figură heraldică ce porneşte de la baza scutului şi se înalţă pînă la partea superioară a acesteia, de o parte şi de alta a piramidei aflîndu -se doi lei de aur rampanţi şi afrontaţi, aşezaţi faţă în faţă. Ritter menţionează că “odinioară, când era bogată şi a avut eroii ei proprii”, leii “urcau spre înălţimi”. Piramida semnifică – potrivit aceluiaşi autor – “o perfecţiune deosebită şi culmea gloriei” atestînd virtuţile care au stăpînit Dacia pînă la domnia lui Decebal. Plasarea Piramidei în centrul stemei ne arată că simbolurile cele mai importante şi reprezentative au fost bine precizate de către populaţia veche. Conceptul încadrării capului în trunchi – prezent la “Sfinxul” de la Piramide, precum şi la “Gînditorul” de Hamangia este atestat arheologic şi prin categoria de fibule triunghiulare – cum este cea de la Coada Malului, jud. Prahova. Dovezi noi ale continuităţii, dar mai ales ale răspîndirii modelului arhetipal al “Gînditorului”, sunt de exemplu la Grădiştea – Coslogeni, unde figurinele antropomorfe descoperite se apropie de alura generală a “Gînditorului”. Concluzia autorului, expusă atunci în anul 1986, arată că ideea creatorilor statuetei în diversele ipostaze răspîndită pe Terra a fost aceea că va exista cineva, cîndva care, găsind un “Gînditor”, va descifra mesajul lor, incitînd gîndirea contemporanilor. Autorul încheie spunînd: ” Toate aceste observaţii – ce constituie doar o mică parte, infimă, a argumentelor aduse – confirmă că “Gînditorul” de la Hamangia reprezintă una dintr e cele mai complexe statuete care s-au realizat vreodată, constituind o veritabilă «cheie de cod» în descifrarea Mesajului vestigiilor noastre istorice şi a multora din alte părţi ale Terrei, deoarece la baza acestora stă un concept comun ideomatematic. En igmele trecutului constituie paradigma prezentului şi soluţia viitorului”. Multe din aceste experienţe care s -au repetat pe această statuetă pot fi verificate. Nu cred că sunt numai potriviri sau observaţii întîmplătoare. Sigur că se pune problema relevării adevărului despre capacitatea spirituală şi de creaţie. Cert este faptul că la baza acestora stau fenomene energo informaţionale cunoscute şi, de ce nu, codificate. Cercetarea trecutului ne poate pune în faţa unor noi surprize. "Ganditorul" de la Cernavoda email print 0 Autor: Laura Toma Dorian Cobuz30 Iul 2005 - 00:00 O statueta pe cat de mica, pe atat de impresionanta a fost descoperita in urma cu aproape 50 de ani. "Ganditorul" i s-a spus statuii si, spre nemultumirea cernavodenilor, oamenii au uitat ca la ei a fost aceasta descoperita. "Ganditorul de la Hamangia" este unul dintre motivele de mandrie a cernavodenilor, al putinilor care mai stiu ca aici a fost descoperit acesta de fapt. Din motive care le scapa insa chiar si celor care isi mai amintesc despre descoperirea acestui atat de important artefact al istoriei noastre vechi, statueta a primit in denumire atribuirea culturii careia apartine si nu a locului unde a fost descoperit. SLAVAT DE CANAL. Statueta cunoscuta azi ca "Ganditorul de la Hamangia" apartine unei populatii din Dobrogea de acum aproape 8.000 de ani. Ea a fost descoperita in urma cu 49 de ani. Un colectiv de arheologi condus de Dumitru Berci a inceput sapaturile pe Dealul Sofia de la Cernavoda, dupa ce s-au descoperit ca lucrarile la Canalul Dunare - Marea Neagra distrug urmele unor civilizatii de la inceputul istoriei. Sapaturile acestea de salvare a ce se mai putea salva din fata santierului au dus la descoperirea "Ganditorului", in 1956, si a perechii sale, "Femeia". Statueta a fost prezentata atunci populatiei intr-o expozitie improvizata in Primaria Cernavoda si apoi a luat drumul Bucurestiului si al celebritatii, devenind cunoscuta in intreaga lume. VALOARE. Micuta reprezentare a unui barbat care sta pe scaun scund cu capul intre maini, se pare, cuprins de ganduri, a devenit repede un subiect de discutii. "Ganditorului" i-au fost dedicate carti, el facand exceptie epocii careia apartine prin grija cu care a fost lucrat si prin multitudinea de simboluri pe care le transmite. Perechea sa, reprezentarea unei femei care sta in fund, cu o atitudine aparent relaxata si chiar visatoare, nu a facut decat sa alimenteze si mai mult discutiile privind simbolistica statuetei "de la Hamangia". In anul 2000, statueta "de la Hamangia" a fost desemnata, de catre o comisie internationala, sa fie unul dintre cele 10 artefacte ale culturii pamantene care ar trebui sa ne reprezinte planeta. Respectiv, Ganditorul ar trebui sa fie unul dintre simbolurile care sa fie trimise in spatiu pentru o eventuala intalnire cu o civilizatie extraterestra. HAMANGIA Cultura careia apartine "Ganditorul" a fost prima data atestata intr-un sit arheologic din satucul Hamangia, de langa orasul Baia, de pe Litoralul Marii Negre. Este nivelul de civilizatia al primei populatii care s-a stabilit pe coasta occidentala a Marii Negre, civilizatie de origine meridionala. Hamangia este plasata in timp in neoliticul mijlociu, respectiv mileniul al VI-lea i.Hr. Descoperirile arheologice cu privire la aceasta cultura au fost facute in asezarile de la Ceamurlia de Jos, Baia, Medgidia, Targusor si in necropolele de la Cernavoda si Durankulak. Caracteristice pentru Hamangia sunt statuetele antropomorfe de o expresivitate artistica deosebita.