PLANUL LUCRĂRII CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA CERCETĂRII 1.1. 1.2. Actualitatea temei…………………………………...….….....pag. 2 Motivarea alegerii temei……………………………......….…pag.

3

CAPITOLUL 2. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A PROBLEMEI STUDIATE 2.1. Cauzele care determină apariţia redorii..................................…......pag. 4 2.2. Elemente de morfopatologie şi simptomatologie în redorile articulare .............................................................................................................. ........pag. 6 2.3. Efectele masajului şi a tehnicilor kinetice asupra organismului în general şi în tratamentul redorilor articulare……................................................... pag. 12 CAPITOLUL 3. ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA CERCETĂRII 3.1. Scopul şi obiectivele cercetării………………………...................pag. 17 3.2. Ipotezele cercetării……………………………….………............ pag. 17 3.3. Locul de desfăşurare a cercetării.....................................................pag. 17 3.4. Eşantionul de subiecţi ………………….........................................pag. 18 3.5. Durata şi etapele cercetării..............................................................pag. 18 3.6. Metode de cercetare folosite.......................................…..........…...pag. 18 3.6.1. Metoda documentării teoretice………................……..pag. 18 3.6.2. Metoda anchetei…………………….….......................pag. 19 3.6.3. Metoda observaţiei……………………...............….....pag. 19 3.6.4. Metoda experimentului…………….............................pag. 19 3.6.5. Metoda măsurării şi evaluării………..............….….....pag. 19 3.6.6. Metoda înregistrării şi prelucrării datelor…….............pag. 26 3.6.7. Metoda grafică……………………………..........…....pag. 26 3.7. Desfăşurarea cercetării………………………………......…... ......pag. 26 CAPITOLUL 4. REZULTATELE CERCETĂRII ŞI INTERPRETAREA LOR 4.1. Prezentarea şi analiza datelor………………………….…...... pag. 33 4.2. Interpretarea rezultatelor……………………………......…… pag. 37 CAPITOLUL 5. CONCLUZII……………………………………....... pag. 38 BIBLIOGRAFIE.......................................................................................pag. 39
1

ANEXE.......................................................................................................pag. 40

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE IN PROBLEMATICA CERCETĂRII
1.1. ACTUALITATEA TEMEI În contextul dezvoltării psihosomatice a organismului, apariţia redorilor articulare după diferite traumatisme determină anumite sechele ce sunt greu de recuperat. Unele forme necesită o perioadă mai lungă de recuperare, altele recuperându-se într-o perioadă mai scurtă. Modificările apărute în cazul redorilor articulare se desfăşoară în contextul legilor biomecanice ale articulaţiilor segmentelor şi în ansamblu mişcărilor ce asigură echlibrul, coordonarea, dinamica, stabilitatea. Actualitatea temei îşi are motivaţia sub aspect socio-economic, deoarece pacienţii cu aceste afecţiuni rămân cu un oarecare deficit funcţional. Costurile materiale, cât şi cheltuielele pentru medicamentaţie, pentru terapia recuperării grevează substratul din punct de vedere economic, atât persoanelor cu afecţiuni articulare, cât şi asupra familiei, cât şi a societăţii în ansamblu. Studiile experimentale au arătat că imobilizarea prelungită duce la o invadare a articulaţiei cu un ţesut fibrogrăsos care devine treptat fibros, blocând mişcarea articulară. Pentru articulaţiile unde există contact direct între suprafeţele cartilaginoase (de exemplu rotula – femur) apar eroziuni, necroze cu lichefiere cartilaginoasă sau chisturi intracartilaginoase. Dacă remobilizarea articulară se face în timp util, se reuşeşte resorbţia ţesutului proliferativ intraarticular, cu refacerea morfologiei normale sinoviale. La om, studii interesante au făcut Enneking şi colaboratorii (1972) pe genunchiul imobilizat 12 luni. Fenomenele sunt superpozabile cu cele observate la animal atât în ce priveşte leziunile cartilaginoase, cât şi proliferarea ţesutului fibrograsos intraarticular. După un timp, cartilajul se resoarbe iar zona este invadată de ţesutul fibros, care atinge osul subcondral. Organizarea ţesutului fibros determină anchiloza. Forţarea flexiei determină tracţiuni pe acest ţesut fibrogrăsos, antrenând smulgeri de fragmente cartilaginoase. Trebuie precizat că leziuni cartilaginoase nu apar înainte de 12-18 luni de imobilizare şi se produc atunci când nutriţia cartilajului devine precară ca rezultat al unei atrofii sinoviale. Imobilizarea articulară afectează şi hrana cartilajului prin perturbarea calităţilor lichidului sinovial. Este ştiut faptul că în timpul imobilizării în aparat gipsat (poziţia de imobilizare are din acest punct de vedere mare importanţă) se creează o presiune crescută şi continuă asupra cartilajului articular, împiedicându-se astfel difuziunea normală a lichidului sinovial. Au fost încriminate şi o serie de reflexe nociceptive determinând modificari al circulaţiei capilare articulare şi perarticulare, care ar afecta oxigenarea tisulară cu

2

proliferare celulară şi modificarea colagenului cu apariţia fibrozării treptate a ţesuturilor conjunctive. Luând în considerare şedinţa de exercitare din kinetoterapie, în care mijloacele se îmbină în vederea atingerii obiectivelor stabilite, aceste metode prezintă avantajul că pot fi folosite şi în cadrul aşa numitelor secvenţe alternate din programul complex recuperator Masaj terapeutic-recuperator (de exemplu, înainte, între, sau după exerciţiile de gimnastică medicală, este bine să se adauge efectul masajului asupra muşchilor, în scopul diminuării durerii, contracturilor musculare, a împrăştierii infiltratelor, a facilitării circulaţiei, sau chiar al stimulării contracţiei musculare) (Mârza D., 2010). Toate statisticile mondiale ca şi ale ţării noastre arată fără nici o îndoială o ceştere alarmantă a încidenţei traumatismelor. Traumatismul şi boala posttraumatică afectează toate vârstele cu precădere, desigur pentru vârstele active. În fruntea cauzelor se plasează traumatismele rutiere şi cele de muncă. Pie rderile de zile de muncă prin sechele posttraumatice au ajuns pe locul doi în lista cauzelor de incapacitate de muncă. 1.3. Motivarea alegerii temei

În urma unor traumatisme însotite de leziuni severe este necesară o perioadă lungă de imobilizare asegmentului respectiv. Vindecarea acestor leziuni nu va fi însoţită însa şi de recâstigarea capacităţii de muncă a pacientului deoarece imobilizarea prelungită articulară duce la instalarea unor sechele variate şi uneori destul de grave: redoare articulară, hipotrofie musculară, retractură musculaă. Incidenţa crescută a redorilor articulare cât şi particularităţile actului de recuperare motivază lucrarea de faţă. Aceste redori ridică mari probleme, atât medicilor, kinetoterapeuţilor, cât şi pacienţilor şi anturajul acestore, probleme legate de vârstă şi psihicul pacientului, posibiliăţile de reintegrare în societate şi metodele folosite în actul medical recuperator. Am ales această temă în ideea aducerii în actualitate a literaturii de specialitate, a da un concept nou noţiunii de redoare, privin etilogia, patologie, diagnosticul precum şi creionarea unui program complex de recuperare prin masaj şi tehnici kinetice. Singura soluţie a fost să iau contact direct cu cazuistica şi realitatea aflată, să le urmăresc aşa cum se prezintă în evoluţia bolii. Cu această lucrare doresc să pun în evidenţă valoarea terapeutică a programelor de recuperare a redorilor articulare posttraumatice. Frecvenţa mare a traumatismelor cât şi a sechelelor articulare întâlnite atât la adult cât şi la copil, m-au determinat să aleg această temă de cercetare, din dorinţa de a sugera şi a demonstra pacienţilor mei efectul benefic al masajului şi a exerciţiilor fizice în recuperare.

3

CAPITOLUL 2. FUNDAMENTAREA PROBLEMEI STUDIATE

TEORETICĂ

A

2.1. CAUZELE CARE DETERMINĂ APARIŢIA REDORII La instalarea unei redori articulare, participa capsula articulară şi ligamentele (47%), fascia musculară (41%), tendonul (10%), pielea (2%). Factorul determinant al redorii articulare este lipsa de mişcare pe întreaga amplitudine, sau/ şi perioade prelungite de repaus, perioade de imobilizare, ca urmare a fracturilor şi luxaţiilor. Redoarea articulara netratată, sau tratată incorect, poate duce la o anchiloză, iar anchiloza este ireversibilă. Uneori, aceste redori (mai ales la cot, metacarp si articulatiile metatarsofalangiene si interfalangiene) pot fi ireversibile, dar din fericire majoritatea lor pot fi bine recuperate si într-o perioada de timp relativ scurta. În instalarea redorilor de imobilizare, joaca un rol favorizant o serie de conditii ca: vârsta, la copii redorile acestea sunt rare, ele cresc ca importanta odată cu vârsta; preexistenţa unei leziuni degenerative articulare va determina, cu siguranţă, o redoare greu reductibilă; durata imobilizării este, desigur, un factor determinant; lipsa contracţiilor musculare sub gips a tuturor grupelor musculare care controlează articulaţia imobilizată agravează redoarea articulară ulterioară. În urma unor traumatisme însotite de leziuni severe este necesară o perioadă lungă de imobilizare asegmentului respectiv. Vindecarea acestor leziuni nu va fi însoţită însă şi de recâstigarea capacităţiide muncă a pacientului deoarece imobilizarea prelungită articulară duce la instalarea unor sechele variate şi uneori destul de grave: redoare articulară; hipotrofie musculară; retractura musculară; osteoporoza de imobilizare; scăderea capacităţii cardio-pulmonare. Redorile articulare sunt caracterizate prin limitarea mişcărilor normale ale uneia sau mai multor articulaţii. (Pasztai, Z., 2001) Ankilozele sunt afecţiuni în care mişcarea unei articulaţii este complet abolită. Cauzele cele mai frecvente ale redorilor articulare sunt imobilizările, ca urmare a fracturilor şi luxaţiilor. Acestea sunt fie imobilizări în aparate gipsate sau de mase plastice, fie imobilizări la pat pe durată lungă, neînsoţite de mobilizarea articulară din vecinătatea fracturilor sau a articulaţiei luxate (după reducerea luxaţiei). Mai este posibilă redoarea articulară şi ca urmare a neutilizării unei articulaţii (sau neefectuării mişcărilor normale la toată amplitudinea). Acest lucru se poate produce în cadrul unor boli îndelungate care fac imposibilă imobilizarea activă a articulaţiilor (come, boli grave însoţite de
4

Fig. Ankilozele pot fi urmarea unei neutilizări foarte îndelungate a articulaţiei respective. etc. durerea dispare. De asemenea. Pentru periartroza scapulo-humerală există forma posttraumatică şi cea netraumatică. tuberculoză osoasă. Dintre semnele subiective. relatată de pacient. Z. datorită existenţei unei articulaţii bolnave (artroză.. 1.imobilizări prelungite la pat sau de paralizii). De asemenea. prin depistarea restrângerii mobilităţii articulare. ruptură tendinoasă sau ligamentară. pot fi provocate deliberat. 2001) Forme clinice. sau în cadrul unor boli în care mobilizarea articulaţiei este dureroasă şi este evitată de pacient (de pildă în periartrita scapulo-humerală). Prin anamneză..). dar şi a unor boli. entorsă. dar mişcarea devine imposibilă. Anchiloze articulare www. (Pasztai. se va stabili data de la care mişcările articulare au început să fie mai restrânse şi intensitatea durerii la tentativa mobilizării articulaţiei. Diagnosticul clinic este uşor de făcut. precum şi impotenţa funcţională. 2001) Semnele clinice subiective şi obiective. Redorile articulare pot fi relativ recente (când mai pot fi tratate prin mobilizare sau artroliză nesângerândă) şi vechi (când este necesară artroliza).com 5 . (Pasztai. luxaţie. Este importantă data accidentului şi felul lui. Z. prin intervenţii chirurgicale care urmăresc producerea unui bloc osos între două segmente. precum şi tratamentul urmat. Ankilozele pot fi fibroase sau osoase. apare de regulă durerea de mare intensitate la orice tentativă de a mobiliza articulaţia peste o anumită amplitudine. precum tuberculoza osteoarticulară. se va stabili dacă a existat un episod traumatic în antecedente şi dacă el sa soldat cu o fractură. pentru afecţiunile netraumatice. hematom sau contuzie simplă.answers. Dacă articulaţia este complet blocată (ankiloză).

Severitatea unei redori. va trebui rezolvată operator. bineînţeles. (Raveica. Există cazuri de fracturi care se consolidează cu defect de aliniament. ea însăşi. Redoarea articulară variabilă ca intensitate. dezvoltă redori strânse şi greu reductibile. deşi de multe ori traumatismul nu a facut. ect. necesitând de multe ori intervenţie chirurgicală. ligamente-septuri musculare sau periost. dar mai ales metafizar. dar cu beneficiul funcţional uneori destul de modest. Aceste artroze declanşate posttraumatic sunt considerate artroze secundare. aderenţa sinovială la cartilaj. Sechele articulare după traumatisme determină incongruenţe articulare.2. care este şi dependentă de articulaţie. Astfel.2. cu articulaţiile degetelor. este sistemul care segmentează corpul permiţând mişcarea în anumite limite şi direcţii. de leziunea articulară care a determinat-o. Este determinată de organizarea fibroasă a colagenului prin polimerizarea fibrelor acestuia. artroze secundare. decât să grăbească procesul degenerativ care era instalat. fragment osos.) sunt redori greu sau imposibil de redus prin metode fizicale recuperatorii. gleznei. Chiar mici defecte de aliniament diafizar. refacerea operatorie a unei dezaxări osoase postfractura trebuie să se facă precoce. respectiv repartiţii de presiuni inegale de suprafaţa articulară. panus sinovial invadant. dezvoltă artroza. Din acest motiv. reprezintă cauza principală a impotenţei funcţionale. necroza septică epifizară. mişcarea unui segment sau mişcarea întregului corp.1. pot determina modificări mari de repartiţie presională articulară. determinând pentru articulaţiile portante dezechilibre de presiune intraarticulare. dar de cele mai multe ori foarte strânsa în sechela leziunii articulare. Redorile prin cauze intaarticulare (calus voluminos. articulaţiile “strânse”. Z. 2009) Anchiloza articulară (fibroasă sau osoasă) este forma extremă a acestor redori de cauza intraarticulară. chiar la tineri.. ca şi rezistenţa la recuperare tine. prin distrugerea cartilajului. Sistemul musculo-scheletal reprezintă totalitatea structurilor care iau parte într-o formă sau alta la” mişcare”.. ELEMENTE DE MORFOPATOLOGIE ŞI SIMPTOMATOLOGIE ÎN REDORILE ARTICULARE 2. proces ce fixează planurile de alunecare articulare şi periarticulare (capsula-ligamente. pumnului. Redoarea poate fi dată şi de retracturile musculare sau cicatricele vicioase aletegumentelor juxtaarticulare. unind prin punţi fibroase sau osoase extremităţile osoase articulare. G.2. care.). metaplazierea fibroasă a cartilajului. Redorile articulare prin afectarea părţilor moi sunt în marea majoritatea cazurilor. tendon-os. Sistemul articular este unul din cele trei mari componente ale sistemului kinetic. cu spaţii articulare mici. pensarea spaţiunlui articular. 2001) 6 .etc. intermuscular. reversibile printr-o kinetoterapie adecvată. care vor induce. mai ales la articulaţiile portante. (Pasztai. cotului.

iar ligamentul leagă osul de os în cadrul unei articulaţii. spaţiu învelit de capsula şi sinovie. iar lezarea lui nu este dureroasă. Tendonul leagă muşchiul de os. Articulaţia este spaţiul virtual dintre capetele osoase. neted. Muşchiul este o structură organică care converteşte energia dinamică derivate din alimente în energie fizică (forţa) devenind astfel element motor al mişcării deoarece trece peste articulaţii realizând mişcarea segmentelor. ligamentul.blogspot. Structurile sau componentele unei articulaţii sunt: osul. sistemulosos. muşchiul. Capetele osoase. care intră în alcatuirea unei articulaţii. Ligamentul care trebuie să stabilizeze articulaţia în diversele ei direcţii de mobilizare nu este deformat de nici o forţă (de forfecare.de a transmite forţe de la un segment la altul. ceea ce înseamnă că nu are capacitate de regenerare. articulaţia sinoviala.Fig. Cartilajul este lipsit de vascularizaţie şi inervaţie proprie. este ansamblul elementelor moi care unesc două sau mai multe oase vecine. lucios. vascoelastic şi îşi modifică grosimea când este supus presiunii prin schimbări ale repartiţiei apei conţinute. 7 .ro. compresie sau tracţiune). cartilajul.ro Articulaţia are două funcţii: . a unui segment faţă de altul. tendonul. Cartilajul care acoperă suprafeţele osoase articulare. Sistemul osos www. este un cartilaj hialin. asigură suportul mecanic şi pârghia oricărui segment care se mişcă. . 2. Aranjamentul fibrelor de colagen explică de ce tendonul rezistă fără deformare la forţele de tracţiune în ax (forţe declanşate de muşchi) dar se deformează repede la forţele latero-laterale (de forfecare) sau de compresie.ipedia.de a permite mişcarea scheletului.

intervertebrală.articulaţii fibroase (sinartroze): unirea se face prin fibrocartilaj fibros. strâns. Articulaţia genunchiului Fig. 8 . ea delimitează cavitatea articulară virtuală (cavitatea sinovială) şi toate structurile care se află în aceasta cavitate. Una din clasificări este în funcţie de modul de unire a capetelor osoase: . capetele osoase au o congruenţă perfectă (articulaţiile craniului). . . articulaţia coxalului.articulaţii sinoviale (diartroze) sunt articulaţii cu cavitate articulară.com 2. 4.elipetromed.ro Capsula articulară este un ţesut conjuctiv-fibros care se prinde ca un manşon de epifize.2.articulaţii cartilaginoase: unirea se face prin fibrocartilaj şi permit o oarecare mişcare (simfizele pubiană.Fig. Articulaţia cotului www. Clasificarea articulaţiilor În corpul uman există 200 de articulaţii. periost. sacroiliaca). cu posibilităţi ample de mişcare în mai multe direcţii. sinovie şi capsula. cartilaj articular.2.. 2009) Fig. 3. Capsula articulară www.answers. (Raveica G. existând mai multe clasificări ale acestora. 5.

iar în unele cazuri se 9 . tendoane şi meniscuri asociază pe lângă tratamentul antalgic. menisc. administrarea de medicaţie antiinflamatorie. G.com Principalele 2 funcţii ale unei articulaţii în cadrul aparatului locomotor sunt stabilitatea şi mobilitatea. limitarea mobilităţii articulare.rupturi parţiale sau totale de ligamente. 7. un corp străin intraarticular. . repausul şi tratamentul kinetoterapeutic.inflamaţia (sinovita) în stadiul acut articulaţia este disfunţională prin apariţia durerii.luxaţia capetelor osoase. ankiloze. boli autoimune.procesul degenerativ primar şi secundar care apare într-o articulaţie. (Raveica. blochează mişcările şi apare durerea. 6. . articulaţiile sinoviale. calusul exuberant. Inflamaţia (sinovita) şi rupturile parţiale sau totale de ligamente. Se spune că “mişcarea este viaţa articulaţiei” şi „imobilizarea reprezintă distrugerea articulaţiei”. 2009) Cavitatea articulară este sediul unor stări patologice variate care vor determina deficit funcţional mai mult sau mai puţin sever respective redoare. Articulaţia radio-ulnară www.fractura intraarticulară. reumatologice. . la care se adaugă durerea . Stabilitatea este o condiţie majoră pentru articulaţiile portante dar şi pentru cele ale membrului superior. Articulaţi coloanei vertebrale Fig.esanatos. .element important al disfuncţionalităţii. Mobilitatea articulară este principală funcţie doar a anumitor articulaţii şi în special a diartrozelor. Într-o articulaţie. oferă punctul de sprijin pentru a se realiza mişcarea de către levierul-os al unui segment. tendoane.retracţia capsulei care compromite jocul articular.. .acumulări de lichid intrarticular de diverse cauze: traumatologice.Fig. . durerea poate apărea din numeroase cauze cum ar fi: .

tendinoase sau a meniscului. de colagen şi de enzime. se observă: o necroză a condrocitelor de pe marginile fisurii care după prima zi este înlocuită de condrocite vii cu activitate mitotică intensă şi.2. urmată apoi de reparaţie. 2009) 2. apare imediat după traumatism şi importanţa sa este condiţionată de violenţa traumatismului. Leziunile parţiale sau intracartilaginoase apelează la puterea de reparaţie a celulelor cartilaginoase şi implică o reluare a activităţii mitotice şi o creştere a sintezei de condrocite. (Raveica.intervine artroscopic.3. • sechelele cutanate şi subcutanate posttraumatice. o creştere a permeabilităţii vasculare cu hiperemie şi extravazare de celule fagocitare. • alterarea şi modificarea metabolismului la diferite nivele. care au ca rezultat instalarea unor sechele funcţionale locale sau generale. spre exemplu o fisură superficială. acest efort de reparaţie celulară se epuizează rapid în zilele care urmează traumatismului. • alterarea pe zone topografice. aceste leziuni rămân stabile un timp îndelungat şi evoluează rar spre artroză. Mecanismul lezional şi repararea leziunilor traumatice ale cartilajului Răspunsul ţesutului conjunctiv la traumatism se succede în trei faze mai mult sau mai puţin intricate: necroză. • producerea tulburărilor de coordonare (afectarea aparatului NMAK). bogat vascularizat. Sechelele generale post traumatice Traumatismele determină. După producerea traumatismului. 2009). se finalizează prin formarea unui ţesut de granulaţie. o creştere a sintezei deproteoglicani. G. Sechelele posttraumatice pe structuri de ţesuturi pot fi clasificate: • sechelele generale posttraumatice. leziuni profunde. • producerea de tulburări psihomotrice.. în cazul său. pe plan biochimic. de multe ori. Această schemă nu poate fi întrutotul aplicată cartilajului deoarece acesta este un ţesut avascular. • Faza vasculară. care prin diferenţiere va încerca să reproducă cât mai exact posibil ţesutul de origine. în funcţie de gravitatea şi sediul leziunii ligamentare. (Raveica G. se caracterizează printr-o vasodilataţie intensă. • Reparaţia. De aceea. pot fi individualizate două tipuri de leziuni: leziuni parţiale.. • Necroza. Din păcate. leziuni grave locale şi la distanţă. fără a se ajunge la nici oreparaţie reală a fisurii. pătrunzând până la osul subcondral şi care duc la apariţia unui ţesut de granulaţie vascularizat în defectul cartilaginos. Din fericire. inflamaţie şi reparaţie. Traumatismele pot influenţa direct sau indirect organismul uman prin: • alterarea fenomenelor circulatorii şi respiratorii. mai mult saumai puţin perpendiculară pe suprafaţa articulară. • alterarea locală a capacităţii funcţionale motrice. 10 . superficiale sau „intra-cartilaginoase”.

care determină impotenţa funcţională articulară. deoarece aceste sechele articulare se lasă greu reduse ( Manole. multă răbdare. tumefierea articulară şi redoarea articulară.4. L.2.. L.• sechelele articulare şi periarticulare posttraumatice. 2009 Simptomele obişnuite sunt: durerea. • sechelele musculare posttraumatice.. 2009). Între factorii subiectivi care influenţează recuperarea acestor sechele putem enumera: vârsta. 2. Sechelele articulare Sechelele articulare după traumatismele care au interesat direct articulaţia sunt. V. Combaterea durerii reprezintă obiectivul principal în planul de recuperare.. 8. după Manole. Ele cer kinetoterapeutului multă experienţă pentru alegerea şi dozarea exactă a metodelor utilizate în recuperarea funcţională articulară. în general cele mai redutabile. Manole.. Majoritatea sechelelor posttraumatice ale aparatului locomotor apar ca urmare a inactivităţii şi imobilizării pe perioade de timp mai mult sau mai puţin îndelungate. cer pacientului perfecta colaborare şi înţelegere în efortul repetat pe care trebuire să-l depună în executarea exerciţiilor prescrise şi. V. Fig. trepied. sexul. Manole. deoarece durerea însăşi poate creea impotenţa funcţională sau împiedică aplicarea kinetoterapiei. afecţiunile asociate. Mecanismele traumatismelor articulare. ambilor. gradul de pregătire fizică 11 . • sechelele posttraumatice cu leziuni ale nervilor periferici la diferite nivele.

senzoriale sau psihice. 1998) Efectele masajului după aria de influenţă: 12 . • instalarea invalidităţii (de gradul I. deşi se exclud unul pe celalalt. • instalarea unei infirmităţi. structuravârsta.anterioară. dacă este indicat în timp util şi aplicat corect. Există în traumatologie două principii fundamentale perfect valabile fiecare. orice sechelă generală sau locală pot prezenta următoarele forme de handicap: • persistenţa unei atitudini greşite. • afecţiuni ale sistemului nervos.3. structura neuropsihică pacientului etc. • afectiuni ale sistemului circulator.3. alături de celelalte măsuri terapeutice la scurtarea timpului de recuperare a pacientului.. gradul de pregătire fizică anterioară. • afecţiuni neurologice centrale. Primul este: “ Fracturile trebuiesc tratate prin imobilizare completă şi permanentă pâna la consolidare sigură”.1. ocupânduse de prevenirea apariţiei unor perturbări în funcţionalitatea organismului (masajul profilactic). Masajul terapeutic poate fi indicat în: • leziuni ale pielii si ale structurilor continute de aceasta. • leziuni ale muşchilor si tendoanelor. Aria de aplicare a masajului therapeutic este destul de vastă şi. poate contribui la vindecarea sau ameliorarea multor afecţiuni. Nerespectarea acestui principiu va conduce la întârzieri ale consolidarii sau la pseudartroze.. Masajul terapeutic. care combinat cu kinetoterapia. afecţiunile asociate. • leziuni ale nervilor periferici. (Mârza. • leziuni osoase. tratarea . Imobilizarea articulară determină proces inflamator sinovial. prin înlăturarea sechelelor (masajul recuperator) (Mârza D. II sau III). sexul. Al doilea principiu este: “Articulaţia a cărei imobilizare nu este necesară va fi mobilizată chiar de a doua zi dupa traumatism”. EFECTELE MASAJULUI ŞI A TEHNICILOR KINETICE ASUPRA ORGANISMULUI ÎN GENERAL ŞI ÎN TRATAMENTUL REDORILOR ARTICULARE 2. Nerespectarea acestui principiu determina sechelă articulară. • afecţiuni organice etc. Netratate corespunzător şi la timp. articulare sau sechele ale acestora. 2. 2010).în paralel cu alte metode terapeutice . D. • persistenţa unei deficienţe fizice. contribuie.unor afecţiuni (masajul terapeutic) şi recuperarea posttraumatisme sau afecţiuni. însoţit ulterior de hipertrofie sinovială şi de aderenţa sinoviei la cartilajul articular. acest din urma fenomen contribuind la redoarea articulară. Masajul terapeutic – recuperator are un câmp de aplicaţie strict medical.

Masajul ajută şi la împrăştierea infiltratelor patologice din ţesuturile periarticulare. procedee. Masajul activează circulaţia şi nutriţia în aceste ţesuturi. depozitele patologice periarticulare şi 13 . cicatricile viciioase. mai mult sau mai puţin abundent. redorile. Masajul articular este o bună pregătire pentru exerciţiile de mobilizare metodică a tuturor articulaţiilor corpului. . intensificarea şi grăbirea unor procese sau fenomene. survin în urma unor acţiuni complexe întinse ca suprafaţă şi penetrabilitate. Prin masaj şi tehnicile kinetice se previn şi se combat aderenţele. Efectele relaxatoare (calmante) constau în încetinirea. condiţii indispensabile pentru o bună funcţiune articulară. se resimt şi asupra membranei sinoviale care o căptuşesc pe partea intrenă. .fricţiuni liniare.efecte locale.frământat în priză mică. . Ţesuturile articulare şi periarticulare sunt prevăzute cu o reţea bogată de vase şi nervi. Efectele stimulante: . le întreţin supleţea şi rezistenţa. reducerea intensităţii sau chiar oprirea unor procese sau fenomene. la articulaţii în special la cele superficiale. în acest fel se obţine degajarea articulaţiei şi recăpătarea mobilităţii articulare normale.. . Ionescu A. În foarte multe din cazuri nu găsim în jurul articulaţiilor alte ţesuturi moi decât pielea şi straturi subţiri de ţesut conjuctiv. (Masajul. Alte articulaţii sunt acoperite cu straturi groase de ţesuturi diferite: muşchi. dar se face şi la şold şi umăr unde se abordează regiunile interioare. în ferăstrău. 1970). aplicat direct pe capsula articulară şi pe ligamentele care o întăresc în exterior. ţesut conjuctiv sau gras. Efectele circulatorii şi trofice ale masajului articular. Masajul articular şi activarea circulaţiei în musculatura şi ţesuturile din jurul şi de deasupra articulaţiei contribuie la resorbţia sau împingerea în circulaţia generală a lichidelor seroase sau a serului revărsat în cavitatea articulară. retracţiile. Efectele locale trebuie extinse deoarece sunt greu de departajat prin faptul că au o influenţă mare asupra întregului organism. (Mârza D.. iar la cei din ciclism pe tendonul rotulian.neteziri moderate cu indexul şi policele sau cu rădăcina mâinii. Masajul articulaţiilor necesită o tehnică specială.efecte generale. tendoane. secundar procedurilor mecanice producând schimbarea metabolismului local şi evacuarea produşilor toxici de metabolism prin glandele sudoripare şi sebacee. adaptată la forma şi structura diferită a lor. la sportivii din probele de alergări se face pe tendonul lui Ahile.tapotament cu vârful degetelor.se izolează tendonul. Efectele decongestive. pungi seroase. . nervi şi tendoane. prin care străbat vase.. .se face netezire în cleşte energic. 2010) Efectele masajului asupra tendoanelor şi articulaţiilor sunt efecte stimulante şi decongestive. Efectele stimulatoare (excitante) constau în activarea. tehnice.

menite să faciliteze travaliul muşchilor si să permită apoi o recuperare cât mai bună a acestui travaliu.. • resorbţia sau împingerea în circulaţia generală a revărsatelor articulare sau a infiltratelor patologice din ţesuturile periarticulare. Contracţia musculară.3. fără bruscări. ceea ce trasează de la început diferenţa dintre tehnicile active şi cele pasive. • exerciţiile de tonifiere musculară să se execute întotdeauna pe toată amplitudinea de mişcare articulară posibilă.). • membranei sinoviale) prin masajul clasic articular. pentru refacerea circulaţiei. care limitează mişcările normale. 2010) 2. pentru că este obositoare. redorilor. • exerciţiile trebuie să se bazeze pe poziţii de start stabile. Efectele obţinute prin aplicarea masajului şi tehnicilor complementare la nivelul ţesuturilor articulare şi periarticulare.alte urme ale accidentelor şi bolilor articulare (traumatisme. cicatricilor vicioase.3. amplitudine sau coordonare aproape normale. retracţiilor. Tehnicile kinetice dinamice se realizează cu sau fără contracţie musculară. reprezintă kinezie statică. fără să determine mişcarea segmentului. • progresivitatea exerciţiilor va fi lentă.3. • prevenirea şi combaterea aderenţelor. Contracţia izometrică nu s-a menţinut mult timp. spre deosebire de kinezia dinamică. 2. • cu cât un exerciţiu a cerut o contracţie musculară mai intensă. artrite şi artroze etc. reumatisme. prin mişcări de scututurare sau balansare a acestuia. s-a utilizat şi o serie de mişcări ample. 14 . ritmate de respiraţie. solide. depozitelor patologice periarticulare. (Mârza. ritmic. Principii de bază ale exerciţiului terapeutic • exerciţiile se execută lent. Tehnicile kinetice sunt statice şi dinamice Tehnicile kinetice statice. Există două posibilităţi de executare a kineziei statice: contracţia izometrică şi relaxarea musculară. De asemenea. poziţionându-l ca un pendul. iar amplitudinea mişcării se va menţine sau va redeveni normală. de la stadiile cele mai joase de forţămusculară.2. ea suspendând circulaţia sângelui din muşchi. lente. D. ce se însoţeşte de deplasarea. • exerciţiu trebuie să se execute în limitele maxime posibile ale unghiului de mişcare a segmentului pentru a intra în acţiune toate fibrele musculare. cu atât pauza de relaxare care urmează va fi mai lungă. sunt: • activarea circulaţiei şi nutriţiei (efecte circulatorii şi trofice). Relaxarea musculară s-a obţinut prin încercări de decontracturare a segmentului. redoare sau incoordonare spre exerciţiile care cer forţă.

asigurândune însă de suportabilitatea pacientului. Se recomandă ca mobilizarea pasivă să fie pregătită prin aplicaţii de căldură. (Mârza. Mobilizarea activă cu rezistenţă în care musculatura dezvoltă un travaliu mai crescut decât ar cere-o mobilizarea activă liberă a segmentului respectiv. Tensiunea în muşchi este mărită şi. a gravitaţiei. . 2012). D. . ritmul. suspendarea în chingi a unui membru (în acest caz elementul de asistare este reprezentat de anihilarea gravitaţiei). masaj sau electroterapie antialgică (Mârza. Forţa exterioară din mobilizarea activă asistată poate fi realizată prin: corzi elastice sau contragreutăţile instalaţiilor cu scripeţi.Menţinerea sau creşterea ventilaţiei pulmonare. forţa. eventual.Rezistenţa se aplică pe tot parcursul mişcării active (există şi unele excepţii). ca şi poziţia în care se execută. drept urmare. etc. . care ar limita mai mult mobilitatea articulară. încât să se beneficieze de forţa de facilitare a apei (împingerea de jos în sus pe baza principiul lui Arhimede). . Această tehnică mai este utilizată şi când se urmăreşte refacerea completă a mobilităţii unei articulaţii. amplitudinea. . 15 . Ea nu trebuie să provoace durere. Această tehnică a fost este folosită pentru ameliorarea redorilor articulare şi mai puţin pentru ameliorarea forţei musculare. executarea în apă a mişcării active. Obiectivele urmărite prin mobilizarea activă liberă sunt: . proces în directă corelaţie cu valoarea creşterii tensiunii musculare. pentru a corecta direcţionare pe toată amplitudinea unei mişcări.Creşterea sau menţinerea forţei musculare. astfel: . complexă. pentru a nu declanşa reflexele de apărare musculară.Mobilizarea pasivă în care pacientul nu are travaliu muscular în care se va antrena succesiv articulaţie după articulaţie şi tot succesiv se va executa pentru fiecare direcţie de mişcare. forţa acestuia va creşte odată cu hipertrofierea lui. În aplicarea unei rezistenţe opusă mişcării active se recomandă respectarea unor reguli.Menţinerea unei circulaţii normale sau creşterea fluxului circulator. Mobilizarea activo-pasivă (activă asistată) s-a realizat când forţa musculară a ajuns la o valoare între coeficienţii 2-3. D.Ameliorarea condiţiei psihice. Mobilizarea activă liberă (activă pură) s-a executatat fără nici o intervenţie facilitatoare sau opozantă exterioară.Creşterea sau menţinerea amplitudinii de mişcare la nivel articular. Mişcarea s-a desfăşurat după o serie de reguli dictate de scopul urmărit. durata.Recuperarea sau dezvoltarea coordonării neuromusculare. pentru a susţine şi poziţiona segmentul mobilizat sau pentru a realiza concomitent o mişcare combinată. se forţează mişcarea pentru întinderea ţesuturilor. . în sens ascendent. 2012). nu numai în condiţiile unei forţe musculare slabe. Uneori. în afara. în aşa fel. având ca parametri: direcţia de mişcare.Menţinerea echilibrului neuroendocrin.

rezistenţă mare . necontractil (epimissium. realizând contracţii izometrice. se va recurge la mijloace de fixare suplimentare (presiune manuală. "Limitarea de mobilitate ce are la bază afectarea ţesuturilor moi se numeşte contractură. 2012). rezistenţă mică .. .Rezistenţa nu trebuie să aibă repercusiuni negative asupra coordonării mişcării.Ritmul mişcărilor active cu rezistenţă este în funcţie de valoarea rezistenţei. • contribuie la menţinerea troficităţii ţesuturilor locale.. întinderea tendonomusculară. chingă etc. sau fără. 16 . Dan. . egală sau mai mare decât forţa muşchilor ce se contractă pentru realizarea mişcării. • menţin memoria kinestezică prin segmentul mobilizat.Valoarea rezistenţei va fi mai mică. D. citat de Mârza. • cresc amplitudinle articulare prin asuplizarea structurilor capsuloligamentare. muşchii pot lucra cu deplasarea segmentului (producerea mişcării) realizând contracţii izotonice. Ţesutul moale este reprezentat pe de o parte de muşchi.. capsula. Contracţia izometrică.ritm crescut". 2012). pe de alta parte. endomissium) şi. • diminuarea durerilor asupra ţesuturilor moi. Stabilizarea segmentului pe care îşi are originea muşchiul ce se contractă în respectiva mişcare este de prima importanţă. Tehnicile kinetice au următoarele efecte în redorilor articulare: • menţin amplitudinele articulare normale şi troficitatea structurilor.) Poziţia de start a mişcărilor are şi ea un rol în crearea unei bune stabilizări. 2006.ritm scăzut. conform regulii . la nivelul mâinii. ligament. fiind o tehnică kinetică statică Stretchingul reprezintă o tehnica (ridicată de unii autori la rang de metodă) mult folosită în kinetoterapia de recuperare a deficitului de mobilitate articulară determinată de scurtările adaptative ale ţesutului moale şi constă în întinderea (elongarea) acestuia şi menţinerea acestei întinderi o perioadă de timp.. • menţin sau chiar cresc excitabilitatea musculară. Tehnica mobilizării active cu rezistenţă are ca obiectiv principal creşterea forţei şi / sau rezistenţei musculare. alcătuiţi din ţesut muscular (ca ţesut contractil prin excelenţă) şi din schelet fibros. ruperea aderenţelor. D. tendon)" (Marcu. Astfel. • scad contracura-retractura prin întinderea musculară progresivă. • declanşează stretch-reflexul prin întinderea bruscă a muşchiului. . Dacă stabilizarea nu poate fi realizată complet de musculatura stabilizatoare. de structuri necontractile (piele.După fiecare mişcare cu rezistenţă se va introduce o foarte scurtă perioadă de relaxare. • efect de pompaj asupra circulaţiei venolimfatice de întoarcere. V. • contribuie la îmbunătăţirea tonusului psihic al pacientului. ca şi a unui model adecvat de mişcare. (Mârza. M. perimissium.

un rol hotărâtor avându-l kinetoterapeutul. putem contribui la diminuarea redorilor articulare post imobilizare. în perioada ianuarie . LOCUL DE DESFĂŞURARE A CERCETĂRII. a manifestărilor clinice precum şi posibilităţile de recuperare şi modul de influenţare asupra acestora prin masaj şi tehnici kinetice. Structurarea obiectivelor şi a conţinutului de recuperare prin selectarea şi stabilirea celor mai eficiente metode.. CONDIŢII DE BAZĂ MATERIALĂ Cercetarea s-a desfăşurat la domiciliu pacientului . 3. selectate. Convorbirea şi consultarea cu specialiştii urmărind opiniile cu privire la lucrarea de faţă. SCOPUL ŞI BIECTIVELE CERCETĂRII Scopul cercetării este de a analiza şi înţelege . Se presupune că prin introducerea în programul complex kinetoterapeutic a masajului şi a tehnicilor kinetice. a eşantionului de subiecţi în vederea realizării cercetării şi alegerea celor mai adecvate metode de evaluare iniţială cu privire la stabilirea diagnosticului funcţional. Finalizarea cercetării prin redactarea lucrării care să constituie un ghid pentru activitatea de recuperare. ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA CERCETĂRII 3. Pentru activitatea de recuperare am utilizat materialele pe care le avea la dispoziţie pacientul. necesită o atenţie deosebită din partea echipei de recuperare. de desfăşurare.CAPITOLUL 3.cercul vicios’’ al redorilor articulare. asamblate şi aplicate în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte. Obiectivele cercetării au constat în: • Consultarea literaturii de specialitate şi a altor mijloace informative de actualitate în vederea cunoaşterii fiziopatologiei redorilor. IPOTEZA CERCETĂRII Redorile articulare postimobilizare fiind afecţiuni ce pot duce spre anchiloze.3. procedee şi tehnici care să alcătuiască programele de recuperare în conformitate cu particularităţile pacientului. Stabilirea locului. 17 . pentru a înţelege mecanismul şi cauzele sau factorii predispozanţi al redorilor articulare. care încorporate într-o structură să permită dezvoltarea unui program preventiv şi recuperator eficient. • • • • 3.iunie 2012.2.1.

■ în a 3-a etapă: am elaborat şi am aplicat programul de intervenţie prin masaj şi tehnici kinetice. ■ în etapa a 4-a: am apreciat evoluţia dinamică a parametrilor. note de curs. Întreaga perioadă de desfăşurare a cercetării a fost împărţită pe etape după cum urmează: ■ în prima etapă. Metoda documentării teoretice În cercetare.1. s-au prelucrat grafic datele culese. tratate şi compendii de neurologie. a avut loc documentarea teoretică.6. a 2-a etapă: am ales subiectul cu redoare articulară postimobilzare. 2012 –20 mai 2012. mi-am pregătit materialele pentru testare şi pentru tratament. documentarea este o activitate indispensabilă. care trebuie să cunoască atât fondul de bază ai disciplinei din care fece parte tema.4. aparţinând fiecărui specialist în parte. 3. Pentru această documentare care sta la baza realizării cercetării. ■ în. selecţionarea metodelor şi procedeelor utile în aplicarea programului recuperator. fiind individuală. au fost consultate manuale. DURATA ŞI ETAPELE CERCETĂRII Cercetarea a început din 10 ianuarie până în 30 mai 2012. reviste de specialitate. Atenţia a fost îndreptată în mod special asupra modului în care specialiştii abordează recuperarea redorilor articulare. care a constat în studierea materialului din literatura de specialitate.6. Au fost realizată fişa individuală la care s-au înregistrat permanent modificări ce au apărut de-a lungul timpului.5. s-au efectuat evaluări periodice. personală. atât în programul de recuperare cât şi în evoluţia clinică şi funcţională a subiecului. kinetoterapie. EŞANTIONUL DE SUBIECŢI Cercetarea s-a efectuat asupra unui pacient luat în evidenţă pe 17 ian. De asemenea în cadrul acestei etape. informaţii de pe internet. s-au interpretat rezultatele obţinute şi s-a redactat lucrarea de licenţă. 3. acestea fiind cuprinse în lista bibliografică. în vederea recuperării pacientului. METODE DE CERCETARE FOLOSITE 3. cât şi datele noi în continuă dinamică pe care le furnizează publicaţiile periodice şi monografiile. Metoda anchetei 18 . 3. A fost studiat dosarul personal ce cuprinde: diagnostic.2.6. indicaţiile tratamentului medicamentos.3.

. pentru a servi în final analizei statistice şi reprezentării grafice. astfel încât relaţiile numerice dintre aceştia să ofere informaţii cât mai complete despre subiectul supus cercetării. . auditiv. De obicei. interviul.6. aceştia reprezentând indicatorii cantitativi. Informaţiile obţinute s-au înregistrat în fişa individuală de protocol. directă şi experimentală. prin semne s-au descriere terminologică. a tulburărilor sechelare şi a tratamentului recuperator aplicat anterior. după anumite reguli. extensivă. pentru cunoaşterea condiţiilor în care au generat afecţiunile şi sechelele acestora. Măsurarea reprezintă atribuirea de valori anumitor parametri. medicul specialist. au constituit fundamentul pentru stabilirea priorităţilor şi direcţiilor programului recuperator prin kinetoterapie. în care discuţiile cu aparţinătorii şi celelalte persoane implicate.6. Metoda observaţiei În cercetarea de faţă am folosit metoda observaţiei sistematică. Metode de măsurare (explorare. receptivitate. creind astfel condiţii favorabile decalării informaţiilor obiective legate de subiecţi şi de perspectivele evoluţiei acestora. olfactiv). care a constat în stabilirea istoricului şi evoluţiei bolii. posibilităţi de executare şi eficienţă a programelor de kinetoterapie aplicate. evaluare şi recuperare). Aplicate constant ele au reprezentat şi metode concrete de cuantificare a nivelului 19 . când la observaţie iau parte şi alţi analizatori (tactil. condiţia obiectivării fiind măsurarea diferiţilor parametri ai subiecţilor supuşi cercetării. cum ar fi investigaţiile somatoscopice şi funcţionale. 3. evoluţia dinamică a subiecţilor. Aceşti indicatori trebuie urmăriţi în dinamica lor: goniometria. modificări faţă de parametrii normali. în care notarea diferitelor variabile s-a realizat cifric.3. Metoda a fost folosită în scopul cunoaşterii subiecţilor în dinamica evoluţiei lor.reactivitatea psihică şi mentală. urmărind obţinerea unor informaţii noi privitoare la modificările determinată de boală în comportamentul motor şi general al subiecţilor: simptomatologie. Principalele aspecte pe care le-am observat au fost: . testingul muscular şi celelalte teste aplicate în cercetarea de faţa. Am utilizat metoda sub două forme: - anamneză.Metoda anchetei face parte din metodele cercetării complexe. dar sunt cazuri. 3. .mişcările diferitelor segmente.integrarea în viaţa socială.aspectul tegumentelor şi ţesutului subcutanat. Importanţi au fost şi indicatorii cantitativi şi calitativi care se observă şi se evaluează. Cercetarea ştiinţifică este un demers care urmăreşte obiectivitatea tuturor momentelor sale.postura întregului corp în repaus şi în dinamică şi apoi în relaxare după fiecare exerciţiu.4. iar graficele reprezentând aspectul calitativ. observaţia se realizează vizual. ocupând un loc important în obţinerea informaţiilor necesare. .

etc. anchiloze. tulburările circulatorii.evolutiv şi un punct de reper pe baza căruia programele au suferit modificări în sensul suplinirii cu mijloace şi metode din ce în ce mai complexe. Examinarea pielii si a ţesutului subcutanat Examenul vizual. putându-se detecta fie o hiperestezie superficială. • Sensibilitatea. granulaţia şi relieful. Prin studiul comparativ se poate recunoaşte fie o diminuare a grosimii (atrofie). În activitatea experimentală desfăşurată s-au efectuat două testări (una iniţială şi alta finală). Examinarea ţesutului muscular • Examinarea vizuală. eczeme. negi. • Palparea. • mobilitate în: flexie (pasivă/activă). forţa musculară. În mod normal. prin comparaţie (existenţa unui edem poate masca pierderea de volum muscular). • depistarea modificărilor de consisteţă a ţesuturilor moi: hipotonie musculară. • Aspecte patologice: tendinta hemoragică (purpura. pierderilor de substanta. aspectul lor dând indicaţii asupra troficităţii. şi s-au luat în considerare: aspectul radiologic. • Mobilitatea. Palparea muşchilor ne-au dat informaţii asupra urmatoarelor aspecte: 20 . fanerele. • mobilitatea anormală (laxitate sau ruptură ligamentară sau osoasă). băşici. ulceratiilor. • Grosimea. • Aspecte patologice. în legatura cu alte alterări structurale. trădează tulburări de vascularizaţie. • Palparea. a permis aprecierea unei amiotrofii. Încadrul evaluării prin palpare s-a stabilit: • temperatura tegumentelor. mobilitatea articulară. înainte-înapoi. lateralitatea. fie o creştere (hipertrofie) datorată grosimii stratului cornos sau a stratului adipos. S-a urmărit depistarea cicatricilor. O temperatură cutanată crescută poate fi un semn inflamator. pielea este suplă dar fermă şi rezistentă la palpare. papule. a permis să se aprecieze: temperatura. durerea. micoza. Pielea umeda. redori articulare. vergeturilor. retracţie tendinoasă. • Umiditatea. edemelor. sensibilitatea la ciupire. S-a testat. acneei. infiltratelor. Ea poate fi diminuată în cazul artritei sau a cicatricilor. pielea uscată sau pielea grasă a impus anumite tehnici de masaj. iar o temperatură scazută. miozite calcare. escarelor. • Consistenţa şi elasticitatea. sau crescută în unele afectiuni ale fibrelor elastice. vezicule. iar după deformare are posibilitatea de a-şi relua forma iniţiala. erupţii). a avut în vedere urmatoarele aspecte: • Culoarea. mai ales la nivelul extremitatilor. mai ales. infecţii. cuperozei. fie o durere mai profundă.

periostul şi uneori micile burse seroase.Sinoviala. în procesele inflamatorii şi de retracţie sau în mod mai localizat la nivelul unei insertii. care apar frecvent la nivelul anumitor muşchi în nevralgiile sciatice. Palparea a urmărit identificarea unei zone dureroase care poate fi tratată prin masaj sau recunoaşterea tuturor modificărilor care pot constitui contraindicaţii ale masajului. . Palparea este util completată prin punerea în tensiune pasivă a ligamentului. cu etiologii diverse. ne-au dat informaţii asupra caracteristicilor fenomenelor dureroase. induraţii. volumul. . Acolo unde a putu fi palpată. Durerea vie stârnită de presiunea pe punctul de inserţie semnalează o tenoperiostită de inserţie (durerile asociindu-se cu cele ale muşchilor).Volum. stări inflamatorii (miozite). ruptura musculara. S-a putut evidenţia atrofii sau hipertrofii. hipertonie. de la o zi la alta. • Rupturi. au dat informaţii despre poziţia spontană (antalgică sau prin deformare). nuclei de osificare (miozita osifiantă). cvadricepsul. Examinarea articulaţiilor • Convorbirea cu subiectul. Rupturile nu sunt de obicei percepute deoarece sunt înecate în revărsatul local.Capsula. . capsula poate apăre durerea. Rupturile ce puteau surveni în urma traumatismelor sau a tenosinovitei şi se însoţesc cu impotenţa mai mare sau mai mică în funcţie de caracterul complet sau parţial al rupturii. s-au putut decela: hipertonii.Sensibilitate. Creşterea producţiei de lichid sinovial poate fi detectată prin perceperea bombării fundului de sac sinovial şi creşterea tensiunii sinovialei. cervico-brahiale. putând fi dureroase dacă se asociaza cu o stare inflamatorie sau cu o contractură. mai mult sau mai puţin. Cauza reala a unei dureri musculare poate fi chiar la nivelul muşchiului. a sistemului nervos sau a viscerelor. . cu elasticitatea pierdută parţial sau total. a urmărit durerile inserţiei. dar cel mai frecvent la nivel osteo-articular. Examinarea tendoanelor • Palparea. putând fi considerate în limite normale. la palpare ansamblul muşchiului aparând foarte tare. După ce i s-a cerut pacientului să efectueze mişcări şi după ce s-a mobilizat pasiv articulaţia. solearul. În afara variaţiilor individuale. • Palparea. fesierul mijlociu. Durerile inserţiei ligamentare atrag atenţia asupra faptului că în afecţiune este inclus. crurale. de la o regiune la alta.Interlinia articulară. aponevrozita. .. • Examinarea vizuală. ea se poate alatura altor probleme ca: infiltrate. sunt cel mai frecvent afectaţi. hematoame etc. muşchii paravertebrali. fibroze. alte probleme ca: hematoame. s-a procedat la palparea diverselor elemente: .Ligamentele. în mod difuz. S-au utilizat următoarele metode de măsurare: 21 .Tonus.

• circumferinţa articulară (drept/stâng). a articulaţiilor acromioclaviculare şi sternoclaviculare. • în evaluarea staticii şi mersului s-au luat în calcul: . Se va acorda atenţie la eventualele retracturi musculare. mai ales când există redori articulare.20° 2: limitare de 30°. Tendinita lungii portiuni a bicepsului este demonstrată cu uşurinţă prin palparea tendonului deasupra părţii anteromediale a capului humeral. de tip inflamator. Bilanţul articular: Bilanţul articular este un bilanţ standard. Urmează palparea tonusului muscular a claviculei.mersul. 1: apare doar la mişcări forţate.staţiunea unipodală. 1: limitare de 10° . În mod special trebuie efectuat cu prudenţă la nivelul articulaţiilor. • evaluarea prin palpare s-a stabilit temperatura tegumentelor • bilanţul articular. . • bilanţul muscular.urcarea şi coborârea scărilor. • durerea: • • • • 0: absentă. 3: limitare peste 50°. Redoare articulară: • • • • 0: amplitudine normală. 2: spontană. 9) 22 . Amplitudinea normală a mişcărilor în toate articulaţiile se evaluează prin goniometrie. Amplitudinea mişcărilor normale în articulaţia umărului După ce a fost eliminată ca sursă a durerii coloana cervicală. Semnele de „impingement” sunt prezente în cazul unor leziuni ale coifului rotatorilor şi constau în apariţia durerii la flexia sau rotaţia internă pasivă a braţului în adducţie şi flexie (fig. se testează apoi amplitudinea mişcărilor active de flexie şi abducţie. 3: importantă cu insomnie şi impotenţă funcţională majoră. căutându-se asimetria osoasă şi conturul muscular. . Sensibilitate la palparea părţii anterolateralea capului humeral este adesea găsită în leziunile coifului rotatorilor. examinare umărului începe cu inspecţia.

Amplitudinea mişcărilor de fiexie. rotaţie externă trebuie măsurată prin goniometrie. abducţie.. Amplitudinea normală a mişcărilor în articulaţia şoldului: 23 . Diminuarea amplitudinii rotaţiei interne este un semn precoce de artroză (fig. rotaţie internă. extensie.. 2). (Cordun M. 2004) Semnele de „impingement” sunt prezente în cazul unor leziuni ale coifului rotatorilor şi constau în apariţia durerii la flexia sau rotaţia internă pasivă. Testarea mobilităţii umărului în rotaţie internă şi externă şi a semnului de impingement (Albu C.Fig. 1999) Testarea mobilităţii şoldului. 9.

Testul sertarului investighează integritatea ligamentelor încrucişate.Măsurarea atrofiei musculare se realizează cu ajutorul bandei metrice. 10. Examenul fizic al genunchiului localizează durerea la genunchi şi în compartimentul specific afectat. ). . Se realizează mişcări de rotaţie. SD). . kinetoterapeutul plasează o mână pe patelă. Testarea mobilităţii şoldului (Albu C. (Balint T. Testarea mobilităţii şi stabilităţii ligamentare a genunchiului (Albu C. Sportivul flexează gamba. în timp ce cealaltă se plaseaza pe faţa latero inferioară a coapsei. durere.Fig. b – testarea stabilităţii ligamentare în plan frontal (lateralitate medială. 2004) Dintre testele de mobilitate a genunchiului menţionăm: . acoperind articulaţia genunchiului. 24 .Testul pentru ligamentele colaterale .Testul rotaţiei tibiale se realizează cu sportivul în poziţie de supinaţie cu membrul inferior flexat. LM). se împinge medial. & colaboratorii. . LLI. 2004) Testarea stabilităţii genunchiului. Pentru ligamentul colateral medial se fixează glezna de către kinetoterapeut cu o mâna. încercând şi abducţia membrului inferior de către pacient.sportivul se găseşte în supinaţie cu ambele membre inferioare extinse. cealaltă mâna se plasează pe gleznă.. d – testarea stabilităţii rotatorii (sertar (S) rotator intern (RI) şi extern (RE)). cu mare atenţie la cracmente. Fig. 11. Stabilitatea ligamentară este cercetată în plan mediolateral şi anteroposterior: a – mecanism de entorsă internă cu lezarea ligamentului lateral intern. c – testarea stabilităţii ligamentare în plan sagital (sertar direct. mişcarea este limitată. masurând circumferinţa coapselor bilateral. în timp ce kinetoterapeutul plasează ambele mâini înconjurând articulaţia genunchiului (policele alăturate pe tuberozitatea tibiei şi restul degetelor în spaţiul popliteu) realizând uşoare mişcări anterioare şi posterioare. 2007) Se apreciază în principal valoarea flexiei active şi pasive a genunchiului (fig..

dar numai dacă a fost suprimată gravitaţia. Prin acesta am încercat să evaluăm următoarele aspecte caracteristice mersului: lungimea pasului (lungimea pasului unilateral al membrului inferior: s-a măsurat interiorul acropodion (punctul interior al piciorului. 3 = mişcarea poate fi executată complet.aşezarea pe acesta. Testul de evaluare a mersului “Ridică-te şi mergi” ce se compune din următoarele faze: . • mers cu spatele. cu greutatea corpului egal distribuită pe ambele picioare) şi punctul pterion (piciorul anterior). dar această contracţie este incapabilă să mişte segmentul chiar în poziţii facilitatoare. poziţia trunchiului în timpul deplasării. Am folosit scala de evaluare cu cotaţia Forţa de la 0 la 5. distanţa între membrele inferioare (distanţa dintre membrele inferioare. poziţia membrelor superioare în timpul deplasării. care s-a măsurat între cele 2 pterioane (punctul posterior călcâiului. Evaluarea tipurilor de mers: • mers în lateral (în direcţia membrului afectat şi invers). . chiar contra gravitaţiei. se prinde cu 2 degete recesul suprapatelar.Semnul de rotula care dansează. cu greutatea corpului egal distribuită pe ambele picioare). abducţia.ridicarea de pe scaun .deplasare 3 -5m . circumducţia. 2 = contracţia musculară poate mobiliza segmentul pe toată amplitudinea. 1 = se simte la palpare mişcarea tendonului muşchiului sau chiar se poate observa o uşoară tremurătură (contractură) a muşchiului. când subiectul este în ortostatism. apoi se exercita o presiune uşoară pe rotulă. adducţia. 4 = forţa de contracţie a muşchiului poate învinge nu numai gravitaţia. 5 = forţă musculară normală. când subiectul este în ortostatism. .întoarcere 360 de grade . referindune la diferenţierea sincineziilor. 25 . se percepe o rezistenţă fluctuentă. poziţia corpului în timpul ridicării/coborârii. Studiul mobilităţii se efectuează punând pacientul să facă anumite mişcări: să efectueze flexia. poziţia membrelor superioare în timpul ridicării. rotaţia. . .revenire în dreptul scaunului .menţinerea ortostatismului câteva secunde . 0 = lipsa oricărei contracţii musculare. . corespunzător degetului I sau II. unghiul de flexie al membrelor inferioare.. cu valori cuprinse F0 . se înregistrează în caz de hemartroză recentă.F5. ci şi o rezistenţă moderată. extensia. Testing muscular: Forţa musculară care ne interesează în reeducare este analitică.

subiectul nu prezintă deviaţii sau căderi. cu braţele încrucişate pe piept se cronometrează cât poate să îşi ţină echilibrul (30.6. p. hematom sau contuzie simplă.240).150 sec. 3. Din ortostatism ca la Romberg.6. prelucrării şi reprezentării grafice a datelor Concomitent cu cercetarea propriu-zisă. 3. prin depistarea redorii articulare la nivelul genunchiului .6. dar cu ochii închişi. Este uşor de făcut.într-un picior. pierderea sau încercările de menţinere a echilibrului. Se execută cu ochii deschişi şi închişi. Se va stabili dacă a existat un episod traumatic antecedent şi dacă el s-a soldat cu o fractură.. din lateral. poziţii ale subiecţilor. pe bazin. cu ochii închişi sau deschişi. membrele superioare pe lângă trunchi sau orientate în plan anterior (coatele extinse). membrele inferioare apropiate. p. în spate.În mod normal. în spate. din lateral şi apreciem stabilitatea. ca la Romberg. Testul “Brânciului” – se execută în 2 moduri: 1. s-a efectuat şi înregistrarea fenomenelor studiate şi consemnarea rezultatelor obţinute.). CONŢINUTUL (MEDODOLOGIA) INTERVENŢIEI PRIN MASAJ ŞI TEHNICI KINETICE Diagnostic clinic. cât şi mersul în timpul unor sarcini motrice uzuale. În urma adunării tuturor datelor necesare la începutul cercetării şi a aplicării programului de kinetoterapie am folosit în final metoda grafică pentru a scoate în evidenţă cât mai clar nivelul de la care s-a pornit cu fiecare pacient şi evoluţia ulterioară. Din ortostatism. am folosit fotografierea. p. (Cordun M. surprinzând o serie de imagini reprezentând trăsături. 2007. . posturi.7. 210). aplicăm scurte împingeri neanunţate subiectului la nivelul sternului.. (Balint T. Metoda înregistrării.Anamneza. 3. şi anume: Testul echilibrului în sprijin unipodal . Este importantă data accidentului şi felul 26 . în anumite momente clin timpul tratamentului de recuperare. luxaţie. entorsă. aplicăm scurte împingeri neanunţate subiectului la nivelul sternului. (Balint T. Se poate complica flectând genunchiul. 240). 2009. Se apreciază timp de 60 de sec. Testul de mers Tinetti evaluează atât echilibrul. (redresările) prin oscilaţii excesive sau prin păşire. Pe baza acestuia am dezvoltat 3 tipuri de interpretări ale testului clasic de evaluare a mersului. Tehnici moderne ele înregistrare folosite în decursul cercetării Ca metode obiective de susţinere a conţinutului cercetării şi prezentare a lucrării. ruptură tendinoasă sau ligamentară.• urcarea scărilor. caracteristici. 2. 2007. pe bazin. Testul Romberg – investighează echilibrul în poziţia stând.5..

. Dintre semnele subiective. Cercetarea atentă a unor semne poate evidenţia nu numai ruptura de menisc dar şi sediul ei. când predomină tulburările circulatorii. urmând unei miscări bruşte de rotaţie a gambei cu durere vie şi senzaţie de trosnitură.recuperarea forţei musculare şi a stabilităţii articulare. se va stabili data de la care mişcările articulare au început să fie mai restrânse şi intensitatea durerii la tentativa mobilizării articulaţiei. Metodologia intervenţiei Programul de recuperare a fost diferit în funcţie de stadiul fiecărui pacient. fi leziunea cornului posterior.Semne clinice subiective şi obiective. relatată de pacient. în poziţie de flexie. Alteori este prezentă doar o hidartroză şi durere la nivelul interliniei articulare interne. precum şi tratamentul urmat. realinierea articulară. pentru afecţiunile netraumatice. . De asemenea şi în această situaţie există si o serie de semen care localizează leziunea fie la nivelul cornului anterior al meniscului. Dacă articulaţia este complet blocată (ankiloză). percum şi programul de exerciţii propriu-zis.asuplizarea ţesuturilor moi şi mobilităţii articulare.debutul fenomenelor se face prin apariţia unui blocaj articular tipic. tot în scopul combaterii edemului şi pentru a mări fluxul circulator la nivelul membrului inferior s-a folosit metoda Burger. alte ori el rămâne în poziţia de flexie. edemul şi durerea. apare de regulă durerea de mare intensitate la orice tentativă de a mobiliza articulaţia peste o anumită amplitudine. dar mişcarea devine imposibilă. precum şi impotenţa funcţională. fie pe cornul posterior. .lui. pot fi sistematizate astfel: 27 . . De asemenea. Accidentul iniţial de cele mai multe ori. Principalele obiective de atins în recuperarea genunchiului sunt: . Durerea este localizată de obicei în exterior dar nu este exclus să fie şi în zona internă. Ruptura meniscului extern . . Pentru stadiul II s-a utilizat tehnicile de masaj şi kinetoterapia individuală folosind tehnicile de mobilizare şi decoaptare. spontan. De asemenea. Mijloacele care se utilizează pentru atingerea acestor obiective.combaterea durerii si a procesului inflamator.prevenirea si combaterea tulburărilor vasculare si a circulaţiei.30º faţă de planul patului. . incomplete şi mai dese în extensie decât în flexie. Astfel în stadiul I.ameliorarea tonusului muscular. fie pe cornul anterior al meniscului.întâmpină mai multe greutăţi de diagnostic clinic deoarece prezintă numeroase variaţii morfologice.recâstigarea stabilităţii bipodale şi unipodale şi siguranţei în mers. blocajele sunt mai rare. s-au utilizat posturările antideclive cu membrele ridicate la 25 . . Ruptura meniscului intern . De obicei blocajul este reductibil. durerea dispare.prevenirea şi combaterea poziţiilor vicioase.

Foto 1. Foto 3. contribuind la recuperare. Masajul gambei Foto 4. Masajul coapsei Masajul coapsei: masajul genunchiului operat s-a adresat la început musculaturii coapsei (foto 2) şi gambei (foto 3) datorită hipotrofiei musculare în timpul imobilizării în aparat gipsat. Repaus articular Foto 2. iar presiunea intraarticulară scade (foto 1). asupra capsului ligamentare care uneşte cele trei oase: femurul. După aceasta s-a trecut la masajul propriu-zis al articulaţiei genunchiului (foto 4). tibia şi rotula. Asupra acestor regiuni ce se aplica manevrele de netezire şi framântare.35°) susţinut de o pernă. care au rol tonifiant major.Etapa I Pentru combaterea durerii şi a procesului inflamator: Repaus articular – s-a obţine în poziţia de repaus articular – decubit dorsal genunchiul flectat usor (25°. Kinetoterapeutul trebuie să respecte partea superioară a coapsei. triunghiul Scarpa. Masajul genunchiului 28 . În această poziţie capsula articulară şi ligamentele sunt relaxate.

a scăzut greutatea corporală. . Foto5.Mobilizare activă executată de pacient.Mobilizări ale rotulei.17). 12) (3 serii X 10 repetări). lateral şi sezând cu gamba în afara planului de sprijin. lateral şi dreptul femural). . a tricepsului sural.Pentru realizarea stabilităţii membrului inferior: .Tracţiuni blânde sau telescopări repetate pentrut creşterea rezistenţei ligamentelor. şezând sau stând pe piciorul sănătos încă din perioada de imobilizare şi post imobilizare (foto 10) (4 serii X 10 repetări). izotonice. 8).Exerciţii active şi pasive de flexie şi extensie ale genunchiului traumatizat. cvadricepsului. . din decubit dorsal şi ventral (foto 11. corespunzator genunchiului afectat din decubit dorsal şi ventral (foto 16. . care constituie baza kinetoteraoiei recuperatorii pentru redorile articulare post-traumatice. 29 . din poziţiile culcat. Mobilizări ale rotulei Foto 6. s-a evitat mersul pe teren cu denivelări. Etapa II Exerciţii de creştere a forţei tuturor muşchilor ce au participat la stabilizarea genunchiului prin exerciţii izometrice (foto 7.Exerciţii izometrice cu intensitate medie pentru genunchiul lezat din oră în oră. . dar durata mare (din poziţia decubit lateral pe cu gamba în afara planului de sprijin stând cu genunchiul uşor flexat pentru vastul median. sezând sau stând pe piciorul sănătos. a tensorului fasciei lata (3 serii X 10 repetări). Tracţiuni • s-au respectat regulile de igienă a genunchiului.Exerciţii active de rotaţie internă şi externă din articulaţia coxofemurală. .Exerciţii active şi cu rezistenţă progresivă pentru toate articulaţiile sănătoase ale corpului din poziţia culcat.Exerciţii active şi cu rezistenţă progresivă pentru articulaţiile gleznei şi şoldului membrului inferior corespunzător genunchiului afectat. în deosebi pentru membrul sănătos. din decubit dorsal şi ventral. . Exerciţiile izometrice s-au aplicat cu precădere musculaturii extensoare a genunchiului cu încărcătura medie.

Flexii. Exerciţii active. 12) (3 serii X 10 repetări) Foto 11. 12. abducţii.Foto 7. Foto 9. active cu rezistenţă la nivelul ischiogambierilor (foto 11. Exerciţii izometrice Foto 8. active cu rezistenţă la nivelul ischiogambierilor . circumducţii din CF cu genunchiul exerciţii active. Flexia gambei pe coapsa întins - Foto 10. abducţii.flexii.flexia gambei pe coapsa prin alunecare pe planul mesei (4 serii X 10 repetări). Flexii/ extensii ale articulaţiilor gleznei . foto ) (4 serii X 10 repetări) 30 . circumducţii din CF cu genunchiul întins (mişcare activrezistivă.

. . exerciţii pasive – active şi active ajutate. exerciţii gestice: păşire peste obstacole. ridicarea piciorului pe o treaptă şi flexia gambei pe coapsă prin exercitarea unei uşoare presiuni pe suprafaţa plantară (2 serii X 8 repetări).coborârea treptelor 31 . urcarea. Urcarea.mers cu baston din a 10-a zi de la scoaterea aparatului gipsat. Foto 14. Foto 13. joc de gleznă cu sprijin circa 60%. Pentru creşterea amplitudinii articulare mobilizări ale rotulei în sens longitudinal şi transversal (foto 5 ). după săptămâna a 3-a s-a început urcatul şi coborâtul scărilor. extinse cu rularea piciorului . Flexii. Păşire peste obstacole Foto 15.coborârea treptelor (foto 14. piciorul operat în sprijin 60%.din aşezat flexia şi extensia genunchiului cu ajutorul unei patine pentru alunecare (3 serii X 10 repetări) (foto 13).din stând ridicări pe vârfuri. 15).

Pentru antrenarea forţei: exerciţii active. Exerciţii active asistate cu rezistenţă progresivă Prin masaj şi tehnici kinetice. Foto 16. s-au prevint şi s-au combătut: • aderenţele. artrite şi artroze) care limitează mişcările normale. • cicatricile vicioase . izometrice din diferite poziţii. active cu rezistenţă. exerciţii cu benzi elastice. exerciţii active asistate. exerciţii active asistate cu rezistenţă progresivă ajustată zilnic . reumatism. 32 . exerciţii cu ajutorul scripeţilor. Exerciţii active Foto 17. retracţiile. • depozitele patologice periarticulare şi alte urme ale accidentelor şi bolilor articulare (traumatisme.

Evaluarea mobilităţii articulare indică o tensionare a a tendonului.1. ajungându-se pâna la dispariţia ei. Astefel testele efectuate la început puteau pune în evidenţă o serie de rezultate pozitive fapt ce punea în evidenţă disfuncţionalităţile de la nivelul genunchiului. nr. în urma scoaterii aparatului gipsat. Înregistrarea amplitudinilor de mişcare pentru articulaţia genunchiului Mişcarea FLEXIE EXTENSIE ABDUCŢIE ADDUCŢIE ROTAŢIE INTERNĂ ROTAŢIE EXTERNĂ Evaluarea iniţială 100 120 150 150 120 250 33 Evaluarea finală 900 150 200 200 180 300 . În urma testării bilanţului funcţional global am putut depista care sunt mişcările ce limitează mobilitatea globală a genunchiului: flexia şi extensia. costituind cheia diagnosticării. la evaluarea finală s-a putut constata diminuarea durerii. efectuate la diferite grade de tensiune ale muşchilor şi în diferite grade de amplitudine articulară. Aceste teste au fost executate contra rezistenţei manuale şi au pus în evidenţă durerea în mod selectiv. o instabilitate rotuliană transversală cu o atitudine în valg a axei femuro-tibiale cu un deficit functional major. Folosind o serie de teste izometrice de evaluare a genunchiului dureros. îmbunătăţirea amplitudinii articulare şi a forţei. Iniaţiale B.1. Tab. durata 50 . Programul kinetoterapeutic aplicat timp de 7 luni cu 3 întâlniri pe sâptămână. Vârsta 58 Diagnostic clinic Luxaţie anterioară genunchi Pacient în vârstă de 58 de ani. la final au fost înregistrate rezultate negative.I. stabilităţii şi rezistenţei musculare. în urma unui accident de maşină a suferit o luxaţie anterioară de genunchi. Dacă la evaluarea iniţială pacientul prezenta dureri intense la testări. cu ruptură de ligament încrucişat anterior ce a necesitat o perioadă de imobilizare gipsată timp de 4 săptămâni. genunchiul prezintă un pseudoblocaj rotulian în extensie.CAPITOLUL 4: REZULTATELE CERCETĂRII ŞI INTERPRETAREA ACESTORA 4. am putut stabili diagnosticul diferenţial de depistare a sindromului dureros. PREZENTAREA ŞI ANALIZA DATELOR Ca urmare a studiului constativ ce s-a desfăşurat pe o perioadă de 6 luni sa putut demonstra eficienţa masajului şi a tehnicilor kinetice în ameliorarea redorilor articulare posttraumatice.60 minute a urmărit ameliorarea durerii în timpul mişcărilor. Clinic.

nr. Dinamica evoluţiei forţei musculare 34 .2.5 2 1.5 3 2.5 0 Testare iniţială Testare finală Graficul nr.90 80 70 60 50 40 30 20 10 0 Flex Ext Abd Add RI RE Testare iniţială Testare finală Graficul nr. Înregistrarea forţei musculare Grupele musculare principale Cvadricepsul Fesierul mare Fesierul mic şi mijlociu.2. tensorul fasciei lata Ischiogambierii Evaluarea iniţială F2 F3 F2 F2 Evaluarea finală F4++ F4++ F3 F3 4 3.5 1 0.1 Dinamica evoluţiei amplitudinilor de mişcare Tab.

3.5 1 0.5 2 1. Dinamica evoluţiei conform scalei de evaluare a mersului Evaluarea tipurilor de mers Tab nr.Evoluţia şi dinamica după „Scala de evaluare a mersului” 3 2 initial 1 intermediar final miscare coxofemurala extensia cotului in extensia umarului in sincronizarea atac inaintarea capului in abductia umarului in initierea pasului continuitatea pasului miscare genunchiului flectarea trunchiului lungimea pasului simetria pasului atacul cu calcaiul 0 calca-brat in mers in mers Grafic nr. 3.1 Mers cu spatele 35 Evaluar e iniţială 3 2 3 2 2 Evaluare finală 1 1 2 1 1 Testare iniţială Testare finală Coborâre in mers mers mers mers mers .5 0 Mers lat. Evaluarea tipurilor de mers Tipul de mers Mers lateral (în direcţia membrului afectat) Mers lateral (în direcţia opusă membrului afectat) Mers cu spatele Urcarea scărilor Coborârea scărilor 3 2.

5 0 testarea durerii iniţială testarea durerii finală spontană absentă Graficul nr. 1 T.5 Dinamica evoluţiei evoluţiei durerii Legendă: • 0: absentă.4 Dinamica evoluţiei tipurilor de mers Testul pentru echilibrul static Tabelul nr. 3 Testare iniţială Testare finală Graficul nr.5 0 T.5 1 0. Eval.5 Dinamica evoluţiei echilibrului static 2 1. iniţială finală Testul unipodal 3 2 Testul Romberg 2 2 Testul “Brânciului” 3 2 Activitatea 3 2. 36 . • 1: apare doar la mişcări forţate. Testul pentru echilibrul static Eval. 4. • 2: spontană. de tip inflamator.Graficul nr.5 1 0. 2 T. • 3: importantă cu insomnie şi impotenţă funcţională majoră.5 2 1.

atingând o valoare aproape de forţa maximă. observându-se progresia diferenţiată a parametrilor mersului: . astfel: Din graficul nr. Din graficul nr. Se remarcă o evoluţie foarte bună a muşchilor flexori şi extensori. rotaţia intern şi externă a genunchiului iar pentru abducţia şi adducţia şoldului valorile rămân constant aceleaşi la testarea finală ca cele de la testarea iniţială. Din graficul nr. 2.2.valorile înregistrate pentru sincronizarea atac călcâi-braţ au prezentat o menţinere pe parcursul celor trei etape de evaluare. aproape de normalitate se observă la nivelul parametrilor: continuitatea pasului.1 se constată o evoluţiei a amplitudinii de mişcare pentru pentru flexia. . 5. abducţia umărului în mers. . extensia cotului şi umărului în mers. Din graficul nr. înaintarea capului în mers.o evoluţie foarte bună. sincronizarea atac călcâibraţ. 4. prin evoluţia tuturor celorlalte componente prezentate până acum. la cea finală observăm o evoluţie evident pozitivă. flectarea trunchiului în mers prezintã aceleaşi valori la testarea iniţialã. evoluţia echilibrului static este şi ea într-o notă favorabilă ceea ce se impunea de altfel. INTERPRETAREA REZULTATELOR În continuare se impune interpretarea rezultatelor prezentate anterior. mişcarea genunchiului în mers. . urmând ca evoluţia acesora să fie observată spre etapa finală de evaluare. În graficul nr.iniţierea pasului. lungimii pasului. Remarcăm mersul în lateral în direcţia membrului afectat care faţă de testarea iniţială. evoluţia forţei musculare este pozitivă pentru toate grupele musculare specifice articulaţiei genunchiului.valorile înregistrate pentru lungimea pasului şi mişcarea genunchiului în mers au scăzut progersiv cu o unitate de la testarea iniţială spre cea finală.4. simetria pasului. mişcarea coxofemurală în mers. 3 este prezentată evoluţia aspectelor calitative ale mersului. evaluarea tipurilor de mers înregistrează modificări în sensul diminuării în special a durerii dar şi a posibilităţilor de efectuare a mişcărilor. extensia. 37 .

2. redorile articulare sunt combătute. 4. fapt pentru care determină creşterea mobilităţii articulare. reduce aderenţele şi combate redorile articulare. 38 . selectate. Realizarea unei evaluări cât mai exacte şi mai complete contribuie la stabilirea cu certitudine a diagnosticului funcţional urmând apoi găsirea acelor mai eficinete tehnici şi metode care să permită o recuperare rapidă postimobilizare. CONCLUZII Lucrarea de faţă reprezintă o încercare de a stabili câteva tehnici şi metode de recuperare a pacienţilor cu redori articulare postimobilizare care să ducă la eficientizarea recuperării.CAPITOLUL 5. asamblate şi aplicate în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte. 5. obţinându-se unghiurile funcţionale de mişcare. Masajul terapeutic şi tehnicile kinetice redau supleţea ţesuturilor. articulaţia îşi redobândeşte întreaga amplitudine de mişcare astfel. contribuie la diminuarea redorilor articulare post imobilizare. circulatorii şi trofice. Masajul oferă importante efecte analgetice. Datorită efectelor benefice ale masajului şi a tehnicilor kinetice. 3. iar rezultatele obţinute în urma cercetării ne permit să tragem următoarele conclizii: 1. Introducerea în programul complex kinetoterapeutic a masajului şi a tehnicilor kinetice cât mai precoce.

Traumatologie et rééducation-Biomecanique.. Ed. Nica. Algoneurodistrofia. Paideia. Bazele teoretice si practice ale kinetoterapiei. Paris. 20.. 2001. Ionescu. Sbenghe. 2009. 2002. Z. Mârza. 1981. 15.. 19. 2.. metode. Curs studii de licenţă în: kinetoterapie şi motricitate specială şi terapie ocupaţională. Bucureşti. principes thérapeutiques. Plas. 1998.. Kinetoterapia pasivă. C. şi Mîrţ. Editura CD PRESS. 8. Kinantropometrie. Bucuresti. Editura Plumb. aplicaţii în sport).A. Universitatea din Bacău 11. Editura Plumb. 1999. T. Masajul terapeutic. Metode speciale de masaj. 10. Bacău. Note de curs.. Medicala. Bucuresti. Ed. C.. Bucuresti.. Degeratu C. 1982. M. Ed. Kinetologie medicală. Mârza. Bucureşti.. C. Sbenghe. 5.MASSON. 9. terapeutica si de recuperare. 4.BIBLIGRAFIE: 1. Pasztai.. 2007. Mârza.. R. T. T. Recuperarea medicala a sechelelor posttraumatice ale membrelor. Ed. Mârza. Ed. Alma mater. Curs Anatomia şi biomecanica exerciţiului fizic. Bucuresti. 2009. Oradea. 2001. Mârza. Bucureşti 7. Editura Pim. Axa. V.. Iaşi. 3. D. Studiu asupra posibilitatilor de recuperare a sechelelor algofunctionale. 1994. Sbenghe. Zaharia. 14. Editura medicală. Oradea. 2004. A. Iaşi. Medicala. Medicală. Borgi. Masaj antistres. Cordun. 39 . 2009. Bazele generale ale kinetoterapiei. Masaj clasic. Ed. Editura Didactică şi Pedagogică S. 6. Albu... Masajul (procedee tehnice... efecte. Kinetoterapia în recuperarea functionala posttraumatica a aparatului locomotor. Editura All.& colaboratorii. Bacău. Evaluarea aparatului locomotor. 1992. 2012. Bacău. Bucureşti. D. 16. Med. Iaşi. Kinetologia profilactica. D. M.. Evaluare motrică şi funcţională în kinetoterapie. F. Manole L. 17. T. Editura Pim. 2005. D. Bacău 12. Univ. 1988.. A. Bucureşti. Manole. Ed. Raveica G. 18. Balint. Ed. D.. Bucuresti. Elemente de patologie a aparatului locomotor . Editura Polirom. & colaboratorii. 1983. Ed.. 1987. 13.. 1999.. Cordun.

cu ruptură de ligament încrucişat anterior. durata 50 . la evaluarea finală s-a putut constata diminuarea durerii. Istoricul bolii: Pacient în vârstă de 58 de ani. stabilităţii şi rezistenţei musculare. Folosind o serie de teste izometrice de evaluare a genunchiului dureros.I. cu ruptură de ligament încrucişat anterior ce a necesitat o perioadă de imobilizare gipsată timp de 4 săptămâni.. ajungându-se pâna la dispariţia ei. Evaluarea mobilităţii articulare indică o tensionare a a tendonului.Anexă Fişă individuală: Nume şi Prenume: B. am putut stabili diagnosticul diferenţial de depistare a sindromului dureros. Programul kinetoterapeutic aplicat timp de 6 luni cu 3 întâlniri pe sâptămână. Iniaţiale B. o instabilitate rotuliană transversală cu o atitudine în valg a axei femuro-tibiale.I. Vârsta 58 Diagnostic clinic Luxaţie anterioară genunchi 40 . Clinic genunchiul prezintă un pseudoblocaj rotulian în extensie. Astefel testele efectuate la început puteau pune în evidenţă o serie de rezultate pozitive fapt ce punea în evidenţă disfuncţionalităţile de la nivelul genunchiului.60 minute a urmărit ameliorarea durerii în timpul mişcărilor. 2012 –20 mai 2012. Diagnostic clinic: Luxaţie anterioară de genunchi. În urma testării bilanţului funcţional global am putut depista care sunt mişcările ce limitează mobilitatea globală a genunchiului: flexia şi extensia. în urma unui accident de maşină a suferit o luxaţie anterioară de genunchi. la final au fost înregistrate rezultate negative. costituind cheia diagnosticării. îmbunătăţirea amplitudinii articulare şi a forţei. Dacă la evaluarea iniţială pacientul prezenta dureri intense la testări. Data luării în evidenţă: 17 ian. efectuate la diferite grade de tensiune ale muşchilor şi în diferite grade de amplitudine articulară. Sexul: M. Aceste teste au fost executate contra rezistenţei manuale şi au pus în evidenţă durerea în mod selectiv.

realinierea articulară. ameliorarea tonusului muscular. 41 . nr. Înregistrarea forţei musculare Grupele musculare principale Cvadricepsul Fesierul mare Fesierul mic şi mijlociu. nr. prevenirea si combaterea tulburărilor vasculare si a circulaţiei. edemul şi durerea. recâstigarea stabilităţii bipodale şi unipodale şi siguranţei în mers.30º faţă de planul patului. Astfel în stadiul I. De asemenea. s-au utilizat posturările antideclive cu membrele ridicate la 25 .6. prevenirea si combaterea poziţiilor vicioase. percum şi programul de exerciţii propriu-zis. recuperarea forţei musculare si a stabilităţii articulare. tensorul fasciei lata Ischiogambierii Evaluarea iniţială F2 F3 F2 F2 Evaluarea finală F4++ F4++ F3 F3 Metodologia intervenţiei Programul de recuperare a fost diferit în funcţie de stadiul fiecărui pacient.5. asuplizarea ţesuturilor moi şi mobilităţii articulare. când predomină tulburările circulatorii. Obiectivele în recuperarea genunchiului sunt: combaterea durerii si a procesului inflamator. tot în scopul combaterii edemului şi pentru a mări fluxul circulator la nivelul membrului inferior s-a folosit metoda Burger. Pentru stadiul II s-a utilizat tehnicile de masaj şi kinetoterapia individuală folosind tehnicile de mobilizare şi decoaptare. Înregistrarea amplitudinilor de mişcare pentru articulaţia genunchiului Mişcarea FLEXIE EXTENSIE ABDUCŢIE ADDUCŢIE ROTAŢIE INTERNĂ ROTAŢIE EXTERNĂ Evaluarea iniţială 100 120 150 150 120 250 Evaluarea finală 900 150 200 200 180 300 Tab.Tab.

din stând ridicări pe vârfuri. 42 . asupra capsului ligamentare care uneşte cele trei oase: femurul. exerciţii cu rezistenţă la nivelul ischiogambierilor.Mijloacele care se utilizează pentru atingerea acestor obiective.flexia gambei pe coapsa prin alunecare (4 serii X 10 repetări). urcarea. abducţii. După aceasta s-a trecut la masajul propriuzis al articulaţiei genunchiului. • s-au respectat regulile de igienă a genunchiului. tibia şi rotula. exerciţii pasive – active şi active ajutate. s-a evitat mersul pe teren cu denivelări. circumducţii din CF cu genunchiul întins (mişcare activrezistivă) (4 serii X 10 repetări) . ridicarea piciorului pe o trepată şi flexia gambei pe coapsă prin exercitarea unei uşoare presiuni pe suprafaţa plantară (2 serii X 8 repetări). tipuri de stretching. a tricepsului sural. a scăzut greutatea corporală. iar presiunea intraarticulară scade.flexii/ extensii ale articulaţiilor gleznei şi degetelor (metatarsiene. Pentru creşterea amplitudinii articulare mobilizări ale rotulei în sens longitudinal şi transversal. Pentru realizarea stabilităţii membrului inferior : • stabilitatea pasivă: creşterea forţei a musculaturii stabilizatoare a genunchiului a celor” patru faţete”. falangiene şi interfalangiene). În această poziţie capsula articulară şi ligamentele sunt relaxate. • tracţiuni blânde sau telescopări repetate pentrut cresterea rezistenţei ligamentelor. exerciţii gestice: păşire peste obstacole. piciorul operat în sprijin 60%. pot fi sistematizate astfel: Pentru combaterea durerii şi a procesului inflamator: • repaus articular – s-a obţine în poziţia de repaus articular – decubit dorsal genunchiul flectat usor (25°.flexii. .35°) susţinut de o pernă. cvadricepsului. .din aşezat flexia şi extensia genunchiului cu ajutorul unei patine pentru alunecare (2 serii X 10 repetări). . • masajul: masajul genunchiului operat s-a adresat la început musculaturii coapsei şi gambei datorită hipotrofiei musculare în timpul imobilizarii post operator. a tensorului fasciei lata: . Asupra acestor regiuni ce se aplica manevrele de netezire şi framântare. izotonice. care au rol tonifiant major. contribuind la recuperare.coborârea treptelor. joc de gleznă cu sprijin circa 60%. Exerciţii de creştere a forţei tuturor muşchilor ce au participat la stabilizarea genunchiului prin exerciţii izometrice.

s-au prevint şi s-au combătut: • aderenţele. exerciţii active asistate cu rezistenţă progresivă ajustată zilnic . active cu rezistenţă. • cicatricile vicioase . exerciţii active asistate. • depozitele patologice periarticulare şi alte urme ale accidentelor şi bolilor articulare (traumatisme. reumatism. artrite şi artroze) care limitează mişcările normale.Pentru antrenarea forţei: exerciţii active. exerciţii cu ajutorul scripeţilor. retracţiile. 43 . izometrice din diferite poziţii. Concluziile Prin masaj şi tehnici kinetice. exerciţii cu benzi elastice.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful