P. 1
Raportul Dintre Scopurile Si Mijloacele Politice

Raportul Dintre Scopurile Si Mijloacele Politice

|Views: 19|Likes:
Published by Mariana Şalamac

More info:

Published by: Mariana Şalamac on Apr 08, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/16/2014

pdf

text

original

RAPORTUL DINTRE SCOPURILE sI MIJLOACELE POLITICE Orice relatie politicã se constituie printr-o actiune politicã, presupunând, deci, existenta

a doi poli, a cãror interactiune genereazã o relatie: agentul (subiectul) si obiectul asupra cãruia se exercitã actiunea sau inf1uenta agentului. Medierea dintre cei doi poli este datã de scop, expresie a raporturilor deterministe dintre cauzã si efect, care includ posibilitãtile de transformare a obiectului în functie de structura complexã a intereselor; motivatiilor (fizice, psihice, afective), aspiratiilor; dorintelor; idealurilor etc. Dimensiunea axiologicã si nomologicã a scopurilor, desi prioritar o problemã de filosofie politicã, îsi gãseste locul si aici, întrucât ea este mediata de conditiile si situatiile în care presiunea actioneazã raporturile dintre cauzã si efecte (rãzboaie, cataclisme, crize, rupturi revolutionare). Caracterul acestei medieri este dat de mijloace (intelectuale, tehnice, morale), care aratã posibilitãtile reale ale agentului de a influenta obiectul pentru atingerea scopului. Relatia scop - mijloace în actiunea politicã este o relatie funda-mentalã în stiintele poitice. Prin specificul sãu, ea aratã drumul lung strãbãtut de aceste stiinte în câstigarea constiintei de sine, a statutului de autonomie în ce priveste obiectul, scopul, functiile, mijloacele specifice de investigatie. Între Aristotel, pãrintele stiintei politice, care a afirmat pentru prima oarã specificul actiunii si al scopului politic, si florentinul Niccolo Machiavelli, fondatorul stiintei politice moderne, aceasta a fost consideratã în Evul Mediu ca o "ancilla theologie", o slujnicã a teologiei. Distinctia dinire politicã si moralã a fost demonstratã în mod strãlucit încã de Aristotel, atât în ce priveste natura, cât si scopurile lor. Este un fapt îndeobste cunoscut cã moralitatea individualã nu este acelasi lucru cu moralitatea publicã. Ceea ce nu înseamnã cã scopul actiunilor politice nu contine si o dimensiune implicit mora1ã: fericirea si prosperitatea comunitãtii, binele public, pacea, securitatea oamenilor. Deosebirea clinire actiunea moralã si cea politicã poate fi evidentiatã cu ajutorul a trei cupluri categoriale: intem/extem; individual/general; responsabilitate liber asumatã/obligatie pe bazã de constrângere. Morala rãspunde unei exigente interioare a constiintei si "vizeazã corectitudinea actelor persona1e dupã normele datoriei, fiecare nasumându-si pe deplin responsabilitatea propriei sale conduite". Neputând face abstractie de relatiile cu oamenii, a fi un om moral înseamnã a te recunoaste ca personalitate în oglinda identitãtii cu cejlalti. Normele actiunii morale Sunt obligatii care derivã din continutul constiintei noastre, pe câtã vreme normele comportamentului politic derivã din consimtãmântul membrilor unei comunitãti de a-1 primi ca pe o obligatie de la cei pe care i-au desemnat expres pentru aceasta (parlament, guvem, partide). Politica rãspunde unei necesitãti a vietii sociale si sociabilitatea înnãscutã a omului, ca si traiul în comun, îl obligã sã- si asume responsabilitatea peniru destinele Cetãtii. Omul politic trebuie sã se adapteze conditiilor reale; încoltit sau presat de evenimente, el nu are timp sã-si aleagã mijloacele în linistea cabinetului sãu, nici sã fie indiferent la rezultatul actiunii; el

securitatea supusilor. cu diverse medii morale. cu consecinte grele pentru conditiile dezvoltãrii moralitãtii publice. curajul.si capacitatea de dedublare si persuasiune. obsedat de principiile morale. Ce s-ar întâmpla dacã un om politic. în focul Iuptei.stere profundã a naturii umane.si. un aluat maleabil dupã pofte. Statele sunt . le-ar aplica în lupta politicã cu un adversar care vede în om un amestec de Bine si Rãu. Problema delicatã care se pune este pragul critic pânâ Ia care omul politic poate sã uzeze de alegerea mijloaceior sale si sâ le justifice în virtutea unor scopuri superioare . însã în scopul moralitâtii politice. ca orice maximã. lui îi trebuie o întelegere sigurã si rapidã a lucrurilor. fldelitatea. pedepsirea celor vinovati de acte imorale. din aceastã perspectivã. a generat interpretãri nu întotdeauna conforme cu intentiile cel or care au elaborat-o. urã. de vreme ce ele sunt absorbite si neutralizate de moralitatea superioarã pe care scopul urmãre. o cunoa. asupra cãruia a insistat atât de mult Machiavelli.ste sã o realizeze odatã cu binele public. chiar imorale. justitia.si ele. S-a uitat însã cã omul politic lucreazã cu multimi. La aceastã confuzie a contribuit si faptul cã mijloacele politice (armele luptei) sunt forta. "Salvarea adusã de ambitiosul energic nu este mai bunã decât ezitãrile prea scrupuloase ale unui print scrupulos? Iar orgoliul care actioneazã si creeazã nu este adeseori preferabil umilintei inactive?" Celebra formulã "scopul Scuzã mijloacele" a fãcut o carierã de invidiat si. iar omul politic are si el obligatii morale ca: dragostea de patrie. o perceptie realã a desfãsurãrii evenimentelor . invidij si alte scãderi ale naturii umane? Rezultatul ar fi dezastruos pentru destinul cetãtii sale. cel mai adesea el exploateazã viciile morale sau faptele culpabile. fiinte morale. mai ales. viclenia (apanajul inte1igentei practice) . atunci mijloacele întrebuintate pentru atingerea scopului pot fi indiferente din punct de vedere moral.irebuie sã convingã si sã manipuleze pentru a smulge rivalilor avantajele. care nui acelasi Iucru cu morala privatâ. . S-a presupus cã dacã scopul actiunii politice contine o dimensiune intrinsecã a moralitãtii publice.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->