UNIVERSITATEA ROMANO-AMERICANA Facultatea de Drept

Invatamant cu Frecventa Redusa

CURS DE RETORICA. SINTEZE

Lect. Dr. Robert Mihai Popescu

OBIECTIVE GENERALE:

1. Cultivarea spiritului metodic de abordare si analiza a continutului unei argumentari. 2. Formarea capacitatii de discernamant in privinta disocierii ce trebuie operata intre fondul unei probleme si artificiile folosite pentru prezentarea ei intr-o lumina cat mai favorabila.

CONTINUT:

I Introducere (timp de studiu: 4 ore) I 1. Definitia si functiile retoricii I.2Concepte de baza in retorica clasica I.3Categoriile retoricii clasice I.4 Figurile retorice I.5Tipuri de figuri

II Teoria argumentarii (timp de studiu: 3 ore) II.1 Argumentare si demonstratie II.2 Argumentare si explicatie II. 3 Argumentarea ca produs si activitate II.4 Tipuri de argumentare II.5 Indicatori verbali ai argumentarii II.6 Identificarea tezei in textul argumentativ

III. Tehnici de argumentare.

III.1. Tehnici valide de argumentare(timp de studiu: 2,5 ore)

5. ora) III. ore) III. Elemente de gandire critica (timp de studiu: 1 ora) .5 ore) III.III.3. Alti factori de care depinde calitatea argumentarii (timp de studiu: 1 ora) Sofismele si evaluarea argumentarilor (timp de studiu: 1 Procedee argumentative ambivalente (timp de studiu: 1.5 IV.4.2. Sofismele in practica argumentarii (timp de studiu: 2.

 Retorica distrage atentia – pentru a-si atinge scopurile persuasive. Figurile retorice ca elemente de baza ale stilului discursului.  Retorica descatuseaza frustrarile – cand oamenii se simt prizonieri ai unei istorii care-i transcend. Ponderea partii rationale si a partii emotionale a unui discurs. ei incearca sa-si furnizeze argumente cum ca actiunile lor au o importanta cruciala. ca premisa generala pentru abordarea tematicii centrale a cursului: analiza discursurilor. Functiile retoricii:  Retorica numeste – lucrurile se gasesc in lume fara nume. 2. a conceptelor centrale si a categoriilor acesteia. Identificarea functiilor retoricii. Plasarea retoricii in campul disciplinelor umaniste. I 1.I Introducere Obiective: 1. 3. justificare si deliberarea. Definitia si functiile retoricii Prin retorica se poate intelege atat arta “gandirii frumoase”. vorbitorul trebuie sa distraga atentia interlocutorului de la modurile alternative de a percepe situatiile. . oamenii sunt cei care confera lucrurilor nume. cat si un ansamblu de tehnici ale discursului avand ca scop primordial persuasiunea.

textul trebuie pus in valoare de un ansamblu de elemente . Genurile retorice . aspectul fizic/vestimentatia). Principalele categorii sunt: . Categoriile retoricii clasice Prin categorii. gestica.lingvistice (gramaticale. semantice) . un act de comunicare cu o intentie specifica.modele in educatia retorica. . discursul retorica nu priveste discursul in mod abstract.genul legislativ (deliberativ). ci ca pe un eveniment. intelegem atat .instrumentele folosite in analiza critica a discursului . .genul epidictic (ceremonial). Concepte de baza in retorica clasica a. In viziunea clasica a retoricii. incurajand descoperirea unor noi moduri de a vedea lumea. o adresa specifica si o adecvare situationala si contextuala.genul judiciar.non-lingvistice (mimica. b. de a gasi solutii noi la probleme vechi. Retorica deschide noi perspective.

argumentarilor Figurile retorice Figura este o schimbare rationala de sens sau de limbaj in raport cu modul obisnuit si simplu de exprimare. ii. Organizarea standard este: i. In cadrul acestei categorii. In retorica. Tipuri de figuri 1. in scopul facilitarii exprimarii poetice sau oratorice. Nu este nici macar un act optional al discursului – el este esential deoarece forma lingvistica in care ceva este comunicat este la fel de importanta ca si continutul sau. dispozitiunea – se refera la modul in care se structureaza un discurs. accentul cade pe ceea ce se spune. iii. iv. inventiunea – descrie latura argumentativa a unui discurs. Ea este o deviere de la uzul lingvistic normal. stilul nu este un simplu ambalaj.a. Figuri de sunet . nu pe modul cum se spune b. peroratia – partea finala a discursului’ c. confirmarea – regruparea probelor si combaterea concurente. exordiul – partea introductiva. naratiunea – ce cuprinde continutul propriu-zis al argumentarii. elocutiunea este strans inrudita cu notiunea de „stil”.

ironia .personificarea . de mai multe cuvinte .metafora b. Figuri semantice (figuri de stil) a.eufemismul .a. de un cuvant/expresie .vocalice .alegoria . anafora e. elipsa d. chiasmul c.apostrofa .litota . accidente fonetice 2. Figuri de constructie a.pleonasmul . anadiploza 3.metonimia .silabice .licenta . propriu-zise (obtinute prin repetare) . permutarea b.de cuvinte b.

Identificarea deosebirilor si asemanarilor dintre logica formala si teoria argumentarii. 2.hiperbola Teste de autoevaluare: 1.. analizarea principalelor tipuri de argumentare ca premisa pentru reevaluarea resurselor discursive ale studentului la drept naturii practice. Construiti un discurs folosind categoriile retoricii clasice 2. Dati exemple de figuri retorice folosite in viata de zi cu zi II Teoria argumentarii Obiective: 1. insa exista cateva deosebiri fundamentale: . propedeutice a teoriei Problematica teoriei argumentarii este inrudita cu cea a logicii. 3. Identificati figurile retorice din doua clipuri TV. Intelegerea argumentarii. 3.

pe cand in cazul argumentarilor. legaturile dintre premise si concluzii fiind mai slabe b. II. Premisele – in demonstratii. fara nici un fel de implicatii cu privire la continutul acestor propozitii  teoria argumentarii este orientata practic. premisele nu sunt controversabile.2 Argumentare si explicatie . Limbajul – demonstratiile sunt adesea formalizabile. care trebuie distinsa de explicatie si demonstratie. Argumentarile nu sunt constrangatoare. obiectul logicii il constituie relatiile formale intre propozitii. Argumentarea este o forma de rationament. avand ca obiectiv imbunatatirea competentelor argumentative. de multe ori insesi premisele sunt aduse in discutie. concluziile decurgand cu necesitate din premise. c. pe cand argumentarile folosesc cel mai adesea limbajul natural. Rigurozitate – demonstratiile sunt constrangatoare. II.1 Argumentare si demonstratie Comparatii: a.

 argumente dialogale. In functie de raportul dintre interlocutori. . II.  argumente de teza evaluativa.4 Tipuri de argumentare In functie de natura tezei. putem distinge intre:  argumente monologale. ii.  argumente de teza actionala. avem :  argumente de teza factuala. Adevarul concluziei este presupus. Premisele sunt cele care necesita lamuriri. 3 Argumentarea ca produs si activitate Argumentarea poate fi vazuta atat ca  produs (multime de propozitii structurate in premise si concluzii )  dar si ca o activitate. II. activitate sociala. activitate verbala. pe cand adevarul premiselor este pus sub semnul intrebarii. ca un act de comunicare menit formarii/schimbarii de convingeri i.Explicatia este o forma de rationament in care insa concluzia este data.

 argumentari contra. texte argumentative din care indicatorii verbali ai argmentarii lipsesc. avem:  argumentari pro. dat fiind ca) semnaleaza ca enunturile care urmeaza sunt folosite ca premise Exista. rezulta ca) sugereaza ca ceea ce urmeaza in texte reprezinta o concluzie. Indicatorii verbali ai argumentarii sunt de doua feluri:  unii dintre ei (deci.  altii (caci. pentru ca. In functie de regulile impuse asupra structurii/continutului argumentarii. II. desigur. . intrucat.In functie de atitudinea fata de teza. In asemenea cazuri. putem identifica:  argumentari libere  argumentari cu reguli prestabilite.5 Indicatori verbali ai argumentarii Textele argumentative se disting de cele neargumentative prin prezenta in interiorul lui a unor cuvinte/expresii cu functia de a marca legaturile logice dintre enunturi. bazata pe ceea ce se spune anterior in text. asadar. kegaturile dintre premise si concluzii sunt deduse din context. deoarece.

Teste de autoevaluare 1. 3. identificarea tezei nu este catusi de putin o operatie mecanica. nu se suprapune intotdeauna peste categoria garmaticala a propozitiei. demonstratii si explicatii. 2.6 Identificarea tezei in textul argumentativ Uneori. . ci presupune interpretare. deoarece argumentatorul isi precizeaza clar structura argumentativa. indicand ce le deosebeste. examinare atenta a mai multor ipoteze. Trebuie spus insa ca unitatea de baza a textului argumentativ. cat si sa sesizam legaturile logice intre enunturi. acest lucru nu prezinta nici o dificultate. In alte cazuri. Segmentati un discurs al unui politician roman in unitati logice.II. Construiti o argumentare cu teza actionala. Teza poate fi plasata oriunde in interiorul discursului. la inceput. Dati exemple concrete de argumentari. 7 Segmentarea textului in unitati logice Pentru a intelege un text argumentativ este necesar ata sa intelegem fiecare enunt in parte. enuntul. alteori o propozitie gramaticala poate contine mai multe enunturi. Uneori enuntul este echivalent cu o fraza garamaticala. la mijloc sau la sfarsit. II.

Tehnica eliminarii alternativelor la teza propusa e. Tehnica invocarii de exemple paralele d. Tehnici de argumentare.III. b. c.1. Operarea de distinctii conceptuale in chip de contraargument . Sprijinirea unei asertiuni generale pe exemple particulare ce i se subsumeaza. Tehnici: a. raportarea unui caz particular la o propozitie generala presupusa a fi admisa de auditoriu. Identificarea si evitarea erorilor de argumentare (sofismelor). Reducerea la absurd a opusului tezei i. Argumentul autoritatii g. Dobandirea unor abilitati argumentative prin invatarea de tehnici de argumentare. Tehnici valide de argumentare Prin tehnici de argumentare intelegem acea diversitate de mijloace la care pot apela argumentatorii pentru a produce schimbarea dorita in credintele sau atitudinile auditoriului. Argumentul a fortiori h. Argumente care pun in joc relatii cauzale f. 2. III. Obiective: 1.

III. Sofismele in practica argumentarii Sofismele reprezinta erori de argumentare. ce se disting de alte categorii de erori prin urmatoarele doua caracteristici: a. reprezinta sofismul prin care un argumentator furnizeaza temeiuri pentru o alta teza decat cea indicata explicit. nu factuale (erori ce tin de modul in care este sustinuta/accepata o credinta) b. chiar o eroare de ordin logic nu poate fi considerata sofism decat daca ea are un potential de a insela pe cineva (de exemplu. erorile de rationament ale unui copil nu pot fi considerate sofisme) Tipuri de sofisme: 1. sofismul prin care argumentatorul slabeste nejustificat teza pe care si-a propus sa o combata. radicalizand-o  petitio principii (sofismul circularitatii) sofismul prin care temeiurile pur si simplu .2.  tactica omului de paie. sofisme cu caracter general  ignoratio elenchi. ele sunt erori logice. Folosirea de cazuri paralele in chip de contraargument.j.

ergo propter hoc. izoland elemente ale acesteia. reprezinta folosirea unor cuvinte cu sensuri diferite intr-o argumentare.  argumentul pantei alunecoase. in loc sa o justifice.  tehnica otravirii fantanilor. in loc sa fie judecata in intregime  amfibolia. sofisme in legatura cu relatii cauzale  post hoc. sofisme de ambiguitate  sofismul accentului.repeta ceea ce se afla enuntat in teza. reprezinta anticiparea unor consecinte foarte indepartate in raport cu situatia actuala. reprezinta asumarea in intrebare a unor temeiuri lipsite de orice fundament prin anticipare a tezei 2. reprezinta scoaterea din context a unei argumentari. . reprezinta discreditarea oponentului  intrebarea cu presupozitie falsa.consta in asumarea nejustificata ca o succesiune temporala este simultan una cauzala. astfel incat sensul unui cuvant se schimba de la premise la concluzii 3.

unde si in ce scop sunt folosite. Sofismul autoritatii se intalneste: i. reprezinta sofismul prin care sunt invocate exemple fara legatura cu situatia prezenta. argumentul autoritatii (argumentum ad verecundiam)  este admisibil atunci cand un vorbitor nu dispune de argumente suficiente pentru a convinge un auditoriu si recurge la o autoritate  nu este admisibil intr-o dezbatere intre specialisti.  falsa analogie. 1. Procedee argumentative ambivalente Sunt moduri de argumentare care. reprezinta sofismul prin care concluziile sunt oferite pe baza unor premise insuficiente.pe baza unor inferente extrem de discutabile  generalizarea pripita. in functie de cum.3. acolo unde e invocata o autoritate intr-un domeniu in sprijinul unor puncte de vedere dintr-un alt domeniu . unde scopul este acela de a stabili adevarul. pot fi sau nu sofistice. III.

Argumentul ad hominem. acolo unde parerile celor mai competenti neconcordante iii. Simetric. Consta in a pretinde ca o opinie este adevarata pentru ca nu s-a putut dovedi falsa. tu quoque („si tu”) 3. arta. ca o opinie .  sofistic atunci cand se incearca sa se compromita pozitia unu orator prin invocarea unor defecte morale/fizice ale acestuia.ii. acolo unde se asteapta o concordanta intre preceptele sustinute de cineva si propria conduita. ad hominem abuziv ii. ad hominem circumstantial iii. El este  Legitim acolo unde experienta colectiva conteaza ca factor de legitimare a credintelor  Sofistic in domenii specializate ca stiinta. 4. consta in a introduce in argumentarea unei opinii consideratii privitoare la persoana de la care aceasta opinie emana. Variantele sofismului sunt: i. atunci cand este ignorat progresul cunoasterii in materie sunt 2. El este  legitim in morala. Argumentul ad ignorantiam. Argumentul ad populum (sofismul democratic) Consta in a invoca in sprijinul unei opinii faptul ca este larg impartasita in randul societatii.

acceptabilitatea punctelor de pornire – premisele intr-o argumentare nu sunt. adevarate.4. imputarea cum ca aceasta se sprijina pe un sofismeste mai grava decat ca verigile logice din cuprinsul ei sunt neconvingatoare. de regula. legaturile logice prea slabe pentru a face acceptabila teza. fara exceptie. Cu toate acestea. Sofismele si evaluarea argumentarilor O argumentare poate fi evaluata negativ chiar daca in decursul ei nu au fost descoperite sofisme. sustinute de alte asertiuni. Deoarece argumentele se desfasoara in perimetrul opiniilor. atentia la posibila prezenta a sofismelor este importanta in evaluarea critica a argumentarilor. Alti factori de care depinde calitatea argumentarii 1. e posibil ca premisele folosite in ea ca puncte de plecare sa fie contestabile. III. este oarecum prea constrangatoare. Intr-un anume sens. Uneori. ele sunt puncte de plecare absolute. ca atunci cand opinii foarte slab intemeiate sunt legitimate strict pe motivul ca nu exista dovezi puternice impotriva lor (trecandu-se sub tacere faptul ca nu exista dovezi nici in favoarea).5. argumentul este plauzibil. In alte cazuri este sofistic. III. Cerinta ca ele sa fie.este falsa pentru ca nu s-a putut dovedi adevarata. putem pretinde ca opiniile sa fie . pentru o argumentare. in formulari precum: „nu -mi cereti sa resping ceva daca nu aveti dovezi”.

acceptabilitatea este relativa la cunostintele si capacitatea de intelegere a auditoriului. acceptabilitatea legaturilor logice dintre premise si concluzii – spre deosebire de demonstratii. . Desigur. Credeti ca unele tehnici de argumentare sunt mai eficiente decat altele? De ce? 3. diversele verigi logice pot avea o forta inegala. Incercati sa argumentati o teza apeland la doua tehnici de argumentare diferite. 2. legaturile dintre enunturile unei argumentari nu vor fi nicodata constrangatoare. Teste de autoevaluare 1. 2. Identificati sofismele dintr-un discurs argumentativ al unui politician. insa forta logica a legaturii dintre capetele unui lant de inferente nu poate fi mai mare decat cea a verigii celei mai slabe. In cazul argumenteleor startificate.acceptabile.

de a chestiona presupozitiile propriilor judecati. Pentru un specialist in drept. nu se dobandeste prin studiu si exercitii de tip scolar. avand in vedere ca e posibil . inteleasa la modul general ca o disponibilitate a intelectului de functiona in mod autonom (in opozitie cu intelectul obedient). Gandirea critica. capacitatea de a gandi de sine statator nu este foarte solicitata. Ar trebui insa spus ca atat timp cat lucrurile merg pe fagasul obisnuit. Ea poate fi dezvoltata insa prin exercitii si exemple concrete. Dobandirea abilitatilor de gandire critica reprezinta o miza esentiala pentru orice intelectual.  in argumentele de tip dialogal. gandirea ritica cere ca punctele de diverenta sa fie clar identificate. Elemente de gandire critica Obiective 1. Gandirea critica nu poate fi predata/invatata prin intermediul unui curs. ca si ale altora. Este ceva pe care fiecare din noi o poseda – intr-o masura mai mica sau mai mare – o abilitate care poate fi consolidata. nefamiliare. ameliorata. gandirea critica este o prima necesitate 2.VIII. Caracteristici:  recunoasterea chestiunilor in care exista diferente de opinie si distingerea lor de cele care pot fi decise prin ratiuni demonstrative. Problematizarea si necesitatea de a cumpani sunt generate de intalnirea cu situatii noi.

disponibil de a critica nepartinitor toate opiniile. Luati un text argumentativ si incercati sa formulati o contraargumentare. sa o respinga sau sa nu se pronunte. Ati fi capabil sa renuntati la ea in lumina unor probe care o infirma. cel ce gandeste critic are disponibilitatea ca in functie de calitatea argumentarii sa accepte o teza. inclusiv cele proprii. cat si scepticismului radical.  In ipostaza de auditoriu.  Spritul critic este opus atat dogmatismului. In ce conditii? 2. Dati exemple de situatii in care v-ati exercitat abilitatile critice.  A gandi critic nu inseamna a avea cele mai bune opinii. Ganditi-va la o credinta profunda a dumneavoastra. Teste de autoevaluare: 1.  Cel ce gandeste critic are un spirit deschis.ca participantii sa fie de acord in ceea ce priveste faptele. 3.  Gandirea critica este rezistenta la manipulare. dar nu si modul de evaluare al acestora.  Cel ce gandeste critic evita certurile de cuvinte. . ci doar de a se raporta intr-un anume fel la opinii.

Stephen. Paul – Metafora vie. Aristotel. 2005 3. Bucuresti. Ed. Argumentare si gandire critica. 1984 4. 1958 . Ed Institutul European. Iasi. Ricoeur. 1998 2. Cambridge. Marc. Adam. 2005. Toulmin.Bibliografie recomandata: 1. . The Uses of Argument. Retorica elogiului si a persuasiunii. Ed. Univers. Stoianovici. Cambridge University Press. Iri. Bonhomme. Dragan. Jean-Michel . 5. Retorica. Argumentarea publicitara. Ed. Universitatii din Bucuresti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful