You are on page 1of 6

Bariere in comunicare modalitati de depasire a acestora

Desi pare simplu intelesul comunicarii este mult mai complex si plin de substrat. Comunicarea are o multime de intelesuri, o multime de scopuri si cam tot atatea metode de exprimare si manifestare. Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa detina in comun aceste lucruri. Comunicarea este aceea care asigura dispozitii intelectuale si emotionale asemanatoare, moduri similare de a raspunde la asteptari si cerinte. Exista mai multe tipuri de comunicare: Comunicarea intrapersonala- comunicarea in si catre sine. Comunicarea interpersonala- comunicarea intre oameni. Comunicarea de grup- comunicarea intre membrii grupului si comunicarea dintre oamenii din grupuri cu alti oameni. Comunicarea de masa- comunicarea primita de, sau folosita de un numar mare de oameni Scopul comunicarii este: - sa informam pe altii; - sa atentionam pe altii; - sa explicam ceva; - sa descriem; - sa convingem, etc. Comunicarea se realizeaza pe trei nivele: logic, paraverbal si non verbal. Daca intre aceste nivele nu sunt contradictii, comunicarea poate fi eficace, altfel mesajul transmis nu va avea efectul scontat. Comunicarea are o foarte mare eficienta asupra personalitatii deoarece in ziua de azi individul se defineste in functie de ceilalti iar comportamentul reprezinta o constructie a persoanei in interactiunea cu ceilalti. Interactiunea atrage concomitent comunicarea. Sinele se construieste in interactiunea cu ceilalti. In felul acesta, definirea unei situatii nu este niciodata strict individuala desi apare astfel; in acelasi timp nici individul nu este doar o oglinda a celorlalti, ci introduce note personale in orice evaluare si raspuns. Cu cat se comunica mai mult cu atat cresc sansele de a crea personalitati puternice. Comunicarea este cheia individului spre societate si integrarea in aceasta. Lipsa comunicarii atrage o indepartare iminenta fata de grup, echipa, societate, etc. Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care sa ne nastem. Noi invatam sa comunicam, de aceea trebuie sa studiem ce invatam, ca sa putem folosi cunostintele nostre mai eficient. Orice comunicare implica creatie si schimb de intelesuri. Aceste intelesuri sunt reprezentate prin semne si coduri. Se pare ca oamenii au o adevarata nevoie sa citeasca intelesul tuturor activitatilor umane. Observarea si intelegerea acestui proces poate sa ne faca sa fim mai constienti referitor la ce se intampla cand comunicam.

Specificul comunicarii didactice este determinat de continuturile educationale vehiculate, de finalitatile didactice urmarite, de caracterul sistematic si organizat al acesteia, de subordonarea in raport cu un set de norme si principii psiho-pedagogice si de particularitatile relatiei profesor-elev. Dupa parerea lui Towne si Adler cea mai mare parte a mesajelor se comunica prin mesajele non verbale. Acestea includ mesaje corporale ( pozitia corpului, gesturi, mimica, contact vizual si contact fizic), comunicare spatiala ( distanta dintre doua persoane care converseaza) si paralimbajul ( ton, intonatie, accent folosit, viteza de rostire, volum, etc). Pentru a evita blocajele care pot interveni in comportamentul comunicativ al copilului o educatoare competenta va trebui sa stie ca atitudinea de interlocutor se invata si ca aceasta presupune: - a sti cum sa asculti; - a asculta pana la capat; - a arata interes fata de tema abordata; - a arata interes fata de punctul de vedere al celuilalt; - a tine seama de punctul de vedere al celuilalt. Se intelege ca prescolarul nu poate dobandi o asemenea maturitate, dar comportamentul lui intr-o relatie de comunicare poate fi orientat, dirijat, constientizat pentru a prefera un asemenea mod de a interactiona. Se considera in general ca a transmite informatii unei persoane este suficient dar, se scapa din vedere impactul pe care il au cuvintele asupra interlocutorului, atat din punct de vedere emotional cat si din punctul de vedere al intelegerii informatiilor. Din aceasta cauza ajungem sa fim dezamagiti de faptul ca vorbele noastre nu au avut efectul dorit. La baza unei comunicari eficiente care sa nu duca la blocaje, stau mai multe conditii. Una dintre acestea ar fi initiativa comunicarii care consta in a avea curajul exprimarii unei atitudini vizavi de fapta petrecuta si in asumarea responsabilitatii sentimentelor si dorintelor noastre si nu ascunderea exprimarii sentimentelor de frica unor posibile repercursiuni negative. Pentru incurajarea initiativei comunicarii dintre copil spre educatoare se impune ascultarea a ceea ce doreste sa spuna acesta si nu desconsiderarea copilului datorita lipsei sale de experienta. Astfel nu este de dorit ca adultul sa formuleze si sa ia o atitudine superioara prin care isi impune suprematia fie verbal: Tu esti mic nu stii nimic Azi eu sunt seful Cand vorbesc eu, tu sa taci! Deseneaza cum iti spun eu! fie nonverbal: privirea de sus, incruntata, glaciara, evitarea privirii copilului, zambet superior ,ironic.

Pentru o comunicare eficienta este preferabila tratarea copilului de pe pozitia de egalitate ca si cum ar fi cel mai bun prieten al nostru dar acesta sa fie constient de existenta unor limite si a unei ierarhii. Comunicand cu copilul este bine ca acesta sa simta ca i se acorda atentie, ca exista tot timpul un contact vizual si o postura care sa indice ascultarea, ca nu mai are de ce sa-i fie

frica fiindca spune ce simte si ce doreste. Altfel spus sa simta ca manifestam respect fata de persoana sa. In cadrul unei comunicari eficiente un rol important il are modul in care ne exprimam dorintele, bucuriile, neplacerile, cum spunem NU atunci cand situatia o cere fara a jigni interlocutorul. Astfel comunicarea asertiva vine in intampinarea depasirii acestui prag prin exprimari de genul: - Mi-ar face placere ca data viitoare sa lucrezi mai ordonat! - Sunt suparata pentru ca azi ai intarziat la gradinita. - Ma supara faptul ca azi te-ai cercat de la jucarii cu Andrei. - Mi-ar placea sa nu ma deranjezi cand vorbesc cu colegul tau. As fi bucuroasa daca te-ai juca impreuna cu Stefana. - As fi mandra daca ai fi atent ca sa nu gresesti. - M-as bucura daca nu l-ai deranja pe Mircea ca sa fie atent la poveste. - Mi-ar face placere sa dormi si tu la gradinita - As fi bucuroasa daca te-ai comporta frumos cu mama ta. O alta conditie care sta la baza unei comunicari eficiente o constituie comunicarea pozitiva, ca rezultat al gandirii pozitive. Altfel spus, nu trebuie sa avem o gandire exagerat de critica, de a penaliza necrutator orice greseala si de a trece cu vederea peste aspectele pozitive. Desigur aceasta nu inseamna ca trebuie sa incurajam performantele mai slabe ale copiilor ci sa demonstram ca suntem totdeauna deschisi dialogului, chiar si atunci cand copilul greseste trebuie sa comunicam pozitiv gasind elementele demne de laudat. Iata cateva din atitudinile mai frecvente intalnite care nu doar inhiba sau scad eficienta comunicarii dar predispun aparitia conflictelor si implicit a blocajelor in comunicare: I. Amenintarea Exemple: Daca nu lucrezi corect sa stii ca o sa te pedepsesc! Consecinta: - principala preocupare a copilului va fi sa nu greseasca, nu va avea curajul sa rezolve daca nu este sigur ca rezultatul este pozitiv; astfel apare frica, minciuna, intoleranta, etc. II. Exemple: Critica

De cate ori trebuie sa-ti spun ca nu trebuie sa alergi prin sala? Nu ti-am spus sa fii atent sa nu rastorni supa pe masa? Tu esti de vina pentru ca Ioana a cazut Consecinta: - scade receptivitatea copilului la parerile emise de educatoare si astfel se naste indiferenta.
III. Exemple: Etichetarea

Esti cu capul in nori! Esti rau! Esti dezordonat! Esti cel mai rau copil din grupa!

Consecinta: - daca afirmatiile se repeta frecvent atunci copiii vor fi urmariti de aceasta idee; in subconstientul lor vor fi convinsi ca sunt asa cum au fost etichetati si apare astfel complexul de inferioritate.

IV. Exemple:

Indiferenta

D-na educatoare, priviti ce frumos am desenat! - Bine. Lasa-ma ca sunt ocupata! Consecinta: - copilul va incerca sa atraga atentia asupra sa chiar si prin fapte negative.
V. Exemple: Ironia

Tu stii de ce exista batiste? Multumesc pentru ca ati adunat jucariile! ( pe ton ironic) Consecinta: - scade increderea copilului in fortele proprii si fata de educatoare si cauta apreciere in alta parte; astfel apare distantarea.
VI. Neatentia la ceea ce ni se spune, intreruperea unei conversatii incepute, schimbarea brusca a subiectului sau a patenerului de dialog Exemple: VII. Exemple:

D-na educatoare sa stiti ca am vizionat.............. Du-te si te joaca!


Nemultumirea

- Am adunat jucariile! - Macar atata sa faci si tu! - D-na educatoarea, am pictat singura! - Era cazul pentru ca de fiecare data ii rogi pe colegii tai sa-ti termine

lucrarea Consecinte: - ii scade entuziasmul si motivatia pentru sarcinile scolare si astfel apare pasivitatea VIII. Ridicarea vocii Exemple:

Esti obraznic!!! Niciodata nu esti atent!!! Esti rau tot timpul!!! Consecinte: - aceasta forma de comunicare poate atrage deprecierea dascalului

IX.

Umilirea

Exemple:

Spune-le colegilor ce ai facut! Spune-i mamei tale ce ai facut azi!! Consecinta: - educatoarea nu este un om de incredere, te face de ras in fata celorlalti; copilul va invata sa ascunda adevarul si astfel apare neincrederea in cei din jur.
Adoptarea unor astfel de atitudini duce la scaderea eficientei in comunicare si uneori predispune aparitia conflictelor. Consecintele negative pot sa apara mai devreme sau mai tarziu, insa pentru a putea fi preintampinate este bine sa acordam o atentie deosebita comunicarii atat in institutiile scolare cat si in mediul familial. Iata cateva exemple de jocuri care pot fi realizate cu copii, si care pot imbunatatii comunicarea in grup. Antrenarea copiilor care au probleme de comunicare poate fi activata prin astfel de jocuri: 1. Sa ne cunoastem dezvoltarea abilitatilor de dezvoltare. Copii stau in cerc. Se arunca o minge de la un copil la celalalt. Cel care primeste mingea se prezinta: nume, prenume, insusiri fizice, preferinte de joc, apoi arunca mingea altui copil. 2. Cine sunt eu? Cine este el/ea? prezentarea unei persoane dupa culegerea de informatii. Elevii formeaza perechi; perechile stau de vorba si culeg informatii despre o bucurie traita, despre preferinte( jocuri, jucarii, alte activitati), despre sarbatorirea zilei de nastere. Perechile vin apoi in fata grupei, cel prezentat se aseaza pe scaun iar cel care prezinta sta in picioare. Apoi se schimba locurile. 3. Stii cine este? sa recunoasca un coleg dupa insusirile descrise de copilul din fata clasei. Se aduce un copil in fata caruia i se sopteste numele unui coleg. Acesta va raspunde intrebarilor adresate de grupa referitoare la aspectul fizic, la calitatile pe care acesta le poseda. Grupa: Este fata sau baiat? Copilul: Este fata. Grupa: Are parul negru, blond sau saten? Copilul: Are parul blond. Grupa: Ce culoare au ochii lui? Copilul: Ochii lui au culoarea albastra. Grupa: Este vesel sau retras? Copilul: Este vesel, are multi prieteni............ Cand se afla numele copilului este intrebat daca el s-a recunoscut in descrierea colegului. Jocul continua cu un alt copil. 4. Sa-l asculatam pe........ Educatoarea roaga pe un copil care a fost impreuna cu parintii intr-o excursie sa le povesteasca colegilor cum a fost. Ii adreseaza intrebari apoi propune copiilor sa faca si ei acelasi lucru.

Copiii care vor adresa cele mai frumoase si mai interesante intrebari vor fi recompensati. Cel care va decide cine a adresat cele mai frumoase intrebari va fi copilul care a povestit. Aceasta activitate creata prezinta doua mari avantaje: il pune pe povestitor in postura de a vorbi si de a asculta intrebarile colegilor pentru a aprecia pe cea mai interesanta; ii pune pe colegii lui in situatia de a formula intrebari nu doar in postuta de ascultatori ai relatarii.

Cred ca urmatoarele maxime sintetizeaza tot ceea ce ar fi de spus despre comunicare si despre importanta modului in care ea se desfasoara: E in zadar sa vorbesti celui care nu vrea sa te asculte. M. Eminescu Cuvintele sunt cele mai puternice droguri folosite de omenire. R. Kipling