P. 1
psihologia varstnicului

psihologia varstnicului

|Views: 19|Likes:
Published by Toma Claudia
a
a

More info:

Published by: Toma Claudia on Apr 10, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/20/2014

pdf

text

original

UNIVERSITATEA BUCUREŞTI FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

TEZĂ DE DOCTORAT Domeniul PSIHOLOGIE

FORMĂ ŞI CULOARE ÎN EVALUAREA ŞI PSIHOTERAPIA PERSOANELOR ÎN VÂRSTĂ - Rezumat -

Coordonator ştiinţific: Prof. univ. dr. Nicolae MITROFAN

Doctorand:

Rozeta CODREANU (DRĂGHICI)

2010
1

CUPRINS
INTRODUCERE ………………………………………………......................................1

PARTEA TEORETICĂ
I. PROBLEMATICA ÎMBĂTRÂNIRII ŞI PERSOANELOR ÎN VÂRSTĂ DIN PERSPECTIVA PSIHOLOGICĂ ............................2 II. III. EVALUAREA GERONTOPSIHOLOGICĂ .........................................5 PSIHOTERAPII INTEGRATIVE CU SUPORT EXPRESIV-CREATIV LA VÂRSTNICI ...............................................6

PARTEA PRACTICĂ
A. STUDIU EVALUATIV GERONTOPSIHOLOGIC IV. CORELAŢII ÎNTRE DEPRESIE ŞI DEFICITUL COGNITIV ÎN ASOCIERE CU DISTORSIONAREA FORMEI DESENULUI LA VÂRSTNICI ...............................................................8

B.

EXPERIMENT GERONTOTERAPEUTIC V. UN MODEL DE GRUP TERAPEUTIC EXPERIENŢIAL CU SUPORT EXPRESIV-CREATIV LA PERSOANE DE VÂRSTA A TREIA ……...........................................14

C.

CONCLUZII GENERALE ŞI APRECIERI FINALE STUDIU EVALUATIV GERONTOPSIHOLOGIC ...........................21 EXPERIMENT GERONTOTERAPEUTIC ........................................25 CONTRIBUŢII PERSONALE ŞI ORIGINALE .................................28

2

INTRODUCERE
Provocarea secolului XXI nu va fi aceea de a da timpului timp, ci de a da timpului calitate (Fontaine R., 1999). Îmbătrânirea ne priveşte pe toţi, un pic mai mult cu fiecare zi din viaţa noastră. Îmbătrânirea nu este un fenomen negativ, pozitiv sau neutru, este o realitate pe care trebuie să o acceptăm şi să o integrăm. Din această perspectivă, lucrarea de faţă îşi propune o mai bună înţelegere a asocierii cognitiv - afectiv la vârstnici şi, în particular, a efectului formei şi culorii în relaţie cu acestea. Teza este structurată în două părţi, prima cu argumente de natură teoretică şi a doua de factură observaţională şi experimentală. Am pornit de la perspectiva de abordare a psihologului clinician, dar şi a psihoterapeutului practician confruntat cu nevoia de a defini un cadru de abordare şi înţelegere a problematicii specifice persoanei de vârsta a treia. Pe scurt, cele două metode, evaluare şi psihoterapie, sunt discutate în capitole distincte în partea teoretică, iar în partea practică sunt cercetări de sine stătătoare, care converg către obiectivul central al programului de studiu. În raport cu sediul leziunii cortico-cerebrale şi cauza care a produs-o, analiza tulburărilor neuropsihopatologice ale desenului şi expresiei plastice reprezintă o veritabilă şi specifică metodă de psihodiagnostic, cu valoare neuropsihologică şi clinică. La nivel psihologic, culoarea este strâns legată de afectivitatea individului, putând fi în acelaşi timp un instrument psihodiagnostic şi psihoterapeutic. Orice comportament posedă un aspect structural şi unul afectiv. Acesta e motivul pentru care am folosit forma şi culoarea în evaluare şi psihoterapie. Ca ansamblu cele două părţii se integrează căpătând unitate şi consistenţă la nivelul problematicii studiate, cât şi la nivelul perspectivei generale şi metodologice de analiză. Focusul lucrării este nu neapărat asupra tulburării depresive şi cognitive la vârstnici, cât asupra asupra utilizării desenului ca instrument comun în evaluarea şi psihoterapia acestora. Considerente detaliate asupra acestor aspecte sunt prezentate în prima parte a lucrării, regăsindu-se în fiecare capitol această perspectivă, predominant calitativă, care este dublată în partea a doua de apelul la o metodologie obiectivă de cercetare, psihometrică şi experimentală.

3

antropologie. etică. neurofiziologie. motivaţie introductivă. psihoterapie. Lucrările recente au subliniat necesitatea abordării integrative a îmbătrânirii şi au contribuit în evoluarea acestui concept. patologică. genetică. Un model sistemic şi holistic este propus (Baltes P.. celelalte degenerează şi sunt deci eliminate. fiziologică. neuropsihologie. psihodiagnostic. când datele biometrice corespund cu o grupă de vârstă mai mică. pe lângă cele două părţi: teoretică şi practică. cum ar fi psihologia vârstelor. bibliografie selectivă pentru fiecare capitol şi anexe. Îmbătrânirea poate fi optimală. 1996) Conceptul de „use-dependency”: doar sinapsele cu regularitate active rezistă. geriatrie şi psihogeriatrie. sociologie. fiind rezultatul a trei tipuri de îmbătrâniri: biologică. gerontologie. reuneşte titluri din domenii multiple şi conexe. psihologică şi socială. fiecare având căte trei capitole. psihologie diferenţială. filozofie. când vârsta cronologică corespunde cu vârsta biologică. Există şi abateri în sens pozitiv. 4 . cărţi şi documentaţie electronică. care poate fi prematură sau accelerată. Acest model operaţionalizează noţiunea de îmbătrânire umană în accepţiunea conceptului multifactorial care trebuie să ia în calcul diferite domenii (Dérouesné C. şi colab. Îmbătrânirea unui individ este plurală. În opoziţie cu aceasta există îmbătrânire nefiziologică. 1997) în scopul de a percepe persoana vârstnică în globalitatea sa. psihologie experimentală. în funcţie de topica acestuia.Sub aspectul structurii formale. lucrarea conţine cuprins. psihopatologie. psihologie clinică. normală. PROBLEMATICA ÎMBĂTRÂNIRII ŞI PERSOANELOR ÎN VÂRSTĂ DIN PERSPECTIVA PSIHOLOGICĂ Primul capitol al lucrării are un titlu generic. referindu -se atât la contextul general al îmbătrânirii şi psihologiei vârstei a treia cât şi la cunoştinţele actuale privind caracteristicile îmbătrânirii psihologice normale şi patologice. îmbătrânire reuşită sau tardivă. Bibliografia conţine 451 de titluri de referinţă şi actualitate din reviste de specialitate. PARTEA TEORETICĂ I. dar şi cu alte discipline ca medicină. Bibliografia selectivă la fiecare capitol.

activitatea cerebrală se modifică. şi a celor externi. modificări ce apar din decada a şaptea. a celor învăţate şi utilizate cu preponderenţă. În sfera afectivităţii se observă. 5 . şi încă mai puţin să creeze.Primele subfuncţii cognitive care se pierd sunt cele care se dezvoltă ultimele şi anume funcţiile executive dependente de lobul frontal cerebral. proprii fiecăruia. . neurologică şi psihiatrică. Aceste modificări constituie nucleul transformărilor suferite odată cu vârsta la nivelul personalităţii. conform principiului „funcţia creează organul”. Evaluarea psihologică a persoanei vârstnice solicită din partea psihologului clinician o formare practică şi teoretică situată la răscrucea psihologică. „Fiecare îmbătrâneşte aşa cum a trăit” („On vieillit comme on a veçu” . în mare parte. Sub efectul stimulării ambientale. gerontologică.Ajuriaguera). la o evoluţie favorabilă a afecţiunii. Cu cât creierul este mai stimulat. iar creativitatea nu scade cu vârsta.Şi la această etapă de vârstă. Performanţa cognitivă la această vârstă este rezultanta complexă a experienţei acumulate. prin aceste noţiuni de rezerve şi de resurse cognitive individuale. Nimeni nu poate să trăiască. fără a-şi revendica dreptul la o bucăţică de nemurire (Aulagnier P. Creativitatea este un proces de adaptare a vârstei a treia. în relaţia cu pacienţii. ea se menţine. cu atât mai bună va fi intensitatea activităţii neuronale. Adaptarea la îmbătrânire depinde de mecanismele de apărare folosite în timpul vieţii adulte şi este diferită de la o persoană la alta. 1979). prelungind viaţa acivă. genetici. cogniţia este determinată de interacţiunea complexă a factorilor interni. . Un aport teoretic al acestei lucrări constă în demarcarea obiectului şi limitelor Gerontopsihologiei clinice şi practic conturarea rolului psihologului în clinica de geriatrie cu schematizarea modului în care poate contribui psihologul. Tulburările afectivităţii determinate de involuţia fiziologică sau de „scleroza vasculară cerebrală” sunt frecvente la vârsta înaintată. şi a procesului de neurodegenerare fiziologică cerebrală. Creativitatea şi psihoterapia sunt interconectate la un nivel fundamental. ca şi în aceea a motivaţilor..Heterogenitatea profilurilor cognitive ale subiecţilor vârstnici se explică. educaţionali şi socio-culturali. cu familia sau cu ceilalţi membri ai echipei terapeutice.

Figura 1. în relaţia cu pacienţii.. 2001). Grupuri de expresie mediată Întreţinerea suportivă familie pacient Psihoterapie individuală Echipa terapeutică (de îngrijire) Familie Pacient vârstnic Psihoterapie de familie Întreţinerea suportivă pentru familie Suport individual 6 .Pe lângă condiţiile ce ţin de specializarea obţinută sau de tipul de formare parcurs. psihologul va adapta metodele şi tehnicile diagnostico -terapeutice la problematica medicală cu care se confruntă echipa de îngrijire din clinică. De asemenea este important să ofere asistenţă psihologică familiei şi celor care au în grijă vârstnicul cu probleme (Joubert C. cu familia sau cu ceilalţi membri ai echipei gerontoterapeutice la o evoluţie favorabilă a afecţiunii. Schematizarea modului în care poate contribui psihologul. În activitatea sa. pentru o buna integrare a psihologului în cadrul unei clinici de geriatrie este absolut necesară înţelegerea şi acceptarea lucrului interdisciplinar.

Oricare ar fi starea de boală. spre exemplu diagnosticul diferenţial demenţă . cu specificul evaluării cognitive şi a depresiei la vârstnici.II. 7 . Expresia plastică este un mecanism neuropsihologic pe baza căruia se edifică desenul. originală de abordare a problematicii persoanei în vârstă.depresie sau identificarea tulburărilor de comportament asociate debutului unor boli neurologice. cu capacităţile acestuia de expresie. metodele întrebuinţate în acest scop sunt utilizate în majoritatea serviciilor de gerontologie din lume. psihiatriei. neurologiei clinice. specific. ▪ Cercetările din domeniul geriatriei şi gerontologiei. Evaluarea psihogerontologică reprezintă o viziune nouă. imaginaţia. afectivitatea şi dinamica activităţii lui. în raport cu trăsăturile caracteriale ale subiectului respectiv. permiţând o depistare precoce şi eficientă. Expresia se relevă ca având o latură psihologică pură. funcţia plastică) sunt în interrelaţii specifice în stări de normalitate şi boală. cea dependentă de structura şi dinamica personalităţii. dovedindu-şi pe deplin validitatea. elementele cognitive şi afective sunt nelipsite în tabloul morbid al vârstei a treia. Funcţiile instrumental-simbolice cerebrale (limbajul oral. sfera perceptivă. EVALUAREA GERONTOPSIHOLOGICĂ Capitolul al doilea tratează problematica generală şi rolul evaluării gerontopsihologice. Diagnoza iniţială. ▪ ▪ Stabilirea măsurilor de îngrijire şi de reabilitare a diverselor funcţii. iar din punct de vedere mental o funcţie instrumental-simbolică a creierului. cu aptitudinile. Amploarea pe care a luat-o în ultimele decenii evaluarea psihologică în geriatrie reflectă aprecierea tot mai mare a valorii pe care o are în: ▪ Stabilirea diagnosticului. mai ales a celor degenerative (se stabileşte gradul şi calitatea ameliorării sau agravării). dar şi forma şi culoarea ca repere psihodiagnostice. ▪ Diagnoza periodică a funcţiilor cognitiv-intelectuale. intermediară şi finală. nivelul cultural. funcţia grafică. în cazul afecţiunilor cronice. reabilitării funcţionale. psihologiei clinice. Expresia plastică are un caracter strict individual. ca parte a unui proces farmacoterapeutic sau/şi psihoterapeutic sau de reabilitare.

deformările configuraţiei..Dezorganizarea „involutiv-regresivă” este aspectul cel mai frecvent şi specific observat în cazurile dezorganizării patologice a desenului.. . folosirea spaţiului. În timp ce culoarea este mai evidentă şi impresionează puternic fondul nostru afectiv. Bender.T. Factori specifici de interpretarea sunt grupaţi în funcţie de oganizarea elementelor din desen. dar sunt semnificativ în relaţie cu nivelul educaţional. III. ceea ce este particular şi specific în abordarea vârstnicilor este relaţia terapeutică. Schachtel. 1997). Psihologia Gestaltului consideră că unităţile organizate sau configuraţiile structurate reprezintă formele elementare de reacţii dialogice. reproducerea formei. 8 . Gestaltul corespunde configuraţiilor de stimuli.G. B. comportarea în timpul lucrului.Bender L. Testul motor de structurare vizuală Bender-Gestalt („Visual motor Bender Gestalt Test”. Dacă metodele psihoterapiei utilizate în domeniul geriatric nu sunt diferite de ansamblul metodelor utilizate în alte domenii. Particularităţile relaţiei terapeut-pacient sunt determinate de ambii termeni ai diadei. Desenul şi expresia plastică sunt reprezentate bilateral pe suprafaţa emisferelor cerebrale ocupând arii corticale simetrice. analiza figurilor se face într-o manieră multidimensională. Multe dintre testele de tip screening cognitiv conţin itemi de praxie vizualconstructivă. cel puţin la nivelul conduitei şi în câmpul senzorial. PSIHOTERAPII INTEGRATIVE CU SUPORT EXPRESIV-CREATIV LA VÂRSTNICI Acest capitol se referă la scopurile şi indicaţiile psihoterapiei la vârstnici şi utilizarea terapiilor expresive. formele prezintă o varietate mult mai mare de configuraţii şi au o forţă de individualizare mai pregnantă presupunând participarea intelectului. Performanţele la test pot fi independente de abilitatea de a desena.. Psihoterapia nu poate fi ignorată ca opţiune terapeutică la vârsta a treia şi este un interes în creştere în această arie (Loverstone S. 1938) este cel mai cunoscut dintre testele de desen utilizate în clinică. În testul de structurare vizuală L. Howard R. perseverări. după cum susţine cercetătorul american E.

colaj) pentru fiecare individual. psihoterapia propunând o valorizare a vieţii pe care nevroza o contestă. Temele mari de lucru sunt: pierderi sociale. sensul. Diferitele terapii expresive şi creative ajută persoana în vârstă în redescoperirea şi exprimarea sinelui. 1975). în acel moment pentru client. 9 . măşti. în sensul cel mai larg. Grupul psihoterapeutic indiferent de fundalul său teoretic realizează o societate miniaturală şi o instanţă frecvent necesară către societatea reală.. creativitatea artistică exprimată prin căile de expresie plastică – desen. De asemenea este importantă diagnoza experienţială – să-l pui pe client într-o situaţie redată prin intermediul desenului şi apoi să-i oferi posibilitatea de a dialoga pe baza acesteia. creativitatea şi arta. încercări de menţinere a nivelului de speranţă. Psihoterapia de grup expresivă are valoare specială la persoanele în vârstă cu tulburări depresive şi anxioase. reprezintă exact acelaşi lucru (Mitrofan I. Viaţa. Pornind de la elementul semnificativ. colaje – şi expresivitatea mimico-gestuală – muzica prin ritm şi melodie – au un rol foarte important în şi la procesul terapeutic (Saul S.. pictat. în abilităţi creează o serie de leziuni narcisice concretizate în pierderea respectului de sine şi într-o varietate de simptome psihologice. 2007). desenul este o provocare în lucrul terapeutic. 1988). poate fi utilizat atât în terapia individuală cât şi cea de grup. boli fizice. se poate începe to todată şi travaliul terapeutic. În cadrul vârstei a treia o abordare pragmatică a problemelor umane oferă posibilitatea de a adăuga „noi sensuri” vieţii. În terapia experienţială.. 1988). redându-i speranţa şi libertatea. pictură. conflicte intergeneraţionale. Desenul. autonomie-dependenţă. Terapeutul decide ce mediere este mai apropiată (desenat. modelaj. Tehnicile expresive constituie o legătură între metodele de diagnostic şi cele terapeutice (Roşca M. singurătate. Existenţa numeroaselor pierderi în relaţii. iar terapeutul însoţeşte clientul în autoexplorarea sa. modelaj. participă la eliberarea acestuia de teamă şi complexe afective. Terapeutul experienţialist asigură clientului aflat în impas existenţial o punte spre realitate.. Toate acestea sunt modalităţile unui act de comunicare bipolar: cu propria fiinţă şi cu cei din afară. sculptură. constituie o nouă modalitate de a trăi şi creează sensul de a fi bine (Saul S.În procesul atât de complex al decompensării personalităţii vârstnicului. ca tehnică terapeutică şi psihodiagnostică. reducerea senzorială.

1994. Studiile s-au desfăşurat la Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie “Ana Aslan” Bcureşti. şi la cei vârstnici. IV. Hodges J.J. 2004). şi colab.R. unul observaţional transversal şi unul experimental. Beats B. Brown R... Blazer D. Similitudinile existente la nivelul tabloului clinic şi neurocognitiv al depresiei şi demenţei incipiente la vârstnici ridică probleme de diagnostic diferenţial (Popescu C. 2000) sau verbale în depresie (Abas M. STUDIU EVALUATIV GERONTOPSIHOLOGIC CORELAŢII ÎNTRE DEPRESIE ŞI DEFICITUL COGNITIV ÎN ASOCIERE CU DISTORSIONAREA FORMEI DESENULUI LA VÂRSTNICI Până la 25% dintre persoanele de peste 65 de ani prezintă tulburări depresive şi cognitive (Kokmen E. în special. deficite ale acestor funcţii apărând şi în demenţă. deficit cognitiv. Identificarea unor indici care să poată orienta diagnosticul diferenţial precoce este foarte utilă pentru conturarea planului terapeutic şi formularea prognosticului. 1996). 1999. Cuvinte cheie: depresie.. vârstnici 10 .. A. şi colab. 2000)..G.. afectarea acestor funcţii fiind deseori semnalată şi la depresivi. 1991... 1994). şi colab. Cercetarea de faţă concretizează aceste metode în două studii..A. în general. având ca subiecţi persoane cu vârsta peste 65 de ani. şi colab. Koenig H. Datele recente au evidenţiat prezenta unor deficite ale funcţiilor executive încă din stadiile timpurii ale demenţei Alzheimer (Perry R. 1992. Blazer D. ambele cu o frecvenţă destul de mare în rândul pacienţilor de vârsta a treia..PARTEA PRACTICĂ Argumentele teoretice din primele trei capitole prefigurează cele două metode avute în vedere în partea practică a cestei lucrări: studiul evaluativ gerontopsihologic şi experimentul gerontoterapeutic. 1990. şi colab.. O serie de studii au atestat în ultimii ani corelaţii posibile dintre cele două patologii. şi colab. S-au raportat şi afectări ale funcţiilor vizuospaţiale (Pallson S. Asocierea depresie şi disfuncţie cognitivă este cunoscută în literatura de specialitate. distorsionare fo rmă desen.

educaţie. respectiv asocierea depresie . S-au studiat particularităţile funcţionării neurocognitive la vârstnicii cu depresie sau/şi tulburări cognitive uşoare sau moderate şi s-a analizat posibilitatea derivării unui indice neuropsihologic care să permită o cât mai bună şi mai rapidă psihodiagnoză. I3: Nivelul deficitului cognitiv este mai mare la persoanele de vârsta a treia cu depresie decât la cele fără depresie.dacă desenul depinde de tulburarea cognitivă. făcând corelaţii între reproducerea formei desenului – distorsionarea formei desenului . Comparând prezenţa erorilor tip distorsiune gestalt desen la vârstnici în funcţie de prezenţa tulburării depresive şi disfuncţiei cognitive scopul propus poate fi de a stabili: .deficit cognitiv cu distorsionarea formei desenului. Prezenţa erorilor tip distorsiune gestalt este influenţată de nivelul educaţional la vârstnici. 11 . care este nivelul acestei influenţe. S-au studiat diferenţele existente între sexe. prezenţa depresiei şi/sau deficitului cognitiv. 75-79 ani şi 80-84 ani) şi pe nivele de educaţie (1-4 clase. între cele patru grupe de vârstă (65-69 ani.şi vârstă. I2: Depresia endogenă influenţează mai mult decât depresia reactivă deficitul cognitiv la persoanele vârstnice. . I4: I5: Distorsionarea formei desenului este mai frecventă odată cu înaintarea în vârstă.dacă desenul depinde de tulburarea depresivă. stabilirea raportului calitativ al depresiei cu scăderea eficienţei cognitive şi asocierea acestora cu prezenţa distorsionării formei desenului. Ipotezele de lucru au fost: I1: Cu cât depresia este de intensitate mai mare cu atât nivelul deficitului cognitiv este mai mare la vârsta a treia.Obiectivele cercetării Cercetarea şi-a propus identificarea corelaţiilor între depresie şi disfuncţia cognitivă la persoane de vârsta a treia. Ipotezele cercetării Ipoteza generală: în ce măsură prezenţa depresiei geriatrice influenţează eficienţa cognitivă. 70-74 ani. 5-8 clase. studii superioare). deci în ce măsură sub influenţa depresiei se modifică parametrii funcţionării cognitive la vârsta a treia. liceu.

fără/cu diagnostic clinic de tulburare cognitivă sau/şi depresivă uşoară sau moderată. fără deficit cognitiv sau depresie clinică. educaţie. care a cuprins pacienţi care au deficit cognitiv şi tulburare depresivă în acelaşi timp. Investigarea. vârstă. prezenţa/absen ţa diagnosticului de tulburare cognitivă sau depresivă.G. 12 . “Ana Aslan” (595 femei şi 147 bărbaţi) cu vârste cuprinse între 65 şi 84 de ani . care a cuprins pacienţi cu deficit cognitiv. diagnosticat conform criteriilor DSM . I7: Incidenţa erorilor de tip distorsiune gestalt desen se corelează cu prezenţa depresiei geriatrice.  Lotul C: Cognitiv disfuncţional. diagnosticată conform criteriilor DSM IV sau CIM -10. În funcţie de psihopatologia absentă / existentă – tulburare depresivă sau /şi deficit cognitiv .IV sau Petersen.  Lotul D: Depresie.G.  Lotul P: Psihopatologie mixtă. Selecţia subiecţilor pentru studiu s-a făcut pe baza respectării criteriilor de incudere şi excludere stabilite (după modelul trialurilor clinice).întregul grup de subiecţi a fost împărţit în patru loturi:  Lotul N: Normal. S-au urmărit parametrii: sex. uşoara sau moderată. uşor sau moderat.N. Modelul cercetării S-au studiat 742 de pacienţi internaţi în I.I6: Incidenţa distorsionării formei desenului se corelează cu prezenţa deficitului cognitiv. care a cuprins subiecţi cu îmbătrânire psihologică normală. care a cuprins pacienţi cu tulburare depresivă. Au existat două etape de confirmare diagnostic clinic: la internare şi la externare. evaluarea pacienţilor şi aprecierea rezultatelor psihologice au impus alegerea şi aplicarea unor metodologii specifice din psihogeriatrie şi gerontologie în vederea realizării scopului propus.

PAR. perseverare tip A sau tip B.Fişa de evaluare gerontopsihologică Pentru fiecare subiect inclus în lot s-a utilizat o baterie screening de teste psihometrice şi scale psihopatologice completată de Proba motorie de structurare vizuala Bender (faza de copiere a celor 9 desene). 1996) – varianta screening computerizată (Software Windows . În SPSS s-a realizat statistica descriptivă. dificultăţi de acoperire.21 itemi) şi DMS (Scala de Diagnostic a Melancoliei – 10 itemi). 13 . iar deviaţile de la „rangul normal” reflectă deviaţiile capacităţii intelectuale. retogresie. definită de autoarea L. fragmentare. psihometrici şi psihopatologici. Fiecare subiect a fost caracterizat prin 13 parametri socio-demografici. În raport cu modul în care pacientul copiază fiecare dintre modele se pot obţine informaţii în legătură cu funcţia de structurare. Inc. Bender ca “funcţia prin care organismul integru răspunde ca un tot la o constelaţie dată de stimuli. corelat cu nivelul de educaţie). Am utilizat Sistemul de scorare Lacks (Lacks’ Scoring System. ale percepţiei. Se consideră că există un „rang normal” în modul de reproducere a desenelor. HDRS (Scala de Depresie Hamilton . BGT (Bender visual motor gestalt test) este construit în conformitate cu concepţia gestaltistă asupra percepţiei ca totalitate. ecuaţiile de regresie şi graficele asociate acestora În analiza statistică a datelor s-au folosit metode parametrice şi neparametrice adecvate naturii variabilelor.15 itemi).) focusând primele 6 erori care constituie criteriul distorsionare formă desen: rotaţie severă. ale stabilităţii emoţionale. simplificare. depresia prin testele GDS (Geriatric Depression Scale . corelaţiile. test cu sistem de scorare obiectiv. răspunsul fiind el însuşi o constelaţie. iar ca test de desen s-a aplicat Testul BenderGestalt BGT. Distorsionarea formei desenului Testul de structurare vizuală Bender. un ansamblu structural”. rezultând 9646 date pentru lotul total. S-a evaluat funcţia cognitivă prin testele screening MMSE (Mini-Mental State Examination – 30 itemi) şi SPMSQ (Short Portable Mental Status Questionnaire – 10 itemi.

1% 39.0% din lotul total de subiecţi. .06 ani (SD 5.8% 65-69 ani 70-74 ani 75-79 ani 80-84 ani 14 . . Distribuţia procentuală a subiecţilor cu distorsionare formă desen pe grupe de vârstă în lotul total Desen corect Distorsiune gestalt 100% 80% 60% 40% 35.8% de subiecţi din lotul total. adică la 355 de pacienţi. .2% 64.04). Din totalul de 742 de pacienţi 595 au fost femei (ceea ce reprezintă 80.9% 60. raportul femei/bărbaţi fiind de 4 la 1. simplificare.lotul C: 186 de subiecţi (25.8% 58.8% din total). Tulburarea cognitivă este diagnosticată la 47.Lotul Normal . Distribuţia celor patru loturi după criteriul psihopatologic apare astfel: .lotul P: 169 pacienţi (22.Descrierea eşantionului studiat Cercetarea s-a desfăşurat pe un număr de 742 subiecţi cu vârste cuprinse între 65 şi 84 de ani.23 ani (SD 5. dificultăţi de acoperire. media de vârsta fiind de 73. Graficul liniar permite o mai bună vizualizare a relaţiei dintre variabilele desen şi vârstă (Figura 2.6% 41.Lotul Cognitiv disfuncţional . ceea ce reprezintă 34. perseverare) apare la 252 de subiecţi.).Lotul cu Depresie .00 ) şi 147 bărbaţi (adică 19.8% din total) cu media de vârsta 74. adică la 362 de pacienţi. dintre aceştia 193 de subiecţi au ca diagnostic doar tulburare depresivă (de intensitate uşoară sau moderată) şi 169 de subiecţi au asociat şi diagnostic de tulburare cognitivă. Tulburarea depresivă este diagnosticată la 48.2%) cu media de vârsta 73.11). Disfuncţia plastică indicată de prezenţa erorilor desenului tip distorsiune a gestaltului (rotaţie severă.0% din total). dintre aceştia 186 de subiecţi au ca diagnostic doar tulburare cognitivă (uşoară sau moderată) şi 169 de subiecţi au asociată şi patologie depresivă. fragmentare.8% de subiecţi din lotul total.lotul D: 193 pacienţi (adică 26.03 ani (SD 5.1% din total). Figura 2.Lotul cu Psihopatologie mixtă .2% 76.1% din lotul total).lotul N : 194 de subiecţi vârstnici (26.4% 20% 0% 23. Datele arată o creştere procentuală a distorsionării formei desenului (formă desen incorectă) pe grupe de vârstă în lotul total şi în funcţie de sex. retrogresie.

respectiv la 22 de subiecţi.9% 18.1% 0% 20% 40% 60% 80% 100% 15 . la 65. la 11.0% 20.4% 65. Distribuţia procentuală a subiecţilor cu distorsionare formă desen în funcţie de nivelul de educaţie în lotul total Desen corect 100.2% liceu 11.).3% 40.0% 40.Datele arată o scădere procentuală a erorilor desenului tip distorsiune gestalt (formă desen incorectă) odată cu creşterea nivelului educaţional în lotul total şi în funcţie de sex.5% 49.9% Distorsiune gestalt 11. adică la 111 subiecţi.6% 34. respectiv la 111 pacienţi. Graficul liniar permite o mai bună vizualizare a relaţiei dintre variabilele desen şi nivel de educaţie (Figura 3.7% 59.0% 80.7% din subiecţii din lotul Cognitiv disfuncţional.5% 36.3% 95.7% 4.7% Distorsiune gestalt 81.0% 0.0% 1-4 clase 5-8 clase 50.8% 88.1% din subiecţii din lotul Normal.0% 63.4% din subiecţii din lotul cu Depresie. adică la 8 subiecţi.3% 60. Figura 3. Figura 4. Distribuţia procentuală a subiecţilor cu distorsionarea formei desenului în cele patru loturi Desen corect D P C Lot N 88. la 59.1% facultate Prezenţa erorilor desenului tip distorsiune a gestaltului la reproducerea formei desenelor apare astfel în cele patru loturi (Figura 2): doar la 4.7% din lotul cu Psihopatologie mixtă.

Experienţa de lucru cu persoanele în vârstă a condus la anumite observaţii relevante de cazuri clinice în care am utilizat tehnici de psihoterapie expresivă şi gestaltterapie. ci doar adaptate cele cunoscute. R. având în vedere tulburările relaţionale ale vârstnicului (Bleandonu G.B. După parcurgerea şi selectarea surselor teoretice şi de actualitate care vizează această problematică am extras principalele premise care stau la baza acestui experiment: ▪ Studiile au arătat că atât abordarea psihodinamică. Pentru această cercetare am utilizat metode gestalt şi expresiv-creative (colaj. Slavson) este cel în care fără a minimaliza rolul de instrument diagnostic şi terapeutic al grupului se pune accent pe aspectul operaţional.. cât şi cognitiv-comportamentală au consecinţe egale la vârstnici. nefiind implicate noi principii sau tehnici. alcătuite din pacienţi cu vârsta între 65 şi 79 de ani (în total 30 de subiecţi).G.). “microcosmos” al vieţii reale (Hunter M.N. V. 1991). EXPERIMENT GERONTOTERAPEUTIC UN MODEL DE GRUP TERAPEUTIC EXPERIENŢIAL CU SUPORT EXPRESIV-CREATIV LA PERSOANE DE VÂRSTA A TREIA Obiectivul studiului l-a constituit validarea unui model de psihoterapie experienţială de grup de tip unificator la vârstnici având la bază experimentarea prin modalităţi creative şi de expresie vizual-plastică. Tehnicile expresive folosite în procesul terapeutic aduc permanent informaţii cu privire la pacient. pictură. iar în acest caz psihoterapia experienţială diferă nu ca gen ci mai degrabă ca grad de cea cu persoane mai tinere. internaţi la I. grupul psihoterapeutic indiferent de fundalul său teoretic realizând o societate miniaturală şi o instanţă frecvent necesară către societatea reală.G. ▪ Un grup de activitate (S. 16 . iar terapia de grup este adesea propusă pentru că ea confruntă mai bine îmbătrânirea cu realitatea. ▪ Nu se poate vorbi practic de inadecvarea psihoterapiei la vârstnici. desen. „Ana Aslan”. metaforă) în patru grupuri de lucru cu structură diferită. suferind de tulburări depresiv-anxioase.

le reglează unele acte şi le permite exteriorizarea unor stări afective. dar şi problemele de relaţionare şi funcţionarea globală. efect posibil prin conştientizarea maximală a resurselor şi limitelor proprii în context existenţialist-fenomenologic. ▪ Psihoterapia experienţială uzitează termenii de “grup de terapie pentru normali în dificultate” şi “optimizare” (I. Scopul secundar şi. în principal: creşterea integrităţii persoanei (congruenţa între experienţa interioară şi comportamentul exterior). al pacientului este eliberarea de simptome şi readaptarea socială. de tip experienţial cu suport expresiv-creativ.. ▪ “Limbajul vizual” constituie un grup de comportamente stimul-răspuns care îi îndeamnă pe oameni la comunicare.▪ Terapia de grup oferă beneficiu economic. psihoterapie experienţială. Cuvinte cheie: grup terapeutic. să rezolve conflictele (Morrin J. mai puţină dependenţă şi o mai mare extindere a experienţei. Mitrofan. şi îngrijire. multe persoane cu tulburări emoţionale fiind atrase de această formă de terapie în speranţa depăşirii stării de izolare şi a dificultăţilor de relaţionare. 1988). în ceea ce priveşte simptomatologia depresivanxioasă. Obiectiv general-teoretic: Această cercetare îşi propune să aducă o contribuţie la cunoaşterea efectelor unui program psihoterapeutic unificator de grup la persoanele de vârsta a treia. se urmăreşte să se găsească un răspuns la întrebările:  Care este evoluţia simptomatologiei depresiv-anxioase pe parcursul acestui program?  Este eficient acest program psihoterapeutic unificator în recuperarea şi menţinerea de comportamente adaptative la persoanele de vârsta a treia cu tulburări depresiv-anxioase?  Care sunt efectele asupra funcţionării globale şi asupra calităţii vieţii persoanei în vârstă? 17 . 1997). . susţinere şi suport ce permit persoanei în vârstă să-şi intensifice mecanismele de coping. o mai mare libertate de opţiune. Prin elaborarea unui model gerontoterapeutic integrativ. care prezintă tulburări depresiv-anxioase. în comparaţie cu terapia individuală. Terapia Unificării centrată pe modalităţi creative de expresie foloseşte pretextul experienţial provocativ şi utilizează experimentul natural. persoane de vârsta a treia Scopul demersului terapeutic de grup a fost. de obicei. În stabilirea obiectivelor experimentale a trebuit să ţin seama de diferitele tipuri de studiu existente şi de resursele disponibile.

ceea ce implică reducerea dificultăţilor de relaţionare. obiective centrale în terapia unificării. de la adult la adult. ♦ Dezvoltarea abilităţilor de interrelaţionare. mai adaptat condiţiilor geriatrice. integrarea creatoare a polarităţilor. I5: La vârstnici grupul deschis. la modalitatea de desfăşurare (în grup). ♦ Ameliorarea funcţionării globale care implică o bună funcţionare în toate planurile existenţiale şi pe toate laturile psihicului (afectiv. la relaţia terapeutică. I4: În urma parcurgerii programului terapeutic unificator se vor reduce problemele de adaptare şi de funcţionare socială. 18 . Elementele semnificative ale demersului terapeutic despre care s-a presupus că ar contribui la o astfel de eficienţă se referă la experimentarea prin modalităţi creative şi de expresie vizual-plastică. este la fel de eficient ca şi grupul închis în cazul tulburărilor depresiv-anxioase. a funcţionării mecanismelor cognitive implicate). I2: Efectele obţinute în ceea ce priveşte simptomatologia depresivă se menţin la şase luni după încheierea psihoterapiei de grup. corespund necesităţilor persoanelor în vârstă cu depresie. Ipoteze specifice I1: În urma parcurgerii programului terapeutic se va reduce simptomatologia depresiv-anxioasă. într-un climat afectiv securizant. I3: În urma parcurgerii programului terapeutic unificator se va îmbunătăţi funcţionarea globală a persoanei. Ipoteza generală de la care s-a pornit în realizarea acestui studiu a fost aceea că terapia de grup prin utilizarea tehnicilor de tip experienţial cu suport vizual-creativ este eficientă în cazul tulburărilor depresiv-anxioase la persoanele de vârsta a treia.Obiective practic-aplicative: ♦ Ameliorarea simptomatologiei depresive (a dispoziţiei. Reconvertirea evenimentelor negative în surse valoroase de experienţă. cognitiv şi comportamental) în relaţiile complexe care se stabilesc între ele.

Metodă şi tehnici În vederea îndeplinirii obiectivelor s-a realizat un studiu experimental cu un design de bază. S-au folosit următoarele metode de cercetare: interviul şi observaţia. Rezultatele testelor aplicate au constituit a doua etapă de screening. care a constat în interviu. Screening subiecţi Propria experienţă profesională ca trainer de grup de dezvoltare personală şi ca psiholog clinician specializat în problematica persoanelor de vârsta a treia m-au ghidat în a stabili câteva criterii generice de selecţie şi recomandare pentru psihoterapia de grup:    pacienţi cooperanţi peste 65 de ani (fără deficit senzorial auditiv sau vizual accentuat). profunzimea subiectivă a depresiei. pentru fiecare subiect întocmindu-se o fişă personală . Important pentru selecţie a fost interesul şi acordul pacientului pentru terapia de grup. metodele psihometrice. Criteriile generale de selecţie au fost aplicate de la primul contact cu pacientul şi foaia de observaţie. interacţiunea socială. Pentru studierea problemelor diagnostice ce se pun între depresie şi tulburările organice cerebrale am combinat MMSE cu Testul Desenării Ceasului (cotarea Sunderland). metode statistico-matematice. tulburările afective ce nu se asociază cu o polipatologie somatică gravă (insuficienţă renală. 19 . Variabile dependente: simptomatologia depresivă hetero-evaluată. experimentul. Gradul de severitate al tulburării afective şi eficienţa cognitivă au constituit criterii de selecţie pentru psihoterapie. tulburări depresiv-anxioase fără elemente psihotice sau pulsiuni suicidare. funcţionarea globală. grup închis şi grup deschis. □ □ Variabila independentă: participarea la programul psihoterapeutic unificator. Testele screening utilizate au fost pentru depresie Scala de depresie geriatrică (cut-off scor GDS ≥ 15) şi pentru eficienţa cognitivă Mini-Mental State Examination (cut-off scor MMSE ≥ 24). observaţie şi testare psihometrică. A existat un screening impus de evaluarea gerontopsihologică . cardiacă sau pulmonară gravă).

stabilirea şi implementarea planului terapeutic. evaluarea finală . iii.P. dar şi pentru facilitarea aplicării modalităţilor de expresie plastică-vizuală şi familizarea cu instrumentele provocative terapeutice.. La şase luni după terapie am utilizat doar scala Hamilton de evaluare a depresiei (HDRS)..Memoria cifrelor din Scala de Memorie Wechsler-I (Wechsler Memory Scale.W.W.. Salmon D. iv. 1974) mărind sensibilitatea testării stării mentale (Bondi M. formularea ipotezelor şi obiectivelor psihoterapeutice. descrierea efectelor acestora (în plan afectiv.. scorurile follow-up fiind utilizate pentru verificarea menţinerii în timp a efectelor psihoterapiei asupra simptomatologiei depresive. vi. Testarea baseline a urmărit şi investigarea stării generale de sănătate utilizând General Health Questionnaire (Goldberg D. WMS – Wechsler D. 1996). Testele de desen au fost utilizate cu dublu scop: pentru diagnostic diferenţial.Am aplicat. faza copiere) şi Subtestul 5 . identificarea simptomelor. 1978) cu Subscala Disfuncţii Sociale Pentru evaluarea cantitativă a efectelor demersului terapeutic s-a făcut o retestare a fiecărui pacient. ii. Structura demersului terapeutic i. constituind şi o verificare a disponibilităţii pacientului pentru acest tip de abordare. de asemenea. v. Testul de structurare vizuală Lauretta Bender (BenderGestalt. Bender-Gestalt Test. 20 . Kaszniak A. catamneza.. evaluarea gerontopsihologică iniţială a fiecărui subiect. cognitiv şi comportamental). Pentru diagnosticul şi evaluarea severităţii depresiei şi anxietăţii a fost utilizată Scala de evaluare a Depresiei Hamilton – 21 itemi (HDRS) şi Scala de evaluare a Anxietăţii Hamilton (HARS). Utilizarea testelor de desen (Desenarea ceasului. Copierea pentagoanelor din MMSE) în evaluare creează o punte de legătură şi facilitează aplicarea modalităţilor creative şi de expresie plastică în demersul terapeutic.

grupul este unitar sub aspectul funcţionării. În astfel de situaţii. intensitatea. alcătuite din 30 de pacienţi cu vârste între 65 şi 79 de ani. factorul climateric având mare importanţă pentru a asigura participarea la grup. internaţi la I. cu durata 150 de minute fiecare. Pentru această cercetare am utilizat metode gestalt şi expresiv-creative (colaj.G. metaforă) în grupuri de lucru cu structură diferită. din prezent spre trecut – identificarea perturbărilor apărute şi a consecinţelor în planurile parental-filial. cât şi simptomul mascat (mediat de cele mai multe ori prin desen). desen. miturile şi secretele din inconştientul familial pot arăta ce rezolvă simptomul în planul existenţial actual. Grupul închis. condiţiile în care apare sau reapare).G. durata. De asemenea. Alegerea perioadelor a fost fixată în funcţie de nevoile generale ale vârstnicilor. pictură. „Ana Aslan”. 3) analiza planului transgeneraţional – temele cheie. social. până la încheiere. împreună. 2) analiza planului existenţial (context) urmărit pe dimensiunea temporală. cercetarea în domeniul psihoterapiei de grup şi al relaţiilor interpersonale se bucură în această formă de cea mai înaltă validare. deşi vom asista la o heterocronie a ameliorării.Planul psihoterapeutic experienţial a cuprins trei direcţii: 1) analiza simbolică a simptomului (decriptare) – s-a avut în vedere atât simptomu l manifest (evaluare în funcţie de natura.N. cuprinde pacienţi selecţionaţi care încep în acelaşi moment psihoterapia şi o continuă. În acest context am alcătuit patru grupuri de lucru care s-au desfăşurat perioada martie-aprilie şi septembrie-octombrie 2004 şi le-am folosit pentru studiu: un grup închis (un grup omogen de 6 participanţi) şi un grup deschis în (un grup neomogen de 9 participanţi) în prima perioadă. derulate săptămânal. suferind de tulburări depresiv-anxioase. un grup închis (un grup omogen de 7 participanţi) şi un grup deschis (un grup neomogen de 8 participanţi) în a doua perioadă. frecvenţa. Cadrul formal al intervenţiei gerontoterapeutice de grup Intervenţia psihologică de grup a presupus un număr total de 8 şedinţe. 21 . cuplu.

testul t pentru eşantioane pereche. retest . cu vârste între 65 şi 79 de ani şi media de vârstă de 71. locul său este ocupat de un altul.23 ani. maxim 79) şi medii apropiate (71.şi post-control la testele clinice înainte şi după procesul psihoterapeutic. Grupul experimental închis este alcătuit din 13 membri: 6 bărbaţi şi 7 femei. testul t pentru eşantioane independente.  pentru stabilirea semnificaţiei diferenţei între media scorurilor obţinute la testarea baseline şi media scorurilor la retestare de acelaşi grup.29 ani.29 grup deschis). are o funcţionare „continuă şi este mult mai legat de aspectele dinamicii spitalizării prin faptul că pe măsură ce un pacient părăseşte grupul în urma ameliorării sau diverselor situaţii fortuite. Rezultate şi discuţii Datele rezultate în urma aplicării instrumentelor psihometrice au fost prelucrate statistic folosind un software SPSS.follow-up la şase luni şi comparaţie între cele două grupuri experimentale).23 grup închis. respectiv 70. Având în vedere volumul mic al eşantionului şi maniera de evaluare (test . Grupul experimental deschis este alcătuit din 17 membri: 8 bărbaţi şi 9 femei.retest. cu vârste între 65 şi 79 de ani şi media de vârstă de 70. am utilizat în analiza datelor testul t Student în trei situaţii:  pentru evidenţierea semnificaţiei diferenţelor între cele două grupu ri experimentale.  pentru stabilirea semnificaţiei diferenţei între media scorurilor obţinute la test şi media scorurilor la follow-up la şase luni după terapie de acelaşi grup. 22 .Grupul deschis. testul t pentru eşantioane pereche. Cele patru grupuri cu care am lucrat în paralel difereau ca structură în funcţie de modul în care a avut loc intrarea sau ieşirea din grup a participanţilor – grup închis şi grup deschis. care va fi cât mai repede integrat în grup. urmărind să fie prezentate caracteristicile descriptive şi rezultatele testării ipotezelor. Variabila independentă vârstă în cele două grupuri experimentale are aceeaşi amplitudine (minim 65. Au existat diferenţe semnificative între scorurile pre.

iar evaluarea gerontopsihologică a fost programată în timpul spitalizării.23 ani) internaţi în I. “Ana Aslan” fără/cu diagnostic clinic de tulburare cognitivă sau/şi depresivă. culegerea datelor s-a realizat într-un interval de trei ani (2004-2006). Contribuţia personală. la internare şi la externare. Scala de Evaluare a Depresiei Hamilton şi Scala de Diagnostic a Melancoliei.G. iar proba de desen utilizată a fost Proba motorie de structurare vizuala Bender-Gestalt (faza de copiere a celor 9 desene). S-a evaluat funcţia cognitivă prin testele screening: Mini-Mental State Examination şi Chestionarul Scurt de Evaluare Cognitivă. depresia prin Scala de Depresie Geriatrică. care este nivelul acestei influenţe. Cercetarea s-a desfăşurat pe un lot total de 742 de subiecţi cu vârste cuprinse între 65 şi 84 de ani (media de vârstă 73. 147 de bărbaţi) proporţia fiind de aproximativ 4 la 1 în favoarea femeilor (Figura IV.1. deci în ce măsură sub influenţa depresiei se modifică parametrii funcţionării cognitive la vârsta a treia. stabilirea raportului calitativ al depresiei cu scăderea eficienţei cognitive şi asocierea acestora cu reproducerea incorectă a formei desenului care ar putea permite o mai bună diferenţiere şi eficientizare a depistării tulburărilor depresive şi cognitive la persoane de vârsta a treia. ● Studiul observaţional de tip transversal a fost efectuat în Clinicile I-IV al Institutului Naţional de Gerontologie şi Geriatrie “Ana Aslan”.N. CONCLUZII GENERALE ŞI APRECIERI FINALE STUDIU EVALUATIV GERONTOPSIHOLOGIC ● Cercetarea şi-a propus identificarea corelaţiilor între prezenţa depresiei şi disfuncţiei cognitive la pacienţii vârstnici internaţi la INGG “Ana Aslan ”. că în lotul total numărul femeilor a fost mai mare faţă de cel al bărbaţilor (595 de femei. Au fost două etape de confirmare a diagnosticului clinic.sediu. Proporţia de femei şi de bărbaţi din lotul total este echivalentă cu proporţia observată în populaţia globală. în primul rând. specială a fost utilizarea factorului distorsionare a formei desenului în vederea derivării acestuia ca indice discriminant neuropsihologic care să permită o depistare cât mai precoce şi eficientă a tulburărilor depresive şi cognitive la vârstnici. ● Evaluarea gerontopsihologică a fost complexă.G.C.). 23 . ● Trebuie remarcat. ● Ipoteza generală: în ce măsură prezenţa depresiei geriatrice influenţează eficienţa cognitivă.

Reprezentarea procentuală fiind mare pe întreg lotul de vârstnici dă sens acestei cercetări care s-a bazat mult pe observaţiile ocazionale. uşoara sau moderată. 1994). Pentru baza de date ne-a interesat prezenţa distorsiunii formei.● Testul de structurare vizuală Bender este construit în conformitate cu concepţia – gestaltistă asupra percepţiei ca totalitate. ● Procentual cele patru loturi pe criterii de diagnostic psihopatologic sunt aproximativ egal reprezentate în lotul total: lotul Normal . Prezenţa erorilor desenului tip distorsiune a gestaltului la reproducerea desenelor este diferit reprezentată în cele patru loturi.8% de subiecţi din lotul total) şi tulburarea depresivă (la 48.lotul C reprezintă 25.. fără tulburări cognitive sau depresive.lotul D. Lotul P-Psihopatologie mixtă a cuprins pacienţi care au tulburări cognitive şi depresive în acelaşi timp. fiind psihopatologiile cu reprezentativitatea cea mai mare. Blazer D..8% de subiecţi din lotul total) apar reprezentate în procente aproximativ egale în lotul total ceea ce concordă cu prevalenţa acestora la vârstnici. retrogresie..8% este lotul cu Psihopatologie mixtă . Lotul C-Cognitiv disfuncţional a cuprins pacienţi cu tulburare cognitivă. 1992.0% din total lotul cu Depresie . Până la 25% dintre persoanele de peste 65 de ani prezintă tulburări depresive şi cognitive (Kokmen E. diagnosticată conform criteriilor DSM IV şi ICD 10.. 24 .1% din total. diagnosticată conform criteriilor DSM IV şi Petersen. ● Prezenţa erorilor desenului tip distorsiune a gestaltului care indică disfuncţia plastică apare la 252 de subiecţi.1% din lotul total. Lotul N-Normal a cuprins subiecţi cu îmbătrânire psihologică normală. perseverare. Lotul D-Depresie a cuprins pacienţi cu tulburare depresivă fără elemente psihotice. 1991. simplificare. ● Tulburarea cognitivă (la 47. Am utilizat Sistemul de scorare Lacks varianta screening computerizată focusând primele 6 erori care constituie criteriul distorsiune gestalt: rotaţie severă. completate de studierea literaturii de specialitate. iar pe grupe de vârstă există de asemenea o bună reprezentare a fiecărui lot.lotul N reprezintă 26. ceea ce reprezintă 34. fragmentare. şi nu frecvenţa erorilor. ● Întregul grup de subiecţi a fost împărţit în patru loturi în funcţie de cei doi parametri dihotomici şi anume tulburare depresivă şi/sau tulburare cognitivă diagnosticate clinic. 22. dificultăţi de acoperire. şi colab. Koenig H. Blazer D.0% din lotul total de subiecţi.lotul P şi 26. care se referă la distrugerea esenţială a gestaltului. lotul Cognitiv disfuncţional .

după ce s-a exclus influenţa variabilei vârstă.4% la acest lot. erorile specifice care aparţin factorului deformare a formei diferenţiind clar subiecţii cu deteriorare cognitivă.8% dintre bărbaţi (35 de subiecţi). Erorile în reproducerea desenelor sunt cuantificate la 36.5% dintre femeile vârstnice din studiu (217 subiecţi) şi la 23. Se obsevă o raportare procentuală diferită pe sexe faţă de lotul total.19 şi un prag de semnificaţie p = 0. ● La lotul Normal (194 de subiecţi vârstnici) remarcăm proporţia mai mare a bărbaţilor faţă de femei (1 la 2. Disfuncţia plastică 4. De asemenea se remarcă că nu există asociere între disfuncţia cognitivă şi depresie. Disfuncţia plastică are o mare reprezentativitate procentuală 59.5) şi nivelul redus de instruire a subiecţilor.007). ponderea erorilor tip distorsiune fiind mult mai mare la femei decât la bărbaţi.● Prezenţa erorilor desenului tip distorsiune a gestaltului apare diferit reprezentată pe sexe în întreg lotul. iar datele noastre concordă cu cele din literatura de specialitate. se poate afirma că se acceptă prima ipoteză de lucru.5) comparativ cu celelalte loturi.1% nu este reprezentativă pentru acest lot. cu reprezentare maximă masculină faţă de celelalte grupe de vârstă (aproximativ 1 la 1. Ca urmare. pe grupe de vârstă proporţia este tot în avantajul bărbaţilor. ● La lotul cognitiv disfuncţional (186 de subiecţi cu deficite cognitive uşoare sau moderate) disfuncţionalitatea cognitivă creşte la fiecare etapă de 5 ani. ● Se observă că între deficitul cognitiv şi depresie.7%. 25 . majoritatea pacienţilor au terminat până la 4 clase (48. ● La lotul cu Depresie (193 de pacienţi vârstnici cu depresie) remarcăm proporţia mare a bărbaţilor la grupa de vârstă 80-84 de ani. raportul fiind de 3 la 2. Disfuncţia plastică are reprezentativitate redusă 11. Posibil ca acest aspect să ţină de abilitatea de a desena la bărbaţi şi care e întreţinută de preocupările mai mult tehniciste pe parcursul vieţii lor active.7%.5). deci nivelul deficitului cognitiv este cu atât mai mare cu cât intensitatea depresiei geriatrice este mai mare. ● La lotul cu Psihopatologie mixtă (169 de pacienţi vârstnici cu deficite cognitive şi depresie) remarcăm proporţia foarte mare a femeilor în lotul de studiu şi că disfuncţia plastică are cea mai mare reprezentativitate procentuală 65.2% dintre subiecţi). există o corelaţie care poate fi luată în considerare (coeficient de corelaţie parţială r = -0. reprezentarea procentuală a bărbaţilor atingând maxim la categoria de vârstă 80-84 de ani (1 la 1.

Aceasta nu înseamnă că nu există o corelaţie între cele două variabile.56 (df = 3) şi un prag de semnificaţie al acestuia 0.● A doua ipoteză de lucru nu a fost confirmată.05. Prin urmare. există asociere între disfuncţia cognitivă şi depresia endogenă.0005) între cele două variabile (performanţa reproducere desen şi deficitul cognitiv) indică. ● Nu există concordanţă între prezenţa erorilor tip distorsiune gestalt a desenului şi cea a depresiei geriatrice. deci există asociere între prezenţa erorilor tip distorsiune gestalt desen şi nivelul de educaţie la subiecţii vârstnici din lotul total. ● A şaptea ipoteză de lucru a fost neconfirmată. de fapt. un coeficient de corelaţie negativ (coeficientul Spearman -0.05). dar existenţa unei corelaţii între disfuncţia cognitivă şi depresia reactivă nu poate fi luată în considerare indiferent de mărimea coeficientului de corelaţie (un prag de semnificaţie p>0. în consecinţă se respinge ipoteza de nul. o variaţie concomitentă pozitivă între distorsionarea formei desenului şi deficitul cognitiv.0005. ● A treia ipoteză de lucru a fost că nivelul deficitului cognitiv este mai mare la persoanele de vârsta a treia cu depresie decât la cele fără depresie. ● Procedura SPSS pentru lotul total arată o valoare a testului Pearson Chi-Square de 14.57. În consecinţă se respinge ipoteza de nul. Ipoteza a fost neconfirmată. negăsind concordanţă între prezenţa erorilor tip distorsiune gestalt desen şi cea a depresiei geriatrice (un prag de semnificaţie p>0. 26 . p < 0. dar există o variaţie concomitentă pozitivă cu deficitul cognitiv. negăsind diferenţe semnificative ale nivelului deficitului cognitiv în funcţie de prezenţa depresiei pentru pragul de semnificaţie 0. Prin urmare. ● Procedura SPSS pentru lotul total arată o valoare a testului Pearson Chi-Square de 70. Valoarea lui p pentru testul chi-pătrat este mai mică decât nivelul 0. ceea ce ar susţine utilizarea distorsionării formei desenului ca indice psihodiagnostic diferenţial între cele două disfuncţii. ● A şasea ipoteză a cercetării a fost confirmată. ci doar că datele nu au putut să o pună în evidenţă. a cincea ipoteză a cercetării a fost confirmată.05. a patra ipoteză a cercetării a fost confirmată. distorsionarea formei desenului este mai frecventă odată cu înaintarea în vârstă.002.81 (df = 3) şi un prag de semnificaţie al acestuia p<0.05). prezenţa erorilor tip distorsiune gestalt desen este influenţată de nivelul educaţional la vârstnici.

iar experienţa personală a permis această abordare. le reglează unele acte şi le permite exteriorizarea unor stări afective. ● După parcurgerea şi selectarea surselor teoretice şi de actualitate principalele premise de la care a pornit acest experiment sunt beneficiu economic pe care îl oferă terapia de grup. la relaţia terapeutică. cât şi cognitiv-comportamentală au consecinţe egale în depresia la vârstnici şi că este mai important a combina terapeut şi pacient cu un model terapeutic decât a le găsi împreună acceptabile. într-un climat afectiv securizant. o metodă de factură experienţial-umanistă şi holistică. în ceea ce priveşte simptomatologia depresiv-anxioasă. Elementele semnificative ale demersului terapeutic despre care s-a presupus că ar contribui la o astfel de eficienţă se referă la experimentarea prin modalităţi creative şi de expresie vizual-plastică. la modalitatea de desfăşurare (în grup). ● Metoda aplicată în acest studiu este nouă. în comparaţie cu terapia individuală. dar şi problemele de relaţionare şi funcţionarea globală. având în vedere izolarea şi dificultăţile de relaţionare a vârstnicului. şi. utilizarea „limbajului vizual” care constituie un grup de comportamente stimul-răspuns ce îi îndeamnă pe oameni la comunicare. de la adult la adult. de altfel prima confirmare a rezultatelor acestei metode la vârstnici a fost în 2000 prin premierea comunicării datelor primelor două grupuri gerontoterapeutice la Al 28-lea Congres Internaţional de Psihogeriatrie. Studiile au arătat că atât abordarea psihodinamică. care prezintă tulburări depresiv-anxioase. ● Ipoteza generală de la care s-a pornit în realizarea acestui studiu a fost aceea că terapia de grup prin utilizarea tehnicilor de tip experienţial cu suport vizual-creativ este eficientă în cazul tulburărilor depresiv-anxioase la persoanele de vârsta a treia. 27 . inedită şi românească. Terapia Unificării centrată pe modalităţi creative de expresie foloseşte pretextul experienţial provocativ şi utilizează experimentul natural.EXPERIMENT GERONTOTERAPEUTIC ● Obiectivul studiului experimental l-a constituit validarea unui model de psihoterapie experienţială de grup de tip unificator la vârstnici având la bază experimentarea prin modalităţi creative şi de expresie vizual-plastică. Această cercetare a adus o contribuţie la cunoaşterea efectelor unui program psihoterapeutic unificator de grup la persoanele de vârsta a treia.

Testele screening utilizate au fost pentru depresie Scala de depresie geriatrică şi pentru eficienţa cognitivă Mini-Mental State Examination. pictură. pentru eficienţa cognitivă Subtestul Memoria cifrelor din Scala de Memorie Wechsler-I şi pentru investigarea stării generale de sănătate General Health Questionnaire şi Subscala Disfuncţii Sociale. Ca alternativă şi complementare a mijloacelor standard de psihodiagnoză a fost utilizat psihodiagnosticul experienţial. constituind şi o verificare a disponibilităţii pacientului pentru acest tip de abordare.G.N. ca fiind importante în psihoterapia depresiei. suferind de tulburări depresiv-anxioase. Copierea pentagoanelor din MMSE) în evaluare a creat o punte de legătură şi a facilitat aplicarea modalităţilor creative şi de expresie plastică în demersul terapeutic. Pentru evaluarea cantitativă a efectelor demersului terapeutic s-a făcut şi o retestare a fiecărui pacient la încheierea psihoterapiei de grup şi follow-up la 6 luni. Cele patru grupuri cu care am lucrat difereau ca structură în funcţie de modul în care a avut loc intrarea sau ieşirea din grup a participanţilor. alcătuite din pacienţi cu vârsta între 65 şi 79 de ani (în total 30 de subiecţi).G. ● Evaluarea gerontopsihologică a constat în interviu. baseline. criteriu după care s-a stabilit designul experimental de bază. relevate. retestare şi follow-up. ● Pentru această cercetare am utilizat metode gestalt şi expresiv-creative (colaj. Pentru fiecare subiect s-a întocmit o fişă personală în care s-au consemnat rezultatele testelor la fiecare etapă: screenig. de asemenea. În al treilea rând au făcut posibilă integrarea dimensiunii vieţii de familie şi extinderea socială. Bender-Gestalt Test – faza de copiere. La testarea baseline s-au utilizat pentru evaluarea severităţii depresiei şi anxietăţii Scalele de evaluare a Depresiei şi Anxietăţii Hamilton. comparativă a fiecărui client cu el însuşi. ● Utilizarea testelor de desen (Desenarea ceasului. constituind o bază de evaluare progresivă. „Ana Aslan”. grup închis şi grup deschis. 28 . internaţi la I. conectarea între planurile sincrone de funcţionare ale persoanei în vârstă (la nivel afectiv. observaţie şi testare psihometrică. cerinţă formulată tot mai des în psihoterapia depresiei. desen.● Aceste elemente au permis în primul rând o experienţă pozitivă în grupul terapeutic. cognitiv şi comportamental). În al doilea rând au permis individualizarea demersului terapeutic. metaforă) în patru grupuri de lucru cu structură diferită.

efectele obţinute în ceea ce priveşte simptomatologia depresivă se menţin la şase luni după încheierea terapiei la fiecare grup experimental. înainte şi după procesul psihoterapeutic. Analiza scorurilor obţinute de subiecţi la retestare cu ajutorul Scalelor Hamilton de Evaluare a Depresiei (HDRS) şi Anxietăţii (HARS) nu indică simptomatologie depresiv-anxioasă semnificativă clinic. practic se poate vorbi de remisia tulburării depresiv-anxioase pentru fiecare grup experimental. prima ipoteză de lucru a fost acceptată.şi post-control (testul t pentru eşantioane pereche) la testele clinice ale perioadei pre. cu ajutorul testului t pentru eşantioane pereche. O stare asimptomatică de cel puţin 6 luni indică o bună remisiune clinică. s-a observat că diferenţa este semnificativă statistic (p<0. Psihoterapia expresivă pe lângă problematica vârstnicului a surprins aspecte ale vieţii psihice ale pacientului. S-a determinat semnificaţia diferenţei între mediile scorurilor obţinute la Scala de Depresie Hamilton (HDRS) la testarea baseline (înainte de începerea terapiei).38% la grupul deschis. respectiv 71. deci o bună amendare terapeutică a fenomenelor depresive.şi post-experimentale. Calitatea răspunsului terapeutic este condiţionată şi de ameliorarea funcţiilor cognitive. posibilităţile sale de relaţionare şi capacitatea sa de a face faţă evenimentelor vieţii.34% la grupul închis.● În alcătuirea programului terapeutic de opt şedinţe (20 de ore) au fost selectate acele tehnici care aveau ca efecte anticipate în special restructurări şi reintegrări la nivelul imaginii de sine. Diferenţa este semnificativă din punct de vedere statistic între cele două medii ale scorurilor Evaluării Sănătăţii Generale. Ca urmare. 29 . descoperirea de noi laturi şi capacităţi ale propriei persoane ca şi posibilitatea de a integra experienţele negative anterioare. ● Prima ipoteză de lucru a experimentului a fost că în urma parcurgerii programului terapeutic se va reduce intensitatea simptomatologiei depresiv-anxioase. Există diferenţe semnificative între scorurile pre. deci ipoteza a fost confirmată. la retestare (după încheierea terapiei) şi follow-up la 6 luni după terapie. Reducerea scorului global GHQ-12 a fost de 72.0005) şi între cele două medii ale scorurilor Subtestului 5–Memoria cifrelor (5-WMS). ● A treia ipoteză de lucru a fost că în urma parcurgerii programului terapeutic se va produce o îmbunătăţire a funcţionării globale. evidenţiată prin scoruri semnificativ mai mici la finalul psihoterapiei de grup decât la testarea iniţială. ● A doua ipoteză de lucru a fost că progresul obţinut în ceea ce priveşte simptomatologia depresivă se menţine la şase luni după încheierea psihoterapiei de grup. A doua ipoteză de lucru a fost confirmată.

Pentru a determina echivalenţa dintre cele două grupuri în ce priveşte simptomatologia depresiv-anxioasă şi evaluarea sănătăţii generale s-a folosit testul t pentru eşantioane independente. funcţionarea globală (GHQ-12) şi adaptarea şi funcţionarea socială (SDS) nu diferă în cele două grupuri. 30 . Nu s-au găsit diferenţe semnificative între mediile distribuţiilor de scoruri corespunzătoare grupului deschis faţă de grupul închis la nici unul din instrumentele folosite (HDRS.0005) între cele două medii ale scorurilor Subscalei Disfuncţii Sociale (SDS). se poate afirma că se acceptă a cincea ipoteză de lucru şi. Acest fapt a fost evidenţiat prin scoruri semnificativ mai mici la Subscala Disfuncţii Sociale. grupul deschis este la fel de eficient ca şi grupul închis. HARS. în urma parcurgerii programului terapeutic unificator s-a produs o îmbunătăţire a adaptării şi funcţionării sociale. Dificultăţile relaţionale au fost folosite ca pretext pentru integrarea polarităţilor psihologice implicate în conflicte şi neînţelegeri majore. la retestare în comparaţie cu testarea baseline.● A patra ipoteză de lucru a fost că în urma parcurgerii programului terapeutic unificator se vor reduce problemele interpersonale. Prin aplicarea t-testului pentru eşantioane pereche s-a găsit o diferenţa semnificativă din punct de vedere statistic (un prag de semnificaţie p<0. ca şi la grupul închis. ceea ce a creat premisele pentru integrarea lor. SDS). şi la retestare. Importanţa reducerii disfuncţionaltăţii sociale rezultă nu numai ca efect al procesului terapeutic unificator. prin creşterea adaptării şi funcţionării sociale. înainte de începerea şi la încheierea procesului psihoterapeutic. rezultate din polarizarea excesivă într-o anumită atitudine. reducând problema dificilă a organizării unui astfel de grup ca structură. GHQ-12. deci la vârstnicii cu tulburări depresiv-anxioase. existând o reducere a disfuncţionării sociale. Funcţia suportivă a fiecărui grup este aceeaşi pentru participanţi. funcţionarea cognitivă (5 -WMS). Aceasta a permis identificarea semnificaţiei diferenţei dintre mediile scorurilor obţinute de cele două grupuri la instrumentele folosite – la testarea baseline. ● A cincea ipoteză de lucru a fost că la vârstnicii cu tulburări depresiv-anxioase eficienţa terapeutică este aceeaşi la grupul deschis. mai greu de obţinut ca structură. mai adaptat condiţiilor acestora şi contextului clinic. A patra ipoteză de lucru a fost acceptată. înainte de începerea terapiei. În cadrul terapiei de grup subiecţii au experimentat ambele atitudini polare. dar şi ca suport în menţinerea sănătăţii generale şi reducerea recurenţelor depresiv-anxioase. la încheierea terapiei de grup. 5-WMS. ceea ce înseamnă că efectele terapeutice în ceea ce priveşte simptomatologia depresiv-anxioasă (evaluată cu ajutorul scalelor HDRS şi HARS). Ca urmare.

iar maniera concretă. obiective centrale în terapia unificării. dificil de obţinut la vîrstnici. Viziunea holistică.● Rezultatele obţinute au confirmat toate ipotezele formulate în cadrul cercetării şi obiectivele propuse au fost îndeplinite. ca formă de tratament de susţinere pentru creşterea adaptării la unele probleme specifice vârstnicilor. mult mai adaptat condiţiilor geriatrice. Încrederea. abordarea transgeneraţională unificatoare corespunde ultimelor noutăţi referitoare la factorii care declanşează. obiectivul secundar al cercetării a fost validarea grupului deschis. corespund necesităţilor persoanelor în vârstă cu depresie. integrarea creatoare a polarităţilor. Ca urmare se poate considera că programul psihoterapeutic unificator de grup propus a determinat reducerea simptomatologiei depresiv-anxioase. care poate fi utilizat şi în alte situaţii de viaţă. De asemenea. dificultăţilor personale sau de relaţionare. transport. Reconvertirea evenimentelor negative în surse valoroase de experienţă. justificată şi impusă şi de condiţiile vârstei a treia ţinând cont de polimorbiditatea şi dificultăţile curente legate de deplasare. determină şi menţin tulburarea depresivă. sinergetică asupra fiinţei umane care stă la baza terapiei Unificării s-a dovedit utilă în abordarea problematicii depresive. dar şi a problemelor de relaţionare funcţionarea globală . De asemenea. O limită a fost impusă chiar de principiul individualizării experienţei fiecărui subiect care este aplicat în terapia Unificării şi de timpul alocat cercetării. la persoanele de vârsta a treia care prezintă tulburări depresiv-anxioase. se consideră că există încă problema grupului închis. experienţială în care au fost realizate aceste achiziţii devin un bun personal. posibilitatea de a comunica şi sentimentul apartenenţei la grup reprezintă beneficii nete pentru membrii grupurilor. 31 . ● Psihoterapia experienţială în grupuri mici poate fi folosită pentru reducerea simptomelor. ● Una dintre limitele studiului o constituie numărul mic de subiecţi pe care a fost realizat. considerate ca un construct dimensional în studiile de specialitate recente susţinute de un puternic factor general.

protocolul de studiu a impus de la început cooperare din partea pacienţilor şi ca urmare e posibil ca profilul loturilor de pacienţi să nu fi respectat distribuţia depresiei şi tulburării cognitive în populaţia generală de peste 65 de ani. În aceste condiţii. specială a fost utilizarea distorsionării formei desenului în vederea derivării acestuia ca indice discriminant neurocognitiv care să permită o depistare cât mai precoce şi eficientă a tulburărilor depresive şi cognitive la vârstnici. sexului şi nivelului de instruire. Selecţia pacienţilor admişi consecutiv în studiu a permis studierea ipotezelor de lucru în lotul total şi pe patru loturi similare. concretizat în cele trei capitole din partea teoretică a tezei. dar trebuie prezentate ca atare. Contribuţia personală. putem stabili un protocol psihodiagnostic util în practica clinică geriatrică. de asemenea diferenţele existente între sexe şi pe nivele de educaţie. stimulează noi cercetări. analizând diferenţele calitative ale eficienţei cognitive. Obiectivul principal al studiului nu a fost evaluarea pacienţilor cu depresie şi tulburare cognitivă din punct de vedere demografic. Datele obţinute. statusului timic şi al asocierii celor două patologii la grupe de vârstă diferite. oferă o analiză comprehensivă a literaturii de specialitate în psihogerontologie. Cercetarea şi-a propus să studieze particularităţile funcţionării neurocognitive la vârstnicii cu depresie sau/şi tulburări cognitive uşoare sau moderate şi să analizeze posibilitatea derivării distorsionării formei desenului ca indice care să permită o depistare cât mai precoce şi eficientă a acestor tulburări. Criteriile de includere şi excludere au fost restrictive. ♦ În ce priveşte studiul observaţional (742 de subiecţi). chiar şi neconfirmarea unor ipoteze. dar şi prezenţa tulburării desenului în corelaţie cu înaintarea în vârstă. omogene din punct de vedere al vârstei. precizăm că datele socio-demografice nu pot reprezenta o referinţă. conţinând implicaţii pentru o nouă conceptualizare a domeniului.CONTRIBUŢII PERSONALE ŞI ORIGINALE ♦ Demersul ştiinţific realist prin abordarea riguroasă a stării prezente. 32 . dar şi implicaţii pentru cercetări viitoare.

cognitiv şi comportamental). Elementele semnificative ale demersului terapeutic despre care s-a presupus că ar contribui la o astfel de eficienţă se referă la experimentarea prin modalităţi creative şi de expresie vizual-plastică. la persoanele de vârsta a treia care prezintă tulburări depresiv-anxioase. o metodă de factură experienţial-umanistă şi holistică. Metoda aplicată în acest studiu este nouă. dar şi problemele de relaţionare şi funcţionarea globală. În al treilea rând au făcut posibilă integrarea dimensiunii vieţii de familie şi extinderea socială. Rezultatele obţinute au confirmat toate ipotezele formulate în cadrul cercetării şi obiectivele propuse au fost îndeplinite. în ceea ce priveşte simptomatologia depresiv-anxioasă. de altfel prima confirmare a rezultatelor acestei metode la vârstnici a fost în 2000 prin premierea comunicării datelor primelor două grupuri gerontoterapeutice la Al 28-lea Congres Internaţional de Psihogeriatrie. cerinţă formulată tot mai des în psihoterapia depresiei. grupul deschis este la fel de eficient ca şi grupul închis. la vârstnicii cu tulburări depresiv-anxioase. De asemenea.♦ Obiectivul studiului experimental (30 de subiecţi) l-a constituit validarea unui model de psihoterapie experienţială de grup de tip unificator la vârstnici având la bază experimentarea prin modalităţi creative şi de expresie vizual-plastică. reducând problema dificilă a organizării unui astfel de grup ca structură. Ca urmare se poate considera că programul psihoterapeutic unificator de grup propus a determinat reducerea simptomatologiei depresiv-anxioase. Ipoteza generală de la care s-a pornit în realizarea acestui studiu a fost aceea că terapia de grup prin utilizarea tehnicilor de tip experienţial cu suport vizual-creativ este eficientă în cazul tulburărilor depresiv-anxioase la persoanele de vârsta a treia. de asemenea. conectarea între planurile sincrone de funcţionare ale persoanei în vârstă (la nivel afectiv. la relaţia terapeutică. În al doilea rând au permis individualizarea demersului terapeutic. relevate. care prezintă tulburări depresiv-anxioase. la modalitatea de desfăşurare (în grup). ca fiind importante în psihoterapia depresiei. Aceste elemente au permis în primul rând o experienţă pozitivă în grupul terapeutic. Această cercetare a adus o contribuţie la cunoaşterea efectelor unui program psihoterapeutic unificator de grup la persoanele de vârsta a treia. într-un climat afectiv securizant. de la adult la adult. 33 . dar şi a problemelor de relaţionare funcţionarea globală. inedită şi românească.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->