Ecosistemele terestre

Prezenta substratului solid si disponibilitatea pentru organismele autotrofe, mediul fluid format de aer, caracterizat de un regim specific al temperaturii si umiditatii, sunt elemente care diferentiaza categoria ecosistemelor terestre. Subtipurile identificate n aceasta categorie s-au delimitat plecnd de la asociatia de specii vegetale, ntruct aceasta este aparenta si contribuie la edificarea peisajelor specifice. n acest context, prezenta speciilor lemnoase este un indicator important de diferentiere, care mparte categoria n paduri, tufarisuri si pajisti. Formarea unor asociatii de arbori (alcatuite din plante lemnoase cu tulpina unica) este conditionata de disponibilitatea unor resurse, dar si de anumite conditii. Primul factor care conditioneaza raspndirea padurii este temperatura, iar apoi resursele de umiditate. Astfel, padurile se pot forma ncepnd cu zonele unde se nregistreaza cel putin 60 de zile pe an cu temperaturi medii zilnice mai mari de 10C. ntre aceste limite, repartizarea padurilor depinde de bilantul hidric din sol, respectiv de repartizarea cantitatii anuale a precipitatiilor. De exemplu, n conditiile climatului temperat-continental din Romnia, raspndirea padurilor va urmari izohietele anuale de 500 mm. 1. Padurea Prototipul structural si functional al ecosistemelor naturale l constituie padurea, fiindca nici o alta unitate de lucru din ecosfera (biosfera) nu ntruneste, n aceeasi masura, toate elementele alcatuitoare ntr-o stare de maxima stabilitate, n pofida extremei complexitati si diversitati. n interiorul padurii pot fi identificate diverse laturi ale complicatei arhitecturi pe care o nfatiseaza un ecosistem natural, fiindca padurea este, nainte de toate, o fiinta colectiva, cea mai grandioasa din cte exista, nviorata de viata proprie, nchegata, la rndu-i, din milioane de vitei individuale, ct se poate de diverse, care impresioneaza coplesitor si ntr-un fel unic spiritul omenesc. Ecosistemul de padure (forestier) manifesta o tendinta de maximizare a stabilitatii prin optimizarea structurii biocenozei, cresterea complexitatii relatiilor biocenotice si a diversitatii genetice a populatiilor din cadrul fiecarei comunitati de viata, ntarirea controlului exercitat de biocenoza asupra biotopului, sporirea eficientei ecologice a sistemului. Legile generale de organizare si functionare a padurii sunt: existenta etajelor complex alcatuite, n care se asociaza plante si animale care se dezvolta sub influenta a numerosi factori climatici, edafici, geomorfologici; rolul preponderent, sub aspect fizionomic si functional, al arborilor n viata padurii; existenta ansamblului integrat, unitar al plantelor, animalelor si conditiilor de viata ale padurii, n cadrul caruia au loc permanent interferente, influente reciproce. Etajele de vegetatie, care formeaza adevarate subsisteme de viata interconditionate functional (straturi ecologice), sunt reprezentate de: arboret (etajul arborilor, al coronamentului), cu rol fundamental n transferul de substanta si energie, ntruct asigura intrarile energetice pentru ntregului ecosistem;

subarboretul si patura erbacee. La acestea se adauga litiera si solul, n care predomina componentele anorganice. Totodata, existenta unor conditii ecologice particulare determina formarea a numeroase microcenoze (consortii). Hotartor n viata ecosistemului de padure este ecranul continuu si compact al frunzisului,constituit de coronamentele arborilor, care reprezinta o suprafata activa de reglare a unor factori de biotop calitatea si intensitatea luminii, cuantumul caldurii si precipitatiilor, viteza si intensitatea vntului etc. n planul opus, la nivelul solului, ntrepatrunderea si etajarea accentuata a sistemelor de nradacinare a vegetatiei influenteaza disponibilitatea substantelor minerale si a apei. La nivelul Romniei, n categoria padurilor se deosebesc mai multe grupe de ecosisteme. Dintre acestea, cele mai importante sunt padurile de molid, fag si stejar. 1 Padurea de molid Se situeaza n etajul bioclimatic boreal, la altitudinea de 1 200-1 700m, cobornd pna la 700 m n depresiunile intracarpatice din Carpatii Orientali. 2 Padurea de fag Apartine etajului nemoral, la 600-1 300 m, putnd cobor sau urca n functie de topoclima (vai adnci 100 m; versanti nsoriti 1 650m). 3 Padurea de stejar Semnifica, n Romnia, padurile formate din specii apartinnd genului Quercus (paduri de cvercinee). Cea mai mare ntindere o au padurile de gorun, urmate de cele de stejar si apoi cele de cer si grnita,predominarea speciilor permitnd delimitarea subzonelor mentionate. n aceeasi ordine cresc exigentele manifestate fata de temperatura si rezistenta la seceta. 4 Protectia terenurilor si a solurilor Este o functie deosebit de importanta n regiunile cu relief framntat si n regiunile cu soluri nisipoase. De altfel, aici padurea joaca un rol hotartor si n nsusi procesul de solificare, asigurnd stabilitatea mecanica, bioacumularea, retinerea apei n profilul de sol. Actiunea moderatoare asupra scurgerilor superficiale reduce eroziunea solului, contribuind, n acelasi timp, la reducerea volumul de sedimente, respectiv la evitarea colmatarii albiilor sau lacurilor de acumulare. Prevenirea colmatarii albiilor si bazinelor lacustre Padurea participa activ si la conservarea formelor de relief prin diminuarea eroziunii de suprafata si de adncime, evitarea alunecarilor de teren, fixarea solurilor nisipoase si asanarea terenurilor cu umiditate n exces. Defrisare eroziune, procese torentiale, alunecari de teren.Absenta padurii releva importanta acestui efect moderator asupra agentilor fizici de modelare actuala a reliefului. Defrisarea padurilor de pe coastele repezi din zonele colinare, pentru nfiintarea de islazuri comunale (Legea din 1920) a condus la suprafete ntinse degradate prin eroziune si procese torentiale n Vrancea, Subcarpatii Sudici, Valea Ariesului, Valea Lotrului, Podisul Central Moldovenesc etc. 5 Protectia atmosferei si functiile climatice Reprezinta un alt aspect al rolului jucat de padure n mentinerea echilibrului ecologic. Padurea reuneste pe o suprafata relativ restrnsa un volum important de biomasa vegetala (arbori, arbusti, plante erbacee) angajate n procesul fotosintezei. Astfel, ea asigura consumul de dioxid de carbon rezultat din metabolismul propriu, dar si din ecosistemele

nvecinate sau, mai nou, datorat poluarii, elibernd, n acelasi timp, oxigenul necesar la aceeasi scara. Aceasta functie justifica denumirea de plamn verde, ecosistemele forestiere, mai cu seama cele tropicale, fiind unele din cele mai importante producatoare de oxigen la nivel planetar. Efectul purificator se manifesta pentru un spectru mai larg al poluantilor atmosferici pulberi sedimentabile, dioxid de sulf, elemente radioactive retinuti mecanic sau absorbiti de frunzis. Desi, n acest sens, rolul padurii este semnificativ, nu trebuie uitat faptul ca aceiasi poluanti pot distruge padurea, toleranta speciilor vegetale fiind limitata. Se semnaleaza, de asemenea, o diminuare a ncarcaturii microbiene, datorata prezentei fitoncidelor, cu pna la 90% fata de atmosfera urbana. Aerul padurii este, n schimb, mai bogat n ioni negativi, favorabili sanatatii. 6 Efectul purificator al vegetatiei forestiere Un hectar de padure produce anual aproximativ 30 de tone oxigen, din care aceasta consuma circa 13 tone n procesul de respiratie al arborilor sai. Vegetatia arborescenta a padurii pe suprafata de un hectar consuma, n procesul de fotosinteza, circa 16 tone de dioxid de carbon. Un curent de aer poluat cu dioxid de sulf n concentratie de 0.1 mg/m3 poate fi complet depoluat prin traversarea sa lenta peste un hectar de padure. Prin reducerea, pe cale mecanica, a vitezei vntului, un hectar de padure poate retine o cantitate de 60-70 t/an de praf, ceea ce reprezinta de 6-7 ori mai mult fata de cantitatea retinuta de vegetatia ierboasa. Prin emanarea fitoncidelor volatile, n cantitate de 5-30 kg/ha, padurea realizeaza o epurare microbiana foarte eficienta, evidenta n special n padurea de conifere. De exemplu, n timp ce pe bulevardele din Paris s-au nregistrat 570 mii bacterii/m3, iar n unele magazine chiar 4-8 milioane bacterii/m3, n padurea Fontainbleu din apropiere, ncarcatura microbiana era de numai 50-55 bacterii/m.ntruct modifica semnificativ suprafata activa, ca factor genetic al climei, prezenta ecosistemului de padure induce un topoclimat specific. Acesta este determinat de influenta exercitata asupra radiatiei solare, circulatiei maselor de aer si proceselor de evaporare. Topoclima padurii se diferentiaza prin moderarea extremelor de temperatura, intensitate scazuta a radiatiei solare, cresterea umezelii relative a aerului, cresterea frecventei calmului atmosferic si viteze mai mici ale vntului, repartizarea mai uniforma a precipitatiilor si cresterea cantitatii acestora. 7 Protectia fondului genetic Decurge din nsasi existenta padurii, ecosistem n stare de climax, n care numeroase populatii traiesc ntr-o stabilitate relativa, asigurata de mecanismul complex de autoreglare a ecosistemului forestier. Diversitatea biologica cea mai ridicata se nregistreaza n padure, culminnd cu padurile tropicale. De aici decurge si rolul padurii pentru cercetarea stiintifica, pentru identificarea posibilitatilor de protectie ale unor specii aflate pe cale de disparitie, pentru cunoasterea legitatilor care coordoneaza procesele din natura. 8 Functia de recreare Ocupa, n rndul functiilor padurii, un loc aparte prin influenta directa asupra activitatii si sanatatii umane. n acest context, unii autori (Muja, 1994) considera acest rol o functie sociala. Prin influenta exercitata asupra climatului si calitatii aerului padurea permite

realizarea unui cadru ambiental optim pentru sanatatea umana. Adaugnd la aceasta efectul asupra psihicului uman, padurea devine un refugiu pentru citadinul modern care, desi depinde n mare masura de o serie de facilitati ale vietii urbane, ramne, ca orice fiinta vie, legat intim de natura. Din acest punct de vedere, tinnd cont de tendinta de concentrare a populatiei n centre urbane care caracterizeaza contemporaneitatea, rolul padurii devine esential nu numai pentru mentinerea echilibrului ecologic, dar si a celui interior al fiecarei fiinte umane si, n final, a ntregii societati. Functiile de protectie sunt importante n actualul context economico-social n care exploatarea intensiva a condus la manifestarea consecintelor deosebit de grave ale diminuarii suprafetelor acoperite de padure. Din perspectiva istorica nsa, padurea apare mai degraba ca un important furnizor de materii prime si alimente (material lemnos, fructe, vnat etc.). De asemenea, la acest orizont de timp, protectia poate fi nteleasa si n sensul ngreunarii atacurilor cotropitorilor. Situatia padurilor n Romnia Situatia actuala a padurilor n Romnia, departe de a fi considerata favorabila, este, totusi, destul de buna. Astfel, n ceea ce priveste productivitatea ne situam pe locul doi, dupa Elvetia. Suprafata forestiera totala de 6.339 milioane hectare, reprezentnd 26% din suprafata totala a tarii, este, n opinia specialistilor, insuficienta (cu numai cteva secole n urma aceasta proportie era de 60-70%). Cauzele acestei diminuari se regasesc, pe de o parte, n cresterea populatiei si, implicit, a nevoii de hrana, materiale de constructii etc., iar, pe de alta parte, n antrenarea Romniei n comertul international pe pozitia de furnizor preferat pentru calitatea produselor (alimentare, forestiere), dar si pentru preturile reduse practicate. Alte ecosisteme terestre n conditiile climatului temperat, care nu impune restrictii termice, covorul vegetal dominat de specii lemnoase nu se mai realizeaza odata cu diminuarea cantitatii de precipitatii. Prin urmare, locul padurii de foioase este preluat de pajisti stepice. Avnd n vedere faptul ca relieful Romniei este deosebit de variat cuprinznd toatele unitatile majore de relief, exista posibilitatea manifestarii limitative a temperaturii n etajarea altitudinala. Astfel, la altitudini mari, padurile de conifere sunt nlocuite de tufarisuri subalpine urmate apoi de pajisti alpine ntrerupte de formatiuni stncoase si grohotisuri. Este un ecosistem natural care a fost nlocuit n cea mai mare parte prin ecosisteme amenajate (n special agricole). Totusi, apare ca formatiune secundara n zonele defrisate, unde disparitia vegetatiei arborescente a dus la accentuarea deficitului hidric. n Romnia, ocupa cmpiile si podisurile joase (Baragan, Podisul Dobrogei, sudul Moldovei), unde temperatura medie anuala depaseste 10C, iar cantitatea de precipitatii este mai mica de 500 mm/an, cu un accentuat deficit spre sfrsitul verii. Structura trofica cuprinde pe primul nivel numeroase specii de insecte (cosasi, greieri, calugarita), pasari si mamifere, din care multe carnivore (dropie, prepelita, hrciog, popndau, soareci de cmp). Consumatorii secundari sunt reprezentati de insecte, pasari insectivore (graur) sau rapitoare (soim, erete, soricar), al treilea nivel fiind dominat de specii parazite.

1 Stepa

2 Pajistile alpine

Se ntlnesc n continuarea tufarisurilor subalpine de jneapan si ienupar sau direct n continuarea padurilor de molid. Diversitatea ecologica este mult diminuata ntruct conditiile de biotop sunt nefavorabile (temperaturi coborte, vnturi puternice, perioada scurta de vegetatie). Prin urmare, covorul vegetal este dominat de 2-3 specii de graminee, prezenta exclusiva a unei sau alteia dintre ele fiind legata de conditiile locale (aciditatea solului, exces permanent de apa, profunzimea stratului de sol, intensitatea gleizarii sau pseudogleizarii etc.). Alaturi de numerosi consumatori primari din clasa Insecta, cea a mamiferelor este reprezentata de capra neagra (specie ocrotita), marmote, soareci etc. consumatorii de ordinul al II-lea fiind insecte, soprle, pasari insectivore sau de prada (de exemplu, acvila de munte), mamifere .