2. Erminia - icoană a iconomiei.

În ceea ce priveste obiectul propriu-zis al acestei codificări, respectiv conţinutul Erminiei, trebuie avute în vedere mai întâi multiplele surse, istorico-biblice, omiletice-aghiografice, imnografico-ecfrastice, mistagogico-liturgice etc., care au contribuit la constituirea acesteia. Ele conţin [67/68] si exprimă, toate, cu mijloace specifice, doctrina si cultul Bisericii, transmiţându-le ca atare Erminiei. Or, atât doctrina cât si cultul gravitează fundamental în sfera soteriologiei, doctrina expunând si explicitând (discursiv-conceptual), iar cultul actualizând (sacramental), “taina cea din veac ascunsă” a istoriei mântuirii —oikonomia— pe care iconografia, în esenţa ei codificată —Erminia— o expune si o ilustrează (simbolic-figural). După cum se poate usor constata, orice “scară” sau “tablă de materii”, care însoţeste de regulă manuscrisul unei erminii, corespunde punctual întregului cuprins al Scripturii, deoarece puţine sunt episoadele sau persoanele biblice din Vechiul ori din Noul Testament, care să nu-si fi aflat, de-a lungul timpului, expresia vizuală în miniaturi, în icoane, sau în pictura murală. Stă mărturie în acest sens întregul patrimoniu de piese si monumente iconografice, din arta paleocrestină până în zilele noastre. Conţinutul Bibliei regăsindu-se deci, în quasi-totalitatea sa, în transpunere iconografică, se poate afirma, la rigoare, că biblic, cel puţin, însăsi istoria mântuirii oikonomia- constituie obiectul Erminiei. Nu este mai puţin adevărat, apoi, că în descrierea scenelor iconografice răzbate de fapt ecoul întregii tradiţii bisericesti, respectiv aportul ideatic si expresiv al omileticii, imnografiei, rânduielilor de cult etc., amplificând, diversificând si îmbogăţind datum-ul scripturistic originar. Acest fapt se verifică încă din arta paleocrestină care propune, între alte premise ale iconografiei ulterioare, simbolurile genuin crestine ale Orantului (sufletul mântuit) si Păstorului Cel Bun (Mântuitorul), ambele de inspiraţie biblică si cu semnificaţie evident soteriologică. În acelasi timp ambele reprezintă si atitudini cultice, Orantul ca expresie însăsi a rugăciunii, iar

totodată. tipurile biblice vetero-testamentare zugrăvind cu precădere eroi si episoade ale unor salvări miraculoase (Noe. Există un paralelism evident între procesul de constituire a zestrei iconografice propriu-zise. asazicând ermineutice. până la învierea din morţi (Lazăr).Păstorul Cel Bun ca emblemă ceva mai complexă. adică de .1. coerent si complet.1-2). confirmă constatarea că arta paleocrestină s-a constituit dintru început ca un sistem de simboluri. si cu atât mai proprie unui subiect din ordinea sacramentală definită (si operând eficace) prin simboluri. [68/69] Pe de altă parte. figurează persoana Mântuitorului —“Păstorul Cel Bun” (In. în catacomba Priscillei. precum cea a Jertfei euharistice. în catacomba lui Callist. Avraam si Isaac. Daniil între lei etc. la scara întregii oikoumene. sincronismul răspândirii. într-o formulare destul de complexă.) că ele gravitează. In această ordine de idei.). doctrinar si iconografic. alcătuind pentru cei iniţiaţi un limbaj inteligibil.11) si 140 ilustrează soteriologic unul din cele mai vechi texte liturgice din slujba înmormântării (Ordo commendationis animae) referitor la “oaia cea pierdută”. iar reprezentările noutestamentare extinzând registrul temelor taumaturgice. încă la finele veacului al II-lea. Păstorul cel Bun: în chip firesc. I. ce corespunde unui leit-motiv profetic veterotestamentar (Ps. îsi află ilustrarea. în genere. Se confirmă. chiar si teme soteriologice mai specific liturgice. a temelor iconografice. cu persoana si lucrarea Mântuitorului însusi— Ιησουσ Χριστοσ Θεου Υιοσ Σοτηρ. în sfera soteriologică.XX.2. tematica soteriologică culminează. odată mai mult. si validează. aserţiunile privitoare la fenomenul codificării.X. caracteristică dealtfel unei iconografii prin definiţie simbolice. a fost supranumită chiar “Capela Sacramentelor”. de la tămăduiri (Orbul). pe de o parte si fenomenul de codificare iconografică. o încăpere ilustrând in extenso tematica Tainelor. ca tot atâtea mărturii ale lucrării mântuitoare a Domnului. chiar si la o sumară trecere în revistă a temelor paleocrestine constatarea iniţială (supra. a acelorasi teme si motive iconografice. a iconomiei mântuirii.

din varii surse. DACL. a putut deveni si temă iconografică. a unei extraordinare bogăţii de idei si imagini. pt. Leclercq.VII. nu este mai puţin adevărat că ea se află într-o relaţie similară cu Liturghia. 302Pe Art chrétien. al c ă rei exordiu este preluat cuvânt cu cuvânt în Catavasiile de la Canonul Na s terii: 141 Numeroase alte exemple arată că aproape orice episod biblic. fiecare. Sf. filtrat prin sensibiliatea artistică si stilizat cu mijloacele artei.II. doar că în alt registru de expresie. dimensiunea spaţială si respectiv cea temporală. marginea episodului biblic cunoscut (Lc. cel temporal.14). plasticăfigurală. p. ambele vor iesi la lumină din zodia catacombelor. scena Nasterii Domnului.IV) compune o cunoscut ă omilie.303 Astfel. în secolul al IV-lea. o replică spaţială a ciclului liturgic al anului bisericesc.constituire a Erminiei. întreţesute inextricabil în ceea ce s-ar putea numi fundalul pe care se proiectează. al cărei miez este Jertfa euharistică. îl poate oferi acumularea.301Un exemplu mai mult decât edificator privind amplitudinea. ciclu perceput la rândul său ca “icoana” aceleiasi Iconomii. de pildă. rafinat prin reflexia teologică.52.195. vol.302 301Bréhier. Scriptura. ca si Liturghia. va trebui să capete anvergura unui limbaj universal. ca expresii distincte ale aceluiasi conţinut —oikonomia— atât iconografia cât si Liturghia. se constată indubitabil că acesta este astfel structurat încât. dar si coerenţa acestui limbaj. Grigorie de Nazianz (sec. ceea ce fusese doar un idiom rezervat unor iniţiaţi. Jertfa mântuitoare. asimilat liturgic în cult. Dar dacă Erminia reproduce. Pentru că. dar îngemănate “Hristos se na . mai concentrat [69/70] sau chiar in extenso. asazicând. respectiv descriptivermineutică. pe de o parte să pună în evidenţă punctul culminant al Iconomiei. ilustrând. atunci când se examinează problema Erminiei sub aspectul programului iconografic. asa cum s-a mai spus. “Images”. pe de alta. p.II. iar pe de altă parte să (re)producă. când. în dubla sa ipostază.

pre Cel mai presus de fiin ţă na te s ip ă mântul pe s tera. Celui Neapropiat aduce. întâmpina ţ i-L! Hristos pe p ă mânt. în ă l ţ a i-v ă ! Cânta ţ i Domnului tot p ă mântul.. Îngerii cu p ă storii doxologesc. sl ă vi ţ i-L! Hristos din ceruri..VI): “Fecioara ast ă zi.” Imaginea aceasta de anvergur ă pan-cosmic ă este amplificat în Condacul aceluia s i Canon al Na s terii. s i magii cu steaua c ă .s te. compus de Roman Melodul (sec.

cu unele influen ţ e occidentale. Ist. care reproduce.Artei. Pea s ter s i înl untru la partea de-a dreapta. care al ă tur ă reminiscen ţ e str ă vechi.93s.” ( S tef nescu. N ă sc toarea de Dumnezeu îngenunchiat ă . mozaicul de pe frontispiciul bazilicii Na terii din Betleem (V ă t ăs ianu.l toresc. O versiune târzie a acesteia (cca 1730).Vatican (Nyssen.103). p. pentru as i afla în cele din urm ă codificarea în erminie. Ea se reg ă se s te complementar în iconografia contemporan ă (sec. prescrie: “Cea a lui Hristos na s tere.81) s i într-una din ampolele de la Monza. pp. Începuturile PB. în relicvaruldin Sancta Sanctorum .171)..p. se pare..VI).Iconografia.

s i dinapoia iaslei un bou s i un cal (sic!) c ă tr Hristos se uit ă . zicând unul cu fluierul s i al ii uitându-se în sus cu fric ă .. . S i dinapoia lui Iosif s i a Prea Sfintei Fecioarei. avândus i mâinile încruci s ate la pieptul s ă u. p ă stori ţ âind toiage i cu mirare uitânsu-se la Hristos. puindu-l pre Hristos ca pre un prunc înf ăs at înl ă untru în iasle. s i oi s ip ă stori dinafar ă de pe ter ă . s i Iosif îngenunchiat de-a stânga.

pogorându-se în jos pân ă la capul lui Hristos” (Gr. S i steaua în mijlocul lor deasupra. între oameni bun ă învoire. sus s ezând pre cai s i pre steaua unul altuia art ă tându-o. S i despre ceaialalt ă parte maghii cu îmbr c minte împ ă r teasc ă . întru ceale prea înalte lui Dumnezeu i pre p ă mânt pace. s i deasupra pe s terii mul ţ ime de îngeri înl untru în nuori. ţ âind o hârtie: M ă rire zic.149). p. 303Unul din cele mai coerente programe preiconoclaste (sec. raz ă având ea mare. Tema central .s i deasupra lor un înger blagoslovindu-i pre dân s ii.VI) este oferit de ansamblul monumental de la San Vitale (Ravenna).

305 . ca echivalent plastic vizual al mesajului evanghelic si al istoriei biblice în general. de ordin liturgic. atunci si expresia sa codificată —erminia— se poate legitima. cu un statut bine definit. fiecare dintre acestea constituind tipuri. de o parte s i Jertfele lui Abel s i respectiv Melchisedec. ca eikon tes oikonomias. a istoriei mântuirii. pe de o parte. dacă iconografia se defineste.304 Or. iar pe de alta ca icoană. alături de Liturghie. au putut fi definite printr-o sintagmă atotcuprinzătoare. este întruchipat ă de “mielul jertfei” din medalionul bol ţ ii s i dezvoltat în continuare de ansamblul de scene dispuse simetric în lunetele de deasupra arcadelor ce conduc spre absid ă : Filoxenia s i Jertfa lui Avraam. la rigoare. de cealalt ă . în registru descriptiv. 142 complementar în ambianţa eclezială. întregesc s i din perspectiva Iconomiei divine în ţ elesul de ansamblu al decorului eminamente liturgic. Cei patru evangheli s ti i figurile biblice de profe ţ i. aceea de “Biserică-Liturghie”. oferindu-se ca atare studiului. prefigur ă ri ale Jertfei lui Hristos de pe Golgota. dar s i ale Jertfei Euharistice.ă a programului.

concisă si destul de aridă. dealtminteri. Înainte însă de a fi constituit obiect de studiu. destul de complex. Erminia . Ca manual. a chipului propriu al Ortodoxiei. o tradiţie milenară —iconografică si artizanală— verificată în practică si validată de Biserică. precum s-a v ă zut. ori la stabilitatea. sunt de avansat unele precizări. puţine lucruri ar mai fi de spus. Este greu de aproximat bogăţia întregului tezaur de 304Balthasar. până la (re)scrierea pisaniei. erminia. contribuind decisiv. p. cel puţin. în “hotarul” canonic (οροσ). în trecut si prezent. 305Ca Liturgie cosmique. aceea de manual. în ceea ce priveste destinaţia ei de instrument didactic. în bună măsură.instrument didactic. obiect de studiu. si ecourile unei subtile si adânci reflexii teologice. Dacă asupra utilităţii erminiei.3. determinându-i conţinutul. cât si pe schelele bisericilor de zugrăvit. atunci măcar o “carte la îndemână” (προχειρον. în forma sa consacrată de tradiţie. Pentru generaţii de zugravi. dacă nu “carte de căpătâi”. aceea a studiului tradi . ci si la păstrarea nealterată a specificului artei bisericesti si. Erminia sintetizează unitar. Sub expresia ei codificată. de la întocmirea proiectului de deviz. pe întregul parcurs al lucrărilor.244-50. se află stratificate. pe lângă datele tehnice si plastice ale unei îndelungi [70/71] experienţe umane în domeniu. nu numai la perpetuarea tradiţiei bizantine în pictura ţărilor ortodoxe. a tipicului iconografic ortodox. fie dintr-o perspectiv ă academic ă . care i-a însoţit permanent devenirea. în practica atelierelor. dacă nu si forma. a putut fi tratat ă . ea a fost. ori pe santierele de pictură si restaurare. istotico-filologic ă . monahi sau mireni. un instrument de studiu. atât în ateliere. Erminia a fost. într-o manieră specifică. manual).

instrumentarului etc.. . 143 doctrină si viaţă crestină disimulat sub codificarea ermineutică. păstrându-i Erminiei caracterul complex (hermeneutic. aceea a orînduirii temelor în cadrul programului iconografic. fie. din perspectiva teologiei practice. într-o sinteză care. Edi ţ ii.). dintr-o perspectivă disciplinară sau sau alta. descifrat. laolaltă cu Erminia însăsi. subliniată încă de la început. ci să-i restituie.Mihalcu în lucr ă rile sale. aceea de manual de artă bisericească. De aici si necesitatea. să o facă accesibilă si utilă.ţ iei manuscrise. Ene Brani s te (Bibliografia izvoarelor.. nu numai în practica iconografică propriu-zisă. liturgice. convergent. abordare ilustrat ă de lucr ă rile Pr. re ţ etelor. respectiv Lucr ă ri). ca diferitele demersuri analitice. normativ. a diverselor versiuni. ca instrument didactic. asupra unui aspect sau altul al Erminiei. fie si parţial. Odată identificat si decodificat. redact ri etc. cum o demonstreaz ă lucr rile bizantinologului Vasile Grecu.Prof. fie din perspectiva cercet ă rii aplicate. studiu întreprins de M. sub forma cea mai proprie. respectiv studiul tehnicilor. în atelierele si pe santierele de pictură bisericească. dar el se cere. să fie integrabile. utilitar etc. acest inepuizabil conţinut poate fi reactualizat si pus în valoare. însfâr s it.

desigur această încercare si rămân de întreprins demersuri similare si asupra celorlalte aspecte —tehnic. respectiv la secţiile de Patrimoniu cultural si Pictură bisericească.). Rămâne de aprofundat.— ale Erminiei. prezenta lucrare a încercat un prim pas în acest sens. în contextul nou creat al învăţământului teologico-artistic.cum s-a subliniat la început. vocaţia didactică originară. din cadrul Facultăţilor de Teologie. Adrian Matei ALEXANDRESCU . Patrologie. propuse si asumate. în limitele. Istorie Bisericească Universală. Istoria Artei etc. stilistic. Pe linia acestei abordări teologice. totodată. care privesc secţiunea iconografică din complexul fenomen al Erminiei. ilustrativ etc. respectiv procesul constituirii temelor si programelor iconografice si. cu mijloacele si metoda disciplinelor istorice (Bizantinologie. relevanţa unei astfel de re(con)stituiri pentru arta crestină eclezială.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful