2. Erminia - icoană a iconomiei.

În ceea ce priveste obiectul propriu-zis al acestei codificări, respectiv conţinutul Erminiei, trebuie avute în vedere mai întâi multiplele surse, istorico-biblice, omiletice-aghiografice, imnografico-ecfrastice, mistagogico-liturgice etc., care au contribuit la constituirea acesteia. Ele conţin [67/68] si exprimă, toate, cu mijloace specifice, doctrina si cultul Bisericii, transmiţându-le ca atare Erminiei. Or, atât doctrina cât si cultul gravitează fundamental în sfera soteriologiei, doctrina expunând si explicitând (discursiv-conceptual), iar cultul actualizând (sacramental), “taina cea din veac ascunsă” a istoriei mântuirii —oikonomia— pe care iconografia, în esenţa ei codificată —Erminia— o expune si o ilustrează (simbolic-figural). După cum se poate usor constata, orice “scară” sau “tablă de materii”, care însoţeste de regulă manuscrisul unei erminii, corespunde punctual întregului cuprins al Scripturii, deoarece puţine sunt episoadele sau persoanele biblice din Vechiul ori din Noul Testament, care să nu-si fi aflat, de-a lungul timpului, expresia vizuală în miniaturi, în icoane, sau în pictura murală. Stă mărturie în acest sens întregul patrimoniu de piese si monumente iconografice, din arta paleocrestină până în zilele noastre. Conţinutul Bibliei regăsindu-se deci, în quasi-totalitatea sa, în transpunere iconografică, se poate afirma, la rigoare, că biblic, cel puţin, însăsi istoria mântuirii oikonomia- constituie obiectul Erminiei. Nu este mai puţin adevărat, apoi, că în descrierea scenelor iconografice răzbate de fapt ecoul întregii tradiţii bisericesti, respectiv aportul ideatic si expresiv al omileticii, imnografiei, rânduielilor de cult etc., amplificând, diversificând si îmbogăţind datum-ul scripturistic originar. Acest fapt se verifică încă din arta paleocrestină care propune, între alte premise ale iconografiei ulterioare, simbolurile genuin crestine ale Orantului (sufletul mântuit) si Păstorului Cel Bun (Mântuitorul), ambele de inspiraţie biblică si cu semnificaţie evident soteriologică. În acelasi timp ambele reprezintă si atitudini cultice, Orantul ca expresie însăsi a rugăciunii, iar

precum cea a Jertfei euharistice. odată mai mult. ce corespunde unui leit-motiv profetic veterotestamentar (Ps. confirmă constatarea că arta paleocrestină s-a constituit dintru început ca un sistem de simboluri. aserţiunile privitoare la fenomenul codificării. în catacomba Priscillei. figurează persoana Mântuitorului —“Păstorul Cel Bun” (In. în genere. Avraam si Isaac. pe de o parte si fenomenul de codificare iconografică. sincronismul răspândirii.1. ca tot atâtea mărturii ale lucrării mântuitoare a Domnului. la scara întregii oikoumene. I. Se confirmă. în sfera soteriologică. tematica soteriologică culminează. încă la finele veacului al II-lea. a acelorasi teme si motive iconografice. caracteristică dealtfel unei iconografii prin definiţie simbolice. Daniil între lei etc.) că ele gravitează. a iconomiei mântuirii. In această ordine de idei. adică de .2. coerent si complet. a temelor iconografice.11) si 140 ilustrează soteriologic unul din cele mai vechi texte liturgice din slujba înmormântării (Ordo commendationis animae) referitor la “oaia cea pierdută”. si cu atât mai proprie unui subiect din ordinea sacramentală definită (si operând eficace) prin simboluri.Păstorul Cel Bun ca emblemă ceva mai complexă. a fost supranumită chiar “Capela Sacramentelor”. asazicând ermineutice. într-o formulare destul de complexă. Există un paralelism evident între procesul de constituire a zestrei iconografice propriu-zise. [68/69] Pe de altă parte. totodată. doctrinar si iconografic. îsi află ilustrarea. cu persoana si lucrarea Mântuitorului însusi— Ιησουσ Χριστοσ Θεου Υιοσ Σοτηρ. de la tămăduiri (Orbul). o încăpere ilustrând in extenso tematica Tainelor. tipurile biblice vetero-testamentare zugrăvind cu precădere eroi si episoade ale unor salvări miraculoase (Noe.1-2).). alcătuind pentru cei iniţiaţi un limbaj inteligibil. până la învierea din morţi (Lazăr). si validează.X.XX. chiar si la o sumară trecere în revistă a temelor paleocrestine constatarea iniţială (supra. Păstorul cel Bun: în chip firesc. în catacomba lui Callist. iar reprezentările noutestamentare extinzând registrul temelor taumaturgice. chiar si teme soteriologice mai specific liturgice.

respectiv descriptivermineutică. Leclercq. mai concentrat [69/70] sau chiar in extenso. dar si coerenţa acestui limbaj.195. 302Pe Art chrétien. filtrat prin sensibiliatea artistică si stilizat cu mijloacele artei. ambele vor iesi la lumină din zodia catacombelor. de pildă. asa cum s-a mai spus. din varii surse. în secolul al IV-lea. îl poate oferi acumularea.301Un exemplu mai mult decât edificator privind amplitudinea. marginea episodului biblic cunoscut (Lc. Scriptura. iar pe de altă parte să (re)producă. a unei extraordinare bogăţii de idei si imagini.constituire a Erminiei. “Images”. pe de o parte să pună în evidenţă punctul culminant al Iconomiei. ceea ce fusese doar un idiom rezervat unor iniţiaţi. plasticăfigurală. ciclu perceput la rândul său ca “icoana” aceleiasi Iconomii.II. nu este mai puţin adevărat că ea se află într-o relaţie similară cu Liturghia. dimensiunea spaţială si respectiv cea temporală. fiecare. rafinat prin reflexia teologică. dar îngemănate “Hristos se na . ca expresii distincte ale aceluiasi conţinut —oikonomia— atât iconografia cât si Liturghia. se constată indubitabil că acesta este astfel structurat încât.52. a putut deveni si temă iconografică. scena Nasterii Domnului. atunci când se examinează problema Erminiei sub aspectul programului iconografic. Pentru că. p. o replică spaţială a ciclului liturgic al anului bisericesc. Grigorie de Nazianz (sec. Sf. p. în dubla sa ipostază. asazicând.14). pe de alta. ca si Liturghia. al cărei miez este Jertfa euharistică. vol. doar că în alt registru de expresie.302 301Bréhier. va trebui să capete anvergura unui limbaj universal. întreţesute inextricabil în ceea ce s-ar putea numi fundalul pe care se proiectează. DACL.IV) compune o cunoscut ă omilie. când. ilustrând. al c ă rei exordiu este preluat cuvânt cu cuvânt în Catavasiile de la Canonul Na s terii: 141 Numeroase alte exemple arată că aproape orice episod biblic. asimilat liturgic în cult.II. cel temporal. Jertfa mântuitoare.VII. pt. Dar dacă Erminia reproduce.303 Astfel.

pre Cel mai presus de fiin ţă na te s ip ă mântul pe s tera.. s i magii cu steaua c ă .” Imaginea aceasta de anvergur ă pan-cosmic ă este amplificat în Condacul aceluia s i Canon al Na s terii. Celui Neapropiat aduce.s te. sl ă vi ţ i-L! Hristos din ceruri. în ă l ţ a i-v ă ! Cânta ţ i Domnului tot p ă mântul. compus de Roman Melodul (sec. întâmpina ţ i-L! Hristos pe p ă mânt. Îngerii cu p ă storii doxologesc.VI): “Fecioara ast ă zi..

Artei.l toresc. N ă sc toarea de Dumnezeu îngenunchiat ă .93s.. Începuturile PB.VI).Iconografia. Ea se reg ă se s te complementar în iconografia contemporan ă (sec. care reproduce.. în relicvaruldin Sancta Sanctorum . p.171). pp.” ( S tef nescu. Ist. Pea s ter s i înl untru la partea de-a dreapta. pentru as i afla în cele din urm ă codificarea în erminie. care al ă tur ă reminiscen ţ e str ă vechi.81) s i într-una din ampolele de la Monza.103). prescrie: “Cea a lui Hristos na s tere. cu unele influen ţ e occidentale. mozaicul de pe frontispiciul bazilicii Na terii din Betleem (V ă t ăs ianu.Vatican (Nyssen. O versiune târzie a acesteia (cca 1730).p. se pare.

. puindu-l pre Hristos ca pre un prunc înf ăs at înl ă untru în iasle. s i dinapoia iaslei un bou s i un cal (sic!) c ă tr Hristos se uit ă . p ă stori ţ âind toiage i cu mirare uitânsu-se la Hristos. s i oi s ip ă stori dinafar ă de pe ter ă . S i dinapoia lui Iosif s i a Prea Sfintei Fecioarei. avândus i mâinile încruci s ate la pieptul s ă u. s i Iosif îngenunchiat de-a stânga. . zicând unul cu fluierul s i al ii uitându-se în sus cu fric ă .

între oameni bun ă învoire. 303Unul din cele mai coerente programe preiconoclaste (sec. s i deasupra pe s terii mul ţ ime de îngeri înl untru în nuori. ţ âind o hârtie: M ă rire zic. întru ceale prea înalte lui Dumnezeu i pre p ă mânt pace. S i steaua în mijlocul lor deasupra. S i despre ceaialalt ă parte maghii cu îmbr c minte împ ă r teasc ă . raz ă având ea mare. Tema central .149).s i deasupra lor un înger blagoslovindu-i pre dân s ii.VI) este oferit de ansamblul monumental de la San Vitale (Ravenna). pogorându-se în jos pân ă la capul lui Hristos” (Gr. p. sus s ezând pre cai s i pre steaua unul altuia art ă tându-o.

este întruchipat ă de “mielul jertfei” din medalionul bol ţ ii s i dezvoltat în continuare de ansamblul de scene dispuse simetric în lunetele de deasupra arcadelor ce conduc spre absid ă : Filoxenia s i Jertfa lui Avraam. a istoriei mântuirii. ca eikon tes oikonomias. de cealalt ă . pe de o parte. dacă iconografia se defineste. întregesc s i din perspectiva Iconomiei divine în ţ elesul de ansamblu al decorului eminamente liturgic. în registru descriptiv. de o parte s i Jertfele lui Abel s i respectiv Melchisedec. 142 complementar în ambianţa eclezială. fiecare dintre acestea constituind tipuri.ă a programului. Cei patru evangheli s ti i figurile biblice de profe ţ i. au putut fi definite printr-o sintagmă atotcuprinzătoare. de ordin liturgic. oferindu-se ca atare studiului. dar s i ale Jertfei Euharistice. iar pe de alta ca icoană. ca echivalent plastic vizual al mesajului evanghelic si al istoriei biblice în general. atunci si expresia sa codificată —erminia— se poate legitima.304 Or. prefigur ă ri ale Jertfei lui Hristos de pe Golgota. aceea de “Biserică-Liturghie”. la rigoare. alături de Liturghie. cu un statut bine definit.305 .

aceea a studiului tradi .244-50. istotico-filologic ă . în practica atelierelor. precum s-a v ă zut. care i-a însoţit permanent devenirea. a tipicului iconografic ortodox. în “hotarul” canonic (οροσ). atât în ateliere.instrument didactic. Erminia a fost. a chipului propriu al Ortodoxiei. contribuind decisiv. erminia. obiect de studiu. pe lângă datele tehnice si plastice ale unei îndelungi [70/71] experienţe umane în domeniu. ea a fost. cel puţin. concisă si destul de aridă. p. pe întregul parcurs al lucrărilor. Dacă asupra utilităţii erminiei. aceea de manual. în ceea ce priveste destinaţia ei de instrument didactic. monahi sau mireni. dacă nu si forma. atunci măcar o “carte la îndemână” (προχειρον. dacă nu “carte de căpătâi”. manual). se află stratificate. Sub expresia ei codificată. cât si pe schelele bisericilor de zugrăvit. Ca manual. sunt de avansat unele precizări. destul de complex. în forma sa consacrată de tradiţie. dealtminteri. în bună măsură. o tradiţie milenară —iconografică si artizanală— verificată în practică si validată de Biserică. un instrument de studiu. până la (re)scrierea pisaniei. Erminia . si ecourile unei subtile si adânci reflexii teologice. ori pe santierele de pictură si restaurare. Înainte însă de a fi constituit obiect de studiu. puţine lucruri ar mai fi de spus. fie dintr-o perspectiv ă academic ă . Este greu de aproximat bogăţia întregului tezaur de 304Balthasar. ori la stabilitatea. de la întocmirea proiectului de deviz. în trecut si prezent.3. a putut fi tratat ă . într-o manieră specifică. 305Ca Liturgie cosmique. Erminia sintetizează unitar. determinându-i conţinutul. nu numai la perpetuarea tradiţiei bizantine în pictura ţărilor ortodoxe. ci si la păstrarea nealterată a specificului artei bisericesti si. Pentru generaţii de zugravi.

ci să-i restituie.Prof. aceea de manual de artă bisericească. aceea a orînduirii temelor în cadrul programului iconografic. instrumentarului etc. De aici si necesitatea. abordare ilustrat ă de lucr ă rile Pr. acest inepuizabil conţinut poate fi reactualizat si pus în valoare. dar el se cere. să o facă accesibilă si utilă. liturgice. re ţ etelor.. să fie integrabile. . utilitar etc. Edi ţ ii. fie din perspectiva cercet ă rii aplicate. convergent. studiu întreprins de M. nu numai în practica iconografică propriu-zisă. respectiv studiul tehnicilor.). Odată identificat si decodificat. într-o sinteză care. laolaltă cu Erminia însăsi. ca instrument didactic. sub forma cea mai proprie. fie. fie si parţial. asupra unui aspect sau altul al Erminiei. păstrându-i Erminiei caracterul complex (hermeneutic. dintr-o perspectivă disciplinară sau sau alta.Mihalcu în lucr ă rile sale. subliniată încă de la început. descifrat. respectiv Lucr ă ri). redact ri etc. normativ. 143 doctrină si viaţă crestină disimulat sub codificarea ermineutică.ţ iei manuscrise. cum o demonstreaz ă lucr rile bizantinologului Vasile Grecu.. Ene Brani s te (Bibliografia izvoarelor. ca diferitele demersuri analitice. a diverselor versiuni. în atelierele si pe santierele de pictură bisericească. însfâr s it. din perspectiva teologiei practice.

propuse si asumate.). Istorie Bisericească Universală. desigur această încercare si rămân de întreprins demersuri similare si asupra celorlalte aspecte —tehnic. Istoria Artei etc. vocaţia didactică originară. Adrian Matei ALEXANDRESCU . Pe linia acestei abordări teologice. care privesc secţiunea iconografică din complexul fenomen al Erminiei. ilustrativ etc. stilistic. relevanţa unei astfel de re(con)stituiri pentru arta crestină eclezială.— ale Erminiei. prezenta lucrare a încercat un prim pas în acest sens. din cadrul Facultăţilor de Teologie. în contextul nou creat al învăţământului teologico-artistic. totodată. Rămâne de aprofundat. în limitele. cu mijloacele si metoda disciplinelor istorice (Bizantinologie. respectiv la secţiile de Patrimoniu cultural si Pictură bisericească. Patrologie.cum s-a subliniat la început. respectiv procesul constituirii temelor si programelor iconografice si.