Vintilă Mihăilescu: „Nu mai există ţăran român“ De adevarul.ro | adevarul.

ro – 13 ore în urmă

E-mail

Imprimare

Vizualizare foto

Vintilă Mihăilescu: „Nu mai există ţăran român“

Apoi. acest muncitor gospodar. comunismul nu a reuşit să distrugă satul şi gospodăria sătească. ţăranul român a aşteptat integrarea în Uniunea Europeană cu mari speranţe. impingând ruralul către urban. omul de la ţară trăieşte drama de a nu-şi putea lucra pământul. aveau mai mult timp liber pentru munca în gospodărie de unde veneau supravieţuirea şi alimentarea neamului. Sau de a nu vrea. astfel că. nu a venit cu o strategie agricolă eficientă. cea mai largă din Europa şi care a rămas până astăzi cea mai mare societate agricolă şi rurală din Europa. cum a murit ţăranul român şi cum s-a născut prăpăstia dintre sate şi oraşe. prin industrializarea forţată.Forţat de comunism să devină muncitor-gospodar. Asta le asigura cartea de muncă şi lichidităţile şi dacă nu era muncă de maximă responsabilitate. Pe de altă parte. Dar a mai făcut şi ceea ce impunea crearea omului nou: proletarizarea. ci un muncitor gospodar. forţat să migreze după căderea comunismului. Pe scurt. care este altceva. comunismul a creat nu un muncitor. în final. s-au petrecut alte două lucruri paradoxale. Şi există şi o cerere mare a industriei prin industrializare. Ca un revers. însă. ci a făcut un fel de struţo-cămilă. Îl găsim necalificat pe şantierele de construcţii. dar cu mai multă libertate de mişcare. Ce a făcut? A făcut ceea ce impunea modelul sovietic: cooperativizarea. Dar ce s-a întâmplat în profunzime? În profunzime. împins de tranziţia postcomunistă să migreze şi scos definitiv din tiparul culturii ţărăneşti. a făcut opusul. Cum a modificat comunismul clivajul urban-rural? Trebuie pornit de la ce a preluat comunismul. a întărit-o.iar majoritatea acestor muncitori nu au dorit să fie buni muncitori. în seria publicistică realizată de Adevărul şi platforma media “România de la zero”. Foarte mulţi muncitori preferau să aibă o slujbă mai prost plătită. Nu a avut loc o reală proletizare a societăţii pentru că majoritatea oamenilor au rămas legaţi de gospodărie. primul de deceniu de după 1989. ci. însă total nepregătit. Antropologul Vintilă Mihăilescu explică. deşi reîmproprietărit. Practic ţăranii nu mai au proprietatea terenului şi sunt împinşi spre industrie. Concluzia este că nu a creat nici proletarul şi nu a destrămat nici ţăranul. unde este omul bun la . iar din acest punct de vedere lucrurile sunt destul de clare: a preluat o societatea rurală. Anii de comunism au modificat puternic clivajul rural/urban din România. în mod paradoxal. a existat o migraţie masivă dinspre sat spre oraş. ca şi cele de dinainte. Noua ordine. Plus ce şanse europene au ţăranii şi cum s-a modificat fundamental spiritul de comunitate.

în care populaţia rurală nemaiavând din ce să trăiască. În final. comunismul a redus clivajul sat-oraş. Ce se întâmplă la sate. cât şi externe. pentru că neavând nicio strategie privind ruralul – populaţia rurală fiind jumătate din cea a ţării. doar că – şi aici este o tradiţie istorică păcătoasă în România – toate reformele funciare la noi au fost agrare şi nu agricole. nu pe productivitate. sau chiar mai mult pentru că mai multe sate au fost declarate oraşe – şi tensiunile acumulându-se în lumea rurală. care se schimbă de la un guvern la altul. satul este invadat de cei care au plecat din oraşe. nu mai pleacă la oraşe. din motive atât interne. Asta în condiţiile în care ai privatizat toată logistica agricolă. E un ca un cazan care tot fierbe. motiv pentru care încă vedem imagini cu ţăranii care ară cu plugul. Ei îşi reprimesc pământul în anumite limite. nu are adevărate politici agricole. este un produs al comunismului. iar preţurile au crescut. toată lumea e mulţumită. în aceeaşi măsură în care timp de 40 de ani a adunat-o comunismul. dar care nu este la nivelul instalatorului polonez. iar mijloacele de supravieţuire sunt cvasinule. Pe de altă parte. mai ales că accesul la piaţa muncii este unul sezonier şi la negru. fierbe. mai mult. reîmproprietărim ţăranii. Niciodată nu o să avem o asemenea metaforă despre muncitorul român. În 1996 asistăm la prima inversare a fluxului de migraţie din istoria României: se întorc foarte mulţi la sate. altă soluţie nu este. ţi-am dat pământ. dintr-un exces de industrializare comunistă. până când dă pe dinafară. cum spune un antropolog american. ai pace socială la sat. Şi totuşi pierdem o forţă de muncă importantă. Pe de altă parte. noile generaţii rămân acolo. de depanator universal. Cum afectează asta economia unei ţări în criză? În multe feluri şi în rău. adică centrate pe proprietate. Şi aşa apare migraţia masivă. Pe termen scurt. Din acest punct de vedere. Şi aici a fost şi o politică a struţului. e o garanţie că acel om ştie să repare instalaţii. Dezindustrializarea masivă de la oraş a împins rapid populaţia numeroasă de la oraşe către sate. a plecat în străinătate. muncitorul român face acel gen de muncă de meşteşugăreală. dar mai ales printr-o ruralizare a marilor oraşe şi o „domesticire a industriei”. se creează un dezechilibru. ci are politici agricole contextuale. te priveşte ce faci cu el. dar şi în bine. care nu este o calificare. Ce a urmat în anii 90? Lucrurile s-au răsturnat pentru că.toate. dar pe termen lung asta se va . moralmente e ok. Iar cel care trebuie să transforme pământul este redus la mijloacele de producţie din secolul al XIX-lea. România nu a avut şi încă nu are un model agricol. Metafora instalatorului polonez vorbeşte despre o pricepere. pentru orice guvern migraţia a fost o mană cerească. Nu îţi încarcă bugetele de şomaj. descurcăreţ. aduc bani în ţară. Altfel spus. Majoritatea banilor proveniţi din această muncă se întorc în ţară şi intră în circuitul consumului. s-a trecut foarte repede într-un exces de dezindustrializare postcomunistă. util. Nu mai fac scandal. Este soluţia raţională. în 4 ani a spart-o postcomunismul. Ceea ce nu asigură un mod de muncă stabil.

Totuşi. poate să facă mult mai mult. Practic nu ne ajută cu nimic. dar nu recunoaştere. poate părea iraţional. Cam 90% din ce câştigă se duce pe casă şi tot ce înseamnă întreţinerea casei. Adică ţăranul reprezintă România şi trebuie să trăiască ca în secolul XIX pentru ca noi. unde nu au cum să obţină aşa ceva. Din acest punct de vedere casele făloase cum li se spune sunt un simptom foarte interesant pentru că marchează de data aceasta nu depărtarea oraşului de sat. dar viaţa e mai mult simbolică decât materială. dar din punct de vedere sufletesc. comunismul a etatizat practic integral spaţiul public. Majoritatea sunt kitsch şi nefuncţionale. Există un fel de solidaritate funcţională. Mi-aţi distrus viaţa timp de două secole. pentru că cu acei bani. Acum are banii lui şi face ce doreşte. banii intră în circuitul de consum. Aceste case trebuie văzute în registrul simbolic. individul a rămas în spaţiul privat. dar comunitatea se sparge. Cu ce drept cerem ţăranului să trăiască ca în secolul XIX? Or. pot obţine nişte bani. frumos. iar asta este o investiţie simbolică. adică în jurul unei gospodării se crea o întreagă reţea. iar beneficiarii sunt firmele mari. din când în când. pentru că investiţiile pe care le fac ei sunt în consum. Cum se explică asta? În comunism s-a destrămat solidaritatea de comunitate. dar sunt modul ţăranului de a spune că din acest moment sunt stăpânul vieţii mele. Recunoaşterea de care tot omul are nevoie o obţii tot în sat. asta îşi doreşte. post-comunismul s-a retras din spaţiul public şi l-a privatizat. de sat şi s-au creat solidarităţi de interese. de neam. Este un simbol de reuşită socială. cum ar fi drumul din faţa casei.întoarce împotriva noastră. Eu folosesc termenul de gospodărie difuză. Simbolic. ce s-a întâmplat este refuzul ţăranului de a mai fi modernizat de alţii. deci banii ies din ţară. acest interes ridicat pentru propria locuinţă contrastează cu dezinteresul pentru spaţiul public. cu interesele lui personale. Şi o dată cu ea interesul pentru ceea ce am putea numi spaţiu public. m-aţi modernizat şi m-aţi lăsat în fundul gol. pe care nu au cum să îl obţină în Occident. legată de anumite interese. desigur. Sigur. nu o calificăm pe cea care rămâne. Vedem ce case îşi fac cei care sunt plecaţi la muncă în străinătate. Spiritul de comunitate? . ci emanciparea ţăranului care spune că se depărtează şi că face cum vrea el pentru că are bani. cei de la oraş aduceau cafeaua. cei de la ţară dădeau la schimb puiul. Deteriorează şi tradiţia rurală. doar cu o linişte de moment. după criteriile satului unde te uiţi la casa omului şi vezi cu cine ai de-a face. să ne bucurăm de un peisaj idilic. Deci pierdem o forţă de muncă. Complementar. în termeni economici. Şi de ce nu? Aici este o uşoară ipocrizie urbană.

comunitatea acorda tinerilor un fel de egalitate a şanselor: te ajutăm să ai o gospodărie minimală. de ce nu. Pe de altă parte. Pentru o mare categorie a străinilor care au cumpărat pământ. Practic. au început să apară şi întreprinzătorii reali. în nişte valuri succesive. Cum modifică asta ruralul? Este firesc ca ţăranii să vândă pământul.. Potenţialul de producţie eco al României rămâne cel mai mare din Europa şi nişa asta nu va concura niciodată producţia agroindustrială. care ştiu şi vor să investească şi au şi resursele necesare să o facă. cum este cea pe bursă. Pentru că această solidaritate era legată şi de nevoia de ajutor în muncile agricole. care ştiu ce înseamnă munca pământului.. ceea ce ar fi fost treaba statului. Este o oportunitate de piaţă. ofertă mare. Plus că aici vin ajutoare europene. În condiţiile în care nu mai aveau pământ. Câteva săptămâni. .A dispărut de mult. la ce să se ajute reciproc? Destrămarea solidarităţii se vede cel mai bine la evenimentul care obişnuia să adune tot satul: nunta. ci de interes. Care este momentul care marchează degradarea lui până la dispariţie? Începe întotdeauna cu modernizarea. veniţi pe urmele Prinţului Charles. cu ocazia căsătoriei. În jurul acestora se dezvoltă o dorinţă de prozelitism. Listele de invitaţi înseamnă că faci o anumită selecţie: astfel solidarităţile se destramă şi se creează alt gen de reţele care nu mai sunt de solidaritate. Darul de nuntă era de fapt o formă de ajutor reciproc. Care au acces la piaţă şi care ştiu mecanismele pieţei. După care. Aici din nou se vede lipsa unei viziuni agricole. cerere mică. este o investiţie blind. listele de invitaţi. Faptul că undeva în Europa apare pământ aproape pe gratis. înainte de război se pot vedea semne care indică diminuarea acestei solidarităţi. care este poate cea mai recentă. Mulţi astfel de întreprinzători sunt englezi. De unde era să ştie ţăranul român mecanismele pieţei? A treia categorie. Un început de fenomen în ultimii ani este apariţia străinilor care cumpără pământ la ţară. La noi. Apoi au apărut şi francezi şi olandezi. la care contribuia tot satul. pentru că preţurile sunt destul de mari şi dacă ai ambiţia de a construi o fermă şi un sistem de ferme din care să trăieşti decent şi cu plăcere. este a micilor întreprinzători care merg pe varianta eco. de a-i ajuta şi pe ceilalţi să descopere frumuseţea şi valoarea pământului şi aşa au apărut. din populaţia locală. un alt aspect care vine tot pe fondul disoluţiei solidarităţii. dar degradarea ei începe masiv o dată cu colectivizarea. funcţiona această solidaritate interesată a întregului sat. deci go for it. dar se poate trăi bine. asta este o speculaţie funciară. Deja din anii 50-60 încep să apară caietele de nuntă în care îţi notezi ca să ştii cât ai dat şi cât să ceri. prozeliţii.

valorile şi aşa mai departe şi încep să miroasă cu ce se mănâncă această democraţie. moştenit din vremea comunismului. să văd dacă nu e vreo teorie a conspiraţiei pe undeva. e vorba şi de aparatul din teritoriu. să caut explicaţii profunde. PSD-ul a avut oameni buni în teritoriu în ultimii ani. lucrurile evoluează şi pentru că tinerii pleacă în străinătate şi îşi deschid criteriile. . Dar până la urmă m-am lovit de ceea ce se cheamă prostie. E aleasă o persoană pe care oamenii o resimt ca gospodar. În momentul în care politizezi cultura de grâu avem o problemă. ca mai tot intelectualul.De ce lipsesc politicile agricole? Am fost tentat. care să gândească şi pe termen mediu şi lung. încep să aibă altă viziune şi alte pretenţii. Dar şi PSD-ul şi PDL-ul au ştiut foarte bine că cine neglijează ruralul pierde alegerile. chiar dacă s-a mutat de la un partid la altul. Dublată de lipsa de cunoaştere. însă. Că tot aţi pomenit de politic. Această masă începe să aibă deja o influenţă crescândă în sat. De fapt s-au despărţit din acelaşi trunchi. pe de o parte. de multe ori am citit că oamenii din mediu rural sunt o masă electorală manevrabilă. Şi mai mult. Şi PDL-ul a învăţat acest lucru.Singurii care nu au înţeles sau nu au fost în stare să o facă sunt liberalii. E adevărat? În majoritatea satelor. Oamenii aleg după criteriile săteşti. aşa că.. De unde vine prostia asta? În afară de Cioloş nu am prea avut un ministru al Agriculturii care să ştie despre ce e vorba şi. devine o masă care este doar parţial manipulabilă de liderii locali – iar aici un partid puternic este cel care are reprezentare bună în teritoriu. ci creşte în legea lui. alegerile locale sunt personalizate şi nu politizate.. grâul nu creşte la ordin politic. mai ales. Pe de altă parte.

accesul la şcoală e limitat – mulţi profesori fac naveta din oraş – şcoala decade.A fost ţăranul român pregătit pentru aderarea la UE? Categoric nu. În momentul în care nu mai ai acces la infrastructură. vezi kilometru cu kilometru. Dacă mergi de-a lungul unei şosele mari sunt sate înfloritoare. după accesul la infrastructură. Această prăpastie către oraş a fost redusă. Există clar o anumită flexibilitate în rândul românilor. Comunismul a avut un rol modernizator din acest punct de vedere. obligatoriu şi în cel mai îndepărtat sat ajungea un autobuz. s-a integrat prin ţărani şi nu prin intelectuali. dintr-un motiv foarte simplu: oricum începuseră să plece. Partea bună este că în momentul în care se schimbă radical condiţiile. pentru că nu mai are copii. Partea rea este că flexibilitatea devine versatilitate. Acest element face toată diferenţa. calitatea învăţământului scade. Cu ce preţ. dar când te abaţi pe drumuri secundare. statistic vorbind. kilometri. atunci când se conturase o elită a României. căci ea era uriaşă. prin învăţământul de masă şi mobilitatea socială şi geografică. Capilarele mor. Din acest punct de vedere. . asta este altă poveste. din care familiile tinere pleacă. stăm mult mai bine. Cu serviciile de sănătate se petrece acelaşi lucru. România s-a integrat pe piaţa mondială mult înaintea integrării oficiale în Europa. În mod paradoxal. la altă şcoală. însemna mobilitate. Mai este valabilă această discrepanţă? Această diferenţă a fost mult redusă în timpul comunismului. în măsura în care accesul la educaţie al celor de la sate scade. ci una şi mai accentuată între sate şi sate. În acest sens se poate face o cartografiere foarte brutală a gradului de sărăcie şi de izolare. dar la polul opus exista o clasă rurală foarte săracă. Nu mă îngrijorează diferenţele dintre sat şi oraş. Asta duce la o depopulare a satelor. această distanţă se reaccentuează selectiv în perioada post comunistă. Atunci. pentru că nu a avut create nişte aşteptări pe termen lung. părinţii îşi trimit copiii. per ansamblu. Atunci şcoala se desfiinţează. El rămâne mereu în joc şi îşi schimbă strategia după cum e nevoie. Este un fel de necrozare socială a sistemului capilar. firmele private nu mai merg în sate unde îşi rup maşina şi sunt şi călători foarte puţini. dar înfloresc marile artere. cum scade nivelul de trai. Privatizând serviciile de transport. cu partea bună şi partea rea. nu rămâne cu gura căscată. Avea aşteptări? UE însemna migraţie. Handicapul din acest punct de vedere a fost enorm. Se creează nu numai o diferenţiere între sat şi oraş. adică nu te poţi baza pe ei. În perioada comunistă transportul era al statului. Eu circul foarte mult prin ţară şi se poate face o cartografiere a ruralului. Mă întorc puţin la perioada interbelică. cât diferenţele dintre sate.

cum va arăta România rurală în 2030? Avem o necunoscută. Or. că mâine o să mor de foame. dar să nu fim naivi. dar ea vine la pachet cu o continuare a sărăciei. Dar e clar un handicap recent. Este asta o fatalitate? Nimic nu e fatalitate. Ţăranul e obişnuit să aibă perioade de sărăcie şi să se lupte cu natura.E sărăcia cea mai mare problemă la sate astăzi? Sărăcia nu vine niciodată singură. nu mai ai chef sa le cauţi. În prezent nu mai e CAP-ul ca plan B. în momentul în care nu mai aştepţi nimic de la viitor. iar planul A este lipsit de orizont. nu mai ai puterea să te gândeşti la ele. Statul trebuie să intervină. care e la o limită de jos dar acceptabilă. Dacă ţăranul tradiţional avea perioade mai slabe. Această necrozare a extremităţilor este foarte gravă pentru că e vorba de organismul social care se necrozează. nu mai există de fapt un plan B. ci pentru a construi un model al agriculturii. Pe urmă vine un an bun şi îşi revine. Nu din punctul de vedere al venitului per capita. Categoric e o mare problemă.nu exista această angoasă ce o să fac mâine. iar conflictele între ţările mari sunt în acest domeniu. Prin această lentilă. investiţia în viitor scade. în condiţiile în care comisia cea mai contondentă este cea agroalimentară. partea cea mai gravă este sentimentul lipsei de orizont. nu pentru a da bani sau pomeni electorale. îşi pierde speranţa. Dar aici nu poate interveni Uniunea Europeană? Uniunea Europeană intervine în nişte limite. Este o spirală a sărăciei de tip psihosocial şi economic. ci prin prisma celor care nu mai au acces la nimic. Din acest punct de vedere ne asemănăm cu lumea a treia. ci la pachet.a stimula un . Dar în momentul în care e sărac 10 ani şi nu se schimbă nimic. urmate de perioade mai bune. are ani de secetă şi e sărac. Principala pârghie de intervenţie rămâne cea politică. La noi diferenţele cresc şi cresc mai mult între sate. iar asta poate avea efecte pe termen mediu greu de prevăzut. Sărăcia vine la pachet şi cu o serie de aşteptări şi când acestea nu se materializează. chiar dacă apar oportunităţi. Or. dacă în timpul comunismului era CAP şi se internalizase sistemul de furt de la CAP.

Îi spunem fermier. nu va fi de tip strategie de tip naţional. Populaţiile lor nu mai acceptă acest lucru. cu parte de control. iar populaţia nu ştie. nu şi pe cea de risc. E un joc la bursă care nu are nicio legătură cu strategii administrative. Se luptă Franţa să facă acest lucru. nu mai există ţăran român. nimic despre toate astea. a doua zi am şi uitat şi oricum 90% din populaţie nu înţelege. dar să nu fim naivi. este o piaţă virgină care se poate extinde oricât la noi. care oricum este saturată. dar nu mai pot. îţi dai seama că ai pierdut alte fonduri. Nu e menirea UE să fac asta şi nici interesul să stimuleze prea mult asta. dai pe pere. poţi să accesezi nişte fonduri. cu parte de risc. La asta se adaugă şi interesele conducerii locale care oscilează între anumite tipuri de fonduri. ne uităm la depozitările de deşeuri radioactive. ci este doar o pârghie de acces la fonduri. Este România o piaţă pentru organismele modificate genetic? Sunt un risc major. vor fi doi jurnalişti care vor acoperi acest lucru. Sprijinul va fi ploaie în deşert. ca să fim politically correct? . Nu va afla niciodată pentru că se joacă la alt nivel. De ce au devenit mai multe sate oraşe? De unde pornirea asta de urbanizare? Aici este un joc cu dus-întors. chiar şi risc major. Practic ce iei pe mere. cu parte de eficienţă indiscutabilă. Dacă despre deşeurile radioactive mai avem o imagine.nou concurent competitiv – pentru că avem resursele să fim competitivi – nu se va întamtâmpla. Cum este ţăranul român astăzi? Întâi şi întâi. Dar cei care decid văd doar partea de eficienţă. dar după ce devii oraş. cu Hiroshima. care nu mai au unde să le depoziteze. UE nu are niciun interes să transforme România în unul dintre cei mai mari concurenţi pe piaţa agroalimentară. Se joacă strict politic şi cu ocultarea totală a realităţii. care se face în necunoştinţă de cauză. Populaţia României habar nu are. ceva rău. Dacă eşti declarat oraş. despre organismele modificate genetic nu avem niciun fel de informaţie. de fapt. care au devenit o problemă mare pentru ţările civilizate. care e complexă. România acceptă să fie un fel de groapă de gunoi. Discursul va fi politically correct. Iar ceea ce nu se spune sunt consecinţele secundare. Ştiu cazuri de sate care au devenit oraşe şi care acum vor înapoi. să îşi păstreze în nişte limite potenţialul ei.

Articol din seria "Ce facem cu România". Care poate vinde porumbul şi să plece la muncă în Italia. este un mod de viaţă. Dacă eu mă mut la ţară şi cultiv legume. dar nu mai este ţăran. Nu ai voie să ai producţie domestică pentru că ea trebuie să fie acreditată după criteriile de piaţă. Să îţi aminteşti cu nostalgie de viaţă ţărănească. asta nu înseamnă că devin ţăran. Dacă sunt la pensie. Atunci au redevenit ţărani nu pentru că au continuat să fie ţărani. el trăieşte la sat. e cu un picior în oraş. El se descurcă în gospodărie. Poţi să ai nişte comportamente de tip ţărănesc. Societatea ţărănească e pe cale de dispariţie. dar nu mai are aceleaşi relaţii cu restul satului. un anumit gen de muncă a câmpului. iar a fi ţăran nu este o ocupaţie. să o imiţi din când în când. un anumit tip de organizare a muncii în familie. să mai păstrezi nişte valori de tip ţărănesc. Şi atunci ori devii muncitor. Ţăranul nu poate exista decât ca membru al unei societăţi ţărăneşti cu un anumit stil de viaţă. iar după 2007. ci pentru că au revenit la un mod de viaţă al economiei de subzistenţă. Nu poţi să fii ţăran part time. cu un picior în sat. unde sunt ţărani pentru că nu au alte soluţii. ţăranul a dispărut în mod legal. . şi nici nu au putut să devină fermieri. care presupune un anumit gen de cunoaştere sătească. Dacă mă duc şi stau la sat. Ţăranul este o categorie socială care se cheamă societate ţărănească. Dacă îmi fac o fermă. Nu poţi să fii ţăran de unul singur. Ţăranii mai există doar în aceste zone necrozate social. pentru că modul de producţie domestic este interzis prin legile UE. sunt pensionar. sunt fermier. Dar nu mai există ţărani. unde au redevenit ţărani pentru că nu au avut acces nici la piaţa externă. realizat în colaborare cu platforma media independentă "România de la zero". Vorbeam de muncitorul gospodar.Nu. nici la oraşele din România. ori te transformi în fermier. sunt rentier.