Carmen Chelaru

Cui i-e frică de istoria m uzicii ?!
P artea întâi

Coperta I: „M usi c from Bi g Pi nk”,pi ctură de Bob D yl an1

1

Bob D yl an ( născut Robert Al l en Zi m m erm an î n 24 mai 1941 l a D ul uth, M i nnesota) este un cântăreţ, com pozi tor,m uzi ci an şipoet am eri can al e căruicontri buţi iî n m uzi ca am eri cană sunt com parabi l e,î nf ai m ă şi i nf l uenţă,cu cel e al el uiStephen Foster,I rvi ng Berl i n,W oody G uthri e şiH ank W i l l i am s. http://theband.hiof.no/albums/music_from_big_pink.html

Cuprins
CUI I-E FRI CĂ D E I STO RI A M UZICII ? ................................................................ 5 LIMBAJUL MUZICAL ...................................................................................... 11 DEFINIREA PRINCIPALILOR TERMENI AI LIMBAJULUI MUZICAL ................ 13 PERIODIZAREA ISTORIEI MUZICII .................................................................. 17 PREISTORIA................................................................................................... 21 CO N D I ŢI I LE APARI ŢI EIARTEI ................................................................... 21 TRĂSĂTU RIALE ARTEIPREISTORICE ........................................................ 21 ANTICHITATEA .............................................................................................. 23 CO N SI DERAŢI IG EN ERALE........................................................................ 23 Regi uni l e cu cea m aiveche ci vi l i zaţi e ...................................................... 23 Pri nci pal el e ci vi l i zaţi ianti ce cunoscute.................................................... 23 O posi bi l ă peri odi zare a i stori eivechi l or greci :........................................ 24 Rom a anti că – 753 î . H.– 395 d.H............................................................. 24 Î nceputulcreşti ni sm ul ui : ......................................................................... 24 MUZICA Î N VECH I U L EG I PT...................................................................... 25 CULTURA GRECIEI ANTICE O APARI ŢI E EN I G M ATI CĂ:TEATRU L AN TI C GREC . 28 Î N CEPU TU RI ............................................................................................ 28 TEATRUL VECHILOR GRECI ...................................................................... 30 Dithyramb-ul .......................................................................................... 31 Epoca de aur a teatrului antic grec, sec. VI-I I Iî . H..................................... 31 Concursurile teatrale ateniene ................................................................ 33 Amfiteatrele ........................................................................................... 34 Ce cupri ndeau m ani festări l e teatral e ?.................................................... 36 Muzica ................................................................................................... 39 Scurtă cronol ogi eai stori eiteatrul uianti c grec,sec.VI -V î . H ................... 44 CULTURA PRE-RO M ÂN Ă ............................................................................... 45 CULTURA GETO-D ACĂ ............................................................................. 45 CULTURA DACO-RO M AN Ă ...................................................................... 46 RĂSPÂN D I REA CREŞTI NI SMULUI PE TERITORIUL CARPATO-DANUBIANOPONTIC................................................................................................... 48 RO M ÂN I IŞIAM PREN TA CULTURII LATINE ............................................... 52 EPOCA EVULUI MEDIU SECOLELE IV – XIII ..................................................... 59 CU LTU RA APU SEAN Ă ( O CCI D EN TALĂ) ........................................................... 61 PERIOADA PRE-G REG O RI AN Ă .................................................................. 61 Liturghia ................................................................................................. 62 Plurimelodia ........................................................................................... 66 Concluzii ................................................................................................. 67 PERI O AD A G REG O RI AN Ă – SEC. VIII–X..................................................... 68 Date biografice ....................................................................................... 68 Reform a gregori ană................................................................................ 69

Cântulgregori an ..................................................................................... 69 Concluzii ................................................................................................. 75 ARS ANTIQUA, SEC. XII–XIII ..................................................................... 75 Apari ţia polifoniei ................................................................................... 76 G enurişireprezentanţi........................................................................... 79 M U ZI CA LAI CĂ M EDI EVALĂ ..................................................................... 83 Reprezentanţi ......................................................................................... 83 Limbaj muzical – ..................................................................................... 83 TEATRUL MEDIEVAL................................................................................ 84 CU LTU RA CREŞTI N Ă RĂSĂRI TEAN Ă ( O RI EN TALĂ) .......................................... 86 IZVOARELE MUZICII BIZANTINE ............................................................... 88 CREŞTI NI SM U L Î N TRE SECOLELE IV-XVI.................................................... 94 REN AŞTEREA SECO LELE XIV – XVI.................................................................. 99 EVENIMENTE ISTORICE GENERALE ........................................................ 100 EVENIMENTE CULTURALE ..................................................................... 102 REN AŞTEREA Î N M U ZI CĂ ............................................................................. 103 PERI O AD E ŞIREPREZEN TAN ŢI............................................................... 103 LIMBAJUL MUZICAL RENASCENTIST ...................................................... 103 Genurim uzi cal e renascenti ste î n di verse cl asi f i cări............................... 107 Esteti ca Renaşteri i................................................................................ 116 Şcoal a com poni sti că veneţi ană – î nceputuri l e stereofoni ei .................... 118 GIOVANNI PIERLUIGI DA PALESTRINA (1525-1594) ................................ 122 ORLANDO DI LASSO (1532-1594) .......................................................... 124 CLAUDIO MONTEVERDI (1567-1643) ..................................................... 126 EVENIMENTE MUZICALE D I N PERI O AD A REN AŞTERII ............................. 128 ANEXE ......................................................................................................... 131 TERMENI MUZICALI UTILI...................................................................... 132 BIBLIOGRAFIE ....................................................................................... 140 Internet ................................................................................................ 141

CUI I- E FR ICĂ D E ISTO R IA M UZICII ?
Nu î ntâm pl ător am al es acest ti tl u generi c. Am urm ări tî n cel e ce urm ează m aim ul te obi ecti ve. Î nai nte de a aşterne cuvi nte cu i deipe hârti e,am î ncercat să ne i m agi năm portretul ideal şiapoipe cel real al cel ui cărui a i se adresează dem ersul nostru. Ne-am fol osi t î n această pri vi nţă de experienţa acum ul ată î n peste un deceni u şi j um ătate de acti vi tate pedagogi că uni versi tară, de practi carea „acti vi tăţi i ” de pări nte de-a lungul unui sfert de veac şi de di versel e şi com pl exel e relaţi i de-o vi aţă cu ti nerel e generaţi i . N e-am î ntâl ni t î n această pri vi nţă cu date m ul ti pl e, complicate şi î n perm anentă schi m bare î n spaţi u, dar m aial es î n ti m p. Au fost necesare î n ti m p m aim ul te com pri m ărişi si nteze,î n parte datori tă reconsi derări irepetate a spaţi ul uişii m portanţeiacordate istoriei muzicii î n pl anul de î nvăţăm ânt, î n parte datori tă ni vel ul ui eterogen de pregăti re pre-uni versi tară şi i nteresul uim ani festat de „benef i ci ari i ” cursului. Am urm ări t aşadar câteva obi ecti ve pri nci pal e: 1. Crearea unui si stem gândi re asupra fenomenul ui m uzi cal general , m ai m ul t decât transmiterea de i nf orm aţi i ; ne-a preocupat chiar elaborarea unor algoritm2 î n î nţel egerea şi m aial es î n evaluarea actului artistic. Adaptarea l a noi l e surse de i nform are, î n principal la internet.

Arta = „l i m baj ulpri n care om ulî şicom uni că i dei l e, concepţi i l e despre si ne, despre sem eni isăişidespre uni versulsău. ”
(W. Fleming – Arte şii dei ,vol .I ,Ed. Meridiane, Buc. 1983, p. 11.)

Am î ncercat să ţi nem seam a de: - ceea ce ar trebui să şti e, - ceea ce ar dori să şti e, dar şide - ceea ce ar putea să şti e destinatarul acestor rânduri . O bi ecti ve urm ări te:  sistem de gândi re

2.

 surse de informare

2

Si stem de regul i ,si m bol urişioperaţi ipentru ef ectuarea de cal cul e.Î n DEX online.

3. 6

6 Introducerea unor accesorii vizuale cât m ai sugestive – reproduceri, tabele, scheme grafice ş. a.–,şti ut fi i nd că m em ori a vi zual ă este m ai dezvol tată decât cea abstractă, audi ti vă, tacti l ă origustati vă.Acol o unde a fost posi bi l , am apel at l a „î m bl ânzi rea” ri gori i şti i nţi f i ce pri n um or,cari catură,evi tarea sau expl i carea noţi uni l or ermetice sau academice. I ntegrarea experi enţei cul tural e şi arti sti ce a tineri l or î n conţi nut ca şi î n form ă. Provocarea şicul ti varea creati vi tăţi işifanteziei specifi ce vârstei . Descoperi rea şi î nl ăturarea prejudecăţi l or î n eval uarea operei de artă; dar şidezvăl ui rea şianal i zarea pseudo -artei. D epl asarea ponderi i conţi nutul ui di nspre epocile pre-i stori ce şi i stori ce, către fenom enul cultural-arti sti c al ul ti m el or două veacuri şim aicu seam ă alul ti m el or deceni i .Considerarea şi re-considerarea i m portanţei unor form e de artă – î n speci alnoi– şitrecerea lor din zona ne-profesi oni stă î n cea sem i -cul tă şi chi ar cul tă, cum este, de pi l dă, cinematografia, jazz-ul sau muzica rock. Am i nsi stat asupra creări i şi dezvol tări i capacităţi i de corel are a cunoşti nţel or din diverse domenii muzicale – practi ce şi teoreti ce – cu care i ntră ti neri iî n contact de-a lungul studiilor; de asemenea dezvoltarea vitezei de asimil are şia capaci tăţi ide si nteză a informaţi ilor.

 accesibilitate

4.

 creativitate

5.

 modernitate

6.

 anal i ză,si nteză,corel are

Î n m od si gur,nu am reuşi t aplicarea tuturor acestor pri nci pi i şi obi ecti ve. El e răm ân î nsă repere constante, iar prezentul demers devine astfel deschi s şi perfecti bi l .Î l consi derăm aşadar ne-î nchei at şiî lrecom andăm ca atare.

7 U rm ând cri teri iprecum cronol ogi ai stori că,uni ta7 tea î n di versi tate şi l ogi ca evol uţi ei , am creat urm ătoarele etape: I ntroducere, ce i ncl ude o prezentare si nteti că a „i nstrum entel or de l ucru” ce urm ează a f i m ereu folosite pe parcurs: limbajul muzical cu componentel e sal e şiperiodizarea istoriei muzicii. Partea I – „Străm oşi i ”, cu referiri la epocile: preistori că, anti că, pre-rom ână şi rom ână m edi eval ă, medi eval ă europeană, cul tura creşti nă, Renaşterea. Partea II – „Povestea O perei ”,prezentarea î n form ă „teatral ă” a i stori eicel uim aiî ndrăgi t gen m uzical. Partea III – „Secol ul XVI I I – Secolul model ” – Barocul şiCl asi ci sm ul vi enez, cu limbajul muzical, personal i tăţi şi capodopere em bl em ati ce pentru î ntreaga istorie a muzicii. Partea IV – „Secol ulrom anti c” – Veacul al XIX-lea cu di versi tatea şiî n acel aşiti m p unitatea sa stilisti că. Partea V – „Secol ulXX – Secol ulprobl em ă” – noutăţi , dileme, controverse, valori contemporane. Partea VI şi ul ti m a – „Fenom enulm uzi cal m i ori ti c” – O succi ntă i stori e a m uzi ci i rom âneşti , cu valori l e einaţi onal e şieuropene. La acestea am adăugat o Parte a VII-a cu referiri bibliografice multipl e, di verse şi com bi nate, di n i m ensa bi bl i otecă vi rtual ăai nternetul ui precum şi din vol um e ti părite. Pentru consultarea bibliografiei este necesară cunoaşterea l i m bi l or: rom ână, engl eză şi f ranceză. Pentru cei fam i l i ari zaţi şi

Structura l ucrări i : IStrăm oşi i II Povestea operei III Secolul model (XVIII) IV Secolul romantic (XIX) V Secol ulprobl em ă ( XX) VI Fenomenul muzical mioritic VII Anexe

8 cu al te l i m bi de ci rcul aţi e exi stă, desi gur, zone 8 bibliografice la fel de vaste. Am creat de asem enea m i cidi cţi onare cu term eni al căror î nţel es î l consi derăm obl i gatori u a f i cunoscut.La acestea am al ăturat un di cţi onar general , ce va î nsoţi anexel e. De altfel, acolo unde am consi derat necesar, am i ncl us defi ni ţi i , expl i caţi işicom entari iî n subsol ulpagi ni l or, indiferent dacă acestea se regăsesc î n di cţi onarel e ataşate. Î nf i ne,î n anexe am căutat,î nl i mi ta posi bi l i tăţi l or, să i ncl udem exem pl e m uzi cal e edi f i catoare pentru di feri tel e epoci ,peri oade şil i m baj e m uzi cal e. Muzica: „… succesi une de stăride tensi onare şirel axare,ca o succesi une decide stări calitative, uneori chiar ca o energi e ci neti că ce se m ani festă pri n sunete şipri n raport l a care pozi ţi i l e succesive (sunetele) sunt num aistaţi unipri n care ci rcul ă un «ce» destulde mi steri os, ” (PascalBentoi u,„I m agi ne şisens”, Ed. muz. Buc. 1975, pp. 16-17)

Introducere

LIMBAJUL MUZICAL
= totalitatea elementelor de exprimare muzical-arti sti că Term eni icu sem nul* sunt def i ni ţiî n conti nuare.

modal

tonal
sisteme de organizare sonoră*

melodica* tema* m uzi cal ă

atonal: serial, matematizat ş. a.

de si nteză

agogica*
Componente elementare

ritmica* metrica* dinamica*

timbrul*

12 12

heterofonia*

polifonia*

omofonia*

plurimelodia* (sintaxa m u zi ca l ă)

monodia aco m p an i ată *

armonia*

simfonismul*

Componente complexe

arhitecturile sonore / formele / structurile* muzicale

textura*

genurile muzicale*

cluster*, etc.

estetica m u zi ca l ă*

DEFINIREA PRINCIPALI LOR TERMENI AI LIMBAJULUI MUZICAL
AGOGICA ARMONIA Viteza i nterpretări im uzi cal e.Tempo-ul. Ex: andante, allegro etc. Ansam bl u de regul i şi pri nci pi i de organi zare şi î nl ănţui re a acorduri l or. Este dependentă, ca şi melodia, de acel eaşi sisteme de organi zare sonoră.Armonia este, prin urmare, tonal ă,m odal ă, atonal ă,de si nteză . (engl. ciorchine) Complex de sunete simultane, compus din secunde mari, mici, chiar microintervale, care nu pot fi distinse separat de auzul uman, ci sub forma unei agl om erări sonore, cu aspect de acord. Intensitatea sonoră.Ansam bl ulnuanţel or. Ex. piano, forte etc. Şti i nţa care studi ază frumosul muzical – mai general, sensul/sem ni f i caţi a m uzi ci işiefectul acesteia asupra auditorului. „Cl asă de f enom ene m uzi cal e reuni te pri n consensul datel or l or 3 de structură şif i nal i tate esteti că. ” Cl asi fi cări : I. după mijlocele utilizate şi  tipul de i nterpreţi : vocal; coral; instrumental; simfonic; vocal-instrumental; vocal-simfonic  num ărul de i nterpreţi : de cam eră – duo, trio, cvartet etc., simfonic II. după scopul com uni cări i  religios; laic III. după f i nal i tatea esteti că –  comic; tragic; dramatic; liric; funebru etc. IV. după structura m uzi cal ă sau tipul de limbaj muzical –  monopartite – motetul, madrigalul, liedul, uvertura, passacaglia etc.  pluripartite – suita, simfonia, concertul etc. şicl asi fi cări l e pot conti nua,î n funcţi e de cri teri i l e al ese.

CLUSTER

DINAMICA ESTETICA M U ZI CALĂ GENUL MUZICAL

3

Di cţi onar de term enim uzi cal i ,Ed.şt.şienci cl op. ,Buc.1984,p.204.

14 14 HETEROFONIE „Form ă speci al ă de pl uri vocal i tate *sau plurimelodie+ care constă 4 î n producerea si m ul tană a uneim el odi işia vari antel or ei . ” sau „di stri buţi a si m ul tană a acel ui aşi m ateri al tem ati cl a m ai m ul te voci paral el e şi pendul area acestor vociî ntre starea de uni son şi 5 cea de multivocalitate [sau plurimelodie+” . MELODIA Şi r de sunete şi i nterval e, organi zate după anum i te regul i , cu un sens expresiv. sau „di stri buţi e ori zontal ă de evenimente sonore el em entare” METRICA
6 7

Si stem de pri nci pi i şi regul i pentru m ăsurarea ritmului muzical. Este  di vi zi onară = având ca uni tate durata m axi m ă,di vi zată binar  cum ul ati vă = având ca uni tate durata m i ni m ă,cum ul ată Suprapunerea unei melodii (vocale sau instrumentale) pe un acom pani am ent acordi c (î n acorduri ) . Apare l a sfârşi tul sec. al 8 XVI-lea. Si m ul tanei tatea obi ectel or sonore şi schi m barea si m ul tană a acestora – şi r de acorduri de ex. Ti puride organi zare sonoră si m ul tană – „verti cal ă”.I denti f i cată î n diverse tratate cu si ntaxa sonoră/m uzi cal ă. „Suprapunerea a două sau m ai m ul te m el odi i afl ate î ntr-o dependenţă rel ati vă. ”9

MONODIA ACO M PAN I ATĂ

OMOFONIE

PLURIMELODIA

POLIFONIE

4 5

Clemansa Liliana Firca – H eterofoni aî n creaţi al uiEnescu , Studii de muzicologie vol. IV, p. 307 Şt.N i cul escu – Enescu şil i m baj ulm uzi calalsec.XX , Studii de muzicologie vol. IV, p. 92. 6 eveniment sonor = tot ceea ce provoacă o senzaţi e audi ti vă – sunet (grup de sunete indivizibile auditiv) sau zgomot. 7 Şt. N i cul escu – Analiza fenomenologică a ti puri l or fundam ental e de fenom ene sonore şi raportul l or cu heterofonia, Studii de muzicologie, vol. VIII, Ed. muz. Buc. 1972, pp. 133-134. 8 Di cţi onar de term enim uzi cal i ,Ed.şt.şienci cl op. ,Buc.1984,p.310. 9 Di cţi onar de term enim uzi cal i , Ed. şt.şienci cl op. ,Buc.1984,p.381.

15 RITMICA

15 (din grecescul rhein = a curge) Ordinea duratelor muzicale – sunete şipauze. Sau „ordi nea care regl em entează durata”10 sau „acea propri etate a unui şi r de eveni m ente î n ti m p care produce asupra observatorul ui i m presi a unei proporţi iî ntre duratel e diferitelor evenimente sau grupuri de evenimente din care este 11 com pus şi rul ” sau „U n şi r de num ere î ntregiî n care descoperi m ol ege si m pl ă. ”12 M odal i tate de organi zare sonoră si m ul tană şi succesi vă a două sau m ai m ul te pl anuri sonore, care creează i m presi a de spaţi u popul at cu „personaj e” sonore com pl exe. Sau „Concepţi e l egată de i deea transform ări i genuri l or m uzi cal e î ntr-un „l oc de acţi une” şi nu num ai î ntr-un domeniu de pură expresie sau virtuozitate. Simfoni sm ul propune o di nam i că structural ă speci f i că, bazată pe dezvol tarea şi conf runtarea unor fi zi onom i i tem ati ce bi ne conturate, contrastante, î n cadrul formelor ample de tipul sonatei sau simfoniei. Pri n esenţa l ui de «acţi une m uzi cal ă ori entată»,si m foni sm uldevi ne un echi val ent al dram aturgi eiî n câm pulm uzi ci ii nstrum ental e. ”13

SIMFONISMUL

SINTAXA M U ZI CALĂ

syn = î m preună,taxi s = ordine (gr.) Sintaxa = „Ram ură a l i ngvi sti ci i care se ocupă cu studi ul î m bi nări i cuvi ntel or î n procesu l 14 vorbirii.” Pri n extensi e, ram ură a l i m baj ul ui m uzi cal care se ocupă cu studi ulî m bi nări isi m ul tane şisuccesi ve a com ponentel or el em entare al e m uzi ci i ,î n cadrul com pozi ţi ei m uzi cal e. „Rel aţi i l e ce se stabi l esc î ntre obiectele sonore15. ”16

10 11

Z. Vancea – Studi işieseurim uzi cal e, Ed. muz., Buc. 1974, p. 7. Matila C. Ghyka – Esteti că şiteori a artei ,Ed.şt.şienci cl op. ,Buc.1981,p.108. 12 Idem, p. 110. 13 Di cţi onar de esteti că general ă, Ed. Politică,Buc.1972,p.324b 14 DEX online. 15 obiect sonor = sunet,grup de sunete sau al te fenom ene acusti ce care i ntră î n com ponenţa evenimentelor sonore. Î n Di cţi onar de term enim uzi cal i ,op. cit. p. 341. 16 Di cţi onar de term enim uzi cal i ,op. cit. p. 446b.

16 16 SISTEM DE ORGANIZARE SO N O RĂ STRUCTURILE MUZICALE Ansam bl u de sunete şi i nterval e, afl ate î n i nterdependenţă şi i nteracţi une, care funcţi onează ca un î ntreg organi zat, după pri nci pi işiregul ipropri i . „Pl anuri ” apl i cate construcţi ei /concepţi ei sonore. Î n funcţi e de am pl oarea, durata el em entul uim uzi cal„construi t”, exi stă macrostructurişimicro-structuri. Sonata, Suita, Rondo-ul, Fuga, etc. – sunt exemple de macrostructuri muzicale. Ti p de m el odi e cu structură determ i nată,di m ensi unirestrânse,cu potenţi alde prel ucrare şisens expresi v – muzical propriu-zi s sau/şi extra-muzical (leit-motiv). „Fenom en si ntacti c ce necesi tă o percepere gl obal ă,pl asat fi i nd î n zona de audi bi l i tate a agl om erări i obi ectel or sonore. D istribuirea pe ori zontal ă şi pe verti cal ă a obi ectel or î ntr-un spaţi u-timp dens i m pune î n conşti i nţa audi ti vă i m agi nea sonoră a unui tot î n care 17 detal i ulî şipi erde sem ni f i caţi i l e”. Efect al spectrului sonor = ansam bl ul frecvenţel or 18 complem entare, subordonate unei frecvenţe pri nci pal e. Spectrul sonor corespunde î n sfera senzori al -psi hol ogi că timbrului. Atât spectrul cât şi ti m brul consti tui e tem e de cercetare î ncă neepui zate. S-a constatat de pi l dă, că spectrul sonor al unui sunet natural î şi m odi fi că structura arm oni cel or î n m om entul pătrunderi i undei î n organulaudi ti v (ureche),dând naştere astfelaşa-num i tel or „tonuri de com bi naţi e”19. Organul auditiv este, prin urmare, nu numai un si m pl u receptor,ciun „m odul ator” de eveni m ente sonore.

TEMA

TEXTURA

TIMBRU SONOR

17 18

Di cţi onar de term enim uzi cal i ,op. cit. pp. 481-482. M ări m e caracteri sti că fenom enel or peri odi ce, f i i nd num eri c egal ă cu num ărul de osci l aţi i com pl ete ( sau ci cl uri ) produse î n uni tatea de ti mp ( consi derată de obi cei de o secundă) . Frecvenţa generează î n m uzi că î năl ţi m ea sunetului. 19 ton de com bi naţi e = sunet secundar care î nsoţeşte sunetel e dubl e, avî nd o f recvenţă m ai j oasă. El apare num aiî n organulauzul ui ,este creat de acesta.U rechea şicrei erulnu sî nt num aini şte analizatoare;el e sî nt şi „i nstrum ente m uzi cal e”.G l eb A nf i l ov,Fi zi ca şiM uzi ca,Ed. tiner., p. 95-96.

17 17

PERIODIZAREA ISTORIEI MUZICII
Pri nci pal e repere î n periodizarea artei sunetelor sunt reprezentate de I stori a cunoscută a um ani tăţi i , î n m od speci alcea a ci vi l i zaţi ei ,cul turi işiartei ,di n toate ti m puri l e şide pe toate continentele: I. Prei stori a,apari ţi al uihom o sapiens (250.000 ani – cca. 6000 î . H. ) II. Antichitatea, 6000 î . H.– s.III d.H. III. Evul Mediu, s. III – XIV I V.Epoca m odernă ti m puri e, s. XV – XVIII V.Epoca m odernă,s.XVI I I -XX (Peri odi zarea a fost făcută după
Wikipedia, the free Encycl opedi a şiO . D rî m ba,„I stori a cul turi işici vi l i zaţi ei ”, vol. I-I I ,Ed.şt.şienc.1984-1987)

I. Epoca prei stori că: de l a apari ţi a conşti i nţei – până l a apari ţi a organi zări istatal e. Zonele cele mai avansate – Asi a O cci dental ă, O ri entul A propiat, Africa de Nord (Egiptul). II. Antichitatea: de la apari ţi a statul ui– până l aî m părţi rea I mperiului roman (395 d.H.)  4000 î . H . – statul sumerian, regatul egiptean, India  2000 î . H.– China  1500 î . H.– Creta, Iudeea  s.XI Iî . H .– s. I d.H. – Grecia  s.VI I Iî . H.– s. IV d.H. – Roma III. Evul Mediu:de l aî m părţi rea I m peri ul uirom an (sec. IV d.H.) – până: 1. Europa de Vest / Imperiul Roman de Apus – sec. IV–XIII a. Perioada pre-gregori ană – sec. IVVIII b. Peri oada gregori ană – sec. VIII-XII (şim aideparte) c. Ars Antiqua – apari ţi a pol i foni ei – sec. XII-XIII Europa de Est / I m peri ulRom an de Răsărit (Bizatin) – sec. IV–XVIII a. Peri oada bi zanti nă – sec. IV-XV b. Perioada post-bi zanti nă – sec. XVXVIII

2.

IV. Renaşterea – sec. XIV-XVI a. Renaşterea ti m puri e / Ars N ova – sec. XIV b. Şcoal a franco-f l am andă – sec. XV

18 c. Renaşterea târzi e – sec. XVI 18 V. Barocul – 1600-1750 a. Barocul timpuriu – 1600-1650 b. Consolidarea stilului baroc – 16501700 c. Barocul târzi u / Precl asi ci sm ul – 1700-1750 VI. Clasicismul vienez – 1750-1800 VII. Secolul al XIX-lea a. Romantismul timpuriu – 1800-1850 b. Apogeul Romantismului – 18501900 c. Neoclasicismul – 1850-1900 d. Şcol i l e naţi onal e – 1850-1900 VIII. Secolul XX20 a. 1900-1920 b. Peri oada i nterbel i că – 1920-1950 c. Perioada post-bel i că - 1950-1990 d. D upă 1990 O ri ce peri odi zare i stori că creează un cadru tem poralcu limite relative. De asemenea, epocile al ăturate se î ntrepătrund. Vom di sti nge de pi l dă, elemente ale Barocului ti m puri uî n peri oada Renaşteri itârzi i , etc. Cu cât epoci l e sunt m ai î ndepărtate,cu atât acestea sunt m aivaste,i ar del i mi tări l e lor mai relative. Şii nvers,cu cât ne apropi em de timpul prezent, perioadele sunt m aiscurte şim aipreci s definite.

20

A se vedea şiperi odi zarea general ă di n anexe. I nform aţi i l e au fost prel uate di n Wikipedia, the free Encyclopedia, http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_time_periods şi http://en.wikipedia.org/w/index.php?title=List_of_archaeological_periods&printable=yes

P artea întâi – „S trăm oşii”

Limbajul muzical

Preistoria

Antichitatea

Evul Mediu

Renaşterea

PREISTORIA
Epoca prei stori că:de l a apari ţi a conşti i nţei– până l a apari ţi a organi zări i statale. Zonele cele mai avansate ca ci vi l i zaţi e şicul tură – Asi a O cci dental ă, Orientul Apropiat (popoarele est-mediteraneene şibal cani ce), Africa de Nord (Egiptul)

C O N D IŢIILE A PA R IŢIEI ARTEI

 O bservarea naturi iî nconj urătoare  Vi aţa î n grup  Conşti i nţa – reacţi im ental-afective la problemel e puse de exi stenţă

 D ependenţa om ul uide natură – vânătoarea,
princi pal a ocupaţi e este refl ectată î n form el e de artă

 Pri m el e m ani festări arti sti ce cunoscute datează di n pal eol i ti cul superi or – 42.000 – 31.000 ani

TR Ă SĂ TU R I A LE A R TEI PREISTORICE

 Caracter magic, utilitar  I mi tă realitatea  N oţi uni l e „i nvi zi bi l e” (ex. fecunditatea) dau
naştere caracterului abstract
Imagini cu dansatori preistorici ( după http://www.chinastyle.cn/music/da nce/beginning.htm)

 Î m bi narea i mi taţi ei cu abstracti zarea duce l a
crearea simbolurilor

 Si m bol uri l e capătă un tot m ai m are grad de
generalizare şide simplificare

 Apari ţi a necesi tăţi ide ordonare, simetrie, decorativism

22  Caracter dinamic – datorat vi eţi inom ade 22  Caracter uman – refl ectă vi aţa i ndi vi dul uişia col ecti vi tăţi i

 Caracter oral – lipsa scrierii  Sincretism = „contopi rea î ntr-un tot indivizibil
a unor elemente provenite din domenii artis21 tice di feri te. ”

Desigur, istoria artei sunetelor coi nci de până l a un punct cu i stori a general ă a um ani tăţi i şim aiî ndeaproape cu cea a culturii umane. Ea î nsă urm ează şitrai ectori i propri i ,speci f i ce evol uţi ei limbajului muzical. Cu cât di stanţa î n ti mpf aţă de momentul prezent este mai m are,cu atât datel e, i nf orm aţi i l e şidel i mi tări l e istorice sunt mai vagi, mai relative – şiinvers. D e asem enea,î n pri vi nţa epoci l or prei stori că,anti că şi chi ar m edi eval ă ti m puri e, consi deraţi i l e se referă m ai ales la fenomenul culturalarti sti cî n ansam bl u şim ai puţi nl a celm uzi calpropri uzi s.Pri nci pal a cauză – puţi nel e i nf orm aţi idespre muzica acel or ti m puri ,păstrate până astăzi .

 Trăsăturim uzicale – modalism, ci rcul aţi e orală, monodie

21

Di cţi onar de term enim uzi cal i ,Ed.şt.şienc. ,Buc.1984,p.445.

ANTICHITATEA
de la apari ţi a statul ui – până l aî m părţi rea I m pe22 riului roman (395 d.H.)  3000 î . H. – statul sumerian, regatul egiptean, India  2000 î . H.– China  1500 î . H.– Creta, Iudeea

Epoca anti că are del i mi tări di feri te,î n funcţi e de spaţi ul cultural-geografic de referi nţă. De ex, antichitatea este del i mi tată: -î n bazi nulm edi teranean – s. VI Iî . H .– IV d.H. -î n Europa de nord – s. I – XI (d.H.) -î n Asi a – 3000 î . H .până aproape de epoca m odernă europeană - pe conti nentel e am eri cane şi Africa de Sud – 2200 î . H.până aprox.î n sec.XVI De altfel, istoria celorlalte continente a cunoscut schi m bărinotabi l eî n speci al după apari ţi a şii ntensi fi carea contactel or cu căl ători i , cuceri tori i ,col oni şti ieuropeni .

C O N SID ER A ŢII G EN ER A LE
REGIUNILE CU CEA MAI VECHE CIV ILIZA ŢIE  Văi l e fl uvi i l or Ti gru şiEuf rat ( care se varsă î n Golful Persic – astăziI rak,Si ri a,I ranulde Est, Kuweit)  Val ea N i l ul ui( Egi pt,M area Roşi e,M edi terana, Sudan, Etiopia)  Val ea I ndusul ui ( i zvorăşte di n Hi m al ai a, străbate I ndi a, Paki stan, se varsă î n M area Arabiei)  Val ea G angel ui ( i zvorăşte di n Hi m al ai a, străbate I ndi a,Bangl adesh, se varsă î n G ol ful Bengal)  Val ea Fl uvi ul ui G al ben / H uang H e (i zvorăşte din Ti bet, străbate Chi na de Est, se varsă î n M area G al benă) PRINCIPALELE CIVILIZ A ŢII A N TICE CUNOSCUTE  Mesopotamia23 - Irakul de azi – 4000 î . H.

22

VezişiO vi di u D rî m ba – I stori a cul turi işici vi l i zaţi ei , vol. I, Ed.şt.şienc. ,Buc.1984,pp.18 -19. Wikipedia, the free Encyclopedia, http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_time_periods 23 m eso = î ntre,l ami j l oc; potamo = apă curgătoare, l. gr.

24  24     Egiptul – 4000 î . H. Creta – ci vi l i zaţi am i noi că24 – 1600-1100 î . H. India – 2000 î . H. China – 2000 î . H. Iudeea – I srael (pe râul I ordan, î ntre M area M oartă şiEstulM edi teranei ) – 1250 î . H. 25  Persia – astăzi I rak, I ran, Afgani stan, Paki stan (î ntre Ti gru şiI ndus, M area Caspi că, Golful Persic, Oceanul Indian) – sec.VIî . H.  G reci a anti că – 1100 – 323 î . H. ( greci i sunt cuceri ţide Al exandru celM are) O PO SIB ILĂ PER IO D IZA RE A ISTORIEI VECHILOR GRECI:  perioada cretano-m i ceni ană (până î n sec. XI I î . H. );  peri oada hom eri că (sec.XI I -VI I Iî . H. );  peri oada arhai că ( sec.VI I I -V î . H. );  peri oada atti că (sec.V -I Vî . H. );  peri oada el eni sti că (sec.I Vî . H.– I d.H.).26 R O M A A N TICĂ – 753 Î.H .27 – 395 D.H. 28  Ascensiunea – sec. VIII-Iî . H.  Apogeul – sec.Iî . H.– II d.H.  D ecăderea – sec. II-IV d. H. ÎN CEPU TU L CR EŞTIN ISM U LU I:  Apari ţi aî nI udeea şiSi ri a – sec. I d.H.  Răspândi rea î n bazi nul m edi teranean – sec. II-IV Pentru istoria culturii europene,epoca de referi nţă răm âne antichitatea greacă, 1.pentru că ea consti tui e baza de i nspi raţi e a cul turi l or europene ul teri oare şi 2.pentru că vechi igreciau l ăsato i nesti m abi l ă şibogată m oşteni re cul tural ă– m ateri al ă şispi ri tual ă –, păstrată şistudi ată până astăzi . Finalul istoriei antice europene coincide cu î nceputulcreşti ni sm ul ui– deveni tî n conti nuare unuldi n criteriile principale de studiere a istoriei, implicit a muzicii europene.

24 25 26

De l a regel emi tol ogi cM i nos,f i ull uiZeus şialEuropei . Persia s-ar traduce Ţara cel or di n regi unea Fars I oana Ştef ănescu – O istorie a muzicii universale, vol. I, Ed. Fund. Cult. Rom., Buc. 1995, p. 42, nota 15. 27 D ata l egendară a fondări iRom ei .V eziW .Fl em i ng – Arte şii dei , vol. I, Ed. Meridiane, Buc. 1983, p. 149. 28 Î m părţi rea I m peri ul uiî n zona de Apus şicea de Răsări t.

 25 

25 29 313 – Î m păratul Constanti n cel M are dă Edictul de la Milano, privind libertatea credi nţeicreşti ne 381 – Î m păratul Theodosi us I (346-395 d.H.) decl ară creşti ni sm ulrel i gi e de stat î nI m peri ul Roman 395 – Acel aşi î m părat Theodosi us I î m parte Imperi ul î n cel e două zone – de Apus şi de Răsări t pentru a putea fim aiuşor control at î n i nteri or şi apărat de atacurile tot mai am eni nţătoare al e barbarilor.30

M U ZICA ÎN V EC H IU L EG IPT
Textele hieroglifice arată că cel e m ai i m portante eveni m ente di n vi aţa vechi l or egi pteni – religioase sau laice31 – erau î nsoţi te de m uzi că. Aceasta era atât vocal ă,cât şii nstrum ental ă. Cântarea vo32 33 cal ă avea form ă responsori al ă , anti f oni că , de asemenea strofi că. Atât cântarea vocal ă, cât şi dansul erau acompaniate de instrumente. Cel e m aivechii nstrum ente m enţi onate î n textel e egiptene sunt:     Kinnor – asem ănător l i reişichi tarei Ugab – flaut vertical / fluier Hasosra – similar trompetei Shofar – instrument de suflat, confecţi onat di n corn de ani m al(capră sau berbec)  Î n tem pl e erau fol osi te şi cimbale – instrumente de percuţi e
Cântăreţişii nstrum ente vechi egiptene

29

Constanti n cel M are conduce I m peri ulbi zanti nî ntre ani i306 -337. Î n 324-330 stabi l eşte capi tal al a Bi zanţ, oraş ce-ipoartă num el e – Constantinopol. 30 http://www.newadvent.org/cathen/14577d.htm, http://campus.northpark.edu/history/WebChron/Mediterranean/Theodosius.CP.html 31 Laic = lumesc, ne-religios 32 Cântare resposori al ă = di al og î ntre un sol i st şiun grup de cântăreţi . 33 Cântare anti foni că = di al og î ntre două grupuride cântăreţi .

26 Egiptul a dezvoltat toate cele trei grupe de instru26 mente muzicale:  de percuţi e – diferite tobe, castagnete, clopote, sistrum  de suflat – din lemn sau din metal  de coarde – l i re, harpe, l ăute; cu coarde ci upite,m aicurând decât cu arcuş. M uzi ca ocupa, se pare, un l oc i m portant î n vi aţa egiptenilor. Exista un repertoriu adecvat diverselor momente al e vi eţi i soci al e: î n tem pl u,î n pal atel e faraonul uişial e nobi l i l or,î n atel i erel e m eşteşugari l or,ferm el e agri cul tori l or,î n ti m pulrăzboaiel or şicu ocazi ifunebre. M uzi ca era de asem enea parte i ntegrantă a cul tul uirel i gi os,având di vi ni tăţiocrotitoare: zei ţa Hathor şizeul Bes. M uzi ca vocal ă era i nterpretată atât de bărbaţicât şi de fem ei . Exi stau şi m uzi ci eni profesi oni şti , pe anum i te trepte soci al e. Cea m ai î nal tă pozi ţi eo reprezenta cea de cântăreţ al templului,deţi nută frecvent de femei. Î n pal ate, cântăreţi i aveau de asem enea o pozi ţi e favori zată.Pe o pozi ţi e soci al ă m aim odestă se af l au ceicare cântau l a petreceri . Vechi iegi pteninu fol oseau notaţi a m uzi cal ă.M uzi ca se î nvăţa şi ci rcul a aşadar pe cale oral ă. De aceea, î ncercări l e de reconsti tui re se bazează î n î ntregi m e pe i nscri pţi i ,i m agi ni , presupuneri şi 34 specul aţi i . Acesta este şi pri nci pal ul m oti v pentru care nu i nsi stăm asupra acestor vechicul turim uzi cal e.

Rol ulm uzi ci iî n Egi ptulanti c

34

http://www.aldokkan.com/mp3/mp3.htm

27 27
35 Cronologie – perioada 4000 î . H .– 38 î . H.

4000 3500 3000 2500 2000

Î n Egi pt se cânta l a fl aut şiharpă Î n Egi pt se cânta l al i ră şif l aut dubl u U n m uzi cant de l a curtea i m peri al ă chi neză construi eşte pri m ul i nstrum ent de suflat din bambus. Î n m uzi ca chi neză se i m pune si stem ulm odalpentatoni c. Pe teri tori ulD anem arceise af l ăî n uz i nstrum ente asem ănătoare trom petei . Î n ansam bl uri l ei nstrum ental e egi ptene sunt i ncl use i nstrum ente de percuţi e.

1500

Hi ti ţi ifol osesc chi tara,l i ra,trom peta,tam buri na. H arpa apare î n m uzi ca de dans egi pteană.

1000 800

Î n cerem oni i l e rel i gi oase al eI srael ul uise fol osesc m uzi canţiprofesi oni şti . Î n Babi l on se cântă î n si stem e m odal e pentatoni ce şiheptatoni ce (7 sunete). Cel mai vechi document muzical – un i mni nscri pţi onat pe o tăbl i ţă sum eri ană,î n scri ere cunei form ă. Î n G reci a,m uzi ca face parte di n vi aţa coti di ană; se dezvol tă genuri l e vocalşi teatral. Apar rapsozii – cântăreţiam bul anţi .

700

Fl autulşil i ra devi n tot m airăspândi te.Apare l i ra cu 7 coarde. Terpandru este autorul cântecel or pentru voce cu acompaniament instrumental.

600 520 500

Pi tagora i ntroduce noţi unea de octavă î n m uzi că. Se naşte poetulşicântăreţulgrec Pi ndar,autor de ode. (+447) Grecii folosesc aulos, chitara, lira. Pi tagora î şiconcepe pri nci pi i l e teoreti ce m uzi cal e.

340 50

Aristotel pune bazele teoriei muzicii. Cea m aiveche form ă de oboi apare la Roma.

35

http://www.classicalworks.com/his.pages/early.his.htm

CULTURA GRECIEI ANTI CE O A PA R IŢIE EN IG M A TICĂ : TEA TR U L ANTIC GREC ÎN C EPU TU RI
Cu 2500 de ani î n urm ă se năştea î n G reci a, l a Atena, teatrul european. Î ntre ani i 600-200 î . H. , vechi i ateni eni au creat o tradi ţi e dram aturgi că a căreif orm e de m ani festare,tehni cişim i j l oace de exprimare s-au m enţi nut ti m p de două m i l eni i , dând om eni ri icapodopere val abi l e şiastăzi .Creaţi ile acelor vremi se pot compara doar cu operele shakespeari ene şicu arta secol ul ui20. M uzi ca î n cul tura G reci ei antice.

Lum ea grecească î n secol el e VI I ÷I I Iî . H.

„Î n toate m om entel e de exi stenţă al e G reci ei – scria Elie Faure – de l a expedi ţi aî m potriva Troiei şi până l a aventura l ui Al exandru cel M are, trecând pri n l uptel e di ntre Sparta şi veci nel e ei şi războai el e di n Pel oponez şidi n Si ci l i a,se regăseşte uşor, î n toate cetăţi l e sale risipite, acel spirit război ni c şi de şi cană care dă i stori ei sal e, î nveşm ântată î n atâta spl endoare de către fi cţi unea plasti că şi poeti că, un caracter î nfri coşător de feroce… Vol uptatea m ăcel ul ui – şi a m ăcel ul uil aş… – caracteri zează toate expedi ţi i l e pi ratul ui di n Egeea,care pusti eşte coastel e Asi ei … ,care i ncendiază,dărâm ă până î n tem el i isau j efui eşte acolonii l e răspândi te di nI oni a până î n M area G reci e şi de l a Ci pru l a H el espont, î n num el e cetăţi i sal e.

29 Popul aţi iî ntregi sunt date pe m âna uci gaşi l or. O dupl i ci tate atroce conduce rel aţi i l e di ntre oraşel e rivale, pentru care trafi cul este si ngura resursă, i ar trădarea şi m ăcel ul – cel mai bun mijloc de luptă. M ăreţi a care câteodată se i m pune î n zi l el e de primejdie, este batjocorită sau i gnorată când prim ej di a a trecut… Tragedi a Troi ei şi a Atri zi l or36 nu este poate decât un rezum at si m bol i c al patimil or neî nf rânate care-i caracteri zează obi ceiuril e. ”37 Am fost obi şnui ţi să vedem î n cul tura anti că, î n speci al î n cea greacă, un fel de „vârstă de aur” a om eni ri i ,o expresi e a perf ecţi uni ispi ri tul ui ,î ntr-o asem enea m ăsură,î ncât se poate i sca î ntrebarea: nu cum va tot ce a urm at, până astăzi ,î n cul tura europeană celpuţi n,reprezi ntă o decădere continuă a acel eiperfecţi unicl asi ce? N i ci decum ! O ri ce absol uti zăripot devenij udecăţifal se şichi ar peri cul oase. Consi derăm i dei l e l ui El i e Faure mai apropiate de posibila realitate a acelor timpuri. Zeii grecilor – conti nuă autorulfrancez – „nu sunt ca zei i hi nduşi , fatal i tăţi el em entare, enti tăţi de instinct irezistibile, ca naşterea sau moartea, mareel e, anoti m puri l e, m i şcarea astrel or. Sunt enti tăţi psi hol ogi ce, m onştri perfect conşti enţi , făcuţi după chi pul şi pe m ăsura om ul ui . Zeus şi Ares,Atena şiAfrodi ta,H erm es şiH era,câteodată adm i rabi l ipri n curajşiautori tate,de cum e vorba să-şi potol ească pasi unea sunt ni şte desf rânaţi autenti ci , rând pe rând vi cl eni şi cruzi ,m i nci noşi , răzbunători ,m i şei , sadi ci– adesea şi neghi obi pe

Concepţi i l e rel i gi oase al e vechilor greci

36

De l a num el e regel ui m yceni an A treus. Legendel el egate de num el e său, al f am i l i ei şi urm aşi l or săi sunt pl i ne de vi ol enţă,om orurişii ncest. D e aceea,zei iau bl estem at î ntregulneam alAtri zi l or. 37 „D racon, M i l ti ade, Tem i stocl e,Al ci bi ade… sunt rând pe rând exi l aţi … H esi od este asasi nat.Exi l ulî ll oveşte atât pe Al ceu,cât şipe Teogni s,atât pe Xenofon,cât şipe H erodot.Î nsuşi Fi di as este proscri s,ca şiTuci di de şi poate Eschi l . Socrate e nevoi t să bea cucută. A naxagora, Pl aton, Li si as f ug di n Atena, pentru a nu f i surghi uni ţi de ea. Ari stotel de asemenea, pentru a nu f i osândi tl a m oarte. Euri pi de, se zi ce, este sf âşi at de ni şte f em eif uri oase. ” El i e Faure – I stori a artei ,Arta anti că , Ed. Meridiane, Buc. 1970., p. 180-182.

30 deasupra. N u văd ni ci un neaj uns î n asta, de vreme ce sunt oameni. Dar atunci cum de au putut trece drept zeiatâta vrem e?”38 Expl i caţi iar f idestul e.Să o l uăm doar pe aceea că greci i aveau, probabi l ,î n centrul uni versul ui l or spiritual omul – dar nu f i i nţa i deal ă,veşni c superioară, perfectă, i ntangi bi l ă – ci un spirit imperfect î ntr-un î nvel i ş perfect ! Pentru că trebui e să admitem că vechi igreciau l ăsat l um i iexpresi im aterial e al e perfecţi uni i ,atât î n ce pri veşte î ntruchi păril e um ane, cât şi cel el al te creaţi i ce-lî nconj oară. Contrar a ceea ce s-a afi rm at uneori ,„um ani sm ul ” grecesc nu e de natură com uni stă – nu-şipropune să „fabri ce” cu de-a si l a „om ulnou” !

„U m ani sm ul ” anti c grecesc

TEATRUL VECHILOR GRECI
U na di n m ateri al i zări l e perfecţi uni io consti tui el a vechii greci teatrul, cu tot ceea ce presupunea el: timp şispaţi u vi zualşisonor. D acă vechi iegi pteni au construi t m onum ente al e m orţi işial e tăceri i– piramidele, iar romanii – arene î nchi nate doar forţei fi zi ce şi dom i nări i cel ui puterni c asupra celui slab, grecii antici au creat un i m ens l ăcaş pentru spi ri t,cu toate î ntruchi pări l el ui ,f rum oase şi urâte deopotri vă – amfiteatrul, spaţi u arhi tectoni c,acusti c şivi rtualce ui m eşte şiastăzi . Teatrul antic grecesc a evoluat din vechi ritualuri rel i gi oase datând di n secol ul al XI I I-l ea î . H. Î n nordulG reci eiactual e,î n Traci a,s-a născut cul tul l ui Di onysos, zeul ferti l i tăţi ivi etăţi l or şi a păm ântului. Ritualurile dionisiace erau practicate de preotesele zeului – menade (maenades) – şi i ncl udeau consum area substanţel or euforice (halucinogene), orgi i , sacri fi ci i um ane şi de ani m al e.

Apari ţi a teatrul uişi amfiteatrului antic

Tracia, Cultul lui Dionysos, zeul ferti l i tăţi işialvi nul ui , sec. al XIII-l ea î . H.

38

Elie Faure, op. cit. p. 182

31 Practicile cele mai controversate ale cultului cuprindeau dansurieroti ce şim ani festăriemoţi onale care mergeau până l ai steri e şipi erderea cunoştinţei . Aceste stări euforice erau denumite ecstasis. Extazul reprezenta un important concept al vechi l or greci , care vedeau î n teatru o cal e către crearea celor mai profunde stări em oţi onale. Dionysiac, hysteria, catharsis sunt de asemenea term eninăscuţidi n cul tulzeului trac. D eşia î ntâm pi nat m ul te î m potri vi ri ,î n urm ătoarele şase secol e,cul tull uiD i onysos a m i grat către sudul peni nsul ei greceşti , f i i nd adoptat de tri burile autohtone. Totodată, practi ci l e ri tual e î nchi nate zeului au devenit mai controlate, mai ponderate, î n j urul anul ui 600 î . H. , fi i nd adoptat î n î ntreaga G reci e ca un cul t de pri m ăvară. DITHYRAMB-UL U n el em ent esenţi al alri tual ul uil ui Di onysos î lreprezi ntă dithyramb-ul – odă î nchi nată zeul ui ,i nterpretată de obi ceide un grup de 50 de bărbaţitravesti ţi î n sati ri , ce consti tui au corul. Ei cântau di n tobe, l i re şi f l aute, dansând î n j urul unei reprezentări a zeul ui . U neori purtau pe cap sau î nj urul mijlocului falusuri39 ca si m bolalf erti l i tăţi i . La î nceput, di thyram b -ul făcea parte di n ceremoni a rel i gi oasă a zeul ui Di onysos, asemenea unui i mn î n cadrul m i ssei . Cu ti m pul î nsă, s-a transform at î n scurte povesti rireprezentate dramatic. EPOCA DE AUR A TEATR ULUI ANTIC GREC, SEC. VI- III Î.H . Î n j urul anul ui 600 î . H. , greci i erau organi zaţi î n

ZeulD i onysos,î m preună cu o panteră şiun sati r

39

falus = organ sexualm ascul i n.D e l a Phal l os,zeulf ecundi tăţi im ascul i ne,l a vechi igreci .

32 oraşe-state, reprezentând pri nci pal el e tri buri autohtone. Celm aiputerni c oraş-stat era Atena, cu aprox. 150. 000 de l ocui tori . Atunci şi acol o s-a născut din cultul lui Di onysos, ceea ce astăzi denumim teatru. „Teatrul grecesc era o di sti l are a vi eţi iî n form ă poeti că, reprezentată (sau i mi tată, ca să fol osi m term enul anti c) pe scenă. Î n cadrul acestor spectacol e pl i ne de vi aţă,publ i cul , pri n reprezentanţi i săi di n cor, parti ci pa i ndi rect l a î ntâm pl ări di n vi aţa unui grup de oam eni ,î ntr-o al tă epocă şi î ntr-un al tl oc. ”40
Actorişicântăreţiî n teatrulanti c grecesc

Harta vechii Grecii & Tracia

41

D upă num el e ţi nutul uiî n centrulcărui a se af l a cetatea Atenei – Attica – această form ă dram ati că este cunoscută uneorişisub denum i rea de teatru attic.

40 41

William Fleming – Arte şii dei ,vol. I, Ed. Meridiane, Buc. 1983, p. 52. http://www.princeton.edu/~markwoon/Myth/myth-maps.html; http://www.webwinds.com/thalassa/ancgreecemap.htm ; http://plato-dialogues.org/tools/gk_wrld.htm

33 CONCURSURILE TEATRAL E ATENIENE Î n anul534 î . H. ,conducătorulAtenei, Pisistratus a transform at î ntreceri l e di onysi ace î n concursuri de teatru. Thespis a fost pri m ulcâşti gător alconcursul ui di n acel an. Î n urm ătoarele cinci decenii, acest ti p de com peti ţi i a deveni t di n ce î n ce m ai popular. Conducerea cetăţi inum ea un archon, care sel ecta concurenţi i şi al egea choregos – cetăţeni bogaţi care fi nanţau producţi ile teatrale (sponsori ide astăzi!). Pentru î ncuraj area artelor, cei ce susţi neau cu bani aceste concursuri erau scuti ţide taxe î n acelan.Acest ti p de „sponsorizare” era denumit leitourgia sau liturghie. Existau trei moduri de leitourgia î n vechea Grecie: finanţarea unei trilogii, construcţi a şi echi parea unui vas de război sau f i nanţarea unei „am basade”. Dacă nu se oferea ni meni pentru leitourgia unui concurs teatral, archon-ul avea dreptul să-i numească pe choregos. Singurul mod de a se eschiva era dovada că al tci neva este m aibogat.U neori, î nl i stel e câşti gători l or l a aceste î ntrecerierau trecute şinumele choregos. Preţul unuibi l et l a Teatrul lui Dionysos reprezenta câştigul unei zile de m uncă. Î n m ul te pri vi nţe,exi stenţa vechi l or greciera m arcată de spi ri tulde com peti ţi e – nu pentru bani, ci pentru glorie – un concept care vine din timpurile homeri ce şicare era prezent î nî ntreceri l e atl eti ce, precum jocurile olimpice sau istmice. Î n concursurile dionysiace se î ntreceau rhapsodes (recitatori de cântări hom eri ce) şi coruri de bărbaţi sau de băi eţi care cântau dithyrambi. Se acordau premii pentru celm aibun actor,cea m aibună pi esă,cel mai bun autor – î n form e com parabile cu ceremoniile Oscar de astăzi!

Thespis, primul laureat al concursurilor teatrale de la Atena – 534 î . H. Termeni specifici: - archon – real i za presel ecţi a concurenţi l or - choregos – sponsori - leitourghia – sponsorizarea - rhapsodes – recitatori

34 O di ferenţă esenţi al ăî ntre concursuri l e anti ce şi cele contemporane o reprezi ntă el ementul religios: la Atena, festivalul de teatru era legat de ritual uri î nchinate zei l or, dar şi de ciclul agricol. Î ntreceri l e hom erice aveau loc vara, cele de com edi eî ni anuari e, i ar cel e de tragedi el a sfârşi tul l uni i m arti e. Pentru a evi ta corupţi a, j uriul care hotăra câşti gători i concursului cuprindea repre42 zentanţiaicel or zece tri buri ale Atticii . Votul era secret, f i i nd i ntrodus î n urne păstrate î n Tezaurul publ i c de pe Acropol e, până î n m om entul del i berări i . Publ i cul ateni an î şi m ani festa entuziasm ul şi aprobarea faţă de spectacol e şi i nterpreţi pri n stri găte şi bătăi di n p icioare (aplauzele au fost „i nventate” de rom ani ). AMFITEATRELE U na di ntre extraordi narel e m oşteni ri l ăsate de geniul vechilor greci – î ncărcată î ncă de eni gm e – o constituie amfiteatrele. Atât arhi tectura cât şi desti naţi a acestor monumentale construcţi i (cuprinzând î ntre 17. 000-20.000 locuri, impresionant chi ar şi pentru ti m puri l e m oderne!) reprezintă şi astăzi unul di n cel e m ai fasci nante subi ecte de com entat. Apri nderea unui chi bri t pe scenă sau paşi i om ul ui se aud până l a ul ti m el e rânduri de sus. Pentru reflectarea sunetel or spre publ i c şi pentru amplificarea lor se utilizau diferite mijloace: fundal uri î n spatel e scenei , vase m ari rezonatoare, de bronz sau teracotă, m ontate cu gura spre scenă,î n ni şe practi cate î n gradene43, etc.44

Am fi teatrel e anti ce greceşti num ărau î ntre 17. 000 şi 20.000 de locuri. Pri n com paraţi e,î n stadi oanel e de astăziî ncap î ntre 100. 000-250.000 de spectatori .Trebui el uate î nsă î n consi deraţi e di ferenţel e pri vi nd vi teza de depl asare şi densi tatea popul aţi eiactual e.

42 43

http://plato-dialogues.org/tools/attica.htm triburile Atticii. grado = treaptă, i t. Fi ecare di ntre treptel e cu scaune sau bănci , di ntr-un amfiteatru, stadion etc. Vasile Breban – D i cţi onar generalall i m bi irom âne,Ed.şt.şienc. ,Buc.1987,p.423. 44 D em .U rm ă – Acusti că şim uzi că,Ed.şt.şienc. ,Buc.1982,p.84.

35

Multe din vechile amfiteatre s-au păstrat aproape i ntacte.Î n zi l el e noastre se organi zează spectacol e şif esti val uriî n incinta lor.

Ex: Teatrulanti c „H erodes Atti cus” de l a Atena găzdui eşte di ni uni e până î n septembrie, un festival impresionant, cu spectacole de operă şibal et,concerte simfonice, multimedia, rock ş. a. (http://www.helsun.gr/hf02.asp )

Festivalul de teatru antic de la Epidaurus a cuprins mai multe piese antice de Euripide, Sofocle, Aristofan, Menandru ş. a. (http://www.helsun.gr/hf01.asp )

Teatru antic grecesc

Teatrel e anti ce greceşticupri ndeau treipărţipri ncipale: orchestra, skene şi theatron. Î ncepând cu sec. al VI-l ea î . H. au fost construite marile amfiteatre45 precum cel de l a D el phi , Teatrul Atti c şi Teatrull uiDi onysos de l a Atena.Acesta di n urm ă, construit la picioarele Acropolei, pe pantele din partea de sud, a fost conceput pentru 17.000 de spectatori .Î n perioadele de m axi m ăî nfl ori re,concursurile de teatru antic aveau aproape 30.000 de spectatori46.

45

Cuvintele teatru şi amfiteatru deri vă di n grecescul theatron, care desem na stâl pi i de l em n ce m arcau pantel e di nj urulzoneiî n care aveau l oc m ani f estări l e. 46 „D upă o eval uare a l uiPl aton,î n Banchetul.” Guy Rachet – Tragedia g reacă , Ed. Univers, Buc. 1980, p. 184.

36

Acropol eî n ti m pull uiPeri cl e

47

M ai târzi u, î n epoca el eni sti că vor f i construi te şi alte am fi teatre î n di verse zone al e G reci ei , aşa cum este Epidaurus. D upă ce grecii au fost cuceri ţide rom ani ,aceşti a au conti nuat să construiască pe teri tori ulgrecesc noiteatre şisă l eî ntreţi nă pe cele vechi. CE CUPRINDEAU MANIFE STĂ R ILE TEATRALE ? O m ani festare teatral ă se desf ăşura de-a lungul unei zile. Concursurile dramatice de la Atena aveau l oc o dată pe an şi durau trei , uneori m ai multe zile. Scenariul lipsea sau era foarte simplu. Corul. La î nceput, greutatea expresi ei cădea mai ales asupra corului, condus de corifeu. Acesta reprezenta baza i ni ţi al ă a form ei dram ati ce, di n care au evoluat toate celelalte elemente ale teatrul ui . Era „vocea poetul ui sau gl asul conşti inţei publ i cul ui ”48. Aproape î ntreaga acţi une avea l oc î n orchestra. Membrii corului – choreuts – erau de

Tragedi a greacă – termeni specifici: - corul - choreut – membru al corului - skene - scena

47 48

http://plato-dialogues.org/tools/acropol.htm Ovidiu D rî m ba – Etapel e tragedi ei greceşti , studiu introductiv la volumul Eschil, Sofocle, Euripide – Perşi i , Antigona, Troienele, Ed. tineretului, Buc. 1968, p. 8.

37 obicei ti neri care tocm ai î şi î nchei aseră perioada de pregăti re pentru a deveni sol daţi . Concepţi a ateni ană despre educaţi e prevedea î nvăţarea cântul ui şi a dansul ui de l a vârste foarte fragede. Efortul depus de cori şti pe parcursul unui spectacol complet – o tri l ogi e şi o pi esă sati ri că – era comparabil cu cel al sportivilor de la jocurile ol i m pi ce. Î n anal i za sa asupra dram ei greceşti , Ni etzsche com enta: „… scena,î m preună cu acţi unea era fundam entalşii ni ţi alconcepută doar ca o viziune, singura realitate este tocmai corul, cel care dă naştere vi zi uni i şi vorbeşte despre ea cu î ntregul si m bol i sm al dansul ui , sonul ui şi verbu49 l ui . ” M ai târzi u, odată cu depl asarea i m portanţei di nspre cor spre diferitele personaje individuale, acţi unea se va muta pe skene. Actorii. Î n peri oada de m axi mă î nf l ori re (sec. V î . H. ), tragedi a greacă avea trei actori . La î nceput, exista doar unul, numit hypokritus (cel care dă replici), deoarece acesta dialoga cu corul. Apoi a fost numit protagonistus ( cel di ntâi ), denum i re atribui tă l ui Thespi s; a urmat cu timpul deuteragonistus (cel de-al doi l ea) şi tritagonistus (cel de-al treilea). Actori inu se m achi au;purtau î n schi m b m ăşti ,care î nfăţi şau reprezentări exagerate al e di feri tel or caractere, expresi i sau em oţi i . Ei purtau de asemenea cothornos – î ncăl ţări di n pi el eî nal te până la genunchi. De obicei, un actor î ntruchi pa m aim ul te personaj e. Se şti e astăzi că publ i cul putea recunoaşte un actor,î n pof i da m ăşti l or purtate de acesta, deoarece î n anul 449 î . H. a fost i ntrodus un premiu pentru cel mai bun actor. Foarte rar, un rol putea Actorii

49

William Fleming – Arte şii dei ,vol. I, Ed. Meridiane, Buc. 1983, p. 63

38 fiî m părţi t de doisau chi ar m aim ul ţi actori , ca î n Oedipus la Colona de Sofocle. Î n peri oada el eni sti că actori ierau organi zaţiî ntr-o asoci aţi e profesi onal ă num i tă Arti şti il uiDi onysos. „Pe scenă nu avea l oc ni cio acţi une di rectă.Toate actele violente se petreceau altundeva, fiind comunicate de un mesager sau de un alt personaj . Pi esel e se desfăşurau pri n naraţi une, com entari u, specul aţi e, di al og şi di scuţi e. Toate aceste elemente – cunoaşterea subi ectului dinainte, cadrul vizual permanent, fol osi rea m ăşti l or, acţi uni î n afara scenei – sl uj eau, î n pri nci pal unui dubl u scop: să accentueze poezi a pi esei şi să dea frâu 50 cât m ail i ber i m agi naţi eipubl i cul ui . ” D ram a era o trăi re i ntensă, audi ti vă şi vi zual ă, i m pl i când dans şim uzi că vocal ă( coral ă sau sol i stică) ,i nstrum ental ă,di al og şiacţi une dram ati că. Predominant era, se pare, caracterul liric exprimat prin intermediul cuvântul ui cântat; epi cul şi dram ati culse afl au pe pl anulaldoi l ea. Chi ar şiî n tragediile cu amplu caracter dramatic ale lui Euripide,i ntensi tatea af ecti vă a di feri tel or scene atingea f recvent un ni velatât de ri di cat,î ncât m uzi ca trebui a să i ntervi nă acol o unde cuvintele nu mai erau de ajuns – l af elca î n cazulunuiom care,copleşi t de em oţi e, nu se m ai poate expri maî n cu51 vi nte şirecurge l a sunete nearti cul ate şigesturi . Structura tragediei. Tragedi a cl asi că di n ti m pull ui Eschil (aprox.475 î . H. )cupri ndea:  prologul, î n care era descri să pe scurt acţi unea şise aşeza scena;  parados,i ntrarea corul uicântând o odă;  cinci scene dramatice, urmate fiecare de un komos – l am entaţi i al ternati ve î ntre Expresivitatea tragediei antice

Structura tragediei

50

„D ar deşi teatrul grec este un com pl ex de cântece coral e, dansuri î n grup, acţi une m i m ată şi di al og, al cătui nd un î ntreg coordonat, poezi a răm âne î ntotdeauna f actorul dram ati c central . ” Wi l l i am Fl em i ng – Arte şii dei ,vol. I, op. cit. p. 55 51 după William Fleming, op. cit., p. 63

39 cor şiprotagoni st;  exodus, punctul cul mi nant şi deznodăm ântul. Î n l ucrarea sa Poeticele, Aristotel puncta câteva di n trăsături l e tragedi eicl asi ce astf el :  provocarea fri ci işia em oţi i l or puterni ce; purificarea (catharsis);  regul a cel or treiuni tăţi :de ti m p,de l oc şi de caracter;  pathos-ul (gr., suferi nţa),care dădea m ăsura cal i tăţi i operei şi trezea si m pati a, compasiunea. Tragedi i l e erau prezentate î n trilogii – grupe de câte trei dram e – î ntrerupte de pi ese sati ri ce ce ridiculizau caracterele personajelor deja prezentate. Î n aceste farse, personaj el e tragice purtau costum e şim ăştide tragedi e,dar cori şti ise î nfăţi şau travesti ţi î n sati ri . Sati ri i dansau sikinnis – un dans ri tualce i mi ta sări turi l e cal ul uinărăvaş. MUZICA De-a l ungulsecol el or,m uzi ca a î nsoţi t perm anent viaţa vechi l or greci . Sunt puţi ne momentele din viaţa ci vi l ă,m i l i tară,rel i gi oasă sau i ntel ectual ă care să nu fi el egate î ntr-un f elsau al tulde m uzi că. Educaţi a m uzi cal ă pe care o pri m eau cetăţeni ide l a cea m ai fragedă vârstă l e crea posi bi l i tatea să parti ci pe acti vl a m ani f estări l e arti sti ce al e cetăţi i . Arta sunetel or, percepută ca o datori e, nu reprezenta doar un scop instructiv, ci era parte a educaţi ei m oral e. Î n pl us, se pare că l i m ba vechi l or greci – bazându-se pe si l abe l ungi şi scurte – era mereu tentată de m el odi aî nsăşi . Î n aceste condi ţi i ,ar putea ficonsi derat celpuţi n ci udat faptul că nu s-au păstrat l ucrări m uzi cal e Muzica vechilor greci se afla î n strânsă l egătură cu foneti ca l i m bi i ,bazată pe rel aţi a di ntre si l abel el ungişiscurte ( di feri tă de foneti ca m odernă,cu si l abe accentuate şi neaccentuate).

40 al e vechi l or greci ,cu atât m aim ul t cu cât fol oseau (se pare) şio notaţi e adecvată52.Expl i caţi a constă, credem ,î nl egătura i ntri nsecă, vi tal ă chiar, dintre poezi e şim uzi că,î n ul ti m ăi nstanţă,di ntre cuvânt şisunet. Aceasta făcea probabi l ,ca atuncicând se afl au î n faţa unuitext poeti c,să deci dă autom at şi cadrul sonor al muzicii care-lî nsoţea.Toate consideraţi i l e de astăziasupra f el ul uiî n care suna m uzica vechi l or greci se bazează aşadar pe textel e teoretice – e drept, deosebit de detaliate – ale timpul ui şi al e urm aşi l or l ati ni , precum şi pe pi cturi descoperite de arheologi. Cum suna efectiv m uzi ca tragedi i l or şicom edi i l or – ce am bi tus,cât de ornam entată era m el odi ca şi ce ti puride ornam ente cupri ndea,ce ri tm i că,unde i nterveneau i nstrum entel e şi care di ntre el e? Toate aceste î ntrebări vor răm âne, se pare, fără răspuns. Este, de pi l dă, i m posi bi l să excl udem apari ţi a unor m om ente de heterofonie î n derularea m uzi cal ă a spectacol el or;nise pare l ogi c ca acolo unde existau grupuri de cântăreţi vocal i şi grupuri de i nstrum enti ştisă apară şiabateri temporare de l ai ncantaţi a m onodi că – fie ele voite sau involuntare – apoi reveniri la monodia principal ă. Lăsând fantezi a să m eargă m ai departe, este i mposi bi l ca profunzi m ea fi l ozof i că şi rafinamentul poeti c al textul ui să nu fi fost î nsoţi te de un di scurs sonor pe m ăsură. Porni nd de l a acest raţi onam ent, l a care am putea adăuga teori a vechi l or greci despre ethos, textele referitoare la muzica tragedi i l or nise par pal i de şii ncom pl ete. Trăsăturial e m uzi ci i (supozi ţi i ): - m onodi e m odal ă - ri tm l i ber (psal m odi at),dar şi dansant - posibile momente heterofonice -i nterpretare col ecti vă (coral ă),responsori al ă, anti f oni că - genuri – vocal, instrumental (de dans), vocal-instrumental - genuri – lirice, epice, dramatice etc.

52

„D atel e despre m uzi ca vechi l or grecitrebui e cul ese di n di f eri te surse – referiri literare ocazionale, poezie, teatru, reprezentări al ei nstrum entel or m uzi cal e şi al ei nterpretări i m uzi ci iî n opere de pi ctură şi scul ptură, tratate de teori e şicâteva m ostre foarte f ragm entare de m uzi că ce ne-au parveni t. ”W i l l i am Fl em i ng – A rte şi idei, op. cit. p. 62

41 Tragedi a şi com edi a anti că greacă reprezi ntă pri mele forme complexe de artă si ncreti că cunoscute î ni stori a cul turi i .I deea com bi nări i m ai m ul tor arte va revenil a sf ârşi tulRenaşteri i(sec.XVI -XVII) şiva purta num el e de operă. M uzi ca era com ponenta pri nci pal ă a spectacol ul ui . I ntrarea corul uiera î nsoţi tă de o m uzi că de f l aut. Acel aşi acom pani am ent este m enţi onat î n perioada cl asi că anti că şi î n m om entul reci tări i tetrametrilor troheici, ca î n di al ogul di ntre Regi nă şi cor,î n Perşi ide Eschil.Este posi bi lca î n num eroasele dialoguri, î n care sporea tensi unea dram ati că şi se ci ocneau pasi uni l e, să se f iî năl ţat un cântec de fl aut, care m arca m ai bi ne această agi taţi e i nteri oară. Com ponenta m uzi cal ă a tragedi eicuprindea, prin urm are, deopotri vă cântul vocal – sol i sti c şi î n grup (la unison, desigur) – şi cel i nstrumental. I nstrum entel e m enţi onate de scri erile antice erau:aul osul ,fl autulsi m pl u şidubl u,l i ra cu şapte coarde, ţi tera, crotal el e. Sunt cunoscute de asemenea componentele rafinate ale limbajului muzi cal al vechi l or greci : m oduri l e (cu scări , genuri, formule melodice specifice etc.), ritmurile, genuri l e cântul ui vocal şi al e dansul ui , cel e epi ce şicel el i ri ce – toate cu ethosul lor bine precizat. „O m are parte di n frum useţea şi forţa pi esel or rezul ta di n trăi rea i ntensă a decl am aţi ei poeti ce, ca şi di n l i m ba greacă î nsăşi . N efi i nd o l i m bă bazată pe accent (s.n.), greaca veche permitea o gam ă l argă de schem e m etri ce ce puteau expri ma orice nuanţă de acţi une şi de atm osferă. Receptând o pi esă grecească î n traducere, aşadar, ci ti torulm odern trebui e să-şil ase i m agi naţi a să aducă m el odi a, cul oarea şi ri tm uri l e curgătoare al e M uzi ca î n cadrultragedi ei

M ască î n teatrulanti c

42 limbi i de ori gi ne, ca şi cei l al ţifactoril egaţi de reprezentarea uneipi ese. ”53 Timp de aproape 130 de ani, de la prima victorie a lui Thespis î nî ntreceri l e di thyram bi ce, până l a moartea lui Sofocle,teatrulanti c grec a trăi t epoca sa de aur.Ateni eni i ,a căror ci vi l i zaţi e şicul tură a făcut posi bi l ă naşterea acestei com pl exe form e de artă,vor f icuceri ţiî n anul404 î . H .de spartani , apoi de al te oraşe-state greceşti , sfârşi nd cu armatele lui Alexandru Macedon. Teatrul va continua să exi ste,dar nu va m aiavea aceeaşipondere şival oare î n vi aţa spi ri tual ă ateni ană.U n nou m om ent de vârf î ni stori a genul uiî l va consti tui teatrul elisabethan, din Anglia secolelor XVI-XVII54. Nu se cunosc studiile acustice care au dus la conceperea m ari l or am f i teatre greceşti . Este î nsă de netăgădui tl egătura di ntre acestea şistructura genul ui de spectacol ce avea l oc î n acest cadru. Nu putem, desi gur,face decât presupuneri ,specul aţi i chi ar; cu atât m ai m ul t cu cât despre m uzică nu şti m ni mi c practi c, ci doar teoreti c. Am ţi nut î nsă să prezentăm destulde am ănunţi t condi ţi i l e apari ţi ei şi dezvol tări i precum şi conţi nutul teatrului grec pentru a avea argum ente î n spri jinul existenţei uneiconcepţi i spaţi al e pri vi nd acest gen artis55 tic complex.

M ască î n teatrulanti c

53 54

William Fleming, op. cit. p. 55 î n teatrulel i sabethan î nsă m uzi ca nu va m aiavea aceeaşipondere şii m portanţă ca î n celanti c grec. 55 I nf orm aţi i l e au f ost prel uate di n: G uy Rachet – Tragedi a greacă, Ed. Univers, Buc. 1980; ELAC Guide to Greek Theatre, form ă el ectroni că, 1996-1997; Didaskalia, studiu electronic, 2002; The Festival and the Theatre of Dionysus, studiu electronic; William Fleming – Arte şii dei ,vol. I, Ed. Meridiane, Buc. 1983; Ioana Ştef ănescu – O istorie a muzicii universale, vol .I , Ed. Fund. Cul t. Rom . , Buc. 1995; O vi di u D rî m ba – Etapele tragedi ei greceşti , studiu introductiv la volumul Eschil, Sofocle, Euripide – Perşi i , A nti gona, Troi enele, Ed. tineretului, Buc. 1968.

43

Sofocle Amfiteatrul Epidaurus
56

M ai î ntâi , spaţi ul acusti c: amfiteatrul era astfel construi tî ncât ori ce sunet – cântat sau decl am at – să poată fiauzi t di n ori ce punct alsău.Avea pri n urm are,val enţe predominant acusti ce şiabi aî n al doil ea rând vizuale. Din contra, circul roman era conceput cu scop preponderent vizual. Mai mult, grecii au creat condi ţi i nu doar pentru cuvântul rostit, ci pentru cel cântat şi declamat. Aşa cum observam m ai sus, prezenţa corul ui şi a i nstrumentelor muzical e consti tui e condi ţi i l e aproape certe al e prezenţei heterofoniei – cea mai veche form ă de plurimelodie. Conşti ent sau nu, greci i anti ciau l uat î n cal culaceastă form ă de m ani festare m uzi cal ă; al tfel nu ar f i fost posi bi l ă adaptarea diverselor genuri sincretice moderne la vechile amfiteatre. Î n cel ebrul am fi teatru Epidaurus au astăzi l oc spectacole de teatru – anti c şim odern – de balet, operă, m uzi că si m foni că şi chi ar cam eral ă. Chi ar dacă avem î n vedere sof i sti catel em i j l oace m oderne de adaptare acusti că,această m are di versi tate de genurisonore nu ar f ifost posi bi l ăî ntr-un spaţi u atât de l arg, fără o concepţi e adecvată a construcţi eii ni ţi al e.

Euripide

Eskil

56

Epi daurus ( Epi dauros) era un m i c oraş (polis) î n G reci a anti că, î n G ol ful Saroni c( si tuat î n S-E Greciei conti nental e) .Î n Wikipedia, http://www.cultureguide.gr/events/index.jsp ,

44 SCU R TĂ CR O N O LO G IE A ISTORIEI TEATRULUI ANTIC GREC, SEC. VI - V Î.H

D upă O vi di u D rî m ba – Etapel e tragedi eigreceşti , studiu introductiv la volumul Eschil, Sofocle, Euripide – Perşi i ,Anti gona,Troi enel e, Ed. tineretului, Buc. 1968, pp. 235-238. 534 Pisistrate, tiranul Atenei, instituie concursurile de tragedie. Câşti gătorulpri m u lui concurs este poetul tragic Thespis. Se naşte l a El eusi s,Eschi l D ari us devi ne î m păratulperşi l or Se naşte poetull i ri c Pi ndar Este adoptat sistemul ca la concursuri l e dram ati ce să concureze treipoeţi ,f i ecare prezentând o tri l ogi e tragi că,urm ată de o pi esă sati ri că ( cu sati ri ) Se naşte Sof ocl e Se naşte Peri cl e Lupta de la Marathon. Armatele ateni ene î iî nf râng pe perşi iconduşi de Darius I. Pri m a căl ători eal uiEschi lî n Si ci l i a Se naşte Euri pi de. Victoria de la Salamina. Flota regelui persan Xerxes este di strusă de greci . La l upte parti ci pă şiEschi l . 472 470 470-465 468 467 460 458 456 456-447 455 450 447-436 444 Este prezentată tragedi a Perşi ide Eschil. Se naşte f i l ozof ulSocrate. Primele opere ale sculptorului Fidias. Prima victorie a lui Sofocle la concursurile dramatice de la Atena. Este prezentată tragedi a Ceişapte contra Tebei de Eschil. Comedia este adm i să of i ci alî n cadrul concursurilor dramatice. Este prezentată tragedi a Orestia de Eschil. Moare Eschil. Fi di as scul ptează Zeus din Olimpia. Sunt prezentate primele tragedii ale lui Euripide. Se naşte Ari stophan. Arhi tectulI cti nos construi eşte Parthenon -ul Crati nos dă com edi eif orm a sa 404 405 428 cl asi că. 442 Sofocle câşti gă î ntreceri l e dram ati ce cu Antigona, cea de-a 32-a tragedie a sa. Sofocle com andă o f l oti l ă de 30 de corăbi i ,sub conducerea l uiPeri cl e,î n expediţi ai nsul eiSam os. Prima victorie a lui Euripide î n î ntreceri l e dram ati ce de l a Atena. 438 437-434 431 430 429 Este prezentată tragedi a Alcesta de Euripide. M nesi cl es construi eşte Propileele pe Acropole. Război ulpel oponezi ac,î ntre Atena şi Sparta. Este prezentată tragedi a Medeea de Euripide. Moare Pericle. Este prezentată tragedi a Oedip Rege de Sofocle. Se naşte Pl aton. Este prezentată tragedi a Hipolit de Euripide. Este prezentată com edi a Norii de Aristofan. Este prezentată tragedi a Electra de Euripide. Este prezentată tragedi a Filoctet de Sofocle. Euripide părăseşte Atena,pl ecând l a curtea regelui Macedoniei. Moare Sofocle. Moare Euripide. Este prezentată tragedi a postum ă I fi gena î n Aul i da de Sofocle. Este prezentată com edi a Broaştel e de Aristofan. Este prezentată tragedi a postum ă Oedip la Colonos de Sofocle. Sf ârşi tulrăzboi ul uipel oponezi ac.La Atena se i nsti tui e „ti rani a cel or 30”.

525 521 518 502

440

497 495 490

486 480

423 413 409 408 406

CULTURA PRE- R O M Â N Ă CULTURA GETO- D A C Ă
Cultura geto-dacă57, edi fi cată pe un fond traci c, prei a şi si nteti zează form e cul tural e arhai ce şi prei stori ce di n acest spaţi u de i nterf erenţă ( cul tura Cucuteni , G um el ni ţa, H am angi a – de la care ne-au răm as m ărturi iprecum G ândi torul ), la care se adaugă fi resc i nfl uenţe constante sau i ntermitente venind din mediul grecesc, scitic, celtic, germani c şirom an. D espre această cul tură avem referi nţe bogate al ei stori ci l or anti ci(H erodot,Strabon, Dio Cassius, Jordanes etc.), care descriu modulde vi aţă,m i tol ogi a,rel i gi a şiconcepţi a despre lume a dacilor. El em entul di ferenţi ator, consem nat de toate i zvoarele istorice, este acel a că l um ea geto-daci că şi cul tura pe care a dezvol tat-o aveau preponderent un caracter rural, spre deosebire de cultura greacă,născută î n m edi ulurban,î ntre zi duri l e polisul ui ,l oculde geneză alraţi onal i sm ul uişialgândirii critice. Cele maim ul te anal i ze şi i nterpretări moderne asupra acestei culturii privesc natura credi nţel or şi a i dei l or rel i gi oase al e geto -dacilor. 58 Î n această pri vi nţă, B. P. H asdeu , Vasi l e Pârvan59 60 şi M i rcea El i ade au formulat ipoteze explicative de am pl ă rezonanţă î n gândi rea rom ânească. Vasi l e Pârvan a el aborat, î nl ucrarea sa fundamental ă Getica (1926), o teori e controversată cu pri vi re l a excel enţa spi ri tual ă a geto -daci l or, cărora

D ecebal ,f i gură de pe Columna lui Traian.

57

Textel e di n acest capi tol se bazează pe l ucrarea l ui G ri gore G eorgi u -I stori a cul turi i rom âne m oderne, Bucureşti ,2000,pp.36 -42,studi uî n form ă el ectroni că.Imaginile au fost preluate de pe site-ul http://www.geocities.com/cogaionon/pictures.htm#SARMIZEGETUSA%20REGIA%20%20the%20sacred%20area 58 B. P. Hasdeu, I stori a cri ti că a rom âni l or,Bucureşti ,Edi tura M i nerva,1984 59 Vai l e Pârvan,Getica, O protoistorie a Daciei ,Bucureşti ,Edi tura M eri di ane,1982 60 Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han , Bucureşti ,Edi tura Şti i nţi f i că şiEnci cl opedi că,1980

46 l e atri bui aoî nal tă concepţi e m oral ă şii deal i stă,o vi zi une rel i gi oasă „henotei stă” (credi nţa î ntr-un singur zeu suprem ),depăşi nd concepţi a pol i tei stă a greci l or şia popoarel or di nj ur,vi zi une care ar f i pregăti t terenul pentru acceptarea creşti ni sm ul ui 61 monoteist . I nterveni nd î n probl em a „traci sm ul ui ”,i ntens dezbătută î n peri oada i nterbel i că,Luci an Bl aga va demonstra că daci i aveau o rel i gi e pol i tei stă, ca toate popoarele indo-europene di n acest spaţi u, aflate pe un stadiu de dezvoltare similar.
Sarmizegetusa Regia, vedere general ă

Imperiul roman cu statele vecine.

62

CULTURA DACO- R O M A N Ă
Cultura daco-rom ană, di n peri oada rom ană şi post-rom ană, este si nteza care a prezi dat form area poporului rom ân ca enti tate etni că şicul tural lingvi sti că di sti nctă. Col oni zarea m asi vă a D aci ei ( consi derată atunci un fel de „El D orado”, pri n bogăţi i l e sal e) cu el emente rom ane sau l ati nofone, convi eţui rea strâ-

61 62

Vai l e Pârvan,Getica, O protoistorie a Daciei ,Bucureşti ,Edi tura M eri di ane,1982,pp 81 -100. http://wps.ablongman.com/wps/media/objects/262/268312/art/figures/KISH106.jpg

47 nsă î ntre dacişirom anisub aspect econom i c,rel i gios, com erci al şi coti di an, i m punerea noi l or forme admini strati ve şij uri di ce,prezenţa conti nuă a armatei rom ane şi a funcţi onari l or i m peri al iî n posturi chei e, î m păm ânteni rea veterani l or, organizarea vi eţi iurbane şia şcol i l or,răspândi rea credinţel or, a obi cei uri l or şi a si m bol uri l or rom ane, toate acestea au avut ca rezultat transformarea radi cal ă a m odul ui de vi aţă al daci l or, adoptarea î n decursul câtorva generaţi i a ti parel or cul tural e şi de ci vi l i zaţi e al e cuceri tori l or rom ani , ti pare ce exerci tau şi o atracţi e asupra el em entul ui autohton. Pe l ângă aspectel e economice care au determinat „romani zarea” D aci ei(i ntroducerea unor noitehni ci de producţi eî n agri cul tură şi î n expl oatarea resurselor naturale, adoptarea sistemului roman de construcţi e şi a m onedei i m peri al e, schi m barea veşm i ntel or şi cerem oni i lor sociale etc.), a avut l oc o „rom ani zare esenţi al ă”, anum e adoptarea l i m bi i ,a cul turi i ,credi nţel or şi obi cei uri l or romane. Este „rom ani zarea l i ngvi sti că şi spi ri tual ă, cea care este durabi l ă şipri n care speci fi culvechi i 63 Daciei s-a modificat definitiv” . Concl uzi a este că î n urm a unui proces î ndel ungat de si m bi oză geto-daco-rom ană, î ncepută î nai nte de cucerirea efecti vă a D aci ei de către Trai an, se form ează î n spaţi ul carpato -dunărean o î nti nsă popul aţi e rom ani zată, care va rezi sta î n secol el e urm ătoare el em entel or m i gratoare, î nai nte de toate goţi l or,huni l or,avari l or şiapoisl avi l or.„Dacă î n restul Rom ani ei orientale, romanitatea a fost î n cel e di n urm ă sorti tă di spari ţi ei ,î n fosta Daci a trai ană, rom ani i şi daci i rom ani zaţi s-au

I nf l uenţe rom ane î n Daci a: - rel aţi ieconom i ce - rel aţi isoci al e -l i m ba l ati nă vul gară - cul tura l ati nă

63

Ioan-Aurel Pop, Rom âni işiRom âni a,Bucureşti ,Edi tura Fundaţi eiCul tural e Rom âne,1998,p 32.

48 m enţi nut, reuşi nd să se cri stal i zeze î ntr-o nouă real i tate:poporulrom ân”64. Î n peri oada de etnogeneză a rom âni l or, după retragerea adm i ni straţi eirom ane di n nordulD unări i , peri oadă despre care avem puţi ne i nform aţi i i stori ce, l egături l e di ntre rom ani tatea răsări teană şi cea apuseană au fost m enţi nute, i ar m ărturi i l e vii ale acestei sinteze daco-romane s-au păstrat î n veacuri l e urm ătoare î n l i m bă, obi cei uri , organi zare pol i ti că şi j uri di că, m i tol ogi e, construcţi ile epocii romane etc.

Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Forumul roman

D aci aî n cadrulI m peri ul uirom an,anul106 d. H.

65

R Ă SPÂ N D IR EA C R EŞTIN ISM U LU I PE TERITORIUL CARPATODANUBIANO-PONTIC
Î ncă di n pri m el e secol e al emi l eni ul uiî ntâiare l oc răspândi rea creşti ni sm ul uiî n spaţi uldaco-roman, elem ent fundam ental care va i ntra, al ături de m oşteni rea rom ană, î n conf i guraţi a spi ri tual ă a poporului român. Afi rm aţi a că poporul rom ân 66 „s-a născut creşti n” are î n vedere faptul că

64 65

Adolf Armbruster, Rom ani tatea rom âni l or.I stori a uneii dei ,Bucureşti ,Edi tura Enci cl opedi că,1993,p.17. http://www.tlfq.ulaval.ca/axl/europe/images/roumanie-dacie-map.jpg 66 Acest lucru a fost apreciat de Papa Ioan Paul al II-lea î n vi zi ta pe care a ef ectuat- o î n Rom âni a,î n m ai1999, când a af i rm at că este bucuros să păşească pe păm ântulrom ânesc,î ntrucât “naţi unea rom ână s-a născut î n acel aşiti m p cu evanghel i zarea sa ”; pri n vi zi ta sa,a m aispus suveranul ponti f , a dori t “să aducă un om agi u poporul ui rom ân şi rădăci ni l or sal e creşti ne care coboară, după tradi ţi e, l a opera de evanghel i zare a

49 perioada de formare a poporului nostru coincide cu epoca de exti ndere a creşti ni sm ul ui î n zona carpato-dunăreană şiî ni m peri ulrom an. „Spre deosebi re de al te popoare veci ne,î ni stori a cărora este consem nată o dată preci să a creştinări il or of i ci al e, noi am pri mi t Creşti ni sm ul pe parcursul unei peri oade de ti m p, î nsum ând pri m el e secol e al e ereicreşti ne, proces ce a avut l oc atât pri n converti rii ndi vi dual e,cât şipri nl ucrare m i sionară, săvârşi ndu-se paralel cu procesul entogenezeipoporul uirom ân”67. Creşti narea ti m puri e a com uni tăţi l or daco -romane este conf i rm ată de cercetări l e i stori ce, m ai vechişim ainoi ,care au rel evat faptulcă Apostol i i Andrei, Fi l i p şi Pavel au î ntrepri ns căl ători im i sionare î n acest spaţi u, i ar Apostol ul Andrei ,f ratel e l uiPetru,a răspândi t creşti ni sm ulî n D aci a Ponti că. Este un fapt cert că î n pri m el e ci nci secol el e al e erei creşti ne, noua rel i gi e avea î n spaţi ul dobrogean, dar şi pe am bel e m al uri al e D unări i de j os, insti tuţi iconsol i date,i ar epi scopi ide ai ciau participat la vestitele Sinoade ecumenice (precum cel di n 325) şil a m ari l e conf runtăriteol ogi ce di n “perioada de aur” a patri sti ci i . Creşti ni sm ul a deveni t rel i gi e recunoscută ofi ci al de i m peri ulrom an î n anul313,sub Constanti n cel M are, l a ci rca 40 de ani după retragerea arm atei şi a adm i ni straţi ei rom ane di n D aci a. Constanti n recucereşte o parte i m portantă di n teri tori ulde l a nord de D unăre,reconstrui nd unel e cetăţidi n zoÎ n sec.I I -I V( d. H. ),î n Daci a rom ană pătrunde creşti ni sm ul . Î ntre sec.I V -XIII, au loc invaziile nomade: goţi i ,huni i ,gepi zi i ,avari i , slavii, pecenegii, cumanii, tătari i

Apostolul Andrei este primul mi si onar creşti n cunoscut î n D aci a Ponti că (Dobrogea) .

Sf. Apostol Andrei

Apostolului Andrei, fratele lui Simon Petru ”. Faptul că poporul rom ân a pri mi tî nvăţătura creşti nă chi ar di n m om entul naşteri i sal e ca popor este conf i rm at de o seri e de docum ente arheol ogi ce şi scri se. I zvoarel e antice (Eusebiu de Cezareea, Istoria bis, I I I ,1) ,dar şitradi ţi a nescri să consem nează f aptulcă “î n M acedoni a, î n Thraci a şi î n ţi nuturi l e de l a D unăre”, “î n Scythi a ”, î n M oesi a superi oară, î n D obrogea de azi ,î nvăţătura creşti nă a f ost răspândi tă de A postol ul A ndrei ,f ratel e A postol ul ui Petru, cel care a î ntem ei at Bi seri ca di n Rom a,alcăruiurm aş spi ri tualeste chi ar actual ulPapă I oana PaulalI I -lea. 67 Nestor Vornicescu, Pri m el e scri eri patri sti ce î nl i teratura noastră, sec. I V -XVI, Craiova, Editura Mitropoliei Olteniei, 1984, p. 27.

50 nă.Valul lui Traian ( cunoscut şisub denum i rea de Brazda lui Novac), ce străbate O l teni a şiM unteni a – ri di cat cu scopulde a apăra limes-ul nordic, posesiuni l e rom ane di n stânga D unări i – este considerat de unii istorici ca aparţi nând acestei epoci . Schimburi l e econom i ce şicul tural eî ntre nordulşi sudulD unări iconti nuă i ntens şiî n secol el e urm ătoare,fapt atestat de docum entel ei stori ce şim ai al es de ci rcul aţi al i teraturi icreşti ne î n zonă,l i teratură scri să î nl i m ba l ati nă. Cea di ntâi scri ere patri sti că de pe teri tori ul ţări i noastre, scriere care s-a păstrat, este Păti mi rea Sfântul ui Sava „G otul ”, datată î nj urulani l or 373374.Ea este cunoscută sub denum i re de Scriesoarea Bi seri ci i di n G oţi a către Bi seri ca di n Capadochia,fi i nd adresată Sfântul uiVasi l e celM are,arhi episcop al Cezareei din Capadochia, unul dintre cei mai mari teologi ai timpului. Textul are o semnifi caţi ei stori că deosebi tă.Î n această l ucrare este rel atat sfârşi tul tragi c al m i si onarul ul Sava, marti ri zat pri n supl i ci i şi î necare î n râul Buzău, î n anul 372, î n vrem ea persecuţi ei regel ui got Athanari c î m potri va creşti ni l or. Evenimentul s-a petrecut î n peri oada când goţi i(vi zi goţi i ), stabi l i ţi tem porar l a nordul D unări i (î ntre 332 şi 376), adoptă creşti ni sm ul ui ,sub i nfl uenţa popul aţi eil ocal e şia unor m i si onari .D ar fenom enulî ntâm pi nă rezistenţe,i ar celcare a tradus Bi bl i aî nl i m ba gotică,W ul fi l a (sau U l fi l as),consi derat “apostol ” sau epi scop al goţi l or, având sedi ul l ocal i zat î n zona Buzău,este persecutat şielde regel e Athanari c şi se refugi ază î ni m peri ulrom an.Sub presi unea hunil or, l a 376, goţi i se retrag l a sudulD unări i şi î ngroapă î n satulPi etroasel e tezaurulcunoscut sub numele de Cl oşca cu pui ide aur, tezaur care va fi descoperi t abi aî n secol ulalXI X -l ea,î n anul1837. I ată, aşadar, că spaţi ul daco-roman este integrat î n noua m i şcare spi ri tual ă, astfel că î nceputuri l e

Creşti ni sm ulde ti pl ati n,sec. IV-VI

Pri m el e docum ente creşti ne cunoscute pe teritoriul Rom âni ei

51 gândi ri i creşti ne î şi af l ă ai ci o ancoră sol i dă, fapt atestat de exi stenţa şi acti vi tatea unor scri i tori şi 68 gândi toricreşti nide pri m rang , care au elaborat lucrărifundam ental e de dogm ati că şiau contri bui tî n chi p def i ni tori ul a organi zarea bi seri ci icreştine î n veacuri l e respecti ve. Astfel, Tom i sul , Hi stri a şi al te l ocal i tăţi di n zona D unări ide j os erau centre i m portante alcreşti nismul uiî n pri m el e veacuri .I stori al i teraturi ipatri stice m enţi onează m ai m ul ţi epi scopi tom i tani , printre care Teotim I (episcop al Tomisului la 392, cunoscător şi apărător al l ui O ri gen şi I oan G ură de Aur), care au i nterveni tî n di sputel e teol ogi ce al e vrem i i , respi ngând erezi i l e. Î n acest spaţi u sunt m enţi onaţi şi Laurenţi u de N ovae şi N i ceta de Rem esi ana (născut î n j urul anul ui 340 d.H.), scriitori i m portanţi de l i m bă l ati nă. Al ături de ei , “şcoal a de Tom i s” cupri nde şitreim ariperso nalităţicare au avut o contri buţi e esenţi al ăî n m edi ul spiritual al epocii: Ioan Cassian, Dionisie Exiguul, Leontius Byzantinus. Ioan Cassian, născut î n D obrogea (pe l a 360 d. H .), este cel care, pe l ângă o bogată acti vi tate m i si onară şii ntel ectual ă,cu l ucrăride doctri nă creşti nă şide respi ngere a erezi i l or di n epocă,a î ntem ei at viaţa m onahal ă pe aceste l ocuri , dar şi î n sudul G al i ei ,î n zona M arsi l i ei , pe l a anul 420. S-a stins di n vi aţă apr.l a 435. U n al t num e ce a i ntrat î n i stori al um i i creşti ne este Di oni si e Exi guul ( “Sm eri tul ”, num i t şi “cel Mi c”), născut şi el î n D obrogea şi m ort l a Rom a 69 (aprox. 555) . O pera „dobrogeanul ui ” Di oni si e

Vesti gi icreşti ne l a Tom i s (Dobrogea)

Ioan Cassian, Tomis, cca. 360

68 69

I nf orm aţi i l e despre aceştiscri i torisunt prel uate di n N estor Vorni cescu,op. cit., pp 33-98. U ni i cercetători î li denti f i că pe D i oni si e Exi guul cu f ai m osul scri i tor şi teol og creşti n Di oni si e Areopagi tul ( num i t şi Pseudo D i oni si e Areopagi tul ), cel care a avut o i nf l uenţă prof undă asupra gândi ri i creşti ne, î ndeosebiasupra l uiM axi m M ărturi si torul(+ 662),Tom a d’ Aqui no (+ 1274),D ante (+ 1321) .V ezidezbaterea acestei ipoteze la Mihai Diaconescu, Istoria literaturii dacoromane , Bucureşti , Edi tura Al cor Edi m pex, 1999;

52 Exi guul este apreci ată de speci al i şti drept una esenţi al ă pentru i m punerea vi zi uni i creşti ne asupra l um i i .Eleste celcare a tradus di n greacă î nl atină num eroase scri eri al e Sf i nţi l or Pări nţi şi cel care a si stem ati zat cronol ogi a creşti nă,î ntocmind, î n 525,pri m ulcal endar creşti n,pe când se afl al a Rom a, unde a fost apreci at î n chi p deosebit pentru erudi ţi a sa. Alt nume important este Leontius Byzantinus (+ aprox. 544), creator al metodei scolastice, preluată de m edi i l e creşti ne occi dental e. Este important de observat că I oan Cassi an şiD i onisie Exiguul ,ca şial ţigândi torişiscri i toricreştini di n spaţi ultom i tan şidunărean,au fost agenţide l egătură î ntre creşti ni sm ul răsări tean şi apusean. Exi stenţa structuri l or de vi aţă creşti nă şici rcul aţi a i ntensă a l i teraturi i patri sti ce î n spaţi ul dunăreano-ponti c furni zează argum ente i stori ce sol i de pentru a susţi ne i deea vechi mi i creşti nism ul ui î n m edi ulde form are a poporul uirom ân, precum şi teza pri vi nd perm anenţa şi conti nui tatea popul aţi eidaco-rom ane î n acest spaţi u.

Dionisie Exiguul, sec. VI

R O M Â N II ŞI AMPRENTA CULTURII LATINE
D upă teza l uiN i col ae I orga,zona răsări teană a Europei a fost rom ani zată î ncă î nai nte de cuceri rea eim i l i tară,pri n penetraţi al entă spre răsări t a ele70 mentului popular (ţărani ,păstori ,negustorietc. ) , l aî nceput î n sudulD unări i ,apoiî n nordulD unări i , î ncă di n secol el e I I I -I Iî . H . Cuceri rea m i l i tară a D aci ei de către Trai an este un eveni m ent pol i ti c

vezi şi G heorghe D răgul i n, Contri buţi i fundam enatl e l a real i zarea profi l ul ui spi ritual-creşti n al poporul ui rom ân,arti colî n “Coti di anul ”,26 februari e 2000,p.9. 70 Nicolae Iorga, I stori a Rom âni l or, vol. I, Partea a II-a, Sigiliul Romei, Bucureşti , Edi tura şti i nţi f i că şi enci cl opedi că,1988,pp 16 -22.

53 precedat de un î ndel ung proces de rom ani zare,î n care factori i econom i ci şi cul tural i -lingvistici au acţi onat tem ei ni c, subteran şi nespectaculos, netezi nd acţi unea m i l i tară a Rom ei , pri n care aceste teri tori iau fost i ncl use î n hotarel ei m peri ului. Acest fenomen de adânci m e s-a petrecut fără af i„pom eni tî ni zvoare care se ocupau num aide evenimente politice”71 şielexpl i că caracterulatât de uni tar al l i m bi i rom âne. S-a constituit astfel (al ături de „Rom ani a” apuseană, „din care s-au desfăcut naţi i l e f ranceză, i tal i ană, spani ol ă şi portugheză”),o „Rom ani e ori ental ă”,ce reprezintă si nteza di ntre factorul autohton şi cel rom an, “Rom ani e” di n care se vor despri nde popoarel e balcani ce, dar num airom âni i vor păstra î n form e consi stente de vi aţă m oşteni rea acestei„romanităţiori ental e”,adi că sigiliul Romei, care a fost impus acestor spaţi işipopoare. Când vor răm âne î n afara limes-ul ui i m peri al , aceste form aţi uni vor conti nua să-şipăstreze l i m ba şiel em ente de ci vilizaţi e consol i date de câteva secol e,precum şiconşti i nţa apartenenţei l or l a ti parul rom an, i ncl usi v î n m edi ul i m peri ul ui bi zanti n de m ai târzi u. De aceea, pentru a l ăm uri geneza poporul ui rom ân, care reprezi ntă rom ani tatea ori ental ă, este necesară o l ăm uri re asupra „vi eţi işiacti vi tăţi iî ntregul uiel em ent rom an î n Răsări tuleuropean”. Cuvintele torna, torna, fratre, pronunţate de un soldat di n arm ata bi zanti nă î n anul 587, au fost apreciate de unii istorici (printre care Constantin C. G i urescu) drept o pri m ă consem nare a l i m bi i rom âne.Croni carulbi zanti n Theofan rel atează urm ătorul eveni m ent excepţi onal :î n anul 587, î n cursul unei lupte cu avarii, un soldat din armata generalului Commentiolus – arm ată care m ărşălui a pe un drum de m unte î n urm ări rea i nam i cul ui–

Fondul latin al culturii rom âne:

Li m ba rom ână

71

Idem, p. 18.

54 a stri gat, „î nl i m ba sa pări ntească”, către un camarad al său să se î ntoarcă pentru a-şi ri di ca desaga căzută de pe cal .Expresi a torna, torna, fratre a fost auzi tă şide al ţisol daţişia f ost i nterpretată drept un ordi n de retragere. Î n conseci nţă, î ntregul regiment s-a retras,provocând confuzi e,astfel că bătăl i a a fost pi erdută.I stori ci iau dedus di n relatarea eveni m entul ui că sol daţi i arm atei bi zantine au î nţel es sensulexpresi eide m aisus,ceea ce î nseam nă că ceim aim ul ţidi ntre eivorbeau o l i mbă rom ani că. D ar num aipoporulrom ân a păstrat şia dezvol tat î n acest spaţi uol i m bă rom ani că. Poporulrom ân s-a definit pe sine mereu prin termenulde „rom ân”,am i nti nd de ori gi nea sa romanică. Pri m el e el em ente al e creşti ni sm ul ui au pătruns pe fi l i eră l ati nă, cum am arătat, dovadă şi term i nol ogi a rel i gi oasă de ori gi ne l ati nă (altar, botez, bi seri că, creşti n, cruce, dum nezeu, dom n, î nger, dum i ni că, credi nţă, cuget, cuvânt, paşti , sfânt, păcat, cer, scri ptură ş. a. Rugăci unea creşti nă este f i xată î n expresi il ati ne:„Tatălnostru care eşti î n ceruri ”). Tot astfel trebui e să reţi nem faptul că rom âni i sunt m enţi onaţi ca enti tate etni că m ai î ntâi î ni zvo arele bizantine, sub numele de „romani”,„urm aşiaicol oni şti l or rom ani ” aduşi de Trai an î n D aci a. O asem enea m enţi une apare î ntr-un text al î m păratul ui Constanti n al VI I -lea Profirogenetul (912-959),text î n care se spune că „ei se num esc rom ani şi acest num e l -au păstrat până astăzi ”.Acest fapt „confi rm ă adevărulcă rom âni i nu s-au num i t pe ei î nşi şi al tfel decât după num el e cetăţi i -m am ă (Rom a) ”72. Î n i zvoarel e m edi eval e străi ne, poporul rom ân apare m enţi onat sub num el e de „vl ahi ”, term en î ntâl ni t pri m a dată l a 980 î ntr-un text alî m păratu-

Creşti ni sm ulrom ânesc timpuriu

72

Nicolae Iorga, I stori a Rom âni l or,vol. I, Partea a II-a, Sigiliul Romei, op. cit, p. 26.

55 lui bizantin Vasile al II-l ea, i ar după anul 1000 m enţi unile referitoare la romanitatea poporului rom ân devi n foarte f recvente î n docum entel e epocii73. O ri gi nea term enul ui„vl ah” vi ne di n germ ană, di n „w al h”, pri n care germ ani i ,î n contact cu l um ea rom ani că, î i apl i cau rom ani l or şi grupuri l or romanizate ale galilor. Apoi, termenul a fost prel uat de l um ea sl avă,î ncepând cu secol ulalI X -lea, fiind aplicat popoarel or nesl ave de l i m bă rom ani că:„Vlah î nseam nă,aşadar,un străi n,un nesl av de l i m bă rom ani că”, term en care cunoaşte apoi diferi te vari ante, „vlah l a bi zanti ni . . . şi l a sl avii meridionali, voloh l a sl avi i de răsări t, valachus î n lumea latino-catol i că apuseană, blach la unguri, unde se transform ă repede î n olah, Bloch l a saşi i transi l văneni etc. ”74 Î n ori ce vari antă, term enul denum eşte un popor de ori gi ne rom ani că, fapt care atestă caracterul rom ani c al rom âni l or î n conşti i nţa popoarel or veci ne. Sigiliul Romei, cum spunea I orga, va răm âne imprim at î n confi guraţi a spi ri tual i tăţi i şi a cul turi i rom âneşti ,î nl i m bă, î n term i nol ogi a rel i gi oasă şi j uri di că,precum şiî n m odulde organi zare pol i ti că a pri m el or form aţi uni i statale medievale, bazate pe „Rom ani i l e popul are”,pe gruparea obşti l or săteşti î n „Ţări ” (Ţara Lovi ştei , a Făgăraşul ui ,a Lăpuşul ui ,a H aţegul uietc. ).O l ungă peri oadă statel e feudal e rom âneşti ,ca şial te state de aceeaşi factură,s-au condus după norm e j uri di ce nescri se, cri stal i zate î n obi cei uri şi practi ci tradi ţi onal e, cunoscute sub denum i rea de consti tuţi i cutum i are. Î n l i m ba rom ână vorbi tă s-a păstrat sensul politi c al cuvântul ui l ati nesc terra, fapt ce expl i că

Term enul„vl ah”

„Ţări ” / Ţi nuturirom âneşti

73 74

Adolf Armbuster, Op. cit., p. 18. Ibidem, pp 19-

56 utilizarea termenilor de Ţară (pentru statele feudal e rom âneşti ), Legea Ţări i (pentru regulile de organizare), ţăran (om al locului, locuitor al satel or, î n sens generi c, i ndiferent de starea material ă) sau, ul teri or, acel a de boi eri de ţară. Terminologi aj uri di că ori gi nară,de sorgi nte l ati nă, a supravi eţui t form el or i m puse de l i m ba sl avonă î n EvulM edi u. D upă cum se şti e, Şcoal a Ardel eană a supral i ci tat rol ul el em entul ui l ati nî n l i m ba şi î n etnogeneza rom âni l or.D ar com ponenta daci că este şiea vi zi bi l ă, i ar uni i exegeţi ai fenom enul ui rom ânesc au î ncercat să o reconsti tui e.H asdeu a fost celcare a relansat la noi problema substratului dacic, tot ca răspuns l a teori i l e care negau caracterulautohton al rom âni l or şi conti nui tatea l or î n vatra daci că. Aceste teorii, cunoscute sub numele de teorii „i mi graţi oni ste”, rel uate de Robert Roesl er (î n lucrarea Romanische Studien,di n 1871),susţi n că daci i au fost exterm i naţi , că î ntreaga popul aţi e di n nordul D unări i ar fi părăsi t D aci a odată cu retragerea adm i ni straţi ei şi a arm atei rom ane, astfel că teza despre rom ani zarea l or, despre originea l ati nă a rom âni l or şidespre conti nui tatea l or i stori că pe acest teri tori u nu s-ar putea susţi ne. U nguri i ,l a sosi rea l or î n spaţi ulpanoni c,ar figăsi t l a răsări t o „terra deserta”, pe care au ocupat-o, i ar rom âni i ar fi i mi grat î n spaţi ul Transi l vani ei î n secolele XII-XIII. H aşdeu face o dem onstraţi e prodi gi oasă pentru a arăta că substratul daci c, ca el em ent etni c şi culturalautohton,a supravi eţui t codi fi cat î nl i m bă, 75 obi cei uri ,m i tol ogi e,tradi ţi i ,m oduride vi aţă etc.

Lati ni tatea rom âni l or - pro şi contra H aşdeu

75

I deea va f i rel uată de N i col ae D ensuşeanu - care scri eol ucrare m onum ental ăî n 1913, D aci a prei stori că ( vezi edi ţi a publ i cată de Editura Meridiane, 1986) - pentru a dem onstra că spaţi ul nord -dunărean al D aci ei era un ţi nut m i ti c şif abul os,de unde au m i grat spre sud tri buri l e care vor î ntem ei a ci vi l i zaţi a El adei( i oni eni i ,

57 Vasi l e Pârvan,î nl ucrarea sa fundam ental ă Getica, di n 1926, va reconsti tui cu i nstrum entel e şti i nţi fice ale vremii sale istoria Daciei preromane, ajungând l ai dei l e pe care l e-am expus. Lucian Bl aga, î n 1921, publ i că un scurt studi u intitulat Revolta fondului nostru nelatin, î n care arată că f i zi onom i a spi ri tual ă a poporul ui rom ân, evi dent de structură f undam entalrom ani că, este m ai bogată, î ntrucât cupri nde şi f i l oane daci ce, autohtone, răsări tene, nel ati ne adi că. Această sinteză spi ri tual ă nu poate f i redusă doar l a m oşteni rea l ati nă şil a com ponenta raţi onalismul uiapusean. Teza sa este că rom âni itrăi esc pe un “păm ânt de cum pănă ” şi au produs o cul tură î n care se î ntâl nesc şifuzi onează el em ente occi dental e şirăsări tene. Aceste fundamente etno-cul tural e şi condi ţi i l e istori ce î n care a evol uat poporul rom ân, suportând o seri e de i nfl uenţe exerci tate de m edi ul bizanti n şi sl av, au furnizat argumente pentru i deea că î n spi ri tual i tatea rom ânească putem descoperi o si nteză O ci dent/O ri ent, pozi ţi e care va f irel uată de M i rcea El i ade. Acest punct de vedere af i rm ă că putem vorbi de o deschi dere a culturi i rom âneşti spre am bel e ori zonturi , că vocaţi a poporul uirom ân este una de si nteză şide com uni care î ntre m ari l e bl ocuri de ci vi l i zaţi e, noi fi i nd o ţară şicul tură de fronti eră,aşa cum ne-am format ca popor situat pe limesul răsări tean al 76 Imperiului Roman .

Vasi l e Pârvan

Lucian Blaga

Mircea Eliade

ahei i , dori eni i ) , ducând cu ei el em ente m i tol ogi ce ( “ti tani i ”) şi eroi i ci vi l i zatori de ti p O rf eu, A pol o, num i t şi hiperboreanul. 76 Î n prel ungi rea acesteii dei ,uni ianal i ştipol i ti cisusţi n că Rom âni a este şiî n condi ţi i l e contem porane o “ţară de fronti eră” î ntre O cci dent şiRăsări t,î ntre spaţi ulN A TO şiRusi a. G eopol i ti ci eni io num esc “zona gri”,zonă î n care se î ntâl nesc num eroase m odel e cul tural e şispi ri tual e,creşti ne şinecreşti ne (ortodoxi a,catol i ci sm ul , protestanti sm ul şi i sl am ul , pragm ati sm ul occi dental şi f atal i sm ul asi ati c etc. ), dar şi i nf l uenţe geopolitice di verse. D upă teori a pol i tol ogul uiam eri can Sam uelH unti ngton,Rom âni a ar f io “ţară sfâşi ată” sub aspectul

58

I m peri i l e O ri ental eî nj urulanul ui600 î . H.

77

Voi evodulD ragoş, descăl ecătorulM ol dovei

tendi nţel or ei cul tural e. I ată cum unel e tem el e ce pri vesc etnogeneza rom âni l or sunt traduse azi î n ecuaţi i geopolitice. 77 http://www.lib.utexas.edu/maps/historical/shepherd/oriental_empire.jpg

EPOCA EVULUI MEDIU SECOLELE IV – XIII

Papa G ri gore celM are,ref orm atorulcul tul uicreşti n apusean

Cul tura apuseană (a Europei occidentale) Perioada pre-gregori ană Peri oada gregori ană Ars Antiqua

Cul tura răsări teană (a Europeiori ental e)

CULTURA A PU SEA N Ă (O CCID EN TA LĂ ) PERIOADA PRE- G R EG O R IA N Ă
 Apari ţi a şitol erarea creşti ni sm ul ui ,sec.I –IV  Adoptarea şi răspândi rea creşti ni sm ul ui î n Asi a mi că şi î n bazinul mediteranean, sec. IV–VIII  Conturarea pri nci pal el or form e de exi stenţă a cul tul uicreşti n:liturghia, basilica Apari ţi a,tol erarea,adoptarea şiî n fi ne,supremaţi a creşti ni sm ul ui î n Europa au avut conseci nţe decisive asupra cul turi i vechi ul ui conti nent. Î ncepând di n sec.I V (d. H. ),cul tulcreşti n se va coagul a pe m ăsură ce va câşti ga tot m aim ul ţiadepţi .Arta veacului al VI-lea, de la Ravenna, Constantinopol sau Roma face trecerea de la lumea clasi că greco-rom ană l a cea m edi eval ă. D eşi se păstrase o parte di n vechea m ăreţi e, accentulpus pe si mbolism a deschis drumul stilurilor medievale ce aveau să vi nă.Fi zi culera î nl ocui t pri n psi hi c,cal ea raţi onal ă spre cunoaştere – pri n revel aţi ai ntui ti vă. Multe din formele mai vechi de artă erau prel uate şirei nterpretate î ntr-o l um i nă nouă.
78 „Bai a rom ană a deveni t bapti steri ul creşti n, unde suf l etulse curăţa de păcatulori gi nar, iar basili79 ca publ i că era reproi ectată pentru tai nel e bi sericii

Creşti ni sm ul– principalul reper î n cunoaşterea cul turi i europene din primele veacuri ale mileniului I.

Creşti ni sm ulşi -a creat structura – limba de cult, ritualurile, ideologia, cadrul arhi tectoni c de cul t şi accesoriile – din: - cul tura şirel i gi a veche ebrai că - cul tura greacă - cul tura l ati nă - cul tura popul aţi i l or creşti nate

M ozai culfol osi t pentru pavi m ente el eni sti ce şiromane a devenit mijloc de reprezentări m i sti ce mural e… M uzi ca a deveni t o refl ectare a uni tăţi i

78 79

bapti steri u = capel ă pentru botezuri Basilica - gr. basileus = rege. Cl ădi re ce servea ca l oc de j udecată şi de adunare a negustori l or î n forum ul rom an.Creşti ni sm uls-a folosit de aceste cl ădi rica l ăcaşuride rugăci une sau a cl ădi t al tel eî n acest sti l . Petit Larousse , Librairie Larousse, Paris 1966, p. 106b; R. Ciobanu – M i c di cţi onar de cul tură rel i gi oasă , Ed. H el i con,Ti mi şoara 1994,p.34.

62 di vi ne di ntre D um nezeu şi om , i ar l i ra cl asi că, datori tă coardel or eiî nti nse pe un cadru de l em n, a fost rei nterpretată de Sfântul Augustin ca simbol i zând trupulrăsti gni t all uiH ri stos. Orfeu reuşi se pri n m uzi ca sa să coboare î nI nfern şisă î nvi ngă moartea. De aceea Hri stos este f recvent arătat cântând l al i ră,i ar l a Sant’ Apol l i nare N uovo elstă pe un tron cu speteaza î n form ă de l i ră. ”80

Basi l i ca rom ană,secţi une:1.claire voie ; 2. triforium; 3. arcadă;4.absi dă

LITURGHIA M area creaţi e şi m i j l ocul atotcupri nzător real i zat î n această epocă pentru a reda transcendentul a fost liturghia81 . Conţi nutul de i dei , acţi unea şi succesiunea riturilor la Constantinopol, Ravenna, Roma şiî n al te centre au determ i nat î n bună m ăsură pl anuri l e arhi tectonice, simbolismul mozaicuri l or, ca şi form el e scul ptural e şi m uzi cal e. Î n peri oada aceasta, roadel e unor generaţi i de vi eţi contem pl ati ve şi acti ve s-au transform at î n strucLi turghi a creşti nă – gen muzical-dramatic cu desti naţi e rel i gi oasă. Î nf orm ă î nchegată este atri bui tă sfi nţi l or Vasi l e cel M are şiI oan G ură de Aur,l a Bi zanţ,î n sec.I V şidevi ne pri nci pal a sl uj bă creşti nă î n Bi seri ca Răsări teană.

80 81

W. Fleming – A rte şii dei ,vol. I, Ed. Meridiane, Buc. 1983, p. 181 gr. leitos = obştesc, ergon = l ucrare. „Cel m ai i m portant servi ci u di vi n al bi seri ci i creşti ne, consti tui tă pe f ondul tradi ţi i l or l ocal e di nI erusal i m , A nti ohi a, Al exandri a, Rom a, Cartagi na, Lyon, Ravenna şi l uând form a def i ni ti vă l a Bi zanţ, pri n reform el el ui Vasi l e cel M are şi I oan G ură de A ur, î n sec. I V. ” Di cţi onar de term eni muzicali,Ed.şt.şienc. ,Buc.1984,p.270.

63 turi mature.Conţi nutula secol e de gândi re teoretică s-a î m bi nat cu strădani a practi că a nenum ărate generaţi ide scri i tori ,constructori ,decoratorişi muzi canţi ,dând naştere l i turghi eibi zanti ne î n Răsări t şisi ntezeil uiG ri gore celM are î n Apus.Li turghia a devenit cu timpul nu doar un serviciu religi os,cio form ă de artă ce dezvăl ui ei ntense aspi raţi ial e spi ri tul uium an. „Sti l ulpal eocreşti n rom an şicelbi zanti n constitui au răspunsuril a nevoia de noi forme verbale, vizual e şiaudi ti ve de expresi e. Î n am bel e cazuriî nregi străm o trecere de l ami j l oace m eni te să redea l um ea real ăl a al tel e,alcăror rolera să evoce viziuni transcendente. Prin poezia limbajului, prin coregrafia mişcări i şi gesti ci i , pri n m el odi i l e so lemne al e cântul uil i turgi c, fasci nanta dram ă a umani tăţi i ,î ntruchi pată î nl i turghi e,se j uca pe scene m ăreţe, prevăzute cu o vastă gam ă de decoruri ,costum e şiaccesori icreate de m âi ni l e di bace ale celor mai buni arti ştişim eşteşugari aivrem i i . Liturghia este un spectacol continuu, care nu durează doar câteva ore,cise desfăşoară cu vari aţi i regul ate odată cu succesi unea sărbători l or solemne ori pline de veselie, de-a l ungul săptăm âni l or, luni l or şi anotimpurilor calendaristice, de-a lungul deceni i l or,secol el or şim i l eni i l or. ”82 Pe m ăsură ce creşti ni sm uls-a răspândi t spre nord, pe de-o parte, i ar popul aţi i l e nordi ce vor pătrunde î n bazi nulm edi teranean,pe de al tă parte, după căderea I m peri ul ui rom an de Apus, form el e clasice din sud s-au î ntâl ni t şis-au contopit cu cele al e popul aţi i l or de l ami azănoapte. Această fuziune î ntre ci vi l i zaţi a rom ană,m aiveche şim aistabil ă (fundam entată pe cea greacă),cu i deal uri l e ei de raţi une,reţi nere şirepaus,şispi ri tulnordi c,reSf.I oan G ură de Aur (Chrisostomul), 347-407 d.H. – epi scop şipredi cator creşti n, care a trăi tî n Si ri a şil a Constanti nopol(Bi zanţ).A f ost num i t „G ură de Aur” pentru el ocvenţa,erudi ţi a şiputerea de a convi nge şii m presi ona credi nci oşi i .A f ost sancti fi cat şii ncl us î n grupulcel or Trei I erarhiortodocşi ,al ăturide Vasi l e celM are şide G ri gore Teologul. (î nW i ki pedi a,the free Encycl opedi a,
http://en.wikipedia.org/wiki/St_John _Chrysostom)

Sf .I oan G ură de Aur

82

W. Fleming – A rte şii dei ,vol. I, op. cit. p. 183.

64 cent trezit la viaţă,cu energi al uii nepui zabi l ă şicu i m agi naţi a f ecundă, a dat naştere sti l ul ui romanic 83 , sti l ce şi -a ati ns m aturi tatea î ntre ani i 1000-1150. Centrel e spi ri tual e şi cul tural e al e acestei epoci sunt reprezentate de m ănăsti ri . Lăcaş rel i gi os, î n care pelerinii se puteau aduna pentru a venera rel i cve sacre, m ănăsti rea era totodată centrul m eşteşugăresc şiagri colalţi nutul ui ,focar de cul tură,sursă de ci vi l i zaţi e,unde se găseau si ngurel e bibl i oteci , şcol i şi spi tal e al e vrem i i . U na di n pri mel e m arim ănăsti rirom ani ce m enţi onate î ni stori e este abaţi a de l a Cl uny, si tuată î n sud -estul Franţei ,l ângă oraşulM âcon,î ntre D i j on şiLyon.

Cei Trei Ierarhi

Sf. Vasile cel Mare, cca. 330379, episcop de Caesarea Sf. Grigore Teologul, 329-391

Abaţi a Cl uny

D acă bazi l i ci l e pal eocreşti ne rom ane erau, de regul ă, structurate ori zontal , cel e rom anice, sub influenţa nordi că,au î nceput să m ărească î năl ţi m ea navei.

83

„Termenul romanic, propus î n 1824 de arheol ogul f rancez Arci sse de Caum ont pentru a i ndi ca arta secol el or XI şi XI I , sugera anal ogi a cu procesul de form are a l i m bi l or rom ani ce, apl i cat dom eni ul ui artei , ţi nând să subl i ni eze rei nserarea arhi tecturi i acestor secol eî n tradi ţi a rom ană. Era î ntr-adevăr un om agi u adus tradi ţi i l or cl asi ce ( recuperate î n ti m pul epoci i carol i ngi ene), dar depăşi nd spaţi ul I m peri ul ui rom an – î ntrucât real i zări l e sti l ul ui rom ani c se exti nd di n Scandi navi a până î n D al m aţi a, şi di n A ngl ia până î n Transi l vani a,Spani a şiI tal i a. ” O .D rî m ba – I stori a cul turi işici vi l i zaţi ei ,vol .I I I ,Ed. şt. , Buc.1990,p.353,nota 42.

65 La proiectarea corului unei bi seri ci abaţi al e se făcea totulpentru a crea am bi anţa acusti că î n care urm a să se cânte neî ntrerupt.Bol ţi l e curbe al e plafonul uişim area vari etate de unghi uriform ate 85 de pereţi iam pl el or transepturi ,ca şiadânci m ea navei dădeau cântul ui un ti m bru specific. Sonoritatea unuicor m onahalde câteva sute de vocidevenea astfel impresionantă.
84

1054 – Are loc Marea Schi sm ă,pri m excom uni carea reci procă di ntre cardi nal ul H ubert şiM i hai lCerul ari us, Patriarhul de Constantinopol. Se creează astf eldouă centre organi zatori ce şii deol ogi ce al e rel i gi eicreşti ne î n Europa: Bi seri ca Răsări teană (Ortodoxă),condusă de Patriarhul de Constantinopol şiBi seri ca Apuseană (Romano-Catol i că),condusă de Papa de la Roma.

Catedral a goti că

86

I m punătoarea catedral ă goti că poate fi î nţel easă drept cea m ai î nal tă real i zare a om ul ui m edi eval num aiî n contextuldi f eri tel or acti vi tăţi pe care le adăpostea. Cea m ai i m portantă di ntre el e este, desi gur, l i turghi a. Pe m ăsură ce creştea spaţi ul

84 85

Corul = zona din jurul altarului principal. Transept = gal eri e transversal ă a unei bi seri ci , care separă corul de nava pri nci pal ă şi care form ează î n pl anul de ansam bl u al bi seri ci i , braţul cruci i . La m ari l e catedral e exi stau două transepturi ,i negal e ca dimensiuni. 86 http://www.helicon.co.uk/online/datasets/samples/education/images.htm

66 i nteri or, catedral a se transform a î ntr-o vastă sal ă ce răsuna de voci uni te î n rugăci uni , de predi ci sau de cântări . PLURIMELODIA Spaţi ulvast alcatedralei medievale a creat condiţi i l e apari ţi eiplurimelodiei – î n pri m a eiform ă de existenţă, pol i f oni a l i ni ară. G ândi rea pol i foni că conţi ne î n germ enel e eipri nci pi ulspaţi al ,apari ţi a uneinoiform e de spaţi u m uzi cal . Tot î n acest ti p de spaţi u arhitectural s-a născut, î n secol el e XV-XVI, pol i foni ai mi tati vă. Toate acestea,î m preună cu o deosebi t de bogată î nveşm ântare scul ptural ă şial te podoabe strălucitoare au stârni t cri ti ci di n partea unor prel aţi ai vrem i i , precum Sfântul Bernard, care scri a: „văzând aceste costi si toare, deşi m i nunate deşertăci uni ,oam eni isunt m aicurând î ndem naţisă ofere daruri , decât să se roage… Care crezică este m enirea tuturor acestora ? Căi nţa peni tenţi l or, ori adm i raţi a cel or ce l e pri vesc ?”87 Sfântă m âni e, căci î n mi j l ocul acestui l uxuri ant spaţi u vi zual ,răsuna o m uzi că concepută cu m aximum de economie de mijloace: coralul gregorian - izoritmic88, monodic, diatonic, vocal!

Plurimelodia – am optat pentru acest termen pentru a include principalele tipuri de discurs muzical simultan: polifonia, omofonia, m onodi a acom pani ată, heterof oni a,si mf oni sm ul ş. a. Plurimelodia – prin tipul numit heterofonie – are origini vechi şinecunoscute. Din studierea cul turi l or pri mi ti ve de astăzi , s-au identificat momente pl uri m el odi ce î ntâm pl ătoare, î n cadruli nterpretări i colective. Ca modalitate de organizare m uzi cal ă conşti entă şi i ntenţi onată î nsă, plurimelodia – sub forma polifoniei – a apărut î n Europa apuseană,î nj urulsec. al XII-lea.

87 88

W. Fleming, op. cit. p. 195. „I zori tm i e=î n m uzi ca pol i f oni că,adoptarea de către toate voci l e a unuim odelri tm i c repetat. ” G. Denizeau – Să î nţel egem şisă i denti fi căm genuri l e m uzi cal e, Ed. Meridiane, Buc. 2000, p. 248.

67 CONCLUZII Apare Missa ( pri nci pal a sl uj bă creşti nă a zi l ei ,î n bi seri ca apuseană) – s. IV. Missio sau dimissio (l at. ) = tri mi tere,î nchei ere.Când sl uj ba se î nchei a, preotul pronunţa si ntagm a Ite missa est (Pl ecaţi , slujba s-a î nchei at!) cel or de al tă credi nţă, 89 cerându-le astfelsă părăsească bi seri ca. Pe teritoriul Imperiului Roman apar mai multe ri turicreşti ne,după zone cul tural -geografice:        roman (Roma), ambrozian (Milano, Italia), beneventin (Benevent, Italia), gallican (Franţa actual ă), gelasian (Germania actual ă), mozarab (Spani a actual ă), bizantin, oriental. Missa – se i denti fi că până l a un punct cu liturghia creşti nă. term enuldesem nează î nsă pri nci pal a sl uj bă creşti nă di n Bi seri ca Apuseană. El em entuldi sti ncti vî l consti tui eî n speci all i m ba l ati nă de cul t,spre deosebi re de l i turghi e,care este ofi ci ată î nl i m ba greacă.Excepţi eo face prima parte a missei – Kyrie eleison (Doamne mi l ui eşte),care păstrează până astăzitextulgrecesc. Pări ntel em i sseicatol i ce este considerat Papa Grigore cel Mare (sf. sec. VI - î ncep.sec. VI I ),care păstrează schem a liturghiei.

Li m bi l e de cul t:greacă,l ati nă Cântare m onodi că,vocal ă,m odal ă Crearea uneinotaţi im uzi cal e–i m preci să,necl ară, nr. redus de semne

89

Di cţi onar de term enim uzi cal i ,Ed.şt.şienc. ,Buc.1984,p.294.

PER IO A D A G R EG O R IA N Ă – SEC. VIII – X
    Cine a fost papa Grigore cel Mare ? Reform a gregori ană Cântulgregori an Conseci nţel e reform ei gregori ene î n m uzi ca de cul t a O cci dentul uicreşti n

DATE BIOGRAFICE Aparţi ne unei f am i l i i ari stocrati ce romane. A studiat artel e l i beral e şi dreptul , aj ungând î n j urul vârstei de 30 de ani praetor sau praefectus urbi la Roma, demnitate din care demisionează ul teri or. Î n anul 573 î şi transform ă som ptuosul pal at di n Rom a î n m ănăsti re,fondând şial te şase m ănăsti ri pe domeniile sale din Sicilia. Este trimis ca legat papal 90 ti m p de şapte ani (578-585) l a Constanti nopol ,l a curtea î m păratul ui Tiberiu (succesorul lui Iustinian), unde a cunoscut cultura m uzi cal ă şil i turghi a bi zanti nă. Î n 590 a fost al es papă,cal i tate î n care reuşeşte să sal veze Rom a de două ori de am eni nţarea devastări il ongobarzi l or. Totodată, m i si onari i tri mi şi de el au converti tl a creşti ni sm popul aţi i l e angl o -saxone, pe cele din G al i a şidi n Peni nsul aI beri că. Biseri ca catol i că l -a sanctificat.

Grigore I cel Mare, cca. 535-604

90

Apocrisiar = (gr. apokrisis = răspuns)î nI m peri ulbi zanti n,of i ţer î nsărci nat să ducă răspunsuri l eî m păratului. Sau nunţi u papal= am basador alpapei .A.G astoué – Arta gregori ană,Ed. muz. 1967, p. 22.

69 R EFO R M A G REG O R IA N Ă U ni f i că l i turghia pornind de la ritul roman şio i mpune tuturor bisericilor din Occident, creând astfel m i ssa catol i că. Lucrarea sa Sacramentarul stă l a baza ri tul uiaşa-numit gregorian. Î n l ucrarea Antiphonarium cento, stabi l eşte pentru fi ecare m om ent l i turgi c şi pentru fi ecare sărbătoare a cal endarul ui ecl ezi asti c o anum i tă cântare, dându-i ,î n cal i tatea sa de papă, putere de lege. Î nfi i nţează şcol i pentru î nvăţarea noul ui ri t( gregorian), numite Schola cantorum 91 . Asemenea şcol i pentru cântăreţi şi cori şti au l uat fi i nţă î n toate centrel e bi seri ceşti i m portante di n apusul Europei. CÂ N TU L G R EG O RIA N Cântulgregori an este monodic şicupri ndea l a ori gini psalm odi a, cântarea responsori al ă şi anti foni a; m i şcarea duratel or este i zori tm i că şi dependentă de text; caracterul fundam ental este so l em n şiuni form di n punct de vedere di nam i c. „Ar f io eroare să se creadă că acest cantus planus este sec, abstract, incapabi lde a em oţi ona şide a zugrăvi ; cu toate că este l i psi t de com pl i caţi i l e ri tm ul ui , el nu i gnoră i m agi ni l e i dei i şi al e senzaţi ei ; adeseori el şti e – şi î ncă î ntr-un mod Reforme muzicale

Reforme liturgice

91

„Cuvântul scola î n l i m baj ul j uri di c l ati n î nseam nă o asoci aţi e de persoane având acel eaşi i nterese prof esi onal e. Exi stă o scola a notarilor şi una a m i l i tari l or… Toţi cl eri ci i studenţi f orm ează Scola lectorum (lector = l ector, grad bi seri cesc şi student) .I m portanţa crescândă a cântul ui l i turgi cl -a f ăcut pe I usti ni an * î m păratul Bi zanţul ui , n. n. + să creeze un nou organi sm , cu câţi va ani î nai nte ca sf ântul G ri gore să aj ungă l a Constanti nopol … Puţi n după aceea, Scola cantorum apare î n i stori e ca o vădi tă i mi taţi e a corul ui M ari i Biserici [Sf. Sofia, n.n.] de la Constantinopol. Crearea Scolei şipubl i carea repertori ul uirom an ise atri bui eî n unani mi tate,pri n tradi ţi e,sf ântul uiG ri gore celM are. ” A. G astoué – Arta gregori ană, Ed. muz. Buc. 1967, p. 29.

70 remarcabil – să se adapteze sensul ui unui text l i terar; el expri m ă bucuri a, dol i ul , supl i caţi a; î n m oduri l e care î i sunt propri i , el are m odul aţi i ce corespund m i şcări l or gândi ri i . D ar această parte expresi vă – care n-ar putea f i supri m ată decât supri m ând pur şi si m pl u ori ce m uzi că – este subordonată,fără un rel i ef care să atragă atenţi a; este dom i nată de un caracter m ai general şi m ai 92 i m portant. ” (Jul es Com bari eu) „Cântulgregori an – notează O vi di u D rî m ba – nu cunoaşte ceea ce num i m noiazi«expresi vi tate» – cu al te cuvi nte: tonuri pateti ce, vari aţi i ri tm i ce, surpri zel e i m agi naţi ei , m omentele spontane ale sensi bi l i tăţi i ;ni mi c di n ceea ce fusese propri u m uzi ci ianti ce greceşti .Este o succesi une uni form ă ca durată de sunete. N u are i ndi cate ni cim ăsura,ni ciun tem po anum i t, ni cinuanţel e de i ntensi tate – piano, forte, mezzoforte. Toate acestea pot crea o impresie de monotoni e;î n real i tate,l i m baj ulcântul uigregori an este cal m , sugerând m ai degrabă o i m presi e de seninătate, delicateţe şi suavi tate, de sol em ni tate şi m ăreţi e.Frum useţea expresi eiacestor m el odi isenine se revel ează pe depl i n când sunt cântate de un cor l a uni son. ”
93

I m agi nial e Sfântul uiG ri gore cel Mare

92 93

O .D rî m ba – I stori a cul turi işici vi l i zaţi ei ,vol .I I I ,Ed.şti i nţi f i că,Buc. 1990, p. 571. I stori a cul turi işici vi l i zaţi ei ,vol. III, op. cit., p.571.

71

Fragment dintr-un manuscris gregorian autentic

94

Fragment din prima parte a Missei de tip gregorian – Kyrie

95

94 95

http://www.chantgregorien.com/images/Cantate.jpg A. G astoué – Arta gregori ană, Ed. muz. Buc. 1967 p. 28

72

I ntroi tus di n pri m a dum i ni că a Adventul ui

96

96

A.G astoué – op.ci t.pp. 90÷91.Introitus = „cânt procesi onalcu caracter anti f oni c,extras de obi ceidi ntr-un psal m şicântat de cor l aî nceputulm i ssel or. ” Di cţi onar de term enim uzi cal i ,Ed.şt.şienc. ,Buc.1984,p.244. Advent = cerem oni e creşti nă care are l oc î n ul ti m el e patru săptăm ânidi nai ntea Crăci unul ui .Î n A Glossary of Popular Music Terms, http://www.austinsymphony.org/music/index.asp?LT=A

73 Scurtă anal i ză a textul ui m uzi cal

Pri m ulrând m el odi c.Fi nal a fa, dominanta sol. Aldoi l ea rând m el odi c. Conturul liniei melodice cupri nde o bruscă cul mi naţi e pe cuvintele „Deus meus”. Concluzia primei perioade

O nouă frază m uzi cal ă cu finala fa,î n care conturul fl uctuează şiî nregi strează o „cădere” pe cuvi ntel e „inimici mei”. Rând m el odi c cu sens ascendent şidescendent, finala sol. Sunetele importante sunt sol şila.

Concluzia. Finala sol. Pi esa de m aisus reprezi ntă un „arc”:pri m el e fraze au sens ascendent;am bi tusulcreşte; are l oc o cul mi naţi e,apoiun reci tati v am pl u;î n fi nalpi esa este reluată da capo.Î n pofi da aparenţel or,sunt prezente si m ţulsi m etri eişialspaţi ul ui .

74 Limbajul muzical gregorian  Melodica – si m pl ă,dependentă de text,am bitus restrâns,i nterval em i ci ,cvasi -sil abi că G ui do d’ Arezzo,cca.9911033, născut î n orăşel ul Arezzo, provincia Toscana, din centrul Italiei.

– –

m odal ă – di atoni că (tonuri şi sem i tonuri diatonice) sec. XI – G ui do d’ Arezzo i nventează solm i zaţi a (denum i rea actual ă a notelor muzicale) pe textul unui imn î nchi 97 nat Sf. Ioan :

Ut queant laxis, Resonare fibris Mira gestorum Famuli tuorum Solve polluti Labii reatum Sancte Ioannes. Imnul Sf. Ioan
98

Şiastfel ,robi ităi , Cu glasuri smerite Pream ăresc minunea Faptelor tale, Curăţă vi na Buzelor noastre păcătoase, Sfinte Ioane.

 Ritmica – si m pl ă, durate aprox. egal e; dependentă de text  Dinamica – constantă, uni form ă, urm ări nd sem ni fi caţi a textul ui  Timbrul – vocal; moduri de interpretare: responsorial, antifonic, coral  Interpretare m onodi că  Forme – strofice, libere (dependente de text); fraze muzicale – rânduri m el odi ce; stricte (notate precis de compozitor), improvizatori ce ( i nterpretul i m provi zează pe o structură de bază creată de com pozi tor) .  Genuri – missa, imnuri, psalmi, tropi, secven-

97 98

W. Fleming – A rte şii dei ,vol. I, Ed. Merdiane, Buc. 1983, p. 205. http://www.catholicculture.org/lit/activities/view.cfm?id=1113

75 ţe,dram a l i turgi că ş. a.  Structura missei gregoriene: Introitus, Kyrie, Gl ori a, G radual , Al l el ui a, Scvenţa, Credo, Ofertorium, Sanctus, Benedictus, Agnus Dei.99  Esteti că – minimum de mijloace / maximum de sensuri CONCLUZII  Cri stal i zarea reform ei i ni ţi ate de Papa Grigore cel Mare – s. VII – IX  Grigore cel Mare (590-604) – impune limba l ati nă, stabi l eşte cântări l e creşti ne obl i gatori i (Antifonarul)  Ul teri or si m pl i fi că m el odi a, reduce num ărul de moduri, sunt eliminate instrumentele muzicale din serviciul religios.  M odal i tăţide cântare –  psalmodiere (solo),  cântare î n grup,  cântare anti foni că (di al og î ntre 2 grupuri ),  cântare responsori al ă (di al og sol o -grup)  Modurile – sunt preferate cele diatonice; sunt eliminate treptat cele cromatice 100 şi enarmonice101.  Apare orga. (s. VIII)  Apar pri m el e m ani festăride pol i foni e( mi j l .s. IX) - organum  I nventarea sol mi zaţi ei şi a notaţi ei pe portati v( G ui do d’ Arezzo,s. XI )

I m punerea cântări igregori ene are l oc î n s.VI I– XI ,m aiî ntâi î n RegatulFranc ( î n ti m pul domniei lui Carol cel Mare, sf. s. VIII- î ncep.s.I X),apoiî n Anglia.

O rgă m obi l ă di n sec.XV . Î nf aţă se af l ă cl avi atura,i ar î n spate două m i ci burdufuri pentru pom pat aerulî n tuburi (http://www.concertartist.info/organhist ory/history/hist002.htm#images ).

99

http://en.wikipedia.org/wiki/Gregorian_Modes M oduricrom ati ce = m oduricare au î n com ponenţa l or şisecunde m ări te. 101 M oduri enarm oni ce = m oduri care au î n com ponenţa l or şi m i cro -i nterval e( i nterval e m ai m i ci decât semitonul).
100

76

ARS ANTIQUA, SEC. XII – XIII
A PA R IŢIA PO LIFO N IEI Ars Antiqua = arta veche. Denum i re dată de muzicianul francez Philippe de Vitry, episcop de Meaux (1291?-1361), pentru a deosebi epoca polifoni eiti m puri ide cea î n care a trăi t elî nsuşi , pe care a numit-o Ars Nova (sec. XIV). Convenţi onal , 102 Ars Antiqua este cupri nsă î ntre 1160-1325. Condi ţi i  D acă m uzi ca gregori ană reprezi ntă o confluenţă de i zvoare şide i nf l uenţe;  dacă ea consti tui e o esenţă a f rum osul ui , pentru î nceput i m pusă, dar conf i rm ată apoi ca valoare incontestabi l ă ti m p de peste zece secole;  dacă ea s-a născut î ntr-un spaţi u şipentru un spaţi u adecvat ei– atunci:  D e ce după aproape treisute de anide „suverani tate” absol ută, cântarea gregori ană a făcut loc plurimelodiei, cu care s-a combinat o vreme – sub form ă de cantus firmus –, apoi a co-exi stat cu aceasta,până î n zi l el e noastre ?  D e ce î n ri tul bi zanti n / creşti n ortodox se menţi ne şi astăzi m onodi a (secondată doar parţi al î n ti m p şi spaţi u de cântarea coral ă arm oni că) şi tot aşa î n cel ebrai c ori musulman ?

I nstrum enti ştim edi eval i
(http://www.musicque-dejoye.com/accueil.gif)

102

Di cţi onar de term eni m uzi cal i , v. Bi bl i ograf i a, p. 41. Şi î n http://www.answers.com/topic/ars-antiqua , http://www.classicalscore.com/gothicera.htm#Franconian , http://www.geocities.com/papandrew/outlines/grout03.html

77

O pri m ă constatare: coral ulgregori an a consti tui t oi deal ăi l ustrare a econom i ei de m i j l oace. Mijloace minime – sem ni f i caţi e m axi m ă. Diatonizarea103 cântări i a generat o m ai bună so nori tate î n spaţi uldi n ce î n ce m ail arg al bisericii. Di atoni zarea cântări ia generat sesi zarea practi că, 104 tot m aipregnantă,a rezonanţeinaturale î n am bianţa acusti că a bi seri ci iapusene. Cântarea m onodi că î n grup a evi denţi at şi m ai mult sunetul ca un sistem natural de armonici, cu atât m aim ul t cu cât prezenţa voci l or î nal te şigrave creau î n m od i nerent paral el i sm e de octavă. „Arta gregori ană conţi nea pol i foni e? N u,î n sensul de com pozi ţi e m uzi cal ă. Î ntr-adevăr, tot ce este notat î n această artă nu conţi ne decât m el odi i . Dar aceste melodii sunt ele totdeauna monodii, adică m el odi ide si ne stătătoare? Erau oare m eni te să pri m ească un acom pani am ent oarecare ? Î n practi că erau cântate l a uni son ?. . . U n pri m fapt este sigur. Antichi tatea a practi cat şim uzi ca vocal ă şicea i nstrum ental ă;fără să se cunoască pol i foni a, aşa cum o î nţel egem noi astăzi , exi sta un fel de contrapunct pri mi ti v, ca cel practi cat î ncă de unel e popoare,fi e că două sau treivocise suprapun l a uni son sau l a octavă,fi e că unulsau m ul te instrum ente susţi n note l ungi ,î n ti m p ce al tel e, sau vocea, execută broderii vocale mai scurte… ”105

Condi ţi i l e apari ţi eicântări i simultane – a polifoniei: - simplitatea melodico-ri tm i că a cântări igregori ene - diatonizarea modurilor - cântarea col ecti vă - adoptarea orgi iî n m uzi ca de cult

103

diatonizare = el i mi narea secundel or m ări te şia m i cro -intervalelor. Impunerea sistemului modal bazat pe tonuri şisemitonuri. 104 Pri m ulcare a i ntui t seri a arm oni cel or natural e a fost m atem ati ci anul , m uzi ci anulşif i l ozofulgrec Pi tagora (cca. 580-500 î . H. ) , „ef ectuând pri m el e cercetări asupra vi braţi ei l or, asupra sunetel or m uzi cal e, asupra l egi l or care l e guvernează. ” D em U rm ă – Acusti că şim uzi că,Ed.şt.şienc. ,Buc.1982,p.129. V.şicap.i ntroducti v despre Limbajul muzical. 105 A.G astoué, Ed. muz. 1967, pp. 102-103.

78

Izoritmia , am bi tusul redus şi i nterval el e m el odi ce m i ci(speci f i ce i ntonări ivocal e,î n grup), di atoni sm ul ,ti m bruluni form ,cântarea m onodi că, uniformitatea dinam i că – i ată tot atâtea atri bute care au dus treptat, dar inevitabi ll a conşti entizarea şi î n scurt ti m p chi ar l a vol uptatea cântări i plurim el odi ce si m ul tane.N u î ntâm pl ător s-a optat m ai î ntâi pentru consonanţel e perf ecte – octave, cvinte şi cvarte simultane – pri m el e di n şi rul armonicelor naturale, cu care urechea era deja obi şnui tă î n am bi anţa pl i nă de rezonanţă a catedralei medievale. Un i m bol dî n pl us l -a constituit adoptarea orgii107 î n bi seri ci l e deveni te catedral e.Este uşor de i m aginat că orga nu acom pani a propri u -zis armonic monodia gregoriană,dar rezonanţa natural ă a su netel or em i se de i nstrum ent,î n acusti ca speci fi că a spaţi ul uicatedral ei ,crea o m are vari etate de vi braţi i sonore, ducând l a naşterea treptată a gândi ri im uzi cal e „verti cal e”.„Î n cântatull a orgă,aşa cum era fol osi tî n secol ul I V, un text al sfântul ui Augusti n, reactual i zat de G evaert, arată că se foloseau celpuţi n două voci . ”108 Cl avi atura orgi ieste o i novaţi e goti că di n veaculal XIII-lea, iar numeroase ilustraţi i de m anuscri s di n acea vrem e i ndi că fol osi rea pe scară l argă a orgilor.109

106

106 107

izoritmie: i so = acel aşi(gr.) – ri tm i că cu durate si mi l are.http://www.dolmetsch.com/defsi.htm Pri m el e m enţi uni docum entare despre o orgă m are, i nstal ată î n catedral a W estm i nster di n Londra , datează di n pri maj um ătate a sec. al X-l ea. I nstrum entul avea 400 de tuburi şi 40 de cl ape. Sursa de aer provenea de l a 26 m i ciburduf uri . D ar m enţi uni despre ci rcul aţi a acestuii nstrum ent î n Europa apar î ncă di n sec. VIII. Î n V .Bărbuceanu – D i cţi onar de instrumente muzicale, Ed. muz., Buc. 1992, p. 186. 108 A.G astoué - – A rta gregori ană,op. cit. p. 102. 109 Af i rm aţi aî iaparţi ne l uiW i l l i am Fl em i ng,î nl ucrarea A rte şii dei , vol. I, op. cit. p. 270.

79 D acă m eşteri i m edi eval i au avut cunoşti nţe preci se despre acusti ca vastel or construcţi i pe care l e ri di cau nu se şti e. M ai curând credem că se fol oseau de i ntui ţi e, de experi enţe acumulate de generaţi i , de secrete păzi te cu străşni ci e şi transm i se doar l a cei m ai î nzestraţi di ntre ei .D i n această cauză, aceste secrete s-au pi erdut î n cel e di n urm ă110. G EN U R I ŞI REPREZEN TA N ŢI Ars Antiqua reprezi ntă m uzi ca Europei apusene di n peri oada Evul uiM edi u târzi u, cupri nsă aprox. î ntre m i j l ocul .sec.XI Işiî ncep.sec.XI V (cca.11701310), peri oadă î n care centrul m uzi cal cel m ai cunoscut, care a adoptat, experi m entat şi dezvol tat pri m el e form e de pol i foni e a fost Şcoal a de l a N otre D am e di n Pari s.Î n m od convenţi onal , Ars Anti qua se referă num ail a m uzi ca rel i gi oasă. Reprezentanţi . Majoritatea muzicienilor din această peri oadă au răm as anoni mi . Si nguri i cunoscuţi sunt căl ugări i Leonin (latinizat Leoninus, sf. sec. XI I ) şi Péroti n (latinizat Perotinus, cca. 1180-1220) din Şcoal a de l a N otre D am e din Paris. Se preci zează notaţi a m uzi cal ă Exi stă preocupăripentru conturarea şidi versi fica-

Şcoal a de l a N otre Dam e – grup de căl ugărim uzi ci enice au acti vat pe l ângă Catedral a N otre D am e di n Pari s,î n perioada 1170-1250 (sf. sec. XII – prima jum. a sec. XIII). Sunt cunoscuţidi n acest grup căl ugări iLeoninus şi Perotinus (numele sunt latinizate, conform obiceiului vremii). Genuri: organum, motet

110

„D i ntre l ucrători ipe şanti erel e m ari l or catedral e,ceim airespectaţişim aibi ne rem uneraţierau ci opl i tori i de pi atră f i nă,urm aţide zi dari ,care aşezau pi atra.U neoriam bel e operaţi ierau efectuate de acel aşim eşter – de aici termenii: freestone mason, simplificat freemason ( engl . ) , deveni tî n f ranceză franc-m açon. De la î nceputulsec.XI V,aceşti a erau organi zaţidupă regul if oarte preci se şistri cte,bazate pe cri teri iprof esi onal e. Erau el aborate statute cu am enzipentru abaterişipentru l ucrări l e def ectuos executate. Statutele interziceau di vul garea secretul uiprocedeel or de l ucru,prevedeau durata uceni ci eişim ul te al te regul ieti ce prof esi onal e. Stri cteţea păstrări i secretel or prof esi onal e expl i că necunoaşterea astăzi a m ul tora di ntre tehni ci l e de construcţi e practi cate î n acel e vrem i , care au dus l a crearea m i nuni l or arhi tectoni ce al e sti l ul ui goti c. Expresia franc-m açon , ni ci odată f ol osi tă î n Evul M edi u, a apărut î n sec. XVI I I ;f rancm asoneri a specul ati vă, i ntrodusă pri n 1725 di n A ngl i aî n Franţa, a adoptat-o f i i ndcă evoca esoteri sm ul şi secretul cunoşti nţel or şi sol i dari tatea asoci aţi i l or (loji) de zi dari de pe şanti erel e m edi eval e. ” O . D rî m ba – I st. cul t… , vol .I I I , Ed. şt. şi enc. 1990, p. 462, nota 226.

80 rea ri tm i că a cântări l or gregori ene, creându-se m oduri ri tm i ce, cu rol de si stem e de m ăsurare a duratelor. Ex111: Principalele genuri m uzi cal e rel i gi oase cu scri i tură preponderent polifonică: organum, conductus, motet. Organum – gen polifonic, vocal, modal diatonic, compus din 2 linii melodice: un cantus firmus (cântare gregori ană) şirepetarea acestuil a 4ta sau ta 5 perfectă superi oară. Î n asem enea cazuri ,î nceputulşifi nal ulse făceau pe uni son.Se nota num ai vocea i nf eri oară (vox principalis), iar cea superioară era i m provi zată ( „după ureche”) de cântăreţi (vox organalis). Cu timpul, au fost notate ambele voci, acestea constituind primele partituri polifonice. Era,se pare,acceptată şidubl area uneivoci cu instrumente. Conductus112 – gen polifonic, vocal, modal diatoni c,com pus di n 2 sau 3 l i ni im el odi ce.Se cânta î n speci al atunci când era adusă cartea de texte l i turgi ce di n l oculunde era păstrată,î n celde desfăşurare a servi ci ul ui rel i gi os (conducea cartea l i turgi că) .Î n practi ca m uzi cal ă a Şcol i i de l a Notre Dame, genul folosea drept vox principalis nu num ai cântări l i turgi ce, ci şi l ai ce. Tem el e obi şnui te ale conductus-ul ui erau vi eţi l e sfi nţi l or, N aşterea, alte evenimente religioase, texte moralizatoare. M ai târzi u, au apărut şi texte cri ti ce l a abuzuri l e clerului. Motetul – apare î n sec. XI I I ,î n Şcoal a de l a Notre Dame. Gen polifonic religios, compus dintr-un cantus firmus (l aî nceput cântare gregori ană,apoi
troheu

Formule sau moduri ritmice fol osi te î n Ars Anti qua:

iamb

dactil

anapest

spondeu

piric

111

http://www.answers.com/main/ntquery;jsessionid=wuk26lad6hwa?tname=rhythmicmode&curtab=2222_1&hl=ars&hl=antiqua&sbid=lc02a 112 din latinescul conducere = a î nsoţi

81 diverse al te cântări rel i gi oase sau l ai ce) num i t tenor, creat pe baza unor formule (moduri) ritmice. O a 2-a voce num i tă motet. I ni ţi al , textulm otetului cuprindea 1-2 cuvi nte î nl i m ba l ati nă,care erau „ţi nute” de voci ( de ai ci şi denum i rea genului: de la francezul mot = cuvânt) . Tenor-ul putea fi intonat de instrumente. Vocea a 3-a – triplum – avea text diferit. De multe ori motetul avea text l ati nî nchi nat Feci oarei ,i ar tri pl um – text francez, laic, de dragoste. Ars Antiqua coincide cu construirea marilor catedrale gotice

I nteri orulD om ul uidi n Köl n

Manuscris polifonic de la Toledo (Spania)

113

113

http://www.spanisharts.com/musica/i_polifonia.html

82

Caracterul izoritmic este evident.

O rganum .Form ă pri m ară de pol i f oni e (f ragm ent)

114

.

D eşii ndependenţa m el odi că a voci l or creşte,i zori tm i a se m enţi ne.

O rganum î nf l ori t (f ragm ent .

115

114 115

A.G astoué, op. cit. p. 105. idem

M U ZICA LA IC Ă M ED IEV A LĂ
M uzi ca l ai că (ne-rel i gi oasă) a Evul ui M edi u s-a afi rm at î n sec. XI I -XI I I ,î n Franţa, Spani a, Italia, Portugalia, Anglia, Ungaria, de asemenea î n 116 principatele germanice etc. . R EPREZEN TA N ŢI 1. N obi l i rătăci tori , cântăreţi şi com pozi tori totodată TRUBADUR: trobar = a găsi (l i m ba proven sal ă): TRUVER: trover = a găsi (l angue d’ oi l , nordul Franţei ):
Guillaume de Poitiers, Bernart de Ventadorn, Raimbaut de Vaqueiras Chréti en de Troyes,Ri chard „I ni m ă de Leu”,Col i n M uset,Thi baut Roide Navarre, Adam de la Halle Walther von der Vogelweide, Wolfram von Eschenbach, Tannhäuser,U l ri ch von Li chtenstei n

MI N N ESÄN G ER : minne = i ubi re i deal ă, sänger = cântăreţ ( l i m ba germ ană): 2. O răşeni î nstări ţi sau săraci , sal ti m banci , cântăreţiam bul anţi MEISTERSINGER: meister = m eşter, m aestru, singer = cântăreţ MENESTREL: minister = servi tor ( l i m ba l ati nă) JONGLEUR: jougleur = instrumentist-cântăreţ (f ranceza veche) LIMBAJ MUZICAL  melodica – m odal ă,si m pl ă,uşor de m em orat, cu text sau caracter dansant  ritmica – si m pl ă, si m etri că (dans) ori depen-

H ans Sachs,ci zm ar,poet şicântăreţ german, 1494-1576, personajî n dram a M aeştri icântăreţi di n N ürnberg de Wagner (1868)

116

Di cţi onar de termeni muzicali,Ed.şt.şienc. ,Buc.1984,p.502

84 dentă de text ( cântece,bal ade etc)  dinamica – si m pl ă, constantă, urm ări nd sem ni fi caţi a textul ui  timbre – vocal-instrumentale, solist cu acompaniament, toate grupele de i nstrum ente ( coarde,sufl at,percuţi e)  monodie sau/şi m onodi e acom pani ată (form e si m pl e);poate şiheterofoni e  forme – strofice, rondo, libere (balada, epopeea)  genuri – l ai c; l i ri c( cântece de dragoste),epi c (bal ade, cântece eroi ce/chanson de geste), dramatic (pastorala)  esteti că –  creatorii muzicii de curte  real i zează ci rcul aţi a repertori ul ui î ntr-un teritoriu vast  real i zează schi m bul de i nfl uenţe – î ntre zone cul tural e, î ntre generaţi i , î ntre surse (popul ară–cul tă– rel i gi oasă)  i m pun genuri şi m ani ere i nterpretati ve datori tă fol osi ri i (parţi al , num ai de către cei i nstrui ţi – nobi l i i )a notaţi eim uzi cal e.

Adam de la Halle, 1237-1288, truver,poet şicântăreţ francez din perioada Ars Antiqua. Autor al piesei de teatru cu m uzi că „Jeu de Robi n et M ari on”.

TEATRUL MEDIEVAL
Teatrul m edi eval ( î n sensul de si nteză a aproape tuturor artelor) nu este o continuare a teatrului anti chi tăţi i l ati ne. Î n schi m b, cu teatrul grec prezi ntă m aim ul te anal ogi i ,esenţi al e:  şi una şi ceal al tă di n aceste form e de artă si ncreti că î şiau ori gi nea î n cerem oni ide cul t, fi i nd prezentate cu pri l ej ul unor sărbători religioase;  spectacolul era precedat de un cortegiu care î lanunţa;

85  actori i aparţi neau am bi anţei tem pl ul ui / bisericii;  j oculse desfăşura î nj urulal tarul ui ;  ambele aveau caracter liric;  arta dom i nantă era m uzi ca;  aveau structuri şiform e si mi l are: cu sau fără prol og, scene î ntre actor şi grupul de cori şti , 117 form e de sti lcom une ( î ndeosebial i teraţi i ). Î n tot ti m pul Evul ui M edi u, î n bi seri ci aveau l oc i arna (de obi ceiî nl una decem bri e)m ani festăride 118 carnaval , asem ănătoare saturnal i i l or ori serbări l or dyoni si ace,î n care cl eri ci iî şiperm i teau tot f el ul de l i bertăţi , dansând, m ascându -se, costum ându-se şi neşovăi nd să aj ungă până l a scandal şi orgi i . De ai ci s-a născut teatrul com i c italian. Î n Evul M edi u exi stau atât m ani f estări teatral e rel i gi oase, cât şi l ai ce – am bel e form e născute î n am bi anţa şisub auspi ci i l e Bi seri ci icreşti ne.Pri nci pal el e ti puriteatral e m edi eval eî n care m uzi ca se afl ă pe un l oc i m portant sunt: Liturghia î nsăşi ,gen dram ati c cu caracter si m bol i c şicerem oni al ; D ram a l i turgi că – adaptare teatral ă a textel or sacre; Misterele – dram e cu caracter rel i gi os, având ca subi ect î ntâm pl ări m i racul oase cu sfi nţi creşti ni sau cu Fecioara Maria.

Adam şiEva al ungaţidi n Rai .scenă dintr-un Mister medieval

117

al i teraţi e = repetarea uneiconsoane sau a unuigrup de consoane î n cuvi nte care se succed,producând un efect de armonie a textului. Le Petit Larousse 2003,ed.el ectroni că. 118 (lat. Saturnalia) Sărbători rom ane f oarte l i berti ne, dedi cate zeul ui Saturn, care aveau l oc odată cu sol sti ţi ulde i arnă.Le Petit Larousse 2003 ,ed.el ectroni că.

CU LTU R A CR EŞTIN Ă R Ă SĂ R ITEA N Ă (O R IEN TA LĂ )
Creşti ni sm ul european ori ental – mult mai apropi at de teri tori ulşide cul turile de origine ale acestei religii – Asi aMi că, Asi a şi Egi ptul – decât creşti ni sm ul european occi dental , şi -a propus să păstreze de-a lungul veacuri l or conţi nutul şi formele de manifestare ale credinţei pri milor creşti ni . Izvoarele recunoscute al e m uzi ci icreşti ne sunt:  muzica si nagogal ă (veche ebrai că),  m uzi ca el i nă (a G reci ei di n peri oada răspândi ri icreşti ni sm ul ui ,sec.I -IV d.H.),  m uzi ca popoarel or creşti nate.
Catedrala Sf. Sophia, astăziH agi a Sophi a de la Istanbul ( Constanti nopol ) ,construi tă î n ti m pulî m păratul uibi zanti n Iustinian I, sec. VI

I m peri ulBi zanti nî n 1265119

Cul tulcreşti n ortodox „ţi ne l egătura strânsă, trai ni că şineî ntreruptă cu trecutul ,evol uând stri ct pe lini a tradi ţi ei sănătoase. Î n total i tatea form el or sal e de astăzi , el nu se deosebeşte prea m ul t de

119

http://www.lib.utexas.edu/maps/historical/shepherd/byzantine_empire_1265.jpg

87 cultul Bi seri ci i creşti ne di n pri m el e trei veacuri şi din secol el e urm ătoare. ”120 Real i tatea i stori că a î nregi strat totuşio evol uţi e– e drept, m ail entă decât î n Apus – dar i nevi tabi l ă şifi rească.I ată m ari l e peri oade al e acesteievoluţi i : 1. 2. Peri oada com ună Bi zanţul ui şi Romei, altfel spus,a î ntregi icreşti nătăţi– sec. I-VI Peri oada bi zanti nă – sec.VI ,până l a căderea Constantinopolul ui ,î n 1453. Apogeul cul turi i bi zanti ne are l oc î n ti m pul î m păratul ui Iustinian (527-565) Perioada post-bi zanti nă – 1453-1814 Peri oada m odernă sau hri santi că – de la 121 1814 (Reforma lui Hrisant)până astăzi .
Catedrala Sf. Sophia, interior

3. 4.

Î ntrucât m uzi ca bi zanti nă a avut şiare î ncă o foarte i nteresantă şipreci să notaţi e – notaţi a neuma122 tică – ce a evol uat şi ea de-a lungul veacurilor, prof.G h. Ci obanu prezi ntă o peri odi zare di sti nctă pentru sem i oti ca / notaţi a m uzi cal ă bi zanti nă: 1. 2. 3. 4. perioada notaţi eiekfonetice – până î n sec.I X perioada paleo-bi zanti nă – sec. IX-XII perioada medio-bi zanti nă – sec. XII-XV perioada neo-bi zanti nă – sec. XV-î ncep. sec.

120

E.Brani şte – Li turgi ca teoreti că,Ed.I nsti t. bi bl i c şide m i si une ortodoxă,Bucureşti ,1978,p. 24.A m redat acest scurt ci tat m ai degrabă pentru a i l ustra principiul ortodoxi ei creşti ne şi m ai puţi n pentru a susţi ne traducerea l ui î nf apt. D ori nţa de păstrare a form el or de cul t de l aî nceputuri l e creşti ni sm ul ui este cea care deosebeşte ortodoxi a de cel el al te cul te şi confesi uni creşti ne ( catol i c, protestant şi neo -protestant) şi m ai puţi n real i tatea practi că a servi ci ul ui rel i gi os. Şi aceasta di n două m oti ve pri nci pal e: 1) nu putem decât presupune cum se rugau pri mi icreşti ni ;şi2) ni m eninu se poate opune evol uţi eiistorice. 121 Reform a i ni ţi ată de arhi m andri tul H ri sant a vi zat si m pl i f i carea cântări i , a si stem ul ui teoreti c şi a notaţi ei neum ati ce,precum şio m aievi dentă pătrundere a i nf l uenţel or m uzi ci iapusene.V ezişiG h. Ciobanu – Studii de etnom uzi col ogi e şibi zanti nol ogi e,vol .I ,Ed.m uz.1974,p.393,nota 69.Am prel uat această vi zi une asupra evol uţi eim uzi ci icreşti ne ori ental e di n prel egeri l e profesorul uiG heorghe Ci obanu,susţi nute l a Pi atra N eam ţ, î ni ul i e 1979, î n cadrul cursuri l or de vară l a Vacanţel e m uzi cal e. Prof esorul Ci obanu af i rm a: „Peri odi zarea trebui ef ăcută nu după notaţi e( aşa cum apare î nl ucrări le de specialitate, n.n.) – deşiexi stă o l egătură î ntre evol uţi a notaţi eişicea a m uzi ci ipropri u -zise – cidupă m uzi ca î nsăşi . ” 122 Semnele se numesc neume şii ndi că i nterval ulm uzi cal ,nu sunetul ,ca î n notaţi a apuseană m odernă.

88 5. XIX peri oada hri santi că – 1814 - prezent123

IZVOARELE MUZICII BI ZANTINE
 m uzi ca si nagogal ă a vechi l or evrei– m edi uî n care s-a născut creşti ni sm ul  m uzi ca greacă – mediu care a dus la răspândi rea creşti ni sm ul uiî n Europa. Cul tura greacă a fost,de al tf el ,baza cul turi ibi zanti ne.  m uzi ca l ai că sau de cul t (păgân) a popoarel or care au adoptat rel i gi a creşti nă, af l ate pe teri tori ul sau sub i nfl uenţa I m peri ul ui Bizantin. Di ncol o de di ferenţel e care au m arcat aceste epoci , m uzi ca bi zanti nă şi de tradi ţi e bi zanti nă124 şi -a păstrat caracteri sti ci l e, unel e ori gi nare, al tel e dobândi te de-a lungul istoriei:  organizare m odal ă, pe baza unui si stem de 8 m oduri ( num i te şi ehuri sau glasuri), teoreti zate de I oan D am aski nul (sec. VI I I )î n l ucrarea teoreti că Octoih  desfăşurare m onodică, dependentă şi subordonată textului  interpretare vocal ă, î n 3 sti l uri ( denum i te tacturi): irmologic125, stihiraric126, papadic127  notaţi e – cu sistem de semne numite neume ce reprezi ntă intervalul sonor. Semnele ri tm i ce sunt foarte puţi ne deoarece ri tm ul este, m ai m ul t decât m el odi a, subordonat textului.

Iustinian I, 527-565

123 124

Gh. Ciobanu – Studii de etnom uzi col ogi e şibi zanti nol ogi e, vol. I, Ed. muz., Buc. 1974, p. 428. Si ntagm a se referă l a peri oada i stori că de după di spari ţi aI m peri ul uibi zanti n (după 1453) . 125 Tactul irmologic = preponderent si l abi c,adi că corespondenţă sunet–si l abă. 126 Tactul stihiraric = m el i sm ati cî ntr-o m i că m ăsură,adi că 2-4 sunete–si l abă. 127 Tactul papadic = sti l apărut î n peri oada post-bi zanti nă, ca i nf l uenţă turco-perso-arabă. Cântare i ntens ornam entată,având î n desf ăşurarea m el odi că şisferturide ton.

89

Lăcaşuri l e creşti ne al e Europei O ri entale au de asemenea origini arhitectonice comune cu cele occidental e. U n reper î n acest sens î l consti tui e Catedrala Sf ânta Sofi a de la Constantinopol.

I m peri ulBi zanti nî n sec.XI I

„Pri nci pal a di ferenţă di ntre m uzi ca rel i gi oasă răsări teană şi cea apuseană este di f erenţa di ntre o atitudi ne m edi tati vă şiuna acti vă. Aspectulmeditati v al l i turghi ei răsări tene este i l ustrat de o observaţi e a Sfântul uiI oan H ri sostom (G ură de Aur), care spune că «se poate cânta şi fără voce, cugetul răsunând l ăuntri c, căci nu cântăm oamenilor, ci Domnului, care ne poate asculta i ni mi l e şi poate pătrunde î n tăcerea cugetului nostru». Această ati tudi ne contrastează puterni c cu cea a Sfântul ui Am brozi e, care afi rm ă î n l egătură cu parti ci parea credi nci oşi l or l a cânt: «D acă î l auzi pe D om nul şi nu cânţi , nu dai gl as unui i m n. . .Un i m n aşadar, cuprinde aceste trei l ucruri :cântecul ,l auda şipe D um nezeu». ”128 N u este l ocul ai ci să dezbatem cauzel e acestei di ferenţe fundam ental e de ati tudi ne,nu num aiî n faţa di vi ni tăţi i ,ciî nî ntreaga exi stenţă a om ul uio-

Trăsăturial e m uzi ci icreşti ne de tip bizantin: - m onodi că - m odal ă,uti l i zând i nterval e diatonice, cromatice (2de m ări te),m i croi nterval e (enarmonice) - vocal ă – col ecti vă, responsori al ă,m airar anti f oni că - caracter parţi al improvizatoric – cântări l e se bazează pe form ul e m el odi coritmice pe baza cărora se dezvol tă di scursulm uzi cal ,î n strânsă l egătură cu f orm a şi conţi nutultextul ui .

128

W. Fleming – A rte şii dei ,vol. I, op. cit. p. 176.

90 riental şi occi dental – atitudine pe care am putea-o caracteri za drept spi ri tual i tate „centri fugă” î n cazulocci dental ul uişi„centri petă” î n celal oriental ul ui . Ceea ce î nsă putem constata este simplitatea – sau celpuţi n dori nţa de simplitate – î n m uzi ca creşti nă ori ental ă,m ani festată pri n păstrarea cântări im onodi ce şivocal e. „M uzi ca bi zanti nă n-are nimic comun cu muzica greci l or anti ci .Raporturim aistrânse a avut cu cea ebrai că – datori tă l egături l or i nti m e di ntre ebrai sm şi creşti ni sm ul pri mi ti v – şi deri vând î n l i ni e di rectă di n Anti ohi a.«Pri m ulî m prum ut făcut de creşti ni sm di n rel i gi i l e anterioare a fost fol osi rea cântul uiî n cul tuldi vi n» (Jul es Com bari eu) . U ni icreşti nidi n pri m el e ti m puriau fost î m potri va cântul ui – care î nsă s-a i ntrodus î n bi seri că datori tă vi rtuţi l or ( . . . ) pe care l ei nspi ră credincioşi l or:m uzi ca l e aduce o î nal tă bucuri e sufl etească, î i aj ută să reţi nă m ai uşor şi să si m tă m i profund textel e sacre, l ei nspi ră un senti m ent de i ubi re a aproapel ui etc. ”129 La î nceputuri l e sal e,m uzi ca bi zanti nă de cul t prezenta o m are si m pl i tate,expri m ată pri n di atoni sm , cântare si l abi că, num ăr redus de cântări etc. D upă secol ulX:

 s-a ornam entat tot m aim ul t, trecând treptat
de l a cântarea si l abi că l a cea m el i sm ati că,

 au apărut genuri l e cromatic 130 şi enarmonic131,  a apărut notaţi a neum ati că,ce a făcut posibil ă m ări rea consi derabi l ă a num ărul uişiti puril or de cântări ş. a. m. d. .

I stori a creşti ni sm ul ui răsări tean: I .Î nceputuri– estul imperiului rom an,î n regi uni l e de cul tură greacă. II. Epoca romano-bi zanti nă – sec. IV-XI. Au loc 7 Concilii ecum eni ce,î n sec.I V -VIII. III. Constituirea Bisericii creşti ne răsări tene – sec. XI, odată cu M area Schi sm ă – sec.XV,căderea Constantinopolului (1453) I V.Creşti narea popul aţi i l or sl ave şia sud-estului european.Î n sec.I X,m i si onari i Ki ri lşiM etodi u,fraţicăl ugări de origine slavă,sunt tri mi şi de î m păratulbi zanti nM i hai l I I I ,î n teri tori i l e M oravi ei . U rm ează ruşi i ,bel oruşi i , ucrai neni i .Ki ri lşiM etodi u traduc Bi bl i aî n sl avonă. V. Epoca post-bi zanti nă. Apari ţi a bi seri ci l or ortodoxe autocefal e (cu adm i ni straţi e autonom ă):greacă,rusă, arm eană,coptă etc.

129 130

O .D rî m ba – I stori a cul turi işici vi l i zaţi ei ,vol .I I ,Ed.şt.şienc. ,Buc.1987,p.214. de gen crom ati c=( î n cântarea bi zanti nă) m onodi e cu 2 m ări te 131 gen enarm oni c= ( î n cântarea bi zanti nă) m onodi e cu m i cro -intervale / sferturi de ton.

91 Această ornam entare nu va atrage î nsă schi m bări fundamentale de-a l ungul secol el or. „Expl i caţi a poate fi găsi tă î n concepţi al ui Pseudo-Dionisie, pentru care arm oni a este un ecou al f rum useţi i di vi ne, revel ată – prin intermedi ul sf i nţi l or – compozitorilor de imnuri liturgice. Ca atare, acestora nu l e este î ngădui tă am bi ţi a ori gi nal i tăţi i şia i novaţi i l or,ci– asemenea pictorilor de icoane – ei trebui e să l ucreze pe acel eaşi arheti puri , pe modele revelate, transmise pri n tradi ţi e. ”132

Figuri importante ale Bisericii ortodoxe,î n dom eni ulm uzi cal teoretic: Ion Damaschinul, 676-749, născut l a D am asc şim ort l ângă Ierusalim. Este autorul unor scrieri privind dogmele bi seri ceşti ,precum şial l ucrări ii nti tul ate „O ktoi h” – teoria celor 8 moduri (ehuri) principale ale muzicii bizantine de cult. Ioan Cucuzel, cca. 1280-1360 – născut pe m al ulAdri ati ci i (Al bani a de astăzi ),di n m am ă bul găroai că.Are m eri te î n dom eni ulnotaţi eim uzi cal e neum ati ce,precum şiî n preocuparea pentru melodica expresi vă. Mitropolitul Hrisant din M adi t,Hurm uz Hartofi l ax şi Grigore Protopsaltul – autorii Reform eisi stem ul uide notaţi e neum ati că,de l aî nceputul sec. al XIX-lea.

Exem pl u de notaţi e neum ati că bi zanti nă şitranscri erea eiî n
notaţi e occi dental ă.Vecernier, 133 Psalm, Glas 1, tact irmologic, Stihul 1

 Mi j l oacel e şiprocedeel e de expri m are sonoră al e acestei cul turi se regăsesc î ntr-o m ăsură surpri nzător de m are, î n cel e m ai el aborate forme ale muzicii apusene.  De aici – certitudinea asupra filonului generator comun.

132 133

O .D rî m ba, op. cit. p. 215. Nicolae Lungu – Vecerni erul … , op.cit. pp. 17-18

92  D ar şi exi stenţa uneigândi rim uzi cal e arhetipal e,care trece de grani ţel e ti m pul uişispaţi ului.  De asemenea, complexitatea structurii melodico-ri tm i ce care va creşte cu ti m pul ,va cunoaşte o peri oadă de di versi tate şibogăţi e extrem ă – sec. al XVIII-l ea, cu i nf l uenţe m ul ti pl e di nspre cul tura popul ară şi cea turco-perso-arabă – făcând astfel necesară reforma Mitropolitului Hrisant, de la 134 î nceputulsec.alXI X-lea .  Această com pl exi tate „ori zontal ă” expl i că î n parte şi persi stenţa cântări i m onodi ce î n cul tulcreşti n răsări tean. Avem aşadar,pe de-o parte,l aî nceputuri l e creştinism ul ui ori ental , o m axi m ă economie de mijloace de exprimare î n m uzi ca de cul t, i ar pe de al tă parte, m onum ental i tate, fast şi bogăţi e de ornamente î n arhi tectura l ăcaşul uide cul t – Catedrala Sfânta Sofia. Incompatibilitate,contradi cţi e? Nicidecum. Pare-se chi ar că cu cât muzica este mai simpl ă – m onodi că, vocal ă, di atoni că – cu atât spaţi ulacusti c poate f im ail arg.Efectulsonor este cu atât m ai i m presi onant, arm oni cel e f i ecărui sunet se pot auziî n voi e,fără a i ntra î n conf l i ct cu armonice diferite simultane. Senzaţi a de i m ateri al , i nfi ni t şi di vi n este astfel cu atât m ai puterni că. Constatăm astf el că, ti m p de câteva sute de ani , drum ul creşti ni sm ul ui ori ental a fost cel puţi n si mi l ar cu celalcreşti ni sm ul uiapusean.Când şim ai ales de ce s-au despărţi t ele ?

134

Hrisant (Chrysanthos) din Madyt (cca. 1770-1846), Grigore Protopsaltul şi H urm uz H artof i l ax sunt consi deraţiref orm atori i notaţi ei di n m uzi ca creşti nă ortodoxă. Î n esenţă, ref orm a a constat î n si m pl i f i carea neum el or bi zanti ne, care l aî nceputul veacul ui al XI X -l ea deveni seră atât de num eroase şi î ncri ptate, î ncât num ai cântăreţi i foarte i ni ţi aţi puteau să l e î nţel eagă sem ni f i caţi a corectă. Cei trei i erarhi au redus şi si m pl i f i cat aceste sem ne,punând bazel e aşa-num i teinotaţi ineo-bi zanti ne,af l ate î n practi că şiî n prezent. Dimitri Conomos – Orthodox Byzantine Music, 1990-1996, www.goarch.org/en/ourfaith/articles/article7069.asp.

93 O expl i caţi e ar fi i stori a î nsăşi a Europei – urcuşuri l e şi coborâşuri l e m ari l or puteri , sferel e de i nfl uenţă al e di versel or cul turi– dar şispi ri tualitatea apuseană m aidi nam i că – „centri fugă” – î n contrast cu cea răsări teană,m aii nteri ori zată,m ai stati că – „centri petă”, trăsături valabile mereu, până î n zi l el e noastre. N u se poate preti nde că două zone precum O cci dentul şi O ri entul european – separate de di ferenţe i ncontestabi l e de cl i m ă, m edi u geografi c, stare econom i că, cul tural ă,supuse unor i nfl uenţe di sti ncte – să gândească şi m ai al es să si m tă l a fel , chi ar dacă adoptă acel aşi„trunchi ” rel i gi os.Creşterea consi derabi l ă, după secol ul al XI V -lea, a amprentei turco-perso-arabe asupra vi eţi i sociale, spirituale l ai ce şi rel i gi oase di n I m peri ul bi zanti n af l at î n decl i n, odată cu ascensi unea I m peri ul ui otom an este evi dentă, făcându-se si m ţi tă sub cel e m ai variate forme.

Sf ântulI oan D am aschi nul

I m peri ulotom an î n peri oada 1451-1481

135

135

http://www.lib.utexas.edu/maps/historical/shepherd/ottoman_emp_1451_81.jpg

94

C R EŞTIN ISM U L ÎN TR E S ECOLELE IV-XVI
Cronologie
136

Secolul / Anul Sec. IV 306-337 313 320-344

Evenimente istorice

Evenimente culturale / muzicale Apari ţi al i turghi eicreşti ne

Î m păratulConstanti n celM are Edi ctulde l aM i l ano opreşte persecuţi i l e asupra creşti ni l or Î ncepe construcţi a vechi ibasi l i ciSf. Petru pe colina Vaticanului din Roma. Î m păratulConstanti n celM are f ace di n Bi zanţ capi tal aI m peri ul ui rom an de Răsări t Î m păratulTheodosi us I( 346 -395 d. H. ) decl ară creşti ni sm ulrel i gi e de stat î n Imperiul Roman Acel aşiî m părat Theodosi us I î m parte I m peri ulî n cel e două zone – de A pus şide Răsări t. Ravenna,sub î m păratulH onori us, devine capitala Imperiului roman de Apus Căderea I m peri ul uirom an de Apus sub germ ani iconduşide Odoacru Regatulf ranc se converteşte l a creşti nism D om ni aî m păratul uiI usti ni an,e poca de aur a Imperiului bizantin Construcţi a catedral eiSf. Sofia la Constantinopol Spani a se converteşte l a creşti nism Bel i zari e,general ulî m păratu lui Iusti ni an,cucereşte I tal i a Grigore I cel Mare,reform atorulcul tul uicreşti n apusean.D evi ne papă î n anul590. s. VI-IX – notaţi a ekphonetica î n m uzi ca creşti nă răsări teană

324-330

381

395

402

476 496 527-565 532-562 587 534-540 535-604

136

Datele au fost preluate din Larousse,cronol ogi a uni versal ă, Ed.Li der,Buc.f . a. ; O .D rî m ba – Istoria culturii şici vi l i zaţi eivol .I I I ,Ed.şti i nţi f i că,Buc.1990;W .Fl e ming – A rte şii dei ,vol. I, Ed. Meridiane, Buc. 1983.

95
Secolul / Anul 578-585 „tri mi şi ipapeiG ri gore, sub conducerea căl ugărul ui -episcop Augustin, au debarcat î n com i tatul Kent (Anglia); organi zând o i m pl orare sol em nă,au l uat î n stăpâni re teri tori ulî ncredi nţat apostol atul uil or… engl ezi is-au converti t foarte uşor l a creşti ni sm . Augusti n aî ntem ei at sediul 137 episcopal din Canter bury. ” Moare Ioan Damaschinul,autorull ucrări iteoreti ce despre modurile muzicii bizantine Octoih. Apari ţi a orgi iî n bi seri ca apuseană
138

Evenimente istorice

Evenimente culturale / muzicale Grigore cel Mare este nunţi u apostol i cl a curtea î m păratul uiTi beri u de l a Constanti nopol

cca. 597

749 Sec. VIII

I m punerea l i turghi eil ati ne şia coral ul uigregori an î n I m peri ulcarol i ngi an,î n ti m pul domniei regelui Pepin celScurt,tatăll uiCarolcelM are 768-814 800 850 cca. 910 Domnia lui Carol cel Mare, ascensiunea Imperiului franc CarolcelM are este î ncoronat de Papa Leon III s. IX-XII – perioada paleo- bi zanti nă î n notaţi a m uzi cal ă răsări teană Apari ţi a notaţi eim uzi cal e neum ati ce î n A pus Se î ntem ei ază abaţi a di n Cl uny,centru de răspândi re a reformei benedictine O do,stareţulabaţi eiCl uny este preocupat de ref orm area m uzi ci icreşti ne di n vrem ea sa.Î ntre real i zări l el uiO do se af l ă organi zarea tonurilor gam eiî ntr-o succesiune or donată,pe baza unei notaţi il i teral e;m ăsurarea i nterval el or;î ncuraj area cântul uicoral ;obl i gati vi tatea î nvăţări inotaţi eim uzi cal e,precum şia î nsuşi ri i repertoriului liturgic pe de 139 rost de către căl ugări . Pri m el e m enţi unidocum entare despre o orgă m are, i nstal ată î n catedral a W estm i nster di n Londra. I nstrum entulavea 400 de tuburişi40 de cl ape. 140 Sursa de aer provenea de la 26 mici burdufuri . Apari ţi a şirăspândi rea sti l ul uiarhi tectoni c rom an

927-942

930

cca. 960

137 138

A.G astoué – Arta gregori ană, Ed. muz. 1967, p. 34. Apari ţi a orgi iî n Europa de apus este sem nal ată după anul 757. Î m păratul Bi zanţul ui , Constanti n V î i trimite cadou regel uif ranci l or Pepi n celScurt un asem enea i nstrum ent. D upă V .Bărbuceanu – D i cţi onar de instrumente muzicale, Ed. muz., Buc. 1992, p. 186 139 W. Fleming – A rte şii dei ,vol. I, Ed. Meridiane, 1983, p. 204. 140 V.Bărbuceanu – Dicţi onar de i nstrum ente m uzi cal e,op. cit. p. 186

96
Secolul / Anul Evenimente istorice Consti tui rea Sf ântul uiI m peri u rom an de naţi une germ ană,sub O tto I( destrăm at î n anul1806) Apari ţi a dram eil i turgi ce Vikingii ating coastele Americii de Nord G ui do d’ Arezzo creează sol mi zaţi a şinotaţi a î năl ţi mi isonore M area Schi sm ă a Bi seri ci icreşti ne Î n ti m pulPapeiLeon I X şial Patriarhului Cerularius, Biserica creşti nă se di vi de î n cea Catol i că şi cea O rtodoxă.Papa şiPatri arhulde Constanti nopolse excom uni că reciproc ! I naugurarea abaţi eiW estm i ster ( Angl i a) D upă bătăl i a de la Hastings, William Cuceritorul devine rege al Angliei. La Veneţi aî ncepe construcţi a Catedral eiSan M arco, conti nuată l a sf ârşi tulsec.XI V Basilica Saint Sernin din Toulouse, cel mai mare edificiu roman din Franţa M ănăsti rea M ontecassi no M ănăsti rea San I acobo ( Santi ago) diCom postel l a Abaţi a Cl uny I I I Pri m a cruci adă s. XII-XV – perioada medio-bi zanti nă î n notaţi a m uzi cal ă răsări teană Bi seri ca M ănăsti ri iSai nt D eni s,apari ţi a sti l ul uigoti c î n arhi tectură Cruciada II La N otre D am e di n Pari s acti vează Léoni n,creator de conductus şim otete.Ars A nti qua,î nceputuri l e polifoniei. Construcţi a Catedral eiN otre D am e di n Pari s Catedrala goti că di n Canterbury ( Angl i a) La N otre D am e di n Pari s acti vează Péroti n,creator de conductus şim otete. Cruciada III Evenimente culturale / muzicale

962 cca. 970 cca. 1000 1025

1054

1056 1066 1063-1094 ( î ncep.973, dar arsă) 1070 1075 1078 1088 1096 1137-1144 1146 cca. 1150 1163-1250 1175 cca. 1183 1189-90

97
Secolul / Anul 1194-1220-12 30-1513 1202-04 1202 1211-1270 1217-1219 1220-1270 1225-1272 1225?-1274 1228-29 1230 1231 1241-1248 1248-1322 1248-50 1277 1299 Î nceputulascensi uni iI m peri ul ui otoman Giotto pi ctează f rescel e di n capel a Scrovegni ( Padova),se m archează ruptura de arta bi zanti nă şi de sti l ulgoti cî nI tal i a. D ante publ i că D i vi na com edi a Petrarca acti vează l a curtea papal ă de l a Avi gnon Boccacio scrie Decameronul Guillaume de Machaut creează m i ssa pol i f oni că Catedral a goti că di n Anvers (Franţa) Î ncepe construcţi a D om ul uidi nM i l ano perioada neo-bi zanti nă î n notaţi a m uzi cal ă răsări teană Se af i rm ă Renaşterea î n pi ctura şiscul ptura i tal i ană: Brunel eschi ,D onatel l o,G hi bertiş. a. G uttenberg i nventează ti parul Ki ng’ s Col l ege ChapelCam bri dge ( A ngl i a) – stil gotic Muzicianul flamand Johannes Ockeghem, stabilit la Cruciada VII Catedrala din Strassbourg O rgani zarea I nchi zi ţi ei Sainte Chapelle din Paris D om uldi n Köl n Cruciada VI Catedrala San Francesco di Assisi (Italia) Cruci ada V ( î m p.Egi ptul ui ) Catedral el e goti ce di n Am i ens (Franţa) ,Sal i sbury (Anglia), Burgos (Spania) Catedral a di n Beauvai s (Franţa) Fi l ozofulşiteol ogulscol asti c Tom a d’ Aqui no Cruciada IV Matematicianul Leonardo Fibonacci publ i că Li ber abbaci( Cartea abacei ) ,î n care enunţă şi rulari tm eti c ce-ipoartă num el e. Catedral a goti că di n Rei m s (Franţa) Evenimente istorice Evenimente culturale / muzicale Catedral a goti că di n Chartres (Franţa)

1303-1305 1306 1327 1348-1353 1349 1352 1386 s. XV-î ncep.S. XIX 1415-1420 1440 1446 1452

98
Secolul / Anul Evenimente istorice Evenimente culturale / muzicale curtea Franţei ,f i xează canoanel e com puneri im i ssei polifonice 1453 1480?-1562 1482 1490?-1576 1500-1530 I nchi zi ţi a spani ol ă este condusă de Tomas de Torquemada Tizian (Tiziano Vecelli) ApogeulRenaşteri iî n artel e pl asti ce i tal i ene: Leonardo da Vinci, Michelangelo, Rafael, B. Cellini Î ncepe construcţi a Basi l i ci iSan Pi etro di n Rom a,î n f orm a sa actual ă.Arhitect Bramante. Din 1546, acesta este î nl ocui t cu M i chel angel o. Andrea Gabrieli Cipriano da Rore Gioseffo Zarlino Î nceputuri l e Reform eiprotestante Jacopo Tintoretto Se af i rm ă coral ulprotestant Paolo Veronese Adrien Willaert este dirijorul corului la San Marco di n V eneţi a. Bi seri ca angl i cană sub dom ni a regelui Henry VIII (Tudor) Conci l i uldi n Trento decl anşează Contrareforma. Giovanni Gabrieli Palestrina compune Missa Papae Marcelli. Renaşterea târzi eî n m uzi că. Claudio Monteverdi Î nceputuri l e com edi eidel l ’ arte i tal i ene Giovanni Gabrieli este dirijorul corului la San Marco di n V eneţi a. Claudio Monteverdi este dirijorul corului la San M arco di n V eneţi a. Căderea Constanti nopol ul ui Adrien Willaert

1506 1510-1586 1516-1565 1517-1590 1517 1518-1594 1520 1521-1588 1527-1562 1534 1545-1563 1557-1612 1567 1567-1643 1568 1585-1612 1613-1643

R EN A ŞTER EA SECOLELE XIV – XVI

Adam de Michelangelo. Detaliu de pe plafonul Capelei Sixtine.

I tal i aî n peri oada Renaşteri i

141

141

http://portal.chaminade-stl.com/Portals/87/renaissance%20italy.jpg

101

EVENIMENTE ISTORICE GENERALE
Europa apuseană cupri nde:  Monarhii absolute – Franţa,Spani a,Angl i a  Congl om erate de pri nci pate sau oraşe-stat – Germania, Italia Evenimente istorice importante  D escoperi rea Am eri ci l or (sfârşi tulsec.XV), Asiei  Ascensiunea puterilor coloniale – Spania, Angl i a,Franţa,Portugal i a,O l anda  Ascensiunea Imperiului Otoman. 1453 – Cucerirea Constantinopolului.  Di spari ţi aI m peri ul uiBi zanti n.Î ncepe epoca post-bi zanti nă. Evenimente religioase  Răspândi rea Protestanti sm ul ui : 1517 – Reforma lui Martin Luther (14831531) 1534 – Henry al VIII-l ea fondează Bi seri ca Angl i cană 1536 – scrierile teologice ale lui Jean Calvin (1509-1564)  D upă 1540 – Bi seri ca Catol i că decl anşează Contrareform a. Este creat O rdi nul i ezui ţi l or. Apare I nchi zi ţi a. Evenimente sociale, economice, culturale:
Se dezvol tă oraşel e o nouă categori e soci al ă,tot m ai num eroasă,m aiî nstări tă,m ai puterni că:breslele, negustorii, căm ătari i/ bancheri i– ei impun treptat o nouă cul tură:l ai că şi rel i gi oasă (i nfl uenţe popul are,de curte, religioase; Reforma are ca efect simplificarea serviciului rel i gi os şia cântări i ) D ezvol tarea şti i nţel or – Leonardo da Vinci (1452-1519), Nikolaus Copernic (1473-1543), Giordano Bruno (1548-1600), Galileo Galilei (1564-1642) Inventarea tiparului – germanul Johann Gutenberg (1398-1468) Sec. XV – Fondarea statelor feudal e M ol dova şiŢara Rom ânească.

EVENIMENTE CULTURALE
Centrul culturii europene occidentale î lreprezi ntă oraşel e-state italiene: Roma – construirea Capelei Sixtine; Fl orenţa – familia de Medici, ocrotitori ai artelor; Veneţi a– construirea Catedralei San Marco. Napoli, Milano, Genova, Modena, Ferrara, Palermo . Literatura – Dante Alighieri (1265-1321), Francesco Petrarca (1304-1374), Giovanni Boccaccio (1313-1375), Niccolo Machiavelli (1469-1527) Pictura, Sculptura, Arhitectura – Leonardo da Vinci (1452-1519), Michelangelo Buonarroti (1475-1564), Rafael Sanzio (1483-1520) Esteti ca Renaşteri i :  Cul tura anti chi tăţi igreceşti devine preocuparea şim odel ulrenascenti şti l or  Conti nuă şi se i ntensi fi că schi m bul de i nfl uenţe religios – popular – arta cul tă (Ex: dramele liturgice)  Conti nuă şi se i ntensi fi că schi mbul de influenţe î ntre cul turidi feri te: Occident–Orient,  negustori ieuropenicreşti ni – noua putere î n ascensiune a Imperiului Otoman musulman,  Nordul – Sudul Europei etc.  D e ex. Republ i ca Veneţi ană care adună i nfl uenţe al e cel or m aidi feri te cul turieuropene şi extraeuropene.

Cul ti vă enciclopedismul , simetria, simplitatea, echilibrul

Este readus î n atenţi e umanismul de ori gi ne anti că greacă,adaptat l a i deol ogi a creşti nă.O m ulpăcătos, stri vi t de m ăreţi a di vi ni tăţi i(aşa cum apare î n cul tura m edi eval ă)este î nl ocui t treptat,m aiî ntâiî n cul tura l ai că apoişiî n cea rel i gi oasă (vezi Ordinul franciscanilor), cu Omul ca i m agi ne a D i vi ni tăţi i( creat după chi pulşi -asem ănarea l uiD -zeu !)

De aici - cul ti varea di versi tăţi i/ a bogăţi ei m i j l oacel or de expri m are ca şia sensuri l or şistări l or expri m ate

Spiritul renascentist este dinamic, provocând schi m barea,căutân d noul; î n contrast cu spi ri tul m edi eval , care este stati c,păstrător altradi ţi ei

Arta Renaşteri iî şi î ndreaptă atenţi a di n nou (l a fel cu vechi i greci ) către aspectul exteri or al om ul ui , către f rum useţea şi perfecţi unea f i zi că , i nterpretând-o ca pe o reflectare a spiritului.

R EN A ŞTER EA ÎN M U ZICĂ 142
PER IO A D E ŞI R EPR EZEN TA N ŢI
 Ars Nova – sec. XIV  Philippe de Vitry (1291-1361)  Guillaume de Machaut (1300-1377)  Francesco Landini (1325?-1397)  Şcoal a franco-f l am andă – sec. XV  John Dunstable (1370-1453)  Guillaume Dufay (1400-1474)  Jean Okeghem (1430-1495)  Jakob Obrecht (1450-1505)  Renaşterea târzi e – sec. XVI  Giovanni Pierluigi da Palestrina (15251594)  Orlando di Lasso (1532-1594)  Carlo Gesualdo, principe di Venosa (1560-1613)  Claudio Monteverdi (1567-1643)
reprezi ntă apogeulpolifoniei modale liniare. aduce o m aipronunţată laicizare, simplitatea şicantabi l i tatea m el odiei, anun ţând astfelsuprem aţi a m ono diei acompaniate a Barocului Caz si ngul ar de creaţi ei ntens crom a tizată,de fol osi re a di sonanţel or m e lodice şiarm oni ce.Consi derat precursor al dodecafonismului sec. 20. este unul din creatorii noului gen de teatru cu m uzi că – opera.

LIMBAJUL MUZICAL RENASCENTIST
Melodica m odal ă,di atoni că,cu text sau cu caracter dansant

142

A se consul ta şiWikipedia, the free Encyclopedia, http://en.wikipedia.org/wiki/Renaissance_music#Genres

104 Si stem ul m odal di atoni c renascenti st cunoaşte o evol uţi e:  7 moduri (ionian, dorian, frigian, lidian, mixolidian, eolian, locrian) – sec. XIV–mijlocul sec. XV  5 m oduri(fără lidian, locrian) – a doua jum. a sec. XV – mijlocul sec. XVI  2 moduri (ionian, eolian = major, minor) sfârşi tulsec.XVI Apare cantus firmus-ul = m el odi e dată,( l b.l ati nă) . M el odi e care î şi are ori gi nea î n cântarea gregori ană. Deasupra ei şi sub ea se adaugă al te melodii, componente ale polifoniei liniare, conform unor reguli stricte – m el odi ce şi armonice. Ambitus restrâns, m ers treptat ( i nterval emi ci )– caracter vocal Ritmica si m pl ă, si m etri că (dans) ori dependentă de text (î n m uzi ca vocal -i nstrum ental ă sau vocal ă).  apar primele semne ale sistemului metric divizionar,di n necesi tatea corel ări ivoci l or pe verti cal ă.  i nfl uenţe al e ri tm i ci i popul are ( î n speci al î n genurile de dans) Dinamica si m pl ă,constantă,urm ări nd sem ni fi caţi a textul ui Timbre vocal-instrumentale, solist cu acompaniament, toate grupele de instrumente (coarde, suflat, „Renaşterea m archează trecerea de la Evul Mediu la epoca m odernă;o convenţi e sol i dă i m pune anul1453,data prăbuşi ri iI m peri ul uiBi zanti n sub loviturile lui Mahomed al II-l ea… Dar secolul al XVI-lea este, de asemenea, marcat de evenimentul considerabil al Reformei, care, sub impulsul lui Martin Luther (1483-1546) zdrunci nă î ntr-o mare parte a Europei(ţări l e germ ani ce, Franţa,El veţi a,Angl i aî n speci al )m ental i tăţi l e şi sensi bi l i tăţi l e. ” (G .D eni zeau,Să î nţel egem şisă
i denti fi căm genuri l e m uzi cal e,Ed. Meridiane, Buc. 2000, pp. 52-53)

105 percuţi e) . Pe parcursul Renaşteri i , pref eri nţel e com pozi tori l or se î ndreaptă mai ales către m uzi ca vocal ă. D atori tă stadi ul ui de evol uţi e a construcţi ei şi tehni ci i de i nterpretare i nstrum ental ă, acestea (instrumentele) aveau posi bi l i tăţi de expri m are inferioare vocilor. Si tuaţi a se va schi m ba treptat către sfârşi tul sec. 143 XVI ,odată cu apari ţi a m ari l or l uti erii tal i eni .  Orga 144 este adm i să defi ni ti v î n servi ci ul l i turgi c apusean, î n bi seri ci l e deveni te catedrale. Este uşor de i m agi nat că l a î nceput, orga nu acompania propriu-zis armonic monodia gregoriană, dar rezonanţa natural ă a sunetel or em i se de i nstrum ent, î n acusti ca speci f i că a spaţi ul ui catedral ei , crea o m are varietate de vi braţi i sonore, ducând l a naşterea treptată a gândi ri i m uzi cal e „verti cal e”.„Î n cântatull a orgă,aşa cum era fol osi t î n secol ulI V,un text alsfântul uiAugusti n,reactual i zat de G evaert,arată că se fol oseau cel puţi n două voci . ”145 Claviatura orgii este o inovaţi e goti că di n veacul al XI I I -lea, iar numeroase ilustraţi ide m anuscris din acea vre146 m ei ndi că fol osi rea pe scară l argă a orgi l or.  Tehni ca de i nterpretare vocal ă – vocile albe (ne-vibrate); cori spezatti (2-3 grupuri corale aşezate stereofoni c – Şcoal a veneţi ană de l a Catedrala San Marco)  Tipul predominant de plurimelodie –

Genuri muzicale din Renaştere: - religioase – missa, motetul, madrigale spirituale, laude - laice vocale sau vocalinstrumentale – madrigalul, frottola, chanson (cu tipuri diverse: rondeau, virelai, bergerette, ballade), caccia, canzonetta, villanella, cântecel e pentru l ăută - instrumentale – toccata, preludiul, ricercar, canzona, pavane, gagliarda, allemande, courante

143

Ceim aivesti ţil uti ericrem onezi :f am i l i a Amati a acti vat î ntre ani i1550-1740; familia Guarneri – sec. XVIIXVIII; Antonio Stradivari (1644-1737). 144 Pri m el e m enţi uni docum entare despre o orgă m are, i nstal ată î n catedral a W estm i nster di n Londra, datează di n pri maj um ătate a sec. al X-l ea. I nstrum entul avea 400 de tuburi şi 40 de cl ape. Sursa de aer provenea de l a 26 m i ciburduf uri . D ar m enţi uni despre ci rcul aţi a acestuii nstrum ent î n Europa apar î ncă din sec. VI I I .Î n V. Bărbuceanu – D i cţi onar de i nstrum ente m uzi cal e, Ed. m uz. , Buc. 1992, p. 186. V ezi şi anexa Creşti ni sm ulî ntre secol el eI V -XVI. 145 A.G astoué - – A rta gregori ană,op. cit. p. 102. 146 Af i rm aţi aî iaparţi ne l uiW i l l i am Fleming,î nl ucrarea A rte şii dei , vol. I, op. cit. p. 270.

106 Polifonia.  Ansam bl ul de regul i , pri nci pi i şi procedee apl i cate î n speci al î n genurile polifonice religioase poartă denumirea de contrapunct. Maestrul contrapunctului renascentist răm âne G i ovanniPi erl ui gida Pal estri na.

Josquin Des Prez 1450?-1521

I nteri orulCatedral eiSan M arco di n Veneţi a

147

 Pol i f oni al i ni ară – fiecare voce are o independenţă rel ati vă,un profi lm el odi c propri u,sens şi esteti că propri i . Fi ecare voce „sună bi ne” l uată separat,dar şiî n rel aţi e cu cel el al te voci . Î n conceperea voci l or, pri m ordi al este cri teriul melodic, iar cel armonic este secundar. De ai ciatri butul„liniar”.  Pol i f oni ai mi tati vă – î ncepe să se contureze tem a m uzi cal ă, l aî nceput sub aspectul unor form ul e m el odi ce de î nceput, care sunt preluate pe rând de fiecare voce – de aici imitarea voci l or.Pri m a form ă de i mi taţi e a fost canonul.

147

http://academic.wsc.edu/finearts/bonds_c/stmarksint.jpg

Giovanni Gabrieli 1554?-1612

107  Spre sfârşi tul sec. XVI – revi ne î n atenţi e şi monodi a acom pani ată Armonia Rel aţi i l e acordice sunt rezultatul suprapunerii l i ni i l or m el odi ce î n cadrul pol i foni ei liniare. Arm oni a este aşadar subordonată polifoniei / melodicii.  Are caracter modal diatonic.  Cuprinde reguli stricte de folosire a ţa ta consonanţel or i m perfecte (3 , 6 ) şim aial es a di sonanţel or – i ncl use î n teori a contrapunctului palestrinian. Aceste regul ise apl i că atât î n organi zarea m el odi că (ori zontal ă), cât şiî n cea arm oni că ( verti cal ă) Forme – strofice, rondo, libere GENURI MUZICALE RENASCENTIS TE ÎN DIVERSE C LA SIFICĂ R I  religioase – motet, missa, coralul protestant, psalmul hughenot  laice – madrigal (vocal instrumental, vocal), caccia, ballata, rondeau, lais, rondel, frottola, villanella ş. a.  vocale (a cappella) – motet, missa, madrigal  vocal-instrumentale - caccia, ballata, rondeau, lais, rondel, frottola  i nstrum ental e (de dans sau pentru orgă) – ri cercar,toccata (sfârşi tulsec.XVI ) Motetul = gen polifonic religios, vocal sau vocalinstrumental. Apare î n Franţa sec. al XIII-l ea, î n Şcoal a de l a
Violina - instrumentul care va cunoaşte o ascensi une spectacul oasă î n sec.XVI -XVII

Pagina de titlu a operei Euridice de Giulio Caccini

108 Notre Dame (Ars Antiqua). De-a lungul timpului motetul a cunoscut mai m ul te etape de evol uţi e. 1. Î n pri m a etapă, apărută î n Evul M edi u, genul era compus din:  cantus firmus ( l aî nceput cântare gregori ană, apoi di verse al te cântări rel i gi oase sau l ai ce) numit tenor, creat pe baza unor formule (moduri) ritmice. Tenor-ul putea fi intonat şi de instrumente.  vocea a doua num i tă motet. I ni ţi al , textul motetului cuprindea 1-2 cuvi nte î nl i m ba l atină,care erau „ţi nute” de voci( de ai cişidenumirea genului: de la francezul mot = cu148 vânt) .  vocea a treia – triplum – avea text diferit.  vocea a patra - superius ş. a. m. d. Î n ordi ne,de sus î nj os,voci l e erau,aşadar: I. superius II. triplum III. motet IV. tenor (cantus firmus) Cu timpul, superius a căpătat un pl us de i m portanţă.D e asem enea,voci l e superi oare au primit o scrii tură m aicom pl exă. Textulf i ecăreivociera di f eri t,chi ar şidi n punctul de vedere al limbii – cantus firmus î n l ati nă, cel el al te î n l ati nă, franceză sau alte limbi ori dialecte. D i ferenţe apăreau şi î n sem ni f i caţi a ori caracterul textul ui . Puteau apărea, de pi l dă, î n acel aşim otet, si m ul tan, un text rel i gi os î nl ati nă, unulm oral i zator,un cântec de dragoste şiunul de Instrumente muzicale renascentiste

Lăută

Recorder sau Bl ockf l öte sau Flaut drept

148

O al tă i poteză susţi ne ori gi nea term enul uimotet din verbul latin m overe = a m i şca.

109 petrecere. Motetul avea form ă strofi că . 2. Etapa a doua, motetul renascentist Structura şichi ar sem ni fi caţi a se schi m bă si m ţi tor faţă de m otetul m edi eval .Î n com paraţi e cu scriitura i zori tm i că di n pri m a etapă (î n care voci l e evol uau î n acel aşiti m p,pe baza acel oraşiformule ritmice), motetul renascentist era polifonic imita150 tiv,vocal ,cu text rel i gi os (nu neapărat liturgic ). N um ărulvoci l or vari ază de l a2l a 16, dar celm ai adesea sunt preferate 4 sau 5 voci. Î n esenţă,motetul renascentist prezi ntă num eroase asem ănări cu madrigalul – poate fi de aceea considerat un m adri galcu text şicaracter rel i gi os. Motetul renascentist are form ă de l anţ de fraze – î nl ănţui re de secţi uni cu text şi conţi nut m uzi cal diferit. Î n sec. XVI -XVII, motetul devine tot mai adesea gen vocal-instrumental. Totodată,a generat apari ţi a unor genurim uzi cal e noi, precum ricercar, oratoriu etc. Au urm at şi al te etape î n evol uţi a genul ui de motet – motetul baroc (marele motet), motetul cl asi c şicelneoclasic.151 I ncl udem î n anexă un m otet de Al exander Agricola, compozitor flamand din sec. al XV-lea – Gaudeamus omnes in Domino. Discursul este simplu, l a doar două voci : un tenor cu aspectul unui Autori de motete (î n ordi ne al fabeti că):
               Alexander Agricola (flamand) Gilles Binchois (flamand) William Byrd (englez) Josquin Des Prez (olandez) John Dunstable (englez) Antoi ne de Févi n( francez) Heinrich Isaac (german) Orlando di Lasso (flamand) Cri stóbalde M oral es (spaniol) Jacob Obrecht (olandez) Johannes Ockeghem (flamand) Giovanni Pierluigi da Palestrina (italian) Thomas Tallis (englez) John Taverner (englez) Tom ás Lui s de Vi ctori a (spaniol)
149

149 150

form a strofi că = secţi une m uzi cal ă care se repetă,căpătând m ereu text nou (o nouă strof ă) . liturgic = l egat de sl uj ba rel i gi oasă a zi l ei . 151 A se consulta Wikipedia, the free Encyclopedia, http://en.wikipedia.org/wiki/Motet#Renaissance_motets

110 cantus firmus şio l i ni e m el odi că superi oară. Exem pl ul urm ător reprezi ntă un fragm ent dintr-un motet de compozitorul spaniol Tom ás Luis de Victoria (1548?-1611) – O magnum mysterium – adaptat la modul de interpretare actual de CarlD ei s,î ntre al tel e,pri n adăugarea acom pani amentul ui pi ani sti c. Este î nsă evi dentă scri i tura polifonică i mi tati vă. Instrumente muzicale renascentiste:

Clavecin

Harpa

Tomas Luis de Victoria – motetul O magnum mysterium (fragment)

Madrigalul = gen polifonic, vocal à cappel l a, cu text şi caracter laic.

111

Termenul provine din genul cantus materialis – afl at î n practi ca m uzi cal ă di n Italia sec. al XIV-lea (Ars Nova sau Renaşterea ti m puri e) –, devenit treptat matrialis, matriale, madriale, madrigal. Madrigalul provine, se pare, din rondelul francez 152 şi di n frotolla italiană . Î n pri m a etapă de exi stenţă,genulera interpretat de voci sau de voci şi instrumente, acestea di n urm ă dubl ând părţi l e vocale. Î n madrigal se î m pl etesc i nfl uenţe proveni te di n muzi ca rel i gi oasă ca şidi n cea popul ară. Form a este strof i că sau l anţ de fraze. De-a l ungul Renaşteri i , genul evol uează către ti puritot m aiam pl e şim aicom pl exe,cul mi nând cu madrigalul dramatic – considerat una din sursele apariţi eioperei. Prin caracterul laic, desprins de rigorile impuse de cultulrel i gi os,conţi nutulşiform a,textulşim uzi ca madri gal ul ui au căpătat o m are m al eabi l i tate. Î n madrigal se î ntâl nesc nu num airel i gi osulcu l ai cul , cişim uzi ca popul ară cu cea cul tă (el aborată),precum şi pri nci pal el e zone cul tural e al e vremii (din sec. XV-XVI) – i tal i ană,f ranceză,fl am andă,germană şichi ar engl eză.Apar de asem enea am bel e di recţi ii nterpretati ve:vi rtuozi tatea,ca şiexpressivitatea. I ni ţi al pol i foni c, asem ănător motetului, genul de madrigal evol uează de-a lungul sec. al XVI-lea spre monodi e acom pani ată – de la prima prattica 153 , la seconda prattica 154 . Î n peri oada

Fig. 1 Cântăreţirenascenti şti

152 153

G. Denizeau – Să î nţel egem şisă i denti fi căm genuri l e m uzi cal e, Ed. Meridiane, Buc. 2000, pp. 58-59. prima prattica = sti l ulpol i f oni c sever,tradi ţi onal ,de ti p pal estri ni an

112 Renaşteri i târzi i , care a coi nci s cu î nceputuri l e Barocului, madrigalul a căpătat dimensiuni mai am pl e, reuni nd î n discursul său muzical structuri diverse, de la recitativ, la monodie, duo, trio, cor, 155 precum şiel em ente al e sti l ul uiconcertant.

M aeştriaigenul uide madrigal renascentist: Luzzasco Luzzaschi (1540?1607) Luca Marenzio (1553?-1599) Carlo Gesualdo, Principe di Venosa (1560?-1614) Claudio Monteverdi (15671643)

Andrea Gabrieli – madrigal (fragment)

156

Missa missa 157 = princi pal a sl uj bă creşti nă a zi l ei î n

154

seconda prattica = scri i tură pol i f oni că m ail i beră,cu tratarea voci l or extrem e ca l i ni ipri nci pal e – procedeu care va f ace trecerea către m onodi a acom pani ată speci f i că operei. 155 G. Denizeau, op. cit., p. 59. Stil concertant = sau concertato, deri vând di n concertare = a rivaliza, a-şi disputa ceva . Ti p de di scurs m uzi cal speci f i c Barocul ui . Se î ntâl neşte m ai al es î n m uzi ca i nstrum ental ă şi constă î n dialogul di ntre două grupe de i nterpreţi ,având di n ce î n ce m ai f recvent ca suport arm oni c basso continuo (sau pe scurt continuo). 156 http://www.sheetmusicplus.com/store/smp_inside.html?cart=71309044736&item=3163662&page=02

113 bi seri ca apuseană,î ncepând di n s.I V. Missio sau dimissio (l at. ) = tri mi tere, î nchei ere. Când sl uj ba se î nchei a,preotulpronunţa si ntagm a Ite missa est – Pl ecaţi ,sl uj ba s-a î nchei at! Î n pri vi nţa missei (ca şi a liturghiei, de altfel) trebui e făcută di sti ncţi a î ntre serviciul liturgic propriu-zis şilucrarea muzical-dram ati că. Comentari ulnostru se ref eră î n speci all a celde-al doilea sens al genului. Messa (missa) are drept corespondentă î n creşti nism ul răsări tean liturghia. Am bel e reprezi ntă de fapt genuri muzical-dramatice pline de simboluri, care au ca tem ă pri nci pal ă cea di ntâi î m părtăşani e,epi sodulî n care,l a Ci na cea de tai nă,Iisus lea oferi t apostol i l or pâi nea şivi nul – trupulşi sângel e său. El i -a prevenit astfel , pe ei , cei di ntâi , asupra m i si uni i sal e păm ântene. Missa este celebrată publ i c de un ofi ci ant care î nchi nă l ui D um nezeu pâi nea şi vi nul , chem ând apoi credi nci oşi i să l e consum e l a rândul l or, î n ti m pul î m părtăşani ei . „Scenari ul ” cupri nde ci nci părţi pri nci pale:  Kyrie – Kyri e el ei son = D oam ne m i l ui eşte  Gloria – G l ori ai n excel si s D eo = Sl avă l ui Instrumente renascentiste:

Viola da gamba

Serpent,i nstrum entde al am ă

157

Term enulcom portă câteva preci zări .Î nl i m ba rom ână exi stă două form e acceptate ( DEX online): a) m i să = „Com pozi ţi e m uzi cal ă pol i f oni că pentru cor şi sol i şti , scri să pe textul l i turghi ei , care se cântă î n ti m pul serviciului religios catolic. – Din lat. m i ssa. ” b) m esă = „( La catol i cişil uterani )Li turghi e.– Din it. messa, fr. messe, germ. Messe.” Î n l i m ba engl eză ( care ne-a servi t drept pri nci pal m i j l oc de i nf orm are) , apar de asem enea două f orm e (W ebster’ s O nl i ne D i cti onary): a) mass = „The celebration of the Eucharist (in the Roman Catholic Church and some Protestant Churches).” Si mi l ar cu mesa (Celebrarea î m părtăşani ei î n bi seri ca rom ano-catol i că şi î n unele culte protestante). b) missa = „The service or sacrifice of the Mass.” ( Săvârşi rea,servi ci ulmesei). Sensuri l e sunt foarte apropi ate, dar î n l i teratura m uzi cal ă apar am bel e vari ante. D e pi l dă, cata loage i nternaţi onal e num esc l ucrări l e de M ozart KV 427 î n do m i nor – Mass şi KV 317 î n do m aj or – Coronation Mass,î n ti m p ce pi esa KV 220 î n do m aj or este denum i tă Missa brevis. Vom consi dera aşadar atât sensuri l e di nl i m ba rom ână, cât şi cel e di nl i m ba engl eză rel ati v si noni m e şi l e vom utiliza ca atare.

114 D um nezeu di nî nal tulceruri l or  Credo – Credo i n unum D eum = Cred î n unul Dumnezeu  Sanctus – Sanctus, sanctus, sanctus, Dominus D eus Sabaoth = Sf ânt,sfânt,sf ânt,Dom nul Savaot  Agnus Dei – Agnus Dei qui tollis peccata m undi= M i el ulDom nul ui ,care i zbăveşti păcatel el um i i Ca şi motetul, missa a cunoscut mai multe etape de evol uţi ei stori că şide l i m bajm uzi cal : I. Etapa de cristalizare – pre-gregori ană şi gregoriană, sec. I V -X, cu trăsături : m onodi că, vocal ă, m odal ă. Creatorul missei catolice este considerat papa Grigore cel Mare. Perioada de cristalizare a durat î nsă m aim ul te sute de ani ,di n sec.I V,până î n sec. X.Î n această pri m ă etapă,partea m uzi cal ă a missei era m onodi că, m odal ă şi vocal ă, cu text î nl i m ba l ati nă (exceptând,desi gur pri m a parte,î n l i m ba greacă). Până l a apari ţi a pol i foni ei ,î n sec. XI-XII, missa va adopta î n î ntregi m e sti l ul gregorian. II.Etapa pol i foni că renascenti stă – sec. XII (XIII) – XVI – pol i foni că, m odal -di atoni că, vocal ă, apoi vocal-i nstrum ental ă ( î nsoţi tă î n speci al de orgă). Cea m aiveche m i ssă pol i foni că cunoscută are autor anoni m şidatează di n sec.alXI I -lea. Ars Nova (sec. XI V) este dom i nată de Messa de la Notre Dame a l uiG ui l l aum e de M achaut,urm ată î n sec. XV de creaţi i l e l ui G ui l l aum e D ufay şi Johannes Ockeghem.158 Secolul al XVI-lea este remarcabil reprezentat de m i ssa pal estri ni ană. III.Etapa tonal ă – sec. XVII-XIX – limbaj complex,

Instrumente renascentiste:

Crumhorn de diverse dimensiuni

Tobă

158

G. Denizeau, op. cit., pp. 40-41.

115 î m bi nând pol i foni a, om ofoni a, m onodi a acom pani ată, apoi simfonismul. Î n această etapă, mi ssa este cu precădere vocal -i nstrum ental ă. G enul pri m eşte totodată, to m ai m ul t, desti naţi i precise – de cult, de concert. Î n celdi n urm ă caz, l i bertatea de conţi nut şi form ă devi ne tot m ai mare, fantezia compozitorului – tot mai neî ngrădi tă. M ărturi e stau m i ssel e de H aydn şi Mozart, Missa Solemnis de Beethoven, Messa da requiem de Verdi ş. a. IV.Etapa m odernă – sec. XX şi m ai departe – mare di versi tate de l i m bajşiexpresi e.

Instrumente renascentiste:

Trianglu

Diverse tipuri de instrumente cu coarde şiarcuş

116

Machaut – pagi nă di nM i ssa de l a N otre D am e

159

159

http://www.sheetmusicplus.com/store/smp_inside.html?cart=71309044736&item=1055785&page=01

117 ESTETIC A R EN A ŞTER II „Renaşterea a fost pentru arti ştiuna di n m ari l e epoci al e tehni ci i , pe care o î nvăţau î n atel i erel e m aeştri l or l a care î şi făceau uceni ci a: arti stul i zol at,care să l ucreze î n si ngurătate num aipentru el , nu exi sta… î n pri m ul rând era un arti zan î n serviciul unei cli entel e, care î şi form ul a cu exacti tate exi genţel e. Î n atel i erel e unora di ntre m aeştrise form au şiun fel de cenacl uri ,î n care subi ectel e di scutate erau î nl egătură cu arta sau cu probl em el e atel i erul ui 161 respecti v. ” „Vom descoperi o gândi re cu totul nouă, o gândi re î ndreptată spre uni versul sufl etesc al omului, spre drepturile lui la fericirea păm ântească… Şi denum i rea de Renaştere dată revi ri m entul uicunoscut de şti i nţă,rel i gi e,artă,î n această peri oadă, se datorează unui fi u al Fl orenţei – lui Lorenzo Ghiberti, arhitectul dom ul uidi ni ni m a ci tadel eitoscane… ”162 „I nf l uenţel el ai ce străbat di n ce î n ce m ai m ul t şi 163 î n m uzi ca rel i gi oasă… ”  Cântarea gregoriană a fost concepută pentru un spaţi u acusti c vast.Totodată,ea evocă un extrem de si m pl u, dar i nfi ni t spaţi ui m agi nar (spi ri tual ). Şi , ca tot ce este esenţă şi chi ntesenţă, l a un anum i t m om ent dat cântarea gregori ană nu a m ai fost de aj uns, deşia conti nuat şiconti nuă să exi ste şiastăzi .
Bass trombon
160

Instrumente renascentiste:

Chitară

160 161

vezi sus – general i tăţi Ovidiu Drimba – I stori a cul turi işici vi l i zaţi ei ,vol .4,Ed.şti i nţi f i că,Buc.1994,p.483. 162 Idem, p. 75 163 Ibidem, p. 77

118  Sfera vastă a uni versul uim i sti c creşti n,dar şi cea l a f el de vastă a spaţi ul ui acusti c al catedral ei au făcut posi bi l e naşterea î n m od firesc a conceptelor de simultaneitate şi verticalitate î n m uzi că.  Aproape imediat s-a născut şi reprezentarea graf i că a acestora (susţi nerea şiconcreti zarea 164 lor vi zual ă): musica mensurabilis şi notaţi a 165 di astem ati că .  Spaţi ul acusti c al catedral ei şi gândi rea „verti cal ă” au î ncuraj at m uzi ci eni i , î ndreptându-i către experi m ente noi .Î ntre cel e m ai sem ni fi cati ve pentru argum entaţia noastră:cori spezzati166.  D eşi exi stenţa om ul ui m edi eval gravi ta î n j urull ăcaşul ui de î nchi năci une – pe care, după necesi tăţi ,î ltransform a î nl oc de î ntâl nire pentru dezbaterea treburilor cotidiene, ori pentru divertisment – pătrunderea germenului laic a dus pe de-o parte l a creşterea accesibi l i tăţi i servi ci ul ui l i turgi c. M i sti cul şi real ul , starea de reculegere şi spectacol ul s-au î m pl eti t di n ce î n ce m ai m ul t, î n form e i ngeni oase şiatracti ve. Pe de al tă parte, părţi di n spectacol ul l i turgi c– drama – au coborât di n catedral ă,m aiî ntâiî nf aţa acestei a,apoiî n pi aţa publ i că.Ai cis-au î ntâl ni t cu
Flaut dublu O rgă di n 1614

Instrumente renascentiste:

164

Musica mensurabilis = „m uzi că m ăsurată” (lat.). Duratele cantus planus-ul ui( cântări igregori ene) erau l a î nceput nepreci zate, f i i nd l ungi te sau scurtate î nf uncţi e de ri tm ul şi accentel e textul ui . A pari ţi a cântări i pe m ai m ul te voci a necesi tat un si stem de notaţi e care să expri m e durata rel ati vă şi î năl ţi m ea f i ecărei note, si ncroni zând astf elvoci l e.(D i cţi onar de term enim uzi cal i , op. cit. p. 314). 165 N otaţi a di astem ati că = (gr. diastematikos = i nterm i tent, pri ni nterval e). Î n această notaţi e, conf i guraţi a m el odi ei , cu succesi unea ei de sunete m ai j oase şi m ai î nal te, durate etc. este cl ară ochi ul ui di ntr-odată, graţi e pozi ţi eirel ati ve a unor sem ne num i te,î n di f eri te subsisteme, neume (gr. pneuma = vânt,suf l u) ,figuri sau note. Cel e m ai vechi notaţi i di astem ati ce sunt cea neum ati că a cântul ui gregori an şi cea bi zanti nă. (D i cţi onar de term enim uzi cal i , op. cit. p. 328). 166 Cori spezzati = coruri„despărţi te”.D i spunere î n spaţi u( stereof oni c)a grupuri l or de voci .

119 spectacol ul popul ar, cu vechi răm ăşi ţe al e cul turilor pre-creşti ne,generând di feri te form e de artă l ai că si ncreti că. ŞCO A LA CO M PO N ISTICĂ V EN EŢIA N Ă – ÎN CEPU TU R ILE STER EO F ONIEI Cântarea anti f oni că nu consti tui e o i nvenţi e renascenti stă. Tehni ca di al ogul ui di ntre două grupe de cântăreţi , aşezate spaţi al , este m enţi onată î ncă di n scri eri l e anti ce greceşti . Şcoal a veneţi ană a secol ul ui al XVI -lea a cultivat î nsă cu predi l ecţi e scri i tura anti foni că, m ergând până l a raf i nam ente com poni sti ce, ce puneau î n val oare spaţi ul acusti c uni c, of eri t de cel e două tri bune, cu două orgi , al e Catdral ei San Marco: contraste di nam i ce şi ef ecte de ecou, ri tm i ce, m el odi ce şiti m bral e.Toate l a un l oc au consti tui t î nceputulpreocupări iconşti ente a com pozi tori l or pentru i ncl uderea spaţi ul ui acusti c î ntre el em entel e de l i m baj m uzi cal . Aşa s-au născut primele forme de i nterpretare stereofoni că a m uzi ci i , num i te de veneţi eni i secol ul ui al XVI -lea cori spezzati. Şi tot astf el au apărut com bi naţi i l e di ntre voci şi i nstrum ente; î n fi ne, genuri l e pur i nstrum ental e şi -au făcut l oc î ntre m ani festări l e m uzi cal e găzdui te de Catedrala San Marco. Şcoal a veneţi ană î şi î nti nde acti vi tatea pe parcursul a cel puţi n un secol , de l a veni rea fl am andul ui Adri en W i l l aert, î n 1527, până l a mi j l oculveacul uiurm ător,î n peri oada acti vi tăţi il a San Marco a m aestrul ui de capel ă Cl audi o 167 Monteverdi .

Instrumente renascentiste:

Racket din sec. XVI. Instrument de suf l atdi nl em n cu anci e dubl ă, străm oş alf agotul ui

Bass D ul ci an.A l t străm oş al fagotului.

167

Di cţi onar de term enim uzi cal i ,op.ci t.p.514.Cel e m aii m portante f i gurial e şcol i im uzi cal e veneţi ene sunt: Adrian Willaert (1490-1562), Gioseffo Zarlino (1517-1590), Andrea Gabrieli (1510-1585), Claudio Merulo (1533-1604), Giuseppe Guami (1535-1611), Giovanni Gabrieli (1555-1612), Giovanni Croce (1557-1609). Compozitorul Claudio Monteverdi a activat la San Marco î n cal i tate de m aestru de capel ăî ntre ani i 16131643.

120 Reprezentanţi i şcol i i renascenti ste veneţi ene dezvol tă i deea pl ural i zări i voci l or î n scri i tura pentru cor dubl u şi spaţi al i zat î n tri bune di feri te. Efectul sonor al stereofoniei corului dublu spaţi al i zat, pri n al ternări şi răspunsuri , l -au obţi nut pri ntre pri mi i Adri en W i l l aert şi di sci pol ul său, Andrea G abri el i . N epotul l ui Andrea, Giovanni Gabrieli, a creat efecte stereofonice si mi l are î n dom eni ul i nstrum ental , pri n sonate piano ed forte şi pri n canzone, interpretate de mici grupuri de instrumente de coarde şi de 168 suflat . Pl anul î n cruce greacă, cu cupol ă, al Bazi l i ci i San Marco,cu bal coanel e corul uiam pl asate î n braţel e transeptul ui , pare să fi sugerat com pozi tori l or unel e posi bi l i tăţiacusti ce neobi şnui te. D acă ansam bl ul corul ui se concentrează î ntr-un spaţi u m aicom pact,l a capătuluneinave l ungi ,ca î n bi seri ca tradi ţi onal ă cu pl an î n cruce l ati nă, efectul este m ai uni tar. D acă e î m părţi tî n două sau m aim ul te grupuri ,l a di stanţe m ari ,ca l a San Marco, i nterferenţa sunetel or ducea l a experi mente ce au avut ca rod aşa-numitul stil policoral169. Î n fond s-a renunţat l a coruri l e uni tare de ti p neerl andez,i ni ţi i ndu -se o evol uţi e nouă î n arta coral ă. Aceste cori spezzati – coruri despărţi te – aduc î n m uzi ca veneţi ană un el em ent de contrast spaţi al , creând totodată efecte noi de cul oare. Pri ntre aceste efecte găsi m nuanţa de ecou, atât de i m portantă î nî ntreaga tradi ţi e a Barocul ui . Discursul muzical prezenta al ternanţa a câte două elemente sonore contrastante:  cor contra cor (stil antifonic),
D ul ci an,străm oş alfagotul ui
168 169

Instrumente renascentiste:

Box trumpet

Corn

O. Varga – TraculO rfeu şidesti nul muzicii, Ed. muz. 1980, p. 159. stil policoral = tehni că com poni sti că de l a sf ârşi tul sec. al XVI -l ea, care uti l i zează două sau m ai m ul te grupuricoral e,î ntre care apar contraste di nam i ce,ti m bral e etc.

121       linie coral ă separată,opusă corul uiî ntreg, sol o vocalcontra cor î ntreg (sti lresponsori al ), instrumente opuse vocilor, contraste î ntre i nstrum ente, al ternanţe de vociî nal te şij oase, al ternanţe de ni vel uri di nam i ce sl abe şi tari (efect de ecou),  al ternanţe de el em ente conti nue şi fragmentare,  acorduri compacte, pe de-o parte, cu î ntreţeserea contrapuncti că a num eroasel or linii melodice, pe de alta,  acorduri sacadate, î n contrast cu fl uenţa contrapuncti că. Acest pri nci pi u de dual i tate a avut şial te rezul tate cu „bătai el ungă”: stilul concertant şi cel contrapunctic imitativ. Acesta din urm ă va dom i na chi ar l i m baj ul m uzi cal pol i foni c di n pri ma j um ătate a secolului al XVIII-l ea, „asortându-se” perfect cu si stem ulde organi zare tonal ă. Term enulapare î n ti tl ul unor l ucrări publ i cate de G i ovanni G abri el i , 170 î m preună cu unchi ulsău Andrea,î n 1587 . Planul Catedralei San Marco di n Veneţi a. Î n sec.XVI ,ai cisa născut cântarea „pol i coral ă” – î n punctel e 5 şi 10, de-o parte şi de al ta a al tarul ui pri nci pal , se afl ă cel e două orgi ale catedralei. Tot astfel erau di spuse şi grupuri l e corale – două sau chi ar m ai multe – purtând denumirea de cori spezzati. La baza cântări i policorale a stat interpretarea ani tf oni că – di al og î ntre grupuride cântăreţi .
170

Concerti... per voci e stromenti... W. Fleming – Arte şii dei ,vol. II, op. cit. p. 22.

GIOVANNI PIERLUIGI DA PALESTRINA (1525-1594)
Date biografice

1526

Giovanni Pierluigi s-a născut î nl ocal i tatea Pal estri na (anti cul Prenestre, pom eni tî n versuri l e l or de Horaţi u şi Vergi l i u, si tuat î n apropi ere de Rom a).Pări nţi isăierau oam enide vază,propri etaride vi i ,pădurişicase. Î im oare m am a. Este organist la Palestrina. Se căsătoreşte cu Lucrezi a G ori .Cardinal ulG i ovanni del M onte rem arcă neobi şnuitul tal ent al tânărul ui organi st şi , după num i rea sa ca papă, î l cheam ă pe Giovanni Pierluigi la Catedrala San Pietro di n Rom a. M ai târzi u, cardi nal ul Pi etro Caraffa, deveni t papă, i -a concediat pe toţim uzi ci eni il ai cişicăsători ţide l a Vatican,î ntre care şipe Pal estri na.Î n aceste condi ţi i , m uzi ci anul se angaj ează ca organist la diverse catedrale din Roma. Curând, i a fi i nţă sem i narul pentru cân tăreţi bi seri ceşti de l a Rom a, al cărui prim-capelmaistru este G. Pierluigi. Director de concerte la Vi l l a d’ Este. Revine la conducerea capelei papale sub pontificatul papei Pius al V-lea.

1536 1544 1547

Giovanni Pierluigi da Palestrina

1564-1568

1580

Răm âne văduv, i ntenţi onează să devi nă preot, dar î n anul urm ător se căsătoreşte cu o văduvă bogată. Î n fi ecare an di n cei ce vor urm a publ i că câte o cul egere de l ucrări l a Rom a sau l a Veneţi a. Î n ul ti mi i ani ai vi eţi i se bucură de recunoaştere unani m ă, f i i nd consi derat cel m ai val oros m uzi ci an al ti m pul ui său – Princeps Musicae.

1594, februarie

M oare l a Rom a,î n cul m ea forţeicreatoare.Este î nm orm ântat î n Basi l i ca San Pietro din Roma. Din nefericire, capela care-iadăpostea m orm ântul a fost dem ol ată cu ocazi a renovări iCatedral eiSan Pietro.

123 Creaţi a Creaţi a: cu precădere rel i gi oasă. A l ăsat posterităţi i 108 m i sse, cca. 600 motete, 42 psalmi, 200 madri gal e sacre şiprofane,9 ricercari pentru orgă ş. a. Stilul palestrinian desem nează m uzi ca rel i gi oasă pol i foni că,m odal ă, concepută după regul im el odi ce şiarm oni ce foarte stricte; Limbajul său reprezi ntă o si nteză a pol i foni ei renascenti ste,î n speci ala tradi ţi ei f ranco-flamande a sec. XV-XVI; tehnici folosite m enţi ne cantus firmus-ul; l i ni i l e m el odi ce se consti tui eî n arcuri sonore; pol i f oni a este m odal ă, i mi tati vă; sistemul modal este diatonic; contrapunctul palestrinian respi nge crom ati sm el e şi urm ează î ndeaproape regul i l e i m puse de Zarl i no î nl ucrarea sa teoreti că Le i nstitutioni harm oni che;î ntre acestea: di sonanţel e trebui e pregăti te, aduse pe ti m pineaccentuaţişi rezol vate pe ti m piaccentuaţi .

Manuscris palestrinian

171

171

http://www.ibiblio.org/expo/vatican.exhibit/exhibit/e-music/images/music15.jpg

ORLANDO DI LASSO (1532-1594)
Date biografice 1532 S-a născut l a M ons, î n provi nci a H ai naut, aproape de Anvers, pe ţărm ul M ări i N ordul ui , com pozi torul al cărui num e apare î n m ai m ul te vari ante: O rl andus Lassus, Roland de Lassus, Orlando di Lassus, Roland Delattre, Orlando di Lasso etc. I stori aî l descri e ca pe un copi l -minune, membru al corul ui Catedral ei di n M ons, care a atras adm i raţi a pri n gl asulde o m are puri tate şif rum useţe.
Orlando di Lasso, 1532-1594

15451549 1549 1552 1553 1554 1555 1556 1570 1590 1594

Face parte din anturajul lui Ferdinand Gonzague, viceregele Sardiniei, supus al Î m păratul ui Carol Q ui ntul ,l ocui nd î n această cal i tate o peri oadă l a Palermo, apoi la Milano. I ntră î n servi ci ull uiConstanti n Castri otto,Caval er alO rdi nul uide M al ta. Se stabi l eşte l a Rom a. Capelmaistru la St. Jean de Latran din Roma. Revi ne î n Ţări l e de Jos,î n urm a m orţi ipări nţi l or săişil ocui eşte l a Anvers.La Veneţi a sunt publ i cate î ntr-o pri m ă edi ţi el ucrăridi n creaţi a sa. Ise ti păreşte l a Veneţi a prima culegere de madrigale pe 5 voci. Se stabi l eşte l a M ünchen,l a capel a curţi iD ucel uiAl bert alV -lea de Bavaria. Pri m eşte ti tl u nobi l i ar. I se publ i că cea m ai m are parte di n creaţi eî ncă di n timpulvi eţi i ,sem n alrecunoaşteri ival ori ide com pozi tor. Suferă un atac de i ni m ă,urm at de o prăbuşi re m oral ă şifi zi că. Cu două săptăm âni î nai ntea m orţi i , com pune ul ti m a sa l ucrare, La grime di San Pietro. M oare l a M ünchen. Creaţi a sa este vastă,cupri nzând peste 100 de cul egeri .

125 Creaţi a M uzi ca sa rel i gi oasă este î n cea m ai m are parte 172 catol i că,fără a fidogm ati că .Î n această pri vi nţă, Lasso real i zează o si nteză î ntre tradi ţi a cântul ui gregorian, cea a madri gal ul ui (l ai c) şi o expresi vi tate propri e a di scursul uim uzi cal .U neori ,chi ar î n misse, com pozi torul apel ează l a surse de i nspi raţi el ai ce,precum chanson-ele franceze. A compus numeroase misse scurte – missae breves – silabice, omofonice, simple, accesi bi l e. Î n unel emi sse apar i nf l uenţe al e Şcol i iveneţi ene, î n speci al pri n 173 utilizarea tehnicii policorale . Lasso este de asemenea reprezentant al stilului numit musica reservata174 – limbaj muzical bazat, î n pri nci pal , pe o profundă expresi vi tate, crom atisme frecvente, un grad mai mare de rafinament şide subti l i tate,ce se adresează m aim ul t audi tori l or i ni ţi aţi .Î n acest sens,un exem pl ui l ustrati vî l consti tui e creaţi a pri ncipelui Gesualdo da Venosa. Î n creaţi al uiLasso apar şipatru oratori i de Paşti , de tip Passion – după cel e patru Evanghel i i .Lucrările sunt concepute pentru cor a cappella175. Î n genulde motet, Lasso a creat l ucrări– destinate vi eţi i de curte, unor ceremonii oficiale ori alte evenimente – de m are di versi tate expresi vă,de l a subl i m ,l ai roni e şi um or, asoci ate î n m od uni c şi curaj os conţi nutul uirel i gi os. peste 2000 de l ucrări ,î n l i m bi l el ati nă,i tal i ană, franceză şigerm ană. Genurile: motet, madrigal, villanella, chanson, lied. Nu s-au păstrat ( nu sunt cunoscute)creaţi ii nstrumentale. M uzi ca l ai că a l uiO rl ando di Lasso – si ngura com pusă î n cel e patru l i m bide ci rcul aţi e al e vrem i i ,l ati nă,franceză, i tal i ană şigerm ană – este tot atât de di versă,i nspi rată,ca şi cea rel i gi oasă.Î n pl us,poartă amprenta specificului zonei culturale reprezentate de textul ales – chanson-uri franceze, madrigale italiene ori lieduri germane. Î n creaţi a sa,Lasso a f ăcut dovada unei nesecate i nspi raţi im el odi ce.

172

dogm ati c = care ţi ne de dogm e;propri u dogm el or.Care respectă f ără di scernăm ânt dogm el e;cu ati tudi ne l i psi tă de di scernăm ânt f aţă de dogm e.Î n DEX online. 173 Tehnica pol i coral ă, adoptată de com pozi tori i renascenti şti de l a Veneţi a, î nf runte cu A ndrea G abri el i şi nepotul său G i ovanni , precum şi de Cl audi o M onteverdi , constă î n prezenţa a 2 sau m ai m ul tor grupuri de interpreţi( voci ,i nstrum ente sau com bi nate) ,aşezate î nl ocuridi f eri te al e catedral ei ,de obi ceiî n .Catedral a San Marco di n V eneţi a,pri n arhi tectura şiconf i guraţi a sa i nteri oară,of erea condi ţi ii deal e,î n speci alacusti ce, pentru acest tip de interpretare. Ai ci exi stau de asem enea două orgi di spuse de o parte şi de ceal al tă a altarului principal. Tehnica de interpretare pol i coral ă( cunoscută şisub num el e de cori spezzati) reprezi ntă o pri m ă form ă de stereofonie. 174 Term enulnu prezi ntă sem ni f i caţi iunani m acceptate de m uzi col ogi ,cercetătorişii stori ci . 175 f ără acom pani am ent i nstrum ental .

CLAUDIO MONTEVERDI (1567-1643)
Date biografice
de şefalm uzi ci ide curte. 1605 1607 N aşterea f i ul uisău Massimiliano Prezentarea piesei Orfeo î n carnaval. Este ales membru la Accademia degli Animosi. M oare soţi a sa Cl audi a. Premiera operei Arianna Căl ătoreşte l a Rom a. Missa in Illo Tempore, Veneţi a Pri m eşte funcţi a de di ri j or l a Catedrala San Marco, Veneţi a. Alşasel ea vol um de madrigale,Veneţi a Alşaptel ea vol um de madrigale,Veneţi a M assi mi l i ano obţi ne di pl om a de medic. I nchi zi ţi aî larestează pe Massimiliano. Massimiliano este eliberat. O raşulM antua este j ef ui t. Bântui e ci um a l a Veneţi a. Scherzi Musicali. Monteverdi devine preot. Madrigali Guerrieri e Amorosi. (Volumul 8) Opera I lri torno d’ Ul i sse i n patria. Opera L’ I ncoronazi one di Poppea. Monteverdi moare.

1608 1610
Claudio Monteverdi

1613 1567 1582 1587 1589 1590 1590 sau N aşterea l uiCl audi o Monteverdi la Cremona Pri m a operă ti pări tă:Sacrae Cantiunculae,Veneţi a Primul volum de madrigale, Veneţi a Al doilea volum de madrigale, Veneţi a Pri m eşte sl uj ba de vi ol i st l a curtea lui Vincenzo de Gonzaga, duce de Mantua Al treilea volum de madrigale,Veneţi a Se căsătoreşte cu Cl audi a Cattaneo.Căl ătoreşte î n Ungaria Se naşte f i ulsău Francesco 17 Pri m eşte drept de cetăţeni e la Mantua. Al patrulea volum de madrigale,Veneţi a.Pe pagi na de titlu, apare pentru prima dată cu i ndi caţi a Maestro della musica, ceea ce î nseam nă că obţi nuse funcţi a 1614 1619 1626 1627, septembrie 1628, ianuarie 1630-1631 1632 1638 1641 1642 1643, 29 noiembrie

1592 1595

1600 1602, aprilie 1603

Creaţi a: Monteverdi este considerat unul dintre creatorii genului de operă. Î n 1607 a com pus opera Orfeo, cu prilejul carnavalului de la Mantua. Introduce grupul instrumental continuo, de susţi nere arm oni că,î n num eroase m adri gal e di n acest volum – o al tă parti cul ari tate a vi i toru lui limbaj muzical al Barocului. Tot aici apar primele semne ale sistemului tonal î n tratarea arm oni că. m aim ul t de 18 opere,î ntre care: Orfeo, L'incoronazione di Poppea, Il ritorno d'Ulisse in patria ; m uzi că rel i gi oasă şil ai că.Ex: Combatimento di Tancredi e Clorinda Lauda Jerusalem Dominium Gira il nemico insidioso Amore La finta pazza Licori Vespro della Beata Vergine

Î n pref aţa l a Q ui nto Li bro – Volumul 5 de madrigale (1605) – compozitorul face referiri la: prima pratica – stilul polifonic sever, tradi ţi onal , de ti p palestrinian – şil a
Orfeo de Monteverdi, una din primele opere din istoria muzicii.

Volumul 8 de madrigale intitulat Madrigali dei guerrieri ed amorosi (M adri gal el e război ni ci l or şi î ndrăgosti ţi l or,1638) cupri nde pagi ni l e consi derate cele mai valoroase ale genului. Madrigalul monteverdian face trecerea de la polifonia modal ă renascenti stă l a m onodi a acom pani ată a Barocului.

seconda pratica – scri i tură pol i f oni că m ail i beră,cu tratarea vocilor extreme ca linii principale – procedeu care va face trecerea către m onodi a acom pani ată speci fi că operei .

128

EVENIMENTE MUZICALE DIN PER IO A D A R EN A ŞTER II
Cronologie
1309 1322 1325 M archettus de Padua susţi ne i ntro ducerea contrapunctul uiî n com pozi ţi e. Papa interzice utilizarea contrapunctului î n m uzi ca rel i gi oasă. Se naşte Francesco Landino, compozitor şiorgani st I tal i an. (+1397) “TournaiM essa, ” pri m a missa polifoni că. 1430 Se naşte Johannes O kegham (+1494) 1436 Se naşte Johannes de Ti nctori s (+1511) 1450 1450 Se naşte Josqui n des Près, compozitor olandez (+1521) Se naşte H ei nri ch I saak,compozitor german (+1516)

1325 I ntră î n uz orga cu pedalier. 1325

1465 Pri m a parti tură m uzi cal ă ti pări tă. 1471 Jakob Obrecht – M atthäus Passi on 1484 1485 Johannes de Tinctoris – De inventione et usu musicase,l ucrare teoreti că Se naşte Cl em ent Janequi n,compozitor francez (+1560?)

Phillipe de Vitry introduce pentru prima 1329 dată denum i rea de Ars nova referitor la noul limbaj contrapunctic elaborat. 1332 I a fi i nţă l a Toul ouse breasl a meistersinger-ilor.

Se naşte G ui l l aum e de M achaut,cel 1340 mai important muzician al sec. al XIVlea (+1377). 1350 1350 M uzi ca pentru l ăută devi ne preferată î n Europa occi dental ă. Meistersinger-i idevi n cunoscuţiî n G ermania.

Este publ i cat l a Veneţi a tratatulde teo1492 ri e m uzi cal ă Opera, a filozofului latin Boethius. 1500 1502 1505 1512 1516 1516 Josquin des Pres devine muzician la curtea regelui Ludovic al XII-l ea alFranţei . Ottaviano de Petruccipubl i că pri m ul volum de misse de Josquin des Pres. Se naşte Thom as Tal l i s, compozitor englez (+1585) Este publicat al doilea volum de misse de Josquin des Pres. Se naşte Cypri en de Rore * Cypri ano da Rore], compozitor olandez (+1565) Josquin des Pres – al treilea volum de misse.

1360 Apari ţi a clavicordului şiclavecinului. Moare compozitorul francez Phillipe de 1361 Vitry, autorul denumirilor istorice de Ars Antiqua şiArs Nova. Guillaume de Machaut – Missa la patru 1364 voci,com pusă cu pri l ej ulî ncoronări il a Rheims a regelui Carol al V-lea. 1369 1399 1400 1426 Se naşte John D unstabl e,compozitor englez (+1453) Se naşte G ui l l aum e D uf ay, compozitor olandez (+1474) Se naşte G i l l es Bi nchoi s,compozitor flamand (+1460) Ol anda devi ne cunoscută zonă m uzi cal ă a Europei.

Se naşte Vi ncenzo G al i l ei(+1591), 1520 interpret l al ăută şicom pozi tor,tatăl astronomului Galileo Galilei. Johann W al ther î m preună cu M arti n 1524 Luther creează cartea de imnuri protestante Geystlich Gesangk-Buchleyn. 1525 Se naşte G i ovanniPi erl ui gida Pelestrina, compozitor italian (+1594)

Î nceputuri l e Şcol i imuzicale olandeze 1430 (flamande): Gilles Binchois, Guillaume Dufay. 1430 Se naşte Jakob O brecht (+1505)

Compozitorul flamand Adrian Willaert (+1562) devine maestro di capella la 1527 catedrala San Marco di n Veneţi a–î nceputuri l e Şcol i iveneţi ene , lutier Italian, 1530 Se naşte Andrea A m ati fondatorul vestitei familii de construc-

129
toride i nstrum ente cu coarde şiarcuş (+1578) Se naşte G ui l l aum e Costel ey, compozi1531 tor francez de ori gi ne scoţi ană (+1606) Se naşte Orlando di Lasso, compozitor 1532 olandez (+1594) Sunt î nfi i nţate pri m el e conservatoare 1537 de m uzi că î nI tal i a – pentru băi eţil a N apol i ,pentru fete l a Veneţi a. 1543 Se naşte W i l i am Byrd,compozitor englez (+1623) 1564 operă. (+1633) Di n acest an datează pri m a vi oară cunoscută construi tă de Andrea Am ati .

Palestrina – Missa Papae Marcelli, una 1565 din cele mai cunoscute creaţi ial e compozitorului. Momentul culminant al limbajului 1570 polifonic renascentist: Palestrina, Orlando di Lasso. 1571 1572 Se naşte M i chaelPraetori us, compozitor şiteoreti ci an germ an (+1621) Il Re – unul din primele violoncele construite de Andrea Amati la Cremona

Teoreti ci anulel veţi an H enri cus Gl areanus publ i că cel ebra sa l ucrare 1547 Dodekachordon – despre cele 12 moduribi seri ceşti . 1548 Se naşte Tom as Lui s de Vi ctori a, compozitor spaniol (+1608?)

Ballet comique de la Reyne de Balthazar 1581 de Beaujoyeux este prezentat la curtea regal ă franceză. 1581 Vi ncenzo G al i l eipubl i că Dialogo della musica antica e moderna.

Se naşte G iulio Caccini, compozitor Ita1550 lian, unul dintre creatorii genului de operă. (+1618) Giovanni Pierluigi da Palestrina devine 1551 şefulm uzi ci il a Catedral a San Pietro din Roma. 1553 1553 1554 1556 Se naşte Luca M arenzi o, compozitor Italian (+1599) Este concepută vioara î n form a sa actual ă. Primul volum de misse compus de Pal estri na şidedi cat PapeiJul i us I I I O rl ando diLasso publ i că pri m a sa carte de motete.

Se naşte G i rol am o Frescobal di , 1583 compozi tor şiorganist Italian, reprezentant al Barocului timpuriu (+1643) 1585 1587 1590 1592 Se naşte H ei nri ch Schütz, compozitor german (+1672) M onterverdipubl i că pri m ulvol um de madrigale. Emilio de’Cavalieri – Il Satiro,fabul ă pastoral ă.Î nceputuri l e operei. M onteverdipubl i că altrei l ea vol um de madrigale

1594 Dafne de Jacopo Peri – pri m a operă. Se naşte N i col a A m ati ,cel mai cunos1596 cut şital entat m em bru alfam i l i eide lutieri de la Cremona. 1600 Giulio Caccini – opera Euridice 1600 1600 Emilio de Cavel i eripubl i că opera La Rappresentazione di anima e di corpo. Harpa apare pentru pri m a dată î n ansamblurile instrumentale.

Se naşte G i ovanniG abri el l i , compozitor 1557 i tal i an,reprezentant alŞcol i iveneţi ene şialscri i turi ipolicorale. (+1612) 1557 Se naşte Thom as M orl ey,com pozi tor şi teoretician englez (+1603)

Gi oseffo Zarl i no publ i că l ucrarea teore1558 ti că Institutioni harmoniche – definirea sistemului major-minor – a tonal i tăţi i . 1560 Orlando di Lasso devine capelmaistru la curtea din M ünchen.

1600 Thomas Morley – prima carte de arii. 1600 Jacopo Peri – opera Euridice 1600 Instrumentul recorder (flûte-à bec sau flautul drept) devi ne popul ar î n Angl i a.

Se naşte Jacopo Peri ,compozitor ita1561 lian, unul dintre creatorii genului de

ANEXE

133

TERMENI MUZICALI UTI LI

ANTIFONIC ARTA

di al og î ntre două grupuride cântăreţi „l i m baj ulpri n care om ulî şicom uni că i dei l e,concepţi i l e despre sine, despre sem eni isăişidespre uni versulsău. ” (W. Fleming – Arte şii dei , vol. I, Ed. Meridiane, Buc. 1983, p. 11) reprezi ntă m uzi ca Europeiapusene di n perioada Evului Mediu târzi u, cupri nsă aprox. î ntre m i j l ocul . sec. XI I şiî ncep. sec. XI V (cca. 1170-1310), peri oadă î n care centrul m uzi cal cel m ai cunoscut, care a adoptat, experi m entat şi dezvol tat pri m el e form e de pol i foni e a fost Şcoal a de l a N otre D am e di n Pari s.Î n m od convenţi onal , Ars Anti qua se referă num ai l a m uzi ca rel i gi oasă. gr. basileus = rege. Cl ădi re ce servea ca l oc de j udecată şi de adunare a negustori l or î n forum ul rom an. Creşti ni sm ul s-a fol osi t de aceste cl ădi ri ca l ăcaşuri de rugăci une sau a cl ădi t al tel eî n acest sti l . m el odi e dată, (l b. l ati nă) . M el odi e care î şi are ori gi nea î n cântarea gregori ană. Deasupra ei şi sub ea se adaugă al te melodii, componente ale polifoniei liniare, conform unor reguli stricte – mel odi ce şiarm oni ce. sau concertato, deri vând di n concertare = a rivaliza, a-şi disputa ceva. Tip de discurs muzical specific Barocului. Se î ntâl neşte m ai al es î n m uzi ca i nstrum ental ă şi constă î n dialogul di ntre două grupe de i nterpreţi ,având di n ce î n ce m ai frecvent ca suport armonic basso continuo (sau pe scurt continuo). conducere = a î nsoţi(lat.) – gen polifonic, vocal, modal diatonic din Ars Antiqua, compus din 2 sau 3 linii melodice Ansam bl ulde regul i ,pri nci pi işiprocedee apl i cate î n speci alî n genurile polifonice religioase poartă denum i rea de contrapunct. coruri „despărţi te”. D i spunere î n spaţi u (stereofoni c) a

ARS ANTIQUA

BASILICA

CANTUS FIRMUS

CONCERTANT (STIL)

CONDUCTUS

CONTRAPUNCT

CORI SPEZZATI

134 grupurilor de voci.Vezi pol i coral ă (tehnica) CORUL CROMATICE (MODURI) DI ASTEM ATI CĂ ( N O TAŢI A) Zona di nj urulal tarul uipri nci palî n catedral a catol i că. m oduricare au î n com ponenţa l or şisecunde m ări te.

(gr. diastematikos = i nterm i tent, pri n i nterval e). Î n această notaţi e,conf i guraţi a m el odi ei ,cu succesi unea eide sunete m ai j oase şim aiî nal te,durate etc. este cl ară ochi ul uidi ntr-odată, graţi e pozi ţi ei rel ati ve a unor sem ne num i te, î n di feri te subsisteme, neume (gr. pneuma = vânt, sufl u),figuri sau note. Cel e m ai vechi notaţi i di astem ati ce sunt cea neum ati că a cântul uigregori an şicea bi zanti nă. el i mi narea secundel or m ări te şi a m i cro-intervalelor. Impunerea sistemului modal bazat pe tonuri şisemitonuri. adaptare teatral ă a textel or sacre l a vechi i greci , odă î nchi nată zeul ui ,i nterpretată de obi cei de un grup de 50 de bărbaţi travesti ţi î n sati ri , ce consti tui au corul. m oduricare au î n com ponenţa l or şim i cro-intervale (intervale m aim i cidecât sem i tonul ) . „î n m uzi ca pol i foni că, adoptarea de către toate voci l e a unui m odelri tm i c repetat. ” issos = egal, rythmos = ri tm (gr. ) Asem ănare / i denti tate a duratelor la toate vocile, î n cadrul unei com pozi ţi i . (Di cţi onar de termeni muzicali)

DIATONIZARE

D RAM A LI TU RG I CĂ DITHYRAMB

ENARMONICE (MODURI) IZORITMIE

JONGLEUR LAIC LITURGHIA

jougleur = instrumentist-cântăreţ (f ranceza veche) lumesc, ne-religios gr. leitos = obştesc, ergon = l ucrare. „Cel m ai i m portant servi ci u di vi n al bi seri ci i creşti ne, consti tui tă pe fondul tradi ţi i l or l ocal e di n I erusal i m , Anti ohi a, Al exandri a, Rom a, Cartagi na, Lyon, Ravenna şi l uând form a defi ni ti vă l a Bi zanţ,

135 pri n reform el el ui Vasi l e celM are şiI oan G ură de Aur, î n sec. I V. ” MADRIGAL gen polifonic, vocal à cappella,cu text şicaracter l ai c. Termenul provine din genul cantus materialis – afl at î n practi ca m uzi cal ă di n I tal i a sec. al XI V -lea (Ars Nova sau Renaşterea ti m puri e) –, devenit treptat matrialis, matriale, madriale, madrigal. Madrigalul provine, se pare, din rondelul francez şidi n frotolla i tal i ană. MEISTERSINGER MENESTREL MI N N ESÄN G ER MISSA meister = m eşter,m aestru,singer = cântăreţ minister = servi tor ( l i m ba l ati nă) minne = i ubi re i deal ă,sänger = cântăreţ ( l i m ba germ ană) pri nci pal a sl uj bă creşti nă a zi l ei ,î n bi seri ca apuseană,î ncepând din s. IV. Missio sau dimissio ( l at. ) = tri mi tere,î nchei ere. Când sl uj ba se î nchei a, preotul pronunţa si ntagm a Ite missa est (Pl ecaţi ,sl uj ba s-a î nchei at!) cel or de al tă credi nţă,cerându-le astfelsă părăsească bi seri ca. dram e cu caracter rel i gi os, având ca subi ect î ntâm pl ări mi racul oase cu sf i nţicreşti nisau cu Feci oara M ari a. apare î n sec. XI I I ,î n Şcoal a de l a Notre Dame (Ars Antiqua). Gen polifonic religios, compus dintr-un cantus firmus (la î nceput cântare gregori ană,apoidi verse al te cântărirel i gi oase sau laice) numit tenor, creat pe baza unor formule (moduri) ritmice. O a 2-a voce num i tă motet. I ni ţi al , textulm otetul uicupri ndea 1-2 cuvi nte î nl i m ba l ati nă,care erau „ţi nute” de voci(de ai cişi denumirea genului: de la francezul mot = cuvânt) . Tenor-ul putea fi intonat de instrumente. Vocea a 3-a – triplum – avea text diferit. MUSICA MENSURABILIS „m uzi că m ăsurată” (lat.). Duratele cantus planus-ul ui(cântări i gregoriene) erau l a î nceput nepreci zate, fi i nd l ungi te sau scurtate î n funcţi e de ri tm ul şi accentel e textul ui . Apari ţi a

MISTERELE

MOTETUL

136 cântări i pe m ai m ul te voci a necesi tat un si stem de notaţi e care să expri m e durata rel ati vă şi î năl ţi m ea fi ecărei note, si ncroni zând astfelvoci l e. MUSICA RESERVATA l i m bajm uzi calbazat,î n pri nci pal ,pe o profundă expresi vi tate, crom ati sm e frecvente, un grad m aim are de raf i nam ent şi de subti l i tate, ce se adresează m ai m ul t audi tori l or i ni ţi aţi .Î n acest sens, un exem pl u i l ustrati v î l consti tui e creaţi a principelui Gesualdo da Venosa. gen polifonic, vocal, modal diatonic din Ars Antiqua, compus din 2 linii melodice: un cantus firmus (cântare gregori ană) şi ta ta repetarea acestui la 4 sau 5 perf ectă superi oară. Î n asem enea cazuri ,î nceputul şi f i nal ul se făceau pe uni son. Se nota num ai vocea i nferi oară (vox principalis), iar cea superi oară era i m provi zată („după ureche”) de cântăreţi (vox organalis). Cu timpul, au fost notate ambele voci, acestea consti tui nd pri m el e parti turipol i foni ce.Era,se pare,acceptată şidubl area uneivocicu i nstrum ente. adoptată de com pozi tori irenascenti ştide l a Veneţi a,î n frunte cu Andrea G abri el i şi nepotul său G i ovanni , precum şi de Claudi o M onteverdi , constă î n prezenţa a 2 sau m ai m ul tor grupuri de i nterpreţi (voci , i nstrum ente sau com bi nate), aşezate î nl ocuridi feri te al e catedral ei ,de obi ceiî n .Catedral a San Marco di n Veneţi a, pri n arhi tectura şi confi guraţi a sa i nteri oară, oferea condi ţi ii deal e, î n speci al acusti ce, pentru acest ti p de i nterpretare. Ai ci exi stau de asem enea două orgi di spuse de o parte şi de ceal al tă a al tarul ui pri nci pal . Tehni ca de interpretare pol i coral ă ( cunoscută şi sub num el e de cori spezzati)reprezi ntă o pri m ă form ă de stereofonie. sti l ulpol i foni c sever,tradi ţi onal ,de ti p pal estri ni an di al og î ntre un sol i st şiun grup de cântăreţi scri i tură pol i foni că m ai l i beră, cu tratarea voci l or extrem e ca linii principale – procedeu care va face trecerea către monodia acom pani ată speci f i că operei „contopi rea î ntr-un tot indivizibil a unor elemente provenite

ORGANUM

PO LI CO RALĂ (TEHNICA)

PRIMA PRATTICA RESPONSORIAL SECONDA PRATTICA

SINCRETISM

137 din domenii artistice di feri te. ” Arta si ncreti că poate reuni teatrul, cu muzica, cu dansul, cu artele plastice etc. TEATRU (AMFITEATRU) Cuvintele teatru şi amfiteatru deri vă di n grecescul theatron, care desem na stâl pi i de l em n ce m arcau pantel e di n j urul zonei î n care aveau l oc tragedi i l e şi com edi i l e G reci ei anti ce. Ul teri or, pantel e natural e au fost am enaj ate î n construcţi i fascinante, numite amfiteatre. trobar = a găsi (l i m ba provensal ă) . Cântăreţi nobi l i rătăci tori din Evul Mediu trover = a găsi ( l angue d’ oi l , nordul Franţei ) . Cântăreţi nobi l i rătăci toridi n EvulM edi u

TRUBADUR

TRUVER

138

139

140

BIBLIOGRAFIE

* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * Bărbuceanu,Val eri u Brani şte,Ene Barbu-Bucur, Sebastian Bughici, Dumitru Ciobanu, Gheorghe Constantinescu, Grigore Cosm a,O ctavi an Lazăr D eni zeau,G érard D rî m ba,O vi di u D rî m ba,Ovidiu

Di cţi onar de term enim uzi cal i Larousse,cronol ogi a uni versal ă, Histoire de la musique (sous la direction de Roland-Manuel), vol. I-II Musical Timeline Wikipedia, the free Encyclopedia Wi ki pedi a,enci cl opedi al i beră Dolmetsch online,di cţi onar de termeni muzicali (engl.) Di cţi onar de i nstrum ente m uzi cal e Li turgi ca teoreti că Cul tura m uzi cal ă de tradi ţi e bi zanti nă pe teri tori ulRom âni ei Di cţi onar de f orm e şigenuri muzicale Studi ide etnom uzi col ogi e şi bizantinologie, vol. I Cî ntecull uiO rfeu H roni culm uzi ci irom âneşti ,vol. I Să î nţel egem şisă i denti f i căm genurile muzicale I stori a cul turi işici vi l i zaţi ei , vol. I I stori a cul turi işici vi l i zaţi ei , vol. II

Edi tura şti i nţi fi că şienci cl opedi că,Bucureşti1984 Editura Lider,Bucureşti , fără an Libairie Gallimard, Paris 1963 http://www.classicalworks.c om/his.pages/timeline.html http://en.wikipedia.org/wiki/ Portal:Music http://ro.wikipedia.org/wiki/ Pagina_principal%C4%83 http://www.dolmetsch.com/ index.htm Edi tura m uzi cal ă,Bucureşti 1992 Editura Inst. bi bl i c şide mi si une ortodoxă,Buc,1978 Edi tura m uzi cal ă,Bucureşti 1989 Edi tura m uzi cal ă,Bucureşti 1978 Edi tura m uzi cal ă,Bucureşti 1974 Editura Eminescu, Bucureşti 1979 Edi tura m uzi cal ă,Bucureşti 1973 Editura Meridiane,Bucureşti 2000 Edi tura şti i nţi fi că şienci cl opedi că,Bucureşti1984 Edi tura şti i nţi fi că şienciclopedi că,Bucureşti1987

142
D rî m ba,O vi di u D rî m ba,O vi di u Faure, Elie Fleming, William G astoué,Am édé Georgiu, Grigore G ol éa,Antoi ne I l i uţ,Vasi l e Rachet, Guy Ştefănescu,I oana Urm ă,D em Buga, Ana ;Sârbu, Cristina Maria I stori a cul turi işici vi l i zaţi ei , vol. III I stori a cul turi işici vi l i zaţi ei , vol. IV I stori a artei ,Arta anti că Arte şii dei , vol. I Arta gregori ană I stori a cul turi irom âne m oderne Muzica din noaptea timpurilor până î n zori l e noi ,vol. I-II O carte a stilurilor muzicale, vol. I Tragedi a greacă O istorie a muzicii universale, vol. I Acusti că şim uzi că 4 Secole de teatru muzical Edi tura şti i nţi fi că,Bucureşti 1990 Edi tura şti i nţi fi că,Bucureşti 1994 Editura Meridiane,Bucureşti 1970 Editura Meridiane,Bucureşti 1983 Edi tura m uzi cal ă,Bucureşti 1967 Bucureşti ,2000 Edi tura m uzi cal ă,Bucureşti 1987 Edi tura Academ i eide M uzi că Bucureşti ,1996 Editura Univers,Bucureşti 1980 Edi tura Fundaţi eiCul tural e Rom âne,Bucureşti1995 Edi tura şti i nţi fi că şienci cl opedi că,Bucureşti1982 Editura Style, Bucureşti1999

INTERNET Sugestii de cuvinte cheie Sugestii de term enide căutare (engl.) pe motoarele www.google.com şi www.yahoo.com ,cu şifără ghi l i m el e176: “Music History – chronology”,“Music History – timeline”,“Middle Age”,Renaissance, “Gregorian chant”,Sol fège, Polyphony

176

Pri n aşezarea unei si ntagm e î ntre ghi l i m el e, m otorul va î ntoarce acel e pagi ni î n care se regăseşte si ntagm a aşa cum a fost i ntrodusă; î nl i psa ghi l i m el el or, m otorul va î ntoarce acel e pagi ni pe care se găsesc cuvi ntel e scri se,nu neapărat î n succesi une di rectă.

143 Adrese internet: recomandate Periodizare http://www.newadvent.org/cathen/14577d.htm http://campus.northpark.edu/history/WebChron/Mediterranean/Theodosius.CP.html Antichitate http://www.newadvent.org/cathen/14577d.htm http://campus.northpark.edu/history/WebChron/Mediterranean/Theodosius.CP.html http://www.aldokkan.com/mp3/mp3.htm http://www.classicalworks.com/his.pages/early.his.htm http://www.princeton.edu/~markwoon/Myth/myth-maps.html http://www.webwinds.com/thalassa/ancgreecemap.htm http://plato-dialogues.org/tools/gk_wrld.htm http://plato-dialogues.org/tools/acropol.htm http://www.cultureguide.gr/events/index.jsp http://www.cultureguide.gr/events/details.jsp?Event_id=37320&catA=1 Evul Mediu http://www.chantgregorien.com/images/Cantate.jpg http://byzantium.seashell.net.nz/articlemain.php?artid=mapbase_1092 http://www.anastos.nd.edu/text/2a_map.htm http://www.classicalworks.com/his.pages/jesusto1000.htm http://www.classicalworks.com/his.pages/1000to1300.htm http://historymedren.about.com/gi/dynamic/offsite.htm?site=http://www.thoughtlin e.com/byznet/1180.htm Renaştere http://www.twingroves.district96.k12.il.us/Renaissance/VirtualRen.html http://www.ibiblio.org/wm/paint/glo/renaissance/ http://de.wikipedia.org/wiki/Renaissance http://witcombe.sbc.edu/ARTHLinks2.html

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful