Istorie antic~

SECURITATEA PROVINCIEI SCYTHIA LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL IV-LEA. ÎN LEGĂTURĂ CU DATA PĂTIMIRII SFINŢILOR EPICTET ŞI ASTION DE LA HALMYRIS
ALEXANDRU MADGEARU * Abst ract The Christians were considered enemies of the Roman Empire, because it was considered that the security was threatened by their refusal to perform the required offerings to the traditional gods, which ensured pax deorum. The security (securitas) of the Roman people and state depended on this alliance with the gods. The systematic persecution was initiated in the last years of Diocletian, after some isolated cases of conviction due to the opposition to the laws or to the military regulations. Christians were expelled from the army only after the end of the war against Persia (299). The general persecution started in February 303, the most important consequences had the fourth edict issued in February or March 304. Diocletian and Galerius ordered that every person in the empire was obliged to make offerings to the gods, regardless of their religion. Many Christians were persecuted on the basis of this edict. In the Danubian provinces, the persecution started in 303 occurred at the same time with a series of wars against the Sarmats and Carpi. The Christians were convicted because they were considered a danger for the security, especially if they were military. Several military martyrs are known at Durostorum, the garrison of Legio XI Claudia. They were killed in 303 and 304. In the same years suffered the martyrdom many civilian Christians from the Danubian provinces. Two of them, Epictet and Astion from Halmyris are better known because it was preserved the relation about them, and because the archaeological excavations unearthed their relics. The date of their martyrdom was set in 290, but the analysis of the source shows that their trial should be dated after the fourth edict against the Christians. They were convicted because they influenced the citizens to reject the offerings to the gods, in a fortress important for the security of the frontier. Therefore, the true year of their martyrdom is 304. Keywords: Roman Empire, Diocletian, Galerius, Christians, Durostorum, Halmyris, martyrs

* Cercetător ştiinţific, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară.

Revista de istorie militară 

1

Alt termen frecvent utilizat de propagandă era tranquillitas. Diocleţian se mâniase că un haruspiciu eşuase pentru că militarii din gardă creştini îşi făcuseră semnul crucii. pe timpul crizei secolului al III-lea. Nerespectarea cultului imperial de către creştini nu a fost decât un aspect al refuzului de a face aceste sacrificii. dar numai ei puteau intra sub incidenţa sa. înfrângeri) au fost atribuite pierderii protecţiei divine. Trebuie subliniat că pacea oficială instituită prin edictul de toleranţă al lui Gallienus din 260 a rămas în vigoare până la edictul care va fi dat de Diocleţian în 303 7. iar asemenea incidente izolate au făcut să existe martiri şi în timpul lui Aurelian şi Probus. în caz contrar fiind exclus. Incidentul s-a petrecut la oracolul lui Apollo de la Daphne de lângă Antiochia în anul 299. Edictul nu-i amintea pe creştini. reprezentată pe reversul unor monede1. diversele nenorociri (epidemii. Aceste acţiuni se explicau prin faptul că autorităţile impuneau obligativitatea sacrificiilor ocazionate de unele evenimente politice. Sacrificiile exprimau adeziunea faţă de împărat. La împlinirea celor zece ani de domnie ai lui Diocleţian. Refuzul de a sacrifica era o ameninţare la adresa securităţii imperiului. Respingerea datării în 297 sau 298 şi stabilirea locului unde s-a efectuat sacrificiul au fost demonstrate de Elizabeth DePalma Digeser. în schimb securitatea este una dintre ideile pe care romanii le-au formulat şi aplicat pentru prima oară în concepţiile despre puterea de stat. Exista şi o zeiţă Securitas. nu apartenenţa în sine la creştinism era incriminată. consideraţi duşmanii interni ai imperiului. se cerea pedepsită orice impietate care rupea alianţa dintre stat şi divinităţile tradiţionale romane. fiind o legătură între popor. şi de aceea este posibil ca edictul să transmită un ordin expres al acestuia. precum şi în epoca lui Diocleţian. şi de aceea. deoarece ei erau singurii cetăţeni care refuzau să îndeplinească sacrificiile8. Eusebius şi Gelasios9. În concepţia romană. Securitas Orbis. iar favorurile zeilor trebuiau recâştigate prin sacrificii efectuate de către toţi cetăţenii. orice neglegentia în privinţa respectării cultelor tradiţionale era pedepsită. Refuzând închinarea la aceşti zei prin efectuarea de sacrificii. ci refuzul de a îndeplini un ritual obligatoriu pentru toţi supuşii. Dacă politica reprezintă moştenirea democraţiei ateniene. Persecuţia a devenit o politică de stat sis­ te­­ matică abia în ultimii ani ai domniei lui Diocle2 ţian (284-305). Cu alte cuvinte. liniştea. care impunea disciplină şi respectarea obiceiurilor strămoşeşti (mos maiorum). Securitas era un concept al ideologiei politice romane. persecuţiile nu au vizat venerarea împăratului. El apare în legendele monetare încă din vremea lui Hadrian2. Securitas Reipublicae. un trădător. Securitas Romanorum) şi prin inscripţiile cu caracter oficial. cutremure. fiind consideraţi inimicos deorum et hostes religionum publicarum („duşmani ai zeilor şi trădători ai religiei statului”)4. deoarece adepţii săi refuzau sacrificiile6. Nu trebuie să uităm de unde vine acest termen atât de întrebuinţat astăzi. Pentru  Revista de istorie militară  . Deoarece religia romană avea ca scop politic asigurarea protecţiei zeilor acordate statului şi poporului roman (pax deorum). un militar care nu sacrifica era pe cale de consecinţă un duşman al imperiului. prefectul Egiptului a emis un edict (datat 10 octombrie 293) care ordona ca oricine servea în armată să facă sacrificii. dar înainte de marea persecuţie care a început în 303. Excluderea creştinilor din armată a fost ordonată înaintea declanşării persecuţiei generalizate. fiind consecinţa finală a atitudinii sale conservatoare.Securitatea imperiului roman nu se asigura doar prin prevenirea şi combaterea ameninţărilor externe. ci a zeilor în general5. care a comparat relatările complementare ale lui Lactantius. stabilitatea. împărat şi zei. dar ea a fost precedată de unele acţiuni izolate decise pe plan local. indiferent de religia în care credeau. Menţinerea ordinii şi stabilităţii a impus şi o atitudine ostilă faţă de creştini. În acel moment. Egiptul se afla sub comanda caesarului Galerius. căci îndepărta ajutorul divin acordat împăratului. creştinii erau implicit duşmani ai statului3. după încheierea păcii cu Persia. Creştinismul era un obstacol în calea acestei restaurări a protecţiei divine. invocat de propaganda făcută prin legendele monetare (de exemplu. Astfel. la fel cum barbarii erau duşmanii externi.

La judecată. Prezenţa creştinilor în garda imperială şi în armata de manevră (comitatus) era relativ numeroasă şi notorie. Un ofiţer superior. cerându-le soldaţilor să facă la fel. sacer comitatus: in sacro comitatu dominorum nostrorum Diocletiani et Maximiani Galerii milites christiani sunt et militant12. Conform informaţiilor transmise de Lactantius şi Eusebius. dar a fost denunţat de alţi ofiţeri invidioşi  Revista de istorie militară  şi a fost raportat lui Galerius. în februarie sau martie 304. de la Sirmium şi până la 3 . dar ei au fost condamnaţi nu pentru apartenenţa în sine la creştinism. Prin al doilea edict emis a doua zi. În campania din 297. După epurarea parţială a armatei. în perioada persecuţiei. în timpul lui Diocleţian. Cazul cel mai cunoscut este al lui Maximilianus. iar acest fapt nu intra în contradicţie pe moment nici cu sentimentele acestora. dar a cedat instistenţelor lui Galerius. unii martiri militari. se ordona distrugerea bisericilor şi confiscarea cărţilor sacre. 19 august a fost duminică. care fiind recent victorios în războiul contra Persiei din 297-298. Edictele anticreştine din anii 303-309 au avut efecte şi în provinciile dunărene aflate sub comanda lui Galerius. Diocleţian şi Galerius au cerut tuturor comandanţilor să-i oblige pe militari să îndeplinească sacrificii. creştinii puteau fi eventual supravegheaţi. Andrei a învins. ci pentru că nu s-au supus legilor statului şi regulamentelor militare. Creştinii tre­ buiau combătuţi pentru că din cauza lor se rupsese pax deorum. el a intrat în luptă invocând ajutorul lui Dumnezeu. Situaţia s-a agravat după ce Galerius a dat al patrulea edict. pe nume Andrei. Împăratul a decis să fie ţinut sub supraveghere. astfel abătându-se diverse nenorociri asupra statului roman. Au existat şi înainte de marea persecuţie. ziua menţionată de actul martiric14. Amnistierea lor era permisă dacă îndeplineau sacrificiile către zei. aceasta nu era de dorit. Diocleţian se arătase mai tolerant până atunci. arătând că există creştini până şi în corpul de elită al armatei. deoarece doar atunci.a se respecta religia tradiţională. la insistenţele lui Diocleţian. denumit tribunus sau stratilates. Doar după încheierea războiului cu Persia în 299 Diocleţian şi Galerius şi-au permis să renunţe din motive religioase la unii dintre militari. cei mai mulţi martiri fiind atestaţi în Palestina şi Egipt. Primul edict contra creştinilor a fost emis la 23 februarie 303 la Nicomedia. Al treilea edict ordona arestarea tuturor conducătorilor bisericii. atunci când forţele persane superioare numeric au trecut Eufratul. Acesta ordona ca toată populaţia să facă sacrificii şi ofrande către zei15. Aşadar. când s-a dat o amnistie generală. el a refuzat să fie recrutat în armată pe motiv că religia sa creştină i-ar interzice aceasta. după ce vor fi emise edictele contra creştinilor. era creştin. aflat în subordinea ducelui provinciei Syria Euphratensis. căci ar fi putut reduce în mod considerabil efectivele şi ar fi afectat chiar şi structura de comandă13. Acolo vor fi masacraţi la 19 august 305. acest edict nu prevedea nici pedeapsa cu moartea şi nici obligaţia generală de a face sacrificii. Aşadar. cei care refuzau fiind excluşi din armată10. epurarea creştinilor din armată a fost o iniţiativă luată de Galerius11. creştinii cu poziţii sociale superioare (honestiores) îşi pierdeau rangurile. Pe baza acestor edicte. a contribuit şi el la persecuţie în provinciile aflate sub controlul său (a emis un al cincilea edict în anul 309)16. a ur­ mat persecuţia generalizată. dar nu excluşi din armată. Raţiunea militară a prevalat atunci. dar Andrei a plecat în Cilicia cu acei soldaţi care se convertiseră la creştinism. Anul a putut fi stabilit cu precizie. În anul 295. dar nici cu atitudinea puterii imperiale. creştinii au fost arestaţi în special în provinciile orientale aflate sub conducerea lui Galerius. care devenise caesar la 1 mai 305. A fost emis cu ocazia celebrării celor 20 de ani de domnie ai lui Diocleţian de la 20 noiembrie 303. chiar dacă ar fi existat o intenţie de epurare. Iată un caz semnificativ. iar liberţii creştini au fost readuşi în sclavie. Totuşi. Pe timpul conflictului. în anul 295 exista un număr destul de mare de creştini în eşalonul cel mai important al armatei romane. se bucura atunci de un mare prestigiu. guvernatorul provinciei Mauretania Caesariensis i-a respins acest argument. Maximinus Daza. Ceea ce deducem de aici este că pe timpul desfăşurării războiului.

şi este probabil că aceasta s-a petrecut cu ocazia unei inspecţii a lui Galerius. când a revenit în partea europeană a imperiului şi până în 306. cum se consideră uneori. Monede emise în anul 300 la Heracleea şi Thessalonic poartă inscripţia VICTORIA SARMATICA17. Valentio. au fost depuse moaştele mai multor martiri necunoscuţi. spre deosebire de ce se constată în Moesia Secunda şi Scythia. În schimb. adică premiul oferit militarilor cu ocazia sărbătoririi celor 10 ani de domnie ai lui Galerius26. dar osemintele au fost descoperite răvăşite. a fost denunţat de camarazii săi şi a fost judecat în pretoriu de către guvernatorul provinciei Bassus. De fapt. şi poate de aceea legiunile din Pannonia Secunda şi Valeria au fost mai puţin vizate de acţiunile anti-creştine. datările fiind însă posibile prin interpretarea inscripţiilor care conţin titlurile de Sarmaticus Maximus şi Carpicus Maximus. în 304 şi 305 sunt atestate alte conflicte cu carpii. la 27 mai 303. L-a urmat în moartea martirică şi soldatul Hesychius25. Galerius se afla chiar în zonă. când la Serdica). triburi germanice care trăiau la nord de Pannonia18. luptând contra carpilor (reşedinţa sa fiind atunci când la Thessalonic. era normal ca şi creştinii din trupele dislocate la Dunărea de Jos sub comanda directă a lui Galerius să fi fost supuşi în mai mare măsură prigoanei. Evenimentele s-au petrecut în 303. În legiunea XI Claudia de la Durostorum se afla şi un soldat creştin. ucis în 303. preluat şi de Galerius). creştinismul a fost mai puţin răspândit în armată. El îi condamnase şi pe Nicandru şi Marcianus. Galerius i-a atacat pe marcomani. Următoarea campanie contra carpilor şi sarmaţilor se datează în 302. fiind decapitat la 20 noiembrie 303. Cu excepţia lui Valerius Ursicinus. care provenea tot din legiunea XI Claudia. Începând din vara anului 299. oferindu-i chiar şi bani. la Silistra.  Revista de istorie militară  . Galerius a primit titlul Sarmaticus Maximus II după un război care se poate data în 299 (primul titlu era cel al lui Diocleţian din 294. Maximus a încercat să-l înduplece pe Iulius să abjure credinţa sa. în cripta bazilicii A zisă şi „forensis”. Moaştele sale vor ajunge în final în biserica San Pellegrino de la Ancona22. În această stare permanentă de război care a atins punctul culminant în anul 303. care urmase la conducerea provinciei Moesia Secunda. Este de observat însă că în provinciile pannonice şi în Noricum. Studiul antropologic a relevat că au fost înhumate cinci persoane. Astfel. Conflictele nu au fost menţionate în izvoarele narative decât în mod foarte sumar. Maximus a fost înlocuit cu Bassus în vara sau toamna anului 303. precum şi Nicandru şi Marcianus (la 5 sau 17 iunie 303)23. Tot la Durostorum. ei fiind consideraţi trădători. Tot în 299. descoperită la Granaione di Campagnatico19. deoarece Maximus i-a oferit lui Iulius decennalium pecunia. A fost condamnat la moarte şi decapitat. În acei ani. Alţi martiri militari de la Durostorum au fost Passicrates şi Valentinian (ucişi la 25 mai 303). Galerius a purtat mai multe campanii contra barbarilor de la nord de Dunăre. Dacă informaţiile sunt corecte. la periferia necropolei romane24. Dasius (numele îl arată a fi de origine illyră20). El a refuzat să sacrifice zeilor şi de aceea a fost adus în faţa judecăţii lui Maximus. Primul conflict al lui Galerius cu carpii este databil în 301 (prin coroborarea titlurilor de victorii menţionate în diverse inscripţii). Este posibil ca martirii Passicrates. menţionat în diploma militară emisă pentru pretorianul Valerius Clemens la 7 ianuarie 306. în anii 303-305 a fost linişte în sectorul frontierei aflat 4 în contact cu sarmaţii. când Galerius devine Carpicus Maximus II şi Sarmaticus Maximus III. în 305 Galerius ajunsese la al cincilea titlu de Carpicus Maximus.litoralul pontic. tribunus lanciariorum de la Sirmium. a suferit moartea martirică şi un veteran Iulius. deoarece nu s-a supus ordinului de a se închina împăraţilor (acesta a fost motivul real al condamnării sale). Marcianus şi Nicandru să fie cei depuşi în mormântul comun descoperit în 1988. nu în 304. La Tropaeum Traiani. Fiindcă a refuzat să participe la sărbătoarea Saturnaliilor21. plecând probabil de la Sirmium. În toamna anului 303. toate aceste relatări provin dintr-un singur act martiric despre militarii creştini de la Durostorum. nu sunt atestaţi martiri din mediul militar în aceste provincii.

dar în introducerea editorilor bollandişti. Nicolae Dănilă a subliniat valoarea unei informaţii din izvor care a fost trecută cu vederea: Epictet şi Astion s-au cunoscut pe când Diocleţian deja domnea. Mihail Zahariade a datat evenimentele în anul 290. Ziua pătimirii lor este 8 iulie. Desigur că acest fapt nu este în sine o dovadă pentru o datare similară şi pentru Epictet şi Astion. iar ei au petrecut împreună 17 ani. pervidisset). Vindecările miraculoase săvârşite de Epictet şi Astion i-au determinat pe locuitori să nu mai facă sacrificii zeilor: „sunt nişte răufăcători primejdioşi şi vrăjitori. Latronianus. et imperialia ministeria. După descoperirea moaştelor celor doi sfinţi şi după mediatizarea ei. în mentalitatea epocii. în anii 303-304. Pe scurt. şi chiar şi asupra duratei convieţuirii lor. ceea ce arată cu multă probabilitate datarea în cursul persecuţiei din 303-30427. Motivul pentru care ei au fost condamnaţi rezultă din text. Singurele cazuri de moarte martirică din timpul lui Diocleţian anterioare anului 303 nu au fost cauzate de apartenenţa la creştinism ca atare. inclusiv de către Biserică.dintre care una prezintă caracteristici specifice alanilor. dar fără a elabora o argumentaţie în acest sens şi fără a explica de ce respinge alte datări30. Ducele (menţionat cu acest titlu de dux în izvor) venise la Halmyris în inspecţie: „a inspectat timp de trei zile lucrările publice şi instituţiile împărăteşti care erau acolo” (et cum per triduum opera publica. Cercetările arheologice şi antropologice efectuate asupra osemintelor din cripta de la Murighiol i-o restituie categoric29. iar Ion Barnea aprecia că martiriul s-a petrecut probabil între anii 290-30032. precum refuzul lui Maximilianus de a fi recrutat. În lucrări anterioare descoperirii. Nu doar creştinii din armată au fost vizaţi de aceste acţiuni care. Examinarea informaţiilor cunoscute despre martirii din provinciile dunărene şi din Illyricum din epoca lui Diocleţian a arătat că toţi au pătimit începând din anul 30335. care prin învăţăturile lor otrăvi5 . ori referitor la Almirida din Hispania. Senzaţionala descoperire din cripta basilicii de la Murighiol efectuată de Mihail Zahariade în 2001 a adus confirmarea definitivă a credibilităţii actului martiric al sfinţilor Epictet şi Astion28. mult mai bine cunoscută acum decât acum trei secole. Epictet şi Astion. Datarea în 290 este menţionată în Acta Sanctorum. fără a analiza contextul general al evenimentelor. precum şi de Nicolae Dănilă. dar şi după aceea. Nu cunoaştem pe ce bază a fost ales acest an de editorii din 1721. a aflat că ei fac prozeliţi care din acest motiv refuză să mai îndeplinească sacrificiile cuvenite zeilor. asigurau securitatea imperiului. datarea în 290 a fost adoptată fără discuţii. în „martirologiul daco-roman” alcătu Revista de istorie militară  it prin colaţionarea datelor din martirologiile orientale şi occidentale34. quae ibidem erant. Vârstele apropiate. La această concluzie se ajunge prin reexaminarea datării martiriului celor doi sfinţi de la Halmyris. nu mai devreme. Autorul actului martiric se putea înşela asupra momentului când Epictet şi Astion s-au cunoscut. textul publicat în Acta Sanctorum în 1721 relatează cum cei doi creştini care se stabiliseră cu mai mult timp în urmă în cetate au fost condamnaţi atunci când ducele provinciei. adică marea persecuţie din timpul lui Diocleţian şi Galerius. taliile înalte şi starea bună de sănătate a oaselor indică originea militară a martirilor. datarea în 303 sau 304 este susţinută de Rajko Bratož în repertoriul martirilor din provinciile dunărene33. Emilian Popescu a observat că de fapt nu există nici o justificare pentru anul 290 şi că este mai probabilă o datare mai târzie31. De asemenea. pentru că nu putem fi siguri de veridicitatea informaţiei. nu în izvorul propriu-zis. Există însă în izvor un pasaj care clarifică momentul în care poate fi plasat martiriul. care nu oferă ca reper cronologic decât domnia lui Diocleţian (temporibus Diocletiani). Personal nu atribuim o valoare prea mare acestei deducţii. dar este un indiciu care trebuie să ne dea de gândit. ci de situaţii particulare. considerat uneori ori fantezist. dar considerăm că datarea respectivă nu poate fi preluată necritic. ceea ce face imposibilă datarea martiriului în 290 şi oferă ca terminus post-quem pentru moartea celor doi anul 301. Persecutarea creştinilor civili din provinciile dunărene s-a desfăşurat în acelaşi timp.

112.. Sossianus Hierocles and the Antecedents of the “Great Persecution”. vol. Mîrşanu. 544). p. 5. 57-77. Rives. mai întâi în garnizoana legiunii XI Claudia de la Durostorum. I. La persécution dans l’armée sous Dioclétien.. New York. DePalma Digeser. 4. Iaşi. translation.). Religion and Law in Classical and Christian Rome. Studia graeca et latina”. în primăvara anului 303. II A/1. „Bulletin de l’Académie Royale de Belgique. 2011. Bejan. J. 1979 . Two Notes on the Great Persecution. 145-165. p. 66-67). p. DePalma Digeser. Baltimore 1986. Mémoires de la Classe des Lettres. 5 F. p. 71. 28-29. în La pace nel mondo antico. 1966. H. Haase. Geschichte und Kultur Roms im Spiegel der neueren Forschung. 154. A Social. în Aufstieg und Niedergang. W.te îndepărtează pe mulţi de la jertfele datorate zeilor” (malefici sunt et magi. 7 H. 1001-1003. Barnes. S. p. dat în primăvara anului 304. 37.3 (In Praise of Later Roman Emperors: The “Panegyrici Latini”. B. Berlin-New York. London. unde datarea pătimirii celor două grupuri de martiri rămâne incertă. Nixon and B. Roldanus. ed. London. p. vol. Economic and Administrative Survey. 1921. H. Leadbetter. p. Grégoire. ’80. în Aufstieg und Niedergang der Römischen Welt. 128-130. 8 R.. XI. Pentru datarea în 297 sau 298: A. Berkeley. Stuttgart. Millar. 284602. Genève. 1983. a cura di M. Securitas. Religion.). 5). 68-78. Williams. 2. 6 M. D. XI). M. în condiţiile stării de război existente pe limes. V. Law and the Roman Polity: The Era of the Great Persecution. 1992. Classe des Lettres et des Sciences Morales et Politiques”. Aşadar. Den Boer (ed. Hartmann. p. 1. 1979. New York. Sordi. Le Culte des souverains dans l’Empire romain (Entretiens sur l’Antiquité classique. I raporti fra il Cristianesimo e l’impero dai Severi a Gallieno. Circumstanţa agravantă era producerea acestui delict într-o fortificaţie de frontieră. Bruxelles (Académie Royale de Belgique. Temporini. 371-374. The Later Roman Empire. „Archiv für Religionsgeschichte”. 1976. „Eirene. 3. and historical commentary by C. 1985. 2004. în C. Saylor Rodgers. care a fost pusă la Halmyris cu ocazia încheierii lucrărilor de reconstrucţie37. la Halmyris putem avea siguranţa datei de 8 iulie 304 pentru martiriul sfinţilor Epictet şi Astion. Collection in-8°. Les persécutions dans l’Empire Romain. Ediţie bilingvă. introduction. din cauza celor doi. p. J. Descoperirea din 2001 a oferit o confirmare arheologică sigură a unei surse hagiografice care multă vreme a fost privită cu scepticism. T. p. 154-156. Rüpke (ed. II. Woods. 62/63-64/65). Des soldats chrétiens dans la garde impériale. note explicative şi anexe de D. Studiu introductiv. „Harvard Studies in Classical Philology”. acest fapt însemna că. 149-150. 2006. New Series. „Classical Philology”. The Imperial Cult and the Persecutions. 6 (Despre moartea persecutorilor. London. Stuttgart. p. p. München. 9 E. The Church in the Age of Constantine. 380-381. nerespectarea ritualului sacrificiilor putea atrage mânia zeilor. 1973. E. 1 R. Observations sur  6 Revista de istorie militară  . col. este un indiciu cronologic pentru inspecţia lui Latronianus. Bagnall. Bejan. 4 Lactantius. The theological challenges. Fondation Hardt). p. 789-790. Galerius and the Will of Diocletian. pătimirea celor doi sfinţi de la Halmyris se încadrează în şirul de persecuţii declanşat la iniţiativa lui Galerius în 303. Considerăm că inscripţia din 301-302. 1964. 1985. În mintea păgânilor de atunci. Berlin-New York. în W. care impunea obligativitatea acestor sacrificii pentru întreaga populaţie.. “Pax deorum”. Christians and the Roman Army from Marcus Aurelius to Constantine.. J. p. 1-5 (ed. p. Diocletian and the Roman recovery. tome 56. 1921. Spre deosebire de cripta de la Niculiţel. E. D. manifestată de exemplu prin victoria barbarilor asupra trupelor aflate sub comanda lui Latronianus. 2 Panegyricus Constantio Caesari dictus. fasc. Praga.. “Pax deorum” e libertà religiosa nella storia di Roma. 43. în Real-Encyclopädie der classischen Altertumswissenschaft. 10 Lactantius. Kolendo. 23/I. 1995. „Journal of Theological Studies”. Sordi (Contributi dell’Istituto di Storia Antica dell’Università di Milano. 146150. Delehaye. 23/I. An Oracle of Apollo at Daphne and the Great Persecution. M. 1. p. J. multos per sua veneficia averterent jam a sacrificiis deorum)36. tabel cronologic. H. 128-134. A Prefect’s Edict Mentioning Sacrifice. IIe série. J. Une inscription inconnue de Sexaginta Prista et la fortification du Bas Danube sous la Tétrarchie. 81-86. X. 2006. 2000. 64. 254-256. cu mare importanţă pentru sistemul defensiv al provinciei (primul port din amonte de gura Dunării). p. 174. Van Berchem. vol. Or. From the Great Persecution to the Peace of Galerius. p. Ando. Milano. II. Los Angeles. cetăţenii din Halmyris încălcau în masă al patrulea edict contra creştinilor. Jones. XIX. 2008. Traducere de C. 99. Sordi. „Vigiliae christianae”. p. Helgeland. p. 3 M. Keresztes. p. Zweite Reihe. P. Sordi.

p. rilasciato a un pretoriano di origine italiana. 62. note şi comentarii de T. Bibauw (ed. New Series. 2.. Who ’s who dans les textes sur saint Dasius ?. Tăpkova-Zaimova. 285-311. p.. Gračanin. Istoria bisericească. I. 1987. The Role. Leadbetter. La persécution. vezi I. Ediţie bilingvă. 2. 187-188. 1967. Iaşi. p. Galerius.. Imperial Campaigns. A History of the Middle Danube Provinces of the Roman Empire.. în N. London. Les origines chrétiennes dans les provinces 7 .. „Studii clasice”. Pannonia and Upper Moesia. Diocletian. Oxford. J. 600. R. Paraschiv. „Sitzungsberichte der Akademie der Wissenschaften in Wien. Illirii. Barnes. A Prefect’s Edict. Diocletian. Cumont.. p. Les actes de Saint Dasius... „Journal of Theological Studies”. 510.. 1997. Imperial Campaigns A. dar acest ritual fusese interzis din epoca lui Hadrian.4. Bruxelles. 216-217).).le texte de la Vision de Dorothéos (Papyrus Bodmer XXIX). T. p. Rees. traducere. La successione dei cognomina devictarum gentium e le loro iterazioni nella titolatura dei primi tetrarchi. Historia Ecclesiastica. 188-193. C. 62-66. În cazul de faţă. p.8-10 (Eusebiu de Cezareea. 1972. în Actes de la XIIe Conférence Internationale d’études classiques Eirene. 85. în J. p. 272. 21 Timp de o săptămână. în Historiae Diversitas. 318333. Split. 106. p. 320). Galerius. AD 284324. B.. Les guerres contre les Carpes pendant les dernières années de la tétrachie. XXXIX. Philosophisch-Historische Klasse”. I. Galerius. 17. La successione. studiu introductiv. 1. Sutherland. 6.. Les légendes grecques des saints militaires. Warfare and the military. Arnaldi. 102).. ed. p. Bizzari. Forni. 2001. P.. p. The empire of the Tetrarchs: imperial pronouncements and government. London. Des soldats chrétiens. D.. Mócsy. 99. Elton. p. B. 176/179). 78-80. B.D.. R.. VI (From Diocletian’s Reform (A. 175-176. J. căci textul grec al actului martiric îl menţionează pe Kronos. nu este exclus ca soldaţii să fi practicat un ritual specific religiei lui Zalmoxis. La persécution. 14 Bibliotheca Hagiographica Graeca. N. The origin and purpose of the persecution of AD 303. p. The Chronicle of Hydatius and the Consularia Constantinopolitana: Two Contemporary Accounts of the Final Years of the Roman Empire. Keresztes... 1993. 2009. Leadbetter.. Breviar de la întemeierea Romei. Bruxelles. D. „Phoenix”. Consularia Constantinopolitana. p. Corcoran. Gračanin.. IX. p. Leadbetter. 13 P. 521. XII-XV (ed. 99. B. Studiu introductiv. Lenski. Arnaldi. traducere. „Athenaeum. Bucureşti. S. 2004. VIII. From the Great Persecution. Zugravu. T.. Tetrarchy and Diocletian’s Palace on the 1700th Anniversary of Existence. 299 (R. 600.D. cel ales pentru a-l întruchipa pe zeu ca rege al Saturnaliilor se bucura de toate plăcerile. Hommages à Marcel Renard. p. 160.. J. 49. Galerius. II. Des soldats chrétiens. Histoire. Şerban. Besnier. Keresztes.. From the Great Persecution. 503. D. Delehaye.. Grégoire. Bagnall. Bucarest. Paris. AnBoll. p. Paris. 315. Chr. Geburtstag am 8. p. Gostar. Übersetzung und Kommentar). 16 M. W. Rives. Les persécutions. p. 85. studiu. 1912. 383-384. Classe di letttere”.C. Pannonia.).. Galaţi. R. S. p. H. G. The Role of Illyricum in the Tetrarchic Wars. 1-2. p. 5-16. p. p. 22 F. N. Bucureşti. 93. vol. Cambi. 165-166. I.. Cambridge. Bejan. The Roman Imperial Coinage. A.. 132-134. V. Diocletian and the Tetrarchy. August 2006 von seinem Schülern. Marasović. Wien. H.. Barnes.. p. Lica. a. p. 378-384. Leadbetter. 1974. 15 Eusebius.. P. Edinburgh. Burgess. Lactantius. V.. 1989. 2006. 223-224. 40. 66/67-72/73. Roma.. p. 1996. P.. 2006. 1957. 20 Pentru acest nume. Romanizarea. Oxford.. Martirii din Palestina. limba şi onomastica. B. 647.. A.. Diokletian und die Epoche der Tetrarchie. „Rendiconti dell’Istituto Lombardo di Scienze e Lettere. Zeiller. în Diocletian. R.. Das Martyrium des Heiligen Dasius (Text. p. p. p. J. Van Berchem. From the Great Persecution. 16. A Prefect’s Edict. Rees. 1897. p.. 101. Delehaye. 1969.. 179-182. Les titres impériaux Dacicus Maximus et Carpicus Maximus. H.. ediţie critică bilingvă. Istoria. 18 Aurelius Victor..2 (Flavius Eutropius.. 161. col.. p. 25. apendice şi indice de N. W. p.. p. p. Pillinger. 313). 35-38. 1960. 38. 154. I. 24. 1988. ed. 100. 1986.. Bodogae.. Frankfurt am Main. V. T. p. The Cambridge Companion to the Age of Constantine. p.. 11 H. 1127-1129. 272. 19 M.. Das römische Reich zwischen Krisenbewältigung und Neuafbau (284-313 n.  Revista de istorie militară  Traducere de M. H.. 43 (Sextus Aurelius Victor.. p. Scrieri. Freunden und Kollegen dargebracht.. Rives. J. H. Studi periodici di letteratura e storia dell’Antichità”.. D.. Delehaye. 17 Eutropius. Kuhoff. 30. 12 H. 530. p. 7.. Vezi R. Bibliotheca Sanctorum. 234).. ed. p. Leadbetter.. Troisième édition mise à jour et considérablement augmenté par François Halkin. p. Diploma militare del 306 D. Epigraphie (Collection Latomus... 265-268. Belamarić. 1937.. note şi comentarii. 1961. Brăila. p. pe care unii autori antici îl asimilau zeului get. 160. Mócsy. H. 1976. Galerius. după care era sacrificat. note explicative şi comentarii de Gh. 148-150. Russu. Partea întâia.. Bagnall. 196-199. L’empire romain de l’avènement des Sévères au Concile de Nicée. p.D. 2006... Williams. 517. p.. 335. p. p. A. p. Liber de Caesaribus/Carte despre împăraţi.. 185. 381. 1. 1969. 382-384. 294) to the death of Maximinus (A. A. 128. Davies. p. Histoire des religions. Festschrift für Vladimir Iliescu zum 80. 38. 48-49. Keresztes. Kolendo. Van Berchem. 1975. p.

24. 2009 (2010)..html).. Scythia Minor. 115-126. 189-207. p. în The Christian Mission.. p.. 268-269. 107. Constantinescu. A. Dănilă.... Hristijanskijat. Le christianisme. p. 55-58. Iaşi. p. R. 234-235. 238. Verzeichnis. J. p... G. 37 M. 203. Nicolăescu-Plopşor. p. 23... p.. C. Bounegru. 1600 Years since the Falling Asleep in the Lord of Saint Theotim I of Tomis. 90-91. 146-148. 1721. Verzeichnis. 10-11. Omagiu profesorului Emilian Popescu (ed. Atanasov. 43) opta pentru anul 293.. Izvoarele. N. 2007. 1898-1899. 35. Verzeichnis.. 17-22. N. M. Tărnăuceanu. 179-193. „Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik”. 2003. 234. R. 2000. p. Helgeland. Christianitas Daco-Romana. 236-237.. 26.. 29 M.. Zahariade. 1918. p... Bucureşti. ibidem. Miriţoiu. 32 I. Das Martyrium. p. p. Popescu. Martyrologium... 777. Passio Sancti Julii Veterani Martyris Durostorensis (BHL 4555) (Contribuţii la istoria creştinismului daco-roman). 27-29. Atanasov.. G.. Scythia şi Notitia Dignitatum. N. p.. Dănilă. 206-207. Varna. 48-49. 2007. H. p. 33 R. 3... p. 241-255. N. 242-243. 24 G.. 699. în The Christian Mission on the Romanian Territory during the First Centuries of the Church. 55-57. Izvoarele. 697-698. 268-269. J.. Martiri. 157-162. Martyrologium.. 1989. Izvoarele istoriei creştinismului românesc. Ultima schimbare urbană. E. Bucureşti. Delehaye. p. p. în The Christian Mission.. The Episcopal Basilica. traducere. 395. 49-54. „Studia Universitatis Babeş-Bolyai. Gabor). bazilica A (http://www. Martyrologium Daco-Romanum. Verzeichnis der Opfer der Christenverfolgung in den Donau. Bratož. 2003. Izvoarele creştinismului românesc. Schlange-Schöningen. Helgeland. Paraschiv.. Bazilica „simplă” (A) de la Tropaeum Traiani. 209-252. J. Les légendes. Christians. p. 36 Acta Sanctorum .. The Halmyris Tetrarchic Inscription. 653. 9. Les martyrs.. Zahariade.. Bratož.. I.. Bruxelles. Constantin cel Mare. 709. 27 I. Constantinescu. în Diokletian und die Tetrarchie. I. p. Pillinger. 787. 40. Bratož.. p.. 5-53. Atanasov. Dancă. Ovidius University. M... Izvoarele. A. 34. p.. 538-551. p. „Pontica”. 41.... p.. 110-116.. Într-o lucrare mai veche (Moesia Secunda.. N.. 1982... The Halmyris Episcopal Basilica and the Martyrs’ Crypt.. Helgeland. 228-236. 25 Bibliotheca Hagiographica Latina. 784-793. Căţoi. 815. 151.. Verzeichnis. Bucureşti. p. Berlin. cimec. 42-44. R.. Hristijanskijat. D. p. A. 2003.. R. 268-272. Bratož. 45.. p. R.. 2004. Constanţa.. Constanţa. p.. p. martyrs à Halmyris. Sept martyrs.. „Revue des Études Sud-Est Européennes”. p. p. Series Theologia Graeco-Catholica Varadiensis”. 397. Delehaye. Despre începuturile creştinismului la Dunărea de Jos: Martyrium-ul de la Halmyris. Bratož. Zahariade. Bogdan-Cătăniciu. Sfinţii martiri “Dasius” de la Durostorum şi Axiopolis. Idem. 1989. Dănilă. Les légendes. 119. Popescu. 1967. Barnea. 1 (24). 181-187. p. 8 H. Goltz.. G. Paris.. 2004. 204. 34 N. 38. Traduceri inedite din latină şi greacă de M. 131-150. 709. 5. note şi comentarii de I. 139. 59. I. O. 56-59. p. 26  Revista de istorie militară  . 5-6. Zahariade. Antverpiae. I. p. V.. N. Bucureşti. 44. 50... 106. „Il Mar Nero. 28 Acta Sanctorum Julii. Sept martyrs.danubiennes de l’Empire Romain.. Bibliotheca Hagiographica Latina. 94. 99. 544. Barnea. 1994. Le christianisme au Bas-Danube à la veille de la Grande Persécution. T. C.. p. Bibliotheca Hagiographica Graeca. p. New York. Petolescu. O. Saints Epictète et Astion. 2009¸ p. 2008. Christians. Bratož. 697. Popescu. J... în Idem. Annali di archeologia e storia”. p. 783-784.. Les origines. M. p. Barnea. serie nouă. Hristijanskijat Durostorum-Drăstăr (The Christian Durostorum-Drăstăr). 46-54. 787-789. p. p. H. 1-2. The Acts of the International Symposium at the Center for Studies and Historic-Religious Researches of the European South-East Area “Holy Apostle Andrew”. Cetatea romano-bizantină. The Episcopal Basilica from Halmyris and the Crypt of Epictetus and Astion.. p.. C. 71...ro/Arheologie/tropaeum /cetrb/basilicaa/index. Baumann. Izvoarele.. W. Dănilă. Atanasov. 35 R. 37. p. 675676. Christians. R. Les martyrs de Durostorum. Iliescu. Delehaye. Zeiller. II. I. 30 M. p... R. 675... Atanasov. A Historical Commentary to a Hagiographic Text: Passio Epicteti Presbyteri et Astionis Monachi. p. Naclad (ed.. 27 November. p. 31 Em.. Martyrologium. Idem.. p. 703.. p. Martiri şi sfinţi din Dobrogea. Atanasov. 2006. A History of a Later Roman Province (284-681). p... Aspekte einer Zeitenwende. G. p. p.. Teoteoi. 788-789. Constanţa. p. Em.und Balkanprovinzen. Les légendes. 731... 46-50. în Studia historica et theologica. 53-54. 2001-2003 (2006).... Martyrologium. H. Zeiller.. în L. 39-40... p. 143168. 203. p. Sept martyrs de Dorostol qui ont brûlé en l’année 304. H. Idem. p. p. p. Verzeichnis…. 242-243. The Basilica Episcopalis and the Martyrs’ Tomb from Halmyris. „Thraco-Dacica”. 783. Rămureanu. 777. p.. 11. Bucureşti. 41.. . Florilegium studiorum.. p. Actele martirice. 393394.. 22. Dănilă.. Dănilă. Roma-Paris. p. 757. Amsterdam. ed. Iaşi. 2.. 1988. p... Sângele martirilor. Studiu introductiv. 148. M.). 39. Căţoi. Idem.. Les origines. Analiza antropologică a osemintelor descoperite în cripta bazilicii „simple” (A) de la Tropaeum Traiani. 731. 23 Bibliotheca Hagiographica Latina antiquae et mediae aetatis. 653. J. „Biserica Ortodoxă Română”. p. Demandt. 1978.. 233-234. G. 386. 1982. „Studii Teologice”. Atanasov... p. I. p... Căţoi. Le christianisme. G. 1997. 5. 815.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful