www.referat.

ro

Principiul supremaţiei dreptului comunitar

www.referat.ro

Integrarea arată momentul în care statele se decid să pună în comun o parte din competenţele lor şi să cedeze unor instituţii independente sarcina de a administra interesele reunite. Un alt scop urmărit prin integrare este acele de a creşte la maxim puterea şi interesele colective. Acest proces presupune un transfer de puteri de la state la Comunitate, o recunoaştere a unui interes general comunitar. Dreptul comunitar constituie o ordine juridică, deoarece este un ansamblu de norme juridice înzestrat cu propriile izvoare, cu organe necesare pentru adoptarea şi aplicarea normelor, iar respectarea sa este asigurată printr-un aparat jurisdicţional autonom. Dreptul comunitar stabileşte raporturile dintre Comunitate şi statele membre. Există două teorii cu privire la integrarea dreptului internaţional în ordinea juridică naţională : monismul şi dualismul. Teoria monistă susţine existenţa unei ordini juridice unice, alcătuite din dreptul internaţional şi dreptul naţional. Dreptul internaţional se integrează în dreptul intern, beneficiind de supremaţie vis-a-vis de normele naţionale. În ceea ce priveşte teoria dualistă, cele două ordini juridice sunt distincte. Instanţele de judecată nu aplică decât dreptul naţional. Marea Britanie este un stat dualist ; a adoptat o lege specială pentru a asigura aplicabilitatea dreptului comunitar pe teritoriul său. În tratate nu se specifică nimic despre consecinţele unui conflict între o normă comunitară şi una naţională. Curtea de Justiţie a dat câştig de cauză în numeroase cazuri legii comunitare, subliniind prioritatea dreptului comunitar asupra normelor interne contrare. Acest fapt s-a bazat pe următoarele raţionamente :  Autonomia dreptului comunitar: având un izvor autonom, o consecinţă a Tratatului, dreptului nu i se poate opune o normă internă;  Transferul de atribuţii de la state la Comunitate: noţiunea de comunitate nu poate fi atacată de un act intern;  Necesitatea unei aplicări uniforme a dreptului comunitar: normele comunitare trebuie să aibă aceeaşi semnificaţie, forţă şi conţinut pretutindeni. În cadrul Curţii Europene de Justiţie, supremaţia dreptului comunitar trebuie să fie generală şi absolută, regăsindu-se asupra ansamblului dreptului naţional, inclusiv şi asupra regulilor constituţionale. Curtea a arătat că normele interne ale unui stat, chiar şi cele de ordin constituţional, nu pot justifica neîndeplinirea de către state a obligaţiilor comunitare. Aceasta a susţinut că prin contrast cu tratatele internaţionale obişnuite, Tratatul CE a creat propriul său sistem juridic, care a devenit parte integrantă a sisteme-

Curtea a decis: “Prin crearea unei Comunităţi de durată nelimitată. fără să nu se piardă caracterul comunitar al acestuia. Acesta a inclus un conflict pretins dintre un şir de prevederi ale Tratatului şi un statut italian ce a naţionalizat o companie electrică. Instanţele judiciare ale altor state membre. cât şi pe ele însele…Prioritatea dreptului comunitar este confirmată prin art. el instituie o ordine juridică proprie. Fiind acţionat în faţa Tribunalului din Milano pentru refuzul de a achita nota de plata. În unele state instanţele judecătoreşti au tins la întreprinderea tuturor măsurilor necesare pentru conformare cu jurisprudenţa comunitară. signor Costa era un acţionar al său. 189 [249]. propria sa personalitate. între acestea se enumeră şi cazul Costa c. statele membre şi-au limitat drepturile lor suverane. deşi în domenii limitate. Respectiv. De această dată principiul supremaţiei a fost afirmat clar de către Curte. Curtea italiană a adresat aceste întrebări cu referinţă la priorităţi atât Curţii. unele dintre ele jucând roluri de lideri în dezvol- .” Nici o regulă internă nu poate fi invocată în faţa tribunalelor naţionale împotriva dreptului creat prin tratate ca o sursă autonomă şi originală. În acest caz legislaţia italiană nu a respectat termenii de implementare a prevederilor comunitare. reclamantul căreia. Actul de ratificare avea prioritate. ceea ce înseamnă că în binomul drept comunitar-drept naţional primul termen este esenţial. trebuie subliniat faptul că aceasta nu a fost complet pozitivă. ENEL. Principiul supremaţiei dreptului comunitar a fost aplicat în cazuri mult discutate în literatura de specialitate. şi astfel au creat un sistem de legi care obligă atât pe naţionalii lor. având propriile sale instituţii. propria sa capacitate juridică şi propria sa capacitate de reprezentare pe plan internaţional şi. fiind direct aplicabilă resortisanţilor acestor state şi impunându-se organelor naţionale de jurisdicţie. cu deosebire. Tratatul CE are o prioritate superioară celei care aparţine legilor chiar ulterioare intrării sale în vigoare. cât şi Curţii sale constituţionale. În ceea ce priveşte reacţia statelor membre ale Uniunii Europene vis-a-vis de problema supremaţiei dreptului comunitar. signor Costa a argumentat în baza lex posteriori că compania a acţionat în contradicţie cu dreptul comunitar. puteri reale provenind dintr-o limitare de suveranitate ori dintr-un transfer de puteri de la state la Comunitate. Atât principiul priorităţii. cât şi cel al efectului direct au devenit parte a dreptului comunitar prin jurisprudenţa Curţii de Justiţie.lor juridice ale statelor membre şi pe care tribunalele lor sunt obligate să-l aplice. motivând prin faptul că Actul italian ce a naţionalizat compania de electricitate a fost adoptat mai târziu decât Actul italian de ratificare prin care s-a încorporat norma comunitară. care precizează că un regulament va fi obligatoriu şi direct aplicabil în toate statele membre. integrată celei aparţinând statelor membre. un eventual conflict între regulile comunitare şi regulile naţionale urmând să fie rezolvat prin aplicarea principiului supremaţiei dreptului comunitar.

se permite transferul autorităţilor legislative organizaţiilor internaţionale. dar nu erau clare situaţiile de litigiu care apar din conflicte ale legislaţiei comunitare şi prevederi ale Legii Fundamentale germane. au avut o atitudine negativă. Cazul Germaniei era identic exemplului Franţei. cunoscut sistemul judiciar francez este divizat în instanţe administrative şi instanţe ordinare. După cum se ştie. însă prevederile Tratatului CE are prioritate faţă de normele interne. 24 al Constituţiei Germaniei permite transferul unei împuterniciri care contravine anumitor principii de bază protejate de Constituţie spre o organizaţie în afara structurii constituţionale. Un astfel de exemplu este Franţa. unde pentru o perioadă de decenii instanţele administrative au refuzat să accepte primatul dreptului comunitar.instanţa supremă administrativă.până în anul 1989. Ideea primatului dreptului comunitar asupra dispoziţiilor constituţionale interne a ridicat controverse în jurisprudenţa şi doctrina unor ţări membre. Pe de altă parte primatul dreptului comunitar a fost respins de către Consiliul de Stat. Problema care urma să fie soluţionată era dacă art. conform art. . 24 al Constituţiei Germaniei.tarea Comunităţii şi Uniunii Europene. Pe de o parte supremaţia dreptului comunitar a fost acceptat în anul 1975 de către instanţa superioară ordinară.