You are on page 1of 16

Prin incalzirea unei solutii de ADN dublu catenar la temp de 85-95 grade C se rup legaturile de H dintre cele doua

catene obtinandu-se ADN mono catenar. Acest fenomen se numeste denaturarea ADN-ului, Daca racirea se realizeaza brusc ADN-ul ramane in stare monocatenara, puntile de H nu se mai refac. Daca racirea se realizeaza lent se refac puntile de H obtinandu-se ADN dublu catenar. Fenomenul se numeste renaturare. Acest fenomen de denaturare- renaturare prezinta importante in obtinerea hibrizilor moleculari care pot fi intre ADN monocatenar si ARN (ADN ARN) sau intre ADN mono catenar de la specii diferite. Cu cat gradul de inrudire intre cele doua specii este mai mare se obtin un nr mai mare de legaturi de H intre cele doua catene. Factorii care influenteaza denaturarea-renaturarea 1 temp. 85-95 grade C, depinde de specie; 2 nr de leg duble, triple din structura ADN-ului; 3 lungimea catenei de ADN. Importanta fenomenului 4 se obt ADN monocatenar care poate fi utilizat la obtinerea de hibrizi (ADN): ADN ADN. 5 ADN ARN cand se realizeaza renaturarea unei catene de ADN, cu o catena de ARN. 6 ADN hibrid interspecific cand se renatureaza 2 lanturi monocatenare de la specii diferite se utilizeaza la stabilirea inrudirii speciile respective). Functiile ADN-ului. 7 autocatalica; 8 heterocatalitica; Functia autocatalitica 9 sinteza ADN se realizeaza dupa modelul semiconservativ; 10 sub actiunea enzimelor se rup legaturile de hidrogen dintre catenele componente obtinandu-se ADN monocatenar 11 aeste catene servesc ca model (matrita) ptr sinteza altei molecule de ADN dublu catenar 12 nucleatidele libere din citoplasma se ataseaza pe baza de complementaritatea la catenele initiale (catene-mama) obtinandu-se 2 molecule de ADN fiice care au aceeasi structura si compozitie ca ADN-ul initial 13 Sinteza ADN-ului incepe simultan in mai multe puncte numite repliconi si se realizeaza sub actiunea rnzimei ADN polimeraza. 14 In aceste puncte de replicatie se rup legaturile de hidrogen si se obtin 2 catene mama (matrita). 15 Sinteza ADN-ului se realizeaza pe directia 5* =>3*, deoarece la capatul 3* se afla pentoza cu gruparea OH. 16 Pe catena 3* - 5* numita si catena principala (leading), sinteza se realizeaza in mod continuu, nucleatidele libere din citoplasma sunt polimerizate sub actiunea ADN polimerazei I atasandu-se de catena mama. 17 Pe catena 5*-3* numita logging sau catena intarziata, sinteza se realizeazain mod discontinuu, formandu-se initial fragmente scurte de ADN numite fragmente Okazaki. 18 Aceste fragmente se sintetizeaza sub influenta enzimei ADN primata care

formeaza initial o secventa de ARN numita primer (primara). 19 La aceste molecule de ARN primer se fixeaza fragmentele Okazaki care sunt unite de ADN polimeraza III 20 Sub actiunea endonulceozelor, primerul ARN este eliminat, iar ADN polimeraza I uneste secventele de ADN formandu-se o catena continua. 21 Dupa sinteza celor doua catene , ADN giraza realizeaza spiralizarea moleculelor obtinandu-se doua molecule de ADN dublu catenar, ficare avand o catena veche si una nou sintetizata (modelul semi-conservativ). 22 Pe catena intarziata pot aparea erori de replicatii, acestea fiind reparate de enzima ADN topoizomera. Functia heterocatalitica ADN-ul catalizeaza sinteza acizilor ribonucleici, iar informatia genetica este utilizata ptr sinteza proteinelor. ADN: 23 ARN m 24 ARN m -> proteine. Transcriptie: 25 ARN translatie. Dogma centrala a geneticii: Transcriptia repr procesul de copiere a informatiei genetice dintr-o catena de ADN de catre ARN mesager. Translatia repr procesul de decodificare a informatiei genetice in aminoacizi si unirea lor cu formarea proteinelor. Are loc la nivelul ribozomilor. La toate organismele vii ARN-ul mesager copiaza informatia genetica din ADN. Exista o exceptie si anume retrosirusurile la care informatia genetica este copiata dintr-o catena de ARN si pe baza ei se sintetiteaza ADN (virusul HIV) Tipuri de ARN. ARN-ul are o structura monocatenara, fiind format dintr-un singur lant polinucleotidic. Clasificare: 26 ARN viral (ARN v) repr materialului genetic din structura ribovirusurilor. Are o structura monocatenara si greutate moleculara mica fiind format dintr-un numar mic de nucleotide. 27 ARN mesager (ARN m) 28 copiaza pe baza de complementaritate informatia genetica inscrisa intr-o catena de ADN. 29 Are doar structura monocatenara. 30 Greutatea si lungimea sunt variabile, depinzand de cantitatea de informatie genetica copiata din macromolecula de ADN; 31 Initial ARN-ul mesager copiaza intreaga catena de ADN care contine atat portiuni informationale numite exoni cat si portiuni noninformationale numite introni, rezultant o molecula de ARN procursor, urmeaza maturarea ARN prin eliminarea intronilor si asamblarea exanelor formandu-se ARN m matur. 32 33 ARN de transport, transfer, solubil (ARN t)

34 transfera aminoacizii la locul sintezei proteinelor. 35 Prez structura monocatenara ce alterneaza cu portiuni bictenare (forma de frunza cu trifoi) 36 Are 2 poli functionali un capat liniar la care se fixeaza aminoacidul ce urmeaza a fi transferat si o bucla ce contine anticadonul care se fixeaza la cadonul de ARN m. 37 Are greutate moleculara mica se cunosc 64 tipuri de ARN t, cate un tip pt ficare aminoacid din structura proteinelor. 38 ARN nuclear mic (ARN sn) 39 se gaseste in nucleul eucariotelor avand un rol in mentinerea stabilitatii acesteia 40 are dimensiuni mici, greutate molara mica si structura monocatenara. 41 ARN ribozomal (ARN r) 42 se gaseste in structura ribozomilor cu rol in sinteza proteinelor 43 se asociaza cu ribozomii formand polizomi. 44 Are portiuni monocatenare ce alterneaza cu portiuni bicatenare 45 Are greutate molara mica. Structura ARN. Baze azotate puternice: A, G - pirimidinice: U, C. 46 pentoza: riboza 47 radicalul: fosfat. Sinteza ARN se numeste transcriptie si se realizeaza prin copierea pe baza de complementaritate a informatiei genetice dintr-o catena de ADN. Codul genetic Face legatura intre succesiunea nucleotidelor din structura ADN (ARN) si succesiunea aminoacizilor din structura proteinelor. Este format dintr-o succesiune de 3 nucleotide, avand ca unitate structurala cadonul. Este alcatuit din 64 de cadoni reprezentant combinarea celor 4 nucleotide din structura acizilor nucleici luate de 3 ori. Proprietatile codului genetic. 48 este universal la toate organismele vii, acelasi cadon sintetizeaza acelasi aminoacid. 49 Este nesuprapus si fara virgula, adica intre nucleotidele invecinate nu exista ,,semne de punctuatie". (spatii libere, pauze), iar citirea informatiei se face in mode continuu (intre 2 cadoni vecini nu exista nucleotide comune) 50 in structura proteinelor intra 20 de aminoacizi, iar in structura codului genetic exista 64 de cadoni, rezultand ca mai multi cadoni codifica acelasi aminoacid. (codul genetic este degenerat). 51 Exista 3 cadoni stop (UAG, UGA, UAA) care opresc procesul de sinteza, iar ceilalti 61 sunt functionali. * ADN polimeraza intervine in replicatie. Sinteza proteinelor.

Se realizeaza in 2 etape: 52 transcriptie 53 translatie . 1. Transcriptia 54 reprezinta procesul prin care informatia genetica dintr-o catena de ADN (ARN viral) este copiata de ARN mesager. 55 Acest proces se realizeaza sub influenta enzimei ARN polimeraza si este initiat la nivelul cadonilor start din molecula de ARN mesager TAC sau mai rar CAC 56 Se finalizeaza atunci cand sunt intalniti cadonii complementari de ARN mesager stop (UAA, UGA, UAG), respectiv ATT, ATC, ACT. 57 Unitatea de transcriptie repr o secventa din molecula de ADN copiata de ARN mesager; marimea ei difera la procariote si eucariote. 58 In urma procesului de transcriptie la eucariote rezulta un ARN m procursor, care contine atat introni cat si exani. Transcriptia ADN la eucariote se desfasoara in nucleu. 59 La procariote, unitatea de transcriptie contine doar portiuni informationale a mai multor gene, deci se sintetizeaza simultan mai multor proteine. 60 La eucariote, unitatea de transcriptie contine portiuni informationale (exoni) si portiuni noninformationale (introni), de aceea este necesar un proces de eliminare a intronilor rezultand ARN mesager matur si informatia genetica din unitatea de transcriptie serveste la sinteza unei singure molecule proteice (are o singura gena). 61 Translatia se realizeaza in 3 etape 62 consta in sinteza de proteine structurale. 63 recunoasterea de catre ARN m a locului de sinteza. 64 ARN m ajunge la ribozomi, se cupleaza cele 2 subunitati ale ribozomilor si cuprind intre ele molecule de ARN m. 65 Pregatirea aminoacizilor pt sinteza. 66 activarea aminoacizilor AA + ATP -aminoacil-> AA AMP + rad. Fosfat. (sinteza) 67 atasarea aminoacizilor activati la ARN t. AA AMP + ARN t aminoacil-> AA ARN t (sinteza) 68 Sinteza propriu-zisa. La nivelul ribozomului sosesc si aminoacizii activati adusi de ARN t. Intr-o unitate incap doar 2 cadoni din ARN m, ceea ce presupune atasarea pe baza de complementariate a anticadonului de ARN t. Citirea informatiei se realizeaza in directia 5*-3*, astfel ca ARN m se deplaseaza pe dreapta, iar ribozomul spre stanga, eliberand astfel cei 2 aminoacizi care au sosit primii la nivell ribozomilor. Prin intermediul unei ligaze, cei 2 aminoacizi sunt uniti intre ei printr-o legatura peptidica, iar in locul ramas liber in ribozom soseste alt ARN t cu un alt aminoacit activ. Ligaza uneste acest aminoacid cu ceilalti, astfel ca lantul polipeptidic se alungeste. Citirea informatiei se continua pana cand la nivelul ribozomului ajunge cadonul stop care indica sfarsitul procesului de sinteza. ARN m eliberat se poate cupla cu alt

ribozom formand polizomi, deci se pot sintetiza mai multe copii ale aceleiasi proteine, se evita prin distrugerea ARN m. La nivelul ribozomilor, informatia genetica din nucleotide se transf in unitati de proteine (aminoacizi). AA1 ARN t1 + AA2 ARN t2 - ? peptidit transferare-> AA1 ~ AA2 + ARN t1 ARN t2 Materialul genetic la virusuri si procariote (bacterii) Virusul alcatuit dintr-un invelis proteic = capsida si materialul genetic. 69 la virusuri, materialul genetic este format dintr-o macromonecula de ARN si ADN de forma liniara sau circulara. Clasificare dupa materialul genetic: 70 ribovirusuri 71 cu ARN monocatenar: gripal, HIV, mozaicul ?. 72 cu ARN dublu catenar: majoritatea ?? turbarii, al polimielitei 73 adenovirusuri (dezoviribovirusuri) 74 cu ADN monocatenar 75 cu ADN bicatenar herpatic, virusul turbarii. ** Multiplicarea materialului genetic 76 virusurile se multiplica numai in interiorul celulelor pe care le ataca folosind enzimele si energia gazdei, pe baza informatiei sale genetice. 77 procariote (bacterii) materialul genetic bacterian poate forma un plasmid si este localizat in citoplasma 78 materialul genetic este format dintr-o macromolecula de ADN dublu catenara circulara sau lineara. 79 Dimensiunile ADN-ului sunt de 1000 de ori mai mari decat dimensiunile celulei. 80 Materialul genetic al bacteriilor prezinta numeroase bucle si super rasuciri. 81 In afara de acest material genetic fundamental, unele bacterii mai contin material genetic suplimentar sub forma unor plasmide (material genetic extracromozomial) 82 Acest meterial genetic se multiplica independent de ADN-ul bacterian si asigura anumite avantaje celulelor care il contin, deoarece prezinta un nr redus de gene (6-10). Clasificarea plasmidelor 83 factorul de fertilitate (plasmide I) cu rol in multiplicare 84 plasmide R- care dau rezistenta la antibiotice 85 factorul colicinogenic le transforma in bacterii virulente. Materialul genetic al eucariotelor. Genele la eucariote prezinta in structura lor exoni. La eucariote mat genetic este situat in nucleu si formeaza ereditarea nucleara dar si in anumite organe (cloroplaste si mitocondrii), formand ereditarea extranucleara. La nivelul nucleului se formeaza cromatina. Mat. genetic nuclear.- repr de filament de clorotina din care se individualizeaza in timpul dviziunii, cromozomii. Structura cromozomilor.

86 sunt formati din ADN, ARN, proteine (histonice si nonhistonice) si ioni de Ca si Mg, si cantitati de lipide. 87 La microscop, filamentele de cromotina apar ca un sirag de perle, perlele fiind formate din nucleozomi (unitate structurala). 88 Filamentele pe care sunt fixati nucleozomii sunt alcatuite din ADN de legatura. Structura nucleozomilor 89 8 proteine histonice: H2A; H2B; H3;H4, fiecare proteina luata de 2 ori 90 sunt unite intre ele prin ADN si o alta molecula de proteina hustonica H1. Cromatina se afla in 2 stari functionale: 91 eucromotina contine gene active 92 heterocromotina poate fi observata in nucleul interfazic; inactive In timpul diviziunii celulare, filamentele de comatina se condenseaza si formeaza cromozomi. Un cromozom este format din 2 cromatine unite printr-un centromer, capetele cromatinelor sunt unite de o structura telomer, iar unii cromozomi prezinta o constructie secundara-satelit 93 metacentricii centromerul plasat median 94 submetacentricii centrametrul plasat submedian 95 subtelocentricii centrometrul plasat aproape de unul din capete. 96 Telacentricii prezinta satelit, centromerul plasat aproape terminal (la eucariote) Cromatina aspectul unui sirag de perle, ficare perla constituind un nucleosom Nucleozomii uniti prin intermediul unor secvente de nucleotide, numite ADN linear Mat genetic extranuclear 97 situat in citoplaste si mitocondri 98 are o structura simpla asemanatoare cu cea a bacteriilor 99 1,5% din totalitatea informatiei genetice nucleare. Genomul uman si cariotipul uman Cariotipul uman normal este format din 46 de cromozomi impartiti in 23 de perechi, 22 perechi sunt autozomi (cromozomi identici) si o pereche formeaza heterozomii sau cromozomi sexului, la barbat heterozomii sunt diferiti xy, iar la femei sunt identici xx. Dupa marime, forma si pozitia centromerului, si prezenta satelitilor, cromozomii umani sunt impartiti in 7 grupe morfologice. Grupa A cuprinde cromozomii din perechile 1,2,3. 100 cromozomii 1 si 3 sunt metacentrici iar cromozomii din perechea 2 sunt submetacentrici. Grupa B cuprinde cromozomii din perechile 4 si 5 care sunt lungi submetacentrici. Grupa C cuprinde perechile 6 si 12 si heterozomul x. 101 sunt cromozomii mijlocii si metacentrici. Grupa D cuprinde perechile 13, 15 de dimensiune mijlocie acocentrice si prezinta satelit. Grupa E cuprinde cromozomii din perechile 16, 17, 18, sunt mici, cei din perechea 16 sunt matacentrici, iar 17 si 18 sunt submetacentrici. Grupa F cuprinde cromozomii din perechile 19, 20, sunt mici, metacentrici.

Grupa G cuprinde cromozomii din perechile 21, 22, sunt cei mai mici cromozomi, sunt arocentrice si prezinta satelit. 102 aici este inclus si cromozomul 9 care nu prezinta satelit. Genomul uman cuprinde totalitatea genelor existente intr-un gamet (cromozom), cuprinde 80.000-100.000 gene distribuite intr-o anumita ordine, ale harta genetica. Genomul viral poate fi reprezentat de catre o molecula de ADN sau ARN. Teratogeneza si agentii teratogeni. Teratogeneza repr totalitatea mecanismelor care determina producerea de malformatii la embrion sau la fetus. Agentul teratogen este orice factor de mediu care actioneaza asupra fatului uman det anomalii congenitale. Ex: radiatiile ionizate din timpul sarcinii (radiatiile X) carentele, alimentare, unele medicamente, substantele chimice toxice, infectiile virale materne (ruveola), testele hormonale efectuate in timpul sarcinii, consumul mare de alcool. Un agent teratogen determina malformatia daca actioneaza in perioada in care embrionul este sensibil la efectele sale. Aceste stadii corespund cu momentul formarii primordiilor diferitelor organe, in intervalul dintre zilele 12-56 de dezvoltare intrauterina. De ex in primul trimestru al sarcinii medicamentul worfarin, utilizat pt tratamentul unor maladii sangvine, poate cauza sindromul fatal worfarin (chondrodisplazia punctata, hipoplazoe nazala) iar in cazul actiunii in stadiile ulterioare de sarcini, el va produce deficiente ale sist nervos central. Producerea malformatiei depinde de mai multi factori. 103 natura agentului teratogen; 104 momentul organogenezei cand acesta actioneaza 105 durata expunerii la agentul teratogen; 106 doza in care se afla acesta; 107 particularitatile genetice ale embrionului. Fenotipul cancerului. Tipuri de cancer Cancerul repr proliferarea (multiplicarea) necontrolata a celulelor; este o boala genetica produsa de o perturbare a dezvoltarii celulelor care are drept consecinta invazia si distrugerea tesutului sanatos de catre celulele anormale. Celulele canceroase provin din celulele normale care au suferit modoficari ireversibile (caracterul clonal al cancerului). Se multiplica mai rapid decat celulele normale. Nu mai sunt supuse unui control nervos sau hormonal. Se pot raspandi in orice parte a organismului prin sistemul sangvin sau limfatic, unde pot produce leziuni ale tesutului (metastaze). Tumorile pot fi: 108 lenigne necancerigene 109 maligne produc cancer Tipuri de cancer. 110daca se formeaza in epiteliu, se numeste carcinom

111daca se formeaza in tesutul mezenchimal sarcom 112cancerul globulelor albe leucemie 113cancerul tesutului limfoid limfom 114cancerul celulelor plasmei si al maduvei osoase mielom. Cancerul reprezentat prin mai multe boli, care reprezinta caracteristici celulare similare. 115multiplicarea celulara necontrolata, celulele canceroase sunt celule clonate descendente dintr-o singura celulca care a devenit canceroasa. 116Celulele canceroase se caracterizeaza printr-o instabilitate genetica a populatiei de celule ce servesc ca precursori ai celulelor canceroase; aceasta instabilitate se caracterizeaza prin crestere nr de mutatii, amplificarea genelor; rearanjarea cromozomilor sau aneuploidie. 117Celulele canceroase se pot divide mitodic necontrolat, ceea ce afecteaza apoptoza (moarte celulara aranjata). Progresia cancerului este asigurata de 2 tipuri de celule 118proto-ancogene gene canceroase aflate in genom dar in stare silentioasa si care se pot activa sub actiunea unui agent cancerogen. 119Antiancogene genele nepresoare ale tumorii, aflate in stare activa la genom. Agentii carcinogeni (cei cre induc cancerul) sunt: 120 substante chimice (inclusiv cele existente in fumul de tigara) 121 radiatii ionizante, particulele de siliciu sau azbest; 122 radiatii neionizate 123 factori ereditari; 124 stresul. Celulele canceroase transmit caracterele lor anormale in succesiunea tuturor agentilor de celule formate. Celulele moligne (canceroase) prezinta multiple leziuni genetice, care afecteaza genele, cromozomii sau genoml. Cancerul este o maladie genetica. Anomalii genetice asociate cancerului. mutatiile genomice caracteristic pt cancer este fenomenul de aneuploidie, celulele canceroase fiind caracterizate prin instabilitatea genetica, iar in multe cazuri sunt polipoide. 126 mutatiile cromozomiale translocatiile sunt cele mai intalnite (repr transferul reciproc sau nereciproc de gene ale unor segmente intre cromozomii neomologi. Acest proces are drept consecinta: 127 plasarea protooncogenelor langa un promotor activ care le intensifica activitatea. 128 Fuziunea intre doua proto oncogene plasate pe cromozomi diferiti sau intre o proto oncogena si alta gena, rezultand gene himere care vor codifica oncoproteine care determina cresterea celulara necontrolata. Producerea unei translocatii este conditionata de pierderea telomerului (regiunea terminala a cromozomilor) 129 Mutatiile puncti-forme si amplificarea genica: pot activa proto oncogenele, 125

determinand cresterea cantitatii de encoproteine sintetizate, amplificarea genetica poate avea loc prin diferite procese crossing-over inegal intre cromotidele surorii, replicarea aditionala. 130 implicarea setusurilor fragile in cancer: 131 situsurile fragile sunt regiuni ale cromozomului unde cromatina nu este condensata (in timpul mitozei), aparand lacune mono sau bicromatidice, fragmente libere sau inelare. 132 Aceste situsuri fragile repr locul de origine al unor translocatii sau deletii. 133 Modificari citogenetice aditionale repr prin mutatii structurale (mutatii cromozomiale) sau numerice cromozomiale (aneuploidii) datorita diferitelor mutatii determinand aparitia canceruui. Domenii de aplicabilitate si consideratii etice in genetica umana. Ecografia o metoda de depistare a anomaliilor embrionului fiind utilizata in sfaturile genetice, dar nu permite analiza de cariotip. 134 sfaturi genetice 135 sfatul genetic consta in evaluarea riscului unei persoane a manifesta o maladie genetica sau probabilitatea unui cuplu de a avea un copil malformat. 136 Este solicitat in cazuri variate: unul din parinti este afectat, cei doi soti prezinta un grad de inrudire sau apartin unui comunitati incare este frecventa o mutatie, una din rudele apropiate este afectata, cuplul are deja un copil afectat si vor sa stie sansa de reaparitie a malformatiei, partenerii au fost expusi la agenti teratogeni, avorturi spontane ale mamei. Obiectivele sfatului genetic: 137 diagnostic cat mai exact care sa cuprinda informatii privind estoriscul familiei, examenul clinic al individului afectat cat si al mai multor membri ai familiei, investigatii paraclinice uzuale (analiza cariotipului, a cromatinei sexuale, diagnosticul ADN). 138 Precizarea caracterului genetic al bolii -> se stabileste procentul factorilor genetici in determinarea bolii. 139 Stabilirea modului de transmitere al maladiei si a riscului recurent. 140 Comunicarea catre familie a riscului de aparitie a maladiei, diagnosticul acestuia, posibilitatile terapeutice. Etapele elaborarii sfatului genetic: a). cercetarea familiara (ancheta) urmata de intocmirea arborelui genealogic, se stabileste incidenta trasaturilor patogene, modul de transmitere in descendenta a acestor trasaturi, depistarea persoanelor purtatoare ale unor maladii autozonal recesive sau x linkate. b). Investigatiile citogenice, moleculare si biochimice. - investigatiile citogenice permit stabilirea anomaliilor numerice (sindromul Dawn, trisomia x, sindromul Twener) sau structurale ale cromozomilor. - cele moleculare permit analiza mutatiilor genetice, iar testele biochimice sunt utilizate pt depistarea heterozigotilor sau a celor afectati de o boala metabolica. c). Calcularea riscului genetic grade diferite de dificultate dependent de cauza bolii analizate. Ptr maladiile determinate de gene autozomale dominante, riscul uzual pt fiecare nounascut este de iar pt celulele determinate de gene autozomale recesive riscul este de .

In cazul caracterelor x-linkate, transmitere este dependenta de sex. Astfel ptr fiecare purtator din baieti vor fi afectati si din fete vor fi purtatoare. In cazul caracterelor y-linkate, acestea se transmit doar la baieti (pe linie paterna). In cazul bolilor multifactoriale (determinate de mai multe gene) este utilizat riscul de recurenta empiric dedus din observarea unui nr mare de cazuri, in familii diferite. 141 Diagnosticul parental (diagnoza) una dintre cele mai importante metode de profilaxie genetica si identifica tulburarile fetale. Se utilizeaza diferite tehnici. a). Ecografia (ultrasonografia) permite identificarea anomaliilor structurale fetale si se poate efectua pe tot parcursul vietii intrauterine. b). Aminocenteza consta in recoltarea de lichid amniotic prin punctia sacului amniotic. Se efectueaza in saptamanile 15-17 de viata intrauterina. Se poate stabili cariotipul, se identifica anomaliile numerice si structurale cromozomiale. c). Analiza Doppler se evalueaza viteza sangelui in circulatia fetala ombilicala si placontara. d). Analiza sangelui fetal se efectueaza prin punctie ombilicala percutanta (sub control ecografic). e). Analiza sangelui matern se efectueaza cu ajutorul unor markeri fetali ce evidentiaza unele maladii ale fatului. 3. fertilizarea in vitro fertilizarea consta in unirea a doi gameti, in timpul procesului de reproducere sexuala, conducand la obtinerea unui zigot. Fertilitatea in vitro consta in fertilizarea experimentala a unui ovul femel, in afara organismului. Se utilizeaza in mod uzual la om, atunci cand trompele uterine sunt blocate. Embrionul rezultat (in vitro) va fi introdus in uter pentru implantare (midatie). Procesul prin care are loc introducerea artificiala a unui embrion timpuriu intrun oviduct sau uter al unei mame biologice sau al unei mame surogat, se numeste transfer de embrion (transplantie). Procesul implica prelevarea unui ovul din organismul mamei (precedat de un tratament hormonal). Ovulul este fertilizat in vitro, rezultand un zigot. In urma diviziunii mitotice va rezulta un embrion, care va fi introdus in uterul mamei ptr implantare, unde se va dezvolta. 142 Clonarea terapeutica. 143 o tehnica prin care se poate crea un organism identic cu alt organism. Dupa scopul urmarit poate fi productiva si terapeutica. Clonarea reproductiva urmareste obtinerea unor organisme identice cu organismul initial. Clonarea terapeutica urmareste obtinerea unui individ identic cu individul de la care a provenit celula initiala, utilizat ca donator de organe, tesuturi sau celule. Acestea vor fi prelucrate si transplantate la pacientii bolnavi pt inlocuirea organelor, tesuturilor sau celulelor alterate genetic. Este indicat ca donatorul si receptorul sa fie compatibili din pct de vedere genetic pt a se atenua raspunsul imun. Pot fi clonate celule provenite de la animale care prezinta un gabarit similar omului (porc) prin inginerie genetica sau prin folosirea de celule stem embrionare pt a obtine organe umane in vitro. Procesul de transfer al unui organ de la o specie la alta este denumit xenotransplant (xenos = strain).

144 Terapia genetica procesul de inserare a unei gene, in scopul inlocuirii sau suplinirii unei gene cu disfunctii in scopul tratarii unei boli sau al unui defect genetic. Transferul genelor se poate realiza folosind lipozomii (particule sferice artificiale constituite din lipide) sau vectori virali (de transfer). Fenomenul de terapie genica tinde sa fie inlocuit cu termenul de ghirurgie genetica. Chirurgia genetica consta in inlocuirea uneia sau a mai multor gene cu ajutorul plasmidelor sau prin introducerea unui material genetic strain in celula cu ajutorul unei microseringi sau micromanipulare. Biotica repr atitudinea comuna a omenirii la posibilitatea repercusiunii ale descoperirilor stiintei. Terapia genetica se aplica la urmatoarele cazuri: 145 sinteza unei gene artificiale pt inlocuirea unei gene alterate sau mutante. 146 Utilizarea tehnologiilor antisens pt modificarea expresiei genelor alterate. 147 Repararea genei alterate atunci cand este afectata secventa unui nr mic de nucleotide. Sinteza unei gene artificale este realizata prin tehnologia adn-recombinat, utilizand plasmide ca vectori de clamare (transfer). Tehnologiile antisens se aplica atunci cand procesul patologic implica expresia unei gene anormale sau supra expresia unei gene normale, avanduse in vedere blocarea informatiei genetice la nivelul secventei ADN a genei. Repararea genelor mutante permite repararea unei gene care prezinta o singura mutatie, dar exista cercetari ce vor permite ca in viitor sa fie reparate si genele afectate de mai multe mutatii. Transferul genelor poate fi afectat fie ex vitro, fie in vitro. In transferul ex vitro genele sunt transferate initial in celule care ulterior sunt introduse in corpul pacientului. In transferul in vitro genele sunt introduse direct in tesuturi. Tehnicile de transfer genic includ vectori virali (diferite tipuri de virusuri) sau vectori nonvirali (lipozomi electroparea aplicarea unui soc electric in urma caruia se produce un orificiu in plasmalena prin care va fi introdusa in celula (informatia straina sau captarea directa a moleculelor de ADN prin bombardarea unei culturi de celule cu particule de mutare grele, ca aurul, platina). Terapia genica cu celule stem 148 celulele stem sunt celule de tip embrion, care se pot diferentia in celule inalt specializate aflate in constitutia diferitelor organe. Dupa caracteristicile lor se disting: 149 celule stem tatipotente sunt celulele care s-au obtinut din primele diviziuni ale ovocitului fertilizat. Ele se pot dezvolta formand un embrion complet. 150 Celule stem pluripotente sunt capabile sa formeze tesuturi 151 Celule stem multipotente dau nastere unor celule multipolare. Aceste celule sunt progenituri a celulelor din diferite tesuturi. Caracteristicile celuleor stem. sunt capabile de a prolifera prin pultiplicarea metotica au capacitatea de a se diferentia in diferite celule mature. majoritatea genelor nu sunt exprimate in celulele stem (acest aspect negativ se poate corecta prin cunoasterea caracteristicilor genetice ale donatorilor de celule stem).

Etapele terapiei genice cu celule stem: introducerea genelor normale in celule stem (prin injectare sau cu ajutorul unor mediatori de natura virala sau nonvirala). introducerea celulelor stem modiicate genetic in organul in care se afla genele mutante. Transplantul de maduva hematogena este o terapie genica cu celule stem hematopoietice pt a trata boli hematologice sau imunologice. Modificarea genetica a celulelor stem hematopoietice poate indeplini scopuri terapeutice (rezistenta la chimioterapie) sau sa permita corectia unui defect genetic. Deteriorarea ecosistemelor naturale. 152 Deteriorarea ecosistemelor prin eroziune. coroziunea se realizeaza prin actiunea ploilor, vantului si omului, care prin lucrarile agricole si silvice au distrus textura solului, l-a saracit de asociatiile vegetale naturale. Omul prin supraexploatarea solului a dus la diminuarea capacitatii acestuia de a retine apa, acesta evaporandu-se sau scurgandu-se rapid la suprafata solului provocand inundatii. Aceasta eroziune se datoreaza poluarii cu pesticide si ingrasaminte chimice, ploilor acide, taierilor masive de paduri care in timp degradeaza textura acestuia. Masuri de evitare a eroziunii. cultivarea in terase limitate de santuri care retin apa aratul in brazde, care urmeaza curbele de nivel acoperirea permanenta a solului cu un strat de resturi vegetale sau culturi care sa restabileasca echilibrul chimic din sol. * deteriorarea ecosistemelor prin introducerea de noi specii. prin introducerea de noi specii, exogene, in ecosistem, omul a urmarit obtinerea de avantaje imediate, fara sa tina cont de efectele asupra mediului. De ex: graminele si speciile ierboase cultivate sunt prezente pe toate continentele, majoritatea leguminoaselor provin din Europa apuseana si mediteraneana. Odata cu introducerea acestor specii noi au fost introduse si daunatori care s-au adaptat bine la noile conditii, cu consecinte negative asupra ecosistemelor naturale. In cazul speciilor lemnoase, padurile au suferit profund prin selectia artificiala a esentelor autohtone si introducerea de esente exogene, in scopul reimpaduririlor sau al climatizarii unor specii din alte zone geografice. De ex: introducerea plantei "Lantana camora" originara din America tropicala, in Noua Coledonie pentru formarea de bariere in calea vitelor, a dus la invadarea pasunilor cu aceasta buruina si diminuarea productiei de furaje. Introducerea castorilor in America de Sud au dus la producerea de inundatii catastrofale deoarece astia si-au construit diguri pt retinerea apei. Si la noi in tara au patruns specii spontane de plante, cum ar fi ciuma apei (Elodea conadensis), originara din America si stabilita in majoritatea apelor dulci si baltilor dunarene. Alta specie (pesti) bibanul mare din America de Nord apare in apele dulcicole, iar gasteropodul (melcul) Rapana thomasiana, din apele Japoniei in Marea Neagra, determinand reducerea nr de specii autohtone. * deteriorarea ecosistemelor prin supraexploatarea resurselor biologice * defrisarea padurilor

- a contribuit la degradarea solului, la cresterea ariditatii si hidric avand o capacitate mare de regenerare fata de alte ecosisteme naturale. - taierile masive din ultimii 80 de ani au dus la reducerea suprafetelor impadurite de la 9 mil ha la 6,3 mil ha, din care astazi 5,5% sunt afectate de poluare si daunatori. Reimpaduririle nu prezinta o diversitate de varste, specii si categorii ecologice de plante (comparativ cu padurile naturale) lipsind stabilitatea ecologica si multitudinea relatiilor inter specifice. Padurile sunt amenintate de ploile acide care au distrus in Germania, Marea Britanie si Scadinavia pana la 45% din suprafata impadurita. Suprapasunitul duce la distrugerea covorului vegetal, cu efecte negative si asupra animalelor salbatice. Astfel se identifica activitatea pradatorilor, creste frecventa bolilor si a parazitilor, deoarece populatiile de insecte fitofage se gasesc in echilibru relativ, nr lor osciland in functie de fluctuatiile acestuia. In cazul animalelor domestice (care raman in afara factorilor ecologici si se supun factorilor antropici) apare suprapopularea pasunilor si o dezgolire accentuata a biotopului, care isi pierde posibilitatile de regenerare. Supraexploatarea faunei terestre. Actiunile necontrolate, abuzive ale omului au redus simtitor potentialul genetic al biosferei, ceea ce a dus la disparitia unor specii de plante si animale. Dintre animalele terestre cel mai mult au avut de suferit mamiferele si pasarile. De ex: In America s-au redus simtitor numaruk exemplarelor de bizoni (mai exista cateva sute de exemplare protejate prin legi speciale), antilopa americana si ursul grizzly in Mexic. In Asia speciile de asin persan, rinocer asiatic, ursul de bambus In Africa, au disparut antilopa africana, rinocerul alb, cerbul de barbaria, iar turmele de bivoli, antilope, elefanti, zebre, girafe, lei existente in sudul Saharei si-au redus mult efectivele. In Europa, echilibrul biologic a fost afectat prin disparitia bourului, a bizonului si a caprei alpine. In Romania, interventiile omului au dus la modificarea ecosistemelor naturale, la reducerea nr sau la disparitia unor specii. Astfel au disparut inca din secolul trecut bourul, zimbrul, tarpanul, antilopa de stepa, capra de munte, marmota alpina. Unele specii precum rasul, capra neagra s-au redus numeric, iar dintre pasari multe au disparut sau sunt amenintate sa dispara: zaganul, vulturul plesuv, dropia, cocosul de mesteacan. Supraexploatarea resurselor oceanice. Desi mediul acvatic pare o sursa inepuizabila, cu ecosisteme inalt productive, exploatarea intensiva (mai ales in apropierea tarmurilor) a dus la dezechilibre grave. Pescuitul abuziv al mamiferelor uriase (cetacee, sireniene) a dus la disparitia unor specii. Grav amenintate cu disparitia sunt speciile de balene. Balenoptera physalus, balena albastra si balena borcalis. Supraexploatarea fondului sepcical a dus la 153 diminuarea cantitativa a pestelui 154 regresia taliei pestilor capturati 155 reducerea efectiva a speciilor de interes piscicol in aumite zone de pescuit oceanic (heringul, merlanul, scrumbia albastra)

In aceiasi situatie se afla si broastele testoase de mare, cautate pt carnea lor gustoasa, oua si baga (carapace). Spre exemplu specia de broaste testoase fara carapace luthul (considerata fosila vie) se intalneste doar pe plaja din Malaysia in nr redus. Urbanizarea si industrializarea Dezvoltarea industriei in marile orase a strans dupa sine migrarea populatiei de la sate, conform statisticilor ONU, din 2000, populatia urbana a depasit 3,1 mild locuitori, 1/ din populatia globului. Aceasta explozie urbana, dezvoltarea industriilor si a transporturilor au dus la formarea noxelor repr de smog, particule de praf, de fum, compusi chimici, CO2. Noxele creaza un mediu neprielnic pt sanatatea oamenilor, aducand cu timpul la slabirea rezistentei organismului, aparitia unor boli ale sistemului nervos si endocrin, al cailor respiratorii. Deteriorarea mediului prin poluare. Poluarea fizica 156 determinata de urmatorii agenti fizici care det urmatoarele tipuri de poluare termica (calorica), radioactiva si sonara. 157 poluarea termica gazele acumulate in atmosfera (in special CO2) duc la incalzirea globala prin efectul de sera pe care-l provoaca. Cresterea concentratiei gazelor cu efect de sera din atmosfera se realizeaza pe doua cai: prin activitatile industriale si agricole (despaduriri, descarcarea mlastinilor eutrofe) prin extinderea asezarilor umane si a retelelor de comunicatie. Agentii poluanti de natura fizica zgomote, caldura, radiatii ionizante pot produce radiatii fonice, supraincalzirea sau efecte carcinogene. Efectele incalzirii globale (pe termen lung) 158 topirea calotelor polare, cresterea nivelului marilor si oceanelor, inundarea tarmurilor si a localitatilor litorale, disparitia sub ape a unor orase si insule (aceste efecte nu sunt inca un pericol iminent). 159 Schimbarea globala a climei, accentuarea caracterului eratic al precipitatiilor, taifunuri mai puternice si mai frecvente, ridicarea nivelurilor apelor si inundarea tarmurilor. Poluarea repr o modificare a factorilor biotici sau abiotici, sub actiunea poluantilor care repr deseuri ale activitatii umane. 160 poluarea radioactiva este rezultatul extinderii folosirii energiei nucleare 161 se realizeaza prin radiatii si raradionuclizi. 162 Exista 3 tipuri de contaminare radioactiva a apelor. 1.1 depunerile radioactive care au ajuns in apa odata cu ploaia (capacitate poluanta redusa) 1.2 apele folosite in uzinele atomice si deversate in apele curgatoare 1.3 deseurile atomice care sunt introduse in recipiente sigilate si incluse in blocuri de beton, inainte de a fi depuse in apele oceanice, pot exista curenti puternici care pot transporta substantele radioactive la distante mari si accidental, sa fie aduse din nou la suprafata. 163 poluarea sonora (fonica) este determinata de zgomote puternice sau de emisii de sunete cu vibratii neperiodice, de o anumita intensitate, care produce o senzatie dezagreabila, jenanta si chiar agresiva.

Sunt intalnite in locuinte, pe strada, in locuri de munca si de odihna, pe uscat, in apa, aer. Surse de poluare fonica: transporturile terestre si aeriane, santierele de constructii, complexele industriale. Sunetele devin novice* la 80dB. Consecintele negative ale poluarii sonore sunt dereglarea auzului, contractiile arterelor, accelerarea pulsului si a ritmului respirator, diminuarea reflexelor stresului. 164 poluarea chimica 165 este o forma foarte raspandita si periculoasa de poluare, determinata de substante chimice utilizate in industrie si agricultura. Tipuri de poluanti chimici (titei, gaze, pesticide pot produce poluarea apelor si faunei acvatice sau terestre.) 166 substante toxice (noxele) eliminate in mediu (DDT-ul, pesticidele, metodele grele) se acumuleaza de-a lungul lanturilor trofice, in concentratii din ce in ce mai mari pt fenomenul de amplificare biologica. Acest fenomen de amplificare biologica este intalnit la substantele nebiodegradabile sau greu biodegradabile, ceea ce face ca acestea sa persiste timp indelungat in ecosistem. De ex: DDT utilizat pt combaterea unor daunatori ai culturilor agricole este toxic pt animale si om. 167 Gazele poluante emise in atmosfera in concentratii mari pot inhuba procesele respiratorii la plante, animale si om. Dioxidul de sulf (SO2) produce necroze (arsuri) ale frunzelor, iar in combinatie cu apa din precipitatii formeaza acidul sulfuric, producand ploile acide care usuca diverse specii de conifere. Compusii azotului (oxidul si dioxidul de azot) contribuie la formarea smogului. Derivatii halogenati (clor, brom, acid clorhidric) produc arsuri (necroze) frunzelor, iar la animale boala numita fluoroza, manifestata prin deformare oaselor, caderea dintilor. 168 Poluantii solizi (pulberi) contin particule de cuartz, calciu, azbest, oxizi de fier, oxizi de siliciu, funingine, particule de plumb, mercur, zinc. Poluarea biologica se produce prin contaminarea bacteriologica a apei alimentelor si eutrofizarea apelor (microorgnisme patogene). Sursele de contaminare sunt apele menajere si cele industriale uzate, ce sunt deversate in cursurile de apa sau in locuri fara sa fie in prealabil decontaminate. Poluarea biologica a apei, a alimentelor se realizeaza si pe cale indirecta, prin contaminarea lor cu subst organice fermentescibile. In afara apelor de canal, contaminarea se poate produce cu apele reziduale in industria alimentara (abatoare, fabrici de produse lactate, fabrici de zahar) din industria hartiei, ape care contin cantitati insemnate de substante organice fermentescibile. Eutrofizarea apelor un proces natural de acumulare in timp a unor cantitati crescute de substante organice pe fundul apei. Poate fi accelerat de om prin evacuarea de ape bogate in substante organice. Eutrofizarea puternica a apelor favorizeaza dezvoltarea in masa apei a unor microorganisme (bacterii, ciuperci, celiate) care consuma )2 producand moartea organismelor din apa sau pot acoperi in intregime suprafata apei, ducand la o distrugere a echilibrului biologic. Sarurile care apar in exces duc la cresterea duritatii apei facand-o inutilizabila pt unele procese industriale, pt dezvoltarea unor specii sau

pt alimentatia omului. Cauza ce determina procesul de eutrofizare a apelor cresterea cantitatii de subst organice si scaderea cantitatii de oxigen dizolvat. Ecosistemul Ecosistemul repr forma de baza, structurala si functionala a ecosferei Ecosfera totalitatea ecosistemelor. Alcatuirea ecosistemului 169 componenta abiotica (lipsa de viata) biotopul sau factorii de mediu 170 componenta biotica (cu viata) biocenoza totalitatea organismelor vii. Intre vietuitoarele ce alcatuiesc biocenoza se stabilestc relatii cele mai importante fiind relatiile trofice. Categorii trofice: 171 producatorii primari sunt plantele verzi care produc substantele organice ce intretin viata pe pamant. 172 consumatori care sunt de 4 tipuri: 1.1 consumatori primari de ordin I care se hranesc cu productori (plante) si sunt animale fitofage (ex.: melcul de gradina, iepurele, caprioara) 1.2 Consumatori secundari de ordin II ce se hranesc cu consumatori primari (ex.: pasarile insectivore, buburuza, leul). 1.3 Consumatori tertari, de ordin III se hranesc cu consumatori de ordin II (pasari rapitoare de zi). 1.4 Consumatori cuaternari, de ordin IV se hranesc cu consumatori de ordin III (parazitii animalelor) 173 descompunatori sunt organisme procariote (bacterii) care descompun substanta organica din organismele moarte transformand-o in substanta anorganica asigurand circuitul materiei in natura. Lanturi si retele trofice. Lanturile trofice