P. 1
Doc 2

Doc 2

|Views: 2|Likes:
Published by Birliga Daniel
doc 2
doc 2

More info:

Categories:Types, Research
Published by: Birliga Daniel on Apr 14, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/16/2014

pdf

text

original

Cuprins

1. Introducere……………………………………………………………... 2. Definiţii ale conflictului .......................................................................... 3. Tipologia conflictelor............................................................................... 4. Soluţionarea conflictelor......................................................................... 4.1. 4.2. 4.3. 4.4. Condiţionări ale comunicării în situaţii de conflict................... Sursele conflictelor şcolare........................................................... Factori de escaladare şi de diminuare a conflictului.................. Strategii de rezolvare a conflictelor şcolare, atitudini şi

3 5 7 10 11 14 15

comportamente…………………………………………………... 17 5. Studiu de caz …………………………………………………………… 21 6. Concluzii………………………………………………………………… 24 Bibliografie……………………………………………………………… 25

2

STRATEGII DE REZOLVARE A CONFLICTELOR ÎN ORGANIZAŢIA ŞCOLARĂ

1. INTRODUCERE

Conflictul este atât de prezent şi de integrat în viaţa de zi cu zi, încât am început să ne obişnuim cu prezenţa lui. Lumea din jurul nostru este modelată şi desenată de conflict, de încleştarea de energii din care ne formăm noi posibilităţi şi noi începuturi. Deşi conotaţia sa este în general negativă, conflictul poate avea şi o reputaţie bună, de iniţiator al schimbării. El se bazează pe recunoaşterea şi aprecierea diferenţelor, prin urmare este o sursă de educaţie, o oportunitate care trebuie studiată deci, şi de ştiinţele educaţiei , pentru a fi fructificată în şcoală. Oamenii trăiesc şi muncesc împreună. Este important pentru ei să se înţeleagă unii cu alţii. În acelaşi timp, conflictele reprezintă o realitate cotidiană pentru fiecare om. Într-o colectivitate umană trebuie să acceptăm conflictele ca fiind absolut normale, iar rezolvarea lor trebuie să fie un proces de grup, deoarece orice grup uman cuprinde membri cu personalităţi diferite, cu motivaţii diferite şi cu un potenţial de muncă şi creaţie care variază în limite foarte largi. La aceste aspecte se adaugă faptul că epoca spre care se îndreaptă societatea contemporană este una a schimbărilor profunde desfăşurate la intervale scurte de timp, o epocă despre care putem spune că este dominată de accelerarea continuă a ritmului de viaţă a omenirii. Şcolii îi revine sarcina de a pregăti viitorul adult, astfel încât să fie pregătit pentru a preântâmpina conflictele cu care se confruntă şi pentru a le evita atunci când este cazul, sau pentru a le rezolva în cel mai bun mod, astfel încât el, dar şi cei implicaţi să nu fie stopaţi în acest proces de schimbare şi de evoluţie şi, deci, de dezvoltare personală. Pentru a fi pregătiţi să acţioneze eficient atunci când sunt implicaţi într-un conflict, oamenii trebuie să fie conştienţi de anumite coordonate ale conflictelor:  conflictul este o parte firească a vieţii de zi cu zi, o realitate a vieţii cotidiene, inerentă relaţiilor umane;  conflictul poate fi tratat pe căi pozitive sau negative;
3

 capacităţile de management ale conflictului pot fi învăţate. proces ce necesită un mare efort.. Există diferenţe la nivel individual.. modul în care defineşte o problemă determină dacă şi cum poate fi rezolvată  într-un conflict sentimentele sunt importante.• abordat printr-o gândire pozitivă. . atât din punct de vedere emoţional. există o . Această activitate presupune. cerinţe noi de abordare a divergenţelor din partea tuturor celor implicaţi în interrelaţionare şi modele noi de comportament din partea elevilor. în primul rând. nu în ultimul rând. conflictul poate avea rezultate creative. spiritual. poate ajuta la descoperirea propriilor valori şi credinţe. la sănătatea mentală şi individuală.cearta”. cât şi fizic. o activitate coordonată susţinută şi multe exerciţii.goană” a schimbării.violenţa”. Prin activitatea de consiliere de grup. Activitatea de consiliere şi management a conflictelor presupune modele noi de activitate din partea profesorilor. există o aşa numită criză de timp datorată în mare parte şi schimbării atât de continue a societăţii în care trăim. de fapt scopul final.scandalul”. sau . Este vorba. prin practică se pot îmbunătăţi comunicarea. de schimbarea acestora de deprinderi.. care se 4 . poate fi o forţă pozitivă pentru creşterea personală şi schimbarea socială. schimbarea unor fundamente cognitive ale indivizilor (se învaţă lucruri noi despre conflicte) urmează schimbarea atitudinii afective faţă de conflict şi. Atunci cînd oamenii se gândesc la conflict.. individuală şi colectivă care intervine în managementul conflictului se doreşte să se influenţeze modul în care indivizii se raportează la conflict şi să se formeze noi deprinderi adecvate de soluţionare a conflictelor.  conflictul poate deveni o sursă de maturizare şi învăţare. se schimbă modul de comportament. negocierea. medierea conflictelor. conflictele care le vin in minte sunt: . conflictul poate avea rezultate distructive. formarea de alte deprinderi noi. câteodată nu se ajunge la motivele conflictului si nu poate fi rezolvat până când nu se iau în considerare sentimentele neconştientizate. • abordat printr-o gândire negativă. de formarea deprinderilor.

122. este normal să existe o mare diversitate de definiţii. Bucureşti. un dezacord.2 La baza apariţiei unui conflict stă îndeosebi o comunicare negativă. 2001. 3 Ion Frunjină. Putem să colaborăm. interese sau sentimente. Conflictul reprezintă o neînţelegere. să ajutăm şi să fim ajutaţi de cei lângă care stăm. DEFINIŢII ALE CONFLICTULUI Conflictele sunt prezente inevitabil în toate domeniile activităţii umane supuse schimbării. Comunicare. 119. experienţe. credinţe.Constantin. intenţiilor şi valorilor părţilor oponente”. sentimente şi valori. Vlăsceanu spune că un conflict este “o formă de opoziţie centrată pe adversar” şi care se bazează pe “incompatibilitatea scopurilor.122 5 . o contradicţie între idei. negociere şi rezolvare de conflicte. Adrian Neculau. pg.2002. critici.3 Certurile şi diferenţele individuale fac parte din viaţă şi aceasta poate fi îmbunătăţită dacă se poate anticipa un conflict şi dacă se poate trata în faza incipientă constructiv. Bucuresti. putem să convieţuim şi să colaborăm fără a ne răni. 2 Ana Stoica. scopuri. Iaşi. aceasta conţinând obiecţii. În consecinţă. mondan. o ceartă. realizată între două sau mai multe persoane. negociere şi rezolvare de conflicte. pentru că ideea de bază a noii societăţi este complexitatea unui produs care este rezultatul gândirii mai multor minţi şi.inevitabil ne forţeză să ţinem pasul cu ea. deci produsul cu cea mai mare şansă de a fi aproape de ideal şi de perfecţiune. Într-un conflict pot exista puncte de vedere diferite între opinii. reproşuri. 1998. cu toate acestea. 1 Conflictul evocă imagini ale unor stări generate de lucruri nedorite. interese. M. 2. Pshihologia rezolvării conflictului. Angela Teşileanu. a ne jigni şi a profita de neatenţia sau imposibilitatea oamenilor de lângă noi. convingeri. Mondan. pg. Angela Teşileanu. Polirom. 1 Ion Frunjină. pg. Comunicare.

tot ceea ce se poate face. 4 Stephen P. Boston. S. Bucureşti. 1998. Deutsch (1998) Grafic. pg. Conflictele noastre interioare. universal şi care nu putea fi rezolvat. este să se ajungă la un mai bun compromis sau la un mai bun control. M. leza sau elimina rivalii”. Mc Graw Hill. 1998. susţine Freud. este o parte naturală a vieţii  „o relaţie în care fiecare parte percepe scopurile. IRI.5 Conflictul:  este o caracteristică inevitabilă a tuturor relaţiilor sociale. J. Coser (1967)  „combinaţii de procese competitive şi de cooperare.P. L. Burton (1988)  „o luptă între valori şi revendicări de statuturi. Organizational Behavior. iar cursul pe care-l ia conflictul va fi determinat de natura acestei combinaţii”. 21 5 6 .Freud credea într-un conflict fundamental. conflict existent între impulsiile noastre instinctuale şi mediul prohibitiv: familia şi societatea. Robbins (1998) defineşte conflictul ca fiind un proces care începe când o parte percepe că o altă parte a afectat sau este pe cale să afecteze negativ ceva care are o anumită valoare pentru prima parte. 32 Robbins. pg. putere şi resurse în care scopurile oponenţilor sunt de a neutraliza.A. sfera de cuprindere a conflictului este: Neânţelegere Dezacord Ciocnire de interese Ceartă CONFLICTU L Dispută Diferend Discuţie (marcată de violenţă) Înfruntare 4 Confruntare Antagonism Karen Horney.

Etimologic. pg. opiniile. 8 După nivelul la care se manifestă. 8 http://www. 1996.com/doc/25043524/1-Defini%C5%A3ii-Ale-Conflictului 7 . pg. Ştiinţa rezolvării conflictelor. 1984. Editura Academiei. conflictele pot fi:  Conflicte inter-personale  Conflicte intra-grupale  Conflicte inter-grupale  Conflicte între organizaţii  Conflicte internaţionale Conflictele inter-personale sunt conflictele în care o persoană o frustează pe alta de atingerea obiectivului propus. Conflictul intra-grup apare în interiorul unui grup. 22-23.7 3. Shoshana Faire. credinţele părţilor aflate în conflict sunt incompatibile) şi competiţia pentru resurse limitate (când persoanele implicate în conflict percep că doresc aceleaşi resurse limitate). durată şi evoluţie. grad de intensitate. Ştiinţă &Tehnică. nivel. Se definesc două tipuri de conflicte interpersonale: cel consensual (când ideile. lovire reciprocă. pe fondul presiunii pe care acesta o exercită asupra membrilor săi. Bucureşti. aparenţă.scribd. dezacord. 6 Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX). TIPOLOGIA CONFLICTELOR Conflictele pot fi clasificate după mai multe criterii: localizare. termenul conflict înseamnă înfruntare.6 Rezolvarea conflictelor depinde în mare măsură de conştientizarea lor. 184 7 Helena Cornelius.

Conflictele acute au o evoluţie scurtă. la creşterea coeziunii grupului si a loialităţii dintre membrii acestuia. greu de identificat. în timp ce conflictele cronice au cauze ascunse. sunt greu de prevăzut. în general. vizibile de a distruge partea cealaltă Din punct de vedere al duratei şi evoluţiei:  conflicte spontane  acute  cronice Conflictele spontane apar brusc. duc. După gradul de intensitate. Aceste conflicte. forme subtile  sfidare deschisă a celuilalt. Conflictul inter-organizaţional priveşte confruntarea dintre două sau mai multe organizaţii. ele apărând adesea între subdiviziunile funcţionale ale organizaţiei. dar sunt deosebit de intense. Conflictul internaţional se referă la conflictele dintre diferite state-naţiuni şi conflictele dintre oameni şi organizaţii din diferite state-naţiuni.Conflictele inter-grupale se manifestă cu un caracter mai complex. 8 . îndoieli asupra lui şi atacuri verbale  ameninţări şi ultimatum-uri  atacuri fizice agresive  eforturi deschise. cu evoluţie lentă si de lungă durată. sunt de scurtă durată şi de obicei se manifestă la nivel interpersonal. conflictele pot fi:  neânţelegeri minore.

pdf 9 . Starea tensională poate fi determinată de interdependenţe.bibliotecadigitala.ro/bobacristina/Conflictul_colectiv_de_munca. creşte coeziunea grupului după soluţionarea comună a conflictelor. a persoanelor implicate în conflict  constructiv . conflictele pot fi şi o forţă motrice esenţială pentru evoluţia socială.În funcţie de efectele pe care le generează. conflictul poate fi:  distructiv . poate creşte motivaţia pentru schimbare. Starea conflictuală se va încheia prin eliminarea factorilor care au determinat conflictul. spirituală şi chiar fizică. Accentuarea stării conflictuale presupune acumularea de tensiuni.majoritatea dintre noi avem o percepţie negativă asupra conflictului. vedem doar partea lui distructivă. iar declanşarea conflictului presupune descătuşarea forţelor conflictuale şi încercarea de afirmare cît mai puernică a intereselor divergente.conflictul poate fi o forţă care ne împinge pe calea dezvoltării personale. Situaţiile divergente nu generează conflictul decât în momentul în care aceste divergenţe sunt sesizate. Dinamica procesului conflictual Declanşarea conflictului presupune acumularea treptată de tensiuni în timp. lezarea psihică.9 9 http://lectura.

interese personale . Escaladarea .acţiuni orientate valoric diferit de grup b) motive/pretexte care dacă ar fi conştientizate nu ar constitui baza dezacordului  apar acţiuni ce susţin opiniile. fie el verbal (cuvintele). Dezacordul MANIFESTĂRI  apariţia diferenţelor între membrii grupului şcolar. ceea ce face să se atingă punctul culminant al conflictului 10 II. atitudini.Forma uzuală de exprimare a conflictului este:  limbajul. cerinţele sau convingerile. inclusiv cea armată 4. cauzele diferenţelor pot fi legate de: a) . Confruntarea III. fie nonverbal  gesturi.opinii diferite . fiecărei părţi  se explică poziţia părţilor în grup  se accentuează erorile în gândirea celorlalţi Este momentul în care conflictul se poate stinge sau poate continua cu apariţia justificărilor ce susţin diferenţele.  violenţa verbală se transformă în violenţă fizică sau morală situaţia scapă de sub control. manifestările emoţionale iau locul celor raţionale. SOLUŢIONAREA CONFLICTELOR Modelul de dezvoltare şi stingere a unui conflict şcolar presupune cinci etape distincte: ETAPA I. expresii afective  forma violenţei fizice. Tensiunea creşte.

ieşind în evidenţă. iraţionalitate. respect reciproc)  intervine mediatorul. care în situaţii de conflict şcolar se manifestă plenar. Deoarece profesorul-emiţător deţine controlul asupra actului de comunicare. spontaneitate. Sursa Elementul determinant în actul comunicării este emiţătorul (sursa). De escaladarea V. se impune ca în situaţii conflictuale să acţioneze prompt. să identifice în timp util sursele conflictului şi să stabilească strategia de dezamorsare şi normalizare a climatului didactic. lipsă de logică la o discutare normală a intereselor părţilor aflate în conflict)  se trece de la concluzii distributive pe subgrupuri. imparţială şi obiectivă. astfel fiind greu de separat părţile angajate în conflict  se trece la etapa autodefensivă-lipsa de încredere a unuia în celălalt-şi apare neânţelegerea şi frustarea. Condiţionări ale comunicării didactice în situaţii de conflict Analiza oricărui conflict şcolar relevă faptul că orice situaţie de comunicare afectată de o tensiune/un conflict devine automat dependentă de trei factori:  sursa (emiţătorul)  mediul  canalele de comunicare A.1. precum şi reciprocitatea negativă distructivă  începe negocierea (trecerea de la tensiune. Rezolvarea  se intensifică reproşurile şi disputele. deschidere.IV.a treia parte “ neutră. 11 . comunicare între părţi. este momentul negocierilor  conflictul se stinge 4.. la concluzii integrative  apare momentul de construire a încrederii (promisiuni. ca .

comunicarea profesor-elev este într-o măsură depedentă de precizia şi acurateţea mesajului. care presupune rezolvarea paşnică a conflictului. să cunoască şi să înţeleagă care sunt modalităţile de restabilire a relaţiei. 12 . să se manifeste.Din acest punct de vedere. elevului i se cere să-şi asume responsabilităţi concrete în atingerea obiectivelor comune şi păstrarea relaţiei.. să fie convingător. punctuale. să fie abil. Pentru a-şi asigura reuşita în situaţiile delicate de conflict. emiţătorul-sursa ar trebui să întreprindă următoarele acţiuni:  să informeze pe partener de scopul demersului  să identifice rapid eventualele bariere de comunicare şi să acţioneze pentru îndepărtarea lor  să răspundă oportun şi sincer la întrebările receptorului/lor  să propună soluţii de rezolvare a conflictului şi să le argumenteze  dacă se impune. profesorul doreşte să-l implice direct pe elev în rezolvarea conflictului. care trebuie să fie cuplat cu intenţia emiţătorului şi cu nivelul de percepţie al ascultătorului destinatar. cu privire la doleanţele şi pretenţiile elevului receptor. Mesajul În situaţiile deosebite de conflict. Practic. convingându-l să acţioneze. fără pierderi majore. cu pronunţată tentă persuasivă. destinatar al mesajului.feliei de salam” (tactica paşilor mici)  strategii de convingere. să propună introducerea unui mediator  să asculte activ B. să fie dispus să ia act de imaginea pe care o are în faţa elevilor. Este deosebit de importantă credibilitatea emiţătorului în faţa receptorului. Sunt utilizate tactica falsei oferte şi cea a . Apelând la astfel de strategii. profesorului i se cere să-şi păstreze calmul. să găsească soluţii. apelând la întrebări scurte. În acelaşi timp. strategiile de comunicare pentru care optează emiţătorul sunt de două feluri:  strategii de informare: profesorul-emiţător doreşte ca elevul receptor. Evident. profesorul se informează.

se impun dezbateri. distructivă. negocieri fiind necesar şi un feed-back imediat şi apropiat. prezentaţi anterior. Mediul şi canalele de comunicare În situaţie de conflict. C. filtrele şi perturbaţiile din comunicare. comunicarea didactică de tip faţă în faţă sau mediată electronic este condiţionată de calitatea celor trei factori. conflictul poate deveni o şansă de maturizare. atât pentru soluţionarea conflictelor. cât şi pentru a le face faţă. de asemenea. Dezvoltarea anumitor componente specifice. Aceasta pentru că este nevoie ca receptorii să cunoască informaţia şi să o poată propaga mai departe. de cele mai multe ori nici nu ne gândim la el şi nu îl studiem. comunicarea este eficace dacă posibilităţile asigurate de canale sunt mai mari. au datoria de a-i ajuta pe elevi să obţină o imagine mai clară despre ei înşişi şi despre societate. a relaţiilor noastre cu ceilalţi: de aceea. Profesorii. dacă nu îl mai privim ca pe o forţă negativă. au datoria de a transforma conflictele în şanse educative. În plus. timpul alocat rezolvării conflictului fiind scurt şi. situaţii care pot face loc compromisului Concluzionând.Mesajul are semnificaţie şi este complet numai în condiţiile în care este coroborat cu limbajul folosit. cu mediul şi cu canalele de comunicare. reacţie care de cele mai multe ori este marcată de sensibilitate  autoritatea şi credibilitatea emiţătorului  situaţiile controversate în care se pot plasa simultan sau prin alternanţă emiţătorul şi receptorul. conduce la 13 . ci încercăm să explicăm natura sa şi să identificăm cauzele şi forţele angrenate. În concluzie. pentru mesaj sunt importante şi:  reacţia receptorului faţă de mesaj. Conflictul este o componentă naturală a existenţei noastre de zi cu zi. este foarte important ca înainte de a transmite un mesaj să ne întrebăm ce ar putea să însemne mesajul pentru receptor şi care ar fi reacţia lui la acest mesaj.

disponibilitate . raportându-se la valori diferite. Sursele conflictelor şcolare Conflictele sunt.alterează relaţia profesorelev 14 .2. 2. în general. explicaţii diferite Resurse limitate: spaţii. Ele izvorăsc din următoarele surse: 1. 4. au credinţe diferite. gândesc diferit. o realitate a vieţii sociale şi a vieţii personale.responsabilizarea elevilor pentru acţiunile lor. Capacitatea de a aborda conflictele într-un mod constructiv contribuie la sănătatea mentală şi individuală şi are efecte pozitive asupra societăţii în general. sociale. 4. pot apărea situaţii conflictuale Interese diferite: determină preocupări diferite. timp. 5. cunoaşterea. Percepţii diferite asupra realităţii: când oamenii văd diferit un anumit lucru sau gândesc diferit despre el. profesionale) diferite: profesorul şi şcolarul aparţin unor timpuri diferite. Încălcarea nevoilor fundamentale ale omului: libertatea. succesul (încălcarea lor generează conflicte). acţiunea Valorile (morale. afirmarea. logistică. au culturi diferite 3. la conştientizarea consecinţelor pe care le au acţiunile lor.

Nevoi psihologice: respectul de sine. Persoanele implicate au cooperat în trecut şi vor să continue relaţia. 2. Se renunţă la ameninţări sau – dacă deja au fost prevăzute – sunt la timp retrase (eventual cu scuze). Alterarea acestor nevoi atrage apariţia conflictelor interioare. Părţile nu sunt interesate să menţină o relaţie. fericirea. alţi profesori. cu prietenii. cu colegii. Se implică – direct sau indirect. Părţile se concentrează exclusiv asupra problemelor aflate în discuţie şi nu procedează la etichetări.6. imparţiale şi capabile să asculte activ. 3. 4. buna înţelegere.alte persoane (diriginte. 15 .3. alţi elevi) (imixtiuni inoportune) 3. stabilitatea intrapsihică (liniştea interioară). cu familia. care pot provoca conflicte cu ceilalţi actori educaţionali. Cealaltă parte este considerată din start un inamic sau o persoană rea (idei preconcepute) 2. Le interesează doar propriul interes şi atingerea acestuia. cu partenerul educaţional). Una sau ambele părţi se simt ameninţate de cealaltă parte (fără posibilitate de reacţie) (neâncredere reciprocă) 4. Persoanele implicate sunt de bună credinţă. director. dar determină o varietate de conflicte (conflictul cu noi înşine. Sursele conflictuale sunt limitate ca număr. (dezinteres pentru relaţie) Un conflict va fi diminuat dacă: 1. afecţiunea. Factori de escaladare şi de diminuare a conflictului Conflictul poate fi angajat sau rezolvat în următoarele condiţii: Un conflict va fi accentuat dacă: 1. 4.

fii iertător (conciliant. respectiv:  Dă răspunsuri măsurate (cumpătate). amabil şi afabil 2. Interesele – deşi diferite – sunt văzute ca posibil de negociat în mod amiabil 6. După Axelroad. nu amâna discuţia)  principiul 2 – abţine-te de la a discuta despre alţii în absenţa lor (pentru a nu distorsiona realitatea)  principiul 3 – dacă sesizezi semne ale unui conflict. încearcă să lămureşti prompt lucrurile. se şubrezeşte relaţia.5. Aşa nimeni nu se va mai simţi atacat. ameninţat sau ignorat  principiul 4 – încearcă să eviţi toate fenomenele de tipul . Se recomandă abordarea unei dispute din toate perspectivele posibile. empatic) 16 . ştiut fiind că de cele mai multe ori o echipă sau un individ se comportă negativ numai dacă se simte ameninţat(ă) sau atacat(ă). eficienţa. Există o lipsă de abilităţi de rezolvare a conflictului 5. se poate propune respectarea următoarelor principii:  principiul 1 – menţine comunicarea cu cei cu care pari să te afli în conflict (preferabil.  principiul 5 – asigură-te că ştii să recunoşti rezultatele şi nu flatarea sau linguşeala Aceste principii au fost elaborate de Morris şi Everard în 1996. Ai grijă ca atât cooperarea. Scade motivaţia. principiile strategice de rezolvare a unui conflict sunt următoarele: 1. Problemele implicate în conflict sunt în mod exagerat notate ca extrem de importante (neconcordant cu realitatea) (percepţia falsă. Nu fi primul care nu cooperează (care se încăpăţânează sau dă bir cu fugiţii). cât şi abandonul să fie în raport de reciprocitate. fii drăguţ..eu caştig – tu pierzi”. pentru a asigura reciprocitatea  Nu te lăsa exploatat (în mod direct)  Nu fi invidios. fii plin de solicitudine. Persoanele implicate acceptă ajutor extern pentru rezolvarea conflictului Pentru a minimaliza efectele distructive ale situaţiilor conflictuale. încearcă să iniţiezi acţiuni la care să participe (colaborând) persoanele implicate. incorectă a realităţii) 6.

Practic.. de a spune . este de fapt o strategie personală învăţată. este importantă deschiderea ambelor părtţi angajate în conflict faţă de rezolvarea raţională a tensiunilor create. Trebuie ca îndeosebi profesorul să manifeste deschidere faţă de rezolvarea problemelor  abilitatea de a asculta.4. Important este să ajungem la concluzia că orice situaţie conflictuală poate fi depăşită numai prin efortul comun al părţilor angajate.. Aceste strategii se învaţă de obicei în copilărie şi par să funcţioneze automat la un nivel .3. dar îndeosebi în comunicarea pedagogică. atitudini şi comportamente specifice Oamenii adoptă strategii diferite pentru rezolvarea conflictelor. Strategii de rezolvare a conflictelor şcolare.nu” atunci când apare o diferenţă de opinie. Modul de acţiune într-un conflict este afectat de importanţa obiectivelor personale şi de cât de importantă este considerată relaţia respectivă. 4. 17 . Ceea ce pare natural în astfel de situaţii. Dobândind şi promovând abilităţi de rezolvare a conflictelor putem contribui la restabilirea relaţiei cu ceilalţi. pentru a depăşi momentul critic şi pentru a păstra relaţia. concis. a observa şi de a accepta emoţiile şi sentimentele interlocutorilor cu care se vine în contact  abilitatea de a prezenta ideile. Nu face pe deşteptul – nu complica şi nu simplifica inutil problemele. calm şi onest  abilitatea de a evalua problema/situaţia creată sub toate aspectele şi dintr-o perspectivă cât mai largă  abilitatea de a articula scopurile comune cu obiectivele personale. emoţiile şi sentimentele cât mai clar.preconştient”. care poate fi oricând schimbată învăţând metode noi şi mai eficiente de rezolvare a unui conflict. pentru că nu vei rezolva nimic În general în comunicare. sunt necesare o serie de abilităţi cum ar fi:  abilitatea de a te confrunta. fiecăreia revenindu-i responsabilităţi precise. Modelul personal este cel care contează în relaţia cu un grup.

Indivizii care adoptă această soluţie se retrag din conflict. 7. Trebuie să-şi asculte reciproc punctele de vedere şi să caute să le înţeleagă. (Acest lucru este deosebit de important şi poate fi uitat în euforia aflării faptului că adversarul nu este chiar aşa de neânţelegător cum părea la început). Trebuie să evite să atace sau să se retragă. 5. Conflictul însă nu dispare. 3. Trebuie să se concentreze asupra unor acţiuni de viitor mai mult decât asupra unor evenimente din trecut.În rezolvarea oricărui conflict şcolar care afectează comunicarea se recomandă ca părţile să respecte următoarele reguli. Trebuie să încerce să clădească unul pe ideile celuilalt. 8. care pot fi utilizate pentru soluţionarea conflictului: 1. amână asumarea responsabilităţilor. Retragerea arată o preocupare redusă atât pentru rezultate. punctele de vedere şi sentimentele cât se poate de deschis şi să încerce să evite reiterarea. Trebuie să-şi prezinte scopurile. pentru a se asigura reuşita: 1. 2. Trebuie să încerce să privească conflictul în contextul mai larg al scopurilor subordonate interesului general al grupului. 10. Trebuie să încerce să aibă încredere reciprocă în buna credinţă a fiecăruia. Comportament specific: BROASCA ŢESTOASĂ 18 . Trebuie să planifice acţiuni clare care să urmeze discuţiilor. cât şi pentru relaţiile interpersonale. Există cinci strategii de bază. El poate reizbucni cu o intensitate mult mai mare dacă situaţia care a generat conflictul este deosebit de importantă pentru părţi. 6. dată care se va respecta cu orice preţ. 9. Se va fixa o dată pentru revizuirea progresului. ignoră situaţiile şi persoanele şi este caracteristică celor lipsiţi de încredere în ei înşişi. specificând cine ce va face şi când. Părţile trebuie să discute cât se poate de deschis despre adevăratele probleme care le preocupă. ci rămâne în stare latentă. 4. Evitarea conflictului presupune ignorarea acestuia în speranţa că va dispărea de la sine.

fie pentru a obţine un credit din partea celorlalţi. Forţarea este utilizată îndeosebi în cazul în care individul doreşte. nu tensionaţi inutil atmosfera.. dar efectele nu sunt dintre cele favorabile pe termen lung. daţi-i dreptate. dacă cele două personaje urmează să se intersecteze. fie pentru armonie şi stabilitate.Sunt situaţii în care profesorul sau şcolarul bat în retragere pentru a se calma şi pentru a-şi controla emoţiile şi impulsurile. fără a avea consideraţie faţă de aşteptările. etc. nu relaţia. Profesorul se impune prin forţă. Exemplu: pentru a termina predarea unei teme . Aplanarea conflictului se întâlneşte atunci când una dintre părţi este dispusă să satisfacă interesele celeilalte părţi. În această situaţie sunt supraevaluate relaţiile interpersonale şi sunt neglijate aspectele . 3. Implicarea în conflict este ridicată şi stresantă. cu orice preţ. comunicarea. Faceţi o glumă/vă cereţi scuze de situaţia creată. abrupt. Comportamentul este agresiv. forţa poate reduce conflictul.se îngenunchează” elevul. Alteori se alunecă peste situaţie evitând efectiv partea ostilă. pentru că nu va fi posibilă înţelegerea. această modalitate de rezolvare a conflictului se bazează pe forţa de constrângere a persoanei. deoarece contează obiectivul de atins. De obicei.. nevoile şi sentimentele celorlalţi. care utilizează abuziv sursele de putere pe care le deţine asupra celorlalte părţi implicate. care sunt vitale intr-o relaţie. Exemplu: atunci când un coleg/profesor ţine deosebit de mult la o chestiune de care dvs nu prea vă pasă. Comportament specific: RECHIN Nu se recomandă forţarea unei persoane. Pe termen scurt. 2. 19 . obţinerea rezultatelor. Comportament specific: Ursuleţ (conciliant) Se recomandă aplanarea conflictului şi acordarea de prioritate partenerului atunci când se consideră că interesele lui sunt mai puternice. în dauna propriilor sale interese.tehnice” ale acestora. Aplanarea se rezumă la încercările personale de a mulţumi toate părţile implicate în conflict. incisiv.

4. Comportament specific: Bufniţa 20 . Compromisul este o soluţie superficială de împăcare a tuturor părţilor care presupune sacrificarea convingerilor şi uneori a raţionalităţii. deoarece şi obiectivele şi relaţia sunt extrem de importante. În continuare. Adoptarea acestei metode se face mai ales atunci cînd părţile au puteri egale şi sunt ferm hotărâte sa-şi atingă scopurile în mod exclusiv. ambele părţi obţinând oarecare satisfacţie. Compromisul presupune concesii reciproce. Confruntarea este o abordare a conflictului care ia în considerare atât nevoia de rezultate. probabil. Confruntarea cere tărie de caracter. Se pare că relaţia contează mai mult ca principiile. Aceasta constituie. Această posibilitate de soluţionare a conflictelor porneşte de la supoziţia că există întotdeauna o cale de . sarcini de învăţare. Pentru a nu-şi altera relaţia. posibil să aibă un plan de perspectivă (acela de a câştiga în viitor). Exemplu: profesorul explică în amănunt elevilor recalcitranţi de ce le impune anumite lucruri. dar fără a altera relaţia. oferindu-le ajutor şi consiliere. Este o negociere profesională care presupune o atitudine înţeleaptă. gândirea unor soluţii care să ofere ambilor ceea ce doresc. se impune o oarecare doză de imparţialitate. Comportament specific: Vulpe 5. dezacordurile fiind rezolvate prin negocierea unei soluţii de compromis. Se recomandă ambelor părţi să se gândească la soluţii pertinente care să aducă beneficii şi unuia şi celuilalt. vor cădea de comun acord cine renunţă şi cine să câştige.. negociază cu aceştia modul de acţiune viitor. singura cale de rezolvare definitivă a conflictului şi este utilizată în cazul în care se acceptă diferenţele legitime dintre părţi. Cel care cedează. cheia soluţionării conflictului fiind recunoaşterea onestă a diferenţelor. prezentând avantajele şi dezavantajele. reguli. cât şi relaţiile cu părţile implicate. Exemplu: Există un număr redus de burse şi ambii colegi aspiră la una anume.mijloc” pentru soluţionarea diferendelor.

Sexul: masculin Vârsta: 15 ani Clasa: a IX-a A Liceul: N. Kretzulescu Motivul întocmirii prezentului studiu de caz:  absenteism şcolar nemotivat al elevului P.5. predominant la disciplinele: limba franceză predată de domnul diriginte..M.M. STUDIU DE CAZ Numele şi prenumele elevului: P. matematică şi chimie  conflictul care a apărut între elev şi profesorul-diriginte Date familiale: 21 .

cât şi de elev. Kretzulescu”. şi locuieşte împreună cu mama lui. este în vârstă de 35 de ani şi lucrează ca vânzătoare la un magazin particular.. Tatăl P. Str. prin ameninţările pe care le făcea fără nici o ezitare. care avea o relaţie foarte bună cu elevul să intervină în rezolvarea conflictelor. este domiciliat în Localitatea Bucureşti. a avut loc o şedinţă. A.M. astfel alimentând starea de tensiune. Sc 2. Elevul este fiul lui P. Istoria problemei: Acest conflict face parte din categoria conflictelor interpersonale. deşi fără probleme psihice şi fizice întâmpină mari greutăţi în a face faţă cerinţelor şcolare. din Bucureşti. fiind recunoscută atât de profesori.M. P. Ştirbei Vodă. Ap 2 şi este elev în clasa a a IX-a A la Liceul Economic . Elevul P.M.. A. El a plecat de la nemulţumirea elevului din clasa a IX-a A. 22 . Starea conflictuală s-a produs la începutul anului şcolar şi s-a accentuat din ce în ce mai mult. Au avut multe întâlniri cu părinţii. deşi este fără ocupaţie nu îşi face timp pentru educaţia copilului.Copilul. la care au participat toate cadrele didactice din Consiliul Profesoral al clasei împreună cu domnii directori. M.N. La începutul semestrului doi. În cadrul acestei şedinţe s-a propus ca domnul profesor de economie. Domnul profesor-dirginte şi domnii profesori implicaţi au încercat să abordeze acest conflict pe baza relaţiilor de cooperare şi negociere. Bl 26C. şi P. în legatură cu observaţiile făcute de către profesoruldiriginte referitoare la absenţele nemotivate de la anumite ore şi la comportamentul neadegvat pe care elevul îl adoptă cu unii profesori... Mama P. dar tatăl elevului avea un comportament mult mai dur decât fiul. s-a născut în 13 septembrie 1996 în Bucureşti.

rezolvarea de conflicte. Soluţiile prezentate de către profesor au fost: schimbarea atitudinii faţă de domnii profesori cu care elevul se află în conflict   eliminarea absenteismului de la ore şi a actelor de indisciplină în timpul programului şcolar  acceptarea primirii de ajutor de la un psiholog şi consilier şcolar Elevul a acceptat soluţiile propuse de domnul profesor pentru eliminarea conflictelor şi a început să le pună în practică în perioada imediat următoare. iar elevul i-a făcut o vizită domnului profesor. motiv pentru care profesorul a fost ascultat cu mult interes. stând de vorbă cu domnul profesordiriginte şi în acelaşi timp cu părinţii şi elevul în cauză. pentru a-i mulţumi pentru sfaturile date în cadrul discuţiilor avute în particular. Alte soluţii de rezolvare conflictelor:  implicarea şi responsabilizarea părinţilor  realizarea periodică a unor evaluări psihologice ale elevilor  iniţierea şi derularea unor programe de formare a cadrelor didactice privind managementul clasei. dezvoltarea abilităţilor de comunicare  introducerea în curriculumul la decizia şcolii a unor teme privind: strategiile de rezolvare a conflictelor. După o scurtă perioadă de timp. promovarea toleranţei şi a cooperării. În cadrul orelor de economie. comportamentul elevului era adecvat.  asistenţa acordată de consilierii şcolari atât elevilor cât şi părinţilor 23 . conflictele au dispărut.Prezentarea planului de interventie şi a procesului de rezolvare a problemei: Profesorul de economie a preluat rolul conciliatorului.

…………………………………………………………………………………………… 24 ... c) relaţiile între elevi .CHESTIONAR ELEVI VÂRSTA ……ani SEX : F M 1. 2. Scrie trei însuşiri pe care consideri că trebuie să le aibă un profesor : 1. Subliniază trei caracteristici ale democraţiei din şcoala ta dintre:  alegeri libere  toleranţă  egalitatea şanselor  consultarea reală în luarea deciziilor  egalitatea în drepturi  responsabilitate  respectarea drepturilor 2. …………………………. Scrie trei lucruri (aspecte. d) altceva ………… 4. ……………………….. 3. probleme ) care te nemulţumesc în şcoala ta: 1. Ce apreciezi cel mai mult la şcoala ta dintre: a) calitatea bună a predării . …………………………………………………………………………………………… 3. 3. b) relaţia elev-prof. . ……………………. …………………………………………………………………………………………… 2.

În general consideri că eşti tratat de cadrele didactice: a) corect. d) favorizat . d) la conducerea şcolii . Respecţi alte puncte de vedere ? Niciodată . c . Precizează trei drepturi pe care le ai ca elev 1. Ori de câte ori este cazul 15. ……………………………………………………………………………………………. Nu te interesează b. 13. b) persecutat . 8. e) neglijat. ………………………. d.. e) altfel... d) respins. Cum te simţi în colectivul clasei tale ? a) apreciat. 3. 2.. c) de bună înţelegere. c... Destul de des .. e) la familie . Niciodată . 10. 12.……………………………….. Destul de des .. d) indiferenţă.. c) protejat. c) la profesorul preferat .. Cel mai puţin important . b. Uneori . Ori de câte ori este cazul 16. b) la profesorul diriginte . Dacă întâlneşti probleme (greutăţi) la şcoală la cine apelezi: a) la un coleg . b) sugerez o soluţie.. ……………………………………………………………………………………………. În general relaţiile cu colegii sunt: a) armonioase . 7. Uneori . Dar de către colegi ? Niciodată . Destul de rar . Te consideri şi tu responsabil(ă) pentru reuşita sau nereuşita unor activităţi desfăşurate în clasa ta ? a. f) la altcineva (cine) ………………………. f) altfel (cum) ………………………………………………………………………………. Cel mai important ... Îţi este ascultat punctul de vedere de către cadrele didactice ? Niciodată . 2. Totdeauna 25 ... Destul de des . 9.5. 11. 14... b) conflictuale. c) marginalizat .. Cum reacţionezi când apare un conflict în cadrul clasei ? a) nu mă implic. Punctul tău de vedere în colectiv este: a. Egal cu celelalte . c) cer ajutorul persoanei mai îndreptăţite să rezolve. Precizează trei responsabilităţi pe care le ai în clasă sau în şcoală: 1…………………………. Întotdeauna . e) nu ştiu 6. ……………………………………………………………………………………………. b) acceptat. d) altfel :…………………………………………………………………………. 3. d. Destul de des .. Uneori .

C). Ce rol are evaluarea ( notarea ) pentru tine ? a.………………. Ce mod de predare este mai eficient pentru tine ? a. părinţii vor cunoaşte nivelul pregătirii mele . mă motivează să învăţ .. c. Daca ai fi profesor. B). b. c. Concluziile studiului de caz: 26 .17. transmiterea de cunoştinţe . altă modalitate ( care ? )……………………………………………………………. c. exigenta. b. altceva ( ce ? )………………………………………………………………………. altfel ( cum )………………………………………………………... D). 26. lucru pe grupe de elevi . 27. E). ce relaţie a-i stabili cu elevii tăi: A). fermă. permisiv. îmi arată părerea profesorului despre nivelul meu de cunoştinţe . flexibilitate.

echilibrat. în funcţie de obiective şi de relaţii. care în timp aduce grave prejudicii elevului şi şcolii. vor avea puterea să adopte un comportament adecvat atât în mediul şcolar. pentru a se putea forma la elevi deprinderi şi atitudini care definesc un gen de personalitate complex. printre care: scăderea implicării în activitate. Tinerii care trăiesc într-un mediu armonios. polarizarea poziţiilor şi formarea de coaliţii. cât şi în afara şcolii. Fiecare strategie de conflict ocupă locul său. în condiţiile în care este implicat în ele. cu atât crearea unui climat de siguranţă fizică şi psihică va fi mai probabilă. Sunt necesare şedinţe de consiliere. Într-un conflict se poate alege o 27 . ci capabil să le prevină printr-o comunicare eficientă şi. iar conflictele vor fi mai uşor de rezolvat. să dea dovadă de flexibilitate. Profesorii trebuie să fie capabili să utilizeze una din cele cinci soluţii. camufleze sau soluţioneze de tipul câştigător-învins sau învins-învins. Cu cât comunicarea este mai bună şi mai completă. pornind de la ideea că această agresivitate decurge din conştientizarea unei stări de frustrare şi a lipsei unor abilităţi de comunicare şi rezolvare a conflictelor eficiente. Influenţa negativă a mediului extraşcolar are efect asupra comportamentului elevului în mediul şcolar. CONCLUZII Adolescenţii din ziua de azi sunt implicaţi în conflicte numeroase pe care de cele mai multe ori încearcă să le rezolve având o atitudine necorespunzătoare. dificultăţi în luarea deciziilor. această realitate atrăgând după sine o serie de efecte negative. nefrustrat în faţa conflictelor. cărora parinţii le-au impus un set de valori şi care nu sunt uşor influenţabili. Datorită familiei dezorganizate (prin divorţ) şi a faptului că aceştia nu au avut timp sau nu au vrut să se ocupe de educaţia copilului aceasta s-a revăzut în comportamentul copilului. dileme morale. Orice rezolvare a conflictelor implică o mai bună comunicare cu elevii. agresivă. maturitate şi siguranţă. pe care de cele mai multe ori încearcă să le nege.Mediul familial reprezintă cea mai importantă sursă a comportamentelor neadecvate ale elevilor. Tinerii se confruntă cu numeroase conflicte. diminuarea sentimentului de încredere în sine. reprime.

1996 7. de exemplu. Buzău. CORNELIUS H.. Eficienţa unui anumit mod depinde de cerinţele situaţiei conflictuale specifice şi de îndemânarea cu care e utilizat.blândul moşteneşte pământul” (aplanare)..nu mă amestec . Cu toate acestea. Psihologia rezolvării conflictului. Iaşi. Managementul conflictului-ghid... Dar obişnuinţa şi temperamentul pot fi controlate prin exerciţiu şi aici intervine înţelepciunea de a îmbina toate aceste elemente pentru ca situaţia de conflict să se finalizeze într-o posibilitate de învăţare şi dezvoltare a celor implicaţi. nimeni nu poate fi caracterizat ca având un singur stil de abordare a conflictelor. ANA STOICA-CONSTANTIN.. Editura Teora.. Iaşi. ADRIAN NECULAU. Pshihologia conflictului. 1998 rezolvării 28 . mai dai tu” (compromis).mai las eu. Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice . CUCOS C. . că adesea . FAIRE (1996). foloseşte anumite moduri mai bine decât altele. Bucureşti 4. fie din motive temperamentale.dreptatea e a celui mai tare” (forţare). (COORD). GRANT W. Ştiinţa rezolvării conflictelor. fie din obişnuinţă. . Ed. 1998 3. fiecare individ. Bucureşti. Bucureşti 5. Fiecare dintre noi este capabil să utilizeze toate cele cinci moduri. Tipogrup press. Editura Academiei. Dar tot ea spune . în timp ce în alt conflict este de preferat o cu totul alta. nu mă bag” (retragere). DEUTSCH M.singură strategie. . 2001 8.două capete sunt mai bune decât unul ”(confruntare). Tratat de sociologie.. BOUDON R. Bibliografie: 1. Editura Humanitas. Polirom. 1998 6. Editura Polirom. (coord). Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX).. Editura Teora. Bucureşti. 1984 2. Ştiinţifică şi Tehnică. GLIGA L. Rezolvarea conflictelor.. Înţelepciunea noastră convenţională recunoaşte.

Bucureşti. Bucureşti. VINTILĂ S. Boston. Univ.scritube. ION FRUNJINĂ. din Bucureşti. Organizational Behavior..com/doc/25043524/1-Defini%C5%A3ii-Ale-Conflictului 29 . 2001 13. IRI.asp?id=216&idb= 14. Mondan. KAREN HORNEY.pdf 15.. http://www. 1998 11. 1998 12. negociere şi rezolvare de conflicte. Conflictele noastre interioare.biblioteca-digitala. http://lectura.scribd.com/sociologie/Conflictele-si-natura-lor21516221622. Bucuresti. http://www.ase. Negocierea şi soluţionarea conflictelor.P. Comunicare. Mc Graw Hill.2002 10.php 16.ro/biblioteca/carte2.9. ANGELA TEŞILEANU. http://www.bibliotecadigitala. Ed.ro/bobacristina/Conflictul_colectiv_de_munca. ROBBINS S.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->