CAPITOLUL 1

1 Elemente de termodinamic˘a clasic˘a
1.1 Introducere
Termodinamica ¸si fizica statistic˘a studiaz˘a fenomenele fizice care se deruleaz˘ a
sub act ¸iunea unui num˘ ar mare de molecule sau de alte particule aflate in con-
tinu˘ a mi¸scare, ¸si care intr˘ a ˆın constitut ¸ia tuturor corpurilor ce ne ˆınconjoar˘ a.
Constitut ¸ia atomist˘ a a sistemelor fizice, precum ¸si num˘ arul mare de partic-
ule, confer˘ a mi¸sc˘ arii lor mecanice o nou˘a calitate, ¸si anume, aceea de ”agitat ¸ie
termic˘ a”. Factorul ce determin˘ a aparit ¸ia agitat ¸iei termice este deci, existent ¸a
num˘ arului mare de particule studiate ca o colectivitate puternic˘ a, neluˆ and ˆın
considerare mi¸scarea mecanic˘a a fiec˘arei particule ˆın parte.
Obiectul de studiu al termodinamicii ¸si al fizicii statistice este acela¸si, ¸si
anume: studiul formei termice a mi¸sc˘arii materiei. Cele dou˘ a ¸stiint ¸e studiaz˘ a
ˆın principal legile mi¸sc˘arii termice pentru sistemele aflate ˆın stare de echilibru
termic (vezi paragraful urm˘ ator) precum ¸si legile ce caracterizeaz˘ a trecerea
sistemelor dintr-o stare de echilibru ˆın alt˘ a stare de echilibru. Deci, ¸si ter-
modinamica ¸si fizica statistic˘ a au acela¸si obiect de studiu diferent ¸a constˆ and
ˆın metodele de studiu.
Termodinamica studiaz˘ a propriet˘ at ¸ile sistemelor fizice aflate ˆın stare de
echilibru bazˆandu-se pe dou˘a postulate ¸si trei legi fundamentale numite prin-
cipiile temodinamicii, f˘ar˘ a a utiliza explicit conceptul de structur˘ a atomic˘ a
a materiei, ceea ce-i confer˘ a termodinamicii un caracter fenomenologic. Acest
caracter fenomenologic conduce, pe de-o parte, la rezultate importante privind
propriet˘ at ¸ile sistemelor fizice, satisfacˆ and astfel rezolvarea multor probleme
practice dar, pe alt˘ a parte, limiteaz˘ a aprofundarea studiului lor deoarece nu
permite punerea ˆın evident ¸˘ a a naturii fenomenelor studiate.
Statistica studiaz˘ a propriet˘at ¸ile sistemelor fizice aflate ˆın stare de echilibru
termic pornind tocmai de la structura atomic˘ a a materiei, dar nu studiaz˘ a
un atom sau o molecul˘ a, ci o colectivitate de particule ce interact ¸ioneaz˘a
1
ˆıntre ele, apelˆ and la metodele teoriei probabilit˘at ¸ilor, ceea ce-i confer˘ a fizicii
statistice un caracter statistic.
1.2 Not ¸iuni fundamentale ˆın termodinamic˘a
Orice corp constituit dintr-un num˘ar mare de particule este numit sistem
macroscopic, iar tot ¸i indicatorii macroscopici care caracterizeaz˘ a un ast-
fel de sistem, precum ¸si raportul s˘ au cu corpurile ˆınconjur˘atoare, se numesc
parametrii macroscopici. Ca parametrii macroscopici putem indica densi-
tatea ρ, volumul V , concentrat ¸ia n, polarizarea P, temperatura T, presiunea
p, energia U, entropia S ¸si alt ¸ii. Ace¸sti parametrii macroscopici au fost
clasificat ¸i ˆın parametrii externi ¸si parametrii interni.
Parametrii externi a
i
(i = 1, 2, 3...) sunt m˘ arimile fizice determinate de pozit ¸ia
corpurilor exterioare sistemului fizic studiat. Astfel, volumul V al unui sis-
tem fizic sau intensitatea unui cˆamp de fort ¸˘a (

E,

B) sunt parametrii externi;
valoarea lor depinde de coordonatele corpurilor exterioare sistemului studiat.
Parametrii interni b
j
(j = 1, 2, 3...) sunt m˘ arimi fizice determinate de mi¸scarea
¸si distribut ¸ia ˆın spat ¸iu a ansamblului de particule ce constituie sistemul, pre-
cum ¸si de parametrii externi. Astfel de parametrii interni sunt densitatea,
presiunea, energia, polarizarea, temperatura etc.
Observat ¸ie.
ˆ
In funct ¸ie de condit ¸iile ˆın care se afl˘a sistemul macroscopic,
o aceea¸si m˘ arime poate juca rol fie de parametru intern fie de parametru
extern. De exemplu, pentru gazul dintr-un recipient cu peret ¸ii fixat ¸i volumul
V este un parametru extern, iar presiunea p este un parametru intern pen-
tru c˘a depinde de coordonatele ¸si impulsurile particulelor sistemului. Dac˘ a
acum vom inchide sistemul (gazul) ˆıntr-un recipient cu piston mobil de pre-
siune constant˘a, presiunea p va deveni un parametru extern iar volumul V
un parametru intern pentru c˘ a el depinde de pozit ¸ia ¸si de starea de mi¸scare
a particulelor.
Ansamblul parametrilor macroscopici independent ¸i definesc complet, din punct
de vedere termodinamic, starea sistemului. M˘ arimile fizice independente
de evolut ¸ia anterioar˘ a a sistemului ¸si determinate ˆın ˆıntregime de parametrii
independent ¸i se numesc funct ¸ii de stare. Dac˘a parametrii macroscopici
2
nu variaz˘a ˆın timp se spune c˘a sistemul se afl˘a ˆıntr-o stare stat ¸ionar˘a.
Dac˘ a sistemul este caracterizat nu numai prin constant ¸a ˆın timp a tuturor
parametrilor, dar ¸si prin absent ¸a fluxurilor stat ¸ionare datorate unor surse
exterioare oarecare, se spune c˘ a sistemul se afl˘a ˆın stare de echilibru ter-
modinamic.
Deci, vom numi ˆın general sistem termodimanic sistemul macroscopic aflat
ˆın stare de echilibru termodinamic, iar parametrii termodinamici vor fi
acei parametrii ce caracterizeaz˘ a sistemul termodinamic.
Parametrii interni ai unui sistem se divid ˆın dou˘ a grupe: parametrii in-
tensivi ¸si parametrii extensivi. Parametrii intensivi sunt acei parametrii
independent ¸i de masa sau de numa’rul de particule din sistem (presiunea,
temperatura,..). Parametrii extensivi sau aditivi sunt acei parametrii a c˘ aror
valoare este proport ¸ional˘a cu cu masa sau num˘ arul de particule din sistem
(energia intern˘ a, entropia,...).
ˆ
In timp ce parametrii intensivi pot lua valori
determinateˆın fiecare punct al sistemului, parametrii extensivi caracterizeaz˘ a
sistemul ˆın ansamblul lui.
Avˆ and ˆın vedere c˘ a parametrii interni ai unui sistem termodinamic pot fi
determinat ¸i experimental ˆın foarte multe cazuri, s˘a vedem cum se prezint˘ a din
punct de vedere molecular ace¸sti parametrii. Pentru aceasta vom studia un
exemplu simplu. Presupunem un gaz care se afl˘ a init ¸ial ˆın afara echilibrului,
astfel ˆıncˆ at densitatea sa are valori diferite ˆın puncte diferite. Dup˘ a un timp,
sistemul va ajunge ˆıntr-o stare de echilibru (vezi postulatul 1), iar densitatea
sa ρ = m
o
n (unde m
o
este masa unei molecule iar n este concentrat ¸ia de
molecule ) va ajunge la o anumit˘ a valoare de echilibru ρ
o
(vezi fig.1). Aceast˘a
valoare ρ
o
poate fi definit˘a ca fiind egal˘ a cu valoarea medie a densit˘at ¸ii ρ
pentru un interval lung de timp T:
ρ
o
= ¯ ρ = lim
T→∞
1
T
_
T
0
ρ(t)dt (1.2.1)
Prin analogie, se poate defini valoarea de echilibru a tuturor celorlalt ¸i
parametrii interni, pe un interval lung de timp, ca fiind valoarea medie a
unei funct ¸ii de coordonate ¸si de viteze corespunz˘atoare parametrului consid-
erat. Fizica statistic˘ a permite calcularea valorilor de echilibru a parametrilor
interni plecˆand de la un model molecular determinat de structura materiei.
3
Totu¸si, este posibil s˘ a se pun˘ a ˆın evident ¸˘ a legile pe care le respect˘ a sistemele
ˆın starea de echilibru dac˘ a t ¸inem cont de faptul c˘ a mult ¸i parametrii interni pot
fi determinat ¸i experimental. Acesta este chiar scopul termodinamicii care se
bazeaz˘ a pe experient ¸˘a ¸si pe particularit˘at ¸ile echilibrului termodinamic pen-
tru sistemele finite.
Dac˘ a ni¸ste parametrii ai sistemului variaz˘ a ˆın timp, se spune c˘a sistemul
sufer˘ a o transformare sau un proces termodinamic. Transform˘ arile de
stare pot fi clasificateˆın transform˘ari cvasistatice - transform˘ari ce asigur˘a
trecerea sistemului dintr-o stare ˆın alta numai prin st˘ ari de echilibru termo-
dinamic, ¸si transform˘ari necvasistatice - sistemul trece dintr-o stare ˆın
alta nu prin st˘ ari de echilibru. Dac˘ a sistemul se afl˘ a ˆın afara echilibrului,
( conform postulatului 1 al termodinacii - vezi paragraful urm˘ ator) atunci,
dup˘ a un timp oarecare va ajunge ˆın starea de echilibru. Acest proces se
nume¸ste relaxare iar timpul corespunz˘ ator lui este timpul de relaxare τ.
Fie a un parametru al sistemului ce variaz˘a ˆın timp, pe parcursul procesului
termodinamic. Dac˘ a viteza sa de variat ¸ie ˆın timp
da
dt
este mult mai mic˘a
decˆ at viteza sa medie de variat ¸ie pe durata relax˘arii
∆a
τ
:
da
dt
¸
∆a
τ
(1.2.2)
atunci procesul sufer˘a o transformare cvasistatic˘a. Dac˘ a ˆıns˘ a viteza de
variat ¸ie
da
dt
este mai mare sau egal˘a cu viteza medie:
da
dt

∆a
τ
(1.2.3)
atunci sistemul sufer˘ a o transformare necvasistatic˘ a. Studiul proceselor cva-
sistatice de c˘atre termodinamic˘ a are o deosebit˘ a important ¸˘ a pentru c˘a, multe
m˘ arimi fizice (lucrul mecanic, randamentul masinilor termice, etc) vor lua
valorile limit˘ a maxime posibile pentru acest tip de transform˘ari.
1.3 Postulatele termodinamicii
Fizica studiaz˘a formele de mi¸scare cele mai simple ale materiei (mecanic˘ a,
termic˘ a, electromagnetic˘ a, etc). M˘ asura comun˘a a acestor forme de mi¸scare,
4
care se transform˘ a una ˆın alta, a fost numit˘ a energie.
Primul postulat al termodinamicii se refer˘a la sistemele termodinamice
izolate, deci, la acele sisteme care nu schimb˘a nici energie ¸si nici materie
cu exteriorul. Mai exist˘ a de asemenea sisteme termodinamice care schimb˘ a
atˆ at energie cˆ at ¸si materie cu exteriorul; ele se numesc sisteme deschise;
dac˘ a schimba numai energie dar nu ¸si materie ele se numesc sisteme inchise.
Postulatul 1. Sistemele izolate posed˘a o stare de echilibru ter-
modinamic spre care se ˆındreapt˘a ˆın timp, ¸si pe care nu pot s˘a o
p˘ar˘aseasc˘a spontan.
Acest postulat, care este rezultatul generaliz˘ arii experimentale, valabil pen-
tru sistemele izolate, a fost numit ¸si principiul general al termodinamicii
pentru c˘a st˘a la baza ˆıntregii termodinamici determinˆ and domeniile ei de
valabilitate.
ˆ
In fizica statistic˘ a, unde se t ¸ine cont explicit de mi¸scarea particulelor ˆın sis-
tem, postulatul 1 are urm˘atoarea interpretare: pentru fiecare sistem izolat
(studiat de termodinamic˘ a) exist˘ a o stare macroscopic˘ a determinat˘a, ¸si nu-
mai una singur˘ a, care este cel mai des creat˘ a de mi¸scarea continu˘ a a partic-
ulelor. Aceasta este starea cea mai probabil˘ a spre care se ˆındreapt˘ a sistemul,
ˆın timp. Deci, postulatul 1 al termodinamicii nu are un caracter
absolut, ci este rezultatul comport˘arii celei mai probabile a sis-
temului. De asemenea, mi¸scarea continu˘a a particulelor sistemului conduce
la aparit ¸ia de fluctuat ¸ii ˆın raport cu starea de echilibru. Conform experient ¸ei
¸si a rezultatelor fizicii statistice, cu cˆat num˘arul de particule este mai mare,
cu atˆat fluctuat ¸iile ˆın raport cu starea de echilibru sunt mai mici. Cum
sistemele termodinamice sunt alc˘ atuite dintr-un num˘ar mare de particule
(N · 10
23
), fluctuat ¸iile se pot neglija ˆın majoritatea cazurilor ceea ce ¸si face
termodinamica. Atunci cˆ and fluctuat ¸iile nu pot fi neglijate, metodele ter-
modinamicii devin inaplicabile ¸si se va recurge la fizica statistic˘a.
Al doilea postulat al termodinamicii este legat de alte propriet˘ at ¸i ale echili-
brului termodinamic considerat ca o form˘a particular˘ a a agitat ¸iei termice.
Fie A ¸si B dou˘ a sisteme termodinamice aflate ˆın echilibru termodinamic ¸si
5
caracterizate prin parametrii externi a
i,1
¸si respectiv a
i,2
, care pot fi egali sau
nu ˆıntre ei. Se pun ˆın contact termic (f˘ar˘ a a se modifica parametrii lor ex-
terni ¸si f˘ ar˘a ca ansamblul lor s˘ a schimbe energie cu exteriorul) ¸si se constat˘ a,
experimental, c˘ a ele pot s˘ a r˘ amˆan˘ a ˆın continuare ˆın starea de echilibru ˆın
care se aflau inainte de contact, sau echilibrul este deranjat, ¸si, dup˘a un timp
oarecare, ˆın urma unui schimb energetic ce are loc ˆıntre cele dou˘a sisteme,
ele vor trece ˆıntr-o alt˘ a stare de echilibru termodinamic. Pe de alt˘a parte,
tot experient ¸a ne arat˘ a c˘ a, dac˘ a avem trei sisteme A, B ¸si C ˆın echilibru
termodinamic fiecare, ¸si dac˘a sistemele A ¸si B sunt ˆın echilibru cu sistemul
C, atunci sistemele A ¸si B sunt ˆın echilibru ˆıntre ele. Aceast˘a proprietate
a echilibrului termodinamic este cunoscut˘ a sub numele de tranzitivitatea
echilibrului termodinamic (termic).
Deci, putem concluziona c˘ a starea de echilibru termodinamic a unui sistem
este determinat˘ a nu numai de parametrii externi (a
i
) dar ¸si de o m˘ arime
fizic˘ a t care caracterizeaz˘a starea intern˘ a a sistemului.
ˆ
In cazul unui contact
termic ˆıntre sisteme aflate ˆın echilibru, schimbul de energie dintre ele are ca
rezultat egalizarea valorii lui t pentru toate sistemele atˆ ata timp cˆ at dureaz˘a
contactul termic.
Proprietatea de tranzitivitate a echilibrului termodinamic permite compara-
rea valorilor m˘arimii t ale diverselor sisteme, f˘ ar˘a s˘ a fie puse ˆıns˘ a ˆın contact
termic direct, ci utilizˆ and un alt corp oarecare, acela¸si pentru toate sistemele.
Aceast˘ a m˘arime fizic˘ a care exprim˘ a starea de mi¸scare intern˘a a unui sistem
aflat ˆın echilibru a primit denumirea de temperatur˘a. Ea are aceea¸si va-
loare pentru toate p˘ art ¸ile sistemului indiferent de num˘ arul de particule con-
stituente, ¸si este determinat˘ a de parametrii externi ¸si de energia raportat˘a
la fiecare parte a sistemului. Temperatura este un parametru intern intensiv
¸si m˘asoar˘a intensitatea agitat ¸iei termice.
Postulatul 2 define¸ste existent ¸a temperaturii ca funct ¸ie de stare
particular˘a a unui sistem aflat ˆın echilibru termodinamic.
Acest postulat este cunoscut ¸si sub numele de principiul zero al termodi-
namicii pentru c˘ a stabile¸ste existent ¸a unei funct ¸ii de stare la fel ca ¸si primul
¸si al doilea principiu al termodinamicii.
6
Postulatul 2 al termodinamicii mai cunoa¸ste dou˘a formul˘ ari cu caracter mai
general: a). Tot ¸i parametrii interni ai unui sistem aflat ˆın echilibru
sunt funct ¸ii de parametrii externi ¸si de temperatur˘a (b
i
= f(a
i
, T)).
De asenemea, energia unui sistem fiind un parametru intern, la echilibru va fi
o funct ¸ie de parametrii externi ¸si de temperatur˘ a. Dac˘ a, plecˆand de la aceast˘ a
funct ¸ie se exprim˘ a temperatura prin intermediul energiei ¸si a parametrilor ex-
terni, atunci obt ¸inem urm˘ atoarea formulare a postulatului 2 al termodinam-
icii: b). La echilibru termodinamic, tot ¸i parametrii interni ai unui
sistem sunt funct ¸ii de parametrii externi ¸si de energie (b
i
= F(a
i
, U)).
Sistemele termodinamice pentru care este valabil˘ a aceast˘ a ultim˘a formulare
a postulatului 2 se numesc sisteme ergodice.
Termodinamica studiaz˘a deci sistemele ergodice.
1.4 Energia intern˘a
ˆ
In paragraful anterior am vazut c˘ a energia total˘a a unui sistem este o
m˘ asur˘a a formelor de mi¸scare a materiei. Sistemele termodinamice sunt
alc˘ atuite dintr-un num˘ ar mare de particule aflate ˆın mi¸scare ¸si interact ¸iune
continu˘a. Energia sistemului termodinamic reprezint˘ a energia tuturor
particulelor ce alc˘ atuiesc sistemul. Energia total˘ a a sistemului este format˘a
din suma dintre energia sa extern˘a ¸si energia sa intern˘a.
Energia extern˘a este constituit˘a din energia de mi¸scare a sistemului ˆın
ansamblul s˘ au ¸si din energia potent ¸ial˘ a a sistemului aflat ˆıntr-un cˆamp de
fort ¸e exterior.
Energia intern˘a cuprinde energia tuturor formelor de mi¸scare ¸si de inte-
ract ¸-une dintre particulele sistemului, adic˘ a: energia cinetic˘a de translat ¸ie ¸si
rotat ¸ie a moleculelor, energia de oscilat ¸ie a atomilor ce alc˘ atuiesc moleculele,
energia interact ¸iunii moleculare, energia intraatomic˘ a, energia intranuclear˘a,
etc.
ˆ
In termodinamic˘ a nu se studiaz˘a nici mi¸scarea sistemului ˆın ansamblul s˘ au,
nici variat ¸ia energiei sale potent ¸iale, astfel ˆıncˆ at, prin energia unui sistem
termodinamic se va ˆıntelege numai energia sa intern˘a ¸si este notat˘ a cu U.
7
Energia intern˘ a este un parametru intern (extensiv) care, conform postulatu-
lui 2 al termodinamicii depinde, ˆın starea de echilibru, de parametrii externi
a
i
¸si de temperatur˘ a T: U = U(a
i
; T). Pentru majoritatea corpurilor din
natur˘ a variat ¸ia energiei interne cu temperatura are loc ˆın a¸sa fel ˆıncˆ at, la o
cre¸stere a temperaturii corespunde o cre¸stere a energiei interne. Aceasta este
valabil pentru ”corpurile obi¸snuite”. S-a stabilit ˆıns˘ a, experimental, existent ¸a
unor sisteme a c˘aror energie intern˘a tinde asimptotic c˘ atre o valoare limit˘ a
finit˘ a atunci cˆ and temperatura cre¸ste. Astfel de ”corpuri neobi¸snuite” sunt
reprezentate de ansamblul spinilor nucleari pentru anumite cristale.
1.5 Temperatura ¸si m˘asurarea ei
Conform postulatului 2 al termodinamicii ˆın varianta a), temperatura se
poate exprima ca o funct ¸ie de parametrii externi ¸si de cei interni. Daca
parametrii externi se vor p˘astra constant ¸i ˆın timp, atunci variat ¸ia tempera-
turii unui corp se poate determina prin cunoa¸sterea variat ¸iei unui parametru
intern oarecare, metod˘ a care st˘a la baza construirii diferitelor tipuri de ter-
mometre (sisteme care m˘ asoar˘ a temperatura). Pentru a stabili care tem-
peratur˘ a este mai mare ¸si care mai mic˘a se introduce o condit ¸ie suplimentar˘ a
(bazat˘ a pe observat ¸ia experimental˘ a): se consider˘ a c˘a, dac˘a se comunic˘a en-
ergie unui sistem caracterizat prin parametrii externi constant ¸i, temperatura
sistemului cre¸ste. O astfel de condit ¸ie suplimentar˘ a ne arat˘ a c˘ a, pentru en-
ergia intern˘ a a unui sistem se poate alege o funct ¸ie monoton cresc˘atoare cu
temperatura. O astfel de alegere este posibil˘a, dac˘ a se t ¸ine cont de un fapt
demonstrat experimental, ¸si anume, de unicitatea distribut ¸iei energiei asupra
p˘ art ¸ilor sistemului ¸si de cre¸sterea simultan˘a a energiei acestor p˘ art ¸i atunci
cˆ and energia total˘ a a sistemului cre¸ste.
Pentru determinarea practic˘ a a temperaturii se utilizeaz˘a ca instrumente
de m˘asur˘a termometrele. Acestea indic˘a temperatura corpului cu care
sunt ˆın contact pe baza echilibrului termic realizat. Pentru construirea unui
termometru este necesar:
- s˘ a se stabileasc˘a fenomenul fizic care st˘ a la baza variat ¸iei unei
m˘ arimi (parametrul termometric) ce conduce la determinarea
temperaturii
8
-s˘ a se aleag˘ a un corp termometric care ofer˘a sensibilitatea
maxim˘ a ˆın domeniul de temperatur˘ a m˘ asurat
- s˘ a se stabileasc˘ a o scar˘a de temperatur˘a, deci s˘a se aleag˘ a
un interval standard ¸si s˘ a se defineasc˘ a diviziunea aleas˘a a inter-
valului
Fenomenele fizice utilizate ˆın m˘ asurarea temperaturii sunt:
a.) Dilatat ¸ia sub influent ¸a c˘aldurii - este un fenomen specific tuturor
corpurilor ¸si depinde de starea de agregare a lor. Parametrul termome-
tric este volumul iar corpul termometric poate fi o substant ¸˘a solid˘a,
lichid˘a sau gazoas˘a. Avˆ and ˆın vedere dilatat ¸ia remanent˘a a solidelor pre-
cum ¸si sensibilitatea mic˘a a acestora, solidele nu se folosesc la construct ¸ia
termometrelor.
Lichidele nu prezint˘a dilatat ¸ie remanent˘ a, au o sensibilitate termic˘ a cam de
50-100 ori mai mare ca solidele ¸si se folosesc uzual pentru construct ¸ia ter-
mometrelor. Astfel, sunt cunoscute termometrele cu mercur ˆın domeniul
−38 ÷ 357
o
C, termometrele cu alcool ˆın domeniul −80 ÷ 78
o
C, ter-
mometrele cu pentan ˆın domeniul −129 ÷368
0
C.
Corpul termometric cel mai bun pentru construct ¸ia termometrelor este gazul
care prezint˘a cea mai mare sensibilitate termic˘ a (coeficient de dilatare mare).
Construct ¸ia termometrelor cu gaz este destul de dificil˘a ¸si de aceea ele
se utilizeaz˘a doar ca termometre etalon. Termometrul cu gaz (cu hidrogen
de exemplu) m˘ asoar˘ a temperatura folosind ca parametru termometric pre-
siunea la volum constant.
b.) Variat ¸ia tensiunii termoelectromotoare cu temperatura. Ten-
siunea termoelectromotoare (t.t.e.m) apare ca urmare a efectului Seebeck
ˆıntr-un circuit electric ce cont ¸ine un termocuplu. Termocuplul este format
din doi conductori sudat ¸i la capete. Cele dou˘a suduri au temperaturi diferite
(fig.2). Pentru a putea m˘asura corect temperatura cu ajutorul termocuplului,
este necesar ca s˘ a se realizeze un circuit de m˘asurare ca ˆın fig.4. De obicei,
termocuplele sunt folosite ˆın anumite domenii de temperatur˘ a unde tensiunea
termoelectromotoare variaz˘ a liniar cu variat ¸ia temperaturii. Corpul termo-
metric este format din cei doi conductori, iar parametrul termometric este
9
tensiunea termoelectromotoare. Pentru a fi folosit la m˘ asurarea temperaturii,
termocuplul trebuie s˘ a ˆındeplineasc˘ a anumite condit ¸ii:
- Materialele din care sunt confect ¸ionat ¸i conductorii s˘ a nu-si mod-
ifice sructura ˆın domeniul temperaturilor m˘ as-rate.
- Tensiunea termoelectromotoate s˘ a depind˘ a puternic de temper-
atur˘ a pentru a asigura o sensibilitate mare termometrului.
- Legea de variat ¸ie a tensiunii termoelectromotoare cu temper-
atura s˘a fie una simpl˘ a .
ˆ
In cazul ˆın care variat ¸ia t.t.e.m. cu temperatura este liniar˘a ea poate fi
exprimat˘ a prin urm˘ atoarea relat ¸ie:
E
T
= E
o
(1 +a(T −T
o
)) (1.5.1)
unde a este numit coeficientul de temperatur˘ a al t.t.e.m. ¸si depinde de natura
materialului din care sunt confect ¸ionat ¸i conductorii termocuplului, precum
¸si de domeniul temperaturilor ˆın care se fac m˘asur˘ atori. E
T
¸si E
o
reprezint˘ a
t.t.e.m. la temperatura T ¸si respectiv T
o
. Se define¸ste sensibilitatea ter-
mocuplului
s =
dE
dT
= E
o
a (1.5.2)
care este o caracteristic˘ a a fiec˘arui termocuplu, depinzˆ and de aceea¸si factori
la fel ca ¸si constanta a.
c.) Variat ¸ia rezistent ¸ei electrice cu temperatura a corpurilor solide (me-
tale, semiconductori). Corpul termometric ˆın acest caz este un metal sau
un semiconductor, iar parametrul termometric este rezistent ¸a lor electric˘ a ce
variaz˘ a cu temperatura.
Rezistent ¸a electric˘a a metalelor cre¸ste cu cre¸sterea temperaturii, dar
dup˘ a legi diferite pe intervale de temperatur˘ a diferite. Dac˘a variat ¸ia rezis-
tent ¸ei este liniar˘a, atunci ea va respecta o lege de forma:
R
T
= R
o
(1 +A(T −T
o
)) (1.5.3)
unde R
T
reprezint˘ a rezistent ¸a conductorului la temperatura T, R
o
este rezis-
tent ¸a lui la T
o
, iar A este coeficientul de temperatur˘ a al rezistent ¸ei. Corpurile
10
termometrice alese pentru construirea termometrelor cu rezistent ¸a trebuie s˘a
ˆındeplineasc˘ a ni¸ste condit ¸ii:
- Coeficientul de temperatur˘ a s˘a fie mare, astfel ˆıncˆ at sensibili-
tatea termometrului s =
dR
dT
s˘ a fie mare.
- Conductorul s˘ a aibe rezistivitate ρ mare pentru a fi suficient un
fir scurt.
- Corpul termometric nu trebuie s˘a react ¸ioneze chimic cu mediul
exterior, adic˘a variat ¸ia de temperatur˘a s˘a nu afecteze propriet˘ at ¸ile
sale fizice ¸si chimice.
Cele mai utilizate metale sunt: platina pur˘a, nichelul pur, cuprul pur. Aces-
teste metale se utilizeaz˘ a ˆın domeniul temperaturilor mai ˆınalte. Pentru tem-
peraturi joase, substant ¸ele utilizate sunt bronzul sau grafitul, care prezint˘ a
un coeficient de temperatur˘ a negativ, ca ˆın cazul semiconductorilor.
Rezistent ¸a electric˘a a unui semiconductor variaz˘a cu temperatura con-
form relat ¸iei:
R
T
= R
o
e
B(
1
T

1
T
o
)
(1.5.4)
unde B este un parametru caracteristic semiconductorului utilizat, iar coefi-
cientul de temperatur˘a al rezistent ¸ei electrice este definit conform relat ¸iei:
A =
1
R
o
(
dR
dT
) = −
B
T
2
e
B(
1
T

1
T
o
)
(1.5.5)
Termometrele care utilizeaz˘ a drept corp termometric un semiconductor poart˘a
denumirea de termistor. Ace¸stia sunt foarte utilizat ¸i ˆın industria electronic˘ a
din cauza sensibilit˘ at ¸ii mari ¸si a dimensiunilor mici. Termistorii pot m˘asura
temperaturi cu o precizie de ordinul 10
−3
C ¸si pot avea dimensiuni de ordinul
1 mm.
ˆ
In vederea grad˘arii unui termometru trebuie stabilit intervalul de tem-
peratur˘a standard. Aceasta se face prin alegerea a dou˘ a temperaturi fixe
care constituie valorile extreme ale intervalului. Prin convent ¸ie, cele dou˘ a
extreme alese sunt:
11
- temperatura corespunz˘ atoare st˘ arii de echilibru dintre apa pur˘a
¸si gheat ¸a care se tope¸ste sub presiunea atmosferic˘ a normal˘a. Aceast˘ a
temperatur˘ a a fost considerat˘a ˆın mod convent ¸ional egal˘ a cu 0.
- temperatura corespunz˘ atoare st˘ arii de echilibru dintre apa pur˘a
care fierbe ¸si vaporii s˘ ai saturat ¸i. Aceast˘ a temperatur˘ a a fost
considerat˘ a, tot ˆın mod convent ¸ional egal˘ a cu 100.
Deci, intervalul de temperatur˘a standard este cuprins ˆıntre temperatura de
topire a ghet ¸ii ¸si cea de fierbere a apei. Acest interval este divizat ˆın 100 p˘ art ¸i
egale, iar o parte se nume¸ste grad centigrad. Acest procedeu de etalonare
a termometrelor ˆın vederea m˘asur˘arii temperaturii cu ajutorul lor a fost pro-
pus de Celsius. Gradul Celsius este deci 1
o
C =
t
f
−t
t
100
. Temperatura m˘asurat˘ a
cu un termometru c˘ aruia i s-a asociat o scar˘ a de temperatur˘a se nume¸ste
temperatur˘a empiric˘a.
Observat ¸ii:
• Temperatura m˘ asurat˘aˆın scara Celsius este relativ˘ a pentru c˘ a se raporteaz˘ a
la dou˘a puncte convent ¸ionale de temperatur˘ a: de topire a ghet ¸ii ¸si de fierbere
a apei.
• Din cele expuse pˆ an˘a acum se constat˘ a c˘ a, pentru construirea termome-
trelor se utilizeaz˘ a corpuri termometrice diferite ¸si fenomene fizice diferite,
astfel ˆıncˆ at ele prezint˘a o variat ¸ie diferit˘ a a propriet˘ at ¸ilor ˆın funct ¸ie de tem-
peratur˘ a. Deci, temperatura empiric˘a poate s˘ a difere de la un termometru
la altul.
Pentru evitarea unor m˘ asur˘atori inexacte de temperatur˘a s-a convenit alegerea
unui termometru etalon iar celelalte s˘ a fie gradate ˆın funct ¸ie de acesta.
Termometrul etalon ales a fost termometrul cu gaz perfect (hidrogenul)
datorit˘ a sensibilit˘ at ¸ii ¸si preciziei sale. El funct ¸ioneaz˘a respectˆ and o lege ex-
perimental˘ a caracteristic˘a gazului perfect, legea Boyle-Mariotte: produsul
dintre volumul V ¸si presiunea p a unei mase de gaz (perfect) dat˘ a nu depinde
decˆ at de temperatura T a gazului. Se noteaz˘a cu T temperatura m˘ asurat˘a
cu un astfel de termometru.
pV = const.T (1.5.6)
12
Pentru T = 0 ecut ¸ia de mai sus devine: pV = 0. Deoarece volumul V nu
poate deveni nul ˆınseamn˘ a c˘ a presiunea va fi egal˘a cu 0. Aceast˘ a tempera-
tur˘ a, cea mai joas˘a care se poate atinge a fost denumit˘ a temperatura zero
absolut. O demonstrat ¸ie riguroas˘a referitoare la existent ¸a lui zero absolut
se face cu ajutorul principiului 2 al termodinamicii (vezi capitolul urm˘ator).
Zero absolut a fost definit ca fiind temperatura la care mi¸scarea
termic˘a ˆınceteaz˘a ¸si la care nu exist˘a decˆat o mi¸scare a particulelor
datorat˘a energiei de zero absolut. Temperatura m˘ asurat˘ a cu ajutorul
termometrului cu gaz perfect, plecˆand de la zero absolut se nume¸ste tem-
peratur˘a absolut˘a iar scara de temperatur˘ a asociat˘a este scara absolut˘a.
Unitatea de m˘asur˘a aleas˘a este gradul Kelvin, care este tot un grad centi-
grad, ¸si a fost definit pornind de la alegerea punctului triplu al apei ( st˘arile
solid˘ a, lichid˘ a ¸si gazoas˘a ale apei coexist˘ a ˆın echilibru) ca fiind caracterizat
de temperatura T
o
= 273, 16 K. Alegerea acestui punct triplu a fost deter-
minat˘ a de grija de a p˘astra intervalul dintre punctul de topire de a ghet ¸ii ¸si
respectiv de fierbere a apei egal cu 100 grade. Astfel, ˆın scara absolut˘a, tem-
peratur˘ a corespunz˘atoare topirii ghet ¸ii va fi T
o
= 273.16 K iar temperatura
de fierbere a apei va fi T
f
= 373.16 K.
Al˘ aturi de scara absolut˘ a de temperatur˘a, ˆın fizic˘a se mai folose¸ste scara
Celsius care este construit˘ a pe baza celor dou˘a repere termometrice: punc-
tul de topire al ghet ¸ii c˘aruia i s-a asociat temperatura t
o
= 0
o
C ¸si respectiv
punctul de fierbere al apei c˘ aruia i s-a asociat temperatura t
f
= 100
o
C.
Scara de temperatur˘ a Celsius obt ¸inut˘ a prin folosirea termometrului etalon
(cu gaz perfect) se nume¸ste scar˘a normal˘a de temperatur˘a.
Leg˘ atura ˆıntre temperatura m˘ asurat˘a ˆın scara Celsius ¸si cea m˘ asurat˘a ˆın
scara Kelvin este dat˘ a de relat ¸ia:
t = T −273.16 (
o
C) (1.5.7)
Observat ¸ie. Scara de temperatur˘a asociat˘a gazului perfect nu poate s˘a
elimine ˆın totalitate relativitatea sc˘ arii deoarece, ˆın realitate, nu exist˘a decˆ at
gaz real care, ˆın anumite condit ¸ii poate fi considerat ideal. Deci, trebuie
construit˘ a o scar˘ a care s˘ a fie independent˘a de corpul termometric. O astfel
13
de scar˘ a este scara termodinamic˘a absolut˘a construit˘ a pe baza princip-
iului 2 al termodinamicii. Aceast˘ a scar˘a a primit denumirea tot de scar˘a
Kelvin.
ˆ
In toate condit ¸iile ˆın care este utilizat termometrul cu gaz, scara
termodinamic˘ a coincide practic cu scara asociat˘a gazului perfect.
ˆ
In inter-
valul de temperatur˘ a 4 K ¸si 1338 K (punctul de solidificare al aurului) scara
termodinamic˘ a absolut˘ a este realizat˘ a cu ajutorul termometrului cu gaz.
1.6 Lucrul mecanic ¸si c˘aldura
Interact ¸iunea unui sistem termodinamic cu mediul exterior are loc printr-
un schimb energetic. Acest schimb energetic este posibil fie a) prin variat ¸ia
parametrilor externi ai sistemului, fie b) f˘ ar˘a variat ¸ia acestor parametrii.
Primul procedeu de transmitere a energiei se nume¸ste lucrul mecanic L, iar
al doilea este caldura Q. Procesul ˆınsu¸si de transmitere a energiei sub form˘ a
de c˘ aldur˘a se nume¸ste schimb de c˘aldur˘a sau schimb termic. A¸sa cum
rezult˘ a din definit ¸ia lucrului ¸si a c˘aldurii, aceste dou˘ a procedee de transmitere
a energiei nu sunt echivalente.
ˆ
In timp lucrul L este o m˘asur˘ a a variat ¸iei e-
nergiei externe sau interne, cantitatea de c˘ aldur˘ a Q m˘ asoar˘a numai variat ¸ia
energiei interne a unui sistem aflat ˆın interact ¸ie termic˘a cu mediul. Sistemele
termodinamice care nu schimb˘ a nici o cantitate de c˘ aldur˘a cu exteriorul se
numesc sisteme adiabatice.
Atˆ at lucrul mecanic L cˆ at ¸si cantitatea de c˘ adur˘ a Q caracterizeaz˘ a trecerea
unui sistem dintr-o stare de echilibru ˆın alt˘ a stare de echilibru ¸si se numesc
funct ¸ii de proces. Atˆat lucrul mecanic cˆat ¸si cantitatea de c˘aldur˘a
au dimensiunea unei energii, dar nu sunt forme de energie: sunt
procedee diferite de transfer de energie ˆın termodinamic˘ a.
Convent ¸ia aleas˘ a pentru semnul acestor funct ¸ii de proces este urm˘atoarea:
lucrul mecanic se consider˘a pozitiv dac˘ a este efectuat de sistem asupra me-
diului (negativ dac˘ a mediul efectueaz˘ a asupra sistemului) iar cantitatatea de
c˘ aldur˘a este pozitiv˘a dac˘ a este primit˘ a de sistem, f˘ar˘ a variat ¸ia parametrilor
s˘ ai externi.
Fie un parametru extern a care sufer˘ a, la echilibru, o variat ¸ie infinitezimal˘a,
14
atunci lucrul mecanic efectuat de sistem este definit prin relat ¸ia:
δL = A da (1.6.1)
unde A reprezint˘ a fort ¸a generalizat˘a conjugat˘ a cu parametrul a; la echili-
bru A este o funct ¸ie de parametrii externi a
i
¸si de temperatura T. Dac˘a exist˘a
n parametrii externi care sufer˘a variat ¸ii, atunci lucrul efectuat de sistem va
avea expresia:
δL =

i
A
i
da
i
(1.6.2)
A¸sa cum se vede din definit ¸ia lucrului mecanic, ˆın expresia lucrului ele-
mentar nu intervine diferent ¸iala la temperatur˘ a (dT = 0). Astfel, expre-
sia diferent ¸ial˘a (6.2) nu este o diferent ¸ial˘a total˘ a a unei funct ¸ii oarecare de
parametrii de stare ai sistemului. De aceea lucrul mecanic elementar este
notat δL ¸si nu dL.
S˘ a vedem cˆ ateva exemple de lucru mecanic elementar efectuat de sistem, ˆın
anumite cazuri:
1. detent ¸ia cvasistatic˘ a a unui sistem supus unei presiuni p constante; lucrul
elementar are expresia:
δL = pdV (A = p, a = V ) (1.6.3)
2. variat ¸ia dΣ a suprafet ¸ei unui lichid sub act ¸iunea fort ¸elor de tensiune
superficial˘ a; lucrul elementar are expresia:
δL = −σdΣ (A = −σ, a = Σ) (1.6.4)
unde σ este coeficientul de tensiune superficial˘a.
3. lucrul elementar efectuat de unitatea de volum a unui dielectric, atunci
cˆ and intensitatea

E a cˆ ampului electric variaz˘a ca urmare a deplas˘ arii sarcinilor
creatoare de cˆ amp, are expresia:
δL = −
1

(

E, d

D) = −
1

(E
x
dD
x
+E
y
dD
y
+E
z
dD
z
) (1.6.5)
unde D este induct ¸ia electric˘a iar a
1
= D
x
, a
2
= D
y
, a
3
= D
z
, A
1
=
−E
x
/(4π), A
2
= −E
y
/(4π), A
3
= −E
z
/(4π).
15
4. lucrul elementar de polarizare proprie are expresia:
δL = −EdP (A = −E, a = P) (1.6.6)
unde P este polarizarea sistemului.
5. lucrul elementar produs ca urmare a variat ¸iei intensit˘at ¸ii

Hˆıntr-un magnet
de induct ¸ie

B are expresia:
δL = −
1

(

H, d

B) = −
1

(H
x
dB
x
+H
y
dB
y
+H
z
dB
z
) (1.6.7)
unde a
1
= B
x
, a
2
= B
y
, a
3
= B
z
, A
1
= −H
x
/(4π), A
2
= −H
y
/(4π), A
3
=
−H
z
/(4π).
6. lucrul elementar de magnetizare proprie are expresia:
δL = −HdM (A = −H, a = M) (1.6.8)
unde M reprezint˘ a magnetizarea sistemului.
7. lucrul elementar efectuat ca urmare a deform˘ arii uniforme a unit˘at ¸ii de
volum a unui corp solid are expresia:
δL = −
3

i,j
σ
i,j

i,j
(1.6.9)
unde σ
i,j
reprezint˘ a componentele normale ¸si de forfecare ale compresiei, iar
ε
i,j
sunt componentele deform˘arii (de tract ¸iune ¸si de forfecare).
Cantitatea de c˘aldur˘ a elementar˘a δQ primit˘ a de un sistem ˆıntr-un proces
termodinamic se poate scrie, la fel ca ¸si lucrul mecanic elementar, sub forma
unui produs dintre fort ¸a generalizat˘a T (temperatura) ¸si variat ¸ia unei coor-
donate generalizare S (entropia):
δQ = T dS (1.6.10)
O justificare riguroas˘ a a acestei expresii cu demonstrarea univocit˘at ¸ii en-
tropiei se poate face numai plecˆ and de la al doilea principiu al termodinami-
cii.
16
1.7 Ecuat ¸iile termic˘a ¸si caloric˘a de stare
Conform postulatului 2 al termodinamicii, parametrii interni ai unui sistem
termodinamic aflat ˆın stare de echilibru se pot scrie ca funct ¸ii de parametrii
externi ¸si de temperatur˘a. Fie b
k
un parametru intern oarecare ¸si fie a
i
(i =
1, n) parametrii externi ce caracterizeaz˘ a sistemul ˆıntr-o stare de echilibru.
Atunci, parametrul intern b
k
se va scrie:
b
k
= f(a
1
, a
2
, ....., a
n
; T) (1.7.1)
Dac˘ a parametrul intern considerat b
k
este energia intern˘a U (b
k
= U), atunci
ecuat ¸ia:
U = U(a
1
, a
2
, ...., a
n
; T) (1.7.2)
reprezint˘ a ecuat ¸ia energiei sau ecuat ¸ia caloric˘a de stare. Calificativul
de ”caloric˘ a” utilizat este legat de faptul c˘a, pornind de la aceast˘a ecuat ¸ie
se pot calcula capacit˘at ¸ile calorice (ˆın sect ¸iunea urm˘atoare) precum ¸si alte
m˘ arimi a c˘ aror unitate de m˘asur˘ a este caloria.
Dac˘ a parametrul intern b
k
ales este reprezentat de o fort ¸˘ a generalizat˘ a A
i
(b
k
=
A
i
) conjugat˘a cu parametrul extern a
i
, atunci ecuat ¸iile:
A
i
= A
i
(a
1
, a
2
, ...., a
n
; T) (i = 1, 2, 3, ...n) (1.7.3)
reprezint˘ a ecuat ¸iile termice de stare pentru c˘a ele permit calcularea tem-
peraturii sau a ecuat ¸iilor de stare.
Num˘ arul total de ecuat ¸ii ( de stare ¸si energetic˘ a) ale unui sistem termo-
dinamic este egal cu num˘arul gradelor sale de libertate, adic˘ a cu num˘arul
parametrilor independent ¸i ce catacterizeaz˘ a starea sistemului. Dac˘a ecuat ¸iile
de stare ¸si cea energetic˘a sunt cunoscute, principiile termodinamicii permit
determinarea tuturor propriet˘at ¸ilor termodinamice ale sistemului. Ecuat ¸iile
de stare ¸si cea energetic˘ a nu pot fi deduse din principiile termodinamicii; ele
sunt stabilite fie pe cale experimental˘a, fie prin metodele fizicii statistice.
Pentru a studia propriet˘at ¸ile unor sisteme ˆın stare de echilibru, termodi-
namica porne¸ste de la studiul sistemelor simple. Sistemele simple sunt
acele sisteme caracterizate printr-un num˘ar constant de particule, iar starea
sa este determinat˘a de un singur parametru extern a ¸si de temperatura T.
17
Deci, sistemele simple sunt sisteme monofazice determinate de doi parametrii.
Ecuat ¸ia de stare ¸si cea energetic˘ a pentru cazul sistemului simplu sunt:
A = A(a, T) ; U = U(a, T) (1.7.4)
Dac˘ a A = p (presiunea din sistem) ¸si a = V (volumul sistemului), ecuat ¸iile
de stare ¸si energetic˘ a pentru un sistem simplu devin:
p = p(V, T) ; U = U(V, T) (1.7.5)
Un exemplu de sistem simplu este gazul ideal a c˘arui ecuat ¸ie de stare este
ecuat ¸ia Clapeyron-Mendeleev:
pV = νRT =
m
M
RT (1.7.6)
unde ν este num˘ arul de kmoli, m(Kg) este masa gazului, M(Kg/Kmol) este
masa molar˘ a a gazului iar R (R = 8310 J/Kmol K) este constanta univer-
sal˘ a a gazelor.
Utilizˆ and legea lui Joule referitoare la independent ¸a energiei interne a unui
gaz perfect de volumul s˘ au la temperatur˘ a constant˘a:
(
∂U
∂V
)
T
= 0 (1.7.7)
se va obt ¸ine ecuat ¸ia energetic˘a de stare pentru gazul perfect (ν = 1 kmol):
U =
_
C
V
dT (1.7.8)
unde C
V
este o constant˘ a (capacitatea caloric˘ a la volum constant) pentru
gazul ideal (nu depinde de temperatur˘ a), astfel ˆıncˆ at ecuat ¸ia energetic˘a pen-
tru gazul perfect, ˆın urma integr˘ arii, va deveni:
U = C
V
T +U
o
(1.7.9)
Observat ¸ie. Plecˆ and de la ecuat ¸ia de stare a unui sistem termodinamic
se pot obt ¸ine ni¸ste consecint ¸e importante. Astfel, considerˆand transform˘arile
unui sistem simplu pentru care una din variabile este fixat˘a, se vor obt ¸ine trei
18
coeficient ¸i termici: de dilatare (α), de compresibilitate (β), de elasticitate
(γ):
α =
1
V
o
(
∂V
∂T
)
p
; β = −
1
V
o
(
∂V
∂p
)
T
; γ =
1
p
o
(
∂p
∂T
)
V
(1.7.10)
unde V
o
¸si p
o
sunt volumul ¸si presiunea sistemului la 0
o
C. Ace¸sti coeficient ¸i
nu sunt independent ¸i intre ei, ci sunt legat ¸i prin relat ¸ia:
α = p
o
βγ (1.7.11)
ˆ
In mod analog se introduc trei coeficient ¸i termodinamici: de dilatare

t
), de compresibilitate (β
t
), de eleasticitate (γ
t
):
α
t
=
1
V
(
∂V
∂T
)
p
; β
t
= −
1
V
(
∂V
∂p
)
T
; γ
t
=
1
p
(
∂p
∂T
)
V
(1.7.12)
1.8 Principiul 1 al termodinamicii
Primul principiu al termodinamicii constituie expresia matematic˘ a a legii
conserv˘ arii ¸si transform˘ arii energiei, relativ la sistemele termodinamice.
ˆ
In
urma descoperirilor ¸stiint ¸ifice din fizic˘ a ¸si chimie, s-a constatat c˘a transfor-
marea c˘ aldurii ˆın lucru mecanic ¸si invers are loc ˆıntotdeauna ˆın acela¸si raport
cantitativ, riguros determinat.
Primul principiu al termodinamicii stabile¸ste c˘a energia intern˘a a
unui sistem este o funct ¸ie univoc˘a de stare a sistemului ¸si nu poate
s˘a varieze decˆat sub o act ¸iune exterioar˘a.
ˆ
In termodinamic˘ a, sunt considerate dou˘ a tipuri de act ¸iuni exterioare: act ¸iuni
legate de variat ¸ia parametrilor externi ai sistemului (sistemul efectuez˘a un lu-
cru mecanic L) ¸si act ¸iuni care nu sunt legate de variat ¸ia parametrilor externi
ci se datoreaz˘ a variat ¸iei parametrilor interni sau a temperaturii (sistemului i
se comunic˘ a din exterior o cantitate de c˘ aldur˘a Q).
Aceasta ˆınseamn˘ a c˘ a, ˆın virtutea primului principiu, variat ¸ia ∆U = U
2
−U
1
a
energiei interne a unui sistem, atunci cˆand trece sub act ¸iuni exterioare dintr-o
19
stare ˆın alta, este egal˘a cu suma algebric˘ a dintre Q ¸si L. Pentru o transfor-
mare finit˘a, ecuat ¸ia matematic˘a a primului principiu al termodinamicii se
scrie:
∆U = U
2
−U
1
= Q−L sau Q = U
2
−U
1
+L (1.8.1)
iar pentru o transformare elementar˘ a (infinitezimal˘ a), ecuat ¸ia primului prin-
cipiu are forma:
δQ = dU +δL (1.8.2)
Observat ¸ii
• Conform principiului 1 al termodinamicii, variat ¸ia dU a sistemului, atunci
cˆ and trece dintr-o stare ˆın alt˘a stare vecin˘ a printr-o transformare elemen-
tar˘ a, este o diferent ¸ial˘ a total˘ a, ¸si deci, variat ¸ia finit˘ a U
2
−U
1
a energiei va fi
aceea¸si, indiferent de drumul urmat de sistem pentru a trece din starea 1 ˆın
starea 2 (Fig.4).
• Dac˘ a se t ¸ine cont de expresia general˘ a a lucrului mecanic (6.2), de expresia
ecuat ¸iei calorice de stare pentru un sistem termodinamic (7.2) precum ¸si de
faptul c˘a starea sistemului este determinat˘ a de parametrii externi a
i
¸si de
temperatura T, ecuat ¸ia matematic˘ a a principiului 1 (8.2) pentru o transfor-
mare elementar˘ a, va lua forma:
δQ = (
∂U
∂T
)
a
1
,a
2
,...,a
n
dT +

i
[(
∂U
∂a
i
)
a
k
,T
+A
i
]da
i
(1.8.3)
Aceast˘ a ecuat ¸ie ne arat˘ a c˘a expresia diferent ¸ial˘a δQ este, din punct de vedere
matematic, o forma liniar˘ a ˆın diferent ¸ialele totale ale variabilelor indepen-
dente a
1
, ....., a
n
, T. Conform ˆıns˘a principiului 1 al termodinamicii (8.2),
cantitate de c˘ aldur˘ a elementar˘ a δQ este egal˘a cu suma dintre diferent ¸iala
total˘ a dU ¸si diferent ¸iala part ¸ial˘ a δL ¸si deci, forma liniar˘ a (8.3) nu poate fi
diferent ¸iala total˘ a a unei funct ¸ii oarecare de parametrii de stare ai sistemu-
lui. Aceast˘a form˘ a diferent ¸ial˘a cont ¸ine de fapt un factor integrant care o
transform˘ a intr-o diferent ¸ial˘a total˘ a notat˘ a cu dS (vezi principiul 2).
• A¸sa cum decurge din principiul 1 al termodinamicii, lucrul mecanic poate
fi efectuat fie pe baza variat ¸ie energiei interne, fie pe chetuiala unei anumite
cantit˘ at ¸i de c˘ aldur˘ a furnizat˘ a sistemului. Dac˘ a sistemul sufer˘ a o transfor-
mare inchis˘a, adic˘ a starea init ¸ial˘a coincide cu cea final˘a, atunci U
2
−U
1
= 0
20
¸si L = Q. Din ultima relat ¸ie se observ˘ a c˘a, ˆıntr-o transformare inchis˘a sis-
temul nu poate s˘ a efectueze lucru mecanic decˆat pe baza c˘ aldurii primit˘a de
sistem din exterior. Deci, conform principiului 1 rezult˘a c˘a nu se pot construi
ma¸sini termice (sau de alt˘ a natur˘ a) care s˘a produc˘a lucru mecanic f˘ar˘ a s˘ a
consume c˘ aldur˘a din exterior. Aceste ma¸sini care ar putea s˘ a produc˘a lucru
f˘ ar˘a s˘ a consume c˘aldur˘ a au primit denumirea de perpetuum mobile de
spet ¸a I, iar principiul 1 al termodinamicii este adesea enunt ¸at astfel: este
imposibil s˘a se construiasc˘a un perpetuum mobile de spet ¸a I sau,
lucrul mecanic nu poate fi creat din nimic (f˘ar˘a cheltuial˘a de en-
ergie) ¸si nici transformat ˆın nimic (f˘ar˘a degajare de energie).
• Ecuat ¸ia matematic˘ a a principiului 1 al termodinamicii sub forma (8.1)
sau (8.2) este valabil˘ a atˆat pentru procesele cvasistatice cˆ at ¸si pentru cele
necvasistatice.
1.9 Capacit˘at ¸ile calorice ale sistemelor termodinamice
Propriet˘ at ¸ile sistemelor termodinamice care se determin˘a fie numai din ecuat ¸ia
energetic˘ a de stare, fie din ecuat ¸iile termic˘ a ¸si energetic˘ a aplicate concomitent
se numesc propriet˘at ¸i calorice. Aceste propriet˘ at ¸i calorice sunt reprezen-
tate de capacit˘at ¸ile calorice.
Capacitatea caloric˘ a reprezint˘ a cantitatea de c˘ aldur˘ a necesar˘ a ridic˘arii tem-
peraturii unui sistem termodinamic cu un grad:
C ≡
δQ
δT
[C]
SI
= J/K (1.9.1)
Observat ¸ii
• Deoarece cantitatea de c˘aldur˘ a δQ este o funct ¸ie de proces, atunci ¸si capac-
itatea caloric˘a C va depinde de tipul transform˘arii pe care o sufer˘ a sistemul.
Valoarea lui C poate varia numeric ˆın intervalul (−∞, +∞).
• Definit ¸ia capacit˘ at ¸ii calorice este strˆans legat˘ a de not ¸iunea de termostat
foarte des utilizat˘a ˆın termodinamic˘ a. Termostatul este caracterizat de o
capacitate caloric˘a infinit˘a (C → ∞) astfel ˆıncˆ at temperatura sa r˘amˆ ane
constant˘ a ˆın timpul schimburilor de c˘ adur˘ a cu alte sisteme termodinamice.
21
Primul principiu al termodinamicii permite aflarea expresiilor pentru diverse
capacit˘ at ¸i calorice, precum ¸si stabilirea relat ¸iilor de leg˘ atur˘ a dintre ele, dac˘a
se cunosc ecuat ¸iile de stare si energetic˘ a ale sistemului. Fie un sistem simplu
ce este caracterizat prin ecuat ¸ia de stare A = A(a, T) ¸si de ecuat ¸ia energetic˘ a
U = U(a, T). Dac˘a vom pleca de la ecuat ¸ia principiului 1 al termodinamicii
δQ = dU +δL (1.9.2)
sau scris˘a desf˘a¸surat
δQ = (
∂U
∂T
)
a
dT + [(
∂U
∂a
)
T
+A]da (1.9.3)
se obt ¸ine capacitatea caloric˘ a C:
C ≡
δQ
dT
= (
∂U
∂T
)
a
+ [(
∂U
∂a
)
T
+A]
da
dT
(1.9.4)
Vom nota prin C
a
capacitatea caloric˘ a definit˘ a pentru cazul cˆ and paramatrul
a este constant:
C
a
= (
∂U
∂T
)
a
(1.9.5)
¸si prin C
A
capacitatea caloric˘ a definit˘ a pentru cazul cˆ and A este constant:
C
A
= (
∂U
∂T
)
a
+ [(
∂U
∂a
)
T
+A](
∂a
∂T
)
A
(1.9.6)
Dac˘ a A = p ¸si a = V , atunci diferent ¸a dintre cele dou˘a capacit˘ at ¸i calorice
C
p
−C
V
va fi:
C
p
−C
V
= [(
∂U
∂V
)
T
+p](
∂V
∂T
)
p
(1.9.7)
Observat ¸ii
• Pentru a calcula capacitatea caloric˘a la volum constant C
V
este suficient
s˘ a se cunoasc˘a ecuat ¸ia energetic˘ a a sistemului; pentru a calcula ˆıns˘ a capac-
itatea caloric˘a la presiune constant˘ a C
p
¸si diferent ¸a C
p
− C
V
este necesar
s˘ a se cunoasc˘ a atˆ at ecuat ¸ia de stare cˆ at ¸si ecuat ¸ia energetic˘a a sistemului
termodinamic studiat.
22

ˆ
In cazul unui sistem termodinamic simplu - gazul ideal, capacit˘ at ¸ile calorice
C
V
, C
p
precum ¸si diferent ¸a lor C
p
− C
V
se calculeaz˘ a plecˆ and de la ecuat ¸ia
Clapeyron-Mendeleev (7.6) ¸si de la ecut ¸ia energetic˘a (7.9):
C
p
−C
V
= νR (1.9.8)
iar pentru ν = 1 kilomol se obt ¸ine diferent ¸aˆıntre capacit˘ at ¸ile calorice molare:
C
p
−C
V
= R (relat ¸ia Robert Mayer) (1.9.9)

ˆ
In cazul unui sistem complex caracterizat de ecuat ¸iile de stare A
i
= A
i
(a
1
, a
2
,
..., a
n
; T) ¸si de ecuat ¸ia energetic˘ a U = U(a
1
, a
2
, ..., a
n
; T) (i = 1, 2, ..., n
reprezentˆ and num˘arul parametrilor externi), capacitatea caloric˘ a a sistemu-
lui are urm˘ atoarea expresie:
C =
δQ
dT
= (
∂U
∂T
)
a
1
,a
2
,...a
n
+

i
[(
∂U
∂a
i
)
a
1
,...;T
+A
i
]
da
i
dT
(1.9.10)
Plecˆ and de la aceast˘ a expresie se pot calcula capacit˘at ¸ile calorice sub forma
C
a
1
,..,a
k
, C
A
1
,...,A
k
, etc.
1.10 Procese termodinamice fundamentale ¸si ecuat ¸iile
lor
Toate sistemele termodinamice (simple sau complexe) pot suferi trei tipuri
de transform˘ari: izoterm˘a (T = ct.), adiabatic˘a (δQ = 0) ¸si politrop˘a
(C = ct.). Un sistem simplu caracterizat prin parametrul extern a ¸si fort ¸a
generalizat˘ a A conjugat˘ a cu a poate suferi, ˆın plus de cele trei transform˘ ari,
ˆınc˘a dou˘ a transform˘ari: una caracterizat˘a prin a = ct. ¸si cealalt˘a prin A = ct.
Dac˘ a a = V = ct., atunci transformarea corespunz˘ atoare este numit˘ a izo-
cor˘a; fort ¸a generalizat˘ a conjugat˘ a cu V este presiunea p, iar transformarea
corespunz˘ atoare lui p = ct este numit˘ a izobar˘a.
Cele cinci transform˘ari (izoterm˘a, adiabatic˘ a, politropic˘ a, izocor˘ a, izobar˘ a)
sunt considerate ˆın termodinamic˘ a ca fiind principalele transform˘ ari pe care
le poate suferi un sistem termodinamic simplu.
Pentru a determina ecuat ¸iile de stare ale acestor transform˘ ari, vom considera
un sistem termodinamic simplu (gazul perfect) caracterizat prin trei m˘ arimi
23
p, V, T. Ecuat ¸ia de stare a sistemului este, ˆın acest caz, ecuat ¸ia Clapeyron-
Mendeleev (7.6). Ecuat ¸iile ce caracterizeaz˘a transform˘ arile izoterm˘a, izocor˘a
¸si izobar˘ a se pot obt ¸ine direct din ecuat ¸ia de stare (7.6), f˘ar˘ a a recurge la
principiul 1 al termodinamicii:
pV = ct. - ecuat ¸ia izotermei
p = ct.T - ecuat ¸ia izocorei
V = ct.T - ecuat ¸ia izobarei
Pentru a determina ecuat ¸iile transform˘arilor adiabatic˘a ¸si politrop˘a se va uti-
liza principiul 1 al termodinamicii ˆın forma (9.6) precum ¸si ecuat ¸ia energetic˘a
de stare (avˆand ˆın vedere definirea capacit˘ at ¸ii calorice).
ˆ
Intr-o transformare politrop˘ a C =
δQ
dT
= ct., deci Q = CdT. Pentru un
sistem termodinamic simplu caracterizat prin parametrul extern a ¸si fort ¸a
generalizat˘ a A, curba politrop˘ a va fi caracterizat˘ a de urm˘ atoarea ecuat ¸ie:
CdT = C
a
dT + [(∂U/∂a)
T
+A]da (1.10.1)
Utilizˆ and ˆın continuare relat ¸iile (9.8) ¸si (9.9) vom obt ¸ine ecuat ¸ia politropei
ˆın variabilele T ¸si a:
dT +
C
A
−C
a
C
a
−C
(
∂T
∂a
)
A
da = 0 (C ,= C
a
) (1.10.2)
Pentru a obt ¸ine ecuat ¸ia politropei ˆın variabilele a ¸si A se va folosi ecuat ¸ia de
stare a sistemului T = T(A, a) care se va diferent ¸ia:
dT = (
∂T
∂A
)
a
dA + (
∂T
∂a
)
A
da (1.10.3)
¸si se va introduce ˆın formula de mai sus ¸si se va obt ¸ine ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a a
politropei:
(
∂T
∂A
)
a
dA +
C
A
−C
C
a
−C
(
∂T
∂a
)
A
da = 0 (1.10.4)
Ecuat ¸ia adiabatei se va obt ¸ine din ecuat ¸ia politropei impunˆ andu-i condit ¸ia
de definire a adiabatei, ¸si anume, C = 0:
(
∂T
∂A
)
a
dA +γ(
∂T
∂a
)
A
da = 0 (1.10.5)
24
unde γ = C
A
/C
a
reprezint˘ a indicele adiabatic.
Dac˘ a sistemul simplu este un gaz perfect caracterizat prin a = V ¸si A = p,
atunci expresiile diferent ¸iale ale ecuat ¸iilor politropei ¸si adiabatei vor fi:
(
∂T
∂p
)
V
dp +
C
p
−C
C
V
−C
(
∂T
∂V
)
p
dV = 0 (1.10.6)
(
∂T
∂p
)
V
dp +
C
p
C
V
(
∂T
∂V
)
p
dV = 0 (1.10.7)
Pentru determinarea derivatelor part ¸iale din ecuat ¸iile de mai sus, se va uti-
liza ecuat ¸ia de stare Clepeyron-Mendeleev, iar apoi se va face integrarea
obt ¸inˆ andu-se ecuat ¸ia politropei:
pV
n
= ct. unde n =
C
p
−C
C
V
−C
este indicele politropei (1.10.8)
¸si ecuat ¸ia adiabatei (ecuat ¸ia Poisson):
pV
γ
= ct. unde γ =
C
p
C
V
este indicele adiabatei (1.10.9)
Observat ¸ii
• Cpacit˘ at ¸ile calorice C
p
¸si C
V
ale unui gaz perfect nu depind de temper-
atur˘ a ¸si sunt constante, ca urmare, transform˘ arile izobar˘a ¸si izocor˘a sunt
transform˘ ari politrope.
• Transform˘arile cvasistatice pot fi reprezentate graficˆıntr-un plan de coordo-
nate corespunz˘ atoare. Cea mai utilizat˘ a diagram˘a utilizat˘ aˆın termodinamic˘ a
este diagrama lucrului mecanic reprezentat˘ a ˆın coordonatele V - abscisa ¸si p -
ordonata. Un element de suprafat ¸˘a din acest plan reprezint˘a lucrul mecanic.
Prin fiecare punct al planului caracterizat prin valorile (V, p) se poate trasa
o singur˘a izoterm˘ a ¸si o singur˘a adiabat˘ a.
ˆ
Inclinarea acestor curbe fat ¸˘a de
abscis˘ a este: (
∂p
∂V
)
T
pentru izoterm˘ a ¸si (
∂p
∂V
)
S
pentru adiabat˘ a. Pentru un gaz
perfect, relat ¸ia matematic˘a dintre cele dou˘a ˆınclin˘ari este:
(
∂p
∂V
)
S
= γ(
∂p
∂V
)
T
(1.10.10)
Deoarece γ = C
p
/C
V
> 1, ˆıntr-un plan (V,p) adiabata este mai ˆınclinat˘a fat ¸˘a
de abscis˘a decˆ at izoterma (Fig. 5)
25
1.11 Principiul 2 al termodinamicii
Dac˘ a principiul 1 al termodinamicii stabile¸ste existent ¸a energiei interne ca
funct ¸ie univoc˘ a de stare pentru orice sistem, principiul 2 al termodinamicii
stabile¸ste, pentru toate sistemele aflateˆın echilibru, existent ¸a unei alte funct ¸ii
univoce de stare - entropia - S.
Descoperirea principiului 2 al termodinamicii este legat˘ a de studiul funcc
tion˘ arii ma¸sinilor cu vapori. Acest studiu a fost f˘acut prima dat˘a ˆın anul
1824 de c˘atre Carnot care a demonstrat c˘a randamentul ma¸sinilor termice ce
funct ¸ioneaz˘ a dup˘ a ciclul propus de el (ciclul Carnot) nu depinde de natura
substant ¸ei ce descrie ciclul. Ulterior, Clausius ¸si Thomson au dat o nou˘a
demonstrat ¸ie teoremei lui Carnot stabilind astfel bazele principului 2 al ter-
modinamicii.
Principiul 2 al termodinamicii ˆı¸si are originea, la fel ca ¸si principul 1, ˆın
generalizarea faptelor experimentale care au condus la stabilirea unor legi
ce guverneaz˘a transformarea c˘aldurii ˆın lucru mecanic ¸si a lucru-
lui mecanic ˆın c˘aldur˘a. Din definit ¸ia c˘ aldurii ¸si a lucrului mecanic (vezi
sect ¸iunea 6) cele dou˘ a forme de transfer de energie nu sunt echivalente: ˆın
timp ce lucrul mecanic L poate servi la cre¸sterea oric˘arei forme de energie,
c˘ aldura poate servi numai la cre¸sterea energiei interne a sistemului (f˘ ar˘a a fi
transformat˘ a ˆın lucru mecanic). Experient ¸a ne arat˘a c˘ a, dac˘ a fenomenul
de transformare a lucrului ˆın c˘ aldur˘ a se poate limita numai la schimbarea
st˘ arii termodinamice a unui singur corp (celui care prime¸ste c˘aldura - sursa
rece), transformarea c˘ aldurii ˆın lucru implic˘a atˆ at r˘ acirea sursei calde cˆat
¸si modificarea st˘arii termodinamice a altor corpuri participante la transfor-
mare: agentul motor ˆın cazul unei transform˘ ari deschise, sau alte corpuri ˆın
cazul unei transform˘ari ˆınchise.
Se nume¸ste compensat ¸ie schimbarea st˘ arii fluidului motor (pentru trans-
formarea deschis˘ a) sau transferul unei p˘ art ¸i din c˘ aldur˘a prin intermediul flu-
idului motor altor corpuri ¸si transformarea st˘ arii lor termodinamice (pentru
transformarea inchis˘ a a c˘ aldurii ˆın lucru mecanic). Datele experimentale
arat˘a c˘a nici un joule de c˘aldur˘a nu poate fi transformat ˆın lucru
mecanic f˘ar˘a compensat ¸ie, ˆın timp ce, lucrul mecanic se transform˘a
total ¸si f˘ar˘a nici o compensat ¸ie ˆın c˘aldur˘a.
26
Se nume¸ste perpetuum mobile de spet ¸a a doua un dispozitiv care poate
transforma periodic toat˘ a c˘aldura ˆın lucru mecanic, f˘ ar˘ a compensat ¸ie. Punc-
tul de plecare ˆın enunt ¸ul principiului 2 al termodinamicii se refer˘ a tocmai la
imposibilitatea construirii unui astfel de dispozitiv.
Cu alte cuvinte, dac˘ a c˘ aldura este transformat˘ a ˆın lucru, ˆıntr-o transformare
ciclic˘ a de exemplu, atunci sistemul va efectua un lucru mecanic L pe baza
c˘ aldurii Q
1
primit˘ a, cu respectarea inegalit˘at ¸ii Q
1
> L; dac˘a lucrul L este
transformat ˆın c˘ aldura Q
1
, atunci acest proces are loc ˆıntotdeauna cu re-
spectarea egalit˘ at ¸ii L = Q
1
. A¸sa cum se va ar˘ata mai departe, inegalitatea
Q
1
> L conduce, pentru sistemele aflate la echilibru, la existent ¸a tempera-
turii termodinamice precum ¸si a unei noi funct ¸ii de stare, entropia.
Principiul 2 al termodinamicii exprim˘a existent ¸a entropiei pentru
toate sistemele aflate ˆın stare de echilibru precum ¸si cre¸sterea ei ˆın
toate transform˘arile suferite de sistemele termodinamice complet
sau adiabatic izolate.
Pentru a obt ¸ine expresia matematic˘a a principuilui 2 al termodinamicii vom
considera acest principiu separat pentru transform˘arile echilibrate cˆ at ¸si pen-
tru cele aflate ˆın afara echilibrului. Conform enunt ¸ului principiului 2 natura
admite acele transform˘ ari ˆın care conversia c˘ aldurii ˆın lucru are loc prin
compensat ¸ie. Aceasta conduce la divizarea tuturor transform˘arilor suferite
de un sistem izolat ˆın dou˘ a categorii: transform˘ ari reversibile ¸si transform˘ ari
ireversibile.
Se spune c˘a transformarea unui sistem care trece dintr-o stare 1 ˆıntr-o stare
2 este reversibil˘a dac˘ a transformarea invers˘ a a sistemului din starea 2 ˆın
starea 1 se poate efectua f˘ar˘ a modific˘ ari ale corpurilor exterioare. Dac˘a
trecerea sistemului din starea 2 ˆın starea 1 are ˆıns˘a loc cu schimb˘ ari ale st˘arii
corpurilor exterioare atunci transformarea se nume¸ste ireversibil˘a. Deci, se
poate afirma c˘ a toate transform˘ arile cvasistatice sunt transform˘ari reversibile,
¸si toate transform˘ arile necvasistatice sunt transform˘ari ireversibile.
27
1.12 Principiul 2 al termodinamicii pentru procesele
reversibile
Plecˆ and de la enunt ¸ul principului 2 sub forma imposibilit˘ at ¸ii existent ¸ei unui
perpetuum mobile de spet ¸a a doua se poate stabili c˘ a, ˆın vecin˘ atatea st˘ arilor
de echilibru ale unui sistem termodinamic supus unor transform˘ari reversibile
exist˘ a st˘ ari care nu pot fi atinse printr-o transformare adiabatic˘ a (principiul
inaccesibilit˘at ¸ii adiabatice a lui Carath´ eodory).
Fie un sistem ce trece din starea 1 ˆın starea 2 prin st˘ ari de echilibru; pe baza
c˘ aldurii primite δQ > 0 sistemul va efectua un lucru δL care respect˘ a ecuat ¸ia
principiului 1 al termodinamicii:
δQ = dU +δL (1.12.1)
Vom admite c˘ a sistemul poate s˘a revin˘ a din starea 2 ˆın starea 1 pe cale adia-
batic˘ a efectuˆ and un lucru δL
1
care respect˘ a de asemenea ecuat ¸ia principiului
1:
0 = −dU +δL
1
(1.12.2)
Dac˘ a vom suma ultimele dou˘a ecuat ¸ii membru cu membru, vom obt ¸ine:
δQ = δL +δL
1
> 0 (1.12.3)
din care tragem concluzia c˘a, ˆın toate transform˘arile ciclice lucrul mecanic
este obt ¸inut ca urmare a transform˘ arii necompensate a c˘ aldurii. Dar, con-
form principiului 2 al termodinamicii o astfel de transformare este imposibil˘ a
¸si deci, starea 1 nu poate fi atins˘ a pe cale adiabatic˘ a plecˆ and din starea 2.
Dac˘ a δQ < 0 la trecerea (prin st˘ ari de echilibru) din starea 1 ˆın starea 2,
atunci, presupunˆand posibil returul adiabatic din 2 ˆın 1, vom obt ¸ine pentru
transformarea ciclic˘ a urm˘ atoarea ecuat ¸ie:
δQ = δL +δL
1
< 0 (1.12.4)
Aceast˘ a egalitate ne arat˘ a c˘ a, ˆın timpul unei transform˘ari ciclice, sistemul
cedeaz˘ a o cantitate de c˘ aldur˘a δQ pe baza lucrului efectuat asupra sistemu-
lui. O astfel de transformare nu este ˆın contradict ¸ie cu principiul 2 ¸si nu este
deci posibil˘a decˆat pentru un retur nestatic, adiabatic 2 →1. Dac˘ a returul ar
28
fi echilibrat atunci se ajunge ˆın situat ¸ia anterioar˘ a care nu poate fi realizat˘ a.
Sensul fizic al principiului inaccesibilit˘at ¸ii adiabatice a lui Carath´ eodory
const˘ a ˆın aceea c˘ a, pentru fiecare sistem aflat ˆın stare de echilibru exist˘ a o
nou˘ a funct ¸ie de stare σ = σ(a
1
, a
2
, ...., a
n
; t) care nu variaz˘a ˆın transform˘arile
adiabatice echilibrate ¸si care a primit denumirea de entropie empiric˘a.
Astfel, starea 1 este caracterizat˘ a prin funct ¸ia σ
1
iar starea 2 prin funct ¸ia σ
2
.
Pentru transform˘arile adiabatice reversibile (echilibrate) aceast˘ a funct ¸ie nu
variaz˘ a, deci, dσ = 0 pentru δQ = 0.
Atˆ at δQ cˆ at ¸si dσ sunt forme diferent ¸iale liniare ˆın diferent ¸ialele totale de ace-
lea¸si variabile independente ¸si se anuleaz˘ a simultan, deci sunt proport ¸ionale
ˆıntre ele:
δQ = λdσ (1.12.5)
unde λ = λ(a
1
, a
2
, ...a
n
; t) se nume¸ste factor integrant pentru δQ:
δQ/λ = dσ (1.12.6)
Se poate demonstra c˘ a printre factorii integrant ¸i λ exist˘ a unul care depinde
numai de temperatur˘ a empiric˘ a t a sistemului: λ = ϕ(t). Aceast˘ a funct ¸ie
ϕ(t) ia o anumit˘ a valoare absolut˘ a pentru fiecare stare a sistemului; notˆand
ϕ(t) = T, vom obt ¸ine:
δQ/T = dS expresia matematic˘ a a principiului 2 pentru procese reversibile
(1.12.7)
unde funct ¸ia S definit˘ a prin ecuat ¸ia (11.7 ) se nume¸ste entropia abso-
lut˘a, iar temperatura T independent˘ a de alegerea substant ¸ei termometrice
se nume¸ste temperatur˘a termodinamic˘a.
S˘ a enumer˘am cˆateva propriet˘at ¸i ele entropiei absolute:
1. Entropia absolut˘a S este o funct ¸ie de stare ¸si dS este o
diferent ¸ial˘ a total˘a exact˘ a, iar:
_
dS = 0 inegalitatea lui Clausius (1.12.8)
reprezint˘ a ecuat ¸ia integral˘a a celui de-al doilea principiu pentru
transform˘ ari ciclice reversibile.
29
2.
ˆ
In procesele cvasistatice ¸si adiabatice entropia absolut˘a se
conserv˘ a (S = ct, dS = 0).
3. Entropia absolut˘a este o funct ¸ie de stare aditiv˘ a, adic˘a pentru
mai multe subsisteme N se obt ¸ine:
S =
N

k=1
S
k
(1.12.9)
4. Entropia este definit˘ a numai pˆan˘ a la o constant˘ a aditiv˘ a S
o
,
care nu poate fi determinat˘a ˆın cadrul principiului al doilea al
termodinamicii. Variat ¸ia entropiei ˆıntre dou˘ a st˘ ari este ˆıns˘a bine
definit˘ a:
S
2
−S
1
=
_
2
1
δQ
T
(1.12.10)
Pentru caracterizarea st˘ arii de ˆınc˘ alzire a unui sistem a fost utilizat˘ a pˆ an˘a
acum temperatura empiric˘ a t care se determin˘ a prin variat ¸ia unui parametru
oarecare (volumul de exemplu) al unei substant ¸e terometrice oarecare (mer-
cur, alcool, etc.). Au fost alese dou˘ a puncte fixe 0
o
C ¸si 100
o
C ¸si s-a constatat
c˘ a indicat ¸iile termometrelor depindeau de corpul termometric ales.
Principiul 2 al termodinamicii ˆınl˘ atur˘ a acest neajuns permit ¸ˆ and stabilirea
unei sc˘ari termodinamice ˆın care temperatura s˘ a nu depind˘ a de alegerea
substant ¸ei termometrice; aceast˘a temperatur˘a a fost numit˘ a temperatur˘a
absolut˘a. Deoarece factorul integrant ϕ(t) al c˘aldurii elementare nu depinde
decˆ at de temperatura empiric˘a, acest factor a fost ales pentru m˘asurarea tem-
peraturii termodinamice absolute T.
ˆ
In scara Celsius, temperatura de zero absolut corespunde temperaturii em-
pirice t = −273.15
o
C. Alegˆ and diferent ¸a de temperatur˘ a de 100
o
ˆıntre tem-
peraturile corespunz˘ atoare punctelor fixe , temperatura termodinamic˘ a coin-
cide cu temperatura m˘asurat˘a cu termometrul cu gaz perfect ˆın scara Kelvin.
1.13 Ecuat ¸ia fundamental˘a a termodinamicii
pentru procesele reversibile
Conform principiului 2 al termodinamicii pentru procesele reversibile δQ =
TdS.
ˆ
Inlocuind aceast˘ a expresie ˆın ecuat ¸ia principiului 1 al termodinamicii
30
δQ = dU +

i
A
i
da
i
se va obt ¸ine ecuat ¸ia fundamental˘a a termodinamicii
pentru procesele reversibile:
TdS = dU +

i
A
i
da
i
(1.13.1)
Plecˆ and de la aceast˘a ecuat ¸ie se poate face analiza tuturor transform˘ arilor
reversibile suferite de sistemele termodinamice cu un num˘ar constant de par-
ticule. A¸sa cum am vazut deja (sect ¸iunea 7) calculul diferitelor m˘ arimi nece-
sit˘ a cunoa¸sterea atˆat a ecuat ¸iei de stare a sistemului cˆat ¸si a ecuat ¸iei calorice.
Ecuat ¸ia (12.1) permite stabilirea unei relat ¸ii diferent ¸iale ˆıntre aceste ecuat ¸ii
care face inutil˘ a, ˆın anumite cazuri, cunoa¸sterea ecuat ¸iei calorice. Plecˆ and
de la ecuat ¸ia fundamental˘a a termodinamicii (12.1), se obt ¸ine:
dS =
dU +

A
i
da
i
T =
1
T
(∂U
∂T)
a
i
dT +

i
[(
∂U
∂a
i
)
a
n
,T
+A
i
]da
i
(1.13.2)
De aici rezult˘ a derivatele part ¸iale ale entropiei:
(
∂S
∂T
)
a
i
=
1
T
(
∂U
∂T
)
a
i
, (
∂S
∂a
i
)
a
n
,T
=
1
T
[(
∂U
∂a
i
)
a
n
,T
+A
i
] (1.13.3)
Dac˘ a se t ¸ine cont de faptul c˘a dS este o diferent ¸ial˘a total˘a exact˘ a, deci

2
S
∂a∂T
=

2
S
∂T∂a
se va obt ¸ine ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a care leag˘a ecuat ¸ia de stare de
cea caloric˘a:
T(
∂A
i
∂T
)
a
i
= (
∂U
∂a
i
)
T
+A
i
(1.13.4)
1.14 Calculul entropiei
Conform ecuat ¸iei fundamentale (12.1) variat ¸ia entropiei unui sistem la tre-
cerea dintr-o stare de echilibru ˆın alt˘ a stare de echilibru este:
S
2
−S
1
=
_
2
1
dU +

i
A
i
da
i
T
(1.14.1)
Pentru a calcula diferent ¸a S
2
−S
1
este necesar s˘a se cunoasc˘ a atˆat ecuat ¸ia de
stare A
i
= A
i
(a
1
, a
2
, ....a
n
; T) cˆ at ¸si ecuat ¸ia caloric˘ a U = U(a
1
, a
2
, ...a
n
; T)
(i = 1, 2, 3, ...n). Totu¸si, dac˘ a vom utiliza ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a (12.4) care
31
leag˘ a ˆıntre ele cele dou˘ a ecuat ¸ii, vom obt ¸ine:
S
2
−S
1
=
_
2
1
(∂U/∂T)
a
i
dT +

i
[(∂U/∂a
i
)
T,a
n
+A
i
]da
i
T
=
_
2
1
C
a
1
,...,a
n
dT
T
+

i
_
2
1
(
∂A
i
∂T
)
a
i
da
i
(1.14.2)
de unde se observ˘a c˘ a, pentru a a g˘ asi variat ¸ia entropiei este suficient s˘ a se
cunoasc˘ a ecuat ¸ia de stare ¸si variat ¸ia energiei interne ˆın funct ¸ie de tempera-
tur˘ a.
ˆ
In cazul unui sistem simplu supus la o presiune p constant˘ a de exemplu,
ecuat ¸ia (13.2) devine:
S
2
−S
1
=
_
2
1
C
V
dT
T
+
_
2
1
(
∂p
∂T
)
V
dV (1.14.3)
Sistemul simplu este guvernat de ecuat ¸ia de stare Mendeleev-Clapeyron, deci
(∂p/∂T) = R/V iar C
V
= ct.. Variat ¸ia entropiei pentru un mol de gaz se
poate scrie atunci:
S
2
−S
1
= C
V
ln
T
2
T
1
+Rln
V
2
V
1
= C
V
ln
T
2
T
1
+Rln
v
2
v
1
(1.14.4)
unde v
2
= V
2
/N ¸si v
1
= V
1
/N reprezint˘ a volumul pe particul˘a de gaz ˆın
starea final˘a respectiv init ¸ial˘a.
Vom nota cu S
o
= S
1
(T
1
, V
1
) − C
V
lnT
1
− Rlnv
1
constanta de integrare, iar
entropia unei st˘ari de echilibru pentru ν moli de gaz, va fi o funct ¸ie de stare
ce se poate exprima ˆın funct ¸ie de num˘arul de particule N (ν = N/N
A
), de
temperatura T ¸si de volumul V :
S = νC
V
lnT +νRln(V/N) +νS
o
(1.14.5)
32
Observat ¸ii

ˆ
In cazul unui amestec de gaze perfecte, entropia amestecului
se poate calcula pe baza teoremei lui Gibbs: entropia unui
amestec gazos este egal˘a cu suma entropiilor gazelor cal-
culate ˆın cazul ˆın care fiecare component˘a ar ocupa sin-
gur˘a volumul amestecului, la temperatura acestuia.
Exemplu: Fie dou˘a gaze caracterizate prin ν
1
= N
1
/N
A
, C
V
1
,
V
1
, T ¸si respectiv ν
2
= N
2
/N
A
, C
V
2
, V
2
¸si aceea¸si temperatur˘a T.
ˆ
In urma amestecului izoterm al celor dou˘ a gaze, variat ¸ia entropiei
se poate determina utilizˆand ecuat ¸ia (13.5) ¸si teorema lui Gibbs,
obt ¸inˆ andu-se:
∆S = ν
1
Rln[(V
1
+V
2
)/V
1
] +ν
2
Rln[(V
1
+V
2
)/V
2
] (1.14.6)
ˆ
In cazul particular ˆın care ν
1
= ν
2
= ν = N/N
A
¸si V
1
= V
2
= V ,
variat ¸ia entropiei va avea urm˘atoarea expresie:
∆S = 2νRln2 = 2k
B
Nln2 (1.14.7)
Relat ¸iile (13.6) ¸si (13.7) ne arat˘ a c˘ a variat ¸ia entropiei unui amestec
de gaze perfecte depinde ˆın mod unic de configurat ¸ia sistemului
¸si de num˘ arul de moli, ¸si nu depinde de natura gazelor.
• Entropia, funct ¸ia de stare a c˘arui existent ¸˘a este stabilit˘ a de
principiul 2 al termodinamicii nu este o m˘ arime fizic˘ a evident˘ a: se
poate calcula dar nu se poate m˘ asura direct a˘sa cum se m˘ asoar˘ a
de exemplu temperatura sau volumul. Sensul fizic al entropiei
poate fi pus ˆın evident ¸˘ a atˆat prin analiza proceselor reversibile
cˆ at ¸si a celor ireversibile. Studiul proceselor ireversibile permite
stabilirea unui sens mai profund al entropiei: acela c˘a, variat ¸ia
de entropie constituie o m˘asur˘a a ireversibilit˘at ¸ii transform˘arilor
unui sistem izolat ¸si caracterizeaz˘a sensul ˆın care evolueaz˘a trans-
form˘arile naturale suferite de un astfel de sistem.
33
Pornind de la analiza proceselor reversibile s-a stabilit diferent ¸iala entropiei
ca fiind o diferent ¸ial˘ a total˘a exact˘ a:
dS =
δQ
T
(1.14.8)
unde δQ nu este, conform proncipiului 1 al termodinamicii, o diferent ¸ial˘ a to-
tal˘ a. Sensul fizic al acestei afirmat ¸ii este acela c˘a, pentru a trece dintr-o stare
ˆın alta este necesar˘ a o cantitate de c˘ aldur˘a δQ care depinde de drumul urmat
de sistem. Conform principiului 2 al termodinamicii, variat ¸ia entropiei ∆S
este ˆıns˘ a aceea¸si, indiferent de drumul urmat de sistem la trecerea dintr-o
stare ˆın alta. Aceasta conduce la existent ¸a unei funct ¸ii de stare univoce care
a fost numit˘a entropie.
Un sens mai profund al entropiei este pus ˆın evident ¸˘a de fizica statistic˘ a
care stabile¸ste c˘ a entropia S a unui sistem ˆıntr-o stare dat˘ a caracterizeaz˘ a
probabilitatea acelei st˘ari:
S = k
B
lnW principiul lui Boltzmann (1.14.9)
unde k
B
- constanta Boltzmann; W - probabilitatea termodinamic˘a a st˘arii,
determinat˘ a de num˘ arul de microst˘ ari care realizeaz˘ a macrostarea dat˘ a. Car-
acterul unilateral de variat ¸ie a entropiei unui sistem izolat este determinat
de trecerea sitemului dintr-o stare mai put ¸in probabil˘ a ˆıntr-o stare mai prob-
abil˘ a.
1.15 Principiul 2 al termodinamicii pentru transform˘ari
ireversibile
Pentru a formula principiul 2 al termodinamicii pentru cazul proceselor ire-
versibile vom considera dou˘a st˘ ari de echilibru 1 ¸si 2 ale unui sistem (Fig.6).
S˘ a presupunem c˘a sistemul trece din starea 1 ˆın starea 2 prin st˘ ari interme-
diare aflate ˆın afara echilibrului (reprezentate prin linia punctat˘a din Fig.6).
Conform principiului 1 al termodinamicii se poate scrie relat ¸ia dintre c˘ aldura
primit˘ a de sistem δQ
irev
¸si lucrul mecanic δL
irev
efectuat:
δQ
irev
= dU +δL
irev
(1.15.1)
34
Dac˘ a sistemul trece din starea 1 ˆın starea 2 prin st˘ari de echilibru (linia
continu˘a din Fig.6) atunci, ˆıntre c˘ aldura primit˘ a δQ ¸si lucrul efectuat δL
avem relat ¸ia:
δQ = dU +δL (1.15.2)
Substituind relat ¸ia (14.2) ˆın (14.1) vom obt ¸ine, pentru o transformare ˆınchis˘ a
urm˘ atoarea expresie:
δQ
irev
−δQ = δL
irev
−δL (1.15.3)
S˘ a analiz˘ am aceast˘a diferent ¸˘ a:
1. Aceast˘ a diferent ¸˘ a nu poate fi nul˘ a pentru c˘a, aceasta ar
ˆınsemna c˘ a transformarea ireversibil˘a se poate realiza ¸si sub forma
unei transform˘ari reversibile (δQ
irev
= δQ ¸si δL
irev
= δL).
2. Diferent ¸a (14.3) nu poate fi nici pozitiv˘ a pentru c˘a, aceasta
ar ˆınsemna ca ˆın timpul unei transform˘ari ˆınchise sistemul s˘a
efectueze un lucru δL
irev
− δL > 0 pe baza unei singure surse
calde δQ
irev
−δQ > 0 f˘ar˘ a nici o compensat ¸ie.
3. Diferent ¸a poate fi ˆıns˘ a negativ˘a δQ
irev
− δQ < 0. Aceasta
ˆınseamn˘ a c˘a, ˆın transformarea invers˘a spre starea init ¸ial˘ a, o parte
din c˘ aldura δQ−δQ
irev
> 0 este furnizat˘ a sursei de c˘ aldur˘a ¸si se
efectueaz˘ a un lucru mecanic δL −δL
irev
> 0.
ˆ
In concluzie se poate scrie:
δQ > δQ
irev
(1.15.4)
δL > δL
irev
(1.15.5)
Deoarece δQ = TdS, relat ¸ia (14.4) se va scrie:
dS >
δQ
irev
T
(1.15.6)
S
2
−S
1
>
_
2
1
δQ
irev
T
(1.15.7)
Din ultimele dou˘ a relat ¸ii se pot trage urm˘atoarele concluzii:
35
1. Dac˘ a un sistem trece dintr-o stare ˆın alta pe cale adiabatic˘ a
echilibrat˘ a (δQ = TdS = 0), atunci este imposibil de realizat tre-
cerea sistemului pe cale adiabatic˘a ˆın afara echilibrului (δQ
irev
=
0, dS > 0) ¸si invers.
2. Dac˘ a sistemul sufer˘ a o transformare adiabatic˘ a ˆın afara echili-
brului (δQ
irev
= 0), atunci dS > 0 ¸si S
2
−S
1
> 0, adic˘ a sistemul
va trece ˆıntr-o stare cu o entropie mai mare: ˆın transform˘arile
adiabatice efectuateˆın afara echilibrului (ireversibile) en-
tropia sistemului va cre¸ste. Aceast˘a propozit ¸ie referitoare
la cre¸sterea entropiei unui sistem izolat adiabatic ce parcurge o
transformare ireversibil˘a, reprezint˘ a principiul 2 al termodinami-
cii pentru procesele ireversibile.
Ecuat ¸ia fundamental˘a ¸si inegalitatea fundamental˘a a termodinami-
cii se pot scrie acum sub forma:
T dS ≥ dU +

i
A
i
da
i
(1.15.8)
unde semnul de egalitate caracterizeaz˘a procesele reversibile, iar cel de ine-
galitate se refer˘ a la cele ireversibile. Toate aplicat ¸iile termodinamicii sunt
bazate pe aceast˘ a ecuat ¸ie fundamental˘ a ¸si inegalitate fundamental˘ a.
O aplicat ¸ie a principiului 2 al termodinamicii o reprezint˘a funct ¸ionarea
ma¸sinilor termice. Randamentul η al unei ma¸sini termice este definit ca
raportul dintre lucrul mecanic L produs de ma¸sin˘ a ˆın timpul unui ciclu ¸si
cantitatea de c˘aldur˘ a Q
1
primit˘ a de ma¸sin˘ a pe ciclu:
η =
L
Q
1
(1.15.9)
Conform principiului 1 al termodinamicii
L =
_
δQ = Q
1
−[Q
2
[ (1.15.10)
unde Q
2
reprezint˘ a cantitatea de caldur˘a cedat˘ a de sistem exteriorului. T¸ inˆ and
cont de aceast˘a ultim˘ a relat ¸ie, expresia genera˘ a a randamentului va deveni:
36
η =
_
TdS
(
_
TdS)
dS>0
=
Q
1
−[Q
2
[
Q
1
(1.15.11)
Observat ¸ii
• Dac˘ a ma¸sina termic˘a funct ¸ioneaz˘ a dup˘ a ciclul reversibil Carnot (dou˘ a
izoterme, dou˘a izobare - Fig.7), atunci randamentul ma¸sinii depinde numai
de temperaturile surselor de c˘ aldur˘ a T
1
(sursa cald˘a) respectiv T
2
(sursa rece)
¸si nu depinde de natura substant ¸ei utilizate (TeoremaluiCarnot sau prima
teorem˘ a Carnot).
Fig. cu diagrama ciclului Carnot
η
C
=
Q
1
−[Q
2
[
Q
1
=
T
1
(S
2
−S
1
) −T
2
(S
2
−S
1
)
T
1
(S
2
−S
1
)
=
T
1
−T
2
T
1
= 1 −
T
2
T
1
(1.15.12)
• Randamentul unei ma¸sini termice ce funct ¸ioneaz˘ a dup˘a ciclul Carnot (re-
versibil) este cel mai ridicat, ˆın comparat ¸ie cu ma¸sinile termice reale ce
funct ¸ioneaz˘ a sub aceea¸si diferent ¸˘ a de temperatur˘a, dar dup˘ a un ciclu ire-
versibil (a doua teorem˘ a Carnot):
η
irev
=
L
irev
Q
1
< η
rev
=
L
rev
Q
1
(1.15.13)
1.16 Principiul 3 al termodinamicii (teorema termic˘a
a lui Nernst)
Teorema termic˘ a a lui Nernst se bazeaza pe rezultatele experimentale referi-
toare la propriet˘ at ¸ile corpurilor la joas˘ a temperatur˘a.
ˆ
In vecin˘atatea lui 0
o
K, entropia unui sistem termodinamic aflat ˆın
stare de echilibru este constant˘a (nu mai variaz˘a), fiind indepen-
dent˘a de variat ¸ia aric˘arui parametru de stare.
lim
T→0K
∆S = 0 sau lim
T→0K
S = S
o
= ct. (1.16.1)
37
Obsevat ¸ii
• Teorema lui Nernst nu fixeaz˘a valoarea constantei S
o
.
• Formularea lui Planck completeaz˘ a principiul 3 al termodinamicii fixˆand
valoarea constantei: S
o
= 0 lim
T→0K
S = S
o
= 0.
Consecint ¸e ale principiului 3 al termodinamicii
1. imposibilitatea atingerii de c˘ atre sistem a temperaturii zero absolut; nici
un sistem termodinamic nu poate fi r˘ acit pˆ an˘ a la 0K print-un num˘ ar finit
de transform˘ ari: detent ¸ie adiabatic˘a - ˆın cursul c˘ areia sistemul se r˘ acest ¸e,
compresie izoterm˘a - ˆın cursul c˘ areia entropia scade, pentru c˘ a, atunci cˆand
T →0K entropia va deveni constant˘a (S = ct), nu mai variaz˘ a, astfel ˆıncˆ at
starea S = 0 este imposibil de atins.
2. coeficientul de dilatare α ¸si respectiv coeficeintul de elasticitate γ devin
nuli atunci cˆand T →0.
α[
T=0K
= lim
T→0K
(
∂p
∂T
)
V
= 0 (1.16.2)
γ[
T=0K
= lim
T→0K
(
∂V
∂T
)
p
= 0
3. capacit˘ at ¸ile termice devin zero atunci cˆand T →0K.
C[
T→0K
=
δQ
dT
= 0
C
V
[
T→0K
= T(
∂S
∂T
)
V
= 0 (1.16.3)
C
p
[
T→0K
= T(
∂S
∂T
)
p
= 0
1.17 Metodele de studiu ale termodinamicii
Studiul fenomenelor fizice din punct de vedere termodinamic se bazeaz˘ a pe
principiile termodinamicii. Aplicarea acestor principii ˆın rezolvarea proble-
melor fizice se face prin dou˘ a procedee:
38
• metoda transform˘arilor inchise (metoda ciclurilor)
• metoda potent ¸ialelor termodinamice (metoda funct ¸iilor caracteristice)
Metoda ciclurilor const˘ a ˆın stabilirea unei legi determinate ce guverneaz˘ a
un fenomen considerˆ and un ciclu reversibil, ¸si aplicˆand acestui ciclu ecuat ¸ia
primului principiu ¸si celui de-al doilea principiu al termodinamicii:
_
δQ = L ;
_
δQ
T
= 0 (1.17.1)
Aceast˘ a metod˘ a poate rezolva multe probleme, dar poate prezenta ¸si se-
rioase inconveniente avˆ and ˆın vedere c˘a rezolvarea depinde de ciclul ales.
Actualmente, metoda folosit˘ a ˆın termodinamic˘a este metoda potent ¸ialelor
termodinamice.
Metoda potent ¸ialelor termodonamice a fost dezvoltat˘ a de Gibbs, se bazeaz˘a
pe ecuat ¸ia fundamental˘a a termodinamicii
TdS = dU +

i
A
i
da
i
(1.17.2)
¸si permite introducerea anumitor funct ¸ii de stare numite potent ¸iale termod-
inamice. Variat ¸ia acestor funct ¸ii odat˘ a cu schimbarea st˘ arii sistemului este
o diferent ¸ial˘a total˘ a exact˘ a din punct de vedere matematic. Metoda poten-
t ¸ialelor termodinamice const˘a ˆın utilizarea propriet˘ at ¸ilor acestor diferent ¸iale
totale pentru a obt ¸ine ecuat ¸iile necesare analizei fenomenului studiat.
Caracteristici ¸si exemple de potent ¸iale termodinamice
1. derivata lor ˆın raport cu o coordonat˘ a generalizat˘ a este o fort ¸˘ a
generalizat˘ a
2. atunci cˆ and valoarea potent ¸ialului termodinamic este minim˘a,
sistemul se afl˘a ˆın stare de echilibru termodinamic
3. variat ¸ia acestor funct ¸ii este o diferent ¸ial˘a total˘ a exact˘ a
ˆ
In cazul sistemelor simple se pot defini urm˘atoarele potent ¸iale termodinami-
ce:
• Energia intern˘a U = U(S, V )
39
dU = δQ−pdV = TdS −pdV (1.17.3)
Din punct de vedere matematic diferent ¸iala energiei interne se poate scrie:
dU =
_
∂U
∂S
_
V
dS +
_
∂U
∂V
_
S
dV (1.17.4)
Comparˆ and ˆıntre ele ultimele dou˘ a expresii ale energiei interne se va obt ¸ine
expresia temperaturii ¸si respectiv a presiunii ca fort ¸e generalizate ˆın funct ¸ie
de derivatele part ¸iale ale energiei interne la coordonatele generalizate (S , V ):
T =
_
∂U
∂S
_
V
p = −
_
∂U
∂V
_
S
(1.17.5)
• Energia liber˘a F = U −TS = F(V, T)
dF = dU −TdS −SdT = −pdV −SdT (1.17.6)
Din punct de vedere matematic diferent ¸iala energiei libere se poate scrie:
dF =
_
∂F
∂V
_
T
dV +
_
∂F
∂T
_
V
dT (1.17.7)
Comparˆ and ˆıntre ele ultimele dou˘a expresii ale energiei libere se va obt ¸ine
expresia entropiei ¸si respectiv a presiunii ca fort ¸e generalizate ˆın funct ¸ie de
derivatele part ¸iale ale energiei libere la coordonatele generalizate (T , V ):
S = −
_
∂F
∂T
_
V
; p = −
_
∂F
∂V
_
T
(1.17.8)
• Entalpia H = U +pV = H(S, p)
dH = dU +pdV +V dp = TdS +V dp (1.17.9)
Din punct de vedere matematic diferent ¸iala entalpiei se paote scrie:
dH =
_
∂H
∂S
_
p
dS +
_
∂H
∂p
_
S
dP (1.17.10)
40
Comparˆ and ˆıntre ele ultimele dou˘ a expresii ale entalpiei se va obt ¸ine expre-
sia temperaturii ¸si respectiv a volumului ca fort ¸e generalizate ˆın funct ¸ie de
derivatele part ¸iale ale entalpiei la coordonatele generalizate (S , p):
T =
_
∂H
∂S
_
p
; V =
_
∂H
∂p
_
S
(1.17.11)
• Entalpia liber˘a sau potent ¸ial Gibbs G = H−TS = U +pV −TS = G(p, T)
dG = V dp −SdT (1.17.12)
Din punct de vedere matematic diferent ¸iala entalpiei libere se poate scrie:
dG =
_
∂G
∂p
_
T
dp +
_
∂G
∂T
_
p
dT (1.17.13)
Comparˆ and ˆıntre ele ultimele dou˘ a expresii ale entalpiei libere se va obt ¸ine
expresia volumului ¸si respectiv a entropiei ca fort ¸e generalizate ˆın funct ¸ie de
derivatele part ¸iale ale entalpiei libere la coordonatele generalizate (p , T):
V =
_
∂G
∂p
_
T
; S = −
_
∂G
∂T
_
p
(1.17.14)
Pentru o funct ¸ie f de variabile x ¸si y care este diferent ¸ial˘ a total˘ a exact˘a se
poate scrie urm˘ atoarea egalitate:

2
f
∂x∂y
=

2
f
∂y∂x
(1.17.15)
adic˘ a, dac˘ a se face derivata part ¸ial˘a la x ¸si apoi la y rezultatul obt ¸inut
este egal cu rezultatul obt ¸inut atunci cˆ and facem derivata la y ¸si apoi la
x. Aplicˆ and aceast˘ a proprietate matematic˘ a potent ¸ialelor termodinamice U,
F, H ¸si G, ¸si tinˆ and cont de variabilele lor vom obt ¸ine urm˘ atoarele ecuat ¸ii:
_
∂T
∂V
_
S
= −
_
∂p
∂S
_
V
_
∂S
∂V
_
T
=
_
∂p
∂T
_
V
(1.17.16)
41
_
∂T
∂p
_
S
=
_
∂V
∂S
_
p
_
∂S
∂p
_
T
= −
_
∂V
∂T
_
p
Aceste ecuat ¸ii stabilesc ni¸ste relat ¸ii ˆıntre propriet˘ at ¸ile sistemului termodi-
namic, iar metoda potent ¸ialelor termodinamice const˘ a tocmai ˆın utilizarea
acestot ecuat ¸ii cunoscute sub numele de relat ¸iile lui Maxwell, relat ¸ii ce asigur˘a
cunoa¸strea complet˘ a a propriet˘ at ¸ilor termodinamice ale sistemului studiat.
Potent ¸ialele termodinamice se determin˘a fie experimental fie cu ajutorul
fizicii statistice ¸si apoi, cu ajutorul relat ¸iilor termodinamice obt ¸inute se de-
termin˘ a ecuat ¸iile de stare ¸si respectiv energetic˘ a precum ¸si alte propriet˘at ¸i
termodinamice. Aceasta ne demonstreaz˘ a leg˘ atura organic˘a care exist˘a ˆıntre
termodinamic˘ a ¸si fizica statistic˘ a. S¸i una ¸si cealalt˘a au acela¸si obiect de
studiu, dar studiul ˆınsu¸si este efectuat plecˆ and din pozit ¸ii diferite. Pentru un
studiu complet al propriet˘ at ¸ilor unui sistem fizic este necesar s˘ a se utilizeze
atˆ at metodele termodinamicii cˆat ¸si ale fizicii statistice.
1.18 Condit ¸ii generale de echilibru termodinamic ¸si de
stabilitate
Ecuat ¸ia fundamental˘a a termodinamicii pentru procesele reversibile TdS =
dU + pdV permite introducerea potent ¸ialelor termodinamice cu ajutorul
c˘ arora se poate studia comportamentul sistemelor termodinamice ˆın pro-
cesele reversibile.
Cu ajutorul inegalit˘at ¸ii fundamentale TdS > dU +pdV , valabil˘a pentru pro-
cesele ireversibile, ¸si cu ajutorul potent ¸ialelor termodinamice introduse se
pot stabili condit ¸iile generale de echilibru termodinamic ¸si de stabilitate pen-
tru diverse sisteme. Din punct de vedere al termodinamicii aceste condit ¸ii
sunt suficiente, dar se poate demonstra c˘a sunt ˆın mod egal ¸si necesare. Teo-
ria echilibrului termodinamic a fost dezvoltat˘ a de c˘ atre Gibbs ˆın maniera
mecanicii statistice a lui Lagrange.
• Sistem termodinamic izolat (U = ct, V = ct, N = ct) Pentru un astfel de
sistem, din inegalitatea fundamental˘ a a termodinamicii pentru transform˘ ari
42
nestatice (ˆın afara echilibrului) TdS > dU + pdV se obt ¸ine c˘ a dS > 0,
adic˘ a, ˆın transform˘arile nestatice entropia unui sistem izolat cre¸ste. Dup˘ a ce
sistemul ajunge ˆın stare de echilibru stabil entropia sa va fi maxima. Valoarea
maxim˘a a entropiei este condit ¸ia general˘a de echilibru stabil pentru un sistem
izolat. Matematic, aceast˘a afirmat ¸ie se poate scrie sub forma:
δS = 0 asigur˘a condit ¸ia general˘ a de echilibru
δ
2
S < 0 asigur˘a condit ¸ia general˘ a de stabilitate a echilib. (1.18.1)
• Sistem termodinamic izolat termic, la volum constant (T = ct., V = ct., N =
ct.) Pentru un astfel de sistem, din inegalitatea fundamental˘a a termodinam-
icii pentru transform˘ ari nestatice scris˘ a cu ajutorul energiei libere dF <
−SdT −pdV se obt ¸ine c˘ a dF < 0, adic˘a, ˆın transform˘arile nestatice energia
liber˘a a unui sistem izolat termic, sub volum constant, descre¸ste. Dup˘a ce
sistemul ajunge ˆın stare de echilibru stabil energia liber˘ a va fi minim˘a. Val-
oarea minim˘a a energiei libere este condit ¸ia general˘a de echilibru stabil pentru
un sistem izolat termic, la volum constant. Matematic, aceast˘ a afirmat ¸ie se
poate scrie sub forma:
δF = 0 asigur˘a condit ¸ia general˘ a de echilibru
δ
2
F > 0 asigur˘a condit ¸ia general˘ a de stabilitate a echilib. (1.18.2)
• Sistem termodinamic izolat termic, la presiune constant˘a (T = ct., p =
ct., N = ct.) Pentru un astfel de sistem, din inegalitatea fundamental˘a a ter-
modinamicii pentru transform˘ari nestatice scris˘a cu ajutorul entalpiei libere
(potent ¸ial Gibbs) dG < −SdT + V dp se obt ¸ine c˘ a dG < 0, adic˘ a, ˆın trans-
form˘arile nestatice entalpia liber˘a a unui sistem izolat termic, sub presiune
constant, descre¸ste. Dup˘ a ce sistemul ajunge ˆın stare de echilibru stabil en-
talpia liber˘a va fi minim˘ a. Valoarea minim˘a a entalpiei libere este condit ¸ia
general˘a de echilibru stabil pentru un sistem izolat termic, la presiune con-
stant˘a. Matematic, aceast˘a afirmat ¸ie se poate scrie sub forma:
δG = 0 asigur˘a condit ¸ia general˘ a de echilibru
δ
2
G > 0 asigur˘a condit ¸ia general˘ a de stabilitate a echilib. (1.18.3)
• Sistem termodinamic izolat entropic, la presiune constant˘a (S = ct., p =
ct., N = ct.) Pentru un astfel de sistem, inegalitatea fundamental˘a a ter-
modinamicii pentru transform˘ ari nestatice scris˘ a cu ajutorul entalpiei este
43
dH < 0), adic˘a, ˆın transform˘arile nestatice entalpia a unui sistem izolat en-
tropic, sub presiune constant˘a, descre¸ste. Dup˘ a ce sistemul ajunge ˆın stare
de echilibru stabil entalpia va fi minim˘a. Valoarea minim˘a a entalpiei este
condit ¸ia general˘a de echilibru stabil pentru un sistem izolat entropic, la pre-
siune constant˘a. Matematic, aceast˘a afirmat ¸ie se poate scrie sub forma:
δH = 0 asigur˘a condit ¸ia general˘ a de echilibru
δ
2
H > 0 asigur˘ a condit ¸ia general˘a de stabilitate a echilib. (1.18.4)
• Sistem termodinamic izolat entropic, la volum constant (S = ct., V =
ct., N = ct.) Pentru un astfel de sistem, inegalitatea fundamental˘ a a termod-
inamicii pentru transform˘ari nestatice scris˘ a cu ajutorul energiei interne este
dU < 0), adic˘ a, ˆın transform˘arile nestatice energia intern˘a a unui sistem
izolat entropic, sub volum constant, descre¸ste. Dup˘ a ce sistemul ajunge ˆın
stare de echilibru stabil energia intern˘ a va fi minim˘ a. Valoarea minim˘a a
energiei interne este condit ¸ia general˘a de echilibru stabil pentru un sistem
izolat entropic, la volum constant. Matematic, aceast˘ a afirmat ¸ie se poate
scrie sub forma:
δU = 0 asigur˘a condit ¸ia general˘ a de echilibru
δ
2
U > 0 asigur˘a condit ¸ia general˘ a de stabilitate a echilib. (1.18.5)
Deci, se poate concluziona c˘ a, atingerea st˘arii de echilibru stabil pentru
un sistem termodinamic aflat ˆın condit ¸ii determinate, are loc atunci cˆ and
potent ¸ialele termodinamice ating un minim ˆın cursul unei transform˘ ari ne-
statice.
1.19 Termodinamica radiat ¸iei electromagnetice de e-
chilibru
Radiat ¸ia electromagnetic˘ a este un sistem termodinamic alc˘atuit dintr-un
cˆ amp electromagnetic care se propag˘ a sub form˘a de unde electromagneti-
ce. Dac˘ a se consider˘a emisia ¸si absorbt ¸ia radiat ¸iei electromagnetice de c˘ atre
corp ca avˆ and loc prin procese de echilibru termodinamic ˆıntre corp ¸si cˆamp,
atunci radiat ¸ia se nume¸ste radiat ¸ie termic˘a de echilibru.
Termodinamica clasic˘a studiaz˘a radiat ¸ia de echilibru numai din punct de
vedere energetic, f˘ar˘ a a t ¸ine cont de mecanismul de emisie-absorbt ¸ie al radiat ¸iei
44
termice. Parametrii termodinamici de stare care caracterizeaz˘ a radiat ¸ia ter-
mic˘ a sunt (p, V, T).
Pentru a determina ecuat ¸ia caloric˘ a de stare a radiat ¸iei termice se va t ¸ine
cont de dou˘a rezultate experimentale:
• legea lui Joule (∂u/∂V )
T
= 0 (unde u = U/V - reprezint˘ a
densitatea volumic˘ a a energiei interne
• relat ¸ia dintre presiune ¸si densitatea volumic˘a p = u(T)/3
precum ¸si de relat ¸ia de leg˘atur˘ a dintre ecuat ¸ia de stare ¸si ecuat ¸ia caloric˘ a de
stare pentru un sistem simplu
T
_
∂p
∂T
_
V
=
_
∂U
∂V
_
T
+p (1.19.1)
_
∂U
∂V
_
T
= T
_
∂p
∂T
_
V
−p (1.19.2)
iar
_
∂p
∂T
_
V
=

∂T
_
u(T)
3
_
=
1
3
du(T)
dT
(1.19.3)
ˆ
In urma efectu˘ arii calculelor se ajunge la legea Stefan-Boltzmann u(T) = σT
4
unde σ = 7.64 10
−16
JK
−4
m
−3
reprezint˘ a constanta Stefan-Boltzmann, iar
ecuat ¸ia caloric˘ a de stare ¸si respectiv termic˘ a de stare vor avea forma:
U(V, T) = σT
4
V ecuat ¸ia caloric˘ a de stare
(1.19.4)
p =
σT
4
3
ecuat ¸ia termic˘ a de stare
Expresia entropiei pentru radiat ¸ia termic˘ a se obt ¸ine plecˆand de la ecuat ¸ia
fundamental˘ a a termodinamicii pentru procese statice, dS = (dU +pdV ) /T.
dS =
V du + (u +p)dV
T
=
V 4σT
3
dT
+
_
σT
4
+
σT
4
3
_
dV
T
(1.19.5)
= 4σV T
2
dT +
4
3
σT
3
dT = d
_
4
3
σT
3
V
_
45
Deci, entropia ¸si respectiv densitatea ei volumic˘a vor avea expresiile
S =
4
3
σT
3
V ; s =
4
3
σT
3
(1.19.6)
Capacit˘ at ¸ile calorice C
V
¸si respectiv C
p
, pentru radiat ¸ia termic˘ a se pot cal-
cula utilizˆand definit ¸iile lor:
C
V
=
_
∂U
∂T
_
V
= 4σT
3
(1.19.7)
C
p
= C
T
= ∞
Potent ¸ialele termodinamice pentru radiat ¸ia termic˘ a se calculeaz˘ a de aseme-
nea utilizˆand definit ¸iile lor:
U = σT
4
V = σV
_
3S
4σV
_
1/3
F = U −TS = σT
4
V −t
4
3
σT
3
V = −
1
3
σT
4
V
(1.19.8)
G = F +pV = −
1
3
σT
4
V +
1
3
σT
4
V = 0
H = U +pV = σT
4
V +
1
3
σT
4
V = S
_
3p
σ
_
1/4
Observat ¸ie. Funct ¸ia G calculat˘ a nu reprezint˘ a un potent ¸ial termodinamic
pentru radiat ¸ia termic˘a pentru c˘a variabilele p ¸si T nu sunt independente, ci
legate prin ecuat ¸ia p = σT
4
/3.
46
CAPITOLUL 2.
2 Not ¸iuni de baz˘a ˆın fizica statistic˘a
2.1 Component ¸i microscopici. Starea mecanic˘a.
Fizica statistic˘ a, care cuprinde ca parte principal˘a teoria c˘ aldurii, se bazeaz˘a
pe concept ¸ia atomo-molecular˘ a a materiei. Ea are la baz˘ a ipoteza dup˘a care,
c˘aldura reprezint˘a o manifestare a mi¸sc˘arii atomilor ¸si moleculelor din care
este constituit˘a materia. Teoria atomist˘a a propriet˘at ¸ilor macroscopice ale
materiei se imparte ˆın dou˘ a capitole:
• fizica statistic˘a
• cinetica fizic˘a
ˆ
In fizica statistic˘ a se studiaz˘ a propriet˘at ¸ile ¸si comportarea sistemelor fizice
macroscopice privite ca fiind compuse dintr-un num˘ ar foarte mare de atomi,
molecule sau alti component ¸i microscopici, pornind de la propriet˘ at ¸ile aces-
tor component ¸i. Sistemele fizice studiate de fizica statistic˘ a se afl˘a ˆın stare
de echilibru (nu variaz˘ a ˆın timp). Cinetica fizic˘ a se ocup˘a de studiul pro-
priet˘ at ¸ilor sistemelor macroscopice ale c˘aror st˘ ari variaz˘ a ˆın timp.
Component ¸ii microscopici ai unui sistem fizic pot fi protoni, neutroni,
electroni sau combinat ¸iile lor: atomi ¸si molecule. Propriet˘ at ¸ile ¸si legile de
mi¸scare ale particulelor elementare, ale atomilor ¸si moleculelor se studiaz˘ a ˆın
mecanica cuantic˘a.
ˆ
In fizica statistic˘ a, ele se consider˘ a cunoscute iar proble-
ma care trebuie rezolvat˘a const˘a ˆın a g˘asi propriet˘at ¸ile sistemelor privite ca
un ansamblu de microparticule cu propriet˘at ¸i individuale cunoscute. Pentru a
g˘ asi propriet˘ at ¸ile sistemelor macroscopice trebuie cunoscut˘ a starea mecanic˘ a
a sistemului sau starea sa microscopic˘ a precum ¸si dinamica acesteia. Dintre
formul˘ arile dinamicii clasice, cel mai bine acordat˘ a la obiectul fizicii statistice
este formularea Hamilton.
Conform acestei formul˘ ari, starea mecanic˘a (microscopic˘a) a unui sistem
macroscopic, la un moment dat, este determinat˘ a de ansamblul coordonatelor
generalizate (q
i
) ¸si a impulsurilor generalizate (p
i
) ale celor i microparticule
47
ce alc˘ atuiesc sistemul macroscopic, precum ¸si de funct ¸ia Hamilton (H(p
i
, q
i
))
asociat˘a sistemului. Cooodonatele (q
i
, p
i
) sunt cunoscute sub numele de co-
ordonate canonice. Structura funct ¸iei Hamilton determin˘ a evolut ¸ia ˆın timp
(dinamica) a st˘ arilor mecanice ale sistemului.
Observat ¸ie. Dac˘ a funct ¸ia Hamilton H(p
i
, q
i
) nu depinde explicit de timp
atunci sistemul se nume¸ste conservativ iar funct ¸ia H(p
i
, q
i
) va reprezenta,
ˆın acest caz, chiar energia sistemului aflat ˆın starea mecanic˘a respectiv˘ a
(H = E = ct).
Fie un sistem fizic ce cont ¸ine N microparticule. Fie s - num˘arul gradelor
de libertate ale sistemului (posibilit˘ at ¸i de mi¸scare), q
i
- coordonatele gener-
alizate, p
i
- impulsurile generalizate (i = 1, s) ¸si H(p
i
, q
i
) - funct ¸ia Hamilton
asociat˘a sistemului.
ˆ
In cadrul formalismului Hamilton, evolut ¸ia microst˘arii
sistemului este descris˘a local, de ecuat ¸iile canonice (ecuat ¸iile Hamilton):
˙ q
i
(t) =
_
∂H
∂p
i
_
t
, unde ˙ q
i
=
dq
i
(t)
dt
(2.1.1)
˙ p
i
(t) = −
_
∂H
∂q
i
_
t
, unde ˙ p
i
=
dp
i
(t)
dt
(2.1.2)
Se observ˘ a c˘ a, dac˘ a se cunoa¸ste funct ¸ia Hamilton asociat˘a sistemului, se
poate determina microstarea sistemului prin determinarea coordonatelor ca-
nonice la un moment dat, rezolvˆ and ecuat ¸iile Hamilton. Evident c˘ a acest
lucru este imposibil avˆ and ˆın vedere numarul foarte mare de microparticule
precum ¸si variat ¸ia lor ˆın timp foarte complicat˘ a.
2.2 Spat ¸iul fazelor
Pentru a studia dinamica hamiltonian˘a a unui sistem se folose¸ste o reprezentare
geometric˘ a foarte sugestiv˘ a a acesteia ˆın spat ¸iul fazelor.
Spat ¸iul fazelor (spat ¸iul Gibbs) - un spat ¸iu euclidian cu 2s dimensi-
uni ˆın care coordonatele canonice joac˘ a rolul de coordonatele carteziene ale
punctelor spat ¸iului. Spat ¸iul fazelor este notat, de obicei, cu litera Γ. Conform
reprezent˘ arii geometrice alese ˆın acest spat ¸iu, orice microstare a unui sis-
tem fizic definit˘ a de coordonatele canonice (p
i
, q
i
) = (p
1
, p
2
, ...p
s
, q
1
, q
2
, ...q
s
)
48
reprezint˘ a un punct ˆın spat ¸iul Γ numit punct reprezentativ. Punctul reprezen-
tativ depinde de un singur parametru, timpul t; pe m˘ asur˘a ce sistemul fizic
trece dintr-o microstare ˆın alta, punctul reprezentativ va descrie o traiectorie
ˆın spat ¸iul fazelor numit˘ a traiectoria fazei ¸si care nu este deloc asem˘ an˘ atoare
cu traiectoria real˘a a sistemului.
ˆ
In spat ¸iul fazelor se define¸ste, de asemenea,
¸si elementul de volum dΩ, la fel ca ¸si ˆın spat ¸iul cartezian:
dΩ = dq
1
dq
2
dq
3
......dq
s
dp
1
dp
2
.....dp
s
= dq
i
dp
i
(i = 1, s) (2.2.1)
unde dq
i
¸si dp
i
reprezint˘ a diferent ¸ialele coordonatelor canonice.
2.3 Ansamblul statistic virtual. Funct ¸ia de distribut ¸ie
statistic˘a
ˆ
In principiu, toate propriet˘at ¸ile macroscopice ale unui sistem sunt deter-
minate de structura microscopic˘a a acestuia ¸si de dinamica component ¸ilor
microscopici ˆın prezent ¸a interact ¸iilor specifice microparticulelor. Trecerea
deductiv˘ a de la propriet˘ at ¸ile microscopice la cele macroscopice este realiza-
t˘ a de c˘atre fizica statistic˘ a pe baza unei presupuneri fundamentale pe
deplin confirmat˘ a: pentru o stare macroscopic˘a de echilibru, st˘arile
microscopice se realizeaz˘a cu probabilit˘at ¸i complet determinate
de starea macroscopic˘a, adic˘a de valorile parametrilor de stare
corespunz˘atori st˘arii de echilibru. Determinarea acestor probabilit˘at ¸i
reprezint˘ a unul din obiectivele importante ale fizicii statistice.
Pentru definirea probabilit˘at ¸ilor (densit˘ at ¸ii de probabilitate) cu care se rea-
lizeaz˘ a st˘ arile microscopice ale unui sistem aflat ˆıntr-o anumit˘ a stare macro-
scopic˘ a, Gibbs a introdus un construct operat ¸ional numit ansamblu statistic
virtual. Cu ajutorul acestui construct se define¸ste semnificat ¸ia fizic˘ a, obiec-
tiv˘ a ¸si legic˘ a a acestor probabilit˘ at ¸i.
Vom considera un sistem macroscopic izolat format din subsisteme cvasi-
independente (interact ¸ioneaz˘ a slab ˆıntre ele). Fiecare subsistem cont ¸ine un
num˘ ar foarte mare de molecule ce se mi¸sc˘ aˆın conformitate cu legile mecanicii.
Comportarea exact˘ a a subsistemului nu poate fi determinat˘ a ˆıns˘a pe cale
mecanic˘ a avˆ and ˆın vedere num˘ arul mare de microconstituent ¸i, dar problema
se poate aborda statistic. Presupunem c˘ a subsistemul se afl˘ a, la un moment
49
dat, ˆıntr-o stare macroscopic˘ a de echilibru. Acestei st˘ ari macroscopice ˆıi
corespunde un ansamblu de microst˘ari sau, echivalent, o mult ¸ime de puncte
reprezentative din spat ¸iul fazelor.
Se define¸ste probabilitatea P de a g˘ asi subsistemul, la un moment dat, ˆın
elementul de volum ∆Ω = ∆p∆q din spat ¸iul fazelor ca fiind raportul dintre
intervalul de timp ∆t cˆ at sistemul se g˘ ase¸ste ˆın elementul de volum ¸si timpul
T, suficient de lung, ˆın care este studiat subsistemul:
P = lim
T→∞
∆t
T
(2.3.1)
Probabilitatea dP se define¸ste ca fiind probabilitatea de a g˘ asi subsistemul
ˆın elementul de volum infinitezimal dp
i
dq
i
, deci ca probabilitatea ca impulsul
p
i
¸si coordonata q
i
s˘ a aibe valorile cuprinse ˆın intervalele (p
i
, p
i
+ dp
i
) ¸si
respectiv (q
i
, q
i
+dq
i
):
dP = ρ(p
1
, p
2
, ...p
s
, q
1
, q
2
, ...q
s
)dp
i
dq
i
= ρ(p, q)dpdq (2.3.2)
unde ρ(p, q) se nume¸ste funct ¸ie de distribut ¸ie statistic˘a ce joac˘ a rolul unei
”densit˘ at ¸i” de probabilitate ˆın spat ¸iul fazelor. Probabilitatea dP trebuie s˘ a
satisfac˘ a condit ¸ia de normare:
_
Γ
dP = 1 sau
_
Γ
ρ(p, q)dpdq = 1 (2.3.3)
ceea ce exprim˘a certitudinea de a g˘ asi subsistemul undeva ˆın spat ¸iul fazelor,
la un moment oarecare de timp.
Se define¸ste ansamblul statistic virtual ca fiind mult ¸imea tuturor mi-
crost˘ arilor compatibile cu o stare macroscopic˘a dat˘a impreun˘ a cu densitatea
lor de probabilitate. Obiectul fizicii satatistice const˘a ˆın descrierea
complet˘a a ansamblurilor statistice virtuale ¸si a evolut ¸iei lor ˆın
timp.
Observat ¸ii:
• Dac˘ a se cunoa¸ste funct ¸ia de distribut ¸ie statistic˘a ρ(p, q) se
poate construi media pe ansamblul statistic virtual pentru di-
verse m˘arimi fizice (funct ¸ii dinamice) numit˘a media statistic˘a.
50
Fie f(p, q) o funct ¸ie dinamic˘ a; media statistic˘a a acestei funct ¸ii
este definit˘a ca fiind:
¯
f =
_
Γ
f(p, q)ρ(p, q)dpdq (2.3.4)
• Media statistic˘ a ne permite s˘ a evit˘am urm˘ arirea variat ¸iei ˆın
timp a valorilor reale ale m˘ arimii fizice f(p, q).

ˆ
In acord cu definit ¸ia dat˘ a probabilit˘at ¸ii P, media statistic˘ a
este echivalent˘ a cu media temporal˘ a (ipoteza ergodic˘a) care este
definit˘ a ca fiind:
¯
f = lim
T→∞
1
T
_
T
0
f(t)dt (2.3.5)
• Dac˘ a un sistem macroscopic se afl˘a ˆıntr-o astfel de stare ˆıncˆ at
m˘ arimile fizice macroscopice sunt egale cu valorile lor medii, se
spune c˘ a sistemul se afl˘a ˆın stare de echilibru statistic (termodi-
namic sau termic).
• Mi¸scarea continu˘ a a microparticulelor din sistem conduceˆıns˘ a la
fluctuat ¸ii spontane ale sistemului ˆın raport cu starea sa de echili-
bru. Pentru a caracteriza aceste abateri vom intoduce m˘arimea
∆ = f −
¯
f. Media acestei variat ¸ii este ˆıns˘ a nul˘ a, de aceea, pentru
a caracteriza variat ¸ia m˘arimii f fat ¸˘ a de media
¯
f s-a ales m˘ arimea
(∆f)
2
> 0 numit˘ a abaterea p˘atratic˘a medie. Se define¸ste de
asemenea fluctuat ¸ia p˘atratic˘a medie ca fiind
_
(∆f)
2
precum
¸si fluctuat ¸ia relativ˘ a

(∆f)
2
f
. Pe m˘ asur˘a ce num˘ arul de particule
N al unui sistem cre¸ste, fluctuat ¸ia relativ˘ a

(∆f)
2
f
scade conform
relat ¸iei:
_
(∆f)
2
f

1

N
(2.3.6)
Dac˘ a N este suficient de mare, m˘arimea fizic˘ a f poate fi consid-
erat˘ a independent˘ a de timp ¸si egal˘a cu valoarea sa medie (sistemul
se afl˘a ˆın stare de echilibru statistic).
51
2.4 Postulatele fizicii statistice
Postulatul 1 al evolut ¸iei sistemelor fizice: mi¸scarea unui sistem fizic for-
mat din N microparticule cu s grade de libertate satisface ecuat ¸iile canonice
(ecuat ¸iile Hamilton):
˙ q
i
=
_
∂H
∂p
i
_
t
, ˙ p
i
= −
_
∂H
∂q
i
_
t
i = 1, s (2.4.1)
astfel ˆıncˆat, ˆın principiu, microstarea sistemului la un moment oarecare
(q
i
(t), p
i
(t)) poate fi obt ¸inut˘a prin integrarea acestor ecuat ¸ii cu cunoa¸sterea
microst˘ arii init ¸iale, la t
o
. Acest lucru nu poate fi ˆıns˘a realizat cu ajutorul
mecanicii clasice ¸si se apeleaz˘a la fizica statistic˘a.
Postulatul 2 al medierii m˘ arimilor de stare microscopice: valorile parametrilor
macroscopici se obt ¸in prin medierea parametrilor microscopici.
Postulatul 3 al probabilit˘ at ¸ilor apriori egale: dac˘ a avem un sistem izolat
aflat ˆın echilibru statistic, atunci diferitele zone accesibile, de acela¸si volum
ˆın spat ¸iul Gibbs, au probabilit˘ at ¸i apriori egale.
Postulatul 4 al probabilit˘at ¸ii maxime: starea de echilibru statistic este
starea cea mai probabil˘a iar funct ¸ia de distribut ¸ie statistic˘ a admite, ˆın acest
caz, un maxim.
Postulatul 5 al dependent ¸ei liniare: probabilitatea de a localiza sistemul ˆın
elementul de volum dΩ din spat ¸iul fazelor este proport ¸ional˘a cu dΩ:
dP = ρ(p, q, t)dΩ (2.4.2)
Postulatul 6 al independent ¸ei statistice: dac˘a sistemul termodinamic este
constituit din mai multe subsisteme ce interact ¸ioneaz˘ a slab ˆıntre ele, atunci
probabilit˘ at ¸ile de realizare ale microst˘ arilor subsistemelor sunt independente
statistic.
2.5 Funct ¸ia de repartit ¸ie statistic˘a
Fie un sistem fizic izolat aflat ˆıntr-o stare macroscopic˘ a dat˘a ¸si fie Ω
t
ele-
mentul de volum din spat ¸iul fazelor ocupat de ansamblul statistic asociat
52
macrost˘ arii. Fie Ω
t+dt
elementul de volum din spat ¸iul fazelor ocupat de
acela¸si ansamblu la momentul t +dt. Conform teoremei lui Liouville

t
= Ω
t+dt
sau dΩ
t
= dΩ
t+dt
(2.5.1)
Conform postulatului 3 al probabilit˘at ¸ilor apriori egale
dP
t
= dP
t+dt
sau ρ(p, q, t)dΩ = ρ(p

, q

, t +dt)dΩ

(2.5.2)
Astfel,
ρ(p

, q

, t +dt) = ρ(p, q, t) +
s

i=1
_
∂ρ
∂q
i
˙ q
i
+
∂ρ
∂p
i
˙ p
i
+
∂ρ
∂t
_
dt (2.5.3)
sau
ρ(p

, q

, t +dt) = ρ(p, q, t) +

dt
(2.5.4)
Dac˘ a vom t ¸ine cont de relat ¸ia (1.13) vom obt ¸ine c˘a funct ¸ia de distribut ¸ie
statistic˘ a, pentru un sistem izolat, este constant˘ a ˆın timp:

dt
= 0 adic˘ a ρ(p, q, t) = ct. (2.5.5)
Observat ¸ie. La echilibru statistic, funct ¸ia de distribut ¸ie ρ(p, q) depinde
de variabilele canonice p ¸si q numai prin intermediul hamiltonianei H(p, q)
asociat˘a sistemului ρ(p, q) = ρ[H(p, q)], adic˘a, propriet˘ at ¸ile termodinamice
ale sistemului sunt complet determinate de energia sa (ipoteza ergodic˘a).
2.6 Tipuri de repartit ¸ii statistice
Se disting trei tipuri de repartit ¸ii statistice ˆın funct ¸ie de tipul sistemului fizic
studiat:
• Reaprtit ¸ia microcanonic˘ a - satisf˘ acut˘a ˆın cazul sistemelor izo-
late, care nu schimb˘ a nici energie ¸si nici particule cu mediul ex-
terior.
• Repartit ¸ia canonic˘a - satisf˘ acut˘a ˆın cazul sistemelor ˆınchise,
care fac schimb de energie dar nu ¸si de particule cu exteriorul.
• Repartit ¸ia macrocanonic˘ a - satisf˘ acut˘a ˆın cazul sistemelor de-
schise, care schimb˘ a atˆ at energie cˆ at ¸si particule cu exteriorul.
53
2.6.1 Repartit ¸ia microcanonic˘a
Fie un sistem termodinamic izolat adiabatic. Energia total˘a a sistemului
este constant˘a H = E, deci sistemul nu schimb˘ a nici energie nici particule cu
exteriorul, iar ansamblul statistic virtual asociat sistemului va fi r˘ aspˆ andit
numai pe hipersuprafat ¸a H = E. Deci, funct ¸ia de distribut ¸ie ρ va avea un
caracter singular fiind nul˘ a ˆın tot spat ¸iul fazelor cu except ¸ia punctelor de pe
hipersuprafat ¸a H(p, q) = E:
ρ =
_
C const. pentru H = E
0 pentru H ,= E
(2.6.1)
Funct ¸ia de distrubut ¸ie se poate exprima ˆın acest caz cu ajutorul funt ¸ionalei
Dirac δ(H −E):
ρ = Cδ(H −E) (2.6.2)
unde
δ(x −x
o
) =
_
∞ pentru x = x
o
0 pentru x ,= x
o
(2.6.3)
cu propriet˘at ¸ile:
_
b
a
δ(x −x
o
)dx =
_
1 pentru a < x
o
< b
0 pentru x
o
< a, x
o
> b
(2.6.4)
¸si
_
b
a
f(x)δ(x −x
o
)dx =
_
f(x
o
) pentru a ≤ x
o
≤ b
0 pentru x
o
< a, x
o
> b
(2.6.5)
Constanta C din relat ¸ia (...) se poate determina din condit ¸ia de normare
aplicat˘ a funct ¸iei de distribut ¸ie ρ:
_
ρdΩ =
_
Cδ(H −E)dΩ = 1 (2.6.6)
Pentru a afla efectiv constanta C vom nota prin Ω(E) volumul ˆın spat ¸iul Γ
ˆınchis ˆın hipersuprafat ¸a de energie constant˘a E:
Ω(E) =
_
E
dΩ (2.6.7)
54
Volumul cuprins ˆıntre dou˘a suprafet ¸e de energie constant˘ a E + 1/2dE ¸si
E −1/2dE va fi:
Ω(E +dE/2) −Ω(E −dE/2) = ∂Ω/∂EdE (2.6.8)
Deci, ˆın vecin˘ atatea hipersuprafet ¸ei H = E vom putea scrie:
_
Cδ(H −E)dΩ ≈ C
_
δ(H −E)
_
E+dE/2
E−dE/2
dΩ ≈ C
_
δ(H −E)∂Ω/∂EdE
(2.6.9)
Aplicˆ and acum condit ¸ia de normare funct ¸iei de mai sus vom obt ¸ine pentru
constanta C expresia:
C = 1/(∂Ω/∂E) (2.6.10)
Astfel, distribut ¸ia microcanonic˘a are expresia:
ρ(H) = 1/(∂Ω/∂E)δ(H −E) (2.6.11)
Cu ajutorul acestei funct ¸ii de distribut ¸ie se poate calcula acum media pe
ansamblul virtual a oric˘ arei funct ¸ii de variabilele dinamice f(p, q):
< f(p, q) >= 1/(∂Ω/∂E)
_
E
f(p, q)δ(H −E)dΩ (2.6.12)
Observat ¸ie Se define¸ste funct ¸ia de energie Gibbs ca fiind:
Φ(E) = ln
∂Ω
∂E
(2.6.13)
Utilizˆ and aceast˘ a funct ¸ie, distribut ¸ia microcanonic˘se va putea scrie ¸si sub
forma:
ρ = δ(H −E)e
−Φ
(2.6.14)
2.6.2 Repartit ¸ia canonic˘a
Fie un sistem termodinamic ˆınchis Σ
1
ˆın echilibru statistic aflat ˆın contact
cu un termostat Σ
2
. Ansamblul statistic canonic asociat sistemului Σ
1
este
constituit din totalitatea microst˘ arilor compatibile cu o stare macroscopic˘ a
dat˘ a; fie ρ
1
(H
1
) densitatea de probabilitate a microst˘ arilor. Sistemului Σ
1
i
se asociaz˘a spat ¸iul fazelor Γ
1
cu 2s
1
dimensiuni. Probabilitatea ca sistemul
55
s˘ a se g˘aseasc˘ a ˆıntr-o microstare distinct˘ a reprezentat˘a printr-un punct ˆın
elementul de volum dΩ
1
este:
dP
1
= ρ
1
(H
1
)dΩ
1
(2.6.15)
Termostatului Σ
2
i se asociaz˘a spat ¸iul fazelor Γ
2
cu 2s
2
dimensiuni. Prob-
abilitatea ca termostatul s˘ a se afle ˆıntr-o microstare distinct˘ a reprezentat˘a
printr-un punct ˆın elementul de volum dΩ
2
este:
dP
2
= ρ
2
(H
2
)dΩ
2
(2.6.16)
Sistemul Σ
1
ˆın contact cu sistemul Σ
2
formeaz˘ a un sistem izolat Σ aflat
la echilibru statistic. Spat ¸iul fazelor Γ al sistemului total este format din
reuniunea spat ¸iilor fazelor celor 2 sisteme, iar elementul de volum va fi:
dΩ = dΩ
1
dΩ
2
(2.6.17)
Probabilitatea ca sistemul global s˘ a fie reprezentat printr-un punct ˆın ele-
mentul de volum dΩ va fi data de expresia:
dP = ρ(H)dΩ (2.6.18)
unde H reprezint˘ a energia sistemului total Σ, H = H
1
+ H
2
. Pentru ca
sistemul Σ s˘ a se afle ˆıntr-o microstare reprezentat˘ a printr-un punct ˆın dΩ,
trebuie ca simultan sistemul Σ
1
s˘ a fie reprezentat printr-un punct ˆın dΩ
1
¸si
Σ
2
printr-un punct ˆın dΩ
2
, deci:
dP = dP
1
dP
2
(2.6.19)
T¸ inˆ and cont de expresiile probabilit˘at ¸ilor de localizare se poate deduce ex-
presia funct ¸iei de distribut ¸ie canonic˘ a.
ρ(H)dΩ = ρ
1
(H
1
)dΩ
1
ρ
2
(H
2
)dΩ
2
(2.6.20)
sau
ρ(H)dΩ = ρ
1
(H
1

2
(H −H
1
)dΩ (2.6.21)
Deoarece Σ este un sistem izolat, funct ¸ia de distribut ¸ie ρ(H) este constant˘ a
ρ(H) = ct., deci:
ρ
1
(H
1

2
(H −H
1
) = ct. (2.6.22)
56
Se deriveaz˘ a aceast˘ a relat ¸ie ˆın raport cu H
1
¸si se va obt ¸ine relat ¸ia:
1
ρ
1
(H
1
)

1
(H
1
)
dH
1
=
1
ρ
2
(H −H
1
)

2
(H −H
1
)
dH
1
(2.6.23)
Pentru ca acest˘a ultim˘ a relat ¸ie s˘ a fie satisf˘ acut˘ a este necesar ca:
1
ρ
1
(H
1
)

1
(H
1
)
dH
1
= ct. = β (2.6.24)
Prin integrarea acestei ecuat ¸ii se va obt ¸ine:
ρ
1
(H
1
) = C
1
e
βH
1
(2.6.25)
iar constanta de integrare se determin˘ a din condit ¸ia de normare a densit˘at ¸ii
de probabilitate
C
1
_
Γ
1
e
βH
1
dΩ
1
= 1 =⇒C
1
=
_
Γ
1
1
e
βH
1
dΩ
1
(2.6.26)
Dac˘ a se renunt ¸˘ a la indicele ”1” distribut ¸ia canonic˘a va avea, in general,
expresia:
ρ(H) =
1
Z
e
βH
(2.6.27)
unde Z ≡
_
Γ
e
βH
dΩ se nume¸ste funct ¸ie de partit ¸ie sau sum˘a de stare.
Observat ¸ii
• pentru ca integrala din membrul drept al ecuat ¸ie (1.28) s˘ a fie
convergent˘a trebuie ca β < 0 (H > 0).
• produsul βH trebuie s˘ a fie adimensional ceea ce implic˘ a [β] =
[energie]
−1
.
• dac˘ a avem dou˘a sisteme termodinamice ˆınchise aflate ˆın con-
tact termic se va obt ¸ine c˘ a β trebuie s˘ a fie acela¸si pentru cele
dou˘ a sisteme; aceasta implic˘ a o leg˘ atur˘ a ˆıntre β ¸si temperatura
termodinamic˘ a a sistemelor.
57
Cele trei condit ¸ii asupra lui β pot fi indeplinite dac˘ a se alege
β = −
1
k
B
T
(2.6.28)
unde k
B
este constanta Boltzmann. Astfel, putem concluziona c˘a funct ¸ia de
distribut ¸ie canonic˘ a (pentru un sistem ˆınchis) are forma:
ρ(H) =
1
Z
e

H
k
B
T
=
1
Z
e

E
k
B
T
(2.6.29)
unde H = E reprezint˘ a energia total˘ a a sistemului termodinamic inchis stu-
diat. Media statistic˘a a unei m˘ arimi microscopice de stare f, ˆın cazul uti-
liz˘ arii distribut ¸iei canonice va fi:
¯
f =
1
Z
_
Γ
fe

E
k
B
T
dΩ (2.6.30)
2.6.3 Repartit ¸ia macrocanonic˘a
Repartit ¸ia macrocanonic˘ a se aplic˘a sistemelor deschise care schimb˘ a atˆ at e-
nergie cˆat ¸si particule (materie) cu exteriorul. Printr-un rat ¸ionament asem˘ a-
n˘ ator celui de la repartit ¸ia canonic˘ a se poate deduce expresia probabilit˘ at ¸ii
ca sistemul termodinamic deschis s˘a se afle ˆıntr-o microstare de energie H ¸si
num˘ ar de particule N ˆın elementul de volum dΩ
N
.
Fie un sistem deschis Σ
1
care poate face schimb de energie ¸si de particule cu
un sistem Σ
2
. Atˆat Σ
1
cˆ at ¸si Σ
2
se g˘asesc ˆın echilibru termic cu un termostat
Σ”. Fie H
1
¸si N
1
hamiltoniana ¸si respectiv num˘arul de particule asociate
sistemului Σ
1
, H
2
¸si N
2
hamiltoniana ¸si respectiv num˘ arul de particule aso-
ciate lui Σ
2
. Ansamblul celor dou˘a sisteme formeaz˘a un sistem Σ’ de energie
H = H
1
+H
2
= ct ¸si num˘ar de particule N = N
1
+N
2
= ct. Sistemul Σ’ este
un sistem deschis iar probabilitatea ca s˘a se afle ˆıntr-o microstare cu energia
H ¸si num˘ ar de particule N, reprezentat˘ a printr-un punct ˆın spat ¸iul fazelor
Γ
N
ˆın elementul de volum dΩ
N
este:
dP
N
= ρ(H, N)dΩ
N
(2.6.31)
Cum ˆıns˘ a
Γ
N
= Γ
1
_
Γ
2
58
(2.6.32)
dΩ
N
= dΩ
N
1
dΩ
N
2
dP
N
= dP
N
1
dP
N
2
vom obt ¸ine urm˘atoarea relat ¸ie ˆıntre funct ¸iile de distribut ¸ie
ρ(H, N) = ρ
1
(H
1
, N
1

2
(H
2
, N
2
) (2.6.33)
Deoarece sistemele Σ
1
¸si respectiv Σ
2
sunt ˆın echilibru termic cu termostatul
Σ”, ele vor fi caracterizate de o repartitie de tip canonic:
e
βH
f(N) = e
βH
1
f(N
1
)e
βH
2
f(N
2
) (2.6.34)
unde
f(N) = f(N
1
)f(N −N
1
) = ct. = Ce
αN
α =
µ
k
B
T
; µ - potent ¸ialul chimic (2.6.35)
Astfel, funct ¸ia de repartit ¸ie macrocanonic˘ a va avea forma:
ρ(H, N) = Ce

H−µN
k
B
T
(2.6.36)
iar constanta de integrare se poate determina din condit ¸ia de normare impus˘ a
repartit ¸iei:
C

N
_
Γ
N
e

H−µN
k
B
T
dΩ
N
= 1 (2.6.37)
Funct ¸ia de partit ¸ie Z
M
pentru repartit ¸ia macrocanonic˘a va avea expresia:
Z
M
=

N
e
µN
k
B
T
_
Γ
N
e

H
k
B
T
dΩ =

N
e
µN
k
B
T
Z
N
(2.6.38)
Z
N
fiind funct ¸ia de partit ¸ie canonic˘ a.
2.7 Aplicat ¸ii ale repartit ¸iei microcanonice
2.7.1 Interpretarea statistic˘a a temperatutii
Fie dou˘ a sisteme termodinamice care sunt cvasiindependente, aflate la echili-
bru termodinamic si care nu schimb˘ a particule ˆıntre ele. Fie Γ
1
spat ¸iul
59
fazelor asociat primului sistem ¸si fie Γ
2
spat ¸iul fazelor asociat celui de-al
doilea. Atunci Γ va reprezenta spat ¸iul fazelor asociat ansamblului celor dou˘ a
sisteme format prin reuniunea lui Γ
1
cu Γ
2
, iar elementul de volum va fi:
dΩ = dΩ
1
dΩ
2
(2.7.1)
Atunci cˆand cele dou˘ a sisteme sunt la echilibru ¸si cˆ and volumele lor sunt
mari astfel ˆıncˆat energia de interact ¸ie dintre ele este mic˘a ˆın comparat ¸ie cu
energia total˘ a, vom putea considera energia toatal˘ a H ≈ H
1
+ H
2
. Pentru
a calcula elementul de volum Ω cuprins ˆın hipersuprafat ¸a H ≈ E vom t ¸ine
cont c˘a H
1
≈ E
1
, H
2
≈ E
2
precum ¸si de relat ¸ia (....):
Ω =
_
E
dΩ =
_
E
dΩ
1
dΩ
2
=
_
E
dΩ
2
_
E−E
2
dΩ
1
=
_
E
dΩ
2

1
(E −E
2
) (2.7.2)
S˘ a calcul˘ am acum media funct ¸iei e
−Φ
1
(E
1
)

1
(E
1
) t ¸inˆand cont de definit ¸ia
mediei (...), de expresia (...) pentru func tia de distribut ¸ie microcanonic˘ a
asociat˘a sistemului total precum ¸si de expresia pentru Ω (...):
¯
e
−Φ
1

1
= e
−Φ
_
Γ
e
−Φ
1
(E
1
)

1
(E
1
)δ(E −H)dΩ = e
Φ
Ω (2.7.3)
ˆ
In mod analog vom calcula media funct ¸iei e
−Φ
2

2
care va fi egal˘ a cu:
¯
e
−Φ
2

2
= e
Φ
Ω (2.7.4)
deci, putem concluziona c˘ a:
¯
e
−Φ
1

1
=
¯
e
−Φ
2

2
= e
Φ
Ω (2.7.5)
Cum deducerea de mai sus a avut un caracter general, rezult˘ a c˘ a m˘arimea
e
Φ
Ω reprezint˘a un parametru macroscopic egal la toate sistemele aflate ˆın
echilibru termodinamic. Prin urmare, aceast˘ a expresie reprezint˘a analogul
statistic al temperaturii empirice:
e
Φ
Ω = kT (2.7.6)
unde k
B
este cunoscuta constant˘a Boltzmann.
60
2.8 Aplicat ¸ii ale repartit ¸iei canonice
2.8.1 Interpretarea statistic˘a a energiei libere F
Fie un sistem termodinamic ˆınchis, izolat adiabatic (S = ct.), de volum
limitat ¸si finit (V = ct.). Acestui sistem i se poate asocia un ansamblu
statistic supus repartit ¸iei canonice. Dac˘ a H = H(p
i
, q
i
; V ) (i = 1, s s -
num˘ arul gradelor de libertate) este hamiltoniana asociat˘a sistemului, atunci
funct ¸ia de partit ¸ie a sistemului va fi:
Z(T, V ) =
_
Γ
e

H(q,p,V )
k
B
T
dΩ (2.8.1)
Dac˘ a vom diferent ¸ia acest˘ a funct ¸ie t ¸inˆand cont c˘ a variabilele sunt T ¸si V
vom obt ¸ine:
∂Z
∂T
=
Z
k
B
T
2
U
(2.8.2)
∂Z
∂V
= −
Z
k
B
T
_
∂U
∂V
_
Din termodinamic˘ a se ¸stie ˆıns˘ a c˘ a dU = TdS −pdV . Vom considera energia
intern˘ a U = U(S, V ) ¸si o vom diferent ¸ia
dU =
_
∂U
∂V
_
S
dV +
_
∂U
∂S
_
V
dS (dS = 0 − sistem izolat adiabatic)
(2.8.3)
De asemenea, t ¸inˆand cont de relat ¸ia
_
∂U
∂V
_
S
= −p din termodinamic˘ a, vom
obt ¸ine pentru diferent ¸iala funct ¸iei de partit ¸ie urm˘ atoarea expresie:
dZ =
Z
k
B
T
2
UdT +
Z
k
B
T
pdV (2.8.4)
care se mai poate scrie ¸si sub forma
d (k
B
lnZ) = −d
_
U
T
_
+dS (2.8.5)
61
ceea ce conduce la expresia energiei libere
F = −k
B
TlnZ sau Z = e

F
k
B
T
(2.8.6)
Observat ¸ie. Ultima relat ¸ie, considerat˘ a ca fiind relat ¸ia fundamental˘ a a fizicii
statistice, leag˘ a o m˘arime de stare microscopic˘ a (Z), de una macroscopic˘ a
(F). Dac˘ a se determin˘a Z se pot determina apoi ¸si alte m˘arimi macroscopice
cum ar fi S, U, G, H.
2.8.2 Interpretarea statistic˘a a entropiei
T¸ inˆ and cont de relat ¸ia fundamental˘a a fizicii statistice (1.46), funct ¸ia de
repartit ¸ie canonic˘ a se poate scrie ¸si sub forma:
ρ(H) = e
F−H
k
B
T
(2.8.7)
Logaritmˆ and acest˘ a ultim˘a relat ¸ie ¸si mediind-o statistic vom obt ¸ine:
S = −k
B
lnρ sau S = −k
B
< lnρ > (2.8.8)
relat ¸ie ce coreleaz˘a o m˘ arime de stare termodinamic˘a (S) de valoarea medie
a funct ¸iei de repartit ¸ie canonic˘ a (< lnρ >).
Semnificat ¸ia statistic˘a a entropiei. Din punct de vedere statistic, ca-
racterul ireversibil al evolut ¸iei unui sistem const˘ a ˆın trecerea lui dintr-o mi-
crostare cu o probabilitate mai mic˘a ˆıntr-o stare cu o probabilitate mai mare.
Se define¸ste probabilitatea termodinamic˘ a W ca fiind egal˘ a cu num˘arul total
de microst˘ ari ce corespund acelea¸si macrost˘ ari. Spre deosebire de probabili-
tatea matematic˘a P care este subunitar˘ a, probabilitatea termodinamic˘ a este
un num˘ ar foarte mare. Conform principiului 2 al termodinamicii, la scar˘a
macroscopic˘ a are loc o cre¸stere a entropiei sistemului ˆın procesul de trecere
a acestuia spre o stare de echilibru. La scar˘ a microscopic˘ a acest lucru cores-
punde trecerii sistemului ˆıntr-o stare mai probabil˘ a, deci trebuie s˘ a existe o
corelat ¸ie ˆıntre S ¸si W. Aceast˘ a relat ¸ie a fost dedus˘ a de c˘ atre Boltzmann ¸si
este cunoscut˘a sub numele de principiul lui Boltzmann
S = k
B
lnW (2.8.9)
Observat ¸ie. Prin intermediul probabilit˘at ¸ii termodinamice entropia m˘ asoar˘a
gradul de dezordine al unui sistem termodinamic. Cu cˆ at probabilitatea ter-
modinamic˘ a W este mai mare (dezordinea mai mare) cu atˆ at entropia S este
mai mare.
62
2.8.3 Deducerea ecuat ¸iilor termic˘a ¸si caloric˘a de stare pentru ga-
zul ideal
Fie un sistem termodinamic format dintr-un gaz ideal ce cont ¸ine N micropar-
ticule (molecule) identice, considerate puncte materiale de mas˘a m fiecare.
ˆ
Intre molecule nu se exercit˘ a interact ¸ii (E
p
(q
1
, q
2
. . . q
3N
) = 0) iar gazul se afl˘ a
ˆıntr-un recipient de volum V . Fiecare molecul˘a are 3 grade libetate (i = 1, 3)
astfel ˆıncˆat coordonatele canonice pentru fiecare molecul˘a pot fi scrise astfel:
1: q
1
, q
2
, q
3
, p
1
, p
2
, p
3
2: q
4
, q
5
, q
6
, p
4
, p
5
, p
6
. . .
N: q
3N−2
, q
3N−1
, q
3N
, p
3N−2
, p
3N−1
, q
3N
Energia total˘ a (H) a sistemului va fi format˘a din energia cinetic˘ a a tuturor
moleculelor (E
p
= 0):
H = E
c
(p
1
, p
2
, . . . p
3N
) =
3N

i=1
p
2
i
2m
(2.8.10)
Se va calcula ˆın continuare funct ¸ia de partit ¸ie Z ce caracterizeaz˘a gazul ideal
considerat. Pentru aceasta se pleac˘a de la expresia lui Z pentru distribut ¸ia
canonic˘ a, adaptat˘a sistemului termodinamic studiat:
Z =
_
Γ
e

H
k
B
T
dΩ =
_
Γ
e

_

3N
i=1
p
2
i
2mk
B
T
_
3N

i=1
dp
i
3N

i=1
dq
i
=
_
+∞
−∞
e

p
2
1
2mk
B
T
dp
1
_
+∞
−∞
e

p
2
2
2mk
B
T
dp
2
. . .
_
+∞
−∞
e

p
2
3N
2mk
B
T
dp
3N
_
+∞
−∞
dq
1
_
+∞
−∞
dq
2
. . .
_
+∞
−∞
dq
3N
(2.8.11)
Integralele ce cont ¸in exponent ¸iale sunt de tip Poisson
_
+∞
−∞
e
−αx
2
dx =
_
π
α
_
1/2
(2.8.12)
astfel ˆıncˆ at ele pot fi rezolvate, iar rezultatul integr˘ arii dup˘ a impulsul celor
N particule va fi (2πmk
B
T)
3N
2
. Integrarea dup˘ a coordonatele q
i
va conduce
63
la V
N
. Fuct ¸ia de partit ¸ie pentru gazul ideal studiat va avea expresia:
Z = (2πmk
B
T)
3N
2
V
N
(2.8.13)
iar energia sa liber˘a F va fi:
F(V, T) = −Nk
B
T[lnV (2πmk
B
T)
3/2
] (2.8.14)
Dac˘ a se folose¸ste in continuare relat ¸ia (17.8) din termodinamic˘ a, se pot de-
termina ecuat ¸iile termic˘ a ¸si caloric˘ a de stare pentru gazul ideal. Dup˘ a ce se
efectueaz˘ a derivarea part ¸ial˘ a a lui Z se va obt ¸ine:
_
∂F
∂V
_
T
= −
Nk
B
T
V
(2.8.15)
Deci, ecuat ¸ia termic˘a de stare va fi:
p =
Nk
B
T
V
⇒pV = Nk
B
T = N
A
νk
B
T = νRT (2.8.16)
Pentru determinarea ecuat ¸iei calorice de stare se pleac˘a de la definit ¸ia energiei
libere F = U −TS ¸si se exprim˘ a energia intern˘ a:
U = F +TS = F −T
_
∂F
∂T
_
V
=
3
2
Nk
B
T =
3
2
νRT (2.8.17)
2.8.4 Fluctuat ¸iile energiei unui gaz ideal
Determinarea funct ¸iei de repartit ¸ie canonice s-a facut cu neglijarea energiei
H
12
de interact ¸ie dintre sistemul Σ
1
¸si termostat. De¸si energia total˘ a E =
E
Σ
1
+E
Termostat
este constant˘a, termenii E
Σ
1
¸si E
Termostat
pot fluctuaˆın timp.
Se define¸ste abaterea p˘atratic˘a medie relativ˘a a energiei prin relat ¸ia:
a
pmr
=
_
(∆E)
2
E
=
_
(E −E)
2
E
=
_
< E
2
+ (E)
2
−2EE >
E
=
=
_
E
2
−(E)
2
E
=
(E
2
−(E)
2
)
1/2
E
(2.8.18)
64
Folosind ˆın continuare definit ¸ia valorii medii (statistic˘a):
E =
1
Z
_
Γ
Ee

E
k
B
T
dΩ
(2.8.19)
E
2
=
1
Z
_
Γ
E
2
e

E
k
B
T
dΩ
precum ¸si cea a funct ¸ie de partit ¸ie Z:
Z =
_
Γ
e

E
k
B
T
dΩ (2.8.20)
se poate determina a
pmr
.
Se vor utiliza de asemenea ¸si urm˘atoarele calcule intermediare:
∂Z
∂T
=
1
k
B
T
2
_
Γ
Ee

E
k
B
T
dΩ =
Z
k
B
T
2
E
(2.8.21)
∂E
∂T
= −
1
Z
2
∂Z
∂T
_
Γ
Ee

E
k
B
T
dΩ +
1
Zk
B
T
2
_
Γ
E
2
e

E
k
B
T
dΩ
=
1
k
B
T
2
_
E
2
−E
2
_
Abaterea p˘atratic˘ a medie relativ˘a se poate exprima acum conform relat ¸iei:
a
pmr
=
¸
¸
¸
_
k
B
T
(E)
2
∂E
∂T
=
¸
2
3
1
N
(2.8.22)
Cum ˆıns˘ a N ∼ 10
26
molecule/Kmol rezult˘ a c˘a a
pmr
este foarte mic˘a, astfel
ˆıncˆat energia total˘ a r˘ amˆ ane practic constant˘ a ˆın timp.
2.8.5 Teorema echipartit ¸iei energiei pe grade de libertate
Fie un gaz ideal format din N molecule, de mas˘ a m fiecare ¸si cu s grade
de libertate. Conform teoremei echipartit ¸iei energiei pe grade de libertate,
fiec˘arui grad de libertate, care corespunde unui termen p˘atratic al
65
energiei, ˆıi revine aceea¸si energie medie egal˘a cu
k
B
T
2
.
Pentru a demonstra aceast˘ a teorem˘a se pleac˘a de la teorema virialului con-
form c˘areia sunt indeplinite urm˘atoarele relat ¸ii:
< p
i
∂H
∂p
i
>=< q
i
∂H
∂q
i
>= k
B
T (2.8.23)
Energia cinetic˘a a unei molecule se poate exprima prin:
E
c
=
s

i=1
p
2
i
2m

∂E
c
∂p
i
=
s

i=1
p
i
m
(2.8.24)
Utilizˆ and ultima relat ¸ie vom obt ¸ine:
s

i=1
p
i
∂E
c
∂p
i
=
s

i=1
p
2
i
m
= 2E
c
(2.8.25)
Se poate exprima acum energia cinetic˘a medie corespunz˘atoare unei molecule
luˆ and ˆın considerare toate gradele de libertate:
< E
c
>=
1
2
s

i=1
< p
i
∂E
c
∂p
i
>=
1
2
sk
B
T (2.8.26)
¸si respectiv corespunz˘ atoare unui grad de libertate:
< E
c
>=
1
2
k
B
T (2.8.27)
ˆ
In aceea¸si manier˘a se poate demonstra c˘ a energia potent ¸ial˘ a corespunz˘ atoare
unui grad de libertate este:
< E
p
>=
1
2
k
B
T (2.8.28)
ˆ
In cazul gazului ideal energia intern˘ a U se poate exprima ˆın funct ¸ie de
num˘ arul gradelor de libertate s ca fiind:
U = N < E
c
>=
s
2
Nk
B
T (2.8.29)
66
iar caldura molar˘ a la volum constant C
V
, ¸si respectiv la presiune constant˘ a
C
p
de asemenea se pot exprima ˆın funct ¸ie de num˘arul gradelor de libertate
s:
C
V
=
_
∂U
∂T
_
V
=
s
2
k
B
N ; dac˘ a N = N
A
⇒C
V
=
s
2
R
(2.8.30)
C
p
= C
V
+R =
s + 2
2
R ; N
A
= num˘arul lui Avogadro
2.8.6 Repartit ¸ia Maxwell-Boltzmann
Fie un gaz ideal format din N molecule identice, de mas˘ a m fiecare ¸si care
nu interact ¸ioneaz˘ a ˆıntre ele (E
p
= 0). Sistemul va avea s = 3N grade de
libertate, iar funct ¸ia de repartit ¸ie va fi cea canonic˘ a (1.31). Sistemul se afl˘a
ˆıntr-un cˆamp extern de fort ¸e U.
Fie o molecul˘ a din cele N caracterizat˘ a prin coordonatele canonice:
q
1
= x p
1
= mv
x
q
2
= y p
2
= mv
y
(2.8.31)
q
3
= z p
3
= mv
z
Fie (x

, y

, z

) ¸si respectiv (v

x
, v

y
, v

z
) coordonatele ¸si vitezele particulei la un
moment dat aflate fiecare ˆın intervalele (x, x +dx), (y, y +dy), (z, z +dz) ¸si
respectiv (v
x
, v
x
+dv
x
), (v
y
, v
y
+dv
y
), (v
z
, v
z
+dv
z
).
Probabilitatea dP
M−B
ca o molecul˘ a s˘a se afle ˆın elementul de volum dΩ =
dxdydxdv
x
dv
y
dv
z
din spat ¸iul fazelor asociat sistemului, indiferent de valorile
coordonatelor ¸si vitezelor celorlalte N − 1 molecule, se determin˘ a prin inte-
grarea repartit ¸iei canonice dup˘ a valorile coordonatelor ¸si vitezelor celor N−1
molecule:
dP
M−B
=
_
Γ
N−1
dP = C
M−B
e

H

k
B
T
dxdydxdv
x
dv
y
dv
z
(2.8.32)
unde H

=
m
2
(v
2
x
+v
2
y
+v
2
z
) +U(x, y, z) reprezint˘a energia particulei studiate.
67
Probabilitatea dP
M−B
poate fi ˆıns˘a exprimat˘ a cu ajutorul repartit ¸iei statis-
tice Maxwell-Boltzmann ρ
M−B
:
dP
M−B
= ρ
M−B
(x, y, z, v
x
, v
y
, v
z
)dxdydzdv
x
dv
y
dv
z
(2.8.33)
unde
ρ
M−B
= C
M−B
e

m
2k
B
T
(v
2
x
+v
2
y
+v
2
z
)−
U(x,y,z)
k
B
T
(2.8.34)
reprezint˘ a probabilitatea de a g˘ asi o molecul˘a ˆın elementul de volum dΩ =
dxdydxdv
x
dv
y
dv
z
, adic˘a coordonatele ¸si vitezele ei se g˘ asesc cuprinse simul-
tan ˆın intervalele: (x, x + dx), (y, y + dy), (z, z + dz) ¸si respectiv (v
x
, v
x
+
dv
x
), (v
y
, v
y
+dv
y
), (v
z
, v
z
+dv
z
).
Constanta de integrare C
M−B
se poate determina din condit ¸ia de normare a
distribut ¸iei:
_
Γ
ρ
M−B
dxdydzdv
x
dv
y
dv
z
= 1 (2.8.35)
O aplicat ¸ie a acestei repartit ¸ii o reprezint˘ a calcularea populat ¸iei N
i
a unui
nivel energetic (i) dintr-un atom. Probabilitatea Maxwell-Boltzmann dP
M−B
poate fi exprimat˘ a prin raportul dintre num˘ arul de particule dN
M−B
care au
energia E ¸si au microst˘arile cuprinse ˆın elementul de volum dV din spat ¸iul
fazelor 6-dimensional, ¸si num˘arul total de particule N:
dP
M−B
=
dN
M−B
N
(2.8.36)
Din cele dou˘a expresii ale repartit ¸iei Maxwell-Boltzmann (1.72) ¸si (1.75)
rezult˘ a:
dN
M−B
= NC
M−B
e

E
k
B
T
dV (2.8.37)
Num˘ arul de particule cu energia E
i
aflate pe nivelul energetic i va fi atunci:
N
i
= N
o
e

E
i
k
B
T
(N
o
= NC
M−B
) (2.8.38)
Observat ¸ie. Dac˘ a avem dou˘ a nivele energetice E
1
¸si E
2
¸si dac˘ a E
2
> E
1
atunci, conform relat ¸iei (1.77) N
2
< N
1
ceea ce ne arat˘a c˘ a, ˆıntr-un atom
aflat ˆın stare normal˘a (legat˘a), cu cˆ at nivelul energetic este mai ridicat (mai
departe de nucleu) cu atˆ at populat ¸ia nivelului este mai mic˘ a. Se ¸stie ˆıns˘ a c˘ a,
ˆın anumite condit ¸ii, se poate realiza o ”inversie de populat ¸ie” care reprezint˘ a
de fapt condit ¸ia necesar˘a de funct ¸ionare a laserilor (vezi capitolul de corp
solid)
68
2.8.7 Repartit ¸ia Maxwell dup˘a componentele vitezei
Repartit ¸ia Maxwell dup˘ a componentele vitezei reprezint˘ a probabilitatea ca o
molecul˘ a a unui gaz ideal (N molecule) s˘ a aibe componentele vitezei cuprinse
ˆın intervalele:
v

x
∈ (v
x
, v
x
+dv
x
)
v

y
∈ (v
y
, v
y
+dv
y
)
v

z
∈ (v
z
, v
z
+dv
z
)
indiferent de valorile coordonalor sale (x, y, z) ¸si indiferent de valorile co-
ordonatelor ¸si vitezelor celorlalte N − 1 molecule. Pentru a obt ¸ine aceast˘ a
repartitie se va utiliza repartit ¸ia canonic˘ a
dP = Ce

H
k
B
T
dΩ (dΩ = dv
x
dv
y
dv
z
) (2.8.39)
¸si se va integra dup˘ a coordonatele ¸si vitezele celor N −1 molecule:
dP
M
= C
M
e

m
2k
B
T
(v
2
x
+v
2
y
+v
2
z
)
dv
x
dv
y
dv
z
(2.8.40)
Aplicˆ and condit ¸ia de normare repartit ¸iei
C
M
_
+∞
−∞
e
−mv
2
x
2k
B
T
dv
x
_
+∞
−∞
e

mv
2
y
2k
B
T
dv
y
_
+∞
−∞
e

mv
2
z
2k
B
T
dv
z
= 1 (2.8.41)
se va obt ¸ine constanta de integrare C
M
=
_
m
2πk
B
T
_
3/2
. Astfel, repartit ¸ia
Maxwell dup˘ a componentele vitezei va avea forma:
ρ
M
(v
x
, v
y
, v
z
) =
_
m
2πk
B
T
_
3/2
e

m
2k
B
T
(v
2
x
+v
2
y
+v
2
z
)
(2.8.42)
2.8.8 Repartit ¸ia Maxwell dup˘a modulul vitezei
Pentru a determina repartit ¸ia Maxwell dup˘a modulul vitezei ρ
M
(v), se va
utiliza repartit ¸ia Maxwell dup˘ a componentele vitezei ρ
M
(v
x
, v
y
, v
z
) ˆın care
modulul vitezei se va exprima ca:
v =
_
v
2
x
+v
2
y
+v
2
z
(2.8.43)
69
iar elementul de volum dΩ cu ajutorul coordonatelor sferice:
dv
x
dv
y
dv
z
= v
2
sinθdvdθdϕ (2.8.44)
Se poate exprima acum probabilitatea ca o molecul˘a de mas˘ a m s˘ a aibe mod-
ulul vitezei cuprins ˆın intervalul (v, v +dv) ¸si unghiurile polare ˆın intervalele
(θ, θ +dθ) ¸si respectiv ϕ, dϕ):
dP
M
(v, θ, ϕ) =
_
m
2πk
B
T
_
3/2
e

mv
2
2k
B
T
v
2
sinθdvdθdϕ (2.8.45)
Pentru a calcula probabilitatea ca molecula s˘ a aibe modulul vitezei cuprins ˆın
intervalul (v, v +dv) indiferent de direct ¸ia vitezei, se va integra dP
M
(v, θ, ϕ)
dup˘ a toate valorile posibile ale unghiurilor θ ¸si ϕ:
dP
M
(v) =
_
m
2πk
B
T
_
3/2
e

mv
2
2k
B
T
v
2
dv
_
π
0
sinθdθ
_

0

(2.8.46)
= 4π
_
m
2πk
B
T
_
3/2
e

mv
2
2k
B
T
v
2
dv
astfel ˆıncˆ at repartit ¸ia Maxwell dup˘a modulul vitezei va avea forma:
ρ
M
(v) = 4π
_
m
2πk
B
T
_
3/2
e

mv
2
2k
B
T
v
2
(2.8.47)
Aplicat ¸ii ale distibut ¸iei Maxwell dup˘a modulul vitezei:
• calculul vitezei celei mai probabile v
p
Viteza cea mai probabil˘ a v
p
reprezint˘ a viteza pentru care distribut ¸ia Maxwell
dup˘ a modulul vitezei atinge un maxim: ρ
M
(v) = max (Fig.1). Din egalarea
cu zero a derivatei
ρ
M
(v)
dv
= 0 se obt ¸ine expresia vitezei celei mai probabile:
v
p
=
¸
2RT
µ
=
¸
2k
B
T
m
(2.8.48)
70
• calculul vitezei termice v
T
Viteza termic˘a este definit˘a ca fiind:
v
T
=

< v
2
> (2.8.49)
Pornind de la definit ¸ia mediei statistice aplicat˘ a lui < v
2
>, ¸si cu ajutorul
integralelor Poisson (vezi anexa de la sfir¸situl capitolului) se poate determina
viteza termic˘a:
< v
2
> =
_
+∞
0
v
2
ρ
M
(v)dv
_
+∞
0
ρ
M
(v)dv
=
_
+∞
0
v
4
e

mv
2
2k
B
T
dv
_
+∞
0
v
2
e

mv
2
2k
B
T
dv
(2.8.50)
=
3k
B
T
m
→v
T
=
¸
3k
B
T
m
• calculul vitezei medii v
m
Pentru calculul vitezei medii se aplic˘ a de asemenea definit ¸ia mediei statistice
¸si integralele de tip Poisson:
v
m
≡< v >=
_
+∞
0

M
(v)dv
_
+∞
0
ρ
M
(v)dv
=
_
+∞
0
v
3
e

mv
2
2k
B
T
dv
_
+∞
0
v
2
e

mv
2
2k
B
T
dv
=
¸
8RT
πµ
(2.8.51)
Observat ¸ie. Din expresiile obt ¸inute pentru viteza cea mai probabil˘ a, viteza
termic˘ a ¸si viteza medie se poate observa c˘ a ˆıntre ele exist˘ a relat ¸ia v
p
<
v
m
< v
T
; de asemenea toate aceste viteze depind de

T ¸si respectiv µ (masa
molar˘ a).
2.8.9 Repartit ¸ia Boltzmann
Distribut ¸ia Boltzmann reprezint˘a probabilitatea ca o molecul˘ a de mas˘a m s˘ a
aibe coordonatele cuprinse ˆın intervalele (x, x + dx), (y, y + dy) ¸si respectiv
(z, z +dz) indiferent de valorile componentelor vitezei v
x
, v
y
¸si v
z
.
Fie un gaz ideal format din N molecule identice de mas˘ a m fiecare ˆıntre
care nu exist˘a interact ¸ie. Presupunem c˘ a gazul se afl˘a ˆıntr-un cˆamp de fort ¸e
71
exterior U. O molecul˘a a gazului posed˘ a atˆat energie cinetic˘ a cˆ at ¸si energie
potent ¸ial˘ a:
E
c
=
m
2
(v
2
x
+v
2
y
+v
2
z
)
(2.8.52)
E
p
= U(x, y, z)
iar hamiltonianul asociat unei molecule va fi:
H

=
m
2
(v
2
x
+v
2
y
+v
2
z
) +U(x, y, z) (2.8.53)
Dac˘ a se utilizeaz˘a ˆın continuare distribut ¸ia Maxwell-Boltzamann (1.72) ¸si se
integreaz˘ a dup˘ a valorile vitezei v
x
, v
y
¸si v
z
se va obt ¸ine distribut ¸ia Boltzmann
ρ
B
:
dP
B
= C
B
e

U(x,y,z)
k
B
T
dxdydz →ρ
B
= C
B
e

U(x,y,z)
k
B
T
(2.8.54)
Aplicat ¸ie: determinarea repartit ¸iei moleculelor de gaz din atmosfer˘ a (for-
mula barometric˘a).
Fie o coloan˘ a de aer, de form˘ a cilindric˘ a de ˆın˘alt ¸ime h ¸si cu aria bazei S
(Fig.2). Fiecare molecul˘a se afl˘a ˆın cˆ ampul gravitat ¸ional, deci va poseda o
energie potent ¸ial˘ a U = mgz. Probabilitatea ca o molecul˘a s˘ a se afle ˆıntre
cotele z ¸si z +dz se poate exprima cu ajutorul distribut ¸iei Boltzmann:
dP
B
= C
B
e

mgz
k
B
T
dz (2.8.55)
Probabilitatea dP
B
este ˆıns˘ a prport ¸ional˘a ¸si cu raportul dintre num˘arul de
molecule dN cuprinse ˆın cilindrul de ˆın˘ alt ¸ime dz ¸si num˘ arul total de molecule
N din coloana de ˆın˘alt ¸ime h:
dP
B
=
dN
N
(2.8.56)
Dac˘ a se exprim˘ a concentrat ¸ia moleculelor prin n(z) =
dN
dV
, ¸si se utilizeaz˘ a
apoi relat ¸iile (1.95) ¸si (1.96), se poate determina concentrat ¸ia moleculelor:
n(z) =
NC
B
S
e

mgz
k
B
T
(2.8.57)
72
iar presiunea gazului, la ˆın˘ alt ¸imea z ˆın cilindru va fi:
p = p
o
e

mgz
k
B
T
formula barometric˘ a (2.8.58)
Anex˘a: integralele de tip Poisson utilizate ˆın acest capitol:
_
+∞
0
e
−αx
2
dx =
_
π
α
_
1/2
_
+∞
0
xe
−αx
2
dx =
1

_
+∞
0
x
2
e
−αx
2
dx =
1

_
π
α
_
1/2
_
+∞
0
x
3
e
−αx
2
dx =
1

2
_
+∞
0
x
4
e
−αx
2
dx =
3

2
_
π
α
_
1/2
73
CAPITOLUL 3.
3 Fenomene de transport ˆın gaze
Fenomenele de transport sunt acele fenomene conectate cu mi¸scarea particu-
lelor unui sistem care, datorit˘ a unor act ¸iuni externe transport˘a dintr-un loc
ˆın altul o anumit˘ a m˘arime fizic˘a, realizˆ andu-se pˆ an˘a la urm˘ a echilibrul termic
ˆın sistem. Fenomenele de transport sunt procese ireversibile ˆın desf˘a¸surarea
c˘ arora starea sistemului variaz˘ a ˆın timp. De obicei procesele se desf˘ a¸soar˘ a cu
variat ¸ia continu˘ a ˆın timp a parametrilor sistemului; aceste procese se numesc
nestat ¸ionare. Exist˘a ˆıns˘ a ¸si procese care se desf˘a¸soar˘a f˘ar˘ a variat ¸ia ˆın timp a
parametrilor s˘ ai; acestea sunt procesele stat ¸ionare. Aceste ultime procese au
loc atunci cˆ and abaterea de la echilibru a sistemului este mic˘a, iar valorile
parametrilor difer˘ a put ¸in de valorile de echilibru.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a vom
avea ˆın vedere numai fenomenele de transport stat ¸ionare, ˆın gaze.
Fenomenele de transport ˆın gaze se caracterizeaz˘a printr-un transport ordo-
nat de mas˘a, energie sau impuls ˆın sensul descre¸sterii unor parametrii de
stare ce caracterizeaz˘a sistemul fizic studiat. Deci, cauza acestor fenomene
de transport este existent ¸a gradient ¸ilor parametrilor de stare care se numesc
fort ¸e termodinamice (prin gradient se ˆınt ¸elege variat ¸ia unui parametru de
stare pe unitatea de lungime).
Fenomenele de transport au loc atˆat ˆın gaze cˆ at ¸si ˆın lichide ¸si repectiv solide.
Datorit˘ a accesibilit˘at ¸ii calculelor vom studia numai fenomenele de transport
ˆın gaze ideale care pot fi clasate ˆın:
1. Difuzia
2. Conductibilitatea termic˘ a
3. Frecarea intern˘a sau vˆascozitatea
Pentru a caracteriza aceste fenomene trebuie s˘a se cunoasc˘a :
• ecuat ¸ia de transport
• coeficient ¸ii de transport
74
Cei trei coeficient ¸i de transport ce caracterizeaz˘ a cele trei fenomene se pot
exprimaˆın funct ¸ie de viteza medie v (v
m
- notat ¸ia din statistic˘ a) ¸si de drumul
liber mediu λ. Drumul liber λ reprezint˘ a drumul parcurs de o molecul˘ a ˆıntre
dou˘ a ciocniri consecutive, iar drumul liber mediu λ reprezint˘ a valoarea medie
a drumului liber. S˘a calcul˘ amˆın continuare drumul liber mediu ˆın funct ¸ie de
concentrat ¸ia moleculelor n
o
=
N
V
¸si respectiv de dimensiunea lor (raza r).
Fie un gaz ideal format din N molecule identice considerate sferice, de raz˘a
r fiecare. Vom considera doar o molecul˘ a (din cele N) care se deplaseaz˘a cu
viteza v; presupunem c˘ a celelalte N − 1 molecule sunt imobile iar molecula
considerat˘ a nu-¸si schimb˘ a direct ¸ia de mi¸scare dup˘a ciocnire. Deci, ea va lovi
toate moleculele ce se afl˘ a la o distant ¸˘a mai mic˘a decˆat diametrul ei 2r fat ¸˘ a
de direct ¸ia de deplasare. Fie Z num˘ arul moleculelor ˆıntˆ alnite ˆın drum, ˆın
timpul ∆t care reprezint˘ a deci num˘ arul de ciocniri din timpul ∆t (Fig.3).
T¸ inˆ an cont de concentrat ¸ia moleculelor de gaz n
0
, num˘ arul mediu de ciocniri
Z din timpul ∆t se poate exprima prin relat ¸ia:
Z =
N
V
πR
2
v∆t = n
o
πR
2
v∆t (3.0.1)
iar num˘ arul mediu de ciocniri din unitatea de timp va fi:
z =
Z
∆t
= 4πr
2
n
o
v (3.0.2)
ˆ
In realitate, moleculele gazului nu sunt imobile de aceea se introduce factorul

2 ˆın formula anterioar˘ a:
z = 4

2πr
2
n
o
v (3.0.3)
De asemenea, se poate defini sect ¸iunea eficace a moleculei ca fiind πr
2
¸si
respectiv diametrul eficace al moleculei σ ≡ R = 2r. Astfel, drumul liber
mediu λ se poate exprima ˆın funct ¸ie de concentrat ¸ia moleculelor ¸si respectiv
de diametrul eficace σ:
λ =
v
z
=
v
4

2πr
2
n
o
v
=
1

2πσ
2
n
o
(3.0.4)
Observat ¸ie. Conform expresiei obt ¸inut˘a pentru drumul liber mediu (2.4) se
observ˘ a c˘ a acesta variaz˘a invers proport ¸ional cu concentrat ¸ia. Concentrat ¸ia,
la rˆ andul ei variaz˘a direct proport ¸ional cu presiunea gazului, la temperatur˘ a
75
constant˘ a. Deci, drumul liber mediu va varia invers proport ¸inal cu presiunea
(la T = ct.) Pe baza acestei observat ¸ii se poate da o imagine a ceea ce
ˆınseamn˘ a gaz rarefiat. Dac˘a ˆıntr-o incint˘ a cu gaz se face vid pˆ an˘ a la o
valoare a presiunii p · 10
−4
mmcolHg, se poate ajunge la o concentrat ¸ie
n
o
= 4 10
12
molec/cm
3
iar λ = 50 cm. Dac˘ a lungimea vasului este ≈ 10 cm
va rezulta c˘ a fiecare molecul˘ a va traversa ˆıntreg vasul ¸si se va reflecta de
peret ¸ii incintei inainte de a se ciocni cu o alt˘a molecu˘ a cu toate c˘a, pe cm
2
se afl˘a 4 10
12
molecule.
ˆ
In acest caz se spune c˘a vasul este ”gol”, moleculele
deplasˆ andu-se cu u¸surint ¸˘a.
3.1 Difuzia gazelor
Prin difuzia gazelor se ˆınt ¸elege p˘atrunderea reciproc˘a a moleculelor a dou˘a
gaze diferite atunci cˆ and sunt puse ˆın contact datorit˘a mi¸sc˘arii lor continue,
dezordonate precum ¸si datorit˘a existent ¸ei unui gradient de densitate ∂ρ/∂z
(fort ¸a termodinamic˘a) ce provoac˘ a transferul unei mase m de gaz. Deci, se
poate concluziona c˘ a:
• m˘ arimea fizic˘ a transportat˘a este masa m de gaz
• fort ¸a termodinamic˘a ce cauzeaz˘ a difuzia este gradientul den-
sit˘ at ¸ii pe direct ¸ia mi¸sc˘ arii ∂ρ/∂z
• coeficientul ce caracterizeaz˘a fenomenul de difuzie este notat cu
D ¸si va fi determinat odat˘a cu ecuat ¸ia de transport
Determinarea ecuat ¸iei de transport a fenomenului de difuzie se poate face
plecˆ and de la formula general˘a a fenomenelor de transport:
j
k
= −

3
∂G
∂z
(3.1.1)
unde j
k
reprezint˘ a densitatea fluxului m˘ arimii k transportate (masa, energia
sub form˘ a de c˘ aldur˘ a, impulsul) iar ∂G/∂z reprezint˘ a gradientul parametru-
lui de stare pe direct ¸ia z (fort ¸a termodinamic˘ a). Deci, formula general˘a a
fenomenului de difuzie va fi:
j
m
= −

3
∂ρ
∂z
(3.1.2)
76
Densitatea fluxului de mas˘ a j
m
reprezint˘ a masa de gaz ce str˘ abate, ˆın unitatea
de timp, unitatea de arie S a unei suprafet ¸e atunci cˆ and exist˘ a un gradient
al densit˘at ¸ii ˆıntre cele dou˘ a fet ¸e ale suprafet ¸ei:
j
m
=
1
S
dm
dt
(3.1.3)
Dar, conform primei legi a lui Fick obt ¸inut˘a experimental:
j
m
= −D
∂ρ
∂z
(3.1.4)
unde D este coeficientul de difuzie ce are dimensiunea [D] = L
2
T
−1
→<
D >
SI
= m
2
s
−1
. Din cele dou˘ a expresii ale lui j
m
(2.6) ¸si (2.8) se va obt ¸ine
expresia coeficientului de difuzie D:
D =

3
(3.1.5)
care, dup˘a cum se observ˘ a, depinde numai de viteza medie a moleculelor de
gaz ¸si respectiv de drumul liber mediu.
Din ecuat ¸iile (2.7) ¸si (2.8) combinate se determin˘ a ecuat ¸ia de transport pen-
tru fenomenul de difuzie:
dm = −D
∂ρ
∂z
Sdt (3.1.6)
3.2 Conductibilitatea termic˘a
Conductibilitatea termic˘a reprezint˘ a fenomenul de transport al energiei sub
form˘ a de c˘ aldur˘a cauzat de existent ¸a unui gradient de temperatur˘a. Deci
• m˘ arimea fizic˘ a transportat˘a este c˘aldura
• fort ¸a termodinamic˘a ce cauzeaz˘a conductibilitatea termic˘ a este
gradientul de c˘aldur˘ a
• coeficientul ce caracterizeaz˘ a fenomenul este χ - coeficientul de
conductibilitate termic˘ a ce se m˘asoar˘ a ˆın J/msK
77
ˆ
In cazul acestui fenomen de transport, densitatea j
k
este notat˘a prin j
q
- den-
sitatea fluxului de c˘ aldur˘a care se define¸ste ca fiind c˘ aldura unit˘ at ¸ii volumice
de gaz (dQ), transportat˘a ˆın unitatea de timp prin suprafat ¸a S:
j
q
=
1
S
dQ
dt
(3.2.1)
Conformˆıns˘a legii experimentale a lui Fourier densitatea fluxului de c˘aldur˘ a
are expresia:
j
q
= −χ
dT
dz
(3.2.2)
Cantitatea de c˘ aldur˘ a volumic˘ a se poate exprima, conform termodinamicii,
prin relat ¸ia:
δQ = ρc
p
dT (3.2.3)
unde ρ reprezint˘ a densitatea gazului iar c
p
este c˘ aldura specific˘ a la presiune
constant˘ a. Astfel, formula general˘a a conductibilit˘at ¸ii termice devine:
j
q
= −

3
dG
dz
= −

3
ρc
p
dT
dz
(3.2.4)
Combinˆ and relat ¸iile (2.12) ¸si (2.14) se obt ¸ine expresia coeficientului de con-
ductibilitate termic˘ a χ:
χ =

3
ρc
p
= Dρc
p
(3.2.5)
Din relat ¸iile (2.11) ¸si (2.12) se obt ¸ine ecuat ¸ia fenomenului de conductibilitate
termic˘ a:
dQ = −χ
dT
dz
Sdt (3.2.6)
3.3 Vˆascozitatea gazelor
Fie un gaz ideal aflat ˆın stare de neechilibru pentru care viteza de deplasare a
diferitelor straturi de gaz reprezint˘a parametrul variabil. Dac˘ a straturile de
gaz se deplaseaz˘a cu viteze diferite apar fort ¸e de frecare intern˘ a. Aceste fort ¸e
conduc la o egalizare a vitezei diferitelor straturi prin trecerea moleculelor
din straturile cu impuls mai mare ˆın straturile cu impuls mai mic ¸si invers,
ceea ce determin˘ a aparit ¸ia unei densit˘ at ¸i a fluxului de impuls j
p
. Deci:
78
• m˘ arimea fizic˘ a transportat˘ a este impulsul volumic al moleculelor
de gaz
• fort ¸a termodinamic˘ a ce cauzeaz˘ a vˆ ascozitatea este gradientul
vitezei pe direct ¸ia z de deplasare a moleculelor
• coeficientul ce caracterizeaz˘ a vˆascozitatea este η - coeficientul
de vˆascozitate
Densitatea fluxului de impuls este definit˘ a ca fiind gradientul impulsului vo-
lumic pe direct ¸ia z transportat prin suprafat ¸a S:
j
p
=
1
S
dp
x
dz
(3.3.1)
Densitatea fluxului impulsului volumic j
p
a fost exprimat˘a ˆıns˘a ¸si experimen-
tal, printr-o lege analoag˘ a cu legea Fick sau Fourier:
j
p
= −η
∂v
x
∂z
(3.3.2)
ˆ
Intre impulsul volumic p
x
¸si viteza v
x
se poate scrie relat ¸ia:
p
x
= mv
x
N
V
= mv
x
n
o
= ρv
x
(3.3.3)
unde m este masa unei molecule de gaz iar n
o
este concentrat ¸ia. Astfel, legea
general˘ a a vˆ ascozit˘at ¸ii devine:
j
p
=

3
ρ
∂v
x
∂z
(3.3.4)
Combinˆ and ecuat ¸iile (2.18) ¸si (2.20) se poate exprima coeficientul de vˆ ascozitate
η:
η = −

3
ρ
∂v
x
∂z
(3.3.5)
Din ecuat ¸iile (2.17) ¸si (2.18) se obt ¸ine ecuat ¸ia fenomenului de vˆ ascozitate:
dp
x
= −η
∂v
x
∂z
Sdt (3.3.6)
O sumarizare a concluziilor legate de fenomenele de transport stat ¸ionare ˆın
gaze ideale este f˘ acut˘a ˆın tabelul de mai jos:
79
Fenomenul M˘ arimea fizic˘ a Ecuat ¸ia Coeficientul
de transport transportat˘ a de transport caracteristic
Difuzia masa dm = −D
∂ρ
∂z
Sdt D =

3
Conduc. termic˘ a c˘ aldura dQ = −χ
dT
dz
Sdt χ =

3
ρc
p
Vˆ ascozitatea impulsul dp = −η
∂v
x
∂z
Sdt η =

3
ρ
80
CAPITOLUL 4.
4 Teoria relativit˘at ¸ii restrˆanse
4.1 Aspecte generale
Teoria relativit˘ at ¸ii reprezint˘a una dintre cele dou˘a teorii fundamentale ale
fizicii moderne a secolului XX. Teoria relativit˘at ¸ii restrˆanse stabile¸ste o inter-
dependent ¸˘ a ˆıntre caracteristicile fundamentale ale mi¸sc˘ arii materiei: spat ¸iul-
timpul ¸si mas˘a-energie, valabile ˆın cazul vitezelor mari, comparabile cu viteza
luminii. Aceast˘ a teorie a fost elaborat˘a de c˘atre Einstein ˆın perioada 1900-
1916 ¸si cuprinde dou˘ a p˘art ¸i:
• teoria relativit˘at ¸ii restrˆ anse elaborat˘ aˆın 1905 studiaz˘a fenomenele
mecanice ¸si elestromagnetice care se producˆın sisteme de referint ¸˘ a
inert ¸iale (SRI)
• teoria relativit˘at ¸ii generalizate elaborat˘ a ˆın perioada 1908-1916
cuprinde ¸si fenomenele gravitat ¸ionale ¸si este valabil˘ a ˆın sistemele
de referint ¸˘ a neinert ¸iale (SRNI)
Teoria relativit˘ at ¸ii restrˆ anse are ca punct de plecare relativitatea galilean˘ a
precum ¸si o serie de experient ¸e fundamentale (Michelson-Morley, Bertozzi)
care nu au putut fi explicate cu ajutorul fizicii clasice, respectiv cu modelul
newtonian al mecanicii.
4.2 Relativitatea galilean˘a
Fie dou˘a sisteme de referint ¸˘ a S ¸si S

aflate ˆın mi¸scare uniform˘ a unul fat ¸˘a
de cel˘alalt cu viteza v. Astfel de sisteme se numesc sisteme inert ¸iale. Prin
definit ¸ie, un sistem de referint ¸˘ a este inert ¸ial dac˘ a principiul inert ¸iei este va-
labil fat ¸˘ a de el.
Fie un punct material P care reprezint˘ a un eveniment caracterizat prin co-
ordonatele (r, t) fat ¸˘ a de sistemul S ¸si prin (

r

, t

) fat ¸˘ a de sistemul S

(Fig.1).
• coordonatele spat ¸io-temporale (r, t) caracterizeaz˘ a mi¸scarea ab-
solut˘a a punctului material P fat ¸˘ a de sistemul S
81
• coordonatele spat ¸io-temporale (

r

, t

) caracterizeaz˘ a mi¸scarea
relativ˘a a punctului material P fat ¸˘ a de sistemul S

• r
o
reprezint˘ a distant ¸a dintre originile celor dou˘a sisteme la un
moment dat ¸si caracterizeaz˘ a mic¸sarea de transport a sistemului
S

fat ¸˘ a de S
Din Fig.1 se observ˘ a c˘ a ˆıntre coordonatele spat ¸iale exist˘a relat ¸ia vectorial˘ a:
r =

r

+ r
o
(4.2.1)
Dac˘ a se consider˘ a c˘ a sistemul S

se deplaseaz˘ a cu viteza v = ct fat ¸˘ a de S,
atunci r
o
= vt

. De asemenea, dac˘a se considerar˘ a punctul material la dou˘a
momente diferite de timp ¸si se calculeaz˘a deplasarea lui ∆r ˆın intervalul
∆t = ∆t

, se va obt ¸ine urm˘ atoarea relat ¸ie ˆıntre vitezele punctului material
fat ¸˘ a de cele dou˘a sisteme de referint ¸˘a inert ¸iale:
v
abs
= v
rel
+v
transport
= v
rel
+v (v
rel
= v) (4.2.2)
numit˘ a legea de compunere a vitezelor, unde v
abs
reprezint˘ a viteza absolut˘a
a punctului material P fat ¸˘ a de sistemul S, v
rel
reprezint˘ a viteza relativ˘a
a punctului material P fat ¸˘ a de S

iar v reprezint˘ a viteza de transport a
sistemului S

fat ¸˘ a de S. Deci, ˆıntre vectorii de pozit ¸ie ai punctului P, la un
moment dat de timp t va exista relat ¸ia:
r =

r

+vt (4.2.3)
care, scris˘a pe componente va avea urm˘ atoarea form˘ a:
x = x

+v
x
t

y = y

+v
y
t

(4.2.4)
z = z

+v
z
t

t = t

Acest set de ecuat ¸ii (2.4) este cunoscut sub numele de relat ¸iile de trans-
formare Galilei (transformarea invers˘ a) cu ajutorul c˘ arora se pot determina
82
coordonatele spat ¸io-temporale ale punctului material P, fat ¸˘a de sistemul S,
atunci cˆand se cunosc coordonatele spat ¸io-temporale fat ¸˘ a de sistemul S

.
Ecuat ¸iile (2.4) pot fi scrise ¸si sub forma:
x

= x −v
x
t
y

= y −v
y
t
(4.2.5)
z

= z −v
z
t
t

= t
¸si reprezint˘ a relat ¸iile de transformare Galilei directe cu ajutorul c˘arora se
pot determina coordonatele spat ¸io-temporale ale punctului material P fat ¸˘ a
de sistemul S

atunci cˆ and se cunosc coordonatele spat ¸io-temporale fat ¸˘a de
sistemul S.
Observat ¸ie. Dac˘a sistemul S

se deplaseaz˘ a fat ¸˘a de sistemul S pe o direct ¸ie
paralel˘ a cu axa Ox, atunci viteza de transport va avea componentele (v, 0, 0)
iar relat ¸iile de transformare Galilei se numesc speciale ¸si au urm˘atoarea form˘ a:
x

= x −v
x
t
y

= y
(4.2.6)
z

= z
t

= t
Consecint ¸ele relat ¸iilor de transformare Galilei speciale:
• legea de compunere a vitezelor ˆın mecanica clasic˘a:
v
rel
= v
abs
−v (4.2.7)
83
• invariant ¸a lungimilor ˆın orice sistem de referint ¸˘ a inert ¸ial:
l

= l (4.2.8)
unde l

= x

2
−x

1
reprezint˘ a lungimea m˘asurat˘a ˆın sistemul S

iar
l = x
2
−x
1
reprezint˘ a lungimea m˘ asurat˘ a ˆın sistemul S.
Pe baza acestor relat ¸ii (2.7-2.8) s-a enunt ¸at principiul relativit˘at ¸ii galileene:
Orice experient ¸˘a mecanic˘a efectuat˘a ˆın interiorul unui sistem de
referint ¸˘a inert ¸ial nu poate pune ˆın evident ¸˘a mi¸scarea rectilinie ¸si
uniform˘a sau starea de repaus relativ a sistemului mecanic respec-
tiv, fat ¸˘a de orice alt sistem de referint ¸˘a inert ¸ial (una din formul˘ari).
Bazele experimentale ale relativit˘ at ¸ii restrˆanse eisteiniene au fost experient ¸a
Michelson-Morley - pentru cinematica relativist˘ a, ¸si experient ¸a Bertozzi -
pentru dinamica relativist˘a. Experient ¸a Michelson-Morley, bazat˘ a pe re-
flexia ¸si interferent ¸a luminii pe un sistem de oglinzi a avut ca scop punerea
ˆın evident ¸˘a a unui sistem de referint ¸˘ a absolut legat de eter, considerat su-
portul pentru propagarea luminii. Rezultatul negativ al acestei experient ¸e a
condus la aparit ¸ia unei noi teorii aplicabil˘ a tuturor fenomenelor fizice, teoria
relativit˘ at ¸ii restrˆanse a lui Eistein.
4.3 Postulatele teoriei relativit˘at ¸ii restrˆanse
Postulatul invariant ¸ei legilor fizicii - reprezint˘ a o generalizare a prin-
cipiului relativit˘at ¸ii a lui Galilei ¸si afirm˘a c˘a legile fizicii sunt invariante ˆın
orice sistem de referint ¸˘ a inert ¸ial sau, ˆıntr-o o alt˘ a formulare, prin nici o
expereient ¸˘ a fizic˘ a efectuat˘ a ˆıntr-un sistem sistem de referint ¸˘ a inert ¸ial nu se
poate evident ¸ia mi¸scarea de translat ¸ie rectilinie uniform˘ a sau starea de repaus
relativ a sistemului.
Postulatul invariant ¸ei vitezei luminii ˆın vid (postulatul fundamental al
teoriei retativit˘at ¸ii restrˆ anse) - afirm˘a c˘a viteza de propagare a unui semnal
luminos ˆın vid este independent˘ a de mi¸scarea rectilinie ¸si uniform˘ a, sau de
repaus, a sursei de lumin˘a sau a observatorului. Aceast˘ a vitez˘a este invari-
ant˘ a ˆın orice sistem de referint ¸˘ a inert ¸ial ¸si are valoarea c = 3 10
8
m/s ¸si
84
reprezint˘ a ¸si viteza maxim˘ a posibil˘ a a interact ¸iilor.
Postulatul (principiul) de corespondent ¸˘a - afirm˘ a c˘ a legile ¸si relat ¸iile de
baz˘ a ale mecanicii clasice (newtoniene) constituie un caz limit˘ a ¸si particular
al mecanicii relativiste einsteiniene, considerˆ and fenomenele care au loc la
viteze mult mai mici decˆ at viteza maxim˘ a a interact ¸iilor (v ¸c).
ˆ
In acord cu aceste postulate au fost obt ¸inute transform˘ arile Lorentz-Einstein.
4.4 Transform˘arile Lorentz-Einstein
Transform˘arile Lorentz-Einstein realizeaz˘ a trecerea de la coordonatele spat ¸io-
temporale ale unui eveniment dintr-un sistem de referint ¸˘a inert ¸ial la coordo-
natele spat ¸io-temporale ale aceluia¸si eveniment intr-un alt sistem de referint ¸˘a
inert ¸ial.
Pentru a deduce aceste relat ¸ii de transformare se consider˘ a dou˘ a sisteme de
referint ¸
˘
inert ¸iale S ¸si S

; sistemul S

se deplaseaz˘ a cu viteza v (v, 0, 0) fat ¸˘ a de
sistemul S; la momentul init ¸ial t = t

= 0, originile O ¸si O

coincid (Fig.2).
De asemenea, pentru c˘a deplasarea lui S

are loc numai pe direct ¸ia Ox atunci
relat ¸iile:
y = y

, z = z

(4.4.1)
sunt satisf˘acute tot timpul.
ˆ
In aceste condit ¸ii, pentru a ajunge la trans-
form˘ arile Lorentz-Einstein trebuie determinate corelat ¸ii de forma:
x

= x

(x, t) , x = x(x

, t

)
(4.4.2)
t

= t

(x, t) , t = t(x

, t

)
Conform principiului invariant ¸ei legilor fizicii, corelat ¸iile (4.2) trebuie s˘ a fie
biunivoce, deci aceste relat ¸ii trebuie s˘a fie liniare:
x

= ax +bt
(4.4.3)
x = ax

+bt

85
unde a, b sunt coeficient ¸i constant ¸i, aceea¸si pentru cele dou˘a sisteme S ¸si S

datorit˘ a biunivocit˘at ¸ii corelat ¸iilor.
Problema care se pune ˆın continuare este de a afla ace¸sti coeficient ¸i a ¸si b.
ˆ
In
primul pas se va exprima b din cele dou˘ a ecuat ¸ii ˆın funct ¸ie de a, considerˆand
o data cazul cˆ and x

= 0 ¸si apoi x = 0:
x

= 0
⇒b = −av (4.4.4)
x = vt
x = 0
⇒b = av (4.4.5)
x

= −vt
Deci, ecuat ¸iile (4.3) se pot scrie acum ˆın funct ¸ie numai de coeficientul a:
x

= ax −avt = a(x −vt)
(4.4.6)
x = ax

+avt

= a(x

+vt

)
Pentru a determina coeficientul a se consider˘a c˘a la momentul init ¸ial (t = t

=
0), din originea comun˘a a sistemelor de referint ¸˘ a se emite un semnal luminos,
ˆın vid. Conform principiului invariant ¸ei vitezei luminii ˆın vid, distant ¸ele
parcurse de lumin˘ a, ˆın cele dou˘a sisteme de referint ¸˘a, vor fi:
x

= ct

(4.4.7)
x = ct
Aceste relat ¸ii ˆınlocuite ˆın ecuat ¸iile (4.6) conduc la sistemul urm˘ ator:
ct

= at(c −v)
(4.4.8)
ct = at

(c +v)
86
Din acest sistem se poate elimina acum coeficientul a care va avea expresia:
a = ±
1
_
1 −
v
2
c
2
(4.4.9)
Se alege numai valoarea pozitiv˘ a alui a ¸si se noteaz˘ a cu litera α. Astfel,
ecuat ¸iile (4.6) devin:
x

=
x −vt
_
1 −
v
2
c
2
(4.4.10)
x =
x

+vt

_
1 −
v
2
c
2
Eliminˆ and pe x din ultimele dou˘a ecuat ¸ii se va obt ¸ine o relat ¸ie care exprim˘ a
timpul t ˆın funct ¸ie de coordonatele (x

¸si t

):
t =
t

+
x

v
c
2
_
1 −
v
2
c
2
, t = t(x

, t

) (4.4.11)
Prin analogie se elimin˘ a coordonata x

din ecuat ¸iile (4.10) ¸si se va obt ¸ine
expresia:
t

=
t −
xv
c
2
_
1 −
v
2
c
2
, t

= t

(x, t) (4.4.12)
Cu urm˘atoarele notat ¸ii:
β =
v
c
, α =
1

1 −β
2
(4.4.13)
se pot scrie acum transform˘arile Lorentz-Einstein speciale (v|Ox) directe:
x

= α(x −vt)
y

= y
z

= z (4.4.14)
t

= α(t −
v
c
2
x)
87
¸si respectiv transform˘arile Lorentz-Einstein inverse:
x = α(x

+vt

)
y = y

z = z

(4.4.15)
t = α(t

+
v
c
2
x

)
Observat ¸ii

ˆ
In cazul general ˆın care vectorul vitez˘ a nu este paralel cu axa Ox se pot
scrie transform˘arile Lorentz-Einstein generale:
r

= r + [
rv
v
2
(α −1) −αt]v
(4.4.16)
t

= α[t −
rv
c
2
]
• Relat ¸iile Lorentz-Einstein speciale satisfac principiul de corespondent ¸˘ a, ast-
fel ˆıncˆat, pentru v ¸ c →
v
2
c
2
¸ 1 → α · 1 iar relat ¸iile Lorentz-Eistein
(4.14) se transform˘ a ˆın relat ¸iile Galilei (2.6).
• Invariant ¸a legilor fizicii ˆın orice sistem de referint ¸˘ a inert ¸ial, conform prin-
cipiului de invariant ¸˘a, implic˘a ˆın mod obligatoriu invariant ¸a legilor fizicii fat ¸˘ a
de transform˘arile Lorentz-Einstein.
Rezultatul fundamental al teoriei relativit˘at ¸ii restrˆanse a fost aparit ¸ia mecanicii
relativiste cu cele dou˘ a componente ale sale:
• cinematica relativist˘ a
• dinamica relativist˘ a
88
4.5 Cinematic˘a relativist˘a
Consecint ¸ele cinematice ale transform˘ arilor Lorentz-Einstein se refer˘ a la:
contract ¸ia lungimilor, dilatarea timpului, relativitatea simultaneit˘ at ¸ii a dou˘ a
evenimente ¸si compunerea relativist˘ a a vitezelor.
4.5.1 Contract ¸ia lungimilor
Fie dou˘a sisteme de referint ¸˘a inert ¸iale S ¸si S

¸si o bar˘ a paralel˘ a cu axa Ox,
respectiv Ox

(Fig.3). Problema care trebuie rezolvat˘ a este de a g˘asi corelat ¸ia
dintre lungimile barei, m˘asurate fat ¸˘ a de cele dou˘ a sisteme. Pentru aceasta
trebuie date ni¸ste definit ¸ii ajut˘ atoare.
• Sistemul propriu - este reprezentat chiar prin sistemul fizic aflat
ˆın repaus fat ¸˘ a de el ˆınsu¸si.
• Sistemul laboratorului SL - este sistemul de referint ¸˘a aflat ˆın
mi¸scare rectilinie ¸si uniform˘ a, cu viteza v fat ¸˘ a de sistemul propriu.
• M˘arime fizic˘a proprie - m˘arimea fizic˘ a m˘ asurat˘ a ˆın sistemul
propriu de referint ¸˘a.
• M˘arime fizic˘a cinematic˘a - m˘arimea fizic˘ a m˘ asurat˘ a ˆın sistemul
laboratorului SL.
Vom considera c˘a sistemul S

reprezint˘ a sistemul propriu pentru bar˘ a (v
rel
=
0), iar S reprezint˘ a sistemul laboratorului. Vom nota cu:
l
o
= x

2
−x

1
(4.5.1)
lungimea barei ˆın sistemul propriu, unde x

2
¸si respectiv x

1
reprezint˘ a ex-
tremit˘ at ¸ile barei m˘ asurate ˆın sistemul propriu S

, ¸si cu:
l = x
2
−x
1
(4.5.2)
lungimea barei ˆın sistemul laboratorului, unde x
2
¸si respectiv x
1
reprezint˘ a
extremit˘ at ¸ile barei m˘ asurate simultan (t
1
= t
2
) fat ¸˘ a de sistemul S.
Pentru a g˘asi relat ¸ia dintre cele dou˘a lungimi l
o
¸si l vom utiliza transform˘arile
Lorentz-Eintein directe:
x

1
= α(x
1
−vt
1
)
x

2
= α(x
2
−vt
2
) (4.5.3)
89
ceea ce conduce la urm˘atoarea relat ¸ie:
l
o
= x

2
−x

1
= αx
2
−αvt
2
−αx
1
+αvt
1
= α(x
2
−x
1
) (t
2
= t
1
) (4.5.4)
Deci, corelat ¸ia dintre lungimile barei m˘ asurateˆın cele dou˘ a sisteme de referint ¸˘ a
este:
l = l
o
¸
1 −
v
2
c
2
(4.5.5)
Observat ¸ii
• din relat ¸ia (5.5) se observ˘ a ca lungimea cinematic˘ a este mai mic˘ a decˆ at cea
proprie l < l
o
(contract ¸ia lumgimii)
• pentru a se produce contract ¸ia lungimii barei trebuie ca:
1. viteza v s˘ a fie o vitez˘a relativist˘ a, deci sa fie cuprins˘ a ˆın inter-
valul 3 10
7
m/s < v < 3 10
8
m/s
2. contract ¸ia se produce numai pe direct ¸ie longitudinal˘ a (direct ¸ia
de mi¸scare a barei)
3. dimensiunile transversale ale barei r˘amˆ an acelea¸si indiferent
de sistemul de referint ¸˘a inert ¸ial
4. efectul de contract ¸ie relativist˘a nu implic˘ a o modificare fizic˘ a a
corpurilor, ci numai m˘asurarea lor ˆın sisteme de referint ¸˘ a diferite
este diferit˘a.
90
4.5.2 Dilatarea timpului
Fie fou˘ a evenimente E
1
¸si E
2
care se produc ˆın acela¸si loc ˆın sistemul pro-
priu S

, dar la momente diferite t

1
¸si t

2
(t

1
,= t

2
). Durata dintre cele dou˘a
evenimente m˘asurat˘ a ˆın sistemul propriu S

se nume¸ste durat˘a proprie ¸si se
noteaz˘ a de obicei cu τ
o
:
τ
o
≡ τ

= t

2
−t

1
pentru x

1
= x

2
(4.5.6)
Pentru un observator aflat ˆın sistemul laboratorului S ce se deplaseaz˘a cu
viteza v fat ¸˘ a de cel propriu, durata dintre cele dou˘a evenimente se nume¸ste
durat˘a cinematic˘a ¸si se noteaz˘ a de obicei cu τ:
τ = t
2
−t
1
(4.5.7)
Pentru a afla care este leg˘ atura dintre cele dou˘ a durate, proprie ¸si cinematic˘ a,
se vor utiliza transform˘ arile Lorentz-Einstein inverse:
t
1
= α(t

1
+
v
c
2
x

1
)
t
2
= α(t

2
+
v
c
2
x

2
) (4.5.8)
asfet ˆıncˆ at durata cinematic˘ a va avea expresia:
τ = t
2
−t
1
= α(t

2
−t

1
) +α
v
c
2
(x

2
−x

1
) (4.5.9)
Cum ˆıns˘a eveminentele au fost considerate c˘ a se produc ˆın acela¸si loc ˆın
sistemul propriu (x

1
= x

2
) rezult˘a urm˘ atoarea relat ¸ie ˆıntre τ ¸si τ

:
τ =
τ
o
_
1 −
v
2
c
2
(4.5.10)
Observat ¸ii
• Dup˘ a cum se observ˘a din ecuat ¸ia (5.10), durata cinematic˘ a este mai mare
decˆ at cea proprie ceea ce ˆınseamn˘ a c˘a durata dintre dou˘ a evenimente se di-
lat˘ a ˆın sistemul laboratorului.
• Pentru ca s˘a se poat˘ a considera dilatarea timpului trebuie ca viteza v s˘ a
fie una relativist˘ a.
91
4.5.3 Relativitatea simultaneit˘at ¸ii a dou˘a evenimente
Dou˘ a evenimente sunt simultane dac˘ a se produc ˆın acela¸si moment.
ˆ
In
mecanica clasic˘ a, conceptul de simultaneitate are un caracter absolut, adic˘ a,
dac˘ a dou˘a evenimente sunt simultane (t
1
= t
2
) ˆıntr-un sistem de referint ¸˘ a S
ele vor fi simultane fat ¸˘ a de orice alt sistem de referint ¸˘ a inert ¸ial S

(t

1
= t

2
).
ˆ
In mecanica relativist˘ a, vom presupune c˘a cele dou˘ a evenimente A and B se
produc ˆın locuri diferite ¸si din fiecare loc se emite cˆ ate un semnal luminos,
atunci cˆand se produce evenimentul. Un observator va percepe cele dou˘a
semnale luminoase dup˘ a un timp oarecare, necesar luminii de a parcurge
distant ¸a pˆan˘ a la el. Astfel se poate scrie urm˘atoarea relat ¸ie ˆıntre timpii de
percepere ai semnalelor luminoase t
A
¸si respectiv t
B
:
t
B
= t
A
+
d
AB
c
(4.5.11)
unde d
AB
reprezint˘ a distant ¸a dintre cele dou˘ a evenimente ˆın sistemul labo-
ratorului S.
Vom defini ˆın continuare simultaneitatea a dou˘ a evenimente (definit ¸ia dat˘ a
de Einstein): dac˘ a din dou˘ a puncte A ¸si B se emit semnale luminoase ˆın
momentul producerii evenimentelor A ¸si B, ¸si dac˘ a cele dou˘ a semnale sunt
recept ¸ionate ˆın acela¸si moment ˆıntr-un punct C situat la jum˘ atatea distant ¸ei
AB, atunci evenimentele A ¸si B sunt simultane.
Pentru a vedea care este caracterul simultaneit˘ at ¸ii ˆın mecanica relativist˘a,
vom considera dou˘ a evenimente E
1
¸si E
2
simultane ˆın sistemul laboratorului
S ¸si care se produc ˆın locuri diferite (x
1
,= x
2
). Aplicˆ and transform˘arile
Lotentz-Einstein directe rezult˘a:
t

1
= α(t
1

v
c
2
x
1
)
t

2
= α(t
2

v
c
2
x
2
) (4.5.12)
ceea ce conduce la urm˘atoarea relat ¸ie ˆıntre timpii t

1
¸si t

2
:
t

2
−t

1
= −α
v
c
2
(x
2
−x
1
) ,= 0 ⇒t

2
,= t

1
(4.5.13)
92
Observat ¸ii
• Evenimentele E
1
¸si E
2
, de¸si sunt simultane fat ¸˘a de sistemul S, nu vor mai
fi simultane fat ¸˘a de sistemul S

. Deci, simultaneitatea are un caracter relativ
ˆın mecanica relativist˘ a.
• Dac˘ a ˆıns˘ a cele dou˘ a evenimente simultane fat ¸˘a de S se produc ˆın acela¸si loc
(x
1
= x
2
), atunci ele se vor fi simultane ¸si fat ¸˘ a de S

, deci, simultaneitatea
va avea un caracter absolut ˆın acest caz.
4.5.4 Compunerea vitezelor ˆın mecanica relativist˘a
Spre deosebire de mecanica clasic˘ a unde era valabil˘ a legea lui Galilei de com-
punere a vitezelor, ˆın mecanica relativist˘a exist˘ a o alt˘ a lege de compunere a
vitezelor bazat˘a pe transform˘arile Lotentz-Einstein.
Pentru a determina aceast˘ a lege de compunere a vitezelor, caracteristic˘ a
mecanicii relativiste, vom considera o particul˘a P ce se deplaseaz˘ a cu viteza
relativist˘ a u(u
x
, u
y
, u
z
)ˆın raport cu sistemul S ¸si cu viteza relativist˘ a

u

(u

x
, u

y
, u

z
)
fat ¸˘ a de sistemul propriu S

. De asemenea, vom considera c˘a sistemul propriu
S

se deplaseaz˘a cu viteza v(v
x
, 0, 0) fat ¸˘ a de sistemul laboratorului S.
Componentele vitezelor u ¸si respectiv

u

se definesc astfel:
u
x
=
dx

, u
y
=
dy

, u
z
=
dz

u

x
=
dx

, u

y
=
dy

, u

z
=
dz

(4.5.14)
Vom utiliza ˆın continuare transform˘ arile Lorentz-Eistein directe ¸si le vom
diferent ¸ia:
dx

= α(dx −vdt)
dy

= dy
dz

= dz (4.5.15)

= α(dτ −
v
c
2
dx)
93
Definit ¸iile date componentelor vitezelor (5.14) se pot scrie acum astfel:
u

x
=
dx −vdτ
dt −
v
c
2
dx
=
u
x
−v
1 −
v
c
2
u
x
u

y
=
dy

=
dy
α(dτ −
v
c
2
dx
=
u
y
_
1 −
v
2
c
2
1 −
v
c
2
u
x
(4.5.16)
u

z
=
dz

=
dz
α(dτ −
v
c
2
dx
=
u
z
_
1 −
v
2
c
2
1 −
v
c
2
u
x
Prin utilizarea transform˘arilor Lorentz-Eistein inverse se poate obt ¸ine legea
de compunere a vitezelor ˆın mecanica relativist˘ a:
u
x
=
u

x
+v
1 +
v
c
2
u

x
u
y
=
u

y
_
1 −
v
2
c
2
1 +
v
c
2
u

x
(4.5.17)
u
z
=
u

z
_
1 −
v
2
c
2
1 +
v
c
2
u

x
Consecint ¸e ale legii de compunere a vitezelor
• Dac˘ a:
u

x
= c
⇒u
x
= c (4.5.18)
u

y = u

z
= 0
atunci este verificat postulatul invariant ¸ei legilor fizicii.
• Dac˘ a:
u

x
,= 0
⇒u
x
= c
u

y
= u
z
= 0 (4.5.19)
v = c
94
atunci este verificat postulatul invariant ¸ei vitezei luminii ˆın vid.
• Dac˘ a:
u

x
¸ c
⇒u
x
= u

x
+v (4.5.20)
u

y
= u

z
= 0
atunci este verificat postulatul de corespondent ¸˘a.
4.6 Spat ¸iul Minkowski cuadridimensional
4.6.1 Propriet˘at ¸i generale
ˆ
In teoria relativit˘ at ¸ii restrˆanse se consider˘a c˘ a problemele fizice se petrec
ˆıntr-un spat ¸iu cuadridimensional (4-dimensional), ˆın care trei coordonate
sunt coordonate carteziene (x,y,z), iar a patra este temporal˘ a. Acest spat ¸iu
cuadridimensional se nume¸ste spat ¸iul Minkowski ¸si se supune transform˘ arilor
Lorentz-Einstein.
Orice punct al spat ¸iului geometric Minkowski se nume¸ste eveniment, iar orice
eveniment este caracterizat prin patru coordonate. Aceste patru coordonate
nu auˆıns˘ a aceea¸si dimensiune, fapt pentru care se spune c˘a spat ¸iul Minkowski
este anizotrop (direct ¸iile acestui spat ¸iu nu sunt echivalente). Pentru ca toate
direct ¸iile s˘ a aibe aceea¸si dimensiune, ˆın locul coordonatei temporale t se
introduce coordonata imaginar˘a ict, unde c este viteza luminii ˆın vid. Astfel,
fiecare eveniment al spat ¸iului Minkowski este caracterizat prin coordonatele
(x, y, z, ict). S-a ales coordonata temporal˘ a de tipul ict pentru ca intervalul:
s
2
= x
2
+y
2
+z
2
+ (ict)
2
= x
2
+y
2
+z
2
−c
2
t
2
(4.6.1)
s˘ a fie invariant fat ¸˘ a de transform˘arile Lorentz-Einstein. Acest interval se
mume¸ste interval relativist spat ¸io-temporal ¸si reprezint˘a ”distant ¸a” dintre
originea spat ¸iului Minkowski O(0, 0, 0, 0) ¸si pozit ¸ia unui eveniment E(x, y,
z, ict).
Fie un eveniment E caracterizat de coordonatele (x, y, z, ict) fat ¸˘ a de sistemul
laboratorului S, ¸si de coordonate (x’, y’, z’, ict’) fat ¸˘a de sistemul propriu S

.
Intervalul relativist spat ¸io-temporal s
2
ˆın cele dou˘a sisteme de referint ¸˘ a va fi
acela¸si, ca valoare, adic˘a este un invariant relativist:
s
2
= x
2
+y
2
+z
2
−c
2
t
2
= x
2
+y
2
+z
2
= s
2
(4.6.2)
95
Dac˘ a se consider˘ a dou˘ a evenimente vecine desp˘ art ¸ite infinitezimal (x, y, z,
ict) ¸si (x+dx, y+dy, z+dz, ic(t+dt)), atunci intervalul cuadridimensional
dintre cele dou˘a evenimente va fi:
ds
2
= dx
2
+dy
2
+dz
2
−c
2
dt
2
(4.6.3)
ds
2
se nume¸ste metrica spat ¸iului Minkowski ¸si este un invariant relativist,
deci are aceea¸si valoare ˆın sistemele de referint ¸˘ a S ¸si S

.
Spat ¸iul Minkowski este un spat ¸iu pseudoeuclidian deoarece trei din cele patru
coordonate sunt reale si una este imaginar˘ a. Evolut ¸ia unui eveniment ˆın
spat ¸iul Minkowski se face pe o curb˘a numit˘ a linie de univers.
4.6.2 Clasificarea intervalelor spat ¸io-temporale
Fie dou˘a evenimente:
E
1
(x
1
, y
1
, z
1
, ict
1
)
E
2
(x
2
, y
2
, z
2
, ict
2
Intervalul spat ¸io-temporal dintre cele dou˘ a evenimente este:
s
12
= (x
2
−x
1
)
2
+ (y
2
−y
1
)
2
+ (z
2
−z
1
)
2
−c
2
(t
2
−t
1
)
2
(4.6.4)
¸si poate lua urm˘atoarele valori:
s
12
= 0 (4.6.5)
s
12
> 0 (4.6.6)
s
12
< 0 (4.6.7)
Relat ¸ia (6.5) este satisf˘ acut˘ a ˆın dou˘a cazuri:
a.)
x
1
= x
2
y
1
= y
2
z
1
= z
2
(4.6.8)
t
1
= t
2
96
adic˘ a, evenimentele sunt simetrice ˆın orice sistem de referint ¸˘ a inert ¸ial numai
dac˘ a se petrec ˆın acela¸si loc ¸si la acela¸si moment de timp.
b.)
c
2
(t
2
−t
1
)
2
= (x
2
−x
1
)
2
+ (y
2
−y
1
)
2
+ (x
2
−z
1
)
2
(4.6.9)
deci, din punct de vedere fizic cele dou˘a evenimente E
1
¸si E
2
reprezint˘ a emisia
¸si recept ¸ia unui semnal luminos ˆın vid.
Relat ¸ia (6.6) ne arat˘ a c˘ a intervalul s
12
> 0 este un interval real ¸si se nume¸ste
interval de tip spat ¸ial. Not˘am prin:
d
2
12
= (x
2
−x
1
)
2
+ (y
2
−y
1
)
2
+ (z
2
−z
1
)
2
t
12
= (t
2
−t
1
)
2
(4.6.10)
Deci,
s
12
> 0 ⇒d
2
12
−c
2
t
2
12
> 0 ⇒d
12
> ct
12
(4.6.11)
Deoarece viteza c este viteza maxim˘ a posibil˘a pentru interact ¸iile dintre dou˘a
evenimente, ˆınseamn˘ a c˘ a timpul de propagare pe distant ¸a d
12
este mai mare
decˆ at timpul t
12
:
τ
12
=
d
12
c
> t
12
⇒τ
12
> t
12
(4.6.12)
Acest lucru implic˘ a faptul c˘ a evenimentele separate prin intervale spat ¸iale nu
se pot g˘ asi ˆın relat ¸ia cauz˘a-efect.
Relat ¸ia (6.7) ne arat˘ a c˘ a intervalul s
12
< 0 este un interval imaginar ¸si se
nume¸ste interval de tip temporal. T¸ inˆand cont de notat ¸iile (6.10) se va obt ¸ine:
d
2
12
−c
2
t
2
12
< 0 ⇒d
12
< ct
12
⇒τ
12
< t
12
(4.6.13)
Deci, timpul de propagare al unui semnal luminos pe distant ¸a d
12
este mai
mic decˆ at timpul t
12
dintre cele dou˘ a evenimente. Aceste evenimente separate
temporal se g˘ asesc ˆın relat ¸ia cauz˘a-efect.
97
4.6.3 Reprezentarea geometric˘a a spat ¸iului Minkowski
Fie dou˘a evenimente E
o
(0, 0, 0, 0) (evenimentul din originea spat ¸iului Min-
kowski) ¸si E
1
(x, y, z, ict), separate prin intervalul relativist s
2
= x
2
+y
2
+z
2

c
2
t
2
. Pentru a fi satisf˘ acut˘ a condit ¸ia (6.5) trebuie ca x
2
+y
2
+z
2
−c
2
t
2
= 0,
ceea ce reprezint˘a ecuat ¸ia unui hipercon luminos cu vˆarful ˆın origine (Fig.4).
ˆ
In cazul particular y = 0 ¸si z = 0 va rezulta x
2
−c
2
t
2
= 0, relat ¸ie ce define¸ste
ecuat ¸iile a dou˘ a drepte x = ±it ce trec prin originea sistemului (Fig.4).
Cele dou˘a drepte reprezint˘a generatoarele hiperconului luminos ¸si se numesc
drepte de univers.
Discut ¸ie
• Orice eveniment aflat pe o dreapta de univers poate fi corelat cu evenimen-
tul din origine, prin semnale luminoase ce se propaga cu viteza c (s
2
= 0).
• Orice eveniment aflat ˆın interiorul conului luminos este separat de eveni-
mentul din origine prin intervale de tip temporal (s
2
< 0), deci ele pot fi
corelate cauzal.
• Orice eveniment aflat ˆın exteriorul conului luminos este separat de eveni-
mentul din origine prin intervale de tip spat ¸ial (s
2
> 0), deci ele nu pot fi
corelate cauzal.
• Orice eveniment situat ˆın partea inferiar˘ a a conului luminos este abso-
lut anterior evenimentului din origine (E
o
(0, 0, 0, 0)) ¸si poate constitui cauza
acestuia.
• Orice eveniment situat ˆın partea superioar˘a a conului luminos este absolut
posterior evenimentului din origine E
o
¸si poate constitui efectul acestuia.
4.6.4 Reprezentarea matricial˘a a transform˘arilor Lorentz-Einstein
Fie dou˘ a sisteme inert ¸iale de referint ¸˘ a S ¸si S

c˘ arora le-am ata¸sat cˆ ate un
spat ¸iu Minkowski fiec˘ aruia. Fie un eveniment E reprezentat ˆın cele dou˘ a
98
spat ¸ii prin coordonatele:
E(x
1
= x, x
2
= y, x
3
= z, x
4
= ict)
(4.6.14)
E(x

1
= x

, x

2
= y

, x

3
= z

, x

4
= ict

)
Relat ¸iile de transformare Lotentz-Einsteinˆıntre cele dou˘a sisteme de referint ¸˘ a
vor avea forma:
x

1
= α
_
x
1

v
ic
x
4
_
x

2
= x
2
x

3
= x
3
(4.6.15)
x

4
= α
_
x
4
−i
v
c
x
1
_
Utilizˆ and ˆın continuare notat ¸iile:
α =
1
_
1 −
v
2
c
2
, β =
v
c
(4.6.16)
transform˘ arile Lorentz-Einstein pot fi scrise sub forma:
x

1
= α(x
1
+iβx
4
)
x

2
= x
2
x

3
= x
3
(4.6.17)
x

4
= α(x
4
−iβx
1
)
Se introduce matricea transform˘ arilor Lorentz-Einstein notat˘ a cu Λ
jk
(j =
1, 4, k = 1, 4) definit˘a astfel:
A =
_
_
_
_
_
α 0 0 iαβ
0 1 0 0
0 0 1 0
−iβα 0 0 α
_
_
_
_
_
(4.6.18)
Transform˘arile Lorentz-Einstein pot fi scrise acum sub form˘a matricial˘a cu
ajutorul matricii 4-dimensionale Λ
jk
, ¸si cu ajutorul matricilor coloan˘ a ata¸sate
99
celor 4 coordonate ale evenimentului E ˆın sistemele S ¸si S

:
_
_
_
_
_
x

1
x

2
x

3
x

4
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
α 0 0 iαβ
0 1 0 0
0 0 1 0
−iβα 0 0 α
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
x
4
_
_
_
_
_
(4.6.19)
De asemenea, transform˘ arile Lorentz-Einstein pot fi scrise ¸si sub form˘a com-
pact˘a:
x

j
=
4

k=1
Λ
jk
x
k
, j = 1, 4 (4.6.20)
4.6.5 Forma cuadridimensional˘a a m˘arimilor fizice din spat ¸iul Min-
kowski
Conform postulatului invariant ¸ei legilor fizicii al teoriei relativit˘at ¸ii restrˆ anse,
ecuat ¸iile ce reprezint˘ a diferite legi fizice ˆıntr-un sistem de referint ¸˘ a S trebuie
s˘ a aibe aceea¸si form˘ aˆın orice alt sistem de referint ¸˘ a S

. Aceste ecuat ¸ii trebuie
s˘ a fie deci, relativist covariante.
M˘ arimile fizice ce apar ˆın aceste ecuat ¸ii trebuie s˘a fie definite ˆın spat ¸iul
Minkowski prin:
• invariant ¸i scalari
• cuadrivectori
• cuadritensori
care generalizeaz˘a m˘ arimile fizice scalare, vectoriale ¸si tensoriale din spat ¸iul
euclidian tridimensional.
A. Invariant ¸ii scalari sunt m˘ arimi fizice ce descriu o proprietate intrinsec˘ a a
spat ¸iului Minkowski ¸si sunt caracterizat ¸i printr-o valoare constant˘ a ˆın orice
sistem de referint ¸˘a inert ¸ial (s
2
, l
o
, τ
o
, m
o
).
B. Cuadrivectorii reprezint˘ a un ansamblu de patru componente care, la o
transformare Lorentz-Einstein se comport˘ a la fel ca ¸si coordonatele spat ¸io-
temporale: adic˘ a, ˆıntre componentele unui cuadrivector ¦A
j
¦, j = 1, 4 ˆın
100
sistemul de referint ¸˘a S, ¸si componentele aceluia¸si vector, dar ˆın sistemul S

exist˘ a urm˘ atoarele relat ¸ii cunoscute:
A

1
= α(A
1
+iβA
4
)
A

2
= A
2
A

3
= A
3
(4.6.21)
A

4
= α(A
4
−iβA
1
)
care se pot scrie compact cu ajutorul matricii Lorentz Λ
jk
:
A

j
=
4

k=1
Λ
jk
A
k
(4.6.22)
Observat ¸ii
• A
2
reprezint˘ a m˘ arimea cuadrivectorului ¸si este un invariant relativist scalar.
Poate fi calculat prin relat ¸ia:
A
2
=
4

j=1
A
2
j
= A
2
1
+A
2
2
+A
2
3
+A
2
4
(4.6.23)
• Dac˘ a A
2
> 0 atunci cuadrivestorul va fi de tip spat ¸ial, iar dac˘ a A
2
< 0 va
fi de tip temporal.
Exemple de cuadrivectori ˆın fizic˘a relativist˘ a: cuadrivectorul spat ¸iu-timp
¦x
j
¦
j=1,4
, cuadrivectorul vitez˘a ¦u
j
¦
j=1,4
, cuadrivectorul accelerat ¸ie ¦a
j
¦
j=1,4
,
cuadrivectorul fort ¸˘ a-putere ¦F
j
¦
j−1,4
, cuadrivectorul energie-impuls ¦p
j
¦
j=1,4
.
4.6.6 Cuadrivectorul vitez˘a ¦u
j
¦
j=1,4
Cuadrivectorul vitez˘ a este definit prin relat ¸ia:
u
j
=
dx
j
dt
o
, j = 1, 4 (4.6.24)
unde ¦x
j
¦
j=1,4
este cuadrivectorul spat ¸iu-timp, iar dt
o
reprezint˘ a durata
proprie infinitezmal˘a dintre dou˘a evenimente. La o transformare Lorentz-
Einstein, componentele ¦u
j
¦
j=1,4
satisfac relat ¸ia de transformare general˘ a a
101
cuadrivectorilor din spat ¸iul Minkowski:
u

j
=
4

k=1
Λ
jk
u
k
(4.6.25)
iar m˘ arimea cuadrivectorului vitez˘ a este, conform relat ¸ie (6.22) un invariant
relativist.
Pentru a scrie componentele cuadrivectorului vitez˘ a asociat unei particule
relativiste, vom presupune c˘a vectorul vitez˘a v, cu care se deplaseaz˘ a sistemul
S

fat ¸˘ a de S este paralel cu axa Ox ¸si are modulul egal cu viteza particulei:
v =
_
v
2
x
+v
2
y
+v
2
z
(4.6.26)
ˆ
In aceast caz, componentele cuadrivectorului vitez˘ a asociat particulei vor fi:
u
1
≡ u
x
=
dx
1
dt
o
=
dx
dt

1 −β
2
=
v
x

1 −β
2
u
2
≡ u
y
=
dx
2
dt
o
=
dy
dt

1 −β
2
=
v
y

1 −β
2
u
3
≡ u
z
=
dx
3
dt
o
=
dz
dt

1 −β
2
=
v
z

1 −β
2
(4.6.27)
u
4
≡ u
t
=
dx
4
dt
o
=
icdt
dt

1 −β
2
=
ic

1 −β
2
Modulul cuadrivectorului vitez˘a se poate calcula conform relat ¸iei (6.22):
u
2
=
4

j=1
u
2
j
=
v
2
x
+v
2
y
+v
2
z
−c
2
1 −β
2
=
v
2
−c
2
1 −β
2
= −c
2
< 0 (4.6.28)
Deoarece u
2
< 0, ˆınseamn˘a c˘ a cuadrivectorul vitez˘ a asociat unei particule
relativiste este de tip temporal.
C. Cuadritensorii de ordin doi se noteaz˘ a cu ¦T
jk
¦
j=1,4
¸si, la o transformare
Lorentz-Einstein aplicat˘ a satisfac relat ¸iile:
T

jk
=
4

l,m
Λ
jl
Λ
km
T
lm
(4.6.29)
102
Exemplu: momentul cinetic al unei particule relativiste L
jk
definit prin
relat ¸ia:
L
jk
= x
j
p
k
−x
k
p
j
, j, k = 1, 4 (4.6.30)
unde ¦x
j
¦
j=1,4
este cuadrivectorul spat ¸iu-timp, iar ¦p
j
¦
j=1,4
este cuadrivec-
torul energie-impuls.
4.6.7 Dinamica relativist˘a
Ecuat ¸ia fundamental˘a a dimanicii ˆın cadrul mecanicii newtoniene este legea
a doua a lui Newton:

F = ma sau

F =
d p
dt
(4.6.31)
Conform postulatului invariant ¸ei legilor fizicii din teoria relativit˘at ¸ii restrˆ anse,
ecuat ¸iile ce descriu aceste legi trebuie s˘a fie relativist covariante, adic˘a s˘a aibe
aceea¸si form˘ a ˆın orice sistem de referint ¸˘ a inert ¸ial. Ca urmare, ecuat ¸ia funda-
mental˘ a a dinamicii relativiste va avea aceea¸si form˘ a (7.1) dar care va cont ¸ine
scalari, cuadrivectori sau cuadritensori.
Se definesc urm˘ atorii cuadrivectori:
F
j
=
dp
j
dt
o
j = 1, 4 (4.6.32)
p
j
= m
o
u
j
care reprezint˘a cuadrivectorul fort ¸˘ a-putere ¸si respectiv cuadrivectorul impuls-
energie; dt
o
este un invariant scalar, u
j
este cuadrivectorul vitez˘a iar m
o
este
masa proprie (de repaus). Utilizˆ and definit ¸iile celor doi cuadrivectori rezult˘ a
ecuat ¸iile fundamentale ale dinamicii relativiste, ecuat ¸ii ce corespund celor
patru componente ale cuadrivectorului fort ¸˘a-putere:
F
j
=
d
dt
o
(m
o
u
j
) ; j = 1, 4 (4.6.33)
103
4.6.8 Componentele spat ¸iale ale cuadrivectorului F
j
Pentru a determina expresia componentelor F
x
, F
y
¸si F
z
ale cuadrivectorului
F
j
se va utiliza definit ¸ia (7.2):
F
x
=
d
dt
o
(m
o
u
x
) =
d
dt
o
_
m
o
v
x

1 −β
2
_
=
1

1 −β
2
d
dt
_
m
o
v
x

1 −β
2
_
(4.6.34)
Se noteaz˘a cu:
F
cl
x
≡ F
x
_
1 −β
2
(4.6.35)
unde F
cl
x
reprezint˘ a analogul clasic al componetei relativiste F
x
(v ¸ c ⇒
F
x
→ F
cl
x
) Cu notat ¸ia folosit˘ a (7.5) se poate scrie expresia componentei F
cl
x
astfel:
F
cl
x
=
d
dt
_
m
o
v
x

1 −β
2
_
=
dp
x
dt
(4.6.36)
Prin analogie se pot determina ¸si celelalte componente ale cuadrivectorului
fort ¸˘ a-putere, F
y
¸si F
z
:
F
x
=
F
cl
x

1 −β
2
; F
y
=
F
cl
y

1 −β
2
; F
z
=
F
cl
z

1 −β
2
(4.6.37)
ˆın care F
cl
x
, F
cl
y
¸si F
cl
z
au urm˘atoarele expresii:
F
cl
x
=
d
dt
_
m
o
v
x

1 −β
2
_
=
dp
x
dt
F
cl
y
=
d
dt
_
m
o
v
y

1 −β
2
_
=
dp
y
dt
(4.6.38)
F
cl
z
=
d
dt
_
m
o
v
z

1 −β
2
_
=
dp
z
dt
4.6.9 Componenta temporal˘a F
t
a cuadrivectorului F
j
Pentru a calcula componenta temporal˘a a cuadrivectorului fort ¸˘ a-putere se
pleac˘ a de la expresia:
4

j=1
u
j
F
j
=
4

j=1
u
j
dp
j
dt
o
= m
o
4

j=1
u
j
du
j
dt
o
(4.6.39)
104
¸si se va t ¸ine cont de faptul c˘ a cuadrivectorul vitez˘ a este un cuadrivector de
tip temporal:
4

j=
u
2
j
= −c
2
< 0 (4.6.40)
Se deriveaz˘ a ultima expresie obt ¸inˆ andu-se:
2
4

j=1
u
j
du
j
dt
o
= 0 ⇒
4

j=1
u
j
F
j
= 0 (4.6.41)
Dac˘ a vom scrie pe componente relat ¸ia (7.11), vom obt ¸ine urm˘atoarea relat ¸ie
ˆıntre componentele cuadrivectorului fort ¸˘a-putere ¸si componentele cuadrivec-
torului vitez˘a:
v
x

1 −β
2
F
cl
x

1 −β
2
+
v
y

1 −β
2
F
cl
y

1 −β
2
+
v
z

1 −β
2
F
cl
z

1 −β
2
+
ic

1 −β
2
F
t
= 0 (4.6.42)
ˆ
In continuare, t ¸inˆ and cont de expresia produsului scalar:

F
cl
v = F
cl
x
v
x
+F
cl
y
v
y
+F
cl
z
v
z
(4.6.43)
¸si ˆınlocuind-o ˆın relat ¸ia (7.12), se poate determina expresia componentei
temporale a cuadrivectorului fort ¸˘a-putere:
F
t
=
i
c

F
cl
v

1 −β
2
(4.6.44)
Observat ¸ii
• Componenta F
t
este imaginar˘a
• Dac˘ a nu se t ¸ine cont de c, F
t
are dimensiunea unei puteri din punct de
vedere fizic, de unde ¸si a rezultat denumirea de cuadrivectorul fort ¸˘a-putere.
Astfel, cuadrivectorul fort ¸˘ a-putere poate fi scris, pe componente, astfel:
F
j
_
_
F
x
, F
y
, F
z
, F
t
=
i
c

F
cl
v

1 −β
2
_
_
(4.6.45)
105
• Componenta F
t
se poate exprima ¸si cu ajutorul ecuat ¸iilor fundamentale ale
dinamicii relativiste:
F
t
=
d
dt
o
(m
o
u
t
) =
1

1 −β
2
d
dt
_
m
o
ic

1 −β
2
_
(4.6.46)
Egalˆ and aceast˘ a expresie cu relat ¸ia (7.14), va rezulta:

F
cl
v =
d
dt
_
m
o
c
2

1 −β
2
_
(4.6.47)
Produsul

F
cl
v reprezint˘ a o putere din punct de vedere fizic, ¸si poate fi expri-
mat prin derivata energiei particulei ˆın raport cu timpul:

F
cl
v =
dE
dt
=
d
dt
_
m
o
c
2

1 −β
2
_
⇒E =
m
o
c
2

1 −β
2
(4.6.48)
Notˆ and prin:
m =
m
o

1 −β
2
(4.6.49)
masa de mi¸scare a particulei, atunci:
E = mc
2
(4.6.50)
reprezint˘ a energia total˘ a a pariculei relativiste.
4.6.10 Variat ¸ia masei unei particule relativiste cu viteza
ˆ
In mecanica newtonian˘a masa unei particule se consider˘ a constant˘ a ˆın ra-
port cu viteza sa de deplasare.
ˆ
In macanica relativist˘ a, masa depinde de
viteza particulei, m = m(v). Pentru a afla aceast˘a dependent ¸˘ a, vom con-
sidera experient ¸a lui Tolman de ciocnire plastic˘a, central
˘
, a a dou˘a particule
relativiste identice de mas˘ a m, pe care le vom nota ˆın continuare cu indici
diferit ¸i, m
1
¸si m
2
.
Fie sistemele de referint ¸˘a inert ¸iale S ¸si S

, ¸si fie v | Ox viteza de deplasare a
sistemului S

fat ¸˘ a de S. Fie v

1
¸si v

2
vitezele celor dou˘a particule fat ¸˘a de S

,
106
ˆınainte de ciocnire. Cele dou˘ a viteze le consider˘ am egale, de sensuri opuse ¸si
de-a lungul axei Ox

:
v

1
= v

v

2
= −v

(4.6.51)
Dup˘ a ciocnirea plastic˘ a va rezulta o singur˘ a particul˘a, complex˘ a, care r˘amˆ ane
pe loc fat ¸˘ a de S

.
Fat ¸˘a de sistemul S, inainte de ciocnire, vitezele celor dou˘a particule se obt ¸in
utilizˆ and legea de compunere relativist˘a a vitezelor:
v
1
=
v

+v
1 +
v
c
2
v

(4.6.52)
v
2
=
−v

+v
1 −
v
c
2
v

Dup˘ a ciocnire, particulele fuzioneaz˘a iar viteza particulei complexe va fi v
fat ¸˘ a de sistemul de referint ¸˘ a S. Pentru a afla dependent ¸ele:
m
1
= m(v
1
)
m
2
= m(v
2
) (4.6.53)
M = M(v)
vom scrie legile de conservare pentru impuls ¸si energie, ˆın sistemul S:
m
1
v
1
+m
2
v
2
= Mv
m
1
c
2
+m
2
c
2
= Mc
2
⇒m
1
+m
2
= M (4.6.54)
Rezolvˆ and sistemul (7.24) se va obt ¸ine urm˘atoarea relat ¸ie:
m
1
m
2
=
1 +
v
c
2
v

1 −
v
c
2
v

(4.6.55)
De asemenea, dac˘ a se t ¸ine cont de faptul c˘a:
¸
1 −
v
2
1
c
2
=
_
1 −
v
2
c
2
_
1 −
v
2
c
2
1 +
v
c
2
v

107
(4.6.56)
¸
1 −
v
2
2
c
2
=
_
1 −
v
2
c
2
_
1 −
v
2
c
2
1 −
v
c
2
v

raportul (7.25) devine:
m
1
m
2
=
_
1 −
v
2
2
c
2
_
1 −
v
2
1
c
2
(4.6.57)
Astfel c˘a, ˆın general, dependent ¸a masei m a unei particule relativiste de
viteza sa v se poate scrie:
m =
const.
_
1 −
v
2
c
2
(4.6.58)
Dac˘ a viteza v = 0 va rezulta m = m
o
= const. iar masa relativist˘a m a
particulei se poate exprima prin relat ¸ia:
m =
m
o
_
1 −
v
2
c
2
(4.6.59)
4.6.11 Energia de repaus. Energia total˘a ¸si energia cinetic˘a a unui
corp
Energia total˘a a unui corp E = mc
2
reprezint˘ a un principiu de echivalent ¸˘ a
ˆıntre masa ¸si energia corpului. Acest principiu ne arat˘ a c˘a variat ¸ia energiei
unui corp implic˘a o variat ¸ie a masei corpului, conform relat ¸iei:
∆m =
∆E
c
2
(4.6.60)
unde ∆m se nume¸ste defect de mas˘a ¸si reprezint˘ a energia de leg˘ atur˘a dintre
component ¸ii corpului privit ca un sistem nuclear.
Pentru o particul˘ a liber˘ a, energia sa de total˘a cuprinde atˆ at energia de repaus
E
o
= m
o
c
2
cˆ at ¸si energia cinetic˘ a (de mi¸scare) T:
E = E
o
+T ⇒mc
2
= m
o
c
2
+T (4.6.61)
De unde rezult˘ a expresia energiei cinetice pentru o particul˘ a relativist˘a:
T = mc
2
−m
o
c
2
(4.6.62)
108
Observat ¸ie Pentru cazul ˆın care v ¸c, expresia (7.32) se poate dezvolta ˆın
serie Taylor ret ¸inˆ and numai termenii de ordin doi ˆın v
2
:
T = mc
2
−m
o
c
2
=
m
o
c
2
_
1 −
v
2
c
2
−m
o
c
2
= m
o
c
2
[
1
_
1 −
v
2
c
2
−1]
= m
o
c
2
[1 +
1
2
c
2
c
2
+
3
8
v
4
c
4
+. . . −1] =
m
o
v
2
2
(4.6.63)
Expresia (7.33) reprezint˘a chiar energia cinetic˘a a unui corp ˆın mecanica
clasic˘ a.
4.6.12 Cuadrivectorul impuls-energie
Cuadrivectorul impuls-energie p
j
definit prin relat ¸ia (7.2) se poate scrie pe
componenete astfel:
p
1
= p
x
=
m
o
v
x

1 −β
2
p
2
= p
y
=
m
o
v
y

1 −β
2
p
3
= p
z
=
m
o
v
z

1 −β
2
(4.6.64)
p
4
= p
t
=
m
o
ic

1 −β
2
= i
E
c
Observat ¸ie Conform relat ¸iei (7.34), componenta temporal˘ a a cuadrivectoru-
lui p
j
se poate exprima cu ajutorul energiei particulei, fapt pentru care p
j
a
primit de numirea de cuadrivectorul impuls-energie.
Ca orice cuadrivector, la trecerea dintr-un sistem de referint ¸˘ a S ˆın alt sistem
de referint ¸˘ a S

, p
j
se va transforma cu ajutorul matriciei Lorentz-Einstein
Λ
jk
:
_
_
_
_
_
p

x
p

y
p

z
i
E

c
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
α 0 0 iαβ
0 1 0 0
0 0 1 0
−iβα 0 0 α
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
p
x
p
y
p
z
i
E
c
_
_
_
_
_
(4.6.65)
109
Efectuˆ and calculele ˆın expresia (7.35) putem scrie desf˘a¸surat expresia com-
ponentelor cuadrivectorului p

j
ˆın funct ¸ie de componentele cuadrivectorului
p
j
:
p

x
= α(p
x

v
c
2
E)
p

y
= p
y
p

z
= p
z
(4.6.66)
E

= α(E −vp
x
)
Observat ¸ii
• P˘ atratul modului cuadrivectorului p
j
este un invariant relativist, adic˘a:
p
2
=
4

j=1
p
2
j
=
4

j=1
p
2
j
(4.6.67)
• Cuadrivectorul p
j
este de tip temporal, adic˘a p
2
< 0:
p
2
= p
2
x
+p
2
y
+p
2
z

E
2
c
2
= p
2

E
2
c
2
= −m
2
o
c
2
< 0 (4.6.68)
• Conform relat ¸iei (7.38), p
2

E
2
c
2
= −m
2
o
c
2
. De aici rezult˘a expresia energiei
totale a unei particule relativiste ˆın funct ¸ie de impulsul spat ¸ial p
2
¸si de masa
sa de repaus:
E =
_
p
2
c
2
+m
2
o
c
4
(4.6.69)
110
CAPITOLUL 5.
5 Elemente de cˆamp electromagnetic
5.1 Aspecte generale
Teoria cˆampului electromagnetic a fost elaborat˘ a de c˘atre Maxwell ¸si con-
firmat˘ a pe deplin de experient ¸˘ a. Maxwell a generalizat legile experimentale
ale fenomenelor electrice ¸si magnetice, alc˘ atuind un sistem de ecuat ¸ii care
exprim˘ a legile cˆampului electromagnetic. Pe baza acestor ecuat ¸ii, Maxwell a
dedus existent ¸a undelor electromagnetice, descoperite experimental de c˘ atre
Hertz.
La baza teoriei lui Maxwell stau dou˘ a afirmat ¸ii:
1. ˆın jurul unui cˆ amp magnetic variabil ˆın timp ia na¸stere un
cˆ amp electric (

E) ale c˘ arui linii de cˆ amp sunt ˆınchise.
2. ˆın jurul unui cˆ amp electric variabil ˆın timp ia na¸stere un cˆamp
magnetic (

B) ale c˘ arui liniide cˆ amp sunt ˆınchise.
Deci, conform teoriei lui Maxwell, spat ¸iul ocupat de un cˆ amp electric variabil
ˆın timp este simultan ocupat ¸si de un cˆamp magnetic variabil ˆın timp.
Ansamblul cˆampurilor electric ¸si magnetic, care oscileaz˘a ¸si se
genereaz˘a reciproc se nume¸ste cˆamp electromagnetic.
5.2 Cˆampul electric. Caracteristici
Spat ¸iul din jurul unui corp ˆınc˘arcat electric, prin intermediul c˘aruia se trans-
mit interact ¸iunile electrice se nume¸ste cˆamp electric.
5.2.1 Intensitatea cˆampului electric
Intensitatea cˆampului electric se noteaz˘ a cu

E, este o m˘arime vectorial˘ a ¸si
este definit˘a prin raportul dintre fort ¸a

F (coulombian˘ a) ce at ¸ioneaz˘ a asupra
111
unei sarcini de prob˘ a q
o
¸si m˘ arimea sarcinii:

E =

F
q
o
(5.2.1)
unde

F =
Qq
o
4πεr
2
r
r
(legea lui Coulomb) (5.2.2)
• Q reprezint˘ a sarcina punctiform˘a ce creaza˘ a cˆ ampul electric
radial din jurul ei
• q
o
reprezint˘ a sarcina de prob˘ a adus˘aˆın cˆampul electric al sarcinii
Q
• r este distant ¸a fat ¸˘a de sarcina Q la care se g˘ ase¸ste sarcina q
o
• ε este permeabilitatea electric˘ a a mediului care poate fi expri-
mat˘ a cu ajutorul permeabilit˘ at ¸ii electrice a vidului:
ε
o
= 8, 84 10
−12
F
m
_
Farad
metru
_
¸si cu ajutorul permeabilit˘ at ¸ii relative a mediului ε
r
(m˘ arime adi-
mensional˘ a)
Astfel, t ¸inˆand cont de legea lui Coulomb ¸si de definit ¸ia (2.1), intensitatea
cˆ ampului electric se poate exprima astfel:

E =
Qq
o
4πεr
2
q
o
r
r
=
Q
4πεr
2
r
r
; [E]
SI
=
V
m
(5.2.3)
Cˆ ampul electric este vizualizat prin intermediul liniilor de cˆamp pentru care
sunt valabile urm˘ atoarele afirmat ¸ii:
1. Tangenta la o linie de cˆ amp, ˆın orice punct, d˘a direct ¸ia vec-
torului intensitate electric˘a

E ˆın acel punct.
2. Liniile de cˆ amp sunt astfel desenate ˆıncˆat num˘ atul lor, pe
unitatea de suprafat ¸˘ a transversal˘a este proport ¸ional cu m˘ arimea
intensit˘ at ¸ii electrice (E).
112
Observat ¸ie.
ˆ
In cazul unei sarcini punctiforme Q, liniile de cˆamp sunt radi-
ale avˆand direct ¸ia razelor ce pleac˘ a din sarcina Q (Q > 0) sau care intr˘ a ˆın
sarcina Q (Q < 0) (Fig.1).
Referitor la num˘ arul de linii de cˆ amp ce str˘ abat o suprafat ¸˘a din spat ¸iu ¸si
intensitatea cˆ ampului electric prin acea suprafat ¸˘ a se definet ¸e fluxul electric
Φ
e
. Fie o suprafat ¸˘ a ˆınchis˘a S (Fig.2) str˘ ab˘ atut˘a de linii de cˆ amp electric.
ˆ
Imp˘ art ¸im aceast˘ a suprafat ¸˘ a ˆın port ¸iuni mici, aproximativ plane S
j
pe care
vectorul

E
j
poate fi considerat constant. Din Fig.2 se observ˘ a c˘a fiec˘ arei
suprafet ¸e S
j
i se poate asocia un vector unitar normal la suprafat ¸˘ a n, astfel
ˆıncˆat se poate defini vectorul

S
j
corespunz˘ ator fiec˘arei suprafet ¸e S
j
:

S
j
= S
j
n (5.2.4)
Fluxul electric Φ
e
este definit ca suma produselor scalare de forma:
Φ
e
=

j

E
j

S
j
(5.2.5)
care, pentru cazul ˆın care

S
j
→d

S
j
se poate scrie sub form˘a integral˘ a:
Φ
e
=
_
S

E
j
d

S
j
(5.2.6)
Caracteristic fluxului electric este teorema lui Gauss care se aplic˘a oric˘arei
suprafet ¸e S ˆınchise numit˘ a ¸si suprafat ¸˘a gaussian˘a.
Fluxul electric printr-o suprafat ¸˘a gaussian˘a este egal cu suma sar-
cinilor electrice Q
i
(i = 1, N) ˆınchise ˆın volumul V delimitat de
suprafat ¸˘a S:
Φ
e
=
_
S

Ed

S =
1
ε
N

i=1
q
i
(5.2.7)
Observat ¸ie. Dac˘ a se t ¸ine cont de densitatea de volumic˘ a de sarcin˘ a ρ:
ρ = lim
∆V →0
∆Q
∆V
=
dQ
dV
_
C
m
3
_
(5.2.8)
113
atunci rezult˘a:
N

i=1
Q
i
=
_
V
ρdV (5.2.9)
iar fluxul electric se mai poate scrie ¸si sub forma:
Φ =
1
ε
_
V
ρdV (5.2.10)
Teorema lui Gauss se poate scrie ¸si sub form˘ a diferent ¸ial˘a. Pentru acesta vom
folosi formula Gauss-Ostrogradski de trecere de la integrala pe suprafat ¸˘ a la
cea pe volum ¸si o vom aplica relat ¸iei (2.7):
_
S

Ed

S =
_
V
div

EdV (5.2.11)
Dar, conform relat ¸iei (2.10) va rezulta:
_
V
_
div

E −
ρ
ε
_
dV = 0 (5.2.12)
Deoarece volumul V este arbitrar ales, ecuat ¸ia (2.12) se poate scrie:
div

E =
ρ
ε
(5.2.13)
ceea ce reprezint˘ a forma diferent ¸ial˘a a teoremei Gauss pentru cˆampul electric.
Observat ¸ii
• Divergent ¸a este un operator matematic ce se aplic˘ a unei funct ¸ii
vectoriale ¸si are expresia:
div

E =

∂x
E
x
+

∂y
E
y
+

∂z
E
z
= ∇

E (un scalar) (5.2.14)
• Teorema lui Gauss sub forma div

E =
ρ
ε
reprezint˘ a una din
ecuat ¸iile fundamentale ale teoriei cˆ ampului electromagnetic a lui
Maxwell.
• Se introduce vectorul

D care se numet ¸e induct ¸ie electric˘ a ¸si care
se exprim˘a prin relat ¸ia:

D = ε

E (5.2.15)
Aceast˘ a ecuat ¸ie reprezint˘a legea de material pentru cˆampul elec-
tric, iar teorema Gauss sub form˘ a diferent ¸ial˘ a (2.13) se mai scrie
atunci:
div

D = ρ (5.2.16)
114
5.2.2 Potent ¸ialul electric
Potent ¸ialul electric ϕ(x, y, z) este o m˘ arime fizic˘ a scalar˘a definit˘ a ca fiind
egal˘ a cu raportul dintre lucrul mecanic efectuat pentru a transporta o sarcin˘ a
de prob˘a q
o
, aflat˘ a ˆıntr-un cˆ amp electric, dintr-un punct (x, y, z) la infinit, ¸si
m˘ arimea sarcinii q
o
:
ϕ =
L
q
o
sau ϕ =
E
p
q
o
(5.2.17)
unde E
p
reprezint˘ a energia potent ¸ial˘e necesar˘a efectu˘ arii lucrului mecanic L.
Fie o distribut ¸ie de sarcin˘ a Q ¸si fie o sarcin˘a de prob˘ a q
o
aflat˘ a ˆın cˆ ampul
electric al sarcinii Q (Fig.3). Pentru a transporta sarcina q
o
dintr-un punct
r
1
ˆıntr-un punct r
2
trebuie s˘ a se efectueze un lucru mecanic care, conform
definit ¸iei este:
L
1→2
=
_
r
2
r
1

Fd

l =
_
r
2
r
1
q
o

Ed

l (5.2.18)
ˆ
In cazul cˆ ampurilor conservative (electric, magnetic) ˆıns˘ a, lucrul mecanic
respect˘a teorema de conservare a energie potent ¸iale:
L
1→2
= −∆E
p
(5.2.19)
ceea ce conduce la ur˘atoarea expresie a lucrului mecanic:
L
1→2
= E
p1
−E
p2
= q
o
ϕ
1
−q
o
ϕ
2
= q
o

1
−ϕ
2
) (5.2.20)
T¸ inˆ and cont de relat ¸iile (2.18) ¸si (2.20), diferent ¸a de potent ¸ial se poate ex-
prima astfel:
ϕ
1
−ϕ
2
=
_
r
2
r
1

Ed

l =
_
r
2
r
1
E dl cosα (5.2.21)
ˆ
In cazul particular ˆın care:
r
1
= r
r
2
= ∞ (ϕ
2
= 0) (5.2.22)
115
vom defini potent ¸ialul ˆıntr-un punct ca fiind:
ϕ(r) =
_

r

Ed

l =
_

r
E dl cosα =
_

r
E dr (5.2.23)
Dac˘ a sarcina Q este o sarcin˘ a punctiform˘a, atunci, t ¸inˆand cont de expresia
(2.3) a intensit˘at ¸ii electrice, se poate determina u¸sor expresia potent ¸ialul
electric ˆıntr-un punct aflat la distant ¸a r fat ¸˘ a de sarcina punctiform˘ a Q:
ϕ(r) =
_

r
Q
4πεr
2
dr =
Q
4πε
_

r
dr
r
2
=
Q
4πεr
(5.2.24)
Observat ¸ii
• Conform relat ¸iilor (2.3) ¸si (2.24), intensitatea electric˘a se poate
exprima prin gradientul potent ¸ialului electric (funct ¸ie scalar˘ a) ϕ:

E = −gradϕ = −∇ϕ (5.2.25)
deci, cˆampul electric este descris de gradientul unei funct ¸ii scalare.
Gradientul este un operator matematic ce se aplic˘ a unei funct ¸ii
scalare ¸si are expresia:
grad =

∂x

i +

∂y

j +

∂z

k = ∇ (5.2.26)
• Aplicˆ and teorema lui Gauss sub form˘a diferent ¸ial˘a fluxului elec-
tric, ¸si t ¸inˆ and cont de relat ¸ia (2.25) se va obt ¸ine ecuat ¸ia Poisson
satisf˘ acut˘a de potent ¸ialul electric:
div(−gradϕ) =
ρ
ε
⇒´ϕ = −
ρ
ε
(ecuat ¸ia Poisson) (5.2.27)
S-a t ¸inut cont de faptul c˘ a divergent ¸a aplicat˘a unui gradient
reprezint˘ a laplaceanul ´:
div(grad) = ´ =

2
∂x
2
+

2
∂y
2
+

2
∂z
2
(5.2.28)
Ecuat ¸ia Poisson permite calcularea potent ¸ialului electric ˆıntr-un
punct (x,y,z) oarecare al cˆ ampului electric creat de o distribut ¸ie de
sarcin˘ a ρ. Dup˘a calcularea potent ¸ialului, se poate determina apoi
¸si intensitatea cˆampului electric, ˆın punctul respectiv, conform
relat ¸ie (2.25).
116
5.2.3 Circulat ¸ia vectorului intensitate electric˘a

E
Fie o curb˘ aˆınchis˘ a Γ ce m˘argine¸ste suprafat ¸a S din spat ¸iu (Fig.4). Circulat ¸ia
vectorului

E pe o curb˘ a ˆınchis˘ a Γ este definit˘ a ca fiind:
Circulat ¸ia =
_
Γ

Ed

l (5.2.29)
ˆ
Ins˘ a, conform realt ¸iei (2.21) circulat ¸ia vectorului

E va fi egal˘a cu zero:
_
Γ

Ed

l = 0 (5.2.30)
Acest rezultat este caracteristic cˆ ampurilor conservative pentru care lucrul
mecanic efectuat pe un contur ˆınchis este nul.
Utilizˆ and ˆın continuare formula lui Stokes de transformare a unei integrale
pe o curb˘ a ˆınchis˘ a ˆıntr-o integral˘ a pe suprafat ¸˘ a:
_
Γ

Ed

l =
_
S
rot

Ed

S (5.2.31)
¸si t ¸inˆ and cont de expresia circulat ¸ie vectorului

E (2.29), se va obt ¸ine urm˘atoarea
relat ¸ie deosebit de important˘a ˆın teoria cˆampului electromagnetic:
_
S
rot

Ed

S = 0 ⇒rot

E = 0 (5.2.32)
Observat ¸ii
• Rotorul este un operator matematic ce se aplic˘ a unei funct ¸ii
vectoriale ¸si are expresia:
rot

E =
_
_
_

i

j

k

∂x

∂y

∂z
E
x
E
y
E
z
_
_
_ = ∇X

E (un vector) (5.2.33)
• Din punct de vedere fizic, rot

E = 0 reprezint˘a condit ¸ia sufi-
cient˘ a pentru ca un cˆamp vectorial s˘ a fie conservativ, adic˘ a s˘a
poat˘a fi descris de gradientul unei funct ¸ii potent ¸iale.
• Ecuat ¸ia rot

E = 0 reprezint˘ a una din ecuat ¸iile fundamentale din
teoria Maxwell a cˆ ampului electromagnetic.
117
5.2.4 Ecuat ¸ia de continuitate a curentului electric
Fie o suprafat ¸˘ a S ˆınchis˘ a ce delimiteaz˘a un volum V dintr-un mediu con-
ductor (Fig.5). Mi¸scarea ordonat˘ a a purt˘ atorilor de sarcin˘a prin conductor,
sub act ¸iunea unui cˆ amp electric se nume¸ste curent de conduct ¸ie, iar viteza de
deplasare a purt˘atorilor v
d
se nume¸ste vitez˘a de drift. Curentul de conduct ¸ie
se caracterizeaz˘a prin:
intensitate: I =
∆Q
∆t
densitate de curent: j =
∆Q
S∆t
unde Q reprezint˘ a catitatea de electricitate ce trece prin unitatea de suprafat ¸˘ a
S a¸sezat˘ a perpendicular pe direct ¸ia de deplasare a sarcinilor, ˆın unitatea de
timp.
Mic¸sorarea sarcinii electrice din volumul V ˆın unitatea de timp (−
∂Q
∂t
) reprezint˘a
fluxul sarcinii electrice prin suprafat ¸a S ¸si are expresia:

∂Q
∂t
=
_
S

jd

S (5.2.34)
Relat ¸ia (2.34) reprezint˘ a forma integral˘a a ecuat ¸iei de continuitate a curen-
tului electric. Deoarece cantitatea de electricitate Q se poate scrie ca fiind:
Q =
_
V
ρdV (5.2.35)
atunci:

∂Q
∂t
= −
_
V
∂ρ
∂t
dV (5.2.36)
Pentru a ajunge la forma diferent ¸ial˘a a ecuat ¸iei de continuitate vom aplica
formula Gauss-Ostrogradski pentru transformarea unei integrale de suprafat ¸˘a
ˆıntr-una de volum: _

jd

S =
_
V
div

jdV (5.2.37)
Astfel, conform relat ¸iilor (2.36) ¸si (2.37), ecuat ¸ia de continuitate (2.34) va
lua forma:
∂ρ
∂t
+div

j = 0 (5.2.38)
118
ceea ce reprezint˘a forma diferent ¸ial˘a a ecuat ¸iei de continuitate.
Observat ¸ii

ˆ
In regim stat ¸ionar
∂ρ
∂t
= 0 ceea ce conduce la:
div

j = 0 (5.2.39)
• Densitatea de curent

j se poate exprima cu ajutorul concentrat ¸iei
n a purt˘atorilor de sarcin˘ a q ce se deplaseaz˘ a cu viteza v
d
. Vom
considera o port ¸iune de conductor cu suprafat ¸a transversal˘a S ¸si
de lungime l = v
d
∆t (Fig.6). Pornind de la definit ¸ia densit˘ at ¸ii
de curent (..) ¸si pe baza Fig.6 se va obt ¸ine urm˘ atoarea expresie
pentru

j:
j =
∆Q
S∆t
=
nqV
S∆t
=
nqS∆tv
d
S∆t
= nqv
d

j = nq v
d
(5.2.40)
Dac˘ a se t ¸ine cont de teoria electronic˘ a a conductibilit˘ at ¸ii electrice, atunci,
asupra fiec˘ arui purt˘ ator de sarcin˘ a (electron ˆın cazul nostru), de mas˘ a m,
act ¸ioneaz˘ a o fort ¸˘ a electric˘ a F
e
= eE imprimˆ andu-i o accelerat ¸ie a =
eE
m
.
Timpul dintre dou˘a ciocniri consecutive este τ =
λ
v
iar viteza dinaintea
fiec˘ arei ciocniri se poate exprima cu ajutorul legilor dinamicii newtoniene:
v = aτ =
eE
m
τ. Viteza de drift se poate exprima prin v
d
=
1
2
v sau, t ¸inˆ and
cont de expresia lui τ, v
d
=
1
2
eE
m
λ
v
. Astfel, densitatea de curent pentru cazul
unei conduct ¸ii electronice va lua urm˘ atoarea expresie:
j = nev
d
= ne
1
2
eE
m
λ
v
=
1
2
ne
2
m
λ
v
E = σ E

j = σ

E (5.2.41)
unde σ =
1
2
ne
2
m
λ
v
reprezint˘ a conductibilitatea electric˘a a conductorului ¸si este
o constant˘ a de material ce-i caracterizeaz˘a propriet˘ at ¸ile intrinseci. Legea:

j = σ

E (5.2.42)
reprezint˘ a legea lui Ohm sub form˘a local˘a ¸si este una din relat ¸iile fundamen-
tale ale lui Maxwell.
119
5.3 Cˆampul magnetic. Caracteristici
Spat ¸iul din jurul unui magnet sau al unui conductor prin care trece curent
electric ¸si prin intermediul c˘ aruia se transmit interact ¸iunile magnetice se
nume¸ste cˆamp magnetic.
5.4 Intensitatea cˆampului magnetic

H
Fie un conductor str˘ab˘ atut de un curent electric de intensitate I; cˆampul
magnetic generat de un element d

l al conductorului, la distant ¸a r de con-
ductor va avea intensitatea d

H (Fig.7) stabilit˘a experimental de Biot-Savart-
Laplace:
d

H =
I

d

l r
r
3
(5.4.1)
Observat ¸ii
• Intensitatea cˆampului magnetic

H este o m˘arime vectorial˘ a iar
unitatea de m˘ asur˘ a este Henry-ul: [H]
SI
=
A
m
_
Ampere
metru
_
.
• Cˆ ampul magnetic se poate vizualiza prin liniile de cˆamp numite
linii de induct ¸ie:
-pentru mediile izotrope, tangenta la o linie de induct ¸ie, ˆın orice
punct d˘a direct ¸ia lui

H ˆın acel punct.
-liniile de cˆ amp sunt astfel desenate ˆıncˆ at num˘ arul lor pe unitatea
de suprafat ¸˘a transversal˘ a este proport ¸ional cu m˘ arimea vectorului
intensitate magnetic˘ a

H.
5.4.1 Induct ¸ia magnetic˘a

B
Induct ¸ia magnetic˘ a este o m˘ arime vectorial˘ a ce caracterizeaz˘ a capacitatea
cˆ ampului magnetic de a act ¸iona asupra unei sarcini de prob˘a q
o
aflat˘ a ˆın
mi¸scare cu viteza v ˆın cˆ ampul magnetic. Se constat˘ a c˘ a asupra sarcinii q
o
apare o fort ¸˘a lateral˘a

F iar induct ¸ia magnetic˘ a este definit˘ a prin relat ¸ia lui
Lorentz:

F = q
o
v

B (5.4.2)
120
unde

F, v ¸si q
o
sunt m˘ arimi m˘ asurabile.
Observat ¸ii
• Fort ¸a

F este o m˘ arime vectorial˘ a perpendicular˘ a pe planul for-
mat de vectorul vitez˘ a ¸si vectorul induct ¸ie magnetic u a (definit ¸ia
produsului vectorial); atunci, fort ¸a va fi perpendicula˘a pe fiecare
vector separat, cei trei vectori formˆ and un triedru.
• Unitatea de m˘ asur˘a pentru induct ¸ia magentic˘a, ˆın sistemul in-
terna ctional de unit˘ at ¸i, este Tesla: [B]
SI
= T (Tesla).

ˆ
Intre intensitatea magnetic˘a

H ¸si induct ¸ia magnetic˘a

B exist˘ a
relat ¸ia:

B = µ

H = µ
o
µ
r

H (5.4.3)
unde µ reprezint˘ a permeabilitatea magnetic˘a a mediului ¸si carac-
terizeaz˘ a propriet˘ at ¸ile magnetice ale mediului, iar µ
o
= 4π 10
−7 H
m
este permeabilitatea magnetic˘a a vidului.
5.4.2 Fluxul magnetic Φ
m
Liniile cˆampului magnetic sunt curbe ˆın spat ¸iu, tangente ˆın fiecare punct la
vectorul induct ¸ie

B. Fie o suprafat ¸˘ a S din spat ¸iu str˘ab˘ atut˘a de un cˆ amp
magnetic

B (Fig.8). Fluxul magnetic prin aceast˘ a suprafat ¸˘ a este definit
conform relat ¸ie:
Φ
m
=
_
S

Bd

S (5.4.4)
iar unitatea de m˘asur˘ a ˆın sistemul internat ¸ional de unit˘ at ¸i este Weber-ul:
[Φ]
m
= Wb.
Datele experimentale ¸si reprezent˘arile teoretice au condus la concluzia c˘a
liniile de cˆ amp magnetic sunt curbe ˆınchise, deci fluxul magnetic printr-o
suprafat ¸˘ a ˆınchis˘ a, de orice form˘ a, este nul:
_
S

Bd

S = 0 (5.4.5)
121
Relat ¸ia (3.5) poate fi transformat˘ a, cu ajutorul formulei Gauss-Ostrogradski
ˆın integral˘a pe volum:
_
S

Bd

S =
_
V
div

BdV = 0
⇒div

B = 0 (5.4.6)
Observat ¸ii
• Dac˘ a relat ¸ia div

E =
ρ
ε
ne arat˘a c˘a liniile de cˆ amp electric
pornesc ¸si se termin˘a pe sarcini electrice, relat ¸ia div

B ne arat˘ a
c˘ a nu exist˘ a sarcini magnetice sau monopoli magnetici din care
s˘ a porneasc˘ a sau pe care s˘ a se termine liniile de cˆ amp magnetic.
• div

B = 0 reprezint˘ a legea lui Gauss pentru fluxul magnetic ¸si
este una din ecuat ¸iile de baz˘a ale teoriei electromagnetice a lui
Maxwell.
5.4.3 Potent ¸ialul vector

A
Potent ¸ialul vector (magnetic)

A(A
x
, A
y
, A
z
) este o m˘arime vectorial˘a care
este definit˘a cu ajutorul relat ¸iei:

B = rot

A (5.4.7)
Pentru a determina potent ¸ialul vector vom pleca de la definit ¸ia circulat ¸iei
vectorului

H pe un contur ˆınchis ce m˘argine¸ste o suprafat ¸˘a S din spat ¸iu,
str˘ ab˘atut˘ a de curent ¸ii I
i
i = 1, N (Fig.9):
C
H
=
_
Γ

Hd

l (5.4.8)
ˆ
In cazul unui conductor liniar (Fig.10) str˘ab˘atut de curentul I, intensitatea
magnetic˘ a ˆıntr-un punct, la distant ¸a R de conductor este:
H =
I
2πR
(5.4.9)
iar circulat ¸ia vectorului

H, conform definit ¸ie (3.8) va fi:
C
H
=
_
Γ

Hd

l =
I
2πR
_
Γ
d

l =
I
2πR
2πR
⇒C
H
= I (5.4.10)
122
Se poate demonstra c˘a acest rezultat este valabil pentru orice tip de curb˘ a
Γ ˆınchis˘a ce m˘ argine¸ste o suprafat ¸˘ a din spat ¸iu str˘a b˘ atut˘a de curent ¸ii I
i
i =
1, N:
C
H
=
_
Γ

Hd

l =
N

i=1
I
i
(5.4.11)
Dac˘ a se t ¸ine cont de faptul c˘ a:
N

i=1
I
i
=
_
S

jd

S (5.4.12)
precum ¸si faptul c˘ a circulat ¸ia vectorului intensitate magnetic˘ a

H se poate
scrie, cu ajutorul formulei Stokes, ca o integral˘ a pe suprafat ¸˘ a:
_
Γ

Hd

l =
_
S
rot

Hd

S (5.4.13)
atunci relat ¸ia (3.11) devine:
_
S
rot

Hd

S =
_
S

jd

S
⇒rot

H =

j sau rot

B = µ

j (5.4.14)
Observat ¸ii
• Ecuat ¸ia (3.14) reprezint˘a, de asemenea, o alta formul˘a fun-
damental˘ a a teoriei electromagnetismului a lui Maxwell pentru
regim stat ¸ionar (
∂ρ
∂t
= 0)
• Dac˘ a se utilizeaz˘a ˆın continuare definit ¸ia potent ¸ialului vec-
tor

A (A
x
, A
y
, A
z
) (3.7) precum ¸si relat ¸ia (3.14) vom obt ¸ine un
sistem de trei ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale ce permit calcularea
potent ¸ialului vector:

2
A
x
∂x
2
+

2
A
x
∂y
2
+

2
A
x
∂z
2
= −µj
x

2
A
y
∂x
2
+

2
A
y
∂y
2
+

2
A
y
∂z
2
= −µj
y
(5.4.15)

2
A
z
∂x
2
+

2
A
z
∂y
2
+

2
A
z
∂z
2
= −µj
z
123
cu condit ¸ia de etalonare ˆındeplinit˘ a:
div

A = 0 (5.4.16)
• Toate ecuat ¸iile din sistemul (3.15) sunt analoage cu ecuat ¸ia
Poisson ´ϕ = −
ρ
ε
:
´A
x
= −µj
x
´A
y
= −µj
x
(5.4.17)
´A
z
= −µj
z
Dac˘ a se cunoa¸ste densitatea de curent

j din spat ¸iu, se poate deter-
mina potent ¸ialul vector

A ¸si apoi induct ¸ia magnetic˘a

B, respectiv
intensitatea cˆ ampului magnetic

H.
5.5 Induct ¸ia electromagnetic˘a
Induct ¸ia electromagnetic˘a este un fenomen fizic descoperit de Faraday ¸si
const˘ a ˆın aparit ¸ia unui curent electric indus ˆıntr-un circuit inchis, respectiv
a unei tensiuni electromotoare induse (tem) e
i
atunci cˆ and are loc o variat ¸ie
a fluxului magnetic Φ
m
printr-o suprafat ¸˘ a limitat˘a a circuitului inchis:
e
i
= −
_
∂Φ
m
∂t
_
(5.5.1)
Ecuat ¸ia (3.18) reprezint˘ a legea lui Faraday pentru induct ¸ia electromagnetic˘ a.
Fenomenul a fost preluat de Maxwell care a ar˘atat c˘a, existent ¸a tensiunii
electromotoare induse e
i
implic˘ a existent ¸a ˆın circuit a unui cˆ amp electric de
intensitate

E, conform relat ¸iei:
e
i
=
_
Γ

Ed

l (5.5.2)
Dac˘ a ˆın continuare se t ¸ine cont de expresia fluxului magnetic (3.4) precum
¸si de formula lui Stokes de transformare a unei integrale pe un contur ˆıntr-o
integral˘ a pe suprafat ¸˘ a, atunci legea lui Faraday se poate scrie sub urm˘atoarea
form˘ a:
_
S
rot

Ed

S = −
_
S

B
∂t
d

S
⇒rot

E = −

E
∂t
(5.5.3)
124
Observat ¸ii
• Legea lui Faraday sub forma (3.20) ne spune c˘ a liniile de cˆ amp
electric induse sunt linii ˆınchise, spre deosebire de cazul cˆ ampului
electrostatic (rot

E = 0), iar cˆ ampul indus se nume¸ste cˆamp elec-
trodinamic.
• Cˆ ampul magnetic variabil ˆın timp


B
∂t
reprezint˘ a cauza aparit ¸iei
cˆ ampului electrodinamic

E.
Un ultim aspect al fenomenelor electromagnetice pe care-l vom analiza re
refer˘ a la regimul nestat ¸ionar, adic˘ a la cazul ˆın care
∂ρ
∂t
,= 0.
ˆ
In acest caz
relat ¸ia rot

H =

j nu mai este compatibil˘ a cu legea continuit˘at ¸ii curentului
electric
∂ρ
∂t
+div

j = 0, deci, pentru regim nestat ¸ionar, div

j = 0. Din conside-
rente de simetrie, Maxwell a emis ipoteza existent ¸ei fenomenului de induct ¸ie
magnetoelectric˘ a (analog cu fenomenul de induct ¸ie electromagnatic˘ a), adic˘a,
variat ¸ia ˆın timp a cˆ ampului electric trebuie s˘ a fie o surs˘ a de cˆ amp magnetic
caracterizat˘ a de ecuat ¸ia:
rot

H =

D
∂t
(5.5.4)
de unde a ajuns la ipoteza unuicurent de deplasare

j
d
, ˆın regim nestat ¸ionar:

j
d
=

D
∂t
= ε

E
∂t
(5.5.5)
Deci, ˆın cazul general ecuat ¸ia (3.21) se va scrie:
rot

H =

j +

j
d
=

j +

D
∂t
(5.5.6)
unde primul termen are semnificat ¸ie de densitate de curent de conduct ¸ie (spe-
cific˘ a metalelor), iar al doilea, de densitate de curent de deplasare (specific˘ a
semiconductorilor).
Ecuat ¸iile lui Maxwell sub forma intergral˘a pentru medii omogene ¸si
izotrope:
_
Γ

Hd

l =
_
S

jd

S +

∂t
_
S

Dd

S (5.5.7)
125
_
Γ

Ed

l = −

∂t
_
S

Bd

S (5.5.8)
_
S

Dd

S =
_
V
ρdV (5.5.9)
_
S

Bd

S = 0 (5.5.10)
Ecuat ¸iile lui Maxwell sub form˘a diferent ¸ial˘a pentru medii omogene ¸si
izotrope:
rot

H =

j +

D
∂t
(5.5.11)
rot

E = −

B
∂t
(5.5.12)
div

D = ρ (5.5.13)
div

B = 0 (5.5.14)
Legile de material pentru medii omogene ¸si izotrope:

D = ε

E ;

B = µ

H ;

j = σ

E (5.5.15)
Observat ¸ie. Dac˘ a vomˆınlocui legile de material (3.32) ˆın ecuat ¸iile Maxwell
(3.28-3.31) vom obt ¸ine un sistem de dou˘ a ecuat ¸ii cu dou˘ a necunoscute ˆın

E
¸si

H:
rot

E = −µ


H
∂t
(5.5.16)
rot

H = σ

E +ε

E
∂t
care se poate rezolva dac˘a se cunosc condit ¸iile init ¸iale, determinˆ andu-se astfel
cˆ ampul electromagnetic ˆıntr-un punct din spat ¸iu.
5.6 Energia cˆampului electromagnetic. Teorema Poyn-
ting
5.6.1 Energia cˆampului electric
Vom considera un condensator ˆınc˘arcat cu sarcina Q, sub o tensiune U. E-
nergia W
e
a cˆ ampului electric ˆınmagazinat˘ a ˆıntre arm˘aturile condensatorului
126
este egal˘c cu lucrul efectuat pentru a-l ˆınc˘ arca:
W
e
= L = Q
0 +U
2
=
1
2
QU (5.6.1)
Cum ˆıns˘ a:
Q = CU ⇒W
e
=
1
2
CU
2
(5.6.2)
unde C reprezint˘ a capacitatea condensatorului.
ˆ
In cazul unui condensator
plan, tensiunea dintre arm˘ aturi poate fi exprimat˘ a cu ajutorul intensit˘at ¸ii
cˆ ampului electric E ¸si a distant ¸ei dintre arm˘aturi d, iar capacitatea con-
densatorului se poate exprima ˆın funct ¸ie de suprafat ¸a arm˘ aturilor S, de
distant ¸a dintre ele precum ¸si de permeabilitatea electric˘a a dielectricului
dintre arm˘ aturi, ε:
U = Ed ; C =
εS
d
(5.6.3)
Utilizˆ and relat ¸iile (4.2) ¸si (4.3), energia cˆampului electric se poate exprima
astfel:
W
e
=
1
2
εS
d
E
2
d
2
=
1
2
εSdE
2
W
e
=
1
2
εV E
2
(5.6.4)
unde V reprezint˘ a volumul ocupat de dielectricul dintre arm˘ aturile conden-
satorului plan.
Se define¸ste densitatea volumic˘a a energiei cˆampului electric ca fiind:
w
e
=
W
e
V
⇒w
e
=
εE
2
2
=

D

E
2
=

D
2

(5.6.5)
Observat ¸ie. Relat ¸ia (4.5) demonstrat˘ a pentru cazul condensatorului plan
este valabil˘ a pentru orice cˆamp electrostatic.
5.6.2 Energia cˆampului magnetic
Fie un solenoid de lungime l, cu N spire prin care care trece un curent electric
de intensitate I. Intensitatea cˆampului magnetic creat de solenoid este:
H =
NI
l
= nI (5.6.6)
127
unde n reprezint˘ a num˘ arul de linii pe unitatea de lungime.
Autoinduct ¸ia reprezint˘ a fenomenul de induct ¸ie electromagnetic˘a produs
ˆıntr-un circuit electric ˆınchis datorit˘ a variat ¸iei intensit˘ at ¸ii curentului prin
acel circuit. Fenomenul este descris matematic cu ajutorul legii lui Faraday,
caracteristic˘ a fenomenului de autoinduct ¸ie:
e = −L
di
dt
(5.6.7)
unde L reprezint˘ a inductant ¸a bobinei care se m˘asoar˘ a ˆın Henry: [L]
SI
=
Wb
A
= H, iar i este intensitatea instantanee a curentului prin bobin˘ a. Energia
ˆınmagazinat˘ a ˆın bobin˘ a se poate exprima prin lucrul efectuat la deschiderea
circuitului cˆand curentul variaz˘a de la valoarea init ¸ial˘a I la zero:
dL = edq = −L
di
dt
idt = −Lidi
⇒L = −
_
0
I
Lidi =
LI
2
2
= W
m
(5.6.8)
¸si reprezint˘a energia cˆampului magnetic transformat˘ a ˆın energie electric˘ a:
W
m
=
1
2
µN
2
S
l
H
2
n
2
=
1
2
µV H
2
⇒w
m
=
µ

H
2
2
=

B

H
2
(5.6.9)
unde w
m
reprezint˘ a densitatea volumic˘a a energiei cˆ ampului magnetic.
5.6.3 Energia cˆampului electromagnetic. Vectorul Poynting
Pentru un domeniu arbitrar din spat ¸iu, de volum V , limitat de suprafat ¸a
S, ˆın care exist˘a o densitate de sarcini electrice ρ ¸si curent ¸i electrici

j care
genereaz˘ a un cˆamp electric

E respectiv un cˆ amp magnetic

H, densitatea
volumic˘ a a energiei cˆ ampului electromagnetic este:
w = w
e
+w
m
=
1
2
(

E

D +

H

B) =
1
2

E
2

H
2
) (5.6.10)
iar energia W a cˆampului electromagnetic din volumul V va fi:
W =
_
V
wdV =
1
2
_
V

E
2

H
2
)dV (5.6.11)
128
Pentru a ajunge la teorema de conservare a energiei cˆ ampului electromag-
natic (teorema lui Poynting) vom considera ˆın continuare sc˘ aderea ˆın timp a
energiei cˆampului electromagnatic, −∂W/∂t:

∂W
∂t
= −

∂t
_
1
2
_
V
(

E
2

H
2
)dV
_
= −
_
(

E
2

E
∂t

H
2


H
∂t
)dV (5.6.12)
Utilizˆ and relat ¸iile lui Maxwell sub form˘ a diferent ¸ial˘ a (3.28-3.31) putem ex-
prima derivatele part ¸iale la timp pentru vectorii

E ¸si

H:

E
∂t
=
1

_
_

H −

j
_
(5.6.13)


H
∂t
= −
1
µ
_
_

E
_
Cu ajutorul relat ¸iilor (4.13) sc˘ aderea energiei cˆampului electromagnatic (4.12)
se poate exprima astfel:

∂W
∂t
=
_
V
[

E
_
_

H −

j
_


H
_
_

E
_
]dV
=
_
V

E

jdV +
_
V
[

H _

E −

E _

H]dV (5.6.14)
Din ecuat ¸iile de material se ¸stie ˆıns˘ a c˘ a densitatea de curent

j se poate
exprima cu ajutorul rezistivit˘at ¸ii electrice ρ a mediului:

j =

Eρ, astfel ˆıncˆat
primul termen al ecuat ¸iei (4.14) se poate scrie astfel:
P
j
=
_
V

E

jdV =
_
V
ρ

j
2
dV (5.6.15)
¸si reprezint˘a puterea disipat˘a ˆın volumul V prin efect Joule. Cel de-al doilea
termen al ecuat ¸iei (4.14) se poate exprima ca un produs vectorial:

H _

E −

E _

H = _
_

E

H
_
= _

P (5.6.16)
unde

P reprezint˘ a vectorul Poynting. Astfel relat ¸ia (4.12) se poate scrie sub
forma:

∂W
∂t
=
_
V
ρ

j
2
dV +
_
V
div

PdV (5.6.17)
129
Cu ajutorul toremei Gauss-Ostrogradsky, ultimul termen al relat ¸iei (4.17) se
poate exprima printr-o integral˘a de suprafat ¸˘a:
_
V
div

PdV = P
S
=
_
S

Pd

S (5.6.18)
Acest termen are semnificat ¸ia unei puteri transportate prin suprafat ¸a S ca
urmare a propag˘ arii cˆampului electromagnetic. Sc˘ aderea energiei cˆ ampului
electromagnetic ˆın unitatea de timp se poate exprima deci, prin puterea
disipat˘ a P
j
¸si puterea transportat˘ a P
S
:

∂W
∂t
= −P
j
−P
S
(5.6.19)
Aceast˘a ultim˘a relat ¸ie reprezint˘a teorema de conservare a energiei
cˆampului electromagnetic, teorema lui Poynting.
Observat ¸ii
• Vectorul Poynting este perpendicular pe planul format de vec-
torii

E ¸si

H
• Unitatea de m˘asur˘a ˆın sistemul interna¸ ntional de unit˘ at ¸i pentru
vectorul Poynting este: [S]
SI
= W/m
2
= J/(m
2
s), deci are di-
mensiunea unei puteri transportate de cˆ ampului electromagnetic
prin unitatea de arie S.
130

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful