ROMÂNIA

Programul Phare 2002
“Suport pentru îmbunătăţirea şi implementarea legislaţiei şi jurisprudenţei în materie de faliment”

MI N IST ER UL

JU S

IE TI Ţ

I

Noţiuni de economie aplicate procedurii de insolvenţă

Noţiuni de economie aplicate procedurii de insolvenţă

3

Manualul a fost realizat de către un consorţiu condus de

PwC
Colectivul de redacţie: Profesor universitar Dr. Alexandru Buglea Universitatea de Vest din Timişoara Facultatea de Ştiinţe Economice Conferenţiar universitar dr. Radu Bufan Universitatea de Vest din Timişoara Facultatea de Drept Lector universitar dr. Ovidiu Constantin Bunget Universitatea de Vest din Timişoara Facultatea de Ştiinţe Economice Lector universitar dr. Carmen Mihaela Imbrescu Universitatea de Vest din Timişoara Facultatea de Ştiinţe Economice Lector universitar dr. Lorant Eros Stark Universitatea de Vest din Timişoara Facultatea de Ştiinţe Economice Alexandru Medelean PricewaterhouseCoopers Management Consultants SRL Dan Pascu PricewaterhouseCoopers Management Consultants SRL

4

CUPRINS 1 Titlul I – Evaluarea ………………………………………… Noţiuni introductive privind evaluarea ……………………. 1.1 Noţiunea de Valoare ………………………………... 1.1.1 Definiţii şi delimitări noţionale ………………… 1.1.2 Categorii de valori utilizate în evaluare ……… 1.1.2.1 Categorii de bază ………………………….. 1.1.2.2 Categorii suplimentare ……………………. 1.2 Conceptul de evaluare ……………………………… 1.2.1 Definirea şi aria de aplicabilitate ……………... 1.2.2 Tipuri de proprietate supuse evaluării ………. 1.2.2.1 Proprietatea imobiliarã ……………………. 1.2.2.2 Proprietatea asupra bunurilor mobile ……. 1.2.2.3 Active financiare …………………………… 1.2.2.4 Întreprinderile ………………………………. 1.2.3 Metodele de evaluare …………………………. 1.2.4 Concepte şi principii de evaluare ……………. 1.2.4.1 Evaluarea imobilelor ………………………. 1.2.4.2 Evaluarea bunurilor mobile ……………….. 1.2.4.3 Evaluarea activelor financiare ……………. 1.2.4.4 Evaluarea întreprinderilor …………………. 1.3 Organizaţii pe plan mondial şi plan naţional ……… 1.3.1 Organizaţii pe plan mondial …………………... 1.3.2 Organizaţii pe plan naţional …………………... 1.4 Profesia de evaluator ……………………………….. 1.4.1 Tipuri de evaluatori autorizaţi şi aria de responsabilitate ………………………………... 1.4.2 Codul Deontologic …………………………….. 1.5 Raportul de evaluare ……………………………….. 1.5.1 Principii de întocmire ………………………….. 1.5.2 Conţinutul minim al unui raport de evaluare ... 1.6 Aspecte specifice ale evaluării în cazul insolvenţei 1.6.1 Rolul evaluării şi a evaluatorului ……………... 1.6.2 Cerinţe de conduită ……………………………. Prezentarea Standardelor Internaţionale de Evaluare …. 2.1 Tipologia Standardelor Internaţionale de Evaluare 2.2 Standarde internaţionale de evaluare …………….. 2.2.1 Valoarea de piaţă – bază de evaluare ………. 2.2.2 Baze de evaluare diferite de valoarea de piaţă …………………………………………….. 2.2.3 Raportarea evaluării …………………………... 2.3 Standarde internaţionale de aplicaţie în evaluare .. 2.3.1 Evaluarea pentru raportarea financiarã ……... 2.3.2 Evaluarea pentru garantarea împrumutului … 5 .......13 ……13 ……13 ……13 ……15 ……15 ……18 ……19 ……19 ……19 ……20 ……21 ……22 ……24 ……25 ……27 ……27 ……29 ……30 ……30 ……32 ……32 ……33 ……33 ……33 ……34 ……35 ……35 ……36 ……37 ……37 ……38 ……40 ……40 ……43 ……43 ……44 ……46 ……47 ……47 ……48

2

3

4

Standarde internaţionale de practică în evaluare .. 2.4.1 Evaluarea proprietăţii imobiliare ……………... 2.4.2 Evaluarea pentru închiriere / leasing ………... 2.4.3 Evaluarea instalaţiilor, maşinilor şi echipamentelor ………………………………… 2.4.4 Evaluarea activelor necorporale ……………... 2.4.5 Evaluarea bunurilor mobile …………………… 2.4.6 Evaluarea întreprinderii ……………………….. 2.4.7 Consideraţii privind substanţele periculoase şi toxice în cadrul evaluării …………………… 2.4.8 Costul de înlocuire net .................................... 2.4.9 Analiza fluxului de numerar actualizat ............ 2.4.10 Evaluarea proprietăţilor agricole ..................... 2.4.11 Verificarea evaluării ........................................ 2.4.12 Evaluarea proprietăţii specializate generatoare de afaceri ................................... 2.4.13 Evaluarea globală pentru impozitarea proprietăţii ....................................................... 2.4.14 Evaluarea proprietăţilor din industria extractivă ……………………………………….. Evaluarea în cazul insolvenţei …………………………….. 3.1 Evaluarea şi insolvenţă .......................................... 3.2 Relaţia dintre evaluator şi participanţii la procedura insolvenţei ............................................. 3.2.1 Evaluatorul şi judecătorul sindic ..................... 3.2.2 Evaluatorul şi creditorii ................................... 3.2.3 Evaluatorul şi debitorul ................................... 3.2.4 Evaluatorul şi practicianul în insolvenţă ......... 3.3 Locul şi rolul evaluării în procedura insolvenţei ..... 3.3.1 Rolul evaluării în deschiderea procedurii ....... 3.3.2 Rolul evaluării în procedura generală ............. 3.3.2.1 Rolul evaluării în reorganizarea judiciară .. 3.3.2.2 Rolul evaluării în faliment .......................... 3.3.3 Rolul evaluării în procedura simplificată ......... 3.3.4 Evaluatorul şi închiderea procedurii ............... 3.3.5 Alte momente posibile de apariţie a necesităţii evaluării ......................................... 3.4 Răspunderea evaluatorului .................................... Titlul II - Elemente de contabilitate ............................... Aspecte privitoare la organizarea contabilităţii ................. 4.1 Obiectul contabilităţii agenţilor economici .............. 4.2 Contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune ................................................................. 4.3 Sisteme de contabilitate ……………………………. 4.4 Normalizarea contabilă ..........................................

2.4

……50 ……50 ……51 ……51 ……52 ……53 ……54 …....55 .......56 .......56 .......57 .......58 .......58 ……59 ……59 …....61 .......61 .......61 .......62 .......62 .......63 .......63 .......64 .......65 .......66 .......66 .......67 .......70 .......71 .......71 .......73 .......75 .......75 .......75 .......76 .......77 .......78

6

5

6

Sursele dreptului contabil ....................................... Planul de conturi .................................................... Documente justificative, documente financiar contabile şi registrele de contabilitate …………….. 4.8 Formele de înregistrare contabilă …………………. 4.9 Răspunderi pe linia organizării şi supravegherii contabilităţii …………………………………………... Aplicarea principiilor şi convenţiile contabile în cazul societăţilor aflate în procedura de insolvenţă ……………. 5.1 Concepte contabile de bază: conţinutul şi calitatea informaţiei ……………………………………………. 5.1.1 Obligaţiile contabile şi conţinutul informării contabile ......................................................... 5.1.2 Calitatea „imaginii fidele” ................................ 5.1.3 Caracteristicile de regularitate şi sinceritate ... 5.2 Principiile şi convenţiile generale de elaborare a informaţiei financiar-contabile şi aplicarea acestora în cazul societăţilor aflate în procedura de insolvenţă ………………………………………… 5.2.1 Principiul continuităţii activităţii (on going concern assumtion) …………………………… 5.2.2 Principiul prudenţei (conservatism principle) .. 5.2.3 Principiul permanenţei metodelor (principle of consistency) ................................................... 5.2.4 Principiul independenţei exerciţiului (cut off) .. 5.2.5 Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere (time period assumption) ............. 5.2.6 Principiul necompensării (non-compensation principle) ………………………………………... 5.2.7 Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv .............................................. 5.2.8 Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului (substance over form) …………….. 5.2.9 Principiul pragului de semnificaţie (materiality) …………………………………….. 5.2.10 Principiul entităţii (business entity principle) ... 5.2.11 Principiul nominalismului monetar .................. Operaţiile contabile care se efectuează cu ocazia declanşării procedurii de insolvenţă ………………………. 6.1 Sigilarea şi conservarea bunurilor .......................... 6.2 Inventarierea elementelor de activ şi de pasiv 6.2.1 Conceptul şi scopul inventarierii ..................... 6.2.2 Organizarea şi etapele inventarierii ................ 6.3 Aspecte legale referitoare la refacerea contabilităţii ............................................................ 6.4 Situaţiile financiare-documente de începere a lichidării .................................................................. 7

4.5 4.6 4.7

.......80 .......85 ……86 ……91 ……91 ……93 .......93 .......93 .......97 .....104

…..107 .....108 .....122 .....128 .....132 .....138 .....140 .....142 …..143 .....145 .....148 .....152 .....153 .....153 .....158 .....158 .....159 .....166 .....169

................ 12...........................3 Rezervele provenite din reevaluarea imobilizărilor corporale . 10........219 . 11.170 ............3 Principalele aspecte urmărite .................................191 ..219 ........................ 12...197 ......1 Temeiul legal ....... 10.199 ....189 ..... Titlul III ............182 .........Analiza economico-financiară în procedura de insolvenţă Aspecte specifice ale analizei economico-financiare înaintea deschiderii procedurii de insolvenţă .....................211 ...192 ........2 Utilitate ...1 Fiscalitatea perioadei anterioare deschiderii procedurii ........ 11....1 Temeiul legal ………………………………………… 12...............................................2 Utilitate .............2 Impozitarea rezervei legale ........................179 .......191 ..........193 .2 Analiza bilantului contabil ......192 ..230 ............ 11................210 ...188 ........ 6....................................................... 8.....1 Analiza contului de profit si pierdere .....................230 …....... Aspecte specifice ale analizei economico-financiare în cazul reorganizării judiciare .....9 Elaborarea bilanţului final de lichidare ……………..............................................................3 Principalele aspecte urmărite .......... Fiscalitatea societăţilor comerciale aflate în insolvenţă ..... Noţiuni introductive .......... 9................. 8.............................. Aspecte specifice ale analizei economico-financiare la deschiderea procedurii de insolvenţă .......210 ......223 ........202 ..........7 Distribuirea periodică către creditori a sumelor realizate din lichidare ................3............................................Regimul fiscal al societăţilor aflate în procedura de insolvenţă .........229 . 6................................... 13..1 Temeiul legal ………………………………………… 10.. 8... 9........................ 6........ 9....203 ........................................................... 8 ...............230 .................2 Fiscalitatea perioadei de observaţie .......................... 11.. 13...........197 .. Aspecte specifice ale analizei economico-financiare în cazul falimentului .... Regimul fiscal al lichidării voluntare .2 Contul de profit şi pierdere ......................7 8 9 10 11 12 13 6.................194 ..... 6.............................................. 9............. 6................4.....196 .................8 Distribuirea finală şi raportul final ...............3 Principalele aspecte urmărite ..............................4.................................238 ......................1 Bilanţul ......................239 .211 .................5 Valorificarea activelor şi depunerea sumelor realizate în contul debitorului ………………………........ 8....1 Temeiul legal .............................3 Fiscalitatea reorganizării ....6 Stabilirea masei pasive ...................................1 Cadrul legal ........... Titlul IV ....4 Rezerve/fonduri provenite din facilităţi fiscale ...238 ..................................222 ................................................4 Fiscalitatea falimentului (lichidarea judiciară) .......... 6............................................................................... 11.....210 .....185 …........234 .............2 Utilitate .............233 ..........2 Utilitate ........181 ...................3...

.....2....4 Analiza ratelor de gestiune .301 .....306 …......1 Tehnici de echivalare în timp .metode uzuale de analiză 15...............3 Analiza soldurilor intermediare de gestiune .....310 9 .2 Analiza pe baza Contului de profit şi pierdere ..1...1.1.......... 15... 16.. 16.. 16.........275 ...2.1 Analiza veniturilor .244 .........2 Previziunea financiară pe seama cifrei de afaceri ………………………………………….............3 Estimarea veniturilor financiare ...3....2.1 Cerinţe esenţiale în previziunea situaţiilor financiare ...306 ….......2.. 15..........................1 Previziunea cifrei de afaceri ……………...305 ....299 ................5 Analiza rentabilităţii .... 16........299 ........... 16.......... 16..2 Analiza echilibrului financiar ..............2........1..5 extraordinare .... 15..243 …........4 Factorul general de reducere . 16. 16.....1 Temeiul legal ………………………………………… 14..3........300 ..........309 . 15.... 15........................ .........................264 .2 Factorul general de discontare ..13....305 .. 16.2 Utilitate ………………………………………………......... 14 Alte aspecte specifice ale analizei economico-financiare în cadrul procedurii ...........................240 ….....1.1..3 Analiza discriminantă a riscului de faliment ……… 16 Particularităţi ale analizei previzionale ... 16...2......246 .....1..1................2 Analiza cheltuielilor .2 Previzionarea situaţiilor financiare ........7 Cazuri speciale .244 ...........2 Fenomene exprimate în valori relative ........2..1.2...... 14. 14...1 Factorul general de multiplicare ..2 Estimarea cheltuielilor din exploatare .1 Fenomene exprimate în valori absolute ......303 ..3 Principalele aspecte urmărite ……………………… 15 Analiza economico-financiară......1 Tehnici generale de echivalare în timp ...1 Estimarea veniturilor din exploatare …… 16........301 ................279 ...2.3..... 16.............302 ......303 . 16... 15..... 16.....2...............................241 …....299 ...1.1..2.1...........278 ..........1..................4 Estimarea cheltuielilor financiare ..243 …...... 16...310 .302 .310 .305 ….........2.1... 15.....3 Factorul general de compunere .................. Estimarea veniturilor şi cheltuielilor 16..........270 .2 Tehnici de echivalare în analiza istorică a datelor financiare .2............1 Analiza ratelor de structură …………………… 15..... 16......6 Factorul general de recuperare ………… 16........3 Principalele aspecte urmărite ..........291 ... 15.......1...241 …. 16. 16....................300 ................1...............5 Factorul general de descompunere ....1 Analiza financiară pe baza bilanţului .309 ................... 15......1.......2...................244 ….299 ...............1...1.1..................1..........278 ...1........3 Estimarea elementelor contului de rezultate ............3................3.309 ...............1....3 Analiza lichidităţii şi solvabilităţii .. 16.. 16........2.......281 .

...310 ...321 .331 ..2 Necesitate / utilitate ………………………………….. 18..3 Aspecte ale analizei situaţiilor previzionate .17 18 19 20 21 22 23 16.318 ...3..5 Previziunea fluxului de numerar ……………..........334 .1 Actele juridice frauduloase …………………. 20. 20.339 10 ..338 . 21..2 Necesitate / utilitate ………………………………….......2 Necesitate / utilitate …………………………………..336 . Titlul V ........329 ..Decizia comercială la societăţile in insolvenţa Determinarea stării de insolvenţă..3 Acte juridice încheiate în perioada de 120 zile anterioare deschiderii procedurii ……… . 16....3 Previziunea elementelor de trezorerie .318 ....3....3 Elemente de analiză necesare deciziei de solicitare a anulării acestora ………………………....3 Elementele analizei ………………………………….4.......312 .327 ...331 ...... 18..... 20...........3 Elementele analizei …………………………………......2. 22...314 .2 Previziunea elementelor de pasiv . 19...4..3 Elementele analizei …………………………………..311 ...311 ..334 ...2 Necesitate / utilitate ………………………………….1 Previziunea elementelor de activ . 22.. Insolvenţa iminentă... 23.........324 . 23.336 ..... Regimul actelor juridice anterioare deschiderii procedurii 23.....1 Sediul materiei ……………………………………….. anteriori deschiderii procedurii ……………... Viabilitatea planului de reorganizare ……………………… 21.336 .......4 Estimarea elementelor patrimoniale ..2..318 .... 16.327 ...3 Elementele analizei …………………………………...334 .... 17.1 Sediul materiei ………………………………………. 18... încheiate în perioada de 3 ani.2..2 Acte juridice.. 23.1 Sediul materiei ………………………………………....7 Estimarea profitului net …………………. 17. 16.2..310 .........321 .....321 .... 16..336 .2.3.2 Necesitate / utilitate …………………………………..1 Sediul materiei ………………………………………. 23... 19...329 ..323 .316 318 ....322 ...3.2.323 .......2 Necesitate / utilitate …………………………………...2...... Depistarea cauzelor insolvenţei …………………………… 19...336 .... 16..6 Estimarea impozitului pe profit .1 Sediul materiei ………………………………………...327 . 16.327 ...... Obligaţia debitorului de a cere deschiderea procedurii … 17.. 16......313 ..4..1 Sediul materiei ………………………………………..... Dacă reorganizarea decurge “normal” …………………… 22...1 Sediul materiei ……………………………………….324 ..2 Necesitate / utilitate …………………………………... Analiza modului de conducere (administrare) a activităţii curente a debitoarei aflate în insolvenţă …………………..3 Elementele analizei …………………………………..... 21...318 ......3..334 ..3 Elemente de analiză ………………………………… Continuarea exploatării după deschiderea procedurii …. 23.

4 ...365 11 .....5.. 26............349 ......5...5 ………………………………….4 Prezentarea teoretică ……………………………….....1 Sediul materiei ………………………………………...340 ...12 Contracte cu executare succesivă ………… 24.………....5..... 24...5.. 24.... 24.............348 ....361 ..358 ..347 ........352 ... efecte...9 Contractul de lohn …………………………… 24... 24.....343 ......351 . Analiza contractelor în curs de execuţie .....7 Contracte de consignaţie …………………… 24... Posibilitatea executării de către creditorii garantaţi a unor bunuri puse în garanţie ……………………………………...2 Necesitate / utilitate …………………………………...4 Contracte având ca obiect bunuri în tranzit .......24 25 26 27 Plăţile anticipate ale datoriilor..8 Alte contracte ………………………………… 24.2 Necesitate / utilitate ..355 ... 24..360 ...351 .6 Contracte de comision ….5 Tipuri de contracte …………………………………......1 Sediul materiei ………………………………………...5.361 .. 23.356 ........ 25..………......5..1 Contracte considerate executate ………….345 ........5.....5..5 Acte juridice încheiate de către debitor cu persoane având relaţii speciale cu debitorul 23..3....341 .14 Contractele de muncă ………………………... 24...5.. 27.340 .......... 24. 24.5 Elemente de drept comparat ……………………….346 ..3 Contracte de închiriere în care debitorul este locator – art...13 Contracte de societate ……………………… 24..355 ....343 ....345 ..2 Necesitate / utilitate …………………………………....3 Elementele analizei …………………………………... 86 alin. 23...365 .357 ........2 Contracte în care debitorul este locatar – art....5....353 ............5.11 Contractul de prestări servicii specializate .. 91 ………………………… 24........... 24.4 Aprecieri commune ………………………………….1 Sediul materiei ...... 23... 24.3 Elementele analizei ………………………………….357 .... 24...... Modalităţile de valorificare a bunurilor din averea debitorului ……………………………………………………........345 ...352 ..3...1 Sediul materiei ………………………………………....... 23.2 Necesitate / utilitate ………………………………….. 24. 26........ 26.........353 ..5 Contracte având ca obiect bunuri sau valori cotate pe pieţe reglementate ………………....6 Cauze...10 Contracte de furnitură ………………………..345 ..5..350 .... 25... 27............358 ...354 .... dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii 10 Acte suspecte încheiate într-o perioadă de 2 ani .5....... 25.......347 .. publicitate ..5.......3 Elementele analizei …………………………………......365 . 24.360 . Încheierea de tranzacţii ……………………………………....

.............2 Necesitate / utilitate ... 28...........................368 ....................3 Elemente de analiză ..............367 ......27....368 12 .....1 Sediul materiei ............ 28 Determinarea prejudiciilor …………………………………............................367 ...... 28..........365 ...... …....................3 Elementele analizei ………………………………….. 28..

dorinţa şi puterea de cumpărare. un plasament de la care se aşteaptă un profit. Valoarea este rezultatul unei abordări teoretice şi practice care încearcă să se întemeieze pe un fundament logic sau matematic cât mai riguros posibil. la data evaluării2.1 Noţiunea de Valoare 1. fiind o informaţie reală. Timişoara 2003. care de fapt este evaluatorul autorizat. Înseamnă că valoarea se bazează cel mai adesea pe o expertiză sau pe părerile unor experţi care vizează neutralitatea. Fiind de cele mai multe ori legată de vânzarea întreprinderilor sau activelor. Pentru cumpărător reprezintă o investiţie.1 Definiţii şi delimitări noţionale Valoarea este o expresie a mărimii proprietăţii în economia de piaţă1. valoarea. Evaluarea întreprinderii . Trecerea proprietăţilor de la o persoană la alta şi necesitatea informării celor interesaţi asupra tranzacţiei. Preţul efectiv în cursul unei tranzacţii. Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare. este un fapt tangibil. Pentru vânzător este o înstrăinare. Alexandru Buglea. spre deosebire de valoare. oferită sau plătită pentru un bun sau un serviciu. o transformare în lichidităţi a patrimoniului. Valoarea este un concept economic referitor la preţul cel mai probabil. Valoarea este creată de patru factori: utilitatea. Conceptul economic de valoare reflectă optica pieţei asupra beneficiilor celui care deţine bunurile sau primeşte serviciile. convenit de cumpărătorii şi vânzătorii unui bun sau serviciu disponibil pentru cumpărare. la o anumită dată. stabilită pe baza calculelor şi expertizelor. Preţul reprezintă o sumă cerută. în conformitate cu o anumită definiţie a valorii.Titlul I Evaluarea 1 Noţiuni introductive 1. Ediţia a VII-a. pag 9 2 Standarde Internaţionale de Evaluare. este văzută în mod diferit de către vânzător şi cumpărător. Valoarea nu reprezintă un fapt. pag 26 1 13 .1. obiectivitatea şi independenţa faţă de părţile implicate. raritatea. Prin evaluare se înţelege stabilirea valorii aproximative a unei proprietăţi. Lorant Eros-Stark. 2005. face ca cea mai importantă operaţiune să fie cea de evaluare. ci o estimare a celui mai probabil preţ care va fi plătit pentru bunuri şi servicii. nefiind un fapt ci o opinie a celui ce o stabileşte. de raporturile de forţe de pe piaţă şi chiar faţă de situaţia pieţei. Editura Mirton.Teorie şi aplicaţie.

prin promovarea transparenţei în raportarea financiară. economici şi de mediu care influenţează capacitatea sa productivă. în condiţiile legilor în vigoare. Cumpărătorii şi vânzătorii vor răspunde la raporturile dintre cerere şi ofertă. Utilitatea este mai degrabă un termen relativ sau comparativ şi nu un criteriu absolut. mărfurile şi serviciile sunt comercializate între cumpărători şi vânzători. motivaţiilor sau intereselor speciale ale unui vânzător sau cumpărător. Piaţa este mediul în care bunurile. valoarea unei proprietăţi se stabileşte prin evaluarea utilităţii sale în condiţiile factorilor legali. În momentul în care s-a finalizat bunul sau serviciul. preţul constituie. funcţionali. În conformitate cu principiul cererii şi ofertei. fizici. Costul reprezintă preţul plătit de cumpărător pentru bunuri sau servicii. sau suma necesară pentru a crea sau a produce bunul sau serviciul de către producător. regională. între cumpărători şi vânzători. Preţul plătit pentru bunuri sau servicii poate avea sau nu legătură cu valoarea care ar putea fi atribuită de evaluatori acelor bunuri sau servicii. Cererea este influenţată de solicitare şi puterea de cumpărare. de nevoile şi dorinţele individuale şi de grup. în general. Conceptul de piaţă. Ca urmare. Conceptul de piaţă presupune că bunurile şi / sau serviciile se pot tranzacţiona fără restricţii. Totuşi. Utilitatea este măsurată dintr-o perspectivă pe termen lung. Standardele Internaţionale de Evaluare sunt destinate să susţină obiectivele comune ale celor care efectuează evaluări de proprietăţi şi ale celor care trebuie să se bazeze pe rezultatele evaluărilor. în funcţie de capacitatea financiară şi informaţiile proprii. 14 . costul acestora devine un fapt istoric. naţională sau internaţională. Aria de aplicabilitate a Standardelor Internaţionale de Evaluare se referă la estimarea şi raportarea valorilor proprietăţilor. preţul unui bun sau serviciu variază invers proporţional cu oferta şi direct proporţional cu cererea. prin mecanismul preţului. datorită capacităţii financiare. comercială sau financiară. o indicaţie asupra valorii relative date bunurilor sau serviciilor de către un anumit cumpărător şi / sau vânzător. Principiul economic al cererii şi ofertei reflectă interacţiunea complexă a celor patru factori ai valorii. O piaţă poate fi locală. reflectă mai degrabă activitatea şi motivaţia mai multor participanţi decât imaginea sau interesul preconceput ale unui anumit participant. în anumite situaţii particulare. Au fost concepute pentru a facilita tranzacţiile internaţionale de proprietăţi şi pentru a contribui la viabilitatea pieţelor globale. de obicei pe durata normală de utilizare a unei proprietăţi sau unui grup de proprietăţi. indiferent dacă a fost publicat sau dacă a fost confidenţial. în ansamblu. la alţi factori de stabilire a preţului.Preţul de vânzare este un fapt istoric. Preţul plătit pentru un bun sau un serviciu reprezintă costul acestora pentru cumpărător. Oferta este influenţată de utilitate şi raritate. de imaginea asupra utilităţii relative a bunurilor şi / sau serviciilor.

3 Estimarea profesionistă a valorii de piaţă este o evaluare obiectivă a drepturilor de proprietate asupra unor anumite bunuri. În evaluare.1. valoarea de piaţă este cea presupusă în absenţa unei specificări Valorile diferite de cea de piaţă se estimează atunci când scopul evaluării implică baze de evaluare diferite de valoarea de piaţă. după o activitate de marketing adecvată. Valoarea de piaţă este o estimare fundamentată de piaţă la data efectuării evaluării. Atunci când este realizată o evaluare în 3 Standarde Internaţionale de Evaluare. împreună cu alte elemente.2 Categorii de valori utilizate în evaluare 1. considerată ca parte din întreg sau din portofoliu este diferită de valoarea sa individuală. Criteriul esenţial în evaluarea oricărei proprietăţi imobiliare sau mobiliare este utilitatea sa. fie ca o entitate distinctă. într-o tranzacţie cu preţ determinat obiectiv. informaţiile pe care se bazează evaluarea.1. precum şi definiţia valorii. ipotezele şi condiţiile limitative (dacă există) referitoare la evaluare. Evaluatorul trebuie să privească proprietatea din perspectiva pieţei. Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare. determină metodele de evaluare care se vor utiliza. În general. Alte proprietăţi au o utilitate mai mare dacă sunt exploatate ca parte a unui grup. Pentru unele proprietăţi.1 Categorii de bază Este foarte important ca orice tip de valoare estimată să fie identificată şi definită foarte clar în orice misiune de evaluare. care determina tipul valorii de evaluat şi care. trebuie făcută o distincţie între utilitatea proprietăţii considerate individual sau ca fiind parte a unui grup. între un cumpărător decis şi un vânzător hotărât. Procedurile utilizate în procesul de evaluare au ca obiectiv comun definirea şi cuantificarea gradului de utilitate a proprietăţii evaluată. Ediţia a VII-a. 1. Valoarea de piaţă este cel mai obişnuit tip de valoare asociat cu evaluarea proprietăţilor. fie ca parte dintr-un întreg sau portofoliu. Valoarea de piaţă se defineşte ca fiind suma estimată pentru care o proprietate ar putea fi schimbată.1. Evaluarea unei proprietăţi este influenţată de modul în care proprietatea este utilizată şi/sau ar fi tranzacţionată în mod normal pe piaţă. la data evaluării. 15 .2. această diferenţă de valoare ar trebui luată în considerare. utilitatea maximă este obţinută dacă proprietatea respectivă este exploatată ca entitate distinctă. 2005. în care ambele părţi au acţionat în cunoştinţă de cauză. prudent şi fără constrângere. Evaluatorul trebuie să prezinte explicit în primul rând scopul evaluării. Dacă valoarea proprietăţii.

dată mai degrabă de valorile materialelor pe care le conţine decât de continuarea utilizării. Valoarea de exploatare continuă. este valoarea unei întreprinderi în ansamblul ei în cazul în care-şi va continua activitatea şi a cărei valoare de exploatare continuă poate fi alocată pe părţile sale componente. din vânzarea unei proprietăţi. fără a necesita reparaţii sau adaptări speciale. Costul de înlocuire net este considerat ca o metodă acceptabilă utilizată în raportarea financiară pentru a determina un surogat al valorii de piaţă a proprietăţilor specializate şi cu piaţă limitată. ca şi efectele pe care diferenţele le pot exercita. Valoarea de utilizare este valoarea pe care o anumită proprietate o are pentru o utilizare specifică şi pentru un anumit utilizator şi de aceea nu este în relaţie cu piaţa. reflectând astfel contribuţia acestora la valoarea totală. aprecierea şi/sau impozitarea proprietăţii. Valoarea de investiţie sau subiectivă. Valorile diferite de valoarea de piaţă se estimează când scopul evaluării implică baze de evaluare diferite de valoarea de piaţă. Se referă strict la valoarea cu care o anumită proprietate contribuie în întreprinderea din care face parte.conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare. Esenţială este înţelegerea clară a diferenţelor între baza de evaluare valoarea de piaţă şi bazele de evaluare în afara valorii de piaţă. 16 . Valoarea de lichidare sau valoarea de vânzare forţată este suma care ar putea fi primită. 2. specificată în definiţia valorii de piaţă. pentru care nu sunt disponibile informaţii de piaţă. în mod rezonabil. termenul valoare de piaţă va respecta întotdeauna definiţia IVS(International Valuation Standards). fără a avea în vedere cea mai bună utilizare a proprietăţii sau suma de bani ce poate fi obţinută în urma vânzării sale. Valoarea de recuperare este valoarea unei proprietăţi. este valoarea proprietăţii dată de unele definiţii conţinute într-o poliţă sau contract de asigurare. este valoarea proprietăţii pentru un anumit investitor ori pentru o categorie de investitori sau pentru obiective (scopuri) de investiţii clar identificate. Există circumstanţe în care sunt necesare alte baze de evaluare decât valoarea de piaţă. Conceptul de valoare de exploatare continuă poate fi aplicat numai pentru proprietatea care reprezintă o parte a unei întreprinderi sau entităţi. Valoarea de impozitare. într-o perioadă de timp prea scurtă pentru a fi conformă cu perioada de marketing necesară. cu excepţia terenului. de impunere sau valoarea impozabilă este o valoare care se bazează pe definiţiile conţinute în legile ce se referă la evaluarea. Valoarea de asigurare.

această valoare va fi egală cu valoarea justă. Când valoarea de piaţă a unui activ nu poate fi determinată. în general. chiar dacă nu întotdeauna exact echivalente. Valoarea de garantare a creditului ipotecar trebuie fundamentată într-o manieră clară şi transparentă. se decide utilizarea unei valori surogat (cum este costul de înlocuire net). de bunăvoie. în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat obiectiv. definit în Standardele Internaţionale de Contabilitate şi în Standardele Internaţionale de Raportare Financiară. adică valoarea suplimentară rezultată din contopirea a două sau mai multe participaţii la proprietate. din cauză că proprietatea imobiliară este o marfă cu lichiditate mai redusă. Valoarea de garantare a creditului ipotecar este valoarea proprietăţii determinată de evaluator printr-o estimare prudentă a vandabilităţii viitoare a proprietăţii. 3. pentru a atinge un preţ care să reprezinte valoarea de piaţă.Valoarea specială este un termen legat de un element extraordinar al valorii. fiind definite în Standarde Internaţionale de Practică în Evaluare. care este diferită ca natură de celelalte bunuri şi servicii. Când se poate stabili valoarea de piaţă a unui activ. compatibile. De regulă este un supliment de valoare care poate fi aplicabil unui anumit proprietar sau utilizator. se poate solicita aplicarea unei definiţii particulare a valorii. Dacă se impune o astfel de situaţie. Valoarea justă se utilizează. sau unui potenţial cumpărător sau utilizator al proprietăţii mai degrabă decât pieţei în general. prin luarea în considerare a aspectelor mentenabile pe termen lung ale proprietăţii. La estimarea valorii de garantare a creditului ipotecar nu vor fi luate în considerare elementele speculative. utilizării curente şi utilizărilor alternative adecvate ale proprietăţii. Un caz special îl reprezintă proprietatea imobiliară. Pentru a răspunde unor cerinţe juridice sau statutare. atât a valorii de piaţă cât şi a valorilor care nu se bazează pe piaţă. Expresia valoare de piaţă şi termenul valoare justă. reprezintă o formă particulară a valorii speciale. aşa cum apare în mod uzual în standardele de evaluare şi în standardele de contabilitate sunt. în general. Alte expresii ale valorii sunt specifice unor active şi/sau situaţii speciale. Valoarea justă. în unele cazuri particulare. între părţi aflate în cunoştinţă de cauză. este definită. 17 . evaluatorul trebuie să menţioneze acest fapt şi să descrie impactul oricăror diferenţe asupra valorii estimate. condiţiilor normale şi locale de piaţă. pentru raportarea financiară. mai mare decât valoarea de piaţă. care poate proveni din diferite circumstanţe. datorită perioadei relativ mari de expunere pe piaţă. Valoarea din fuziune. ca fiind suma la care poate fi tranzacţionat un activ sau decontată o datorie. Termenul de valoare justă este un concept de contabilitate.

procesul de evaluare devine complex.2. de configurarea sau aplicarea lor specifică. poate fi considerat ca fiind o metodă acceptabilă pentru estimarea unui surogat pentru valoarea de piaţă. iar cumpărătorul fiind conştient că va trebui să restructureze afacerea).Absenţa unei pieţe la vedere (o piaţă pe care mărfurile sunt disponibile pentru vânzarea imediată. Când informaţiile de piaţă sunt limitate sau nu există informaţii de piaţă comparabile direct. fie a costului de reconstrucţie. un element susceptibil de aceleaşi condiţii de folosinţă. performanţe şi destinaţie.1. devenite uzuale în practica evaluării: a) valoarea de inventar (valoarea de achiziţie sau valoarea istorică) care este dată de costurile ocazionate de achiziţionarea şi punerea în funcţiune a bunului sau activului. h) valoarea bursieră care se determină doar pentru firmele cotate la bursă.d) valoarea de reconstituire care este dată de suma de bani care trebuie investită pentru constituirea unei întreprinderi similare cu cea considerată. b)valoare contabilă netă (rămasa) care se determină ca diferenţa între valoarea de inventar şi amortizarea cumulată de la data întocmirii situaţiilor financiare. e) valoarea venală care reprezintă preţul mediu ce poate fi obţinut în urma negocierii prin vânzarea unei întreprinderi în activitate (această se aplică în cazul unei întreprinderi de dimensiuni mici. există mulţi cumpărători şi vânzători iar preţul este relativ mic) respectiv natura şi diversitatea proprietăţilor imobiliare şi a pieţelor acestora impune o abordare profesionistă în stabilirea valorii lor. Sunt active dependente de proiectarea lor specializată. g) valoarea economică. c) activul net contabil care se determină prin scăderea datoriilor întreprinderii din valoarea totală a activelor. la momentul actual. luată ca fiind valoarea propusă pentru negocierea dintre vânzător şi cumpărător. 1. Activele specializate sunt active care se vând foarte rar sau deloc pe piaţă putând fi considerate ca fiind cele cu piaţă limitată sau fără piaţă. f) valoare de utilitate care reprezintă preţul ce ar trebui plătit pentru a achiziţiona. adică suma de bani plătită cu ocazia intrării unui bun în patrimoniul întreprinderii. având aceeaşi durată. vânzătorul nefiind interesat de continuare. în aceleaşi condiţii de muncă. O estimare a costului pentru o proprietate poate avea la bază fie estimarea costului de înlocuire. 18 .2 Categorii suplimentare În funcţie de scopul evaluării se pot deosebi mai multe valori. Costul de înlocuire net aplicat pentru proprietăţile specializate. a cărei afacere este în declin.

2. experienţă şi raţionament profesional din partea evaluatorului. ar trebui ca să conţină o identificare clară a clasei de active în care este inclus proprietatea. Rezultatele evaluărilor sunt prezentate în rapoarte de evaluare. Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare recunoaşte prin termenul proprietate supusă evaluării: . .1. dar divizarea proprietăţii în cele patru categorii distincte este recunoscută de mult timp pe plan internaţional. 19 .2 Tipuri de proprietate supuse evaluării Evaluările se referă la tipuri de proprietate diferite sau la proprietăţi a căror valoare includ mai multe tipuri de proprietate. şi procedee prin care se stabileşte valoarea unei proprietăţi. active financiare sau întreprinderi. 1. ca şi a bazei pentru această includere. în cazul activelor specializate.proprietatea mobiliară (bunuri mobile). când dezechilibrul raportului ofertă-cerere determină preţuri de piaţă care nu sunt concordante cu definiţia valorii de piaţă.active financiare. în cazul în care nu există condiţii normale de piaţă.proprietatea imobiliară. în sens general. . . pe lângă cerinţele de pentru raportarea financiară. poate fi definită ca un ansamblu de metode.1 Definirea şi aria de aplicabilitate Evaluarea.2. fie că este vorba de un bun sau grup de bunuri imobile sau mobile. Misiunea evaluării solicită un grad înalt de profesionalism. Toate rapoartele de evaluare ar trebui să prezinte clar scopul şi utilizarea evaluării. Raportarea evaluării. În ultimul timp au apărut noi clase de proprietate şi implicit instrumente noi de evaluare. vigilenţă. mai ales în condiţiile penuriei informaţiilor de piaţă.2 Conceptul de evaluare 1.întreprinderi. tehnici.

Cuprind toate prerogativele. dona sau de a alege a exercita oricare sau nici unul dintre acestea. închiriat sau înstrăinat. Coproprietatea poate fi creată prin împărţirea legală a drepturilor de proprietate între mai mulţi proprietari. Dreptul de proprietate imobiliară are următoarele atribute: posesia. lăsa moştenire. ASPECTE SPECIFICE Prerogativele dreptului real imobiliar sunt stabilite prin lege fiind şi subiect al unor limitări impuse de către stat. Şi alte prevederi legale decât cele impuse de către stat pot impune restricţii asupra exercitării drepturilor inerente aferente unei proprietăţi imobiliare. închiria. Drepturile de trecere sunt dobândite prin uz. planificarea urbană sau preluarea proprietăţilor fără proprietar sau moştenitor. Dreptul de proprietate absolut. proprietatea imobiliară este inclusă. ocupa. transferat. care încredinţează utilizarea unei părţi a acesteia fără a duce la dobândirea proprietăţii. În condiţiile legii. dar transferând sau asigurând chiriaşului dreptul de ocupare şi de utilizare pentru un timp determinat şi în anumite condiţii. este deţinută în stoc pentru vânzare.2. Proprietatea imobiliară include toate construcţiile şi amenajările de la suprafaţă şi din subteran De regulă. proprietarul menţinându-şi dreptul de dispoziţie. Acestea includ dreptul de a utiliza. vinde. contract sau lege. Contractele de închiriere sunt înţelegeri prin care se creează alte drepturi reale imobiliare. din punct de vedere contabil. este cunoscut sub denumirea de drept de proprietate deplin. dezvoltarea sau transferul proprietăţii. putând afecta utilizarea. în categoria activelor de natura imobilizărilor corporale. Servitutea reprezintă un beneficiu necorporal asupra proprietăţii. Există şi alte drepturi de proprietate asociate cu proprietatea imobiliară care privesc interese de natură financiară.1 Proprietatea imobiliarã DEFINIRE Proprietatea imobiliară este un concept juridic.2. avantajele şi beneficiile legate de proprietatea asupra bunurilor imobile. când. exproprierea. un anumit atribut poate fi separat. reglementarea.1. confiscarea. precum impozitarea. proprietatea imobiliară poate fi considerată ca activ curent. Drepturile reale imobiliare se exercită asupra unui bun imobil. numit subchiriaş (sublocatar) dreptul de ocupare şi utilizare are loc subînchirierea. fiind înregistrat într-un document formal. Este distinct de bunul imobil. care este doar un activ fizic. care este limitat numai de stat. un titlu de proprietate. folosinţa şi dispoziţia. Ca excepţie. Ipotecarea proprietăţii imobiliare apare când aceasta este utilizată ca şi 20 . În cazul în care chiriaşul transferă unui terţ.

Rezultă că. uneori fiind posibilă excluderea. evaluatorul trebuie să stabilească dacă aceste active vor fi evaluate ca parte a valorii de exploatare continuă sau ca active individuale. impedimente. Ediţia a VI-a. ASPECTE SPECIFICE Evaluările de bunuri mobile reprezintă o gamă mai largă. Bunurile mobile trebuie distinse clar de proprietatea imobiliară. restricţii. portabile. inclusiv descrierea fizică.alte proprietăţi. tipul de valoare determinat trebuie să fie consecvent cu scopul evaluării.2. servituţi. 4 Standarde Internaţionale de Evaluare. .colateral pentru garantarea unei finanţări dând naştere unui beneficiu financiar. condiţionări sau clasificări speciale. de care trebuie să se ţină cont în evaluare sunt: . ipotecări. corporale sau necorporale. drepturi sau adăugiri care nu sunt proprietate imobiliară dar sunt incluse.dacă proprietatea reprezintă un drept parţial. . pag 70 21 .localizarea.2. considerate de publicul larg drept mobile Proprietatea asupra bunurilor mobile se referă la proprietatea asupra unui bun. Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare. inclusiv în cazul insolvenţei. Evaluatorul trebuie să analizeze în ce măsură proprietatea imobiliară şi drepturile asociate afectează valoarea proprietăţii. .închirieri. . în general. altul decât o proprietate imobiliară4. se evaluează dreptul de proprietate asupra activului şi nu proprietatea ca entitate fizică. 2003. În evaluarea activelor unei întreprinderi. Evaluarea care include simultan bunuri mobile şi proprietatea imobiliară trebuie să identifice bunurile mobile şi să ia în considerare efectele acesteia asupra estimării valorii. dar întotdeauna.dreptul de proprietate. TIPOLOGIE Bunurile mobile pot fi corporale sau necorporale. 1. CARACTERISTICI Caracteristicile proprietăţilor imobiliare. fracţionar sau un segment fizic dintr-o parte mai mare. juridică şi economică.2 Proprietatea asupra bunurilor mobile DEFINIRE Bunurile mobile sunt definite ca obiecte care pot fi identificabile.

coproprietatea). instituţional şi public. Piaţa pentru astfel de valori mobiliare include sectorul privat. creând un drept contractual a cărei exercitare este dependentă de îndeplinirea unor condiţii specificate. societăţi comerciale. 31/1990 privind Societăţile Comerciale. Pot să rezulte din divizarea legală a proprietăţii asupra întreprinderii sau proprietăţii imobiliare (asocieri. fonduri mutuale. 22 . De asemenea pot să rezulte dintr-un drept opţional de a vinde sau cumpăra o proprietate (imobiliară. cu scopul de a se strânge fonduri pentru realizarea unor proiecte. companii de asigurare şamd. FORMAREA ACTIVELOR FINANCIARE 1. Investitorii sindicalizaţi sunt parteneri limitaţi.1. reflectând poziţie de proprietate şi / sau de datorie. 5 Legea nr. Şi prin crearea unor instrumente investiţionale bazate pe un pachet de active imobiliare pot să rezulte active financiare. Deţinătorul poate alege să-şi exercite sau nu opţiunea. societăţi.3 Active financiare DEFINIRE Activele financiare rezultă din divizarea legală asupra altor proprietăţi. O asociere în participaţie este o combinaţie de două sau mai multe entităţi care se unesc în scopul specific de realizare a unui anumit proiect cu o durată limitată a asocierii. a cumpăra.2. sau a închiria o proprietate într-o anumită perioadă şi la un preţ dat. societăţi mixte. republicată. Alte entităţi juridice sunt asocierile în participaţie şi sindicalizările. Opţiunea este o înţelegere de a menţine o ofertă de a vinde. sau prin crearea unor instrumente investiţionale.2. Principalele entităţi juridice sunt societăţile comerciale. fonduri ipotecare sau de alte valori mobiliare bazate pe ipoteci. Actorii principali sunt investitorii individuali pe piaţa de capital. Proprietatea asupra activelor financiare poate fi divizată în mod legal pentru a crea asocieri în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice deţin în comun o proprietate sau o întreprindere şi îşi împart profiturile sau pierderile acesteia. Investiţiile prin deţinerea de valori mobiliare sau de instrumente reprezintă o alternativă la proprietatea directă. Instrumentele de investiţie mobilizate includ fonduri imobiliare. aşa cum sunt definite de lege5. acţiuni sau alte instrumente financiare). 2. firme imobiliare etc. 3. dintr-un drept opţional de a vinde sau cumpăra o proprietate la un preţ dat şi într-o perioadă stabilită.

respectiv de la instrumente financiare primare tradiţionale precum obligaţiunile la forme variate de instrumente financiare derivate. cât şi de capital. dreptul contractual de a schimba active financiare cu altă parte. în condiţii ce sunt potenţial favorabile. .din cadrul unui contract care garantează o opţiune. este orice activ care este fie numerar. fie de a schimba instrumente financiare cu altă întreprindere în condiţii care sunt potenţial nefavorabile.deţinerii unui pachet de acţiuni sau obligaţiuni. Un instrument financiar reprezintă orice contract care generează simultan un activ financiar pentru o întreprindere şi o datorie financiară sau un instrument de capitaluri proprii pentru o altă întreprindere. Un instrument financiar compus este un instrument financiar care. fie un drept contractual de a schimba instrumente financiare cu altă întreprindere în condiţii care sunt potenţial favorabile sau un instrument de capitaluri proprii ale altei întreprinderi. . o operaţiune de leasing financiar este considerată un instrument financiar. Din aceste puncte de vedere. care poate fi exercitată sau nu. Instrumentele financiare au o sferă largă. fie un drept contractual de a încasa numerar sau alte active financiare de la altă întreprindere. conţine atât un element de datorie. Un instrument de capital propriu este orice contract care certifică existenţa unui interes rezidual în activele unei întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor sale. O datorie financiară este orice datorie contractuală fie de a vărsa numerar sau alt activ financiar unei alte întreprinderi. unele tipuri de acţiuni preferenţiale. inerente unui instrument financiar primar de bază.Activele financiare sunt active necorporale şi pot include drepturi inerente: . sau o datorie contractuală de a schimba active financiare cu altă parte în condiţii ce sunt potenţial nefavorabile Creează drepturi şi datorii. 23 . ce au ca efect transferarea între părţi a unuia sau mai multor riscuri financiare. precum şi bonurile de subscriere de active sau opţiuni pentru subscrierea sau cumpărarea de acţiuni de la întreprinderea emitentă.deţinerii unei întreprinderi sau proprietăţi. din punctul de vedere al emitentului. Multe tipuri de instrumente financiare derivate încorporează un drept sau o datorie de a face schimburi viitoare. Includ acţiunile comune. Instrumentele financiare derivate dau uneia dintre părţi. Activele şi datoriile financiare monetare (denumite şi instrumente financiare monetare) sunt active şi datorii financiare ce urmează a fi încasate sau plătite în bani. pentru o sumă determinată sau determinabilă. CATEGORII DE ACTIVE FINANCIARE În definirea activelor financiare trebuie ţinut cont şi de Standardele Internaţionale de Raportare Financiară. Un activ financiar.

Activităţile sunt definite. ci prevăd executarea prin primirea sau livrarea doar a unui activ fizic nu sunt cuprinse în sfera de definiţie a activelor financiare.Există şi instrumente care nu sunt active financiare. În general.când un investitor doreşte să îşi vândă participaţia sa. generatoare de profit şi care furnizează clienţilor produse sau servicii. Drepturile şi obligaţiile contractuale care nu implică transferul activului financiar.4 Întreprinderile DEFINIRE Întreprinderea este o entitate agricolă. industrie.când sunt incluse între activele unui investitor. servicii sociale. De asemenea nici operaţiunea de leasing operaţional nu este considerată activ financiar. fie celui de stat.Clasificarea Activităţilor Economiei Naţionale 24 .când este necesară garantarea emisiunilor. asistenţă medicală. de construcţii.când sunt moştenite. Întreprinderile sunt entităţi constituite în mod legal. inclusiv pentru aport la capital. silvicultură. servicii prestate în principal întreprinderilor şi servicii prestate în principal populaţiei. . educaţie. . O opţiune sau alt instrument similar.2. ecologice şamd.subiect de drept autonom .2. care îi dă dreptul de a răscumpăra propriile instrumentele de capitaluri proprii nu se constituie într-un activ financiar al întreprinderii. 1. reglementate şi clasificate în CAEN6. Societatea comercială este o personalitate juridică . Aparţin fie sectorului privat.când există o opţiune ce creează un puternic efect de îndatorare şi de reducere a vandabilităţii proprietăţii. . de servicii sau financiară care desfăşoară o activitate economică.când se face în scopul emiterii rating-lui valorilor mobiliare. . industrială. achiziţionat de o întreprindere. servicii financiare. Întreprinderile au o gamă largă de activităţi economice. .având scop lucrativ şi fiind formată din cel puţin două persoane care se învoiesc să pună ceva în comun pentru a 6 CAEN . comerţ. Activităţile economice includ: agricultură. tehnologia informaţiei şi comunicaţii. comercială.când un asociat doreşte să cumpere un activ financiar. sunt unităţi distincte de exploatare. ASPECTE SPECIFICE Există mai multe situaţii în care activele financiare trebuie evaluate: . cu scopul de a stabili valoarea totală a activelor deţinute. . pentru stabilirea impozitului aferent sau pentru luarea unei hotărâri judecătoreşti. construcţii. turism.

de piaţă sau din afara pieţei. asocierile în participaţie.prin cost . Întreprinderile şi proprietăţi asimilate cu o întreprindere. .metoda capitalizării veniturilor 25 .metoda comparaţiei vânzărilor . .societăţile comerciale închise şi cele deschise(listate). În general.societăţile în nume colectiv sau în comandită simplă.asociaţiile familiale. Continuitatea activităţii presupune că o întreprindere îşi va continua activitatea în viitorul previzibil.prin venit şi corespunzător metodelor de evaluare pot fi: . .3 Metodele de evaluare Evaluarea diferitelor tipuri de proprietate implică surse diferite de informaţii.metoda costului . proprietăţi comerciale specializate sau entităţi operaţionale distincte sunt evaluate la valoarea de piaţă.prin comparaţiei vânzărilor . Termenul abordare în evaluare se referă la metodologii analitice general acceptate utilizate de obicei. întreprinderile şi activele financiare. societăţi pe acţiuni. 1.grupuri de întreprinderi.2. Compania operaţională este o afacere cu o activitate economică de producţie. societăţi cu răspundere limitată. abordările şi metodele de evaluare sunt comune tuturor tipurilor de evaluări. Fiecare abordare în evaluare are metode alternative de aplicare. vânzare sau comercializare a unui produs sau serviciu. fără intenţia sau nevoia de a fi lichidată sau de a-şi reduce în mod semnificativ activitatea. incluzând proprietatea imobiliară. Estimarea oricărui tip de valoare. care reflectă în mod adecvat piaţa pe care proprietatea este evaluată. holdinguri.desfăşura acte şi fapte de comerţ şi de a împărţi foloasele rezultate. cunoscute sub denumirea de metode de evaluare. cere ca evaluatorul să aplice una sau mai multe abordări în evaluare. proprietăţi generatoare de afaceri. bunurile mobile. CATEGORII DE ÎNTREPRINDERI Întreprinderile se pot împărţi în mai multe categorii: . Abordarea evaluării poate fi realizată: .

Proprietatea evaluată este comparată în general cu vânzările unor proprietăţi similare. Capitalizarea leagă venitul (de obicei. rate de actualizare (care reflectă fructificarea investiţiei). Metoda de evaluare pe bază de cost este o abordare comparativă care ia în considerare pentru tranzacţionarea unei anumite proprietăţi. 2. risc sau neadecvare. costul de înlocuire net este privit ca o metodă acceptabilă pentru evaluarea activelor specializate. pentru un bun substitut sau pentru un bun identic. Metoda foloseşte rate de capitalizare (relaţie directă). în mod normal. stabilind o estimare a valorii prin procese de comparaţie. utilizând informaţii derivate din piaţă. Metoda presupune o estimare a deprecierii pentru proprietăţile mai vechi cu sau fără deficienţe în funcţionare În conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare GN 8 paragraf 5. Metoda de evaluare prin comparaţia vânzărilor este o abordare comparativă care ia în considerare vânzările proprietăţilor similare sau substituibile şi informaţiile referitoare la piaţă. 1. sau luând în considerare oferte de vânzare. venitul net) de un anumit tip de valoare prin convertirea venitului într-o estimare de valoare. utilizează una sau mai multe metode în evaluare.Evaluările bazate pe piaţă. fie ca o copie identică a originalului. conduce la cea mai probabilă mărime a valorii. fluxul de venit care produce cea mai mare recuperare şi fructificare. în absenţa factorilor timp. sumă rămasă la dispoziţia unei părţi interesate. Costul cel mai mic al celei mai bune alternative. Venitul luat în calcul este venitul net. ca substitut alternativa de a construi o altă proprietate. corespunzătoare unui anumit nivel de risc. Conform principiului substituţiei.sau ambele. 7 26 . Conform acestui principiu o persoană prudentă nu va plăti pentru un bun sau serviciu mai mult decât costul de achiziţie pentru un bun sau serviciu acceptabil ca substitut. prin aplicarea principiului substituţiei7. 3 Metoda de evaluare prin capitalizarea venitului este o abordare comparativă care ia în considerare informaţiile referitoare la veniturile şi cheltuielile aferente proprietăţii evaluate şi estimează valoarea printr-un proces de capitalizare. fie ca o proprietate cu aceeaşi utilitate.3 „în absenţa informaţiilor de piaţă. va tinde să reflecte valoarea de piaţă. însă evaluatorul trebuie să includă în raport observaţii de piaţă referitoare la valoarea terenului sau la costul curent şi la cotele de depreciere”. tranzacţionate pe o piaţă deschisă.

Scopurile evaluării proprietăţii imobiliare sunt diverse: .fuziunea unor proprietăţi (valoarea din fuziune).4. . Există aspecte speciale în evaluarea proprietăţii imobiliare: .1 Evaluarea imobilelor Baza obiectivă pentru estimarea valorii de piaţă a proprietăţii imobiliare o constituie valorile specifice atribuite anumitor drepturi în proprietatea imobiliară de către participanţi pe o piaţă în care un activ se cumpără şi se vinde.luarea unor decizii investiţionale. când valoarea de piaţă este susţinută în mică măsură de date. caz în care se folosesc alţi indicatori ai valorii sau ai performanţelor proprietăţii. . . .estimarea valorii unei proprietăţi cu care se garantează un credit ipotecar sau pentru a stabili o bază de asigurare sau de garantare a unui credit cu o proprietate.probleme de impozitare (inclusiv executarea silită).stabilirea efectelor unor modificări de dezvoltare a infrastructurii sau de schimbare a zonei.litigii.a asista un cumpărător. . . . . .fuziunea unor proprietăţi multiple. .separarea participaţiilor la o proprietate (valoarea componentelor).în litigii sau arbitraj asupra unor dispute asupra unor contracte sau interese parţiale. .2.situaţia pieţelor în declin. un vânzător sau pentru a ajuta ambele părţi să determine preţul de vânzare pentru o anumită tranzacţie.estimarea valorii de impozitare.acoperirea unor daune.consultanţa.întocmirea rapoartelor financiare. .2.4 Concepte şi principii de evaluare 1. .1. . .raportări financiare. în situaţiile în care evaluările se folosesc pentru: .stabilirea valorii de lichidare în cazul falimentului. 27 .stabilirea bazelor pentru reorganizarea judiciară. .tranzacţii care implică transferul proprietăţii (inclusiv lichidarea).credite sau împrumuturi garantate cu proprietatea. Valoarea de piaţă reprezintă baza de stabilire a valorii pentru proprietăţii imobiliare. .exproprieri pentru cauza de utilitate publică. .

asigurători. O estimare obţinută de abordarea prin cost reprezintă valoarea unei proprietăţi depline. În evaluarea proprietăţilor specializate sau cu piaţă limitată. Trebuie să existe un indiciu clar că părţile implicate în tranzacţie au fost motivate în mod tipic. se poate aplica metodologia costului de înlocuire net pentru a determina un surogat pentru valoarea de piaţă a proprietăţilor specializate. 1. Metoda bazată pe comparaţia vânzărilor stabileşte limitele valorii de piaţă a proprietăţii imobiliare prin analiza preţurilor de piaţă plătite pentru proprietăţile imobiliare similare. administraţia locală). analize cost / beneficiu. trebuind eliminate preţurile care reflectă motivaţii diferite. în general.clienţi interesaţi (investitori. De asemenea. cele cu preţul sau tariful cel mai mic atrăgând cea mai mare cerere şi probabilitate de vânzare. . costul şi valoarea de piaţă sunt cele mai apropiate.determinarea taxelor legate de donaţii sau moşteniri. care sunt vândute rar. studii fezabilitate. Metoda bazată pe cost stabileşte valoarea proprietăţii imobiliare prin estimarea costurilor aferente. Pentru evaluarea proprietăţilor imobiliare se folosesc.separarea activelor în active amortizabile şi active neamortizabile . Estimarea costului de achiziţionare a terenului şi / sau construirea unui imobil nou cu utilitate egală sau adaptarea unei proprietăţi vechi la aceiaşi utilizare. licitatori. Aceste abordări sunt bazate pe principiul substituţiei. abordările prin cost. 2. lichidatori. Dacă proprietatea este închiriată sau este supusă unor alte interese parţiale. stabilindu-se dacă există mărfuri sau servicii similare sau asemănătoare. În cazul proprietăţilor mai vechi. care include deteriorarea fizică şi deprecierea funcţională. capitalizarea veniturilor şi metodele asociate cu aceste abordări. În cazul proprietăţilor mai noi. determinarea valorii contabile a unor acţiuni şi pentru stabilirea evoluţiei chiriei şi ratelor de leasing). Evaluatorul trebuie să reconcilieze valorile rezultate din aplicarea simultană a mai multor metode de evaluare. metoda este deosebit de utilă. fără costurile legate de timpul de construcţie sau adaptare este o procedură larg utilizată.alte scopuri (analize de piaţă. La costurile terenului şi de construcţie se poate adăuga un profit estimat pentru promotorul imobiliar. Proprietatea imobiliară este comparată cu preţurile de vânzare sau ofertele unor proprietăţi similare. Se pot folosi mai multe metode pentru evaluarea proprietăţilor imobiliare. comparaţii ale vânzărilor. abordarea prin cost ia în considerare şi o estimare a deprecierii. care au - 28 . . evaluatorul trebuie să facă ajustări pentru a reflecta drepturile de proprietate care se evaluează.

fie inferioare faţă de cele aflate în proprietăţile comparabile.4.prin cost. depreciere funcţională şi depreciere economică care afectează elementele bunurilor mobile.prin capitalizarea veniturilor. Metoda bazată pe capitalizarea venitului presupune că valoarea de piaţă a proprietăţilor imobiliare este determinată pe baza capacităţii acestora de a genera venit. Ipotezele pentru estimările valorii prin capitalizarea venitului pot fi comparate cu performanţa unei proprietăţi alternative şi a investiţiilor financiare. Metoda este aplicabilă numai atunci când există date suficiente despre piaţă. Se poate folosi şi procedeul de actualizare prin aplicarea unei rate de actualizare (care ar trebui să reflecte randamentul investiţiei sau un anumit cost al capitalului) asupra unei serii de venituri nete previzionate pentru o anumită perioadă. trebuie să se introducă corecţii pentru a ajusta contribuţia diferită la valoare a acestor bunuri. acestea trebuind să fie identice cu cele asociate cu proprietăţile comparabile. .2. trebuie determinat gradul de deteriorare fizică. Preţurile sunt analizate prin elemente de comparaţie corespunzătoare şi ajustate pentru diferenţele faţă de particularităţi. 29 . Metoda ia în considerare informaţiile asupra veniturilor şi cheltuielilor comparabile pentru a stabili venitul net al proprietăţii imobiliare evaluate. Se bazează pe principiul previzional. prin luarea în considerare a duratei de viaţă economică rămasă a imobilelor cu care sunt asociate bunurile mobile. deoarece în ambele cazuri investitorii urmăresc nivelul ratei rentabilităţii. Capitalizarea se face prin aplicarea unei singure rate de capitalizare (rată totală ce include toate riscurile) asupra venitului dintr-un singur an. Dacă este cazul. Metoda este utilă pentru evaluarea proprietăţii în totalitatea sa. .prin comparaţia vânzărilor. 1. conform căruia valoarea este creată de beneficiile viitoare anticipate (fluxurile de venit net).fost tranzacţionate recent pe o piaţă liberă.2 Evaluarea bunurilor mobile Evaluarea bunurilor mobile se poate face prin utilizarea tehnicilor incluse în cele trei mari categorii de metode de evaluare. . incluse într-o proprietate sunt fie superioare. altfel fiind necesare ajustări adecvate. Dacă se constată că bunurile mobile. Trebuie să se ţină cont de drepturile de proprietate. deci implicit a capitalului proprietăţilor închiriate.

garanţii privind ocuparea sau venitul şi servicii de management. dar cu luarea în considerare a efectului de îndatorare produs asupra preţului final de tranzacţie. Opţiunile de cumpărare sunt considerate la cost de cumpărător. Aceste elemente pot include finanţări speciale. de un drept contractual sau un drept majoritar sau minoritar asupra unei investiţii imobiliare mobilizate. . . luate ca ansamblu. 30 . Trebuie examinate clauzele contractuale sau actele constitutive pentru a verifica cota procentuală din proprietate pe care o reprezintă subiectul evaluării. . Astfel.4. prin capitalizarea veniturilor). prin comparaţia vânzărilor. În cadrul metodei prin comparaţia vânzărilor. trebuie identificate exact drepturile de proprietate. Valoarea activelor financiare poate fi privită în mod individual dar şi ca ansamblu.evaluarea performanţelor manageriale. poate fi mai mică sau mai mare decât suma tuturor participaţiilor individuale asupra acelei proprietăţi.2. Evaluatorul trebuie să adapteze abordarea sau metodele la natura activului financiar de evaluat.estimarea valorii pachetelor de acţiuni deţinute de acţionarii unei întreprinderi. şi în cazul activelor financiare se pot folosi toate cele trei abordări ( prin cost. Ca regulă generală. asupra unei proprietăţi. caz în care trebuie estimat efectul lor asupra valorii.1. Preţul acţiunilor asupra unei investiţii este stabilit pe pieţele pe care acestea sunt tranzacţionate. În evaluarea activelor financiare.fuziunea sau divizarea.4 Evaluarea întreprinderilor Întreprinderile pot fi evaluate din scopuri diferite: . Costul unei opţiuni exercitate de a cumpăra o proprietate se adaugă la preţul de vânzare al proprietăţii imobiliare. mai întâi se stabileşte valoarea totală a unei proprietăţi.cotarea la bursă şi delistarea de la bursă.2. De asemenea. când opţiunea este exercitată. înainte de a evalua fracţiunile proprietăţii.3 Evaluarea activelor financiare Evaluarea activelor financiare este un demers dificil care implică o serie de cunoştinţe aprofundate şi foarte specializate. valoarea tuturor activelor financiare. . trebuie determinat dacă în preţul de cumpărare sunt incluse şi active nonimobiliare.obţinerea de credite. dacă este vorba de o poziţie majoritară sau minoritară.achiziţia sau vânzarea unei întreprinderi individuale. 1. .4.

cu pachete de acţiuni sau cu acţiuni care au fost tranzacţionate pe o piaţă financiară. Evaluările de întreprinderi în scopul raportării financiare sunt. De asemenea trebuie să ia în considerare drepturile. având în vedere evoluţia estimată a acestora şi momentul obţinerii lor. În mod obligatoriu. Venitul este convertit în valoare fie prin capitalizarea directă a unui nivel reprezentativ al venitului. Metoda fluxurilor de numerar actualizat ). O proprietate asupra unei întreprinderi poate fi indivizibilă sau poate aparţine mai multor acţionari şi / sau poate implica o poziţie majoritară sau minoritară. Evaluările de întreprinderi fundamentate pe premisa continuităţii activităţii se bazează pe valoarea de utilizare (dacă scopul evaluării este elaborarea situaţiilor financiare ale întreprinderii. fie prin actualizare. valoarea obţinută trebuie să fie considerată împreună cu estimările de valoare obţinute din alte metode (ex: Metoda activului net corijat). evaluatorii reconciliază rezultatele obţinute prin două sau mai multe metode. Abordarea prin capitalizarea venitului calculează valoarea prezentă a veniturilor nete sau beneficiilor anticipate. prin care se compară toate activele şi toate datoriile la valoarea de piaţă sau la o valoare contabilă adecvată. dar. 31 . Întreprinderea evaluată trebuie să fie din acelaşi domeniu de activitate cu cele comparate şi să depindă de aceleaşi variabile economice (ex. care nu este neapărat echivalentă cu valoarea de utilizare a întreprinderii. Abordarea prin comparaţia vânzărilor stabileşte valoarea prin compararea întreprinderii evaluate cu întreprinderi similare. În evaluările de întreprinderi se utilizează trei categorii de abordări pentru a ajunge la valoare. solicitate a se baza pe valoarea justă. privilegiile sau condiţiile aferente dreptului de proprietate. Evaluările de întreprinderi se pot baza pe valoarea de piaţă a întreprinderii. dacă se utilizează abordarea pe bază de active în evaluare pentru întreprinderi care-şi vor continua activitatea. caz în care în care veniturile nete estimate a se încasa în mai multe secvenţe de timp viitoare sunt convertite într-o valoare prezentă prin aplicarea unei rate de actualizare (ex. în general. valoarea de utilizare are un înţeles aparte). care poate fi echivalentă sau nu cu valoarea de piaţă. Metoda multiplicatorilor de piaţă). 1. 3. precum şi forma juridică a proprietăţii. riscul asociat şi valoarea în timp a banilor. de obicei. Abordarea bazată pe active a evaluării ia în considerare bilanţul unei întreprinderi. 2.Evaluatorul trebuie să definească în mod clar întreprinderea de evaluat şi pachetul de acţiuni sau părţi sociale care sunt supuse evaluării.

să identifice diferenţele în interpretare şi/sau aplicare.să elaboreze şi publice. Banca Mondială. Comisia Uniunii Europene. Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare este o asociaţie non-profit fiind formată din organizaţii profesionale în domeniul evaluării la nivel mondial care sunt unite printr-un singur act constitutiv. . În anul 1994. Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC) şi Organizaţia Internaţională a Comisiilor pentru Valori Mobiliare (IOSCO). Comitetul a fost înfiinţat iniţial de 20 de asociaţii profesionale. Banca pentru Reglementări Internaţionale (BIS). Lucrează în cooperare cu ţările membre menţinând legătura cu agenţiile internaţionale. cum ar fi: Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD). în anul 2001 a ajuns să cuprindă 36 asociaţii profesionale naţionale ce au statutul de membru deplin. 32 . membră a Naţiunilor Unite. Obiectivele IVSC sunt : . care a dus la înfiinţarea. Fondul Monetar Internaţional (FMI).1. 11 ţări au statutul de observator. standarde pentru evaluare şi să promoveze adoptarea lor la nivel global. IVSC menţine o relaţie strânsă cu organismele de elaborare a standardelor cum ar fi Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASB). iar 3 ţări sunt reprezentate de corespondenţi.3. Membrii comisiei tehnice a Royal Institution of Chartered Surveyors (RICS) şi reprezentanţi ai organismelor din domeniul evaluării din Statele Unite au demarat un dialog. Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare este o organizaţie internaţională. din mai 1985 fiindu-i acordat statut în cadrul Consiliului Economic şi Social. IVSC este o organizaţie non-guvernamentală (ONG). Organizaţia Mondială a Comerţului (WTO). în anul 1981 a Comitetului pentru Standarde Internaţionale de Evaluare a Activelor (TIAVSC).3 Organizaţii pe plan mondial şi plan naţional 1. iar în prezent este cunoscut sub denumirea Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare (IVSC). De asemenea. Comitetul şi-a schimbat denumirea.1 Organizaţii pe plan mondial Ritmul rapid al schimbărilor economice şi ritmul rapid de globalizare a pieţelor investiţionale a contribuit la recunoaşterea importanţei evaluării proprietăţii în mod profesional şi a accentuat necesitatea apariţiei şi dezvoltării unor standarde recunoscute pe plan internaţional pentru evaluarea proprietăţii.să armonizeze standardele printre ţările lumii.

. În prezent în România există patru categorii de evaluatori autorizaţi: .evaluatori de active financiare.ANEVAR . Este esenţial ca evaluările realizate în conformitate cu Standardelor Internaţionale de Evaluare să fie efectuate de evaluatori profesionişti. Un evaluator poate să fie acreditat şi să profeseze în toate cele patru categorii. De asemenea fiecare categorie de evaluator trebuie să aibă încheiată o asigurare de răspundere profesională.4 Profesia de evaluator 1.IROVAL . fără interese proprii şi prejudecăţi. Meseria de evaluator este reglementată de ANEVAR. cinstiţi. că sunt membri activi. În cadrul programului de pregătire continuă. 33 . Experţii evaluatori trebuie să fie cu studii superioare şi să aibă absolvite cursurile de specialitate organizate de ANEVAR.International Valuation Standards) din necesitatea de a aplica prevederile legii sau ale regulamentelor.3.evaluatori de întreprinderi. Evaluatorii vor promova şi menţine în permanenţă încrederea în profesiunea de evaluator. . iar aria de responsabilitate se extinde pentru categoria de evaluări pentru care sunt acreditaţi. O evaluare elaborată pe baza Standardelor Internaţionale de Evaluare îl obligă pe evaluator să respecte Codul Deontologic. .2 Organizaţii pe plan naţional Pe plan naţional se disting două mari organizaţii: . Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România este membră în Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare. 1. competenţi. capacitatea şi experienţa de a efectua o evaluare. Evaluatorii trebuie să fie fără excepţie membrii ANEVAR.Institutul Român de Evaluare. Evaluatorii trebuie să respecte Standardelor Internaţionale de Evaluare (IVS .evaluatori de proprietăţi imobiliare. cu condiţia ca pentru fiecare în parte să urmeze cursurile de rigoare şi să absolve examenul.evaluatori de bunuri mobile.1.4.1 Tipuri de evaluatori autorizaţi şi aria de responsabilitate Evaluatorul este persoana care are pregătirea profesională necesară. membrii ANEVAR trebuie ca cel puţin odată la 2 ani să fie cuprinşi într-un ciclu de studii. .Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România. De asemenea evaluatorii trebuie să facă dovada că profesează.

Standarde Internaţionale de Evaluare. .cunoaşte. obiectivitatea profesională.membri titulari . pag 51 8 34 . Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare.a obţinut o pregătire profesională adecvată în cadrul unui centru de pregătire recunoscut.urmează un program de instruire profesională continuă. statutelor şi regulamentelor asociaţiilor naţionale sau organizaţiilor care controlează sau monitorizează activităţile evaluatorilor8.are experienţă adecvată şi este competent pe piaţa şi categoria respectivă de proprietate sau active. transparenţa solicitată.membri asociaţi – persoane juridice 1. atunci numai când sunt elaborate de un membru instruit în cadrul unui organism naţional profesional şi Codul Deontologic. .peroane fizice . Conform statulului ANEVAR principalele categorii de membrii ANEVAR sunt următoarele: . Evaluatorul intern este evaluatorul angajat în cadrul întreprinderii care deţine activele sau în cadrul firmei responsabile cu elaborarea rapoartelor şi / sau înregistrărilor financiare ale întreprinderii.2 Codul Deontologic Codul Deontologic nu are nici o autoritate legală şi nu reprezintă decât o completare a regulilor. Evaluatorul extern este un evaluator care nu are legături semnificative cu compania client sau cu subiectul misiunii. 2003. O astfel de persoană este numită evaluator independent. înţelege şi poate pune în aplicare în mod corect acele metode şi tehnici recunoscute care sunt necesare pentru efectuarea unei evaluări credibile.este membru al unui organism naţional profesional de evaluare recunoscut de IVCS.Rapoartele elaborate de evaluatori trebuie să fie clare. . Ediţia a VI-a.membri acreditaţi .respectă cerinţele Codului Deontologic prevăzut de IVS. Pentru a deveni evaluator se impune obţinerea unei autorizaţii înainte ca persoana să îşi desfăşoare activitatea în acest sens. să nu inducă în eroare şi să prezinte toate aspectele esenţiale pentru înţelegerea adecvată a evaluării 8. . .4. Evaluatorul trebuie să fie o persoană cu o bună reputaţie care: .persoane fizice . Evaluările efectuate în conformitate IVS sunt acceptabile pentru utilizatorii finali. de natură să pericliteze rezultatele studiului. Evaluatorul trebuie să respecte cerinţele privind imparţialitatea. sau o calificare academică echivalentă.

Evaluatorii trebuie să respecte o serie de condiţii de etică profesională legate de: competenţă. evaluatorii trebuie să identifice în mod corespunzător problema care trebuie abordată şi să fie siguri că posedă experienţa şi cunoştinţele. la finalizare. 1. Evaluarea trebuie să fie caracterizată de eficienţă şi conştiinciozitate. pe hârtie sau în formă electronică a tuturor rapoartelor scrise. comparare obiectivă. condiţii. profesia sau organismul naţional profesional din care evaluatorii fac parte. integritate. evaluările depind de acceptarea ipotezelor. confidenţialitate. În România organismul recunoscut este ANEVAR. sau situaţii ce afectează subiectul sau abordarea unei evaluări. evitarea oricăror conflicte de interese. care întăresc opiniile evaluatorului prin verificări. imparţialitate. 35 .1 Principii de întocmire Raportul de evaluare trebuie să respecte condiţii bine definite pentru a fi reprezentativ. care pune în aplicare standarde obligatorii de calificare. Condiţiile limitative sunt restricţii impuse evaluărilor de clienţi. După ce au fost declarate. de terţi sau de lege. Evaluatorii trebuie să menţină în permanenţă un standard înalt de onestitate şi integritate. Înainte de a se încheia un contract de efectuare a unei evaluări. etică şi comunicare în evaluare. Ipotezele care stau la baza unei evaluări sunt supoziţii rezonabile considerate ca fiind adevărate. limba şi legislaţia. deducţie şi calcul. a corespondenţei şi a notificărilor plus însemnările din dosar. care implică fapte. Activităţile se vor desfăşura astfel încât să nu fie prejudiciaţi clienţii. deoarece într-un anume grad. sau să se asocieze cu un profesionist care posedă experienţă sau cunoaşte forţele pieţei.recunoscut. înainte de raportarea evaluării.5 Raportul de evaluare 1. terţii. publicul. va conţine o copie a originalului. de evaluator. de bună calitate şi finalizarea într-un timp rezonabil a evaluării. Pretenţiile clientului vor fi refuzate în cazul în care circumstanţele împiedică efectuarea investigaţiilor necesare. competenţă.5. Se vor face verificări şi investigaţii pentru a se asigura că datele pentru analiza în evaluare sunt corecte. Se va acţiona prompt şi eficient pentru îndeplinirea cerinţelor clientului care va fi informat şi asupra stadiilor derulării evaluării. pentru a-şi îndeplini misiunea în mod competent. care pot fi ori nu verificate sau nu necesită o verificare. Se va întocmi un dosar de lucru pentru fiecare evaluare care. experienţă. conţinând detalii suficiente pentru a evita orice interpretare eronată. Instrucţiunile scrise vor fi primite de la client şi vor fi confirmate în scris de evaluator. ipotezele trebuie acceptate în vederea înţelegerii evaluării.

baza de evaluare. indicându-se şi faptul dacă au fost sau nu evitabile. scenarii sau condiţii limitative care afectează în mod direct evaluările. În raportul de evaluare să fie inclusă o expunere privind raţiunea existenţei unor devieri. . prin rapoarte corecte care vor dezvălui orice informaţii ce ar putea afecta obiectivitatea. 1. . trebuie indicat efectul acestor elemente asupra valorii. a subiectului şi a scopului acesteia. să respecte principiile eticii şi limitele de competenţă. Raportul de evaluare trebuie să stabilească o restricţie de nepublicare a unei evaluări sau a concluziilor acesteia fără acord prealabil. incluzând tipul şi definiţia valorii. care oricum trebuie să fie rezonabilă.5. opiniile şi concluziile lor către utilizatorii serviciilor prestate de ei. astfel încât să se păstreze un control asupra formei şi contextului în care evaluările sunt dezvăluite public.identitatea clientului. concluziile obţinute şi contextul în care s-au format. scopul şi utilizarea evaluării.identitatea evaluatorului şi data raportului. directă sau indirectă.2 Conţinutul minim al unui raport de evaluare Conţinutul minim al unui raport de evaluare trebuie să cuprindă următoarele elemente9: .RAPORTAREA EVALUĂRII 9 36 . De asemenea trebuie să conţină orice relaţie personală sau a firmei. În conformitate cu Standardul Internaţional de Evaluare nr. 3 . Raportul trebuie să furnizeze suficiente informaţii pentru a descrie activitatea desfăşurată.Dosarul va fi reţinut pentru o perioadă de cel puţin cinci ani de la finalizarea contractului. Contractele de evaluare se pot referi la una sau mai multe proprietăţi dând o importanţă deosebită modului în care se face raportarea valorilor. prezentând orice ipoteze. . evaluatorii trebuind să elaboreze şi să comunice analizele. Stilul raportului trebuie ajustat în funcţie de natura evaluării şi de nevoile clientului. respectându-se şi anumite cerinţe minime cu privire la conţinut. De asemenea pot exista devieri rezonabile de la Standardele Internaţionale de Evaluare care vor trebui prezentate. Prezentarea informaţiilor este un pas esenţial în evaluare. Raportul de evaluare va trebui să facă o descriere clară şi precisă a ariei de aplicabilitate a evaluării.instrucţiunile. Dacă este cazul. data efectivă a valorii estimate. cu proprietatea sau compania eventuală indicând posibile conflicte de interese (de exemplu evaluatorul intern trebuie să arate relaţia sa cu entitatea care controlează activele).

de debitor. Art. o certificare specifică din partea evaluatorului într-o formă standard. numai de către lichidatorul judiciar. pe cheltuiala averii debitorului.1 Rolul evaluării şi a evaluatorului Rolul evaluării şi a evaluatorului este stipulat în mod expres în PROIECTUL DE LEGE PRIVIND PROCEDURA INSOLVENŢEI la Capitolul 3 „Procedura”. a acestora. Aspecte specifice ale evaluării în cazul insolvenţei 1.6 identitatea. lichidatorul va angaja un expert evaluator. o declaraţie de conformitate prin care se arată că evaluarea a fost făcută prin respectarea standardelor şi a altor cerinţe de prezentare. într-o formă adecvată. neobişnuite sau extraordinare. situaţia juridică şi locaţia (locaţiile) proprietăţii (proprietăţilor) care vor fi evaluate. şi să indice valoarea lor aproximativă la data inventarului. La §1 „Măsuri premergătoare lichidării” este un articol care prevede în mod expres implicarea evaluatorului autorizat. 116 . prezentarea modelelor de evaluare utilizate şi fundamentarea utilizării lor. calificarea profesională şi semnătura evaluatorului. în anumite cazuri. La §2 „Efectuarea lichidării” este un articol care prevede în mod expres implicarea evaluatorului autorizat. prin administratorul special. argumentarea adecvării şi rezonabilităţii metodei şi. Cu aprobarea comitetului creditorilor. Secţiunea a 7-a „Falimentul”. Art. aria de aplicabilitate şi amploarea activităţii în misiunea de evaluare. 37 . (2) Actul de inventar va fi semnat de lichidatorul judiciar. pentru evaluarea bunurilor atât separat cât şi ca unul sau mai multe ansambluri în stare de funcţionare. data şi amploarea inspecţiilor. iar dacă acesta nu participă la inventariere. cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului. 115 (1) Inventarul va trebui să descrie toate bunurile identificate ale debitorului.(1) Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub controlul judecătorului-sindic. şi Conform exigenţelor din unele ţări. lichidatorul va face toate demersurile de expunere la piaţă. respectiv.6.- 1. a valorii adoptate. Pentru maximizarea valorii averii debitorului. orice ipoteze şi condiţii limitative şi orice ipoteze speciale. rezultatele evaluării obţinute prin aplicarea metodelor de evaluare adoptat. dacă este cazul.

(4) În funcţie de circumstanţele cauzei şi pe cât posibil. evaluatorul va evalua bunurile din averea debitorului atât individual cât şi în bloc. în condiţiile reglementate de Codul de procedură civilă).să ia toate măsurile necesare pentru a nu se ivi conflicte între interesele clienţilor şi cele ale altor terţi. 1. cu acordul comitetului creditorilor un evaluator propriu. . necesare pentru desfăşurarea unei afaceri. În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului. ca ansamblu funcţional. persoană fizică sau juridică. în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare.(2) Lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidator a inventarierii bunurilor din averea debitorului. Lichidatorul va prezenta şi regulamentul de vânzare corespunzător. cât şi în bloc (prin bloc. sau va utiliza. competenţa şi experienţa necesară pentru a îndeplini misiunea în mod eficient. Un evaluator autorizat are obligaţia de a respecta întotdeauna următoarele condiţii: . bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât individual.6.ca un ansamblu în stare de funcţionare sau individual. pentru care un cumpărător oferă un preţ nedefalcat pe bunurile componente). negociere directă sau o combinaţie a celor două va fi aprobată de adunarea creditorilor. Bunurile vor putea fi vândute în bloc . având obligaţia să recomande cea mai bună variantă. ale 38 . ce constau în obligaţia de a face sau a nu face anumite lucruri. . Obiectul evaluării îl reprezintă averea debitorului aşa cu este prevăzută în proiect (Capitolul 1 DISPOZIŢII GENERALE) la Art. se înţelege o parte sau toate bunurile debitorului.2 Cerinţe de conduită Evaluatorul va trebui să respecte o serie de cerinţe de conduită.3(2) Art.3 (2) Averea debitorului reprezintă totalitatea bunurilor şi drepturilor sale patrimoniale – inclusiv cele dobândite în cursul procedurii insolvenţei – care pot face obiectul executării silite. Scopul evaluării este stabilirea valorii maxim posibile a averii debitorului. pe baza propunerii lichidatorului şi a recomandării comitetului creditorilor. pentru a evalua bunurile din averea debitorului.să posede cunoştinţele.trebuie să respecte legile şi reglementările ţării în care îşi desfăşoară activitatea. (3) Lichidatorul va angaja în numele debitorului un evaluator. Metoda de vânzare a bunurilor respectiv licitaţie publică.

evaluatorului, ale firmei sale, rudelor, prietenilor sau asociaţilor10; - să aibă grijă ca orice subordonat, să respecte Codul Deontologic al IVS; - să trateze problemele clientului cu discreţia şi confidenţialitatea corespunzătoare; - să efectueze evaluarea cu independenţă, obiectivitate, imparţialitate; - să nu condiţioneze onorariul de orice aspect al raportului; - să raţioneze imparţial şi să-şi justifice motivele pentru care este de acord sau nu cu concluziile raportului altui evaluator. În nici un caz, un evaluator autorizat nu are voie: - să acţioneze în mod înşelător sau fraudulos; - să redacteze şi să comunice în mod conştient un raport ce conţine analize false, inexacte sau părtinitoare; - să contribuie sau să participe la un serviciu de evaluare pe care alţi evaluatori îl consideră ca nejustificat; - să pretindă în mod conştient o prezentare a calificărilor profesionale pe care nu le posedă; - să folosească în mod conştient pretenţii sau reclame false, eronate sau exagerate; - să acţioneze pentru una sau mai multe părţi în aceeaşi problemă, cu excepţia consimţământului în scris; - să accepte o raportare a unor opinii şi concluzii predeterminate; - să accepte raportarea unor condiţii ipotetice asumate, ce nu pot fi realizate într-un timp rezonabil; - să pună în dependenţă onorariul cu rezultatul evaluării; - să se bazeze pe informaţiile furnizate de orice parte care nu are calificare corespunzătoare; - să se bazeze pe concluzii fără suport sau prejudecată; - să divulge informaţiile sensibile, altor persoane decât celor autorizate de client, cu excepţia cazului în care legea solicită acest lucru în mod expres.

10

Posibilele conflicte ce sunt cunoscute înainte de efectuarea evaluării vor fi evidenţiate în scris, înainte de acceptarea instrucţiunilor clientului. Orice conflicte, pe care evaluatorul le cunoaşte ulterior începerii evaluării, trebuie să fie imediat comunicate. Dacă respectivele conflicte sunt percepute după finalizarea evaluării, comunicarea acestora trebuie făcută într-o perioadă de timp rezonabilă.

39

2 Prezentarea Standardelor Internaţionale de Evaluare
2.1 Tipologia Standardelor Internaţionale de Evaluare

Evaluarea porneşte întotdeauna de la noţiunea de proprietate şi apoi de la noţiunea de valoare. Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare recunoaşte prin termenul proprietate supusă evaluării: proprietatea imobiliară, proprietatea mobiliară (bunuri mobile), active financiare, întreprinderi. Efectuarea evaluărilor se poate face pe două pe baze de valori: - pe baza valorii de piaţă; - pe baze diferite de valoarea de piaţă. Evaluările utilizează conceptele de piaţă, preţ, cost şi valoare, relevante pentru ambele baze de evaluare.
TIPURI DE PROPRIETATE PROPRIETATEA IMOBILIARĂ BUNURI MOBILE ACTIVE FINANCIARE ÎNTREPRINDERI

TIPURI DE VALOARE

VALOAREA DE PIAŢĂ

TIPURI DE VALORI DIFERITE DE VALOAREA DE PIAŢĂ

Schema 2.1.1.Tipurile de proprietate şi tipuri de valoare Valorile diferite de valoarea de piaţă sunt foarte eterogene, referindu-se la situaţii diverse.
VALOAREA DE UTILIZARE VALOAREA DE INVESTIŢ IE SAU SUBIECTIV Ă VALOAREA DE EXPLOATARE CONTINU Ă VALOAREA DE LICHIDARE SAU VÂNZARE FOR Ţ AT Ă VALORI DIFERITE DE VALOAREA DE PIA ŢĂ VALOAREA DE ASIGURARE VALOAREA DE IMPOZITARE VALOAREA DE RECUPERARE VALOAREA DE LICHIDARE SAU VÂNZARE FOR Ţ AT Ă VALOAREA SPECIAL Ă VALOAREA DIN FUZIUNE

Schema 2.1.2.Tipurile de valori diferite de valoarea de piaţă

40

Evaluările pe baza valorii de piaţă implică existenţa unei pieţe funcţionale în cadrul căreia tranzacţiile au loc fără restricţii, evaluatorul trebuind să stabilească cea mai bună sau cea mai probabilă utilizare a proprietăţilor. Analizele sunt elaborate pe baza informaţiilor specifice pieţelor şi prin metode care să reflecte acţiunile participanţilor. Conceptul de valoare de piaţă este legat de percepţiile colective şi de comportamentul participanţilor pe piaţă, care recunoaşte factorii ce pot influenţa tranzacţiile şi îi separă de alte considerente. Metodele de evaluare pe baza pieţei derivă din aplicarea abordărilor valorii prin cost, comparaţia vânzărilor şi capitalizarea venitului. Evaluările pe alte baze decât valoarea de piaţă trebuie să includă definiţia clară a valorii aplicate în raport, asigurându-se faptul că valoarea definită nu va fi interpretată ca valoare de piaţă. În acest caz trebuie să se utilizeze metodele corespunzătoare şi să analizeze suficiente informaţii pentru estimarea rezonabilă a valorii. Principiile, metodele şi tehnicile de evaluare sunt înţelese în cadrul profesiei de evaluator şi sunt recunoscute de mediul de afaceri. Tipologia împarte standardele internaţionale în 3 categorii mari: 1. Standarde Internaţionale de Evaluare de Bază IVS1. Valoarea de piaţă – bază de evaluare (SIE1) IVS2. Baze de evaluare diferite de valoarea de piaţă (SIE2) IVS3. Raportarea evaluării (SIE3) 2. Standarde Internaţionale de Aplicaţie în Evaluare IVA1. Evaluarea pentru raportarea financiarã (SIAE1) IVA2. Evaluarea pentru garantarea împrumutului (SIAE2) 3. Standarde Internaţionale de Practică în Evaluare GN1. Evaluarea proprietăţii imobiliare (SIPE1) GN2..Evaluarea pentru închiriere / leasing (SIPE2) GN3..Evaluarea instalaţiilor, maşinilor şi echipamentelor (SIPE3) GN4..Evaluarea activelor necorporale (SIPE4) GN5..Evaluarea bunurilor mobile (SIPE5) GN6..Evaluarea întreprinderii (SIPE6) GN7..Substanţele periculoase şi toxice în cadrul evaluării (SIPE7) GN8. Abordarea prin cost pentru raportarea financiară (CIN) GN9..Analiza fluxului de numerar actualizat (SIPE9) GN10..Evaluarea proprietăţilor agricole (SIPE10) GN11.Verificarea evaluării (SIPE11) GN12. Evaluarea proprietăţilor specializate generatoare de afaceri GN13. Evaluarea globală pentru impozitarea proprietăţii GN 14. Evaluarea proprietăţilor din industria extractivă. Standarde Internaţionale de Evaluare trebuie utilizate şi înţelese în totalitatea lor. 41

STANDARDELE INTERNAŢIONALE DE EVALUARE
STANDARDE DE EVALUARE SIE 1 (IVS 1) EVALUĂRI BAZATE PE VALOAREA DE PIAŢĂ SIE 2 (IVS 2) EVALUĂRI PE BAZE DIFERITE DE VALOAREA DE PIAŢĂ SIE 3 (IVS 3) RAPORTAREA EVALUĂRII

STANDARDE INTERNAŢIONALE DE APLICAŢII ÎN EVALUARE

SIAE1 (IVA 1) EVALUAREA PENTRU RAPORTAREA FINANCIARÃ

SIAE (IVA 2) EVALUAREA PENTRU GARANTAREA ÎMPRUMUTULUI

STANDARDE INTERNAŢIONALE DE PRACTICĂ ÎN EVALUARE

SIPE 1 (GN 1) EVALUAREA PROPRIETĂŢII IMOBILIARE SIPE 4 (GN 4) EVALUAREA ACTIVELOR NECORPORALE SIPE 7 (GN 7) SUBSTANŢELE PERICULOASE ŞI TOXICE ÎN EVALUĂRE

SIPE 2 (GN 2) EVALUAREA PENTRU ÎNCHIRIERE / LEASING SIPE 5 (GN 5) EVALUAREA BUNURILOR MOBILE SIPE 8 (GN 8) COSTUL DE ÎNLOCUIRE NET

SIPE 3 (GN 3) EVALUAREA INSTALAŢIILOR, MAŞINILOR ŞI ECHIPAMENTELOR SIPE 6 (GN 6) EVALUAREA ÎNTREPRINDERII SIPE 9 (GN 9) ANALIZA FLUXULUI DE NUMERAR ACTUALIZAT

SIPE 10 (GN 10) EVALUAREA PROPRIETĂŢILOR AGRICOLE

SIPE 11 (GN 11) VERIFICAREA EVALUĂRII

Schema 2.1.3.Tipologia Standardelor Internaţionale de Evaluare Comunicarea rezultatelor evaluării depinde de conţinutul şi prezentarea raportului de evaluare. O importanţă deosebită se acordă transmiterii concluziei cu privire la valoare utilizatorilor evaluării, confirmării bazei de evaluare / definire a valorii, scopului evaluării, ipotezelor sau condiţiilor limitative. Un alt aspect important este legat de furnizarea unor detalii privind procesele analitice şi informaţiile empirice pentru a ajuta beneficiarul să înţeleagă mai bine raportul. Alte informaţii esenţiale care trebuie conţinute în raportul de evaluare includ: numele evaluatorului, proprietatea şi drepturile de proprietate supuse evaluării, data evaluării şi data raportului de evaluare, amplitudinea analizelor, corelaţiile cu SIE. Un raport de evaluare bine elaborat îndeplineşte două funcţiuni de bază: - este bine elaborat, fiind uşor de înţeles modalitatea de obţinere a rezultatelor; - este comunicat într-un mod clar. Legătura Standardelor Internaţionale de Evaluare cu Insolvenţă rezultă din proiectul de lege la Art 116 (3) (Capitolul 3, secţiunea a 7-a, §2): ... va angaja în numele debitorului un evaluator, persoană fizică sau juridică, sau va utiliza, cu acordul comitetului creditorilor un evaluator propriu, pentru a evalua bunurile din averea debitorului, în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare.

42

2.2

Standarde internaţionale de evaluare

2.2.1 Valoarea de piaţă – bază de evaluare Denumire: IVS1 Valoarea de piaţă - bază de evaluare (SIE1) Obiectivul standardului este de a oferi o definiţie uzuală a valorii de piaţă şi de asemenea, să explice criteriile generale referitoare la această definiţie şi la aplicarea ei în evaluarea proprietăţii, atunci când scopul şi utilizarea propusă a evaluării cer estimarea valorii de piaţă11. Definiţie: Valoarea de piaţă este suma estimată pentru care o proprietate va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis şi un vânzător hotărât, într-o tranzacţie cu preţ determinat obiectiv, după o activitate de marketing corespunzătoare, în care părţile implicate au acţionat în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângere. Pentru a estima valoarea de piaţă, trebuie să se determine mai întâi cea mai bună utilizare, sau cea mai probabilă utilizare. Această utilizare poate fi pentru continuarea utilizării existente a proprietăţii sau pentru unele utilizări alternative. Aceste determinări sunt realizate din evidenţa pieţei. Valoarea de piaţă se estimează prin aplicarea metodelor de evaluare care reflectă natura proprietăţii şi circumstanţele în care aceasta va fi cel mai probabil tranzacţionată pe piaţă. Toate metodele de măsurare a valorii de piaţă, dacă pot fi utilizate şi aplicate corect şi adecvat, vor conduce la reflectarea valorii de piaţă, atâta timp cât se bazează pe criterii derivate din piaţă. Cele mai utilizate metode pentru estimarea valorii de piaţă includ: - metoda de evaluare pe bază de cost; - metoda de evaluare prin comparaţia vânzărilor; - metoda de evaluare prin capitalizarea veniturilor (inclusiv analiza fluxului de numerar actualizat). Evaluatorul autorizat va lua în considerare fiecare metodă posibilă de utilizat pentru a obţine o largă analiză a valorii de piaţă. De asemenea va determina care dintre metode este cea mai potrivită sau dacă mai multe sunt potrivite, va concilia rezultatele. Aria de aplicabilitate a IVS1 Valoarea de piaţă - bază de evaluare (SIE1) se extinde asupra valorii de piaţă a proprietăţilor. Condiţia necesară este ca proprietatea să fie privită ca fiind de vânzare pe piaţă, în contrast cu evaluarea acesteia ca parte a valorii totale a întreprinderii care îşi va continua activitatea normală de exploatare sau pentru alt scop.

11

IVS1- Valoarea de piaţă - bază de evaluare, Standarde Internaţionale de Evaluare, IVSC, Ediţia a VI-a, 2003, pag 95

43

Cerinţe de prezentare a informaţiilor în raportul de evaluare Rapoartele de evaluare trebuie să fie clare şi vor conţine: - o referinţă specifică la definiţia valorii de piaţă în conformitate cu standardul; - o referinţă specifică privitoare la proprietate (de utilitate existentă, de cea mai bună utilizare, sau cea mai probabilă utilizare); - o prezentare a tuturor ipotezelor. Se va identifica în mod clar: - data efectivă a evaluării (data la care valoarea estimată este valabilă); - scopul şi utilizarea propusă a evaluării; - alte criterii relevante să asigure o interpretare corespunzătoare a rezultatelor evaluării. - dacă este implicat un evaluator intern. - orice deviere de la IVS1 care trebuie corelată cu prevederile conţinute de IVS 3 Raportarea evaluării. Utilitatea în cazul insolvenţei Pentru maximizarea valorii averii debitorului (aşa cum prevede proiectul de lege la Art 116, Capitolul 3, secţiunea a 7-a, §2) , lichidatorul va face toate demersurile de expunere la piaţă, într-o formă adecvată, a acestora. În funcţie de circumstanţele cauzei şi pe cât posibil, bunurile din averea debitorului vor fi evaluate: - atât individual; - cât şi în bloc. Standardul IVS1 se poate aplica evaluării activelor individuale din averea debitorului, pentru care există o piaţă funcţională. Standardul IVS1 nu se poate aplica evaluării activelor în bloc din averea debitorului. 2.2.2 Baze de evaluare diferite de valoarea de piaţă Denumire: IVS2 Baze de evaluare diferite de valoarea de piaţă (SIE2) Standardul (IVS 2) are două obiective12: - în primul rând să identifice şi să explice bazele de evaluare altele decât valoarea de piaţă şi să stabilească standarde pentru aplicarea lor; - în al doilea rând, să prezinte deosebirea dintre aceste baze şi valoarea de piaţă. Există circumstanţe în care sunt necesare alte baze de evaluare decât valoarea de piaţă. Esenţială este înţelegerea clară
IVS2 Baze de evaluare diferite de valoarea de piaţă, Standarde Internaţionale de Evaluare, IVSC, Ediţia a VI-a, 2003,pag 109
12

44

a diferenţelor între dintre baza de evaluare valoarea de piaţă şi bazele de evaluare în afara valorii de piaţă, ca şi efectele pe care diferenţele le pot exercita. Alte valori decât cea de piaţă se estimează când scopul evaluării implica baze de evaluare diferite de valoarea de piaţă.. Valorile diferite de valoarea de piaţă sunt următoarele: - valoarea de utilizare; - valoarea de investiţie sau subiectivă; - valoarea de exploatare continuă; - valoarea de lichidare sau vânzare forţată; - valoarea de asigurare; - valoarea de impozitare; - valoarea de recuperare; - valoarea specială; - valoarea din fuziune; - valoarea de garantare a creditului ipotecar; - alte expresii ale valorii. Cerinţe de prezentare a informaţiilor în raportul de evaluare Pentru evaluările care nu sunt bazate pe valoarea de piaţă este necesar să se specifice clar, care este scopul folosirii lor şi transparenţa totală a bazelor de evaluare utilizate, a aplicabilităţii şi limitărilor acestora. Fiecare raport va conţine o expunere a condiţiilor limitative sau o prezentare similară. De asemenea trebuie să conţină o certificare a valorii / declaraţie de conformitate semnate sau un certificat. Trebuie să se arate cum se face distincţia între valoarea de piaţă şi orice altă formă de evaluare aplicată. Utilitatea în cazul insolvenţei Standardul IVS2 se poate aplica evaluării activelor individuale din averea debitorului, pentru care nu există o piaţă funcţională. Standardul IVS2 se poate aplica evaluării activelor în bloc din averea debitorului, în cazul în care activele respective pot fi utilizate pentru derularea unei afaceri, caz în care se poate determina valoarea de exploatare continuă. În cazul reorganizării judiciare, aşa cum prevede proiectul de lege la Capitolul 1 „Dispoziţii generale” Art1(18) sau a falimentului aşa cum se prevede la Art.1 (21) în multe cazuri cea mai reprezentativă valoare poate fi valoarea de lichidare a unor active. Valoarea de lichidare sau valoarea de vânzare forţată este suma care ar putea fi primită, în mod rezonabil, din vânzarea unei proprietăţi, într-o perioadă de timp prea scurtă pentru a fi conformă cu perioada de marketing necesară, specificată în definiţia valorii de piaţă. Perioada prea scurtă poate rezulta şi din prevederile Art. 5 alin. (2) din Cap.2: „Organele prevăzute la Art. 5 alin. (1) trebuie să

45

baza de evaluare şi scopul evaluării ca şi rezultatele analizei care a condus la opinia privind valoarea. .data şi amploarea inspecţiilor.să identifice elementele esenţiale care trebuie incluse în rapoartele de evaluare. .” 2.asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de prezenta lege.3 Raportarea evaluării Denumire: ISV3 Raportarea evaluării (SIE3) Raportul de evaluare prezintă concluzia asupra valorii. situaţia juridică şi locaţia (locaţiile) proprietăţii (proprietăţilor) care vor fi evaluate. .aria de aplicabilitate şi amploarea activităţii în misiunea de evaluare.2. .conformitatea cu cerinţele privind raportarea este cerută atât evaluatorilor externi. în anumite cazuri. Fiind etapa finală a procesului de evaluare.orice ipoteze şi condiţii limitative şi orice ipoteze speciale.identitatea evaluatorului şi data raportului. se aplică tuturor tipurilor de rapoarte de evaluare. precum şi realizarea în condiţiile legii a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.identitatea clientului.cerinţele privind raportarea. . . o 46 . şi Conform exigenţelor din unele ţări.includerea aspectelor specifice când evaluarea se referă la scopuri şi tipuri specifice de proprietate. data efectivă a valorii estimate. cât şi celor interni. care corespund celei mai bune practici profesionale.baza de evaluare. Obiectivele principale ale standardului: . . a scopului evaluării şi a oricăror ipoteze si condiţii limitative. neobişnuite sau extraordinare. Conţinutul minim al unui raport de evaluare trebuie să cuprindă următoarele elemente: .instrucţiunile. . Aria de aplicabilitate se poate privi din mai multe puncte de vedere: . a bazei de evaluare.calificarea profesională şi semnătura evaluatorului.o declaraţie de conformitate prin care se arată că evaluarea a fost făcută prin respectarea standardelor. scopul şi utilizarea evaluării. Raportul de evaluare este un document care înregistrează instrucţiunile pentru o anumită misiune de evaluare.identitatea. importanţa critică rezidă în comunicarea concluziei asupra valorii. . .să comenteze cerinţele privind raportarea. incluzând tipul şi definiţia valorii. . .

1 Evaluarea pentru raportarea financiarã Denumire: IVA1 Evaluarea pentru raportarea financiarã (SIAE1) Obiectivul standardului este de a explica principiile care stau la baza evaluărilor realizate pentru utilizarea în situaţiile financiare şi în conturile adecvate ale întreprinderilor14. evaluatorii trebuie să ia în considerare Standardele Internaţionale vezi structura minimă a planului de reorganizare „Manual de Bune Practici”. Utilitatea în cazul insolvenţei Ca o bună practică. respectiv. 2005 14 IVA1 Evaluarea pentru raportarea financiarã. Standarde Internaţionale de Evaluare.- certificare specifică din partea evaluatorului într-o formă standard. Pentru precizia tehnică. deşi legea nu prevede în mod expres. Dacă evaluările sunt făcute de un evaluator intern. argumentarea adecvării şi rezonabilităţii metodei şi. Ediţia a VI-a. a valorii adoptate Cerinţe specifice de prezentare a informaţiilor sunt legate de ipostaza evaluatorului în misiunea de evaluare şi faţă de terţii interesaţi. Dacă evaluatorul participă la misiunea de evaluare în altă calitate decât cea de evaluator. De exemplu evaluarea poate interveni ca un capitol distinct în structura planului de reorganizare13.3 Standarde internaţionale de aplicaţie în evaluare 2. în raportul de evaluare vor fi prezentate informaţii specifice referitoare la existenţa şi natura relaţiei dintre evaluator şi entitatea care controlează activul.3. ar putea fi precizarea în detaliu de către evaluator la scopului evaluării şi a fazei procedurii pentru care elaborează raportul. aspect prezentat în textele anterioare. consultant al întreprinderii sau ca mediator. IVSC. de exemplu ca agent independent sau imparţial. prezentarea modelelor de evaluare utilizate şi fundamentarea utilizării lor. 2003. rezultatele evaluării obţinute prin aplicarea metodelor de evaluare adoptat. PricewaterhouseCoopers. Standardul prezintă criteriile care trebuie luate în consideraţie în realizarea evaluărilor pentru elaborarea situaţiilor financiare şi a conturilor adecvate. evaluatorul trebuie să prezinte rolul specific în fiecare dintre aceste misiuni. pag 135 13 47 . De asemenea evaluarea poate să intervină în lichidare. 2.

Cerinţele de prezentare a informaţiilor derivă din coroborarea IVS3 cu IFRS1. § 1. chiar activul net al unei întreprinderi poate fi pus ca garanţie. În anumite situaţii. Standarde Internaţionale de Evaluare.2 Evaluarea pentru garantarea împrumutului Denumire: IVA2 Evaluarea pentru garantarea împrumutului (SIAE2) Scopul standardului este de a oferi instrucţiuni evaluatorilor care elaborează evaluările pentru garantarea împrumuturilor. un evaluator autorizat poate determina efectele aplicării IVA1 în momentul în care se depune bilanţul certificat. De regulă se preferă ipoteca imobiliară. iar dacă este cazul trebuie să prezinte cadrul legislativ şi orice deviere de la aceste standarde.alin (1) litera (a) şi (f) (Capitolul 3 Procedura. În mod expres la Art. dar garanţiile pentru un împrumut în alte acorduri de finanţare pot fi definite mai pe larg. Aria de aplicabilitate se referă la toate situaţiile în care evaluatorii sunt solicitaţi să avizeze sau să raporteze instituţiilor de IVA2.f) contul de profit şi pierderi pe anul anterior depunerii cererii. pag 185 15 48 . balanţa de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii. Utilitatea în cazul insolvenţei În cazul insolvenţei. Ediţia a VI-a.3. 28 . . Aria de aplicabilitate se referă la toate clasele de active. Cadrul oferit este mai degrabă pentru instituţiile de creditare şi alte instituţii care oferă finanţări. IVS sunt elaborate în concordanţă cu IAS şi IFRS. Chiar dacă proprietăţile diferă din multe puncte de vedere. care trebuie garantate.de Contabilitate. 2003. evaluatorul trebuie să prezinte toate informaţiile necesare conform IVS 3. Standardele Internaţionale de Raportare Financiară sau reglementările naţionale relevante. dar şi în conformitate cu IFRS1.. Raportarea evaluării. cu solicitările impuse de Standardele Internaţionale de Contabilitate. Majoritatea acordurilor de finanţare sunt garantate cu anumite active.. .) 2. IVSC. principiile de evaluare sunt aceleaşi. decât pentru creditele destinate persoanelor fizice sau întreprinderilor.Cererea debitorului) se prevede că: „Cererea debitorului va trebui să fie însoţită de următoarele acte: a) bilanţul certificat de către administrator şi cenzor / auditor. incluse în orice situaţie financiară. care corespund calificării şi experienţei evaluatorilor.. oferind cadrul în care se pot face evaluări pentru instituţiile de creditare şi alte instituţii care oferă finanţări. care trebuie garantate15... Secţiunea 1 Cererile introductive. Evaluarea pentru garantarea împrumutului. Astfel.

39 . acestea trebuie raportate. 49 . valoarea bunurilor rămase nu se diminuează. 116-118 şi cu condiţia achitării din preţ a cheltuielilor prevăzute de art. În raportarea unei de valori de piaţă estimată pentru garanţiile unui împrumut.creditare sau altor furnizori de capital de împrumut. determinată de un evaluator conform standardelor internaţionale de evaluare. împreună cu trimiteri la utilitatea sau cea mai bună utilizare a proprietăţii. în cadrul procedurii. B. În general. funcţionalitatea şi alte criterii relevante pentru a asigura interpretarea corectă. iar prin desprinderea şi vânzarea lui separată. Secţiunea a 2 a Deschiderea procedurii şi efectele deschiderii procedurii). 38 cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată. De asemenea. scopul. în una dintre următoarele situaţii: A. Dacă există valori alternative legale adecvate. Utilitatea în cazul insolvenţei Utilitatea este prevăzută în mod expres (de Articolul 39 Aliniatul 1 litera A. în cazurile în care evaluările sunt efectuate pentru garantarea împrumuturilor. din cauza: a) diminuării valorii obiectului garanţiei sau existenţei unui pericol real ca aceasta să sufere o diminuare apreciabilă. eventual IVS2 şi IVS 3. Cerinţe de prezentare a informaţiilor în raportul de evaluare sunt specifice. Acest Standard trebuie perceput ca o continuare a IVS 1. din Capitolul 3 Procedura. b) diminuării valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior. (1) punctul 1.(1) Creditorul titular al unei creanţe garantate cu ipotecă. este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanţelor şi părţilor de creanţe garantate cu acel obiect. şi a) obiectul garanţiei nu prezintă o importanţă determinantă pentru reuşita planului de reorganizare propus. c) lipsei unei asigurări a obiectului garanţiei împotriva riscului pierderii sau deteriorării. să prezinte data evaluării. ca urmare a acumulării dobânzilor. rapoartele elaborate în conformitate cu acest standard vor respecta cerinţele de raportare prezentate de IVS 1. cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. În particular acestea vor conţine trimiteri specifice la definiţia valorii în cazul acestui standard. Art. majorărilor şi penalităţilor de orice fel la o creanţă garantată cu rang superior. gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie de orice fel poate solicita judecătorului-sindic ridicarea suspendării prevăzute la art. sau b) obiectul garanţiei face parte dintr-un ansamblu funcţional. evaluatorul va respecta aceleaşi reguli ca şi în cazul IVS1 şi INS3.a bunului asupra căruia poartă garanţia sau dreptul de retenţie. atunci când nu există o protecţie corespunzătoare a creanţei garantate în raport cu obiectul garanţiei. atunci când valoarea obiectului garanţiei. 121 alin.

Când estimarea valorii proprietăţii imobiliare este o componentă a evaluării întreprinderii. Proprietatea imobiliară este evaluată ca o entitate distinctă. Aria de aplicabilitate trebuie înţeleasă într-un sens mai larg.exemple de abuzuri şi confuzii.o prezentare a instrucţiunilor de aplicare a evaluării.o sinteză a procesului de evaluare şi logica sa. 2003. dar presupune că evaluatorii sunt instruiţi în astfel de proceduri şi că aceste GN1 Evaluarea pentru garantarea împrumutului. care poate fi doar o componentă. Ipoteza de la care pleacă standardul este că dacă sunt urmate Principiile General Acceptate de Evaluare (GAVP). rămânând debitorului / administratorului sau altei părţi interesate sarcina producerii dovezii contrare şi.o identificare a termenilor şi definiţiilor cheie.(3) Reclamantul într-o cerere de ridicare a suspendării trebuie să facă dovada faptului prevăzut la alin.1 Evaluarea proprietăţii imobiliare Denumire: GN1 Evaluarea proprietăţii imobiliare (SIPE1) Scopul standardului constă în clarificarea fundamentelor în evaluarea proprietăţii imobiliare16. Ediţia a VI-a. De asemenea trebuie bine înţelese relaţiile dintre GN6 „Evaluarea întreprinderii” şi GN1 „Evaluarea proprietăţii imobiliare”. A. ca active fizice asupra cărora se aplică anumite drepturi de proprietate. Valoarea de piaţă a proprietăţii imobiliare este întotdeauna evaluată în concordanţă cu IVS1. În evaluarea întreprinderii se poate regăsi şi proprietatea imobiliară. 2. Evaluarea proprietăţii imobiliare necesită o pregătire. . Elementele principale ale standardului includ: . . (1) lit. pag 199 16 50 . a celorlalte elemente. Standardul furnizează cadrul pentru aplicarea metodelor general acceptate. Standardul presupune că evaluatorii cunosc complexitatea pieţelor şi a proprietăţilor imobiliare.4 Standarde internaţionale de practică în evaluare 2. .o prezentare a importanţei principiilor şi conceptelor. .o prezentare a cerinţelor adecvate de prezentare a informaţiilor şi de raportare. . Aplicarea specifică a procedurilor de evaluare calitative şi cantitative nu face obiectul standardului. se estimează valoarea de piaţă a acelei proprietăţi imobiliare. respectiv. instruire şi experienţă speciale. Standardul este elaborat pentru a oferi sprijin în elaborarea sau în utilizarea evaluărilor de proprietate imobiliară. diferenţele de pe pieţele imobiliare şi dintre proprietăţi vor fi reflectate cu acurateţe şi credibilitate. IVSC.4. Standarde Internaţionale de Evaluare. a). utilizate pentru evaluarea proprietăţii imobiliare.

maşinile şi echipamentele o clasă generală de proprietate.4. trebuie făcută clar distincţia între aspectele legale şi cele fizice. Standarde Internaţionale de Evaluare. O proprietate poate să conţină una sau mai multe dezmembrări ale dreptului de proprietate. 2. ţinând cont de referinţele speciale conţinute în IVS 1 şi IVS2. fiecare dintre acestea având o valoare de piaţă17. comun pentru toate tipurile de active imobiliare evaluate.4. De obicei se aplică mai multe metode de evaluare. maşinilor şi echipamentelor Denumire: GN3 Evaluarea instalaţiilor. iar apoi rezultatele se reconciliază. cât şi pentru proprietatea închiriată. maşinilor şi echipamentelor. Standardul se poate aplica doar unde locatorul / chiriaşul deţine un drept asupra terenului şi / sau clădirilor. Scopul este de a obţine valoarea de piaţă sau o altă valoare specificată.2 Evaluarea pentru închiriere / leasing Denumire: GN2 Evaluarea pentru închiriere / leasing (SIPE2) Pentru a evita neînţelegerile sau interpretările eronate. ale căror valori estimate să fie apoi însumate pentru a se ajunge la mărimea unui tip de valoare definit pentru proprietatea imobiliară. Nu se recomandă evaluarea distinctă a drepturilor de închiriere. atât pentru dreptul absolut de proprietate. Relaţiile între diferitele drepturi de proprietate asupra aceleiaşi proprietăţi pot fi complexe şi trebuie clar delimitate de evaluator pentru a nu genera confuzii. Standardul defineşte instalaţiile. implicate în analiza drepturilor de a închiria.3 Evaluarea instalaţiilor. 2003. diferită de proprietatea imobiliară. maşinilor şi echipamentelor (SIPE3) Standardul încearcă să evite impactul neînţelegerii sau a diferenţelor conceptuale referitoare la evaluarea instalaţiilor. Această clasă de proprietate este. Contractele de închiriere / leasing stabilesc drepturi care sunt diferite de dreptul deplin de proprietate. IVSC.proceduri sunt incluse în practicile general acceptate. Responsabilitatea în alegerea metodelor de evaluare corecte pentru îmbunătăţirea înţelegerii evaluării revine evaluatorului autorizat. pag 223 51 . Aria de aplicabilitate este dată de faptul că standardul stabileşte definiţiile. drept care reprezintă o formă distinctă a dreptului legal de proprietate. Ediţia a VI-a. 17 GN2 Evaluarea pentru închiriere / leasing. 2. asimilată în contabilitate sub denumirea de active corporale. principiile şi aspectele importante ce trebuie luate în considerare în evaluarea drepturilor de închiriere / leasing.

Ediţia a VI-a. instalaţiile. prin cost. GN3 Evaluarea instalaţiilor. De asemenea trebuie luate în considerare caracteristicile fizice. În scopul raportării financiare. pag 245 18 52 . aplicându-se conceptele de valoare de piaţă şi costul de înlocuire net. În plus. Atunci când scopul evaluării este diferit de raportarea financiară. funcţionale şi economice proprietăţilor de această natură. IVSC. aceste active sunt evaluate prin aplicarea unei baze de evaluare adecvate.Obiectivul standardului este de a oferi evaluatorilor clarificări şi instrucţiuni pentru elaborarea evaluărilor de instalaţii. Unele active pot fi divizate în componente separate şi apoi vândute. dar trebuie aplicat cu referiri particulare la IVS1.4 Evaluarea activelor necorporale Denumire: GN4 Evaluarea activelor necorporale (SIPE4) Obiectivul standardului este de a asigura calitatea lucrărilor pentru raportarea situaţiilor financiare şi pentru evaluările de active necorporale19. făcând distincţia dintre evaluările pentru raportarea financiară de alte baze de evaluare. abordarea prin cost se face pe baza costului de înlocuire net. Principiile. Aria de aplicabilitate este dată de faptul că standardul cuprinde definiţii. IVSC. maşinilor şi echipamentelor. metodele şi tehnicile pot să difere în funcţie de motivul evaluării acestei clase de proprietăţi. solicitând o evaluare profesionistă a utilităţii proprietăţii evaluate. Ediţia a VI-a. pot fi vândute în conjuncţie cu o varietate de alte active. 2. maşinilor şi a echipamentelor. altele decât proprietatea imobiliară.4. Situaţia se poate complica deoarece aceste active se pot combina pentru a constitui o mare varietate de situaţii. respectiv de separarea între evaluările pentru raportarea financiară şi cele cu alte scopuri. Standarde Internaţionale de Evaluare. Fiind de regulă vorba de active puternic specializate. 2003. maşinile şi echipamentele sunt evaluate ca alte active. GN3 clarifică şi extinde conceptul de evaluare a activelor de natura imobilizărilor corporale. Împreună cu IVA1. pag 237 19 GN4 Evaluarea activelor necorporale. Metodele de evaluare includ aceleaşi abordări ca în cazul altor standarde: prin comparaţia vânzărilor. Regula de bază în aplicarea GN3 este dat diferenţierea între evaluările pe baza valorii de piaţă şi cele pe alte baze decât valoarea de piaţă. maşini şi echipamente18. prin capitalizarea venitului. 2003. grupate şi vândute separat. IVS2 şi IVA1. Standarde Internaţionale de Evaluare. principii şi consideraţii referitoare la evaluarea instalaţiilor.

Evaluările de active necorporale se fac la valoarea de piaţă folosind IVS1 sau pe alte baze de evaluare folosind IVS2. sunt aceleaşi ca şi cele folosite la alte tipuri de evaluări. Aria de aplicabilitate este dată de modalitatea de construire. Standardul conţine un comentariu amplu al procesului de evaluare a bunurilor mobile. Când se folosesc termeni cu mai multe semnificaţii trebuie să se specifice diferenţele. Trebuie acordată o atenţie deosebită distincţiei între valorile de piaţă corespunzătoare bunurilor mobile şi componentele pieţei. cu scopul de a caracteriza procedeele implicate în evaluările bunurilor mobile şi pentru a furniza o bază de comparaţie cu alte tipuri de evaluări. Metodele aplicate în evaluarea de active necorporale. 2003. Evaluările bunurilor mobile se realizează aplicând prevederile IVS1 când baza de evaluare este valoarea de piaţă. însă anumiţi termeni pot avea sensuri sau utilizări diferite. IVSC. 2. care sunt active necorporale identificabile şi ca elemente componente ale unei proprietăţi sau afaceri.4. în evaluările de active necorporale pot fi aplicate şi alte principii. iar aplicabilitatea metodelor specifice poate să difere. Standarde Internaţionale de Evaluare. în general sunt aceleaşi cu cele folosite pentru alte tipuri de evaluări. 20 GN5 Evaluarea bunurilor mobile. Trebuie făcută distincţia între valoarea activelor necorporale individuale. Pe lângă Standarde Internaţionale de Evaluare. adică pentru a fi folositor la prestarea sau utilizarea serviciilor de evaluare referitoare la bunuri mobile. în general. pe lângă alte elemente comune altor standarde. Pe lângă Standarde Internaţionale de Evaluare. Conceptele şi procesele aplicate în evaluarea bunurilor mobile. respectiv aplicând prevederile IVS2 când baza de evaluare este alta decât valoarea de piaţă. adică la efectuarea sau la utilizarea serviciilor de evaluare a activelor necorporale. Aria de aplicabilitate este dată de utilitatea standardului. în evaluările de bunuri mobile pot fi aplicate şi alte principii. pag 259 53 . chiar dacă unii termeni pot avea definiţii alternative.5 Evaluarea bunurilor mobile Denumire: GN5 Evaluarea bunurilor mobile (SIPE5) Scopul standardului este de a îmbunătăţi consecvenţa şi calitatea evaluărilor de bunuri mobile în avantajul utilizatorilor serviciilor de evaluare a bunurilor mobile20. Ediţia a VI-a.

premisa lichidării. principiile de continuitate a activităţii. unde este cazul.4. .2. Tipurile de valori specifice evaluării de întreprinderi vehiculate de standard sunt: . în general sunt aceleaşi cu cele folosite pentru alte tipuri de evaluări. evaluarea activelor deţinute de acea entitate şi alte aplicaţii posibile diferite. Premisa continuităţii activităţii este o premisă a evaluării. Conceptele şi procesele aplicate în evaluarea întreprinderilor. Standarde Internaţionale de Evaluare. participaţii.valoare de piaţă. Trebuie făcută o distincţie clară între valoarea unei entităţi de afaceri. chiar dacă unii termeni pot avea definiţii alternative. pag 273 21 54 . De asemenea trebuie luate în considerare. Adoptarea premisei continuităţii activităţii permite ca întreprinderea să fie evaluată la o valoare mai mare decât valoarea ei de lichidare şi este esenţială pentru estimarea valorii de piaţă a întreprinderii. Ediţia a VI-a. . iar aplicabilitatea metodelor specifice poate să difere.valoare netă contabilă şi valoarea contabilă corectată. acţiuni şi / sau a activelor necorporale. Când se folosesc termeni cu mai multe semnificaţii trebuie să se specifice diferenţele. instruire şi experienţă este calificată să efectueze o evaluare a unei întreprinderi. Principalele abordări în evaluare aplicabile unei întreprinderi sunt: GN6 Evaluarea întreprinderii. IVSC.valoarea de exploatare continuă. Standardul GN6 prezintă un set de definiţii importante utilizate în evaluările de întreprinderi. în beneficiul orientării utilizatorilor situaţiilor financiare şi ai evaluărilor de întreprinderi21.6 Evaluarea întreprinderii Denumire: GN6 Evaluarea întreprinderii (SIPE6) Scopul standardului este de a îmbunătăţi conţinutul şi calitatea evaluărilor de întreprinderi în cadrul comunităţii internaţionale.premisa continuităţii activităţii. conform căreia se consideră că o întreprindere îşi va continua activitatea de exploatare într-un orizont de timp nelimitat. . Premisa continuităţii activităţii reprezintă o alternativă la premisa lichidării. În evaluarea întreprinderii se folosesc două mari premise: . 2003. Evaluatorul de întreprindere este o persoană care prin pregătire. Evaluarea unei întreprinderi se poate realiza aplicând prevederile IVS1 când baza de evaluare este valoarea de piaţă sau aplicând prevederile IVS2 când baza de evaluare este alta decât valoarea de piaţă.

pag 299 22 - 55 . GN6 conţine o analiză mai amănunţită a procesului de evaluare a întreprinderii. care pot influenţa valoarea proprietăţii. minus datoriile. principii şi consideraţii generale care îi orientează efectuarea evaluărilor când sunt prezente substanţe periculoase sau toxice. 2003. sunt luaţi în consideraţie în mod specific de către evaluatori. când estimarea valorii unei întreprinderi.prin capitalizarea venitului. trebuie apelat la recomandările unor experţi. Substanţele periculoase şi toxice fac parte din acei posibili factori de mediu care. Standardul conţine concepte. . Standarde Internaţionale de Evaluare. 2. Standardul a fost elaborat să sprijine efectuarea sau utilizarea evaluărilor de întreprinderi. în estimarea valorii întreprinderii se folosesc mai multe metode specifice de evaluare.4.pe bază de active. . Aria de aplicabilitate este în general mai largă decât în cazul altor standarde. în evaluarea întreprinderii pot fi aplicabile şi alte principii de bază ale evaluării. Este rolul evaluatorului de a reconcilia valorile. Pe lângă Standardele Internaţionale de Evaluare. faţă de elementele comune cu alte standarde. Când se iau în considerare efectele asupra valorii ale unor astfel de riscuri. Ediţia a VI-a. când estimarea valorii unei întreprinderi şi / sau unei participaţii la capital se face utilizând metode bazate pe valoarea activelor întreprinderii.7 Consideraţii privind substanţele periculoase şi toxice în cadrul evaluării Denumire: GN7 Consideraţii privind substanţele periculoase şi toxice în cadrul evaluării (SIPE7) Obiectivul standardului este de a sprijini evaluatorii în efectuarea evaluărilor în cazul în care substanţele periculoase sau toxice pot influenţa valorile proprietăţii22.prin piaţă. participaţii sau unei acţiuni se face prin folosirea uneia sau mai multor metode care compară subiectul evaluat cu alte întreprinderi similare. când estimarea valorii întreprinderii. când este cazul. În plus. participaţii sau unei acţiuni se face prin folosirea uneia sau mai multor metode prin care valoarea este estimată prin convertirea beneficiilor (câştigurilor) anticipate în valoare. participaţii sau acţiuni similare care au fost vândute pe o piaţă specializată. IVSC. În general. cu rolul de a prezenta o bază de comparaţie cu alte tipuri de evaluări. Aria de aplicabilitate este aferentă tuturor evaluărilor de proprietăţi care includ riscuri provenite din existenţa sau utilizarea GN7 Consideraţii privind substanţele periculoase şi toxice în cadrul evaluării.

costul de înlocuire net este privit ca o metodă acceptabilă pentru evaluarea activelor specializate. 2.3 „în absenţa informaţiilor de piaţă. dar numai cu respectarea cerinţelor de ordin legislativ. a costului de înlocuire net în corelaţie cu IVS2 (Baze de evaluare diferite de valoarea de piaţă) şi IVA1 (Evaluarea pentru raportarea financiară). pentru evaluările bazate pe piaţă şi pe baze diferite de piaţă şi să facă distincţia între aplicarea analizei în aceste două tipuri diferite de misiuni de evaluare24. Standarde Internaţionale de Evaluare. Ediţia a VI-a. Ediţia a VI-a. Standarde Internaţionale de Evaluare. Analiza fluxului de numerar actualizat (DCF) reprezintă o tehnică de modelare financiară bazată pe ipotezele explicite referitoare la venitul şi cheltuielile previzionate aferente unei proprietăţi sau întreprinderi. pag 321 56 . IVSC. ca bază de evaluare. cea mai bună practică şi atenţia deosebită pe care evaluatorii trebuie să o acorde. pag 309 24 GN9 Analiza fluxului de numerar actualizat. utilizat în practica internaţională de evaluare23. 23 GN8 Costul de înlocuire net. însă evaluatorul trebuie să includă în raport observaţii de piaţă referitoare la valoarea terenului sau la costul curent şi la cotele de depreciere”. Ipotezele se referă la cantitatea. În conformitate cu paragraful 5. Are o utilitate deosebită în evaluările pentru raportarea financiară. 2003. IVSC. 2.substanţelor toxice şi care pot influenţa valoarea de piaţă sau o altă valoare recunoscută. Aria de aplicabilitate este dată de faptul că standardul stabileşte procedurile care trebuie să fie urmate de evaluatori în adoptarea.9 Analiza fluxului de numerar actualizat Denumire: GN9 Analiza fluxului de numerar actualizat (SIPE9) Scopul standardului este de a prescrie Principiile de Evaluare General Acceptate (GAVP). în efectuarea analizei fluxului de numerar actualizat.4.8 Costul de înlocuire net Denumire: GN8 Abordarea prin cost pentru raportarea financiară – (CIN) (SIPE8) Scopul standardului este de a informa pe utilizatorii şi elaboratorii rapoartelor de evaluare asupra interpretării corecte a conceptului de cost de înlocuire net. 2003.4.

evaluatorul trebuie să posede cunoştinţe solide şi să poată înţelege elementele fizice şi economice care afectează capacitatea de producţie a terenurilor agricole şi valoarea mărfurilor produse pe acestea. trebuie să folosească opinia unui expert. care determină capacitatea proprietăţi sau întreprinderi de a genera venit. a ipotezelor pe care se bazează o astfel de analiză. pentru a promova utilizarea productivă a terenului. printre care enumerăm transferul public şi privat al dreptului de proprietate. Pentru ca evaluările să fie corecte. 2. pentru a păstra încrederea în pieţele de capital şi pentru a respecta cerinţele generale de raportare financiară25. stabilirea garanţiei pentru finanţare şi pentru studii economice. Aria de aplicabilitate se referă la evaluările bazate pe piaţă şi cele din afara pieţei. Ediţia a VI-a. Proprietatea agricolă posedă caracteristici specifice. Dacă nu posedă astfel de cunoştinţe. Aria de aplicabilitate se extinde şi asupra naturii rezonabile şi sustenabile.4. de amenajare a teritoriului şi de investiţii. 25 GN10 Evaluarea proprietăţilor agricole. a întreprinderilor şi activelor necorporale. cheltuielile şi potenţialul de risc. Evaluările credibile ale terenurilor agricole sunt esenţiale pentru a asigura capitalul necesar pentru sprijinirea continuităţii bazei economice. IVSC. pag 321 57 . impozitarea.10 Evaluarea proprietăţilor agricole Denumire: GN10 Evaluarea proprietăţilor agricole (SIPE10) Proprietăţile şi în mod special terenurile destinate utilizării agricole sunt astfel subiectul principal al serviciilor de evaluare. venitul. în analizele investiţiilor şi ca procedură de contabilitate pentru estimarea valorii de utilizare. 2003.calitatea. Aria de aplicabilitate se referă la caracteristicile specifice ale valorii proprietăţilor agricole şi cerinţele de bază ale standardelor GN aplicate în agricultură. luând în considerare structura şi componentele modelelor şi cerinţele de raportare pentru evaluările bazate pe analiza fluxurilor de numerar. Analiza fluxului de numerar actualizat este utilizată în evaluarea proprietăţii imobiliare. oferta. Standarde Internaţionale de Evaluare. momentul şi durata intrărilor şi ieşirilor care sunt actualizate la valoarea prezentă. Evaluările bazate pe GN9 sunt fundamentate pe analiza datelor istorice şi pe ipotezele referitoare la condiţiile viitoare de piaţă care afectează cererea. variabilitatea. Este una din metodologiile de evaluare din cadrul abordării prin capitalizarea venitului. datorită multor motive.

Verificările ca parte a practicii profesionale. 2003. adecvării şi credibilităţii analizelor. Scopul standardului derivă din necesitatea de a garanta acurateţea.determinarea faptului că se respectă cerinţele reglementate de standarde şi de lege. credibilitatea şi completitudinea evaluărilor. fiind obligatorie pentru fiecare evaluator care efectuează o verificare.verificare de birou. se fac luând în considerare corectitudinea. precum hoteluri. . O verificare trebuie să analizeze soliditatea evaluării din punct de vedere al adecvării şi relevanţei datelor utilizate şi a cercetărilor efectuate. . 2. .4. Motivele efectuării verificărilor evaluărilor sunt diferite: . sunt tranzacţionate pe piaţă în 26 GN11 Verificarea evaluării.12 Evaluarea proprietăţii specializate generatoare de afaceri Denumire: GN12 .mărturia de expert judiciar în procedurile şi circumstanţele legale. pag 339 58 . . Standarde Internaţionale de Evaluare.verificare tehnică.2. staţii de benzină. Ediţia a VI-a. O verificare poate solicita intervenţia experţilor cu cunoştinţe de specialitate oferind o viză de control credibilă cu privire la evaluarea verificată.Evaluarea proprietăţii specializate generatoare de afaceri (PSGA) Aria de aplicabilitate Proprietăţile specializate generatoare de afaceri (PSGA) sunt proprietăţi individuale. restaurante. . în mod uzual. IVSC.11 Verificarea evaluării Denumire: GN11 Verificarea evaluării (SIPE11) Verificarea evaluării este o verificare cu raţionament profesional imparţial a activităţii unui evaluator efectuată de un alt evaluator26. opiniilor şi concluziilor şi în general a faptului că raportul verificat respectă Principiile de Evaluare General Acceptate (GAVP).oferirea unei baze pentru deciziile în afacere. a corectitudinii metodelor şi tehnicile folosite. Există mai multe tipuri de verificări: . care. Aria de aplicabilitate a standardului se referă la elaborarea şi raportarea verificării evaluărilor.precauţia necesară pentru raportarea financiară. consecvenţa.verificare administrativă (de conformitate). corectitudinea şi calitatea rapoartelor de evaluare. .4.verificare în teren.

pentru evaluarea globală. Baza de evaluare. 59 . aplicabil tuturor statelor membre ale IVSC. formată din active necorporale (inclusiv fondul comercial transferabil). pentru a realiza obiectivele Standardelor IVSC în aceste circumstanţe. ca active operaţionale. Procesul de evaluare globală poate fi utilizat ca o metodologie pentru impozitarea proprietăţii în funcţie de valoarea acesteia sau ca studii statistice şi economice subordonate programelor Administraţiilor Financiare. cât şi în alocarea valorii PSGA pe principalele componente. evaluatorii ar trebui să aplice metode de evaluare adecvate. ci şi alte active fixe (mobilier.4.13 Evaluarea globală pentru impozitarea proprietăţii Denumire: proprietăţii GN13 Evaluarea globală pentru impozitarea Aria de aplicabilitate Obiectivul acestui Standard Internaţional de Practica în Evaluare constă în asigurarea unui cadru pentru realizarea misiunii evaluării globale în vederea impozitării proprietăţii în funcţie de valoare. 2. utilaje şI echipamente) şi o componentă comercială. Dacă acestea stipulează o altă bază de evaluare. referitor la orice modificare a conceptului care este specificat în instrucţiuni sau acte normative relevante. diferită de valoarea de piaţă.4. aşa cum este definită mai sus.Evaluarea proprietăţilor din industria extractivă Aria de aplicabilitate Obiectivul acestui Standard de Practică (GN) este de a clarifica şi de a oferi instrucţiuni pentru evaluarea activelor sau drepturilor (intereselor) deţinute de entităţi care funcţionează în industria extractivă. aşa cum a fost definită în IVS 1. Aceste proprietăţi includ nu numai teren şi clădiri. secţiunea 3. 2. Acest Standard de Practica (GN) oferă o orientare atât în evaluarea PSGA-urilor în întregul lor. este valoarea de piaţă.14 Evaluarea proprietăţilor din industria extractivă Denumire: GN14 .timp ce rămân operaţionale.

cu capitalul necesar. promovarea unor modalităţi productive de folosire a resurselor naturale minerale şi petroliere şi menţinerea încrederii în pieţele de capital.componentă de bază a economiei mondiale. inclusiv ale intereselor (drepturilor) în proprietăţi din ramură. 60 .Este necesară realizarea unor evaluări credibile ale activelor din industria extractivă. pentru a asigura disponibilitatea investitorilor de a sprijini. continuitatea functionării industriei extractive .

Art3 (2). până la stingerea pasivului.instanţele judecătoreşti. Raportul de evaluare. În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului. evaluatorul va evalua bunurile din averea debitorului atât individual cât şi în bloc. fie prin reorganizarea activităţii acestuia. 27 Noţiunea de insolvenţă se înţelege în temeiul aliniatului 1.3 Evaluarea în cazul insolvenţei 3. Secţiunea a 7-a „Falimentul”. 2 Scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă. Obiectul evaluării în reprezintă averea debitorului. pe lângă cerinţele minime prezentate în capitolele anterioare va trebui să prezinte scopul evaluării care în acest caz se va referi la procedura insolvenţei şi principiul de maximizare a averii debitorului. aşa cum este prevăzută această avere în proiectul de lege la Capitolul 1 DISPOZIŢII GENERALE.1 Evaluarea şi insolvenţă Evaluarea în cazul insolvenţei27 se face în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare. literele (a) şi (b) ale articolului 3 din Capitolul 1 Dispoziţii generale 28 Capitolul 2 PARTICIPANŢII LA PROCEDURA REORGANIZĂRII JUDICIARE ŞI A FALIMENTULUI 61 . Deşi legea nu stipulează în mod expres la alte articole. Art.judecătorul-sindic. fie prin faliment. comitetul creditorilor. . prin instituirea unui plan care să prevadă restructurarea activităţii sale şi / sau lichidarea unor bunuri din averea lui. . Astfel scopul evaluării trebuie coroborat cu scopul legii aşa cum este prevăzut în Capitolul 1 „Dispoziţii generale” la articolul 2. la §1 „Măsuri premergătoare lichidării” în articolul 115 şi La §2 „Efectuarea lichidării” în articolul 116. având obligaţia să recomande cea mai bună variantă. 3. Scopul evaluării este stabilirea valorii maxim posibile a averii debitorului.adunarea creditorilor. în practica internaţională şi naţională s-au desprins câteva practici care pot impune necesitatea efectuării evaluării şi în alte etape ale procedurii insolvenţei decât lichidarea. Rolul evaluării şi a evaluatorului este stipulat în mod expres în PROIECTUL DE LEGE PRIVIND PROCEDURA INSOLVENŢEI la Capitolul 3 „Procedura”. aceştia fiind: .2 Relaţia dintre evaluator şi participanţii la procedura insolvenţei Participanţii la procedura insolvenţei sunt prevăzuţi în mod expres de lege28.

În cadrul unei proceduri de faliment principalele domenii care necesită angajarea unor experţi independenţi sunt: evaluarea patrimoniului debitorului. pe cheltuiala averii debitorului.lichidatorul. va numi. judecătorul-sindic va putea desemna. la cererea părţilor (creditori. Între evaluatorul autorizat şi participanţii la procedura insolvenţei pot să apară diverse relaţii şi rapoarte juridice. Punctul de vedere va fi prezentat în camera de consiliu sau în şedinţă publică. judecătorul-sindic va putea desemna un expert evaluator.2.. stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunţe şi termenul în care trebuie să efectueze expertiza. 4 alin (1)”.1 Evaluatorul şi judecătorul sindic În unele situaţii.Cu aprobarea comitetului creditorilor. . PricewaterhouseCoopers. Retribuţiile vor fi plătite în conformitate cu art. Comitetul creditorilor) .2. 3. aceasta poate decurge indirect din articolul 15 (Capitolul 2 Participanţii la procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. comitetul creditorilor) fiind îndreptăţite să pună şi ele întrebări. Acest lucru rezultă din Art.. când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanţa sau judecătorul-sindic consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti.administratorul special. Secţiunea a 2 a Judecătorul-sindic): „În îndeplinirea îndatoririlor sale. În ceea ce priveşte relaţia dintre evaluator şi comitetul creditorilor rezultă din Art.. Potrivit codului de procedură civilă. stabilindu-le şi retribuţia. tehnic.2 Evaluatorul şi creditorii În ceea ce priveşte relaţia dintre evaluator şi adunarea creditorilor.administratorul judiciar. pentru evaluarea 29 pentru detalii vezi Manual de Bune Practici. . judiciar. unul sau mai mulţi experţi. debitorul. persoane de specialitate. Secţiunea a 3 a Adunarea creditorilor. 3. 2005 62 . prin încheiere. în care nu există experţi autorizaţi. mediu29. comitetul creditorilor) ori din oficiu.10 (Capitolul 2 participanţii la procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. 115 (1) unde se prevede că: „. lichidatorul va angaja un expert evaluator. din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi judecătorul-sindic va putea solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv. contabil. În domeniile strict specializate. părţile (creditorii.

l§2 „Efectuarea lichidării” 30 63 .bunurilor atât separat cât şi ca unul sau mai multe ansambluri în stare de funcţionare. Secţiunea a 7-a „Falimentul”.va fi semnat de lichidatorul judiciar.23 (Capitolul 2 Participanţii la procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. Dorind rapiditatea realizării creanţei garantate. fapt ce reiese din Art. administratorul judiciar va putea desemna persoane de Art.116(3). 3. Un creditor membru al comitetului creditorilor va fi considerat în conflict de interese atunci când în aspectul discutat el are un interes contrar interesului concursual al masei credale. Secţiunea a IV a Administratorul special). persoană fizică sau juridică.18 (Capitolul 2.2.” 31 Relaţia dintre evaluator şi administratorul special poate să apară (dacă există un astfel administrator special care să reprezinte interesele debitorului) în cazul inventarierii patrimoniului.115(1). Capitolul 3 „Procedura”. în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare. Secţiunea a 7-a „Falimentul”. aceasta decurge direct din articolul 116(3) unde se prevede că: „Lichidatorul va angaja în numele debitorului un evaluator. prin administratorul special. pentru a evalua bunurile din averea debitorului.115(2): „ . dacă este cazul. iar dacă acesta nu participă la inventariere.. cu acordul comitetului creditorilor un evaluator propriu.2. numai de către lichidatorul judiciar” şi în funcţie de rolul dat de lege în Art. sau va utiliza..3 Evaluatorul şi debitorul În ceea ce priveşte relaţia evaluatorului cu debitorul. evaluării elementelor patrimoniale acestea semnează împreună cu părţile implicate actele aşa cum prevede Art. 3. Capitolul 3 „Procedura”. de debitor. §1 „Măsuri premergătoare lichidării” 31 Art.” 30 Evaluatorul va trebui să elaboreze raportul de evaluare astfel încât să evite iscare conflictelor de interese. în conflict de interese atunci când se vor discuta rapoartele de evaluare ale unor active care servesc drept garanţie acelor creditori.4 Evaluatorul şi practicianul în insolvenţă Legătura dintre evaluator şi administratorul judiciar iese în evidentă în prevederile care reglementează rolul administratorului judiciar ca şi participant la procedura insolvenţei. Creditorii garantaţi se pot afla. aceştia vor fi tentaţi să accepte cea mai mică valoare la care le este acoperită creanţa şi să nu ţină cont de faptul că este in interesul celorlalţi creditori obţinerea unui preţ superior valorii creanţei garantate de activ. Secţiunea a 4 a Administratorul judiciar): „În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale.

să asigure un echilibru atent între reorganizare şi lichidare. art.4. scopul legii este atins dacă se reuşeşte reabilitarea acestuia şi reîntoarcerea lui la activitate normală. care se doreşte echidistant între debitorul insolvent şi creditorii săi: . cu acordul comitetului creditorilor un evaluator propriu. predictibilitatea şi accesul facil la remediile oferite de aceasta. sau va utiliza. Numirea şi nivelul remuneraţiilor acestor persoane vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor.din perspectiva creditorilor. scopul legii este atins în cazul realizării unui echilibru între nivelul de recuperare a creanţelor şi timpul scurs între data deschiderii procedurii şi momentul distribuirii sumelor.din perspectiva mediului de afaceri importante sunt: transparenţa procedurii de insolvenţă.să asigure maximizarea valorii debitorului prin oferirea posibilităţii de reorganizare.din perspectiva debitorului. . 116(3): „Lichidatorul va angaja în numele debitorului un evaluator. pentru a evalua bunurile din averea debitorului. aşa cum este prezentat în articolul 3 la Capitolul 1 „Dispoziţii generale”: 32 Directivele Băncii Mondiale privind procedurile de insolvenţă 64 . în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare”. Descrierea prevăzută de legea privind procedura insolvenţei este un instrument. persoană fizică sau juridică. . . Evaluarea în cazul insolvenţei se face în contextul textului de lege. .să ofere unui cadru transparent de desfăşurare care să se bazeze pe accesul liber la informaţie a tuturor participanţilor la procedură.3 Locul şi rolul evaluării în procedura insolvenţei Pe plan mondial există recomandări privind principalele caracteristici pentru cadrul legal al insolvenţei corporative32 dintre care pe evaluator îl privesc în mod direct următoarele: .să prevină iniţiativele premature şi mai ales individuale ale creditorilor de a dezmembra şi mai ales de a vinde pe bucăţi activele debitorului insolvent. În primul caz evaluatorul este extern iar în al doilea caz evaluatorul este intern.specialitate. 3.” Legătura dintre evaluator şi lichidator este evidentă în Art. . Implicaţiile poziţiei evaluatorului sunt esenţiale şi trebuie menţionate în conformitate cu standardul IVS3 Raportarea Evaluării. cu excepţia cazurilor în care s-a stabilit că acestea vor fi achitate din fondul constituit conform.

nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori care au pretins plata unor creanţe certe. datoriile exigibile angajate. intră. (1) fără a le îndeplini simultan şi pe cele de la art. 1 alin. Rezultate ale evaluărilor pot să apară ca elemente componente în cadrul raportului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă aşa cum acest raport este prezentat în articolul 20 aliniatul 1 litera (b) din lege (vezi Capitolul 2. (22) Procedura generală reprezintă procedura prevăzută de prezenta lege.1 Rolul evaluării în deschiderea procedurii Evaluarea poate să apară ca şi o componentă în rapoartele din perioada de observaţie. după perioada de observaţie. prin care un debitor care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 1 alin. la scadenţă. pentru acoperirea pasivului. (21) Prin procedura falimentului se înţelege procedura de insolvenţă concursuală şi colectivă care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia. sau separat. (2) intră direct în procedura de faliment. în procedura de reorganizare judiciară şi în procedura de faliment. după 30 de zile de la scadenţă. În exercitarea atribuţiilor sale33 în perioada legală de la deschiderea procedurii administratorul judiciar sau lichidatorul trebuie să întocmească două rapoarte esenţiale pentru continuarea ulterioară a procedurii pe care trebuie să le depună în termenele legale la dosarul cauzei şi să le comunice membrilor comitetului creditorilor. . termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: (1) Insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile: a) insolvenţa este prezumată ca fiind vădită. (23) Procedura simplificată reprezintă procedura prevăzută de prezenta lege prin care debitorul care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. atunci când debitorul. fiind urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat. succesiv.. 1 alin (2). lichide şi exigibile..Art. Secţiunea a 4-a): „. b) insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti. cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei. doar în reorganizare judiciară sau doar în faliment. Secţiunea a 4-a 65 .În înţelesul prezentei legi..3. 3 . cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi 33 Art.. 20 (lit a-n) Capitolul 2.examinarea activităţii debitorului şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă. 3.

Planul de reorganizare.2. fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia. situaţia putând fi încadrată la bancruta frauduloasă aşa cum prevede aliniatul 2 din articolul 142 (Capitolul 5 Infracţiuni şi pedepse).1 Rolul evaluării în reorganizarea judiciară Legea prevede două categorii mari de planuri de reorganizare: a) planuri bazate pe reducerea activului debitorului (respectiv lichidarea parţială sau totală a acestuia) în vederea achitării în totalitate a creanţelor restante.” Tot aici în articolul 95 se precizează ce va conţine în mod obligatoriu planul de organizare.2 Rolul evaluării în procedura generală 3. 2005 66 . 138 din lege.3. Structura planului de reorganizare trebuie să includă cel puţin următoarele elemente: 1) Informaţii generale referitoare la debitor 2) Prezentarea activului societăţii debitoare 3) Evaluarea patrimoniului 4) Surse de finanţare pe perioada reorganizării 5) Pasivul societăţii 6) Previziunea situaţiilor financiare ale societăţii debitoare pe perioada reorganizării 34 Pentru detalii vezi 8. 3. În cadrul aliniatului 2 al articolului 94 (Capitolul 3. fie o combinaţie a celor două variante de reorganizare. în condiţiile art. Unii specialiştii pe plan internaţional propun ca bune practici o structură minimă a planului de reorganizare34.” În acest caz poate să apară nevoia verificării evaluării în conformitate cu standardul GN11.. b) planuri care prevăd reorganizarea operaţională şi / sau financiară a debitorului având drept urmare o restituire a obligaţiilor faţă de creditori în cuantum cel puţin egal cu cel la care s-ar şi îndestulat aceştia în cazul în care asupra debitorului s-ar fi iniţiat procedura de faliment. PricewaterhouseCoopers. creând un prejudiciu patrimoniului debitorului şi implicit intereselor creditorilor. când pentru raportarea financiară a debitorului s-au efectuat evaluări în conformitate cu IVA1. Un alt caz în care poate să apară nevoia evaluării unui activ este atunci când există suspiciuni că acel activ a fost înstrăinat la o valoare mult prea mică.3.2. Secţiunea a 5 a Planul) se prevede că: „Planul va putea să prevadă fie restructurarea şi continuarea activităţii debitorului. Manual de Bune Practici..asupra existentei premiselor angajării răspunderii acestora.

numai de către lichidatorul judiciar. lichidatorul va face toate demersurile de expunere la piaţă.în condiţiile opririi activităţii şi a vânzării în lichidare a bunurilor (conform valorii de lichidare prevăzut în IVS2. pentru a evalua bunurile din averea debitorului. GN6. (2) Actul de inventar va fi semnat de lichidatorul judiciar. 116 . §1 „Măsuri premergătoare lichidării”: Art. prin administratorul special. pe cheltuiala averii debitorului. Metoda de vânzare a bunurilor respectiv licitaţie publică. Bunurile vor putea fi vândute în bloc . negociere directă sau o combinaţie a celor două va fi aprobată de adunarea creditorilor.(1) Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub controlul judecătorului-sindic. 115 .116 (3 şi 4).ca un ansamblu în stare de funcţionare sau individual. Secţiunea a 7-a „Falimentul”.Art. sau dacă este posibil valoarea de piaţă conform IVA1) 3. GN9) . cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului. persoană fizică sau juridică. în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare. pentru evaluarea bunurilor atât separat cât şi ca unul sau mai multe ansambluri în stare de funcţionare. într-o formă adecvată.115(1). 67 . prin oferirea unei recuperări cel puţin la fel de mare ca în situaţia falimentului. dacă este cazul. (2) Lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidator a inventarierii bunurilor din averea debitorului.3. pe baza propunerii lichidatorului şi a recomandării comitetului creditorilor. sau va utiliza. de debitor.în condiţiile continuării activităţii (în conformitate cu IVS2. Pentru maximizarea valorii averii debitorului. şi să indice valoarea lor aproximativă la data inventarului. Secţiunea a 7-a „Falimentul”. Capitolul 3 „Procedura”. Capitolul 3 „Procedura”. lichidatorul va angaja un expert evaluator. cu acordul comitetului creditorilor un evaluator propriu. a acestora.Art. Estimarea valorii imobilizărilor corporale trebuie făcută în cazul a două situaţii distincte: .În cazul reorganizării scopul evaluării este asigurarea premiselor pentru aplicarea unui tratament corect şi echitabil fiecărui titular de creanţe.2 Rolul evaluării în faliment Rolul evaluării în cazul falimentului este dat de: . (3) Lichidatorul va angaja în numele debitorului un evaluator. . Cu aprobarea comitetului creditorilor.(1)Inventarul va trebui să descrie toate bunurile identificate ale debitorului. Lichidatorul va prezenta şi regulamentul de vânzare corespunzător. iar dacă acesta nu participă la inventariere. l§2 „Efectuarea lichidării”: Art.2.

pe parcursul inventarierii. imobile. Această ultimă parte (referitoare la evaluarea ca unul sau mai multe ansambluri în stare de funcţionare) este necesară acolo unde debitorul mai desfăşoară activitate sau unde există premise ca activitatea să fie reluată. odată cu 68 . şi mijloace de transport vor fi analizate pe fişe individuale atât din perspectiva tehnică cât şi din perspectiva modului în care ele vor putea fi valorificate. maşini şi echipamente. conservarea şi recuperarea bunurilor este o etapă a procesului de lichidare prin care se urmăreşte şi punerea în siguranţă a bunurilor şi totodată stabilirea valorii orientative a acestora pe care să se fundamenteze analizele şi în consecinţă deciziile iniţiale ale lichidatorului. ceea ce ar putea să ducă la vânzarea bunurilor ca unul sau mai multe ansambluri în vederea creşterii cuantumului sumelor recuperate. acest lucru necesită un interval de timp mai mare datorită lucrărilor de evaluare laborioase. necesare pentru desfăşurarea unei afaceri. Inventarierea bunurilor debitorului constituie etapa imediat următoare. se înţelege o parte sau toate bunurile debitorului. Un alt aspect este cel referitor la evaluarea bunurilor atât separat cât şi ca unul sau mai multe ansambluri în stare de funcţionare. este aprobată de către adunarea creditorilor. După ce lichidatorul afişează tabelul definitiv consolidat. pentru care un cumpărător oferă un preţ nedefalcat pe bunurile componente. respectiv licitaţie publică. Metoda de vânzare a bunurilor. cât şi în bloc. Identificarea. negociere directă sau o combinaţie a celor două. asistat de expertul evaluator. se poate trece la lichidarea bunurilor care se află în patrimoniul debitorului în vederea satisfacerii creanţelor înscrise în tabelul definitiv consolidat în ordinea de prioritate prevăzută de lege. dacă este cazul. va trebui să determine o imagine cât mai fidelă a activului şi pasivului debitorului. bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât individual. legea introduce expres o flexibilitate mare în alegerea metodei de vânzare a proprietăţilor. În aceste condiţii. Principalele active. ţinând cont de condiţiile specifice trecerii la închiderea operaţională. ca ansamblu funcţional. lichidatorul.(4) În funcţie de circumstanţele cauzei şi pe cât posibil. pe baza propunerii lichidatorului şi a recomandării comitetului creditorilor. prin bloc. Când se pune problema evaluării ansamblului sau a mai multor ansambluri în stare de funcţionare. În acelaşi timp. raportului dintre activul şi masa pasivă a debitorului sunt stabilite clar. În special în cazul proprietăţilor industriale. În condiţiile în care unul dintre rolurile de bază ale lichidatorului este maximizarea valorificării averii debitorului. asumându-se că lichidatorul va face toate demersurile care îi stau la îndemână pentru a identifica cât mai mulţi potenţiali cumpărători pentru aceste active.

. altfel spus. .raportarea evaluării. Deoarece preţul aferent acelei părţi se va distribui către creditorul garantat şi numai diferenţa se va distribui spre restul creditorilor. PricewaterhouseCoopers. Analiza trebuie făcută de un expert evaluator specializat în evaluarea întreprinderilor şi pe baza standardului de evaluare GN9 Evaluarea întreprinderilor. Această valoare trebuie adusă la cunoştinţa creditorilor pentru ca să se poată exprima din timp asupra modului în care preţul se va împărţi în conformitate cu articolele 121 şi 123 35 pentru detalii vezi Manual de Bune Practici.valoarea de utilizare alternativă a proprietăţii industriale. Instrumentele principale de decizie cu privire la strategia de vânzare ar trebui să fie raportul de inventariere şi rapoartele de evaluare a averii debitorului (în ansamblu şi pe bucăţi). . Decizia privind alegerea uneia dintre modalităţile posibile de vânzare(între vânzarea în bloc. ca un ansamblu în stare de funcţionare. în raportul de evaluare va trebui să se evidenţieze valoarea garanţiilor raportată la valoarea totală a activului precum şi orice aspecte speciale prevăzute de standardul IVA2 „Evaluarea pentru garantarea împrumutului”. starea de insolvabilitate s-a datorat unor factori interni respectivei activităţi şi nu unor factori externi (în acest caz recurgându-se de preferinţă la IVS1).celelalte aspecte generale prevăzute de IVS3. lichidatorul va prezenta şi regulamentul de vânzare corespunzător. . trebuie să plece din analiza a două aspecte: . pe cale de consecinţă. estimarea valorii pe care aceasta ar avea-o din perspectiva schimbării domeniului de activitate în care să opereze (în acest caz recurgându-se de preferinţă la IVS2). . .nivelul de încredere în faptul că pentru activitatea pentru care au fost constituite activele există cerere pe piaţă şi. 2005 69 .modalităţile de vânzare.descrierea bunurilor. Un alt aspect important este existenţa unor garanţii pe o parte a proprietăţii care se vinde în bloc.evaluarea bunurilor atât individual cât şi în bloc. vânzarea pe bucăţi).sarcinile de care grevează bunurile. În cazul în care se doreşte vânzarea în bloc a bunurilor debitorului.elementele de identificare ale bunurilor. . potenţialii cumpărători pot fi interesaţi mai mult de valoarea afacerii care nu este echivalentă cu valoarea totală a bunurilor debitorului. Se recomandă ca raportul expertului evaluator să cuprindă următoarele capitole35: .propunerea de vânzare.

respectiv cele care nu participă la realizarea obiectului de activitate al debitorului şi care pot face obiectul unei valorificări rapide. Valoarea de lichidare va fi estimată atât pentru varianta unei vânzări în bloc a patrimoniului cât şi pentru varianta în care vânzarea acestuia se va face pe active sau chiar individual. însoţite de o scrisoare de transmitere care va prezenta sintetic valorile estimate semnate şi ştampilate de către expertul / experţii care au participat la elaborarea acestuia. Evaluarea patrimoniului debitorului are ca scop estimarea valorii de lichidare a acestuia.astfel încât să fie acoperite toate ariile de expertiză. a rezultatelor evaluării şi a opţiunilor strategice) lichidatorul va întocmi un memorandum de prezentare a proprietăţilor şi va stabili strategia de publicitate. În cazul în care evaluarea patrimoniului va necesita angajarea mai multor experţi care să acopere ariile de expertiză menţionate rezultatele evaluării vor fi prezentate în rapoarte ataşate. evaluarea acestora va fi realizată de experţi specializaţi şi atestaţi pe domeniul respectiv Evaluarea individuală a activelor din patrimoniului debitorului va fi făcut de experţi ANEVAR şi numai în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare elaborate de IVSC. 3. va fi preferată evaluarea patrimoniului în bloc sau pe active componente. Experţii trebuie selecţionaţi funcţie de specializarea lor (proprietăţi imobiliare. Având în vedere necesitatea minimizării cheltuielilor de lichidare în scopul maximizării sumelor care vor fi distribuite creditorilor.(Capitolul 3 Procedura. După caz expertul sau experţii vor face o analiză a structurii patrimoniului pe elemente componente şi vor colabora la identificarea activelor de bază. În cazul în care patrimoniul include elemente care nu sunt specifice ariilor de specializare a membrilor ANEVAR. evaluarea va avea un conţinut specific.3 Rolul evaluării în procedura simplificată Având în vedere particularităţile procedurii simplificate. 70 . active financiare). respectiv cele care participă la realizarea obiectului de activitate al debitorului şi activele complementare. bunuri mobile. evaluarea pe elemente singulare de patrimoniu urmând a fi făcută doar în cazul identificării unor bunuri a căror valoare este maximizată numai în cazul unor tranzacţii separate.3. întreprinderi. Secţiunea a 7-a Falimentul. Distribuirea sumelor realizate în urma lichidării) După obţinerea aprobării din partea adunării creditorilor asupra modalităţii de vânzare (pe baza informaţiilor culese în timpul inventarierii. după care va testa interesul pieţei pentru respectivele proprietăţi. §.3. Experţii care vor efectua evaluarea patrimoniului debitorului vor fi selecţionaţi numai dintre membrii ANEVAR.

136 . Aspectele sunt prevăzute la Art.Prin închiderea procedurii judecătorul-sindic. 121. judecătorul sindic va trebui să îi dispună administratorului judiciar / lichidatorului să analizeze dovezile aduse de către reclamant. contestaţii. §. 3. 39 (Capitolul 3 „Procedura”. 71 . consacrată şi la Art.3. aliniatul 3 din Lege (Capitolul 3 Procedura. Baza teoretică a acestei posibilităţi acordate creditorilor garantaţi. 3. acţionari sau asociaţi. debitor şi averea lui. Distribuirea sumelor realizate în urma lichidării). o reprezintă posibilitatea acordată acestora de a-şi satisface creanţele cu prioritate din vânzarea bunurilor afectate garanţiei lor.5 Alte momente posibile de apariţie a necesităţii evaluării Un caz special este cazul evaluării bunurilor care constituie obiectul unor garanţii.40. Secţiunea a 8 a „Închiderea procedurii”) Art. etc. membri ANEVAR.3. creditori.4 Evaluatorul şi închiderea procedurii În momentul în care are loc închiderea procedurii evaluatorul.Evaluarea activelor cu caracter special din patrimoniul debitorului are loc în cazul existenţei unor active al căror specific este în afara ariilor de expertiză specifice ANEVAR evaluarea acestora va fi făcută de experţi specializaţi. atestaţi în domeniu. în condiţiile textului Art. pe parcursul procedurii. În funcţie de necesităţile impuse de derularea procedurii de faliment lichidatorul va proceda după caz la angajarea experţilor pe domeniile menţionate în cazul unor arbitraje. Secţiunea a 2 a „Deschiderea procedurii şi efectele deschiderii procedurii”) prezentat la IVA2 Evaluarea pentru garantarea împrumutului. administratorul / lichidatorul şi toate persoanele care i-au asistat sunt descărcaţi de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedură. În cazul unor bunuri mobile de mare complexitate şi strictă specializare va fi elaborată numai în baza unor rapoarte de inspecţie efectuate de experţi tehnici sau inspectori autorizaţi în domeniul respectiv şi care sunt. unul dintre creditorii deţinând o creanţă garantată formulează una sau mai multe cereri de ridicare a suspendării legale. de preferinţă.3. titulari de garanţii. aşa cum prevede legea la articolul 136 (Capitolul 3 „Procedura”. Evaluarea bunului care constituie obiectul garanţiei se va efectua în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare. litigii. Secţiunea a 7-a Falimentul. ca de fapt orice participant la procedura falimentului sunt descărcaţi de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedură. În ipoteza în care.

Valorile mobiliare vor fi vândute în condiţiile Legii 297/2004 privind piaţa de capital. nu la cea care mulţumeşte numai pe creditorul garantat. Trebuie să se facă o distincţie clară între creanţe şi părţi: . la distribuţie se va ajusta corespunzător raportul dintre partea garantată şi cea negarantată a creanţei”.Pentru a evita conflictul de interese şi pentru că există interconectări între distribuţia pentru creditorii garantaţi şi cea pentru creditorii chirografari. chiar dacă bunul nu este determinant pentru un eventual plan de reorganizare.41 aliniatul 2: „Prin excepţie de la alin. creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv şi/sau în tabelul definitiv consolidat. Un alt caz special este cazul evaluării valorilor mobiliare. iar creditorii chirografari se opun vânzării bunului. . Legea prevede că o astfel de vânzare poate avea loc numai dacă valoarea bunului este complet acoperită de valoarea creanţei garantate.cuantumul creanţei la data cererii de deschidere a procedurii. În acest caz este necesară consultarea comitetului creditorilor. vânzarea nu poate avea loc. În cazul în care preţul de vânzare obţinut excede această valoare. care exced faţă de valoarea sau preţul bunului. după caz. instrumentele financiare derivate sau 72 . La distribuţia preţului garanţiei.negarantate. obligaţiunile. A. 39 alin (1) lit. . cu condiţia ca preţul bunului să fie corespunzător mai mare decât valoarea iniţial evaluată.evaluarea bunului la data constituirii garanţiei sau reevaluarea la data înregistrării creanţei sau la data verificării creanţei ori preţul obţinut din vânzarea bunului.parţial garantate. creditorul garantat va fi îndreptăţit să calculeze accesoriile la creanţa garantată până cel mult la data vânzării bunului. inclusiv creanţele bugetare. 119 . Creanţele faţă de care operează interzicerea curgerii dobânzilor sunt cele fără garanţii reale ori drept de retenţie de orice fel. aşa cum este prevăzut în Art. dar nu mai mult decât valoarea totală a creanţei garantate de acea garanţie. În cazul în care preţul va fi inferior valorii evaluate. Valorile mobiliare pot fi acţiunile.integral garantate. (1). . Un caz special ce decurge din primul este excepţia de la interzicerea curgerii dobânzilor. În conformitate cu Art. excedentul urmând a fi alocat satisfacerii creditorilor chirografari. este important ca vânzarea acestor bunuri să se facă la valoarea lor cea maximă. care sunt: . Existenţa unei parţi negarantate a creanţei este identificată prin calculul aritmetic al diferenţei între elementele de determinare a excedentului. Prevederile se aplică numai garanţiilor reale mobiliare sau ipotecilor precum şi drepturilor de retenţie aparţinând creditorilor care au dobândit o creanţă legată de un bun. la valoarea garanţiilor. evaluată în conformitate cu art.

C. pe o perioadă limitată.orice alte titluri de credit încadrate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare în această categorie.M. situaţia recuperării creanţelor.V. evaluarea situaţiei financiare a respectivei entităţi autorizate. care va asigura administrarea.M. După primirea raportului administratorului special. C. Cererea declanşării procedurii de insolvenţă de către CNVM (Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare) este un alt caz special. C.N. costul menţinerii activelor şi situaţia lichidării debitelor. asupra prelungirii activităţii administratorului special. b) încălcarea oricărei condiţii sau restricţii prevăzute în autorizaţia de funcţionare.V. În situaţia prelungirii activităţii. c) administrarea necorespunzătoare a instrumentelor financiare şi fondurilor aparţinând investitorilor.M.M. C.V. directorii executivi sau auditorii acesteia se fac vinovaţi de: a) încălcarea prevederilor prezentei legi ori a reglementărilor emise de C. va putea solicita dizolvarea consiliului de administraţie al entităţilor autorizate şi va numi o persoană fizică sau juridică specializată. Conform Legii nr.M. Administratorul special prezintă C. va decide. lunar.V. În situaţia constatării unor disfuncţionalităţi majore. dacă este cazul. administratorul special va prezenta. dar al căror unic obiect de activitate este investiţia în valori mobiliare.V.N.N.N.N.. 3.V. însă în prevederile legale (Capitolul 4 „Răspunderea membrilor organelor de conducere” şi Capitolul 5 „Infracţiuni şi pedepse”) sunt prevăzute toate aspectele care pot atrage această răspundere. care a produs sau poate produce prejudicii importante sau care pune în pericol buna funcţionare a pieţei de capital.N.M.M. instituie măsuri de administrare specială36 în situaţia în care constată că o entitate autorizată37 se află în situaţia de a deveni insolvabilă sau în situaţia în care oricare dintre administratorii judiciari.4 Răspunderea evaluatorului În mod expres legea nu se referă la răspunderea evaluatorului autorizat.V.N. Valorile mobiliare deţinute de debitoare pot fi vândute numai prin intermediul societăţilor de servicii de investiţii financiare sau al altor intermediari autorizaţi de C. 37 36 73 . un raport scris cu privire la situaţia financiară a entităţii autorizate şi anexează documente referitoare la evaluarea activelor şi pasivelor. 297 din 28 iunie 2004 privind piaţa de capital Prin entităţi autorizate se înţeleg acelea care sunt autorizate să opereze pe pieţe financiare precum şi alte entităţi ce nu sunt autorizate ori reglementate.

republicată. Legea Insolvenţei. Editura Mirton. Alexandru Buglea. 7. Ediţia a VII-a. lichidatori. Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare.Teorie şi studiu de caz. Legea nr. legiuitorul nu a mai limitat responsabilitatea doar la administrator judiciari. Legea nr. 297 din 28 iunie 2004 privind piaţa de capital 74 . astfel încât. Alexandru Buglea. Referinţe bibliografice 1. ci a extins categoria persoanelor răspunzătoare la orice persoană care a contribuit la ajungerea în stare de insolvenţă a societăţii. Manual de Bune Practici. Răspunderea se extinde şi asupra evaluatorilor care au efectuat evaluări pentru debitori înainte de declanşarea procedurii de insolvenţă. în această categorie pot fi incluşi. 31/1990 privind Societăţile Comerciale. cenzori. 2001 5. în anumite condiţii. Lorant Eros-Stark. Lorant Eros-Stark.Teorie şi aplicaţie. PricewaterhouseCoopers. Timişoara 2003 3. Evaluarea întreprinderii . directori. Legea nu dispune în mod expres cu privire la identitatea acestor persoane. Editura Marineasa. Editura IROVAL 2003. Standarde Internaţionale de Evaluare. 2005 6. şi evaluatorii.În ceea ce priveşte categoria persoanelor răspunzătoare. 2005 2. Evaluarea întreprinderii . Sorin V Stan 4. cum era prevăzută în reglementările anterioare. Evaluarea întreprinderii. în reglementarea actuală a legii.

adică drepturi (de proprietate şi creanţă) în activ şi obligaţiile corespunzătoare (faţă de terţi). De-a lungul timpului. 2005. 38 Ovidiu Bunget – Repere ale evoluţiei contabilităţii. C. Evian. Sorescu. Reisch. Concepţia juridică a fost dominată de şcoala germană de contabilitate (Fr. R:P. Leautey. contabilitatea fiind „ştiinţa înregistrării egalităţilor de schimb din patrimoniul unei persoane”. mişcării şi transformării resurselor patrimoniale. literatura contabilă a conturat mai multe concepţii38 privitoare la obiectul contabilităţii. Panţu şi D. Massa. concepţia juridică şi concepţia financiară. Concepţia juridică consideră obiectul contabilităţii patrimoniul unei persoane privit din punct de vedere juridic. Kreibig) şi preluată la noi de profesorii G. cu eforturi minime. Gitti) în baza căreia obiectul contabilităţii este reprezentat de reflectarea şi controlul valoric al faptelor administrative în vederea obţinerii. Iacobescu şi Al. Timişoara. contabilitatea s-a impus în viaţa socială şi economică drept principala formă a evidenţei economice cu sarcini şi funcţii specifice). neîntrerupt fenomenele şi procesele economice exprimate valoric (dar şi cu ajutorul etalonului natural). S. Fr. şi capitaluri străine).Titlul II Elemente de contabilitate 4 Aspecte privitoare la organizarea contabilităţii 4. E. Voina. G. Pisani. Timişoara. privite sub aspectul provenienţei (resurse permanente şi resurse temporare) şi din punct de vedere al utilizării (utilizări durabile şi utilizări ciclice). p. 1997. Concepţia financiară consideră drept obiect al contabilităţii studierea şi abordarea laturii valorice a existenţei. Valeria Băbăiţă – Bazele contabilităţii. Guibbault) şi a fost susţinută în România de profesorii I.1 Obiectul contabilităţii agenţilor economici Discutabilă sub aspectul caracterului ştiinţific al său. Concepţia economică a cunoscut dezvoltarea în şcolile de contabilitate europene (J. însă ele pot fi grupate pe patru39 categorii: concepţia administrativă. R. V. p. Editura Mirton. I. Trancu Iaşi.C. de efecte economice maxime. în mod documentat. Concepţia administrativă aparţine scolii italiene (E. 121 şi următoarele 39 Mihail Epuran. Coffy. Hugli. Schar. 31 75 . Editura de Vest. concepţia juridică. urmăreşte şi controlează. exhaustiv. Ea înregistrează. A. Concepţia economică consideră obiectul contabilităţii ca find circuitul capitalului privit sub aspectul destinaţiei lui (capital fixe şi capital circulant) şi al modului de dobândire (capitaluri proprii.

Din punct de vedere doctrinar. în primul rând. . contabilitatea financiară se caracterizează prin următoarele aspecte: . concepţia financiară şi concepţia financiară domină studiile şi tendinţele contemporane. aceste norme îmbracă forma. în cele mai multe cazuri. situaţia patrimoniului şi situaţia financiară a entităţii. stând la baza elaborării principiilor de drept contabil conţinute în Standardele Internaţionale de Raportare Financiară 4. din bilanţ.are ca obiect circuitul patrimonial al entităţii luat în totalitatea şi structuralitatea sau activităţi fără scop patrimonial. situaţia modificării capitalurilor proprii. situaţia fluxurilor de trezorerie şi notele explicative.2 Contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune Conform Legii nr. unor ordine ale ministrului finanţelor publice sau.” Contabilitatea financiară (sau generală) se organizează şi se conduce conform unor norme unitare care au caracter obligatoriu pentru toate unităţile patrimoniale sau cu caracter non-patrimonial (denumite de noi în continuare „entităţi”)şi are ca obiectiv principal furnizarea de informaţii destinate atât entităţii însăşi. potrivit prezentei legi. legea contabilităţii. 41 Standardele Internaţionale de Raportare Financiară 76 .Într-o îmbinare reuşită.este organizată pe baza unor norma unitare şi obligatorii. cât şi terţilor. 40 Directiva a IV-a (Directiva 78/660 a Comunităţilor Economice Europene din 25 iulie 1978) referitoare la conturile anuale ale unor societăţi. se admite faptul că informaţia financiară furnizată de contabilitatea financiară organizată după normele contabile româneşti (de inspiraţie europeană40 şi internaţională41) are drept principali beneficiari creanţierii entităţii (spre deosebire de normele anglo-saxone unde beneficiarii prioritari ai informaţiilor contabilităţii financiare sunt investitorii). de regulă la închiderea exerciţiului financiar şi în primul rând. după caz. 82/1991. . societăţile/companiile naţionale. din motive fiscale şi de necesitatea realizării controlului financiar-fiscal al statului. scopul său este de a determina periodic. societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitate proprie. cont de profit şi pierdere. având la bază un plan de conturi. regiile autonome. Având în vedere cele prezentate mai sus. „societăţile comerciale. respectiv contabilitatea financiară.asigură şi gestionează informaţiile necesare întocmirii situaţiilor financiare formate. în mod sintetic. republicată. uneori. institutele de cercetare-dezvoltare. cerinţă impusă. hotărâri ale Guvernului. şi contabilitate de gestiune adaptată specificului activităţii.

lucrări şi sectoare de activitate. prelucrată şi transmisă pentru utilizarea internă de management. .3 Sisteme de contabilitate Evoluţia contabilităţii.determinarea performanţelor (rentabilitate. Din cele menţionate anterior rezultă că principalele funcţii ale contabilităţii de gestiune pot fi rezumate după cum urmează: .determinarea diferitelor marje şi rezultate analitice pe produse şi/sau activităţi. contabilitatea de gestiune se bazează pe concepte şi principii pur interne al căror conţinut este liber de normalizare. Ca organizare şi funcţionare.) la nivelul activităţilor şi sau produselor. în funcţie de specificul activităţii şi de nevoile de informare în vederea actului decizional. în principal.Contabilitatea de gestiune se organizează de fiecare unitate în parte în funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii. serviciilor. aceasta beneficiază de o libertate separată în ceea ce priveşte posibilitatea de adaptare de către fiecare întreprindere. productivitate etc. Contabilitatea de gestiune furnizează toată informaţia contabilă care este cuantificată. lucrărilor. definit de activităţile consumatoare de resurse şi producătoare de rezultate. Deşi organizarea contabilităţii de gestiune este obligatorie42. calcularea rezultatelor şi rentabilităţii produselor. 1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune 42 77 .furnizarea de informaţii necesare elaborării bugetelor şi costurilor previzionate. ca teorie şi practică.furnizarea de informaţii operative necesare managementului societăţii în pilotarea activităţilor entităţii. lucrărilor şi serviciilor executate. Ea descrie circuitul managerial al întreprinderii. acesta fiind definit în funcţie de propriile convenţii ale fiecărei entităţi. având drept obiective finale determinarea costurilor. . întocmirea bugetelor de venituri şi cheltuieli pe feluri de activităţi. 4. . în raport de cultura şi concepţia contabilă adoptată.determinarea costurilor pe produse. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. precum şi urmărirea şi controlul executării acestora. Forma de organizare şi de funcţionare a contabilităţii entităţilor se diferenţiază. . se caracterizează prin demersul continuu de dezvoltare a bazei sale conceptuale şi de perfecţionare a modului de transpunere practică.

Normalizarea contabilă presupune: i) definirea de norme şi principii generale bazate pe o terminologie precisă şi identică pentru toţi utilizatorii informaţiei contabile. lucrărilor. cele mai marcante şi mai influente culturi contabile din lume sunt „cultura europeană” şi „cultura anglo-saxonă”. atât pentru latura internă cât şi pentru latura externă. Contabilitatea în partidă simplă poartă această denumire nu pentru că nu ar fi prea elaborată ci pentru că. contabilitatea în partidă simplă şi contabilitatea în partidă dublă sunt cele mai dominante. ii) aplicarea lor practică în vederea asigurării comparabilităţii informaţiilor contabile în timp şi în spaţiu. o operaţiune economică este reprezentată într-o singură partidă. dintre care. Sistemul de contabilitate cu dublu circuit (dualist) organizează informaţiile contabile încât delimitează două circuite separate. deci o singură contabilitate. iar o alta arată destinaţia. Contabilitatea în partidă dublă concepe reprezentarea operaţiilor economice prin recunoaşterea fiecăreia în două părţi: o partidă arată originea. în concepţia ei de reprezentare.i) În funcţie de concepţia de reprezentare a obiectului contabilităţii. Aşa cum am menţionat în subcapitolul precedent. literatura şi practica contabilă a creat mai multe sisteme de contabilitate. în cadrul unei entităţi. asociaţiilor familiare etc. În acest context se formează circuitul contabilităţii financiare sau generale şi circuitul contabilităţii de gestiune.4 Normalizarea contabilă Nevoia de armonizare şi uniformizare în contabilitate impune normalizarea sa. această formă de contabilitate este specifică persoanelor fizice autorizate. ii) În funcţie de concepţia de organizare a conturilor în circuitul economic au fost construite sisteme de contabilitate cu un singur circuit (monist) şi sisteme de contabilitate cu două circuite (dualist). a unu singur circuit contabil. precum şi rezultatele financiare şi un al doilea circuit care înregistrează operaţiunile gestiunii interne privind producţia. Interesul armonizării trebuie văzut în nevoia de omogenizare a informaţiilor furnizate. analiza în timp şi în spaţiu a informaţiei contabile. pentru contabilitatea din România operează sistemul de contabilitate dualist. 4. dar şi asigurarea comparabilităţii la diferitele niveluri 78 . Sistemul de contabilitate cu un singur circuit (monist) presupune organizarea. dar corelate: un circuit care are drept obiect înregistrarea elementelor şi operaţiunilor patrimoniale legate de schimburile şi relaţiile cu terţii. costurile şi rentabilitatea produselor. În România. serviciilor şi activităţilor realizate. În această direcţie.

definirea sistemului contabil general. Pentru ca normalizarea contabilă să poată realiza obiectivele ce-i sunt destinate este necesar ca elaborarea să fie opera unei instituţii eficace în măsură să asigure: . organismele profesionale şi utilizatori (ex. etc. Contabilitatea este legată de existenţa unei entităţi. Calitatea anterior menţionată atribuită sistemului contabil de întreprindere are în vedere că el permite: . Doctrinar. regulile contabile şi tot ceea ce se referă la ordonanţarea conturilor se pot formaliza prin: . principiile sunt determinate de un raţionament urmând să se regăsească în metodele ce trebuie puse în practică (cazul majorităţii ţărilor europene) şi ce bazată pe un demers pragmatic sau inductiv care pleacă de la tradiţie sau experienţe pentru a construi norme (ţările anglo-saxone). ţări în care practicile contabile sunt guvernate de legi. normelor.norme (standarde) contabile.elaborarea normelor contabile. Pentru a defini normalizarea contabilă pot fi utilizate două mijloace principale: a) Un instrument tehnic utilizat în normalizarea contabilă reprezentat de sistemul contabil de întreprindere. principiilor generale. 79 . . ţări în care profesiunea contabilă reglementează practicile. Franţa. ţări în care normalizarea rezultă dintr-o largă înţelegere între autorităţile publice. . sistemul contabil de întreprindere este instrumentul ideal al normalizării contabile. de acel loc unde ea este produsă şi se concretizează. în elaborarea normelor contabile s-au conturat două tipuri de şcoală: cea care preconizează un demers conceptual sau deductiv. în colaborare cu mediile de afaceri şi cu grupurile de utilizatori (ex. regulilor tehnice şi documentele de sinteză. regulamente şi practici administrative (ex.planul contabil general.adaptările profesionale necesare. . În fapt.). Normele.economice în ceea ce priveşte producţia şi sinteza informaţiei contabile.actualizarea sistemului ori sistemelor definite.principii contabile general admise şi planuri de conturi. . Germania. . . precum şi la dificultăţi sau la specificităţi determinate de evenimente sau situaţii.).adaptarea soluţiilor comparabile în timp şi spaţiu la mărimea şi specificitatea activităţii întreprinderilor.definirea clară şi precisă a termenilor. România etc. .o formare adecvată a personalului producător de informaţii contabile. Statele Unite ale Americii etc.).

şi. În România. Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. în Legea nr. normalizarea contabilă este de factură publică. normele şi principiile contabile sunt reglementate pe cale legală (abordare politică) şi sub forma unor „principii general admise” rezultate din experienţa practică şi codificate de specialiştii contabilităţii organizaţi în asociaţii profesionale (abordare pragmatică). completate de o serie de reglementări emise de puterea executivă şi structurile ei). ea este realizată de către Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia de Reglementări Contabile asistată de Colegiul Consultativ al Contabilităţii şi Raportării Financiare format din reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor Publice.5 Sursele dreptului contabil43 - Printre sursele principiilor şi regulilor contabile actuale se disting cele legale (legi emise de Parlament. b) O instituţie de esenţă publică sau profesională. instituţia este cea a profesiei contabile (Accounting Standards Board).trecerea în cont a evoluţiilor naţionale şi internaţionale. coordonator ştiinţific profesor universitar dr. în Franţa. în Marea Britanie. dar ele sunt acceptate sub forma unor cutume. În România. precum şi de reglementări ale puterii executive care au avut o evoluţie determinată de necesităţile economice apărute B) Surse jurisprudenţiale şi doctrinale 1) Jurisprudenţa Ovidiu Bunget Constantin – Repere ale evoluţiei contabilităţii. 2005 43 80 . iar entităţile sunt puse în situaţia de a le aplica printr-o coerciţie indirectă. Mihail Epuran. universitari şi reprezentanţi ai instituţiilor interesate în reforma şi evoluţia contabilităţii. legea contabilităţii. teză de doctorat. Corespunzător celor două categorii de instituţii. apoi. De exemplu. şi surse jurisprudenţiale şi doctrinare. 4. iar în Statele Unite ale Americii asistăm la o variantă mixtă. a teoriilor contabile şi a soluţiilor tehnice. în prezent. republicată. Fără a fi considerată încheiată. o serie de ordine ale ministrului finanţelor publice emise în aplicarea prevederilor legii contabilităţii. în care intervenţia statului face obligatorii normele elaborate de organismele profesiei liberale. 82/1991. pe de altă parte. instituţia este una statală (publică) denumită Consiliul Naţional al Contabilităţii. sursele legale sunt reprezentate de o serie de legi. A) Sursele legale Aşa cum am precizat şi anterior. Determinativul „general admise” relevă faptul că entităţile nu sunt legal obligate să se conformeze acestor reguli. normele contabile şi formalizarea corespunzătoare se concretizează. pe de o parte.

Uniunea Naţională a Practicienilor în Reorganizare şi Lichidare. dar care pentru a fi acceptate trebuie să îmbrace forma oficială. Uneori. deciziile etc. gestiunea frauduloasă. acestea practic sunt ca şi inexistente. instanţelor relative la conflicte unde intervine contabilitatea sunt rare. judecătorii iau în considerare şi aspectul neaplicării unei anume dispoziţii de drept contabil (lege. delapidarea etc. civil sau penal cu conexiuni contabile. la afirmarea principiului prudenţei. Deşi. şi instanţele de judecată au jucat un rol esenţial în construcţia dreptului contabil. destul de puţine cazuri s-au putut identifica. înregistrarea anumitor documente în contabilitate etc.). implicit. De asemenea. dar trebuie să amintim celebrele scandaluri financiare de dincolo de Ocean: Enron şi Worldcom 44 81 . instanţele nu au avut de soluţionat cauze pure de drept contabil. ci pentru că instanţele româneşti se pronunţă asupra unui aspect numai dacă legea sau o altă reglementare prevede aspectele supuse judecăţii.Dacă sursele legale de drept contabil în România sunt cele importante. se poate preciza că. abuzul de încredere. marea parte a problemelor supuse judecăţii fiind probleme de drept comercial.) sau la nivelul modului de utilizare (delicte relative la prezentarea şi publicarea conturilor anuale care nu prezintă „imaginea fidelă”. 2) Doctrina contabilă românească Opiniile şi recomandările diferitelor organisme publice sau profesionale (Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi. ordonanţă. atâta timp cât întregul proces de normalizare cade în sarcina Direcţiei de Reglementări Contabile din cadrul Ministerului Finanţelor Publice. distribuirea de dividende fictive. Punctele de vedere exprimate în diverse publicaţii vin doar să dea anumite explicaţii sau să se exprime asupra unor probleme nelămurite. 575/1992 s-a înfiinţat Colegiul Consultativ În România. Asociaţia Română de Contabilitate etc. hotărârile instanţelor referitoare la publicarea sau prezentarea de conturi care nu dau o „imagine fidelă” sau relative la repartizarea de dividende fictive au contribuit din plin. anumite hotărâri ale instanţelor au fost urmate de elaborarea de norme contabile scrise. După 1991.) care ar putea constitui elementul material al unei infracţiuni. Camera Auditorilor. prin Hotărârea de Guvern nr. Însă. În ultimii ani se poate constata că. Asociaţia Generală a Economiştilor. sursele jurisprudenţiale „inovante” ale dreptului contabil sunt foarte puţin utilizate: aceasta nu pentru că hotărârile. De asemenea. Acest element material poate surveni fie de la nivelul modului de stabilire al conturilor anuale. la instanţele de drept penal sau de drept comercial.) ar putea fi adăugate dispoziţiilor şi reglementărilor dreptului contabil.. decret etc. bancrută etc. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. poate cu excepţia câtorva referitoare la ţinerea contabilităţii. aşa cum arătam într-un capitol precedent.44 (fals în înscrisuri.

simple păreri şi nu au forţă obligatorie. să elaboreze directive a căror finalitate este de a realiza o armonizare a dreptului societăţilor. 54-3 lit. precizările şi diverse alte documente emise de Ministerul Finanţelor cu caracter fiscal şi contabil.al Contabilităţii şi Raportării Financiare care fiinţează pe lângă Ministerul Finanţelor. universitari etc. . 3) Doctrina internaţională 3. I. în principiu.Directiva a VII-a (Directiva 84/253 a Comunităţilor Economice Europene din 10 aprilie 1984) relativă la agrearea persoanelor însărcinate cu controlul legal al documentelor contabile. deoarece acest organism nu şi-a format şi publicat propria doctrină contabilă sub formă de avize. p. 1998. În domeniul dreptului contabil. în baza art. CECCAR. ceea ce nu se poate spune în materie fiscală. Ion Ionaşcu – Tratat de contabilitate financiară. Ele aduc precizări asupra interpretărilor date de diverse norme aplicabile: acestea sunt. vol.Directiva a IV-a (Directiva 78/660 a Comunităţilor Economice Europene din 25 iulie 1978) relativă la conturile anuale ale unor societăţi. Ele sunt completate de Directiva 86/635 a Comunităţilor Economice Europene din 8 decembrie 1986 relativă la conturile societăţilor bancare şi instituţiilor de credit. procesul de normalizare contabilă românească continuă să aibă o puternică dominantă publică.) având scopul declarat de a elabora propuneri şi recomandări privind perfecţionarea şi aplicarea standardelor contabile. au fost aprobate trei directive: .45 Răspunsurile administraţiei la întrebările agenţilor economici46 şi doctrina administraţiei publice pot fi considerate surse de drept contabil. Alături de aceste practici. ca organism mixt. 487 46 Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Timiş are o pagină pe Internet unde contribuabilii pot adresa on-line întrebări 45 82 . Editura Economică.Directiva a VII-a (Directiva 83/349 a Comunităţilor Economice Europene din 13 iunie 1983) relativă la conturile consolidate. un rol deosebit îl au circularele. directori financiari-contabili.1. Directivele Consiliului Comunităţilor Europene Comisia Comunităţilor Europene a fost însărcinată. Cele trei texte fixează condiţiile juridice minimale în scopul asigurării coordonării dispoziţiilor naţionale ale statelor membre ale Comunităţii. Curţii de Conturi şi altor organisme centrale. . g a Tratatului de la Roma. Niculae Feleagă. Bucureşti. «cu participarea unei game largi de „actori” interesaţi de normalizarea contabilităţii (reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor. propuneri sau recomandări privind normele contabile». BNR. instrucţiunile. până la acest moment.

27 83 . Japonia. modificată şi completată. Franţa. Ordonanţa Guvernului nr. Din aceste considerente se are în vedere o abordare internaţională comună urmându-se următoarele căi: . armonizarea principiilor contabile este necesară în întreaga lume deoarece principiile contabile elaborate sau care erau în curs de elaborare (reflexie). prezentau diferenţe semnificative. în primul rând. prin Legea nr.utilizarea standardelor internaţionale ca şi bază pentru elaborarea normelor naţionale. Comitetul de Standarde Internaţionale de Contabilitate (International Accounting Standards Committee) ce avea drept obiectiv crearea de norme contabile de bază care să fie acceptate în întreaga lume. care reglementează conturile consolidate ale societăţilor de grup. servicii publice. Recomandările Comitetului de Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASC) La 29 iunie 1973 s-a semnat. Germana. Filosofia IASC se concentrează asupra unei dezvoltări contabile comune. pentru IASC. învăţământ. dar şi reprezentanţi din industrie. Astăzi. comerţ. 75/1999 privind activitatea de audit financiar (vezi şi OMF 1752/2005). şi care stăteau la baza întocmirii situaţiilor financiare de sinteză. armonizate cu directivele europene. . din întreaga lume. 47 Alain Burland – Comptabilité et Droit Comptable – L’inteligence des comptea et leur cadre légal sous la direction d’Alain Burland avec le concurs de Fraçois-Denis Poitrial et Eduard Salustro – Gualino éditor. Paris. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. în mod deosebit. . carta creării unui organism internaţional. Marea Britanie. Irlanda. Ordinul ministrului finanţelor nr.47 În fapt. 82/1991. 772/2000 pentru aprobarea Normelor privind consolidarea conturilor. 1998. finanţe.Aceste directive au fost transpuse în dreptul românesc. p.adaptarea standardelor internaţionale pentru ţările care nu au norme contabile naţionale. acest organism profesional reuneşte 120 organizaţii contabile profesionale din 89 de ţări care îi sunt membrii: acestea îi reprezintă. prin Ordinul 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IVa a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate. pe contabilii ceşi exercită profesia liberală. Mexic. Canada. la Londra. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate. . Olanda şi SUA. Ordinul ministrului finanţelor nr.participarea la discuţii de fiecare dată când o ţară încearcă să-şi extindă textele de norme contabile. 3.compararea standardelor internaţionale cu normele naţionale cu scopul eliminării diferenţelor semnificative. legea contabilităţii republicată.2. de către reprezentanţii principalelor organisme contabile naţionale din Australia.

membrii organizaţiilor profesionale contabile.convingerea autorităţilor naţionale asupra avantajelor unei armonizări cu standardele de contabilitate internaţionale.3. IASC nu dispune de nici o putere de constrângere pentru a-şi impune propriile norme sau să aplice sancţiuni. standardele de contabilitate internaţionale reprezintă un corp doctrinar de interes major. o sursă deloc neglijabilă în procesul de armonizare contabilă internaţională. în general.) de avantajele adoptării standardelor de contabilitate internaţionale. Recomandările Organizaţieis Naţiunilor Unite (ONU). organizaţii interguvernamentale etc. c) Organizaţia internaţională a comisiilor de valori mobiliare - 84 . IASC arată că misiunea sa de armonizare va trebui să rămână compatibilă cu dispoziţii mai detaliate existente în anumite ţări sau să aibă în vedere necesitatea adaptării la circumstanţele naţionale. 3. Comisia societăţilor transnaţionale a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) a elaborat recomandări referitoare la constituirea de norme contabile şi conţinutul conturilor anuale ale societăţilor transnaţionale. la care se adaugă comentarii ce dezvoltă regulile stabilite prin norme. Nu rămâne decât să-şi convingă interlocutorii (cei care prezintă şi cei care utilizează situaţiile financiare. b) Organizaţia pentru cooperare şi dezvoltare economică (OCDE) Organizaţia pentru cooperare şi dezvoltare economică (OCDE) a publicat „principiile directoare ale intenţiei întreprinderilor” care cuprind recomandări făcute întreprinderilor de a publica şi informa publicul astfel încât acesta să dispună de cât mai multe informaţii relevante despre activitatea internă şi internaţională a întreprinderii. Chiar dacă ele nu sunt întotdeauna aplicate. În număr de 41 (o parte dintre ele au fost eliminate şi/sau înlocuite). scrise cu caractere groase. ale Organizaţiei pentru cooperare şi dezvoltare economică (OCDE) şi Organizaţiei internaţionale a comisiilor de valori mobiliare (IOSCO) a) Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU). norme proprii. IAS cuprind.

de calcul şi de cunoaştere a situaţiei modificărilor succesive ale unui element a cărui natură economico-juridică a fost în prealabil definită (element de activ. de venituri etc. un produs guvernamental fiind standardizat la nivel naţional (el este acelaşi pentru toţi agenţii economici). . Planul de conturi general românesc este. este prezentată şi o monografie privind înregistrarea în conturi a principalelor operaţiuni economicofinanciare. La nivelul domeniilor. Planul de conturi reprezintă formalismul propriu ţinerii contabilităţii.încadrarea într-o anumită clasă sau grupă în raport de un anumit criteriu de clasificare. De asemenea. Acesta cuprinde sistemul de conturi. .48 4. aşa cum se poate deduce din prezentările anterioare. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori. . modificată şi abrogată de Ordonanţa de urgenţă nr. în cadrul său fiecare cont sintetic (de gradul I) se dezvoltă pe conturi sintetice de gradul II şi conturi analitice pentru cuprinderea elementelor de patrimoniu şi activităţi (operaţii) fiind delimitat de următoarele caracteristici: . 48 85 . . România este reprezentată la IOSCO de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM). 297/2004 privind piaţa de capital reglementează statutul CNVM. agenţilor economici există însă diferenţieri în funcţie de elementele descrise. CNVM adoptă norme prin regulamente şi instrucţiuni care sunt puse în aplicare prin ordin al preşedintelui acestui organism. . crearea şi funcţionarea pieţelor de valori mobiliare cu instituţiile şi operaţiunile specifice acestor pieţe.6 Planul de conturi Contul este un mijloc (instrument) de consemnare. actele individuale sunt deciziile.corespondenţa cu alte conturi. 25/13 martie 2002 privind aprobarea Statutului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare precum şi Legea nr. Această lege. recunoscute şi evaluate în situaţiile financiare. în scopul mobilizării economiilor băneşti şi disponibilităţilor financiare prin intermediul valorilor mobiliare în condiţii adecvate de protecţie pentru investitor.).funcţiunea contabilă (cum se debitează şi cum se creditează). de cheltuieli.Această organizaţie lucrează împreună cu IASC şi IFAC (Federaţia Internaţională a Contabililor) în vederea definirii principiilor contabile şi a normelor de verificare pe care autorităţile de reglementare să le accepte în cazul plasamentelor internaţionale. atestările şi avizele.un conţinut economic. ordonanţele. de pasiv.simbolul contului.denumirea. Se apreciază că opţiunea pentru un sistem de contabilitate cu un plan de conturi este proprie primei faze de dezvoltare a CNVM este o autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică care a luat fiinţă pe baza legii nr.

după caz. 1 din Legea nr.datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii economico-financiare efectuate.conţinutul operaţiunii economico-financiare şi.alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiunilor efectuate. . Documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale: . Documentele provenite din relaţiile de cumpărare a unor bunuri de la persoane fizice pot fi înregistrate în contabilitate numai în cazul în care se face dovada intrării în gestiune a bunurilor respective.denumirea documentului.menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiunii economico-financiare (când este cazul).denumirea şi. 82/1991. . precum şi semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operaţiunii economico-financiare.numele şi prenumele. în documente justificative. documente financiar contabile şi registrele de contabilitate49 A) Documente justificative şi documente contabile Persoanele prevăzute la art. 4. consemnează operaţiunile economicofinanciare. fişe şi alte documente contabile.7 Documente justificative. . Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condiţiile în care furnizează toate informaţiile prevăzute de normele legale în vigoare. „proces special complicat care impune un marketing abil într-un context politic”. după caz. republicată. sediul unităţii care întocmeşte documentul. după caz. . . legea contabilităţii. atunci când este necesar. Ulterior. . 1850/2004 privind registrele şi formularele financiar-contabile 86 . în momentul efectuării lor. ale persoanelor cu atribuţii de control financiar preventiv şi ale persoanelor în drept să aprobe operaţiunile respective. În cazul în care documentele respective se referă la cheltuieli pentru prestări de servicii efectuate de persoane fizice impuse pe bază de norme de venit. acestea trebuie să aibă la bază contracte sau 49 Conform Ordinului ministrului finanţelor publice nr. pentru a fi înregistrate în contabilitate. descentralizarea şi individualizarea planurilor de conturi la nivelul entităţilor poate fi o realitate. sociale şi democratice. pe baza cărora se fac înregistrări în jurnale.contabilităţii.numărul documentului şi data întocmirii acestuia. o dată cu acceptarea standardelor de contabilitate. temeiul legal al efectuării acesteia. . pe măsura dezvoltărilor economice.

sumele corespunzătoare operaţiunilor efectuate. În cazul completării documentelor prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor. În documentele justificative şi în cele contabile nu sunt admise ştersături. pentru ca acestea să poată fi citite.semnăturile pentru întocmire şi verificare. corecturile sunt admise numai înainte de prelucrarea acestora. şi documentul prin care se face dovada plăţii. menţionându-se data rectificării şi semnătura celui care a făcut modificarea. documentul întocmit greşit se anulează şi rămâne în carnetul respectiv (nu se detaşează).care servesc la prelucrarea. În cazul în care prelucrarea documentelor justificative se face de către unităţi prestatoare de servicii de informatică. Erorile se corectează prin tăierea cu o linie a textului sau a cifrei greşite. precum şi lăsarea de spaţii libere între operaţiunile înscrise în acestea sau file lipsă. modificări sau alte asemenea procedee. atât a predătorului. În cazul documentelor justificative la care nu se admit corecturi. . cu excepţia ordinului de deplasare (delegaţie).convenţii civile. fişe etc. cu pastă de pix. . centralizarea şi înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor consemnate în documentele justificative.jurnale. în 87 . anulări sau completări (pe baza cărora se fac modificări în fişiere sau în baza de date a unităţii) trebuie să fie semnate de persoanele împuternicite de conducerea unităţii. Corectarea se face în toate exemplarele documentului justificativ şi se confirmă prin semnătura persoanei care a întocmit/corectat documentul justificativ. La corectarea documentului justificativ în care se consemnează operaţii de predare-primire a valorilor materiale şi a mijloacelor fixe este necesară confirmarea. B) Completarea şi corectarea erorilor din documente Înscrierea datelor în documente se face cu cerneală. numărul şi data documentului justificativ.felul. încheiate în acest scop. sau al altor documente pentru care normele de utilizare prevăd asemenea restricţii. prin semnătură.conturile sintetice şi analitice debitoare şi creditoare. se eliberează sau se justifică numerarul. Documentele contabile . sau prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor. iar deasupra lor se scrie textul sau cifra corectă. trebuie să cuprindă elemente cu privire la: . pe baza căruia se primeşte sau se restituie diferenţa dintre cheltuielile efective de deplasare şi avansul acordat. întocmite manual sau prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor. . menţionându-se şi data efectuării corecturii. . cum sunt cele pe baza cărora se primeşte. Documentele prezentate în listele de erori. cât şi a primitorului. după caz.

înregistrările în contabilitate se fac pe bază de note de contabilitate care au la bază note justificative sau note de calcul. indicându-se simbolurile conturilor sintetice şi analitice. se poate face contarea documentelor justificative. fie pe baza unui centralizator în care sunt înscrise mai multe documente justificative al căror conţinut se referă la operaţiuni de aceeaşi natură şi perioadă. întocmite de unităţile prestatoare de servicii de informatică pe baza documentelor justificative. prin respectarea succesiunii documentelor după data de întocmire sau de intrare a acestora în unitate şi sistematic. în conformitate cu regulile stabilite pentru fiecare formă de înregistrare în contabilitate.relaţiile dintre aceste unităţi şi cele beneficiare este necesar ca. potrivit formelor de înregistrare contabilă utilizate de unităţi. în conformitate cu planul de conturi general aplicabil. debitoare şi creditoare. în conturi sintetice şi analitice.unităţile beneficiare trebuie să efectueze verificarea documentelor contabile obţinute de la unităţile prestatoare de servicii de informatică în sensul cuprinderii tuturor documentelor justificative preluate pentru prelucrare. . În cazul stornărilor. Înregistrările în contabilitate se pot face manual sau utilizând sistemele informatice de prelucrare automată a datelor. să se respecte următoarele reguli: . pe documentul iniţial se menţionează numărul şi data notei de contabilitate prin care s-a efectuat stornarea operaţiunii. iar în nota de contabilitate de stornare se menţionează documentul. . Înregistrările în contabilitate se fac cronologic. 88 . fişe şi celelalte documente contabile a operaţiunilor economico-financiare consemnate în documentele justificative. după caz. Corectarea înregistrărilor făcute în contabilitate se face numai pe baza notelor de contabilitate întocmite în acest scop. În cazul operaţiunilor contabile pentru care nu se întocmesc documente justificative. trebuie predate unităţilor beneficiare la termenele stabilite prin contractele sau convenţiile civile încheiate.documentele justificative să fie întocmite corect şi la timp de către unităţile beneficiare.documentele contabile. acestea răspunzând de realitatea datelor înscrise în acestea. pentru asigurarea înregistrărilor în contabilitate. data şi numărul de ordine al operaţiunii care face obiectul stornării. În vederea înregistrării în jurnale. unităţile prestatoare de servicii de informatică răspunzând de corectitudinea prelucrării datelor. Înregistrările în contabilitatea sintetică şi analitică se fac pe bază de documente justificative. fie document cu document. respectării corespondenţei conturilor şi exactităţii sumelor înregistrate etc.

cu condiţia respectării conţinutului minimal de informaţii şi a normelor de întocmire şi utilizare a acestora. registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal. 20 din Legea nr. 89 . identificarea şi controlul operaţiunilor contabile efectuate. după prelucrarea şi verificarea lor sunt înregistrate cronologic şi sistematic în anumite formulare. la încheierea exerciţiului financiar. 82/1991. se sancţionează potrivit dispoziţiilor legale. Jurnal pentru cumpărări ş. Formularele comune pe economie. Numărul de exemplare al formularelor care nu au regim special de înseriere şi numerotare poate fi diferit de cel prevăzut în prezentele norme. denumite registre de contabilitate. Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia acestora şi se prezintă în mod ordonat şi astfel completate încât să permită. legea contabilităţii. care nu au regim special de înseriere şi numerotare. 1 din Legea nr. 1 din Legea nr. cel puţin anual. modificată şi completată. 82/1991. privind activitatea financiară şi contabilă pot fi adaptate în funcţie de specificul şi necesităţile persoanelor prevăzute la art. Întocmirea. fiind obligatoriu să se prevadă în contract clauze referitoare la întocmirea şi utilizarea formularelor în aceste condiţii. încredinţează activitatea de întocmire a documentelor justificative şi financiar-contabile unor persoane fizice sau juridice.) sunt cele aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice în conformitate cu prevederile Legii nr. în condiţiile în care procedurile proprii privind organizarea şi conducerea contabilităţii impun acest lucru. Registrul-inventar şi Cartea mare. care nu au regim special de înseriere şi numerotare. conform prevederilor prezentelor norme metodologice. Acestea pot fi retipărite sau editate cu ajutorul sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor. 82/1991. C) Registrele de contabilitate Datele consemnate în documentele justificative. normele de întocmire şi utilizare a formularelor respective se adaptează în mod corespunzător. Neîntocmirea. În conformitate cu art. editarea şi păstrarea registrelor de contabilitate se efectuează conform normelor elaborate de Ministerul Finanţelor Publice. Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operaţiunilor efectuate se întocmeşte balanţa de verificare. privind reflectarea în contabilitate a operaţiunilor legate de taxa pe valoarea adăugată (Jurnal pentru vânzări.Registrele de contabilitate şi formularele comune pe economie. în baza unui contract de prestări de servicii.571/2003 privind Codul fiscal. cu modificările şi completările ulterioare. legea contabilităţii. republicată. întocmirea eronată şi/sau neutilizarea documentelor justificative şi financiar-contabile. republicată.a. sau la termenele de întocmire a situaţiilor financiare periodice. legea contabilităţii. în orice moment. republicată. În situaţia în care persoanele prevăzute la art.

la un moment dat Acesta este un document contabil de sinteză şi sistematizare şi conţine simbolul contului debitor şi al conturilor creditoare corespondente. în Registrul-inventar se înregistrează soldurile existente la data inventarierii. trebuie reconstituite în termen de maximum 30 de zile de la constatare. inventariate de unitate. precum şi soldul contului pentru fiecare lună a anului curent Registrul Cartea mare poate conţine câte o filă pentru fiecare cont sintetic utilizat de unitate Cartea mare stă la baza întocmirii balanţei de verificare. Editarea Cărţii mari se va efectua numai la cererea organelor de control sau în funcţie de necesităţile proprii Registrul-jurnal. precum şi în alte situaţii prevăzute de lege pe bază de inventar faptic. prin regruparea conturilor. sustragere sau distrugere. Registrul-inventar şi Registrul Cartea mare se păstrează în arhiva entităţilor.i) Registrul-jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează. elementele inventariate după natura lor. cu excepţia statelor de salarii. cu ocazia fuziunii. la care se adaugă rulajele intrărilor şi se scad rulajele ieşirilor de la data inventarierii până la data încheierii exerciţiului financiar. Registrul-inventar se întocmeşte la înfiinţarea unităţii. iii) Cartea mare este un registru contabil obligatoriu în care se înregistrează lunar şi sistematic. În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului. suficient de detaliate pentru a putea justifica conţinutul fiecărui post al bilanţului. potrivit legii. iar în caz de pierdere. mişcarea şi existenţa tuturor elementelor de activ şi de pasiv. păstrează în unitate timp de 10 ani de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite. Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice a fiecărui cont de activ şi de pasiv. divizării sau încetării activităţii. ii) Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează toate elementele de activ şi de pasiv. toate operaţiunile economico-financiare. 90 . care se păstrează timp de 50 de ani. într-o formă recapitulativă. În acest registru se înscriu. în mod cronologic. timp de 10 ani. cu începere de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite. rulajul debitor şi creditor. grupate în funcţie de natura lor. cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării unităţii. Registrul Cartea mare poate fi înlocuit cu Fişa de cont pentru operaţiuni diverse. Elementele de activ şi de pasiv înscrise în Registrul-inventar au la bază listele de inventariere sau alte documente care justifică conţinutul acestora.

10 din Legea nr. formulare şi documente contabile corelate între ele.Jurnale auxiliare. . .4. (administratorul judiciar sau lichidatorul) are obligaţia gestionării entităţii aflate în insolvenţă (art. . . practicianul în insolvenţă. 20. . 82/1991. 25 din legea 91 . .Balanţa de verificare. Trăsătura caracteristică acestei forme de contabilitate o constituie dezvoltarea pe conturi corespondente atât a rulajului debitor. În cadrul formei de înregistrare în contabilitate „pe jurnale”. În cadrul formei de înregistrare „maestru-şah”. Această formă de contabilitate utilizează registre separate pentru înregistrarea cronologică. pe lângă formularele menţionate la forma de înregistrare „maestru-şah” se utilizează jurnalele auxiliare specifice formei de înregistrare „pe jurnale”.Balanţa de verificare.8 Formele de înregistrare contabilă Formele de înregistrare în contabilitate reprezintă sistemul de registre.Registrul-jurnal. analitică sistematică. Trăsătura caracteristică acestei forme de contabilitate o reprezintă utilizarea jurnalelor multiple care servesc la înregistrarea sistematică a operaţiunilor economice lunare. prin prelucrarea paralelă a datelor. republicată „răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii entităţilor revine administratorului. ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective. principalele registre şi formulare care se utilizează sunt: . . „maestru-şah” şi forma combinată „maestru-şah cu jurnale”. legea contabilităţii. principalele registre şi formulare care se utilizează sunt: . 4.9 Răspunderi pe linia organizării şi supravegherii contabilităţii În conformitate cu art.” În situaţii de insolvenţă.Registrul-jurnal. cât şi a rulajului creditor al conturilor.Registrul-inventar. În cazul utilizării formei de înregistrare combinată „maestruşah cu jurnale”. care servesc la înregistrarea cronologică şi sistematică în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare efectuate pe parcursul exerciţiului financiar.Cartea mare. sintetică sistematică. Principalele forme de înregistrare în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare în cazul unităţilor care conduc contabilitatea în partidă dublă sunt: „pe jurnale”.Cartea mare -şah. respectiv art.Registrul-inventar.

insolvenţei). Prin urmare, el este cel responsabil de organizarea şi conducerea contabilităţii entităţilor aflate în insolvenţă. Entităţile organizează şi conduc contabilitatea, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare şi răspund împreună cu personalul din subordine de organizarea şi conducerea contabilităţii, în condiţiile legii. Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii, încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, cu modificările şi completările ulterioare, care răspund, potrivit legii. La persoanele juridice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte, care nu au personal calificat încadrat, potrivit legii, sau contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii, încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 65/1994 şi care au înregistrat o cifră de afaceri anuală de până la echivalentul în lei a 50.000 euro, răspunderea pentru ţinerea contabilităţii, potrivit legii, revine administratorului sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective (administratorul judiciar sau lichidatorul). În cazul societăţilor pe acţiuni, acestea trebuie să aibă minim trei (art. 73)50 cenzori (număr impar) şi toţi atâţia supleanţi, aleşi de către adunarea generală a acţionarilor şi care acţionează în baza unui contract de mandatului. De asemenea, societatea declarată în stare de insolvenţă poate avea un auditor financiar extern independent, în locul cenzorilor, cu care are încheiat un contract civil de prestări de servicii. Practicianul în insolvenţă are posibilitatea de a denunţa respectivele contracte (art. 86 din legea insolvenţei), însă apreciem că, dacă în situaţia de insolvenţă, operaţiunile sunt realizate de către administratorul judiciar sau lichidator, sub controlul şi supravegherea judecătorului sindic, din motiv de interes public, verificarea faptului că bilanţul şi contul de profit şi pierderi sunt legal întocmite şi în concordanţă cu registrele, dacă acestea din urma sunt regulat ţinute şi dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut conform regulilor stabilite pentru întocmirea bilanţului trebuie realizate de către auditori financiari externi independenţi care se vor exprima asupra modului în care au fost reflectate în contabilitate operaţiunile realizate şi nu asupra legalităţii respectivelor operaţiuni. În fapt, judecătorul, cu aprobarea adunării creditorilor, poate numi un expert care să se pronunţe asupra aspectelor de natură contabilă realizate de administratorul judiciar sau lichidator pe parcursul derulării procedurii.
50

Legea nr. 31/1990, legea societăţilor comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

92

5 Aplicarea principiilor şi convenţiile contabile în cazul societăţilor aflate în procedura de insolvenţă
5.1 Concepte contabile de bază: conţinutul şi calitatea informaţiei

La nivelul cel mai general, dreptul contabil pune în discuţie obligativitatea ţinerii contabilităţii şi defineşte informarea realizată prin intermediul situaţiilor financiare anuale, în termeni de conţinut şi din punct de vedere calitativ, prin prisma principiilor de regularitate, sinceritate şi imagine fidelă51. 5.1.1 Obligaţiile contabile şi conţinutul informării contabile Nu se poate pune în discuţie un asemenea „principiu”, dat fiind gradul deosebit de ridicat de generalitate. Totuşi este util, pentru înţelegerea conceptelor fundamentale ale contabilităţii, de a ne referi la caracteristicile obligaţiei contabile aşa cum este ea definită în drept. Codul civil român, ca de altfel şi alte coduri civile moderne, nu defineşte obligaţia. Este motivul pentru care această misiune şia asumat-o doctrina modernă. Termenul de „obligaţie” provine din cuvântul obligatio, care însemna în latina veche „a lega” (ligare) pe cineva „din pricina” (ob, obs) neexecutării prestaţiei pe care o datora altuia.52 Reiese că în dreptul roman, termenul de obligaţie, în accepţiunea sa iniţială, însemnă o legătură pur materială (vinculum corporis), concretă, între două persoane, constând în înlănţuirea debitorului faţă de creditor. În această concepţie, obligaţia era ius in personam, adică „un drept asupra unei persoane”, fiind asemănată dreptului de proprietate care era „un drept asupra lucrului” (ius in rem). Urmare a evoluţiei societăţii romane, cu timpul, noţiunea de obligaţie încetează a mai fi înţeleasă doar ca o simplă legătură materială (vinculum corporis), ea devine o legătură pur juridică (vinculum iuris), adică un raport juridic în temeiul căruia creditorul poate pretinde debitorului său să execute prestaţia ce i se datorează, în caz de neexecutare, de bună voie, putând recurge la constrângere (adstringimur), procedând la executarea silită asupra bunurilor debitorului. În terminologia juridică actuală, termenul de obligaţie are două înţelesuri.53 Într-un prim sens, propriu, prin obligaţie
51

Bunget Ovidiu Constantin – Contabilitatea românescă: între reformă şi convergenţă, Editura Economică, Bucureşti, 2005, p. 56 52 Vladimir Hanga – Drept privat roman, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977, p. 345 53 Liviu Pop – Teoria generală a obligaţiilor, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 12

93

înţelegem raportul juridic în întregul său, cu ambele laturi, activă şi pasivă. Într-un alt sens, mai larg, termenul de obligaţie este sinonim cu acela de îndatorire juridică, noţiune generică, prin care înţelegem îndatoririle juridice generale şi particulare. Sub aspectul material, obligaţia contabilă de informare este atât una de mijloace, dar şi de diligenţă (mai ales dacă ne referim la conţinut). Punând în discuţie obligaţia de informare contabilă trebuie adus textul din legea contabilităţii care precizează (art. 1) că „Societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitate proprie […].” Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene vizează doar societăţile de capitaluri; dreptul român, preluând din dreptul contabil francez, a lărgit această obligaţie la toate categoriile de comercianţi, incluzând aici atât societăţile de persoane, cât şi întreprinzătorii individuali (asociaţiile familiare, liber-profesioniştii etc.). Dorind să extindă câmpul obligaţiei informării prin contabilitate, textele de lege româneşti reprezintă mai degrabă dovada unui manifestări de voinţă de ataşament la noţiunea de „întreprindere” decât la alte categorii juridice tradiţionale. Se poate spune, din acest punct de vedere, că dreptul contabil român recunoaşte, implicit, principiul anglo-saxon al „entităţii” (entity) care defineşte unitatea de observare a faptelor contabile: „o întreprindere este considerată entitate distinctă, separată nu numai de creditorii şi clienţii săi, ci şi de proprietarul sau proprietarii săi. Ea trebuie să aibă un set complet diferit de înregistrări, iar rapoartele şi evidenţele sale financiare trebuie să se refere numai la propriile operaţiuni financiare.”54 Fără a merge prea departe, rezultă cu claritate că întreprinderea este subiectul de drept care este supus obligaţiei de informare asupra operaţiunilor desfăşurate de ea însăşi; acest lucru poate determina anumite dificultăţi în aplicarea principiilor contabile. În ceea ce priveşte conţinutul obligaţiei, trebuie făcute două observaţii: - textele de lege vizează, pe de o parte, procedurile, iar pe de altă parte situaţiile financiare anuale, primele fiind calea de realizare a secundelor: „înregistrarea operaţiunilor patrimoniale în contabilitate se face cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor justificative, după data de întocmire sau de înregistrare în unitate, în conturi sintetice şi analitice, cu ajutorul registrului jurnal şi al cărţii mari […]” (pct. 4, alin. 2 din Regulamentul de aplicare al legii contabilităţii); de asemenea se precizează obligaţia efectuării „inventarierii generale a elementelor de activ şi de pasiv deţinute la începutul activităţii, cel puţin o dată
Belverd Needles Jr., Henry Anderson şi James Caldewell – Principiile de bază ale contabilităţii, Editura Arc, Chişinău, 2000, p. 13
54

94

pe an pe parcursul funcţionării sale, în cazul fuziunii sau încetării activităţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege” (art. 8 din Legea nr. 82/1991, legea contabilităţii, republicată), iar apoi întocmirea de „situaţii financiare anuale, inclusiv cu ocazia fuziunii, divizării sau încetării activităţii […].”(art. 27 din Legea nr. 82/1991, legea contabilităţii, republicată). Rezultă cu claritate, procedura obligatorie de construcţie a situaţiilor financiare („Întocmirea situaţiilor financiare anuale trebuie să fie precedată de inventarierea generală a elementelor de activ şi de pasiv şi a celorlalte bunuri şi valori aflate în gestiune şi administrare, potrivit normelor emise în acest scop de Ministerul Finanţelor Publice”), însă dacă ne referim la informare, avem în vedere doar „situaţiile financiare”. Dar este evident că modul de realizare a procedurilor de înregistrare curentă şi de efectuare a inventarierii condiţionează calitatea informaţiei contabile. Principiile contabile, despre care o să discutăm, au drept „target” mai cu seamă la situaţiile financiare anuale, dar se aplică de aceeaşi manieră şi procedurilor curente. - documentele financiare de sinteză nu se rezumă doar la „conturi” (prezentate de o manieră sistematică în Registrul Cartea Mare) în sens strict, ele fiind formate dintr-o serie de componente care ţin seama de cadrul juridic aplicabil astfel: pentru persoanele juridice care aplică reglementări contabile armonizate cu directivele Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate (Ordinul ministrului finanţelor nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate) situaţiile financiare anuale se compun din bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie, politici contabile şi note explicative (vezi şi OMF 1752/2005); pentru persoanele juridice care aplică reglementări contabile simplificate armonizate cu directivele europene se compun din bilanţ, cont de profit şi pierdere, politici contabile şi note explicative şi opţional, situaţia fluxurilor de trezorerie; instituţiile publice întocmesc situaţii financiare trimestriale şi anuale, care se compun din bilanţ, cont de execuţie şi anexe. Dominată, în anii ’90 de un anume conservatorism şi uniformitate asociată cu o redusă sau formală intervenţie a controlului profesional, informarea financiară, cel puţin „pe hârtie”, la ora actuală se doreşte a fi un prim pas spre o comunicare pertinentă. Dacă situaţiile financiare „principale” (bilanţul contabil, contul de rezultate) sunt normalizate, nu acelaşi lucru se poate spune despre situaţiile financiare „secundare” (mai ales note şi politicile contabile) care ţin de o anume încadrare juridică a celui care publică situaţiile financiare, dar şi de profesionalismul (sau interesul) managementului financiar contabil; rezultă, în mod evident, rolul pe care trebuie să-l joace, pe această piaţă a cererii

95

şi ofertei de informaţii financiare, profesionistul contabil independent, obiectiv şi competent. Pe de altă parte, complementar situaţiilor financiare, consiliul de administraţie/administratorul trebuie să elaboreze un raport55 care conţine, în principal, următoarele: - o analiza fidelă a evoluţiei activităţii întreprinderii pe durata exerciţiului financiar şi a situaţiei sale la încheierea acestuia; - valoarea dividendelor propuse, care a fost recomandată de consiliul de administraţie şi aprobată de asociaţi/acţionari; - informaţii privind evenimente importante survenite de la încheierea exerciţiului financiar, care au afectat întreprinderea; - informaţii asupra evoluţiei probabile a activităţii întreprinderii; - informaţii asupra activităţilor din domeniul cercetării şi dezvoltării; - următoarele informaţii în ceea ce priveşte acţiunile proprii ale întreprinderii, care au fost achiziţionate sau deţinute la orice moment în cursul exerciţiului financiar: - motivele oricăror achiziţii efectuate în cursul exerciţiului financiar; - numărul şi valoarea nominală a acţiunilor achiziţionate şi vândute în cursul exerciţiului financiar şi ponderea pe care o reprezintă în capitalul social; - în cazul achiziţiilor sau vânzărilor, valoarea plaţilor sau încasărilor pentru acţiunile respective; - numărul şi valoarea nominală ale tuturor acţiunilor achiziţionate şi deţinute de întreprindere, precum şi ponderea pe care o reprezintă acestea în capitalul social; - numărul şi valoarea acţiunilor anulate; - numele şi pregătirea profesională a fiecărui administrator; - politica privind protecţia mediului. Din punct de vedere al formei şi conţinutului se poate spune că suntem în „consonanţă” cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene care pretinde (art. 46) ca raportul de gestiune să furnizeze o expresie fidelă despre situaţia economicofinanciară a entităţii şi evoluţiei afacerilor.

Reglementări contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, pct. 7.1.

55

96

5.1.2 Calitatea „imaginii fidele” Imaginea fidelă reprezintă calitatea pe care trebuie să o aibă informarea contabilă, rezultatul pe care trebuie să-l atingă. Situaţiile financiare ale întreprinderii trebuie să dea o imagine fidelă, clară şi completă […]” (art. 23 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 82/1991, legea contabilităţii). Acesta este mai mult decât un principiu director, este un imperativ, iar toate principiile şi regulile contabile i se vor subordona. Acest meta-principiu se „bucură” de o oarecare ambiguitate. Vehicularea acestei noţiuni, în România, s-a realizat mai cu seamă în plan teoretic, fapt datorat unor numeroase considerente obiective, care ţin de modul de reglementare al dreptului contabil, dar şi subiective, care ţin de existenţa unor mentalităţi contabile tehniciste. Lipsa de „priză” evidentă vizează atât noţiunea de „imagine” cât şi cea de „fidelă” care, în accepţiunea multor contabili români, ar ţine de alte domenii, şi mai puţin de contabilitate. b1) despre „imagine” O primă problemă ce se pune este cea de a cunoaşte obiectul acestei „imagini”; ce trebuie să vedem în această transpunere, imagine? „Patrimoniul, situaţia financiară şi rezultatele obţinute” conform Legii nr. 82/1991, legea contabilităţii, republicată care reia cuvânt cu cuvânt prevederea din Codul comercial francez (art. 9, alin. 5) şi Directiva a IV-a (art. 2-3). Obiectul este deci unul plurivalent şi, oarecum, imprecis; cu atât mai mult cu cât nici un alt text de lege nu vine să facă alte precizări. Textul iniţial al Legii nr. 82/1991, legea contabilităţii (art. 12) ce prevedea faptul că „Obiectul contabilităţii îl constituie reflectarea în expresie bănească a bunurilor mobile şi imobile […], precum şi mişcările şi modificările intervenite în urma operaţiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile şi rezultatele obţinute […]”, precum şi controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate prin inventariere ne-ar putea duce la concluzia că obiectul contabilităţii s-ar limita la elementele de natură patrimonială, rezultând, de aici, o regulă practică: nu pot figura în bilanţ decât bunurile asupra cărora organizaţia exercită un drept de proprietate precum şi creanţe şi datorii stabilite pe baza inventarului. Această regulă implicită este uneori ridicată la rangul de normă („principiul patrimonialităţii”) care însă este adesea contestată prin referinţa „principiului realităţii” care „vorbeşte” de prevalenţa realităţii economice în raport cu aparenţa juridică. Acest principiu este specific sistemelor contabile nord-americane şi anglo-saxone (substance over form principle) şi greu de acceptat în ţările de drept roman, în România accepţiunea sa practică nu „sare”, încă, departe de cea a principiului patrimonialităţii. De altfel prevalenţa acestei noţiuni este departe de a fi absolută. În fapt, cei care întocmesc situaţiile financiare sunt «invitaţi să ţină cont de realitate şi de aparenţă, nu numai de prima în locul celei de-a doua. Poate 97

că „realitatea” şi „aparenţa” nu au o încărcătură filosofică prea mare, dar ele sunt mai subiective. Cuvintele cheie ”substance” şi ”form” exprimă, atât în engleză cât şi în franceză (de altfel, şi în română), concepte complementare: orice element al universului material este definit prin substanţa şi forma sa.»56 Legea şi doctrina contabilă românească a înregistrat „evenimente deviaţioniste”, cei drept particulare, de la principiul patrimonialităţii justificate de impactul unor activităţi generate de contextul economiei de piaţă (leasing-ul, vânzarea-cumpărarea de bunuri cu clauza transferului dreptului de proprietate etc.). Importanţa criteriului patrimonialităţii este relativă, mai cu seamă că ea vizează doar bilanţul, obiectul imaginii fidele fiind o noţiune mai largă decât cea de „situaţia patrimonială” şi anume situaţia financiară. De altfel bilanţul, contul de rezultate exprimă doar cifre, care nu pot fi relative, iar înţelegerea în fapt şi în drept a „valorii” acestor cifre trebuie să nu ignore conţinutul notelor explicative şi a politicilor contabile (anexele bilanţului) care oferă informaţii despre substanţa şi forma patrimoniului. Imaginea, ca şi la o hartă geografică, este relevantă doar prin prisma utilizării unui limbaj comun, al culorii, al cuvintelor şi cifrelor. Dreptul contabil introduce, alături de noţiunea juridică de „patrimoniu” din dreptul civil şi noţiunea de „situaţie financiară”. Un punct comun al celor două poate fi găsit în atenţia ce se acordă terţilor, poate, ca ultim scop al informaţiei contabile. Patrimoniul social al întreprinderii constituie pentru terţi o garanţie imediată,57 iar examinarea situaţiei financiare permite efectuarea de judecăţi asupra viabilităţii întreprinderii şi, adăugând la acestea referinţa rezultatelor obţinute, aprecierea rentabilităţii şi profitabilităţii, dacă avem în vedere investitorii potenţiali. Însă „imaginea” se poate obţine prin luarea în considerare a tuturor componentelor, de la caz la caz, prevăzute de art. 27 alin. 3 şi alin. 4 al Legii contabilităţii, în complementaritatea lor pentru ca să putem discuta şi de „fidelitate”. b2) despre „fidelitate” Ambiguitatea adesea denunţată de conceptul imaginii fidele, provine, mai cu seamă dintr-un considerent dublu subiectiv: imaginea este destinată utilizatorilor de informaţii şi furnizată de producătorii ei, în cele mai multe cazuri, persoane diferite. Fidelitatea presupune că producătorul informaţiei contabile are capacitatea de a aprecia calitatea informaţiei contabile, nu subiectiv, în raport cu cerinţele sale, ci ţinând seama de destinatarii ei externi, cu alte cuvinte de a se pune „în pielea” altui lector al acestor informaţii financiare decât el însuşi. Situaţiile financiare trebuie să pună în evidenţă orice fapt ce poate avea influenţă
56

Niculae Feleagă, Ion Ionaşcu – Tratat de contabilitate financiară, vol. I, Editura Economică, Bucureşti, 1998, p. 395 57 Legea nr. 31/1990, legea societăţilor comerciale, art. 3 alin. (1)

98

. Editura Humantas. aceasta deoarece „s-a acreditat ideea că pot exista mai multe imagini fidele”. Fidelitatea informării contabile rezultă în mod implicit din textele legale. Aceasta deoarece. însă nu poate fi limitată la acest criteriu de exhaustivitate (care poate fi considerat ca şi element al principiului sincerităţii). Bucureşti.asupra judecăţilor beneficiarilor informaţiei contabile. 138 58 99 . ci de una pertinentă pentru diverşii utilizatori ai informaţiei contabile. iar noţiunea de „fidelitate” aducea cu sine o umbră de incertitudine. 101 59 Michel Capron – Contabilitatea în perspectivă.58 Imaginea fidelă este reprezentată de „imaginea în care se poate avea încredere”. iar a da un plus de „precizie” poate conduce la privilegierea unor anume categorii de utilizatori. dar rigoarea poate crea chiar şi haos. al prevalenţei realităţii economice asupra formei juridice. interesaţi. Deva. totuşi. care ar reda o imagine imprecisă. voles noles.o concepţie obiectivă. pe care o putem califica drept o abordare maximală. b3) accepţiunea principiului Regulile dreptului contabil continental-european tradiţional nu făceau referiri la noţiuni cum ar fi „fidelitate”. de aceea discutăm de o concepţie subiectivă a fidelităţii justificată. Sinteza şi valorificarea informaţiei contabile. sub condiţia dovedirii falsului. în particular.o accepţiune minimalistă. de elemente diferite. Putem discuta. dacă se respectă principiile de regularitate şi sinceritate. traducere în limba română. uşor de exploatat (fără a pierde însă din relevanţă).59 imaginea căreia i se poate da credit. conform căreia contabilitatea trebuie să reflecte realitatea economică. de asemenea şi de imprecizia constatată relativă la imagine. dubioasă. p. 1997. p. inteligibilă. conform căreia imaginea este „fidelă” dacă ea este conformă regulilor contabile şi. era considerată ca fiind un „instrument de precizie”. Nu este vorba de o „fotografie mişcată”. 1994. Fidelitatea presupune o informare (informaţie) completă. Această afirmaţie se poate situa la un nivel înalt de abstractizare încât este destul de dificil să i se realizeze reguli operaţionale şi se poate „aluneca” spre un alt principiu. de două interpretări ce se dau principiului imaginii fidele: . Imaginea fidelă nu se confundă cu o copiere exactă a realităţii. Este adevărat că vorbim de precizia cifrelor care nu ar lăsa nici un dubiu de interpretare. contabilitatea. totul este o Ioan Oprean şi colaboratorii – Întocmirea şi auditarea bilanţului contabil. bazată pe o doctrină şi o practică ce ţinea de reflectarea exactă a realităţii economice (să nu uităm că o parte din cei care au studiat relaţia contabilităţii cu mediul au stabilit că există origini matematice ale contabilităţii). „loialitate” în ceea ce priveşte informarea contabilă. Dar tot aşa de bine s-ar putea spune că nimic nu este dat. clară. poate. Editura Intelcredo.

b4) despre relativitatea conceptului de imagine fidelă Textul oficial al Directivei a IV-a precizează: „Conturile anuale trebuie să dea o imagine fidelă a patrimoniului. În dreptul contabil continental nu s-a dat niciodată o definiţie „imaginii fidele”. iar apoi au fost utilizaţi şi alţi termeni ca full (complet). art. chiar şi pentru comitetul de realizare a Directivei a IV-a care era condus de un reputat specialist german.realizarea unei securităţi juridice graţie unei omogenizări a obligaţiilor societăţilor localizate în diferite ţări comunitare. era greu de crezut că o exprimare neclară ar putea pătrunde într-o reglementare a Comunităţilor Economice Europene.dezvoltarea relaţiilor comerciale şi participaţiilor societăţilor. chiar internaţionale.construcţie! Obiectivul imaginii fidele a situaţiilor financiare. correct (corect). Aşa cum am menţionat. s-a transformat în a true and fair view (o imagine adevărată şi loială).2 al. Exprimarea era prea pretenţioasă. Din aceste considerente. sub influenţa practicilor de audit şi contabilitate care vedeau în această expresie o rigurozitate excesivă.realizarea unor dispoziţii acceptabile şi comparabile pentru a-i ghida în mod raţional pe investitorii de capitaluri. . . totuşi ele se „bucură” de o anumită precizie care 100 . cadrul instituţional şi spaţiul economic al organizaţiilor au suferit o serie de modificări: înainte de a discuta de o bună funcţionare a pieţei unice trebuia asigurat un mediu economic şi monetar omogen. însă. lipsa unei definiţii fac din orice reflecţie o poveste fără de sfârşit. obiectivele Directivei a IV-a în materie de armonizare contabilă au fost: . în 1947.blocarea intenţiilor de constituire de societăţi comerciale acolo unde exigenţele în materia conturilor anuale sunt foarte slab dezvoltate. true (adevărat). . Ţinându-se seama de natura juridică a Directivei. 3). situaţiei financiare şi rezultatelor societăţii.” (secţiunea I. textul ei trebuia introdus (lucru de altfel realizat) în legislaţia contabilă a fiecărui stat membru al Comunităţii. Wilhem Elmendorff. a fost împrumutat de la britanici şi introdus prin Directiva a IV-a din 25 iulie 1978. iar aceasta a făcut şi cu siguranţă va mai face să mai curgă multă cerneală! A true and corect view (o imagine adevărată şi corectă) a apărut întâia oară în Legea societăţilor comerciale (Companies Act). Cadrul contabil adoptat se dorea a avea vocaţia unei contabilităţi europene. Dacă bilanţul şi contul de rezultate prezintă valori matematice. ca noţiune. şi cunoscând aptitudinile prudenţialiste ale doctrinei contabile şi financiare ale legilor germane. Şi totuşi s-a putut! O dată cu dezvoltarea Pieţei Comune.

ci a unei fidelităţi care să satisfacă cerinţele unei informări financiare. De aici se pare că un rol însemnat l-ar avea anexele (notele explicative) la situaţiile financiare. aşa precum o hartă ar reprezenta o realitate geografică. Una din tehnicile de interpretare a unei noţiuni utilizată în drept este ca atunci când o noţiune nu este bine definită să se admită. iar principiile şi convenţiile contabile nu sunt intangibile şi nici instituite ca dogme. Reprezentarea convenţională care se dezvoltă dintr-un joc de imagini şi accepţiuni nu trebuie a mai fi considerată o stare „îngheţată”.Fiecare caută propriul adevăr!”60 Limbajul utilizat în prezentarea situaţiilor financiare trebuie să fie un limbaj acceptat atât de contabili. întrun limbaj adecvat realitatea economică şi juridică a entităţii. „Imaginea nu poate fi fidelă decât în raport cu interpretarea pe care o va face utilizatorul. o interpretare a termenului prin opoziţie cu alţi termeni specifici. atâta timp cât nu este definită. p. ci cea a patrimoniului. per a contrario. nr. Vorbim oare de realitatea/situaţia „economică” şi deci situaţiile financiare ar servi pentru analiza economică a drepturilor şi obligaţiilor respectivei entităţi? Trebuie să credem pentru a avea încredere în „imaginea fidelă”? În lipsa unei definiţii se presupune că este măcar necesară o înţelegere mai bună a implicaţiilor pe care le aduce în mod obligatoriu. Situaţiile financiare nu trebuie să conţină deformaţii marcante în raport cu situaţia pe care trebuie să o reprezinte sau cu nevoile celor pentru care va trebui să existe. Situaţiile financiare sunt vectorii informării partenerilor de afaceri ai entităţii. Nu se pune problema unei fidelităţi 100%. Fidelitatea imaginii furnizate nu trebuie să fie una „din cărţi”. mai cu seamă. cine este destinatarul imaginii…. definiţi cu precizie. care va avea impact asupra terţilor. i s-ar putea face o interpretare „infidelă”. 174/1986. mai ales în ceea ce priveşte conţinutul informativ al documentelor susceptibile a exprima imaginea fidelă a întreprinderii. comunitare sau internaţionale). Contabilitatea „traduce”. Imperativele de 60 Jean-Michel Matt şi Alain Mikol – L’Image fidèle. iar rolul contabilităţii este de a da expresia dimensiunii faptelor consemnate în documente. cât şi de utilizatori. trebuie ştiut.exprimă o realitate! Cine este imprecis. Revue française de comptabilité. Cât de sofisticat trebuie să fie el pentru a prezenta imaginea fidelă a situaţiilor financiare? b5) imaginea fidelă şi cercetarea realităţii companiilor Construirea imaginii fidele rezultă. „Imaginea” este reprezentarea situaţiei entităţii. deci. 39-50 101 . dar metodele de realizare a „traducerii” evoluează. la doctine et la loi. din utilizarea cu competenţă şi bună credinţă a regulilor naţionale (şi de ce nu. performanţelor şi situaţiei financiare a entităţii. obiective pentru utilizatorii situaţiilor financiare. Contabilitatea se doreşte a fi o reprezentare a realului. imaginea sau fidelitatea? Sau ambele? Am putea spune că „imaginii fidele”.

natura informaţiilor ce trebuie furnizate: conturile anuale nu prezintă toate riscurile cu care se confruntă o companie.provizioane pentru riscuri şi cheltuieli limitate la nivelul datoriilor incerte sau cele referitoare la provizioanele „dinamice” pentru cheltuieli. „Diluarea” are loc mai ales în contextul internaţionalizării finanţării companiilor. juridică. de o manieră singulară dizarmoniile noţiunii. .fidelitate a reprezentării economice a unei companii. Imaginea fidelă se dovedeşte. relevă.o determinare eterogenă a conţinutului şi valorii imobilizărilor necorporale. fragilitatea corelate cu utilitatea sa. vorbim de informări contabile şi financiare pe segmente. utilizarea standardelor internaţionale de contabilitate obligă la aplicarea de tratamente contabile identice în prezentarea conturilor consolidate pentru societăţile cotate. Imaginea fidelă este fragilă pentru că este incompletă şi manipulabilă.deprecierea sistematică ori menţinerea la costul istoric în ceea ce priveşte imobilizările financiare. de intenţia investitorului sau de cea a celui care a întocmit situaţiile 102 .o aplicare diversificată a principiului costurilor istorice ori a utilizării derogărilor. Considerate compatibile cu convenţiile contabile. . Aceste „distorsiuni” devin mai vizibile mai ales în prezent în ţările Uniunii Europene când întocmirea situaţiilor financiare în euro permite realizarea de comparaţii imediate şi. interimare.pe de altă parte. de psihologia. În acest sens trebuie să cităm doar câteva din insuficienţele armonizării contabile europene: .reguli de evaluare diferenţiate pentru conturile consolidate şi conturile sociale. contabilii fac probe de imaginaţie. . prin natura lor.influenţa încă semnificativă a fiscalităţii asupra contabilităţii. aceste informări sunt în primul rând cifre ce nu ţin seama întotdeauna de efecte colaterale. previzionale care sunt incomplete ori. dacă ele depind de contextul conjunctural sau operaţional al unui eveniment. . .tratamentul contabil al unei tranzacţii sau al unui risc. . a fi incompletă deoarece nu răspunde la probleme ca de exemplu: .tratamentul precis aplicabil operaţiunilor: în faţa inovaţiilor de natură comercială. în prezent. . dizarmoniile imaginii fidele pun în mare impas analizele realităţii economice dintr-o companie. în plus. . economică ori financiară care nu au corespondent în soluţii contabile normalizate sau reglementări contabile imediate.

putem ajunge la concluzia că în materie de imagine fidelă putem vorbi de reguli ale geometriei variabile. în acest context. În plus. a fi nefinisată şi fragilă. Directivele fiind neschimbate.financiare. Având în faţă jocuri de imagini personalizate ce construiesc companiile şi grupurile multinaţionale. prin prisma prezentării principiilor contabile. legea contabilităţii nu face distincţie. acest fapt devine şi mai evident. deşi legea contabilităţii nu precizează în mod expres despre calitatea informării financiare. între o entitate aflată în on going concern şi o societate aflată în procedură de insolvenţă: prin urmare. Imaginea fidelă poate fi manipulată atâta timp cât discutăm de schimbări inopinate. Aplicarea prescripţiilor de drept contabil nu este chiar atât de suficientă pentru a fi absolut convinşi că „situaţiile financiare principale” prezintă o imagine fidelă. accelerate sau retroactive ale metodelor de prezentare sau evaluare ce vizează decizii de oportunitate sau chiar „fapte arbitrare”. este una cu cea rezultată din aplicarea normelor contabile internaţionale? Introducerea cu titlu derogatoriu a acestor norme. poate. 103 . pot să condiţioneze prezentarea şi evaluarea contabilă şi o schimbare a unuia dintre aceşti parametri induce o schimbare în această prezentare sau evaluare. Ceea ce considerăm că ar trebui remarcat este faptul că toate aceste elemente. altele decât legea. face ca în legislaţia naţională să se adopte respectivele norme în strânsă corelaţie cu directivele europene. Pe de altă parte. imaginea fidelă obţinută ca urmare a aplicării normelor naţionale de drept. noţiunea de imaginea fidelă se dovedeşte. furnizarea unei imagini fidele este obligatorie în ambele situaţii. dau un rol particular acestui principiu. Această supleţe a putut fi „acoperită” prin indicarea abilă sau prudentă a faptului că „situaţiile financiare prezintă o imagine fidelă a patrimoniului. În România. Dacă ne referim la sistemul românesc al „normelor metodologice de închidere”. în ceea ce priveşte imperativul imaginii fidele. dificil de reperat. situaţiei financiare şi rezultatelor companiei”. nu va apare de o manieră explicită. atâta timp cât tranzacţiile sunt iniţiate spre obţinerea unei imagini dorite. Imaginea fidelă poate fi privită ca o anumită regularitate în raport cu o gestiune optimă a opţiunilor contabile ce au un impact asupra mărimii sau prezentării rezultatului sau care ameliorează prezentarea bilanţului sau a fluxurilor de numerar. trebuie remarcat faptul că. din care motive sunt necesare informaţii suplimentare ce trebuie prezentate în notele explicative (anexe). reglementările contabile. chiar inspirate din directivele europene. Imagine fidelă este faţeta „perversă” a contabilităţii creative. situându-l deasupra tuturor altor reguli.

patrimoniu şi rezultate este obţinută prin respectarea regulilor şi procedurilor în vigoare. Trebuie remarcat faptul că dreptul contabil românesc nu face nici o referire la noţiunea de iregularitate ori de contabilitate fictivă. Este drept 61 Niculae Tabără şi Emil Horomnea – Dimensiunile etice ale profesiunii contabile în Revista Contabilitatea.3 Caracteristicile de regularitate şi sinceritate Contabilitatea este produsul unei îndelungate practici economice. Ierarhia regulilor este cea de drept comun în materia dreptului civil şi comercial. exprimată la un moment dat prin limbajul cifrelor.1. ci include şi ideea de organizare internă contabilă a unei întreprinderi. .ideea de a menţiona procedurile alături de reguli exprimă faptul că această conformitate nu trebuie să fie apreciată numai la nivelul informaţiei produse şi prezentate publicului. de obiectivul de imagine fidelă. imaginea fidelă reprezintă un obiectiv fundamental. modul de realizare a înregistrărilor operaţiunilor: schemele de tratament contabil.definiţia prezentată de legiuitor ne trimite la un ansamblu normativ care nu se rezumă doar la norme de drept scris. doctrina. conformitatea cu regulile şi procedurile în vigoare. pe de o parte impunerea făcută de legea contabilităţii. pornind de la principiile de bază. respectiv aspectul că orice informaţie relativă la situaţia financiară.5. completă şi pertinentă a tuturor faptelor consemnate. în timp ce pentru contabilitatea anglo-saxonă este un principiu fundamental către care converg toate celelalte principii. aşa cum este prevăzut în dreptul contabil francez. de o manieră pe cât de simplă din punct de vedere al exprimării. măsura în care aceasta redă realitatea obiectivă. pe atât de complexă sub aspectul fondului problematicii. Obligaţia de regularitate. atât în ceea ce priveşte acţiune în timp cât şi acţiune în spaţiu (conflictul de legi). expertiza şi auditul afacerilor nr. în fapt.61 Imaginea fidelă este suma dintre regularitate şi sinceritate. p. vorbind de „reguli în vigoare” putem lua în discuţie reglementările profesionale. 51 104 . documentele justificative ce stau la baza informaţiilor din situaţiile financiare etc. 12/2000. jurisprudenţa. ca o dublă obligaţie. în sine poate apărea ca fiind un non-sens: ea impune. în cadrul căreia omul a dorit să cunoască cât mai exact starea de fapt (dar şi de drept) a fenomenelor şi proceselor economice. Aceste două principii sunt întotdeauna evocate împreună. Pe aceste considerente se pot face două remarci: . Putem însă înţelege că lipsa regularităţii conduce la o „contabilitate falsă” şi implicit este adus în discuţie principiul de sinceritate. iar pe de altă parte ca fiind strâns legate. Pentru contabilitatea continentală. Criteriul de performanţă al informaţiei contabile îl constituie imaginea fidelă.

în mod normal. 426 64 „Sinceritatea nu este adevăr. Discutăm aici de o concepţie subiectivă a „sincerităţii” care vizează calitatea morală (şi nu cea juridică!) a contabilului: buna credinţă. „Art. de o manieră implicită. preluând în cea mai mare parte prescrierea din Planul contabil francez. în opoziţie cu adevărul care caută a conforma acţiune propriei conştiinţe la spectacolul lucrurilor. 289 Falsul intelectual – Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia. Editura Juris Argessis. L’Erreur de Narcisse 62 105 . 1998. în funcţie de cunoştinţa pe care trebuie să o aibă. rezultatelor financiare precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform legii. cheltuielilor. putem accepta că şi iregularitatea este prezentată şi sancţionată în sensul că „Efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte. conform căruia contabilul trebuie să-şi manifeste profesionalismul în aplicarea corectă a principiilor contabile şi să oferea informaţii şi date suplimentare care să ajute lectorul situaţilor financiare la înţelegerea corectă şi exhaustivă a acestora. se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Tentativa se pedepseşte. Editura Economică. confuzii în ceea ce priveşte clasificarea unor cheltuieli şi a cheltuielilor entităţii etc. p. Totuşi se poate spune că. I. p. Curtea de Argeş. ca reprezentând „aplicarea cu bună credinţă a regulilor şi procedurilor. prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări. Bucureşti. dar anumite iregularităţi vor putea conduce la acuzaţia de situaţii financiare ce nu oferă o imagine fidelă (absenţa inventarului. de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.”62 Nu putem însă să fim extremişti şi să considerăm ca fiind neconforme cu regulile anumite operaţiuni atâta timp cât informaţia furnizată este de bună credinţă.”63 Sinceritatea64 conturilor presupune. precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate având drept consecinţă denaturarea veniturilor. de asemenea o latură obiectivă a principiului sincerităţii.că. 150 63 Niculae Feleagă. literatura de specialitate o defineşte. asupra realităţii şi importanţei operaţiunilor. în primul rând sinceritatea producătorului informaţiei contabile faţă de utilizatorii interni şi externi ai acesteia.): drept consecinţă putem afirmă că între regularitate şi fidelitate există strânse legături. importanţei operaţiunilor realizate. 2001. Aceasta presupune lipsa unor intenţii de natură frauduloasă şi considerarea responsabilă a faptului că informaţia contabilă trebuie să fie conformă realităţii cunoscute. Putem avea. (…). Referindu-ne la sinceritate. evenimentelor şi situaţiilor. în condiţiile în care a atins competenţa profesională necesară. Ion Ionaşcu – Tratat de contabilitate financiară. vol.” – Constantin Crişu Codul penal şi Codul de procedură penală. a situaţiilor financiare. sinceritatea încearcă să conformeze acţiunea propriei conştiinţe la spectacolul pe care îl prezint” – Louis Navelle. a jurnalelor auxiliare de contabilitate.

Diferenţa dintre conformitatea cu regulile şi sinceritate este similară diferenţei dintre litera (litera legii) şi spirit. în timp ce sinceritatea vizează. p. operaţiuni complexe. Contabilitate. 1998. Editura Economică. Dar în ultimul sfert de secol lumea a devenit mult mai liberală. vol. Eforturile lor s-au concertat spre formarea de contabili şi a unui fundament solid al profesiei contabile.65 „Adevărul spus de contabilitate nu este decât un filtru care permite înţelegerea unei realităţi”. I. mai diversificată şi mai complexă. sinceritate-responsabilitate. de conduită etică profesională. cu ocazia conversiei situaţiilor financiare s-au constatat diferenţe cifrate la aproximativ 44% pentru capitalurile proprii determinate conform regulilor americane de contabilitate în raport 65 Emil Horomnea – Contabilitatea de la geneză la performanţă şi controverse. ce presupun anumite demersuri cu o anumită doză de subiectivism. nr. a unor situaţii financiare anuale suficient de complete şi clare pentru a-şi putea forma judecăţile de valoare. la un singur principiu cu trei faţete: realizarea unei imagini fidele presupune respectarea regulilor de informare şi comunicare către utilizatori. sau mai exact. Bucureşti. Imaginea fidelă nu reprezintă doar „un deziderat spre care contabilitatea tinde în permanenţă. Concurenţa a devenit puternică. 2/2000 66 Niculae Feleagă. 428 106 . norme de lucru. În aceste cazuri nu se mai poate spune că buna informare este cea care se bazează pe reglementările naţionale.Ceea ce se poate constata este faptul că informarea contabilă răspunde la un tri-principiu.66 Regularitatea vizează operaţiuni simple şi repetitive care pot fi standardizate. În fapt. cu bună credinţă şi loialitate. organismele de normalizare. iar riscurile de afaceri ca de altfel şi oportunităţile se difuzează uşor de la o ţară la alta. organismele profesionale ale contabililor. în Revista de Finanţe Credit. Exemplul tipic ce se prezintă în literatură este cel al companiei germane Daimler Benz când. autorităţile publice au avut în vedere în permanenţă găsirea mijloacelor pentru ca informarea contabilă să fie utilă. Relaţiile imagine-realitate. mai bogată. avem de discutat doar de „o bună informare”. în 1993. cu ocazia introducerii pentru prima dată spre a fi listată pe Wall Street. Urmând demersurile realizate pe plan mondial. dar şi a unor reguli diferite. Ion Ionaşcu – Tratat de contabilitate financiară. iar de aici şi exigenţele pe care contabilitatea trebuie să şi le autoimpună în faţa unor utilizatori diferiţi. includerea în textele de lege a răspunderii celor care întocmesc situaţiile financiare anuale şi a celor îndrituiţi cu verificarea acestora etc. neutralitate-credibilitate socială a informaţiei deschid noi abordări care exprimă complexitatea conceptului de imagine fidelă. conformitate-derogare. mai degrabă. dar care nu se poate realiza în sensul absolut”. Problema comunicării financiare se situează mai cu seamă la nivelul grupurilor multinaţionale.

tacită. 5. parţial. sunt enunţuri de esenţă conceptuală foarte generale şi delimitate ca sistem de referinţă pentru construirea informaţiei contabile privind situaţia patrimoniului. De asemenea.cu regulile germane precum şi o diferenţă semnificativă la nivelul rezultatului companiei. Totuşi nu este facil de a face clasificări în jurul unei anumite problematici sau teme. Sistemul de drept contabil român face o prezentare. adesea. În ambele cazuri contabilitatea a fost „conformă regulilor şi sinceră”! Cifrele sunt demne de încredere în ambele cazuri pentru că sunt generate conform regulilor şi uzanţelor din fiecare ţară. însă. Literatura principiilor şi a convenţiilor contabile este foarte abundentă şi impune astfel o schemă a acestora. acela de imagine fidelă. pentru a genera un ansamblu coerent şi logic. aceste principii pot să se modifice o dată cu modificările din practica şi teoria contabilă. cutume şi uzanţe şi într-o oarecare măsură.67 Principiile contabile general admise sunt reguli de ordine şi bun sens. precum şi pentru utilizatorii informaţiei financiare. Aceste principii. economic şi social. în literatura contabilă. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor 67 Oprea Călin şi Mihai Ristea . a principiilor şi regulilor contabile în Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. mai completă. p. O asemenea dinamică reflectă faptul că realitatea economică are multiple aspecte şi că principiile trebuie aplicate în raport cu câmpul de acţiune al contabilităţii. situaţia financiară şi rezultatul obţinut. altele pot deveni desuete sau chiar divergente. Ele au ca punct de pornire experienţe. Relativitatea contabilă în context juridic. toate fiind subordonate obiectivului fundamental al contabilităţii. ţinând seama de necesităţile şi situaţiile întreprinderii a devenit o stare de fapt de care trebuie să se ţină seama cu mare atenţie de către cei care realizează analize financiare. fără însă a indica aceleaşi rezultate. 32 107 . raţiuni.2 Principiile şi convenţiile generale de elaborare a informaţiei financiar-contabile şi aplicarea acestora în cazul societăţilor aflate în procedura de insolvenţă Realizarea obiectivului de imagine fidelă este condiţionată de respectarea cu bună credinţă a principiilor sau convenţiilor contabile. 1999. necesităţi practice. Brăila. Ele sunt admise prin acceptarea. în dreptul contabil. fiind rezultate din practică. unele principii noi se generează. Nu numai că aceste principii se completează reciproc. Editura Independenţa Economică. generate de practică pe baza cărora profesioniştii contabili îşi fundamentează munca lor. dar ele se suprapun. deşi acestea nu lipsesc în literatura contabilă.Contabilitate generală. Din punct de vedere juridic nu se poate vorbi de o listă exhaustivă a principiilor contabile. cei mai mulţi autori insistă asupra aceloraşi convenţii fundamentale.

39 69 Ovidiu Bunget. Alin Dumitrescu .contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate. imobilizările vor fi utilizate în mod adecvat etc. este implicit eliminată din considerente de pertinenţă. Întreprinderea este percepută ca un proces continuu de creare de valori prin transformarea factorilor de producţie în produse şi venituri. p. 10/2005 108 . astfel: principiul continuităţii activităţii. Expertiza şi Auditul Afacerilor nr.Principiului continuităţii activităţii şi opinia auditorului financiar extern asupra situaţiilor financiare. Revista Contabilitatea. Regula valorii de piaţă (valabilă în condiţiile opticii lichidative). În cazul în care situaţiile financiare nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii activităţii. principiul noncompensării. principiul prudenţei.”68 Acest principiu este adesea văzut ca un argument justificativ al recursului la costul istoric: în ipoteza că întreprinderea îşi va continua în mod normal activitatea. principiul independenţei exerciţiului. 5. El realizează o reconciliere între decupajul temporar al vieţii întreprinderii şi realitatea economică: situaţiile financiare trebuie interpretate din perspectiva continuităţii activităţii 68 Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.1 Principiul continuităţii activităţii (on going concern assumtion). 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici. afacerile în curs se vor derula în continuare. Secţiunea 5 „Principii şi reguli contabile”. principiul pragului de semnificaţie (vezi şi OMF 1752/2005). principiul intangibilităţii. fără a intra în imposibilitatea continuării activităţii sau reducerea semnificativă a acesteia. principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv. această informaţie trebuie prezentată împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a raportării financiare respective şi motivele ce au stat la baza deciziei conform căreia întreprinderea nu îşi mai poate continua activitatea. Principiul continuităţii vine să rezolve paradoxul pe care îl constituie faptul de a prezenta o informare periodică asupra unei activităţi continue69. aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. principiul permanenţei metodelor. ca o trecere de la costuri (istorice) la valori.2. principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. a) Despre principiu „Acesta presupune că întreprinderea îşi va continua în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil. Dacă administratorii întreprinderii au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea.

deci pentru doisprezece luni viitoare. faptul că întreprinderea cunoaşte la un moment dat anumite dificultăţi (greutăţi de realizare a exportului. cu efect asupra desfăşurării activităţilor de producţie) nu reprezintă în mod obligatoriu o încetare totală sau parţială a activităţii. Pe de altă parte. . nu justifică abandonul acestei convenţii. . cea a necontinuităţii. în mod tacit. Obligaţia implicită de apreciere şi de realizare de judecăţi vis à vis de continuitate ridică o dublă întrebare: până la ce nivel trebuie să meargă această verificare şi care sunt criteriile de verificare a continuităţii? Aprecierea stării de (ne)continuitate poate să ne conducă la aprecierea realizării unui diagnostic economic al întreprinderii.nu este vorba de a face opţiunea între o continuitate foarte probabilă şi perspectiva cedării activităţii: informaţia poate fi nuanţată în cadrul notelor explicative la situaţiile financiare. Însă chiar şi prin realizarea unei asemenea lucrări proba continuităţii activităţii se poate dovedi un eşec. ţinându-se seama şi de următoarele observaţii: . ci ea trebuie să fie verificată. 109 . Luarea în calcul a continuităţii activităţii condiţionează semnificaţia informaţiilor din situaţiile financiare anuale: dacă acest lucru nu se verifică în practică. Proba continuităţii activităţii nu trebuie să fie un obiectiv în sine: ideea de prezumare implică mai degrabă faptul că această convenţie va fi acceptată în lipsa probei contrarii. riscul ce există poate fi menţionat (precizându-se natura acestor dificultăţi ori raţiunile pentru care principiul a fost totuşi menţinut). ci doar de a valida semnificaţia informaţiei produse în fiecare exerciţiu financiar: rezultă că aprecierea continuităţii activităţii se va întinde doar asupra unui exerciţiu financiar (care în România corespunde cu anul civil). datorită unor evenimente temporare.nu se pune problema de a face o judecată de valoare relativă la continuitatea activităţii pe termen lung. o putem accepta. chiar dacă acesta reprezintă ponderea în cifra de afaceri. gen războaie zonale etc. situaţiile financiare întocmite pe baza principiilor care decurg din această convenţie sunt false sau cel puţin nu sunt fidele. aceasta putânduse reflecta în viitor poate într-o cesiune parţială sau totală de activitate şi reflectată ca atare în situaţiile financiare. În ipoteza că principiul continuităţii activităţii suferă erodări.faptul că anumite impedimente particulare şi temporale fac nesigură într-un anumit fel continuitatea activităţii.şi că ele nu reprezintă o stare finală. Continuitatea activităţii nu este o ipoteză pe care. stare ce vine să relativizeze acest principiu. Este indicat a nu se exagera în ceea ce priveşte această obligaţie de verificare.

Europa comunitară. 31/1990. etalarea anumitor cheltuieli înscrise în activ. Raţionând optimist. la politici. Deşi nu au menţionat acest principiu. legiuitorul a instituit în mod implicit o manieră de identificare-atenţionare a situaţiei de nerespectare a principiului continuităţii activităţii. pentru care el exprimă faptul că la data întocmirii situaţiilor financiare. utilizarea conturilor de regularizare. cu precizarea impactului asupra bilanţului şi contului de rezultate. să se precizeze bazele întocmirii situaţiilor financiare. De aici se pot desprinde trei posibilităţi: . evaluarea în costurile istorice etc. comercianţii (persoane fizice sau juridice) „nu au intenţia şi nici obligaţia de a se pune în stare de lichidare sau de reducere semnificativă a activităţilor lor. 1 alin. 64/1994 republicată. menţionează acest principiu în recomandarea Comisiei Europene nr. limitarea lui la suma rămasă sau dizolvarea societăţii. . Aşa cum reiese şi din definiţia de la nota anterioară. 64/1994 republicată. postulatul continuităţii a fost menţionat mai întâi în textele anglo-saxone şi internaţionale. art. deci care nu este în reorganizare judiciară sau faliment. 153. au publicat reguli care să fie în acord cu practicile general admise.continuitatea este compromisă. emise de organismul normalizator francez. este indicat ca în notele explicative. se poate afirma că orice întreprindere care nu este în încetare de plăţi (insolvenţă70). Cu toate că Planul contabil general francez din 1982 nu menţionează continuitatea în „Prin insolvenţă se înţelege acea stare a patrimoniului debitorului caracterizată prin incapacitate vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile” – art. principii şi metode contabile. 4 din 1978 şi Directiva a IVa.Având în vedere aceste considerente se poate afirma că principiul continuităţii trebuie definit mai degrabă per a contrario.” (IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare § 7). sunt obligaţi să convoace adunarea generală extraordinară pentru a hotărî reconstituirea capitalului.71 Din punct de vedere juridic. totuşi. privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului 70 110 . va fi prezumată că îşi va continua activitatea pe un viitor de încă 12 luni. republicată. în 1947 şi 1957. la rândul ei. 2 din Legea nr. legate de continuitatea exploatării: amortizarea imobilizărilor. planurile contabile. legea societăţilor comerciale prevede că „dacă administratorii constată pierderea unei jumătăţi din capitalul social. dar mai cu seamă auditorilor externi independenţi care trebuie să facă public starea de necontinuitate prin raportul lor. privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului 71 Un indiciu relativ la starea de necontinuitate a activităţii îl poate reprezenta înregistrarea continuă de pierderi (prin analogie cu prevederile din dreptul fiscal relative la realizarea controlului financiar de fond în situaţia în care întreprinderea înregistrează pierderi timp de trei ani consecutivi) un număr de ani cu impact asupra mărimii capitalurilor proprii. aşa cum este realizat în cadrul Standardelor Contabile Internaţionale de Contabilitate.” Responsabilităţi pe linia judecării în going concern a activităţii unei întreprinderi revin şi cenzorilor.principiul continuităţii activităţii este acceptat în mod tacit dacă nici un fapt nu a fost în măsură să demonstreze contrariul.continuitatea este pusă sub semnul întrebării. . 1 din Legea nr. în acest caz situaţiile financiare trebuie întocmite şi prezentate pe baze diferite intrând în rol prevederile Legii nr. alin. De altfel. dar nu compromisă – în acest caz sunt necesare explicaţii obligatorii în notele explicative la situaţiile finaciare.

Până la aplicarea legii din 1 martie 1984. continuitatea activităţii este văzută aici implicit prin prisma faptului că aceste bunuri au fost achiziţionate pentru a fi utilizate până la expirarea duratei lor de viaţă. Ea implică. deci. În schimb. se solicită comisarului de conturi o vigilenţă mult mai mare. ceea ce presupune fie confirmarea orizontului său economic. ci dimpotrivă. comisarii de conturi (auditorii legali) francezi manifestau o atitudine relativ pasivă faţă de acest principiu. Astăzi.72 pe baza unui plan de amortizare. în funcţie de utilitatea lor. se poate observa că: „ principiul continuităţii este complementar principiului independenţei exerciţiului. în cazul în care. privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale şi a Hotărârii Guvernului nr. privind prevenirea dificultăţilor întreprinderilor. Comisarul de conturi poate declanşa „procedura de alertă”. sunt relevate aspecte care vin să compromită continuitatea activităţii. conduce la supoziţia perenităţii întreprinderii. pentru că acest principiu este adiacent celei mai mari părţi a principiilor de drept contabil. foarte puţin dezvoltată). 15/1994. convocând reunirea acestuia sau întocmind un raport special care să fie prezentat adunării generale a acţionarilor. presupunând că dimensiunea activităţii întreprinderii se va menţine fără o reducere sensibilă într-un viitor previzibil. 72 În România amortizarea activelor corporale şi necorporale se realizează în baza prevederilor Legii nr. republicată. aplicarea principiului nominalismului. „ principiul continuităţii legitimează. în speţă. 964/1998 pentru aprobarea clasificaţiei şi a duratelor normale de funcţionare a mijloacelor fixe 111 . Legăturile dintre principiul continuităţii activităţii şi celelalte principii sunt dificil de pus în evidenţă. aceasta nu pentru că ele nu există sau sunt de slabă intensitate. el face referire la aceasta atunci când tratează evaluarea bunurilor şi regulile de prezentare a documentelor de sinteză. în cazul activelor amortizabile care în bilanţ apar la valoarea netă contabilă ce rezultă dintr-o repartiţie a costului unui bun (corporal sau necorporal) pe o durată probabilă de utilizare. în care nu intervin insuficienţe majore în activitate. în sensul că procedura de etalare a cheltuielilor înregistrate în avans ori a cheltuielilor de cercetare dezvoltare (în anumite condiţii). legea contabilă din 1983 inserează continuitatea într-un articol distinct al Codului de Comerţ. în parte. fie afirmarea stării de necontinuitate.secţiunea dedicată principiilor generale (de altfel. prin legea amintită mai sus (aplicabilă societăţilor mari). Continuitatea exploatării este o ipoteză care conduce la evaluarea bunurilor. Fără a avea pretenţia de a face o demonstraţie exhaustivă. ce vor fi repartizate pe mai multe perioade viitoare. analiza întreprinderii. în urma examinării situaţiei întreprinderii. cerând explicaţii consiliului de administraţie.

Ceea ce pare mai interesant. b) În situaţii noi. Scopul activităţii ei nu îl mai constituie obţinerea de beneficii. . deşi menţine personalitatea juridică. punându-ne să judecăm prin prisma abandonării acestui principiu. active ce prezintă interes sub aspectul prezentării lor în situaţiile financiare doar privite prin prisma principiului continuităţii activităţii întreprinderii. au loc schimbări de metode. în totalitatea lor.). are drept consecinţă întreruperea activităţii economice normale a societăţii comerciale. o atenţie sporită trebuie acordată elementelor de active imobilizate necorporale de tipul cheltuielilor de cercetare-dezvoltare.pe de altă parte. litigii etc. abandonat: pentru că repartizarea cheltuielilor pe mai multe exerciţii devine nefondată. aplicaţii informatice etc. În acest caz. De asemenea. acest fapt ne poate conduce la apariţia de plus-valori de activ ori de elemente de activ nonrecunoscute prin prisma aplicării principiului continuităţii activităţii. regulile de evaluare ce au la bază principiul nominalismului devin inoperante deoarece ne punem problema de a prezenta situaţii financiare în valori lichidative. 112 . aplicarea principiului continuităţii trebuie nuanţat după cum discutăm de o reorganizare când efectele judecăţilor profesionale vizează doar o parte din activele societăţii şi respectiv faliment. Obiectivele activităţii se limitează la derularea operaţiilor comerciale în curs în momentul dizolvării. din punctul nostru de vedere. în mod logic. abordări noi Date fiind prezentările de mai sus. este studiul implicaţiilor principiului continuităţii activităţii raţionând per a contrario. acestea trebuie integrate.de unde.. . şi implicit o să asistăm la derogări de la principiul permanenţei metodelor. principiul permanenţei metodelor şi principiul nominalismului) ale contabilităţii sunt strâns legate de principiul continuităţii activităţii. în exerciţiul în care s-a constatat starea de inaplicabilitate a principiului continuităţii activităţii. cheltuielilor de constituire. ci finalizarea lichidării acesteia. Putem constata că cele trei principii metodologice (principiul independenţei exerciţiului. Este posibil ca o dată abandonat principiul continuităţii activităţii să asistăm la apariţia de noi datorii în pasivul bilanţier (generate de contractele oneroase.principiul independenţei exerciţiilor (sau al specializării) va trebui. pe bază de plan): . de asemenea. Trecerea la starea de insolvenţă a societăţilor comerciale. când se va consemna un abandon al principiului. imperativul imaginii fidele conduce la a prezenta situaţiile financiare în ipoteza lichidării (totale sau numai parţiale. activitatea societăţii fiind subordonată exigenţelor lichidării.

întrucât trebuie identificat cumpărătorul activului sau grupului de active. valoare.vânzarea activelor şi plata datoriilor. evaluarea patrimoniului şi. se va recurge la alte valori decât valoarea de utilitate. vânzarea trebuie să se facă în cadrul unei pieţe active. manifestarea unor elemente ale psihologiei vânzării forţate etc. în caz de necontinuitate. deoarece sunt disponibile imediat pentru vânzare în starea actuală. . mai scăzută decât valoarea actuală). tehnic. potrivit IFRS 5 „Active imobilizate deţinute pentru vânzare şi activităţi în curs de întrerupere”. c) Adecvarea principiului continuităţii activităţii Continuitatea exploatării şi aplicarea principiului în discuţie ar fi lipsite de utilitate practică. având intensităţi diferite de la un caz la altul. de o analiză a consecinţelor contabile şi de o abordare a evaluării în condiţii lichidative.din conturile previzionale ale întreprinderii sau din datele previzionale ale unui sector de activitate (elemente ale contabilităţii de gestiune). Dacă în caz de continuitate. chiar politic. iar prezentarea aspectelor teoretice ar fi realizată doar de dragul etalării diferitelor cunoştinţe teoretice dacă ea nu ar fi susţinută de criterii de apreciere. activele societăţii sunt deţinute pentru vânzare. într-un termen limitat. iar documentele emise poartă menţiunea că societatea este în lichidare („în faliment”). în teorie şi în practică. dar nu trebuie neglijate nici cele de ordin comercial. numite. cât mai aproape de valoarea justă actuală. social. Luând în considerare Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS). Cele mai frecvente sunt dificultăţile de ordin financiar. Numai prezentarea bilanţului contabil la valori lichidative poate să asigure o imagine fidelă asupra situaţiei financiare a patrimoniului şi a rezultatelor lichidării. Factorii care pot afecta capacitatea întreprinderii de a-şi realiza obiectivele curente şi strategice se manifestă într-o gamă diversificată şi din diferite medii. 113 . valoarea lor se reduce sensibil deoarece pot să nu aibă aceeaşi utilitate pentru cumpărător. determinarea rezultatelor se realizează ţinând seama de valoarea de utilitate a bunurilor.din analiza conturilor anuale ale exerciţiului curent şi exerciţiilor precedente. Relevarea criteriilor nefavorabile relative la continuitatea exploatării poate să rezulte: . implicit. În situaţia lichidării bunurilor. la un preţ rezonabil.din luarea la cunoştinţă a evenimentelor posterioare închiderii conturilor. . care reliefează o anumită situaţie economică şi financiară în curs de degradare. vânzarea antrenează anumite cheltuieli. reglementar. valori lichidative (respectiv valoarea care se obţine din vânzarea forţată a activelor întreprinderii. vânzarea prezintă un grad înalt de probabilitate. de regulă.

.restanţe sau întreruperi în plata dividendelor.dificultăţi cu forţa de muncă sau deficienţe importante în aprovizionare.dificultate în conformarea cu termenii acordurilor de împrumut. Revista Phoenix nr. criteriile73 sunt grupate astfel: Criterii care sugerează încălcarea principiului continuităţii activităţii Indicii financiare Indicii din exploatare Alte indicii Indiciile financiare se referă la: .fluxuri de numerar operaţionale negative indicate de situaţiile financiare istorice sau prognozate. .schimbarea tranzacţiilor pe credit în tranzacţii cu plata la livrare cu furnizorii.pierderea unei pieţe principale. .pierderea de membrii cheie din conducere fără înlocuirea lor. . dar şi în standardul internaţional de audit: ISA 570 „Principiul continuităţii activităţii”. . Alin Dumitrescu . sau bazarea excesivă pe împrumuturile pe termen scurt pentru finanţarea activelor pe termen lung.indicatori financiari cheie nefavorabili. . 3/2005 114 .datoria netă sau situaţia datoriei nete curente.semne de retragere a sprijinului financiar de către debitori şi alţi creditori. . . Indiciile din exploatare constă în: . . . 73 Ovidiu Bunget.Aplicarea principiului continuităţii activităţii în cazul entităţilor aflate în stare de insolvenţă.incapacitatea de a obţine finanţare pentru dezvoltarea de noi produse esenţiale sau alte investiţii esenţiale. a licenţei sau a unui furnizor principal.apropierea scadenţei împrumuturilor cu termen fix fără perspective realiste de reînnoire sau rambursare. a franşizei. .incapacitatea de a plăti creditorii la data scadenţei. .pierderi substanţiale din exploatare ori deteriorarea semnificativă a valorii activelor utilizate pentru generarea fluxurilor de numerar.În literatura de specialitate străină.

starea financiară precară a unui debitor important.schimbări legislative sau de politică guvernamentală aşteptate să aibă un impact negativ asupra entităţii. numai acumularea mai multor criterii nefavorabile şi complementaritatea lor pot să exprime un risc real asupra continuităţii. Trebuie precizat că întinderea fiecărui criteriu sau indiciu. . efectul incapacităţii unei entităţi de a-şi onora în mod firesc obligaţiile de plată poate fi ponderat de planurile conducerii de a menţine un nivel adecvat al fluxurilor de numerar prin mijloace alternative. deseori. . poate fi redusă de alţi factori. În acelaşi timp. .creditul-furnizori inferior normelor sau nul. poate să nu fie semnificativă şi deci să nu afecteze continuitatea exploatării. .neconformitatea cu cerinţele referitoare la capital sau cu alte cerinţe legale. care.situaţia de trezorerie negativă sau agravată în asemenea proporţii încât ar solicita cereri de reeşalonare a scadenţelor sau ar conduce la imposibilitatea plăţii creditorilor la scadenţă. . .acţiuni în justiţie pe rol împotriva entităţii. .fondul de rulment insuficient sau într-o stare de deteriorare evidentă.abandonul politicii obişnuite de distribuire a dividendelor sau dividende distribuite în pofida unor importante rezultate deficitare. 115 . În general. luat izolat. la scadenţă.Alte indicii se referă la: . .situaţia netă negativă. .cererea formulată de terţi privind acordarea unor asigurări exorbitante întreprinderii. cum ar fi vânzarea de active. pot avea drept rezultat obligaţii care probabil nu pot fi îndeplinite. . creditele indispensabile sau de a obţine finanţări suplimentare necesare. Potrivit Companiei Naţionale a Comisarilor de Conturi (CNCC) din Franţa (instituţia care reuneşte comisarii de conturi: auditorii legali) a formulat o listă a acestor criterii.căutarea de surse de finanţare excesiv de oneroase. dacă au succes. analiza acestuia ţinând cont de evoluţia lui pe o anumită perioadă. Semnificaţia unor astfel de evenimente sau condiţii. reeşalonarea rambursării împrumuturilor sau obţinerea unui capital suplimentar. care cuprinde: Criterii bazate pe situaţia financiară: . fiecare criteriu trebuie confruntat cu realitatea întreprinderii.imposibilitatea de a reînnoi. În mod similar. pierderea unui furnizor principal poate fi micşorată de disponibilitatea unei surse alternative de aprovizionare. De exemplu.

asiguratoriu din punct de vedere al riscului). direct sau prin intermediul filialelor. .posibilitatea reaprovizionării şi reînnoirii cu întârziere a unor stocuri sau imobilizări. dificultăţi politice serioase în ţara partenerilor comerciali străini. reducerea numărului de comenzi sub pragul de rentabilitate). - 116 .plecarea salariaţilor indispensabili. . reînnoirea concesiunilor. .).pierderi importante de clientelă (pierderea unor pieţe importante.cesiunea activelor care nu mai sunt necesare exploatării.conflicte grave în activitatea unor clienţi sau furnizori importanţi. .reducerea sau suprimarea dividendelor de distribuit. În acelaşi timp. .grad de subactivitate mare şi continuu. .neexecutarea de către terţi sau întreprindere a unor convenţii esenţiale (pe linie de distribuţie. Alte criterii: . .consecinţe ale procedurilor judiciare în curs. . .dispariţia unor surse importante de venit. . .ruptură în regimul de aprovizionare cu materii prime esenţiale.reînnoirea împrumuturilor. în dificultate. . prelucrare la terţi a unor componente din contract etc. în listă sunt menţionate şi modalităţile de atenuare a influenţelor nefavorabile: În domeniul valorilor de activ şi de pasiv: . . .recursul la contractele de leasing financiar. .capacitatea de autofinanţare negativă (rezultatul exploatării negativ sau insuficient pentru acoperirea amortismentelor economice). .conflicte sociale grave şi repetate.absorţia unei filiale în dificultate sau „filializarea” unui sector important.dependenţa semnificativă de succesul unui proiect (nepracticarea unui portofoliu de activităţi. . .negocierea unui nou scadenţar al datoriilor.decizia societăţii mamă de a suprima susţinerea financiară a unei filiale.garanţii conferite unor filiale aflate. şi ele. în anumite sectoare ale întreprinderii. .distrugerea capacităţii de producţie. la scadenţă. .pierderi de licenţă şi de brevete. Criterii bazate pe exploatare: .schimbări nefavorabile de lege sau de proiecte de lege.catastrofe naturale în întreprindere sau la un terţ.

creşterea dividendelor obţinute de la filiale şi a altor venituri decât încasările curente. în România se pot considera drept indicii de nerespectare a principiului continuităţii activităţii şi restricţiile ce vor fi impuse de Uniunea Europeană în diverse sectoare economice vis-à-vis de calitatea de membru al acesteia. . .recursul la deţinătorii de capitaluri sau intrarea de noi asociaţi. care prevăd că anumite datorii erau/sunt „amânate în vederea scutirii”. aspect care poate fi conturat şi de experienţa fostelor ţări comuniste care au devenit.a înlocui persoanele. .obţinerea de subvenţii de exploatare. 2. în cazul nerespectării obligaţiilor de plată a eşalonărilor. indispensabile (care au plecat din întreprindere). . Nu există nici un risc sau incertitudine privind capacitatea întreprinderii de a-şi continua activitatea într-un viitor previzibil. produselor şi forţei de muncă. Un alt indiciu al nerespectării principiului continuităţii activităţii. Există un anumit număr de riscuri şi incertitudini. cu ocazia întocmirii situaţiilor financiare anuale. În domeniul exploatării: . recent. permite degajarea a trei tipuri de situaţii: 1.funcţionarea provizorie în regim de subactivitate. în pricipiu. membre. În alte domenii se manifestă posibilitatea de: . . societăţi ce reprezentau actori importanţi pe scena economiilor respective.a găsi noi pieţe şi a lansa noi produse. . analiza efectuată. capacitatea întreprinderii de a continua activitatea depinzând de realizarea sau nerealizarea acestora.reducerea cheltuielilor generale.suprimarea sectoarelor de activitate cu capacităţi de autofinanţare negative. sumele „amânate în vederea scutirii” să fie „activate” şi să devină exigibile. - 117 . propriu economiei româneşti. În prezent. urmând ca.amânarea cheltuielilor de întreţinere sau de cercetaredezvoltare. . d) Consecinţele (ne)aplicării principiului continuităţii activităţii Plecând de la diferitele criterii de apreciere. poate fi reprezentat şi de nerespectarea convenţiilor de eşalonare a obligaţiilor faţă de bugetul consolidat al statului agreate de către un număr important de entităţi mari privatizate. fapt care a determinat în mod direct falimentul unui procent semnificativ din numărul societăţilor comerciale. experienţă ce relevă o intensificare a mediului concurenţial odată cu libera circulaţie a capitalului.a înlocui rapid clienţi şi furnizori aflaţi în dificultate.

implicit. acest lucru trebuie realizat deoarece fiecare din cele trei situaţii conduce la consecinţe contabile distincte.3. Continuitatea activităţii nu este sigură – atunci când întreprinderea nu poate să continue exploatarea fie din intenţia sa. în mod normal. Deşi. fie din obligaţie sau din iniţiativa terţilor creditori. 3. Continuitatea exploatării este asigurată – este situaţia cea mai simplă. Absenţa. Ţinând cont de diferitele elementele de apreciere. pentru utilizatorii situaţiilor financiare. Incertitudinea legată de capacitatea întreprinderii de a-şi continua activitatea nu justifică. este foarte dificil să se opteze clar pentru una din situaţii. că entitatea se regăseşte în situaţia normală de continuitate a activităţii şi că situaţiile financiare au fost întocmite în baza acestui principiu de bază. b) incertitudinile au dispărut în momentul întocmirii situaţiilor financiare – acest caz presupune prezentarea. În baza acestei certitudini. Continuitatea activităţii este nesigură – este situaţia frecventă. fapt care determină prezentarea activelor la nivelul unor valori lichidative. în notele explicative. în vederea întocmirii situaţiilor financiare. Această situaţie presupune două situaţii: a) incertitudinile planează în momentul întocmirii situaţiilor financiare – această situaţie trebuie să antreneze prezentarea în notele explicative a ipotezelor şi a condiţiilor care justifică menţinerea per a contrario a principiului continuităţii activităţii. convenţia contabilă de continuitate trebuie abandonată şi prezentată per a contrario. în practică. Situaţiile financiare sunt întocmite prin aplicarea celorlalte principii. În situaţia de insolvenţă abandonul principiului continuităţii activităţii este o certitudine cu consecinţe asupra celorlalte principii 118 . a unor informaţii referitoare la acest aspect semnifică. referitoare la aplicarea principiului continuităţii activităţii: 1. 2. a regulilor şi metodelor contabile general admise. deoarece spiritul de siguranţă asupra unui eveniment cum este încetarea activităţii trebuie să guverneze întocmirea situaţiilor financiare. în starea de incapacitate de a continua exploatarea. O astfel de prezentare este relativ rară. patrimoniului şi rezultatului întreprinderii. numai valorile lichidative (chiar dacă ele sunt estimate sau aproximate. a situaţiei în notele explicative. opţională. fiind întâlnită în cazul majorităţii întreprinderilor. este foarte probabil ca întreprinderea să se găsească într-un viitor apropiat. datorită dificultăţilor de determinare) sunt acelea care creează premisele pentru obţinerea unei imagini fidele asupra situaţiilor financiare. pentru întreprinderile aflate în dificultate. abandonul principiului continuităţii activităţii: măsurile luate sau în curs de execuţie explică menţinerea convenţiei.

în cazul lichidării judiciare. astfel ca grupul respectiv să fie evaluat la cea mai mică valoare dintre valoarea contabilă şi valoarea justă mai puţin costurile de vânzare74. deoarece trebuie pus în evidenţă ansamblul de evenimente viitoare iminente: concedierea. 74 IFRS 5 „Active imobilizate deţinute pentru vânzare ţi activităţi în curs de întrerupere” 119 . care urmăreşte în primul rând interesele creditorilor. Legislaţia din România prevede ca amortizare să se calculeze şi să se includă pe cheltuielile exerciţiului până la scoaterea lor din gestiune. În legătură cu amortizarea activelor imobilizate în perioada lichidării. dintre valoarea contabilă şi valoarea justă.principiul independenţei exerciţiilor nu mai este nici ea aplicată. 2) Efecte asupra evaluării activelor şi pasivelor. asupra evaluării activelor şi pasivelor. deoarece valorile lichidative sunt. diferite de costurile istorice.principiul permanenţei metodelor nu mai este aplicată. întrucât nu mai funcţionează. dacă activele imobilizate nu mai aduc beneficii economice viitoare. precum şi pentru determinarea plusurilor de valoare eventuale. activitatea se desfăşoară sub controlul judecătorului sindic. impozitele generate de lichidarea întreprinderii. evaluarea se aplică grupului de active (activele şi dotările direct asociate acestor active într-o tranzacţie unică). .principiul prevalenţei economicului asupra juridicului nu mai poate fi recunoscut în gestiunea societăţii. În situaţia în care nu există posibilitatea de a determina o valoare de piaţă deoarece acel grup de active este rar vândut. Dacă într-o societate normală există prevalenţa economicului asupra juridicului. Principiile costurilor istorice este abandonat. ca un tot unitar. generate direct de încetarea activităţii.contabile. iar pasivele la valoarea actuală. abandonarea contractelor etc.principiul prudenţei continuă să fie respectat într-o anumită măsură. dar cu un amendament: dacă se dovedeşte necesar pentru aprecierea datoriilor şi cheltuielilor. elementele de activ sunt evaluate la valoarea lor de realizare. Apreciem că. în special la lichidarea judiciară. Dacă activul imobilizat face parte dintrun grup. aplicarea lui este atenuată deoarece aceste plusuri de valoare trebuie contabilizate. mai puţin costurile cedării. . cel mai adesea. Activele imobilizate sau grupurile cedate se evaluează la cea mai mică valoare. precum şi din necesitatea înregistrării activelor şi pasivelor latente. . precum şi în ceea ce priveşte prezentarea informaţiei contabile: 1) Efecte asupra celorlalte principii contabile: . acestea sunt evaluate conform IAS 16 „Imobilizări corporale” la costul de înlocuire mai puţin amortizarea. se pune problema dacă aceasta să se calculeze sau nu.

tratamentul aplicat diferă în funcţie de natura activului necorporal: . 120 . va trebui să înceteze. valoare care. În cazul nerespectării principiului continuităţii activităţii. dacă atunci când se respectă principiul continuităţii activităţii. cu excepţia cazului în care există o altă entitate care doreşte să achiziţioneze şi să continue activitatea de dezvoltare. În acest mod se respectă şi IFRS 5 „Active imobilizate deţinute pentru vânzare şi activităţi în curs de întrerupere”. reflectă diferenţa dintre valoarea de intrare şi valoarea amortizată şi/sau provizionată. adesea. după caz. conform IFRS 5 „Active imobilizate deţinute pentru vânzare şi activităţi în curs de întrerupere” şi prezentate ca atare în notele explicative la situaţiile financiare. primând. valoarea activelor imobilizate corporale este valoarea actuală. care prevede că activele şi grupurile de active destinate vânzării nu se amortizează. aspect care are un impact direct asupra rezultatului. efect al punerii în practică principiului continuităţii activităţii. în cazul în care sunt vandabile. de asemenea. antrenează pierderi. . primând principiul costului istoric. şi prin urmare acestea nu se mai amortizează.alte imobilizări necorporale trebuie considerate la valoarea de realizare. Calculul amortizării imobilizărilor. principiul costului istoric. ne vom opri în continuare asupra unei prezentări a elementelor bilanţiere în condiţiile dihotomiei: cost istoric – valoare lichidativă. în situaţia în care principiul este perceput per a contrario. deci. fapt care. activele trebuie să fie evaluate la valoarea de lichidare şi recunoscute drept active deţinute pentru vânzare. de capacitatea întreprinderii de a se dezvolta şi de a realiza profituri. În situaţia imobilizărilor necorporale. sunt recunoscute ca şi cheltuieli.conducerea unităţii trebuie să dea o decizie de trecere în conservare. în opinia noastră. În scopul unei delimitări mai precise şi utilizării într-o manieră adecvată a noţiunii de „valoare lichidativă”. acestea sunt prezentate în situaţiile financiare la valoarea contabilă. . Principiul prudenţei va conduce la evaluarea unui plus de valoare numai dacă acesta este sigur.cheltuielile de dezvoltare.cheltuielile de constituire sunt recunoscute direct ca şi cheltuieli. determinată prin referinţă la o valoare de piaţă sau valoarea rezultată dintr-o promisiune de vânzare (valoare de lichidare). în accepţiunea standardelor internaţionale de contabilitate. În ceea ce priveşte imobilizările corporale şi financiare. dar trebuie să se manifeste o prudenţă maximă deoarece valoarea acestor active depinde. atunci când se respectă principiul continuităţii activităţii. în cazul necontinuităţii activităţii şi a lipsei de cumpărători. fapt care conferă activului necorporal o valoare de realizare. respectiv costul de achiziţie. acestea sunt prezentate în situaţiile financiare la valoarea contabilă.

La distribuţia preţului garanţiei. evaluată în conformitate cu art. În condiţii de continuitate. la valoarea garanţiilor. Dacă entitatea nu mai respectă principiul continuităţii activităţii. O discuţie aparte vizează producţia în curs de execuţie (şi chiar imobilizările în curs de execuţie) care are o valoare nulă dacă nu se poate vinde. În cazul stocurilor. Titlurile de plasament sunt evidenţiate la costul de achiziţie. creanţele sunt evidenţiate la valoarea nominală constituindu-se. Pentru contractele pe termen lung. aspecte reflectate atunci când se respectă principiul continuităţii. numite generic accesorii. În momentul în care nu se mai aplică principiul continuităţii activităţii. 41 din legea insolvenţei: (1) Nici o dobândă. pasivul va trebui să ţină cont de toate costurile de exploatare. după caz. stocurile trebuie reflectate la valoarea de realizare care. iar în cazul înregistrării unor cursuri bursiere inferioare. creditorul garantat va fi îndreptăţit să calculeze accesoriile la creanţa garantată până cel mult la data vânzării 121 . Creanţele bugetare garantate nu sunt supuse evaluării prevăzute de art. A. pot exista situaţii în care trebuie recunoscute pierderi suplimentare (mai degrabă sub forma unor pierderi definitive decât sub forma constituirii de provizioane suplimentare). (1). valoarea de prezentare a titlurilor de plasament este cursul bursier sau valoarea de negociere pentru titlurile necotate. nu vor putea fi adăugate creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii. (2) Prin excepţie de la alin. se constituie provizioane pentru depreciere. respectarea principiului continuităţii determină prezentarea stocurilor în situaţiile financiare la cost de achiziţie sau de producţie. dar nu mai mult decât valoarea totală a creanţei garantate de acea garanţie. majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială. iar pentru conturile de regularizare. este inferioară valorii contabile nete. O aplicaţie particulară a principiului continuităţii activităţii o reprezintă şi textul art. Atunci când nu se mai respectă principiul continuităţii activităţii. Atunci când nu se respectă principiul continuităţii activităţii. până la încetarea activităţii şi de toate datoriile cauzate de încetarea activităţii. atunci când este necesar. ci mai degrabă vor fi recunoscute drept cheltuieli cu amortizarea decât cheltuieli cu amortizările. 39 alin (1) lit. în cele mai multe cazuri. creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv şi/sau în tabelul definitiv consolidat. iar în cazul deprecierii acestora se constituie provizioane. provizioane pentru depreciere pentru creanţele a căror realizare este incertă. datoriile sunt prezentate la valoarea nominală. 39 din lege. Atunci când respectă principiul continuităţii exploatării.Pierderile constatate nu vor avea caracterul reversibil. se poate pune în discuţie suplimentarea provizionului. recunoaşterea ca şi cheltuieli ale exerciţiului.

. majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială. la distribuţie se va ajusta corespunzător raportul dintre partea garantată şi cea negarantată a creanţei (3) In cazul în care se confirmă un plan de reorganizare. .sistării contractelor în curs de desfăşurare care antrenează penalizări. O atenţie deosebită trebuie acordată: . (4) Nici o dobândă. nu vor putea fi adăugate creanţelor născute ulterior datei deschiderii procedurii simplificate cât şi celei generale în cazul în care nici un plan de reorganizare nu este confirmat. În cazul în care planul eşuează prevederile alin.2. 5. motivele abandonării anumitor principii general. În mod special se vor avea în vedere următoarele aspecte: a) se vor lua în considerare numai profiturile recunoscute până la data încheierii exerciţiului financiar.subvenţiilor pentru investiţii care trebuie virate la venituri. trebuie să se menţioneze principiile şi metodele utilizate pentru evaluarea activelor şi datoriilor şi pentru aprecierea ansamblului riscurilor. 3) Efecte asupra informaţiei contabile În notele explicative. majorările sau penalităţile de orice fel ori cheltuielile accesorii la obligaţiilor născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă şi cu prevederile programului de plăţi. precum şi influenţa acestui aspect asupra situaţiilor financiare. dobânzile.obligaţiilor fiscale care decurg din lichidare.datoriilor contingente care în momentul declanşării procedurii de faliment pot deveni exigibile. . Practic. numite generic accesorii vine în contradicţie cu logica desfăşurării unei exploataţii curente normale oricărei activităţi economice. Trebuie prezentate. .2 Principiul prudenţei (conservatism principle) a) Despre principiu „Valoarea oricărui element trebuie să fie determinată pe baza principiului prudenţei. chiar 122 .indemnizaţiilor şi salariilor compensatorii antrenate de desfacerea contractelor de muncă. numite generic accesorii. stoparea calcului dobânzilor.bunului. de asemenea. b) se va ţine seama de toate obligaţiile previzibile şi de pierderile potenţiale care au luat naştere în cursul exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior. la data intrării în faliment. cu condiţia ca preţul bunului să fie corespunzător mai mare decât valoarea iniţial evaluată. majorărilor sau penalităţilor de orice fel ori cheltuielilor. (1) şi (2) se aplică corespunzător pentru calculul accesoriilor cuprinse în programul de plăţi. În cazul în care preţul va fi inferior valorii evaluate.

chiar dacă rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere. acest obiectiv este un ideal inaccesibil. Dar se ştie că. riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii în exerciţiul curent sau anterior. obiectivul primordial este exactitatea. că respectarea principiului prudenţei presupune faptul de a nu fi „admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor. îi dedică foarte multe aprecieri legate de aspectele de tehnica înregistrărilor contabile. 27 123 . El este rezultatul practicii profesioniştilor contabili preocupaţi de aprecierea rezonabilă a faptelor cu scopul de a nu transfera în viitor incertitudinile prezente susceptibile să greveze patrimoniul şi rezultatele întreprinderii. recomandând. Principiul prudenţei a fost recunoscut de jurisprudenţă încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea reprezentând „atitudinea de spirit a celui care. 704/1993 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a legii contabilităţii (abrogată în prezent). Iaşi. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici. şi anume faptul că acest principiu a fost generat în primul rând de practică. p. în numeroase cazuri. 39 76 Credem că evaluarea performanţelor universitare este un bun exemplu! 77 Costel Istrate – Fiscalitate şi contabilitate în cadrul firmei. în special a auditorului financiar extern independent. Situaţiile financiare vor trebui elaborate ţinându-se seama de toate precauţiunile necesare pentru a evita prezentarea către terţi a unei situaţii financiare nete ori a 75 Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. şi ca atare importantă este buna diligenţă a profesionistului contabil. lăsând pe plan secundar aspectul considerat de noi esenţial.”75 Dacă definiţia din Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1999. p. respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor.” În materie de evaluare. o atitudine precaută de realizare de judecăţi. se abţine la tot ceea ce ar putea fi sursă de neajunsuri”. reflectând la consecinţele actelor sale. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate este destul de exhaustivă şi explicită (vezi şi OMF 1752/2005). în caz de incertitudine. Editura Polirom.77 O observaţie ce o putem face vizează faptul că foarte mulţi cercetători contabili leagă acest principiu în primul rând de fiscalitate. definiţia din Hotărârea Guvernului României nr. arăta. îşi ia toate măsurile pentru a evita erorile şi neplăcerile posibile. c) se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor.76 Principiul prudenţei are mai degrabă caracterul unei soluţii de aplicat.dacă asemenea obligaţii sau pierderi apar între data încheierii exerciţiului şi data întocmirii bilanţului. ţinând cont de deprecierile.

care să nu-şi bazeze analizele pe un patrimoniu supraevaluat. va trebui să anticipăm pierderile sau minus-valorile latente. principiul prudenţei. Paris.” – Standarde Internaţionale de Contabilitate 2001. Edition Economica. complement al imaginii fidele.atunci când se anticipează câştiguri potenţiale. 67 78 124 . beneficiile sau plus-valorile latente nu vor fi recunoscute în situaţiile financiare. câştigurile nu sunt recunoscute pentru că nu sunt realizate. Ministère de la Coopération et du Dévelopement.78 Pe de altă parte nu trebuie să cădem în cealaltă extremă. ci de al proteja pe destinatarul şi utilizatorul informaţiei. Rămâne în discuţie ideea de anticipare a riscurilor care este mai puţin clară decât cea de realizare de câştiguri. . p. Poate şi din acest motiv. p. dar şi evenimentele ulterioare închiderii exerciţiului financiar şi care pot avea impact asupra situaţiilor Francis Rousse – Normalisation comptable. 1997. al subiectivismului în aplicare. Astfel de incertitudini sunt recunoscute prin prezentarea naturii şi valorii lor.79 Aplicarea principiul prudenţei are în vedere aplicarea unui tratament asimetric al incertitudinii: .80 Această referinţă implicită la finalitatea informării contabile este foarte importantă deoarece permite evitarea unei deviaţii de la principiul prudenţei: nu se pune în discuţie producătorul de informaţie contabilă în sensul de a se comporta „prudent” cu scopul de a se proteja pe el însuşi. Cadrul general paragraful 37.atunci când se prevede o diminuare viitoare a valorii patrimoniului sau a rezultatului. 134 79 Daniel Boussard . este contestabil. constă în a nu prezenta o imagine prea favorabilă prin ignorarea unor fapte sau evenimente de care se are ştiinţă astăzi şi care pot avea impact în viitor asupra situaţiilor financiare. 1989.La modélisation comptable en Question(s). Prudenţa. a prezentării unei situaţii subevaluate. Riscul este omniprezent în activitatea economică: până la ce nivel trebuie să fim „prudenţi”? Aprecierea „rezonabilă” se bucură de un real subiectivism influenţat de factori dintre cei mai diverşi. durata de utilizare probabilă a utilajelor şi echipamentelor şi numărul eventualelor reclamaţii cu privire la produsele în garanţie. inevitabil. Pricipes et pratiques. dar şi prin exercitarea prudenţei în întocmirea situaţiilor financiare. Prudenţa se regăseşte în sinceritate (în sensul de a prezenta în situaţiile financiare fapte susceptibile de a influenţa destinatarul informării) şi trebuie să servească noţiunea de imagine fidelă. iar datoriile şi cheltuielile să nu fie subevaluate. planează asupra multor evenimente şi circumstanţe. în planul logicii. astfel încât activele şi veniturile să nu fie supraevaluate. Prudenţa înseamnă includerea unui grad de precauţie în exercitarea raţionamentelor necesare pentru a face estimările cerute în condiţii de incertitudine. Collection Métodologie. p.unor profituri supraevaluate. Aplicarea principiului prudenţei vizează evenimente care au intervenit în cursul exerciţiului. Paris. cum ar fi încasarea creanţelor îndoielnice. 117 80 „Cei care elaborează situaţii financiare trebuie să se confrunte cu incertitudini care.

830/2002 privind regimul deductibilităţii fiscale a provizioanelor agenţilor economici. ale băncilor. Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli sunt constituite dacă se constată. Dacă este cazul. .financiare anuale. o mare probabilitate ca într-un viitor apropiat să se constate pierderi ca urmare a unor evenimente anterioare constrângătoare care vor genera ieşiri de beneficii şi care pot fi estimate de o manieră rezonabilă (o sumă aproximativă). întreprinderile vizate de noi fiind acelea care au apelat la credite bancare. Deprecierile elementelor de activ sunt constatate şi calculate la finele fiecărui exerciţiu financiar. . 335/1995 privind regimul constituirii. cu un grad de îndatorare ridicat. Ca şi deprecierile elementelor de activ (provizioanele pentru deprecieri). pe cale de consecinţă. unde este vorba de o eventualitate şi mai puţin de o probabilitate.fie prezentate în formă subtractivă în bilanţ. îşi regăsesc impactul într-o reducere a valorii excedentului brut de exploatare. limita de anticipare a riscurilor nefiind clar precizată. Reglementările contabile româneşti în materie au fost aproape ignorate relativ la aplicarea principiului prudenţei.provizioane pentru pierderi din diferenţe de curs valutar (care în fapt erau pierderi sau profituri financiare. Prezentările anterioare ne-au condus clar la ideea că forma practică de aplicare a principiului prudenţei îşi găseşte reflectarea sub forma provizioanelor. ca o generare de resurse durabile. în raport cu costul istoric al fiecărui element de activ. ele se acumulează an de an şi. pentru ca terţii să fie informaţi asupra valorii reale. organizaţiilor cooperatiste de credit şi fondurilor de garantare 81 125 . utilizării şi deductibilităţii fiscale a provizioanelor agenţilor economici şi societăţilor bancare (abrogată) şi Hotărârea Guvernului nr. Aplicarea acestuia s-a dovedit reală (şi nici aici întotdeauna. în fapt. dar nu indestructibilă dacă ne gândim că această regulă a individualizării riscurilor poate fi „răsturnată” de constituirea de provizioane pentru riscuri statistice. provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli au impact asupra excedentului brut de exploatare şi sunt un element al capacităţii de autofinanţare a întreprinderii. ca o economie. aflate la limita profitabilităţii) doar în ceea ce priveşte reglementările fiscale relative la deductibilitatea provizioanelor:81 . Hotărârea Guvernului nr.fie adăugate valorii situaţiei nete ca şi element de autofinanţare a întreprinderii.provizioanele pentru clienţii neîncasaţi. şi pot fi considerate. din punct de vedere al gestiunii financiar contabile sunt: . Este o regulă practică. în cazul declarării falimentului acestora (departe de starea de „normalitate” ce obliga la constituirea de provizioane pentru pierderi din creanţe). la finele exerciţiului financiar.

Reglementările fiscale relative la impozitul pe profit au mai prevăzut. apărând ca unul interesant şi în acelaşi timp dominant în raport cu celelalte. fără însă a abuza de el prin „crearea de rezerve latente sau oculte”. de-a lungul timpului. p. 31/1990.provizioane pentru garanţii de bună execuţie. legea societăţilor comerciale. 82 „[…] exercitarea prudenţei nu permite. sub orice formă. dar nici supraevaluarea deliberată a datoriilor sau a cheltuielilor […]. republicată în Monitorul Oficial al României. Partea I. În schimb toate cutumele. 52 83 „Se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani […] reprezentantul legal al societăţii. putem discuta de un delict referitor la furnizarea unei imagini infidele. Însă există un alt aspect care justifică importanţa ce se dă acestui principiu şi anume acela de interzicere a distribuţiei de dividende în cursul exerciţiului („dividende în avans”). 33/29 ianuarie 1998 126 . constituirea de provizioane deductibile.82 În fapt. pentru efectuarea remedierilor în perioada de garanţie.83 Implicaţiile principiului prudenţei sunt reflectate şi prin influenţa sa asupra altor principii: . Dreptul contabil românesc nu acordă o importanţă privilegiată principiului prudenţei. iar principiul prudenţei poate fi invocat cu succes pentru a justifica această manevră. introducându-se însă şi o derogare în sensul că valoarea venală va trebui să substituie costul istoric dacă acesta îi este inferior. de exemplu. 5 din Legea nr. În drept. Cadrul general paragraful 37. în lipsă de bilanţ contabil ori contrarii celor rezultate din acesta” – art.justifică (asociat cu principiul continuităţii activităţii) aplicarea principiului nominalismului. pentru anumite domenii de activitate.„transferate” în bilanţ prin intermediul conturilor de diferenţe de conversie. 265 pct. întreprinderile având posibilitatea-opţiunea de a înregistra doar pierderea din evoluţia nefavorabilă a cursurilor valutare cu impact asupra evaluării creanţelor şi datoriilor în valută. deductibilitatea fiind acordată doar la nivelul pierderii nete. acordate clienţilor conform clauzelor contractuale. din beneficii fictive sau care nu puteau fi distribuite.” Standarde Internaţionale de Contabilitate 2000. nr. subevaluarea deliberată a activelor sau a veniturilor. constituirea de rezerve ascunse sau provizioane excesive. o subestimare deliberată a patrimoniului poate reprezenta o reducere a rezultatelor finaciare (contabile) ale unui an ca urmare a constituirii de provizioane nejustificate economic cu scopul reluării acestora într-un exerciţiu viitor mai puţin profitabil sau chiar cu pierderi. care […] încasează sau plăteşte dividende. . uzanţele şi mai cu seamă normele profesionale îl fac să ocupe un loc privilegiat. respectiv înscrierea în bilanţ a unei valori contabile rezultate din costul istoric (chiar şi în cazul unor plus valori latente).

în funcţie de inflaţie. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. În cazul în care valoarea contabilă a unui activ este majorată în urma reevaluării. sau conform IFR 5 „Active imobilizate deţinute pentru vânzare şi activităţi în curs de întrerupere”. chiar dacă on going concern devine inoperant. Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale trebuie reflectat în conformitate cu IAS 16 „Imobilizări corporale” în debitul sau creditul contului „Rezerve din reevaluare”. efectuată de către evaluatori autorizaţi.se regăseşte în principiul non-compensării. precum şi pentru determinarea plusurilor de valoare eventuale. pe de o parte prin modul lor de articulare. legea societăţilor comerciale) se fac precizări referitoare la interzicerea utilizării rezervelor (diferenţelor favorabile) din reevaluarea patrimoniului pentru majorarea capitalului social. aplicarea principiului prudenţei trebuie realizată în continuare. Standardul IAS 16 „Imobilizări corporale”. iar pe de altă parte prin faptul că servesc (sub imperativul imaginii fidele) la definirea şi ghidajul tuturor celorlalte principii de drept contabil. majorarea 84 - Monitorul Oficial nr. aplicarea lui este atenuată deoarece aceste plusuri de valoare vor trebui recunoscute în situaţiile financiare. Însă dacă se dovedeşte necesar pentru aprecierea datoriilor şi cheltuielilor. 9 (prin care se aduc modificări la Legea nr. republicată. Un caz tipic este cel care priveşte imobilizările corporale. Din cele prezentate până acum. acestea sunt evaluate la costul de înlocuire. cu atât mai mult devine mai prohibitivă utilizarea acestor rezerve pentru acoperirea de pierderi înregistrate. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. mai puţin amortizarea. starea lui şi preţul pieţei. 279/21 aprilie 2003 127 . în sensul că nu este permisă compensarea câştigurilor realizate cu minus-valorile (pierderile) potenţiale. 31/1991. utilitatea bunului. Un aspect însemnat pe linia punerii în practică a principiului prudenţei a îl reprezintă prevederile din Legea nr. . prevenirea şi sancţionarea corupţiei84 care la Titlul II „Asigurarea transparenţei şi stabilităţii în mediul de afaceri”. principiul continuităţii activităţii şi principiul prudenţei apar ca fiind două principii complementare. b) Consecinţele aplicării principiului prudenţei în cazul societăţilor în procedură de insolvenţă Aşa cum arătam anterior. Apreciem că valorificarea rezultatelor inventarierii la deschiderea procedurii de insolvenţă poate conduce la necesitatea reevaluării imobilizărilor corporale în vederea stabilirii unor baze de negociere.el influenţează direct principiul independenţei exerciţiului sub aspectul conectării cheltuielilor la veniturile exerciţiului. art. prevede că dacă nu există nici o posibilitate de a identifica o valoare de piaţă întrucât acel gen de active este rar vândut.

atunci când se pune problema reevaluării activelor corporale este mai indicat a se utiliza metoda eliminării amortizării din valoarea brută a activului înainte de reevaluare (adoptarea valorii de piaţă) decât metoda recalculării proporţionale a amortizării cu modificarea valorii brute a activului reevaluat (adoptarea valorii de înlocuire). 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici. pentru ca utilizatorii să poată aprecia: dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat. dar la cedarea acestora va trebui avută în vedere „descărcarea” (debitarea). Dacă valoarea contabilă este diminuată ca rezultat al unei reevaluări. Modificările politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege. 39 128 . Este foarte importantă menţionarea în notele explicative a oricăror modificări ale politicilor contabile. asigurânduse comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. recunoscută anterior ca o cheltuială.3 Principiul permanenţei metodelor (principle of consistency) a) Despre principiu „Acesta presupune continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea. 85 Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor. în situaţia societăţilor aflate în insolvenţă. mai întâi a rezervelor din reevaluare şi numai eventuala diferenţă să fie recunoscută drept cheltuială a perioadei. Tot în acest context. Acest principiu îşi găseşte fundamentele în necesitatea asigurării unei bune înţelegeri a situaţiilor financiare şi în mod deosebit a unei comparabilităţi indispensabile a informaţiei financiare în timp. aceasta trebuie recunoscută ca o cheltuială.se înregistrează în creditul conturilor de capital sub formă de rezervă (diferenţă din reevaluare). în măsura în care diminuarea nu depăşeşte valoarea înregistrată anterior ca surplus din reevaluare. p. efectul modificării asupra rezultatelor reportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii societăţii. în măsura în care compensează o descreştere din reevaluarea aceluiaşi activ. Susţinem ideea efectuării reevaluării imobilizărilor corporale ale societăţilor în procedură de insolvenţă. 5.”85 Principiul permanenţei metodelor prescrie constanţă în aplicarea de metode identice de la un exerciţiu la altul în prezentarea situaţiilor financiare succesive ale unei întreprinderi.2. de un standard contabil sau au ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile întreprinderii. Aceasta trebuie recunoscută ca venit. Ea va fi scăzută direct din surplusul din reevaluarea anterioară a aceluiaşi activ.

concurenţa etc. fără a putea impune cuiva crezul că acestea sunt cele mai frecvente ori cele mai însemnate: . Aşa cum reiese şi din definiţie. iar Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene prevede că „modelele de evaluare nu pot fi modificate de la un exerciţiu la altul” (art. aşa cum ne gândim în primă instanţă. Discutând de normalizare în materie de permanenţă a metodelor trebuie să notăm faptul că IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare § 7 prevede simplu „metodele contabile sunt prezumate a fi constante”. informaţiile de natură cifrică.Proiecţiile financiare pe care le realizează diverşii utilizatori ai situaţiilor financiare vor fi greu de realizat dacă seriile cronologice au la bază metode şi tratamente contabile diferite.opţiuni legate de punerea în practică a principiului prudenţei ca de exemplu în cazul încetării capitalizării 129 . Drept consecinţă. costurile generate de îndatorare ori cheltuielile reprezentate de diferenţele de curs valutar aferente unor achiziţii în devize în cazul în care întreprinderea decide la aplicarea tratamentului contabil alternativ prescris de Standardele Contabile Internaţionale. .). schimbarea de metode este permisă în situaţii excepţionale şi cu totul limitate de reglementarea contabilă: dacă legea/un standard contabil ori schimbarea de metode conduce la furnizarea de informaţii mai relevante sau mai credibile. 31-1b). Finalitatea acestui principiu. şi anume dorinţa de a avea informaţii comparabile în timp. în opinia noastră. principiul permanenţei metodelor vine să completeze inconvenientele periodicităţii informărilor asupra întreprinderii. Dreptul contabil românesc nu se remarcă cu ceva deosebit relativ la abordarea principiului permanenţei metodelor. ne conduce la ideea unei „imagini fidele în dinamică”. iar interpretarea tendinţelor poate deveni dubioasă în măsura în care nu se cunoaşte dacă fluctuaţiile rezultă ca urmare a influenţei unor factori interni ori a unor factori externi (condiţiile economice. cazurile de schimbare de metode sunt foarte numeroase. Obiectivul prezentării de informaţii comparabile rezultă şi în mod implicit prin prevederea obligativităţii prezentării „paralele” a posturilor din situaţiile financiare atât pentru anul curent. iar practica poate să confirme acest lucru. însă noţiunea de permanenţă vizează şi procedurile de obţinere a informării. fapt ce prezumă în mod evident o continuitate în prezentare şi o omogenitate în metodele care au condus la determinarea acestor cifre corespondente. cât şi pentru anul precedent.posibilitatea de a înscrie în bilanţ (activ) anumite cheltuieli pentru ca apoi să fie etalate în timp: cheltuielile de cercetare dezvoltare. Principiul permanenţei metodelor vizează. Se pot menţiona câteva. prezentarea metodelor de evaluare.

Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă pentru elemente similare stocurilor şi de la un exerciţiu la altul. trebuie să se prezinte următoarele informaţii: (i) motivul schimbării metodei. însă informaţii despre acest 86 - Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. p. Aceste metode sunt: . când a procedat la o modificare de metode. atunci când se defineşte perimetrul de consolidare. Pe de altă parte cel care întocmeşte situaţiile financiare. . recunoscută de reglementările în vigoare. doctrina nu statuează starea ca fiind o schimbare reală de metodă. .metoda LIFO.metoda costului mediu ponderat. Însă atunci când modificarea este realizată din iniţiativa întreprinderii.un principiu. justificarea fiind imediat realizată în cadrul notelor explicative. (ii) efectele sale asupra rezultatului exerciţiului. În această situaţie.opţiuni de prezentare: de exemplu un titlu deţinut poate fi clasificat ca fiind imobilizare financiară respectiv investiţie financiară. Problema apare ca fiind simplă atunci când o lege sau un standard contabil propune/obligă la aplicarea unei metode diferite sau noi. 15/1995 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale.metoda FIFO. aici fiind vizate în mod deosebit metodele de amortizare. de a corecta o eroare putându-se invoca imaginea fidelă. Dacă în situaţii excepţionale decid să schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri sau active fungibile. Acest aspect poate viza atât conturile individuale cât şi conturile consolidate. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici. aceasta nu se poate justifica decât printr-un imperativ de imagine.” 86 . metodă a fost aplicată inadecvat până la acel moment: este vorba deci.alternativele prevăzute de diverse reglementări în ceea ce priveşte alegerea strictă a unei metode contabile. . aşa cum sunt ele prevăzute de Legea nr. 46 130 . va trebui să precizeze motivul schimbării metodei cu „justificarea” opţiunii făcute. (iar intrarea în procedura de insolvenţă este un imperativ în acest sens) pe care îl putem identifica într-una din următoarele situaţii: . republicată ori modul de evaluare a stocurilor („Metoda aplicată trebuie să fie considerată de administrator ca fiind cea mai adecvată situaţiei respective.dobânzilor ori limitării posibilităţilor de provizionare relative la angajamentele pentru pensionare. regulă. .altă metodă similară.

În plus. trebuie furnizate în notele explicative la situaţiile financiare şi în plus să se „probeze” faptul că noua metodă dă o imagine mai fidelă. pentru că schimbarea este evidentă. în comparaţie cu exerciţiul precedent. b) Principiul permanenţei metodelor în cazul societăţilor în procedură de insolvenţă Fără nici un dubiu. deprecierea clienţilor.o „schimbare excepţională” a intervenit în viaţa unei întreprinderi şi justifică realizare unei alegeri din opţiunile oferite de reglementări: este practic singurul caz de schimbare de metodă în sens strict. Din punct de vedere doctrinar. în astfel de cazuri nu este obligatorie prezentarea de comparative în notele explicative. Acestea din urmă constituie. în fapt. pe de o parte de renunţarea automată la costul istoric şi de necesitatea realizării unor evaluări specifice. Schimbarea de metodă nu trebuie confundată cu schimbarea modalităţilor de aplicare a metodelor. schimbarea planului de amortizare a unui activ poate avea la bază noile condiţii de exploatare care modifică durata sa probabilă de utilizare). aşa cum este precizat şi în IAS 8 „Modificări ale politicilor şi estimărilor contabile şi corectarea erorilor”. însă precizăm că schimbarea de metodă nu trebuie să rezulte dintr-o decizie arbitrară a întreprinderii. reţinute pentru evaluarea aceluiaşi fenomen (de exemplu. societatea intrând într-o nouă „eră” (ultima). mai cu seamă atunci când este afectat rezultatul exerciţiului. este vorba de respectarea aceluiaşi principiu. în cadrul aceleiaşi metode. în mod direct. informaţii suplimentare care să permită utilizatorului situaţiilor financiare să aprecieze impactul schimbării asupra bilanţului şi a contului de rezultat. deprecierea stocurilor etc. în practică. pe de altă parte. . unic prin metode şi mod de aplicare a principiilor contabile. pe de o parte. această „eră” este considerată un singur exerciţiu financiar. situaţia excepţională generată de starea de insolvenţă solicită. iar pe de altă parte pentru că. În fapt. - 131 . . abandonul principiului permanenţei metodelor. modificări în ipotezele de calcul. comparabilitatea nu mai este pusă în discuţie. între reguli şi metode pe de o parte şi modalităţi de aplicare.fapt trebuie prezentate în notele explicative la situaţiile financiare. Am dori să subliniem un aspect de nuanţă în sensul inexistenţei unei distincţii nete.modificări în condiţiile de activitate (exploatare) ale întreprinderii justifică o schimbare în modalităţile de aplicare a metodelor şi a regulilor (de exemplu.).

trebuie. ca tratament contabil de referinţă sau impactul unei corectări de erori fundamentale va putea fi recunoscut la rezultatul perioadei lichidării. atunci când compania îşi modifică metoda de cost a stocurilor. o întreprindere îşi desfăşoară şi-şi dezvoltă activitatea de-a lungul timpului. Soldul de deschidere al rezultatului reportat pentru prima perioadă prezentată (exerciţiul financiar al lichidării). nu sunt incluse în calculul efectului cumulativ. conform IAS 8 revizuit să fie contabilizată retrospectiv. cum ar fi efectul asupra plăţii dividendelor sau altor similare care au avut loc ca rezultat al modificării venitului net. pentru toate perioadele afectate.”87 Creată pentru a dura. Apoi aceste diferenţe sunt ajustate pentru efecte fiscale. în funcţie de felul în care modificarea noului principiu afectează venitul. Se determină apoi diferenţa. Efectul cumulativ va fi fie o adăugare la. În ceea ce priveşte corectarea erorilor fundamentale. din motive de apreciere a gestiunii ori pentru informarea terţilor să se observe şi analizeze această stare de funcţionare continuă. în primul rând. În general. p. numai efectele directe ale modificării şi efectul fiscal al venitului aferent ar trebui să fie incluse în calculul efectului cumulativ (de exemplu. Efectul cumulat al unei schimbări a politicii este.2. acestea vor fi corectate prin ajustarea rezultatului reportat (capitalurilor de deschidere). 87 Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. viaţa întreprinderii este divizată în perioade contabile egale. venitul înainte de impozitare şi sub incidenţa noului principiu şi sub incidenţa vechiului principiu. 5. sunt considerate a fi directe).4 Principiul independenţei exerciţiului (cut off) a) Despre principiu „Se vor lua în considerare toate veniturile şi cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea. ca la anumite perioade. Însă este necesar. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici. net de impozit. Din acest motiv. numai efectele modificării costului bunurilor vândute. în general determinat calculând. Acest total reprezintă ajustarea efectului cumulativ la începutul perioadei curente (exerciţiul financiar al lichidării). fără ca finalul să fie previzibil. 39 132 . Efectele indirecte. fio o scădere din venitul perioadei curente. fără a se ţină seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor. dintre cele două sume ale venitului pentru fiecare perioadă anterioară.O modificare a unei politici contabile. alta decât aceea făcută în urma promulgării unui nou standard sau a unei interpretări.

26 alin. dar şi din altele implicite. Independenţa (specializarea ori separarea) exerciţiului implică „conectarea” cheltuielilor la veniturile perioadei contabile. legea societăţilor comerciale Art. Excepţie prevăzută de lege se referă la faptul că „Guvernul. i) periodicitatea şi autonomia (independenţa) informării Dreptul contabil românesc statuează faptul că exerciţiul contabil (periodicizarea) „începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie. calamităţi etc. 1 au obligaţia să întocmească situaţii financiare anuale.”90 Aceasta reprezintă regula ce vine oarecum în consonanţă cu practicile şi cutumele româneşti relative la „bilanţul de la cumpăna dintre ani”. Informările impuse de asemenea periodicizare („exerciţiul financiar”) rezultă nu numai din prevederea explicită prevăzută de legea contabilităţii. la propunerea Ministerului Finanţelor Publice. 177 din Legea nr. cu excepţia primului an de activitate. 9. ca de exemplu războaie. 31/1990. Noţiunea de „periodicitate”. însă. în opinia noastră un alt sistem de separaţie ar putea fi aplicat doar în situaţii cu totul excepţionale. în condiţiile legii. 26 alin.” Ar părea ieşit din anumite tipare. când acesta începe la data înfiinţării. Acest „decupaj al filmului vieţii” unei întreprinderi este o obligaţie legală: „Bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi se vor întocmi în condiţiile prevăzute de lege. legea contabilităţii 133 . poate aproba ca exerciţiu financiar să înceapă şi să se încheie şi la alte date decât cele prevăzute la alin. în termeni contabili. asupra unui exerciţiu financiar-contabil rezultă şi din obligativitatea inventarului la care întreprinderea trebuie să procedeze cel puţin o dată pe an pentru a constata existenţa şi 88 89 Art. inclusiv în situaţia fuziunii. (1) din Legea nr.”88 „Persoanele prevăzute la art. trimestrul sau chiar luna. divizării sau încetării activităţii. în cele mai multe cazuri au durata de un an. 82/1991.”89 Fiecare din aceste informări succesive (definite bilanţ ori situaţii financiare anuale) este o informare independentă din punctul de vedere al alocării pe o anumită perioadă. ori ca urmare a unor restricţii impuse de anumite cerinţe de raportare externă.exerciţii financiare. însă în practică pot fi şi semestrul. respectiv principiul unei informări. care. respectiv înmatriculării […]. legea contabilităţii 90 Art. (9) din Legea nr. 82/1991.

cantitativ-valoric sau numai valoric.” 92 Niculae Feleagă şi Ion Ionaşcu – Contabilitate financiară. după caz. cu modificările şi completările ulterioare. indici specifici etc. c) ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune. 38 134 . b) ori de câte ori sunt indicii ca exista lipsuri sau plusuri în gestiune. care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere. independent de exerciţiul precedent sau următor. precum şi în următoarele situaţii: a) la cererea organelor de control. cu alte cuvinte. Situaţiile financiare anuale sunt stabilite ţinânduse seama de înregistrările contabile din cursul anului şi de inventar: această „închidere” a exerciţiului marchează limita unei perioade contabile.”92 Implicaţiile inventarului asupra „decupajului temporar” sunt mult mai multe: constituirea de provizioane pentru riscuri şi cheltuieli. în sensul posibilităţii luării în considerare.91 La momentul inventarului are loc evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea actuală (de utilitate) denumită şi valoare de inventar (valoarea estimată care se determină în funcţie de valoarea de piaţă şi utilitatea bunului pentru întreprindere) pentru determinarea căreia „întreprinderea utilizează referinţele şi tehnicile cele mai adaptate naturii şi caracteristicilor fiecărui element patrimonial: preţul pieţei. d) cu prilejul reorganizarii gestiunilor. în prezentarea situaţiilor financiare. respectiv data când sunt supuse aprobării adunării generale a acţionarilor/asociaţilor. e) ca urmare a calamitatilor naturale sau a unor cazuri de forta majora. cu prilejul efectuarii controlului. şi a evenimentelor ulterioare închiderii exerciţiului financiar. 3: „În temeiul prevederilor din Legea nr. I. f) în alte cazuri prevazute de lege. sau a altor organe prevazute de lege. Bucureşti. Această afirmaţie aparent riguroasă a autonomiei perioadei de raportare cunoaşte totuşi o largheţe importantă. Din capul locului precizăm că atunci când vorbim de evenimente ulterioare sunt vizate doar cele cu impact negativ asupra situaţiilor finaciare. unităţile au obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ şi de pasiv deţinute la începutul activităţii. divizării sau încetării activităţii. în fapt. baremul mercurial. 82/1991. 1753/2004 prevăd la pct. republicată. efectuarea unui ataşament al cheltuielilor şi veniturilor la exerciţiul contabil adecvat. pe parcursul funcţionării lor. Editura Economică. de aplicarea principiului prudenţei care impune să se ţină seama de riscurile ce pot surveni între data de închidere a exerciţiului financiar şi data de întocmire a situaţiilor financiare. înregistrarea cheltuielilor şi a veniturilor ce privesc respectivul exerciţiu financiar şi neînregistrate încă. pentru care se determină şi rezultatul aferent. Afectarea situaţiilor financiare prin constituirea de provizioane (bilanţul şi contul de rezultate) ori prin prezentarea doar ca informaţii în notele explicative depinde în 91 Normele privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. în cazul funzionării. Este vorba.valoarea elementelor de activ şi de pasiv. p. cel puţin o dată pe an. 1993. vol.

În atare condiţii. se poate constata că cheltuielile corespunzătoare operaţiunilor nefinalizate la sfârşitul exerciţiului se regăsesc în valoarea stocurilor. adică înregistrarea veniturilor şi a cheltuielilor în funcţie de operaţia care le-a generat şi nu în funcţie de perioada în care au apărut. Acest lucru rezultă din „rularea” principiului prudenţei: un câştig nu se recunoaşte ca fiind realizat numai dacă venitul este sigur (presupunând că în perioadele anterioare au fost angajate cheltuielile). Din acest punct de vedere am putea discuta de o „contabilitate a creanţelor şi a datoriilor”. posesia unei creanţe fiind cel mai bun criteriu de certitudine.mod deosebit de judecata realizată în legătură cu calificarea unui anume fapt sau eveniment. iar de aici se poate spune că un venit se poate recunoaşte numai dacă întreprinderea are o creanţă corespondentă. în sensul că aceasta este identificată. Această optică nu este incompatibilă cu decupajul în exerciţii contabile anuale dacă raţionamentele se realizează global şi nu cu o desfăşurare logică pe operaţiuni. mai precis un ataşament al cheltuielilor la veniturile pe care le-au generat. ea trebuie să fie considerată ca şi angajată şi înregistrată ca şi o „datorie provizorie” (furnizori-facturi de primit. ireversibilă şi se poate evalua. principiul prudenţei este puţin „părtinitor” în sensul unui tratament „asimetric” al cheltuielilor în raport cu veniturile. fără ca datoria să fi fost încă constatată. în contul de rezultate. cu provizioanele. Aşa cum am prezentat anterior. ii) ataşarea cheltuielilor la veniturile perioadei Principiul independenţei exerciţiilor dobândeşte adevăratul său sens atunci când se discută despre determinarea rezultatului perioadei: acesta se determină prin luarea în considerare a tuturor cheltuielilor şi a tuturor veniturilor afectate exerciţiului financiar. dacă putem detalia activitatea unei întreprinderi în operaţiuni. Cu siguranţă noţiunea de provizion nu are nimic în comun cu noţiunea de cheltuială angajată. în speţă prin anticiparea riscurilor ce conduc la recunoaşterea. 135 . În fapt. dobânzi datorate. producţiei (curente sau investiţii) în curs. cheltuieli de plătit etc. aspect care pune în discuţie problema criteriilor de ataşament (conectare).). dar practic există o situaţie intermediară ce se plasează între datoria constatată şi riscul susceptibil a se transforma în datorie: este cazul unei cheltuieli care a luat naştere în cursul exerciţiului. a unei cheltuieli. numai probabile. Pe de ală parte „contabilitatea de angajament” se situează la polul opus atunci când discutăm de „contabilitate prin operaţiuni”. Optica prezentată este de origine anglo-saxonă (matching principle) şi introduce o legătură de tip cauză-efect în raţionamentul contabil. Din acest punct de vedere discutăm de „contabilitatea de angajament” care are la polul opus „contabilitatea de casă”: efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit.

Acestea pot fi clasificate în trei grupe: regularizări. în mod evident. sunt costuri ale perioadei (după R. Costul mărfurilor vândute. cheltuielile fiind realizate.fără însă a avea o cvasiapliacabilitate. ori invers. etalarea cheltuielilor şi venituri parţiale în contractele pe termen lung: . serviciile sunt prestate.cazul în care cheltuielile sunt asociate unei succesiuni de venituri viitoare: atunci când o cheltuială angajată în cursul exerciţiului are ca efect generarea de venituri în cursul exerciţiilor viitoare. . Se cunoaşte că pot fi identificate două tipuri de costuri: costuri ale produselor şi costuri ale perioadei. însă bunurile nu sunt livrate ori prestarea de servicii nu a fost realizată. ci tot un cont de regularizare (cheltuieli înregistrate în avans ori decontări din operaţiuni în curs de clarificare) sau situaţia în care bunurile şi serviciile au fost recepţionate fără a avea însă factură. anumite cheltuieli de publicitate. implicit. însă factura nu a fost întocmită şi. însă ele nu pot fi puse în relaţie directă cu un anume produs. Este cazul cheltuielilor de 136 . cheltuielile cu formarea profesională. Chiriile. când societatea s-ar afla în situaţia în care ar fi primit factura şi nu ar fi primit bunurile ori serviciile când nu se poate pune în discuţie afectarea unui cont de stocuri. Această clasificare. factura este întocmită. asigurările. iar contul de rezultate va fi afectat cu venitul aferent. cost of being in business). într-un cont de furnizori-facturi de primit. Situaţia poate fi privită şi din unghi opus. nu indică faptul că ultimele nu au legătură cu procesul de producţie. va fi afectat atât bilanţul prin intermediul unui cont „clienţi-facturi de întocmit”. iar în cel de-al doilea caz. În ambele cazuri trebuie stabilită corespondenţa: în primul caz prin intermediul unui „cont de regularizare” care să afecteze doar bilanţul sub forma unui venit constatat în avans. Noţiunea de ataşare a cheltuielilor la venituri este prezentă şi în sistemul de drept contabil românesc. cu o anume tranzacţie ori cu o anumită componentă a cifrei de afaceri. creanţa nu a fost încă recunoscută. bunurile sunt livrate. comisioanele plătite sunt doar două exemple clare de costuri aferente unor venituri. Anthony. imobilizări etc. caz în care obligaţia corelativă va fi evidenţiată. etc. în bilanţ. chiar dacă uneori pot exista şi anume erori (de exemplu efectele viitoare ale investiţiilor în formarea profesională sunt foarte incerte şi ca atare trebuie să fie considerate cheltuieli ale perioadei şi nu cheltuieli ce se vor etala). ea poate fi proporţional reportată asupra perioadelor viitoare (respectiv repartizată asupra duratei probabile în cursul cărora vor fi constatate veniturile).N. Aceste costuri se raportează direct perioadei când sunt atribuite pe baza celei mai bune afectări.cazul când nu există o concordanţă între ieşirea de stocuri sau realizarea de lucrări şi înregistrarea venitului corespondent: la data închiderii exerciţiului. ea conducând la mai multe reguli de ataşare fondate pe principiul contabilităţii de angajament.

. în timp ce principiul independenţei exerciţiului impune eşalonarea lor în fiecare exerciţiu. problematica este puţin diferită: cheltuielile (eforturile) sunt angajate. respectiv perioada pentru care trebuie întocmite situaţiile financiare coincide cu anul calendaristic (12 luni). chiar şi încasate în cursul unui exerciţiu. b) Particularităţi ale aplicării principiului independenţei exerciţiilor în cazul societăţilor în procedură de insolvenţă Dacă. se poate afirma că principiul independenţei exerciţiului vine să concilieze regula unei contabilităţi de angajament. astfel amortizarea este eşalonată pe durata de folosinţă a activului imobilizat. p. Însă apare conflictul94 dintre principiul prudenţei şi principiul independenţei exerciţiilor: principiul prudenţei solicită. exerciţiul financiar începe la data încheierii exerciţiului financiar anterior şi se încheie în ziua precedentă datei când începe lichidarea. secţia Contabilitate şi Informatică de Gestiune 94 Irimie Emil Popa – Mecanismul financiar-contabil al provizioanelor. 31 93 137 . „cheltuielile de repartizat” reprezintă cheltuieli nerepetitive ce au vocaţia de generare de beneficii economice viitoare (cheltuielile cu o campanie publicitară) sunt tot o consecinţă a aplicării principiului independenţei exerciţiului. în mod normal. cu căutarea unei concordanţe între cheltuielile şi veniturile exerciţiului ce vizează oferirea unei imagini fidele a rezultatului. În concluzie. aşa cum am discutat înregistrarea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare ca şi o cheltuială.constituire93 ori a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare (atunci când este vorba de un proiect bine individualizat şi cu serioase şanse de reuşită şi rentabilitate economică). Această procedură a etalării anumitor cheltuieli înscrise în activul bilanţier vine să răspundă şi ipotezei continuităţii activităţii întreprinderii. Deşi nedefinite în planul structurilor contabilităţii financiare. Editura Risoprint. Cluj Napoca. pe când veniturile corespondente nu sunt realizate decât în exerciţiile viitoare. exerciţiul financiar. ce poate reclama o imagine fidelă a patrimoniului. Corina Grosu în cadrul cursului de Contabilitatea de gestiune al Facultăţii de Ştiinţe Economice. nefiind calculată şi încorporată integral în cheltuielile exerciţiului în care au avut loc: are loc conectarea cheltuielilor la venituri. în cazul persoanelor juridice care se lichidează. cum este cazul lucrărilor de construcţii. indiferent de durata sa.în cazul operaţiunilor cu perioadă lungă de realizare (mai mare de un an). În acest caz se pune problema reportării unei cote-părţi. dar şi anticiparea unei cote părţi a veniturilor (IAS 11 Contracte de construcţii prezintă în detaliu procedurile de urmat în astfel de situaţii). 2003. O argumentare pertinentă este realizată de doamna profesoară dr. Perioada de lichidare este considerată un singur exerciţiu financiar.

cu excepţia corecţiilor impuse de aplicarea IAS 8. trebuie avut în vedere recunoaşterea unor obligaţii contingente. şi luarea în considerare a prevederilor Legii nr. p. însă aceste perioade se înşiruie fără nici o ruptură. În plus. 39 138 . are totuşi o justificare profundă şi implicaţii precise. legea contabilităţii. se impune separarea şi evidenţierea distinctă a obligaţiilor societăţii anterioare şi ulterioare deschiderii procedurii de insolvenţă. Există o continuitate a informării. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. aparent simplu. Din acest punct de vedere. Această identitate nu este un tabu. principiul intangibilităţii apare ca un complement indispensabil principiului independenţei exerciţiilor: necesitatea „dării de seamă” impune decupajul activităţii continue a întreprinderii în perioade ce vor fi tratate de o manieră autonomă. penalităţi şi majorări aferente convenţiilor de eşalonare a datoriilor faţă de bugetul conolidat al statului etc. De asemenea. Identitatea bilanţului de închidere cu bilanţul de deschidere reprezintă o garanţie că nu există cezură. 82/1991.5 Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere (time period assumption) a) Despre principiu „Bilanţul de deschidere al unui exerciţiu trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere a exerciţiului precedent. prezentate anterior în notele explicative la situaţiile financiare.2. iar pe de altă parte anumite politici şi metode contabile pot fi schimbate ori pot fi identificate anumite erori fundamentale care au afectat informarea contabilă. în respectarea prevederilor Legii nr.”95 Acest principiu. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici. fără nici un moment „nevăzut”.) 5. o ruptură între două perioade contabile: tot ceea ce nu a fost reflectat în situaţiile financiare ale unui exerciţiu va fi reflectat în situaţiile financiare ale exerciţiului următor. republicată. deoarece între data de închidere a exerciţiului şi data de prezentare a situaţiilor financiare există un termen relativ lung.În acest sens. Implicaţia majoră a acestui principiu este că nu se poate lua în considerare un element ori stare ce a fost evidenţiat în 95 Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. societăţile aflate în procedură de insolvenţă vor întocmi situaţii financiare la data deschiderii procedurii denumite situaţii financiare de deschidere în care vor avea în vedere şi rezultatele inventarierii efectuate pentru acea dată. în noile condiţii devin obligaţii curente (de exemplu scrisori de garanţie bancară. cu modificările şi completările ulterioare. republicată. şi care. pe de o parte.

bilanţurile contabile ale exerciţiilor anterioare nemaiputând fi modificate. În mod practic. vor fi corectate în anul în care acestea se constată. aplicarea principiului intangibilităţii bilanţului de deschidere conţine o componentă tehnică (identitatea bilanţului de deschidere cu cel de închidere96) şi una calitativă care vizează informarea utilizatorilor externi asupra efectelor schimbărilor de metode şi ale corectărilor de erori (aspect discutat de noi cu ocazia prezentării principiului permanenţei metodelor). mai puţin IAS 29”. 22/1996 privind actualizarea şi completarea regimului general al contabilităţii. şi anume aplicarea IAS 8 Profitul net sau pierderea netă a perioadei. în ceea ce priveşte funcţia sa A se vedea şi Ordonanţa Guvernului nr. după aprobarea şi depunerea bilanţului contabil. aplicarea acestui principiu interzice ca efectele schimbării metodelor sau politicilor contabile ori a corectării unor erori să fie imputate capitalurilor cu care întreprinderea îşi începe noul exerciţiu financiar. prin aplicarea acestui principiu trebuie să se realizeze o informare corectă a utilizatorilor externi ai informaţiei contabile pentru ca efectele schimbării metodelor sau politicilor contabile ori a corectării unor erori să se regăsească în situaţiile financiare ale exerciţiului expirat şi nu prin disimulare „scurtcircuitând” situaţia patrimonială de pornire în exerciţiul financiar curent. Excepţia de la principiul intangibilităţii. pe de o parte impactul retratării (în primul an de aplicare) situaţiilor financiare să se regăsească la nivelul capitalurilor proprii în contul 1172 „Rezultatul reportat provenit din adoptarea pentru prima data a IAS. b) Particularităţi ale aplicării principiului intangibilităţii bilanţului de deschidere în cazul societăţilor în procedură de insolvenţă Aşa cum se poate observa. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate. erori fundamentale şi modificări ale politicilor contabile vine să disturbe doctrina românească de până la aplicarea Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.bilanţul de deschidere dacă aceasta nu a fost considerată şi în bilanţul de închidere al exerciţiului precedent (inclusiv evenimentele ulterioare datei de închidere). Intangibilitatea bilanţului de deschidere este un principiu care vizează fondul contabilităţii. iar ulterior."» 96 139 . publicată în Monitorul Oficial al României nr. De asemenea. în sensul acceptării ca. 170/1996 «„(5) Eventualele erori constatate în contabilitate. impactul modificărilor de politici contabile ori din corecţia unor erori fundamentale să afecteze nivelul capitalurilor proprii utilizând conturile 1173 „Rezultatul reportat provenit din modificările politicilor contabile” şi respectiv 1174 „Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor fundamentale” (vezi şi OMF 1752/2005).

prea sintetică.patrimonial-juridică. Acest principiu interzice să se compenseze. Pe aceeaşi ideea se poate înscrie şi practica necompensării liniilor de credit cu soldurile de disponibilităţi la bancă. Bilanţul de deschidere a procedurii de insolvenţă este totuşi unul atipic.”98 Principiul necompensării are în vedere găsirea unei relaţii optime între calitatea informării contabile şi nivelul său de detaliere. 39 140 . Cazul tipic este cel al avansurilor şi aconturilor virate de clienţi care vin să diminueze masa creanţei (discutând de aceeaşi persoană) şi. Preocuparea este evidentă: jocul compensărilor poate disimula (deliberat sau nu) o parte a informării: prea detaliată. Însă cu excepţia modificărilor de metode contabile ori a corectării unor erori (fundamentale). fără sfârşit. considerat iniţial.6 Principiul necompensării (non-compensation principle) „Valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezintă pasive. Trebuie observat faptul că anumite tipuri de compensări sunt prevăzute explicit de reglementările contabile: este cazul reducerilor comerciale (rabaturi. chiar dacă ea priveşte acelaşi terţ (excluzând aici. Ion Ionaşcu – Tratat de contabilitate financiară.97 El se interpune între principiul continuităţii activităţii şi principiul independenţei exerciţiului. bineînţeles. remize şi risturnuri) acordate (primite) care vin să corecteze suma din factura de 97 Niculae Feleagă. Bucureşti. Dar o dată cu declanşarea procedurii de insolvenţă. mecanismul compensărilor legale. p. iar apoi cel al veniturilor şi cheltuielilor implicite generate. primului exerciţiu financiar are o de regulă inferioară unui exerciţiu financiar normal. compensărilor convenţionale ori judiciare). principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere trebuie aplicat şi în cazul stării de insolvenţă. 1998. o creanţă cu o datorie. 5. închiderea unui exerciţiu fiind începutul altuia. Editura Economică. de o manieră simetrică. cu excepţia compensărilor între active şi pasive admise de Standardele Internaţionale de Contabilitate. ca de altfel şi exerciţiul financiar aferent perioadei de lichidare. cel al avansurilor acordate furnizorilor. de exemplu. I. o „bornă” pe un drum. vol. determinat de abandonul principiului continuităţii activităţii: este primul bilanţ al ultimei perioade de viaţă a unei societăţi comerciale. p. pentru ultimul exerciţiu al „vieţii” societăţii. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici. 407 98 Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. respectiv veniturile cu cheltuielile. poate deveni insuficientă. poate deveni ilizibilă.2.

în scopul unei bune informări. 1 în contul de profit şi pierdere. cuprinde sumele provenind din vânzarea de bunuri şi servicii ce intra în categoria activităţilor curente ale întreprinderii. După cum se poate observa. la rândul 26 „Creanţe comerciale” realizânduse o compensare a conturilor de activ cu conturi de pasiv (ct. art. din motive prudenţiale. 99 „Cifra de afaceri netă. La nivelul contului de rezultate. Deschiderea procedurii de insolvenţă are unele implicaţii din punct de vedere al aplicării principiului necompensării. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici. în acest sens. El vizează modalitatea în care vor fi prezentate în situaţiile financiare elementele de active şi de pasive. principiul necompensării nu se referă la operaţiunea comercială de compensare a unei creanţe cu o datorie. deşi discutăm de o entitate ce a avut active şi pasive. p. O aplicare particulară a principiului necompensării s-a regăsit în ceea ce priveşte diferenţele de conversie aferente creanţelor şi datoriilor în devize. 12 din Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. cheltuielile şi veniturile. la nivelul pierderilor potenţiale reprezentate de diferenţele de conversie activ. aceasta corelată cu aplicarea principiului prudenţei: diferenţele de conversie activ şi diferenţele de conversie pasiv trebuiau să fie evidenţiate separat (era interzisă compensarea) pentru ca provizioanele pentru pierderi din schimb valutar să fie constituite. după scăderea reducerilor comerciale. 4092+4111+4118+413+418-491). Lucrurile pot fi privite diferit în situaţia realizării unor operaţiuni financiare complexe unde doar rezultatul final este semnificativ şi când aplicarea principiului necompensării devine inoperantă. în ceea ce priveşte creanţele. 99 141 . aplicarea principiului necompensării este mai delicată: pentru orice operaţiune care are drept efect un profit sau o pierdere. care trebuie prezentată la poziţia nr.99 Doctrina contabilă românească relevă şi aplicarea implicită a acestui principiu. chiar dacă nu se dau exemple clare de necompensare: exemplificăm. Cu alte cuvinte. însă fără a se bucura de constanţă. Interesul în sensul aplicării acestui principiu. cheltuielile şi respectiv veniturile vor fi prezentate separat în posturi care să cuantifice acest efect. în bilanţul contabil a unor poziţii distincte „Avansuri încasate în contul comenzilor” (rândul 41). oferind astfel informaţii lizibile şi clare.” – Capitolul V Explicarea unor termeni utilizaţi şi colaterali acestora. existenţa. este evident şi dăm drept exemplu situaţia dobânzilor percepute (cont 766 „Venituri din dobânzi”) şi respectiv a dobânzilor plătite (cont 666 „Cheltuieli privind dobânzile”) care sunt prezentate distinct şi nu rezultat net.vânzare (cumpărare). a taxei pe valoarea adaugată şi a altor impozite şi taxe aferente. deoarece. principiul nu mai este respectat.

obligând pe cel ce realizează informarea contabilă să ţină seama de caracteristicile fiecărui element de activ ori de pasiv. atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii. 1. art. Practic are loc o compensare înainte de întocmirea şi prezentarea bilanţului de deschidere şi astfel un terţ (anterior debitor şi creditor) va apărea pe o singură poziţie. cât şi cea de creditor. Înainte de întocmirea bilanţului de deschidere şi întocmirea tabelului de creanţe există posibilitatea compensării creanţelor individuale cu obligaţiile individuale ale aceluiaşi terţ. a elementelor patrimoniale. Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici. 52 din legea privind procedura insolvenţei: „Deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa.7 Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv100 „În vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ se va determina separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv. principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv apare atât în ceea ce priveşte evaluarea curentă. evaluarea la inventar.un anumit comportament în evaluarea curentă a elementelor de activ. 5. Legat de principiul prudenţei.”101 Introdus curând în dreptul contabil românesc. acest principiu urmăreşte evaluarea corespunzătoare. Ca atare. unele ajustări mai sunt permise faţă de o situaţie normală în sensul celor prevăzute de art. lit. separată. principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv reprezintă o restricţie de pesimism sistematic ce are ca efect: . pct. p. 31.” Ce ar însemna acest lucru? În cursul inventarierii elementelor de activ şi de pasiv ale debitorului falit un terţ poate avea atât calitatea de debitor. în funcţie de caracteristicile lor (bunuri fungibile sau bunuri nefungibile) şi de pasiv (legat de teoria obligaţiilor). fiind deci consecinţa unei optici patrimonialiste asupra contabilităţii. dar şi evaluarea în bilanţ. 40 101 100 142 .înainte de deschiderea procedurii. Evaluarea separată a elementelor de bilanţ rezultă din teoria riscurilor. Trebuie menţionat faptul că acest „aranjament” admis de lege vizează doar creanţele şi obligaţiile reciproce şi nu posibilitatea stingerii unei creanţe prin preluarea unui activ corporal sau circulant. e) Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.2.

Dacă în procedura de insolvenţă comercială. Editura Economică. 224/1997 104 Ministerul Finanţelor. publicată în Monitorul Oficial al României nr. II). 1999 103 143 . Direcţia Generală Legislaţie Contabilă.2.104 Acest principiu îşi are originea în sistemele contabile nord-americane şi anglo-saxone.realizarea unei corelaţii permanente între informaţiile rezultate din evaluarea curentă (valoarea contabilă) şi evaluările realizate periodic (valoarea de inventar) pentru a putea fi prezentate în bilanţ. dar şi de la un exerciţiu la altul. Bucureşti.” Pentru ca informaţia să prezinte. evenimentele şi tranzacţiile pe care le reprezintă. la reacţii nebănuite. fără a recunoaşte plusurile de valoare numai când sunt efective ori activele contingente. rezultă cu claritate că evaluarea separată a elementelor de activ şi a pasivelor (prin tabelul de creanţe) este un principiu contabil important. 5. Prevalenţa realităţii în faţa formei juridice poate conduce. mergând până la afirmaţia că nerespectarea regulilor 102 - Standarde Internaţionale de Contabilitate 2000.102 Existent de o manieră implicită în dreptul contabil românesc (mai cu seamă în ceea ce priveşte contractele de leasing). Cadrul general paragraful 35. a riscurilor legate de un anumit activ sau pasiv. iar Standardele Internaţionale de Contabilitate au inserat acest principiu în Cadrul general. iar acesta este reflectat de bilanţul contabil. pentru un susţinător convins al concepţiei juridice. este necesar ca acestea să fie contabilizate şi prezentate în concordanţă cu fondul lor şi cu realitatea economică. credibil. Trebuie menţionat şi faptul că aplicarea corectă a principiului evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv va trebui să aibă în vedere faptul că metodele de evaluare adoptate de întreprindere trebuie să fie aceleaşi în tot cursul exerciţiului. p. . iar în cazul schimbării metodelor de evaluare va trebui prezentată influenţa acestei situaţii asupra bilanţului şi a contului de rezultat.103 principiul prevalenţei economicului asupra juridicului a fost introdus explicit prin „Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Internaţionale” (vol.8 Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului (substance over form) „Informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor şi tranzacţiilor. chiar potenţiale. nu numai forma lor juridică. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing. 66 Ordonanţa nr. patrimoniul este elementul central. şi nu doar cu forma lor juridică.recunoaşterea minusurilor de valoare.

leasing sau concesiune. fără a analiza. ca repulsie la anglicismul „substance over form” au partea lor de adevăr. în sensul că „domnia dreptului ar fi opusă domniei realităţilor”. principiul subliniază faptul că luând în considerare doar (în mod unic) latura legală a unei fapte. Oricum. În ţările de drept roman (cazul Franţei). ci prin prisma intenţie avute de reglementator. şi ca atare discutăm de „o nouă realitate” care vine să conteste criteriul patrimonialităţii ori principiul prudenţei. De aceea. pe considerentul unui „atac” la imaginea fidelă conformă regulilor. în sensul recunoaşterii acestora în situaţiile financiare. jus abutendi). oarecum similară. abandonat. Discutând despre activele societăţii. jus fruendi. cei care întocmesc situaţiile financiare riscă să devină insuficienţi sau chiar superficiali.juridice în întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare este o infracţiune. În insolvenţă. sub controlul judecătorului sindic. a vânzărilor de bunuri cu privilegii sau cu clauză de rezervare a dreptului de proprietate ori cazul contractelor de construcţii pe termen lung nefinalizate. Prin urmare. ca urmare a „schimbării” obiectului de activitate a entităţii va avea posibilitatea denunţării unor contracte 144 . În consecinţă nu este vorba de o substituire ci de o juxtapunere a celor două noţiuni. solvabilitatea juridică a acestora. la care subscriem şi noi. Nu este vorba de o ierarhizare vădită ale celor două caracteristici. Comentariile franceze. în sensul că acest principiu sugerează ideea că dreptul nu descrie ansamblul situaţiilor aferente „realităţii economice” lăsând doar să se înţeleagă acceptabilitatea acestuia doar în cadrul contractelor de locaţie. lichidatorul. aparenţa juridică nu este exclusă („nu numai forma lor juridică”). dar şi de drept. referitor la angajarea sau nu a principiului prevalenţei realităţii asupra juridicului este dat de înregistrarea creanţelor. în recunoaşterea activelor (şi pasivelor. Aceştia sunt chemaţi să ţină seama de realitatea economică dar şi de aparenţa juridică. 7 alin 2 din Legea nr. implicit). concepţia patrimonialistă asupra contabilităţii fiind cea care domină în procedura de insolvenţă. Un alt exemplu. principiul prevalenţei economicului asupra juridicului nu este recunoscut de dreptul contabil. ci mai degrabă o punere în vedere a unor problematici de exprimare a unor situaţii de fapt. fără a detalia problematica. deci active asupra cărora entitatea nu exercită un drept de proprietate (jus utendi. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului va trebui. a priori. la valoarea nominală (art. legea contabilităţii). interpretarea principiului nu trebuie realizată gramatical. 82/1991. de foarte multe ori o parte dintre activele pe care le utilizează entităţile sunt preluate cu titlu de închiriere. practic ceea ce interesează intervenienţii este averea debitorului reprezentat de drepturile de propietate şi drepturile de creanţă evidenţiate în activul bilanţului şi pasivele debitorului reprezentate de drepturile de creanţă pe care le au partenerii anteriori deschiderii procedurii. stricto senso. în fapt.

chiar fie ea o microîntreprindere. pragul de semnificaţie oferă mai degrabă o limită. Cadrul general paragraful 29-30. natura informaţiei este suficientă. de exemplu. de exemplu. prin ea însăşi. p. nefiind necesară prezentarea lor separată.”105 Principiul pragului de semnificaţie (importanţei relative) este dificil de aplicat pentru un „spirit cartezian”. 65 105 145 . principiul contabil al prevalenţei economicului asupra juridicului fiind abandonat. indiferent de semnificaţia rezultatelor obţinute în cadrul segmentului respectiv în perioada de raportare. acest principiu prezintă o importanţă deosebită. În anumite cazuri. De aceea contabilul va trebui să distingă ceea ce este semnificativ de ceea ce nu este. dar şi obiectiv discutând: oare. un registru etc.devenite oneroase. decât să reprezinte o însuşire calitativă primară pe care informaţia trebuie să o aibă pentru a fi utilă. trebuie să fie descompuse Standarde Internaţionale de Contabilitate 2000. atât natura. plicticoasă şi poate chiar de neînţeles. cât şi pragul de semnificaţie sunt importante. „Relevanţa informaţiei este influenţată de natura sa şi de pragul de semnificaţie. De exemplu. Un bun contabil nu va tratata cu aceeaşi unitate de măsură faptele fără importanţă semnificativă aşa cum sunt tratate alte fapte. luate pe baza situaţiilor financiare. De exemplu. Pragul de semnificaţie depinde de mărimea elementului sau a erorii. un stilou. Informaţiile sunt semnificative dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor. La polul opus. pe mai multe exerciţii financiare. În alte cazuri. sub aspectul costurilor. 5.2.9 Principiul pragului de semnificaţie (materiality) „Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situaţiilor financiare. raportarea unui segment de activitate poate influenţa evaluarea riscurilor şi oportunităţilor unei întreprinderi. pe de o parte. Este evident că aplicarea unui asemenea tratament contabil. judecat în împrejurările specifice ale omisiunii sau declarării greşite. însă nu prezintă utilitate pentru cei care raţionează contabil foarte formalist. Astfel.” Este evident că prezentarea în situaţiile financiare a tuturor conturilor întreprinderii. volumul valoric al stocurilor din fiecare categorie principală pe care o întreprindere ar trebui să le deţină pentru a avea o activitate adecvată. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeaşi natură sau funcţii similare trebuie însumate. sunt active ale căror costuri vor trebui etalate proporţional cu durata lor de utilizare. nu va fi compensat printr-un câştig de precizie în informarea financiară. o prezentare foarte scurtă a acestor conturi nu va îndeplini rolul unei bune informări pe care şi-o doresc situaţiile financiare. pentru a determina relevanţa sa. reprezintă o lectură lungă. Pentru un utilizator extern.

pentru simplu motiv al cuantumului lor scăzut. fapt influenţează opinia celui care citeşte situaţiile financiare. Ceea ce este important este cunoaşterea faptului dacă o omisiune. conturile cu o importanţă secundară fiind incluse în posturi a căror natură este cea mai adecvată. În schimb. orice sumă sub 1000 ROL devine nesemnificativă. fiind vorba de unul din cele trei obiective importante ce trebuie luate în considerare în întocmirea situaţiilor financiare. I. Ion Ionaşcu – Tratat de contabilitate financiară. potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. a contului de rezultate.în prezentarea bilanţului. nu se pune în discuţie omiterea de la prezentarea anumitor elemente cu o însemnătate redusă. Bucureşti. a situaţiei fluxurilor de trezorerie ori a situaţiei modificărilor capitalului propriu. evitându-se prezentarea lor izolată. pct. au obligaţia să întocmească situaţii financiare anuale.107 mai mult putem discuta de materialitate şi atunci când reglementările relative la forma de prezentare impun publicarea cifrelor în mii lei. vol. componente exhaustive prin natura lor ale situaţiilor financiare anuale. De asemenea nu se menţin în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere acele elemente (posturi) pentru care nu există valori nici în exerciţiul financiar curent. necontabilizarea unei cheltuieli nu are aceeaşi importanţă în ceea ce priveşte semnificaţia şi impactul asupra rezultatului etc. o tranzacţie între o întreprindere şi unul dintre directorii săi nu poate îndemna la aceeaşi atenţie ca o tranzacţie de aceeaşi natură şi valoare pe care întreprinderea o are cu o terţă întreprindere. unde elementele nu sunt Niculae Feleagă. cunoscând că valoarea lor diferă puţin de la o lună la alta? Pe de altă parte. republicată. implicit. pentru a imputa fiecărei perioade costurile exacte aferente. ceea ce este material (semnificativ) pentru o întreprindere poate fi insignifiant pentru alta.”106 Acest principiu pare a avea următoarele domenii de aplicare: . 48 106 146 . eroare. Editura Economică. 2332/2001 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la închiderea exerciţiului financiar pe anul 2001 la persoanele juridice care. nici în cel precedent.” – Ordinul ministrului Finanţelor publice nr.facturile de telefon. Importanţa relativă nu trebuie să fie „un pretext pentru a neglija un domeniu de activitate sau pentru a disimula informaţiile obligatorii sau importante. 82/1991. dacă această detaliere conduce la prezentarea unei informaţii mai elocvente pentru utilizatorii de informaţii.398 107 „Fiecare element obligatoriu prezentat în situaţiile financiare ale unei persoane juridice poate fi prezentat mai detaliat decât se cere în formatul adoptat. 61/2001. modificată şi completată prin Ordonanţa nr. ştiind că perioada de facturare nu corespunde cu o lună calendaristică. notele explicative la situaţiile financiare. p. 1998.

în mod normal. Fiecare element semnificativ al bilanţului. Bucureşti 1998. 2332/2001 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la închiderea exerciţiului financiar pe anul 2001 la persoanele juridice care. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în Reglementări contabile pentru agenţii economici. .Control şi audit financiar. o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea şi sinceritatea conturilor anuale. Noţiunile de „importanţă relativă” şi „prag de semnificaţie” sunt larg utilizate de profesioniştii auditori.109 . p.n. Avem în vedere aici Ordinul ministrului finanţelor nr. modificată şi completată prin ordonanţa nr. celelalte note urmând să fie numerotate cu nr. cât şi imaginea fidelă a rezultatului. să ofere „satisfacţia” unor verificări exhaustive care ar compromite şansele de câştig ale acestora şi ar fi în discordanţă cu aria de aplicabilitate a misiunilor „Notele explicative cuprinse în cap. Notele explicative trebuie prezentate de o manieră sistematică. III (10 la număr . 49 110 Victor Munteanu . pct.) din reglementările contabile aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. clasificând întreprinderile româneşti în categorii distincte cărora li se aplică „pachete” de reguli diferite.” – Ordinul ministrului Finanţelor publice nr. 5.”110 Auditorii nu pot verifica fiecare tranzacţie care generează efecte asupra situaţiilor financiare auditate pentru că timpul afectat unei misiuni de audit nu poate. 61/2001. situaţiei fluxurilor de trezorerie şi al situaţiei modificărilor capitalului propriu trebuie însoţit de o trimitere la nota care cuprinde informaţii legate de acel element semnificativ” . prezentarea unor evenimente ulterioare închiderii exerciţiului financiar (independenţa exerciţiilor). Pragul de semnificaţie reprezintă „nivelul. apare implicit obligaţia de furnizare doar a unor informaţii cu caracter semnificativ.n.privit prin prisma importanţei relative. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate (vezi şi OMF 1752/2005). au obligaţia să întocmească situaţii financiare anuale.corelat cu ceea ce arătam mai sus principiul pragului de semnificaţie vine în complementaritatea aplicării altor principii de drept contabil: aprecierea stării de continuitate.prezentate de o manieră exhaustivă108. utilizarea estimărilor etc. 82/1991. existând obligativitatea păstrării ordinii de prezentare a notelor exemplificative în reglementările menţionate.Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. situaţiei financiare şi a patrimoniului întreprinderii. 46 109 „Notele explicative conţin informaţii suplimentare. potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. contului de profit şi pierdere. armonizate cu directivele europene şi respectiv Ordinul ministrului finanţelor nr. realizarea unor compensări între active şi pasive sau între cheltuieli şi venituri. p. 11. sistemul de drept contabil porneşte a priori. mărimea unei sume. 334 108 147 . relevante pentru necesităţile utilizatorilor în ceea ce priveşte poziţia financiară şi rezultatele obţinute. pct. republicată. peste care auditorul consideră că o eroare.42. Editura Lucman Serv. 94/2001 nu sunt limitative.

mai degrabă. regiile autonome. potrivit prezentei legi. (2) Prevederile alin. Editura Economică.”112 Stabilirea pragului de materialitate se realizează la începutul misiunii.2. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate (vezi şi OMF 1752/2005). sistemele şi conturile semnificative şi cu risc.. indiferent de forma juridică în care sunt organizate: „(1) Societăţile comerciale. societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitate proprie. astfel încât să emită o opinie corespunzătoare. şi contabilitate de gestiune adaptată specificului activităţii. Caracterul semnificativ al unei informaţii auditate constituie. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate. institutele naţionale de cercetare-dezvoltare. p.10 Principiul entităţii (business entity principle) a) Despre principiu Activitatea economică se desfăşoară în cadrul unor unităţi distincte de persoanele care le-au creat. respectiv contabilitate financiară. p.111 Pe aceste considerente auditorii acceptă. asociaţiilor şi „Raportul de audit trebuie să includă o declaraţie asupra faptului că auditul a fost planificat şi desfăşurat pentru a se obţine o asigurare rezonabilă asupra situaţiilor financiare şi că acestea nu conţin erori semnificative” . societăţile/companiile naţionale. în funcţie de rezultatele controalelor auditorului. „un prag sau o demarcaţie decât un criteriu calitativ pe care această informaţie trebuie să-l posede pentru a fi utilă. armonizate cu directivele europene şi respectiv Ordinul ministrului finanţelor nr. 148 111 148 . finanţează sau care lucrează. permiţându-i acestuia să aprecieze corespunzător domeniile. problema la care trebuie să dea răspuns profesionistul auditor este aceea a mărimii erorii pe care o poate accepta. 2000. că vor opera cu o anumită marjă de eroare. din start. Codul privind conduita etică şi profesională. Bucureşti. (1) se aplică şi instituţiilor publice. Standarde.de audit. Bucureşti.Abordare naţională şi internaţională. Editura Economică. Dimensiunea marjei de eroare determină pragul de semnificaţie care este în relaţie de inversă proporţionalitate cu mărimea (numărul) probelor (procedurilor) de audit şi implicit cu riscul de audit. Alături de aceste principii prevăzute explicit în Reglementări contabile pentru agenţii economici (Ordinul ministrului finanţelor nr. 2002. le conduc. dar poate oscila pe parcursul misiunii. doctrina şi practicile contabile româneşti se înscriu pe „traiectoria internaţională”. 214 112 Laurenţiu Dobroţeanu şi CameliaLiliana Dobroţeanu – Audit – concepte şi practici.ISA 700 Raportul asupra situaţiilor financiare. Audit Financiar 2000. să aprecieze anomaliile detectate. individual. în sensul identificării şi a altor principii (necodificate) şi anume: 5. şi global.

cel al întreprinderii. dintre care una le controlează pe celelalte. în materia dreptului contabil românesc. ceea ce dorim să punem în discuţie se referă la a cunoaşte dacă această entitate economică se confundă cu entitatea contabilă. problematica noţiunii de „grup” ca entitate: „Prezentele norme se aplică grupurilor a căror societate consolidantă este persoană juridică română. iar. taxele pe succesiuni sunt destul de mari… 115 Monitorul Oficial nr. termenul de „entitate” vizând atât comercianţii. la un nivel mai riguros (un segment de activitate – uzină. Grupul de societăţi reprezintă o entitate economică dominantă. modificată şi completată prin Ordonanţa nr. dar nu de o manieră restrictivă. principiul entităţii este datat înaintea altor principii. 772/2000 pentru aprobarea Normelor privind consolidarea conturilor115 pune în discuţie. şi legile speciale 114 113 149 . persoane fizice sau juridice. cât şi necomercianţii.şi filialele acesteia societăţi române şi străine. ori la nivelul tradiţional. 82/1991. precum şi persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi independente. a confuziei dintre patrimoniul personal al proprietarilor şi patrimoniul întreprinderii. poate susceptibil a fi criticate. 61/2001 Dorim să prezentăm un aspect demn de luat în seamă legat de apariţia şi existenţa acestui principiu în SUA şi anume faptul că cele mai importante companii sunt societăţile anonime şi. în prezentarea noastră am „adoptat” noţiuni ca „întreprindere”. care cuprinde mai multe entităţi juridice independente. divizie). 374 din 11 august 2000 116 Cadrul juridic de organizare şi funcţionare îl reprezintă Legea nr. dar nu de neglijat pentru spiritul pragmatic american.”113 Entitatea contabilă este unitatea de observare pentru care se generează informarea contabilă. în contabilitate. se poate observa că nu există noţiunea juridică de grup ca subiect de drept (având personalitate juridică). Dacă problema separaţiei entităţii economice reprezentate de întreprindere de proprietarii săi s-a pus înainte de emergenţa dreptului contabil. în acest sens înscriindu-ne pe linia dreptului contabil european. fiind generat de necesitatea clarificării. pe de altă parte. un fapt interesant. Ordinul nr. Art. Acest concept este unul din fundamentele cadrului conceptual american care nu a fost transpus în dreptul contabil românesc de o manieră explicită. În fapt.114 Din considerente practice. republicată. 31/1990 privind societăţile comerciale. din contră. „societate”. republicată. departament. situaţie determinată. Aşa cum se deduce. unitatea de observare a faptelor contabile se poate situa la un nivel mai generos (grupul-un ansamblu de întreprinderi legate juridic şi economic).” În sensul celor arătate. pe de o parte de cultura de afaceri americană. 1 din Legea nr.celorlalte persoane juridice cu şi fără scop lucrativ. „companie”. ci mai cu seamă în „active financiare”. marile averi personale constau mai puţin în „active corporale”. sau. Grupul reprezintă „ansamblu de societăţi116 format din societatea care consolidează persoană juridică română (consolidantă) .

în plus textele lasă o oarecare supleţe în definirea acestui perimetru. Lipsa personalităţii juridice a grupului are impact asupra concepţiei patrimonialiste a contabilităţii în sensul negării existenţei noţiunii de patrimoniu social (purtător de drepturi şi obligaţii). 1784/2002 117 150 . grupul nefiind subiect de drept. Dezacordul dintre realitatea economică şi expresia juridică a ceea ce înţelegem prin „grup” conduce la dificultăţi şi în stabilirea limitelor noţiunii. luate ca un tot unitar” (art. 82/1991. În plus. republicată. nu au obligaţia legală de a întocmi situaţii financiare consolidate (vezi şi OMF 1752/2005). grupului drept „entitate”: „Persoanele juridice care aplică Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice şi cu Standardele Internaţionale de contabilitate118 aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. acest ansamblu fiind considerat ca şi o entitate. dar în acelaşi timp destul de „lejeră” (aici fiind incluse şi societăţile asupra cărora societatea-mamă exercită o „influenţă notabilă”). Nicoleta Farcane. chiar statul nu recunoaşte. profitului sau pierderii aferente societăţilor incluse în consolidare. alţii decât statului.” Nu mai punem în discuţie divergenţele de texte. societăţile în cadrul grupului sunt independente din punct de vedere juridic. Editura Eubeea. potrivit Legii contabilităţii nr. 94/2001.” Chiar dacă legea prevede că situaţiile financiare consolidate trebuie „să furnizeze o imagine fidelă şi corectă a activelor. riscând să raţionăm asupra unei „entităţi cu geometrie variabilă. Dumitru Cotleţ – Consolidarea conturilor. dar se analizează totuşi aspectele din punct de vedere juridic pentru că acestea există de fapt. grupul ca entitate de drept. „Economicul predomină juridicului în activităţile moderne. au obligaţia să întocmească situaţii financiare anuale. alin 2 din Precizările privind unele măsuri referitoare la închiderea exerciţiului financiar pe anul 2002 la persoanele juridice care. asistăm la un fapt inedit ce vine să infirme considerarea. obligaţiile sunt definite prin referinţă la societatea-mamă. poziţiei financiare. 2). p. 2002. Pentru necesităţi proprii de informare persoanele juridice pot întocmi situaţii financiare consolidate pe care le prezintă utilizatorilor de informaţii. 22 alin. în mediul contabil românesc. aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. Referinţa la „perimetrul de consolidare” ar părea o soluţie simplă. 53. absenţa personalităţii juridice poate să ne conducă la afirmaţia că o societate nu poate să o domine pe alta.fapt ce implică existenţa de relaţii de dependenţă între celelalte societăţi şi societatea de decizie. însă deducem că. prezentându-se o vedere mai pragmatică a situaţiilor societăţilor influenţate de aspectul economic. datoriilor. dar şi asupra poziţiei sale ca subiect de drept civil. neputând fi acţionat în instanţă. Entitatea „grup” poate fi discutată doar sub aspectul unei informări pur economice şi nu ca subiect şi obiect de drept. Doctrina a fost influenţată de economic. deocamdată.”117 Per a contrario. Timişoara. Principii şi cazuri practice. 11 118 Art.

in judicial reorganisation”. pe segmente de piaţă şi de asemenea asupra rezultatului sectorial. ” en faillite”. administratorul judiciar sau lichidator vor cuprinde. şi nu are acelaşi conţinut. chiar dacă discutăm de aplicarea aceloraşi principii contabile: în timp ce situaţiile financiare ale unei întreprinderi sunt „dominate” de preocuparea protecţiei acţionarilor şi creanţierilor (creditorilor). Este evident că situaţiile financiare consolidate. Dezbaterea trebuie purtată asupra „entităţii-grup” versus „entitate-întreprindere”. (3) Prejudiciile suferite de terţii de bună-credinţă. După intrarea în procedura simplificată se va face de asemenea menţiunea "în faliment". situaţiile financiare consolidate se prezintă ca fiind un mijloc real de comunicare financiară. „en procédure collective„. în condiţiile prevăzute la alin. menţiunea "în insolvenţă". 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate în sensul că la Nota 10 „Alte informaţii” este necesar să fie prezentate informaţii asupra ventilării cifrei de afaceri pe sectoare de activitate. adică referinţa la o entitate de un nivel mai fin. Problema „entităţii” trebuie totuşi să fie abordată în cadrul unei reflexii de fond asupra nevoilor de informare asupra căreia situaţiile financiare trebuie să dea un răspuns. ca urmare a nerespectării obligaţiei debitorului menţionate la alin. după caz "în faliment". engleză şi franceză. actele şi corespondenţa vor purta. ” en faillite”. vor fi reparate în mod exclusiv de persoanele care au încheiat 151 . problema „entităţii” nu este deci neutră sub aspectul noţiunii de informare. „in insolvency”. (1). „in bankruptcy”.În ceea ce priveşte informarea sectorială. acolo unde este cazul. 45 (1) După rămânerea irevocabilă a hotărârii de deschidere a procedurii. toate actele şi corespondenţa emise de debitor. „in bankruptcy”. vehiculează un alt tip de informare comparativ cu informaţia din situaţiile financiare ale unei întreprinderi individuale (din grup). problema devine mai delicată decât în cazul grupului. în limbile română. (1) şi (2). en redressement sau. În concluzie. (2) După intrarea în reorganizare judiciară sau faliment. b) Particularităţi ale aplicării principiului entităţii în cazul societăţilor în procedură de insolvenţă Următorul text de lege ne face să afirmăm că aplicarea principiului entităţii se aplică cu mult mai multă pregnanţă: „Art. în mod obligatoriu şi cu caractere vizibile. Problematica raportării pe segmente este abordată de IAS 14 Raportarea pe segmente şi preluată implicit în dreptul contabil românesc prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. menţiunea "în reorganizare judiciară". repartizarea elementelor de activ pe sectoare şi metoda de valorizare a cesiunilor intersectoriale (vezi şi OMF 1752/2005).

dovadă că principiul nominalismului a fost pus sub semnul întrebării. orientată spre viitor [putem da aici un exemplu: art. cu „rădăcini” în vechea entitate. baleiind între nominalism. atributul fiscal. pentru România. justificat de motive fiscale şi de prudenţă. fără a fi atinsă averea debitorului.actele ca reprezentanţi legali ai debitorului. Creşterile accentuate ale preţurilor fac din nominalism. implicit. Inflaţia. distribuirea de dividende fictive etc. Nici un teoretician nu a putut da o soluţie completă şi necriticabilă la această problemă. în versiunea republicată. iar Standardele Internaţionale de Contabilitate au în vedere înregistrarea creanţelor la valoarea realizabilă anticipată. 152 . Din punct de vedere legal. entitatea în insolvenţă îşi păstrează numărul de înregistrare la Registrul Comerţului. a veniturilor şi a cheltuielilor. codul unic de înregistrare. Este evident că valoarea celor mai multe monede naţionale a fost erodată. şi valoare actuală. deci. în etalon monetar. că ea îşi conservă valoarea. într-o anumită ordine de prioritate. Acest principiu este destul de controversat. iar provizionul pentru creanţele incerte să fie calculat ca diferenţa dintre valoarea facturată şi valoarea actualizată a fluxurilor viitoare de numerar utilizând rata de actualizare efectivă aferentă unui instrument financiar similar (valoarea recuperabilă)]. Dacă în versiunea iniţială legea contabilităţii prevedea că „obiectul contabilităţii patrimoniului îl constituie reflectarea în expresie bănească a bunurilor mobile (…)”. Se presupune că unitatea este stabilă în timp.11 Principiul nominalismului monetar Principiul nominalismului monetar impune exprimarea elementelor constituante ale patrimoniului. însă pentru o nouă entitate. în reorganizare judiciară. 5. ce afectează inclusiv monedele de referinţă. vine să se adauge variaţiilor constante ale cursurilor de schimb. şi acţionarilor.2. decapitalizare. 7 alin. această prevedere nu mai apare. discutăm de o prelungire a existenţei entităţii sub o altă formă: în insolvenţă. Contabilitatea românească este un drum destul de minat. în faliment.” În fapt avem de aplicare a principiului entităţii. 2 din legea contabilităţii – „Creanţele şi datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală”. Inflaţia şi problemele sistemului monetar internaţional par să afecteze calitatea obiectivă a informării financiare. dar cu o nouă identitate şi cu alte obiective: transformarea tuturor activelor în lichidităţi şi distribuirea acestora către creanţieri. o premisă riscantă cu efecte asupra creşterii profiturilor.

Cel care cunoaşte cel mai exact ce bunuri posedă nu poate fi decât debitorul însuşi. a. va menţiona datele din registrele de publicitate (art.divizare. în momentul în care debitorul. în termen de 10 zile. incluzând toate conturile şi băncile prin care îşi rulează fondurile. introduce la tribunal o cerere în vederea declanşării procedurii insolvenţei.1 Sigilarea şi conservarea bunurilor Lichidarea averii debitorului presupune luarea unor măsuri premergătoare lichidării. aflat în stare de insolvenţă sau la care starea de insolvenţă este iminentă. din Legea insolvenţei. Întocmirea listei bunurilor debitorului. Aceste operaţiuni sunt reglementate de Legea privind procedura insolvenţei şi de Ordinul ministrului finanţelor publice nr. inventarierea bunurilor debitorului şi luarea măsurilor de conservare. intervine falimentul ca procedură care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului. inclusiv a unei liste complete a tuturor bunurilor sale. debitorul este obligat ca în termen de 10 zile de la data deschiderii procedurii să depună la dosarul 153 . 1376/ 2004 de aprobare a Normelor Metodologice privind reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni de fuziune. valorificarea activelor şi plata creditorilor. În caz contrar. 6. Pentru bunurile grevate de datorii. judecătorul-sindic propunând procedura simplificată de insolvenţă (falimentul) Dacă cererea de declanşare a procedurii insolvenţei este formulată de către creditori. precum şi retragerea sau excluderea unor asociaţi din societăţile comerciale şi tratamentul fiscal al acestora. judecătorul-sindic va desemna un lichidator care are ca atribuţii aplicarea sigiliilor. De aceea. cererea lui se consideră ca declaraţie a stării de insolvenţă. Astfel după trecerea la faliment conform art. Legat de stabilirea masei active a debitorului o mare importanţă o are întocmirea listei bunurilor debitorului. va trebui în mod necesar să-i anexeze mai multe acte. În situaţia în care debitorul nu dispune în momentul înregistrării cererii de vreuna dintre informaţii este obligat să înregistreze la tribunal acea informaţie. elaborarea de situaţii financiare de începere a lichidării şi de finalizare a ei. fiind urmat de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.dizolvare şi lichidare a societăţilor comerciale. 113-115. Aplicarea procedurii de insolvenţă presupune efectuarea a o serie de operaţiuni contabile privind constatarea şi conservarea bunurilor debitorului. 28).6 Operaţiile contabile care se efectuează cu ocazia declanşării procedurii de insolvenţă Atât în procedura generală cât şi în cea simplificată de insolvenţă prevăzută în Legea privind procedura insolvenţei.

cambiile şi alte titluri de valori scadente sau care urmează să fie scadente în scurt timp. în vederea sigilării de urgenţă a bunurilor. iar atunci când acesta posedă bunuri şi în alte judeţe. se vor trimite judecătorului – sindic. certificând că sigiliile au fost aplicate.registrele de contabilitate. cheltuielile fiind suportate din averea debitorului. contracte. având caracter de urgenţă. sau nu o mai poate face deoarece dreptul de administrare a averii sale i-a fost ridicat de către instanţa judecătorească. În cazul în care debitorul ulterior intrării în procedura simplificată de insolvenţă nu prezintă lista completă a bunurilor. depozite. corespondenţă comercială. dispozitive de stocare şi prelucrare a informaţiei. . Obiectul sigilării bunurilor debitorului este constituit din bunurile existente în: magazine. a creditorilor şi alte documente prevăzute de art 28 din Legea insolvenţei. lichidatorul desemnat le va reconstitui în măsura posibilului. b. va trimite notificări tribunalelor din acele judeţe.obiectele care vor trebui valorificate de urgenţă. obligaţia îi revine lichidatorului. Apreciem că aceste măsuri privesc averea debitorului. Sigilarea bunurilor este o măsură preventivă cu caracter conservator fiind aplicată în scopul evitării de către debitor să-şi diminueze averea. luate în vederea protejării acestei averi astfel încât să fie posibilă satisfacerea proporţională a creanţelor creditorilor. fiind calificate ca şi măsuri de siguranţă. atât descriptiv cât şi cantitativ şi valoric. În cazul în care apar modificări cu privire la ansamblul bunurilor deţinute şi debitorul nu face această precizare. mărfuri şi orice alte bunuri mobile aparţinând averii debitorului. Acţiunea de sigilare precede pe cea de inventariere care stabileşte masa activă. Sigilarea bunurilor din averea debitorului. spre a evita deteriorarea lor materială sau pierderea din valoare.cauzei lista tuturor bunurilor sale menţionate mai sus. Sunt exceptate de la sigilare următoarelor bunuri ale debitorului: . . Una dintre obligaţiile lichidatorului o constituie sigilarea bunurilor din averea debitorului a inventarierii bunurilor şi a luării măsurilor corespunzătoare conservării acestora. care 154 . magazii. precum şi acţiunile ori alte titluri de participare ale debitorului. birouri. Documentele întocmite de alte tribunale. Nerespectarea acestei dispoziţii fără motive temeinice se sancţionează cu amendă civilă care este aplicată persoanelor care îl reprezintă legal pe debitor. arhivă. Judecătorul – sindic va dispune sigilarea bunurilor din averea debitorului.

iar drepturile patrimoniale vor fi protejate prin măsuri cum ar fi: întreruperea unei prescripţii. 2000. astfel încât valorificarea lor să fie maximă. exercitarea acţiunilor în justiţie. Editura Lumina Lex.119 Bunurile exceptate de la sigilare vor fi excluse şi de la conservare. În cadrul acestei categorii intră: Gh. . După identificarea şi sigilarea bunurilor debitorului. sau pentru a efectua activităţile de conservare cerute. c.numerarul pe care lichidatorul îl va depuse la bancă în contul averii debitorului. Bucureşti. lichidatorul va putea proceda imediat la inventariere fără a aplica sigilii. deoarece acestea sunt supuse valorificării.de a ţine seama de costurile cu conservarea care să nu fie disproporţionat de mari în raport cu valoarea lor. Conservarea bunurilor. În acest fel. luarea inscripţiilor ipotecare. bunurile corporale vor fi păstrate în condiţii care să le asigure conservarea substanţei şi paza lor. cu lichidităţile posibil de obţinut prin valorificarea lor şi cu posibilităţile materiale ale debitorului în vederea conservării bunurilor. În raportul întocmit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au determinat insolvenţa debitorului un loc aparte îl ocupă bunurile de orice fel ale debitorului. având drept justificare preocuparea de a împiedica diminuarea averii debitorului.de a stabili care bunuri vor trebui valorificate de urgenţă şi care sunt strategiile de punere în valoare a bunurilor. Debutul efectuării acestor măsuri se plasează din punct de vedere cronologic concomitent cu deschiderea procedurii insolvenţei şi durează până la reorganizarea cu succes a întreprinderii debitorului sau până la lichidarea efectivă a bunurilor din patrimoniul acestuia. Gheorghiu – Procedura reorganizării judiciare şi a falimentului.vor fi luate de lichidator pentru a fi încasate. 179. .de a determina gradul de perisabilitate a bunurilor. efectuarea somaţiilor. . iar în funcţie de convingerea sa va trece la valorificarea acestora sau la depozitarea temporară şi conservarea lor până la finalizarea inventarului. Bunurile debitorului pot fi vândute de lichidator înainte de afişarea tabelului definitiv consolidat al creanţelor doar cu caracter de excepţie. datorită timpului necesar întocmirii tabloului de creanţe. În cadrul măsurii de sigilare administratorul/lichidatorul are următoarele misiuni: . p. lichidatorul va aplica măsurile adecvate menţinerii bunurilor în cea mai bună stare. 119 155 . Dacă averea debitorului poate fi inventariată complet într-o singură zi.

. implicând întotdeauna un coeficient de risc sau de inspiraţie.bunurile „importante”. vor putea fi vândute ca urmare a propunerii lichidatorului. 2001. pulverizare. . astfel încât să obţină cel mai bun preţ. atât ca valoare intrinsecă cât şi ca pondere în activitatea comercială a debitorului. 120 - 156 . 831/ 2004 pentru aprobarea Normelor privind limitele admisibile de perisabilităţi la mărfuri în procesul de comercializare. pot fi vândute doar în urma propunerii lichidatorului autorizat de judecătorul – sindic. produse din neglijenţă. fabrici. Procedura aplicabilă valorificării bunurilor perisabile şi a celor supuse deprecierii iminente este lăsată la aprecierea lichidatorului care este pus în situaţia alegerii acelei proceduri de vânzare care se dovedeşte cea mai adecvată bunurilor. evaporare. descompunere.254 121 Hotărârea Guvernului nr. Lumina Lex.Reorganizarea judiciară şi falimentul. Acestea se stabilesc cu ocazia inventarierii. contextul pieţei.bunurile care înregistrează o diminuare a valorii lor. conjunctura pieţei. scurgere etc. clădiri – care implică cheltuieli de conservare ridicate şi în acelaşi timp nejustificate. manipulării. gradul de perisabilitate. Bucureşti.bunuri a căror conservare implică cheltuieli disproporţionat de mari în raport cu valoarea lor. dimpotrivă. depozitării şi desfacerii mărfurilor alimentare. Propunerea lichidatorului trebuie să identifice imobilul prin situaţia Radu Bufan. numărul de solicitanţi. De aceea apreciem că este necesară aprobarea vânzărilor de către judecătorul – sindic şi înştiinţarea debitorului şi creditorilor cu garanţii reale.121 Pe de altă parte. aprobată de judecătorul – sindic. dat fiind că decizia de a le conserva poate implica valori deosebit de mari – sau. şi anume.bunuri care îşi pierd total sau parţial valoarea. odată cu trecerea timpului. . Este important a se clarifica asupra situaţiei juridice a unor astfel de bunuri. bunurile imobile – de tipul instalaţii.” Nu se includ pierderile din normele de consum tehnologic. concomitent cu cele mai scăzute cheltuieli de conservare şi vânzare pentru bunurile respective. menaj şi nealimentare cauzate de procese naturale:uscare. de a le valorifica cât mai urgent – poate duce la obţinerea unor lichidităţi ce nu satisfac necesităţile masei credale şi care variază în funcţie de mai mulţi factori: metode de evaluare utilizate. p. în vederea depunerii de contestaţii. posibilitatea vânzării ca un ansamblu sau individual. în funcţie de valoarea lor. sustragerii sau alte cauze imputabile persoanelor vinovate sau determinate de forţa majoră. bunuri perisabile prin natura lor sau bunuri al căror preţ variază în funcţie de sezon.120 În conformitate cu reglementările în vigoare „perisabilităţile reprezintă scăzămintele care se produc în timpul transportului.

lichidatorul este obligat să ia în posesie bunurile. precum şi a evaluării lor.1600 Cod Civil. el va răspunde pentru orice culpă – culpa levis în abstracto – în ceea ce priveşte păstrarea bunurilor debitorului conform art. fără a mai aplica sigiliile. Inventarierea averii debitorului. lichidatorul va proceda la inventariere imediat.122 Privită sub aspectul procedurii insolvenţei inventarierea averii debitorului este operaţia prin intermediul căreia lichidatorul identifică. „nepuse sub sigiliu”. d. în mod concret.formularea de obiecţiuni la creanţele depuse. cantitativ valoric sau numai valoric la o anumită dată şi de stabilire a valorii actuale a lor.de pe teren şi prin datele din registrele de publicitate imobiliară. Editura Economică. Pe măsura desfăşurării inventarierii. acesta din urmă fiind obligat să asiste la operaţie atunci când judecătorul sindic dispune aceasta. Aceasta va depinde de etapa în care se află debitorul supus procedurii: în reorganizare sau lichidare. toate bunurile debitorului. Scopul inventarierii bunurilor constă în stabilirea bunurilor din averea debitorului. Carmen Imbrescu – Teoria contabilităţii. Alături de aceste măsuri care privesc conservarea bunurilor. arătând în acelaşi timp sarcinile de care este grevat imobilul. Din punct de vedere contabil inventarierea reprezintă o lucrare preliminară elaborării situaţiilor financiare prin care se stabileşte mărimea reală a patrimoniului şi evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea actuală. Deoarece lichidatorul este un profesionist şi este remunerat pentru activitatea pe care o desfăşoară. Chiar şi în ipoteza inventarierii într-o singură zi. Astfel inventarierea constă în ansamblul operaţiilor prin care se constată existenţa tuturor elementelor de activ şi pasiv. indiferent că sunt bunuri corporale sau necorporale. în vederea cunoaşterii acestora şi a stării în care se prezintă. rezultate din transferul de bunuri sau sume de bani efectuate de acesta înaintea deschiderii procedurii etc. 114 din Legea privind insolvenţa 122 157 .123 Efectuarea inventarului se face în prezenţa debitorului. . bunurile debitorului nu pot rămâne nesupravegheate şi nedestinate realizării unui anumit scop. devenind depozitarul lor judiciar. Atunci când averea debitorului poate fi inventariată într-o singură zi în mod complet. Valeria Băbăiţă. 435 123 art. lichidatorul poate lua şi măsuri de conservare a drepturilor debitorului: . Nerespectarea dispoziţiei dată de judecătorul sindic în sensul participării debitorului la întocmirea listelor de inventar nu atrage sancţiunea nulităţii acestora sau Mihail Epuran. 2004. atât cele supuse lichidării judiciare cât şi cele nesesizabile.urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului. p.

Semnătura debitorului pe listele de inventar are o valoare deosebită. sumă care este mai greu de determinat. 1753/2004 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv (art. care se pot referi la vechimea bunurilor. ci doar aproximativă deoarece în caz de reorganizare nu ne interesează valoarea de achiziţie a bunului.inopozabilităţii faţă de debitor. precum şi cu precizarea valorii lor aproximative la data întocmirii inventarului. Judecătorul sindic poate dispune ca. Dacă debitorul nu participă la inventariere actul de inventar se semnează numai de lichidatorul judiciar. ci dimpotrivă. Mai mult semnarea listelor de inventariere marchează momentul din care administrarea şi conservarea bunurilor debitorului trec în sarcina lichidatorului. 1) constă în ansamblu 158 . mai ales pentru bunurile care nu sunt în perfectă stare şi pentru care nu există o piaţă organizată. iar în caz de lichidare nu prezintă importanţă valoarea de achiziţie a bunului ci suma care poate fi obţinută în mod real în urma valorificării acestuia. gradul de uzură. Numirea expertului se va face atunci când există dificultăţi în aprecierea valorii bunurilor debitorului. ci posibilităţile concrete ale acestuia de a îndeplini funcţia dată prin planul de reorganizare în corelaţie directă cu celelalte componente ale averii debitorului şi cu perspectivele de redresare ale activităţii acestuia. cu descrierea fiecăruia. dacă debitorul nu s-a prezentat el nu poate contesta datele din inventar. iar documentul contabil care se întocmeşte este inventarul .1 Conceptul şi scopul inventarierii Inventarierea reprezintă o lucrare preliminară elaborării situaţiilor financiare respectiv a bilanţului prin care se stabileşte mărimea reală (faptică) a patrimoniului şi evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea actuală. expert şi debitor prin administratorul judiciar. fără omisiuni sau adăugiri de bunuri şi că sunt descrise în modul în care se prezintă ele în realitate. astfel se vor indica în cuprinsul acestora toate bunurile debitorului. descărcând pe acesta de obligaţia legală de a răspunde de ele. Actul de inventar şi fiecare listă în parte se semnează de toţi participanţii la întocmirea acestuia: lichidator judiciar. la întocmirea listelor de inventariere.2 Inventarierea elementelor de activ şi de pasiv 6. Evaluarea bunurilor din averea debitorului. Întocmirea listelor de inventariere trebuie să răspundă unor parametrii stabiliţi de lege. pe cheltuiala averii debitorului. nu trebuie să fie exactă. deoarece atestă că listele întocmite sunt completate în mod corect.2. 6. să participe şi un expert evaluator. Inventarierea elementelor de activ şi pasiv în conformitate cu Ordinul ministrului finanţelor publice nr.

159 .2 Organizarea şi etapele inventarierii Răspunderea pentru organizarea şi efectuarea inventarierii. 6. cu modificările şi completările ulterioare şi Ordinul ministrului finanţelor publice nr.operaţiilor prin care se constată existenţa tuturor elementelor de activ şi de pasiv. institutele naţionale de cercetare dezvoltare şi celelalte persoane juridice au obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ şi de pasiv deţinute la începutul activităţii. republicată. ordonatorului de credite. disponibilităţile băneşti. iii) măsuri pentru crearea condiţiilor corespunzătoare de lucru a comisiei de inventariere.Obiectul inventarierii îl pot constitui stocurile. creanţele etc. 82/1991 legea contabilităţii. Inventarierea anuală a elementelor de activ şi pasiv se face de regulă cu ocazia încheierii exerciţiului financiar. cantitativ – valoric sau numai valoric la data la care se efectuează. 1753/2004pentru aprobarea normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv. iv) măsuri care trebuie luate de către comisie pentru efectuarea inventarierii. Aceasta necesită luarea unor măsuri de natură organizatorică şi contabilă prin care să se asigure desfăşurarea corectă a ei: i) precizarea obiectului inventarierii. etapă de care depinde eficienţa celorlalte etape.2. Scopul principal al inventarierii îl constituie stabilirea situaţiei reale a tuturor elementelor de activ şi pasiv a fiecărei unităţi. a bunurilor şi valorilor deţinute aparţinând altor persoane fizice sau juridice în vederea elaborării situaţiilor financiare anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare şi a performanţei unităţii pentru exerciţiu financiar respectiv. imobilizările. cu modificările şi completările ulterioare (art. republicată. potrivit Legii nr. în cazul fuziunii sau încetării activităţii şi în alte situaţii prevăzute de lege. ii) numirea comisiilor de inventariere şi a subcomisiilor. regiile autonome. Pregătirea inventarierii este o etapă premergătoare inventarierii propriu zise. 7) societăţile comerciale. .. respectiv a administrării patrimoniului. revine administratorului. 82/1991 legea contabilităţii. a. În temeiul Legii nr. sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii. societăţile/companiile naţionale. cel puţin odată pe an pe parcursul funcţionării. Aceasta este o lucrare complexă care se derulează în mai multe etape: a – pregătirea inventarierii b – inventarierea propriu-zisă c – stabilirea şi regularizarea rezultatelor inventarierii.

comisiile de inventariere sunt coordonate de către o comisie centrală care organizează. modul de efectuare a inventarierii.8) menţionăm: . . iar la gestiunile mici (unităţi mici de desfacere cu amănuntul sau gestiuni din cadrul unor unităţi al căror număr de personal salariat este de una sau două persoane) poate fi efectuată de o singură persoană. În decizia de numire se menţionează obligatoriu: componenţa comisiei. - 160 . fiind o inventariere generală şi completă. închiriere. .Numirea comisiilor de inventariere şi a subcomisiilor conform Ordinului ministrului finanţelor publice nr. Comisia de inventariere este formată din cel puţin două persoane. prelucrare. . aşezare. respectiv sortare. data de începere şi terminare a ei.putând fi inventariere generală.participarea la lucrările de inventariere a întregii comisii. însă se găsesc în unitatea respectivă în păstrare.ţinerea la zi a evidenţei tehnico-operative a gestiunilor de valori materiale şi confruntarea periodică a datelor cu cele din contabilitate.. gestiunile supuse inventarierii. Inventarierea anuală este obligatorie înainte de închiderea conturilor pentru toate unităţile.Dintre măsurile pentru crearea condiţiilor corespunzătoare de lucru a comisiei de inventariere conform Ordinului ministrului finanţelor publice nr. măsurare. precum şi toate disponibilităţile băneşti drepturile şi obligaţiile întreprinderii. 1753/2004pentru aprobarea normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv (art. . având ca scop reflectarea în bilanţ a situaţiei reale a patrimoniului. numărare etc. Dacă este cazul. 6) se face prin decizie scrisă de către persoanele care răspund de organizarea şi efectuarea ei potrivit legii. Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii de depozite şi contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective. cântărire. instruieşte şi controlează efectuarea operaţiilor de inventariere. Ea fiind o lucrare premergătoare întocmirii bilanţului cuprinde toate bunurile proprii şi cele ce aparţin altor unităţi. 1753/2004pentru aprobarea normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv (art. numele responsabilului comisiei.asigurarea personalului necesar pentru manipularea valorilor materiale inventariate. sau parţială a unor categorii de active sau pasive.

declaraţie scrisă de la gestionar din care să rezulte dacă: gestionează valori materiale şi în alte locuri de depozitare. formulare şi rechizite necesare. primire. are valori materiale nerecepţionate sau care trebuie expediate. - 161 .să bareze şi să semneze ultima operaţie din fişele de magazie. acestea se vor efectua în prezenţa comisiei cu menţiunea. .închiderea şi sigilarea în prezenţa gestionarului. preţ etc. are în gestiune bunuri aparţinând terţilor cu sau fără documente.să identifice toate locurile de depozitare a valorilor ce urmează a fi inventariate. înaintea începerii inventarierii raportul de gestiune care cuprinde valoarea documentelor de intrare şi de ieşire a mărfurilor şi a numerarului depus la casierie şi predarea lui la contabilitate. deţine numerar din vânzarea bunurilor. . livrare a bunurilor.asigurarea participării la identificarea bunurilor inventariate (calitate. cataloage. ori de câte ori se întrerup operaţiile de inventariere şi se părăseşte gestiunea. . primite sau eliberate. .să sisteze operaţiile de predare. . are plusuri sau minusuri. sort. . .dotarea cu aparate şi instrumente pentru măsurare. . iar dacă nu este posibil.) a unor specialişti din celelalte compartimente ale unităţii.dotarea comisiei cu mijloace tehnice de calcul şi sigilare a spaţiilor inventariate.verificarea exactităţii înregistrărilor prin confruntarea datelor din contabilitate cu cele din evidenţa operativă şi prin întocmirea balanţelor de verificare sintetice şi analitice. „primit sau eliberat în timpul inventarierii”.înregistrarea tuturor operaţiilor economice şi financiare în contabilitatea sintetică. . analitică şi în evidenţa operativă (fişe de magazie. Lucrările premergătoare de natură contabilă cuprind: . rapoarte de gestiune etc.să verifice dacă aparatele de măsură sunt în stare bună de funcţionare. .Măsurile organizatorice ce trebuie luate de către comisia de inventariere sunt: . are documente de predare-primire neoperate în evidenţa gestiunii sau nepredate la contabilitate.dotarea gestiunilor cu două rânduri de încuietori diferite.). . cântărire.la unităţile de desfacere cu amânuntul care folosesc metoda global valorică se va întocmi de către gestionar.

constă în constatarea. precum şi valorii de inventar figura nr. elementele inventariate se înscriu în listele de inventariere unde pe lângă cantitatea faptică şi scriptică se descriu principalele caracteristici privind calitatea. Bunurile cu grad mare de perisabilitate se inventariază cu prioritate fără a împiedica desfacerea imediată a lor..creanţe şi obligaţii incerte şi în litigiu. fără desfacere. prin verificarea existenţei şi apartenenţei lor la unităţile deţinătoare. clienţi etc. inventarierea mijloacelor băneşti de la bănci. se face prin confirmarea soldurilor din contabilitate de către aceştia. care se despachetează şi verifică prin sondaje. Obligaţiile constatate faţă de terţi la inventariere trebuie să corespundă în cazul insolvenţei unităţii debitoare cu totalul din Tabloul definitiv de creanţe.bunuri depreciate. . a confruntării sumelor din contabilitate cu extrasele de cont a băncii şi cu documentaţia ce a stat la baza înregistrării lor. comenzi în curs abandonate sau sistate. pe categorii de bunuri. măsurare. cubare.b) Inventarierea propriu-zisă. . descrierea şi evaluarea elementelor patrimoniale. Astfel. materialele de masă (ciment în vrac. Disponibilităţile în valută şi în lei din casierie se inventariază prin confruntarea soldurilor din registrul de casă cu cele din contabilitate. În cazul imobilizărilor constatarea lor se efectuează astfel: . . neutilizabile. licenţelor. nisip. bănci. balast. se verifică pe baza datelor din contabilitate. iar în cazul brevetelor.inventarierea terenurilor şi a clădirilor se face pe baza titlurilor de proprietate. Fac excepţie bunurile materiale aflate în ambalaje originale intacte. a drepturilor şi obligaţiilor întreprinderii faţă de furnizori. Pe baza constatărilor făcute. Constatarea este operaţia de stabilire directă şi concretă (faptică) a stocurilor la locurile de depozitare a existenţei şi mărimii elementelor patrimoniale prin cântărire. Elementele de activ şi de pasiv a căror existenţă nu poate fi constatată prin inventariere fizică. a schiţelor de plasament al terenurilor şi a dosarului tehnic al clădirilor. prin dovedirea existenţei lor pe baza titlurilor de proprietate. . 162 . starea lor.la imobilizările necorporale. 3). Listele de inventariere se întocmesc separat pentru: .bunuri proprii corespunzătoare calitativ. creditori. etc. preţul unitar şi diferenţele constatate (plusuri şi minusuri.locuri de depozitare şi gestionare. rezervoare de benzină etc. al know-how şi al mărcilor de fabrică.) ce se inventariază prin calcule tehnice şi analize de laborator. în funcţie de natura acestora.

bunurile respective se află în păstrarea sau răspunderea lui. v) Titlurile de valoare se evaluează la valoarea lor de utilitate dată de cotaţia lor la bursă la sfârşitul exerciţiului financiar. Acestea se semnează filă cu filă de către comisia de inventariere şi de către gestionari. respectiv de plată. iar cele necotate la valoarea probabilă de negociere. dacă are bunuri neinventariate şi eventualele obiecţii. În cazul în care valoarea de inventar stabilită în funcţie de utilitatea bunului şi preţul pieţii este mai mică decât valoarea din contabilitate.39) Dacă valoarea de inventar este mai mare decât valoarea din contabilitate. potrivit căruia regulile de evaluare trebuie menţinute asigurându-se comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. iar pe ultima filă gestionarul menţionează următoarele: cantităţile s-au stabilit în prezenţa lui. .). stabilită în funcţie de utilitatea bunului pentru firmă şi de preţul pieţii. denumită şi valoare de inventar. datoriile şi disponibilităţile băneşti în divize se evaluează la cursul în vigoare în ultima zi a exerciţiului. în listele de inventariere se înscriu valorile din contabilitate. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. potrivit principiului prudenţei.imobilizările şi producţia în curs de execuţie. iii) Creanţele şi datoriile se evaluează la valoarea lor nominală. stocurile se evaluează la valoarea actuală. iar cele incerte sau în litigiu la valoarea de utilitate stabilită în funcţie de valoarea lor probabilă de încasat. cărora li se trimite o copie de pe aceste liste.Ca urmare la stabilirea valorii de inventar a bunurilor se ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor (Ordinul ministrului finanţelor publice nr. închiriere. Evaluare elementelor patrimoniale de activ şi de pasiv cu ocazia inventarierii se efectuează cu respectarea principiului permanenţei metodelor. iv) Creanţele. în listele de inventariere se va înscrie valoarea de inventar. 1753/2004pentru aprobarea normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv pct.bunuri aparţinând altor persoane fizice sau juridice (consignaţie. starea lor şi de preţul pieţei astfel (Ordinul ministrului finanţelor publice nr. prelucrare etc.formulare cu regim special. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate armonizate cu Directivele Europene (vezi şi OMF 1752/2005). ii) Bunurile depreciate se evaluează la valoarea de utilitate a fiecărui element. stabilită în funcţie de utilitatea bunurilor. 1753/2004pentru aprobarea normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv): i) Bunurile de natura imobilizărilor. Aceasta se face la valoarea actuală a fiecărui element. . denumită valoare de inventar. - 163 .

elementele patrimoniale se evaluează la valoarea de intrare în patrimoniu. . Deci. aspect exterior etc. În această etapă se determină rezultatele inventarierii prin trecerea în listele de inventariere a soldurilor scriptice din contabilitate. este posibilă compensarea plusurilor cu minusurile pentru cantităţile egale de plusuri şi minusuri. sunt: a) diferenţe cantitative sau b) diferenţe valorice.Pentru elementele de activ Vi ≥ Vc ⇒ plus de valoare (+) nu se înregistrează în contabilitate. elementele de activ îşi menţin valoarea de intrare sau contabilă. la sortimente asemănătoare unde sunt posibile confuzii (culoare. după efectuarea în prealabil a compensărilor admise de lege. 164 . Valoarea activelor se menţine la valoarea contabilă (de intrare). se interzice compensarea valorică. respectiv cu minusurile cantitative constatate. i) Diferenţele cantitative între stocurile faptice şi cele scriptice evaluate la valoarea de intrare în patrimoniu se înregistrează în contabilitate ca plusuri sau minusuri de inventar. elementele de pasiv îşi menţin valoarea contabilă. dacă acestea. Stabilirea şi regularizarea rezultatelor inventarierii. c. concretizată în datele inventarierii. ii) Diferenţe valorice (plus sau minus) rezultate prin compararea valorii contabile (Vc) sau a valorii nete contabile (Vcn) şi valoarea de inventar (Vi) sunt tratate potrivit principiului prudenţei astfel: . se efectuează înregistrări menite să rectifice în plus sau minus datele din contabilitate cu plusurile cantitative.Pentru elementele de pasiv de natura datoriilor Vi ≤ Vc ⇒ minus de valoare (-) nu se înregistrează în contabilitate. adică are loc regularizarea rezultatelor inventarierii. la acelaşi gestionar.În vederea calculării plusurilor şi a minusurilor de inventar. Vi < Vc ⇒ minus de valoare (-) se înregistrează în contabilitate pe seama cheltuielilor cu provizioanele sau amortizări suplimentare. desen. stabilindu-se diferenţele contabile în plus sau minus faţă de mărimile faptice.) şi în cadrul unei activităţi normale de serviciu. Diferenţele în plus sau în minus constatate la inventariere se tratează în contabilitate diferit. Dacă cantităţile şi valorile constatate faptic sunt mai mari decât cele din contabilitate diferenţa reprezintă plus de inventar. Dacă plusurile şi minusurile constatate la inventariere sau produs în aceiaşi perioadă. iar în situaţia inversă minus de inventar. calcule făcute direct pe listele de inventariere. pentru a se asigura concordanţa dintre datele din contabilitate cu realitatea.

persoanele ce au participat la inventariere.Vi ≥ c ⇒ plus de valoare (+) se înregistrează în contabilitate prin constituirea pe seama cheltuielilor de provizioane. sau constatării pagubei. valoarea pasivelor se menţine la valoarea contabilă (intrare). mărindu-se cheltuielile exerciţiului. Rezultă. Înregistrarea în contabilitate a lor se face ca orice ieşire de mijloace. Dacă lipsurile la inventariere sunt provocate de calamităţi. Lipsurile neimputabile se produc ca urmare a manipulării şi păstrării mijloacelor materiale. . ii) Lipsurile cantitative la inventariere pot fi imputabile şi neimputabile. Procesul verbal de inventariere. intenţii de sustragere etc. serveşte compartimentului de contabilitate pentru punerea de acord a datelor din contabilitate cu realitatea. acestea măresc cheltuielile extraordinare privind calamităţile şi alte evenimente extraordinare. funcţionarea defectuoasă a aparatelor de măsurat. .compensările efectuate. după aprobarea propunerilor comisiei. ƒ Înregistrarea diferenţelor cantitative la inventariere. Pentru elementele de activ minusul de valoare.valorificarea rezultatelor inventarierii . . că în contabilitatea curentă elementele inventariate îşi menţin valoarea de intrare în patrimoniu. Lipsurile imputabile pot preveni din neglijenţe.perioada şi gestiunile inventariate. reprezintă o depreciere a acestora şi se înregistrează în contabilitate prin: i) constituirea pe seama cheltuielilor a provizioanelor pentru deprecieri în cazul deprecierii reversibile: Vi < Vc => minus de valoare ii) înregistrarea unei amortizări suplimentare în cazul deprecierii ireversibile: Vi ≤ Vcn Vcn = Vc-Ac 165 . valoarea lor recuperându-se de la cei vinovaţi. creanţele şi datoriile în litigiu. . . ƒ Înregistrarea diferenţelor valorice.bunurile depreciate. existentă la data producerii. Imputarea se face la valoarea actuală (de înlocuire). Diferenţele cantitative pot să fie plusuri sau minusuri (lipsuri) i) Plusurile cantitative constate la inventariere. Rezultatele inventarierii se consemnează de către comisia de inventariere în procesul verbal de inventariere din care rezultă: . privind deprecierea elementelor patrimoniale. ca urmare a ţinerii necorespunzătoare a evidenţelor.caracterul plusurilor şi a minusurilor constate. sustrageri. iar dacă aceasta nu este posibil se impută la valoarea integrală. La evaluarea pagubei se ţine seama de gradul de uzură stabilit prin probe legale.constituirea şi regularizarea provizioanelor. se înregistrează ca orice intrare de mijloace economice. vinovaţii.

document obligatoriu de înregistrare anuală şi grupată a rezultatelor inventarierii patrimoniului şi a conţinutului unor posturi de bilanţ. vizat şi aprobat. 4).3 Aspecte legale referitoare la refacerea contabilităţii La baza înregistrării fiecărei operaţii economico-financiare în contabilitate stă un document care consemnează operaţia economică în momentul efectuării ei. Operaţiile economice consemnate în documente justificative sunt prelucrate. angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit. „documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate. 82/1991. centralizate şi înregistrare în contabilitate cu ajutorul registrelor de contabilitate (Registrul Jurnal. Registrul Inventar.6). Înregistrarea în contabilitate a operaţiilor economicofinanciare a debitorului aflat în insolvenţă potrivit art. 45 din Legea privind procedura insolvenţei prezintă următoarele particularităţi: .82/1991.în care Ac reprezintă amortizarea cumulată. dobândind astfel calitatea de document justificativ (art 6 alin 1 din Legea nr. republicată.şi Cartea Mare) şi a altor documente contabile în funcţie de forma de contabilitate adoptată. modificată şi completată (art. 1850/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de întocmire şi utilizare a registrelor şi formularelor comune pe economie privind activitatea financiar contabilă). procesele verbale de inventariere şi a bilanţului contabil anual. servind ca probă în litigii.Potrivit Legii nr. Aceste diferenţe valorice nu afectează direct conturile de active. La sfârşitul anului. în baza datelor cuprinse în listele de inventariere. care rămân în contabilitatea curentă înregistrate la valoarea de intrare (contabilă). Nici o operaţie economică nu se poate înregistra în contabilitate fără un act scris în care să fie consemnată operaţia respectivă . republicată. modificată şi completată) în condiţiile în care furnizează toate informaţiile prevăzute de normele legale în vigoare (Ordinul ministrului finanţelor publice nr. Acestea sunt documente care probează legal o operaţiune. se înregistrează plusul de valoare în cazul elementelor de pasiv (datorii) valoarea pasivelor menţinându-se la valoarea de intrare. 6. În mod asemănător prin constituirea unui provizion. administratorul judiciar 166 . Prin înregistrarea în contabilitate a diferenţelor cantitative (plusuri şi minusuri) constante la inventariere se asigură corelaţia dintre contabilitate şi realitate şi întocmirea unui bilanţ real. precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate”.după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorului sindic de deschidere a procedurii toate actele şi corespondenţa emise de debitor. legea contabilităţii. se întocmeşte Registrul-inventar (figura nr. legea contabilităţii.

sau lichidator vor cuprinde în mod obligatoriu şi cu caractere vizibile în limba română, engleză şi franceză menţiunea „ în insolvenţă”, „in insolvency”, „en procedure collective „. - după intrarea în reorganizare judiciară sau faliment actele şi corespondenţa vor purta în condiţiile alin 1 menţiunea „în reorganizare judiciară”, „ in judicial reorganisation”, „en redressement” sau după caz „în faliment”, „in bankruptcy”, „en faillite”.După intrarea în procedura simplificată se face menţiunea „în faliment”, „in banckrupcy”, „en faillete”. - prejudiciile suferite de terţii cu bună credinţă datorită nerespectării obligaţiilor debitorului privind întocmirea actelor cu menţiunile respective, vor fi reparate exclusiv de câtre persoanele care au încheiat actele ca reprezentanţi legali ai debitorului,fără a se atinge averea debitorului. Aspectele legale privind refacerea contabilităţii privesc reconstituirea documentelor pierdute sau distruse, anularea de către judecătorul-sindic a unor acte ale debitorului care afectează patrimoniul acestuia în dauna drepturilor creditorilor etc. Reconstituirea documentelor În caz de pierdere,sustragere sau distrugere a unor documente contabile conform art. 26 din Legea nr. 82/1991, legea contabilităţii, republicată, modificată şi completată se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de 30 zile, de la constatare pe baza unui dosar de reconstituire, întocmit pentru fiecare caz în parte.124 Acest dosar trebuie să conţină: - sesizarea scrisă în termen de 24 ore de la constatare, a conducătorului, administratorului unităţii, coordonatorului de credite, sau a altei persoane care gestionează patrimoniul, de către orice persoană care constată pierderea, sustragerea sau distrugerea unor acte, evidenţe sau lucrări privind gestiunea elementelor patrimoniale; - dacă pierderea, sustragerea sau distrugerea documentelor sau evidenţelor constituie o infracţiune se aduce la cunoştinţă şi organelor de urmărire penală; - procesul-verbal de constatare a pierderii, distrugerii sau sustragerii întocmit în trei zile de la sesizare de către conducătorul unităţii. El conţine datele de identificare a actului dispărut; numele şi prenumele salariatului responsabil cu păstrarea actului; data şi împrejurările în care s-a constatat lipsa. Procesul-verbal este semnat de
Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1850/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de întocmire şi utilizare a registrelor şi formularelor comune pe economie privind activitatea financiar-contabilă, pct .27
124

167

către conducătorul unităţii, conducătorul compartimentului financiar-contabil, angajatul responsabil cu păstrarea actului şi şeful ierarhic al acestuia; - declaraţia scrisă a responsabilului cu păstrarea actului, a împrejurărilor în care acesta a dispărut; - dovada sesizării organelor de urmărire penală sau sancţionării disciplinare a persoanei vinovate; - dispoziţia scrisă a conducătorului unităţii pentru reconstituire; - actul reconstituit în copie. Dacă documentul provine de la o altă unitate, reconstituirea se va face de către unitatea emitentă la cererea scrisă a conducătorului unităţii solicitante. Documentele şi evidenţele reconstituite poartă obligatoriu şi vizibil menţiunea „reconstituit“ arătându-se numărul şi data dispoziţiei pe baza căreia s-a făcut reconstituirea. Nu fac obiectul reconstituirii actele de cheltuieli nenominale (bonuri, bilete de călătorie etc.) pierdute sau sustrase înainte de înregistrarea în contabilitate, vinovaţii suportând paguba cauzată. Găsirea ulterioară a documentului original care a fost reconstituit nu anulează sancţiunile disciplinare sau penale. În acest caz actul reconstituit se anulează pe bază de proces-verbal. Vinovaţii răspund material de pagubele provocate din cauza dispariţiei, sustragerii sau distrugerii temporare a documentelor şi pentru cheltuielile făcute cu reconstituirea şi găsirea lor. Conducătorii unităţilor răspund de evidenţa tuturor reconstituirilor de documente şi de păstrarea dosarelor de reconstituire. Anularea de către judecătorul-sindic a unor acte ale debitorului care afectează patrimoniul acestuia în dauna drepturilor creditorilor. Administratorul judiciar şi lichidatorul potrivit atribuţiilor acestora (art. 20 alin. h, art. 25 alin. c) şi art. 79 şi 80 din Legea procedurii insolvenţei pot introduce acţiuni la judecătorul sindic pentru anularea unor acte ale debitorului care afectează patrimoniul acestuia în următoarele situaţii: - acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii. - acţiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte: - acte de transfer cu titlul gratuit efectuate în cei trei ani anteriori deschiderii Fprocedurii,cu excepţia sponsorizărilor în scop umanitar, -

168

operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită şi efectuată în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, - acte încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia părţilor implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a leza în orice alt fel drepturile, - acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare, sau în folosul lui, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer, - constituirea ori perfectarea unei garanţii reale pentru o creanţă care era chirografară, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, - plăţile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii, - alte operaţiuni prevăzute de lege încheiate de debitor în cei 2-3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice. Anularea acestor acte, restituirea de către terţi debitorului a bunurilor şi valorilor altor prestaţii, a plăţilor anticipate ale datoriilor,etc, presupune reflectarea în contabilitatea debitorului a intrării în patrimoniu a bunurilor, a încasării prestaţiilor şi a plăţilor anticipate, diminuarea drepturilor de creanţă ale debitorului faţă de terţi, etc, deci este necesară refacerea contabilităţii ca urmare a anulării acestor acte. 6.4 Situaţiile financiare-documente de începere a lichidării

Documentele oficiale de prezentare a situaţiilor economicofinanciare conform Legea nr.82/1991, legea contabilităţii, republicată, modificată şi completată (art 9) a unităţilor patrimoniale sunt situaţiile financiare anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare şi a celorlalte informaţii privind activitatea desfăşurată. Societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare - dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice, potrivit Legea nr. 82/1991, legea contabilităţii, republicată, modificată şi completată (art 28) au obligaţia să întocmească situaţiile financiare anuale, inclusiv în cazul fuziunii, divizării sau încetării activităţii. În situaţia aplicării reglementărilor contabile simplificate conform Directivelor Europene (Ordinul ministrului finanţelor nr. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, 169

armonizate cu directivele europene), situaţiile financiare cuprind: bilanţul, contul de profit şi pierderi, politicile contabile şi notele explicative (vezi şi OMF 1752/2005). 6.4.1 Bilanţul A) Conceptul de bilanţ Bilanţul este un document de sinteză a situaţiei patrimoniului întreprinderii la un moment dat. Prin bilanţ se reflectă principiul dublei reprezentări a averii integrată în patrimoniul unităţilor patrimoniale sub două aspecte: a) sub aspect concret, natural-material, al destinaţiei şi utilităţii bunurilor în activitatea desfăşurată, bunuri ce constituie obiect al proprietăţii, pentru care se utilizează noţiunea de mijloace economice (avere), b) sub aspectul raporturilor de proprietate, în cadrul cărora se dobândesc elementele de avere, respectiv al modului de dobândire (provenienţă), pentru care se utilizează noţiunea de surse economice. Dubla reprezentare este determinată de faptul că reflectarea, urmărirea şi controlul averii agenţilor economici nu se pot limita doar la modul de utilizare (alocare) a bunurilor materiale şi băneşti, în activitatea desfăşurată de aceştia. Este necesar să se urmărească relaţiile de proprietate, faptul că aceste bunuri aparţin cuiva, că sunt în posesia unei persoane fizice sau juridice (proprietarului, asociaţilor, băncilor, creditorilor etc.), deci să se reflecte regimul juridic al bunurilor.125 În figura nr. 5, prezentăm conceptul de bilanţ pe baza dublei reprezentări a averii constituită în patrimoniu.

125

Mihail Epuran, Valeria Băbăiţă ,Carmen Imbrescu - Teoria contabilităţii, Editura Economica, Bucureşti, 2004 p 131-132

170

AVEREA ELEM ENT AL PATRIM ONIULUI M IJLOACE ECONOM ICE concrete, privite din punct de vedere al destinaþiei, al utilitãþii lor (REALITATEA PATRIM ONIULUI) SURSE DE PROCURARE A AVERII (relaþii de proprietate)

care transpuse în

BILANT devin ACTIV PASIV

Figura nr. 5 Dubla reprezentare a averii Cele două părţi (laturi) ale bilanţului poartă denumirea de ACTIV - partea stângă şi PASIV - partea dreaptă. Într-o altă manieră de exprimare, conceptul de bilanţ este definit ca o reprezentare a utilizărilor şi resurselor de care dispune o unitate patrimonială la un moment dat. UTILIZĂRI = RESURSE ACTIV = PASIV

Astfel, se consideră că prin bilanţ, capitalurile sunt reprezentate atât sub aspectul originii lor, respectiv resursele (aporturi la capital, rezerve, datorii, beneficii), cât şi al modului lor de utilizare concretă (bunuri economice, creanţe). Bilanţul are deci două părţi, partea stângă activ, care cuprinde componenţa mijloacelor economice concrete, şi partea dreaptă pasiv, care oglindeşte sursele de provenienţă a acestor mijloace. Întrucât între totalul valorii mijloacelor economice şi totalul valorii surselor de provenienţă a acestora trebuie să fie o egalitate perfectă, rezultă că şi între valoarea activului şi valoarea pasivului bilanţului trebuie să existe o egalitate permanentă. Reglementările contabile româneşti (Ordinul ministrului finanţelor nr. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene) precizează că bilanţul este „documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii şi capital propriu grupate după natură şi lichiditate în cazul activelor şi după natură şi exigibilitate în cazul

171

pasivelor (datorii şi capital propriu), al persoanei juridice la încheierea exerciţiului financiar şi în celelalte situaţii prevăzute de lege” (vezi şi OMF 1752/ 2005). El constituie un document de cunoaştere şi caracterizare la un moment dat a situaţiei economico – financiare a unei unităţi economice. Practica şi Directiva a IV - a a CEE cunoaşte două forme de scheme de bilanţ: - forma de tablou cu două părţi (partea stângă - activul, partea dreaptă - pasivul), numită schema orizontală de bilanţ; (tabelul 1) - forma de listă verticală sau schema bilanţului vertical (tabelul 2). Bilanţul sub formă de tablou cu două părţi pune în evidenţă egalitatea existentă între mijloace şi surse (utilizări şi resurse) şi este cea mai răspândită. Bilanţul sub formă orizontală (bilaterală sau de cont) descris de Directiva a IV-a a CEE se prezintă în tabelul nr.4 adoptat în România în perioada 1994 – 2000 sub inspiraţie şi consiliere franceză. Tabelul 1 - Bilanţ orizontal Posturi de ACTIV
A. Capital subscris nevărsat (creanţe) B. Activ imobilizat C. Activ circulant D. Conturi de regularizare - activ E. Pierderea exerciţiului

Posturi de PASIV
A. Capitaluri proprii B. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli C. Datorii D. Conturi de regularizare – pasiv E. Beneficiul exerciţiului

Total ACTIV

Total PASIV

Bilanţul sub forma listei verticale ordonează structurile patrimoniale în active, datorii, capitaluri, rezerve şi alte componente ale situaţiei nete, finalitatea fiind tocmai prezentarea situaţiei nete a patrimoniului (Situaţia netă = Activul - Datorii faţă de terţi), formă adoptată şi în România. Tabelul 2 - Bilanţ vertical
Denumirea posturilor SOLD la Începutul anului 21.890.000 3.000.000 13.890.000 5.000.000 10.100.000 2.100.000 100.000 20.000 7.880.000 10.000 32.000.000 Sfârşitul anului 25.000.000 3.000.000 17.000.000 5.000.000 13.000.000 2.500.000 200.000 20.000 10.280.000 38.000.000

A. ACTIVE IMOBILIZATE I. Imobilizări necorporale II. Imobilizări corporale III. Imobilizări financiare B. ACTIVE CIRCULANTE I. Stocuri II. Creanţe III. Investiţii financiare pe termen scurt IV. Casa şi conturi la bănci C. CHELTUIELI ÎN AVANS TOTAL ACTIV (A)

172

D. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE PÂNĂ LA 1 AN (D) E. ACTIVE CIRCULANTE NETE RESPECTIV DATORII CURENTE NETE (B+C=D - VENITURI ÎN AVANS) F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CU RENTE (A+E - SUBVENŢII PENTRU INVESTIŢII) G. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE PESTE 1 AN (D) H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI I. VENITURI ÎN AVANS - Subvenţii pentru investiţii - Venituri în avans J. CAPITAL ŞI REZERVE I. Capital II. Prime de capital III. Rezerve din reevaluare IV. Rezerve V. Rezultatul reportat VI. Rezultatul exerciţiului financiar Total PASIV (P) Situaţia netă (A – D)

3.000.000 7.080.000 28.970.000 4.470.000 500.000 30.000 24.000.000 23.000.000 200.000 300.000 500.000 32.000.000 24.530.000

7.000.000 6.000.000 31.000.000 6.300.000 400.000 24.300.00 23.000.000 200.000 50.000 300.000 750.000 38.000.000 24.700.000

B) Delimitări şi definiţii privind activele. Activele în general sunt definite, ca fiind o resursă controlată de către întreprindere ca rezultat a unor evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere. Beneficiile economice viitoare încorporate în active, reprezintă potenţialul lor de a contribui direct sau indirect la fluxul de numerar sau echivalentele numerarului către întreprindere. Acestea pot preveni din: a) utilizarea activului separat sau împreună cu alte active pentru prestarea de servicii, sau producţia de bunuri destinate vânzării de către întreprindere; b) activul este schimbat cu alte active; c) folosirea activului pentru stingerea unei datorii; d) distribuit proprietarilor întreprinderi. În funcţie de abordarea juridico- patrimonială a obiectului contabilităţii, unde primează dreptul de proprietate şi de creanţă, activele sunt clasificate în funcţie de lichiditatea lor iar datoriile în funcţie de exigibilitate. Astfel, activele (mijloacele economice) se divid în active imobilizate şi active circulante, în funcţie de rolul (destinaţia) lor în activitatea economică, criteriu ce ţine seama de perioada de timp pentru care bunurile sunt destinate să servească întreprinderii şi de care depinde lichiditatea lor, adică capacitatea activelor de a

173

7) al unei persoane juridice reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces de exploatare şi finalizarea acestora în numerar sau sub forma unui echivalent de numerar (investiţii financiare pe termen scurt. instalaţii tehnice mijloace de transportat. Ciclul de exploatare (figura nr. Sub aspectul conţinutului (figura nr. destinate să genereze beneficii economice viitoare ca urmare a utilizării lor în activitatea de exploatare. concretizate în titluri de participare în capitalul altor societăţi. participă la un singur circuit economic modificându-şi în permanenţă forma. în stadiu de execuţie până în momentul în care se finalizează şi se concretizează în imobilizări corporale sau necorporale. fizic. Imobilizările financiare sunt resurse controlate timp îndelungat. Activele imobilizate reprezintă resurse controlate (bunuri şi valori) pe o perioadă îndelungată de timp.imobilizări în curs şi imobilizări financiare. ori pentru alte scopuri. 6) se deosebesc următoarele structuri de imobilizări:imobilizări necorporale.parcurge mai rapid sau mai încet întregul circuit economic până la transformarea lor în bani. construcţii. 174 . de natură monetară. concret) identificabile cu caracter non monetar. non monetare. Imobilizările corporale sunt resurse controlate timp îndelungat peste un an. deţinute pentru a genera beneficii economice viitoare prin utilizarea lor pentru producţie. sau furnizarea de bunuri sau de servicii. uşor convertibile în numerar şi al căror risc de schimbare a valorii este nesemnificativ). de natură materială. Acestea sunt destinate să asigure continuitatea ciclului de exploatare. Imobilizările în curs constituie resurse controlate timp îndelungat de natură corporală sau necorporală. imobilizări corporale. Activele circulante sunt elemente patrimoniale care se utilizează o perioadă scurtă în activitatea întreprinderii. a cedării dreptului de folosinţă sau în alte scopuri şi au o valoare mai mare decât limita stabilită de lege. în activitatea unităţilor patrimoniale (de regulă mai mare de un an) care degajă prin utilizarea lor beneficii economice viitoare şi ca urmare îşi recuperează eşalonat valoarea prin includere în cheltuieli în mai multe exerciţii în funcţie de durata lor de utilizare. concretizate în terenuri. Imobilizările necorporale reprezintă resurse controlate timp îndelungat nemateriale (care nu se concretizează într-un bun material. fiind într-o permanenţă schimbare şi transformare în cadrul unui circuit închis. etc. deţinute în vederea obţinerii de beneficii economice viitoare. alte titluri de valoare şi creanţe imobilizate.

animale.1.Fond comercial . 6 Structura activelor imobilizate Mijloace băneşti Procesul de aprovizionare CREANŢE Stocuri de materiale Produse expediate Procesul de desfacere (vânzare) Produse finite Procesul de exploatare Producţie nefinită Figura nr.Cheltuieli de constituire . brevete. mijloace de transport.Terenuri şi amenajări de terenuri .Construcţii .Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale .Concesiuni.Mobilier. echipament de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale .Titluri de participare deţinute la societăţi în cadrul şi în afara grupului .Cheltuieli de dezvoltare . Imobilizări corporale 3.Imobilizări necorporale în curs . Imobilizări în curs 4.Creanţe imobilizate Active imobilizate 2.Alte titluri imobilizate . Imobilizări necorporale . licenţe mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare . aparatură birotică.Alte imobilizării necorporale .Imobilizări financiare sub formă de interese de participare .Instalaţii tehnice. plantaţii .Imobilizări corporale în curs Avansuri acordate pentru imobilizări corporale . 7 Circuitul ciclului de exploatare 175 . Imobilizări financiare Figura nr.

firele în industria textilă etc. b) în curs de producţie în vederea vânzării pe parcursul desfăşurării unei activităţi normale. pe parcursul circuitului de exploatare activele circulante.constituie creanţe aferente ciclului de exploatare. . şi alte materiale ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau pentru prestări de servicii.mijloacele băneşti din casă şi de la bănci. Produsele care includ produsele finite. piese de schimb. armonizate cu directivele europene 126 176 . semifabricatele şi produsele reziduale. seminţe în fabricaţia de uleiuri. în produsul finit. Produsele finite reprezintă bunuri materiale a căror proces de fabricaţie s-a terminat şi nu au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unităţii. fie în sfera exploatării. oţelul în industria constructoare de maşini. se găsesc concomitent. Materialele consumabile (materiale auxiliare. Un activ se consideră activ circulant când:126 . de regulă.) participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare. Stocurile constituie active circulante: a) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii. cum sunt: fierul. În categoria activelor circulante se includ: . În cadrul stocurilor se includ: Materia primă constituie substanţa principală în componenţa produsului finit în care se regăseşte total sau parţial în forma ei iniţială sau transformată. furaje. . combustibili. urmând a fi prelucrate în Ordinul ministrului finanţelor nr. seminţe etc.este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi va fi realizat în termen de 1 an de la data bilanţului. Semifabricatele sunt produse a căror proces tehnologic s-a terminat într-o secţie (fază a fabricaţiei). fie a circulaţiei (aprovizionarea – vânzare).este reprezentat de numerar sau echivalent de numerar a căror utilizare nu este restricţionată. materiale pentru ambalat. Materiale de natura obiectelor de inventar adică active ce nu îndeplinesc condiţiile imobilizărilor corporale. . au fost recepţionate şi s-au întocmit documentele de predare la magazie.stocurile. c) materii prime. corespund normelor de calitate. inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factura: .creanţele. întocmindu-se documentele de predare la depozit.Deci. fără a se regăsi.investiţiile financiare pe termen scurt. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate. .

astfel că se poate prevedea şi determina prin calcul valoarea lor în vederea recuperării sub forma amortizării în cazul imobilizărilor. uzura morală.) justificarea şi decontarea acestora. deplasări. ii) drepturile întreprinderii furnizoare de a pretinde clienţilor săi preţul produselor şi mărfurilor livrate sau tariful lucrărilor şi serviciilor executate la termenele stabilite prin contracte.etc. disponibilităţile băneşti existente în conturile de la bănci. în cele mai multe cazuri. iii) drepturile unităţii patrimoniale de a cere persoanelor cărora le-a acordat sume de bani (avansuri) pentru a efectua diferite operaţiuni (cumpărături. Producţia în curs de execuţie reprezintă producţia care nu a parcurs toate fazele (stadiile) de prelucrare prevăzute de procesul tehnologic. dezasortare. din: i) dreptul societăţii comerciale de a pretinde de la acţionari sau asociaţi depunerea aportului la capitalul social subscris prin contractul de constituire a societăţii sau prin subscripţie publică. Procesele de depreciere. lucrări etc. acţionează sistematic. toate mijloacele economice (imobilizări. salariaţi. materiale recuperabile şi deşeurile. Se includ şi lucrările şi serviciile precum şi studiile în curs de execuţie sau neterminate. obligaţiunile emise şi răscumpărate. Creanţele reprezintă drepturile unei persoane juridice de a pretinde şi primi de la terţe persoane bunuri sau valori în virtutea unor operaţii comerciale.). bilete de tratament şi odihnă. alte valori băneşti (mărci poştale şi timbre fiscale. Produsele reziduale reprezintă produsele rebutate. conjuncturi nefavorabile pe piaţă etc. stocuri) sunt afectate în timp de acţiuni ale unor factori depreciativi. efecte comerciale etc. financiare. Mărfurile sunt bunuri pe care unitatea patrimonială le cumpără în vederea revânzării. sunt tipice. sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii. tichete de călătorie. În patrimoniul unităţilor economice (societăţilor comerciale). iv) alte drepturi faţă de terţe persoane. obligaţiunile şi alte titluri de plasament achiziţionate în vederea realizării unui profit într-un termen scurt. drepturile de creanţă provin. (uzura fizică. ce nu corespund normelor de calitate. În general. 177 . acţiunile achiziţionate. Mijloacele circulante băneşti sunt reprezentate prin numerarul aflat în casieria unităţii. organisme sociale şi stat generate de operaţii contractuale sau legale. în principal.continuare pentru a intra în componenţa produselor finite sau vândute terţilor. precum şi cele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime. Investiţiile financiare pe termen scurt.). includ titlurile de plasament reprezentând acţiunile proprii răscumpărate.

ele se produc în anumite împrejurări. se estimează mărimea lor şi se constituie rezerve. furnizorii. alte împrumuturi şi datorii etc. în scopul recuperării şi luării lor în calculul rezultatelor financiare ale gestiunii.) O obligaţie reprezintă un angajament sau o responsabilitate de a acţiona într-un anumit fel.). armonizate cu directivele europene (vezi şi OMF 1752/2005)): C=A–D În structura lui se includ: capitalul subscris (vărsat de către asociaţi şi nevărsat) prime de capital. sunt atipice. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate. 178 . credite bancare pe termen lung. Datoriile sunt obligaţii actuale ale întreprinderii care provin din evenimente trecute şi care trebuie să antreneze cu ocazia plăţii lor o ieşire de resurse generatoare de avantaje economice. Capitalul propriu (C) reprezintă dreptul proprietarilor (acţionari/asociaţi) asupra activelor (A) unei întreprinderi. Contabilitatea face distincţie între obligaţiile curente şi cele pe termen lung. ca de pildă diminuarea valorii de utilitate a unor materii prime ca urmare a restructurării producţiei. rezultatul reportat. Obligaţiile faţă de terţi (externe) sunt acele obligaţii generate de activităţile curente de exploatare şi financiare în relaţiile cu băncile. (achiziţionare de bunuri. utilizarea de servicii. adică profitul anilor precedenţi rămas nerepartizat şi rezultatul exerciţiului financiar (profit/pierdere). creditorii şi statul în urma cărora în patrimoniul întreprinderii se formează angajamente (datorii). Obligaţiile curente sunt obligaţiile exigibile în cadrul ciclului normal de exploatare. iar cele pe termen lung au exigibilitatea peste un an. să rezulte din practici comerciale curente sau din dorinţa de a menţine relaţii bune de afaceri ori de a se comporta într-o manieră echitabilă.Alte deprecieri au caracter aleator. adică într-un an de la data bilanţului. ea poate să aibă o bază contractuală. scăderea preţurilor unor mărfuri etc. după deducerea datoriilor acesteia (D). Capitalul străin este partea din capital care provine de la terţi şi care este rambursabil la un anumit termen (împrumuturi din emisiune de obligaţiuni. Pentru aceste deprecieri. rezerve constituite din profit. legală sau statutară. C) Delimitări şi definiţii privind pasivele În pasivul bilanţului (pasivele) se includ capitalurile proprii şi obligaţiile (datoriile). care sunt denumite în literatura contabilă şi în metodologie provizioane. primirea unui credit de la bănci etc. rezultând din relaţia (Ordinul ministrului finanţelor nr.

financiară şi extraordinară) precum şi rezultatul exerciţiului. Deci cheltuielile pot lua forma: . veniturile şi cheltuielile exerciţiului. În contabilitate şi în contul de profit şi pierderi cheltuielile sunt grupate pe activităţi: activitatea de exploatare.2 Contul de profit şi pierdere Contul de profit şi pierderi cuprinde cifra de afaceri netă.Capitalul propriu împreună cu capitalul străin pe termen lung. Ca urmare la închiderea exerciţiului. Realizarea obiectului de activitate a unităţilor patrimoniale generează cheltuieli şi apoi venituri din care se obţin rezultatele financiare. 179 . amortizarea imobilizărilor. . Cheltuielile unităţii patrimoniale reprezintă sumele plătite sau de plătit pentru consumul de materii prime şi materiale. precum şi provizioanele constituite pentru acoperirea deprecierilor reversibile care afectează activele întreprinderii. plata personalului şi a altor obligaţii legale sau contractuale. 6. financiară. care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii. pusă de acord cu rezultatele inventarierii.4. distruse sau dispărute. sau diverse servicii de la terţi. constituie capitalul permanent. Cadrul general pentru înlocuirea şi prezentarea situaţiilor financiare elaborat de IASB şi reglementărilor contabile româneşti armonizate cu Directiva a IV-a CEE şi cu standardele internaţionale de contabilitate menţionează „cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile.se evaluează şi se reflectă în bilanţ la valoarea contabilă netă (valoarea de intrare după deducerea amortizării şi provizioanelor pentru deprecieri cumulate) iar elementele de pasiv de natura datoriilor la valoarea de intrare (contabilă) pusă de acord cu rezultatele inventarierii. sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor sau creşterii ale datoriilor.creşterii datoriilor ca urmare a achiziţionării de active. grupate după natura lor (activitate de exploatare. * * * Bilanţul se întocmeşte pe baza datelor din contabilitatea curentă.reduceri de active în situaţia plăţii de lichidităţi sau a consumului de active de natura stocurilor sau a imobilizărilor etc. pentru lucrările executate şi serviciile prestate de terţi. extraordinară şi cheltuieli cu impozitul pe profit. elementele de activ. altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari”. valoarea contabilă a activelor cedate.

Veniturile unităţilor patrimoniale includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat din activităţi curente cât şi câştigurile din alte surse. În contabilitate. În conformitate cu standardele internaţionale de contabilitate şi cu prevederile Ordinului ministrului finanţelor nr. Structura lor se face pe categorii de venituri după natura lor : activitate de exploatare. profitul sau pierderea se stabileşte lunar. în vederea comparării cu cheltuielile şi stabilirea rezultatelor financiar pe activităţi. Profit (B) = Venituri > Cheltuieli Pierdere = Venituri < Cheltuieli. dobânzi. 180 . Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu. creanţelor. Activităţile curente reprezintă activităţile desfăşurate ca parte integrantă a obiectului de activităţi a unei persoane juridice. precum şi activităţile conexe acestora. cumulat de la începutul anului. dividende. Veniturile pot lua forma: a) creşteri de active. Rezultatele financiare sintetizează eficienţa activităţii economice a unităţii patrimoniale. bunurilor şi serviciilor primite în schimbul celor furnizate. Veniturile din activităţi curente se pot regăsi sub diverse forme: vânzări. comisioane. Rezultatul exerciţiului (R) respectiv beneficiul (B) sau pierderea (P) se determină ca diferenţă între veniturile (V) şi cheltuielile (C) exerciţiului indiferent de data încasării sau plăţii lor. respectiv a numerarului. (împrumut). 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IVa a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate veniturile „constituie creştere ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor sau descreşteri ale datoriilor.). b) lichidarea datoriilor în situaţia când o întreprindere furnizează bunuri şi servicii unui creditor în scopul lichidării unei datorii. ca rezultat al activităţii curente şi care nu diferă ca natură de veniturile obţinute din această activitate (sume rezultate din cedarea activelor imobilizate etc. iar rezultatul definitiv al exerciţiului se stabileşte anual şi reprezintă soldul final al contului 121 „Profit şi pierderi”.C. Deci: R = V . chirii.activitate financiară şi activitate extraordinară. care se concretizează în creşteri ale capitalurilor proprii altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor” (vezi şi OMF 1752/2005).

În conformitate cu art. 82/1991. . modificată şi completată. 6. 2 a aceleiaşi legi „sunt supuse auditului financiar situaţiile financiare anuale şi cele privind încetarea activităţii ale persoanelor juridice care aplică reglementările contabile conform Standardelor Internaţionale de Contabilitate”. lichidatorul va angaja în numele debitorului un evaluator.5 Valorificarea activelor şi depunerea sumelor realizate în contul debitorului Lichidarea bunurilor din averea debitorului în conformitate cu art. Bunurile debitorului pot fi vândute în bloc ca un ansamblu în stare de funcţionare sau individual. Fac obiectul publicării situaţiilor financiare anuale raportul administratorilor. negociere directă sau o combinaţie a celor două.sarcinile de care. eventual sunt grevate.33 alin. 34 din Legea nr.propuneri privind modalităţile de vânzare în bloc: 181 . În vederea evaluării bunurilor destinate valorificării în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare. Conform art. 116 din Legea privind procedura insolvenţei se efectuează de către lichidator sub controlul judecătorului sindic.În bilanţ se înscriu rezultatele financiare nete respectiv profitul sau pierderea rezultată din toate activităţile obţinute ca diferenţă între totalul veniturilor şi cheltuielilor diminuată cu impozitul pe profit. Cifra de afaceri include veniturile rezultate din livrări de bunuri. metodă aprobată de către adunarea creditorilor. sau va folosi un evaluator propriu cu acordul comitetului creditorilor. după finalizarea inventarierii bunurilor din averea debitorului. Cifra de afaceri netă cuprinde veniturile provenind din activitatea de exploatare după scăderea reducerilor comerciale. remizele şi alte reduceri acordate clienţilor. Vânzarea bunurilor se poate face prin licitaţie publică. legea contabilităţii republicată. executarea de lucrări şi prestări de servicii şi alte venituri din exploatare mai puţin rabaturile. În cazul propunerii vânzării în bloc lichidatorul prezintă comitetului creditorilor un raport în care se menţionează: .descrierea şi evaluarea bunurilor debitorului care se vând în bloc. persoană fizică sau juridică. . situaţiile financiare anuale ale persoanelor juridice care organizează contabilitatea în partidă dublă trebuie să fie publicate. Situaţiile financiare anuale se păstrează timp de 50 de ani iar în caz de încetare a activităţii se predau arhivelor statului. raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori după caz. a TVA-ului şi a altor impozite şi taxe aferente. pe baza propunerii lichidatorului şi a recomandării comitetului creditorilor.

De asemenea contabilitatea va reflecta scăderea din gestiune a bunurilor vândute şi încasarea de la cumpărător a contravalorii bunurilor vândute. judecătorul-sindic va da printr-o încheiere dispoziţie lichidatorului să efectueze actele şi operaţiile de vânzare. iar pe de altă parte venitul obţinut (preţul de vânzare) şi TVA-ul datorat bugetului de stat. putându-se evalua gradul de 182 . Imobilele se pot vinde direct în urma propunerii lichidatorului. precum şi a titularilor de creanţe împotriva debitorului. precizându-se condiţiile minime ale contractului. Stabilirea masei pasive constituie ansamblu de acte şi operaţiuni efectuate în condiţiile legii. 6. Dacă adunarea creditorilor aprobă raportul lichidatorului.a) vânzare prin negociere directă către un cumpărător deja identificat.6 Stabilirea masei pasive Masa pasivă constituie totalitatea datoriilor comerciale şi necomerciale existente în patrimoniul debitorului supus procedurii sau totalitatea creanţelor pe care creditorii concurenţi le au împotriva debitorului. iar în acest sens trebuie depusă lista creditorilor la dosarul de insolvenţă al debitorului. În cazul valorificării activelor debitorului contabilitatea va evidenţia pe de o parte dreptul faţă de cumpărător pentru activul vândut. Aceleaşi prevederi se aplică şi pentru vânzarea în bloc a creanţelor deţinute de debitor faţă de terţe persoane. O copie a raportului lichidatorului se va depune la grefa tribunalului. Sumele încasate din vânzări în numerar se depun de către lichidator în contul averii debitorului deschis la o unitate bancară iar recipisele vor fi predate judecătorului sindic. Toţi creditorii sunt virtuali participanţi la masa credală. dar pentru ca ei să devină creditori concurenţi trebuie să îndeplinească două condiţii:să facă o cerere de admitere a creanţelor în termenul prevăzut de lege şi să fie admişi în urma verificării creanţelor. c) vânzarea la licitaţie. cu precizarea preţului minim propus. putând fii studiată de orice persoană interesată. b) vânzarea prin negociere directă.Astfel stabilirea masei pasive a debitorului presupune cunoaşterea creditorilor acestuia.pentru a determina datoriile debitorului . respectiv preţul şi modalitatea de plată. Sumele încasate prin instrumente bancare (ordin de plată) se depun direct în contul bancar al debitorului. Stabilirea masei pasive presupune următoarele etape: 1) Întocmirea listei creditorilor. Pe baza listei creditorilor se creează o imagine corectă a tuturor obligaţiilor patrimoniale ale debitorului. fără cumpărător identificat. aprobată de câtre adunarea creditorilor.

3 din Legea privind procedura insolvenţei „ totalitate creanţelor ce figurează ca admise în tabelul definitiv de creanţe şi cele din tabelul suplimentar necontestate. Atunci când procedura este declanşată la cererea debitorului. acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii. 2) Notificarea creditorilor privind deschiderea procedurii de insolvenţă. judecătorul sindic poate să angajeze un expert contabil pe cheltuiala averii debitorului care folosind bilanţul. În urma deschiderii procedurii. cauza şi drepturile de preferinţă. registrele contabile. Dacă debitorul nu a prezentat lista creditorilor sau aceasta este prezentată într-un mod necorespunzător. fie este vorba de creanţe care nu au fost stabilite printr-un înscris . acceptate de către lichidator în urma verificării acestora „. şi documentele contabile şi extracontabile ale debitorului să o întocmească sau să o corecteze. lichide sau nelichide.În situaţia în care s-a dispus intrarea în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare. În tabel va fi menţionată atât suma solicitată de către creditor cât şi suma acceptată şi rangul de preferinţă. contestate sau necontestate. arătânduse suma. acesta este obligat să depună la dosar. Conform art. precum şi cele rezultate în urma soluţionării contestaţiilor la tabelul preliminar suplimentar . precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor. alături de alte acte şi o listă a numelor şi adreselor creditorilor indiferente de creanţele acestora: certe sau sub condiţie. 3 din Legea privind insolvenţa prin „ tabelul definitiv de creanţe se înţelege tabelul care cuprinde toate creanţele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii. sau de facturi primite cu întârziere de către debitor pentru bunurile expediate sau servicii prestate acestuia de către creditori. După definitivarea tabelului suplimentar al creanţelor se va întocmi de către lichidator tabelul definitiv consolidat al creanţelor Tabelul definitiv consolidat al creanţelor cuprinde. 3) Tabelul definitiv consolidat al creanţelor. Posibilitatea ca lista creditorilor să nu fie completă apare în cazul în cazul în care nu este ţinută regulat contabilitatea de către debitor mai ales la societăţile mici sau la cele cu răspundere limitată cu un singur asociat. Privind procedura insolvenţei „toate creanţele născute după data deschiderii procedurii generale şi până la data începerii procedurii falimentului. 183 . conform art. administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor sau după caz debitorului şi Oficiului Registrului contestaţiilor.”În acest tabel se arată suma admisă şi rangul de prioritate al creanţei. scadente sau nescadente.îndatorare a debitorului şi aprecia raportul dintre masa activă şi masa pasivă.

Tabelul definitiv al creanţelor va fi întocmit de administratorul judiciar numai după rămânerea irevocabilă a soluţiei date asupra tuturor. În acest mod s-ar evidenţia în mod real obligaţiile faţă de fiecare creditor în parte şi lipsă la debitor sau prin trecerea pe cheltuieli a obligaţiilor în plus. pentru efectuarea menţiunii conform art 61 din Legea privind insolvenţa . a rezultat că. Dacă nu s-a putut întocmi lista creditorilor sau aceasta este incompletă. etc.3 din Lege. 4)Tabelul preliminar al creanţelor. După ce au fost soluţionate toate contestaţiile la creanţe. judecătorul-sindic va putea dispune efectuarea notificării prin publicitate. informaţiile nu sunt relevante şi credibile. urmează a se întocmi o variantă actualizată a tabelului definitiv consolidat. datoriile din bilanţ ale unei societăţi comerciale aflate în lichidare judiciară.” Din studiile realizate. Comerţului unde debitorul este înmatriculat. administratorul judiciar va întocmi şi va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanţele împotriva averii debitorului precizând că sunt:chirografare. uneori. cu priorităţi. arătând suma. denumirea creditorului. faţă de fiecare creditor. garantate. nu corespund cu cele stabilite de către instanţa judecătorească în „Tabloul definitiv consolidat de creanţe”. administratorul judiciar va înregistra la tribunal şi va afişa tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului. care adesea sunt mai mari.4) Tabelul suplimentar al creanţelor. suma pentru care s-a cerut verificarea şi suma cu care a fost trecut în tabel.(amenzi asigura imaginea fidelă a poziţiei financiare şi informaţii credibile despre societatea respectivă.) sau pe venituri a celor în minus. Tabelul suplimentar al creanţelor cuprinde conform art. Ca rezultat al verificărilor făcute. Prin notificare creditorii sunt încunoştinţaţi asupra deschiderii procedurii împotriva debitorului şi posibilitatea de a depune declaraţia de creanţă. precum şi a condiţiilor de depunere a acesteia.penalizări. prioritatea şi situaţia – garantată sau negarantată – a fiecărei creanţe. 3)Depunerea la tribunal a cererii creditorilor de admitere a creanţelor având anexate documentele justificative şi verificarea lor de către administratorul judiciar. Rezultă că bilanţul nu asigură o imagine fidelă privind poziţia financiară a societăţii. Apreciem că se impune punerea de acord a datelor din contabilitate cu „Tabloul definitiv consolidat de creanţe” după aprobarea lui de către judecătorul sindic. prin reconstituirea documentelor. în concordanţă cu programul de plată a creanţelor cuprins în planul de reorganizare şi cu deducerea sumelor achitate pe parcursul desfăşurării acestuia. 184 . sub condiţie sau nescadente şi arătând pentru fiecare numele. 5) Tabelul definitiv al creanţelor.

Un punct central al procedurii lichidării îl constituie modul în care creditorii comerciantului aflat în lichidare judiciară sunt îndestulaţi din lichidarea activului. Raportul lichidatorului va cuprinde fondurile obţinute din lichidarea bunurilor din averea debitorului şi din lichidarea bunurilor altor persoane care le-au oferit pentru a garanta executarea obligaţiilor debitorului. dacă este posibil. Comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestaţii la raport şi la plan în termen de 15 zile de la afişarea contestaţiilor care se vor soluţia în 20 de zile de la afişare de către judecătorul-sindic printr-o sentinţă. între creditori. poate fi prelungit cu cel mult o lună sau poate fi scurtat de către judecătorul-sindic conform art. respectiv a ipotecat. la fiecare trei luni. Tot în conturile de ordine şi evidenţă ar trebui evidenţiate activele şi datoriile contingente. 6. calculat de la data începerii lichidării. datorii şi active contingente” în toate cazurile în care societatea comercială a depus garanţii sau a gajat. garantate şi negarantate şi pe fiecare creditor în parte. potrivit IAS 37 „Provizioane. pentru a urmări modul corect de plată a obligaţiilor garantate. Deodată cu raportul. a sumelor obţinute din lichidare. menţionând. Pentru motive temeinice acest termen. pentru a se urmări datoriile pe categorii de creditori şi pe fiecare creditor din „Tabloul consolidat de creanţe” aprobat de către judecătorul sindic. dar face distincţie între creditorii 185 . Aceasta ar asigura o evidenţă clară a obligaţiilor. active proprii pentru garantarea unor obligaţii în favoarea creditorilor. colectivă şi egalitară doreşte o participare echitabilă a creditorilor la recuperarea creanţelor lor. Procedura lichidării fiind o procedură concursuală. deoarece în majoritatea cazurilor nu există un activ suficient pentru a fi stinse toate creanţele împotriva averii debitorului. 122 din Legea privind insolvenţa. Raportul împreună cu planul de distribuire între creditori se va prezenta comitetului creditorilor şi vor fi înregistrate la grefa tribunalului de către lichidator şi vor fi afişate la uşa tribunalului. şi valoarea.7 Distribuirea periodică către creditori a sumelor realizate din lichidare Lichidatorul este obligat să prezinte judecătorului sindic un raport de distribuire periodică. Procesul-verbal de afişare va fi întocmit şi semnat de grefierul care îl asistă pe judecătorul-sindic în acel dosar de faliment. lichidatorul va depune şi planul de distribuire între creditori. a le putea compara cu cele din tabloul de creanţe şi a urmări lichidarea lor în funcţie de gradul lor de prioritate. este necesară evidenţierea în conturile în afara bilanţului a datoriilor pe categorii: chirografare. retribuţia care se cuvine lichidatorului şi alte cheltuieli prevăzute de lege.De asemenea.

consideraţi mai puţin diligenţi în a-şi garanta creanţele şi care suportă cea mai mare depreciere a creanţelor lor. 2. creanţele reprezentând creditele. Dacă după plata creanţelor garantate rezultă o diferenţă în plus din vânzarea bunurilor respective aceasta se depune de către lichidator în contul averii debitorului. Un creditor cu creanţă garantată poate participa la distribuiri de sume înaintea vânzării bunului supus garanţiei. Ordinea de distribuire pentru toate creanţele chirografare în cazul falimentului este următoarea: 1. majorările şi penalităţile precum şi cheltuielile creanţelor garantate conform art. inclusiv cheltuieli necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului şi plata persoanelor angajate. creanţe reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi în baza unor obligaţii de întreţinere. acordate de instituţii de credit după deschiderea procedurii. În urma efectuării plăţilor ne putem găsi în trei situaţii: .stingerea doar parţială a creanţelor garantate. rămasă nestinsă va avea regimul de creanţă chirografară şi care va concura cu celelalte creanţe chirografare la distribuirea finală. grevate de ipoteci în favoarea creditorului. . 5. inclusiv cheltuielile pentru administrarea acestor bunuri şi plata retribuţiilor persoanelor angajate.garantaţi şi cei privilegiaţi pe de-o parte şi cei chirografari pe de altă parte. Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor debitorului. taxele. vor fi distribuite în primul rând pentru acoperirea taxelor. precum şi creanţe rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii. de gajuri sau alte garanţii reale imobiliare. 3. creanţele izvorâte din raporturi de muncă. . În acest caz sumele primite se scad din cele pe care creditorul ar fi îndreptăţit să le primească ulterior din preţul bunului vândut. Partea din creanţele cu garanţii reale. fiind frecvente cazurile când nu primesc nimic în urma lichidării. Sumele rămase vor fi destinate stingerii creanţelor creditorilor cu garanţii reale asupra bunurilor vândute cuprinzând capitalul. 4.stingerea totală a creanţelor garantate şi degajarea unui excedent de fonduri. cu dobânzile şi cheltuielile aferente. timbrele şi orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin Legea procedurii insolvenţei. alocaţii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă. dobânzile. timbrelor şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective.122 din legea privind insolvenţa. 186 .acoperirea exactă şi stingerea integrală a creanţelor garantate. pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii. creanţe bugetare.

) După definitivarea tabelului suplimentar al creanţelor se va întocmi de câtre lichidator tabelul definitiv consolidat al creanţelor. Cu ocazia distribuirii parţiale se vor consemna următoarele sume: .sume proporţionale datorate creditorilor ale căror creanţe sunt supuse unei condiţii suspensive care nu sa realizat încă. ori după caz. prestări de servicii sau alte lucrări. ori a unei societăţi în nume colectiv sau în comandită nu sunt suficiente pentru plata creanţelor înregistrate în tabelul definitiv consolidat al creanţelor. . În cazul în care bunurile care alcătuiesc averea unui grup de interes economic. 9. 7.6. Prin planul de distribuire se va prevedea procentul. 187 . dar nu le-au prezentat. în detrimentul celorlalţi. cele rezultate din livrări de produse. împotriva asociaţilor cu răspundere nelimitată sau după caz membrilor.126 din Legea privind insolvenţa. creanţe reprezentând sumele stabilite de judecătorulsindic pentru întreţinerea debitorului şi a familiei sale. aceasta echivalând cu o favorizare a unora.credite acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acţionar deţinând cel puţin 10% din capitalul social. creanţe subordonate. respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor. care va fi pusă în executare de lichidator prin executorul judecătoresc (art. 8. precum şi din chirii. în următoarea ordine de preferinţă: . împotriva grupului sau societăţii. creanţele reprezentând credite bancare. cu cheltuielile şi dobânzile aferente. datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purtător şi care au originalele titlurilor. în condiţiile legii. suma alocată pentru fiecare creanţă.sume proporţionale. Nu este permisă satisfacerea diferenţiată a creditorilor din aceeaşi categorie.creanţe izvorând din acte cu titlu gratuit. alte creanţe chirografare. judecătorul-sindic va autoriza executarea silită. pronunţând o sentinţă definitivă şi executorie. de către un membru al grupului de interes economic. Procentul de satisfacere a creanţelor poate fi unic pentru toate categoriile de creditori sau diferenţial pentru fiecare categorie în parte. Titularilor de creanţe dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai după deplina îndestulare a titularilor de creanţe din categoria ierarhic superioară. . În cazul în care s-a prevăzut ca plata creanţelor să se facă într-un anumit procent sumele vor fi acordate proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă din tabelul definitiv consolidat între creditorii de acelaşi rang. dacă aceasta este persoană fizică.

.836 371.177 1. până la clarificarea situaţiei..200 16.832 160.350 91. SOLD (DISPONIBIL în cont) Onorariul lichidatorului pe perioada…….997..601.8 Distribuirea finală şi raportul final După transformarea averii debitorului în lichidităţi.000 15.039 586.893 1. etc.875 1. într-un cont special de depozit.) Alte cheltuieli Onorariul lichidatorului TVA aferent plăţilor lichidatorului Alte salarii şi contribuţii salariale Cheltuieli cu arhiva Cheltuieli de închidere a procedurii Suma de distribuit (disponibil în cont) Distribuţii până la data de………… 817..1. a încasării creanţelor şi a soluţionării contestaţiilor privind creanţele creditorilor. datorate creanţelor admise provizoriu..940.482 1. buget. Tabelul 4 Raportul (planul)de distribuire finală între creditori la data. lichidatorul are obligaţia de a întocmi raportul final şi bilanţul general al lichidării.761. SOLD (disponibil în cont la data…. cărora li s-au alocat sume numai parţial..344 2.632 113.) şi micşorarea disponibilităţilor băneşti la bancă. Pentru creditorii cu creanţe înscrise în tabelul de creanţe.. sumele încasate şi sumele cuvenite creditorilor (tabelul 4). 6..rezerve destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.800 1. TOTAL A. C.875..323. TOTAL PLĂŢI AFERENTE PERIOADEI FALIMENTULUI C.. în care vor fi precizate în detaliu operaţiunile de lichidare.sume proporţionale.916 2. sau cu creanţe sub condiţie suspensivă şi care au luat parte la distribuire. Înregistrarea în contabilitatea debitorului a plăţii creanţelor se face prin scăderea obligaţiei faţă de terţi (furnizori.674 87.000 1. sumele cuvenite vor fi păstrate la bancă.preţ de vânzare din care: Suma netă (preţ de vânzare) TVA aferent vânzării bunurilor Alte încasări (inclusiv garanţii ulterior restituite) Încasări din dobânzi TOTAL ÎNCASĂRI B.150 33.000 5.952..483..667 188 . ÎNCASĂRI Disponibilităţi (Sold iniţial) la începutul lichidării Încasări din vânzarea bunurilor: ..

134 15.9 Elaborarea bilanţului final de lichidare Lichidatorul va depune judecătorului sindic odată cu raportul final privind lichidarea şi situaţiile financiare finale respectiv bilanţul final şi contul de profit şi pierdere din ultimul rezultând rezultatul lichidării ca diferenţă între venituri şi cheltuieli. Bilanţul final de lichidare reflectă mărimea activelor şi pasivelor societăţii în urma operaţiilor de lichidare (Tabelul 5) şi cuprinde: 189 . În urma aprobării raportului final. vor fi depuse la bancă. a tuturor sumelor de bani din lichidarea averii debitorului. iar o altă copie se afişează la uşa tribunalului. Judecătorul-sindic dă o încheiere de închidere a procedurii care se comunică în scris debitorului. care succede distribuirea averii debitorului şi depunerii fondurilor nereclamate la bancă.332. Obiecţiile creditorilor la raportul final trebuie să fie înregistrate cu cel puţin 5 zile înainte de data adunării creditorilor. Suma de distribuit în ordinea de prioritate prevăzută de art.Suma de distribuit în ordinea de prioritate prevăzută de art. El va solicita închiderea lichidării dacă toate sumele de bani obţinute din lichidarea patrimoniului debitorului au fost distribuite creditorilor iar sumele nereclamate au fost depuse în contul averii debitorului. Sumele creditorilor care în termen de 90 de zile nu solicită intrarea în posesie. Dacă obiecţiunile sunt admise.153 117. încheierea va aproba raportul final.380 1. creditorilor şi camerei de comerţ şi industrie. în contul averii debitorului. Dacă obiecţiunile sunt respinse în totalitate. lichidatorul va face distribuirea finală către creditori. Dacă judecătorul-sindic a decis aprobarea raportului final.815 Debitorului şi fiecăruia dintre creditori li se comunică în copie planul de distribuire finală. Termenul de 90 de zile curge de la data pronunţării hotărârii de către tribunal. În termen de maximum 30 de zile de la afişarea raportului final. deci la cel puţin 90 de zile după aprobarea raportului final. iar extrasul de cont va fi depus la tribunal. Suma de distribuit în ordinea de prioritate prevăzută de art. lichidatorul adresează judecătorului sindic o cerere. În baza raportului final de lichidare se reflectă în contabilitatea debitorului micşorarea obligaţiei faţă de terţi cu suma finală de distribuit şi necesarul disponibilităţilor băneşti din contul de la bancă. 6. Judecătorul-sindic se pronunţă în şedinţa adunării creditorilor prin încheiere asupra tuturor obiecţiilor la raportul final. 136. Suma finală rămasă de distribuit după data de…. judecătorul-sindic va analiza necesitatea de modificare a raportului final sau de refacere a acestuia. judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor.

- ca active soldul conturilor de disponibilităţi băneşti. fără un câştig din lichidare.Rezultatul lichidării (profit / pierdere) Total pasiv În urma operaţiilor de lichidare. acoperindu-se datoriile şi obţinându-se un câştig din lichidare. rezultatul operaţiilor de lichidare şi în cazuri excepţionale datoriile neachitate. La închiderea procedurii de insolvenţă judecătorul-sindic decide ca pasivul debitorului. bilanţul final poate prezenta una din următoarele variante: i) rezultatul lichidării este pozitiv. iii) închiderea lichidării cu datorii neachitate şi fără un câştig din lichidare. capitalurile proprii constituite în timpul funcţionării.Capital social vărsat 2. Bilanţ final Tabelul 5 Activ Posturi de activ Conturi la bănci Total activ Pasiv Posturi de pasiv 1.Rezerve 3. respectiv obligaţiile neplătite să fie suportate de membrii organelor de conducere a debitorului. 190 . ca pasive. ii) închiderea lichidării cu acoperirea datoriilor. sume ce pot fi folosite pentru plata creanţelor din Tabelul definitiv consolidat sau să ia o altă decizie privind datoriile ne plătite. Copii ale situaţiilor financiare vor fi comunicate tuturor creditorilor şi debitorului şi vor fi afişate la tribunal.

79/1999 modificată în ambele situaţii de lichidare – atât voluntară cât şi judiciară – competenţa administrării lor revine practicienilor în insolvenţă. Interpretarea şi aplicarea coerentă. 64/1995 face dificilă interconectarea celor două serii de texte într-o manieră care să elimine sau să diminueze numărul mare de procese dintre fisc şi practicienii în insolvenţă ca reprezentanţi ai societăţilor aflate în procedura Legii nr. după reguli clare şi consistente în timp a textelor pertinente din aceste două serii de reglementări necesită în prealabil o incursiune în materia interpretării normelor dreptului fiscal. Principalele probleme cu care se confruntă practicienii Legii nr.constituirea de provizioane asupra propriilor clienţi ai debitoarei aflate în insolvenţă.impozitarea diferenţei dintre încasările (veniturile) şi plăţile (cheltuielile) perioadei de lichidare. Această operaţiune este necesară datorită faptului că din 1989 până în prezent. clienţi cu şanse reduse de a fi încasaţi . caracterizabile drept profit . majorări. caracterizată la rândul său prin repetate şi substanţiale modificări ale Legii nr.regimul accesoriilor (dobânzi. 64/1995.caracterizarea ca venit a datoriilor debitoarei faţă de creditorii care nu-şi declară creanţele. Oricum conform dispoziţiilor O. marcată în principal de apariţia şi modificarea Codului fiscal şi pe de altă parte a legislaţiei insolvenţei.64/1995 în interpretarea şi aplicarea textelor fiscale se regăsesc printre următoarele: . etc.Titlul III Regimul fiscal al societăţilor aflate în procedura de insolvenţă 7 Noţiuni introductive Evoluţia în paralel pe de o parte a legislaţiei fiscale.G. 64/1995.regimul unor cheltuieli care nu mai au sens a fi contabilizate în faliment. nu obţin înscrierea acestora la masa credală sau fac remiteri de datorie în cadrul planului de reorganizare .regimul TVA aferente creanţelor deţinute de către debitoarea aflată în procedură asupra propriilor clienţi cu situaţii dificile . cum ar fi amortizarea .) datorate pentru creanţele bugetare născute după deschiderea procedurii Legii nr. dreptul nostru fiscal nu s-a racordat în mod 191 . Pe de altă parte nici lichidarea voluntară a societăţilor comerciale nu are din punct de vedere fiscal un regim uşor de identificat datorită multiplelor modificări ale textelor legale pertinente. nr.

Surplusul din lichidare. respectiv suma primită de către asociaţi (acţionari) peste capitalul subscris şi vărsat la societate are o reglementare proprie.2006 completează această omisiune introducând la art. 65. 31/1990127. (1). aflate în afara literei textului. acesta fiind sensul neechivoc al definiţiei de la pct.. al. bazate pe argumente raţionale.. impozitul pe dividende este reglementat doar în Titlul III ca venit impozabil din investiţii al persoanelor fizice.concepţia interpretării mai largi.bonis de liquidation” constituie un venit .Impozit pe profit”. Cod fiscal]. 8 Regimul fiscal al lichidării voluntare 8. chiar restrictive a textelor de natură fiscală.Art.din orice sursă” al persoanei juridice române.01. la lit. care fac apel şi la scopul urmărit de legiuitor. etc. al. (îmbrăţişată în Franţa şi Belgia) . (1) un (nou) text corespunzător. p1).evident la niciunul dintre cele două curente principale existente în materie în ţările europene dezvoltate. . Regimul fiscal al lichidării este descris de Codul fiscal care însă conţine o serie de texte ce pot conduce la confuzii şi necesită unele precizări pentru evitarea acestora. concepţie care nu admite metodele de interpretare prin analogie. În cele ce urmează elementele comune prezentate la lichidarea voluntară nu vor mai fi preluate şi la lichidarea judiciară. sau un venit impozabil din investiţii al persoanei fizice rezidente [art. etc. publicată în Monitorul Oficial nr. Aspectele fiscale ale lichidării voluntare şi a celei judiciare sunt comune doar pentru anumite elemente care concură la stabilirea impozitelor şi taxelor aplicabile.1 Cadrul legal Cadrul legal al lichidării voluntare este prevăzut de Legea nr. 7 . lit. 12. 302/2005.Definiţii” stabileşte foarte clar că din operaţiunea de lichidare nu pot rezulta dividende. modificările Codului fiscal intrate în vigoare de la 1. dezvoltată mai ales în Germania. teleologică. 127 Modificată ultima oară prin Legea nr. Acest . .. la păstrarea unei egalităţi sau proporţionalităţi între categoriile de contribuabili.concepţia interpretării stricte. 115. e).. respectiv: . De aceea Codul fiscal nu face vorbire despre impozitul pe dividende în Titlul II . 953 din 27 octombrie 2005 192 . Deoarece acest surplus nu era impozitat dacă beneficiarul venitului este un nerezident.

prin distribuirea către acţionari.2004.2 Impozitarea rezervei legale În interpretarea art.. sub orice forma. în cazul în care cheltuielile cu provizioanele au fost deductibile fiscal la data constituirii lor sau la o dată ulterioară . Dacă în cursul operaţiunilor de lichidare se vor obţine venituri superioare cheltuielilor.Profitul impozabil în cazul lichidării se calculează ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora.sumele înregistrate în conturi de capitaluri proprii constituite din profitul brut şi care nu au fost impozitate la data constituirii sunt. sumele înregistrate în conturi de capitaluri proprii constituite din profitul brut şi care nu au fost impozitate la data constituirii. al.01. exceptându-se cazurile prevăzute la al. ordonanţă) a existat şi în Legea nr. potrivit prevederilor legale. luându-se în calcul: profitul din lichidarea patrimoniului.Schimbarea destinaţiei rezervelor si a fondurilor care au fost deductibile din profitul impozabil. rezervele legale (5% din profitul brut). 19 şi 21 din Codul fiscal. calculate cumulat de la începutul anului fiscal.. cu ocazia lichidării.bonis de liquidation” (surplus din lichidare). o reglementare la nivel corespunzător de act normativ (lege. al acestui act normativ dispunea următoarele: . 27.distribuirea de active de către o persoană juridică română către participanţii săi. (5). rol ce nu mai poate fi îndeplinit datorită lichidării societăţii. 81 din Norme trebuie făcute următoarele precizări: . Pe baza acestui text . 9.sumele rezultate din anularea provizioanelor constituie venituri impozabile. Deşi Codul fiscal a intrat în vigoare la 1. următoarele: . Totuşi pentru a se evita orice confuzii. 81. Normele metodologice prevăd. fie sub formă de dividend. (3)”. această diferenţă constituie profit şi se impozitează fără a fi necesar alt text decât cel de principiu al art..transferul impozabil” respectiv valoarea activului net distribuit se va impozita cu titlu de . va atrage 193 . alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor.. fuziunii. fie ca urmare a operaţiunii de lichidare. art.- - Textul de principiu aplicabil în materia lichidării voluntare pare a fi art.tampon” în acoperirea pierderilor înainte de a afecta capitalul. sumele din anularea provizioanelor. în principal. divizării. se tratează ca transfer impozabil. al.. (2) Cod fiscal care dispune că .. 414/2002. dizolvării societăţii sau a retragerii unui acţionar/asociat.” 8. Baza teoretică a impozitării rezervelor legale la lichidare o constituie lipsirea lor de rolul de . la pct.

. ca text de principiu.. Fac excepţie sumele transferate în cazul dizolvării fără lichidare.rezervă (sau provizion) anterior dedusă înseamnă. daca succesorul de drept al contribuabilului menţine sistemul de impunere conform prezentei legi. 22. datorită lichidării Pct. care a fost anterior deductibil. surplusul din reevaluarea imobilizărilor corporale. 27.2002 nu sunt impozabile cu impozit pe profit nici la lichidare.” În interpretarea acestui text sunt necesare următoarele precizări: .provizionul sau rezerva nu sunt active ci pasive şi deci nu se pot distribui către participanţi (asociaţi/acţionari). (5) Cod fiscal. La lichidare mai degrabă suntem în situaţia modificării destinaţiei rezervei (provizionului) lato sensu.06. sub forma amortizării. 80. 571 din Normele metodologice dispune următoarele: .. alin. indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinaţiei provizionului sau a rezervei. în lipsa unui text expres care să stabilească acest impozit. analitice distincte. a unei părţi din valoarea reevaluată (impactul reevaluării) înregistrată în conturile de imobilizări . corelate cu dispoziţiile art. includerea în costuri.Rezultatul reportat” sau în contul . într-o interpretare literală. lichidării. dispune următoarele: . fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv. (5). 2 Cod fiscal în aplicarea căruia au fost emise normele metodologice de la pct.impunerea sumelor respective cu impozit pe profit si impozit pe dividende. divizării. conform prevederilor legale în vigoare. distribuirii provizionului sau rezervei către participanţi sub orice formă. evidenţiat potrivit reglementărilor contabile în contul . 19 din Codul fiscal.Reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusă se include în veniturile impozabile. 22. al. reglementările acestui articol aplicându-se în continuare acelui provizion sau rezervă.” Pe baza textelor constituţionale referitoare la neretroactivitatea legii [art. lichidării.Alte rezerve”. divizării.În aplicarea prevederilor art. în sens larg nu doar constituirea unui provizion fiscal deductibil dar şi spre ex. Prevederile prezentului alineat nu se aplică dacă un alt contribuabil preia un provizion sau o rezervă în legătură cu o divizare sau fuziune.. al. în câmpul de aplicare al art. 8. 15. neintrând. 81 şi 82. distribuirii rezervei către participanţi sub orice formă. al. fuziunii 194 . (2)] considerăm că rezervele legale constituite înainte de 30.3 Rezervele provenite din reevaluarea imobilizărilor corporale Art. se impozitează la momentul modificării destinaţiei rezervei..

Acest mod de evidenţiere a reevaluărilor este în concordanţă cu OMFP nr. dar şi ulterior la ieşirea mijlocului fix respectiv. valabile în economii stabile. La vânzarea sau casarea acestor imobilzări. inclusiv la folosirea acesteia pentru acoperirea pierderilor contabile. adică valoarea rămasă neamortizată. este în concordanţă cu normele ce reglementează contabilitatea reevaluării.G. Pentru calculul profitului impozabil aceste sume sunt elemente similare veniturilor. nr. Astfel.” Acest text fiscal. Un tratament contabil corect ar pretinde însă debitarea contului de rezerve din reevaluare cu suma aferentă rezervelor constituite la fiecare reevaluare (din 1990 până la zi) pentru respectivul mijloc fix vândut. 195 . Prin reevaluare se majorează valoarea de înregistrare (de inventar) a activelor imobilizate. deoarece pe costuri se va înregistra doar valoarea rămasă neamortizată (foarte mică). din reevaluare neputând rezulta consecinţe fiscale. însă considerăm că este inadecvată pentru active existente sau achiziţionate în deceniul ultim al sec XX deoarece conduce la aplicarea unui impozit pe un venit fără a-l putea corecta cu cheltuiala aferentă acestuia.contribuabilului sau oricărui alt motiv. această modificare a Codului fiscal nu a reuşit însă să reziste în timp. concomitent cu creşterea de aceeaşi mărime a pasivului în conturile de rezerve (rezerve din reevaluare). comparativ cu cota normală de impozit pe profit de 25 % existentă la acea dată. chiar dacă foarte neplăcut pentru practicienii fiscali. calculată ca diferenţă între preţul de vânzare pe de o parte şi suma diferenţelor din reevaluare cu amortizarea cumulată pe de altă parte. 403/2000 s-au precizat şi înregistrările contabile ce trebuie făcute la reevaluare. cu rata redusă a inflaţiei (vezi şi OMF 1752/2005). Împărtăşim această optică pentru situaţiile juridice născute în perioada de stabilitate a preţurilor. prin Normele de aplicare a H. O încercare de ameliorare a efectelor fiscale ale acestor operaţiuni s-a manifestat prin modificările din 2004 care prevedeau că profiturile (câştigurile) din vânzarea de imobilizări se impozitează cu doar 10 %. efectul fiscal dispare. În acest sens. practica contabilă curentă debitează valoarea amortizată şi ca diferenţă până la valoarea de inventar înregistrează cheltuieli. 94/2001 care armonizează reglementările contabile române cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.

Intră sub incidenţa art.. care au fost neimpozabile.. (7) al Legii nr. precum şi cele prevăzute în legi speciale. În aplicarea acestui text legal. având în vedere că normele de înregistrare contabile standard ce prevăd debitarea ct. în conformitate cu reglementările privind impozitul pe profit: a) sumele reprezentând diferenţele nete rezultate din evaluarea disponibilului în devize. b) scutirile şi reducerile de impozit pe profit aplicate asupra profitului investit potrivit prevederilor legii. (6) Cod fiscal dispune următoarele: . şi anume art. nr. odată cu încetarea activităţii principiul on going concern nu mai acţionează.Sumele înregistrate în conturi de rezerve legale şi rezerve reprezentând facilităţi fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. 36/30 ianuarie 2003. al.” O aplicare a acestor texte intervine în lichidare doar când societatea a înregistrat pierderi şi contul de pierderi este .G. 2. 403/2000. Rezerve/fonduri provenite din facilităţi fiscale 8. de la data aplicării facilităţii respective. inclusiv suma profitului investit. 105 datează oficial din anul 2000. dispoziţia fiscală s-ar aplica pentru toate reevaluările efectuate ulterior intrării în vigoare a acestei legi. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat. deci dispare premisa pe care s-a admis deductibilitatea acestor sume.” Acest text a fost introdus în dreptul nostru fiscal prin Legea nr. pentru a contribui la constituirea fondurilor de înlocuire a imobilzărilor..G. 22. 82/1991. nu este însă clar de când produce efecte această dispoziţie.- - Impozitarea rezervelor din reevaluare are şi o logică economică şi fiscală evidentă: dacă s-a majorat activul şi efectul reevaluării a fost trecut în costuri. 58 din Normele metodologice dispun că . al. potrivit legii. pct. dacă însă admitem că logica contabilă ce prevede debitarea mai întâi a rezervelor (la vânzarea/ieşirea mijlocului fix) este în vigoare încă de la data apariţiei Legii nr. alin. Pe teren strict juridic. pct. diferenţa dintre cota redusă de impozit pentru exportul de bunuri şi/sau servicii şi cota standard. 232/31 mai 2003 de aprobare a O. asupra acestor sume se recalculează impozitul pe profit şi se stabilesc dobânzi şi penalităţi de întârziere.închis” 196 . în conformitate cu actele normative în vigoare. este aplicabilă doar reevaluărilor efectuate începând cu H. (6) din Codul fiscal următoarele sume înregistrate în conturi de rezerve sau surse proprii de finanţare.4 Textul art. 22. 2 care modifică art. 41472002. II. Dacă admitem că aceasta este baza legală.

dispoziţiile severe ale pct. Aceste dispoziţii nu pot fi în nici un caz aplicabile facilităţilor fiscale acordate înainte de 02. Această interpretare extrem de largă pare totuşi excesivă faţă de textul care este supus interpretării şi care nu permite o astfel de extensie. 414/2002.2003 deoarece se încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii consacrat la art.şi textele deja invocate din legile anterioare. Totuşi. putând anula unele acte făcute în paguba creditorilor.comutative dezechilibrate”. repartizate ca surse proprii de finanţare pe parcursul perioadei de funcţionare. inclusiv sumele aferente unor reduceri ale cotei de impozit. în general transferuri de bunuri la preţuri derizorii. În cazul în care va proceda la anularea unor astfel de acte..repunerii” unor operaţiuni caracterizate prin venituri mai mici (preţ vânzare derizoriu) şi cheltuielile deductibile mai mari (valoare rămasă) sau anulării actelor .. Odată însă cu deschiderea procedurii administratorul desemnat are atribuţia şi obligaţia de a verifica operaţiunile încheiate în perioada suspectă de 3 ani anteriori. (6) Cod fiscal. regimul fiscal al comerciantului este cel de drept comun. respectiv art. textul legal aplicabil fiind art. Şi în cazul în care rezervele ar fi utilizate pentru acoperirea pierderilor. 58 nu sunt aplicabile decât acelor facilităţi fiscale (scutiri şi reduceri ale impozitului pe profit) constituie după intrarea în vigoare a Codului fiscal (2004).La calculul impozitului pe profit datorat de contribuabilii care îşi încetează existenţa în urma operaţiunilor de lichidare nu sunt impozitate rezervele constituite din profitul net. considerăm că dispoziţiile pct. 58 par a fi contrazise de dispoziţiile pct.02. 15 al. datorită . operaţiuni din care pot rezulta obligaţii mai mari către stat. (5) din Legea nr. al.1 Fiscalitatea perioadei anterioare deschiderii procedurii A. (2) din Constituţia României. 9 Fiscalitatea societăţilor comerciale aflate în insolvenţă 9. 9. Din acest text reţinem că singurul caz în care nu se contrazice cu pct. pe nici o metodă de interpretare raţională. 22”.. 82 din Norme care dispun că . 58 este cel în care societatea în lichidare nu are pierderi. 197 . Recalcularea profitului/pierderii În perioada anterioară deschiderii procedurii. S-ar putea totuşi susţine că ar fi suficiente . va corecta rezultatele financiare ale perioadei şi baza impozabilă aferentă cu aceste ajustări.(soldat) prin diminuarea contului de pasiv care evidenţiază rezervele provenite din facilităţile fiscale. potrivit legii. acestea fiind tratate în conformitate cu prevederile art. 22.pentru a impozita rezervele provenite din facilităţi fiscale . al. în acest caz rezerva fiind neimpozabilă.

). Pentru societăţile comerciale aflate sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. art. 64/1995 republicată. majorări) care vor conduce la creşterea masei pasive în mod corespunzător. ce dispune că . în majoritatea cazurilor de societăţi insolvente. etc. Probabilitatea de a identifica astfel de manopere este foarte mare. ori menţinerea artificială în viată a acestor societăţi prin credite bancare înseamnă inclusiv . dobânzi. al. pentru identificarea acestor accesorii. vor atrage accesorii (dobânzi.) aferente. se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani consecutivi” În cazul în care se descoperă astfel de erori sau alterări ale situaţiilor financiare. pentru a aplica corespunzător dispoziţiile art. majorări şi penalităţi. Creanţele bugetare reprezentând impozite şi taxe datorate diferitelor bugete vor fi declarate şi înscrise la masa credală. Rolul economic esenţial al acestor accesorii constă în aceea că ele reprezintă o modalitate de conservare a valorii unei creanţe. pr. a pierderilor acumulate. comercianţii încearcă să mascheze pierderile. de regulă. punând la adăpost pe creditorul ce le poate invoca împotriva erodării valorii reale a creanţei sale datorită inflaţiei. (1) Cod fiscal. sume în curs de clarificare. stabilite pentru perioade anterioare. profitul declarat se va diminua sau se va transforma în pierdere. astfel: cheltuieli în avans.cosmetizarea” bilanţului. calculate până la data deschiderii procedurii. Pentru a nu se denatura ordinea legală a distribuirii administratorul judiciar va verifica regularitatea şi sinceritatea situaţilor financiare din cei 5 ani anteriori. penalităţilor În sensul utilizat în prezent. Regimul majorărilor. va modifica corespunzător contul de profit şi pierderi al exerciţiului financiar în care se găseşte. etc. reprezentând o sancţiune pentru încălcarea obligaţiei legale de plată a debitului (principalului) la termenul legal. B. Aceste accesorii au şi un rol educaţional important. deoarece de regulă. calcularea de accesorii unei creanţe (în sensul C. înregistrând ca active bilanţiere anumite sume ce ar fi trebuit înregistrate pe cheltuieli. etc. producţie neterminată (supraevaluare). legea fiscală foloseşte denumiri diferite. în perioada anterioară încetării plăţilor. 22) înseamnă a-i adăuga dobânzi.În acest caz obligaţiile fiscale mai mari.pierderea anuală stabilită prin declaraţia de impozit pe profit. următoarele texte legale sunt pertinente: 198 . etc. 26. cu consecinţa diminuării masei credale atât cu diferenţa de impozit (pe profit şi dividende) cât şi cu accesoriile (majorări.. dobânzilor.. lipsa de cash este consecinţa unei activităţi deficitare. variabile în timp (penalităţi de întârziere. insolvenţa este expresia insolvabilităţii. fisc. a preponderenţei pasivului faţă de activ. În acest caz.

Pentru obligaţiile născute în perioada anterioară deschiderii procedurii şi negarantate/părţile negarantate din obligaţiile garantate nu se mai pot calcula dobânzi. majorări sau penalităţi de la data deschiderii procedurii. (4): . nr. (6) din Legea nr. se derogă de la prevederile de mai sus. cât şi după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară. de orice fel.G. 45: .” Art.. debitorul datorează majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere conform legii speciale în materie. atât înainte.Legea nr. de la data deschiderii procedurii. (7): .Pentru obligaţiile fiscale neplătite la termen. 92/2003. 118. 45. prin programul de plată a creanţelor cuprins în planul de reorganizare. gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie. al. până la data intrării în faliment. Principalele repere Perioada de observaţie este cea care începe odată cu deschiderea procedurii şi se încheie fie la începerea reorganizării.2 Fiscalitatea perioadei de observaţie A. se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment.Pentru toate obligaţiile născute în perioada anterioară deschiderii procedurii se pot calcula dobânzi. republicată: Art.” Codul de procedură fiscală (O.Pentru neachitarea obligaţiilor bugetare datorate atât înainte. în afară de cazul în care. cât şi după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară. 92. al. majorări sau penalităţi până la data deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr.. 64/1995 . (4): .” Interpretarea coroborată a textelor amintite conduce la următoarele concluzii în privinţa admisibilităţii acestor accesorii în perioada anterioară deschiderii procedurii: . sau părţilor negarantate din creanţele garantate cu astfel de garanţii. 64/1995. 92.. până la data achitării acestora sau.Nici o dobândă. 106. republicată): Art. Pentru obligaţiile fiscale născute după data deschiderii procedurii de faliment şi neplătite la termen nu se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere.. cu excepţia cazului în care s-a prevăzut astfel printr-un plan de reorganizare confirmat (art. majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior deschiderii procedurii şi negarantate cu ipotecă. al. după caz. art. fie la intrarea în faliment consecutivă neaprobării niciunui plan. 45 se aplică în mod corespunzător in ceea ce priveşte creanţele existente la data intrării în faliment. 199 .” Art.Prevederile art. 64/1995) 9. al.

64/1995 prezumţia că debitoarea va intra în faliment. g) al Legii nr. În cazul în care activitatea societăţii continuă în perioada de observaţie. etc. 1 din Codul fiscal. în baza textului art. Procedură fiscală nu permite stoparea calculării acestora. 4. Pe de altă parte. să nu mai curgă deoarece societatea se îndreaptă spre lichidare. pierderea anuală. lit. orice distribuire trebuind să respecte ordinea de prioritate a creanţei şi proporţionalitatea gradului de îndestulare a creditorilor din aceeaşi categorie. al. Orice profituri însă trebuie să servească satisfacerii creditorilor societăţii. însă. născându-se. nu se mai pot face plăţi decât în condiţiile legii. dar dată fiind intrarea acesteia în procedura reorganizării judiciare şi falimentului. dobânzile. (1). conform dispoziţiilor art. Datoriile neonorate ale societăţii din anii anteriori intrării în procedură vor genera pierdere fiscală care se va imputa asupra profitului realizat în anul intrării în procedura Legii nr. 118 Cod. aşa cum se desprinde din textul art. Clasificarea obligaţiilor fiscale pentru distribuire Obligaţiile faţă de fisc născute în perioada de observaţie sunt în mod neechivoc purtătoare de dobânzi: majorări şi penalităţi. 26. etc. în sensul că veniturile sunt în cuantum mai mare decât cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora. exploatarea poate genera profit. angajate în cursul perioadei de observaţie care se constituie în cheltuieli ale exploatării aferente respectivului an. ar fi normal ca majorările. 118. al. vor fi considerate cheltuieli de conservare şi administrare a bunurilor. 64/1995 şi în anii următori. 33. Obligaţiile fiscale născute în această perioadă şi neplătite pot fi calificate diferit din punct de vedere al priorităţii lor la o viitoare distribuire. Concursul dintre creditori ar impune ca tuturor creanţelor născute în această perioadă să li se aplice aceleaşi reguli în materia dobânzilor şi majorărilor. stabilită prin declaraţia de impozit pe profit. debitoarea fiind prezumată a se afla într-un regim fiscal normal. B. Explicaţia acestui regim constă în asigurarea unei concurenţe corecte şi loiale între comercianţi.Până la stabilirea de către adunarea creditorilor a modalităţii de continuare a procedurii. mijloace de transport. în cursul perioadei de observaţie activitatea societăţii poate continua. teza I din Codul de procedură fiscală. 200 . în prezent interpretarea strictă a dispoziţiilor art. Pentru acele proceduri în care nu se face o declaraţie a debitoarei că doreşte reorganizarea. terenuri.impozitele şi taxele pe clădiri. astfel: . se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani. al. Profitul realizat de societate la sfârşitul execiţiului financiar trebuie însă calculat luându-se în considerare şi eventualele datorii neplătite.

Această situaţie se întâlneşte în cazul în care la deschiderea procedurii Legii nr. C. Mai mult.concurs” fiscul nu trebuie să fie nici prioritizat dar nici dezavantajat ci trebuie să aibă acelşi regim ca şi ceilalţi creditori care susţin (creditează) activitatea debitoarei.) vor fi considerate cheltuieli clasificate la prioritatea prevăzută de art. 4.punctul 12 din Normele metodologice care precizează că baza documentară pentru determinarea veniturilor o reprezintă evidenţa contabilă şi normele contabile aferente. în funcţie de natura lor lor. precizează contribuabilii care trebuie să plătească aceste impozite şi taxe. o seamă de datorii înscrise în contabilitate nu sunt reţinute (acceptate) în tabelul definitiv al creanţelor sau mai pur şi simplu nu sunt declarate de către creditori. Practica nu a consacrat o anumită orientare în ce priveşte alocarea acestor datorii fiscale la poziţiile de la art. 2.impozitele şi taxele aferente continuării activităţii (ex: impozit pe salarii. 64/1995. considerăm însă că o analiză a acestor datorii pe naturi este utilă pentru a preveni spre exemplu. TVA. 4. perseverarea într-o reorganizare fără şanse. 122. 1 din Codul fiscal care impune cadrul legal pentru impozitele şi taxele care constituie venituri la bugetul de stat şi bugetele locale. pct. alin. 1. doar cele născute înaintea deschiderii procedurii. articolul autorizează Ministerul Finanţelor Publice să elaboreze norme metodologice..art. 2 sau pct. Profiturile născute din diminuarea pasivului contabil În procedura insolvenţei există cazuri în care apar diferenţe în minus între datoriile înregistrate în contabilitatea debitoarei şi sumele verificate şi acceptate în procedura constituirii masei credale. . 122. precum şi modul de calcul şi de plată al acestora. pct. 122.dispoziţiile normative contabile: OMF 94/2001 şi OMF 306/2002 abrogate recent prin OMF 1752/2005 care precizează că orice reducere a obligaţiilor constituie venit impozabil (vezi şi OMF 1752/2005). practic toate creanţele fiscale născute după deschiderea procedurii nu vor mai fi clasificate la art. Argumentul principal în favoarea acestei teze îl constituie egalitatea de tratament a creditorilor care susţin activitatea societăţii debitoare după deschiderea procedurii. per a contrario. etc. În această optică. pct. pct. 201 . Concluzia – neplăcută pentru creditori care văd fiscul îmbogăţindu-se în urma renunţării lor decurge logic din următoarele dispoziţii legale: . instrucţiuni şi ordine în aplicarea codului. aici urmând a fi incluse. . etc. 1. în acest .

Pentru obligaţiile de la masa credală (născute anterior deschiderii procedurii). 4. 185 Cod fiscal care pot conduce la retragerea autorizaţiei de antrepozit fiscal societăţilor împotriva cărora s-a deschis procedura Legii nr. majorările şi dobânzile continuă să curgă pentru acele obligaţii fiscale născute înăuntrul perioadei de reorganizare. prin programul de plată a creanţelor cuprins în planul de reorganizare. fără a plăti în schimb echivalentul bănesc pe care s-a obligat prin contract să-l plătească.. însă. TVA.- Art.nici o dobândă. adăugând majorări. 202 . regimul este identic. majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior deschiderii procedurii. datorită faptului că creditorii au consimţit. dobânzi. în baza planului de reorganizare confirmat de creditori. Consideraţiile expuse la analiza creanţelor fiscale născute în perioada de observaţie referitoare la clasificarea lor drept cheltuieli de conservare şi administrare respectiv de continuare a activităţii sunt valabile şi pentru perioada de reorganizare. unele dispoziţii de natură fiscală par a nu mai recunoaşte această stare de . această soluţie rezultă din interpretarea textului art. ca urmare a unor remiteri de datorie consimţite de către creditori. Cu toate acestea. plătind impozitele prevăzute de lege. Astfel. accize. planul poate prevede protejarea acestora contra deprecierii.: spre ex. în baza textului art.. nu putem trage decât o singură concluzie. o remitere de datorie. scăderea cuantumului obligaţiilor se evidenţiază ca un venit impozabil al societăţii. prin intermediul planului de reorganizare. 45 din Legea nr. Cod procedură fiscală care nu distinge.. 9. societatea debitoare este prezumată a se comporta ca orice alt agent economic (comerciant) într-o activitate normală. activitatea societăţii continuă iar o parte din creanţele asupra acesteia au fost reduse. societatea beneficiază de prestaţia sau bunul achiziţionat. al. şi negarantată … în afară de cazul în care. se derogă de la prevederile de mai sus. 118. 4 Cod procedură fiscală. al. Pentru creanţele bugetare născute în perioada de observaţie. 118. În perioada de reorganizare conform textului art. problema este că atunci când se întocmeşte planul nu pot fi prevăzute în plan şi datoriile născute ulterior întocmirii planului dar anterior aprobării lui. dispoziţiile art. Atât în perioada de observaţie cât şi în reorganizare. fiind în consecinţă venituri realizate “din orice sursă”. etc..3 Fiscalitatea reorganizării În situaţia în care. 64/1995: .normalitate. etc. 64/1995.. 19 şi 20 Cod fiscal nu prevăd aceste sume printre veniturile neimpozabile.

.. dintre care amintim pe cele mai importante: . . această regulă este consecinţa principiului capacităţii restrânse de folosinţă. . cel puţin în cazurile în care se acordă onorariu de succes. operaţiune care. care constau în vânzarea bunurilor debitoarei.excepţionale.4 Fiscalitatea falimentului (lichidarea judiciară) A.amortizarea nu mai este necesară în perspectiva lichidării societăţii. pentru a nu se denatura rezultatul lichidării. în depozite la termen) şi din activităţi . este extrem de important de delimitat care sunt cheltuielile ce urmează a fi suportate de către lichidator şi care vor fi suportate de către societatea debitoare. având în vedere că lichidatorul conduce activitatea debitorului. Cu toate acestea. trebuie realizată exclusiv cu personalul plătit de către lichidator. în faliment. astfel: . doar recenta modificare acordând dreptul respectiv comitetului creditorilor.9. 64/1995 nu a consacrat expres. Prin urmare.restrângerea şi schimbarea structurii cheltuielilor. care dispune că o societate în lichidare poate face doar acele operaţiuni necesare pentru activitatea de lichidare nemaiputând începe operaţiuni comerciale noi. până în prezent. În prezent persistă încă o stare de confuzie provocată şi de lipsa de bune practici în acest domeniu.nu se mai justifică cheltuieli cum ar fi cele de protocol. . etc. Chiar dacă limite foarte precise nu se pot 203 .separarea clară a cheltuielilor înregistrate pe conturile debitoarei.începerea de noi operaţiuni poate fi aprobată doar în mod excepţional de către creditori.restrângerea treptată şi apoi încetarea activităţii de exploatare.cheltuielile de publicitate pot fi alocate doar pentru vânzarea bunurilor . majoritatea veniturilor vor proveni din activităţi financiare (dobânzi din sumele păstrate în bănci. sunt frecvente cazurile în care salariaţi ai debitorului sunt însărcinaţi cu executarea vânzării bunurilor. care sunt condiţiile în care continuarea activităţii este permisă. de cele suportate de către lichidator. sponsorizare/mecenat.. legea nr. când lichidatorul demonstrează documentat că pierderea pentru averea debitorului astfel înregistrată este inferioară comparativ cu cea la care se ajunge în ipoteza opririi activităţii. Particularităţi ale procedurii falimentului care au consecinţe de natură fiscală În procedura falimentului – în care ajung şi majoritatea comercianţilor ce încep o reorganizare – există o serie de aspecte particulare ce vor influenţa modul de aplicare a reglementărilor fiscale.

în conformitate cu actele normative în vigoare. Dispoziţiile legale pertinente pentru profitul realizat în această fază a procedurii a.Distribuirea de active de către o persoană juridică română către participanţii săi. inclusiv sumele aferente unor reduceri ale cotei de impozit. repartizate ca surse proprii de finanţare pe parcursul perioadei de funcţionare. tot ceea ce vinde trebuie încasat imediat sau cu documente asiguratorii.” Pct. luându-se în calcul: profitul din lichidarea patrimoniului. Sediul materiei Dispoziţiile legale pertinente pentru profitul realizat în această fază a procedurii sunt următoarele: Cod fiscal. alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor. 82: . art. se tratează ca transfer impozabil.. spre exemplu. Reglementarea Codului fiscal în lumina principiului legalităţii Interpretarea dispoziţiilor legale citate conduce la ideea că sunt aplicabile şi la lichidarea voluntară (administrativă) şi la faliment deoarece textele nu disting. fie ca urmare a operaţiunii de lichidare. 80: . activitatea lichidatorului trebuie să se desfăşoare în aşa fel încât acesta să nu producă prejudicii debitoarei.- stabili la începutul operaţiunilor.. exceptându-se cazurile prevăzute la al.. Normele metodologice dispun următoarele: Pct. cheltuielile cu dobânzile pot fi admise doar pentru creanţele garantate înscrise la tabelul definitiv al creanţelor.La calculul impozitului pe profit datorat de contribuabilii care îşi încetează existenţa în urma operaţiunilor de lichidare nu sunt impozitate rezervele constituite din profitul net. (3). Acelaşi tratament se aplică şi rezervelor constituite din diferenţe de curs favorabile capitalului social în devize sau din evaluarea. 27. În consecinţă. sumele din anularea provizioanelor. nu sunt admisibile cheltuielile cu provizioane pentru creanţe născute în timpul lichidării. potrivit legii. fie sub formă de dividend. al.” b. 81: .Profitul impozabil în cazul lichidării se calculează ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora. 22. dacă legea nu prevede altfel. această departajare este indicat să fie controlată şi certificată de către un auditor extern independent. 204 . sumele înregistrate în conturi de capitaluri proprii constituite din profitul brut şi care nu au fost impozitate la data constituirii.” În aplicarea acestei ultime prevederi legale. a disponibilului în devize. calculate cumulat de la începutul anului fiscal. pe parcurs. (2): . B.. acestea fiind tratate în conformitate cu prevederile art. De asemenea. lunar sau trimestrial.Distribuirea de active de către o persoană juridică română către participanţii săi se poate realiza în cazul lichidării” Pct.

duce însă la concluzia că în orice lichidare se va obţine profit dacă veniturile provenite din lichidare sunt superioare cheltuielilor efectuate pentru realizarea veniturilor. . Deci textul pct.reguli generale”. 19 care defineşte profitul impozabil ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri? Dacă avem în vedere că acest text figurează la . care arata expres că. Această precizare ar fi binevenită deoarece la un moment dat legiuitorul a acordat expres un regim mai favorabil vânzării de active.. însă ar fi fost mai bine ca surplusul din lichidare să fie caracterizat expres ca „profit” („boni de liquidation”) şi pentru cazul falimentului. al. se remarcă faptul că în Cod nu se mai reiau dispoziţiile anterioare ale art. producţia (activitatea) fiind oprită sau desfăşurându-se doar operaţiunile în curs de finalizare.. 27.acoperitor” pentru toate situaţiile textul art. în baza principiului legalităţii. 81 din Norme. 81 să fie plasat în explicarea principiului enunţat de art.textul de principiu al art. Putem oare considera că legiuitorul fiscal a considerat că nu mai este necesar un text distinct. singurul text legal în materie fiscală.Singurul text care. Principalele argumente în acest sens sunt: . taxându-se cu doar 10%. pentru determinarea profitului impozabil se ia în calcul şi profitul rezultat din lichidarea patrimoniului acestuia. al. fiind . În acest caz ar fi fost mai potrivit ca pct. surplusul (. Calcularea amortizării la societăţile aflate în faliment Deşi legea fiscală nu prevede explicit. în maniera în care este redactat. putem accepta această ipoteză.în situaţia lichidării/dizolvării unui contribuabil. Pct. Dacă s-a dorit ca pct. 27. 2. 81 constituie un adaos nefericit la textul art.profitul”) obţinut din această activitate.. ori.. 19 Cod fiscal care defineşte profitul impozabil. printr-un text al Codului fiscal şi nu prin norme. deci evident doar cazul lichidării voluntare. este evident că în faliment imobilizările nu mai sunt amortizabile. amortizarea nu constituie o cheltuială aferentă veniturilor 205 . 27 Cod fiscal care pune ipoteza distribuirii de active către acţionari sau asociaţi. este textul art. poate produce efecte în materia fiscală... deci nu se mai poate admite deductibilitatea fiscală a acestui tip de cheltuieli. 81 nu are nici o legătură cu distribuirea de active. În aceeaşi ordine de idei. al. 1 din Legea 412/2002. C. 19 din Codul fiscal care consideră deductibile cheltuielile efectuate în scopul realizării veniturilor. 14. 2 din Codul fiscal atunci evident este o eroare de sistematizare deoarece textul pct. 81 din Norme să constituie o detaliere a dispoziţiilor art. cum în faliment veniturile se obţin în principal din vânzarea bunurilor societăţii.

în dreptul fiscal o executare silită..V. Din aceste dispoziţii sumare.pr. deci încasări minus cheltuieli . în condiţiile C.A. Ajustarea bazei de impozitare a TVA Codul fiscal prevede la art. societatea urmând a-şi înceta existenţa în viitorul previzibil textul Codului fiscal (titlul II. şi nu profitul. ori o societate în faliment nu se încadrează în aceste condiţii.. la comentariul afectat acestor dispoziţii.civ. H. procedura Legii nr. falimentul să fie considerat. nicăieri în Legea nr.”. în urma executării silite”. neechivocă. (3) lit. cum amortizarea este o cheltuială dar nu şi o plată (o ieşire de cash). 128 al.. 44/2004 care aprobă Normele metodologice de aplicare a legii prevede.64/1995 este apreciată ca având 206 . care să ratifice acest punct de vedere teoretic. pentru a fi închiriat terţilor sau în scopuri administrative. această sumă se distribuie creditorilor.totalitatea bunurilor care pot face obiectul unei executări silite.. 3 care defineşte averea debitorului ca . acest text nu este însă suficient pentru ca.G.64/1995 modificată nu există o dispoziţie clară.- - - principiul continuităţii activităţii nu mai acţionează. 2) care arată că una dintre condiţiile ce trebuie îndeplinite de un mijloc fix amortizabil este că acesta .64/1995. calcularea sau recalcularea ei nu afectează distribuţia. în doctrina actuală.A. 17 din Legea nr. Singura prevedere în Legea 64/1995 ce ar putea fi adusă ca argument în acest sens o constituie cea de la art. 24.V. din acest punct de vedere. 15/1994 referitoare la compensarea valorii neamortizate a mijloacelor fixe scoase din funcţiune. prevederile art. se pune problema dacă vânzarea bunurilor şi prestarea serviciilor în procedura Legii nr. din interpretarea dispoziţiilor acestui articol rezultă că legea este concepută a fi aplicată doar societăţilor în funcţiune profitul contabil este irelevant în faliment. al. ceea ce contează fiind excedentul operaţiunilor de lichidare. deşi majoritatea covârşitoare a doctrinei consideră că falimentul constituie o procedură de executare silită. Taxa pe valoare adăugată.este deţinut şi utilizat în producţia sau livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii. Ori. nr. art. într-o interpretare sistematică. Reamintim că. transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor. condiţia ca debitorul să fie înregistrat ca plătitor de T. În primul rând. D. (b) că se asimilează livrării de bunuri şi . constituie sau nu o operaţiune supusă T.

V..art.V. 576 128 207 .V.A.64/1995 este supusă T. înscriindu-se în regimul general al T. 128 al.sunt efectuate de persoane impozabile (plătitoare de T.(b) Codul fiscal. Noua reglementare fiscală prevede chiar şi posibilitatea recuperării TVA aferente facturilor neîncasate emise asupra clienţilor în faliment.A.V.(2) . 27 al.aportul în natură la capitalul unei societăţi comerciale În consecinţă. – nu au condus la drept de deducere.V.A.Drept comercial român. respectiv de executare silită (falimentul).caracter de remediu (reorganizare).A. dacă nu sunt operaţiuni scutite. însă dispoziţiile129 generale Codului fiscal. Această concluzie este întărită de alte prevederi legale care exclud din operaţiunile impozabile anumite acte cum ar fi: . bunurile de natură mobilă care nu pot fi detaşate fără a antrena deteriorarea mobilelor. p. operaţiunile îndeplinind cumulativ condiţiile următoare: . ed.constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuată cu plată . Din aplicarea acestei reglementări rezultă că.rezultă dintr-una din activităţile economice prevăzute la art. lit. art. a IV-a.transferurile efectuate cu ocazia fuziunii sau divizării .V. incluzând bunurile mobile. Baza legală a obligaţiei de a plăti T. d) din Cod prevede posibilitatea ajustării (diminuării) bazei de impozitare cu contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate care nu se Stanciu D.(3) lit.locul de livrare al bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România . 2002. bunurile imobile. vânzarea bunurilor şi prestarea serviciilor în procedura Legii nr.V. şi nu dispoziţiilor de excepţie ce reglementează executarea silită. supusă T.. în baza prevederilor art.) . deşi unele bunuri – achiziţionate înainte de adoptarea T. în acest sens.64/1995 o constituie următoarele prevederi ale Codului fiscal: . Vânzarea bunurilor şi prestarea serviciilor în procedura Legii 64 este totuşi.(2) care explică noţiunea de bunuri. de către comercianţii supuşi procedurii Legii nr. 126 al. (1). considerăm că debitorul comerciant aflat în procedură va efectua operaţiunile de vânzare cu T. etc. 138.128 Pe aceste considerente nu putem accepta ideea că. 128 al.A.A. în prezent dau naştere unei obligaţii de plată a T. Ed. All Beck.V.-ului.art. Cărpenaru .A. respectiv că ar constitui o executare silită.A.

Comisia Centrală Fiscală a emis o extrem de bizară decizie (nr. o) pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu. 64) asimilându-l cu închiderea falimentului. potrivit art. (2) lit.sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri şi: lit. Aceste prevederi cunosc permanente modificări. Pentru a amâna momentul reducerii bazei impozabile. 3. . În această situaţie. debitorul a decedat şi creanţa nu poate fi recuperată de la moştenitori. în cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic. evident că această decizie nu are nici o forţă legală. în vederea recalculării profitului impozabil la persoana debitoare.art. procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătoreşti. n).. al. 2. debitorul înregistrează dificultăţi financiare majore care îi afectează întreg patrimoniul.Provizioane şi rezerve” sunt deductibile: 208 .poate încasa din cauza falimentului beneficiarului. sau lichidat. ajustarea fiind permisă cu data la care se declară falimentul.. Problema deductibilităţii provizioanelor Prevederi legale aplicabile . 138. fără succesor.prin ricoşeu” sunt cele referitoare la deductibilitatea provizioanelor constituite pentru creanţele deţinute de către debitoarea în insovenţă asupra propriilor săi debitori. (2): . 4. pentru partea neacoperită de provizion.. dacă însă voinţa reală a legiuitorului fiscal a fost în sensul de a lega ajustarea bazei de impozitare de închiderea procedurii falimentului şi nu de declararea (începerea) falimentului.art.art. singura soluţie o reprezintă modificarea corespunzătoare a textului art. al. după caz. contribuabilii care scot din evidenţă clienţii neîncasaţi sunt obligaţi să comunice în scris acestora scoaterea din evidenţă a creanţelor respective. în următoarele cazuri: 1. deşi ar putea beneficia de o bază raţională. 22. în alte situaţii decât cele prevăzute la art. 10/2004) în care interpretează textul legal referitor la declararea falimentului respectiv intrarea în faliment (conform noţiunilor utilizate de Legea nr. . d) din Codul fiscal. n) pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor neîncasate.. neîncasate. 21. E. 21. al. debitorul este dizolvat. lit. (4): . 21. neîncasate. precum şi pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu. în prezent fiind următoarele: .Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: lit. 22: .

divizării. înregistrate de către contribuabili. f) g) şi i). Editura Economică. Valeria Băbăiţă. lit. distribuirii provizionului sau rezervei către participanţi sub orice formă. 2005 5. Radu Bufan – Tratat de drept fiscal. 25% începând cu data de 1 ianuarie 2005. d). ƒ Bibliografie 1. Editura Lumina Lex. sunt neîncasate într-o perioadă ce depăşeşte 270 zile de la data scadenţei. fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv. indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinaţiei provizionului sau a rezervei. Timişoara. 2005 3. 30% începând cu data de 1 ianuarie 2006. Editura Lumina Lex. 2001 2. reglementările acestui articol aplicânduse în continuare acelui provizion sau rezervă.al. 3. Bucureşti. 2005 4. nu sunt garantate de altă persoană 4. (1).” Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că devin deductibile provizioanele doar dacă clienţii debitorului sunt şi ei în faliment iar procedura a fost închisă. Radu Bufan – Reorganizarea judiciară şi falimentul. Pentru atenuarea acestor efecte şi pentru deductibilitatea rapidă a acestor provizioane. din valoarea creanţelor asupra clienţilor. deci trebuie aşteptat până la închiderea procedurii. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2004 2. Prevederile prezentului alineat nu se aplică dacă un alt contribuabil preia un provizion sau o rezervă în legătură cu o divizare sau fuziune. Carmen Imbrescu – Teoria contabilităţii. Ovidiu Constantin Bunget – Repere ale evoluţiei contabilităţii. din rapoartele lichidatorului rezultă că nu mai rămâne nimic de distribuit creditorilor chirografari. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului ƒ al. Bucureşti. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului 5. Mihail Epuran. Ovidiu Constantin Bunget – Contabilitatea românească: între reformă şi convergenţă.c) . 2004 209 .. noile dispoziţii legale privind procedura simplificată pot conduce la efecte pozitive. Editura Economică. altele decât cele prevăzute la lit.provizioanele constituie în limita unui procent de 20% începând cu data de 1 ianuarie 2004. Editura Economică. (5) . care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: 1. deşi. Mirton.. lichidării. Bucureşti. Bucureşti.Reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusă se include în veniturile impozabile.

nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori care au pretins plata unor creanţe certe.. b) insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti.Titlul IV Analiza economico-financiară în procedura de insolvenţă Pe tot parcursul materialului ne vom referi la noua formă a Legii 64/1995 modificată sub denumirea de „Lege” sau „Legea”. lichide şi exigibile. de a descrie pe scurt utilitatea analizei economicofinanciare în context şi de a face trimitere la principalele elemente.(1) Debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi. atunci când debitorul. 10 Aspecte specifice ale analizei economicofinanciare înaintea deschiderii procedurii de insolvenţă 10.1 Temeiul legal Articolele de Lege pentru aplicarea cărora este necesară recurgerea la analiza economico-financiară sunt prezentate în continuare Definiţii „Art. 210 .În înţelesul prezentei legi. (2) Va putea să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi şi debitorul în cazul căruia apariţia stării de insolvenţă este iminentă. 27 . cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei. metodele şi tehnicile aplicabile. după 30 de zile de la scadenţă. Scopul acestui capitol este acela de a identifica articolele din Lege care presupun aplicarea elementelor de analiză economicofinanciară. în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă.. datoriile exigibile angajate. ………. termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: 1. Insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile: a) insolvenţa este prezumată ca fiind vădită. Capitolele următoare vor oferi mai multe detalii despre elementele. ………. 3 . metode şi tehnici care ar putea fi utilizate în efectuarea unei asemenea analize. la scadenţă.” Cererea debitorului „Art.

în funcţie de care măsurile care se vor adopta vor privi respingerea cererii sau deschiderea procedurii. cu rea-credinţă. poate introduce o cerere introductivă…………. 31 . Dacă însă aceste dificultăţi persistă.(4) Introducerea prematură. analiză ce trebuie adaptată fiecărui caz în parte.”. din punct de vedere al analizei economico-financiare trebuie 211 . urmată de reabilitarea sau reorganizarea activităţilor viabile. de către debitor a unei cereri de deschidere a procedurii atrage răspunderea patrimonială a debitorului persoană fizică sau a reprezentanţilor legali ai persoanelor juridice debitoare. legate în special de criza de lichiditate. situaţia întreprinderii se agravează.” Cererile creditorilor „Art. putând conduce la incapacitate de plată sau. la insolvenţă. trebuind ca deopotrivă debitorul dar şi creditorii să fie protejaţi unul faţă de eventualele abuzuri ale celorlalţi. În ceea ce priveşte decizia referitoare la depunerea unei cereri de deschidere a procedurii sau judecarea unei astfel de cereri. 10. altfel spus.2 Utilitate În condiţiile în care fie că s-a depus sau nu o cerere de deschidere a procedurii (de către debitor sau de către creditori) întrebarea primordială la care trebuie să se găsească un răspuns este dacă insolvenţa este sau nu iminentă sau dacă societatea se află sau nu deja în stare de insolvenţă.(1) Orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii prevăzută de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat de insolvenţă. Răspunsul la aceste întrebări se poate da de către persoane de specialitate (practicianul sau alţi experţi) în urma realizării unei analize economico-financiare. pentru prejudiciile pricinuite. nu este unul simplu iar importanţa unui astfel de răspuns este evidentă. De asemenea este necesar să se stabilească dacă aceste dificultăţi au un caracter accidental sau unul de permanenţă. respectiv lichidarea celor neviabile. Răspunsul.3 Principalele aspecte urmărite O întreprindere se poate confrunta pe termen scurt cu dificultăţi în desfăşurarea activităţii specifice. de multe ori. 10. În acest stadiu efectuarea analizei activităţii unei societăţi comerciale urmăreşte să identifice dificultăţi care au situat sau vor situa această societate în imposibilitatea efectuării plăţilor scadente.

Legea se referă la insolvenţă ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Insolvenţa vădită În accepţiunea Legii. insolvenţa este prezumată ca fiind vădită. după cum este prezentat în continuare. insolvenţa este judecată prin apelarea la instrumente diferite. atunci când debitorul. pentru a putea determina dacă un debitor se află sau nu în stare de insolvenţă vădită. după 30 de zile de la scadenţă.Să se ia în calcul ca informaţie relevantă pentru această analiză şi orice alte informaţii financiare pe care debitorul le poate pune la dispoziţie referitoare la resursele de care acesta deja dispune sau va dispune în perioada imediat următoare. cu condiţia ca aceste informaţii să arate în mod indubitabil faptul că criza de lichiditate a fost sau este pe cale să fie soluţionată într-un termen extrem de scurt ..1. nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori care au pretins plata unor creanţe certe. etc.lămurite noţiunile de insolvenţă vădită (prezentă) şi insolvenţă iminentă. la un moment dat. factoring (transformarea debitorilor în lichidităţi prin intermediul băncilor).Să se ia în calcul cazul în care debitorul nu plăteşte o creanţă din motive comerciale. acesta nu dispune de suficiente active lichide pentru a face faţă datoriilor exigibile . În cele două situaţii amintite mai sus. adică. lichide şi exigibile. În general.Să se demonstreze pe baza informaţiilor financiare că debitorul se află într-o evidentă criză de lichiditate. rescadenţarea unor împrumuturi sau obţinerea unor termene de plată a creditorilor mai avantajoase. cum ar fi contestarea cuantumului acesteia. trebuie ca: . sau dovedeşte în mod indubitabil că este în curs de a obţine astfel de credite . printre altele cele referitoare la: încasarea de clienţi restanţi (prin prezentarea dovezii efectuării plăţii sau a garanţiei că aceasta va fi efectuată pe termen scurt). fapt care trebuie soluţionat în afara procedurii O detaliere a modalităţilor de calcul şi de interpretare a indicatorilor de lichiditate este prezentată în cadrul capitolului 2.Credite neutilizate: debitorul are credite neutilizate pe care le poate accesa. În practică.Reversarea cauzelor care au dus la lipsa de lichiditate. etc. cum ar fi (fără ca lista să fie exhaustivă): . 212 .

judecătorul sindic are opţiunea apelării la un expert care să se pronunţe asupra unei astfel de speţe. indiferent de onestitatea autorului) . Dificultatea sporită este dată în special de: . de această dată vorba de insolvenţă iminentă Cu alte cuvinte. analiza în acest caz este mai complexă decât în cazul anterior (cel al insolvenţei vădite). 213 . fără însă a tergiversa deschiderea procedurii atunci când situaţia o impune. utilizarea indicatorului de lichiditate ca şi criteriu de decizie în ceea ce priveşte stabilirea stării de insolvenţa vădită a unui debitor trebuie să fie făcută din considerente de ordin practic într-o manieră flexibilă.1. astfel încât să fie în măsură să estimeze riscul apariţiei stării de insolveţă În condiţiile în care concluzia analizei anterior menţionate este că societatea se îndreaptă către o criză de lichidităţi pentru care nu sunt identificate modalităţi de evitare sau de rezolvare. debitorul trebuie să: . În cazurile starea de insolvenţă este dificil de apreciat pe baza dovezilor puse la dispoziţie.. inclusiv prin apariţia de neevitat a laturii subiective. 2.Analiza financiară pe baza bilanţului (subcapitolele 2.3.Luarea în sine a deciziei: este sau nu este.1. 2. Pentru a putea prevedea insolvenţa iminentă şi a depune cererea de intrare în procedură.1.). atunci debitorul trebuie să introducă cererea de intrare în procedură. În concluzie. Trebuie foarte clar menţionat că previzionarea unei crize de lichidităţi pentru care se cunosc şi măsurile de contracarare (criza este una temporară – situaţie frecvent întâlnită) nu constituie un caz în care trebuie solicitată deschiderea procedurii.Inventarieze măsurile pe care le are la dispoziţie în perioada premergătoare crizei de lichidităţi previzionate. De multe ori se întâmplă ca o stare previzionată de criză de lichiditate (aparent o stare de insolvenţă iminentă) să poată fi depăşită prin măsuri ce pot fi planificate în momentul constatării existenţei unui asemenea risc.Realizeze o previziune a situaţiilor financiare ale societăţii (în special a fluxurilor de numerar) pe baza cărora să se confirme sau să se infirme un asemenea risc potenţial (insolvenţa iminentă) . (dificultatea realizării de previziuni. Insolvenţa iminentă În ceea ce priveşte determinarea stării de insolvenţă iminentă. debitorul (societatea) unei estimări deloc uşoare în ceea ce priveşte probabilitatea apariţiei insolvenţei în perioada următoare (de obicei următoarele luni).1.Necesitatea previzionării momentului apariţiei stării de insolvenţă.2.

Cel mai frecvent. Analiza EBE ne conduce la concluzia că ultimul stadiu al degradării economice îl reprezintă înregistrarea unei valori adăugate negative. Un alt indicator care reflectă starea de degradare a activităţii. Previzionarea situaţiilor financiare şi 3. se poate considera că acesta în mod rezonabil ar fi putut să fie în cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte insolvenţa iminentă. debitorul are varianta apelării la un expert. Degradarea activităţii societăţii poate fi sintetizată în trei componente: . Rezultatul activităţii nu mai produce profit. se utilizează un indicator al activităţii de exploatare care nu ţine cont de politicile financiare şi fiscale şi de amortizare. Pentru a sublinia diferitele situaţii în care se poate afla o societate din punct de vedere al degradării activităţii sale. este rezultatul curent (Rc).degradare financiară. fapt care are în plus avantajul lipsei subiectivităţii de care ar putea da dovadă debitorul atunci când este pus în situaţia investigării în mod critic a propriei afaceri. iar activitatea nu mai contribuie pozitiv la dezvoltarea economiei. 214 . Aspecte ale analizei situaţiilor previzionate. pentru detectarea nonprofitabilităţii.2. atunci când este pus în situaţia analizării daca la un moment dat debitorul ar fi trebuit sau nu să fie în cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte starea de insolvenţă iminentă. politica financiară cât şi cea fiscală. Degradarea financiară a activităţii este datorată faptului că societatea comercială nu poate acoperi din activele lichide. Degradarea economică a activităţii poate fi un semnal al unor pierderi care semnalează faptul că societatea nu mai este rentabilă.3. În acest caz acesta trebuie să răspundă în plus la întrebarea dacă la data la care ar fi trebuit luată decizia introducerii unei cereri de către debitor.degradare juridică. generând mai multe cheltuieli decât venituri. are la îndemână apelarea la un expert. De asemenea. judecătorul sindic. mai jos sunt prezentate câteva scurte consideraţii referitoare la starea în care se poate afla la un moment dat aceasta. . . calculând soldul încasărilor şi cheltuielilor legate de activitatea industrială şi comercială.Întrucât analiza efectuată cu scopul determinării existenţei unei stări de insolvenţă iminentă este una complexă. dar care ia în considerare politica de amortizare. inclusiv din punctul de vedere al insolvenţei sau al insolvenţei iminente. Acest indicator este excedentul brut de exploatare (EBE). Pentru o detaliere a metodelor şi tehnicilor de previziune aplicabile în vederea efectuării unei astfel de analize considerăm relevante capitolele 3.degradare economică.

iar mijloacele economice temporare să fie acoperite din resurse temporare). pentru a evidenţia dacă elementele de activ sunt suficiente pentru a acoperi datoriile societăţii . . criza este în general avansată. 215 . caz în care situaţia întreprinderii este compromisă. . pentru a evidenţia ponderea disponibilităţilor băneşti şi a datoriilor pe termen scurt . temporar. Dacă la nivelul unei întreprinderi are loc încetarea plăţilor.situaţia financiară dificilă. în special cu creditorii şi furnizorii. dar vulnerabile şi care se pot afla. Chiar şi la acest nivel este important să se facă o distincţie între societăţile comerciale nerentabile. Această situaţie generează imposibilitatea efectuării plăţilor scadente şi o situaţie tensionată cu partenerii de afaceri. sau chiar .analiza lichidităţii şi solvabilităţii societăţii.încetarea plăţilor.analiza structurală a activelor şi pasivelor pe termen scurt.datoriile exigibile. deşi nu presupune încetarea plăţilor. priveşte societăţile comerciale care se confruntă cu dificultăţi de trezorerie şi care nu respectă echilibrul financiar. datorată întreruperii efective (şi – în anumite cazuri – definitive) a activităţii societăţii comerciale. aflate în imposibilitatea de a-şi onora plăţile. Cauzele care determină degradarea economică şi financiară a unei societăţi comerciale şi creşterea vulnerabilităţii acesteia se pot grupa în cauze exogene (Tab. Degradarea juridică a activităţii este generată de: . degradarea din punct de vedere juridic presupune declanşarea stării de insolvenţă.analiza echilibrului financiar. pentru a urmări dacă regulile echilibrului financiar sunt respectate (mijloacele economice permanente să fie acoperite din resurse permanente. în încetare de plăţi.1) şi cauze endogene (Tab.2). pasivul pe termen scurt fiind superior activului pe termen scurt. .analiza vitezei de rotaţie a creanţelor şi datoriilor pe termen scurt. pentru a urmări ce relaţie există între durata de încasare a creanţelor şi durata de plată a datoriilor. Pentru a urmări degradarea stării financiare se poate apela la: . care nu mai pot supravieţui şi societăţile comerciale cu o situaţie financiară bună. care. relaţiile întreprinderii cu partenerii săi au devenit conflictuale şi în majoritatea cazurilor salvarea activităţii este aproape imposibilă În aceste situaţii.

. . pentru 17. 28 216 . pentru 23 % din cazuri. . . pentru 33.reducerea rentabilităţii.5 % din cazuri. pentru 18.cauze accidentale.5 % din cazuri. s-a constatat că aceste dificultăţi pot fi grupate în 5 categorii: .Într-un studiu realizat în Franţa în 1986 pe un eşantion de 244 de întreprinderi aflate în dificultate130. 130 Gresse. pentru 7.probleme de management. Carol.7 % din cazuri. op.cit. .reducerea activităţii.2 % din cazuri.probleme specifice de trezorerie. pag.

. Timişoara. 2003. Factori exogeni care conduc la creşterea vulnerabilităţii întreprinderii Sursa: Negrilă.22 .Tabel nr. A. pag. 1. Editura Mirton. Restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate.

Timişoara. Restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate.Tabel nr.23 . 2.. Factori endogeni care conduc la creşterea vulnerabilităţii întreprinderii Sursa: Negrilă. pag. 2003. A. Editura Mirton.

cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi asupra existentei premiselor angajării răspunderii acestora. în acest ultim caz cu respectarea precizărilor exprese ale judecătorului sindic cu privire la atribuţiile sale şi la condiţiile de efectuare a plăţilor din contul averii debitorului. cum ar fi: a) continuarea activităţilor contractate. a) şi în condiţiile şi termenele prevăzute la art. b) efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora. ……………” Administratorul judiciar „Art. Activităţile curente reprezintă acele fapte de comerţ şi operaţiuni financiare efectuate de debitor în perioada de observaţie. 35 şi întocmirea unui raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată. d) elaborarea planului de reorganizare a activităţii debitorului. respectiv în parte. sau f) conducerea integrală. dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea administratorului judiciar. 94. şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic. ……….b) examinarea activităţii debitorului şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor care au dus la apariţia stării de insolvenţă.11 Aspecte specifice ale analizei economicofinanciare la deschiderea procedurii de insolvenţă 11.(1) Principalele atribuţii ale administratorului judiciar. într-un termen stabilit de acesta. dar care nu va putea depăşi 30 de zile de la desemnarea administratorului judiciar. 219 .1 Temeiul legal Definiţii „Art. fie continuarea perioadei de observaţie în cadrul procedurii generale. în funcţie de cuprinsul raportului prevăzut la lit. în cursul normal al comerţului său. 20 . c) asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite curente. 138 din lege. termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: …………… 12. e) supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului. 3 . a activităţii debitorului.În înţelesul prezentei legi. sunt: a) examinarea situaţiei economice a debitorului şi a documentelor depuse conform prevederilor art. în condiţiile art.. în cadrul prezentei legi. precum şi asupra posibilităţii reale de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea şi supunerea acelui raport judecătoruluisindic într-un termen stabilit de acesta. 28 şi art. conform obiectului de activitate.

iar prin desprinderea şi vânzarea lui separată. valoarea bunurilor rămase nu se diminuează.. (1) pct. …………. susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor. j) menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor.1. descărcarea fidejusorilor. renunţarea la garanţii reale. şi a) obiectul garanţiei nu prezintă o importanţă determinantă pentru reuşita planului de reorganizare propus. cu excepţia cazurilor în care va fi stabilit că acestea vor fi achitate din fondul constituit conform art. gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie de orice fel poate solicita judecătorului-sindic ridicarea suspendării prevăzute la art.” Deschiderea procedurii şi efectele deschiderii procedurii „Art. precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial.………. …………. 121 alin. din cauza: a) diminuării valorii obiectului garanţiei sau existenţei unui pericol real ca aceasta să sufere o diminuare apreciabilă.. atunci când nu există o protecţie corespunzătoare a creanţei garantate în raport cu obiectul garanţiei.4 din prezenta lege. este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanţelor şi părţilor de creanţe garantate cu acel obiect. i) sesizarea de urgenţă a judecătorului-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative.(1) Creditorul titular al unei creanţe garantate cu ipotecă. a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta. 23 .În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale. încheierea de tranzacţii. 116-118 şi cu condiţia achitării din preţ a cheltuielilor prevăzute de art. cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art.. în una dintre următoarele situaţii: A. Numirea şi nivelul remuneraţiilor acestor persoane vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor. determinată de un evaluator conform standardelor internaţionale de evaluare. sau b) obiectul garanţiei face parte dintr-un ansamblu funcţional. în cadrul procedurii. descărcarea de datorii. 36 cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată. B. a bunului asupra căruia poartă garanţia sau dreptul de retenţie. m) cu condiţia confirmării de către judecătorul-sindic. administratorul judiciar va putea desemna persoane de specialitate. 220 . 39 . h) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor.” „Art. atunci când valoarea obiectului garanţiei.

(2) În cazul în care debitorul nu se încadrează în criteriile prevăzute la art. sau după caz. dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea sa. lichidatorul în cazul procedurii simplificate va întocmi şi va supune judecătorului-sindic. majorărilor şi penalităţilor de orice fel şi. acesta va convoca o şedinţă a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special. (1) lit. 59 – (1) Administratorul judiciar. ori prin substituirea obiectului garanţiei cu un alt obiect.b) diminuării valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior. (1) lit.” „Art. cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă. rămânând debitorului/administratorului sau altei părţi interesate sarcina producerii dovezii contrare şi. în termenul stabilit de judecătorul-sindic. (1) vor putea fi autorizate. pentru acoperirea diminuării valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior. un raport asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului. debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi. pentru reducerea capitalului creanţei sub cota de diminuare a valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior. a celorlalte elemente. 1 alin. în acest caz. raportul va indica dacă există o posibilitate reală de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori.” „Art. va propune intrarea în faliment. în termen de maximum 5 de zile de la data primirii acesteia. b) efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului. 49 . după cum urmează: ……………… (2) Actele. ca urmare a acumulării dobânzilor. (2) În cazurile prevăzute la alin. în exercitarea atribuţiilor de supraveghere de administratorul judiciar. (2). respectiv. după caz. c) lipsei unei asigurări a obiectului garanţiei împotriva riscului pieirii sau deteriorării. reale sau personale. motivele care nu permit reorganizarea şi. a). precum: a) efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului. care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente. dacă administratorul/debitorul propune în schimb adoptarea uneia sau mai multor măsuri menite a oferi o protecţie corespunzătoare creanţei garantate a creditorului. c) novaţia obligaţiei de garanţie prin constituirea unei garanţii suplimentare. respectiv. (3) Reclamantul într-o cerere de ridicare a suspendării trebuie să facă dovada faptului prevăzut la alin. 221 . operaţiunile şi plăţile care depăşesc condiţiile menţionate la alin. majorărilor şi penalităţilor de orice fel la o creanţă garantată cu rang superior. B judecătorul-sindic va putea respinge cererea de ridicare a suspendării formulată de creditor.(1) Pe perioada de observaţie. pentru satisfacerea dobânzilor. A.

…………….stabilirea activităţilor curente. judecătorul sindic sau chiar acesta trebuie să ia decizii cruciale (cu impact foarte mare asupra debitorului şi a sumelor care urmează a se recupera).36) în vederea valorificării imediate a unei garanţii . mediu şi chiar lung.(3) În cazul în care. supravegherea gestionării patrimoniului sau conducerea în tot sau în parte a activităţii debitorului . Astfel. menţinerii sau denunţării unor contracte sau propunerii unor tranzacţii Având în vedere termenele prevăzute de Lege precum şi durata estimativă a perioadei de observaţie se poate trage concluzia clară că aceasta este o perioadă extrem solicitantă pentru participanţii la procedură. în procedura generală. dacă. prevăzută la alin. prin raportul său administratorul judiciar arată că activitatea debitorului este reorganizabilă.raportul prin care se propune continuarea perioadei de observaţie sau intrarea în procedura simplificată (falimentul) – într-un interval de 30 de zile de la desemnare .elaborarea planului de reorganizare a debitorului sau propunerea intrării în faliment .fundamentarea dovezii contrare în ceea ce priveşte cererea unui creditor de ridicare a suspendării (art. la cererea debitorului. pe baza cărora creditorii. acesta va trebui să precizeze dacă recomandă ca planul de reorganizare să fie cel propus de debitor. (2) va fi supusă aprobării adunării generale a creditorilor la prima şedinţă a acesteia. colaborează la întocmirea acelui plan. sau dacă intenţionează să propună un alt plan singur sau împreună cu unul sau mai mulţi creditori.” 11. (4) Propunerea privind intrarea în faliment a debitorului. acesta trebuie în acelaşi timp să analizeze în amănunţime deopotrivă istoria societăţii. din punctul de vedere al administratorului.2 Utilitate În această perioadă (de observaţie) administratorul trebuie să întocmească un număr de rapoarte şi de analize esenţiale pentru desfăşurarea procedurii.raportul amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă precum şi asupra posibilităţii reale de reorganizare ori a motivelor care nu permit reorganizarea – într-un interval de 60 de zile de la desemnare . pentru a putea răspunde întrebărilor şi 222 .analizele în vederea anulării unor acte frauduloase sau a unor tranzacţii ce ar prejudicia drepturile creditorilor. Exemplele cele mai importante sunt: . activitatea curentă şi perspectivele pe termen scurt.

analiza elementelor de mediu intern (inclusiv elemente operaţionale) şi mediu extern care explică rezultatele înregistrate de debitor în perioada respectivă . în cazul în care nu se decide intrarea în procedura simplificată (faliment). care are ca şi scop diagnosticarea stării financiare în vederea identificării punctelor slabe şi a punctelor forte a gestiunii financiare şi mai ales a acelor activităţi care generează pierderi. în paralel cu .analiza situaţiilor financiare ale debitorului pe o perioadă anterioară deschiderii procedurii (de ex. Analiza economico-financiară stă la baza tuturor rapoartelor şi analizelor menţionate. având ca scop final fundamentarea deciziilor extrem de importante care trebuie luate în această perioadă. toate analizele efectuate până aici fiind folosite în continuare în pregătirea raportului menţionat. 223 .provocărilor pe care le ridică rapoartele şi analizele mai sus menţionate. cel puţin 3 ani). demersurile efectuate pentru întocmirea „Raportului de 30 de zile” constituie o bună parte din demersurile „Raportului de 60 de zile” ale cărui principale obiective cuprind depistarea cauzelor insolvenţei şi evidenţierea posibilităţilor reale de reorganizare. 11. în situaţia reorganizării activităţii.înţelegerea situaţiei actuale şi a perspectivelor continuării activităţii (redresării) debitorului. în cazul fiecăruia dintre rapoartele şi analizele mai sus menţionate. sunt prezentate în continuare. bazată pe previziuni financiare întocmite pentru o perioadă relevantă. Obiectivul analizei este de a furniza informaţii pentru pregătirea restructurării şi construirea bilanţului previzional.3 Principalele aspecte urmărite Principalele aspecte urmărite (sinteza modalităţii de abordare). Analiza în vederea continuării perioadei de observaţie – „Raportul de 30 de zile” În vederea luării unei astfel de decizii (continuarea perioadei de observaţie sau propunerea intrării în faliment) sunt necesare. Unul dintre aspectele prezente în acest stadiu este efectuarea analizei activităţii unei societăţi comerciale. în principal: . chiar dacă acestea sunt în acest moment întro formă incipientă Practic.

inclusiv eventuala contribuţie a managementului/ administratorilor la ajungerea în respectiva stare . în paralel cu . cel puţin arată posibilităţi reale de reorganizare .contactul cu partenerii de afaceri ai debitorului în vederea estimării apetitului acestora în ce priveşte continuarea relaţiilor de afaceri cu debitorul (clienţi.ambele urmate de .analiza elementelor de mediu intern (inclusiv elemente operaţionale) şi mediu extern care explică rezultatele înregistrate de debitor în perioada respectivă. trebuie totuşi ca liniile directoare ale acestuia să fie conturate. astfel încât să poată fi trasă concluzia existenţei unor posibilităţi reale de reorganizare. bazată pe previziuni financiare întocmite pentru o perioadă relevantă. Practic. cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi existenţa premiselor necesară atragerii răspunderii acestora şi opinie asupra posibilităţilor reale de reorganizare) sunt necesare. cel puţin 3 ani). în principal: . fără ca planul de reorganizare să fie întocmit. în momentul în care se ajunge la elaborarea acestui plan. finanţatori) La sfârşitul acestei perioade. Înainte de orice alte consideraţii. . furnizori. concluzia Raportului de 60 de zile este aceea că există posibilităţi reale de reorganizare.conlucrarea cu debitorul şi/sau creditorii în vederea înţelegerii punctului de vedere pe care aceştia îl au referitor la situaţia societăţii şi eventualele posibilităţi de redresare. trebuie făcute două precizări importante: 224 .înţelegerea situaţiei actuale şi a perspectivelor continuării activităţii (redresării) debitorului.analiza situaţiilor financiare ale debitorului pe o perioadă anterioară deschiderii procedurii (de ex.„Raportul de 60 de zile” – Depistarea cauzelor insolvenţei şi analiza posibilităţilor de redresare Pentru a putea răspunde obiectivelor raportului (cauzele şi împrejurările care au dus la starea de insolvenţă. într-o formă în care chiar dacă nu oferă garanţia reuşitei unei reorganizări. în vederea luării deciziei de participare şi/sau susţinere a unui plan propus de către aceştia sau de depunere a unui plan propriu . Elaborarea planului de reorganizare Elaborarea planului de reorganizare trebuie privită ca o continuare a celor două rapoarte anterior analizate (cel de 30 şi cel de 60 de zile).concluzii din care să rezulte cauzele care au dus la deteriorarea situaţiei societăţii.

acesta poate fi depus chiar şi odată cu cererea de deschidere a procedurii. capital de lucru. presupunând că ne aflăm în situaţia descrisă mai sus la al doilea paragraf (ceea ce înseamnă că planul a fost deja – în mare – conturat). conform definiţiei date de Lege. etc Stabilirea activităţilor curente. pe baza de studii ale pieţei sau cereri ale unor potenţiali cumpărători .Perspectivele de reorganizare ale debitorului. ar trebui ca acţiunile celor care îl întocmesc să se concentreze asupra fundamentării principalelor premize luate în considerare. a existenţei cererii pentru produsele sau serviciile debitorului (cantităţi şi preţuri) . efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora sau asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite curente). acele fapte de comerţ şi operaţiuni financiare efectuate de debitor în perioada de observaţie. cum ar fi (fără ca enumerarea să fie exhaustivă): . dimpotrivă.Fundamentarea costurilor aferente produselor şi serviciilor debitorului. prin aceea că afectează activitatea pe termen scurt a acestuia (profitabilitate.Nici una dintre părţile interesate (debitor sau creditori) nu trebuie să aştepte momentul finalizării raportului de 60 de zile pentru a finaliza un plan de reorganizare. în cursul normal al comerţului său (cum ar fi continuarea activităţilor contractate. ar trebui ca ulterior finalizării raportului de 60 de zile.Estimarea şanselor de vânzare a unor active la preţurile propuse.Dacă toate lucrurile decurg normal. inclusiv analiza capitalului de lucru necesar . solicitând totodată intrarea în procedura reorganizării judiciare . În opinia noastră identificarea activităţilor curente laolaltă cu decizia continuării acestora pe parcursul perioadei de observaţie trebuie să fie făcute având în vedere şi faptul că această decizie afectează nu numai pe termen scurt averea debitorului (şi implicit gradul de recuperare al creanţelor creditorilor) ci şi pe termen mediu şi lung (privite din perspectiva procedurii): . etc) şi percepţia pieţei - 225 .Demonstrarea existenţei/disponibilităţii surselor de finanţare necesare reuşitei planului. ceea ce ar face ca pentru finalizarea acestuia să mai fie necesare acţiuni referitoare în principal la fundamentarea premizelor pe baza căruia acesta a fost întocmit Astfel. într-un mod rezonabil. în cazul în care debitorul depune această cerere. supravegherea sau conducerea activităţii debitorului Activităţilor curente înseamnă. planul de reorganizare să fi fost deja întocmit într-o bună măsură.Demonstrarea.

fără întocmirea sau revizuirea unor planuri/bugete (exprimate deopotrivă în termeni operaţionali şi financiari) nu este posibilă urmărirea sau conducerea activităţii debitorului. conducerea în tot sau în parte a activităţii acestuia. toate rapoartele şi analizele anterior amintite contribuie covârşitor la obţinerea gradului de înţelegere necesar) . administratorul trebuie să: . beneficiind de efortul făcut pentru întocmirea acestora). În legătură cu stabilirea activităţilor curente este şi supravegherea gestiunii patrimoniului debitorului sau.O analiză a activităţilor aflate în desfăşurare la momentul deschiderii procedurii. prin aceea că.Planifice/Bugeteze activitatea debitorului: fără ca acest lucru să constituie un scop în sine. menţinerea unor activităţi (chiar şi în condiţiile înregistrării de pierderi) poate să ducă la vânzarea în stare de funcţionare la un preţ semnificativ mai mare decât dacă activele ar fi fost în stare de conservare Pentru aceasta. inclusiv în ceea ce priveşte înţelegerea nivelului normal al capitalului de lucru aferent .O analiză a efectelor ce le-ar produce pe termen mediu şi lung decizia referitoare la activităţile curente (aceasta trebuie făcută în paralel/corelare cu cele două rapoarte. de exemplu.Vânzarea în bloc a unor active în stare de funcţionare. pentru a exercita oricare dintre formele de supraveghere sau conducere amintite. În plus faţă de cele efectuate în vederea stabilirii activităţilor curente.O analiză a acestor activităţi pentru a înţelege efectele financiare imediate ale desfăşurării lor. în acest sens. având în vedere perioada încărcată pe care o presupune deschiderea procedurii. un client pierdut eventual se mai poate recâştiga doar cu eforturi semnificative) . trebuie efectuate în principal: .asupra acestuia (de ex.Urmărească rezultatele înregistrate în comparaţie cu planificarea/ bugetarea întocmită şi să explice cauzele înregistrării oricăror abateri faţă de acestea - 226 . de 30 şi 60 de zile sau cu elaborarea planului de reorganizare.Înţeleagă activitatea debitorului (fără excepţie. în vederea stabilirii activităţilor curente (şi implicit a delimitării oricăror alte activităţi care ar mai putea fi în desfăşurare la acel moment) . este necesară orice variantă de planificare care poate constitui o bază rezonabilă pentru verificarea rezultatelor ce urmează a se înregistra . după caz.

răspunsul la o astfel de întrebare nu ar trebui să constituie în sine o dificultate. menţinerea sau propunerea unor contracte/tranzacţii În etapa imediat ulterioară deschiderii procedurii. În continuare. iar prin desprinderea şi vânzarea lui separată.39 din Lege. Alte aspecte specifice ale analizei economico-financiare în cadrul procedurii. toate analizele şi rapoartele prezentate în cadrul subtitlurilor de mai sus se sprijină pe metodele 227 . formulată în baza art.se demonstreze că obiectul garanţiei face parte dintr-un ansamblu funcţional. planul de reorganizare. sau şi mai simplu prin demonstrarea faptului că desfăşurarea planul devine imposibilă .Posibilitatea executării de către creditorii garantaţi a unor bunuri puse în garanţie Analiza economico-financiară este de asemenea implicată în momentul în care se află în discuţie o cerere a unui creditor garantat. cu ajutorul analizei trebuind să: . Toate rapoartele şi analizele anterior prezentate (raportul de 60 de zile. există oportunitatea finalizării unor astfel de analize şi luării deciziilor necesare pentru creşterea gradului de recuperare a creanţelor creditorilor. valoarea bunurilor rămase se diminuează. Ca o concluzie generală.se demonstreze că obiectul garanţiei prezintă o importanţă determinantă pentru reuşita planului de reorganizare propus. prin estimarea fluxurilor de numerar actualizate (adică a valorii) ansamblului de bunuri în cele două variante (cu sau fără activul în discuţie) Practic. deciziile referitoare la anularea unor acte frauduloase sau a unor tranzacţii ce ar prejudicia drepturile creditorilor. decizii de natura celor enumerate.5. aceasta putând a fi demonstrat prin întocmirea unei variante a planului care să arate efectele acestei alterări. menţinerea sau denunţarea unor contracte sau propunerea unor tranzacţii trebuie să fie o consecinţă firească a analizelor şi rapoartelor aflate în curs de realizare în această perioadă. în condiţiile în care în acelaşi timp se află în curs de întocmire un plan de reorganizare (sau mai mult decât atât un astfel de plan a fost deja întocmit). Denunţarea. chiar în aceste moment incipient al procedurii. în cazul în care creditorul garantat susţine contrariul. etc) aduc administratorul în posesia unor informaţii care îl fac să fie în măsură să ia. Mai multe aspecte referitoare la modalitatea practică de luare a unor astfel de decizii va fi prezentată în cadrul capitolului 1. după ce se va fi luat decizia referitoare la declanşarea reorganizării sau trecerea în lichidare.

cu titlu de exemplu. Analiza posibilităţii de reorganizare 14. se vor lua în considerare informaţiile financiare avute la dispoziţie pentru perioada ulterioară ultimului bilanţ contabil) 4. Organizarea (Organigrama) funcţională şi de conducere a debitorului 10. dar şi din perspectiva analizei posibilităţilor de reorganizare. Analiza activităţii comerciale desfăşurate (după caz se va face referire la marketingul societăţii. Principalele capitole care se vor analiza în cadrul raportului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă. numirea administratorului. analiza 131 Manual de Bune Practici. Prezentarea cauzelor intrării în stare de insolvenţă 13. a contractelor etc. Analiza obligaţiilor/nivelului de îndatorare/surselor 12. Indicatori financiari şi evoluţia acestora (pe 3 ani în urmă de la data deschiderii procedurii 7. iar dacă acesta este mai vechi de 12 luni. Analiza indicatorilor bilanţieri în istoric (pe 3 ani în urmă de la data deschiderii procedurii) 5. precum şi aspectele care trebuie atinse în legătură cu planul de reorganizare. precum şi asupra posibilităţii reale de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea. PricewaterhouseCoopers. La acest nivel se realizează o analiză detaliată a situaţiilor financiare a agentului economic. Analiza situaţiei patrimoniale (se va face analiză pe bilanţ contabil. Analiza litigiilor în care debitorul are calitatea de reclamant 9. în condiţiile art.) 8. sunt următoarele131: 1. Particularităţi ale analizei previzionale. Mai jos sunt prezentate. câteva dintre elementele de analiză la care se apelează. Obiectul de activitate. Analiza economico-financiară – metode uzuale de analiză şi 3. evoluţia şi structura capitalului social a debitorului (dacă există date se va prezenta şi un scurt istoric al debitorului) 3. cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi asupra existentei premiselor angajării răspunderii acestora. 2005 228 . Analiza litigiilor: Analiza litigiilor în care debitorul are calitatea de pârât . analiza vânzărilor. Analiză resurse umane . pentru determinarea nivelului de performanţă şi a stării financiare. Concluzii Din perspectiva analizei situaţiei istorice. Analiza contului de profit şi pierdere în istoric (pe 3 ani în urmă de la data deschiderii procedurii) 6. premize avute în elaborarea raportului) 2. Preambul (legislaţia aplicabilă.şi tehnicile de analiză economico-financiară prezentate în capitolele 2. 138 din lege.evoluţie 11.

evoluţia corelaţiei dintre consumul de resurse umane şi volumul producţiei. . .evoluţia şi structura veniturilor.activele cu grad redus de utilizare. . . . care să evidenţieze totodată şi: . în preţuri curente şi preţuri constante. precum şi să identifice posibilele soluţii de remediere/îmbunătăţire sau renunţare referitor la activităţile sau produsele în discuţie. .evoluţia corelaţiei dintre consumurile totale şi volumul producţiei.evoluţia marjei profitului brut.evoluţia corelaţiei dintre vânzări şi încasări.deficienţe ale politicii creditului client şi furnizori şi motivele de manifestare. bănci) şi rotaţia acestora.volumul şi scadenţa datoriilor pe creditori (furnizori.volumul creanţelor şi rotaţia acestora pe clienţi. la nivel de produse/componente ale afacerii. . . stat.evoluţia corelaţiei dintre plăţi şi obligaţii de plată. 229 .produsele/afacerile cu o rotaţie greoaie a încasărilor.1 Analiza Contului de profit şi pierdere Contul de profit şi pierdere permite urmărirea activităţii desfăşurate de întreprindere pe tipuri de activităţi şi construirea indicatorilor care reflectă volumul şi eficienţa activităţii de producţie şi comercializare. sau să permită tragerea unei concluzii referitoare la motivele care nu permit reorganizarea. .evoluţia şi structura cheltuielilor. . . . 11. salariaţi.produsele/afacerile cu o rotaţie greoaie a stocurilor.evoluţia cifrei de afaceri.evoluţia corelaţiei dintre consumul de resurse materiale şi volumul producţiei. .evoluţia profitului brut. Pentru identificarea punctelor forte şi slabe ale nivelului de performanţă se vor urmări: . .3. de tipul diagnosticului financiar.evoluţia corelaţiei dintre producţie şi vânzări.economico-financiară trebuie să fie una de tip structural. . pe total şi pe produse. .produsele/afacerile la care se înregistrează pierderi sau o profitabilitate foarte redusă. clienţi.

94 …………. (3) Executarea planului de reorganizare nu va putea depăşi 3 ani.11. .evoluţia si structura stocurilor.2 Analiza Bilanţului contabil Starea financiară a societăţii comerciale rezultă din: . fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia. 12 Aspecte specifice ale analizei economicofinanciare în cazul reorganizării judiciare 12. . (5) Planul de reorganizare va menţiona: a) categoriile de creanţe care nu sunt defavorizate în sensul legii: 230 . după trecerea unui termen de cel mult 18 luni de la confirmarea planului. globală şi la termen. .evoluţia echilibrului financiar (fond de rulment. . .3. ……………….evoluţia capitalului permanent şi a structurii acestuia.evoluţia furnizorilor. 95 .evoluţia gradului de îndatorare. . precum şi cu ordinea publică.evoluţia şi structura lichidităţii şi solvabilităţii.1 Temeiul legal Planul „Art. (3) Planul va putea să prevadă fie restructurarea şi continuarea activităţii debitorului. desemnare şi înlocuire a administratorilor şi directorilor. .evoluţia vitezei de rotaţie a datoriilor.evoluţia vitezei de rotaţie a stocurilor. . această perioadă va putea fi extinsă.evoluţia vitezei de rotaţie a creanţelor. fie o combinaţie a celor două variante de reorganizare.(1) Planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului. .evoluţia structurii activelor circulante. . trezorerie). inclusiv în ce priveşte modalitatea de selecţie. socotiţi de la data confirmării.evoluţia rentabilităţii.evoluţia creanţelor. (4) La recomandarea administratorului judiciar. necesar de fond de rulment. cu cel mult încă o perioadă de un an.” „Art. cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului şi va cuprinde măsuri concordante cu interesele creditorilor şi ale membrilor sau asociaţilor/acţionarilor. (2) Planul de reorganizare va cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creanţelor. dacă propunerea este votată de cel puţin două treimi dintre creditorii aflaţi în sold la acea dată. .

libere de orice sarcini. (2) lit. lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului. cu modificările şi completările 231 . în condiţiile legii. în scris. D. 98 alin. în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment. valoarea estimativă se va calcula la data propunerii planului.b) tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate. fuziunea debitorului. C şi D. B. C. cum ar fi: A. 297/2004 privind piaţa de capital. cu acordarea obligatorie. emiterea de titluri de valoare de către debitor sau oricare dintre persoanele menţionate la lit. (3). transmiterea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului către una sau mai multe persoane fizice sau juridice. H. acord ce se va da înainte de admiterea planului de către judecătorul-sindic. în contul creanţelor pe care aceştia le au faţă de averea debitorului. cu modificările şi completările ulterioare. G. 116-120. penalităţii sau a oricărei alte clauze din cuprinsul contractului sau a celorlalte izvoare ale obligaţiilor sale. a conducerii activităţii sale. F. d) ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe. modificarea sau stingerea garanţiilor reale. 39 alin. republicată. separat sau în bloc. (2) din Legea nr. păstrarea. membrii grupului de interes economic. 205 alin. Pentru înscrierea în plan a unei emisiuni de titluri de valoare este necesar acordul expres. Lichidarea parţială sau totală a activului debitorului în vederea executării planului se face potrivit art. c) dacă şi în ce măsură debitorul. a unei garanţii sau protecţii echivalente. al creditorului care urmează să primească titlurile de valoare emise. asociaţii din societăţile în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi din societăţile în comandită vor fi descărcaţi de răspundere. (6) Planul va specifica măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare. modificarea actului constitutiv al debitorului. obţinerea de resurse financiare pentru susţinerea realizării planului şi sursele de provenienţă ale acestora. constituite anterior sau ulterior confirmării planului. cu supravegherea activităţii sale de către un administrator desemnat în condiţiile legii. prelungirea datei scadenţei. I. în întregime sau în parte. şi de Legea nr. Prin excepţie de la prevederile art. în condiţiile prevăzute de Legea nr. E. 297/2004 privind piaţa de capital. în beneficiul creditorului garantat. precum şi modificarea ratei dobânzii. J. inclusiv dreptul de dispoziţie asupra bunurilor din averea sa. de către debitor. în condiţiile prevăzute de art. în conformitate cu prevederile art. în condiţiile legii. c). sau distribuirea acestora către creditorii debitorului. 31/1990 privind societăţile comerciale.

şi D. „Art. inserarea în actul constitutiv al debitorului . b) în caz de faliment membrilor sau asociaţilor/acţionarilor debitorului nu li s-ar cuveni nimic din distribuire. Judecătorul-sindic poate să ceară unui practician în insolvenţă. L. a unei distribuţii corespunzătoare a votului între aceste categorii. dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) planul propus de debitor oferă o recuperare mai redusă a creanţelor debitorului. (8) Înregistrarea menţiunii în registrul comerţului va fi solicitată de administratorul judiciar pe cheltuiala debitorului. c) membrii sau asociaţii/acţionarii debitorului refuză să participe la planul propus de creditori. 205 alin (1) din acea lege. planul propus de creditori poate prevedea modificarea. (6) litera J. şi de la Legea 297/2004 privind piaţa de capital. (3) Judecătorul-sindic va putea admite un plan propus de părţile legal îndreptăţite. planul de reorganizare nu poate prevedea conversia creanţelor bugetare în titluri de valoare. administratorul judiciar. 105 . (7) Prin derogare de la prevederile Legii nr. de reglementare satisfăcătoare a numirii administratorilor reprezentând categoriile de acţiuni respective în ipoteza neonorării obligaţiei de plată a dividendelor. K. b) de determinare. a actului constitutiv. care conţine toate informaţiile prevăzute de prezenta lege. în baza hotărârii de confirmare a planului de reorganizare care se va publica în Monitorul Oficial al României partea a VI-a”. privind societăţile comerciale. Plata expertului va fi suportată din averea debitorului.(1) Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii sale. ………” Reorganizarea „Art. operaţiunile cuprinse la acest punct sunt considerate operaţiuni exceptate în sensul art. în cazul diferitelor categorii de acţiuni ordinare. republicată. să-şi exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului. 98 ……………. fără acordul statutar al membrilor sau asociaţilor/acţionarilor debitorului. 31/1990. înainte de admiterea lui. a unor prevederi: a) de prohibire a emiterii de acţiuni fără drept de vot. C.ulterioare. şi c) în cazul categoriilor de acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar faţă de alte categorii de acţiuni.sau al persoanelor menţionate la lit. cu modificările şi completările ulterioare. comitetul creditorilor sau oricare dintre 232 . prin derogare de la prevederile alin.persoană juridică ..

administratorul judiciar va trebui să prezinte. precum şi efectele acestora şi să propună. prin încheiere. analiza economico-financiară stă la baza: . în vederea recuperării acestora.2 Utilitate În ceea ce priveşte perioada de reorganizare (incluzând aici planul de reorganizare). administratorul judiciar va notifica aceasta tuturor creditorilor. Ulterior aprobării de către comitetul creditorilor.analizării planului propus de părţile legal îndreptăţite şi exprimării unei opinii privind posibilitatea de realizare a planului. în vederea consultării rapoartelor. rapoartele vor fi înregistrate la grefa tribunalului. intrarea în faliment în următoarele cazuri: ……………….alegerii variantei de reorganizare şi întocmirii unui plan detaliat (incluzând aici soluţiile creative permise de lege) . comitetul creditorilor va putea convoca adunarea creditorilor pentru a prezenta măsurile luate de debitor şi/sau administratorul judiciar. 107 . după caz. atunci când se consideră că planul va eşua 233 . motivat şi alte măsuri. iar debitorul sau.” Trecerea în faliment „Art. în condiţiile art.(1) Judecătorul-sindic va decide. 102 alin. obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite. (3) În termen de 5 zile de la şedinţa comitetului creditorilor menţionată la alin. (2) Înregistrarea cererii menţionate la alin. rapoarte comitetului creditorilor asupra situaţiei financiare a averii debitorului. printr-o încheiere. (4). la solicitarea judecătorului sindic . 107 şi următoarele. potrivit art. care va fi avizată de către comitetul creditorilor.(1) Debitorul prin administratorul special sau.solicitării de aprobare a intrării în faliment. prin sentinţă sau.creditori. 106 .” „Art. după caz. 32.întocmirii rapoartelor trimestriale asupra situaţiei financiare a averii debitorului (incluzând abaterile faţă de plan şi explicaţiile aferente) . trimestrial. în condiţiile art. (2) De asemenea. (1). …………………” 12. administratorul judiciar va prezenta şi situaţia cheltuielilor efectuate pentru bunul mers al activităţii. precum şi administratorul special poate solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment. după caz. (1) nu suspendă continuarea activităţii debitorului până când judecătorul-sindic nu hotărăşte asupra ei. în condiţiile stipulate prin planul confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderii averii sale. C.

În acest stadiu efectuarea analizei presupune calcularea indicatorilor economico-financiari. managerial şi tehnologic.Necesarul de investiţii . reorientarea spre alte pieţe.restrângerea portofoliului de produse/activităţi la cele profitabile şi competitive.creşterea profitabilităţii societăţii (prin renegocierea preţului de vânzare. care reflectă starea financiară după aplicarea măsurilor de redresare economico-financiară. .Trebuie făcută încă de la început precizarea foarte importantă referitoare la modalitatea în care trebuie să fie judecată conformarea debitorului faţă de planul aprobat precum şi aducerea de pierderi asupra averii sale.Structura acţionariatului la momentul declanşării procedurii de insolvenţă şi eventualele modificări propuse prin plan . şi un program de activităţi cu caracter de permanenţă (de exemplu. Printre mijloacele folosite în vederea atingerii obiectivelor urmărite prin planul de reorganizare. pe baza fluxului de numerar. care să poată să răspundă la întrebarea dificilă referitoare la necesitatea solicitării intrării în faliment. în principal. eşalonat pe o durată de 3 ani) care privesc domeniul organizatoric. 2005 234 .3 Principalele aspecte urmărite Pentru succesul planului de reorganizare este necesar să fie identificate şi aplicate un set de măsuri de urgenţă care să vizeze. se regăsesc: . contului de profit şi pierderi şi a bilanţului previzionate. Abaterile faţă de un plan stabilit precum şi înregistrarea de pierderi temporare sunt posibile fără însă ca aceasta să însemne neapărat că planul va eşua. 132 Manual de Bune Practici. Structura planului de reorganizare trebuie să includă cel puţin următoarele elemente132: 1) Informaţii generale referitoare la debitor . 12. restructurarea financiară (de exemplu. eşalonate pe maxim un trimestru).Managementul societăţii .Pieţe pe care acesta acţionează 2) Prezentarea activului societăţii debitoare . . Orice analiză şi decizie care se va face în acest sens trebuie să fie una de perspectivă (pe termen scurt şi mediu).Previziunea recuperării creanţelor deţinute 3) Evaluarea patrimoniului.Prezentare generală .îmbunătăţirea lichidităţii prin gestionarea mai bună a capitalului de lucru (obiectiv pe termen scurt şi mediu). reducerea costurilor de producţie). PricewaterhouseCoopers.

6) Previziunea situaţiilor financiare ale societăţii debitoare pe perioada reorganizării .Situaţia fluxurilor de numerar Programul măsurilor de urgenţă are ca şi obiective principale restructurarea producţiei şi creşterea lichidităţii. el nu va fi. .Tabelul creditorilor.Programul de plată a creditorilor.Scopul evaluării este asigurarea premiselor pentru aplicarea unui tratament corect şi echitabil fiecărui titular de creanţe. . la care ceilalţi acţionari nu au vrut să achieseze. Restructurarea producţiei poate fi realizată prin : . .În condiţiile opririi activităţii şi a vânzării în lichidare a bunurilor 4) Surse de finanţare pe perioada reorganizării . prin: .În condiţiile continuării activităţii . . Creşterea lichidităţii. . Categorii de creditori. . prin oferirea unei recuperări cel puţin la fel de mare ca în situaţia falimentului.identificarea surselor de aprovizionare mai ieftine. 235 .stoparea producţiei la produsele cu pierderi.Finanţare prin aport de numerar .atragerea de noi surse de finanţare externe.reorganizarea producţiei. (2) din Legea nr. care presupune: .eliminarea pierderilor. Estimarea valorii imobilizărilor corporale trebuie făcută în cazul a două situaţii distincte: . prin excepţie de la prevederile art.creşterea productivităţii muncii.stabilirea activelor neutilizate sau cu utilizare redusă şi vânzarea lor.Finanţare prin vânzarea unora dintre activele debitorului În cazul în care aportul de capital se face într-o societate listată pe piaţa de capital şi prin efectuarea acestui aport unul dintre acţionari depăşeşte neintenţionat pragul de control.Modalităţi de acoperire a datoriilor . . obligat să facă o ofertă publică celorlalţi acţionari deoarece el şi-a luat un risc în demersul de redresare al debitorului. .reducerea volumului creanţelor.realizarea de economii la cheltuieli.redimensionarea stocurilor.Contul de profit şi pierderi . care poate fi realizată prin: . 297/2004 privind piaţa de capital.Finanţare prin apelarea la credite bancare .obţinerea de lichidităţi.redimensionarea producţiei pentru produsele cu rotaţie redusă a stocurilor şi creanţelor. . 5) Pasivul societăţii . 205 alin.redimensionarea personalului. care presupune: .

îmbunătăţirea organizării producţiei. .pregătirea agenţilor comerciali şi de distribuţie. . . în principal.dimensionarea nivelului producţiei în funcţie de evoluţia cererii.la nivelul subsistemului cercetare. .la nivelul subsistemului tehnic: .cursuri de recalificare. . . . .la nivelul subsistemului cercetare.la nivelul subsistemului financiar: .la nivelul subsistemului personal: .direcţionarea politicii de creditare comercială.restructurarea datoriilor. . . . . . Programul de activităţi cu caracter continuu are ca şi obiectiv principal redresarea financiară a societăţii comerciale şi urmăreşte.reeşalonarea datoriilor faţă de bănci. .îmbunătăţirea disciplinei. .stabilirea şi urmărirea bugetelor pe proiecte şi activităţi.identificare de noi clienţi şi furnizori.urmărirea riguroasă a încasării creanţelor.studierea efectului de levier (de exploatare şi financiar).la nivelul subsistemului comercial: . Creşterea profitului poate fi realizată prin următoarele măsuri: .reducerea cheltuielilor comune. .identificarea de resurse materiale de substituţie.redimensionarea activelor circulante. .asigurarea dotării logistice. Aceste obiective derivate presupun măsuri specifice pentru fiecare subsistem funcţional al societăţii comerciale. .renegocierea termenelor de plată a furnizorilor. prin: .selecţia şi perfecţionarea personalului. . .obţinerea unor termene de plată mai relaxate. .reducerea creanţelor.fundamentarea necesarului de investiţii.redimensionarea stocurilor.dezvoltare: 236 - . clienţi.redimensionarea necesarului de aprovizionat.fundamentarea costurilor. . .dezvoltare: . creşterea lichidităţii şi creşterea profitului.creşterea vânzărilor.la nivelul subsistemului comercial: . . salariaţi etc. stat.urmărirea clienţilor. Creşterea lichidităţii poate fi realizată prin următoarele măsuri: .la nivelul subsistemului financiar: .urmărirea stocurilor la clienţi.

orientarea producţiei.îndeplinirea sarcinilor de producţie. elaborare. Pentru a putea să răspundă la întrebarea referitoare la respectarea planului de reorganizare. .introducerea standardelor de calitate. .urmărirea şi perfecţionarea calităţii.planificarea detaliată să fie bazată pe un model economico-financiar flexibil care să permită în orice moment adaptarea rapidă a planului la noile condiţii de - 237 .la nivelul subsistemului productiv: . la nivel lunar.la nivelul subsistemului tehnic: .economii de costuri.la nivelul subsistemului personal: . administratorul trebuie să: . . .stabilirea obiectivelor şi sarcinilor individuale.dispună de o planificare/bugetare detaliată (expresia la nivel de detaliu operaţional şi financiar a planului de reorganizare) a activităţii societăţii pe o perioadă cel puţin egală cu perioada propusă pentru reorganizare.încărcarea capacităţilor de producţie.îmbunătăţirea organizării muncii. consecinţa eşuării unui plan fiind intrarea în faliment a debitorului.reducerea cheltuielilor indirecte.creşterea gradului de utilizare a capacităţilor de producţie. realizarea de noi produse. cercetarea şi implementarea de noi tehnologii. Această activitate (de urmărire) este una extrem de importantă.creşterea intensivă a productivităţii muncii.elaborarea şi perfecţionarea criteriilor de promovare şi antrenare. condiţiile de implementare şi realizare a programului de restructurare pe termen mediu şi lung.îmbunătăţirea disciplinei de producţie. . dacă mai este cazul. . Programul măsurilor de urgenţă precum şi Programul de activităţi cu caracter continuu pregătesc. .redimensionarea necesarului de personal. . trimestrial şi anual . . . . Pe baza măsurilor care urmăresc creşterea gradului de lichiditate şi a profitului se va elabora bilanţul previzionat (precum şi fluxul de numerar şi contul de profit şi pierderi previzionate) care vor fi utilizate pentru aprecierea noii stări financiare a societăţii comerciale. Cealaltă etapă importantă care urmează după alcătuirea şi votarea unui plan de reorganizare este urmărirea îndeplinirii prevederilor planului. .implementarea investiţiilor. . .

ca un ansamblu în stare de funcţionare . a acestora. (3) Lichidatorul va angaja în numele debitorului un evaluator. (2) Lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidator a inventarierii bunurilor din averea debitorului. Pentru maximizarea valorii averii debitorului. cât şi 238 . în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare. cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului. Lichidatorul va prezenta şi regulamentul de vânzare corespunzător. etc) sistemul de urmărire a rezultatelor activităţii debitorului să fie consistent cu planificarea-bugetare.sau individual. în orice moment – chiar şi când de exemplu se înregistrează pierderi temporare – să poată aprecia dacă planul este în pericol să eşueze) să deţină controlul asupra situaţiei în care se găseşte debitorul (cel puţin în ceea ce priveşte înţelegerea poziţiei financiare în care acesta se află) astfel încât să fie în măsură să preîntâmpine crize. modificare a previziunilor în ceea ce priveşte vânzările. bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât individual. pe baza propunerii lichidatorului şi a recomandării comitetului creditorilor. persoană fizică sau juridică. 116 . astfel încât analizele de tip „realizat faţă de bugetat” să poată fi efectuate în timp real înţeleagă (explice) diferenţele „realizat faţă de bugetat” să stabilească cauzele obiective sau subiective care leau generat şi să poată estima impactul acestora asupra şanselor de reuşită a planului (cu alte cuvinte. negociere directă sau o combinaţie a celor două. cu acordul comitetului creditorilor un evaluator propriu. (4) În funcţie de circumstanţele cauzei şi pe cât posibil. 13 Aspecte specifice ale analizei economicofinanciare în cazul falimentului 13.(1) Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub controlul judecătorului-sindic. Bunurile vor putea fi vândute în bloc . respectiv licitaţie publică. Metoda de vânzare a bunurilor.- - - mediu (schimbare de preţuri.1 Temeiul legal Efectuarea lichidării „Art. pentru a evalua bunurile din averea debitorului. să ia măsuri corective. va fi aprobată de adunarea creditorilor. sau va utiliza. lichidatorul va face toate demersurile de expunere la piaţă. sau la extremă să propună trecerea în faliment a debitorului. într-o formă adecvată.

necesare pentru desfăşurarea unei afaceri. până la încheierea tranzacţiilor referitoare la vânzarea activelor. dar nu le-au prezentat. trebuie luată pe criterii economice. prin bloc. luarea deciziilor privind încetarea sau continuarea activităţii. 2. 4.în bloc.evaluarea pentru unul sau mai multe blocuri de active (ca ansamblu funcţional). cu atât este mai complicată o astfel de estimare. fundamentate de asemenea pe baza analizei economicofinanciare. ca ansamblu funcţional.” Distribuirea sumelor realizate în urma lichidării „Art.2 Utilitate Printre primele decizii comerciale ce trebuie luate ca urmare a intrării în faliment se află decizia referitoare la modalitatea de vânzare a bunurilor (în bloc sau individual) decizie care trebuie să se bazeze pe: . pentru care un cumpărător oferă un preţ nedefalcat pe bunurile componente. sume proporţionale datorate creditorilor ale căror creanţe sunt supuse unei condiţii suspensive care nu s-a realizat încă. Cu cât procesul de lichidare se află într-un stadiu mai incipient (altfel spus cu cât timpul necesar finalizării procedurii este mai mare). datorate creanţelor admise provizoriu. O altă activitate în care analiza economico-financiară (previziunea) este implicată. 239 . sume proporţionale. estimare ce se face cu ocazia distribuirii de sume realizate în urma lichidării. sume proporţionale. 127 . datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purtător şi care au originalele titlurilor.evaluarea individuală (în vederea vânzării separate) a bunurilor debitorului . evaluare care se bazează la rândul ei pe planurile de afaceri şi previziunile financiare care pot fi întocmite în mod rezonabil pentru acel bloc De asemenea. este cea de estimare a rezervelor destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.Cu ocazia distribuirilor parţiale următoarele sume vor fi consemnate: 1. care trebuie să prevadă evenimente viitoare îndepărtate (împreună cu reflectarea bănească a acestora).” 13. se înţelege o parte sau toate bunurile debitorului. rezervele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului. 3.

Modalităţi de valorificare a bunurilor din averea debitorului Unul dintre cazurile în care analiza economico-financiară şi previziunea sunt implicate este decizia de vânzare în bloc a unor bunuri ca un ansamblu în stare de funcţionare. pentru care un cumpărător oferă un preţ nedefalcat pe bunurile componente. în orice estimări se realizează în vederea luării unor decizii comerciale se impune actualizarea lor. Dacă acestea sunt prevăzute a se desfăşura pe o perioadă suficient de mare (de exemplu pe o perioadă mai mare de un an).întocmirea unui plan de afaceri/ previziuni financiare pe termen mediu şi lung.13.compararea valorii estimate de vânzare în bloc cu suma valorii de vânzare individuală a activelor componente. astfel încât să se poată valida varianta de vânzare în bloc. în varianta de funcţionare care poate fi în mod rezonabil identificată ca reprezentând cea mai bună utilizare a ansamblului . 240 .estimarea valorii ansamblului pe baza previziunilor financiare şi a ratei de actualizare . ci se urmăreşte desfăşurarea activităţilor specifice în aşa fel încât să se maximizeze averea distribuibilă a debitorului. prin bloc.identificarea unei rate de actualizare (costul capitalului) care să reflecte cel mai bine riscurile asociate activităţii respective . dintre care amintim: . necesare pentru desfăşurarea unei afaceri. Oricare dintre activităţile desfăşurate presupun încasări (din vânzări de active imobilizate sau circulante şi din creanţe.ajustarea valorii obţinute astfel încât să se obţină un interval de negociere (sau bază de plecare a preţului de vânzare). etc).3 Principalele aspecte urmărite În acest caz nu se efectuează o analiză pe bază de indicatori. Preţul nedefalcat ce s-ar oferi pentru un astfel de ansamblu (bloc) se estimează ca valoare de randament a ansamblului funcţional. ca ansamblu funcţional înţelegându-se o parte sau toate bunurile debitorului.stabilirea ansamblului/ansamblurilor de bunuri care ar trebui să funcţioneze împreună . precum şi plăţi. prin care să se ţină cont de faptul că bunurile se vând în faliment . care se determină prin parcurgerea mai multor etape.

în principiu. ……………… d) acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia.(1) Administratorul judiciar sau.din lichidarea averii debitorului. estimare ce se face cu ocazia distribuirii de sume realizate în urma lichidării (distribuiri ce pot să se întindă de-a lungul unei perioade semnificative de timp) trebuie. 80 .Estimarea rezervelor destinate cheltuielilor viitoare Estimarea rezervelor destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului. ………………. efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii. efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii. b) operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită.cheltuieli excepţionale (cum ar fi costuri viitoare necesare acoperirii unor riscuri: de exemplu costurile estimate a fi necesare pentru plata despăgubirii aferente pierderii unor procese) pentru care de regulă se estimează un cost şi o probabilitate (de producere a evenimentului) . după caz.cheltuieli de funcţionare (cheltuieli datorate continuării activităţii sau cheltuieli aferente strict operaţiunilor de lichidare) . care la rândul lor pot să cuprindă . inclusiv a dobânzilor viitoare 14 Alte aspecte specifice ale analizei economicofinanciare în cadrul procedurii 14.1 Temeiul legal Situaţia unor acte juridice ale debitorului Art. 241 . lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate. pe o perioadă de timp care în anumite cazuri poate să depăşească semnificativ durata unui an (în cazul procedurilor complexe).din continuarea activităţii .previzionarea veniturilor viitoare: .previziunea cheltuielilor viitoare. să apeleze la: . dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer. realizate de debitor prin următoarele acte: ……………….

debitor în sensul prezentei legi. administratorul judiciar va putea menţine contractele de credit. ……………” „Art. prin care i se cere să opteze pentru menţinerea ori denunţarea contractului.” Art. …………. cât şi în cel al averii creditorilor. care va verifica dacă ele sunt atât în folosul averii debitorului. în lipsa unui astfel de răspuns. o acţiune pentru despăgubiri poate fi introdusă de către contractant împotriva debitorului.” 242 . cât şi în cel al averii creditorilor. închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung. Administratorul judiciar /lichidatorul trebuie să răspundă. să le modifice clauzele.(1) În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului. în termen de 30 de zile. astfel încât acestea să asigure echivalenţa viitoarelor prestaţii. cu intenţia de a ascunde/ întârzia starea de insolvenţă sau de a frauda o persoană fizică sau juridică faţă de care era la data efectuării transferului unor operaţiuni cu instrumente financiare derivate. sau să le modifice clauzele. g) actele de transfer sau asumarea de obligaţii efectuate de debitor într-o perioadă de doi ani anteriori datei deschiderii procedurii. dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii. 86 . unei notificări a contractantului. administratorul judiciar /lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului. cu acordul cocontractanţilor. (2) În cazul denunţării unui contract. administratorul judiciar /lichidatorul poate să menţină sau să denunţe orice contract. realizate în baza unui contract financiar calificat. (3) Pe parcursul perioadei de observaţie. atâta timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate. cu acordul cocontractanţilor. acesta fiind socotit denunţat. Modificările vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor. inclusiv ducerea la îndeplinire a unui acord de compensare bilaterală (netting). sau a devenit ulterior. 81 …………… (3) Administratorul judiciar/lichidatorul va putea menţine contractele de credit şi va putea.f) plăţile anticipate ale datoriilor. efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii. care va avea în vedere dacă ele sunt atât în folosul averii debitorului. Modificările vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor. astfel încât acestea să asigure echivalenţa viitoarelor prestaţii ale debitorului.

2 Utilitate În discuţie fiind analiza unor acte juridice ale debitorului. două chestiuni: . pentru tranzacţii efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii. trebuie avut în vedere: .contracte de credit sau comerciale ce pot fi menţinute. unde trebuie depăşită dificultatea majoră a determinării condiţiilor de piaţă de la data efectuării tranzacţiilor . în principal. 80 din Lege.dacă în prezent sau la momentul încheierii lor (după caz) valoarea prezentă netă (fluxurile de numerar actualizate) este sau era pozitivă .dacă societatea are sau avea alternative mai bune În vederea analizării oportunităţii/necesităţii anulării constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi a restituirii de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate.identificarea situaţiilor în care suma pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer. unde dificultatea care trebuie depăşită se referă la estimarea sumelor distribuibile în caz de faliment 243 .investigarea existenţei cazurilor în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită.14.tranzacţii deja efectuate şi care ar putea fi (în anumite condiţii) anulate .3 Principalele aspecte urmărite În vederea analizării contractelor încheiate de societate (în vederea menţinerii. modificate sau denunţate 14. modificării sau anulării) trebuie avute în vedere. există două mari categorii care trebuie analizate şi unde decizia comercială se ia de asemenea pe baza analizei economicofinanciare: . realizate de debitor prin următoarele actele enumerate la art.

lichidarea unor datorii pe termen scurt. de exemplu. .contractarea de noi împrumuturi pe termen mediu şi lung.majorarea capitalului social. Ratele de structură ale pasivului permit aprecierea politicii adoptate de întreprindere în domeniul financiar. . 244 .creşterea rezervelor. reprezentate de capitalul social şi rezultatele obţinute.primirea de subvenţii. Această sporire are loc prin: . putem identifica următoarele două cazuri: . prin evidenţierea unor aspecte privind stabilitatea financiară.15 Analiza economico-financiară.1 Analiza financiară pe baza bilanţului 15.constituirea de provizioane.când rsf1 > rsf0. . Această diminuare are loc prin: . . . în mărimi relative a surselor stabile în raport cu sursele ciclice. . de natura împrumuturilor obligatare sau bancare (pe termen lung. calculându-se cu relaţiile: Capital permanent *100 Pasiv total Datorii pe termen scurt rsf = *100 Pasiv total rsf = Dacă.1. prin aporturi în numerar sau în natură. atunci are loc o scădere a capitalului permanent în totalul pasivului. autonomia financiară. . a) Rata stabilităţii financiare (rsf) reflectă legătura dintre capitalul permanent aflat la dispoziţia întreprinderii şi patrimoniul total. . se analizează evoluţia în timp a primei rate.1 Analiza ratelor de structură Analiza structurii pasivului arată că societăţile comerciale utilizează diferite surse de finanţare: surse proprii.când rsf1 < rsf0.pierderi în cursul exerciţiului.metode uzuale de analiză 15. a surselor stabile în raport cu sursele ciclice. atunci are loc o creştere a ponderii capitalului permanent în totalul surselor de finanţare. precum şi gradul de îndatorare. mediu şi scurt) şi surse atrase (credite comerciale). surse împrumutate.diminuarea capitalului social. în mărimi relative.creşterea profitului nerepartizat.

repartizarea rezultatului exerciţiului pentru dividende. fiind până la urmă o operaţiune delicată aceea de stabilire a nivelului optim al ratei.rata autonomiei financiare globale (rafg): - rafg = Capital propriu *100 Pasiv total Reflectând ponderea capitalurilor proprii în total surse de finanţare. rata autonomiei financiare la termen (raft): raft = sau raft = Capital propriu * 100 Capital permanent Capital propriu * 100 Împrumuturi pe termen mediu şi lung Rata autonomiei financiare la termen este considerată mai expresivă decât precedenta. ar putea ca într-un anumit caz să se considere satisfăcătoare o rată a autonomiei financiare globale care să fie mai mare decât 1/3.creşterea datoriilor pe termen scurt. are loc creşterea ratei şi deci a autonomiei financiare globale ca urmare a modificării capitalului propriu într-un ritm mai mare decât totalul resurselor (ICpr > IPt). Când rafg1 < rafg0. are loc diminuarea gradului de autonomie financiară globală. Când rafg1 > rafg0. calculându-se în următoarele variante: .rambursarea împrumuturilor pe termen mediu şi lung. . într-un ritm superior creşterii capitalului permanent. ia în considerare totalul datoriilor faţă de terţi. c) Rata îndatorării măsoară ponderea datoriilor întreprinderii în total resurse. b) Rata autonomiei financiare exprimă gradul de finanţare a elementelor de activ pe seama resurselor proprii şi se determină cu relaţia: . doar ca un exemplu. . indiferent de natura lor: 245 . deoarece exprimă structura capitalurilor permanente care asigură o finanţare îndelungată a întreprinderii. Mai mult. . ca urmare a modificării capitalului propriu întrun ritm mai redus decât totalul resurselor (ICpr < IPt). raţia are o valoare optimă care diferă în funţie de tipul afacerii şi de mediul extern.rata îndatorării globale (rîg). trebuie luată în considerare politica financiară a fiecărei întreprinderi.diminuarea sau anularea provizioanelor.

îndepărtarea de 1 (în sensul scăderii sub această valoare) semnificând reducerea îndatorării.rata datoriilor bancare. respectiv creşterea autonomiei financiare.rata datoriilor comerciale. mediu şi scurt) în totalul datoriilor întreprinderii: rdbc = Datorii bancare *100 Datorii totale evidenţiază ponderea Rata datoriilor comerciale (rdc) obligaţiilor întreprinderii faţă de furnizori: rdc = Datorii comerciale *100 Datorii totale Rata datoriilor fiscale (rdf) evidenţiază ponderea obligaţiilor întreprinderii faţă de bugetul de stat.rata datoriilor fiscale.2 Analiza echilibrului financiar Întreprinderile dispun de două mari categorii de resurse ale pasivului bilanţier: capitalurile permanente compuse din capitaluri proprii şi datorii mai mari de un an şi datoriile pe termen scurt care sunt compuse din datoriile nefinanciare şi datoriile financiare. Aceste resurse (capitaluri) finanţează activul imobilizat sau utilizările durabile (imobilizările necorporale. Nivelul ratei de îndatorare globală poate fi explicitat prin următoarele rate: . corporale şi 246 . .1. .rîg = Datorii totale (ÎTML + DTS) * 100 Pasiv total ÎTML = împrumuturi pe termen mediu şi lung DTS = datorii pe termen scurt Este de dorit ca nivelul ratei să fie subunitar. Rata datoriilor bancare (rdbc) evidenţiază ponderea pe care o au împrumuturile bancare (pe termen lung. bugetul asigurărilor sociale şi faţă de bugetele locale: rdf = Datorii fiscale * 100 Datorii totale Rata altor datorii (rad) evidenţiază ponderea obligaţiilor întreprinderii faţă de personalul propriu sau alţi creditori: r ad = Alte datorii * 100 Datorii totale 15.

când se urmăreşte nivelul trezoreriei (T). prin compararea disponibilităţilor cu nivelul creditelor bancare temporare. Acest excedent de resurse permanente degajat de partea de sus a bilanţului este folosit pentru acoperirea nevoilor de finanţare din partea de jos a bilanţului. ca diferenţă între activele circulante şi datoriile pe termen scurt: FR = Ac .financiare) şi activul circulant sau utilizările temporare (stocuri. Fondul de rulment se determină prin două modalităţi: a) pornind de la elementele cuprinse în partea superioară a bilanţului. când se compară resursele permanente cu utilizările permanente şi când pentru măsurarea echilibrului se foloseşte indicatorul "fond de rulment" (FR). . fondul de rulment reprezintă excedentul de resurse permanente care asigură finanţarea activelor circulante. când se compară resursele temporare cu utilizările temporare. 1. creanţe. Fondul de rulment financiar (calculat pe partea de sus a bilanţului) În această accepţiune. ca diferenţă între capitalul permanent şi imobilizările nete: FR = CP . analiza echilibrului financiar se poate realiza la trei nivele: . La nivelul unei întreprinderi. 2.DTS Active circulante Datorii pe termen scurt Fond de rulment Fig. b) pornind de la elementele cuprinse în partea de jos a bilanţului. disponibilităţi). Fondul de rulment financiar (calculat pe partea de jos a bilanţului) 247 .echilibru pe termen lung. .echilibru pe termen scurt. investiţii financiare pe termen scurt.echilibrul curent.Ain Active imobilizate nete Fond de rulment Capitaluri permanente Fig. fiind destinat reînnoirii activelor circulante. iar indicatorul folosit este "necesarul de fond de rulment"(NFR).

fondul de rulment evidenţiază surplusul activelor circulante în raport cu datoriile temporare sau partea activelor circulante nefinanţată de resursele pe termen scurt şi care este finanţată de resurse permanente. care permite întreprinderii să facă faţă. prin apelarea la credite pe termen mediu şi lung. Reducerea fondului de rulment va avea consecinţe negative dacă se datorează reducerii capitalurilor proprii. scăderea fondului de rulment poate fi compensată printr-o gestionare mai eficientă a activelor circulante. Indiferent de modalitatea de calcul. atunci vor creşte şi dobânzile. dar practic este mai puţin probabilă. Dacă această creştere s-a datorat însă creşterii gradului de îndatorare pe termen lung. situaţia financiară a întreprinderii ar trebui să se îmbunătăţească în perioada următoare datorită rezultatelor exploatării generate de investiţii. Factorii de influenţă care modifică fondul de rulment se prezintă în tabelul de mai jos: 248 . Această situaţie este considerată pozitivă deoarece o parte tot mai mare a activelor circulante este finanţată din capitalul permanent. deoarece în locul resurselor permanente (mai costisitoare) se pot folosi resurse temporare (mai puţin costisitoare). fondul de rulment apare ca o "marjă de securitate financiară". Această situaţie teoretic poate fi posibilă. Înseamnă că apelarea la credite pe termen lung are un efect favorabil asupra echilibrului financiar doar în situaţia în care eficienţa activităţii de exploatare este superioară ratei dobânzii bancare (re > rd). deoarece un fond de rulment care acoperă în totalitate stocurile nu este dovada unei bune gestiuni a resurselor.În această accepţiune. Deşi această situaţie de cele mai multe ori este considerată negativă. Dacă diminuarea fondului de rulment se datorează creşterii activelor imobilizate. Analiza fondului de rulment permite stabilirea următoarelor corelaţii: a) fondul de rulment creşte (FR1 > FR0). c) fondul de rulment rămâne neschimbat (FR1 = FR0). Pornind de la structura fondului de rulment spunem că situaţia financiară a întreprinderii se îmbunătăţeşte dacă creşterea fondului de rulment s-a realizat pe seama creşterii capitalurilor proprii. b) fondul de rulment scade (FR1 < FR0). deoarece presupune o armonizare totală a resurselor cu necesităţile de alocare a acestora. diverselor riscuri care se manifestă pe termen scurt. fără dificultate. care vor avea ca efect diminuarea rezultatului exploatării. Creşterea fondului de rulment trebuie analizată cu atenţie.

249 . activele stabile sunt finanţate din capitaluri permanente. Diminuarea capitalului permanent: • • • • • • reducerea capitalului propriu prin: reducerea capitalului social distribuirea de dividende înregistrarea de pierderi distribuirea rezervelor rambursarea împrumuturilor pe termen mediu şi lung răscumpărarea 2. corporale şi financiare amortizare încasarea unor împrumuturi pe termen lung acordate de întreprindere • • obligaţiunilor Factorii de variaţie ai fondului de rulment Fondul de rulment poate avea următoarele valori: . Creşterea capitalului permanent: • • • • • • • sporirea capitalului propriu prin: creşterea aportului asociaţilor creşterea rezultatului exerciţiului obţinerea de subvenţii creşterea rezervelor creşterea datoriilor pe termen mediu şi lung: emisiunea de obligaţiuni contractarea de noi credite pe termen mediu şi lung • • 2. Diminuarea activului imobilizat: • • • • dezinvestiţii prin: scoatere din funcţiune de mijloace fixe vânzarea activelor necorporale. implicit.FR > 0. pe de o parte. întreprinderea se află într-o situaţie riscantă generată de faptul că. financiare) Factori de creştere a fondului de rulment 1. corporale.FR = 0. Ac > DTS.Factori care diminuează fondul de rulment 1. Creşterea activului imobilizat: • creşterea cheltuielilor de constituire şi cercetare – dezvoltare investiţii (necorporale. . Existenţa unui fond de rulment pozitiv diminuează riscul de lichiditate în cazul unor dereglări ale ciclului de încasări şi plăţi. adică activele pe termen scurt sunt finanţate integral pe seama datoriilor pe termen scurt şi. Neexistând fond de rulment. transformarea activelor circulante în lichidităţi poate fi întârziată datorită disfuncţionalităţilor apărute în activitatea întreprinderii. obligaţiile de plată au termene de plată bine precizate. iar pe de altă parte. Ac = DTS. există un surplus de surse permanente care poate fi alocat finanţării ciclului de exploatare.

Această stare reflectă un dezechilibru financiar ce însă trebuie analizat în funcţie de specificul activităţii desfăşurate de întreprindere. 3. Ratele care se pot construi pe baza fondului de rulment: rata de finanţare a cifrei de afaceri - rf CA = - FR ⋅ 360 CA sau rata de finanţare a activelor circulante rf Ac = - FR ⋅ 360 Ac rf NFR = rf Ac = FR ⋅100 Ac rata de acoperire a necesarului de fond de rulment FR ⋅ 100 NFR FR ⋅100 DTS - rata de acoperire a datoriilor pe termen scurt rf DTS = Ultimele rate oferă o imagine a modului de finanţare a ciclului de exploatare. în acest caz.). reprezentată de active lichide excedentare. Determinarea nivelului fondului de rulment. în cazul unui agent economic cu activitate de comerţ. ceea ce determină întreprinderea să apeleze la împrumuturi pe termen scurt pentru a-şi onora obligaţiile de plată. o parte a activelor imobilizate sunt acoperite tot din datorii pe termen scurt. de nici o marjă de securitate pe termen scurt. ponderea redusă în totalul resurselor a capitalurilor proprii şi a datoriilor pe termen lung este compensată de rotaţia rapidă a elementelor ciclului de exploatare. Dacă nivelul lor este > 100% ele semnifică faptul că FR a asigurat finanţarea integrală a activelor circulante. O primă strategie este de a constitui un fond de rulment care să acopere nevoile medii de active circulante (Fig. în practica financiară se realizează pe baza a trei strategii. a necesarului de fond de rulment respectiv a datoriilor pe termen scurt. cu implicaţii diferite din partea întreprinderilor. În acest caz.FR < 0. echilibrul se poate menţine şi cu un fond de rulment negativ. Nu întotdeauna un fond de rulment negativ este expresia unei activităţi ineficiente. care permit acoperirea unei părţi a utilizărilor stabile. Astfel. întreprinderea nedispunând. 250 . Mai mult decât atât. Ac < DTS. adică transformarea activelor circulante în lichidităţi nu acoperă datoriile pe termen scurt.

Finanţe. pag. disponibilităţi care. în lipsa unui plasament rentabil. Ed. Această politică este considerată una de echilibru. Strategia echilibrată a FR Dacă se foloseşte această strategie. Bucureşti. iar reducerea solicitărilor de credite pe termen scurt va determina creşterea capacităţii de plată. 3. Bucureşti. I.. au un cost de oportunitate ridicat. 1 Toma . determinată de creşterea. tot progresivă. 1996. Disponibilităţile "leneşe" sunt determinate de creşterea progresivă a trezoreriei nete. iar în perioada de gol de activitate apare un excedent de lichidităţi în fondul de rulment care să poată fi utilizat pentru diverse plasamente pe termen scurt1. a fondului de rulment. respectiv a autonomiei financiare a întreprinderii.Valori Credite pe termen scurt Necesar de fond de rulment Fond de rulment Excedent de lichiditati Timp Trim I Trim II Trim III Trim IV Fig. O altă linie strategică ce poate fi adoptată de întreprindere este de a-şi constitui un fond de rulment care să acopere orice oscilaţii trimestriale a necesarului de active circulante (Fig. în perioada de vârf de activitate se apelează la credite pe termen scurt. care asigură cel mai bine realizarea obiectivelor financiare de rentabilitate şi lichiditate: diminuarea disponibilităţilor "leneşe"2 va determina creşterea rentabilităţii. Ed. 4. Finanţe şi gestiune financiară de întreprindere. 326 251 . M. Economică.204 2 Stancu.).. pag. 1994. Economică.

devine imperios necesar să se găsească plasamente pe termen scurt pentru fructificarea excedentului. Pentru rentabilitatea generală a societăţii. 5. Reprezentarea grafică a acestei strategii se regăseşte în figura 5. 4. Strategia riscantă a FR 252 .Valori Excedent de lichidităţi Fond de rulment Necesar de active circulante Trim I Trim II Trim III Trim IV Timp Fig. care ar putea fi utilizate pentru acoperirea oricărei creşteri neaşteptate a activelor circulante. Valori Credite pe termen scurt Necesar de fond de rulment Fond de ru lment Trim I Trim II Trim III Trim IV Timp Fig. Strategia prudenţială a FR Este o politică prudenţială. ce se caracterizează prin renunţarea totală la creditul pe termen scurt şi înregistrarea permanentă de excedent de lichidităţi. A treia strategie constă în asigurarea unui fond de rulment inferior oscilaţiilor activelor circulante din cursul anului.

Necesarul de fond de rulment este acea partea din activele circulante care trebuie finanţată. această politică a fondului de rulment este acceptabilă întrucât apare efectul pozitiv de îndatorare. În pasiv. fluctuaţia cifrei de afaceri. a stocurilor. În activ aceste mărimi înglobează în principal.necesarul de fond de rulment din exploatare (NFRE). Dacă nu au loc investiţii importante şi nici operaţiuni financiare pe termen lung. aceste elemente înglobează. Se poate aprecia ca o politică riscantă a fondului de rulment. incluzând o dimensiune structurală. ca urmare a autofinanţării. necesarul de fond de rulment din exploatare evidenţiază nevoia de finanţare determinată de ciclul de 253 . creanţele asupra clienţilor şi avansurile achitate de întreprindere cu ocazia unor comenzi făcute furnizorilor. ceea ce ridică nivelul costurilor. în principal. putem asista la o evoluţie progresivă a fondului de rulment.În acest caz întreprinderea apelează mereu la credite de trezorerie.necesarul de fond de rulment din afara exploatării (NFRAE). dacă nivelul rentabilităţii este mai mare decât nivelul dobânzii. ce rezultă din natura activităţii desfăşurate şi din condiţiile de exploatare. se poate observa că fondul de rulment are caracter relativ stabil. respectiv o dimensiune temporară. determinată de volumul activităţii. . provizioane şi profituri nete nerepartizate. cât şi a variaţiei creditelor client.Datorii nefinanciare Necesarul de fond de rulment indică mărimea capitalurilor pe care întreprinderea trebuie să le deţină pentru finanţarea stocurilor şi a decalajelor temporare între plata cumpărărilor şi a altor datorii de exploatare şi încasarea vânzărilor. întrucât întreprinderea depinde de deciziile băncii cu privire la nivelul creditelor şi al dobânzilor. Elementele strict legate de exploatare corespund mărimii activelor şi pasivelor aferente operaţiilor de aprovizionare. necesarul de fond de rulment este analizat pe două componente: . respectiv a acumulărilor succesive de amortizări. Totuşi. În practica economică. Astfel. producţie şi vânzare. Relaţia de calcul este: NFR = Active curente – Pasive curente Sau NFR = (Stocuri + Creante) . stocurile. respectiv furnizor. Din cele trei reprezentări ale strategiilor privind fondul de rulment. Necesarul de fond de rulment din exploatare are un caracter dual. datorii contractate de întreprindere faţă de furnizorii săi şi anumiţi clienţi care au acordat avansuri asupra comenzilor lor în curs.

Cele două situaţii se datorează diferenţelor care există între duratele de imobilizare a stocurilor şi duratele creditului clienţi. degajând o resursă de exploatare.schimbarea tehnologiilor de fabricaţie. operaţiuni fiscale etc). Pe parcursul desfăşurării activităţii unei societăţi comerciale. Prima situaţie se regăseşte în cazul agenţilor economici cu profil comercial. de finanţare.modificarea structurii producţiei în favoarea unor produse cu durată a ciclului de fabricaţie mai mare sau mai mică decât durata medie. Astfel. pe când cea de-a doua în cazul agenţilor economici care produc echipamente tehnice şi tehnologice. d) mărimea valorii adăugate. permanentă. exprimat prin viteza de rotaţie a stocurilor. suma pe care activitatea întreprinderii o solicită ca o nevoie durabilă. Reducerea necesarului de fond de rulment presupune: 254 . necesarul de fond de rulment din exploatare este foarte mic sau chiar poate degaja resurse nete de exploatare. În cazul agenţilor economici cu un volum mare al valorii adăugate şi o durată a ciclului de exploatare mare. pentru agenţii economici cu un nivel redus al valorii adăugate şi o durată a ciclului de exploatare mică. determină.măsuri de natură organizatorică. care face ca în cazul celor cu activitate de producţie necesarul de fond de rulment să fie mai degrabă pozitiv. . care conduc la diminuarea timpului de lucru. c) mărimea cifrei de afaceri. e) modul de gestionare a stocurilor. degajând o nevoie de exploatare. modificarea în acelaşi sens a necesarului de fond de rulment. la fel ca şi cifra de afaceri. are o influenţă invers proporţională asupra necesarului de fond de rulment. cu ritmul de modificare a cifrei de afaceri (INFR ≤ ICA). . evoluţia necesarului de fond de rulment este influenţată de următorii factori: a) obiectul de activitate al agenţilor economici. pe când în cazul celor cu activitate de comerţ sau prestări de servicii să poată să fie chiar şi negativ. b) durata ciclului de exploatare a cărei modificare determină modificarea în acelaşi sens a necesarului de fond de rulment prin: . necesarul de fond de rulment înregistrează valori substanţiale. pe când noţiunea de necesar de fond de rulment din afara exploatării este legată de operaţiuni diverse ale întreprinderii (operaţiuni de transfer. Limita inferioară a eficienţei creşterii necesarului de fond de rulment este ca ritmul modificării necesarului de fond de rulment să fie inferior. care determină modificarea în acelaşi sens a necesarului de fond de rulment. cel mult egal.exploatare.

semnifică o creştere a necesităţilor ciclice de finanţare a întreprinderii generată fie de creşterea activelor din exploatare şi din afara exploatării. f) indicele inflaţiei determină modificarea în acelaşi sens a necesarului de fond de rulment. fie de acţiunea simultană a acestor două cauze.creşterea necesarului de fond de rulment ca urmare a depăşirii costurilor de producţie prin neîncadrarea în consumurile specifice de resurse sau prin creşterea preţurilor şi tarifelor. materiale şi a stocurilor de produse finite. ca urmare a reducerii costurilor prin diminuarea consumurilor specifice de resurse materiale şi umane sau scăderea preţurilor şi tarifelor .dimensionarea optimă a stocurilor.reducerea necesarului de fond de rulment. semnifică o reducere a necesităţilor ciclice de finanţare a întreprinderii generată de diminuarea activelor din exploatare şi din afara exploatării. pentru care întreprinderea trebuie să aloce resurse. care determină: . . cum sunt creditul acordat clienţilor sau cel primit din partea furnizorilor. egal sau mai mic decât necesarul de fond de rulment al perioadei anterioare. care are o influenţă asupra necesarului de fond de rulment prin factorii externi care pot influenţa mărimea acestuia. g) costurile de producţie. i) contextul economic. care are o influenţă invers proporţională asupra necesarului de fond de rulment. fie de diminuarea datoriilor de exploatare şi din afara exploatării. Ac > Pc Necesarul de fond de rulment pozitiv semnifică faptul că există un surplus de active ciclice în raport cu datoriile curente. Un necesar de fond de rulment pozitiv reflectă: - 255 . .creşterea vitezei de rotaţie a stocurilor de materii prime.reducerea cheltuielilor de aprovizionare şi desfacere. bugetul statului. Sensul şi intensitatea acţiunii acestor factori provoacă modificarea necesarului de fond de rulment în perioada curentă faţă de perioada de bază în aşa fel încât necesarul de fond de rulment al perioadei curente poate fi mai mare. Analiza necesarului de fond de rulment poate evidenţia următoarele stări: a) NFR > 0. NFR1 > NFR0. O mărime a acestora care influenţează negativ nevoia de fond de rulment impune revizuirea termenilor de negociere cu partenerii comerciali. NFR1 < NFR0. h) nivelul datoriilor ciclice generat de obligaţiile întreprinderii faţă de furnizori. de creşterea datoriilor de exploatare şi din afara exploatării sau de acţiunea simultană a acestor două cauze. salariaţi.

creşterea vânzărilor. de: .politica de investiţii. Rata necesarului de fond de rulment se poate descompune în: - rNFRE = NFRE ⋅ 360 CA NFRAE rNFRAE = ⋅ 360 CA FR ⋅ 100 NFR rata de acoperire a necesarului de fond de rulment rfNFR = - 256 . de exemplu. . b) NFR < 0.mărirea duratei ciclului de fabricaţie. (b) o situaţie anormală. care atrage creşterea nevoii de finanţare a ciclului de exploatare. dacă este determinată. Ac < Pc Necesarul de fond de rulment este negativ.angajarea unor datorii de exploatare cu termene de plată mai relaxate.(a) o situaţie normală dacă este determinată. de exemplu. . de: . Situaţia este pozitivă dacă este determinată. Pentru analiza NFR se mai folosesc şi următoarele rate: rata necesarului de fond de rulment rNFR = NFR ⋅ 360 CA Această rată evidenţiază intervalul de timp în care necesarul de fond de rulment este acoperit prin cifra de afaceri (exprimată în zile). ceea ce reflectă existenţa unui surplus de resurse temporare (ciclice) în raport cu activele ciclice (nevoi temporare).existenţa unor stocuri fără mişcare sau cu mişcare lentă. datorită creşterii complexităţii produselor.accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor şi creanţelor.existenţa unui decalaj nefavorabil între lichiditatea activelor circulante şi exigibilitatea datoriilor din exploatare (a crescut durata în zile a încasărilor şi s-a redus durata în zile a plăţilor). de exemplu. . . de: .

Dezinvestiţii Flux de ieşire Flux de intrare Investiţii Obligaţiuni Acţionari TREZORERIE Bănci şi instituţii financiare Creanţe Cheltuieli de exploatare Produse finite Furnizori Stocuri Proces de producţie Fig. Trezoreria reflectă soldul final al ansamblului de fluxuri de încasări şi plăţi. În practică. Fluxuri de intrare şi ieşire ale trezoreriei Sursa: Peyrard.depozitele la termen. . 1996. cu atât societatea comercială nu va avea dificultăţi în plata datoriilor curente.acreditive. Ed. 6e édition. Josette – Analyse financière avec exercises.efecte comerciale de încasat. 6.investiţii financiare pe termen scurt.avansuri de trezorerie.Rata de acoperire a necesarului de fond de rulment indică procentual cu cât participă fondul de rulment la acoperirea unor nevoi temporare. ca totalul valorilor de casă. respectiv diferenţa dintre valorile de trezorerie de activ şi valorile de trezorerie de pasiv.disponibilităţile (în casă şi în cont curent). 257 .bilete de trezorerie şi certificate de depozit. trezoreria reprezintă diferenţa dintre activul realizat şi disponibilul. Paris. Cu cât rata este mai mare. ansamblul activelor lichide. . . trezoreriei i-au fost ataşate mai multe noţiuni.133 În categoria activelor de trezorerie se includ: . pe de altă parte. . pe de o parte. . şi datoriile financiare pe termen scurt. pag. Vuibert. cel mai frecvent utilizată fiind cea de trezorerie netă. În această accepţiune. ca: .activele financiare de trezorerie. .

Trezoreria se calculează în general ca diferenţă între fondul de rulment sau fondul de rulment net global şi necesarul de fond de rulment: T = FR . . . În acest caz se poate vorbi de o autonomie financiară pe termen scurt. trezoreria netă este negativă.partea din creditele bancare pe termen lung scadentă sub un an.NFR În acest fel. . Expresia trezoreriei pozitive se regăseşte sub forma disponibilităţilor băneşti în conturi bancare şi în casă şi investiţiilor pe termen scurt. cât şi de modificarea necesarului de fond de rulment: . NFR > 0 T>0 Fig. 7. la care se adaugă dobânzile aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate. cât şi efectuarea diverselor plasamente eficiente pe piaţa monetară sau financiară. trezoreria este influenţată atât de modificarea fondului de rulment (financiar sau global).împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni cu scadenţă sub un an corectate cu valoarea primelor privind rambursarea obligaţiunilor. Trezoreria pozitivă este rezultatul echilibrului financiar curent al întreprinderii. nu întotdeauna o trezorerie pozitivă este semnul unei FR > 0 258 . trezoreria netă este pozitivă. . întrucât întreprinderea dispune de lichidităţi care îi permit atât plata datoriilor pe termen scurt. Analiza trezoreriei este analiza echilibrului financiar curent. Trezoreria pozitivă Această situaţie favorabilă se concretizează într-o îmbogăţire a trezoreriei.creditele bancare pe termen scurt.datoriile ce privesc imobilizările financiare.În categoria pasivelor de trezorerie intră: .dacă fondul de rulment financiar (sau fond de rulment net global) este mai mare decât necesarul de fond de rulment.dacă fondul de rulment financiar (sau fond de rulment net global) este mai mic decât necesarul de fond de rulment. Chiar dacă înregistrarea unei trezorerii pozitive pe mai multe exerciţii financiare demonstrează o rentabilitate economică ridicată. când fondul de rulment este superior necesarului de fond de rulment. .alte împrumuturi şi datorii asimilate. când se compară o mărime relativ constantă (fondul de rulment) cu o mărime fluctuantă (necesarul de fond de rulment).

10. T>0 Fig.situaţii favorabile. FR < 0 T>0 Fig. Dacă existenţa necesarului de fond de rulment negativ se datorează îmbunătăţirii gestiunii activelor curente şi a datoriilor curente. ci antrenarea resurselor în activităţi eficiente. când nevoia de fond de rulment nu poate fi finanţată în întregime din resurse permanente. atunci la nivelul societăţii efectul se va regăsi în existenţa unor resurse suplimentare care au un efect favorabil asupra echilibrului financiar. Acest deficit monetar este acoperit prin angajarea de credite pe termen scurt. Trezoreria pozitivă În acest caz. NFR > 0 Fig. deoarece scopul întreprinderii nu este obţinerea unei trezorerii. pe termen lung. practic întreprinderea. pentru acoperirea nevoilor financiare atât pe termen lung cât şi pe termen scurt. Un fond de rulment pozitiv corelat cu un necesar de fond de rulment negativ va determina de asemenea o trezorerie pozitivă. Trezoreria negativă Echilibrul financiar curent este grav afectat dacă la nivelul societăţii se înregistrează un fond de rulment negativ şi un necesar de fond de rulment pozitiv. Trezoreria negativă evidenţiază un dezechilibru financiar. stat şi bănci). dar în mărime absolută mai mare. În acest caz. deşi teoretic trezoreria pozitivă reflectă un echilibru financiar al întreprinderii. se va apela la credite de FR > 0 T<0 NFR < 0 FR > 0 NFR < 0 259 . În acest caz situaţia de dependenţă a întreprinderii are ca efect limitarea autonomiei financiare pe termen scurt. 8. salariaţi. se va confrunta cu un dezechilibru. deoarece o parte din imobilizări şi ciclul din exploatare sunt finanţate din datoriile pe termen scurt (furnizori. Trezoreria pozitivă O trezorerie pozitivă se poate obţine şi dacă întreprinderea înregistrează un fond de rulment negativ şi un necesar de fond de rulment. de asemenea negativ. întreprinderea fiind dependentă faţă de resursele financiare pe termen scurt. 9.

a cărei creştere este proporţională cu cifra de afaceri. op. creşterea resurselor permanente este insuficientă pentru atingerea unui nivel al FR care să acopere NFR. cu totul întâmplătoare. 11. A. FR NFR T T<0 NFR FR Trezoreria negativă Trezoreria nulă Trezoreria pozitivă Timp Fig. când are loc o creştere puternică a cifrei de afaceri.. o societate comercială poate să înregistreze o trezorerie pozitivă sau negativă (mai rar una nulă în situaţia. 133 Buglea. când fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment au aceeaşi mărime). Trezoreria negativă În decursul desfăşurării activităţii sale. cit. 12. 202 260 . pag.criză de creştere. Evoluţia trezoreriei Cele mai frecvente cauze care conduc la o trezorerie negativă se pot grupa în133: . FR < 0 NFR > 0 Fig. În acest caz.trezorerie care dacă nu sunt corelate cu măsuri de redresare a activităţii pot conduce la blocaj financiar..

În acest caz. . Ca şi efect. creşterea de capital sau reducerea necesarului de fond de rulment corelată cu încetinirea creşterii.] NFR T<0 FR FR T NFR T>0 Evoluţia cifrei de afaceri timp Fig.m. 261 . . Criza de gestionare timp Îmbunătăţirea situaţiei întreprinderii se poate realiza prin corelarea activelor ciclice cu pasivele ciclice realizată prin reducerea activelor şi creşterea pasivelor.politică financiară deficitară.m. întreprinderea acceptă noi facilităţi acordate clienţilor concretizate în creşterea creanţelor şi implicit a nevoii de fond de rulment. în acest caz se va urmări creşterea eficienţei gestionării stocurilor şi a creditelor acordate clienţilor.] NFR T<0 FR FR T NFR T>0 Evoluţia cifrei de afaceri Fig. Această stare poate apare după mai multe exerciţii financiare pe parcursul cărora întreprinderea beneficiază de o trezorerie satisfăcătoare. dar care nu este urmată de o creştere a cifrei de afaceri. resursele permanente au fost alocate imobilizărilor. Cauza acestei situaţii este generată de realizarea unor investiţii masive fără a se recurge la o finanţare pe termen lung. Criza de creştere Ca şi modalităţi de remediere a situaţiei se recomandă creşterea rentabilităţii. T bani [u. În primul rând.T bani [u. caracterizată prin creşterea NFR într-un ritm mai mare decât nivelul de creştere al cifrei de afaceri. 13. 14.criză de gestionare.

NFR FR T NFR T>0 T<0 Evoluţia cifrei deafaceri FR timp Fig. reducerea fondului de rulment.m. implicit. T bani [u. 16. prin apelarea la împrumuturi pe termen mediu şi lung. . Politică financiară deficitară - T bani [u.diminuarea activităţii. prin creşterea aportului acţionarilor sau chiar prin cesionarea de imobilizări. Trezoreria se poate ameliora ca urmare a 262 .existând şi posibilitatea înregistrării unui fond de rulment negativ. Reducerea continuă a cifrei de afaceri determină reducerea necesarului de fond de rulment.m. apelarea la împrumuturi pe termen lung. creşterea rentabilităţii. compensarea pierderilor prin aport de capital propriu şi numai dacă aceste variante au fost epuizate.] NFR FR T NFR T>0 T<0 Evoluţia cifrei de afaceri FR timp Fig. Remedierea situaţiei presupune efectuarea unei analize a investiţiilor care să conducă la restructurarea fondului de rulment printr-un aport de fonduri proprii. 15. Înregistrarea unei rentabilităţi reduse sau chiar de pierderi provoacă diminuarea capitalului propriu şi.] criză de rentabilitate. în primul rând. Criză de rentabilitate Restabilirea echilibrului pe termen lung presupune.

T bani [u.imobilizarea resurselor financiare în stocuri de materii prime şi materiale peste necesar. 17. se impune reducerea nevoii de fond de rulment în acelaşi timp cu reducerea activităţii. apoi redresarea rentabilităţii şi activităţii şi abia în ultimul rând aportul de capital.neîncasarea la timp. .nerealizarea profitului prevăzut sau înregistrarea de pierderi. acţionari şi bănci. În mod practic. de cele mai multe ori. ca urmare a nerespectării disciplinei tehnologice şi a depăşirii ciclului de fabricaţie. cu o trezorerie negativă. . salariaţi. . de la clienţi. NFR FR T NFR T>0 T<0 Evoluţia cifrei de afaceri FR timp Fig.m.în stocuri de produse finite. 263 . întreprinderile se confruntă. în primul rând. cauzele cele mai frecvente ale dezechilibrului financiar. care fac ca întreprinderea să intre în incapacitatea de a-şi onora obligaţiile pe care le are faţă de furnizori. Diminuarea activităţii Ca şi remedii pentru îmbunătăţirea situaţiei. a calităţii necorespunzătoare sau a nelivrării la termen a produselor finite către beneficiari. generată de corelaţiile dintre fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment În activitatea curentă.] diminuării creanţelor de exploatare şi a stocurilor. se regăsesc în: . lucrărilor executate sau serviciilor prestate. stat. a contravalorii produselor livrate. ca urmare a aprovizionării acestora în cantităţi exagerate sau într-o altă structură decât cea corespunzătoare nevoilor producţiei: . în timp ce creditele furnizor rămân aceleaşi. ca urmare a lansării în fabricaţie a unor produse fără desfacere asigurată.în producţia neterminată.

Ghe.în sens larg. obligaţiile exigibile. la un moment dat.rata lichidităţii imediate. în bani. cunoscute în literatura de specialitate şi sub denumirea de rate de trezorerie. Formele pe care le îmbracă ratele de lichiditate sunt: . deoarece cel puţin pe termen scurt. dacă are valori cuprinse între [1. op.rata lichidităţii reduse. datorită activelor circulante mai mari decât obligaţiile curente.rata lichidităţii curente. . ca fiind capacitatea întreprinderii de a satisface prompt din disponibilităţi şi alte plasamente lichide. bună.2 ÷ 2] limita minimă a sa fiind 1.. obligaţiile pe termen scurt. . măsoară capacitatea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor pe care le are pe termen scurt. în maximum 10 – 20 zile.rata lichidităţii generale. . 1 Băileşteanu. Dacă rata lichidităţii generale are valori mai mari de 1. ca fiind capacitatea pe care o are o întreprindere de a acoperi.3 Analiza lichidităţii şi solvabilităţii Lichiditatea întreprinderii este o formă a echilibrului financiar. Analiza ratelor de lichiditate se realizează prin compararea ansamblului lichidităţilor potenţiale (active care pot fi transformate în monedă pe termen scurt) cu exigibilităţile potenţiale (datorii care trebuie rambursate pe termen scurt). Ratele de lichiditate. .2 situaţia întreprinderii este bună.în sens restrâns.1.în sens foarte larg. 184 264 . De cele mai multe ori se consideră că lichiditatea generală reflectă o situaţie favorabilă. aceasta are capacitatea de a-şi achita datoriile exigibile. Rata lichidităţii generale (rlg) exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt (de exploatare) din activele de exploatare. ca elemente de pasiv (lichiditatea patrimonială). Ifts – investiţii financiare pe termen scurt. pag. fiind percepută în literatura de specialitate în mai multe sensuri1: . prin elemente patrimoniale de mijloace circulante active. ca fiind capacitatea unor active de a fi transformate. . Pc – pasive curente.15. cit. rl g = Ac Stocuri + Creante + Ifts + Disponibilitati banesti = Pc Pc(Datorii pe termen scurt) unde: Ac – active circulante..

Dacă rata lichidităţii generale este egală cu 1. apariţia unor evenimente neprevăzute în mişcarea activelor circulante sau în deteriorarea valorii acestora este acoperită tocmai prin diferenţa dintre valoarea activelor circulante şi datoriile pa termen scurt. şi orice întârziere în încasarea creanţelor conduce la imposibilitatea acoperirii obligaţiilor curente.În acest caz. pentru calculul ratei. rata lichidităţii reduse se poate determina: .prin scăderea valorii stocurilor din valoarea activelor circulante şi raportarea la valoarea pasivelor circulante: rl r = Ac − S Ac − S = Pc Datorii pe termen scurt 265 . stocuri degradate şi nevandabile. Ca modalităţi de calcul. Trebuie avut în vedere totuşi că o rată a lichidităţii generale mare nu înseamnă o activitate eficientă deoarece mărimea ratei este influenţată de nivelul stocurilor care de multe ori se concretizează printr-un nivel redus al lichidităţii (stocuri cu mişcare lentă. faza de maturitate a întreprinderii. Valoarea maxim acceptabilă a ratei lichidităţii generale este de 2. Rata lichidităţii reduse (rlr) exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt din acele active circulante care pot fi transformate relativ rapid în disponibilităţi. se elimină influenţa lichidităţii stocurilor. ea fiind în situaţia de a înregistra plăţi restante cu influenţă asupra fluxurilor băneşti şi financiare ale întreprinderii.). În acest fel. structura activelor circulante. . Pentru analiza lichidităţii generale trebuie să ţinem seama de următoarele aspecte: . În acest caz remedierea situaţiei se poate realiza prin reducerea nivelului stocurilor fără a influenţa însă continuitatea producţiei sau prin reducerea duratei creditului client.nu este suficient ca rata lichidităţii generale să fie supraunitară. etc. situaţia întreprinderii este delicată deoarece există o corespondenţă deplină între activele circulante şi resursele corespunzătoare. peste acest nivel considerându-se că activele circulante sunt gestionate necorespunzător. sezonalitatea. stocuri fără mişcare.asupra nivelului lichidităţii acţionează mai mulţi factori ca: natura sectorului de activitate. viteza de rotaţie a activelor circulante. ci trebuie ca tendinţa acesteia să fie de creştere. situaţia întreprinderii este riscantă. Dacă rata lichidităţii generale este mai mică decât 1.

N. Iaşi. Horomnea. O valoare mai ridicată a acestei rate nu constituie o garanţie că întreprinderea poate să-şi plătească datoriile pe termen scurt dacă celelalte elemente ale activului circulant au un grad redus de lichiditate. Analiza contabil-financiară. C. ţinând cont de disponibilităţile existente.. Tipografia Moldova. fie a disponibilităţilor (lipsa unei strategii în utilizarea acestora).6]. rl i = Disponibilitati Pc (Datorii pe termen scurt) Valoarea optimă a acestei rate de lichiditate este cuprinsă între [0. Rata lichidităţii curente (rlc).3]. Rata lichidităţii imediate (rli) caracterizează capacitatea întreprinderii de a rambursa prompt datoriile..6 ÷ 1] reflectă o bună capacitate de plată a obligaţiilor pe termen scurt. la valoarea pasivelor circulante: rl r = Creante + Investitii financiare pe termen scurt + Disponibilitati banesti Pc(Datorii pe termen scurt) Mărimea optimă a acestui indicator este 1.4 ÷ 0. 2001. considerându-se că un nivel între [0.- prin raportarea sumei creanţelor. Analiza ratei lichidităţii imediate trebuie efectuată cu rezerve1 deoarece: Tabără. creanţe sau titluri de plasament uşor mobilizabile. pag. dar această rată este de regulă subunitară. în concordanţă cu exigibilitatea datoriilor pe termen scurt. investiţiilor financiare pe termen scurt şi disponibilităţilor băneşti. Un nivel redus al acestei rate poate asigura menţinerea echilibrului financiar dacă întreprinderea deţine stocuri. E. rlc = Investitii financiare pe termen scurt + Disponibilitati banesti Pc Valoarea optimă a acestei rate este cuprinsă între [0. Toma. pune în corespondenţă elementele cele mai lichide ale activului cu obligaţiile pe termen scurt. reflectând capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt din plasamente şi disponibilităţi.. 159 1 266 .2 ÷ 0. Depăşirea nivelului optim poate reflecta o utilizare ineficientă fie a creanţelor (dificultăţi în încasarea lor).

materiale şi materii prime degradate). S . clienţi neîncasaţi la timp. Lichiditatea patrimonială indică o situaţie bună atunci când valoarea indicatorului este mai mare sau cel puţin egală cu 100%.folosirea eficientă a resurselor materiale prin obţinerea unor viteze de rotaţie a acestora. care scade atunci când mijloacele băneşti sunt avansate în elemente de active circulante cu o rotaţie încetinită sau întreruptă (mărfuri greu vandabile. . prestări servicii. exprimată în număr de rotaţii. cont. creanţelor şi plasamentelor uşor mobilizabile permite transformarea lor rapidă în disponibilităţi..sume de încasat din vânzări de mărfuri. clienţi (mai puţin cei neîncasaţi la termen).titluri de credit negociabile – acţiuni. A . mai mari decât nivelul mediu al ramurii.elemente de activ – stocuri (mai puţin cele degradate).abilitatea de negociere cu clienţii şi furnizorii pentru obţinerea unor durate de încasare a creanţelor mai mici decât durata de plată a datoriilor pe termen scurt.credite pe termen scurt şi alte datorii. . clienţi. O altă formă a lichidităţii este lichiditatea patrimonială (lp) calculată cu relaţia: - lp = D+S+T + A ⋅ 100 C unde: D .nivelul relativ scăzut poate fi interpretat nu numai ca un semnal al dificultăţilor întâmpinate în recuperarea creanţelor. .disponibilităţile se modifică semnificativ. dar şi ca o politică de gestiune strictă a disponibilităţilor. .disponibilităţi în casă. în perioade scurte de timp. etc. T .condiţiile concrete de desfăşurare a activităţii de exploatare a fiecărei societăţi când deţinerea de active de natura stocurilor. precum: . În activitatea practică nivelele optime ale indicatorilor de lichiditate pot fi considerate orientative şi în consecinţă modificate corespunzător dacă se iau în considerare şi alţi factori. debitori. plafoane de credit aprobate. 267 . Indicatorii de lichiditate caracterizează calitatea activităţii economico – financiare. ci pot fi cauzate de încasări lente în perioada imediat precedentă. C .încasările substanţiale dintr-o anumită perioadă nu reprezintă neapărat un indiciu de echilibru financiar. obligaţiuni. efecte comerciale. ca urmare a raportului dintre încasări şi plăţi.

H.precipitarea actului decizional. Ed. .imposibilitatea achiziţionării de materii prime şi materiale în momentul apariţiei unor situaţii favorabile pe piaţă.posibilităţi reduse de a achiziţiona cantităţi mari.Solvabilitatea patrimonială (gsp) exprimă gradul în care capitalul social asigură acoperirea obligaţiilor pe termen mediu şi lung. .limitarea şi chiar reducerea producţiei. Timişoara.neprimirea la termen sau primirea cu întârziere a produselor contractate. H Boston. . Pornind de la aceste definiţii ale solvabilităţii se pot construi mai multe rate de solvabilitate: .pentru întreprinderea în cauză: . determinându-se cu relaţia: 1 2 Cristea.modificarea condiţiilor creditului comercial. pag 6 268 .perturbarea activităţii de exploatare.pentru clienţii întreprinderii: .ca aptitudinea întreprinderii de a face faţă angajamentelor sale în caz de lichidare1. . Mirton. MA. Ştefănescu. Irwin. N. Analysis for Financial Management. 1996.neîncasarea sau încasarea cu întârziere a ratelor scadente. . . Solvabilitatea poate fi definită în două modalităţi: . Înregistrarea unui nivel al lichidităţii insuficient are consecinţe nefavorabile asupra mediului de afaceri. . ..Gradul de lichiditate al elementelor de active circulante are o influenţă directă asupra echilibrului financiar. 292 Higgins. 1992. dintre care amintim: .ca şi capacitatea unei firme de a-şi achita obligaţiile pe termen lung2.. USA.greutăţi în asigurarea echilibrului financiar avut în vedere la acordarea împrumuturilor.întârzieri în încasarea veniturilor financiare aferente sumelor împrumutate.pentru creditorii întreprinderii: . Gestiunea financiară a întreprinderii. RC. pag. influenţa se transmite direct asupra necesarului de fond de rulment care va înregistra valori crescătoare. În ultimă instanţă deprecierea gradului de lichiditate va influenţa structura utilizărilor temporare şi implicit echilibrul întreprinderii pe termen scurt. . . Homewood. Cu cât nivelul lichidităţii este mai mic sau înregistrează o tendinţă de scădere.

mediu şi scurt) sunt acoperite pe seama activelor. iar lipsa lichidităţii (capacităţii de plată) se datorează unor situaţii conjuncturale. Creşterea ponderii activelor imobilizate pentru numărător şi a datoriilor pe termen scurt pentru numitor în condiţiile în care datoriile pe termen scurt au un termen de exigibilitate mai mic decât durata de transformare a activelor circulante în lichidităţi. construită cu această relaţie. O întreprindere aflată în stare de funcţionare spunem că este solvabilă atunci când suma activelor fixe şi circulante este mai mare sau cel puţin egală cu totalul pasivelor exigibile. 269 . şi anume „situaţia netă”. Lipsa capacităţii de plată şi a lichidităţii pot fi temporare dacă societatea comercială este solvabilă. Valoarea optimă este influenţată de sectorul de activitate al întreprinderii. Înseamnă că o întreprindere poate să fie solvabilă chiar dacă la un moment dat ea nu are capacitate de plată şi nu dispune de lichiditatea financiară. atunci când capitalurile proprii sunt negative datorită faptului că datoriile întreprinderii sunt mai mari decât valoarea activelor. Din acest motiv se spune că solvabilitatea unei întreprinderi este generată de o activitate eficientă. exprimă în termeni relativi un indicator echivalent în valoare absolută.gs p = Capital social ⋅ 100 ITML + Capital social unde: ITML – împrumuturi pe termen mediu şi lung. gs pt = Total activ Datorii financiare totale Indicatorul ne arată măsura în care datoriile financiare ale societăţii (aferente împrumuturilor pe termen lung. şi deci la creşterea nivelului optim. Putem să considerăm o întreprindere ca fiind insolvabilă. Solvabilitatea patrimonială la termen (gspt)care se construieşte în două variante: gs pt = Total activ Active imobilizate + Active circulante = Datorii totale IMTL + DTS unde: DTS – datorii pe termen scurt. gradul de lichiditate şi exigibilitate şi de viteza de rotaţie a elementelor patrimoniale. Solvabilitatea patrimonială la termen. conduc la creşterea nivelului indicatorului.

Relaţia de calcul este: gs d = PN + A . În acest caz relaţia evidenţiază oportunitatea creditului din punct de vedere al efectelor generate.capacitatea de rambursare a datoriilor (grd) exprimă măsura în care datoriile totale ale întreprinderii pot fi acoperite din rezultatele obţinute.4 Analiza ratelor de gestiune Analiza gestiunii resurselor urmăreşte completarea informaţiilor financiare statice.Dividente platite Rc + Db Cu cât indicatorul are un nivel mai scăzut cu atât el arată o marjă de siguranţă mai mică. arată măsura în care întreprinderea îşi acoperă rata de rambursare a creditului pe termen mediu şi lung (Rc) şi dobânda aferentă creditului pe termen mediu şi lung (Db) din profitul net (PN) şi amortizare (A). considerâdu-se că acesta trebuie rambursat din veniturile viitoare obţinute şi nu din lichidarea activelor. cu ajutorul acestor rate se măsoară 270 . când putem folosi indicatorii: gradul de acoperire a serviciului datoriei (gsd). a cărui scop este acoperirea datoriilor din vânzările proprii. cu valoare descriptivă rezultate din analiza echilibrului financiar şi a lichidităţii întreprinderii cu informaţii care reflectă manifestarea dinamică a echilibrului financiar. calculânde-se cu relaţia: Excedentul brut de exploatare . Mai precis. .1.Solvabilitatea întreprinderii poate fi urmărită şi prin capacitatea de rambursare a datoriilor pe care le înregistrează. Urmărirea modului de gestionare a resurselor se face cu ajutorul ratelor de gestiune (viteze de rotaţie) care arată rapiditatea cu care resursele trec prin toate stadiile până se reîntorc în formă bănească iniţială. Datorii totale gradul de acoperire al dobânzii (gad) arată gradul în care rezultatul exploatării poate acoperi cheltuielile cu dobânzile: ga d = Rezultatul exploatarii Cheltuielile cu dobanzile 15.

271 . .particularităţile produselor stocate. .perisabilitatea produselor finite.uşurinţa aprovizionării sau uşurinţa înlocuirii stocurilor. stocurile materiale trec succesiv prin fazele aprovizionare – fabricaţie – vânzare. Folosind indicatorii de gestiune determinăm de câte ori.durata procesului de fabricaţie. .numărul de rotaţii într-o anumită perioadă. deoarece efectele obţinute în urma folosirii acestora sunt mai mari.stocul de produse finite. .stocul de producţie în curs. Rata de gestiune a stocurilor arată rapiditatea cu care stocurile trec prin toate stadiile până se reîntorc în formă bănească iniţială.consecinţele neasigurării unui anumit tip de materie primă. Principalii factori care determină mărimea stocurilor se regăsesc în: .durata ciclului de producţie. întro perioadă de gestiune. nr = CA Stoc mediu sau dz = Stoc mediu ⋅ 360 CA Stoc mediu= Stoc iniţial + Stoc final 2 CA = cifra de afaceri În cadrul stocului mediu se includ: .durata în zile a unei rotaţii. Factorii de influenţă asupra duratei unei rotaţii pot fi grupaţi după mai multe criterii.nivelul previzionat al vânzărilor. respectiv durata în zile a unei rotaţii complete. Cu cât viteza de rotaţie a stocurilor este mai mare. . dintre care pot fi reţinute două: (a) după locul unde se manifestă vom avea: . . precum şi viteza de reînnoire a datoriilor. . . Gestiunea stocurilor se urmăreşte cu ajutorul ratei de gestiune exprimate prin: .factori interni. Factorii interni sunt legaţi de activitatea agentului economic şi se regăsesc în: . . cu atât eficienţa folosirii lor este mai ridicată.complexitatea procesului tehnologic.stocul de materii prime şi materiale.viteza de transformare a activelor în lichidităţi. .factori externi.

măsurile de creştere a vitezei de rotaţie sunt mult mai complexe şi privesc: . . . materiale. obiecte de inventar. 272 .reducerea şi eliminarea stocurilor supranormative şi a cheltuielilor neeconomicoase. . fiind regăsiţi în: . . . vorbim de factori ai: .aprovizionarea cu materii prime şi materiale de la sursele cele mai apropiate şi cu mijloacele de transport cele mai economice.urmărirea schimbărilor care au loc în tehnologia de fabricaţie şi adaptarea aprovizionării la necesităţile procesului de producţie. În stadiul aprovizionării căile de creştere a vitezei de rotaţie s-ar reduce la: .reducerea la minimum necesar a stocurilor de materii prime. .aprovizionarea ritmică cu resurse materiale.organizarea corespunzătoare a relaţiilor cu furnizorii şi cu transportatorii. Măsurile de accelerare a vitezei de rotaţie în acest stadiu vizează: .dimensionarea optimă a stocurilor.eliminarea degradărilor şi a pierderilor din timpul transportului. clienţi). .comercializării.reducerea cheltuielilor cu materiile prime şi materialele. În acest stadiu.reducerea costurilor de fabricaţie.mecanizarea şi automatizarea proceselor de producţie.producţiei..îmbunătăţirea condiţiilor de depozitare şi manipulare prin folosirea mijloacelor mecanizate şi automatizate în vederea eliminării pierderilor. . degradărilor şi sustragerilor de materiale. În stadiul producţiei căile creşterii vitezei de rotaţie privesc: . . .conjunctura economică.perfecţionarea şi modernizarea tehnologiilor de fabricaţie. . . Factorii externi sunt legaţi de mediul în care îşi desfăşoară activitatea agentul economic.relaţiile dintre întreprindere şi partenerii de afaceri (furnizori.reducerea duratei ciclului de producţie.reducerea la minim a deşeurilor şi valorificarea superioară a acestora. . (b) după stadiile circuitului activelor circulante.caracterul sezonier al producţiei.aprovizionării. . pentru asigurarea ritmicităţii şi continuităţii procesului de producţie. .creşterea calităţii produselor şi eliminarea rebuturilor.

urmărirea modului de respectare a clauzelor contractuale. . .alegerea celei mai avantajoase forme de decontare.desfăşurarea ritmică a livrărilor.evitarea lansării în fabricaţie a unor produse fără desfacere asigurată. . putându-se aprecia fie prin numărul de rotaţii al creditului clienţi. . . . . Măsurile în acest stadiu privesc: . conform termenelor stabilite.încheierea. Rata de gestiune a clienţilor (viteza de rotaţie a creanţelor) ne arată cât de repede îşi încasează întreprinderea contravaloarea livrărilor de la clienţi.raţionalizarea cheltuielilor de conducere.eliminarea circuitelor inutile. cât şi de către clienţi: .organizarea depozitării de produse finite şi a transportului de la secţiile de producţie la depozite. .creşterea productivităţii muncii. atât de către unitate.urmărirea şi evidenţierea exactă a documentelor de decontare.reducerea consumurilor specifice. în zile a creditului: - nrCl = CA Sold mediuClienti sau dzCl = Sold mediuClienti ⋅ 360 CA 273 . .aprovizionarea ritmică a locurilor de muncă. . administraţie şi servicii. .ridicarea calificării personalului muncitor. a contractelor de livrare a produselor. . .aplicarea sancţiunilor economice şi financiare în cazul neîmplinirii condiţiilor contractuale. În stadiul comercializării căile de creştere a vitezei de rotaţie urmăresc reducerea duratei de imobilizare în produse finite şi creşterea ritmului de încasare a produselor livrate. fie prin durata de încasare. îmbunătăţirea organizării muncii prin folosirea completă a zilei de muncă.promovarea unor programe de marketing care să conducă la creşterea vânzărilor. . în termen. .îmbunătăţirea relaţiilor cu beneficiarii şi cu unităţile de transport.asigurarea ritmicităţii producţiei.reducerea şi eliminarea cauzelor care generează refuzuri de plată.

conjunctura economică care este favorabilă. . . 274 . . nrFz = dz Fz = CA Sold mediu Furnizori Sold mediu Furnizori ⋅ 360 CA În analiza creditului furnizor reţinem: . determinând întreprinderea să acorde un interval de timp mai mare. . fie a situaţiei clienţilor. .Mărimea acestui indicator este influenţată de: .politica de credit practicată pe piaţă care determină ca atunci când dobânzile cresc să scadă durata creditului client.dacă tendinţa este de creştere atunci întreprinderea se poate confrunta cu dificultăţi de plată. Gestiunea resurselor reflectă o activitate eficientă dacă ritmul de creştere al resurselor este mai redus decât ritmul de creştere al producţiei.specificul producţiei când pentru produsele perisabile intervalul este mult mai mic. Pentru fundamentarea concluziilor analizei este necesară şi urmărirea tendinţei ratelor de gestiune.o durată în zile mare a creditului furnizor înseamnă că întreprinderea foloseşte resursele acestuia. În analiza creditului client trebuie să ţinem seama de următoarele aspecte: . . când se acordă un termen mai mare de plată pentru clienţii tradiţionali.dacă durata în zile a creditului este mare înseamnă că se folosesc resursele financiare ale întreprinderii.relaţiile stabilite cu clienţii. clienţilor sau furnizorilor) se face prin compararea cu indicatori ai perioadelor anterioare.strategia întreprinderii furnizoare care. Aprecierea ratelor de gestiune (a stocurilor. prin compararea cu indicatori obţinuţi de unităţi similare sau cu mărimi medii ale ramurii. respectiv al cifrei de afaceri. iar atunci când scad să crească aceste credite. va acorda un interval de timp de plată mai mare decât concurenţii ei. Rata de gestiune a furnizorilor (viteza de rotaţie) ne arată cât de repede întreprinderea îşi achită obligaţiile sale faţă de furnizori exprimându-se prin număr şi durata în zile a unor rotaţii.tendinţa de creştere a duratei în zile a creditului client este un semnal fie al înrăutăţirii situaţiei întreprinderii. pentru întreprinderi care prezintă garanţii serioase. dacă este în expansiune.

calculată cu această relaţie exprimă nivelul de remunerare a activului total aflat la dispoziţia societăţii comerciale. stabilitatea sau fragilitatea unei întreprinderi. Din acest motiv. RE ⋅100 At unde: EBE – excedentul brut din exploatare. generată de gestionarea resurselor de care dispune. fără a ţine seama de modul de procurare a capitalurilor (proprii sau împrumutate) alocate pentru constituirea acestui activ. se spune că rata rentabilităţii economice este independentă de politica de finanţare promovată de întreprindere. depinde de trei factori: 1) stocurile şi intervalul lor de stocare. Analiza factorială a ratei rentabilităţii economice cel mai frecvent utilizată consideră că rata este rezultatul produsului dintre o rată de rotaţie şi o rată a marjei: Re = unde: CA RE ⋅ ⋅100 Ae CA CA = rata de rotaţie a activelor de exploatare. Ae RE = rata marjei (rata profitabilităţii comerciale). RE – rezultatul exploatării. 15. Relaţia de calcul a ratei rentabilităţii economice este: Re = EBE. CA 275 . deoarece ei trebuie să asigure o bună gestionare a capitalului existent.Pe termen scurt. Rata arată nivelul excedentului brut al exploatării sau rezultatul exploatării obţinut la 100 lei active totale. 2) clienţii şi intervalul lor de încasare.5 Analiza rentabilităţii Rata rentabilităţii economice măsoară performanţele activului total al întreprinderii. At – active totale Rata rentabilităţii economice.1. 3) furnizorii şi intervalul lor de plată. valoarea sa informaţională fiind importantă pentru manageri.

reducerea stocurilor de active circulante şi a duratei în zile a unei rotaţii a acestora. Este dependentă atât de modalităţile de finanţare a activităţii. . Dacă utilizăm ratele explicative putem să determinăm factorii de influenţă asupra riscului financiar. .Creşterea ratei rentabilităţii economice se poate realiza fie prin creşterea rotaţiei activelor. atât pentru acţionarii existenţi. Rata rentabilităţii financiare măsoară performanţa capitalului propriu. exploatare şi comercializare. cât şi pentru noii acţionari. . constituind un mijloc de stimulare a participării la creşterea capitalului social.sporirea ratei marjei comerciale se poate realiza prin: .creşterea vitezei de rotaţie a activelor de exploatare presupune: . . oportunitatea menţinerii acestuia în afacere.creşterea volumului fizic al producţiei.reducerea cheltuielilor de aprovizionare. ca urmare a influenţei costurilor fixe. rf = Rex Cpr Dat Cpr care poate fi scrisă: rf = re + (re − rd ) ⋅ 276 .optimizarea structurii activelor. în special a gradului de îndatorare.creşterea ponderii mijloacelor fixe. . . al cheltuielilor deductibile şi nedeductibile pentru determinarea bazei de calcul a impozitului pe profit. Rentabilitatea financiară remunerează proprietarii întreprinderii prin acordarea de dividende şi creşterea capitalurilor proprii (creşterea rezultatelor).reducerea duratei şi costurilor investiţiilor în curs. .creşterea ponderii mijloacelor fixe active. fiind sensibilă la modificarea structurii financiare. fie prin creşterea marjei comerciale: .creşterea preţurilor de livrare ca urmare a îmbunătăţirii calităţii produselor. .modificarea structurii producţiei vândute prin creşterea ponderii produselor cu profitabilitate comercială mai mare.creşterea cifrei de afaceri. cât şi de regimul de calcul al amortizărilor şi provizioanelor. care va avea ca efect reducerea costurilor unitare. iar în mod indirect. .

datorii Dacă se consideră şi influenţa ratei impozitului pe profit: ⎡ RE CA ⎛ RE CA ⎞ Dat ⎤ ⋅ +⎜ ⋅ − rd ⎟ ⋅ rf = ⎢ ⎥ ⋅ (1 − i p ) ⎠ Cpr ⎦ ⎣ CA Ae ⎝ CA Ae Unde: RE – rezultatul exploatării CA – cifra de afaceri Ae – active din exploatare ip – cota de impozit pe profit Utilizând formula de mai sus. când re < rd. 277 . ceea ce impune minimizarea gradului de îndatorare.accelerarea vitezei de rotaţie a activelor de exploatare.Unde: rf – rata rentabilităţii financiare Rex (Pn) – rezultatul exerciţiului (profit net) Cpr – capitalul propriu re – rata rentabilităţii economice rd – rata dobânzii Dat . . .indiferenţă. iar apelarea la credite nu influenţează gradul de risc al întreprinderii. când re > rd.risc.fundamentarea politicii financiare care să permită valorificarea conjuncturilor favorabile.siguranţă. iar apelarea la credite va conduce la diminuarea performanţelor financiare. iar apelarea la credite va conduce la îmbunătăţirea ratei rentabilităţii financiare. când re = rd. . factorii de influenta aferenţi riscului financiar sunt după cum urmează: viteza de rotaţie a activelor de exploatare re ∆rf efect levier impozitul pe profit rata profitabilităţii comerciale diferenţa dintre re şi rd gradul de îndatorare Întreprinderea care apelează la credite se poate găsi în una din situaţiile următoare: .creşterea profitabilităţii comerciale. . Rentabilitatea financiară este cu atât mai mare cu cât rata îndatorării este mai mare. Reducerea riscului financiar presupune: .

. exprimă preţul de vânzare al bunurilor achiziţionate de la terţi (exclusiv TVA) şi revândute în aceeaşi stare sau preţul de vânzare al bunurilor obţinute în procesul de exploatare şi vândute prin magazinele proprii. locaţii de gestiune. . . donaţii şi 278 . neluând în calcul provizioanele pentru depreciere constituite. reflectă valoarea imobilizărilor corporale şi necorporale realizate în regie proprie şi exprimată în costuri de producţie.15. despăgubiri. al lucrărilor. amenzi şi penalităţi. reprezintă variaţia în plus (situaţie de stocaj) sau în minus (situaţie de destocaj) între valoarea la cost de producţie a stocurilor de produse finite şi de producţie în curs de la finele perioadei şi valoarea stocurilor iniţiale de produse finite şi de producţie în curs.venituri din exploatare. chirii şi activităţi diverse facturate.2 Analiza pe baza Contului de profit şi pierdere 15. semifabricatelor şi produselor reziduale vândute. studiilor şi cercetărilor efectuate.venituri financiare. .1 Analiza veniturilor Veniturile se grupează. .alte venituri din exploatare. colectivităţi publice sau alte societăţi comerciale pentru acoperirea diferenţelor de preţ sau pentru acoperirea pierderilor. cuprinde venituri din: creanţe recuperate.venituri extraordinare.cifra de afaceri se determină prin însumarea veniturilor din vânzarea mărfurilor cu producţia vândută.venituri din vânzarea mărfurilor. reprezintă subvenţiile primite de la buget. precum şi veniturile din redevenţe.producţia vândută reflectă preţul de vânzare (exclusiv TVA) al produselor finite.2. . după natura lor în: .venituri din subvenţii de exploatare.venituri din producţia de imobilizări. . precum şi alte subvenţii (finanţarea activităţii de cercetare şi alte finanţări) de care beneficiază unitatea. . al serviciilor prestate.producţia exerciţiului se obţine prin însumarea producţiei vândute cu veniturile din producţia stocată şi cu veniturile din producţia de imobilizări.venituri din producţia stocată. a) Veniturile din exploatare sunt reprezentate de acele venituri obţinute din activitatea de bază a societăţii comerciale. . care se concretizează în: . pe categorii de venituri.

venituri din provizioane de natură financiară. contravaloarea energiei şi apei consumate. 279 . necorporale şi în curs şi pentru deprecierea activelor circulante. . trecute direct asupra cheltuielilor.venituri din imobilizări financiare.cheltuieli extraordinare.cheltuieli financiare. b) Veniturile financiare reflectă remunerarea capitalului investit de societate (în alte societăţi sau pe piaţa financiară) sau manifestarea unor factori conjuncturali şi cuprind: .venituri din creanţe imobilizate. vânzarea activelor şi alte operaţii de capital.cheltuieli cu lucrări şi servicii executate de terţi.subvenţii primite. valoarea animalelor şi păsărilor. c) Veniturile extraordinare cuprind veniturile obţinute de societatea comercială din operaţii care nu au un caracter normal. . costul de achiziţie al materialelor nestocate. executarea de lucrări sau prestarea de servicii şi cuprind: . .venituri din provizioane privind activitatea de exploatare reflectă veniturile din reluări (acumulări.venituri din diferenţe de curs valutar. nefiind generate de activitatea curentă (de exemplu daunele pretinse de deţinătorii de poliţe în urma producerii unor calamităţi). . subvenţii pentru investiţii. diminuări sau consumuri) de provizioane pentru riscuri şi cheltuieli. . . Veniturile extraordinare sunt venituri rezultate din compensaţiile primite pentru cheltuieli sau pierderi din calamităţi sau alte evenimente extraordinare 15. costul de achiziţie al materiilor prime.cheltuielile cu materiile prime şi materialele consumabile.2. după natura lor în: . alte venituri din exploatare. . .venituri din sconturi obţinute.cheltuieli de exploatare. al materialelor de natura obiectelor de inventar consumate. .venituri din dobânzi. pentru deprecierea imobilizărilor corporale. costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor.venituri din investiţii financiare cedate. . cum sunt: cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile. a) Cheltuielile de exploatare reprezintă expresia bănească a consumului de resurse pentru obţinerea de produse. redevenţe. . . pe categorii de cheltuieli.cheltuieli cu impozitul pe profit.2 Analiza cheltuielilor Cheltuielile se grupează. .venituri din investiţii financiare pe termen scurt.alte venituri financiare.

prime de asigurare.cheltuieli cu personalul (salariile. comisioane şi onorarii.deprecierea titlurilor de plasament.riscuri şi cheltuieli. deplasări. pentru acoperirea pierderilor care apar în condiţiile imposibilităţii de a recupera total sau parţial investiţiile efectuate pe termen lung sau pierderile generate de factori conjuncturali. cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii. despăgubiri. . asigurările şi protecţia socială şi alte cheltuieli cu personalul. taxe şi vărsăminte asimilate.cheltuieli cu amortizările şi provizioanele. amenzi şi penalităţi. - 280 . deprecierea imobilizărilor corporale. creanţelor neîncasabile faţă de clienţi incerţi. Aceste cheltuieli cuprind următoarele elemente: .cheltuieli privind investiţiile financiare cedate. . cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital etc. reclamă şi publicitate. donaţii şi alte cheltuieli similare. detaşări şi transferuri. suportate de persoana juridică). .). necorporale şi în curs. servicii bancare şi altele. .deprecierea imobilizărilor financiare. . care grupează cheltuielile generate de amortizarea imobilizărilor şi de constituirea sau suplimentarea provizioanelor pentru: riscuri şi cheltuieli. .sconturile acordate clienţilor. b) Cheltuieli financiare reflectă echivalentul monetar pe care societatea comercială îl suportă pentru folosirea resurselor acordate de alţi agenţi economici pe termen lung. transportul de bunuri şi personal. .alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanţe şi debitori diverşi.cheltuieli cu impozite. studii şi cercetări. faţă de bugetul central. .pierderi din creanţe de natură financiară etc. .deprecierea creanţelor din conturile de decontări în cadrul grupului şi cu asociaţii.dobânzile privind exerciţiul financiar în curs.pierderi din creanţe legate de participaţii. rău platnici sau cu care unitatea este în litigiu. deprecierea elementelor de stocuri. .locaţii de gestiune şi chirii. În această categorie se mai includ şi cheltuielile cu amortizările şi provizioanele care vizează cheltuielile ocazionate de amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor sau cheltuielile ocazionate de constituirea sau suplimentarea provizioanelor privind: . cheltuieli cu alte servicii executate de terţi (colaboratori). . cheltuieli de protocol.diferenţe nefavorabile de curs valutar. . bugetele locale sau alte organisme publice.

din redevenţe. remizele şi alte reduceri acordate clienţilor. Una din cauzele dificultăţilor întreprinderilor este reducerea activităţii care generează venituri insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor. punerea la dispoziţia terţilor a personalului unităţii. Ca şi modalitate de calcul. Fiecare dintre aceste operaţiuni este subordonată obţinerii unui rezultat net. a produselor reziduale. . din valorificarea ambalajelor. a semifabricatelor. . Pentru analiza Contului de profit şi pierdere se au în vedere următorii indicatori: .venituri din vânzarea mărfurilor. din studii şi cercetări. cifra de afaceri se determină prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri. mai puţin rabaturile. cu caracter accidental. a) Cifra de afaceri (CA) este formată din vânzările de mărfuri şi producţia vândută.2.c) Cheltuieli extraordinare vizează cheltuielile generate de operaţii de natură extraordinară. . din activităţi diverse: comisioane. fiind indicatorul care măsoară volumul activităţii întreprinderii. . Vs. 15.rezultatul exploatării.excedentul brut al exploatării. locaţii de gestiune şi chirii. prin obţinerea unui surplus financiar la fiecare nivel de activitate. executarea de lucrări şi prestarea de servicii şi altor venituri din exploatare.3 Analiza soldurilor intermediare de gestiune Contul de profit şi pierdere permite urmărirea activităţii desfăşurate de întreprindere pe tipuri de activităţi. 281 .producţia vândută (venituri din vânzarea produselor finite. Relaţia de calcul este: CA = Qv + Vv + Vs unde: Qv. Vv. care pot apărea în activitatea unei societăţi comerciale (calamităţi şi alte evenimente extraordinare). în care sunt reflectate toate operaţiunile care influenţează indicatorii de rezultate.rezultatul financiar. servicii prestate în interesul personalului.venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete. din lucrări executate şi servicii prestate.cifra de afaceri.rezultatul curent. alte venituri realizate din relaţiile cu terţii).

Cu cât nivelul activităţii este mai îndepărtat de acest punct. cu atât riscul este mai redus iar activitatea întreprinderii mai profitabilă. 18. . Reprezentarea grafică a pragului de rentabilitate Evaluarea riscului de exploatare se face pe baza indicatorului de poziţie şi a coeficientului de elasticitate. Riscul de exploatare este legat de incertitudinea randamentului activităţii de exploatare şi depinde de o multitudine de factori: . .Pentru manageri întrebarea la care trebuie să răspundă este: care trebuie să fie gradul de utilizare minim al capacităţii de producţie sau care trebuie să fie cifra de afaceri minimă ce trebuie realizată pentru a se putea acoperi în întregime cheltuielile? Pentru a răspunde la această întrebare se foloseşte metoda pragului de rentabilitate iar în funcţie de poziţia faţă de acest prag se poate exprima riscul de exploatare.CAcr 282 .fluctuaţia cheltuielilor de aprovizionare. Graficul pragului de rentabilitate poate fi redat astfel: CA CT Nivel critic CV CF RISC Zona de pierderi CAcr Zona de profit CA Fig. În termeni de risc spunem că începând de la acest punct întreprinderea începe să devină rentabilă.calitatea actului managerial. rezultatul fiind nul.fluctuaţia cheltuielilor salariale. . .modificarea cererii şi a ofertei produselor întreprinderii. Indicatorul de poziţie poate fi determinat în mărimi absolute şi în mărimi relative: în mărimi absolute: ∆CAcr = CA1 .modificarea cheltuielilor fixe şi variabile.fluctuaţia preţurilor de vânzare. Pragul de rentabilitate este punctul la care cifra de afaceri acoperă cheltuielile de exploatare sau punctul la care preţul de vânzare este egal cu costul unitar. .

elasticitatea este mai mare.confortabilă. . când abaterea cifrei de afaceri faţă de pragul de rentabilitate este <10%. Relaţia de calcul este: ΔRE e = RE ΔCA CA unde: RE – rezultatul exploatării. iar cu cât se apropie de pragul de rentabilitate. b) Excedentul brut al exploatării (EBE) sau insuficienţa brută de exploatare reflectă rezultatul economic brut al întreprinderii degajat de activitatea de exploatare. iar riscul creşte. deci riscul economic mai mic. Coeficientul de elasticitate măsoară sporul relativ al rezultatului exploatării care rezultă din sporul relativ al cifrei de afaceri. când cifra de afaceri faţă de pragul de rentabilitate se situează între 10 ÷20%. 283 . când cifra de afaceri depăşeşte pragul de rentabilitate cu peste 20%. . în mărimi relative: ICacr = CA1 ⋅ 100 CA cr Abaterea indicatorului de poziţie se determină: ∆ICacr = ICacr – 100 = CA1 CA1 − CA cr ⋅ 100 -100 = ⋅ 100 CA cr CA cr În funcţie de abaterea indicatorului de poziţie. Flexibilitatea absolută exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi modifica producţia şi de a se adapta cerinţelor pieţei. CA – cifra de afaceri. iar riscul mai redus. Cu cât întreprinderea se îndepărtează de pragul de rentabilitate. cu atât elasticitatea este mai redusă. Coeficientul de elasticitate se determină pe baza cifrei de afaceri aferentă pragului de rentabilitate şi măsoară sensibilitatea (elasticitatea) rezultatului exploatării la variaţia nivelului de activitate. Valoarea acestui coeficient este dependentă de poziţia nivelului de activitate faţă de pragul de rentabilitate. exprimat procentual.instabilă. întreprinderile se pot afla în una din situaţiile: .relativ stabilă. cu atât flexibilitatea întreprinderii este mai ridicată.Cu cât acest indicator are un nivel mai mare.

Impozitele. pentru diferenţele de preţ la produsele subvenţionate şi alte subvenţii din partea statului sau altor unităţi patrimoniale.Cuvântul „brut” din denumirea indicatorului semnifică faptul că EBE se determină înaintea deducerii amortizării şi provizioanelor. taxe şi vărsăminte asimilate) Subvenţiile pentru exploatare reprezintă subvenţiile primite de întreprindere pentru acoperirea pierderilor. taxa asupra mijloacelor de transport). excedentul brut al exploatării este resursa principală a întreprinderii care influenţează atât indicatorii de eficienţă cât şi capacitatea de autofinanţare a întreprinderii. Pe de altă parte se consideră că indicatorul constituie un rezultat parţial. Cheltuielile cu personalul reprezintă cheltuielile cu salariile cuvenite personalului cât şi alte cheltuieli cu personalul suportate de unitate (asigurări sociale. Determinarea excedentului brut al exploatării EBE= (VA + Subvenţii de exploatare) – ( Cheltuieli cu personalul + Impozite. Ca indicator care evidenţiază performanţele economice ale unei întreprinderi legate de activitatea de exploatare (operaţii legate de producţie. taxa pentru folosirea terenurilor. Modul de calcul al excedentului brut al exploatării este: Cheltuieli cu personalul Impozite. taxele şi vărsămintele asimilate cuprind cheltuielile cu impozitele. taxe şi vărsăminte asimilate Subvenţii de exploatare Excedentul brut de exploatare (EBE) Valoarea adăugată (VA) Fig. cu excepţia impozitului pe profit (impozitul pe clădiri. taxele şi vărsămintele suportate de către întreprindere. Excedentul brut al exploatării obţinut prin deducerea remunerării statului şi a factorului muncă din valoarea adăugată reprezintă de fapt contribuţia capitalului la crearea bogăţiei 284 . ajutorul de şomaj). de activitatea comercială sau prestări de servicii). Din acest motiv se consideră că excedentul brut al exploatării reflectă contribuţia capitalului la crearea bogăţiei întreprinderii. 19. în sensul că nu ţine cont de toate cheltuielile suportate de întreprindere în activitatea sa de exploatare (neluând în considerare cheltuielile cu amortizarea şi nici provizioanele din exploatare).

iar momentul înregistrării unor cheltuieli nu coincide cu momentul plăţii. Legătura dintre V.A. Diagnostic global strategic Ed.A. Maria.B. deoarece momentul înregistrării veniturilor nu coincide cu momentul încasării. excedentul brut al exploatării este o rezultantă a fluxului potenţial de disponibilităţi aferent ciclului de exploatare.). 1997.întreprinderii. 285 . Ca şi destinaţie EBE este folosit pentru: . cheltuielile de personal. producţiei exerciţiului şi subvenţiilor pentru exploatare. 20. Sursa: Niculescu. taxe. consumurile intermediare provenite de la terţi. vărsăminte Cheltuieli financiare (bănci) Subvenţii ptr.B. În acest caz. Cheltuielile monetare constituie ieşiri de numerar (imediat sau la termen) şi se concretizează în costul de achiziţie al mărfurilor vândute. Când indicatorul EBE are o valoare negativă el se numeşte Insuficienţă brută sau Deficit brut al exploatării. proprii sau împrumutate (plata dividendelor şi plata dobânzii către creditori). permiţând menţinerea şi dezvoltarea capitalului tehnic şi remunerarea capitalurilor investite (fig. taxe şi vărsăminte asimilate.E.remunerarea capitalurilor investite. precum şi impozite. şi E. Bucureşti. Dividende (acţionari) Impozit pe profit (stat) Autofinanţare (întreprindere) Fig. Economică. Cheltuieli cu personalul Salarii Cheltuieli asociate V. pag. 178 O altă modalitate de calcul a EBE se bazează pe diferenţa dintre veniturile din exploatare încasabile şi cheltuielile de exploatare plătibile: EBE = Venituri monetare – Cheltuieli monetare Veniturile monetare îmbracă forma intrărilor de disponibilităţi (imediat sau la termen) şi sunt aferente vânzărilor de mărfuri. exploatare E. 20. Impozite.E.

acţionarilor (dividende) şi întreprinderii (autofinanţare).permite acoperirea obligaţiilor întreprinderii.permite măsurarea performanţelor economice a întreprinderii prin calculul indicatorilor relativi ai rentabilităţii: rata marjei brute de exploatare (EBE/CA). Din evidenţierea rolului pe care îl are EBE se poate observa că nu depinde decât de natura activităţii industriale şi comerciale desfăşurate de societate şi de competitivitatea sa.dezvoltarea întreprinderii prin sumele repartizate din profitul net Analiza excedentului brut al exploatării evidenţiază rolul pe care acesta îl are asupra întreprinderii: . de politica de provizioane (nu ia în considerare provizioanele). - 286 . Diferenţa va fi distribuită statului (impozit pe profit). de politica de investiţii (reflectată în amortizare). rambursarea împrumuturilor. fiscală şi de dividend a întreprinderii.plata impozitului pe profit. . se vor putea reînnoi imobilizările pe seama amortizării şi se vor acoperi riscurile din provizioanele constituite. rata rentabilităţii economice (EBE/capital investit). Din acest motiv. La fel ca şi excedentul brut al exploatării.excedentul brut al exploatării este independent de politica financiară a întreprinderii (nu este influenţată structura financiară a întreprinderii care modifică nivelul veniturilor şi cheltuielilor financiare). dacă nivelul acestuia este suficient de mare. În acest caz se vor putea rambursa împrumuturile şi plăti dobânzile aferente. estimată pe baza amortizării. de politica de dividend (reflectată în repartizarea profitului net). de multe ori EBE este utilizat de către analişti în studii previzionale şi analize comparative ale întreprinderilor din acelaşi sector de activitate. c) Rezultatul exploatării (RE) exprimă mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de exploatare (producţie şi comercializare). menţinerea echipamentului. rezultatul exploatării este independent de politica financiară. . de politica fiscală (nu ia în considerare modul de calcul al impozitului pe profit) şi de elementele extraordinare ale activităţii desfăşurate (rezultatul extraordinar). . dar ţine seama de politica de amortizare şi de politica de provizioane.

396 287 . 21. dar se ia în considerare efectul politicii financiare a întreprinderii (Fig.). precum şi provizioanele constituite pentru deprecierea activelor imobilizate şi circulante.Rezultatul exploatării se poate determina în două modalităţi: RE = EBE + Alte venituri din exploatare Venituri din provizioane privind exploatarea . Alte cheltuieli de exploatare se referă la pierderile din creanţe provenind de la clienţi în litigiu sau incerţi. Timişoara. Venituri din provizioane privind exploatarea constituie venituri ce provin din diminuarea sau anularea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli. Mirton. Concepte şi studiu de caz. Rezultatul exploatării Rezultatul financiar Rezultatul curent Fig. Analiză financiară. pag. Determinarea rezultatului curent 134 Buglea. e) Rezultatul curent al exerciţiului (RC) măsoară rezultatul degajat de activitatea curentă a întreprinderii.. datoriilor şi împrumuturilor. Rezultatul financiar ar trebui să exprime eficienţa operaţiunilor financiare ale întreprinderii ca plasamentele financiare sau participaţiile întreprinderii.si provizioanele pentru Cheltuieli cu amortizarea exploatare Alte cheltuieli pentru exploatare Alte venituri din exploatare cuprind veniturile din creanţe recuperate de la clienţi şi debitori diverşi şi alte venituri din exploatare. Ed. activitate care cuprinde activitatea de exploatare şi activitatea financiară134 . pentru deprecierea imobilizărilor şi a activelor circulante. În acest caz nu se ţine seama de politica fiscală şi de rezultatul extraordinar. A. altele decât cele nominalizate la categoriile anterioare. luând în considerare veniturile şi cheltuielile activităţii de exploatare: RE = Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare d) Rezultatul financiar (RF) se calculează ca diferenţă între veniturile financiare şi cheltuielile financiare. Amortizările şi provizioanele reprezintă cheltuieli de exploatare privind amortizările imobilizărilor corporale şi necorporale.21. 2005.

135 Andronic. rezultatul curent exprimă eficienţa utilizării resurselor întreprinderii în mod normal. În acest caz întreprinderea îşi suplimentează rezultatul exploatării tocmai datorită unei politici financiare eficiente. pag 44 288 . Iaşi. B. 1) RE>0 RC>0 RF>0 „Sănătate” financiară deplină Întreprinderea ocupă o poziţie forte pe piaţă. 2) Situaţia cea mai obişnuită RE>0 RC>0 RF<0 Rezultatul exploatării este parţial afectat de situaţia financiară a întreprinderii. Este o situaţie frecventă a întreprinderilor industriale sau de servicii.. Performanţa firmei. Exploatarea foarte rentabilă permite degajarea unor lichidităţi însemnate al căror plasament permite nu numai recuperarea eventualelor cheltuieli financiare dar şi obţinerea unor profituri suplimentare. riscul întreprinderii depinzând de perenitatea acestuia. Polirom. 2000. C. Nivelul rezultatului exploatării face politica de îndatorare acceptabilă. Ed.Nefiind perturbat de elementele extraordinare. care situează întreprinderea într-o poziţie ideală. Practic se pot delimita câteva situaţii care caracterizează o anumită structură a rezultatului curent135.

3) „Mana” financiară RF>0 RC>0 RE<0 Rezultatul curent provine din veniturile substanţiale rezultate din plasamentele financiare în pofida pierderilor exploatării. pentru restabilirea echilibrului.întreprinderea este una industrială care. Rezolvarea situaţiei ar consta fie în transformarea unei părţi din activitatea sa de exploatare către alte entităţi din cadrul holdingului fie în majorarea dividendelor percepute de la filialele acestuia. în pofida rezultatului curent pozitiv. credite – clienţi limitate sau inexistente). În acest caz. reuşeşte să obţină lichidităţi din exploatare (stocuri reduse sau cu rotaţie rapidă. Există mai multe posibilităţi care explică această stare: . 289 . Întreprinderea se află într-o stare de dificultate care poate să conducă la faliment dacă nu se restabileşte situaţia financiară şi nu se depistează cauzele deficitului activităţii de exploatare. situaţia este critică.întreprinderea este un holding ale cărui venituri sunt formate din dividendele percepute de la filialele sale. pentru care caută cele mai bune plasamente posibile. 4) RE<0 RC<0 RF<0 „Marginea prăpastiei” Rezultatul curent negativ este generat atât de o exploatare ineficientă cât şi de rezultatul financiar negativ. . În caz contrar se recomandă o cedare/încetare a activităţii.

chiar dacă întreprinderea este grevată de importante cheltuieli financiare.întreprinderea a finanţat prin împrumuturi masive procesul investiţional ale cărui rezultate nu au fost încă fructificate.întreprinderea este în faza de creştere dar este grevată de piaţa sa care. . Atingerea capacităţii de producţie şi pătrunderea pe noi pieţe de desfacere. 6) Veniturile financiare – ultimul „bastion” RC<0 RE<0 RF>0 Exploatarea nu este rentabilă iar rezultatul financiar nu face altceva decât să diminueze deficitul curent. oferă posibilitatea creşterii rezultatelor exploatării. Această stare poate să fie temporară atunci când: . rezultatul curent înregistrând valori negative. Dacă piaţa nu este în expansiune. Situaţia este viabilă şi poate fi tolerată dacă ea se datorează unei conjuncturi tranzitorii.5) „Cercul vicios” al cheltuielilor financiare RC<0 RF<0 RE>0 Rentabilitatea exploatării este absorbită integral de cheltuielile financiare. întreprinderea se va confrunta cu dificultăţi grave în viitor. nu este „maturizată”. Pot exista câteva situaţii distincte: 290 .

care se confruntă cu un mediu concurenţial ostil.3 X3 + 0. Astfel. În literatura economică mondială sunt prezentate frecvent trei modele Modelul Altman numit şi modelul „Z” Modelul „Z” este un model de prognoză a stării de faliment dezvoltat de profesorul Altman în SUA. pentru un holding financiar soluţia ar putea fi renunţarea sau transferarea unei părţi din activitatea de exploatare. lichidităţile excedentare plasate eficient.- 15. rotaţia rapidă a stocurilor.variabila X1 reflectă flexibilitatea întreprinderii şi se determină ca raport între capitalul circulant (active circulante de exploatare – pasive circulante de exploatare) sau fond de rulment şi activul total: X1 = sau Capitalul circulant Activ total 291 . Surplusurile de trezorerie se datorează specificului activităţii (absenţa clienţilor debitori. de unde au fost extrase informaţiile cu ajutorul cărora au fost dezvoltate). în anul 1968. Analiza discriminantă a riscului de faliment Metoda scorurilor are ca obiectiv punerea la dispoziţie a unor modele pentru evaluarea riscului de faliment.6 X4 + X5 unde: . Reprezentarea matematică a modelului este: Z = 1. în nici un caz pe baza rezultatului obţinut în urma aplicării modelului. pentru întreprinderile din comerţ. nu trebuie dat un verdict ci mai degrabă folosit ca un semnal suplimentar referitor la un eventual risc de faliment.3 în cazul întreprinderilor industriale se recomandă restrângerea sau încetarea activităţii. termene favorabile de plată a furnizorilor) care dacă sunt corelate cu reducerea cheltuielilor de exploatare pot genera un rezultat curent excedentar.2 X1 + 1. pe baza ratelor. Modelul cuprinde cinci variabile considerate a fi cele mai reprezentative pentru o întreprindere. în cazul în care nu se pot găsi soluţii pentru îmbunătăţirea RE. au fost dovedite de o oarecare încredere în anumite condiţii date (se referă la o perioadă istorică. generează venituri financiare. motiv pentru care trebuie folosite cu o extrem de mare precauţie. Trebuie însă reţinut de la început că aceste modele au limitările lor.4 X2 + 3.

1. aflându-se foarte aproape de faliment. construit în anul 1978.X1 = - Fond de rulment Activ total variabila X2 reprezintă rata autofinanţării activelor totale şi se determină ca raport între profitul reinvestit (rezultatul net al exerciţiului – dividende acordate acţionarilor) şi activul total: X2 = - Profit reinvestit Activ total variabila X3 reprezintă rata rentabilităţii economice şi se calculează ca raport între rezultatul brut al exerciţiului şi activul total: X3 = - Rezultatul brut al exercitiului Activ total variabila X4 evidenţiază capacitatea de îndatorare a întreprinderii şi se calculează ca raport între capitalizarea bursieră (pentru firmele necotate se foloseşte capitalul propriu) şi datoriile pe termen mediu şi lung: X4 = - Capitalizare bursiera Datorii pe termen mediu şi lung variabila X5 măsoară randamentul activelor şi se calculează ca raport între cifra de afaceri şi activul total: X5 = CA Activ total În funcţie de scorul realizat întreprinderile se includ în următoarele situaţii: . având următoarea structură: 292 .2. Modelul Canon şi Holder Acest model.2: întreprinderea se află într-o situaţie dificilă. . .Z < 1. Modelul se bazează tot pe o funcţie „Z”.8: întreprinderea este insolvabilă. se aplică întreprinderilor industriale cu un număr de 10 până la 500 salariaţi şi se bazează pe analiza „lichiditate .2 < Z < 3 : situaţia întreprinderii este bună. .8 < Z < 2.exigibilitate”.Z > 3: situaţie întreprinderii este foarte bună.

investiţii financiare pe termen scurt şi disponibilităţi băneşti. posibilitatea de faliment fiind de 75 – 100%. pe de altă parte: X1 = - Activ circulant .variabila X1 reprezintă rata lichidităţii reduse şi se determină ca raport între creanţe. 293 .Z ≤ 4: întreprinderea se află într-o situaţie financiară dificilă.Stocuri Datorii pe terme scurt variabila X2 reprezintă rata stabilităţii financiare şi se determină ca raport între capitalul permanent şi pasivul total: X2 = - Capital permanent Pasiv total variabila X3 evidenţiază gradul de finanţare a vânzărilor din resurse externe şi se determină ca raport între cheltuielile financiare şi cifra de afaceri: X3 = - Cheltuieli financiare CA variabila X4 exprimă gradul de remunerare a personalului şi se determină ca raport între cheltuielile cu personalul şi valoarea adăugată: X4 = - Cheltuieli cu personalul VA variabila X5 reflectă ponderea rezultatului brut al exploatării în totalul valorii adăugate şi se determină ca raport între excedentul brut al exploatării şi valoarea adăugată: X5 = EBE VA În funcţie de scorul realizat întreprinderile se includ în următoarele situaţii: .Z = 16 X1 + 22 X2 – 87 X3 – 10 X4 + 24 X5 unde: . posibilitatea de faliment fiind de 15 – 30%. posibilitatea de faliment fiind de 35 – 70%. 4 < Z < 9: întreprinderea se află într-o situaţie financiară incertă. . pe de o parte şi datoriile pe termen scurt.9 ≤ Z < 16: întreprinderea se află într-o situaţie financiară bună.

003 R2 – 0.544 unde: .221 R4 – 0.824 R3 + 5. Modelul Băncii Franţei Funcţia scor (Z) stabilită de Centrala Bilanţurilor a Băncii Franţei este compusă din opt variabile.408 R8 – 85. exprimată în zile. posibilitatea de faliment fiind sub 15%.706 R7 + 1.255 R1 + 2.689 R5 -1.- 16 ≤ Z < 20: întreprinderea se află într-o situaţie financiară foarte bună. cu relaţia: R5 = Sold mediu furnizori ⋅ 360 Cumparari de marfuri 294 . şi anume: Z = -1.variabila R1 reprezintă rata de prelevare a cheltuielilor financiare şi se determină ca raport între cheltuielile financiare şi excedentul brut al exploatării: R1 = - Cheltuieli financiare EBE variabila R2 reprezintă rata de acoperire a capitalului investit sau rata stabilităţii financiare şi se determină ca raport între capitalul permanent şi capitalul investit (activul total): R2 = - Capital permanent Capital investit variabila R3 reprezintă rata capacităţii de rambursare a datoriilor din resurse proprii şi se determină ca raport între capacitatea de autofinanţare (CAF) şi datoriile totale: R3 = - CAF Datorii totale variabila R4 reprezintă rata rentabilităţii vânzărilor şi se determină ca raport între excedentul brut al exploatării şi cifra de afaceri: R4 = - EBE CA variabila R5 reprezintă viteza de rotaţie a creditului furnizor şi se determină ca durată a unei rotaţii.164 R6 + 0.

pentru -0. pentru Z > 0.667 + 6. cu relaţia: R7 = - Sold mediu clienti ⋅ 360 Vanzari variabila R8 reprezintă rata investiţiilor corporale. cu risc redus [10 – 45%].125: întreprinderi cu o situaţie financiară corespunzătoare.125: întreprinderi cu o situaţie financiară incertă. ceea ce confirmă rata ridicată a succesului funcţiei A. cu risc ridicat [70 – 100%].25: întreprinderi aflate în dificultate. Analiza capacităţii de predicţie apriorice a funcţiei a evidenţiat o rată de succes de 97%. Aplicarea acestor metode de previzionare a falimentului pentru întreprinderile româneşti nu a condus întotdeauna la rezultate concludente ceea ce a făcut necesară construirea unor modele care să poată fi aplicate în acest caz. Modelul A are următoarea structură: A = 5. Construirea modelului s-a fundamentat pe analiza datelor financiare ale perioadei 1994-1998 ale unui eşantion de 276 de întreprinderi. din resurse proprii şi se determină ca raport între valoarea investiţiilor şi valoarea adăugată: R8 = astfel: Investitii VA În funcţie de valoarea scorului Z întreprinderile se grupează pentru Z < -0.- variabila R6 reprezintă rata de creştere a valorii adăugate: R6 = - VA n − VA n −1 VA n -1 variabila R7 reprezintă viteza de rotaţie a creditului client şi se determină ca durată a unei rotaţii. cu risc mediu [45 – 70%]. distribuite în 12 ramuri ale economiei româneşti.3718 X1 + 5. exprimată în zile.0105 X4 - 295 . pentru perioada anterior menţionată. cadru didactic la Academia de Studii Economice din Bucureşti.25 < Z < 0.3932 X2 – 5.1427 X3 – 0. În literatura economică română se utilizează mai multe modele dintre care redăm: Modelul A Acest model a fost construit de Ion Anghel.

X2 = . Timişoara.A > 2.imposibilitatea achitării obligaţiilor curente.unde: X1 = Profit net Cash Flow Datorii . . Active Active Venituri X4 = Datorii ⋅ 360 Cifra de afaceri Dacă: .444 G1 + 0. X3 = . .414 unde: G1 – lichiditatea curentă = G2 – solvabilitatea = = Active curente Pasive curente Profit net + Amortizare Rata de rambursare credit pe termen mediu si lung + Dobanda la credit G3 – viteza de rotaţie a creditelor clienţi = G4 – rata profitului = Vanzari Clienti Profit ⋅ 100 Cost 1 Băileşteanu.0333 G4 – 1. risc şi eficienţă în afaceri. .05 : întreprinderea se află într-o situaţie de incertitudine ceea ce impune o analiză suplimentară.05 : întreprinderea se află într-o situaţie bună. .lipsa profitului. Autorul3 consideră că stările care semnalează apariţia falimentului unei firme sunt următoarele: . Băileşteanu.0526 G3 + 0. riscul de faliment fiind improbabil. Diagnostic. elaborată de profesorul Ghe. 1997.lipsa de resurse financiare pentru rambursarea datoriei pe termen mediu şi lung.0 > A > 2. 294 296 .. pag.909 G2 + 0.încasarea cu mare întârziere a contravalorii produselor livrate. . Modelul B Un alt model de previzionare a stării de faliment a unei întreprinderi este funcţia scor „B”.A < 0 : falimentul întreprinderii este iminent. Funcţia scor construită de profesorul Băileşteanu are patru variabile: B = 0. Ed Mirton. Ghe.

71429 R4 + 1. Funcţia scor în acest caz are şase variabile: I = 0. Dacă: . R6 = DTS ATC unde: VTI – venituri totale încasate şi încasabile.B < 0. R4 = . ATC VTI Cr DT FR C Cr + D R5 = . în care se manifestă starea de incertitudine. . ATC – active totale corectate. Cr – creanţe corectate în funcţie de probabilitatea de încasare şi cursul valutar (la cele în valută). Modelul I Elaborarea modelului. D – disponibilităţi şi titluri de plasament.1 ≤ B ≤ 2: întreprinderea se găseşte într-o zonă intermediară. 297 . R2 = .În funcţie de valoarea lui „B” întreprinderile se încadrează într-o zonă favorabilă sau de faliment.0333 R3 + 0. Ivoniciu Paul. realizată de ec.333 R1 + 5. cotaţii bursiere. FRC – fond de rulment corectat prin adunarea veniturilor înregistrate în avans şi deducerea cheltuielilor înregistrate în avans.0.B> 2: întreprinderea se găseşte într-o zonă favorabilă. cu risc ridicat de faliment. curs valutar (la cele în valută).555 R2 + 0.5 ≤ B ≤ 1. DTS – datorii pe termen scurt. R3 = .1: întreprinderea se găseşte într-o zonă limitată. .66032 Variabilele folosite în model se calculează pe baza următoarelor relaţii: R1 = VTI VTI CAF CAF . din care s-au dedus cheltuielile înregistrate în avans.333 R5 + 4 R6 – 1. corectate în funcţie de lichiditate. CAF – capacitatea de autofinanţare.5: întreprinderea se găseşte într-o zonă de faliment iminent.1. s-a fundamentat pe analiza datelor financiare ale peste 50 de întreprinderi din diverse ramuri ale economiei româneşti. DT – datorii totale corectate în funcţie de dobânzi şi penalităţi necontabilizate şi în funcţie de cursul valutar (la cele în valută). . cu risc de faliment improbabil.

. întreprinderea se află într-o stare de incertitudine.0 ≤ I ≤ 1. întreprinderea înregistrează un risc redus.5.5.Dacă: . întreprinderea se află într-o stare bună.I > 6.I < 0. 298 .1. întreprinderea se află într-o situaţie iminentă de faliment.5 ≤ I ≤ 3. cu o probabilitate de faliment cuprinsă între 0 – 12%.4. cu o probabilitate de manifestare cuprinsă între 64 – 81%.5 ≤ I ≤ 6. . întreprinderea înregistrează un risc ridicat de faliment. care impune o analiză suplimentară. întreprinderea înregistrează un risc de faliment mediu.3 ≤ I ≤ 4. . . probabilitatea de manifestare fiind cuprinsă între 12 – 29%. . Probabilitatea de faliment este cuprinsă între 46 – 64%. cu o probabilitate cuprinsă între 29 – 46%.

Unităţile de măsură trebuie să fie constante în raport cu timpul (La datele cu conţinut financiar.1 Factorul general de multiplicare Factorul general de multiplicare este cel care permite calculul valorii prezente a unei sume trecute sau valoarea viitoare a unei sume prezente.1 Tehnici de echivalare în timp De multe ori. etc) se numeşte serie de date (sau serie de timp).16 Particularităţi ale analizei previzionale 16.1 Tehnici generale de echivalare în timp Tehnicile generale de echivalare în timp permit compararea valorilor dispersate în timp. 16. m = (1+r)t Dacă m este factor general de multiplicare iar a este factorul de actualizare. (De exemplu actualizarea la inflaţie..1. Asigurarea comparabilităţii datelor în timp se face prin tehnici generale de echivalare în timp. Comparabilitatea termenilor seriei de date presupune ca acestea să fie exprimate în aceleaşi unităţi de măsură. 16.1. luni. fenomen ce de-a lungul timpului poate să-şi schimbe omogenitatea. disponibil pentru mai multe perioade istorice succesive (ani. (1+at)= S ∏ (1 + a i ) 0 t =1 299 . Se pot aplica atât pentru analiza istorică a unui fenomen cât şi în analiza previzională. acest lucru presupune în principal exprimarea valorilor în preţuri comparabile). afectează gradul de relevanţă a comparabilităţii). Aceste tehnici se bazează pe factori de echivalare.. Unul şi acelaşi tip de informaţie. în practică sunt disponibile date istorice (de exemplu situaţii financiare) care sunt de o importanţă mare pentru analiza economico-financiar. atunci valoarea prezentă (St) a unei sume trecute (S0) este dată de două situaţii: a) dacă factorul este diferit de la o perioadă la alta: n St=S0(1+a1)(1+a2). folosind indici de inflaţie construit pe coşuri diferite. Asigurarea comparabilităţii este dificilă deoarece este strâns dependentă de natura fenomenului cuantificat.1. De asemenea necesitatea aplicării aceluiaşi comensurător presupune corectarea datelor iniţiale cu un indicator care la rândul lui trebuie să fie omogen.

.1. d = 1 (1 + a ) t unde: d – factor general de discontare Valoarea trecută (S0) a unei sume prezente (St) este dat de asemenea de două situaţii: a) Dacă factorul este diferit de la o perioadă la alta: So = St (1 + a ) ⋅ (1 + a ) ⋅ . adică valoarea viitoare St a sumei prezente So va fi: a) dacă factorul de actualizare este diferit de la o perioadă la alta: 300 .2 Factorul general de discontare Factorul general de discontare este cel care permite calculul valorii prezente a unei sume viitoare sau valoarea trecută a unei sume prezente.1.(1 + a ) 1 2 t = St t ∏ (1 + a ) i i =1 b) Dacă factorul de actualizare este constant de la o perioadă la alta: So = St 1 (1 + a ) t 16.b) dacă factorul de actualizare este constant de la o perioadă la alta: St=S0(1+a)t 16.1.3 Factorul general de compunere Factorul general de compunere (fructificare) este cel care permite calculul valorii unei sume la sfârşitul unei perioade. ff = t (1 + a) − 1 a unde: ff – factor general de fructificare (compunere) Suma capitalizată..1. Reprezintă valoarea viitoare a unei anuităţi. o sumă constantă depozitată la sfârşitul fiecărui an cu o rată de fructificare a.

5 Factorul general de descompunere Factorul general de descompunere este cel care permite calculul valorii prezente a unei sume viitoare ce se va degaja în mod constant pe fiecare perioadă.4 Factorul general de reducere Factorul general de reducere (amortizare) este cel care permite calculul valorii unei sume constante necesare a fi depusă în fiecare perioadă.. Reprezintă valoarea prezentă a unei anuităţi.1. + S 0 (1 + a ) t t t −1 t (1 + a ) − 1 = S 0 ∑ (1 + a ) = S0 i =1 a 16. + S 0 ∏ (1 + a i ) i =1 b) dacă factorul de actualizare este constant de la o perioadă la alta: S t = S 0 + S 0 (1 + a ) + S 0 (1 + a ) 2 + .t S t = S 0 + S 0 (1 + a 1 ) + S 0 (1 + a 1 )(1 + a 2 ) + .1..1.. pentru a avea o sumă prestabilită la sfârşitul unei perioade.1. fa = a t (1 + a ) − 1 unde: fr – factor general de reducere (amortizare) S0 = S t a t (1 + a ) − 1 16. fd = t (1 + a ) − 1 a (1 + a ) t Valoarea prezentă (So) a unei anuităţi viitoare constante (St) va fi: S 0 =S t (1 + a ) − 1 t a (1 + a ) t 301 ..

+ S t ∏ (1 + a i ) i =1 Notă: Problema esenţială în aplicarea oricărui model de echivalare este stabilirea mărimii factorului de actualizare.1.1. 302 . rata deprecierii monetare. Reprezintă valoarea prezentă a unei anuităţi. pentru a constitui o sumă dată pentru o întreaga perioadă t...1. Factorul de actualizare se poate stabili în funcţie de rata dobânzii.1.16. fr = a (1 + a ) t t (1 + a ) − 1 Valoarea sumei anuale (So) va fi: S 0 =S a (1 + a ) t t t (1 + a ) − 1 16.7 Cazuri speciale Există următoarele cazuri speciale de importanţă deosebită: 1. rata inflaţiei.6 Factorul general de recuperare Factorul general de recuperare este cel care permite calculul sumei prezente plătibile periodic. Valoarea viitoare (prezentă) a unor fluxuri periodice inegale (trecute): a) când factorul de actualizare este constant: i t S t = ∑ S i (1 + a ) i =0 b) când factorul de actualizare nu este constant: t S t = S 0 + S1 (1 + a 1 ) + S 2 (1 + a 1 )(1 + a 2 ) + . Valoarea prezentă (trecută) a unor fluxuri viitoare inegale (periodice): a) când factorul de actualizare este constant: t St S0 = ∑ i =1(1 + a ) t b) când factorul de actualizare nu este constant: Si t S0 = ∑ t i =1 ∏ (1 + a i ) i =1 [ ] 2. rate de randament şi de risc. cu o dobândă compusă. În analiza istorică a unui fenomen acesta este dat de regulă de rata inflaţiei.

16.1.2 Tehnici de echivalare în analiza istorică a datelor financiare Există mai multe tehnici de stabilire a indicatorilor în valori la preţuri comparabile (constante). În funcţie de tipul de unitate de măsură folosit putem avea tehnici legate de indicatori exprimaţi în valori absolute şi valori relative. 16.1.2.1 Fenomene exprimate în valori absolute

Aducerea în preţuri comparabile a fenomenelor exprimate în valori absolute (unităţi monetare), în funcţie de momentul sau perioada de referinţă (iniţială sau finală) poate fi deflatare sau inflatare. 16.1.2.1.1. Deflatarea Deflatarea în preţuri comparabile faţă de perioada de bază (iniţială), presupune scoaterea efectului inflaţionist al perioadei, respectiv a celor cumulate pe perioadele anterioare, pentru a duce toate valorile din diferite momente, la momentul iniţial (începutul perioadei de analiză).
IFCo = IFt (1 + r ) ot = IFt (Ip ot )

unde: IFt – indicator financiar (exprimat valoric) din momentul t Ip0t – indicele de creştere a preţurilor cu baza fixă de la momentul 0 (iniţial) la momentul t; r0t - rata de creştere a preţurilor cu baza fixă de la momentul 0 (iniţial) la momentul t; IFC0- indicator financiar din momentul t în preţuri comparabile ale momentului 0; 16.1.2.1.2. Inflatarea Inflatarea, adică actualizarea la preţuri comparabile pentru perioada curentă (finală), presupune adăugarea efectului inflaţionist al perioadei şi a celei cumulate în perioadele următoare, pentru a duce toate valorile din diferite momente la momentul final (sfârşitul perioadei de analiză).
IFCt = IF0 ⋅ (1 + rot ) = IF0 ⋅ Ip ot

unde: IFt – indicator financiar (exprimat valoric) din momentul 0;

303

IFCt- indicator financiar din comparabile ale momentului t;

momentul

0

în

preţuri

Notă: Pentru a cuprinde efectul inflaţionist, cumulat pe mai multe perioade, se foloseşte indicele de creştere a preţurilor cu baza fixă, a momentului t faţă de momentul 0, care cuprinde indicii de creştere cu baza în lanţ din fiecare sub-perioadă al intervalului 0→t. Dacă perioada 0→t este definită prin momentele 0,1,2,...,t2,t-1,t, adică intervalele (0,1),(1,2),...(t-2,t-1),(t-1,t) atunci indicele de creştere cu bază fixă a preţurilor din momentul 0 până în momentul t va fi dat de produsul indicilor de creştere cu baza în lanţ pe fiecare subinterval în parte:
Ip t = ∏ Ip = Ip ⋅ Ip ⋅ ... ⋅ Ip ( i , i − 1) ot 01 12 t − 1, t i =1

În cazul indicatorilor exprimaţi în unităţi de măsură absolute, valorice (unităţi monetare) indicele de creştere a preţurilor poate fi de mai multe feluri: - indicele de creştere a preţurilor la nivelul întreprinderii, care se recomandă pentru analiza indicatorilor sintetici care cuprind preţurile firmei (de exemplu: cifra de afaceri), acesta fiind mai puţin relevant în analiza altor elemente; - indicelui general de creştere a preţurilor de consum (indicele inflaţiei), încetăţenit din motive de omogenitate, cu menţiunea că se pot folosi variante ale acestuia în funcţie de domeniul de acţiune a firmei: - dacă firma acţionează numai într-un domeniu de activitate, se pot folosi indicii de inflaţie specifici domeniului respectiv; - dacă firma acţionează în mai multe domenii de activitate, se consideră mai relevantă folosirea indicelui general de inflaţie; - pentru societăţile cu capital străin, există alternativa folosirii indicelui mediu compus al cursului valutar dintre ROL şi valuta care este unitatea monetară în ţara de provenienţă a capitalului.

304

16.1.2.2

Fenomene exprimate în valori relative

Deflatarea fenomenelor exprimate în valori relative se face cu tehnica lui Fisher.
IRt IRt r = n −r it 1 + IRt IRt r = 1+ r it n −1

1+ r it

unde: IRtn - valoarea nominală a indicatorului financiar relativ (exprimat procentual) din momentul t rit - rata de inflaţiei la momentul t, aferentă perioadei (t-1,t); IRtr - valoarea reală (deflatată) a indicatorului financiar relativ în momentului t; Notă: În cazul indicatorilor exprimaţi în unităţi de măsură relative, se poate folosi doar indicele de inflaţie. După asigurarea comparabilităţii datelor trebuie să se procedeze la aprecierea specificităţii acestora. 16.2 Previzionarea situaţiilor financiare

16.2.1 Cerinţe esenţiale în previziunea situaţiilor financiare Previziunile financiare sunt importante atât pentru managementul firmei, cât şi pentru investitori sau creditori. Gradul de acurateţe al previziunilor este esenţial, deoarece dacă sunt prea optimiste în ceea ce priveşte veniturile firmei, pot duce la incapacitatea acesteia de a face faţă datoriilor contractate pe seama acestora şi ulterior la faliment. Procesul de previziune şi planificare financiară face parte din sarcinile unui manager financiar. Pentru a realiza diverse nivele ale cifrei de afaceri firmele au nevoie de active. Firmele aflate în creştere trebuie să sporească nivelul activelor curente, iar dacă capacitatea de producţie este depăşită atunci trebuie să recurgă la investiţii în active fixe. Aceste investiţii trebuie finanţate, iar operaţiunile de finanţare aduc cu ele obligaţia de a onora datoriile contractate. Creditele pe termen mediu şi lung implică costuri fixe considerabile, motiv pentru care firma trebuie să aprecieze nivelul acestora pe o perioadă mai lungă. Deoarece managerii, acţionarii şi creditorii sunt interesaţi de fluxurile de numerar viitoare se impune o analiză a diverselor alternative de finanţare şi impactul acestora asupra fluxului de numerar. Pentru previziunea fluxului de numerar este mai întâi nevoie de previziunea contului de rezultate şi a elementelor patrimoniale din bilanţul firmei.

305

16.2.2 Previziunea financiară pe seama cifrei de afaceri Punctul de plecare a tuturor previziunilor financiare este previziunea vânzărilor. Pe baza estimării cifrei de afaceri pe perioada următoare se poate determina necesarul de active circulante şi fixe, respectiv fondurile permanente şi curente necesare pentru acoperirea finanţării lor. Metoda raportării la cifra de afaceri (cunoscută sub denumirea procent din vânzări) este metoda cea mai simplă de previziune financiară, care satisface eficient nevoile informaţionale ale unei firme. Motivul pentru care această metodă este eficientă în ghidarea managerilor este faptul că porneşte de la trei ipoteze în general valabile: 1. Majoritatea posturilor bilanţiere variază o dată cu vânzările. 2. Valorile activelor sunt considerate optime, sau cel puţin satisfăcătoare în raport cu cifra de afaceri. 3. Cheltuielile din activitatea de exploatare variază o dată cu vânzările. Principala limită a acestei metode este că presupune că în viitor nu vor avea loc modificări substanţiale în obiectul de activitate a firmei. 16.2.2.1 Previziunea cifrei de afaceri

Previziunea cifrei de afaceri este un proces complex ce implică un efort considerabil. Estimarea cifrei de afaceri se poate face din cel puţin următoarele puncte de vedere: a) În funcţie de unitatea de măsură: - cantitativ, în unităţi fizice; - valoric, luând în considerare şi preţurile de vânzare. b) În funcţie de elementele componente: - analitic, pe fiecare element component (produs, activitate) în parte; - sintetic, luând în considerare nivelul global. c) În funcţie de datele disponibile: - pe baza tendinţei lor în trecut şi prezent, pentru care există date; - normativ, pentru care nu există date. d) În funcţie de poziţionarea factorilor de influenţă: - factori externi, din mediul extern firmei; - factori interni, din cadrul firmei. e) În funcţie de stabilitatea în timp a fenomenului: - pe bază de tendinţă; - pe baza fluctuaţiilor.

306

Previziunea realistă a cifrei de afaceri presupune ghidare după informaţii furnizate din trei părţi: 1. Pe baza analizei mediului extern, deoarece cererea este elementul esenţial al formării vânzărilor. 2. Pe baza analizei interne, a posibilităţilor firmei de a se adapta cererii. 3. Pe baza analizei tendinţelor, spre a identifica orientările posibile în viitor. 16.2.2.1.1. Previziunea analitică a cifrei de afaceri Un exemplu de previziune a cifrei de afaceri presupune parcurgerea următorilor paşi: P.1. Vânzările firmei sunt împărţite pe categorii principale de produse. P.2. Pentru fiecare categorie în parte se analizează tendinţa vânzărilor în unităţi fizice. P.3. Pe baza datelor oferite de compartimentul de marketing se previzionează evoluţia cererii pe pieţele fiecăreia din categoriile respective şi evoluţia preţurilor. P.4. Se analizează cotele de piaţă şi posibilităţile firmei respectiv ale competitorilor. P.5. Se iau în considerare campaniile de publicitate, preţurile promoţionale, termenele de credit comercial şi alţi factori de influenţă a vânzărilor. P.6. Se analizează comenzile şi contractele, acordându-se importanţă deosebită celor nesatisfăcute sau în scădere. P.7. Se efectuează previziunile pentru fiecare grup de produse cantitativ şi apoi valoric. P.8. Vânzările se cumulează pe grupe de produse sau activităţi, obţinându-se cifra de afaceri la nivelul firmei previzionată analitic. P.9. Se efectuează previziunea cifrei de afaceri per global pe baza tendinţei acesteia, (fără a se ţine cont de defalcare pe activităţi şi produse). P.10. Se compară cifra de afaceri previzionată analitic cu cea previzionată global şi se alege varianta cea mai pesimistă (cea mai mică). Dacă previziunea cifrei de afaceri este optimistă consecinţele pot fi deosebit de grave, firma ajungând să producă pe stoc, fie să nu-şi utilizeze corespunzător capacităţile de producţie, ducând la scăderea vitezelor de rotaţie, costuri mai mari şi deprecierea rentabilităţii şi a lichidităţilor.

307

16.2.2.1.2. Previziunea sintetică (globală) a cifrei de afaceri Cea mai uzuală metodă de previziune globală a cifrei de afaceri este metoda descompunerii, cunoscută şi sub denumirea de tratare cinematică a datelor statistice. Tratarea cinematică presupune că valorile reale ale unei serii statistice pot fi descompuse în următoarele componente: - tendinţa generală, variaţia stabilă; - variaţii periodice, la intervale mai mici, cele mai importante fiind cele ciclice şi sezoniere; - variaţii accidentale, perturbatoare. Analiza datelor statistice ale unei serii de timp prezintă următoarele caracteristici: - în cazul utilizării datelor valorice, este necesară eliminarea impactului inflaţiei, pentru a se asigura comparabilitatea în termeni reali a datelor analizate; - eliminarea impactului unor fenomene ce reprezintă un şoc controlat asupra indicatorilor; - intervalul de previziune nu poate depăşi o treime din mărimea intervalului de date istorice, optimal fiind situarea acestuia la un sfert din această dimensiune. Seriile de timp, pe baza acţiunii unui sistem complex de factori, sunt compuse în general din: - tendinţa generală (T), care este o tendinţă de pe o perioadă de timp suficient de lungă; - modificările ciclice (C), care reprezintă oscilaţii relativ regulate, caracterizate prin periodicitate, în jurul tendinţei generale, datorate în general acţiunilor factorilor periodici, fie aspectelor de dezvoltare (expansiune, criză, recesiune şi relansare); - modificările sezoniere (S), care se datorează acţiunii factorilor sezonieri (din care cel mai important se referă la factorii climaterici, apoi urmând ca importanţă perioadele de concedii şi vacanţe); - variaţiile neregulate (U), care apar datorită unor factori accidentali, necuantificabili, cu acţiune imprevizibilă, de regulă de scurtă durată. Schemele principale de descompunere sunt metoda aditivă şi cea multiplicativă. Metoda multiplicativă presupune că fenomenul analizat (Y) este rezultanta acţiunii trendului (T), corectat cu indicele de ciclicitate (C), cel sezonier (S) şi luând în considerare o valoare reziduală medie (U): Yt= Tt x Ct x St x Ut Etapele previziunii cifrei de afaceri prin metoda de descompunere a unei serii dinamice:

308

1. Analiza datelor statistice legate de seria de timp 2. Descompunerea seriei cronologice în elemente componente 2.1. Identificarea componentei sezoniere 2.2. Asocierea funcţiei de tendinţă generală 2.3. Identificarea componentei ciclice 2.4. Stabilirea valorii reziduale medii 3. Reconstruirea funcţiei de trend. 4. Extrapolarea efectivă 4.1. Previziunea punctuală 4.2. Previziunea în cadrul limitelor de încredere 16.2.3 Estimarea elementelor contului de rezultate În estimarea contului de rezultate se va ţine cont de următoarele principii: 1. Separarea elementelor de venituri şi cheltuieli pe categorii: din exploatare, financiare, extraordinare. 2. Separarea elementelor în funcţie de variaţia faţă de cifra de afaceri: variabile şi fixe. 3. Corelaţii cu alte situaţii pro-forma: bilanţul, situaţia fluxului de numerar. 16.2.3.1 Estimarea veniturilor din exploatare

Va avea la bază cifra de afaceri estimată în etapa anterioară. Restul veniturilor din exploatare, de natura producţiei exerciţiului, se vor considera că variază odată cu cifra de afaceri la un nivel mediu (calculat ca medie a doi ani anteriori), dacă altă estimare mai bună nu este disponibilă. Veniturile din subvenţii, provizioane şi alte venituri se vor neglija, din motive de prudenţă, dacă nu există suficiente garanţii că acestea ar putea fi realizate. 16.2.3.2 Estimarea cheltuielilor din exploatare

Cheltuielile de exploatare variabile se vor considera că vor varia în raport cu cifra de afaceri. Acestea pot fi însă afectate suplimentar de creşterea preţurilor şi tarifelor. Cheltuielile cu amortizarea se vor stabili ţinând cont de valoarea mijloacelor fixe şi investiţiile noi, respectiv gradul mediu de amortizare. Cheltuielile de exploatare fixe vor fi analizate separat, acestea având de regulă tendinţa să crească pe paliere (nivelul lor se schimbă din timp în timp, atunci când cifra de afaceri depăşeşte anumite valori).

309

aplicată asupra profitului brut. din provizioane se vor ignora din motive de prudenţă.7 Estimarea profitului net Se va face prin deducerea impozitului din profitul impozabil.cheltuielile din dobânzi se vor obţine prin aplicarea dobânzilor pe creditele bancare contractate.3. 16.2. 16.2. anterior estimat.veniturile din dobânzi se vor obţine prin aplicarea dobânzilor pe cont curent asupra sumelor rezultate din situaţia fluxului de numerar.2. 16.16. având în vedere faptul că ele nu ar trebui să facă parte din activitatea normală. . Această valoare va fi preluată în pasivul bilanţului financiar la capitolul de capitaluri proprii.3. Dacă este inevitabilă existenţa unor cheltuieli nedeductibile.2.3.alte venituri financiare.5 Estimarea veniturilor şi cheltuielilor extraordinare Se vor neglija.3 Estimarea veniturilor financiare Veniturile financiare vor fi estimate pe categorii astfel: . 16. Veniturile neimpozabile se vor ignora din motive de prudenţă.3.veniturile din diferenţe de curs valutar se vor estima pe baza previziunilor de curs de schimb disponibile. .4 Estimarea cheltuielilor financiare Cheltuielile financiare vor fi estimate pe categorii astfel: . .alte cheltuieli financiare. din motive de prudenţă se vor considera la raportul mediu faţă de cifra de afaceri. . curentă a activităţii firmei (sunt dificil de previzionat).2.6 Estimarea impozitului pe profit Se va face pe baza cotei de impunere în vigoare.3.cheltuielile din diferenţe de curs valutar se vor estima pe baza previziunilor de curs de schimb disponibile. atunci se vor face corecţii asupra profitului brut în vederea obţinerii profitului impozabil. 310 .

În acest caz şi sporul doar cu 1% a cifrei de afaceri poate determina un salt considerabil în valoarea investiţiilor. Nivelul estimat al lor va fi în general: A ( P ) t +1 = Ca t +1 ⋅ A(P) t Ca t 16. Previziunea elementelor de active circulante Există două cazuri: a) Dacă nivelul activelor curente (creanţe şi stocuri) este considerat cel puţin ca fiind un nivel normal dacă nu optim.1. generând grade reduse de utilizare a 311 .4.4.2. când nu sunt necesare investiţii considerabile pentru extinderea capacităţilor.1.1 Previziunea elementelor de activ Într-o primă fază se raportează elementele patrimoniale din bilanţ la cifra de afaceri.2.2. ele vor creşte odată cu cifra de afaceri.) Relativ constant în raport cu cifra de afaceri.4. atunci ele trebuie corectate pentru a se înscrie în limite normale de eficienţă. ca durate de rotaţie. Această metodă presupune previzionarea lor în funcţie de viteza de rotaţie.1.4 Estimarea elementelor patrimoniale 16. 16. Se identifică elementele care variază odată cu cifra de afaceri.2. b) Dacă în trecut au înregistrat valori anormale. Ac t +1 = Ca t +1 ⋅ ⎜ ⎜ ⎛ Act ⎞ ⎟⋅k ⎟ ⎝ Ca t ⎠ Notă: Elementele de disponibilităţi vor rezulta pe baza situaţiei fluxului de numerar. făcând ca pentru sporuri mici ale cifrei de afaceri aceste investiţii să fie ineficiente. Un nou nivel se poate realiza doar cu o investiţie suplimentară.2. investiţiile presupun valori mari ale activelor fixe.1. Previziunea elementelor de active imobilizate Există două cazuri: a) Dacă nivelul activelor imobilizate este considerat cel puţin la un nivel normal dacă nu optim.16.) În salturi.2. a. înseamnă că firma a avut un grad maxim de utilizare a capacităţii de producţie. deoarece este necesară o unitate completă de prelucrare. Investiţiile se pot realiza în două feluri: a. când din considerente de natură tehnologică.

b) Dacă în trecut au înregistrat valori anormale. 16. 2. se poate determina sintetic nivelul cifrei de afaceri până la care firma nu este nevoită să realizeze investiţii.4. Acest fenomen se numeşte creştere spontană.2. deci riscuri de exploatare sporite. 3.4. Trebuie păstrat un nivel normal de îndatorare. Această metodă presupune previzionarea lor în funcţie de viteza de rotaţie. pentru a nu înregistra un risc financiar şi de faliment considerabile. Ca max = Ca t Guc t 16. ele vor creşte odată cu cifra de afaceri. Elemente de active imobilizate trebuie în principiu finanţate din resurse permanente. În cadrul sporului acestor surse trebuie însă să avem în vedere următoarele principii fundamentale: 1.2 Previziunea elementelor de pasiv Creşterea elementelor de activ trebuie să genereze. naturală. pe baza egalităţii fundamentale între activ şi pasiv. Costul capitalului trebuie să se încadreze în limite normale.2. Principala restricţie de creştere a lor este legată de menţinerea unei cote sănătoase de lichiditate curentă. b) Dacă în trecut capacitatea efectiv utilizată a fost mai mică. o creştere a surselor de finanţare. Pc max = Ac Lc 312 . şi sunt nefavorabile în raport cu rotaţia creanţelor. Previziunea elementelor de pasive curente nonfinanciare Există două cazuri: a) Dacă nivelul pasivelor curente (de regulă din exploatare şi nonfinanciare) sunt considerate cel puţin la un nivel normal dacă nu optim. Trebuie să existe un echilibru financiar între utilizări şi resurse. ca durate de rotaţie.1. atunci ele trebuie corectate pentru a se înscrie în limite normale de eficienţă. Peste acest nivel va trebui să realizeze investiţii. 4. 2.capacităţilor şi cheltuieli ridicate cu amortizarea.

2. Previziunea surselor de finanţare permanente Capitalurile proprii şi creditele bancare pe termen mediu şi lung nu variază în mod spontan cu cifra de afaceri. Rit = Itml Cp ≤ 0. Ele se achiziţionează pe termene mai îndelungate şi în valori mai mari.4.3 Previziunea elementelor de trezorerie 16. acestea se totalizează şi se compară cu pasivul recalculat cu nivelul existent al capitalurilor permanente şi cel recalculat al datoriilor curente (nonfinanciare) diferenţa reprezentând-o necesarul suplimentar de fonduri.3. .4.2.2.pentru împrumuturi: nivelul dobânzi. Acesta se va compara cu cel obţinut prin corectarea soldului de disponibilităţi cu fluxurile de numerar.credite bancare pe termen mediu sau lung.3.2. Se apelează la aceste surse numai când are loc şi o sporire a activelor imobilizate. . Alegerea între resursele permanente se face de regulă pe baza următoarelor criterii: .2. Previziunea necesarului suplimentar de fonduri După determinarea elementelor de active curente şi imobilizate necesare.pentru capitaluri proprii: nivel minim de rentabilitate a acţiunilor sau prin dividende actualizate.4. .capitaluri proprii.menţinerea unui raport sănătos de îndatorare la termen: de exemplu. . 16.2. Rfr = Cpm Ain ≈ 1. 25 16.16. cu excepţia disponibilităţilor.2. Previziunea disponibilităţilor Se procedează la determinarea nivelului de disponibilităţi necesare. Necesarul suplimentar de fonduri va fi acoperit pe seama mai multor surse: .5 ⇒ Itml max = 1 2 Cp menţinerea unui echilibru dintre resursele şi utilizările permanente: de exemplu.credite bancare pe termen scurt .profituri ale perioadei.1.costurile resurselor permanente: .4. prin raportare la cifra de afaceri. sau costul pe baza anuităţilor actualizate. 313 . .

iar restul rămas neacoperit se va acoperi din credite bancare pe termen scurt. fiind strict corelate. de exemplu. În estimarea fluxului de numerar trebuie ţinute cont de cel puţin următoarele aspecte: 1. Peste acest nivel firma are nevoie de surse externe de finanţare.2.coeficient de distribuire a dividendelor. Când NSF = 0. indiferent de costul acestora. Previziunea creditelor bancare pe termen scurt După determinarea fondurilor suplimentare acoperite din resurse permanente. cu aceeaşi menţiune de păstrare a unui nivel de îndatorare rezonabil şi de lichiditate acceptabil.2. firma nu este nevoită să apeleze la surse externe de finanţare.2.a) Dacă soldul final rezultat prin luarea în considerare a fluxului de numerar va fi mai mare decât cel obţinut prin raportarea la cifra de afaceri. 16.5 şi Lc = St + Cr + Db Cbts + Pc ≥2 Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite. 16. Valoarea ratei de creştere a cifrei de afaceri care satisface această egalitate se numeşte rata de creştere internă (autonomă.4. atunci se va proceda la recalcularea necesarului suplimentar de fonduri. b) Dacă soldul final va fi mai mic. deoarece nu toate cheltuielile sunt plătibile şi nici toate veniturile încasabile. diferenţa se va acoperi în principiu din credite bancare pe termen scurt. 2. atunci se va căuta plasarea excedentului. se apelează în continuare la suplimentarea fondurilor din capitaluri proprii. Rig = Ibtml + Cbts + Pc Pt ≤ 0.5 Previziunea fluxului de numerar Previziunea fluxului de numerar se face în paralel cu estimările din contul de rezultate şi cele din bilanţ. Notă: Există o strânsă dependenţă între nivelul estimat al cifrei de afaceri şi necesarul suplimentar de fonduri: NSF = (Act + Af t ) Ca t ⋅ ΔCa − Pc t Ca t ΔCa − Rn t Ca t (1 − d ) Ca t + 1 Unde: Rn – rezultatul net d . sustenabilă prin eforturi proprii).3. Delimitarea încasărilor şi plăţilor. respectiv existenţa unor decalaje între facturarea şi efectiv încasarea şi plata lor. Delimitarea încasărilor şi plăţilor pe activităţi generatoare: 314 .

4. 4.a 3. Corelarea elementelor de flux de numerar cu alte situaţii pro-forma: .b 7 SPECIFICAŢIE SOLD INIŢIAL DE DISPONIBILITĂŢI (la începutul perioadei) Surse de numerar din activitatea de investiţii Utilizări pentru activitatea de investiţii FLUX DE NUMERAR DIN ACTIVITATEA DE INVESTIŢII Surse de numerar din activitatea de finanţare Utilizări de numerar privind activitatea de finanţare FLUX DE NUMERAR DIN ACTIVITATEA DE FINANŢARE Încasări din activitatea de exploatare Plăţi din activitatea de exploatare FLUX DE NUMERAR DIN EXPLOATARE Total intrări de numerar Total ieşiri de numerar TOTAL FLUX DE NUMERAR SOLD FINAL DE NUMERAR (la sfârşitul perioadei) Plasamente privind excedentul de trezorerie Acoperirea prin credite a deficitului SOLD FINAL DE DISPONIBILITĂŢI (la sfârşitul perioadei) SIMBOL ŞI FORMULĂ SI=Dbi Ii Ei Fi=Ii-Ei If Ef Ff=If-Ef Ie Ee Fe=Ie-Ee IT=Ii+If+Ie ET=Ei+Ef+Ee FT= IT-ET SF=SI+FT P C Dbf=Sf-P+C 315 .activităţi de finanţare. 1 2. NR. .b.b 2 3. .a. 5 6 7a 7..a 5. Flux de numerar pentru perioada. 3. 4 5. CRT.b.b 3 4. .activităţi de învestiţii..activităţi de exploatare. ..a 2. Principiul de elaborare a acestora este prezentat în tabelul care urmează. Echilibrarea trezoreriei: .prin acoperirea deficitului pe seama creditelor de trezorerie.prin plasarea excedentului de lichidităţi.cu bilanţul contabil.cu contul de rezultate.

realiste şi pesimiste. după ce au fost terminate.Vp – reprezintă variante pentru scenariile optimiste. În cele din urmă principalii indicatori se iau în considerare după o medie ponderată. Această activitate se numeşte analiza abaterilor (variaţiilor) şi aduce valoare adăugată procesului de analiză prin identificarea. Simularea este o formă simplificată de imitare a realităţii. fiecare versiune de previziune financiară. Una din principalele posibilităţi este apelarea la simularea asistată pe calculator.b. care ia în calcul o îmbunătăţire a premiselor scenariului de bază. ci devin instrumente flexibile de ghidare a acţiunilor manageriale. Odată cu trecerea timpului şi realizarea indicatorilor. Cea mai întâlnită modalitate este folosirea pentru fiecare previziune a cel puţin 3 scenarii: a) un scenariu realist (de bază). ele trebuie adaptate noilor condiţii. având la bază realităţile obiective din mediul intern şi extern firmei. Pentru ca acest instrument (previziunea) să fie eficient. care prevede o deteriorare considerabilă a premiselor prevăzute în scenariul de bază. realiste şi pesimiste. având drept rezultat furnizarea de intervale de predicţie pentru indicatorii principali.3 Aspecte ale analizei situaţiilor previzionate Previziunile. Previziunile trebuie să fie flexibile. a. c) un scenariu optimist. nu rămân simple situaţii care indică direcţii în ceea ce priveşte viitorul financiar al firmei. care poate furnizeze o serie de plaje de valori posibile pentru valorile urmărite. care pe baza programelor pentru calculator.c – reprezintă coeficienţi de ponderare pentru variantele optimiste. care se construieşte după următoarea formulă: Varianta medie V = aVo + bVr + cVp a +b+c unde: Vo. trebuie ca pe măsura parcurgerii perioadei de previziune să se compare valorile înregistrate (actuale) cu valorile previzionate (bugetate). cel pe baza căruia s-a fundamentat previziunea. pot genera mii de situaţii în doar câteva momente. Pentru fiecare situaţie se analizează situaţiile rezultate şi se elaborează măsuri de adaptare.16. ar trebui să aibă asociat un sistem de scenarii. În general. adică să poată fi uşor adaptate pentru noi situaţii ce se ivesc. b) un scenariu pesimist. 316 .Vr.

L. Bibliografie 1. Negrilă.. Buglea. Editura Mirton. Gresse. Evaluarea întreprinderii. 2003 4. Restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate.. Analiză financiară. Timişoara. 2003 5. Manual de Bune Practici. Carole. Editura Mirton. A. Editura Mirton. 2005 2.decelarea şi explicarea diferenţelor înregistrate (diferenţe de preţ.. etc)..1994 3. PricewaterhouseCoopers. Eros-Stark. A. Les Entreprises en dificulte. A. Timişoara. Teorie şi aplicaţii. Timişoara. Economica. Ediţia a II-a. Buglea. de cantitate. 2005 317 . Paris.

142 alin. de către debitorul persoană fizică ori reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare. Obligaţia administratorului societăţii debitoare de a solicita deschiderea procedurii.” 17.2 Necesitate / utilitate Utilitate pentru practicieni: la apariţia acestui tip de situaţie (dificultăţi ce conduc în viitor în mod cert la încetarea de plăţi) practicianul poate fi solicitat de către conducerea societăţii să pună un diagnostic. 27 (1) Debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi. să consilieze societatea asupra conţinutului cererii şi a documentelor însoţitoare astfel încât instanţa să poată decide deschiderea procedurii.Titlul V Decizia comercială insolvenţă la societăţile în 17 Determinarea stării de insolvenţă.3 Elemente de analiză Elemente ce trebuie luate în considerare pentru decizie: . în caz de insolvenţă iminentă este prevăzuta sub sancţiunea penală prevăzută de art. în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă.1 Sediul materiei Textele relevante ale Legii insolventei: ART. 17. Utilitate pentru judecători: aprecierea întrunirii elementelor ce caracterizează insolvenţa ca stare permanentă şi nu accidentală 17. să acorde consultanţă referitor la acţiunile ce trebuie întreprinse şi în final să opineze asupra necesităţii deschiderii procedurii.1 “Constituie infracţiunea de bancrută simplă şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă neintroducerea sau introducerea tardivă. (2) Va putea să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi şi debitorul în cazul căruia apariţia stării de insolvenţă este iminentă. Insolvenţa iminentă. a cererii de deschidere a procedurii în termen care depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut la art. 27.Lipsa de disponibilităţi băneşti (cash) Lipsa de cash pentru plata obligaţiilor salariale poate avea următoarele consecinţe: 318 . Obligaţia debitorului de a cere deschiderea procedurii.

efecte comerciale scadente) şi în sens larg şi creanţele lichide în viitor. aceste creanţe neintrând la ordinea de prioritate de la art.8.123 pct.Dacă nu s-au virat obligaţiile conexe salariilor (impozite şi mai ales contribuţiile salariale) în afara penalităţilor şi majorărilor conducerea societăţii riscă sancţiuni penale.) Lipsa de cash pentru plata furnizorilor poate conduce la următoarele consecinţe: . . deoarece timpul ce se va scurge până la deschiderea procedurii poate fi de încă 2-3 luni. uneori la cuantumuri exorbitante raportat la rata actuală a inflaţiei. etc.3 ci la prioritatea de la art. 123 pct.include din punct de vedere juridic şi posibilităţile de credit neutilizate ale debitorului (obţinute prin mijloace oneste). care este interzisă în reorganizare şi restricţionată în perioada de observaţie (la clienţii “captivi”) .Analiza noţiunii de insolvenţă Definiţia legii române provine din definiţia care a făcut epoca a Casaţiei franceze din 1978: “imposibilitatea de a face faţă pasivului exigibil cu activul disponibil” În precizarea noţiunilor casaţiei franceze de “activ disponibil” şi “pasiv exigibil” enumerăm principalele contribuţii ale doctrinei şi jurisprudenţei franceze contemporane. salariaţii riscă să nu-şi mai recupereze salariile pentru perioada ce depăşeste 6 luni anterioare deschiderii procedurii.Pasivul exigibil 319 - . furnizori. astfel: .241/2005). . penalităţi care nu vor mai curge după deschiderea procedurii în favoarea creditorilor chirografari . fapta riscă să fie caracterizată drept infracţiune dacă în conturi au existat orice sume de bani care au fost utilizate în alte scopuri (plăţi salarii nete. nu primeşte nimic la distribuire. de regulă.Calcularea în continuare de penalităţi şi majorări aşa cum au fost prevăzute in contracte. reţinerea şi nevărsarea acestora fiind sancţionată penal (Legea nr. cec-uri. ceea ce poate compromite şansele unei reorganizări viitoare. . de regulă de valoare mult superioară acestor obligaţii.Dacă nu s-au plătit salarii de 2-3 luni. disponibil în conturi bancare. .Deconectarea principalelor utilităţi.Condiţionarea continuării furnizării (de energie electrică în special) numai cu condiţia garantării datoriei cu active ale societăţii. Deşi există dezbateri asupra “reţinerii” care este o abstractizare contabilă.din punct de vedere contabil cuprinde în sens restrâns doar lichidităţile propriu-zise (cash.Activul disponibil . categorie care.

în esenţă. rata inflaţiei. dar mai ales pe cel previzional. terenuri. .Insolvenţa este temporară sau permanentă ? Jurisprudenţa franceză conţine decizii în care instanţa examinează nu numai situaţia comparativă activ disponibil – pasiv exigibil ci şi starea economică de fond a debitoarei deci incidenţa insolvabilităţii . Situaţiile în care nu s-au considerat întrunite elementele insolvenţei sunt: . creaţe vandabile prin factoring. . ci trebuie comparat cu activul.) . etc. fiscalitatea. - 320 . chiar dacă nu se găsesc sub formă cvasi – monetară. În examinarea echilibrului dintre cele două componente ale bilanţului tendinţa instanţelor franceze este de a se baza nu atât pe bilanţul actual.când societatea are un credit disponibil (neutilizat) în faţa organismelor financiare În acest context. Din comparaţia celor două noţiuni. întocmirea unui bilanţ previzional depinde nu doar de activitatea internă a întreprinderii ci şi de numeroase elemente exterioare cum ar fi solvabilitatea clienţilor. se pot lua în analiză şi activele uşor de transformat în mijloace de plată lichide pentru plata creditorilor.când dificultăţile (lipsa de lichidităţi) sunt pasagere.nu cuprinde toate datoriile pe termen scurt ci doar cele exigibile (echu). o stare economică favorabilă este aceea în care rotaţia scadenţelor este mai puţin rapidă decât rotaţia valorilor disponibile. a dobânzii. debitoarea dispunând de active uşor transformabile în bani (acţiuni. etc.nu este suficient să constatăm că este foarte important. în funcţie de particularităţile cazului.

com. Având în vedere importanţa acestei hotărâri. în cursul procedurii. naşterea altor creanţe prioritare faţă de cele de la masa credală. Creditorii sociali trebuie să decidă asupra continuării activităţii deoarece ei suportă riscul acumulării de noi pierderi şi de noi datorii neplătite. 805. care pot micşora gradul de recuperare al creanţei.2 Necesitate / utilitate În foarte multe cazuri. 321 .1 Sediul materiei Legea reorganizării judiciare si falimentului nu prevedea nimic despre cine şi cu ce majoritate aprobă continuarea activităţii de exploatare după deschiderea procedurii. societatea nemaifiind prezumată a-şi continua activitatea la aceeaşi amploare (dimensiuni) Codul Comercial prevedea următoarele în această chestiune (articole abrogate): după deschiderea procedurii. activitatea curentă (de exploatare) continuă şi după deschiderea procedurii. 804. continuarea comerţului trebuie aprobată de către majoritatea în număr a creditorilor verificaţi (care implică.). creditorii bugetari vor întâmpina dificultăţi în a primi aprobare de la organul lor ierarhic pentru operaţiuni cu rezultat incert. şi majoritatea creanţelor) – art. 18. vânzarea bunurilor putea fi suspendată în scopul continuării exploatării cu acordul creditorilor reprezentând 3/4 din masa credală (art. Principiul continuităţii activităţii (on going concern) este suspendat din momentul deschiderii procedurii. putem anticipa dificultăţile de creare a unei majorităţi în acest sens având în vedere interesele divergente ale diferitelor categorii de creditori astfel: creditorii garantaţi nu au nici un interes în a risca. preferând vinderea bunurilor garantate. 760 C. corelativ. creditorii furnizori de utilităţi pot fi interesaţi în a le furniza în continuare având prioritate la plată. C. creditorii care se opuneau continuării funcţionării nu erau obligaţi să suporte pierderile rezultate din continuarea exploatării.18 Continuarea exploatării după deschiderea procedurii 18. provocând mari pierderi şi. ea este de competenţa adunării creditorilor în baza recomandării făcute de comitetul creditorilor ca urmare a analizării situaţiei debitorului . În ce priveşte o eventuală hotărâre a adunării creditorilor de aprobare a continuării exploatării. de regula. com.

Aplicând principiul prudenţei. 18. oprirea exploatării terenului (însămânţări.121 si art.Menţinerea activităţii unor active pentru potenţialii clienţi care doresc să le preia în funcţiune.Continuarea producţiei în sistemele unde orice oprire necesită o perioadă foarte lungă pentru obţinerea unor noi producţii/venituri: spre exemplu în agricultură.Menţinerea în funcţiune a unor instalaţii care. spre ex.3 Elementele analizei - Principalele repere ale analizei sunt. Trebuie remarcat că potrivit textelor legale referitoare la distribuire (art.123) creditorii garantaţi nu suportă riscul noilor pierderi ce pot apărea după deschiderea procedurii. considerăm că lipsa unor estimări asumate de către persoana de specialitate trebuie să conducă la oprirea imediată sau treptată a activităţii de exploatare. în marea lor majoritate. cu avantajele menţinerii autorizaţiilor. agravarea substanţială a pasivului social ca urmare a continuării activităţii de exploatare. unde finalizarea unor produse durează luni/ani. pe următoarele considerente: . fără venituri. verificate şi cu datele “istorice” din evidenţele societăţii (ajustate pentru a reflecta noile condiţii de piaţă. permiselor. etc. . ci doar creditorii chirografari. etc. creditorii acestora fiind prioritari conform dispoziţiilor art.). ar necesita cheltuieli de conservare superioare pierderilor ocazionate de continuarea activităţii. etc. 322 . în zootehnie unde oprirea montelor duce la cheltuieli continue de întreţinere a efectivelor matcă.salariaţii vor prezenta cel mai mare interes în continuarea exploatării. printre altele: Continuarea activităţii poate fi justificată după deschiderea procedurii şi chiar după intrarea în faliment. paza unor uzine chimice. etc. în industria navală. cazurile relevate de practica judecătorească indicând. Comitetul creditorilor este chemat a se pronunţa asupra acestui aspect.) conduce la o mai mică atractivitate deoarece întregul an viitor aduce doar costuri. şi posibilitatea acestora de a verifica funcţionarea lor reală la parametrii comparativi cu cei teoretici. ce continuă să consume dar fără perspectiva niciunui venit în următorul ciclu biologic de cca. creditorii nu pot lua decizii în cunoştinţă de cauză şi riscă să aprobe continuarea activităţii cu preţul apariţiei unor noi obligaţii. deciziile de natură comercială trebuie luate pe baza unor estimări cât mai bine fundamentate.2.123 pct. După recenta modificare. arături. un an. etc. preţuri. dacă ar fi oprite. . eliminarea amoniacului din instalaţiile frigorifice. În toate aceste situaţii. În lipsa unor asemenea estimări rezonabile.

sau după caz. (3) În cazul în care. va propune intrarea în faliment. prin raportul său administratorul judiciar arată că activitatea debitorului este reorganizabilă. prevăzută la alin.1 Sediul materiei Dispoziţiile relevante ale Legii insolventei sunt: Art. raportul va indica dacă există o posibilitate reală de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori. dacă.” 323 . colaborează la întocmirea acelui plan.59 „(1) Administratorul judiciar. pe cheltuiala solicitantului. la registrul în care este înmatriculat debitorul şi va fi comunicată debitorului. în acest caz. (5) In cazul în care raportul administratorului judiciar va face propunerea de intrare în faliment. în termen de 3 zile de la primirea raportului. e). după caz. acesta va trebui să precizeze dacă recomandă ca planul de reorganizare să fie cel propus de debitor. 19. motivele care nu permit reorganizarea şi. la cererea debitorului. (1) la sediul său. (6) Administratorul judiciar va asigura posibilitatea consultării raportului prevăzut la alin. un raport asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului. cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă. sau dacă intenţionează să propună un alt plan singur sau împreună cu unul sau mai mulţi creditori. judecătorul-sindic va dispune. în termenul stabilit de judecătorul-sindic. după caz. în procedura generală. (2) În cazul în care debitorul nu se încadrează în criteriile prevăzute la art. lichidatorul în cazul procedurii simplificate va întocmi şi va supune judecătoruluisindic. la care va supune votului adunării creditorilor propunerea administratorului judiciar şi punctul de vedere al comitetului creditorilor asupra acesteia. cu indicarea datei adunării creditorilor. (2). (2) va fi supusă aprobării adunării generale a creditorilor la prima şedinţă a acesteia. 1 alin. O copie de pe raport va fi depusă la grefa tribunalului şi la registrul comerţului sau. (1) lit. publicarea unui anunţ referitor la raport în Buletinul procedurilor de insolvenţă. într-un termen de maxim 10 zile de la expirarea termenului prevăzut de art. dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea sa. (4) Propunerea privind intrarea în faliment a debitorului. 62 alin.19 Depistarea cauzelor insolvenţei.

.2 Necesitate / utilitate Analiza este necesară pentru toţi participanţii la procedura din următoarele puncte de vedere: . de erori semnificative de management. Această analiză este însă subsecventă analizei contului de profit şi pierdere pe activităţi.19. Este de preferat ca aceste analize să se facă împreună pentru a furniza deja în acest stadiu informaţii şi asupra contractelor la care se lucrează în pierdere.Eventuala angajare a răspunderii organelor de conducere a societăţii 19. nu a încasării. procedura de reorganizare judiciară va avea puţine şanse de reuşită.Analiza trebuie să privească o perioadă anterioară de cel puţin 3 ani. fapt care derivă din prevederile art. aceste dificultăţi pot fi depăşite prin analiza unor elemente ieşite din comun. 324 . pentru a acoperi simultan şi analiza situaţiei actelor juridice ale debitorului. semnificative.După identificarea veniturilor şi costurilor pe fiecare contract semnificativ se poate analiza gradul de încasare al veniturilor.3 Elementele analizei În ce priveşte conţinutul raportului se pot face următoarele observaţii: . este deci necesară o delimitare a încasărilor şi plăţilor debitorului pe principalele sale activităţi şi în cadrul acestora pe contractele mari.Luarea măsurilor pentru reabilitarea / reorganizarea activităţii. . în vederea menţinerii sau denunţării lor în cunoştinţă de cauză. contracte.Cauzele care duc la încetarea de plăţi pot fi identificate analizând plăţile mari. etc. pe plan practic. conform Legii contabilităţii. . Acest parcurs permite identificarea clienţilor care nu au plătit la termen iar în caz că în sectorul industrial respectiv există o criză. care trebuie să privească cauzele situaţiei dificile a societăţii . care compară veniturile cu cheltuielile (costurile) aferente lor. se contabilizează (constată) la data facturării. cu mare influenţă asupra situaţiei economice a societăţii. .În condiţii de fraudă.Este dificil. care. etc.79 ale Legii insolventei.. a se stabili răspunderea pentru încetarea de plăţi în sarcina unora dintre persoanele implicate în conducerea activităţii debitorului. deci o criză a potenţialilor clienţi. în raport cu încasările aferente activităţii care a ocazionat aceste plăţi.

spre ex. 137 J. Paris. într-o epocă de creştere a volumului activităţii.Reducerea volumului de activitate conduce la reducerea veniturilor şi a fluxului de încasări.Lipsa unui control intern corect şi eficace. constând în: . sectorul comercial / marketing trebuie. Invers.Reducerea marjelor de profit (19%) . aceştia nu mai comandă sau nu mai plătesc.Reducerea volumului de activitate (36%) . . cu acelaşi număr de oameni. devin aplicabile sistemele consacrate de analiza factorială. .Lipsa unui plan de trezorerie (încasări şi plăţi) actualizat.Implicarea în afaceri cu societăţi controlate de către persoane apropiate managerilor.1400 136 - 325 . in Encyclopédie de gestion.Neluarea măsurilor legale împotriva clienţilor care plătesc cu întârziere sau care nu respectă clauzele contractuale. . . Economica. posturile de pază.Absenţa unor manuale de procedură pentru toate operaţiunile din societate.Reducerea volumului de activitate poate avea drept cauză fundamentală situaţia pieţei: dacă piaţa (clienţii) societăţii se degradează. la o anumită dezvoltare. reducerea volumului de activitate nu poate fi însoţită de o reducere în cel puţin aceeaşi măsură a costurilor deoarece există costuri relativ fixe care nu pot fi restructurate (eliminate) imediat ci doar după restructurarea “fizică” a activităţii.Lipsa documentelor contabile impuse de lege 136 . răspunderea managementului poate fi atrasă pentru următoarele deficienţe: . de supraveghere a unor instalaţii care funcţionează sub capacitate. . De remarcat că analiza trebuie să conducă la identificarea factorilor – cauză. Malécot. Ed.Ca punct comun majorităţii comercianţilor din România. . să identifice tendinţele pieţii pentru a afla dacă se mai poate continua Domnul profesor Ion Turcu argumenteaza astfel: culpa conducatorilor consta in aceea ca in mod voluntar s-au lipsit de un instrument indispensabil conducerii societatii. etc. p.F. Gestion financiere de l’entreprise en difficultée. Într-un studiu publicat în Franţa137 se arată că în 80% din cazurile analizate. Astfel: .Lipsa unui buget de venituri şi cheltuieli actualizat lunar. care nu mai pot fi descompuşi în alţi factori . 1989. De regulă. pe baza unor studii profesioniste de plată. cu acelaşi volum de costuri fixe se pot obţine venituri mai mari în sumă absolută. a fost identificată cauza principală (“primară”) a încetării plăţilor.Probleme de trezorerie (20%) Dacă aceste studii sunt corecte. ultimi.

Reducerea marjelor de profit la rândul ei poate fi determinată de . în condiţiile deschiderii pieţei. de investiţii în tehnologie care.- - în direcţia acelor produse sau piaţa nu mai oferă perspective în structura de produse consacrată. De regula conducerile nu sunt conştiente de problemele de trezorerie deoarece nu utilizează un buget previzional bazat pe fluxurile de încasări si plaţi estimate realist. 326 . conduce la reducerea marjelor de profit.Creşterea costurilor interne datorită lipsei de eficienţă. Problemele de trezorerie pot surveni la rândul lor din cauze interne – dar şi din modificări în regulile finanţatorilor (băncilor) etc. care obligă fie la reducerea preţurilor fie la imposibilitatea creşterii acestora pe măsura creşterii costurilor .Concurenţa crescută pe acea piaţă.

cesiunile de creanţe sub valoarea nominală . vânzările de stocuri de marfă sub preţul contractat. operaţiunilor şi plăţilor care depăşesc condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente Art. 20.2 din Legea insolvenţei: cel mai temeinic motiv de înlocuire a administratorului / lichidatorului ar fi administrarea necorespunzătoare a averii debitoarei 20. 11 al.încheierea de noi contracte pentru achiziţii de materiale dacă nu există aprobare de continuare a activităţii .angajarea de cheltuieli administrative nejustificate ƒ 327 .angajările de personal . 11 lit. Se clasifică în această categorie: . de calcule comparative şi mai ales de elemente calitative care să permită departajarea operaţiunilor obişnuite (curente) de cele “excepţionale”.2 Necesitate / utilitate De regulă. 49 al. care defavorizează averea debitorului (ilegalitate lato sensu) Art.22 alin.1 Sediul materiei Art. (2) şi actele comerciale inoportune.3 ƒ Elementele analizei Identificarea actelor operaţiunilor şi plăţilor care depăşesc condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente. 11 al.majorările de salarii .18 şi art.2 din Legea insolvenţei: desfiinţarea de către judecătorul-sindic a măsurilor luate de către administrator poate viza: şi actele care au fost îndeplinite cu încălcarea dispoziţiilor de la art.18 şi art. 1 lit.se clasifică în această categorie: .vânzările de active.f din Legea insolventei: atribuţia judecătoruluisindic de a judeca cererile de a se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea Art.e si art. uşor determinabile.20 Analiza modului de conducere (administrare) a activităţii curente a debitoarei aflate în insolvenţă 20. 49 alin. judecătorul-sindic nu dispune de elemente de apreciere concrete. (2) din Legea insolvenţei: autorizarea de către judecătorul-sindic şi notificarea catre acţionari / asociaţi a actelor.orice investiţie (mijloace fixe) Identificarea actelor inoportune (discutabile ca efecte economice).

- orice acte care conduc la cresterea nivelului de activitate fară a avea siguranţa vânzării şi încasării produselor actele încheiate cu terţi care se află direct sau indirect sub controlul sau în relaţii particulare privilegiate cu conducatorii statutari ai debitoarei. 328 .

D. în condiţiile legii. cum ar fi: A. această perioadă va putea fi extinsă. valoarea estimativă se va calcula la data propunerii planului.3 din Legea insolventei „ART. asociaţii din societăţile în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi din societăţile în comandită vor fi descărcaţi de răspundere. desemnare şi înlocuire a administratorilor şi directorilor. după trecerea unui termen de cel mult 18 luni de la confirmarea planului. transmiterea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului către una sau mai multe persoane fizice sau juridice. fuziunea debitorului. de către debitor. 95 si art. inclusiv în ceea ce priveşte modalitatea de selecţie. a conducerii activităţii sale. în întregime sau în parte. cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului şi va cuprinde măsuri concordante cu interesele creditorilor şi ale membrilor sau asociaţilor/acţionarilor. (5) Planul de reorganizare va menţiona: a) categoriile de creanţe care nu sunt defavorizate în sensul legii: b) tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate. c) dacă şi în ce măsură debitorul. (6) Planul va specifica măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare. inclusiv dreptul de dispoziţie asupra bunurilor din averea sa. d) ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe. cu cel mult încă o perioadă de un an. 95 (1) Planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului.1 Sediul materiei Art. B. C. dacă propunerea este votată de cel puţin două treimi dintre creditorii aflaţi în sold la acea dată. precum şi cu ordinea publică. cu supravegherea activităţii sale de către un administrator desemnat în condiţiile legii. socotiţi de la data confirmării. (3) Executarea planului de reorganizare nu va putea depăşi 3 ani. obţinerea de resurse financiare pentru susţinerea realizării planului şi sursele de provenienţă ale acestora.98 alin. în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment.21 Viabilitatea planului de reorganizare 21. păstrarea. (2) Planul de reorganizare va cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creanţelor. 329 . membrii grupului de interes economic. constituite anterior sau ulterior confirmării planului. (4) La recomandarea administratorului judiciar.

inserarea în actul constitutiv al debitorului . Lichidarea parţială sau totală a activului debitorului în vederea executării planului se face potrivit art. J. a unei distribuţii corespunzătoare a votului între aceste categorii. modificarea sau stingerea garanţiilor reale. în conformitate cu prevederile art. a unei garanţii sau protecţii echivalente. 205 alin. a 330 . (2) lit. acord ce se va da înainte de admiterea planului de către judecătorul-sindic. 31/1990. 205 alin (1) din acea lege. c). în beneficiul creditorului garantat. republicată. L. şi de la Legea 297/2004 privind piaţa de capital. (2) din Legea nr. al creditorului care urmează să primească titlurile de valoare emise. lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului. operaţiunile cuprinse la acest punct sunt considerate operaţiuni exceptate în sensul art. planul propus de creditori poate prevedea modificarea. b) de determinare. cu acordarea obligatorie. în condiţiile legii.sau al persoanelor menţionate la lit. 98 alin. şi de Legea nr. sau distribuirea acestora către creditorii debitorului. prelungirea datei scadenţei. de reglementare satisfăcătoare a numirii administratorilor reprezentând categoriile de acţiuni respective în ipoteza neonorării obligaţiei de plată a dividendelor. cu modificările şi completările ulterioare.persoană juridică . în scris. C. modificarea actului constitutiv al debitorului. (7) Prin derogare de la prevederile Legii nr. G. 297/2004 privind piaţa de capital. cu modificările şi completările ulterioare. şi c) în cazul categoriilor de acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar faţă de alte categorii de acţiuni. planul de reorganizare nu poate prevedea conversia creanţelor bugetare în titluri de valoare. în condiţiile prevăzute de art. K.. în cazul diferitelor categorii de acţiuni ordinare.E. cu modificările şi completările ulterioare. 31/1990 privind societăţile comerciale. privind societăţile comerciale. separat sau în bloc. republicată. (3). F. H. Prin excepţie de la prevederile art. a) de prohibire a emiterii de acţiuni fără drept de vot. 116-120. emiterea de titluri de valoare de către debitor sau oricare dintre persoanele menţionate la lit. (6) litera J. I. fără acordul statutar al membrilor sau asociaţilor/acţionarilor debitorului. în contul creanţelor pe care aceştia le au faţă de averea debitorului. libere de orice sarcini. prin derogare de la prevederile alin. 297/2004 privind piaţa de capital. precum şi modificarea ratei dobânzii. a unor prevederi. penalităţii sau a oricărei alte clauze din cuprinsul contractului sau a celorlalte izvoare ale obligaţiilor sale. în condiţiile prevăzute de Legea nr. 39 alin. şi D. Pentru înscrierea în plan a unei emisiuni de titluri de valoare este necesar acordul expres. C şi D.

În această opinie. care credem că nu poate fi realizată prin raportul obligatoriu prevăzut la art. p. o informaţie veche fiind echivalentă cu o informaţie inexactă.98 alin. care poate fi. (8) Înregistrarea menţiunii in registrul comerţului va fi solicitată de administratorul judiciar pe cheltuiala debitorului.. . b) în caz de faliment membrilor sau asociaţilor/acţionarilor debitorului nu li s-ar cuveni nimic din distribuire. structurală.2 Necesitate / utilitate Pentru judecătorul-sindic. gravitatea fiecărui dezechilibru. Plata expertului va fi suportată din averea debitorului. ca şi “bilanţul economicosocial” (obligatoriu în Franţa).Aspectul economic. etc. trebuie să releve.” 21.Natura dificultăţilor. în baza hotărârii de confirmare a planului de reorganizare care se va publica în Monitorul Oficial al României partea a VI a. 21. c) membrii sau asociaţii/acţionarii debitorului refuză să participe la planul propus de creditori. care este evident condiţionată de originea lor.actului constitutiv. Judecătorul-sindic poate să ceară unui practician în insolvenţă. Se consideră că este foarte important ca prin această primă parte a planului. înainte de admiterea lui. accidentală. La soumission des créanciers titulaires de suretés réelles au plan de redréssement.Originea dificultăţilor întreprinderii. în primul rând: .” „ART.Importanţa.3 Elementele analizei Într-o lucrare de sinteză dedicată planurilor de redresare în practica franceză138 se arată că planul. dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) planul propus de debitor oferă o recuperare mai redusă a creanţelor debitorului.59. . pentru creditori. să-şi exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului. planul trebuie să cuprindă următoarele aspecte: . să se creioneze imaginea fidela a întreprinderii debitoare la zi . spre exemplu.3 (3) Judecătorul-sindic va putea admite un plan propus de părţile legal îndreptăţite.93/1993.18-27 138 331 . Les petites affiches nr. care conţine toate informaţiile prevăzute de prezenta lege. care cere determinarea perspectivelor redresării ţinând seama de posibilităţile Lyna-Laure Piso. pentru administratorul judiciar.

Le Cannu.Aspectul social. . extrem de important datorită efectelor pe care le are asupra părţilor. care nu trebuie să fie catastrofal. spre exemplu. p. remiterile de datorie au efecte benefice asupra debitorilor dar. când datoriile sunt “îngheţate”. care trebuie apreciat strict pe baza unor conturi previzionale. care prevede măsurile de recalificare a personalului.interne. la analiza unui plan practicianul trebuie să aibă la bază anumite lucrări de fundamentare a acestuia. statuându-se în practică luarea în calcul doar a resurselor financiare certe. nu este serioasă o ipoteză de realizare în viitor a unui profit.Prezentul. deci să poată duce la opinia că întreprinderea e redresabilă. Les petites affiches nr. .Aspectul financiar-fiscal. în acest interval gestiunea întreprinderii nu trebuie să fie deficitară. s-a respins ideea introducerii unor termeni vagi de caracterizare a resurselor financiare cum ar fi “disponibilităţi mobilizabile” sau “previzibile”. împreună cu organismele publice Într-o altă opinie139 se arată că principala componenta a oricărui plan trebuie s-o constituie posibilităţile serioase de redresare. nu ipotetice sau iluzorii. 89/1991.Viitorul. de starea pieţei şi de mijloacele financiare existente. pentru realizarea unei situaţii contrarii celei ce a dus la declanşarea procedurii. deoarece se contabilizeaza ca venituri.7 139 332 . . Recenta modificare a Legii insolventei ar fi trebuit iniţial sa restrângă posibilitatea accesului la reorganizare doar în favoarea anumitor comercianţi de o anumită talie (anvergură) având în vedere complexitatea şi volumul lucrărilor necesare întocmirii unui plan de reorganizare viabil / fezabil. pot conduce la obtinerea unui profit impozabil. În această opinie.Un studiu de piaţă pentru sectorul pe care societatea îl abordează în perioada următorilor ani pentru a fundamenta tendinţele pieţei. L’elaboration et le mise en oeuvre des plans de continuation. există următoarele elemente indispensabile de analiză: . ale preţurilor. Spre exemplu. etc. .Trecutul recent al întreprinderii. printre care: . P. restructurare. este necesar un minim de lichidităţi pentru investiţii. dacă în ultimul an pierderile au fost mari şi s-au acumulat rapid. Oricum. respectiv a unor estimări privind atât profitul cât şi excedentul de trezorerie. respectiv perioada scursă de la declanşarea procedurii. spre exemplu.

Estimări privitoare la evoluţia preţului imobilelor pentru a fundamenta anumite vânzări . etc. mărcile.Estimările evoluţiei presiunii fiscale . randamentele estimate prudent. studii tehnice specializate care nu se pot efectua din cauza generală a lipsei disponibilităţilor sau din alte cauze împiedică în mod normal practicianul să se pronunţe în mod obiectiv şi calificat asupra viabilităţii unui plan de reorganizare.Estimările evoluţiei cursului valutar . rapoarte.Estimări privind investiţiile de mediu necesare respectării reglementărilor comunitare . La pronunţarea unui punct de vedere se impune respectarea principiului prudenţei enunţate în reglementările contabile (OMF nr.Creşteri de capital sau împrumuturi ce urmează a fi acordate de către asociaţi . licenţe.Un studiu al evoluţiei preconizate a costurilor salariale şi ale principalelor materii prime şi utilităţi .Restricţiile legale ce pot afecta produsele societăţii. etc.Un raport tehnic privind diagnosticul echipamentelor societăţii. sumele necesare pentru reparaţii dar şi pentru dotare cu noi echipamente.Angajamente bancare de creditare a societăţii condiţionate de aprobarea planului de reorganizare . 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene) care dispune că: . brevetele.Nu pot fi subestimate cheltuielile şi pasivele (obligaţiile) - 333 .Nu pot fi supraestimate activele şi veniturile .Soluţii de vânzare a unor active pe bază de oferte ferme din partea unor cumpărători identificaţi .O structură a costurilor fiecărui produs prognozat a se fabrica.Creditare a societăţii de către salariaţi sau participarea acestora la capital Lipsa unor expertize. etc. Cerinţa de a dovedi existenţa unor surse certe de finanţare este îndeplinita prin: . . gradul de uzură. Cel mai important element al planului îl reprezintă previziunile fluxurilor de numerar (cash flow) care să susţină costurile reorganizării. . elaborat pe baza datelor contabile “istorice” verificate sub aspectul acurateţei calculelor. împărţirii costurilor în fixe şi variabile.

1 şi art. la angajarea unor obligaţii foarte oneroase. la aprecierea desfăşurării reorganizării contează şi alte elemente de fond. 32.” „ART. nesustenabile pe termen mediu şi care vor conduce la intrarea debitorului în faliment. 105 alin. obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite.1 Sediul materiei Articole relevante din Legea insolvenţei: art. Deşi la deschiderea procedurii contează doar judecăţile bazate pe fluxurile de numerar. 107 alin. În consecinţa. aprecierea bunului mers al reorganizării trebuie să privească şi următoarele aspecte: .1 lit.2 Necesitate / utilitate Pentru creditori in primul rând. în pofida unor “distribuiri” conforme planului. 22. 107 şi următoarele. administratorul judiciar.Conformitatea cu planul a preţurilor produselor vândute şi a activelor valorificate 334 . precum şi administratorul special poate solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment.Rentabilitatea activităţii de exploatare . care pot conduce.3 Elementele analizei Teoretic interesează în mod primordial doar soarta distribuirilor (plăţilor periodice) către creditori: dacă termenele şi sumele propuse în planul confirmat sunt respectate. după caz.C „ART. pentru practicianul in insolvenţă desemnat ca administrator judiciar. 107 (1) Judecătorul-sindic va decide. în condiţiile art. în condiţiile stipulate prin planul confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderii averii sale”. în condiţiile art. 22.22 Dacă reorganizarea decurge “normal” 22. intrarea în faliment în următoarele cazuri: ………………………… C. comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori. 105 (1) Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii sale. prin sentinţă sau. prin încheiere. planul este considerat respectat. pentru debitoare si acţionarii / asociaţii săi. la acumularea de datorii încă nescadente.

care constau în obţinerea. 335 . sanitare. muncă.- - Evoluţia costurilor efective comparativ cu cele prevăzute în plan (în structura principalelor produse) Realizarea obiectivelor necesare continuării activităţii. prelungirea sau confirmarea autorizaţiilor. avizelor eliberate de organele administrative (mediu. sanitar-veterinare. etc. permiselor.) Pastrarea nucleului de salariati calificati in operatiunile de baza Perspectivele de modificare a legislatiei ce reglementeaza acel sector economic.

79 din Legea insolvenţei.79-85. credem că art. principalul dezavantaj al sistemului. Deşi cele mai multe cazuri de fraudă potenţială sunt detaliate în art. Toate legislaţiile falimentare conţin prevederi menite să împiedice “organizarea” de către debitor a momentului încetării plăţilor în aşa fel încât să dosească o parte din bunuri prin plăţi fictive.23 Regimul actelor juridice anterioare deschiderii procedurii 23. pentru creditorii ce solicită anularea actelor.1 Actele juridice frauduloase Conform prevederilor art. 23. dar şi pentru judecătorul – sindic care trebuie să ia o decizie. De asemenea.2 Necesitate / utilitate Pentru administratorul judiciar si lichidator. Prin aceasta s-a urmărit obţinerea “unui mijloc de înlăturare a actelor fraudatorii ale viitorului falit şi care să fie mai eficace decât vechea acţiune pauliană”. etc.3 Elemente de analiză necesare deciziei de solicitare a anulării acestora. 2 ani şi 3 ani. 23. 80 al Legii insolvenţei. administratorul judiciar / lichidatorul poate solicita anularea actelor frauduloase încheiate de către debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii. în frauda intereselor creditorilor săi. 23. În vechea legislaţie. perioada de timp anterioară încetării plăţilor în care actele debitorului deveneau anulabile se numea perioada suspectă. pentru a putea menţine aparenţa continuării plăţilor. perioada “suspectă” se întinde până la 3 ani anteriori datei înregistrării cererii introductive.3. Conform Legii insolvenţei.79 este menit a oferi un temei legal pentru acţiunea judecătorului-sindic aplicabil 336 . în special atunci când perioada suspectă poate retroactiva prea mult înaintea datei încetării plăţilor. îl constituie nesiguranţa şi perturbarea activităţii terţilor ale căror situaţii juridice sunt în permanent pericol de a fi afectate. Instituirea acestui sistem are avantajul protecţiei creditorilor.1 Sediul materiei Dispoziţiile relevante ale Legii insolvenţei: art. donaţii. sub presiunea lipsei de lichidităţi este posibil ca debitorul să încheie anumite tranzacţii în condiţii oneroase. şi anume 120 de zile.. fixând 3 termene înaintea acestei perioade.

1 lit. ale cărei condiţii de exercitare sunt: . graba exagerată sau alte circumstanţe ieşite din comun ale încheierii tranzacţiei. .acţiunea să fi fost introdusă în termenul prevăzut de art.81 alin (1).Plăţi făcute în permanenţă în avans fără clauză de indexare în favoarea unui terţ.preţul situat sub nivelul preţului real al bunului etc. în condiţii de inflaţie.21 140 337 . şi acesta nu introduce acţiunea. . .6/2000. Situatia unor acte juridice ale debitorului aflat in procedura insolventei comerciale. p.să existe o fraudă din partea debitorului. anterior cererii introductive. I.actele să fi fost încheiate înăuntrul perioadei stabilite de lege. . pentru ca doar la expirarea termenului prevăzut de art. acest termen este calificat ca fiind de decădere. . În doctrină140 s-a arătat că intenţia de fraudă este greu de dovedit. În doctrină s-a arătat că această acţiune nu este nici acţiune în anulare (nulitatea fiind o sancţiune pentru nerespectarea condiţiilor de încheiere a actului) nici actiuneacţiune pauliană.să existe un prejudiciu adus creditorilor. . 81 alin. dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.Renunţarea la dreptul de a cere despăgubiri şi penalităţi contractuale sau legale de la terţi. Termenul de exercitare a acţiunii revocatorii este de 1 an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut de art. 20 alin.secretul. Acţiunea poate fi intentată de către administratorul judiciar sau lichidator. în schimb. judecătorul – sindic poate autoriza comitetul creditorilor să introducă o astfel de acţiune şi după trecerea acestui termen. spre exemplu: .b din Lege. Revista de drept comercial nr. deoarece profită întregii colectivităţi a creditorilor. dacă acesta apreciază că nu sunt întrunite elementele necesare. în această opinie se consideră că ne aflăm în faţa unei acţiuni sui generis.(1) se va putea concluziona că lichidatorul sau administratorul nu au introdus acţiunea.Turcu. judecătorul-sindic poate autoriza în acest sens comitetul creditorilor. pot fi considerate acte frauduloase următoarele: . Spre exemplu. Această interpretare la fel ca şi natura termenului de 18 luni constituie însă subiecte contoversate în literatura de specialitate. ea rezultă din circumstanţele încheierii actului fraudulos.legătura strânsă existentă între părţile tranzacţiei.în cazurile de fraudare a drepturilor creditorilor care nu sunt prevăzute în mod expres de lege. Din economia legii rezultă că. deoarece termenul prevăzut anterior este la dispoziţia administratorului sau lichidatorului.

remiterea de datorie.79.Transferurile cu titlu gratuit. cu excepţia sponsorizărilor în scop umanitar. încheiate în perioada de 3 ani.:sponsorizarea unui club sportiv). acestea cuprind. .1 lit. disproporţia prestaţiilor s-ar putea justifica prin ideea de risc. proteze. medicamente. a) În privinţa transferurilor cu titlu gratuit. .Existenţa unui act juridic. tratament medical. anulabile. Deşi se apreciază că un argument al acestui text ar putea consta în prezumţia de rea credinţă a terţului. în care “prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită” au fost denumite şi “acte comutative neechitabile” sau “contracte comutative dezechilibrate” În aceste cazuri sunt necesare următoarele condiţii de fond: .Contractele comutative cu prestaţii dezechilibrate . considerând că excepţiile sunt de strictă interpretare.Actul juridic să fie comutativ. de asemenea.2 Acte juridice.Obligaţiile debitorului să fie “vădit” mai mari ca ale cocontractantului sau. renunţarea la un drept. anteriori deschiderii procedurii Sunt.Într-o altă opinie se consideră. totuşi. donaţiile. pentru că. spre exemplu: operaţii. dacă ar fi aleatoriu. b) Operaţiunile comerciale anulabile. O dificultate importantă pe plan practic constă în recuperarea sumelor donate deoarece după un anumit timp ele sunt cheltuite şi nu mai există bunurile procurate cu ajutorul lor (ex. acesta nu poate fi luat în seamă dacă “dobânditorii de la viitorul falit pot face dovada perfectei lor bune-credinţe …. într-o anumită măsură. adeziunea la rezilierea unui contract. spre exemplu. următoarele tipuri de operaţiuni.Orice alte acte încheiate cu intenţia tuturor părţilor implicate de a leza pe creditori. fusese justificată de circumstanţele speciale ale operaţiunii” 338 . efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii: .80 alin. 23. etc. credem că trebuie să se ia în considerare acele sponsorizări care privesc redarea capacităţilor fizice şi psihice ale fiinţei umane. că disproporţia. chiar însemnată. că acţiunea este acţiune în anulare. în conformitate cu prevederile art. pe baza argumentului de text al art.3. act de comerţ obiectiv. Nu este foarte clar ce înseamnă sponsorizarea “în scop umanitar”. minimul de hrană şi îmbrăcăminte (întreţinere) necesar. a)-c). instanţa având puterea suverană de apreciere a acestui element. . în special de vânzare a fondului de comerţ etc.

339 . etc. ca şi în dreptul francez.Transferurile de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul creditorului. În dreptul românesc anterior şi în legislaţia occidentală această cauză de anulare s-a aplicat pentru darea în plată. prin aceste acte. 23. unul dintre creditori ar fi avantajat comparativ cu ceilalţi. Acestea sunt: . c) Instanţa poate anula în principiu orice acte pe care părţile – deci atât debitorul cât şi terţii – le-au încheiat cu intenţia de a sustrage bunuri de la creditori sau a le leza drepturile în orice fel.3 Acte juridice încheiate în perioada de 120 zile anterioare deschiderii procedurii: Pot fi anulate în baza art. ceea ce prezumă şi mai puternic existenţă unei intenţii a debitorului de a-şi diminua patrimoniul în dauna creditorilor. . Deosebirea constă în aceea că în dreptul nostru. Această intenţie trebuie dovedită fie printr-o hotărâre judecătoreasca definitivă în penal. compensaţii provocate pe cale deturnată etc. respectiv cea franceză şi cea americană.3.80 alin. 1 lit. preţul scăzut de vânzare al unei întreprinderi poluante în preajma iminentei modificări a legii mediului. al unui stoc de marfă important. Cazurile în care aceste acte sunt anulabile existau şi în vechiul drept falimentar şi există evident şi în noile legislaţii ce au constituit sursă de inspiraţie a Legii insolventei.Spre exemplu. în preajma abrogării taxelor protecţioniste de import. dacă valoarea reală a transferului este superioară sumei pe care creditorul ar putea să o primească în caz de faliment al debitorului. plata în numerar sau în efecte de comerţ a rămas valabilă. pe când în dreptul american ea poate fi anulată. d)-f) al legii anumite acte încheiate de către debitor înăuntrul celor 120 de zile anterioare deschiderii procedurii dacă.Probabilitatea încetării plăţilor de către debitor sau cu situaţia lui economică degradată. Acest temei poate viza generic orice alt act în afara celor două cazuri de la literele a) şi b) cu condiţia de a se dovedi reaua credinţă a tuturor părţilor implicate. Raţiunea acestei acţiuni constă în apropierea de data încetării plăţilor. fie prin dovada faptului că ambele părţi erau la curent cu: .Obligaţiile debitorului către creditori provenind din acte anterioare.

. 23.80 alin. 1. nu a plăţii efective. De aceea şi noul text de lege. 31. dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii Acte suspecte încheiate într-o perioadă de 2 ani Sunt anulabile în baza dispoziţiilor art. al. presupunând că acestea au dorit să dilueze activul debitorului în scopul salvării contribuţiei lor. care se prezumă că a cunoscut mai din timp situaţia dificilă a acestuia. g) acele acte de transfer sau de asumare a unor obligaţii făcute cu intenţia de a ascunde. este orice contract având ca obiect operaţiuni cu instrumente financiare derivate realizate pe pieţele reglementate.3. Transferul se reflectă la operaţiuni cu instrumente financiare derivate. deţinut la art. Acest motiv de anulare încearcă de asemenea să împiedice pe debitor a crea unuia dintre creditori o situaţie mai avantajoasă în raport cu ceilalţi. deoarece atunci când se plăteşte cu numerar sau cu efecte de comerţ transformabile în numerar nu se mai poate prezuma apropierea încetării plăţilor. de a întârzia starea de insolvenţă sau de a frauda un creditor existent sau potenţial. Justificarea acestei măsuri mai este exprimată şi prin necesitatea ca.5 Acte juridice încheiate de către debitor cu persoane având relaţii speciale cu debitorul Legea instituie la art. Contractul financiar calificat. Se consideră că prezumţia de fraudă poate fi înlăturată prin proba bunei credinţe a beneficiarului garanţiei. prin expresia “transfer de proprietate” urmăreşte doar anularea dării în plată şi a compensaţiei. 340 . nu se poate aplica această prezumţie ipotecilor legale. Dacă creanţa aparţine unui asociat sau acţionar al debitorului. perioada suspectă creşte până la 1 an înaintea deschiderii procedurii.Credem că justificarea soluţiei adoptate în dreptul continental este corectă. 80.Constituirea ori perfectarea unei garanţii reale pentru o creanţă care era chirografară. în caz de încetare de plăţi. inclusiv la ducerea la îndeplinire a unui acord de compensare bilaterală (netting) realizate în baza unui contract financiar calificat.2 o perioadă “suspectă” de 3 ani (faţă de 1 an în legea anterioară) pentru operaţiunile încheiate de către debitor cu persoane informate din anturajul său. pieţele asimilate sau pieţele la buna înţelegere.4 Plăţile anticipate ale datoriilor. pct. astfel cum sunt acestea reglementate prin normele bancare în vigoare. 23. “să primeze principiile egalităţii de situaţie a tuturor interesaţilor”. 3. lit.3.

atunci când debitorul este un grup de interes economic. . 80 al. societate agricolă. deţinând o poziţie dominantă asupra debitorului sau activităţii sale.Cele incheiate cu orice altă persoană fizică ori juridică. atunci când debitorul este respectiva societate în comandită. după caz.Actele anulabile nu trebuie să fi fost încheiate cu intenţia de a frauda alţi creditori. în nume colectiv sau cu răspundere limitată. . debitorul aflânduse în insolventa. aceste acte. . existenţa acestei intenţii fiind irelevantă.Cele încheiate cu un acţionar deţinând cel puţin 20% din acţiunile debitorului ori. . director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului. .. în mod similar cu cele încheiate cu creditorii .Cele incheiate cu un coindivizar asupra unui bun comun. 2 ani si 120 de zile. . Din analiza surselor de cercetare relevante rezulta următoarele concluzii referitoare la soarta actelor debitorului încheiate anterior deschiderii procedurii cu persoane afiliate: . societate cooperativă. respectiv o societate agricolă.Cele incheiate cu un administrator. care vizează termenele de 3 ani. cu răspundere limitată sau. după caz. iar în lipsă 341 .Deşi textul nu menţionează expres. din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor. societate pe acţiuni. trebuie să fi condus la o înrăutăţire a situaţiei respectivului creditor persoană afiliată comparativ cu situaţia sa patrimonială în caz că operaţiunea nu ar fi avut loc. . . 23.Cele încheiate cu un asociat comanditat sau cu un asociat deţinând cel puţin 20% din capitalul societăţii comerciale ori. atunci când debitorul este respectiva societate pe acţiuni.Astfel de acte anulabile pot fi: . din drepturile de vot în adunarea generală a acţionarilor.4 Aprecieri comune Toate aceste acţiuni. 2 conferă judecătorului sindic puterea deplină de apreciere asupra actelor încheiate de către debitor cu creditorii ce sunt şi persoane afiliate. obişnuiţi” în cele 120 de zile anterioare deschiderii preocedurii. in cazul in care administratorul sau lichidatorul nu au fost desemnaţi din prima zi a procedurii respective.Dispoziţiile art.Cele încheiate cu un membru sau administrator. pot fi introduse a fortiori si pentru actele de aceeaşi natura încheiate de câtre debitor după deschiderea procedurii.Legea protejează actele încheiate de către debitor în cursul desfăşurării normale a activităţii sale. după caz.

că deschiderea procedurii era iminentă sau previzibilă cu mijloacele obişnuite ( comune ) de analiză. etc. Analiza situaţiei de fapt de la data încheierii actului trebuie să demonstreze. lichide şi exigibile este prezumat a fi corect. . .poziţia creditorului afiliat faţă de riscurile comerciale ( normale şi anormale ) ce şi le-a asumat in cadrul afacerii debitorului. trebuia să fi fost grav compromisă. . cel putin sub urmatoarele aspecte: . .modificarea substanţiala a condiţiilor pieţei.apariţia unor acte normative noi. preţuri favorabile de transfer. În aprecierea situaţiei.circumstanţele economice şi financiare în care s-a realizat tranzacţia: in acest sens pot fi relevante următoarele împrejurări: . fără putinţă de tăgadă.realitatea datoriilor faţă de acest creditor. pentru stingerea unei datorii certe.situaţia scadenţelor diferitelor datorii ale debitorului faţă de creditorii săi. dividende.sumele recuperate de către creditor indirect prin dobânzi comerciale. încheiat cu respectarea scadenţei. scumpirea unor produse livrate de creditori (furnizori) ca urmare a introducerii unor suprataxe vamale. cu un pasiv întrecând vădit activul ori să fi prezentat semnele caracteristice de netagăduit ale încetării de plăţi. ceea ce a condus la modificarea condiţiilor comerciale – existente intre debitori si creditori – spre exemplu creşterea ratei dobânzii.întreg comportamentul creditorului în relaţia cu debitorul respectiv. . . 342 .abuzul în luarea deciziilor. în caz contrar putând fi grav afectată stabilitatea relaţiilor comerciale.. cu o referire la o anumită tranzacţie trebuie luate în considerare în principal următoarele aspecte: . orice act echitabil (nedezechilibrat). care au impus tuturor operatorilor dintr-un anumit domeniu – cel in care acţionează creditorul afiliat – o modificare de strategie. etc. etc.situaţia patrimonială a debitorului la data încheierii operaţiunii care. de politica comerciala. care poate fi dovedit când acesta a încălcat anumite prevederi legale sau statutare. Această prezumţie de normalitate este necesară pentru a nu pune sub semnul întrebării toate actele încheiate de către debitor în perioada de până la 3 ani înaintea deschiderii procedurii. .de probă contrară. pentru a da loc la anulare. si nu putea fi evitată prin mijloace comerciale-financiare uzuale.

.Cu complicitatea unui terţ. prin anularea transferurilor facute in cele 90 de zile dinaintea cererii introductive cu urmatoarelor conditii: . divort. . . cu conditia (implicita) ca schimburile (contraprestatiile) sa fi fost echilibrate valoric.In cazul persoanelor civile. la a-l putea considera a fi sau nu un act încheiat în cursul normal al desfăşurării activităţii debitorului. publicitate Toate aceste acţiuni se pot exercita datorita prezumţiei de frauda. prin asigurari de viata. . in soluţionarea cererilor de anulare motivate pe prevederile art. deci obligaţiile sale sa fie superioare activului.Pentru comercianti. 23. daca au fost făcute in mod fraudulos sau cu intenţia de a inşela sau întârzia un creditor. 343 . . cu bunuri dobandite ulterior cererii introductive (after acquired property). care sa le permită o reconstituire fidela a situaţiei existente la data întocmirii actului.6 Cauze.aşa cum acesta se prezenta la data la care actul ( tranzacţia ) s-a încheiat.Astfel creditorul respectiv sa fi primit mai mult decât in cazul lichidării. Din cele prezentate rezulta ca. de fapt si de drept. . care are in vedere transferurile patrimoniale facute in cursul activitatii normale a debitorului.5 Elemente de drept comparat In dreptul american averea debitorului supus procedurii se poate mari pe următoarele cai: .Prin actiunea administratorului (trustee) care actioneaza ca si creditor garantat impotriva garantiilor perfectate de catre debitor dar care nu au devenit perfecte dupa legile statului respectiv. Aceasta nu este operanta in cazul reglementat la art.2 instanţele trebuie sa cerceteze elementele concrete. coloratura” adevărată a actului.Cu un an înaintea cererii introductive. atacabile in 2 ani de la data transferului sau înainte de închiderea procedurii (oricare moment este primul). 23. efecte.După data cererii introductive. prin mostenire.80 alin.Aceste circumstanţe pot conduce la . 82 din Legea insolventei.Prin anularea transferurilor facute: .. urmând ca soluţia sa tina seama de aceste probe.Debitorul sa fi fost insolvabil.

Pentru imobilele ce fac parte din averea debitorului şi care au fost transferate prin acte anulabile. iar dacă nu. Daca bunul exista în natura lui specifică. lichidatorului si comitetului creditorilor de a intenta acţiune pentru recuperarea de la subdobânditor a bunului transferat sau a contravalorii lui. 344 . este adevărat în condiţii speciale. chiar dacă tardiv. se va recupera echivalentul sau valoric de la data tranzacţiei anulate. Acţiunea în anulare se aseamănă cu clauza rezervei de proprietate deoarece poate fi opozabila şi terţului dobânditor. judecătorul-sindic va putea solicita înscrierea în registrele de publicitate imobiliară a declanşării acţiunii în anulare. În schimb.Legea insolvenţei consacra la art.Acesta sa nu fi plătit valoarea reală a bunului. terţul de bună credinţă care va înapoia averii debitorului bunul sau valoarea bunului va avea posibilitatea de a-şi declara o creanţă de valoare egală împotriva debitorului aflat în încetare de plăţi. respectiv: . va fi înapoiat averii debitorului.84 dreptul administratorului. din cauza situaţiei debitorului. . astfel încât să protejeze pe eventualii dobânditori ulteriori ai bunurilor respective.Să fi cunoscut ca transferul dintre debitor şi primul dobânditor era anulabil.

86 pe lichidator (administrator) cu atribuţia de a opta pentru menţinerea sau denunţarea contractelor în curs de executare.3 Elementele analizei Legea insolvenţei investeşte prin art. combinat cu inexistenţa unei priorităţi în plata obligaţiilor scadente anterioare din acelaşi contract. Ceea ce însă nu preia legislaţia noastră din modelele american şi francez este garanţia acordată de către administratorul judiciar / lichidator pentru buna executare a obligaţiilor viitoare născute din contractul respectiv. Deşi practica occidentală a creionat consecinţele “asumării” sau “respingerii” contractelor. respectiv administratorul/lichidatorul şi terţul cocontractant au interesul de a clarifica soarta contractelor în curs de execuţie. credem. care pot fi menţinute de câtre lichidator. nu sunt prevăzute nici în lege. 24.24 Analiza contractelor în curs de execuţie 24. respectiv a unor contracte. nici în jurisprudenţa occidentală orientări care să ajute pe lichidator în fundamentarea opţiunii sale. cu toate că. O excepţie o constituie contractele de credit. 345 . să evite continuarea executării chiar dacă lichidatorul sau administratorul vor menţine contractul. care de regulă nu consimt la continuarea creditării. invocând prevederile din legile bancare. va determina pe cocontractanţi. Această posibilitate acordată lichidatorului este dificil de pus în practică. cu acordul creditorilor. lichidatorul având posibilitatea de a modifica clauzele lor astfel încât prestaţiile să devină echivalente. De aceea ambele părţi. creditele astfel acordate vor beneficia de prioritatea acordata cheltuielilor pentru conservarea şi administrarea bunurilor. acest fapt.1 ca fiind cele care “nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate”.2 Necesitate / utilitate Constatarea stării de încetare de plăţi survine de regulă întrun anumit moment al activităţii debitorului care este angrenat în executarea unor operaţiuni comerciale. datorită poziţiei băncilor.86-93 24. legea defineşte aceste contracte la art. Prin menţinerea contractului se înţelege continuarea sa conform tuturor clauzelor.1 Sediul materiei Dispoziţiile relevante ale Legii insolvenţei: art. fără posibilitatea opţiunii doar pentru anumite clauze. la distribuire. 86 alin.

Contractele intuitu personae.Contractele afectate de condiţie şi termen.să fie susceptibile de a fi executate ulterior. dacă ofertantul nu-şi poate retracta liber oferta. facem referire in extenso la un examen aprofundat făcut de profesorul François Derrida141.133/1993. Astfel s-a decis ca. . cum ar fi cel de deschidere de credit şi de cont curent. Condiţiile pe care aceste contracte trebuie să le îndeplinească sunt: . evident. Les petites affiches nr.24.4-11 346 . p. . Casaţia franceza a declarat prohibite clauzele de rezoluţiune sau reziliere de plin drept în caz de redresare sau lichidare judiciară. Au fost considerate ca vizate prin lege toate tipurile de contracte.4 Prezentarea teoretică Noţiunea de “contracte în curs de executare” Opţiunea lichidatorului poarta asupra tuturor contractelor în curs de executare chiar dacă sunt pe termen lung. Casaţia franceza a extins aplicarea reglementării contractelor în curs de execuţie şi la faza lichidării judiciare. în prezent constatăm că şi practica contractelor din România tinde a 141 La notion de contrat en cours à l’ouverture de la procedure de redresement judiciaire. ƒ contractele să existe la data deschiderii procedurii Sub această condiţie sunt incluse acele contracte care erau încheiate la data deschiderii procedurii şi care nu au luat încă sfârşit la aceea data. respectiv: . golind legea de conţinut. executarea în totalitate de către toate părţile semnifică terminarea contractului.să existe la data deschiderii procedurii. . ambele cazuri revenind la a aprecia sensul executării “substanţiale”. există contract în curs. cu condiţia ca acestea “nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate” Legea nu precizează care este sensul acestor calificative. Pentru a prezenta rezultatele obţinute de jurisprudenţa franceza în primii 8 ani de aplicare a Legii din 1985. în stadiul unor discuţii concretizate într-o promisiune unilaterală de a contracta.Cele cu executare succesiva dar şi cu executare uno ictu. deşi în lege ele sunt reglementate în paragraful dedicat perioadei de observaţie. deoarece acestea ar fi putut deveni adevărate clauze de stil. Probleme se pun în cazul executării parţiale de către toate sau doar de către unele din părţile implicate.

86 alin. că ele sunt indispensabile pentru redresare şi.cumpărare a unor imobile cu clauza rezervei de proprietate. spre exemplu de vânzare – cumpărare. s-a decis ca un contract încheiat pe o durată nedeterminată a luat sfârşit dacă a fost regulat denunţat iar preavizul a expirat înainte de deschiderea procedurii. deoarece. problema esenţială este în ce măsură interesează activitatea comerciantului debitor. Pentru contractele comune (afara de contractul de închiriere) care iau sfârşit prin ajungere la termen sau prin rezoluţiune (reziliere). în contractele de vânzare-cumpărare.) s-a decis că acestea nu mai sunt în curs. în care cumpărătorul se găseşte în procedura de redresare. În cazul desfiinţării prin rezoluţiune sau reziliere. S-a concluzionat că. nu mai există contract în curs. ramânând câteva “sechele”. Pentru un contract cu executare uno ictu. 24. administratorul nu va putea asuma contractul deoarece aceasta ar echivala cu prorogarea unilaterală a contractului. adică termenele din comandament să fi expirat. se cere ca aceste modalităţi să fi operat. sunt vizate contractele în care ambele părţi mai au obligaţii de executat. 4 că unele contracte nu mai fac parte din domeniul opţiunii lichidatorului. Pentru un contract cu termen. Pentru contractele de închiriere.5 Tipuri de contracte 24. etc. în majoritatea cazurilor. instanţele au considerat. vânzătorul îşi va declara creanţa. au căutat menţinerea lor. Nu au fost întâmpinate probleme deosebite la contractele cu executare succesiva. executate de către vânzătorul imobilului.introduce astfel de clauze care ar trebui prohibite pentru identitate de raţiune. Sunt astfel calificate ca executate integral contractele de vânzare .1 Contracte considerate executate Legea stabileşte la art. (garanţii. elementul decisiv de apreciere îl constituie transferul de proprietate. dacă acesta s-a operat înainte de deschiderea procedurii. dacă termenul se împlineşte (ia sfârşit) înăuntrul perioadei de observaţie. în acest caz. în consecinţă. ƒ Contractele să poata fi executate ulterior Pentru contractele în care obligaţiile principale au fost executate. nu şi cele în care doar o parte mai are de executat. Pentru celelalte. în acest caz vânzarea se consideră 347 . s-a decis ca contractul nu mai este in curs daca debitorul a primit marfa şi n-a plătit-o integral înainte de începerea procedurii.5.

) ce nu mai pot fi ridicate fără a li se diminua drastic valoarea.5. prin urmare lichidatorul poate decide rezilierea oricând înainte de data prevăzută pentru expirarea lor. 348 . gazului. soluţia părăsirii spaţiului (integral) este asortată de costuri greu de cuantificat de rezolvarea unor probleme privind investiţii efectuate şi fixate în imobil (tâmplărie metalică.5 Prezentare teoretică Pentru contractele de închiriere în care debitorul este locatar şi pentru cele de muncă.Costurile necesare mutării întregii activităţi pe alt amplasament la care se adăuga o serie de costuri neprevăzute sau necuantificabile care decurg din evenimente cum ar fi ca posibilii parteneri de afaceri interesaţi să nu mai găsească cu uşurinţă sediul social . etc.Există posibilitatea transferării unei părţi a activităţii în spaţii cu locaţie mai puţin centrală şi menţinerea doar a conducerii sau a reprezentării comerciale într-un loc central. Aceasta înseamnă ca în cazurile în speţă nu se poate califica executarea ca fiind sau nu substaţială. locatorul are dreptul să se îndrepte împotriva averii debitorului. deci de plată a curentului. în cazul în care contractul prevede termene de preaviz superioare celor legale. apei. Elemente de analiza Pentru ca practicianul să ia o decizie de menţinere a contractului sau de părăsire a clădirii sunt necesare următoarele elemente de analiză: . etc.Posibilităţile de reglementare a obligaţiilor privind chiria restantă. etc. cu respectarea termenelor de preaviz. 86 alin. printr-o tranzacţie care să prevadă o plată imediată a unui procent din sumă plus o eşalonare eventual asortată de garanţii . dacă întreg spaţiul nu mai este necesar .Posibilitatea menţinerii utilitarilor esenţiale. . lichidatorul este obligat a respecta pe cele legale – mai scurte. mobilier la comandă adecvat respectivei locaţii şi care nu poate fi valorificat la un preţ rezonabil. cu vad.2 Contracte în care debitorul este locatar – art. 24. reţele calculator. De regulă. etc.executată (în totalitate) de către vânzătorul imobilului iar lichidatorul nu mai are drept de opţiune asupra contractului. În situaţia în care debitorul – locatar nu a plătit chiria pentru perioada anterioară. respingerea lor este condiţionată de respectarea termenelor legale de preaviz. instalaţii.Posibilitatea de restrângere a spaţiului ocupat de către debitor.

92. În varianta păstrării posesiei imobilului. Datorită dezavantajelor presupuse de o mutare precipitată mai ales când este vorba de instalaţii. s-ar putea ca locatarul să aleagă rămânerea cu riscul întreruperii unor servicii esenţiale pentru el.destul de probabil – în care datorită dificultăţilor financiare ale debitorului. prin contracte directe. ori legea se referă la “orice servicii datorate de proprietar chiriaşului” ceea ce pare excesiv dacă debitorul decide întreruperea energiei. prin lichidator.24. Legea reglementează două opţiuni la îndemna locatarului pentru cazul . risc ce poate fi diminuat prin preluarea contractelor de furnitură. fie cele redirijate de la furnizorii unici. Interpretând art. reglementate în art. chiar cu respectarea unui termen de preaviz.3 Contracte de închiriere în care debitorul este locator – art. apei. telefonul etc. etc. chiriaşul va reţine din chirie contravaloarea serviciilor ce nu-i sunt prestate. Exista totuşi posibilitatea ca debitorul locator să opteze pentru suprimarea acestei activităţi şi să solicite furnizorilor unici de servicii întreruperea lor pentru o anumita clădire. 91 Prezentare teoretica Pentru aceste situaţii.91 din Lege în corelaţie cu art. deoarece asigurarea serviciilor furnizate de regiile specializate ca energia electrică. consideram că situaţia se referă doar la serviciile pe care locatorul le prestează el personal. 91 al Legii insolvenţei. echipamente ce necesită montaj etc. în situaţia de a-şi transfera precipitat activitatea în altă parte. Legea răpeşte dreptul acestui locatar la daune interese în cazul în care decide să rămână în imobil. Dacă debitorul. după o estimare pe baza preţurilor practicate în ultima lună anterioară. 349 . Această prevedere este menită a apăra pe locatar împotriva unei ruperi anticipate a contractului care l-ar pune în dificultate. etc. întreţinere. ceea ce poate genera efecte de tipul unor cheltuieli exorbitante. sau pierdere a clientelei. etc. apa.. obligă pe debitorul locator să le redirijeze spre locatar. lichidatorul nu mai are posibilitatea de a impune locatarului rezilierea contractului.5. acesta nu va mai putea sau nu va mai consimţi a asigura furnizarea serviciilor la care s-a obligat ca proprietar şi care sunt incluse în nivelul chiriei. Credem că se poate justifica protecţia debitorului contra daunelor interese dar numai când este vorba de obligaţiile sale personale.) locatarul are opţiunea paradirii imobilului cu solicitare de daune interese sau opţiunea rămânerii în posesiunea imobilelor. fie cele asigurate de el (paza. va decide sa refuze prestarea serviciilor datorate..

trebuie să urmărească creşterea gradului de ocupare a spatiilor închiriate de către chiriaşi ce pot plăti. 87 din Lege. această măsură de protecţie este logică.Nu se poate argumenta că în acest caz locatarul poate evacua clădirea solicitând daune interese. plătind toate cheltuielile implicate de aceasta şi restituind avansurile primite. datorită situaţiei debitorului. Se consideră că bunul este livrat dacă între timp transportatorul l-a pus la dispoziţia debitorului compărător sau dacă acesta l-a vândut sau gajat între timp.4 Contracte având ca obiect bunuri în tranzit Prezentare teoretică Vânzătorul unui bun mobil care nu a ajuns încă în posesia debitorului la data deschiderii procedurii îl poate lua înapoi conform prevederilor art. este necesară deoarece o prea mare volatilitate în rândul acestora presupune perioade repetate de reamenăjări. ce pot depune o garanţie de 1-3 luni pentru chiria datorată. 24.Asigurării veniturilor debitoarei. chiriaşul având tot interesul de a întreţine şi menţine în bună stare spaţiile ce-i sunt necesare activităţii sale productive. mutări. este preferabilă orice închiriere deoarece paza este dificilă şi costisitoare pentru un activ închis. creanţa născuta astfel nu va avea sorţi de a fi îndestulată. va trebui să asigure plata sa integrală. Elemente de analiză Din punct de vedere al locatorului soluţia păstrării în spaţiile sale a unor chiriaşi pe perioade cât de lungi este favorabilă din punct de vedere al: . Debitoarea. dispute. dacă poate asigura în continuare furnizarea serviciilor esenţiale sau poate asigura preluarea contractelor direct de către chiriaşi.Menţinerii întreţinerii şi funcţionabilităţii spaţiilor închiriate de către chiriaşi Contractele nu trebuie încheiate pe perioade atât de lungi încât să compromită vânzarea acestor active. ce riscă să diminueze veniturile din închiriere. bazată pe o corectă estimare a chiriaşilor. Stabilitatea. situate în locuri îndepărtate de activitatea principală a societăţii. considerându-se ca creanţa vânzătorului este ulterioară încetării plăţilor datorită menţinerii contractului de câtre lichidator.5. În cazul în care lichidatorul cere ca bunul să fie pus la dispoziţia sa. pentru că. Elemente de analiză Posibilitatea vânzătorului (debitor) de a recupera bunul implică o decizie bazată pe următoarele aspecte: 350 . venituri stabile . Pentru spaţii izolate. etc.

În acest caz regula este ne-recuperarea bunului şi încasarea contravalorii.5.6 Contracte de comision Comisionarul poate deveni subiect al unei proceduri de faliment.- - dacă bunul este esenţial activităţii sale viitoare. comitentul are două variante. dacă însă analizele arată că compărătorul bunului are dificultăţi de plată. Comisionarul poate avea însărcinarea de a cumpăra mărfuri ori valori mobiliare pentru comitent.5 Contracte având ca obiect bunuri sau valori cotate pe pieţe reglementate Textul nou introdus la art. servicii şi instrumente finaciare derivate. Dacă din operaţiune averea debitorului în insolvenţă va mai avea de încasat o diferenţă urmează să o încaseze iar dacă rezultă o obligaţie a averii debitorului această va fi înscrisă în tabelul de creanţe. se consideră că au fost dobândite de către comitent direct de la terţ. În acest caz se va executa o operaţiune de compensare bilaterală a tuturor contractelor cuprinse în acordul master de netting respectiv. Situaţia este diferită dacă bunul mobil vândut constituie un mijloc de producţie esenţial al debitoarei şi a fost vândut la un preţ ce nu asigură înlocuirea sa cu un bun având aceleaşi calităţi.89 din Lege. conform dispoziţiilor art. în raporturile dintre comitent şi comisionar. de a vinde mărfurile şi titlurile comitentului sau şi una şi alta. care nu mai depind de opţiunea lichidatorului şi anume: 351 . montare. prevăzând transferul anumitor mărfuri. cash-ul fiind esenţial în procedura Legii insolvenţei (“cash is king”). depozitare. În acest caz bunul trebuie recuperat chiar cu riscul unor cheltuieli suplimentare de transport. la o anumită dată sau într-o perioadă de timp şi scadenţa intervine sau perioada expiră după data deschiderii procedurii. bunuri care. În aceste cazuri. bunul trebuie “recuperat” dar revândut “pe traseu” unui alt comparator solvabil. titluri reprezentative ale mărfurilor sau active financiare cotate pe o piaţă reglementată de mărfuri. 24. 88 reglementează situaţia în care debitorul este parte a unui contract cuprins într-un acord master de netting. de regulă nu este cazul la produsele finite destinate vânzării. 24. conform regulilor comisionului. în acest moment el poate fi în posesia unor bunuri aparţinând comitentului.5. acestea urmând a fi încasate. deşi acesta din urmă a tratat cu comisionarul.

7 Contracte de consignaţie Prezentare teoretică O prima reglementare a art.90 din Lege vizează pe consignatarul care deţine bunurile consignantului în momentul declanşării procedurii.5. . legea prevede restituire bunului. .) dar numai până la plata acestora.8 Alte contracte. 90 se reglementează cazul general în care debitorul deţine bunul altuia în baza unui contract preexistent care însă nu-i conferă calitatea de proprietar.Contractului de expoziţie. 24. În acelaşi art. recondiţionare.5. În virtutea regulilor contractului de consignaţie. Să prezinte creanţa sa la masa pasiva a comisionarului în cazul că optează pentru contravaloarea mărfii 24. transport. marfa trecând direct de la vânzător la compărător. depozite proprii.2 al art. în privinţa mărfurilor.- - Să-şi recupereze bunurile în natură. etc. .Contractului de gaj. comisionarii din România nu au. această operaţiune îi dă avantajul siguranţei recuperării valorii şi este uşurată de împrejurarea că. reglementat prin Legea nr. Unii autori considera că practicarea clauzei rezervei de proprietate şi acordarea tuturor drepturilor ce rezulta de aici este păgubitoare pentru procedurile colective deoarece acţionează doar în beneficiul furnizorilor de mărfuri şi poate compromite reorganizarea încă din faza sa iniţială. În toate aceste cazuri proprietarul este în drept a-şi recupera bunurile. .90 face o distincţie între situaţiile în care marfa mai este sau nu în posesia debitorului la data declanşării procedurii. 352 . de regulă.Vânzării cu clauza rezervei de proprietate. proprietarul îşi poate revendica bunul pe calea unei ordonanţe prezidenţiale. . pentru evitarea acestei proceduri contencioase.Contractului de comodat. recondiţionare.Contractului de depozit. respectiv a nu lăsa ca aceste bunuri să fie considerate ca aparţinând averii debitorului doar pentru că se găseau în posesia acestuia. Astfel de situaţii se întâlnesc în cazurile: . Debitorul poate reţine bunul în garanţie pentru plata unor servicii făcute proprietarului (depozitare. Alin.Contractului de leasing.178/1934.

este cea mai corespunzătoare. termică.având de regulă imprimată şi emblema acestui client sau marca sa de fabrică . urmând ca banii să fie împărţiţi între proprietarul mărfii şi procesatorul în lohn.9 Contractul de lohn Prezentare teoretică Cazul cel mai frecvent îl reprezintă operaţiunile de perfecţionare (lohn) în care cel ce face prelucrarea se găseşte. va fi obligat pentru întreaga ei valoare. furnituri.cantităţile mari de mărfuri găsesc greu alţi comparatori decât cei iniţiali . soluţia de principiu trebuie să fie cea mai eficientă pentru ambii parteneri. energia electrică.Dacă debitorul era în posesia mărfii la data declanşării dar a înstrăinat-o. cele esenţiale sunt privilegiul unor regii sau companii care au monopolul sau cvasi – monopolul acestor activităţi cum ar fi telefoanele. forma iniţială a legii interzicea acestor furnizori să întrerupă. 353 . Elemente de analiză Nu este recomandabilă încercarea procesatorului (debitor) de a lua marfă în proprietate deoarece: . Proprietarul nu-şi poate recupera bunurile fără a–l despăgubi pe executantul (procesatorul) prestaţiilor în lohn. în care a investit şi el o valoare considerabilă de manoperă.costurile de stocare şi pază sunt mari datorită duratei procedurilor judiciare . la deschiderea procedurii. În scopul protejării şanselor de reorganizare acordate debitorului. pe baza unui mecanism contractual.5. să schimbe. apa. soluţia vânzării bunurilor către clientul căruia îi erau destinate . etc.10 Contracte de furnitură În actualul sistem de organizare al prestării serviciilor specializate. Deoarece textul legii prevede doar soluţii pentru situaţii foarte clare (garanţii). daca însă nu mai era posesor şi nu o poate recupera de la actualul deţinător va fi obligat numai pentru valoarea pe care marfa o avea la data respectivă. să refuze furnizarea pe motivul neplăţii unor facturi anterioare sau a înregistrării unei cereri introductive contra debitorului. în posesia bunurilor altei persoane. de aceea. 24.5.trecerea sezonului poate compromite vânzarea mărfii în condiţii corespunzătoare 24. care poate invoca cu succes “debitum cum re junctum” pentru a păstra posesia bunurilor. etc.

care prevăd protecţia debitorului contra întreruperii serviciilor prestate de către furnizori în perioada de reorganizare. chiar plata cu întârziere le oferă compensarea unui anumit nivel al costurilor. de concesiune a unei licenţe 354 . legea dă dreptul la întreruperea serviciilor.când este tehnic posibil – este îngreunat de lipsa de bonitate a debitoarei intrate în procedură. 38. întrerupere ce poate compromite orice reorganizare ulterioara şi chiar valorificarea bunurilor la preţuri de piaţă. de aceea. şi în perioada de observaţie. de comision. Jurisprudenţa franceză a admis în această categorie contractul de mandat. Dacă furnizorul a introdus această cerere şi debitorul nu a putut depune garanţia. în corelaţie cu caracterizarea depunerii cauţiunii drept “condiţie pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale”.Evident că. De aceea. expresia “prin derogare de la dispoziţiile alin. pentru toate fazele procedurii. Consecinţele pentru aceste regii nu sunt foarte grave pentru că reţelele odată instalate ele au un cost fix indiferent dacă tranzitează un flux prin ele sau nu. pe măsura realizării unei situaţii concurenţiale în anumite sectoare. de necesitatea de a face investiţii în noi instalaţii (ex. această măsură de protecţie poate fi atenuată. se pune întrebarea dacă prevederile art. sunt sau nu aplicabile şi în cazul lichidării falimentare. neavând din punct de vedere tehnic posibilitatea de a se aproviziona de la alt furnizor de utilităţi. al telefoniei (telefoane celulare) etc. ba mai mult.5.) 24.(1)” ne poate sugera această interpretare. etc. În actuala reglementare. datorită trecerii lor în secţiunea “Reorganizarea”. centrale pe gaz ca alternativă de încălzire la agentul termic tradiţional. Din păcate majoritatea consumatorilor de utilităţi sunt “captivi”.11 Contractul de prestări servicii specializate Este posibil ca debitorul să fi fost angrenat în contracte prin care avea obligaţia de a presta “servicii specializate sau cu caracter personal”. Această măsură de protecţie se justifică deoarece în reglementările interne ale acestor furnizori se prevede suspendarea şi debranşarea clienţilor în caz de neplată după un anumit număr de zile. recenta modificare împiedică întreruperea furnizării de utilităţi faţă de clienţii în insolvenţă “captivi”. deja sunt firme concurente în domeniul salubrizării. Pentru a oferi totuşi o compensaţie furnizorilor – care oricum facturează în avans garanţii tuturor abonaţilor – tribunalul poate obliga pe debitor să depună la o bancă comercială o cauţiune de maximum 30% din valoarea serviciilor prestate şi neachitate. De regulă accesul la furnizori alternativi .

Conform dispoziţiilor Legii nr.Societatea în nume colectiv care. falimentul unui asociat duce ope legis la dizolvarea terţei societăţi în următoarele cazuri: . 355 . rămâne cu un singur asociat. .7 din Lege. 24. .13 Contracte de societate Prezentare teoretică Debitorul aflat în încetare de plaţi – persoana fizică sau persoana juridică – poate fi la rândul sau angajat într-un alt contract de societate ca asociat cu răspundere limitată sau nelimitată ori ca acţionar. sub forma de avansuri sau plăţi periodice. 93 al Legii insolvenţei. nu poate fi obligat a face plata obligaţiilor restante ale debitorului din perioada anterioara începerii procedurii. judecătorul-sindic poate decide lichidarea drepturilor sale în respectivele societăţi sau. păstrarea sa ca asociat. prin falimentul acestuia. Conform prevederilor art. 92 din Lege. etc.12 Contracte cu executare succesivă Conform dispoziţiilor art. dimpotrivă. urmare a falimentului. Aceste sume vor veni la masa pasiva cu regimul pe care-l au creanţele respective.. de concesiune comercială exclusivă. Administratorul sau lichidatorul.31/1990. când falimentul priveşte pe unicul asociat comanditat sau comanditar. Creditorul însă poate accepta efectuarea prestaţiei de către o persoană desemnată de către judecătorul-sindic sau lichidator / administrator judiciar. deoarece se presupune ca au fost încheiate ţinând seama de calităţile acestuia. în cazurile în care înregistrarea cererii introductive nu produce automat dizolvarea societăţilor în care participă debitorul ca asociat. în afara contravalorii plăţilor efectuate pentru servicii din cadrul contractului. În cazul rezilierii credem că cocontractantul va fi în drept a solicita daune interese.Societatea cu răspundere limitata cu asociat unic. daca lichidatorul decide menţinerea unui astfel de contract.de exploatare.Societăţile în comandit. Aceste contracte ar trebui să fie reziliate dacă fiinţa debitorului dispare. franchising.5. 86 alin.5. 24. pe baza dispoziţiilor art. pot rezilia contractul având în vedere caracterul strict personal sau specializat al serviciilor la care s-a obligat debitorul.

În mod frecvent vânzarea acestor participaţii nu aduce o valoare importantă în patrimoniul societăţii debitoare. în modalitatea care: . încetarea contractelor individuale de muncă ale personalului debitorului va interveni de urgenţă. putând fi cerută şi de ceilalţi asociaţi (acţionari). Opţiunea judecătorului-sindic va fi de lichidare în cazul în care retragerea (forţată) a debitorului din terţa societate ar fi însoţită de o puternică compensaţie în bani a drepturilor acestuia. se va avea în vedere situaţia din momentul deciziei (actualizată). 6 dispune că prin derogare de la prevederile Codului muncii. etc. dacă momentul deciziei judecătorului-sindic este fixat între data diferitelor rapoarte financiare. cu acordul celorlalţi asociaţi. 356 . în acest caz lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare. Această dispoziţie este menită a proteja averea debitorului şi echilibrul dintre creditori. datorită condiţiilor impuse de vânzare. evitând plăţi care nu mai sunt necesare datorită încetării previzibile a activităţii debitorului. Legea dă dreptul judecătorului-sindic de a decide rămânerea debitorului în terţa societate. în procedura simplificată.Elemente de analiză Legea face vorbire despre “lichidarea drepturilor debitorului în acea societate – potrivit ultimului raport financiar aprobat”. “Lichidarea” drepturilor debitorului se face pe calea cesiunii titlurilor sale de participare. pentru a o controla.aduce cea mai mare valoare (preţ) în activul debitorului.5. creşterea rapida şi exponenţială preţului de piaţă al imobilelor putând aduce un plus substanţial de valoare participaţiilor în astfel de societăţi. S-a arătat că această facultate a judecătorului-sindic reprezintă o excepţie notabilă de la prevederile art. 86. de natura a-i înlesni plata pasivului.al legii nr. al. dacă aceasta este condiţionată de exploatarea unor active ale terţei societăţi. este evident că.66. fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. persoane ce doresc să-şi creeze o anumită majoritate în terţa societate.31/1990 republicată. a impune anumite decizii. Practicianul ar trebui să identifice persoanele interesate în a achiziţiona aceste acţiuni.permite continuarea activităţii de lichidare în cele mai bune condiţii. Evaluarea acestor participaţii este importantă şi prin prisma activelor deţinute de către terţa societate. .14 Contractele de muncă Noul text al art. precum şi în cazul intrării în faliment în procedura generală. credem că declanşarea falimentului duce obligatoriu la discutarea oportunităţii păstrării debitorului ca asociat sau acţionar. 24.

majorărilor şi penalităţilor de orice fel la o creanţă garantată cu rang superior. în una dintre următoarele situaţii: A. ca urmare a acumulării dobânzilor. 116118 şi cu condiţia achitării din preţ a cheltuielilor prevăzute de art. B. iar prin desprinderea şi vânzarea lui separată. 121 alin. pentru acoperirea diminuării valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior.25 Posibilitatea executării de către creditorii garantaţi a unor bunuri puse în garanţie 25. din cauza: a) diminuării valorii obiectului garanţiei sau existenţei unui pericol real ca aceasta să sufere o diminuare apreciabilă.39 din Legea insolvenţei ART. determinată de un evaluator conform standardelor internaţionale de evaluare. şi a) obiectul garanţiei nu prezintă o importanţă determinantă pentru reuşita planului de reorganizare propus. c) lipsei unei asigurări a obiectului garanţiei împotriva riscului pieirii sau deteriorării. b) diminuării valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior.39 (1) Creditorul titular al unei creanţe garantate cu ipotecă. valoarea bunurilor rămase nu se diminuează. în cadrul procedurii.1. 357 . atunci când nu există o protecţie corespunzătoare a creanţei garantate în raport cu obiectul garanţiei. (1) lit. atunci când valoarea obiectului garanţiei. B judecătorul-sindic va putea respinge cererea de ridicare a suspendării formulată de creditor. majorărilor şi penalităţilor de orice fel şi. (2) În cazurile prevăzute la alin. sau b) obiectul garanţiei face parte dintr-un ansamblu funcţional. pentru reducerea capitalului creanţei sub cota de diminuare a valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior. cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. b) efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului. dacă administratorul/debitorul propune în schimb adoptarea uneia sau mai multor măsuri menite a oferi o protecţie corespunzătoare creanţei garantate a creditorului. este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanţelor şi părţilor de creanţe garantate cu acel obiect.1 Sediul materiei Dispoziţii legale relevante: art. respectiv. gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie de orice fel poate solicita judecătorului-sindic ridicarea suspendării prevăzute la art. a bunului asupra căruia poartă garanţia sau dreptul de retenţie. 36 cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată. pentru satisfacerea dobânzilor. precum: a) efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului. (1) pct.

a celorlalte elemente. etc. în urma analizării cauzelor insolvenţei.daca sunt bunuri de tipul “utilajelor conducătoare” fără de care “producţia” nu poate continua sau afectează capacitatea de producţie producând “locuri înguste” (bottle neck) pe fluxul de fabricaţie.. pe baza studiilor capacităţii de absorbţie a pieţei. care vor fi analizate în cele ce urmează: . pot fi caracterizate ca esenţiale . 25. 25.: un ansamblu (linie de fabricaţie) conţine 10 bunuri dintre care un utilaj specializat este pus în garanţie Preţul de piaţă obtenabil pentru acest ansamblu este de 100.000 Euro. abandonarea respectivei activităţi şi reutilizarea/reconversia spaţiului în alt scop. a). reale sau personale.Bunurile sunt esenţiale unei viitoare reorganizări: . acele bunuri nu pot fi considerate esenţiale pentru o viitoare reorganizare Pe aceste baze rezultă implicit că decizia privind vânzarea de către creditor a bunurilor ce-i sunt puse în garanţie nu se poate face înainte de a dispune de proiectul planului de reorganizare sau cel puţin de analizele pertinente pentru a decide asupra utilităţii acelui bun într-o eventuală reorganizare .c) novaţia obligaţiei de garanţie prin constituirea unei garanţii suplimentare.Bunurile respective fac parte dintr-un ansamblu a cărui valoare ar fi sensibil diminuată ca urmare a vânzării lor separate Ex.2 Necesitate / utilitate Pentru creditorii garantaţi dar şi pentru cei chirografari care ar putea fi prejudiciaţi prin posibilitatea vânzării bunurilor garantate sub valoarea lor reala de piaţă. (1) lit. 358 . (3) Reclamantul într-o cerere de ridicare a suspendării trebuie să facă dovada faptului prevăzut la alin. Pentru administratorul judiciar / lichidator care trebuie să împace interesele în prezenta dar cu scopul final de a maximiza valoarea averii debitoarei.daca proiectul planului de reorganizare prevede. ori prin substituirea obiectului garanţiei cu un alt obiect.3 Elementele analizei Din textele legale rezultă că practicianul se poate opune vânzării de către creditorii titulari de garanţii în doua cazuri. A. rămânând debitorului/administratorului sau altei părţi interesate sarcina producerii dovezii contrare şi. respectiv.

000 Euro. deci în total 45. separat de utilajul pus în garanţie. 359 . oricum superior sumei de 45. deşi teoretic bunul său reprezinta doar 10% din valoarea evaluată (sau contabilă) a ansamblului şi păstrarea în masa activă a restului de 70.000 Euro ce s-ar fi obţinut din vânzarea celor 9 utilaje negarantate.000 Euro.Creditorul garantat are o ofertă serioasă şi reală pentru utilajul adus în garanţie de 30. Fără acest utilaj celelalte 9 bunuri (utilaje) se vor vinde individual la cca 5.000 Euro şi plata în contul creditorului garantat (distribuirea) a sumei de 30.000 Euro. În acest caz soluţia logică de valorificare la maxim a activului este de vânzare ca ansamblu la 100.000 Euro/bucată.000 de Euro.

(3) Lichidatorul va angaja în numele debitorului un evaluator. (4) În funcţie de circumstanţele cauzei şi pe cât posibil.1 Sediul materiei Dispoziţii legale relevante: art. bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât individual. va fi aprobată de adunarea creditorilor. sau va utiliza. negociere directă sau o combinaţie a celor două. cu acordul comitetului creditorilor un evaluator propriu. prin bloc. în termen de maximum 20 de zile de la data propunerii. respectiv licitaţie publică. pe baza propunerii lichidatorului şi a recomandării comitetului creditorilor. ca ansamblu funcţional. lichidatorul va face toate demersurile de expunere la piaţă.ca un ansamblu în stare de funcţionare . în urma propunerii lichidatorului. Metoda de vânzare a bunurilor. se înţelege o parte sau toate bunurile debitorului. persoană fizică sau juridică. 116 (1) Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub controlul judecătorului-sindic. (2) Lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidator a inventarierii bunurilor din averea debitorului. 118 (1) Imobilele vor putea fi vândute direct. aprobată de adunarea creditorilor. (2) Propunerea lichidatorului va trebui să identifice imobilul prin situaţia de pe teren şi prin datele din registrele de publicitate imobiliară. titularilor unor drepturi de retenţie de orice fel şi 360 . să arate sarcinile de care este grevat şi să indice pasul de supraofertare şi data până la care. sunt acceptate supraoferte.26 Modalităţile de valorificare a bunurilor din averea debitorului 26. Pentru maximizarea valorii averii debitorului. ART. cât şi în bloc. pentru a evalua bunurile din averea debitorului. Lichidatorul va prezenta şi regulamentul de vânzare corespunzător. (3) Lichidatorul va convoca o adunarea creditorilor. în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare. cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului. necesare pentru desfăşurarea unei afaceri. a acestora. notificând propunerea administratorul special. pentru care un cumpărător oferă un preţ nedefalcat pe bunurile componente.116 şi 118 din Legea insolvenţei ART. în caz de aprobare a vânzării. într-o formă adecvată.sau individual. creditorilor cu garanţii reale asupra bunului. Bunurile vor putea fi vândute în bloc .

2 Necesitate / utilitate Pentru creditori.elaborarea unor planuri de urbanism zonale pe cheltuiala iniţiatorului etc. Terenuri fără construcţii Terenurile fără construcţii care nu necesită pază şi implică doar costuri cu impozitul pe teren ar trebui păstrate pentru a fi vândute ultimele. vile) cu participarea la excedentul astfel rezultat ca urmare a «innobilării» terenului respectiv. etc. supunând votului adunării creditorilor propunerea de vânzare. având în vedere tendinţa constantă de creştere a preţurilor din ultimii 5 ani. raportat la întreaga suprafaţă înainte de parcelare Este de analizat şi posibilitatea asocierii cu un promotor imobiliar în vederea constituirii de ansambluri rezidenţiale (blocuri. 361 . precum şi continuarea creşterii în perspectiva aderării la Uniunea Europeană. (4) Ulterior aprobării de către adunarea creditorilor. pretabile pentru ansambluri rezidenţiale. parcelării. dar plătibil la termen. autorizaţii . judecătorul-sindic. etc. administratorul judiciar. este de analizat şi varianta parcelării pe loturi.comitetului creditorilor. avize.. lichidator. varianta a doua are riscul întreruperii plăţilor. De asemenea. iar rezultatele sunt supraestimate Licitaţiile / Negocierea directă . vânzarea va putea fi făcută. cu toate că această operaţiune presupune: . În acest caz. 26. dar şi pentru asociaţi / acţionari. pentru a putea compara atât veniturile cât şi costurile De regulă costurile aferente dezmembrării. pentru terenuri de suprafaţă mare.cheltuieli cu planuri.condiţii / restricţii cât mai puţine puse celor interesaţi .decizia între o sumă imediat (mai mică) şi un preţ mai bun. numai după 30 de zile de la data ultimei publicări făcute de lichidator în ziar a anunţului privind condiţiile de supraofertare. proiecte.cedarea unor fâşii de teren în folosul primăriei pentru străzi . sub sancţiunea nulităţii. dacă s-a dat posesia cu evaluarea pagubelor. 26.3 Elementele analizei ƒ Modalităţi de valorificare a bunurilor imobile Întotdeauna trebuie făcută evaluarea pentru vânzare în ansambluri sau ut singuli. sunt subestimate în calcule. costurile se compară cu diferenţa de preţ pe mp disponibil după parcelare faţă de preţul pe întregul lot. procese pentru restituirea sumei. demontării.

dar şi costurile deponentului Construcţii Este discutabilă şi amenajarea (reamenajarea) unei construcţii existente astfel încât preţul de piaţă al acesteia să crească peste nivelul costurilor adiţionale de reamenajare.) . sunt grevate.modalităţile de demontare sau tăiere .manuala. O copie de pe raport va fi depusă la grefa tribunalului.prin implozie sau mecanica. în varianta .costul demolării construcţiilor. 117 ca: (1) În cazul propunerii de vânzare în bloc.eventualele restricţii legate de comercializarea sau exportul fierului vechi ƒ Valorificarea creanţelor Legea insolvenţei dispune la Art. eventual. cu recuperare de materiale refolosibile (ţigle.riscul afectării unor clădiri/ construcţii învecinate . care poate fi superior costului demolării părţii supraterane a clădirii . precizându-se şi sarcinile de care. etc. însoţit de propuneri vizând modalităţile de vânzare. în cazul în care nu se găseşte un beneficiar pentru umpluturi.sunt necesare studii pentru a stabili: .Terenuri cu construcţii Din ce în ce mai frecvent varianta demolării construcţiilor şi valorificării terenului liber pare mai profitabilă. instalaţii dezafectate .costul autorizaţiilor de demolare .evoluţia preţului pe piaţă în perspectiva .: . 362 . Pentru a estima eficienţa proiectului trebuiesc considerate: . grinzi. unde va putea fi studiată de orice altă parte interesată.hale industriale mari de partajat şi de organizat o modalitate de management a utilitarilor Fier vechi. lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor un raport în care vor fi indicate. Spre ex.costuri aferente depozitării materialelor rezultate din demolare (moloz.riscul producerii unor incendii din cauza abordării necorespunzătoare a demolării (ex. taiere cu flacăra a unor instalaţii/ ţevi prin care au circulat produse inflamabile) . etc. fără recuperare de materiale valorificabile (oferte de la firme specializate) .conţinutul metalului (metale rare) . acest cost implică atât transportul. cel puţin în aglomerările urbane. cărămizi.).bloc de locuinţe de mansardat şi reparat instalaţiile .costul neutralizării fundaţiilor. descrise şi evaluate bunurile ce urmează a fi vândute împreună.

pentru a evita acumularea altor cheltuieli. b) vânzare prin negociere directă. mai ales a clienţilor aflaţi la rândul lor în insolvenţă. este. dar amestecate cu unele fără şanse de recuperare. iar dacă preţul minim nu se poate obţine. la rândul lor. în suma superioară recuperărilor efective (reale) de creanţe: aceste cheltuieli sunt pentru menţinerea sediului debitoarei. dispoziţie lichidatorului să efectueze actele şi operaţiunile de lichidare. chiar în posesia unei hotărâri judecătoreşti executorii. În foarte multe cazuri. continuarea procedurii după vânzarea bunurilor doar pentru recuperarea creanţelor. (1) . Avantajele comerciale ale cedării acestor creanţe sunt dintre următoarele: . (3) Lichidatorul va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 20 de zile de la data şedinţei comitetului creditorilor. adunarea creditorilor se va întruni din nou pentru a decide dacă preţul minim iniţial scade sau urmează să se treacă la vânzarea individuală a bunurilor. aducătoare de cheltuieli pentru averea debitoarei. În aceste condiţii. astfel că uneori. societăţile asupra cărora debitoarea aflată în insolvenţă deţine creanţe se află. în mod corespunzător. transport. cu precizarea condiţiilor minime ale contractului. cu precizarea preţului minim propus. în situaţii dificile din punct de vedere al posibilităţilor de a-şi onora obligaţiile. nu sunt bunuri sau valori recuperabile. Evident însă că societăţile specializate în recuperarea creanţelor vor accepta numai creanţe recuperabile sau “pachete” de creanţe.se poate scurta procedura Legii insolvenţei care altfel ar continua până la clarificarea (într-un sens sau în altul) situaţiei debitorilor. personal angajat sau colaboratori. (5) Prevederile alin. atât recuperabile. comunicaţii. etc. În acest caz. 363 . (4) Dacă adunarea creditorilor aprobă raportul. birotică. uneori este preferabilă cedarea creanţelor în cursul judecăţii. şi pentru autorizarea vânzării în bloc a creanţelor deţinute de debitor împotriva unor terţe persoane. judecătorulsindic va da. lichidatorul poate negocia preţul concret al vânzării bunurilor.(4) se aplică. de regulă. în condiţiile propuse în raport. c) vânzarea la licitaţie. fără cumpărător identificat. înştiinţându-i pe creditori despre posibilitatea studierii raportului şi a procesului verbal al şedinţei comitetului creditorilor privind raportul. după cum urmează: a) vânzare prin negociere directă către un cumpărător deja identificat. (1) va cuprinde propuneri privind modalitatea de vânzare în bloc. printr-o încheiere.se încasează imediat o anumita sumă de bani .(2) Raportul prevăzut la alin. cum ar fi preţul şi modalitatea de plată.

4 (creditorii bugetari). cheltuieli auxiliare acestora etc. valoarea prezumată a activului falimentar.La debitorii aflaţi în cursul normal al activităţii. se opresc la clasa de la art.se economisesc costurile de recuperare constând în deplasări la procese. .La debitorii în insolvenţă: tabelul definitiv al creanţelor. poziţia debitoarei în tablou. este necesară estimarea şanselor de câştig în procesul comercial respectiv şi cunoaşterea conturilor bancare ale debitoarei. Pentru a discuta preţul cesiunii «la pachet» este necesară obţinerea unor informaţii referitoare la starea economică a debitorilor. de regulă. 123 pct. după cum urmează: . - 364 . susţinerea acestora (costuri de personal). perspectivele unor distribuiri care.

1 Sediul materiei “ART. 27..expertize . În mod prudent.2 Necesitate / utilitate Judecătorul – sindic trebuie să deţină elemente de apreciere comparativă (rezultat şi cheltuieli) pentru ipotezele comparate: continuarea litigiului sau încheierea (aprobarea ) tranzacţiei. cazare. costurile aferente continuării litigiului sunt greu de estimat la momentul discutării tranzacţiei. chirie. din suma ce se scontează a se recupera se vor scădea costurile aferente continuării litigiului. la termene se pot estima cel puţin 3-4 termene la fiecare dosar . care nu se poate realiza întotdeauna datorita situaţiei financiare precare a debitorului respectiv.cheltuieli de executare (onorarii executori) după eventuala câştigare a procesului După determinarea costurilor. ……. chiar dacă sunt greu de evaluat (dificultatea evaluării nu este motiv pentru a nu face nici o evaluare). toată procedura stă pe loc doar pentru a realiza încasarea creanţelor. etc. m) cu condiţia confirmării de către judecătorul-sindic. trebuie luate în considerare şi costurile neprevăzute. Trebuie ţinut seama de faptul că. utilităţi.onorarii avocaţiale (după caz) . determinate astfel: 365 .j Principalele atribuţii ale administratorului. ca şi costuri indirecte (de regie) la care urmează a se aduna şi costurile directe cum ar fi: . este esenţială estimarea şanselor de obţinere a unui rezultat favorabil în respectivul litigiu.3 Elementele analizei De regulă.” 27. în cadrul prezentei legi.27 Încheierea de tranzacţii 27.) vor fi aferente exclusiv activităţii de recuperare a creanţelor constituind costul total al activităţii de recuperare. încheierea de tranzacţii. dar mai ales a recuperării efective a sumei.taxe de timbru .deplasări (transport. în această ipoteză toate cheltuielile procedurii (salarii angajaţi / colaboratori. sunt: …………………. 25 lit. diurnă) la instanţele competente. dacă vânzarea bunurilor a fost încheiată. Dacă analiza juridică permite acest rezultat.

ex. etc. - 366 . Diferenţa dintre suma estimată a se obţine şi costurile aferente câştigării litigiului conduc la suma pe care se poate încheia tranzacţia.: suma estimată a se obţine.costurile directe aferente costurile indirecte (de regie) calculate proporţional cu o cheie de repartizare determinată raţional. costurile directe. Dacă se pot aprecia şi termenele de recuperare a sumelor după câştigarea litigiului se pot aplica şi formulele de actualizare pentru a compara variantele.

(1) şi (2).care au contribuit la ajungerea debitorului în această situaţie.22 administratorul judiciar a cauzat un prejudiciu. sub acoperirea persoanei juridice. Art. (3) al art. c) au dispus. ajuns în stare de insolvenţă. la o bancă. (1). 48 alin. 138 din Legea insolvenţei: (1) Judecătorul-sindic poate dispune ca pasivul debitorului. Art. Art.000 lei. prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.27 alin. Dacă cererea va fi respinsă.1 Sediul materiei Art.000 lei la 10. (2) din Legea insolvenţei: Încălcarea dispoziţiilor judecătorului-sindic. Dacă nu este consemnată în termen cauţiunea. menţionate la alin. d) au ţinut o contabilitate fictivă.28 Determinarea prejudiciilor 28. 22 alin. cenzori şi de orice altă persoană . cu rea-credinţă.33 alin.(3) din Legea insolventei: Prejudiciile suferite de terţii de bună-credinţă. directori. vor fi reparate în mod exclusiv de persoanele care au încheiat actele ca reprezentanţi legali ai debitorului. în interes personal. să-l oblige pe administratorul judiciar la acoperirea prejudiciului produs. (4) din Legea insolventei: Introducerea prematură. b) au făcut acte de comerţ în interes personal. să fie suportat de către membrii organelor de conducere . precum şi o amendă judiciară de la 4. (4) din Legea insolventei: Dacă prin fapta prevăzută la alin. cauţiunea poate fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor. atrage răspunderea băncilor pentru prejudiciul creat. dacă cererea lor va fi admisă. continuarea unei activităţi care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăţi. Art. 45 alin. de către debitor a unei cereri de deschidere a procedurii atrage răspunderea patrimonială a debitorului persoană fizică sau a reprezentanţilor legali ai persoanelor juridice debitoare. la cererea oricărei părţi interesate. au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea. persoană juridică.(3) din Legea insolvenţei: La cererea debitorului. Cauţiunea va fi restituită creditorilor. 367 . Art.administratori. pentru prejudiciile pricinuite. ca urmare a nerespectării obligaţiei debitorului menţionate la alin. judecătorul-sindic va putea. fără a fi atinsă averea debitorului. o cauţiune de cel mult 10% din valoarea creanţelor. judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze. în termen de 15 zile. cererea introductivă va fi respinsă.

combustibil. nerealizându-se ulterior acelaşi venit din vânzare . dacă existau şanse rezonabile de recuperare a respectivelor creanţe . în scopul întârzierii încetării de plăţi. (4): prejudiciul cauzat prin neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a atribuţiilor prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic. expertize clare. f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri. .nu s-au rectificat declaraţiile de impunere pentru impozite şi taxe locale .înregistrarea unor costuri suplimentare.nu s-a redus personalul . (4) combinat cu art. Elemente posibile de analiză • Neîndeplinirea atribuţiilor .eşuarea unei vânzări din cauza practicianului. 27 alin.2 Necesitate / utilitate Aceste decizii trebuie luate de către judecătorul-sindic pe baza unor calcule. etc. în ipoteza în care: . 28.s-au făcut investiţii fără aprobare . în dauna celorlalţi creditori.nu s-au denunţat contractele păgubitoare pentru societatea debitoare putându-se determina pierderea / contract . în mod fictiv. (2) Aplicarea dispoziţiilor alin.nu s-au stabilit limite de cheltuieli pentru deplasare. (1) nu înlătură aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracţiuni.3 Elemente de analiz㠃 art. pasivul acesteia.nerealizarea unor venituri.determinarea prejudiciului: prejudiciul poate consta în: .e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit. în următoarele ipoteze: . cu cifre dovedibile.pierderea unor termene care duce la prescripţia drepturilor debitoarei în insolvenţă. 28.nu s-au plasat disponibilităţile băneşti în depozite (la termen) .modelul de analiză depinde de tipul obligaţiei care nu a fost îndeplinită .22 alin. g) în luna precedentă încetării plăţilor au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor.lipsa acţiunilor pentru urmărirea debitorilor 368 .

prejudiciu pricinuit societăţii . – dacă ar fi cunoscut faptul că debitoarea este în procedura Legii insolvenţei .nerealizarea sarcinilor de pază şi conservare a activelor din averea debitoarei. urmată de furturi. respectiv. ƒ art.prejudicii cauzate terţilor . • Îndeplinirea cu întârziere a atribuţiilor Prejudiciul se determină aplicând asupra “debitului” (cost suplimentar sau venit nerealizat / diminuat) formele adecvate calculării “time costs”. (3) coroborat cu alin. ƒ art.scăderea cotaţiilor acţiunilor . adică: .neplata furnizorilor de utilităţi .ratarea unor negocieri de fuziune . societăţii. lipsuri. (4): pagube produse debitorului prin cereri neîntemeiat introduse de către creditori Efecte negative similare cu cele menţionate la pct. etc.de plată cu garanţii.terţii încheie contracte care nu sunt onorate.neplata facturilor curente . etc. etc.prejudiciu pricinuit acţionarilor / asociaţilor . respectiv dobânzi. actualizări la inflaţie.terţii încheie contracte ce vor fi doar parţial onorate datorită faptului că prestaţiile acestora vor intra pe o ordine de prioritate inferioară creanţelor garantate - 369 . (4): introducerea prematură şi cu rea – credinţă a cererii de deschidere a procedurii Efecte negative posibile (prejudicii) . (1) şi (2) = lipsa menţiunii “în insolvenţă” / “în reorganizare” / “în faliment” pe actele debitoarei Efecte de natura prejudiciului: .scăderea salariilor. ƒ art.pierderea unor contracte avantajoase şi/sau stabilite pe termen mediu şi lung . etc. 33 alin. precedent referitor la prejudiciile cauzate acţionarilor/asociaţilor şi.împiedicarea constituirii unor garanţii în favoarea terţilor creditori. nerespectarea prevederilor contractelor colective de muncă . distrugeri. contracte pe care terţii nu le-ar fi încheiat sau le-ar fi încheiat în alte condiţii .dificultatea / oprirea / accesului la finanţare (credite bancare) .prejudicii pricinuite salariaţilor . 27 alin.valorificarea bunurilor în mod necorespunzător.cu neglijarea unor oferte ferme .45 alin.contrar dispoziţiilor legale .

sub acoperirea persoanei juridice. Această faptă poate conduce la pagube în patrimoniul societăţii. iar terţul rămâne neplătit ƒ art. Prejudiciul poate include: . . 48 alin. b) şi d) b) efectuarea de acte de comerţ în interes personal. (2) coroborat cu alin. (1): Fapta băncilor de a fi plătit fără acordul persoanelor autorizate.valoarea (preţul de piaţă) activelor ascunse (debite) .comisioanele percepute . însă acestea sunt dificil de evaluat în bani. 138 alin.cuantumul măririi fictive a pasivului (creanţele fictive contabilizate) f) dobânzile plătite pentru credite obţinute în condiţii ruinătoare sau .rata dobânzii la depozite practicat de acea bancă . judecătorul – sindic sau comitetul / adunarea creditorilor dacă legea impune astfel de aprobări pentru debitoarea aflată sub incidenţa Legii insolventei.doar diferenţa până la dobânda pieţei pentru astfel de societăţi debitoare g) sumele plătite cu preferinţă unor creditori. dacă se pot identifica pagube constând în sume reclamate de către terţi care au fost prejudiciaţi crezând că contractează cu societatea.terţii încheie contracte care nu sunt ulterior validate de către administratorul judiciar.Legea face vorbire despre o parte a pasivului. sau profituri realizate de către conducători sau entităţile patronate de aceştia prin deturnarea 370 - .eventuale cheltuieli cu executorul judecătoresc . pentru unele s-ar putea stabili prejudiciul produs prin respectivele fapte.Dintre faptele de la lit.pierderea comparativă cu randamentul adus de investiţia în titluri de stat ƒ art.Efecte pentru faptele prevăzute la lit. dacă acestea sunt superioare efectelor negative e) efectele de genul: . a) – g).recuperarea sumei plătite plus diferenţele nefavorabile de curs valutar.(1): care parte din pasiv trebuie suportată de către conducerea societăţii . Eventual. fiind vorba despre acte de comerţ “sub acoperirea persoanei juridice”. astfel: a) efectele folosirii bunurilor / creditelor persoanei juridice în folos propriu sau efectele produse de lipsa aportului acestor bunuri / credite în economia generală a persoanei juridice c) efectele negative ale continuării activităţii sau foloasele personale obţinute. inclusiv diferenţa dintre cursul băncii respective şi cursul practicat de BNR . actualizate la data analizei .

371 .contractelor ce ar fi trebuit încheiate direct de către societatea debitoare în procedură. d) ţinerea contabilităţii fictive / neconforme cu legea / cu dispariţia unor documente contabile .Noile reglementări ar fi fost de dorit sa impună o prezumţie de legătură de cauzalitate între această faptă şi ajungerea în insolvenţă. Domnul profesor Ion Turcu este de părere că această faptă contribuie de plano la ajungerea în insolvenţă deoarece debitoarea a renunţat voluntar la un instrument strict necesar conducerii activităţii sale.

.

.

Titlul programului: Editorul materialului: Data publicării: Disclaimer: “Suport pentru îmbunătăţirea şi implementarea legislaţiei şi jurisprudenţei în materie de faliment” Programul Phare 2002 Ministerul Justiţiei Februarie 2006 Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia Uniunii Europene .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful