You are on page 1of 196

Prof.univ.dr.

Argentina FILIP
Cuprinsul cărţii:
Capitolul 1 ALGEBRA LINIARA
1. Spatii si subspatii liniare (vectoriale)
2. Sisteme de vectori liniari dependenti, independenti. Baza a unui spatiu vectorial. Metoda Gauss-Jordan
3. Sisteme de ecuatii si inecuatii liniare. Solutii de baza ale unui sistem de ecuatii liniare
4. Operatori liniari. Vectori proprii
5. Functionale liniare, biliniare, patratice
6. Probleme propuse
Capitolul 2 OPTIMIZARI LINIARE
1. Multimi convexe
2. Rezolvarea pe cale grafica a unei P.P.L. (problema de programare liniara)
3. Algoritmul simplex. Metoda penalizarii. Problema duala. Algoritmul dual-simplex
4. Reoptimizari
5. Probleme de transport (P.T.)
6. Probleme propuse
Capitolul 3 ELEMENTE DE ANALIZA MATEMATICA
1. Serii de numere
1.1-1.3 Probleme rezolvate
1.4 Probleme propuse
2. Serii de functii
2.1-2.5 Probleme rezolvate
2.6 Probleme propuse
3. Functii de mai multe variabile
3.1 Probleme rezolvate
3.2 Probleme propuse
4. Extremele functiilor de mai multe variabile
4.1 Probleme rezolvate
4.2 Probleme propuse
5. Metoda celor mai mici patrate
5.1 Probleme rezolvate
5.2 Probleme propuse
6. Calcul integral
6.1 Integrale generalizate (improprii)
6.2 Probleme propuse
6.3 Integrale duble
6.4 Probleme propuse
7. Ecuatii diferentiale
7.1 Ecuatii diferentiale de ordinul întâi
7.2 Probleme propuse
7.3 Ecuatii diferentiale cu coeficienti constanti omogene
7.4 Ecuatii diferentiale cu coeficienti constanti neomogene
7.5 Probleme propuse
BIBLIOGRAFIE
Biblioteca digitala - detalii carte http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=19...
1 of 1 11.11.2011 06:17












1. Spaţii şi subspaţii liniare (vectoriale)

1.1
Să se arate că mulţimea M
m,n
(ℝ) a matricilor de ordinul (m,n) cu elemente reale
formează spaţiul liniar peste ℝ.

Rezolvare
Fie ( )
n , 1 j
m , 1 i
j i
a A
=
=
= , ( )
n , 1 j
m , 1 i
j i
b B
=
=
= , ∈
j i
a ℝ, ∈
j i
b ℝ.
Definim cele două operaţii ale spaţiului vectorial:
( )
n , 1 j
m , 1 i
j i j i
b a B A
=
=
+ = + şi ( )
n , 1 j
m , 1 i
j i
a A
=
=
α = α .

Verificăm întâi proprietăţile de grup:

G
1
. Asociativitatea
Trebuie să arătăm că: (A + B) + C = A + (B + C) = A + B + C
( ) ∀ A,B,C∈ M
m,n
(ℝ).
Avem: (A + B) + C = ( ) ( ) ( )
n , 1 j
m , 1 i
j i j i j i
n , 1 j
m , 1 i
j i
n , 1 j
m , 1 i
j i j i
c b a c b a
=
=
=
=
=
=
+ + = + +
( ) ( ) ( )
n , 1 j
m , 1 i
j i j i j i
n , 1 j
m , 1 i
j i j i
n , 1 j
m , 1 i
j i
c b a c b a ) C B ( A
=
=
=
=
=
=
+ + = + + = + + .
G
2
. Elementul neutru este matricea nulă ( )
n , 1 j
m , 1 i
0 O
=
=
=
ALGEBRĂ LINIARĂ
1


G
3
. Elementul simetric
( ) ( ) ∈ = ∀
=
=
n , 1 j
m , 1 i
j i
a A M
m,n
(ℝ) ( ) ( ) ∈ − = − ∃
=
=
n , 1 j
m , 1 i
j i
a A M
m,n
(ℝ)
a.î. A + (-A) = (-A) + A = O
G
4
. Comutativitatea
( ) ∈ ∀ B , A M
m,n
(ℝ) avem: ( )
n , 1 j
m , 1 i
j i j i
b a B A
=
=
+ = +
( )
n , 1 j
m , 1 i
j i j i
a b A B
=
=
+ = +
deci: A + B = B + A ( ) ∈ ∀ B , A M
m,n
(ℝ).

Verificăm acum proprietăţile legii externe:

1) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) A a a A
n , 1 j
m , 1 i
j i
n , 1 j
m , 1 i
j i
αβ = αβ = β α = β α
=
=
=
=
( ) ( ) ∈ = ∀
=
=
n , 1 j
m , 1 i
j i
a A
∈ M
m,n
(ℝ) ( ) ∈ β α ∀ , ℝ.

2) ( ) A A A β + α = β + α ( ) ∈ ∀ A M
m,n
(ℝ), ( ) ∈ β α ∀ , ℝ

Avem: ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) = β + α = β + α = β + α
=
=
=
=
=
=
n , 1 j
m , 1 i
j i j i
n , 1 j
m , 1 i
j i
n , 1 j
m , 1 i
j i
a a a a
( ) ( ) ( ) ( ) A A a a a a
n , 1 j
m , 1 i
j i
n , 1 j
m , 1 i
j i
n , 1 j
m , 1 i
j i
n , 1 j
m , 1 i
j i
β + α = β + α = β + α =
=
=
=
=
=
=
=
=
.

3) ( ) B A B A α + α = + α , ( ) ∈ ∀ B , A M
m,n
(ℝ), ( ) ∈ α ∀ ℝ.
Avem: ( ) ( ) ( ) ( ) . B A b a b a B A
n , 1 j
m , 1 i
j i
n . 1 j
m , 1 i
j i
n , 1 j
m , 1 i
j i j i
α + α = α + α = + α = + α
=
=
=
=
=
=


4) ( ) ∈ ∀ = ⋅ A A A 1 M
m,n
(ℝ).
( ) ( ) A a a 1 A 1
n , 1 j
m , 1 i
j i
n , 1 j
m , 1 i
j i
= = ⋅ = ⋅
=
=
=
=
.
Notă
1 este scalarul cunoscut din ℝ.


1.2
Să se arate că mulţimea S a şirurilor de numere reale convergente formează spaţiu
vectorial peste ℝ.

Rezolvare
Fie { } { }
∗ ∗
∈ ∈ N n
n
N n
n
b , a două şiruri din S. Avem:
{ } { } { } S b a b a
n
n n n n n n
∈ + = +
{ } { } ∈ α ∈ α = α , S a a
n n
n
n

deoarece şi şirurile { }
n
n n
b a + şi { }
n
n
a α sunt convergente.
Se verifică uşor proprietăţile spaţiului vectorial, elementul neutru fiind {0}, iar
simetricul lui { }
n
n
a este şirul { }
n
n
a − .

1.3
Să se arate că mulţimea
0
S a şirurilor de numere reale convergente către zero
formează un subspaţiu al lui S (vezi 1.2).

Rezolvare
Faptul că S S
0
⊂ este evident.
Fie { } { }
n
n
n
n
y , x două şiruri din S
0
adică { } { } . 0 y , 0 x
n
n
n
n
→ →
Rezultă: { } 0 y x
n n
→ + şi { } 0 x
n
→ α , deci { }
0 n n
S y x ∈ + , { }
0
n
n
S x ∈ α . Cum
0
S conţine şi
şirul {0}, rezultă că
0
S este subspaţiu vectorial al lui S.

1.4
Fie C [a,b] mulţimea funcţiilor reale de variabilă reală definite şi continue pe [a,b]
⊂ℝ. Să se arate că C [a,b] formează spaţiu vectorial peste ℝ.

Rezolvare
Definim cele două operaţii astfel:
(f + g)(x) = f(x) + g(x) (∀) f,g ∈ C [a,b] şi (∀) x ∈ [a,b].

( ) ( ) ( ) x f x f α = ⋅ α (∀) f ∈ C [a,b], (∀) x ∈ [a,b] şi (∀) α∈ℝ.
Funcţiile f + g, α f ∈ C [a,b] fiind şi ele definite şi continue pe [a,b]. Proprietăţile G
1
- G
4
se
verifică uşor. Elementul neutru este funcţia O unde O(x) =0 (∀) x ∈ [a,b], iar opusul lui f
este – f, unde
(- f) (x) = - f(x) (∀) x ∈ [a,b].
Vom verifica proprietăţile legii externe:

1) ( ) ( ) f f ⋅ αβ = β ⋅ α (∀) f ∈ C[a,b] şi ( ) ∈ β α ∀ , ℝ.
Fie x ∈ [a,b]. Avem: ( ) | | ( ) ( ) | | ( ) ( ). x f x f x f αβ = αβ = β ⋅ α

2) ( ) | | ( ) ( ) ( ) | | ( ) ( ) | | b , a x unde x g x f x g x f x g f ∈ α + α = + ⋅ α = + α .
Deci: α (f+g)=αf + αg (∀) f,g ∈ C [a,b] şi (∀) x ∈ [a,b], (∀) α ∈ ℝ.

3). ( ) | | ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) x f x f x f x f β + α = ⋅ β + α = ⋅ β + α (∀) x ∈ [a,b].
Deci: f f f ) ( β + α = β + α (∀) f ∈ C [a,b] şi ( ) ∈ β α ∀ , ℝ.

4). f f 1 = ⋅ (∀) f ∈ C [a,b].

1.5
Să se arate că ( ) { ∈ =
− i
t
1 n 2 1
x / 0 , x ,..., x , x X ℝ, } 1 n , 1 i − = este un subspaţiu liniar al lui
(ℝ
n
,ℝ).

Rezolvare
Este evident că ⊂ X ℝ
n
. Avem:
( ) ( ) = + = +
− −
t
1 n 2 1
t
1 n 2 1
0 , y ..., y , y o , x ,..., x , x y x ( )
t
1 n 1 n 2 2 1 1
0 , y x ,..., y x , y x
− −
+ + + =
( ) ( )
t
1 n 2 1
t
1 n 2 1
0 , x ,..., x , x 0 , x ,..., x , x x
− −
α α α = α = α
Deci: x + y ∈ X, αx ∈ X (∀) x,y ∈ X şi α ∈ ℝ.
Elementul neutru O=(0,0,…0,0)∈X deci X este subspaţiu al lui (ℝ
n
,ℝ).



2. Sisteme de vectori liniari dependenţi, independenţi. Bază a unui
spaţiu vectorial. Metoda Gauss-Jordan

Metoda Gauss-Jordan sau regula dreptunghiului poate fi prezentată schematic
astfel:





unde am notat cu † pivotul, adică elementul în locul căruia vrem să obţinem 1 (desigur el
trebuie să fie ≠ 0). Linia pivotului † se împarte la † iar pe coloana pivotului punem zero
(în locul pivotului se obţine 1).
Să se studieze natura sistemului de vectori:
2.1

|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
| −
=
1
2
v ,
0
2
v ,
2
1
v
3 2 1
.


Rezolvare
Fie
|
|
.
|

\
| −
=
1 0 2
2 2 1
A . Deoarece r
A
=2< numărul vectorilor, re-zultă că vectorii sunt
liniar dependenţi (am notat r
A
rangul matricii A).
Fie : av
1
+ bv
2
+ cv
3
= 0 ⇒
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
+
|
|
.
|

\
|
+
|
|
.
|

\
| −

0
0
1
2
c
0
2
b
2
1
a


− = − = ⇒
¹
´
¦
= +
= + + −
⇒ c ,
4
c 5
b ,
2
c
a
0 c a 2
0 c 2 b 2 a

Relaţia devine: 0 cv v
4
c 5
v
2
c
3 2 1
= + − −
Pentru c ≠ 0 obţinem dependenţa liniară : 0 v 4 v 5 v 2
3 2 1
= − +

2.2
|
|
.
|

\
|−
=
|
|
.
|

\
|

=
|
|
.
|

\
|−
=
|
|
.
|

\
|
=
2
2
v ,
1
1
v ,
1
3
v ,
0
3
v
4 3 2 1

† . † .
x
.
+
†
. x
-
.
+
† .
x
-
.
+
† † † †
x
-
.
+
, , ,


Rezolvare
Vectorii sunt liniar dependenţi deoarece = < = 4 2 r
A
numărul vectorilor.
Fie relaţia: av
1
+ bv
2
+ cv
3
+ dv
4
= 0 ⇒
¹
´
¦
= + −
= − + −

0 d 2 c b
0 d 2 c b 3 a 3

Varianta 1: Rezolvând sistemul în mod obişnuit obţinem:
( ) ∈ α = β − α = β − α = c , 2 b , 2
3
2
a ℝ , ∈ β = d ℝ , adică:
( ) ( ) 0 v 3 v 3 v 2 3 v 2 2
4 3 2 1
= β + α + β − α + β − α
Varianta 2: Aplicăm metoda Gauss-Jordan. Sistemul se scrie:

¹
´
¦
− =
− = −
d 2 c b
c d 2 b 3 a 3



-3 c d 2 −
0 1 c d 2 + −
1 -1
3
c d 2 −

0 -2d+c
1 0

0

1
3
c 2 d 4 + −

-2d+c

Considerând: c = α∈ℝ , d = β∈ℝ, obţinem:
β = α = β − α =
β − α
= d , c , 2 b ,
3
4 2
a

2.3

|
|
.
|

\
|
− −
=
|
|
.
|

\
| −
=
|
|
.
|

\
| −
=
|
|
.
|

\
| −
=
1 1
2 1
v ,
1 0
1 1
v ,
1 2
0 2
v ,
0 3
1 1
v
4 3 2 1


Rezolvare
3
1

Avem patru vectori în M
2,2
(ℝ). Fie: av
1
+ bv
2
+ cv
3
+ dv
4
= 0
Rezultă:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= − +
= − +
= + + −
= + − −
0 d c b
0 d b 2 a 3
0 d 2 c a
0 d c b 2 a

Fie A matricea sistemului. Avem:
0 13
0 1 1
1 2 3
3 2 0
0 0 1 1
1 0 2 3
3 0 2 0
1 1 2 1
1 1 1 0
1 0 2 3
2 1 0 1
1 1 2 1
A ≠ =







− −
=



− −
=
Rezultă că sistemul are doar soluţia banală: a = b = c = d = 0, deci vectorii sunt liniar
independenţi.
Deoarece dim M
2,2
(ℝ) = 4 vectorii daţi formează o bază în M
2,2
(ℝ).

2.4
Fie în ℝ
n
vectorii a,b,c liniar independenţi. Să se stabilească natura sistemului de
vectori {3a-2b+c, 2a+b, a+2b}.

Rezolvare
Fie scalarii γ β α , , din ℝ astfel încât:
( ) ( ) ( ) 0 b 2 a b a 2 c b 2 a 3 = + γ + + β + + − α
Rezultă: ( ) ( ) 0 c b 2 2 a 2 3 = α + γ + β + α − + γ + β + α .
Vectorii a,b,c fiind liniar independenţi, trebuie să avem:
¦
¹
¦
´
¦
= α
= γ + β + α −
= γ + β + α
0
0 2 2
0 2 3
⇒ ⇒ = γ = β = α 0 vectorii daţi sunt liniar independenţi.
2.5
Fie vectorii:
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|

=
|
|
|
.
|

\
|
− =
0
1
1
v ,
1
1
0
v ,
2
2
1
v
3 2 1

Putem determina scalarii α,β∈ℝ astfel încât: v
1
= αv
2
+ βv
3
?



Rezolvare
Varianta 1:
Fie
|
|
|
.
|

\
|

− =
0 1 2
1 1 2
1 0 1
A . Avem: = = ⇒ ≠ = 3 r . 0 1 A
A
numărul vectorilor.
Rezultă că vectorii sunt liniar independenţi deci ∌ α,β∈ℝ astfel încât să aibă loc relaţia
dată.
Varianta 2:

¦
¹
¦
´
¦
= α −
− = β + α
= β

|
|
|
.
|

\
|
β +
|
|
|
.
|

\
|

α =
|
|
|
.
|

\
|
− ⇒ β + α =
2
2
1
0
1
1
1
1
0
2
2
1
v v v
3 2 1

⇒sistem incompatibil ⇒ ∌ α,β∈ℝ a.î. să aibă relaţia dată.

2.6
Fie vectorii :
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
3
2 4
3
2 3
3
2 2
3
2 1
d
d
d
1
v ,
c
c
c
1
v ,
b
b
b
1
v ,
a
a
a
1
v , a,b,c,d∈ℝ.
Ce condiţii trebuie să îndeplinească a,b,c,d astfel încât vectorii să fie liniar dependenţi?

Rezolvare
Fie A matricea vectorilor.
Avem: = =
3 3 3 3
2 2 2 2
d c b a
d c b a
d c b a
1 1 1 1
A
) c d )( b d )( b c )( a d )( a c )( a b ( − − − − − − =
Pentru ca vectorii să fie liniar dependenţi trebuie ca r
A
< 4 adică 0 A = . Aceasta are loc
dacă: b a = sau c a = sau d a = sau c b = sau d b = sau c d = .

2.7
Fie vectorii:
|
|
|
.
|

\
|
− =
|
|
|
.
|

\
|
− =
|
|
|
.
|

\
|

− =
|
|
|
.
|

\
| −
=
6
3
6
v ,
2
1
2
v ,
6
4
2
v ,
3
2
1
v
4 3 2 1


Formaţi toate bazele posibile în ℝ
3
cu aceşti vectori.

Rezolvare
Putem forma cel mult 4 C
3
4
= baze în ℝ
3
cu vectorii daţi.
Pentru { }
3 2 1
v , v , v avem: ⇒ =

− −

0
2 6 3
1 4 2
2 2 1
vectorii sunt liniar dependenţi ⇒ nu
formează bază în ℝ
3
.
Pentru { }
4 2 1
v , v , v avem: ⇒ =

− −

0
6 6 3
3 4 2
6 2 1
nu formează bază în ℝ
3
.
Pentru { }
4 3 1
v , v , v avem: ⇒ = − −

0
6 2 3
3 1 2
6 2 1
nu formează bază în ℝ
3
.
Pentru { }
4 3 2
v , v , v avem: ⇒ =

− − − 0
6 2 6
3 1 4
6 2 2
nu formează bază în ℝ
3
.
Rezultă că nici un triplet din cei 4 vectori nu poate forma bază în ℝ
3
.

2.8
Să se studieze natura sistemului de vectori:

|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
=
m
1
1
v ,
1
1
m
v ,
1
m
1
v
3 2 1
, m∈ℝ.

Rezolvare
Dacă
|
|
|
.
|

\
|
=
m 1 1
1 1 m
1 m 1
A , avem ( ) ( ) 2 m 1 m A
2
+ − − = .

Discuţie

I) Dacă m∈ℝ\{-2,1} atunci 0 A ≠ deci vectorii sunt liniar independenţi şi formează bază
în ℝ
3
.
II) 1 m = ⇒ ⇒ < = ⇒
|
|
|
.
|

\
|
= 3 1 r
1 1 1
1 1 1
1 1 1
A
A
vectori liniar dependenţi.
Avem: v
1
= v
2
= v
3

III) 2 m − = ⇒ ⇒ = ⇒
|
|
|
.
|

\
|



= 2 r
2 1 1
1 1 2
1 2 1
A
A
vectori liniar dependenţi.
Fie combinaţia liniară:

¦
¹
¦
´
¦
= − +
= + + −
= + −
⇒ = + +
0 c 2 b a
0 c b a 2
0 c b 2 a
0 cv bv av
3 2 1
a = b = c = α ∈ ℝ ⇒
⇒ dependenţa vectorilor este 0 v v v
3 2 1
= + + .

2.9
Fie
|
|
|
.
|

\
|


=
2 2 1 3
0 2 1 1
1 1 0 2
A şi fie 4 , 1 i , a
i
= vectorii coloană din A.
Care afirmaţie este adevărată?
a) { }
4 3 2 1
a , a , a , a formează bază în ℝ
3
.
b) { }
4 3 2
a , a , a nu formează bază în ℝ
3
.
c) { }
4 3 1
a , a , a formează bază în ℝ
3
.
d) { }
3 2 1
a , a , a formează bază în ℝ
3
.
e) Vectorul a
2
se poate scrie ca combinaţie liniară de a
1
, a
3
, a
4
.
f) Cu vectorii { }
4 3 2 1
a , a , a , a putem forma cel puţin
3
4
c baze în ℝ
3
.

Rezolvare
a) O bază în ℝ
3
nu poate fi formată din 4 vectori, deci afirmaţia e falsă.

b) Fie .
2 2 1
0 2 1
1 1 0
B
|
|
|
.
|

\
| −
= Avem: = = ≠ = 3 r , 0 2 B
B
numărul vectorilor ⇒ vectorii sunt
liniar independenţi ⇒ formează bază
în ℝ
3
⇒ afirmaţie falsă.
c) Fie
|
|
|
.
|

\
|


=
2 2 3
0 2 1
1 1 2
B cu ⇒ ≠ − = 0 2 B vectori liniar independenţi ⇒ afirmaţie
adevărată.
d) Fie ⇒ ≠ = ⇒
|
|
|
.
|

\
|


= 0 4 B
2 1 3
2 1 1
1 0 2
B afirmaţie adevărată.
e) Fie A matricea vectorilor { }
4 3 2 1
a , a , a , a .
Avem: r
A
= 3 < numărul vectorilor ⇒ { }
4 3 2 1
a , a , a , a liniar dependenţi ⇒ există scalarii
α, β, γ, δ astfel încât: 0 a a a a
4 3 2 1
= δ + γ + β + α ⇒

¦
¹
¦
´
¦
= δ + γ + β + α
= γ + β + α −
= δ + γ − α
0 2 2 3
0 2
0 2
¦
¹
¦
´
¦
δ − = γ + β + α
= γ + β + α −
δ − = γ − α

2 2 3
0 2
2


2
δ
− = β = α , γ = 0, δ ∈ ℝ.
Obţinem relaţia: a
2
= 2a
4
– a
1
⇒ afirmaţie adevărată.
f) Cu vectorii { }
4 3 2 1
a , a , a , a se pot forma cel mult
3
4
C baze în ℝ
3
deci afirmaţia dată este
falsă.

2.10
Fie vectorii:
|
|
|
|
|
.
|

\
|

=
|
|
|
|
|
.
|

\
|

=
|
|
|
|
|
.
|

\
|

=
|
|
|
|
|
.
|

\
| −
=
1
2
1
1
v ,
a
0
1
0
v ,
0
1
2
1
v ,
0
1
a
1
v
4 3 2 1
, a∈ℝ.
Pentru ce valori ale lui a vectorii nu formează bază în ℝ
4
.




Rezolvare
Fie =
− −

− +
=




=
1 a 1 1
2 0 3 3
1 1 1 1 a
1 0 0 0
1 a 0 0
2 0 1 1
1 1 2 a
1 0 1 1
A
( ). 2 a a 3
a 1 1
0 3 3
1 1 1 a
+ =


− +
− =
Pentru ca vectorii să nu formeze bază în ℝ
4
trebuie să fie liniar dependenţi deci
0 A = adică { }. 0 , 2 a − ∈
2.11
Să se exprime vectorul
|
|
|
|
|
.
|

\
|

=
0
1
2
1
v în baza unitară şi apoi în baza B = {v
1
, v
2
, v
3
,
v
4
} unde:
|
|
|
|
|
.
|

\
|

=
|
|
|
|
|
.
|

\
|

=
|
|
|
|
|
.
|

\
| −
=
|
|
|
|
|
.
|

\
|

=
1
2
1
1
v ,
0
1
2
1
v ,
0
1
3
1
v ,
3
0
1
0
v
4 3 2 1
.

Rezolvare
Avem:
|
|
|
|
|
.
|

\
|
⋅ +
|
|
|
|
|
.
|

\
|
⋅ −
|
|
|
|
|
.
|

\
|
⋅ +
|
|
|
|
|
.
|

\
|
⋅ =
|
|
|
|
|
.
|

\
|

1
0
0
0
0
0
1
0
0
1
0
0
1
0
2
0
0
0
1
1
0
1
2
1

deci coordonatele lui v în baza unitară {e
1
, e
2
, e
3
, e
4
} sunt 1, 2, -1, 0.
Observăm că vectorul v face parte din baza B şi se poate scrie:
4 3 2 1
v 0 v 1 v 0 v 0 v ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅ = deci are coordonatele 0, 0, 1, 0 în baza B.

2.12
Fie B = {v
1
, v
2
} bază în ℝ
2
unde:
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
=
4
3
v ,
2
1
v
2 1
.

Să se exprime vectorii
|
|
.
|

\
| −
=
|
|
.
|

\
|
=
1
1
b ,
1
3
a în această bază.
Rezolvare
Dacă notăm cu A matricea bazei avem: a
B b , a A
1 −
= B b A
1 −
= .

Aplicăm metoda Gauss-Jordan:
A a b
3
2 4
3
1
-1
1
1 3

0
3

-5
-1

3
1 0
0 1
-9/2
5/2
7/2
-3/2

Deci: a
B
|
|
.
|

\
| −
=
2 / 5
2 / 9
, b
B
|
|
.
|

\
|

=
2 / 3
2 / 7
.
Verificare: . a
1
3
4
3
2
5
2
1
2
9
=
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
+
|
|
.
|

\
|

. b
1
1
4
3
2
3
2
1
2
7
=
|
|
.
|

\
| −
=
|
|
.
|

\
|

|
|
.
|

\
|


2.13
Fie în ℝ
3
baza B = {v
1
, v
2
, v
3
} unde:
.
1
5
3
v ,
3
1
0
v ,
1
1
2
v
3 2 1
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
− =
Determinaţi vectorul v ∈ ℝ
3
care are în baza dată coordonatele
v
B
=
|
|
|
.
|

\
|
4
1
6
.

Rezolvare
Din v
B
v A
1 −
= rezultă v = Av
B
unde A este matricea bazei.
1
-2

Rezultă: .
13
15
24
4
1
6
1 3 1
5 1 1
3 0 2
v
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
|
|
|
.
|

\
|
− =
Verificare: . v
13
15
24
1
5
3
4
3
1
0
1
1
1
2
6 =
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
⋅ +
|
|
|
.
|

\
|
⋅ +
|
|
|
.
|

\
|
− ⋅

2.14
Fie în ℝ
3
bazele: B { }
3 2 1
a , a , a = , B
1
{ }
3 2 1
b , b , b = unde:
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
| −
=
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
| −
=
|
|
|
.
|

\
| −
=
|
|
|
.
|

\
|
=
5
1
3
b ,
0
2
1
b ,
2
4
1
b ,
2
0
2
a ,
0
1
1
a ,
5
4
2
a
3 2 1 3 2 1
.
a) Să se verifice că B, B
1
sunt baze în ℝ
3
.
b) Să se afle coordonatele lui
|
|
|
.
|

\
|
=
3
1
2
v în fiecare din aceste baze.
c) Să se determine matricea de trecere C de la baza B
1

la baza B.
d) Să se afle coordonatele vectorilor a
1
, a
2
, a
3
în baza B
1
.

Rezolvare
a) Fie A, respectiv B matricile bazelor B respectiv B
1
.
Avem: 0 16
5 0 2
1 2 4
3 1 1
B , 0 22
2 0 5
0 1 4
2 1 2
A ≠ =

= ≠ =
− −
=
Rezultă că ambele sisteme de vectori formează baze în ℝ
3
.
b) v A v
1 −
=
B
,
. v B v
1
1

=
B

aplicăm metoda Gauss-Jordan:

A v

-1 -2
4 1 0
5 0 2

2
1
3
2

3
B v
1 -1 3
4 2 1
2 0 5
2
1
3
1 -1 3
0 -11
0 2 -1
2
-7
-1
1 0 7/6
0 1 -11/6
0 0
5/6
-7/6
4/3
1 0 0
0 1 0
0 0 1
1/4
-1/4
1/2

Deci: v
B
|
|
|
.
|

\
|
− =
2 / 3
13
6
11
1
, v
B1
|
|
|
.
|

\
|
− =
2
1
1
4
1
.

Propunem cititorului să verifice că:
¦
)
¦
`
¹
¦
¹
¦
´
¦
+ −
+ −
=
3 2 1
3 2 1
b
2
1
b
4
1
b
4
1
a
22
3
a
11
13
a
11
6
v .

c) Din:
v B v
v A v
1
1
1


=
=
B
B

1
B B
Bv A v
1 −
=

Ştim pe de altă parte că v
B
= C
-1
v
B1 unde C este matricea de trecere de la B
1
la B. Trebuie
să avem: C
-1
= A
-1
B, deci: C = B
-1
A. Avem:
B A

-1 3

4 2 1

2 0 5

2 -1 -2

4 1 0

5 0 2

1 -1 3

0 -11

0 2 -1

2 -1 -2

-4 5 8

1 2 6
1 -1/2 -1
0 4
0 5/2 7
1
-3
-2
1 0 -1/3
0 1 4/3
0 0
1/2
-1
1/2
1 0 0
0 1 0
0 0 1
6/11
-13/11
3/22
11/3
6
8/3
1
6
6


1 0 7/6

0 1 -11/6

0 0

4/3 -1/6 -2/3

-2/3 5/6 4/3

7/3 1/3 10/3

1 0 0

0 1 0

0 0 1

5/16 -5/16 -17/8

15/16 17/16 29/8

7/8 1/8 5/4
Deci:
|
|
|
.
|

\
| − −
=
20 2 14
58 17 15
34 5 5
16
1
C
d) Matricea de trecere C de la baza B
1
la B are prin definiţie drept coloane, coordonatele
vectorilor
3 2 1
a , a , a din B în baza B
1
. Avem deci:
|
|
|
.
|

\
| −
=
|
|
|
.
|

\
| −
=
|
|
|
.
|

\
| −
=
|
|
|
.
|

\
|
=
10
29
17
8
1
20
58
34
16
1
a ,
2
17
5
16
1
a ,
14
15
5
16
1
a
3 2 1
1 1 1
B B B

Propunem cititorului să verifice că: , b
16
14
b
16
15
b
16
5
a
3 2 1 1
+ + =
3 2 1 3 3 2 1 2
b
8
10
b
8
29
b
18
17
a , b
16
2
b
16
17
b
16
5
a + + − = + +

= .

2.15
Fie în ℝ
4
baza B = {v
1
, v
2
, v
3
, v
4
} unde:
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
|
|
.
|

\
|

=
|
|
|
|
|
.
|

\
|

=
|
|
|
|
|
.
|

\
|

=
1
0
0
1
v ,
0
1
1
2
v ,
1
1
2
0
v ,
1
1
1
1
v
4 3 2 1
şi fie
|
|
|
|
|
.
|

\
|

=
4
2
4
3
v
B
.
Determinaţi vectorul v ∈ ℝ
4
ale cărui coordonate în baza B sunt v
B
.

Rezolvare
Din formula v A v
1 −
=
B
unde A este matricea bazei,
rezultă
B
v A v ⋅ = .
8/3

Avem:
|
|
|
|
|
.
|

\
|

=
|
|
|
|
|
.
|

\
|
+ +
+ −
− − −
+ +
=
|
|
|
|
|
.
|

\
|


|
|
|
|
|
.
|

\
|

− −
=
11
1
13
11
4 4 3
2 4 3
2 8 3
4 4 3
4
2
4
3
1 0 1 1
0 1 1 1
0 1 2 1
1 2 0 1
v .

2.16
Fie în ℝ
2
baza B = {a,b}.
a) Dacă: c = 3a – b, d = 4a + b, să se arate că vectorii c,d formează de asemenea o bază
B
1
= {c,d} în ℝ
2
.
b) Fie x ∈ ℝ
2
astfel încât
|
|
.
|

\
|
=
3
5
x
B
. Să se afle coordonatele vectorului x în baza B
1
.

Rezolvare
a) Trebuie să arătăm că vectorii c,d ∈ ℝ
2
sunt liniar independenţi.
Fie ∈ β α = β + α , , 0 d c ℝ. Avem:
( ) ( ) ( ) ( ) 0 b a 4 3 0 b a 4 b a 3 = β + α − + β + α ⇒ = + β + − α .
Deoarece vectorii a,b formează bază în ℝ
2
rezultă că sunt liniar independenţi,
deci:
¹
´
¦
= β + α −
= β + α
0
0 4 3
de unde α = β = 0
b) Varianta 1
Fie C matricea de trecere de la B la B
1
, adică matricea care


are pe coloane coordonatele vectorilor c,d în baza B. Rezultă că:

|
|
.
|

\
|

=
1 1
4 3
C . Ştim că
B B
1
x C x
1 −
= .
Aplicând metoda Gauss-Jordan obţinem:


C
B
x

4
-1 1

5
3
6

1 4/3
0
5/3
14/3

1 0
0 1
-1
2

Deci:
|
|
.
|

\
| −
=
2
1
x
1
B
.
Varianta 2:
Fie α,β coordonatele vectorului x în baza B
1
.
Avem: ( ) ( ) ( ) ( )b a 4 3 b a 4 b a 3 d c x β + α − + β + α = + β + − α = β + α =
Dar:
|
|
.
|

\
|
=
3
5
x
B
. Rezultă sistemul: 2 , 1
3
5 4 3
= β − = α ⇒
¹
´
¦
= β + α −
= β + α
.

2.17
Fie ( ) x
n
P spaţiul vectorial al polinoamelor de grad cel mult n, cu coeficienţi reali. Fie
vectorul ( ) ( ) x
n
n
n 1 0
x a ... x a a x P P ∈ + + + = .
a) Determinaţi coordonatele lui P(x) în baza B = {1,x,…,x
n
}.
b) Determinaţi coordonatele lui P(x) în baza B
1
= {1,x-a,…,(x-a)
n
}
a ∈ ℝ.

Rezolvare
a) Coordonatele lui P(x) în baza B sunt chiar coeficienţii polinomului:
n 1 0
a ,..., a , a
.
b) Fie
n 1 0
b ,..., b , b
coordonatele lui P(x) în baza B
1
. Avem:
n
n 1 0
) a x ( b ... ) a x ( b b ) x ( P − + + − + =
1 n
n 2 1
) a x ( nb ... ) a x ( b 2 b ) x ( P

− + + − + = ′
2 n
n 3 2
) a x ( b ) 1 n ( n ... ) a x ( b 2 3 b 2 ) x ( P

− − + + − ⋅ ⋅ + = ′ ′
3 n
n
4 3
) a x ( b ) 2 n )( 1 n ( n
... ) a x ( b 2 3 4 b 2 3 ) x ( P

− − − +
+ + − ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ = ′ ′ ′

Κ Κ Κ Κ Κ Κ Κ Κ Κ Κ Κ Κ Κ Κ Κ Κ Κ
n
) n (
b 1 2 )... 2 n )( 1 n ( n ) x ( P ⋅ ⋅ − − = .
Făcând în relaţiile de mai sus x = a, obţinem:
7/3

! n
) a ( P
b ,...,
! k
) a ( P
b
, ,
! 3
) a ( P
b ,
! 2
) a ( P
b ), a ( P b ), a ( P b
) n (
n
) k (
k
3 2 1 0
= =
′ ′ ′
=
′ ′
= ′ = = Κ

Rezultă că avem:
n
) n (
2
) a x (
! n
) a ( P
... ) a x (
! 2
) a ( P
) a x )( a ( P ) a ( P ) x ( P − + + −
′ ′
+ − ′ + = .

3. Sisteme de ecuaţii şi inecuaţii liniare.
Soluţii de bază ale unui sistem de ecuaţii liniare

Facem întâi o scurtă prezentare teoretică.

Fie sistemul de ecuaţii liniare AX = b unde:

( ) =
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
= =
=
=
n
2
1
m
2
1
n , 1 j
m , 1 i
j i
x
x
x
X ,
b
b
b
b , a A
Μ Μ
matricea necunoscutelor.

Presupunem m r
A
= şi n m < . Putem detaşa deci din A o matrice B cu 0 B ≠ . Fie S
matricea rămasă. Partajăm şi matricea X în
B
X şi
S
X unde
B
X conţine necunoscutele
principale, iar
S
X pe cele secundare.
Avem: AX = b ⇒( ) ⇒ = + ⇒ =
|
|
.
|

\
|
b SX BX b
X
X
S / B
S B
S
B


s
1 1
B
SX B b B X
− −
− = ⇒ .
Această formulă dă necunoscutele principale în funcţie de cele secundare.
Pentru 0 X
S
= obţinem b B X
1
B

= (formula care dă soluţia de
bază
B
X ).

Notă
Sistemul are cel mult
m
n
C soluţii de bază.

3.1

a) Să se determine 3 soluţii de bază ale sistemului:
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
|

+
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
| −
1
0
x
x
2 1
1 3
x
x
0 3
1 2
4
3
2
1
.
b) Aflaţi coordonatele vectorilor 4 , 1 i , a
i
= în baza B } a , a {
4 3
= unde
i
a reprezintă
coloanele necunoscutelor
i
x din sistem.

Rezolvare
a) Sistemul de ecuaţii liniare este:
¹
´
¦
= + −
= + + −
1 x 2 x x 3
0 x x 3 x x 2
4 3 1
4 3 2 1

Fie
|
|
.
|

\
| −
=
0 3
1 2
B cu 0 3 B ≠ = şi
|
|
.
|

\
|

=
2 1
1 3
S .
Sistemul are cel mult 6 C
2
4
= soluţii de bază.

nec. pr. Baza
1
a
2
a
3
a
4
a
b

1
x

2
x

1
a

2
a

-1 3 1

3 0 -1 2

0

1
1 -1/2 3/2 1/2

0 -11/2 1/2
0

1

1 0 2/3

0 1 -11/3 1/3

1/3

2/3

3
x

2
x

3
a

2
a

-3 0 1 -2

-11 1 0

-1

-3

3
x

4
x

3
a

4
a

1/7 -2/7 1 0

11/7 -1/7 0 1

-1/7

3/7
Avem:

|
|
|
|
|
.
|

\
|

=
|
|
|
|
|
.
|

\
|


=
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
7 / 3
7 / 1
0
0
X ,
0
1
3
0
X ,
0
0
3 / 2
3 / 1
X
3 2 1

Propunem cititorului să afle soluţiile corespunzătoare bazelor:
{ } { } { }
3 1 4 2 4 1
a , a , a , a , a , a
2
3/2
-1/3
-7



b) Coordonatele vectorilor
i
a în baza { }
4 3
a , a = B sunt date de coloanele din ultima
iteraţie, adică:

|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|


=
|
|
.
|

\
|
=
1
0
a ,
0
1
a ,
7 / 1
7 / 2
a ,
7 / 11
7 / 1
a
4 3 2 1 B B B B
.
Verificăm doar pentru vectorii
1
a şi
2
a :

1 4 3
a
3
2
2
1
7
11
1
3
7
1
a
7
11
a
7
1
=
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
+
|
|
.
|

\
|

= +

2 4 3
a
0
1
2
1
7
1
1
3
7
2
a
7
1
a
7
2
=
|
|
.
|

\
| −
=
|
|
.
|

\
|

|
|
.
|

\
|

− = − − .

3.2
Fie sistemul de inecuaţii:
¦
¹
¦
´
¦
− ≥ + +
− ≥ − + −
≤ + −
1 x 2 x 2 x
3 x x x
2 x x x 2
3 2 1
3 2 1
3 2 1
.
a) Scrieţi sistemul de ecuaţii ataşat, aflaţi trei soluţii de bază ale lui şi soluţiile
corespunzătoare sistemului de inecuaţii.
b) Fie: : f ℝ
3
→ℝ, ( )
3 2 1 3 2 1
x 4 x 3 x 5 x , x , x f − + = .

Pentru ce soluţie de bază de la a) f îşi atinge minimul?

Rezolvare
a) Înmulţim relaţia a doua şi a treia cu (-1) şi adăugăm variabilele de compensare
. 0 y , 0 y , 0 y
3 2 1
≥ ≥ ≥ Obţinem:
¦
¹
¦
´
¦
= + − − −
= + + − +
= + + −
1 y x 2 x 2 x
3 y x x x
2 y x x x 2
3 3 2 1
2 3 2 1
1 3 2 1
. 3 , 2 , 1 i 0 y
i
= ≥






nec.
pr.
Baza
1
a
2
a
3
a
4
a
5
a
6
a b

1
y

2
y

3
y
4
a

5
a

6
a

2 -1 1 1 0 0


-1 +1 0 1 0


-1 -2 -2 0 0 1

2


3


1
|
|
|
.
|

\
|
|
|
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
= =
0
0
0
X ,
1
3
2
0
0
0
X
1
1

1
y

1
x

3
y
4
a

1
a

6
a

0 1 -1 1 -2 0


1 -1 1 0 1 0


0 -1 0 1 1

-4


3


4
|
|
|
.
|

\
|
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=

=
0
0
3
X ,
4
0
4
0
0
3
X
2
2

1
y

1
x

2
x
4
a

1
a

2
a

0 0 -4/3 1 -5/3 1/3


1 0 4/3 0 2/3 -1/3


0 1 1/3 0 -1/3 -1/3

-8/3


5/3


-4/3
|
|
|
.
|

\
|
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
− =


=
0
3 / 4
3 / 5
X ,
0
0
3 / 8
0
3 / 4
3 / 5
X
3
3

Soluţiile de bază 3 2
X , X nu corespund deoarece au 0 y
1
< .
b) Avem de calculat doar valoarea lui f pentru soluţia X
1
.
Avem: ( ) ( ) 0 0 , 0 , 0 f X f
1
= = .
3.2
Fie sistemul de inecuaţii:
¹
´
¦
≥ −
≤ +
1 x x 2
3 x 2 x
2 1
2 1
.
a) Să se scrie sistemul de ecuaţii ataşat, să se afle toate soluţiile de bază ale sistemului
de ecuaţii şi soluţiile corespunzătoare sistemului de inecuaţii.
b) Fie f:ℝ
2
↦ℝ, ( )
2 1 2 1
x x 5 x , x f + = . Să se afle pentru ce soluţie de bază f îşi atinge
maximul.
Rezolvare
a) Sistemul de ecuaţii ataşat este:
¹
´
¦
= − −
= + +
1 y x x 2
3 y x 2 x
2 2 1
1 2 1
, 0 y , 0 y
2 1
≥ ≥ .
1
-3


nec.
pr.
Baza
1
a
2
a
3
a
4
a b

1
y
2
y
3
a
4
a

1 2 1 0
2 -1 0

3
1


2 1 0


-2 1 0 1

3


-1
1
X
|
|
.
|

\
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=

=
0
0
X ;
1
3
0
0
1

nu corespunde pentru că are
y
2
= -1 < 0
1
x


2
y
1
a


4
a

1 2 1 0


0 5 1

3


5
2
X
|
|
.
|

\
|
|
|
|
|
.
|

\
|
= =
0
3
X ;
5
0
0
3
2


1
x

1
y

1
a

3
a

1 0 -1/2


0 5/2 1 1/2


1/2


5/2
3
X
|
.
|

\
|
|
|
|
|
.
|

\
|
= =
0
2 / 1
X ;
0
2 / 5
0
2 / 1
3

2
x

1
y
2
a

3
a

-2 1 0 1


5 0 1

-1


5
4 X
|
|
.
|

\
|
|
|
|
|
.
|

\
|

=

=
1
0
X ;
0
5
1
0
4

2
x

2
y
2
a

4
a

1/2 1 1/2 0


0 -1/2 1

3/2


-5/2
5 X
|
.
|

\
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=

=
2 / 3
0
X ;
2 / 5
0
2 / 3
0
5

nu corespunde: y
2
= -5/2 < 0
2
x

1
x
2
a

1
a

0 1 2/5 1/5


1 0 1/5 -2/5

1


1
6 X
|
|
.
|

\
|
|
|
|
|
.
|

\
|
= =
1
1
X ;
0
6
0
1
1


b) Avem: ( ) ( ) ( ) ( ) 6 x f , 1 x f , 2 / 5 x f , 15 x f
6 4 3 2
= − = = = .
Pentru
|
|
.
|

\
|
=
0
3
X
2
funcţia f îşi atinge maximul. Soluţia
2
X este degenerată deoarece
are o componentă nulă.

4. Operatori liniari. Vectori proprii

4.1
Care dintre următorii operatori sunt liniari?
-1
-1
2
-1/2
-2
-5/2

a) U: ℝ
2
↦ℝ
4
, U(x)
|
|
|
|
|
.
|

\
|
+

+
=
2 1
2 1
1
2 1
x 4 x
x x 3
x
x x 2
, unde ∈
|
|
.
|

\
|
=
2
1
x
x
x ℝ
2

b) U: ℝ
2
↦ℝ
2
, U(x)
|
|
.
|

\
|

+
=
2 1
2
2
1
x x
x 2 x
, unde ∈
|
|
.
|

\
|
=
2
1
x
x
x ℝ
2

c) U: ℝ
3
↦ℝ
3
, U(x)
|
|
|
.
|

\
|
+
+ −
=
2
3 1
3 2 1
x 3
x x 2
x 4 x x
, unde ∈
|
|
|
.
|

\
|
=
3
2
1
x
x
x
x ℝ
3

d) U: ℝ
3
↦ℝ
2
, U(x)
|
|
.
|

\
|

+ + +
=
3 2
3 2 1
x x
4 x 2 x 3 x
, unde ∈
|
|
|
.
|

\
|
=
3
2
1
x
x
x
x ℝ
3


Rezolvare
Reamintim că dacă X,Y sunt două spaţii vectoriale definite pe acelaşi corp de
scalari K, aplicaţia U:X↦Y este operator liniar dacă:
( ) ( ) X y , x ) y ( U ) x ( U y x U ∈ ∀ + = +
( ) ( ) K , X x ) x ( U ) x ( U ∈ α ∀ ∈ ∀ α = α
sau:
( ) ( ) ( ) K , , X y , x ), y ( U ) x ( U y x U ∈ β α ∀ ∈ ∀ β + α = β + α .
a) Fie: ∈
|
|
.
|

\
|
=
2
1
x
x
x ℝ
2
, ∈
|
|
.
|

\
|
=
2
1
y
y
y ℝ
2
.
Avem: ( ) =
|
|
|
|
|
.
|

\
|
β + α + β + α
β − α − β + α
β + α
β + α + β + α
=
|
|
.
|

\
|
β + α
β + α
= β + α
2 2 1 1
2 2 1 1
1 1
2 2 1 1
2 2
1 1
y 4 x 4 y x
y x y 3 x 3
y x
y x y 2 x 2
y x
y x
U y x U
, ) y ( U ) x ( U
y 4 y
y y 3
y
y y 2
x 4 x
x x 3
x
x x 2
2 1
2 1
1
2 1
2 1
2 1
1
2 1
β + α =
|
|
|
|
|
.
|

\
|
+

+
β +
|
|
|
|
|
.
|

\
|
+

+
α =

( ) ∈ ∀ y , x ℝ
2
( ) ∈ β α ∀ , ℝ.
Rezultă că U este operator liniar.

b)
( ) =
|
|
.
|

\
|
β + α
β + α
= β + α
2 2
1 1
y x
y x
U y x U

|
|
.
|

\
|
β − α − β + α
β + α + αβ + β + α
=
2 2 1 1
2 2 1 1
2
1
2 2
1
2
y x y x
y 2 x 2 y x 2 y x

|
|
.
|

\
|
β − β + α − α
β + β + α + α
=
=
|
|
.
|

\
|

+
β +
|
|
.
|

\
|

+
α = β + α
2 1 2 1
2
2
1 2
2
1
2 1
2
2
1
2 1
2
2
1
y y x x
y 2 y x 2 x
y y
y 2 y
x x
x 2 x
) y ( U ) x ( U

Deoarece: ( ) U ) y ( U ) x ( U y x U ⇒ β + α ≠ β + α nu este operator liniar.
c)
( )
=
|
|
|
.
|

\
|
β + α
β + α + β + α
β + α + β − α − β + α
=
=
|
|
|
.
|

\
|
β + α
β + α
β + α
= β + α
2 2
3 3 1 1
3 3 2 2 1 1
3 3
2 2
1 1
y 3 x 3
y x y 2 x 2
y 4 x 4 y x y x
y x
y x
y x
U y x U

) y ( U ) x ( U
y 3
y y 2
y 4 y y
x 3
x x 2
x 4 x x
2
3 1
3 2 1
2
3 1
3 2 1
β + α =
|
|
|
.
|

\
|
+
+ −
β +
|
|
|
.
|

\
|
+
+ −
α = ,
( ) ∈ ∀ y , x ℝ
3
, ( ) ∈ β α ∀ , ℝ.
U este operator liniar.

d)
( )
|
|
.
|

\
|
β − α − β + α
+ β + α + β + α + β + α
=
=
|
|
|
.
|

\
|
β + α
β + α
β + α
= β + α
3 3 2 2
3 3 2 2 1 1
3 3
2 2
1 1
y x y x
4 y 2 x 2 y 3 x 3 y x
y x
y x
y x
U y x U


|
|
.
|

\
|
β − β + α − α
β + β + β + β + α + α + α + α
=
=
|
|
.
|

\
|

+ + +
β +
+
|
|
.
|

\
|

+ + +
α = β + α
3 2 3 2
3 2 1 3 2 1
3 2
3 2 1
3 2
3 2 1
y y x x
4 y 2 y 3 y 4 x 2 x 3 x
y y
4 y 2 y 3 y
x x
4 x 2 x 3 x
) y ( U ) x ( U

Deoarece ( ) U ) y ( U ) x ( U y x U ⇒ β + α ≠ β + α nu este operator liniar.

4.2

Fie operatorul liniar:
U:ℝ
3
↦ℝ
2
, ∈
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
+ + −
− +
=
3
2
1
3 2 1
3 2 1
x
x
x
x ,
x 2 x x
x 4 x x 3
) x ( U ℝ
3
.
a) Scrieţi matricea operatorului corespunzătoare bazelor canonice.
b) Calculaţi U(x) pentru
|
|
|
.
|

\
| −
=
6
2
5
x .
c) Calculaţi U(x) pentru
|
|
.
|

\
|

=
2
4
x .

Rezolvare
a) Fie B } e e , e {
3 , 2 1
= , B
1 } e , e {
2 1
′ ′ =
bazele canonice (unitare) din ℝ
3
respectiv ℝ
2
.

Varianta1:
( )
2 1 3 3
2 1 2 2
2 1 1 1
e 2 e 4 ) e ( U
2
4
1
0
0
U ) e ( U
e e ) e ( U
1
1
0
1
0
U e U
e e 3 ) e ( U
1
3
0
0
1
U ) e ( U
′ + ′ − = ⇒
|
|
.
|

\
| −
=
|
|
|
.
|

\
|
=
′ + ′ = ⇒
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
=
′ − ′ = ⇒
|
|
.
|

\
|

=
|
|
|
.
|

\
|
=

|
|
|
.
|

\
|


=
2 4
1 1
1 3
A


Varianta 2:
U(x) se mai poate scrie v sub forma:
|
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
|


=
3
2
1
x
x
x
2 1 1
4 1 3
) x ( U .
Ştim că dacă A este matricea corespunzătoare bazelor canonice avem: x A ) x ( U
t
= .
Rezultă că:
|
|
.
|

\
|


=
2 1 1
4 1 3
A
t
deci
|
|
|
.
|

\
|


=
2 4
1 1
1 3
A
b) Avem:
|
|
.
|

\
| −
=
|
|
.
|

\
|
+ +
− + −
=
|
|
|
.
|

\
| −
19
37
12 2 5
24 2 15
6
2
5
U .
c) U(x) nu are sens deoarece: ∉
|
|
.
|

\
|

=
2
4
x ℝ
3
.

4.3
Operatorul U:ℝ
2
↦ℝ
3
are matricea corespunzătoare bazelor unitare
|
|
.
|

\
|


=
1 3 0
6 1 2
A . Să se calculeze U(v) unde
|
|
.
|

\
|

=
4
5
v .

Rezolvare
|
|
|
.
|

\
| −
=
|
|
.
|

\
|

|
|
|
.
|

\
|


= ⇒ =
26
17
10
4
5
1 6
3 1
0 2
) v ( U v A ) v ( U
t
.

4.4
Fie operatorii liniari U, V:ℝ
3
↦ℝ
2
,
|
|
.
|

\
|
+
+ +
=
|
|
.
|

\
|

− +
=
3 1
3 2 1
2 1
3 2 1
x 3 x
x 4 x x 2
) x ( V ,
x x 2
x x x
) x ( U
a) Care este operatorul U + V ?
b) Dacă A,B,C sunt matricile corespunzătoare bazelor unitare din ℝ
3
respectiv ℝ
2
,
stabiliţi legătura dintre A,B,C.

Rezolvare
a) Prin definiţie: (U + V)(x) = U(x) + V(x) (∀) x ∈ ℝ
3
.
Deci:
|
|
.
|

\
|
+ −
+ +
=
=
|
|
.
|

\
|
+
+ +
+
|
|
.
|

\
|

− +
= +
3 2 1
3 2 1
3 1
3 2 1
2 1
3 2 1
x 3 x x 3
x 3 x 2 x 3
x 3 x
x 4 x x 2
x x 2
x x x
) x )( V U (

b) U(X)
|
|
|
.
|

\
|

− = ⇒
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
|
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
|


=
0 1
1 1
2 1
A
x
x
x
0 1 2
1 1 1
x A
3
2
1
t


|
|
|
.
|

\
|
= ⇒
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
|
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
|
=
3 4
0 1
1 2
B
x
x
x
3 0 1
4 1 2
x B
) x ( V
3
2
1
t


|
|
|
.
|

\
|
− = ⇒
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
|
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
|

= +
3 3
1 2
3 3
C
x
x
x
3 1 3
3 2 3
x C
) x )( V U (
3
2
1
t

Observăm că: C = A + B.

4.5
Fie operatorii liniari U,V: ℝ
2
↦ℝ
2
,

|
|
.
|

\
|


=
|
|
.
|

\
|
+ −

=
2 1
2 1
2 1
2 1
x 4 x 2
x 3 x
) x ( V ,
x 2 x
x 5 x 3
) x ( U
a) Calculaţi operatorul W = U‧V.
b) Fie A,B,C matricele lui U,V,W corespunzătoare bazelor canonice.
Ce relaţie există între A,B,C?
c) Există U
-1
, V
-1
? Dacă da, care sunt?
d) Dacă A
1
, B
1
, C
1
sunt matricele lui U
-1
, V
-1
, W
-1
corespunzătoare bazelor canonice, ce
relaţie există între A
1
, B
1
, C
1
?



Rezolvare
a) ( ) | | =
|
|
.
|

\
|


= = ⋅ =
2 1
2 1
x 4 x 2
x 3 x
U x V U ) x ( V U ) x ( W
|
|
.
|

\
|

+ −
=
|
|
.
|

\
|
− + + −
+ − −
=
2 1
2 1
2 1 2 1
2 1 2 1
x 5 x 3
x 11 x 7
x 8 x 4 x 3 x
x 20 x 10 x 9 x 3

b)
|
|
.
|

\
|


= ⇒
¦
¹
¦
´
¦
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
|


=
2 5
1 3
A
x
x
2 1
5 3
x A
) x ( U
2
1
t

|
|
.
|

\
|
− −
= ⇒
¦
¹
¦
´
¦
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
|


=
4 3
2 1
B
x
x
4 2
3 1
x B
) x ( V
2
1
t


|
|
.
|

\
|


= ⇒
¦
¹
¦
´
¦
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
|


=
5 11
3 7
C
x
x
5 3
11 7
x C
) x ( W
2
1
t

Avem: | | x B A ] x B [ U ) x ( V U ) x ( W
t t t
⋅ ⋅ = = = .
Rezultă: A B C B A C
t t t
⋅ = ⇒ ⋅ = .

Verificare: C
5 11
3 7
2 5
1 3
4 3
2 1
A B =
|
|
.
|

\
|


=
|
|
.
|

\
|


|
|
.
|

\
|
− −
= ⋅ .
c) Un operator liniar U se poate inversa dacă şi numai dacă nucleul său:
Ker U { } 0 ) x ( U / x
n
= ∈ =
conţine doar vectorul 0.
Pentru U avem: Ker U = {x∈ℝ
2
/ 0 x 2 x , 0 x 5 x 3
2 1 2 1
= + − = − .
Deoarece sistemul omogen:
¹
´
¦
= + −
= −
0 x 2 x
0 x 5 x 3
2 1
2 1
are determinantul ≠ 0 ≠ ⇒ are doar soluţia
banală, deci ( )
1
U } 0 { U Ker

∃ ⇒ = .
Fie U
-1
(y) = x unde ∈
|
|
.
|

\
|
=
2
1
y
y
y ℝ
2
.
Rezultă: U(x) = y adică:


( ) y A x y x A
y x 2 x
y x 5 x 3 1
t t
2 2 1
1 2 1

= ⇒ = ⇒
¹
´
¦
= + −
= −
, unde A este matricea operatorului U
corespunzătoare bazelor canonice.
Avem: ( )
|
|
.
|

\
|
=

3 1
5 2
A
1 t

Deci
|
|
.
|

\
|
+
+
=
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
|
=

2 1
2 1
2
1 1
x 3 x
x 5 x 2
x
x
3 1
5 2
) x ( U

Notă
Dacă A este matricea lui U atunci A
-1
este matricea lui U
-1
(considerând bazele
canonice).

Pentru operatorul V avem:
Ker V = {x ∈ ℝ
2
/ V(x) = 0} ⇒ 0 x x
0 x 4 x 2
0 x 3 x
2 1
2 1
2 1
= = ⇒
¹
´
¦
= −
= −

⇒ Ker V = {0} ⇒ ( )
1
V

∃ .
Fie V
-1
(y) = x.
Atunci: ( ) ( ) . y B x y x B
y x 4 x 2
y x 3 x
y ) x ( V
1
t t
2 2 1
1 2 1

= ⇒ = ⋅ ⇒
¹
´
¦
= −
= −
⇒ =
Dar: ( )
|
|
.
|

\
|


= ⇒
|
|
.
|

\
|
− −
=

1 2
3 4
2
1
B
4 3
2 1
B
1
t

Rezultă: ( )
|
|
.
|

\
|
+ −
+ −
=
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
|


= ⋅ =


2 1
2 1
2
1
1
t 1
x x 2
x 3 x 4
2
1
x
x
1 2
3 4
2
1
) x ( B ) x ( V .
d) Dacă =
|
|
.
|

\
|


=
2 5
1 3
A matricea lui U, atunci
|
|
.
|

\
|
= =

3 5
1 2
A A
1
1
= = matricea lui U
-1
.
Dacă =
|
|
.
|

\
|
− −
=
4 3
2 1
B matricea lui V, atunci
=
|
|
.
|

\
| − −
= =

2 / 1 2 / 3
1 2
B B
1
1
matricea lui V
-1
.
Avem:
( ) =
|
|
.
|

\
|
+
+
= ⋅ =
− − −
2 1
2 1 1 1 1
x 3 x
x 5 x 2
V ) x ( V U ) x ( W

|
|
.
|

\
|
− −
− −
=
|
|
.
|

\
|
+ + − −
+ + − −
=
2 1
2 1
2 1 2 1
2 1 2 1
x 7 x 3
x 11 x 5
2
1
x 3 x x 10 x 4
x 9 x 3 x 20 x 8
2
1

şi are matricea
|
|
.
|

\
|
− −
− −
=
7 11
3 5
2
1
C
1
.
Dacă operatorul W = U‧V are matricea C = B‧A atunci W
-1
are matricea
1 1 1
1
B A C C
− − −
= = .
Propunem cititorului să verifice această relaţie

4.6
Fie operatorul U:ℝ
3
↦ℝ
2
,
|
|
.
|

\
|
+
+ −
=
2 1
3 2 1
x x 2
x 2 x x 5
) x ( U . Să se afle matricea
operatorului U corespunzătoare bazelor B ={a
1
, a
2
, a
3
} din ℝ
3
şi B
1
={e
1
, e
2
}, unde:
,
0
1
1
a ,
1
0
2
a ,
1
1
1
a
3 2 1
|
|
|
.
|

\
|
− =
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
− =
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
=
1
0
e ,
0
1
e
2 1
.

Rezolvare
Avem:
2 1 1
e e 8
1
8
1 2
2 1 5
1
1
1
U ) a ( U + =
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|

+ +
=
|
|
|
.
|

\
|
− = .
2 1 2
e 4 e 12
4
12
4
2 10
1
0
2
U ) a ( U + =
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
| +
=
|
|
|
.
|

\
|
= .
2 1 3
e e 6
1
6
1 2
1 5
0
1
1
U ) a ( U + =
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|

+
=
|
|
|
.
|

\
|
− = .
Rezultă: =
|
|
|
.
|

\
|
=
1 6
4 12
1 8
A matricea lui U corespunzătoare celor două baze.





4.7
Fie U:ℝ
2
↦ℝ
2
un operator liniar care are matricea corespunzătoare bazelor
canonice
|
|
.
|

\
| −
=
3 0
1 2
A . Să se determine spectrul şi vectorii proprii ai lui U. Există o bază
în ℝ
2
în care matricea operatorului U să fie diagonală?

Rezolvare
Prin spectrul unui operator U înţelegem mulţimea valorilor proprii ale lui U. Valorile
proprii sunt rădăcinile ecuaţiei:
0 A = Ι λ − unde Ι este matricea unitate. Avem:
⇒ = + λ − λ ⇒ =
λ −
− λ −
⇒ = Ι λ − 0 6 5 0
3 0
1 2
0 A
2

3 , 2
2 1
= λ = λ ⇒ .
Vectorii proprii se găsesc rezolvând ecuaţia x ) x ( U λ = .
Cazul I: x 2 ) x ( U 2 = ⇒ = λ .
Ştiind că x A ) x ( U
t
= rezultă:
¹
´
¦
= + −
=

|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
|

2 2 1
1 1
2
1
2
1
x 2 x 3 x
x 2 x 2
x 2
x 2
x
x
3 1
0 2

Dacă x
1
= a ∈ ℝ atunci vectorii proprii sunt
)
`
¹
¹
´
¦

|
|
.
|

\
|
} 0 { \ a ,
a
a
.
Cazul II:
a x
0 x
x 3
x 3
x
x
3 1
0 2
x 3 ) x ( U 3
2
1
2
1
2
1
=
=

|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
|

⇒ = ⇒ = λ ∈ℝ.
Vectorii proprii sunt ∈
¹
´
¦
|
|
.
|

\
|
a ,
a
0
ℝ, } 0 a ≠ .
Deoarece spectrul lui U este format din două valori distincte 3 , 2
2 1
= λ = λ , rezultă că
vectorii proprii sunt liniar independenţi şi formează o bază în ℝ
2
.
De exemplu pentru a = 1, vectorii:
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
|
1
0
,
1
1
formează bază în ℝ
2
.
Matricea diagonală a lui U este:
|
|
.
|

\
|
3 0
0 2
.




4.8
Fie operatorul liniar U: ℝ
3
↦ ℝ
3
,
|
|
|
.
|

\
|
+ −
+ + −
+ −
=
2 1
3 2 1
3 2 1
x x
x x 2 x
x x x 2
) x ( U .
a) Să se determine valorile şi vectorii proprii ai lui U.
b) Să se găsească o bază în ℝ
3
în care matricea operatorului să fie diagonală.

Rezolvare
a) Avem: ⇒ = Ι λ −
|
|
|
.
|

\
|

− −
= 0 A ,
0 1 1
1 2 1
1 1 2
A
( )
( )( ) 3 , 1 , 0 0 3 1
0 2 0
1 1
1 2 1
1 1 2
3 2 1
2
= λ = λ = λ ⇒ = λ − − λ λ ⇒
⇒ = λ + λ − λ − ⇒ =
λ −
λ − −
− − λ −


valorile proprii.
Cazul I: ⇒
¦
¹
¦
´
¦
= + −
= + + −
= + −
⇒ = ⇒ = λ
0 x x
0 x x 2 x
0 x x x 2
0 ) x ( U 0
2 1
3 2 1
3 2 1


a x
a x x
3
2 1
− =
= =
, a ∈ ℝ
Deci vectorii proprii corespunzători lui 0
1
= λ sunt
¦
)
¦
`
¹
¦
¹
¦
´
¦

|
|
|
.
|

\
|

} 0 { \ a ,
a
a
a
.
Cazul II: ⇒
¦
¹
¦
´
¦
= + −
= + + −
= + −
⇒ = ⇒ = λ
3 2 1
2 3 2 1
1 3 2 1
x x x
x x x 2 x
x x x x 2
x ) x ( U 1

=
∈ = =

¦
¹
¦
´
¦
= − + −
= + + −
= + −

0 x
a x x
0 x x x
0 x x x
0 x x x
3
2 1
3 2 1
3 2 1
3 2 1

⇒ mulţimea vectorilor proprii este
¦
)
¦
`
¹
¦
¹
¦
´
¦

|
|
|
.
|

\
|
} 0 { \ a ,
0
a
a
.




Cazul III: ⇒
¦
¹
¦
´
¦
= + −
= + + −
= + −
⇒ = ⇒ = λ
3 2 1
2 3 2 1
1 3 2 1
x 3 x x
x 3 x x 2 x
x 3 x x x 2
x 3 ) x ( U 3
a x
a , a 2 x
a x
0 x 3 x x
0 x x x
0 x x x
3
2
1
3 2 1
3 2 1
3 2 1
=
∈ =
− =

¦
¹
¦
´
¦
= − + −
= + − −
= + − −
⇒ ℝ.
Mulţimea vectorilor proprii este:
¦
)
¦
`
¹
¦
¹
¦
´
¦

|
|
|
.
|

\
| −
} 0 { \ a ,
a
a 2
a

Având
3 2 1
λ ≠ λ ≠ λ , vectorii proprii sunt liniar independenţi şi formează bază în ℝ
3
.
Rezultă că vectorii:
|
|
|
.
|

\
| −
|
|
|
.
|

\
|
|
|
|
.
|

\
|
− 1
2
1
,
0
1
1
,
1
1
1
formează bază în ℝ
3
şi matricea lui U corespunzătoare
acestei baze e matricea diagonală:
|
|
|
.
|

\
|
3 0 0
0 1 0
0 0 0
.

4.9
Să se determine o bază în care operatorul U: ℝ
4
↦ ℝ
4
,
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
4
1
1
x
x
0
x
) x ( U are matricea
diagonală.
Rezolvare
Vom căuta să găsim o bază formată din vectorii proprii. Ecuaţia caracteristică este:
( ) , 0 0 1 0
1 0 0 0
0 0 0
0 0 0
0 1 0 1
2 1
2 2
= λ = λ ⇒ = λ − λ ⇒ =
λ −
λ −
λ −
λ −

1
4 3
= λ = λ .
Pentru 0 = λ din U(x) = 0 obţinem: x
1
= x
4
= 0, x
2
= a∈ℝ, x
3
= b∈ℝ.


Vectorii proprii sunt:
¦
¦
)
¦
¦
`
¹
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
≠ + ∈
|
|
|
|
|
.
|

\
|
0 b a , b , a ,
0
b
a
0
2 2
.
Pentru
∈ =
∈ = =
=

|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
|
|
.
|

\
|
⇒ = λ
b x
a x x
0 x
x
x
x
x
x
x
0
x
1
4
3 1
2
4
3
2
1
4
1
1
ℝ.
Vectorii proprii sunt
¦
¦
)
¦
¦
`
¹
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
≠ + ∈
|
|
|
|
|
.
|

\
|
0 b a , b , a ,
b
a
0
a
2 2
.
Vectorii:
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
1
0
0
0
e ,
0
1
0
1
e ,
0
1
0
0
e ,
0
0
1
0
e
4 3 2 1
formează o bază în ℝ
4
şi U(e
1
) = U(e
2
) =
0, U(e
3
) = e
3,
U(e
4
) = e
4
şi matricea

corespunzătoare acestei baze este:
|
|
|
|
|
.
|

\
|
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
.


5. Funcţionale liniare, biliniare, pătratice

5.1
Să se cerceteze dacă următoarele funcţionale sunt liniare:
a) f: ℝ
4
↦ℝ, f(x)
4 3 2 1
x x 4 x x 5 + + − =
b) f: ℝ
3
↦ ℝ, f(x)
3
2
2 1
x 4 x x 2 − + =
c) f: ℝ
2
↦ ℝ, f(x) 7 x x 6
2 1
− + = .







Rezolvare
a) Verificăm dacă: ( ) ∈ β α ∈ ∀ β + α = β + α , , y , x ), y ( f ) x ( f ) y x ( f
4
ℝ.
Avem: ( ) =
|
|
|
|
|
.
|

\
|
β + α
β + α
β + α
β + α
= β + α
4 4
3 3
2 2
1 1
y x
y x
y x
y x
f y x f
( ) ( )
) y ( f ) x ( f
y y 4 y y 5 x x 4 x x 5
y x y 4 x 4 y x y 5 x 5
4 3 2 1 4 3 2 1
4 4 3 3 2 2 1 1
β + α =
= + + − β + + + − α =
= β + α + β + α + β − α − β + α =

Rezultă că f este funcţională liniară.
b) ( ) + αβ + α + β + α =
|
|
|
.
|

\
|
β + α
β + α
β + α
= β + α
2 2
2
2
2
1 1
3 3
2 2
1 1
y x 2 x y 2 x 2
y x
y x
y x
f y x f
3 3
2
2
2
y 4 x 4 y β − α − β +
( ) ( ) = − + β + − + α = β + α
3
2
2 1 3
2
2 1
y 4 y y 2 x 4 x x 2 ) y ( f ) x ( f
3
2
2 1 3
2
2 1
y 4 y y 2 x 4 x x 2 β − β + β + α − α + α =
Cum ( ) ⇒ β + α ≠ β + α ) y ( f ) x ( f y x f f nu e funcţională liniară.
c) ( ) 7 y x y 6 x 6
y x
y x
f y x f
2 2 1 1
2 2
1 1
− β + α + β + α =
|
|
.
|

\
|
β + α
β + α
= β + α .
( ) ( ) = − + β + − + α = β + α 7 y y 6 7 x x 6 ) y ( f ) x ( f
2 1 2 1

⇒ β − β + β + α − α + α = 7 y y 6 7 x x 6
2 1 2 1
f nu e funcţională liniară.

5.2
Fie f:ℝ
4
↦ ℝ, ∈
|
|
|
|
|
.
|

\
|
= + − + =
4
3
2
1
4 3 2 1
x
x
x
x
x , x 3 x x 5 x 2 ) x ( f ℝ
4
.
a) Să se arate că f este funcţională liniară.
b) Să se determine matricea A corespunzătoare bazei canonice.





Rezolvare
a) + β + α − β + α + β + α = β + α ) y x ( ) y x ( 5 ) y x ( 2 ) y x ( f
3 3 2 2 1 1
) y ( f ) x ( f
) y 3 y y 5 y 2 ( ) x 3 x x 5 x 2 ( ) y x ( 3
4 3 2 1 4 3 2 1 4 4
β + α =
= + − + β + + − + α = β + α +

b) Varianta 1:
Fie B = {e
1
,e
2
,e
3
,e
4
} baza canonică în ℝ
4
.
Avem: 1
0
1
0
0
f ) e ( f a 5
0
0
1
0
f ) e ( f a , 2
0
0
0
1
f ) e ( f
3 3 2 2 1
− =
|
|
|
|
|
.
|

\
|
= = =
|
|
|
|
|
.
|

\
|
= = =
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
3
1
0
0
0
f ) e ( f a
4 4
=
|
|
|
|
|
.
|

\
|
= = .
Rezultă că:
|
|
|
|
|
.
|

\
|

=
3
1
5
2
A .
Varianta 2:
( )
|
|
|
|
|
.
|

\
|

= ⇒ − = ⇒
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
|
|
|
|
|
.
|

\
|

=
3
1
5
2
A 3 1 5 2 A
x
x
x
x
) 3 1 5 2 (
x A
) x ( f
t
4
3
2
1
t
.

5.3
Fie ℝ
3
↦ ℝ, ∈
|
|
|
.
|

\
|
= + − =
3
2
1
3 2 1
x
x
x
x , x 2 x x 4 ) x ( f ℝ.
a) Să se arate că f este funcţională liniară.
b) Să se afle matricea A corespunzătoare bazei canonice
B = {e
1
, e
2
, e
3
}.

c) Să se afle matricea B corespunzătoare bazei B
1
= {v
1
, v
2
, v
3
} unde:
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
=
1
1
0
v ,
0
1
1
v ,
1
0
1
v
3 2 1
.

Rezolvare
a) = β + α + β + α − β + α = β + α ) y x ( 2 ) y x ( ) y x ( 4 ) y x ( f
3 3 2 2 1 1

∈ ∀ β + α = + − β + + − α = y , x ) ( , ) y ( f ) x ( f ) y 2 y y 4 ( ) x 2 x x 4 (
3 2 1 3 2 1
ℝ.
b) Varianta 1:
( )
|
|
|
.
|

\
|
− = ⇒ − = ⇒
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
|
|
|
.
|

\
|

=
2
1
4
A 2 1 4 A
x
x
x
) 2 1 4 (
x A
) x ( f
t
3
2
1
t



Varianta 2:






c) Varianta 1:
Fie C matricea de trecere de la B la B
1
adică:
|
|
|
.
|

\
|
=
1 0 1
1 1 0
0 1 1
C
Matricea C are pe coloane coordonatele vectorilor din B
1
în baza B.
Atunci: A C B
t
= adică:
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|

|
|
|
.
|

\
|
=
1
3
6
2
1
4
1 1 0
0 1 1
1 0 1
B .



|
|
|
.
|

\
|
− =
|
|
|
.
|

\
|
= ⇒ =
|
|
|
.
|

\
|
= =
− =
|
|
|
.
|

\
|
= = =
|
|
|
.
|

\
|
= =
2
1
4
a
a
a
A 2
1
0
0
f ) e ( f a
, 1
0
1
0
f ) e ( f a , 4
0
0
1
f ) e ( f a
3
2
1
3 3
2 2 1 1

Varianta 2:
Avem:

|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
= ⇒
=
|
|
|
.
|

\
|
= =
=
|
|
|
.
|

\
|
= =
=
|
|
|
.
|

\
|
= =
1
3
6
b
b
b
B
1
1
1
0
f ) v ( f b
3
0
1
1
f ) v ( f b
6
1
0
1
f ) v ( f b
3
2
1
3 3
2 2
1 1


5.4
Să se stabilească natura sistemului de funcţionale liniare:
3 2 1 3
3 2 1 2
3 2 1 1
x x 2 x ) x ( f
x x 2 x ) x ( f
x 2 x x 3 ) x ( f
+ + − =
− + =
+ − =
, f:ℝ
3
↦ℝ.

Rezolvare
Fie:
¦
¹
¦
´
¦
= + −
= + + −
= − +
⇒ = + +
0 c b a 2
0 c 2 b 2 a
0 c b a 3
0 ) x ( cf ) x ( bf ) x ( af
3 2 1

Determinantul sistemului fiind ≠ 0 ⇒ sistemul are doar soluţia banală a = b = c = 0 ⇒
funcţionalele sunt liniar independente.

5.5
Fie: f: ℝ
2
x ℝ
2
↦ ℝ,
2 2 1 2 2 1
y x 6 y x 2 y x 5 ) y , x ( f + − = ,

|
|
.
|

\
|
=
2
1
x
x
x ℝ
2
, ∈
|
|
.
|

\
|
=
2
1
y
y
y ℝ
2

a) Arătaţi că f este o funţională biliniară.
b) Scrieţi matricea A a lui f în baza canonică B = {e
1
, e
2
}
c) Scrieţi matricea B a lui f în baza B
1
= {a, b} unde:
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|

=
2
1
b ,
1
3
a .


Rezolvare
a) Arătăm întâi liniaritatea în raport cu primul argument:
∈ ∀ β + α = β + α z , y , x ) ( ). z , y ( f ) z , x ( f ) z , y x ( f ℝ
2
, α, β ∈ ℝ.
Avem: − β + α =
|
|
.
|

\
|
β + α
β + α
= β + α
2 1 2 1
2
1
2 2
1 1
z y 5 z x 5
z
z
,
y x
y x
f ) z , y x ( f
+ + − α = β + α + β − α − ) z x 6 z x 2 z x 5 ( z y 6 z x 6 z y 2 z x 2
2 2 1 2 2 1 2 2 2 2 1 2 1 2

) z , y ( f ) z , x ( f ) z y 6 z y 2 z y 5 (
2 2 1 2 2 1
β + α = + − β + .
Liniaritatea în raport cu al doilea argument:
∈ ∀ β + α = β + α z , y , x ) ( , ) z , x ( f ) y , x ( f ) z y , x ( f ℝ
2
, α, β ∈ ℝ.

Avem: − β + α =
|
|
.
|

\
|
β + α
β + α
= β + α
2 1 2 1
2 2
1 1
2
1
z x 5 y x 5
z y
z y
,
x
x
f ) z y , x ( f
). z , x ( f ) y , x ( f ) z x 6 z x 2 z x 5 (
) y x 6 y x 2 y x 5 ( z x 6 y x 6 z x 2 y x 2
2 2 1 2 2 1
2 2 1 2 2 1 2 2 2 2 1 2 1 2
β + α = + − β +
+ + − α = β + α + β − α −

b) Varianta 1:
Dacă A este matricea corespunzătoare bazei unitare, atunci: y A x ) y , x ( f
t
= .
Pe de altă parte putem scrie:
.
y
y
6 2
5 0
) x , x ( ) y , x ( f
2
1
2 1
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
|

= Rezultă:
|
|
.
|

\
|

=
6 2
5 0
A .
Varianta 2:

= ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ =
|
|
.
|

\
|
= =
− = ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ =
|
|
.
|

\
|
= =
= ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ =
|
|
.
|

\
|
= =
= ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ =
|
|
.
|

\
|
= =
6 1 1 6 0 1 2 1 0 5
1
0
,
1
0
f ) e , e ( f a
2 0 1 6 1 1 2 0 0 5
0
1
,
1
0
f ) e , e ( f a
5 1 0 6 0 0 2 1 1 5
1
0
,
0
1
f ) e , e ( f a
0 0 0 6 1 0 2 0 1 5
0
1
,
0
1
f ) e , e ( f a
2 2 22
1 2 21
2 1 12
1 1 11

|
|
.
|

\
|

= ⇒
6 2
5 0
A
c) Varianta 1:
Fie
|
|
.
|

\
|
=
22 21
12 11
b b
b b
B matricea lui f corespunzătoare bazei B
1
.




Avem:
30 2 2 6 1 2 2 2 1 5
2
1
,
2
1
f ) b , b ( f b
29 ) 1 ( 2 6 3 2 2 ) 1 ( 1 5
1
3
,
2
1
f ) a , b ( f b
20 2 ) 1 ( 6 1 ) 1 ( 2 2 3 5
2
1
,
1
3
f ) b , a ( f b
3 ) 1 )( 1 ( 6 3 ) 1 ( 2 ) 1 ( 3 5
1
3
,
1
3
f ) a , a ( f b
22
21
12
11
= ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ =
|
|
.
|

\
|
= =
− = − ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ − − ⋅ ⋅ =
|
|
.
|

\
|

= =
= ⋅ − ⋅ + ⋅ − ⋅ − ⋅ ⋅ =
|
|
.
|

\
|

= =
− = − − ⋅ + ⋅ − ⋅ − − ⋅ ⋅ =
|
|
.
|

\
|
− −
= =
Rezultă:
|
|
.
|

\
|


=
30 29
20 3
B .

Varianta 2:

Dacă C este matricea de trecere de la B la B
1
, atunci: AC C B
t
= .
Rezultă:
|
|
.
|

\
|


=
|
|
.
|

\
|

|
|
.
|

\
|

+
=
|
|
.
|

\
|

|
|
.
|

\
|

|
|
.
|

\
| −
=
30 29
20 3
2 1
1 3
17 4
9 2
2 1
1 3
6 2
5 0
2 1
1 3
B

5.6
Fie funcţionala biliniară:
f: ℝ
3
x ℝ
3
↦ℝ,
3 3 3 2 2 1 3 1
y x 4 y x 6 y x 2 y x 5 ) y , x ( f + + − =
a) Determinaţi matricea A corespunzătoare bazei canonice
B = {e
1
, e
2
, e
3
}.
b) Determinaţi matricea B corespunzătoare bazei B
1
= {v
1
, v
2
, v
3
} unde:
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
− =
0
2
1
v ,
1
1
0
v ,
2
1
3
v
3 2 1




Rezolvare

a) Avem:
|
|
|
.
|

\
| −
= ⇒
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
|
|
|
.
|

\
|
|
|
|
.
|

\
| −
=
4 0 0
6 0 0
5 2 0
A
y
y
y
4 0 0
6 0 0
5 2 0
) x , x , x (
y A x
) y , x ( f
3
2
1
3 2 1
t
.
b) Fie C matricea de trecere de la B la B
1
adică matricea care are pe coloane
coordonatele vectorilor v
1
, v
2
, v
3
în baza unitară B.
Avem:
|
|
|
.
|

\
|
− =
0 1 2
2 1 1
1 0 3
C .
Din relaţia: C A C B
t
= rezultă:

|
|
|
.
|

\
|

|
|
|
.
|

\
|


=
|
|
|
.
|

\
|

|
|
|
.
|

\
| −
|
|
|
.
|

\
| −
=
0 1 2
2 1 1
1 0 3
17 2 0
10 0 0
17 6 0
0 1 2
2 1 1
1 0 3
4 0 0
6 0 0
5 2 0
0 2 1
1 1 0
2 1 3
B
|
|
|
.
|

\
|


= ⇒
4 15 36
0 10 20
6 11 40
B
Verificăm de exemplu elementele b
ii
, i = 1, 2, 3 lăsând cititorului celelalte elemente:
40 2 2 4 2 ) 1 ( 6 ) 1 ( 3 2 2 3 5
2
1
3
,
2
1
3
f ) v , v ( f b
1 1 11
= ⋅ ⋅ + ⋅ − ⋅ + − ⋅ − ⋅ ⋅ =
|
|
|
.
|

\
|
− − = =

10 1 1 4 1 1 6 1 0 2 1 0 5
1
1
0
,
1
1
0
f ) v , v ( f b
2 2 22
= ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ =
|
|
|
.
|

\
|
= =
4 0 0 4 0 2 6 2 1 2 0 1 5
0
2
1
,
0
2
1
f ) v v ( f b
3 3 33
− = ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ =
|
|
|
.
|

\
|
= = Să se aducă la
forma canonică următoarele funcţionale pătratice şi să se stabilească natura lor.





5.7

|
|
|
.
|

\
|
= − − + − =
3
2
1
2
3 3 2
2
2 2 1
2
1
x
x
x
x , x x x 6 x 3 x x 2 x ) x , x ( f ℝ
3
.

Rezolvare
Metoda Jacobi
Matricea funcţionalei pătratice este:

|
|
|
.
|

\
|
− −
− −

=
1 3 0
3 3 1
0 1 1
A .
Minorii principali sunt:
0 11 A , 0 2
3 1
1 1
, 0 1 , 0 1
3 2 1 0
≠ − = = ∆ ≠ =


= ∆ ≠ = ∆ ≠ = ∆ .
Ştiind că dacă toţi 3 , 2 , 1 i , 0
i
= ≠ ∆ avem:
2
3
3
2 2
2
2
1 2
1
1
0
y y y ) x , x ( f


+


+


= rezultă:
2
3
2
2
2
1
y
11
2
y
2
1
y ) x , x ( f − + =
Funcţionala este nedefinită.
Metoda Gauss
2
3 3 2
2
2
2
2 1
x x x 6 x 2 ) x x ( ) x , x ( f − − + − = .
Făcând transformarea :
¦
¹
¦
´
¦
=
=
− =
3 3
2 2
2 1 1
x y
x y
x x y
care este nedegenerată (are determinantul
0 1 ≠ = ), obţinem:
2
3
2
3 2
2
1
2
3
2
3
2
3 2
2
1
2
3 3 2
2
2
2
1
2
3 3 2
2
2
2
1
y
2
11
y
2
3
y 2 y y y
4
9
y
2
3
y 2 y
y ) y y 3 y ( 2 y y y y 6 y 2 y ) x , x ( f
− |
.
|

\
|
− + = −
(
(
¸
(

¸

− |
.
|

\
|
− + =
= − − + = − − + =
.
Facem transformarea nedegenerată:
3 3
3 2 2
1 1
y z
y
2
3
y z
y z
=
− =
=

şi obţinem:
2
3
2
z
2
1
z
2
11
z 2 z ) x , x ( f − + = .


Notă
Observăm că indiferent de calea pe care s-a ajuns la forma canonică, numărul
coeficienţilor pozitivi (respectiv negativi) este constant (teorema inerţiei).

5.7

|
|
|
.
|

\
|
= + − =
3
2
1
3 1 3 2 2 1
x
x
x
x , x x 4 x x x x 3 ) x , x ( f ℝ
3
.


Rezolvare
Metoda Jacobi nu poate fi explicată deoarece:
|
|
|
.
|

\
|

− =
0 2 / 1 2
2 / 1 0 2 / 3
2 2 / 3 0
A are minorul principal 0
1
= ∆ .
Metoda Gauss
Fie transformarea:
¦
¹
¦
´
¦
=
− =
+ =
3 3
2 1 2
2 1 1
y x
y y x
y y x

Rezultă: = + + + − − =
3 2 3 1 3 2 3 1
2
2
2
1
y y 4 y y 4 y y y y y 3 y 3 ) y , y ( f
= + − + = + + − =
3 2
2
2 3 1
2
1 3 2 3 1
2
2
2
1
y y 5 y 3 ) y y y ( 3 y y 5 y y 3 y 3 y 3
3 2
2
2
2
3
2
3 1
y y 5 y 3 y
4
1
y
2
1
y 3 + −
(
(
¸
(

¸

− |
.
|

\
|
+ =
Făcând transformarea:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
=
+ =
3 3
2 2
3 1 1
y z
y z
y
2
1
y z
rezultă:
= − |
.
|

\
|
− − = − + − =
2
3 3 2
2
2
2
1
2
3 3 2
2
2
2
1
z
4
3
z z
3
5
z 3 z 3 z
4
3
z z 5 z 3 z 3 ) z , z ( f
2
3
2
3
2
3 2
2
1
z
4
3
z
36
25
z
6
5
z 3 z 3 −
(
(
¸
(

¸

− |
.
|

\
|
− − = .



Fie:

3 3
3 2 2
1 1
z u
z
6
5
z u
z u
=
− =
=

Rezultă:
2
3
2
2
2
1
u
3
4
u 3 u 3 ) u , u ( f + − = .
Matricea formei canonice este matricea diagonală:
|
|
|
|
.
|

\
|
− =
3
4
0 0
0 3 0
0 0 3
A
şi are minorii principali: 0 12 , 0 9 , 0 3
3 2 1
< − = ∆ < − = ∆ > = ∆ .
Rezultă că f este nedefinită.

Notă
Am văzut că
3 2 3 1
2
2
2
1
y y 5 y y 3 y 3 y 3 ) y , y ( f + + − = .
Matricea acestei funcţionale este:
|
|
|
.
|

\
|
− =
0 2 / 5 2 / 3
2 / 5 3 0
2 / 3 0 3
B cu:
0 12 , 0 9 , 0 3 , 1
3 2 1 0
≠ − = ∆ ≠ − = ∆ ≠ = ∆ = ∆ .
Aplicând metoda Jacobi obţinem forma canonică:
2
3
2
2
2
1
z
4
3
z
3
1
z
3
1
) z , z ( f + − = .

5.9
Fie funcţionala pătratică:
f: ℝ
3
↦ ℝ,
2
3 3 1
2
2 2 1
2
1
x 3 x x 2 x x x 4 ax ) x , x ( f + + + + = .
Să se determine valorile lui a ∈ ℝ astfel încât funcţionala să fie pozitiv definită.


Rezolvare
Matricea formei pătratice este:
|
|
|
.
|

\
|
=
3 0 1
0 1 2
1 2 a
A .

Punem condiţia:
0 A , 0 4 a
1 2
2 a
, 0 a
3 2 1
> = ∆ > − = = ∆ > = ∆ .
Rezultă:
3
13
a > .


6. Probleme propuse

Stabiliţi natura următoarelor sisteme de vectori şi în caz de dependenţă să se determine
relaţia respectivă:

6.1
|
|
|
.
|

\
|

=
|
|
|
.
|

\
|
− =
5
0
3
v ,
4
1
2
v
2 1
în ℝ
3
.

6.2
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|

=
|
|
.
|

\
| −
=
4
0
v ,
2
3
v ,
1
4
v
3 2 1
în ℝ
2
.


6.3
|
|
|
.
|

\
| −
=
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
− =
1
1
1
v ,
2
1
3
v ,
1
2
0
v
3 2 1
în ℝ
3.

6.4
|
|
.
|

\
| −
=
|
|
.
|

\
|

=
6
8
v ,
3
4
v
2 1
în ℝ
2
.




6.5
|
|
|
.
|

\
|

− =
|
|
|
.
|

\
| −
=
|
|
|
.
|

\
|

=
1
3
m
v ,
1
0
2
v ,
1
m
1
3 2 v
1
în ℝ
3
, m∈ℝ

6.6
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
|
|
.
|

\
|

=
|
|
|
|
|
.
|

\
| −
=
|
|
|
|
|
.
|

\
|

=
2
0
1
0
v ,
1
1
0
0
v ,
2
1
0
2
v ,
1
1
1
1
v
4 3 2 1
în ℝ
4
.

6.7
Fie vectorii:
|
|
|
.
|

\
|

=
|
|
|
.
|

\
|

=
|
|
|
.
|

\
| −
=
5
0
7
v ,
2
1
2
v ,
1
2
3
3 2 v
1
.
Determinaţi scalarii α, β ∈ ℝ astfel încât:
3 1 2
v v v β + α = .

6.8
Fie vectorii a, b, c, d liniar independenţi . Care este natura sistemului de vectori
} d b 2 , d c b a , d 4 a , c 2 a 3 { − + + + + − ?

6.9
Fie vectorii
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
=
2
3
2
2
2
1
c
c
1
v ,
b
b
1
v ,
a
a
1
v , a, b,c ∈ ℝ.
Ce condiţii trebuie să îndeplinească a, b, c pentru ca vectorii să fomeze o bază în ℝ
3
?

6.10
Fie matricea:
|
|
|
.
|

\
|

− −
=
3 1 2 0
2 0 1 2
2 4 3 1
A şi fie 4 , 1 i , a
i
= vectorii coloană.
Care afirmaţie este adevărată?:
a) Vectorii a
1
, a
2
, a
3
, a
4
formează o bază în ℝ
4
.

b) Vectorii a
1
, a
3
, a
4
nu formează o bază în ℝ
3
.
c) Vectorii a
1
, a
2
, a
3
, a
4
sunt liniar dependenţi.
d) Vectorii a
1
, a
2
, a
3
sunt liniar independenţi.
e) Vectorii a
2
, a
3
, a
4
formează o bază în ℝ
3
.

6.11
Fie b
i
, i = 1, ,2, 3 vectorii linie din A în exerciţiul 6.10.
Care afirmaţie este adevărată?:
a) } b , b {
3 1
sunt liniar dependenţi.
b) } b , b , b {
3 2 1
sunt liniar independenţi.
c) } b , b {
3 2
sunt liniar independenţi.

6.12
Fie vectorii:
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
|
|
.
|

\
| −
=
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
|
|
.
|

\
|

=
4
3
2
1
v ,
2
0
1
1
v ,
1
2
a
3
v ,
1
1
0
2
v
4 3 2 1
, a∈ℝ
Determinaţi parametrul real a astfel încât v
3
să fie dependent de v
1
, v
2
, v
4.

6.13
Pentru ce valori ale lui a ∈ ℝ, vectorii din 6.12 formează bază în ℝ
4
?

6.14
Fie B } v , v , v {
3 2 1
bază în ℝ
3
.
Este şi B
1 } v v , v v , v v {
2 1 3 2 3 1
+ + − =
bază în ℝ
3
?

6.15
Fie în M
2,2
(ℝ) vectorii:
|
|
.
|

\
|

=
|
|
.
|

\
|

=
|
|
.
|

\
|

=
|
|
.
|

\
| −
=
5 1
2 1
v ,
2 1
0 3
v ,
1 1
1 2
v ,
3 0
2 1
v
4 3 2 1

|
|
.
|

\
|
=
4 3
2 1
v

Formează
} v , v , v , v {
4 3 2 1

bază în M
2,2
(ℝ)? Dacă da, aflaţi coordo-natele lui v în această
bază.

6.16
Fie B } , v , v {
2 1
= bază în ℝ
2
unde:
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
=
2
0
v ,
5
3
v
2 1
.
Aflaţi coordonatele lui
|
|
.
|

\
|
=
11
10
v în această bază.

6.17
Fie vectorii:
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
| −
=
4
1
2
v ,
1
0
1
v ,
1
2
0
v ,
5
2
1
v
3 2 1
.
Aflaţi coordonatele lui v în baza B = } v , v , v {
3 2 1
.

6.18
Fie vectorii:
|
|
|
.
|

\
|
− =
|
|
|
.
|

\
|

=
|
|
|
.
|

\
|

=
|
|
|
.
|

\
|
=
0
1
3
v ,
1
1
1
v ,
1
0
2
v ,
c
b
a
v
3 2 1

Determinaţi a, b, c ∈ ℝ astfel încât coordonatele lui v în baza
B = } v , v , v {
3 2 1
să fie chiar a, b, c.

6.19
Fie:
|
|
|
|
|
.
|

\
|


=
|
|
|
|
|
.
|

\
|

=
|
|
|
|
|
.
|

\
|

=
|
|
|
|
|
.
|

\
|

=
|
|
|
|
|
.
|

\
|


=
2
2
1
1
v ,
1
2
1
0
v ,
2
2
0
3
v ,
1
0
2
1
v ,
2
1
1
1
v
4 3 2 1

a) Arătaţi că } v , v , v , v {
4 3 2 1
formează bază în ℝ
4
.
b) Determinaţi coordonatele lui v în baza canonică.
c) Determinaţi coordonatele lui v în baza B = } v , v , v , v {
4 3 2 1
.
d) Care este matricea de trecere de la baza canonică la baza B?







6.20
Fie vectorii:
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
| −
=
|
|
.
|

\
|

=
|
|
.
|

\
|
=
4
0
d ,
1
2
c ,
1
1
b ,
2
3
a .
a) Arătaţi că B = {a, b}, B
1
={c, d} sunt baze în ℝ
2
.
b) Aflaţi coordonatele vectorului
|
|
.
|

\
|


=
1
4
v în bazele B, B
1
.
c) Aflaţi legătura dintre v
B
, v
B1 .
d) Care este matricea de trecere de la B la B
1
?
e) Care este matricea de trecere de la B
1
la B?

6.21
Care este baza unitară în M
2,3
(ℝ)? Dar în M
3,2
(ℝ)?

6.22
Fie
|
|
|
|
|
.
|

\
|


− −
=
3 2 1 0
0 2 1 1
1 m 3 1
2 1 0 2
A , m ∈ ℝ.
a) Determinaţi parametrul m astfel încât vectorii coloană din A să formeze bază în ℝ
4
.
b) Aflaţi valorile lui m pentru care vectorii linie din A formează bază în ℝ
4
.
c) Pentru valorile lui m de la a), b) matricea A este inversabilă?

6.23
Aflaţi soluţiile de bază ale sistemului:
¹
´
¦
= + − + −
− = − + −
0 x 2 x x 3 x
1 x x x x 2
4 3 2 1
4 3 2 1


6.24
Fie a
i
vectorii necunoscutelor x
i
din sistemul:
¦
¹
¦
´
¦
− = + +
= − + −
= + − + −
1 x 2 x x 3
0 x x 3 x x
2 x x x 2 x
4 3 2
4 3 2 1
4 3 2 1


a) Arătaţi că B = } a , a , a {
3 2 1
formează bază în ℝ
3
.

b) Găsiţi soluţia de bază corespunzătoare lui B.

6.25
Fie sistemul de ecuaţii:
¹
´
¦
= + + − + −
= − + + −
1 x x 4 x x x
2 x x x 2 x x 3
5 4 3 2 1
5 4 3 2 1

Găsiţi soluţia de bază care are x
1
= x
2
= x
3
= 0 .

6.26
Fie sistemul de inecuaţii:
¹
´
¦
≤ + + −
≥ + −
2 x 2 x x 2
0 x x 2 x
3 2 1
3 2 1

Scrieţi sistemul de ecuaţii ataşat. Aflaţi soluţiile de bază ale acestuia şi soluţiile
corespunzătoare sistemului de inecuaţii.

6.27
Care dintre următorii operatori este liniar:
a) U: ℝ
2
↦ ℝ
3
,
|
|
|
.
|

\
|
+ + −


=
3 x 4 x
9 x 2
x 3 x 5
) x ( U
2 1
1
2 1
, x ∈ ℝ
2

b) U: ℝ
2
↦ ℝ
2
,
|
|
.
|

\
|

+ −
=
2 1
2 1
x x 3
x 6 x 2
) x ( U , x ∈ ℝ
2

c) U: ℝ
3
↦ ℝ
2
,
|
|
.
|

\
|
− −
+ −
=
3 1
3
2
2 1
x x 4
x x 2 x
) x ( U , x ∈ ℝ
3

d) U: ℝ
2
↦ ℝ
4
,
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
+

=
2
2
1
1
2 1
x
x
x 2
x
x 5 x 4
) x ( U , x ∈ ℝ
2


6.28
Fie operatorii liniari U, V: ℝ
3
↦ ℝ
3
,
|
|
|
.
|

\
|

+
+ + −
=
|
|
|
.
|

\
|
+ +

+ −
=
2 1
3 2
3 2 1
3 2
3 1
3 2 1
x 4 x
x x
x 7 x x 2
) x ( V ,
x x
x x 2
x 2 x x
) x ( U

a) Determinaţi matricile A, B ale lui U respectiv V în bazele canonice.
b) Calculaţi U‧V şi matricea lui C în bazele canonice.
c) Calculaţi V‧U şi matricea lui D în bazele canonice.
d) Ce legătură există între A, B, C, D?

6.29
Fie operatorii liniari U, V de la 6.28 cu matricile A, B în bazele canonice. Să se afle
operatorul U-V. Dacă C este matricea lui U-V corespunzătoare bazelor canonice, să se
afle legătura dintre A, B, C.

6.30
Fie operatorul U: ℝ
2
↦ ℝ
2
,
|
|
.
|

\
|
+
+
=
2 1
2 1
x 4 x
x 6 x 2
) x ( U
a) Este U operator liniar?
b) Există U
-1
(x). Dacă da, calculaţi-l.
c) Dacă A, B sunt matricile lui U respectiv U
-1
, ce legătură există între A şi B?

6.31
a) Să se afle valorile şi vectorii proprii ai operatorului U de
la 6.30.
b) Există o bază în ℝ
2
în care matricea lui U să fie diagonalizată?

6.32
Fie operatorul liniar U: ℝ
3
↦ ℝ
3
,
|
|
|
.
|

\
|
+ −
+
− +
=
2 1
3 1
3 2 1
x x
x 3 x
x x x 2
) x ( U
a) Scrieţi ecuaţia caracteristică a operatorului U.
b) Ce reprezintă soluţiile ei?

6.33
Care dintre următoarele funcţionale sunt liniare:
a) f: ℝ
3
↦ ℝ, 5 x 2 x 6 x 2 ) x ( f
3 2
2
1
− + − = , x ∈ ℝ
3
.
b) f: ℝ
4
↦ ℝ,
4 3 2 1
x 2 x x 9 x 12 ) x ( f − + + − = , x ∈ ℝ
4
.
c) f: ℝ
2
↦ ℝ,
3
2 1
x x 6 ) x ( f − = , x ∈ ℝ
2
.
d) f: ℝ
3
↦ ℝ,
3 2 1
x 9 x x 5 ) x ( f + − = , x ∈ ℝ
3
.


6.34
Fie f: ℝ
5
↦ ℝ,
5 4 3 2 1
x 12 x x 6 x 3 x 2 ) x ( f + + + + − = , x ∈ ℝ
5
.
a) Arătaţi că f este funcţională liniară.
b) Scrieţi matricea lui f în baza unitară.

6.35
Fie f: ℝ
3
↦ ℝ,
3 2 1
x 9 x x 6 ) x ( f + − = .
a) Arătaţi că f este funcţională liniară.
b) Scrieţi matricea lui f în baza canonică.
c) Scrieţi matricea lui f în baza B = } v , v , v {
3 2 1
unde:
|
|
|
.
|

\
|



=
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|

=
1
1
1
v ,
1
0
1
v ,
1
1
2
v
3 2 1
.

6.36
Determinaţi natura sistemului de funcţionale liniare:
3 2 1 3
3 2 1 2
3 2 1 1
x x x 2 ) x ( f
x x x ) x ( f
x 6 x 2 x 3 ) x ( f
− + =
+ − − =
+ + =
, f
i
: ℝ
3
↦ ℝ, i = 1, 2, 3.

6.37
Care este legătura dintre următoarele funcţionale liniare:
2 1 4
2 1 3
2 1 2
2 1 1
x x ) x ( f
x 9 x 2 ) x ( f
x x 6 ) x ( f
x x 3 ) x ( f
− − =
+ =
− =
+ − =
, f
i
: ℝ
2
↦ ℝ, 4 , 1 i = .

6.38
Care dintre următoarele funcţionale sunt biliniare:
a) f: ℝ
3
x ℝ
2
↦ ℝ,
2 1 3 2 1
x 6 y x y x 2 ) y , x ( f + − =
b) f: ℝ
2
x ℝ
2
↦ ℝ,
2 2 1 2 1 1
y x 14 y x 9 y x 3 ) y , x ( f + − = .
c) f: ℝ
2
x ℝ
3
↦ ℝ,
1 2 3 2 2
2
1
y x 4 y x y x ) y , x ( f + − =





6.39
Fie funcţionala biliniară:
f: ℝ
3
x ℝ
3
↦ ℝ,
2 3 2 2 1 2 3 1
y x 2 y x 4 y x y x 3 ) y , x ( f + + − = .
a) Aflaţi matricea ei A în baza canonică.
b) Aflaţi matricea ei B în baza B = } c , b , a { unde:
|
|
|
.
|

\
|

− =
|
|
|
.
|

\
|


=
|
|
|
.
|

\
|


=
1
1
0
c ,
0
1
1
b ,
1
0
1
a .
c) Care este legătura între A şi B?

6.40
Fie funcţionala biliniară:
f: ℝ
2
x ℝ
3
↦ℝ,
1 1 2 1 1 2 3 1
y x 2 y x 6 y x 5 y x 3 ) y , x ( f − + + = , x∈ℝ
2
, y∈ℝ
3

a) Să se afle matricea A corespunzătoare bazelor canonice din ℝ
2
respectiv ℝ
3
.
b) Să se afle matricea B corespunzătoare bazelor B = } a , a {
2 1

din ℝ
2
şi B
1
= } b , b , b {
3 2 1
din ℝ
3
unde:
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|

=
|
|
.
|

\
| −
=
1
1
0
b ,
1
0
1
b ,
0
1
1
b ,
2
3
a ,
1
2
a
3 2 1 2 1

c) Care este legătura între A şi B?
Indicaţie
b) ( )
3 , 2 , 1 j
2 , 1 i j i
b B
=
=
= unde ), b , a ( f b
j i j i
= , i=1,2; j=1,2,3.
Se obţine:
|
|
.
|

\
| − − −
=
27 13 22
18 7 13
B .
c) Dacă C este matricea de trecere de la baza canonică din ℝ
2
la
baza B iar C
1
este matricea de trecere de la baza canonică din ℝ
3
la B
1
, atunci: B = C
t

A C
1
.

6.41
Scrieţi matricea funcţionalei pătratice:
f: ℝ
4
↦ ℝ,
4 3
2
4
2
3 3 2
2
2 4 2 3 1
2
1
x x 5 x x x x 8 x 12 x x 9 x x 6 x 4 ) x , x ( f + − + − + + − = , x∈ℝ
4
.


6.42
Fie funcţionala pătratică:
f: ℝ
3
↦ ℝ,
3 2
2
2
2
1 3 1
x x 6 x x x x 2 ) x , x ( f − + − = .
Stabiliţi natura ei aducând-o la forma canonică.

6.43
Stabiliţi natura funcţionalei pătratice:
f: ℝ
3
↦ ℝ,
3 2 2 1 3 1
x x x x 2 x x 6 ) x , x ( f + − = .

6.44
Aduceţi la forma canonică şi stabiliţi natura următoarei funcţionale pătratice:
f: ℝ
2
↦ ℝ,
2 1
x x 4 ) x , x ( f =

6.45
Fie funcţionala pătratică:
f: ℝ
3
↦ ℝ,
3 2
2
3
2
2 2 1 3 1
2
1
x x 2 x x 3 x x 6 x x 4 ax ) x , x ( f − + − + − = , a∈ℝ.
Pentru ce valori ale lui a funcţionala este pozitiv definită? Dar negativ definită?










1. Mulţimi convexe

1.1
Să se demonstreze că intersecţia unei familii de mulţimi convexe este o mulţime
convexă.

Rezolvare
Ştim că mulţimea
n
C ⊂ se numeşte convexă dacă pentru orice două puncte
C X , X
2 1
∈ , segmentul care le uneşte este inclus în C. Altfel spus: dacă X
1
,X
2
∈ C atunci
C X ) 1 ( X X
2 1
∈ λ − + λ = unde ] 1 , 0 [ ∈ λ .
Fie
I i i
} A {

o familie de mulţimi convexe şi fie
i
I i
A A

= Ι .
Fie X
1
,X
2
∈ A. Rezultă că X
1
∈ A
i
, X
2
∈ A
i
(∀) i∈I.

Cum A
i
este mulţime convexă, rezultă că I i ) ( A X , X
i 2 1
∈ ∀ ⊂ am notat cu
2 1
X , X
segmentul ce uneşte pe X
1
cu X
2
). Rezultă că A A X X
i
I i
2 1
= ⊂

Ι deci A e o mulţime
convexă.

1.2
Care din mulţimile de mai jos sunt convexe?
a) ∈ = ) y , x {( X ℝ
2
/ } 4 y x 1
2 2
≤ + ≤
b) ∈ = ) y , x {( X ℝ
2
/ } 9 y x
2 2
= +
c) ∈ = ) y , x {( X ℝ
2
/ } 0 y , 36 y 4 x 9
2 2
≥ ≤ +
OPTIMIZĂRI LINIARE
2

( ) ( ) x f opt
∑∑
= =
m
1 i
n
1 j
ij ij
x C


d) ∈ = ) y , x {( X ℝ
2
/ } 0 x , x y
2
≥ ≥
e) ∈ = ) y , x {( X ℝ
2
/ } 0 y , 0 x , 1 xy ≤ ≤ ≤

Rezolvare
a) X este coroana circulară haşurată în graficul de mai jos:
Se vede că dacă am alege
punctele A,B ∈ X, segmentul
X AB ⊄ deci mulţimea X nu este
convexă.
b) Mulţimea X este formată din punctele de pe circumferinţa
cercului cu centrul în origine şi rază 3.
Unind punctele A, B de pe
circumferinţă, AB nu aparţine lui X
deci mulţi mea nu este convexă.

c) X este mulţimea haşurată de mai jos:
X este dată de intersecţia a două
mulţimi convexe: interiorul elipsei


1
9
y
4
x
2 2
= + şi semiplanul y ≥ 0 deci este o mulţime convexă.
Se vede de asemenea că (∀) A,B∈X X AB ⊂ ⇒ .
d)




X este convexă deoarece este intersecţia a două mulţimi convexe: interiorul
parabolei y = x
2
şi semiplanul x ≥ 0.
e) X nu este mulţime convexă după
cum reiese din unirea punctelor
A şi B.

y
x 0
A
B
A
B
0 3 x
3
y
y
x
3
A
B
0 2
y=x
2

x
y
0
1/2
y
x
A
B
1
2
0

1.3
Să se arate că mulţimea:
∈ = ) y , x {( X ℝ
2
} 0 y , 0 x , 3 y x , 6 y 2 x 3 / ≥ ≥ ≤ + ≤ −

este convexă şi să i se determine
vârfurile.

Rezolvare
X apare ca intersecţia a 4 semiplane deci este o mulţime convexă.








Vârful A apare ca intersecţia dreptei (d
1
): 3x – 2y = 6 cu axa ox de ecuaţie y = 0. Avem
deci A (2,0).
Coordonatele lui B sunt date de soluţia sistemului:
¹
´
¦
= +
= −
3 y x
6 y 2 x 3

Avem deci: |
.
|

\
|
5
3
,
5
12
B .
) 3 , 0 ( C
3 y x
0 x
) d ( ) oy (
2

¹
´
¦
= +
=
⇒ Ι .
Mai avem evident: O (0,0).

1.4
Să se arate că mulţimea soluţiilor unui sistem de inecuaţii liniare este convexă.

Rezolvare
Fie sistemul de inecuaţii liniare scris sub formă algebrică
( )
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
|
|
.
|

\
|
= = ≤
=
=
n
2
1
m
2
1
n , 1 j
m , 1 i
j i
x
x
x
X ,
b
b
b
b , a A , b AX
Μ Μ
.
(d
2
)
A
B
C
0 x
y
(d
1
)

Notă
O relaţie cu ≥ se transformă în ≤ prin înmulţire cu (-1) iar o egalitate se transformă
în două inegalităţi de sens contrar. Mulţimea ∈ = X { T ℝ
n
} b AX / ≤ se mai numeşte
tronson.
Fie X
1
, X
2
∈T. Avem: AX
1
≤ b, AX
2
≤ b.
Fie ] 1 , 0 [ , X ) 1 ( X X
2 1
∈ λ λ − + λ = .
Avem: b b ) 1 ( b X A ) 1 ( X A X A
2 1
= λ − + λ ≤ λ − + λ = deci X∈T.
Rezultă că tronsonul (mulţimea soluţiilor sistemului de inecuaţii liniare) este o mulţime
convexă.


2. Rezolvarea pe cale grafică a unei P.P.L.
(problemă de programare liniară)

Să se rezolve următoarele P.P.L prin metoda grafică:

2.1
(max) f(x) = 4x
1
+ 7x
2

0 x
4 x 4 x
12 x 3 x 2
3 x x
2 , 1
2 1
2 1
2 1

¦
¹
¦
´
¦
≤ −
≤ +
− ≥ −

Rezolvare
Reprezentăm întâi grafic dreptele:
(d
1
) x
1
– x
2
= -3, (d
2
) 2x
1
+ 3x
2
= 12, (d
3
) x
1
– 4x
2
= 4.
Poligonul convex al mulţimii soluţiilor posibile este mulţimea haşurată de mai jos:






;
11
4
,
11
60
B ) d ( ) d ( ); 0 , 4 ( A ) ox ( ) d (
3 2 1 3
|
.
|

\
|
⇒ ⇒ Ι Ι
X
1
X
2

(d
2
)
A
B
C
D
0
(d
1
)
(d
3
)

) 3 , 0 ( D ) x 0 ( ) d ( ;
5
18
,
5
3
C ) d ( ) d (
2 1 2 1

|
|
.
|

\
|
⇒ Ι Ι .
Maximul funcţiei de eficienţă f se află într-unul din vârfurile poligonului. Avem:
,
11
268
11
4
,
11
60
f ) B ( f , 16 ) 0 , 4 ( f ) A ( f = |
.
|

\
|
= = =
0 ) 0 ( f , 21 ) 3 , 0 ( f ) D ( f ,
5
138
5
18
,
5
3
f ) C ( f = = = = |
.
|

\
|
=
rezultă că (max) f
5
138
=

2.2
(min) f = 3x
1
+ 5x
2


¦
¹
¦
´
¦

≤ −
≤ + −
2 x
6 x 3 x
4 x x 2
2
2 1
2 1

0 x
1

Rezolvare
Mulţimea soluţiilor posibile este haşurată în graficul de mai jos obţinut după
reprezentarea dreptelor: (d
1
): -2x
1
+ x
2
= 4,
(d
2
): x
1
- 3x
2
= 6, (d
3
): x
2
= 2.








) 4 , 0 ( C ) x 0 ( ) d ( ); 2 , 12 ( B ) d ( ) d ( ; ) 2 , 0 ( A ) x 0 ( ) d (
2 1 3 2 1 3
⇒ ⇒ ⇒ Ι Ι Ι
Avem: f(A) = 10, f(B) = 46, f(C) = 20, deci: (min)f = 10.
2.3
(max) f = 4x
1
+ 10x
2

¦
¹
¦
´
¦
≤ −
≤ +
≤ + −
6 x 3 x
20 x 5 x 2
3 x x
2 1
2 1
2 1
0 x
2 , 1


X
2

A B
C
0
(d
1
)
(d
3
)
X
1
(d
2
)

Rezolvare
Fie (d
1
): -x
1
+ x
2
= 3, (d
2
): 2x
1
+ 5x
2
= 20, (d
3
): x
1
– 3x
2
= 6.









Mulţimea soluţiilor posibile este poligonul convex haşurat de vârfuri:
o (0,0), A (6,0), ( ) 3 , 0 D ,
7
26
,
7
5
C ,
11
8
,
11
90
B |
.
|

\
|
|
.
|

\
|
.
Avem: f(0) = 0, f(A) = 24, f(B) = 40, f(C) = 40, f(D) = 30
Rezultă: (max) f = 40 şi este atins atât în vârful B cât şi în C.
Problema are optim multiplu şi orice punct de pe segmentul BC este o soluţie optimă.

2.4
(min) f = -2x
1
+ 3x
2


¹
´
¦
≥ +
≤ +
24 x 4 x 3
4 x 2 x
2 1
2 1

0 x
2 , 1


Rezolvare






(d
1
): x
1
+ 2x
2
= 4, (d
2
): 3x
1
+ 4x
2
= 24.
Observăm că mulţimea soluţiilor posibile este vidă deci problema nu are soluţie
(intersecţia mulţimilor haşurate de mai sus este mulţimea vidă).

A
C
B
D
0
(d
3
)
y
x
X
2

X
1
(d
2
)
0
(d
2
)
(d
1
)
(d
1
)

3. Algoritmul simplex. Metoda penalizării.
Problema duală. Algoritmul dual-simplex.

3.1
Să se rezolve următoarea P.P.L.:
(max) f = 4x
1
+ 7x
2


¦
¹
¦
´
¦
≤ −
≤ +
− ≥ −
4 x 4 x
12 x 3 x 2
3 x x
2 1
2 1
2 1

0 x
2 , 1


Rezolvare
După ce înmulţim prima relaţie cu (-1), aducem P.P.L. la forma standard prin
adăugarea variabilelor de compensare y
1
, y
2
, y
3
.

3 2 1 2 1
y 0 y 0 y 0 x 7 x 4 f (max) ⋅ + ⋅ + ⋅ + + = .

¦
¹
¦
´
¦
= + −
= + +
= + + −
4 y x 4 x
12 y x 3 x 2
3 y x x
3 2 1
2 2 1
1 2 1

0 y , 0 x
3 , 2 , 1 2 , 1
≥ ≥ .
Observăm că matricea sistemului conţine matricea unitate de ordinul trei, deci putem
aplica algoritmul simplex (spunem că avem P.P.L. sub formă standard de lucru).
4 7 ↓ 0 0 0
Baza C
B
X
B
a
1
a
2
a
3
a
4
a
5

0
θ

← a
3
a
4

a
5


0
0
0

3
12
4

-1
2
1


3
- 4

1
0
0

0
1
0

0
0
1

3 : 1 = 3
12 : 3 = 4
-


j
∆ =

f
j
C
j
-f
j


0
*

0
4


0
7

0
0

0
0

0
0



a
2

← a
4

a
5


7
0
0

3
3
16

-1

-3

1
0
0

1
-3
4

0
1
0

0
0
1

-
3/5
-



f
j


21
*

-7
11

7
0

7
-7

0
0

0
0


1
5








Întrucât toţi 5 , 1 j , 0
j
= ≤ ∆ , am obţinut soluţia optimă:
5
138
f (max) ,
5
89
y , 0 y y , 5 / 18 x , 5 / 3 x
3 2 1 2 1
= = = = = =
(vezi 2.1 )
Deoarece 0 y , 0 y y
3 2 1
≠ = = rezultă că primele două relaţii sunt egalităţi iar a treia este
inegalitate strictă.

3.2
(max) f = 4x
1
+ 10x
2


¦
¹
¦
´
¦
≤ −
≤ +
≤ + −
6 x 3 x
20 x 5 x 2
3 x x
2 1
2 1
2 1

0 x
2 , 1


Rezolvare
Forma standard este: (max) f = 4x
1
+ 10x
2


¦
¹
¦
´
¦
= + −
= + +
= + + −
6 y x 3 x
20 y x 5 x 2
3 y x x
3 2 1
2 2 1
1 2 1

0 y 0 x
3 , 2 , 1 2 , 1
≥ ≥ .

Notă
Variabilele de compensare 3 , 2 , 1 i , 0 y
i
= ≥ , capătă în funcţia de eficienţă f
coeficienţii zero.


j


a
2

a
1

a
5


7
4
0

18/5
3/5
89/5

0
1
0

1
0
0

2/5
-3/5
11/5

1/5
1/5
3/5

0
0
1





f
j

j


138/5
*

4
0

7
0

2/5
-2/5

11/5
-11/5

0
0



























În iteraţia a treia s-a obţinut soluţia optimă:
|
|
.
|

\
|
=
=
7 / 26 x
7 / 5 x
: X
2
1
1
.
Deoarece am găsit 0
3
= ∆ , vectorul a
3
nefiind în bază, algoritmul s-a continuat şi am
obţinut încă o soluţie optimă:
|
|
|
.
|

\
|
=
=
11 / 8 x
11
90
x
: X
2
1
2
.
Problema are soluţie multiplă dată de relaţia:
] 1 , 0 [ , X ) 1 ( X X
2 1
∈ λ λ − + λ = .
şi (max) f = 40. (vezi 2.3 )


4 ↓ 10 0 0 0
Baza C
B
X
B
a
1
a
2
a
3
a
4
a
5

0
θ

← a
3
a
4

a
5


0
0
0

3
20
6

-1
2
1


5
-3

1
0
0

0
1
0

0
0
1

3
24
-


j
∆ =

f
j
C
j
-f
j


0
*

0
↓ 4

0
10

0
0

0
0

0
0



a
2

← a
4

a
5


10
0
0

3
5
15

-1

-2

1
0
0

1
-5
3

0
1
0

0
0
1

-
5/7
-


j
∆ =

f
j

C
j
-f
j


30
*

-10
14

10
0

10
↓-10

0
0

0
0



a
2

a
1

←a
5


10
4
0

26/7
5/7
115/7

0
1
0

1
0
0

2/7
-5/7


1/7
1/7
2/7

0
0
1

13
-
115/11



f
j

j


40
*

4
0

10
0

0
0

2
-2

0
0



a
2

a
1

a
3


10
4
0

8/11
90/11
115/11

0
1
0

1
0
0

0
0
1

1/11
3/11
2/11

-2/11
5/11
7/11





f
j

j


40
*

4
0

10
0

0
0

2
-2

0
0


1
7
11/7

3.3
(min) f = -2x
1
+ 3x
2


¹
´
¦
≥ +
≤ +
24 x 4 x 3
4 x 2 x
2 1
2 1

0 x
2 , 1


Rezolvare
Prin introducerea variabilelor de compensare 2 , 1 i , 0 y
i
= ≥ , restricţiile devin:

¹
´
¦
= − +
= + +
24 y x 4 x 3
4 y x 2 x
2 2 1
1 2 1
.
Deoarece lipseşte al doilea vector unitar, la restricţia a doua adăugăm o variabilă artificială
(de penalizare) z
1
care în funcţia f capătă coeficientul λ.
Avem: (min) f =
1 2 1
z x 3 x 2 λ + + − .

¹
´
¦
= + − +
= + +
24 z y x 4 x 3
4 y x 2 x
1 2 2 1
1 2 1

0 z , 0 y , 0 x
1 2 , 1 2 , 1
≥ ≥ ≥

















-2 ↓ 3 0 0 λ
Baza C
B
X
B
a
1
a
2
a
3
a
4
a
5

0
θ

← a
3
a
5


0
λ

4
24

1
3


4

1
0

0
-1

0
1

2
6


j


f
j
= f
j
- c
j


24λ
*


↓ 3λ+2


4λ-3

0

0

- λ
- λ

λ
0



←a
2

a
5


3
λ

2
16


1

1
0

1/2
-2

0
-1

0
1

4
16






f
j


j



16λ+6



*

λ+
2
3

λ+
2
7



3


0

-2λ+
2
3

-2λ+
2
3



- λ



- λ


λ



0



a
1

a
5


-2
λ

4
12

1
0

2
-2

1
-3

0
-1

0
1





f
j

j


12λ-8
*

-2
0

-2λ-4
-2λ-7

-3λ-2
-3λ-2

- λ
- λ

λ
0


2
1/2

Întrucât toţi 5 , 1 j , 0
j
= ≤ ∆ am obţinut iteraţia optimă.
Deoarece în ultima bază a rămas vectorul de penalizare a
5
cu valoarea 0 12 ≠ pe coloana
lui X
B
(adică z
1
= 12), P.P.L. nu are soluţie (vezi 2.4 ).

3.4
O întreprindere urmăreşte minimizarea cheltuielilor totale de producţie la patru
produse P
1
, P
2
, P
3
, P
4
ţinând cont de consumurile specifice la două materii prime
principale M
1
, M
2
.

Datele sunt furnizate de următorul tabel:
Produse
Materii prime
P
1
P
2
P
3
P
4
Disponibil
M
1

M
2

6 4 8 4
0 2 4 6
600
160
Cheltuieli unitare de
producţie
10 8 4 8

Planul la cele patru produse este de 100 unităţi. Datorită necesităţilor interne ale
întreprinderii, produsul P
3
trebuie să fie de cel puţin 20 unităţi. Cum trebuie organizată
producţia întreprinderii astfel încât planul să fie îndeplinit sau depăşit iar consumul total de
materii prime să fie conform disponibilului existent?

Rezolvare
Fie x
i
cantitatea care se produce din 4 , 1 i , P
i
= . Modelul matematic al P.P.L. este:
(min) f = 10x
1
+ 8x
2
+ 4x
3
+ 8x
4


¦
¦
¹
¦
¦
´
¦

≥ + + +
≤ + +
≤ + + +
20 x
100 x x x x
160 x 6 x 4 x 2
600 x 4 x 8 x 4 x 6
3
4 3 2 1
4 3 2
4 3 2 1

4 , 1 i 0 x
i
= ≥
Primele două restricţii se referă la materiile prime iar ultimele două sunt restricţii de plan.
Pentru a micşora numărul de restricţii, putem face translaţia: 20 x t
3 3
− = adică
20 t x
3 3
+ = .

Observăm de asemenea că putem simplifica cu 2 primele două restricţii. Obţinem
următoarea P.P.L.:
(min) f = 10x
1
+ 8x
2
+4t
3
+8x
4
+80

¦
¹
¦
´
¦
≥ + + +
≤ + +
≤ + + +
80 x t x x
40 x 3 t 2 x
220 x 2 t 4 x 2 x 3
4 3 2 1
4 3 2
4 3 2 1

0 x , 0 t , 0 x , 0 x
4 3 2 1
≥ ≥ ≥ ≥
Introducând variabilele de compensare y
i
≥0, i = 1, 2, 3 şi variabila de penalizare z
1
≥0
obţinem:
(min) f = 10x
1
+ 8x
2
+ 4t
3
+ 8x
4
+
1
z λ

¦
¹
¦
´
¦
= + − + + +
= + + +
= + + + +
80 z y x t x x
40 y x 3 t 2 x
220 y x 2 t 4 x 2 x 3
1 3 4 3 2 1
2 4 3 2
1 4 3 2 1

0 z , 3 , 2 , 1 i 0 y , 0 t , 0 x , 0 x , 0 x
1 i 3 4 2 1
≥ = ≥ ≥ ≥ ≥ ≥


10 ↓8 4 8 0 0 0
λ
Baza C
B
X
B

a
1
a
2
a
3
a
4
a
5
a
6
a
7
a
8

0
θ

a
5

←a
6

a
8


0
0
λ

220
40
80

3
0
1

2

1

4
2
1
2
2
3
1

1
0
0

0
1
0

0
0
-1
0
0
0
1

110
40
80



j
∆ =

f
j

f
j
– c
j


80λ

*

λ
↓ λ-10

λ
λ-8

λ
λ-4

λ
λ-8

0

0

0

0

- λ
- λ

λ

0



a
5

a
2

←a
8


0
8
λ

140
40
40

3
0


0
1
0

0
2
-1

-4
3
-2

1
0
0

-2
1
-1

0
0
-1

0
0
1

140/3
-
40



f
j
j


40λ+320
*

λ
λ-10

8

0

16- λ
12- λ

24-2λ
16-2λ

0

0

8- λ
8- λ

- λ
- λ

λ
0



←a
5

a
2

a
1


0
8
10

20
40
40

0
0
1

0
1
0


2
-1

2
3
-2

1
0
0

1
1
-1

3
0
-1

-3
0
1

20/3
20
-



f
j

j


720

*

10

0

8

0

6

2

4

-4

0

0

-2

-2

-10

-10

10

10- λ


1
1
3


a
3

a
2

a
1


4
8
10

20/3
80/3
140/3

0
0
1

0
1
0

1
0
0

2/3
5/3
-4/3

1/3
-2/3
1/3

1/3
1/3
-2/3

1
-2
0

-1
2
0





y
j

j


2120/3

*

10

0

8

0

4

0

8/3

-16/3

-2/3

-2/3

-8/3

-8/3

-12

-12

12

12- λ



Soluţia optimă este:
,
3
80
20
3
20
20 t x ,
3
80
x ,
3
140
x
3 3 2 1
= + = + = = =
0 z y y y , 0 x
1 3 2 1 4
= = = = = şi
3
2360
80
3
2120
f (min) = + =
3.5
Două întreprinderi A şi B trebuie să primească un minim de investiţii şi anume:
¾ 60 u.m. întreprinderea A
¾ 120 u.m. întreprinderea B.
Se ştie că:
¾ fondul total de investiţii este 220 u.m.
¾ producţia globală la 1 u.m. investiţii este 1,2 respectiv 1,4 u.m.
¾ cheltuielile materiale la 1 u.m. producţie globală sunt
0,4 respectiv 0,5 u.m.
¾ cele două întreprinderi trebuie să obţină o producţie globală de cel puţin 265
u.m.
Cum trebuie repartizat fondul de investiţii pe cele două întreprinderi astfel încât cheltuielile
materiale totale să fie minime?

Rezolvare
Fie x
i
fondul de investiţii ce trebuie repartizat întreprinderii
i, i = 1,2. Modelul matematic al problemei este:

2 1
x 4 , 1 5 , 0 x 2 , 1 4 , 0 ) x ( f (min) ⋅ + ⋅ =

¦
¦
¹
¦
¦
´
¦


≥ +
≤ +
120 x
60 x
265 x 4 , 1 x 2 , 1
220 x x
2
1
2 1
2 1

0 x
2 , 1

Putem face transformările: 0 120 x t , 0 60 x t
2 2 1 1
≥ − = ≥ − = .

adică: 120 t x , 60 t x
2 2 1 1
+ = + = .
P.P.L. devine:

2 1
t 7 , 0 t 48 , 0 g (min) + =

¹
´
¦
≥ +
≤ +

¹
´
¦
≥ +
≤ +
125 t 7 t 6
40 t t
25 t 4 , 1 t 2 , 1
40 t t
2 1
2 1
2 1
2 1

0 t
2 , 1
≥ 0 t
2 , 1

Introducem variabilele de compensare şi de penalizare:

1 2 1
z t 7 , 0 t 48 , 0 g (min) λ + + =

¹
´
¦
= + − +
= + +
125 z y t 7 t 6
40 y t t
1 2 2 1
1 2 1

0 z , 0 y , 0 t
1 2 , 1 2 , 1
≥ ≥ ≥

















Soluţia optimă este:
0 t , 6 / 125 t
2 1
= = adică: . m . u 8 , 80 60
6
125
x
1
≅ + = x
2
= 120 u.m. şi (min)g = 10.
Fondul de investiţii se repartizează astfel: întreprinderea A primeşte 80,8 u.m., iar B
primeşte 120 u.m. Cheltuielile materiale minime necesare realizării producţiei globale de
265 u.m. se ridică la:
0,48 0,7 0 0 λ
Baza C
B
X
B
a
1
a
2
a
3
a
4
a
5

0
θ

a
3
←a
5


0
λ

40
125

1
6

1


1
0

0
-1

0
1

40
125/7


j


=

f
j
f
j
- C
j


125 λ
*

6 λ
↓ 6λ-0,48


7λ-0,7

0

0;

- λ
- λ

λ
0



a
3

←a
2


0
0,7

155/7
125/7

1/7


0
1

1
0

1/7
-1/7

-1/7
1/7

155
125/6






f
j

j



12,5
*


0,6
0,12


0,7
0


0
0


-0,1
-0,1


0,1
0,1- λ



a
3

a
1


0
0,48

115/6
125/6

0
1

-1/6
7/6

1
0

1/6
-1/6

-1/6
1/6





f
j

j


10
*

0,48
0;

0,56
-0,14

0
0

-0,08
-0,08

0,08
0,08- λ


7
6/7

80 , 122 10 120 7 , 0 60 48 , 0 = + ⋅ + ⋅ u.m.
3.6
a) Să se rezolve următoarea P.P.L.
(min) f = x
1
+ 3x
2
-2x
3


¹
´
¦
= + + −
≥ + +
2 x 4 x 3 x
3 x x x 2
3 2 1
3 2 1

3 , 2 , 1 i , 0 x
i
= ≥
b) Aflaţi coordonatele vectorilor 3 , 2 , 1 i , a
i
= în baza optimă.
Rezolvare
a)
2 1 2 2 1
z z x 2 x 3 x f (min) λ + λ + − + =

¹
´
¦
= + + + −
= + − + +
2 z x 4 x 3 x
3 z y x x x 2
2 3 2 1
1 1 3 2 1

0 z ; 0 y ; 3 , 2 , 1 i , 0 x
2 , 1 1 i
≥ ≥ = ≥






















1 3 ↓-2 0 λ λ
Baza C
B
X
B
a
1
a
2
a
3
a
4
a
5
a
6
0
θ

a
5
←a
6


λ
λ

3
2

2
-1

1
3

1


-1
0

1
0

0
1

3
1/2


j


= f
j

f
j
- C
j



*

λ
↓ λ-1;

4 λ;
4 λ-3


5λ+2

- λ;
- λ

λ
0

λ
0



←a
5

a
3


λ
-2

5/2
1/2


-1/4

1/4
3/4

0
1

-1
0

1
0

-1/4
1/4

10/9
-




f
j


j


2
2 5 − λ

*

4
2 9 + λ
4
2 9 − λ

4
6 − λ
4
18 − λ


-2

0

- λ

- λ

λ

0

4
2 − λ −

4
2 5 − λ −





a
1

a
3


1
-2

10/9
7/9

1
0

1/9
7/9

0
1

-4/9
-1/9

4/9
1/9

-1/9
2/9







f
j


j




-4/9

*



1

0;



-13/9

9
40




-2

0



-2/9

-2/9



2/9

9
2
- λ

3
5

λ − −
3
5



4
9/4

Soluţia optimă: 0 z z ; 0 y ;
9
7
x , 0 x ,
9
10
x
2 1 1 3 2 1
= = = = = =
9
4
f (min) − = .
Deoarece y
1
= 0 rezultă că pentru soluţia optimă prima relaţie este satisfăcută cu egal.

b) Varianta 1:
Baza optimă este B = {a
1
, a
3
}. Coordonatele vectorilor a
i
, i = 1,2,3 în B (reamintim că a
i

este vectorul coloană al necunoscutei x
i
din
sistemul de restricţii) sunt coloanele lui a
i
din iteraţia optimă, adică:

|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
=
1
0
a ,
9 / 7
9 / 1
a ,
0
1
a
B 3 B 2 B 1
.

Varianta2:
Fie
|
|
.
|

\
|

=
4 1
1 2
B matricea bazei B = {a
1
, a
3
}.
Ştim că B
-1
se află în iteraţia optimă sub vectorii unitari din baza iniţială, adică sub a
5
, a
6
.
Avem deci:

|
|
.
|

\
| −
=

2 1
1 4
9
1
B
1
.
Avem: a
1B

|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|

|
|
.
|

\
| −
= =

0
1
1
2
2 1
1 4
9
1
a B
1
1
.

a
2B
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
| −
= =

7
1
9
1
3
1
2 1
1 4
9
1
a B
2
1
.


a
3B
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
| −
= =

1
0
4
1
2 1
1 4
9
1
a B
3
1
.

3.7
Să se rezolve următoarea P.P.L.:

3 2 1
x 4 x 2 x f (max) + − =


¦
¹
¦
´
¦
≤ + + −
= + −
≥ − +
1 x x 2 x
3 x 2 x x
2 x x x 2
3 2 1
3 2 1
3 2 1

3 , 2 , 1 i 0 x
i
= ≥ .

Rezolvare
Transformăm inegalităţile în egalităţi:

¦
¹
¦
´
¦
= + + + −
= + −
= − − +
1 y x x 2 x
3 x 2 x x
2 y x x x 2
2 3 2 1
3 2 1
1 3 2 1

Deoarece lipsesc primul şi al doilea vectori unitari, adăugăm variabilele de penalizare z
1

respectiv z
2
; ele capătă în f coeficientul λ − . Problema devine:

2 1 3 2 1
z z x 4 x 2 x f (max) λ − λ − + − =

¦
¹
¦
´
¦
= + + + −
= + + −
= + − − +
1 y x x 2 x
3 z x 2 x x
2 z y x x x 2
2 3 2 1
2 3 2 1
1 1 3 2 1

0 z , 0 y , 0 x
2 , 1 2 , 1 3 , 2 , 1
≥ ≥ ≥ .

↓1 -2 4 0 0
- λ - λ
Baza CB XB
a1 a2 a3 a4 a5 a6 a7
0
θ

←a6

a7
a5

- λ
- λ
0

2

3

1



1

-1

1

-1

2

-1

2

1

-1

0

0

0
0

1

1
0

0

0
1

0

1
3

-


j
∆ =Cj

fj

– fj

-5 λ

*

-3 λ
3 λ+1

0

-2

- λ
↓ λ+4

λ
- λ

0

0

- λ

0

- λ

0



a1
←a7
a5

1
- λ
0

1
2
2

1
0
0

1/2
-3/2
5/2

-1/2
5/2
1/2

-1/2
1/2
-1/2

0
0
1

1/2
-1/2
1/2

0
1
0

-
4/5
4



fj


j


1-2 λ


*

1


0

2
3 1 λ +
2
3 5 λ − −


2
5 1 λ − −

2
5 9 λ +

2
1 λ − −

2
1 λ +

0

0

2
1 λ +

2
1 3 − λ −


- λ


0



a1
a3
←a5

1
4
0

7/5
4/5
8/5

1
0
0

1/5
-3/5
14/5

0
1
0

-2/5
1/5
-3/5

0
0
1

2/5
-1/5
3/5

1/5
2/5
-1/5

7
-
4/7
2




fj

j


23/5

*

1

0

-11/5

1/5

4

0

2/5

-2/5

0

0

-2/5
5
2
+ λ −

9/5
5
9
− λ −



a1
a3
a2

1
4
-2

9/7
8/7
4/7

1
0
0

0
0
1

0
1
0

-5/14
1/14
-3/14

-1/14
3/14
5/14

5/14
-1/14
3/14

3/14
5/14
-1/14





fj

j


33/7

*

1

0

-2

0

4

0

5/14

-5/14

1/14

-1/14

-5/14
14
5
+ λ −


25/14
14
25
− λ −




Soluţia optimă: ; 0 y y ; 7 / 8 x , 7 / 4 x , 7 / 9 x
2 1 3 2 1
= = = = =
7
33
f (max) ; 0 z z
2 1
= = = .

Notă
Toate relaţiile sunt satisfăcute cu egal pentru soluţia optimă.

3.8
Se face un amestec din ingredientele I
1
, I
2
, I
3
, I
4
cu scopul obţinerii unui produs finit
în cantitate de cel puţin 1000t. Ingredientele conţin substanţele nutritive S
1
, S
2
, iar
amestecul trebuie să conţină cel puţin 20 000gr. din S
1
şi 24 000gr. din S
2
.
Datele sunt prezentate în următorul tabel:

Ingrediente
Substanţe
Conţinutul în grame pe tonă
I
1
I
2
I
3
I
4

Necesar grame
S
1

S
2
30 20 10 20
10 30 20 10
20 000
24 000
Cost unitar 6 4 5 3

Cum trebuie făcut amestecul pentru a avea un cost total minim?

Rezolvare
Notând cu x
i
cantitatea din ingredientul 4 , 1 i , I
i
= care intră în amestec, modelul
matematic este:
(min) f = 6x
1
+ 4x
2
+ 5x
3
+3x
4



¦
¹
¦
´
¦
≥ + + +
≥ + + +
≥ + + +
1000 x x x x
24000 x 10 x 20 x 30 x 10
20000 x 20 x 10 x 20 x 30
4 3 2 1
4 3 2 1
4 3 2 1

4 , 1 i , 0 x
i
= ≥

Rezolvare
Împărţind cu 10 primele două relaţii, restricţiile devin:

¦
¹
¦
´
¦
≥ + + +
≥ + + +
≥ + + +
1000 x x x x
2400 x x 2 x 3 x
2000 x 2 x x 2 x 3
4 3 2 1
4 3 2 1
4 3 2 1

4 , 1 i , 0 x
i
= ≥

Dacă am aplica algoritmul Dimplex primal, ar trebui să extindem problema cu 3 variabile
de compensare şi încă 3 de penalizare.
Vom rezolva problema duală:
(max) g = 2000u
1
+ 2400u
2
+ 1000u
3


¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
≤ + +
≤ + +
≤ + +
≤ + +
3 u u u 2
5 u u 2 u
4 u u 3 u 2
6 u u u 3
3 2 1
3 2 1
3 2 1
3 2 1

3 , 2 , 1 i , 0 u
i
= ≥

¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= + + +
= + + +
= + + +
= + + +

3 y u u u 2
5 y u u 2 u
4 y u u 3 u 2
6 y u u u 3
4 3 2 1
3 3 2 1
2 3 2 1
1 3 2 1

4 , 3 , 2 , 1 j , 0 y ; 3 , 1 i , 0 u
j i
= ≥ = ≥

2000 ↓2400 1000 0 0 0 0
Baza C
B
U
B

a
1
a
2
a
3
a
4
a
5
a
6
a
7

0
θ

a
4

←a
5

a
6

a
7


0
0
0
0

6
4
5
3

3
2
1
2

1

2
1

1
1
1
1
2
1
0
0
0

0
1
0
0

0
0
1
0

0
0
0
1

6
4/3
5/2
3

j
∆ =

C
j
– g
j


0

↓2000

2400

1000

0

0

0

0


3


a
4

a
2

a
6

←a
7


0
2400
0
0

14/3
4/3
7/3
5/3

7/3
2/3
-1/3
4/3

0
1
0
0

2/3
1/3
1/3
2/3

1
0
0
0

-1/3
1/3
-2/3
-1/3

0
0
1
0

0
0
0
1

2
2
-
5/4



g
j
j


3200

*

1600

400

2400

0

800

↓200

0

0

800

-800

0

0

0

0



a
4

a
2

a
6

←a
1


0
2400
0
2000

7/4
1/2
11/4
5/4

0
0
0
1

0
1
0
0

-1/2
0
1/2


1
0
0
0

1/4
1/2
-3/4
-1/4

0
0
1
0

-7/4
-1/2
1/4
3/4

-
-
11/2
5/2



g
j

j


3700
*

2000
0

2400
0

1000
0

0
0

700
-700

0
0

300
-300



a
4

a
2

a
6

a
3


0
2400
0
1000

3
1/2
3/2
5/2

1
0
-1
2

0
1
0
0

0
0
0
1

1
0
0
0

0
1/2
-1/2
1/2

0
0
1
0

-1
-1/2
-1/2
3/2





g
j

j


3700
*

2000
0

2400
0

1000
0

0
0

700
-700

0
0

300
-300



Problema duală are soluţie multiplă.

Citirea soluţiilor
Problema duală are soluţiile optime:

|
|
|
.
|

\
|
=
=
=
|
|
|
.
|

\
|
=
=
=
2 / 5 u
2 / 1 u
0 u
: U ,
0 u
2 / 1 u
4 / 5 u
: U
3
2
1
2
3
2
1
1
.
Soluţia optimă sub formă generală este: | | 1 , 0 , U ) 1 ( U U
2 1
∈ λ λ − + λ =
Soluţia optimă a problemei primale se află în iteraţia optimă pe linia lui g
j
în dreptul
vectorilor de compensare:
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
=
=
=
300 x
0 x
700 x
0 x
: X
4
3
2
1

Avem desigur (max) g = (min) f = 3700.



1/2

3.9
Să se arate că următoarea P.P.L.: nu are soluţii posibile
(min) f = x
1
+ 3x
2
+5x
3


¹
´
¦
≤ + +
≥ − − −
10 x 2 x x
20 x x x 2
3 2 1
3 2 1

3 , 2 , 1 i 0 x
i
= ≥

Rezolvare

Varianta 1:
Din prima inecuaţie a sistemului de restricţii şi din condiţia 3 , 2 , 1 i , 0 x
i
= ≥ ar rezulta
0 20 ≤ deci sistemul este incompatibil.

Varianta 2:
Înmulţind prima relaţie cu (-1) şi adăugând variabilele de compensare 2 , 1 i , y
i
= , obţinem
P.P.L.:
(min) f = x
1
+ 3x
2
+ 5x
3


¹
´
¦
= + + +
− = + + +
10 y x 2 x x
20 y x x x 2
2 3 2 1
1 3 2 1

0 y , 0 x
2 , 1 3 , 2 , 1
≥ ≥









Având toţi 5 , 1 j , 0
j
= ≤ ∆ şi o componentă negativă pe coloana soluţiei X
B
, trebuie să
aplicăm algoritmul dual-simplex. Trebuie să scoatem din bază vectorul a
4
. Pentru a găsi
vectorul care intră în bază, urmărim pe linia vectorului a
4
componentele negative, facem
rapoartele dintre
j
∆ corespunzătoare şi aceste elemente şi alegem raportul minim. Cum
pe linia lui a
4
nu există elemente negative, rezultă că P.P.L. nu are soluţie.

1 3 5 0 0
Baza C
B
X
B
a
1
a
2
a
3
a
4
a
5

0
θ

a
4
a
5


0
0

-20
10

2
1

1
1

1
2

1
0

0
1




j


=f
j


f
j
- C
j


0
*

0
-1

0
-3

0
-5

0
0

0
0



Varianta 3:
Aducem P.P.L. la forma standard de lucru:

1 3 2 1
z x 5 x 3 x f (min) λ + + + =

¹
´
¦
= + + +
= + − − − −
10 y x 2 x x
20 z y x x x 2
2 3 2 1
1 1 3 2 1

0 z , 0 y , 0 x
1 2 , 1 3 , 2 , 1
≥ ≥ ≥








Întrucât toţi 6 , 1 j , 0
j
= ≤ ∆ , algoritmul simplex nu se poate continua. Deoarece în baza
optimă a rămas vectorul de penalizare a
6
cu 0 20 z
1
≠ = , P.P.L. nu are soluţie.

3.10
Pentru întocmirea unei diete, se pot folosi alimentele A
1
,…,A
5
care conţin vitaminele
V
1
, V
2
, V
3
. Să se alcătuiască dieta optimă (cu cel mai mic preţ de cost) care să conţină 20
unităţi din V
1
, cel puţin 15 unităţi din V
2
şi cel puţin 20 unităţi din V
3
. Costul unitar al
alimentelor şi conţinuturile lor specifice în unităţi de vitamine sunt date mai jos:

Alimente
Vitamine
A
1
A
2
A
3
A
4
A
5
V
1

V
2

V
3
1
0
1
2
1
1
1
0
0
3
3
2
0
1
2
Preţ unitar 2 8 4 70 10

Rezolvare
Fie
i
x cantitatea din alimentul
i
A , 5 , 1 i = care intră în alcătuirea dietei. Obţinem
următorul model matematic:
(min) f = 2x
1
+ 8x
2
+4x
3
+70x
4
+ 10x
5


¦
¹
¦
´
¦
≥ + + +
≥ + +
= + + +
20 x 2 x 2 x x
15 x x 3 x
20 x 3 x x 2 x
5 4 2 1
5 4 2
4 3 2 1

1 3 5 0 0 λ
Baza C
B
X
B
a
1
a
2
a
3
a
4
a
5
a
6

0
θ

a
6
a
5


λ
0

20
10

-2
1

-1
1

-1
2

-1
0

0
1

1
0




j


=f
j


f
j
- C
j


20λ
*

-2λ
-2λ-1

- λ
- λ-3

- λ
- λ-5

- λ
- λ

0
0

λ
0



5 , 1 i , 0 x
i
= ≥
Putem transforma egalitatea în două relaţii de sens contrar:

¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
≥ + + +
≥ + +
≥ + + +
≤ + + +
20 x 2 x 2 x x
15 x x 3 x
20 x 3 x x 2 x
20 x 3 x x 2 x
5 4 2 1
5 4 2
4 3 2 1
4 3 2 1

5 , 1 i , 0 x
i
= ≥
Înmulţim ultimele trei inecuaţii cu (-1), introducem variabilele 0 y
i
≥ , 4 , 1 i = şi aplicăm
algoritmul dual-simplex următoarei P.P.L.:
(min) f = 2x
1
+ 8x
2
+ 4x
3
+ 70x
4
+ 10x
5

¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
− = + − − − −
− = + − − −
− = + − − − −
= + + + +
20 y x 2 x 2 x x
15 y x x 3 x
20 y x 3 x x 2 x
20 y x 3 x x 2 x
4 5 4 2 1
3 5 4 2
2 4 3 2 1
1 4 3 2 1
5 , 1 i , 0 x
i
= ≥ ;
4 , 1 j , 0 y
j
= ≥ .

2 8 4 70 10 0 0 0 0
Baza CB XB
a1 a2 a3 a4 a5 a6 a7 a8 a9
0
θ
a6
←a7
a8
a9
0
0
0
0
20
-20
-15
-20
1
-1
0
-1
2
-2
-1
-1
1
-1
0
0
3
-3
-3
-2
0
0
-1
-2
1
0
0
0
0
1
0
0
0
0
1
0
0
0
0
1



j


=fj-cj

0

-2

-8

-4

-70

-10

0

0

0

0

2
3
70
,
1
4
,
2
8
,
1
2
min =








)
`
¹
¹
´
¦
a6
a1
←a8
a9
0
2
0
0
0
20
-15
0
0
1
0
0
0
2
-1
1
0
1
0
1
0
3
-3
1
0
0
-1
-2
1
0
0
0
1
-1
0
-1
0
0
1
0
0
0
0
1


j

fj
= fj -cj
40
*
2
0
4
-4
2
-2
6
-64
0
-10
0
0
-2
-2
0
0
0
0
4
1
10
,
3
64
,
1
4
min =






)
`
¹
¹
´
¦

a6
a1
a2
←a9
0
2
8
0
0
-10
15
-15
0
1
0
0
0
0
1
0
0
1
0
1
0
-3
3
-2
0
-2
1
-3
1
0
0
0
1
-1
0
-1
0
2
-1
1
0
0
0
1


fj
j

100

*
2

0
8

0
2

-2
18

-52
4

-6
0

0
-2

-2
-4

-4
0

0
2
1
2
,
3
6
,
2
52
min =






)
`
¹
¹
´
¦







2 8 4 70 10 0 0 0 0
Baza CB XB
a1 a2 a3 a4 a5 a6 a7 a8 a9
0
θ
←a6
a1
a2
a7
0
2
8
0
-15
5
15
15
0
1
0
0
0
0
1
0
1
0
0
-1
-2
-1
3
2
-3
1
1
3
1
0
0
0
0
0
0
1
1
1
-1
-1
1
-1
0
-1


fj
j

130

*
2

0
8

0
0

-4
22

-48
10

0
0

0
0

0
-6

-6
-2

-2
0
3
0
,
2
48
min =
− −

)
`
¹
¹
´
¦


a5
a1
a2
a7
0
2
8
0
5
0
10
0
0
1
0
0
0
0
1
0
1/3
1/3
1/3
0
2/3
-5/3
7/3
0
1
0
0
0
1/3
1/3
1/3
1
0
0
0
1
1/3
4/3
2/3
0
1/3
2/3
1/3
0


fj
j

130

*
2

0
8

0
0

-4
22

-48
10

0
0

0
0

0
-6

-6
-2

-2




Soluţia optimă:
130 f (min) ; 4 , 1 i , 0 y , 5 x , 0 x x , 10 x , 0 x
i 5 4 3 2 1
= = = = = = = =
Rezultă că dacă se folosesc 10 unităţi din alimentul A
2
şi 5 unităţi din A
5
, dieta se
realizează la un preţ de cost minim în valoare de
130 u.m.

4. Reoptimizări

4.1
Fie P.P.L.:
(min) f = 10x
1
+ 5x
2
+ x
3


¦
¹
¦
´
¦
≥ − +
≥ − −
≥ + +
4 x 2 x 3 x
1 x x x 2
5 x x x
3 2 1
3 2 1
3 2 1

3 , 1 i , 0 x
i
= ≥
a) Aflaţi soluţia optimă.
b) Cum se modifică soluţia optimă pentru
|
|
|
.
|

\
|
=
3
6
1
b
~
?

c) Cum se modifică soluţia optimă pentru ( ) 1 , 2 , 3 c
~
= ?
d) Cum se modifică soluţia optimă pentru ( ) 4 , 2 , 1 c
~
= ?

Rezolvare
a) Pentru a aplica algoritmul simplex ar trebui să introducem 3 varia-bile de compensare
şi 3 de penalizare deci problema s-ar extinde
cu 6 variabile. Este mai simplu să rezolvăm problema duală:
(max) g = 5u
1
+ u
2
+ 4u
3


¦
¹
¦
´
¦
≤ − −
≤ + −
≤ + +
1 u 2 u u
5 u 3 u u
10 u u 2 u
3 2 1
3 2 1
3 2 1

3 , 2 , 1 i , 0 u
i
= ≥

¦
¹
¦
´
¦
= + − −
= + + −
= + + +

1 y u 2 u u
5 y u 3 u u
10 y u u 2 u
3 3 2 1
2 3 2 1
1 3 2 1

3 , 2 , 1 j , 0 y ; 3 , 2 , 1 i , 0 u
j i
= ≥ = ≥


















5 1 4 0 0 0
Baza C
B
U
B
a
1
a
2
a
3
a
4
a
5
a
6

0
θ

a
4
a
5

←a
6

0
0
0

10
5
1

1
1
1

2
-1
-1

1
3
-2

1
0
0

0
1
0

0
0
1

10
5
1

j


=C
j
-g
j




0

5

1

4

0

0

0



a
4

←a
5

a
1


0
0
5

9
4
1

0
0
1

3
0
-1

3
5
-2

1
0
0

0
1
0

-1
-1
1

3
4/5
-

g
j

j


5
*

5
0

-5
6

-10
14

0
0

0
0

5
-5




←a
4

a
3

a
1


0
4
5

33/5
4/5
13/5

0
0
1

3
0
-1

0
1
0

1
0
0

-3/5
1/5
2/5

-2/5
-1/5
3/5

11/
5
-
-


g
j

j


81/5
*

5
0

-5
6

4
0

0
0

14/5
-14/5

11/5
-11/5


a
2

a
3

a
1


1
4
5

11/5
4/5
24/5

0
0
1

1
0
0

0
1
0

1/3
0
1/3

-1/5
1/5
1/5

-2/15
-1/5
7/15




g
j

j


147/5
*

5
0

1
0

4
0

2
-2

8/5
-8/5

7/5
-7/5



Soluţia optimă a problemei duale: ,
5
4
u ,
5
11
u ,
5
24
u
3 2 1
= = = 0 y y y
3 2 1
= = = .
Soluţia optimă a problemei primale se află în iteraţia optimă pe linia lui g
j
în dreptul
vectorilor de compensare:
x
1
= 2, x
2
= 8/5, x
3
=7/5. Desigur: (min) f = (max) g = 147/5.
b) Reoptimizarea lui b din problema primală, induce reoptimizarea lui C în problema
duală; vom copia iteraţia optimă a dualei unde modificăm: coeficienţii de deasupra
tabelului, coloana C
B
, g
j
,
j
∆ .

Problema duală are soluţie optimă multiplă.

Fie:
|
|
|
.
|

\
|
=
=
=
=
|
|
|
.
|

\
|
=
=
=
=
0 u
5 u
0 u
U ,
7 / 20 u
7 / 25 u
0 u
U
3
2
1
2
3
2
1
1
două soluţii optime.
Soluţia optimă sub formă generală este:
2 1
U ) 1 ( U U λ − + λ = , ] 1 , 0 [ ∈ λ şi (max) g = 30.
Soluţia optimă a problemei primale este
|
|
|
.
|

\
|
=
=
=
=
0 x
0 x
3 x
X
3
2
1

şi (min) f = 30.
c) Modificarea vectorului C din problema primală este echivalentă cu modificarea lui b din
problema duală.
1 6 3 0 0 0
Baza
B
C
~

U
B
a
1
a
2
a
3
a
4
a
5
a
6

0
θ

a
2
a
2

←a
1

6
3
1

11/5
4/5
24/5

0
0
1

1
0
0

0
1
0

1/3
0
1/3

-1/5
1/5
1/5

-2/15
-3/15
7/15

-
-
72/7




j
~


=
j
C
~

g
~

- g
~


102/5
*

1
0

6
0

4
0

7/3
-7/3

-2/5
2/5

-14/15
14/15



a
2

←a
3

a
6


6
3
0

25/7
20/7
72/7

2/7
3/7
15/7

1
0
0

0
1
0

3/7
1/7
5/7

-1/7
2/7
3/7

0
0
1

-
10
24

g
~

j
~


30


*

3


-2

6


0

3


0

3


-3

0


0

0


0




a
2

a
5

a
6


6
0
0

5
10
6

1/2
3/2
3/2

1
0
0

1/2
7/2
-3/2

1/2
1/2
1/2

0
1
0

0
0
1






g
~


j
~


30



*

3


-2

6


0

3


0

3


-3

0

0

0
0


Fie B matricea bazei optime din problema duală. Ştim că B
-1
se află în iteraţia optimă
sub vectorii care au format prima bază unitară.
Deci:
|
|
|
.
|

\
|

− −
=

7 3 5
3 3 0
2 3 5
15
1
B
1
.
Din: b
~
B U
~
1
B

= rezultă:
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|

|
|
|
.
|

\
|

− −
=
28
3
7
15
1
1
2
3
7 3 5
3 3 0
2 3 5
15
1
U
~
B
.
Cum toate componentele lui
B
U sunt pozitive, rezultă că soluţia optimă a problemei duale
este:
5
1
u ,
15
7
u ,
15
28
u
3 2 1
= = = şi
5
53
5
1
4
15
7
15
28
5 g (max) = + + ⋅ = .
Soluţia optimă a primalei rămâne:
5
7
x ,
5
8
x , 2 x
3 2 1
= = = şi
5
53
g (max) f (min) = = .
d) Avem în problema duală:
|
|
|
.
|

\
|
=
4
2
1
b
~
deci
|
|
|
.
|

\
|


=
|
|
|
.
|

\
|
|
|
|
.
|

\
|

− −
= ⇒ =

13
2
3
5
1
4
2
1
7 3 5
3 3 0
2 3 5
15
1
U
~
b
~
B U
~
B
1
B
.
Întrucât atunci când avem o reoptimizare pentru b se modifică doar soluţia de bază iar
diferenţele
j
∆ rămân neschimbate, rezultă că în acest caz avem soluţie dual-realizabilă şi
aplicăm algoritmul dual simplex. Vom copia ultima iteraţie a algoritmului din cazul a) în
care înlocuim coloana lui
B B
U
~
cu U .
5 1 4 0 0 0
Baza C
B
U
B
a
1
a
2
a
3
a
4
a
5
a
6

0
θ

←a
2
a
3

a
1

1
4
5

-3/5
-2/5
13/5

0
0
1

1
0
0

0
1
0

1/3
0
1/3

-1/5
1/5
1/5

-2/15
-3/15
7/15








j


=C
j

g
j

-g
j

54/5
*
5
0
1
0
4
0
2
-2
8/5
-8/5
7/5
-7/5

8
15 / 2
5 / 7
,
5 / 1
5 / 8
min
=
=




)
`
¹
¹
´
¦


a
5

←a
3

a
1


0
4
5

3
-1
2

0
0
1

-5
1
1

0
1
0

-5/3
1/3
2/3

1
0
0

2/3
-1/3
1/3




g
j

j


6
*

5
0

9
-8

4
0

14/3
-14/3

0
0

1/3
-1/3









Soluţia optimă a problemei duale: u
1
= 1, u
2
= u
3
= 0, (max) g = 5. Soluţia optimă a
problemei primale: x
1
= 5, x
2
= x
3
= 0, (min) f = 5.

4.2
O unitate economică fabrică produsele P
1
, P
2
, P
3
, utilizând resursele: forţa de
muncă (F.M.), mijloace de muncă (M.M.) şi materii prime (M.P.). În tabelul de mai jos se
dau consumurile specifice, cantităţile disponibile şi preţurile unitare de vânzare ale
produselor:

Produse
Resurse
P
1
P
2
P
3
Disponibil
(unităţi fizice)
F.M.
M.M.
M.P.
1 3 4
2 5 1
4 1 2
15
10
25
Preţ vânzare
(u. m.)
3 2 6



Se ştie că forţa de muncă trebuie utilizată în întregime şi că volumul producţiei planificate
al produsului P
2
trebuie să fie cel puţin egal cu
o unitate fizică.

a) Să se scrie modelul matematic al P.P.L. şi să se aducă la forma standard de lucru.
b) Să se determine soluţia corespunzătoare bazei
B = {a
3
, a
1
, a
5
, a
2
} şi să se stabilească natura ei.
c) Care este soluţia optimă pentru ) 3 , 1 , 5 ( C
~
= .
d) Care este soluţia optimă pentru
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
2
30
15
20
b
~


a
5

a
6

a
1

0
0
5
1
3
1
0
0
1
-3
-3
2
2
-3
1
-1
-1
1
1
0
0
0
1
0






g
j

j


5


*

5

0

10

-9

5

-1

5

-5

0

0

0
0


Rezolvare
a) (max) f = 3x
1
+ 2x
2
+ 6x
3


¦
¦
¹
¦
¦
´
¦

≤ + +
≤ + +
= + +
1 x
25 x 2 x x 4
10 x x 5 x 2
15 x 4 x 3 x
2
3 2 1
3 2 1
3 2 1

3 , 1 i , 0 x
i
= ≥
A aduce P.P.L. la forma standard de lucru, înseamnă să avem toate restricţiile cu „=” şi
matricea unitate de ordinul 4.
Avem:
2 1 3 2 1
z z x 6 x 2 x 3 f (max) λ − λ − + + = .

¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= + −
= + + +
= + + +
= + + +
1 z y x
25 y x 2 x x 4
10 y x x 5 x 2
15 z x 4 x 3 x
2 3 2
2 3 2 1
1 3 2 1
1 3 2 1

0 z , z ; 3 , 2 , 1 j , 0 y ; 3 , 2 , 1 i , 0 x
2 1 j i
≥ = ≥ = ≥
b) Fie B matricea bazei B. Avem:

|
|
|
|
|
.
|

\
|

− −
− −
= ⇒
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=

7 0 0 0
63 1 14 0
17 0 4 1
1 0 1 2
7
1
B
1 0 0 0
1 1 4 2
5 0 2 1
3 0 1 4
B
1



Soluţia corespunzătoare acestei baze este:
b B X
1
B

= adică:
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
|
|
.
|

\
|

|
|
|
|
|
.
|

\
|

− −
− −
=
1
14
7 / 8
7 / 19
1
25
10
15
7 0 0 0
63 7 14 0
17 0 4 1
1 0 1 2
7
1
X
B

Soluţia X
B
având toate componentele ≥ 0 este o soluţie realizabilă de bază. Pentru a
vedea dacă este soluţie optimă trebuie să întocmim tabelul simplex corespunzător. Pentru
aceasta aflăm coordonatele tuturor vectorilor a
i
în baza B folosind formula
a
iB
= B
-1
a
i
, 8 , 1 i = .
Obţinem tabelul simplex:
Baza C
B
X
B
3 2 6 0 0 0 λ − λ −
0
θ








Întrucât toţi 8 , 1 j , 0
j
= ≤ ∆ , am obţinut chiar soluţia optimă:
x
1
= 8/7, x
2
= 1, x
3
= 19/7, y
1
= y
3
= 0, y
2
= 14, z
1
= z
2
= 0 şi
7
152
f (max) =
c) Avem de făcut o reoptimizare în care vectorul C = (3, 2, 6) devine ) 3 , 1 , 5 ( C
~
= . Vom
copia iteraţia optimă a problemei iniţiale în care modificăm coeficienţii C
j
de deasupra
tabelului, vectorul C
B
, cantităţile f
j
şi 8 , 1 j ,
j
= ∆ .








Întrucât toţi 8 , 1 j , 0
~
j
= ≤ ∆ , rezultă că soluţia optimă a problemei iniţiale este optimă şi
pentru noua problemă. Se modifică doar optimul funcţiei şi anume
7
104
f (max) = .
d) Calculăm: b
~
B X
~
1
B

= şi obţinem:

|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
|
|
.
|

\
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|

− −
− −
=
2
18
7 / 6
7 / 23
2
30
15
20
7 0 0 0
63 7 14 0
17 0 4 1
1 0 1 2
7
1
X
~
B

Întrucât toate componentele lui
B
X
~
sunt 0 ≥ , am obţinut soluţia optimă:
7
23
x , 2 x ,
7
6
x
3 2 1
= = = şi
7
184
7
23
6 2 2
7
6
3 f (max) = ⋅ + ⋅ + ⋅ = .
a
1
a
2
a
3
a
4
a
5
a
6
a
7
a
8

a
3
a
1

a
5

a
2


6
3
0
2

19/7
8/7
14
1

0
1
0
0

0
0
0
1

1
0
0
0

-1/7
4/7
-2
0

0
0
1
0

1/7
17/7
-9
-1

2/7
-1/7
0
0

-1/7
-17/7
9
1
















j
∆ =C
j





f
j


-f
j





152/7








*




3








0




2








0




6




0




6/7








-6/7



0








0




43/7




-43/7




9/7

7
9
− λ −

7
43

7
43
+ λ −



5 1 3 0 0 0 λ − λ −
Baza
B
C
~
X
B
a
1
a
2
a
3
a
4
a
5
a
6
a
7
a
8

0
θ


a
3
a
1

a
5

a
2


3
5
0
1

19/7
8/7
14
1

0
1
0
0

0
0
0
1

1
0
0
0

-1/7
4/7
-2
0

0
0
1
0

1/7
17/7
-9
-1

2/7
-1/7
0
0

-1/7
-17/7
9
1















j
~
∆ =
j
C
~



j
f
~



-
j
f
~





104/7








*




5








0




1








0




3




0




17/7








-17/7



0








0




81/7




-81/7




1/7

7
1
− λ −

7
81

7
81
+ λ −




4.3
a) Să se arate că punctele A (12, 0), B (0, 4) sunt optimale pentru cuplul de probleme
duale:
(max) f = 4x
1
+ 3x
2
(max) g = 6u
1
+ 12u
2

¹
´
¦
≤ +
≤ + −
12 x 3 x
6 x 2 x 3
2 1
2 1


¹
´
¦
≥ +
≥ + −
3 u 3 u 2
4 u u 3
2 1
2 1

0 x
2 , 1
≥ 0 u
2 , 1

b) Care sunt soluţiile optime dacă în problema primală luăm ( ) 7 , 2 C
~
= şi în duală
|
|
.
|

\
|
=
7
2
b
~
.
c) Să se afle soluţia optimă a dualei dacă ) 4 , 2 ( C
~
= şi
|
|
.
|

\
|
=
1
3
b
~
.
d) Să se afle soluţia optimă a dualei pentru ) 9 , 4 ( C
~
= .

Rezolvare
a) Varianta 1: Propunem cititorului să rezolve cele două probleme pe cale grafică.

Varianta 2:
Este suficient să rezolvăm problema primală:
(max) f = 4x
1
+3x
2


¹
´
¦
= + +
= + + −
12 y x 3 x
6 y x 2 x 3
2 2 1
1 2 1

0 y , 0 x
2 , 1 2 , 1
≥ ≥









Soluţia optimă a problemei primale este: x
1
= 12, x
2
= 0 şi
(max) f = 48.
4 3 0 0
Baza C
B
X
B
a
1
a
2
a
3
a
4

0
θ

a
3
←a
4


0
0

6
12

-3
1

2
3

1
0

0
1

-
12

j


=C
j


-f
j


0

4
3 0 0



a
3

a
1


0
4

42
12

0
1

11
3

1
0

3
1




f
j

j


48
*

4
0

12
-9

0
0

4
-4




Soluţia optimă a problemei duale: u
1
= 0, u
2
= 4, (min) g = 48.
b) Este suficient să facem reoptimizarea problemei primale pentru ) 7 , 2 ( C
~
= .











Soluţia optimă a problemei primale:
11
306
f (max) ,
11
42
x ,
11
6
x
2 1
= = =
Soluţia optimă a problemei duale:
11
306
g (min) ,
11
25
u ,
11
1
u
2 1
= = = .
c) Deoarece se modifică simultan C şi b, vom relua problema primală de la început:
(max) f = 3x
1
+ x
2


¹
´
¦
= + +
= + + −

¹
´
¦
≤ +
≤ + −
4 y x 3 x
2 y x 2 x 3
4 x 3 x
2 x 2 x 3
2 2 1
1 2 1
2 1
2 1

0 x
2 , 1
≥ 0 y , 0 x
2 , 1 2 , 1
≥ ≥

Notă
Am ţinut seama că modificarea lui C respectiv b din problema duală, implică
modificarea lui b respectiv C în problema primală.
Avem:








2 7 0 0
Baza
B
C
~
X
B
a
1
a
2
a
3
a
4

0
θ

←a
3
a
1


0
2

42
12

0
1

11
3

1
0

3
1

42/11
4









j
C
~
j
~
= ∆



j
f
~

-
j
f
~


24

*

2

0
6

1
0

0
2

-2



a
2

a
1


7
2

42/11
6/11

0
1

1
0

1/11
-3/11

3/11
2/11






j
f
~


j
~


11
306

*




2


0




7


0




1/11


-1/11




25/11


-25/11



3 1 0 0
Baza C
B
X
B
a
1
a
2
a
3
a
4

0
θ

a
3
←a
4


0
0

2
4

-3
1

2
3

1
0

0
1

-
4
j
∆ =C
j


-f
j

0

3

1

0

0



a
3

a
1


0
3

14
4

0
1

11
3

1
0

3
1




f
j

j


12
*

3
0

9
-8

0
0

3
-3




Soluţia optimă a problemei primale: x
1
= 4, x
2
= 0, (max) f = 12.
Soluţia optimă a problemei duale: u
1
= 0, u
2
= 3, (min) g = 12.
d) Considerăm că în problema primală termenul liber b devine
|
|
.
|

\
|
=
9
4
b
~
.
Dacă B este matricea bazei optime B = {a
3
, a
1
}, atunci:
|
|
.
|

\
|
=

1 0
3 1
B
1
şi
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
|
= ⇒ =

9
31
9
4
1 0
3 1
X
~
b
~
B X
~
B
1
B
şi
B
X
~

reprezintă soluţia optimă a problemei primale, adică: x
1
= 9, x
2
= 0.
Avem: (max)f = 4‧9 +3‧0 = 36.
Întrucât prin modificarea lui b în problema primală diferenţele
j
∆ nu se schimbă, rezultă că
soluţia optimă a problemei duale este tot:
u
1
= 0, u
2
= 4, dar (min) g = 36.


5. Probleme de transport (P.T.)

5.1
Trei oraşe O
1
, O
2
, O
3
se aprovizionează cu ulei vegetal din localităţile L
1
, L
2
, L
3
, L
4
.
Costurile unitare de transport de la L
i
la O
j
, 4 , 1 i = , 3 , 1 j = , disponibilul localităţilor şi
necesarul oraşelor, sunt date în tabelul de mai jos.

O
j

L
i

O
1
O
2
O
3
Disponibil (D)
L
1
2 1 3 200
L
2
1 4 2 150
L
3
5 2 1 250
L
4
3 1 1 100
Necesar (N) 400 175 125
700
700

Cum trebuie organizat transportul astfel încât să fie acoperit tot necesarul oraşelor şi
distribuit tot disponibilul cu un cost total minim?

Rezolvare

Vom nota cu x
i j
cantitatea ce se transportă de la L
i
la O
j
iar cu C
i,j
costul unitar de
transport de la L
i
la O
j
, 4 , 1 i = , 3 , 1 j = . Vom aplica metoda potenţialelor.
Etapa I
Observăm că P.T. este echilibrată (N = D = 700).
Căutăm o soluţie iniţială de bază folosind de exemplu metoda costului minime pe
linie.

O
j

L
i

O
1
O
2
O
3
(D)
L
1
2
25
1
175
3
200
L
2
1
150
4 2
150
L
3
5
125
2 1
125
250
L
4
3
100
1 1
100
(N) 400 175 125
700
700

Pe prima linie, costul minim este 1; transportăm în căsuţa respectivă min {175, 200} = 175.
Tot pe prima linie a rămas costul minim 2; transportăm în căsuţa respectivă min {200-175
= 25, 400} = 25. Prima linie fiind saturată, se trece la linia a doua cu acelaşi procedeu
ş.a.m.d.
Soluţia iniţială de bază este: x
11
= 25, x
12
= 175, x
21
= 150, x
31
= 125, x
33
= 125, x
41
= 100.
ea este nedegenerată deoarece are m + n – 1 =
= 4 + 3 – 1 = 6 componente diferite de zero.
Costul iniţial de transport este:
. m . u 1425 100 3 125 1 125 5 150 1 175 1 25 2 C
0
= ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅ = Urmărim să găsim o
altă repartiţie a transportului, astfel încât costul total să fie mai mic.
Etapa II
Introducem variabilele 3 , 1 j , 4 , 1 i v , u
, j i
= = care au proprietăţile: u
i
+ v
j
= C
ij
, unde
C
ij
sunt costurile din căsuţele bazice (unde avem x
i,j
≠ 0).
v
j
u
i

v
1
= 0 v
2
=-1 v
3
=-4
u
1
= 2 2 1
u
2
= 1 1


u
3
= 5 5 1
u
4
= 3 3

Alegem iniţial un u
i
sau v
j
egal cu 0 ( vezi teoria!!). Am ales de exemplu v
1
= 0. Deoarece
u
1
+ v
1
= 2, rezultă u
1
= 2. Din u
2
+ v
1
= 1 rezultă u
2
= 1, ş.a.m.d.
Pentru căsuţele nebazice, vom determina cantităţile
j i
C (au rolul lui f
j
de la P.PL.) care
verifică de asemenea relaţiile:
j i j i
v u C + = .
Întocmim tabelul pentru
j i
C (
j i
C coincid cu
j i
C în căsuţele bazice):
v
j
u
i

v
1
= 0 v
2
=-1 v
3
=-4
u
1
= 2 2 1 -2
u
2
= 1 1 0 -3
u
3
= 5 5 4 1
u
4
= 3 3 2 -1
Am haşurat
j i
C din căsuţele bazice.
Etapa III
Facem un nou tabel cu diferenţele
j i j i j i
C C − = ∆ (la P.P.L., într-o problemă de
minim, făceam diferenţele
j j j
C f − = ∆ şi o alegeam pe cea mai mare pozitivă pentru a
găsi vectorul care intră în bază).
0 0 -5
0 -4 -5
0 2 0
0 1 -2


j i j i j i
C C − = ∆
Etapa IV
Alegem diferenţa
j i
∆ cea mai mare pozitivă (în cazul nostru 2). Întocmim un tabel
cu soluţia precedentă şi pe locul cu
j i
∆ cea mai mare pozitivă punem o valoare θ care
deocamdată este nedeterminată. Anihilăm apoi pe θ pe linii şi coloane obţinând un anumit
ciclu:

25 + θ 175 - θ
150 50
150 150
125 - θ θ
125 125 125
100

100


Facem 125 } 175 , 125 { min = = θ şi găsim o nouă soluţie de bază.
Notând cu C
1
costul transportului pentru noua soluţie, avem:
1175 2 125 1425 max . C C
j i 0 1
= ⋅ − = ∆ θ − = u.m.

Etapa V
Încercăm să vedem dacă noua soluţie de bază mai poate fi îmbunătăţită, calculând
pentru ea u
i
, v
j
,
j i
C etc.
Algoritmul se termină când toţi 0 C C
j i j i j i
≤ − = ∆ (la P.P.L. toţi 0 C f
j j j
≤ − = ∆ ).
Vom prezenta calculele mai departe considerând tabelele legate între ele:

v
j
u
i

v
1
= 0 v
2
=-1 v
3
=-2
u
1
= 2 2 1 0 0 0 -3
150+θ 50- θ
200
u
2
= 1 1 0 -1 0 -4 -3 150 150
u
3
= 3 3 2 1 -2 0 0 125 125 125 125
u
4
= 3 3 2 1 0 1 0
100- θ θ
50 50


j i j i
v u C + =
j i j i j i
C C − = ∆ 50 } 100 , 50 min{ = = θ
Costul de transport pentru noua soluţie este:
1125 50 1 1175 max C C
j i 1 2
= ⋅ − = ∆ ⋅ θ − = u.m.

v
j

u
i

v
1
= 0 v
2
=-2 v
3
=-3
u
1
= 2 2 0 -1 0 -1 -4
u
2
= 1 1 -1 -2 0 -5 -4
u
3
= 4 4 2 1 -1 0 0
u
4
= 3 3 1 0 0 0 -1


j i j i
v u C + = 0 C C
j i j i j i
≤ − = ∆

Rezultă că ultima soluţie de bază este soluţia optimă:
x
11
= 200, x
21
= 150, x
32
= 125, x
33
= 125, x
41
= 50, x
42
= 50 şi costul minim este C
2
= 1125
u.m.



5.2
Trei magazine de mobilă M
1
, M
2
, M
3
achiziţionează mobila de la două fabrici F
1
şi
F
2
. Costurile unitare de transport de la F
i
, i =1,2 la M
j
, j = 1,2,3, disponibilul fabricilor şi
necesarul magazinelor sunt date în tabelul următor. Cum trebuie organizat transportul
pentru a obţine un cost total minim?
M
j

F
i

M
1
M
2
M
3
D
F
1
3 5 2 20
F
2
4 1 3 20
N 10 15 25
40
50

Rezolvare
Varianta 1:
Problema fiind neechilibrată (D < N) extindem tabelul cu o fabrică fictivă F
3
căreia îi
afectăm costurile de transport O (la P.P.L. variabilele de compensare capătă coeficienţii 0
în f) şi disponibilul egal cu N – D = 10.
M
j

F
i

M
1
M
2
M
3
D
F
1

3 5 2
20
20
F
2

4 4
15
3
5
20
F
3

0
10
0 0
10
N 10 15 25
50
50
Am aflat soluţia iniţială de bază prin metoda costului minim pe linie. Observăm că soluţia
este degenerată deoarece are 5 1 n m 4 = − + < componente diferite de zero. Pentru a
înlătura degenerarea, adăugăm câte un 0 > ε la fiecare disponibil şi ε 3 la ultimul
necesar. Căutăm apoi soluţia iniţială de bază prin metoda costului minim pe linie. În final,
după ce obţinem soluţia optimă, facem 0 = ε .

M
j

F
i

M
1
M
2
M
3
D
F
1

3

5

2
ε + 20
ε + 20
F
2

4

1
15
3
ε + 5
ε + 20
F
3
0
10
0

0
ε
ε + 10
N 10 15 ε + 3 25 ε + 50



Soluţia iniţială este:
ε ε = ε = = = + + =
33
31
23 22
13
x , 10 5 15 20 x x , x , x , şi are 5 componente nenule.
Costul iniţial de transport este:
ε ε ε ε + = ⋅ + ⋅ + + + ⋅ + + = 5 70 0 10 0 ) 5 ( 3 15 1 ) 20 ( 2 C
0
.
Aplicăm în continuare metoda potenţialelor.
v
j

u
i

v
1
= 0 v
2
=-2 v
3
=0
u
1
= 2 2 0 2 -1 -5 0
u
2
= 1 3 1 3 -1 0 0
u
3
= 4 0 -2 0 0 -2 0


j i j i
v u C + = 0 C C
j i j i j i
≤ − = ∆
Soluţia optimă este: x
13
= 20, x
22
= 15, x
23
= 5, x
31
= 10 cu costul
C
0
= 70 u.m.
Întrucât 0 x
31
≠ rezultă că magazinul M
1
trebuie să se aprovizioneze de la altă fabrică cu
necesarul său de mobilă.
Varianta 2:
După ce echilibrăm problema, vom afla soluţia iniţială de bază prin metoda colţului
N-V. Vom vedea că este necesar să parcurgem mai multe iteraţii, în schimb soluţia iniţială
nu este degenerată.

M
j

F
i

M
1
M
2
M
3
D
F
1

3
10
5
10
2
20
F
2

4

1
5
3
15
20
F
3
0

0

0
10
10
N 10 15 25 50

Soluţia iniţială: x
11
= 10, x
12
= 10, x
22
= 5, x
23
= 15, x
33
= 10 care este nedegenerată dă un
cost iniţial C
0
= 30 + 50 + 5 + 45 = 130 u.m.
v
j
u
i

v
1
= 3 v
2
=5 v
3
=7
u
1
= 0 3 5 7 0 0 5 10
10- θ θ
10 10
u
2
= -4 -1 1 3 -5 0 0
5+θ 15- θ
15 5
u
3
= 7 -4 -2 0 -4 -2 0 10 10

j i j i
v u C + =
j i j i j i
C C − = ∆ 10 } 15 , 10 min{ = = θ

Costul transportului pentru noua soluţie este:
80 5 10 130 max C C
j , i 0 1
= ⋅ − = ∆ ⋅ θ − = u.m.

v
j
u
i

v
1
= 3 v
2
=0 v
3
=2
u
1
= 0 3 0 2 0 -5 0
10- θ

10+θ
20
u
2
= 1 4 1 3 0 0 0 15 5 15 5
u
3
= -2 1 -2 0 1 -2 0
θ

10- θ
10 0


j i j i
v u C + =
j i j i j i
C C − = ∆ 10 } 10 , 10 min{ = = θ
Soluţia obţinută fiind degenerată am pus un zero într-una din căsuţele (1,1)sau (3,3) unde
au dispărut simultan componente. Costul total de transport este:
70 1 10 80 max C C
j , i 1 2
= ⋅ − = ∆ ⋅ θ − = u.m.

v
j

u
i

v
1
= 3 v
2
=1 v
3
=3
u
1
= -1 2 0 2 -1 -5 0
u
2
= 0 3 1 3 -1 0 0
u
3
= -3 0 -2 0 0 -2 0


j i j i
v u C + =
j i j i j i
C C − = ∆
S-a obţinut aceeaşi soluţie optimă cu acelaşi cost total minim de transport.

5.3
Patru şantiere 4 , 1 j , A
j
= , se aprovizionează cu ciment de la trei depozite
3 , 1 i , D
i
= . Costurile unitare de transport, necesarul şantierelor precum şi disponibilul
depozitelor se dau în următorul tabel.

A
j

D
i

A
1
A
2
A
3
A
4
D
D
1
3 3 3 5 800
D
2
2 3 4 5 200
D
3
4 3 3 2 300
N 600 350 250 100 1300

Să se determine planul optim de aprovizionare al şantierelor.


Rezolvare
P.T: fiind echilibrată, determinăm o soluţie iniţială de bază. Vom aplica metoda
costului minim pe coloană.
A
j

D
i

A
1
A
2
A
3
A
4
D
D
1

3
400
3
350
3
50
5
800
D
2

2
200
3 4 5
200
D
3
4

3

3
200
2
100
300
N 600 350 250 100 1300

Soluţia iniţială de bază este nedegenerată (are m + n -1 = 6 componente ≠ 0). Costul
iniţial de transport este:
C
0
= 1200 + 1050 +150 +400 +600 +200 = 3600 u.m.

vj
ui
v1=3 v2=3 v3=3 v4=2

u1=0 3 3 3 2 0 0 0 -3 400 350- θ 50+ θ 400 150 250
u2=-1 2 2 2 1 0 -1 -2 -4 200 200
u3=0 3 3 3 2 -1 0 0 0 θ 200- θ 100 200 100


j i j i
v u C + = 0 C C
j i j i j i
≤ − = ∆ 200 } 350 , 200 min{ = = θ
Pentru noua soluţie de bază avem costul
3600 0 200 3600 max C C
j i 0 1
= ⋅ − = ∆ ⋅ θ − = u.m.

v
j
u
i

v
1
= 3 v
2
=3 v
3
=3 v
4
=2
u
1
= 0 3 3 3 2 0 0 0 -3
u
2
= -1 2 2 2 1 0 -1 -2 -4
u
3
= 0 3 3 3 2 -1 0 0 0


j i j i
v u C + = 0 C C
j i j i j i
≤ − = ∆
Observăm că pentru soluţia iniţială de bază am obţinut toţi 0
j i
≤ ∆ însă în căsuţa
nebazică (3,2) avem 0
32
= ∆ . La fel ca la P.P.L. conchidem că P.T. are soluţie optimă
multiplă. Se obţine încă o soluţie optimă punând θ în tabelul soluţiei pe locul (3,2). Avem
soluţiile optime:

100 x , 200 x , 200 x , 50 x , 350 x , 400 x : X
34 33 21 13 12 11 1
= = = = = =
100 x , 200 x , 200 x , 250 x , 150 x , 400 x : X
34 32 21 13 12 11 2
= = = = = =
Ambele dau costul minim 3600 u.m.
Soluţia optimă sub formă generală este:
] 1 , 0 [ , X ) 1 ( X X
2 1
∈ λ λ − + λ = şi este dată de matricea:
|
|
|
.
|

\
|
λ λ −
λ − + λ λ − + λ
100 200 200 ) 1 ( 0
0 0 0 200
0 250 ) 1 ( 50 150 ) 1 ( 350 400
: X .

Notă
Pentru 1 = λ obţinem X
1
şi pentru 0 = λ obţinem X
2
.

5.4
Două fabrici de pâine F
1
, F
2
se aprovizionează cu

făină de la trei depozite D
1
, D
2
,
D
3
. Cunoscând disponibilul depozitelor, necesarul fabricilor şi costurile unitare de
transport, să se determine planul optim de transport. Datele problemei sunt prezentate în
tabelul următor:

F
j

D
i

F
1
F
2
D
D
1
5 3 50
D
2
2 1 275
D
3
4 2 125
N 100 200
450
300

Rezolvare
Avem N < D. Echilibrăm problema prin introducerea unei noi coloane cu costurile
de transport zero şi necesarul D – N = 150.
F
j

D
i

F
1
F
2
F
3
D
D
1

5

3 0
50
50
D
2

2

1
175
0
100
275
D
3
4
100
2
25
0
125
N 100 200 150 450


Am determinat soluţia iniţială de bază prin metoda costului minim pe linie. Soluţia este
nedegenerată şi avem:
C
0
= 175 + 400 +50 = 625 u.m. pentru soluţia X
0
: x
13
= 50, x
22
= 175, x
23
= 100, x
31
= 100,
x
32
= 25.

v
j
u
i

v
1
= 4 v
2
=2 v
3
=1
u
1
= -1 3 1 0 -2 -2 0 50 50
u
2
= -1 3 1 0 1 0 0
θ 175- θ
100 100 75 100
u
3
= 0 4 2 1 0 0 1
100- θ 25+θ
125


j i j i
v u C + =
j i j i j i
C C − = ∆ 100 } 175 , 100 min{ = = θ
Avem: 525 1 100 625 C
1
= ⋅ − = u.m. pentru soluţia X
1
: x
13
= 50,
x
21
= 100, x
22
= 75, x
23
=100, x
32
= 125.

v
j
u
i

v
1
= 2 v
2
=1 v
3
=0
u
1
= 0 2 1 0 -3 -2 0 50 50
u
2
= 0 2 1 0 0 0 0 100
75+θ 100- θ
100 175
u
3
= 1 3 2 1 -1 0 1
125- θ θ
25 100



j i j i
v u C + =
j i j i j i
C C − = ∆ 100 } 100 , 125 min{ = = θ
Pentru soluţia de bază X
2
: x
13
= 50, x
21
= 100, x
22
= 175, x
32
=25,
x
33
= 100 avem costul 425 1 100 525 max C C
j i 1 2
= ⋅ − = ∆ ⋅ θ − = u.m.

v
j
u
i

v
1
= 2 v
2
=1 v
3
=-1
u
1
= 1 3 2 0 -2 -1 0
u
2
= 0 2 1 -1 0 0 -1
u
3
= 1 3 2 0 -1 0 0


j i j i
v u C + = 0 C C
j i j i j i
≤ − = ∆
Soluţia optimă este X
2
cu costul total de transport C
2
= 425 u.m.
Deoarece x
13
=50 ≠ 0, x
23
= 100 ≠ 0 rezultă că depozitul D
1
nu-şi poate transporta făina
nici la F
1
, nici la F
2
iar depozitul D
2
rămâne cu o cantitate de 100 unităţi fizice
netransportate. Trebuie deci ca D
1
şi D
2
să-şi mai caute o altă fabrică unde să-şi
transporte făina.


5.5
Trei staţii de benzină P
1
, P
2
, P
3
se aprovizionează de la rafinăriile R
1
, R
2
,R
3
.
Costurile unitare de transport, disponibilul rafinăriilor precum şi necesarul staţiilor de
benzină se află în tabelul:

P
j

R
i

P
1
P
2
P
3
D
R
1
5 4 2 90
R
2
2 6 3 70
R
3
3 1 6 140
N 50 60 40
300
150
Care este planul optim de transport în ipoteza că din cauza unor lucrări de reparaţii,
drumurile de la R
2
la P
2
şi de la R
2
la P
3
nu pot fi folosite?

Rezolvare
Avem o P.T. cu rute interzise. În căsuţele (2,2), (2,3) vom înlocui costurile unitare 6
u.m. respectiv 3 u.m. cu un cost notat cu M unde M este un număr foarte mare. Raţiunea
acestei înlocuiri este evitarea celor două rute interzise.
Observăm de asemenea că P.T. este neechilibrată. Extindem tabelul cu o coloană cu
costuri nule şi necesarul 150.

P
j

R
i

P
1
P
2
P
3
P
4
D
R
1

5

4 2 0
90
90
R
2

2
10
M M 0
60
70
R
3
3
40
1
60
6
40
0
125
N 50 60 40 150 300

Am aplicat metoda costului minim pe linie pentru obţinerea soluţiei iniţiale de bază X
0
: x
14

= 90, x
21
= 10, x
24
= 60, x
31
=40, x
32
= 60,
x
33
= 40. Avem: C
0
= 20 +120 +60 + 240 = 440 u.m.

vj
ui
v1=3 v2=1 v3=6 v4=1

u1=0 2 0 5 0 -3 -4 3 0 θ 90- θ 10 80
u2=-1 2 0 5 0 0 -M 5-M 0 10- θ 60+ θ 70
u3=0 3 1 6 1 0 0 0 1 40+ θ 60 40- θ 50 60 30





j i j i
v u C + =
j i j i j i
C C − = ∆ 10 } 90 , 40 , 10 min{ = = θ
Costul acestei soluţii este 410 3 10 440 C
1
= ⋅ − = .

vj
ui
v1=3 v2=1 v3=6 v4=4

u1=-4 -1 -3 2 0 -6 -7 0 0 10+ θ 80- θ 40 50
u2=-4 -1 -3 2 0 -3 -3-M 2-M 0 70 70
u3=0 3 1 6 4 0 0 0 4 50 60 30- θ θ 50 60 30


j i j i
v u C + =
j i j i j i
C C − = ∆ 30 } 80 , 30 min{ = = θ
Costul acestei soluţii de bază este:
290 4 30 410 max C C
j i 1 2
= ⋅ − = ∆ ⋅ θ − = u.m.

vj
ui
v1=3 v2=1 v3=2 v4=0

u1=0 3 1 2 0 -2 -3 0 0 40 50 40 50
u2=0 3 1 2 0 1 1-M 2-M 0 θ 70- θ 50 20
u3=0 3

1 2 0 0 0 -4 0 50- θ 60 30+ θ 60 80


j i j i
v u C + =
j i j i j i
C C − = ∆ 50 } 70 , 50 min{ = = θ
Costul de transport corespunzător acestei soluţii este:
240 50 290 max C C
j i 2 3
= − = ∆ ⋅ θ − = u.m.

v
j
u
i

v
1
= 2 v
2
=1 v
3
=2 v
4
=0
u
1
=0 2 1 2 0 -3 -3 0 0
u
2
=0 2 1 2 0 0 1-M 2-M 0
u
3
=0 2 1 2 0 -1 0 -4 0


j i j i
v u C + = 0 C C
j i j i j i
≤ − = ∆

Soluţia optimă este: x
13
= 40, x
21
= 50, x
32
= 60, x
14
= 50, x
24
= 20,
x
34
= 80 şi costul optim este 240 u.m. Observăm că în aceste condiţii rafinăriile nu-şi
epuizează cantităţile de benzină deci pot distribui şi altor beneficiari.
Propunem cititorului să constate că dacă am fi ales soluţia iniţială de bază după regula
costului minim pe coloană am fi obţinut chiar soluţia optimă.


Notă
Dacă avem o P.T. de maxim atunci soluţia iniţială de bază se alege prin metoda
costului (beneficiului) maxim pe linie sau coloană iar diferenţele
j i
∆ sunt
j i j i
C C − ;
algoritmul se termină când toţi 0
j i
≤ ∆ . În cazul rutelor interzise în problemă de maxim
punem 0 drept cost (beneficiu) pe rutele interzise.

6. Probleme propuse

6.1
Să se rezolve grafic următoarele P.P.L.:

6.1.1 (max) f(x) = 7x
1
– 3x
2


¹
´
¦
≤ +
≥ +
7 x 5 x 5
16 x 7 x 6
2 1
2 1

0 x
2 , 1


6.1.2 (min) f(x) = 9x
1
+ 11x
2


¹
´
¦
≤ −
≤ + ≤
4 x x
17 x 8 x 7 11
2 1
2 1

0 x
2 , 1


6.1.3 (opt) f(x) = 3x
1
+ 4x
2


¦
¹
¦
´
¦
≤ −
≤ +
≤ −
8 x x 2
12 x 3 x
4 x 2 x
2 1
2 1
2 1

0 x
2 , 1

Indicaţie Trebuie aflat (min) f(x) şi (max) f(x).

6.1.4 (max) f(x) = 9x
1
-7x
2


¦
¹
¦
´
¦
≤ + −
≥ +
≤ +
5 x 4 x 2
7 x 6 x 5
11 x 5 x 6
2 1
2 1
2 1

0 x
2 , 1


6.1.5 (min) f(x) = -4x
1
-6x
2


¦
¹
¦
´
¦
≤ +
≤ + −
≤ −
12 x 4 x 3
6 x 4 x 3
7 x 5 x 4
2 1
2 1
2 1

0 x
, 2 , 1

6.2
Aplicând algoritmul simplex, să se rezolve următoarele P.P.L.:

6.2.1 (min) f(x) = 3x
1
+ 2x
2
– x
3


¹
´
¦
≤ + −
= + +
4 x 3 x 2
8 x x x
2 1
3 2 1


0 x
3 , 2 , 1



6.2.2 (min) f(x) = 8x
1
+ 4x
2


¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
≤ ≤

≤ −
≥ +
1 x 0
2 x
0 x 2 x
5 x x
2
1
2 1
2 1


6.2.3 (opt) f(x) = 4x
1
+ 5x
2


¦
¹
¦
´
¦
≥ + −
≤ +
≥ +
12 x 4 x 3
6 x x 2
4 x 2 x
2 1
2 1
2 1


0 x
2 , 1



6.2.4 (min) f(x) = 2x
1
– x
2
+ 4x
3
+3x
4


¹
´
¦
= − +
= + + −
1 x 4 x x 3
6 x x 2 x
3 2 1
4 2 1

4 , 1 i , 0 x
i
= ≥

6.2.5 (max) f(x) = x
1
+2x
2
+3x
3
+ x
4


¦
¹
¦
´
¦
≥ + +
= + + −
≤ − + −
1 x x 4 x
2 x x 2 x
3 x x x x 3
3 2 1
4 2 1
4 3 2 1

3 , 1 i , 0 x
i
= ≥

6.2.6 (min) f(x) = 3x
1
+ x
2
+ 2x
3


¹
´
¦
≥ + + −
≥ + −
4 x 2 x 4 x 3
1 x x 2 x
3 2 1
3 2 1


0 x
3 , 2 , 1



6.2.7 (min) f(x) = 3x
1
– x
2


¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
≤ −
≤ +
− ≥ +
− ≥ −
12 x x 4
8 x 4 x
2 x x 2
3 x 3 x
2 1
2 1
2 1
2 1

0 x
2 , 1


6.2.8 (min) f(x) = - 3x
1
+ 4x
2
-2x
3


¦
¹
¦
´
¦
= +
= − +
= + +
1 x 2 x 3
6 x x x 2
4 x x x
2 1
3 2 1
3 2 1

0 x
3 , 2 , 1



6.2.9 (max) f(x) = 2x
1
+ x
2
-2x
3


¦
¹
¦
´
¦
= + +
≤ −
= + +
1 x 4 x x 2
4 x x
2 x 3 x 2 x
3 2 1
3 1
3 2 1

0 x
3 , 2 , 1


6.2.10 (min) f(x) = x
1
+ 3x
2
+ 4x
3


¦
¹
¦
´
¦
− ≤ − −
− ≤ − − −
− ≤ + − −
12 x 4 x x 2
8 x x 2 x
4 x 2 x x
3 2 1
3 2 1
3 2 1

0 x
3 , 2 , 1





6.2.11 (min) f(x) = 3x
1
- 5x
2
- x
3
+ 4x
4
- 2x
5


¹
´
¦
− = − + + −
≥ + + + +
2 x x 2 x x
3 x x x x 3 x
4 3 2 1
5 4 3 2 1

5 , 1 i , 0 x
i
= ≥

6.2.12
a) (min) f(x) = 4x
1
+ x
2
+ 2x
3


¹
´
¦
≥ − +
≥ + −
2 x x x 3
3 x x 2 x
3 2 1
3 2 1

3 , 1 i , 0 x
i
= ≥
b) Care este soluţia optimă pentru
|
|
.
|

\
|
=
1
4
b
~
?
c) Care este soluţia optimă pentru ( ) 5 , 1 , 2 c
~
= ?

6.2.13

a) (max) f(x) = 4x
1
+5x
2
+ x
3


¦
¹
¦
´
¦
≤ − −
≤ + +
≤ + −
1 x 2 x x
4 x x 2 x
6 x 3 x x
3 2 1
3 2 1
3 2 1

3 , 1 i , 0 x
i
= ≥
Completaţi următorul tabel simplex şi aflaţi soluţia optimă:

4 5 1 0 0 0
Baza C
B
X
B

a
1
a
2
a
3
a
4
a
5
a
6

0
θ
a
4

a
2

a
1

0
5
4
0
0
1
0
1
0
1
0
0


b) Reoptimizaţi pentru ( ) 4 , 2 , 3 C
~
= .
c) Reoptimizaţi pentru
|
|
|
.
|

\
|
=
4
6
9
b
~
.


6.2.14
a) (min) f(x) = 2x
1
+ 6x
2
+x
3
+ x
4


¦
¹
¦
´
¦
= + +
= + +
= + +
10 x 4 x x
40 x x 2 x
20 x 2 x x
4 2 1
3 2 1
4 3 2

4 , 1 i , 0 x
i
= ≥
b) Care este soluţia optimă pentru ( ) 2 , 1 , 3 , 4 C
~
= ? Dar pentru ( ) 1 , 2 , 4 , 6 C
~
= ?
c) Care este soluţia optimă pentru
|
|
|
.
|

\
|
=
1
6
12
b
~
? Dar pentru
|
|
|
.
|

\
|
=
20
10
40
b
~
?
6.2.15
a) (max) f(x) = 8x
1
+ 3x
2
+ 2x
3


¦
¹
¦
´
¦
= +
= +
= + +
200 x 2 x 3
50 x 4 x
100 x x x 2
3 1
3 1
3 2 1

3 , 1 i , 0 x
i
= ≥
Completaţi următorul tabel simplex şi determinaţi soluţia optimă a problemei.

8 3 2 λ − λ −
Baza C
B
X
B

a
1
a
2
a
3
a
4
a
5
0
θ
a
2

a
4

a
3

3
λ −
2



1
0
0
0
0
1
0
1
0


b) Reoptimizaţi pentru ( ) 8 , 2 , 3 C
~
= .
c) Reoptimizaţi pentru
|
|
|
.
|

\
|
=
20
30
10
b
~
.

6.2.16
a) (min) f(x) = 2x
1
+ 3x
2
+5x
3
+ 6x
4

¹
´
¦
− ≤ + − + −
≥ + + +
1 x 3 x x x
2 x x 3 x 2 x
4 3 2 1
4 3 2 1

4 , 1 i , 0 x
i
= ≥

b) Care este soluţia optimă pentru
|
|
.
|

\
|
=
2
4
b
~
?
c) Care este soluţia optimă pentru ( ) 2 , 6 , 1 , 4 C
~
= ?

6.3
Rezolvaţi problemele de transport (de minim) corespunzătoare următoarelor tabele:

6.3.1

B
j

A
i

B
1
B
2
D
A
1
3 1 10
A
2
2 4 15
A
3
6 2 45
N 20 30

6.3.2

B
j

A
i

B
1
B
2
B
3
D
A
1
2 1 3 30
A
2
4 2 6 20
N 15 25 35
6.3.3

B
j

A
i

B
1
B
2
B
3
D
A
1
5 2 1 10
A
2
1 4 3 20
A
3
6 2 2 60
N 20 10 40

6.3.4

B
j

A
i

B
1
B
2
B
3
B
4
D
A
1
4 1 3 2 400
A
2
6 4 2 4 300
N 100 300 200 100


6.3.5

B
j

A
i

B
1
B
2
B
3
D
A
1
3 5 2 25
A
2
2 4 1 35
A
3
6 3 4 10
N 15 5 50

Presupunem ruta (A
3
, B
2
) interzisă.













1. Serii de numere

1.1
Să se studieze natura seriilor de termen general u
n
şi în caz de convergenţă să se
calculeze suma lor:

1.1.1 1 n ,
) 2 n ( ) 1 n ( n
1 n 3
u
n

+ +
+
=

Rezolvare
Putem stabili natura seriei aplicând criteriul III de comparaţie:
1 2 pentru ) , 0 (
) 2 n ( ) 1 n ( n
) 1 n 3 ( n
lim
n
1
u
lim L
n
n
n
> = α ∞ ∈
+ +
+
= =
α
∞ →
α
∞ →
.
Seria este convergentă.
Fie
2 n
C
1 n
B
n
A
) 2 n ( ) 1 n ( n
1 n 3
u
n
+
+
+
+ =
+ +
+
=
Rezultă: ,
2
5
C , 2 B ,
2
1
A − = = = adică:
(
¸
(

¸

+

+
+ =
2 n
5
1 n
4
n
1
2
1
u
n

Avem:
(
¸
(

¸

− + =
3
5
2 1
2
1
u
1


(
¸
(

¸

− + =
4
5
3
4
2
1
2
1
u
2


(
¸
(

¸

− + =
5
5
4
4
3
1
2
1
u
3

ELEMENTE DE ANALIZĂ
MATEMATICĂ
#3
∬dxdy
D


=1 n
n
u


Κ Κ Κ Κ Κ Κ Κ Κ Κ

(
¸
(

¸

+
− +

=

1 n
5
n
4
1 n
1
2
1
u
1 n


(
¸
(

¸

+

+
+ =
2 n
5
1 n
4
n
1
2
1
u
n



(
¸
(

¸

+

+
− =
2 n
5
1 n
1
2
7
2
1
S
n

seriei suma
4
7
S lim S
n
n
= = =
∞ →
.

1.1.2 3 n ,
) 2 n ( ) 1 n ( n
1 n 3
u
n

+ +
+
=

Rezolvare
Ştim că natura unei serii nu se schimbă prin înlăturarea unui număr finit de termeni
deci seria este convergentă (vezi 1.1.1 ).


Suma seriei va fi:

24
19
24
7
3
2
4
7
u u S S
2 1 1
= − − = − − = .

1.1.3 1 n ,
7
4 6 3
u
1 n
n n
n

− ⋅
=
+


Rezolvare

n
1 n
n
1 n 1 n
n
7
4
7
1
7
6
7
3
u
∑ ∑ ∑

=

=

=
|
.
|

\
|
− |
.
|

\
|
=
Seriile
∑ ∑

=

=
|
.
|

\
|
|
.
|

\
|
1 n
n
n
1 n
7
4
,
7
6
sunt convergente (serii geometrice cu raţiile
1
7
4
q 0 , 1
7
6
q 0
2 1
< = < < = < ) şi au sumele:


3
4
7
4
1
1
7
4
S , 6
7
6
1
1
7
6
S
2 1
=

⋅ = =

⋅ = .
Suma seriei date va fi:
21
50
3
4
7
1
6
7
3
S = ⋅ − ⋅ = .

1.1.4 1 n ,
n
1 n
ln u
3
n

+
=

Rezolvare
Avem: | |, n ln ) 1 n ln(
3
1
u
n
− + =

deci:
| | 0 2 ln
3
1
u
1
− =
| | 2 ln 3 ln
3
1
u
2
− =
| | 3 ln 4 ln
3
1
u
3
− =
Κ Κ Κ Κ Κ Κ Κ Κ
| | ) 1 n ln( n ln
3
1
u
1 n
− − =


| | n ln ) 1 n ln(
3
1
u
n
− + =

) 1 n ln(
3
1
S
n
+ =
⇒ ∞ = =
∞ → n
n
S lim S serie divergentă.

1.2
Să se stabilească natura seriilor de termene general u
n
:

1.2.1 1 n ,
5
3
n
1
u
n
n
≥ |
.
|

\
|
=

Rezolvare


Dacă considerăm ( ) 1 n ;
n
1
5
3
n
1
u
n
n
≥ ∀ < |
.
|

\
|
= , cum seria majorantă


=1 n
n
1
este
divergentă, comparaţia nu este concludentă.
Fie: ( ) 1 n ,
5
3
5
3
n
1
u
n n
n
≥ ∀ |
.
|

\
|
≤ |
.
|

\
|
= . Seria majorantă
n
1 n
5
3


=
|
.
|

\
|
fiind convergentă rezultă că
şi


=1 n
n
u este convergentă (criteriul I de comparaţie).

1.2.2 1 n ,
n
1
sin u
5
n
≥ =

Rezolvare
Deoarece ( ) ∞ ∈ =
∞ →
, 0 1
n
1
n
1
sin
lim
5
5
n
, conform criteriului III de comparaţie seria dată
are aceeaşi natură cu


=1 n
5
n
1
deci este convergentă.

1.2.3 1 n ,
n
1
3
n
u
n
2
n

|
.
|

\
|
+
=

Rezolvare
Aplicând criteriul rădăcinii (Cauchy), obţinem:
⇒ < =
+
= =
∞ → ∞ →
1
3
1
n
1
3
1
lim u lim L
n
n
n
n
serie convergentă.
Notă
Ştim că 1 n lim
n
n
=
∞ →
.

1.2.4 1 n ,
n
a
! n u
n
n
≥ |
.
|

\
|
=



Rezolvare
Aplicăm criteriul raportului (d’Alembert):

e
a
1 n
n
a lim
u
u
lim L
n
n
n
1 n
n
= |
.
|

\
|
+
= =
∞ →
+
∞ →
.

Discuţie
Dacă ⇒ < < e a 0 serie convergentă.
Dacă ⇒ > e a serie divergentă.
Dacă
n
n
n
e
! n u e a |
.
|

\
|
= ⇒ = . Avem: 1
n
1
1
e
n
1 n
e
u
u
n n
n
1 n
>
|
.
|

\
|
+
=
|
.
|

\
| +
=
+

Şirul termenilor fiind crescător rezultă că seria este divergentă.

1.2.5 0 a , 1 n ,
n
1 n n
a u
n
2
2
n
n
> ≥
|
|
.
|

\
|
+ +
⋅ =

Rezolvare
Aplicând criteriul rădăcinii rezultă:
a
n
1 n n
lim a u lim L
2
2
n
n
n
n
=
+ +
= =
∞ → ∞ →


Discuţie
Dacă ⇒ < < 1 a 0 serie convergentă.
Dacă ⇒ > 1 a serie divergentă.
Dacă
n
2
2
n
n
1 n n
u 1 a
|
|
.
|

\
|
+ +
= ⇒ =
Avem: 0 e e
n
1 n n
lim u lim
1
n
1 n n
n lim
n
2
2
n
n
n
2
2
n
≠ = =
|
|
.
|

\
|
+ +
=
|
|
.
|

\
|

+ +
∞ → ∞ →
∞ →

Deoarece ⇒ ≠
∞ →
0 u lim
n
n
seria este divergentă.



1.2.6 c d , a b , 0 c , 0 a , 1 n ,
d cn
b an
u
n
n
− > − > > > ≥ |
.
|

\
|
+
+
=

Rezolvare
Aplicăm criteriul rădăcinii.

c
a
d cn
b an
lim u lim L
n
n
n
n
=
+
+
= =
∞ → ∞ →


Discuţie
Dacă ⇒ < < c a 0 serie convergentă.
Dacă ⇒ > c a serie divergentă.
Dacă
n
n
c an
b an
u c a |
.
|

\
|
+
+
= ⇒ = .
( )
⇒ ≠ = = =

+

|
.
|

\
|

+
+
∞ →
∞ →
∞ →
0 e e e u lim
a
c b
c an
c b n
lim
1
c an
b an
n lim
n
n
n
n
serie divergentă.

1.2.7
( )
b a , 0 b , 0 a , 1 n ,
) n b ( ) 1 b ( b
) n a ( 1 a a
u
n
< > > ≥
+ +
+ +
=
Κ
Κ


Rezolvare
Deoarece:
1 n b
1 n a
u
u
n
1 n
+ +
+ +
=
+
aplicând criteriul raportului rezultă L = 1. Aplicăm
criteriul Raabe-Duhamel:
a b
1 n a
n ) a b (
lim 1
u
u
n lim L
n
1 n
n
n
− =
− +

=
|
|
.
|

\
|
− =
∞ →
+
∞ →
.

Discuţie
Dacă 1 a b > − , seria este convergentă.
Dacă 1 a b 0 < − < , seria este divergentă.
Dacă 1 a b = − , criteriul este neconcludent. Avem în acest caz
1 a n
a
) n 1 a ( ) n a ( ) 2 a ( ) 1 a (
) n a ( ) 2 a ( ) 1 a ( a
u
n
+ +
=
+ + + + +
+ + +
=
Κ
Κ
.
Aplicăm criteriul III de comparaţie:


) , 0 (
1 a n
an
lim L
n
∞ ∈
+ +
=
α
∞ →
pentru α = 1 deci seria este divergentă.
1.2.8 0 a , 1 n ,
n
n ln a
u
n
n
> ≥ =

Rezolvare
Aplicăm criteriul raportului:

( )
a
n ln a
n
1 n
1 n ln a
lim
u
u
lim L
n
1 n
n
n
1 n
n
= ⋅
+
+
= =
+
∞ →
+
∞ →


Discuţie
Dacă ⇒ < < 1 a 0 serie convergentă.
Dacă ⇒ > 1 a serie divergentă.
Dacă ⇒ > = ⇒ =
n
1
n
n ln
u 1 a
n
serie divergentă
(am majorat seria cu o serie divergentă).

1.2.9 1 n ,
! )! n 2 (
! )! 1 n 2 (
u
n


=

Rezolvare
Se ştie că: n ) 1 n ( 3 2 1 ! n ⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ = Κ
( ) ) n 2 ( ) 2 n 2 ( 6 4 2 ! ! n 2 ⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ = Κ
) 1 n 2 ( ) 3 n 2 ( 5 3 1 ! )! 1 n 2 ( − ⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ = − Κ
Deoarece
! )! 1 n 2 (
! )! n 2 (
! )! 2 n 2 (
! )! 1 n 2 (
u
u
n
1 n


+
+
=
+
, nu putem aplica criteriul


raportului (obţinem L = 1); vom aplica criteriul Raabe-Duhamel:
⇒ < =
+
= |
.
|

\
|

+
+
=
|
|
.
|

\
|
− =
∞ → ∞ →
+
∞ →
1
2
1
1 n 2
n
lim 1
1 n 2
2 n 2
n lim 1
u
u
n lim L
n n
1 n
n
n

⇒ seria este divergentă.



1.2.10 0 a , 1 n , a u
n ln
n
> ≥ =

Rezolvare
Criteriul raportului nu se poate aplica deoarece:
1 a lim
a
a
lim
u
u
lim L
n
1 n
ln
n
ln
) 1 n ( ln
n
n
1 n
n
= = = =
+
∞ →
+
∞ →
+
∞ →
.
Aplicăm criteriul Raabe-Duhamel:
=
|
|
.
|

\
|
− =
|
|
.
|

\
|
− =
+
∞ →
+
∞ →
1 a n lim 1
u
u
n lim L
1 n
n
ln
n
1 n
n
n

a ln
e
1
ln a ln
1 n
n
ln lim a ln
1 n
n
ln n
1 n
n
ln
1 a
lim
n
n
1 n
n
ln
n
− = ⋅ = |
.
|

\
|
+
⋅ =
+

+

=
∞ →
+
∞ →

Discuţie
Dacă 1 a ln > − adică
e
1
a < seria este convergentă.
Dacă 1 a ln < − adică
e
1
a > seria este divergentă.
Dacă 1 a ln = − adică
e
1
a = avem
n
1
e
1
u
n ln
n
= = deci seria este divergentă.
1.2.11 1 n ,
) n 2 ( 6 4 2
) 1 n 2 ( 5 3 1
u
3
n

(
¸
(

¸

⋅ ⋅ ⋅ ⋅
− ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
Κ
Κ


Rezolvare
Observăm că:

3
n
3
1 n
2 n 2
1 n 2
u
) 2 n 2 )( n 2 ( 6 4 2
) 1 n 2 )( 1 n 2 ( 5 3 1
u |
.
|

\
|
+
+
⋅ =
(
¸
(

¸

+ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
+ − ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
=
+
Κ
Κ
deci:
1
2 n 2
1 n 2
lim
u
u
lim L
3
n
n
1 n
n
= |
.
|

\
|
+
+
= =
∞ →
+
∞ →
.
Criteriul raportului nu este concludent; aplicăm criteriul
Raabe-Duhamel:
=
(
(
¸
(

¸

− |
.
|

\
|
+
+
=
|
|
.
|

\
|
− =
∞ →
+
∞ →
1
1 n 2
2 n 2
n lim 1
u
u
n lim L
3
n
1 n
n
n



( )
1
8
12
1 n 2
) 7 n 18 n 12 ( n
lim
3
2
n
> =
+
+ +
=
∞ →
.
Seria este convergentă.

1.2.12 1 n ,
5
1
u ,
2
1
u
n
n 2
n
1 n 2
≥ = =



Rezolvare
Avem seria: Λ Λ + + + + + + + =


=
n n 2 2
1 n
n
5
1
2
1
5
1
2
1
5
1
2
1
u
Observăm că:
n
1 n 2
n 2
n
n 2
1 n 2
5
2
u
u
;
2
5
2
1
u
u
|
.
|

\
|
= |
.
|

\
|
=

+
. Rezultă că şirul
k
k
1 k
u
u
)
`
¹
¹
´
¦
+
are două
puncte limită (∞ respectiv 0) deci nu are limită; criteriul raportului nu se poate aplica.
Seria dată se poate scrie:
∑ ∑ ∑

=

=

=
+ = |
.
|

\
|
+
1 n
n
1 n 1 n
n n n
5
1
2
1
5
1
2
1
.
Cum
∑ ∑

=

= 1 n
n
1 n
n
5
1
,
2
1
sunt convergente cu sumele 1 respectiv
4
1
, rezultă că şi seria dată
este convergentă şi are suma
4
5
4
1
1 = + .

1.2.13 0 a , 1 n , a
n
1 n
u
n
n
n
2
> ≥ ⋅ |
.
|

\
| +
= .

Rezolvare
e a
n
1
1 lim a u lim L
n
n
n
n
n
= |
.
|

\
|
+ = =
∞ → ∞ →
.

Discuţie
Dacă: ⇒ < <
e
1
a 0 serie convergentă.
Dacă: ⇒ >
e
1
a serie divergentă.


Dacă:
n
n
n
e
1
n
1
1 u
e
1
a
2
⋅ |
.
|

\
|
+ = ⇒ = .
Cum: 1 n ) ( e
n
1
1
1 n
≥ ∀ > |
.
|

\
|
+
+
, rezultă că:
n
n n
e
n
1
1
2
> |
.
|

\
|
+
+
, deci:
n
n
n
1
1
1
u
|
.
|

\
|
+
> . Rezultă
că: 0
e
1
n
1
1
1
lim u lim
n
n
n
n
> =
|
.
|

\
|
+

∞ → ∞ →
, deci: 0 u lim
n
n

∞ →
. Seria este divergentă.

1.2.14 0 a , a
4 3
4 3
u
n
n
1 n 1 n
n n
n
> ⋅
|
|
.
|

\
|
+
+
=
+ +


Rezolvare

4
a
1
4
3
1
4
3
lim
4
a
4 3
4 3
lim a u lim L
1 n
n
n
1 n 1 n
n n
n
n
n
n
=
+ |
.
|

\
|
+ |
.
|

\
|
=
+
+
= =
+
∞ →
+ +
∞ → ∞ →


Discuţie
Dacă: ⇒ < < 4 a 0 serie convergentă.
Dacă: ⇒ > 4 a serie divergentă.
Dacă:
( ) 1 n 1 n
n
n
4 3
3 n
lim
n
n
n
1 n 1 n
n n
n
e u lim
4 3
4 4 3
u 4 a
+ +
∞ →
+

∞ →
+ +
= ⇒
(
(
¸
(

¸

+
⋅ +
= ⇒ = .
Cum: ⇒ ≥ ⇒ = > ⇒ >
+

∞ →
+
+ +
+ +
∞ →
1 u lim 1 e e 0
4 3
3 n
n
n
0
4 3
3 n
lim
1 n 1 n
n
1 n 1 n
n
n
⇒ serie divergentă.

1.2.15 ( )
( )
1 n ,
4 2 n
2 n
1 u
n
2
1 n
n

+
+
− =



Rezolvare
Având o serie alternată, aplicăm criteriul lui Leibniz:


1
0
Arătăm că şirul
¦
)
¦
`
¹
¦
¹
¦
´
¦
+
+
n
2
4 ) 2 n (
2 n
este descrescător:

( )
( )
1
) 2 n ( 4
3 n 2 n
3 n ) 2 n ( 4
2 n ) 3 n 2 n (
2 n
4 ) 2 n (
4 ) 3 n (
2 ) 1 n (
u
u
2
2
2
2
2
n
1 n
2
n
1 n
<
+
+ +
<
<
+ +
+ + +
=
+
+

+
+ +
=
+
+

2
0
Deoarece 1 n ) ( n 4
2 n
≥ ∀ > rezultă:
) 2 n ( n
1 n
4 ) 2 n (
2 n
0
2
2
n
2
+
+
<
+
+
< .
Trecând la limită obţinem:
0
) 1 n ( n
1 n
lim
4 ) 2 n (
2 n
lim 0
2
2
n
n
2
n
=
+
+

+
+

∞ → ∞ →
deci 0
4 ) 2 n (
2 n
lim
n
2
n
=
+
+
∞ →
.
Seria dată este convergentă. Studiem şi seria modulelor:


=
+
+
1 n
n
2
4 ) 2 n (
2 n
, folosind criteriul
raportului:
⇒ < =
+
+

+
+ +
+
∞ →
1
4
1
2 n
4 ) 2 n (
4 ) 3 n (
2 ) 1 n (
lim
2
n
1 n
2
n
seria dată este absolut convergentă.

1.2.16 1 n ,
3
1
) 1 ( u
1 n
1 n
n
≥ ⋅ − =



Să se afle natura şi suma seriei şi să se estimeze aproximaţia pe care o reprezintă suma
primilor zece termeni.

Rezolvare
Verificăm condiţiile din criteriul lui Leibniz:
1
0
Deoarece
n
1 n
1 n
n
3
1
u ,
3
1
u = =
+

rezultă 1 n ) ( u u
1 n n
≥ ∀ >
+
deci şirul { }
n
n
u este
descrescător.
2
0
0
3
1
lim u lim
1 n
n
n
n
= =

∞ → ∞ →

Seria este convergentă.


Seria modulelor
∑ ∑

=


=
=
1 n
1 n
1 n
n
3
1
u fiind seria geometrică cu raţia ) 1 , 0 (
3
1
q ∈ = , este şi ea
convergentă. Seria alternată este deci absolut convergentă. Observăm că seria dată este
seria geometrică cu raţia
3
1
q − = deci are suma: 75 , 0
4
3
3
1
1
1
S = =
+
= .
Suma primilor zece termeni este:
749987 , 0
3
1
3
1
3
1
1 S
9 2
10
= − − + − = Λ .
Eroarea făcută la înlocuirea sumei seriei cu
10
S este:
00001693 , 0
3
1
00001271 , 0 S S
10
10
= < = − .

1.2.17 1 n ,
n
) 1 (
u
3
1 n
n


=



Rezolvare
Fiind o serie alternată, verificăm condiţiile din criteriul lui Leibniz.
1
0
{ }
n
u este evident descrescător.
2
0
0
n
1
lim u lim
3
n
n
n
= =
∞ → ∞ →
⇒ seria este convergentă.
Seria modulelor


=1 n
3
n
1
fiind seria armonică generalizată cu 1
3
1
< = α este divergentă.
Seria dată este semiconvergentă.

1.2.18 1 n ,
5
1
u ,
4
1
u
1 n 2
n 2
1 n
1 n 2
≥ − = =
− −

.

Rezolvare
Avem de fapt seria:
Λ Λ + − + + − + − + −
− − 1 n 2 1 n 5 2 3
5
1
4
1
5
1
4
1
5
1
4
1
5
1
1
deci este o serie alternată.
Studiem monotonia şirului { }
n
n
u .


Avem: 1
4
5
5
4
5
u
u
1 n
n
1 n
1 n 2
n 2
1 n 2
> |
.
|

\
|
⋅ = =




deci:
n 2 1 n 2
u u >

.
1
5
4
5
1
5
4
u
u
n
1 n 1 n 2
n
1 n 2
n 2
< |
.
|

\
|
⋅ = =
− −
+
deci:
1 n 2 n 2
u u
+
< .
Cum şirul termenilor { }
n
n
u nu este monoton, nu putem aplica criteriul lui Leibniz.
Observăm că seria modulelor termenilor este:
= + + + + + + + + +
− −
Λ Λ
1 n 2 1 n 5 2 3
5
1
4
1
5
1
4
1
5
1
4
1
5
1
1 .
∑ ∑ ∑

=

=
− −

=
− −
+ = |
.
|

\
|
+ =
1 n 1 n
1 n 2 1 n
1 n
1 n 2 1 n
5
1
4
1
5
1
4
1

Seriile
∑ ∑

=


=

1 n
1 n 2
1 n
1 n
5
1
,
4
1
sunt convergente fiind serii geometrice cu raţiile
) 1 , 0 (
25
1
q , ) 1 , 0 (
4
1
q
2 1
∈ = ∈ = .
Deoarece seria modulelor termenilor este convergentă, rezultă că seria alternată dată este
absolut convergentă.
Propunem cititorului să arate că suma seriei date este
8
9
.

1.2.19 1 n ,
) 5 n 2 ( 11 9 7
) 2 n 3 ( 7 4 1
) 1 ( u
1 n
n

+ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
− ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
− =

Λ
Λ


Rezolvare
Avem o serie alternată în care şirul modulelor este crescător pentru 6 n >
deoarece: 1
7 n 2
1 n 3
u
u
n
1 n
>
+
+
=
+
pentru 6 n > .
Fiind un şir crescător de numere pozitive, nu poate converge la zero. Condiţia necesară de
convergenţă nefiind îndeplinită, seria este divergentă.

1.3
Un utilaj cu valoarea de achiziţionare A = 80 000 u.m. necesită cheltuieli de
exploatare anuale de a = 4 200 u.m.


Considerând procentul de dobândă anuală p = 5%, să se afle valoarea totală a cheltuielilor
necesitate de achiziţionarea şi exploatarea utilajului, evaluate la momentul achiziţionării
dacă:
a) durata de viaţă prevăzută a utilajului este n = 20 ani;
b) durata de funcţionare a utilajului este nelimitată.

Rezolvare
a) Fie 05 , 0
100
5
i = = dobânda unitară (dobânda dată de 1 u.m. pe un an).
u = 1 + i =1,05 factorul de fructificare.

05 , 1
1
u v
1
= =

factorul de actualizare.
Valoarea cheltuielilor totale evaluate în momentul actualizării este:
i
v 1
a A
v 1
v 1
av A av av av A C
20 20
20 2

+ =


+ = + + + + = Λ adică:
47 , 235 167
05 , 0
05 , 1 1
200 4 000 80 C
20
=

+ =

u.m.
b) Dacă durata de funcţionare se consideră nelimitată,
avem:
i
a
A
v 1
1
av A av av A C
2
+ =

⋅ + = + + + = Λ (avem o serie geometrică
convergentă deoarece are raţia ) 1 , 0 (
05 , 1
1
v q ∈ = = ).
Rezultă: 000 164
05 , 0
200 4
000 80 C = + = u.m.

1.4
Probleme propuse

Să se stabilească convergenţa şi să se calculeze suma seriilor de termen general u
n
în
următoarele cazuri:

1.4.1 1 n ,
! n
n
u
2
n
≥ =
Indicaţie ⇒

+

=
+ −
=
! ) 1 n (
1
! ) 2 n (
1
! n
n ) 1 n ( n
! n
n
2



∑ ∑ ∑

=

=

=

+

= ⇒
1 n 2 n 1 n
n
! ) 1 n (
1
! ) 2 n (
1
u
Folosind faptul că e
! n
1
0 n
=


=
rezultă că = =


=
e 2 u
1 n
n
suma seriei.

1.4.2 1 n ,
1 n 4
1
u
2
n


= . R.
2
1
S = .

1.4.3 1 n ,
) 2 n ( ) 1 n ( n
3 n 2
u
n

+ +
+
= R.
4
7
S = .

1.4.4 1 n ,
1 n 2 1 n 2
1
u
n

− + +
= R. ∞ = S ,
serie divergentă.

1.4.5 1 n ,
2
1 n 2
u
n
n


= R. S = 3.

1.4.6 1 n ,
) 1 n 3 ( ) 2 n 3 (
1
u
n

+ −
= R.
3
1
S = .

1.4.7 1 n ,
2
) 1 (
u
1 n
1 n
n


=


R.
3
2
S = .

Să se studieze natura seriilor de termen general u
n
:

1.4.8 1 n ,
! ) n 2 (
) ! n (
u
2
n
≥ = R. convergentă.

1.4.9 1 n ,
n
! n 5
u
n
n
n


= R. divergentă.

1.4.10 0 a , 2 n ,
) n ln (
1
u
a
n
> ≥ = R. divergentă.



1.4.11 1 n ,
n
x
cos 1 u
n
≥ − = R. convergentă.
Indicaţie Conform criteriului III de comparaţie avem:
) , 0 (
2
x
n
1
n
x
cos 1
lim L
2
2
n
∞ ∈ =

=
∞ →
.

1.4.12 1 n ,
! ! ) n 2 (
! ! ) 1 n 2 (
n
1
u
n


⋅ = R. convergentă.

1.4.13 1 n ,
1 1 n
1
u ,
1 1 n
1
u
n 2 1 n 2

+ +
=
− +
=

R. divergentă.

1.4.14 0 a , 1 n ,
6 5
a
u
n n
n
n
> ≥
+
= R.
divergentă 5 a
ă convergent ) 5 , 0 ( a


.

1.4.15 0 a , 1 n ,
n
! n a
u
n
n
n
> ≥

= R.
| ) divergentă , e a
ă convergent ) e , 0 ( a
∞ ∈

.


2. Serii de funcţii

2.1
Să se determine mulţimea de convergenţe C a următoarelor serii de puteri:

2.1.1


=1 n
n
n
8 n
x

Rezolvare
Avem:
8
1
8 ) 1 n (
8 n
lim
a
a
lim
1 n
n
n
n
1 n
n
=
+
= = ω
+
∞ →
+
∞ →
, deci:
8
1
R =
ω
= .
Rezultă că:
] r , r [ x ) ( ă convergent uniform serie ) 8 , 0 ( r ) (
divergentă serie ) , 8 ( ) 8 , ( x ) (
ă convergent absolut serie ) 8 , 8 ( x ) (
− ∈ ∀ ⇒ ∈ ∀
⇒ ∞ − −∞ ∈ ∀
⇒ − ∈ ∀
Υ


Pentru x = 8 seria devine


=1 n
n
1
care este divergentă.
Pentru x = - 8 seria devine


=
⋅ −
1 n
n
n
1
) 1 ( care este semiconvergentă.
Rezultă C = [-8,8).

2.1.2


=

+
1 n
2
n 2 1 n
) 1 n 5 (
x 3


Rezolvare
Avem 1 n ) ( 0 a a ,
) 1 n 5 (
3
a
1 n 2 0
2
1 n
n 2
≥ ∀ = =
+
=


.
Aplicând teorema Cauchy-Hadamard, obţinem:
=
+
⋅ ⋅ =
+
= = ω
∞ → ∞ →


∞ → ∞ →
∞ →
n
n
n
n
n 2
1 n
lim
n 2
2
1 n
n
n
n
n
n 5
1
1
1
lim
n 5
1
lim 3
) 1 n 5 (
3
lim a lim
n
3 = deci raza de
convergenţă
3
1
R = .
Pentru
3
1
x = şi
3
1
x − = obţinem seria cu termeni pozitivi


=
+
1 n
2
) 1 n 5 ( 3
1
care este
convergentă (se compară cu seria convergentă
|
|
.
|


=1 n
2
n
1
. Aplicând teorema lui Abel
obţinem
(
¸
(

¸

− =
3
1
,
3
1
C .

2.1.3 | |


=
− +
1 n
n n n
x ) 1 ( 2 n

Rezolvare
1 n 2 a , 3 n 2 a
1 n 2
n 2
n 2
− = ⋅ =

.
1 1 n 2 lim ; 3 3 n 2 lim a lim
1 n 2
n
n 2 n 2
n
n 2
n 2
n
= − = ⋅ =

∞ → ∞ → ∞ →
. (am folosit limita 1 n lim
n
n
=
∞ →
).
Conform teoremei Cauchy-Hadamard, rezultă:
3
1
a lim
1
R
n
n
n
= =
∞ →
.


Pentru
3
1
x = obţinem, seria cu termeni pozitivi | |


=
⋅ − +
1 n
n
n n
3
1
) 1 ( 2 n unde:
¦
¹
¦
´
¦
− =
=
=
1 k 2 n dacă
3
n
k 2 n dacă n
u
n
n
.
Deoarece şirul
n n
} u { nu tinde la zero, seria este divergentă.
Pentru
3
1
x − = obţinem seria alternată | |


=
⋅ − + −
1 n
n
n n n
3
1
) 1 ( 2 n ) 1 ( în care de asemenea
termenul general nu tinde la zero deci este divergentă. Rezultă că |
.
|

\
|
− =
3
1
,
3
1
C .

2.1.4


=
+
− +
1 n
n
n n
) 1 x (
n
) 3 ( 4
.

Rezolvare
Avem o serie Taylor. Notând y = x + 1, obţinem seria de puteri


=
− +
1 n
n
n n
y
n
) 3 ( 4
.
Avem: =
− +

+
− +
= = ω
+ +
∞ →
+
∞ →
n n
1 n 1 n
n
n
1 n
n
) 3 ( 4
n
1 n
) 3 ( 4
lim
a
a
lim
4
4
3
1 4
4
3
1 4
1 n
n
lim
n
n
1 n
1 n
n
=
(
(
¸
(

¸

|
.
|

\
|
− +
(
(
¸
(

¸

|
.
|

\
|
− +

+
=
+
+
∞ →
adică
4
1
R = .
Pentru
4
1
y = obţinem seria cu termeni pozitivi


=

− +
1 n
n
n n
4
1
n
) 3 ( 4
pe care o comparăm
cu seria


=1 n
n
1
.
Avem: ) , 0 ( 1
4
) 3 ( 4
lim
n
1
u
lim
n
n n
n
n
n
∞ ∈ =
− +
=
∞ → ∞ →
deci seria este divergentă.
Pentru
4
1
y − = obţinem seria alternată


=
− +

1 n
n
n n
n
4 n
) 3 ( 4
) 1 ( .


Se verifică uşor că şirul modulelor termenilor este descrescător şi tinde la zero deci,
conform criteriului lui Leibniz, seria este convergentă. Deoarece seria modulelor termenilor
este cea de mai sus şi este divergentă, seria alternată este semiconvergentă.
Seria de puteri în y are deci mulţimea de convergenţă
(
¸
(

\
|

4
1
,
4
1
.
Cum x = y - 1 rezultă =
(
¸
(

\
|
− − =
4
3
,
4
5
C mulţimea de convergenţă a seriei date.

2.1.5 0 b , 0 a ,
b a
x
1 n
n n
n
> >
+


=


Rezolvare

¦
¦
¹
¦
¦
´
¦

<
=
+
+
= = ω
+ +
∞ →
+
b a dacă
a
1
b a dacă
b
1
b a
b a
lim
a
a
lim
1 n 1 n
n n
n
n
1 n

Deci } b , a { max
1
R =
ω
= .
Pentru } b , a { max R x = = obţinem seria cu termeni pozitivi


=
+
1 n
n n
n
b a
R
în care:
0 1
R
b
R
a
1
lim
b a
R
lim u lim
n n
n
n n
n
n
n
n
≠ =
|
.
|

\
|
+ |
.
|

\
|
=
+
=
∞ → ∞ → ∞ →

Pentru x = - R obţinem seria alternată


=
+

1 n
n n
n
n
b a
R
) 1 ( unde de asemenea 0 u lim
n
n

∞ →

deci ambele serii sunt divergente. Rezultă că C = (-R, R) unde } b , a { max R = .

2.2
Să se dezvolte în serie Mac-Laurin următoarele funcţii:

2.2.1 ∈ α − > + =
α
, 1 x , ) x 1 ( ) x ( f ℝ.

Rezolvare
f(x) este indefinit derivabilă pe ) , 1 ( ∞ − şi avem:

n ) n (
) x 1 ( ) 1 n ( ) 1 ( ) x ( f
− α
+ + − α − α α = Λ .


) 1 n ( ) 1 ( ) 0 ( f
) n (
+ − α − α α = Λ .
Seria Mac-Laurin este ) 0 ( f
! n
x
) n (
0 n
n


=
adică:
=
+ − α − α α
+ = + =


=
α n
1 n
x
! n
) 1 n ( ) 1 (
1 ) x 1 ( ) x ( f
Λ

Λ
Λ
Λ +
+ − α − α α
+ +
− α α
+
α
+ =
n 2
x
! n
) 1 n ( ) 1 (
x
! 2
) 1 (
x
! 1
1
Se vede uşor că seria este convergentă pentru x ∈ (-1, 1).

Notă
a) Dacă α ∈ N obţinem binomul lui Newton; de aceea seria se mai numeşte seria
binomială.
b) Dacă α = -1 obţinem:
Λ Λ + − + + − + − =
+
n n 3 2
x ) 1 ( x x x 1
x 1
1

c) Înlocuind x cu - x, pentru α = - 1, obţinem:
Λ Λ + + + + + =

n 3 2
x x x 1
x 1
1


2.2.2 →
)
`
¹
¹
´
¦

− −
= 3 ,
2
1
\ : f ,
3 x 5 x 2
1
) x ( f
2
ℝ.

Rezolvare
Descompunem f(x) în fracţii simple:
(
¸
(

¸

+


=
1 x 2
2
3 x
1
7
1
) x ( f
Fie:
) 1 x 2 ( 7
2
) x ( f ,
) 3 x ( 7
1
) x ( f
2 1
+
− =

=
Avem:
|
|
.
|

\
|
+ + + + + − =



− = Λ Λ
n
n
2
2
1
3
x
3
x
3
x
1
21
1
3
x
1
1
3 7
1
) x ( f , serie convergentă pentru
1
3
x
< adică 3 x < .
( ) Λ Λ + − + − + − − =
+
⋅ − =
n n n 2 2
2
x 2 ) 1 ( x 2 x 2 1
7
2
x 2 1
1
7
2
) x ( f ,



serie convergentă pentru 1 x 2 < adică
2
1
x < .
Din ) x ( f ) x ( f ) x ( f
2 1
+ = unde mulţimea de convergenţă a funcţiei f(x) este pentru
2
1
x < ,
obţinem:
(
¸
(

¸

+ |
.
|

\
|
− + + + |
.
|

\
|
− + |
.
|

\
|
+ − =
+
+
Λ Λ
n 1 n n
1 n
2
2
x 2 ) 1 (
3
1
x 2
3
1
2
3
1
7
1
) x ( f .

2.2.3 1 x , ) x 1 ln( ) x ( f − > + =

Rezolvare
Avem: Λ Λ + − + + − + − =
+
= ′
n n 3 2
x ) 1 ( x x x 1
x 1
1
) x ( f
convergentă pentru 1 x < .
Λ Λ + − + − + − = ′ = + =


n
x
) 1 (
3
x
2
x
x x d ) x ( f ) x 1 ln( ) x ( f
n
1 n
3 2
, 1 x <

2.2.4 →
+
= : f ,
x 1
1
) x ( f
2
ℝ.

Rezolvare
Din seria binomială pentru α = -1 şi înlocuind x cu x
2
obţinem:
, x ) 1 ( x x 1
x 1
1
n 2 n 4 2
2
Λ Λ + − + − + − =
+
1 x < .
2.2.5 , x tg arc ) x ( f = → : f ℝ.

Rezolvare
, x ) 1 ( x x 1
x 1
1
) x ( f
n 2 n 4 2
2
Λ Λ + − + − + − =
+
= ′ 1 x < ⇒
⇒ Λ Λ +
+
− + − + − + =
+
= =
+

1 n 2
x
) 1 (
5
x
3
x
x C
x 1
dx
x tg arc ) x ( f
1 n 2
n
5 3
2
, 1 x < .
Cum f(0) = 0 rezultă C = 0 adică


=
+
+
− = =
1 n
1 n 2
n
1 n 2
x
) 1 ( x arctg ) x ( f , 1 x < .






2.2.6 →

= } 1 { \ : f ,
) x 1 (
1
) x ( f
2
ℝ.

Rezolvare
Fie: Λ Λ + + + + + =

=
n 2
x x x 1
x 1
1
) x ( g , 1 x < .
Λ Λ + + + + =

= ′ =
−1 n
2
x n x 2 1
) x 1 (
1
) x ( g ) x ( f , 1 x < .

2.2.7 ∈
|
.
|

\
|
+ + = x , x 1 x ln ) x ( f
2
ℝ.

Rezolvare

2 2 2
x 1
1
x 1
x
1
x 1 x
1
) x ( f
+
=
|
|
.
|

\
|
+
+ ⋅
+ +
= ′ .
Înlocuind în seria binomială x cu x
2
şi făcând
2
1
− = α , obţinem:
( ) + −


+

− = + = ′

Λ
4
2
2
2
1
2
x
! 2 2
3 1
x
! 1 2
1
1 x 1 ) x ( f Λ
Λ
+

− ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ − +
n 2
n
n
x
! n 2
) 1 n 2 ( 5 3 1
) 1 (
convergentă pentru 1 x < .
Prin integrare, obţinem:
+ −
⋅ ⋅

+
⋅ ⋅
− + = Λ
5
2
3
X
! 2 2 5
3 1
x
! 1 2 3
1
x C ) x ( f
Λ
Λ
+
⋅ ⋅ +
− ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
− +
+1 n 2
n
n
x
! n 2 ) 1 n 2 (
) 1 n 2 ( 5 3 1
) 1 ( pentru 1 x < .
Cum f(0) = 0, rezultă C = 0, adică:
1 n 2
x
! n 2
! ! ) 1 n 2 (
) 1 ( x x 1 x ln ) x ( f
1 n 2
n
1 n
n 2
+


− + =
|
.
|

\
|
+ + =
+ ∞
=

, 1 x < .

2.3
Să se dezvolte funcţia
3 x
1
) x ( f , } 3 { \ : f
+
= → − în serie Taylor în punctul a =
- 2.


ℝ ℝ


Rezolvare
Varianta 1: Avem: ) 2 ( f
! n
) 2 x (
) x ( f
) n (
0 n
n

+
=


=
.

! n ) 1 ( ) 2 ( f
) 3 X (
! n
) 1 ( ) x ( f
! 3 ) 2 ( f
) 3 x (
3 2
) x ( f
2 ) 2 ( f
) 3 x (
2
) x ( f
1 ) 2 ( f
) 3 x (
1
) x ( f
1 ) 2 ( f
3 x
1
) x ( f
n ) n (
1 n
n ) n (
4
3
2
− = −
+
− =
− = − ′ ′ ′
+

− = ′ ′ ′
= − ′ ′
+
= ′ ′
− = − ′
+
− = ′
= −
+
=
+
Κ Κ Κ Κ Κ Κ Κ Κ Κ Κ Κ Κ Κ

Rezultă
n
0 n
n
) 2 x ( ) 1 (
3 x
1
) x ( f + − =
+
=


=


Varianta 2:
) 2 x ( 1
1
) x ( f
+ +
=
Notând x + 2 = y observăm că pentru x = - 2 avem y = 0.
Vom dezvolta funcţia
y 1
1
) y ( f
+
= în serie Mac-Laurin:


=
− = + − + − + − =
0 n
n n n n 2
y ) 1 ( y ) 1 ( y y 1 ) y ( f Λ Λ
Revenind la variabila x găsim:


=
+ − =
0 n
n n
) 2 x ( ) 1 ( ) x ( f .
2.4
Să se dezvolte funcţia 1 x 2 x 5 x ) x ( f
2 3
− + − = după puterile binomului x + 1.

Rezolvare

4 n ) ( 0 ) 1 ( f 0 ) x ( f
6 ) 1 ( f 6 ) x ( f
16 ) 1 ( f 10 x 6 ) x ( f
15 ) 1 ( f 2 x 10 x 3 ) x ( f
9 ) 1 ( f 1 x 2 x 5 x ) x ( f
) n ( ) n (
2
2 3
≥ ∀ = − =
= − ′ ′ ′ = ′ ′ ′
− = − ′ ′ − = ′ ′
= − ′ + − = ′
− = − − + − =



Rezultă:

3 2 2 3
) 1 x (
! 3
6
) 1 x (
! 2
16
) 1 x (
! 1
15
9 1 x 2 x 5 x + + + − + + − = − + −
adică:

3 2 2 3
) 1 x ( ) 1 x ( 8 ) 1 x ( 15 9 1 x 2 x 5 x + + + − + + − = − + − .

2.5
Să se scrie primii patru termeni nenuli din dezvoltarea în jurul originii a funcţiei
. x cos e ) x ( f
x
=

Rezolvare
Se arată uşor că
∑ ∑

=

=
− = =
0 n
n 2
n
0 n
n
x
! ) n 2 (
x
) 1 ( x cos ,
! n
x
e .
Avem:
|
|
.
|

\
|
+ − + −
|
|
.
|

\
|
+ + + + = = Λ Λ
! 6
x
! 4
x
! 2
x
1
! 3
x
! 2
x
x 1 x cos e ) x ( f
6 4 2 3 2
x

Se obţin de aici primii patru termeni.

2.6
Probleme propuse

Să se dezvolte în serie Mac-Laurin funcţiile:

2.6.1
x 1
x 1
ln ) x ( f

+
= , 1 x < R.


=
+
+
=
0 n
1 n 2
1 n 2
x
2 ) x ( f , 1 x < .

2.6.2
4
x 1
x 1
ln ) x ( f

+
= , 1 x < R.


=
+
+
=
0 n
1 n 2
1 n 2
x
2
1
) x ( f , 1 x < .

2.6.3
2
x 2 x 1
x
) x ( f
− +
= ,
)
`
¹
¹
´
¦
− ∈ 1 ,
2
1
\ x
R.


=
+
⋅ − +
=
0 n
n
n 1 n
x
3
2 ) 1 ( 1
) x ( f ,
2
1
x < .



2.6.4
6 x 5 x
x
) x ( f
2
+ +
= , } 2 , 3 { \ x − − ∈
R.
n
n n
0 n
1 n
x
3
1
2
1
) 1 ( ) x ( f |
.
|

\
|
− − =


=
+
, 2 x < .

2.6.5 x cos ) x ( f
3
= , ∈ x ℝ
R.
n 2
0 n
n 2
n
x
! ) n 2 (
3 3
) 1 (
4
1
) x ( f


=
+
− = , ∈ x ℝ
Indicaţie Folosim formula
4
x cos 3 x 3 cos
x cos
3
+
= şi dezvoltarea în serie Mac-Laurin a
funcţiei cos x.
2.6.6 x sin arc ) x ( f = , 1 x <
R.
1 n 2
x
! ! ) n 2 (
! ! ) 1 n 2 (
x ) x ( f
1 n 2
1 n
+

+ =
+ ∞
=

, 1 x < .
Indicaţie
2
x 1
1
) x ( f

= ′ şi folosim seria binomială înlocuind x
cu - x
2
şi luând
2
1
− = α .

2.6.7 Să se calculeze t d
t
t cos
I
x
0

= folosind dezvoltarea în serie Mac-Laurin a funcţiei
de sub integrală.
Indicaţie: ⇒ − = ⇒ − =
∑ ∑

=
− ∞
= 0 n
1 n 2
n
n 2
0 n
n
! ) n 2 (
t
) 1 (
t
t cos
! ) n 2 (
t
) 1 ( t cos

! ) n 2 ( ) n 2 (
x
) 1 ( I
n 2
1 n
n

− =


=
, 0 x > .

2.6.8 x sin ) x ( f = , ∈ x ℝ. R.
! ) 1 n 2 (
x
) 1 ( ) x ( f
1 n 2
0 n
n
+
− =
+ ∞
=

.

2.6.9 x cos ) x ( f
2
= , ∈ x ℝ R.
! ) n 2 (
x 2
) 1 ( ) x ( f
n 2 1 n 2
0 n
n
− ∞
=

− = , ∈ x ℝ.



Indicaţie Folosim formula:
2
x 2 cos 1
x cos
2
+
= şi faptul că:

! ) n 2 (
) x 2 (
) 1 ( x 2 cos
n 2
0 n
n


=
− = , ∈ x ℝ.
2.6.10
2
x
e ) x ( f = , ∈ x ℝ R.


=
=
0 n
n 2
! n
x
) x ( f , ∈ x ℝ.

Să se dezvolte în serie Taylor în jurul punctului a, funcţiile:

2.6.11
2 x 3 x
1
) x ( f
2
+ +
= , 4 a , } 1 , 2 { \ x − = − − ∈ .
R.
n
0 n
1 n 1 n
) 4 x (
3
1
2
1
) x ( f + |
.
|

\
|
− =


=
+ +
pentru ) 2 , 6 ( x − − ∈ .

2.6.12
x
e ) 2 x ( ) x ( f + = , ∈ x ℝ, a = 1
R.
n
0 n
) 1 x (
! n
3 n
e ) x ( f −
+
=


=
, ∈ x ℝ.

2.6.13 ) 1 x 3 ( ln ) x ( f − = ,
3
1
x > , a = 1
R.
! n
) 1 x (
2
3
) 1 ( 2 ln ) x ( f
n
n
1 n
1 n

|
.
|

\
|
⋅ − + =


=

,
3
1
x > .

2.6.14
3 x 4 x
1
) x ( f
2
+ +
= , 2 a , } 1 , 3 { \ x = − − ∈
R.
n
1 n
1 n 1 n
n
) 2 x (
5
1
3
1
) 1 (
2
1
) x ( f −
(
¸
(

¸

− − =


=
+ +
.











3. Funcţii de mai multe variabile

3.1
Domeniu de definiţie. Limite. Continuitate.
Derivate parţiale. Diferenţiabilitate

Să se determine domeniul maxim de definiţie al funcţiilor:

3.1.1 → ⊂
2
D : f ℝ,
2 2
y x 4 ) y , x ( f − − =

Rezolvare
Punem condiţia: 4 y x 0 y x 4
2 2 2 2
≤ + ⇒ ≥ − − .
Rezultă: = ≤ + ∈ = } 4 y x / ) y , x {( D
2 2 2
mulţimea punctelor din interiorul cercului cu
centrul în origine şi rază 2, inclusiv punctele de pe frontieră.

3.1.2 → ⊂
2
D : f ℝ,
2 2
y x 4
1
) y , x ( f
− −
= .

Rezolvare
Din condiţia 4 y x
2 2
< + rezultă: = < + ∈ = } 4 y x / ) y , x {( D
2 2 2

= punctele din interiorul cercului de mai sus fără punctele de pe frontieră.

3.1.3 → ⊂
2
D : f ℝ, xy 5
3
x
cos arc ) y , x ( f + =

Rezolvare
3 x 3 1
3
x
≤ ≤ − ⇒ ≤

¹
´
¦


⇒ ≥
0 y
0 x
0 y x sau
¹
´
¦


0 y
0 x










D este partea haşurată din graficul de mai jos:








3.1.4 Să se studieze continuitatea funcţiei:

¦
¹
¦
´
¦
= +
≠ +
+
=
0 y x dacă 0
0 y x dacă
y x
xy 6
) y , x ( f
4 4
4 4
4 4
3


Rezolvare
Dacă îl fixăm pe y avem: 0
y x
xy 6
lim
4 4
3
0 x
=
+

şi 0 ) y , 0 ( f = deci funcţia este continuă
în origine în raport cu x; în celelalte puncte este continuă fiind funcţie elementară.
Dacă îl fixăm pe x avem 0
y x
xy 6
lim
4 4
3
0 y
=
+

şi 0 ) 0 , x ( f = deci funcţia este continuă în raport
cu y din considerente similare.
Funcţia nu este continuă în (0,0) în raport cu ansamblul variabilelor deoarece în (0,0) limita
nu există. Într-adevăr pentru şirul de puncte |
.
|

\
|
n
a
,
n
1
care converge către (0,0) avem:
4
3
a 1
a 6
n
a
,
n
1
f
+
= |
.
|

\
|
deci limita şirului valorilor funcţiei depinde de parametrul a.

3.1.5 Pentru funcţia de la 3.1.4 să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi în
(0,0).

Rezolvare
0 0 lim
x
0
lim
0 x
) 0 , 0 ( f ) 0 , x ( f
lim ) 0 , 0 ( f
0 x 0 x 0 x
x
= = =


= ′
→ → →

0 0 lim
y
0
lim
0 y
) 0 , 0 ( f ) y , 0 ( f
lim ) 0 , 0 ( f
0 y 0 y 0 y
y
= = =


= ′
→ → →


x 3
-3
y
0


3.1.6 Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi în (a, b) folosind definiţia pentru:
f(x,y) = sin x + y
2
ln x.

Rezolvare
=

− − +
=


= ′
→ → a x
a ln b a sin x ln b x sin
lim
a x
) b , a ( f ) b , x ( f
lim ) b , a ( f
2 2
a x a x
x


a
b
a cos
a x
a ln x ln
lim b
a x
a sin x sin
lim
2
a x
2
a x
+ =


⋅ +


=
→ →
.

=

− − +
=


= ′
→ → b y
a ln b a sin a ln y a sin
lim
b y
) b , a ( f ) y , a ( f
lim ) b , a ( f
2 2
b y b y
y


( )
a ln b 2
b y
a ln b y
lim
2 2
b y
=


=

.

3.1.7 Să se studieze diferenţiabilitatea funcţiei
2
y x ) y , x ( f + = în punctul (1,2).

Rezolvare
Trebuie să avem:
⋅ − + − + − ′ + − ′ = −
2 2
y x
) 2 y ( ) 1 x ( ) 2 y ( ) 2 , 1 ( f ) 1 x ( ) 2 , 1 ( f ) 2 , 1 ( f ) y , x ( f
) y , x ( ω ⋅ unde ) y , x ( ω este continuă pe o vecinătate a lui (1,2) şi
0 ) 2 , 1 ( ) y , x ( lim
) 2 , 1 ( ) y , x (
= ω = ω

.
Avem: 4 ) 2 , 1 ( f , 1 ) 2 , 1 ( f , 5 ) 2 , 1 ( f
y x
= ′ = ′ = .
Rezultă:
) y , x ( ) 2 y ( ) 1 x ( ) 2 y ( 4 ) 1 x ( 5 y x
2 2 2
ω ⋅ − + − + − + − = − + ,
de unde:
2 2
2
) 2 y ( ) 1 x (
) 2 y (
) y , x (
− + −

= ω .
Observăm că:

2 2
2 2
2 2
) 2 y ( ) 1 x (
) 2 y ( ) 1 x (
) 2 y ( ) 1 x (
) y , x ( 0 − + − =
− + −
− + −
≤ ω ≤
adică:
0 ) y , x ( lim 0 ) y , x ( lim 0
) 2 , 1 ( ) y , x ( ) 2 , 1 ( ) y , x (
= ω ⇒ ≤ ω ≤
→ →
.



Rezultă că f(x,y) este diferenţiabilă în (1,2) şi avem:
) 2 y ( 4 ) 1 x ( ) 2 , 1 ; y , x ( f d − + − = .

3.1.8 Pentru funcţia 0 y , x , y ln xy ) y , x ( f > ∞ < < ∞ − = , să se arate folosind definiţia că:
). 1 , 1 ( f ) 1 , 1 ( f
x y xy
′ ′ = ′ ′

Rezolvare
Avem:
1 y
) 1 , 1 ( f ) y , 1 ( f
lim ) 1 , 1 ( f
x x
1 y
xy

′ − ′
= ′ ′

.
Însă: y ln y
1 x
y ln y y ln xy
lim
1 x
) y , 1 ( f ) y , x ( f
lim ) y , 1 ( f
1 x 1 x
x
=


=


= ′
→ →

0
1 x
) 1 , 1 ( f ) 1 , x ( f
lim ) 1 , 1 ( f
1 x
x
=


= ′

.
Deci: 1 ) 1 y (ln lim
1 y
y ln y
lim ) 1 , 1 ( f
1 y 1 y
xy
= + =

= ′ ′
→ →
.
Similar:
1 x
) 1 , 1 ( f ) 1 , x ( f
lim ) 1 , 1 ( f
y y
1 x
yx

′ − ′
= ′ ′

, unde:
x
1 y
y ln y
lim x
1 y
y ln xy
lim
1 y
) 1 , x ( f ) y , x ( f
lim ) 1 , x ( f
1 y 1 y 1 y
y
=

=

=


= ′
→ → →

1
1 y
y ln y
lim
1 y
) 1 , 1 ( f ) y , 1 ( f
lim ) 1 , 1 ( f
1 y 1 y
y
=

=


= ′
→ →

Rezultă: 1
1 x
1 x
lim ) 1 , 1 ( f
1 x
yx
=


= ′ ′

.

Folosind formulele obişnuite, să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi în raport
cu toate variabilele care intervin pentru funcţiile următoare:

3.1.9
y
x ) y , x ( f = , 0 x > .

Rezolvare

1 y
x
yx ) y , x ( f

= ′ ; x ln x ) y , x ( f
y
y
= ′

3.1.10
x
) xy 3 ( ) y , x ( f + = , 0 xy 3 > + .


Rezolvare
= + ⋅ + + ⋅ + = ′

) xy 3 ( ln ) xy 3 ( y ) xy 3 ( x ) y , x ( f
x 1 x
x

)] xy 3 ln( ) xy 3 ( xy [ ) xy 3 (
1 x
+ + + + =



1 x 2
y
1 x
y
) xy 3 ( x ) xy 3 ( ) xy 3 ( x ) y , x ( f
− −
+ = ′ + ⋅ + = ′ .

3.1.11
z
y
x ) z , y , x ( f = , 0 y , 0 x > > .

Rezolvare
( ) x ln y z x y ) x (ln x ) z , y , x ( f ; x y ) z , y , x ( f
1 z y
y
z y
y
1 y z
x
z z z
− −
=

⋅ = ′ = ′ ;
( ) y ln x ln y x y ) x (ln x ) z , y , x ( f
z y
z
z y
z
z z
=

⋅ = ′ .

Să se calculeze diferenţialele de ordinul întâi şi doi pentru funcţiile:

3.1.12 4 xy 5 y x 2 y x 3 ) y , x ( f
4 4 3 2
+ + − =
Rezolvare
y 5 y x 8 xy 6 ) y , x ( f
4 3 3
x
+ − = ′ ; ⇒ + − = ′ x 5 y x 8 y x 9 ) y , x ( f
3 4 2 2
y

⇒ dy ) x 5 y x 8 y x 9 ( dx ) y 5 y x 8 xy 6 ( ) y , x ( f d
3 4 2 2 4 3 3
+ − + + − = .
( )
4 2 3
x
x
x
y x 24 y 6 f ) y , x ( f
2
− =

′ = ′ ′ ; ( ) 5 y x 32 xy 18 f ) y , x ( f
3 3 2
y
x xy
+ − =

′ = ′ ′
( ) ⇒ − =

′ = ′ ′
2 4 2
y
y
y
y x 24 y x 18 f ) y , x ( f
2

⇒ ( ) ( ) + + − + − = dy dx 5 y x 32 xy 18 2 dx y x 24 y 6 ) y , x ( f d
3 3 2 2 4 2 3 2

( )
2 2 4 2
dy y x 24 y x 18 − + .

3.1.13
y x
y x
) y , x ( f

+
= în punctul (2,1)

Rezolvare
2
) y x (
y 2
) 1 , 2 ( f
) 1 , 2 (
2
x
− =


= ′ ; ⇒ =

= ′ 4
) y x (
x 2
) 1 , 2 ( f
) 1 , 2 (
2
y

⇒ ) 1 y ( 4 ) 2 x ( 2 ) 1 , 2 ; y , x ( f d − + − − = .


4
) y x (
y 4
) 1 , 2 ( f
) 1 , 2 (
3 x
2
=

= ′ ′ ; 6
) y x (
) y x ( 2
) 1 , 2 ( f
) 1 , 2 (
3
xy
− =

+ −
= ′ ′ ;
8
) y x (
x 4
) 1 , 2 ( f
) 1 , 2 (
3 y
2
=

= ′ ′ .
Rezultă că:
2 2 2
) 1 y ( 8 ) 1 y )( 2 x ( 12 ) 2 x ( 4 ) 1 , 2 ; y , x ( f d − + − − − − = .

3.1.14 z y x xyz z xy yz x ) z , y , x ( f
2 2 2
+ + + + + = în punctul (1,1,1).

Rezolvare
( ) 5 1 yz z y xyz 2 ) 1 , 1 , 1 ( f
) 1 , 1 , 1 (
2 2
x
= + + + = ′
( ) 5 1 xz xyz 2 z x ) 1 , 1 , 1 ( f
) 1 , 1 , 1 (
2 2
y
= + + + = ′
( ) 5 1 xyz 2 xy y x ) 1 , 1 , 1 ( f
) 1 , 1 , 1 (
2 2
z
= + + + = ′
2 yz 2 ) 1 , 1 , 1 ( f
) 1 , 1 , 1 (
x
2
= = ′ ′ ;
2 xz 2 ) 1 , 1 , 1 ( f
) 1 , 1 , 1 (
y
2
= = ′ ′ ;
2 xy 2 ) 1 , 1 , 1 ( f
) 1 , 1 , 1 (
z
2
= = ′ ′
( ) 5 z yz 2 xz 2 ) 1 , 1 , 1 ( f
) 1 , 1 , 1 (
2
xy
= + + = ′ ′
( ) 5 yz 2 y xy 2 ) 1 , 1 , 1 ( f
) 1 , 1 , 1 (
2
z x
= + + = ′ ′
( ) 5 xz 2 xy 2 x ) 1 , 1 , 1 ( f
) 1 , 1 , 1 (
2
z y
= + + = ′ ′
Rezultă: ) 1 z ( 5 ) 1 y ( 5 ) 1 x ( 5 ) 1 , 1 , 1 ; z , y , x ( f d − + − + − = .
+ − + − + − = ] ) 1 z ( ) 1 y ( ) 1 x [( 2 ) 1 , 1 , 1 ; z , y , x ( f d
2 2 2 2

| | ) 1 z )( 1 y ( ) 1 z )( 1 x ( ) 1 y )( 1 x ( 10 − − + − − + − − + .

3.1.15 Să se scrie polinomul Taylor de gradul trei pentru y sin e ) y , x ( f
x
= în punctul
) , 0 ( π .

Rezolvare
Ştim că:
! 3
) , 0 ( f d
! 2
) , 0 ( f d
! 1
) , 0 ( f d
) , 0 ( f ) y , x ( T
3 2
3
π
+
π
+
π
+ π =
Avem: 1 y cos e ) , 0 ( f ; 0 y sin e ) , 0 ( f , 0 ) , 0 ( f
) , 0 (
x
y ) , 0 (
x
x
− = = π ′ = = π ′ = π
π π



0 y sin e ) , 0 ( f
) , 0 (
x
x
2
= = π ′ ′
π
; 1 y cos e ) , 0 ( f
) , 0 (
x
xy
− = = π ′ ′
π
;
0 y sin e ) , 0 ( f
) , 0 (
x
y
2
= − = π ′ ′
π

0 y sin e ) , 0 ( f
) , 0 (
x
x
3
= = π ′ ′ ′
π
; 1 y cos e ) , 0 ( f
) , 0 (
x
y x
2
− = = π ′ ′ ′
π
;
0 y sin e ) , 0 ( f
) , 0 (
x
xy
2
= − = π ′ ′ ′
π
; 1 y cos e ) , 0 ( f
) , 0 (
x
y
3
= − = π ′ ′ ′
π
.
Rezultă: ) y ( ) 0 y )( , 0 ( f ) 0 x )( , 0 ( f ) , 0 ( f d
y x
π − − = − π ′ + − π ′ = π .
+ − − π ′ ′ + − π ′ ′ = π ) 0 y )( 0 x )( , 0 ( f 2 ) 0 x )( , 0 ( f ) , 0 ( f d
xy
2
x
2
2 ) y ( 2 ) y )( , 0 ( f
2
y
2
π − − = π − π ′ ′ +
+ π − π ′ ′ ′ + π ′ ′ ′ = π ) y ( x ) , 0 ( f 3 x ) , 0 ( f ) , 0 ( f d
2
y x
3
x
3
2 3

3 3
y
2
xy
) y ( ) y ( 3 ) y )( , 0 ( f ) y ( x ) , 0 ( f 3
3 2
π − + π − − = π − π ′ ′ ′ + π − π ′ ′ ′ +
de unde:
=
π − − π −

π −
− π − − =
! 3
) y ( ) y ( x 3
! 2
) y ( x 2
) y ( ) y , x ( T
3 2
3

6
) y (
2
x
x 1 ) y (
3 2
π −
+
|
|
.
|

\
|
+ + − π =

3.1.16 Să se arate că dacă F (x,y) este o funcţie omogenă de gradul întâi, suma
elasticităţilor parţiale în raport cu x şi y este 1.

Rezolvare
Ştim că F(x,y) este omogenă de gradul întâi dacă
F(tx,ty) = t F(x,y).
Pentru
x
1
t = rezultă: |
.
|

\
|
= |
.
|

\
|
=
x
y
f x
x
y
, 1 F x ) y , x ( F .
Elasticitatea parţială a lui F în raport cu x este:
=
(
¸
(

¸

|
.
|

\
|



|
.
|

\
|
=


=
x
y
f x
x
x
y
f
1
x
) y , x ( F
) y , x ( F
x
) y , x ( F E
x

|
.
|

\
|
|
.
|

\
|

− =
(
¸
(

¸

|
.
|

\
|
+ =
(
¸
(

¸

|
.
|

\
|
− |
.
|

\
|
′ + |
.
|

\
|
|
.
|

\
|
=
x
y
f
x
y
f
x
y
1
x
y
f ln x 1
x
y
x
y
f x
x
y
f
x
y
f
1
'
x
2

Elasticitatea parţială a lui F în raport cu y este:


=
(
¸
(

¸

|
.
|

\
|


|
.
|

\
|
=


=
x
y
f x
y
x
y
f x
y
y
) y , x ( F
) y , x ( F
y
) y , x ( F E
y

'
x
2
2
x
y
f ln x
x
y
x
y
f
x
y
x
y
f
x
y
x
1
x
y
f x
x
y
f x
y
(
¸
(

¸

|
.
|

\
|
− =
|
.
|

\
|
− ⋅ |
.
|

\
|
|
.
|

\
|
− ⋅ |
.
|

\
|

⋅ = ⋅ |
.
|

\
|
′ ⋅ ⋅
|
.
|

\
|
= .
Rezultă: 1 ) y , x ( F E ) y , x ( F E
y x
= + .
3.1.17 Fie
x
y
1
e y x A ) y , x ( f
β −
α − α
= funcţia Cobb-Douglas genera-lizată, unde x reprezintă
volumul agregat al forţei de muncă şi y volumul agregat al fondurilor de producţie.
Să se determine elasticităţile parţiale în raport cu factorii x şi y ale acestei funcţii de
producţie.
Rezolvare
=


⋅ =
x
) y , x ( f
) y , x ( f
x
) y , x ( f E
x
x
y
e
x
y x
e x y A
e y x A
x
x
y
2
x
y
1 1
x
y
1
β + α =
|
|
.
|

\
|
β
+ α ⋅ =
β −
α
β

− α α −
β −
α − α
=


⋅ =
y
) y , x ( f
) y , x ( f
y
) y , x ( f E
y

x
y
1 e
x
y e y ) 1 ( x A
e y x A
y
x
y
1
x
y
x
y
1
⋅ β − α − =
(
(
¸
(

¸

β
⋅ − α − ⋅ =
β −
α −
β −
α − α
β −
α − α
cu condiţia:
1
x
y
0 ≤ β + α ≤ .

Notă
1
0
Observăm că 1 ) y , x ( f E ) y , x ( f E
y x
= + .
2
0
Funcţia Cobb-Douglas generalizată are elasticităţile producţiei în raport cu factorii ce o
determină lineare în raport cu
x
y
, indicatorul de înzestrare tehnică a muncii.

3.1.18 Să se determine elasticităţile parţiale ale funcţiei de producţie:
α − α
=
1
y x A ) y , x ( f .

Rezolvare
Este cazul particular al funcţiei Cobb-Douglas cu 0 = β .


Se va obţine: α − = α = 1 ) y , x ( f E , ) y , x ( f E
y x
.
Deci elasticităţile în raport cu forţa de muncă x respectiv fondurile de producţie y sunt
constante adică vitezele variaţiei relative a producţiei pentru o variaţie relativă de o unitate
a forţei de muncă, respectiv a fondurilor de producţie sunt constante.

Notă
Deoarece f(x,y) este omogenă de gradul întâi ( ) ) y , x ( f t ) ty , tx ( f = avem:
) y , x ( f E 1 ) y , x ( f E
x y
− = .

3.1.19 Fie F(x,y) o funcţie de producţie omogenă de gradul întâi.
(x reprezintă volumul agregat al forţei de muncă, y volumul agregat al fondurilor de
producţie). Să se exprime norma de substituire a factorilor precum şi elasticitatea normei
de substituire a factorilor în funcţie de indicatorul de înzestrare tehnică a muncii
x
y
.

Rezolvare
F(x,y) omogenă de gradul întâi |
.
|

\
|
= ⇒
x
y
f x ) y , x ( F
(vezi 3.1.16). Viteza de variaţie a producţiei în raport cu forţa de muncă (productivitatea
diferenţială a muncii) este:
|
.
|

\
|
′ − |
.
|

\
|
=


= α
x
y
f
x
y
x
y
f
x
) y , x ( F
) y , x (
x
.
Viteza de variaţie a producţiei în raport cu fondurile de producţie (eficienţa diferenţială a
fondurilor de producţie) este:
|
.
|

\
|
′ =


= α
x
y
f
y
) y , x ( F
) y , x (
y
.
Norma de substituire a funcţiei este:
|
.
|

\
|
γ = −
|
.
|

\
|

|
.
|

\
|
=
|
.
|

\
|

|
.
|

\
|
′ − |
.
|

\
|
=
α
α
= β
x
y
x
y
x
y
f
x
y
f
x
y
f
x
y
f
x
y
x
y
f
) y , x (
) y , x (
) y , x (
y
x
.
Elasticitatea normei de substituire a factorilor este:


=
(
(
(
(
(
¸
(

¸


|
|
.
|

\
|
|
.
|

\
|

|
.
|

\
|
′ ′
|
.
|

\
|

|
|
.
|

\
|
|
.
|

\
|



|
.
|

\
|

|
.
|

\
|
= |
.
|

\
|
γ′
|
.
|

\
|
γ
= |
.
|

\
|
γ 1
x
y
f
x
y
f
x
y
f
x
y
f
x
y
x
y
f
x
y
f
x
y
x
y
x
y
x
y
x
y
E
2
2
x
y


(
¸
(

¸

|
.
|

\
|
− |
.
|

\
|

|
.
|

\
|

|
.
|

\
|
′ ′
|
.
|

\
|
=
x
y
f
x
y
f
x
y
x
y
f
x
y
f
x
y
f
x
y
.
Dacă definim coeficientul de substituţie prin:
y x
F
F
y
F
x
F
2
∂ ∂







= δ se verifică imediat că:
δ
= |
.
|

\
|
γ
1
x
y
E
x
y
.

3.1.20 Să se calculeze diferenţiala de ordinul n a funcţiei:
by ax
e ) y , x ( f
+
= .

Rezolvare
Avem:
by ax
y
by ax
x
be f , e a f
+ +
= ′ = ′ de unde:
) dy b dx a ( e ) y , x ( df
by ax
+ =
+
.
by ax
xy
by ax 2
x
abe f ; e a f
2
+ +
= ′ ′ = ′ ′ ;
by ax 2
y
e b f
2
+
= ′ ′ de unde:
( ) ( )
2 by ax 2 2 2 2 by ax 2
bdy adx e dy b dy dx ab 2 x d a e ) y , x ( f d + = + + =
+ +
.
Observând că:
by ax k k n ) n (
y x
e b a f
k k n
+ −
=

( ) n k 0 , n ≤ ≤ ∈ ∀ se deduce uşor că:
( )
n by ax n
dy b dx a e ) y , x ( f d + =
+
.

3.1.21 Să se scrie polinomul Taylor de gradul trei pentru , x ) y , x ( f
y
= 0 y , 0 x > > . Să
se calculeze valoarea aproximativă pentru
2 , 1
1 , 1 .

Rezolvare
Avem: 1 x y ) 1 , 1 ( f
) 1 , 1 (
1 y
x
= = ′

; 0 x ln x ) 1 , 1 ( f
) 1 , 1 (
y
y
= = ′



0 x ) 1 y ( y ) 1 , 1 ( f
) 1 , 1 (
2 y
x
2
= − = ′ ′

; ( ) 1 x ln yx x ) 1 , 1 ( f
) 1 , 1 (
1 y 1 y
xy
= + = ′ ′
− −
;
0 x ln x ) 1 , 1 ( f
) 1 , 1 (
2 y
y
2
= = ′ ′ ; 0 x ) 2 y )( 1 y ( y ) 1 , 1 ( f
) 1 , 1 (
3 y
x
3
= − − = ′ ′ ′

;
1 ) 1 , 1 ( f
y x
2
= ′ ′ ′ ; 0 ) 1 , 1 ( f
2
xy
= ′ ′ ′ ; 0 ) 1 , 1 ( f
3
y
= ′ ′ ′ ; 1 ) 1 , 1 ( f = .
Rezultă: = − − ⋅ + − − ⋅ + − + = ) 1 y ( ) 1 x ( 3
! 3
1
) 1 y )( 1 x ( 2
! 2
1
) 1 x (
! 1
1
1 ) y , x ( T
2
3

) 1 y ( ) 1 x (
2
1
) 1 y )( 1 x ( ) 1 x ( 1
2
− − + − − + − + = .
Punând: x = 1,1, y = 1,2 obţinem:
1021 , 1 2 , 0 1 , 0
2
1
2 , 0 1 , 0 1 , 0 1 1 , 1
2 2 , 1
= ⋅ ⋅ + ⋅ + + ≈ .

3.1.22 Fie funcţia |
.
|

\
|
=
x
y
f ) y , x ( F unde funcţia f este derivabilă.
Să se calculeze d F(x,y).

Rezolvare
Avem: dy ) y , x ( F dx ) y , x ( F ) y , x ( dF
y x
′ + ′ = .
Notăm:
x
y
) y , x ( u = pentru 0 x ≠ .
Avem: ) u ( f
x
y
x
u
u
F
) y , x ( F
2
x
′ − =





= ′ .
) u ( f
x
1
y
u
u
F
) y , x ( F
y
′ =





= ′ .
Rezultă: ) u ( f ) dx y dy x (
x
1
) y , x ( dF
2
′ − = .

3.1.23 Fie ) xy (
x 3
y
) y , x ( f
2
α + = unde α este o funcţie derivabilă.
Să se arate că: 0 y ) y , x ( f xy ) y , x ( f x
2
y x
2
= + ′ − ′ .
Rezolvare
Notăm u = xy.
Avem: u y
x 3
y
u
x 3
y
) y , x ( f
2
2
x
2
2
x
′ +

= ′ ⋅ α′ +

= ′


u x
x 3
y 2
u
x 3
y 2
) y , x ( f
y y
′ + = ′ ⋅ α′ + = ′ .
0 y u y x y
3
2
u y x
3
y
y ) y , x ( f xy ) y , x ( f x
2 2 2 2
2
2
y x
2
= + ′ − − ′ + − = + ′ − ′ .

3.1.24 Fie funcţia:
|
|
.
|

\
|
=
y
x
, xy f ) y , x ( F . Să se calculeze ) y , x ( F
xy
′ ′ .

Rezolvare
Notăm: u = xy,
y
x
v = şi vom avea ) v , u ( f ) y , x ( F = .
Avem: y u
x
= ′ , x u
y
= ′ , 0 u
2
x
= ′ ′ , 1 u
xy
= ′ ′ , 0 u
2
y
= ′ ′

y
1
v
x
= ′ ,
2
y
y
x
v − = ′ , 0 v
2
x
= ′ ′ ,
2
xy
y
1
v − = ′ ′ ,
3 y
y
x 2
v
2
= ′ ′ .

v u x v x u x
f
y
1
f y v f u f ) y , x ( F ′ + ′ = ′ ⋅ ′ + ′ ⋅ ′ = ′
( )
y
v v
2
y u u xy
f
y
1
f
y
1
) f ( y f ) y , x ( F

′ + ′ − ′ ′ + ′ = ′ ′ .
Deoarece: ( )
uv
2 u
y uv y
u
y
u
f
y
x
f x v f u f f
2 2
′ ′ − ′ ′ = ′ ⋅ ′ ′ + ′ ⋅ ′ ′ =

′ .
( )
2 2
v 2
vu y
v
y vu
y
v
f
y
x
f x v f u f f ′ ′ − ′ ′ = ′ ⋅ ′ ′ + ′ ⋅ ′ ′ =

′ , obţinem:

2 2
v 3
vu v
2
uv
u
u xy
f
y
x
f
y
x
f
y
1
f
y
x
f xy f ) y , x ( F ′ ′ − ′ ′ + ′ − ′ ′ − ′ ′ + ′ = ′ ′ .
3.2
Probleme propuse

Să se calculeze limitele următoare:

3.2.1
1 y
3 xy 4
lim
y
5 x +

∞ →

R. 20

3.2.2
y x
y 2 x 5
lim
2 y
3 x +
+


R.
5
19




3.2.3
1 1 xy
xy
lim
0 y
0 x
− +


R. 2

3.2.4
y
xy sin
lim
0 y
3 x


R. 3

3.2.5
y x
y x
lim
2 2
0 y
0 x +
+


R. 0

3.2.6
1 y x
y x 2 x 1
lim
2
2 2
1 y
2 x
+ +
+ + +


R. 2


Să se arate că următoarele funcţii nu au limită în origine:

3.2.7
y x
y x
) y , x ( f

+
= , y x ≠

3.2.8
x 3 y
x 3 y
) y , x ( f
2
2

+
= , x 3 y
2


3.2.9
2 2
y x
xy 5
) y , x ( f
+
=

3.2.10 Să se arate că funcţia:

¦
¹
¦
´
¦
= +
≠ +
+ =
0 y x pentru 0
0 y x pentru
y x
xy
) y , x ( f
2 2
2 2
2 2

are derivatele parţiale ) 0 , 0 ( f
x
′ , ) 0 , 0 ( f
y
′ dar nu este continuă în (0,0).

3.2.11 Să se arate că funcţia: xy ) y , x ( f = are derivatele parţiale ) 0 , 0 ( f , ) 0 , 0 ( f
y x
′ ′ dar nu
este diferenţiabilă în (0,0).


3.2.12 Să se arate că funcţia:

¦
¹
¦
´
¦
=

+
=
) 0 , 0 ( ) y , x ( pentru 0
)} 0 , 0 {( \ ) y , x ( pentru
y x
xy
) y , x ( f
2
2 2

este continuă în origine, are derivate parţiale în origine, dar nu este diferenţiabilă în
origine.
3.2.13 Fie
¦
¹
¦
´
¦
=

+

=
) 0 , 0 ( ) y , x ( pentru 0
) 0 , 0 ( ) y , x ( pentru
y x
y x
xy
) y , x ( f
2 2
2 2
.
Să se arate că ) 0 , 0 ( f ) 0 , 0 ( f
yx xy
′ ′ ≠ ′ ′ .

Să se calculeze diferenţialele de ordinul unu şi doi pentru funcţiile:

3.2.14 9 y x y x 2 y x 5 ) y , x ( f
2 2 3 3 2
− + − = .

3.2.15
|
|
.
|

\
|
+ =
y
x
1 ln ) y , x ( f în punctul (1,1).

3.2.16
yz
x
) z , y , x ( f = , 0 z , 0 y ≠ ≠ .

Să se scrie polinoamele Taylor de gradul doi şi trei pentru funcţiile:

3.2.17 y cos e ) y , x ( f
x
= în (0,0).

3.2.18 y cos x cos ) y , x ( f = în punctul ) , 0 ( π .

3.2.19
x
) 1 y ( ) y , x ( f + = în punctul (1,0).

3.2.20 Fie ) cz by ax 1 ln( ) z , y , x ( f + + + =
Să se calculeze ) 0 , 0 , 0 ; z , y , x ( f d
n
. R.
n 1 n
) cz by ax ( ! ) 1 n ( ) 1 ( + + − −


Să se determine elasticităţile parţiale ale funcţiilor:




3.2.21
γ
|
.
|

\
|
γ
β

α − α
=
x
y
1
e y x A ) y , x ( f (cvasi Cobb-Douglas).
R. ) y , x ( f E 1 ) y , x ( f E ;
x
y
) y , x ( f E
x y x
− = |
.
|

\
|
γ
β
+ α =
γ
.

3.2.22
3 3
2 2
x y
y x
A
1
) y , x ( f
+ α
= (Sato).
R. ) y , x ( f E 1 ) y , x ( f E ;
x y
x y 2
) y , x ( f E
x y
3 3
3 3
x
− =
+ α
− α
= .

Să se arate că următoarele funcţii verifică identităţile scrise în dreptul lor:

3.2.23 ) y , x ( f ) y , x ( f y ) y , x ( f x ;
y x
x
) y , x ( f
y x
2 2
− = ′ + ′
+
=

3.2.24 0 ) y , x ( f x ) y , x ( f y ; ) y x ( tg arc ) y , x ( f
y x
2 2
= ′ − ′ + =

3.2.25 ;
x
y
ln ) y , x ( f = 0 ) y , x ( f y ) y , x ( f x
y x
= ′ + ′

3.2.26 ; ) y x ( f ) y , x ( F
2 2
+ = 0 ) y , x ( F x ) y , x ( F y
y x
= ′ − ′ , f fiind funcţie derivabilă.

3.2.27 ; ) y , x ( f x ) y , x ( F + = x ) y , x ( F y ) y , x ( F x
y x
= ′ − ′ , f fiind funcţie derivabilă.

3.2.28 ; ) z y , y x ( f ) z , y , x ( F − − =
0 ) z , y , x ( F ) z , y , x ( F ) z , y , x ( F
z y x
= ′ + ′ + ′ unde f este o funcţie derivabilă.

3.2.29 ) z y x ( tg arc ) z , y , x ( f
2 2 2
+ + = ;
z y x
f xy 2 f z x f z y ′ = ′ + ′

x z y
f yz 2 f y x f z x ′ = ′ + ′

y z x
f xz 2 f y x f z y ′ = ′ + ′ .



3.2.30 ,
xy
z
xz
y
yz
x
) z , y , x ( f + + = 0 z , y , x ≠ ; f f z f y f x
z y x
= ′ + ′ + ′ .


4. Extremele funcţiilor de mai multe variabile


4.1
Probleme rezolvate

Să se afle extremele funcţiilor:

4.1.1
y
2
x
4
xy ) y , x ( f + + = , 0 y , 0 x ≠ ≠ .
Rezolvare
I. Aflăm punctele staţionare:

¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= − = ′
= − = ′
0
y
2
x ) y , x ( f
0
x
4
y ) y , x ( f
2
y
2
x
1 y , 2 x
0 0
= = ⇒
II.
3 y
xy
3 x
y
4
) y , x ( f ; 1 ) y , x ( f ,
x
8
) y , x ( f
2 2
= ′ ′ = ′ ′ = ′ ′
III. 1
y x
32
) y , x (
3 3
− = ∆
IV. ) 1 , 2 ( 0 3 ) 1 , 2 ( ⇒ > = ∆ este punct de extrem local.
Deoarece: ) 1 , 2 ( 0 1 ) 1 , 2 ( f
2
x
⇒ > = ′ ′ punct de minim local şi 6 ) 1 , 2 ( f ) y , x ( f (min) = = .

4.1.2 20 y 12 x 15 xy 3 x ) y , x ( f
2 3
+ − − + =

Rezolvare
I.
¦
¹
¦
´
¦
= − = ′
= − + = ′
0 12 xy 6 ) y , x ( f
0 15 y 3 x 3 ) y , x ( f
y
2 2
x

¦
¹
¦
´
¦
=
= +

2 xy
5 y x
2 2

Obţinem punctele staţionare: A (1,2), B (2,1), C (-1,-2), D (-2,-1).


II. x 6 ) y , x ( f
2
x
= ′ ′ , x 6 ) y , x ( f
2
y
= ′ ′ , y 6 ) y , x ( f
xy
= ′ ′
III. ) y x ( 36 ) y , x (
2 2
− = ∆ .
IV. 0 108 ) 2 , 1 ( < − = ∆ , 108 ) 2 , 1 ( − = − − ∆ ⇒ punctele (1,2),
(-1,-2) sunt puncte şa.
) 1 , 2 ( 0 12 ) 1 , 2 ( f , 0 108 ) 1 , 2 (
2
x
⇒ > = ′ ′ > = ∆ punct de minim local.
) 1 , 2 ( 0 12 ) 1 , 2 ( f , 0 108 ) 1 , 2 (
2
x
− − ⇒ < − = − − ′ ′ > = − − ∆ punct de maxim local.
Avem: (min) f(x,y) = f(2,1) = -8
(max) f(x,y) = f(-2,-1) = 48.

4.1.3
2 2
) 1 y ( ) 2 x ( ) y , x ( f − + − = unde 4 y x
2 2
= + .

Rezolvare
Având un extrem condiţionat considerăm funcţia:
) 4 y x ( ) 1 y ( ) 2 x ( ) , y , x ( F
2 2 2 2
− + λ + − + − = λ unde λ este multiplicator al lui Lagrange.
I.
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= − + = λ ′
= λ + − = λ ′
= λ + − = λ ′
λ
0 4 y x ) , y , x ( F
0 y 2 ) 1 y ( 2 ) , y , x ( F
0 x 2 ) 2 x ( 2 ) , y , x ( F
2 2
y
x
,
1
2
x
λ +
= ⇒ ,
1
1
y
λ +
=
4
5
) 1 (
2
= λ + .
Pentru
2
5
1
1
= λ + obţinem
5
5 4
5
4
x
1
= = ,
5
5 2
5
2
y
1
= = .
Pentru
2
5
1
2
− = λ + obţinem
5
5 4
x
2
− = ,
5
5 2
y
2
− = .
II. ) 1 ( 2 ) , y , x ( F
2
x
λ + = λ ′ ′ , , ) 1 ( 2 ) , y , x ( F
2
y
λ + = λ ′ ′ 0 ) , y , x ( F
xy
= λ ′ ′
III. ⇒ > λ + = λ ∆ 0 ) 1 ( 4 ) , y , x (
2
ambele puncte sunt extreme locale.
IV.
|
|
.
|

\
|
⇒ > = λ ′ ′
5
5 2
,
5
5 4
0 5 ) , y , x ( F
1 1 1
x
2
minim local.
|
|
.
|

\
|
− − ⇒ < − = λ ′ ′
5
5 2
,
5
5 4
0 5 ) , y , x ( F
2 2 2
x
2
maxim local.

4.1.4
2 2
y x ) y , x ( f + = unde 1
3
y
2
x
= +



Rezolvare
Fie |
.
|

\
|
− + λ + + = λ 1
3
y
2
x
y x ) , y , x ( F
2 2
.
I.
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
= − + = λ ′
=
λ
+ = λ ′
=
λ
+ = λ ′
λ
0 1
3
y
2
x
) , y , x ( F
0
3
y 2 ) , y , x ( F
0
2
x 2 ) , y , x ( F
y
x
13
72
0 1
18 8
6
y ,
4
x
− = λ ⇒ = −
λ

λ

λ
− =
λ
− = ⇒

Punctul staţionar este |
.
|

\
|
13
12
,
13
18
A .
II. 2 ) , y , x ( F
2
x
= λ ′ ′ , , 2 ) , y , x ( F
2
y
= λ ′ ′ 0 ) , y , x ( F
xy
= λ ′ ′
III. 4 ) y , x ( = ∆
IV. 0
13
12
,
13
18
> |
.
|

\
|
∆ ⇒ A extrem; ⇒ > = |
.
|

\
|
′ ′ 0 2
13
12
,
13
18
F
2
x

⇒ A punct de minim local şi
13
36
) y , x ( f (min) = .

4.1.5
z
2
y
z
x 4
y
x ) z , y , x ( f
2 2
+ + + = , 0 z , 0 y , 0 x > > >

Rezolvare
I.
¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
´
¦
= − = ′
= − = ′
= − = ′
0
z
2
y
z 2
) z , y , x ( f
0
y
z
x 2
y
) z , y , x ( f
0
x 4
y
1 ) z , y , x ( f
2
z
2
2
y
2
2
x

¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
=
=

y z
xz 2 y
x 4 y
3
2 3
2 2

¦
¹
¦
´
¦
=
=
=

x 2 z
xz 2 x 8
x 2 y
3
2 3

¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
=
=

1 z
1 y
2
1
x
0
0
0
.
II.
3
2
x
x 2
y
) z , y , x ( f
2
= ′ ′ ,
2
xy
x 2
y
) z , y , x ( f − = ′ ′ , 0 ) z , y , x ( f
xz
= ′ ′


3
2
y
y
z 2
x 2
1
) z , y , x ( f
2
+ = ′ ′ ,
2
yz
y
z 2
) z , y , x ( f − = ′ ′ ,
3 z
z
4
y
2
) z , y , x ( f
2
+ = ′ ′
III. Calculăm derivatele parţiale de ordinul doi în |
.
|

\
|
1 , 1 ,
2
1
A :
4 ) A ( f
2
x
= ′ ′ , 1 ) A ( f
xy
− = ′ ′ , 0 ) A ( f
xz
= ′ ′ ,
3 ) A ( f
2
y
= ′ ′ , 2 ) A ( f
yz
− = ′ ′ , 6 ) A ( f
2
z
= ′ ′


IV. Fie matricea hessiană:
|
|
|
|
.
|

\
|
′ ′ ′ ′ ′ ′
′ ′ ′ ′ ′ ′
′ ′ ′ ′ ′ ′
=
) z , y , x ( f ) z , y , x ( f ) z , y , x ( f
) z , y , x ( f ) z , y , x ( f ) z , y , x ( f
) z , y , x ( f ) z , y , x ( f ) z , y , x ( f
) z , y , x ( H
2
2
z
zy zx
yz y yx
xz xy
x

Calculăm
|
|
|
.
|

\
|

− −

=
6 2 0
2 3 1
0 1 4
) A ( H şi minorii principali: 0 4
1
> = ∆ ,
0 11
3 1
1 4
2
> =


= ∆ , 0 50 ) A ( H
3
> = = ∆ .
Întrucât toţi 0
i
> ∆ , i = 1,2,3, punctul |
.
|

\
|
1 , 1 ,
2
1
A este punctul de minim local şi
4 1 , 1 ,
2
1
f ) z , y , x ( f (min) = |
.
|

\
|
= .

4.1.6 3 z 2 xy 6 z y x ) z , y , x ( f
2 3 2
− + + + + = .

Rezolvare
I.
¦
¹
¦
´
¦
= + = ′
= + = ′
= + = ′
0 2 z 2 ) z , y , x ( f
0 x 6 y 3 ) z , y , x ( f
0 y 6 x 2 ) z , y , x ( f
z
2
y
x

Există punctele staţionare: A(0,0,-1), B(-18,6,-1).
II. 2 ) z , y , x ( f
2
x
= ′ ′ , 6 ) z , y , x ( f
xy
= ′ ′ , 0 ) z , y , x ( f
xz
= ′ ′ ,
y 6 ) z , y , x ( f
2
y
= ′ ′ , 0 ) z , y , x ( f
yz
= ′ ′ , 2 ) z , y , x ( f
2
z
= ′ ′ .



III. Calculăm derivatele parţiale de ordinul doi în punctele A şi B:
2 ) A ( f
2
x
= ′ ′ , 6 ) A ( f
xy
= ′ ′ , 0 ) A ( f
xz
= ′ ′ ,
0 ) A ( f
2
y
= ′ ′ , 0 ) A ( f
yz
= ′ ′ , 2 ) A ( f
2
z
= ′ ′
2 ) B ( f
2
x
= ′ ′ , 6 ) B ( f
xy
= ′ ′ , 0 ) B ( f
xz
= ′ ′
36 ) B ( f
2
y
= ′ ′ , 0 ) B ( f
yz
= ′ ′ , 2 ) B ( f
2
z
= ′ ′ .
IV. Calculăm hessianul şi minorii principali în fiecare caz:
|
|
|
.
|

\
|
=
2 0 0
0 0 6
0 6 2
) A ( H
) 1 , 0 , 0 ( A , 0 72
, 0 36 , 0 2
3
2 1
− ⇒ < − = ∆
< − = ∆ > = ∆ ⇒

punct şa.
|
|
|
.
|

\
|
=
2 0 0
0 36 6
0 6 2
) B ( H
) 1 , 6 , 18 ( B , 0 72
, 0 36 , 0 2
3
2 1
− − ⇒ > = ∆
> = ∆ > = ∆ ⇒

punct de minim local.

4.1.7 z y 2 x 2 ) z , y , x ( f + + − = pentru 9 z y x
2 2 2
= + +

Rezolvare
Fie ( ) 9 z y x z y 2 x 2 ) , z , y , x ( F
2 2 2
− + + λ + + + − = λ

I. Punctele staţionare sunt soluţiile sistemului:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= + +
= λ + = λ ′
= λ + = λ ′
= λ + − = λ ′
9 z y x
0 z 2 1 ) , z , y , x ( F
0 y 2 2 ) , z , y , x ( F
0 x 2 2 ) , z , y , x ( F
2 2 2
z
y
x
2
1
1 4
9
4
1 1 1
2
1
z ,
1
y ,
1
x
2
2 2 2
± = λ ⇒ = λ ⇒
⇒ =
λ
+
λ
+
λ


λ
− =
λ
− =
λ
= ⇒

Pentru
1 z , 2 y , 2 x
2
1
1 z , 2 y , 2 x
2
1
2 2 2 2
1 1 1 1
= = − = ⇒ − = λ
− = − = = ⇒ = λ
) 1 , 2 , 2 ( B ), 1 , 2 , 2 ( A − − − ⇒
puncte staţionare.



II. λ = λ ′ ′ 2 ) , z , y , x ( F
2
x
, 0 ) , z , y , x ( F
xy
= λ ′ ′ , 0 ) , z , y , x ( F
xz
= λ ′ ′ ,
λ = λ ′ ′ 2 ) , z , y , x ( F
2
y
, 0 ) , z , y , x ( F
yz
= λ ′ ′ , λ = λ ′ ′ 2 ) , z , y , x ( F
2
z
.
III. 1 ) A ( F
2
x
= ′ ′ , 0 ) A ( F
xy
= ′ ′ , 0 ) A ( F
xz
= ′ ′ ,
1 ) A ( F
2
y
= ′ ′ , 0 ) A ( F
yz
= ′ ′ , 1 ) A ( F
2
z
= ′ ′ .
1 ) B ( F
2
x
− = ′ ′ , 0 ) B ( F
xy
= ′ ′ , 0 ) B ( F
xz
= ′ ′ ,
1 ) B ( F
2
y
− = ′ ′ , 0 ) B ( F
yz
= ′ ′ , 1 ) B ( F
2
z
− = ′ ′ .
IV. Avem:
|
|
|
.
|

\
|
=
1 0 0
0 1 0
0 0 1
) A ( H ,
) 1 , 2 , 2 ( A , 0 1
, 0 1 , 0 1
3
2 1
− − ⇒ > = ∆
> = ∆ > = ∆ ⇒

punct de minim şi 9 ) 1 , 2 , 2 ( f ) z , y , x ( f (min) − = − − = .
|
|
|
.
|

\
|



=
1 0 0
0 1 0
0 0 1
) B ( H ,
) 1 , 2 , 2 ( B , 0 1
, 0 1 , 0 1
3
2 1
− ⇒ < − = ∆
> = ∆ < − = ∆ ⇒

punct de maxim şi 9 ) 1 , 2 , 2 ( f ) z , y , x ( f (max) = − =

4.1.8 Să se arate că dimensiunile optime ale unui bazin paralelipipedic de volum dat a
3

sunt: baza un pătrat şi adâncimea egală cu jumătatea laturii bazei.

Rezolvare
Fie x,y,z lungimea, lăţimea, respectiv adâncimea bazinului. Suprafaţa bazinului va fi
xy ) yz xz ( 2 ) z , y , x ( f + + = , iar volumul 0 a , a xyz
3
> = . Propunem cititorului să afle
extremele funcţiei f(x,y,z) cu condiţia 0 a , a xyz
3
> = , aplicând metoda multiplicatorilor lui
Lagrange.
Din :
3
a xyz = avem:
xy
a
z
3
= . Trebuie să aflăm extremele funcţiei:
0 y , 0 x , xy
y
1
x
1
a 2 xy
xy
) y x ( a 2
) y , x ( g
3
3
≠ ≠ +
|
|
.
|

\
|
+ = +
+
= .
Din:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= + − = ′
= + − = ′
0 x
y
a 2
) y , x ( g
0 y
x
a 2
) y , x ( g
2
3
y
2
3
x
rezultă:
2
2 a
z
2 a y , 2 a x
3
0
3
0
3
0
= ⇒
⇒ = =
.


Avem:
3
3
x
x
a 4
) y , x ( g
2
= ′ ′ ,
3
3
y
y
a 4
) y , x ( g
2
= ′ ′ , 1 ) y , x ( g
xy
= ′ ′ .
1
y x
a 16
) y , x (
3 3
6
− = ∆
0 3 1
a 4
a 16
) y , x (
6
6
0 0
> = − = ∆ ⇒ > = = ′ ′ ⇒ 0 2
a 2
a 4
) y , x ( g
3
3
0 0
x
2

⇒ (x
0
, y
0
) este punctul de minim local.

4.1.9 O întreprindere realizează produse în cantităţile x şi y. Cheltuielile totale de
producţie sunt y 4 x 4 10 ) y , x ( c − + = .
Preţurile unitare ale celor două produse depind de nivelul producţiei
astfel: y 2 8 p , x 16 p
2
2
1
− = − = . Să se determine în ce cantităţi trebuie să fie fabricate
produsele şi la ce preţuri astfel încât beneficiul total să fie maxim.

Rezolvare
Beneficiul total este:
= − + = ) y , x ( c y p x p ) y , x ( f
2 1

( ) ( ) y 4 x 4 10 y 2 8 y x 16 x
2
+ − − − + − = adică:
0 y , 0 x , 10 y 12 x 12 y 2 x ) y , x ( f
2 3
> > − + + − − = .
Avem:
¹
´
¦
= + − = ′
= + − = ′
0 12 y 4 ) y , x ( f
0 12 x 6 ) y , x ( f
y
x
¹
´
¦
=
=

3 y
2 x
0
0
punct staţionar.
6 ) y , x ( f
2
x
− = ′ ′ , 4 ) y , x ( f
2
y
− = ′ ′ , 0 ) y , x ( f
xy
= ′ ′ .
0 24 ) 3 , 2 ( > = ∆ , ) 3 , 2 ( 0 6 ) 3 , 2 ( f
2
x
⇒ < − = ′ ′ punct de maxim local.
Rezultă:
Beneficiul maxim 24 ) 3 , 2 ( f = = pentru 2 p , 12 4 16 p
2 1
= = − = .

4.1.10 O fabrică de mobilă realizează două produse pentru export cu cheltuieli unitare
fixe de producţie de 4 u.m. şi 5 u.m. Cererile pe piaţa externă ale celor două produse sunt:
) p p ( 2 x
1 2 1
− = , 8 p 10 p 3 x
2 1 2
+ − = unde p
1
şi p
2
reprezintă preţurile de vânzare ale
produselor. Să se determine preţurile p
1
şi p
2
astfel încât beneficiul realizat din vânzarea
celor două produse să fie maxim.



Rezolvare
Beneficiul este:
= − − + =
2 1 2 2 1 1 2 1
x 4 x 4 x p x p ) p , p ( f
40 p 50 p 7 p p 5 p 10 p 2
2 1 2 1
2
2
2
1
− + − + − − = .
Avem:
¦
¹
¦
´
¦
= + + − = ′
= − + − = ′
0 50 p 5 p 20 ) p , p ( f
0 7 p 5 p 4 ) p , p ( f
1 2 2 1 p
2 1 2 1 p
2
1

¦
¹
¦
´
¦
=
=

3 p
2 p
0
0
2
1

4 ) p , p ( f
2 1
p
2
1
− = ′ ′ , 20 ) p , p ( f
2 1
p
2
2
− = ′ ′ , 5 ) p , p ( f
2 1 p p
2 1
= ′ ′
| | 0 55 ) 3 , 2 ( f ) 3 , 2 ( f ) 3 , 2 ( f ) 3 , 2 (
2
p p
p p 2 1
2
2
2
1
> = ′ ′ − ′ ′ ⋅ ′ ′ = ∆ ; 0 4 ) 3 , 2 ( f
2
1
p
< − = ′ ′ .
Rezultă (2,3) este punct de maxim şi 28 ) 3 , 2 ( f ) p , p ( f (max)
2 1
= = .
4.2
Probleme propuse

Să se afle extremele funcţiilor:

4.2.1
3 3 2 6 6
y x 4 y 5 y 4 x ) y , x ( f − + + = R. (0,0) punct de minim.

4.2.2 5 xy 3 y x ) y , x ( f
3 3
+ + + = R. (0,0) punct şa.
(-1,-1) punct de maxim.
4.2.3
( )
2 2
y x
e ) y x ( ) y , x ( f
+ −
+ = R. |
.
|

\
|
2
1
,
2
1
maxim.
|
.
|

\
|
− −
2
1
,
2
1
minim.

4.2.4 4 y 3 x 2 y x ) y , x ( f
3 2
+ + − + = R. nu are puncte staţionare.

4.2.5 4 y 3 x 2 y x ) y , x ( f
3 2
+ − − + = R. (1,1) minim;
(1,-1) punct şa.

4.2.6 z 2 x xy z y x ) z , y , x ( f
2 2 2
− + − + + = R. |
.
|

\
|
− − 1 ,
3
1
,
3
2
minim.



4.2.7 1
3
y
2
x
unde y x ) y , x ( f
2 2
= + + = R. |
.
|

\
|
13
12
,
13
18
minim.

4.2.8 1 y x unde xy ) y , x ( f = + = R. |
.
|

\
|
2
1
,
2
1
maxim.

4.2.9 12 z y x unde z xy ) z , y , x ( f
3 2
= + + = R. (2,4,6) maxim.

4.2.10 Se consideră funcţia de producţie:
y
4
x
2
12 ) y , x ( f − − = , unde x şi y sunt nivelele
factorilor (materii prime, energie etc.).
Dacă factorii au costurile unitare 2, respectiv 4 u.m., iar preţul unitar al produsului finit este
9 u.m., să se determine structura producţiei astfel încât beneficiul să fie maxim.

Indicaţie Beneficiul total este:
0 y , 0 x , y 4 x 2
y
36
x
18
108 y 4 x 2 ) y , x ( f 9 ) y , x ( B > > − − − − = − − =
R. (3,3) punct de maxim.


5. Metoda celor mai mici pătrate

5.1
Probleme rezolvate

5.1.1 Producţia dintr-o anumită ramură exprimată în milioane lei a înregistrat între anii
1994 - 2000 următoarea evoluţie:

Ani 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000
vol. prod. 2,3 6,3 9,2 12,8 24,6 15,9 17,9
Să se ajusteze datele după o dreaptă şi după o parabolă de gradul doi. Să se facă în
ambele cazuri prognoza pentru anul 2001.






Rezolvare
Avem:
i
x
i
y
2
i
x
3
i
x
4
i
x i
x
i
y
2
i
x
i
y
-3
-2
-1
0
1
2
3
2,3
6,3
9,2
12,8
24,6
15,9
17,9
9
4
1
0
1
4
9
-27
-8
-1
0
1
8
27
81
16
1
0
1
16
81
-6,9
-12,6
-9,2
0
24,6
31,8
53,7
20,7
25,2
9,2
0
24,6
63,6
161,1
∑ :0

89

28

0

196

81,4

304,4

a) Ajustarea după dreapta: y = ax + b
Avem sistemul de ecuaţii normale:

¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= +
= +
∑ ∑ ∑
∑ ∑
= = =
= =
7
1 i
i i
7
1 i
i
7
1 i
2
i
7
1 i
i
7
1 i
i
y x x b x a
y b 7 x a

¹
´
¦
=
=
4 , 81 a 28
89 b 7

7 , 12 b
9 , 2 a
=
=

Deci: 7 , 12 x 9 , 2 ) x ( f y + = = .
Prognoza pentru 2001 este: 3 , 24 7 , 12 4 9 , 2 ) 4 ( f = + ⋅ = milioane lei.
b) Ajustarea după parabola:
⇒ + + = c bx ax y
2

¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
´
¦
= + +
= + +
= + +
∑ ∑ ∑ ∑
∑ ∑ ∑ ∑
∑ ∑ ∑
= = = =
= = = =
= = =
7
1 i
7
1 i
7
1 i
7
1 i
i
2
i
2
i
3
i
4
i
7
1 i
7
1 i
7
1 i
7
1 i
i i i
2
i
3
i
7
1 i
7
1 i
7
1 i
i i
2
i
y x x c x b x a
y x x c x b x a
y c 7 x b x a


¦
¹
¦
´
¦
= +
=
= +

4 , 304 c 28 a 196
4 , 81 b 28
89 c 7 a 28


1 , 15 x 9 , 2 x 6 , 0 ) x ( f y
1 , 15 c , 9 , 2 b , 6 , 0 a
2
+ + − = =
= = − =
.
Prognoza pentru 2001 este 3 , 18 1 , 15 4 9 , 2 16 6 , 0 ) 4 ( f = + ⋅ + ⋅ − = .



5.1.2 La un magazin de desfacere a unui anumit produs, procentul de produse nevândute
a scăzut ca urmare a îmbunătăţirii calităţii produsului conform tabelului:

7
Ani 1994 1995 1996 1997 1998 1999
procent 20 15 12,5 9 8,5 6,2

a) Să se determine tendinţa de scădere a procentului produselor nevândute.
b) Să se facă extrapolarea pentru anul 2000.



Rezolvare
a) Grafic avem:





Putem considera că se poate face o ajustare după hiperbola echilateră de ecuaţie:
x
a
y = .
Parametrul a se determină din ecuaţia:

∑ ∑
= =
=
6
1 i
i
i
6
1 i
2
i
x
y
x
1
a


i
x

i
y

i
x / 1

2
i
x / 1
i
i
y
x

1
2
3
4
5
6
20
15
12,5
9
8,5
6,2
1
1/2
1/3
1/4
1/5
1/6
1
1/4
1/9
1/16
1/25
1/36
20
7,5
4,17
2,25
1,70
1,03
: ∑ 21

7,12



1,49

36,65

Avem: 6 , 24 a 65 , 36 a 49 , 1 = ⇒ = .
x
y
15
20
0
10
5


Curba de ajustare este:
x
6 , 24
) x ( f y = = .
b) Prognoza pentru anul 2000 este: 5 , 3
7
6 , 24
) 7 ( f = = .

5.1.3 Producţia unei întreprinderi (exprimată în unităţi valorice convenţionale) timp de 9
ani consecutiv, a avut următoarea evoluţie:

x (anii) 1 2 3 4 5 6 7 8 9
y (producţia) 7 8 10 13 19 29 47 60 82

Să se stabilească funcţia de ajustare care dă eroarea medie minimă şi să se facă
prognoza pentru următorii trei ani.

Rezolvare
Reprezentând grafic datele, avem:











Se pot considera drept curbe de ajustare: parabola de gradul doi sau trei sau curba
exponenţială. Vom calcula dispersia reziduală:
( )
n
y y
D
n
1 i
2
1 i
r

=
′ −
= în fiecare caz şi vom
alege pentru prognoză curba care dă dispersia reziduală minimă.
a) Propunem cititorului să facă prognoza după parabola de gradul doi. Se va obţine
curba: 178 , 13 x 24 , 6 x 534 , 1 y
2
+ − = şi dispersia reziduală 2532 , 2 D
) 1 (
r
= .
b) Ajustarea după parabola de gradul trei: d ct bt at y
2 3
+ + + = conduce la sistemul de
ecuaţii normale:
y
x 1 2 3 4 5 6 7 8 9
10
20
30
40
50
60
80
70
0



¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
´
¦
= + + +
= + + +
= + + +
= + + +
∑ ∑ ∑ ∑ ∑
∑ ∑ ∑ ∑ ∑
∑ ∑ ∑ ∑ ∑
∑ ∑ ∑ ∑
i i i i i
i
3
i
3
i
4
i
5
i
6
i
i i i i i
i
2
i
2
i
3
i
4
i
5
i
i i i i i
i i i
2
i
3
i
4
i
i i i i
i i
2
i
3
i
y t t d t c t b t a
y t t d t c t b t a
y t t d t c t b t a
y d 9 t c t b t a

unde am făcut translaţia: 5 x t
i i
− = , 9 , 1 i = .
Avem:

x
i

t
i


y
i
2
i
t
3
i
t
4
i
t
6
i
t

t
i
y
i
2
i
t y
i
3
i
t
i
y′
i
y′
i
y
i
y − ′
( )
2
i
y
i
y − ′
1
2
3
4
5
6
7
8
9
-4
-3
-2
-1
0
1
2
3
4
7
8
10
13
19
29
47
60
82
16
9
4
1
0
1
4
9
16
-64
-27
-8
-1
0
1
8
27
64
256
81
16
1
0
1
16
81
256
4096
729
64
1
0
1
64
729
4096
-28
-24
-20
-13
0
29
94
180
328
112
72
40
13
0
29
188
540
1312
-448
-216
-80
-13
0
29
376
1620
5248
7,632
7,275
9,068
13,317
20,328
30,407
43,860
60,993
82,112
0,632
0,725
0,932
0,317
1,328
1,407
3,140
0,993
0,112
0,399424
0,525625
0,868624
0,100489
1,763584
1,979649
9,859600
0,986049
0,012544
0 275 60 0 708 9780 546 2306 6516 16,495588

Din sistemul
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= +
= +
= +
= +
6516 c 708 a 9780
2306 d 60 b 708
546 c 60 a 708
275 d 9 b 60

Rezultă: a = 0,051, b = 1,534, c = 8,494, d = 20,328 şi curba:
328 , 20 ) 5 x ( 494 , 8 ) 5 x ( 534 , 1 ) 5 x ( 051 , 0 ) x ( f y
2 3
+ − + − + − = = adică:
. 833 , 9 x 021 , 3 x 769 , 0 x 051 , 0 ) x ( f y
2 3
+ − + = =

Notă
În tabel am calculat 9 , 1 i , ) x ( f y
i i
= = ′ .
Dispersia reziduală este: . 8328 , 1
9
495588 , 16
D
) 2 (
r
= =

c) Pentru ajustarea după o curbă exponenţială considerăm:
0 b , a , a b y
x
> ⋅ =


Avem: a log x b log y log + = .
Notând: b log B , a log A , y log z = = = rezultă ecuaţia: z = Ax + B, deci s-a redus la
ajustarea după o dreaptă. Sistemul de ecuaţii normale este:

¦
¹
¦
´
¦
= +
= +
∑ ∑ ∑
∑ ∑
i i i
i i i
2
i
i i
i i
z x x B x A
z B 9 x A

Avem:
Rezultă:
¹
´
¦
= +
= +
42924 , 68 B 45 A 285
96730 , 11 B 9 A 45

613638 , 0 B
14321 , 0 A
=
=
.
Prin antilogaritmare obţinem: a = 1,3906; b =4,108 deci curba este











x
3906 , 1 108 , 4 ) x ( f y ⋅ = = .
Dispersia reziduală este: 4225 , 6
9
8026 , 57
D
) 3 (
r
= = .
Se observă că dispersia reziduală minimă s-a obţinut în cazul ajustării după parabola de
gradul trei. În acest caz prognozele pentru următorii trei ani sunt:
523 , 107 ) 10 ( f = ; 532 , 137 ) 11 ( f = ; 445 , 172 ) 12 ( f = .

5.2
Probleme propuse

5.2.1 Volumul vânzărilor la un articol în sezoanele toamnă-iarnă în cadrul unui magazin
de specialitate este:



x
i


y
i


z
i


x
i
z
i

2
i
x
i
y′
i
y
i
y − ′
( )
2
i
y
i
y − ′
1
2
3
4
5
6
7
8
9
7
8
10
13
19
29
47
60
82
0,84509
0,90309
1,00000
1,11394
1,27875
1,46239
1,67209
1,77815
1,91381
0,84509
1,80618
3,00000
4,45576
6,39375
8,77434
11,70463
14,22520
17,22429
1
4
9
16
25
36
49
64
81
5,71
7,94
11,04
15,36
21,36
29,70
41,31
57,44
79,88
1,29
0,06
1,04
2,36
2,36
0,70
5,69
2,56
2,12
1,6641
0,0036
1,0816
5,5696
5,5696
0,4900
32,3761
6,5536
4,4944
∑: 45


11,96730

68,42924

285


57,8026


Luna Sept. Oct. Nov. Dec. Ian. Febr. Martie
Vol. vânzări 20 40 50 70 50 30 10

a) Să se determine tipul curbei de ajustare cu ajutorul reprezentării grafice.
b) Să se determine trendul vânzărilor în vederea stabilirii stocurilor lunare pentru aceeaşi
perioadă a anului următor.
R. 9 , 58 x 8 , 1 x 1 , 5 ) x ( f y
2
+ − − = =

5.2.2 Producţia dintr-o anumită ramură, exprimată în milioane lei, a înregistrat între anii
1993-1998 evoluţia următoare:

Anii 1993 1994 1995 1996 1997 1998
Mil. lei 36,1 41,5 47,2 53 57,5 62,8

Folosind metoda celor mai mici pătrate, să se facă ajustarea după o dreaptă şi să se
calculeze erorile care se comit în fiecare an.
R. 68 , 49 x 68 , 2 ) x ( f y + = = .

5.2.3 La un magazin de desfacere a produselor din piele, în decursul unei perioade de 5
ani, procentul de produse nevândute a scăzut odată cu creşterea calităţii produselor astfel:
20, 18, 14, 10, 6.
a) să se determine tendinţa generală (trendul) de scădere a procentului de produse
nevândute.
b) Să se facă o extrapolare pentru al şaselea an.
R. 26 , 4 ) 6 ( f ;
x
6 , 25
) x ( f y = = = .

5.2.4 Situaţia vânzărilor la un produs alimentar în perioada
1994-2000 este următoarea:

Anii 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000
Vol. vânzări 14,4 11,8 15 18,3 18,8 18,4 20,3

Să se facă ajustarea după funcţia exponenţială şi parabola de gradul doi. Să se afle
prognoza pentru anul 2001.
R.
x
081 , 1 22 , 16 ) x ( f y ⋅ = = ; 145 , 22 081 , 1 22 , 16 ) 4 ( f
4
= ⋅ =
8 , 16 x 2 , 1 x 01 , 0 ) fx ( y
2
+ + − = = ; 4 , 21 ) 4 ( f = .


6. Calcul integral

6.1
Integrale generalizate (improprii)

Să se calculeze integralele:

6.1.1


+ +
=
3
) 3 x ( ) 2 x (
x d
I
Rezolvare
= |
.
|

\
|
+

+
=
+ +
=
∫ ∫
∞ → ∞ →
x d
3 x
1
2 x
1
lim
) 3 x ( ) 2 x (
x d
lim I
A
3
A
A
3
A

=
+
+
=

∞ →
3
A 3 x
2 x
ln lim
6
5
ln
6
5
ln
3 A
2 A
ln lim
A
− =
(
¸
(

¸


+
+
∞ →

(integrala este deci convergentă).

6.1.2


∞ −
+
=
2
x 1
x d
I

Rezolvare
| | π = |
.
|

\
| π
− −
π
= − − =
+
=
∞ →

∞ →

2 2
) A ( arctg A arctg lim
x 1
x d
lim I
A
A
A
2
A


6.1.3

+
=
1
0
2 3
x 4 x
x d
I

Rezolvare


ε
→ ε
+
=
1
2
0
) 4 x ( x
x d
lim I .





Deoarece: |
.
|

\
|
+
+ − =
+
4 x
1
x
1
x
4
16
1
) 4 x ( x
1
2 2
, rezultă:
ε
→ ε
ε ε ε
→ ε
|
.
|

\
|
+ + − − =
(
(
¸
(

¸

+
+ − =
∫ ∫ ∫
1
0
1 1 1
2
0
) 4 x ln( x ln
x
4
lim
16
1
4 x
x d
x
dx
x
x d
4 lim
16
1
I =
−∞ = |
.
|

\
|
ε
+
ε
+ ε
− − =
(
¸
(

¸


+
=
→ ε
ε
→ ε
4 4
ln 4 5 ln lim
16
1
x
4
x
4 x
ln lim
16
1
0
1
0

Integrala este deci divergentă.

6.1.4


+
=
1
4
x 1
x d x
I , studiind întâi convergenţa integralei.

Rezolvare
Din: 1
x 1
x
x lim
4
x
=
+

α
∞ →
pentru 1 3 > = α , rezultă că I este convergentă.
Avem: ( ) = − = =
+
=
∞ → ∞ → ∞ →

1 arctg A arctg lim
2
1
x arctg lim
2
1
x 1
x d x
lim I
2
A
1
A
2
A
A
1
4
A

8 4 2 2
1 π
= |
.
|

\
| π

π
= .

6.1.5

=
e
1
x ln x
x d
I



Rezolvare
Funcţia
x ln x
1
este integrabilă pe orice interval ( | e , 1 ] e , 1 [ ⊂ ε + şi avem:
| | 2 ) 1 ln( 1 lim 2 x ln lim 2
x ln x
x d
lim I
0
1
e
0
e
1
0
= ε + − = = =
→ ε
ε +
→ ε
ε +
→ ε


deci integrala este convergentă şi I = 2.



6.1.6


=
4
1
2
) x 4 (
x d
I

Rezolvare
Varianta 1: 1
) x 4 (
1
) x 4 ( lim
2
4 x
=

⋅ −
α

pentru 1 2 > = α deci integrala este
divergentă.
Varianta 2: ∞ = |
.
|

\
|

ε
=

=

=
→ ε
ε −
ε −
→ ε → ε

3
1 1
lim
x 4
1
lim
) x 4 (
dx
lim I
0
1
4
4
1
0
2
0


6.1.7

− +
=
3
2
2
6 x x
x d
I

Rezolvare
Varianta 1: 1
) 3 x )( 2 x (
1
) 2 x ( lim
2 x
=
+ −
⋅ −
α

pentru α = 1⇒
⇒ integrala este divergentă.
Varianta 2:
= |
.
|

\
|
+


=
+ −
=
∫ ∫
ε +
→ ε
ε +
→ ε
x d
3 x
1
2 x
1
lim
5
1
) 3 x )( 2 x (
x d
lim I
3
2
0
3
2
0

⇒ ∞ =
(
¸
(

¸

+ ε
ε
− =
+

=
→ ε
ε +
→ ε 5
ln
6
1
ln lim
5
1
3 x
2 x
ln lim
5
1
0
2
3
0

⇒ integrala este divergentă.

6.1.8 x d
x
x arctg
I
a
2 ∫

= 0 a ≥ .

Rezolvare
I. Presupunem 0 a > . Avem: =

|
.
|

\
|
− =

∞ →
x d x arctg
x
1
lim I
A
a
A



=
(
(
¸
(

¸

+
+ − =

∞ →
A
a
2
a
A
A
) x 1 ( x
x d
x arctg
x
1
lim
=
(
(
¸
(

¸

|
.
|

\
|
+
− + + − =

∞ →
A
a
2
A
x d
x 1
x
x
1
a arctg
a
1
A arctg
A
1
lim
2 2 2
A
a 1
a
ln a arctg
a
1
a 1
a
ln
A 1
A
ln lim a arctg
a
1
+
− =
(
(
¸
(

¸

+

+
+ =
∞ →

Integrala este deci convergentă.
II. Propunem cititorului să arate că I este divergentă pentru
a = 0.

Utilizând funcţiile beta şi gama să se calculeze integralele:

6.1.9



=
0
x
2
7
x d e x I .

Rezolvare
= |
.
|

\
|
Γ ⋅ = |
.
|

\
|
Γ = |
.
|

\
|
Γ = |
.
|

\
|
+ Γ =
2
5
2
5
2
7
2
7
2
7
2
9
1
2
7
I
π = |
.
|

\
|
Γ ⋅ ⋅ ⋅ = |
.
|

\
|
Γ ⋅ ⋅ =
16
105
2
1
2
1
2
3
2
5
2
7
2
3
2
3
2
5
2
7
.

6.1.10 x d e ) 3 x ( I
x 3
3
4 −


− = .

Rezolvare
Facem substituţia: y = x – 3 ⇒ y d x d = ⇒
Rezultă: 24 ! 4 ) 5 ( x d e y I
y
0
4
= = Γ = =



.

6.1.11 x d e x I
2
x
0
11 −


= .


x 3 ∞

y 0 ∞


Rezolvare
Din: x
2
= y ⇒2x dx = dy ⇒ ⇒ =
2
y d
x d x ⇒
⇒ 60 ! 5
2
1
) 6 (
2
1
y d e y
2
1
I
y
0
5
= ⋅ = Γ ⋅ = =



.

6.1.12 x d ) x 1 ( x I
6 3
1
0
14
− =

.

Rezolvare
Fie substituţia x
3
= y. Rezultă: y d x d x 3
2
= ⇒ ⇒ =
3
y d
x d x
2




Rezultă: = =
Γ
Γ Γ
= β = − =

! 11
! 6 ! 4
3
1
) 12 (
) 7 ( ) 5 (
3
1
) 7 , 5 (
3
1
y d ) y 1 ( y
3
1
I
6
1
0
4


6930
1
=

6.1.13


+
=
0
6
x 1
x d
I .

Rezolvare
x
6
= y
⇒ ⇒ = y d x d x 6
5
⇒ =
6 / 5
y 6
y d
x d
Rezultă:
3
6
sin
6
1
6
5
,
6
1
6
1
y d ) y 1 ( y
6
1
I
0
1
6
5
π
=
π
π
⋅ = |
.
|

\
|
β = + =




.

Notă
Am folosit funcţia beta sub forma:

x 0 ∞

y 0 ∞
⇒ x 0 1
y 0 1

x 0 ∞

y 0 ∞


y d ) y 1 ( y ) q , p (
) q p (
0
1 p + −


+ = β

unde
6
5
q ,
6
1
p = =
şi proprietatea
π
π
= − β
p sin
) p 1 , p ( cu p ∈ (0,1).

6.1.14 x d
x
1
ln I
1 p
1
0


|
.
|

\
|
= .

Rezolvare
Fie ⇒
y
e
x
1
= ⇒ ⇒ =
−y
e x ⇒ − =

dy e dx
y




Rezultă:
∫ ∫

− −

− −
Γ = = − =
0
y 1 p
0
y 1 p
) p ( y d e y y d e y I , 0 p > .
6.2
Probleme propuse

Să se calculeze integralele:

6.2.1

=
1
0
x d x ln I . R. I = -1.

6.2.2


=
1
0
2
x 1
x d
I . R.
2
I
π
=

6.2.3


∞ −
+ +
=
9 x 4 x
x d
I
2
R.
5
I
π
=

6.2.4


=
2
1
3 2
) 1 x (
x d
I R. 1
) 1 x (
1
) 1 x ( lim
3 2
1 x
=


α


pentru 3 I ; 1
2
3
= > = α

⇒ x 0 1


y ∞ 0
x
1
ln y =


6.2.5



=
0
x n 2
x d e x I
2
R. π

=
+1 n
2
! ! ) 1 n 2 (
I

6.2.6



=
0
2
x
x d e I
2
(integrala Euler-Poison). R.
2
I
π
=

6.2.7 dx
x 1
x
I
0
q
1 p



+
= , q p , q , p < ∈ . R.
π
π
= Γ
q
p
sin
q
1

Indicaţie x
q
= y

6.2.8

− − +
− =
1
0
1 b 1 a k
K
dx ) x 1 ( x I , ∈ > k , 0 b , a ℕ.
R. ) b , a (
b a
a
2 b a k
2 a k
1 b a k
1 a k
) b , a k ( I
K
β
+

− + +
− +

− + +
− +
= + β =
) b , a ( I
0
β =
) b , a (
b a
a
I
1
β
+
= .

6.2.9


+
=
0
2 3
) x 1 ( x
x d
I R. Notăm x
2
= y şi găsim
3
I
π
=

6.2.10 dx
) x 1 (
x
I
0
2 4
2


+
= R. Notăm x
4
= y şi găsim |
.
|

\
|
β =
4
5
,
4
3
4
1
I

6.2.11



=
0
x
x d e I
n
R. |
.
|

\
|
Γ =
n
1
n
1
I

6.2.12 dx
x 1
x arctg
I
0
2 ∫

+
= R.
8
I
2
π
=




6.2.13

=
2
1
x ln
dx
I R. Divergentă

6.2.14



=
2
2 2
) 1 x (
dx
I R. 3 ln
4
1
3
1
I + =

6.2.15 dx
x
1
ln I
1
0

= R. π =
2
1
I .
Indicaţie


6.3
Integrale duble

Să se calculeze integralele duble:

6.3.1
∫ ∫


+ =
5
4 y
3
3
2
dx ) y 2 x ( dy I .

Rezolvare
Fie =
|
|
.
|

\
|
+ = + =



4 y
5
2
5
4 y
1
2
2
xy 2
2
x
dx ) y 2 x ( I
y 18 y 2
2
9 y 8 y
) 4 y 5 ( y 2
2
) 4 y ( 25
3
2 4
2
2 2
+ −
+ + −
= + − +
− −
=

Rezultă: =
+ + + − −
=


y d
2
9 y 36 y 8 y 4 y
I
3
3
2 3 4

5
252
y 9 y 18 y
3
8
y
5
y
2
1
3
3
2 3 4
5
=
|
|
.
|

\
|
+ + + − − =



y
x
1
ln =


6.3.2
∫ ∫
π
=
a
x sin a
2
0
dy y dx I .

Rezolvare
Fie:
2
x cos a
2
y
y d y I
2 2
x sin a
a 2
a
x sin a
1
= = =


Rezultă:
2
a
2
x 2 sin
x
4
a
dx
2
x 2 cos 1
2
a
dx
2
x cos a
I
2
0
2 2
2
0
2
2
0
2 2
π
= |
.
|

\
|
+ =
+
= =
π
π π
∫ ∫

6.3.3
∫ ∫

− − =
2
x 1
0
2 2
1
0
y d y x 1 x d I .

Rezolvare
Fie


− − =
2
x 1
0
2 2
y d y x 1 I .

Facem substituţia:


Rezultă: t d t cos x 1 y d
2
− = ,


= − = − ⋅ − =
∫ ∫
π π
2
0
2 2 2
2
0
2 2
1
t d t cos ) x 1 ( t d t cos x 1 t cos ) x 1 ( I
) x 1 (
4 2
t 2 sin
t
2
x 1
t d
2
t 2 cos 1
) x 1 (
2
0
2
2 2
0
2

π
= |
.
|

\
|
+

=
+
− =
π
π



6 3
1
1
4 3
x
x
4
dx ) x 1 (
4
I
0
1 3
1
0
2
π
= |
.
|

\
|

π
=
|
|
.
|

\
|

π
= −
π
=

.

6.3.4 dy dx y x I
D
2 2
∫∫
− = unde D este triunghiul de vârfuri
0 (0,0), A(1,-1), B(1,1).
y
0
2
x 1 −
t
0
2
π

t sin x 1 y
2
− =



Rezolvare
Reprezentăm grafic domeniul D:







Rezultă că D este simplu în raport cu y şi avem:
y d y x dx I
x
x
2 2
1
0
∫ ∫

− = .
Avem: y d y x I
x
x
2 2
1


− =
Facem schimbarea de variabilă:


Rezultă: t d t cos x y d = ,


2
2
2
2 2
2
2
2
2
2 2
1
x
2 2
t 2 sin
t
2
x
dt ) t 2 cos 1 (
2
x
dt t cos x I
π
= |
.
|

\
|
+ = + = =
π

π
π
π

π
π

∫ ∫

Rezultă:
6 3
x
2
dx x
2
I
0
1 3
1
0
2
π
= ⋅
π
=
π
=

.

6.3.5 dy dx e I
D
y
x
∫∫
= unde D este triunghiul curbiliniu limitat de parabola x y
2
= şi
dreptele x = 0, y = 1.




y -x x

t -
2
π

2
π

t sin x y =
y
x 0
1
-1
B(1,1)
A(1,-1)
.
.
.
1

Ducând o paralelă la 0y
vedem că y variază între -x şi x
(ecuaţiile dreptelor 0A, 0B sunt y =
-x respectiv y=x) iar x variază între
0 şi 1.


Rezolvare
Grafic avem:






dx e dy I
1
0
y
0
y
x 2
∫ ∫
=
Fie ) 1 e ( y e y dx e I
y
0
y
y
x
y
0
y
x
1
2
2
− = = =


( ) ( ) = − − = −

= − =
∫ ∫
2
1
e e y
2
y
y d e y y d y e y I
0
1
y
0
1
y
0
1 2
1
0
y
1
0
y

2
1
2
1
1 e e = − + − = .

6.3.6 dy dx e I
D
∫∫
= unde D este limitat de dreapta ce trece prin
A (2,0), B (0,2) şi arcul de cerc cu centrul C(0,1) şi raza 1.

Rezolvare
Ecuaţia dreptei ce trece prin A şi B este:
0 2 y x 0
1 2 0
1 0 2
1 y x
= − + ⇒ = .
Ecuaţia cercului cu centrul C şi raza 1 este: 1 ) 1 y ( ) 0 x (
2 2
= − + − adică:
0 y 2 y x
2 2
= − + . Graficul lui D este domeniul haşurat de mai jos:




B(0,1)
A(1,1)
0
x
y
(0,1)
(0,2)
2
0
(1,1)
x
y


Ducând o paralelă la 0x observăm că x variază între 2 - y şi 2y - y
2
iar y între 1 şi 2.
Rezultă că:
∫ ∫


=
2
y y 2
y 2
2
1
dx x y d I
Avem:

( ) ( )
=
− − −
= = =





2
y 2 y y 2
2
x
dx x I
2
2
2
y 2
y y 2 2
y y 2
y 2
1
2
2
2
4 y 4 y 3 y 4 y
2 3 4
− + + −
=
= − + + − =

2
1
2 3 4
y d ) 4 y 4 y 3 y 4 y (
2
1
I
10
1
y 4 y 2 y y
5
y
2
1
1
2
2 3 4
5
=
|
|
.
|

\
|
− + + − =


6.3.7 dy dx xy I
D
∫∫
= unde { } 3 x 2 y , x y / ) y , x ( D
2 2
+ ≤ ≥ ∈ = .

Rezolvare
Domeniul D este haşurat în graficul de mai jos:
Intersecţiile curbelor y = x
2
şi
y=2x+3 sunt punctele A(-1,1),
B(3,9).
Domeniul este simplu în raport cu 0y.



Descompunem integrala astfel:
∫ ∫
+

=
3 x 2
x
3
1
2
y d y dx x I .
Avem:
2
x 9 x 12 x 4
2
y
y d y I
4 2
x
3 x 2
2
3 x 2
x
1
2
2
− + +
= = =
+ +


3
160
6
x
2
x 9
x 4 x
2
1
dx ) x x 9 x 12 x 4 (
2
1
I
1
3 6 2
3 4
3
1
5 2 3
=
|
|
.
|

\
|
− + + = − + + =




6.3.8 dy dx e y I
D
x
2
∫∫
= unde { } 0 y , x y x / R ) y , x ( D
2 3 2
≥ ≤ ≤ ∈ =

Rezolvare
Reprezentăm întâi grafic curbele:
3 3 2
x y x y ± = ⇒ = şi x y x y
2
± = ⇒ = .


B(3,9)
y=2x+3
A(-1,1)
.
.
x
y
0


Domeniul D este porţiunea haşurată de mai jos:





















Domeniul D este simplu în raport cu ambele axe dar cum funcţia
2
x
e nu are primitivă vom
integra întâi în raport cu y.
Avem:
∫ ∫
=
x
x
1
0
x
3
2
dy y dx e I (intersecţia curbelor x y , x y
3
= =
este (1,1)).
Fie:
2
x x
2
y
y d y I
3
x
x
2
x
x
1
3
3

= = =

.
( )
(
(
¸
(

¸

− = − =
∫ ∫ ∫
1
0
1
0
x 3 x x
1
0
3
dx e x dx e x
2
1
dx e x x
2
1
I
2 2 2

Avem:
2
1 e
2
e
dx e x I
0
1 x
1
0
x
2
2
2

= = −

.
Pentru

=
1
0
x 3
3
dx e x I
2
facem substituţia x
2
= t ⇒ t d dx x 2 = ⇒




Rezultă: ( )
2
1
2
1 e e
e e t
2
1
t d e t
2
1
t d e t
2
1
I
0
1
t
0
1
t
1
0
t
1
0
t
3
=
+ −
=
(
(
¸
(

¸

− =

= =
∫ ∫

Deci:
4
2 e
2
1
2
1 e
2
1
I

=
(
¸
(

¸



= .

6.3.9 dy dx y x I
D
2
∫∫
= unde { } 0 y , R y x / ) y , x ( D
2 2 2 2
≥ ≤ + ∈ = 0 R > .
x 0 1
t 0 1

x y =
x y − =
3
x y − =
3
x y =
1 0
1,1
x
y


Rezolvare
Grafic avem:






Varianta 1: Domeniul D este simplu în raport cu ambele axe. Vom integra întâi în
raport cu x care variază între
2 2
y R − − şi
2 2
y R − pentru y între 0 şi R.
Avem:
∫ ∫

− −
=
2 2
2 2
y R
y R
R
0
2
dx x y d y I .

Avem: 0
2
x
I
2 2
2 2
y R
y R
2
1
= =
− −

deci I = 0.

Varianta 2: Transformăm domeniul D într-un domeniu dreptunghiular D′ folosind
trecerea de la coordonate carteziene la coordonate polare prin transformarea:

θ ρ =
θ ρ =
sin y
cos x
, R 0 ≤ ρ ≤ , π ≤ θ ≤ 0
Determinantul funcţional al transformării este:
ρ = θ ρ + θ ρ =
θ ρ θ
θ ρ − θ
=
θ ∂

ρ ∂

θ ∂

ρ ∂

=
θ ρ
2 2
sin cos
cos sin
sin cos
y y
y x
) , ( D
) y , x ( D
.
Rezultă: = θ ρ
θ ρ
⋅ θ ρ ⋅ θ ρ = =
∫∫ ∫∫

d d
) , ( D
) y , x ( D
sin cos dy dx xy I
D
2 2
D
2

=
|
|
.
|

\
|
θ θ θ ⋅
|
|
.
|

\
|
ρ ρ = θ ρ θ θ ρ =
∫ ∫ ∫∫
π

0
2
R
0
4
D
2 4
d cos sin d d d cos sin
0
3
sin
5
R
0
3 5
=
θ
⋅ =
π
.

y
x
-R 0 R


6.3.10 y d x d e y x I
2 2
y x
D
2 2 +
∫∫
+ = unde { } 0 y , x , 4 y x 1 / ) y , x ( D
2 2 2
≥ ≤ + ≤ ∈ =



Rezolvare





Trecem la coordonate polare:
θ ρ =
θ ρ =
sin y
cos x
,
2
0
2 1
π
≤ θ ≤
≤ ρ ≤
şi obţinem domeniul
dreptunghiurilor D′ din graficul următor:







Avem:
∫ ∫∫ ∫ ∫∫
ρ ρ θ = θ ρ ρ = θ ρ
θ ρ
ρ =
ρ

π
ρ

ρ
2
1
2
D
2
0
2
D
d e d d d e d d
) , ( D
) y , x ( D
e I .
Avem: ( ) = ρ

ρ − ρ = ρ ′ ρ =
∫ ∫
ρ ρ ρ
d e 2 e d ) e ( I
2
1
1
2
2
2
1
2
1

( ) = − + − − − =
(
(
¸
(

¸

− ρ − − =
ρ ρ
e 2 e 2 e e 2 2 e e 4 e e 2 e e 4
2 2 2
1
2
1
2
2
e e 2
2
− = .
Rezultă: ( ) ( ) e e 2
2
d e e 2 I
2
2
0
2

π
= θ − =

π
.
6.3.11 dy dx y x I
D
2
∫∫
= unde
)
`
¹
¹
´
¦
≤ ≤ ≤ ∈ =
4
1
xy , x y x / ) y , x ( D
2 2




y
x
D
2 0 1
2
ρ
θ
2
π

1 2
D′
0


Rezolvare
Domeniul D este porţiunea haşurată de mai jos:







Domeniul D nu este simplu în raport cu nici o axă. Îl vom descompune în două domenii D
1
,
D
2
simple în raport cu oy:
)
`
¹
¹
´
¦
≤ ≤ ≤ ≤ ∈ =
)
`
¹
¹
´
¦
≤ ≤ ≤ ≤ ∈ =
x 4
1
y x ,
4
1
x
2
1
/ ) y , x ( D
x y x ,
2
1
x 0 / ) y , x ( D
2
3
2
2
2 2
1
,
2 1
D D D Υ =
Avem: = + = =
∫∫ ∫∫ ∫∫
dy dx y x dy dx y x dy x d y x I
2 1
D
2
D
2
D
2


∫ ∫ ∫ ∫
= + =
3
2 2
4 / 1
2 / 1
x 4 / 1
x
2
x
x
2 / 1
0
2
dy y dx x dy y dx x
=
|
|
|
.
|

\
|
⋅ +
|
|
.
|

\
|
⋅ =
∫ ∫
dx
2
y
x dx
2
y
x
2
3
2
x
x 4
1
2
4 / 1
2 / 1
2
2 / 1
0 x
x
2
2

( )
224
14 2 15
dx x
16
1
dx x x
2
1
3
4 / 1
2 / 1
6
2 / 1
0
6 4
3

=
(
(
¸
(

¸

|
.
|

\
|
− + − =
∫ ∫
.
6.4
Probleme propuse

Să se calculeze următoarele integrale duble:

6.4.1 dy dx
y x
1
I
D
∫∫
+
= unde
{ } 3 y 2 , 1 x 0 / ) y , x ( D
2
≤ ≤ ≤ ≤ ∈ =
R. 3 ln 6 2 ln 10 − .




y=x
2

y=x
|
.
|

\
|
2
1
,
2
1

D
1

3
4
1

2
1

|
|
.
|

\
|
3 3
16
1
,
4
1
x
y
0
D2


6.4.2 dy dx ) y 3 x 2 ( I
D
∫∫
+ = unde
{ } 0 y , 0 x , 1 y x / ) y , x ( D
2
≥ ≥ ≤ + ∈ =
R.
6
5
.

6.4.3 dy dx y xy I
D
2
∫∫
− = unde D este triunghiul de vârfuri
0 (0,0), A (10,1) şi B (1,1). R. 6.

6.4.4 dy dx
y x
x
I
D
2 2
∫∫
+
= unde D este segmentul de parabolă
limitat de parabola
2
x
y
2
= şi dreapta y = x.
R. ln 2.
6.4.5 dy dx y x 1 I
D
2 2
∫∫
− − = unde
{ } 1 y x / ) y , x ( D
2 2 2
≤ + ∈ =
R.
3

.

6.4.6 dy dx y I
D
∫∫
= unde D este semicercul de diametru a cu
centrul |
.
|

\
|
0 ,
2
a
C unde 0 y ≥ şi 0 a > .
R.
12
a
3
.

6.4.7 dy dx ) y x ( I
D
2 2
∫∫
+ = unde D este domeniul limitat de
circumferinţa ax 2 y x
2 2
= + .
R.
4
a
2
3
π .

6.4.8 dy dx x I
D
∫∫
= unde D este domeniul mărginit de parabola
1 x y
2
+ = şi dreptele y = 2x şi x = 0.
R.
12
1
.





6.4.9 dy dx y x I
D
1 q 1 p
∫∫
− −
= unde
{ } 0 y , 0 x , 1 y x / ) y , x ( D
2
≥ ≥ ≤ + ∈ = şi 1 q , 1 p ≥ ≥ .
R.
) 1 q p (
) q ( ) p (
+ + Γ
Γ Γ
.
6.4.10 dy dx I
D
∫∫
= unde
{ } ] 1 , 1 [ x , x 1 y 1 x / ) y , x ( D
2 2 2
− ∈ − ≤ ≤ − ∈ = .
R.
3
8
.


7. Ecuaţii diferenţiale

7.1
Ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi

Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale:

7.1.1
y
x
y − = ′ . Să se determine soluţia pentru care y(0) = -1.

Rezolvare
Avem o ecuaţie diferenţială cu variabile separabile în care funcţia
y
x
este definită
pe ( ) } 0 { \ × .
Avem:
⇒ + − = ⇒ − = ⇒ − = ⇒ − =
∫ ∫
2
C
2
x
2
y
x d x y d y x d x y d y
y
x
x d
y d
2 2 2
2 2 2
C x y = + ⇒ .
Aceasta este integrala generală a ecuaţiei.
Mai putem scrie:
2 2
x C y − ± = unde ) C , C ( x − ∈ .
Deci curbele integrale sunt semicercuri cu centrul în origine şi rază ) 0 C ( C > .






Condiţia C 1 1 ) 0 ( y − = − ⇒ − = (în
2 2
x C y − − = am făcut x = 0 şi y = -1) deci soluţia
căutată este ) 1 , 1 ( x , x 1 y
2
− ∈ − − = .

7.1.2 y sin x 2 y = ′ .

Rezolvare
⇒ = ⇒ = ⇒ =
∫ ∫
x d x 2
y sin
y d
x d x 2
y sin
y d
y sin x 2
x d
y d

2
x 2
e C
2
y
tg c ln x
2
y
tg ln = ⇒ + = ⇒ .
Aceasta este integrala generală a ecuaţiei.
Dacă rezolvăm această ecuaţie în raport cu y obţinem:
|
.
|

\
|
=
2
x
e C arctg 2 y aceasta fiind
soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale.

7.1.3
2 2
y x
y x 2
y
+
= ′ .

Rezolvare
Avem o ecuaţie diferenţială omogenă deoarece membrul drept nu se schimbă dacă
înlocuim pe x şi y cu kx şi ky.
Notând t x t y x t y t
x
y
+ ′ = ′ ⇒ = ⇒ = .
Ecuaţia devine:
2
t 1
t 2
t x t
+
= + ′ care este o ecuaţie cu variabile separabile.
Avem:
( ) x
dx
t d
t 1 t
t 1
t 1
t t
x t
2
2
2
3
=

+

+

= ′ .
Descompunând în fracţii simple obţinem:

t 1
1
t 1
1
t
1
) t 1 ( ) t 1 ( t
t 1
2
+


+ =
+ −
+
.
Prin integrare avem:
⇒ =

⇒ + = + − − − x C ln
t 1
t
ln C ln x ln t 1 ln t 1 ln t ln
2
x C
t 1
t
2
=


.


Înlocuind t cu
x
y
obţinem: ( )
2 2
y x C y − = care este integrala generală.

7.1.4 0 y y ) x y ( x
2
= − ′ − .

Rezolvare
Avem o ecuaţie omogenă. Fie t x t y x t y t
x
y
+ ′ = ′ ⇒ = ⇒ = .
Obţinem: ⇒ = − + ′ − ⇒ = − + ′ − 0 t ) t x t ( ) 1 t ( 0 x t ) t x t ( ) x x t ( x
2 2 2

⇒ + = − ⇒ =

⇒ = − − ⇒
∫ ∫
C ln x ln t ln t
x
x d
t d
t
1 t
0 t x
x d
t d
) 1 t (

⇒ = ⇒ C x t ln t → integrala generală a ecuaţiei.

7.1.5
2 2
x x
x 2 1
y
x x
x 2 1
y
+
+
=
+
+
− ′ .

Rezolvare
Avem o ecuaţie diferenţială liniară de ordinul întâi. Vom integra întâi ecuaţia
omogenă:
( ) ⇒ + + = ⇒
+
+
= ⇒ =
+
+
− ′
∫ ∫
C ln x x ln y ln dx
x x
x 2 1
y
y d
0 y
x x
x 2 1
y
2
2 2

( )
2
x x C y + = ⇒ .
Aplicăm metoda variaţiei constantei: ( ) ) x 2 1 ( C x x C y
2
+ + + ′ = ′ .
Înlocuim y şi y′ obţinuţi în ecuaţia iniţială:

( ) ( ) ⇒
+
+
= + ⋅
+
+
− + + + ′
2
2
2
2
x x
x 2 1
x x C
x x
x 2 1
) x 2 1 ( C x x C
( )
( ) 1 x x K y k
x x
1
C
x x
x 2 1
C
2
2 2
2
− + = ⇒ +
+
− = ⇒
+
+
= ′ ⇒

7.1.6 1 x tg x x tg y y + = + ′ .


y C ln
x
y
=


Rezolvare
Având o ecuaţie diferenţială liniară de ordinul întâi, integrăm la început ecuaţia
omogenă:
∫ ∫
⇒ + = ⇒ − = ⇒ = + ′ C ln x cos ln y ln x d x tg
y
y d
0 x tg y y x cos C y = ⇒ .
Prin metoda variaţiei constantei, obţinem: x sin C x cos C y − ′ = ′ .
Rezultă:
⇒ + = ′ ⇒ + = + − ′ 1 x tg x x cos C 1 x tg x x tg x cos C x sin C x cos C
⇒ +

|
.
|

\
|
= ⇒ + = ⇒
∫ ∫ ∫ ∫ ∫
x cos
dx
dx
x cos
1
x C
x cos
dx
dx
x cos
x sin x
C d
2

⇒ + = ⇒ + + − = ⇒
∫ ∫
K
x cos
x
C K
x cos
dx
x cos
dx
x cos
x
C
x cos K x y + = ⇒ .

7.1.7 y x y
x
4
y = − ′ .

Rezolvare
Este o ecuaţie diferenţială de tip Bernoulli cu
2
1
= α .
Împărţind cu y obţinem: x y
x
4
y
y
= −

.
Facem subsituţia: x z
x
4
z 2
y 2
y
z y z y z
1
= − ′ ⇒

= ′ ⇒ = ⇒ =
α −
şi am obţinut o
ecuaţie diferenţială liniară neomogenă.
Ecuaţia omogenă:
⇒ = ⇒ + = ⇒ = ⇒ = − ′
2
x C z C ln x ln 2 z ln dx
x
2
z
z d
0 z
x
4
z 2
⇒ = ′ ⇒ = − + ′ ⇒ + ′ = ′ ⇒
x 2
1
C x Cx
x
4
Cx 4 x C 2 x C 2 x C z
2 2 2

⇒ |
.
|

\
|
+ = ⇒ + = ⇒ = ⇒
∫ ∫
x ln
2
1
k x z K x ln
2
1
C
x
dx
2
1
dC
2

2
4
x ln
2
1
k x y |
.
|

\
|
+ = ⇒ .


7.1.8
( )
y 2
x
1 x 2
xy
y
2
=

− ′ .

Rezolvare
Avem o ecuaţie diferenţială de tip Bernoulli cu α = -1.
Facem substituţia y y 2 z y z y z
2 1
′ = ′ ⇒ = ⇒ =
α −
.
Împărţim ecuaţia dată cu
y 2
1
. Rezultă: ⇒ =

− ′ x y
1 x
x
y y 2
2
2

x z
1 x
x
z
2
=

− ′ ⇒ .
Fiind o ecuaţie diferenţială liniară, integrăm întâi ecuaţia omogenă:
( ) ⇒ + − = ⇒

= ⇒ =

− ′
∫ ∫
C ln 1 x ln
2
1
z ln dx
1 x
x
z
z d
0 z
1 x
x
z
2
2 2
1 x C z
2
− = ⇒ .
Aplicăm metoda variaţiei constantei: ⇒

+ − ′ = ′
1 x
x
C 1 x C z
2
2



= ⇒

= ⇒
⇒ = − ⋅



+ − ′ ⇒
∫ ∫
dx
1 x
x
C d
1 x
x
x d
C d
x 1 x C
1 x
x
1 x
x
C 1 x C
2 2
2
2
2
2

⇒ − + − = ⇒ + − = ⇒ 1 x K 1 x z K 1 x C
2 2 2
1 x K 1 x y
2 2 2
− + − = ⇒ . Aceasta este
integrala generală a ecuaţiei date.

7.1.9 Să se identifice funcţia de producţie omogenă de gradul întâi F(x,y) ştiind că
elasticitatea producţiei în raport cu forţa de muncă este constantă.
Rezolvare
Conform exerciţiului 3.1.16 avem:
|
.
|

\
|
|
.
|

\
|

− =
x
y
f
x
y
f
x
y
1 ) y , x ( F E
x
unde |
.
|

\
|
=
x
y
f x ) y , x ( F .
Din condiţia α = ) y , x ( F E
x
rezultă: α =
|
.
|

\
|
|
.
|

\
|


x
y
f
x
y
f
x
y
1 .


Notând: t
x
y
= obţinem ecuaţia cu variabile separabile:

( )
( )

α −
= ⇒ α − = ⇒ α =


t
t d ) 1 (
f
f d
1
t d
f d
) t ( f
t
t f
t f
t 1
⇒ |
.
|

\
|
= |
.
|

\
|
⇒ = ⇒ + α − = ⇒
α −
α −
1
1
x
y
C
x
y
f t C ) t ( f C ln t ln ) 1 ( f ln
α −
|
.
|

\
|
= ⇒
1
x
y
x C ) y , x ( F (funcţie Cobb-Douglas).

7.1.10 Să se determine funcţia de producţie omogenă de gradul întâi F(x,y) a cărei
elasticitate în raport cu forţa de muncă este:
b
x
y
c
x
y
a
) y , x ( F E
x
+
|
.
|

\
|

= .
Rezolvare
Avem: |
.
|

\
|
=
x
y
f x ) y , x ( F . Notând t
x
y
= ⇒
⇒ ⇒
+

=


b t
) c t ( a
) t ( f
) t ( f
t 1 = ⇒
+
+ + −
=

) t ( f
) t ( f d
b t
c a b t ) a 1 (
) t ( f
) t ( f
t

+
+ +
+
− = ⇒
+
+ + −
=
∫ ∫ ∫
) b t ( t
t d
) ac b (
b t
t d
) a 1 (
) t ( f
) t ( f d
t d
) b t ( t
c a b t ) a 1 (
⇒ + +
+

+
+ + − = ⇒ K ln ) b t ( ln
b
ac b
t ln
b
) ac b (
) b t ( ln ) a 1 ( ) t ( f ln
⇒ |
.
|

\
|
+ |
.
|

\
|
= |
.
|

\
|
⇒ + = ⇒
+

+
+

+
b
) c b ( a
b
ac b
b
) c b ( a
b
ac b
b
x
y
x
y
K
x
y
f ) b t ( t K ) t ( f
⇒ |
.
|

\
|
+ |
.
|

\
|
⋅ ⋅ = ⇒
+

+
b
) c b ( a
b
ac b
b
x
y
x
y
x K ) y , x ( F
b
ac
a
b
ac
1
a
) bx y ( y x K ) y , x ( F
− − +
+ ⋅ ⋅ = ⇒ .

7.2
Probleme propuse

Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi:

7.2.1 ) 1 y ( xy y − = ′ . R.
2
x
e C 1
1
y

= .


7.2.2 y tg x y
2
= ′ . R.
3
x
3
e C y cos = .

7.2.3
y
e x y

= ′ . R. y =
|
|
.
|

\
|
+
2
x
C ln
2
.

7.2.4
y x
y 2
y
+
= ′ . R. y C ) x y (
2
= − .

7.2.5
x
y
tg
x
y
y + = ′ . R. x C
x
y
sin = .

7.2.6
3
x x xy 2 y − = − ′ . R.
2
x
e C y
2
x
2
+ = .

7.2.7 1 x y y x + = + ′ . R.
x
C
1
2
x
y + + = .

7.2.8
2
x
e x y 3 y x = + ′ . R.
( )
3
x 2
x 2
C 2 e 1 x
y
2
+ −
= .

7.2.9 y x xy 2 y
3
= − ′ . R.
2
2
2
x
2
2 x
e C y
2
|
|
|
.
|

\
|
+
− = .

Să se determine funcţia de producţie omogenă de gradul întâi F(x,y) pentru care:

7.2.10
x
y
b a ) y , x ( F E
x
+ = . R.
x
y
b
a a 1
e x y A ) y , x ( F


=
(Cobb-Douglas generalizată).
7.2.11
c
x
x
y
b a ) y , x ( F E |
.
|

\
|
+ = . R.
c
x
y
c
b
a a 1
e x y A ) y , x ( F
|
.
|

\
|


=
(cvasi Cobb-Douglas).

7.2.12 Norma de substituire este constanta a.
R. ) ax y ( A ) y , x ( F + = .


Indicaţie Conform exerciţiului 3.1.19 norma de substituire este:
x
y
x
y
f
x
y
f
) y , x ( −
|
.
|

\
|

|
.
|

\
|
= β unde
|
.
|

\
|
=
x
y
f x ) y , x ( F .

7.3
Ecuaţii diferenţiale cu coeficienţi constanţi omogene

Să se determine soluţia generală a următoarelor ecuaţii diferenţiale:

7.3.1 0 y 6 y 11 y 6 y = − ′ + ′ ′ − ′ ′ ′ .

Rezolvare
Notând
x r
e y = obţinem ecuaţia caracteristică:
0 6 r 11 r 6 r
2 3
= − + − cu rădăcinile: r
1
= 1, r
2
= 2, r
3
= 3.
Soluţia generală este:
x 3
3
x 2
2
x
1
e C e C e C y + + = .


7.3.2 0 y 4 y 12 y 13 y 6 y
) 4 (
= + ′ − ′ ′ + ′ ′ ′ −

Rezolvare
Ecuaţia caracteristică este:
0 ) 2 r ( ) 1 r ( 0 4 r 12 r 13 r 6 r
2 2 2 3 4
= − − ⇒ = + − + − .
Având rădăcinile duble r
1
= 1, r
2
= 2, lor le corespunde sistemul fundamental de soluţii:
x 2 x 2 x x
e x , e , e x , e pe ) , ( ∞ −∞ .
Soluţia generală a ecuaţiei este:

x 2
4
x 2
3
x
2
x
1
e x C e C e x C e C y + + + = .

7.3.3 0 y 18 y 33 y 32 y 18 y 6 y
) 4 ( ) 5 (
= − ′ + ′ ′ − ′ ′ ′ + − .



Rezolvare
Ecuaţia caracteristică este:
0 18 r 33 r 32 r 18 r 6 r
2 3 4 5
= − + − + −
cu rădăcinile: r
1
= 2 (simplă), 2 i 1 r
3 , 2
± = (duble) care implică următorul sistem
fundamental de soluţii:

x 2 sin e x , x 2 cos e x
x 2 sin e , x 2 cos e
e
x x
x x
x 2
.
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale este:
( ) ( ) x 2 sin x C C e x 2 cos x C C e e C y
5 4
x
3 2
x x 2
1
+ + + + = .

7.3.4 0 y y = + ′ ′ ′ .

Rezolvare
Ecuaţia caracteristică este:

2
3 i 1
r ,
2
3 i 1
r , 1 r 0 1 r
3 2 1
3

=
+
= − = ⇒ = + .
Soluţia generală este:

|
|
.
|

\
|
+ + =

x
2
3
sin C x
2
3
cos C e e C y
3 2
2
x
x
1
.

7.3.5 0 y y 2 y
IV
= + ′ ′ − .

Rezolvare
( ) ( ) ( ) ⇒ = − ⇒ = − − − ⇒ = + − 0 1 r 0 1 r 1 r r 0 1 r 2 r
2 2 2 2 2 2 4

1 r , 1 r
2 1
− = = ⇒ rădăcini duble ( ) ( )
x
4 3
x
2 1
e x C C e x C C y

+ + + = ⇒

7.3.6 0 y 12 y 16 y 7 y = − ′ + ′ ′ − ′ ′ ′ .





Rezolvare
⇒ = − + − 0 12 r 16 r 7 r
2 3
⇒ = = = 2 r r , 3 r
3 2 1

⇒ soluţia generală:
( ) x C C e e C y
3 2
x 2 x 3
1
+ + = .

7.3.7 0 y 4 y 4 y 5 y 4 y
IV
= + ′ − ′ ′ + ′ ′ ′ − .

Rezolvare
⇒ = + − + − 0 4 r 4 r 5 r 4 r
2 3 4
i r , i r , 2 r r
4 3 2 1
− = = = = .
Soluţia generală este:
( ) x sin C x cos C e x C C y
4 3
x 2
2 1
+ + + = .

7.3.8 0 y 8 y 2 y 2 y
IV
= + ′ ′ − ′ ′ ′ − .
unde se impun condiţiile iniţiale: 2 ) 0 ( y , 0 ) 0 ( y ) 0 ( y , 2 ) 0 ( y − = ′ ′ ′ = ′ ′ = ′ = .

Rezolvare
Ecuaţia caracteristică este:
⇒ = + − − 0 8 r 2 r 2 r
2 3 4
are rădăcinile: 2 r r
2 1
= = , i 1 r
4 , 3
± − = .
Soluţia generală este:
( ) ( ) x sin C x cos C e e x C C y
4 3
x x 2
2 1
+ + + =

.
Condiţiile impuse conduc la sistemul:

¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
− = + + +
= − +
= + − +
= +
2 C 2 C 2 C 12 C 8
0 C 2 C 4 C 4
0 C C C C 2
2 C C
4 3 2 1
4 2 1
4 3 2 1
3 1

care are soluţia: 0 C , 1 C , 1 C , 1 C
4 3 2 1
= = − = = .
Soluţia problemei Cauchy este: x cos e e ) x 1 ( y
x x 2 −
+ − = .
7.4
Ecuaţii diferenţiale cu coeficienţi constanţi neomogene

Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale:


7.4.1 1 x y 2 y 2 y
3
+ = + ′ + ′ ′ .

Rezolvare
Soluţia generală a ecuaţiei este:
1 0
y y y + = unde
0
y este soluţia generală a
ecuaţiei omogene iar
1
y o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene.
Ecuaţia omogenă: 0 y 2 y 2 y = + ′ + ′ ′ are ecuaţia caracteristică:
0 2 r 2 r
2
= + + cu i 1 r
2 , 1
± − = , deci: ( ) x sin C x cos C e y
2 1
x
0
+ =

.
Căutăm soluţia particulară
1
y de forma termenului liber:
d x c x b x a y
2 3
1
+ + + = .
Avem: c x b 2 x a 3 y
2
1
+ + = ′ , b 2 x a 6 y
1
+ = ′ ′ .
Înlocuind în ecuaţia dată obţinem:
1 x d 2 x c 2 x b 2 x a 2 c 2 x b 4 x a 6 b 2 x a 6
3 2 3 2
+ = + + + + + + + +
Făcând identificarea coeficienţilor obţinem sistemul:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= + +
= + +
= +
=
1 d 2 c 2 b 2
0 c 2 b 4 a 6
0 b 2 a 6
1 a 2

( ) 1 x 3 x 3 x
2
1
y : adică
,
2
1
d ,
2
3
c ,
2
3
b ,
2
1
a : unde de
2 3
1
+ + − =
= = − = =
.
Rezultă:
( ) ( ) 1 x 3 x 3 x
2
1
x sin C x cos C e y
2 3
2 1
x
+ + − + + =

.
7.4.2 1 x y 2 y
2
+ = ′ ′ + ′ ′ ′ .

Rezolvare
Ecuaţia omogenă: 0 y 2 y = ′ ′ + ′ ′ ′ are ecuaţia caracteristică: 0 r 2 r
2 3
= + cu
rădăcinile: 2 r , 0 r r
3 2 1
− = = = deci soluţia generală a ecuaţiei omogene este:
x 2
3 2 1 0
e C x C C y

+ + = .
Căutăm soluţia particulară a ecuaţiei neomogene de forma:
( )
2 3 4 2 2
1
x c x b x a c x b x a x y + + = + + = deoarece ecuaţia dată a avut ultimul termen
care-l conţine pe y′ ′ .


Avem:
b 6 x a 24 y
c 2 x b 6 x a 12 y
x c 2 x b 3 x a 4 y
1
2
1
2 3
1
+ = ′ ′ ′
+ + = ′ ′
+ + = ′
.
Înlocuind în ecuaţia iniţială obţinem:
1 x c 4 x b 12 x a 24 b 6 x a 24
2 2
+ = + + + + , de unde:

¦
¹
¦
´
¦
= +
= +
=
1 c 4 b 6
0 b 12 a 24
1 a 24
24
9
c ,
24
2
b ,
24
1
a = − = =
Rezultă:
( ) 9 x 2 x
24
x
e C x C C y
2
2
x 2
3 2 1
+ − + + + =

.

7.4.3
x 2
e ) 1 x ( y y + = − ′ ′ .

Rezolvare
Ecuaţia omogenă: 0 y y = − ′ ′ are ecuaţia caracteristică:
0 1 r
2
= − cu 1 r , 1 r
2 1
− = = deci:
x
2
x
1 0
e C e C y

+ = .
Căutăm soluţia particulară a ecuaţiei neomogene de forma: ) b x a ( e y
x 2
1
+ = .
Avem:
) a 4 b 4 x a 4 ( e y
) a b 2 x a 2 ( e y
x 2
1
x 2
1
+ + = ′ ′
+ + = ′
.
Rezultă:
) 1 x ( e ) b x a ( e ) b 4 a 4 x a 4 ( e
x 2 x 2 x 2
+ = + − + + , adică:
1 x b 3 a 4 x a 3 + = + + .
După identificare obţinem:
9
1
b ,
3
1
a − = = .
Soluţia generală a ecuaţiei va fi:
) 1 x 3 (
9
e
e C e C y
x 2
x
2
x
1
− + + =

.

7.4.4
x
e ) 1 x ( y y + = − ′ ′ .




Rezolvare
Ecuaţia omogenă 0 y y = − ′ ′ are ecuaţia caracteristică: 0 1 r
2
= − cu rădăcinile:
1 r , 1 r
2 1
− = = deci are soluţia generală:
x
2
x
1 0
e C e C y

+ = .
Deoarece termenul liber îl conţine pe
x
e şi 1 r
1
= este soluţie a
ecuaţiei caracteristice, căutăm
1
y de forma: ) b x a ( e x y
x
1
+ = adică ) x b x a ( e y
2 x
1
+ = .
Avem:
) a 2 b ax 2 b x a 2 x b x a ( e y
) b x a 2 x b x a ( e y
2 x
1
2 x
1
+ + + + + + = ′ ′
+ + + = ′
.
Rezultă:
| | ( )
x 2 x 2 x
e ) 1 x ( x b x a e a 2 b 2 x ) b a 4 ( x a e + = + − + + + + , adică:
1 x a 2 b 2 x a 4 + = + + , de unde:
4
1
b ,
4
1
a = = .
Soluţia generală a ecuaţiei va fi:
) x x ( e
4
1
e C e C y
2 x x
2
x
1
+ + + =

.

7.4.5
x
e x 3 sin y 10 y 2 y + = + ′ − ′ ′ .

Rezolvare
Ecuaţia omogenă: 0 y 10 y 2 y = + ′ − ′ ′ are ecuaţia caracteristică: 0 10 r 2 r
2
= + −
cu i 1 r
2 , 1
± = deci: ( ) x 3 sin C x 3 cos C e y
2 1
x
0
+ = .
Soluţia particulară este de forma:
x
1
e C x 3 cos B x 3 sin A y + + = .
Avem:
x
1
x
1
e C x 3 cos B 9 x 3 sin A 9 y
e C x 3 sin B 3 x 3 cos A 3 y
+ − − = ′ ′
+ − = ′
.
Rezultă: + − + − + − −
x x
e C 2 x 3 sin B 6 x 3 cos A 6 e C x 3 cos B 9 x 3 sin a 9
x x
e x 3 sin e C 10 x 3 cos B 10 x 3 sin A 10 + = + + + .
Făcând identificarea obţinem:

¦
¹
¦
´
¦

=
= + −
= +
1 C 9
0 B A 6
1 B 6 A
9
1
C ,
37
6
B ,
37
1
A = = = .
Soluţia generală a ecuaţiei neomogene este:
( ) ( )
x
2 1
x
e
9
1
x 3 cos 6 x 3 sin
37
1
x 3 sin C x 3 cos C e y + + + + = .



7.4.6
2
x
e 2 y 4 y 4 y
x 2
+ = + ′ − ′ ′ .

Rezolvare
Ecuaţia omogenă are ecuaţia caracteristică: 0 4 r 4 r
2
= + − cu 2 r r
2 1
= = .
Deci: ( )
x 2
2 1 0
e x C C y + = .
Fie: c x b e x a y
x 2 2
1
+ + = .
Rezultă:

( )
( ) 1 x 4 x 2 e a 2 y
b x x e a 2 y
2 x 2
1
2 x 2
1
+ + = ′ ′
+ + = ′
.
Înlocuind în ecuaţia iniţială obţinem:
( ) ( )
2
x
e 2
c 4 x b 4 e x a 4 b 4 x x e a 8 1 x 4 x 2 e a 2
x 2
x 2 2 2 x 2 2 x 2
+ =
= + + + − + − + +
.
După identificare avem:
8
1
c ,
8
1
b , 1 a = = = .
Rezultă: ( ) ) 1 x (
8
1
e x x C C y
x 2 2
2 1
+ + + + = .
7.4.7
x x
e e y y 2 y

+ = + ′ + ′ ′

Rezolvare
⇒ = + ′ + ′ ′ 0 y y 2 y ⇒ = + + 0 1 r 2 r
2
⇒ − = = 1 r r
2 1

( )
x
2 1 0
e x C C y

+ = ⇒ .
Deoarece rădăcina dublă 1 r − = se află la un exponent în membrul doi, alegem soluţia
particulară de forma:
x 2 x
1
e x b e a y

+ = .
Avem:
( )
( ) x 2 2 x x 2 e b e a y
x x 2 e b e a y
2 x x
1
2 x x
1
− + + − + = ′ ′
− + = ′


.
Înlocuind în ecuaţia dată avem:
= + + − + + + − +
− − − x 2 x 2 x x 2 x x
e x b e a ) x x 2 ( e b 2 e a 2 ) 2 x 4 x ( e b e a
x x
e e

+ = .



= + − + + −
=

1 bx bx 2 bx 4 b 2 bx 4 bx
1 a 4
e
e
2 2 2 x
x

2
1
b
4
1
a
=
=
.
Deoarece:
x 2 x
1
e x
2
1
e
4
1
y

+ = rezultă că soluţia generală este:
x x 2
2 1
e
4
1
e x
2
1
x C C y + |
.
|

\
|
+ + =

.

7.5
Probleme propuse

Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale:

7.5.1 14 y 7 y 8 y = + ′ − ′ ′
R. 2 e C e C y
x 7
2
x
1
+ + =

7.5.2
x
e y y = − ′ ′ R.
x x
2
x
1
e x
2
1
e C e C y + + =



7.5.3
x 2
e x y 6 y y = − ′ + ′ ′
R.
x 2 x 3
2
x 2
1
e
25
1
10
x
x e C e C y |
.
|

\
|
− + + =



7.5.4 2 x 10 x 6 y 6 y 5 y
2
+ − = + ′ − ′ ′
R.
2 x 3
2
x
2
1
x e C e C y + + =

7.5.5
x 2
e 6 y y = − ′ ′ R.
x 2 x
2
x
1
e 2 e C e C y + + =





Bibliografie



1. ALLEN, R.G.D Analiza matematică pentru economişti, Bucureşti,
Editura Ştiinţifică, 1971.
2. ACKOFF, R.L.
SASIENI, M.W.
Bazele cercetării operaţionale, Bucureşti, Editura
Tehnică, 1975.
3. ARAMĂ, L.
MOROZAN, T.
Culegere de probleme de calcul diferenţial şi integral,
Bucureşti, Editura Tehnică, 1964.
4. BELLMAN, R. Introducere în analiza matriceală, Bucureşti, Editura
Tehnică, 1969.
5. BOIARSKI, A.I. Matematica pentru economişti, Bucureşti, Editura
Ştiinţifică, 1963.
6. BĂDIU, V.
RAISCHI, C.
şi colectiv
Culegere de probleme de matematici aplicate în
economie, Bucureşti, Editura A S E., 1986.
7. CENUŞĂ, Gh.
FILIP, A.,
şi colectiv
Matematici pentru economişti, Bucureşti, Editura Cison,
2000.

8. DEMIDOVITCH, B. Recueil d’exercises et problèmes d’analyse
mathématique, Moscow, Edition Mir, 1972.
9. FILIP, A.
RAISCHI,C.
şi colectiv
Matematici speciale aplicate în economie, Bucureşti,
Editura A S E., 1980.
10. FILIP, A.
RAISCHI,C.
şi colectiv
Culegere de probleme de matematici aplicate în
economie, Bucureşti, Editura A S E., 1986.
11. GÜNTHER, N.M.
CUZMIN, R.O.
Culegere de probleme de matematici superioare,
Bucureşti, Editura Tehnică, 1950.
12. GĂINĂ, S.
CÂMPU, E.
BUCUR, G.
Culegere de probleme de calcul diferenţial şi integral,
Bucureşti, Editura Tehnică, 1966.

13. KAUFMANN, A. Metode şi modele ale cercetării operaţionale,
Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1967.
14. LANCASTER, K. Analiza economică matematică, Bucureşti, Editura
Ştiinţifică, 1973.
15. MIHALYI, M.
MOSCOVICI, E.
VÂRBAN,L.
Culegere de probleme de matematică, Bucureşti,
Editura A S E. , 1981.

16. NĂDEJDE, I.
ZIDĂROIU, C.
şi colectiv
Probleme de cercetare operaţională, Bucureşti, Editura
Academiei, 1971.

17. VĂDUVA, I.
şi colectiv
Modele matematice de organizare şi conducerea
producţiei, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,
1974.