Tineri din principate la studii în europa (1800­1834). O tentativă de sistematizare
«Youngsters from The Romanian Principalities studying in Europe ( 1800­1834). A systematical approach»

by Florea Ioncioaia

Source: The Yearbook of the "Gheorghe Şincai" Institute for Social Sciences and the Humanities of the Romanian Academy (Anuarul Institutului de Cercetări Socio­Umane "Gheorghe Şincai" al Academiei Române), issue: I / 1998, pages: 18­43, on www.ceeol.com.

TINERI DIN PRINCIPATE LA STUDII ÎN EUROPA (1800-1834). O TENTATIVĂ DE SISTEMATIZARE FLOREA IONCIOAIA Imaginea tânărului care merge la studii în ”străinătate”, de unde se întoarce în patrie pentru a-i restitui acesteia sensul istoriei este unul dintre toposurile mitologiei noastre culturale moderne. Această proiecŃie, în care stagiile pentru studii în străinătate apar ca secvenŃe ale unui rit fondator, reiterare modernă a vechiului descălecat, traduce în acelaşi timp, dificultatea de a explica “regenerarea” naŃională din secolul XIX altfel decât în termenii unui “desant” cultural, operă a RaŃiunii istorice, întruchipată aici de o elită luminată, a cărei formare intelectuală se datorează Europei apusene. Regăsim în această reprezentare mai multe teme înrudite: tema formării elitelor moderne, cu trimitere la dezbaterea privind istoria sistemelor educative în lumea modernă; precum şi problema raporturilor dintre culturi, mai cu seamă în legătură cu rolul influenŃelor culturale străine pentru culturile “întârziate”. În ce ne priveşte, ne vom axa atenŃia în studiul de faŃă, asupra primei chestiuni enunŃate. IntenŃia noastră se rezumă deocamdată la a încerca să distingem care a fost semnificaŃia acestor studii în străinătate pentru lumea Principatelor secolului XIX, ce a motivat această formă de apropiere culturală, care au fost formele şi consecinŃele sale imediate. Ne-am restrâns atenŃia asupra primelor trei decenii ale secolului XIX, din mai multe raŃiuni, pe care le vom indica mai jos. Abordarea de faŃă are un caracter mai cu seamă istoriografic, dar ea are la bază o experienŃă de cercetare directă şi un mai vechi interes intelectual. 1. În primele decenii ale secolului XIX cultura formativă din Principate cunoaşte o evoluŃie spectaculoasă, atât în ce priveşte reprezentările, cât mai ales în legătură cu practicile şi finalitatea sa. EducaŃia de tip tradiŃional este înlocuită cu instrucŃia şcolară, finalizată printr-o diplomă, care atestă o competenŃă strict profesională, posesiunea unor cunoştinŃe şi permite ascensiunea pe scara socială1.Trecerea de la sistemul educativ tradiŃional la cel
1

Formarea intelectuală este un fenomen biologic şi cultural. A forma înseamnă, în sens larg, a modela, a da înfăŃişare unui conŃinut, actualizarea unei virtualităŃi. În sensul demersului de faŃă, formarea este un act de căutare şi împlinire a unui proiect de viaŃă, care reclamă o deşteptare

întrucât individul nu se mai defineşte exclusiv prin apartenenŃele sale sociale de rang şi castă. educaŃia familială şi ucenicia sunt practicile dominante şi definitorii. care definesc lumea modernă. apud. p. Astfel. în jurul lui P. ele sunt determinate de ponderea şcolarităŃii.19 modern este favorizată în Europa secolului XVIII de formarea unei pieŃe intelectuale şi de nevoile statului absolutist. a cunoaşterii şi o nouă imagine asupra ierarhiei şi a mobilităŃii sociale. În schimb. p. Bucureşti. descoperirea şi afirmarea unei competenŃe sociale. 1978. Accardo. solidaritate). 1986. Există o literatură foarte bogată în această direcŃie. . culturii formative tradiŃionale (de tip medieval. birocratic. München-Wien. sunt funciar ascensionale: formarea de sine ca persoană şi competenŃă socială urmăreşte dobândirea unei poziŃii sociale noi sau măcar a unui capital de cunoştinŃe care îl depăşeşte pe acela al generaŃiei imediat anterioare. în timp ce scopul instrucŃiei este de a forma deprinderi profesionale şi. Société et romantisme en Prusse au XVIIIe siecle. Espace social et imaginaire social: les intellectuels frustrés au XVIIe siècle.Deutsche Geschichte in der Neuzeit. accesul la o memorie colectivă precum şi la bunurile simbolice ale unei comunităŃi (rang. formarea de sine devine mai importantă decât reprezentarea unei identităŃi sociale şi reproducerea rangului. Bd. 1973. 2. la începutul secolului XIX. titulatura de dr. în sens de practică socială ritualică. EducaŃia urmăreşte formarea de caractere sau transmiterea unui capital simbolic de la o generaŃie la alta.2 În cazul Principatelor nu se poate vorbi de un sistem educativ modern decât abia odată cu mijlocul secolului XIX. în Histoire de l'education. 3948. Une direction de recherche. proiectul formativ modern este deschis: el nu mai este ataşabil unei poziŃii sociale determinate şi se raportează la el însuşi. cf. 1. Bordeaux. fiecărui asemenea tip de formare îi corespunde un proiect biografic legat obligatoriu de “casta” socială de apartenenŃă. o viziune relativ diferită la Roger Chartier. Minerva. ESC. intrând oficial în componenŃa numelui. de exemplu. Bourdieu. prestigiu. La Sociologie de Bourdieu. simbolul originii ilustre. Cultura română în civilizaŃia europeană modernă. 3-5. adesea excesivă în viziune. care vizează menŃinerea şi transmiterea unei poziŃii sociale deja dobândite în patrimoniul familial. 385-400. Pe de altă parte. 1970. A. Maurice Crubellier. 32-40. ExcelenŃa intelectuală tinde să intre în competiŃie pentru poziŃionarea pe scara socială cu aristocraŃia ereditară. în Annales. 28-40. Dobândirea unei culturi progresivă a individualităŃii. de tip sociologic mai cu seamă. pp. educaŃia membrilor păturii superioare nu era prescrisă de norme sau de o tradiŃie. şi Henri Brunschwig. Education et culture. Fiecărei epoci îi corespunde un tip anume de practică formativă. în fapt) îi este specifică îndeobşte un tip de scenariu reproductiv. a educaŃiei familiale. pp. putere. Paris. Textes choisis et commentés. pp. 2 Hajo Holborn. În Germania. cel mult. ca ş. 1978. ca un nou gen de surogat identitar. Între educaŃie şi instruire diferenŃele nu sunt doar pur semantice. Alexandru DuŃu. scenariile formative “burgheze”. Corcuff. a uceniciei sau a mediului cultural în cadrul scenariului formativ specific respectiv. Şcolarizarea impune socializarea proiectelor biografice. civice. În cultura medievală a Principatelor. 53. cf. 2. În cadrul acestui scenariu. Ph. în funcŃie de raportul dintre educaŃie şi instrucŃie. 1982. concurează particula von. pp. de asemenea.

p. „neînvăŃătura şi înjuguirea prosteşte pe om. „au dat de ştire tuturor mazililor în toată Ńara ca să-şi aducă copii la învăŃătură la şcoală. Însemnare a călătoriii mele. Revue Roumaine d'Histoire. a avea educaŃie în secolul XVIII era considerat un fapt moral. virtutea sunt calităŃi care se dobândesc prin educaŃie şi nu sunt date de la natură. Bucureşti. 3 . 4. Mircea Anghelescu.4 FuncŃia de educaŃie ca factor de civilizaŃie este descoperită plenar în primele decenii ale secolului XIX. ca ecou al viziunii după care societatea poate fi modelată potrivit unui proiect raŃional: educaŃia era o expresie a RaŃiunii întrupată în Luminile ŞtiinŃei instrumentul civilizaŃiei şi al ordinii moderne. 5 Constantin (Dincu) Golescu. nr.. 1832. 1990. dar care nu se bucura de o recunoaştere socială echivalentă rangului. făcându-l şi mai rău“.de Alexandru DuŃu. p. Studiile nu aveau o importanŃă decisivă în poziŃionarea socială. p. Mişcarea iluministă moldoveană de la sfârşitul secolului al XVIIIlea. 1979. 52. Bucureşti. Sava“. precum sînt şi prin alte părŃi de loc“. ed. fie de o formaŃie de tip „profesional“.5 Ideea că omul este bun de la natură nu exclude lupta împotriva ignoranŃei şi a primitivităŃii. 5 (1966). cf. LetopiseŃul łării Moldovei. un semn de virtute. Dimpotrivă. cit. ca să înveŃe orice limbă li-ar fi voia.. Opere. Spiritul public. pentru ca să să afle oameni învăŃaŃi şi în pământul nostru al Moldovei. fie de o educaŃie de ordin general. 6 Cf. 1972.20 teoretice era cel mai adesea un caz fortuit.. 1982. Binele. deşi. în Scrieri. Originile romantismului românesc. care asigura competenŃe tehnice (pentru traduceri.. „Cuvântare la Colegiul Sf.. activitate de cancelarie). educaŃia îl eliberează pe individ . în I. Constantin Mavrocordat. şi Nicolae Liu. observă Dinicu Golescu. p. dar nu practicarea unei discipline intelectuale. după ce a luat mai multe măsuri în favoarea unor „şcoli de învăŃătură“ pentru principalele limbi de cancelarie şi de cultură ale momentului (greacă. Bucureşti. vers la Roumanie moderne. 246 sq. cf. în Curierul românesc. transcrieri. în Studii. p. slavonă. latină şi arabă). P. 61. Comea. 911 sq. un savoir-faire. cu privire la reprezentarea rolului educaŃiei în Principatele secolului XVIII. ediŃie critică de Gabriel Ştrempel. Neculce. aceeaşi imagine la Petrache Poenaru:„toată fericirea unui neam atârnă de buna creştere a tinerimei“. în cea de-a doua sa domnie (1741-1742). 4 Ion Neculce în LetopiseŃul său relata că.se credea . Editura Minerva. idem.6 În conformitate cu viziunea luministă a perfectibilităŃii naturii umane şi a nelimitatei sale plasticităŃi. Les intellectuels et la Renaissance culturel entre deux révolutions (1821-1848). XVII. care presupunea dobândirea unei minime abilităŃi intelectuale.3Trebuie spus însă. că era vorba. mişcarea ideilor şi literatura între 1780-1840. Minerva. 858. cf. 722 şi passim. 158. p. op.

cât ca o sursă de prestigiu. Totuşi. dar fără a se autonomiza social în virtutea poziŃiei lor. privitor la finalitatea studiilor sale. cu ajutorul RaŃiunii.. 7 .. natura construită. 8 Într-o mărturisire epistolară din perioada studiilor berlineze (2/14 nov. Aceşti tineri însă nu sunt destinaŃi în a se constitui într-o nouă ierarhie socială. 52. S. M. în AARMSLit.] Mon instruction me servira à mìpriser les grands qui méprisent les hommes et qui croient plus que les autres hommes“. responsabili morali şi agenŃi ai Luminării. Luminarea şi ridicarea poporului este mai importantă decât formarea de caractere sau transmiterea unui capital familial.7 În primele decenii ale secolului XIX. Kogălniceanu. cel mult apar drept cadre ale aparatului de stat. mai vârtos. Posesiunea „ŞtiinŃei“ (ştiinŃa în sens de cercetare asupra naturii9. una din consecinŃele proiectului luminist este conştientizarea nevoii de cadre pentru „luminarea neamului“ şi raŃionalizarea statului. iar să nu fie pricina lumii dă categorie. Viziunea luministă este omogenizată: elitele nu alcătuiesc un corp social distinct. p. ca. cit. XXIX. în raport cu anumite forme de autoritate tradiŃionale. cât şi ca agenŃi colportori ai Luminilor. Iorga. elle m'éloignera de la cabale. V. o cale de emancipare simbolică.. un boier oltean privitor la educaŃia fiicei sale la un pension sibian:„Pentru care mă rog dumitale să binevoieşti a otcârmui pă copilă ca să nu rămîe cu vreun nărav. EducaŃia poporului. şi. 166. 9 Alexandru DuŃu.8 În ce priveşte educaŃia elitelor. că nu i-au fost strădania în zadar. op. sub forma ei de şcolaritate instituŃională. să mă îndăstulezu dă bucurie auzindu ca o laudă lumea dă procopsită şi împodobită ca toate cele bune lucruri. 37. arăta. Kogălniceanu. părăsind orice nărav firesc. 1834-1849. cât şi de schemă de inteligibilitate a istoriei şi a existenŃei umane) nu aduce privilegii. 1836). Prototipul omului nou este omul educat. Scrisori-. ediŃie de P. II. p. propăşirea comunităŃii şi reproducerea rangului alcătuiesc proiecte relativ distincte. p.. să să procopsească şi să înveŃe. sugestia privind capacitatea individului de a influenŃa destinul propriu şi cel al comunităŃii sale. ci datorii. apare mai puŃin ca o trambulină socială. educaŃia. reprezentările teoretice din epocă nu îi acordă o atenŃie anume.. à être modeste dans mes gouts et à être libre au milieu des esclaves [. ContribuŃii la istoria învăŃământului în Ńară şi în străinătate (1780-1830). aşa cum ar fi rangul şi vârsta. şi să am laudă în łara Românească. Bucureşti. m'accoutumera à me contenter de peu. T.21 „năravurile cele fireşti ce poate să le fi avut“ prin naştere. Haneş. de vreme ce eu mai mult pentru unele ca acestea am înstreinat-o. 1913. ca tânăr moldovean: „D'abord l'instruction me tiendra lieu du monde. oferită de Iată ce scria la începutul secolului XIX.“. Pe de altă parte. În virtutea acesteia apare ideea de a trimite la studii tineri pentru a se forma atât ca receptori. încă foarte tânăr.

fraŃii Cantacuzino. a dobândi o competenŃă reclamă atât prezenŃa unei instanŃe de autoritate (profesori. care ar fi urmat între 1405 şi 1503 cursurile UniversităŃii din Cracovia. Nu este vorba ca aristocraŃia de sânge să facă faŃă concurenŃei „aristocraŃiei“ de merit. nu era de a obŃine o calificare profesională. instituŃii). potrivit rangului său. Tinerii studioşi nu caută numai accesul la o sursă de cunoaştere dar şi un mediu care să-i iniŃieze în practica lumii moderne. p. TradiŃia călătoriei şi a stagiilor de formare intelectuală şi profesională într-un mediu intelectual şi lingvistic străin ca ritual formativ este nesemnificativă în lumea românească medievală. Este o schimbare în ce priveşte imaginea omului educat. reproducea o listă de 20 de tineri moldoveni (totuşi. 2. A studia. de origine alogenă). în Italia au urmat studii. pp. Stagiile în străinătate reprezintă ecoul acestei căutări. Cartojan. Alexandru DuŃu. fiii de boieri fără excepŃie. Umaniştii români şi cultura europeană. Totuşi. dar rareori gesturi voluntare. Editura FundaŃiei Culturale Române. cât şi un ritual formativ specific. cât un orizont de cunoştinŃe generale10. 1996. precum şi în legătură cu încrederea acordată în epocă ideilor şi modelelor provenind dintr-un spaŃiu străin. Nivelul acestor studii nu pare să fi fost însă de rang universitar. amintit de Nicolae Cartojan. Faptul este notoriu: acestea sunt mai curând efectul unor împrejurări grave. N. iar Miron Costin la Bar. Alături de Polonia. se pare. despre care se ştie că a jucat mult timp pentru cultura Moldovei medievale rolul unei metropole. Eugen Barwinski. Cf. se traduce. la sfârşitul secolului XVII. Identitatea reală şi destinul lor rămân obscure. 1974. istoricul polonez. Diploma are deocamdată o valoare simbolică: societatea este un mecanism în care fiecare poate contribui. Bucureşti. spaŃiu de azil şi mediator al umanismului clasic apusean. Se bănuieşte de asemenea că Grigore Ureche şi-ar fi făcut studiile la Lvov. Scopul acestora. 10 . Bucureşti. în ce-i priveşte pe membrii păturii superioare. printr-un interes exploziv pentru a urma o formare instituŃională. Istoria literaturii române vechi (nouă ediŃie).22 referenŃialul luminist. importanŃa acestor stagii a fost remarcabilă pentru configurarea a ceea ce s-a numit umanismul românesc. ExperienŃele anterioare secolului XIX nu exprimă un scenariu pedagogic coerent. 74 sqq. la propăşirea generală. Este adevărat. către începutul secolului XVII. 230-322. cum ar fi persecuŃiile politice sau invaziile străine.

în secolul XVIII are loc o sensibilă modificare a distribuŃiei centrelor culturii europene. Europa reprezintă pentru luminiştii români un „model de eficacitate“. 1945. 198 şi passim. Cu toate că vechile trasee nu sunt complet abandonate. dar apar o serie de factori care schimbă natura şi semnificaŃia acestora. către domenii specializate. CărŃile de înŃelepciune în cultura română. călătoriile păturii boiereşti sunt acum mult mai drastic controlate. cum sunt medicina şi ştiinŃele naturale. Faptul este semnificativ pentru opŃiunea elitei Principatelor. Însemnările de călătorie ale lui N. uneori oraşele ruseşti sau Constantinopolul. boierească şi umanistă (în sensul predominanŃei preocupărilor literare şi istoriografice) într-o postură marginală. datorită atât limbii greceşti. pp. „tehnice“. Fenomenul numit translatio studii este în plină derulare. 118. 11 .. în vol. universalismul grecesc filtrează în Principate orice tentativă identitară în numele căreia s-ar fi putut produce un veritabil dialog cu alteritatea. „Filiera poloneză“ este deja în desuetudine la sfârşitul secolului XVII. acel spaŃiu „où la civilisation a poussé de profondes racines. dar care sunt dispuşi să urmeze un program de formare „profesională“. A face studii începe să semnifice aproape exclusiv pentru elita acestei epoci a face studii în străinătate. Lembergul. XXV. în AARMSI. În plan mai larg. où les lumiéres ont donné au pouvoir de l'industrie une extension immence. Bucureşti. în momentul când tinerii din Principate reiau contactul masiv cu Europa11. Idem. Alexandru DuŃu. „Translatio studii“ la cărturarii români. De aceea. respectiv. De asemenea. cât mai cu seamă orientării proiectelor formative. s. proeminenŃa culturii greceşti în Principate aşează vechea cultură vernaculară. cei care studiază în străinătate sunt mai ales tineri greci. pentru a nu mai vorbi de centrele italiene. 1972. Umaniştii români şi cultura europeană. 3. A imita acest Cf. 256. expresie a virtuŃilor ŞtiinŃei şi a Progresului.23 Odată cu secolul fanariot legăturile cu centrele culturale străine nu se întrerup cu totul. t. ŞuŃu. pp. où les principes de gouvernement ont du répandre le bien-être dans toutes les classes de la société“12. Pe de altă parte. respectiv în Europa. p. 127-136. 12 V. Este vorba mai întâi de schimbările de ordin politic în care sunt implicate Principatele în raporturile sale cu Turcia. rămân încă centre frecventate. Slăvescu. pentru o imagine mai completă a problematicii. adesea de origine modestă. vreme de aproape un secol. În noul context. deşi acestea scad treptat în importanŃă în favoarea a ceea ce-am putea numi Occidentul profund. reculul culturilor răsăritene şi sudice şi afirmarea acelora occidental-nordice.

p. cf. Bianu. 3. II. Minerva. nu exista în Principate un sistem de acreditare a acestui capital simbolic şi nici un debuşeu veritabil. Europa deŃinea controlul „şciinŃelor“ şi orice idee de progres era legată de acceptarea modelului acesteia.47. reprodus în. passim. [şi] noi vedem prin lumina ştiinŃelor ce dobîndim de la dânşii“15. Scrieri. Întîii bursieri români în străinătate. op. iar în planul cunoaşterii. 15 Barbu Paris Mumuleanu. care afirmă că ştie că la întoarcere îl aştepta „ o muncă din cele mai spinoase. p. 428. Scriitorii mireni. De altfel. 13 . Iorga.. exigenŃele lumii Principatelor rămân până în a doua jumătate a secolului foarte limitate:„Ne vestiŃi că întorcându-ne [în łara Românească. scrie Eufrosin Poteca boierilor din Eforia Şcoalelor16.. aşa cum o afirmă Mumuleanu. 1822-1825. cit. Tinerii. proiectul de pedagogie naŃională trebuia să asigure formarea unor cadre intelectuale indigene. se naşte abia odată cu Regulamentul Organic. nu se poate vorbi. 1972. să suporte deci adaptarea la un model cultural nou. 14 N. 1888.. n. S. care la rându-i să se ofere ca apostoli ai Luminilor în patria de Cf.. aceeaşi viziune exprimată limpede la bursierii Eforiei.. Iorga. I. în Revista nouă. capabilă să înveŃe. mai mult afirmat decât susŃinut coerent. în varianta sa primitivă. ediŃie de Rodica Rotaru. Impulsul de a studia nu provine în general din nevoia directă a societăŃii pentru a forma competenŃe superioare într-un domeniu anume. de existenŃa în Principate a unei pieŃe intelectuale care să fi stimulat aceste studii.]. în 1831. II.) căci. Statul birocratic. adecă stihuri. „toate neamurile Evropii sunt poleite cu învăŃăturile. care exprimă o tipologie umană la vârsta maximei receptivităŃi intelectuale. acum alcătuite în limba românească (Bucureşti. T. într-un fel de la luminile naŃiunilor civilizate“. Evropa într-adevăr are bunătăŃi multe şi lesne de învăŃat“. XXVIII.. 16 I. în AARMSLit. Cu excepŃia diplomelor în medicină.n. scrisoarea lui Petrache Poenaru de la Londra. p. 259.. Rost de poezii.24 prototip este condiŃia elementară pentru accesul la civilizaŃie. sunt trimişi să se inspire din această lecŃie deschisă şi să-i transfere consecinŃele în patria de origine13. întrucât. prin vocea lui Eufrosin Poteca. ContribuŃii la istoria literaturii române în veacul al XVIII-lea şi al XIX-lea.Bianu. în schimbul ajutoriului primit de la ea şi s-o fac să se împărtăşească. Convingerea în epocă este că aceşti tineri trebuiau să dobândească „vreun dar din cele bune ale Evropei (. ContribuŃii la istoria învăŃământului. iar nu să amăgim neamul cu învăŃături nefolositoare“. N. Bucureşti. I. pentru a mă sili să întorc recunoştinŃa mea Patriei. cum se exprima Nicolae Glogoveanu în corespondenŃa sa cu dascălul sibian Trautmann14. Scrisori de ale lui Eufrosin Poteca. p. în primele decenii ale secolului XIX. vom fi siliŃi să arătăm roduri în faptă. 1822). Deşi.

1983. ceea ce face ca studiile în Occident. nu poate fi pusă de asemenea în legătură cu rolul pe care-l juca mediul.] lumini de învăŃătură în Evropa. p. d'Albanie et de Constantinople. 423. Ionnescu-Gion. TradiŃia meritocratică grecească a jucat de asemenea. acesta din urmă fiind relativ cunoscut în Principate. 1822). mai întâi de filosofie şi de Matematică. mai cu seamă odată cu declinul „academiilor“ greceşti de la Iaşi şi Bucureşti. p. . Paris. 17 „Scoposul trimiterii noastre a celor patru. ca sursă formativă.. Cartea Românească. G.n. 1821. 427. la fel de important precum era şcolaritatea. şi passim. D-voastră ştiŃi. 20 „În cursul de cîteva veacuri. în reflexia secolului XVIII. 119. are o influenŃă decisivă asupra naturii umane. nr. 19 M. colportori.le reaminteşte Eufrosin Poteca de la Paris membrilor Eforiei muntene în iunie 1824 . febr.“ se arăta în preambulul unui memoriu al boierilor munteni aflaŃi la Braşov. ambientul uman şi cultural. În plus. Paris. respectiv. grecii n. este în mod evident precaritatea condiŃiilor de formare intelectuală din Principate18. alături de imaginea Europei luminate. Bucureşti. dar nu atât ca inovatori culturali. ci numai ca pedagogi. ReferinŃele la abilităŃile intelectuale ale grecilor apar frecvent în epocă20. cf. 1888. p.. Bianu. mai cu seamă la D'Holbach şi Rousseau. cf. Date şi fapte noi. în limba noastră cea rumânească. să fie un gest necesar. Ibidem. fiii domnului Alexandru Ipsilanti invocă şi pe acela al absenŃei în Principate ale unor condiŃii de studiu. p.ca să aşezăm o şcoală în Bucureşti. Cîteva pagini din istoria fanarioŃilor în România. dar şi cel construit. un rol determinant în susŃinerea interesului păturii boiereşti din Principate pentru a efectua stagii formative în străinătate. 18 Printre motivele fugii în Austria. formarea în domenii aplicate ca medicina sau ştiinŃele pozitive. Dictionnaire historique et généalogique des grandes familles de Gréce. şi Mihai Sturdza. solicită obligatoriu stagii în centre culturale cu reputaŃie. I. p. Ideea potrivit căreia mediul. 146 sq. în Revista nouă. 2. Emil Vîrtosu.25 origine17. MotivaŃia cea mai directă însă pentru care tinerii din Principate traversează către deceniul al doilea al secolului XIX frontierele Principatelor pentru a se instrui în Evropa. au fost şi este . din Pisa. dobîndind [ei. 47 sq. Alexandru Ipsilanti şi fiii săi.. Nu trebuie uitat faptul că Principatele erau lipsite de o structură pedagogică instituŃională coerentă. op. Duchet. care este temeiul celorlalte ştiinŃe şi făr' de care nici un neam nu poate fi luminat“. passim. atât cel natural. cit. mai cu seamă în ce priveşte artele frumoase. Maspero. 1972. 1932. asupra reflexelor de gândire şi comportament19putea sugera că un simplu sejur în Occident este un act civilizator. Ne putem întreba aici dacă dorinŃa de a studia în Occident. anul I. Anthropologie et histoire au siècle des Lumiéres. Eufrosin Poteca reaminteşte şi el lui Ştefan Bălăceanu că „fără de cărŃile necesare şi profesori nu se poate face nimica“ (scr. în perioada la care ne referim.. în epocă.

ca şi relaŃiile pe care primii bursieri ai Eforiei muntene au continuat să le păstreze mult timp cu intelectualii greci21. răspândite în publicaŃii greu accesibile precum VieaŃa nouă (nr. pe lângă greci. fie români. 1993. p. Werdegang und späters Wirken beim Wiederaufbau Griechenlands. InfluenŃa franceză asupra apirtului public în România. şi C. în aceste decenii. accesul la o carieră şi la o poziŃie socială comparabile în cadrul societăŃii otomane. Editura Eminescu. Die griechischen Studenten Münchens unter König Ludwig I von 1826 bis 1844. 52. Revista generală a învăŃământului (6/1906). Pentru grecii „fanarioŃi“. Alexandru Marcu se întreba de altfel dacă horărârea eforilor din 1820 de a-i trimite pe cei patru bursieri români la Pisa. De altfel. în ce priveşte rolul instrucŃiei în dobândirea şi monopolizarea unei poziŃii sociale. 168-169. 1982.26 Grecii constituie nu numai o grupare concurentă. p. Extrait des Mélanges Baldensperger. Pompiliu Eliade. 16. şi asupra căruia s-a insistat deja suficient. Paris. cel puŃin la origini.. cf. passim. 21 . 1930. dobândirea unei instrucŃii le-a permis. Se cunoaşte rolul pe care l-a avut în epocă fostul mitropolit al Munteniei. întrucât puterea sa este mai curând informală. pp. München. dobândit de obicei printr-o formaŃie de tip profesional (medici. încă o referinŃă capitală în domeniu23. cf. mai poate fi interpretată drept un act exclusiv de răzvrătire contra grecismului. pentru profesorii germani. Athénes ou Rome? A propos de l'influence italienne en Roumanie vers 1820. aceasta este o elită meritocratică. op. (trad rom. în urma cuceririi turceşti. fie greci. dar şi un exemplu pentru pătura superioară a Principatelor. Bucureşti. 10 şi 16). grec şi filorus. cit. Frity Valjavec. Papacostea Danielopolu. după pierderea poziŃiei dominante. interpreŃi). Intelectualii români din Principate şi cultura greacă. o dorinŃă de afirmare a romanităŃii noastre22. IV. Originile. numeroşi alŃi Cf. După contribuŃia fondatoare a lui Pompiliu Eliade. 3. în SüdostForschungen. sq. 119-237. p. Kotsowilis. 1965. 23 Pompiliu Eliade şi-a publicat cercetările sale de pionierat în arhivele franceze atât în cele trei volume dedicate naşterii spiritului public în Principatele Române. 1979. Bianu. München. în organizarea acestor stagii pentru tinerii din Principate. un rol important l-au avut se pare profesorii străini care au funcŃionat pe lângă diversele curŃi boiereşti şi şcoli din Principate. grecii legaŃi de lumea Principatelor sunt cei care au intermediat călătoriile formative ale unor tineri din principate.adesea. bazată pe merit. Geschichte der deutschen Kulturbeziehungen zu Südoseuropa. pp. Fenomenul studiilor în străinătate a constituit obiectul unei preocupări constante a istoriografiei noastre. Marcu. Ignatie. 131-140. 263. Bd. şi totodată. passim.). Bucureşti. cât şi într-o serie de articole. 22 Al.

trebuie să observăm că această confuzie de natură epistemică a făcut din acest demers o preocupare marginală. aderenŃa lor voluntară la proiectul naŃional. De asemenea. Dan Berindei şi Alexandru Zub. Angelescu.) lumii Principatelor de la mijlocul secolului XIX. CirculaŃia ideilor este legată de circulaŃia indivizilor. întrucât contribuŃia lor în anumite genuri literare nu poate fi ignorată şi orientarea lor estetică a fost înrâurită decisiv prin aceste stagii. Majoritatea celor care s-a ocupat de această problematică a ezitat a încadra teoretic fenomenul: Pompiliu Eliade l-a plasat în apropierea istoriei ideilor şi a mentalităŃilor culturale. Fără a nega resursele temei de a aparŃine mai multor domenii istoriografice în acelaşi timp. Utilizarea acestei grile dominant „naŃionale“ a făcut dificilă afirmarea unui veritabil orizont de cercetare. un desant masiv de tineri educaŃi într-un spaŃiu intelectual străin. cu contribuŃii eterogene. O veritabilă istorie a ideilor nu poate fi însă o istorie a influenŃelor şi a importurilor culturale şi nici o colecŃie de biografii excepŃionale. au constituit un corpus istoriografic respectabil24. dar bibliografia cuprinde o listă mult mai numeroasă. estetizantă. reprezentate drept agenŃi ai influenŃei modernizatoare occidentale. C. Dar relaŃia este departe de a fi acceptabilă pentru actuala istorie literară. la Nicolae Isar. asupra cărora nu este momentul să insistăm.27 cercetători. Din punctul nostru de vedere. de la Nicolae Iorga şi Ion Bianu. aşa cum numărul şi valoarea acestor creatori pentru epoca în discuŃie sunt mai curând nesemnificative. anti-istoricistă. prin punerea în relief a importanŃei anilor de formare în străinătate pentru biografia unor personalităŃi culturale exemplare. în care istoria este transformată într-un pur discurs explicativ asupra originilor. demersul a fost conceput ca o arheologie a vieŃii intelectuale româneşti. Cărui domeniu aparŃine de fapt această temă? Istoriei ideilor. în timp ce abordările mai recente par a-l plasa în interiorul vastului angrenaj al redemŃiunii naŃionale din secolul XIX. . În general. ContribuŃia decisivă a acestor tineri la renaşterea (regenerarea. Din această perspectivă. Este o viziune teleologică. Amzăr şi C. Iorga numea scrisorile unor bursieri drept „un capitol de istorie literară“. în mod cert. domeniul cel mai apropiat pare a fi istoria grupurilor şi categoriilor sociale conducătoare. dar şi a gândirii pedagogice. episodică şi incoerentă. emanciparea etc. cât şi impactul acestor stagii asupra personalităŃii fiecăruia apar ca enunŃuri de tip axiomatic. exemplar prin 24 Ar mai trebui aici amintite numele lui D. tinerii care au studiat în străinătate în prima jumătate a secolului XIX aparŃin istoriei literare.

cât şi unor dificultăŃi de natură „tehnică“: sursele sunt fragmentare. în preajma ultimului război mondial. Avem astfel o cercetare de tip cvasi-sociologic sau monografic. AbsenŃa unui domeniu autonom în care să se regăsească plasate aceste cercetări a cantonat orice tentativă explicativă într-o construcŃie cu un caracter imprecis. istoria politică etc. insuficient definit. fapt care solicită un volum de efort disproporŃionat în raport cu rezultatele. centre academice sau perioade istorice şi . capabilă să explice o categorie foarte largă de fenomene istorice: de la naşterea spiritului public la originile spiritului naŃional sau ale literaturii moderne. fără a participa direct la o schemă explicativă autonomă. despre celelalte centre europene avem informaŃii aleatorii. acest deficit de natură epistemiologică a fost dublat de un blocaj al documentării. chiar şi sub forma sa de temă-apendice cercetările pot avea o finalitate în sine. tipul de formare intelectuală etc. a Berlinului şi a Leipzigului. oferă deschideri către mai multe domenii: genealogie. n-a fost continuat decât cu o serie de corecturi şi clarificări. care corespund în fapt celor două nivele sau sfere conceptuale ale problematicii. Pe de altă parte.cel topografic.28 valorile pe care le reprezintă. Se pot discerne în general două maniere de anchetă. orientarea şcolară.. în care se află acest tip de cercetare. o utilitate marginală. natura şi componenŃa păturilor conducătoare începe a fi determinată într-o măsură semnificativă de aceste stagii. precum şi a eficacităŃii acestora într-o epocă istorică dată. Prin urmare. are o rezonanŃă particulară. pentru care însă travaliul lui Pompiliu Eliade de la sfârşitul seolului XIX. C. Faptul se datorează atât naturii obiectului cercetării. Cu excepŃia Parisului. Acest tip de cercetare ne oferă de asemenea informaŃii utile privind analiza comparată a sistemelor educative. al acestui fenomen. în ce priveşte numărul. care constă în luarea în atenŃie a unor institute de învăŃământ. Lipsesc deocamdată cercetările sistematice în legătură cu marile centre intelectuale şi universitare în care au studiat tinerii provenind din spaŃiul românesc şi care să ne ofere imaginea unui prim nivel. Din nefericire însă. dar mai ales foarte dispersate. de mai mult timp. Este imposibil în acest moment să se poată imagina o sinteză cât de cât cuprinzătoare. pe care le datorăm lui D. performanŃele didactice. difuziunea. care să ne ofere o imagine rezonabilă ştiinŃific a fenomenului. a modernităŃii. în general. orice veritabilă cercetare asupra elitelor româneşti moderne va trebui să ia în discuŃie „anii de formare“ şi stagiul occidental al majorităŃii componenŃilor săi. Amzăr. care. de care am amintit deja. istoria culturii. Odată cu deceniul al treilea al secolului XIX.

dar el tinde a deveni astăzi normal pe măsură ce cadrul cercetărilor este mai deschis. Voyageurs orientaux en France.ca bază a oricărei discuŃii asupra fenomenului. dar de prim ordin în ce priveşte dimensiunea „psihologică“ a sejurului. Iorga. Sursele utilizate sunt în general la foile matricole. cum ar fi registrele de poliŃie.29 realizarea unor tablouri exhaustive privitor la tinerii români existenŃi în arhivele acestor instituŃii. 25 . dosare personale etc. Cele două maniere se completează şi se provoacă reciproc. registrele de înscriere (unele publicate). Sursele sale sunt de obicei foarte variate şi eterogene ca valoare: memorialistica. 1927. Acest gen de cercetare nu este utilizat foarte frecvent. prin documente de aceeaşi natură. 4. presa timpului şi mai rar memorialistica. fişe ale poliŃiei. Paris. Nicolae Iorga observa existenŃa în secolul trecut . Pe urmele lui Pompiliu Eliade. Nu este o practică specifică acestui tip de cercetare. pp. comportamentul tinerilor.a trei mari valuri de tineri care au studiat în FranŃa25. arhive personale. dar care rămân totuşi în acest caz surse de grad secund. dar extrem de costisitoare în ce priveşte resursele pe care le solicită -.considerat „vârsta clasică“ a acestui fenomen . tipul şi nivelul studiilor . deocamdată. 102-103. subiectivă. Această sistematizare poate fi aplicată întregului fenomen şi ea reproduce ritmurile vârstelor culturale ale N. Dacă primul tip de cercetare este esenŃial pentru a stabili veridicitatea listelor cu nume. Rămân ca fundamentale cercetările care au avut la bază foile matricole sau registrele şcolare. cea de-a doua este necesară pentru a contura semnificaŃia psihologică şi intelectuală a acestor stagii. ImportanŃa sa este semnificativă în primul rând în legătură cu interpretările ce se pot oferi fenomenului în cauză. A doua perspectivă de cercetare este cea prosopografică sau „genealogică“. în diversele sale variante. raporturile cu alŃi studenŃi etc. Conférences données en Sorbonne. Ea funcŃionează à rebours. necroloage. prin luarea în atenŃie a unui grup sau epoci şi întocmirea de fişe biografice fiecărui membru al său. Aceasta oferă o perspectivă din interior. Arhivele poliŃiei au o importanŃă mai mare atunci când este să se prezinte contextul în care a avut loc sejurul. Atunci când acestea lipsesc din diverse cauze (cum este situaŃia arhivelor facultăŃilor pariziene din anii ’30-40. retrospectiv. uneori în registru imaginar. autobiografii. arse în timpul Comunei) ele nu pot fi înlocuite decât în unele cazuri. documente care atestă cu certitudine prezenŃa acestor tineri.

Histoire de l'ésprit publique en Roumanie au XIXe siècle. Avem astfel un prim val. II. care studiază în afara Principatelor. La Roumanie au siècle. Primul val de tineri din Principate. precum şi al mai multor tentative de sinteză. 1914. prin eforturi private. pretextul cercetării a fost oferit de descoperirea prin hazard a unor fonduri arhivistice izolate. aşteaptă a fi împlinite. 250-268. fie. Paris. fie. Viena. fie studiile. mai rar. acesta este foarte eterogen etnic. Tinerii greci au o pondere însemnată. momentul revenirii şi cariera în Principate. În general.30 secolului XIX. în timp ce. Putem remarca apoi absenŃa militantismului şi a temelor identitare. asupra căruia ne vom opri mai departe. iar un al treilea. 220-280. Paris. Acest prim val a făcut obiectul mai multor studii. parŃiale şi acestea. care începe mai cu seamă în anii ’20 şi se încheie către mijlocul deceniului următor. de la paşapoartele unora dintre tinerii aflaŃi la studii. în prima jumătate a secolului XIX. nicidecum ca urmare a provocării unor instituŃii academice româneşti. Stagiile sunt uneori lungi. De asemena. I. Lemberg. iar pentru cei consideraŃi „pământeni“. până la bilete de diligenŃă. carierele. Les trois présidends plénipotentiaires (1828-1834). Praga. Budapesta. etnicitatea nu joacă încă un rol decisiv în constituirea identităŃii personale. se diferenŃiază de următoarele printr-o serie de particularităŃi. instituŃiile sau centrele din lumea germană. un al doilea val ataşabil în linii mari generaŃiei paşoptiste. oraşele italiene. pp. Surse dintre cele mai diverse. în stare să ne ofere un tablou privind prezenŃa unor tineri din Principate într-un centru academic sau într-o instituŃie de învăŃământ. din nefericire. Aceste serii exprimă în mod indiscutabil perspective diferite de a concepe formarea intelectuală. dar rareori finalizate printro diplomă. cercetările de tip monografic. care au pus în circulaŃie o cantitate apreciabilă de informaŃii. sejurul. Occupation turque et les premiers princes indigenes (1821-1828). 1905. inclusiv din vechiul imperiu al Habsburgilor. pp. 26 . Privilegiat în abordările de până acum a fost spaŃiul francez sau francofon. Cu puŃine excepŃii. t. este de semnalat faptul că abordările de până acum s-au preocupat de a pune în circulaŃie informaŃii şi interpretări care au în atenŃie un singur aspect al acestor stagii. condiŃia de studios etc. care începe cu anii 1834-35. s-au bucurat de o atenŃie mai redusă27. o problemă-cheie este aici sistematizarea surselor şi unificarea câmpului cercetărilor. Mai întâi. 27 SituaŃia s-a îmbunătăŃit mult în ultimul timp. De aceea. prin defrişarea sistematică a unor depozite arhivistice compacte şi reconstituirea universului intelectual şi cotidian în care s-au format aceştia. începând cu aceea a lui Pompiliu Eliade26. de obicei extrem de diferite ca durată. de după 1860.

. o licenŃă în trei. N. 1991. iar un doctorat în patru ani. Paris. obŃineau o diplomă. P. I. cum sunt registrele şcolare. la fel ca şi tipul de practică formativă din epocă. Agulhon. Pompiliu Eliade îi clasifica pe tinerii prezenŃi în arhivele Şcolii de Drept din Paris în patru categorii: inscripŃioniştii.. unui student îi erau necesare un număr de 12 înscrieri şi absolvirea a două examene anuale. Sejurul într-un centru academic nu este însoŃit obligatoriu de înscrieri administrative. 169 sq. în funcŃie de nivelul studiilor încheiate: bacalaureaŃii (care erau de două feluri. 28 . 1979. respectiv cei care urmează unul sau mai multe cursuri. Les étudiants de Paris et le Quartier Latin (1814-1851). p. şi cei care obŃineau un doctorat. Din arhivele Şcoalei de Drept. Calitatea surselor (puŃine. Générations romantiques. Nu vom cunoaşte probabil niciodată cu maximă rigoare numărul tinerilor din Principate care au studiat în această perioadă în străinătate. aceasta era încă imprecisă. avem mai multe categorii de studioşi.-C. prin urmare. care să asigure conturarea unei imagini complete. cf. Caron. nici de români. nici chiar de tineri. în litere şi în ştiinŃe. dar şi cariera ulterioară. Unde ar trebui încadrate călătoriile de lungă durată. în VieaŃa nouă. ultimul fiind mai prestigios şi oferea posibilitatea înscrierii la o facultate „ştiinŃifică“). să certifice atât prezenŃa unui nume sau altul cât şi să reconstituie semnificaŃia acestor stagii. care presupun audierea unor cursuri. În multe cazuri nu este vorba nici de studenŃi în sensul de astăzi. alături de sursele propriu-zise. foarte dispersate) este aici un handicap. Ceea ce pare a conta pentru identificarea lor este originea (locul de naştere. 44 infra. două examene parŃiale şi o teză. p. act ce încheia formal cariera şcolară28. frecventarea unor profesori sau medii intelectuale. apar deci înscrişi. avem aceeaşi dificultate: în epocă. ca şi stagiile încheiate fără diplome? În ce priveşte identitatea etnică. în Analele UniversităŃii Bucureşti. 35-75. La fel. A împlini un proiect formativ la începutul secolului XIX nu înseamnă în mod automat a participa la un program şcolar instituŃionalizat. licenŃiaŃii. J. măsura în care aceşti tineri s-au integrat societăŃii Principatelor. pentru licenŃă erau necesare alte patru înscrieri. domiciliul părinŃilor). rapoartele poliŃiei.31 chitanŃe pentru decont bancar etc. memorialistica şi corespondenŃa. Românii la studii în FranŃa. Calitatea însăşi de studios trebuie discutată. Préface de M. Isar. pp.Eliade. 1905-2906. Pentru a obŃine un bacalaureat în drept. un bacalaureat se putea obŃine în doi ani. 1800-1834. trebuiesc integrate corpusului documentar.

unul dintre semnatarii scrisorii către Heliade Rădulescu din octombrie 1829. p. Profesorului Al. 21-22. ca urmare a statutului lor neclar. Din nefericire. 535. a fiilor vornicului muntean Constantin Bălăceanu. 428. este compusă din cei care n-au o situaŃie şcolară sigură. 45 sq. şi N. 30 Cf.. pp.32 Prin analogie. 31 Cf. Specific perioadei în discuŃie este faptul că. cu scopuri formative: Nicolae Rosetti-Rosnovanu. 1994. Tineri români şi greci la studii în FranŃa (în deceniul III al secolului trecut).. în vol. p. Isar. cei patru bursieri au fost înscrişi. centrul academic de cel mai puternic interes pentru aceşti tineri este Parisul. Iorga. Voyageurs orientaux en France. Ioan şi Ştefan.. Adesea. cit. traseele urmate de aceşti călători sunt foarte greu de pus în evidenŃă. cum este probabil situaŃia lui Nicolae Băleanu. s. Bianu. Vicisitudinile celui dintîi student moldovean la Paris: Gh..). fie că documentele s-au pierdut ori n-au fost încă cercetate. MaximBurdujanu. SpaŃiul germanofon. Bădărău et alii (coord. III. N. alături de aceste categorii. Din punct de vedere statistic. au dat examene şi au primit „atestate“.. Paris. G. Ioncioaia. în AARMSI. şi Idem. o categorie aparte o compun exponenŃii aşa numitei călătorii intelectuale. certificată documentar: fie că n-au urmat cursuri regulate. 10 infra: unde se vorbeşte de studiile lui N. a basarabeanului Ştefan Mărgeală. atunci când nu este decât un loc de tranzit. 1933. diferenŃele nu privesc conŃinutul studiilor cât mediul formativ general. Istoria ca lectură a lumii. această clasificare poate fi extinsă şi la celelalte facultăŃi sau centre academice. Dimitrie Photilas. cu peste patruzeci de prezenŃe în mai puŃin de treizeci de ani (cifra reprezintă probabil în jur de două treimi din numărul real). Între cele două lumi.a lui Nicolae Rasti. t. Alexandru ŞuŃu. 4. totuşi. este greu de spus dacă este vorba de un sejur pentru studii sau de o simplă escapadă turistică. Nicolae Golescu şi a altora despre care avem informaŃii cu totul insuficiente30. 426. este căutat îndeosebi pentru o Se pare că la Pisa. Este limpede că Ńinta majorităŃii tinerilor studioşi este Parisul. Iorga. pp. iar ca spaŃiu cultural. op. Este aici mai cu seamă cazul bursierilor munteni. I. ContribuŃii privind istoria învăŃământului. Germania. Iaşi.. 430. 29 . pp. Golescu şi ale fratelui său Dimitrie la Institutul Lemoine din Paris. cit. N. G. o parte a fiilor de boieri a urmat cursuri cu profesori particulari sau în pensioane private. op. Encore un de nos patriotes de 1848: Démétre G. 429. XIV. F. Daniil Phlippide şi alŃii31. De altfel. p. care au preferat la Paris postura de liberi auditori29. o mare parte din tinerii.. Zub la împlinirea vârstei de 60 de ani. care şi-au atribuit o formaŃie în Occident sau au fost identificaŃi ca atare în diverse surse. Golesco.. 1931. cu prilejul apariŃiei Albinei Româneşti.. Bogdan.

cu o anume certitudine. în sens larg. 51 sq. O altă diferenŃă importantă se referă la modul de organizare a învăŃământului între cele două lumi. p.33 formare profesională (militară. Ecole Polytechnique etc. dar. La Roumanie au XIXe siècle. deşi nu atât de masiv. Moldovenii mai cu seamă preferă Viena şi Münchenul. universităŃile nu sunt decât nişte facultăŃi juxtapuse. în medicină sau în ştiinŃe).. Cultura română în civilizaŃia europeană modernă. fapt ce le transformă în „veritabile 32 33 Pompiliu Eliade. de asemenea. dar mai ales unitatea între diverse discipline. Dacă este să trasăm o curbă a interesului pentru Paris şi FranŃa. totuşi. în timp ce universităŃile franceze puneau accentul pe o formaŃie umanistă.. ponderea studiilor ştiinŃifice şi a grecilor este mult mai semnificativă. tehnică. şi Alexandru DuŃu. de un nivel comparabil. În general.). Cf. În schimb. domenii. p. universităŃile germane îşi păstrează statutul lor administrativ tradiŃional. cu excepŃia cercetărilor lui D. în timp ce Parisul este preferat de cei care nu urmează o şcolarizare riguroasă sau pentru o formare umanistă. pentru ca în 1830 să avem la Paris în jur de 25-30 de tineri. intelectual33. pentru arealul german. trebuie făcută distincŃia între instituŃiile cu caracter privat şi cele publice. care sunt pentru această epocă inaccesibile străinilor. C. În schimb. ei sunt aproape în totalitate munteni. în ce priveşte autonomia. 262.. facultăŃi şi catedre. Amzăr. În FranŃa. concepute în maniera unor şcoli profesionale. dar mai ales între şcolile secundare şi cele superioare. marcat de prezenŃa fraŃilor Bibescu. dintre care unii îşi continuă studiile şi după 1834. o veritabilă perspectivă sociologică lipseşte. breşa se produce mai cu seamă după 1825-26. Se ştie că învăŃământul din spaŃiul german era orientat mai ales către învăŃământul ştiinŃific şi practic. în general munteni. filosofică. . dar cu un statut ştiinŃific. Ca şi în cazul francez. putând fi ataşaŃi valului următor32. tinerii care au studiat în lumea germană apar înscrişi formal ca frecventând regulat cursurile unor instituŃii universitare. Pot fi identificaŃi. spre deosebire de stagiile pariziene. a lui Petre Manega şi a unui anume Fumaraki din Moldova. epistolar). Este de asemenea curioasă absenŃa mărturiilor de natură subiectivă privind experienŃa sejurului german (memorialistică. greci şi români. distincŃie adesea ignorată de cercetătorii români. dar care sunt dublate de ascensiunea unor „grandes écoles“ (Ecole Normale Supérieure. un număr de 30-40 de tineri din Principate care au fost înscrişi la şcoli din Germania. pentru Germania interesul este relativ constant. social şi administrativ pivilegiat. observăm că după un prim val de la finalul deceniului II.

Histoire de l'ésprit en public en Roumanie au XIXe siècle. p.. după câte se pare.). 1892. V. cit. Bucureşti. Histoire de l'ésprit public en Roumanie au XIXe siècle. Ce fel de profesori şi ce fel de discipline frecventau aceşti tineri? Se pare că Dimitrie Golescu urma la Sorbona cursurile filosofului Victor Cousin. Histoire de l'ésprit public.. să-şi pună Willem Frijtoff. un certificat de studii foarte elogios37. în acelaşi timp. p. odată ajuns la Paris constată adevăratul nivel la care se afla.. 13. istoriografia noastră a ignorat adesea ceea ce Pompiliu Eliade numea „starea de spirit“ a acestor „studioşi“. t.. p. 252.. Bengesco. în Histoire de l'éducation. performanŃele didactice. De asemenea. A. cunoscuŃii „doctrinari“35. istoricul şi omul politic. de a certifica prezenŃe. conŃinutul studiilor. Istoria şcoalelor de la 1800-1864. 34 . Lui Petrache Poenaru i se atribuie în perioada studiilor pariziene invenŃia stilografului. op.. Eliade. Tot el ar fi primit de la Ecole d'application des ingénieurs géographes. pe cele ale lui Royer-Collard şi Villemain. îngrozit de absenŃa mijloacelor materiale care să-i susŃină un stagiu mai îndelungat. Urechia. ceea ce-l face. Cât priveşte performanŃele şcolare şi intelectuale ale acestor tineri. dar. dedat la matematici. Encore un de nos patriotes. Idem.. 241.. cazurile de dificultăŃi şcolare sunt cu mult mai numeroase. Adolphe Blanqui36. pentru că. „s-a făcut admirarea profesorilor. 241. iar că Petrache Poenaru urma cursuri „în ştiinŃe şi meserii“ la Ecole d'application des ingénieurs géographes şi ar fi reuşit să obŃină protecŃia unui cunoscut profesor de la Ecole Polytechnique din Paris. 155. infra.. Eliade. Sur l'utilité d'une histoire comparée des systemes éducatifs nationaux. Cel care la Pisa. a obligat anumite domenii mai specializate de a se „refugia“ în instituŃii tehnice şi academii34. se crede că Eufrosin Poteca l-ar fi frecventat la Paris pe astronomul François Arago. 429-430. ştim de asemenea puŃine lucruri.34 edificii universitare pluridisciplinare“. 37 Idem. p.. P. 1981. ale lui Guizot. 35 G. din partea directorului acesteia. p. potrivit relatării lui Eufrosin Poteca. 36 I. P. I. Ion Pandele. a învăŃat Geometria într-un an asemenea ca profesorul“. 127. Ocupată în primul rând cu a pune în evidenŃă lista de nume.. p. Louis Puissant. I.. 237 sq. 33.. În schimb. care. p. p... La Roumanie au XIXe siècle. universul intelectual şi condiŃionările cotidiene ale sejurului (buget. solidarităŃile de vârstă etc. L'occupation turque et les premiers princes. Bianu..

curios. Aceeaşi situaŃie în ce priveşte pe Hegel sau romantismul german. FranŃei timpului este foarte aproape de viziunea radicală paşoptistă. fie pentru arte.. în general puŃin preocupaŃi de viaŃa publică a Ńărilor în care-şi fac studiile. Eufrosin Poteca descrie Anglia. dar şi alte categorii de documente ne arată că ei nu erau pregătiŃi pentru a face o lectură competentă (cultural. „maniere“. ca un tip de societate naŃională. 431. Encore de nos patriotes.. 422.Bucureşti. cit. Anastasie Iordache. 265 sq. februarie 1822). N. p. dar pare a fi fost concepută la finele lui 1824. abia la începutul drumului: „acum am început a învăŃa câte ceva“.. de obicei. lipsiŃi de o disciplină intelectuală. pentru Radu Golescu. G. op.. Guizot. p. Sumar pregătiŃi pentru studiile superioare. sau. atât C. când tinerii români găsesc în lumea franceză sau europeană protecŃie dar şi referinŃe sau teme comune. Eufrosin Poteca se simte.35 capăt zilelor38. după mai bine de patru ani de studii la Pisa şi Paris. se poate bănui greutatea cu care aceşti tineri suportă rigorile unei formaŃii de tip universitar. De la Londra. Natural. mai deschişi. fie pentru studii politice. Cf. Regăsim diferenŃe între fiii de boieri. 38 . DistanŃa culturală este prea mare şi importul nu-şi găseşte o motivaŃie. în atari condiŃii. 39 Scrisoarea lui Poteca este nedatată. a rămas ca şi necunoscut în Principate. În acest sens. Filipescu. Ńinând cont de diferenŃa de teme între cele două lumi. p. pentru această epocă. p. Eliade. la fel ca şi filosofia politică liberal-constituŃionalistă a „doctrinarilor“ francezi. şi bursieri. Ei poartă uneori în plus handicapul unui proiect impus de „rangul“ lor. 42. Bianu. PredilecŃia este pentru un enciclopedism sumar. implicată atent în dezbaterea care avea loc în viaŃa publică pariziană a sfârşitului deceniului al treilea. P. Maxim-Burdujanu. Goleştii şi rolul lor în istoria României. 10. Una din figurile cele mai importante ale timpului în FranŃa. precum şi D.. (scrisoarea lui Poteca din Pisa. p. Golescu mărturisesc în scrisorile lor nemulŃumirea faŃă de preocupările la care sunt supuşi şi nostalgia de a-şi urma vocaŃia. Confruntat cu perspectiva întoarcerii în Ńară. vorbind) a realităŃii occidentale. abia generaŃia paşoptistă a semnificat veritabila deschidere către dezbaterea culturală europeană. aceşti tineri nu transmit odată reveniŃi în Principate idei şi valori. cit. cit. ei par a colporta numai practici culturale. cum spune Pompiliu Eliade. Portretul pe care-l face C. împotriva vocaŃiei lor naturale39. pe care o vizitează în 1830.. puŃinele mărturii directe pe care le avem. 979. Bianu. Editura ştiinŃifică şi enciclopedică. op. În ce priveşte imaginea pe care aceşti tineri o construiesc lumii în careşi urmează studiile. N. Filipescu. op.

cât şi în ce priveşte apartenenŃele culturale. În general. dar rareori la respingerea absolută a acestor lumi. liberală. p. nu creează complexe sau crize identitare. Iorga. la fel ca şi costurile sale. ReacŃiile lor nu acoperă o gamă prea mare. Scriitori mireni. totuşi. cit. dar în acelaşi timp încep să resimtă frustrant absenŃa unei identităŃi culturale proprii. p.36 capitalistă. 276 sq. în cazul lui E. Unii tineri au rămas în Occident pentru a studia aproape un deceniu. tinerii români acceptă această alteritate ca pe un spaŃiu imitabil. atât cât s-a păstrat. crede tânărul Filipescu.N. 40 . pe un ton ulcerat afirmă că a fi primitiv nu este un semn de inferioritate absolută. Ceea ce există în łara Românească nu este prea mult.Filipescu. evident favorabilă acestui model40.care-şi permisese probabil unele ironii faŃă de civilizaŃia valahă. tinerii care fac obiectul atenŃiei noastre încep să perceapă diferenŃa culturală în care se află patria lor şi ei înşişi odată cu aceasta. spre deosebire de valul paşoptist. Durata unui sejur diferă. Filipescu. op. şi passim. faŃă de Occidentul civilizat. Eliade. a stimulat naşterea unor grupări şi a unei conştiinŃe în sine. aşa cum s-a întâmplat cu Petrache Poenaru (1823-1832) şi Ioan Vlădoianu. atitudinea sa trebuie văzută şi prin prisma raporturilor sale cu boierii din Eforia Şcoalelor. nu avem atestări care să indice că tinerii români formează o comunitate. P. considerând-o primitivă -. dar este veritabil. dar evident conŃin unele nuanŃe: de la o semi-aculturaŃie (cum este cazul lui D. este cert însă că între ei existau relaŃii. cit. II. Eliade. lipsită de un centru de vigoarea Parisului şi fără prestigiul lingvistic şi cultural al lumii franceze. recunoscute în Europa culturală. Deşi interesul pentru politică este în general minim (datorită.41 Se poate observa că spaŃiul francez este deculturalizant. Constantin N. la crize identitare. în timp ce. lectura sa este „orientată“. care pune în acord fondul cu formele. În schimb. şi cenzurii). Poteca. totuşi. netrucat. cf. se observau. într-un surprinzător pamflet adresat unui coleg parizian . op. dar ele nu se transpun în proiecte politice sau intelectuale. indică apariŃia unei conştiinŃe de sine ca persoană. pp. epistolarul acestor studioşi. lumea germană. Grupul de studenŃi care îl felicita pe Heliade pare o grupare de circumstanŃă. P. 250 sq. poate.. ContribuŃii la istoria literaturii române în veacul al XVIII-lea şi al XIX-lea. ci o expreie a autenticităŃii. a simplicităŃii şi a inocenŃei. Golescu). faptul că la Paris concentrarea a fost mai mare. 265-280. poate. 41 Cf.. În general însă o perioadă minimală de patru-cinci ani era considerată obligatorie pentru formarea Pentru C. Totuşi. Ca şi Dinicu Golescu.

131. prin comparaŃie. Lui Poenaru. Eforia Şcoalelor îi acorda în 1824 o bursă de 2. Suma este confirmată şi de Poteca. sumă care creştea în 1836 la 600 de guldeni. în 1824. Reconstituirea sumelor se poate face parŃial. în iunie 1830. cit. sume. Ibidem. întrucât. CorespondenŃa lui Eufrosin Poteca. bursierii greci de la München. Un singur an costa la Paris mai multe mii de franci sau. care.. Pandele. „cu doaă sute de franci pă lună nu voi putea să plătesc şi dilijenŃa. în ce priveşte cheltuielile. iar în aprilie acelaşi an.. op. ca aproape tot acest epistolar studenŃesc.37 intelectuală sau profesională. [taleri]. Eliade. afară din tl. patru-cinci sute de florini. Athénes-Bucarest. 1991.. p. 426 şi passim.. cum arăta acelaşi Eufrosin Poteca. cit.. primeau între 3 şi 400 de galbeni (guldeni) pe an. I. dar apoi lărgit şi cu ceilalŃi doi bursieri din Italia43. p. împreună cu Poteca. se utilizau serviciile unor bancheri cunoscuŃi sau oameni de încredere. Aceste sume nu erau trimise în mod regulat şi nici direct în bani lichizi. 247. p. puteau ruina orice familie boierească din Principate42. în 1826. dar cu mari întârzieri şi textul nu ne spune dacă erau pentru o singură persoană sau pentru întreg grupul de bursieri. confirma Eforiei. chiar dacă astăzi ne este greu să ne reprezentăm valoarea propriu-zisă a unora.500 de taleri pe an. în Germania. Ioan Pandeli primea şi el în ianuarie 1824. Documenta gréco-roumains. despre mărimea sumelor şi modul cum se transferau din Principate în occident. în momentul în care se pregătea să facă o călătorie de studii în centrul FranŃei şi în Anglia se plânge că va trebui să renunŃe la diligenŃă.“ Aflat deja la Paris. „că fără cheltuieli nu poate nimeni să trăiască“. op. 242-248. pp. N. cf. şi la. care la Paris. după expresia lui Poteca. pentru început i se dau 250 de lei la Bucureşti. acelaşi. p. Les Fonds Mourouzi d'Athénes. 171. Kotsovilis. cf. este de părere P. iar într-o lună i se trimit alŃi o mie de lei. fuseseră „trimişi cu cheltuiala patriei“. de primirea de la bancherul Vassal câte 590 „de franci“ (se pare că amândoi primiseră câte o sută de galbeni fiecare). diferenŃe notabile între fiii de boieri şi cei care. ar fi primit 1. Există. Ńinând cont de raporturile fluctuante dintre diferitele monede utilizate în epocă. Florin Marinescu et alii. ce iarăş avem să-i dăm ca să cumpere inştrămenturile gheiometrii“. compus prin noiembrie 1823 doar din doi. pe baza chitanŃelor şi referinŃelor epistolare. Iorga. cit. Bianu. 1775 de franci. op. 43 42 . Petrache Poenaru şi I.500 de lei „pă tot anul în soroc dă patru ani. se referă obsesiv la problema sumelor necesare cheltuielilor sejurului. în 1830. pentru a merge la Pris i se aprobă 160 de galbeni pe an (corespunzând se pare a 180 de franci pe lună).

1991. medicamente şi doctori în caz de boală. explicabilă prin atmosfera generală xenofobă de după Congresul de la Viena. op. plata unor călătorii etc. dar mai ales că ei nu par a se menifesta în viaŃa intelectuală şi publică locală. în deceniul al treilea. Kotsovilis.. tinerii din Principate erau ataşaŃi comunităŃilor studenŃeşti tradiŃionale. Bianu. ortodocşi şi bănuiŃi a fi apropiaŃi Rusiei sau militanŃi ai mişcării greceşti45. instituŃional. În plină modă filoelenă. 102-103. Ludwig I al Bavariei le-a acordat „grecilor“ din Bavaria diverse facilităŃi de ordin social. 46 La München. Lipsa de regularitate cu care sunt primiŃi aceşti bani. după ce abia scăpase de lingoare. 121 sq. Cei mai mulŃi aveau cunoştinŃe excelente de franceză şi germană încă din Principate şi regăsesc în această lume nouă un 44 Petrache Poenaru. PoliŃia este foarte atentă faŃă de aceşti tineri. p. nu contactează căsătorii şi nici relaŃii foarte strânse cu localnicii. Voyageurs orientaux en France. rece. op... Charle. ReacŃia lumii-gazdă faŃă de aceşti tineri este şi ea foarte greu de sesizat. cit. Ceea ce ştim este că aceşti tineri nu devin francofili sau germanofili masiv. aceasta. din 14 febr. o identitate civilă nouă. dau o notă de dramatism sejurului. Mărturiile sunt încă şi mai puŃine. cât şi plata unor preparatori44. sau în cazul boierilor către părinŃi conŃine în subtext o cerere de bani. op. Seuil. nota 35. de vreme ce aproape orice scrisoare către Eforie.. cărŃi şi instrumentar didactic. Histoire sociale de la France au XIXe siècle. inclusiv în mediile studenŃeşti.. 33. 49. fără ajutorul vreunuia care op ştie. cf. primirea este. arhivele poliŃiei precum şi memorialistica sau corespondenŃa acestor tineri ne oferă unele informaŃii. şi. supra.. cu trei florini ceasul pentru „mathematică“. Ar fi eronat să se creadă însă că este vorba de un sentiment general de ostilitate. În lumea germană. Cheltuielile includeau atât taxele şcolare. cultural. dar poate şi incapacitatea de a administra aceste fonduri. tinerii din Principate se bucură de reŃelele constituite pentru a sprijini mişcarea greacă de emancipare46. care însă pot fi rareori verificate dintr-o a doua sursă. Există de altminteri mari diferenŃe între aceste lumi. îndeosebi) îi ignoră sistematic pe studenŃii din Principate. cit. passim. a se vedea şi studiul nostru deja citat. . Iorga. 246. În FranŃa. Chr. Unele rapoarte diplomatice.. p. deşi „sublimă.38 Aceste sume erau insuficiente. de la Viena. care-l Ńinuse la pat cinci săptămâni. 1825). cit. până la bilete de teatru. cere în februarie 1825 să i se angajeze un „correpeŃitor“. Iorga. op. întrucât. pentru unii fii de boieri. p.p. Paris. cit. nu se poate învăŃa într-un an“ (scr. 45 Caron. motiv pentru care de altfel documentele şi mărturiile care-i înregistrează de obicei pe străini (rapoartele poliŃiei.. p. studenŃii primeau un carnet de student care le conferea un statut de cetăŃean academic.

Iorga. iar în arhiva lui C. şi Andrei Rădulescu. Filipescu. domenii în general mai accesibile. altul matimatica. 641.. despre care se ştie că frecventa împreună cu un tânăr autohton „Café Chinois“. Documente privitoare la istoria oraşului Bucureşti. sau pierdut ori. zone urbane sau cartiere studenŃeşti de tipul Cartierului Latin din Paris. N. Registrele acelor maison garnies. 323. pp. 1905. op. francezi şi englezi etc. N. care le asigura reproducerea capitalului familial.39 spaŃiu de libertate. diata a fost publicată în G. Felul şi în cele din urmă semnificaŃia acestora diferă de la un centru academic la altul. s-a descoperit o listă cu adresele unor corespondenŃi ruşi. Bucureşti. P. apoi unul să înveŃe dohtoria. cel puŃin. ca şi adresele din corespondenŃă sunt singurele surse de care dispunem. din lumea germană. p. Bucureşti. preocuparea pentru normativ este intensă în epocă. în testamentul lui Dinicu Golescu din 1825 se prevedea ca fiii săi să urmeze „tot cursul ştiinŃelor. 264-266 şi 269. pp. Studiile finanŃate de stat sau de o instanŃă obştească (Eforia şcoalelor). Pagini de istoria dreptului românesc. cit. o excepŃie de la această regulă o reprezintă fiii lui Dinicu Golescu. mai cu seamă în ce priveşte vârsta. 48 Cf. la fel ca şi gradul de integrare a tinerilor din Principate în aceste micro-universuri. cf. 1821-1848. în timp ce fiii de boieri urmează adesea studii fără o finalitate clară. cunoscuŃi în saloanele contesei de Ségur. rapoartele poliŃiei. Mărturii istorice privitoare la viaŃa şi domnia lui Ştirbey Vodă. 1975. Datele cuprinse în unele foi matricole. 47 . în care ştim că locuiau studenŃii parizieni. Eliade. Potra. unde l-ar fi cunoscut pe viitorul ministru rus Portalis. Ceea ce putem observa la o privire superficială este că. Editura Academiei. unde studenŃii sunt prezenŃi masiv. În ce priveşte felul acestor studii se poate observa o diferenŃă netă dintre studiile profesionale şi cele formative. nu există în arhivele pariziene. despre care avem informaŃii mai generoase. existau în aproape toate centrele universitare. p.. sunt orientate aproape în exclusivitate pentru a forma competenŃe profesionale (bursierilor le era rezervată misiunea de a obŃine o calificare pentru a profesa ca dascăli în Principate). pe de altă parte. deocamdată şi ele ar trebui măcar sistematizate. Bucureşti. fapt specific perioadelor de început ale societăŃilor moderne48. 208-210. şi doi pravilile şi orinduiala ostăşeacă“. Editura Academiei. cf. Studiile juridice erau singurele care deschideau porŃile pentru cariera politică. Ei întreŃin bune relaŃii cu tinerii nobili străini de vârsta lor47. Locul şi maniera în care locuiau tinerii din Principate aflaŃi la studii ne-ar putea oferi o imagine despre statutul lor precum şi despre diferenŃele şi relaŃiile dintre aceştia. pentru lumea Principatelor. PreferinŃa pentru Litere şi Drept este cvasi-comună la aceştia. Faptul că nu întotdeauna Barbu Ştirbey intrase într-o lojă masonică pariziană.

428-429. p. aceşti tineri se regăsesc într-un univers străin lipsiŃi de protecŃia familială. opinia lui P. generând un prim clivaj între vârste: ierarhia simbolică şi socială nu mai rămâne după 1830. iar vârstele. în care diplomele nu au o funcŃie capitală în determinarea poziŃiei sociale. cit. ca şi accente de solidaritate pe baza vârstei se pot distinge în corespondenŃa lui C. . N. p. op. 621. participarea la viaŃa publică şi intelectuală etc. Filipescu. ca efect direct al acestor contacte. teza conflictului între generaŃii. dar îndeobşte aceşti tineri nu ascultă de o vocaŃia interioară şi adesea decizia nu le aparŃine. chiar dacă nu esenŃial. Studiile în străinătate reprezintă o ruptură faŃă de învăŃământul tradiŃional şi faŃă de cultura comună a Principatelor. spre deosebire de paşoptism. X. În achimb. ca şi măsura în care studiile în străinătate le-au favorizat cariera. expresie a unei ireductibilităŃi manifeste între două modele culturale (cel occidental-modern şi cel oriental-conservator). 262 sq. pp. 5. de posesiunea unei instrucŃii. Este necesar aici a se revedea carierele acestor tineri la întoarcerea lor în Principate.40 aceste stagii se încheie printr-o diplomă arată că interesul pentru profesiunea ca atare nu este motivaŃia cea mai importantă a studiilor. chiar dacă o anumită ruptură între vârste. studiile cu caracter profesional. în speŃă. Ideea impactului progresist şi occidentalizat trebuie şi ea serios amendată. în plus. Luminismul. ci începe să fie generată într-o anume măsură. Bianu. care vizează obŃinerea dreptului de a profesa într-un domeniu sau altul sunt caracteristice tinerilor greci de extracŃie „burgheză“. aceşti tineri provin dintr-o cultură non-instituŃională. nu poate fi susŃinută tranşant49. OpŃiunea pentru anumite centre şi domenii universitare are probabil o anumită doză de hazard.. exprimă o viziune consensualistă.. op. Totuşi. Hurmuzaki. al senectuŃii. nu joacă un rol important în conturarea identităŃilor. raporturile cu societatea de origine. Poteca sau Constantin Brăiloiu50. care-i animă pe cei mai mulŃi dintre actorii acestei epoci. cit. Eliade. apanajul exclusiv al vârstei. constituind în acelaşi timp codul de structurare a unei noi elite intelectuale şi politice. pentru care diploma era argumentul esenŃial în configurarea propriului capital simbolic. fără privilegii şi 49 50 Cf. Părăsind la o vârstă fosrte timpurie mediul nativ. Efectele culturale ale acestor stagii ar trebui urmărite mai cu seamă sub două aspecte: maniera în care aceşti tineri au devenit intermediari ai fenomenului de absorbŃie a formelor şi temelor occidentale.

În realitate. Bodea. şi difuz exprimate. cu excepŃiile deja amintite. care aderă la mişcarea liberală din anii ’40. 6/1990. deşi colaborează în timpul revoluŃiei cu unii fruntaşi munteni (Heliade. De altminteri. Bulletin de la Société d'Histoire de la Révolution de 1848. ceilalŃi manifestă reŃinere sau oroare faŃă de insurgenŃa paşoptistă. fără a fi însă condamnat. în octombrie 1838. Paris.Révolutions et mutations au XIXe siècle. A. spirite liberale şi insurgente. viaŃa publică modernă. Golescu. Paris-Bucarest: itinéraires roumains en 1848. rareori. că ar fi cunoscut la Bucureşti un fost student la Paris. deşi nu în aripa radicală. îi stârnesc indignarea. Bălcescu. Florian). Lupta românilor pentru unitate naŃională. Filipescu şi Dimitrie G. rămâne în plan secund (el se manifestă însă apoi ca unionist şi va face parte din Consiliul de Stat al lui Cuza). 212. N. dar mai ales supuşi unui program riguros: ei descoperă o nouă raŃionalitate cotidiană. Finalitatea acestor studii este fie profesională (iniŃiere într-o profesiune utilă). pentru care va fi şi anchetat. 52 Cf. . paşoptiştilor. în fruntea ei oarecum. Aceasta. nici competenŃele. Petrache Poenaru. 1834-1849.41 adesea fără slujitori. fie simbolică (pentru nevoi de prestigiu sau pentru a reproduce rangul familiei sau de a dobândi o educaŃie de ordin general). legată de mediile boiereşti. iar uneori nici casta. în care reformarea părea posibilă. acest prim val le apare foarte repede ca anacronic51. luministă. un tip de existenŃă radical diferit de cel din Principate. În absenŃa unei pieŃe intelectuale. C. ca un mijloc de a accede la o formă specializată a cunoaşterii. Golescu scria prietenilor săi la Paris. ei se integrează societăŃii Principatelor şi nu construiesc proiecte politice radicale52. p. întrucât aceşti tineri provin dintr-o cultură semiaristocratică. Bucureşti. 1967. ComponenŃii acestui prim val pot fi încadraŃi în interiorul unui reformism „umanitar“. până târziu. Ne aflăm. cf. situaŃia robilor etc. Ar fi de aşteptat să descoperim în aceştia veritabili apostoli ai Luminării. aceste studii au motivaŃii pur intelectuale. Berindei. şi D. respectiv. aşa cum este cazul cel mai cunoscut al lui Emanuel Florescu. Aceşti tineri nu-şi refuză patria. p. dar ale cărui concepŃii aristocratice cu privire la funcŃia şi privilegiile boierimii. 41. n-are încă nevoie de competenŃe specializate şi nu există o tradiŃie erudită vernaculară care să se 51 Al. nici diplomele obŃinute în străinătate nu-şi găsesc deocamdată un debuşeu firesc în viaŃa publică a Principatelor. dar în acordul ordinii tradiŃionale. G. în 1848 . în faza enciclopedică a culturii române. iar societatea Principatelor. Cu excepŃia lui C. în a doua jumătate a secolului XIX. mulŃi dintre tinerii care au efectuat stagii pentru studii în primele decenii ale secolului XIX devin conservatori şi rusofili.

Dacă este să-l credem pe publicistul francez Saint-Marc Girardin. un gust primejdios“. 1852. Fiii de boieri care dobândesc o formaŃie aplicată (drept). 1992. BariŃiu. ca şi ai noştri la Paris. Marcovici. dincolo. de altfel.Bianu. p. pp. interesantă este aici şi replica celor vizaŃi. cit. ca unor români. 11-12. ear mintea şi viaŃa omului scurtă şi mărginită“ (scr. corespondenŃa pe care au purtat-o bursierii Eforiei cu membrii acesteia este foarte semnificativă: a deprinde matematica sau limbile avea un caracter practic. la Mirela-LuminiŃa Murgescu. 53 . 281. pp.. în scrisoarea lui Aaron Florian către acelaşi G. Ioan Maiorescu acuza elita francofonă de a imprima spiritului public din łara Românească „o judecată stricată. nu trezesc deocamdată un interes deosebit în cadrul elitei Principatelor. Aceste cariere nu promit încă o deschidere către centrul puterii. par a fi fost mai bine plasaŃi în viaŃa publică. 9. Trebuie să arătăm aici că. în timp ce. Specializările sunt foarte limitate şi nu sunt dictate de exigenŃe intelectuale. observă e. de altfel. 55 Saint-Marc Girardin. vol. 426 şi 428. profesori. favorizaŃi şi de contextul cultural general. 11. fără prinŃipe şi fără nici o ispravă“. din aprilie 1838. Nu întâmplător vor fi acuzaŃi începând cu deceniul IV de a fi monopolizat scena publică şi intelectuală a Principatelor54. Poteca răspunde în mai multe rânduri boierilor efori că „nu e cu putinŃă să înveŃe toŃi toate. către mijlocul secolului XIX.Tinerii lor. dosarul scandalului provocat în jurul scrisorii lui Ioan Maiorescu către G. aici. pp. 1169-1170. din sept. 54 Cf. 1973. inginerie. cu atîtea idei sublime despre sine. iar pătura superioară „maimuŃează superfiŃialitatea franŃuzilor fără leac de soliditate.. I. 423. medici. nu se întorc cu atîtea fumuri. ci oferă doar posibilitatea de a face parte din societatea activă a Principatelor. ci au mai ales un caracter practic. utilitar şi nu o finalitate în ordinea cunoaşterii.42 manifeste ca un spaŃiu intelectual53. decât. chiar cele pedagogice. avocaŃi). Profesiunile „tehnice“. G.op. dacă nu mai dură. Libertate de opinie şi presiune socială în łara Românească în 1838 în Revista de Istorie. în intelectualii ardeleni instalaŃi în Principate. profesează arareori. Souvenirs de voyage et d'études. BariŃiu. Ei sunt purtătorii aşa-numitului model francez. unde toate le-au învăŃat. afirmaŃie asemănătoare. numai ce le trebuia. „moldovenii ne întrec şi ne-au întrecut. la Craiova. care este instituŃionalizat în Principate. fostul bursier. 1163 sq. Ibidem. fiind ştiinŃele nemărginite. apud Ibidem. BariŃiu şi contemporanii săi. ExcepŃia se referă mai cu seamă la unele profesiuni liberale (în primul rând. Ei nu au propriu-zis adversari. 1824). tinerii care au urmat studii franceze. Diploma şi capitalul intelectual în general nu se substituie rangului.. care vizita Principatele pe la 1850. p. ştiinŃe pozitive. abia venit în łara Românească. cari învaŃă în Germania. precum specializările în medicină. I. Bucureşti. parŃial. 22. Paris. cf. în celălalt principat românesc. . cum este S. în plan intelectual. poate. „galomania împărăŃeşte cu un schiptru de fier“. nu“. noile reforme administrative din Principate erau „o izbândă a modelelor administrative franceze şi a spiritului francez“55.

op. Fenomenul nu este însă foarte semnificativ în această epocă. p. 56 I. Contactul cu alteritatea a obligat la o autoscopie şi o redefinire identitară. Există indubitabil. C. faptul se va petrece abia cu valul următor. Ea fost pusă în evidenŃă de literatura satirică în maniera lui Alecsandri. 144. opinia lui M. 1932. o grupare. C. Bucureşti. Eliade.43 De altfel. Kogălniceanu şi Grigore A. aceste stagii nu produc mutaŃii sociale semnificative. faptul cel mai important care se petrece ca efect uşor de distins este ruptura de grecitate şi afirmarea unei identităŃi culturale. în toamna lui 1829. atunci când judecăm efectele. îndeosebi). p. În Europa. De asemenea. Kogălniceanu.. Ghica (Note pe marginea unor manuscrise inedite). Filitti56. Sub raport cultural. ca şi de discursul conservator. P. Norma culturală însăşi nu este încă structurată: suntem în faza când din punct de vedere cultural orice modă şi împrumut străin sunt tolerate. râvnind la „posturile ocîrmuirii“ şi dornici „de a pune în lucrare ideile lor supte la universităŃile Franciei şi Germaniei“. 4/1973. 614. ele nu sunt în general un mijloc de ascensiune socială. provenind din medii diverse. care tinde să se profesionalizeze şi să capete o formă instituŃională. Ghica (LecŃie guvernamentală trimisă Domnului łării Româneşti) la 1848. Întorşi în Principate. . PredominaŃia străinilor (a grecilor. aceşti tineri n-au reclamat „o parte din conducere“.. 244. Statul nu este încă birocratic. p. al unei competenŃe. într-o manieră care aminteşte de viziunea romantică a etnicului:„Il suffit que vous sachiez que dans nos veines circule un sang roumain et que nos coeurs ne peuvent pas s'empecher de palpiter de joie. cf. cit. Ei nu cer puterea.. este neîndoielnic impactul acestor stagii asupra constituirii unui mediu cultural. de la colonelul Lăcusteanu până la teoreticienii tezei formelor fără fond. absenŃa unei cauze comune mobilizante blochează mecanismele de solidarizare. lorsque nous apprenons qu'on établit chez nous des intitutions salutaires. 57 Cf. într-un pamflet de pe la 1855 adresat lui Grigore Al. unde apare printre cele trei grupări de opoziŃie la 1848 şi „tinerimea întreagă“. de tendinŃele galofobe. o patologie a fenomenului. pentru că nu o neagă. M. i se integrează în mod firesc. el n-are nevoie de diplome ca simbol al unui capital intelectual. aceşti tineri se descoperă pe sine şi-şi reconstruiesc apartenenŃele57. în care se exprimă orgoliul românităŃii. Al Zub.“. Frământări politice şi sociale în Principatele Române de la 1821 la 1828. cum credea I. în Revista arhivelor. scrisoarea „des jeunes Roumains qui etudient à Paris“ adresată Curierului românesc. Filitti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful