P. 1
Pisica Lui Schrodinger

Pisica Lui Schrodinger

|Views: 2|Likes:
Published by elaxandru
Scrodinger' cat
Scrodinger' cat

More info:

Published by: elaxandru on Apr 16, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/02/2014

pdf

text

original

PISICA LUI SCHRÖDINGER Închipuiţi- vă că sunteţi într- o seară de vară, în cea mai lungă zi a anului, atunci când soarele

se află la solstiţiu. În mod normal e deja târziu, dar, deşi e seară, soarele are încă forţa de a păstra ziua până aproape de puterea nopţii. Vă întoarceţi acasă, probabil de la un spectacol estival care a avut darul de a vă bucura. Ajunşi în faţa casei daţi cu ochii de o pisică! Fără îndoială că o pisică nu poate nici într- un caz să vă strice bucuria, starea de spirit bună cu care v- aţi întors acasă. Înainte de a deschide poarta şi de a intra în curte, sărind, eventual, peste pisică în cazul în care aceasta n- ar vrea să se dea la o parte, observaţi un mic dispozitiv prevăzut cu o sursă de fotoni şi cu un detonator extrem de sensibil, astfel că e suficient ca doar un singur foton din tot spectrul vizibil să atingă oglinda plasată în vârf pentru a provoca o explozie. E cazul ca, din acest moment, să vă imaginaţi că sunteţi într- un câmp cuantic. Dumneavoastră, poarta, pisica, starea dumneavoastră, aerul pe care- l respiraţi, cerul, de-acum înstelat, aflat deasupra dumneavoastră… toate formează un câmp cuantic. Şi pentru că suntem într-un câmp cuantic, nici oglinda cu care este prevăzut dispozitivul nu este o oglindă normală, ci una semitransparentă. Proprietatea ei de a fi semitransparentă are rolul de a amâna declanşarea exploziei prin desfacerea stării cuantice a fotonului incident într-o suprapunere de două stări diferite, una reflectată şi cealaltă care trece prin oglindă, fără a şti dacă provoacă sau nu explozia, căci este de presupus că însuşi detonatorul se află întro stare suprapusă potrivit căreia starea lui unitară este de a funcţiona şi a nu funcţiona. Aceasta- i starea cuantică! În drumul fotonului transmis veţi observa că este plasat un dispozitiv de detecţie a lui, care măsoară sosirea fotonului prin declanşarea unui pistol. Un pistol care, cel puţin aşa vi se pare dumneavoastră… omoară pisica! Pisica poate fi considerată punctul final al unei măsurători. Este o tragedie, pentru că aţi îndrăgit- o şi pentru că ea adăugase ceva în plus la buna dumneavoastră dispoziţie. Moartea pisicii vă creează un real disconfort! Dar numai dacă aţi uitat, cumva, că vă aflaţi într-un câmp cuantic. Atunci când pisica este găsită fie vie, fie moartă, facem trecerea de la nivelul cuantic la nivelul macroscopic. Dar, problema este că dacă considerăm că nivelul cuantic este corect până la nivelul pisicii, toate premisele fiind unităţi suprapuse: detonatorul, oglinda, fotonul, trebuie să acceptăm că starea efectivă a pisicii este o suprapunere a ambelor stări: a fi moartă şi a fi vie! Important este, deci, că fotonul se află într- o suprapunere de stări ce merg pe un drum sau altul (emisie sau reflecţie), detectorul se află într- o suprapunere de stări de a fi şi a nu fi în funcţiune, pisica se află într- o suprapunere de stări de a fi vie şi moartă! Aceasta ar fi şansa dumneavoastră de a putea considera că pisica moartă este şi vie! Cuantica imaginează modele ale lumii fizice pe care le intuieşte, această realitate fizică există, se manifestă, dar este atât de greu de explicat şi de demonstrat. Admiţând existenţa lumilor multiple, ipoteză îmbrăţişată de însuşi Stephen Hawking, o lume pe cât de fascinantă pe atât de probabilă, fără îndoială, putem admite şi că pisica suportă această suprapunere de stări. Că ea este şi vie şi moartă. Legile cuantice sunt cu mult mai evidente şi mai manifeste în cazul sistemului psihic, în cazul comportamentului uman. De aceea atunci când noi propunem măsurarea cu ajutorul TC, test prezentat în cartea Psihologia ordinii. Psihologia cuantică şi care a fost prezentat de asemenea într- o carte separată dedicată în exclusivitate acestui test, a mulţimii N de puncte, care constituie posibilităţile de răspuns ale unui individ faţă de

vă că sunteţi într. Iar în poartă. dar o putem măsura cu ajutorul modelului cuantic. românul stabilit la Paris. de fapt. După cum tot eronat ar fi să interpretăm ad literam legile. destinul Omului privit la modul general. aceleaşi principii. Mecanica clasică continuă să reziste. Rostul său. totuşi.vă aminte o replică din finalul unei cunoscute operete: Soţul dumneavoastră. este perceput de unii ca viu. mai mult chiar decât la cel fizic.un câmp cuantic. alcătuiesc o suprapunere! Sugerăm doar faptul că este necesar un alt mod de abordare. Ştefan Lupaşcu a propus. carteziană. noi nu putem percepe această suprapunere de stări? De ce noi nu putem vedea pisica şi în stare vie şi în starea moartă în acelaşi timp? De ce un individ aflat în stare de comă. Şi ar fi greşit. Asta nu înseamnă deloc că ar trebui ignorat cantitativul. punând în evidenţă erorile. imaginaţi. formală…Adevărul nu este 1 sau 0. Nu putem percepe suprapunerea. poziţia. Pentru că ele însele.vă că vă aflaţi într. în realitate. În lumina efectelor cuanticii. de alţii ca mort? De ce nimeni nu. Erorile comise în numele ei afectează destine. de pildă. Dar mişcarea este însăşi esenţa omului. Înseamnă să depăşeşti atât de înşelătoarele aparenţe. spre care suntem împinşi de logica clasică. în primul rând de o altă mentalitate… Fapt sugerat încă din anii '40 ai secolului trecut şi de Ştefan Lupaşcu. să renunţi la viziunea psihologică pozitivistă despre o lume în alb sau negru. Aplicarea cuanticului la universul fizic înseamnă impregnarea fizicului cu psihic. ca într-o abordare unitară. aşa cum a conceput-o Bohm. Această paradigmă nu permite măsurarea suprapunerii. mai ales în psihologie. Nu poate măsura şi viteza.l vede şi viu şi mort în acelaşi timp? Însă. Să poţi să măsori suprapunerea înseamnă să depăşeşti viziunea dihotomică atomistă. dă în continuare roade. naşterea şi moartea sa. Judecată în registrul principiului nedeterminării (Werner Heisenberg). cu gândul. Dacă acest fapt vă provoacă un disconfort. Calitatea de a fi a Fiinţei umane. nu pare a fi. Universul cuantic este în primul rând universul psihic. Adevărul se poate afla oriunde între 0 şi 1. doamnă. de pildă. e mort şi vrea să vă vorbească! . mai ales de natură umană. chiar atât de acută. îl putem percepe astfel! De aceea ne şi exprimăm convingerea că legile cuanticii sunt. coerentă (corelată cuantic) a cantitativului şi calitativului să folosim aceleaşi legi. propunem. calitativul şi cantitativul. departe de a fi inutilă. Iar acest lucru. identificarea multitudinii de stări suprapuse ale individului. parabolele cuantice. Desigur se naşte o întrebare: de ce. Nevoia de mecanică cuantică. aplicabile la sistemul psihic. Vă întoarceţi acasă. Închipuiţi. deja.acelaşi stimul. proprii paradigmei atomiste. E nevoie de altceva. Şi. atunci aduceţi. socială în general. paradigma atomistă măsoară doar poziţia. încă de atunci! logica terţiului inclus. găsiţi o pisică moartă. adică stabilitatea.o stare cuantică foarte relaxată. aceleaşi formule de calcul.o seară de vară. Paradigma atomistă din psihologie este creată în spiritul mecanicii clasice. teorie aflată pe atunci la început de drum. realizarea legăturii indisolubile şi universale între fizic şi psihic. stabilitatea. este extraordinar. stări provocate de stimulul în discuţie. mai ales. Şi veţi putea privi… pisica vie! Iar dacă vă doriţi a fi într. Dar ea nu mai este benefică. având o stare de spirit foarte bună. Căci există oare vreun om perfect bun sau perfect rău? Oare nu se suprapun binele şi răul în fiecare dintre noi? Mecanica cuantică şi mecanica newtoniană se manifestă complementar în natură. menirea sa. mişcarea.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->